Tema proiectului: "Aparatul digestiv"

1
 Scurt istoric

Între organism şi mediu este un schimb permanent

de materie.
Organismele primesc din mediul in care traiesc
substantele indispensabile vietii. Sub acest aspect
organismele sunt alcatuite din substante luate din natura,
care au fost prelucrate in anumit mod, intrebuintate intr-o
anumita forma si apoi eliminate in mediul ambiant.
Celulele nu pot trai fara acest schimb de materie.
Insa, pentru a ajunge la celule, la pluricelulare aceasta
materie trebuie luata, prelucrata, transformata de anumite
ogane si aparate care alcatuiesc sistemul de import al
materiei.
Sistemul de import al materiei este format din
aparatul digestiv si aparatul respirator.
Aparatul digestiv asigura importul de substante
alimentar si apa, iar aparatul respirator asigura importul
de oxigen necesar arderilor din organism.
Orice fiinta nu se poate mentine in stare normala,
decat prin aportul neincetat al unor substante din mediul
ambiant, denumite substante alimentare.
Aceste substante alimentare, pentru a fi duse la
tesuturi si organe prin aparatul circulator, trebuie sa fie
absorbite, asimilate si mai inainte de toate trebuie sa
sufere o transformare prealabila cunoscuta sub numele
de digestie.
Aparatul in care are loc aceasta transformare, in

2
vederea absorbtiei, se numeste aparat digestiv. Aparatul
digestiv reprezinta un tub jung, indoit pe el insusi de mai
multe ori, umflat din loc in loc, prevazut cu numeroase
organe apendiculare, de natura glandulara. Acest tub are
o suprafata interna foarte mare si este inconjurat de o
retea bogata de vase. Tubul digestiv se intinde de-a
lungul corpului si are doua orificii de comunicare cu
exteriorul:
- un orificiu initial, de intrare a substantelor
alimentare- gura, si -un orificiu terminal, de expulzare a
excrementelor- anus. Tubul digestiv prezinta numeroase
variatii, in raport cu felul de hrana a animalului.
Peretii tubului digestiv sunt captusiti de celule ce
elaboreaza fermentii, care dezagrega substantele
insolubile in substante solubile.
In scara animala aparatul digestiv a suferit o serie de
modificari, transformari, pana la forma pe care o prezinta
la mamifere. Chiar la aceste animale, aparatul digestiv
prezinta diferite particularitati in alcatuirea lui, care nu sunt
altceva decat adaptari la felul de viata pe care il ofera
mediul ambiant.
Importul de substante incepe inca de la formele
celulare cele mai simple, cum este Amoeba, care este in
contact cu mediul ambiant, cu toata suprafata corpului. La
aceasta formatiune, corpul celular- protoplasma- emite
pseudopode si inconjoara, inglobeaza, particulele straine
din mediul ambiant, care apoi, in vacuola digestiva, sub
actiunea fermentilor, sunt descompuse si integrate in
masa protoplasmei. Substantele ce nu au putut fi
integrate sunt lasate libere apoi in mediul ambiant.
Astfel la hidra de apa dulce, aparatul digestiv este
reprezenat printr-o singura cavitate digestiva, care are un

3
singur orificiu, prin care se face, atat patrunderea hranei,
cat si eliminarea resturilor alimentare.
La ariciul de mare, tubul digestiv incepe sa aiba
pereti proprii. Aparatul digestiv are tot o singura
deschidere - gura ce comunica cu stomacul. De-a lungul
tubului digestiv, sunt numeroase infundaturi, care au rol
glandular - de a secreta fermentii digestivi.
La viermi, cavitatea digestiva are caracterul unui tub,
asezat in toata lungimea animalului. Toate portiunile
intestinului in acest stadiu de dezvoltare, au aceeasi
functie nediferentiata.
La artropode incepe sa se diferentieze toate
segmentele tubului digestiv- intestin anterior, -intestin
mijlociu, -intestin posterior si apar glandele anexe.
Glandele salivare la albina sunt bine dezvoltate.
Din punct de vedere ontogenetic, la animalele
superioare, canalul digestiv primar se diferentiaza in
functie de alimentatia si particularitatile biologice ale vietii
animalului.Astfel:
-din portiunea anterioara a intestinului se formeaza
orificiul bucal cu glandele salivare, laringele si esofagul.
La unele animale portiunea anterioara prezinta o dilatatie
- gura:
-din portiunea medie a intestinului se formeaza
stomacul, intestinul subtire si glandele anexe
abdominabile (ficatul si pancreasul);
-din portiunea posterioara a intestinului se formeaza
intestinul gros si anusul.
Canalul digestiv primar s-a modificat, s-a dilatat si
format o multime de compartimente si segmente, fiecare
cu o anumita functie. Portiunea initiala, gura, s-a largit,
transformandu-se intr-o cavitate prevazuta cu dinti in

4
momentul cand animalele incep sa se hraneasca cu
alimente tari.
Deoarece hrana nu se gasea peste tot, animalele
cand dadeau de hrana, mancau ca sa-si faca si o rezerva,
din care cauza tubul digestiv s-a dilatat formand
segmente foarte dezvoltate (ex. prestomacele la
rumegatoare, cecumul si colonul la solipede).
Din punct de vedere anatomic, dupa origine, asezare
si structura lor, organele digestive se impart in: organe
digestive prediafragmatice (cavitate bucala, faringe,
esofag) si organe postdiafragmatice (stomac si intestine).
Din punct de vedere fiziologic, organele digestive cuprind:
-partea ingestiva, formata din: gura, faringe, esofag,
prin care sunt aduse substantele alimentare la stomac;
-partea digestiva, formata din stomac si intestine, in
care are loc digestia alimentelor si absorbtia lor si,
-partea ejectiva, formata din portiunea terminala a
intestinului gros: colon flotant si rect, in care se formeaza
materiile fecale, spre a fi expulzate.

Argument

Ma numesc Poenaru P. Lavinia, sunt eleva in clasa a

XII-a profil veterinar, la Grupul Scolar Bratianu Dragasani-
Valcea si mi-am ales acest proiect cu tema "Aparatul
digestiv" in vederea sustinerii atestatului de competente
profesionale pentru obtinerea certificatului de competente
profesionale pentru meseria de tehnician-veterinar
promotia 2006.
Invatand la acest profil, foarte important pentru economia

5
tarii noastre, am relevat ca este foarte importanta
cunoasterea alcatuirii organismului animal pornind de la
cea mai microscopica componenta, celula, pana la cele
mai complexe sisteme si aparate. Din punct de vedere
anatomic si fiziologic acord o mai mare atentie si studiere
detaliata aparatului digestiv, care se afla intr-o legatura
stransa cu celalate aparate ale organismului animal:
aparatele respirator, circulator, urinar si nu in ultimul rand
reproducator. Toate aceste cinci mari aparate ale
organismului animal depind unul de existenta celuilalt
deoarece fiecare are o functie sau un complex de functii
de indeplinit in organism.
Aparatul digestiv prin structura complexa de organe
(cavitate bucala, faringe, esofag, stomac, intestin subtire,
intestin gros si glande anexe -ficat si pancreas- )
indeplineste o serie de functii in organism si anume:
-realizeaza digestia, aceasta reprezentand
ingerarea, prelucrarea si absorbtia nutrientilor din
alimente si totodata eliminarea substantelor reziduale;
-in cavitatea bucala, primul segment al aparatului
digestiv, se realizeaza digestia bucala care consta in
prelucrarea mecanica a alimentelor prin masticatie
(taiere, zdobire si macinare) si prin impregnarea
alimentelor cu saliva pana la formarea bolului alimentar;
-buzele au rol in prehensiunea alimentelor solide si
lichide; -buzele impiedica scurgerea salivei din gura;
-in prima faza a existentei ele au rol la supt;
-buza superioara are rol tactil, indeosebi la cal, oaie si
capra, ceea ce permite acestor specii sa aleaga materialul
alimentar, atat la pasune, cat si la iesle;
-obrajii au rol foarte activ in masticatie, impingand
continuu sub actiunea muschiului buccinator alimentele

