Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului „Regele Mihai I al României” din

Timișoara
Facultatea de Agricultură-IFR

Cadru natural al Lovrinului / Cireș

REFERAT IN CADRUL DISCIPLINEI INTRODUCERE ÎN PRACTICĂ AGRICOLĂ

Anul -I- Agricultură

NUME STUDENT

COZORICI GHEORGHE CIPRIAN

Timișoara, 2022
 CUPRINS

CAP. 1 CADRUL NATURAL AL ZONEI

1. Informați generale ..............................................................................................pag. 2

2. Istorie .................................................................................................................pag. 2

3. Viață școlară ......................................................................................................pag. 2

4. Condiții fizico-geografice ................................................................................. pag. 4

5. Vegetația( Flora )................................................................................................pag. 7

6. Solul ...................................................................................................................pag. 8

CAP. 2 CIREȘ ( PRUNUS AVIUM )

1. Prezentare generala ............................................................................................pag. 9

2. Origine , răspândire ...........................................................................................pag. 9

3. Descriere ............................................................................................................pag. 9

4. Areal de răspândire ..........................................................................................pag. 10

5. Proprietăți medicinale ......................................................................................pag. 10

6. Soiuri principale ..............................................................................................pag. 10

7. Utilizare ...........................................................................................................pag. 10

8. Condiții de creștere si fructificare ...................................................................pag. 10

9. Proprietați pomicole ........................................................................................pag. 11

10. Bolile cireșului ...............................................................................................pag. 12

11. Dăunători la cireș ...........................................................................................pag. 12

 CAP. 1 CADRU NATURAL AL ZONEI

1. INFORMAȚI GENERALE

Localitatea Lovrin este amplasată în partea de nord-vest a județului Timiș, la

47 km de municipiul Timișoara și 17 km est de orașul Sânnicolau Mare. Lovrinul este
străbătut de DN6 care face legatura între cele două orașe, respectiv vama Cenad.
Lovrin este un mic nod feroviar, la intersecția dintre trei linii feroviare. Legăturile din
gara Lovrin sunt între Sânnicolau Mare și Timișoara, Nerău – Periam – Arad și
Lovrin - Jimbolia.

Vecinii localității sunt: la nord satul Pesac (4 km pe drumul județean 594), la

sud-est Șandra (circa 10 km pe DN6) și Bulgăruș (circa 8 km pe drumul comunal 20),
la sud-vest Gottlob (5 km), și la nord-vest Tomnatic (10 km).

2. ISTORIE

Localitatea Lovrin a fost atestată documentar în 1466 cu numele de

Loránthalma. Mai târziu a fost cunoscută și sub numele de Lorant sau Lorantfalva. În
anul 1529 a fost jefuită de turci, fapt care a determinat refugierea populației pentru o
perioadă. În anul 1564 localitatea este consemnată ca proprietate privată a episcopului
de Cenad. Ea începuse să fie repopulată și era locuită de sârbi care se mai aflau aici și
în anul 1582. A urmat din nou o perioadă de declin, așezarea fiind aproape părăsită.
Repopularea a avut loc de această dată abia după 1760. Atunci Lovrin-ul făcea parte
din districtul Chichinda Mare și se supunea administrației militare care se instaurase
în Banat după alungarea turcilor în 1717. Au venit aici primii coloniști bulgari, care i-
au schimbat numele în Lovrinac.

Între 1785-1792 sunt consemnate primele colonizări germane, cu șvabi

bănățeni aduși din Cenad și alte localități bănățene. Aceștia au primit numeroase
privilegii față de populațiile băștinașe, motiv pentru care comunitățile de sârbi și
bulgari au fost nevoite să plece.

În 1792, Lovrinul, împreună cu Gottlob, au fost făcute cadou de către

împăratul Leopold al II-lea generalului Anton Lipthay, pentru merite deosebite în
luptele împotriva turcilor. Generalul Liptay și-a construit aici un castel care-i poartă și
astăzi numele. Majoritatea germană s-a păstrat până la reforma agrară din 1945. În
anul 1944, localitatea avea o populație de 4.000 de locuitori, mare lor majoritate
germani.[5] După 1989-1991 majoritatea dintre cei rămași au emigrat, locul lor fiind
luat de populația română. Conform recensământului din 2011, germanii reprezentau
2,36% din populația Lovrinului.

