PROTOPOPUL TRIFON MICLEA

O PERSONALITATE DISTINSĂ A ROMÂNILOR DIN BANATUL SÂRBESC

Protopopul Trifon Miclea a fost o persoană marcantă printre românii bănățeni, dar mai
ales printre cei din actualul Banat sârbesc. Aici, și-a dedicat întreaga viață interesului națio-
nal. A desfășurat o activitate reușită, deși autoritățile maghiare mereu l-au împiedicat în
acțiunile de realizare a obiectivelor naționale, confesionale și culturale.
S-a născut în comuna Maidan, cercul Oraviței, pe 23 august 1855. Școlarizarea și-a
început-o în localitatea de naștere și a continuat-o la Oravița. Ulterior, s-a înscris la Gim-
naziul din Timișoara, unde a obținut .testimoniul de maturitate”. A trecut la Facultatea de
Știinte Juridice din Budapesta, unde a frecventat și Școala Militară, obținând gradul de
locotenent în rezervă. După terminarea studiilor a fost numit viceno- tar ..comitatens" la
Lugoj. A deținut acest post in următorii șase ani. A urmat studiile de teologie la Caran sebeș
(1884-1886). după care și-a susținut examenul preoțesc și a fost hirotonit întru diacon, iar
ulterior întru prezbiter. Pe data de 29 decembrie 1886, la ședința de la Petrovăsâla, cu o
majoritate de voturi ale preoților din tractul Panciovei, a fost ales (alegerea fiind confirmată
de Consiliul Eparhial din Caransebeș) protoprezbiter ortodox român al Panciovei. cu sediul la
Uzdin.
După decesul preotului Trifon Militariu din Satu-Nou, la 13 mai 1894, postul de
paroh în această localitate a devenit vacant. La ședința din 4/17 iunie, intelectualii locali au
cerut ca acest post să fie ocupat de o persoană corespunzătoare, care să participe, pe lângă
obligațiile preoțești. la toate activitățile culturale ale românilor din Satu-Nou. Au fost aleși
doi deputați pentru a prezenta doleanțele intelectualității din Satu-Nou episcopului diecezan
din Caransebeș. Nicolae Popea. Pe 8 noiembrie 1894, scaunul protoprezbiteral al Panciovei a
fost mutat de la Uzdin la Satu-Nou.
La scurt timp după trecerea la Satu Nou, protopopul Trifon Miclea a înființat în această
localitate Institutul de Economii și Credit .Sentinela” (1 ianuarie 1895) și a devenit primul di-
rector. A deținut acest post vreme de zece ani. Acest institut bancar a fost al șaptelea ca
mărime prinre băncile românești din Imperiul Austro-Ungar. Instituția a funcționat până în
anul 1947. când autoritățile comuniste au confiscat-o.
După ce scaunul protoprezbiteral a fost mutat de la Uzdin la Satu Nou. era nevoie de o
casă în care să locuiască protopopul Miclea. Comitatul Parohial a hotărât să cumpere o casă
în centrul satului, unde astăzi se găsește clădirea Casei de Cultură. Casa a fost expropiată
după cel de-al Doilea Război Mondial, în baza Legii de expropiere și interes public al

1
Cercului Panciova, prin actul nr. 2715/48. Clădirea nu a fost restituită nici astăzi bisericii
noastre.
În protocolul din 21/2 februarie 1887 cu privire la cumpărarea caselor cu numerele 225
și 229. pe care negustorul Sava Aleksid din Satu- Nou le-a vândut Bisericii Otodoxe Române
la preț de 8.750 de florini, scrie următoarele: „La primirea cheilor au fost prezenți protopopul
Trifon Miclea. iar din partea domnului S. Aleksici dr. Alexandru Bireescu, avocat din
Panciova ca plenipotențiat și din partea bisericii lefta Coiciu prim epitrop, învățătorul Petru
Stoica și multi credincioși”.
În curtea clădirii a fost o cameră unde a funcționat biblioteca parohială pe care a
înființat-o protopopul Miclea. Programul cu publicul a fost în zilele de joi și duminică, până
la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.
În acei ani s-a încercat înființarea, la Panciova. a unei școli comunale în limba română.
în anul 1894, protopopul Trifon Miclea a trimis o scrisoare Consistoriului Diecezan din
Caransebeș în care a raportat că românii din Paciova și Dobrița au cerut înființarea unei școli
comunale în limba română. A fost înștiințat și Ministerul Maghiar al Cultelor. Protopopul s-a
adresat Consistoriului Diecezan cu rugămintea să intervină prin intermediul lui Alexandru
Mocioni sau Vicențiu Babeș în această cauză.
Răspunsul a fost negativ.
La 10 februarie 1895, episcopul Nicolae Popea l-a înștiințat pe Trifon Miclea că nu
poate rezolva poblema. dar l-a încurajat pe protopop să încerce prin mijloacele pe care le avea
la îndemână.
Problema învățământului în limba română nu s-a nerezolvat nici în deceniile următoare,
fiind cu timpul scoasă de pe ordinea de zi. S-a aprobat doar ca orele de religie să le susțină în
limba română preoții din Ovcea, Panciova și Uzdin. Așa a fost până la sfârșitul Primului
Război Mondial.
O problema arzătoare a românilor din Panciova a fost înființarea unei parohii romanești
in urma despărțirii de ierarhia sârbească. În acest oraș, biserica au rascumpărat-o credincioșii
sârbi.
După mai bine de două decenii de acțiuni nereușite, Parohia Ortodoxă Română din
Panciova a fost înființată la sfârșitul anului 1899, prin străduința protopopului Trifon Miclea,
preotului loan Stroca și fruntașilor Mișcării Naționale Românești din Panciova - avocații
Petru Tisu, dr. Alexandru Bireescu ș.a. Persoanele responsabile au decis să cumpere o casă
pentru oficierea slujbelor divine, care avea să servească pe post de Capelă Ortodoxă Română.
De la frații loan și Michael Irre au cumpărat o clădire construită în 1871 și situată în centrul

