PREOT DR.

VALENTIN BUGARIU
(COORDONATOR)

,,ARHANGHELUL” DIN BIRDA.

10 ANI ÎN SLUJBA COMUNITĂȚII PAROHIALE
REVISTA DE CULTURĂ ȘI RELIGIE RURALĂ

EDITURA SITECH
CRAIOVA, 2022

1
 Responsabilitatea corectitudinii și originalității informațiilor
prezentate în revistă aparține autorilor articolelor.

Editura SITECH face parte din lista editurilor românești acreditate de CNCSIS și de
asemenea face parte din lista editurilor cu prestigiu recunoscut de CNCS, prin
CNATDCU, pentru Panelul 4.

Editura SITECH Craiova, România

Aleea Teatrului, nr. 2, Bloc T1, parter
Tel/fax: 0251/414003
E-mail: editurasitech@yahoo.com; office@sitech.ro

ISBN 978-606-11-8149-0

Fotografie de Ovidiu Daniel Serariu

2
 Precuvântare

Apariția unei publicații de cultură și religie reprezintă un act temerar din mai multe puncte
de vedere. Chiar și așa, conștienți de posibilitățile reduse, am fost animați de dorința de a împărtăși
câte ceva din propovăduirea Bisericii prin intermediul presei scrise. Un vestit profesor de teologie
român se exprima în ceea ce privește angajamentul evanghelizator prin intermediul culturii: ,,În
cazul poporului român, cultura creștină exprimă și întreține sentimentul de fidelitate față de origini.
Ea constituie tezaurul unei comunități tradiționale, conservatoare. Unul din cele mai vechi popoare
din Europa, românii și-au creat tradiții permanente în care se recunosc și un mod de viață propriu
care reflectă identitatea lor. Există forme de tradiție creștină care au devenit adevărate instituții
comunitare, sociale. De pildă, adunarea liturgică, sărbătorile, procesiunile, hramurile” (Ion Bria,
,,Cultura creștină – un comandament misionar actual –” în Ioan I. Ică jr. (editor), Persoană și
cinstire Părintelui Profesor Academician Dumitru Stăniloae la împlinirea vârstei de 90 de ani,
Editura Arhiepiscopiei Sibiului, Sibiu, 1993, p. 220).
Fără să avem pretenția ca revista ,,Arhanghelul” să fie creatoare de noi tradiții culturale, ea
s-a dorit de la început, un mijloc eficace de promovare a creațiilor religioase, literare, a activităților
bisericești, culturale și filantropice inițiate în parohia Birda și filia Sângeorge din județul Timiș.
Cu o apariție trimestrială în opt, apoi douăsprezece pagini, publicația este distribuită gratuit
la finalul Sfintei Liturghii, la patru sărbători din cursul anului bisericesc: Nașterea și Învierea
Domnului, Pogorârea Sfântului Duh și Nașterea Maicii Domnului, hramul bisericii din Birda.
Prin numele ales, s-a dorit o cinstire acordată hramurilor celor două biserici ale parohiei, cea
filială din Sângeorge ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și cea din Birda, ,,Nașterea Maicii
Domnului”, în care Dumnezeu intervine salvator pentru casa părinților Maicii Domnului.
Împlinirea a 10 ani de apariție neîntreruptă este un prilej de bucurie și mulțumire. Deceniul
(2012-2022) în care revista a apărut și a fost distribuită fie în biserici, fie prin intermediul Poștei,
colaboratorilor arată două lucruri definitorii: 1). Interesul credincioșilor de a parcurge o astfel de
publicație; 2). Ivirea și apropierea colaboratorilor, a surselor financiare de a achita multiplicarea
revistei.
Alături de revistă au apărut diferite alte publicații: calendar creștin-ortodox de buzunar;
diferite ilustrate, materiale de promovare a Anilor Omagiali și Comemorativi din Patriarhia
Română.
Colecția ,,Arhanghelul” cu cele cinci volume amintește de viața, slujirea și misiunea

3
Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș (2016), a pictorului bisericii din Birda, Filip Matei (2017) și a
operei profesorului G. I. Tohăneanu (2018).
Revista ,,Arhanghelul” a sprijinit activitatea Bisericii locale, fiind un mijloc de a coagula
comunitatea. Prin intermediul ei, biserica din Birda a fost gazda unor întâlniri culturale. Așa a fost
organizarea a două ediții ale Forumului Asociației Publiciștilor din Presa Rurală din Banat (2014;
2019), manifestări în care după slujbe religioase au fost lansate noi volume, cei merituoși au fost
răsplătiți cu premii și s-au făcut schimburi de publicații rurale. Apoi au fost organizate simpozioane,
lansări de carte, concerte corale și instrumentale ș. a..
Tot revista ,,Arhanghelul” a inițiat Colocviile revistei, concretizate prin comunicări
științifice care apoi au fost cuprinse într-un volum: Valentin Bugariu (coordonator), Credință.
Educație. Tradiție, Editura Eurobit, Timișoara, 2021, 353 pagini.
Cu prilejul împlinirii a cinci ani de apariție a fost editat un volum destinat revistei
Arhanghelul – 5 ani în slujba comunității parohiale, Editura Sitech, Craiova, 2017, 205 pagini
(coordonator Valentin Bugariu), în care au fost publicate articolele cele mai izbutite, alături de
cuvinte de apreciere iscălite de personalități din viața bisericească și culturală bănățeană.
Revista ,,Arhanghelul” prin redactorul ei, preotul dr. Valentin Bugariu a contribuit la
înființarea Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat în 2008. Prof. Ioan Traia a publicat un
volum omagial intitulat Asociația Publiciștilor Presei Rurale din Banat, Editura Eurostampa,
Timișoara, 2018, 281 p., în care revista ,,Arhanghelul” beneficiază de un medalion de prezentare a
publicației și a membrilor Colegiului de Redacție (p. 113-119). Tot din acest volum suntem
informați că preotul Valentin Bugariu este și cronicarul Asociației (p. 50).
Premierea revistei ,,Arhanghelul” care a obținut în două rânduri Premiul I la secțiunea foi
religioase într-un concurs organizat de Inspectoratul Școlar Timiș în colaborare cu Mitropolia
Banatului, decernarea unor Diplome de Onoare de către instituții de cultură, cum este Biblioteca
Orășenească ,,Tata Oancea” din Bocșa, jud. Caraș-Severin.
Visuri, speranțe și împliniri întregesc apariția timp de un deceniu a revistei ,,Arhanghelul”.
La finalul celor gândite și mărturisite se cuvin mulțumiri membrilor Colegiului de Redacție,
colaboratorilor și cititorilor care completează în chip fericit o inițiativă religioasă și culturală
deopotrivă.

Birda, Nașterea Maicii Domnului,

8 septembrie 2022
Preot Valentin Bugariu

4
 (I) IN HONOREM

,,Arhanghelul” la fericită aniversară

Cele patruzeci de numere ale revistei de cultură și religie rurală ,,Arhanghelul” prenumărate
de învrednicitul spre curată laudă părintele dr. Valentin Bugariu, parohul bisericii din Birda
împlinesc cei zece ani rodnici – primul deceniu de viață duhovnicească cu înaltă relevanță a obștei
binecredincioase.
Ca unul ce poartă onoranta cinste de a fi ales între aleșii dintru început membri ai Colegiului
de redacție, mă simt și acum și pentru totdeauna privilegiat părtaș la bucuria cea fără prihană și
luminoasă a unei ctitorii ideale – spirituale dar și sufletești – a părintelui paroh Valentin.
Drept – lăudata revistă ,,Arhanghelul” ilustrează în slove nimerite, imagini și fotografii alese
și memorabile, însă întotdeauna cu neabătută și consecventă râvnă duhovnicească, dimensiunea
mereu prezentă, adică deschisă viitorului – așadar inspirația deschisă unei perpetue ctitorii; într-
aceasta nu putem a nu vedea temeiul și chezășia bunului drum pentru viitor: ,,Arhanghelul”
nezăgăzuită cronică vie și limpede, suplă și esențială a Birdei; pilduitoare și aducătoare de luare-
aminte nu numai Banatului rural – ci și pancreștinismului ortodox românesc. Căci vrednică de
neuitare este revista ,,Arhanghelul” prin ceea ce ea a înfăptuit – arătând, iată, că se poate! – anume
legătura dintre Istoria ceea de aproape, cea nemincinoasă vrednică și nerătăcitoare, de popor
majoritar ortodox statornicindu-se întru adevăr – cu Viitorul.
Această cale, acest drum spre Viitor sunt și necontenit se cuvin a fi și a rămâne întăritoare de
conștiință și de dreaptă – credință – ortodoxia. Iar pe această pilduitoare dimensiune revista
,,Arhanghelul” este o pledoarie exemplară în favoarea pentru viitor a cronicii bisericești adevărate:
în credință, concepție, punere în pagină, limpezime și perspectivă.
La această aniversară: Mulți ani Revistei ,,Arhanghelul” și întâi făptuitorului, ctitorului ei –
Părintele paroh Valentin Bugariu.

Ioan Viorel Boldureanu,

Universitatea de Vest din Timișoara

5
 Rodul credinței și iubirii aproapelui!

Ferice de comunitățile care au și slujitori, nu doar vremelnici conducători! Acolo unde

cuvântul lui Dumnezeu găsește teren prielnic pentru ca sămânța să poată încolți și, mai apoi, să se
dezvolte și să ”hrănească” întreaga comunitate, avem certitudinea că slujitorii există, se manifestă,
seamănă și îngrijesc BINELE și FRUMOSUL.
”Iată acum ce este bun și ce este frumos, decât numai a locui frații împreună”, ni se arată de
către David în Psalmul 132.
Aici aș introduce, fără teama de a greși, Sfânta Tradiție, fără de care am respira adevărul
revelat cu doar un plămân. Inegalabilul nostru filozof Lucian Blaga a spus la un moment dat, că
”Cel dintâi lucru la care aspiră un curent nou, ce luptă împotriva tradiției, este de a-și crea o
tradiție”. Iată, în opinia sa, cum Tradiția este definită ca fiind indispensabilă tuturor vremurilor,
curentelor și oamenilor.
Mai mult decât atât, îmi îndrept gândurile și setea de cunoaștere spre Sfânta Scriptură. Aici,
pe lângă râurile neîntrerupte de iubire, iertare și mângâiere, întâlnim și vestea bună. Ba chiar îi
întâlnim pe vestitorii veștilor bune, de care omenire a avut, are și va avea nevoie pentru a
supraviețui. Arhanghelul Gavriil este cel care ne-a dat vestea cea bună a Nașterii Pruncului Iisus.
Acum, când scriu, suntem în preajma Crăciunului, a celei mai frumoase sărbători creștine.
Decembrie a fost și trebuie să rămână luna bucuriei împărtășite tuturor.
Iată, că acum, când revista de Cultură și Religie Rurală a Parohiei Birda a împlinit 10 ani de
apariție neîntreruptă, ne bucurăm împreună cu făuritorul acesteia, părintele dr. Valentin Bugariu,
precum și cu minunații săi colaboratori, de un lucru care în tumultuoasa viață cotidiană se regăsește
tot mai rar. Și nu ne bucurăm într-un artificiu solitar, ci împărtășim bucuria noastră tuturor.
Două vorbe despre cel care a dat viață revistei și, mai apoi, s-a grijit de creșterea acesteia, de
așa manieră încât nu doar comunitățile creștine din Birda și Sângeorge să se hrănească cu darurile
sale, ci și noi, cei care nu facem parte din comunitățile respective să parcurgem și să trăim intens
conținutul informațional al revistei.
Părintele Valentin este un colaborator permanent al Muzeului Satului Bănățean Timișoara.
Este prietenul acestei instituții și a slujitorilor săi. Este mereu în mijlocul nostru, aducându-și
aportul, cu predilecție duhovnicesc și științific, dar nu numai, ori de câte ori Muzeul organizează
activități culturale, istorice, științifice, tradiționale etc.
Părintele Valentin este un îndrăgostit perpetuu de cuvântul rostit și scris. Nu mă surprinde
deloc continuitatea apariției Revistei Arhanghelul, deși vremurile sunt tot mai potrivnice cuvântului
scris, atâta vreme cât părintele este și va rămâne ”dirijorul” acesteia. Pofta dumnealui de a transmite
”vestea cea bună” și de la altar, dar și prin intermediul revistei este un izvor permanent, izvor (de) la
care ne astâmpărăm setea de cunoaștere, de dragoste, de bucurie, de iertare a celor care ne greșesc,
de împreună-rugăciune și de informare a vieții de zi cu zi.
Îmi reamintesc cu mare plăcere de apariția, în urmă cu vreo cinci, șase ani, a unei cărți
excepționale ale părintelui Valentin - ”Biserică și presă în Banat”, unde amintește și dezvoltă
importanța regăsirii Cuvântului lui Dumnezeu nu doar în Sfintele slujbe, nu doar în Euharistie, nu
doar în predicile de la amvon, ci și în media parohială și sătească.
Cu prilejul împlinirii unui deceniu de la apariția Revistei ”Arhanghelul”, le doresc părintelui
Valentin, colegilor de redacție, colaboratorilor și cititorilor ”La mulți ani!” și să ne ajute bunul
Dumnezeu ca în aceeași formula să putem vorbi despre această revistă și cu prilejul împlinirii a
două decenii de apariție neîntreruptă.

Dan Radosav,
Manager Muzeul Satului Bănățean

6
 La Ceas Aniversar

Cucernicul părinte dr. Valentin Bugariu continuându-și aplecarea firească de a îmbogății

peisajul publicistic sătesc a zămislit cu ardoarea și competența câștigată la parohia Colonia Gătaia o
nouă și temeinică revistă ”Arhanghelul”, publicație parohială trimestrială a Parohiei Birda la
începutul anului 2012.
Bun început publicației ”Arhanghelul”, revistă cu profunde semnificații, inclusiv prin titlul ei,
dar mai ales prin tematica abordată, care reușește să recupereze urme din trecut ale unor personalități
din zonă, să promoveze valori poetice, să prezinte o cronică parohială și să descrie bucurii editoriale.
Structura revistei este defalcată pe rubrici permanente cum ar fi ”Editorialele”, „Restituiri“,
„Urme din trecut“, „Documentar“, „Cronica parohială“, „Cateheză”, „Semne”, „Tinere condeie”,
„Valori poetice“;, toate conlucrând în chip fericit la realizarea unui demers publicistic bogat în
conținut, aducând informații interesante pentru credincioșii parohiei.
Din anul 2012 revista ”Arhanghelul” și-a câștigat un loc distinct în peisajul publicticii sătești
din Banatul istoric, revista fiind citită cu interes și în satele românești din Serbia, iar pr. dr. Valentin
Bugariu a fost ales in consiliul ”Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat”, fiind în același
timp cronicarul autorizat al tuturor activităților realizate de această asociație.
”Arhanghelul” este un periodic sătesc orientat spre toate arterele vremii, încercarea de a realiza o
deschidere echilibrată și un dozaj fin între „local” și „național”, a fost și este o mare provocare. Cred în
continuare în revista „Arhanghelul” ca periodic local de cultură reprezentativ al Banatului și pot
mărturisii că a ajuns aici datorită muncii competente și plină de avânt a colegiului de redacție, dar și
afilierii “Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat” care a dat un nou imbold creativității revistei.
Evident că toate aceste realizări ale colegiului de redacție presupun muncă susținută,
sârguință, organizare, dar mai ales competență și talent publicistic.
Colegiul de redacție al revistei este format din prof. univ. dr. Rodica Popescu, prof. univ. dr.
Ioan Viorel Boldureanu, prof. Ioan Traia, pr. Iliia Pavlovici-Pătruț, iar redactorul-șef al publicației
este pr. dr. Valentin Bugariu, care trebuie să recunoaștem cinstit că duce greul elaborării și tipăririi
revistei. Colectivul revistei și-a propus să configureze un profil identitar al vieții comunității satului
Birda, în spațiul istoriei, al vieții bisericești din sat, al tradițiilor și obiceiurilor, al vieții școlare,
evident cu trimiteri ocazionale și la alte manifestări culturale ale timpului și spațiului apropiat.
Revista ”Arhanghelul” reprezintă o tribună a spiritului civic exprimat prin inteligența verbului și
prin dăruirea necondiționată a redactorilor.
Multe din activitățile Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat s-au desfășurat la
biserica din Birda într-un cadru armonios de credință, conștiință și știință, membrii asociației
plecând din Birda îmbogățiți sufletește și întăriți în credință.
Nu întâmplător majoritatea manifestărilor ”Asociației Publiștilor presei Rurale din Banat se
desfășoară în biserici, pentru că: ” Biserica este leagănul nostru, unde ne întoarcem când ne-a obosit
viața, unde veșnic găsim mângâiere și înălțare, este scutul neamului nostru credincios și asuprit.
Cine dăruiește bisericii, dăruiește poporului și cine dăruiește poporului proslăvește pe Dumnezeu.
Câtă vreme biserica noastră va fi mare și statornică, toate vijeliile și urgiile le vom înfrunta cu tărie”
spune marele romancier Liviu Rebreanu în romanul ”Ion”.
10 ani de existență a periodicului ”Arhanghelul„ e o frumoasă vârstă a maturității care
presupune păstrarea obiectivității și a spiritului lucid în analiza vieții de zi cu zi și mai ales
construirea de repere morale și simbolice pentru viața comunității din Birda, asaltată, ca de altfel
întreaga noastră societate de balastul consumismului și al decăderii morale.
La ceas aniversar doresc revistei viață lungă și bogată în conținut, redactorilor multă sănătate
și condei priceput, multă sănătate și spor duhovnicesc pr. dr. Valentin Bugariu, care cu hărnicie,
destoinicie și har a restaurat cu răbdare și perseverență biserica, iar prin revista ”Arhanghelul” a
zidit o biserică harică în sufletele credincioșilor.
Ioan Traia,
Președintele ”Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat

7
 Vivat, Crescat, Floreat!

La împlinirea a 10 ani de la apariția primului număr al revistei „Arhanghelul” vă doresc

sănătate și putere, dumneavoastră și colaboratorilor cu care vă străduiți să aduceți în fața noastră tot
ceea ce se petrece în Birda și în împrejurimile ei. Într-o vreme când, în ultimii ani, presa scrisă din
România, în general, și cea care promovează religia, istoria, valorile și identitatea românească, în
special, a cunoscut un regres drastic, iată că publicația „Arhanghelul” a rezistat tuturor provocărilor
și, mai mult, s-a impus pe piața mass-media locală, regională și a împlinit 10 ani.
Meritul redacției „Arhanghelul” este cu atât mai mare cu cât colectivul redacțional este
foarte restrâns, greul ducându-l redactorul-șef pr. dr. Valentin Bugariu și principalii săi colaboratori,
resursele financiare fiind întotdeauna modeste și asigurate prin eforturi cu totul deosebite, de
aceeași destoinică echipă. Nenumărate sunt celelalte merite ale redacției publicației omagiate, din
rândul cărora menționăm: statornicie și continuitate în promovarea unei politici editoriale coerente,
abordarea frontală, cu deosebit curaj, a celor mai mari probleme cu care se confruntă societatea
românească actuală, tăria și consecvența cu care promovează interesul național, patrimoniul
material și spiritual românesc, supus presiunii celor care promovează secularizarea și globalizarea.
La împlinirea unui deceniu de activitate, urez ziarului pe al cărui frontispiciu stă scris „Revistă
trimestrială de cultură și religie rurală, editată de Asociația ,,Arhanghelul” din Birda” izbândă în
activitatea viitoare, cât mai mulți ani și putere de muncă, sănătate și trudă pentru că publicația aceasta
va trebui să-și aniverseze nu un deceniu de la apariție, ci multe decenii de acum înainte!

Cătălin Balaci,
Șef Secție în Aer Liber
Muzeul Satului Bănățean din Timișoara

Felicitări

Felicitări Părinte Valentin Bugariu si colectivului redacțional, cu ocazia apariției celui de-al
40-lea număr al revistei Arhanghelul! Pe parcursul celor 10 ani ați reușit sa faceți o revista cu care
orice parohie si comunitate rurala se poate mândri, cu un conținut diversificat, abordând probleme
de religie, istorie, cultura, memorialistica, dar si teme specifice comunității, pe care, cu atâta
dragoste, o păstoriți. Mă număr printre cititorii fideli ai Arhanghelului si mă bucur de posibilitatea
publicării unor articole in paginile sale. LA MULTI ANI dumneavoastră si colaboratorilor si la cat
mai multe apariții in anii următori!

Octavian Gruița,
Giroc

8
 „Arhanghelul” – 10!

Revista „Arhanghelul” de la Birda (județul Timiș) se află la ceas de sărbătoare: un deceniu

de apariție neîntreruptă!
Firește că acest „eveniment” se datorează unor oameni care trudesc, nu doar pentru bunul
mers al Parohiei Birda, parohie ortodoxă cu hramul „Nașterea Maicii Domnului” și cu o bogată
activitate pastoral-misionară, ci și pentru păstrarea și valorificarea istoriei, tradiției și culturii locale
și regionale prin realizarea unei reviste trimestriale intitulată „Arhanghelul”.
Am putea spune că „Arhanghelul” este o publicație de 10! Adică, a împlinit 10 ani, dar este
și de nota 10!
Păstorită de un harnic și dăruit preot și cercetător – pr. dr. Valentin Bugariu -, ticluită de un
veritabil colegiu de redacție – dr. Nina Ceranu, prof. univ. dr. Ioan Viorel Boldureanu, dr. Florin-
Corneliu Popovici, prof. Ioan Traia și pr. dr. Iliia Pavlovici Pătruț – revista „Arhanghelul” uimește
prin incontestabilă valoare a materialelor propuse, prin învățăturile transmise, prin tematici actuale și
de interes și, mai ales, printr-o elegantă și armonioasă îmbinare a caracterului religios cu cel cultural.
La ceas aniversar, transmitem dinspre „Bocșa culturală” sincere gânduri de bine și apreciere,
precum și alese cuvinte de laudă, pe care le merită din plin toți cei care, într-un fel sau altul, au
contribuit, pe parcursul celor zece ani, la susținerea și creșterea acestei reviste de cultură și religie
rurală. Vrednici sunteți!
La mulți ani, revistei „Arhanghelul” din Birda! La mulți ani celor care-i poartă de grijă, în
frunte cu redactorul-șef, neobositul paroh, dr. Valentin Bugariu! Axios!

Cu prețuire,
Gabriela Șerban
manag. Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa, Caraș-Severin

9
 Responsabilitate pastorală și dăruire creștină: Publicația parohială
„Arhanghelul” la 10 ani de existență

Importanța pastoral-misionară și culturală a presei bisericești este binecunoscută în istoria

Ortodoxiei românești. Ziarele Bisericii au avut întotdeauna rostul de a privi societatea din
perspectivă creștină, de a populariza cultura de factură religioasă și de a răspândi ideile
spiritualității creștine, obiectivele urmărite fiind cu preponderență misionare.
Spre deosebire de presa laică, publicațiile bisericești cheamă la înțelegere și unitate
propovăduind întărirea legăturii dinte comunitate și Biserică, dintre oameni și Hristos. De aici
rezidă responsabilitatea duhovnicească dar și capacitatea de dăruire altruistă a editorilor (și a
autorilor) de ziare, reviste sau foi religioase, care trebuie să fie, deopotrivă, oameni ai cuvântului și
părinți ai sufletului.
Preacucernicul Părinte Valentin Bugariu, paroh în localitatea Birda, un părinte duhovnicesc
cu multă dragoste față de semeni, doctor știința literelor și autor a numeroase volume și studii de
istorie și cultură a Banatului, este un exemplu desăvârșit al editorului de presă bisericească. De la
începutul activității sale preoțești, Preacucernicia Sa a aprins o flacără de credință și cultură în
mijlocul parohiilor pe care le-a păstorit. Nu s-a mulțumit numai cu supravegherea spirituală a
credincioșilor, ci a dorit să le fie sprijin și în progresul lor cultural. Pe lângă scrierile personale prin
care a evidențiat comunitățile pe care le-a păstorit, a înțeles că o publicație parohială are un impact
pozitiv în povățuirea sufletească a credincioșilor cărora nu le poate vorbi de pe amvon. Așa a apărut
„Arhanghelul” de la Birda.
Despre publicația bisericească „Arhanghelul”, care are subtitlul „revistă de cultură și religie
rurală editată de Asociația ,,Arhanghelul” din Birda”, se pot spune foarte multe lucruri. Începem
prin a arăta că este o revistă statornică, cu apariție regulată și, deja, 10 ani de apariție. Prin grija
părintelui Bugariu s-au tipărit până acum 40 de numere, incidența publicației fiind trimestrială.
Având în vedere conținutul divers și valoros al articolelor, revista s-a bucurat de recunoaștere prin
multele diplome și premii pe care le-a obținut. Structura conținuturilor a avut o dinamică adaptată la
necesitățile vremurilor și a locului, iar tematica a fost cuprinzătoare: Teologie, Literatură, istorie
locală, reportaje, cronică parohială, restituiri, omagieri de personalități, prezentare de cărți. Toate
acestea au dus și la o dezvoltare grafică și de întindere a revistei, care inițial a avut 8 pagini iar
acum are 16.
Eforturile părintelui editor au fost susținute de un colectiv de redacție remarcabil, format din
preoți, profesori din mediul universitar și din cel general de învățământ, specialiști în diferite
domenii și oameni preocupați de viața și cultura Bisericii. Trebuie amintiți și ceilalți colaboratori:
preoți, profesori, gazetari, publiciști și oameni preocupați de scris, care, prin contribuția lor, au
împodobit paginile revistei editate la Birda.
Un lucru demn de remarcat este și rodirea pe care a demonstrat-o în timp revista de cultură
și religie rurală ,,Arhanghelul”. În jurul revistei s-au realizat mai multe suplimente: calendarul
creștin-ortodox de buzunar, pliante omagiale și comemorative, la loc de cinste fiind Colecția
Arhanghelul, care însumează până acum 5 volume (închinate Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș,
pictorului Filip Matei și lingvistului Gheorghe I. Tohăneanu). În același duh al rodirii, redactorii
publicației ,,Arhanghelul” au organizat în anii 2014 și 2019 Forumul publiciștilor bănățeni.
Concluzia firească ce se desprinde din aceste rânduri ne face să afirmăm că în localitatea
Birda viața parohială este împlinită în toate aspecte ei. Părintele Valentin Bugariu este aproape de
sufletul credincioșilor și mereu atent la provocările pe care le propune societatea contemporană, iar
conturarea unui dialog așezat pe coordonata Biserică-lume se face printr-o presă bisericească
responsabilă și prin multă dăruire creștină.

Pr. Daniel Alic,

Parohia Fabric-Sf. Ilie

10
 ,,Arhanghelul” – vestitor de credință și de cultură,
la zece ani de apariție

„...este o dulce osteneală să descoperi adevărata față a cuvintelor”

G. I. Tohăneanu

Neîndoielnic că se potrivește această cugetare sinceră și simplă, rostită în limba străveche și

curat românească, cu pasiunea mea de a citi, de a scrie despre mesajul desprins din paginile
revistelor și al cărților. Nu poate fi decât o neostoită plăcere și o liniștitoare și dulce oboseală să
descoperi, dincolo de „adevărata față a cuvintelor”, gândurile, trăirile și miezul gustos al fructului
publicistico-literar oferite de pagina tipărită.
Ce înaltă simțire românească, ce trăire sinceră și curată, ce simplitate și naturalețe, dar și ce
adâncime strămoșească dezvăluie citata asociere de cuvinte de pe plaiurile mioritice, aleasă și
prețuită de magistrul timișorean, „un pontif al rostirii românești”! Cugetarea acestei „personalități
distincte a lingvisticii românești” (Vasile Țâra) încărcată de atâtea virtuți și rostită elegant și firesc,
de te unge la inimă, îmi face mai ușoară misiunea de a răsfoi cu drag arhiva rev. „Arhanghelul” din
parohia Birda, care, la împlinirea unei decade de la apariție, a trecut de-acum, fără tăgadă, la etapa
maturizării depline.
Pentru mine, un modest izvoditor de „Cugetări...”, care-mi însuflețesc gândurile, a cerceta o
revistă și istoricul ei, a-i desluși tematica, structura, orientarea și miezul pârguirii articolelor, a-i găsi
respirația culturală, adică vocea caldă și sufletul, sunt „o osteneală, dar dulce”, vorba ilustrului care
iubea cuvântul literar, poetic. Citind opiniile, eseurile, reportajele, rubricile cu substanță religioasă
ale redactorilor de marcă ce colaborează la acest periodic, coordonat și patronat de pr. dr. Valentin
Bugariu, un destoinic și exemplar cărturar, de fapt, nu ostenești, ci, dimpotrivă, te deconectezi
spiritual și te refaci intelectual. Și asta, întrucât, se zice că două lucruri te fac mai înțelept: cărțile pe
care le-ai citit și oamenii pe care i-ai cunoscut. Aici, trebuie să recunoaștem că meritul este al
apreciatului și neobositului preot, scriitor, publicist și izvoditor de foi rurale, care a oferit spre
cunoașterea cititorilor, în cei zece ani de viețuire a revistei, și scrieri de calitate, și autori de valoare.
Și ca să merg mai departe cu filosofia cititului, mărturisesc că rev. cu pricina ocupă un loc
de onoare în lista completă a preferințelor mele. Cunosc acest periodic încă din pruncia lui. O știu și
pe surata sa, rev. „Lumină lină”, predecesoarea acestuia ce apărea în parohia Colonie-Gătaia, sub
aceeași oblăduire redacțională. Ba mai mult, dragi cititori, am fost un fidel colaborator și la prima
foaie, și la „Arhanghelul” de-acum, căruia, parțial, îi susțin fibra culturală, aproape la fiecare
număr, cu evocările mele. Așa că, sunt unul căruia fălnicia colaboratorului fidel lesne mi s-ar
potrivi, însă nu-mi stă bine să mă împieptoșez cu ceea ce fac. Sunt modest și așa vreau să rămân.
Fiecare periodic, de fapt, se remarcă prin ceva anume, fiecare foaie rurală este mesagerul
zămislitorului ei, în primul rând, și trimite acel ceva către fidelii cititori. Pecetea redacțională și
valoarea educativ-spirituală sunt date de verticalitatea ideilor și de imparțialitatea mesajelor
transmise de către coordonatorul foii și de colaboratorii publiciști. Revistele și foile bisericești
existau și înainte de cel de-al doilea război mondial. Cele de astăzi sunt o prelungire spirituală a
acestora, fiind, așa cum se afirma și în primul număr al publicației din Birda, „un izbutit mijloc de
împărtășire a învățăturii creștine precum și a celei morale sănătoase”, virtute, din belșug,
promovată și de periodicul sărbătorit..
Dar să revin la partea concretă a relatării despre aniversata noastră revistă. O răsfoiesc cu
nemăsurată plăcere, cu atenție de pensionar care-și caută bastonul cultural și mă bucur ca un copil
în fața unui cadou, când primesc exemplarele proaspete, cu un miros mereu primăvăratic, cu o
ținută veselă, cu o eleganță editorială de invidiat și, în special, cu o aură îngerească și mesaje
echilibrate, convingătoare și tămăduitoare pentru orice suflet ce suferă de boala cunoașterii și, mai
ales, a unui pensionar însetat de farmecul cuvântului. Și nu-i de mirare că în răstimpul decadei de o
folositoare trăinicie culturală și religioasă, aproape toate numerele s-au bucurat de un loc de onoare

11
în biblioteca mea. Aveam și am, astfel, alături preaplinul sufletului părintelui-scriitor Valentin
Bugariu, model de bunătate.
Periodicul „Arhanghelul” și-a anunțat ivirea pe scena culturală în editorialul program
„Glasul Arhanghelului” din nr. 1 al anului 2012. Prin acesta, omul de cultură, pr. dr. Valentin
Bugariu, redactorul-șef, ne înștiința că, asemenea îngerului „care aduce vestea cea mare a nașterii
Pruncului Sfânt”, și această nouă revistă „și-a propus să răspândească învățătura Mântuitorului
Hristos, precum și alte informații culturale printre oameni.”
Apariția amintitei publicații rurale este girată cu destoinicie și cu onoare, ca și în cazul
suratei din Colonie-Gătaia, de un colectiv de redacție de invidiat. Nume de rezonanță și de vârf din
diferite domenii din peisajul spiritual bănățean și nu numai (prof. univ. dr. Ioan Viorel Boldureranu,
prof. univ. dr. Rodica Popescu, dr. Nina Ceranu, dr. Florin-Corneliu Popovici, prof. Ioan Traia și
preot dr. Ilia Pavlovici Pătruț) ocrotesc și mențin trăinicia revistei de sorginte rurală, dar de
prestanța și ținuta unei gazete pe deplin urbane, coordonate cu măiestrie intelectuală și jurnalistică
de apreciatul și cunoscutul pr. dr. Valentin Bugariu.
Lecturând aproape toate numerele, te impresionează felul cum teologul și omul de litere, pr.
dr. Valentin Bugariu și-a structurat materialul publicistic, și-a ales tematicile, varietatea acestora și
prestanța intelectuală cu care sunt tratate subiectele. Întâlnim materiale jurnalistice rânduite în
rubrici cu titluri vizibil sugestive. Iată pe cele principale: editorialul, valori poetice și tinere condeie,
restituiri, urme din trecut, documentar, cateheza, semne, cronica parohială, bucurii editoriale etc.
Însă pentru o mai izbutită radiografiere a vieții publicistice în amintita decadă, am rânduit articolele
după tematicile abordate și după importanța acestora în dimensiunea calitativă a foii. Am adăugat
apoi modeste comentarii și câteva opinii personale ca liant care să dea vigoare, să dezvolte interesul
și să înlesnească asimilarea mesajelor. Iertate fie-mi unele nepotriviri strecurate!
Prin natura ei, prin crezul publicistic și dreapta orientare, revista este o scriere „parohială
trimestrială de interes religios și cultural, lipsită de orice caracter politic de partid”(2012, 1) ca o
stea care aduce vești minunate în ajunul principalelor sărbători religioase de peste an: Învierea
Domnului (Sfintele Paști), Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile), Adormirea Maicii Domnului și
Nașterea Domnului (Crăciunul).
Prima grupare tematică a materialelor publicate în foaia parohiei din Birda, după credința
mea, este cea care cuprinde articole cu caracter religios, cele mai multe având onoarea de a sta în
banca întâi, adică de a fi editoriale. Neobositul cărturar pr. dr. Valentin Bugariu alege cu exigență
titlurile pentru prima pagină, oferindu-ne în fiecare număr inedite studii legate de sărbătorile
religioase, de aniversări, de comemorări, de ani omagiali, de prezentarea unor chipuri de mitropoliți
sau de oameni de cultură etc. Și e firesc ca cele mai multe studii să aibă structura și fiorul religios,
într-o foaie cu un asemenea titlu sugestiv. Și asta cu atât mai mult cu cât în cultura unui popor
„Biblia este o permanentă invitație la noblețe” (Bartolomeu Anania).
Iată, de pildă, cititorii află în acest mod despre apariția rev. sărbătorite în „Glasul
Arhanghelului”, (2012, 1), despre prima dintre sărbătorile anului bisericesc „Nașterea Maicii
Domnului” (2012, nr. 3), sau despre „Anul bisericesc”, (2012, 2). Suntem informați cu privire la
„Proiectul „Sfânta Euharistie-lumina vieții creștine. Concurs național de proiecte duhovnicești în
Parohia Birda”,( 2014, 2), la care au fost activi și părtași prof. și elevi din Birda și Sângeorge. În
articolul „Missio Dei”, coordonatorul periodicului mărturisește deschis și cu amănunte ce activități
religioase educative și culturale au fost organizate în parohia Birda și în filia Sângeoge cu prilejul
anului omagial al Misiunii creștine.
Prof. univ. dr. Virginia Ardelean, a cercetat documente, arhive și a rostuit două studii
dezvoltate care ne informează despre „Fundațiile școlare și rolul lor în formarea intelectualității
românești bănățene”, 2013, 2, 3-4 și 2014, 1), ca forme de manifestare în mișcarea de emancipare
națională a românilor, contribuția societăților ASTRA, Transilvania, a Băncii „Albina”, a ilustrului
cărturar Andrei Șaguna la „triumful mișcării național-cultural românești”, precum și despre
„Preocupări privind educația religioasă a tinerilor creștini ortodocși reflectate în publicațiile
Tipografiei Diecezene din Caransebeș”,(2017, 4 și 2018, 1).
Tot despre educația religioasă, ne informează și prof. Bianca Loredana Bădița în materialul

12
„Educația moral religioasă în școală” (2019, 2), stăruind pe ideea că „educația religioasă este
necesară pentru maturizarea psihică și spirituală”. Alți doi autori , oameni ai altarului, cunoscători
ai vieții parohiale, scriu cu responsabilitate despre „Datinile Sărbătorilor Pascale„ (2017, 2, 3, 4),
pr. prof. dr. Ilia Pavlovici Pătruț, și „Despre post”, (2013, 2), pr. Călin Negrea.
Sebastian Andrei Petrescu, în studiul „Imne la Răstignire sau o teologie melodică a
Dogmaticii”, după evidențierea diferitelor tipuri de imne, citează ca esență o cugetare de Nicolae
Corneanu care scria „Când vorbele rămân neputincioase, numai cântecul poate exprima bucuria,
tristețea și rugăciunea unui suflet”, iar protopopul Ioan Prisăcean în materialul „Viața
protopopiatului Deta oglindită în rev. „Învierea” (2015, 3, 4 și 2016,1), trece în revistă
multitudinea de acțiuni (apariția unor reviste religioase, activitatea corală înfloritoare, acțiuni
filantropice, conferințele preoțești, cateheza, ca lecție de religie, repararea unor biserici, itinerarul
pastoral al ierarhilor etc.) din zona Deta, popularizate de revista „Învierea”.
Periodicul „Arhanghelul” din Birda își lărgește sfera cercetărilor și găzduiește alte lucrări
exemplare crescând cu fiecare număr în calitate și notorietate, oferind cititorilor pagini memorabile,
stimulând lectura, pentru că „ Nu este alta mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului
zăbavă decât cetitul cărților”( Miron Costin).
Gruparea tematică la care mă refer este cea în care, prin pagina tipărită, cunoaștem chipuri,
portrete, vieți ale unor personalități demne de comemorat. Numărul mare de eseuri de acest fel,
găzduite de revista în ținută festivă, l-am structurat în două categorii: personalități religioase și
personalități culturale.
La loc de cinste stau eseuri evocatoare care readuc în fața cititorilor figurile unor patriarhi și
mitropoliți. Primul, semnat de pr. dr. Valentin Bugariu, „Anul comemorativ al Patriarhilor Nicodim
Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești” (2019, 4), ne informează că
cei doi Preafericiți „au condus Biserica Ortodoxă Română timp de 9 ani, Nicodim Muntean (1934-
1948) și Iustin Moisescu (1977-1986)”. Găsim în această evocare date privind viața lor, evoluția ca
demnitari religioși, contribuțiile la păstrarea creștinismului în sufletul acestui popor, legăturile
arhipăstorilor cu Banatul și secvențe în care-și arată, cu discreție, în fața demnitarilor comuniști,
atitudinea rezervată.
Cu aceeași întâietate, am selectat și studiile închinate unor mitropoliți ai Banatului. Primul
este intitulat „Portretul unui mitropolit uitat Lăzărescu Vasile (1894-1969), dr. în teologie,
mitropolit al Banatului (1947-1961),(Arh., 2015,4 și 2016, 1), de conf. univ. dr. Mirela –Ioana
Dorcescu. Am reținut din multitudinea de informații despre Înaltul ierarh, restauratorul Mitropoliei
Banatului că „pe lângă instituțiile religioase ridicate și consolidate, dr. Vasile Lăzărescu a lăsat
generației sale și celor succesoare și câteva lucrări de teologie, scrise cu aceeași responsabilite”
(„Creștinismul și științele sociale”, „În ce ne deosebim” etc.).
Urmașul acestuia, Mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu îl considera că era „un om de
înaltă pregătire care s-a străduit să mențină legături strânse cu intelectualitatea bănățeană”, „a
predicat, a conferențiat și a mânuit cu destoinicie condeiul, publicând studii și articole” în diferite
publicații.
Cel de-al doilea studiu de aceeași factură este semnat de pr. dr. Valentin Bugariu și poartă
titlul cernit și plin de tristețe „Părintele Mitropolit Nicolae a plecat la Domnul”, (2014, 4). Bunul
nostru coleg de condei ne aduce informații noi despre Întâistătătorul Bisericii din Banat: despre
viața acestuia, despre evoluția profesională și demnitară, despre opera scriitoricească, întărindu-și
spusele cu citate despre Măritul slujitor: „Scrisul Înaltului ierarh...este mai întâi al îngăduinței, al
acceptării creștine”.( Cornel Ungureanu), „Când l-am zărit prima dată, mi se părea ireal, parcă
venea din altă lume, cu chipul blând și fața scăldată de lumină...Călca parcă nici nu atingea
pământul”. (pr. Vasile Suciu).
Neostenitul pr. și scriitor Valentin Bugariu continuă șirul cercetărilor în acest domeniu.
Comunicarea cu titlul, „Contribuția Vlădicii Elie Miron la dezvoltarea culturii românești. Etape
semnificative.” (2013, 2, 3, 4 și 2014, 1, 2) completează lăudabil panoplia cu demnitarii bisericii
ortodoxe române părtași și inițiatori în procesul de culturalizare al neamului. I se alătură și alți autori
de scrieri cu sorginte religioasă în care sunt scoase la lumină inedite figuri exemplare. Iată alte câteva

13
titluri . „Preotul Ioan Ionescu. Profil biografic.”(2012, 2), de pr. Petru Gărău., „Pr. Petre Boharu”
(2013, 1), de prof. Octavian Gruiță, „Personalități de seamă ale Banatului: pr. Gh. Cotoșman (1904-
1977)”, (2014, 3, 4), de protopop Gh. Sutac, „Cu drag și dor despre părintele Crăciun Opre” (2019,
4), de pr. Ciprian Ene și „Povestea eroului necunoscut”, (2020, 2), prof. Octavian Gruița.
Din categoria portretelor de factură culturală, am ales cu prioritate eseul dedicat ilustrului
profesor timișorean „In honorem Magistri G. I. Tohăneanu” (2017, 2, 3, 4, și 2018, 1), de conf.
univ. dr. Mirela-Ioana Dorcescu, scris, credem noi, dintr-un impuls interior și o mărturisită
admirație. Stau dovadă sincerele gânduri care răzbat din secvența selectată: „Îl iubeam pentru câtă
admirație puteam avea pentru el. Îl iubeam pentru modelul de profesor de română, pe care l-a
creat sub ochii noștri. Îl iubesc pentru că, deși a plecat de șapte ani dintre noi, nu s-a despărțit de
mine nicio clipă. Din poveștile sale se poate crea o legendă.” Emoționantă simțire umană.
La fel de profund sufletești sunt și textele evocărilor zămislite de fondatorul rev. sărbătorite
pr. dr Valentin Bugariu prin care sunt aduse în prezent figuri emblematice în cultura română. „Ioan
Alexandru la 20 de ani de la înveșnicire” (2020, 4 și 2021, 1, 2, 3), despre care autorul afirmă:
„Pentru a-l comemora și a pune în valoare opera poetică în comunitatea noastră eclezială, a
încolțit înăuntrul sufletului meu ideea de a-l aminti în biserică printr-un program artistic, prin
rugăciune, cuvânt și cânt.” Este un eseu de suflet, dezvoltat în trei numere ale foii. De aceeași
adâncă prețuire literară se bucură și materialul „Remember Irina Petrescu”, (2020, 4), precum și
alcătuirea „Emanuel Ungureanu-un filantrop bănățean”,(2020, 2) și ele concepute de titularul
acestei foi religioase.
Scrierea și întocmirea altor evocări înseamnă pentru fratele de condei, de bună seamă, o
„dulce osteneală”, de vreme ce Preacucernicia Sa se gândește mereu la alții. Și-a făcut timp și o
datorie de suflet de cărturar și a adus în paginile „Arhanghelului” încă două nume de referință din
Banat: „In memoriam Anghel Dumbrăvianu” (1937-2013), (2013, 2), în care mărturisește că
„Vestea petrecerii din viață a distinsului poet romancier și traducător, a așternut doliu peste
truditorii literelor bănățene și nu numai” și „Comemorarea prof. Ioan Murariu la Giroc”, (2017,
4), membru al Asociației publiciștilor rurali din Banat, coleg de întâlniri și de comunicări , „unul
din cei mai buni ambasadori ai Girocului în cultura bănățeană de astăzi”.
Și seria personalităților pomenite și comemorate în revistă nu se încheie aici. Prof. dr.
Virginia Ardelean, în trei numere, ne aduce din trecut pe „Înv. Ioan Marcu (1848-1932),
personalitate de seamă a învățământului confesional din Episcopia Caransebeșului”. (2014, 2, 3,
4). Era un dascăl destoinic, „înființând biblioteci poporale, ...propovăduind peste tot iubirea de
școală, de biserică, de neam și de patrie”, iar prof. Ioan Traia, monografist și publicist cunoscut,
membru al U.Z.P. și președinte al A.P.P.R. din Banat, semnează evocarea „Iuliu Ionescu-un demn
fiu al satului Birda” (2012, 3), care a ajuns, pentru scurt timp, chiar prefect al jud. Timiș-Torontal,
în timp ce Gabriela Șerban evocă un alt nume din Banat în materialul „In memoriam Gheorghe
Luchescu.” (2017, 4).
Un grup de articole publicate în periodic, pot fi grupate ca scrieri omagiale. Cele mai multe
sunt semnate de patronul revistei și apar ca editoriale. Exemplificăm câteva titluri: „Anul omagial al
Tainei Sf. Maslu al îngrijirii bolnavilor” (2012, 2), „Anul omagial al Sf. Împărați Constantin și
Elena” (2013, 1), „Anul omagial eurahistic. Sf. Taină a Spovedaniei” (2014, 2), Anul omagial
eurahistic. Sf. Taină a Împărtășaniei” (2014, 3), „Anul comemorativ al Sfinților Martiri
Brâncoveni” (2014, 4), „Centenarul Unirii Banatului cu România” (2019, 3) și „Mitropolitul
Nicolae Corneanu-la jubileu (4 martie 1962-4 martie 2012), (2012,1). Nu-i scapă nici un eveniment
fratelui de condei. Iar selecția acestora este vizibil calitativă.
Se vede acest fapt și din felul cum și-a ales fidelii colaboratori pentru informarea cititorilor
cu noi detalii din trecutul istoric, religios și cultural al zonei și nu numai. Am triat câteva titluri
reprezentative pentru această grupare tematică. Avem în față, dacă acceptați, adevărate pagini de
istorie care întăresc și mai mult ideea diversității tematice a acestei foi rurale. Aflăm astfel despre
„Vestigii arheologice din Egipt. O arheologie „în mișcare” (2012, 4), de Andrei Petrescu, despre
„Democrația parlamentară confesională a românilor din Austro-Ungaria în perioada 1867-1918
versus Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 și legislația interbelică a statului național unitar”.

14
(2013, 2, 3-4 și 2014, 1, 2), de Măgărin Pavel Lucian și Măgărin Odor Dionisos, despre „Amintirile
istorice ale mănăstirilor sârbești din sudul Ungariei-mănăstirea Sf. Gheorghe” (2017, 2), de
Szentklarey Jeno sau, un alt titlu, „Din trecutul Banatului ” (2014, 3), de prof. dr. Bogdan Enășel.
Apoi un grup de adevărate comunicări, meticulos alcătuite și bine documentate, ne oferă noi
detalii despre așezările din zonă. Alegeți, dragii mei, și vă informați din: „Viața economică din zona
Gătaia”(2012, 3), „Din trecutul comunei Birda” (2012, 1), „Din trecutul satului Sângeorge” (2012,
2), „Structura socială în zona Gătaia”(2012, 4), și acestea semnate de productivul publicist, același
prof. dr. Bogdan Enășel, precum și alte două alcătuiri de factură asemănătoare: „Date istorice
privind Parohia Ortodoxă Urseni în sec. al XVIII-lea și al XIX-lea”, de Bogdan Flavius Tămaș,
(2013, 1) și „Descoperiri arheologice în comuna Birda”(2021, 2), de Adriana Horje.
Din respect și modestie, am lăsat la urmă contribuția subsemnatului la împlinirea calitativ-
culturală a acestei reviste ca una din foile rurale pilduitoare din întreg Banatul. Așa cum arătam la
început, sunt un fidel colaborator al periodicului. În paginile sale ospitaliere, mi-au fost găzduite și
ocrotite (cu unele întreruperi), 30 de episoade din serialul „Din amintirile unui colonist din Gătaia”,
(dintre care primele patru în rev. „Lumina lină”), apoi celelalte în „Arhanghelul” (două din Veneția,
trei din Viena și două din Timișoara, iar majoritatea prezintă întâmplări reale presărate pe calea
devenirii mele din copilăria și tinerețea autorului). Răzbat din aceste evocări sentimente, scrise cu
pasiune, cu grija pentru calitatea prezentării oricărui detaliu, cu talent descriptiv chiar, trăiri,
evenimente reale, pe care le desprind din jurnalul meu, căruia mă confesez în cele 19 volume de
până acum, încă din anii primăverii mele, adică sub forma unor petalele cu întâmplări rupte din
trandafirul timpului. Pe aceste bucăți de suflet, le-am înnobilat, înveșnicindu-le în revista sărbătorită
și în cele trei volume de „Cugetări...” ale mele.
Am intitulat următoarea grupare tematică „Pagini de literatură și bucurii editoriale”.
Redactorul-șef al rev. „Arhanghelul” din Birda, nu se dezminte, ci își lasă pecetea editorială în
fiecare număr, abordând o largă paletă de scrieri . Îl regăsim de astă dată prezentând volumul
intitulat „Mitropolitul Vasile Lăzărescu al Banatului (1894-1969). Monografie istorică.” (2012, 4),
de pr. prof. dr. Petrică Zamela, despre care recenzorul afirmă că „Monografia închinată vlădicii
Vasile este prima pe care o înregistrează literatura teologică românească”, apoi semnând lucrarea
„Tiparul și cartea bisericească la români”din care aflăm despre realizările diaconului Coresi și a
ucenicilor săi ce „au creat cea de-a doua școală din istoria tipografiei bisericești”, precum și
recenzând vol. „Deta-Album monografic” (2012, 3), de Dan N. Buruleanu (foto) și muzeograful și
monografistul prof. Ioan Traia (text album), „o reușită publicistică” ce îmbie cititorii la o mai bună
cunoaștere a orașului Deta.
Conf. univ. dr. Mirela-Ioana Dorcescu, în mai multe numere ale rev., aduce în fața cititorilor
„Un mistic-martir: Părintele Ioan Negruțiu”, desprins din „Jurnalul lui Eugen Dorcescu”. Părintele
a fost pentru cunoscutul poet „ adevărată călăuză spirituală” care l-a orientat în „proiectul de
slujire a lui Dumnezeu”. Prof. Ion Păcurar semnează alte două studii de carte. „Învierea Domnului
în opera Mitropolitului Nicolae ” (2012,1) și „Viața Împăratului Constantin și alte scrieri” (2013,
1). Menționez, cu tot respectul față de regretatul coleg, prof. Ion Murariu, și studiul „Drama
Brâncovenilor oglindită în eposul și în teatrul popular românesc” care este o cercetare de referință
a distinsului profesor.
Cine altul dacă nu pr. dr. Valentin Bugariu, făuritorul „Arhanghelului”, a primit cu
ospitalitate părintească și frățească în revistă și pagini despre viața din parohii. Le-a găsit spațiu de
onoare în rânduiala editorială a periodicului, informând astfel cititorii despre istoricul și viețuirea
religioasă din lăcașurile credinței. Amintesc aici, fără a comenta, articolele informative semnate de
Preacucernicia Sa: „Forumul publiciștilor bănățeni în Parohia Birda”(2014, 4), „Parohia ortodoxă
Birda. Fișă monografică” (2016, 1), „Zi de sărbătoare în Parohia Birda” (2021, 2), când au fost
onorați de vizita Înaltpreasfințitului Mitropolit Ioan și „Gânduri la sărbătoarea satului Sângeorge”
(2020, 2). Completăm această tematică cu alte titluri la fel de interesante: „Biserica ortodoxă din
Șipet” (2012, 1), de pr. Oliviu Crișan, „Parohia ortodoxă Sculea. Fișă monografică.”(2015,4), de
pr. Ioan Marcu și „Date istorice din Parohia Ortodoxă Urseni” (2013, 1), de Bogdan Flavius
Tămaș.

15
 Foaia rurală sărbătorită promovează de asemenea cu consecvență și încurajează valorile
poetice precum și tinerele condeie. Este o rubrică cu caracter permanent în care putem savura
poezie de calitate (vezi în multe numere creații lirice de Anghel Dumbrăveanu („Așteptare”,
„Mișcare stelară”, „Adorația magilor”, etc.), poezii în grai de Dimitrie Aceea („Prân livedzâli d-
acas”, „S-avem pita noastră” etc.) și de Alexandru Drina („La mare”) sau poezie clasică și
modernă semnate de Nina Ceranu, Lucian Ovidiu Pop, Weisz Marcus, Băniaș Daniela, Goanță
Florernța Teodora, etc. Câteva bucăți de proză religioasă sunt semnate de elevi: Pavlovici Pătruț
Bogdan (clasa a XII-a), Stoian Florian (a VII-a), Murgea Maria Alexandra (a V-a) etc. Felicitări
sincere părintelui publicist pentru grija față de tinerele talente și pentru această viziune tematică
complexă într-o foaie rurală.
Și-acum, dragii mei, dacă doriți să vedeți pagini de știri din domeniu, cu un belșug de
informații la zi, cu detalii, cu imagini și comentarii ale editorului, căutați rubrica „Cronica
parohială” și vă veți potoli curiozitatea, însă vă veți încărca pozitiv sufletul cu numeroase noutăți,
uneori întinse pe trei sau patru pagini de revistă. Citez câteva titluri din nr. 2021,3, de la pg.8-12:
„Început de An Civil în parohia Birda”, „Ziua Culturii Române la Birda”, „Unirea Principatelor
Române sărbătorită la Birda”, „Sfinții Trei Ierarhi la Birda și Sângeorge”, „Concursul Național
Catehetic „Biserica-familia românilor de pretutindeni” la final”, „Împărtășirea copiilor în parohia
Birda”, „Sfințirea crucii bisericii din Birda”, „Premiul al III-lea pentru Parohia Birda”,
„Inaugurarea Căminului Cultural din Comuna Birda”, „Ziua Universală a Iei la Birda” etc.
Bravo, părinte, și pentru această lecție de publicistică!
Laude și pentru imaginile selectate și publicate care sunt în consonanță cu conținuturile și
mesajele ce se desprind din varietatea de texte publicate. Ele întăresc și mai mult ideea că la Birda
se promovează o presă rurală de calitate, pilduitoare pentru mulți.
Și iată-ne la final. Dacă mai precizăm și faptul că în fiecare rev. cu nr. 1, la început de an,
este prezentat „Raportul de activitate al Parohiei Birda pe anul...încheiat”, o dovadă scrisă a
verticalității și a seriozității cu care se lucrează aici sub oblăduirea exemplară a neobositului ierarh
și paroh, credem că portretul fizic și moral al acestei reviste, acum, la zece ani de când răspândește
lumina cuvântului tipărit, este complet și de urmat.
La mulți și teferi ani! periodicului cu nume sfânt și putere de muncă coordonatorului
fondator, pr. dr. și paroh în comuna Birda, Valentin Bugariu, precum și colaboratorilor, unii cu
nume grele, care au ales această publicație de elită. . Să fiți iubit și apreciat de cei dragi, de către
enoriași, de către cititori, de către colegii de condei și de către Sfinții Arhangheli de lângă Tatăl Cel
de Sus.

Deta, 11 ianuarie, 2022

Iosif Marius Circa,
Redactor-șef adjunct ,,Vatra Satului”

16
 10 ani
de la apariția revistei „Arhanghelul“

Satul românesc este credința vie a poporului românesc. Satul românesc este o entitate, este
universul țăranului român, este locul în care s-au născut și format ca buni români: preoți, învățători,
doctori, ingineri, economiști, etc. Satul românesc este o enciclopedie ce cuprinde toate lucrurile
bune și rele, datinile și obiceiurile ce s-au împământenit acolo.
Vorbind de satul românesc, dar în special de localitățile noastre bănățene, noi, publiciștii,
monografiștii satelor din Banatul de câmpie și cel de munte, trebuie să păstrăm aceste localități vii
prin apariția a diferite periodice, reviste ce conțin ca și cuprins diferite articole istorice, fotografii
cât și documente din trecutul glorios al locurilor ce ne sunt la suflet.
Localitatea Birda este unul din locurile din Banat în care Preacucernicul Părinte Valentin
BUGARIU a reușit de-a lungul vremii să facă lucruri mărețe în ceea ce privește religia și cultura
bănățeană. Preotul nostru drag a scris cărți, articole, a organizat simpozioane, evenimente dar mai
mult a reușit acum 10 ani să fie promotorul și mai apoi redactorul șef al prestigioasei reviste de
cultură și religie rurală „Arhanghelul“ de la Birda. „O comunitate fără un ziar este ca o biserică fără
amvon sau fără altar.“ (Jock Lauterer, Ziarul local, Cum să scrii pentru publicația unei comunități,
Ed. Polirom, 2010).
La ceas aniversar, acest periodic cu un nume deosebit a reușit prin deceniul de apariție
neîntreruptă să aducă foarte multe date istorice despre întregul Banat. Articolele scrise de către
oameni de cultură bănățeni, dau o valoare academică acestei reviste. În timp revista „Arhanghelul“
a devenit un nume cu rezonanță pe cuprinsul întregului Banat. Cultura din comuna Birda s-a
dezvoltat și datorită apariției acestei reviste, în care stau scrise articole despre viața satului almăjan,
obiceiuri, școală, biserică, evenimente sociale, sportive, etc.
În aceste clipe de sărbătoare, la împlinirea frumoasei vârste de 10 anișori, urez din suflet
revistei „Arhanghelul“ un călduros LA MULȚI ANI!, iar redactorului șef Părintelui Valentin
Bugariu gânduri senine, putere de muncă, îndeplinirea tuturor dorințelor și viață lungă alături de cei
dragi.

Petru Opruț,
Redactor-șef ,,Glasul Voislovei”

17
 Cuvânt de felicitare
REVISTA „ARHANGHELUL”

“Credința adevărată crede incredibilul, vede invizibilul și poate imposibilul.” (Lev Tolstoi)

Am descoperit revista ”Arhanghelul” într-o vizită la bunul meu coleg și prieten, părintele dr.
Valentin Bugariu și m-a bucurat mult rolul acesteia în activitatea culturală din comunitate.
Titlul ei este simbolic și are o însemnătate aparte pentru comunitatea ortodoxă de aici. Chiar
părintele Valentin mi-a povestit cum i-a venit ideea titlului pentru această revistă bisericească.
Hramul Bisericii Ortodoxe din Sângeorge este Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil. Hramul Bisericii
Ortodoxe din Birda este Nașterea Maicii Domnului. Cum Arhanghelul Gavriil a adus vestea cea
bună Sf. Fecioare Maria- aceea că îl va purta în pântece și îl va naște pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu-
tot așa și revista ”Arhanghelul” aduce periodic o ”Buna Vestire” și a devenit deja o tradiție literară
pentru comunitatea locală ortodoxă din Birda și Sângeorge.
Rolul cel mai important al Arhanghelului Gavriil a fost considerat cel de vestitor al mântuirii
oamenilor, precum și îngerul veștilor bune. El îi spune Elisabetei că îl va naște pe Sf. Ioan
Botezătorul și Maicii Domnului că îl va naște pe Mântuitorul lumii. De asemenea, Arhanghelul
Gavriil a fost cel care a vestit Învierea Domnului nostru femeilor mironosițe care au venit la
mormânt.
Tot Gavriil va fi cel care va vesti A doua Venire a Domnului, suflând într-o trâmbiță.
Arhanghelul Mihail conduce armatele lui Dumnezeu împotriva forțelor răului în Cartea
Apocalipsei, unde în timpul războiului din văzduh îl învinge pe Lucifer. Mihail este văzut drept
înger vindecător, apărător și conducător al armatei lui Dumnezeu împotriva forțelor demonice.
M-am bucurat că această publicație periodică aduce vești bune și frumoase despre
Dumnezeu, precum și cuvinte duhovnicești comunității din Birda și Sângeorge de 10 ani, însumând
până în prezent 40 de numere.
Am rămas impresionată să descopăr că revista se distribuie gratuit credincioșilor la biserică.
Publicația are ISSN (adică este înregistrată la Biblioteca Națională a României), precum și un
cuprins atrăgător, interesant, articolele din cuprinsul revistei sunt ancorate în credința noastră
ortodoxă, făcându-se deseori referire la scrierile Sf. Părinți, la morală, dogmatică, literatură,
lingvistică și istorie bisericească. Are chiar și o rubrică dedicată micilor încercări literare intitulată
”Tinere condeie”.
Revista informează comunitatea de aici și nu numai despre activitățile cultural-religioase
care se desfășoară în bisericile de la Sângeorge și Birda.
Revista a fost premiată de mai multe ori de Mitropolia Banatului- și anume Premiul I, o
diplomă la zece ani de existență oferită de APPR BANAT, precum și Diploma de onoare oferită de
Biblioteca orășenească ”Tata Oancea” Bocșa, revista ”Bocșa culturală”.
Felicitări, părinte Valentin Bugariu, pentru activitatea culturală, religioasă și pastorală pe
care o desfășurați în comunitatea locală din Birda și Sângeorge!
Dumnezeu să vă dea sănătate și putere în continuare și să vă întărească pentru a realiza
proiectele frumoase și ziditoare de suflet pe care vi le-ați propus!

Manuela Matits,
Director Școala Gimnazială Săcălaz

18
 Per aspera ad astra

Pe căi aspre, către stele este traducerea expresiei latinești pe care am ales-o ca titlu al
acestor rânduri. Cu alte cuvinte, calea spre reușită este presărată cu greutăți, și numai prin strădanii
anevoioase se poate ajunge la izbândă. Consider expresia un simbol pentru Omul- preot dr. Valentin
Bugariu și pentru una dintre creațiile sale, revista „Arhanghelul” din Birda.
Revista de cultură și religie „Arhanghelul” este o inițiativă culturală de mare valoare, cu
merite incontestabile. Tratând o gamă largă de subiecte și având în cuprinsul ei articole semnate de
nume sonore ale vieții cultural-spirituale din Banat și nu numai, revista este un punct de reper în
viața culturală a comunei Birda.
De la Ziua Bibliei la diferiți ani omagiali, de la articole cu conținut religios sau cultural, care
readuc în memoria cititorilor figuri importante ale trecutului, la frânturi ale istoriei locale sau
aspecte din viața religioasă a parohiei, toate se regăsesc în paginile acestei reviste.
În mediul rural, acolo unde oamenii au mai puțin acces la evenimentele culturale, acolo unde
interesele oamenilor sunt de altă natură, inițiativa părintelui, susținută de munca neobosită, este una
salutară.
Așadar, sincere felicitări preotului Valentin Bugariu pentru perseverență, în primul rând. Nu
este ușor să reușești, ani la rând, să editezi o asemenea revistă, într-o societate în care se manifestă
în mod clar dezinteresul față de aproape tot ceea ce înseamnă cultură și viață spirituală.
Felicitări apoi și pentru truda neobosită în a-și căuta colaboratori. Dovadă stau numele
importante care semnează materialele.
Felicitări și pentru puterea de convingere. Mare parte dintre activitățile părintelui au fost
realizate cu elevii. Și nu este ușor nici să captezi atenția și interesul copiilor, mai ales de vârstă
școlară mai mică, nici să îi convingi să participe cu drag la activități cu totul diferite de sfera lor de
interese.
Și nu în ultimul rând, felicitări pentru implicare și pentru spiritul de sacrificiu. Pentru că a
organizat activități permanente cu cei mici și i-a premiat întotdeauna pentru implicarea lor, deși nu
întotdeauna a avut sprijin.
Revista „ Arhanghelul ”... singurul mijloc de promovare a culturii pe plan local, și nu
numai.
Omul din spatele ei... un preot tânăr, implicat, înzestrat cu har și cu o cultură demnă de
invidiat, prezent activ la mai toate activitățile cultural- spirituale din Banat, dar, mai ales, sufletul
tuturor acțiunilor culturale și spirituale desfășurate la nivel de comună.
Noi, cititorii... Nouă nu ne rămâne decât să ne înclinăm cu mulțumire și respect în fața
părintelui Valentin Bugariu, să îi apreciem munca, pasiunea și dedicarea, și să îi urăm, acum, la
ceas aniversar, dumnealui și tuturor colaboratorilor săi, multă putere de muncă în continuare și la
cât mai multe aniversări !!!

Sofia-Mihaela Coman,
Școala Gimnazială Birda

19
 Cuvânt de felicitare

,,Arhanghelul” – revistă trimestrială de cultură și religie rurală, realizată cu pricepere și

talent de către un colectiv de redacție dedicat, împlinește 10 ani de la prima apariție. De 10 ani este
sursă de informare pentru locuitorii comunei Birda dar și pentru cititorii de pe alte meleaguri, odată
cu apariția revistei în format electronic. Prin diversitatea subiectelor abordate, atenta documentare,
prin ilustrațiile de calitate grafică remarcabilă, revista „Arhanghelul” își găsește locul binemeritat în
galeria publicațiilor de acest gen.
Credincioșii au putut afla despre activitatea Parohiei Birda în urma rapoartelor anuale de
activitate, evenimentele deosebite petrecute în cadrul comunei, activitățile cultural-educative
desfășurate în parteneriat cu unitățile de învățământ. Astfel, în paginile revistei, în deplină armonie,
își găsesc locul informări referitoare la vizite ale personalităților religioase, lucrări de întreținere
realizate, momente aniversare (110-111 ani de la ridicarea bisericii, aniversarea a 700 de ani de la
prima atestare a localității Sângeorge), lansări de carte, expoziții tematice, întâlniri ale publiciștilor
bănățeni, Taina Sfântului Maslu, pomenirea eroilor, Lada cu zestre, Hramul bisericii și multe altele.
Publicația evidențiază participarea elevilor la concursurile cu tematică religioasă, activitățile
prilejuite de desfășurarea proiectelor în parteneriat dintre școală și biserică, împărtășirea copiilor,
momentele emoționante ale începutului de an școlar, promovând astfel legătura incontestabilă dintre
factorii educaționali atât de importanți pentru tânăra generație: școala și biserica.
Rubrica „Tinere condeie” dă posibilitatea elevilor talentați să-și exprime ideile prin
publicarea de poezie, proză, abordând diferite teme. Este lăudabilă încurajarea elevilor de a publica
lucrări originale, stimularea creativității și a dorinței de a deveni din ce în ce mai buni. Creațiile
literare ale elevilor reprezintă invitație la cultură, cunoaștere și artă.
Editorialele revistei, rubricile „Cateheză”, „Documentar”, „Restituiri” îndeamnă la dragoste
pentru literatură, artă, istorie, la recunoștință și smerenie. Cei care lecturează aceste rubrici se vor
întâlni cu povești despre personalități religioase și laice, biserici din localități diferite, reviste din
Banat, întâmplări din trecut, sărbătorile religioase și naționale. Este semnificativă aducerea în prim-
plan a personalităților reprezentative din Banat, a evenimentelor din istoria locală, cunoașterea
bisericilor și a localităților din această zonă.
La aniversarea ce marchează apariția neîntreruptă timp de 10 ani a revistei „Arhanghelul”,
sincere felicitări se îndreaptă către colectivul de redacție, redactorul-șef și colaboratori, împreună cu
urarea de a continua cu aceeași dăruire activitatea editorială.

Germer Hilde,
Școala Gimnazială Birda

20
 Revista ,,Arhanghelul”-acolo unde cultura se întrepătrunde cu religia

Revista Arhanghelul reprezintă o publicație parohială trimestrială, precum și o revistă a

parohiei Ortodoxe Birda.
Putem spune, fără teama de a greși, că revista Arhanghelul ocupă un loc fruntaș atunci când
vine vorba despre elemente care țin de religia și cultura rurală a unei comunități. Dintotdeauna, între
noțiunea de cultură și cea de religie a existat o legătură puternică, practic, una fără cealaltă
reprezentând un izvor de cunoaștere incomplet.
În paginile revistei Arhanghelul cele două noțiuni își păstrează o legătură atât de strânsă,
încât, uneori, este greu să spunem dacă este vorba doar de una dintre ele, sau, în mod subtil și
elegant, sunt luate ambele în discuție.
În cuprinsul revistei este prezentată o tematică variată, începând de la comemorări ale unor
personalități de seamă, până la scurte prezentări cu caracter istoric și monografic ale localității
Birda sau a altor localități de o reală importanță locală sau regională, precum și prezentarea și
descrierea unor tradiții cu specific bisericesc, toate în vederea promovării culturii la nivelul întregii
comunități.
Acum, la ceas aniversar, îmi exprim toate gândurile bune atât pentru edițiile trecute cât și
pentru cele viitoare, dorindu-vă multă sănătate și putere de muncă!

Cu aleasă prețuire,
Raluca Narcisa Covaci,
Școala Gimnazială Banloc

21
 ,,Arhanghelul”: Un deceniu

Sunt momente emoționante, atunci, când se sărbătorește o aniversare, indiferent dacă-i o

persoană, un eveniment, sau un fapt de orice natură ar fi. În materialul de față avem deosebita
plăcere să aniversăm o apariție editorială, o publicație cu numele “Arhanghelul “.
Arhanghelul este o revistă rurală ce aparține localității Birda din județul Timiș și a văzut
lumina tiparului în anul 2012. Mai exact primul număr a ieșit la 1 ianuarie 2012, cu un colectiv de
redacție constituit ad-hoc, avându-l redactor-șef pe neobositul părinte paroh Valentin Bugariu.
Preotul dr. Valentin Bugariu a fost și este membru al Asociației Publiciștilor Presei Rurale din
Banat, care pe vremea aceea își avea sediul la Muzeul Satului Bănățean de la Pădurea Verde din
Timișoara. Fiind publicist, n-avea publicație și de aceea s-a hotărât să facă una pentru parohia sa din
Birda. Dictum, factum, adică “zis și făcut “, cum ar veni pe limba noastră românească. Așa se
explică faptul că alături de multe publicații rurale din Banat, unele chiar cu tradiție (Suflet nou din
Comloșu Mare, județul Timiș), a apărut acum 10 ani Arhanghelul.
Pe Frontispiciu întâlnim un moto din Mihai Eminescu: “Biserica lui Mateiu Basarab și a lui
Varlaam , maica spirituală a neamului nostru, care a născut unitatea limbei și unitatea etnică a
poporului “, cu mențiunea Revistă trimestrială de cultură și religie editată de Asociația
“Arhanghelul “ din Birda, urmată de numărul și anul apariției. De asemenea precizăm faptul că-i
afiliată la Asociația Publiciștilor Presei Rurale din Banat și a apărut regulat, fără întrerupere până-n
prezent (Nr. 40, Anul X, 2021).
Dacă la cinci ani revista a avut “o personalitate proprie care merită încă o data apreciată“
(Mircea Szilagyi), cu atât mai mult la un deceniu de la apariție trebuie menționat spațiul ei cultural
alcătuit din materiale ale autorilor din domenii diverse. Conform dictonului Moderata Durant
(Lucius Annaeus Seneca), lucrurile cu măsură dăinuie.
În tot acest timp, foii de la Birda, nu-i lipsește din conținutul ei Editorialul de pe prima
pagină, urmat de patru rubrici permanente care o deosebesc de celelalte publicații rurale: Restituiri,
Urme din trecut, Documentar și Cronica parohială.
A apărut numărul 40 al revistei de cultură și religie rurală “Arhanghelul “ din Birda. Ca
viață, a împlinit 10 ani de apariție neîntreruptă, fapt pentru care îi urăm “LA MULȚI ANI! “

Gheorghe Lungu,
Redactor-șef ,,Foaia Săcoșană”

22
 ,,Arhanghelul” la ceas aniversar

După cum am mai scris de nenumărate ori, în diferite publicații apărute în acest areal din
vestul țării, că în Banatul nostru istoric, după modesta mea părere, se află cele mai numeroase
publicații sătești din România, dar și din Voivodina unde se află mari comunități ale fraților noștri
români.
Desigur că abundența de ziare, reviste și cărți, s-a dezvoltat după Revoluția din 1989, dar
mai ales după ce au apărut mijloacele tehnice, electronice ce au facilitat editarea acestora. Însă nu
este deloc neglijabil faptul că la dezvoltarea presei rurale sin zona noastră, a contribuit înființarea
diferitelor asociații, a mânuitorilor de condeie. Așa cum am făcut și noi o mână de oameni –
publiciști din diferite sate bănățene din pusta Banatului și nu numai, în 10 aprilie 2008, când la
Muzeul Satului Bănățean din Timișoara am pus bazele Asociației Publiciștilor Presei Rurale din
Banatul istoric. Acesta a fost unul din momentele care a deschis calea colaborării dintre noi ce
reprezentăm publicațiile, pe care cu multă pasiune și aș spune cu un efort constant am contribuit la
editarea lor și apoi la difuzarea către colegii de breaslă și tuturor cititorilor din localitățile noastre,
dar și din spațiul european, iar unele chiar și în alte continente.
Despre presa rurală din Banat se pot scrie foarte multe date și constatări așa cum o face cu
mare acrivie, profesorul universitar dr. Ioan David în cele două volume: Presa românească din
Banat și Presă și cultură apărute în anul 2013 la Editura Universității din Oradea.
Fiind vorba de presa sătească mă rezum să vă amintesc că în anul 1990 la Beregsău Mare,
învățătorul Emeric Andreescu a editat pe cheltuiala personală publicația ,,Junimea”, cu caracter
cultural și era destinată ,,pentru cultivarea tinerimii sătești”. Iar în anul 1891 același învățător în
august, a scos o altă publicație intitulată ,,Săteanul”, de factură social-literară. Ambele gazete nu au
supraviețuit decât câteva luni, prima patru luni, iar a doua, cinci luni.
Revenind la Asociația Publiciștilor Presei Rurale din Banat, trebuie să recunosc că datorită
acesteia am avut privilegiul de a cunoaște oameni de vază ai culturii bănățene, de a lega prietenii și
colaborări cu majoritatea dintre ei. Încă de la începuturile asociației am constatat că printre aceștia
s-au aflat și se află, slujitori ai sfintelor altare, care cu cinste ei reprezintă de fapt presa religioasă
prin publicațiile pe care le-au inițiat de-a lungul vremii.
Aș aminti aici pe preoții Vasile Suciu, Valentin Bugariu, regretatul Gheorghe Doran, Horia
Țâru, Iliia Pavlovici-Pătruț, Dan Gîrjoabă, Cornel Juica (Voivodina), regretatul Molin Vichentie și
alții din localitățile care au aderat în asociația noastră. Știm că multe fețe bisericești din trecut dar și
din zilele noastre, referindu-mă desigur la cei amintiți și nu numai, au slujit nu doar cu cadelnița, ci
și cu pana. Și mai știm că preoții au fost și dascăli pentru copiii doritori să învețe carte, așa cum ne
mărturisea marele povestitor Ion Creangă, că în interiorul bisericii a învățat primele buchii (litere),
cât și învățăturile bisericești cu tainele creștinismului, dintre care cel mai de preț era ascultarea și
smerenia.
Este lăudabil că preoții noștri din Asociație au ctitorit reviste parohiale, așa cum sunt:
,,Arhanghelul”, ,,Lumină Lină”, ,,Anghelos”, ,,Sfeșnicul”, ,,Vatră Nouă”, ,,Iconostas”, ,,Candela
ortodoxă”, ,,Foaia Codrenilor”, ,,Familia” (Vladimirovaț), ,,Drum Nou” și altele. Din aceste
publicații, am cunoscut multe din preocupările distinșilor preoți, iar din altele care nu erau sub egida
parohiilor, mi-am îmbogățit cunoștințele, cu noutăți despre multe localități din Banatul nostru din
Voivodina, despre oamenii acelor locuri, despre istoria acestora și multe alte domenii, zugrăvite cu
multă pricepere și pasiune de condeierii satelor respective. Așa am descoperit pagini întregi din
domeniile culturii, obiceiuri și datini, despre învățământ, despre personalitățile comunităților, cât și
despre alte diverse teme.
În anii ce au trecut de la înființarea asociației publiciștilor din mediul rural, am participat cu
mult drag la aniversările unora dintre publicațiile din Banat și Voivodina, unde fiecare participant
și-a expus părerile legate de presa rurală, despre publicația aniversată, cât și schimburi de idei și…
de reviste.
Dar, ca orice om din această lume, recunosc că cel mai atașat și cu simpatie pentru o
23
anumită publicație, am avut-o, o am și voi avea-o pentru ,,Arhanghelul” a parohiei ortodoxe din
Birda, ctitorită de vrednicul și distinsul doctor Valentin Bugariu. Am fost și sunt încântat de
activitatea lui ca preot în comunitatea ortodoxă din localitatea Birda și filia Sângeorge, dar la
superlativ pot spune că este și un deosebit scriitor, publicist și istoric, ce îl situează în fruntea
scriitorilor teologi ai Mitropoliei Banatului. Aprecierea mea se bazează pe numărul mare de cărți
editate, dar și a ctitoririi celor două reviste: ,,Lumină lină” editată la parohia Colonia Gătaia, în
2005, unde era preot paroh și apoi din 2012, a revistei ,,Arhanghelul” a parohiei Birda și din 2013,
este editată de Asociația ,,Arhanghelul” din Birda.
După cum spunea părintele paroh, revista ,,își propune să răspândească învățătura
Mântuitorului Hristos, precum și alte informații culturale”.
De ani de zile, prin grija părintelui Bugariu primesc această revistă care o citesc cu nesaț,
datorită temelor captivante din paginile acesteia, teme diversificate, în funcție de sărbătorile
religioase, de sărbătorile religioase, de evenimentele ce au loc în comunitate, inclusiv din școală, la
care se adaugă temele istorice, personalități, cât și mesajele preotului către enoriașii parohiei etc.
De fapt, revista își păstrează rubricile neschimbate de la cel dintâi număr: Editorial, Valori
poetice, Restituiri, Urme din trecut, Cateheza, Popasuri omiletice, Bucurii editoriale, Cronica
parohială etc.
Desigur, că părintele paroh a avut și are mulți colaboratori de valoare, care pot susține
diversitatea acestor teme. I-aș aminti pe prof. univ. dr. Ioan Viorel Boldureanu, regretata prof. univ.
dr. Rodica Popescu, dr. Nina Ceranu, prof. Ioan Traia, dr. Florin Popovici, preot dr. Iliia Pavlovici-
Pătruț, prof. Iosif Marius Circa și alți colaboratori din Banat și Voivodina.
Însă, trebuie să recunoaștem că valoarea publicației ,,Arhanghelul” este dată de redactorul-
șef care nu este, nimeni altul decât părintele Valentin Bugariu, înzestrat cu har duhovnicesc, cât și
cu cel scriitoricesc. Dovadă avem zecile de cărți, izvorâte din sufletul și gândirea lui, care au
îmbogățit arealul creștinătății ortodoxe din Banat, cărți ce cu mult drag le-am citit, contribuindu-mi
la lărgirea orizonturilor mele din domeniul credinței, istoriei și nu numai.
Vorbind despre conținutul revistei, mi-a făcut plăcere să constat, că una dintre preocupările
principale ale părintelui paroh, este atașamentul față de copiii și elevii din Birda și împrejurimi.
Aproape că nu este număr al ,,Arhanghelului” din care să nu-l vedem pe preot în fotografie cu copiii
alături, dovadă că și cei mai mici enoriași s-au atașat de dumnealui.
Din multe numere ale revistei am aflat despre istoria parohiei Birda, despre preocuparea
parohului de a renova sfânta biserică, de-a crea amenajări ambientale, plăcute din jurul bisericii,
cimitirului și nu în ultimul rând a climatului prietenesc și frățietății dintre oameni. Aceleași
preocupări ale părintelui Bugariu le vom găsi și în cazul filiei Sângeorge, cu hramul Sfinților
Arhangheli Mihail și Gavriil care întregește parohia.
Acum, când prodigioasa revistă ,,Arhanghelul” a împlinit zece ani, adresez sincere felicitări
și, celor care se străduiesc ca ea să apară trimestrial și în mod special parohului doctor Valentin
Bugariu, un demn slujitor al bisericii ortodoxe române din Birda, cel ce cu demnitate și credință
nestrămutată îmbracă și poară odăjdiile bisericești făcând cinste Ortodoxiei din Banat și nu numai.
Fie ca bunul Dumnezeu să-i dea multă sănătate, putere de muncă, succese în tot ce face,
dorindu-i totodată ca revista ,,Arhanghelul” să dăinuie peste ani cât mai mulți.

Ghiță Blejușcă,
Secretar al Asociației Publiciștilor Presei Rurale
din Banat

24
 Revista „Arhanghelul” – un deceniu de misiune în lumea satului bănățean

După cum fiecare carte pe care o deschidem ne descoperă o lume aparte, la fel și publicația
„Arhanghelul”, coordonată de către părintele Valentin Bugariu, ne invită de mai bine de 10 ani să
descoperim lumea satului bănățean. În paginile acesteia regăsim aspecte importante din cultura
rurală, prezentate de către teologi, scriitori, poeți, profesori, istorici și iubitori ai lumii satului
românesc.
Revista surprinde personalitățile culturale și teologice care și-au lăsat amprenta asupra
satului, așa cum a fost el în trecut și cum îl putem vedea și azi; oameni înzestrați de bunul
Dumnezeu cu dragostea de neam și țară. Aspectul moral este unul ales și dă dovadă despre buna
cuviință a omului, apropiat de viața bisericii de la sat. Chiar dacă azi, omul de la sat lucrează la
oraș, el vine și se odihnește acasă, în lumea copilăriei satului; duminica se merge la sfânta biserică
pentru a-I da slavă Domnului Hristos. Chiar dacă nu mai este lumea de altădată, părintele crede încă
în valorile pe care satul le-a dat de-a lungul timpului.
Prin articolele sale, publicația analizează și cartografiază situația satului românesc bănățean,
reușind, prin sutele de pagini, să sintetizeze eforturile autorului de a reuni printre rânduri vatra
satului, cu istoria, cu poezia, cu viața bisericească și cu tradițiile și obiceiurile autentice, o literatură
frumoasă și cuminte și care dă mărturie despre viața satului așa cum este el. Și, mai mult, părintele
Valentin Bugariu, coordonatorul revistei, prin perseverența de care a dat dovadă în tot acest timp,
face și o prognoză despre ceea ce va fi lumea satului într-un viitor apropiat.
De aceea osteneala părintelui de la Birda este una bună, cu viziune, care își găsește vocația
în slujirea semenului care îl caută pe Dumnezeu aici, la sat. „Veșnicia s-a născut la sat”, spunea
poetul Lucian Blaga, iar revista „Arhanghelul” întărește această afirmație prin nobilul său scop:
descoperirea lui Dumnezeu în inimile oamenilor din parohie.
La acest ceas aniversar, îi dorim părintelui redactor spor în ceea ce face în continuare, bine
știind că tot cel care sădește cuvântul lui Dumnezeu în inima oamenilor va avea răsplată în veșnicie.

