You have downloaded a document from

The Central and Eastern European Online Library

The joined archive of hundreds of Central-, East- and South-East-European publishers,

research institutes, and various content providers

Source: Apulum

Apulum

Location: Romania
Author(s): Carmen Stânea
Title: LICEUL “MIHAI VITEAZUL” – PRIMUL LICEU ROMÂNESC DE STAT DIN TRANSILVANIA
DUPĂ MAREA UNIRE DIN 1918
”MIHAI VITEAZUL” COLLEGE, THE FIRST ROMANIAN COLLEGE IN TRANSYLVANIA
FOLLOWING THE GREAT UNION OF 1918
Issue: 2/2001
Citation Carmen Stânea. "LICEUL “MIHAI VITEAZUL” – PRIMUL LICEU ROMÂNESC DE STAT DIN
style: TRANSILVANIA DUPĂ MAREA UNIRE DIN 1918". Apulum 2:183-192.

https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=106254
CEEOL copyright 2023

LICEUL “MIHAI VITEAZUL” – PRIMUL LICEU ROMÂNESC

DE STAT DIN TRANSILVANIA DUPĂ MAREA UNIRE DIN 1918

Pentru învăţământul transilvănean, 1 decembrie 1918 constituie o dată hotărâtoare

întrucât, dacă până atunci nu exista, practic, un învăţământ organizat în limba română, de
la această dată se iveşte, în sfârşit, necesitatea organizării unitare a şcolii româneşti, a
unificării întregului sistem de învăţământ din România.
Şcolile transilvănene fuseseră martore ale luptei pentru supremaţia culturală cu
mult înainte de 1918. Legile privitoare la învăţământ din anii 1897, 1883, 1907 erau
menite să maghiarizeze întreg personalul didactic, să extindă predarea în limba
maghiară, restrângând astfel predarea în limba română. Zonele de care românii erau
ţinuţi departe înainte de 1918 erau oraşele, acestea constituind un bastion al
maghiarismului împotriva populaţiei româneşti, o citadelă pe care românii doreau s-o
cucerească 1.
După 1918, în zonele urbane ale Transilvaniei, atât populaţia, cât şi statul român
aveau interesul să extindă reţeaua de şcoli româneşti, acestea fiind privite, în actualele
condiţii, ca focare ale românismului. Căutând să-şi croiască un loc în oraşe, românii
transilvăneni au manifestat un interes deosebit pentru mobilitatea socială simbolizată şi
facilitată de şcolile româneşti.
Dacă, înainte de Unire, şcolile secundare erau înfiinţate cu intenţia de a servi şi
întări populaţia străină a oraşelor, după această dată scopul a fost acela de a asigura
intrarea în şcoală a elementului românesc într-un număr cât mai mare. În realizarea
acestui obiectiv s-a mers pe două căi: fie prin naţionalizarea şcolilor, introducându-se
limba română ca limbă de predare în locul limbii maghiare (deodată la toate clasele sau
doar la cele dintâi), fie prin înfiinţarea de şcoli noi.
Începând cu anul şcolar 19l9/1920 s-au deschis licee de băieţi, de stat, în
următoarele localităţi: Arad, Baia-Mare, Caransebeş, Dej, Făgăraş, Lugoj, Sibiu,
Timişoara, Turda - cu toate clasele românizate; Oraviţa - cu 7 clase românizate; Braşov,
Cluj, Deva, Orăştie, Oradea, Sighet, Târgu-Mureş, Şimleu-Silvaniei, Satu-Mare - cu
primele 5 clase românizate; Gherla - cu primele 4 clase românizate; Petroşani - cu prima
clasă românizată 2 . Licee pentru fete s-au deschis la: Arad, Cluj, Sibiu, Braşov, Oradea,
Sighet, Timişoara - cu primele 5 clase românizate, şi Târgu-Mureş - cu două clase
românizate3. Pentru elevii de origine maghiară sau germană4 s-au păstrat licee de stat cu
limba de predare maghiară sau germană în toate clasele, sau doar într-o parte din ele,
acestea constituind secţii speciale cu limba de predare minoritară.

