72.

Ţăranul şi fii lui

Un ţăran care era aproape să plece pe lumea cealaltă, voia că fii lui să treacă
peste certurile frăţeşti şi să aibă cu adevărat grijă de ferma lui. Aşa că îi
chemă pe toţi şi le spuse: "Fii mei, eu sunt gata să plec din lumea aceasta, şi
tot ce am eu să vă las veţi găsi în ogorul cu vie."

După ceva timp, după ce bătrînul tată murise, se apucară de treabă cu sape
şi hîrleţe, gîndindu-se că tatăl lor a ascuns o comoară în pămînt.

Ei întoarseră pămîntul odată şi încă odată, dar nu găsiră nici o comoară. Iar
pămîntul fiind întors odată şi încă odată de la atîtea săpături, via rodi mai
mult decît în ceilalţi ani. Şi asta fu răsplata pentru frămîntările şi munca
fiilor.
73. Cîrtiţa şi mama ei

"Mamă, eu pot să văd", spuse mica cîrtiţă către mama ei.

Aşa că mama ei puse o bucată de tămîie înaintea ei şi o întrebă ce este:
"O piatră", spuse micuţul.
"Of, copile", spuse mama "tu nu numai că nu poţi să vezi, dar nici să miroşi
nu eşti în stare."

Te baţi în piept cu un defect, şi iese altul la iveală.

74. Rîndunica şi cioara

Rîndunica şi cioara avură o dispută despre care dintre ele două e o pasăre
mai aleasă. Cioara sfîrşi disputa spunînd: "Penele tale sunt frumoase şi
bune în timpul verii, dar ale mele mă apără de frig şi ţin multe ierni."

Prietenii pe vreme bună nu fac prea multe parale.

75. Omul muşcat de un cîine

Un om care fu muşcat de un cîine căută pe cineva care să-i oblojească

rănile. La un moment dat, el întîlni un străin care spuse: "Domnule, dacă
vrei să te vindeci, ia o bucată de pîine şi înmoai-o în sîngele de la rana ta.
Apoi dă-o cîinelui care te-a muşcat."

Omul zîmbi şi îi răspunse: "Dacă era să urmez sfatul tău, aş fi muşcat de

toţi cîinii din oraş."

Oricine pretinde că îşi poate cumpăra duşmanii cu orice preţ, nu ar vrea

să dea nasul cu ei.