1

Motto: „Socrate spunea că acei care ştiu ce

este fiecare lucru sunt în stare să explice şi
celorlalţi pe când cei care nu ştiu este firesc
să se înşele şi pe ei şi să înşele şi pe alţii.”
( Xenofon)

2
 Cuvânt înainte

Deşi viaţa din România ultimilor ani a cunoscut schimbări multiple,

şi când spunem aceasta ne gândim implicit şi la Învăţământ, oamenii de
bună-credinţă şi-au luat rolul în serios şi au încercat sa ţină pasul cu
noile cerinţe, care, pentru o societate ca a noastră ancorată în vechile
precepte, au fost mai mereu văzute ca exagerări. Liceul nostru, probabil
ca în cazul multor grupuri şcolare din ţară, a ajuns într-o perioadă nu
tocmai favorabilă la început, dar cu toate acestea a găsit rapid resurse
pentru a se încadra într-un făgaş normal. De aceea, eforturile
manageriale ale unor oameni merită o atenţie specială.
Revista noastră continuă o serie de apariţii anuale. Cu denumirea
schimbată în mai multe rânduri, ea a avut acelaşi scop: să reflecte buna
pregătire a profesorilor, dar şi să încurajeze tinerii din rândurile elevilor
care manifestă o înclinaţie vădită pentru cercetare sau creativitate. De
aceea numărul de faţă are şi o structurare pe specialităţi, tocmai pentru a
face o delimitare între diferitele ramuri de activitate (şi nu puţine). Este,
probabil, un dezavantaj în ochii unora, dar considerăm că tocmai
această ascunsă complementaritate constituie, de fapt, şansa liceului şi
a elevilor care-i trec pragul.
Le mulţumim pe această cale colaboratorilor, pentru că ne-au oferit
materiale de calitate şi pentru că n-au ezitat să-şi exprime prin
intermediul acestora opinia. Le urăm profesorilor o activitate bogată la
catedră şi elevilor note cât mai mari, pe măsura eforturilor!
Redacţia

3
 GRUPUL ŞCOLAR BRĂTIANU – ÎN UMBRA TIMPULUI

Rădăcinile Grupului Şcolar Brătianu se regăsesc undeva într-un trecut

îndepărtat, când după primul război mondial, în 1919, urmarea dorinţei micilor
meseriaşi şi negustori, a insistenţelor din partea locuitorilor oraşului Drăgăşani şi a
celor din comunele vecine, Ministerul Instituţiilor Publice a aprobat înfiinţarea
gimnaziului “Unirea”.
În primul an de la înfiinţare, 1916, cursurile s-au desfăşurat cu 2 clase de elevi
promovaţi din judeţele: Vâlcea, Olt, Dolj, Gorj, Romanaţi şi Mehedinţi, funcţionând în
localul şcolii primare de băieţi din piaţa oraşului.
Urmare a incendiului din 1920, când o parte din şcoală a ars, în anul şcolar
următor cursurile s-au ţinut la Primăria oraşului şi la sediul Casei de Cultură.
Activitatea şcolară a continuat să se desfăşoare în săli improvizate până în anul
1926. În perioada 1922 – 1926 s-a construit în strada Mihail Kogălniceanu un nou
local de şcoala cu subsol, parter şi două etaje, pe un teren al familiei Brătianu şi cu
sprijinul direct al acestuia: Din 1922 Gimnaziul „Unirea” îşi schimbă denumirea în
Gimnaziul Brătianu – Drăgăşani, până în 1944 când s-a transformat în Liceul
Brătianu – Drăgăşani.
În 1948 în temeiul Legii reformei învăţământului, se înfiinţează în Drăgăşani,
Şcoala Medie Tehnică Viticolă. Prin ordinul Ministerului învăţământului public
nr.242682/octombrie 1948, Liceul Teoretic din Drăgăşani s-a transformat în Şcoală
Tehnică Viticolă cu sediul în str. Mihail Kogălniceanu nr.5.
Începutul şcolii a fost foarte greu. Cei 134 de elevi, viitori profesionişti în
viticultură îndrumaţi de cele 13 cadre didactice aveau ca bază materială câteva
aparate, 0,5 ha teren arabil, 16 sape, 7 lopeţi, 4 furci de fier, 7 greble şi 10
târnăcoape. În timp această bază precară a fost îmbunătăţită.

Şcoala a purtat numeroase denumiri:

• Şcoala medie tehnică viticolă (1948 - 1955). În această perioadă au
fost pregătiţi 257 de cadre tehnice pentru viticultură precum şi brigadier
pomi-viticultori, contabili şi socotitori pentru C.A.P. – uri prin cursuri de
scurta durată.
• Centru şcolar agricol: (1955 - 1966) cu două tipuri de şcoli până când
un HCM/1962 a dispus înfiinţarea şcolilor tehnice agricole ce durate de
4 ani pentru specialităţile: de horticultură, contabilitate agricolă şi

4
 tehnică agricolă începând cu anul şcolar 1964 – 1965 când Centru
şcolar agricol Drăgăşani s-a unit cu Centrul Şcolar Agricol Voicesti.
• Liceul agricol din (1966) cu două profiluri: horticultură şi contabilitate şi
merceologie agricolă. Începând din anul 1970 se afiliază la Liceul şi
şcoala profesională de mecanici agricoli…, de-a lungul anilor a
funcţionat în cadrul liceului şi o şcoală profesională de vinificaţie –
singura şcoală din tara cu acest profil care a pregătit vinificatori pentru
întreprinderile de vie şi vin din toată ţara.

• Din anul şcolar 1957 -1976 Liceul agro-industrial. Meseriile în care se

pregătesc elevii sunt: horticultura, contabilitatea, agricultură, pregătitor
de băuturi alcoolice şi răcoritoare. Şcoala este dotată corespunzător cu
materiale didactice, tractoare şi utilaje agricole, are în patrimoniu 9,5 ha
teren arabil pentru efectuarea practicii şi experimente. Elevii de la
specialităţile aplicative învaţă obligatoriu conducerea tractorului. O
parte însemnată din aplicaţiile practice ale Staţiunii experimentale
viticole care patronează şcoala.
• Din 1990 până în 1999 Liceul Agroindustrial a funcţionat denumirea
Grupul Şcolar Agricol.
• În februarie 1998, la propunerea consiliului profesoral al şcolii a propus
schimbarea denumirii în Grupul Şcolar Brătianu, denumire care a fost
aprobată de M.E.N în luna mai 1999. Din 1999, domnul profesor de
chimie, Dan Binişor este numit director.

Profesor de Limba şi Literatura Română

Daciana Pandelie

5
 NUMELE VINE DIN ISTORIE…
VIAŢA ŞI PERSONALITATEA LUI ION I.C. BRĂTIANU

Personalitate dominantă a vieţii

politice româneşti în primele decenii ale sec. XX,
s-a născut în localitatea Florica din judeţul
Argeş, la 20 august 1864.A fost al treilea copil al
liderului politic liberal Ion C. Brătianu,fondator al
Partidului Naţional Liberal şi prim-ministru, şi al
Piei Brătianu.
A absolvit Şcoala de Poduri şi Şosele din Paris
1889,activând în anii următori ca inginer la Căile
Ferate Române şi a participat la construcţia
podului de la Cernavodă.
A intrat în viaţa politică după moartea
tatăl său, în perioada în care P.N.L era condus
de D.A Sturdza. Cariera sa politică a debutat cu
alegerea în funcţia de deputat de Târgu - Jiu, în 1895, şi a deţinut mai multe portofolii
ministeriale: ministru de Externe în perioada 1902-1904, ministru de interne în
perioada 1907-1908, iar în 1909 a preluat conducerea P.N. L şi postul de prim-
ministru.
La 4 ianuarie 1914 a fost desemnat din nou prim – ministru şi preşedinte
al Consiliului de Miniştri. Adorat de colaboratori,atacat vehement de adversari,Ion I C
Brătianu era convins că are de jucat un rol important în istoria României, urmându-şi
cu perseverenţă şi încredere destinul politic. A condus guvernul României timp de 12
ani, contribuind direct la înfăptuirea Marii Uniri de la 1918, la legiferarea şi realizarea
reformei agrare şi a celei electorale, la consolidarea statului naţional unitar român.
Prietenii l-au adulat, văzând în el “zodia bună” a României, omul deciziilor istorice.
De aceea ,l-au urmat fără şovăire, convinşi că merg pe calea care duce spre
izbândă.
La 22 ianuarie 1922 s-a format, pe timp de şase ani un nou guvern
liberal în frunte cu Brătianu, de altfel, primii zece ani după Primul Război Mondial au
fost numiţi “ decada brătienistă “, datorită dominării vieţii politice româneşti,dar a
contribuit şi la înfăptuirea unor mari realizări politice, în plan economic, aplicarea
devizei “ prin noi înşine”,asigurarea procesului de modernizare a României,
adoptarea constituţiei din 1923 care a contribuit la consolidarea Marii Uniri şi cadrul
democratic al statului român.
Adversarii nu i-au putut contesta patriotismul şi calităţile politice,dar l-au
acuzat de autocratism şi spirit excesiv partizan. A fost criticat mai ales pentru că a
dereglat mecanismul de desfăşurare a sistemului constituţional prin tutele exercitată
asupra regelui Ferdinand I, care în calitate de suveran – nu şi-a putut menţine neutru
în disputa dintre partide, ci a susţinut Partidul Naţional Liberal, sau mai exact pe Ion I
C Brătianu.
Dominând cu autoritate viaţa politică a României timp de două decenii,
I.I. C. Brătianu a fost una dintre cele mai complexe şi controversate personalităţi ale
istoriei naţionale.

Profesor de istorie
Maria Iordache

6
 Realitatea culturală a municipiului Drăgăşani
Gib Mihăescu – un destin tragic

Gib I. Mihăescu a fost un scriitor care, în timpul unei scurte existenţe, curmată
prematur de un destin ingrat, a abordat cu îndrăzneala diverse genuri literare,
realizând, în unele dintre ele, opere de o remarcabilă valoare.
Cine încearcă să reconstituie viaţa şi personalitatea lui Gib I. Mihăescu este
izbit de la început de imaginea pe care ne-au lăsat-o contemporanii despre creatorul
Pavilionului cu umbre

Toţi cei care au scris despre el au surprins modestia, bunătatea, blândeţea lui,
discreţia totală, ceea ce i-a permis ca în tot timpul vieţii sale să fie înconjurat numai
de simpatii.
La o analiză atentă a vieţii sale vom observa că existenţa lui a fost destul de
agitată, punctată de multe drame, şi nu calmă, cum am fi tentaţi s-o credem la prima
vedere.
Cel care vrea să devină un nume cunoscut şi preţuit în literatura noastră dintre
cele două războaie mondiale s-a născut la 23 aprilie 1894, în oraşul Drăgăşani,
localitate pe care avea s-o evoce peste ani într-o conferinţă intitulată Oraşul
Drăgăşani unde tonul documentar se interferează cu o notă de umor evidentă: “În
copilărie, în calitatea mea de drăgăşenean, mă făleam nespus, semnalându-l pe
timpurile romanilor, în paginile lui Tocilescu, sub numele de Rucidava. Mai apoi în
Prandiu-l Academicu al lui Odobescu l-am găsit sub numele de Acidava. E de la
sine înţeles ca n-am căutat să-l identific şi la alti istorici[…] de teamă să nu fie
prezentat sub a treia, a patra denumire. Rucidava sau Acidava destul că glorioşii
noştri strămoşi luaseră cunoştinţă de el.
În orice caz ori Rucidava ori Acidava, ambele nume se termină în dava, unul
dintre puţinele cuvinte care ne-au mai rămas de la strămoşii noştri învinşi de romani
şi care se traduce în limba noastră cu vorba : cetate. Iată deci că micul nostru oraş
oltean nu e lipsit de trecut istoric, precum s-ar fi putut crede.
Numele adevărat al viitorului scriitor era Mihăescu Gheorghe, el fiind al
şaptelea copil al avocatului Ioan Mihăescu, “Domnul Nilă”, cum i se spunea prin
partea locului.
Copiii avocatului Ioan Mihăescu n-au moştenit nimic din vigurozitatea
intrepridului pandur. Aproape toţi au primit în structura intimă a firii lor multe
caracteristici ce ne trimit mai degrabă la cercetarea filiaţiei în linie maternă.
Când în 1926 îi apare nuvela Troiţa, Ion Agârbiceanu mărturiseşte undeva că
“a rămas cutremurat înaintea revelaţiei unui mare talent literar”, iar Perpessicius, în
acelaşi an, recenzând în “Universul literar” un număr al revistei “Ramuri”, în care Gib

