15.

Muştele şi vasul cu miere

După ce un vas cu miere se sparse în bucătărie, muştele fură atrase

de aroma dulce şi începură să se înfrupte din miere. Într-adevăr,
ele roiră toate la miere şi nu se clintiră pînă nu mâncară fiecare
strop din ea.

Picioarele le deveniră atât de încleiate încât nu puteau să-şi ia

zborul oricât ar fi încercat. Prinse în poftele lor, ele începură să
strige: "Ce proaste suntem! Ne-am pierdut viaţa doar pentru cîteva
clipe de plăcere."

16. Cei doi saci

După învăţătura străveche, fiecare om se naşte cu doi saci agăţaţi
de gîtul lui - unul în faţă şi altul în spate şi ambele sunt pline cu
păcate. În cel din faţă sunt greşelile vecinului şi în cel din spate
sunt ale lui. Prin urmare, oamenii nu-şi văd propriile metehne, dar
niciodată nu le scapă pe cele ale vecinului.

17. Cioara vanitoasă

O cioară, aşa vanitoasă şi înfumurată cum numai o cioară poate fi,
se îmbrobodi cu penele lăsate de păuni.

Apoi se dădu în petic la tovărăşele ei şi se alătură cârdului de

păuni ţanţoşi. După ce se prezentă cu multe aere, cioara fu imediat
recunoscută ca intrus, păunii o despuiară de penele luate cu
împrumut. Mai mult, îi trase cioarei împăunate o chilofăială
zdravăna şi-o trimise să-şi vadă de treburi.

Cioara ghinionistă vru să se alăture iarăşi tovarăşilor ei şi să fie

primită în grup ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar ele îi
puseră înainte fanfaroneala pe care o arătase şi-o scoaseră afară
din tagma lor. În acelaşi timp, o cioară îi spuse din zbor: " Dacă te-
ai fi mulţumit cu penele tale, ai fi scăpat de pedeapsa celor mai tari
decât tine şi de oprobriul tovarăşilor tăi."

18. Lupul şi mielul

În timp ce sorbea apa în susul unui pîrîu, un lup zări un miel

rătăcit mai în josul izvorului. În timp ce-şi făcea planul să-l înşface,
lupul se gîndi în capul lui la argumente pentru a pune gheara pe
el.

"Ticălosule", strigă lupul, în timp ce alergă spre el, "cum de

îndrăzneşti să tulburi apa pe care o beau!"
"Te rog iartă-mă", îi spuse mielul cu blândeţe "nu văd că aş fi făcut
ceva apei atât timp cât ea curge dinspre tine spre mine, nu dinspre
mine spre tine."
"Ei, fie", răspunse lupul, "ţii minte că de-acum se face un an de zile
de când mă vorbeai de rău pe la spate?"
"O, domnule, dar eu nici măcar nu mă născusem acum un an de
zile."
"Bine, dacă nu erai tu, era maică-ta, şi asta e tot una pentru mine.
Oricum, nu ai nici o scuză ca să nu iau cina.

Şi fără nici un cuvânt, se năpusti asupra mielului şi-l făcu bucăţi.

Un tiran, va găsi întotdeauna un pretext pentru tirania lui. E

degeaba ca cei nevinovaţi să caute să li se facă dreptate atât timp
cât dictatorul are capsa pusă.

19. Ursul şi vulpea

Un urs se lăuda cu bunătatea lui nemăsurată pentru fiinţele
umane, spunând că niciodată nu atinse sau schilodise un cadravru
de om.

Vulpea îi schiţă un zâmbet, "Aş fi mult mai tare impresionată, dacă

nu ai mânca un om în viaţă."

Nu trebuie să aşteptăm ca cineva să moară pentru a-i arăta

respectul.

22. Pescăruşul şi uliul

Un pescăruş care se simţea mai degrabă în apele lui înotînd în

mare, decît mergînd pe uscat, îi plăcea să prindă peşti vii pentru
hrana lui. Într-o zi ochi un peşte, şi, în timp ce încerca să-l înghită,
se înecă cu el şi se sufocă. Se duse la mal ca să moară acolo.

Un uliu, care trecea pe acolo şi văzîndu-l, crezu că era o pasăre de

uscat ca şi el. De aceea, nu-i oferi nici un ajutor şi doar îi spuse: "O
meriţi! Ce treabă au păsările cerului să caute mâncare în mare?"