1. Exemlificați 2 poezii ca să arătăm cum pronunțăm corect sunetele.

Vițelul o chema pe mama: "M-m-M-u!

Unde este mama, nu înțeleg-m-m!»

"Mmmm!"- fiul cheamă vaca –

"Am suferit singur!»

"M-m-M-u!»

Lyala i se spune să cânte tare.

Lala a cântat: "la-la-la!»

Abia a cântat audibil,

Se pare că nu am mâncat suficient terci.

"La-la-la!»

"R-R-R!"- Mârâie prietenul meu furios,

Dinții dezgoliți, gura deschisă.

Pentru a face prieteni cu noi,

O să-i dau un os mare.

Dr-R-R-uzhok!

2. Alegeți 2 fragmente din 2 povești expresive.

Broasca-țestoasă și iepurele – fabulă de Esop

Odată iepurele se lăuda în fața celorlalte animale cu rapiditatea sa de a alerga. „Nimeni nu m-a
învins încă”, spunea el. „Provoc pe oricine dorește să se ia la întrecere cu mine.” Broasca
țestoasă a spus liniștită: „Eu accept provocarea ta.”
„Asta chiar că este o glumă bună”, a zis iepurele; „Aș putea să dansez în jurul tău cât este ziua de
lungă.”
A fost stabilită o cursă între cei doi, dar iepurele, în îngâmfarea sa, era convins că va câștiga
cursa. Așa că s-a gândit să tragă un pui de somn. În felul acesta broasca țestoasă a trecut prima
linia de sosire.
 Morala: Fabula „Broasca-țestoasă și iepurele” îi învață pe copii să fie perseverenți, să
îndrăznească să încerce, chiar și atunci când totul li se pare în zadar, și mai ales să nu fie
lăudăroși

Băiatul care a strigat lupul

A fost odată un băiat păstor care s-a plictisit privindu-și turma de oi. Ca să se amuze, într-o zi a
strigat: „Lupul! Lupul la oi!” Sătenii au sărit să-l ajute pe băiat și să salveze oile. Nu au găsit nimic
și băiatul a râs, uitându-se la fețele lor furioase.
„Băiete, nu striga lupul, atunci când nu există niciun lup!”, au spus furioși sătenii și au plecat.
Băiatul doar râdea de ei.
După un timp, s-a plictisit și a strigat din nou „lupul”, păcălind sătenii pentru a doua oară. Sătenii
furioși l-au avertizat pe băiat pentru a doua oară și au plecat. Băiatul continua să aibă grijă de
turmă. După un timp, a văzut un lup adevărat și a strigat tare: „Lupul! Vă rog, ajutați-mă! Lupul
urmărește oile. Ajutor!”

Dar de data aceasta, nimeni nu a venit să-l ajute. Când băiatul nu s-a întors acasă, sătenii s-au
întrebat ce s-a întâmplat cu el și s-au urcat pe deal. Băiatul stătea acolo plângând.

„- De ce nu ați venit când am strigat lupul?” întrebă el înfuriat. „Acum turma este împrăștiată”, a
spus el.
Un bătrân s-a apropiat de el și i-a spus: „Oamenii cred că minți chiar și atunci când spui adevărul.
O să-ți căutăm oile mâine dimineață. Să mergem acasă acum „.

Morala: Minciunile rup lanțul încrederii. Nimeni nu are încredere într-un mincinos, chiar când
spune adevărul.