6
din vestibulii laterali spre tablele dentare ale molarilor
maxilari si mandibulari;
-bolta palatina are rol pasiv, important in masticatie si
deglutitie, sprijinind puternic limba in miscarile pe care le
face atat pentru a impinge alimentele bolul alimentar spre
fundul cavitatii bucale;
-valul palatin se ridica in timpul deglutitiei pentru a
acoperi deschiderile guturale si a lasa sa treaca
alimentele si lichidele spre laringe;
-papilele odontoide au rolul de a impiedica iesirea
bolului alimentar din cavitatea bucala in timpul rumegarii;
-limba deserveste la pervertirea gustului, precum si
la prehensiunea lichidelor la toate speciile;
-la rumegatoarele mari serveste si la prehensiunea
alimentelor solide;
-participa la masticatie ca organ malaxor, impingand
substantele alimentare pe tablele dentare;
-are rol principal in deglutitie;
-dintii asezati in partea anterioara a cavitatii bucale,
inpoia buzelor, au forma latita si se numesc incisivi, avand
rolul in prehensiune, de a apuca, a musca si a taia
alimentele;
-saliva are urmatoarele functii:
-functie digestiva, datorita actiunii ptialinei, care desface
molecula de amidon in molecule mici de maltoza;
-functie de pregatire a alimentelor pentru deglutitie, prin
inmuierea acestora si transformarea lor intr-o pasta;
-functie de solubrizare, toate substantele pentru a stimula
mugurii gustativi, trebuie sa fie dizolvate in saliva;
-functie de curatire a cavitatii bucale: gura si dintii sunt
"spalati" si curatati de reziduurile alimentare, epitelii
descuamate etc.;

7
-functie de umezire, saliva intretinand umezeala cavitatii
bucale;
-functie excretoare: unele substante organice si
anorganice sunt excretate prin saliva;
-functie de reglare a echilibrului hidric al organismului;
-bolul alimentar format trece din cavitatea bucala in
faringe prin procesul de deglutitie (inghitire);
-faringele are functie digestiva, fiind agentul activ in
prima faza a deglutitiei, in care printr-o miscare complexa
impinge bolul alimentar spre intrarea esofagului;
-esofagul are rolul de a conduce bolul alimentar de la
faringe la stomac datorita miscarilor peristaltice ale
esofagului; aceste miscari sunt rezultatul contractiei
separate a celor doua planuri de muschi din peretele
esofagului; astfel se produce o dilatare a esofagului in
portiunea situata inaintea bolului alimentar, datorita
contractiei fibrelor musculare longitudinale si o gatuire
(stramtare) a esofagului in portiunea situata inapoia
bolului alimentar, -datorita contractiei fibrelor circulare. In
acest fel, bolul este impins spre stomac;
-stomacul are rol de depozitare temporara a
alimentelor si de prelucrare a lor; prestomacele au rolul de
a amesteca, framanta, inmuia, pregatind remasticatia;
-rumenul are rolul de a descompune glucidele in
substante zaharate mai simple, prin actiunea fermentilor;
aici se produce o incalzire a masei alimentare, favorizand
fermentatiile;
-reteaua este compartimentul unde sunt retinute corpurile
straine; in acelasi timp, aici are loc si colectarea hranei
lichide;
-foiosul este compartimentul unde este desavarsita
transformarea mecanica a particulelor mari si unde este

8
stors excesul de apa;
-cheagul joaca rol de stomac propriu-zis, prin sucul gastric
pe care-l secreta. In afara de acestea, prestomacele au
rolul:
-de a regla trecerea ingestiei din rumen spre foios;
-de a participa la regurgitatie.
-ficatul indeplineste urmatoarele functii:
-functia adipogena, ficatul transforma grasimile aduse de
sange in acizii grasi, ce pot fi folositi de organism;
-functia adipopexica se caracterizeaza printr-o acumulare
de grasimi in celula hepatica, datorita cel mai adesea
supraalimentatiei;
-functia uropoetica, celula hepatica are proprietatea de a
forma uree; aceasta functie arata rolul ficatului in
metabolismul protidelor;
-functia antitoxica, bila are proprietatea de a neutraliza
produsele toxice ale unor microbi ce se gasesc in intestin;
-functia hematopoetica, ficatul produce globule rosii si
este un depozit de vitamina B12;
-functia fagocitara, este datorata activitatii reticulo-
endotelial (a celulelor Kupfer, care retin si distrug microbii
care patrund (in sange);
-functia anticoagulanta;
-functia de depozitare a vitaminei A din caroten;
-functia de reglare a volumului de sange;
-functia trombogenetica.
-pancreasul indeplineste urmatoarele functii:
-are o dubla secretie: endocrina produsa de insulele lui
Langerhans (insulina si glucagonul si vagotonina) si o
secretie exocrina, cunoscuta sub numele de sucul
pancreatic, ce se varsa in duoden prin canalele
excretoare; sucul pancreatic impreuna cu sucul enteric

9
continua procesul de digestie.
-intestinul subtire are urmatoarele functii multiple:
-detine rolul principal in digestie;
-dizolva si desface fizic si chimic, substantele alimentare
venite de la stomac;
-executa miscari peristaltice, de segmentare si pendulare
ale peretilor sai, asigurand tranzitul continutului intestinal;
-elimina numeroase substante care nu pot fi eliminate prin
rinichi sau prin piele.
-intestinul gros are urmatoarele roluri;
-partea terminala a acestuia depoziteaza excrementele
sau fecalele;
-zilnic aceasta cantitate de fecale este: la cal de 15-23 kg,
la bou 17-45 kg, la oaie 1-3 kg, la porc 1-3 kg, la caine
0,100-1 kg;
-un tranzit accelerat duce la fecale diareice. Continutul
mediu in apa al fecalelor este: la cal 70-80%, la bou 75-
85%, la oaie 68-70%, la caine 60-80%, la om 65-85%;
-anusul are rolul de a elimina reziduurile prin
procesul de defecare; in general un cal sanatos defeca de
5-12 ori pe zi, boul de 15-20 de ori pe zi, porcul de 10-15
ori pe zi, iar cainele de 2-3 ori pe zi.
Asadar aparatul digestiv prin multiplele sale
componente indeplineste o serie de functii importante si
indispensabile pentru organism. Consider ca tema aleasa
este o tema importanta in studiul anatomiei si fiziologiei
animalelor domestice, dar si o tema impresionabila si
interesanta.

10
 Aparatul digestiv

Complexul de organe care preia din mediul extern o

serie de substante nutritive brute si le asigura transformarile
fizice si chimice in scopul asimilarii lor, ca si al eliminarii
reziduurilor, formeaza aparatul digestiv. Embriologic, se
dezvolta din intestinul primitiv, de origine endodermala, cu
exceptia cavitatii bucale si a faringelui, la extremitatea anterioara
si a anusului in partea terminala, care au o origine ectodermica.
Extremitatea anterioara a intestinului primitiv va da nastere

11
esofagului si stomacului, precum si mugurelui pulmonar.
Portiunea mijlocie structureaza intestinul subtire si intestinul
gros pana la colonul transvers, iar portiunea caudala, colonul
descendent si rectul. Din portiunea mijlocie, prin inmugurire iau
nastere ficatul, caile biliare, pancreasul si canalele sale.
Criteriul anatomic si fiziologic diferentiaza aparatul
digestiv in:
1. portiunea prediafragmatica (cavitate bucala, faringe si
esofag) sau sistemul ingestiv, cu functia de prehensiune si de
transport al alimentelor in portiunea urmatoare;
2. portiunea postdiafragmatica (stomacul, intestinul subtire,
intestinul gros si glandele anexe) sau sistemul digestiv, care
indeplineste functia de digestie propriu-zisa;
3. portiunea ejectiva (rectul si anusul) care evacueaza la
exterior re-ziduurile.
Aparatul digestiv este alcatuit din:
-tub digestiv;
-glande anexe.
Tubul digestiv este alcatuit din:
-cavitate bucala;
-faringe;
-esofag;
-stomac;
-intestin subtire;
-intestin gros.
Glandele anexe:
-glandele salivare (parotide, sublinguale si submaxilare);
-ficatul si pancreasul.