3. VIATA SCOLARA

a). SCOALA

1
 În anul 1779, numărul şcolarilor era de 42 de băieţi şi 35 de fete de
naţionalitate bulgară. Primul învăţător a fost Ştefan Boos (1781–1784).

In 1853 – se construieşte o nouă şcoală cu trei săli de clasă şi opt camere de

locuit pentru învăţători. În 1853 – se construieşte o nouă şcoală cu predare în limba
germană, la care după 1867 s-a adăugat limba maghiară, care s-a menținut ca limbă de
predare până în 1926.

Din 1868 – şcoala a fost dotată cu bibliotecă, iar din 1875 şcolarizarea a trecut
de la 4 la 6 clase.

Limba română este introdusă în 1926, învăţătorul Savu Ureche a iniţiat

predarea lecţiilor şi în limba română alături de limba germană.

În urma unei reforme din 1948 se formează două școli în Lovrin: una
românească cu propriul director și una germană cu alt director. După 10 ani, în 1959,
a avut loc o unificare şi a rezultat o singură şcoală cu director român şi adjunct
german.

În anul 1966 se finalizează o nouă școală pe locul celei vechi. Patru ani mai
târziu se trece la durata de şcolarizare de la 9 la 10 clase.

De-a lungul timpului, şcoala a avut diverse denumiri, precum: – până în anul
1869: Şcoala Trivială Lovrin (în sensul de secundară, ordinară); – 1870–1920: Şcoala
Confesională Comunală; – 1925–1936: Şcoală primară de Stat pentru şcoala în limba
română şi şcoală mixtă comunală pentru cea de limbă germană; – 1948–1954: Şcoala
elementară românească Lovrin, şi Şcoala elementară germană Lovrin; – 1959–1964:
Şcoala mixtă clasele I–VII; – 1964–1969: Şcoala mixtă clasele I–VIII; din 1969:
Şcoala mixtă clasele I–X.

Şcoala maghiară. În intervalul 1948–1950 a funcţionat cu clasele I-IV, 16

elevi în clasa I şi 14 elevi în clasa a II-a, director a fost Görgypal Ladislaus. Cursurile
au avut loc în clădirea Casei Tineretului. În 1950, Staţiunea experimentală obţine
această clădire şi, în consecinţă, şcoala maghiară şi-a încetat existenţa.

Şcoala de la Ţiglărie (Satu Nou) la Fabrica de ţiglă, cu activitate de producţie,

lucrau familii ce îşi aveau locuinţele în incinta fabricii. În anul 1957, s-a luat iniţiativa
de înfiinţare a claselor I–IV, într-un birou al fabricii.

b) Gradinița

În anul 1884, învăţătorul Josef Eisenkolb a propus înfiinţarea în comună a unei

grădiniţe pentru copii, care a luat ființă în anul 1892. În anul 1895, pe terenul nr. 162
(azi, sala de sport), a fost clădită o casă pentru grădiniţă şi s-a numit „Ovoda“ în limba
maghiară, care era considerată o realizare modernă în acele vremuri, fiindcă avea în
interiorul clădirii closetul (WC). În anul 1934 a luat naştere o secţie a grădiniţei în
limba română, care nu a mai funcţionat, însă, între anii 1940–1945. În anul 1948,
după reforma şcolară, s-a organizat o secţie a grădiniţei, cu conducere proprie. În anul
1963, grădiniţa se afla pe strada Principală nr. 207 (clasele I-IV acum), ocupată, în

2
principal, de copiii colectiviştilor de la C.A.P. care avea în dotare cantină, cămin de
dormit şi cu program pe întreaga zi. Durata de menţinere a copiilor în grădiniţă era de
3-6 ani. Staţiunea de Cercetări Agricole și-a înființat propria grădiniţă pe strada Nisip
nr. 46, în anul 1974, cu conducere proprie, secţie română şi secţie germană, dotată cu
bucătărie şi sală de mese. În anul 1983, s-a inaugurat noua clădire cu etaj a grădiniţei
de pe strada Nisip nr. 137. Astăzi, grădinița de la numărul 137 este dependentă de
școală.

