PAROHIA ORTODOXĂ BIRDA

Material de prezentare: ,,Calendar timișoran în imagini”,

realizat pentru activitatea ,,Timișoara-capitală culturală europeană”,
Birda, jud. Timiș (14-19 septembrie 2023)

Materialul a fost realizat pentru înlesnirea cunoa șterii

orașului Timișoara care este în anul 2023 capitala culturală
europeană.
 1 ianuarie – Berea de la Timișoara – 300 de ani de tradiție.

Una din marile probleme ale așezării, fiind amplasată pe un teritoriu mlă știnos, o
reprezenta apa potabilă, în cantități suficiente și de proastă calitate. Pentru
suplinirea lipsei acute de apă, cât și pentru a satisface nevoile trupelor militare, la 1
ianuarie 1818 administrația Cetății emite un document prin care se cerea construirea
unei fierbătorii de bere și a unui cazan de țuică. Fabrica a fost reconstruită în
întregime începând din anul 1741 Fabrica de Bere din Timi șoara se dezvoltă în
actuala dispunere din cartierul Fabric.
 4 ianuarie – U.M.T a fost cea mai mare unitate industrială

Întreprinderea număra înainte de Revolu ție 8.100 de angaja ți. A luat fiin ță în
1960, prin fuzionarea Atelierelor CFR și Industria Metalurgiei Banat. Unitatea și-a
început activitatea în 4 ianuarie și a produs mașini și utilaje pentru pompieri,
autobuze tip izoterme, construcții metalice, material rulant, vinciuri navale,
utilaje pentru industria alimentară, tractoare forestiere, motostivuitoare și
macarale; produse destinate mineritului, autospeciale dotate cu tunuri de apă.
 7 ianuarie – Prima mașină de calcul electronic

În urmă cu șase decenii, în anul 1961, la Timișoara era pus în func țiune MECIPT-
1. Mașina Electronică de Calcul a Institutului Politehnic Timișoara – primul
calculator din mediul universitar din România.
 8 ianuarie - Magistratura rasciană

Chiar în timpul ocupației otomane, românii și sârbii locuiau în afara Cetății, în

Palanca Mare și Mică cunoscuți ca rascieni. Cu prilejul asedierii orașului de către
trupele imperiale, primar rascian era Nicolae Muntean (Muncian). În 1718 existau
două magistraturi germană și rasciană care s-au unit în 8 ianuarie. Primăria
rasciană s-a aflat pe locul actualului Liceu Lenau.
 11 ianuarie – Cinematografele Timișoarei.

Primul cinematograf cunoscut al orașului este cel din Parcul Coronini (azi
Parcul Poporului) deschis publicului în 4 mai 1909 cu numele Teatrul ,,Apolo”
devenit în timp Sahia, Tineretului, Parc.
 15 ianuarie – Cartierul Ciarda Roșie

În partea de sud-est a Timișoarei, pe drumul care duce spre Buzia ș se află

Ciarda Roșie care a aparținut de comuna Moșnița Veche, care s-a dezvoltat în timp
în jurul unui han, de unde numele de astăzi. În anul 1951, ca urmare a extinderii, a
devenit cartierul cu numărul zece al orașului.
 20 ianuarie – Cartierele noi ale orașului

După venirea la putere a comuniștilor s-a început ridicarea de blocuri, mai întâi
în locurile virane, în zona Cluj, vizavi de Po șta Mare, în Pia ța Operei. Construirea
masivă de blocuri, care au format cartiere de sine stătătoare, a fost demarată în 20
ianuarie 1964 pe Blv. Leontin Sălăjan (azi Take Ionescu) și zona limitrofă, denumită
Tipografilor, iar la scurt timp în zona Gării de Nord, Calea Șagului și împrejurimi. În
1966 au debutat lucrările din zona Circumvala țiunii, Matei Basarab, Torontal,
Aradului, Ion Ionescu de la Brad și Lipovei. În 1974 a fost dat în folosin ță modernul
Blv. Circumvalațiunii între Gh. Lazăr și Calea Aradului. Orașul s-a dezvoltat cu noi
cartiere: Soarelui, Stadion, Pârvan, Girocului. Steaua.
 25 ianuarie – Academicianul dr. Pius Brînzeu