Cavitatea bucala
Prima portiune a sistemului ingestiv, cavitatea bucala este
delimitata de cinci pereti:

12
-unul anterior, buzele;
-doi laterali, obrajii;
-unul inferior, planseul bucal pe care este fixata limba;
-unul superior, bolta si valul palatin.
Este impartita de catre arcadele dentare in doua
compartimente:
-unul periferic arcadelor dentare, vestibulul bucal;
-unul inapoia dintilor, cavitatea bucala propriu-zisa.
Aceste doua compartimente comunica intre ele prin spatiile
interdentare (diastema), cand gura este inchisa sau comunica
larg, cand gura este deschisa. In sens anterior comunica cu
exteriorul prin orificiul bucal, iar caudal comunica cu
faringele, prin istmul buco-faringian (fig. 1, 2).
Orificiul bucal este delimitat de buze (superioara si
inferioara), unite la nivelul comisurilor; buzele sunt detasate
si foarte mobile, utilizate pentru prehensiune la cal si oaie. La
ovine, buza superioara prezinta „zona epidermica a bolului”
(sau oglinda), lipsita de peri, pigmentata, cu numeroase
glande sudoripare. La porc si carnasiere orificiul bucal este
foarte larg, iar la rozatoare este stramt. Peretii laterali ai
cavitatii bucale (sau obrajii) au ca baza anatomica muschii
buccinatori si maseteri; sunt acoperiti la interior de o mucoasa
de tip bucal, care la rumegatoare prezinta numeroase papile
odontoide. La exterior sunt acoperiti de pielea regiunii. La
iepure, pielea regiunii se rasfrange la nivelul vestibului bucal si
este prevazuta cu peri aspri. Plafonul sau bolta palatina are ca
baza anatomica un schelet osos (in partea anterioara si mijlocie),
ce alcatuieste baza anatomica a palatului dur, si un strat fibros,
muscular (in partea caudala), ce alcatuieste palatul moale sau
valul palatin. Palatul dur este acoperit de o mucoasa cu un
epiteliu cheratinizat prevazut cu numeroase creste palatine
transversale; in stratul profund exista numeroase glande

13
salivare de tip mucos. De la baza valului palatin mucoasa se
rasfrange lateral pe baza limbii, delimitand istmul buco-
faringian.
Planseul cavitatii bucale are ca baza anatomica o portiune
dura, periferica, reprezentata de ramurile mandibulei si o
portiune centrala moale, formata din muschii anteriori ai
hioidului. Mucoasa in partea anterioara structureaza carunculii
sublinguali (care protejeaza
deschiderile canalelor Wharton si Bartholin), iar in partile
laterale formeaza „crestele sublinguale”, la nivelul carora se
deschid canalele glandelor sublinguale, dupa care se rasfrange
pe corpul limbii prin „fraul anterior al limbii”.
Limba este un organ eminamente musculos, atasat
planseului bucal; este formata dintr-o radacina fixata de osul
hioid (baza limbii), un corp si varful limbii (fig. 2). Baza
anatomica a limbii o constituie musculatura intrinseca si
extrinseca (stiloglosul, bazioglosul, si genioglosul inervata de
nervul hipoglos. Mobilitatea limbii este necesara in
prehensiune, masticatie, deglutitie si fonatie. Mucoasa linguala,
acoperita de un epiteliu stratificat pavimentos de tip cornos,
prezinta numeroase papile filiforme cu rol mecanic (mari si
cornificate la bovine si pisica), papile fungiforme, foliate si
caliciforme. Papilele caliciforme sunt plasate pe fata dorsala a
bazei limbii (2 la cal, porc si iepure; 20-24 la rumegatoare,
plasate pe 2 randuri in forma de „V”; 2-4 la carnasiere).
Papilele foliate plasate la baza limbii, lipsesc la rumegatoare si
carnivore. Exceptand papilele filiforme toate papilele mucoasei
linguale adapostesc muguri gustativi, inervati de nervii linguali
si glosofaringieni. Forma limbii difera la animalele domestice
astfel: la rumegatoare corpul limbii prezinta o proeminenta
masiva pe suprafata careia se observa papile caliciforme. La
porc, corpul limbii prezinta o creasta longitudinala, iar la

14
caine, un sant longitudinal. Varful limbii este rotunjit la cal,
iepure si carnivore si incizat (sau ascutit) la bou si porc (cu
papile cornificate). Deschiderea buco-faringiana, delimitata de
baza limbii si valul palatin prezinta aglomerari limfoide
denumite tonsile (sau amigdale), cu rol important in apararea
locala si in imunitate.
In cavitatea bucala se mai gasesc organe specializate
pentru triturarea alimentelor, prehensiune, atac sau aparare,
reprezentate de dinti care sunt fixati in alveolele dentare ale
maxilarului, incisivului si mandibulei, printr-o articulatie
proprie, numita gomfoza. Din punct de vedere structural, baza
anatomica a dintelui o constituie dentina (sau ivoriu),
substanta dura de culoare galbui, care delimiteaza la interior
cornetul dentar intern ce menajeaza pulpa dentara, formata
din vase si nervi. Coroana dintelui reprezentand portiunea
vizibila a dintelui, acoperita la exterior de smalt, substanta
extrem de dura, de culoare alba-sidefie (galbena la
rumegatoare). Coroana dintelui difera specific in functie de
rolul pe care il are in masticatie (fig. 4). La cal si rumegatoare,
coroana dintelui, ingusta (la rumegatoare) sau groasa (la
cabaline) se fixeaza in alveola dentara, prin periodont, de
cement, substanta osoasa care acopera radacina. Gatul dintelui,
acoperit partial de gingie, sufera uneori depuneri de tartru
(de culoare neagra la rumegatoare), din sarurile salivei sau
din alimente. Dupa forma si caracterele lor individuale,
derivate din rolul diferit pe care il indeplinesc, se deosebesc
patru feluri de dinti:
-incisivi;
-canini;
-premolari;
-molari (fig. 5).
Incisivii prezinta o coroana in forma de dalta (la cal),

15
lopatica (la rumegatoare) sau trefla (la carnivore), fiind
specializati pentru sectionare. Radacina lor, simpla, este fixata
de alveolele oaselor incisive si in corpul mandibulei. Dupa
pozitia lor fata de planul median sunt sistematizati in: clesti,
mijlocasi si laturasi.
Caninii, specializati pentru sfasiere, au o forma conica,
usor recurbata, cu o radacina extrem de puternica, adanc
infipta in alveola. Numarul lor total este de 4 la armasar,
porc si carnivore; lipsesc la iapa, rumegatoare si iepure .
Premolarii sunt plasati caudal caninilor si specializati
pentru masticatie. Coroana lor, puternica, asemanatoare
molarilor este prevazuta cu numeroase creste de smalt
(selenodonte- cal, rumegatoare si rozatoare) sau cu tuberculi
ascutiti (bunodonte- porc si carnivore). Premolarii caduci de
lapte vor fi schimbati in dentitia definitiva cu premolarii de
succesiune.
Molarii sau maselele sunt cei mai voluminosi dinti,
asemanatori premolarilor si plasati caudal acestora; sunt
puternic fixati in alveole prin radacini multiple. Forma si
numarul lor variaza specific. Odata aparuti nu mai sunt
inlocuiti, facand parte din dentitia permanenta. Numarul de
dinti ai unui animal are o constanta specifica. La animalele
domestice (cu exceptia iepurelui) se diferentiaza 2 categorii de
dinti:
1. dentitia de tinerete (sau de lapte), care cuprinde numarul
total de dinti caduci;
2. dentitia permanenta, definitiva, care cuprinde toti dintii de
succesiune si dintii permanenti (molarii). Dintii caduci sunt
inlocuiti de dintii de succesiune, in dentitia definitiva. Dintii
permanenti apar la
sfarsitul perioadei de tinerete si raman in dentitia definitiva, de
maturiate. Exprimarea succinta a numarului de dinti al unei