c) Scoala in prezent

După anul 1989, părăsirea comunei de către germani a determinat predarea

numai în limba română în şcoala de la Lovrin. În anul 1995 se înfiinţează „Grupul
Şcolar Agricol“ cu clase liceale, profilul fiind „Resurse naturale şi Protecţia
plantelor“, iar în anul 1996 se adaugă şi profilul economic (contabil, planificator,
statistician pentru agricultură). Numele liceului ,,Romulus Paraschivoiu” este dat de o
personalitate locală – un mare cercetător/agronom al Stațiunii de Cercetări Agricole
Lovrin.

La nivelul anului 2007, şcoala avea în dotare: un nou corp de clădire cu 5 săli
de clasă şi 4 grupuri sanitare, realizat cu fonduri de la Banca Mondială (2002);
amenajarea unei biblioteci şcolare în anii 2002–2003; un cabinet de informare şi
documentare – începând cu anul 2004, au intrat în dotare 26 de calculatoare IBM şi s-
a amenajat un cabinet modern de informatică. În anul 2004 a fost dată în folosinţă o
sală de sport, construită din fonduri de la stat, care este patronată şi administrată de
primărie. Sunt în funcţiune cabinete de: matematică, limbă şi comunicare, istorie-
geografie, informatică, dar și laboratoare de: chimie, fizică, biologie. Şcoala din
Lovrin era frecventată în anii 2005–2006 de 934 elevi. În anul 2003 a fost sărbătorită
aniversarea a 225 +1 (1777–2003) ani de existenţă a şcolii din Lovrin, cu ocazia
căreia Ministerul Educaţiei Naţionale a acordat „Diploma de excelenţă“.

Din 2010 se schimbă titulatura școlii din Grup Școlar în Liceul

Tehnologic ,,Romulus Paraschivoiu” Lovrin.

Azi liceul are 2 clase pe an cu profil economic și o clasă de profesională cu

profil agricol, aprobată pentru anii viitori, cu 609 elevi și 50 de cadre didactice.

4. CONDIȚII FIZICO-GEOGRAFICE

a) Relief

Este in general,plan ,cu o altitudine de 86-92 m fața de nivelul Marii

Adriatice.Partea nordica a teritoriului este mai ondulata și prezintă zone cu aspect de
dune și nisipuri situate pe actualul curs al vaii Galațca.Zona sudică și centrală este mai
uniformă și solurile s-au format pe depozite loessoide , depuse într-un mediu
umed.Panta terenului este redusă, având valori de 0,2-0,5 m/km.

Panza de apa freatică oscilează între 0,5-5 m, înregistrându-se nivelele cele

mai ridicate în lunile aprilie-mai și cele mai scăzute în prima parte a iernii.

3
 Apa freatică urcă sau coboară în funcție de prezența sau absența precipitațiilor.
Abundența acestora duce la baltirea apei (1977, 1978, 2006 ) și in pivnițele caselor
din Lovrin crește supărător de mult nivelul apei freatice, cauză a igrasiei întalnite la
casele vechi.

b) Hidrologie si Hidrografie

Lovrinul nu este traversat de nici o apa curgatoare cu debit propriu.Canalele

de scurgere, concepute ca o retea care să asigure desecarea terenurilor localitații
Lovrin și care să facă legatura cu cele ale localitaților din sud(Bulgarus, Șandra,
Uihei, Lenauheim) au fost realizate în anii 1957-1960 în cadrul unor lucrări de
hidroameliorații cu participarea locuitorilor comunei.Se prevedea un sistem
hidroameliorativ care în Banat să cuprinda cel puțin 150000 ha cu funcțiune dublă sau
reversibilă .

