130.

Leul şi măgarul

Un leu şi un măgar se înţeleseră să vîneze împreună, şi după un timp,

ajunseră la o peşteră unde erau capre sălbatice. Leul îşi luă sarcina de a sta
la gura peşterii, în timp ce măgarul intră înlăuntru ca să lovească, să
mugească, să le bage în sperieţi pe bietele capre şi să le alunge afară. După
ce leul îşi făcu treaba, măgarul ieşi afară şi vru să ştie dacă leul crezu că s-a
luptat nobil şi dacă le-a scos afară pe capre într-un mod adecvat.

"Da, într-adevăr," răspunse leul. "şi îţi garanetz că m-ai fi speriat şi pe mine,
dacă nu aş fi ştiut că eşti un măgar."
131. Oşteanul chel

Era odată un oştean care îmbătrînise, şi părul îi cădea din cap. Cînd deveni
chel, se hotărî să-şi ascundă acest cusur punîndu-şi o perucă. Într-o zi, cînd
era la vînătoare cu nişte prieteni de-ai săi, dintr-o dată bătu vîntul mai tare
şi îi zbură percuca de pe cap. Tovarăşii nu se putură opri din rîs cînd
văzură asta, şi oşteanul rîse şi el din toată inima.

"Cum mă puteam aştepta să ţin pe capul meu un păr din afară," remarcă el,
"cînd al meu nu mai stătea de nici un fel."