16
specii, in sistem fractional, in care numaratorul indica arcada
superioara, iar numitorul arcada inferioara, poarta numele de
„formula dentara”. Exprimarea cifrica a incisivilor (I), a
caninilor (C), a premolarilor (P) si a molarilor (M) in formula
dentara se poate face uni- sau bilateral. Exemplu:
- la cal: -unilateral:
I 3/3; C1/1; P3/3; M3/3 =20
-bilateral:
I 3-3/3-3; C1-1/1-1; P3-3/3-3; M3-3/3-3 =40
La cal, formula dentara de tinerete cuprinde 26 de dinti caduci:
I 3-3/3-3; C0-0/0-0; P 4-4/3-3 =26
Coroana incisivilor de lapte este alba, mai mica, cu strangulatie
la gat si lipsita de sant longitudinal pe fata anterioara. Incisivii
permanenti sunt mai inalti, de forma unei prisme curbe, de
culoare galbui si cu un sant vertical pe fata anterioara.
Suprafata de tocire are initial o forma ovala in sens transversal,
cu un cornet dentar extern larg (fig. 6 ). La manz, clestii apar
intre 6-12 zile, concomitent cu premolarii de lapte, iar
mijlocasii erup intre 30-40 zile. La bovine, formula dentara de
tinerete cuprinde 20 de dinti, fiind exprimata astfel:
I 0-0/4-4; C 0-0/0-0; P 3-3/3-3 =20
Incisivii superiori lipsesc la rumegatoare, fiind inlocuitit de un
„burelet incisiv”, o ingrosare de forma semilunara a mucoasei
plafonului. Incisivii inferiori, in numar de 8, sunt sistematizati
in:
-clesti;
-mijlocasi primi;
-mijlocasi secunzi;
-laturasi.
Coroana incisivilor, de forma unei lopatele triunghiulare (mai
mica si mai alba la incisivii de lapte), despartita de radacina
printr-un gat ingust, are un grad mare de mobilitate, datorita

17
lungimii ligamentului alveolodentar. Tocirea si nivelarea
incisivilor de lapte incep la epoci variate, in functie de rasa si de
modul de alimentatie (fig. 7). La oaie si capra, incisivii de
lapte sunt mult mai mici, iar cei permanenti au o coroana foarte
ingusta si lunga, cu marginea taioasa. La porc, dentitia molara
este de tip tuberculat, iar incisivii sau coltii sunt foarte
dezvoltati la masculi, recurbati si de forma triunghiulara.
Formula dentara definitiva cuprinde 44 de dinti:
I 3-3/3-3; C1-1/1-1; P 4-4/4-4; M 3-3/3-3.
La caine, dentitia este caracteristica pentru sectionare si
sfasiere. Incisivii prezinta o margine masticatoare taioasa, cu
trei varfuri (trefla). Caninii au o forma conica caracteristica.
Molarii sunt inegali, coroana lor este prevazuta cu trei sau
mai multe creste ascutitte; cel mai voluminos molar se numeste
„maseaua carnasiera”. Formula dentara definitiva cuprinde 42
de dinti:
I 3-3/3-3; C1-1/1-1; P4-4/4-4; M2-2/2-2 =42.
Iepurele este un rozator cu o dentitie caracteristica
permanenta, care cuprinde 28 de dinti:
I 2-2/1-1; C 0-0/0-0; P3-3/2-2; M3-3/2-2 =28.
Incisivii sunt lungi si curbati, acoperiti de un smalt de
culoare galbena; prezinta o crestere permanenta, care
compenseaza procesul de tocire continua. Incisivii superiori
sunt reprezentati de: 2 principali situati in fata si 2 secundari,
dispusi caudal acestora. Spatiul interdentar este foarte larg.
Glandele salivare. Sunt anexe ale portiunii ingestive,
asezate ca o salba in jurul cavitatii bucale in care isi varsa
secretia implicata in inmuierea alimentelor, deglutitie si digestia
bucala. Dupa modul in care se grupeaza, se diferentiaza in
glande diseminate (sau mici) si aglomerate (sau mari). Dupa
caracterul salivei pe care o secreta se descriu glande: mucoase,
seroase si mixte.

18
Glandele salivare diseminate sunt de tip mucos; deosebim
glande labiale, bucale (in mucoasa obrajilor), palatine, stafiline
si linguale.
Glandele salivare aglomerate sunt reprezentate de: glanda
parotida, situata in loja omonima (sub ureche), caudal
mandibulei; saliva excretata printr-un canal lung (Stenon)
este de tip seros si se varsa in vestibulul bucal. La porc,
glanda este foarte intinsa (pe toata lungimea gatului), iar la
carnasiere este redusa. Glanda mandibulara este plasata mai
profund, in spatiul intermandibular; saliva excretata, de tip
mixt se varsa printr-un canal lung (Wharton) sub carunculii
sublinguali. Glanda sublinguala este plasata la nivelul
crestelor sublinguale secretia de tip predominant mucos este
excretata prin canalele Rivinus, pe crestele sublinguale.

Faringele
Este un organ cavitar, musculomembranos, situat sub
extremitatea superioara a coloanei cervicale, la incrucisarea
cailor digestive si respiratorii; este fixat pe baza craniului
prin osul hioid, cu o aponevroza si musculatura puternica.
Portiunea sa superioara, plasata dorsal valului paltin (fig. 2),
apartine cailor respiratorii si este prevazuta cu 4 deschideri: 2
anterioare, cu fosele nazale prin coane si 2 laterale, cu urechea
medie, prin conductele faringotimpanice. Din conductele
faringotimpanice, mucoasa faringiana herniaza la cal, la fata
mediala a mandibulei, formand pungile guturale (fig. 11).
Portiunea inferioara a faringelui (buco- si laringofaringele) are
trei comunicari:
-una anterioara, bucofaringiana;
-doua caudale, cu faringele si esofagul.
Musculatura faringelui este formata din benzi orientate
transversal si longitudinal; muschii transversali, prin contractia

19
lor peristatica, intervin in deglutitie impingand bolul alimentar
spre originea esofagului, in timp ce cei longitudinali apropie
esofagului si ridica valul palatin.

Esofagul
Este un organ musculomucos de forma tubulara, care
incepe de la faringe si se termina la nivelul stomacului, prin
orificiul numit cardia. Lungimea lui variaza in functie de talia
animalului si lungimea gatului. Din punct de vedere topografic
se descriu 3 segmente:
1. segmentul cervical, plasat dorsal traheei in treimea ei
superioara, trece apoi in partea stanga a ei in treimea mijlocie
si apoi din nou, la baza gatului, se plaseaza dorsal traheei;
2. segmentul toracic este plasat dorsal traheei si cordului, sub
aorta, acoperit de pleura mediastinala pana la diafragma;
3. segmentul abdominal este cel mai scurt, tine de la orificiul
esofagian al diafragmului pana la cardie. Mucoasa esofagiana
este amplu pliata longitudinal si acoperita de un epiteliu
asemanator mucoasei bucale. Submucoasa (tesut conjunctiv
lax, abundent) permite alunecarea mucoasei pe stratul
muscular, reprezentat de fibre striate orientate longitudinal si
elicoidal. In portiunea abdominala muschii sunt de tip neted.