Lovrinul este traversat de canalul Galațca, care a fost alimentat cu apa din
Mureș, la Periam, printr-o statie de pompare, care din anul 1990 nu mai
funcționeaza .Din acest canal se irigau culturile începand din Periam apoi Pesac,
Lovrin și în continuare în localitațile din aval de Lovrin, încat s-a format un adevarat
bazin legumicol pe traseul acestui canal.Din anul 1990, canalul Galațca aproape ca a
fost dat uitarii și nu a mai fost intreținut.Vegetatia acvatica, în special trestia și papura
au invadat canalul.

Lacul Wasserloch situat la intrarea în Lovrin, dinspre Timisoara este traversat

de canalul Galațca și care l-a alimentat cu apa pana în anul 1990.

c) Clima

Se incadrează, dupa Koppen, în formula C.f.b.x. specifica zonei; un climat

continental de tranziție, cu influențe evidente ale climatului mediteranean în mod
particular al Adriaticei; mai deschisă vânturilor vestice și sub influentă curenților
mediteranieni și atlantici.Climatul acesta temperat imprima veri calduroase, ierni nu
prea friguroase, uneori calduțe, primaveri destul de timpurii și toamne, uneori
lungi.Aceasta și ca urmare a faptului ca în Banat, patrund mai puțin influențe reci-
polare și mai mult influențele Marii Mediterane. Munții Semenicului la sud-est,
masivul Poiana Ruscai la est, Dealurile Lipovei si Muntii Zarandului la nord-nord-
vest, formeaza un obstacol care ocrotesc și impiedica patrunderea crivațului, dar
permit prin partea pe care o lasa deschisa spre sud-vest și nord-vest, patrunderea
aerului mai cald mediteranean și oceanic.

d) Temperatura

Repartiția latitudinala a temperaturii aerului nu suferă perturbari evidente

datorită influenței Câmpiei Tisei care contribuie la o repartiție aproximativ uniformă a
temperaturii, a gradientelor termice orizontali de la campie.

Temperatura medie anuala a aerului pentru cei 37 de ani(1950-1986) a avut

valoarea de 10,8 grade C. În comparație cu aceasta, valorile anuale ale temperaturii au
oscilat simțitor, de la 9,7 grade C ( anul 1956 ) pana la 12,3 grade C ( anul 1950 ).

4
Temperaturile medii lunare, în această perioadă , nu au coborât sub -7,7 grade C
( anul 1963 ) și nu au urcat peste 25,5 grade C ( anul 1952) .

Temperatura medie a periadei de vegetație are valoarea de 19,1 grade C, cu

limite de variație de 13 grade C ... 25,5 grade C.

Temperatura maximă absolută în perioada aceasta , cu valoarea ce mai ridicată

a fost de 39,2 grade C. Temperatura maxima cea mai timpurie s-a înregistrat la
27.05.1958, iar cea mai târzie la 22.08.1978. Pe parcursul celor 37 de ani, frecvența
temperaturilor maxime a fost de 3% în luna mai, 11% în luna iunie, 32% în luna iulie
și 54% în luna august. Data medie probabila a primei acțiuni a temperaturii maxime
absolute este la 10 iulie, desi în anul 2007 s-a intalnit și dupa 20 august.

Temperatura minima absolută cu valoarea cea mai coborată a fost de -33,2

grade C (24.01.1963). În cei 37 de ani analizați, temperaturile minime absolute anuale
sau repetat cu o frecvență de 24% în luna decembrie, 49% în luna ianuarie, 24% în
luna februariesi 3% în luna martie. Data medie la care este posibilă prima prezență a
temperaturii minime absolute este 18 ianuarie.