7
I. Mihăescu publicase o nuvelă, îl va califica pe autor “maestrul al prozei
contemporane”.
Şerban Cioculescu, într-un studiu consacrat analizei operei lui Gib I.
Mihăescu, îi recunoaşte acestuia calităţi excepţionale de prozator: “Opera lui Gib I.
Mihaescu rămâne la un punct crucial al literaturii noastre, în care a dus la ultimă
strălucire nuvela şi a dat două din cele mai mari realizări în domeniul romanului”.
Când în 1939, G Călinescu va analiza activitatea de romancier a lui Gib I.
Mihăescu, el va formula o opinie favorabilă asupra romanelor scriitorului, găsindu-i
autorului un loc de frunte în evoluţia prozei noastre: “În istoria literaturii române Gib I.
Mihăescu şi-a câştigat un loc indiscutabil şi cu greu s-ar putea tăgădui paşii enormi
pe care i-a facut literatura română în roman prin Camil Petrescu, Hortensia Papadat
– Bengescu, Gib I. Mihăescu şi ceilalţi, de la amabilele şi superficialele naraţiunii ale
lui Duilui Zamfirescu la gravele, meticuloase sondări ale adâncimii omeneşti ale
acestora din urmă.”
În cazul Gib I. Mihăescu, datorită unor exegeze parţiale, s-a semnalat numai
un anumit aspect al creaţiei sale, şi anume forţa obsesivă, trăirea dramatică a
aşteptării împlinirii idealului, neglijându-se alte lucruri, deloc nesemnificative, care pot
fi descifrate încă din perioada debutului şi până în ultima carte apărută în timpul vieţii
scriitorului, ba mai mult, chiar în unele manuscrise existente în diverse arhive
particulare sau oficiale. Este vorba de latura satirică, de umorul şi ironia prezente în
schiţele de debut ’’În tren’’ sau ’’Figurina,’’ în romanele ’’ Braţul Andromedei’’,’’ Zilele
şi nopţile unui student întârziat’’‚’’ Donna Alba‚’’ precum şi în dramaturgia sa.
Se impune din ce în ce mai mult o analiză sistematică, minuţioasă şi complexă
a universului creaţiei lui Gib I. Mihăescu, a lumii prozei şi teatrului sau a
coordonatelor publicisticii sale, pentru a se putea contura viu şi puternic imaginea
reală a scriitorului atât de controversat.

Cosmin Duţă
Clasa a XIII-a Confecţii

8
 O carte despre Laura Simulescu

Când vine vorba despre activitatea culturală

drăgăşeneană la zi, îţi este teamă să nu te exprimi într-un
paradox. Ea există, dar oamenii care o fac sunt foarte
puţini. Privind spre Gib I. Mihăescu, aproape că totul n-ar
semăna decât cu resturile unei stele trecută de agonie.
Unul dintre semnalele izbutite, şi ele parcă destul
de rare, est apariţia unei monografii despre una dintre piesele de bază pentru
civilitatea zonei. A existat şi o lansare pentru aceasta la Biblioteca Municipală din
Drăgăşani, într-o atmosferă, din câte am aflat, cu totul deosebită. Cartea poartă o
triplă semnătură (Alexandru Viorel Popescu, Marian Constantin Popescu şi Ion M.
Ciucă) şi se numeşte Personalităţi drăgăşenene. Laura Simulescu. Apărută în 2007
la editura locală Kitcom, în condiţii bune, lucrarea ar trebui să trezească viul interes
pentru tinerii care nu cunosc istoria locului, dar şi celor dornici să verifice veridicitatea
unor lucruri pentru care nu au la îndemână un studiu documentat cum este acesta.
Pot fi confruntate, de asemenea, datele unei istorii care tinde să ascundă
multe evenimente tocmai datorită contextului politic actual. Un exemplu l-ar putea
constitui Răscoala din 1907, pentru care s-a lansat inclusiv ipoteza că n-ar fi fost
decât o mistificare şi o unealtă în mâinile comunismului pentru a stârni ura ţăranilor
faţă de clasa socială înstărită. După cum aflăm, totuşi, se pare că o iritare a maselor
a existat şi în aceast spaţiu: „Răscoala de la 1907 a determinat o puternică agitaţie şi
în această zonă. Populaţia era în fierbere. Sunt incendiate casele lui Brătianu din
Dealul Viilor. Urgent sunt aduse în Drăgăşani companiile 3, 4, 7 din regimentul 2
dorobanţi din Râmnic.“ (pag. 32).
Aflăm foarte multe lucruri despre patrimoniul local. Spre exemplu: „Spitalul din
Drăgăşani se pare că începe cu anul 1821. Hagi Prodan este rănit în bătălia dată aici
şi este tratat „la Spitalul“ (s.a) din localitate. Probabil exista un punct „farmaceutic
naturist“ pentru călugării aflaţi aici.“ (pag. 36) sau „În Drăgăşani existau şi servicii de
poştă. Pe la 1818, era consemnat locul poştei cu cai. În 1869 se înfiinţează biroul
telegrafic care cunoaşte o dezvoltare apreciabilă.“ (pag. 37).
Capitolul „Oameni şi vremuri la Drăgăşani“ este menit să scoată în evidenţă
activitatea familiei Simulescu ce a cunoscut mai toate perioadele de frământări
istorice ale secolului al XIX-lea: cele două revoluţii, Unirea, reforma agrară şi altele.
Aflăm că „Laura Simulescu a construit şcoala profesională pentru fete din Drăgăşani.
Şcoala era pentru fetele sărace din zonă şi la vremea aceea constituia un unicat în
judeţ.“ (pp. 46-47). Dar de numele familiei Simulescu se leagă mult mai multe lucruri,
de aici şi din altă parte.
Un loc cu totul aparte pare să-l aibă în economia cărţii testamentul Laurei
Simulescu. Multe acte de caritate, donaţii şi cuvinte, lăsate cu limbă de foc, ce răzbat
dincolo de şabloanele stilului juridico-administrativ.
O carte bine documentată este Personalităţi drăgăşenene. Laura Simulescu,
cu un aparat critic pus la punct şi care trădează strădania autorilor. Ea rămâne de
interes major pentru istoria şi patrimoniul zonei, dar şi pentru oricare alt cercetător ce
ar dori să se raporteze la acest spaţiu.
S.G.

9
 Isihasmul, expresie autentică a spiritualităţii ortodoxe

Apariţia creştinismului în istorie a însemnat creaţia din nou a lumii prin jertfa
Mântuitorului Iisus Hristos, restaurarea omului, readucerea lui la dimensiunile vieţii spirituale
pe care el a trăit-o în comuniunea harică cu Dumnezeu, dar pe care a pierdut-o prin păcatul
neascultării. Creştinismul a restaurat natura omului şi, în acelaşi timp, a arătat acestuia idealul
spre împlinirea căruia trebuie să tindă.
Idealul moral pe care Mântuitorul Hristos îl stabileşte oamenilor îl vedem realizat, mai
întâi, în persoana Sa sub un îndoit aspect, practic şi doctrinar. Practic, prin faptul că El oferă
lumii exemplul unei vieţi sfinte care este oglinda fidelă a învăţăturii Sale. Între învăţătura şi
viaţa Sa nu este nici o tensiune, nici o discordanţă, ci cea mai deplină identitate. Iar doctrinar
El a lăsat porunca, să întruchipăm în viaţa zilnică modelul de viaţă sfântă, dumnezeiască pe
care îl găsim în Evanghelia Sa: "Fiţi desăvârşiţi precum şi Tatăl vostru cel din ceruri
desăvârşit este" (Matei V, 48).
La această zestre nativă Biserica adaugă energia dumnezeiască, adică harul divin pe
care îl primim prin Sfintele Taine începând cu Botezul. Din conlucrarea celor doi factori, cel
dumnezeiesc şi cel omenesc, rezultă regenerarea şi transformarea morală a credinciosului,
urcarea lui pe treptele sfinţeniei, ale îndumnezeirii prin har. Aceasta este desăvârşirea morală.
Acest fapt, adică realizarea desăvârşirii morale, nu este altceva decât împlinirea destinului
înscris în propria noastră fiinţă, adică asemănarea cu Dumnezeu, sau împlinirea cuvintelor :
"Fiţi sfinţi ca Eu sfânt sunt, zice Domnul" (Lev. XI, 44), iar cel ce a realizat aceasta este omul
îndumnezeit prin har, sfântul.
Viaţa de sfinţenie, de trăire în Hristos prin Duhul Sfânt şi-a făcut vădită prezenţa
începând cu primele zile ale creştinismului şi s-a continuat de-a lungul veacurilor înregistrând
în anumite perioade o amploare deosebită. Un moment de seamă în istoria spiritualităţii
ortodoxe îl formează isihasmul.
Isihasmul este o mişcare de renaştere spirituală şi teologică din secolele XIII-XIV ale
cărei caracteristici sunt : practicarea "rugăciunii lui Iisus", precizarea naturii harului divin ca
energie dumnezeiască necreată, posibilitatea vederii luminii dumnezeieşti precum şi natura ei.
Termenul grecesc „isihia“ se traduce prin „liniştire“, făcând referire la o stare de
împăcare interioară, ca rezultat al unui mod de viaţă ascetic, ce implică rostirea permanentă a
„rugăciunii lui Iisus“ (Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine,
păcătosul!). Extazul mistic isihast reprezintă o „inundare“ de lumină a fiinţei omeneşti, despre
care nu există foarte multe detalii, fiind una dintre noţiunile ce pot fi înţelese deplin doar
experimental, prin practicare. Cel mai adesea, călugării care au trăit această stare sunt foarte
rezervaţi în a face descrieri. Însă, ca o constantă, Părinţii Filocalici susceptibili de a fi avut
astfel de „inundări dumnezeieşti“ prezintă experienţa iluminării, din timpul rugăciunii
desăvârşite, ca pe o formă supremă de cunoaştere şi înţelegere a lui Dumnezeu.
Cei care au practicat la început isihia au fost monahii care trăiau ca pustnici în asceză
riguroasă şi viaţă mistică, contemplativă "en isihia", adică în linişte, numiţi, pentru acest fapt,
isihaşti.
„Tehnica“ isihastă poate include, pe lângă viaţa ascetică, meditaţie şi anumite poziţii
ale trupului sau chiar impunerea unui control al respiraţiei în timpul rugăciunii. De exemplu,
unii Părinţi recomandă legarea rugăciunii lui Iisus de respiraţie, în sensul rostirii întregii
rugăciuni în răstimpul unui ciclu inspiraţie-expiraţie. "Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui
Dumnezeu, (pe inspiraţie) miluieşte-mă pe mine păcătosul"(pe expiraţie)
Aceste forme exterioare isihaste i-au determinat pe unii să încerce unele analogii între
isihasm şi tehnicile de meditaţie din religiile asiatice. Însă, practicanţii isihasmului resping
astfel de apropieri, susţinând că atât poziţiile de rugăciune, cât şi controlul respiraţiei sunt
chestiuni de pură suprafaţă, rolul central în atingerea stării de rugăciune curată revenindu-i