Stomacul
Este un organ cavitar, piriform, usor recurbat, plasat in
cavitatea abdominala intre esofag (cardia) si duoden (orificiul
piloric). In stare de plenitudine, la majoritatea speciilor are
forma unui cimpoi, prezentand o extremitate stanga mai
dezvoltata in care se deschide esofagul si o extremitate dreapta,
care se ingusteaza treptat spre orificiul piloric, de unde se
continua cu duodenul (fig. 12).

20
 La ecvine (cai), stomacul este puternic recurbat si plasat
oblic pe fata caudala a ficatului, de care este legat prin micul
epiploon. Volumul stomacului este mic comparativ cu talia
animalului (8-10 l ), iar orificiul cardic, prevazut cu o valvula
mucoasa este inconjurat de fibre musculare puternice, care nu
permit calului sa vomeze decat, in momentul ruperii peretelui
stomacal. De la marea curbura a stomacului se detaseaza
marele epiploon, sub forma unui larg ligament peritoneal, care
se insera pe splina si colonul transvers.
La suine (porci), stomacul se caracterizeaza prin prezenta
in ex-tremitatea stanga a unui diverticul gastric ce aminteste de
un inceput de compartimentare. Orificiul cardic plasat pe mica
curbura, are forma unei palnii largi, lipsita de valvula mucoasa
la interior, caracter anatomic ce favorizeaza regurgitatia.
Capacitatea stomacului este relativ mare comparativ cu talia
animalului (6-9 l).
La carnivore (caini si pisici) aspestul general al stomacului
este piriform (mai globulos la caine si mai alungit la pisica), cu
o cardie larga, lipsita de valvula, plasata in partea stanga.
Capacitatea stomacului este foarte mare (1-8 l) si cu mari
posibilitati de dilatare. La rozatoare, stomacul este mult curbat,
cu esofagul deschis in centrul micii curburi si de o capacitate
mare comparativ cu talia animalului.
Structura stomacului este partial deosebita de restul
tubului digestiv. Prezinta 4 tunici distincte:
1. tunica seroasa,de natura peritoneala, acopera ambele fete si il
leaga de organele vecine prin mezouri sau epiploane (micul
epiploon, marele epiploon, ligamentul gastrosplenic etc.);
2. tunica musculara este formata din fibre netede dispuse
in trei straturi, circular, longitudinal si oblic; la extremitati
participa la formarea sfincterelor;
3. tunica submucoasa, formata dintr-un bogat tesut conjunctiv

21
lax,
care ajuta alunecarea mucoasei pe musculoasa; contine
numeroase retele vasculare si plexuri nervoase submucoase;
4. tunica mucoasa este amplu cutata longitudinal si captuseste
toata suprafata interioara a stomacului, iar la nivelul orificiilor
acestuia formeaza cute circulare (valvule), care favorizeaza
trecerea continutului stomacal numai in directia caudala. Din
punct de vedere morfologic mucoasa gastrica este de 4 tipuri:
1. esofagian;
2. cardic;
3. fundic;
4. piloric.
Mucoasa de tip esofagian si cardic acopera partea stanga a
stomacului la carnivore si rozatoare in jurul orificiului
cardic. Mucoasa de tip fundic si piloric, de tip secretor, are
culoare rosie-bruna si este prezentata cu numeroase glande
fundice care secreta pepsinogenul, acidul clorhidric si mucina
si glandele pilorice, anacide, predominant mucogene. Repartitia
tipurilor de mucoasa in interiorul stomacului reiese din figura
12.
La rumegatoare, stomacul este de tip compartimentat,
poligastric. Portiunea din stomac corespunzator mucoasei de
tip esofagian este complet secretata de portiunea gastrica,
reprezentata de cheag, si la randul ei, se imparte in trei
compartimente: rumen, retea si foios (fig. 12). Rumenul este
un organ cavitar musculo-mucos extrem de voluminos (200-
300 l), de forma ovoida, strangulat median si longi-tudinal de
doua hingi musulare (pilierii ruminali), in doi saci: dorsal si
ventral. La extremitatile lor craniale si caudale, fiecare sac
ruminal se termina infundat, formand veziculele conice. In
partea anterioara a sacului dorsal, la limita dintre rumen si
retea, se deschide orificiul esofagian, care se continua sub

22
forma „jgheabului esofagian" pe plafonul retelei, direct in
foios. Rumenul ocupa 2/3 din volumul cavitatii abdominale si
este plasat stanga, de la diafragma la cavitatea pelvina. Seroasa
ruminala acopera aproape in intregime rumenul (exceptand
zona de insertie a mezoruminalului), iar la nivelul santurilor
longitudinale, stang si drept, emite marele epiploon (sau
praporul) ale carui foite se auprapun captusind planseul
cavitatii abdominale. Musculoasa este formata din fibre
netede orientate in 3 straturi. Stratul longitudinal intern
participa la formarea pilierilor ru-minal, cranial si caudal.
Mucoasa ruminala, acoperita cu un epiteliu pavimentos
stratificat este prevazuta cu numeroase papile conice si foliate,
mari, care lipsesc la nivelul pilierilor.
Reteaua, plasata la partea anterioara a sacului dorsal al
rumenului, de forma ovoida, usor curba, se sprijina pe fata
caudala a diafragmei si pe planseul cavitatii abdominale (la
bovine). La rumegatoarele mici este mai mica si nu atinge
planseul cavitatii abdominale. Cavitatea retelei este captusita de
o mucoasa prevazuta cu pliuri ce formeaza un desen celular
poliedric; comunica cu sacul dorsal al rumenului, cu jgheabul
esofagian si cu foiosul (fig. 14).
Foiosul este mai mare decat reteaua, de forma sferoidala,
plasat in partea dreapta a acesteia; se sprijina si comunica in
sens ventral cu extremitatea stanga a cheagului. In interior,
mucoasa formeaza o serie de pliuri inalte (in forma de foi), de
marimi diferite (fig. 14).
Cheagul este singurul compartiment gastric captusit cu o
mucoasa de tip digestiv, secretor, la nivelul careia se efectueaza
digestia gastrica propriu-zisa; piriform, alungit, plasat in
partea dreapta a sacului ventral al rumenului, se ingusteaza
treptat spre orificiul piloric, de unde se continua cu duodenul.
Mucoasa, de culoare roz-rosiatica, prezinta numeroase pliuri

23
orientate elicoidal.

Intestinul subtire
La animalele domestice, intestinul subtire are aspectul
unui tub incolacit, de calibru uniform, a carui lungime
variaza in raport de consistenta si volumul specific al hranei.
Astfel, la caine are 2-4 m, la porc 18-20 m, la cal 20-24m, iar
la bou 38-50 m. Dupa functiile lui este sistematizat in :
-duoden;
-jejun;
-ileon.
Duodenul este delimitat de orificiul piloric si curbura
duodeno-jejunala la nivelul lui se deschide canalul de excretie a
bilei (canalul coledoc) si a sucului pancreatic (canalul Wirsung)
Jejunul, portiunea cea mai intinsa a intestinului
subtire, este suspendat printr-un ligament larg, numit marele
mezenter, in partea dreapta a cavitatii abdominale (la porc si
rumegatoare), sau in planul median al acesteia (la cal si
carnivore).
Ileonul, a carui lungime este marcata de ligamentul
iliocecal, se deschide in cecum, printr-un orificiu prevazut cu o
valvula ilicecala.
Ca structura, intestinul subtire prezinta la exterior seroasa
peritoneala care acopera o musculatura asezata pe doua
planuri; longitudinal extern si circular intern. Mucoasa,
sprijinita pe o submucoasa prezinta bogate cute transversale si
numeroase vilozitati, care maresc suprafata de absorbtie.
Epiteliul mucoasei este de tip prismatic simplu formata din
celule absorbtie, caliciforme si endocrine (pentru serotonina si
secretina), precum si numeroase glande Lieberkuhn si Brunner ,
a caror extremitate este plasata in submucoasa. Aglomerarile
limfoide dispuse sub forma de foliculi solitari sau placi Peyer

24
sunt mai numeroase in ileon.