Luna cea mai rece este ianuarie cu valoarea de -1,6 grade C.Luna cea mai
caldă este luna iulie, iar în anul 2007 a fost și luna august cu temperaturi peste 35
grade C.

e) Precipitațiile

Pe parcursul celor 40 de ani de observare la Lovrin, cantitatea anuală de

precipitații a avut valori oscilante, de la 293,4 mm (anul 1983) la 652,7 mm (anul
1974). Media multianuală pentru perioada 1950-1986 are valoare de 517,6 mm
(litri/m patrat). Perioada de vegetație a anului a primit in medie 255 mm.În
comparație cu media multianuală de 518 mm , dacă considerăm ani secetoși când s-a
însumat sub 400 mm anual, frecventa acestora a fost de 11% , iar a anilor ploioși,
considerați atunci când au depasit 600 mm pe an, este de 27%, și a anilor normali
pluviometricic de 62% . Ani excesivi de secetoși nu au fost remarcați, adeseori
echilibrarea și compensarea hidrica este ajutată și de rouă, umiditatea aerului,
existența apelor de suprafață supuse vaporizarii etc. În anul 2007, seceta a avut
caracter mai pronunțat, dar nu excesiv ca in sudul și estul țării.

Abaterile lunare sunt insă mult mai mari. În luna iunie se înregistrează
cantitatea cea mai mare de precipitații, iar pluviozitatea cea mai scăzută o deține luna
martie urmată de lunile septembrie și octombrie, care frecvent creează dificultăți
serioase în asigurarea condițiilor normale de semănat și rasărire a culturilor de
toamnă, a culturilor cu semințe mici etc. În unii ani, luna septembrie a fost lipsită
complet de precipitații( 1961, 1986 ) sau cu valori sub plafonul minim de 5 mm
( 1954,1956,1984 ). Pe parcursul celor 37 de ani, 55% din ani s-au situat sub media
multianuală a precipitaților, iar 45 % cu valori superioare acesteia.

Ploile torențiale sunt frecvente, dar cu potențial eroziv redus datorită

orografiei terenului, totuși crează îngrijorări, când este vorba de excesul pluvial,
pentru băltirea apei și consecințele de decurg din acesta.

5
 f) Durata de stralucire a soarelui

Funcția energetică a luminii are importanță primordială pentru întreaga viață și

cu atât mai multdin punct de vedere agronomic. Cantitatea de energie solară primita
de pământ, în zona temperată, reprezintă 80-100 kcal/cm cubi/an, constantă solară
care in zona noastră se realizează pe măsura necesarului (energie cumulată pe zi la o
plantă de porumb, de exemplu, este 77 kcal, cu variații diurne în funcție de
modificarile factorilor de viață) .

g) Vântul

Vântul bate din toate punctele cardinale, ceea ce diferă este frecvența direcției
pe punctele cardinale. Dacă exprimăm în procente această frecvență. Se constată că
starea de calm este de aproape 20%; N - 6,8%; NE - 17,6%; E - 2,2%; SE - 22,6%; S -
4,6%; SSV - 8,7%; V - 3,2%; NV - 14,3%. A existat furtună de nisip din sud în timpul
verii, se produc vijelii cu ploi în timpul zilelor foarte calde vara, furtunile de zăpadă,
viscole se produc rar si nu cu mare intensitate. Vijeliile din timpul verii au uneori
energii capabile să producă nu numai căderea plantelor din culturi, dar si stalpilor de
înalta tensiune, arbori vârstnici, etc. Ploile sunt aduse de vânturi care suflă dinspre
vest,sud-vest și rareori din sud.

Evenimentele climatice sunt frecvente și variate, ele influentează mersul

vegetației în favoarea sau defavoarea proceselor fiziologice ale plantelor. De exemplu,
vânturile uscate sau timpul ploios in faza de coacere incompleta a graului,
influențează conținutul proteic, iar vânturile uscate și fierbinți, într-o fază timpurie de
vegetație, deranjează fotosinteza si acumularea hidraților de carbon, duc la grabirea
tuturor proceselor biochimice din bobul în creștere și în acesta intră în stare de repaus,
fără a se fi acumulat cantitățile necesare de rezervă. În consecință în ecosistemul
nostru nu se împlinește potențialul de producție la principalele culturi (grâu, porumb,
floarea soarelui ș.a.).

5. VEGETAȚIA (FLORA)

Bogăția vegetală a acestei așezări umane o reprezintă plantele de cultură; grâul

și porumbul ocupa un loc prioritar, atât ca importanță economică, dar și datorită
faptului că ele găsesc cele mai bune condiții de mediu, încât, se poate spune că
Lovrinul aparține ,,cordonului grâului și al porumbului,, .