Academicianul, profesorul și medicul Pius Brînzeu s-a născut pe 25 ianuarie 1911, în Vulcan,
jud. Hunedoara. După studii liceale la Lugoj, a urmat Facultatea de Medicină din Strasbourg
(1928-1939), unde a obținut și doctoratul în Medicină și apoi șef-adjunct de clinică, tot aici
(1938-1939).

Revenit în România a fost repartizat ca medic la Spitalul din Moldova Nouă în 1939, apoi în
1940 la Timișoara, ca medic secundar la Spitalul Dr. Aurel Cândea. În anul 1942 a fost trimis
ca medic militar al armatei române aflată pe frontul sovietic fiind decorat cu ,,Virtutea
Militară”. După terminarea războiului, medicul Pius Brînzeu a ajuns conferen țiar, apoi
profesor universitar la Facultatea de Medicină din Timișoara, iar din 1964 și până în 1976,
rector al acestei instituții, șef al clinicii chirurgicale între 1959-1981. A fost ales membru
corespondent (1974) și titular (1990). A trecut la cele ve șnice la 1 iunie 2002. Astăzi atât
Spitalul Județean, cât și Clinica de Chirurgie îi poartă numele.
 27 ianuarie – Unicul liceul sârbesc din România

Chiar dacă a existat un învățământ ortodox sârb la Timi șoara în comunită țile
etnice din cartierele istorice ale ora șului, Liceul a fost înfiin țat în 1934, poartă
numele iluministului sârb Dositei Obradovici, născut în 17 februarie 1742 în
Ciacova, și decedat la 7 aprilie 1811 la Belgrad, cunoscut călugăr, scriitor și
traducător. Patronul școlii este Sf. Sava sărbătorit pe 27 ianuarie.
 29 ianuarie – Florentin Cârpanu și Comtim-ul

Ing. dr. Florentin Cârpanu s-a născut în 29 ianuarie 1934, în Caransebe ș, a urmat
cursurile Institutului Zootehnic și Medicină Veterinară din Timi șoara. Proaspăt
licențiat a devenit din 1963 director al Gospodăriei de Stat din Peciu Nou și al
Hergheliei din Pădureni. Sub conducerea sa, acest complex a devenit holding,
gestionând 26 de societăți în patru mari complexe de cre șterea porcilor: Beregsău,
Birda, Pădureni și Gătaia. În vremea de glorie, la Comtim lucrau 15.000 de angaja ți,
care asigurau 40 la sută din întreaga produc ție de carne de porc din România. După
Revoluție a fost numit primul prefect al județului Timiș, funcție din care a demisionat
în 1991. La Caransebeș a pus bazele firmei Agrobanat. A trecut la cele ve șnice la 22
februarie 2022 la Caransebeș.
 1 februarie – Fabrica de Ghete ,,Turul”

Pe Calea Buziașului pe terenul de aproximativ 2,5 hectare rămas liber, în 1900

s-a început construcția unei fabrici de pantofi. Atras de subven țiile și facilită țile
oferite de oraș, aici s-a mutat o fabrică de pantofi din Austria care și-a început
producția la 1 februarie 1901. După Revoluție, fabrica s-a privatizat și apoi și-a
încetat activitatea în 2007.
 2 februarie - Biserica Greco-Catolică din cartierul Fabric