1
Irina Livezeanu, Cultură şi naţionalism în România Mare, Bucureşti, 1998, p. 179
2
Ioan Bratu, Învăţământul secundar din Ardeal, în Transilvania, Banat, Crişana, Maramureşul, vol.
2, Bucureşti, 1929, p. 1005.
3
Ibidem.
4
Ibidem, p. 1006.

CEEOL copyright 2023

CEEOL copyright 2023

184 Carmen Stânea

Liceul „Mihai Viteazul” din Alba Iulia ia fiinţă la 1 februarie 1919, fiind primul 5
liceu de stat din Transilvania deschis după Unire, toate celelalte licee deschizându-se la 1
septembrie 1919, pentru anul şcolar 1919-1920. Elevii liceului vor proveni, în mare
parte, de la Liceul Romano-Catolic din localitate6.
Din 1922 va funcţiona în acest oraş şi Liceul de Fete, liceu înfiinţat la intervenţia
Reuniunii Femeilor Române, iar în 1924 va lua fiinţă Liceul Comercial, ca şcoală
superioară de comerţ cu 4 clase, la care se adaugă în 1935 şi cursul inferior, în 1936
transformându-se în liceu comercial.
De-a lungul timpului, de la înfiinţare, în 1919, şi până la mutarea definitivă
survenită în anul şcolar 1940/1941, Liceul „Mihai Viteazul” şi-a schimbat de mai multe
ori sediul iniţial. Localul în care s-a deschis liceul a fost cel al şcolii medii, având la
început în 4 clase un efectiv de 136 elevi,1 director, 4 profesori auxiliari şi un medic 7.
În anul şcolar 1919-1920, din cauza creşterii numărului elevilor (271 elevi grupaţi
în 5 clase), liceul va face schimb în ceea ce priveşte sediul cu Orfelinatul oraşului, aflat
pe strada Iaşilor, nr. 308. Începând cu anul şcolar 1920-1921 liceul va avea 8 clase şi,
prin urmare, va fi nevoit din nou să-şi mute sediul, astfel încât, în urma ordinului
Secretariatului General din Cluj, se va muta în localul Şcolii primare9 din strada
Călăraşilor, nr. 2. Şcoala primară rămâne să activeze în aceeaşi clădire, având la
dispoziţie 2 săli, însă din anul şcolar 1921-1922 şi acest spaţiu îi va fi luat.
Anul şcolar 1923-1924 găseşte liceul tot fără local propriu, edificiul în care e
plasat aparţinând aceleiaşi şcoli primare „Avram Iancu”. Conform Anuarului liceului pe
anul 1923-1924, existau aici 11 săli de învăţământ, o cancelarie a direcţiunii, una a
secretariatului şi o sală de conferinţe.
Încă din anul şcolar 1921-1922 se propune construirea unui local propriu al
liceului, în acest scop asigurându-se ca început suma de 1 milion de lei pentru demararea
lucrărilor, însă, deşi acestea vor fi începute în 1923, de-abia în anul şcolar 1940-1941
liceul se va putea muta în actualul sediu10.
Nevoit să împartă spaţiul disponibil cu alte două instituţii, liceul va dispune, deci,
de o treime din clădire, neavând paraclis, sală festivă, sală de gimnastică, precum şi toate
clădirile anexe necesare internatului.
5
Anuarul III al Liceului de Stat “ Mihaiu Viteazul” din Alba Iulia pe anul şcolar 1921-1922, Alba
Iulia, 1922, p. 1.
6
Conform lucrării Învăţământul primar din judeţul Alba, 1919-1930, Cluj, 1932, scrisă de revizorul
şcolar Marian Sasu, în Alba Iulia la 1 mai 1919, data la care autorul a fost numit revizor şcolar al judeţului
Alba, situaţia şcolilor era următoarea: a) Şcoala primară de Stat; b) Şcoala primară gr.-ort. română; c) Şcoala
primară gr.-cat. română (Maieri); d) Şcoala primară ort. română (în centrul oraşului); e) Şcoala primară gr.-cat.
română (Lipoveni); f) Şcoala primară rom.-cat. maghiară de băieţi; g) Şcoala primară rom.-cat. maghiară de
fete; h) Şcoala primară luterană; i) Şcoala primară evreiască; j) Grădina de copii comunală; k) Şcoala de
ucenici industriali şi comerciali; l) un liceu românesc, format de curând din fosta şcoală medie de stat
maghiară; m) un liceu rom.-cat. cu 8 clase; n) o şcoală medie maghiară rom.-cat. de fete; o) o şcoală de
teologie rom.-cat. maghiară (p. 46).
7
Anuarul … şcolar 1921-1922, p. 1.
8
Ibidem, p. 2.
9
Ibidem, p. 2.
10
În urma unei consfătuiri ţinute la Prefectura judeţului Alba sub conducerea prefectului Grigore
Baciu, s-a hotărât ca localul evacuat de Rezidenţa Regală a Ţinutului Mureş să fie ocupat de Liceul “Mihai
Viteazul”, de Liceul Comercial, de Inspectoratul şcolar al Regiunii Alba (vezi Anuarul Liceului “Mihai
Viteazul” din Alba Iulia pe anul şcolar 1940-1941, Alba Iulia, 1941, p. 4).