10
harului dumnezeiesc, spre deosebire de meditaţia budistă, hindusă etc., unde rolul esenţial îl
joacă individul şi tehnica folosită în meditaţie.
Călugării isihaşti nu sunt rupţi de Biserică, participarea la slujbe, în special la Sfânta
Liturghie, fiind prioritară. Excepţie fac doar anahoreţii (monahii din locuri retrase), care din
cauza distanţelor nu pot frecventa regulat ciclul liturgic al Bisericii. Apoi, în ciuda experienţei
unice a contemplării luminii dumnezeieşti, forma cea mai înaltă de cunoaştere şi de unire cu
Hristos o reprezintă împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Mântuitorului Hristos, la care nici un
isihast nu a renunţat vreodată.
Pentru a ne feri de greşeala de a crede că această rugăciune ar fi o formulă magică,
sfinţii ne învaţă că putem folosi diferite variante ale acestei rugăciuni, cât şi alte rugăciuni
asemănătoare care ne ajută să ne curăţim şi să ne apropiem de Dumnezeu. Putem spune
"Doamne Iisuse, miluieşte-mă", sau " Doamne Iisuse, ai mila de mine, păcătosul." Puterea nu
este în cuvintele noastre ci în Numele Lui. Concentrarea nu trebuie să fie la corectitudinea
cuvintelor, ci la starea inimii noastre înaintea Lui. Dacă inima nu participă, actul fizic al
rugăciunii este cu totul inutil.
Sfinţii ne recomandă să avem întotdeauna această rugăciune în străfundul inimii
noastre, şi să o aducem adesea la suprafaţă prin rostirea ei cât mai frecventă. Dar în acelaşi
timp, cuvintele ei nu trebuie rostite în mod mecanic, ci cu o participare a întregii noastre
fiinţe. Astfel rugăciunea nu mai este "o activitate" exterioară, ci noi înşine devenim rugăciune.
Sf. Teofan Zăvorâtul ne spune că în adevărata rugăciune mintea se coboară în inimă, în loc să
hoinărească aiurea.
"Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul"
"Doamne…" înseamnă că-L recunoaştem pe Iisus Hristos ca Împărat al universului şi
Stăpân al nostru.
"Iisuse… " înseamnă că-L recunoaştem ca Dumnezeu Întrupat, ca Unul care a luat
natura noastră omenească pentru a ne da o natură Dumnezeiască.
"Hristoase…" înseamnă că-L recunoaştem ca Mântuitor, ca Unsul, Mesia care a venit
în lume ca să ne scape din starea de păcat.
"Fiul lui Dumnezeu…" înseamnă că recunoaştem Dumnezeirea Lui şi relaţia Lui cu
Dumnezeu Tatăl.
"ai milă de mine…" înseamnă că ne apropiem de El cu umilinţa, apelând nu la
drepturile noastre ci la îndurarea Lui. Ne apropiem de El cu teamă, dar şi cu speranţă,
pentru că El este un Dumnezeu îndurător şi iubitor de oameni.
"păcătosul…" este recunoaşterea stării noastre de păcat, este atitudinea de pocăinţă
şi umilinţă, recunoaşterea că nu ne apropiem de El prin meritele noastre, ci că avem
disperată nevoie de ajutor.

ELEV:ADINA RADU a XII- A

PROFESOR ÎNDRUMĂTOR:
PETRUŢ ŞURLEA

11
 Jocul de-a Dumnezeu, ororile ingineriei genetice
Acum biotehnologia poate încrucişa animale cu plante, zăpăcind vegetarianul. Lumea
ştiinţifică de astăzi are puterea de a modifica însăşi materia primă a naturii, nu numai prin
transferarea caracteristicilor între plante, dar prin modificarea încrucişată a animalelor,
plantelor şi oamenilor. Ingineria genetică, ce nu cunoaşte limitări etice, are un impact serios
asupra mediului, animalelor şi plantelor. Această violează relaţia noastră cu lumea naturală.
Majoritatea oamenilor cred că animalele au dreptul să-şi trăiască vieţile lor fără interferenţa
omului în structură lor genetică originală. De asemenea, animalele nu vor putea servi
niciodată că modele pentru bolile umane deoarece sunt mult prea diferite. Dar oamenii
de ştiinţă continuă încă încercările, iar piaţă transplanturilor umane valorează mult peste 6
miliarde de dolari anual. În ultimii ani,
biotehnologia a progresat în salturi. A reprezentat un pas imens în exploatarea animalelor,
permiţând oamenilor să mute gene de la o specie de animal la altă specie total diferită.
Oamenii de ştiinţă şi institutele de biotehnologie din câteva ţări mari ale lumii vor să creeze
noi animale care să produce carne mai multă şi mai bună, să dea mai uşor produse valoroase
cum ar fi lâna, şi să aibă organe ce să poată fi utilizate în transplante umane.
Ingineria genetică implică în
primul rând introducerea genelor conţinând ADN,procurat de la oameni sau animale în celule
ale bacteriilor, ciupercilor sau altor animale.Rezultatul obţinut se numeşte animal transgenic.
Aceste animale transgenice nu se pot înmulţi prin selecţie naturală sau inseminare artificială.
Femelele donoare primesc injecţii cu hormoni şi de asemeni bureţi impregnaţi cu hormoni le
sunt introduşi în organele reproductive, pentru a le stimula să producă multe ovule. Acest
proces a fost denumite super-ovulaţie.
Ovulele sunt inseminate artificial,fie manual fie chirurgical. Apoi, embrionii
sunt colectaţi prin chirurgie sau prin uciderea animalului. Embrionii sunt injectaţi cu ADN
străin conţinând gene pentru trăsăturile preferate, şi apoi transferaţi în mame gazde, din nou
prin chirurgie.Este nevoie de 80 de animale donoare şi gazde pentru a produce o singură vacă
transgenica în cazul în care totul merge perfect, ceea ce se întâmplă foarte rar. Odată ce
animalul transgenic a fost produs, suferinţa să începe: de exemplu, gene ne-porcine au fost
adăugate la porci, producând animale cu ulcere gastrice, deranjamente la ficat şi la rinichi,
apatie, vedere defectuoasă, pierdere a coordinării, susceptibilitate la pneumonie şi boli
diabetice. Cercetarea ingineriei genetice este de cele mai multe ori efectuată pe animale cum
ar fi şoareci, porci, oi, alte animale de fermă şi peşti, precum şi pe plante cum ar fi tomatele,
tutunul şi porumb. Unii biotehnologi au ajuns la
asemenea grad, încât manipularea genelor animalelor devine un joc pentru ei. Această ar
putea rezultă în creaturi monstruoase produse numai pentru a satisface capriciile şi fanteziile
cuiva. Oamenii de ştiinţă din Statele Unite au înmulţit un şoarece numit oncoşoarece, care a
fost modificat genetic pentru a face cancer şi în consecinţă să moară de o moarte lentă şi
dureroasă. Primul oncoşoarece a fost obţinut în 1981; 15 ani mai târziu, leacul cancerului încă
pare să depăşească înţelegerea oamenilor de ştiinţă. Ingineria genetică asupra şoarecilor nu se
opreşte aici. Un şoarece special creat să nu aibă sistem imunitar a fost utilizat pentru a creşte
organe umane, cum ar fi urechile, în mod extern sau chiar intern. Absenţa unui sistem
imunitar asigură faptul că şoarecele nu va respinge ţesutul uman.
Oamenii de ştiinţă au creat un mulaj al unui organ uman, cum ar fi o ureche, din
poliester biodegradabil sau alţi polimeri. Ei au transferat celule musculare/osoase în mulaj şi
au transplantat-o şoarecelui. Când a fost gata, organul este grefat de la şoarece, care reuşeşte
cumva să rămână viu după ce urechea este tăiată. În mod similar,

12
 oamenii de ştiinţă au reuşit să crească ficat, piele,
cartilagii, oase, uretere, valve cardiace, tendoane,
intestine, vase de sânge şi ţesut mamar cu asemenea
polimeri. Dar dacă ideea inversării experimentului
(înlocuind şoarecii cu oameni) ar fi fost studiată,
oamenii ar fi numit-o blasfemie. Nu există nici o
preocupare cu privire la animalele implicate. Măsură
pe care aceste experimente o vor atinge este nesigură.
O schimbare va interveni numai când oamenii de
ştiinţă vor recunoaşte dreptul animalelor de a trăi o
viaţă normală şi sănătoasă, fără că omul să se joace cu genele lor.
Oamenii de ştiinţă declară că ei pot şi vor creă animale modificate
genetic ce vor ajută la vindecarea bolilor şi afecţiunilor umane. Cercetările transgenice sunt
efectuate deja de aproximativ 20 de ani, dar încă nu au vindecat nici măcar o singură boală
umană, deşi boli că diabetul, orbirea, paralizia şi cancerul (printre multe altele) au fost
produse în mod neaşteptat în animalele utilizate în aceste experimente ridicole. Ingineria
genetică ce se întinde la asemenea grade este un simbol al consumatorismului dus până la
sălbăticie. Este oare cinstit că animalele şi mediul lor să poarte arsură curiozităţii noastre
insaţiabile? Porcii
sunt de asemenea crescuţi transgenic încât organele lor pot fi transplantate la oameni. Porcii
tansgenici au fost produşi pentru primă data în 1985. Oamenii de ştiinţă au reuşit să creeze
organele necesare în porci capabili de a produce celule umane. Aceste proteine, speră ei, vor
păcăli sistemul imunitar uman la transplantarea organelor, în aşa fel încât receptorul să nu
reacţioneze împotrivă ţesutului străin.

Amalia Petrişor
Clasa a XI-a G
Profesor îndrumător Alina Guinea

13
 OBIECTIVE TURISTICE ÎN DEFILEUL OLTULUI
DINTRE TURNU ROŞU ŞI COZIA

Scurtă prezentare geografică a defileului

Defileul Oltului se desfăşoară între Boiţa şi Cozia pe o lungime de circa 60 km şi taie

transversal Carpaţii Meridionali. Acesta, sub aspect peisagistic şi al trăsăturilor fizico şi
economico-geografice, se împarte în trei subunităţi: Defileul Turnu Roşu, Depresiunea
Loviştei şi Defileul Cozia.

1. Defileul Turnu Roşu - începe la Boiţa şi ţine până la Câineni, pe o lungime de 17km.
Sculptat în şisturi cristaline, separă culmile Făgăraşului (est) şi Lotrului (vest). Are aspectul
unei văi largi cu versanţi puţin abrupţi şi bine împăduriţi, pe care fagul coboară până lângă
albia râului. Defileul este străbătut de şoseaua naţională DN7 (pe dreapta) şi de calea ferată (pe
stânga). Nu are aşezări omeneşti, ci doar amenajări turistice. În cadrul său, pe dreapta, se
deschide Valea Lotrioarei cu potenţial turistic.

2. Depresiunea Loviştei - este a doua unitate geografică, ce se desfăşoară pe 25km între

Câineni şi Brezoi. Depresiunea este sectorul cel mai umanizat: 42 aşezări, şosea, cale ferată,
poteci spre munţii din jur, terenuri agricole, amenajări hidroenergetice.

3. Defileul Cozia - se desfăşoară pe o lungime de 16 km, între Brezoi şi Cozia, fiind tăiat în
gnaisul de Cozia. Valea este foarte îngustă ceea ce face ca şoseaua sa aibă viaducte, iar calea
ferată mai multe tuneluri. În lungul său este lacul de acumulare de la Turnu. Valea este de un
pitoresc aparte, fiind tăiată între masivele Cozia (în est) şi Căpăţânii (în vest). Versanţii sunt
instabili şi abrupţi ceea ce necesită amenajări tehnice. Fără aşezări omeneşti în interior, ci doar
cu unele amenajări turistice, defileul are într-un bazinet depresionar Mănăstirea Turnu.