Pe o străduță lângă Fabrica de Bere a fost construită între anii 1764-1765 biserica
pentru enoriașii catolici cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului”, odată cu dezvoltarea
cartierului și ridicarea bisericii Millenium din Piața Romanilor, biserica de la Vârful cu
Dor a fost donată la 2 februarie 1905 comunității greco-catolice și sfințită în 1906 de
către Vasile Hossu, episcopul diecezan din Lugoj. În perioada regimului comunist
biserica a servit creștinilor ortodocși, iar în 1991 a fost retrocedată cultului greco-
catolic.
 5 februarie – Casa Mercy – o legendă

Pe partea opusă a ceasului floral pe locul pe care se afla Poarta Transilvaniei se

poate vedea astăzi o clădire cu etaj în care ar fi locuit contele Mercy, primul
guvernator al Banatului.
6 februarie – Primul copil conceput prin fertilizare in vitro din România

Numele acestei premiere este legată de prof. dr. Ioan Munteanu, născut la 23
iunie 1938 în Igriș, jud. Timiș. După studii liceale la Timișoara, a urmat Facultatea de
Medicină din Timișoara. A devenit medic specialist în obstretică-ginecologie (1966),
doctor în Medicină (1972), șeful Clinicii de Obstretică-Ginecologie, iar din 1987 și
până în 2008, a condus Clinica Universitară ,,Bega”. În anul 1990 a devenit profesor
universitar la Facultatea de Medicină și din 2004 membru de onoare al Academiei
Române. Pe 6 februarie 1996 s-a născut la Timi șoara, Daniel, primul copil conceput in
vitro din România.
 8 februarie – Tipografiile orașului

În 1771 după două cereri respinse s-a deschis în 1771 o tipografie în zona Fabric.
A doua tipografie a apărut în 1787 care a avut și o librărie proprie. În anul 1920 în
Timișoara au funcționat nouă tipografii. În perioada regimului comunist a funcționat
Întreprinderea Poligrafică Banat din Calea Aradului. Astăzi în Timi șoara lucrează 200
de tipografii de capacitate mică.
 1 martie – Fabrica de prelucrare a tutunului

În anul 1846 a fost înființată Moara de Tutun din Timi șoara, în cartierul
Iosefin, pe malul Begăi. Aceasta a devenit cea mai veche fabrică de profil din
Imperiu. Prin porunca imperială din 1 martie 1851 producerea, vânzarea și
prelucrarea tutunului a devenit monopol de stat. Fabrica a fost închisă definitiv
în 2003.
 28 martie – Timișoara lovită de ciumă

Cronicile vremii ne arată că o epidemie de ciumă s-a consemnat în Timi șoara între
anii 1509 și 1511, o alta în 1533 și o a treia în 1603. În amintirea acestei nenorociri și
în semn de mulțumire către Dumnezeu că a scăpat orașul de boală, au fost construite
statuia Sfânta Treime și capela Rozalia.
 31 martie – Primul transplant de rinichi

La 31 martie 1890 a avut loc a doua opera ție de acest gen din țară, efectuată la Timi șoara,
de doctorul Petru Drăgan. , cel care la 25 mai 1981 a reu șit, în premieră na țională, un
transplant renal prelevat de la un donator în moarte cerebrală. Unul din discipolii dr. Iosif
Bulbuca cel care a înfiin țat Clinica de Urologie din Timi șoara în 1850, a fost profesorul dr.
Petru Drăgan. Născut la 2 februarie 1931 în Jimbolia, a urmat studii liceale în Timi șoara și
Facultatea de Medicină din ora șul de pe Bega în 1957 ca șef de promo ție și bursier
republican. A trecut toate etapele carierei universitare de la preparator la profesor
universitar în 1990. A obținut o bursă și a studiat la Universitatea din California (1969-
1970). Ulterior a pus în practică cele învă țate la Timi șoara, introducând nu mai pu țin de
15 tehnici chirurgicale noi. A trecut la cele ve șnice în 12 noiembrie 2007.
 10 aprilie – Monumentul Sfânta Maria din Piața Maria

