Cu mult timp în urmă, cînd mădularele trupului erau foarte căpoase, şi împreună nu lucrau atât de bine cum se întâmplă acum, ele îl acuzară pe stomac că duce o viaţă tihnită şi în lux, şi că trebuie să-l sprijine şi să se supună la toate dorinţele şi plăcerile lui. La un moment dat, ele hotărîră să nu mai furnizeze materia primă pentru burtă. Mîinile spuseră sus şi tare că ele nu vor ridica nici un lucru, nici măcar o coajă de pâine; gura - că nu va admite ca dinţii să mai mestece ceva; picioarele - că nu vor duce în spate burta dintr-un loc în altul, şi aşa făcură şi ceilalţi. Şi nu trecu mult timp de când se puseră mădularele să-l înfometeze pe stomac, că începură unul câte unul să intre la apă, să se dezumfle, astfel încât tot trupul deveni hămesit. Prin urmare, toate mădularele îşi dădură seama că stomacul, aşa greoi şi nefolositor cum părea să fie, era foarte important la locul lui. De fapt, îşi dădură seama că ele se sprijină pe burtă aşa cum ea depinde de celalalte şi, ca trupul să fie sănătos ele trebuie să lucreze împreună pentru binele tuturor. 56. Delfinii şi scrumbia Delfinii şi balenele se războiau de ceva timp, şi cum bătălia deveni foarte crîncenă, o scrumbie păşi în arenă şi încercă să-i despartă. Dar unul dintre delfini strigă la ea: "Lasă-ne în pace! Mai bine murim în mijlocul bătăliei decât să ne împăcăm datorită ţie."