Intestinul gros
Intestinul gros sau colonul continua in sens caudal tubul
intestinal la ileon pana la anus. Prezinta in configuratia sa
exterioara detalii caracteristice, cu mari variatii interspecifice.
Structura sa este in general asemanatoare intestinului subtire, cu
urmatoarele particularitati: stratul longitudinal muscular se
aglomereaza formand 2, 3 sau 4 benzi (tenii), care determina
formarea boselurilor (exceptand rumegatoarele si carnivorele).
La nivelul rectului, musculatura formeaza ligamentul
suspensor al rectului, iar stratul circular se aglomereaza
terminal formand sfincterul intern (involuntar) al anusului.
Anusul mai poseda si un sfincter muscular striat si un muschi
retractor. Mucoasa colonului este mai groasa si lipsita de
vilozitati, dar contine un numar mare de foliculi limfoizi, care
se pot aglomera la diferite nivele formand structuri
amigdaliene (apendicele cecal, sacul rotund etc.). In general,
intestinul gros este sistematizat in trei portiuni:
1. cec;
2. colon;
3. rect.
 Colonul este la randul sau format din trei segmente:
 ascendent
 descendent;
 transvers (fig. 18).
La cal, intestinul gros este boselat pe toata lungimea lui si
deosebit de dezvoltat. Cecul, are forma unei virgule masive,
boselate, care
ocupa flancul drept. Colonul ascendent este lung, de 3-4 m si
are forma unei anse (portiunea ventrala si dorsala) unite la
nivelul curburii centrale (sau pelvine) a colonului, prin

25
ligamentul intercolic. Portiunea ventrala a colonului
ascendent se sprijina pe planseul cavitatii abdominale. Prin
curbura colonului ascendent la nivelul diafragmei vor lua
nastere 4 segmente: doua in dreapta si doua in stanga.
Ultimul segment al colonului dorsal se continua cu un scurt
colon transvers; acesta la randul lui se va continua cu colonul
descendent (sau flotant) care, la cal, este boselat, lung si
suspendat de micul mezenter ( fig. 19).
La rumegatoare, intestinul gros este neboselat si mai mic
in calibru. Cecul, de forma unui sac, plasat orizontal in
mijlocul flancului drept, se continua direct cu un colon
ascendent care diminueaza treptat in volum. Colonul
ascendent sau spiralat se ruleaza in trei ture concentrice si trei
excentrice, dupa care se continua in colonul transvers si
descendent. La rumegatoare si porc, colonul descendent este
scurt, rectiliniu si neboselat (fig. 15, 19).
La porc, intestinul gros este plasat in partea stanga a
cavitatii ab-dominale. Cecul, scurt si boselat se combina cu
un colon „elicoidal”, boselat, rulat in trei ture concentrice si
trei excentrice.
La iepure, intestinul gros este bine dezvoltat si boselat pe
toata intinderea lui. Cecul, lung si cu un sant spiral care il
parcurge pe toata lungimea, se termina in varf cu un
apendice cecal enorm (7-10 cm), cu structura limfoida. La
nivelul orificiului iliocecal este plasata o alta formatie,
limfoida, sub forma „sacului rotund”.

Glandele anexe
Sunt reprezentate de ficat si pancreas.
Ficatul. Este cea mai voluminoasa glanda din organism,
dotata cu multiple functii metabolice. Este plasat in cavitatea
abdominala, caudal diafragmei, de care este legat prin

26
 ligamentele coronar si triunghiulare.
Fata diafragmatica este brazdata de vena cava caudala.Fata
caudala prezinta: hilul hepatic (locul pe unde intra in ficat
vena porta, artera hepatica si ies canalele biliare), vezica
biliara, canalele cistic si coledoc. Marginea dorsala este mai
groasa si incizata de santul esofagian, iar marginea ventrala,
mai subtire, prezinta incizuri adan-
ci (la porc si la rumegatoare), care impart ficatul in 4 lobi
principali: stang, patrat, drept si caudat. La cal si iepure,
ficatul prezinta 5 lobi, in sensul ca lobul stang are si un lob
intermediar; vezica biliara lipseste la cal. La porc si
carnasiere, incizurile adanci determina aparitia a 6 lobi pe
suprafata carora se observa, la porc, un desen poliedric
caracteristic (fig. 20).
In ceea ce priveste structura, mentionam ca seroasa
peritoneala inveleste o capsula fibroasa (Glisson), care trimite
spre interior septe conjunctive, care despart parenchimul hepatic
in lobuli. Celulele hepatice (hepatocitele) sunt asezate in
cordoane radiare, in jurul unei vene centrolobulare, intre care
raman spatii inguste, care delimiteaza pe de o parte originea
canaliculelor biliare, iar pe de alta parte, capilarele venoase
sinusoide ce conflueaza in vena centrolobulara (fig. 21).
Bila este excretata in canaliculele biliare intralobulare, de unde,
prin confluarea lor va ajunge in canalul hepatic. O ramificatie a
canalului hepatic (canalul cistic), conduce bila la vezica biliara,
dupa care, prin canalul coledoc se varsa in duoden, singur sau in
comun cu canalul pancreatic principal. Orificiul este prevazut
cu un sfincter (Oddi), care se deschide dupa necesitati. Functia
hepatica este asigurata de vena porta; aceasta recolteaza sangele
incarcat cu substante nutritive de la masa gastrointestinala si se
recapilarizeaza in ficat, in jurul cordoanelor de celule
hepatice.Venele centrolobulare reprezinta originea venelor

27
suprahepatice, care se varsa in vena cava caudala (fig. 22).
Pancreasul. Este o glanda mixta, de forma neregulata,
asezata intre prima portiune a duodenului, stomac, splina si
plafonul cavitatii abdominale. Este format din: cap, corp si
coada. Capul glandei, plasat in prima portiune a duodenului
contine canalul pancreatic principal (Wirsung) si canalul
secundar (Santorini), care dreneaza sucul pan-creasului, care
secreta sucul pancreatic, se gasesc insulele Langerhans,
inconjurate de o bogata retea vasculara, formatiuni endocrine
care secreta insulina si glucagonul (fig. 22, 23).