În actuala Piața Maria, pe partea de Elisabetin a ora șului, unde după unii
istorici a fost executat în 1514 Gheorghe Doja, conducătorul răscoalei țărăne ști.
Legenda spune că în timpul execuției, călugării care intonau cântece religioase ar fi
fost văzut în fumul rugului chipul Fecioarei Maria, fapt considerat un miracol. Pe
acest loc al execuției pe un stâlp a fost așezată o icoană a Maicii Domnului care a
rezistat până în anul 1837. Pe locul acesteia a fost a șezată o altă reprezentare
cioplită în lemn în , schimbată cu una din piatră în 1865. Pe locul acesteia
călugărițele din Ordinul Surorilor de Notre Dame au adus în 1877 de la Institutul
Mayer din München o statuie. În 1904 Consiliu Local a izbutit să a șeze aici o
statuetă a Fecioarei acoperită de un baldachin.
 12 aprilie – Presa românească din Timișoara

Primul ziar românesc editat la Timișoara a apărut pe 12 aprilie 1874 și a dăinuit până în
1875. Este vorba de despre săptămânalul umoristic ,,Priculiciu” redactat de Pavel
Rotariu în opt pagini. Din 17 martie 1880 a apărut primul ziar politic românesc,
numit ,,Luminătorul”, redactat de Pavel Rotariu. Primul cotidian românesc este
considerat ,,Dreptatea”, care a apărut pe piața presei timi șorene în 13 ianuarie 1894
oferind lectură cititorilor săi timp de patru ani. Numărul publica țiilor române ști a crescut
semnificativ în perioada interbelică, ajungând între anii 1919-1942 la 125 de titluri.
Dintre ele s-a remarcat ,,Banatul românesc”, ,,Vestul”, ,,Fruncea”. În perioada regimului
comunist a fost publicat ,,Luptătorul bănă țean” înlocuit cu ,,Drapelul Ro șu”. În 1 aprilie
1949 a apărut revista pentru literatură și artă ,,Scrisul bănă țean” care a devenit din 1963
revista ,,Orizont”. După 1990 au apărut 59 de noi publica ții, unele efemere, altele care au
apărut ani buni: ,,Renașterea bănățeană”, ,,Timișoara”, ,,Agenda” ș. a..
 17 aprilie – Primul detergent praf produs în România

Fabrica Chimică Tamara a fost la început o filială a firmei Röhm & Hans GmbH
din Darmstadt. După 1948 fabrica a fost na ționalizată, iar în 17 aprilie 1958 a
început producția detergentului denumit Alba, primul detergent praf din România.
În 1965 fabrica s-a unit cu cea de lacuri și vopsele ,,Azur”, pentru ca în 1971 să se
despartă luând ființă Fabrica de Detergenți Timi șoara. După Revolu ția din 1989,
fabrica a fost achiziționată în 1995 de gigantul American Procter & Gamble. În 2014
unitatea și-a schimbat proprietarul, fabrica fiind vândută grupului german Dalli.
 22 aprilie – Școala românească

După retragerea turcilor în Timi șoara a rămas o școală valahă fără să știm une de
fost, o altă școală românească este amintită în 1758 la Mehala. În anul 1777 a debutat în
oraș un curs pedagogic pentru pregătirea viitorilor dascăli care a funcționat până în 1810
când a fost mutat la Arad. Din 1789 a fost improvizat un curs de teologie pentru
pregătirea viitorilor clerici. În anul 1825 s-a deschis în cartierul Fabric o școală
românească pentru fete susținută de Episcopia ortodoxă. După Unirea Banatului cu
România s-au deschis două școli de stat, Liceul de băieți Constantin Diaconovici-Loga și
cel de fete, Carmen Sylva.
 23 aprilie – Lupoaica de la Timișoara