Flora ierboasă, buruienile, de la stuful și papura care mărginesc canalul

Galațca, până la buruienile din lanurile și gradinile de lângă casă, sunt intr-un număr
foarte mare, aparținând numeroaselor genuri și specii, dintre cele mai îndepartate
sistematic unele de altele.

Flora lemnoasă, arbori și arbuști, care intră mult in afinitațile și sensibilitațile

noastre sufletești pentru că nu se poate să nu le simțim atunci când ne afundăm într-o
pădure, fie ea cât de mică.

6
6. SOLUL

Teritoriul Lovrinului este situat in zona de silvostepă cu nivelul hidrostatic al

apei freatice ridicat și roci parentale diferențiate, ceea ce a determinat un fond
pedologic foarte variat. Dominante apar cernoziomul și cernoziomul cambic, care
ocupă 95% din suprafață, diferența revenind solului brun eumezobazic,
lăcoviștilor,solurilor salinizate și nisipurilor.

Tipurile de cornoziom, având nivelul hidrostatic al apei freatice ridicat sunt

denumite, la nivel de varietate, freatic unede, gleizate, salinizate, alcalizate în
adâncime.

Pe aceste tipuri de sol s-au produs, cu o intensitate mai puternică sau mai
slabă, fenomene de gleizare, salinizare și de carbonatare, care au determinat formarea
unei game largi de tipuri, subtipuri și varietați de soluri individualizate in 54 de unitați
de sol.

7
 CAP. 2 CIREȘ ( PRUNUS AVIUM )

1. PREZENTARE GENERALA

Cireșul (Prunus avium L.) este un pom fructifer care face parte din genul
taxonomic Prunus familia Rosaceae. Termenul avium provine din cuvântul latin avis
(pasăre), denumire care se datorează faptului că cireșele sunt o hrană preferată de ele.

În Japonia sunt cultivate peste 400 de specii de cireș, Floarea de cireș fiind un
simbol al primaverii și al puritații.

Cireșul nu este un pom pretențios, dar pentru o creștere rapidă și fructificare

abundentă are nevoie de îndeplinirea anumitor condiții de mediu.

2. ORIGINE, RASPÂNDIRE

Varietățile de cireș își au originea în specia care se întâlnește spontan pe

teritoriile aflate între Marea Neagră și Marea Caspică.

Cireșul a fost luat în cultura de către greci și romani înca de acum 2500 de
ani, care apreciau planta atât pentru fructe cât si pentru lemn.

3. DESCRIERE

Cireșul este un arbore ce atinge înălțimea de 6-8 metri, mai rar ajungând să
aibă 10 metri înălțime. Pomul are o coroană circulară, sferică, crengile sunt în general
scurte și groase. Coaja cireșului este friabilă de culoare cenușiu-roșcată, tulpinile
tinere au la început scoarța netedă, urmând ca apoi scoarța să devină zgrunțuroasă.
Frunzele sunt de formă ovală, alungită, zimțate pe margini și ascuțite la capăt.
Lungimea frunzelor este între 6 – 15 cm, iar lățimea de 3,5 – 7 cm. Florile, de culoare
albă, sunt grupate frecvent câte două sau câte patru, o floare având un diametru între
2,5 - 3,5 cm. Fructele pot fi de culori diferite, cu nuanțe de la roșu spre galben până la
negru, ele fiind de formă sferică sau elipsoidală, cu un diametru de 6 – 25 mm; în
mijlocul fructului cărnos se află un sâmbure rotund, cu mărimea de 7 – 9 mm.

Cireșul preferă solurile luto-nisipoase, de aceea se dezvoltă foarte bine în

zonele de deal. Cireșul are nevoie de un regim de udare adecvat nevoilor sale. Apa în
exces, va distruge în timp sistemul radicular, de aceea se recomandă udarea moderata.

Fiind un pom fructifer acesta are nevoie de lumina corespunzatoare pentru că

altfel, nu va fructifica.