Pr. Marius Mircia

Redactor Radio ,,Învierea”

25
 Repere monografice

Fără doar și poate apariția unei reviste în mediul rural reprezintă un moment de sărbătoare,
menținerea ritmicității apariției acestei este o izbândă. Personal, de când mă știu am fost fascinat de
miracolul scriiturii în general. Așa cum nota un istoric al presei, ziarul sau revista reprezintă un
izvor de informare și formare continuă care la bază puterea cuvântului scris față de cel rostit prin
viu grai.
Revista de cultură și religie rurală ,,Arhanghelul” și-a avut un înaintaș într-o altă inițiativă
într-o parohie vecină, Colonia Gătaia, unde timp de 7 ani a apărut o publicație trimestrială în 8
pagini intitulată ,,Lumină lină” (2005-2011). Aceasta s-a bucurat de o apreciere ce a trecut de
granițele localității, ale provinciei fiind menționată în lucrări de specialitate recente1. Despre
misiunea realizată de această publicație parohială, Preasfințitul Părinte dr. Lucian Mic, episcopul
Caransebeșului nota: ,,… o scriere bisericească de mare valoare prin conținut și perseverență. În
paginile revistei sunt întâlnite articole cu conținut duhovnicesc, restituiri ale istoriei locale, aspecte
din viața catehetică a parohiei, întreprinderi culturale de mare valoare. Misiunea pe care o
împlinește această revistă în rândul credincioșilor, se înscrie pe linia de promovare a valorilor
creștine autentice, și în tonul întregii prese bisericești, luptă pentru înlăturarea ideilor ce duc la
dezrădăcinare identitară și confesională”2.
Există deci o tradiție în ceea ce privește misiunea prin presă în cele două parohii din
Protopopiatul Deta. Revista parohială așa cum a fost ea concepută atât în varianta on-line
(http://parohiaortodoxabirda.blogspot.ro/), dar și în cea scrisă a încercat în câteva rubrici
permanente: ,,Editorial”, ,,Urme din trecut”, ,,Restituiri”, ,,Semne” să aducă în casele credincioșilor
informații despre celebrarea Anului Omagial al Patriarhiei, activități desfășurate în Parohie, note de
jurnal, biobibliografii a unor slujitori ai Bisericii fapte și modele demne de urmat într-o lume
bombardată de ispita egoismului, a libertinajului sau a altor patimi ale lumii de azi. Acestor rubrici
li s-au alăturat, alte câteva cultural-religioase: ,,Valori poetice”, ,,Tinere condeie”, ,,Bucurii
editoriale” și o ,,Cronică parohială” care sintetizează principalele activități din fiecare trimestru al
anului. Au fost și câteva rubrici pasagere: ,,In Honorem”, ,,In Memoriam” etc.
Revista a apărut la Birda din ianuarie 2012, trimestrial, în opt pagini. Publicația a obținut
recunoașterea (ISSN-ul) Bibliotecii Naționale a României. Ca tiraj în anii 2012 și 2013 au apărut în
200 de exemplare, iar din 2014 până astăzi în 100 de exemplare 3. La revistă s-a adăugat în fiecare
an un calendar creștin-ortodox de buzunar, un pliant omagial sau comemorativ, carte poștală,
iconițe etc. Din 2015 a apărut ,,Colecția Arhanghelul” care și-a propus tipărirea anuală a unui volum
care va însoți revista. Până acum au apărut cinci volume: Sfântul Iosif cel Nou, ocrotitorul
Banatului, 2016, 119 p, și Pictorul Filip Matei. Întregiri biografice și artistice, 2017, 95 p., G. I.
Tohăneanu, Ciudata viață a cuvintelor, 2018, vol. I – 303 p.; vol. II – 286 p.; vol. III -300 p.,
apărute la Editura Tiparnița, din Arad.
Publicația ,,Arhanghelul” a apărut în primii doi ani (2012 și 2013, mai precis până la nr. 3-4)
sub patronajul Parohiei Ortodoxe Birda, iar de acum și până astăzi este editată de Asociația
Culturală ,,Arhanghelul” din Birda.
Editorialul primului număr (nr. 1 ̸ 2012, p. 1) își propune drept crez: ,,Revista noastră își va
propune să propovăduiască învățătura Mântuitorului Hristos, precum și alte informații culturale.
Crezul nostru este de a da credincioșilor noștri din parohia Birda o revistă parohială, de interes
religios și cultural, lipsită de orice caracter politic de partid, ferindu-ne de orice certuri politice și
confesionale și având în vedere doar cultivarea și formarea cercului de cititori”.
Revista a apărut până astăzi la Editura Solness din Timișoara, în cadrul tipografiei proprii

1
Marian Petcu (coord.), Istoria Jurnalismului din România în date. Enciclopedie cronologică, Editura Polirom, Iași,
2012, p. 1041.
2
Valentin Bugariu, Parohia Ortodoxă Colonia Gătaia. Istorie, misiune și viață creștină, Editura Sitech, Craiova, 2011,
p. 62-63.
3
Valentin Bugariu, Biserică și Presă în Banat, Editura Sitech, Craiova, 2015, p. 121.
26
URC. XEDOX conduse de doamna Carmen Uibar. De culegerea materialelor, machetare și
tehnoredactare se ocupă preotul Valentin Bugariu.
Revista a fost apreciată în cadrul Concursului de Reviste Școlare și Parohiale, organizat de
Inspectoratul Școlar Județean și Arhiepiscopia Timișoarei, în anii 2013 și 2014, a obținut Premiul I,
la secțiunea foi religioase. Ierarhul locului a găsit cuvinte de apreciere la adresa ei: ,,Cinstite
Părinte. Confirm primirea ultimului număr al publicației ‹‹Arhanghelul››. Apreciez strădania ce o
depuneți pentru apariția grafică în condiții excepționale a acestei reviste și totodată mulțumesc
pentru paginile pe care mi le-ați dedicat. Atotputernicul Dumnezeu să vă binecuvinteze. †
Mitropolit Nicolae”4. Aproape fiecare număr a fost popularizat prin intermediul a două publicații
bisericești din Timișoara: revista eparhială ,,Învierea”, ,,Ziarul Lumina. Ediția de Banat” dar și prin
intermediul presei rurale din Banat: ,,Vatră nouă” (Giarmata Vii), ,,Vatra satului” (Ferendia),
,,Suflet nou” (Comloșu Mare), ,,Sfeșnicul” (Mașloc) și ,,Anghelos” (Sânmihaiu Român).
Redacția este compusă din: prof. univ. dr. Rodica Popescu 5, lingvist; prof. univ. dr. Ioan
Viorel Boldureanu, etnolog, prof. Ioan Traia, muzeograf, pr. dr. Iliia Pavlovici Pătruț, teolog. Din
2016, nr. 3 (19) a intrat în Colegiul de Redacție dr. Nina Ceranu, scriitor. Cu începere cu nr. 3 (28)
ni s-a alăturat dr. Florin-Cirneliu Popovici. Redactor-șef: pr. dr. Valentin Bugariu, parohul Bisericii
,,Nașterea Maicii Domnului” din Birda.
Revista ,,Arhanghelul” este afiliată Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat. În
această calitate a organizat prin redactorii ei, ,,Forumul publiciștilor din presa rurală bănățeană.
Ediția a IV-a” la Birda în 2014. Manifestarea a fost compusă din: Te-Deum, lansări de carte, un
simpozion științific închinat Sfinților Martiri Brâncoveni și o agapă.
Forumul publiciștilor bănățeni a avut loc în ziua cinstirii Sfântului Antim Ivireanul, prin
oficierea slujbei Tedeumului de mulțumire de către P. On. Părinte Ioan Prisăcean, protopopul Detei
și P. C. Părinte Valentin Bugariu, parohul locului. După momentul de rugăciune au urmat două
lansări de carte: cea a prof. Ion Murariu, Martor la Revoluție, Editura Marineasa, Timișoara, 2014 și
cea a părintelui Valentin Bugariu, Istorie și semn religios, Editura Sitech, Craiova, 2014. Despre
cele două volume au vorbit conf. univ. dr. Mirela Borchin, prof. Octavian Gruița, prof. Iosif Marius
Circa, apoi autorii. Tot la biserică au fost expuse 22 de publicații rurale existente în biblioteca
parohială din Birda.
Al doilea moment a fost Simpozionul științific închinat ,,Sfinților Martiri Brâncoveni”.
Simpozionul a fost găzduit în incinta Școlii Gimnaziale din localitate. Lucrările au debutat prin
prezentarea făcută de doamna dr. Nina Ceranu Editurii Eubeea din Timișoara.
Sub conducerea prof. Ioan Traia, președintele Asociației Publiciștilor Presei Rurale din
Banat au urmat șirul comunicărilor. Au prezentat comunicări P. C. Părinte Cristian Tomescu de la
parohia Comloșu Mare, ,,Aspecte duhovnicești ale jertfei Sfinților Martiri Brâncoveni”; prof.
Gheorghe Lungu, ,,Urme ale lui Constantin Brâncoveanu în cronica lui Radu Greceanu”, prof. Ion
Murariu, ,,Domnia Brâncovenilor în eposul și în teatrul popular românesc”, prof. Ioan Traia,
,,Blazonul de pe turnul Mănăstirii Hodoș-Bodrog și P. C. Părinte Valentin Bugariu, ,,Tiparul și
cartea bisericească în vremea lui Constantin Vodă Brâncoveanu”.
Au fost donate din partea Editurii Eubeea, a poetului Vasile Barbu din Uzdin și a Parohiei
Birda mai multe volume și reviste Bibliotecii Comunei Birda6.
Al doilea Forum al publiciștilor bănățeni organizat la Birda a avut loc în 30 august 2019, în
biserica parohială cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului”. Întâlnirea a debutat cu un moment de
rugăciune oficiat de P. On. Părinte Ioan Prisăcean, protopopul Detei.
Cuvântul de bun venit a fost rostit de prof. Ioan Traia, președintele Asociației Publiciștilor
Presei Rurale din Banat, iar preotul Valentin Bugariu a amintit faptul că biserica parohială din Birda
și cea filială din Sângeorge oferă credincioșilor și pelerinilor pe lângă activitățile religioase curente

4
Valentin Bugariu, ,,Două reviste religioase rurale din Banatul timișan”, în vol. Doru Sinaci, Emil Arbonie (coord.),
Administrație românească arădeană. Studii și comunicări din Banat-Crișana, vol. IX, Editura Vasile Goldiș. University
Press, Arad, 2014, p. 421.
5
Membru în Colegiul de Redacție între 2012-2016.
6
Ioan Traia, Asociația Publiciștilor Presei Rurale din Banat, Editura Eurostampa, Timișoara, 2018, p. 23-24.
27
și activități culturale concretizate în lansări de carte, concerte de muzică bisericească și
instrumentală, dar și revista și cultură și religie rurală ,,Arhanghelul”, diverse aniversări și
comemorări.
În prima parte a Forumului au fost lansate șase volume de istorie, lingvistică și misiune
creștină. Au vorbit despre aceste volume preoți, profesori și muzeografi din cadrul Asociației. Șirul
vorbitorilor a fost deschis de preotul Valentin Bugariu care a prezentat cartea Istoria Bisericilor
ortodoxe din Almăj, Editura Hoffman, Caracal, 2019, 561 p.. Volumul a fost iscălit de prof.
Gheorghe Rancu-Bodrog oferă cititorului o priveliște completă asupra fenomenului religios din
Almăj.
Prof. Iosif Marius Circa a prezentat cartea în trei volume, Ciudata viață a cuvintelor7, o
ediție postumă a articolelor prof. univ. dr. G. I. Tohăneanu. Apărută la Editura Tiparnița din Arad,
2018, în Colecția ,,Arhanghelul” de pe lângă revista omonimă, la împlinirea a 10 ani de când
îndrăgitul dascăl, lingvistul și stilisticianul G. I. Tohăneanu a trecut pragul acestei vieți.
Prof. Gheorghe Rancu-Bodrog a vorbit despre o carte îngrijită, Petre Ugliș Delapecica,
Jurnal de război, Editura Hoffman, 2018. Jurnalul a fost mereu completat pe perioada a douăzeci de
ani (1954-1974) de către combatantul de pe front.
Muzeograful Ioan Traia a prezentat volumul Din pridvorul credinței. Studii, note și
însemnări parohiale, Editura Hoffman, Caracal, 2019, 294 p. al preotului Valentin Bugariu.
În partea a doua a Forumului au fost premiați patru jurnaliști din Asociație: Prof. Octavian
Gruița (Giroc), Prof. Iosif Marius Circa (Deta), Prof. Gheorghe Lungu (Sacoșu Mare) și Iancu
Murărescu (Sărcia, Serbia).
La finalul lucrărilor Forumului prof. univ. dr. Ioan Viorel Boldureanu a susținut prelegerea
,,Cultura etnografică bănățeană” socotită cea mai ,,densă” din întreg spațiul etnografic românesc8.
Aceste două întâlniri ale publiciștilor bănățeni au fost susținute de alte două manifestări
culturale de astă dată locale: sărbătorirea împlinirii a 5 ani de apariție neîntreruptă a revistei
,,Arhanghelul” în 2017 și sărbătorirea a zece ani de apariție neîntreruptă prin susținerea unui
Colocviu intitulat ,,Credință. Educație. Tradiție”, programul revistei ,,Arhanghelul”.
Prima manifestare s-a desfășurat în 9 iunie 2017 prin oficierea unui Tedeum de mulțumire
de un sobor de preoți sub protia P. On. Părinte Ioan Prisăcean, protopopul Detei și lansarea cărții
,,Arhanghelul” din Birda. 5 ani în slujba comunității parohiale, Editura Sitech, Craiova, 2017, 205 p..
Cu acest prilej a fost prezentat volumul tipărit pentru acest prilej sărbătoresc de către P. On. Părinte
lect. univ. dr. Marius Florescu (Timișoara), P. On. Părinte lect. univ. dr. Daniel Alic (Caransebeș),
bibliotecar Gabriela Șerban (Bocșa) și părintele Valentin Bugariu, coordonatorul volumului.
Părintele Marius Florescu, redactorul revistei eparhiale ,,Învierea” a subliniat faptul deloc
nesemnificativ și anume că revista ,,Arhanghelul” este o constantă prin ritmicitate și mesaj în
publicistica bisericească bănățeană, iar părintele Daniel Alic a remarcat faptul că revista cinstită
astăzi împletește deopotrivă o misiune culturală și duhovnicească oferind comunității parohiale din
Birda răspuns la problemele specifice locului, dar și răspunsuri generale despre viețuirea creștină9.
A doua manifestare a reprezentat-o lucrările Colocviului ,,Credință. Educație. Tradiție”,
organizată ca formă de cinstire a împlinirii a 10 ani de la apariția primului număr al revistei ,,Arhanghelul”.
După oficierea Tedeumului de mulțumire de către un sobor alcătuit de P. C. Părinți Vasile
Suciu (Giarmata Vii), Iliia Pavlovici-Pătruț (Mașloc) și Valentin Bugariu, parohul locului. Părintele
Valentin Bugariu a expus însemnătatea acestui an pentru comunitatea euharistică din Birda și
Sângeorge și a evidențiat lucrările de anvergură la acoperișul turnului clopotniță.
Întâlnirea culturală de la Birda este o formă de cinstire a Bisericii locale. În ,,Argument”-ul
cărții Credință. Educație. Tradiție, Editura Eurobit, Timișoara, 2021 este consemnat acest lucru:
,,La sărbătorirea acestui eveniment al făuririi bisericii noastre parohiale se înscrie și acest volum în
care autorii au devenit cinstitori ai acestui locaș, unii colaboratori apropiați, alții mai îndepărtați
fizic dar nu și sufletește” (p. 9).

7
Iosif Marius Circa, Cugetări foarte târzii, Editura Sitech, Craiova, 2022, p. 137-143.
8
Valentin Bugariu, ,,Forumul publiciștilor bănățeni în parohia Birda”, în ,,Arhanghelul”, nr. 1 (33) / 2020, p. 11-12.
9
Valentin Bugariu, ,,‹‹Arhanghelul›› - 5 ani în slujba comunității parohiale”, în ,,Arhanghelul”, nr. 1 (25) / 2018, p. 8.
28
 La această întâlnire au fost lansate patru noi volume: Credință. Educație. Tradiție, Editura
Eurobit, Timișoara, 2021, 353 p. (coordonator: Pr. Dr. Valentin Bugariu); Bucură-te Cântec Viu!
Antologie de poezie religioasă, Editura Kult, Drobeta-Turnu Severin, 2021, 403 p. (Ediție îngrijită
de Carmen Bulzan și Vasile Suciu); Biserica Ortodoxă din Voislova, Editura David Press Print,
Timișoara, 2018, 787 p. (autor: Petru Opruț) și Zgomotoasele tăceri, Editura Hoffman, Caracal,
2021, 105 p. (autor: Alina Adriana Stăvărache).
Șirul celor care au prezentat cărțile a fost deschis de prof. Iosif Marius Circa, care a vorbit
despre volumul Credință. Educație. Tradiție10. Vorbitorul i-a îmbiat pe cei prezenți la lectură
dezvăluind din cuprinsul cărții: ,,Volumul, proaspăt scos de sub tipar de Editura Eurobit din
Timișoara, se întinde pe 353 de pagini și este structurat în trei părți, conform titlului. Prima,
Credința cuprinde 13 comunicări, a doua Educația, are 12, iar a treia, Tradiția, ne oferă alte 11
prezentări tematice”11.
Între revista parohiei Birda și alte publicații din Banat s-au statornicit relații de prietenie:
,,Almăjul” (Șopotu Vechi), ,,Anghelos” (Sânmihaiu Român), ,,Bocșa Culturală”, ,,Cenăzeanul”
(Cenad), ,,Familia” (Petrovasâla), ,,Foaia Săcălazului” (Săcălaz), ,,Foaia Săcoșană” (Sacoșu Mare),
,,Glasul Voislovei” (Voislova), ,,Iconostas” (Giroc), ,,Lumina Giroceană” (Giroc), ,,Morisena”
(Cenad), ,,Opinia” (Săcălaz), ,,Sărcia” (Sărcia), ,,Sfeșnicul” (Mașloc), ,,Suflet nou” (Comloșu
Mare), ,,Vatra satului” (Ferendia), ,,Vatră nouă” (Giarmata Vii).

-EDITORIALE-

„Glasul Arhanghelului”, an I, nr. 1, 2012, p. 1. (autor: Redacția)

,,Anul Omagial al Tainei Sfântului Maslu și al îngrijirii bolnavilor”, an I, nr. 2, 2012, p. 1; 6.
(autor: Valentin Bugariu).
,,Nașterea Maicii Domnului”, an I, nr. 3, 2012, p. 1; 6. (V. B).
,,Scrisoare pastorală la Nașterea Domnului”, an I, nr. 4, 2012, nr. 1; 6. (V. B).
,,Anul Comemorativ al Sfinților Împărați Constantin și Elena”, an II, nr. 1 (5), 2013, p. 1; 6.
(V. B).
,,In memoriam Anghel Dumbrăveanu (1933-2013)”, an II, nr. 2 (6), 2013, p. 1. (V. B).
,,Educația altfel”, an II, nr. 3-4 (7-8), 2013, p. 1. (V. B).
,,Proiectul ‹‹Sfânta Euharistie – lumina vieții creștine. Concurs Național de proiecte
duhovnicești›› în parohia Birda, an III, nr. 1 (9), 2014, p. 1; 7. (V. B).
,,Anul Omagial euharistic (I): Sfânta Taină a Spovedaniei”, an III, nr. 2 (10), 2014, p. 1; 7. (V. B.).
,,Anul Omagial euharistic (II): Sfânta Taină a Împărtășaniei”, an III, nr. 3 (11), 2014, p. 1; 7.
(V. B).
,,Părintele Mitropolit Nicolae a plecat la Domnul!”, an III, nr. 4 (12), 2014, p. 1; 6. (V. B).
,,Obișnuitul Mitropolit al ‹‹Timișorii››, an IV, nr. 1 (10), 2015, p. 1. (V. B).
,,Tohăneanu ՚90”, an IV, nr. 2 (11), 2015, p. 1; 7. (V. B).
,,Hramul nostru”, an IV, nr. 3 (15), 2015, p. 1; 7. (V. B).
,,Missio Dei”, an IV, nr. 4 (16), 2015, p. 1; 7. (V. B).
,,Raport de activitate al Parohiei Birda pe anul 2015”, an V, nr. 1 (17), 2016, p. 1; 7, 8. (V. B).
,,Teologie și astronomie” , an V, nr. 2 (18), 2016, p. 1; 7. (autor: Marius Florescu).
,,Sfânta Maria Mică – Nașterea Maicii Domnului”, an V, nr. 3 (19), 2016, p. 1; 6. (autor:
Nina Ceranu).
,,Nașterea Domnului – bucurie și speranță”, an V, nr. 4 (20), 2016, p. 1; 4; 5. (autor: Silviu
Ferciug).

10
Iosif Marius Circa, Cugetări foarte târzii, Editura Sitech, Craiova, 2022, p. 153-159.
11
Valentin Bugariu, ,,Lansare de carte la Birda”, în http://parohiaortodoxabirda.blogspot.com/2021/10/lansare-de-carte-
la-birda.html, accesat 28. 06. 2022.
29
 ,,Raport de activitate al Parohiei Birda pe anul 2016”, an VI, nr. 1(21), 2017, p. 1; 6-7
(nesemnat).
,,«Arhanghelul» la 5 ani”, an VI, nr. 2 (22), 2017, p. 1; 6 (V. B).
,,Pictorul Filip Matei și biserica de la Birda”, an VI, nr. 3 (23), 2017, p. 1; 6 (V. B).
,,Comemorarea Prof. Ion Murariu la Giroc”, an VI, nr. 4 (24), 2017, p. 1; 4 (V. B).
,,Raport de activitate al Parohiei Birda pe anul 2017”, an VII, nr. 1 (25), 2018, p. 1-4 (V. B).
,,Valori creștine în educație”, an VII, nr. 2 (26), 2018, p. 1; 6 (Marian Ovidiu Sarchiz).
,,1 Decembrie 1918. Prezențe clericale bănățene la Alba Iulia”, an VII, nr. 3 (27), 2018, p. 1;
5-6 (Daniel Alic).
,,1 Decembrie 1918. Prezențe clericale bănățene la Alba Iulia (II)”, an VII, nr. 4 (28), 2018,
p. 1; 5-6 (Daniel Alic).
,,Raport de activitate al Parohiei Birda pe anul 2018”, an VIII, nr. 1 (29), 2019, p. 1; 6 (V.
B).
,,Satul lui Eminescu”, an VIII, nr. 2 (30), 2019, p. 1; 6-7 (V. B).
,,Centenarul Unirii Banatului cu România”, an VIII, nr. 3 (31), 2019, p. 1; 7 (V. B).
,,Anul comemorativ al Patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor
de cărți bisericești”, an VIII, nr. 4 (32), 2019, p. 1-4 (V. B).
,,Raport de activitate al Parohiei Birda pe 2019”, an IX, nr. 1 (33), 2020, p. 1-2; 6 (V. B).
,,Misiune din vremea pandemiei”, an IX, nr. 2 (34), 2020, p. p. 1-2 (V. B).
,,Zi de sărbătoare în parohia Berecuța”, an IX, nr. 3 (35), 2020, p. 1 (V. B).
,,Ioan Alexandru la 20 de ani de la înveșnicire”, an IX, nr. 4 (36), 2020, p. 1; 5 (V. B).
,,Ioan Alexandru la 20 de ani de la înveșnire”, an X, nr. 1 (37), 2021, p. 1; 5 (V. B).
,,Zi de sărbătoare în parohia Birda”, an X, nr. 2 (38), 2021, p. 1-2 (V. B).
,,Coronavirusul cel de toate zilele”, an X, nr. 3 (39), 2021, p. 1-2 (V. B).
,,«Arhanghelul» - 40”, an X, nr. 4 (40), 2021, p. 1-4 (V. B).

-VALORI POETICE-

,,Adorația magilor” (autor: Anghel Dumbrăveanu), ,,Satu meu”; ,,Rachiul” (Dimitrie Acea),
an I, nr. 1, 2012, p. 3.
,,Așteptare”; ,,Mișcare stelară”, (Anghel Dumbrăveanu); ,,Prân livedzâli d-acas”; ,,Roșia”
(Dimitrie Acea), an I, nr. 2, 2012, p. 2.
,,Apă și lut”; ,,Elemente” (Anghel Dumbrăveanu); ,,S-avem pita noastră”; ,,Dacă nu era
lumină”, (Dimiytrie Acea), an I, nr. 3, 2012, p. 2.
,,La mare” (Alin Dirina), an I, nr. 4, 2012, p. 2.
,,În satul meu din Banat” (Dimitrie Acea); ,,Mișcare stelară” (Anghel Dumbrăveanu);
,,Salutări din Grecia”, (Alin Dirina), an II, nr. 1 (5), 2013, p. 2.
,,Nu-i pră lume”; ,,Dacă-n sat…”; ,,Țară” (Dimitrie Acea), an II, nr. 2 (6), 2013, p. 2.
Versuri (autor: Nina Ceranu); ,,Nu-s făcut să fiu hoț”; ,,Rachiul”, (Dimitrie Acea), an II, nr.
3-4 (7-8), 2013, p. 2.
Versuri (Nina Ceranu) și (Dimitrie Acea) și Liliana Stanca, an III, nr. 1 (9), 2014, p. 2.
Versuri (Nina Ceranu); ,,Năpoi în copilărie”; ,,Rachiul”, (Dimitrie Acea), an III, nr. 2 (10),
2014, p. 2.
Versuri (Nina Ceranu și Liliana Stanca); ,,Până unde, până când?...” (Dimitrie Acea), an III,
nr. 3 (11), 2014, p. 2.
,,Să nu pot”; ,,Doar numele Tău Sfânt”, (Lucian Ovidiu Pop), an III, nr. 4 (12), 2014, p. 2.
,,Fiecare zi”, (Lucian Ovidiu Pop), an IV, nr. 1 (13), 2015, p. 2.
,,Ce mult m-ai iubit” (Lucian Ovidiu Pop); ,,Mulțumire” (Goanță Florența Teodora), an IV,
nr. 2 (14), 2015, p. 2.

30
 -RESTITUIRI-

,,Biserica Ortodoxă din Șipet. Date monografice”, an I, nr. 1, 2012, p. 4 (Oliviu Crișan).
,,Preotul Ioan Ionescu. Profil biografic”, an I, nr. 2, 2012, p. 3 (Petru Gărău).
,,Personalități șipețene”, an I, nr. 2, 2012, p. 3; 4 (Oliviu Crișan).
,,Iuliu Ionescu – un demn fiu al satului Birda (1888-1963), an I, nr. 3, 2012, p. 3 (Ioan Traia).
,,Activități culturale”, an I, nr. 3, p. 3; 6 (Oliviu Crișan).
,,Vestigii arheologice din Egipt. O arheologie ‹‹în mișcare››, an I, nr. 4, 2012, p. 3
(Sebastian Andrei Petrescu).
,,Preotul Petru Bohariu (1888-1943)”, an II, nr. 1 (5), 2013, p. 3 (Octavian Gruița).
,,Din amintirile unui ‹‹colonist›› din Gătaia (VI)”, an II, nr. 2 (6), 2013, p. 3 (Iosif Marius
Circa).
,,Din amintirile unui ‹‹colonist›› din Gătaia (VII)”, an II, nr. 3-4 (7-8), 2013, p. 3 (Iosif
Marius Circa).
,,Din amintirile unui ‹‹colonist›› din Gătaia (VIII)”, an III, nr. 1 (9), 2014, p. 3 (Iosif Marius
Circa).
,,Din amintirile unui ‹‹colonist›› din Gătaia (IX)”, an III, nr. 2 (10), 2014, p. 3 (Iosif Marius
Circa).
,,Din amintirile unui ‹‹colonist›› din Gătaia (X)”, an III, nr. 3 (11), 2014, p. 3 (Iosif Marius
Circa).
,,Din amintirile unui ‹‹colonist›› din Gătaia (XI)”, an III, nr. 4 (12), 2014, p. 4 (Iosif Marius
Circa)
,,Din amintirile unui ‹‹colonist›› din Gătaia (XII)”, an IV, nr. 1 (13), 2015, p. 3 (Iosif Marius
Circa).
,,Te-ai născut Iisuse” (poezie), an IV, nr. 1 (13), 2015, p. 3. (Florența Goanță).
,,Portretul unui mitropolit uitat: Lăzărescu Vasile (1894-1969). Dr. în Teologie, mitropolit al
Banatului (1947-1961)”, an IV, nr. 2 (14), 2015, p. 3 (Mirela Ioana Borchin).
,,Portretul unui mitropolit uitat: Lăzărescu Vasile (1894-1969). Dr. în Teologie, mitropolit al
Banatului (II)”, an IV, nr. 3 (15), 2015, p. 3 (Mirela Ioana Borchin).
,,Portretul unui mitropolit uitat: Lăzărescu Vasile (1894-1969). Dr. în Teologie, mitropolit al
Banatului (III)”, an IV, nr. 4 (16), 2015, p. 3 (Mirela Ioana Borchin).
,,Portretul unui mitropolit uitat: Lăzărescu Vasile (1894-1969). Dr. în Teologie, mitropolit al
Banatului (III)”, an V, nr. 1 (17), 2016, p. 3 (Mirela Ioana Borchin).
,,Portretul unui mitropolit uitat: Lăzărescu Vasile (1894-1969). Dr. în Teologie, mitropolit al
Banatului (IV)”, an V, nr. 2 (18), 2016, p. 3 (Mirela Ioana Borchin) .
,,Portretul unui mitropolit uitat: Lăzărescu Vasile (1894-1969). Dr. în Teologie, mitropolit al
Banatului (V)”, an V, nr. 3 (19), 2016, p. 3 (Mirela Ioana Borchin) .
,,Amintirile istorice ale mănăstirilor din sudul Ungariei (autor: Szentkláray Jenö), an V, nr. 4
(20), 2016, p. 3. (trad. Hilde Germer).
,,In honorem magistri G. I. Tohăneanu”, an VI, nr. 1 (21), 2017, p. 3 (Mirela Ioana
Dorcescu).
,,In honorem magistri G. I. Tohăneanu”, an VI, nr. 2 (22), 2017, p. 3 (Mirela Ioana
Dorcescu).
,,In nonorem magistri G. I. Tohăneanu”, an VI, nr. 3 (23), 2017, p. 3 (Mirela Ioana
Dorcescu).
,,In honorem magistri G. I. Tohăneanu”, an VI, nr. 4 (24), 2017, p. 3 (Mirela Ioana
Dorcescu).
,,In honorem magistri G. I. Tohăneanu”, an VII, nr. 1 (25), 2018, p. 5 (Mirela Ioana
Dorcescu).
,,In honorem magistri G. I. Tohăneanu”, an VII, nr. 2 (26), 2018, p. 3 (Mirela Ioana
Dorcescu).
31
 ,,Din amintirile unui colonist din Gătaia (IX)”, an VIII, nr. 2 (30), 2019, p. 5 (Iosif Marius
Circa).
,,Din amintirile unui colonist din Gătaia (IX)”, an VIII, nr. 4 (32), 2019, p. 8 (Iosif Marius
Circa).
,,Din amintirile unui colonist din Gătaia (IX)”, an IX, nr. 1 (33), 2020, p. 5 (Iosif Marius
Circa).
,,Povestea eroului necunoscut”, an IX, nr. 2 (34), 2020, p. 5 (Octavian Gruița).
,,Din amintirile unui colonist din Gătaia (X)”, an IX, nr. 3 (35), 2020, p. 3 (Iosif Marius
Circa).
,,Din amintirile unui colonist din Gătaia (X)”, an IX, nr. 4 (36), 2020, p. 7-8 (Iosif Marius Circa).
,,Din impresiile lui detean, aflat temporar la Timișoara”, an X, nr. 1 (37), 2021, p. 3; 9 (Iosif
Marius Circa).
,,Din impresiile unui detean, aflat temporar la Timișoara”, an X, nr. 2 (38), 2021, p. 4-5
(Iosif Marius Circa).
,,Descoperiri arheologice în comuna Birda”, an X, nr. 2 (38), 2021, p. 5; 12 (Adriana Horje).
,,Din amintirile unui colonist din Gătaia”, an X, nr. 3 (39), 2021, p. 4 (Iosif Marius Circa).
,,Din amintirile unui colonist din Gătaia”, an X, nr. 4 (40), 2021, p. 7 (Iosif Marius Circa).

-URME DIN TRECUT-

,,Din trecutul comunei Birda”, an I, nr. 1, 2012, p. 5 (Bogdan Enășel).

,,Din trecutul satului Sângeorge”, an I, nr. 2, 2012, p. 4 (Bogdan Enășel).
,,Viața economică în zona Gătaia”, an I, nr. 3, 2012, p. 4 (Bogdan Enășel).
,,Structura socială în zona Gătaia”, an I, nr. 4, 2012, p. 3; 6 (Bogdan Enășel).
,,Date istorice privind Parohia Ortodoxă Urseni în secolul al XVIII-lea și al XIX-lea”, an II,
2013, nr. 1 (5), p. 4 (Bogdan Flavius Tămaș).
,,Democrația parlamentară confesională a românilor din Austro-Ungaria în perioada 1867-
1918 versus Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 și legislația interbelică a Statului Național
Unitar”, an II, nr. 2 (6), p. 4 (Lucian Pavel Măgărin; Odor Dionisos Măgărin).
,,Democrația parlamentară confesională a românilor din Austro-Ungaria în perioada 1867-
1918 versus Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 și legislația interbelică a Statului Național Unitar,
II”, an II, nr. 3-4 (7-8), p. 4 (Lucian Pavel Măgărin; Odor Dionisos Măgărin).
,,Democrația parlamentară confesională a românilor din Austro-Ungaria în perioada 1867-
1918 versus Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 și legislația interbelică a Statului Național
Unitar”, III, an III, nr. 1 (9), 2014, p. 4 (Lucian Pavel Măgărin; Odor Dionisos Măgărin).
,,Democrația parlamentară confesională a românilor din Austro-Ungaria în perioada 1867-
1918 versus Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 și legislația interbelică a Statului Național
Unitar”, IV, an III, nr. 2 (10), 2014, p. 4 (Lucian Pavel Măgărin; Odor Dionisos Măgărin) .
,,Personalități de seamă ale Banatului: Pr. Gheorghe Cotoșman (1904-1977)”, an III, nr. 3
(11), 2014, p. 4. (Gheorghe Sutac).
,,Personalități de seamă ale Banatului: Pr. Gheorghe Cotoșman (II)”, an III, nr. 4 (12), 2014,
p. 4 (Gheorghe Sutac).
,,Personalități de seamă ale Banatului: Pr. Gheorghe Cotoșman (III)”, an IV, nr. 1 (13),
2015, p. 4 (Gheorghe Sutac).
,,Drama Brâncovenilor oglindită în eposul și teatrul popular românesc (III)”, an IV, nr. 2
(14), p. 4 (Ion Murariu).
,,Drama Brâncovenilor oglindită în eposul și teatrul popular românesc (IV)”, an IV, nr. 3
(15), p. 4 (Ion Murariu).
,,Viața protopopiatului Deta oglindită în revista ‹‹Învierea››”, an IV, nr. 3 (15), 2015, p. 4
(Ioan Prisăcean).
32
 ,,Viața protopopiatului Deta oglindită în revista ‹‹Învierea›› (II)”, an IV, nr. 4 (16), 2015, p.
4 (Ioan Prisăcean).
,,Viața protopopiatului Deta oglindită în revista ‹‹Învierea›› (III)”, an V, nr. 1 (17), 2016, p.
4 (Ioan Prisăcean).
,,Viața protopopiatului Deta oglindită în revista ‹‹Învierea›› (IV)”, an V, nr. 2 (18), 2016, p.
4 (Ioan Prisăcean).
,,Fenomenul presei rurale: ‹‹Curierul de Gătaia››, an V, nr. 2 (18), 2016, p. 4. (V. B).

-DOCUMENTAR-

,,Aproape de pulsul ‹‹falnicei Veneții››”, an I, nr. 1, 2012, p. 6 (Iosif Marius Circa).

,,Aproape de pulsul ‹‹falnicei Veneții›› (II)”, an I, nr. 2, 2012, p. 5 (Iosif Marius Circa).
,,A fost odată... o rugă bănățeană”, an I, nr. 3, 2012, p. 5. ( Alin Dirina).
,,Din amintirile unui ‹‹colonist›› din Gătaia (V)”, an I, nr. 4, 2012, p. 5 (Iosif Marius Circa).
,,Din amintirile unui ‹‹colonist›› din Gătaia (V, 2)”, an II, 2013, nr. 1 (5), p. 5 (Iosif Marius
Circa).
,,Fundațiile școlare și rolul lor în formarea intelectualității bănățene”, an II, nr. 2 (6), 2013,
p. 5 (Virginia Ardelean).
,,Fundațiile școlare și rolul lor în formarea intelectualității bănățene, (II)”, an II, nr. 3-4 (7-
8), 2013, p. 5 (Virginia Ardelean).
,,Fundațiile școlare și rolul lor în formarea intelectualității bănățene, (III)”, an III, nr. 1 (9),
2014, p. 5 (Virginia Ardelean).
,,Învățătorul Ioan Marcu (1848-1932) – personalitate de seamă a învățământului din
Episcopia Caransebeșului”, an III, nr. 2 (10), 2014, p. 5 (Virginia Ardelean).
,,Învățătorul Ioan Marcu (1848-1932) – personalitate de seamă a învățământului din
Episcopia Caransebeșului (II)”, an III, nr. 3 (11), 2014, p. 5 (Virginia Ardelean).
,,Învățătorul Ioan Marcu (1848-1932) – personalitate de seamă a învățământului din
Episcopia Caransebeșului (III)”, an III, nr. 4 (12), 2014, p. 5 (Virginia Ardelean).
,,Învățătorul Ioan Marcu (1848-1932) – personalitate de seamă a învățământului din
Episcopia Caransebeșului (IV)”, an IV, nr. 1 (13), 2015, p. 5 (Virginia Ardelean).
,,Profesorul G. I. Tohăneanu, neuitare smerită”, an IV, nr. 2 (14), p. 5; 7 (Nina Ceranu).
,,Parohia Ortodoxă Sculea. Fișă monografică”, an IV, nr. 3 (15), 2015, p. 5 (Ioan Marcu).
,,Parohia Ortodoxă Sculea. Fișă monografică”, an IV, nr. 4 (16), 2015, p. 5 (Ioan Marcu).
,,Parohia Ortodoxă Birda. Fișă monografică”, an V, nr. 1 (17), 2016, p. 5. (V. B).
,,Parohia Ortodoxă Birda. Fișă monografică (II)”, an V, nr. 2 (18), 2016, p. 5 (V. B).
,,Parohia Ortodoxă Birda. Fișă monografică (III)”, an V, nr. 3 (19), 2016, p. 5 (V. B).
,,Tiparul și cartea bisericească la români”, an V, nr. 4 (20), 2016, p. 5. (V. B).
,,Tiparul și cartea bisericească la români”, an VI, nr. 1 (21), 2017, p. 5 (V. B).
,,Tiparul și cartea bisericească la români”, an VI, nr. 2 (22), 2017, p. 5 (V. B).
,,Tiparul și cartea bisericească la români”, an VI, nr. 3 (23), 2017, p. 5 (V. B).
,,Preocupări privind educația religioasă a tinerilor creștini ortodocși reflectată în publicații
ale Tipografiei Diecezane din Caransebeș (1886-1918)”, an VI, nr. 4 (24), 2017, p. 5 (Virginia
Ardelean).
,,Preocupări privind educația religioasă a tinerilor creștini ortodocși reflectată în publicații
ale Tipografiei Diecezane din Caransebeș (1886-1918)”, an VII, nr. 1 (25), 2018, p. 6 (Virginia
Ardelean).
,,Preocupări privind educația religioasă a tinerilor creștini ortodocși reflectată în publicații
ale Tipografiei Diecezane din Caransebeș (1886-1918)”, an VII, nr. 2 (26), 2018, p. 4 (Virginia
Ardelean).
,,Preocupări privind educația religioasă a tinerilor creștini ortodocși reflectată în publicații
33
ale Tipografiei Diecezane din Caransebeș (1886-1918)”, an VII, nr. 3 (27), 2018, p. 4 (Virginia
Ardelean).
,,Preocupări privind educația religioasă a tinerilor creștini ortodocși reflectată în publicații
ale Tipografiei Diecezane din Caransebeș (1886-1918)”, an VII, nr. 4 (28), 2018, p. 4 (Virginia
Ardelean).
,,Istoria localității Folea”, an VII, nr. 4 (28), 2018, p. 4 (Ioan Sălvan).
,,Educația moral-religioasă în școală”, an VIII, nr. 2 (30), 2019, p. 4 (Bianca Bădiță).
,,Mariana Drăghicescu «propovăduitoare» a frumosului, curăției, dragostei și chiar a….
teologicului”, an VIII, nr. 3 (31), 2019, p. 4; 6 (Marius Ionel Crăciunescu).
,,Cu drag și dor, despre Părintele Crăciun Opre…”, an VIII, nr. 4 (32), 2019, p. 7 (Ciprian
Ene).
,,«Primăvara Banatului» revistă lugojană cu ecou național”, an IX, nr. 1 (33), 2020, p. 4
(Gabriela Șerban).
,,Gânduri la sărbătorirea satului Sângeorge”, an IX, nr. 2 (34), 2020, p. 3-5 (V. B)
,,Reflectarea credinței ortodoxe în opera lui Eminescu”, an IX, nr. 3 (35), 2020, p. 5-7 (V.
B).
,,Remember Irina Petrescu”, an IX, nr. 4 (36), 2020, p. 6-8 (V. B).
,,Câteva date despre Biserica Ortodoxă din Sărcia”, an X, nr. 1 (37), 2021, p. 6 (Iancu
Murărescu).
,,Raport de activitate al Parohiei Birda pe anul 2020”, an X, nr. 1 (37), 2021, p. 7-9 (V. B).
,,Ioan Alexandru la 20 de ani de la înveșnicire”, an X, nr. 2 (38), 2021, p. 7-8 (V. B).
,,Personalități girocene participante la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia de la 1
Decembrie 1918”, an X, nr. 3 (39), 2021, p. 6-7 (Octavian Gruița).
,,Actualitatea îndemnului: «Înapoi la Sfinții Părinți!»”, an X, nr. 4 (40), 2021, p. 9-10
(Marius Florescu).

-CATEHEZA-

,,Învierea Domnului în opera mitropolitului Nicolae”, an I, nr. 1, 2012, p. 7 (Ion Păcurar).

,,Sfânta Taină a Maslului și viața sfântă”, an I, nr. 2, 2012, p. 6 (Gabor Roberta).
,,Despre Post”, an II, nr. 2 (6), 2013, p. 6 (Călin Negrea).
,,Sfinții Împărați Constantin și Elena”, an II, nr. 3-4 (7-8), 2013, p. 6 (Murgea Alexandra
Maria).
,,Scrisoare către Dumnezeu”, an III, nr. 1 (9), 2014, p. 6 (Stoian Flavian).
,,Sunt un copil!” (poezie), an III, nr. 1 (9), 2014, p. 6 (Goanță Florența Teodora).
,,Imne la Răstignire sau o teologie melodică a Dogmaticii”, an III, nr. 2 (10), 2014, p. 6
(Sebastian Andrei Petrescu).
,,Anul Comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni”, an III, nr. 3 (11), 2014, p. 6 (V. B).
,,Drama Brâncovenilor oglindită în eposul și teatrul popular românesc”, an III, nr. 4 (12),
2014, p. 6 (Ion Murariu).
,, Drama Brâncovenilor oglindită în eposul și teatrul popular românesc (II)”, an IV, nr. 1
(13), 2015, p. 6 (Ion Murariu).
,,Urme ale domnitorului Constantin Brâncoveanu în cronica lui Radu Greceanu”, an IV, nr.
2 (14), 2015, p. 6 (Gheorghe Lungu).
,,Maica Domnului – Maica Vieții”, an V, nr. 3 (19), 2016, p. 4; 6 (Silviu Ferciug).
,,Sensul Libertății”, an V, nr. 4 (20), p. 4. (Ion Albu).
,,Datinile sărbătorilor pascale”, an VI, nr. 1 (21), 2017, p. 4 (Iliia Pavlovici Pătruț).
,,Datinile sărbătorilor pascale”, an VI, nr. 2 (22), 2017, p. 4 (Iliia Pavlovici Pătruț).
,,Danilile sărbătorilor pascale”, an VI, nr. 3 (23), 2017, p. 4 (Iliia Pavlovici Pătruț).
,,Datinile sărbătorilor pascale”, an VI, nr. 4 (24), 2017, p. 4 (Iliia Pavlovici Pătruț).
34
 ,,Casătoria modernă și implicațiile ei”, an VIII, nr. 1 (29), 2019, p. 3-4 (Ștefan Mateș)
,,Omilie la Bunavestire”, an VIII, nr. 1 (29), 2019, p. 5 (Călin Negrea).
,,Casătoria modernă și implicațiile ei”, an VIII, nr. 2 (30), 2019, p. 2 (Răzvan Mateș).
,,Casătoria modernă și implicațiile ei”, an VIII, nr. 3 (31), 2019, p. 3 (Răzvan Mateș).
,,Casătoria modernă și implicațiile ei”, an VIII, nr. 4 (32), 2019, p. 6 (Răzvan Mateș).
,,Casătoria modernă și implicațiile ei”, an IX, nr. 1 (33), 2020, p. 3; 5 (Răzvan Mateș).

-SEMNE-

,,Contribuția vlădicii Elie Miron la dezvoltarea culturii românești. Etape semnificative”, an

II, nr. 2 (6), 2013, p. 7. (V. B).
,,Contribuția vlădicii Elie Miron la dezvoltarea culturii românești. Etape semnificative” (II),
an II, nr. 3-4 (7-8), 2013, p. 7 (V. B).
,,Contribuția vlădicii Elie Miron la dezvoltarea culturii românești. Etape semnificative” (III),
an III, nr. 1 (9), 2014, p. 5 (V. B).
,,Contribuția vlădicii Elie Miron la dezvoltarea culturii românești. Etape semnificative” (IV),
an IV, nr. 2 (10), 2014, p. 7 (V. B).
,,Din trecutul Banatului”, an III, nr. 3 (11), 2014, p. 7. (Bogdan Enășel).
,,Forumul publiciștilor bănățeni în parohia Birda”, an III, nr. 4 (12), 2014, p. 7. (V. B).
,,Raport de activitate al parohiei Birda pe anul 2014”, an IV, nr. 1 (13), 2015, p. 2; 7-8. (V. B).
,,Din amintirile unui ‹‹colonist›› din Gătaia”, an IV, nr. 4 (16), 2015, p. 6 (Iosif Marius
Circa).
,,Din amintirile unui ‹‹colonist›› din Gătaia (II)”, an V, nr. 1 (17), 2016, p. 6 (Iosif Marius
Circa).
,,Din amintirile unui ‹‹colonist›› din Gătaia (III)”, an V, nr. 2 (18), 2016, p. 6 (Iosif Marius
Circa).
,,Viața lui Noe. O posibilă exegeză a textului sacru”, an V, nr. 3 (19), 2016, p. 6. (Sebastian
Andrei Petrescu).
,,Viața lui Noe. O posibilă exegeză a textului sacru (II)”, an V, nr. 4 (20), 2016, p. 6
(Sebastian Andrei Petrescu).
,,Amintirile istorice ale mănăstirilor sârbești din sudul Banatului”, an VI, nr. 2 (22), 2016, p.
7 (trad. Germer Hilde).
,,Din amintirile unor itinerarii europene”, an VI, nr. 4 (24), 2017, p. 6 (Iosif Marius Circa).
,,Din amintirile unor itinerare europene”, an VII, nr. 1 (25), p. 7 (Iosif Mariu Circa).
,,Din amintirile unor itinerarii europene”, an VII, nr. 2 (26), 2018, p. 5 (Iosif Marius Circa).

-TINERE CONDEIE-

,,Rugăciune”, an IV, nr. 3 (15), 2015, p. 2 (Gabor Roberta).

,,Monografia bisericilor Parohiei Mașloc”, an IV, nr. 3 (15), 2015, p. 2 (Pavlovici Marina).
,,Te-ai născut Iisuse”, an IV, nr. 4 (16), 2015, p. 2 (Goanță Teodora Florența).
,, Dreptatea divină și judecata omenească”, an IV, nr. 4 (16), 2015, p. 2 (Pavlovici Bogdan).
,,Ruga mea către Tine, Doamne”, an V, nr. 1 (17), 2016, p. 2 (Goanță Teodora Florența).
,,Dreptatea divină și judecata omenească (II)”, an V, nr. 1 (17), 2016, p. 2 (Pavlovici Pătruț
Bogdan)
,,Iubirea față de oameni”, an V, nr. 2 (18), 2016, p. 2 (Gabor Roberta).
,,Dreptatea divină și judecata omenească (III)”, an V, nr. 2 (18), 2016, p. 2 (Pavlovici Pătruț
Bogdan).
35
 ,,Educația creștină”, an V, nr. 4 (20), 2016, p. 2 (Weisz Markus).
,,Importanța icoanelor în viața noastră”, an VI, nr. 1 (21), 2017, p. 2 (Gabor Roberta).
,,Copilul”, an VI, nr. 1 (21), 2017, p. 2 (Weisz Markus).
,,Credința – un mijloc prin care să dobândim libertatea”, an VI, nr. 2 (22), 2017, p. 2 (Gabor
Roberta).
,,Mâini în rugăciune”, an VI, nr. 2 (22), 2017, p. 2 (Murgea Maria Alexandra).
,,Înviere”, an VII, nr. 2 (26), 2018, p. 2 (Gabor Tania).
,,Iubirea”, an VII, nr. 2 (26), 2018, p. 2 (Geană Diana).
,,Unitatea credinței în societatea contemporană”, an VII, nr. 3 (27), 2018, p. 2 (Murgea
Maria Alexandra).
,,Maica mea”, an VII, nr. 3 (27), 2018, p. 2 (Brulincu Rodica).
,,Primăvara”, an VII, nr. 3 (27), 2018, p. 2 (Balint Roberta).
,,Învierea Domnului”, an VII, nr. 3 (27), 2018, p. 2 (Barbu Andreea Alexandra).
,,Toamna”, an VII, nr. 4 (28), 2018, p. 2 (Băniaș Daniela).
,,Biserica din Birda în perioada interbelică”, an VIII, nr. 1 (29), 2019, p. 2 (Weisz Markus).
,,Familia creștină”, an VIII, nr. 1 (29), p. 2 (Ciobanu Alexandru).
,,Mama”, an VIII, nr. 2 (30), 2019, p. 2 (Balint Roberta).
,,Sărbătoarea Învierii”, an VIII, nr. 2 (30), 2019, p. 2 (Murgea Maria Alexandra).
,,Familia mea”, an VIII, nr. 3 (31), 2019, p. 2 (Băniaș Daniela).
,,Natura și societatea”, an VIII, nr. 3 (31), 2019, p. 2 (Weisz Markus).
,,Duhul Sfânt”, an VIII, nr. 3 (31), 2019, p. 2 (Weisz Markus)
,,Tradiții și obiceiuri de Crăciun”, an VIII, nr. 4 (32), 2019, p. 5 (Murgea Maria Alexandra).
,,Inimă curată față de oameni”, an IX, nr. 2 (34), 2020, p. 2 (Băniaș Daniela).
,,Noaptea Învierii”, an IX, nr. 3 (35), 2020, p. 2 (Anita Radics).
,,În tine mă-ncred Doamne!”, an IX, nr. 3 (35), 2020, p. 2 (Gabor Tania).
,,Noaptea sfânta a bucuriei”, an IX, nr. 4 (36), 2020, p. 2 (Anita Radics).
,,Toamna”, an IX, nr. 4 (36), 2020, p. 2 (Kovacs Francesca).
,,Amărăciunea toamnei”, an IX, nr. 4 (36), 2020, p. 2 (Kovacs Francesca).
,,Portul popular vâlcean”, an X, nr. 1 (37), 2021, p. 2 (Orășanu Alexandru).
,,Familia mea”, an X, nr. 2 (38), 2021, p. 2 (Băniaș Daniela).
,,Dumnezeul tău”, an X, nr. 2 (38), 2021, p. 2 (Băniaș Daniela).
,,Mama”, an X, nr. 2 (38), 2021, p. 2 (Băniaș Daniela).
,,Iubirea față de Dumnezeu”, an X, nr. 2 (38), 2021, p. 2 (Băniaș Daniela).
,,Am un înger”, an X, nr. 3 (39), 2021, p. 2 (Vălean Bogdan).
,,Creștinul în societate”, an X, nr. 3 (39), 2021, p. 2 (Weisz Markus).
,,Duhovnicul meu, prietenul lui Dumnezeu”, an X, nr. 4 (40), p. 5 (Andreea Andre).
,,Sărac sunt, eu Doamne”, an X, nr. 4 (40), p. 5 (Andreea Andre).
,,Măicuța mea”, an X, nr. 4 (40), p. 5 (Andreea Andre).
,,La mulți ani, Mama…”, an X, nr. 4 (40), p. 5 (Andreea Andre).
,,Sărbătorile de iarnă la șvabi”, an X, nr. 4 (40), p. 5 (Orășanu Alexandru).

-PAGINI DE LITERATURĂ-

,,Fals jurnal”, an IX, nr. 3 (35), 2020, p. 4; 8 (Nina Ceranu).

,,Un mistic-martir: Părintele Ioan Negruțiu”, an IX, nr. 4 (36), 2020, p. 4 (Mirela Ioana
Dorcescu).
,,Un mistic-martir: Părintele Ioan Negruțiu”, an X, nr. 1 (37), 2021, p. 4 (Mirela Ioana
Dorcescu).
,,Un mistic-martir: Părintele Ioan Negruțiu”, an X, nr. 2 (38), 2021, p. 6 (Mirela Ioana
Dorcescu).
36
 ,,Un mistic-martir: Părintele Ioan Negruțiu”, an X, nr. 3 (39), 2021, p. 5 (Mirela Ioana
Dorcescu).
,,Un mistic-martir: Părintele Ioan Negruțiu”, an X, nr. 4 (40, 2021, p. 8 (Mirela Ioana
Dorcescu).

-POPASURI OMILETICE-

,,Anul bisericesc”, an I, nr. 2, 2012, p. 7 (autor: Călin Negrea).

-ANUL COMEMORATIV-

,,Emanuil Ungurianu – un filantrop bănățean”, an IX, nr. 2 (34), 2020, p. 6-8 (Redacția).

-LA ANIVERSARĂ / IN MEMORIAM-

,,Mitropolitul Nicolae Corneanu – la jubileu (4 martie 1962 – 4 martie 2012)”, an I, nr. 1, p.

1; 8 (V. B).
,,Prof. univ. dr. Rodica Popescu (1937-2016)”, an V, 2016, nr. 3 (19), 2016, p. 2 (V. B).
,,In memoriam Ion Murariu (1937-2017)”, an VI, nr. 3 (23), 2017, p. 2; 5 (V. B).
,,In memoriam Gheorghe Luchescu”, an VI, nr. 4 (24), 2017, p. 2 (Gabriela Șerban).
,,In memoriam Florin Medeleț”, an VII, nr. 3 (27), p. 3 (V. B).
,,In memoriam Florin Medeleț (II)”, an VII, nr. 4 (28), 2018, p. 3 (V. B).

-BUCURII EDITORIALE-

,,Deta. Album monografic”, an I, nr. 3, 2012, p. 7 (V. B).

,,Mitropolitul Vasile Lăzărescu al Banatului (1894-1969). Monografie istorică”, an I, nr. 4,
2012, p. 7 (V. B).
,,Eusebiu de Cezareea. Viața împăratului Constantin și alte scrieri”, an II, nr. 1 (5), 2013, p.
7 (Ion Păcurar).
,,Observator ʼ89. Gânduri pe marginea volumului Martor la Revoluție”, an IV, nr. 3 (15),
2015, p. 6-7 (V. B).
,,Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș, ocrotitorul Banatului”, an V, nr. 3 (19), 2016, p. 7
(Gheorghe Lungu).
,,Gânduri de lumină”, an V, nr. 4 (20), 2016, p. 7 (V. B).
,,Ciudata viață a cuvintelor”, an X, nr. 4 (40), 2021, p. 11-13 (Iosif Marius Circa).
,,Credință. Educație. Tradiție. Colocviile revistei de cultură și religie rurală «Arhanghelul»”,
an X, nr. 4 (40), 2021, p. 13-15 (Gabriela Șerban).

Valentin Bugariu

37
 (II) MISIUNE ȘI PROPOVĂDUIRE PRIN PRESA SĂTEASCĂ

II.1. EDITORIALE

,,Arhanghelul” la 5 ani

Revista de cultură și religie rurală ,,Arhanghelul” și-a avut un înaintaș într-o altă inițiativă într-o
parohie vecină, Colonia Gătaia, unde timp de 7 ani a apărut o publicație trimestrială în 8 pagini intitulată
,,Lumină lină” (2005-2011). Aceasta s-a bucurat de o apreciere ce a trecut de granițele localității, ale
provinciei fiind menționată în lucrări de specialitate recente. (Cf. Marian Petcu (coord.), Istoria
Jurnalismului din România în date. Enciclopedie cronologică, Editura Polirom, Iași, 2012, p. 1041).
Despre misiunea realizată de această publicație parohială, Preasfințitul Părinte dr. Lucian
Mic, episcopul Caransebeșului nota: ,,… o scriere bisericească de mare valoare prin conținut și
perseverență. În paginile revistei sunt întâlnite articole cu conținut duhovnicesc, restituiri ale istoriei
locale, aspecte din viața catehetică a parohiei, întreprinderi culturale de mare valoare. Misiunea pe
care o împlinește această revistă în rândul credincioșilor, se înscrie pe linia de promovare a valorilor
creștine autentice, și în tonul întregii prese bisericești, luptă pentru înlăturarea ideilor ce duc la
dezrădăcinare identitară și confesională”. (Valentin Bugariu, Parohia Ortodoxă Colonia Gătaia.
Istorie, misiune și viață creștină, Editura Sitech, Craiova, 2011, p. 62-63).
Există deci o tradiție în ceea ce privește misiunea prin presă în cele două parohii din
Protopopiatul Deta. Revista parohială așa cum a fost ea concepută atât în varianta on-line
(http://parohiaortodoxabirda.blogspot.ro/), dar și în cea scrisă a încercat în câteva rubrici
permanente: ,,Editorial”, ,,Urme din trecut”, ,,Restituiri”, ,,Semne” să aducă în casele credincioșilor
informații despre celebrarea Anului Omagial al Patriarhiei, activități desfășurate în Parohie, note de
jurnal, biobibliografii ale unor slujitori ai Bisericii fapte și modele demne de urmat într-o lume
bombardată de ispita egoismului, a libertinajului sau a altor patimi ale lumii de azi. Acestor rubrici
li s-au alăturat, alte câteva cultural-religioase: ,,Valori poetice”, ,,Tinere condeie”, ,,Bucurii
editoriale” și o ,,Cronică parohială” care sintetizează principalele activități din fiecare trimestru al
anului. Au fost și câteva rubrici pasagere: ,,In Honorem”, ,,In Memoriam” etc.
Revista a apărut la Birda din ianuarie 2012, trimestrial, în opt pagini. Publicația a obținut
recunoașterea (ISSN-ul) Bibliotecii Naționale a României. Ca tiraj în anii 2012 și 2013 a apărut în 200
de exemplare, iar din 2014 până astăzi în 100 de exemplare. La revistă s-a adăugat în fiecare an un
calendar creștin-ortodox de buzunar, un pliant omagial sau comemorativ, carte poștală, iconițe etc. Din
2015 a apărut ,,Colecția Arhanghelul” care și-a propus tipărirea anuală a unui volum care va însoți
revista. Până acum au apărut două volume: Sfântul Iosif cel Nou, ocrotitorul Banatului, 2016, 119 p, și
Pictorul Filip Matei. Întregiri biografice și artistice, 2017, 95 p., apărute la Editura Tiparnița, din Arad.
Publicația ,,Arhanghelul” a apărut în primii doi ani (2012 și 2013, mai precis până la nr. 3-4)
sub patronajul Parohiei Ortodoxe Birda, iar de atunci și până astăzi este editată de Asociația
Culturală ,,Arhanghelul” din Birda.
Editorialul primului număr (nr. 1 ̸ 2012, p. 1) își propune drept crez: ,,Revista noastră își va
propune să propovăduiască învățătura Mântuitorului Hristos, precum și alte informații culturale.
Crezul nostru este de a da credincioșilor noștri din parohia Birda o revistă parohială, de interes


,,Arhanghelul”, an VI, nr. 2 (22), 2017, p. 1; 6.
38
religios și cultural, lipsită de orice caracter politic de partid, ferindu-ne de orice certuri politice și
confesionale și având în vedere doar cultivarea și formarea cercului de cititori”.
Revista a apărut până astăzi la Editura Solness din Timișoara, în cadrul tipografiei proprii
URC. XEDOX conduse de doamna Carmen Uibar. De culegerea materialelor, machetare și
tehnoredactare se ocupă preotul Valentin Bugariu.
Revista a fost apreciată în cadrul Concursului de Reviste Școlare și Parohiale, organizat de
Inspectoratul Școlar Județean și Arhiepiscopia Timișoarei, în anii 2013 și 2014, a obținut Premiul I, la
secțiunea foi religioase. Ierarhul locului a găsit cuvinte de apreciere la adresa ei: ,,Cinstite Părinte.
Confirm primirea ultimului număr al publicației ‹‹Arhanghelul››. Apreciez strădania ce o depuneți
pentru apariția grafică în condiții excepționale a acestei reviste și totodată mulțumesc pentru paginile
pe care mi le-ați dedicat. Atotputernicul Dumnezeu să vă binecuvinteze. † Mitropolit Nicolae”.
(Valentin Bugariu, Biserică și Presă în Banat, Editura Sitech, Craiova, 2015, p. 121).
Aproape fiecare număr a fost popularizat prin intermediul a două publicații bisericeștin din
Timișoara: revista eparhială ,,Învierea”, ,,Ziarul Lumina. Ediția de Banat” dar și prin intermediul
presei rurale din Banat: ,,Vatră nouă” (Giarmata Vii), ,,Vatra satului” (Ferendia), ,,Suflet nou”
(Comloșu Mare), ,,Sfeșnicul” (Mașloc) și ,,Anghelos” (Sânmihaiu Român).
Redacția este compusă din: prof. univ. dr. Rodica Popescu (2012-2016, lingvist; prof. univ.
dr. Ioan Viorel Boldureanu, etnolog, prof. Ioan Traia, muzeograf, pr. dr. Iliia Pavlovici Pătruț,
teolog. Din 2016, nr. 3 (19) a intrat dr. Nina Ceranu, scriitor. Redactor-șef: pr. dr. Valentin Bugariu,
parohul Bisericii ,,Nașterea Maicii Domnului” din Birda.
Între revista parohiei Birda și alte publicații din Banat s-au statornit relații de prietenie: ,,Almăjul”
(Șopotu Vechi), ,,Anghelos” (Sânmihaiu Român), ,,Bocșa Culturală”, ,,Cenăzeanul” (Cenad), ,,Familia”
(Petrovasâla), ,,Foaia Săcălazului” (Săcălaz), ,,Foaia Săcoșană” (Sacoșu Mare), ,,Glasul Voislovei” (Voislova),
,,Iconostas” (Giroc), ,,Lumina Giroceană” (Giroc), ,,Morisena” (Cenad), ,,Opinia” (Săcălaz), ,,Sărcia” (Sărcia),
,,Sfeșnicul” (Mașloc), ,,Suflet nou” (Comloșu Mare), ,,Vatra satului” (Ferendia), ,,Vatră nouă” (Giarmata Vii).
Revista ,,Arhanghelul” este afiliată Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat. În
această calitate a organizat prin redactorii ei, ,,Forumul publiciștilor din presa rurală bănățeană.
Ediția a IV-a” la Birda în 2014. Manifestarea a fost compusă din: Te-Deum, lansări de carte, un
simpozion științific închinat Sfinților Martiri Brâncoveni și o agapă.
Revista de cultură și religie rurală ,,Arhanghelul” din parohia Birda se află la ceas aniversar.
Se împlinesc anul acesta 5 ani de apariție neîntreruptă a acestei publicații pentru credincioșii
parohiei și cei ai filiei Sîngeorge.
Fiecare număr a fost prezentat în bisericile parohiei după finalul Sfintei Liturghii. Revista a
continuat misiunea religioasă la casele credincioșilor ducând dincolo de zidurile lăcașului de cult
Cuvântul ziditor plin de certitudine al Mântuitorului Iisus Hristos, o candelă din lumina credinței,
un potir al nădejdii și un vas al dragostei creștine.
Dincolo de cele opt pagini cu rubrici permanente, revista a fost însoțită și de alte materiale:
calendar creștin-ortodox de buzunar, pliante, cărți poștale, icoane, precum și de volume dintr-o
colecție catehetică intitulată ,,Colecția Arhanghelul” din care au apărut deja două volume.
,,Arhanghelul” se dorește a fi o voce care îndrumă și încearcă să coaguleze o comunitate
parohială dispersată atât fizic, cât și structural. Ea încearcă să aducă un cuvânt de învățătură, câteva
urme ale trecutului, dar și abordări religioase realizate de copiii din Birda și Sîngeorge.
Publicația a fost martoră a activităților desfășurate de Parohia Birda timp de 5 ani de la rugăciunea
euharistică, la felurite inițiative catehetice dar și la acțiuni filantropice. Credem că prin consemnarea
acestora, -ea- rămâne un mesager, o mărturie vie a rolului Bisericii în viața comunității locale.
Faptul că în paginile acestei reviste au publicat articole personalități ale Banatului, că a participat
la Concursuri de reviste parohiale, obținând în două rânduri: Premiul I, că s-a bucurat de aprecierea
Mitropolitului Banatului ne îndreptățește să continuăm munca de izvodire a acestui buletin trimestrial.
Totodată mulțumim tuturor pentru cuvintele de apreciere la adresa revistei de la Birda, în
partea a doua volumul a adunat între coperte: articole socotite a fi reprezentative, un scurt studiu
monografic, precum și ilustrații care au apărut de-a lungul timpului în revistă.
Valentin Bugariu

39
 Pictorul Filip Matei și biserica de la Birda

Potrivit hotărârii Patriarhiei Române Anul 2017 a fost proclamat drept An Omagial al
sfintelor icoane, iconarilor și pictorilor bisericești. Pentru a ilustra mai bine acest deziderat la
nivelul Parohiei Birda și al filiei Sângeorge au fost realizate mai multe activități care să marcheze
acest popas omagial: un cerc de pictură și o expoziție de icoane în Duminica Ortodoxiei, un
calendar creștin-ortodox de buzunar cu icoane din biserica din Birda, un volum din ,,Colecția
Arhanghelul” închinat unui pictor: Pictorul Filip Matei. Întregiri biografice și artistice, Editura
Tiparnița, Arad, 2017, 95 p., și un material power-point închinat aceleiași personalități pentru
necesități catehetice. Din cele mai vechi timpuri ale Creștinătății, comunitatea împlinea cuvântul, se
împărtășea cu Sfintele Taine și cinstea Sfintele Icoane. Această Treime reprezenta așadar
abecedarul credinței creștine. Pentru a introduce pe creștini în semnificația cinstirii icoanelor s-au
susținut cuvinte de învățătură sub forma unor predici sau cateheze care să inițieze pe cei care se
împărtășesc din comunitatea parohială de trecutul pictural al bisericii ,,Nașterea Maicii Domnului
din Birda”. Pictorul Filip Matei (1853-1940) a lucrat în 1925 în biserica din Birda unde a executat
lucrări de pictură murală, împodobind cu scene bolta bisericii, pereții laterali și iconostasul. Anul
acesta deci, se împlinesc 95 de ani de pictură bisericească la Birda. Născut la griș la 5 /17 Martie, a
copilărit la Murava fiind apropiat de învățătorul Gheorghe Popovici din localitate. Prin intermediul
dascălului său a ajuns ucenic în atelierul Popovicilor din Oravița de unde a deprins arta picturii
religioase. În acest atelier l-a cunoscut pe pictorul academic Nicolae Popescu din Zorlențu Mare,
devenindu-i ucenic.
Împreună au pictat bisericile din Seleuș (1869-1872) și Pesac (1877). A fost și pictor
secundar alături de Mihail Velceleanu la bisericile din Ramna (1779). Odată cu trecerea la cele
veșnice a lui Mihai Popovici, tatăl său adoptiv și prin căsătoria cu Emilia Diaconovici și-a mutat
atelierul în Bocșa Română, apoi la Vasiova. Aici a reușit să întemeieze un atelier - școală în care s-
au inițiat între alții: Ioan Zaicu și Tata Oancea. De departe cel mai valoros elev a lui Filip Matei a
fost Ioan Zaicu, ucenic al maestrului în trei biserici: Comloșu Mare (1891), Ciclova Montană (1892)
și Ciuchici (1893). Ioan Zaicu a preluat de la dascălul său ,,erminia” picturii. Cu prilejul pictării
bisericii din Uzdin (1908) acesta imprimă aici 7 compoziții: ,,Dumnezeu Savaot și cei 4
evangheliști”, ,,Iisus hrănește poporul cu 5 pâini și 2 pești”, ,,Vindecarea orbului”, ,,Furtuna pe
mare”, ,,Pescuitul miraculos”, ,,Bunul Samarinean”, ,,Sfântul Ioan Botezătorul”.
Aceste compoziții au fost realizate de Filip Matei de la primele bisericii și până la ultimele
de la Birda și Gătaia (1926) când moalerul a avut 72-73 de ani. La Vasiova a fost implicat în
Mișcarea Națională a românilor pentru Unire: poet (epigramist), președinte al Astrei și a Societății
de Lectură ,,Doina” din localitate, închis pentru lupta sa pentru Unire. A participat la Marea
Adunare Națională de la Alba-Iulia. Din capital Unirii a adus o poezie pe care ulterior Corul din
Bocșa a interpretat-o la momentele sărbătorești: ,, ,,…De la Tisa pân’la Nistru Una este glasul
nostru O frenetică strigare Ura, România Mare! Mureș, Mureș apă lină Nu mai curgi tu’n țară
străină Că izvorul tău răsare Azi în România Mare! Și te-ntorci la Seghedin Loc de’amar și de
suspin Ș’apoi pleci îngândurat Cu apa Tisei amestecat Și cu Dunărea bătrână Vă luați cu toții de
mână Pân’la Marea Neagră leagă Dorule, aleargă, aleargă! Și cu apa Nistrului Faceți semn hotarului
Unei țări mândre sub soare Ura, România Mare!”.
La Bocșa a fost prieten cu protopopul și scriitorul Mihail Gașpar, l-a cunoscut pe Camil
Petrescu care l-a portretizat: ,,un pictor cu cioc, entuziast ca un descendent al școalei italiene”.
Potrivit criticului de artă și profesorului universitar Rodica Vârtaciu, Filip Matei a pictat în 60 de
biserici (pictură murală în ulei, iconostase, icoane prăznicare) din întregul Banat și Arad. În zona
Birda a pictat la Voiteg (1910), Ghilad (1913), Gătaia (1926) și Șemlacu Mare (1936). În anul 1925
Filip Matei a lucrat în două biserici: Birda și Reșița. La Birda se păstrează urme de pictură din
secolul al XVIII-lea în tehnica ulei pe lemn. Un fragment de iconostas (păstrat la Muzeul Catedralei


Arhanghelul”, an VI, nr. 3 (23), 2017, p. 1; 6.
40
Mitropolitane), ușile împărătești și diaconești în biserica cea nouă a satului (1911). Fragmentul de la
Muzeu corespunde registrului superior și cuprinde Cinul Apostolilor grupați câte șase în jurul
Încoronării Fecioarei de către Sfânta Treime și crucea Răstignirii cu moleniile. Fiecare dintre
personaje a fost încadrat în medalioane cu decor bogat de influență barocă și rococo, alcătuind un
ansamblu stilistic specific creațiilor de la sfârșitul secolului al XVIII –lea (Dorina Sabina
Pârvulescu, Iconostasul în Banat, Editura Mirton, Timișoara, 2002, p. 47-48).
Filip Matei a pictat în noua biserică din Birda, atât icoanele iconostastului de zid, cât și în
biserică: cerimea și pereții laterali. Astăzi se păstrează doar pictura în ulei de pe boltă. Se păstrează:
Sfânta Treime (altar), Hristos în mărire între cei 4 evangheliști, Pescuitul bogat, Domnul Savaot,
Învierea lui Lazăr (în naos), Vindecarea orbului, Vindecarea slăbănogului (în cor). Din pricina 1
Dorina Sabina Pârvulescu, Iconostasul...p. 47-48. cutremurului din 1990 care a afectat structura
boții de lemn, apoi a lucrărilor de curățire a icoanelor din 2000 pictura a avut de suferit. Acțiunea de
curățire a fost efectuată de un zugrav local care nu a ținut seama de regulile erminiei (Erminia
picturii bizantine după versiunea lui Dionisie de Furna, text îndreptat, completat și indici de C.
Săndulescu-Verna, Editura Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1979, p. 61) de curățire a icoanelor, ci
a întrebuințat apă cu oțet. Acest amestec a afectat pictura. Pictura din 1925 a fost realizată prin grija
harnicului preot Ioan Mărgineanțu care a ridicat și biserica actuală și casa parohială. În Arhiva
Episcopiei Caransebeșului se păstrează și ,,Contractul” încheiat între Parohie (Comuna bisericească)
și pictor. Redăm spre exemplificare un fragment: ,,...Comuna bisericească ort. rom. din Birda dă
spre lucrare pictarea și auritura interiorului bisericii și pe exterior 4 (patru) icoane cuprinse în
specificarea alăturată – Dlui Filip Mateiu pictor cu suma de 40.000 lei (adecă patruzeci mii lei).
Dnul Filip Mateiu maestru pictor primește a efectua lucrarea de pictură și auritură a interiorului
bisericii și 4 (patru) icoane pe exterior de la comuna bisericească cu suma de 40.000 lei (patruzeci
mii lei) după specificarea prezentată de Dsa și primită din partea comitetului parochial având toate
tablourile cuprinse în specificarea a fi pictate în culoare de oleu și cu aureolă fiind materialul de
prima calitate, rezervându-și comitetul parochial dreptul de a schimba – după dorință unele tablouri
cuprinse în planul de specificare. [...]. Întreprinzătorul Dnul Filip Matei garantează cel puțin 20 de
ani. Întreprinzătorul Dnul Filip Matei are a începe pictarea bisericii la 21 Iulie 1925 și a termina
toate lucrările de pictură până la 26 Octombrie 1925. [...]” (Arhiva Episcopiei Caransebeșului,
1925, Fond Bisericesc (III), nenumerotat).
Din acest ,,Contract” aflăm mai multe informații despre persoana pictorului care era un
specialist în profesia sa catalogat ,,maestru”. Apoi suntem înștiințați că acesta întrebuința o erminie
numită ,,specificare”.
Lucrarea a fost garantată pentru o perioadă de 20 de ani, iar ea a împlinit anul acesta 92 de
ani. Acest lucru fiind posibil și din faptul că pictorul a întrebuințat materiale de calitate așa cum
sunt ele menționate ,,de primă calitate”. O remarcă deosebită este cea a timpului de lucru foarte
scurt din 21 Iulie – 26 Octombrie, deci 3 luni. O notă negativă a lucrului îl constituie ,,dreptul”
comitetului parohial de a schimba ,,după dorință” unele tablouri. Și la pictura de la Birda se
păstrează caracteristicile cvasi generale ale picturii de factură populară, culori puternice și vii,
personaje aproape umane din care se degajă trăsăturile pozitive ale ființei umane: tinerețea,
frumusețea, curajul, hărnicia, biruința asupra necazurilor de orice fel, deci un caracter moralizator,
pedagogic.

Valentin Bugariu

41
 1 Decembrie 1918. Prezențe clericale bănățene la Alba Iulia

Biserica Ortodoxă din teritoriile românești, socotită pe bună dreptate ocrotitoarea nu doar a
credinței, ci și a culturii și a spiritului românesc de-a lungul veacurilor, a însemnat pentru momentul
1 Decembrie 1918 instituția care a contribuit în mod esențial (prin infrastructură și misiune) la
unitatea națională a românilor. Biserica Ortodoxă a românilor din Banat este un bun exemplu pentru
a dovedi cu argumente istorice că episcopii, protopopii, profesorii de la școlile de teologie și preoții
din parohii au avut un rost bine determinat în economia evenimentului de la Alba Iulia. De altfel,
trebuie precizat că întreaga istorie a românilor a fost marcată de personalități eclesiale care au avut
contribuții semnificative la devenirea neamului.
La sfârșitul Primului Război Mondial românii din Banat erau supravegheați religios de două
centre eparhiale, unul în nordul regiunii, la Arad, unde păstorea episcopul Ioan Papp (1903-1925) și
unul mai la sud, în orașul Caransebeș, unde era episcop Miron Cristea (1910-1919), viitorul
mitropolit primat (1920-1925) și patriarh al României (1925-1939). Din punct de vedere politic,
interesele națiunii române din Transilvania și Banat erau coordonate de Partidului Național Român,
care a acționat firesc în sensul principiului autodeterminării naționale, vehiculat de președintele
american Thomas Woodrow Wilson și preluat de conducătorii politici din țările Europei occidentale
și de toată presa democratică existentă.
În acest context politic, la începutul lunii octombrie a anului 1918, Comitetul executiv al
Partidului Național Român s-a reunit sub președinția lui Teodor Mihali, la Oradea, unde s-a redactat
și votat varianta finală a unei declarații prin care românii din Transilvania și Banat își cereau dreptul
de autodeterminare și nu mai acceptau să fie reprezentați ca națiune de Guvernul maghiar. La
această întâlnire a participat și un cleric însemnat din Banat, dr. George Popovici, protopopul
Lugojului (Victor Lăzărescu, „Protopopul dr. George Popovici (1862-1927)”, în Mitropolia Banatului,
XXVIII, nr. 10-12, octombrie-decembrie, 1978, p. 693).
Urmând principiului autodeterminării naționale la care au făcut apel și alte popoare
europene, în 2 noiembrie 1918 s-a constituit Consiliul Național Român Central, cu sediul la Arad,
ca for tutelar al intereselor politice ale românilor din Transilvana și Banat. Consiliul Național
Român Central a emis un apel către națiunea română, în care înștiința că războiul lung și sângeros,
început din interese străine, s-a sfârșit. Românii erau îndemnați la calm și la apărarea proprietăților
private sau comune, mai ales că „a venit vremea ca fiecare popor și fiecare individ să fie egal
îndreptățit și stăpân pe soarta sa” (Arhiva Episcopiei Daciei Felix (A.E.D.F.), Fond Protopopiatul
Vârșeț, dosar 1918, nr 305/1918).
Același apel arăta că în Consiliul Național Român au fost aleși: dr. Teodor Mihali, Vasile
Goldiș, dr. Alexandru Vaida Voevod, dr. Ștefan C. Pop, dr. Aurel Vlad, dr. Aurel Lazăr, iar ca
membri din partea Partidului Social Democrat: Ioan Flueraș, Iosif Jumanca, Enea Grapini, Trifon
Albani și Iosif Rănoi. Consiliul era forul românilor din Ungaria și Ardeal, recunoscut de țările
Europei, chiar și de Guvernul maghiar revoluționar. În urma acestui apel, prefectul județului Arad,
dr. Varjaszy Lajos, a declarat într-un ziar maghiar din Arad că „nu trebuie să luăm în nume de rău
dacă românimea continuă să privească cu neîncredere viitorul pe care noua Ungarie îl promite […]
Eu găsesc cât se poate de natural ca un popor plin de demnitate să nu mai tolereze robia” (Virginia
Ardelean, „Alba Iulia – 1918. Momente de neuitat”, în Studia Caransebesiensia, Editura Nereamia
Napocae, Cluj-Napoca, 2004, p. 73).
Dr. Ștefan Cicio Pop, președintele Consiliului Național Român Central de la Arad, a trimis
în teritoriu delegații, care trebuiau să constituie consilii naționale locale în fiecare localitate, în
fiecare plasă și în fiecare comitat. În componența acestor consilii trebuiau să fie aleși, după datina
românească, bătrânii satelor, în frunte cu preoții, învățătorii și intelectualii români (Laurențiu
Oanea, Dr. Ștefan Cicio Pop. Un titan în luptele național-politice ale românilor din Transilvania și
părțile românești din Ungaria (1865-1934), Editura Gutenberg Univers, Arad, 2008, p. 133).


,,Arhanghelul”, an VII, nr. 3 (27), 2018, p. 1; 5; nr. 4 (28), p. 1; 5-6.
42
 Locuitorii satelor și orașelor au fost îndemnați să primească delegații acestui consiliu, cu
scopul de a înființa Consilii naționale locale și Gărzi naționale românești (Ibidem.) Rolul
consiliilor naționale a fost acela de a prelua conducerea administrativă la nivelul satelor, cercurilor
și comitatelor, în locul fostelor administrații maghiare (Ibidem). Gărzile naționale au înlocuit
jandarmeria maghiară și reprezentau forța publică a suveranității românești, sub autoritatea
consiliilor naționale, rolul lor principal fiind paza și protecția oamenilor și a bunurilor private și
publice (Ibidem, p. 138).
Imediat după aceste declarații, ziarul Drapelul din Lugoj a cerut românilor bănățeni să se
așeze sub protecția și sub conducerea comitetului de la Arad: „Consiliul Național Central Român
este singur for competent după care trebuie să se orienteze întreaga suflare românească. Acest
Consiliu […] are să facă toate pregătirile pentru organizarea voinței naționale. După avizul acestui
Consiliu trebuie să se orienteze întregul neam” (Drapelul, Lugoj, XVIII, 1918, nr. 112 din 3
noiembrie, p. 3).
Consiliul Național Central de la Arad a alcătuit și un întemeiat manifest al națiunii române din
Ungaria și Transilvania, pe care l-a adresat popoarelor lumii. Manifestul, preluat de Foaia Diecezană,
organul de presă al Episcopiei Caransebeșului, a adus la cunoștința țărilor lumii „voința națiunii române
de a se constitui în stat liber și independent spre a-și putea validita nelimitat forțele sale în serviciul
culturei și al libertății omenești […] Pe teritoriul său strămoșesc națiunea română este gata a asigura
fiecărui popor deplină libertate națională și organizarea sa în stat liber și independent o va întocmi pe
temeiurile democrației, care va asigura tuturor indivizilor aflători pe teritoriul său egalitatea
condițiunilor de viață […] Nu mai voiește să trăiască în legătură de stat cu națiunea maghiară, ci este
hotărâtă a-și înființa pe teritoriul locuit de dânsa statul său liber și independent. Anunțând popoarele
lumii această voință și hotărâre a sa, națiunea română din Ungaria și Transilvania invoacă pe seama sa
sprijinul lumei civilizate și geniul libertății omenești declarând sărbătorește, că din ceasul acesta, oricum
ar decide puterile lumii, este hotărâtă a peri mai bine, decât a suferi mai departe sclavia și atârnarea”
(Foaia Diecezană, Caransebeș, XXXIII, 1918, nr. 44 din 11/24 noiembrie, p. 3).
Energia națională a episcopului de la Caransebeș a fost promptă și fără ocolișuri. În circulara
nr. 6150 din 26 octombrie/8 noiembrie1918, episcopul Miron Cristea i-a anunțat pe credincioșii din
Eparhia Caransebeșului despre constituirea Comitetului Partidului Național Român ales la Marea
Conferință Națională, numit și Consiliul sau Sfatul Națiunii Române ca for superior pentru poporul
român (Ibidem, nr. 42 din 28 octombrie, p. 1).
Consiliul de la Arad a mai anunțat că la adunarea preconizată în luna decembrie au fost
invitați episcopii români, vicarii, delegații consistoriilor și toți protopopii tractuali, prin urmare,
aceștia „nu au lipsă a fi aleși între delegații cercurilor electorale” (Ibidem, p. 99).
Urmare acestui act, episcopii de la Arad și Caransebeș au trimis o circulară protopopilor și
administratorilor protopopești, prin care i-a înștiințat că „datorită meritelor ne- pieritoare ale
Bisericii […] naționale câștigate în decursul veacurilor în serviciul ființei noastre etnice și totodată
ca recunoaștere a legăturilor sfinte dintre poporul credincios și slujitorii Bisericii”, sunt invitați la
preconizata Adunare Națională Română, unde vor participa cu drept de vot. În aceeași pastorală a
îndemnat protopopii să transmită preoților și credincioșilor să se prezinte în număr cât mai mare la
viitoarea adunare. (Constantin Brătescu, Protopresbiterul Andrei Ghidiu (1849-1937). Între
Biserică și Neam, Editura Dalami, Caransebeș, 2006, p. 76).
Pentru a-și alege delegații la Marea Adunare Națională, Consiliul Național Român din
Caransebeș s-a întrunit în 10/23 noiembrie 1918, sub președinția protopopului Andrei Ghidiu, cel
care din anul 1884 a fost un luptător activ al cauzei naționale românești și i-a ales ca delegați pe Ion
Gore din Mehadia, Nicolae Ivănescu din Marga, dr. Alexandru Murariu din Caransebeș, Ilie Român
din Domașnea și dr. Ion Sârbu din Rudăria. În aceeași zi, cei aleși au primit mandate semnate de
protopopul Ghidiu. (Ibidem, p. 75). Și în celelalte localități ale Episcopiei Caransebeșului, prin
implicarea preoților, care, de regulă, erau președinții consiliilor naționale românești, s-au făcut
alegerile delegaților pentru fiecare cerc electoral, care au delegat, la rândul lor, cei cinci
reprezentanți ai românilor la Marea Adunare Națională. (Ioan Munteanu (coordonator), Făurirea
statului unitar roman…, p. 119-160).