Ca semn de recunoaștere a originii latine a poporului roman și a legăturilor dintre

cele două popoare, între anii 1906 și 1926, statul Italian a făcut României patru copii
de statui dăruită orașelor București, Cluj, Chișinău și Timișoara. Ultima statuie a ajuns
în 1926 la Timișoara, la solicitarea primăriei și a fost inaugurate cu mare fast pe 23
aprilie.
 24 aprilie Ciocolata Kandia un brand international

În 24 aprilie 1890 în cartierul Iosefin, pe strada Bem (actualmente Văcărescu), lua

ființă un mic atelier care producea zaharicale, bomboane, dar funcționa și o moară de
sare și condiment. În mai 1909, fabrica a fost preluată de o societate pe ac țiuni sub
conducerea Băncii Timiș și a Societății Comerciale pe Acțiuni Timi șoara, iar din anul
1917, produsele fabricate aici au fost comercializate sub brandul Kandia. În perioada
intebelică fabrica producea zeci de vagoane de ciocolată și bomboane cerute nu doar în
România, ci și în Basarabia și multe state balcanice. După 1989 fabrica a fost
privatizată, apoi închisă, brandul Kandia a rămas, iar ciocolata este produsă de Fabrica
de Ciocolată Excelsior din București.
 25 aprilie – Cetățile Timișoarei

Prima fortificație era din pământ cu palisade și lemn, iar aceasta a fost ridicată în secolul XI.
Mai târziu, în 1307, regale Carol Robert de Anjou a mutat capitala Ungariei la Timi șoara. În
locul vechii cetăți a fost ridicată una nouă, cu ziduri de cărămidă. În 1444, Comitele de
Timiș, Iancu de Hunedoara a refăcut cetatea distrusă de un cutremur. După alungarea
turcilor, Imperiul a ridicat o nouă cetate, a patra în ordine cronologică. Lucrările au început
în 1719 cu ridicarea cazărmii Transilvania (între zona actualului hotel Continental și Parcul
Civic). Noua cazarmă ce avea 483 de metri era considerate una din cele mai lungi clădiri din
Europa.

Lucrările la noua cetate, realizată de tip Vauban, au fost începute în 1723, când pe 25
aprilie a fost pusă piatra de temelie a noii fortifica ții. Construcția a durat aproape 45 de ani,
lucrarea fiind finalizată în anul 1765. Accesul în cetate se făcea print rei por ți, a Vienei sau
Poarta Aradului, Poarta Transilvaniei sau a Lugojului și Poarta Petrovaradinului sau Poarta
Iosefină. Astăzi se mai păstrează Bastionul Theresia, o cazemată din revelinul Por ții Viena,
un fragment din Bastionul Eugeniu, mici fragmente de ziduri din curtinul dintre
bastioanele Elisabeta și Eugeniu.
 2 mai – Clopotele de Timișoara

Antal Novotny s-a născut pe 6 iulie 1840 la Timi șoara într-o familie cehă de berari
stabilită pe meleaguri timișene. După specializări în ateliere din Europa s-a a șezat în
atelierul din strada Lunei din Fabric.

Clopotele lucrate de el și echipa sa, remarcate pentru calitatea și sunetul cristalin, au

ajuns în scurt timp cunoscute în zonă și în întreg teritoriul Ungariei. Erau realizate din 80
la sută cupru și 20 la sută zinc, mărimea, forma și inscripțiile în relief din exterior fiind
desenate înainte de turnare, forma ob ținută era săpată în pământ și ținută astfel timp de
trei-patru zile. Maestrul Novotny a murit în 3 ianuarie 1915, iar atelierul a trecut în
posesia fiului, Lajos Novotny.
 3 mai – O hidrocentrală pentru oraș

În 1884, în premieră europeană, Timișoara devenea al doilea ora ș din lume cu iluminat
stradal electric. ,,Turbina” cum este cunoscută și astăzi timi șorenilor, a început în 1909,
după proiectele cunoscutului arhitect László Székely.