8
 De asemenea, distanța între pomi este esențiala pentru o producție de calitate.
O distanța mica va duce la umbrirea pomilor și la dezvoltarea târzie și redusă a
fructelor.

4. AREAL DE RASPANDIRE

Cireșul în forma sălbatică ca areal natural este răspândit în regiunile

submeridionale și temperate din Europa, Turcia, Caucaz, Transcaucazia până în
nordul Iranului. Limita de nord în Europa fiind paralela de nord de 54°, spre est linia
care unește localităție Minsk, Kursk, Voronej și Rostov, spre sud Asia Centrală de
sud. Prin cultivare de către om apare acum în Africa de Nord, regiunea de est din
America de Nord și Asia de Sud.

5. PROPRIETAȚI MEDICINALE

Datorită sinergismului dintre sărurile de potasiu, sa ponine si flavonoide,

cozile de cireș au acțiune diuretică.

Se întrbuințează diuretic, în afecțiunile catarale ale tractului urinar sub forma

de decoct (3-5%), procedând astfel, un pumn de codițe de cireș se fierb într-un litru de
apă, timp de 30 de minute, apoi după răcire se filtrează ( se poate îndulci ) și se bea tot
lichidul extractiv călduț, se administrează 3-4 ceaiuri pe zi.

6. SOIURI PRINCIPALE

Bigarreau morreau - soi autosteril, viguros, care are fructul mijlociu-

mare ,larg-corodiform, colorat în roșu-viu, lucios, cu pulpa pietroasă. Se maturizeză în
a doua jumătate a luni mai.

Negre de bistrița - soi de vigoare mare, fructul mijlociu, roșu-vinețiu, cu

pulpă semipietroasă, de calitate bună. Se maturizează la sfârșit de mai și început de
iulie.

Stella - soi de vigoare mijlocie, autofertil, are fructul mijlociu mare, ovoid
alungit, roșu cu pulpă pietroasă, foarte bun pentru masă. Se maturizează în decada a
treia a lunii iunie.

Silva - soi autosteril, viguros, cu fructul mic-mijlociu, de culoare neagră si cu

gust amar. Se maturizează la sfârsit de iunie.

7. UTILIZARE

Pomicola si ca planta medicinală.

8. CONDIȚII DE CREȘTERE ȘI FRUCTIFICARE

Cireșul este pretențios față de sol preferă solurile fertile, bine drenate,
profunde și reavene. Cireșul vegetează bine pe solurile mijlocii: lutoase, nisipoase,
luto-nisipoase. Suportă greu solurile grele (argiloase ) care alături de umiditatea
excesivă din sol pot crea premizele uscarii premature. Cireșul preferă un pH de 5,5-

9
6,4, dar suportă o reacție a solului - pH în intervalul 5-7. Calcarul activ din sol trebuie
sa fie sub 3-6 %.

În momentele critice ( creșterea fructelor, diferențierea mugurilor de rod,

perioadele secetoase, etc. ) se impune obligatoriu irigarea prin picurare. Condițiile de
secetă sau de umiditate excesivă ( în sol și aer ) afectează atât cantitatea cat și calitatea
fructelor.

Cireșul preferă temperaturi în intervalul 18-28 grade C. Temperatura minimă

absolută în vegetație este de 6 grade C iar cea maximă absolută de 39 grade C.
Creșterile tinere pot fi afectate de îngheț la temperaturi de 0 grade C. Temperatura
minimă de la care plantele ( mugurii floriferi ) pot fi afectate de ger în perioada de
repaus variază între -19...23 grade C în funcție de soi ( soiurile timpurii sunt mai
sensibile la ger decât cele tardive ).

Lumina - cireșul este un pom fructifer cu temperament de lumină ( preferă

locurile insorite ). În condiții de umbră planta are creștere lentă, fructele au o calitate
slabă, ramurile de rod se usucă, rodul se mută in partea superioară a coroanei , etc .

Tăierile - pentru formarea coroanei și fructificare se fac primăvara.Tăierea in

verde a plantelor se va face in mijlocul verii. Este recomandat ca la tăiere să folosim
mastic de tăiat/altoit, pentru a prevenii apariția unor boli grave.