14
La ieşirea din defileul Cozia, Oltul intră în aria Subcarpaţilor Vâlcii, formând un culoar ce
străbate, de la nord la sud, depresiunea subcarpatică Călimăneşti - Berislăveşti.

Defileul Oltului – axă turistică importantă

Ca axă turistică, Defileul Oltului dispune de peisaje pitoreşti, dar şi de un potenţial antropic
bogat. În cadrul său sunt concentrate numeroase obiective turistice şi dotări turistice şi,
totodată, din acesta pornesc trasee turistice spre M-ţii Lotru, Făgăraş şi Cozia şi se asigură
accesul spre V. Lotrioarei şi V. Lotrului.Obiectivele turistice importante din cadrul defileului
Turnu Roşu - Cozia sunt: Boiţa – aşezare situată pe malul drept al Oltului, unde pot fi vizitate
o cetate dacică şi urmele unui castru roman din sec al II-lea iar în marginea sudică a localităţii
Cetatea Turnu Roşu, construită la sfârşitul secolului al XII-lea;

Turnul Spart - turn de pază şi resturi de ziduri medievale;

Valea Fratelui – cunoscută sub numele de Vama de la Genune este zona în care au activat
vămile austriacă şi românească; tot aici poate fi admirat podul de cale ferată din piatră şi fier
din 1896;

Râu Vadului - depoul CFR din sec. XIX, care deservea trenurile austriece şi româneşti;

Câineni – este cea mai importantă localitate din defileu, loc de popas situat la răscruce de
drumuri şi locul de plecare al traseelor turistice spre M-ţii Făgăraşului.

Mănăstirea Cornet - a primit numele de la pădurea de corn din apropiere; a fost

construită cu rolul de a menţine paza pe valea Oltului, de a supraveghea Vama de la
Genune şi de a stăpâni teritoriile dimprejur cu locuitorii (băiaşii) care scoteau aurul de pe
valea pârâului din apropiere. Ridicată la 1666, construcţia, deşi de dimensiuni reduse,
impresionează prin echilibrul volumelor şi prin calitatea execuţiei — ziduri masive de
cetate din piatră de râu şi cărămidă aparentă.

15
 Mănăstirea Turnu - zidită în 1776 de mitropolitul Varlaam în locul unui edificiu mai
vechi. Numele l-a luat de la Muntele Turnu sau Turnişorul lui Traian, în vârful căruia se
află urme ale fortificaţiei de pază a vechiului drum.

Staţia C.F.R. Mănăstirea Turnu este punctul de plecare în numeroase drumeţii montane
spre înălţimile Coziei. Din gară, drumul urcă la Mănăstirea Turnu, apoi în punctul La
Troiţă după care, urmând marcajul bandă albastră, după 45 minute de mers se ajunge la
Mănăstirea Stânişoara (fostă schitul Nucet).

La ieşirea din defileu, poate fi admirată hidrocentrala Turnu iar pe stânga Oltului, se
găseşte Castrul roman Arutela cu băile sale termale, situat în Poiana Bivolari. Aici sunt
cunoscute din vechime ape minerale cu efecte tămăduitoare pentru unele boli.

La mică distanţă spre sud, pe malul drept al Oltului se înfăţişează privirii cel mai de
seamă complex de artă feudală din judeţul Vâlcea, ctitorie şi loc de odihnă veşnică al lui
Mircea cel Bătrân (1386—1418) — Mănăstirea Cozia, construită între 1387—1388,
monument istoric de mare valoare, ilustrând primele influenţe bizantine din arhitectura
noastră. Aici, alături de mormântul domnitorului Mircea cel Bătrân se află şi cel al
Tudorei, mama lui Mihai Viteazul. În 1517, Neagoe Basarab face o reparaţie si
construieşte fântâna care-i poartă numele, înconjurată de 2 coloane în stilul renaşterii

16
italiene iar C-tin Brîncoveanu adaugă la 1706—1707 pridvorul bisericii, cu frumoasele
coloane de piatră sculptate în spirală.

De la Mănăstirea Cozia, pe circa 4 km se înşiră staţiunea turistică Cozia şi

binecunoscutele perle ale Oltului, Căciulata staţiune balneară şi Călimăneşti, renumită
staţiune balneoclimaterică din 1890.

Bibliografie:

Badea L, 1987, Defileul Oltului (Turnu Roşu-Cozia), în Geografia României, vol.III, Edit.
Academiei, Bucureşti;

Popescu N., 1972, Valea Oltului între Turnu Roşu şi Cozia, Bulet. SSG, vol. II (LXXII),
Bucureşti;

***, 1980, Jud. Vâlcea – monografie, Edit. Sport-Turism, Bucureşti;

Material realizat de:

Alina Nicoleta Balaşa
Mariana Creţu a IX-a B

17
 Aprecierea vinurilor

Vinul deţine performanţa de a fi produsul

alimentar cel mai disecat de analişti. Sunt cunoscuţi
peste 500 de compuşi ai vinului, o buna parte din ei
putând fi determinaţi prin analize de laborator. Este
însă imposibil ca un vin să fie cunoscut numai prin
intermediul compoziţiei sale fizico-chimice. Pe cale
analitică nu se pot, de exemplu, percepe în toată
complexitatea lor însuşirile aromatice ale unui vin,
nici modul în care diferitele sale componente se
asociază sau se resping.
Calităţile unui vin nu pot fi altfel înţelese decât cu ajutorul imperfectelor organe
de simţ ale omului, prin degustare sau prin ceea ce se numeste, în termeni mai
profesionali, analiza organoleptică sau senzorială. Aprecierea prin degustare, deşi
subiectivă, este singura metodă în măsură să ofere o imagine de ansamblu asupra
vinurilor, să le determine « clasa » şi să le judece în mod sintetic, în toată
complexitatea lor.
Degustarea vinurilor este un act profesional, rezervat în primul rând experţilor,
dar ea poate deveni o metodă de apreciere folosită şi de consumatorii înzestraţi cu o
anumită cultură oenologică şi aflaţi în posesia unor simţuri nealterate. Degustator nu
este numai specialistul care, în faţa unui şir de probe de vin, caută ăa le noteze sau
să le clasifice, apelând la o competenţă caştigată prin îndelungate exerciţii ,ci şi
consumatorul care, întâlnindu-se cu o singură probă, vrea să-i înţeleagă calităţile şi
încearcă să le descrie. Orice vin bun, înainte de a fi băut, trebuie degustat. Iar
rezultatul acestei degustări poate fi încercarea de a caracteriza vinul prin folosirea
unor termeni cât mai adecvaţi.
În cele ce urmează ne vom referi la aprecierea vinurilor prin degustarea de
către consumatori, de către cei care înţeleg că primul contact cu un vin de calitate
trebuie să fie rezervat încercării de a cunoaşte mesajul acestui produs creat pentru
plăcerea omului.
Aprecierea unui vin se realizează în mai multi timpi, care corespund diferitelor
grupe de senzaţii percepute prin degustare. Ea începe printr-un examen vizual,
continuă printr-o examinare olfactivă, se desăvârşeşte prin intermediul aprecierii
gustative şi se încheie prin perceperea senzaţiilor de persistenţă, remanente.
Pentru o corecta apreciere a vinului exista câteva condiţii : o bună capacitate de
percepţie senzorială a degustatorului ; o cât mai bună viziune asupra calităţii vinului
« ideal » sau a « modelului » cu care vinul degustat să poată fi pus în comparaţie ;
aşezarea vinurilor supuse degustării într-o anumită ordine (de la seci spre dulci, de la
tinere spre mai vechi, de la nearomate spre aromate) ; aducerea vinurilor la
temperatura favorabilă etalarii însuşirilor lor calitative ; servirea vinurilor în pahare de
sticla perfect albă şi transparentă, cu picior, deţinerea, de către degustator, a unui
limbaj cu ajutorul căruia să poata caracteriza vinurile.
Primul contact cu vinul este cel vizual. Cu
ajutorul văzului, ridicând paharul în dreptul
ochilor şi îndreptându-l spre lumină, se
apreciază limpiditatea şi culoarea, uneori
fluiditatea şi efervescenţa. Este un examen

18
hotărâtor, care are o mare importanţă în judecarea unui vin.
Limpiditatea vinului echivalează cu un certificat de garanţie, tulbureala sa fiind
suspectă şi deceptionantă. Termenii folosiţi în caracterizarea gradului de limpiditate a
unui vin sunt cei de : cristalin (strălucitor) – limpede – voalat – opalescent – tulbure –
foarte tulbure.
Culoarea vinurilor se desfăşoară pe o paletă foarte largă, ea fiind determinată
de soi, an de recoltă, tehnologie şi vârstă. În cazul vinurilor albe, spectrul culorii
variază de la galben – verzui la chihlimbariu, trecând prin galben – pai, galben –
auriu şi galben – arămiu. Culoarea vinurilor roşii cuprinde nuanţe de roşu – rubiniu,
roşu – grena, roşu – purpuriu, roşu – violaceu, roşu – caramiziu, etc. Nuanţele
maronii de culoare, atât în cazul vinurilor albe cât şi al celor roşii, trădează un declin
al vinului, un anumit grad de oxidare al acestora.
Al doilea simţ la care degustarea face apel este cel al mirosului. Consumatorul
de vin grăbit să ducă paharul la gură trece de multe ori, din păcate, peste momentul
aprecierii sale olfactive, renunţând în felul acesta la o senzaţie de mare nobleţe.
Analiza olfactivă oferă cele mai bune informaţii asupra soiului din care provine vinul,
asupra vârstei acestuia, precum şi asupra valorii sale de ansamblu.
Prin miros se percep doua caracteristici : aroma şi buchetul. Aroma este dată
de struguri, ceea ce face ca ea să fie numită şi « buchet primar » sau « buchet
originar ». Aroma este specifică fiecarui soi, ea având însă tonalităţi variabile în
funcţie de anul de recoltă şi de natura solului. Există, de exemplu, o mare diferenţă
între aroma vinurilor de Muscat Ottonel şi cea a vinurilor de Tămâioasă românească,
spre a ne referi numai la cele două soiuri aromate bine cunoscute în ţara noastră.
Buchetul este o caracteristică pe care vinul o dobândeşte în cursul evoluţiei
sale. Există un aşa numit «buchet secundar », care se formează în cursul
fermentaţiei alcoolice a mustului şi care se estompează cu timpul şi un « uchet
tertial » care se dezvoltă în timpul învechirii vinurilor în vase, apoi în sticle.
Vinului tânăr îi sunt caracteristice aromele de « tip floral », de esenţă vegetală,
în timp ce vinul vechi, mai ales cel roşu, îşi dezvoltă paleta olfactivă în spectrul
aromelor de « tip animal ». trimiţând la nuanţe de mosc, răşină, ciuperci, vânat etc.
Impresia olfactivă percepută prin inspiraţie nazală este completată de cea
produsă după introducerea vinului în gură, retro – nazal. Importanţa examinării
olfactive a vinurilor este determinată şi de faptul că numai pe această cale pot fi
sesizate mirosurile accidentale, imposibil de a fi decelate prin analize chimice : cel de
dop, de mucegai, de petrol, de doagă etc.
Următorul moment al degustării unui vin este rezervat aprecierii gustative.
Emoţia gustativă este produsă de mesajul senzorial transmis de diferitele zone ale
gurii, fiecare specializată în percepţia unei anumite nuanţe de gust. Pentru a se
obţine o senzaţie gustativă completă, vinul introdus în gură în cantitate mică trebuie
« plimbat » pe toata suprafaţa limbii. În urma acestei examinări rezultă o serie de
senzaţii succesive sau suprapuse care oferă informaţii asupra calităţilor sau
defectelor vinului.
Percepţia gustativă se formează plecând de la patru gusturi elementare.
Acestea sunt : dulce, acid, amar şi sărat în cazul vinului intervenind primele trei.
În funcţie de conţinutul lor în zahăr vinurile pot fi : seci (zahăr cuprins între 0 şi
4 g/l), demiseci, demidulci, dulci, foarte dulci.
Aciditatea vinului poate varia pe următoarea scară : vinuri « fade » sau
« plate » (lipsite de aciditate), vinuri slab acide, cu aciditate normală, acide, foarte
acide. Termenul de « acru » este rezervat vinurilor atinse de oţetire, cu aciditate
volatilă ridicată. Vinurile tinere au o aciditate mai pronunţată, prezintă « prespeţime »