Turnul asemenea unui donjon medieval, destinate spa țiilor administrative, poartă pe
fațadă stema orașului, la baza căruia se află un balcon, iar pe fațada dinspre aval ferestrele
sunt în formă de arc. Deasupra ecluzelor centralei există o pasarelă din lemn cu decora ții.
Întreg ansamblul poartă amprenta stilului industrial specific începutului anilor 1900.
Hidrocentrala a fost data în funcțiune pe data de 3 mai 1910, iar după un an calendaristic
aici s-a înregistrat o producție de 4.132.000 KW / h., asigurând nu mai pu țin de 89% din
consumul metropolei bănățene.
 13 mai – 1200 de soiuri de trandafiri

Din documentele vremii aflăm că planul unui Rosarium a fost gândit de Árpád
Mühle, fiul renumitului grădinar al cur ții imperial. Lucrările Parcului Rozelor au fost
terminate pe 13 mai 1929 când parcul a fost inaugurat. Parcul se întindea pe 25.170
de metri pătrați, în cuprinsul cărora au fost plantați 1200 de soiuri de trandafiri.
 15 mai – Prima bibliotecă din imperiu

Iosef Klapka, fiul unui farmacist ceh stabilit pe teritoriul Ungariei în timpul
domniei lui Iosif al II-lea, s-a născut în 1786 la Arad. Ulterior s-a mutat la Timi șoara și a
devenit proprietarul unei tipografii. Iubitor de carte și de artă, el a reu șit, nu cu pu ține
sacrificii, să înființeze, pe 15 mai 1815, prima bibliotecă publică cu sală de lectură de
pe teritoriul Imperiului. Sediul bibliotecii se afla pe actuala stradă Episcop Augustin
Pacha într-o clădire construită în 1752. În 1870 au fost deschise trei biblioteci publice
în cartierele Fabric, Iosefin și Elisabetin. Biblioteca ora șului Timi șoara a fost inaugurată
pe 29 noiembrie 1904, având un fond de 27.850 de volume, majoritatea provenite din
donații.
 5 iunie – Castelul
Cetății

Cunoscut ca și Castelul Huniazilor, aflat în centrul actual al ora șului, este cea mai
veche clădire din Timișoara. În 1307 Carol Robert de Anjou a decis să- și stabilească
reședința în Timișoara. În acest context a emis un ordin care stabilea întărirea zidurilor
cetății și construirea unui castel. Edificiul s-a dezvoltat în jurul unei cur ți patrulatere cu
turnuri cilindrice de colt, fiind amplasat pe o insula legată de ora ș, fortificat și el, printr-o
punte mobilă. În urma cutremurului din 5 iunie 1443 atât cetatea, cât și castelul au avut de
suferit, înregistrând pierderi. Iancu de Hunedoara a fortificat atât cetatea, cât și castelul în
1447. În cei 164 de ani de ocupa ție turcească castelul a servit drept re ședin ță a
beglerbegilor Pașalâcului de Timișoara. La venirea austriecilor, castelul a suferit lucrări de
renovare și i s-a schimbat destinația devenind cazarmă și depozit militar.

În 1849 în timpul asediului armatei revoluționare maghiare, castelul a fost din nou
distrus aproape în întregime. Reconstrucția edificiului a fost finalizată în 1856, cu
modificări substanțiale, prin care a primit forma actuală, mai ales în ceea ce prive ște fa țada,
care a căpătat o înfățișare în stil romanic. În perioada anilor 1919-1947, castelul a adăpostit
două regimente militare. În 1947 castelul a fost atribuit Muzeului Banatului.
 8 iulie – Timișoara și tramvaiul