Aparatul digestiv la pasarile domestice

Construit dupa o schema asemanatoare, aparatul digestiv

al pasarilor prezinta particularitati legate de modul de viata si
hrana. Ciocul, de forme diferite, cu cele 2 valvule cornificate,
suplineste lipsa dintilor si a buzelor. Cavitatea bucala se
poate deschide larg, observandu-se continuarea ei directa cu
faringele, datorita lipsei valului palatin; pe plafon, o fanta
longitudinala reprezinta choanele.
Limba, mobila, cu varful ascutit si cornificat (la galinacee), la
pal-mipede are forma de spatula, cu numeroase lame
cornoase.Esofagul este plasat in partea dreapta a gatului si
prezinta o dilatatie globuloasa la galinacee si fusiforma la
palmipede, denumita gusa sau ingluvie (fig. 24).
Stomacul este format dintr-o portiune glandulara (sau
proventricul), fusiforma, plasata inaintea unei portiuni
musculare, ventriculul (sau pipota), de forma unei lentile
biconvexe, cu un perete muscular extrem de puternic. Pipota
este mai dezvoltata la granivore (pasari care se hranesc cu
seminte), unde mucoasa sa este acoperita cu o cuticula

28
protectoare, in vederea triturarii hranei dure.
Duodenul formeaza o ansa intre ramurile careia sunt plasati
lobii pancreasului. In curbura duodeno-jejunala se deschid
doua canale pancreatice si doua hepatice. Jejunul, larg si
uniform prezinta pe marea curbura un apendice redus
(Mekel), dupa care se continua cu ileonul, flancat de cele
doua cecuri lungi si simetrice. La porumbel, cecurile sunt
reduse la 2 proeminente limfoide. Colonul, foarte scurt se
continua cu un rect, care se deschide intr-o portiune comuna
aparatului digestiv si urogenital, denumita cloaca.
Cloaca prezinta trei compartimente succesive:
-coprodeum (pentru fecale);
-urodeum (pentru uretere si caile genitale);
-proctodeum (care se deschide la exterior prin anus).
Pe plafonul proctodeumului se deschide bursa lui
Fabricius, organ specific pasarilor. Ficatul, deosebit de
voluminos este format din doi lobi, drept si stang, ale caror
canale de excretie se deschid separat in duoden. Fata
superioara a lobului drept adaposteste o vezica biliara, care
lipseste la porumbel.

Fiziologia aparatului digestiv la animalele domestice

Conformatia si structura segmentelor tubului digestiv si

participarea lor la digestie variaza specific si reflecta natura
si volumul alimentelor consumate. Astfel, la erbivore,
dezvoltarea unor compartimente ale stomacului se explica
prin alimentarea preponderent grosiera, cu furaje celulozice,
sarace in principii nutritivi, care necesita o prelucrare
suplimentara. La carnivore, tubul digestiv, scurt, este efectul
ingerarii unor alimente cu coeficient de digestibilitate mare si

29
valoare nutritiva ridicata. La pasarile hranite cu alimente
proteice se dezvolta portiunea glandulara a stomacului, iar
pipota se reduce pana la disparitie.

Particularitati ale digestiei la mamiferele domestice

In cavitatea bucala au loc fenomene motorii si secretorii.

Feno-menele motorii sunt reprezentate de: prehensiune,
masticatie si deglutitie. Fenomenele secretorii sunt
reprezentate de secretia salivara si digestia bucala.
Prehensiunea sau introducerea hranei in cavitatea bucala se
realizeaza diferit: cu ajutorul buzelor (la cal, oaie si iepure),
al limbii (la bovine) sau al dintilor (la carnivore).
Prehensiunea lichidelor se face cu prin aspiratie, cu buzele
intredeschise, limba functionand ca un piston care, prin
retragere, creeaza o prehensiune negativa. La porc, datorita
alungirii fantei bucale, se aspira si o cantitate de aer,
rezultand zgomotul specific de plescait. Cainele isi
transforma limba in „lingurita”, cu ajutorul carora arunca apa
in cavitatea bucala, iar pisica „transporta” apa cu papilele
linguale, prin miscari rapide ale limbii. La animalele tinere, o
forma speciala de prehensiune este suptul, care se realizeaza
prin prinderea mamelonului intre limba si plafonul cavitatii
bucale, concomitent cu coborarea mandibulei, care creeaza
presiunea negativa necesara aspirarii laptelui din sinusul
galactofor, intr-o frecventa de 80-120 miscari pe minut. La
purcei, obtinerea laptelui este facilitata de eliminarea lui
reflexa in urma excitatiei mecanice fata de maxila. La
rumegatoare, prima masticatie este sumara si efectuata prin
miscari de lateralitate, unilateralitate, dar alternative. La
carnivore se executa miscari de sectionare in plan vertical. La

30
porc, masticatia este de tip intermediar.
Saliva- produsa si excretata reflex de glandele salivare are
o reactie slab alcalina. Este mai vascoasa la carnivore.
Furajele uscate declanseaza o secretie salivara mai
abundenta. Cantitatea de saliva secretata, in medie, in 24 ore
este de 42 l la cal, 56 l la bou, 10-11 l la oaie si 14-15 l porc.
Ptialina (amilaza) care descompune amidonul in maltoza, se
gaseste in cantitate mica numai la porc si rozatoare; poate
apare si la cal si caine, dupa o alimentatie hiperglucidica.
Prin sistemele tampon, saliva la rumegatoare mentine in
rumen un pH de 6,3-6,5 favorabil dezvoltarii
microorganismelor celulozice. Furajele maruntite si imbinate
cu saliva iau forma unei mase pastoase numita bol alimentar,
care prin actul mecanic al deglutitiei trece din cavitatea
bucala, prin faringe si esofag, in stomac.
La cal, capacitatea stomacului este mica, in momentul
umplerii motilitatea lui inceteaza, iar alimentele se stratifica,
in ordinea in-ghitirii. Secretia sucului gastric este continua,
asigurand amestecarea nutreturilor cu sucul gastric si
formarea unei mase numita „chim gastric”. Golirea
stomacului dupa un pranz la discretie se face in 12 ore si se
bazeaza pe deschiderea reflexa a pilorului, care permite
evacuarea chimului gastric in duoden. Actul reflex prin care
continutul gastric este eliminat cu presiune prin esofag si
faringe in cavitatea bucala (uneori pe nari) poarta numele de
vomitare (sau emeza). Este un act reflex, de aparare fata de
corpuri nedigerabile sau alimente toxice; la carnivore si porc
este frecventa si se produce fara efort.
La rumegatoare, furajele voluminoase si celulozice sunt
depozitate initial in rumen, unde sufera prelucrari mecanice
si fizice, precum si actiunea chimica a enzimelor din furaje si
a microorganismelor ruminale. In rumen, datorita cantitatii

31
mari de lichid, alimentele plutesc la diferite nivele, in functie
de densitatea lor. Furajul recent deglutit pluteste, iar cel
prelucrat, mai des, se asaza in sacul ventral, de unde va fi
propulsat spre retea. Contractiile compartimentelor gastrice
au un caracter ciclic si sunt initiate in retea, propagate in
sacul dorsal si apoi in cel ventral al rumenului, asigurand
impingerea treptata a pastei ce se formeaza, prin foios catre
cheag. Actul fiziologic prin care gazele acumulate in sacul
dorsal al rumenului sunt eliminate pe cale bucala poarta
denumirea de eructatie; reflexul este declansat de actiunea
mecanica a lor in zona cardiei. Rumgarea- act fiziologic
specific rumegatoarelor- este format de o succesiune de
reflexe reprezentate de: readucerea bolului alimentar in
cavitatea bucala prin miscari antiperistaltice ale esofagului,
remasticatia, reinsalivarea si redeglutitia. Prin rumegare,
furajele masticate initial insuficient, sunt readuse in cavitatea
bucala, unde sunt bine triturate si reinsalivate pentru digestia
ruminala. Reflexul rumegarii apare la varsta de 4 saptamani
la vitel si 2 saptamani la miel. Se executa in cicluri de 6-8
perioade la taurine si o ora, astfel incat pentru rumegare sunt
necesare 5-7 ore zilnic.
Fenomenele chimice din rumen constau in esenta in
descompuneri si sinteze. Fermentatia este asigurata de peste
100 specii de bacterii anaerobe, care descompun celuloza,
pectinele, amidonul, di- si monozaharidele, rezultand astfel
in final acizi grasi volatili: acetic, propionic, butiric si gaze,
reprezentate de CO2, NO2 si CH4. Activitatea bacteriilor este
completata de actiunea a numeroase specii de infuzorii, care
participa la descompunerea hidrocarbonatelor, acumuleaza
unele glucide, la sinteza de aminoacizi si protide, prin
utilizarea amoniacului si ingerarea bacteriilor, precum si la
sinteza de vitamine din grupa B si K. Prin actiunea