CEEOL copyright 2023

CEEOL copyright 2023

Liceul “Mihai Viteazul” - primul liceu românesc de stat din Transilvania 185

Etajul II al clădirii, acolo unde, de fapt, ar fi trebuit să fie internatul, era ocupat de
clasele celor două licee: Liceul „Mihai Viteazul” şi Liceul Comercial. Conform
Anuarului liceului pe anul şcolar 1942-1943, dintre cei 167 de elevi a căror locuinţă nu
se afla în Alba Iulia, o parte locuiau în familie, în satele din preajma oraşului, venind la
şcoală zilnic şi întorcându-se seara acasă, iar altă parte locuia la gazde. Vizitele
profesorilor făcute elevilor aflaţi în gazde erau frecvente, iar dacă aceştia considerau că
locuinţa era nesatisfăcătoare, dispuneau mutarea elevului în alt loc. În Anuarul pe anul
1941-1942 se subliniază faptul că “… Onor. Minister cu ordinul no. 76717/1941 a
instituit o comisiune formată din medicul liceului, profesorii diriginţi ai tuturor claselor
şi un reprezentant al poliţiei locale …” 11, în scopul cercetării condiţiilor în care locuiau
elevii la gazde.
În anul şcolar 1942-1943, întrucât Inspectoratul şcolar a evacuat o parte a
parterului, clasele de la etajul II au fost mutate în acest nou spaţiu, iar în locul lor au fost
aşezate dormitoarele, infirmeria şi locuinţa pedagogului. Pentru a se putea deschide
internatul, Comitetul şcolar a dispus amenajarea subsolului din curte pentru a servi drept
sală de mese şi bucătărie, făcând în acelaşi timp o serie de achiziţii12. Dar, pentru că
aceste lucrări şi achiziţii au durat, practic, anul şcolar întreg, direcţiunea liceului nu a
înscris în internat decât un număr restrâns de elevi, cu titlu de încercare. Ei au fost
adăpostiţi într-un dormitor şi şi-au făcut meditaţiile într-o sală de clasă 13. Oricum, se
pare că nici în anul şcolar 1944-1945 lucrurile nu erau cu mult diferite, întrucât din
anuarul acelui an rezultă că “din lipsa internatului un număr de 164 elevi au locuit la
gazde … la părinţi în Alba Iulia locuiesc 279 elevi, iar la părinţi în satele vecine 125
elevi” 14.
În ceea ce priveşte baza materială a liceului, în anuare se insistă pe ideea că acesta
n-a moştenit aproape nimic de la fosta şcoală medie maghiară, totul realizându-se abia
după deschiderea liceului, asigurarea cu material corespunzător făcându-se fie prin
colectă, fie prin achiziţii cu bani rezultaţi din impunerea unei taxe de rechizite. Astfel,
odată cu trecerea timpului, liceul şi-a pus la punct o bibliotecă, o colecţie de ştiinţe
naturale, o mini-grădină botanică şi un muzeu istoric.
Se poate observa din anuare că interesul pentru bibliotecă era foarte mare,
aceasta fiind privită ca un factor hotărâtor în sporirea cunoştinţelor elevilor şi
profesorilor. Încă de la începuturile liceului exista aici o bibliotecă a profesorilor (680
volume, din care 397 cărţi româneşti, iar restul cărţi maghiare) şi una a elevilor (2073
volume) 15. Din anul şcolar 1921-1922 se instituie prin donaţii şi o bibliotecă de ajutorare
cu manuale didactice a elevilor mai săraci, acţiune aflată sub oblăduirea profesorului
Virgil Cucui. Astfel, la sfârşitul anului 1923-1924, această bibliotecă avea un număr de
172 manuale (în 1921/1922 au fost donate 50 de manuale, în anul 1922/1923 - 30

