Sarpele, taranul si batlanul Robert Greene, Joost Elffers Poveste din folclorul african Un sarpe haituit de vanatori a venit

it odata la un taran si l-a rugat sa-i salveze viata. Ca sa-l ascunda de haitasi, omul s-a asezat pe vine si sarpele i s-a strecurat in pantece. Dar, dupa ce primejdia a trecut, sarpele pas sa se mai dea dus din adapostul unde se bucura de caldurica si de siguranta. Mergand catre casa, taranul a zarit un batlan. S-a dus la el si i-a povestit in soapta cele intamplate. Pasarea l-a sfatuit sa se mai aseze o data pe vine si sa incerce sa-l dea afara pe intrus. Cand sarpele a scos capul, batlanul l-a apucat iute, cu ciocul, l-a tras din pantecele omului si l-a omorat. Dar taranul se temea ca veninul taratoarei i-a ramas in trup. Batlanul i-a spus ca cel mai bun antidot pentru veninul de sarpe este fiertura facuta din sase pasari albe. Dar si tu esti o pasare alba, a zis taranul. Tocmai bine; o sa incep cu tine. A pus mana pe batlan, l-a varat in tolba si s-a tot dus catre casa. O data ajuns, a agatat pasarea de grinda si s-a dus sa-i povesteasca nevestei toata istoria. Nu-mi vine sa cred ce-ai fost in stare sa faci, i-a zis femeia. Pasarea asta te-a ajutat la nevoie, te-a scapat de necazul aciuiat in pantecele tau, adica, de fapt, ti-a salvat viata, iar tu o prinzi si-mi spui ca ai de gand s-o omori. Nevasta s-a dus la grinda si a eliberat batlanul, care si-a luat zborul, fara sa mai stea pe ganduri. Dar, pe cand isi intindea aripile, s-a repezit si i-a ciugulit ochii femeii. Morala: daca vezi vreodata ca apa o ia in susul dealului, sa stii ca, undeva, cineva este pe cale de a rasplati o fapta buna.