43
 În ședința plenară a Consistoriului eparhial din 14 noiembrie 1918, ședință prezidată de către
episcopul Miron Cristea, s-a hotărât ca delegat din partea Episcopiei Caransebeșului la Marea
Adunare Națională să fie dr. Cornel Cornean, secretarul consistorial. (Foaia Diecezană, Caransebeș,
XXXIII, 1918, nr. 45 din 18 noiembrie, p. 4).
Miron Cristea a invitat la Alba Iulia profesorii de la Institutul Teologic și Pedagogic, care au
convocat corpul profesoral de la cele două institute ca să delege reprezentanți pentru Adunarea de la
Alba-Iulia. (Serviciul Județean al Arhivelor Naționale (S. J. A. N.), Caraș-Severin, Fond Institutul
Teologic Diecezan Caransebeș, dosar 1/1918-1919, fila 1).
Celelalte instituții culturale și sociale ale Caransebeșului și-au ales și ele delegații: dr.
Valeriu Meda, din partea Societății române de lectură, preoții Gheorghe Uec și David Ioana, ca
reprezentanți ai Societății de lectură „Ioan Popasu”, Gheorghe Neamțu și Iosif Olariu, din partea
învățătorilor, Gheorghe Jumanca și Mitru Cârpan din partea țărănimii, Nicolae Novăcescu și
Dimitrie Baba ca delegați ai meseriașilor, Elena Beker și Elena Biju, reprezentantele Societății
femeilor ortodoxe, iar din partea Gărzii Naționale, căpitanul Sabin Târziu. Acestora li s-au adăugat
membrii Reuniunii de cântări și alte 60 de persoane din Caransebeș. (Bujor Jumanca, „Caransebeșul
și 1 Decembrie 1918”, în Buletinul veteranilor de război, nr. 1/1996, Editura InterGraf, Reșița, p.
64-65).
În 7/20 noiembrie 1918, Consiliul Național Central a dispus convocarea unei adunări
naționale la Alba Iulia, adunare care să aibă loc în 18 noiembrie/1 decembrie, la care să participe
reprezentanții tuturor circumscripțiilor electorale de pe teritoriul Ardealului, Banatului, Crișanei și
Maramureșului, precum și reprezentanții Bisericii, ai societăților culturale și ai tuturor păturilor
sociale. Foaia Diecezană din 11/24 noiembrie 1918, a anunțat întreg clerul și poporul Episcopiei
Caransebeșului despre această adunare și a făcut apel la toți credincioșii eparhiei să participe la
acest „praznic românesc” (Foaia Diecezană, Caransebeș, XXXIII, 1918, nr. 44 din 11 noiembrie, p.
3). Prin ziarul Drapelul bănățenii au fost îndemnați să-și manifeste cu toată vigoarea hotărârea de
unire cu România. (Drapelul, Lugoj, XVIII, 1918, nr. 123 din 28 noiembrie, p. 1).
Din păcate, foarte mulți delegați ai localităților bănățene, mai ales din zona Timișoarei, nu
au putut ajunge la Alba Iulia datorită împotrivirii armatei sârbești. Conform Convenției de armistițiu
încheiată în 13 noiembrie 1918 la Belgrad între Antanta și Ungaria, Banatul urma să fie ocupat de
trupe aliate până la încheierea tratativelor Conferinței de pace. (Constantin Brătescu, Biserica
strămoșească din Banatul de sud și contribuția sa la făurirea României Mari (1867-1919), Editura
Dalami, Caransebeș, 2007, p. 25). Primele armate care au sosit în Banat au fost cele sârbești, grăbite
de dorința de a lua în stăpânire întreg teritoriul provinciei. Deși au fost primiți ca prieteni, în scurt
timp sârbii au început persecuții asupra românilor (Radu Păiușan, Mișcarea națională din Banat și
Marea Unire. 1895-1919, Editura de Vest, Timișoara, 1993, p. 136). Comportându-se ca armată de
ocupație, sârbii au împiedicat populația românească să plece spre Alba Iulia și doar insistența și
neînfricarea gărzilor naționale românești au făcut posibil drumul delegaților români spre cetatea
Unirii. (Constantin Brătescu, Biserica strămoșească din Banatul de sud…, p. 26). Argumentul
invocat de ostașii sârbi era situația politică nesigură și viitorul încă incert al Banatului. (Gheorghe
Neamțu, Activitatea C.N.R. din Caransebeș…, p. 84).
În drumul spre Alba Iulia, episcopul Miron Cristea a fost însoțit de câțiva ofițeri din gărzile
naționale, în frunte cu căpitanul Mihail Gropșianu și de protopopul dr. Ioan Sârbu. Era o gardă de
onoare, dar și de pază pentru episcop. (Constantin Răileanu, „Reprezentanții Bisericii Ortodoxe
Române din Banat la Alba Iulia”, în Mitropolia Banatului, XXVIII, nr. 10-12, octombrie-
decembrie, 1978, p. 617). Trupele sârbești sosite în Banat la începutul lui noiembrie aveau scopul
de a menține ordinea și a apăra populația. Cu toate acestea, au provocat multă dezordine, sfidări la
adresa populației și afronturi autorităților românești (Gheorghe Neamțu, Activitatea C.N.R. din
Caransebeș, Tiparul Tipografiei Diecezane, Caransebeș, 1927, p. 84-85).
Atitudinea lor a fost reprobabilă, mai ales că în perioada Războiului au fost susținuți ca
națiune prin intervențiile oamenilor politici români (Ioan Clopoțel, Revoluția din 1918 și unirea
Ardealului cu România, Editura revistei „Societatea de Mâine”, Cluj, 1926, p. 160-161). Trenul
care a dus la Alba Iulia caransebeșenii și locuitorii satelor din împrejurimi a plecat în 30 decembrie

44
1918. În gările de pe Valea Bistrei, a fost oprit de patrulele sârbești, care au încercat să oprească
înaintarea românilor spre Ardeal. La Oțelu Roșu, locomotiva garniturii feroviare a fost desprinsă și
trasă pe o linie paralelă. Doar intervenția gărzilor românești a făcut posibilă continuarea drumului
(Bujor Jumanca, op. cit, p. 64-65). Din gara Bucova, unde era prezent un corp al armatei române, nu
au mai existat incidente, iar trenul a plecat spre Alba Iulia în strigătele de bucurie ale românilor
(Ibidem, p. 65). Nici drumul episcopului Miron Cristea nu a fost lipsit de peripeții. Pentru a nu da de
bănuit sârbilor, a plecat din Caransebeș spre Arad, apoi spre Alba Iulia. Imediat după plecarea
trenului, la controlul unui jandarm sârb, toți cei din compartiment au fost nevoiți să se legitimeze.
Pentru a-l feri pe episcop de neplăceri, la întrebarea jandarmului „dar popa cine-i?”, Ilie Gropșianu,
(Vezi „Sasca Montană (1918-1919). Memorii de Ilie Gropșianu”, în Analele Banatului, an IV,
1931, p. 118-121) un membru al delegației, a răspuns răstit în limba sârbă „e vlădica vostru de la
Timișoara (Curentul, București, XII, 1939, nr. 4243 din 2 decembrie, p. 1) .

Delegații din Banat s-au întrunit în ziua de 30 noiembrie în sala restaurantului Dacia din
Alba Iulia, sub președinția dr. Aurel Cosma. Între vorbitori s-au numărat și protopopii Lugojului, dr.
George Popovici și al Mehadiei, dr. Ion Sârbu, care au ținut discursuri înflăcărate despre trecutul
Banatului și despre voința românilor de aici de a se uni cu Țara, iar toți participanții s-au pronunțat
pentru unirea fără condiții cu România (Ioan Munteanu, Vasile Mircea Zaberca, Mariana Sârbu,
Banatul și Marea Unire. 1918, Editura Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1992, p. 71-73).
Ziua de 1 decembrie 1918 (după calendarul gregorian) i-a adunat la Alba Iulia pe toți
delegații aleși de români pentru a dispune de soarta lor. 2.000 de delegați intelectuali, în frunte cu
toți episcopii români și 100.000 de țărani români au participat pe Câmpul lui Horea la Marea
Adunare Națională. În această atmosferă, dimineața s-a săvârșit sfânta liturghie în cele două biserici
românești din oraș, după care, în biserica ortodoxă, episcopul Ioan Papp al Aradului a oficiat un Te-
Deum pe care l-a încheiat cu cuvintele: „Cel ce a înviat din morți, Hristos adevăratul Dumnezeu al
nostru, Tu ai înviat și Neamul Românesc și ne-ai dat să avem măreața zi de azi a Unirii Neamului.
Ajută, Doamne, Țara noastră, România Mare, să înflorească și să se întărească pentru a preamări în
veci Numele Tău”. (Coriolan Băran, „Am fost la Alba Iulia”, în Mitropolia Banatului, XXVIII, nr.
10-12, octombrie-decembrie, 1978, p. 640). Episcopul Miron Cristea – ca reprezentant oficial al
eparhiei de Caransebeș – a rostit în fața altarului rugăciunea de îngenunchiere întocmită de preotul
Gheorghe Ciuhandu, (Pavel Vesa, Protopop dr. Gheorghe Ciuhandu (1875-1847), Editura
Arhiepiscopiei Aradului, Arad, 2011, p. 69) în care era cuprinsă și o cerere de mulțumire și pentru
sănătatea și fericita domnie a regelui Ferdinand I al României și a reginei Maria (Ioan Rusu
Abrudeanu, Patriarhul României Dr. Miron Cristea – Înalt regent, Editura Napoca Star, Cluj
Napoca, 2009, p. 311).
Actul propriu-zis al Unirii a fost proclamat la Marea Adunare Națională, în fața poporului,
imediat după terminarea serviciului divin, sub președinția lui George Pop de Băsești. Cel care a avut
marea onoare de a da citire actului unirii, a fost Vasile Goldiș, în calitate de referent. Discursul lui
Vasile Goldiș a fost unul istoric și național, în care a pomenit despre jertfele aduse de români de-a
lungul timpului, pentru libertate națională, jertfe care s-au amplificat în cursul războiului (Ioan
Clopoțel, Revoluția din 1918 și unirea Ardealului cu România…., p. 120-121). La finalul
discursului, a cerut adunării să aprobe hotărârile de unire, între care prima stipula unirea tuturor
teritoriilor locuite de români cu România. În special s-a proclamat dreptul națiunii române asupra
întregului Banat (Ibidem, p. 121).
Miron Cristea a ținut în plenul adunării un discurs care a reiterat, într-o sinteză minuțios
alcătuită, întreaga istorie de frământări, lupte și aspirații ale poporului român. Vorbirea ierarhului din
Caransebeș a fost primită cu ovații călduroase din partea celor prezenți. Cu iscusința-i caracteristică,
s-a adresat „măritei nații românești” și a încheiat prin cuvintele: „Am ferma nădejde că glasul vostru
unanim și prin voi glasul întregii națiuni se va concentra asupra singurei dorințe, pe care o pot
exprima în trei cuvinte: Până la Tisa! Amin!” (Ioan Rusu Abrudeanu, op. cit., p. 313-318).

Daniel Alic

45
 Satul lui Eminescu

Pe 15 iunie s-au împlinit 130 de ani de la trecerea în veșnicie a poetului național Mihai
Eminescu. Cum anul 2019 a fost proclamat în Patriarhia Română drept An Omagial al Satului
românesc, vom încerca să schițăm prezența acestuia în viața și opera Poetului nepereche.
Satul ca realitate materială și spirituală a reprezentat forma de viețuire socială până în zorii
secolului al XX-lea, când puterea politică a intervenit dezvoltând industria orașelor și implicit
mutarea sau navetarea țăranilor, care cu acest prilej au primit un nou statut și anume acela de
muncitori.
Satul însă a păstrat pe mai departe în parte dacă nu în integritatea lui forma spiritualizată de
locuire. Aici locuința era socotită obârșia și nu doar dormitorul, munca avea valențe metafizice,
viața în general se bucura de tihna patriarhală. Calendarul țăranului român era busola întregii sale
activități.
În general, toată viața satului, cu toate formele lui și datinile acestei vieți, se resimte de
transparența unui plan superior: cântecul, jocul, portul, responsabilitatea unora pentru alții
vădesc strânsa lor comuniune. În viața satului nu se manifestă nici tendințele de dominare,
nici cele individualiste ale lumii orășenești (Dumitru Stăniloae, Reflecții despre spiritualitatea
poporului român, Editura Basilica a Patriarhiei Române, București, 2018, p. 166).
Lucian Blaga în ,,Discursul de recepție” la primirea în Academia Română în 1937 reușește
să sintetizeze valoarea formatoare a satului. Satul – mărturisea filosoful – trăiește în mine într-un fel
mai palpitant ca experiență vie. […] Mi-aduc aminte: vedeam satul așezat înadins în jurul bisericii
și al cimitirului, adică în jurul lui Dumnezeu și al morților. […] Fiecare sat se simte, în conștiința
colectivă a fiilor săi, un fel de centru al lumii, cum optic fiecare om se plasează pe sine de asemenea
în centrul lumii. Numai așa se explică orizonturile vaste ale creației populare în poezie, în artă, în
credință, acea trăire care participă la totul, siguranța fără greș a creației, belșugul de subînțelesuri și
de nuanțe, implicațiile de infinită rezonanță și însăși spontaneitatea neistovită (Lucian Blaga, Elogiu
satului românesc în Constanța Bărboi, Silvestru Boatcă, Marieta Popescu, Literatura română clasa
a XI-a. Antologie de texte comentate, Editura Recif, București, 1995, p. 251-253).
Eminescu prin copilăria din Ipotești se înscrie în credința mărturisită a Celui din Lăncrăm,
potrivit căreia satul poate fi descoperit prin ochii copilului care a trăit în el. Cele mai frumoase
definiții date Poetului național ne sunt furnizate de Nicolae Iorga (1929) și Constantin Noica
(1975). Primul vede în Poet ,,expresia integrală a sufletului românesc”, iar cel din urmă pe ,,omul
deplin al culturii românești” (Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de
literatură, Editura Paralela 45, Pitești, 2000, p. 377).
Prin moșii și părinți, Eminescu aparține satului moldovenesc din veacul al XIX-lea.
Tatăl, Gheorghe și mama, Raluca și-au avut obârșia în sat. Datorită calităților intelectuale,
Gheorghe Eminovici a fost rând pe rând: funcționar de cancelarie, administrator de moșie, apoi
căminar, vechil adică boier însărcinat cu strângerea dijmei. La moșia din Dumbrăveni a locuit în
prima parte a vieții împreună cu soția Raluca și frații mai mari ai lui Eminescu. Casa rectificată are
profilul neoclasic rusesc al începutului veacului al XIX-lea, cu restaurări recente. Satul însuși, în
mijlocul unei vegetații în care abundă sălciile și salcâmii, era sărăcăcios, casele acoperite cu
draniță și cu paie (G. Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu, Editura Saeculum I. O., București,
1995, p. 11).
Prin anii 1849-1950 căminarul Gheorghe Eminovici a cumpărat jumătate din moșia
răzeșească de la Ipotești. Satul era așezat între dealuri, odată împădurite, pe după care stau
ascunse sate mai mari, ca Dumbrăveni, Cocoreni, Călinești, risipite într-o priveliște dezolantă
de clisă și cocioabe. Aici, la conacul ridicat de Gh. Eminovici, și-a petrecut Eminescu
copilăria, până a nu fi trimis la școală la Cernăuți, și de atunci încolo pe vremea vacanțelor.
Locuința părintească nu era palat boieresc, ci o casă modestă de țară, dar încăpătoare și


,,Arhanghelul”, VIII, nr. 2 (30), 2019, p. 1; 6-7.
46
gospodărească, nu lipsită de o anumită eleganță rustică. Era o construcție geometri- că, puțin
ridicată deasupra solului, cu câte două ferestre mari în laturi. Un pridvor înalt în față, la care
suiai pe vreo șapte trepte de lemn, un acoperământ al tindei, în chip de fronton grec sprijinit
pe două coloane zvelte, dădeau albei clădiri acoperite cu tablă un vag stil neoclasic. De o parte
și de alta a largului pridvor, doi tei străjuiau rămuroși. Ca la orice gospodărie de țară, se
vedeau în apropiere odăi pentru argați și slugi, șopruri și hambare, iar în fund o livadă cu
pomi fructiferi și câțiva butuci de vie. Dindărătul unor uluci din scânduri bătute în lungime
una peste alta în niște pari de lemn, pe sub umbra a doi tei imenși, se înălța o clopotniță
paralelipipedică, de asemenea din scânduri, așezate vertical, cu înfățișare de coteț de
porumbei (G. Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu, Editura Saeculum I. O., București, 1995, p.
32).
Aici, Eminescu după mărturia lui G. Călinescu, a locuit și în timpul vacanțelor, uneori
evitând casa părintească și locuind într-o casă de țăran sau petrecându-și toată vara cu ciobanii la
stână eludând astfel pedagogia autoritară a tatălui care era nu de puține ori l-a zeflemisit cu vorba
,,poetul” datorită obiceiului de a recita versuri. Un mare eminescolog atrage atenția asupra oierilor
și a contribuției acestora la statornicirea limbii române: Cum de la văraticul din goliștea Carpaților
până la iernaticul de la șesuri e drum, nu glumă, care trebuia bătut periodic se poate afirma răspicat
că acest neîntrerupt cutreier dinspre munte către câmpie și invers, ritmat nu numai de zvonul
tilincilor, ci și de perindarea anotimpurilor, a contribuit în mare măsură la statornicirea graiului
mioritic unitar, condiție de chezășie a conștiinței unității naționale (G. I. Tohăneanu, Ciudata viață
a cuvintelor, Ediție îngrijită și selecție de Valentin Bugariu, Editura Tiparnița, Arad, 2018, p. 18).
Un rol determinant l-au avut primele impresii ale copilăriei la satul potopit de verdeață
cu sălcii și salcâmi, teii din Ipotești, codrul din imediata lui apropiere, șederea lângă oierii
transhumanți și experiența traiului în diverse case țărănești au lăsat urme adânci în opera
poetică. Cunoașterea folclorului, a tradițiilor, obiceiurilor dau trăinicie întregii opere. În
poezia iubirii și naturii și în cea folclorică găsim exprimat clar dorul față de copilăria din
Ipotești, de codru, izvoare, teii și viața de aici.
Înstrăinat prin trimiterea la Cernăuți sau în altă parte, Poetul se simte legat de codru,
izvoarele și satul din vale:

,,Aș vrea să văd acuma natala mea vâlcioară

Scăldată în cristalul pârăului de-argint,
Să văd ce eu atâta iubeam odinioară:
A codrului tenebră, poetic labirint;

Să mai salut o dată colibele din vale,

Dorminde cu un aer de pace, liniștiri,
Ce respirau în taină plăceri mai naturale,
Visări misterioase, poetice șoptiri.

Aș vrea să am o casă tăcută, mitutică,

În valea mea natală, ce undula în flori,
Să tot privesc la munte în sus cum se ridică,
Pierzându-și a sa frunte în negură și nori.

Să mai privesc o dată câmpia-nfloritoare,

Ce zilele-mi copile și albe le-a țesut,
Ce auzi odată copila-mi murmurare,
Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a văzut”. (Din străinătate).

O altă poezie din această tematică a naturii este Fiind băiet păduri cutreieram care
reptezintă o variație pe tema întoarcerii la vârsta (,,de aur”) a copilăriei:

47
 ,,Fiind băiet păduri cutreieram
Și mă culcam ades lângă isvor,
Iar brațul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa sună-ncetișor:
Un freamăt lin trecea din ram în ram
Și un miros venea adormitor.
Astfel ades eu nopți întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas”.

Psihanaliza ar decoda cu fervoare, numaidecât, într-un astfel de text următoarele caractere:

faptul că eul, aflat în tensiunea căutării, se culcă pe marginea apei, că această apă nu este un
râu, un lac sau țărmul mării, ci un izvor, deci punctul de obârșie, matricea acvatică: la această
culcare lângă apă, este sinonimă unei culcări pe ape, adică echivalentul revenirii în spațiul prenatal
și că ,,lângă ape” poate semnifica în registrul subconștientului lângă sân (Florea Firan, Constantin
M. Popa, Eminescu. Antologie comentată, Editura ,,Poesis”, Craiova, 1994, p. 83).
Tocmai prezența elementelor naturii: oameni cu coasa în spinare, luna, stelele, deal și vale
dau poemului Sara pe deal aspectul de pastel:

,,Sara pe deal buciumul sună cu jale,

Turmele-l urc, stele le scapără-n cale,
Apele plâng, clar izvorînd în fântâne;
Sub un salcâm dragă, m-aștepți tu pe mine.

Luna pe cer trece-așa sfântă și clară,

Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară,
Stelele nasc umezi pe bolta senină,
Pieptul de dor, fruntea de gânduri ți-e plină.

Nourii curg, raze-a lor șiruri despică,

Streșine vechi casele-n lună ridică,
Scârțâie-n vânt cumpăna de la fântână,
Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână.

Și osteniți oameni cu coasa-n spinare

Vin de la câmp; toaca răsună mai tare,
Clopotul vechi împle cu glasul lui sara,
Sufletul meu arde-n iubire ca para.

Ah! în curînd satul în vale-amuțește;

Ah! în curând pasu-mi spre tine grăbește:
Lângă salcâm sta-vom noi noaptea întreagă,
Ore întregi spune-ți-voi cât îmi ești dragă.

Ne-om răzima capetele-unul de altul

Și surâzând vom adormi sub înaltul,
Vechiul salcâm. — Astfel de noapte bogată,
Cine pe ea n-ar da viața lui toată?”

În Opera lui Mihai Eminescu, vol. II, Editura Hyperion, Chișinău, 1993 p. 223, G. Călinescu
întregește portretul Poetului național cu o nouă însușire, aceea de etnograf înfățișând ,,sub orice
haină suflete de țărani, însă de țărani milenari”. Lor li se adaugă dorul după copilărie, de sat cu
țăranul știutor al tainelor originii sale, natura îmbelșugată încălzită și luminată de astrele Cerului, o
lume trăită firesc în înțelepciunea folclorică: Călin (file din poveste)
48
 ,,VIII
De treci codri de aramă, de departe vezi albind
S-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint.
Acolo, lângă isvoară, iarba pare de omăt,
Flori albastre tremur ude în văzduhul tămâiet;
Pare-că și trunchii vecinici poartă suflete sub coajă,
Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă.
Iar prin mândrul întuneric al pădurii de argint
Vezi isvoare zdrumicate peste pietre licurind;
Ele trec cu harnici unde și suspină-n flori molatic,
Când coboară-n ropot dulce din tăpșanul prăvălatic,
Ele sar în bulgări fluizi peste prundul din răstoace,
În cuibar rotind de ape, peste care luna zace.
Mii de fluturi mici albaștri, mii de roiuri de albine
Curg în râuri sclipitoare peste flori de miere pline,
Împlu aerul văratic de mireasmă și răcoare
A popoarelor de muște sărbători murmuitoare”.

Valentin Bugariu

49
 Centenarul Unirii Banatului cu România

Banatul a aniversat în lunile iulie-august 2019, o sută de ani de administrație românească în

țara dintre Mureș și Dunăre. La 28 iulie 1919 avocatul dr. Aurel Cosma și-a început mandatul de
prefect al județului Timiș, iar la 3 august 1919 armata română a ajuns la Timișoara.
Perioada anilor 1918-1919 a fost foarte puțin cercetată, aceasta în primul rând din lipsa
pieselor documentare. Pentru această perioadă s-au păstrat doar 198 de piese din care 46 articole de
presă, 4 documente cu caracter general (ex. Rezoluția Unirii de la Alba Iulia) și o treime din cele
148 de piese rămase credenționale ale deputaților bănățeni trimiși la Alba Iulia. Pe teren lucrurile nu
au fost deloc prielnice hotărârii unirii Banatului cu România de la 1 decembrie 1918. La Timișoara
începând cu 31 octombrie 1918 a fost proclamată republica bănățeană, care a existat până în 21
februarie 1919, apoi de acum până în 27 iulie 1919 Banatul a stat sub ocupație militară sârbă
(Carmen Albert, ,,Ocupația sârbă în Banat în memorialistica bănățeană”, în ,,Analele Banatului” S.
N., XIX, 2011, p. 449-450).
La Marea Adunare Națională de la Alba Iulia au participat 1228 de delegați de drept sau
aleși prin credențional. Banatul a fost reprezentat de 197 delegați (Timiș - 94, Torontal – 46, Caraș-
Severin – 45 și Cenad-12). Adunarea românilor din Transilvania, Maramureș, Crișana și Banat a
ales un birou al Adunării condus de Gheorghe Pop de Băsești. Între cei 9 notari ai biroului îl
amintim pe bănățeanul dr. Caius Brediceanu din Lugoj. Adunarea a dat și o rezoluție a Unirii: ,,1.
Adunarea Națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Românească adunați prin
reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor
români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea Națională proclamă
îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul cuprins între Mureș, Tisa și
Dunăre. (…)”. (Ioan Scurtu, Alba Iulia 1 Decembrie 1918, Ed. Sport-Turism, București, 1988, p.
146).
Pe 2 decembrie 1918 a fost instituit Marele Sfat Național de la Sibiu, iar ca for executiv
Consiliul Dirigent alcătuit din 15 membri. Din Banat au fost aleși: Valeriu Braniște, fără portofoliu
și Iosif Jumanca la Industrie.
La 12 decembrie 1918 delegația Marelui Sfat Național a prezentat la București regelui
Ferdinand rezoluția unirii. În această delegație din Banat au fost episcopul Miron Cristea al
Caransebeșului, Caius Brediceanu și dr. Cornel Corneanu. Regele a emis decretul de unire al
Transilvaniei, Maramureșului, Crișanei și Banatului cu România în 28 decembrie 1918.
Singura problemă nerezolvată a fost cea a Banatului care a rămas în sfera de influență
ungară și apoi sârbească.
Pe 31 octombrie 1918 social-democrații timișoreni conduși de avocatul Otto Roth au
proclamat Republica bănățeană. În piața Primăriei Timișoarei, Otto Roth a anunțat răsturnarea
vechiului guvern maghiar, sfârșitul războiului, declarând că se atașează politicii noului guvern
maghiar, condus de contele Károly. Tot atunci el a proclamat înființarea Republicii bănățene.
Această hotărâre nu a fost primită de românii din oraș conduși de avocatul Aurel Cosma care au
susținut unirea Banatului cu România așa cum a fost hotărât la Alba Iulia.
Această republică a încetat să mai existe în februarie 1919 când asupra plaiurilor bănățene a
fost instaurată ocupația militară sârbă. Ocuparea unei mari părți a Banatului a fost posibilă după
Convenția militară de la Belgrad (13 noiembrie 1918) care a cerut retragerea armatei maghiare din
Banat. Locul ei a fost luat de armata sârbă care a impus un regim de ocupație militară.
Regimul de ocupație sârbă s-a manifestat prin forme coercitive: au fost dizolvate și
dezarmate gărzile naționale românești; au fost împiedicați românii din satele Checea, Ciacova,
Foeni și Hodoni să participe la Alba Iulia; au fost arestați intelectualii satelor Foeni, Banloc, Birda
și Seceani; au fost rechiziționate animale la sate, cărți și obiecte de artă la Timișoara; economia a
avut de suferit datorită împiedicării transportului cărbunelui de la Anina la Reșița, a rechiziționării


,,Arhanghelul”, VIII, nr. 3 (31), 2019, p. 1; 7.
50
utilajelor fabricilor și a materialului rulant al căilor ferate. La toate acestea se adaugă învățământ
care a depins de Ministerul Învățământului de la Belgrad la Chizătău: forme de deznaționalizare
prin sârbizarea numelor la Gaiu Mic; închisoarea plugarilor și jafuri de produse agricole la
Clopodia, Șemlacu Mare și Gătaia (Vasile Rămneanțu, Istoricul relațiilor româno-iugoslave în
perioada interbelică, Ed. Mirton, Timișoara, 2006, p. 12-23). La toate aceste măsuri se adaugă
cenzura presei. Jumătate din cele 16 periodice care au apărut la Timișoara au fost interzise de
autoritățile sârbești pentru că se împotriveau situației nou-create (Ljubivaje Cerović, Sârbii din
România. Din evul mediu timpuriu până în zilele noastre, Uniunea Sârbilor din România,
Timișoara, 2005, p. 157).
Biserica Ortodoxă Română din Banat prin Eparhia Caransebeșului a avut o contribuție
majoră în lupta pentru unire a Banatului cu România. Unirea bisericească a premers celei politice.
La 23 aprilie 1919 Mitropolia Ardealului, Banatului, Crișanei și Maramureșului ,,cu adâncă
bucurie” a cerut unirea cu Biserica Ortodoxă Română din Regatul României. Au existat pe teren și
alte suferințe în timpul ocupației militare sărbești: Protopopiatul Bocșei condus de scriitorul Mihail
Gașpar a fost împărțit între cele două administrații: comunele Bocșa Română, Bocșa Montană,
Ramna, Iersig, Berzovia, Fizeș, Doclin, Biniș, Surduc și Vasiova au intrat în zona sârbă cu
administrația la Timișoara, altele, 20, zonei franceze cu sediul la Lugoj. La toate aceste probleme s-
a adăugat și arestarea la domiciliu a protopopului Mihail Gașpar (Daniel Alic, Eparhia
Caransebeșului în perioada păstoririi episcopului Miron Cristea (1910-1919). Biserică și
Societate, Ed. Presa Universitară Clujeană – Episcopia Caransebeșului, 2013, p. 368).
Au suferit închisoare preoții din Banloc, Cebza și Birda. Preotul Ioan Mărgineanțu din Birda
participant la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a fost internat o perioadă în Serbia. Presa
dezvăluie brutali- zarea preotului Ioan Mărgineanțu din Birda care în timpul ocupației sârbești a
suferit 37 de zile de închisoare la Vârșeț, apoi a trebuit să se refugieze cu întreaga familie compusă
din soție și opt copii. La reîntoarcere în Birda din porunca judelui Gherhard ,,a fost somat să nu
intre, ci să părăsească satul, căci <<aici nu e România Mare!>>” apoi bătuți cu lovituri de ciomag
(***, ,,Un preot brutalizat”, în ,,Banatul”, 20 iulie 1919).
La intrarea în război al României prin tratatul de alianță iscălit la București în 4 / 17 august
1916 prin articolul 4 Banatul revenea în întregime României cu granițele Tisa și Dunăre. După
război, Conferința de Pace de la Paris (1919) și celelalte tratate încheiate au împărțit Banatul între
trei state: România (2 / 3 %), Serbia (1 / 3 %) și Ungaria (1 %).
Chiar dacă a existat o luptă diplomatică în care s-a arătat unitatea fizică, economică și
spirituală a Banatului, Marile Puteri au împărțit provincia în mod arbitrar neținându-se seama nici
de opinia locuitorilor, nici de realitățile istorice și fizice ale Țării Banatului.
Unirea cu România a Banatului a dat locuitorilor reazem în păstrarea identității românești.
Pentru comunitățile românești din Serbia și Ungaria, tezaurul spiritual (limbă, religie și tradiții) dau
trăinicie conștiinței naționale românești.

Valentin Bugariu

51
 Anul Comemorativ al Patriarhilor Nicodim Munteanu și Justin Moisescu și al
traducătorilor de cărți bisericești

Patriarhia Română a proclamat anul 2019, An Comemorativ al Patriarhilor Nicodim

Munteanu și Justin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești.
Cei doi Patriarhi au condus Biserica Ortodoxă Română timp de 9 ani, Nicodim Munteanu
(1939-1948) și Justin Moisescu (1977-1986). Deși au aparținut unor generații distincte, au fost
contemporani timp de 38 de ani (1910-1948). Amândoi au condus Biserica Ortodoxă Română în
vremuri deosebit de grele, Nicodim Munteanu (30 iunie 1939 – 27 februarie 1948, Justin Moisescu
(12 iunie 1977 – 31 iulie 1986.
Patriarhul Nicodim Munteanu și-a început arhipăstorirea cu un an înaintea începerii celui De
Al Doilea Război Mondial (1940-1944), a cunoscut guvernarea generalului apoi mareșalului Ion
Antonescu, abdicarea regelui Carol al II-lea în favoarea fiului său, Mihai I, ororile guvernării
legionare apoi a jertfelor din Războiul din Răsărit care a început în 22 iunie 1941.
În seara zilei de 23 august 1944, Regele Mihai I a anunțat la postul de Radio încetarea
colaborării cu Germania nazistă și alăturarea forțelor aliate până la terminarea războiului.
Au fost ani de tranziție, țara fiind condusă de cabinete militare, de jertfe pentru terminarea
războiului și instaurarea primului guvern comunist în România (6 martie 1945).
Patriarhul Justin Moisescu a condus Biserica Ortodoxă Română în anii declinului regimului
comunist, care au debutat cu primele nemulțumiri colective (Greva minerilor din Valea Jiului din
1977), urmată de disidență și oprimare. Patriarhul Justin Moisescu este cel care a luptat pentru
păstrarea patrimoniului eclesiastic bucureștean și reușind în unele cazuri translarea lăcașurilor de
cult dintr-un loc în altul.
Patriarhul Nicodim Munteanu s-a născut într-o familie de oieri din Pipirigul Neamțului în 6
decembrie 1864. Pe pereții uneia dintre odăile de oaspeți ale casei frumoase și primitoare pe care a
înălțat-o la Mănăstirea Neamț, Înaltpreasfințitul păstrează fotografia modestei case bătrânești din
Pipirigul Neamțului, în care el însuși a văzut lumina zilei de sărbătoarea Sfântului Nicolae, în anul
1864. Tatăl, muntean de origine, din ținutul Buzăului, era om cu stare. Stăpânea un munte întreg,
unde își așezase stânele și își ținea oile numeroase. Aici și-a petrecut vacanțele de vară în aer bun și
în liniștea care i-a fost totdeauna dragă, laolaltă cu părinții și cu ciobanii, la vatra de suflet și limbă
română pe care a învățat să o vorbească și să o scrie atât de frumos, viitorul traducător al Bibliei,
acela care avea să fie Patriarhul României. Legătura cu Pipirigul nu a pierdut-o niciodată. (I. D.
Ștefănescu, ,,Nicodim, Arhiepiscopul Bucureștilor, Mitropolitul Ungro-vlahiei, Locțiitor al Tronului
Cezareei Capadociei și Patriarhul României” în vol. Patriarhul Nicodim Munteanu Un măturisitor
al Luminii în vremuri întunecate, Editura Basilica a Patriarhiei Române, București, 2019, p. 89-90).
Tânărul Nicolae a urmat cursurile Seminarului ,,Veniamin” din Iași (1882-1890) apoi pe
cele ale Academiei Duhovnicești din Kiev unde a studiat timp de cinci ani. A stat sub
binecuvântarea Sfântului Mitropolit Iosif Naniescu care l-a trimis la Kiev cu un scop bine definit:
acela de a învăța limba rusă și de a traduce din Teologia de la Răsărit. Ucenicul a reușit, a deprins
tainele limbii ruse și întreaga viață s-a trudit cu tălmăcirea unor opere teologice slave.
La 30 de ani a intrat în monahism primind numele de Nicodim. Rând pe rând a fost
ieromonah la catedrala mitropolitană, director al Seminarului ,,Sf. Andrei” și vicar al Episcopiei
Dunării de Jos, apoi vicar al Mitropoliei Moldovei fiind ales episcop vicar cu titlul de Băcăuanul.
Pe 18 februarie 1912 a fost ales episcop la Huși, un timp locțiitor de arhiepiscop al
Chișinăului (iun. 1918 – dec. 1919). În 1924 prin demisie s-a retras la Mănăstirea Neamț unde a
întemeiat o școală monahală și o tipografie. Tot aici a organizat ateliere de țesătorie, cizmărie,
dogărie, stolerie și argintărie. Prin stăruința sa mănăstirea și-a reprimit vatra, adică 14.000 ha.
pădure. Aici a trudit la traducerea Sfintei Scripturi în românește.
Pentru toate aceste realizări în ianuarie 1935 a fost ales mitropolit al Moldovei și Sucevei.


,,Arhanghelul”, nr. 4 (32), 2019, p. 1-4.
52
Aici a făcut reparații la reședința eparhială și a achiziționat un autobuz pentru misiune în cadrul
Mitropoliei.
Odată cu trecerea la cele veșnice a Patriarhului Miron Cristea, Mitropolitul Nicodim
Munteanu a fost ales patriarh la Bisericii Ortodoxe Române.
Activitatea de Patriarh a coincis cu instaurarea regimului comunist în România. Pentru
prima dată s-au impus Bisericii câteva măsuri coercitive cu menirea de a diminua rolul în societate:
măsuri de control asupra desfacerii colportajului (icoane, cărți), cenzura presei bisericești,
supravegherea pelerinajelor. Au fost luate măsuri împotriva Patriarhului prin: presiune (efectuarea
expertizei financiare de Ministerul Cultelor nepotului Maxim, preot la Buzești din capitală), hărțuire
(zvonul că la Patriarhie sunt depozitate alimente care nu au ajuns la cele două orfelinate înființate
chiar de Nicodim la Cernica și Țigănești) toate încheiate cu izolarea sa.
Patriarhul Nicodim l-a vizitat pe Patriarhul Alexei la Moscova în oct.-nov. 1946. Ca răspuns
omologul rus a vizitat Patriarhia Română în mai-iun. 1947.
Pe 1 iunie 1947 la Catedrala Patriarhală a fost oficiată slujba Tedeumului. Cu acest prilej
patriarhul Alexei ,,și-a exprimat bucuria de a fi în România, sfârșind cu invitația ca, în toamnă,
patriarhul Nicodim să meargă la Moscova pentru ca, împreună cu șefii celorlalte Biserici Ortodoxe,
să rezolve problemele bisericești ecumenice. Patriarhul Nicodim ridică mâna repede și, arătând cu
degetul spre Alexei, zise în limba română: <<dar de ce la Moscova??>>”. Sesizând obiecția
patriarhului, liderul comunist Emil Bodnăraș - prezent și el la slujbă – a fost auzit de unii clerici
rostind o frază cu caracter premonitoriu: ,,lasă, Înalt Prea Sfinte, nu te teme, că[ci] nu mai ajungi să
participi la acest sinod, indiferent unde s-ar ține el”. Peste numai opt luni, Nicodim Munteanu
murea în circumstanțe neelucidate... (Cristian Vasile, Biserica Ortodoxă Română în primul deceniu
comunist, Editura Curtea Veche, București, 2005. p. 201).
A tradus din limba rusă predici catehetice, cuvântări apologetice, cuvântări la Postul Mare,
praznicele împărătești, sărbătorile Maicii Domnului și Duminici. Din rusă și engleză a mai tradus:
Viața lui Iisus Hristos, viața și lucrarea apostolilor. Între acestea amintim Paisie starețul mânăstirii
Neamț după protoiereul Serghie Cetfericov (ed. II, 1943) și A. P. Lopuhin, Istoria biblică (6
volume, 1944-1947).
În 1913 în colaborare cu arhimandritul Iuliu Scriban și preotul Pavel Savin a întocmit Mica
Biblie. Împreună cu I. D. Ștefănescu a tipărit Biblia ilustrată în 1936.
A contribuit la imprimarea Bibliei sinodale din 1936 pentru care a tradus 24 de cărți ale
Vechiului Testament, iar Noul Testament în întregime. La ediția Sfintei Scripturi din 1944 a tradus
51 de cărți. La cele două ediții au contribuit Vasile Radu și Grigorie Pișculescu.
Patriarhul Justin Moisescu s-a născut la 5 martie 1910 în satul Cândești, Câmpulung Muscel
în familia învățătorului Ioan Gh. Moisescu. Tatăl a căzut în Primul Război Mondial iar greul casei i-
a revenit mamei, Maria Moisescu care s-a îngrijit de cei patru copii, doi băieți și două fete.
Prin grija Patriarhului Miron, ca bursier a urmat cursurile Seminarului teologic din
Câmpulung Muscel, apoi pe cele ale Facultății de Teologie din Atena (1930-1934) și studii de
specializare la Strassbourg și Atena unde a și obținut doctoratul în teologie cu teza Evagrie din
Pont. Viața, scrierile și învățătura (1937).
Reîntors în țară a fost numit profesor de limba latină la Seminarul Teologic din București
(1937-1938), Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Varșovia (1938-1939). După
declanșarea celui De Al Doilea Război Mondial a fost numit profesor la Facultatea de Teologie din
Cernăuți-Suceava (1940-1946) și București (1946-1956). La Teo- logia bucureșteană a predat trei
cursuri: ,,Evanghelia de la Ioan”, ,,Epistolele pastorale” și ,,Apocalipsa”. A elaborat lucrări cu
tematică noutestamentară: Sfânta Scriptură și interpretarea ei în opera Sfântului Ioan Hrisostom
(1942), Originalitatea parabolelor Mântuitorului (1945), Activitatea Sfântului Apostol Pavel la
Atena (1946), Ierarhia bisericească în epoca apostolică (1955).
Înlăturat din învățământul teologic de autoritățile comuniste, Justin Moisescu a fost hirotonit
diacon (23 februarie), preot (24 februarie) și arhiereu (15 martie).
La 18 martie 1956 a fost instalat ca arhiepiscop al Sibiului și Mitropolit al Ardealului. În
scurta arhipăstorire de aici, Mitropolitul Justin s-a remarcat ca bun gospodar: a oferit două vile din

53
oraș deținute de Miliție, profesorilor de la Institutul Teologic și angajaților Centrului Eparhial și a
înființat revista eparhială ,,Mitropolia Ardealului” (nr. 1-2 / 1956).
Vacantându-se postul de Mitropolit al Moldovei și Sucevei, Mitropolitul Justin Moisescu a
fost ales în 10 ianuarie și întronizat în 13 ianuarie ca Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al
Moldovei păstorind aici 20 de ani până în 12 iunie 1977.
Spiritul practic cu care a fost înzestrat Mitropolitul Iustin s-a concretizat în cele trei clădiri
de la Centrul eparhial, peste 70 de biserici și capele noi, 52 de case parohiale, 5 noi sedii de
protopopiate și alte 5 renovate și extinse, a restaurat integral sau parțial 20 de mănăstiri și schituri și
a înființat 10 muzee de artă bisericească. (Dumitru – Gică, Păduraru, ,,Simpozionul Dr. Iustin
Moisescu – Mitropolitul Moldovei și Sucevei (1957-1977)”, în vol. Un stâlp puternic în vremuri de
furtună. Dr. Iustin Moisescu, Mitropolitul Moldovei și Sucevei (1957-1977). In Memoriam, Editura
Trinitas, Iași, 2006, p. 15).
I-a sprijinit pe elevii teologi și s-a îngrijit de formarea profesorilor de teologie. Prin grija
Mitropolitului Justin au fost încadrați la Seminarul Teologic de la Neamț mai mulți tineri teologi:
Ștefan Alexe, Ilie Georgescu, Vasile Bria și Mircea Păcurariu.
O realizare notabilă rămâne tipărirea Psaltirii deosofteiene (1974). Filologii-învățăcei de prin
anii ʼ70 îl citeau pe Dosoftei de exemplu, prin ,,lentila” unui studiu precum Psaltirea în versuri,
1673, apărut în 1974, unde Iustin Moisescu oferea o judecată de valoare și situare de mai multe ori
semnificativă: ,,Rod al unei trude cărturărești de peste cinci ani, traducerea românească în versuri a
Psaltirii lui David, comoara poeziei lirice religioase a poporului evreiesc, a așezat pe Mitropolitul
moldovean Dosoftei (1624-1693) printre ctitorii literaturii noastre culte”. În urma cercetărilor lui
Iustin Moisescu, istoricii literari (N. A. Ursu, Elvira Sorohan, Dan Horia Mazilu, Eugen Negrici) l-
au identificat, apoi, drept întemeietorul poeziei noastre moderne. (Ioan Holban, ,,Cărturarul”, în vol.
Un stâlp puternic în vremuri de furtună…, p. 118).
Odată cu trecerea la cele veșnice a Patriarhului Justinian Marina, Mitropolitul Justin
Moisescu a fost ales și apoi întronizat Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Ungrovlahiei și
Dobrogei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române în 19 iunie 1977.
Aici a continuat activitatea culturală. La Institutul Biblic a apărut Noul Testament (1979), Biblia
(1982), Arta creștină în România în 5 volume, manuale de teologie, cărți de zidire sufletească.
Un proiect deosebit l-a reprezentat colecția ,,Părinți și scriitori bisericești” în 90 de volume.
În timpul anilor 1979-1984 au apărut 15 volume, nr. 1-11; 17; 29; 46 și 80. A fost inițiată o comisie
de editare condusă de arhim. Bartolomeu Anania (1979-1984) și preotul Dumitru Soare (1984-
1986), compusă din profesorii de teologie de la Sibiu și București și alți cercetători. Au fost traduse
în românește: Scrierile Părinților Apostolici, Apologeți de limbă greacă și latină, Actele martirice,
Clement Alexandrinul, Origen, Sf. Grigorie Taumaturgul, Metodie de Olimp, Sfântul Vasile cel
Mare, Sfântul Grigorie de Nyssa, Fericitul Augustin și Sfântul Maxim Mărturisitorul.
În perioada arhipăstoririi sale au fost salvate 9 biserici și așezăminte (Palat sinodal,
clopotniță) din București și Reșița. Între acestea amintim: Schitul Maicilor (1982), Biserica Mihai
Vodă și Palatul sinodal (1985).
,,Mi-a relatat apoi, pe scurt, că pe la orele 13,00 l-a chemat Ceaușescu ca să-i spună că îl
critică în zadar pentru demolarea unor monumente bisericești, de vreme ce cu un secol în urmă au
mai fost dărâmate asemenea clădiri în București. Atunci patriarhul i-a răspuns: ,,Da domnule
președinte, știu toate aceste lucruri, dar țineți seama că monumentele amintite au fost distruse de
regimul burghez și nu de puterea populară!”. La care Ceaușescu a rămas fără replică.
Nu pot să închei aceste evocări fără să omit episodul odioasei intenții a dictatorului de a
dărâma biserica Sf. Gheorghe Nou din centrul capitalei, în vederea amplasării pe acel loc a unui
mare magazin universal. Primit cu greutate în audiență de Ceaușescu, l-a convins în cele din urmă
pe acesta să nu distrugă edificiul religios, spunându-i: ,,Este biserica unde a fost înhumat voievodul-
martir Constantin Brâncoveanu și unde au fost prohodiți Eminescu și Caragiale, domnule
președinte…”. Și în acest fel lăcașul a fost salvat, fiind apoi restaurat cu banii Bisericii, sub atenta
îndrumare a Patriarhului Iustin, în forma în care se vede astăzi”. (Cristian Moisescu, ,,Un gând de
pioasă aducere aminte”, în vol. Un stâlp puternic în vremuri de furtună…, p. 130-131).

54
 Atât Patriarhul Nicodim Munteanu cât și Patriarhul Justin Moisescu au avut legături cu
Banatul. Primul a condus soborul de arhierei cu prilejul sfințirii Catedralei Mitropolitane din
Timișoara în toamna anului 1946. Cu acest prilej a fost invitat Regele Mihai I, primul ministru Petru
Groza, Petre Constantinescu – Iași, ministru al Informației, alți miniștri și generali.
La ritualul sfințirii altarului cu așezarea moaște- lor a participat Regele, îmbrăcat în veșmânt
ritual, a participat activ la sfințire, ungând cu Mir zidurile catedralei, după care se retrage împreună
cu Patriarhul Nicodim (Petrică Zamela, Mitropolitul Vasile Lăzărescu al Banatului (1894-1969).
Monografie istorică, Editura Universității, Oradea, 2011, p. 79).
Justin Moisescu pe atunci Mitropolit al Banatului a participat la solemnitățile canonizării
Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș din octombrie 1956. Cu acest prilej Mitropolitul Ardealului a
spălat trupul Sf. Iosif cu toată pietatea așezându-l în raclă și apoi slujind în cadrul Sfintei Liturghii
în care a fost proclamat Sfântul Iosif ca protector al Banatului (Gh. Cotoșman, ,,Canonizarea
Mitropolitului Iosif II al Timișorii…”, în ,,Mitropolia Banatului”, nr. 10-12 / 1956, p. 55-56).
,,Prețuia preotul, îl aprecia la valoarea lui sacerdotală, supranumindu-l ,,sfântul preot de la
țară”, care ducea greul slujirii misionare, ziua și noaptea, mergând la căpătâiul bolnavului spre a-i
împărtăși cele necesare pentru suflet și trup”.
(† Adrian, Arhiepiscop emerit, ,,Frânturi de inimă la Comemorarea a Douăzeci de ani de la
trecerea la cele veșnice a Patriarhului Iustin Moisescu”).

Valentin Bugariu

55
 Misiune din vremea pandemiei

În prag de primăvară și peste România s-au abătut norii negrii ai unui nou virus care a
străbătut din Orient și până în Insulele Britanice, Asia și Europa, apoi America cu urmări din cele
mai grele. Numai în România, potrivit statisticilor oficiale au fost confirmate 18.283 de cazuri, din
care în județul Timiș au fost 498 de cazuri, 390 confirmate și 51 decese.
În fața acestui pericol, autoritățile oficiale au luat măsuri concretizate prin starea de urgență
și cea de alertă, în care s-au impus câteva reguli stricte. Unele din acestea au adus atingere activității
bisericești în general.
Sărbătoarea Sfinților Mucenici din Sevastia (9 martie), a fost ultima slujbă oficiată în
prezența credincioșilor. De acum și până în Duminica a V-a după Paști (17 mai), slujbele au fost
oficiate la începutul pandemiei și la finalul ei, în parcul bisericilor din Birda și Sângeorge, iar vreme
de mai bine de două luni în biserici, dar fără participarea credincioșilor.
Rugăciunea publică nu a fost întreruptă nici în această perioadă. Au fost oficiate Sfintele
Liturghii (a Darurilor mai înainte Sfințite, a Sfinților Vasile cel Mare și Ioan Gură de Aur), laudele
bisericești (Vecernia și Utrenia), slujbele Deniilor. Prin intermediul pomelnicelor trimise on-line au
fost pomeniți cei vii și cei adormiți, iar în Sâmbăta lui Lazăr au fost pomeniți toți cei adormiți din
Birda și Sângeorge.
Anul acesta Sfintele Paști au fost pregătite de fam. Peia, la Birda și fam. Ofilat la Sângeorge.
Au fost distribuite 400 de pahare cu Sf. Paști prin voluntari atât în parohie, cât și în filie. Tot prin
intermediul voluntarilor a fost adusă Sfânta Lumină a Învierii de la Ierusalim și dusă la casele
credincioșilor. La Praznicul Izvorului Tămăduirii a fost sfințită aghiasma mică și distribuită la
casele credincioșilor.
O rugăciune aparte a constituit-o cea denumită Rugăciunea comună de la ora 1200, când a
fost săvârșit Acatistul sau Paraclisul Maicii Domnului, al unor sfinți tămăduitori și al celor români.
Au fost pregătite diferite cuvinte de învățătură ocazionale și predici tematice, opinii, mărturii
care au fost realizate prin înregistrarea Evangheliei și a predicii zilei sau în scris. De asemenea au
fost lecturate sinaxarele sărbătorilor Duminicilor, praznicelor și cele ale sfinților. De-a lungul
acestei perioade sub forma unor scurte note au fost în(scrise) importanța cinstirii unor sfinți: ,,Moș
Alexe, purtător al cheilor anului” (17 martie); ,,Sfânta Drosida, fiica lui Traian” (22 martie);
,,Duminica Sfintei Cuv. Mucenice Maria Egipteanca” (4 aprilie); ,,Sfântul Mucenic Sava de la
Buzău” (12 aprilie); ,,Sfântul Ierarh Teotim al Tomisului” (20 aprilie); ,,Sfântul nostru: Sfântul
Mare Mucenic Gheorghe” (23 aprilie); ,,Sfântul Cuvios Părinte Irodion de la Lainici” (3 mai); ..Un
model de conducător: Constantin cel Mare (280-337)” (21 mai).
Pe plan cultural au fost realizate mai multe activități care au fost prezentate prin intermediul
internetului, pe pagina parohiei dar și pe cea destinată copiilor intitulată ,,Hristos împărtășit
copiilor”.
În 19 martie a fost realizată o activitate dedicată unei actrițe ,,Remember Irina Petrescu”
printr-o prezentare, fotografie și vizionarea a unui film: ,,Facerea lumii” (1971).
La Praznicul Bunei Vestiri a fost comemorat marele filantrop bănățean Emanuil Ungurianu
(†25 martie 1929) printr-o cateheză și o expoziție de documente și fotografii. Activitatea se înscrie
în tematica Anului Comemorativ dedicat filantropilor ortodocși români.
În 27 martie a fost sărbătorită Unirea Bucovinei cu României în cateheza ,,O zi minunată: 27
martie 1918” în care a fost evidențiată contribuția Bisericii Ortodoxe Române din această provincie
la înfăptuirea idealului național.
Pe 2 aprilie s-a încheiat Concursul Național Catehetic ,,Iubirea lui Hristos în familia mea”
prin realizarea portofoliului cu activitățile religioase, culturale și filantropice de către elevii din
Birda și Sângeorge.
Revista de cultură și religie rurală ,,Arhanghelul”, nr. 33, 12 p. a fost așezată la bisericile din


,,Arhanghelul”, IX, nr. 2 (34), 2020, p. 1-2.
56
Birda și Sângeorge pentru credincioși, iar pentru colaboratorii externi și biblioteci a fost trimisă prin
intermediul poștei.
Ziua Independenței de Stat a României a fost scoasă în priveliște prin oficierea unui Tedeum
de mulțumire și susținerea unei cateheze ,,Contribuția Bisericii Ortodoxe Române la cucerirea
Independenței României”. Tot pentru această ocazie a fost realizată o expoziție de documente și
fotografie tematică și a fost pregătit pentru vizionare filmul artistic ,,Pentru Patrie” (1977).
Tot pentru credincioșii din Birda și Sângeorge au fost prezentate trei cărți și câteva filme
artistice.
Pe plan gospodăresc s-au început lucrările pentru realizarea unui sistem de încălzire centrală
la biserica filială și s-a întreținut curățenia în interiorul lăcașelor de cult și în curtea acestora, prin
tăierea ierbii și întreținerea parcurilor de flori. La casa parohială a fost așezat un covor de pietriș.
Chiar în vremuri grele Biserica a încercat să fie aproape de credincioșii ei. Candela
rugăciunii nu s-a stins, iar clopotele bisericilor le-a amintit enoriașilor de timpul consacrat
rugăciunii. Binecuvântarea lui Hristos a fost dusă la casele credincioșilor prin materiile
binecuvântate și sfințite: Sfintele Paști, Lumina Învierii și aghiasma din Săptămâna Luminată.
Materialele catehetice la rândul lor au fost pregătite pentru a evidenția: mijlocirea sfinților pentru
noi, de a aminti de contribuția Bisericii Ortodoxe Române în vremuri de cumpănă pentru neamul
nostru și de a aminti de activitatea unor personalități ale românilor și din cultura universală
(profesori, avocați, oameni de știință, actori ș. a).
În încheiere aducem mulțumiri tuturor credincioșilor care s-au rugat în rugăciunea comună
de la ora 1200, s-au împărtășit de Sfintele Taine, au lecturat diversele materiale religioase și
culturale pregătite. Toate aceste activități au fost evaluate de credincioși obținând 4.252 aprecieri,
925 comentarii și 97 distribuiri pe o rețea de socializare.

Valentin Bugariu

57
 Ioan Alexandru la 20 de ani de la înveșnicire

Pe 16 septembrie 2000, se stingea departe de România atât de drag cântată ca nimeni

altul în imne, poetul Ioan Alexandru (n. 25 decembrie 1941). Pentru a-l comemora și a pune în
valoare opera poetică în comunitatea noastră eclezială, a încolțit înăuntrul sufletului meu ideea de a-
l aminti în biserică printr-un program artistic prin rugăciune, cuvânt și cânt. Însă buna intenție a fost
zădărnicită de măsurile sanitare impuse pentru realizarea unei astfel de activități. Și, totuși, înarmat
cu cele două volume de Opere, tipărite sub egida Academiei Române, Editura Fundației Naționale
pentru Știință și Artă, București, 2015, vol. I – 1.702 p.; vol. II – 1.516 p., și îngrijite de profesorul
dr. Alexandru Ruja de la Universitatea de Vest din Timișoara am avut curajul de a așterne pe hârtie
câteva rânduri dintr-un proiectat panegiric intitulat ,,Ioan Alexandru – poet religios”.
Poetul Ioan Alexandru s-a născut în ziua de Crăciun a anului 1941, zi providențială pentru
poetul religios de mai târziu, nota Acad. Eugen Simion în prefața primului volum. Cum localitatea
natală, Topa Mică era sub ocupație hortistă, atât numele familiei, cât și implicit al copilului a fost
nume unguresc în hârtiile primăriei: Ianoș Sándor.
Satul a fost așa cum la vremea lor Goga și Blaga și-au văzut vetrele părintești, sfânt, curat și
drept, dosit printre stele, cu dealuri blânde și cu izvoare limpezi situate în coasta răsăriteană a
Apusenilor - ,,slăviții munți” – peste care plutește un fel ,,de-albastru tainic [ce] înfioară” și
deasupra cărora se ridică ,,stolul ceresc de păsări călătoare”. Satul este nucleul existenței mele,
mărturisește Ioan Alexandru: ,,Pot spune că întreaga mea copilărie este legată de tradiția teribilă a
Transilvaniei, a unui sat, aș putea spune ancestral, de dealuri ce premerg Munții Apuseni, cu oameni
viguroși, păstrători de tradiție și rânduieli. […] Satul transilvan, cu toată austeritatea și sacralitatea
lui, este o permanență în scrisul meu. Când am plecat de acolo am avut sentimentul că am plecat din
rai și așa a fost. Până când am înjghebat familia în care am regăsit acel rai într-o altă formă, satul a
rămas nucleul existenței mele” (Eugen Simion, Introducere la vol. Ioan Alexandru, Opere, vol. I.
Text ales și stabilit, note și comentarii, variante, cronologie și indici de Alexandru Ruja, Editura
Fundației pentru Știință și Artă, București, 2015, p. XIII-XIV).
Aidoma unei păsări călătoare, poetul Ioan Alexandru pleacă din cuibul nașterii în călătoria
vieții, mai întâi la Cluj, apoi la București. În orașul de pe Someș, fratele Ioan, de mai târziu, a fost
elev la Școala Medie ,,G. Bariț” din Cluj. Aici a frecventat cercurile literare și l-a căutat pe Lucian
Blaga. Din vremea aceasta a primei tinereți datează prima consemnare a apropierii poetului de
Biserica Ortodoxă, prin comunitatea parohială din Florești.
Aici, criticul literar Ion Pop îl găsește în strană ,,ascultând smerit slujba preotului
Cosma, personaj desprins din mitologia lirică a lui Goga. În casa parohială a acestuia am
petrecut noaptea, întorși din Topa, între sfeșnice și stele mari” (Eugen Simion, op. cit., p. XVI).
Debutul literar cu poema Floarea mea s-a petrecut în 1960 la revista ,,Tribuna” (anul IV, nr.
14, 7 aprilie) la trei ani după debutul poetului ploieștean, Nichita Stănescu.
Tot la Cluj, Ioan Alexandru a fost admis în urma unui riguros examen la Institutul
Pedagogic de trei ani în 1962. După doi ani de studii, în urma unei cereri aprobată de Rectorul
Constantin Daicoviciu, Ioan Alexandru s-a transferat la Facultatea de Filologie a Universității din
București. Diploma de licență în filologie a fost pregătită eminent sub conducerea științifică a
lectorului univ. Eugen Simion
Ioan Alexandru a debutat editorial în 1964 cu volumul Cum să vă spun, prefațat de Mihai
Beniuc, președintele Uniunii Scriitorilor. În capitala țării, poetul a frecventat cenaclurile literare din
capitală, în special Cenaclul ,,Nicolae Labiș”. Tot în această vreme s-a căsătorit cu Ulvina-Greta
Spitz care i-a dăruit cinci pruncuți.
În anul 1965 a tipărit cel de-al doilea volum de autor, Viața deocamdată, iar din 1966 a
început să țină un jurnal de poet în revista ,,Amfiteatru”. Acum vizitează mănăstirile românești și


,,Arhanghelul”, IX, nr. 4 (36), 2020, p. 1; 5; X, nr. 1 (37), 2021, p. 1; 5; X, nr. 2 (38), 2021, p. 7-8; X, nr. 3 (39), 2021,
p. 6.
58
se leagă spiritual de Mănăstirea Rohia și starețul ei, Justinian Chira, arhiepiscopul de mai
târziu al Maramureșului. Aici la Rohia, din anii ʼ80 datează planul de a construi o casă
(,,Casa poetului”) numind locul ,,vatra mea de veci”.
La Facultatea de Filologie din București a fost înființată Catedra Eminescu condusă de
profesoara Zoe Dumitrescu-Bușulenga, monahia Benedicta de mai târziu. Ioan Alexandru i-a
devenit asistent rămânând până la ,,capătul de cale” în relații sufletești apropiate. Paralel cu munca
de la Seminar, Ioan Alexandru a deschis pe cont propriu un seminar de studii ebraice.
Autoritățile, cu voie său fără voie, închid ochii în fața acestui gest de independență. Dovadă că
seminarul de studii ebraice există și azi. Apostolul transilvan n-a predicat în pustiu… (Ibidem, p.
XXII). De asemenea a ținut un curs de spiritualitate bizantină la Institutul de Arte plastice
,,Nicolae Grigorescu” din București.
În 1966 i-a apărut cel de al treilea volum de versuri intitulat Infernul discutabil. Volumul
deschide o nouă etapă. Criticul literar Eugen Simion afirmă că poetul i-a calea imnelor, ,,aceea a
unei poezii cu un puternic și ascuns fond tradiționalist-religios, sub influența lui Blaga, dar și a
lecturilor sale filosofice și a experienței lui creștine”.
Ioan Alexandru a ajuns bursier la Universitatea din Freiburg. Profită de această ieșire și
ajunge la Roma și Paris. La Roma a văzut Capela Sixtină. Prin 1971-1972 la Paris a vorbit cu Eugen
Simion despre catedralele Apusului, și numaidecât a adus vorba de bisericile de lemn din
Maramureș: ,,Da, a zis el, dar bisericuțele noastre sunt mai frumoase”. În 1981 a fost bursier
Humboldt al Universității din Heidelberg.
A obținut titlul de doctor în științele filologice cu lucrarea Patria lui Pindar și Eminescu
(1973) elaborată sub îndrumarea prof. univ. dr. Zoe Dumitrescu-Bușulenga. A tălmăcit în românește
Cântarea Cântărilor, Odele lui Pindar (1973), care a cunoscut alte două ediții. Tot acum a publicat
o Gramatică [a] limbii ebraice vechi.
În 1975 i-a fost publicat volumul Imnele Transilvaniei, apoi o traducere în colaborare cu
soția sa, Scrisori către un tânăr poet de Rainer Maria Rilke. Își continuă seria imnelor: Imnele
Moldovei (1980); Imnele Țării Românești (1981) și Imnele Putnei (1985).
Ioan Alexandru a avut o legătură specială cu orașul Ploiești, vatra natală a lui Nichita
Stănescu cel care debutase înaintea autorului nostru în ,,Tribuna” clujeană.
În 12 decembrie 1984, preotul Ion Chilan, parohul așezământului religios Sfântul
Spiridon din Ploiești, l-a rugat să participe la slujba religioasă prilejuită de hramul bisericii.
Cuvântul poetului în care se adresa credincioșilor, ,,chemându-i la calea de a-L urma pe
Hristos” a ,,zguduit” conștiințele. De acum încolo, în a doua săptămână a lunii decembrie, în
anii ce vor veni, Ioan Alexandru a fost nelipsit de la hramul bisericii ploieștene, aștepta fiecare
dată de o mare de credincioși” ( Ion Bălu, Ioan Alexandru, monografie, antologie comentată,
receptare critică, Editura Aula, Brașov, 2001, p. 28).
În 1987, la Tokyo, primește „Medalia de aur”, conferită unui mare poet creștin. Tot în
acest an a iscălit o prefață la volumul Surâsul Korei, de Rolando Certa, Editura Facla, Timișoara
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Alexandru_(scriitor), accesat în 14. 09. 2020).
Cu un an înainte de revoluție, i-a fost publicat un nou volum: Imnele Maramureșului.
Revoluția din 1989 l-a găsit pe Ioan Alexandru în fruntea demonstranților. În noaptea
din 21 decembrie 1981 se duce în Piața Universității cu o cruce, cu Sfânta Scriptură și cu
icoana Mântuitorului în mână, arătându-le soldaților, le ține predici, îndemnându-i să nu
tragă. Face rugăciuni și un soldat îl întreabă: ,,Ești popă?” ,,Da, sunt popă” – îi răspunde el. ,,Hai
Domnule părinte”, îi zice atunci soldatul lăsându-se în genunchi, și popa Ioan face o slujbă.
Părintele Ioan merge la Televiziune și în aceeași seară (22 decembrie) se înființează la el acasă
Partidul Național Creștin și Țărănesc (Ibid., p. XXIX ). A devenit vicepreședinte al partidului și
parlamentar (deputat, 1990-1992 și senator, 1992-1996).
Pe 8 aprilie 1990 seara, la slujba Vecerniei, Ioan Alexandru a vorbit în Catedrala
Mitropoliei despre Timișoara, oraș denumit de vorbitor ,,Ierusalimul neamului românesc”. A
fost de față și Mitropolitul Nicolae al Banatului.
Poetul și-a luat în serios misia lui politică, intră în parlament, unde ține discursuri patetice,

59
merge prin țară unde vorbește mulțimii însetate de justiție socială și de adevăr spiritual despre
reîncreștinarea românilor, cum zice un om politic țărănist din vechea gardă, în fine, călătorește în
Statele Unite, unde participă la Washington la Micul Dejun cu Rugăciune al Președintelui, și scrie
la reîntoarcere cu o broșură Cu Biblia prin America.
În 1991 publică volumul Bat clopotele în Ardeal. Publică volumul Căderea Zidurilor
Ierihonului sau Adevărul despre Revoluție, la Editura „Valea Plopilor” din Vălenii de Munte.
Imnul ca formă a poeticii religioase a fost întrebuințat din zorii creștinismului, în prima lui
etapă de existență el s-a confundat cu psalmul, cântările de origine biblică și duhovnicească (Petre
Vintilescu, Poezia imnografică din cărțile de ritual și cântarea bisericească, Editura Renașterea,
Cluj-Napoca, 2005, p. 10).
Ioan Alexandru și-a ales drept model pe Roman Melodul care a adus poezia imnografică pe
culmi, prin imne poetul transilvănean dorea s-a redeștepte ,,toate frumusețile Cosmosului în lumina
Învierii, neamului și graiului și părinții, așa cum au făcut marii poeți ai altor neamuri, Dante ori
Roman Melodul, ori Eminescu, Coșbuc și Blaga la noi” (Eugen Simion, Introducere, p. XXV).
Imnograful nostru prin excelență, Ioan Alexandru poate fi așezat în rândul marilor imnografi, în
descendența lui Roman Melodul, Cosma Melodul, Ioan Damaschin, monahia Cassia sau Icassia,
Sfântul Efrem Sirul (Maria-Daniela Pănăzan, Poezia religioasă românească. Eseu monografic,
Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2006, p. 229).
Temele creștine răzbat din fiecare volum, mai abitir după cel de-al treilea volum,
Infernul discutabil (1966). În primul volum, Cum să vă spun (1964) apar mai multe teme creștine:
Botezul (Copilul păcii), jertfa (Autoportret), Nunta (Sentimentul mării). Cea mai reușită poezie de
inspirație creștină rămâne Monumentul:
,,În mijlocul satului se află monumentul eroilor;
Cei căzuți în primul mare război
Cu numele Ion, Petre, Gheorghe, Vasile,
Și iar Ion și iar Petre și așa mai departe...”
(Ioan Alexandru, Opere, vol I, Editura Fundației Naționale pentru Știință și Artă, București,
2005, p. 8 (Se va prescurta în continuare Opere I).
Cel de-al doilea volum, Viața deocamdată (1965) scoate în priveliște imaginea
cimitirului în poemul Ca în Paradis, ca realitate locală și eshatologică în același timp. Rugăciunea
comunitară a Bisericii, în special Sfânta Liturghie adună laolaltă nu doar cei vii, ci și pe cei adormiți
formând comunitatea cea mare a Bisericii:
,,Cimitirul la noi e un pogon comun
înconjurat cu gard de piatră,
să nu se molipsească pământul viu
în libertate
.......................................................
tatăl meu peste bunicul meu
și tot așa vechiul primar – vechiul popă
peste străvechiul popă,
vechiul sat peste străbunul meu sat...”
(Ioan Alexandru, Opere I, p. 65).
Cu Infernul discutabil (1966) se înmulțesc temele de origine creștină: Tatăl, Fiul și Sfântul
Duh (Trei), înmormântarea dușmanilor, prapuri (steaguri bisericești), (Ca de la Tatăl la fiu).
Copilul meu dezvoltă teologia creștină a Înnomenirii Fiului lui Dumnezeu pentru
mântuirea lumii, pe altarul de jertfă al Crucii. Promisiunea venirii unui Mântuitor a fost făcută
de Dumnezeu omului în chiar cartea Facerii (3, 15) lumii:
,,...Nașterea ta, Mântuitorule, nu-i așa –
era mult mai importantă și de interes mai obștesc,
și tu știai foarte de timpuriu lucrul acesta.
Lemnul crucii tale era viu și însemnat demult..”
(Ioan Alexandru, op. cit., p. 250).

60
 Vămile pustiei (1969) aduce o noutate, o poezie (Ascensiunea) dedicată marelui teolog
român, Dumitru Stăniloae (1903-1990). Apar și în acest volum, imaginea cimitirului, a
Pantocratorul, icoană care veghează lăcașul bisericesc de orice ispită dar și metaforic,
înmormântarea unui tânăr mire în Via dolorosa.
Fără nicio îndoială poemul Lumină lină din volumul Imnele bucuriei (1973), reprezintă
capodopera liricii religioase a lui Ioan Alexandru. Lumina este simbolul prin excelență a lui
Dumnezeu. Oamenii se pot împărtăși din această lumină care este întruchipată în Iisus Hristos:
,,Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul” (Ioan 1, 9). Lumina pe care Iisus
o aduce lumii are nenumărate însușiri: ea arată drumul către Tatăl, ea explică prorocirile, sensul
minunilor, dar poate să dezvăluie secretele inimilor (Maurice Cocagnac, Simbolurile biblice. Lexic
teologic, trad. Michaela Slăvescu, Editura Humanitas, București, 1997, p. 21):
,,Cine te așteaptă te iubește
Iubindu-te nădăjduiește
Că într-o zi lumină lină
Vei răsări la noi deplină
Cine primește să te creadă
Trei oameni vor veni să-l vadă...”
(Ioan Alexandru, Opere I, p. 313).
Tot în acest volum cititorii sunt familiarizați cu alte cuvinte ale lexicului religios: sângele
Pelicanului (Graiul Patriei). Mântuitorul este comparat cu un Pelican în duioasele cântări ale
Prohodului (Starea a II-a, strofa 43). Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, în cartea sa Din Ierihon către Sion.
Scrieri duhovnicești, amintește despre o veche legendă a pelicanului: „Se spune că atunci
când puișorii lui sunt înfometați, aprinși de sete sau vătămați de jigănii otrăvitoare, pelicanul își
rănește coasta sa și îi adapă cu sângele său. «În cuibul unui pelican a intrat odinioară un șarpe
veninos. Pelicanul nu era în cuib, erau numai puișorii singuri. Șarpele a început să muște și să bage
veninul lui ucigător în toți puișorii. Când era aproape să-i înghită, a venit pelicanul. La zgomotul
aripilor lui, șarpele a părăsit cuibul, fără să guste din pradă. Bietul pelican vede cu durere că puișorii
săi sunt pe jumătate morți, fiind otrăviți de veninul de șarpe. Fără să mai stea mult pe gânduri, el se
hotărăște să-i scape cu orice preț. Și iată anume ce face: își găurește coasta lui cu ciocul și cu
sângele său adapă pe toți puișorii care sunt amețiți de veninul șarpelui. Sângele lui curat are
minunata putere să taie otrava șarpelui și prin aceasta puișorii se înviorează și scapă de moarte»”.
Iar Sf. Maxim Mărturisitorul aduce o explicație suplimentară: în lucrarea Întrebări și nedumeriri ne
spune: ,,Hristos este pelicanul care își împunge cu ciocul coasta până curge sânge ca să își reînvie
puiii omorâți din pricina veninului de șarpe; puii pelicanului îi reprezintă pe protopărinți, adică pe
Adam și Eva sau, mai simplu spus, simbolizează firea noastră umană. Șarpele este în mod cert
diavolul care, prin viclenia sa (venin) îi omoară pe oameni îndemnându-i la viețuirea în păcat”
(https://evz.ro/care-este-legatura-dintre-hristos-si-un-pelican.html, accesat în 14. 09. 2020):
,,...Pelicanul singur își frânge veșnic
Trupul pentru pui...”
(Ioan Alexandru, Opere I, p. 343 (Imnul Carpaților);
,,...Sângeră pelicanul și se văd
Ochii de jar ai rănilor-nafară
Puii durerii înfloresc tăceri
Mocnind încet în liniștea de seară
.....................................................
În sărutarea prelung încep
Nădejdiile cu toate să apună
Pe deal se naște până-n zori
Lumina lumii, veșnică și bună”
(Ioan Alexandru, op. cit., p. 650) (Pelicanul)
În poemul Marele Preot, ,,Cădelnițează sfânta liturghie” (Ioan Alexandru, op. cit., p. 325),
iar alți termeni religioși apar în alte stihuri: Nunta în Imnul Carpaților, icoana (Hagia Sophia), diac

61
(Către Eminescu), Trei sori (Triada), sfânt, sacru, sfințenie, rob, rugă (Justinian împăratul), Osana
(Poetul și candela), cruce, mormânt, monah (Rohia).
Cuvinte și învățături religioase își continuă șirul de-a lungul altui volum, Imnele
Transilvaniei (1976): Creația lumii (Frescă), Râmeți. Un poem este închinat unui apărător al
Ortodoxiei românești, Imnul lui Sofronie de la Cioara și Abel dedicat profesorului de teologie Ioan
Caraza de la București. Altele, cu tematică monahală: Daniel Sihastru, Efrem Sirul, Agapia,
Pomelnicul Mănăstirii Bistrița, Nicula, Curtea de Argeș, Sihăstria, Sihăstrie și Mlădița, Cernica.
Trei din acestea, a patra, a opta și a noua sunt dedicate unor personalități ale Bisericii Ortodoxe
Române: Arhim. Ioanichie Bălan, Arhim. Ilie Cleopa și Pr. Prof. Constantin Galeriu. Șirul se
continuă cu alte vetre călugărești: Rohia, Sucevița, Mănăstirea Neamțu.
Într-un poem, Luminație dezvoltă tema cinstirii morților prin rugăciune. Cum
Transilvania și Banatul s-au aflat sub stăpânire austriacă și apoi austro-ungară, românii au suferit și
diferite influențe culturale și religioase. Una din acestea este sărbătorirea Zilei tuturor sfinților pe 1
noiembrie. Serbarea ne mai amintește că noi formăm cu cei morți, cu cei triumfători și chinuitori, o
unitate strânsă, cimentată prin iubire creștină. Tot din dragoste creștinească ne rugăm pentru
sufletele osândiților, cărora după Sfânta Scriptură (II Macabei 12, 46) le mai putem ajuta prin
rugăciuni, liturghii, milostenie ș. a. Cununile și florile puse pe morminte sunt semne de iubire și
stimă (Victor Aga, Simbolica biblică și creștină. Dicționar Enciclopedic, Editura Învierea,
Timișoara, 2005, p. 424):
,,Se face luminația în țintirim
Pe deal tot satul urcă astă-seară
Copii și moși și tinere perechi
Cu brumărelele lumânări de ceară
.........................................................

Sătenii-ngenuncheați peste căciuli

Iau vorbele părintelui străbune
Și le-ncălzesc cu răsuflarea lor
Și-apoi le-mping la moșii din țărâne...”
(Ioan Alexandru, Opere I, p. 1109).
Sunt în cuprinsul acestui volum, și în cel următor, Imnele Transilvaniei (1976) poeme ce
trădează o bună cunoaștere de către stihuitor a Istoriei Bisericii Ortodoxe Române. Astfel, Ego
Zenovius are ca sursă de inspirație o mărturie arheologică paleocreștină descoperită în satul Biertan
din Ardeal. E vorba de partea superioară a unui candelabru, denumit în literatura de specialitate
Donarium cu o inscripție în limba latină: ,,Ego Zeno /vis vot / un posui”. Piesa aparține veacului al
IV-lea, iar istoricul Nicolae Gudea opinează faptul că Zenovius a fost un preot sau poate chiar un
episcop creștin (Nicolae Gudea, Ioan Ghiurco, Din istoria creștinismului la români. Mărturii
arheologice, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, Oradea, 1988, p. 136). Celălalt poem,
Logos este o ofrandă pentru martirii Zotic, Atal, Camasis și Filip de la Niculițel, sec. al IV-lea.
Martirii au pătimit pentru Hristos în apropiere de Noviodunum (Isaccea, jud. Tulcea) în
timpul împăraților Dioclețian, Galeriu sau Liciniu. Deasupra mormintelor a fost ridicată o biserică
cimiterială dărâmată după 610. Sfintele Moaște se păstrează la Mănăstirea Cocoș (Ene Braniște,
Sfinți mărturisitori și martiri cinstiți de străromânii noștri pe pământul românesc dintre Dunăre și
Mare, în lumina mărturiilor istorice, epigrafice și arheologice, în vol. Arhiepiscopia Tomisului și a
Dunării de Jos, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galați, 1981, p. 111).
Alte imne poartă numele unor sfinți: Ioan Climax, Imnul lui Ioan Valahul și Imn lui
Nicodim de la Tismana. Altele amintesc de cărți sfinte, personaje biblice, sărbători, animale
binecuvântate, simboluri biblice, sfinți, învățături dogmatice: Evangheliarul de la Voroneț, Rut
Moabiteanca, Saul, Iona, Iosif cel Frumos, Michael, Gabriel, Înger, Jertfa laudei, Bunavestire,
Mielul, Maria Magdalena, Rugul Încins, Îmbisericire, Toaca, Maxim Mărturisitorul, Ioan Casianul,
Nume (episcopii de Tomis), Eveniment și Sărbătoare lui Valeriu Anania, Fiul Meu, Transfigurare,
Toaca, Chenoza.

62
 Acest volum ni-l înfățișează pe poet ca bun cunoscător al Sfintei Scripturi, Aghiografiei,
Dogmaticii și Simbolicii ortodoxe.
Poemul Maxim Mărturisitorul transpune în versuri suferința Sf. Maxim pentru
apărarea credinței ortodoxe, nefăcând nicio concesie de la Dreapta Credință:
,,I-au tăiat limba din rădăcină
Ca să nu mai poată vorbi
Căci nu știa să spună decât Adevărul
I-au retezat și dreapta apoi
Ca să nu mai poată scrie
L-au trimis în exil și a murit
Într-o șură-nghețată
Pentru o dogmă aparent
Neînsemnată
Problema era dacă-n Logosul întrupat
Conviețuiesc cele două firi
Dacă omenescu-i sortit
Să se îndumnezeiască vreodată
Dacă are un sens viețuirea în curăție
Dacă nu-i mai de dorit să mori
Decât să trăiești în devălmășie...”
(Ioan Alexandru, Opere, vol II, Editura Fundației Naționale pentru Știință și Artă, București,
2005, p. 69
(Se va prescurta în continuare Opere II).
O altă poezie, Îmbisericire face trimitere la administrarea Tainelor inițierii în viața
creștină, Botezul, Mirungerea și Împărtășania care se dau după caz copilului, ori prin
convertire omului matur calitatea de mlădiță (membru) al comunității ecleziale:
,,Prin cufundarea pruncului în apă
Prin ungerea cu mir și cu oloi
Sălbăticia viței se dezgoapă
Și e rănită-n coastă de altoi...”
(Ioan Alexandru, Opere II, p. 287).
Seria imnelor religioase se continuă și în volumul următor, Imnele Putnei (1985): Imnul
Putnei lui Ștefan cel Mare, Ioan cel Nou, Bazilică, Orbul din naștere, Fiica lui Iair, Lazăr, Maria
din Magdala, Antimis, Logosul, Agnus Dei, Emaus, Toma, Biserica rupestră de la Murtfatlar,
Psalm, Imn, Procesiune, Săptămâna luminată, Vedere, Triod, Ieșire.
Două imne sunt dedicate unor personalități ale vieții bisericești, Dionisie Exiguul, profesorului
de teologie și eruditului patrolog bucureștean Ioan G. Coman și Imnul morților închinat
Mitropolitului Antonie Plămădeală al Ardealului.
Volumul Imnele Maramureșului (1988) dezvoltă câteva teme noi: Sfântul Andrei în Scitia
Minor, Topos, Theotokos Eleousa, Ruga unui bătrân maramureșean, Topos, Moisei.
Un poem, Tropar, pomenește slujba înmormântării. În acest caz, autorul oferă cititorilor
un bun exemplu al cunoașterii nu doar a teologiei creștine ortodoxe, ci și a culturii tradiționale
românești atunci când se face referire la ,,zdrobirea grâului” = coliva.
,,Trei zile adormitul rămâne cu cei vii
În cealaltă încăpere
Cântările de-ngropăciune să se poată-mpleti
Cu troparele de-nviere
Vreme-ndeajuns săvârșească-se
Asupra lui rânduiala sfântă
Spălatul la fântână ungerea cu mir
Îmbrăcarea straielor de nuntă
Zdrobirea grâului sămânță moartă

63
 Urzind coliva
Întins în racla apoi toiagul uscat
Învlăstări-va
Asupra pulberii intră-n lucrare cuvântul
Logosul
Transfigurează pământul”
(Ioan Alexandru, op. cit., p. 1045).
Apelul la literatura bizantină este tot una de ordin teologic. În Jurnal de poet, Ioan
Alexandru afirmă că literatura din Bizanț este una antropocentrică, pentru că această literatură și-a
propus din capul locului de a-l înnoi pe om, de-a restabili cosmosul, de a-l reîmpăca, de a-i deschide
omului toate rezervoarele sale creatoare încătușate nu pentru a-l înălța nu prometeic să hulească
zeii, ci pentru a folosi spre binele celorlalți într-o nouă eră și o nouă comunitate, de aceea trebuie să
i se acorde interesul de cercetare cuvenit (Ioan Alexandru, Iubirea de patrie. Jurnal de poet, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1978, p. 187).
-A scrie imne înseamnă în a te înscrie într-o tradiție multă vreme ignorată. Acum se
manifestă un interes aparte pentru cultura bizantină, pentru cultura Răsăritului, pentru felul
răsăritean de a gândi. Mai presus de toate, imnul e poezia care are în centrul său iubirea,
agapeul, nu opus Logosului, iubirea veșnică, ce implică mai multe trepte: iubirea față de
prunci, soție, patrie, prieteni, eternitate. În aceste trepte transpare Cosmosul. Toată făptura
noastră se vrea iubită. Toate plantele, toate animalele. Chiar și vrăjmașii. Iubirea toate le
acoperă (Întoarcerea lui Ioan Alexandru. Antologie de Nicolae Băciuț, Editura Nico, Târgu-Mureș,
2014, p. 13).
Aceasta este credința lui Ioan Alexandru care prin vers i-a înnobilat pe semenii lui, cu
valorile perene ale românului: vatra natală, legătura cu Dumnezeu și cu patria prin oglindirea
frumosului din viața cotidiană.

Valentin Bugariu

64
 Zi de sărbătoare în parohia Birda

Comunitatea bisericească ortodoxă din Birda se află în sărbătoare în anul acesta și în cel
viitor. Astfel în 31 martie 1911 s-a hotărât demolarea vechii biserici din lemn și cărămidă, punerea
noii pietre de temelie în 16 mai 1911 și terminarea construcției noii biserici în 20 mai 1912 (cf.
Bogdan Enășel, Monografia comunei Birda, Editura Excelsior Art, Timișoara, 2008, p. 42-43).
Așadar în 2021-2022 sărbătorim 110-111 ani de la ridicarea bisericii parohiale cu hramul ,,Nașterea
Maicii Domnului”.
Biserica este pentru comunitate lăcașul sființit, în care credinciosul este la Sfânta Liturghie
și celelalte slujbe împreună cu Dumnezeu și cu sfinții săi prin Mântuitorul Iisus Hristos. De aici și
însușirea sfântă a adunării credincioșilor. A doua însușire este de a trece pe creștini de pe pământ la
cer, nu individual, ci comunitar. De la începuturile sale –după cum ne spune părintele Florovsky–,
creștinismul a existat ca realizare cooperativ, ca o comunitate. Nimeni nu putea fi creștin prin sine
însuși, ca individ izolat, ci doar ,,împreună cu frații”, în unire cu ei (Jean-Claude Larchet, Biserica,
trupul lui Hristos. I Natura și structura Bisericii, trad. Marinela Bojin, Editura Sophia, București,
2013, p. 15). Cea din urmă însușire a Bisericii este cea învățătorească sau pedagogică, de a îndruma
comunitatea spre practicarea virtuților creștine.
Să vă spun motivul pentru care merg duminica la Biserică? Nu pentru că îmi place totul
acolo, nu pentru că întâlnesc acolo creștini fără niciun reproș, ci fiindcă Domnul nostru Iisus Hristos
a spus către cei ce se adună întru numele Său și primesc mesajul Lui: ,,Cel ce vă ascultă pe voi, pe
Mine Mă ascultă” (Luca 10, 16). Iisus Hristos prezent, unit cu toți în Euharistie, este motivul pentru
care noi mergem la biserică (Mitropolit Emilianos Timiadis, Preot, parohie, înnoire, trad. Paul
Brussanowski, Editura Andreiană, Sibiu, 2015, p. 120).
Virtuțile creștine promovate de Biserică au fost practicate de creș- tinii de ieri și de astăzi
din parohia Birda și filia Sângeorge. Dovadă stau bisericile, casa parohială și capela din cimitir. Din
vreme în vreme acestea au fost reparate și înfrumusețate prin jertfa credincioșilor.
Referindu-ne doar la biserică aceasta a fost ridicată în stil baroc, a fost confecționat
mobilierul liturgic, a fost pictată de pictorul Filip Matei (1925), iar în anii din urmă a fost schimbate
ferestrele și ușile de acces, a fost introdusă încălzirea centrală. În urmă cu câțiva ani biserica a fost
împodobită cu un nou iconostas străjuit de icoane neobizantine și șase fresce exterioare.
Anul acesta cu începere din luna februarie și până în Ajunul Sfintelor Paști s-a lucrat la
acoperișul turnului-clopotniță schimbându-se învelișul lemnos și cel metalic. În decursul timpului
sub păstorirea diferiților preoți (Ioan Cibian, Ioan Sucineanțu, Ionel Maftei, Valentin Bugariu) s-au
făcut lucrări de întreținere schimbându-se după caz fie o piesă a structurii lemnoase, fie a celei
metalice.
Astăzi, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Ioan, Mitropolitul Banatului, cu sprijinul
Sectorului Patrimoniu și Construcții al Arhiepiscopiei Timișoarei, cu cel bănesc al Secretariatului
de Stat pentru Culte, al economistului Ioan Dancea și al credincioșilor parohiei. Credinciosul Petre
Mihai din parohia Birda a realizat cele patru ferestre pe profil metalic al turnului bisericii.
Ziua de 28 martie (Duminica a II-a din Postul Mare) a fost o zi specială când parohia și-a
primit și-a primit Ierarhul pe Înaltpreasfințitul Mitropolit Ioan care a sfințit crucea care va ocroti
biserica și întreaga comunitate locală.
În Duminica a II-a din Postul Mare la Sfânta Liturghie oficiată în biserica ortodoxă din
Birda a participat Înaltpreasfințitul Arhiepiscop și Mitropolit Ioan însoțit de P. On. Arhid. Timotei
Anișorac, consilier eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei. La Sfânta Liturghie a slujit și P. On.
Părinte Ioan Prisăcean, protopopul Detei și P. C. Părinte Valentin Bugariu, parohul locului.
Participarea Înaltului ierarh în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia
Birda s-a datorat lucrărilor capitale efectuate la acoperișul turnului clopotniță precum și lucrări de
zugrăvire a acestuia.