11
Anuarul Liceului “Mihai Viteazul” din Alba Iulia pe anul şcolar 1941-1942, Alba Iulia, 1942, p. 7.
12
Au fost cumpărate 60 bucăţi paturi de fier în valoare de 370.000 lei, s-au confecţionat la şcoala de
meserii din Zlatna 30 bucăţi dulapuri duble în valoare de 159.000 lei, au fost comandate 30 bucăţi mese de
birou în valoare de 150.000 lei şi s-au adus 120 bucăţi scaune în valoare de 170.280 lei. Pentru bucătăria
internatului s-a cumpărat o maşină de gătit în valoare de 47.000 lei (vezi Anuarul … şcolar 1942-1943, p. 26).
13
Ibidem, p. 26.
14
Anuarul Liceului “Mihai Viteazul” din Alba Iulia pe anul şcolar 1944-1945, Alba Iulia, 1945, p. 52.
15
Anuarul Liceului de Stat “Mihaiu Viteazul” din Alba Iulia pe anul şcolar 1920-1921, Alba Iulia,
1921, p. 6.

CEEOL copyright 2023

CEEOL copyright 2023

186 Carmen Stânea

manuale, iar în 1923/1924 - 92 de manuale) 16. În 1931 ia naştere biblioteca franceză

(160 volume) de pe lângă societatea ”Les amis de la France”, întemeiată de Pierre
Chanier, profesor de franceză la acest liceu.
Modul de îmbogăţire a tuturor secţiunilor bibliotecii era fie prin donaţii, fie prin
achiziţii, astfel încât în 1936-1937 aceasta ajunge să numere aproximativ 10.000 volume,
fiind una din bibliotecile importante din oraş. În anul şcolar 1944-1945, datorită
vremurilor tot mai tulburi, biblioteca Liceului „Mihai Viteazul” va fi depozitată la
Muzeul Unirii 17.
O altă acţiune demnă de toată lauda a fost înfiinţarea unui muzeu şcolar de istorie,
primul pas spre constituirea acestuia făcându-se în ”primăvara anului 1920” 18, sub
directa supraveghere a profesorului Virgil Cucui. La început, muzeul nu a avut o sală
proprie dar, pe măsură ce obiectele se adunau, în edificiul liceului de pe strada
Călăraşilor, nr. 2, se amenajează două săli speciale, în care acestea vor fi grupate în
funcţie de următoarele domenii: numismatică, obiecte romane, obiecte româneşti,
obiecte bisericeşti, cărţi vechi, obiecte militare. Principala modalitate de achiziţionare a
obiectelor era colecta de prin satele din jurul oraşului Alba Iulia, colectă făcută, în mare
măsură, de către elevii liceului19.
Iată cum arăta situaţia muzeului în anul 193420:
Numismatică: bani de argint - 384, bani de nichel - 542, bani de fier - 189, bani
de aramă şi decoraţii - 3168, bani de hârtie - 1814. (Total - 6097 obiecte); Secţia
preistorică şi romană: 301 obiecte; Secţia militară: 191 obiecte; Etnografie românească:
ustensile casnice - 521 buc., obiecte de îmbrăcăminte şi ţesături - 155 buc., obiecte de
ţesătorie casnică - 233 buc., rechizite de economie casnică - 107 bucăţi; Secţia
bisericească - 215 buc.; Biblioteca - 369 cărţi vechi; Secţia de ştiinţe naturale - 96 buc.;
Diverse - 105 buc. Dacă în 1923, la 3 ani de la înfiinţare, muzeul avea un număr de 3882
de obiecte, în 1934 numărul acestora se va ridica la 8390, continuând să crească în
fiecare an.
În anul 1933, prin grija Comitetului şcolar, care va aloca o sumă de 2500 lei, se
va înfiinţa şi o grădină botanică. Aceasta era situată în grădina şcolii de pe aceeaşi str.
Călăraşi, nr. 2, fiind lucrată şi îngrijită de către elevii liceului, avându-l drept îndrumător
pe profesorul Lucian Muntean.
Una din problemele deosebit de importante ale învăţământului de după Unire din
Transilvania a fost lipsa profesorilor. În urma apelului făcut de către Ministerul
Instrucţiunii, aproximativ 100 de profesori din Vechiul Regat au venit în Ardeal să
contribuie la înjghebarea şcolii româneşti21. Pe lângă aceşti profesori, au continuat să
activeze şi profesori maghiari care au depus jurământul de credinţă către Statul român, ei

16
Anuarul Liceului “Mihai Viteazul” din Alba Iulia 1923-1924, Alba Iulia, 1924, p. 97.
17
Există şi acum într-un fond special al bibliotecii Muzeului Naţional al Unirii cărţi ce au aparţinut
bibliotecii liceului.
18
Anuarul Liceului “Mihai Viteazul” din Alba Iulia pe anul şcolar 1933-1934, Alba Iulia, 1934, p. 37.
Acest muzeu a stat la baza reorganizării Muzeului Naţional al Unirii (vezi: Ironim Muntean, Chipuri în
oglindă, Alba Iulia, 1999, p. 28).
19
Elevii aveau obligaţia ca la întoarcerea din vacanţe să aducă obiecte cu valoare istorică, pentru care
primeau note, (ibidem, p. 28).
20
Anuarul … şcolar 1933-1934, p. 37-38.
21
Ioan Bratu, op. cit., p. 1009.