19
în comparaţie cu vinurile mai vechi, care pierd din aciditate pe masura înaintării lor în
vârstă.
O importantă însuşire a vinului care se percepe gustativ este cea de
« corpolenţă » sau « extractivitate ». Se spune despre un vin că este « corpolent »,
că« are corp », atunci când senzaţia pe care o lasă la nivelul gurii este puternică şi
lungă. Calificativele extreme acordate vinurilor pentru această însuşire sunt cele de
« vin subţire » şi de « vin plin » (corpolent, extractiv).
Vinul conţine substanţe care produc, în acelaşi timp, o senzaţie gustativă şi o
senzaţie tactilă, mecanică sau termică. Din grupa acestora fac parte taninul, bioxidul
de carbon, alcoolul.După ce vinul este înghiţit, se păstrează la nivelul gurii o senzaţie
mai puţin lungă, care scade treptat în intensitate. Este vorba de « persistenţa »
vinului sau de gustul său permanent. Se consideră că vinul are o « clasă » cu atât
mai înaltă cu cât durata persistenţei sale percepută gustativ şi retronazal este mai
lungă. Sub aspectul persistenţei lor există vinuri « scurte », care nu lasă nimic în gură
şi vinuri « lungi », care dau o senzaţie prelungită. Degustătorii de vinuri folosesc,
pentru exprimarea persistenţei gusto – olfactive, o unitate de măsură numită
« caudalie » (de la « cauda », coadă), care este echivalentă cu o secundă de
percepţie remanentă. Cu cât vinul are mai multe « caudalii », cu atât « clasa » sa
este mai înaltă.
Limbajul folosit în aprecierea vinurilor se bazează pe o terminologie, nu însă destul
de completă pentru a putea caracteriza toate senzaţiile pe care vinul le provoacă . Nu
se poate ca un consumator, neofit în domeniu, să cunoască tot acest limbaj, dar este
totuşi normal ca el să poată spune despre un vin ceva mai mult decât că este « bun »
sau « prost ». Dacă un vin lipsit de valoare poate fi expediat la locul lui cu o singură
vorbă, un vin bun merită atenţia de a fi caracterizat prin cele mai adecvate
calificative. Este un limbaj care se învaţă în timp, în dialog cu vinul de calitate şi cu
cei care se bucură de a-l avea în pahar.
Prof. Dr. Ing. Constantin Cimpoacă

20
 PREGĂTIREA PSIHICĂ ŞI ALIMENTAŢIA ELEVILOR
ÎNAINTE DE EXAMEN

Organismul are nevoie de susţinere în perioadele de

efort intelectual. Consumul energetic creşte, iar copilul are
nevoie de propriul program de alimentaţie sănătoasă. Se
recomandă reducerea consumului de mîncăruri grele, in
avantajul fructelor şi al legumelor bogate in vitamine. În
seara dinaintea examenului, nu este recomandat să mai
mănînce mai tîrziu de orele 18.00, iar mîncarea să fie
uşoară.
Sfaturi pentru părinţi
Eliminaţi pe cît posibil stresul suplimentar. Amînaţi pînă
după examen discuţiile despre posibilul rezultat la
examen. Adoptaţi o atitudine pozitivă şi arătaţi-vă
încrezători în forţele copilului. Spuneţi-i că a învăţat, că

este pregătit, iar rezultatele la testele simulate au fost bune.

Anumite alimente pot imbunătăţi gradul de concentrare, asigurîndu-i copilului un
somn liniştit şi lipsit de anxietaţi. Puterea creierului este dată de energie, iar aceasta
poate fi luată numai din alimentaţie atunci cînd suferă o cădere. Principala sursa de
energie a creierului este glucoza care provine din alimentele bogate in carbohidraţi
cum ar fi cerealele, pîinea şi pastele. Depozitele de energie ale creierului sunt foarte
mici, astfel incat dacă vrem să păstrăm funcţionarea la maxim a creierului, trebuie in
permanenţă să inlocuim glucoza.
Evitaţi zahăul, ciocolata, dulciurile, biscuiţii şi alte alimente bogate în zahăr. Aţi
putea crede că acestea cresc nivelul energetic, dar acesta este de scurtă durată şi
poate da senzaţia de oboseală accentuată.
Hidratarea organismului
Nu uitaţi de hidratare. Studiile au demonstrat ca toţi copiii care obişnuiesc să bea
multă apă, reuşesc să se concentreze mult mai uşor, să primească informaţii şi să
facă exerciţii de aritmetică mental şi, de asemenea, sunt mai puţin predispuşi
durerilor de cap. Aveţi grijă să nu-i lipsească sticla cu apă de pe birou atunci când
studiază, iar dacă nu îi place apa obişnuită, încearcaţi citronadele.
Băuturile cu zahăr trebuie evitate, deoarece pot scădea nivelul energetic imediat
după ce sunt consumate. Este recomandat să bea cât mai multă apă în dimineaţa
zilei de examen. Succes!

Profesor Anca Arapalea

21
’’Limbajul imaginarului nu ar fi nimic altceva decât utopia limbajului –limbaj cu
adevărat originar, paradiziac, limbaj al lui Adam,’’ natural’’, ferit de deformare sau
iluzie,oglinda netulburată a simţurilor noastre, limbaj senzual- ’’Prin limbajul senzual
toate spiritele comunică –singurul lor limbaj –chiar limba naturii.’’
TE-IUBESC.Figura nu se referea la declaraţia de dragoste , la mărturisire , ci la
rostirea repetată a chemării de dragoste.
TE-IUBESC nu poate fi folosit. Acest cuvânt, asemenea celui rostit de un copil,
nu e supus unei constrângeri sociale. Poate fi un cuvânt erotic…Este un cuvânt
socialmente vagabond.
TE-IUBESC nu are nuanţe. El suprimă explicaţiile, construcţiile , gradele sau
scrupul. Într-un anume fel imens paradox al limbajului-, spunând te-iubesc negi de
fapt orice teatru al vorbirii , iar acest cuvânt este mereu adevărat.
TE-IUBESC nu e o frază, nu trasmite vreun sens, ci se agaţă de o situaţie limită-
’’aceea în care subiectul se află suspendat într-un raport specular cu celălalt-’’ Este o
holofrază. –Deşi rostit de miliarde de ori, te-iubesc nu intră în nici un dicţionar. Este o
figură a cărei definire nu poate depăşi propriu-i nume-. ’’

Roland Barthes –Romanul scriiturii

Realizat de profesor de limba si literatura română
Daciana Pandelie

22
 Comunicarea mediată de computer (CMC)

Într-un timp relativ scurt de la răspândirea internetului ca formă de comunicare

accesibilă unei mari părţi a populaţiei, tinerii, în special, şi-au construit un limbaj
propriu, destul de greu de plasat exact într-o categorie a vocabularului - jargon sau
argou - pentru că nu este folosit doar de profesioniştii în informatică şi internet, nu este
în întregime un limbaj specializat al unui domeniu, deşi cuprinde şi termeni specializaţi
şi nici nu este un limbaj criptic, convenţional, folosit de tineri pentru a nu fi înţeleşi de
restul societăţii sau pentru expresivitate, aşa cum ar cere o definiţie a argoului. Este
un limbaj puternic influenţat de domeniul electronic şi în acelaşi timp transmis şi utilizat
de tineri ca element de coeziune al grupului. De aceea, este mai uşor să-i găsim
trăsături ale argoului decât mărci care l-ar integra cu uşurinţă în jargon.
Prin extinderea limbajului argotic are loc nu doar pătrunderea unor trăsături de
scriere în oralitate, ci şi a unor particularităţi orale în scris. Acest tip de limbaj se
caracterizează printr-o „oralitate scrisă” generată de nerespectarea normelor, grabă şi
neglijenţă, dar şi de o oarecare o intenţie ludică.
1. Fonetica, ortografia şi punctuaţia cuprind cele mai multe particularităţi ale
oralităţii.
• Transcrierea formelor fonetice care corespund pronunţiei standard: ieu, ieste ,
io.
„tu iesti ala cel mai destept...nu? , poi am 2 cotofene in clasa”1
• Transcrierea pronunţiei termenilor străini pentru ironizarea pronunţiei
imperfecte. Şi din acest punct de vedere se remarcă mania folosirii cuvintelor străine,
încă neadaptate fonetic.
„eu de obicei injur ori provideru`, ori windozu`, ori messu` de la iahuuu...”2
• Transcrierea unor forme expresive, repetarea literelor, îndeosebi a vocalelor
pentru a marca durata mai mare a unor sunete.
„la cultura civica ne-o zis sa ne invatam pentru tezaaa.. .. io am sters banca
toata ora..”
Aceleaşi mijloace sunt folosite pentru transcrierea unor interjecţii sau
onomatopee.
„am repetat toate comentariile in afara de nuvela... si, zdraaanc, spre disperarea
mea, aia ne-a dat”3
• Transcrierea pronunţiei neliterare datorită ritmului rapid al vorbirii prin
nearticularea unor sunete indicate prin apostrof: trunchiere, apocopă, sincopă.
-prepoziţii apocopate: pân';
-formele reduse ale unor conjuncţii: da', fin'că;
-formele apocopate de prezent ale verbelor modale: tre';
-alte forme trunchiate cum ar fi substantive (juma’) sau adverbe (por’ma, p’afară,
acu’ ).
„Por'ma, ajunsa acasa, m-am rugat de maica-mea o juma' de ora si pan' la urma
mi-a dat voie.. pe la 7 jumate am ajuns si io acasa.. sperand sa fie cineva p'afara. Da'
nu era. Si de cand am ajuns acasa pan' acu' scriu la geografie.. si mai trag si cate o
privire pe forum fin’ca, deeee..”4