32
 convergenta a microorganismelor se asigura digestia
protidelor si a ureei, ca si hidroliza unor lipide din furaje.
Acizii grasi absorbiti sunt utilizati ca sursa de energie, iar
amoniacul si bioxidul de carbon sunt transformati de ficat in
uree, din care o parte este eliminata, iar alta parte, vehiculata
la rumen este refolosita pentru sinteza proteica. In acest mod,
microorganismele ruminale, folosind ca substrat furaje
grosiere, celulozice, pe care le descompun in produsi simpli
pentru propriul lor metabolism, devin ele insele o sursa de
hrana usor atacabila de sucurile gastrointestinale ale
rumegatorului.
Fenomenele motorii si digestia in intestinul subtire, cu
mecanismul de interventie a bilei si a sucului pancreatic sunt
asemanatoare primatelor.
Digestia la nivelul colonului prezinta insa, unele
particularitati care necesita a fi precizate. La animalele
domestice, colonul contine un suc alcalin, bogat in mucus si
lipsit de enzime digestive.
Transformarile chimice se produc sub actiunea enzimelor
provenite din intestinul subtire, dar mai ales a acelora produse
de microorganisme simbiote. La porc si carnivore predomina
flora proteolitica (de putrefactie), la cal si rumegatoare, flora de
fermentatie glicolitica. La cal si iepure, colonul si cecul,
deosebit de dezvoltate, au functii analoage cu cele ale
prestomacelor, microorganismele asigurand si in acest caz,
degradarea celulozei, producerea acizilor grasi volatili, a
metanului si sinteza vitaminelor hidrosolubile.
Cantitatea fecalelor eliminate zilnic variaza intre 15-23 kg
la cal, 15-35 kg la bou, 1-3 kg la oaie si 0,5-3 kg la porc.
Frecventa defecarii este mai mare la erbivore decat la carnivore
si omnivore; eliminarea fecalelor se poate realiza si in timpul
mersului, la rumegatoare si cal.

33
 Digestia la pasari se caracterizeaza prin lipsa completa a
masticatiei si modalitatea de prehensiune, care se executa
specific, cu ajutorul ciocului. Saliva secretata contine ptialina,
cantitati mici de lipaza si are un pH usor acid. Alimentele
inghitite sunt depozitate initial in gusa, unde sufera un proces de
inmuiere si macerare, cu hidroliza partiala a celulozei, cu
ajutorul enzimelor furajere si a bacteriilor. La porumbel, gusa
prezinta o secretie abundenta, intre a 8-a si a 21-a zi dupa
ecloziunea puilor, pe care parintii o regurgiteaza in cavitatea
bucala a puilor, furnizandu-le o secretie asemanatoare laptelui,
bogata in protide si lipide. In portiunea glandulara a stomacului,
stagnarea alimentelor este de scurta durata, iar secretia de
pepsina este slaba; in portiunea musculara, contractia extrem de
puternica a musculaturii asigura sfaramarea grauntelor intre
pietricelele deglutite si cuticula pipotei. Portiunea cea mai
activa in digestie o constituie intestinul. La acest nivel, intr-un
mediu usor acid, actioneaza ptialina bucala, proteazele si
lipazele pancreatice. In intestinul gros, digestia este continuata
prin enzimele furajere si microorganisme. Un rol important le
revine cecurilor, unde se produce degradarea celulozei, sinteza
vitaminelor si resorbtia apei. Continutul lor vascos se elimina
intr-un ritm lent, treptat, in colon si rect. In compartimentul
mijlociu al cloacei (urodeum), fecalele se amesteca cu urina si
sunt eliminate concomitent la exterior, prin contractia brusca a
musculaturii clocale si presiunea exercitata de sacii aerieni.

Concluzii, recomandari si pareri personale

Asa dupa cum am descris aceasta tema cu titlul "aparatul

34
digestiv", putem trage concluzia ca el indeplineste o serie de
functii importante si indispensabile organismului. Prin
alcatuirea sa foarte cursiva si bine evidentiata, el se afla in
stransa legatura cu toate celelate organe si sisteme, dar si intr-
un contact permanent si direct cu toate modificarile si
alternantele care au loc in mediul inconjurator, fie ele de
natura climatica, sezoniera dar si alimentara. Intre aparatul
digestiv si mediu exista o legatura stransa, de aceea, noi
ingrijitorii trebuie sa acordam o atentie deosebita acestui
aparat care poate suferi modificari atat in structura cat si in
buna functionare a sa. Aparatul digestiv in comparatie cu
celalalte aparate este foarte sensibil la factorii externi si
interni, straini si daunatori.
Recomand ingrijitorilor sa acorde o atentie speciala
alimentatie, igienei si exploatarii animalelor domestice. Ii
sfatuiesc de asemenea sa studieze cat mai amanuntit acest
aparat ale carui functii pot fi foarte usor degradate. O
alimentatie necorespunzatoare, precum si o exploatare
exagerata si neechilibrata pot dauna integritatea si buna
functionare a componentelor aparatului digestiv si implicit
functionarea normala intregului organism. Masurile de igiena
si alimentatie sunt asadar strict necesare in orice tip de
crescatorie, de la marile ferme, pana la propria "micro-
ferma". Aparatul digestiv prin cele trei tipuri de digestii pe
care le executa, bucala, gastrica si intestinala, si prin
alimentatie bineinteles, asigura organismului necesarul de
substante pentru buna dezvoltare a intregului organism
ajutand de asemenea si la indeplinirea celorlalte functii
esentiale, indispensabile vietii.
Ca o parere personala concluzionala pot spune ca mi-am
creat o noua impresie despre importanta respectarii normelor
de igiena si alimentatie in ceea ce priveste fiziologia si

35
 anatomia animalelor domestice, dar si in cresterea si
ingrijirea lor.

Bibliografie

Indrumatori de lucrari practice pentru meseria de

veterinar:
-Maria Moisiu: Dr. in medicinna veterinara;
-Elena Marcu: Dr. in medicina veterinara;
-Carmen Ana Pivoda: Dr. in medicina veterinara.
Anatomia si fiziologia animalelor domestice:
-Profesor Dr. Viorel Pirtea;
-Dr. Gh. M. Constantinescu;
-Dr. Ing. V. Tofta;
-Profesor Ing. I. Dinu;
-Inginer Gh. Bodescu.
Anatomia si fiziologia animalelor domestice:
-Editura Ceres, 1984, Bucuresti, autor: Vasile
Cotofan.
Fiziologia animalelor domestice :
-Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, autor: N.
Cristea.
Lucrari practice la anatomiansi fiziologia animalelor
domestice:
- Editura Didactica si Pedagogica, 1975, Bucuresti,
autor: V. Jurubescu.
Indrumator de lucrari practice pentru meseria de
veterinar:

36
 -Editura Ceres, 1983, Bucuresti, autor Maria Moisiu.

Cuprins

1. Scurt
istoric ......................................................................
2.
Argument ..........................................................................
3. Aparatul
digestiv ..............................................................
4. Cavitatea
bucala ..............................................................
5.
Faringele ..........................................................................
6.
Esofagul ...........................................................................
7.
Stomacul ..........................................................................
8. Intestinul
subtire ...............................................................

37
 9. Intestinul
gros ..................................................................
10. Glandele
anexe ..............................................................
10. a.
Ficatul ........................................................................
10. b.
Pancreasul .................................................................
11. Aparatul digestiv la pasarile
domestice ..........................
12. Fiziologia aparatului digestiv la animalele
domestice .....
13. Particularitati ale digestiei la animalele domestice
........
14.
Planse ..........................................................................
15.
Concluzii ........................................................................
16.
Bibliografie .....................................................................

38