CEEOL copyright 2023

CEEOL copyright 2023

Liceul “Mihai Viteazul” - primul liceu românesc de stat din Transilvania 187

fiind întrebuinţaţi mai ales în şcolile naţionalizate numai în parte sau menţinute cu limba
de predare germană sau maghiară, pentru ţinuturile cu populaţie minoritară, iar pentru
completarea golurilor au fost numiţi ca profesori auxiliari o seamă de persoane fără
pregătire specială pentru profesorat, dar cu suficiente cunoştinţe în materiile respective.
Nici Liceul „Mihai Viteazul” din Alba Iulia n-a făcut excepţie de la o astfel de situaţie.
Profesorii veniţi aici erau absolvenţi fie ai Universităţilor din Bucureşti sau Iaşi, fie ai
centrelor universitare din fostul Imperiu Austro-Ungar, fie erau preoţi ce au urmat
cursuri scurte la tânăra Universitate “Regele Ferdinand” din Cluj, unde au susţinut o a
doua licenţă şi examene de capacitate 22 .
În perioada interbelică prestigiul de care s-a bucurat liceul din Alba Iulia s-a
datorat în mare măsură profesorilor, care, fără a dispune de manuale sau îndrumătoare
metodice pretenţioase, se găseau uneori în fruntea inovatorilor din aceste domenii.
Mărturisirile unor foşti elevi ai şcolii, grupate în volumul Chipuri în oglindă, editat cu
ocazia împlinirii a 80 de ani de la înfiinţarea liceului, scot în evidenţă relaţia profesorilor
cu elevii, această relaţie fiind una din pârghiile importante prin care corpul profesoral
acţiona asupra masei de elevi.
Deşi, în acei ani tulburi, corpul profesoral n-a fost stabil niciodată 23, câteva nume
s-au regăsit în mod constant în anuarele liceului: Enea Zeflean, profesor de latină; Horia
Teculescu, profesor de limba română; Eugen Hulea, profesor de istorie; Constantin
Dumitrescu, profesor de religie; Leonte Opriş, profesor de latină şi istorie; Virgil Cucui,
profesor istorie-geografie 24. În perioada 1940-1945 numeroşi profesori au fost
concentraţi în vederea serviciului militar (Ioan Dumitrescu, Aristide Păsărescu, Valer
Crişan, Emil Tămaş).
Corpul profesoral a dus o vie activitate extraşcolară, profesorii oferindu-şi
concursul tuturor societăţilor culturale ale timpului: “Astra”- despărţământul Alba Iulia,
”Asociaţia profesorilor secundari”, “Cercul civilo-militar”, ”Cercul italiano-român”,
”Inspectoratul Pregătirii militare”25, prezentând numeroase conferinţe la oraşe şi sate,
conferinţe anunţate uneori şi prin intermediul ziarului local Alba Iulia. “Şezătorile
culturale”, cum erau numite, se ţineau duminica şi în sărbători, când ”paşnicii locuitori
ai satelor aşteptau cu drag pe profesorii de la şcoala cea mare din Bălgrad, care veneau
însoţiţi de elevi nu să le ceară votul lor, ci să le vorbească de faptele mari ale înaintaşilor,
să le dea sfaturi şi îndemnuri folositoare” 26.
Începând cu anuarul din 1940-1941 se va sublinia faptul că profesorii vor fi
implicaţi în munca de folos obştesc şi de război, muncă ce presupunea: adunarea
recoltei, colecta de bani, haine.

22
Ironim Muntean, op. cit., p. 3.
23
Pe măsură ce numărul elevilor creşte, va creşte şi numărul profesorilor. Astfel, cf. anuarelor şcolare,
dacă în 1919-1920 existau 1 director-profesor titular, 2 profesori titulari, 3 profesori suplinitori, 2 măiestri, în
1944-1945 erau 15 profesori titulari definitiv, 16 suplinitori, 2 profesori titulari provizoriu, 2 măiestri titulari
definitiv, 1 maestru titular provizoriu, 1 maestru titular neasimilat.
24
Despre toţi aceşti profesori se găsesc ample relatări, făcute de către foşti elevi ai liceului, în
volumul lui Ironim Muntean, Chipuri în oglindă.
25
Anuarul … şcolar 1940-1941, p. 13.
26
Anuarul … şcolar 1921-1922, p. 11.

CEEOL copyright 2023

CEEOL copyright 2023

188 Carmen Stânea

Numărul elevilor înscrişi la acest liceu a fost într-o continuă creştere. Astfel, de
la înfiinţare şi până în anul şcolar 1920/1921, în raport cu Şcoala civilă maghiară,
statistica arăta în modul următor:

Şcoala Civilă Maghiară

An şcolar

Maghiari

Germani

Nr. total
Izraeliţi
Români

Ev. Ref.
Gr. ort.

Gr. cat.
Slovaci

R. cat.

Luter.
Clasa

1912/1913 I 32 18 3 Evrei
10 - 27 5 10 3 8 10 63
1913/1914 I, II 55 32 7 25 - 42 13 24 5 10 25 119
1914/1915 I-III 60 43 5 30 - 44 16 34 3 11 30 138
1915/1916 I-IV 66 49 7 30 - 49 17 31 7 18 30 152
1916/1917 I-IV 52 45 6 24 - 37 15 32 5 14 24 127
1917/1918 I-IV 53 55 3 30 1 35 18 34 3 22 30 142

Liceul românesc Rom.-Cat.