,,Arhanghelul”, X, nr. 2 (38), 2021, p. 1-2.
65
 La Sfânta Liturghie a participat și Dl. Marius Gh. Stoian, primarul Comunei Birda însoțit de
consilieri locali, credincioși din parohie și din cele învecinate. Răspunsurile liturgice au fost date de
un grup de credincioși și tineri: Ionel Covaci, Alexandru Orășanu, Markus Weisz, iar la priceasnă
tânăra Denisa Peia a interpretat un imn închinat Maicii Domnului, ocrotitoarea bisericii parohiale.
La momentul potrivit mai mulți copii și tineri s-au împărtășit cu Trupul și Sângele
Domnului. Elevii au fost însoțiți la Sf. Biserică de prof. de Religie, Doru Popa.
Cuvântul de învățătură a fost susținut de Înaltpreasfințitul Mitropolit Ioan care a tâlcuit
semnificația pericopei duminicale (Marcu 2, 1-12) și totodată importanța sfințirii Sfintei Cruci
pentru comunitatea credincioșilor și a localității din pusta Banatului.
După otpustul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit însoțit de ceilalți clerici
a sfințit Crucea care va străjui turla bisericii din Birda.
Acest eveniment bisericesc reprezintă cel mai frumos dar făcut bisericii parohiale odată cu
împlinirea a 110 ani de slujire liturgică neîntreruptă.
Un gând de mulțumire se cuvine Părintelui Mitropolit, oficialităților locale și bisericești
prezente, credincioșilor, donatorilor și tuturor care într-un fel sau altul au îmbogățit această zi.

Valentin Bugariu

66
 Coronavirusul cel de toate zilele

Pandemia de coronavirus ivită la sfârșitul anului 2019 și începutul anului 2020 a creat
panică în cadrul popoarelor lumi de pe toate continentele. Dezvoltarea acestui tip de virus a dat
naștere unor întrebări la care nu s-a găsit vreun răspuns. De curând un teolog ortodox francez Jean-
Claude Larchet a strâns între copertele unui volum, Mic ghid teologic și duhovnicesc pentru vreme
de pandemie, trad. Marinela Bojin, Editura Sophia, București, 2021, 243 p.. câteva din aceste răs-
punsuri pe care încercăm să le prezentăm în cele ce urmează:
1. Conștientiza- rea pericolului: Oameni de toate vârstele au fost supuși pericolului. Speranța
de viață a fiecărui om a fost brusc redusă; persoanele de 60-70 de ani, despre care se vor- bea ca
despre persoane încă tinere, au fost dintr-odată prezentate ca bătrâne (p. 6).
2. Presupusa existență a virusului în laborator: Într-o emisiune de pe canalul cultural franco-
german ARTE, difuzată în 2014, intitulat ,,Epidemiile – o amenințare invizibilă”, un savant
american de la Universitatea Columbia din New York, prezentând congelatorul în care, în cadrul
programului de cercetare PREDICT, sunt colecționați mii de viruși provenind din întreaga lume,
spunea: ,,Viitoarea pandemie mondială s-ar putea afla în acest congelator”. În 2017, în revista
,,Science et Avenir”, a apărut un articol intitulat: ,,Într-o peșteră, niște lilieci «clocesc» viitoarea
epidemie de SARS” (p. 7).
3. Mai multe informații cu privire la viața virusului: Familia coronavirusurilor (din care face
parte și Covid-19) este un fapt cunoscut de vreo douăzeci de ani. Astăzi, opt membrii ai acestei
familii pot contamina omul. Trei care afectează sistemul respirator (SARS-Cov și Covid-19), alții
sunt cunoscuți ca anodini (răceli curente). Acești coronaviruși au un rezervor natural și foarte vechi
în păsări și mai ales în lilieci, dar pot uneori trece și la alte specii animale (pisica sălbatică,
pangolinul și dromaderul). Ei pot de asemenea (în anumite circumstanțe) să depășească bariera
animală și să se transmită la om. În diferite regiuni ale lumii, de exemplu, Borneo, Uganda, Coasta
de Fildeș maimuțele mari (cimpanzeii, gorilele, urangutanii) au fost afectate de această epidemie (p.
8; 30).
Singurul scop al virusurilor este acela de a se înmulți, pentru aceasta, poate că nu posedă
niciun sistem energetic, ei trebuie să pătrundă în celulele vii și paraziteze funcțiile lor de
reproducere, modificându-le și în final distrugându-le. Obiectivul lor final este acela de a
transforma organismul infectat în agent infecțios, capabil să propage infecția și să asigure propria
supraviețuire (p. 69).
4. Vechimea epidemiilor. Paleontologii au găsit urme de epidemii din epoca neolitică (anii
10.000 î. Hr.) care s-au produs regulat și au durat mai multe secole, manifestându-se în valuri.
Printre pandemiile cele mai cunoscute pot fi citate: ciuma ,,antonină” care s-a abătut asupra
Imperiului Roman între 164 și 190 d. Hr. și care a făcut între 7-10 milioane de morți; ciuma ,,lui
Ciprian” venită din Etiopia și care a afectat o mare parte din Africa de Nord și Europa apuseană
între 251 și 271, ciuma ,,lui Justinian” care a făcut între 25-100 milioane de victime și care a durat
din 1346 până în 1353. Secolul al XX-lea a fost bântuit de gripă ,,spaniolă” care a ucis 50 milioane
de oameni în doi ani, 1918-1919. Ultimele două virusuri, gripa asiatică (1956-1958) și cea din
Hong-Kong (1968-1970) au ucis 3 milioane de persoane (p. 9-10).
5. Virusurile și Creștinismul. O întrebare a creștinilor a fost aceasta: Pandemia este pedeapsa
lui Dumnezeu pentru păcatele oamenilor? Este un avertisment? Are boala aceasta scop pedagogic?
În primul rând Dumnezeu nu a creat nici boala și nici moartea. În ultimul verset al primului
capitol al cărții Facerea avem această încredințare: ,,Și a privit Dumnezeu toate câte a făcut și iată
erau bune foarte” (1, 31). Căderea în păcat a îngerilor și a omului au adus cu sine limitare
sufletească (pervertire), boală, suferință de tot felul și moarte. Vechiul Testament enumeră astfel de
calamități și epidemii: potopul (Facere 6-7); ciuma din vremea regelui David (II Regi 24, 13-15). În
vremea Bisericii Primare aceste catastrofe au fost interpretate ca având originea în credința


,,Arhanghelul”, X, nr. 3 (39), 2021, p. 1-2.
67
creștinilor. Pentru acest lucru, scriitorul Terulian vorbește de aceasta în scrierea sa Apologeticul:
,,Dacă Tibrul se revarsă peste maluri, dacă Nilul inundă ogoarele, dacă cerul nu trimite ploaie, dacă
pământul se cutremură, dacă e foamete, dacă se ivește vreo molimă, îndată se strigă: «La lei cu
creștinii!»”.
Într-adevăr bacteriile și virușii sunt opera lui Dumnezeu, însă caracterul patogen și mortal
sunt rezultatul păcatului care a afectat firea umană. Primul om deținea un organism care avea
capacitatea de a se apăra de bacterii și viruși. Biruința împotriva acestor maladii mortale le este dată
creștinilor care primesc ,,Sfintele”, adică Tainele Bisericii: ,,Iar celor care vor crede, aceste semne
vor urma: în numele Meu […] șerpi vor lua în mână și chiar ceva dătător de moarte vor bea nu-i va
vătăma” (Marcu 16, 17-18); ,,Iată, v-am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpii și peste
toate puterea vrăjmașului, și nimic nu vă va vătăma” (Luca 10, 19).
Păcatul a dezvoltat mai multe patimi în om. Acestea au dus la distrugerea planului lui
Dumnezeu cu lumea și cu omul. Putem constata distrugerea naturii prin agricultura intensivă,
societatea de consum, în consumul care depășește de multe ori necesitățile cotidiene (p. 16; 26; 71-
72).
6. Biserica ajută la vindecare în cazul bolilor. Sfântul Apostol Iacob recomandă că, la vreme
de boală să fie chemați preoții Bisericii ca să se roage pentru cei bolnavi și să-i ungă cu untelemn:
,,Și rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va ridica, și, de va fi făcut păcate, se
vor ierta lui” (Iacov 5, 14-15). Prin folosirea condiționalului (kan, ,,și dacă”) el arată că nu există în
chip necesar o legătură între boala celui suferind și păcatele pe care acesta le-ar fi săvârșit, ci e
vorba doar de o eventualitate (p. 44).
Din păcate pandemia a avut consecințele de care le cunoaștem: izolare fizică cu forme de
dezechilibre sufletești pentru unele persoane, boală și moarte. Încă o dată Știința considerată sigură
s-a dovedit a fi plină de ezitări și incertitudini. Tehnicile biologice și genetice, considerate
atotputernice, s-au vădit a fi ezitante. Idealul unui progres continuu în toate domeniile -și în primul
rând în domeniul economic– a fost demolat (p. 5). Toată această situație a reîntors omul la
conștientizarea fragilității sănătății și nimicnicia bunurilor materiale.
Biserica oferă posibilitatea vindecării prin mijloace spirituale (pocăință, post, rugăciuni,
procesiuni cu Sfânta Cruce, sfinte icoane sau sfinte moaște, stropire cu apă sfințită și altele de acest
fel). Împărtășirea cu Sfintele Taine și comuniunea în rugăciune sunt tot atâtea practici care duc la
încredințare și întărire în credință și vindecare de boli.

Valentin Bugariu

68
 ,,Arhanghelul” – 40

Revista de cultură și religie rurală ,,Arhanghelul” a ajuns la cel de-al 40–lea număr
însumând primul deceniu de apariție neîntreruptă.
Primul număr a fost realizat în iarna anului 2011 când a fost editat și tipărit însă a fost
distribuit la 1 ianuarie 2012 în bisericile din Birda și Sângeorge.
Primul Colegiu de Redacție a fost constituit ad-hoc și compus din regretatul lingvist
timișorean Rodica Popescu, etnologul și profesorul universitar dr. Ioan Viorel Boldureanu,
muzeograful și publicistul Ioan Traia, preotul Illia Pavlovici Pătruț de la parohia Mașloc și preotul
Valentin Bugariu de la parohia Birda care este și redactorul șef al publicației. Așa stând lucrurile, în
cel dintâi Editorial intitulat ,,Glasul Arhanghelului” (nr. 1 / 2012, p. 1) este motivată alegerea
numelui revistei de la hramul bisericilor din Sângeorge și Birda, în primul caz ,,Sfinții Arhangheli
Mihail și Gavriil” (8 noiembrie) și în cel din urmă, ,,Nașterea Maicii Domnului” (8 septembrie). De
aici a fost luat ,,Arhanghelul”, îngerul mai apropiat de oameni care aduce o veste bună din partea lui
Dumnezeu, oamenilor.
Din acest prim Editorial suntem înștiințați că revista își propune să răspândească învățătura
Mântuitorului Hristos, precum și alte informații culturale (p. 1).
Structura și conținutul acestei noi publicații dezvoltă temele majore ale satului românesc:
Credința, Educația, Tradiția. Într-un volum omagial dedicat revistei ,,Arhanghelul din Birda. 5 ani
în slujba comunității parohiale (Editura Sitech, Craiova, 2017): ,,Merită subliniat că această revistă
cu cade în «păcatul», des întâlnit în spațiul cultural eclezial, de a confisca paginile revistei exclusiv
pentru membrii clerului; din acest motiv în paginile ei regăsim mireni care oferă perspective inedite
asupra unor subiecte religioase, folclorice și tradiționale. Acest amestec echilibrat de autori din
spații intelectuale și profesionale diverse îi conferă, cred, o personalitate literară proprie care merită,
încă o dată, apreciată” (Mircea Szilagyi, ,,Cinci ani de apariție publicistică bisericească”, p. 11).
Revista a apărut în cursul anului 2012 și încă două numere din anul următor sub egida
Parohiei Ortodoxe din Birda, iar începând cu numărul 3-4 (7-8), singurul număr care acoperă
ultimele două trimestre ale anului, ea este editată de Asociația ,,Arhanghelul” din Birda.
Fiecare număr se deschide cu un Editorial care amintește de problemele curente ale
credinței: Anul Omagial, Anul Comemorativ, evenimente istorice și bisericești județene și locale,
provocări sanitare. Din paleta acestor preocupări amintim: importanța sărbătoririi hramului pentru
comunitatea parohială (,,Hramul nostru”, 2015, nr. 3 (15), p. 1; 7); împlinirea a cinci ani de apariție
a revistei (,,«Arhanghelul» la 5 ani”, 2017, nr. 2 (20), p. 1; 6); omagierea pictorului bisericii din
Birda (,,Pictorul Filip Matei și biserica de la Birda, 2017, nr. 3 (21), p. 1; 6); Centenarul bănățean
(,,Centenarul Unirii Banatului cu România”, 2019, nr. 3 (31), p. 1; 7); propovăduire în vremea
pandemiei (,,Misiune din vremea pandemiei”, 2021, nr. 2 (34), p. 1-2); reflecții teologice asupra
pandemiei (,,Coronavirusul cel de toate zilele, 2021, nr. 3 (39), p. 1-2) și sfințirea crucii de pe turla
bisericii (,,Zi de sărbătoare în parohia Birda”, 2021, nr. 2 (38), p. 1-2).
O pagină aparte este destinată Poeziei în rubrica ,,Valori poetice” în care au apărut creații
iscălite de poeții Anghel Dumbrăveanu, Nina Ceranu din Timișoara și Dimitrie Acea din Doclin,
jud. Caraș-Severin.
Elevii au pagina destinată lor numită ,,Tinere condeie” în care elevi din Birda, Sângeorge,
Gătaia, Măureni și Mașloc și-au făcut cunoscute poeziile și eseurile. Am reținut o abordare
etnografică ,,Portul popular vâlcean” (2021, nr. 1 (37), p. 2) semnat de elevul Orășanu Alexandru.
Această pagină de promovare a tinerelor condeie a fost apreciată de scriitorul timișorean Nina
Ceranu care într-un ,,Cuvânt de felicitare” afirma că revista ,,Arhanghelul” ,,a fost amvomul de la
care s-au promovat valorile autentice, și printr-un «atelier» de creație al tinerelor condeie, cele care
mai târziu, vor prelua de la dascălii lor dragostea pentru literatură și arte” (,,Arhanghelul”din Birda.
5 ani în slujba comunității parohiale, p. 6).


,,Arhanghelul”, X, nr. 4 (40), 2021, p. 1-4.
69
 Patru rubrici sunt permanente: ,,Cronica parohială”, ,,Documentar”, ,,Restituiri” și ,,Urme
din trecut”. Ele amintesc de activitățile Parohiei Birda în fiecare trimestru al anului, de evenimente,
istorie orală, tradiții, obiceiuri. Din articolele ce au însuflețit ,,Documentar”-ul fiecărui număr
spicuim câteva: ,,A fost odată… o rugă bănățeană” de Alin Dirina (2012, nr. 3, p. 5); însemnări de
jurnal: ,,Din amintirile unui colonist din Gătaia” de prof. Iosif Marius Circa (2012, nr. 4, p. 5).
Harnicul nostru colaborator continuă șirul confesiunilor cu episodul al V-lea, primele patru au
apărut în revista parohială ,,Lumină lină” de la parohia Colonia Gătaia în anii 2009-2011. Preotul
Valentin Bugariu a tipărit în trei numere ale revistei un studiu dedicat trecutului și misiunii
bisericești din Birda: ,,Parohia Ortodoxă Birda. Fișă monografică” (2015, , nr. 4 (16), p. 5; 2016, nr.
2 (18), p. 5; nr. 3 (19), p. 5). Același autor consemnează câteva gânduri la sărbătorirea a 700 de ani
de atestare documentară a satului Sângeorge: ,,Gânduri la sărbătorirea satului Sângeorge” (2020, nr.
2 (34), p. 3-5).
,,Restituri”-le introduc cititorii în viața unor înaintași dar și îi familiarizează cu literatura
istorică străină care amintește de aceste locuri. Muzeograful Ioan Traia oferă o fișă biografică a unei
personalități din Birda: ,,Iuliu Ionescu, un demn fiu al satului Birda (1888-1963)”, (2012, nr. 3, p.
3). Profesorul Octavian Gruița amintește de un preot cărturar din satul Șoșdea, jud. Caraș-Severin:
,,Preotul Petru Bohariu (1888-1943)”, (2013, nr. 1 (5), p. 3). O importantă contribuție o reprezintă
traducerea din limba maghiară a unei lucrări dedicate Mănăstirii Sfântul Gheorghe. Traducerea a
fost realizată de prof. Germer Hilde de la Școala Gimnazială din Birda din lucrarea Amintirile
istorice ale mănăstirilor sârbești din sudul Ungariei (autor SZENTKLÁRAY JENŐ), (2016, nr. 4
(20), p. 3; 2017, nr. 2 (22), p. 7).
În șirul ,,Urme-lor din trecut” am reținut două contribuții iscălite de prof. dr. Bogdan Enășel
care fac referire la aceste locuri: ,,Din trecutul comunei Birda” (2012, nr. 1, p. 5) și ,,Din trecutul
satului Sângeorge” (2012, nr. 2, p. 4).
La aceste rubrici permanente se adaugă alte câteva ocazionale: ,,Cateheza”, ,,Popasuri
omiletice”, ,,Semne” și ,,Bucurii editoriale”.
Începând cu anul 2020 a apărut o nouă rubrică intitulată ,,Pagini de literatură” în care au
apărut două materiale: ,,Fals jurnal” de Nina Ceranu (2020, nr. 3 (35), p. 4) și ,,Un mistic-martir:
Preotul Ioan Negruțiu” de Mirela Ioana Dorcescu în serial până în prezent.
Ocazional revista aniversează și comemorează după caz personalitățile bănățene,
colaboratorii revistei ș. a..
Pe lângă revistă în fiecare an au mai fost editate și alte suplimente: calendar creștin-ortodox
de buzunar, pliante de popularizare, cărți poștale etc.
,,Colecția Arhanghelul” întregește misiunea de propovăduire a credinței. Până acum au
apărut trei titluri: Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș, ocrotitorul Banatului, 2016, 119 p; Pictorul
Filip Matei. Întregiri biografice și artistice, 2017, 95 p. și G. I. Tohăneanu, Ciudata viață a
cuvintelor (3 vol), 2018, I – 303 p; II – 286; III – 300 p). Toate aceste volume au fost iscălite și
îngrijite de preotul Valentin Bugariu.
Îmbucurător e faptul că ele au fost bine primite de critica literară, astfel că volumul închinat
Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș a fost folosit ca material documentar pentru biografia
Sfântului în revista ,,Sfinții Ortodoxiei. Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș, ocrotitorul Timișoarei”,
2017, nr. 8, p. 9.
Cartea dedicată pictorului Filip Matei a fost prezentată cititorilor printr-o recenzie apărută
într-o revistă de istorie de prof. Iancu C. Berceanu: ,,Monografia este structurată riguros în patru
capitole mari care tratează, separat, aspecte legate de viața și opera omului de cultură bănățean.
Stilul este curgător, accesibil publicului larg, dublat de un meticulos aparataj critic. Adeseori autorul
inserează momente picante din viața artistului” (,,Morisena”, 2017, nr. 7, p. 59).
Cele trei volume care culeg opera jurnalistică a Magistrului G. I. Tohăneanu au primit
cuvinte de apreciere din partea criticului literar Florin Popovici și profesorului universitar Ioan
Viorel Boldureanu. Cel dintâi, consemnează: ,, Prin purtarea de grijă a părintelui Valentin Bugariu
care îndeplinește astfel o datorie pe care nu mă feresc să o numesc sacră (căci da, există și o
sacralitate a culturii de care, sper, nimeni nu se îndoiește), dublată de o datorie morală față de

70
Profesorul său, acesta adună între coperțile a trei volume consistente (aproximativ 900 de pagini),
reunite sub titlul de Publicistică, cele mai importante articole publicate de G. I. Tohăneanu în presa
culturală a vremii” (,,G. I. Tohăneanu, apostol și mărturisitor al cuvântului”, în ,,Învierea”, 2019, nr.
84, p. 17).
Cu prilejul împlinirii a cinci ani de la primul număr revista ,,Arhanghelul” a fost sărbătorită
prin editarea unui volum ,,Arhanghelul” din Birda. 5 ani în slujba comunității parohiale, 205 p.
Sumarul cărții cuprinde cuvinte de felicitare la adresa revistei iscălite de jurnaliști, profesori,
bibliotecari și preoți, iar partea a doua cuprinde articole care au apărut de-a lungul timpului. Cartea
se încheie cu fotografii de la cele mai reprezentative momente din viața parohiei.
Cartea a fost lansată în 9 iunie 2017 în biserica din Birda. Momentul religios-cultural a
debutat cu slujba Tedeumului de mulțumire căruia i-a urmat lansarea propriu-zisă. Au vorbit pe
marginea volumului bibliotecar Gabriela Șerban de la Bocșa și părinții lect. dr. Marius Florescu,
lect. dr. Daniel Alic și dr. Valentin Bugariu, parohul locului.
În perioada stării de urgență și după încetarea acesteia pentru nevoile religioase ale
credincioșilor din Birda și Sângeorge a fost editat un ,,Supliment catehetic” care a apărut în anul
2020-2021 în Duminici și sărbători doar în varianta on-line. Cuprinsul fiecărui număr consemnează
textele biblice ale sărbătorii (Apostolul, Evanghelia), Sinaxarul zilei, cuvânt de învățătură și un
Dicționar religios.
La 2 octombrie 2021 au fost organizate Colocviile revistei ,,Arhanghelul” intitulate
,,Credință. Educație. Tradiție” cu prilejul împlinirii a 110 ani de la punerea pietrei de temelie a
bisericii parohiale (1911). Cu acest prilej a fost tipărită o carte Credință. Educație. Tradiție la
Editura Eurobit din Timișoara, 353 p. În Precuvântarea cărții, preotul Valentin Bugariu,
coordonatorul volumului amintea: ,,La sărbătorirea acestui eveniment al făuririi bisericii noastre
parohiale se înscrie și acest volum în care autorii au devenit cinstitori ai acestui lăcaș, unii
colaboratori apropiați, alții mai îndepărtați fizic dar nu sufletește. […] Aceste contribuții iscălite de
diverși specialiști în felurite domenii de activitate se constituie într-un prim volum al Colocviilor
revistei de cultură și religie rurală ,,Arhanghelul” din Birda. Toate aceste comunicări dezvăluie buna
legătură a Parohiei din Birda cu celelalte instituții locale, dar și alte instituții culturale și religioase
din Banat” (p. 9).
Revista ,,Arhanghelul” prin redactorul ei face parte din Asociația Publiciștilor Presei Rurale
din Banat. Preotul Valentin Bugariu a fost ales membru în Colegiul de Conducere și a fost de la
începuturile înființării acestei asociații cronicarul evenimentelor desfășurate sub egida acesteia. La
împlinirea a zece ani de activitate, prof. Ioan Traia a publicat o monografie intitulată Asociația
Publiciștilor Presei Rurale din Banat, Editura Eurostampa, Timișoara, 2018, 281 p. În această carte
găsim un medalion închinat revistei ,,Arhanghelul” și o prezentare a Colegiului de Redacție (p. 113-
119).
În această calitate, la Birda au fost organizate de două ori (2014; 2019) lucrările Forumului
publiciștilor bănățeni. Cu acest prilej s-au decernat Premiile Asociației, s-au lansat cărți, au fost
realizate colocvii și s-au făcut schimburi culturale între publiciști rurali din Caraș-Severin, Arad,
Timiș și Banatul istoric.
Revista de cultură și religie rurală ,,Arhanghelul” este una fericită prin colaboratorii și
cititorii ei care dau astfel viață unei idei, a unei dorințe exprimată cu prilejul unei aniversări cupă
care revista s-ar dori a fi ,,o voce care îndrumă și încearcă să coaguleze o comunitate parohială
dispersată atât fizic, cât și structural” (Valentin Bugariu, Precuvântare la vol. ,,Arhanghelul” din
Birda. 5 ani în slujba comunității parohiale, p. 3).
Revista a fost apreciată prin obținerea unor Diplome în cadrul Concursului de reviste
religioase și școlare organizat de I. S. J. Timiș și Mitropolia Banatului. Astfel, în doi ani consecutiv
(2013 și 2014) revista a obținut Premiul I la secțiunea Foaie religioasă, faza județeană. Cu prilejul
aniversării a 5 ani de apariție neîntreruptă, revista a primit Diploma de Onoare din partea Bibliotecii
Orășenești ,,Tata Oancea” din Bocșa (jud. Caraș-Severin). La împlinirea a 40 de numere, revista a
primit o Diplomă din partea Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat.
Valentin Bugariu

71
 II.2. RESTITUIRI

Din amintirile unui colonist din Gătaia (IX)

„Fixarea în cuvinte este singura formă de perpetuare a frumuseților

contemplate, singura formă de conservare a emoțiilor trăite.”
Ana Blandiana

Da, cuvântul, și mai ales cuvântul scris ne ajută să păstrăm trăirile, experiențele memorabile
din cartea vieții. O deschidem deseori cu emoție, ne refugiem în ea, de parcă ne-am uita prelung și
nostalgic într-un album din tinerețe. Sălășluim în universul amintirii, pentru că ea este „unicul rai
din care nu putem fi alungați.”(Jean Paul). Întârziem în acest spațiu și ne purificăm spiritual, parcă
am sta de vorbă cu experiențele trăite, pentru că ele constituie liantul deplin și durabil între trecutul
măreț și exemplar și prezentul, uneori, vai!, decadent și jalnic sau, mai dulce spus, învăluit de
mediocritate.
Cine mi-a citit „Cugetările...” și a mai întâlnit deseori acest tip de abordare s-ar putea să
considere plictisitoare ideea, dar acestora le reamintesc o înțeleaptă zicere, mai actuală ca oricând:
„Cine controlează prezentul poate modifica viitorul, iar cine controlează trecutul poate modifica
prezentul.” Și, Doamne, iartă-mă!, de o schimbare a prezentului e mare nevoie!
Iată de ce o privire comparativă este mereu necesară. Cu atât mai mult cu cât azi s-a instalat,
voit parcă, un văl al amneziei peste tot ce a fost. Bun, rău, a trecut. Contează doar ce și cum trăim
actualmente. Istoria acestui neam este așezată pe un plan secundar. Dovadă este și faptul că multe
din marile sărbători ale acestui popor sunt aproape uitate sau tratate superficial, nu ne mai gândim la
ele. „Românii se mai sprijină doar pe D-zeu”, constată cu amărăciune adevăratul patriot, Dan Puric.
Ne raportăm nostalgic la atâtea repere ale umanismului omului de o verticală moralitate (
respect, rușine, demnitate, patriotism...). Multe dintre ele s-au perimat sau sunt abandonate în
lumina unei îndoielnice libertăți de mișcare și de gândire a individului. Rezultatul: mulți dintre
tinerii de azi au (cei care o mai au) conștiința că sunt români, dar nu mai au suflet românesc. Uită de
neam, de tradiții și de „limba acestui popor care îți îngăduie să-ți exprimi orice adâncime
sufletească, dar și orice înălțime cerească.” (un pastor luteran).
Și-atunci cum să nu-i dăm dreptate bunicului care, după ce a fost întrebat de nepotul mirat,
cum de-am putut trăi noi cei de demult fără calculator, fără telefon mobil, fără facebook, acesta îi
răspunde: Ei, nepoate dragă, am trăit atunci fără toate acestea așa cum unii dintre voi trăiți azi fără
rușine, fără respect, fără demnitate, fără dragoste de țară și de neam și fără credința străbună.
Diferența este că noi nu știam de toată aparatura asta și nu le doream, dar voi, deși știți de aceste
calități umane, nu le respectați, ci le sfidați.
Câtă înțelepciune în replica bătrânului! Adevărul este că, acum, din sufletul multor tineri
debusolați răzbate, în mod firesc, nesiguranța, incertitudinea pentru un viitor prosper și ușor, dar și
dorința afișată, chiar cu nonșalanță, de-a ajunge cât mai repede la borcanul cu miere, dacă se poate fără
efort, fără chin, fără muncă, adică un loc cât mai călduț și foarte bine plătit. Ei, numai că munca și doar
munca, fizică sau intelectuală, stau ca temelie pentru o durabilă și liniștită viață, vorba lui Thomas
Jefferson : „Cu cât muncești mai mult, cu atât ai mai mult noroc”. Și asta pentru că „Norocul (acela care
vine fără muncă, adaug eu) este de sticlă, când începe să strălucească, se sparge.” (Pablius Syrus).
Educația superficială (din școală și din familie chiar), sistemul cu mediocritățile lui și modelele
negative, după umila mea părere, sunt cauzele care dezvoltă atari opinii și atitudini.
Nu doresc să prelungesc supărător comentarea acestei teme, însă aș dori să le amintesc
copiilor, tinerilor cu care am colaborat peste patruzeci de ani la catedră și nu numai și pe care-i


,,Arhanghelul”, VIII, nr. 2 (30), 2019, p. 5; VIII, nr. 4 (32), 2019, p. 8; IX, 2020, nr. 1 (33), p. 5; IX, nr. 3 (35), 2020,
p. 3; 7-8; IX, nr. 4 (36), 2020, p. 3; 8; X, nr. 3 (39), 2021, p. 4; X, nr. 4 (40), 2021, p. 7.
72
iubesc la fel de mult, să nu uite că nici dincolo bunăstarea și prosperitatea n-au apărut peste noapte,
ci în timp, ca rezultat al creativității, al seriozității și al unei discipline în muncă și în viață, la care
au aderat și fiii acelor țări.
Tocmai de aceea, și în acest material evoc aspecte și episoade din cartea vieții mele, din care
se desprinde clar ideea că înainte, în multe domenii, munca de ori ce fel nu era o rușine, iar urcarea
pe o treaptă superioară (așa cum era societatea aceea cu metehnele ei, după care nu tânjesc), ca
rezultat al unui efort continuu, genera mari satisfacții individului.
Terminasem clasa a VII-a (atâtea se făceau atunci, la elementară) în Gătaia mea natală.

„Amintirile sunt niște candele care, cu vremea, se sting”

Octavian Goga

Și, ca să întârziem stingerea lor, le așternem pe fila tipărită, oferindu-le urmașilor ocazia ca,
în acest fel, ele să-și păstreze măcar parfumul de durată. Căci fiecare episod scos din cufărul vremii,
are frumusețea și poleiala lui conturându-se într-o „icoană a timpului pierdut”,(Eliade). Vă vine să
credeți, dragii mei, dar, pentru mine, clipele de aducere aminte sunt ca niște momente primăvăratice
care te înviorează, te înalță și te revigorează profund și plăcut.
Iată, bunăoară, perioada anilor de școală cu meandrele sale mă fericește încă odată și-mi
oferă minunatul prilej de a readuce din tunelul timpului episoade „cu parfumul lor de durată”.
Înainte de a relata despre perioada arădeană, aș mai accentua asupra faptului că învățarea unei
meserii nu este o rușine, nu este o pată pe cerul vieții unui individ, ba, dimpotrivă, este un nou pilon
de rezistență în confruntarea cu încercările aspre ale supraviețuirii.
Pentru mine, de pildă, anii aceștia de profesională au avut un impact pozitiv în formarea
personalității și nu regret apariția acestei nișe pe drumul carierei mele până la împlinirea visului de a
deveni dascăl.
Grație temeiniciei în învățarea unei meserii, (în cazul meu, de prelucrare a lemnului) și
astăzi, după 60 de ani, folosesc în practica vieții, în gospodărie, cunoștințele tehnice de atunci.
Ascut exemplar cuțite, dălți, topoare, iar respectul față de muncă în general și de orice fel îl văd ca
ceva divin, înălțător, care înnobilează omul, conturându-i pozitiv personalitatea.
La sfârșitul anului întâi, proba practică consta în confecționarea unui taburet. O comisie, din
care nu lipseau ingineri și maistrul Crișan, după o cercetare calitativă a produsului și o serie de
întrebări concrete privind procesul de fabricație, ne dădea note și ne aprecia cu seriozitate nivelul de
pregătire profesională. Emoția ne învăluia, dar bucuria împlinirii ne descătușa.
Câteva nume de foști colegi de școală și de an din acea vreme îmi stăruie și acum în gând.
Iată-i: Costică Sfârlogea, ajuns până la urmă mare fotbalist în prima divizie, Tănase, amândoi din
Gătaia mea natală, apoi Jădăneanțu Ion, de prin Caraș, Crețu, de prin Parța, Munteanu, Mircea
Durău, Rațcu, Boștioca, din Teregova și mulți alții, de care, după șase decenii, nu mai știu nimic.
Am avut și fete, colege, care se pregăteau pentru Fabrica de chibrituri din oraș. Îmi vin în minte trei
prenume, pentru moment: Erika, Natalia și Florica.
Așa a trecut primul an de profesională la Timișoara. Anul al II-lea, după cum precizam mai
sus, l-am făcut în orașul de pe Mureș. Abia în cel de-al III-lea an, am revenit în centrul bănățean.
Clădirea școlii era în cartierul numit, Aradul Nou, înainte de a trece podul peste râul care desparte
Banatul de Ardeal. Sediul școlii era spațios, cu multe săli de cursuri, cu cantină, cu dormitoare, cu o
curte mare, încăpătoare pentru toată suflarea de învățăcei în ale meseriei. La cantină, mâncarea era
bună și destulă. Săptămânal ne întâlneam cu mămăligă cu brânză, cu smântână. Parcă le văd tipsiile
mari în bucătăria școlii scoase din cuptor, deasupra aveau o pojghiță crocantă, simțeai gustul sățios
de smântână și de brânză naturală, ciobănească. La fel și macaroanele cu aceleași ingrediente. Să tot
mănânci, Doamne, până nu mai poți! Nu lipseau carnea proaspătă, legumele, plăcintele, ștrudelele
etc. Și totul gratuit, dragii mei! Asta însemna mult pentru o familie cu mai mulți copii... Practica în
meserie o făceam la Combinatul de prelucrarea lemnului din Arad, undeva după gara C.F.R. Acum
eram implicați și în marele proces de producție, lucram lângă angajați, produceam alături de ei.
Toate se întâmplau în anul de grație, 1956, anul fatidic pentru vecinii din Ungaria, conduși

73
pe-atunci de servilul Matyaș Rakosi, mai apoi de reformistul Imre Nagy, care s-au ridicat să
răstoarne guvernul prosovietic în perioada 23 oct.-10 nov., în același an. Studențimea cerea, la
început, scoaterea limbii ruse din școli, apoi, părăsirea țării de către ocupanții sovietici și chiar
ieșirea Ungariei din Tratatul de la Varșovia.
Numai că trupele rusești, adică Armata roșie, din vremea lui Andropov, staționate de mai
multă vreme, în așteptare, pe teritoriul României, intervin în forță și înnăbușă mișcarea. Aceasta,
inițial, era o demonstrație pașnică, ce ajunsese la 100.000 de participanți, transformându-se apoi
într-o violentă revoluție, sfârșită dureros printr-un masacru comis de intervenționiștii de la
Moscova, în cele două zile de groază, 10-11 noiembrie, 1956. Pierderile de vieți s-au estimat la
aproximativ 2500 de maghiari și 700 de soldați sovietici, plus alte 200.000 de locuitori care au
părăsit Ungaria, refugindu-se în Occident.
La Budapesta, este instalat un alt guvern condus, de astă dată, de Janos Kadar, care face
jocul murdar al ocupanților sovietici.
În tot acest timp de frământare politico-militară, la doar 100 de km de Arad, noi, profesionalii,
am avut nefericita ocazie să asistăm cu emoție și cu o vizibilă teamă chiar, la momentul trecerii
sutelor de tancuri sovietice (din cele peste 6000 participante la masacru), prin Aradul nostru spre
vâltoarea din Budapesta. Zgomotul blindatelor care traversau orașul de pe Mureș, ne-a speriat. Am
năvălit toți la ferestre, elevi și adulți, (chiar și „moșul”, pedagogul nostru), dar inițial n-am avut
curajul să le deschidem. Apoi am tremurat urmărindu-le deplasarea prin fața școlii. Gălăgia infernală
a mașinilor de război, militarii rușii înarmați din camioanele aflate în coloana înspăimântătoare și
întregul spectacol inedit pentru noi, niște boboci de 15 ani, ne-au marcat de-a binelea. N-am să uit
această zi niciodată. Am aflat apoi că una din bazele militare ale sovieticilor de la noi, ar fi fost chiar
cetatea arădeană de dincolo de Mureș. Deci acul supunerii era baș în coasta noastră.
Imaginați-vă, dragii mei, ce încercare majoră se abătuse asupra sufletelor noastre, niște copii
cu gânduri curate! Mult timp după aceea am purtat în propria inimioară nevinovată această
întâmplare trăită pe viu, care ne-a pătat liniștea puerilă cu adânci urme ce și-au lăsat trista amprentă
în drumul formării personalității noastre. Aflasem, mai târziu, că sovieticii pozau în niște salvatori
ai poporului maghiar din calea blocului NATO. Dar noi nu înțelegeam și nu pricepeam aceste
argumentări. Am rămas însă cu o rană în suflet și cu o teamă față de tot ce însemna război, armată,
arme și... zgomot. Zilele de școală și de practică erau de-acum, o bună bucată de vreme, mai triste,
mai incerte și învăluite de multă neîncredere în tot ce ne înconjura.
Veneam acasă în vacanțe și, cu inima tremurândă, povesteam cu o teamă neafișată, ba chiar
bravam puțin ca și cum am fi fost și noi pe baricadele de la Budapesta. Așa parcă ne mai întremam
sufletul rănit de atâta nedreptate umană.
În orașul vestic, călcat de-atătea ori și de scriitorul Ioan Slavici, autorul cunoscutei nuvele
„Moara cu noroc”, ne-am împlinit și cultural, frecventând cu drag spectacole izbutite la Teatrul
arădean, concerte și întâlniri la Palatul culturii din municipiu, filme la cinematografele din urbe și
chiar meciuiri de fotbal ale „bătrânei Doamne”, U.T.A. pe stadionul din localitate.
În rest, nimic deosebit în procesul de instruire. Terminasem anul al II-lea și luasem nota
maximă la proba practică (o masă de bucătărie). Anul al III-lea, din nou la Timișoara.
Numai că trupele rusești, adică Armata roșie, din vremea lui Andropov, staționate de mai
multă vreme, în așteptare, pe teritoriul României, intervin în forță și înnăbușă mișcarea. Aceasta,
inițial, era o demonstrație pașnică, ce ajunsese la 100.000 de participanți, transformându-se apoi
într-o violentă revoluție, sfârșită dureros printr-un masacru comis de intervenționiștii de la
Moscova, în cele două zile de groază, 10-11 noiembrie, 1956. Pierderile de vieți s-au estimat la
aproximativ 2500 de maghiari și 700 de soldați sovietici, plus alte 200.000 de locuitori care au
părăsit Ungaria, refugindu-se în Occident.
La Budapesta, este instalat un alt guvern condus, de astă dată, de Janoș Kadar, care face
jocul murdar al ocupanților sovietici.
În tot acest timp de frământare politico-militară, la doar 100 de km de Arad, noi, profesionalii,
am avut nefericita ocazie să asistăm cu emoție și cu o vizibilă teamă chiar, la momentul trecerii
sutelor de tancuri sovietice (din cele peste 6000 participante la masacru), prin Aradul nostru spre

74
vâltoarea din Budapesta. Zgomotul blindatelor care traversau orașul de pe Mureș, ne-a speriat. Am
năvălit toți la ferestre, elevi și adulți, (chiar și „moșul”, pedagogul nostru), dar inițial n-am avut
curajul să le deschidem. Apoi am tremurat urmărindu-le deplasarea prin fața școlii. Gălăgia infernală
a mașinilor de război, militarii rușii înarmați din camioanele aflate în coloana înspăimântătoare și
întregul spectacol inedit pentru noi, niște boboci de 15 ani, ne-au marcat de-a binelea. N-am să uit
această zi niciodată. Am aflat apoi că una din bazele militare ale sovieticilor de la noi, ar fi fost chiar
cetatea arădeană de dincolo de Mureș. Deci acul supunerii era baș în coasta noastră.
Imaginați-vă, dragii mei, ce încercare majoră se abătuse asupra sufletelor noastre, niște copii
cu gânduri curate! Mult timp după aceea am purtat în propria inimioară nevinovată această
întâmplare trăită pe viu, care ne-a pătat liniștea puerilă cu adânci urme ce și-au lăsat trista amprentă
în drumul formării personalității noastre. Aflasem, mai târziu, că sovieticii pozau în niște salvatori
ai poporului maghiar din calea blocului NATO. Dar noi nu înțelegeam și nu pricepeam aceste
argumentări. Am rămas însă cu o rană în suflet și cu o teamă față de tot ce însemna război, armată,
arme și... zgomot. Zilele de școală și de practică erau de-acum, o bună bucată de vreme, mai triste,
mai incerte și învăluite de multă neîncredere în tot ce ne înconjura.
Veneam acasă în vacanțe și, cu inima tremurândă, povesteam cu o teamă neafișată, ba chiar
bravam puțin ca și cum am fi fost și noi pe baricadele de la Budapesta. Așa parcă ne mai întremam
sufletul rănit de atâta nedreptate umană.
În orașul vestic, călcat de-atătea ori și de scriitorul Ioan Slavici, autorul cunoscutei nuvele
„Moara cu noroc”, ne-am împlinit și cultural, frecventând cu drag spectacole izbutite la Teatrul
arădean, concerte și întâlniri la Palatul culturii din municipiu, filme la cinematografele din urbe și
chiar meciuiri de fotbal ale „bătrânei Doamne”, U.T.A. pe stadionul din localitate.
În rest, nimic deosebit în procesul de instruire. Terminasem anul al II-lea și luasem nota
maximă la proba practică (o masă de bucătărie). Anul al III-lea, din nou la Timișoara.
Adevărat grăia înțeleptul nostru Octavian Paler: „Ceea ce nu trăim la timp nu mai trăim
niciodată”. Și oare nu-i adevărat!? Anii copilăriei nevinovate și pure, perioada adolescenței plină de
visuri și împliniri, timpul sacru și înaripat al tinereții se mai pot reîntoarce în vremea deplinei
maturități creatoare!? Nu, niciodată! Doar în imaginația bogată prin care ne teleportăm și ne
purificăm sufletește sau în episoade încredințate ascultătorilor ori așternute cu pasiune pe albul
tipărit al cărții ce comunică peste veacuri aceste trăiri, le mai întâlnim. Ele așteaptă să-și deșerte
prinosul de sinceritate și rugina timpului.
Este ceea ce fac și eu prin selectarea unor amintiri înmănunchiate în mărturisiri de mare
sinceritate și mai apoi ocrotite între scorițele inedite ale unui volum ce va fi mesaj pentru urmași,
întrucât „ Cărțile au fost și sunt zeii copilăriei și ai adolescenței”, cum bine cugetă Dan C.
Mihăilescu. Da, cartea va îmbrățișa și episoadele derulate de mine, deoarece ea este și va rămâne
cel mai tăcut, răbdător și constant prieten.
Dar haideți lângă pagina mea și urmăriți-mă în continuare. După perioada arădeană, unde
am făcut anul al II-lea de profesională, acum, în ultimul an, Timișoara ne reprimea cu brațele
deschise. Ne-am bucurat că reveneam în orașul cunoscut, în spațiile știute, între bănățenii dragi. Eu
eram încântat și că, în acest fel, mă aflam mai aproape de plaiurile natale, de Gătaia și de cei dragi:
părinți, frați și prieteni.
Acum, noi, fiind în cel de-al treilea an de pregătire, ne simțeam câta superiori, îi priveam
cumva de sus pe boboci și, seara, pe platoul din curte, când, îmbrăcați în uniformă de profesionali
exersam pasul de marș, întoarceri și chiar cântece adecvate, îi comandam cu vădite aere, dar fără
răutate, pe cei mici și începători în ale uceniciei. Da, scumpii mei cititori, pe vremea aceea se făcea
școală cu seriozitate și nu lipseau disciplina, respectul, ordinea și profesionalismul dascălilor și al
maiștrilor, dar nici simțul pedagogic prin care puneau mai presus educația care era haina ce proteja
și permitea împlinirea profesională a copilului.
O spun cu mâna pe inimă și cu afișată modestie că tinerii care au ieșit de pe băncile acestor
școli erau bine pregătiți și foarte apreciați la locul de muncă pe care îl aveau asigurat. Lucrau în rând
cu muncitorii calificați, dădeau examene, probe practice (tabureți, mese și bufete pentru bucătărie,
dulapuri, corpuri de mobilier lăcuit pentru dormitoare etc.). Și să nu uităm că statul le oferea multe

75
înlesniri, încurajând munca și nu trândăvia sau goana după un câștig fără efort. Ucenicii aveau o serie
de gratuități ca: mâncarea, cazarea, transportul la domiciliu pe bază de abonamente (eu, fiind copil de
ceferist, aveam abonament pe un an de zile), îmbrăcămintea (uniforma), de stradă și de lucru, excursii
și diferite premii. Poate că încă de pe atunci, ca rezultat al educației sănătoase, își făcea loc în gândirea
noastră puerilă o fibră de timpurie maturitate, precum cugetarea lui Seneca: „Nu pentru școală, ci
pentru viață învățăm”. Totuși au fost frumoși și utili acei ani. Pe lângă meseria temeinic învățată, am
rămas cu sănătoase convingeri umane că seriozitatea în tot ceea ce faci, ținuta vestimentară și morală
a adolescentului, rușinea, respectul și credința sunt coloane de rezistență în formarea omului. Ne-am
călit pentru lupta vieții, ne-am deschis, de fapt, ușa spre viitor.
Am avut și momente care au umbrit frumusețea acelor perioade, clătinându-ne o clipă, dar
ridicându-ne mai vârtos și cu o îndoită înțelepciune. Rămâne ca o pată, firească parțial, încăierarea
aspră dintre băieții din anul al III-lea din școala noastră cu cei de la profesionala metalurgică aflați
dincolo de pod. Eu, ca un stimulent al seriozității în pregătire și comportament, eram numit ajutor
de pedagog pe școală. Conduceam și supravegheam deplasarea formației de la școală, la cantină și,
de aici, la atelier și înapoi.
În dimineața aceea, dragii mei, în deplasarea spre cantină, ne-am întâlnit, ca și în alte dăți, cu
grupul de băieți de la metalurgică. Se duceau și ei spre locul de practică al lor. Nimic neobișnuit. De
atâtea ori la întâlnirile acestea, ne salutam, glumeam și taberele erau pașnice. Acum însă cazanul
clocotea. O scânteie, un strigăt (Pe ei!!) a fost de ajuns și fiertura a dat pe dinafară. Încăierarea era
inevitabilă. Cu ciudă, cu invidie, ucenicii de „metal” s-au năpustit pe „lemnari” și dăi, și dăi!!. Ai
noștri în zadar s-au apărat, că fierul e mai dur. Am strigat eu, un biet supraveghetor, dar lupta a
continuat cu sete. Parcă unii își alegeau victimele și-i loveau mai vârtos acum. Cu greu s-au
împrăștiat și s-a mai resfirat fiecare în direcția inițială.
Mobilul acestei bătăi stradale l-am bănuit noi mai demult. El mocnea. Dar nu credeam că se
va solda cu o asemenea confruntare deschisă. Faptul că la noi, la școală, era și o clasă de fete care se
pregăteau pentru fabrica de chibrituri, a generat o geloziei și o ciudă între băieții din cele două școli.
Și mintea de copil necopt a iscat urâta răzbunare și bravură „tinerească”.
Urmările n-au dus la spitalizare. Era o vânzoleală dură de copii cărora, la 17 ani, le-au mijit
tuleii în barbă și un fior necunoscut le încerca trecerea spre majoratul vieții. Destul că în acea zi de
pomină nu s-a mai mers la practică, ci a fost rezervată judecății. Implicații au fost interogați, au fost
chemați părinții, s-au scăzut note la purtare și s-au dat consemnări în internat pe perioade lungi. Eu,
care am căzut vinovat pe nedrept, am fost acuzat de neglijență și chiar de pactizare cu colegii și am
fost destituit din acea funcție cu ghinion.
Momentul acela tulburător ne umbrea viața de elev. Îl trăgeam după noi ca pe o tinichea, iar
sunetul ei ne-a revenit ca o mustrare multă vreme, încât, și azi, îl aud ca pe un ecou și ca pe o
povară, deși, să nu uităm, că poate constituie ceva firesc și natural în universul copilăriei. Era o
provocare această neplăcută experiență și, pentru copiii de atunci, vă rog să mă credeți, era o
învățătură de minte care, de bună seamă, a consolidat zidul vieții fiecărui școlar, însemnând la
maturitate un episod de referință din desaga cu întâmplările trăite.
Terminasem anul al III-lea, luasem examenul teoretic și practic cu brio, dar, pe cerul
limpede al uceniciei, mai stăruia o frântură de nor. Azi, azurul boltei l-a transformat în amintire.

Amintirea este primăvara eternă a vieții.

Sorin Carin

Și ce poate fi mai frumos decât anotimpul primăvara! Nu degeaba, în popor întâlnim

formularea: „Câte primăveri ai?”. În acest anotimp, la sat, aerul este mai curat, natura, prin
respirația ei, devine medicul de familie al viețuitorilor din mediul rural, acum, aici, poluarea încă nu
se poate desfășura în voie, iar umezeala, răcoarea și haina verde a peisajului cotidian, dau întregii
firi o nespusă frăgezime, care înviorează sufletul atât de încercat al omului. Iată de ce mi se pare
potrivită comparația amintirilor cu o eternă primăvară a vieții. Iar eternitatea lor o dă lumina
tiparului care umbrește vremelnicia.

76
 La fel de deosebită mi se pare și cugetarea lui Jean Bonfers care vede „plăcerea ca o floare
trecătoare, iar amintirile ca un parfum de durată”. Și, de durată, cred eu, vor fi și amintirile unui
colonist din Gătaia, întrucât le ocrotește cu drag și grijă între filele generoase și părintești ale de-
acum cunoscutei reviste „Arhanghelul”, păstorită cu o putere de muncă și cu o pricepere jurnalistică
lăudabilă, de către neobositul pr. dr. Valentin Bugariu. Așez aceste nestemate, selectate din cufărul
cu trăiri de demult, în susnumita publicație, din dorința ca episoadele cele mai importante din filmul
unei vieți modeste și curate, nu neapărat exemplare, să dăinuie peste veacuri, deoarece cuvântul
tipărit este un mesager universal sau un factor poștal care transmite urmașilor „parfumul de durată”
al amintirilor.
În ultimul episod publicat, am plimbat cititorii prin vremea când am terminat anul III de
profesională, la Timișoara. Se încheiase o perioadă de apreciat în drumul de împlinire a aspirațiilor
unui tânăr modest, dar totuși dotat. M-am angajat și am lucrat o bună perioadă la fabrica
„Tehnolemn” din municipiul de pe Bega, am locuit în chirie în Piața Unirii, într-o clădire, la etajul
unu, din spatele Catedralei romano-catolice. Din aceeași perioadă, mi-amintesc cu mândrie, (o
fotografie de atunci grăiește de la sine), am fost alături de unii colegi și am muncit voluntar la
pregătirea terenului pentru stadionul sportiv 1 Mai al orașului. În vremea aceea, se lucra cu lopata
încă și se căra pământ cu targa.
Ambiția m-a ajutat ca, în paralel, să urmez și liceul seral la Școala Medie nr. 3 „Eftimie
Murgu, actualmente Colegiul Național Pedagogic „Carmen Silva”, de pe bd. Loga, unde aveam ca
dirigintă pe d-na prof. Popescu Viorica, iar ca director, pe prof. Gora Victoria. Pe-atunci (1963),
elementara era de la cls. I la VII, și liceul de la VIII la XI.
De remarcat și de neuitat, din acea perioadă, o spun cu mândrie afișată, seriozitatea cursurilor,
cerințele asemănătoare cu cele de la zi, notarea, selectarea valorilor, prestanța și responsabilitatea
oamenilor de la catedră. Regret că nu-i mai rețin numele, dar am avut marea șansă, rânduită de Cel de
Sus, de a întâlni și aici un alt „Tomescu”, profesorul meu model de la elementara din Gătaia, tot de
limbă și literatură română, care mă impresiona prin ținuta sa vestimentară (stăteam în prima bancă și
parcă-l văd și acum îmbrăcat întotdeauna cu un costum impecabil, cu cravată și cu cămașă albă), prin
ținuta morală, exprimarea curată, expresivă, corectă, căldura sufletească și răbdarea pedagogică. Îți
era rușine, să întârzii, să vii nepregătit. Modelul complex din fața mea contagia și transforma adultul
într-un școlar respectuos și atent, cucerit de chipul unui om al catedrei care uimea și fermeca. Credeți-
mă, vă rog! Nu exagerez, ci evoc cu emoție realitatea trăită.
Relatarea de mai sus era un alt argument, dacă mai era nevoie, ca să cochetez cu și mai
multă convingere cu încercările mele literare: poezioare, secvențe în proză.., jurnalul, pe care le
adunam cu grijă în caiete speciale. Ce vremuri, Doamne!
În dimineața aceea, dragii mei, în deplasarea spre cantină, ne-am întâlnit, ca și în alte dăți, cu
grupul de băieți de la metalurgică. Se duceau și ei spre locul de practică al lor. Nimic neobișnuit. De
atâtea ori la întâlnirile acestea, ne salutam, glumeam și taberele erau pașnice. Acum însă cazanul
clocotea. O scânteie, un strigăt (Pe ei!!) a fost deajuns și fiertura a dat pe dinafară. Încăierarea era
inevitabilă. Cu ciudă, cu invidie, ucenicii de „metal” s-au năpustit pe „lemnari” și dăi, și dăi!!. Ai
noștri în zadar s-au apărat, că fierul e mai dur. Am strigat eu, un biet supraveghetor, dar lupta a
continuat cu sete. Parcă unii își alegeau victimele și-i loveau mai vârtos acum. Cu greu s-au
împrăștiat și s-a mai resfirat fiecare în direcția inițială.
Mobilul acestei bătăi stradale l-am bănuit noi mai demult. El mocnea. Dar nu credeam că se
va solda cu o asemenea confruntare deschisă. Faptul că la noi, la școală, era și o clasă de fete care se
pregăteau pentru fabrica de chibrituri, a generat o geloziei și o ciudă între băieții din cele două școli.
Și mintea de copil necopt a iscat urâta răzbunare și bravură „tinerească”.
Urmările n-au dus la spitalizare. Era o vânzoleală dură de copii cărora, la 17 ani, le-au mijit
tuleii în barbă și un fior necunoscut le încerca trecerea spre majoratul vieții. Destul că în acea zi de
pomină nu s-a mai mers la practică, ci a fost rezervată judecății. Implicații au fost interogați, au fost
chemați părinții, s-au scăzut note la purtare și s-au dat consemnări în internat pe perioade lungi. Eu,
care am căzut vinovat pe nedrept, am fost acuzat de neglijență și chiar de pactizare cu colegii și am
fost destituit din acea funcție cu ghinion.

77
 Momentul acela tulburător ne umbrea viața de elev. Il trăgeam după noi ca pe o tinichea, iar
sunetul ei ne-a revenit ca o mustrare multă vreme, încât, și azi, îl aud ca pe un ecou și ca pe o
povară, deși, să nu uităm, că poate constituie ceva firesc și natural în universul copilăriei. Era o
provocare această neplăcută experiență și, pentru copiii de atunci, vă rog să mă credeți, era o
învățătură de minte care, de bună seamă, a consolidat zidul vieții fiecărui școlar, însemnând la
maturitate un episod de referință din desaga cu întâmplările trăite.
Terminasem anul al III-lea, luasem examenul teoretic și practic cu brio, dar, pe cerul
limpede al uceniciei, mai stăruia o frântură de nor. Azi, azurul boltei l-a transformat în amintire.

„Dumnezeu ne-a dat amintirile, ca să avem trandafiri și în luna decembrie”. J. M. Barrie

Doamne, ce superbă metaforă a gândit scriitorul scoțian! El asemuiește amintirile cu

trandafirii ale căror petale simbolizează frumusețea, dragostea, puritatea și tinerețea. Și ce poate fi
mai frumos decât să-i rânduie Tatăl Ceresc celui de vârsta a treia (aici decembrie înseamnă partea
finală din calea vieții) ca ultimii ani să-i fie precum floarea roză cu frunzișoare colorate, însuflețite
și pline de vigoare.
Într-adevăr, amintirile, ca experiențe din trecutul individului, sunt invizibile ochilor de azi,
dar pot fi simțite cu inima și le purtăm mereu în suflet. Uneori, aceste episoade izbucnesc din ochi și
se rostogolesc pe obraji, iar, câteodată, râdem, amintindu-ne de zilele când am plâns și plângem,
amintindu-ne de momentele când am râs. Până și Bill Clinton, fostul președinte american,
recunoaște că atunci, „Când amintirile noastre cântăresc mai mult ca visele, înseamnă că am
îmbătrânit.”
Apreciez și recunosc că această cugetare ni se potrivește și nouă. De aceea, stărui în
continuare în selectarea altor trăiri care merită să fie găzduite în de-acum binecunoscuta revistă
„Arhanghelul” de la Birda, coordonată cu profesionalism de pr. dr. Valentin Bugariu, un formator
de caractere atât în domeniul religios, cât și în cel social-uman.
În vremea anilor de liceu seral, săvârșiți la Școala medie nr.3, „Eftimie Murgu”, actualmente
Colegiul Național Pedagogic „Carmen Silva”, de pe bulevardul Loga, lucram la „Tehnolemn” și,
mai târziu, la C.I.L.T., într-o secție a acestui combinat de industrie locală, situată undeva în zona
străzii Corbului. Acolo, unde confecționam dulapuri pentru internate și pentru cămine, neastâmpărul
din mintea mea visătoare s-a implicat în coordonarea unei gazete de perete, mijloc de educație
politică și socială a regimului. Era, dacă vreți, prima mea publicație, prima mea relație cu publicul.
Iar cititorii au fost colegi de serviciu cu mine. Ei erau și judecătorii pentru poezioarele de substanță
lirică și criticii pentru textele epice cu un ton oarecum moralizator, dar și primii care îmi taxau
stângăciile în încercările mele jurnalistice.
Apoi, mi-amintesc că, în zilele de sărbători festive (23 August, 1 Mai etc.), participam cu
întreg colectivul unității la defilare. Eram îmbrăcați „de duminica”, știam ce urma să strigăm,
aveam de la lucru pregătite pancarde, steaguri, stegulețe, ne cunoșteam locul în formațiile ce
compuneau puhoiul uman care trecea gălăgios cu brațele ridicate fluturând batistuțe și eșarfe atunci
când ne deplasam prin fața tribunei instalate pe bulevardul Republicii. Aplaudam și continuam
manifestarea de recunoștință până ne îndepărtam de zonă. Executam toate acestea că trebuia, dar și
dintr-o tacită acceptare a situației. Eram tineri, neieșiți în lume și ni se părea că ceea ce facem este
normal și firesc. Poate că acele vremuri au puse deoparte explicații rezonabile. Am prins și perioada
lui Gheorghe Gheorghiu Dej, și timpul lui Ceaușescu. Sistemul, după care nu tânjesc, avea păcatele
lui. Libertatea se încadra, atunci, e adevărat, în niște limite, azi, însă acest drept democratic este, în
realitate, incontrolabil. Fiecare face ce vrea, cât vrea, cum vrea și afectează cu un egoism afișat pe
cel de alături. Mie să-mi fie bine! Oare asta-i adevărata libertate! Ca dascăl de ieri, mă gândesc
deseori la profesorii de azi. I-a luat valul formalismului pe mulți și mă mir cum mai instruiesc și
educă, dar mai ales, cum rezistă în acest noian de obrăznicii și desconsiderări ale unor părinți și, cu
deosebire, ale unor școlari.
Anii de liceu seral m-au marcat pozitiv, o repet cu satisfacția că nu greșesc, pentru că această
formă se ridica la același nivel calitativ ca cel de la zi, cu aceiași profesori, cu repetenți, cu corigenți

78
și cu mulți absolvenți deveniți studenți la facultăți de prestigiu.
În puținul timp liber pe care-l aveam, ne plimbam pe Corso sau pe Surogat luați de valul
uman. Parcă mă văd și acum purtat de grupurile de tineri, de adulți și de vârstnici ce se deplasau
între operă și catedrală, în pași de deconectare, în ținută elegantă, nu oricum, conversând decent și
temperat și cu respect față de semenii de alături.
Corso era atunci un spațiu liber unde timișoreanul își etala cu mândrie bunele maniere și clasa de
aleasă educație. Alteori ne făceam vreme să mergem la cinematograf, mai ales la Capitol, la Studio, sau,
în parc, la Alexandru Sahia. Despre televizoare, internet și telefoane mobile nu știam încă.
Nu lipseam de la slujbele religioase, la marile sărbători, când nu eram plecat la părinți, la
Gătaia. Catedrala Mitropolitană, una din cele mai de preț clădiri ale orașului și unul din cele mai
izbutite monumente arhitecturale din țara noastră, era un loc de reculegere creștină și sufletească
care mă primea cu drag în sfântul spațiu. Ascultam cu încântare și cu evlavie creștinească liturghia
ținută de Înaltpreasfinția Sa, Mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu. Te ungeau la suflet și te
purificau de cele lumești asemenea înălțătoare momente. De altfel, eu aveam o educație religioasă
din școala serioasă de demult și din familie, tatăl meu fiind un cântăreț apreciat la biserica din
Colonie-Gătaia. Satisfacția supremă am trăit-o, mai târziu, între anii 1994 și 1998 când, grație
aprecierii de către Preacucernicia Sa, părintele protopop, Ioan Prisăcean, am fost ales ca epitrop din
partea protopopiatul Deta, în adunarea eparhială a Mitropoliei.
Alături de măreția și de splendoarea artistică a Catedralei Banatului, terminată după zece ani
de efort și sfințită la 6 oct. 1946, în prezența regelui Mihai, printr-o îngemănare simetrică, în partea
opusă, la celălalt capăt al bulevardului, se ridica cu făloșenie artistică clădirea Operei române (pe
atunci, Palatul Culturii), care, la rându-i, după ani de lucrări și de modificări, în aceeași lună (30 0ct.
1946), a primit decretul de înființare tot de la suveran.
În perioada primilor ani de după 1960, un tânăr de numai 20 de primăveri, cu o emoție ce nu
poate fi descrisă, a intrat întâia oară în acest loc maiestuos. Eu, un ins, încă la liceu, cutezam să
pășesc într-un spațiu încărcat de frumusețe, splendoare și artă, alături de somități și personalități ale
orașului. Eram în al nouălea cer. Nu știam la ce să mă uit: la arta care împodobea balcoanele (picturi
în cercuri, sculpturi etc.), la strălucirea coloanelor pe holurile largi și primitoare, la scaunele
îmbrăcate cu catifea, la plafonul decorat cu fresce care reproduc personaje din basmele poporului
român, (despre care am aflat că au fost făcute în 1926) sau la ținuta festivă, impecabilă a oamenilor
iubitori de cultură care veneau periodic în acest loc de vis să-și ia porția de educație. Mă simțeam
fălos că pot fi alături de atâtea persoane cu o înaltă educație și mă lăudam deseori colegilor.
La spectacolele de operă, am fost mai rar. Nu mă puteam ridica la nivelul înțelegerii acestei
arte pretențioase, la operetă, parcă mă simțeam mai degajat, însă la spectacolele de teatru, mă
duceam des și cu plăcere. Nu ne permiteam noi țâncii și amatorii să stăm la stal sau la balcoane.
Eram bucuroși dacă obțineam bilete la galerie (la cucurigu). N-am apreciat atunci la adevărata
valoare arta care ne înconjura, dar tânărul din mine, visător și dornic de a urca noi trepte ale culturii,
simțea că, pășind cu emoție în atari spații, trăia frânturi de vis, transpunându-se într-un univers ireal
și întreaga atmosferă îi impunea respect, admirație și prețuire față de artă și față de valorile ei. Nu
mă mai săturam de atâta superb și de atâta clasă înaltă a frumosului care-ți mângâia sufletul.
Azi, am simțit nevoia să mă edific despre măreția acestui edificiu, care, alături de Catedrala
Mitropolitană și de Domul Romano-Catolic, este unul dintre simbolurile Timișoarei. Am aflat
bunăoară că acest palat a fost vizitat de către cei doi suverani, Franz Ioseph și Ferdinand și că, în
urma unor incendii, clădirea a fost reparată parțial în mai multe rânduri. Arhitectul Duiliu Marcu o
restaurează substanțial în 1920, întrucât, la începutul sec. al XX-lea, în zonă, s-au construit Palatul
Lloyd (1910) și Palatele de pe Corso..., care erau mai mari decât clădirea Teatrului din acea vreme.
De aceea, acesta a înălțat atunci fațada prin plasarea în jurul intrării și a balconului de la etajul I, a
unui arc de triumf placat cu travertin.
Iosif Marius Circa

79
 Povestea eroului necunoscut

Cu toții știm, sau cel puțin ar trebui să cunoaștem, faptul că românii sărbătoresc în fiecare an
la Înălțarea Domnului (Ispas) Ziua Eroilor, când în biserici se înaltă rugăciuni pentru eroii cunoscuți
sau necunoscuți, iar autoritățile statului depun coroane de flori la monumentele eroilor și la
,,Mormântul eroului necunoscut”. Dar, cine este eroul necunoscut și mai ales care este povestea sa ?
La 12 mai 1923, zece eroi necunoscuți au fost dezgropați de pe câmpurile de luptă unde și-
au pierdut viața, iar sicriele cu osemintele lor au fost aduse la Mărășești, cu trenuri speciale, fiind
așezate în biserica ,,Adormirea Maicii Domnului”. Aici au fost întâmpinați de Ministrul de Război,
generalul Mărdărescu, de alți generali și militari participanți la Primul Război Mondial, de preoți, în
frunte episcopul militar Teculescu de la Alba Iulia, care a oficiat serviciul religios și de numeroși
locuitori din zonă. La sfârșitul slujbei, cel mai bun elev al școlii militare din Craiova, Amilcar
Săndulescu, orfan de război, a pășit în fața celor zece sicrie și, cu privirea copilului care-și caută
părintele, s-a oprit în fața unuia dintre ele și a zis: Acesta este tatăl meu!
Sicriul cu osemintele eroului a fost transportat la București, unde a sosit chiar de Ziua
Eroilor, fiind întâmpinat de Principele Carol, moștenitorul tronului, de generali, autorități, de
delegații unor țări străine, prezente la București și de numeroși locuitori ai orașului. Carul mortuar
tras de opt cai avea în fruntea cortegiului regimente din toate armatele și un escadron din escorta
regală. El a străbătut bulevardele capitalei, în sunetul clopotelor și al ,,Imnului eroilor”, precum și
sub privirile îndurerate a locuitorilor ce-l așteptau de-a lungul drumului până la Parcul Carol. În fața
mausoleului a fost întâmpinat de regele Ferdinand și de Regina Maria, care cu ochii înlăcrimați au
depus pe sicriul eroului o coroană de flori, l-au decorat cu ,,Virtutea militară”, după care regele a
ținut un scurt și emoționant discurs.
Serviciul religios a fost oficiat de mitropoliții Miron Cristea și Pimen, după care a vorbit
Primul Ministru I. Brătianu, arătând recunoștința poporului român față de eroii neamului. La ora
12,00 armata a dat onorul și în toată țara s-a păstrat două minute de reculegere în cinstea eroilor.
Sicriul a fost coborât în mormânt de patru ofițeri, în timp ce sunt trase 101 salve de tun.

Octavian Gruița


,,Arhanghelul”, IX, nr. 2 (34), 2020, p. 5.
80
 In honorem Magistri G. I. Tohăneanu

Anul acesta (2015 n. n.), G. I. Tohăneanu ar fi împlinit 90 de ani. Au trecut nouă decenii de
la nașterea Magistrului, dar Domnia Sa nu a apucat să le împlinească. Pentru discipoli și pentru
școala pe care a întemeiat-o în 1956, sunt încă foarte puternice amintirea Magistrului și recunoștința
pentru dăruirea sa exemplară față de filologia timișoreană.
Întru evocarea ilustrului cărturar, ne-a venit în sprijin anul acesta sculptorul Aurel Gheorghe
Ardeleanu, care s-a oferit să doneze facultății noastre o replică a bustului Magistrului de pe Aleea
Personalităților din Parcul Central. Cu această ocazie, am proiectat o sesiune omagială în 27 mai
2015, pentru a-i dărui neasemuitului nostru dascăl o seară de pioase aduceri-aminte.
Colocviul comemorativ a început cu dezvelirea statuii Profesorului G. I. Tohăneanu,
amplasată în amfiteatrul care îi poartă, de zece ani, numele. Bogdan Țâra și Gabriel Bărdășan au
îndepărtat pânza de pe impresionantul bust. Eram cu fața spre public în acel moment și am văzut
reacția profesorilor Richard Sârbu și Vasile Frățilă. Tresărirea, uluirea, stupefacția de a-l fi
recunoscut pe Profesor. De parcă ar fi apărut, viu, în mijlocul lor. S-au ridicat în picioare, aplaudând
prelungit, plini de admirație și de emoție, filologi din aproape toate generațiile facultății. Între ei se
afla și distinsa Doamnă Profesoară Ligia Tohăneanu, soția Magistrului.
Pentru a spori emoția audienței, pe măsură ce pe ecran se derulau fotografii care reflectau o
foarte bogată activitate universitară, amfiteatrul s-a umplut cu vocea inconfundabilă și atât de dragă
a Magistrului, recuperată de Maria Subi, grație înregistrărilor din arhiva Radio. Se auzea, deci, cu
intermitențe rezervate luărilor de cuvânt, însuși Profesorul G. I. Tohăneanu, întorcându-ne în timp,
cu dicția sa impecabilă, pentru emoționante miniprelegeri despre „imagini pierdute”.
Profesorul era preocupat ca nimeni altul de luminarea parcursului istoric și poetic al
cuvintelor, de restabilirea legăturilor metaforice dintre ele sau dintre sensurile lor. Revelându-le,
situa asemenea lexeme-articol în marea cultură națională, pentru că urmărea, cu osârdie, și
valorificarea artistică a cuvintelor românești, în contexte unice, create de autori fundamentali,
confirmați de o rodnică posteritate.
Seria cuvintelor omagiale a fost deschisă de Poetul Eugen Dorcescu, Dr. în Filologie,
cetățean de onoare al orașului. Fiind unul dintre apropiații sculptorului Aurel Gheorghe Ardeleanu,
Domnia Sa a avut acces în atelierul maestrului și „a luat măsurile” bustului Magistrului. Calculele i-
au confirmat ipoteza că această lucrare corespunde formulei secțiunii de aur, fapt revelat de la
început, întru cinstirea artistului care a zămislit-o și a dăruit-o, cu binecunoscuta-i generozitate,
Facultății de Litere, Istorie și Teologie. Discursul lui Eugen Dorcescu despre marele său Profesor și
despre opera artistului A. G. Ardeleanu, intrată într-un spațiu academic, a situat întreaga
manifestare în registrul retoricii elevate:
„I-am fost student cinci ani ilustrului Profesor Tohăneanu, mi-a condus teza de doctorat, mi-
a fost director la colectivul de cercetare lingvistică și mi-a postfațat două cărți: Psalmii în versuri și
Cronică. L-am considerat din anul întâi de facultate, de la primul curs, și am rămas convins de
aceasta, că a fost un geniu, un dascăl genial, în sensul complet al acestor cuvinte. Vă dau doar două
argumente: extraordinara forță persuasivă a discursului său și capacitatea de a crea școală, de a
fascina, de a induce un sentiment puternic de afecțiune și de a stârni emulație. [...].
Pe noi ne-a adus aici extraordinara forță a absenței sale. Fizice. Fizic vorbind, Profesorul
Tohăneanu nu mai este printre noi de șapte ani aproape. Această absență fizică ne bântuie. Și nu mă
îndoiesc, poate că sunt indiscret, dar nu mă îndoiesc, că există cel puțin o persoană în această sală,
Doamna Tohăneanu, care știe foarte bine ce înseamnă această absență, nimicitoare. Însă există și o
prezență ideală. Absența poate fi convertită într-o prezență ideală. Ceremonia de azi exact asta face:
ni-l aduce pe Profesorul nostru în conștiință, în memorie, dar mai ales, ni-l aduce, prin strădania
maestrului Ardeleanu, în prezența ideală a artei.


,,Arhanghelul”, VI, nr. 1 (21), 2017, p. 3; VI, nr. 2 (22), 2017, p. 3; VI, nr. 3 (23), 2017, p. 3; VI, nr. 4 (24), 2017, p. 3;
VII, nr. 1 (25), 2018, p. 5; VII, nr. 2 (26), 2018, p. 3.
81
 [...] Aurel Gheorghe Ardeleanu este cel mai mare sculptor al persoanei umane care activează
azi în România. El nu oferă indivizi recognoscibili, ci persoane umane, adică exemplare umane
purtătoare de excelență, pe care le sustrage nepăsării noastre și uitării efective sau posibile. Ce
înseamnă persoană umană? Înseamnă un ins care trăiește pentru un ideal, înseamnă un ins care are
nu doar sentimentul, ci și cultul valorii, un ins care are necesități spirituale conștientizate. Acestea
sunt persoanele umane resuscitate adesea de către Aurel Gheorghe Ardeleanu. La trei niveluri sunt
fixate [de către artistul plastic] aceste trăsături ale personalității umane. De aceea, e mai convingător
un bust decât insul empiric.
la nivelul asemănării, al omului social, cel pe care îl întâlnim și îl recunoaștem;
la nivelul chipului, al omului lăuntric, recuperabil prin intuiție sau prin inteligență;
la nivelul ființei, al omului esențial, al condiției umane particularizate, la care se ajunge doar
prin empatie.”
Foarte bun cunoscător al semioticii sculpturii, Eugen Dorcescu a sesizat câteva aspecte
subtile ale bustului supus analizei, anumite particularități care probează capacitatea artistului de a
spori expresivitatea chipului tohănescian. A zăbovit, în consecință, asupra principalelor elemente
ale asemănării, chipului și ființei, care motivează, la fiecare nivel, impactul pe care bustul
Magistrului îl are asupra privitorilor. Dintre acestea, am reținut:
Cerebralitatea este sugerată de craniul fin supradimensionat – semn iconic; craniul este și
ușor înclinat înainte, semnul plastic al verticalității înclinate, într-un unghi ascuțit; calota craniană
este foarte dezvoltată, fruntea înaintează spre receptor;
Forța se vede din semne plastice: nasul puternic, dublul T frontal, curba ușor ironică a gurii
în partea ei superioară, bărbia despicată este orientată ascendent. Toate acestea denotă o
excepțională forță – forța afectului, a inteligenței, a voinței, a caracterului;
Elementele feței rezervă surprize. Ochii contrazic aproape tot din ceea ce ne spun celelalte
componente ale înfățișării. Privirea este orientată spre înăuntru, arcadele acoperă puternic zarea
ochilor; pomeții au un mic adaos, iar gura, cu clasicitatea ei târzie, se prelungește prin două linii ale
zâmbetului, inoculând întregului chip un gen de mișcare centrifugă, ca la o persoană tragică.
Toate aceste detalii semnificative, corelate cu argumentul forte al secțiunii de aur, l-au
determinat pe Eugen Dorcescu să afirme că statuia Magistrului este o capodoperă, amplasată într-un
loc privilegiat atât pentru Profesorul G. I. Tohăneanu, cât și pentru sculptorul A. G. Ardeleanu. În
consecință, Poetul Eugen Dorcescu și-a încheiat discursul subliniind faptul că acest bust conferă
măreție și altitudine spirituală nu numai amfiteatrului, ci întregii instituții, în care va dăinui ca un
simbol.

Au participat la colocviul de omagiere a Magistrului și trei reprezentante ale Decanatului

Facultății: Doamna Conf. Dr. Lucia Jucu Atanasiu, fost decan al instituției și chiar rector al
Universității, care făcea parte din grupul profesorilor întemeietori, Doamna Prof. Univ. Dr.,
conducător de doctorat, Ileana Oancea și Doamna Conf. Dr. Valy Ceia, actual prodecan. Doamna
Prof. Univ. Dr. Ileana Oancea, una dintre primele studente ale Magistrului, alături de care a parcurs
peste cinci decenii din istoria școlii filologice timișorene, a văzut în opera sculptorului A. G.
Ardeleanu o realistă evocare a unei personalități complexe și charismatice, care a marcat pozitiv
multe generații de studenți, dar, mai cu seamă, generațiile de început ale facultății, cu care a lucrat
îndeaproape și în mod susținut, punând bazele studiului filologic în zona de vest a țării. Domnia Sa
a considerat că membrii Catedrei de limba română au recuperat ceva din personalitatea lui G. I.
Tohăneanu, au anihilat o absență, substituind-o printr-un tip de prezență, întrucât au adus în
amfiteatru, prin bustul realizat de sculptorul Ardeleanu, spiritul tohănescian și au oferit un prilej de
mărturisire a iubirii pentru Profesor. A observat, de asemenea, că toți cei prezenți în sală sunt
discipolii direcți sau indirecți ai Magistrului, care au menirea de a-l reprezenta, din moment ce
Facultatea de Litere are o istorie, care pornește de la înaintașii săi și se manifestă printr-o
remarcabilă continuitate.

82
 Conf. Dr. Valy Ceia, prodecan al Facultății de Litere, Istorie și Teologie, a vorbit despre
ceea ce înseamnă, de fapt, să fii urmașul lui G.I. Tohăneanu. Cu seriozitate și obiectivitate, Valy
Ceia a trecut în revistă semnele recunoașterii naționale a valorii Magistrului. S-a oprit apoi asupra
studiilor sale stilistice, de lexicologie și lexicografie, ca și asupra traducerilor, care au alcătuit, în
coerența lor profundă, o operă originală, pendulând între „neajungerea limbii” și preaplinul ei. În
concluzii, Domnia sa a precizat că, pentru Magistru, lumea cărții este lumea vieții, iar pasiunea
trebuie să jaloneze existența oricărui filolog.
Conf. Dr. Simona Constantinovici, pupila prin care stilistica celui îndrăgostit, în mod hedonist,
de textul literar, și-a găsit râvnita continuitate la Timișoara, a citit, printre lacrimi, un discurs despre
mentorul său inubliabil. Sensibilul discurs s-a născut din fire poetice, țesute în ființa ei. Inerenta
fărâmițare a amintirilor a generat minitablouri de cuvinte colorate, montate inspirat pe pânza albă a
tăcerilor-fundal. Autenticitatea și vibrația caldelor rememorări a electrizat audiența, smulgând, în
final, ropote de aplauze, situate pe axa de neînțeles a timpului, parcă în memoria asurzitoarelor
aplauze, ce marcau, nu de mult, încheierea cursurilor Magistrului din același amfiteatru.
Între dascălii mei, nimeni n-a avut puterea sa de seducție. Intra în amfiteatrul care astăzi îi
poartă numele, într-un soi de inerție a curselor contracronometru și, luat prin surprindere de
prezența tinerilor din bănci, se trezea în lumea limbii române... descumpănit, ca un actor care, în
fața unui public numeros, nu-și mai amintește rolul. Își freca mâinile, își dregea vocea, lua un ton –
de regulă prea sus, apoi altul și cuvintele românești începeau să curgă din el ca-ntr-o cascadă, cu
curățenia și limpezimea apei ce se prelinge pe pietre de munte. Cu ochi magici, cuvintele
Magistrului se puteau vedea, călătorind pe drumuri de Domnia Sa croite și deconspirate în tovărășie
cu Vergilius sau cu Budai-Deleanu, cu Eminescu sau cu Macedonski, cu Creangă sau cu
Sadoveanu.
A ști româna devenea cu totul altceva după ce îl ascultai pe Profesorul Tohăneanu vorbind-
o, făcându-se punte între trecutul ei latin și prezentul neolatin, cu naturalețe, dar și cu nedisimulată
evlavie.
Îl iubeam pentru câtă admirație puteam avea pentru el. Îl iubeam pentru modelul de profesor
de română pe care l-a creat sub ochii noștri. Îl iubesc pentru că, deși a plecat de șapte ani dintre noi,
nu s-a despărțit de mine nicio clipă. Din poveștile sale, se poate crea o legendă.
Dintre toți cei dați abuziv afară în anii ’50 de la Facultatea de Litere din București, numai G.
I. Tohăneanu n-a mai revenit în capitală. Făcea parte din lotul celor excluși din cauza dosarelor
„nesănătoase”, alături de academicienii Emanuel Vasiliu și Grigore Brâncuș. Durerea nerostită a
marilor dascăli lucra subteran (și) în acel regim, astfel încât, în anul revoluționar 1956,
Academicianul Al. Rosetti i-a chemat pe toți trei în cabinetul său și le-a spus: – V-am găsit fiecăruia
câte ceva din care puteți trăi o viață: Vasiliule, tu te duci cu bursă în America, vezi ce-i cu gramatica
aia nouă și... când uită de tine tovarășii, te întorci și dai lovitura în lingvistică (ceea ce s-a și
întâmplat); Grengoar, tu te duci cu bursă în Albania, vezi ce e cu cuvintele comune românei cu
albaneza, lămurești chestiunea asta atât de tulbure și... te întorci cu o carte de temelie pentru Istoria
limbii române de acolo, când uită de tine tovarășii (ceea ce s-a și întâmplat); Ghighi, tu ești fiu de
dascăl: iei legătura cu Boris Cazacu, te duci la Timișoara, deschizi și acolo o strategică facultate de
filologie și, când uită de tine tovarășii, te întorci și tu – ceea ce nu s-a mai întâmplat...
În toamna anului 1956, a fost trimis să-l aștepte în gară, din partea Universității, Profesorul
Achim Dragomir. Acesta a fost uluit să întâmpine un tânăr subțire, înalt, care purta trenci, ca-n
filme. Nu se încadra nicicum în peisajul începuturilor universitare de la noi. „Ai venit să rămâi?” l-a
întrebat. „Am venit să plec”, i-a răspuns prompt Profesorul Tohăneanu. Când au ajuns pe strada
Vasile Pârvan, cocenii de cucuruz uscați și Bega mâloasă după o secetă prelungită au șocat privirea
tânărului Profesor. Clădirea comunistă, gri, de numai trei etaje, era camuflată de lanul de cucuruz în
degradare. „I se și spune Sorbona din cucuruz!” încercă să închege o conversație Achim Dragomir.
„Dar ce-i cu apa asta puturoasă?” „E râul Bega”, îi răspunse scurt, cu oarecare indignare. „Râul
trebuie să curgă. Asta-i mocirlă...” „Ba curge!” i-o reteză Dragomir, tot mai indignat de ifosele
bucureșteanului. „Încotro curge?” „... înspre... Serbia”. „Nici nu știi încotro curge...”. Urmă o tăcere
de antipatie reciprocă. „Îți jur că eu din apa asta împuțită n-am să beau niciodată”. Și s-a ținut de

83
cuvânt: a băut din zonă numai vin de Recaș sau de Miniș, bere de Arad sau de Ciuc – niciodată
„Timișoreana” – ... Martor i-a fost mereu Profesorul Dragomir pe care l-a și cununat după câțiva
ani, rămânând prieteni până la moarte. Căci G. I. Tohăneanu de aici a plecat în Cer...
Fără îndoială că profesorul cel mai iubit de studenți avea și cele mai multe și cele mai
expresive porecle. G.I. Tohăneanu era Magistrul, era Tohă sau, în argoul fumătoarelor, era BT. În
anii studenției mele, BT-ul era o marcă de țigări bulgărească foarte căutată și „fumată”, fumatul
fiind liber pretutindeni în UVT.
Prof. Univ. Dr. Iosif Cheie, prieten al Profesorului G.I. Tohăneanu, cu talentul său de
povestitor inegalabil, a contrabalansat vocile lirice ale antevorbitoarelor sale. Domnia Sa a reliefat
câteva momente esențiale ale împletirii destinelor unor împătimiți de literatură, care au slujit-o la un
foarte înalt nivel în Timișoara. Esența discursului său a constat în punerea în evidență a unor
incontestabile merite, care au contribuit la felul cum s-a dezvoltat cariera academică a lui G. I.
Tohăneanu: evitarea tratării exclusiviste a fenomenelor lingvistice; plasarea cercetării evoluției
cuvintelor în luminișurile culturii, cu convingerea că studiul limbii este un act de cultură; apropierea
învățăceilor, care i-au fost sprijin și îndemn în tot ceea ce a înfăptuit. În aceste condiții, formația
umanistă clasicistă și vocația pedagogică i-au adus Magistrului nu numai prețuirea studenților, ci și
pe cea a profesorilor săi, printre care se numără Alexandru Graur, Iorgu Iordan și Tudor Vianu.
Prof. Univ. Dr. Dumitru Vlăduț a salutat felul în care Facultatea de Litere își omagiază
spiritele tutelare. În opinia sa, opera lui G. I. Tohăneanu impune un respect nețărmurit, prin vastitate
și adâncime. Dumitru Vlăduț a observat că, în calitatea sa de veritabil truditor al scrisului, Magistrul
și-a finalizat, deloc întâmplător, cariera cu lucrarea intitulată Lampa de lângă tâmplă, o carte
semnificativă pentru atitudinea intelectuală care l-a călăuzit întreaga viață. De aceea, vorbitorul s-a
concentrat asupra revelării mesajelor formative reunite în această lucrare, într-o formulă
cvasitestamentară, actualizată la lumina inspiratoare a „lămpii de lângă tâmplă”.