23
 Ortografia în CMC. Studiind discuţiile de pe forumuri, am observat accentuata
tendinţă a tinerilor de a transcrie grafic sunete precum acelea care corespund literelor
„ş”, „ţ”, „ă” şi grupurilor de litere „ca”/„că”/„câ”/„ch” (notate prin „sh”/„j”, „tz” sau „ah” şi
„k” (când înlocuieşte doar grupuri de litere) /„q”).
„io aproape niciodata nu invatz....adik p mn dak ma intereseaza si imi place
lectzia retzin din clasa, shi dak nu imi place si e greu, oricat ash invatza acasa tot nu
ash retzine.......si de cate ori invatz sau scriu teme tre sa am si muzica k fara park
nu pot sa ma concentrez.”5
Observăm că limbajul comunicării mediate de computer se remarcă prin diverse
particularităţi grafice. Pe lângă folosirea tot mai frecventă a mesajelor total lipsite de
diacritice, întâlnim şi mesaje cu substitute ale diacriticelor. Pe lângă grupurile de litere
„tz”, „sh”, „ah” (fatza, shtie, mah), se mai folosesc şi semne asemănătoare cu
diacriticele care sunt plasate după literă sau în loc de ea (ca^nd/c^nd) sau litere cu
diacritice asemănătoare într-o măsură mai mare sau mai mică (fatã, fatå, fatä). Tinerii
sunt conştienţi de efectele absenţei diacriticelor: „Este un farmec aparte când vezi
cuvântul mate şi nu ştii ce să înţelegi: mate, maţe sau mâţe…:D”.6
O altă tendinţă este aceea de a transcrie termenii respectând o fidelitate
aproximativă faţă de sonoritatea lor. Sunt o serie de pronume, interjecţii, chiar
substantive, care datorită frecvenţei lor s-au transformat într-o formă de tic verbal
întâlnit la mai toţi comunicatorii prin internet.
În funcţie de atitudinea pe care o exprimă termenii se clasifică:
Afirmaţie, acord: mda, m…da, dap, aham: „Apoi .. mda.. istoria muzicii.. unde
am luat un 10”
Negaţie, dezacord: nope, pfeu: „nope, nu am spus nimanui te iubesc”
Indiferenţa: eh, na, nah, deh, ehm: „ehh...distractia mea e netu..nah”7
Atragerea atenţiei: hey, bei, buey, bah, mah: „hey... bafta!!! stiu cum e sa nu ai
kef de invatat”
Uimirea: moooaaamă, loome: „moooaaaama ce distractie pe mine...”
Adresare la persoana I: io, yo. Termenul este un arhaism folosit în textele
cancelariilor domneşti în evul mediu. Se pronunţa cu accentul pe „i”: „Io, Gigi Becali, o
sa scap ţara de hoţi şi de comunişti!”8
Această formă a pronumelui personal “eu” în varianta de stradă este folosit şi în
chat, în special datorită apropierii literelor “i” şi “o” pe tastatură. Pronunţia [ieu] a
evoluat către o formă mai uşor de rostit, [io]. Este o influenţă exercitată de limba
vorbită, care tinde spre o pronunţie mai facilă permiţând economia de limbaj şi
rapiditatea transmiterii informaţiei în scris.
Influenţa din engleză este foarte pronunţată la nivel grafic prin utilizarea unor
litere frecvent folosite în limba străină, dar foarte rar la noi. Pentru realizarea acestui
„joc rebusistic” (se citeşte numele literei) sunt folosite literele „y”, „k” şi chiar „q”. Ele
înlocuiesc de multe ori varianta românească pentru acelaşi sunet „i”, „c”, „chiu”/”cu”.
Acestea sunt întâlnite în enunţuri precum:
Y: „alege ce krezi u k e cel my bene pt tine si nu itzy fie rushine sa vb astfel de
kestii ku parintzii!!!”
K (când nu înlocuieşte grupuri de litere ci doar litera „c”): „mai bine deskideti un
topik ‹‹cum kopiati››!”9

24
 Q: „mai fetitelor....k yo nu va pot numi altfel..qm draq sa ramaneti insarcinate?”
Alte particularităţi ale acestui limbaj sunt: reducerea semnelor de punctuaţie, mai
ales a virgulei, abuzul de puncte de suspensie, semne de exclamaţie şi de întrebare,
nefolosirea cratimei, greşeli de ortografie (mai ales în scrierea cu i/ii/iii), precum şi erori
de tastare.
2. Sintaxă. Datorită necesităţii tinerilor de a cuprinde cât mai multă informaţie într-
o singură replică, predomină coordonarea ca mijloc de construcţie a frazei. Dintre
particularităţile sintactice remarcăm atât o simplificare precum şi o tendinţă către
discontinuitate.
„hey... bafta!!! stiu cum e sa nu ai kef de invatat... te compatimesc... dar
trebuie... uite, de exemplu io, pt simularea la romana, am repetat toate comentariile in
afara de nuvela... si, zdranc, spre disperarea mea, aia ne-a dat...”10
Tocmai pentru a da impresia de discurs oral, replicile nu mai sunt rectificate astfel
încât pot apărea erori, construcţii anacolutice, contaminări sintactice. Din moment ce
poşta electronică este atât de expeditivă, aproape ca o convorbire telefonică, mulţi
utilizatori scriu e-mailuri la întâmplare, fără să gândească prea mult.
3. Lexicul. Din punct de vedere lexical se constată apariţia unor termeni ai lumii
interlope.
„poţi ciordi o pagină din memoria kernelului”11
Din punct de vedere lexical observăm frecvenţa interjecţiilor prin funcţia lor
pragmatică: „wow”/ „uau”, „oops”/ „ups”.
„woow..shtii ..nu prea am intalnit fani RBD hsi TH in acelashi timp wooow
..lolz!”12
Majoritatea formaţiilor lexicale din această categorie reprezintă creaţii spontane,
ocazionale, uneori chiar ludice, dependente de un anumit context verbal sau
situaţional. Din această cauză ele au şanse reduse de a se impune în limba curentă.
Uneori, cauzele de ordin obiectiv, cum ar fi economia lingvistică, au o pondere
mai puţin semnificativă decât motivaţia subiectivă care include dorinţa individului de a fi
original cu orice preţ, chiar şocându-şi interlocutorul, căutarea unor noi resurse
expresive, veleitarismul şi snobismul lingvistic exprimate prin preluarea unor „mode
lingvistice” de import.
Prof. Anca Munteanu

25
Motto: “Singur poţi visa; În doi poţi vorbi; Împreună putem acţiona”

Pagina de jurnal
Anul 1918
Presupun că are loc un spectacol în centrul oraşului. Toată lumea e într-o mare
zarvă, urletele trec de ferestrele de lemn ale casei mele. Nu am de ales, mă ridic din
pat, îmi pun hainele de oraş şi mă grăbesc pentru a înfrunta pericolul de afară.
Deschid uşa imensă, greoaie, balamalele pline de rugină rugându-mă parcă a le da
pace. O lumină puternică mă loveşte nemilos. Încep a mă împaca repede cu ea şi
printre genele dese şi negre zăresc o mulţime de oameni. Erau foarte fericiţi, nu le
încăpea zâmbetul pe faţă. O clipă nu stăteau în loc, fugeau care unde cu braţele
pline de flori, panglici şi crenguţe de salcie…oare ce se intamplă ? Urletele ce se
auzeau din casa mea par acum un cântec voios. Îmi continui drumul spre birtul
domnului Petrescu, un foarte bun prieten, unde se serveşte cea mai bună cafea.
Înghit în sec încă un sfert de ceas până în centrul oraşului. O trăsură se opreşte în
faţa mea şi rog pe vizitiu să mă îndrume către locul dorit. Un vehicul negru, străin
trece pe langă noi cu o viteză nemaivazută. În el am observat doua siluete bine
îmbracate, un domn cu joben şi o damă cu pălărie de paie cu pene ce sprijinea uşor
pe umarul drept o umbrelă de dantelă.
Zarva, sau mai bine spus cîntecul vesel, continua. Curios întreb politicos pe
vizitiu ce se petrece. Rămâne uimit la întrebarea mea spunând că toată lumea ştie.
Este sfârşitul războiului, Războiul Mondial, soldaţii se întorc acasă. Mă rezem înapoi
pe banchetă aprobând din cap cu un surâs. În cele din urmă ajung la destinaţia
dorită. Îi plătesc vizitiului doi banuţi şi mă îndrept spre prima masă. Cafeaua îmi este
servită de indată. Un copil strigă din toate puterile gazeta de azi. Pentru un bănuţ de
argint acesta aleargă intr-un suflet să-mi dea un ziar. Mă pun la curent cu toate
informaţiile aşezate în pagini după care mă plictisesc. Încep a analiza fiecare
trecător, unii prea bogaţi altii prea săraci, dar aceştia sunt puţini cei numeroşi sunt
oamenii cinstiţi, muncitori, cărora le place viaţa. Urmează o clipă de linişte. Soldaţii
se arată în pas de marş cu lacrimi în ochi, dornici să-şi strângă în braţe parinţii, copiii,
iar în urma lor tobele răsunau înfiorător. Se auzeau paşii apăsători pe podurile
şubrede de lemn şi pe străzile încinse acoperite de pietre, iar trâmbiţele parcă nu se
mai opreau din râsete.
Privesc nedumerit şi puţin încântat această primă reînflorire a sufletelor
îngrijorate, dar încrezătoare. Mă întorc spre umila mea locuinţa aşteptându-mi
nepotul. Slujnica pune pe masa cea veche din odaie crap, paine abia scoasă din
vatră, carne de oaie, alte bunătăţi şi mă îndur pentru o sticlă de vin roşu încă de când
mă aflam eu pe front. Aşteptam, dar nimeni nu venea. În locul nepotului meu a sosit
o telegramă şi astăzi blestemată. După citirea puţinelor rânduri un fior mă străpunge
şi un singur gând îmi trece prin minte : « Oare acel glonţ nu-şi găsea loc de rătăcit
decât în pieptul nepotului meu ? ».
Trec câteva ceasuri de la citirea telegramei şi ies o clipă pentru a-mi linişti gândurile
fără o direcţie anume. Merg pe străduţele abia luminate de câte un felinar. Totul e
pustiu, mai trece din când în când câte un boier în trăsură grăbit spre hanurile
primitoare, unde se petrece neîncetat. De asemene, se mai zareşte o pereche de
boieri dornică de aerul proaspăt al Bucureştiului. Boierul abia se deosebeşte de
noapte prin pardesiul său negru, subţire şi jobenul tras pe frunte. Dama lasă în urma

26
ei o trenă de culoare închisă şi poartă un şal argintiu ce-i acoperă braţele micuţe. Ei
se îndreaptă spre parcul plin cu coroane de flori închinate sufletelor pierdute pe
front.Mă îndrept cu paşi grăbiţi spre birt să-mi înec amarul cu câteva baterii şi
pachete regale. După puţin timp oboseala îşi face simţită prezenţa şi mă simt nevoit
să închei această zi.

“Pagini de jurnal”
(Premiul de debut la Concursul Festival “Saloanele Liviu Rebreanu “ – Bistriţa-
Năsăud)

Iuliana Stancu
Clasa a X –a A

27
 Marea şi omul
Marea strălucitoare
Precum o fiinţă veselă
Strălucind cu ajutorul Soarelui
Încălzită de cădura razelor
Omul străucind prin zâmbete
Cu ajutorul bunelor realizări
Ajutorul celor ce le sunt aproape,
Ce-i încălzesc prin vorbe
Şi prin fapte.
Marea agitată
Ce se luptă cu stâncile reci
Şi îmbătrânite de vreme
Fiinţa agitată
Luptându-se cu gândurile şi duşmanii
Imbătrâniţi de răutate.
Marea devine rece...
Când Soarele apune
Şi Luna iar îi spune
Că el e departe
Şi gândul nu-i mai bate,
Să-i fie aproape.
Insă ea îi spune
Căci invdia o cuprinde
Nu poate fi cu Soarele împreună,
Să se ţina strâns de mână
Să se iubească precum noi,
Să fie unul şi nu doi.
Omul devine dur
Când aproapele-l dezamăgeşte
Insă totul se-ndulceşte
Când el cu marea se-ntâlneşte
Todul devine armonios,
Dulce şi frumos.