2
orașului, în valoare de 10.000 florini. Protopopul Trifon Miclea a depus banii la bancă. Sumă
a fost achitată pe 1 octombrie 1899. Această capelă este și astăzi locul de întâlnire a
credincioșilor români din Panciova și împrejurimi.
De la înființarea localității în 1765, creștinii ortodocși români din labuca de lângă
Panciova au depins de Biserica Ortodoxă Română din Glogoni, fiind filia acesteia. In anul
1900, la insistențele protopopului Panciovei Trifon Miclea a fost înființată Parohia Ortodoxă
Română din labuca. Deși puțini la număr, românii iebuceni au reșit să își ridice o capelă
pentru săvârșirea slujbelor. La 26 octombrie 1901, protopopul Trifon Miclea a sfințit capela
cu hramul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, pe care românii din labuca o folosesc și astăzi.
Biserica nu a dispus de pământ sesional, iar plata preotului s-a efectuat din dotație.
O altă acțiune de binefacere a propopului Trifon Miclea a fost înființarea fundației cu
un capital începător de 20 coroane pentru ajutorarea studenților săraci din Satu- Nou care au
frecventat Institutul Teologic și Pedagogic din iCaransebeș sau alte școli românești. De ajutor
au beneficiat și tinerii greco-ortodocși români care învățau tipografia sau librăria. Banii au
fost meniți și procurării cărților românești pentru școlarii săraci sau biblioteca parohială. La
scurt timp după venirea la Satu-Nou, protopopul Trifon Miclea a înființat ; biblioteca
parohială cu un fond de 300 de cărți.
În anul 1899, a luat ființă Agentura (filiala Astra) a Asociațiunii pentru Literatura și
Cultura Poporului Român la Panciova și Satu-Nou, care a funcționat până la sfârșitul
Primului Război Mondial.
După plecarea preotului loan Stroca din Panciova, în 20 noiembrie 1916 protopopul
Trifon Miclea a devenit administrator al Parohiei Ortodoxe Române din Panciova. A fost și
membru al Consiliului Eparhial din Caransebeș.
După o viață de preot plină de realizări deosebite, puse în slujba poporului său,
protopopul Miciea s-a stins din viață pe data de 26 august 1921 la Panciova. Este în-
mormântat la cimitirul din Panciova. De înmormântarea lui avea să își amintească profesorul
și istoricul Constantin Rudneanu din Satu-Nou, la vremea respectivă elev în clasa a cincea de
liceu: „în cimitirul din orașul Paciova, orice român va găsi o cruce umilă cu numele mult
regretatului protopop Trifon Miclea. Ea este simbolul unei vieți ideale, o stea călăuzitoare
pentru toți românii dornici să muncească. În clipa în care scriu aceste șiruri, simt fiorul unei
amintiri duioase. Eu am fost purtătorul crucii până la cimitir - așa după cum el a voit să fie,
un elev român în orașul sârbesc Panciova. Am purtat crucea celui mai falnic dintre apărătorii
românismului. Am înscris adânc în sufletul meu această zi de doliu. Ea va fi înscrisă și-n
analele vieții românești... vom pomeni pentru totdeauna, cu pietate, numele lui „taica prota

3
Miclea”. Vom păstra neșțearsă amintirea lui. La crucea lui, generații la rând vor învăța multe.
Noi, cei ce I-am iubit și înțeles, ne rugăm Tatălui Ceresc pentu liniștea sufeltului său”.
Ilie BABA