Gr.-Ort.

Gr.-Cat.

Ev. Ref.

Izraeliţi

Nr. tot.
Slovaci
Magh.

Luter.
şcolar

Germ
Clasa

Evrei
Rom.
Anul

1918/1919 I/IV 131 4 1 - - 87 44 4 - 1 - 136

1919/1920 I,III-V 283 1 - 3 - 187 96 1 - - 3 287
2
I -VIII 474 2 - 17 - 174 5 - - 17 493
1920/1921 97

Majoritatea elevilor din acest liceu erau fii de ţărani din satele înconjurătoare, iar
acest element, compoziţia populaţiei şcolare, a constituit unul din factorii cu o pondere
deosebită în formarea lor, integrarea corectă în mediul urban depinzând foarte mult şi de
modul de abordare a acestei probleme de către profesori.
Începând cu 1 septembrie 1923 regulamentul şi programa şcolilor secundare din
Vechiul Regat se introduc pe întreg teritoriul ţării 27, şcolarii fiind supuşi disciplinei atât
în şcoală, cât şi în afara ei. Uniforma şcolară va trebui purtată tot timpul: pe stradă, la
teatru, chiar şi în timpul vacanţelor 28, la fel însemnele liceului: numărul de ordine şi
chipiul, orice abatere de la îndatoririle impuse fiind pedepsită în funcţie de gravitatea ei.

27
Ioan Bratu, op. cit., p. 1015.
28
Pentru elevii clasei I purtarea uniformei în primul trimestru nu era obligatorie, iar pentru elevii
clasei a VIII-a, după vacanţa Paştelor; purtarea şepcii de uniformă şi a numărului de ordine erau obligatorii
(Anuarul pe anul şcolar 1934/1935- 1935/1936, Extras din Regulamentul de funcţionare a şcoalelor, p. 75).