28
 Puterea cuvintelor

Întreabă-ţi destinul de ce te-a lăsat să trişezi într-un joc, dar nu-l întreba de ce
a lăsat ca tu să fii trişat în dragoste. Ai făcut vreodata ceva ce nu trebuia să faci? Ai
simţit vreodată că ceea ce îţi este interzis începe să-ţi placă?
Trupul este doar o scuza, cu sufletul trebuie să ne contopim.
O noua poveste începe chiar acum. Dorinţele au dispărut, abisul începe să se umple.
Cuvintele nu-şi mai găsesc rostul în interiorul lucrurilor. Permite-mi să mă zbat pentru
ultima oară. Lasă ca aceste momente să îngheţe în timp. E timpul să te îndrăgosteşti
şi să zbori cu cineva. Drumul iţi va parea ca un nor cenuşiu, dar iţi voi da putere să
mergi.
Ţi-a fost dată libertatea, dar de ce eşti atât de singură? Voi începe să te
construiesc cum vreau eu:
Râsul... Cum ar suna râsul tău? Ce fel de râs ?... Unul scânteietor... Ce te-ar
face să râzi? Te face cineva să razi? Cine e? Ai găsit pe cineva? Pe cine? Dacă nu-
mi arăţi chipul său, arată-mi-l pe al tău. Ochii... Cum să arate ochii tăi? Ochi dulci,
mici? Nu... neastâmpăraţi. Părul... Nu mă pot hotărî... lung şi negru?... cum? Cum se
face că nu pot să mă hotărăsc? Buzele... Da! Moi şi arzătoare. Culoare fină şi gust
fără margini. Să-ţi mai spun despre tine. Te îndrăgosteşti. Dragostea n-o ai în mână,
ci în inimă. Eşti o străină chiar şi pentru tine. Albul pur al dragostei deja l-ai întâlnit.
Dar ce spun ochii tăi despre el? Eşti doar un cuvânt sau adevărul? Îmi imaginez o
poză cu tine. O poză cu o culoare puternică şi una ştearsă, a dragostei: cu roşu şi
alb. Simplitatea ta este nepreţuită. Ce te-ar face fericită în această realitate
muritoare? Poţi să-mi spui? Dar pe el? Probabil copilariile tale, nu? Ce vrajă este
asta? Vreau să te opreşti! E de ajuns!
Nebunia. Vei descoperi un adevăr sincer. Ce se întâmplă? Nu mai pot controla
cuvintele. Spune-mi tu ce e dragostea. De ce tânjesc după ea? Nu lăsa să-ţi se fure
inima! Nu poţi simţi ceva pentru cineva fara motiv. Iubesc pe cineva. Cu el am
început totul, cu el vreau să termin. El nu poate să intre în inima ta, iar tu nu poţi să
ţi-l scoţi din gânduri. Atâta tot.
Acum ce te împiedică să zâmbeşti? Viaţă, ficţiune... e tot una. Nu mai fugi din
închisoarea cuvintelor mele, nu e bine. Lasă-mă să duc creaţia până la capăt, aşa
cum doresc. Am inspiraţie. Asta e cel mai preţios lucru. Nu contează ce întelegi şi ce
nu. Contează ce gândesc şi ce scriu.
Tăcerea. Dacă ai putea citi gândurile în linişte, ai economisi cuvinte.

Doina Lupu
Clasa a IX-a A

29
 Ce noapte

Ce noapte şi lună şi stele şi vise

Iubiţi ce se scaldă nebuni în abise,
Ce marmură neagră, opacă de spaţ
Copaci se dezbracă fanatic de zmalţ

Ce cântec de strună strunită de zmei

O,noapte, tu mamă-nfocată de zei
Ce lună ai tu şi stele şi vise
Iubite de chipuri şi vorbe nezise.

Ce muzici şi vorbe în noapte rostite

Destine legate de inimi zdrobite
Şi tineri ce plâng pe umere moarte
Merită să aline pe hoţii de soarte?

Ce suflete goale şi triste cerşesc

Ascunse de-un zâmbet prostesc,
Ce noapte rănită de ură
De toţi ce iubesc , ce înjură.
Sortită spre haos cade-n neant

Cătălina Gheorghe
Clasa a XII-a F
.

30
 Reţeta vieţii

Am luat o mână de senin,

Câteva picături de lumină
Şi raze de întuneric ;
Le-am amestecat cu praf de stele
şi câteva valuri
am moderat cu un iceberg
şi o pală de vânt;
Şi am adăugat parfum de verde
şi esenţă de pământ
şi-am pus tril
şi culoare de apă.
şi melancolie de –amurg.
Am stins cu zeamă de lume
şi cu multă linişte şi foc.
Am pus totul într-un ceaun de timp
şi-am frământat îndelung în colţuri de suflet.
Apoi, cu mâini de azur sub o scamă de nor,
am pus miez de soare,
nisip şi boabe de sincer.
Am pus bucuria trăirii
şi tristeţea firii,
Iar printre bucăţi de lună
şi vârfuri înzăpezite-
spumă de mare
şi zbaterile aripilor de înger
zâmbet de mamă,
săruturi ascunse
şi vise.
Am prins totul cu bucăţi de inimă
şi râsete clătite de lacrimi .
Şi gust din când în când…

Mioara Ghiţă
Clasa A XII-a F

31
 Senin

Te-aşteaptă-n prag, azi primăvara

Să-i rupi o floare din grădini,
In frunze crude şi lumini
Din care roua se presară.

Te cheamă soare nou şi blând

Lângă copacul de- altădată,
Unde iubirea se îmbată
Privindu-te din când în când.

Te strigă şi pârâul rece

Să-i sorbi pe buze amintiri,
Parfumul proaspăt să-l respiri
Dintr-o zambilă ce se trece.

Dar eu am încetat să-ţi caut

Cerul din ochi, soarele-n gând,
Dar mai ascult din când în când
Romanţa codrului din flaut.

Alina Elena Cloţan

Clasa a IX-a D

32
 Dorinţa

De-aş fi o floare-n miresmată

Ţi-aş răsări mereu în cale,
Zâmbind de fiecare dată
Din nebunia de culoare.

De-aş fi un vânt de primăvară

Neincetat te-aş mângâia,
Şi-ncet în fiecare seară,
Pe pleoape eu m-aş aşeza.

De-aş fi o rază de lumină

Te-aş îndruma şi zi şi noapte,
Scăldând privirea ta senină,
Arzând uşor buzele coapte.

Alina Elena Cloţan

Clasa a IX-a D

33
 BANCA IUBIRII

Soarele apune, seara se lasă...

Se lasă o densă a noptii mătasă,
Din cînd în cînd apare o stea,
Şi-n farmec deplin aduce cu ea

Şi iată, soseşte a noptii împărăteasă,

Iar noaptea e ca-n basm de frumoasă...
Doi tineri, pe-o bancă în şoaptă vorbesc,
Pierduţi prin săruturi luna privesc

Palid şi trist luceafărul mai pîlpîie-n mine

Cînd amintirea iubirii revine,
Mă-ntorc iar în parc, pe banca iubirii
Privesc înspre stele, luceferii şi-n visul privirii.

Ionela Tudorache
clasa a IX-a E

34
 IPOSTAZE...

Iubire, drum fără hotar,

Otravă dulce cu destin amar.

Iubire, nectar pe buze fremătînd

La oameni stai trează în gînd
Să-mi fii poem şi vis de stea
Şi să îmi mîngîi viaţa mea.

Iubire, tu minune a vietii,

Curată precum roua diminetii,
Ocean de-azur, purtat spre infinit
Aş vrea să fii un lucru împlinit.

Dragos Sandu
clasa a IX-a E

35
 VISARE

Au uitat stelele să mai lucească

Şi gînduri negre mă-nsoţesc,
Nici soare nu-i pe bolta cea cerească
Şi toate se lovesc în Univers

Cînd tot în juru-mi e visare,

Plutesc ades pe-a negurei cărare,
Aş vrea să pot să ies, să strig
Cî-n mine visele se sting.

Camelia Achim
clasa a x-a B

36
 EPIGRAME

Matematica...
Dacă aş putea înţelege cum e cu permutările…
Dar de ce sunt stresat?
În parc când ies să fac combinările…
Fetele nu mă întreabă ce-am învăţat.

Ce face calculatorul din elevi

A-invaţa lui Mişu-i este prea uşor...
Memorează totul- un calculator
Dar la teză, insă, şansele il lasă
Candidatul Pentium n-are voie-n clasă...

Chibritul
Filosof cu capul mare
De idei incendiare,
Stând cuminte la cutie
Până-i scos la teorie!
.
Colindul debranşatului
"Deschide uşa vecine"
(Urează un colindător)
Afară e cald şi bine
In casă, congelator.

37
 DEFINŢII....!!!?

1)Fiţuica - Te uiţi şi câştigi.

2)Elevul chiulangiu - Tânãr şi neliniştit.
3)Şedinţa cu pãrinţii - Întâlnire de gradul III.
4)Dupã şedinţã -Spitalul de urgenţã.
5)Caiet de tezã - Verdict: Crimã.
6)Sfârşitul orelor: Am întâlnit şi români fericiţi.
7)Sala de clasã - Zona Crepuscularã.
8)Orele de fizicã - La limita imposibilului.
9)Catalogul - Adevãrul gol-goluţ.
10)Încheierea mediilor - Memorialul durerii.
11)Chiulul de la ore - Sport la minut.
12)Lucrarea de control - Albã-ca-Zãpada.

PERLE SPUSE DE ELEVI

- In Australia se cultivă... cicatrice.

- Orezul ca să-l putem mînca trebuie mai intai decoltat.
- Apologia la care ajunge creaţia lui Sadoveanu este romanul "Fraţii Jderi".
- Exerciţii gramaticale: - a mînca... mîncare - a bea.... bere - a duce... ducere - a
face... afacere.
- Anul cu 366 de zile se numeşte an biseptol.
- Faţă de acizi, aluminiul se comportă ca redactor.
- Familie de cuvinte: magnetofon, telefon, microfon ...sifon.
- Doi hoţi în ziua de 15 noiembrie au jupuit o casă de bani. La noi in cartier a fost şi
anul trecut o mare epilepsie de gripă.
- Iluminismul este un curent care apare in epoca desfrînării feudalismului.
- Oasele piciorului sunt tibia şi pirineii.
- Apa portabilă este buna de băut.
- Conţinutul este simplu, foarte bogat, apar imagini papile si ductile.
- Cordonatele geografice sunt doar doua: atitudinea si longevitudinea.
- Albinele sunt insecte din clasa elicopterelor.
- In limba română există şi substantive detective de număr şi gen.
- Nu ne inţelegem pentru că intre noi sunt prea multe contraverse
- Marea Neagră este o mare foarte mare care conţine mult petrol de unde îi vine
numele de Marea Neagră, deoarece petrolul este negru. În Marea Neagră trăiesc
muţi peşti precum: rechinii, delfinii şi căluţii de mare precum şi cel mai important
peşte balena, renumit pentru grăsimea sa de care se bucură ţara noastră pentru că
untura de balenă este foarte scumpă şi din ea se face renumitul ulei de balenă
cunoscut pe plan mondial.
- Poetul cantă satul de care nu te mai poţi desparţi odata ce l-ai părăsit
- O pădure virgină este o pădure în care mâna omului n-a pus niciodata picioru

38
 MISS BOBOC 2007

Câştigătoarea se destăinuie:

Revista: De ce ai decis să urci pe scenă?

Câştigătoarea: În primul rând, doresc să salut cititorii acestei reviste, să le mulţumesc
doamnelor profesoare care m-au ajutat în pregătirea probelor acestui concurs şi,
bineînţeles, celor care m-au susţinut în acea zi foarte importantă pentru mine. Am
decis să urc pe scenă deoarece am considerat că un concurs de frumuseţe ar fi o
provocare pentru mine, o experienţă nemaitrăită, pe care am hotărât să o incerc.

Revista: Ce ai simţit în momentul decernării titlului de Miss Boboc 2007?

Câştigătoarea: Ce pot sa spun...nu mi-a venit să cred. Prima dată m-am uitat la prezentatori,
să văd dacă intr-adevăr am auzit bine, iar apoi,
când am văzut că toată lumea mă aplauda şi îmi striga numele, mi-am dat
seama că nu era un vis şi că totul se petrecea în realitate.

Revista: Ţi se pare un atu să fii frumoasă?

Câştigătoarea: Eu consider că frumuseţea poate reprezenta un atu doar dacă ştii cum să o
foloseşti. Asta nu înseamnă neapărat că eu am ştiut să-mi folosesc
frumuseţea, ci, probabil că în acel moment am fost stăpână pe mine şi am
reuşit sa-mi domin emoţiile. Totodată, cred că degeaba există frumuseţe dacă
nu este armonizată şi cu îndemânarea şi priceperea de a o pune în valoare.

Revista: După concurs s-a schimbat ceva în viaţa ta?

Câştigătoarea: Bineînţeles. Nu în fiecare zi câştig un concurs de frumuseţe. Am devenit mai
sigură
pe mine şi în forţele mele şi mi-am dat seama că numai cu încredere poţi reuşi
ceea ce îţi doreşti.