Orice aș spune, la rându-mi, despre Magistru îl onorează și mă onorează. Eram elevă de

liceu când l-am văzut prima oară, într-o seară de toamnă, la centenarul lui Sadoveanu. Profesorul și-
a început discursul cu fraza: „Sadoveanu împlinește 100 de ani. Ar fi putut împlini 1000”. M-a
șocat. Ce a vrut să spună cu asta? Magistrul nu-și tălmăcea spusele, dar răspândea lumină. Ceva din
Lumina Învățătorului. Longevitatea celui ce scrie este incomensurabilă, dar, în ea însăși,
predictibilă. G. I. Tohăneanu ar fi împlinit 90 de ani. A scris, între atâtea altele, și Arta evocării la
Sadoveanu. Avea un talent înnăscut al evocării. De aceea, ar putea împlini și el, ca Sadoveanu, 1000
de ani. Pentru ceea ce a făcut într-o viață de om. De om superior.
Fetele de la Filo o fumau cu mult drag, căci pentru ele BT însemna... „Bietul Tohă”. Această
poreclă i se trăgea de la o întâmplare intrată în arhiva de folclor universitar. Multă vreme porțile
Universității din Timișoara aveau doar cadrele metalice, fiindcă sticla comunistă... lipsea, ca multe
alte produse necesare românilor. Tohăneanu, care circula mereu în viteză și cu capul plecat,
frământând idei sau, pur și simplu, versuri, cu buzele (știa chiar și Eneida pe de rost și o repeta, ca
să nu o uite!!!), nu făcea gestul stupid de a deschide un cadru metalic, ci intra direct prin cadru.
Surpriză! Într-o noapte s-au montat geamurile. Așa că Tohă, atletic, în forță, a trecut... prin
sticlă. S-a tăiat îngrozitor, a sângerat, a fost chemată salvarea. Nu doar porecla „Bietul Tohă” a
urmat acestei întâmplări, ci și inscripționarea geamurilor. Pentru filologi, istorica inscripție UT se
citea, pe silabe, cu aliterație și ritm interior: „Ui-tă-te, TOHĂ-nea-nu-le!!!”
Vă pot da și alte exemple care să justifice această poreclă. Într-un an, fusese invitat să
vorbească la o lansare de carte la Orșova. Generos fără măsură, Magistrul acceptase. A făcut
deplasarea spre orașul de pe Dunăre cu mașina, cu niște prieteni. Numai că, în prezidiu, alături de
Domnia Sa, a descoperit cu stupoare... un „impostor”. Așa ceva nu putea tolera. S-a ridicat și, fără
nicio explicație, a luat-o spre gară. Cum trenul spre Timișoara tocmai plecase, a pornit pe jos, pe
marginea șoselei, mergând pe dealurile pe unde vor fi trecut și romanii când au invadat Dacia,...
spre casă. Prietenii l-au „recuperat” stupefiați, aproape de Herculane.

84
 Altă dată, jignit fiind de atitudinea nepotrivită a unui discipol, care îl scosese din examenul
din Amfiteatrul ce azi se numește „G.I. Tohăneanu”, pe motiv că Profesorul a depășit timpul
prevăzut pentru examen, Magistrul a prins arțag pe neamul întreg. „Suntem un popor de ingrați,
niște nemernici!” „Domnule Profesor, vorbiți așa la supărare... Nu-i tot poporul cum ați spus”, i-a
reproșat, cu un ton împăciuitor, Profesorul Ilie Gyurcsik. „Eu sunt și Gheorghe, și Ion!!!” i-o reteză
Magistrul. „Eu am dreptul, în numele meu, să vorbesc cum vreau despre poporul român!”
Într-o primăvară, în preajma Paștelui, Profesorul Tohăneanu a intrat răvășit în Catedră.
Fusese în amfiteatru să-și țină cursul și nu găsise picior de student pe acolo. Își frământa mâinile cu
amărăciune: „Toată noaptea n-am dormit de emoție. M-am tot gândit cum să fac, cum să așez
exemplele, autorii, ca să le placă, să le fie mai lesne ținerea de minte... M-am tot zvârcolit... Știi
dumneata cât de umilit mă simt?! De n-aș fi avut așa emoții!...”
În urmă cu șapte ani, într-o dimineață din vacanță, a sunat telefonul la șase. Presimțeam
vestea pe care o voi primi. M-am împleticit, buimacă, alergând spre telefon cu inima strânsă: A
MURIT GHEORGHE. Se întâmpla în luna august, lună sfântă pentru Domnia Sa, fiindcă în 17
august i se născuse tatăl, Profesorul Ion Tohăneanu, latinist de carieră, fost coleg cu Iorgu Iordan.
Ion Tohăneanu își pierduse prima familie într-un cumplit accident feroviar. Și-a refăcut viața târziu
și l-a avut pe Gheorghe la vârsta cărunteții. Ca să nu irosească timpul, a vorbit cu feciorul latinește
de când acesta s-a născut. Poate așa se explică faptul că Magistrul nu a greșit niciodată vreun accent
sau vreo durată vocalică, că atunci când nu era clară valoarea sintactică a unei unități lingvistice, o
traducea în latină și făcea pe loc lumină, dar, mai ales, în acest fapt își are obârșia venerația sa
pentru limba și cultura strămoșilor noștri. Obișnuia să spună, printr-o metaforă rară, că latina este
limba paternă a poporului român. Mi-a mărturisit odată că îi pare atât de rău că nu a avut și el „un
Jderuț”, căruia să-i pună numele de Ion, în amintirea tatălui său.
Magistrul a plecat dintre noi, așa cum prevăzuse, într-o vreme când frunza-n codru era încă
verde: „Eu mă duc, codru rămâne/ Plânge frunza după mine...”. Îmi șuiera versurile astea aproape
de ureche în ultimii ani, când vocea îi pierise. Mă răscolea. Doamna Ligia mai risipea atunci din
tensiune: „Ia mai lasă-mă, Gheorghe! Că nici codri nu mai sunt... Nu muri, că n-are cine să te
plângă...”.
Dar Magistrul, care a lăsat atâtea urme în sufletele noastre câte luminișuri în păduri,
convorbind cu Eminescu, se va fi gândit tocmai la acei codri ce se leagănă „fără ploaie, fără vânt/
Cu crengile la pământ...” El era poet și vedea mai mult decât omul de rând. A fi poet nu înseamnă
numai a scrie poezie. A fi poet înseamnă a avea poezia în sânge. Chiar și dincolo de... orice
închipuire.

Mirela – Ioana Dorcescu

85
 Descoperiri arheologice în comuna Birda

Vârtejul dezlănțuit al evenimentelor istorice petrecute de-a lungul timpului, au făcut ca

teritoriul Banatului din punct de vedere al cunoașterii să rămână vreme îndelungată un ținut plin de
taine, care au început a fi dezvăluite începând cu secolul al XIX-lea
Între om și mediul natural există o complexă relație biunivocă, în sensul că mediul natural
(solul, subsolul, apele, clima, vegetația, fauna) au influențat asupra organizării sociale și economice,
cât și a manifestărilor spirituale ale omului. Omul, la rândul său, a modelat și a transformat mediul
natural în care a viețuit. E bine să precizăm faptul că în perioada antică, dar și feudală, mediul
natural din microzona Birda a fost total diferit față de cel actual. Mari modificări în ceea ce privește
clima, apele, vegetația, fauna s-au produs în aceste mari unități de timp. Amintim, în treacăt,
schimbările de climă, care au dus la schimbarea regimului apelor din perioada antică, lucrările de
desecare a mlaștinilor din perioada feudală, tăierea masivă a pădurilor întreprinsă până la începutul
secolului al XX-lea, toate acestea au constituit elemente de influență asupra habitatului și implicit
asupra omului.
Pentru perioada preistorică, descoperiri arheologice legate strict de hotarul comunei Birda nu
avem, ceea ce putem presupune că nu a existat nici o așezare bine constituită pe vatra comunei, sau
că arealul comunei n-a intrat în vederea specialiștilor pentru săpături arheologice sistematice, iar
hazardul n-a scos la iveală fortuit nici o dovadă arheologică demnă de remarcat.
Pentru a prezenta realitățile arheologice din arealul comunei Birda pentru perioada veche am
apelat la o lucrare bine documentată și anume la ”Arheologie și istorie (II), Descperiri din Banat!,
Editura Economică, Sibiu, 2005 elaborată de cercetătorul Sabin Adrian Luca
Lucrarea prezentă este un instrument de lucru realizat pentru a sigura o cât mai bună
cunoaștere a realităților arheologice ale locului respectiv ale comunei Birda.
Banatul a constituit, din paleolitic și până astăzi (prin caracteristicile sale fizico geografice),
un spațiu propice dezvoltării comunităților omenești dar și o arie importantă de legătură între zonele
înconjurătoare.
Prima constatare este că în satele Berecuța și Sângeorge nu apare nici o descoperire
arheologică notabilă, în schimb la Birda și Mănăstire s-au făcut modeste descoperiri arheologice pe
care le prezentăm în continuare:
Birda
1. Movile de pământ.
a) La est de sat, pe șoseaua Gătaia – Birda, în partea din stânga acesteia, în fața cantonului,
este semnalată o movilă de pământ (Florin Medeleț-Ion Bugilan, Contribuții la problema și
repertoriul movilelor de pământ din Banat, în ,,Banatica”, Reșița, 1987,p. 109).
Mânăstire
1. Movile de pământ.
a) Punctul Gomila.
Microtoponimul se află în hotarul localității (Ibidem, p. 147).
2. Vestigii medievale.
a) Către localitatea Sângeorge se află mănăstirea ortodoxă cu hramul Sfântului Gheorghe. Ea
are o vechime neprecizată și este situată pe malul Bârzavei, într-o zonă odinioară împădurită (Rusu
Adrian A., Sabău Nicolaie, Burnicioiu I., Leb I.V., Lupescu M.M., Dicționarul mănăstirilor din
Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș. Cluj-Napoca, 2000, p.168-169).

Adriana Horje


,,Arhanghelul”, X, nr. 2 (39), 2021, p. 5; 12.
86
 II.3. DOCUMENTAR

Preocupări privind educația religioasă a tinerilor creștini ortodocși reflectate

în publicații ale Tipografiei Diecezane din Caransebeș
(1886-1918)

Caransebeșul, importantă reședință eparhială a Bisericii Ortodoxe Române, a fost și un

puternic centru al școlii teologice românești cu rol important în formarea și dezvoltarea educației
religioase a tuturor credincioșilor Episcopiei.
Înființată în 1885 din inițiativa episcopului Ioan Popasu, Tipografia Diecezană a contribuit
din plin la împlinirea visului înțeleptului episcop: răspândirea culturii, a religiozității și moralității la
toți fiii diecezei.
Conștientizând im- portanța educației religioase a tinerilor creștini ortodocși, corpul profesoral a
acordat o atenție deosebită întocmirii, editării și tipăririi de manuale destinate învățământului religios.
Astfel, la Tipografia Diecezană s-au editat și tipărit numeroase studii privind educația religioasă.
Acestea au abordat diferite grade de complexitate, potrivit destinației lor, pentru diferite nivele de
învățământ: pentru școalele poporale, pentru școalele mediii, respectiv pentru învățământul teologic și
pedagogic. Cu un nivel superior de abordare a problematicii teologice sunt manualele destinate școlilor
medii, respectiv cursurilor destinate „studenților” în teologie.
În acest domeniu a excelat dr. Iosif Iuliu Olariu (1859-1920) care se înscrie în rândul
marilor personalități ale învățământului teologic românesc din Banat (și nu numai) care, pe lângă
activitatea didactică, a îmbogățit patrimoniul cercetării cu valoroase studii de spiritualitate.
Activitatea sa didactică și publicistică a fost dublată de o asiduă cercetare științifică,
remarcabile fiind studiile sale biblice și în Dogmatică. Opera sa, însumând peste patru mii de
pagini, a adus o contribuție importantă la studierea unora dintre cele mai pretențioase și mai subtile
domenii ale teologiei.
Deosebit de importante și de un real ajutor pentru educarea religioasă a tinerilor sunt:
Introducere în cărțile Testamentului V(echi) și N(ou), 1891; Manual exegetic la Sfânta Scriptură a
Testamentului Nou, 1894; Manual de Tipicul Bisericii ortodoxe orientale pentru elevii institutelor
teologic și pedagogic, 1897 (Petru Călin, Tiparul românesc diecezan din Caransebeș, 1885-1918,
vol. I, Editura Banatica, Reșița, 1996, pp. 77-78; Prot. conf. dr. Vasile Petrica, Institutul Teologic
Diecezan din Caransebeș, 1865-1927, Editura Episcopiei Caransebeșului, 2005, p. 306-307).
O lucrare care a atras atenția specialiștilor, fiind un reper în cercetarea teologică (Petru
Călin, op. cit., p. 41), este Manualul de teologie dogmatică, destinat atât studenților, cât și tuturor
elevilor. Această masivă lucrare (812 p.) ilustrează bogata erudiție a autorului în domeniul teologiei
dar și în domeniul lingvisticii, citarea făcându-se în limba originară (greacă, latină, ebraică).
Lucrarea este redactată astfel ca ea să fie accesibilă nu numai pentru specialiști, ci și pentru
începători (Ibidem).
Lucrările lui Iosif Iuliu Olariu au servit școala fie ca manuale propriu-zis, fie ca bibliografie
pentru specialiști în teologie.
Urmărind educația religioasă a copiilor din clasele școlii poporale, a școlilor medii
inferioare și superioare, se evidențiază dr. Petru Barbu (1864-1941) drept cel mai prolific autor de
manuale și îndrumări metodice pentru predarea religiei (Ibidem, p. 40-41, 52-57; Pr. prof. dr. Sorin
Cosma, Preotul profesor dr. Petru Barbu (1864-1941) în „Mitropolia Banatului”, anul XXXI, nr.
10-12, 1981, p. 718-719; Prot. conf. dr. Vasile Petrica, op. cit., p. 158-161).
Fiecare manual se remarcă în primul rând prin accesibilitatea limbajului, cursivitatea
narațiunii, sistematizarea materialului având ca scop să ofere cele mai eficiente metode și mijloace
pentru instruirea religioasă a copiilor.


,,Arhanghelul”, nr. 4 (24), 2017, p. 5; VII, nr. 1 (25), 2018, p. 6; VII, nr. 2 (26), 2018, p. 4; VII, nr. 3 (27), p. 4.
87
 Exemplificăm cu manuale care au fost publicate în mai multe ediții (majoritatea la
Caransebeș, dar și la Arad, Oradea, Sibiu, București) și s-au aflat în practica didactică nu numai în
Banat, ci și în alte provincii românești.
Istorioare biblice pentru elevii școalelor poporale, 1895 (a apărut în peste 12 ediții),
cuprinzând 53 de istorioare din Vechiul și Noul Testament, la fiecare, în final, sunt formulate
concluzii moralizatoare prin versete și precepte adecvate din Sfintele Scripturi.
Trecerea către treapta superioară de adresare se realizează prin Manual de istorie
bisericească pentru școalele poporale superioare și medii inferioare (1896) realizat din nevoia
umplerii unui gol.
Autorul precizează în prefață că a folosit „ca izvoare opuri bine cunoscute în literatura
istoriei noastre bisericești (Șaguna, Popea, Eusebiu Popoviciu, Coca ș.a.) și cea națională
(Xenopol, Tocilescu)” (Dr. Petru Barbu, Manual de istorie bisericească, pentru școalele poporale
superioare și medii inferioare, Caransebeș, 1896, Editura Autorului, Prefață). Cuprinsul punctează
etapele istoriei bisericești începând cu întemeierea bisericii, răspândirea creștinismului, creștinarea
popoarelor, istoria bisericii românești și a altor confesiuni. Manualul se încheie cu „Note
esplicatoare la piesele” (Ibidem, p. 86-90): numărarea anilor, sărbătoarea cincizecimii, cortul sfânt,
Sinedriul etc., explicații utile pentru înțelegerea termenilor și evitarea în acest mod a învățării
mecanice.
Iisus Cristos cu cuvintele Sântei Scripturi, 1902. În prefața cărții, autorul mărturisește
argumentul scrierii ei: „Nu-i cu putință a fi membru adevărat al acestei biserici fără a cunoasce
viața pământească a întemeietorului ei: modelul a toată înțelepciunea și virtutea” (Dr. Petru Barbu,
Iisus Cristos cu cuvintele Sântei Scripturi, Caransebeș, 1902, Editura Proprie, Tipografia Diecezană,
Prefață).
Autorul a considerat necesară scrierea cărții pentru a realiza o „biografie” cursivă și unitară,
deoarece în Sf. Scriptură momentele vieții lui Iisus sunt înșirate în mod fragmentar, încât tinerii și-
ar forma mai greu o idee clară despre viața lui Iisus.
Conținutul cărții este structurat în două părți („Nascerea și pruncia lui Isus”, respectiv
„Lucrarea lui Isus”), însumând 173 de episoade. În prezentarea evenimentelor sunt inserate
numeroase pasaje din Sfânta Scriptură, oferind lucrării un caracter științific, convingător, instructiv,
toate redate într-un limbaj accesibil și atractiv. Cartea a stârnit un real interes atât pentru școlari cât
și pentru adulți și teologi.
La sfârșit, în anexă, se dau numele abonaților la carte (din Banat și până în Bucovina,
Mănăstirea Putna, Mănăstirea Humorului), care și-au achitat contribuția cu anticipație, făcând astfel
posibilă apariția cărții. Mulțimea abonamentelor demonstrează credibilitatea de care se bucura Petru
Barbu ca autor.
În finalul cărții se revine asupra scopului cărții: „Iar acestea s-au scris, ca să credeți, că Isus
este Cristos, Fiul lui Dumnezeu; și crezând viață să aveți întru numele lui” (Ibidem, p. 169).
Religiunea în „școala veche” și în „școala nouă”, 1899 scoate în evidență frământările din
școala românească în străduința de modernizare în scopul unei cât mai ridicate eficiențe a
procesului de învățământ. Autorul critică principiile de învățare ale „școlii vechi” care nu cerea ca
școlarii să înțeleagă ce învață, încurajând învățarea pe de rost, „priceperea vine mai târziu” (Dr.
Petru Barbu, Religiunea în „școala veche” și în „școala nouă”, Caransebeș, Editura Autorului,
1899, Tiparul Tipografiei Diecezane, p. 7-8), astfel „începătorii ca și elevii din anii ultimi
bolborosesc și cântă fără nici un înțeles rugăciuni și cântări bisericești de ți-i mai mare mila de ei”
(Ibidem, p. 12).
În contrast cu principiile „școlii vechi”, se evidențiază necesitatea înțelegerii învățăturilor
religioase pentru că numai așa ele pot fi puse în practică „pentru a-și împlini datorințele de creștini
adevărați” (Ibidem, p. 44).
Chestiunea manualelor de religiune pentru școlile medii (1914), un valoros studiu în care
autorul susține necesitatea aplicării în activitatea cu elevii a principiilor de bază ale pedagogiei
moderne – modalități care duc la formarea caracterului religios-moral al copiilor. Se subliniază
importanța legăturii religiei cu celelalte obiecte de învățământ: geografia, științele naturii, istoria,

88
literatura etc. În conformitate cu principiile pedagogiei moderne, se prezintă planul de învățământ și
programa analitică la religie pentru școlile medii, cu indicații metodice privind prelucrarea materiei
și compunerea manualelor de religie (Dr. Petru Barbu, Chestiunea manualelor de religiune pentru
școlile medii, Caransebeș, 1914, Tipografia Diecezană, p. 13-22).
Școala modernă și religiunea la noi (1916), (Idem, Școala modernă și religiunea la noi,
Caransebeș, 1916, Tipografia Diecezană, p. 3-5). În partea întâi a cărții, autorul prezintă principiile
pedagogiei moderne europene reprezentate de Herbart, Ziller (I. Principiul treptelor cultural-
istorice, II. Principiul concentrațiunii, III. Principiul treptelor formale), concluzionând: „Problema
școlii și îndeosebi a școlii primare și medii, pe lângă a înzestra pe școlari cu o cultură generală, este
a forma caractere” (Ibidem, p. 3).
În partea a doua se prezintă încercările de reformare a școlii românești, la Sibiu dr. D. P.
Barcianu, dr. P. Șpan; la Arad dr. P. Pipoș; în România Ștefan Velovan. La Caransebeș, dr. Petru
Barbu pune în aplicare principiile școlii moderne cunoscute pe timpul frecventării Universității din
Graz și Berlin, îndrumat de prof. Ștefan Velovan.
Aplicând aceste principii, Petru Barbu consideră că „materia de concentrațiune a
învățământului din toate școalele nu poate fi decât materia principală a învățământului religionar,
corespunzătoare scopului ce-l are Religiunea în școală, adecă o materie scoasă din istoria biblică și
din istoria bisericească pentru care copiii începători trebuie pregătiți prin anumite istorioare
religioase-morale (Ibidem, p.15)”.
Întreaga activitate desfășurată de prof. dr. Petru Barbu a fost apreciată la cote superioare de
contemporanii săi.
Dr. Nicolae Bălan, viitorul mitropolit al Ardealului, apreciind manualele, declară: „Între
manualele pe cari le-am consultat la predarea religiunii elevilor de școală poporală au desigur o
superioritate incontestabilă manualele păr. dr. Petru Barbu, fiind mai aproape de cerințele
pedagogice” (Ibidem, p. 19).
Pentru competență și merite deosebite a fost ales membru activ al Congresului catehetic din
Sibiu, unde în 1922 a ținut comunicarea „Un cuvânt la reformarea învățământului religios” în care
își expune rezultatele experiențelor sale pedagogice, fiindu-i recunoscută unanim autoritatea, motiv
pentru care în 1924 a devenit membru al Congresului profesorilor de religie din București (Pr. prof.
dr. Sorin Cosma, op. cit., p. 718).
Toate acestea constituie mărturii ce atestă valoarea operei didactice a marelui dascăl de la
Institutul Teologic din Caransebeș.
Punând în aplicare cărțile de religie ale prof. dr. Petru Barbu, învățătorul Petru Bizerea
(1881-1953) a scris: Religiunea în școala poporală (1908) (Petru Călin, op. cit., I, pp. 61-62).
Preparațiuni la cărțile de religiune ale prof. dr. Petru Barbu.
Preparațiunile sunt culegeri de planuri de lecție (întocmite și ținute de învățătorul Petru
Bizerea la școala de aplicație a Institutului pedagogic Caransebeș pe care însuși l-a absolvit în
1898), ilustrând parcurgerea treptelor formale („analiza, sinteza, sistematizarea, aplicarea”) și a
demersurilor didactice în însușirea cunoștințelor și formarea sentimentelor moral-religioase. Autorul
precizează că a fost condus de principiile herbart-zillerane: „cultural-istoric”, „al concentrațiunii”,
„al treptelor formale”, explicând în ce constă importanța lor în procesul didactic. Manualele apărute
la Tipografia Diecezană din Caransebeș au servit drept sprijin teologilor, profesorilor, învățătorilor
în cunoașterea, înțelegerea și aplicarea în viață a cunoștințelor religioase de către tinerii creștini
ortodocși, pregătindu-i să devină cetățeni responsabili ai Eparhiei.
O valoroasă contribuție la educarea religioasă a tinerilor, a tuturor cetățenilor Episcopiei a
avut Foaia religioasă pentru popor „Lumina”, care a apărut săptămânal începând din 4/17
ianuarie 1918 până la 20 decembrie c.v. 1918, până la numărul 50 inclusiv (Ibidem, p. 256).
Gazeta Lumina a apărut din inițiativa episcopului Miron Cristea. Ideea realizării și
coordonatele programului ei le-a anunțat Episcopul Miron Cristea încă din 1917 când, în cuvântul
introductiv la Sinodul eparhial din aprilie 1917, sugerează că dorește înființarea acestei gazete ca un
„puternic mijloc de educație… aducând sămânța credinței adevărate și razele calde ale conștiinței
adevărului, binelui și frumosului” (Ibidem.).

89
 Încă de la primul număr, redacția gazetei publică pe prima pagină un articol program semnat
de însuși episcopul Caransebeșului, în care se precizează că printre scopurile „Luminii” se află
dorința de „a da cititorilor lectură aleasă și de cuprins religios, căci nu ne poate fi indiferent din ce
izvor își stâmpără credincioșii bisericii noastre setea sufletului lor…” („Lumina”, 1918,
Caransebeș, nr. 1, p. 1).
Din întregul său cuprins rezultă că și-a găsit în coordonatorul programului său, dr. Cornel
Corneanu – un editor și redactor de elită, reprezentant remarcabil al intelectualității bănățene din
prima jumătate a secolului XX.
Un prim obiectiv sub al cărui semn a stat întreaga activitate redacțională a fost educația
religios-morală, progresul prin luminare, prin cultură.
Problematica religioasă este prezentă prin evocarea unor evenimente din calendarul ortodox
cât și prin inserarea în cuprinsul paginii, autonom, a unor versete din Sfânta Scriptură, enunțând o
idee moral-religioasă.
Se prezintă un mozaic de aspecte tematice, evidențiate și din titlu: Botezul Domnului (nr. 2,
p. 2); Floriile (nr. 15, p. 2); Rusaliile (nr. 22, p. 2); Sfinții Împărați Constantin și Elena (nr. 19, p.
2); Adormirea Maicii Domnului (nr. 31, p. 2); Înălțarea Sfintei Cruci (nr. 35, p. 2); Crăciunul (nr.
50, p. 1) etc.
Exemplele de versete din Sfânta Scriptură alese de redacție au o influență deosebită în
realizarea educației religioase: „Cel ce lapădă învățătura se urăște pe sine, iar cel ce iubește
învățăturile iubește sufletul său” – Pilde, c. 16, v. 13 (nr. 34. p. 1); „Luați învățătură și nu arginți…
Căci mai bună este învățătura decât petrile cele de mult preț” – Pilde, c. 8, v. 108 (nr. 33, p. 1)
(Petru Călin, op. cit., I, p. 261).
La 204 ani de la sacrificiul domnitorului Constantin Brâncoveanu și al fiilor săi, se
subliniază îndemnul marelui domnitor creștin: „Orice am avut am pierdut; să nu ne pierdem încă
sufletul. Priviți la Cristos Mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară a
murit, credeți tare întru aceasta și nu vă mișcați din credința neamului. ” („Lumina”, 1918,
Caransebeș, nr. 32, p. 1).

Virginia Ardelean

90
 Mariana Drăghicescu
„propovăduitoare” a frumosului, curăției, dragostei și chiar a…teologicului

Mariana Drăghicescu- ,,monument național, voce de un sublim divin, privighetoare

măiastră, cea mai frumoasă și cutremurătoare voce a României, floare unicată, voce
inconfundabilă, sfâșietoare”, reprezintă doar câteva dintre… titulaturile primite, de-a lungul
timpului, de la toate categoriile de oameni.
S-a născut la data de 18 Septembrie, 1952 în cătunul Prisăcina, aproape de satul Bogâltin,
comuna Cornereva, județul Caraș-Severin, din părinții Pavel și Maria, ea mai având doi frați, pe
Icoana și Pavel.
Primele “concerte” le-a susținut pe ,,scena” din fața casei, o stâncă mare de piatră; mai apoi
se face treptat cunoscută pe la serbările școlare și urcând treaptă după treaptă, în anul 1975, intră,
prin concurs, ca solistă profesionistă la Ansamblul ,,Banatul” din Timișoara. Începând cu acest an,
1975, participă la numeroase spectacole, emisiuni televizate și ajunge chiar să reprezinte România
la turnee în străinătate.
De-a lungul carierei a reușit să strălucească în chip minunat, să “încondeieze” cântecul într-
un mod inconfundabil și să transforme nenumăratele săli, pline până la refuz de oameni, în
spectatori și telespectatori înmărmuriți, ,,electrizați” de atâta frumos și de uimire.
O notă, între multe altele, de o profundă originalitate și autenticitate, asupra căreia voi
,zăbovi”, pentru a o ,,tălmăci”, este mulțimea și profunzimea temelor morale, iar unele chiar cu
interpretare…teologică, din textul cântecului ei, de un frumos sublim.
O primă temă, din cântecul – Un bătrân la copii spune, este practic direct legată de
învățătura teologică, cu atâta greutate: jertfirea de sine, starea de continuă jertfelnicie, sigur, aici în
plan familial, neîntreruptă vreodată și începută de părinți, iar mai apoi continuată de copii, când vor
crește mari, ei jertfindu-se de acum, cu dragoste și răbdare, pentru îngrijirea celor care i-au născut și
crescut.
În alte două doine, Eu cânt ziua și cânt noaptea și Umblu ziua, umblu noaptea, Mariana
Drăghicescu ne copleșește cu totul, căci: ,,în genunchi am îngenuncheat” , ea rugându-se fierbinte
să mai trăiască doar pentru: ,,lumea să o fericesc”! Iată, un tablou de o rară frumusețe: jertfirea de
sine, doar pentru ai fi aproapelui bucurie, ajutor și alinare…
Agale fiind purtați prin cumințenia și puritatea munților, tresărim în cântecul : O zis tata că-
mi dă oi, la auzul unui mesaj extrem de precis, imperativ chiar, cum că, primirea zestrei de nuntă,
din partea părinților, este condiționată neapărat de: ,,dacă știu bine păstra, cinstea și fecia mea”!
Iată, cum din nou, Mariana Drăghicescu ne uimește într-un chip cât se poate de încântător
(personal, nu cunosc vreun alt cântec, din întreaga lume muzicală, care să poarte acest mesaj, de o
asemenea gingășie și curăție), mergând în pas cu Biserica, care învață că viitoarea mireasă, dacă dorește
să îmbrace rochia albă, la Cununie, (expresie a purității, a curăției), trebuie neapărat să fie demnă de ea,
adică să-și păstreze o cinste în fața oamenilor și mai ales cinstea fecioriei! Iar pentru mire, întru totul la
fel, pentru a avea îndrăzneala cea bună, de a merge în fața lui Dumnezeu, ca viitor cap de familie.
Consider că acest mesaj, propovăduit dintotdeauna cu tărie de Biserică, ar trebui să devină
una dintre principalele griji și priorități pentru părinți și copiii lor, încă de la cea mai fragedă vârstă,
cu atât mai mult cu cât, iată, îl descoperim rămas și în conștiința populară, într-un cântec.
Se impune așadar, ca părinții să accentueze foarte mult în creșterea și educația copiilor lor,
cultivarea respectului de sine, a valorii și frumuseții curăției trupești și sufletești, a demnității, în așa
măsură, încât să-i determine să-și trăiască anii tinereții asemenea unui boboc de floare, care să se
deschidă frumos, doar după Cununia din Biserică.
Rămânând pe culmile munților, înconjurați fiind de oi și cutreierând pădurile, Mariana
Drăghicescu ne umple iar de frumos în cântecele: Frunzuliță firul ierbii, Balada căprioarei și
Pădure, soro pădure, unde dezvoltă iarăși minunate înțelesuri teologice.


,,Arhanghelul”, VIII, nr. 3 (31), 2019, p. 4; 6.
91
 Mai întâi, sub forma unui dialog al omului cu animalele, cu codrul: ,,lângă oi când am
ajuns, oilor cu drag le-am spus”. Iată înțelesul teologic: omul a fost zidit de Dumnezeu ca stăpân
peste întreaga făptură și astfel, există o firească și puternică legătură, chiar un ,,limbaj”, lăsat ca lege
de Domnul între om și creație.
O altă temă teologică, din același cântec, Frunzuliță, firul ierbii, reiese din versul: ,,c-așai
pe la noi zănatul (legea), să mergi, să-ți urmezi bărbatul”. Sfânta Scriptură ne spune așa: ,, lăsa-va
omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va uni cu femeia sa și vor fi amândoi un trup” . Să ne uimim
așadar cu toții, cum această privighetoare măiastră, ne descoperă cântând, ceea ce ne învață și
Biserica lui Hristos: pregătirea bărbatului și a femeii pentru dificila despărțire de familie și de
întreaga gospodărie, în vederea însoțirii unuia cu celălalt, pentru întemeierea propriei familii.
În cele prezentate, am încercat să pun în atenție cele mai importante teme pe care eu le-am
deslușit, analizând de ani de zile textul deosebit al mult-iubitei Mariana Drăghicescu, menționând în
același timp, că mai am notate si alte mesaje, atât cu substrat moral, cât și teologic din repertoriul ei,
de mare importanță și frumusețe.
În încheiere, îndrăznesc să îmi expun o părere personală și anume aceea că, încredințându-
ne de jertfirea de sine, dăruirea cu totul în fiecare cuvânt cântat, gestica și mimica feței,
transfigurate, din timpul “slujirii” oamenilor, publicului, prin ce a avut ea mai frumos, cântecul,
poate deveni și pentru noi, slujitorii sfintelor altare, o provocare pentru a ne determina să înmulțim
stăruința și permanenta jertfire, din dragoste, în slujirea și viețuirea noastră în fața lui Dumnezeu și
spre mântuirea păstoriților noștri.
La titulaturile citate în începutul acestei prezentări, eu îmi iau cutezanța de a mai adăuga
încă una: MARIANA DRĂGHICESCU- “propovăduitoare” a frumosului, a curăției și a dragostei
curate, ca apa de unde ea însăși a “izvorât”, apa munților Cernei.
Fie ca Domnul, Cel iubitor de frumos și jertfelnicie, să prefacă dragostea mea, a noastră, a
celor atât de mulți care o iubim pe Mariana, în jertfă mântuitoare pentru ea! Amin.

Marius Ionel Crăciunescu

92
 ,,Primăvara Banatului” revistă lugojeană cu ecou național

Între publicațiile primite în dar de la diverși colaboratori mi-a atras atenția o revistuță cu un
nume duios – „Primăvara Banatului”. Îngălbenită de vreme, revista se află totuși într-o stare bună,
nefiind deteriorată și putând fi ușor răsfoită și lecturată.
Este vorba despre „Revista Școalelor Secundare din Lugoj”, anul V, serie nouă, nr. 2-3 din
25 martie 1943. Revista are 34 de pagini, director responsabil: dr. A. E. Peteanu, redacția și
administrația la Liceul „C. Brediceanu”, Lugoj, iar prim-redactor: Doru Secoșan, elev de cl. a VIII-
a. Sunt informațiile care se regăsesc pe coperta revistei „Primăvara Banatului” și pe prima pagină a
acesteia.
În paginile acestui număr de revistă semnează următorii: prof. dr. A. E. Peteanu un articol
dedicat gânditorului bănățean Aurel C. Popovici (1863–1917) la 26 de ani de la moartea acestuia;
elevul Traian Iancu semnează o poezie intitulată „Cântecul meu…”; elevul Anton V. Dumitru
dedică un material poetului Ion Popovici Bănățeanu (generalități biografice și analiză literară);
eleva Ecaterina E. Feneșanu publică o proză scurtă intitulată „Se-apropie primăvara”; elevul Mihai
Calcea îi dedică un poem lui Arthur Enășescu, autorul poeziei „Cruce albă de mesteacăn”, poem
intitulat „La moartea lui Arthur Enășescu”, precum și o altă poezie intitulată „Crăciunul în Ardeal”;
caporalul T. R. Petre Vidu-Boangiu acoperă un „colț al eroilor” și i-l dedică locot. rez. Radu
Mihaescu, absolvent al Liceului „C. Brediceanu” căzut eroic la datorie în 1942; prof. Aurel Pițu
semnează un articol intitulat „Eternul adevăr”, rânduri închinate eroilor lt. rez. Radu Mihaescu și
Gheorghe Mișcoci; elevul Alexandru Racolța semnează proză scurtă și poezie: „Tristeți”, studentul
Ștefan Breban dedică, sub titlul „O umbră de tristeți”, câteva rânduri „în amintirea colegului
Constantin Barbăroșie, mort în ziua de 15 martie 1943”, iar elevul Eugen Stoica scrie câteva
gânduri în memoria colegului său Ștefan Freisinger; la rubrica „Cronici” semnează Ionel Sârbu un
articol despre Muzeul județului Severin; elevul Doru Secoșan un material despre „Săptămâna
Banatului” sărbătorită din anul 1941 la „Cercul Bănățenilor” din București și revista se încheie cu
anunțuri și consemnări ale redacției despre gruparea „Ardeleana” de la Universitatea „Regele
Ferdinand I” Cluj-Sibiu, sub conducerea prof. univ. R. Vuia, care a poposit la Lugoj, articolul fiind
intitulat ”După ce au adus la noi „suflet din sufletul” lor…”, precum și o consemnare despre
„Comemorarea lui Valeriu Branisce” la 15 ani de la moarte.
Despre revista ,,Primăvara Banatului” nu am găsit date foarte multe, ea fiind amintită
sporadic în diverse publicații. A apărut la Lugoj în perioada 1928 – 1944 la inițiativa lui Aurel E.
Peteanu, tatăl cunoscutei scriitoare Anișoara Odeanu.
Aurel E. Peteanu (Gheorghe Luchescu. Lugojul cultural artistic. Timișoara, 1975, p. 90-91)
s-a născut în 12 august 1887 la Surducu Mare (Caraș-Severin) și s-a stins în 1961 la Lugoj (Timiș).
A fost publicist, profesor, folclorist, obține doctoratul la Budapesta cu teza „Poezia populară
română din județul Caraș-Severin”. Din 1919 s-a stabilit la Lugoj, a fost profesor și director al
Liceului „Coriolan Brediceanu” și, în paralel, s-a implicat în viața culturală a Banatului, a colaborat
cu mai multe ziare și reviste, a cules folclor, a fost președintele despărțământului lugojean al Astrei
și membru în diverse asociații culturale. Este autorul volumelor „Din galeria marilor dispăruți ai
Banatului” dedicate unor personalități bănățene și semnatarul broșurii „Banatul pitoresc”. Împreună
cu Filaret Barbu a înființat la Lugoj revista „Răsunetul cultural” în 1925 și revista „Semenicul” în
1932.
Împreună cu membrii Societății de lectură „Ion Popovici Bănățeanu” a înființat revista
lunară „Primăvara Banatului”, al cărei prim număr apare la 1 noiembrie 1928, o revistă ce
reprezintă o modalitate de lansare a creațiilor artistice ale talentaților elevi ai Liceului „Coriolan
Brediceanu” din Lugoj. În paginile acesteia se regăsesc în egală măsură și articole cu caracter
religios, pedagogic, istoric sau literar semnate de cadre didactice ale școlii, dar și de importante
personalități lugojene, colaboratori ai publicației: Traian Simu, Ovidiu Bârlea, Octavian Lohan,
Felician Brânzeu și alții. Personalitatea profesorului A. E. Peteanu în contextul culturii bănățene
interbelice este ilustrată prin preocupările sale pentru promovarea și valorificarea folclorului din
93
această zonă etnografică (Daciana Vuia. Personalități lugojene. Aurel E. Peteanu (1887 – 1961) în:
Monitorul de Lugoj. Nr. 48 din mai 2013, p. 4).
Între colaboratorii importanți ai revistei „Primăvara Banatului” (I. Hangiu. Dicționarul
presei românești 1790 – 1990. București, 1996) îi mai găsim și pe Alexandru Bistrițeanu, istoric
literar și folclorist (Istoria jurnalismului din România în date: enciclopedie cronologică realizată de
Marian Petcu. Iași: Polirom, 2012), pe poetul Marius Munteanu, scriitor de poezie dialectală, pe
George Ivașcu (Gheorghe I. Ivașcu), cel care în martie 1929, ca student în anul final, și-a publicat
prima contribuție literară: o poezie intitulată „Reverile” în revista din Lugoj, „Primăvara Banatului”
și mulți alții, evident pe Anișoara Odeanu care publică în două etape: 1928 – 1930 și 1941 – 1944
(Ioan David. Începuturile literare ale Doinei Peteanu (Anișoara Odeanu) în publicații din Lugoj.
Articolul evidențiază începuturile publicistice ale Doinei Peteanu cu referire la publicațiile lugojene
precum „Primăvara Banatului”, ”Semenicul” și „Răsunetul cultural” semnalează Viviana
Milivoievici în articolul „Revista de studii banatice – reper în presa academică bănățeană” în: Studii
de știință și cultură. Vol. XIV, nr. 3, septembrie 2018).
Revista „Primăvara Banatului” face parte dintr-un lung șir de reviste, ziare, anuare,
publicații seriale realizate de asociații culturale și independente în Banat, cu un bogat conținut
literar-artistic și nu numai, constituind o vastă sursă documentară pentru cercetătorii istoriei
culturale a Lugojului, dar și a Banatului, și frumos observa Filaret Barbu în 1974 că „viața spirituală
a Lugojului, cu tot ceea ce implică această noțiune: școală, societăți culturale, muzică, teatru, arte
plastice, tot atâtea domenii ale unei prestigioase afirmări au însemnat pentru istoria culturii
românești un glorios capitol”.

Gabriela Șerban

94
 Gânduri la sărbătorirea satului Sângeorge

Împlinirea a 700 de ani de la prima atestare documentară cunoscută este fără îndoială, un
prilej de bucurie pentru locuitorii satului Sângeorge și de ce nu pentru întreaga comunitate rurală a
Comunei Birda și pentru fiii satului plecați departe de casa nașterii și a copilăriei.
Este și un prilej de bucurie și pentru cei adoptați de comunitatea sătească din Sângeorge
între care mă număr și eu. Am cunoscut în puținii ani de când slujesc aici, câteva din trăsăturile
spirituale ale oamenilor de aici: religiozitatea, hărnicia și căldura sufletească arătată cu fiecare
prilej.
Satul este scăldat de râul Bârzava cel care izvorăște din Munții Semenicului și trece
prin mai multe localități urbane și rurale. Înainte de a ieși de țară, râul scaldă satul Sângeorge,
comunele Denta și Partoș și primește ca ultim afluent de dreapta, pârâul Birdeanca. În acest aret
(zonă) a Bârzavei s-a temeluit o adevărată civilizație a locului. Cel mai cunoscut reprezentant al
acesteia este protopopul și scriitorul Mihail Gașpar (1881-1929), care a realizat cel mai izbutit
portret al dorului după locul nașterii în schița În vraja trecutului. Permiteți-mi să citez un fragment
în care fiecare –cred– din participanții de astăzi pot identifica copilăria petrecută la Sângeorge:
,,Unde sunteți voi senine zile de copilărie? Unde sunteți voi nădejdi tainice, hrănite cu atâta
căldură?
Ați trecut, v’ați perdut în zbuciumul luptelor grele, v’ați întors îndărăt în lumea aceea de
fericire, în raiul sufletesc, în care omul ajunge a trăi o singură dată numai... în copilărie. (….)
Fericiți ani de copilărie!
Mărgăritare scumpe voi, a sufletelor obosite, de ce treceți atât de repede? De ce nu remâneți
pe vecie aproape de suflet, mângându’i sinamăgirea fericită a crederei în toate, îmbrăcând și cele
mai urite lucruri în vestmântul auriu al idealului.
După ani de zile mi’au remas intacte primele impresii, câmpiile netede ale frumosului
colț de țară, a iubitului meu Banat, cu satul nașterii mele ascuns în dosul unei pădurice de
băgrini, cu casele șiruite bine, cu coperișele cu mușchiu verde, scăldate în năpraznica căldură
a verii. Pe undeva, pe de laturi, se scurg încet la vale valurile leneșe, galbine ale Bârzăvei,
aducând nisipul galbin tocmai din ,,codru” de la Bocșa. Prin urechi, pare că aud și acum
sunând, accentul moale al graiului nostru bănățenesc, din gura oamenilor pururea veseli,
pururea dispuși la cântece și veselii” (Mihail Gașpar, Dʼale vieții, Ediție critică, studiu
introductiv, tabel biobibliografic și note de Valentin Bugariu, Editura Eubeea, Timișoara, 2008, p.
34-35).
Din această zonă a râului își localizează o altă schiță gașpariană izvodul (obârșia) : nu
departe de Pădurea Mănăstirii s-a aflat birtul Săndulesii. Localizat în drumul ,,bine bătut” pe drumul
dinspre Bocșa spre Timișoara, era un loc de refacere după greul drumului, un han unde călătorul de
la sfârșitul veacului al XIX-lea a găsit cele necesare hranei: ,,Prin negura deasă se vădi o dungă
neagră. Păreà o pată murdară pe întinderea curată a covorului de zăpadă. Simți o ușoară înfrigurare.
Prin suflet îmi tremurau în goană toate poveștile copilăriei mele, povești crâncene de încălcări de
hoți, de lupte cu lupi, cari au avut loc tocmai în preajma acestei păduri urgisite” (La Birtul
Săndulesii) (Mihail Gașpar, op. cit., p. 159).
Numele satului, Sângeorge se înscrie în toponimicele des întâlnite în Transilvania și
Banat și anume acela de a boteza satele (și alte locuri) cu nume de sfinți (Iorgu Iordan,
Toponimia românească, Editura Academiei Române, București, 1963, p. 243).
Există o ipoteză de lucru a originii satului Sângeorge, care la prima generație de locuitori au
fost lucrătorii Mănăstirii Sf. Gheorghe din imediata apropiere. Această presupunere este întărită de
un istoric bisericesc care afirmă fără tăgadă acest lucru. Satul a aparținut Mănăstirii și doar în lipsa
actelor doveditoare a trecut în proprietatea administrației financiare a statului: ,,Cum Mănăstirea Sf.
Gheorghe și-a pierdut în războiul austro-turc, început în anul 1716 documentele doveditoare asupra


,,Arhanghelul”, IX, nr. 2 (34), 2020, p. 3-5.
95
pământului, a avut de înfruntat mari greutăți în apărarea posesiunilor sale uzurpate de sătenii din
Ciacova și Berecuța care au ocupat tot pământul lăsând mănăstirii doar pădurea. Aceste neînțelegeri
cu locuitorii satelor amintite, au fost facilitate, în cea mai mare măsură, de faptul că erariul încă în
anul 1722 a luat de la mănăstiri 1174 jugăre și 800 de stânjeni cu satul Sângeorge, care, de
atunci s-a numit Sângeorge Cameral, fără să se acorde mănăstirii nicio compensație” (Vasa
Lupulovici, Mănăstirile sârbești din Banat (1865-1918), Editura Mirton, Timișoara, 2007).
Mănăstirea în vremea stăpânirii habsburgice a avut o situație bună. În momentul în care s-a
pus problema închiderii unor vetre monahale, la 16 ianuarie 1777 Mănăstirea Partoș a fost închisă,
iar călugării și odoarele au fost trimise la Mănăstirile Sf. Gheorghe și Vodița. Cu acest prilej a ajuns
la Sângeorge un Minei slav care a aparținut Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș. Cartea a avut și o
însemnare: ,,Această carte este a Mitropolitului Iosif al Timișoarei” (Valentin Bugariu, Sfântul Iosif
cel Nou de la Partoș, ocrotitorul Banatului, Editura Tiparnița, Arad, 2016, p. 30).
Prima atestare documentară o avem din 1319 când este pomenită villa Sancti Georgy,
într-o diplomă în care magisterul Gallus se plânge că: ,,…Gregorius i-a luat 16 căpițe de fân și
le-a dus în satul Sanctus Georgio” (Remus Crețan, Vasile Frățilă, Dicționar geografico-istoric și
toponimic al județului Timiș, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2007, p. 116).
Mănăstirea Sfântului Gheorghe este ctitoria ultimului despot din familia Brancovici, Iovan
(coregent 1493; despot între 1496-1502). Sub presiunea otomană a căzut Belgradul, cuibul domniei
lui Gheorghe Brancovici care a fost despot (1427-1456), gospodar al Belgradului și al
împrejurimilor. În Banat, despotul Gh. Brancovici a organizat primirea refugiaților sârbi din Serbia
care a fost așezată pe domeniile familiei.
Despotul Gheorghe Brancovici a stăpânit în zona aceasta o moșie și un castel în localitatea
Uifalu (Satu Nou) între Folea și Șipet (Sașa Iașin, Familiile nobiliare sârbești din Banat, în secolele
al XV-lea și al XVI-lea, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2015, p. 90).
Este interesantă familia ctitorului Mănăstirii Sf. Gheorghe, Iovan Brancovici care a fost
căsătorit cu Ielena Jakșici și a avut 5 fete. Despina Milița s-a măritat în jurul anului 1505 cu
domnitorul Neagoe Basarab, iar Ielena a III-a a fost soția lui Petru Rareș între 1529-1936. Fratele
despotului Iovan, Dorde s-a călugărit și a primit numele de Maxim. În 1504 Maxim Brancovici a
ajuns în Țara Românească unde a fost ipopsifit mitropolit al Țării Românești de către Sf. Nifon,
patriarhul Constantinopolului. Mitropolitul Maxim Brancovici l-a convins pe domnitorul Radu al
IV-lea să mute capitala țării de la Bistrița la Târgoviște. Tot aici a fost adusă și Mitropolia. Ajuns
Patriarh al sârbilor în 1516, Maxim l-a trimis la Târgoviște pe ieromonahul Macarie care a tipărit
aici primele trei cărți de slujbă în slavonă: Liturghierul (1508), Octoihul (1510) și Tetraevanghelul
(1512) (Ljubivoje Cernović, Sârbii din România. Din evul mediu timpuriu și până în zilele noastre,
traducere din limba sârbă: Ivo Muncian, Uniunea Sârbilor din România, Timișoara, 2005, p. 21-22).
Prin despotul Iovan avem Mănăstirea Sf. Gheorghe, prin fiicele Despina Milița și Ielena,
avem două familii domnești în Muntenia și Moldova cunoscute prin valorile spirituale ale familiei
nobiliare românești din Evul Mediu: credință, educație și păstrarea tradițiilor. Fratele despotului
Iovan, Maxim, abil diplomat și gospodar a dat Țării Românești o nouă capitală și un tipar local, care
a imprimat primele cărți pe teritoriul românesc. Importanța acestor tipărituri este una deosebită
pentru cultura românească. Prin Maxim Brancovici a fost tipărit pentru întâia oară Liturghierul,
grecii și latinii l-au imprimat mult mai târziu la Veneția și Roma în 1526.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este hramul nu doar al mănăstirii, ci și patronul întregii
comune Birda. Stema localității îl reprezintă pe Sfântul Mucenic al lui Hristos într-o reprezentare
des întâlnită (https://lege5.ro/Gratuit/gm4dmmztga/hotararea-nr-912-2013-privind-aprobarea-stemelor-
comunelor-birda-pischia-sag-si-tomnatic-judetul-timis, accesat 8. 11. 2019): Sfântul care învinge
balaurul.
În calendarul popular românesc Sângeorzul are o însemnătate deosebită. El împarte anul
pastoral în două anotimpuri simetrice: vara – între Sângeorz și Sâmedru, și iarna – între Sâmedru și
Sângeorz. El poartă la brâu cheile anului cu care Sângeorz închide iarna și deschide vara la 23
aprilie (Ion Ghinoiu, Calendarul țăranului român. Zile și mituri, Editura Univers Enciclopedic
Gold, București, 2017, p. 144).

96
 Tot în cadrul culturii sătești, una din preocupările locuitorilor din Sângeorge o reprezintă
oieritul. Dincolo de finalitatea materială, meșteșugul acesta este făuritor de limbă românească. Un
Dascăl timișorean nota: ,,Cum de la văraticul din goliștea Carpaților până la iernaticul de la șesuri e
drum, nu glumă, care trebuia bătut periodic se poate afirma răspicat că acest neîntrerupt cutreier
dinspre munte către câmpie și invers, ritmat nu numai de zvonul tilincilor, ci și de perindarea
anotimpurilor, a contribuit în mare măsură la statornicirea graiului mioritic” (G. I. Tohăneanu,
Ciudata viață a cuvintelor. Publicistică, vol. I, Ediție îngrijită și selecție de Valentin Bugariu,
Editura Tiparnița, Arad, 2018, p. 18).
Iată doar câteva motive să ne bucurăm împreună de sărbătorirea satului Sângeorge.
Nostalgia după casa părintească și copilăria fericită, nobilitatea locului, prezența Sfântului Iosif cel
Nou de la Partoș, ocroti- torul Banatului, calitățile sufletești și unele ocupații sunt elementele
viețuirii omenești pe acest ,,petic” de pământ românesc. Ca semn al prețuirii asupra acestor valori,
apare din 2012 revista de cultură și religie rurală ,,Arhanghelul”, botezată astfel de la hramul
bisericii ortodoxe române cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Sângeorge.
La mulți ani satului și gânduri de lumină locuitorilor și fiilor satului!

Valentin Bugariu

97
 Reflectarea credinței creștine ortodoxe în opera lui Eminescu

În urmă cu 170 de ani pe 15 ianuarie 1850 s-a născut la Botoșani, poetul Mihai Eminescu.
Din anul 2010 această zi a fost proclamată Ziua Culturii Române sărbătorită în aceeași zi cu
amintirea nașterii omului deplin al culturii românești cum l-a definit pe Eminescu, filosoful
Constantin Noica.
Eminescu a avut sentiment religios constatat în drumurile vieții și mai ales în opera literară
și jurnalistică. În poezie, proză și coloanele ziarului, Poetul nepereche a portretizat biserica de la
Ipotești, mănăstirile Moldovei, praznicul Învierii. Personajele prozei sunt călugări, în cuprinsul
acesteia sunt descrise slujbe religioase (în- mormântare), o rugăciune murmurată, o amintire fugară
a unei slujbe. Ba mai mult, în Geniu pustiu este descris un masacru oribil din casa unui preot, făcut
de honvezi, în timpul revoluției lui Avram Iancu (Liviu Stoina, ,,Cugetarea <<veche>> religioasă în
opera lui Eminescu”, în vol. Mihai Eminescu. Poet român și om universal, Editura Basilica,
București, 2019, p. 212. (Se va prescurta în continuare Mihai Eminescu…).
Un cult aparte l-a avut Mihai Eminescu pentru Maica Domnului socotită a fi ,,Luceafăr al
mărilor”, cu ,,lumină dulce clară”, ,,lumină lină”, ce ne ,,luminează în noaptea gândurilor noastre” și
care ,,ne înalță și ne mântuie” din ,,valul ce ne bântuie” (Mihail Bulacu, ,,Lumina Evangheliei în
opera lui Eminescu”, în vol. Mihai Eminescu..., p. 123).
Lexicul operei este înțesat de cuvinte ale spiritualității ortodoxe: înger, candelă, icoana
Mântuitorului, carte de închinăciune, doma (casa) lui Dumnezeu, cărți bisericești ș. a.
Cartea veche bisericească a fost cea care mereu la însoțit pe Eminescu în peregrinările sale.
A transcris personal Tetraevanghelul lui Coresi (Brașov, 1504), ceea ce denotă că a avut o
sensibilitate aparte față de Evanghelia lui Hristos. Mihai Eminescu a cunoscut bine Noul Testament
tipărit la Bălgrad în 1648 cu osteneala Mitropolitului Simion Ștefan. De asemenea este familiarizat
cu textul Bibliei de la București din 1688.
În vremea studiilor gimnaziale făcute la Cernăuți a fost găzduit în casa profesorului Aron
Pumnul unde a lucrat la catalogarea cărților din biblioteca dascălului transilvănean. În această
vreme a și citit pagini din aceste volume. Aici a văzut pentru întâia oară Evanghelia învățătoare
(1642) și Cazania Sfântului Ierarh Varlaam al Moldovei, Psaltirea slavo-românească și Psaltirea
pre versuri tocmită de Sf. Ierarh Dosoftei. Aici a cunoscut scrierile Sf. Mitropolit Andrei Șaguna.
Ajuns bibliotecar la Biblioteca Centrală din Iași (1875), Eminescu a achiziționat mai multe
manuscrise și cărți bisericești vechi între care și Psaltirea pre versuri a Mitropolitului Dosoftei.
În inventarul cărților rămase după moartea poetului (aproximativ două- zeci și cinci de
manuscrise, unele în fragmente, altele în întregime) se remarcă Psaltirea pre versuri (1680) și
Cărticică sfătuitoare a Sfântului Nicodim Aghioritul, tradusă în 1819 de un călugăr de la
Mănăstirea Neamț, unde s-a și tipărit în 1826 (Gheorghe Cunescu, ,,Biserica Ortodoxă Română în
viziunea lui Mihai Eminescu”, în vol. cit., p. 245; 249 (Se va prescurta în continuare ,,Biserica
Ortodoxă Română în viziunea…”; Liviu Stoina, ,,Cugetarea <<veche>>…”, p. 204).
De-a lungul vieții Eminescu a locuit în mănăstirile ortodoxe de unde a cules folclor folosit
mai apoi în poezie și proza sa, la Alba Iulia în Ardeal l-a cunoscut pe Sf. Mitropolit Andrei Șaguna,
în Universitățile din Viena și Berlin prin lecturi a cunoscut și textul Sfintei Scripturi, iar ca ziarist la
București a apărat Biserica Ortodoxă Română împotriva celor care se amestecau în funcționarea ei.
Mihai Eminescu a prezentat bisericuța care i-a străjuit copilăria din Ipotești în poezia
Melancolie pe care a scris-o în august 1876 în casa de aici. Tânărul poet a venit de la Iași la vestea
morții ,,dulcei mame” în 13 august 1876.
,,…Biserica-n ruină
Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână,
Și prin ferestre sparte, prin uși țiue vântul –
Se pare că vrăjește și că-i auzi cuvântul –


,,Arhanghelul”, IX, nr. 3 (35), 2020, p. 5-7.
98
 Năuntrul ei pe stâlpii-i păreți, iconostas,
Abia conture triste și umbre au rămas;
Drept preot toarce-un greier un gând fin și obscur,
Drept dascăl toacă cariul sub învechitul mur”
(Mihai Eminescu, Opere. Poezii, Ediție critică, note și variante de Perpessicius, Editura
Fundației Naționale pentru Știință și Artă, București, 2013, p. 69. (Se va prescurta în continuare
Opere).
În anii copilăriei și ai tinereții, a făcut vizite dese la mănăstirile locului. A făcut dese
popasuri la Mănăstirea Agafton la mătușile călugărițe din partea mamei, Raluca Iurașcu: Olimbiada,
Fervonia și Sofia. Cu acest prilej a auzit la o clacă de tors lână, din gura unei călugărițe bătrâne,
Zenaida, o poveste populară care i-a fost sursă de inspirație pentru poezia Călin (file din poveste).
În Mănăstirea Râșca, a stat câteva luni unde a avut o chilie cu masa și scaunele de brad. Aici
ar fi scris poezia Singurătate (1878) în care vorbește despre masa de brad, dulcea pace, despre focul
care pâlpâia în sobă:
,,Cu perdelele lăsate,
Șed la masa mea de brad,
Focul pâlpâie în sobă,
Iară eu pe gânduri cad.

Stoluri, stoluri trec prin minte

Dulci iluzii. Amintiri
Țârâiesc încet ca greieri
Printre negre, vechi zidiri,

Sau cad grele, mângâioase

Și se sfarmă-n suflet trist,
Cum în picuri cade ceara
La picioarele lui Crist. […]”
(Mihai Eminescu, Opere, p. 104).
Eminescu a locuit pentru o vreme împreună cu bunul prieten, Ion Creangă la Mănăstirea
Golia din Iași, iar la București a fost găzduit în chilia prescurăresei din Mănăstirea Caimata.
În luna mai a anului 1866, a trecut munții în Ardeal ca să-și caute strămoșii neamului (Pe
urmele criticii literare interbelice (G. Bogdan Duică, Ștefan Pașca) care a scos la lumină faptul că la
1757 la Blaj a fost elev Vasile Iminovici, originar din satul Vad (Făgăraș), Dimitrie Vatamaniuc a
întreprins o călătorie de studii la Blaj unde a descoperit faptul că mai multe familii Iminovici trăiesc
în Vad, Rășinari și Cisnădie. Petrea Iminovici, străbunicul lui Eminescu ar fi trecut în Bucovina din
pricina persecuției religioase declanșată de Curtea de la Viena (https://www.justitiarul.ro/de-la-
eminovici-la-eminescu/, accesat în 11.01.2020).
(Tatăl Gheorghe Eminovici a fost fiul dascălului Vasile din Călinești și s-a născut în 1812
(G. Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu, Editura Saeculum I. O., București, 1995, p. 9). La doar 16
ani și l-au preocupat probleme metafizice capitale:
,,Ce e omul? Ce-i omenirea?
Ce-i adevărul? Dumnezeirea?”
(Ms. 2259, ff. 7-9)
(Gheorghe Cunescu, ,,Biserica Ortodoxă Română în viziunea…”, p. 247).
După doar șase ani, Eminescu a citit într-o ședință a Junimii nuvela fantastică Sărmanul
Dionis (1872) în care a fost conștient de cele două realități existențiale: finutul și infinitul. Infinitul
a fost identificat de filosoful Constantin Noica cu ,,bobul de rouă” care asigură viața întregii lumi
pornind de la mărturisirea poetului: ,,Trecut și viitor e în sufletul meu, ca pădurea într-un sâmbure
de ghindă, și infinitul asemenea, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă” (Constantin
Noica, Cuvânt împreună despre rostirea românească, Editura Humanitas, București, 1996, p. 73).
Student la Viena și Berlin, Eminescu a citit foarte mult formându-și o cultură vastă. Între

99
cărțile citite s-a numărat și Sfânta Scriptură. Debutul Scrisorii V ilustrează un episod biblic:
Judecători 16, 19:
,,Biblia ne povestește de Samson, cum că muierea,
Când dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea
De l-au prins apoi dușmanii, l-au legat și i-au scos ochii, […]”
(Mihai Eminescu, Opere, p. 151).
Împreună cu alți scriitori între care Ioan Slavici, Mihai Eminescu a participat la serbarea de
la Putna din 15 august 1871 când au fost sărbătoriți 400 de ani de la sfințirea mănăstirii. Aici, poetul
a împărțit un teanc de hârtii cu poemul La mormântul lui Ștefan cel Mare (Poezia ,,Închinare lui
Ștefan cel Mare”, în Mihai Eminescu, Opere…, p. 805-808), compus în cea mai mare parte de el:
,,…Stă sus martirul lumii ce-i Dumnezeu putințe,
Iar jos la lui picioare mormântul umilit
Al omului, în care un snop de oseminte
E-o mână de cenușă, odor neprețuit. […]”.

Valentin Bugariu

100
 Remember Irina Petrescu

Pe 19 martie în urmă cu șapte ani a trecut în lumea fără de dor marea actriță Irina Petrescu
într-o discreție absolută așa cum a și trăit în lumea aceasta.
Irina Petrescu s-a născut în 19 iulie 1941 la București și a trecut tot aici în veșnicie. A
întruchipat numele primit la Botez, pacea atât de necesară creației artistice. Absolventă a Institutului
de Artă Teatrală și Cinematografică, promoția 1963 la clasa profesorului Ion Șahighian și David
Ersig, asistent. În teatru a debutat pe scena Teatrului Bulandra în piesa Leonce și Lena, în regia lui
Liviu Ciulei în 1970. Tot aici a avut cele mai multe apariții dramatice, dar și la Teatrul Metropolis
în postura de colaborator.
Din păcate în covârșitoarea majoritate piesele de teatru în care a evoluat Irina Petrescu nu au
fost filmate și din pricina aceasta spectatorii au fost singurii martori care pot da mărturie despre arta
interpretării actriței.
Într-un timp al mărturisirilor, actrița ajunsă pe culmea profesiei spune: ,, Bineînțeles ca tot
pe ea as alege-o, chiar și în condițiile de astăzi. E o profesie fabuloasă. Să poți să fii într-o seară
regină și în alta servitoare, să schimbi mereu decorul și universul sufletesc, o dată cu personajele,
mi se pare aventura cea mai fascinantă, care te ține mereu proaspăt, atent, tânar”
(http://arhiva.formula-as.ro/2000/396/lumea-romaneasca-24/o-regina-in-iarna-irina-petrescu-1150,
accesat în 14. 02. 2020).
Pelicula dă mărturie despre această prospețime și tinerețe a Irinei Petrescu pe parcursul a 5
veacuri (1960-2010). Filmografia este compusă din filme artistice, de televiziune (seriale) pe
diverse subiecte, documentare.
Filmul a fost supus vremii. Puterea politică a naționalizat principalele mijloace de producție,
între care companiile de film, cinematografele, laboratoarele de prelucrare a peliculei (Cristian
Tudor Popescu, Filmul surd în România mută. Politică și propagandă de ficțiune (1912-1989),
Editura Polirom, Iași, 2011, p. 58 (Se va prescurta în continuare Filmul surd în România mută…).
Urmarea a fost politizarea filmului devenit de propandă în care personajul devine unul colectiv:
munca colectivă pentru edificarea unor proiecte naționale, idealizarea muncii în comun din
agricultură și industrie. Dezvelit de latura estetică, filmul în primii ani de după naționalizare a
devenit o armă, iar personajele luptau pentru formarea ,,omului de tip nou”, pentru impunerea
dezideratului leninist al dictaturii proletariatului și împotriva dușmanilor de clasă (Călin Căliman,
Istoria filmului românesc (1897-2017), Editura Contemporanul, București, 2017, p. 174 (Se va
prescurta în continuare Istoria filmului).
(chiaburi), sabotori și spioni din interior și exterior transformându-se astfel mesajul artistic
într-unul propagandistic.
În astfel de condiții a debutat Irina Petrescu în film cu realizări notabile. Cristian Tudor
Popescu vorbește într-un interviu de ,,frumusețea inteligenței” actriței la care desigur putem adăuga
alte epitete: luminozitatea acțiunii, delicatețe, frumusețe interioară și fizică, determinare, efort ș. a..
Filmul de debut a fost ,,Valurile Dunării” (1960) socotit a fi Casablanca din filmul
românesc, iar Irina Petrescu comparabilă cu Ilsa (Ingrid Bergman) din pelicula americană. În
personajul Anei, Irina Petrescu a inaugurat o carieră actoricească de excepție, un simbol al
iubirii, purității și al credinței fără nicio stângăcie a debutului (Călin Căliman, Istoria
filmului..., p. 218).
Tot propagandei a fost supus și cel de-al treilea film, Poveste sentimentală (1961) care are ca
temă tocmai părăsirea orașului pentru satul nedezvoltat în care tânărul să își exercite profesia.
Acțiunea a fost plasată într-un sat de pescari din Delta Dunării.
Filmul Străinul (1964) și-a plasat acțiunea la sfârșitul războiului într-un oraș ardelean de pe
Mureș. Irina Petrescu la 22 de ani dă viață Soniei, elevă la liceul din oraș care se află pe
punctul de a alege între Andrei, fiul unui lucrător din gară și fiul unui industriaș din Arad.


,,Arhanghelul”, IX, nr. 4 (36), 2020, p. 6-8.
101
Sonia, fiica unui industriaș din Cluj alege tihna averii strânse de cele două familii în
detrimentul iubirii. Cristian Tudor Popescu socotește filmul drept ,,erotism de propagandă”.
Duminică la ora 6 (1966) a introdus spectatorul în povestea de dragoste a doi tineri
ilegaliști. Anca (Irina Petrescu) a fost prinsă de Siguranță, dar în mod miraculos i s-a dat drumul
(Cristian Tudor Popescu, Filmul surd în România mută…, p. 159). Actorii, Irina Petrescu și Dan
Nuțu alături de regizorul Lucian Pintilie au cunoscut prin acest film ,,momente de grație”
interpretativă și regizorală.
În debutul anilor ʼ70, Irina Petrescu întruchipează o elevă la școala de balet, apoi
coregrafă în rolul Evei din pelicula Facerea lumii (1971). Filmul prin interpretarea eroinei
feminine oferă scene de un ,,albastru infinit” cum a apreciat Călin Căliman.
După Consfătuirea de la Mangalia din 1983 în care întâiul ,,cineast” al țării milita pentru
oglindirea realităților vieții, nu doar prezentarea unor abstracțiuni, Irina Petrescu reușește un rol
de compoziție în filmul O lumină la etajul zece (1984). În jurul eroinei ca elemente de contrast
stau acțiunea și celelalte personaje (Călin Căliman, Istoria filmului…, p. 425).
Au fost și câteva filme care au evitat angajarea politică, revoluționară: filmele lui Gopo,
Pași spre lună (1963) și De-aș fi... Harap-Alb (1965), povești de dragoste inedite sau neîmpărtășite:
Șeful sectorului suflete (1967) și Răutăciosul adolescent (1969) unde Irina Petrescu conferă intrigii
un plus de atractivitate (Călin Căliman, op. cit., p. 263).
Pentru multe din aceste roluri, Irina Petrescu a obținut diferite premii: Premiul pentru
interpretare feminină (Mamaia – 1964; Mamaia – 1966; Mar del Plata – 1966; Moscova – 1969;
București – 1971, 1984 și 1992 pentru Hotel de lux), o Diplomă de Onoare pentru filmul Dincolo de
pod (1976). Ca încununare a întregii cariere de peste 50 de ani a fost recompensată cu Premiul
pentru întreaga carieră conferit de Festivalul Internațional de Film Transilvania de la Cluj-Napoca
(2007).
Personajele interpretate provin din diverse clase sociale, chiar dincolo de Pământ, în
întruchiparea zeiței grecești Artemis în filmul Pași spre lună. Rând pe rând, Irina Petrescu a fost
elevă (Străinul), studentă, elevă, coregrafă (Duminică la ora 6, 1966; Facerea lumii, 1971),
violonistă la Filarmonică (Stejar extremă urgență, 1974), asistentă medicală (Răutăciosul
adolescent, 1969), laborantă (Șapte zile, 1973), electrician (Imposibila iubire, 1984), ingineră (O
lumină la etajul zece, 1984), medic (Poveste sentimentală, 1961), director de azil (Cântec în zori,
1988). În alte câteva ecranizări Irina Petrescu este femeie în diferite ipostaze de la iubită până la
mamă. În filmul Castelul din Carpați (1981) a interpretat rolul unei contese, iar în Dincolo de pod
(1976) pe cel al unei monahii.
Cu toată opoziția politică și ideologică Irina Petrescu în regia unor mari regizori, Liviu
Ciulei, Andrei Blaier, Ion Popescu Gopo, Iulian Mihu, Lucian Pintilie, Dan Pița sau Malvina
Urșianu a realizat roluri care de multe ori au salvat însăși filmul de la fiasco. Lumina, frumusețea,
sensibilitatea, delicatețea, panoplia lăuntrică a altor virtuți a adus prin actrița Irina Petrescu valoare
filmului românesc.
În Trilogia culturii, Lucian Blaga ne dezvăluie crezul său artistic: ,,Melancolia nici prea
grea, nici prea ușoară... dorul unui suflet care vrea să treacă dealul ca un obstacol al sorții, și care
totdeauna va mai avea de trecut încă un deal și încă un deal”. Este ceea ce a încercat și a reușit în
întreaga activitate actrița Irina Petrescu. Într-o imagine de final, care constituie părăsirea satului din
deltă, Irina Petrescu poate fi văzută în filmul Poveste sentimentală ca trecând dealul într-adevăr cu
suprema jertfă.
Valentin Bugariu

102
 Câte ceva despre Biserica Ortodoxă Română din Sărcia

Se știe că satul Sărcia se află lângă actualul sat Șurian și aveau o parohie comună. În jurul
anului 1787 românii sărcinenți se mută pe locul actual (la cca. 25 km. de vatra veche, pe malul drept
al Timișului). Aici, în anul 1794, strămoșii noștri au început construirea unei biserici, care a fost
sfințită în anul 1796. La o sută de ani de la sfințirea acestei biserici, în anul 1896 se face sfințirea
actualei biserici (pe locul bisericii vechi). Sfințirea acestei biserici s-a făcut în ziua de Sfinții Apostoli
Petru și Pavel, de către episcopul Ioan Mețianu. Biserica s-a făcut după planul ing. Paul Rozvan, cu
contribuția credincioșilor din sat, conduși atunci de preotul Liuba Nestorovici, paroh. Iconostasul este
din lemn. În biserică se află și picturi din anul 1836 (deci, din biserica veche), dar și picturi murale
executate în urmă cu cca. 50 de ani. Dacă biserica veche avea doar un clopot, cea acuală are trei.
În anul 1928 episcopul din Arad (căruia aparținea și Sărcia), Grigorie Comșa, face o vizită la
Sărcia. La frontiera româno-iugoslavă este întâmpinat de protopopul de Sărcia, Gherasim Andru,
preotul nostru.
În cadrul bisericii a activat un cor începând din anii 1890/91. A activat, cu întreruperi, până
în anul 2003. De o bibliotecă se vorbește în anul 1916. Ceva din acele cărți se mai păstrează și azi,
dar și multe ale cărți de dată mai recentă. Biblioteca se păstrează în casa parohială (care se află
lângă biserică). Aici există și o sală și altele.
Din păcate preot în sat nu mai avem din anul 1983. Din 2003 nici cantor. Slujbele religioase
se fac odată pe lună (și la sărbători mai mari). Acum slujbele se efectuează de către pr. Cristian Popi
din Torac. În decursul anilor altarul bisericii din Sărcia l-au slujit Grigorie Petrovici, Iancu
Trailovici, Pavel Martinovici, Pavel Condan (sărcineanț), Liuba Nestorovici, Gherasim Andru,
Bujorel Lupșici, Ocravian Păuța, Romulus Ioța, Constantin Suru (ultimul care a trăit la Sărcia) dar
și alții.
Anul 1996 a fost pentru credincioșii ortodocși români din Sărcia, anul aniversărilor. S-au
aniversat 200 de ani de la sfințirea bisericii vechi și 100 de ani de la sfințirea bisericii actuale.
Aniversarea a avut loc pe 18 august, cu care ocazie s-a făcut și sfințirea unei minunate troițe care a fost
ridicată în fața bisericii. Această troiță, sculptată în lemn de stejar, a fost dăruită sărcnenților de către S.
C. P. ,,Avram Iancu” din România. Au fost prezenți și președintele Societății, Ioan Teodor Stan,
vicepreședintele Ioan Traia, reprezentanți ai Postului de Radio Timișoara, a Studioului Cluj a TVR, ai
redacției române RTV Novi-Sad, ai săptămânalului în limba română ,,Libertatea” din Panciova…
Se poate spunecă în momentul de față biserica noastră este destul de bine îngrijită. S-au
făcut destule reparații. De exemplu în anul 2001 s-a făcut izolația de igrasie, în 2015 s-a făcut o
reparație a interiorului și exteriorului (asta cu un mare ajutor de la sărcinenții care trăiesc în
București). Ne-au ajutat și oamenii din sat dar și sărcinenții care trăiesc în S. U. A. De buna îngrijire
a bisericii se ocupă în momentul de față Consiliul Parohial, din care fac parte: pr. Cristian Popi,
Pavel Pancaricean-Lonti (președinte), Lucian Moșescu (secretar), Valeri Moșescu (epitrop și
crâsnic), Pavel Popovici, Moise Marian Miloș și Iancu Murărescu. Ei și puținii români care mai sunt
în sat (sub 300).
Să mai amintesc că la biserica noastră a fost, în câteva rânduri, și Episcopul Daciei Felix,
PSS. Daniil. Dânsul a fost prezent și pe 5 februarie 2017, când s-a făcut (re)sfințirea bisericii.
Să mai spun că avem colaborări și cu ceva biserici din România, ca de exemplu cu bisericile
din Birda, cu cea din Bocșa Montană, Dobra, Govândari.
La sfârșit să mai adaug că începând cu anul 2010 (de la nr. 16) în cadrul bisericii noastre
apare publicația ,,Sărcia”. Până în prezent au apărut 52 de numere. Și prin ,,Sărcia” și prin biserica
noastră încercăm să ne păstrăm ca români. Doamne ajută!

Iancu Murărescu


,,Arhanghelul”, X, nr. 1 (37), 2021, p. 6.
103
 Actualitatea îndemnului: „Înapoi la Sfinții Părinți!”