CEEOL copyright 2023

CEEOL copyright 2023

Liceul “Mihai Viteazul” - primul liceu românesc de stat din Transilvania 189

Elevii erau antrenaţi într-o serie de activităţi, bazele muzeului de istorie, ale
colecţiei de ştiinţe naturale şi bibliotecii punându-se cu ajutorul lor, prin intermediul
colectei făcute în Alba Iulia sau în satele din jurul oraşului.
Societăţile în care activau elevii, cultivându-şi aptitudinile, erau: Societăţile de
lectură “ George Coşbuc” - a elevilor de curs superior şi “ Ion Creangă” - a elevilor de
curs inferior, Societatea Sportivă, Societatea “Crucea Roşie”, Societăţile religioase
ortodoxe şi greco-catolice “Lumina”, “Sfânta Maria” , “Sfântul Andrei” şi cercetăşia.
La apelul Comandamentului Marii Legiuni din Bucureşti, elevii liceului “Mihai
Viteazul” s-au organizat în 1921 în Cohorta de cercetaşi “Axente Sever”, având o
singură centurie, centuria I, sub conducerea profesorului Leonte Opriş. Cohorta însuma
în anul şcolar 1921-1922, 100 cercetaşi sub conducerea lui Leonte Opriş şi 43 cercetaşe
sub conducerea lui Gh. Babeş.
Între anii 1924-1929 activitatea cercetaşilor stagnează în toată ţara, o revigorare
demnă de reţinut înregistrându-se abia între anii 1929-1931. În această perioadă se
înfiinţează centuria a II-a la Şcoala Comercială Superioară şi Centuria a III-a la liceul
“Majláth” sub conducerea profesorului Jenaky. Centuria I, compusă numai din elevii
liceului “Mihai Viteazul”, a fost reînfiinţată în toamna lui 1932 de către profesorul
Laurenţiu Mândrea. Dacă în 1932, efectivul centuriei era de 24 cercetaşi începători, în
1934 centuria avea un număr de 42 cercetaşi cu legământ, 15 fără legământ şi 15 pui de
şoim 29. Activitatea acestei organizaţii era una mai mult decât prodigioasă, cercetaşii fiind
antrenaţi în răspândirea culturii la ţară (şezători literare), în colectarea de bani, haine şi
alimente pentru copiii săraci de la şcolile primare din localitate, în efectuarea de munci
în folosul obştesc.
În anul şcolar 1933-1934 i se pune la dispoziţie centuriei, în localul liceului, o
sală specială pentru a servi drept cămin Cohortei. De asemenea, centuria dispunea de o
bibliotecă ce cuprindea, în anul 1934, 247 volume 30.
Începând cu anul şcolar 1940-1941, elevii încep să facă exerciţii de apărare
pasivă, soldaţii Diviziei 20 Ift. aflaţi în aceeaşi clădire săpând şanţuri în curtea liceului
pentru a servi drept adăpost în cadrul acestor acţiuni. De asemenea, începând cu 1941-
1942 elevii şi profesorii încep să presteze munca de folos obştesc şi de război, colectând