Pe 3 noiembrie 1867, sub conducerea primarului Károly Küttel era înfiin țată ,,Societatea
de Tramvai și Cale Ferată” din Timi șoara. Pentru realizarea proiectului a fost ales inginerul
Henrik Bader, de origine elve țiană, care a devenit apoi conducătorul societă ții până în
1918. Lucrările s-au desfă șurat cu rapiditate și pe 8 iunie 1869 a fost pus în circula ție în
Timișoara primul tramvai tras de cai, ce avea traseul de la Pia ța Sfântul Gheorghe până la
restaurantul aflat lângă Pia ța Coronini, astăzi Pia ța Romanilor, făcând astfel legătură între
cartierele Cetate și Fabric. Pe 25 octombrie a fost data în folosin ță cea de-a doua linie, ce
pleca din Piața Sfântul Gheorghe și ajungea pe str. Bem (str. Iancu Văcărescu) făcând
legătura între Cetate și cartierul Iosefin. În 1970 a fost inaugurate o Fabrică de Tramvaie la
Timișoara, care din 1972 avea să producă vagoanele numite Timi ș.

Astăzi, liniile de tramvai din ora ș însumează peste 71 de kilometric, dispun de 122 de sta ții
și au în dotare 130 de tramvaie.
 20 iulie – Biserica Ortodoxă ,,Sfântul
Ilie”

În actuala zonă a cartierului Fabiric exista o biserică de lemn. Pe acest loc s-a
început ridicarea unei biserici de cărămidă cu hramul ,,Sfântul Gheorghe” în 1745.
Biserica a fost folosită atât de sârbi, cât și de români. Din cauza unor disensiuni ivite,
protopopul Timișoarei Vasile Georgevici, alături de ortodocșii români au ridicat o nouă
biserică pe malul Begăi, cu hramul ,,Sfântul Ilie”. Sfin țirea noului lăca ș de rugăciune a
fost făcută pe 20 iulie 1826 la sărbătoarea Sf. Proroc. Din cauza lucrărilor hidrotehnice
ale râului Bega și amplasarea turbinelor a dus la demolarea bisericii și construirea unui
nou lăcaș în Piața Morii. Noua biserică a fost ridicată în 1912 și sfin țită pe 5 octombrie
1913, fiind la acel moment cel mai încăpător lăca ș de cult al ortodoc șilor români din
Timișoara. Planurile au fost concepute după modelul catedralei din Sibiu, iar pictura a
fost realizată de Ioan Zaicu.
 3 august – Aleea Personalităților

Aleea Personalităților a fost realizată în Parcul Central ,,Anton Scudier”, un muzeu în aer liber, unde sunt
expuse 24 de busturi reprezentând oameni importan ți pentru Timi șoara. Primele opt busturi au fost dezvelite
în 3 august 2009. Acestea îi reprezintă pe ing. Stan Vidrighin, primul primar roman al ora șului, avocatul și
ziaristul Sever Bocu, deputat, ministru și guvernator al județului Timi ș-Torontal în perioada interbelică, Aurel
Cosma, primul prefect roman al județului, Eugeniu de Savoya, cel care a înfrânt stăpânirea turcească asupra
Banatului, Claudius Florimund Mercy, primul guvernator austriac al Banatului, János Török, primarul care a
introdus iluminatul public electric în oraș, Béla Bartók, pianist, compozitor, muzicolog, scriitor și folclorist.

În anul următor a fost a fost dezvelit bustul lui Virgil Birou, scriitor și publicist, iar în 2011 Aleea s-a
îmbogățit cu cinci busturi: Károly Telbisz, cel mai longeviv primar al orașului, Iancu de Hunedoara, voievodul
Transilvaniei, Dositej Obradović, diplomat și scriitor sârb, Ioachim Miloia, etnograf, istoric de artă și director
al Arhivelor Statului și al Muzeului Banatului, Romul Ladea, sculptor și și profesor la Școala de Arte
Decorative din Timișoara.