Multe sunt problemele care confruntă societatea în care trăim la începutul mileniului al
treilea. A face doar o simplă inventariere a lor este un lucru anevoios. Și mai anevoios lucru este
încercarea de a le ordona ținând cont de importanța lor sau de gravitatea lor, sau de insistența cu
care își strigă fiecare urgența rezolvării. Criteriul care operează invariabil în astfel de situații este
stabilit de persoana, de grupul de persoane sau de instituția în cauză. Prin raportare la problemele
altora fiecare (persoană, grup de persoane, instituție) consideră că problema sa este cea mai
importantă, motiv pentru care necesită rezolvare urgentă și cu prioritate față de toate celelalte
probleme. Când vine vorba de Biserică lucrurile nu stau diferit, ci, dimpotrivă, par ceva mai
complicate. Mai întâi, din cauza copleșitoarei necesități de a recupera ceea ce nu s-a făcut vreme de
jumătate de secol. Apoi, din cauza unei stângăcii în depistarea problemelor majore și a lipsei de
fermitate în gestionarea lor. Se adaugă lipsa de voință de a recunoaște existența unor probleme
reale, pe lângă cele știute, făcându-ne că nu le știm de teamă să nu fim nevoiți să recunoaștem
existența lor.
În cele din urmă, o anumită parte a societății, ostilă Bisericii, pune pe seama ei, a Bisericii,
situații și probleme care în realitate nu există cu scopul de a spori ostilitatea și de a diminua
credibilitatea față de cea mai respectată instituție din România la ora actuală. Am ales în acest
studiu să subliniem câteva aspecte legate de pastorația familiei, una dintre problemele majore care
reclamă o atenție sporită din partea păstorilor de suflete.
Familia creștină trece, în prezent, printr-un proces de desacralizare și descompunere, situație
mai puțin prezentă, până acum, în spațiul românesc.
În teologia Sfântului Ioan Gură de Aur familia a ocupat un spațiu important. Mulțimea și
complexitatea problemelor care confruntă astăzi familia creștină nu constituie o noutate. Faptul că
Sfântul Părinte abordează aspecte ce confruntă familia din zilele noastre scoate în evidență nu doar
capacitatea lui de a anticipa, cu veacuri înainte, situațiile de criză ale familiei, ci și faptul că în
vremea lui familia era confruntată cu aceleași probleme cărora Biserica, prin slujitorii ei, trebuia să
le răspundă pastoral. Dragostea, atașamentul și respectul față de familie sunt ecouri din copilărie. S-
a demonstrat că ceea ce se zidește în sufletul copilului în primii ani de viață contează până la
sfârșitul vieții. O bătrânețe fericită, afară de situațiile de excepție, este rodul unei copilării sănătoase
într-o familie bine închegată și bine organizată.
Rămas orfan de tată la scurt timp după naștere, copilăria Sfântului Ioan a fost marcată de
evlavia profundă și de personalitatea puternică a mamei sale Antusa. Capacitatea extraordinară de a
lupta cu ispitele vârstei (rămâne văduvă la vârsta de douăzeci de ani), de a suplini deplin lipsa
soțului ei în familie și de a se impune prin credință, evlavie și râvnă duhovnicească până acolo încât
a stârnit admirația păgânilor sunt calitățile unei familii creștine, existând fizic doar pe jumătate dar
spiritual întrecând cu mult întregul, care s-au dăltuit adânc și pentru totdeauna în conștiința
copilului Ioan. „Mi-amintesc că odinioară, – mărturisește Sfântul Ioan – pe când eram tânăr,
dascălul meu de retorică – și era un păgân convins până în măduva oaselor – a lăudat în fața multora
pe mama. După cum îi era obiceiul, a întrebat pe cei de lângă el, cine sunt. Unul i-a spus că sunt fiul
unei văduve. A întrebat apoi ce vârstă are mama și de când e văduvă. Când i-am spus că e de
patruzeci de ani și că sunt douăzeci de ani de când a pierdut pe tatăl meu, s-a minunat și a strigat cu
glas mare uitându-se la cei de față: „Ah, ce femei au creștinii!”. Comentând această imagine pe care
Antusa, mama Sfântului Ioan, o avea între contemporani, fie creștini fie necreștini, traducătorul
tratatului opinează că ea „întrecea în virtute și în ostenelile cele pentru virtute” pe Emilia, mama
Sfinților Vasile cel Mare și Grigore al Nisei, pe Nona, mama Sfântului Grigorie din Nazianz și pe
Monica, mama Fericitului Augustin. Ceea ce a uimit pe toți a fost „nici virtutea ei ca femeie, nici
virtutea ei ca mamă, nici virtutea ei ca creștină, ci virtutea ei ca văduvă”.
Dragostea, atașamentul și respectul față de mama sa, dobândite încă din copilărie, s-au


,,Arhanghelul”, X, nr. 4 (40), 2021, p. 9-10.
104
manifestat atunci când tânărul Ioan a trebuit să ia hotărârea, fără întoarcere, de a se dedica vieții
monahale. Deși mai târziu va îmbrățișa viața monahală, influențat de argumentele Antusei, și mai
cu seamă de puterea acestor argumentări, tânărul Ioan a trebuit să cumpănească o vreme până să ia
o hotărâre. „Când mama a simțit ce am de gând să fac, m-a luat de mână și m-a dus în camera ei. S-
a așezat alături de mine, pe patul în care m-a născut. A început să verse râuri de lacrimi și să adauge
cuvinte mai jalnice ca lacrimile”. Fără îndoială, lacrimile și cuvintele jalnice ale mamei sale au
pătruns adânc în inima tânărului, iar locul ales, patul în care îl născuse, în care i-a vegheat somnul,
în care l-a copleșit cu mângâierile materne pline de dragoste, descoperă multa pricepere a mamei
sale de a trezi în conștiința tânărului aflat la răscruci legătura profundă pe care o are cu familia și cu
sălașul copilăriei. Dar care sunt argumentele, cuvintele jalnice spuse printre lacrimi? Mai întâi îi
amintește fiului ei de anii grei ai văduviei la vârsta tinereții, că și-a asumat văduvia ca pe vrere a lui
Dumnezeu: „Graiul nu-i în stare să zugrăvească furtuna și viforul suferit de o fată tânără ca mine,
abia ieșită din casa părintească, neiscusită în treburile gospodăriei și aruncată dintr-o dată într-o
durere atât de mare și silită să facă față unor griji mai presus de vârsta și de firea ei”. În acest război
greu purtat de un soldat neiscusit Antusa a fost ajutată de „mila cea de sus” și mângâiată de chipul
copilului care „păstra icoana neînsuflețită a răposatului său tată, cu care semăna atât de mult”. Apoi
mama Sfântului Ioan adaugă că, în ciuda greutăților văduviei, neprecupețind nimic pentru a-i da
copilului o creștere aleasă și a-i face un nume, a păstrat neștirbită întreaga avere moștenită de la
răposatul ei soț. Pentru toate jertfele sale, pentru toată dragostea sa față de fiu îi cere acestuia în
schimb doar un singur „har”: „Nu mă lăsa văduvă a doua oară, nici nu-mi aprinde din nou în suflet
stinsa mea durere. Așteaptă sfârșitul meu… Când mă vei da pământului și vei pune oasele mele
alături de oasele tatălui tău, pleacă în călătorii cât mai îndepărtate, străbate orice mare vrei… Să nu
superi pe Dumnezeu în zadar și fără folos aducând atât de mari necazuri peste capul meu, care cu
nimic nu ți-am greșit”.
Și nu se oprește aici, ci adaugă argumentul imbatabil al prieteniei materne care nu trădează
și care oferă copilului bucuria libertății depline: „De-ai spune că ai nenumărați prieteni, care te
iubesc, află dragul meu, că nici unul nu-ți va oferi bucuria unei libertăți atât de mari cum ți-o ofer
eu, pentru că nici unul nu poartă grijă, la fel ca mine, de bunul tău nume”. Această relație specială
cu Antusa, mama sa, atmosfera de sfințenie și de evlavie, de profund respect și de prietenie, vor fi
reflectate generos în teologia Sfântului Ioan Gură de Aur despre familie.
În repetate rânduri, Sfântul Ioan Gură de Aur accentuează necesitatea păstrării și cultivării
sfințeniei în viața de familie. În Comentariul la Epistola către Efeseni, Sfântul Ioan spune că
„familia este o mică Biserică”, de unde înțelegem că sfințenia familiei trebuie să fie o prelungire și
o reflectare a sfințeniei Bisericii. Chemarea familiei la sfințenie este evidențiată în relatarea
evenimentului de la Cana Galileii, din cap. 2 al Evangheliei după Sfântul Ioan. De aici aflăm că la
nuntă a fost chemat Iisus împreună cu Maica Sa și cu Sfinții Săi Ucenici. Adică alaiul din Biserică
se mută la nuntă și în familie. Din aceeași relatare aflăm că în familie a săvârșit Mântuitorul prima
sa minune și tot în familie Și-a arătat slava Sa (Ioan 2, 1-2, 11). Ca și în Biserică, Hristos este
prezent în familie, un alt loc preferat de El, împreună cu Mama Sa și cu toți sfinții și lucrează în
chip minunat descoperindu-Și slava Sa. Această prezență a lui Hristos și a sfinților Săi în familie
este chemare și impuls spre sfințenie pentru toți cei ce compun familia. În canonul Sfântului Andrei
Criteanul citim următoarele: „Nunta cinstită este și patul neîntinat, că Hristos pe amândouă le-a
binecuvântat mai înainte, ospătându-Se trupește și în Cana Galileii la nuntă apa în vin prefăcând,
arătând întâia minune, ca tu să te prefaci (să te preschimbi, n.n), o suflete” (cântarea a IX-a).
Începutul sfințeniei este făcut de tineri înainte de căsătorie prin păstrarea castității, care este
lucru plăcut lui Dumnezeu, aduce binecuvântare asupra tinerilor, după ce se căsătoresc, și asupra
copiilor cărora le vor da naștere și face ca dragostea lor în familie să fie curată: „Dacă mireasa este
curată, spune Sfântul Ioan, … atunci nunta este cinstită cu adevărat, căci primește trupuri curate,
atunci și copiii ce se vor naște vor fi plini de binecuvântarea lui Dumnezeu, atunci și mirele și
mireasa vor urma unul pe altul și unul altuia se vor supune”, iar în alt loc zice: „Crezi că e de puțin
folos căsătoriei ca să se însoare neprihănit cu o fecioară? Este de mare folos nu numai pentru
castitatea tânărului, dar și pentru castitatea soției. Nu va fi oare atunci mai ales dragostea lor mai

105
curată? Dar ceea ce este mai mult este faptul că Dumnezeu va fi cu mai multă îndurare față de
această căsătorie și o va umple de nenumărate binecuvântări, când vor trăi așa cum El a poruncit.
Dumnezeu va face ca bărbatul să aibă necontenit în inima sa dragoste de soția lui și să fie atât de
stăpânit de această dragoste, încât să nu se mai uite la altă femeie”.
Pentru ca tinerii să-și păstreze castitatea în vederea căsătoriei și să ajungă curați în fața
Sfântului Altar, Sfântul Ioan Gură de Aur recomandă căsătoria la o vârstă tânără. În felul acesta
tinerii nu vor ajunge să cunoască păcatele trupului și își vor putea păstra curăția. Mai mult decât
atât, prin căsătorie fiecare devine păzitorul celuilalt: „…înainte de a cunoaște tânărul desfrâul să-l
căsătorească (părinții – n.n.) cu o fată cuminte și înțeleaptă; ea va scoate pe bărbatul ei de pe căile
pline de păcate și va fi pentru el ceea ce e frâul pentru mânz. Nu au altă pricină desfrânările și
adulterele decât aceea că tinerii sunt lăsați de capul lor”. Dacă tânărul are însă o soție pricepută, se
va îngriji și de casă și de slava sa și de bunul său nume”. În alte locuri Sfântul Ioan insistă asupra
rolului pe care părinții îl au în viața copiilor lor înainte de căsătorie. Ei au datoria să vegheze și să
găsească sfaturile potrivite pentru ai proteja de păcatele tinereții, iar când vine vremea căsătoriei tot
ei sunt aceia care trebuie să-și îndemne copiii să facă pasul acesta în viață: „Cu toții știm că la tineri
pofta trupească este mai puternică și stăruitoare. Așadar dacă sunteți părinți, înainte de vremea
căsătoriei să-i înfrânați pe copiii voștri cu povețe, cu făgăduieli, cu frică, cu orice mijloc posibil. Și
atunci când vor crește, să nu amânați căsătoria lor. Nu lăsați anii să treacă. Chiar și înainte ca fiul
vostru să meargă în armată, chiar și înainte de a se împlini profesional, îngrijiți-vă să se însoare.
Căci atunci când știe că nu va întârzia să se afle împreună cu mireasa lui, flacăra trupului se va
potoli. Însă dacă vede că voi faceți nunta să întârzie, așteptând să strângă bani, va deznădăjdui și va
aluneca în desfrâu”.
Amânarea căsătoriei din motive materiale este dăunătoare sufletului. Sfântul Părinte arată că
neprihănirea celor ce vin la Taina Cununiei este adevărata bogăție pentru că ea se face, în familie,
izvor de binecuvântare: „Of, banii ăștia! Pe nimeni nu interesează cum va dobândi copilul
cumințenie, înțelepciune, cumpătare, bunătate, virtute. Toți aleargă cu furie după bogății și averi.
Aurul Îl dă la o parte pe Hristos… Să vă îngrijiți, rogu-vă, mai întâi, de sufletele copiilor voștri.
Dacă fiul vostru se apropie neprihănit de mireasă, atunci bucuria va fi împreunată cu binecuvântarea
și cu frica de Dumnezeu, atunci căsătoria va fi într-adevăr vrednică de cinste, de vreme ce va uni
suflete curate și nepângărite. Atunci soții vor avea în viața lor de obște armonie, pace și înțelegere.
Însă dacă tânărul înainte de căsătoria lui a obișnuit să trăiască în necurăție și desfrâu, la fel va face
și în căsnicie. Pentru o perioadă scurtă de timp va fi mulțumit de soția lui. Dar grabnic se va
întoarce la lucrurile de dinainte, …la glume viclene, la fapte de desfrâu, pe care nu-mi este îngăduit
să le descriu”.
În citatele de mai sus, Sfântul Ioan Gură de Aur atinge două aspecte majore ale vremii sale
care afectau moralitatea familiei: poftele trupești specifice tinereții și amânarea căsătoriei cu scopul
ca tinerii să-și facă, mai întâi, un rost în viață și să-și asigure o bază materială necesară vieții de
familie. Dacă în vremea Sfântului Ioan Gură de Aur lucrurile stăteau în felul acesta, ce vom zice de
vremurile noastre? Tentația trupului nu mai este mișcată doar de vârstă, ci este alimentată consistent
de parada trupurilor dezgolite, de afișajul dezlănțuit al poftelor, de legalizarea comerțului sexual, de
transformarea trupului în marfă de tarabă, de tentația vedetismului dragostei cu public. Cât privește
celălalt aspect, mai cu seamă tinerii, dar nu numai, experimentează dictatura economicului care
conduce mintea și inima. În aceste situații castitatea este acuzată, ca fiind depășită, jenează,
incomodează, rușinează chiar, în timp ce desfrânarea este o virtute necesară, cea dintâi te condamnă
la izolare, cea din urmă îți oferă privilegiul acceptării de către cei mulți, cea dintâi e sclava, cealaltă
este regina. Iar goana după cele materiale face ca tânărul să uite de frumusețea vieții de familie, de
podoaba virtuților care-l fac plăcut lui Dumnezeu.
Acum, la fel ca și în vremea Sfântului Ioan Gură de Aur, atunci ca și acum, părinții trebuie
să-și ducă până la capăt răspunderile pe care și le-au asumat față de copii și să-i pregătească din
timp pentru viața de familie, ajutându-i să se păstreze curați pentru a primi binecuvântarea lui
Dumnezeu prin Taina Cununiei. Niciun dar nu este mai frumos în ziua nunții decât curăția trupească
păstrată până atunci de fiecare dintre miri și oferită celuilalt. În plus, societatea în care trăim a

106
acreditat ideea că relațiile trupești înainte de căsătorie sunt firești și necesare, iar când ele se
bazează pe iubirea dintre tineri îmbracă haina virtuții. „Dacă noi ne iubim, nu este păcat” afirmă
tinerii, apărându-se în fața valorilor morale și spirituale. Acestor conștiințe pervertite trebuie să
răspundem că iubirea nebinecuvântată de Dumnezeu prin Taina Cununiei este păcat, este zbucium
trupesc, este neînfrânare. Potrivit însemnărilor tipiconale, logodna se oficiază în pridvorul bisericii,
chiar și atunci când este urmată imediat de Taina Cununiei. La sfârșitul slujbei de logodnă preotul,
și nu altcineva, îi conduce pe tineri în interiorul bisericii, până în naos, acolo unde se va oficia Taina
Cununiei. Aceeași situație se întâmplă la Botez, după rânduiala catehumenatului oficiată în pridvor,
și la Hirotonie, de această dată candidatul fiind preluat din naos și introdus în altar. Această mișcare
din pridvor spre naos, sau din naos spre altar, este o mișcare rituală, chiar dacă în prezent, cel puțin
în cazul Botezului și Cununiei, scapă atenției noastre. Este o mișcare de inițiere, de introducere în
taina vieții celei noi, în cazul Botezului, și în taina vieții de familie („taina aceasta mare este, iar eu
zic în Hristos și în Biserică” – spune Sfântul Pavel referindu-se la căsătorie – Efeseni 5, 32), în
cazul Cununiei.
Acest aspect îl surprinde unul dintre teologii secolului trecut: „Astfel, încheindu-se logodna,
preotul îi ia pe cei doi (pe miri – n.n.) și îi conduce în interiorul bisericii. Această procesiune,
această intrare în biserică, este extrem de importantă din punct de vedere liturgic, pentru că ea în
mod clar revelează transformarea căsătoriei din ceva existând doar în mod natural, într-o căsătorie
în Hristos. Căsătoria dobândește aici o nouă semnificație, o nouă dimensiune. Această nouă
„dimensiune” este Hristos. El devine centrul acelei relații. Prin El căsătoria dobândește o
semnificație veșnică, devine o cale spre împlinirea creștinului în împărăția lui Dumnezeu”. Iubirea
transfigurată de prezența lui Hristos, Care devine centrul familiei, și prin binecuvântarea Lui, este
iubire nepătimașă și cale spre împărăția lui Dumnezeu, în timp ce iubirea fără Hristos este relație
pur naturală, carnală și păcătoasă.
În scrierile sale Sfântul Ioan Gură de Aur acordă o atenție sporită pregătirii pentru căsătorie.
Se știe că în familie copilul învață mai întâi imitând pe părinți. Această înclinație spre imitare nu
dispare odată cu vârsta copilăriei. Mai târziu, copilul devenind soț sau soție, va imita în propria-i
familie ceea ce a văzut și a deprins în casa părintească. O altă componentă a pregătirii tinerilor
pentru căsătorie urmează calea inversă, manifestată în grija părinților de a-și educa proprii copii în
vederea întemeierii unei familii creștine sănătoase. Contemporanilor săi Sfântul Ioan Gură de Aur le
dă exemplul celor vechi care, atunci când își căsătoreau copiii, căutau frumusețea sufletească a
viitorului ginere sau a viitoarei nurori și nu bogăția materială: „Gândește-te, spune el, câtă grijă
aveau cei vechi! Când își însurau copiii nu umblau după bani, după multă bogăție, după robi, după
atâtea hectare de pământ; nu căutau frumusețea din afară, frumusețea chipului fetelor, ci frumusețea
sufletului și purtări frumoase”. „Aflați cum se căsătoreau cei vechi – spune într-alt loc – și faceți ca
ei!… Se interesau ce purtări are fata, ce apucături, ce însușiri sufletești… vă rog, dar, și pe voi, nu
umblați după bani și după avere, ci după purtări, după bunătatea inimii. Caută fată evlavioasă, fată
cuminte! Aceste însușiri sunt mai bune decât nenumărate comori. De cauți pe cele ale lui Dumnezeu
vei avea și pe cele din lumea aceasta; dar dacă le nesocotești pe acelea și umbli după acestea, nici de
acestea n-ai parte”.
Nu doar bogăția tentează pe tineri în pragul căsătoriei, ci și frumusețea trupului. Sfântul
Părinte arată că aceasta trece mai repede decât credem noi. Cel ce caută femeie frumoasă este robit
de plăceri și nesocotește pe Dumnezeu, Cel ce a zidit și pe cea frumoasă și pe cea mai puțin
înzestrată fizic. Podoaba celei frumoase este mândria, iar a celei mai puțin frumoasă este smerenia.
„Să nu simți respingere față de femeie pentru că s-a nimerit să nu fie frumoasă. Ascultă ce zice
Scriptura: „Albina e mică printre zburătoare, dar rodul muncii ei întrece orice dulceață”
(Înțelepciunea lui Isus Sirah 11, 3). Făptură a lui Dumnezeu este și femeia. Prin respingerea ta n-o
jignești pe ea, ci pe ziditorul ei. Ce are ea, a ei? Nu i le-a dat pe toate Domnul? Dar nici pe femeia
frumoasă să n-o lauzi, să n-o admiri. Admirația pentru una și nesocotirea celeilalte arată că omul
acela e desfrânat. Să cauți frumusețea sufletului și să-L imiți pe Mirele Bisericii. Frumusețea
trupească, dincolo de faptul că este plină de mândrie, provoacă gelozie, și, deseori, chiar bănuieli
neîntemeiate. Nu dăruiește, însă, și plăcere? Pentru puțin, da; pentru o lună sau două, sau cel mult

107
pentru un an; mai târziu, însă, nu. Pentru că, datorită obișnuinței, nu te mai preocupă frumusețea,
care, însă, întreține mândria femeii. Așa ceva nu se întâmplă în cazul unei femei care nu are
frumusețe exterioară, însă are frumusețe lăuntrică. Acolo este normal că plăcerea și iubirea soțului
să rămână de la început și până la sfârșit nemicșorate, întrucât provin din frumusețea sufletului, nu a
trupului”. Când își caută soția tânărul trebuie să-și ia în ajutor pe Dumnezeu și să-L lase pe El să
aleagă mireasa potrivită: „…aleargă la Dumnezeu. Nu te rușina ca El să-ți fie alegător al miresei”.
Cu alte cuvinte Sfântul Ioan îndeamnă pe tânăr ca primul pas în căutarea partenerului de viață să-l
facă în genunchi, în rugăciune și cu nădejde la Dumnezeu.
La nuntă, Sfântul Ioan îndeamnă pe tineri să-i cheme, mai ales, pe cei săraci. Cu alte cuvinte
nunta este prilej de bună făptuire: „Vreți voi nunți binecuvântate de Dumnezeu? Faceți să ia parte la
ele săracii. Că mulțimea lor îmbucurată de milosteniile voastre să facă mirilor un cortegiu a cărui
pompă n-o va egala nicio strălucire. Cu el vine Hristos, la fel precum cu oaspeții voștri necurați
merge diavolul. Familii cu adevărat creștine, introduceți acest obicei de a face din săraci oaspeții
bucuriilor voastre din căsătorii…”. Sfântul Ioan Gură de Aur condamnă jocurile și cântecele de
rușine de la nunți spunând că nunta „nu este teatru ci taină”, dar nu este împotriva bucuriei
manifestată cu decență și demnitate: „Este permis de a înveseli nunta cu altfel de lucruri, de
exemplu cu mese încărcate cu mâncări, cu haine frumoase și cu altele de acest fel. Vedeți că eu nu
împiedic asemenea lucruri, ca să nu par a fi prea sălbatic, deși Rebecăi îi era de ajuns numai o haină
subțire. Este permis de a se veseli la nuntă prin frumusețea hainelor, prin prezența bărbaților și a
femeilor venerate”.
Mai mult, însă, el insistă ca tinerii să se bucure la nuntă de cântări duhovnicești și de dansuri
îngerești, pe cele lumești considerându-le „satanicești”, „urâcioase” și „dezgustătoare”. Alteori
atitudinea Sfântului Părinte capătă accepte mult mai categorice: „Toate cântecele de rușine și
drăcești, toate cântările necuviincioase, cetele de tineri desfrânați, lepădă-le de la nuntă și vei putea
să-ți ții mireasa întru întreaga înțelepciune”. Prezența acestor manifestări Îl izgonesc pe Hristos de
la nuntă, îndepărtarea lor Îi fac loc lui Hristos și sfinților Săi: „Dacă lași deoparte pe diavol,
cântecele desfrânate și mișcările mlădioase, și jucatul fără rânduială, și vorbele de rușine, și alaiul
diavolesc, și zarva, și râsul, și toate celelalte lucruri necuviincioase și îi aduci pe sfinții robi ai lui
Hristos, atunci și Hristos, prin ei, cu adevărat va fi de față, dimpreună cu Mama și cu frații Lui”.
Familia trebuie să fie, după Sfântul Ioan Gură de Aur, locul în care se cultivă virtuțile, în
care soția este sprijin duhovnicesc soțului, soțul sprijin duhovnicesc soției și împreună sprijin
duhovnicesc și pildă copiilor: „Poate fi o masă mai sfântă ca aceea de la care sunt izgonite beția,
lăcomia și toată nebunia și la care acestea au fost înlocuite cu întrecerea în păzirea legii lui
Dumnezeu, la care bărbatul își păzește soția, iar soția pe bărbat, ca să nu cadă niciodată în adâncul
călcării poruncii, căci, de o va călca, pedeapsă cumplită îl așteaptă? Stăpânul nu se rușinează când e
mustrat de robi, nici casnicii răi când sunt îndreptați pe calea cea bună! N-ai greși dacă ai numi o
casă ca aceasta Biserică a lui Dumnezeu. Este vădit că acolo unde domnește atâta înțelepciune,
încât, chiar în timp de desfătare, oamenii se îngrijesc de păzirea legilor dumnezeiești, unde toți cei
de față luptă și se întrec unii cu alții pentru atingerea acestui scop, acolo orice demon, orice putere
vicleană este alungată, fiind de față Hristos, Care se bucură de această frumoasă întrecere a robilor
Săi și le dă din belșug toată binecuvântarea Lui”.
La temelia tuturor împlinirilor în familie, Sfântul Ioan Gură de Aur așează iubirea curată
dintre soți: „Acolo unde stăpânește iubirea dintre soț și soție totul va fi progresist în acest interior
fericit. Căci iubirea reciprocă va asigura buna educație a copilului; iubirea va face să stăpânească în
această împărăție familială ordinea, armonia, puterea și rodirea în fapte. Trebuie (menținut – n.n.)
respectul ierarhiei, bărbatul este conducătorul, femeia îi datorează respect și ascultare. Însă cine mai
bine decât iubirea va ști menține această superioritate, pe de o parte, acest respect, pe de alta? Luați
aminte la aceste familii patriarhale. Ce putere! Ce pace! Ce fapte! Însă, de asemenea, ce iubire
gingașă îi unea pe Avraam și pe Sara; considerați înainte de toate iubirea cu totul divină care unește
pe Hristos cu Biserica Sa...”.
În familie soții sunt datori să se îngăduie unul pe altul așa cum în trupul uman mădularul
bolnav este suportat de celelalte mădulare care sunt sănătoase: „Și după cum în trupurile noastre,

108
când este vreo boală, nu tăiem mădularul, ci împingem afară boala, așa facem și cu femeia. Dacă e
în ea oarecare răutate, nu lepăda femeia, ci scoate afară răul. Căci femeia se poate îndrepta, dar
adesea un mădular vătămat nu mai este cu putință să-l vindecăm. Dar chiar dacă știm că vătămarea
lui este de netămăduit, nici așa nu-l tăiem. Fiindcă și picioare strâmbe având adesea mulți, și pulpe
oloage, și mână uscată și moartă, și ochiul chiorâș, nici ochiul nu-l scot, nici mâna nu o taie... Căci
cele care sunt handicapate prin fire nu e cu putință să fie iarăși dobândite, dar voia liberă dacă este
strâmbă se poate reface. Dar și dacă ai zice că ea bolește fără nădejde de vindecare și că are
trebuință de multă purtare, de grijă pentru felul ei de a fi, nici așa nu poate fi lepădată. Căci nici
mădularul bolnav, ce nu se mai poate vindeca, nu se taie. Iar ea este mădularul tău. Căci zice
Scriptura: «Vor fi cei doi un singur trup»”.
În viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur, căsătoria este mediul în care se învață înfrânarea și
se disciplinează pornirile trupești: „Căsătoria este un post al castității pentru cei care se folosesc de
căsătorie cum trebuie. Căsătoria nu dă voie firii omenești să se sălbăticească. Căsătoria pune traiul
legiuit între un bărbat și o femeie ca un zid de apărare de care se sfărâmă toate valurile poftei; prin
acest trai liniștit dobândim multă liniște și o păstrăm...”. Căsătoria este ajutor pentru cel ce voiește
să se angajeze pe calea virtuții: „Dacă ar fi fost căsătoria și creșterea de copii o piedică în calea
virtuții, Creatorul universului n-ar fi adus pe lume căsătoria. Căsătoria nu numai că nu ne împiedică
cu nimic în trăirea filosofiei celei după Dumnezeu, dacă voim să fim cu mintea trează, dar aduce în
viața noastră și multă ușurare. Căsătoria potolește furiile firii noastre, nu lasă ca oceanul să se
frământe, ci ne ajută să ducem totdeauna corabia în port. Pentru asta a dăruit Dumnezeu neamului
omenesc căsătoria”.
Referindu-se la scopul căsătoriei, Sfântul Ioan Gură de Aur spune că acesta este întreit:
„înmulțirea neamului omenesc; aceea este minunata putere dată de Dumnezeu omului, creaturii
sale”; sfințirea vieții, căci „dacă două ființe muritoare se unesc pentru moment pe pământ, o fac
pentru a se întări reciproc în drumul lor spre destinul nemuritor; și ajutorul reciproc pentru că
femeia „completează pentru binele familiei ceea ce bărbatul va fi neputincios să dea”. Că sfințenia
vieții este posibilă în familie și că familia este mediul prielnic cultivării virtuților creștine o
dovedesc viețile sfinților care au fost căsătoriți, din care desprindem mulțime de pilde de viețuire
sfântă plăcută lui Dumnezeu. Acestea confirmă viziunea asupra familiei văzută ca prelungire a
Bisericii, ca o Biserică în miniatură și ca o icoană a împărăției lui Dumnezeu. Separarea soților
(căsătoria albă), fără acordul comun, este înfierată de Sfântul Părinte și considerată falsă evlavie și
falsă înfrânare: „Ascultă și ferește-te de gândurile lui (ale diavolului)! A poruncit Hristos prin Pavel
ca femeia să nu se despartă de bărbat și să nu se lipsească unul de altul decât prin bună înțelegere (I
Cor. 7, 5). Dar unele femei, din o așa zisă dragoste de evlavie și înfrânare, îndepărtându-se de
bărbații lor, cu gândul că fac faptă de evlavie, au împins pe bărbații lor la desfrânare. Gândește-te
cât de mare e răul acesta!”.
Unirea bărbatului cu femeia prin Taina Cununiei este lucrare divină. Când în rugăciunile ei
Biserica se roagă pentru tineri ca Dumnezeu să-i unească cu „sfânta unire cea de la El” exprimă
faptul că Dumnezeu este Cel ce lucrează: „Întinde mâna Ta din sfânt lăcașul Tău și unește pe robul
Tău (N), cu roaba Ta (N), pentru că de către Tine se însoțește bărbatul cu femeia…”. Pentru că
unirea este de la Dumnezeu, omul nu are voie să o despartă, să o desfacă, fapt precizat și în Sfinta
Evanghelie (Matei 19, 6) și preluat apoi sub formă de rugăciune în Taina Cununiei. Cei ce și-au unit
viața prin Taina Cununiei au făcut aceasta ca să dea naștere de prunci, ca să se ajute reciproc și,
împreună să dobândească împărăția lui Dumnezeu. Ținta este aceeași realizată, însă, pe căi diferite.
Unii dobândesc împărăția lui Dumnezeu urmând calea aspră a monahismului. Alții dobândesc
împărăția lui Dumnezeu urmând calea la fel de aspră a viețuirii în familie. Este interesant faptul că,
cei ce se căsătoresc și nasc copii, la bătrânețe devin bunici. Acest apelativ are mai mult conotație
duhovnicească chiar dacă în mod obișnuit este folosit pentru a exprima o relație de rudenie de
familie pe linie consangvină.
În limba greacă călugăr înseamnă bătrân bun, îmbunătățit, iar în limba română bunicul sau
bunica nu este doar o rudă în familie, ci este un om bun (bunicul), un om îmbunătățit, o persoană
care stârnește respect și admirație prin bunătate și viață spirituală pilduitoare. Am putea spune că

109
bunicul este călugărul din familie, iar călugărul este și el „un bunic” în mănăstire. După Sfântul
Maxim Mărturisitorul, „monah este cel care și-a desfăcut mintea de lucrurile pământești și prin
înfrânare, prin dragoste, prin cântare de psalmi și prin rugăciune se lipește statornic de Dumnezeu”.
Deci cel ce se lipește statornic de Dumnezeu prin rugăciune curată, eliberarea de grijile pământești
și înfrânare este într-un fel monah pentru că duce viața aceluia care prin voturi sfinte s-a hotărât să
facă acestea, iar în familie, mai ales la bătrânețe, omul devine ceea ce monahul este încă din
momentul alegerii căii monahismului.
Privind prin prisma celor de mai sus, divorțul este un abandon, este abandonare a căii ce
duce spre desăvârșire. Dar ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur cu referire la toate acestea? Iată ce
spune: „Ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă. Dacă tu, le zice Hristos, îmi spui de Moise,
Eu îți spun de stăpânul lui Moise. În afară de aceasta, Mă sprijin și pe timpul când s-a legiuit
căsătoria. Dumnezeu dintru început i-a făcut pe ei bărbat și femeie (Facerea 1, 27), și legea aceasta,
chiar dacă pare dată acum de Mine, este mai veche decât legea lui Moise și-i foarte chibzuită, că n-o
aduce numai pe femeie alături de bărbat, ci-i poruncește să lase pe tatăl și pe mama ei; și nici nu
legiuiește ca bărbatul să vină la femeia sa, ci să se lipească de ea; iar prin acest cuvânt arată că
unirea este de nedesfăcut. Apoi nici nu se mărginește numai la atâta, ci cere ca unirea lor să fie și
mai strânsă, că spune: „Vor fi amândoi un trup. Apoi, după ce a citat legea aceasta veche, după ce a
arătat că este vrednică de credință pentru că Dumnezeu a dat-o, Hristos, cu autoritate, o tălmăcește
și El și legiuiește, zicând: Deci nu mai sunt doi, ci un trup. După cum este o crimă să tai trupul
omenesc, tot așa este o nelegiuire să desparți femeia de bărbat. Și Hristos nu s-a oprit la atâta, ci a
adăugat și pe Dumnezeu, zicând: Ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă. Hristos arată deci
că divorțul este și împotriva firii și împotriva legii; împotriva firii, pentru că se taie trupul;
împotriva legii, pentru că cei ce vor să divorțeze fac lucrul acesta împotriva lui Dumnezeu Care i-a
unit și a poruncit să nu se despartă”.
În concluzie, vom spune că familia contemporană traversează o perioadă de criză profundă
care îmbracă forme variate. Așa cum sublinia Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, criza care
confruntă familia astăzi se manifestă sub trei aspecte: „criza economică (sărăcie, șomaj, nesiguranța
zilei de mâine), criza morală (avortul, divorțul, abandonarea copiilor, libertinajul ș.a.) și criza
spirituală (sectarismul, fanatismul și prozelitismul religios)”.
Această criză este veche și nouă în același timp. Veche prin conținutul ei și nouă datorită
contextului în care își face simțită prezența. Pentru că este veche, criza familiei își află vindecarea
prin cuvântul sfânt și ziditor al celor vechi, Sfântul Ioan Gură de Aur fiind și dascălul celor care au
ales să-și dobândească mântuirea în sânul familiei. Pentru că este nouă, această criză se vindecă
printr-o nouă interpretare a gândirii și experienței Sfinților Părinți adaptată contextului concret în
care ea se manifestă. Familia este cununa creației: „Când Dumnezeu a făcut lumea, coroana creației
Sale a fost familia: bărbat și femeie, care au primit binecuvântarea de a crește, a se înmulți și a
stăpâni pământul (cf. Facerea 1, 27-28). De aceea, în Biserica Ortodoxă, la Cununie, se pun mirilor
coroane pe cap”. Aceasta înseamnă că grija pastorală față de familie se întemeiază pe însuși actul
creației. Ea nu face parte din preocupările sociale ale Bisericii, ci, prin Biserică, se manifestă grija
lui Dumnezeu Însuși față de familie. Așa se explică de ce Dumnezeu-Cuvântul „alege ca loc al
venirii Sale ca Om printre oameni o familie”, de ce „Noul Adam începe ridicarea neamului omenesc
din păcat alegând tocmai familia” și de ce „prima minune pe care o va săvârși Mântuitorul în
activitatea Sa publică se petrece la întemeierea unei noi familii, la nunta din Cana Galileii la care a
fost invitat El, Iisus, și mama Sa, Fecioara Maria (cf. Ioan 2, 1-11)”.
Restaurarea familiei astăzi trebuie să înceapă cu restaurarea gândirii și înțelegerii noastre
despre familie, cu redescoperirea planului lui Dumnezeu cu privire la familie și a vocației pe care
familia o are în planul lui Dumnezeu. Pentru aceasta, Biserica, prin slujitorii ei, trebuie să-și
intensifice activitățile pastorale care să aibă în centrul preocupărilor familia, să alcătuiască
programe pe termen mediu și lung de ocrotire a familiei, de promovare a valorilor morale în familie,
de protejare și ajutorare a familiilor aflate în ciză economică, morală sau spirituală, să intensifice
cateheza în rândul tinerilor și să se preocupe atent de pregătirea acestora pentru viața de familie.
Prefacerea sufletelor în familie, precum s-a făcut schimbarea apei în vin la nunta din Cana Galileii,

110
începe cu schimbarea, cu prefacerea duhovnicească a potențialului familist, a tânărului încă
necăsătorit. Altfel spus, grija Bisericii nu trebuie să fie orientată doar spre vindecarea a ceea ce este
bolnav și atacă familia astăzi, ci și spre, sau mai ales spre, preîntâmpinarea îmbolnăvirii punând în
valoare priceperea pastorală slujitorilor ei și folosind instrumentele, metodele și mijloacele puse la
îndemână de Sfinții Părinți și, în special, de Sfântul Ioan Gură de Aur, din care am citat mai
devreme.

Bibliografie:

* Preot Gh. Tilea: Familia creștină la Sf. Ioan Gură de Aur

* Preot dr. Dumitru Fecioru: Ideile pedagogice ale Sf. Ioan Hrisostom
* David Ford: Bărbatul și femeia în viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur
Constantinia Iorda: Educația preșcolarilor după principiile Sfântului Ioan Gură de Aur

* Sfântul Ioan Gură de Aur – mare dascăl al lumii și ierarh

* Virgiliu Gheorghe: Gură de Aur, atletul lui Hristos
* Viata Sfântului Ioan Gură de Aur – Ed. I.B.M.B.O.R.
* Pr. dr. Marin Stamate: Educația creștină în opera Sfântului Ioan Gură de Aur
* Pr. prof. Ioan G. Coman: Personalitatea și actualitatea Sfântului Ioan Gură de Aur
* Lumina Sfintelor Scripturi – Antologie tematică din opera Sfântului Ioan Gură de Aur.
Vol. I (A-I)
* Lumina Sfintelor Scripturi – Antologie tematică din opera Sfântului Ioan Gură de Aur.
Vol. II (I-Z)
* Ierom. dr. Teofan Mada: Viața în Hristos, după Sfântul Ioan Gură de Aur.

Marius Florescu

111
 II.4. CATEHEZA

Datinile Sărbătorilor Pascale

„Florile de salcie”, mățișoarele, mâțișorii sau mărțișoare, reprezintă o datină ce se serbează

odată cu Floriile. Crenguțele de salcie se duc la biserică, unde se sfințesc a doua zi și se împart
credincioșilor la sfârșitul Sfintei Liturghii.
Una din cauzele pentru care româncele întrebuințează la această sărbătoare numai ramuri de
salcie, și nu și de alți arbori, reiese din următoarea credință populară:
În practicile rituale ramurile de salcie înflorite culese și sfințite în Duminica Floriilor, au
diferite utilizări: împodobesc crucile, mormintele, troițele, ferestrele, ușile și porțile caselor pentru
protecția magică și alungarea spiritelor malefice; sunt mâncate de vite pentru a se înmulți; sunt
înfipte în pământul holdelor, atârnate de pomii fructiferi și butucii de vie pentru rod bogat; previn
durerile de șale în timpul secerișului dacă oamenii se încing cu ele; opresc vijeliile și ploile cu
grindină pe timpul verii; sunt leacuri pentru vindecarea oamenilor, animalelor și păsărilor de curte;
cu ele se fac vrăji și se descântă.
Mâțișorii se mai pun deasupra ușii, sub streașină, la grindă „Salcie sfințită, înfrunzită prima
dată, mâțișoare se așezau la grindă” și se păstrează pentru vremuri grele (ploi torențiale, furtuni,
grindină etc.), când se ard pentru alungarea forțelor răului: „Unii, vara, la vreme de zloată, tunete,
fulgere, trăznete și grindină, pun mâțișoare pe foc, crezând că fumul ieșit dintr-însele împrăștie
zloata, fulgerul, tunetul și grindina”.
Cu ramurile de salcie, simbol al fertilității și vegetației de primăvară, apicultorii înconjoară
și ating stupii de albine în ziua de Florii: „Unii iau vreo câteva mâțișoare de pe rămurelele aduse și
le pun pe stupi, în credință că, făcând aceasta, stupii se sfințesc, le merge bine și strâng mai multă
miere peste an”, iar țăranii, convinși de efectul miraculos al acestor muguri, îi îngropă sub brazdă.
Mâțișorii sfințiți în ziua de Florii se păstrează ca leac pentru dureri de gât, friguri, amețeli,
când oamenii înghit câte un mâțișor, pentru a se vindeca.
În zilele Sfintelor Paști și în cele cu vremuri grele, casa se afumă cu mâțișori, înconjurându-
se de trei ori: „Când este vreo cumpănă foarte mare, iau mâțișoarele de sub streașină, le afumă cu
tămâie sfințită în ziua de Paști și apoi înconjură de mai multe ori casa cu dânsele”. Se crede că ori
mănânci anafură «Paști», ori mănânci mugur de salcie sau floare de măr – este totuna, fiindcă
arborii aceștia sunt sfinți, mai cu seamă în aceste zile.
În monumentala sa lucrare Graiul din Țara Hațegului Ovid Densusianu menționează obiceiul
îndătinat Strigatul peste sat, practicat în seara dinspre Joia Mare în satele de pe Valea Hațegului: „O
datină curioasă este strigarea peste sat: în seara dinspre Joi Mari câțiva flăcăi se adună pe un deal, iar
pe un alt deal se strâng alții și cei dintâi strigă: „auzi, măre, auzi” iar aceștia le răspund: „ce ți-i, măre,
ce?”. Cei dintâi încep atunci să spună câte ceva despre cutare om din sat, să povestească vreo
întâmplare, și în chipul acesta se dau în vileag unele lucruri – e ca un fel de cronică a satului, în care
satira se amestecă de multe ori cu trivialitatea”. Obiceiul se menține și în prezent, fiind consemnat și
descris amplu în zona Făgetului timișan de către folcloristul și etnologul Ion Căliman. De fapt,
majoritatea datinelor și obiceiurilor ciclului pascal sunt consemnate ori se mențin în zona Banatului
sau în zone etno-folclorice învecinate (Hațeg, Zona Pădurenilor-Hunedoara, N-V Olteniei-Mehedinți).
Prin importanța sărbătorilor creștine care păstrează și preiau elemente ale obiceiurilor tradiționale,
acestea reprezintă complexe fenomene, exemplare de folclorizare a sărbătorilor creștine.
Obiceiul este descris și de S. Fl. Marian, cu privire la aceeași zonă etnografică – Valea
Hațegului: „...Cei de pe deal fac motoșini de paie, le pun în bâte și le aprind și fac diferite jocuri de
foc. Cei mai mari îmbracă câte o roată stricată cu paie, o aprind și-i dau drumul de pe deal la vale.
În timpul acesta strigă din răsputeri câte unul ori toți laolaltă:


,,Arhanghelul”, VI, nr. 1 (21), 2017, p. 4; VI, nr. 2 (22), 2017, p. 4; VI, nr. 3 (23), 2017, p. 4; VI, nr. 4 (24), 2017, p. 4.
112
 „Vai de mine, mă!”
Iar un flăcău din ceata de feciori din vale, îi întreabă:
– Ce ți-e, ție, soră?!
– Nu mi-e ca de N. N. că și-a pierdut șurțul mergând după apă!”.
Strigăturile nu sunt numai din cele „nevătămătoare”, asupra ființei spirituale, ca cea descrisă
mai sus, ci și batjocoritoare, acesta fiind un moment în care se fac publice toate defectele ascunse,
tăinuite ori trecute cu vederea ale sătenilor, ca de exemplu, lenea.
Niciun sătean cunoscut de comunitate că ar fi cuprins de ceva patimă: beție, lene, lux,
fudulie, neghiobie, cămătărie, avariție, preacurvie nu scăpa nestrigat în cadrul acestei practici.
În timpul din urmă însă, datorită faptului că feciorii rămași la sate sunt tot mai puțini, acest
obicei nu mai este practicat. Obiceiul Focului de priveghi în legătură cu Strigarea peste sat sunt bine
conservate, practicându-se până aproape de zilele noastre în zona Făgetului din nord-estul
Banatului.
Focurile morților este o datină caracteristică Joii Mari, considerată o zi binefăcătoare și
protectoare pentru sufletele morților. Focurile de Joimari sunt similare de ruguri funerare aprinse în
Joia Mare din Săptămâna Patimilor, replică păgână la înhumarea simbolică creștină din Vinerea
Mare. În noaptea de Joimari, când se deschid mormintele, cerul, ușile raiului și iadului, se întorc
spiritele morților până în Sâmbăta Rusaliilor (Moșii de vară), pentru a petrece cu cei vii sărbătorile
pascale. Acestea sunt întâmpinate cu pomeni abundente (Moșii de Joimari) și cu focuri de Joimari.
Se aprind atâtea focuri, câți morți trebuiesc pomeniți. Focurile se aprind pentru ca morții să poată
veni acasă să se odihnească și să se hrănească cu bucatele date pentru pomenirea lor, continuându-și
apoi drumul spre mântuire. Femeile obișnuiesc să facă în această zi o turtă de făină, crestată pe
margini, care se numește „pâinea uitaților”, și pe care o dau, de regulă, celui care s-a trezit mai de
dimineață și a aprins focul. Unele femei, însă, fac mai mulți colaci, pe care îi dau de pomană pentru
toți morții familiei. Se crede că în ziua de Paști e bine să ții toată ziua focul aprins.
Ciocnitul ouălor roșii este o datină generală. Se practică mai ales la biserică, dar și în centrul
comunității, în special de către bărbați, după ce, unii cercetează îndelung oul cu care urmează să
ciocnească. Ciocnitul e „pe luate”, adică cel care sparge oul îl ia. Unii dintre bărbați încearcă să
înșele ciocnind cu ouă de bibilică pentru că acestea au coaja mai tare.
La Prânzul Paștilor oamenii taie o vacă sau un bou ori unul sau doi porci și mai mulți miei și
din carnea acestora prepară apoi mai multe feluri de bucate. În acest timp, coc mai multe cuptoare
de colaci și cumpără vinars pentru întreg satul. Toate bucatele acestea, afară de colaci și pâine, se
pregătesc sau cel puțin se încălzesc în ograda bisericii de către muierile și bărbații cei mai cinstiți și
mai iscusiți din sat, pentru întreaga comunitate.
După sfârșirea Liturghiei și ieșirea din biserică se întind în curtea bisericii (acolo unde, în
multe sate încă este și cimitirul) mai multe mese și scaune făcute din scânduri lungi, anume pentru
acest prânz, astfel ca să încapă tot poporul adunat. La această masă nu iau parte cei cu paștele. Ei
stau și-i servesc pe meseni. În anii din urmă, prin grija parohilor, în multe sate din Banat-și în cel
montan și în cel de câmpie – reînvie obiceiul prânzului de obște, ținut în ograda bisericii după
liturghia din prima zi de Paști.
La Slobozitul Păresimilor are loc și slobozitul ritual al apei, pe la fântâni sau la o apă
curgătoare, după ce o fată, anterior adusese cele patruzeci și patru de găleți cu apă de pomană. În
cazul în care apa este pentru o femeie moartă se ia martor un băiat, și invers. O femeie întreabă fata:
„Ești martoră că ai cărat apa lui…? Pe cine ai martoră că ai cărat apa lui…?” Fata răspunde: „Eu,
luna și soarele!” Imediat după aceea se încrucișează două lumânări și se aprind la cele patru capete,
pentru a fi slobozite în fântână, puse într-o troacă. Fata care a adus apa primește cadou, dat peste
fântână, găleată, cană, cu un peșchir (prosop), cu o creangă de măr împodobită cu flori, cu mere, cu
un răboj pe care s-a încrustat numărul de găleți duse de pomană de fata-fecioară, gospodina care a
tocmit aducerea apei de pomană, tămâiază colacii, creanga, aprinde lumânările din troacă și le dă
drumul să curgă la vale. Fata care a adus apa de pomană va fi „răsplătită” și cu ceva bănuți.
Strigăturile nu sunt numai din cele „nevătămătoare”, asupra ființei spirituale, ca cea descrisă
mai sus, ci și batjocoritoare, acesta fiind un moment în care se fac publice toate defectele ascunse,

113
tăinuite ori trecute cu vederea ale sătenilor, ca de exemplu, lenea. Niciun sătean cunoscut de
comunitate că ar fi cuprins de ceva patimă: beție, lene, lux, fudulie, neghiobie, cămătărie, avariție,
preacurvie nu scăpa nestrigat în cadrul acestei practici. În timpul din urmă însă, datorită faptului că
feciorii rămași la sate sunt tot mai puțini, acest obicei nu mai este practicat. Obiceiul Focului de
priveghi în legătură cu Strigarea peste sat sunt bine conservate, practicându-se până aproape de
zilele noastre în zona Făgetului din nord-estul Banatului. Focurile morților este o datină
caracteristică Joii Mari, considerată o zi binefăcătoare și protectoare pentru sufletele morților.
Focurile de Joimari sunt similare de ruguri funerare aprinse în Joia Mare din Săptămâna Patimilor,
replică păgână la înhumarea simbolică creștină din Vinerea Mare. În noaptea de Joimari, când se
deschid mormintele, cerul, ușile raiului și iadului, se întorc spiritele morților până în Sâmbăta
Rusaliilor (Moșii de vară), pentru a petrece cu cei vii sărbătorile pascale. Acestea sunt întâmpinate
cu pomeni abundente (Moșii de Joimari) și cu focuri de Joimari. Se aprind atâtea focuri, câți morți
trebuiesc pomeniți. Focurile se aprind pentru ca morții să poată veni acasă să se odihnească și să se
hrănească cu bucatele date pentru pomenirea lor, continuându-și apoi drumul spre mântuire.
Femeile obișnuiesc să facă în această zi o turtă de făină, crestată pe margini, care se numește
„pâinea uitaților”, și pe care o dau, de regulă, celui care s-a trezit mai de dimineață și a aprins focul.
Unele femei, însă, fac mai mulți colaci, pe care îi dau de pomană pentru toți morții familiei. Se
crede că în ziua de Paști e bine să ții toată ziua focul aprins. Ciocnitul ouălor roșii este o datină
generală.
Se practică mai ales la biserică, dar și în centrul comunității, în special de către bărbați, după
ce, unii cercetează îndelung oul cu care urmează să ciocnească. Ciocnitul e „pe luate”, adică cel
care sparge oul îl ia. Unii dintre bărbați încearcă să înșele ciocnind cu ouă de bibilică pentru că
acestea au coaja mai tare. La Prânzul Paștilor oamenii taie o vacă sau un bou ori unul sau doi porci
și mai mulți miei și din carnea acestora prepară apoi mai multe feluri de bucate. În acest timp, coc
mai multe cuptoare de colaci și cumpără vinars pentru întreg satul. Toate bucatele acestea, afară de
colaci și pâine, se pregătesc sau cel puțin se încălzesc în ograda bisericii de către muierile și bărbații
cei mai cinstiți și mai iscusiți din sat, pentru întreaga comunitate.
După sfârșirea liturghiei și ieșirea din biserică se întind în curtea bisericii (acolo unde, în
multe sate încă este și cimitirul) mai multe mese și scaune făcute din scânduri lungi, anume pentru
acest prânz, astfel ca să încapă tot poporul adunat. La această masă nu iau parte cei cu paștele. Ei
stau și-i servesc pe meseni. În anii din urmă, prin grija parohilor, în multe sate din Banat-și în cel
montan și în cel de câmpie – reînvie obiceiul prânzului de obște, ținut în ograda bisericii după
liturghia din prima zi de Paști. La Slobozitul Păresimilor are loc și slobozitul ritual al apei, pe la
fântâni sau la o apă curgătoare, după ce o fată, anterior adusese cele patruzeci și patru de găleți cu
apă de pomană. În cazul în care apa este pentru o femeie moartă se ia martor un băiat, și invers. O
femeie întreabă fata: „Ești martoră că ai cărat apa lui…? Pe cine ai martoră că ai cărat apa lui…?”
Fata răspunde: „Eu, luna și soarele!” mediat după aceea se încrucișează două lumânări și se aprind
la cele patru capete, pentru a fi slobozite în fântână, puse într-o troacă. Fata care a adus apa primește
cadou, dat peste fântână, găleată, cană, cu un peșchir (prosop), cu o creangă de măr împodobită cu
flori, cu mere, cu un răboj pe care s-a încrustat numărul de găleți duse de pomană de fata-fecioară,
gospodina care a tocmit aducerea apei de pomană, tămâiază colacii, creanga, aprinde lumânările din
troacă și le dă drumul să curgă la vale. Fata care a adus apa de pomană va fi „răsplătită” și cu ceva
bănuți.
La Paștele Blajinilor, de însurățire, în Banat, se celebrează Mătcălăul, „frate bun cu Paștele”.
Cuvintele care se spun în cadrul ritualului de Mătcălău au ajuns la o variantă mult simplificată în
timp, comparativ cu cea tradițională: „Mătcălău! Mătcălău!/ Roagă-te lui Dumnezeu/ Să ne ferească
de rău,/ Că și noi cât vom trăi/ În tot anul te-om cinsti,/ Te-om cinsti cu chiți de flori/ L-aste mândre
sărbători,/ Te-om cinsti și pomeni,/ Că matcuțe ne-om numi/ Până-n lume vom trăi!”. Iar variantă
diluată: „Văruica cu văruica/ Tiza cu Tiza/ Ortac cu ortac/ Mătcălau cu mătcălău”. Atunci vine un
bărbat care pune sare pe pâinea rituală, pe turta de grâu plămădită de o femeie bătrână sau de o fată,
garanție a purității rituale. Bărbatul picură vin, după numărul persoanelor aflate la însurățire și oferă
fiecărei mătcuțe câte o bucată din pâine.

114
 Mătcălăul este și un prilej de bucurie, un simbol al vieții, prin practicile premaritale de
înfrățire care-i sunt specifice. Chiar cu aceste denumiri, obiceiul este încă păstrat – precum am
arătat – la românii și sârbii din Banat.
În această zi, în alte zone, copiii de până la 14 ani se duc la un pom înflorit pentru a se
înfrăți. Fiecare face o cunună de flori din acel pom, și-o pune pe cap, apoi, luându-se de mână,
ocolesc din dreapta pomul, de trei ori. Își dau cununile de pe cap și, alăturându-le, prin ele se sărută
de trei ori, schimbă între ei ouă roșii aduse (tot prin cununi) și zic: „Să fim fărtați/ surori până la
moarte!”, primind fiecare o bucățică dintr-un ban de argint.
Feciorii și fetele se duc la un pom înflorit. Fiecare face câte o cunună de flori din acel pom și
și-o pune pe cap, apoi, luându-se de mână, ocolesc prin dreapta pomul, de trei ori. Își dau jos
cununile de pe cap, le alătură și se sărută prin ele de trei ori. Schimbă tot prin cununi ouăle roșii
aduse și zic: „Să fim fârtați/ surori până la moarte!”
Înălțarea Domnului, numită în popor și Ispas, este o sărbătoare ce cade întotdeauna într-o zi
de joi, la patruzeci de zile după Învierea Domnului. Este una dintre cele mai vechi sărbători creștine
de origine apostolică. „ În această zi Iisus Hristos s-a suit la ceruri, să stea la dreapta Tatălui, ca să
judece vii și morții, așa cum ne spune Crezul”.
În această zi se împodobesc bisericile, casele și mormintele cu diferite flori și crenguțe verzi,
iar creștinii care până acum se salutau cu Hristos a înviat! și răspundeau cu Adevărat a înviat!, din
această zi se salută cu Hristos S-a înălțat! și răspund Adevărat S-a înălțat! Așa se salută până la
Rusalii. (Acest mod de a se saluta creștinește a început să reînvie în ultimii ani și nu doar în mediul
sătesc). O dată cu Ispasul, creștinii sărbătoresc și înălțarea la ceruri a sufletelor eroilor creștini, drept
pentru care ziua se mai numește și Ziua eroilor.
La Ispas, există datina ieșirii cu serviciul divin în câmp, la holdele de grâu, și se botează toți
oamenii. Este sărbătoarea fânului și a grâului. În biserică se așterne fân pe jos. Praporii bisericii
erau împodobiți de către femei și fete cu verdeață sau flori de câmp și spice de grâu așezate în
formă de cruce, apoi întreaga procesiune ocolea holdele.

Iliia Pavlovici-Pătruț

115
 II.5. SEMNE

Amintirile istorice ale Mănăstirilor sârbești din sudul Ungariei

(autor: SZENTKLÁRAY JENŐ)

Mănăstirea Sfântul Gheorghe

După stăpânirea otomană satul Sf. Gheorghe a apărut ca teritoriu locuit. În 1716 au fost
găsite 30 de case și a fost inclus în districtul de Ciacova. Mănăstirea și biserica au rămas afectate,
dar în picioare. Pe harta lui Mercy din 1723 se află Sf. Gheorghe pe malul Bârzavei, înconjurată de
pădure. Populația s-a înmulțit în 1730 cu mai multe familii de sârbi, iar în 1830 cu familii de
români. Sârbii au venit din localitatea Parabuty, jud. Bács, iar românii din Hodoni, Comloș, Igriș,
Munar, Secusigiu din motive de siguranță publică. După Bárány Ákos, în 1737, au fost semnalate
grupări de tâlhari în preajma mănăstirii.
Despre proprietățile mănăstirii și dotările din interiorul bisericii apar date în documente de la
mijlocul sec. al XVIII-lea. În 1745 călugării și-au însușit „Pădurea mică” de lângă localitate, care
era deținută de trezoreria imperială. (pag. 42)
Oficialii trezoreriei Ciacova au făcut o plângere la reprezentanții guvernului / judecătorie –
kormányszék din Timișoara împotriva mănăstirii Sf. Gheorghe, solicitând restituirea pădurii mici.
Nu se cunoaște rezultatul procesului, dar se pare că a fost favorabil trezoreriei imperiale. În
perioada domniei împăratului Iosif al II-lea s-a solicitat prin patriarhul de Carloviț ca pământul
folosit să intre în proprietatea mănăstirii. După licitația bunurilor trezoreriei Ungariei de Sud, în
afara licitației, a inclus domeniul Sf. Gheorghe în proprietatea mănăstirii contra sumei de 3986 f și
35 kraițari.
Obiectele de cult și dotările mănăstirii sunt recente. Nimeni nu a dat lămuriri despre ce s-a
întâmplat cu obiectele cu care a fost decorată biserica în secolele dinainte. Se păstrează o icoană a
lui Hristos pe un stativ în fața altarului. Aceasta îl reprezintă pe Mântuitor răstignit și are înscris
anul 1748 cu următorul text: „Sz. M. Sz. Teodorovici Pavel Gheorghe”. Alte obiecte vechi nu sunt
în biserică.
Decorațiunile actuale ale bisericii sunt de la începutul secolului al XIX-lea. Printre altele, o
inscripție din cor este martoră a faptului că zidurile bisericii au fost pictate în 1799 de localnicul
Gyurgyev Pavel, (pag. 43) cu ajutorul fiilor săi Sava și Vlajko și a nepotului Budișa, prin aceasta
urmărind să dobândească mântuirea proprie și a celor decedați. Deasupra altarului stă următoarea
inscripție: Întru slăvirea Tatălui, Fiului și a Sfântului Duh și cinstirea martirului Sf. Gheorghe, a
înălțimii sale, Împăratul Francisc al II-lea, în timpul Mitropolitului de Carloviț, Sztratimirovics
Ștefan, episcopului Timișoarei Petrovici Petru, starețului locțiitor al mânăstirii, Dimitrievics Daniel,
în 1799, când Szubics Jozsef, Petrovics Porfirius, Nedelykovics Joannikius – hieromonahi și Radics
Iosif – hierodiacon, au locuit în această mănăstire”.
La nivelul iconostasului, pe icoane sunt înscrise numele celor care au finanțat pictarea
acestora în 1803. Numele pictorilor nu este scris. Panajot János comerciant timișorean a finanțat
pictarea icoanei Sf. Gheorghe, Stefanovics Szofronius și Gheorghe, comercianți timișoreni –
icoanele Sf. Fecioare Maria și a lui Hristos, Avramovics János comerciant timișorean – icoana Sf.
Ioan Botezătorul, Petrovics Agoston (Augustin) egumen (stareț) – Magdalena, o copie a lucrării
făcătoare de minuni, Maria din Vincsa, scriind următoarele pe icoană: Mă supun acoperământului și
ocrotirii tale sfinte. Toate speranțele le pun în tine, o Mamă Sfântă, pe când îți ofer acest tron.
Icoana de pe ușa stângă (de nord) a iconostasului a fost pictată de măritul Zsivkovics Acza
localnic timișorean, slăvind pe marele apostol Petru. Pe ușa dreaptă (de sud) a iconostasului se află
icoana Sf. Apostol Petru cu următoarea inscripție: „Slăvind pe marele iluminator al națiunilor, a pus


,,Arhanghelul”, VI, nr. 2 (22), 2017, p. 7.
116
să fie pictată această icoană domnul Veszelinovics Cyrill, comerciant timișorean. Icoana Sf. Duh a
fost pictată la cererea lui Mladencovics Gheorghe, localnic timișorean, iar icoana reprezentând
învierea lui Hristos, a fost pictată la cererea judecătorului din Kikinda, Lakovics János.
Din donații, în 1766, s-a construit din nou locuința prietenilor (?)/ musafirilor. Numele celor
ce au contribuit sunt consemnate pe plăci de marmură deasupra ușilor chiliilor. (pag. 44).

Trad. Germer Hilde

117
 II.6. TINERE CONDEIE

Importanța icoanelor în viața noastră

Privitul unei fotografii sau a unui tablou ne amintește cu drag de o persoană și, de asemenea,
ne alină dorul purtat acelei persoane dacă aceasta se află departe de noi.
Același lucru se întâmplă și în cazul icoanelor; acestea ne poartă cu gândul la cei înfățișați în
ea; sunt asemenea unor imagini ale sfinților lui Dumnezeu prin intermediul cărora noi păstrăm o
legătură strânsă cu Dumnezeu.
Prin urmare, icoanele ni-L aduc pe Mântuitorul Iisus Hristos, pe Maica Domnului și pe sfinți
mai aproape de noi, astfel putem să comunicăm, prin rugăciune, cu Dumnezeu mai bine deoarece
aceștia ne sunt alături și se roagă împreună cu noi.
Mulți oameni spun că nu este bine să ne închinăm icoanelor și să le cinstim deoarece am
încălca porunca a 2-a a Decalogului, (,,Să nu-ți faci chip cioplit, nici altă asemănare, să nu te închini
lor, nici să le slujești lor”) care interzice închinarea la idoli, însă închinarea la Sfintele Icoane,
cinstirea lor, nu este idolatrie, deoarece noi nu ne închinăm materiei din care sunt făcute acestea, ci
persoanelor a căror chip este reprezentat pe ele.
În plus, icoana nu este doar un portret pentru că nu înfățișează doar aspectul pământesc,
material al omului, ci și starea lui lăuntrică.
Să cinstim Sfintele Icoane așa cum se cuvine, iar Dumnezeu, Maica Domnului și sfinții nu
vor înceta niciodată să ne ajute.

Gabor Roberta


,,Arhanghelul”, VI, nr. 1 (21), 2017, p. 2.
118
 Credința – un mijloc prin care să dobândim libertatea

Cu toții ne-am întrebat vreodată ce este credința. Ce trebuie să facem pentru a fi niște buni
creștini. Ce înseamnă libertatea credinței?
Credința se află la baza cunoașterii. Numai prin credință putem înțelege ceea ce ne
înconjoară și numai prin credință putem ajunge la o fericire deplină. Să fii un om credincios nu
înseamnă doar să mergi la biserică, să postești sau să te rogi… Un adevărat creștin se roagă zilnic
lui Dumnezeu, săvârșește fapte bune și crede cu tărie în cuvintele Domnului. Credința este străină
de noțiunea de dovadă. Ceea ce poate fi dovedit nu are nevoie de credință. Credința arată, ea nu
demonstrează.
Credința este mijlocul prin care noi putem dobândi libertatea sufletească. Când spun că
putem dobândi libertatea fac referire la faptul că fiind buni creștini, având credința în suflet, ne
putem elibera sufletele de păcate! Comunicând cu Dumnezeu zilnic, spunându-I necazurile și
supărările noastre, ne putem lua o piatră de pe inimă și putem face loc în inimile noastre pentru
iubire.
Suntem liberi să credem în ceea ce ne spun preoții, în ceea ce ne spune Sfânta Scriptură
precum suntem liberi să-L negăm pe Dumnezeu și să ne trăim viața ca și cum Dumnezeu nu ar
exista, neconștientizând că aceasta este un mare păcat. Strămoșii noștri se ascundeau pentru a se
ruga și pentru a fi alături de Dumnezeu. Astăzi, când nimeni nu ne mai pedepsește pentru simplul
fapt că suntem creștini, trebuie să profităm de acest lucru! Trebuie să credem în Dumnezeu și să nu
ne fie rușine de acest lucru!
În încheiere aș vrea să adresez o strigare către toți cei care citesc acest eseu și care sunt
conștienți că nu urmează calea cea dreaptă. Așadar, frații mei, haideți să credem, haideți să nu mai
punem la îndoială cuvântul Domnului. Haideți să încercăm să devenim mai buni creștini! Numai
așa ne putem elibera sufletul de păcate! Libertatea sufletului ne face să fim mai buni cu cei din jur.
Haideți să mergem la biserică, dar nu numai pentru a fi prezenți cu trupul, ci cu sufletul! Haideți ca
atunci când postim să nu ne gândim doar la ceea ce nu avem voie să mâncăm, ci să ne gândim la
eliberarea sufletului de păcate!
Sunt convinsă că dacă am putea face măcar aceste câteva lucruri, inevitabil vom fi mai
aproape de Dumnezeu! Harul lui Dumnezeu înseamnă libertatea noastră, a tuturor. Prin Iisus
Hristos ne putem apropia în mod liber de Dumnezeu.

Gabor Tania


,,Aehanghelul”, VI, nr. 2 (22), 2017, p. 2.
119
 Unitatea credinței în societatea contemporană

Elevul creștin este misionar prin propriul său exemplu, prin dialogul cu părinții, colegii,
prietenii și profesorii.
Cei trei factori importanți în educație sunt: familia, școala și biserica care au ca scop
formarea personalității complexe a viitorului nostru ca adult.
Dacă elevul este educat în spiritul responsabilității, al respectului față de oameni și al
dragostei față de Dumnezeu.
Pentru tânărul creștin, lumea contemporană i se reprezintă ca un mozaic de idei din care
trebuie să promoveze și să selecteze doar binele.
Selectarea binelui este influențată în mare măsură de educație, adică de familia în care trăim
și ne dezvoltăm armonios ca copil, adolescent, adult, dar nu în ultimul rând de această selecție se
ocupă Biserica.
Vârsta adolescenței este vârsta provocărilor, în care noi ca tineri avem de făcut alegeri
majore, alegeri pentru care vom fi responsabili pe parcursul vieții, în momentul în care vom deveni
maturi, adulți. Noi ca adolescenți trebuie să avem puterea de a lua singuri o decizie, a alege între
bine și rău, între Dumnezeu și diavol.
Credința și mărturisirea ei reprezintă unul din conceptele biblice fundamentale și unul din
elementele constructive ale Bisericii Creștine. Mântuitorul Iisus Hristos și-a început propovăduirea
prin cuvintele: ,,Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie” (Marcu 1, 15).
Credința este atât o experiență spirituală a întâlnirii dintre om și Dumnezeu în Iisus Hristos
prin harul Său. Biserica este și un spațiu sfânt și sfințiitor.
Credința pe care o mărturisesc este răspunsul la revelația lui Dumnezeu. Această descoperire
a lui Dumnezeu am primit-o în Biserică. Credința și Învierea lui Hristos o avem prin mărturia
Sfinților Apostoli și urmașii acestora. Cele mai multe lucruri în lumea aceasta le aflăm prin
credință. Ea este întâlnirea mea personală cu Mântuitorului Iisus Hristos cel înviat.

Murgea Maria Alexandra


,,Arhanghelul”, VII, nr. 3 (27), 2018, p. 2.
120
 Biserica din Birda în perioada interbelică

Biserica prin simbolurile și tradiția ei neîncetată de două mii de ani, a avut un impact
puternic asupra credincioșilor din România Mare, inclusiv asupra birdenilor.
Perioada imediată după Primul Război Mondial a fost una prosperă în sud-estul Banatului.
Cu o biserică nouă, terminată în 1912 de către Matei și Petru Wolf cu hramul ,,Nașterea Maicii
Domnului”, satul se putea bucura în sfârșit de pacea și liniștea ce avea să insufle pe aceste
pământuri o sfințenie și o acuratețe aparte.
Îmi povestea bunica ,,Veneau oamenii dimineața la biserică și se închinau la Sfânta
Fecioară, rugând-o să le dea vreme prielnică pentru a se face culturile de cereale. Eram doar o
copilă și nu știam eu ce putere are Maica noastră, dar am ajuns și eu pe urmele lor și am văzut ce
grea e viața fără Dumnezeu. Asta a fost undeva prin 1944, deja era războiul”.
Iată, că Dumnezeu a fost, este și va fi mereu aici, doar că trebuie să-L găsim. Perioada
interbelică a pus o mare încercare pe umerii tuturor celor din Birda. De ce? Nimeni nu se mai
gândea la vreun alt război, de aici și primul său nume ,,Marele Război”. Tot de la bunica am auzit
de străbunicul meu, care a cântat în biserică, la cor, ceea ce fac și eu. Corul este dovada vie că
oamenii nu îl părăsiseră pe Dumnezeu după încercarea războiului, însă este tot o dovadă de uitare,
mai exact uitare a necazului, care a lovit fără de oprire timp de 4 ani și spontaneitatea cu care avea
să surprindă cel de-al doilea.
De asemenea, tot în perioada interbelică, în plan național și internațional are loc una din cele
mai mari reușite ale Bisericii Române, anume ridicarea acesteia la gradul de Biserică Autocefală,
sub cârmuirea lui Miron Cristea, înscăunat la 1 noiembrie 1925, devenind astfel primul patriarh al
României. Această realizare a românilor a condus Biserica spre o ascensiune din punct de vedere
duhovnicesc, și totodată a contribuit la bunăstarea românilor în timpul dintre cele două Războaie
Mondiale.
Din punctul meu de vedere, perioada interbelică a însemnat, fără îndoială o binecuvântare
care a avut la bază Treimea satului tradițional: primarul, preotul și învățătorul, care au condus
poporul spre toate cele de la Dumnezeu și nu uită că românii sunt aici și Îl mărea, împreună cu toți
sfinții.
,,Suntem datori să cinstim Biserica, să-i venerăm sfințenia, vechimea, fermitatea ne-
zdruncinată, înțelepciunea ei luminată de Dumnezeu, Sfintele ei Taine și rituri” (Sf. Ioan de
Kronstad).

Weisz Markus


,,Arhanghelul”, VIII, nr. 1 (29), 2019, p. 2.
121
 Sărbătoarea Învierii

Fiecare clipă a vieții noastre este cunoscută și ocrotită de Dumnezeu din dragostea și mila sa
pentru noi oamenii.
În mijlocul oricărui oraș sau sat se află întotdeauna o biserică, aceasta fiind locul Sfânt unde
preoții slujesc, noi creștinii suntem botezați, tinerii se căsătoresc, oamenii vin la Sfânta Liturghie
rugându-se la icoane din Sfântul locaș.
În timpul slujbelor, în Biserică alături de preoți și credincioși, se află și îngerii și sfinții pe
care noi nu îi vedem. Cea mai importantă sărbătoare a întregului an este Învierea Domnului sau
Sfintele Paști.
Această sărbătoare semnifică biruința vieții asupra morții, dându-ne nouă creștinilor vestea
cea minunată, a învierii Fiului lui Dumnezeu.
Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu ne-a arătat prin Sfânta Învierea Sa, dragostea nemărginită
a Domnului pentru noi oamenii, căci prin Domnul avem posibilitatea Învierii din viața de apoi și a
mântuirii. Domnul Iisus Hristos a făcut bine credincioșilor și drept răsplată oamenii îl iubeau, îl
ascultau și îl urmau. Există și altfel de oameni care nu cred în El, îl invidiau pentru înțelepciunea Sa
și pentru minunile făcute de El.
Într-o zi de vineri, L-au prins pe Iisus Hristos, l-au judecat și L-au răstignit pe cruce. El a
murit pe cruce pentru noi oamenii fără a fi fost vinovat, dar prin purtarea sa dumnezeiască, Iisus
Hristos a înviat a treia zi, era zi de duminică și prin Învierea sa din morți, Fiul lui Dumnezeu a
convins omenirea că El este Dumnezeu adevărat.
Învierea Domnului este cea mai mare sărbătoare a creștinilor și se mai numește și Sfintele
Paști. Învierea Domnului Iisus Hristos îi adună pe creștini la Sfânta Biserică pentru a lua lumină.
Toți oamenii care au credință în Iisus Hristos fac parte din Sfânta Biserică.
Sfintele Sărbători de Pasti mai au și simbolul cozonacului, acesta este de fapt desertul
tradițional al românilor în toate zilele de sărbătoare. Se spune că în perioada de Paști cozonacul se
prepară cu o grijă deosebită. Obiceiurile spun că prepararea ,,cozonacului” este o ,,liturghie” ,
cozonacul este o pâine de sărbătoare cu un gust dulce, cu un parfum îmbietor, rumen la culoare,
proaspăt și fraged.
Mântuitorul nostru Iisus Hristos a fost răstignit pe o cruce mare de lemn, prin sacrificiul
său, Mântuitorul a sfințit crucea și de atunci crucea este simbolul creștinilor este semnul biruinței
vieții asupra morții, semnul biruinței asupra răului și a păcatelor.
Noi creștinii sărbătorim Învierea Domnului nostru Iisus Hristos la Paști. Atunci ne salutăm
cu aceste cuvinte: ,,Hristos a înviat,, și răspund ,,Adevărat a înviat,,. Apoi intreaga creștinătate
cânta:

,,Hristos a înviat din morți

Cu moarte pe moarte calcând
Și celor din morminte
Viață dăruindu-le”
Amin.

Murgea Maria Alexandra


,,Arhanghelul”, VIII, nr. 2 (30), 2019, p. 2.
122
 Tradiții și obiceiuri de Crăciun

Sărbătorile de iarnă și Anul Nou sunt unele dintre cele mai importante sărbători pentru noi
creștinii. Crăciunul este sărbătoarea Nașterii Domnului Iisus Hristos. Această sărbătoare semnifică
bucurie, pace și liniște sufletească în inimile tuturor oamenilor. În această perioadă trebuie să fim mai buni
unii cu alții, să dăruim și celor sărmani, să avem și să dăruim iubire și căldură sufletească. În această
perioadă, până la așteptarea sărbătorilor, creștinii țin post timp de 40 de zile și anume Postul Crăciunului.
Apoi, tradițional la noi românii este tăierea porcului, prin care se spune că este bine să fie tăiat în ziua de
Ignat. Din acesta se prepară conform tradiției diverse bucate și anume: cârnați, tobă, caltaboș etc.
Seara de 24 / 25 decembrie, este o seară magică, se așteaptă colindătorii. Dimineața de 24
decembrie este Ajunul Crăciunului și se începe cu colindul din moși strămoși.
,,Bună dimineața la Moș Ajun!”, Crăciunul vestind nașterea Mântuitorului Iisus Hristos. În
seara de Ajun pe 24 decembrie împreună cu familia se împodobește bradul de Crăciun, se servesc
mâncăruri tradiționale românești și nu în ultimul rând cozonacul și vinul roșu, se așteaptă să apară
bătrânul Moș Crăciun cu daruri pentru fiecare din membrii familiei. Moș Crăciun vine cu sania trasă
de cei 9 reni ai săi și bineînțeles împreună cu spiridușii. Cei 9 reni simpatici ai lui Moș Crăciun
sunt: Rudolf, Blixem, Vixen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Dunder, Prancer.
Renii sunt un fel de cerbi care trăiesc în regiunile arctice, de obicei Polul Nord, dar se pare
că renii sălbatici sunt din ce în ce mai puțini. Renii dau lapte ca și văcuțele, așadar lui Moș Crăciun
îi plac renii, de aceea și de copii, el este servit cu lapte și biscuiți, pe care nu îi refuză.
Rudolf – este cel mai iubit ren al moșului și cel mai cunoscut dintre toți renii lui Moș
Crăciun. Rudolf nu se putea integra între ceilalți reni deoarece era mai deosebit, adică avea nasul
roșu; prin faptul că atunci când Rudolf era pui de ren nasul său a fost atins de Magia Crăciunului, și
de atunci a rămas cu nasul strălucitor, luminos și roșu. De atunci Rudolf este principalul ren al lui
Moș Crăciun, deoarece dacă în Ajunul de Crăciun vremea este rea, drumul lui Moș Crăciun este
luminat datorită nasului roșu și luminos al lui Rudolf.
Comet – i se mai spune și Cometa, este cel mai viteaz ren. Se spune că prima oară când a
condus sania lui Moș Crăciun, el a evitat un mare accident, văzând o cometă care se apropia de
pământ, iar el a lovit-o cu coarnele, cometa schimbându-și direcția astfel a fost ocrotit pământul.
Comet, este renul moșului care poate vedea stelele și pe timpul zilei.
Cupid (Cupidon) – el este născut de ziua îndrăgostiților, el este renul romantic al lui Moș
Crăciun.
Vixen – i se mai spune și vulpe. El este născut la Polul Nord, este cea mai grațios dintre toți renii.
Dancer – i se mai spune și dansator. S-a născut la Polul Nord.
Blixem – s-a născut la Polul Nord, este renul electric, fiind încărcat de energie electrică.
Dasher – este născut la Polul Nord, este renul sofisticat, este celebru, este cel mai bun ren
zburător al moșului.
Dander – este cea mai conștiincioasă dintre reni. Este prima fată ren, ea se ocupă de
antrenamentul întregii echipe de reni.
Aceasta este pe scurt puterea celor 9 reni a lui Moș Crăciun, renii care zboară foarte rapid
aproape de viteza luminii de Crăciun, purtând sania lui Moș Crăciun în Ajunul Crăciunului, în jurul
lumii pentru a duce cadouri tuturor. În acea noapte magică când sărbătorim Nașterea Domnului
nostru Iisus Hristos, colindatul este una dintre cele mai frumoase datini românești. La colindat
participă copiii, dar și adulții, care cântă prin casele oamenilor, aceste colinde sunt cântece
creștinești închinate Crăciunului și Anului Nou. Colindele sunt: Cântece de stea, Plugușorul, Jocuri
cu măști, Dansurile călușarilor.
Sărbătorile continuă în așteptarea noului an, adică Anul Nou și se încheie cu sărbătoarea
Sfântului Ioan Botezătorul. Această ultimă zi, ziua de Sfântul Ioan încheie sărbătorile de iarnă.
Murgea Alexandra Maria


,,Arhanghelul”, nr. 4 (32), 2019, p. 5.
123
 Noaptea Învierii

E atât de tainică Noaptea Învierii! Sunt atât de tainice sfintele înfiorări care priveghează
neîncetat la ușa fiecărui suflet ferecat de lanțurile negre lumii și care îl mângâie cu dulceața veștii.
Hristos a Înviat, iar odată cu El a început veșnicia.
E atât de strălucitoare noaptea în care pare că și stelele vor să coboare din înaltul cerului
senin și, ținând în palmele lor mâinile plăpânde ale oamenilor în sufletele cărora arde nădejdea
veșniciei, să cânte răsunând în tot cerul și pământul: „Hristos a Înviat!”. Pe cer, lunii îi înfloresc
razele strălucitoare la auzul dangătului clopotului ce bate cu putere, dar și cu sfială întru vestirea
Învierii Mântuitorului. Tot Pământul se cutremură când pașii Împăratului lumii trec din nou de
piatra mormântului ce avea să stârpească Viața cu durere și lacrimi de sânge, dar în zadar. El e în
mijlocul și în sufletul nostru, făcându-ne inima să bată din nou spre viață atunci când pașii I se simt
urcând ușor din adâncul cel întunecat al iadului, aducând cu El atâtea mii de suflete la bucuria
luminii.
Făclii mii și mii ce luminează pământul se aprind în candela nădejdii de acum nestinsă a
fiecărei suflări. Făcliile acum aprinse ale sufletelor sunt lumină din Lumina lui Hristos Cel care a
murit și a înviat, dându-ne nouă viață veșnică. Și toate, după ce parcă din înaltul cerului, glasul ca
de tunet al Părintelui rostește cuvintele cele înțelese doar de flacăra aprinsă sufletelor: „Veniți de
luați Lumină”.
Acum, fiorii Nopții Învierii se întorc precum întâiul vânt de primăvară care bate și trece
aducând și el viața. Dar în acest treacăt ne lasă în dar, pentru câteva clipe, o parte de iubire străină
lumii, pe care am întipări-o în inimile noastre ca sub puterea ei să ajungem să gustăm din fericirea
adevărată a Raiului. E iubire simțită prin cântările de laudă unduite de glasuri de copii, iar lângă ei,
coruri de cete îngerești, cântând minunat Învierii Mântuitorului.
Va fi apoi dimineață. Din nou luminile vor începe să se aprindă, clopotele să răsune, cerul să
strălucească învăluit cu razele soarelui, glasurile să cânte, iar inimile în noi să bată; când cerul se va
deschide, iar pașii lui Hristos vor pășii pe Pământ în afara mormântului, pe masa Sfântului Altar.
Dar înainte de a-L primi pe buzele noastre, iubirea și credința în Cel care ne-a dăruit viața veșnică
să ardă întru minunea Învierii pururea în sufletele noastre, luminându-ne calea spre mântuire, pentru
că dacă Hristos nu a Înviat, zadarnică e credința noastră. Dar dacă, primăvara, nu cunoști pe nimeni
care să înflorească un cireș atât de frumos, cum să nu crezi că Hristos a Înviat?

Anita Radics


,,Arhanghelul”, IX, nr. 3 (35), 2020, p. 2.
124
 Noaptea sfântă a bucuriei

În plinul nopții divine, acoperite de multele magii ale iernii, se aud glasuri de clopoței
unduind în mii de rânduri bolta cerească. Stelele, făcliile nopții care-și încălzesc pașii molcomi în
drumul lor spre apus, strălucesc în lanțul neguros al întunericului și înconjoară pământul cu o fâșie
de sclipire sfântă. Îmbrățișați de o taină ascunsă, ochii tuturor se strâng sub privirea senină a
întunericului și inimile se deschid și se înalță deasupra de hotarele pământului.
Lumina nopții se aprinde de iubire și de cântec, iar răcoarea ei devine o adiere de căldură a
sosirii timpului. Dar de ce totul se luminează?
În tinda unei biserici pictate dintr-un sat, o mamă ce-și apleacă odorul înaintea unei icoane
mângâiată de lumina slabă a candelei aprinse în rugăciune, își scaldă obrazul într-un șir cald de
lacrimi. Mai sus de lumina satului, un bătrânel cu o podoabă albă își așează nepoții pe genunchi și le
șoptește parcă într-o mare taină „Hristos se naște”. Iar în susul și în josul vetrei satului, minunea
nopții ajunge pe la case prin glasurile de copii care strigă din adâncul sufletului „O, ce veste
minunată!”. Și atunci întreaga noapte se aprinde de o lumină sfântă. Ochi zglobii ce împodobesc
brazi de argint crescuți pe geamuri de case scrutează întunericul luminos al nopții de taină. De
dincolo de întuneric se aude ca un șuvoi gonind spre tinde de case ale copilăriei și ale lui Hristos
colinde. Doar ochișorii din geamuri se întreabă: cine-I Acela despre care vestesc șoaptele nopții?
Cine-I Vestitul din glasurile trudite de drumurile colindelor? Doar o poveste spusă pe brațele de
bătrânețe le lămurește nedumerirea. E Acel Prunc despre care blândețea vorbelor și unduirea
colindelor vestesc în această noapte. E Iisus, Fiul lui Dumnezeu coborât în această lume spre a reda
tuturor nevinovăția acelor ochi ai copilăriei ce scrutează noaptea cu întrebarea: Cine-I Acela?
E Hristos, Cel născut pe pământ pentru a colora în ochii tuturor gingășia copilăriei. Hristos
Cel iubitor și iubit, născut în ziua în care toate se veselesc și se umple de bucurie cerească. Hristos,
Cel născut spre a ne bucura împreună de darurile care ne unesc în acest timp, deoarece ziua Nașterii
Mântuitorului este ziua care ține timpul împreună.

Anita Radics


,,Arhanghelul”, IX, nr. 4 (36), 2020, p. 2.
125
 Portul popular vâlcean

Portul popular vâlcean poate fi clasificat în 2 categorii: portul vâlcean propriu-zis și cel cu
influențe transilvănene, care se găsește în nordul extrem al județului ( de exemplu în comuna
Vaideeni și satele învecinate), unde portul popular este identic cu cel din județul Sibiu.
În județul Vâlcea, ia femeiască este încrețită la gât și este de multe ori unită cu poalele
.Mânecile iei sunt încrețite la încheietura mâinii dar pot fi strânse la încheietură și cu ajutorul unui
șnur, fără ca acestea să fie încrețite. Cusăturile iei sunt variate: ele pot fi motive florale, policrome,
specifice spațiului oltenesc sau pot fi motive geometrice în culori reci, cu influențe argeșene-
muntenești. Unele ii vâlcenești sunt colorate în culori carpatice, roșu sau albastru intens. În ceea ce
privește catrințele, portul vâlcean se împarte, din nou, în 2 categorii: portul cu două zăvelci
(catrințe) și portul cu vâlnic (fotă). Portul cu zăvelci era specific sezonului de vară, pe când cel cu
vâlnic era specific sezonului de iarnă. Cele două zăvelci sunt late și ornate cu motive geometrice și
florale, pe un fundal negru. Marginile și partea de jos a acestora sunt brodate cu dantelă. De obicei,
zăvelcile sunt croite cu dungi. Zăvelca din față are dungi orizontale, pe când cea din spate, dungi
verticale. Există și zăvelci cusute cu fir metelic, ce împrumută modele specifice vâlnicelor.
Portul cu vâlnic este aproape identic cu cel prezentat anterior, cu excepția faptului că
zăvelcile sunt înlocuite de vâlnic, care este un material textil dreptunghiular, lat de 0,80 m și lung de
1,50 m, cusut, fie cu fir metalic (cu influențe argeșene), fie cu fir normal, în culori vi, specifice
Olteniei.
Femeile își încingeau mijlocul fie cu un brâu, fie cu o cingătoare lungă numită beteală.
Costumul popular bărbătesc este alcătuit din cămașa lungă până deasupra genunchilor,
specifică Olteniei de nord, cu mâneci largi, încinsă cu un brâu, numit cingătoare, la tineri și cu un
chimir (curea de piele care se punea peste cingătoare) la bătrâni. Acest chimir avea buzunare în care
se puneau banii și batistele. Pantalonii erau mai strâmți, croiți din mai multe părți.

Orășanu Alexandru


,,Arhanghelul”, nr. 1 (37), 2021, p. 2.
126
 Creștinul în societate

Creștini ne numim toți oamenii care credem în Dumnezeu și se presupune că acești oameni
ascultă și împlinesc cuvântul lui Dumnezeu.
Conceptul de creștin a apărut odată cu venirea lui Iisus Hristos în lume. Au trecut 2000 de
ani de atunci, 2000 de ani în care întreaga omenire a trecut printr-un amplu proces de schimbări
majore și iată-ne astăzi.
În ziua de astăzi, peste 2,2 miliarde de oameni sunt creștini, cel puțin așa se consideră. Spun
asta deoarece, pentru mulți dintre aceștia, a fi creștin înseamnă să crezi în Dumnezeu. E ca și cum ai
dormi și ai vrea să ai și bani. Nu este de ajuns să crezi că Dumnezeu, trebuie să asculți și să
împlinești cuvântul Domnului. ,,Cel ce ascultă cuvântul Meu, și crede în cel ce M-a trimis are viață
veșnică și la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viață” (Ioan 5,14).
Creștinul învață prima dată acasă. Acolo se formează primele rădăcini, care sunt semănate
de părinți, bune sau rele. Cea mai importantă parte a unei învățături, bune sau rele, se învață acasă,
de la părinți și rude, care vor să ofere creștinului cele mai bune învățături, sau asta cred ei. Copilul
creștin trebuie să învețe de mic despre religia lui, despre Dumnezeu și trebuie creată o legătură
strânsă cu biserica de mic.,,Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a unora ca aceștia este
împărăția lui Dumnezeu” (Marcu 10,14).
Apoi, încetul cu încetul, aceste învățături se transmit în școală și biserică, noile locuri din
care se pot învăța alte învățături mai aprofundată.
Partea proastă este că în zilele noastre tot mai puțini creștini merg la biserică sau mai sunt
tentați să-L cunoască pe Dumnezeu. Tot mai puțini părinți păstrează o armonie între ei și
Dumnezeu, astfel, și copiii lor trăiesc fără a păstra o legătură cu Dumnezeu.
Cu mii de ani înainte de Hristos, oamenii se ascundeau și se rugau, iar noi că avem toate
posibilitățile, ignorăm acest lux, care ne poate mântui.
Deci, creștinul acasă, biserică și în comunitate este creștin doar dacă ascultă și face voia
Domnului.

Weisz Markus


,,Arhanghelul”, X, nr. 3 (39), 2021, p. 3.
127
 Duhovnicul meu, prietenul lui Dumnezeu

Cu smerenie și ascultare
De la Dumnezeu am primit o binecuvântare,
Ca sufletul să-mi fie încredințat
Unui păstor blând, un om învățat...
La spovedit, în liniște te ascultă tot ce ai greșit,
Și cu mâinile sale sfinte, te dezleagă necontenit.
Iar cu a sa vorbă înteleaptă
Sufletul ți-l vindecă, spre calea bună te îndreaptă.
E omul de încredere, ce-i poti spune orice durere
În el găsești o rezolvare și-o mângâiere...
Cu vocea caldă și cu a sa blândă privire
Simți căldura lui divină și multă trăire
Și cum te-ai eliberat de păcate
Trăindu-ți viața-n lumină și-n demnitate.
Duhovnicul meu, prietenul lui Dumnezeu
Ce se roagă cu credință dar și întristare
Pentru ai săi frați și pătimite suflete
Să primească mântuire și iertare
Și-n Rai veșnicia s-o trăiască fiecare...
El în țara și-n toata lumea a colindat
Pe fiecare întâlnit l-a îmbrățișat
Și-n urma sa, multă iubire a lăsat
Dar ce e cel mai important
Că ne-a îndepărtat de păcat
Și-n Hristos ne-a îmbrăcat...
Cu așa duhovnic, ai binecuvântare
Un dar ceresc, o bucurie mare
Un sfânt care ne scoate la lumină
Pentru a trăi o viața desavârșită...

Andreea Andre


,,Arhanghelul”, X, nr. 4 (40), 2021, p. 5.
128
 II.7. PAGINI DE LITERATURĂ

Fals jurnal

Mereu am stat și am analizat de ce devin oamenii neputincioși, de ce au nevoie de mila

noastră și am ajuns la concluzia că nu contează din ce motiv; e suficient să-i vezi așa și să ai dorința
să-i ajuți. E nevoie ca pe un om îngenunchiat să-l ridici, să-l scuturi de praf, să-i pui în față o
farfuria de supă… Mă gândeam la ruși, sau sovietici, căci eu doar pe ei i-am prins, cât de mult
însemna pentru ei supa aceea, fie ea fiartă din orice, dar caldă, care te revigora. Și doar citind și
simțeam cum ies din stări deprimante, din frici nedeslușite. În Povestea unui om adevărat de Boris
Polevoi, aviatorul căzut, fără picioare, ajunge în bordeiul unor țărani pentru care cele câteva găini
scăpate de la bombardament (tot un fel de robinsoniadă!), contau foarte mult, erau moneda din urmă
cu care se cumpăra viața, cu care se prelungea viața, cu care se schimba viața, dar care de dragul
eroului aviator sacrifică una și-i fac supa mult dorită. Îl vezi, cum se ridică parcă din zacere, din
boală, din suferință, din deznădejdea de a fi infirm pentru toată viața, datorită acelei supe
miraculoase din găina supraviețuitoare. Să mă ierte cei care gândesc altceva, dar eu am crescut în
acel spirit, care m-a făcut să fiu normală, să gândesc normal, pentru oameni, în mijlocul lor. Fără
aceste învățăminte, într-un oraș ostil, multietnic, m-aș fi pierdut. Cu supa caldă mă întâlnisem într-o
piață în Leipzig, în 1984, în ianuarie. Se vindea într-o strachină de plastic, consistentă, sub umbrele.
Era ceva inedit pentru mine, dar atât de plăcut. Parcă era o pomană dată de poporul german pentru
cei ce căzuseră în mania de puterea a unora dintre fanaticii lumii. Eram săracă, cum sunt și acum,
dar la alte dimensiuni; veneam de la școală și mugea vântul în camera mea, în viața mea; făceam o
supă caldă, niște orez cu lapte și-mi potoleam foamea. În alte case, la alte mese, oamenii mâncau
normal. De asta nu mai vreau foamete, nu mai vreau durere! Vreau pace și bunăstare. Și un pic de
omenie. Nu bogați, de nu știu ce să mai facă cu banii, nu săraci care nu au după ce bea apă! Am fost
la Orșova, cu Rodica și cu Ana, o prietenă de-a Rodicăi, pe o vreme câinoasă. Ploua cu găleata și
cât am stat acolo a plouat mereu. Așa s-a întâmplat și la Rugetu, în satul lui Damian Ureche. Mădă
și Cristina ne-au așteptat la autocar și am purces spre coama dealului.
Orașul, în vale, era tăcut, liniștit. Poate îi pria ploaia de toamnă. Se elibera de duhorile aduse
de fluviu și rămase în golf încă din vară. Spre vârf, a trebuit să coborâm din mașină căci „Dacia”
Cristinei nu ne mai voia cu greutatea și cu problemele noastre. Și-o bună bucată de drum am urcat
pe picioarele noastre. Festivitatea începuse. Cu popi, cu mireni, cu N., protagonista acelei sărbători.
Puțini. Atmosfera însă se întregea cu tablourile ei realizate pe computer, cu motive folclorice, sau ce
mai păstra N. din imaginea folclorică de aici. Se întâmplă un lucru ciudat cu astfel de oameni care
duc cu ei dorul de ținuturile natale, dar care se mai estompează în timp datorită distanței în spațiu și
a bombardamentului de informații noi, de multitudinea de culturi cu care iau contact… M-am
gândit atunci dacă tablourile lui N. vor avea loc undeva în economia de spațiu a mânăstirii, dacă
maica stareță va găsi un loc agreabil pentru ele. Va fi greu. N. se străduise să le aducă încoace, să le
înrămeze. O cheltuială mare. N., pe acolo pe unde a dus-o nevoia, e o luptătoare înverșunată
împotriva acelora care susțin că poporul român se trage și din romani. Ea ar fi fost o parteneră de
nădejde a acelora care la recensământul anterior s-au declarat daci. Susține că romanii au desființat
noțiunea de dac liber când au venit și ne-au subjugat. Mi se pare o persoană curajoasă. Nu e puțin
lucru să iei în piept depărtările, să ajungi într-un spațiu despre care nu știi mai nimic și să-ți găsești
un loc al tău. Poate mereu a tânjit, fiind dintr-o familie cu patru copiii, într-un sat de munte, sărac,
să devină cineva, să se vorbească de ea, s-o ducă bine, să aibă bani și să se întoarcă acasă
biruitoare… Era Paștele.
Ouăle roșii se odihneau în ierburi verzi, la prânzul-parastas pentru mama lui N., în trapeză,


,,Arhanghelul”, IX, nr. 3 (35), 2020, p. 4.
129
cu colaci și cu lumânări aprinse pe fiecare colac, cu vin adus de-un nepot de-al ei, cu un păhărel de
țuică, cu mulți popi și cu maica stareță în capul mesei.
Cinurile bisericești nu prea le știu, așa că nu mă voi strădui să le descriu. Mâncare de pește
(se pare că aici e mai ieftin și mai ușor de preparat), cozonac cum nu mi-a mai fost dat să mănânc și,
afară, strajă potecii care înconjura mănăstirea, ne-am înfruptat din smochinele mari, ude de puhoiul
ploii. Seara am stat puțin la slujbă, dar am observat o parte din ritualul monastiresc, și m-am
minunat că aici poate mai mult decât oriunde, femeia e subalternă. Părintele mănăstirii era ca un
pașă, abia de schița vreun gest care să-l obosească, în rest umbrele îmbrăcate în negru se ocupau de
tot, aprindeau și stingeau lumânări, măicuța I. aprinde cădelnița și împrăștia mirosul de tămâie,
celelalte cântau, îi dădeau replici dintr-o parte și din alta a bisericii, întorceau filele cărților
bisericești…
Neodihna loc, răbdarea cu care stau în picioare, evlavia la urma urmei, disciplina mi-au dat
de gândit și mi-am spus că numai ființele superioare, sau care nu mai au nimic de pierdut sau nimic
de câștigat se pot alinia unor astfel de reguli. Totul îmi părea planificat în amănunt, și cum altfel să
funcționeze instituția lor ? Aveai impresia că nu văd nimic, prinse cum sunt cu treburile, aplecate
mereu spre ceva, dar dacă ai întins mâna după vreo floare – aici fiind un rai al florilor –, o să auzi în
spatele tău cum umbra te apostrofează. Ghivecele vor ierna în trapeză, ca să aștepte primăvara și să
împodobească cerdacele chiliilor. I-am cerut maicii starețe să-mi dea voie să văd o chilie. Mi-a spus
că nu e îngăduit, dar a cedat rugăminților mele. „O să v-o arăt pe-a mea. Nu știu cum am lăsat casa
azi-dimineață”, s-a scuzat ea… Ceea ce însemna că o cămăruță, deloc austeră, cu pereții văruiți în
alb, cu sobă înaltă, tot albă, cu covoare oltenești pe pereți (căci fusese un număr însemnat de ani la
mănăstirea Tismana), cu policioare cu cărți, cu un pat poate aidoma celui al lui Arghezi) era „casa
ei” unde se întorcea trudită să-și odihnească gândurile. Noi, cu curiozitățile noastre, le umblăm în
case și-n sufletele. Le bruscăm existența, ca niște vilegiaturiști lipsiți de bun simț… Gândurile astea
îmi vin acum în minte când mi-e rușine că am fost iscoditoare pentru vreo carte de-a mea. Dar am
citit despre mănăstirile din Moldova care găzduiau serii de mireni, veniți spre odihnă, în tihna
călugărească, și prânzeau în trapezele cu iz de tămâie, de vin vechi, de fripturi și bucate felurite. Și
vine și anul acesta Paștele. În curând, Mântuitorul o să învie în sufletele noastre pline de nădejdea în
mai binele Omenirii!