Plantarea - cireșului se face preferabil toamna dar ca regulă generală se

plantează în perioada de repaus vegetativ ( toamna - primavara ), dacă solul nu este
înghețat și în aer avem temperaturi de peste 5 grade C.

Recoltarea - cireșelor se face la maturitate deplină, când fructele s-au colorat

specific varietații și au gustul și dimensiunea specifică. Cireșele nu își mai continuă
maturitatea după recoltare ( neclimaterice ) .

Polenizarea - varietățile de cireș sunt în general autosterile ( polenul propriu

este steril pentru respectivul soi, acestea necesită polenizator - reprezentat la alte
soiuri ). Este bine de mentionat ca există și soiuri de cireș autofertile ( polenizarea se
poate face si cu polen propriu ).

9. PRORIETAȚI POMICOLE

Cireșul va intra pe rod la 3-5 ani de la plantare ( in funcție de portaltoi și soi ).

Cireșele sunt fructe de tip drupă, globuloasă sau cordată, glabră, lucioasă, cu
diametru 1,25 - 2,5 cm cu pedicelul ( codița ) lung de 3-5 cm. Pielița care acoperă
fructul poate fi de culoare roșie-întunecată sau purpurie-închisă, galbenă ( formează
adesea o zonă rosiatică pe partea insorită ) sau albă. Pulpa ( mezocarpul ) are o
culoare ce variază de la alb la roșu-întunecat. Gustul este cu atât mai dulce cu cât
soiul este mai târziu, întrucât sunt necesare 2-3 luni a se forma.

Cireșele se consumă in stare proaspătă, confiate sau în preparate ca : gem,

dulceață, compot, bauturi racoritoare , etc .

10
 Cireșele contin la 100 g de pulpă :

- antioxidanti : 3747 u mol - ORAC - Oxygen Radical Absorption

Capacity Value
- valoare energetică : 263 kJ ( 63 kcal )
- carbohidrați : 16,1 g ( zaharuri 12,82 g )
- proteine : 1,06 g
- vitamina C : 7 mg

10. BOLILE CIREȘULUI

 Monilioză
 Monilioză fructelor
 Mumificarea fructelor
 Ciuruirea micotică a frunzelor
 Ciuruirea bacteriană a frunzelor
 Cancer bacterian
 Antracnoză - patarea purpurie
 Fumagina
 Fainarea
 Pătarea cafenie
 Răsucirea frunzelor
 Boala frunzelor de argint

11. DĂUNĂTORI LA CIREȘ

 Musca - viermele cireșelor

 Afide - paduchele negru
 Molia vargată
 Molia/Viermele/Omida pieliței fructelor
 Viermele
 Gandacul paros
 Molia orientală a fructelor
 Minatorul marmorat
 Omida păroasă
 Fluturele cu vârful abdomenului auriu
 Paduchele din San Jose
 Viespea Neagra
 Cariul scoarței
 Molia florilor de cireș
 Acarieni
 Cărăbusul de mai
 Gărgărița mugurilor
 Limaxul cenusiu
 Cotarul verde

11
 BIBLIOGRAFIE

INTERNET

1. *** https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Lovrin,_Timi%C8%99

2. ***http://liceulromulusparaschivoiu.ro/despre-noi/

3. ***https://www.pestre.ro/blog/ciresul-tot-ce-trebuie-sa-stii/

4. ***https://ro.wikipedia.org/wiki/Cire%C8%99

5. ***https://www.horticultorul.ro/pomi-fructiferi/ciresul-prunus-avium/

CĂRȚI

1. ***Lovrin Monografie ediția a II-a - Dr. Ing. Ion D. Șandru - Editura Artpress
Timișoara - 2015

2. ***Stațiunea de cercetări agricole Lovrin - Dr. Ing. Ion . Șandru / Dr. Ing.
Iulian Pușcă - Editura Brumar Timișoara - 2002

3. ***Plantele Medicinale - Prof. Dr. Doc. Gr. Constantinescu / Farmacist Dr.

Elena Hațieganu-Buruiană - Editura Medicală București - 1986

12