În anii 2012 și 2013 s-au adăugat alte patru busturi: Deliu Petroiu, fondator al Facultă ții de Filologie și
animator al vieții activității literare și plastice din oraș, Corneliu Mikloși, profesor universitar și director al
Societății de Tramvaie și al Uzinei Electrice Ion Românu, muzician, violinist și dirijor, director al Filarmonicii
Banatul, Eduard Pamfil, medic psihiatru, profesor universitar, creatorul psihiatriei antropologice române ști.

În 2014 au fost instalate busturile lui Gheorghe Tohăneanu, filolog, traducător și profesor universitar, Nicolae
Boboc, compozitor și prim-dirijor al Filarmonicii și Operei, Zsigmond Ormós, comite suprem, academician și
fondator al Muzeului de Artă din Timișoara.

În 2015 au fost dezvelite busturile medicului și profesorului Pius Brînzeu, Carol Robert de Anjou, rege al
Ungariei, recent au fost instalate busturile profesorului și criticului literar Eugen Todoran și al mitropolitului
Nicolae Corneanu.
 20 august – Muzeul Satului Bănățean

Istoria acestui muzeu stă legată de cea a Muzeului Banatului. În 1868 Sec ției
Etnografice a acestuia i s-a atribuit terenul de la Pădurea Verde unde începând din anul
1970 au fost amplasate diferite gospodării: Casa de la Bata, Gospodăria de la Căpâlna ș,
Casa olarului de la Birchiș, oloinițele de la Curea, Victor Vlad Delamarina, Țela-Zăbal ț și
Luncani. Până în primăvara anului 1971 în muzeu au fost aduse o moară și o văioagă de la
Băuțari, moara cu ciutură de la Topleț, moara și văioaga de la Globu-Rău, cletul de la Vi șag.
Muzeul a fost pus la dispoziția publicului pe 20 august 1971.

Un obiectiv aparte al acestui muzeu este biserica de lemn cu hramul ,,Na șterea Maicii
Domnului”, ce datează din 1746. Ini țial ridicată în satul Remetea-Luncă, a fost dusă, în
1807, în comuna Topla și tot în acest an au fost executate picturile interioare. În anul
1987, biserica a fost transferată la Muzeul Satului.
 DICȚIONAR DE CUVINTE NOI:

 Cazarmă = ansamblu de clădiri, construcții și instalații folosite de militari;

 Cinematograf = sală de spectacole destinat proiectării filmelor pentru public;

 Chirurgie = ramură a Medicinei care tratează bolile cu ajutorul opera ților;

 Ciumă = boală infecțioasă gravă care se manifestă prin deshidratare, febră, delir,
umflătură a ganglionilor;

 Ginecologie = ramură a Medicinei care se ocupă cu func țiile aparatului genital

feminin;

 Guvernator = persoană care conduce în mumele șefului statului o unitate

administrativă (ținut, regiune, provincie).

 Industrie = ramură a economiei care se ocupă cu producerea și exploatarea bunurilor

naturale și transformarea acestora în bunuri de consum;

 Magistratură = funcție înaltă, de răspundere, primărie;

 DICȚIONAR DE CUVINTE NOI (2)

 Metalurgie = Ramură a industriei care se ocupă cu prelucrarea metalelor;

 Obstetrica (din latină obstetrix, -icis = moa șă, de la ob = în fa ța + stare = a sta) este o
ramură a medicinei care se ocupă cu studiul și asisten ța medicală specializată a femeii
pe perioada sarcinii, nașterii și lăuziei (perioada de 6 săptămâni după na ștere);

 Vauban = mareșal francez și inginer militar creatorul fortificaților Vauban caracterizat

prin folosirea bastioanelor;

 Văioaga = chirpici din lut.

BIBLIOGRAFIE:
 Zoltan Kovacs, Calendar timișorean. File din istoria orașului , Editura Central Dabasi
Nyomda Zrt., Timișoara, 2022.
 -Vă mulțumim-

Realizator: Preot Valentin Bugariu,

Birda, jud. Timiș