Nina Ceranu

130
 Un mistic-martir: Părintele Ioan Negruțiu

Cum experiențele mistice ale lui Eugen Dorcescu se înscriu în zona cea mai luminoasă, mai
nobilă, mai spiritualizată a operei sale, am devenit foarte atentă la rarisimele personaje din proza sa
situate la o asemenea înălțime. La acei the happy few, cu care se solidarizează scriitorul pe „calea
regală”. Bunăoară, în Jurnalul său și în epistole, se detașează, într-o subtilă părtășie cu autorul,
figurile câtorva slujitori de seamă ai Ortodoxiei Românești: Părintele Mitropolit Bartolomeu
Anania, Părintele Profesor Nicolae Neaga și Părintele Martir Ioan Negruțiu. Toți aceștia probează o
moralitate indubitabilă, sunt intelectuali rasați și au o înțelegere superioară a evoluției spirituale a
Poetului Eugen Dorcescu. În plus, se disting printr-o noblețe impregnată de duh.
Portretele literare ale acestor preoți ai Bisericii Ortodoxe poartă, în proza dorcesciană,
„amprenta originalului” (după cum afirma Constantin Stancu, referitor la personajele – elemente de
roman – din Jurnal). Referenții lor inspiră respect și speranță. Eugen Dorcescu îi prezintă de foarte
aproape, fiindcă l-au îngăduit în preajma lor, în diverse împrejurări. În același timp, îi privește ca pe
niște ființe celeste, providențiale, care i-au facilitat saltul spre universul metafizic unui Poet a cărui
„participare empatică la viața din jur, cu rezonanțe și atitudini explicit exprimate, e dublată... mereu
de trăiri metafizice” (Mircea Lăzărescu).
Aceste fețe bisericești, demne de pioasă amintire, sunt evocate în Îngerul Adâncului. Pagini
de jurnal – 1991-1998 (Timișoara, Ed. Mirton, 2020), în Jurnalul rămas, deocamdată, în manuscris,
dar și în volumul Scrisori la un prieten (Timișoara, Ed. Excelsior, 2000). Deși perspectiva asupra lor
este strict personală (cea ocazionată de circumstanțele în care Eugen Dorcescu i-a întâlnit, privat
sau oficial, direct sau indirect), ea rezonează cu punctele de vedere formulate în legătură cu cele trei
personalități în presa de specialitate. Autenticitatea portretelor literare este, prin urmare, în afara
oricărei discuții, nu doar din acest motiv, ci și fiindcă luciditatea și sinceritatea scriitorului
timișorean au fost remarcate de majoritatea interpreților Jurnalului (v. „De admirat... luciditatea
gândului” – Silvia-Gabriela Almăjan; „Îngerul Adâncului este o carte a maximei sincerități” –
Livius Petru Bercea; „un jurnal «verde-n față», fabulos, zguduitor” – Zenovie Cârlugea; „este
călătoria inițiatică a celui care rămâne lucid și refuză compromisul” – Constantin Stancu; „o cronică
(în sfârșit!) sinceră, neșablonardă, lucidă, inteligentă a epocii postdecembriste, o carte de mare
literatură” – Marian-Cătălin Ciobanu; al cărei autor „rămâne în continuare extrem de lucid, onest
(s.a.)” – Florin-Corneliu Popovici etc.). În opinia mea, mai cu seamă Părintele Ioan Negruțiu și
Părintele Nicolae Neaga, pe care i-a întâlnit față în față, au fost, pentru Poet, adevărate călăuze
spirituale, l-au orientat ferm (îndrăznesc să spun: cu folos reciproc) într-un proiect vital, de lungă
durată și de mari izbânzi artistice – proiectul de slujire a lui Dumnezeu. O slujire, prin harul
dobândit. Ea reprezintă, pe de o parte, salvarea Poetului într-o perioadă de mari încercări și
amărăciuni (v. efectele fratricidului din Decembrie 1989, demisia din funcția de director al Editurii
Facla/de Vest, boala gravă a soției, tabloul disforic al unei totale confuzii sociale și culturale:
„Autorul a fost martorul mișcării browniene a unei lumi ce-și trăiește decadența spirituală, dar care
crede că a intrat pe trendul ascendent al unei renașteri” – Lucian Bureriu etc.); pe de altă parte, se
leagă organic de menirea sa de scriitor: aceea de a reda, în poezie, lumina divină. Întrezărită, dar
„neapropiată”.
Dacă Părintele Nicolae Neaga, spirit contemplativ și ubicuu, se diferențiază de toate celelalte
personaje din Jurnal, fiindcă, în percepția autorului, era „înger” și „lumină”, Părintele Ioan Negruțiu
– fire tumultuoasă, înverșunată, cu un fond sufletesc tenebros, în care lumina pătrunde ca un sfredel,
cu durere, prin revelație, pare a nu se fi desprins niciodată de lume, ci a se fi încăpățânat să rămână,
din bucuria misionarului de a-i sluji, în mijlocul ei.
Am identificat, în acest sens, în manuscrisul Jurnalului, o mărturie ce ține de „istoria orală”,
consemnată de Eugen Dorcescu în 8 mai 2000: „La întoarcere, ne-am întâlnit cu doamna Aurora


,,Arhanghelul”, IX, nr. 4 (36), 2020, p. 4; X, nr. 1 (27), 2021, p. 4; X, nr. 2 (38), 2021, p. 6; X, nr. 3 (39), 2021, p. 5;
X, nr. 4 (40), 2021, p. 8.
131
Rotar. Ne-a povestit despre părintele Ioan. Ce ciudat: i-a mărturisit că îi e frică de moarte. Apoi,
cum ea plângea, i-a spus că lacrimile ei l-au trezit”. Această scurtă relatare despre „trezirea”
Părintelui din agonie, în momentul când a simțit câtă tristețe îi prilejuise slăbiciunea sa unei
enoriașe, relevă intensitatea legăturii lui afective cu lumea și puterea neobișnuită de a i se dărui.
Dăruirea a fost însușirea fundamentală a comportamentului său duhovnicesc. Părintele Ioan
Negruțiu reușea să li se dedice credincioșilor în orice împrejurare. Ca atunci când le-a făcut biserică
sfințită în Bărăgan („Trimis, cu domiciliu forțat, la Rubla, în Bărăgan, preotul martir Ioan Negruțiu
a avut puterea să transforme o casă părăginită în biserică și să o târnosească” – Preot Ionel Popescu,
Icoane vii ale spiritualității românești, Timișoara, Ed. Partoș, 2015, p. 150 –, răvășit fiind la vederea
lor, la ascultarea rugăminții lor, izvorâtă dintr-o legitimă nevoie spirituală: „Când am ajuns acolo,
m-au întâmpinat în satul respectiv, îi zicea Rubla sau Valea Călmățuiului, zeci de români, bieții,
care erau acolo cu domiciliu obligatoriu, ieșiseră din închisori, și m-au întrebat dacă sunt preot.
«Sunt preot». «Bine, Părinte, uite, suntem aici de ani de zile patru sute de familii, n-avem preot, n-
avem biserică, stăm în pământ ca niște animale...» – Vartan Arachelian, Cuvântul care zidește.
Dialoguri, București, Ed. Roza Vânturilor, 1993, p. 43-48), sau ca atunci când, deși eliberat, a rămas
în lagăr, fiindcă acolo era nevoie de el („... părintele Ioan a refuzat propunerea patriarhului Justinian
de a fi scos din lagăr, preferând să pătimească în continuare, pentru a-i întări pe frații de suferință”
(I. Băiaș, C. Condurache, Părintele Ioan Negruțiu..., apud Ionel Popescu, op. cit., p. 150).
Părintele Ioan Negruțiu, preot celib, profesor de religie, prigonit de comuniști, eliberat în
1964 și ajuns, la senectute, pe meleaguri bănățene (în 1979, ca redactor principal la „Mitropolia
Banatului”; și în perioada 1981-2003, până la mutarea sa la Domnul, ca duhovnic la Mănăstirea Șag
Timișeni), ilustrează, prin propria evoluție și prin convingerile sale, modul cum se poate birui,
oricând și oriunde, în orice formă s-ar înfățișa, răul, dacă îl mărturisești pe Iisus și îți arăți credința
prin fapte. Eugen Dorcescu, scriitor creștin, stihuitorul Psalmilor, al Ecclesiastului și al Pildelor, l-a
cunoscut târziu, în 3 ianuarie 1998, după cum a rămas consemnat în Îngerul Adâncului. Această
dată s-a fixat pentru totdeauna în „memoria palpabilă” a confesorului, deoarece „a fost una dintre
cele mai importante zile din existența mea” (Îngerul Adâncului, 3 ianuarie 1998). Întâlnirea lor nu a
implicat hazardul, ci, probabil, tot grația divină. După apariția Psalmilor în versuri (ediția I, 1993;
ediția a II-a, 1997), Părintele Negruțiu a cerut să îi fie adus, din Timișoara în chilia sa de la Șag
Timișeni, stihuitorul Psalmilor: „De ce a dorit Părintele Ioan să mă cunoască?” se întreabă Eugen
Dorcescu. Și, de parcă s-ar îndoi că acesta este într-adevăr motivul, sau că numai acesta ar putea
justifica memorabila întâmplare, își răspunde: „Doamna Rohan spune că [Părintele] a citit Psalmii
în versuri (ed. I) și i-au atras atenția” (Ibidem).
Prima vizită, primele impresii sunt consemnate cu nerv, cu emoție, cu frenezie. Expresiile
nominale, detaliile precise, comentariile încadrate de paranteze etc. trădează un entuziasm un pera
des întâlnit în relatările diaristice ale sobrului Eugen Dorcescu: „O zi splendidă. Soare, cer albastru,
lumină clară, ca în aprilie. La ora 10:30 a sosit familia Rohan și am plecat la Mănăstirea Șag-
Timișeni. Părintele Ioan Negruțiu ne-a primit aproape imediat și am rămas cu el până la ora 15”
(Ibidem). Poartă aceleași mărci stilistice și caracterizarea Părintelui duhovnic, care i se dezvăluie
integral Poetului, la prima vedere. Portretul sacerdotului este creionat la cald, în urma unei
psihanalize rapide, ferme și infailibile: „Bătrân, bolnav (îl tratează Lucian Petrescu... Cum se leagă
lucrurile, cum adună și desparte Dumnezeu oamenii!), degajă, totuși, o forță cu totul ieșită din
comun. Credință, tărie spirituală, umor, dragoste de semeni, un anume mister al bunătății totale, unit
cu vehemența nevătămătoare – toate acestea și multe altele se unesc într-o personalitate foarte
puternică” (Ibidem).
Consemnările din Jurnal sunt prelucrate, nu după mult timp, în gen epistolar. Se păstrează
atât acuitatea observațiilor și interesul predilect pentru misticismul Părintelui, cât și emoția și
căldura notațiilor imediat succesive evenimentului: „... la începutul lui 1998, ne aflam în chilia
părintelui Ioan. Am rămas de la ora 11 până pe la ora 15, timp ce a trecut uluitor de repede: gazda
noastră ne-a povestit diverse episoade din existența sa de anahoret (deloc ușoară) și ne-a tâlcuit
Scripturile, aproape fără oprire. Deși se deplasa cu dificultate, era un român pietros, puternic în duh
și în cuvânt. Parcă-l văd: așezat pe patul din încăperea sa caldă și curată (în sensul fizic și spiritual

132
al termenului), vorbindu-ne, firesc, despre marea taină a vieții noastre efemere. [...] Deslușeam, în
jurul acestui mare mistic, un roi de suflete, doritoare să se lumineze, să se adape, să se întărească,
din năvalnicul, blândul, bogatul, foarte concretul și extrem de subtilul său discurs ziditor. Credința,
forța spirituală, umorul, dragostea de semeni, un anume mister al bunătății totale, unit cu o
vehemență nevătămătoare – toate acestea (și altele încă) se unesc într-o personalitate rară, rarisimă,
de adevărat oștean al lui Hristos. Vorbește pregnant, e convingător, e plin de discernământ, e un
duhovnic desăvârșit” (Scrisori la un prieten, p. 126).
Sunt transferate întocmai, din Jurnal în Scrisoare, referirile la contradicțiile nonantagonice
ce-l caracterizează pe Părintele Ioan Negruțiu, între care se remarcă „misterul bunătății totale, unit
cu vehemența nevătămătoare”. Aceste două fațete ale personalității sale își găsesc numeroase
explicații într-un destin care a generat conflicte lăuntrice multiple, întotdeauna depășite cu
inteligență, discernământ și bărbăție.
Ca și Părintele Nicolae Neaga, despre care Eugen Dorcescu a afirmat, într-o definiție-
metaforă, că „este un înger”, Părintele Ioan Negruțiu este prezentat drept „un mistic. Un mare
mistic” (Ibidem), în aceeași structură proprie metaforei coalescente. Așadar, este și el introdus într-o
categorie de ființe non-contingente, cu acces la transcendență. Misticul, deci, este simbolul, avatarul
Părintelui, elementul reluat în toate relatările jurnalistice („Aseară, la ora 17, am fost, iarăși, în Aula
Magna, de data aceasta, la conferința Părintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa. Lume multă, foarte
multă. Într-un discret prim-plan, poeta Monica Rohan și soțul ei, arhitectul Ioan Șandru. Părintele
Ioan Negruțiu și Părintele Calciu – doi mistici” – Îngerul Adâncului, 18 martie 1998), prezent și în
epistola-portret din Scrisori la un prieten, intitulată chiar Un mare mistic, și în Jurnalul aflat încă în
manuscris („Acum rememorez întâmplările zilei și nu-mi dau pace cuvintele acestui mare mistic,
preotul Ioan Negruțiu” – Pagină inedită de Jurnal, 2 aprilie 2000) – un veritabil liant intertextual.
Eugen Dorcescu consideră că a fost o mare șansă pentru sine cunoașterea Părintelui Ioan Negruțiu,
tocmai pentru că a avut în fața sa, în carne și oase, un mare mistic: „Nu ai prilejul oricând să
întâlnești un mistic, un mare mistic. Un om al lui Dumnezeu. Bărbat voinic, viguros, oștean al lui
Hristos” (Îngerul Adâncului, 3 ianuarie 1998). De altfel, Poetul se recomandă el însuși drept mistic
(„Eu sunt creștin. Eu sunt poet. Eu sunt poet creștin. Eu sunt poet mistic” – Ibidem, 11 decembrie
1997), însușindu-și, în mod obiectiv, acest epitet, datorită felului cum își zămislește opera –
transcriind, ca un scrib, „ceea ce îi șoptește Duhul” –, dar și pentru că nu îi sunt străine experiențele
mistice („Stăteam în stradă, spre seară parcă, lângă niște copaci – plopi, oare? Și, deodată,
carapacea existenței s-a spart, am ieșit din somnul vieții obișnuite, am avut un minim acces la/spre
beatitudine și lumină” – Pagină inedită de Jurnal, 22 mai 2002). El declară, de asemenea, în poezia
Templierul, plasată pe foaia de gardă a Îngerului Adâncului, că face parte din „bravii oșteni ai lui
Hristos”:
„Mi-am amintit cumplita «Dies Irae»,
O zi de răzbunare. O, ce zi!
Cu trup cicatrizat în bătălii,
Înaintam, la trap, spre-o mănăstire.
Pe drum, eu, brav oștean al lui Hristos,
Eu, lângă crucea Domnului străjer,
Am fost trecut prin sabie și fier
De oamenii lui Filip cel Frumos”.
În numele lui Hristos și al crucii Sale, se suferă cumplit și permanent. Numai cei foarte
puternici și „aleși” pentru aceasta sunt capabili să suporte continua tortură, pentru o cauză atât de
înaltă. Numai ei pot fi fericiți. Plini de emoții mistice. Ca apostolii. Iată ceea ce îi unește pe
Părintele Ioan Negruțiu și pe Eugen Dorcescu. Iată motivația adâncă a elocventelor afinități, dintre
care predispozițiile mistice, rezistența la suferința cruntă și activismul au relevanță majoră pentru
configurarea unui portret empatic al misteriosului Preot duhovnic de la Mănăstirea Șag Timișeni,
ale cărui trăiri de natură mistică survin numai în momentele de deznădejde, adică atunci când
„sufletul zdrobit” al acestuia determină Divinitatea să intervină pentru a-l întări și a-l salva (cf.
Psalmul 50, Miserere).

133
 Am aflat din mai multe surse, inclusiv din Îngerul Adâncului, că acesta a fost victima
închisorilor și a lagărelor comuniste („Părintele Ioan Negruțiu a făcut 17 ani de temniță! A ieșit în
1964” – Îngerul Adâncului, 3 ianuarie 1998). Pentru Sfinția Sa, suferința devine un modus vivendi,
deplin asumat, din clipa în care a înțeles, în urma unui vis premonitoriu, că acesta este un dar divin,
revenit lui pentru a-l putea însoți pe Iisus în patima Sa: „În anul 1957, aflat la Canal, Părintele
Negruțiu a avut un vis care l-a urmărit, prin semnificația lui adâncă, în toți anii de suferință de mai
târziu” (Preot Ionel Popescu, op. cit., p. 149). Părintele Ioan Negruțiu împărtășește cu mulți dintre
vizitatorii săi, oameni simpli sau personalități istorice, precum Regele Mihai I al României („Cu un
timp în urmă, l-a vizitat regele” – Îngerul Adâncului, 3 ianuarie 1998), cu lux de amănunte, acel
cutremurător vis: „Mi-a apărut în vis Domnul Iisus Hristos. Eu mă găseam la poalele muntelui
Golgota și aveam de gând să ajung sus, poate voi găsi crucea Domnului. N-am fost niciodată la
Locurile Sfinte, și urcând greu Golgota, eram cu capul în jos, când am ridicat capul deja ajunsesem
fără să-mi dau seama chiar în fața Crucii Domnului Hristos. Era singur pe cruce, m-a privit, m-au
trecut fiorii, și am întrebat: «Doamne, ai rămas singur? Nici tâlharii nu mai sunt cu Tine? Și ei Te-
au părăsit. Poruncește-mi, Iisuse, dacă sunt vrednic de aceasta, să mă răstignesc și eu pe o cruce
alături de Tine. Pe care vrei să mă așez? Pe cea din dreapta sau pe cea din stânga?» Și Iisus mi-a
răspuns: «Nu mai are semnificația pe care a avut-o oarecând crucea din dreapta sau crucea din
stânga. De acum încolo, oricine ajunge la Mine poate să stea pe orice cruce, și pe cea din dreapta și
pe cea din stânga.» Și am dat să mă apropii de cruci și i-am atins fluierele picioarelor cu mâna. Erau
reci ca gheața și un fior deosebit de puternic m-a pătruns și m-am trezit. Mi-am dat seama că e semn
de la Domnul Hristos, că în ziua aceea va trebui să încep o nouă golgotă. Și m-am gândit să fug, să
fug...
Mi-am făcut rugăciunea în genunchi, mi-am făcut un mic bagaj de mână cu care mă
gândeam să înaintez spre gara cea mai apropiată și să mă duc unde m-o ajuta Dumnezeu.
Când a fost gata tot și era să ies pe ușă și să plec, am auzit zgomot de motor de mașină. M-
am uitat de după perdea și am văzut că în curtea mea intra mașina Securității din Galați. Un colonel
și alți doi ofițeri. Au intrat în casă, «Bună dimineața, părinte, ești chemat să dai o declarație». Și
cum învățasem lecția cu zece ani înainte, mi-am pus în geamantan haine de iarnă, deși era toiul
verii” (Vartan Arachelian, op. cit., p. 45 ș.u.).
Eugen Dorcescu vedea în suferință singura alegere a celui ce are drept ideal adevărata
cunoaștere – aceea a lui Dumnezeu („Cea mai sigură/cale către/cunoaștere/e suferința//luna își
sprijină/fruntea/pe lespedea vidă/a casei./Unde e Tatăl?”– Moartea tatălui). Dar Părintele Ioan
Negruțiu a dus suferința, cu bună știință, până la martiraj, transpunând în faptă crezul său: „La
Dumnezeu nu se poate ajunge decât pe calea crucii și pe calea suferinței. A spus-o Însuși Domnul
nostru Iisus Hristos și a precedat cu exemplul. Iar suferința, suferința maximă, cea mai mare
suferință nu este alta decât martiriul” (https://www.fericiticeiprigoniti.net/ioan-negrutiu/1089-
parintele-ioan-negrutiu-un-om-exceptional).
Întâlnirile dintre Preot și Poet se repetă, cu o anumită stăruință din partea amândurora.
Redundanța întărește senzația de experiență metafizică, la care autorul Jurnalului participă cu
sentimentul (i)realității.
„După-amiază (spre seară) am reconstituit, din Jurnal, etapele întâlnirii mele cu Părintele
Ioan Negruțiu. Același lucru l-am făcut și acum, dimineața; e ora 8:30 și m-am oprit din lectura
Jurnalului (din 1998). Jurnalul e un text util, un fel de memorie palpabilă, dar are ceva
înspăimântător. Face timpul și mai năvalnic, și mai ireal” (Pagină inedită de Jurnal, 13 aprilie
2000). Concisele relatări ale acestor întrevederi, ce redau, pe lângă atmosfera monahală și cuvintele
Părintelui, săpate cu dalta în suflete, sunt încărcate de semnificații duhovnicești, „gravându-se în
conștiință”. Am selectat două dintre ele, pe care le reproducem fără niciun comentariu, întrucât
geniul scriitorului face inutilă orice adnotare: ,,M-am aplecat asupra patului suferinței sale și i-am
reamintit cine sunt. «A, da, a răspuns. Mi-au plăcut mult psalmii». A reluat în șoaptă, după
Scriptură, celebrele versete din Psalmul 89: «... zilele anilor noștri sunt 70 de ani; Iar de vor fi în
putere optzeci de ani și ce este mai mult decât aceștia – osteneală și durere...» Peste câteva clipe a
murmurat: «Eu am ajuns acolo...»” (Scrisori la un prieten, p. 127).

134
 *

„Pe la 10 și ceva, când slujba începuse, am ajuns la Mănăstire. Am stat la minunata slujbă
până la sfârșit. Apoi – ploua ușor în aerul răcoros – am mers toți trei la părintele Ioan. Zăcea. A
slăbit. Mi-a spus ceva la care, probabil, mă voi gândi adesea: «Cea mai tragică ființă din univers e
omul... fiindcă are pe Dumnezeu în el...» S-a referit la Psalmul 89. A zis că el, trecut de 80 de ani
fiind, cunoaște acea oboseală și suferință («osteneală și durere»). A repetat că omul e cea mai
tragică ființă din câte există. Regret că n-am insistat, că nu l-am întrebat de ce e așa? Am spus doar
că, de vreme ce Îl are pe Dumnezeu în el, ar trebui să fie fericit. Ne-a cerut să ne rugăm pentru el.
Dar era obosit, sleit de puteri, și n-am întârziat. Acum rememorez întâmplările zilei și nu-mi dau
pace cuvintele acestui mare mistic, preotul Ioan Negruțiu. Dumnezeu, în nesfârșită îndurarea Sa, să
vegheze asupra sufletului său, să vegheze asupra noastră, a tuturora. Părintele Ioan Negruțiu a rostit
azi o frază care nu se poate uita, un cuvânt esențial, ne-a definit destinul... Dar de ce, de unde
conștiința acestui tragism la un om cu atâta credință? De ce? De ce? De ce? Mă tem că nu voi afla
niciodată – în această viață – răspunsul” (Pagină inedită de Jurnal, 2 aprilie 2000); „Aseară, Oli mi-
a spus ce a adăugat părintele Ioan la afirmația auzită de mine ieri. Probabil, cum vorbea înăbușit și
slab, eu n-am perceput fraza întreagă. A zis, deci: «Omul e cea mai tragică ființă din lume, din
univers (sau: Nu există ființă mai tragică decât omul în univers). Fiindcă Îl are pe Dumnezeu în el,
(și, de aici, eu n-am reținut), dar trăiește în infern». Enunț teribil, pe care nădăjduiesc să-l reproduc,
măcar, vreodată (dacă nu neapărat să-l și comentez), spunând cui îi aparține și în ce împrejurări
auzul meu l-a înregistrat” (Pagină inedită de Jurnal, 3 aprilie 2000).
În textul consacrat lui Ioan Negruțiu, din volumul Icoane vii ale spiritualității românești (p.
149-152), Preotul Ionel Popescu regretă faptul că Părintele nu a lăsat în urma sa cărți, cu excepția
tezei de licență și a unui volum de convorbiri, astfel încât posteritatea este privată de învățămintele
sale. Totuși, o asemenea lucrare exista în intenția sa. Am identificat în Îngerul Adâncului o referire
la planul octogenarului Părinte Ioan Negruțiu de a scrie o carte și mi se pare interesant că Eugen
Dorcescu, în dubla sa calitate: de editor și de scriitor creștin, convins că omul este o ființă ce există
„întru mântuire”, a reținut exact cum își concepuse Preotul duhovnic acest proiect editorial, în
prelungirea învățăturii lui Iisus: „Notez aici cele cinci căi prin care omul se poate mântui, toate cinci
fiind dezbătute de el într-o proiectată carte, pornind chiar de la cuvintele Mântuitorului: rugăciunea,
postul, milostenia, spovedania, împărtășania” (Îngerul Adâncului, 3 ianuarie 1998).
În absența unei asemenea lucrări, sunt foarte valoroase mărturiile Sfinției Sale și cele despre
Părintele Ioan Negruțiu. Acestea fac posibilă venerarea memoriei lui. Și, în același timp, mijlocesc
menținerea duhului său în mesaje destinate nu doar ascultătorilor direcți, ci și cititorilor de mai
târziu. Prezența sa în proza dorcesciană spune mult despre preocupările, despre afinitățile Poetului,
despre cât a fost de exigent și selectiv în admiterea unei tovărășii pe „drumul” său unic și de mare
preț: cel spre Dumnezeu.

Mirela-Ioana Dorcescu

135
 II.8. IN MEMORIAM

In memoriam Prof. Ion Murariu (1937-2017)

Pe 2 Prier, Profesorul Ion Murariu a împlinit 80 de ani. Din acești ani, de 17 ani i-am fost
,,în imediata apropiere”. L-am cunoscut în casa Profesorului G. Tohăneanu unde l-am admirat
pentru întâia oară pentru lecția de limba română susținută în fața mea: Magistrul recita câteva
versuri din lirica eminesciană, iar Ucenicul le continua. Am tras în sinea mea o primă concluzie: un
OM pregătit și hăruit pentru misiunea de dascăl. Au trecut câteva luni și în casa aceluiași Profesor,
l-am reîntâlnit pe Domnul Profesor Murariu prezentând o publicație de care s-a ocupat timp de 17
ani: ,,Lumina satului”. Am primit un exemplar pe care l-am parcurs pe nerăsuflate. În minte mi-a
încolțit ideea unei colaborări la această revistă. Ba, mai mult am conceput și un articol în care
omagiam o personalitate din orașul de pe Bega. L-am conceput așa cum am crezut de cuviință și l-
am înmânat Profesorului Murariu. Acesta l-a primit cu îngăduință și după câteva zile am aflat și
rezultatul: Articolul trebuia ,,îmbunătățit”. Cu mintea de atunci nu am înțeles ce se mai putea
adăuga? Citisem toată bibliografia, am făcut o sinteză, ce e drept abunda în adjective. Bineînțeles
am fost rănit în orgoliul de ,,știutor” într-ale scrisului. După alți câțiva ani, după ce am parcurs
întreaga colecție (70 de numere) a publicației am realizat că acele îndrumări primite erau menite să
mă îndrepteze pe cărăruia mărturiei prin Cuvânt care va rămâne pentru întotdeauna (în)scris. De aici
au mai urmat și alte întâlniri tot atât de rodnice și dătătoare de bucurie, fie cu prilejul susținerii tezei
de doctorat, fie în cadrul Asociației Publiciștilor din Presa Rurală din Banat unde Profesorul
Murariu a fost un Senior al publicisticii rurale, cu prilejul unor comunicări științifice sau lansări de
carte. Dar dincolo de aceste mărturisiri dragi, voi încerca să creionez faptele culturale ale
Profesorului Ion Murariu, un apropiat prieten al Parohiei Birda și al revistei ,,Arhanghelul” de aici.
Prin prezența la Sf. Liturghie, la lansări de carte, la comemorarea dascălului drag G. . Tohăneanu,
am fost copleșiți de discursul întotdeauna captivant și onest al Profesorului Ion Murariu. Profesorul
și scriitorul on Murariu s-a născut la Giroc în 2 Aprilie 1937. Rând pe rând a urmat cursurile școlare
la Giroc, Școala Pedagogică de Băieți (actualul Liceu Calderon), Institutul Pedagogic și Facultatea
de Filologie din Timișoara. Încă din vremea studenției a legat o trainică prietenie cu Magistrul G. .
Tohăneanu care a rămas de atunci un colaborator în proiectele culturale inițiate la Giroc.
La vremea mărturisirii valorosul Dascăl de la Timișoara își aprecia ucenicul ajuns pe culmile
creației literare și științifice: ,,…Bătând fârțește mâna cu câțiva cărturari aleși, profund atașați de
realitățile girocene, bucurându-se de sprijinul unora din autoritățile locale și acela al Editurii [...],
Ion Murariu a avut tactul și priceperea ca, aliniind foaia la tradițiile genului, să-i asigure o
inconfundabilă personalitate proprie”. (Gheorghe I. Tohăneanu, ,,Predoslovie” la Ion Murariu,
Vorbe d-ale noastre. Glosar girocean, Editura Mirton, Timișoara, 2006, p. 8). Ajuns dascăl pe
meleaguri bănățene la Pișchia apoi la Sudriaș, a urmat cursurile de pentru obținerea gradelor
didactice, cursuri de perfecționare urcând treaptă cu treaptă de la învățător la profesor de limba
română, de la gimnaziu la liceu, pentru ca ultimii ani ai activității didactice să-i petreacă la școli
prestigioase din Timișoara.
Opera Profesorului Ion Murariu cuprinde abordări lexicografice, culturale, jurnalistice,
artistice, istorie și critică literară, producții originale: poezie și proză apreciate la vremea apariției
acestora: ,,Ion Murariu dovedește o surprinzătoare știință a construcției prozei scurte, o piatră de
încercare pentru orice prozator. El lasă impresia că narează pur și simplu, fără intenție, evenimente
la care a fost martor, din copilărie mai ales, momente care i-au marcat existența. [...].
Astfel, prozele se constituie, în cele din urmă într-un bildungs-roman, carte a formării
conștiinței. Să mai amintim atmosfera rurală, tipic bănățeană, creată prin limbaj, fără ca, niciun
moment proza să alunece în grai sau regionalism”. (Gheorghe Secheșan, ,,Cuvânt înainte” la vol. on
Murariu, Obârșii, Editura Mirton, Timișoara, 1996, p. 7). Șirul volumelor este deschis de cartea
Obârșii (1996, 108 p.) și urmat de celelalte: Vorbe d-ale noastre (2002), mereu ,,revăzută și
136
adăugită” în alte trei ediții: (2006, 149 p.); (2012, 179 p.); (2014, 186 p.), Drumul cu amintiri.
Publicistică (2005, 207 p.), Revista Lumina Satului (Giroc, Timiș). Repere monografice (2010, 65
p.), ,,Când amintirile…”. Publicistică II (2013, 146 p.), Martor în Revoluție (2014, 61 p.),
Consemnări critice (2015, 160 p.). În colaborare a realizat două volume: Florile prieteniei (2002,
124 p.) și Giroc-arc peste timp. Monografie (2010, 293 p.). A editat două cărți de căpătâi pentru
cultura Girocului: Condeierii noștri. Antologie a creatorilor din Giroc și Chișoda (2007, 220 p.) și
Album Ioan Aga (2008, 51 p.). Parcurgând paginile cărților amintite am putut observa atât
construcția frazei ce atinge perfecțiunea dar și aplecarea spre genurile jurnalisticii în multe altele în
care se folosește de interviu și de cronică pentru reliefarea istoriei clipei trăite ,,pentru renumele
Girocului” cum însuși mărturisea într-o dedicație. Pentru întreaga trudă culturală Consiliul Local al
Comunei Giroc l-a trecut în rândul Cetățenilor de Onoare (2008) iar Asociația Publiciștilor Presei
Rurale din Banat – al cărui marcant membru a fost – i-a decernat Premiul ,,Pavel Filip și Aurel
Turcuș”. (2016). În urma unei vieți trăită sub stindardul frumosului rămân cuvintele remarcabile
despre OMUL și SCRII TORUL Ion Murariu: ,,Blând, mereu surâzător, înzestrat cu un har al
dascălului de tradiție și cu-n condei de slove bine șlefuite, cu o emblematică bunătate a sufletului și
o aureolă de Om al Cerului scoborât parcă dintr-o icoană sfântă, Ion Murariu – profesor, publicist și
scriitor, se numără printre cărturarii de seamă ai cetății”. ( Ioan David, ,,Pe drumul lung și cunoscut
mai trec din vreme în vreme” în vol. ,,Când amintirile…”, p. 7). Profesorul G. . Tohăneanu a scos
în priveliște crezul de o viață al învățăcelului iubit de la fruntariile orașului: ,,Convingerea mea este
că nimic durabil nu se împlinește fără pasiune. Prin tot ce săvârșește, prin tot ce pune la cale,
profesorul Ion Murariu ni se dezvălui ca un om cuprins de acea devoratoare ‹‹febră de noapte și zi››,
pe care Cel-din-Lancrăm o așează la temelia oricărui neastâmpăr creator”. (,,Predoslovie” la vol.
Vorbe d-ale noastre, 2006, p. 9). Astăzi, căminul părintesc al Profesorului on Murariu este mai trist
ca niciodată, deoarece gazda lui a plecat să se odihnească puțin cu bunii și străbunii în cimitirul
satului. Din 26 Aprilie nici cuibul cu barză, nici teiul ce străjuiește poarta casei nu mai dezvăluie
aceleași semnificații ca odinioară. Bunul nostru Profesor, învățător într-ale scrisului și coleg a
plecat. Ne rămân în drumul vieții realizările remarcabile ale unui suflet căruia îi putem zice în glas
de rugăciune două stihuri dintr-o poezie care - de altfel - îi și aparține (Cântec de întoarcere):
,,Numai nu-ntârzia prea mult Și adu și-aici Primăvara”.

Valentin Bugariu

137
 II.9. BUCURII EDITORIALE

,,Ciudata viață a cuvintelor”

Ediție îngrijită și selecție de pr. dr. Valentin Bugariu

-recenzie-

„Cărțile te învață să gândești în cuvinte, iar rugăciunea te învață să gândești cu inima.”

Ștefan Mallarme

Ne aflăm iarăși în fața unui nou obiect spiritual, în fața unei noi apariții editoriale. Suntem
pregătiți de întâmpinare și abia așteptăm să intrăm în universul ei. Să cunoaștem un nou prieten, să
convorbim sincer și deschis, căci ea a fost și va rămâne o sursă vie de emoții și trăiri. Atmosfera
dintr-o carte tipărită și citită cu pasiune nu a putut fi nici măcar egalată de vreun regizor pe marele
sau micul ecran. Și asta pentru că are forță și viață în universul creat, asemenea unei ființe cu care
comunici în spațiul zămislirii. Din cărți, sorbim cu atâta sete licoarea vieții și învățăm ce au gândit
alții, ca apoi să ne fie ușor să gândim singuri.
Dacă pentru Andrei Pleșu, ea „ dă oamenilor aripi”, pentru Platon „odată aruncată în lume,
ea se desparte de autorul ei și intră în tăcerea textului”, pentru Liiceanu, ea „depozitează experiența
trăită de altul și noi îl credem pe cuvânt”, pentru Emerson „viața este o carte, iar noi o filă din ea”,
pentru Nicolae Iorga „Cartea bună e un prieten care-ți vorbește”, iar pentru Grigore Vieru, „o carte
nu poate fi citită, poate fi doar recitită”, pentru pr. dr. Valentin Bugariu, alcătuirea de față „se
dovedește a fi un gest de amintire și de prețuire la adresa unui dascăl fără pereche”.
De la atari cugetări, credem noi, a plecat autorul acestei ediții grupate în volume, când s-a
hotărât să dea luminii tiparului cele 171 de articole structurate în trei părți: vol.I, 72 de articole, (301
p.), vol. al II-lea, 53 (286 de p.) și cel de-al III-lea, 46 (în 303 p.).
Apărut la Editura Tiparnița din Arad, în 2018, în „Colecția Arhanghelul” de pe lângă revista
de cultură și religie rurală cu același nume, la împlinirea a 10 ani de când profesorul, lingvistul și
stilisticeanul G. I. Tohăneanu a trecut pragul acestei vieți, „volumul (citez din Precuvântare) se
dorește încă un act de omagiere a celui care a intervenit salvator în viața multor studenți și
doctoranzi”. Titlul „Ciudata viață a cuvintelor” reproduce numele care recomandă un articol, iar
subtitlul „Publicistica I”, ne lămurește autorul ediției, „dezvăluie cititorilor faptul că sumarul
conține doar câteva articole din cele peste 600 publicate”. În cadrul revistei „Orizont”, prof.
Tohăneanu a dat viață unei rubrici botezate în amintirea unei cărți realizate „Dincolo de cuvânt”.
Aici și-a tipărit aceste articole între anii 1990 și 2005.
Experiența a demonstrat că omul devine mai înțelept și mai bun în funcție de ce volume a citit
și de universul descoperit, dar, în același timp, și de oamenii pe care i-a întâlnit în drumul vieții. Pr. dr.
Valentin Bugariu este prin formația sa profesională aproape de credincioși, aproape de oameni, li se
dăruie spiritual prin ținuta duhovnicească, și, din prinosul de înțelepciune și de bunătate sufletească,
ne-a oferit de-atâtea ori prilejul ca, din cugetările Domniei-Sale, să ne împărtășim ca dintr-un izvor
nesecat al cunoașterii. Lista cărților scrise și publicate este bogată și variată tematic; alături de cele
religioase, toate dovedesc dăruirea și profunzimea credinței unui apostol al culturii.
Scrierile Preacucerniciei-Sale luminează fiecare cătun asemenea cunoscutei ziceri: „Un bec
luminează o stradă, o carte luminează o casă”. La dragul nostru părinte, bunătatea și recunoștința față
de semeni sunt trăsături nobile, iar exigența, temeinicia și responsabilitatea față de actul creației
reprezintă un cult al cărturarului, completând de minune portretul moral al unui intelectual creștin
exemplar.
Doctorul în filologie, editorul acestor volume, îi poartă un veșnic respect și o nevremelnică


,,Arhanghelul”, X, nr. 4 (40), 2021, p. 11-13.
138
recunoștință celui care i-a fost mentor la Școala Doctorală a Filologiei timișorene. În Precuvântarea
ediției, ne oferă selectiv date biografice despre venerabilul Dascăl și mărturisește că: „Amintirea
Magistrului, admirația față de știința limbii, încrederea și generozitatea arătate față de mine m-au
determinat să amintesc celor din apropierea mea de un model uman și științific nepereche”. Și asta a
făcut neobositul-scriitor atât prin publicarea ediției de față, cât și prin cele două articole publicate
anterior: „Valori religioase în opera Magistrului G. I. Tohăneanu” în „Calendarul Arhiepiscopiei
Timișoarei”, 2012 și în vol. „Istorie și semn religios”, 2015, apoi „Gh. Tohăneanu și terminologia
creștină”, în ziarul „Lumina. Ediția de Banat” din iunie 2016. Comemorarea din 7 mai 2015 (ziua
aniversară), care a avut loc la Birda, în prezența soției eminentului Dascăl, slujba de pomenire,
expoziția de carte și fotografii, audierea glasului, completează evantaiul acestui omagiu.
Aflăm prin grija editorului că Magistrul și-a început viața intelectuală în capitală, a terminat
Facultatea de Litere a Universității din București în 1947 cu mențiunea „Magna cum laude”. A
cunoscut unele somități ale timpului în domeniu, cărora le-a păstrat o cucernică amintire. Merită să-
i cităm pe Al. Rosetti „boierul incontestabil al lingvisticii românești, omul care nu cunoaște ura,
invidia, ranchiuna, meschinăria”, pe Al. Graur, de la care a învățat „lecția superioară a firescului, a
simplității” și pe prof. N.I. Herescu, cel care i-a marcat destinul creator și de la care a învățat
„iubirea pentru cuvântul literar, poetic”.
A fost apreciat și sprijinit de Iorgu Iordan, conducătorul științific al tezei de doctorat din
1968 și de Tudor Vianu, în a cărui casă „călca” săptămânal, fiind dascăl de latină pentru fiul
acestuia. Vianu își amintește că Tohăneanu „avea o inteligență vie, realistă și era un om de carte”.
În 1956, prof. vine la Timișoara și, până în 1970, parcurge toate gradele didactice.
Autorul editor, pr. dr. Valentin Bugariu a realizat o Precuvântare bine documentată,
selectând cele mai reprezentative informații și reușind să contureze portretul moral al prof.
timișorean cu citate, cu păreri și mărturisiri autorizate din surse sigure, pentru ca cititorul să
cunoască cu adevărat monumentalitatea acestui Dascăl.
Merită să amintim și faptul că Magistrul a fost admirat și iubit și de studenții săi, unii
devenindu-i prieteni de nădejde. Aflăm că Ianoș Kohn, unul din învățăcei, își amintește că „ideile și
vocea erau deopotrivă de clare, un dinamism al mișcărilor în surprinzător contrast cu scrisul
aproape caligrafic...te cucereau din primele clipe”, iar I. Funeriu mărturisea că „Din primul moment
m-au frapat eleganța expresiei, organizarea perfectă a prelegerii, naturalețea și spontaneitatea
exprimării și, mai ales faptul că vorbea liber și nu dicta...Nu a descurajat pe nimeni, a oferit cu
generozitate idei, experiența... fără a interveni tutelar sau didactic în gândirea nimănui”.
Cuvântul de început, în cele 15 pagini bine structurate și cu o solidă documentare, ne aduce
lămuriri și ne orientează și asupra articolelor selectate de către autor. Despre ele, Th. Hristea afirma
că sunt „de o rară densitate și acuratețe stilistică și abundă în observații fine, în analize lingvistice
pătrunzătoare și în sugestii din cele mai valoroase”, iar Vasile Țăra, care-l considera o personalitate
distinctă a lingvisticii românești, remarcă „amploarea și profunzimea investigației, prin originalitatea
metodei de cercetare... și prin contribuțiile aduse stilisticii și lingvisticii românești”.
Am parcurs cu atenție articolele din cele trei volume și, selectiv, m-am oprit asupra câtorva, nu
pentru a face un studiu critic, departe de mine această îndrăzneală, ci pentru a evidenția profunzimea
observațiilor de specialitate și atenta argumentare cu secvențe, versuri, fragmente din operele literare
privind unitatea lexicală analizată. Evidențiez, de asemenea, convingerea care te învăluie după fiecare
studiu: Da, așa este! Iată un mare specialist cât de informat este, cât de adânc și de metodic stăpânește
tehnica cercetării lingvistice și cât de bine îl înțeleg acum pe „pontiful rostirii românești”, cum
numeau învățăceii de la Timișoara această personalitate cu valoare emblematică.
Citiți, dragii mei, articolul „O dulce limitare”,(vol I), în care profesorul nepereche se
confesează! Redau selectiv: „ Sunt dascăl și de m-aș zămisli iarăși, dascăl aș rămâne. M-am străduit
să-mi lărgesc mereu zările înguste ale cunoașterii... Ca dascăl, n-am vorbit niciodată decât despre
ceea ce însumi înțeleg și știu foarte bine...despre rădăcinile graiului mioritic, despre nobila-i
obârșie,...dar și despre infinitele disponibilități de rostire limpede...”. Ne mărturisește de asemenea
că: „nu am cultivat polemica de tip catedratic, considerânde-o subumană” și recunoaște că:
„Mângâietor e pentru mine amănuntul că m-am bucurat totdeauna de înțelegerea elevilor mei”.

139
 Ce frumoase, sincere și înălțătoare destăinuiri și gânduri ale unui pilduitor și venerabil om al
catedrei, numit de conf. Dr. Mirela-Ioana Borchin „Vârful cu dor” al lingvisticii românești! Omul
acesta, un adevărat român, pledează în articolul „Pro Domo” pentru sorgintea latină. „Dacă româna
este limba maternă, atunci putem spune, cu aceeași îndreptățire și cu aceeași mândrie, că latina
înseamnă pentru obștea românească limba ei paternă”.
Desprindem apoi din articolul „Mens sana...”, p. 67, vol. I, ideea că „cea mai izbitoare
trăsătură a românei pentru specialiștii străini, este remarcabila ei unitate”. Este adusă ca argument și
cugetarea lui Eminescu: „Limba română e singura în Europa care se vorbește în același chip în toate
părțile locuite”. Profesorul timișorean motivează că, de fapt, Carpații n-au constituit un „zid”
despărțitor, ci, dimpotrivă, o largă și înaltă punte a Dorului și a Întâmpinării românilor de
pretutindeni. Din acest prim volum, ne mai putem informa și despre lingvistica mai multor cuvinte
și expresii: termenii „Paște”, „a astruca”, „parlament”, îndrugând”, „aurul negru”, „nătărău”,
„matusalem”. La finele volumului I, găsim observații și analize despre „Mite sau Veronica” și despre
personajul central al multor povestiri, „Făt-Frumos din lacrimă”.
Volumul al II-lea ne oferă alte situații interesante. Cunoaștem istoricul altor termeni și
expresii ca: „venit-venitură”, „imn, imnuri, imne”, „a amâna”, „șăgalnic”, „turmentat”, iar din
pagina cu titlul „Eminescu și limba latină”, aflăm concluzia lui Călinescu despre autorul
„Scrisorilor”: „Ca poet, Eminescu a fost cel mai cult dintre poeții noștri, cu cea mai ridicată putere
de folosire a tuturor factorilor de cultură..., în schimb, Hașdeu înspăimânta prin erudiție”.
În continuare, ne întâlnim cu alte unități lingvistice comentate și analizate: „măritul împărat”,
„scrisoare”, „pârgă” unde vom cunoaște memorabilele versuri ale lui Voiculescu din poemul cu același
nume.
În volumul al III-lea, colegul nostru, neobositul om de cultură, dr. Valentin Bugariu, în
selecția făcută, s-a oprit și asupra unor termeni din domeniul religios (troiță, monstru, mărit,
colindă) și a triat din cuvintele analizate pe unele neînregistrate în alte lucrări de specialitate
(caiaflâc, bagatelă, balivernă...). Cunoaștem apoi și alte articole ce se opresc la construcții ca:
„renumerație mică”, „otravă-venin”, „victimă”, „procopsi”, „mă fură somnul”, iar, la p. 175,
eruditul lingvist declară că: „studiul vocabularului este necesar, câteodată prețios și întrucât
statornicește legături temeinice între cuvinte...”.
Ultima parte, „Varia” găzduiește alte materiale. Vezi „Lexicul voiculescian” la p.193, iar la
203, după citarea poemului „Era grozav...”, tradus de Perpessicius, Dascălul nepereche se gândește
fără obidă: „Cât de utilă ar fi lectura temeinic comentată a unui atare poem...la televizor, căci avem
un tineret care trebuie hrănit nu cu banalități blazate, ci cu sfânta simplă frumusețe”.
Și iată-ne la finalul acestei întinse prezentări. Mărturisesc cu sinceritate că alături de exemplara
analiză lingvistică a atâtor unități lexicale, alături de comentariile și observațiile de mare valoare
științifică, pe mine m-a impresionat, până la admirație, exprimarea simplă, accesibilă cititorului, dar mai
ales naturalețea formulărilor într-o limbă română autentică, curată fără un belșug obositor de neologisme
care încarcă textul. Pentru exemplificare, am selectat: „opere nevremelnice”, „nopți de cumpănă și
obidă”, puterile întunericului se subțiază și se destramă”, „cum primenește lexicul în operă”, „a face
rânduială în vocabular”, „de unde s-a urnit discuția noastră”, „nu lipsită de șugubeție”, „ciugulind din
același blid”, „de la ferăstruica acestei rubrici”, „nu pot duce casă bună laolaltă”...
Am ales voit, ca încheiere, o cugetare ilustrativă a eruditului Dascăl care, la p. 87, vol. al II-
lea, își motivează pasiunea pentru știința limbii: „O adevărată față a cuvintelor se vădește nu odată
vicleană și amăgitoare: este o dulce osteneală să o descoperi”. La fel de dulce este, adăugăm noi, și
aprecierea magistrului despre pr. dr. Valentin Bugariu, editorul acestor volume, lansate azi: „De
admirat e faptul că se mai află încă oameni de cultură dăruiți cu har, care fac din receptarea unor
autori o pasiune și un crez. Afirm cu satisfacție că Valentin Bugariu face parte din această rară
familie a aleșilor”.
Mulțumesc încă odată, părinte drag, pentru comoara ce ne-ai oferit-o! Ea înfrumusețează
sufletul și ne hrăneste cu„ sfânta simplă frumusețe” a limbii române.
Iosif Marius Circa

140
 Credință. Educație. Tradiție”
Lucrările Colocviilor revistei de cultură și religie rurală „Arhanghelul”

„Niciodată nu piere ceea ce e clădit pe credință, valoare, tradiție!”

(Arhimandrit Iustin Pârvu)

De curând, la Editura „Eurobit” din Timișoara, a văzut lumina tiparului un nou volum
coordonat de preotul dr. Valentin Bugariu.
Nu este o surpriză, deoarece părintele Bugariu este unul dintre cei mai apreciați și serioși
mânuitori de condei din Banat, semnând lucrări importante pentru cultura literar-spirituală din
această parte de țară. Și, ca dovadă, este suficient să amintesc lucrări precum: „Protopopul Mihail
Gașpar: studiu monografic” (Timișoara: Eurostampa, 2007), Mihail Gașpar: „D'ale vieții”
(Timișoara: Eubeea, 2008), „Istorie și semn religios” (Craiova: Sitech, 2014), „Pictorul Filip Matei.
Întregiri biografice și artistice” (Arad: Tiparnița, 2017), „«Arhanghelul» din Birda. 5 ani în slujba
comunității parohiale” (Craiova: Sitech, 2017), „Gătaia: monografie” (Craiova: Sitech, 2018) și
altele nu mai puțin importante.
Nu este o surpriză nici faptul că părintele Valentin, doctor în filologie, este preocupat de
presa bănățeană, fiind, însuși, inițiatorul unor publicații seriale, cea mai recentă fiind revista
„Arhanghelul”, publicație trimestrială a Parohiei Birda, județul Timiș, parohie păstorită cu
devotament și pricepere de pr. Valentin Bugariu.
Surpriza vine din modul în care neobositul preot reușește să „valorifice” această revistă și
truda celor care contribuie la realizarea ei.
În anul 2017, când revista „Arhanghelul” împlinea 5 ani de existență, redactorul-șef al
acestei publicații a organizat un amplu eveniment în cadrul căruia a fost lansată monografia revistei
„Arhanghelul” din Birda! Sunt gesturi demne de toată lauda! Puține publicații seriale, mai ales din
mediul rural, se pot mândri cu o monografie realizată la ceas aniversar!
Iată că, la 10 ani de la înființarea acestei reviste, redactorul-șef Valentin Bugariu inițiază un
nou proiect: „Colocviile revistei de cultură și religie rurală «Arhanghelul»”, ediția I, eveniment care
adună toate aceste lucrări într-o carte intitulată: „Credință. Educație. Tradiție.” (Timișoara: Eurobit,
2021). Este extraordinară această unificare a valorilor propusă de pr. dr. Valentin Bugariu!
Se știe că o educație sănătoasă are la bază credința în Dumnezeu; că preoții, dascălii,
oamenii de cultură, umăr la umăr, arată comunității în mijlocul căreia trăiesc și-și desfășoară
activitatea, că tinerii pot fi crescuți, formați, educați sănătos la trup și la suflet; de asemenea, prin
astfel de proiecte cultural-educative și spirituale oamenii pot învăța să trăiască frumos și, la rândul
lor, să-i educe pe cei care vor depinde de ei în periplul vieții; să le ofere tipuri de modele demne de
urmat. Așadar, tema acestor colocvii propusă de părintele Valentin Bugariu este una deosebit de
prețioasă!
Pe de altă parte, tradiția este alăturată educației și credinței. Noi cunoaștem că tradiția este
parte din credință, că „tradiție este un ansamblu de valori, de principii, de concepții durabile în timp,
transmise din generație în generație, cu influență modelatoare asupra concepțiilor și conduitelor
individuale și colective” (Constantin Schifirneț. Religie și tradiție. în: „Revista Română de
Sociologie”, anul X. Nr. 1-2, București, 1999, p. 53-72). În acest fel, „Colocviile de la Birda” devin
un popas cultural-spiritual deosebit de important, aducător de lumină!
Iată că, un mănunchi de oameni inimoși, stârniți de un preot neobosit, nu se lasă doborâți de
vremuri supuse restricțiilor pandemiei și, mai mult, nu lasă tradiția și credința să piară! Oferă
credincioșilor parohiei, oferă tinerilor și colaboratorilor, clipe de veritabilă înțelepciune prin
organizarea primei ediții a unor „Colocvii” prilejuite de împlinirea celor 10 ani de apariție
neîntreruptă a revistei de cultură și religie rurală „Arhanghelul”, dar și prin realizarea unui volum,
care să rămână mărturie peste timp a educației prin cultură, tradiție și credință.


,,Arhanghelul”, X, nr. 4 (40), 2021, p. 14-15.
141
 În „Argument”, coordonatorul cărții, pr. dr. Valentin Bugariu, precizează că „titlul
volumului – Credință. Educație. Tradiție – încearcă să exprime lucrarea pastorală a Parohiei Birda,
atât în localitatea de reședință, cât și în cea de la Sângeorge unde funcționează filia parohiei”.
De asemenea, prin acest volum se dorește și sărbătorirea celor 110 ani de la punerea pietrei
de temelie a Bisericii din Birda cu Hramul „Nașterea Maicii Domnului” (16 mai 1911), autorii care
semnează lucrări în acest volum devenind „cinstitori ai acestui lăcaș”.
Cartea însumează contribuții iscălite de diverși specialiști în diferite domenii, fiecare dintre
acestea evidențiind oameni și fapte din Banatul istoric, creionând o veritabilă pagină de istorie
cultural-religioasă a acestui ținut.
Un volum frumos, îngrijit de un preot inimos care, cu pricepere și înțelepciune, își
împlinește misiunea în comunitate, acolo unde, printr-o activitate susținută, ne dovedește că
„amvonul a devenit și loc de învățătură, loc de activități culturale și filantropice”.
Un volum care nu ar trebui să lipsească din rafturile bibliotecilor publice și private; un
volum care face cinste autorilor și coordonatorului, care face cinste Bisericii Ortodoxe Române, dar,
mai ales, face cinste comunității și credincioșilor din Birda.
Felicitări și la mulți ani revistei „Arhanghelul” și Colocviilor de la Birda!

Gabriela Șerban

142
 II.10. CRONICA PAROHIALĂ

o Concursul de Religie ,,Icoana și Școala mărturisirii” la Birda. În perioada 15

ianuarie - 10 martie 2017 a fost realizat proiectul catehetic ,,Icoana și Școala mărturisirii” propus de
Parohia și Școala Gimnazială din Birda în cadrul Concursului de Proiecte catehetic-filantropice al
Patriarhiei Române.
Au fost realizate lucrări în cele trei secțiuni: literară (scrisoare către Dumnezeu, poezie,
rugăciune, eseu); secțiunea artistică (o icoană) și secțiunea multimedia (un material power-point).
Au participat în realizarea materialelor: 6 elevi, directorul școlii, profesorul de religie și
preotul din localitate.
Finalitatea acestei întreceri de cunoștințe religioase a urmărit: evaluarea și formarea unor noi
deprinderi și cunoștințe.
În cadrul activităților a fost realizat un atelier de creație intitulat ,,Prima mea icoană” la care
au mai participat încă 8 elevi. În cadrul bisericii din Birda a fost organizată o expoziție de icoane pe
pânză, vernisată în Duminica Ortodoxiei (5 Martie).
Ca mărturisire a credinței a fost realizată o manifestare religios-culturală intitulată
,,Mucenicii credinței” (9 Martie) când printr-o slujbă de pomenire, o cateheză, o expoziție de carte
și observarea noilor cunoștințe din două planșe tematice, recitare de poezie ne-am adus aminte de
suferința Bisericii Ortodoxe Române sub regimul comunist.
Ca fixare a activităților a fost realizat un D.V.D., fotografii, au fost realizate știri postate pe
blogg-ul parohial, în revista eparhială ,,Învierea”, nr. 56, 2017, (p. 26). Materialele vor fi publicate
și în revista ,,Arhanghelul” în două pagini: ,,Tinere condeie” și ,,Cronica parohială”.
La evaluare a fost declarat câștigător portofoliul propus de eleva Gabor Roberta, cls. a IX-a
cu titlul ,,Icoana-mărturisire a credinței prin culori”. Acesta este compus din eseul: ,,Importanța
icoanelor în viața noastră”, o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul și un material power-point
despre pictorul bisericesc Filip Matei.
Felicitări tuturor participanților precum și celor care i-au coordonat! Proiectul a fost depus
pentru evaluare la faza următoare, zonală pe Protopopiat.
o Cu Hristos în ,,Săptămâna altfel” la Birda și Sângeorge. Săptămâna a IV-a din
Postul Mare a fost pentru preșcolarii și școlarii din Birda și Sângeorge o perioadă de activități
educative reunite sub genericul de ,,Săptămâna altfel”.
O activitate propusă a reprezentat-o întâlnirea cu Hristos fie prin pelerinaj la mănăstirea
Sfântul Ilie de la Izvor din Bocșa Vasiova fie printr-o cateheză susținută în școală în programul
,,Hristos împărtășit copiilor”.
Miercuri, 29 Martie de dimineață copiii de la Grădinițele cu P. N. și Școlile Primare din
Birda, Sîngeorge, Berecuța și Mănăstire însoțiți de profesori și de preoți au făcut un pelerinaj de o zi
la Mănăstirea Sf. Ilie din Vasiova. Aici au fost întâmpinați cu căldură de viețuitoarele Sf. Mănăstiri
care le-au oferit tinerilor creștini iconițe și cruciulițe.
Părintele Ion Petrică, duhovnicul mănăstirii le-a vorbit despre începuturile vieții monahale
ctitorite în jurul izvorului din apropiere, de activitatea cotidiană a monahiilor care împletesc în
aceeași măsură: rugăciunea și munca.
La finalul orelor de reculegere, copiii au fost poftiți în trapeza așezământului monahal unde
li s-au oferit o agapă.
Joi, 30 Martie a fost organizată o cateheză închinată Anului Omagial al iconarilor și pictorilor
bisericești. Cu acest prilej lecția a fost prezentată sub forma unui material power-point care a scos în
evidență arta pictorului Filip Matei (1853-1940) din Banat. În cadrul a două ore a fost expusă viața
artistului, principalele biserici pictate, cu privire specială asupra lăcașelor de cult care mai păstrează
pictura sa. Cateheza a fost pregătită și susținută de părintele Valentin Bugariu de la parohia Birda.
În încheiere se aduc mulțumiri Domnului Primar, conducerii Școlii Gimnaziale, profesorilor
implicați în cele două activități precum și tuturor copiilor care au fost receptivi la noile cunoștințe
primite cu acest prilej.
143
 o Elevii Școlii Gimnaziale din Birda la Concurs Județean de Icoane. Miercuri, 5
aprilie 2017 în cadrul Școlii Gimnaziale ,,Sfântul Antim Ivireanul” din Timișoara a avut loc cea de-
a III-a ediție a Concursului Județean de Creație Artistică ,,Atelier Concurs: Icoana – fereastră spre
cer”. Tema Concursului de anul acesta a fost: realizarea unei icoane pe sticlă a Maicii Domnului.
La această întrecere județeană au participat 200 de elevi de la 23 de unități școlare din
Timișoara și Județ: Birda, Becicherecul Mic, Dudeștii Noi, Gătaia, Giroc, Mașloc, Periam, Remetea
Mare, Saravale, Sânmihaiu Român, Utvin și Voiteg.
Din partea Școlii Gimnaziale din Birda au luat parte la această întrecere 4 elevi din clasa a
VI-a: Vălean Alexandru, Murgea Cristian, Popovici Paul și Giurgiu Dănuț. Copiii au fost însoțiți de
domnul Doru Popa, profesor de religie. Toți cei 4 reprezentanți ai Școlii din Birda au obținut
Diplome de Participare.
Felicitări organizatorilor, participanților, îndrumătorilor pentru această nouă mărturisire prin
culori a credinței creștine în cadrul Anului Omagial al iconarilor ortodocși.
o Daruri de Florii. După oficierea Sfintei Liturghii în biserica parohială din Birda a fost
lansată cartea: Filip Matei. Întregiri biografice și artistice, Arad, 2017, 95 p.. Volumul a apărut în
,,Colecția Arhanghelul” și este închinat pictorului Filip Matei care în urmă cu 92 de ani a pictat și
biserica din Birda.
În filia Sângeorge a fost sfințită o cruce care va străjui în cimitirul parohial de aici. Ridicată de
fam. Oprea, aceasta se dorește o ofrandă pentru cei plecați în veșnicie: strămoși, moși și părinți care
împreună formează prima generație de români ortodocși ai satului. Cum donatorul a fost în Bărăgan,
crucea este ridicată și în memoria celor care au avut de suferit în timpul regimului comunist, iar slujba
religioasă a fost săvârșită dintr-un Aghiasmatar tipărit în 1972 prin grija patriarhului Justinian Marina,
comemorat la rându-i cu acest prilej al mărturisirii credinței în timpul regimului ateu.
o Concursul de Pictură ,,Învierea Domnului în suflet de copil” la Birda. Primăria
Comunei Birda a organizat anul acesta cea de-a V-a ediție a Concursului de Pictură. De astă dată
întrecerea s-a adresat copiilor de Gimnaziu și Liceu din două unități școlare: Liceul Teoretic Gătaia
și Școala Gimnazială Birda. Pentru prima dată au fost supuse jurizării două tipuri de icoane diferite
după modul de realizare: pe sticlă și pânză.
La Ciclul Liceal au fost declarați câștigători: Gabor Roberta (Premiul I), Țeperdel Darius
(Premiul II), Murgea Alexandra, Roșu Elisabeta Daiana (Premiul III).
La Gimnaziu: Weisz Markus (Premiul I), Morușca Lavinia (Premiul III) și Ciobanu
Alexandru (Premiul III).
În final se cuvin cuvinte de gratitudine Conducerii Primăriei pentru organizare și susținere,
doamnei Dara Anderwald, inițiatorul activităților culturale, elevilor, profesorilor care au coordonat
această activitate.
Prin realizarea acestor icoane, copiii au mărturisit prin culori frumusețea și bogăția credinței
creștin-ortodoxe în Anul Omagial al iconarilor creștini.
o Ruga de la Sângeorge. Cu sprijinul Consiliului Local și al Primăriei Comunei Birda a
fost organizată și în anul acesta Ruga bănățeană a localității.
În debutul evenimentului a fost oficiat Ritualul Tăierii Colacului de către P. C. Părinți
Jivoine Maletici de la parohia ortodoxă sârbă Denta și Valentin Bugariu de la parohia Birda.
Rugăciunea s-a încheiat cu frângerea colacului și alegerea nașilor care se vor ocupa anul viitor de
organizarea Rugii bănățene.
Au fost prezente oficialități locale: Domnul Marius Stoian, primarul Comunei, consilieri
locali mai mulți săteni.
În partea a doua a fost pregătit un program folcloric tradițional. Între cei care au încântat
auditoriul a fost și prof. Marius Cârnu, profesor la Catedra de Clarinet a Liceului ,,Ion Vidu” din
Timișoara.
o Concurs de Toacă la Voiteg. În organizarea Asociației pentru Cultură și Tradiție
,,ASOCULT” s-a desfășurat în 20 Aprilie, cea de-a III-a ediție a Concursului de Toacă în comuna
Voiteg. Anul acesta au participat: 9 copii de la Școlile Gimnaziale din Voiteg și Birda și Școala
Primară din Folea.

144
 Participanții au evoluat în 2 probe: toacă fixă și mobilă. Juriul a fost format din: Carmen
Cazan (președinte) și P. C. Preoți Dragan Giorgiev, paroh, prof. Camelia Fogaș, directorul Școlii
Gimnaziale Voiteg, Rafael de la Schitul Piatra Scrisă și Ioan Sălvan de la parohia Folea.
Au fost declarați câștigători: Onea Alexandra (Premiul I, Voiteg), Constantin Adrian
(Premiul II, Folea), Gaier Adrian (Premiul III, Voiteg), Weisz Markus (Mențiune, Birda)
Din partea Școlii Gimnaziale din Birda au participat trei elevi: Weisz Markus, Rus Cristian
și Mihai Alexandru. Copiii au fost însoțiți de către prof. Sorina Onița, directorul Școlii și prof. Doru
Popa, profesor de Religie.
o Forumul publiciștilor bănățeni, ediția a VII-a. Sâmbătă, 29 Prier, cu începere de la
orele 1000 s-a desfășurat la Muzeul Satului Bănățean din Timișoara cea de-a VII-a ediție a
Forumului Asociației Publiciștilor din Presa Rurală din Banat.
Întâlnirea a debutat cu o rugăciune, întreaga asistență intonând troparul pascal: ,,Hristos a
înviat”. După momentul de debut sau păstrat câteva momente de reculegere în amintirea Seniorului
presei rurale, prof. Ion Murariu (1937-2017).
Dl. Dan Radosav, managerul Muzeului Satului Bănățean în cuvântul de bun venit a vorbit
despre valorificarea patrimoniului cultural prin aducerea acestuia în centrul orașului sau al satului
bănățean. Vorbind despre importanța presei sătești, dl. director a amintit de ,,Tinerele condeie”
(rubrică a revistei ,,Arhanghelul” n. n.) care ține trează sentimentul românesc din Banat. Presa este
un tezaur cultural –a continuat vorbitorul – mai ales astăzi, când Timișoara mai are doar un cotidian
ce apare pe hârtie, restul fie și-au încetat activitatea, fie au fost trecute în variantă on-line.
Dl. Prof. Ioan Traia, muzeograf și președintele Asociației a informat pe cei prezenți de
înscrierea în Asociația Publiciștilor din Presa Rurală Bănățeană a doi noi membrii: P. C. Părinte
Horia Țâru și Dl. Ioan Roșca. Cei doi și-au prezentat publicațiile pe care le conduc: ,,Curierul de
Recaș” și ,,Itinerar bănățean: Izvin” (Părintele Țâru) și ,,Foaia Șanovițană” (Dl. Ioan Roșca).
Asociația numără astăzi 42 de membrii activi, din care 5 fondatori și 3 de onoare.
Muzeograful Ioan Traia a prezentat comunicarea: ,,Vatră nouă – Iconostas – reper spiritual
al comunității din Giarmata Vii, jud. Timiș”, (16 p.) întocmită de către C. S. dr. Viviana
Milivoievici de la Institutul de Studii Banatice ,,Titu Maiorescu” al Academiei Române, filiala
Timișoara. După prezentare, același vorbitor a prezentat istoricul Asociației în programul power-
point. În această abordare, realizată de prof. Ioan Traia au fost amintite: întâlnirile publiciștilor
rurali în Timiș, Caraș-Severin și în Voievodina, Serbia cu prilejul întâlnirilor de lucru, a
Forumurilor dar și a aniversărilor unor gazete sătești, a unor lansări de carte și simpozioane
științifice. În anul 2014 Forumul publiciștilor a fost organizat de Parohia Birda, jud. Timiș.
Tot la inițiativa prof. Ioan Traia și a Colegiului de Conducere a fost decernat Premiul ,,Pavel
Filip și Aurel Turcuș” următorilor publiciști: Ionel Stoiț din Toracu Mic, Serbia. Dl. Gheorghe
Blejușcă în Laudatio amintește de Mărturisirea autorului de literatură satirică: ,,Eu nu sunt poet, ci
un inginer sufletist și visător”.
Prof. Pavel Panduru, profesor de istorie și director de liceu, monograf al Țării Almăjușului, a
satului Putna ș. a și ec. Ioan Olărescu, redactor-șef al revistei ,,Suflet nou” de la Comloșu Mare care
au fost distinși cu același premiu. Cuvintele de Laudațio au fost susținute de prof. Ioan Traia, înv.
Aurora Balogh și prof. Traian Galetaru.
La final Părintele Valentin Bugariu a prezentat volumul Pictorul Filip Matei. Întregiri
biografice și artistice, Editura Tiparnița Arad, 2017, 95 p. Volumul a apărut în ,,Colecția
Arhanghelul” al revistei de cultură și religie rurală cu același nume de la Birda. Cartea apărută în
Anul Omagial al Pictorilor bisericești din Patriarhia Română încearcă să creioneze chipul spiritual
al celui mai harnic pictor de biserici de la sfârșitul veacului al XIX-lea și începutul celui următor
din Banat. Tot în categoria noilor apariții mai amintim: Pavel Panduru, Țara Almăjului, străvechi
ținut de continuitate și simțire românească, Editura Hoffman, Caracal, 2017, 116 p. și Gheorghe
Babeț, Făbule și câceva isnoave, Editura Eurostampa, Timișoara, 2016, 88 p.
La ,,echinocțiul” forumului, organizatorii au oferit într-un spațiu rustic, tradiționala agapă
bănățeană.
o Pelerini de la Reșița în biserica din Birda. În Duminica a IV-a după Paști de la orele

145
dimineții au participat la Sfânta Liturghie și un grup de credincioși din Reșița. Aceștia au mai fost
prezenți în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda și la Praznicul Bunei
Vestiri de anul acesta.
Grupul de pelerini au dăruit bisericii parohiale un set de veșminte liturgice care vor
înfrumuseța de acum slujbele bisericești din această biserica.
La final donatorii au fost răsplătiți cu un cuvânt de mulțumire pentru jertfa adusă lui
Dumnezeu și cu ultimul număr al revistei parohiale ,,Arhanghelul”.
După otpustul Sfintei Liturghii au fost prezentate două cărți iscălite de preotul Teofil
Bradea: prima închinată poetului Mihai Eminescu, cealaltă părintelui mărturisitor Ioan Negruțiu,
duhovnicul de odinioară al Mănăstirii Timișeni - Șag.
o Concursul Național de Creație ,,Icoana și Școala Mărturisirii”. În organizarea
Sectorului Educațional al Patriarhiei Române a fost organizat Concursul Național de Creație
,,Icoana și Școala mărturisirii”. Această mărturisire a credinței s-a desfășurat începând cu
Decembrie 2016 – 10 Martie 2017 la nivelul parohiilor. În Parohia Birda au fost pregătite două
momente care au încercat să scoată în relief Anul Omagial al icoanelor și pictorilor bisericești și
Anul Comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei.
- Pregătirea și realizarea unei expoziții sub genericul: ,,Prima mea icoană”. O expoziție de
15 icoane pe pânză pictate de 14 elevi. Expoziția a fost vernisată la biserica parohială din Birda
după otpustul Sfintei Liturghii în Duminica Ortodoxiei (5 Martie).
- ,,Mucenicii credinței” (9 Martie). Moment religios-cultural realizat în biserica parohială
compus din slujbă religioasă, cateheză, (re)citiri de texte din operele mărturisitorilor din închisorile
comuniste, expoziție de carte tematică și prezentarea a două planșe închinate activității Patriarhului
Justinian Marina (1948-1977) și suferințelor Bisericii întemnițate.
Activitățile desfășurate de Parohie au fost înmănunchiate în trei secțiuni: literară, artistică și
multimedia. În cadrul primei etape a Concursului au participat: 6 elevi. A fost declarat câștigător
portofoliul ,,Icoana – mărturisire a credinței în culori” realizat de Gabor Roberta. Acesta s-a compus
din: eseul: ,,Importanța icoanelor pentru viața noastră”, icoana Fecioarei cu Pruncul – tipul Dulcea –
sărutare (Glikofilusa) și un material power-point: ,,Filip Matei (1853-1940) - https://www.scribd.com/
presentation/341984320/Filip-Matei-1853-1940.
La nivelul Protopopiatului Deta au fost trimise din partea parohiilor și școlilor din zonă trei
portofolii: Jebel, Cebza și Birda.
Zilele trecute s-a desfășurat etapa eparhială (județeană) a Concursului. S-au întrecut 18
portofolii din cele 6 Protopopiate ale Eparhiei Timișoarei. Juriul a declarat câștigător portofoliul
întocmit de eleva Vântu Ioana de la parohia Timișoara – Blașcovici. Aceasta a fost pregătită de P. C.
Diac. George Giurgiu și v-a participa la hramul istoric al Catedralei Patriarhale (20-21 Mai 2017).
Eleva Gabor Roberta a fost răsplătită cu o Mențiune.
Felicitări tuturor participanților, îndrumătorilor din parohiile și școlile timișene, iar
câștigătorilor etapei eparhiale succes la faza națională desfășurată de sărbătoarea Sfinților Apostoli
Constantin și Elena la Patriarhia Romană.
o Înălțarea Domnului în parohia Birda. Joi, 25 Florar Biserica Ortodoxă a cinstit prin
rugăciune euharistică măritul Praznic al Înălțării Domnului. După ce 40 de zile Mântuitorul i-a
încredințat pe ucenici de realitatea Învierii Sale, i-a învățat și a promis venirea altui Mângâitor care
va plini lucrarea sa, Hristos Domnul S-a înălțat la cer fiind chezășie a înălțării trupului omenesc la
Dumnezeu.
Pentru a marca religios acest moment în ajunul praznicului a fost oficiată slujba Vecerniei
unită cu Litia, iar dimineața cu începere de la orele 9,00 a fost săvârșită Utrenia urmată de Sfânta
Liturghie în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitatea Sîngeorge, filie
a parohiei Birda.
Cu începere de la orele 12,30 au fost oficiate slujbe de pomenire pentru eroii căzuți pentru
libertate, independența și unitatea poporului român slujite de către P. C. Părinți Jivoine Maletici de
la Parohia Ortodoxă Sârbă Denta și Valentin Bugariu, parohul locului la cele două monumente din
localitate.

