84.

Jupiter şi albina

Cu mult timp în urmă, cînd pămîntul era tînăr, o albină îşi umplu fagurii
cu o recoltă bogată şi zbură spre cer ca să facă un dar zeilor din visteria ei.

Jupiter fu atît de încîntat de darurile ei, că îi promise că îi va da to ce

doreşte ea. În schimb, albina îi răspunse imediat: "Oh măritule Jove,
creatorul şi stăpînul meu, mică albină cum sunt eu, dă-i slujitoarei tale un
ac, ca oricine se apropie de stupul meu să-l omor imediat.

Şi pentru că ţinea la oameni, Jupiter se înfurie la cererea asta şi răspunse:

"Cererea ta ar trebui împlinită, dar nu aşa cum vrei tu. Tu vei primi un ac,
şi oricînd ar veni cineva să-ţi ia miere şi tu l-ai ataca, rana nu ar fi fatală
pentru el, ci pentru tine, pentru că viaţa ta se va ţine de acul tău.

Cine vrea să facă viaţa amară aproapelui său, îşi întinde singur laţul.
85. Drumeţii şi copacul

Într-o zi toridă de vară, cîţiva drumeţi, secătuiţi de căldura soarelui,

observară un oarecare copac, şi grăbiră pasul spre el. Odată ajunşi acolo, ei
se aruncară pe pămînt şi se odihniră la umbra ramurilor lui. Şi aşa cum
stăteau ei întinşi, un drumeţ spuse către celălalt: "Ce copac de doi lei este
acest copac oarecare. Nu are nici fructe şi nici nu e vreun mod în care poate
fi exploatat.

Dar acel copac oarecare îi răspunse: "Fiinţă nerecunoscătoare! Chiar în

acest moment cînd te foloseşti de mine, tu mă iei peste picior, ca şi cum nu
aş fi bun la nimic."

....................
86. Vulpea fără coadă

O vulpe fu odată prinsă în cursă, şi singurul mod în care putea scăpa a fost
să-şi lase coada şi s-o ia la goană. Ştiind că fără coadă o să se facă de rîs în
faţa celorlalte vulpi, aproape că îşi dori s-o sfîrşescă cu viaţa decît să
rămînă fără coadă. Hotărîtă să scotă untul din această situaţie jenantă, ea
convocă o întrunire şi le spuse celorlalţi tovarăşi să-i urmeze exemplul.

"Nici nu vă trece prin cap uşurinţa şi simplitatea cu care mă mişc acum."

susţinu ea. "Nu aş fi crezut asta pînă nu aş fi încercat pe pielea mea. Dar
dacă stai bine şi te gîndeşti, o coadă e un lucru atît de urît, incomod, fără
folos, că ne, întrebăm noi vulpile cum de le-am putut duce în spate aşa de
mult timp. Aşa că eu propun, preamăriţii mei tovarăşi, ca toţi să vă
bucuraţi de traiul pe care-l duc, şi de-acum înainte toate dintre voi să vă
tăiaţi coada.

Cînd ea se aşeză, un amărît de concetăţean se ridică, şi scuturîndu-şi galant

coada, spuse: "Dacă eu mi-aş fi pierdut coada, prietene, cererea ta ar fi fost
convingătoare. Dar atît timp cît am restul acesta, votul meu ar fi să ne
păstrăm cozile."

Fii atent la sfatul dat de un scîrţar.

87. Calul şi cerbul

Un cal avea odată un întreg heleşteu doar pentru el, dar un cerb veni şi îi
strică păşunea. Plin de rîvnă să se răzbune, calul îl întrebă pe un om dacă îl
poate ajuta ca să-l pedepsească pe cerb.

"Da", spuse bărbatul "dar tu trebuie să mă laşi să-ţi pun hăţurile şi să mă ţii
în spate. Apoi voi găsi arma ca să-l pedepsesc pe cerb."
Calul fu de acord şi omul se sui pe spatele lui. Şi de atunci, în loc să se
răzbune, calul fu sclavul omului.

Nu se merită să te răzbuni, dacă pentru asta tu trebuie să-ţi pierzi

libertatea.