Revista: Numărul admiratorilor a crescut după concurs?

Câştigătoarea: Sincer, nu m-a interesat. Nu pot să spun că după concurs am avut mai mulţi
sau mai puţini admiratori. Într-adevăr, au fost mulţi care m-au felicitat şi m-au
admirat, dar am preferat ca toţi să mă aprecieze în continuare pentru ceea ce
sunt în viaţa de zi cu zi, nu pentru că am câştigat concursul.

Revista: Ce calităţi ar avea băiatul perfect pentru tine?

Câştigătoarea: După părerea mea, băiatul perfect pentru mine ar trebui să aibă un caracter
desăvârşit. Nu spun că ar trebui să fie perfect, pentru că nimeni nu este, dar
consider că nu frumuseţea exterioară este cea importantă, ci, mai de grabă, el ar
trebui să posede acea frumuseţe interioară, pentru a fi pe gustul meu.

Revista: Dacă ţi s-ar oferi ocazia să participi la un anumit concurs de frumuseţe, unde te-ai
întâlni cu modele renumite, ai accepta, deşi nu ai avea toate şansele să câştigi?
Câştigătoarea: Desigur. Chiar dacă sunt absolut sigură că nu aş avea nicio şansă, este o
oportunitate de care nu oricine are parte şi o experienţă din care aş avea foarte
multe de învăţat,mai ales că aş avea ocazia să mă întâlnesc cu modele renumite.

39
Revista: Care este cel mai mare vis al tău? Crezi că poate fi împlinit?
Câştigătoarea: Nu am un vis anume. Dar, dacă stau bine să mă gândesc, mi-aş dori foarte
mult să nu mai existe aşa multe probleme atât în ţară, cât şi în întreaga lume,
pentru ca toată lumea sa-şi ducă liniştită viaţa. Mă întristează foarte mult
când văd la televizor ce nenorociri se întâmplă şi mai ales faptul că, de cele
mai multe ori sunt afectaţi copii nevinovaţi. Nu cred că această dorinţă a mea
se poate împlini, deoarece nimeni nu poate, dar nici nu încearcă să facă ceva
pentru a schimba într-un fel lumea.

Revista: Consideri că popularitatea câştigată te face mai apreciată de colegi?

Câştigătoarea: Nu ştiu. Asta numai ei ar putea să afirme. Probabil că, imediat după concurs,
am fost privită cu alţi ochi, dar, am mai spus-o si repet că mi-aş dori foarte
mult să fiu apreciată pentru ceea ce sunt în fiecare zi, nu pentru că am
câştigat acest concurs de frumuseţe.

MIRA – IOANA SOBE

Cls. a IX – a B

40
 Au fost premiaţi

Iuliana Stancu - clasa a X-a A, premiul de debut la Concursul Festival

“Saloanele Liviu Rebreanu “ – Bistriţa-Năsăud
Vlăducu Roxana - clasa a X-a A,
Ene Corina – clasa a X-a F,
Runceanu Larisa – absolvent, menţiune – “Concursul de proză scurtă
Gib Mihăescu”, premiul special Festivalul Brâncoveanu – “Pecete pe cer”
Lazăr Ioana – absolvent, menţiune Festivalul Brâncoveanu – “Pecete pe
cer”
Pestrea Constantin - absolvent, menţiune Festivalul Brâncoveanu –
“Pecete pe cer”

Din Emilia – clasa a XII-a B,. tehnician administraţie, premiul I, faza

judeţeană
Dobre Adelina – clasa a XI-a B, tehnician administraţie, premiul I, faza
judeţeană.
Bălan Teodora – clasa a X-a A, profil servicii, premiul al II-lea, faza
judeţeană.
Călina Mihaela – clasa a XI-a A, profil servicii, premiul al II-lea, faza
judeţeană
Zaharia Andreea – clasa a XI-a A, tehnician activităţi economice, premiul
al II-lea faza judeţeană.
Daja Alina – clasa a XI-a B, tehnician activităţi economice, premiul al II-
lea, faza judeţeană.
Bleotu Cristina – clasa a XII-a A, tehnician activităţi economice,
menţiune, faza judeţeană.
Bercu Adina – clasa a XII-a B, tehnician în administraţie, menţiune, faza
judeţeană.

Evaluare în educaţie:
Bolovan Viorel – clasa a IX-a D, matematică, premiul I.
Opriţa Dragoş Florin - clasa a X-a G, matematică, premiul I
Simoin Alexandru – clasa a X-a G, matematică, premiul II
Hoţei Iuliana – clasa a XII-a F, matematică, premiul I
Buncilă Valeriu – clasa a XII-a F, matematică, premiu II
Dumitraşcu Simona - clasa a XII-a F, matematică, premiul III
Sobe Ioana Mira – clasa a IX-a B, Concursul naţional tehnici matematice
- 2008, premiul I matematică.
Untaru Larisa – clasa a X-a , Concursul naţional tehnici matematice-
2008, premiul special.

41
Miron Oana – clasa a XII-a, Concursul naţional tehnici matematice-2008,
premiul al III-lea.
Tomescu Nicoleta – clasa a IX – a A, Concursul tehnici matematice-
2008, menţiune
Sobe Ioana Maria – clsa a IX-a B, premiul I chimie, faza judeţeană

Cangurul (lingvistic):
Turcu Cosmina – clasa a X-a D, 143,5 puncte
Pârvu Alina Iuliana – clasa a X-a D, 142,5 puncte
Achim Camelia – clasa a X-a B, 175 puncte
Mihalcea Aida – clasa a X-a B, 170 puncte
Ianculovici Radmila – clasa a IX-a C, 150 puncte
Chiţu Ionuţ – clasa a IX-a C, 150 puncte

Concursul pe meserii:
Daniel Voicu – clasa a XI-a D, premiul I, faza judeţeană.
Dăscăliţa Ionuţ – clasa a XII –a C, tehnician în instalaţii electrice, premiul
I, faza judeţeană.
Apetri Cosmin – clasa a XIII-a, tehnician electronist, premiul al II-lea,
faza judeţeană.
Stanca Andrei – clasa a XII-a electricieni, premiul al II-lea , faza
judeţeană.
Parcea Valeriu – clasa a XI-a electricieni, premiul al II-lea, faza
judeţeană.
Persu Vasile – clasa a XI-a E, tehnician analiza produselor alimentare,
premiul I, faza judeţeană.
Mitruţ Florina – clasa a XI-a brutar-patiser preparator produse făinoase
– an de completare, premiul I, faza judeţeană.
Traşcă Cristian – clasa a XIII-a, tehnician industria alimentară, premiul I,
faza judeţeană.
Mitrache Dorina – clasa a XIII-a, tehnician în industria textilă, premiul I,
faza judeţeană.
Stoicănescu Elena – clasa a XIII-a, tehnician în industria textilă, premiul
al II-lea, faza judeţeană.
Duţu Alexandra – clasa a XII-a, tehnician în industria textilă, premiul I,
faza judeţeană.
Bragă Maria – clasa a XII-a, tehnician în industria textilă, premiul al II-lea
faza judeţeană.
Dulugeac Maria – clasa a XI-a, textile pielărie an de completare, premiul
al III-lea, faza judeţeană.
Sandu Iulian – clasa a XII-a veterinar rută progresivă, premiul I , etapa
judeţeană

42
Vătafu Aura – locul I, faza judeţeană, cros, participantă la faza de zonă
la Piteşti
Mihai Alexandru – locul II, faza judeţeană, cros
Pântea Ionuţ – locul III, faza judeţeană, cros
Echipa de hambal băieţi(Ciuleiu Constantin-XIII El. SAM, Argeşanu
Adrian – X B, Rădulescu Narcis – XII B, Guşoi Dan Cătălin – XI A,
Stanciu Alin – XI F, Buican George – XI F, Bilea Laurenţiu – XI C,
Nicorescu Andrei – X A, Sofrana Bogdan – X A, Stanciu Florin Ionuţ – IX
C, Stan Gheorghe Nicole – IX A, Petre Ionuţ Daniel – X B, State Silviu –
IX F, Ciungu Florinel Cătălin – IX A, Preda Claudiu – X B , Prală
Constantin – IX D), profesor antrenor Popa Dumitru, locul I Campionatul
judeţean, locul IV la faza de zonă Piteşti 21.04.2008

Sitoianu Ioana Loredana – clasa a X-a E, profil resurse naturale şi

protecţia mediului, premiul III la olimpiada interdeisciplinară, etapa
judeţeană

43
 Grupul Scolar Bratianu Dragasani

PROIECTUL
PLANULUI DE SCOLARIZARE LA INVATAMANTUL LICEAL DE ZI,
SERAL SI FRECVENTA REDUSA PENTRU ANUL SCOLAR 2008-
2009
Propuneri 2008 - 2009

X XI
IX
Seral Seral XII
zi Ruta SAM
Filiera Profil Specializare Fr. red Fr. red

Nr cls/ Nr cls/ Nr cls/ Nr cls/

nr.elevi nr.elevi nr.elevi nr.elevi

A.TOTAL LICEU ZI 7/196 - - 6/168

Tehnician instalatii electrice 1/28 - - -

Tehnician electrotehnist - - - 1/28

Tehnician operator tehnica de calcul 1/28 - - -
Tehnic Tehnician in industria textila - - - 1/28

Tehnician in transporturi - - - 1/28

Tehnician mecanic pentru intretinere si reparatii - - - 1/28

Tehnician in activitati economice 1/28 - - -

Servicii
Tehnologica

Tehnician in administratia publica 1/28 - - -

Tehnician in industria alimentara - - 1/28

Tehnician analize produse alimentare 1/28 - - -

Tehnician ecolog si protectia calitatii mediului 2/56 - - -

Resurse Tehnician veterinar - - - -

Tehnician veterinar pt animale de companie - - - -

Tehnician in agricultura - - - 1/28

B. TOTAL LICEU FRECVENTA REDUSA - 1/28 2/56 -

Teoretica Real Stiinte ale naturii - 1/28 2/56 -

44
 PROIECTUL
PLANULUI DE SCOLARIZARE LA SCOLA DE ARTE SI MESERII
PENTRU ANUL SCOLAR 2008 - 2009

Propuneri 2008 - 2009

DOMENIUL Cls XI
CALIFICAREA Cls IX SAM
An completare
Nr cls/ Nr cls/
nr.elevi nr.elevi

SAM ZI 8/224 7/196

Lucrator in lacatuserie mecanica structuri 1/28 -

Lacatus mecanic prestari saervicii - 1/28

Lucrator in mecanica de motoare 1/28 -

MECANIC
Mecanic auto - 1/28

Lucrator in mecanica agricola si forestiera - -

Mecanic agricol - -
Lucrator in electrotehnica 1/28 -
ELECTRIC
Electrician exploatare joasa tensiune - 1/28
Lucrator in tricotaje-confectii 1/28
INDUSTRIE TEXTILA SI PIELARIE
Confectioner produse textile - 1/28

Lucrator in tamplarie 1/28 -

FABRICAREA PRODUSELOR DIN LEMN
Tamplar universal - 1/28
Lucrator in prelucrare carne, peste, lapte, legume si
- -
fructe

INDUSTRIE ALI Preparator produse din carne si peste - -

MENTARA Preparator produse din lapte - -
Lucrator in morarit si panificatie 1/28 -
Brutar-patiser-preparator produse fainoase - 1/28
Lucrator in cultura plantelor - -
Horticultor - -
AGRICULTURA Lucrator in cresterea animalelor 2/56 -

Zootehnist - 1/28

TURISM SI ALIMENTATIE Lucrator in alimentatie - -

45
 Tehnoredactare

Cornel Constantin – bibliotecar

Cosmin Duţă - clasa a XIII-a Confecţii

Grafică
Cosmin Duţă - clasa a XIII-a Confecţii

Profesor Coordonator
Daciana Pandelie

ISSN 1844-4725

46