bani, alimente şi îmbrăcăminte, sau ajutând la strânsul recoltei.
În vederea susţinerii elevilor mai săraci, Societatea Femeilor Române din Alba
Iulia s-a ocupat de asigurarea gratuită a mesei de prânz, această acţiune fiind deschisă
din anul 1920, bazându-se în mare parte pe donaţii de bani şi alimente. Începând cu anul
şcolar 1923-1924 Comitetul liceului a preluat sarcina de susţinere a cantinei, aceasta
deschizându-se la începutul lunii octombrie, sub conducerea profesorului Virgil Cucui.
Tot pentru elevii săraci, Comitetul şcolar oferea diverse tipuri de ajutoare,
bineînţeles în limita prevederilor bugetare: premii, scutiri de taxe şcolare, manuale şi
rechizite.
În concluzie, deşi în perioada 1919-1944 a fost nevoit să schimbe mai multe
localuri, unele dintre ele de-a dreptul improprii pentru derularea cursurilor, şi în ciuda
faptului că vremurile parcurse nu au fost dintre cele mai fericite, acţiunile acestui liceu
au fost întotdeauna în strânsă legătură cu toate evenimentele culturale şi politice ale
29
Anuarul 1933/1934, p. 33.
30
Conform Anuarului … şcolar 1933-1934, p. 33-34.

CEEOL copyright 2023

CEEOL copyright 2023

190 Carmen Stânea

oraşului, contribuind, mai cu seamă prin corpul profesoral, la creşterea nivelului cultural
al populaţiei, la stimularea interesului pentru carte şi pentru o viaţă culturală adecvată
condiţiilor locale.

CARMEN STÂNEA

Fig. 1 – Primul sediu al Liceului „Mihai Viteazul”

CEEOL copyright 2023

CEEOL copyright 2023

Liceul “Mihai Viteazul” - primul liceu românesc de stat din Transilvania 191

Fig. 2 – Sediul Liceului „Mihai Viteazul” începând cu anul 1941

Fig. 3 – Aspecte muzeale din Liceul „Mihai Viteazul”

CEEOL copyright 2023

CEEOL copyright 2023

192 Carmen Stânea

”MIHAI VITEAZUL” COLLEGE, THE FIRST ROMANIAN COLLEGE

IN TRANSYLVANIA FOLLOWING THE GREAT UNION OF 1918

SUMMARY

The study presented consists of general considerations regarding the activity in and outside school in
“Mihai Viteazul” College from Alba Iulia, the first Romanian public college formed in Transylvania after the
Great Union of 1918.
The study is based on the college’s annuals (1919-1945), that can be found in the library of the Union
National Museum and which reveal a multitude of the activities of this institution of teaching, related to the
cultural and political events of Alba Iulia, during that period.

Explanation of figures

Fig. 1 – The first center of “Mihai Viteazul” College

Fig. 2 – The center of “Mihai Viteazul” College beginning with 1941
Fig. 3 – Aspects of the “Mihai Viteazul” College museum

CEEOL copyright 2023