146
 Slujbele au fost urmate de un program religios-patriotic realizat de preșcolarii și școlarii de
la Grădinița cu P. N. și Școala Primară din Sîngeorge. Copiii au pregătit poezii și cântece. Între
acestea amintim doar câteva: poeziile ,,Ploconul lui Peneș” și ,,Românca de la Grivița” de Vasile
Alecsandri, ,,Marșul lui Iancu”. De acest moment s-au îngrijit și anul acesta doamnele prof. Maria
Miron și Ștefania Cercega.
Au fost prezenți la această pomenire a eroilor, oficialități ale Comunei Birda: Dl. Sorinel
Marcu, viceprimarul Comunei, consilieri locali, angajați ai Primăriei, prof. Sorina Onița, directorul
Școlii Gimnaziale Birda, comandantul Poliției Birda, prof. Doru Popa, titularul Catedrei de Religie
Ortodoxă.
o Pelerinaj de o zi la Belgrad. În urmă cu mai bine de jumătate de veac, poetul Nichita
Stănescu realiza volumul Belgradul în cinci prieteni (1969). Pe urmele poetului îndrăgostit de orașul
scăldat de valurile molcome ale Dunării, mai mulți prieteni din parohiile: Berecuța, Birda și Voiteg
au plecat sâmbătă, 17 Cireșar la orele mici ale dimineții într-un pelerinaj religios-cultural în capitala
Serbiei.
Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, mitropolitul Banatului și la inițiativa P.
C. Părinte Zoran Milovanov cei 73 de credincioși, protopopul Detei, Ioan Prisăcean, profesori de la
Școala Gimnazială din Birda, preoți din parohiile amintite, din satul Percosova și Spitalul de
Psihiatrie din Gătaia au poposit în clipe de rugăciune și meditație la câteva biserici reprezentative:
biserica rusă, Sf. Apostol și Evanghelist Marcu, catedrala patriarhală, Ruzica, Sf. Cuv. Parascheva,
Sfântul Sava și mănăstirea Racovița. Credincioșii au putut observa în toate lăcașurile de cult fapta
cea bună a credinței creștine concretizată în împodobire picturală mai veche sau mai nouă dar și
cinstire arătată înaintașilor. La intrarea principală a ca bisericii ,,Sfinții Arhangheli Mihail și
Gavriil”, actuala catedrală patriarhală se găsește mormântul scriitorului iluminist Dositei Oradovici
(n. 17 februarie 1742 la Ciacova), în alte biserici s-au găsit morminte ale despoților sârbi care au
apărat credința ortodoxă.
Credincioșii au intrat și s-au închinat în cea mai veche biserică a orașului, Ruzica (a
trandafirilor) ridicată pe un depozit de praf de pușcă, cu policandre realizate din materiale militare.
Tot aici, în vechea cetate Kalmegdan, antica Sigidunum se află și biserica Sf. Cuv. Parascheva. La
intervenția țarinei Milița (1335-1405) pe lângă Baiazid au fost aduse moaștele Cuvioasei care au
rămas aproape un veac aici. Astăzi, părticele din moaștele Cuvioasei Parascheva se află în biserica
Ruzica. Ultimele două centre ecleziastice la care s-au făcut opriri au fost catedrala Sfântul Sava și
mănăstirea Racovița. În prima s-au observat arhitectura și pictura subsolului, lăcașul care
adăpostește paraclisul și vechea biserică, la cel din urmă mormântul patriarhului Pavle al Serbiei
(1914-2009).
Alături de biserici, credincioșii au făcut opriri la câteva obiective reprezentative ale orașului:
Televiziunea, Radioul, Teatrul Național, Palatul Patriarhal, Academia Sârbă, biblioteca Academiei,
Centrul Cultural, Muzeul Poporului, librării. Prin centrul orașului se poate ajunge la Fortăreața
Kalemegdan de unde s-a observat locul unde râul Sava se varsă în Dunăre, ,,drumul fără pulbere”
cum spunea un scriitor român. Aici în ruinele cetății turcești sunt expuse arme folosite în războaiele
de apărare purtate de poporul sârb de-a lungul vremii. Tot aici a fost văzută fântâna lui Sokollu
Mehmet Pașa din veacul al XVI-lea. De aici pe faleza Dunării s-a ajuns la autocare spre
reîntoarcerea în patrie.
Cu toții am fost marcați de hărnicia credincioșilor sârbi, de monumentalele biserici, de grija
acestora pentru conservarea trecutului, locul în care trecutul și prezentul își dau mâna spre cinstea
localnicilor. Peste tot s-a simțit frățietatea dintre cele două popoare: sârb și român. Voievozi români
cum au fost Radu I Basarab și Sfântul Constantin Brâncoveanu au ctitorit și susținut prin danii
diverse bastioane ale credinței ortodoxe. (bis. ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” n. n.).
Un gând de mulțumire pentru acest popas sărbătoresc se datorează domnului Marius Stoian,
primarul Comunei Birda, membrilor Consiliului Parohial și tuturor credincioșilor care au luat parte
la această sărbătoare a cântecului religios tradițional bănățean interpretat în ,,varianta săcălăzeană” a
acestuia.
o Concurs Județean de reviste școlare religioase. În organizarea Școlii Gimnaziale nr. 25

147
(aplicant) în special a prof. Ana Usca s-a desfășurat sub patronajul Mitropoliei Banatului și a
Inspectoratului Școlar Județean Timiș cea de-a XV-a ediție a Concursului Județean de reviste școlare
religioase. Această întrecere a publicațiilor religioase a fost înscrisă în Calendarul I.S.J Timiș cu nr. 256.
Obiectivele generale au fost și anul acesta:
1. dezvoltarea creativității în rândul elevilor;
2. posibilitatea de afirmare a talentelor literare în cadrul școlii și al familiei;
3. formarea de atitudini moral-religioase în rândul tinerilor.
Concursul s-a desfășurat anul acesta în 2 etape distincte: 23 Mai jurizarea revistelor și 6
Iunie premierea acestora în sala festivă a Mitropoliei.
La acest ultim act au fost de față: prof. Daniela Buzatu, inspector de religie; P. C. Părinte
Sorin Lungoci, consilier eparhial, prof. Ana Usca, profesori, elevi, copii de la Școala Gimnazială
,,Antim Ivireanul” din Timișoara.
Au fost premiate 12 reviste religioase și foi volante pe 5 secțiuni:
a). Reviste școlare:
Gimnaziu:
Premiul I: ,,Foaie de suflet” (Școala Gimnazială nr. 25)
Premiul al II-lea ,,Caleidoscop 18” (Școala Gimnazială nr. 18)
Premiul al III-lea: ,,Sfeșnicul” (Școala Gimnazială Mașloc)
Liceu:
Premiul I: ,,Homo religiosus” (Liceul Teoretic ,,Vlad Țepeș”, Timișoara)
Premiul al II-lea: ,,Foaie de suflet – Loga” (Colegiul Național C. D. Loga”)
b). Revistă tipărită în editură:
Premiul I ,,Bucuria Cuvântului” (Școala Gimnazială ,,Antim Ivireanul”)
Premiul al II-lea: ,,Copilul candelă nestinsă” (Școala Gimnazială nr. 27)
c. Foi volante:
Premiul I ,,Lumină pentru suflet” (Liceul Teoretic ,,David Voniga”, Giroc)
d). Reviste parohiale:
Premiul I: ,,Vatră nouă” (Parohia Ortodoxă Giarmata Vii)
Premiul II ,,Arhanghelul” (Parohia Ortodoxă Birda)
e). Secțiune specială:
Premiul I: ,,Revista Olimpiada de Religie ortodoxă (ISJ Timiș)
,,Revista Olimpiada de Religie romano-catolică (ISJ Timiș).
La finalul întâlnirii s-au decernat premiile constând din diplome, cărți, calendare și buzunar
și iconițe din partea organizatorilor.
Această fază județeană a avut loc în sala festivă a Mitropoliei Banatului în prezența P. On.
Păr. Sorin Lungoci, consilier eparhial, Prof. Daniela Buzatu, inspector de Religie, prof. Ana Usca,
prof. Ionela Ghimboașă. Au fost prezenți: profesori de religie, preoți, elevi de la Școala Gimnazială
,,Antim Ivireanul” din Timișoara.
După cuvintele de bun venit rostite de organizatori, prof. Ana Usca a expus motivul și
scopul derulării acestei întreceri județene la care anul acesta au participat 21 de publicații (reviste,
foi volante) din ciclul primar, gimnazial, liceal și parohial. A fost precizat de vorbitor faptul că
aceste inițiative scrise de elevi sunt coordonate de profesorii de religie și sunt redactate de Școală în
ansamblul ei sau de o clasă oarecare. Pentru a întări aceste spuse, prof. Daniela Buzatu a afirmat:
,,Revista școlară este cuvânt și faptă în educația religioasă”.
În urma deliberării Juriului au fost obținute următoarele premii:
A. Reviste școlare:
Secțiunea Liceu:
PREMIUL I
,,Foaie de suflet”, Colegiul Național ,,C. D. Loga” din Timișoara (coord. prof. Alina Florei)
,,Homo religiosus”, Liceul Teoretic ,,Vlad Țepeș” din Timișoara (coord. prof. Maria Train)
PREMIUL al II-lea
,,Nebănuitele trepte”, Colegiul Tehnic ,,Ion Mincu” din Timișoara (coord. prof. Oltița Cuza)

148
 Secțiunea Gimnaziu:
PREMIUL I
,,Foaie de suflet”, Școala Gimnazială, nr. 25 (coord. prof. Ana Usca)
,,Bucuria Cuvântului”, Școala Gimnazială ,,Antim Ivireanul” din Timișoara
PREMIUL al II-lea
,,Steaua Polară”, Școala Gimnazială nr. 7 ,,Sf. Maria” din Timișoara
,,Clopoțelul”, Școala Gimnazială, nr. 18 din Timișoara
B. Foi volante școlare:
PREMIUL I
,,Lumină pentru suflet”, Liceul Teoretic ,,David Voniga” din Giroc
PREMIUL al II-lea
,,Fantasticii”, Liceul Teoretic ,,Dositei Obradovici” din Timișoara
C. Reviste parohiale:
PREMIUL I
,,Vatră nouă”, revistă a Comunității Locale din Giarmata Vii (coord. pr. Vasile Suciu)
,,Sfeșnicul”, revistă a Școlii Gimnaziale și a Parohiei Mașloc (coord. prof. Maria Pavlovici
Pătruț)
PREMIUL al II-lea
,,Arhanghelul”, revistă de cultură și religie rurală editată de Asociația ,,Arhanghelul” din
Birda (coord. pr. Valentin Bugariu).
o Sfințirea Monumentului Eroilor în parohia Birda. În ziua pomenirii Sfântului și
măritului Prooroc Ilie Tesviteanul a fost oficitată Utrenia și Sfânta Liturghie în biserica cu hramul
,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda, protopopiatul Deta.
Cu acest prilej la Sfânta Liturghie a slujit P. On. Părinte Ioan Prisăcean, protopopul Detei
care la finalul slujbei a ținut un bogat cuvânt de învățătură cu date din viața și petrecerea
pământească a Sf. Ilie.
Predica zilei a fost rostită de părintele Valentin Bugariu care a ilustrat motivul prezenței în
Sf. biserică: rugăciunea și împărtășirea euharistică, prăznuirea Sf. Ilie ca model axiologic și sfințirea
monumentului eroilor din parohia Birda.
Valorile proorocului și a darului proorociei cinstit de contemporani și dincolo de curgerea
timpului de toți credincioșii până în zilele noastre, prezența temporală a primului patriarh al
României, Elie Miron Cristea (1925-1939) ca episcop al Caransebeșului (1909-1925), ctitor de
așezăminte monahale, dar și prezența mai multor biserici cu hramul ,,Sf. Prooroc Ilie” în spațiul
banatic toate sunt dovezi ale cinstirii Sf. Prooroc Ilie.
Cinstirea și amintirea trece de la prototip la tip, de la Dumnezeu la persoana umană. În acest
sens se înscrie și amintirea eroilor. O dovadă în acest sens stă și ,,Povestea eroului necunoscut” în
care ni se spun următoarele: ,,… La 12 mai 1923, zece eroi necunoscuți au fost dezgropați de pe
câmpurile de luptă unde și-au pierdut viața, iar sicriele cu osemintele lor au fost aduse la Mărășești,
cu trenuri speciale, fiind așezate în biserica ,,Adormirea Maicii Domnului”. Aici au fost întâmpinați
de Ministrul de Război, generalul Mărdărescu, de alți generali și militari participanți la Primul
Război Mondial, de preoți, în frunte episcopul militar Teculescu de la Alba Iulia, care a oficiat
serviciul religios și de numeroși locuitori din zonă. La sfârșitul slujbei, cel mai bun elev al școlii
militare din Craiova, Amilcar Săndulescu, orfan de război, a pășit în fața celor zece sicrie și, cu
privirea copilului care-și caută părintele, s-a oprit în fața unuia dintre ele și a zis: Acesta este tatăl
meu !
Sicriul cu osemintele eroului a fost transportat la București, unde a sosit chiar de Ziua
Eroilor, fiind întâmpinat de Principele Carol, moștenitorul tronului, de generali, autorități, de
delegații unor țări străine, prezente la București și de numeroși locuitori ai orașului. Carul mortuar
tras de opt cai avea în fruntea cortegiului regimente din toate armatele și un escadron din escorta
regală. El a străbătut bulevardele capitalei, în sunetul clopotelor și al ,,Imnului eroilor”, precum și
sub privirile îndurerate a locuitorilor ce-l așteptau de-a lungul drumului până la Parcul Carol. În fața
mausoleului a fost întâmpinat de regele Ferdinand și de Regina Maria, care cu ochii înlăcrimați au

149
depus pe sicriul eroului o coroană de flori, l-au decorat cu ,,Virtutea militară”, după care regele a
ținut un scurt și emoționant discurs.
Serviciul religios a fost oficiat de mitropoliții Miron Cristea și Pimen, după care a vorbit
Primul Ministru I. Brătianu, arătând recunoștința poporului român față de eroii neamului. La ora 12
armata dă onorul și în toată țara se păstrează două minute de reculegere în cinstea eroilor. Sicriul
este coborât în mormânt de patru ofițeri, în timp ce sunt trase 101 salve de tun”. (Prof. Octavian
Gruița, ,,Povestea eroului necunoscut”, în rev. ,,Spirit Viu”, nr. 1 ̸ 2015, p. 1).
În predică s-au făcut referiri la importanța cinstirii eroilor căzuți pentru libertate,
independență și unitate națională. Cu acest prilej s-a ridicat o cruce care să vegheze prin brațele
mereu deschise jertfa acestora pentru o limbă, o credință și un neam românesc.
După otpustul Sf. Liturghii a fost săvârșită o slujbă de sfințire a crucii și un parastas pentru
eroii comunei Birda: (1914-1918): Vasile Datcu, David Jebelean, Vasile Nedelcu, George Cercel,
Nica Murgea, Ioan Cercega, Alexandru Bolocan, Augustin Nedelcu, George Ghilezan, Lazăr
Drupată, Ioan Bolocan, Petru Dragoș, Trifu Bolocan, Simion Ițu, Simion Jivan, Ioan Jivan, Ioan
Gărău, Moise Brânda; (1940-1944): Petru Bolocan, Ioan Bolocan.
Din partea Primăriei Comunei a fost prezent Dl. Sorinel Marcu, viceprimarul Comunei
Birda, iar din partea Consiliului Local, D-na Rodica Cotos, consilier local.
Tuturor celor prezenți, celor care s-au ostenit într-un fel sau altul pentru ridicarea acestui
monument mulțumiri în glas de rugăciune și miros de tămâie în biserica parohială.
o Slujitori și apărători ai Ortodoxiei bănățene. De curând Arhiepiscopia Timișoarei a
editat un volum intitulat Slujitori și apărători ai Ortodoxiei bănățene, Editura Astra Museum, Sibiu ̸
Partoș, Timișoara, 2017, 374 p.. Cartea a apărut la inițiativa și binecuvântarea Înaltpreasfințitului
Ioan, Mitropolitul Banatului pentru a marca împlinirea a 70 de ani de la întemeierea Mitropoliei
Banatului.
Având ca model o lucrare din perioada interbelică iscălită de Aurel Cosma jr., Bănățeni de
altădată, Timișoara, 1933, cartea de față prezintă în 170 de medalioane: ierarhi, protopopi, profesori
de teologie, monahi, preoți, unii cunoscuți, alții necunoscuți publicului larg până acum, dar și
mireni care au sprijinit misiunea Bisericii: oameni politici, juriști, profesori, inițiatori de societăți
culturale și sociale, medici. În rândurile volumului întâlnim pentru prima oară numele unor preoți
ctitori de biserici alături de mărturisitori din timpul regimului comunist din România.
Pentru cei cunoscuți din alte lucrări deja apărute de genul: Enciclopedia Ortodoxiei
românești sau Dicționarul Teologilor Români, cartea de față aduce un plus de informații care nu au
fost cuprinse la momentul apariției acestora, precum și fotografii ale celor monografiați cu acest
prilej.
Lucrarea a apărut în coordonarea P. On. Părinți Ionel Popescu, Zaharia Pereș și Marius
Florescu, consultant științific fiind pr. prof. dr. Vasile V. Muntean, la care se adaugă și alți
colaboratori: Nicolae Morar, Ioan Bude, Cosmin Panțuru, Gheorghe Sutac, Adrian Carebia,
Valentin Bugariu precum și preoți și diaconi care au contribuit cu biografiile unor personaje din
trecutul Bisericii bănățene.
o Întâlnirea Tinerilor Ortodocși de la Iași (1-4 septembrie, 2017). În perioada 1-4
septembrie a. c. s-a desfășurat în capitala Moldovei cea de a IV-a ediție a Întâlnirii Tinerilor Ortodocși.
(I. T. O.). Anul acesta au participat 5.000 de tineri. Au fost prezenți la activitățile derulate; ierarhi,
profesori de teologie, formatori și voluntari. Programul acestor zile a fost bogat și diversificat:
participare la Sfânta Liturghie, cateheze, rugăciuni în comun, pelerinaje, concursuri și ateliere de lucru
centrate pe tema: ,,Libertatea și responsabilitatea creștină”, concerte, tradiții românești.
Din partea Arhiepiscopiei Timișoarei a fost prezentă o delegație formată din 50 de persoane,
45 de participanți: 23 fete și 22 băieți la care s-au adăugat însoțitorii grupului: clerici și profesori de
religie.
Din partea Parohiei Birda a participat la această întâlnire elevul Oniea Călin Mădălin,
câștigător al Olimpiadei de Tehnologia Informației (T. I. C.), Faza Județeană, 81, 5 p..
Întâlnirea a fost și un prilej de a se exprima trăirea credinței și bucuria de a fi ortodox. La
reîntoarcerea acasă, tânărul Oniea Călin Mădălin ne-a spus:

150
 ,,Doamne ajută Părinte, m-am întors de la Iași. Aseară am ajuns in Timișoara. Vreau să vă
spun ca a fost o experiență foarte frumoasă, am primit multe învățături valoroase și am vizitat locuri
interesante. Grupul din Timișoara a fost foarte activ și plin de oameni de treabă și buni cu care am
legat prietenii. Aceasta întâlnire a avut multe de oferit. Sper să pot merge si anul viitor!”.
La încheiere în 4 septembrie torța acestei Întâlniri a fost predată tinerilor din Arhiepiscopia
Sibiului pentru că anul viitor gazda manifestării va fi municipiul Sibiu.
o Hramul Bisericii de la Birda. În debutul toamnei și început de An bisericesc
comunitatea creștin-ortodoxă a parohiei Birda, protopopiatul Deta și-a serbat hramul. Momentul de
cinstire și bucurie îl reprezintă praznicul ,,Nașterii Maicii Domnului”, hramul bisericii ortodoxe din
localitate.
În Ajunul sărbătorii a fost oficiată Slujba Privegherii compusă din Vecernia unită cu Litia și
Utrenia. Au slujit cu acest prilej: P. C. Părinte Călin Negrea de la parohia Gătaia, P. C. Părinte
Marcel Moclinda de la parohia Șipet, P. C. Părinte Tiberiu Gherasim de la parohia Ferendia, iar
răspunsurile liturgice au fost date de P. C. Părinte Valentin Bugariu, parohul locului.
Vineri, 8 Septembrie cu prilejul praznicului de la orele 900 a fost săvârșită slujba Acatistului
Nașterii Maicii Domnului urmată de Sfânta Liturghie.
a momentul potrivit mai mulți copii s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului. La
Priceasnă a fost susținut de părintele Valentin Bugariu un cuvânt de învățătură care scos în
priveliște trinitatea zilei: sărbătoarea religioasă, evenimentul Nașterii Maicii Domnului și hramul
bisericii. Cele trei popasuri duhovnicești au fost reunite în tematica Anului Comemorativ închinat
Patriarhului Justinian și apărătorilor Ortodoxiei din Patriarhia Română. Ca exemplu concret al
iertării și mijlocirii Maicii Domnului în viața omului au fost expuse 3 momente din viața
Mitropolitului Bartolomeu Anania, teolog și literat deopotrivă.
După otpustul Sf. Liturghii a fost împlinită și sfințirea mică a apei și binecuvântarea și
frângerea colacului hramului. După un etnolog bănățean: forma colacului este aidoma cercului
simbol al timpului, în curgerea lui perpetuă, lumea primordială în continuă mișcare. Hramul fiind
identic casei în care locuiește Dumnezeu. La acest moment au fost pomeniți preoții și credincioșii
trecuți la Domnul care au slujit bisericii ortodoxe.
Nașii din anul acesta au fost Maria și Zacheu Cureu din parohie care după împărțirea
darurilor Hramului: părți din colac și prăjituri și-au sfințit casa ca semn al prezenței lui Dumnezeu.
o Rechizite pentru elevii din Birda și Sângeorge. La debutul anului școlar,
Înaltpreasfințitul Mitropolit Ioan printr-un apel intitulat ,,Binecuvântare prin fapte” a îndemnat
clerul, monahii și credincioșii la ajutor dat copiilor aflați în dificultate spunând: ,, Biserica nu poate
rămâne pasivă, mai ales că de-a lungul istoriei, rolul ei în viața școlii a fost esențial. Așadar, fără a
aduce în atenție și alte aspecte legate de procesul instructiv-educativ, inclusiv cele privitoare la
predarea Religiei, este de datoria noastră, a slujitorilor Bisericii, să venim în ajutorul părinților
nevoiași din eparhia noastră, pentru ca niciun copil să nu fie privat de acest drept fundamental al
studiului în condiții decente, simțindu-se inferior colegilor săi de clasă”.
Urmând acestui îndemn și în parohia Birda și filia Sângeorge s-au achiziționat: rechizite
pentru elevii din clasele I-VIII de la Școala Gimnazială din Birda și Școala Primară din Sîngeorge.
Au fost realizate pachete cu rechizite (caiete, instrumente de scris, penare, seturi de culori de apă,
creioane, seturi de pensule) pentru 25 de elevi din care 15 din Birda și 10 din Sângeorge. Costurile
acestor rechizite au fost acoperite din fondurile proprii ale parohiei.
Activitatea filantropică de acum se înscrie în Proiectul de Parteneriat dintre Școală și
Biserică prin care se derulează în cursul unui an școlar: activități catehetice, educaționale, culturale
și filantropice. Toate aceste activități au fost concepute pentru un termen mai lung și are ca țintă
finală evitarea abandonului școlar.
o Început de an școlar la Sângeorge și Birda. Luni, 11 septembrie de la
orele 8,00 a avut loc Deschiderea festivă a noului an școlar 2017-2018. Cu acest prilej la Școala
Primară din localitatea Sîngeorge au fost prezenți elevii claselor I-III, preșcolarii de la Grădinița din
localitate, profesori și părinți. Evenimentul a debutat cu oficierea slujbei Tedeumului urmat de
cuvântul de Bun venit adresat de D-na Educator Ștefania Cercega. Prin concluzia acestui discurs

151
inaugural, auditoriul a fost invitat la colaborare: ,,…Dragi copii, ne-am dori să considerați instituția
noastră a doua casă și ca urmare, să-i respectați pe oamenii ei, fie profesori fie personal
administrativ, s-o îngrijiți și s-o remodelați după imaginația și personalitatea voastră. Ne-am dori ca
la finalul școlarizării voastre în această instituție, fiecare dintre voi să puteți pleca înarmați cu un
bagaj de cunoștințe bun, cu amintiri frumoase, relații de prietenie pentru o viață, cu repere morale
solide pentru viitor. Să aveți convingerea că școala vă pregătește pentru viață, punând în valoare
întregul vostru potențial afectiv. Ne-am dori să tratați școala ca pe un drept și nu ca o obligație. Prin
urmare, implicați-vă așa cum ați făcut și în anul precedent, în problemele școlii. Fiți receptivi și
deschiși pentru că volumul de cunoștințe, aptitudini, valori și sentimente obținut în perioada școlii îl
veți purta toată viața! Nu uitați că educația se bazează pe toleranță, respect, responsabilitate și bunul
simț. Doar prin educație, veți putea fi proprii voștri stăpâni și veți putea face alegerile potrivite pe
mai departe în viața personală”.
Cu începere de la orele 9,00 a fost deschis Anul școlar și la Școala Gimnazială din Birda.
După săvârșirea slujbei de Tedeum, au vorbit în numele Comunității Locale, Dl. Marius Stoian,
primarul Comunei Birda. În cuvinte potrivite a expus contribuția Consiliului Local și al Primăriei
localității la edificarea unei noi școli destinată claselor I-IV. Clădirea a fost înzestrată cu săli de
clasă, sală de sport, cancelarie, grupuri sanitare la standarde europene. În finalul discursului,
vorbitorul a pus accentul și pe rezultatele bune și foarte bune care sunt așteptate de la elevi în acest
an școlar.
D-na prof. Sorina Onița, directorul Școlii Gimnaziale din Birda a mulțumit Consiliului Local
și Primăriei pentru această frumoasă și modernă clădire. Temeluirea lăcașului școlar a fost urmată
de dotarea acestuia cu materiale didactice moderne care să fie reazem procesului educativ la Birda.
De asemenea, s-au adus mulțumiri firmei ,,Smithfield România” care prin programul ,,Din nou la
școală” a dăruit rechizite. Aceleași gânduri de gratitudine s-au îndreptat către Parohia Ortodoxă
Birda care a oferit: rechizite, instrumente de scris și desenat elevilor proveniți din familii cu resurse
materiale reduse.
La sfârșitul primei părți s-a făcut inaugurarea școlii, cu pâine și sare, tăierea panglicii
tricolore și elevi îmbrăcați în costum național. Copiii și părinții au făcut apoi cunoștință cu aceste
realizări gospodărești care vor fi a doua casă pentru cei ce vor învăța aici.
Alături de părinți au mai fost prezenți reprezentanți ai Primăriei, Postului de Poliție și
Parohiei Birda.
o Pomenirea Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș în parohia Birda. Joi, 14 Septembrie
de la orele 18,00 a fost săvârșită Slujba Privegherii în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului”
din parohia Birda. Cu acest prilej a fost oficiată slujba Vecerniei unită cu Litia și Utrenia.
Vineri, 15 Septembrie de la orele 1000 a fost oficiat Paraclisul Sfântului Ierarh Iosif cel Nou
de la Partoș în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitatea Sângeorge.
La această slujbă au fost prezenți preșcolarii și elevii din Sîngeorge însoțiți de doamnele Prof. Maria
Miron și Prof. Ștefania Cercega.
Alături de copiii au fost prezenți mai mulți credincioși care s-au înpărtășit de rugăciune și
cateheză în ziua cinstirii Sfântului Banatului.
Cuvântul de învățătură a fost pregătit și apoi susținut de către P. C. Părinte Valentin
Bugariu.
Cinstirea Sf. Iosif cel Nou este strâns legată de perioada păstoririi ca mitropolit al Banatului,
al Înaltpreasfințitului Vasile Lăzărescu, ctitorul și organizatorul Episcopiei apoi Arhiepiscopiei
Timișoarei, al catedralei mitropolitane și inițiatorul trecerii în rândul sfinților a Cuviosului Iosif cel
Nou.
În anul comemorativ al patriarhului Justinian și al martirilor creștini din temnițele comuniste
(2017) din Patriarhia Română gândul nostru se apropie de personalitatea vlădicii Vasile care a
cunoscut prigoana comunistă și cea a patriarhului Justinian Marina cel care a inițiat canonizarea
Sfinților Români la 28 februarie 1950.
Pentru slujba de canonizare a Sf. Iosif la Timișoara s-a purces la deshumarea osemintelor
Sfântului de la Mănăstirea Partoș. La această slujbă a participat și preotul Tiberiu Mărgineanțu,

152
administratorul catedralei mitropolitane și fiul preotului Ioan Mărgineanțu din Birda (1897-1943).
La această Liturghie solemnă la care s-a citit Tomosul de canonizare au slujit: patriarhul Justinian
Marina, mitropolitul Iustin Moisescu al Ardealului, Teoctist Arăpașu, pe atunci episcop vicar
patriarhal cu titulatura: Botoșăneanul, deci patriarhii României în perioada (1948-2007), alături de
mitropoliții Olteniei și Banatului, episcopii Clujului, Râmnicului, Oradiei. Americii și Romanului.
Cu această ocazie a fost realizată și icoana Sf. Iosif de către Anastase Demian, pictorul catedralei
din Timișoara.
Canonizarea s-a bazat pe cultul Sfântului din hotarele Banatului bazat pe menționarea
Sfântului în lucrări contemporane viețuirii acestuia alcătuite de Damaschin Udra, diaconul și
secretarul Sf. Iosif și Nichifor, egumenul Mănăstirii Partoșului. La aceste două surse biografice se
adaugă însemnarea Sf. Iosif pe un Minei care a fost la Partoș și mai apoi la Mănăstirea Sîngeorge.
În cursul timpului, un negustor l-a luat pe Sf. Iosif ca protector în călătoria întreprinsă la Ierusalim
(1749), preotul Ștefan Bogoslovici i-a pictat icoana pe care a dăruit-o Mănăstirii Partoș.
Nicolae Tincu-Velia în Istorioara bisericească din 1865 l-a amintit. În 1907 Petru Bizeria
care a fost preot în Deta a copiat troparul Sfântului, deci de atunci a existat această formă
imnografică de cinstire: ,,Din pruncie cu totul te-ai supus Domnului, cu răgăciunile și cu ostenelele
și cu postul, pildă făcându-te bunătății. Pentru aceasta văzând Dumnezeu nevoințele sale, arhiereu și
păstor bisericii sale te-a pus. Drept aceea și după moarte cinstit trupul tău întreg și nestricat s-a
păstrat. Sfinte Iosife, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare celor ce cu dragoste
săvârșesc sfântă pomenirea ta”.
După 1956 au apărut mai multe forme de cinstire la adresa Sfântului Iosif: slujba, Acatistul
și Paraclisul, oratoriu de inspirație folclorică mai multe cărți, studii și articole.
o Taina Sfântului Maslu în parohia Birda. Duminică, 15 octombrie de la
orele 16,00 a fost săvârșită Taina Sfântului Maslu de obște în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii
Domnului” din parohia Birda, protopopiatul Deta.
Cu acest prilej sub protia P. On. Păr. Ioan Prisăcean, protopopul Detei au slujit P. C. Părinți
Gheorghe Florea (Ghilad), Zoran Milovanov (Berecuța). Călin Negrea (Gătaia), Dragan Giorgiev
(Voiteg), Marcel Moclinda (Șipet) și Valentin Bugariu, parohul locului.
La momentul potrivit P. On. Păr. Protopop a susținut un cuvânt de învățătură în cadrul
căruia a accentuat necesitatea rugăciunii comunitare din biserică, locul în care creștinul nu e singur,
ci Maica Domnului și sfinții din icoane și pictura murală a Bisericii veghează îndeaproape lauda,
cererea și mulțumirea fiecărei rugăciuni.
o Comemorarea Profesorului Ion Murariu la Giroc. Sâmbătă, 21 Brumărel la
împlinirea a șase luni de la petrecerea în veșnicie a Profesorului și scriitorului Ion Murariu (1937-
2017) la inițiativa familiei a fost oficiată slujba parastasului de către P. C. Părinte Marius Șonea în
biserica cu hramul ,,Sf. Mare Mucenic Dimitrie din parohia Giroc.
După otpustul slujbei a fost dezvelită o placă comemorativă pe casa Prof. Murariu de pe str.
Bega, nr. 54. Placa amintește de Profesorul, publicistul, scriitorul, omul de cultură Ion Murariu și a
fost statornicită aici de Asociația Publiciștilor Presei Rurale din Banat la inițiativa și osteneala prof.
Ion Traia, președintele Asociației.
Cu acest prilej a fost sfințită această placă comemorativă și au fost rostuite mai multe
cuvinte de dulce evocare a Seniorului Presei Rurale din Banat. P. C. Părinte Valentin Bugariu a
îndemnat la punerea în valoare a operei scriitoricești complete care cuprinde studii lingvistice,
istorie și critică literară, publicistică, jurnal și monografie la care se adaugă proză scurtă și poezie.
Ivit în glia Girocului acum 80 de ani, a ajuns învățător apoi profesor, bucurându-se datorită
calităților fundamentale avute între care la loc de cinste au stat loialitatea și prietenia de apropierea
unor dascăli și elevi, G. I. Tohăneanu și Prof. Octavian Gruița care i-au devenit prieteni și
colaboratori în proiectele culturale și cărturărești.
A fost unul din cei mai buni ambasadori ai Girocului în cultura bănățeană de astăzi.
Publicistica atât în volum, cât și în coloanele publicației ,,Lumina satului” pe care a condus-o cu
pricepere timp de 17 ani ne dezvăluie pagini din spiritualitatea locului (vol. Drumul cu
amintiri, 2005; ,,Când amintirile…”, 2013). Punctez cu acest prilej două studii inedite ce pot fi

153
folosite în orice cercetare monografică: ,,Date și obiceiuri din Giroc la naștere” și ,,Datini și
obiceiuri la Giroc: Moartea și înmormântarea”.
Șirul volumelor este deschis cu volumul Obârșii (1996), o carte de proze, poezii și note de
jurnal și este urmat de o lucrare de căpătâi pentru limba Girocului, un glosar de Vorbe d-ale
noastre, mereu ,,revăzută și adăugită” în 4 ediții (2002; 2006; 2012 și 2014); Revista Lumina
Satului (Giroc. Timiș). Repere monografice (2010), prima monografie a unei publicații din Banatul
de Câmpie, Drumul cu amintiri (2005) și ,,Când amintirile…”. Publicistică (2013), două volume de
publicistică în care apar: întâmplări, oameni, tradiții; momente culturale, literare, artistice; schițe de
portrete; istorie orală (,,Din vorbă în vorbă”); cărți și autori; realizări administrativ-sociale din viața
urbei; Martor în Revoluție (2014), jurnal al zilelor Revoluției din 1989 de la Timișoara; Consemnări
critice (2015), critică literară.
În colaborare a tipărit: Florile prieteniei (2012), un jurnal al unei colaborări între Școala din
Giroc și o școală elvețiană și Giroc – arc peste timp. Monografie (2010).
A fost editor a două volume importante pentru cultura Girocului și a satului
Chișoda: Condeieeii noștri. Antologie a creatorilor din Giroc și Chișoda (2007) și Album Ioan
Aga (2008), ultimul un album de artă.
De la înființarea Asociației Publiciștilor din Presa Rurală din Banat a fost membru fondator
și totodată activ în toate activitățile derulate (simpozioane științifice în țară și străinătate, mese
rotunde, lansări de carte ș. a. m. d). Pentru cei mai mulți dintre noi a fost un PRIETEN, un reper de
știință și moralitate, adevărat Senior al presei rurale din Banat care de astă dată se adaugă unui alt
condeier de reverință de astă dată din vatra Cenadului, Prof. Gheorghe Doran, doi profesori, scriitori
care lasă în urmă o operă pe care avem datoria să nu o lăsăm să piară.
În încheiere vorbitorul a îndemnat la neuitare: -Veșnică să-i fie pomenirea. Tânără să-i
rămână amintirea –
o Simpozion Național de Teologie la Timișoara. Sâmbătă, 21 octombrie 2017 cu
începere de la orele 9,30 s-a desfășurat la Centrul Eparhial din Timișoara lucrările Simpozionului
Național cu tema: ,,Martiri și mărturisitori ai dreptei credințe în anii regimului comunist. 70 de ani
de la (re)înființarea Mitropoliei Banatului.
Au fost prezenți: ierarhi ai Sf. Sinod: Înaltpreasfințitul Mitropolit Ioan al Banatului,
Înaltpreasfințitul Arhiepiscop dr. Timotei al Aradului, Preasfințitul Episcop dr. Lucian Mic al
Caransebeșului, Preasfințitul Episcop dr. Siluan Mănuilă, episcop ortodox român al Ungariei
Preasfințitul Episcop Paisie Lugojanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei și Preasfințitul
Episcop dr. Emilian Crișanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului. Alături de ierarhi au
prezentat comunicări: academicieni, profesori de teologie, muzeografi, monahi, preoți, doctoranzi și
studenți teologi.
Lucrările s-au desfășurat pe două secțiuni iar referatele au vizat problema pătimirii și
mărturisirii credinței în timpul regimului comunist, întemeierea Mitropoliei Banatului ca necesitate
istorică, pastorală și juridică.
Din partea parohiei Birda, preotul dr. Valentin Bugariu a susținut comunicarea: ,,Biserica
Ortodoxă din Banat în vremea păstoririi Patriarhului Justinian (1948-1977). Studiu de caz”.
Cu acest prilej au fost prezentate două volume realizate de Arhiepiscopia Timișoarei în
2017: Slujitori și apărători ai Ortodoxiei bănățene și Mitropolitul dr. Vasile Lazarescu al Banatului
(1947-1961) – 70 de ani de la întronizare.
o 92 de ani de pictură murală la Birda. Joi, 26 Brumărel 2017 a fost comemorată
împlinirea a 92 de ani de pictură murală în parohia Birda. La sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic
Dimitrie, Izvorâtorul de Mir a fost oficiată în Ajunul sărbătorii Vecernia unită cu Litia. În ziua
pomenirii Sf. Dimitrie a fost săvârșită Utrenia urmată de Sfânta Liturghie și slujba Parastasului
pentru pictorii bisericii ortodoxe din Birda.
Răspunsurile liturgice au fost date la Sf. Liturghie de Corala ,,Epifania” a Protopopiatelor I
și II Timișoara conduse de prof. Florin-Nicolae Șincari. La otpustul slujbei religioase Corala a
interpretat un buchet de imne religioase. La Sf. Liturghie a slujit P. C. Părinte Sebastian Andrei
Petrescu de la parohia Percosova și P. C. Părinte Valentin Bugariu, parohul locului.

154
 La momentul potrivit mai mulți preșcolari și credincioși s-au împărtășit cu Trupul și Sângele
Domnului.
Cuvântul de învățătură a fost pregătit și susținut de P. C. Părinte Valentin Bugariu care a
expus celor prezenți motivul comemorării pictorului Filip Matei (1853-1940), personalitate a
picturii bisericești din Banat de la sfârșitul veacului al XIX-lea și a celui următor cu o operă
realizată în peste 70 de biserici însumând: pictură murală în ulei, icoane mobile și prăznicare.
Ucenic în atelierul Popovicilor din Oravița, ucenic a lui Nicolae Popescu din Zorlențu Mare și
Mihail Velceleanu din Bocșa, Filip Matei și-a deschis propriul atelier de pictură la Bocșa Vasiova
unde s-au format: pictori, sculptori și aurari de biserici. Între ucenicii formați aici îi amintim pe
pictorul academic Ioan Zaicu și sculptorul Petru E. Oancea, cunoscutul publicist bănățean.
În 1925 Filip Matei a pictat în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din Birda:
atât icoanele iconostastului de zid, cât și în biserică: cerimea și pereții laterali. Astăzi se păstrează
doar pictura de pe boltă. Se păstrează: Sfânta Treime (altar), Hristos în mărire între cei 4
evangheliști, Pescuitul bogat, Domnul Savaot, Învierea lui Lazăr (în naos), Vindecarea orbului,
Vindecarea slăbănogului (în cor). Din ,,Contractul” încheiat între pictor și Comuna bisericească
Birda aflăm că lucrările au fost realizate în cursul a trei luni și încheiate la sărbătoarea Sf. Dimitrie.
Din acest contract aflăm de faptul că medalionele realizate în ulei pe perete au avut o garanție de 20
de ani.
Comemorarea lui Filip Matei se înscrie în momentele dedicate Anului Omagial al iconarilor.
Realizarea picturii murale la Birda s-a datorat jertfelniciei credincioșilor dar și al strădaniei
părintelui Ioan Mărgineanțu, paroh al bisericii între 1897-1943. Fiul părintelui Ioan, Tiberiu
Mărgineațu a fost colaborator apropiat al Înaltpreasfințitului Vasile Lazarescu de la a cărărei
întronizare în demnitatea de mitropolit al Banatului se împlinește astăzi 70 de ani.
o Taina Sfântului Maslu la Sângeorge. Duminică, 5 Noiembrie 2017 a fost oficiată
Taina Sfântului Maslu în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitatea
Sângeorge, filie a parohiei Birda.
Cu acest prilej au slujit P. C. Părinți Zoran Milovanov (Berecuța), Sebastian Andrei Petrescu
(Percosova), Tiberiu Dan Gherasim (Ferendia) și Valentin Bugariu, parohul locului. La momentul
potrivit părintele Tiberiu Dan Gherasim a susținut un bogat cuvânt de învățătură în care a accentuat
faptul că indiferența semenului față de cel bolnav și părăsit este calea cea mai apropiată care ne
desparte de iubirea lui Dumnezeu.
S-au împărtășit de rugăciune și de darul Sfântului Duh mai mulți credincioși din localitate și
din parohia Birda.
o Concursul Județean ,,Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș”, faza Deta. Luni, 6
Noiembrie 2017, de la orele 14,00 a avut loc la Liceul Tehnologic ,,Sfântul Nicolae” din Deta, cea
de-a VII-a ediție a Concursului de creație religioasă închinat Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș,
ocrotitorul Banatului.
Tematica de anul acesta a fost cea a sfintelor icoane și a mărturisitorilor credinței din timpul
regimului comunist din România, întrecerea de anul acesta a purtat titlul sugestiv ,,Icoane sfinte”.
Concursul s-a desfășurat pe două cicluri școlare: II-IV și V-VIII în 4 probe: recitare de poezie
religioasă, eseu, cântare bisericească psaltică și priceasnă și desen.
Juriul care a evaluat lucrările și interpretarea cântării bisericești a fost format din: P. On. Păr.
Sorin Lungoci, consilier eparhial, P. On. Păr. Ioan Prisăcean, protopop, P. C. Părinți Ciprian Boșca
și Ciprian Ene. Concurenții care au evoluat în această fază zonală au reprezentat Școlile / Parohiile:
Gătaia, Liebling, Banloc, Deta, Birda și Gherman însoțiți de profesorii de religie și de preoții
parohi.
În final au fost decernate premii și mențiuni care au constat din diplome și cărți. Au fost
declarați câștigători următorii participanți:
La secțiunea poezie: Premiul I Bucure Sas Daria-Ștefania (Liceul Teoretic Gătaia);
la secțiunea eseu: Premiul I Orășanu Alexandru Gabriel (Liceul Teoretic Gătaia); secțiunea
priceasnă: Premiul I Sabadoș Anda (Școala Gimnazială Liebling); desen: Premiul I Vincze Albert;
Nicolin Amelia (Liceul Teoretic Gătaia).

155
 De remarcat a fost faptul că elevii s-au prezentat bine la acest concurs fiind în marea lor
majoritate îmbrăcați în costume naționale folosind în cadrul eseului, al poeziei și al pricesnei
momente ale suferinței pentru păstrarea credinței: stihuri ale lui Radu Gyr, ,,atâtea lacrimi și
martiri”, dar și o bună cunoaștere a învățăturii de credință, a istoriei Bisericii ș. a.
Premiul II Murgea Cristian – secțiunea desen; Buțu Raluca – secțiunea eseu; Premiul
III Buțu Raluca – secțiunea eseu; Prună Sara – secțiunea desen; Mențiunea I Marcu Alexandra –
secțiunea poezie; Radu Loredana – secțiunea desen; Mențiunea II Noje Flavia – secțiunea poezie;
Frangloglu Gabriela; Mențiunea III Bisi Maria Magdalena.
o Ziua Internațională a Bibliei la Birda. Luni, 13 Noiembrie 2017 a fost cinstită Ziua
Internațională a Bibliei în comuna Birda. În cadrul proiectului ,,Hristos împărtășit copiilor” a fost
susținută o cateheză cu tema: ,,Pictorul Filip Matei și Sfânta Scriptură” la clasa a VII-a în Școala
Gimnazială din localitate.
Cu acest prilej copiii au fost familiarizați cu personalitatea pictorului, a modului acestuia de
lucru dar și a celor mai reprezentative realizări picturale răspândite în întreg Banatul istoric. Pentru
exemplificare a fost vizionat un material power-point de promovare a Anului Omagial al pictorilor
bisericești realizat de Parohia Birda.
În partea a doua a orei elevii folosindu-se de Sfânta Scriptură au identificat temele majore
sripturistice din Vechiul și Noul Testament folosite de pictorul Filip Matei în bisericile bănățene.
Între acestea ilustrări dogmatice: Sfânta Treime; Dumnezeu Savaot și Mântuitorul în mărire;
evenilente din viața Mântuitorului (în special minunilor), texte care fac referire la Învierea
Domnului și la perioada de după acest moment: propovăduirea apostolilor, chipuri de îngeri și sfinți
reprezentați: Mihail, Gavriil, Ștefan.
Prin expunerea cunoștiințelor și adâncirea acestora în textul Sfintei Scripturi s-a putut lesne
observa că pictura și icoana ortodoxă nu este altceva decât reprezentarea artistică a unui eveniment
biblic petrecut.
o Împărtășirea copiilor în parohia Birda. Cu prilejul Praznicului Intrării în biserică a
Maicii Domnului a fost oficiată Vecernia unită cu Litia, urmată în ziua prăznuirii de Utrenie și
Sfânta Liturghie în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda.
Cu acest prilej s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului elevii claselor I-IV de la
Școala Gimnazială din Birda. Copiii au fost însoțiți la Sf. biserică de profesorii claselor primare.
A fost susținut și un cuvânt de învățătură care i-a introdus pe cei mici în taina sărbătorii de
astăzi: Intrarea de bunăvoie în biserică și ascultarea de care a dat dovadă Maica Domnului din acest
moment și până la sfârșitul ei pe acest pământ.
După otpustul Sf. Liturghii copiii au primit daruri din partea parohiei.
o 1 Decembrie în comuna Birda. Cu prilejul Zilei Naționale a României au fost oficiate
slujbe de Te-Deum în comuna Birda și în satele aparținătoare: Sîngeorge, Berecuța și Mănăstire la
monumentele eroilor din localitățile comunei. Cu acest prilej au slujit P. C. Părinți Zoran
Milovanov, Jivoine Maletici și Valentin Bugariu.
Prin grija Primăriei și Consiliului Local Birda au fost depuse coroane de flori ca simbol la
recunoștinței jertfei eroilor căzuți pentru libertatea și unitatea poporului român. Cu acest prilej au
fost prezenți: viceprimarul Comunei Birda, șeful de Post al Poliției Birda, consilieri locali, angajați
ai Primăriei, alte oficialități locale.
o Împărtășirea copiilor la Sângeorge. În ajunul sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae a fost
oficiată Vecernia unită cu Litia, iar în ziua cinstirii Sfântului ocrotitor al copiilor, Utrenia și Sfânta
Liturghie în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Sângeorge, filie a parohiei
Birda.
Cu acest prilej au fost mărturisiți copiii de la Școala Primară din localitate apoi s-au
împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului elevii preșcolari de la Grădinița P. N. și Școala cu clasele
I-IV din Sângeorge. Copiii au fost însoțiți la sf. biserică de profesorii și învățătorii acestora. Tot
acum au primit Sfânta Împărtășanie mai mulți credincioși din filie.
După otpustul Sfintei Liturghii, copiii au primit daruri din partea parohiei Birda.
o Colindători în biserica din Sângeorge. Duminică, 17 decembrie 2017 a fost oficiată

156
Utrenia, urmată de Sfânta Liturghie. La momentul potrivit mai mulți credincioși după ce au fost
mărturisiți s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului. Răspunsurile liturgice au fost date de
elevul Alexandru Orășanu, cântăreții parohiei și ceilalți credincioși.
După otpustul Sfintei Liturghii un grup de copii de la Liceul Teoretic Gătaia au colindat
credincioșii bisericii cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitatea Sîngeorge, filia
parohiei Birda.
Concertul de colinde a fost organizat de Parohia Ortodoxă Birda sub genericul: ,,Vin
colindătorii, cum veneau odată...” fiind o manifestare religios-culturală destinată copiilor aflată la
prima ediție. Această dovadă a vestirii Nașterii Domnului este prefațată de un vers din opera
poetului Radu Gyr înscriindu-se în calendarul activităților religios-culturale de comemorare a
martirilor și mărturisitorilor din închisorile comuniste.
Colinda este o formă vie de manifestare a folclorului românesc dar și un imn prin care se
fac cunoscute evenimentele biblice ale Nașterii Fiului lui Dumnezeu. Încă o dată bucurie și
speranță, duioșie și credință ne-au împărtășit copiii: Andreea Dragoș, Patricia Bontescu, Alexandra
Manciu, Ana Negrea, Alexandru Orășanu, Daria Covaci, Denisa Peia, Alexandra Dragoș și Timeea
Radovan.
La final colindătorii au fost răsplătiți cu diplome și daruri din partea parohiei.
o Împărtășirea copiilor în parohia Birda. Marți, 19 decembrie 2017, cu începere de la
orele 9,00 a fost oficiată Sfânta Liturghie în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din
parohia Birda, protopopiatul Deta.
Cu acest prilej au fost mărturisiți și apoi împărtășiți elevii din clasele V-VIII de la Școala
Gimnazială din Birda. Sfânta Liturghie a fost oficiată de către P. C. Părinte Călin Negrea de la
parohia Gătaia, iar administrarea Sfintelor Taine a fost săvârșită de către P. C. Părinte Valentin
Bugariu, parohul locului.
Copiii au fost însoțiți la Sfânta biserică de profesorul de religie, Doru Popa precum și alte
cadre didactice. Această activitate religioasă este cuprinsă în calendarul stabilit prin Acordul de
Parteneriat încheiat între Biserică și Școală alături de inițiative educative, culturale și filantropice
desfășurate pe parcursul unui an școlar.
După otpustul Sfintei Liturghii copiii au primit daruri din partea parohiei.
o Premierea copiilor din Concursul ,,Bucuria Nașterii în suflet de copil”. În luna
decembrie anul 2017 s-a desfășurat în parohia Birda, etapa zonală a Concursului Județean de cultură
religioasă ,,Bucuria Nașterii în suflet de copil”. Acest concurs destinat eleviilor din clasa a III-a își
propune printre altele:
– promovarea valorilor cultural creștine specifice Nașterii Domnului în rândul elevilor;
– cunoașterea valorilor tradiționale și afirmarea propriei identității religioase, culturale și
naționale;
– dezvoltarea creativității în rândul elevilor prin promovarea valorilor creștine;
– identificarea elevilor cu aptitudini speciale.
În școlile din Birda și Sângeorge au participat la acest concurs 17 copii, după cum urmează:
Birda: Băniaș Gabriela; Noje Flavia Andreea; Oprea Valentin Sorin; Pomuț Denis Gabriel;
Pop Maria; Prună SaraH; Ursachi Denis.
Sângeorge: Birdean Daria; Bud Darian; Cherciov Marian; Ciuban Ana Maria; Drăghici
Alexandru; Lazăr Marina; Marcuș Andreeas Marcu Alexandra; Moise Gabriela și Radu Loredana.
Această etapă a Concursului ,,Bucuria Nașterii în suflet de copil” a fost realizată prin
colaborarea prof. Daniela Isoc, prof. Maria Miron, prof. Doru Popa cu Parohia Birda.
o 159 de ani de la Mica Unire în parohia Birda. Miercuri, 24 ianuarie 2018, de la orele
10,00 a fost oficiată slujba Te Deumului în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din
parohia Birda. După otpustul slujbei religioase a fost susținut un cuvânt de învățătură cu tema:
,,Mica Unire, etapă a Unirii celei Mari”. În cadrul acestui cuvânt s-a accentuat etapele unirii
Principatelor Române realiză prin: cântec, presă militantă, acțiuni sociale dar și misiuni dipomatice
în Europa.
Într-o astfel de misiune făcută la Torino, unul din emisarii Partidei naționale, Dumitru

157
Brătianu accentua următoarea idee: ,,Principatele sunt gata de a se ridica în masă pentru a întinde
mâna românilor din Banat, Bucovina și Transilvania”. (Cf. Dan Berindei, Epoca Unirii, Editura
Corint, București, 2000, p. 77).
Ecoul Unirii Principatelor s-a auzit și dincoace de Carpați la românii ardeleni și bănățeni.
,,Când s-a ales Cuza Domn – scria Alexandru Papiu Ilarian – entuziasmul la românii Transilvaniei
era poate și mai mare decât în Principate”.
Sărbătoarea Unirii a fost întregită în mod fericit prin prezența elevilor de la Școala
Gimnazială din Birda și Liceul Teoretic din Gătaia care au realizat un bogat program patriotic compus
din ,,Viața Domnitorului Cuza” (Vălean Alexandru și Murgea Cristian), poeziile Unirea de Virgil
Carianopol și Suntem aici de Elena Mircescu recitate de elevii Ana Maria Indri și Andrei Cocoș.
Denisa Peia a interpretat cântecul ,,Hai să-ntindem hora mare” iar Alexandru Orășanu
piesele ,,Sarmisegetuza” și ,,Cântă cucu-n Bucovina!” la voce și chitară.
La final a fost vernisată expoziția de fotografie și carte închinată acestui eveniment.
Un gând de mulțumire tuturor mai mari și mici prezenți la rugăciune și amintire, părinți și
credincioși precum și celor care i-au pregătit pe elevii de la Birda: prof. Sorina Onița și prof. Doru
Popa. Cărțile au fost expuse prin bunăvoința doamnei Lia Bontescu de la Biblioteca Liceului
Teoretic din Gătaia.
o Cinstirea Sfinților Trei Ierarhi la Sângeorge. Marți, 30 ianuarie 2018 au fost cinstiți
Sfinții Trei Ierarhi în parohia Birda și filia Sîngeorge. Sărbătorirea patronilor învățământului
teologic și educației religioase a debutat în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din
Birda cu oficierea Vecerniei unită cu Litia urmată de săvârșirea Utreniei și a Sfintei Liturghii în
biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din filia Sângeorge.
La momentul potrivit copiii preșcolari și școlari de la Grădinița cu P. N. și Școala Primară
din Sângeorge s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului.
Cuvântul de învățătură cu tema: ,,Unitatea neamului românesc” a fost susținut de P. C.
Părinte Valentin Bugariu. Pornind de la unitatea Bisericii sprijinită la Sfinții Apostoli pe ,,unitatea
Duhului” (Efes. 4, 3) și unitatea lui Dumnezeu s-a accentuat importanța unității în credință, limbă și
credință la poporul român, zestrea nepieritoare prin care acest popor s-a individualizat în Europa.
După otpustul Sfintei Liturghii elevele: Marcu Alexandra, Birdean Daria și Radu Loredana
au recitat fragmente din ,,Hora Unirii” și ,,Mica Unire” bucurând pe cei prezenți de poezia
unionistă, factor de seamă alături de presă a împlinirii idealului.
De prezența la Sfânta Biserică, precum și programul patriotic s-au ocupat doamnele prof.
Maria Miron și prof. Ștefania Cercega.
o Taina Sfântului Maslu în parohia Birda. Duminică, 25 februarie a fost oficiată Taina
Sfântului Maslu în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda, protopopiatul
Deta. În prima săptămână a Postului Mare s-a oficiat slujba Canonului cel Mare, Sfânta Liturghie a
Darurilor mai înainte sfințite, a Sfântului Vasile cel Mare, pomenirea de obște a celor adormiți în
Sâmbăta Sfântului Teodor și Sfânta Taină a Maslului, rugăciune, meditație și împărtășire cu Sfintele
Taine.
La Sfânta Taină a Maslului au slujit P. On. Păr. Ioan Prisăcean, protopopul Detei, P. C.
Părinți Zoran Milovanov (Berecuța), Ioan Sălvan (Folea), Călin Negrea (Gătaia), Sebastian Andrei
Petrescu (Percosova), Tiberiu Gherasim (Ferendia) și Valentin Bugariu, parohul locului.
Cuvântul de învățătură a fost susținut de P. On Părinte Protopop care pornind de la cuvântul
pastoral al Sfântului Sinod la Duminica Ortodoxiei a accentuat faptul că unitatea de credință și de
neam reprezintă în cazul românilor tezaurul spiritual pe care se temeluiește întreaga existență de
veacuri a poporului încreștinat de Sfântul Apostol Andrei.
o Rezultate foarte bune la Olimpiada de Religie pentru elevii din Birda. Sâmbătă 3
martie în organizarea Inspectoratului Județean Timiș și Arhiepiscopiei Timișoarei s-a desfășurat
Olimpiada de Religie, etapa județeană. La această etapă s-au înscris 300 de elevi din clasele VII-XII
de la 80 de școli din județul Timiș. Olimpiada a avut loc la Școala Gimnazială ,,Sfânta Maria”, nr. 7
din Timișoara și a debutat cu o rugăciune în capela unității de învățământ oficiată de P. C. Părinte
Nichifor Tănase, consilier eparhial și s-a încheiat cu o agapă oferită de Parohia Viile Fabric.

158
 De la Birda au participat cinci elevi din clasele IX-XI de la Liceul Teoretic din Gătaia sub
coordonarea prof. Doru Popa, titularul Catedrei de Religie de la Școala Gimnazială din Birda /
Liceul Teoretic din Gătaia. Toți cei cinci elevi din care patru au absolvit Gimnaziul la Birda au
obținut rezultate bune și foarte bune, eleva Gabor Roberta s-a calificat la etapa Națională.

Nr. crt. Nume și prenume clasa Rez. obținut

1. Gabor Roberta XI-a 98 p.
2. Weisz Markus IX-a 95 p.
3. Matei Cristina X-a 89 p.
4. Goanță Florența X-a 88 p.
5. Murgea Maria X-a 74 p.

o ,,Almanahul Arhiepiscopiei Timișoarei. 2018”. La editura Partoș a Arhiepiscopiei

Timișoarei a apărut ,,Almanahul Arhiepiscopiei Timișoarei” pe anul 2018, 290 p.
Cuvântul înainte este iscălit de Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Ioan, Mitropolitul Banatului
care arată însemnătatea acestei publicații în anul Centenarului Marii Uniri din 1918.
Prima parte înfățișează date legate de calendarul creștin, organizarea Bisericii Ortodoxe
Române și șematismul Arhiepiscopiei Timișoarei.
A doua parte continuă prin mesaj conținutul vechilor calendare eparhiale care ofereau
cititorilor însemnări cu privire la aportul Bisericii la dezvoltarea societății românești. Sumarul
acestui Almanah oferă trei rubrici cu mai multe contribuții.
,,Biserica și Marea Unire” cu trei studii care dezvoltă contribuția Bisericii la Marea Unire
din punct de vedere al istoriografiei, presei și al parohiilor bănățene: ,,Spre Marea Unire.
Contribuția Bisericii Ortodoxe din Banat”, p. 181-187 de pr. prof. dr. Vasile Muntean; ,,Biserica
Bănățeană și Marea Unire”, p. 188-200 de pr. dr. Ionel Popescu. Cea de-a treia propune o
contribuție a unei anumite zone geografice: ,,Zona Făgetului în Marele Război și Marea Unire” de
prof. dr. Dumitru Tomoni.
A doua rubrică: ,,Aniversare a Teologiei noastre” amintește de sărbătorirea anul acesta a 25
de ani de la întemeierea Facultății de Teologie din Timișoara în cadrul Universității de Vest.
Părintele lect. asoc. dr. Marius Florescu într-un mesaj expune câteva ,,Mărturii despre Facultatea de
Teologie din Timișoara”, p. 248-253.
Ultimul capitol ,,Pagini de spiritualitate creștină” cu două articole, cel dintâi ,,Slujire și
martiriu în epoca regimului comunist”, p. 271-287 de pr. dr. Valentin Bugariu ilustrează un cuvânt
de învățătură susținut în biserica din Birda.
o Împărtășirea copiilor în parohia Birda. Miercuri, 7 martie 2018, de la ora 9,00 a fost
oficiată Sfânta Liturghie a Sfântului Grigorie Dialogul în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii
Domnului din parohia Birda, protopopiatul Deta. Cu acest prilej Sfânta Liturghie a fost săvârșită de
P. C. Părinți Călin Negrea de la parohia Gătaia și Valentin Bugariu, parohul locului.
Au fost mărturisiți și apoi împărtășiți copiii de la clasele I-IV de la Școala Gimnazială din
Birda și preșcolarii de la Grădinița cu Program Normal din Birda. Elevii au fost însoțiți la biserică
de către profesorii și educatorii fiecărei clase.
Momentul de comuniune euharistică face parte din Acordul de Parteneriat încheiat între
Școală și Biserică.
o Cinstirea Sfinților 40 de Mucenici în parohia Birda. Vineri, 9 martie în ziua
pomenirii Sfinților 40 de Mucenici a fost oficiată Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite de
către P. C. Parinți Călin Negrea de la parohia Gătaia și Valentin Bugariu, parohul locului, în
biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda. La momentul îndătinat s-au
împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului mai mulți copii.
Cuvântul de învățătură a fost pregătit și susținut de preotul Valentin Bugariu care a vorbit
credincioșilor prezenți de martiriul soldaților din Sevastia Armeniei cinstiți în mod deosebit de
poporul român prin prepararea ,,sfințișorilor”, un fel de colăcei sub forma cifrei ,,8” unși cu miere și
presărați cu nucă. Sărbătoarea Sfinților 40 de Mucenici este considerată a fi hotar între iarnă și vară:
159
,,Copiii înțeapă pământul cu bețe, gest prin care alungă iarna și cheamă primăvara. […] Se spune în
popor că așa cum va fi vremea în această zi, va fi încă 40 de zile”. (Gelu Furdui, Credințe, datini,
obiceiuri și superstiții la români, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2016, p. 35-36). Tot în această zi
se face la români pomenirea deținuților politici din perioada 1948-1989.
După otpustul Sfintei Liturghii a fost oficiată o slujbă de pomenire pentru cei care au pierit
în temnițele comuniste dar și pentru eroii căzuți pentru libertatea, unitatea și independența României.
o Atelierul de pictură ,,Prima mea icoană”. Marți, 20 martie 2018 s-a desfășurat în
cadrul Școlii Gimnaziale din Birda a II-a ediție a Atelierului de pictură ,,Prima mea icoană”.
Activitatea religios-artistică se adresează elevilor de gimnaziu și liceu din comuna Birda și satele
aparținătoare. Față de prima ediție desfășurată în primăvara anului 2017 s-a înregistrat o creștere a
numărului de participanți de la 14 la 27, a materialului folosit în realizarea icoanei: pânză și sticlă,
dar și a culorilor întrebuințate oferite de Primăria Comunei Birda prin referentul cultural Anderwald
Dara. De coordonarea acestei ediții s-au ocupat: prof. Sorina Onița, prof. Doru Popa, profesorul de
religie și preotul Valentin Bugariu de la parohia din localitate.
Au contribuit cu lucrări următorii elevi: Baniaș Daniela (cls. a VI-a); Bisi Maria Magdalena
(cls. a VII-a); Brezga Cătălin (cls. a VII-a); Buțu Corina (cls. a IX-a); Buțu Raluca (cls. a VII-a);
Cocoș Andrei (cls. a VII-a); Cojocar Adina (cls. a XI-a); Ciobanu Alexandru (cls. a VI-a);
Creinicean Dănuț (cls. a VIII-a); Indri Ana-Maria (cls. a VII-a); Jurma Claudia (cls. a VI-a); Matei
Cristina (cls. a X-a); Miron Denisa (cls. a VIII-a); Morușca Lavinia (cls. a IX-a); Murgea Cristian
(cls. a VII-a); Pașca Adelin (cls. a VIII-a); Pașca Cristina (cls. a VIII-a); Petrea Maria (cls. a VIII-
a); Piloiu Călin (cls. a VI-a); Pomuț Jolan (cls. a VII-a); Popovici Paul (cls. a VII-a); Prună David
(cls. a VIII-a); Stancov Lisa (cls. a IX-a); Șuclea Petronela (cls. a IX-a); Vălcan Andrada (cls. a X-
a);Vălean Alexandru (cls. a VII-a) și Weisz Markus (cls. a IX-a).
Icoanele pictate au fost expuse în cadrul Primăriei din Birda. Activitatea este cuprinsă în
Acordul de Parteneriat încheiat între Biserică și Școală pentru anul școlar 2017-2018.
o Împărtășirea copiilor în parohia Birda. Mirecuri, 21 martie cu începere de la orele
9,00 a fost oficiată Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite în biserica cu hramul ,,Nașterea
Maicii Domnului” din parohia Birda, protopopiatul Deta.
Sf. Liturghie a fost oficiată de P. C. Părinte Călin Negrea de la parohia Gătaia, iar preotul
Valentin Bugariu a administrat Taina Mărturisirii elevilor claselor V-VIII de la Școala Gimnazială
din localitate. Copiii au fost însoțiți de profesori la biserică.
Vineri, 23 martie de la orele 9,00 a fost oficiată Sfânta Liturghie a Sfântului Grigorie
Dialogul în capela cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din filia Sângeorge, parohia
Birda, protopopiatul Deta.
Cu acest prilej au fost mărturisiți și cuminecați cu Trupul și Sângele Domnului elevii de la
Școala Primară și Grădinița cu Program Normal din Sângeorge. Copiii au fost însoțiți la biserică de
prof. Maria Miron.
o Popas de o zi la Mănăstirea Brebu din Caraș-Severin. În cadrul Săptămânii altfel
organizată la Birda și în școlile din Sîngeorge, Berecuța și Mănăstire în perioada 26-30 martie s-au
derulat activități educaționale, sociale și religioase. Cu sprijinul Primăriei Comunei Birda și cu
sprijinul d-lui Marius Gh. Stoian, primarul localității și prin Acordul de Parteneriat dintre Școală și
Biserică a fost realizată o excursie de o zi la Mănăstirea ,,Acoperământul Maicii Domnului” din
localitatea Brebu, jud. Caraș-Severin. Elevii Școlilor și Grădinițelor cu Program Normal din satele
aparținătoare ale comunei însoțiți de către prof. Maria Miron, prof. Camelia Cazacincu, prof. Jasna
Draghici, prof. Nicoleta Milovanov au făcut un popas la Mănăstirea din Brebu și la Muzeul
locomotivelor din Reșița.
o Ruga de la Sângeorge. La Praznicul Învierii Domnului a fost sărbătorită prin rugăciune
și cântec Ruga satului Sîngeorge, sat aparținător Comunei Birda. Prin grija Consiliului Local și
efortul Domnului Primar Marius Stoian anul acesta Ruga a debutat cu festivitatea acordării Titlului
de Cetățean de Onoare prof. Laza Cnejevici (1936-2015), cunoscut cantautor, solist vocal și
instrumentist. Titlul conferit prin Decizia Primarului nr. 50 / 2018 a fost primit de Vlady Cnejevici,
fiul regretatului interpret.

160
 Duminică, în prima zi a Învierii Domnului a fost dezvelită placa comemorativă pe Căminul
Cultural din localitate care de acum va denumi instituția cu numele marelui artist. Despre
personalitatea lui Laza Cnejevici a vorbit dl. Daniel Moisă, secretarul Primăriei Birda care a expus
celor prezenți crâmpeie din formarea și activitatea celui născut în 7 aprilie 1936 la Sîngeorge. Atât
placa cât și Ruga au fost binecuvântate prin slujbe religioase oficiate de către P. C. Părinți
Nikon Karicianac de la Mănăstirea ,,Sf. Gheorghe”, Jivoine Maletici de la Parohia Ortodoxă Sârbă
din Denta și Valentin Bugariu de la Parohia Birda.
Ruga a debutat cu un consistent și frumos Spectacol Folcloric în care au evoluat soliști din
Timișoara, dansatori din Deta dar și copiii din Birda, Berecuța și Sîngeorge care au recitat poezii în
grai și au interpretat cântece din melosul bănățean. Formația a fost condusă de dr. Marius Cîrnu,
profesor la Colegiul Național ,,Ioan Vidu” din Timișoara.
o Alegeri pentru Adunarea Eparhială în Protopopiatul Deta. Joi, 26 aprile 2018, de la
orele 9,00 s-au desfășurat alegerile pentru Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Timișoarei pentru
mandatul 2018-2022. Cu acest prilej a fost oficiat Acatistul Mântuitorului Iisus Hristos de un sobor
format din P. On. Păr. Ioan Prisăcean protopopul Detei și P. C. Părinți Virgil Roșu de la parohia
Pădureni și Ioan Sălvan de la parohia Folea.
După otpustul slujbei religioase au debutat alegerile pentru colegiul mirenesc. Delegatul
Centrului Eparhial pentru aceste alegeri a fost P. C. Părinte Ciprian Boșca de la parohia Banloc. Au
fost aleși pentru completarea biroului electoral: P. C. Părinte Valentin Bugariu, secretar de ședință
și P. C. Părinți Florin Groza (parohia Jebel) și Daniel Rusan (parohia Livezile), membrii
verificatori.
La finalul alegerilor clericale au fost desfășurate alegerile pentru mireni prin același delegat
eparhial care a format un nou birou electoral.
Au fost aleși pentru patru ani în Adunarea Eparhială: P. C. Părinte Gheorghe Florea de la
parohia Ghilad și muzeograful Ioan Traia și Ioan Miron.
o Olimpiada de Religie, faza națională. La praznicul Izvorului Tămăduirii s-a desfășurat
la Colegiul Național ,,Costache Negruzzi” din Iași faza națională a Olimpiadei de Religie.
Organizatorii, Inspectoratul Școlar Județean Iași și Mitropolia Moldovei și Bucovinei au oferit
paticipanților și însoțitorilor 4 zile în care alături de Olimpiada propriu-zisă desfășurată în 13 aprilie
s-au oferit oaspeților activități religios-educative: participarea la Sfânta Liturghie, pelerinaje la
câteva biserici: Sf. Nicolae Domnesc, Sf. Trei Ierarhi, Catedrala Mitropolitană, au fost vizitate și
Palatul Culturii și Muzeul Mitropoliei.
La acest concurs național de verificare a cunoștințelor religioase au participat 253 de elevi
de la cultul ortodox din cele două cicluri școlare: gimnazial și liceal la care s-au adăugat însoțitorii
fiecărui grup.
Șase elevi au reprezentat Inspectoratul Județean Timiș/ Arhiepiscopia Timișoarei. Aceștia au
obținut rezultate bune și foarte bune: un câștigător al Olimpiadei la clasa a VIII-a, două mențiuni la
clasele a IX-a și a X-a.
Din partea Liceului Teoretic Gătaia/ Parohia Birda a participat eleva Gabor Roberta din cls.
a XI-a R.
o Înălțarea Domnului în parohia Birda. La 40 de zile după Paști Biserica prăznuiește
Înălțarea Domnului Iisus Hristos. Cu acest prilej în ajunul praznicului a fost oficiată Vecernia unită
cu Litia în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din Birda. În ziua sărbătorii în aceeași
biserică a fost săvârșită Utrenia, urmată de Sfânta Liturghie în biserica cu hramul ,,Sfinții
Arhangheli Mihail și Gavriil” din Sângeorge.
În această Zi au fost pomeniți eroii neamului românesc din toate locurile și timpurile căzuți
pentru libertate, independență și unitate națională. Au fost oficiate slujbe de pomenire la
Monumentele Eroilor de la Birda și Sângeorge, Slujbele au fost urmate de programe religios-
patriotice pregătite de elevii Școlilor din Birda și Sângeorge îndrumați de către profesorii Mihaela
Coman, Sorina Onița, Maria Miron și Ștefania Cercega.
În Anul Centenarului Unirii rugăciunea s-a împletit cu poezia și cântul, cele trei manifestări
spirituale ale conștiinței de neam a românilor din cele mai vechi timpuri și până în ziua de astăzi.

161
 În predica zilei, preotul Valentin Bugariu s-a oprit asupra importanței cultului eroilor
amintind despre ,,Eroul necunoscut”: ,,… La 12 mai 1923, zece eroi necunoscuți au fost dezgropați
de pe câmpurile de luptă unde și-au pierdut viața, iar sicriele cu osemintele lor au fost aduse la
Mărășești, cu trenuri speciale, fiind așezate în biserica ,,Adormirea Maicii Domnului”. Aici au fost
întâmpinați de Ministrul de Război, generalul Mărdărescu, de alți generali și militari participanți la
Primul Război Mondial, de preoți, în frunte episcopul militar Teculescu de la Alba Iulia, care a
oficiat serviciul religios și de numeroși locuitori din zonă. La sfârșitul slujbei, cel mai bun elev al
școlii militare din Craiova, Amilcar Săndulescu, orfan de război, a pășit în fața celor zece sicrie și,
cu privirea copilului care-și caută părintele, s-a oprit în fața unuia dintre ele și a zis: Acesta este
tatăl meu! Sicriul cu osemintele eroului a fost transportat la București, unde a sosit chiar de Ziua
Eroilor, fiind întâmpinat de Principele Carol, moștenitorul tronului, de generali, autorități, de
delegații unor țări străine, prezente la București și de numeroși locuitori ai orașului. Carul mortuar
tras de opt cai avea în fruntea cortegiului regimente din toate armatele și un escadron din escorta
regală. El a străbătut bulevardele capitalei, în sunetul clopotelor și al ,,Imnului eroilor”, precum și
sub privirile îndurerate ale locuitorilor ce-l așteptau de-a lungul drumului până la Parcul Carol. În
fața mausoleului a fost întâmpinat de regele Ferdinand și de Regina Maria, care cu ochii înlăcrimați
au depus pe sicriul eroului o coroană de flori, l-au decorat cu ,,Virtutea militară”, după care regele a
ținut un scurt și emoționant discurs”.
Au participat la aceste comemorări: oficialități locale reprezentând Consiliul Local al
Comunei Birda: D-na Rodica Cotos, D-na Bianca Noje, D-na Rodica Ciobanu și Dl. Slagean
Draghici; Primăriei Comunei: Dl. Sorinel Marcu, viceprimar, D-nii Moisa Daniel, secretar,
Mărășescu Sebastian, consilier urbanism și Anderwald Dara, referent cultural, profesorii de la
școlile din localitate, Dl. Virgil Malcoltă, șeful de Post, mai mulți credincioși.
o Lansare de carte la Deta. Vineri, 25. 05. 2018, la Căminul Cultural din Deta a avut loc
lansarea volumului Cugetări și mai târzii. Iscălit de profesorul Iosif Marius Circa, Cetățean de
Onoare al Orașului Deta și redactor-șef adjunct al revistei ,,Vatra satului” din Ferendia, volumul
cuprinde: evocări, eseuri, relatări, discursuri, intervenții și cuvântări ocazionale.
Cu acest prilej a fost prezent un numeros public format din profesori, elevi de ieri și astăzi,
familia profesorului-autor, prieteni și vecini ai autorului. Biserica a fost reprezentată de P. On.
Părinte Ioan Prisăcean, protopopul Detei, P. C. Părinți Ioan Ciprian Blagoe (Deta), Dragan Giorgiev
(Voiteg), Dan Tiberiu Gherasim (Ferendia) și Valentin Bugariu (Birda), iar Administrația Locală de
dl. Petru Roman, primarul orașului Deta.
Moderatorul întâlnirii a fost preotul Valentin Bugariu care a prezentat cartea și pe autorul ei.
Volumul apărut în condiții grafice deosebite se recomandă prin conținut tuturor iubitorilor de limbă,
credință și tradiții românești. În concluzie vorbitorul a accentuat faptul că toate subiectele abordate
în cele două părți ale cărții prin concept, puterea argumentelor, solida documentare, frumusețea
exprimării și eleganța stilului care dau trăinicie scriiturii și îl recomandă pe autor în cultura
bănățeană de astăzi.
Pe marginea cărții au mai luat cuvântul dl. Primar Petru Roman care l-a felicitat pe autor
pentru reușita publicistică folosindu-se în intervenție de două expresii uzitate în carte: ,,Ferendia,
satul nunții mele” și ,,Deta, orașul inimii mele”. În încheiere a punctat faptul că profesorul Circa
rămâne un model pentru contemporani.
Părintele Dragan Giorgiev a recomandat ,,Cugetările” Profesorului Iosif Marius Circa
tuturor care își propun să învețe din experiența de viață a autorului. A precizat la final faptul că
aceste cugetări sunt trăiri din vatra bisericească a Ferendiei, păstorită vreme de 7 ani de Sfinția Sa.
Noul paroh, Dan Tiberiu Gherasim l-a invitat pe autor la continuarea acestor trăiri sub cupola
lăcașului de cult.
Autorul, pe parcursul a trei momente a vorbit despre: însemnătatea consemnărilor unor fapte
într-un Jurnal, despre apariția celor 3 volume în deplina maturitate și a mulțumit tuturor
participanților pentru prezența la această lansare.
o Pelerinaj de o zi în Serbia. Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit
Ioan, P. C. Părinte Zoran Milovanov de la parohia Berecuța a organizat prin Biroul de Pelerinaje

162
,,Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș” de la Centrul Eparhial un pelerinaj de o zi la cinci mănăstiri din
Serbia în 16 iunie a. c..
Au participat 50 de pelerini din parohiile: Berecuța, Birda, Folea, Deta, Voiteg, Șipet și
Percosova. Credincioșii au fost însoțiți de către P. C. Părinți Zoran Milovanov, Matei Codruț
(Spitalul de Psihiatrie), Ioan Sălvan (Folea), Marcel Moclinda (Șipet) și Sebastian Andrei Petrescu
(Percosova).
S-au făcut opriri la mănăstirea Krušedol, ctitoria și gropnița familiei Brancovici. Iovan
Brancovici, despot de Srem și sfânt în același timp, ctitorul Mănăstirii ,,Sfântul Gheorghe” din
Birda a fost tatăl Doamnei Despina soția Sf. Voievod Neagoe Basarab și al Elenei, soția lui Petru
Rareș. Al doilea popas, a fost făcut la Mănăstirea Grgeteg, vatra monahală cu cea mai renumită
bibliotecă dintre mănăstirile de pe Muntele Fruska Gora. Aici pelerinii s-au închinat icoanei
făcătoare de minuni ,,Trihirussa”, copie a celei din Mănăstirea Hilandar din Muntele Athos. Alte
două opriri au fost făcute la mănăstirile Velika Remeta unde a fost observată frumoasa iconografie
și Hoppovo Nou, mănăstirea în care s-a călugărit pedagogul iluminist Dositei Obradovici.
În drum spre România o ultim popas a fost făcut la mănăstirea Mesici din Banatul istoric.
În toate vetrele monahale vizitate pelerinii au avut răgazul să se roage dar și să contempleze
bogăția aristică a icoanelor și a picturii murale existente.
o Ziua Universală a Iei la Birda. La sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul în
fiecare an este sărbătorită Ziua Internațională a iei ca o contribuție a culturii tradiționale românești
la tezaurul spiritual european.
În ajunul sărbătorii a fost oficiată Vecernia unită cu Litia, iar Duminică, Utrenia și Sfânta
Liturghie. La momentul îndătinat mai mulți copii și credincioși s-au împărtășit cu Trupul și Sângele
Domnului.
Prin cuvântul de învățătură P. C. Părinte Valentin Bugariu, parohul locului, a tâlcuit pericopa
evanghelică și a prezentat contribuția Sf. Niceta de Remesiana la consolidarea creștinismului
străromânilor apoi a martiriului și așezării Sfântului Ioan în Suceava, totodată credincioșii au fost
familiarizați cu Calendarul sărbătorilor verii care debutează cu Înălțarea Domnului și se încheie cu
praznicul Schimbării la Față a Domnului (6 august). Fiecare popas religios din această perioadă are un
substrat tradițional. Sânzienele reprezintă timpul în care cucul încetează a mai cânta fiind semnul
cositului fânețelor. Acum apar licuricii în păduri care luminează calea rătăciților. În această cultură
poporală este cuprins jocul călușarilor și pomana pentru sufletele celor adormiți. La Moșii de
Sânziene se dăruiau: colaci, caise și pere. Parte a acestei culturi tradiționale este și ia, îmbrăcămintea
în general. Prin limbă, credință ortodoxă, tradiții (port) poporul român indiferent de provincie istorică
și-a manifestat unitatea, frățietatea și conștiința originii comune.
La finalul Sfintei Liturghii a fost organizată o expoziție de costume populare care aparțin
elevei Denisa Scrofan și a fost distribuit ultimul număr al revistei de cultură și religie rurală
,,Arhanghelul”.
o Întâlnirea monografiștilor bănățeni la Partoș. Joi, 2 august 2018, de la orele 11,00 a
avut loc la Mănăstirea ,,Înălțarea Sfintei Cruci” și ,,Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș” din
localitatea Partoș cea de-a X-a ediție a întâlnirii monografiștilor bănățeni.
Au fost prezenți la această activitate: profesori universitari, cercetători științifici,
muzeografi, profesori, preoți, reprezentanți ai Primăriei Comunei Banloc mai mulți săteni dar și
monografiști din județele Caraș-Severin și Timiș.
Întâlnirea a debutat cu o slujbă de mulțumire oficiată de P. Cuv. Arhim. Simeon Stana,
exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Timișoarei și P. On. Părinte Ioan Prisăcean, protopopul
Detei. La finalul slujbei, P. Cuv. Păr. Simeon Stana a transmis celor prezenți cuvântul de
binecuvântare al Înaltpreasfințitului Mitropolit Ioan precum și îndemnul de a cultiva cultul divin,
rădăcină a culturii.
Adunarea monografiștilor s-a desfășurat în Centrul Cultural al mănăstirii fiind moderată de
muzeograful Ioan Traia de la Muzeul Satului Bănățean. Prezidiul întâlnirii a fost compus din: prof.
univ. dr. Ioan Viorel Boldureanu de la Universitatea de Vest din Timișoara, cercet. șt. I dr. Ioan
Hațegan de la Institutul de Cercetări Socio-Umane ,,Titu Maiorescu” al Academiei Române, filiala

163
Timișoara, Dan Radosav, managerul Muzeului Satului Bănățean, Lucian Trifonescu, primarul
Comunei Banloc, P. Cuv. Arhim. Simeon Stana și P. Cuv. Ieromonah Varlaam Almăjanu, starețul
Mănăstirii Partoș.
Cuvântul de bun venit a fost rostit de moderatorul întâlnirii, iar cel de binecuvântare a fost
transmis de P. Cuv. Părinți Simeon Stana care pornind de la Evanghelia citită la slujba de Te Deum
(Ioan 15, 4-7) a accentuat faptul că oamenii sunt mlădițele care au viața numai în relație cu Hristos.
Cultura a dat cea mai frumoasă expresie, cea a Filocaliei, adică iubirea de frumos materializată în
bine; P. Cuv. Păr. Varlaam, starețul mănăstirii a afirmat că Mănăstirea Partoș reprezintă altarul
satului, iar mormântul Sfântului Iosif, chivotul lui, Dr. Cornel Toța, fost edil al Banlocului a vorbit
celor prezenți despre școala mănăstirească de la Partoș atestată din veacul al XII-lea dar și de
valorificarea mănăstirii printr-un turism ecumenic.
Au urmat cele 4 prezentări a volumelor monografice. Profesorul Ioan Traia a vorbit de
misiunea monografiștilor bănățeni și anume: propășirea culturii tradiționale ca scut identitar în fața
mișcării globaliste. Pornind de la o cugetare a lui Nicolae Iorga care afirma într-un prilej că fără
steag de cultură un popor devine o gloată, vorbitorul a afirmat răspicat credința potrivit căreia
cultura organizează, structurează și disciplinează un popor.
Prima carte prezentată a fost Gătaia. Monografie, Editura Sitech, Craiova, 2018, 438 p..
Despre acest volum a vorbit prof. Iosif Marius Circa și prof. univ. Ioan Viorel Boldureanu. Primul
vorbitor a recenzat în amănunt fiecare capitol și subcapitol al cărții, concluzionând: ,, Monografia
aceasta, o adevărată carte de vizită pentru localitatea mea natală, este rezultatul unui efort mare de
muncă. Truditorul este exigent cu structura, cu informația, cu formulările de conținut, cu
exprimarea clară și coerentă, cu relația dintre scris și imagine.
Împărțită în șapte capitole, care, la rându-le, au mai multe subcapitole cu titluri de mare forță
sugestivă, unitatea volumului este dată și de argumentul prin care pr. dr. Valentin Bugariu își
motivează demersul cultural, dar și de concluziile din final ca o sinteză privind lucrarea ce oferă „o
priveliște asupra dezvoltării localității în diferite epoci istorice”.
Al doilea volum, Cugetări mai târzii, Editura Hoffman, 2018, 201 p. iscălit de prof. Iosif
Marius Circa a fost prezentat de prof. Ioan Traia și preotul Valentin Bugariu. Cel de-al doilea
vorbitor a accentuat importanța scrierii: ,, Toate materialele cuprinse în această carte și doar ele prin
realizarea textului, puterea argumentelor, solida documentare, frumusețea exprimării și eleganța
stilului dau trăinicie scrisului. Bucăți din această carte precum și din celelate două au fost folosite la
întocmirea monografiilor: Colonia Gătaia (2011), Gătaia și Ferendia (2018). Dincolo de a aparține
Detei, profesorul Iosif Marius Circa este condeierul care asemenea cronicarilor din vechime
reușește să pună în valoare ceea ce ne individualizează ca neam: limba, credința ortodoxă, tradițiile
fiind în linia descentenței costiniene: ,, Biruit-au gândul să mă apucu de această trudă, să scoț lumii
la védére felul neamului...”. La final, prof. Circa a expus celor prezenți o mărturisire intitulată:
,,Drumul cărții”, faptul că unele din materialele acestui volum sunt însemnări mai vechi din
,,Jurnalul intim” al autorului ajuns la 17 volume însumând 5.500 pagini.
Prof. Pavel Panduru a prezentat cartea prof. Gheorghe Rancu-Bodrog, Din panteonul
Banatului istoric, Editura Hoffmann, 2018. Vorbind despre carte prof. Panduru a accentuat mărturia
lui Vasile Pârvan potrivit căreia: Monografia trebuie să cuprindă jumătate din sufletul autorului și
jumătate din cel al comunității, iar monografistul – în cazul nostru – Gh. Rancu are datoria asumată
de a păstra România ,,în cuprinsul rotund de pâine”.
Cea din urmă carte a fost Partoș. Contribuții monografice, Editura Eurostampa, Timișoara,
2018, 241 p.. Această carte a fost prezentată de 4 vorbitori. Istoricul Ioan Hațegan a prezentat cartea
în devenirea ei: o realizare remarcabilă în 6 capitole distincte: Cadru natural; Istoricul microzonei;
Biserica; Școala și activitatea culturală; Administrația, demografia și toponimia și Orezăria din
Topolea.
Preotul lect. univ. dr. Alin Scridon a introdus publicul prezent în istoria universală și cea
bisericească concluzionând faptul că monahismul ortodox s-a dezvoltat în Răsărit ca reacție
împotriva măsurilor catolicismului.
Bibliologul dr. Florin Popovici de la Biblioteca Eparhială din Timișoara a făcut câteva

164
precizări de ordin etimologic și explicativ referitoare la înțelesul termenului de monografie. Despre
autorii cărții – Ioan Traia și Dan Radosav - a afirmat că au reușit prin această lucrare să salveze de
la uitare satul, cu vocație integratoare au dăruit iubitorilor de cultură locală o carte de folos și
învățătură. Prof. Iosif Marius Circa în încheiere a subliniat puterea de documentare a autorilor fapt
care reiese din text, anexe, fotografie, hartă din diferite epoci, tabele ș.a.
Întâlnirea s-a încheiat cu tradiționala agapă.
o Atelier de Vară în parohiile Gătaia și Birda. Vineri, 3 august 2018 s-a desfășurat o
activitare religios-educativă intitulată Atelier de Vară ,,Credință și Educație” în parohiile Gătaia și
Birda cu sprijinul Liceului Teoretic din Gătaia și a Școlii Gimnaziale din Birda cu participarea prof.
Nicoleta Brădeanu (Religie), prof. Hilde Germer (Biologie), prof. Bianca Bădiță (înv. primar),
referent Dara Anderwald (Biblioteca Comunei Birda) și a preoților parohi de la cele două biserici.
Atelierul s-a desfășurat prin participarea a 22 de copii, câte 11 din fiecare parohie, grupa
copiilor din Birda a participat la Gătaia, iar cea din orașul de pe Bârzavă în Comuna Birda și satele
aparținătoare.
Au fost derulate cateheze, concursuri religioase, s-au învățat cântece, au fost vizitate școli,
biblioteci, puncte muzeale, au fost cercetate biserici și mănăstiri. La finalul activității copiii au
evaluat activitatea, iar un profesor a realizat analiza swott care a reliefat punctele tari și cele slabe
ale activităților desfășurate.
În cele două biserici s-au desfășurat mai multe activități începute cu rugăciunea de
dimineață, prezentarea bisericilor (arhitectură, pictură, bibliotecă, carte veche), a hramului, a
împărțirii acesteia. În biserica din Birda preotul Valentin Bugariu cu ajutorul videoproiectorului a
prezentat cateheza: ,,Pictorul și luptătorul național Filip Matei”. Rămas în istoria artei bănățene
drept cel mai prodigios pictor cu lucrări în 65 de biserici în întreg Banatul istoric, a slujit prin presă
neamul românesc dintre Mureș și Dunăre. A participat la Marea Unire de la Alba Iulia de la 1
Decembrie 1918, iar după Unirea cu Țara a pictat și bisericile din Birda (1925) și Gătaia (1926). Cu
acest prilej a fost prezentat iconostasul ortodox pe registrele lui. La Gătaia prof. Nicolae Brădeanu
și pr. Călin Negrea au realizat două concursuri prin împărțirea copiilor în trei grupe concurente.
Cele două concursuri au fost: ,,Să descoperim Tainele Sfintei Scripturi” care a obișnuit copii cu
utilizarea Sf. Scripturi: identificarea versetelor și căutarea locurilor paralele. Cel de al doilea
,,Sfântul Andrei, Apostolul românilor” a ilustrat viața Sf. Ap. Andrei și prezența în ținuturile
străromâne. La sfârșitul activității au fost învățate trei cântece: ,,Pentru Tine Doamne”; ,,Măicuța e
numai una” și ,,Cuvine-se să fie”, iar la Birda a fost distribuit ultimul număr al revistei de cultură și
religie rurală ,,Arhanghelul” și un calendar creștin-ortodox de buzunar.
Al doilea moment al programului l-a reprezentat vizitarea școlilor din Gătaia și Birda. La
Birda prof. Germer Hilde a prezentat realizările elevilor, laboratorul de biologie dar și documente
școlare din timpul Dualismului austro-ungar (cataloage, matricole, planificări didactice ș. a.) a celor
două școli confesionale: evanghelică și ortodoxă. A urmat parcul din Gătaia și Biblioteca Comunală
din Birda unde au fost văzute: fondul de carte și punctul muzeal.
Ultimul popas al activității l-a reprezentat vizitarea Mănăstirilor Săraca, Sîngeorge și a
bisericii filiei Sîngeoege a parohiei Birda. Aici copiii s-au închinat icoanei Maicii Domnului
făcătoare de minuni, și moaștelor Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.
La finalul activității toți cei 22 de copii și-au împărtășit trăirile din cadrul activității au
evaluat momentele activității. Din răspunsurile primite copiii au apreciat secvențele religioase,
prezența la biserică și mănăstire, noile cunoștințe dar și ,,cititul din Biblie” (Andrei); ,,schimburile
de impresii” (Sabrina); ,,florile de la Mănăstirea Săraca” (Snejana); ,,interacțiunea dintre noi și
adulți” (Markus). Pe viitor între activitățile cerute de copii sunt cele sportive: tenis de masă, baschet
și fotbal. Prof. Bianca Bădiță a identificat punctele tari: profesionalism, implicare, atragerea copiilor
spre biserică, contribuție la evoluția spirituală a copiilor, existența unui feedback, recompensa, o
foarte bună calitate a activităților desfășurate, adaptarea activităților la particularitățile de vârstă ale
copiilor, iar ca punct slab: numărul mic de copii participanți.
Un gând de mulțumire îndreaptă organizatorii către dl. Marius Stoian, primarul Comunei
Birda care a făcut posibilă deplasarea copiilor la Gătaia, mănăstirea Sf. Gheorghe, Biblioteca

165
Comunală și biserica ortodoxă din Sângeorge. Mulțumiri se rânduiesc și către cei implicați în
această activitate: profesori și elevi.
o Tedeum la început de an bisericesc în parohia Birda. Sâmbătă, 1 septembrie 2018,
de la orele 9,00 a fost oficiată slujba Tedeumului la începutul anului bisericesc în biserica cu hramul
,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda.
Dacă anul civil începe la 1 ianuarie, cel bisericesc debutează la 1 septembrie, după tradiția
moștenită din Legea cea Veche. Semnificația simbolică este următoarea ,,în această zi s-a început
creația lumii și tot în această zi și-ar fi început Mântuitorul activitatea Sa publică, atunci când a citit în
sinagogă cuvintele proorocului Isaia (cap. 61, 1-2), care profețeau despre Sine: <<Duhul Domnului
peste Mine, pentru că M-a uns ca să binevestesc săracilor…, să vestesc anul mulei Domnului>> (Luca
4,18-19).
Tot în această zi Biserica Ortodoxă face pomenirea Sf. Cuv. Dionisie Exiguul. Călugăr
născut în Dacia Pontică în 470 d. Hr. Aici a intrat în monahism și și-a însușit o temeinică cultură
creștină. După un popas la Constantinopol s-a așezat la Roma unde s-a remarcat ca organizator al
arhivei și bibliotecii eclesiastice de aici, profesor de Dialectică, traducător al operelor Sfinților
Părinți. De la Sf. Dionisie ne-a rămas o operă originală Cartea despre Paști. Argumente pascale prin
care a rămas în istoria bisericească ca părinte al erei creștine.
o Rechizite pentru elevii din Birda și Sângeorge. În cadrul Acordului de Parteneriat
încheiat între Parohia Ortodoxă Birda și Școala Gimnazială din localitate au fost proiectate mai
multe activități: religioase, cultural-educative și filantropice. Prima activitate o reprezintă donația de
rechizite (caiete, culori de apă, creioane colorate, penare, instrumente de scris ș. a), necesare pentru
30 de copii de la școlile din Birda și Sîngeorge. Donația a fost făcută de Parohia Birda.
o Hramul bisericii din Birda. La Praznicul Nașterii Maicii Domnului comunitatea
creștin-ortodoxă din comuna Birda prăznuiește hramul bisericii parohiale.
Slujbele bisericești au debutat vineri, 7 septembrie de la orele 17,00 când a fost oficiată
slujba parastasului pentru preotul Ioan Mărgineanțu (1864-1943) și presbitera Eufemia Mărgineanțu
(1873-1943) la cripta familiei din cimitirul confesional din Birda.
Părintele Ioan Mărgineanțu a reprezentat Comuna Bisericească din Birda la Marea Unire de
la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918. Și pentru această contribuție prin giija Parohiei Birda au fost
reparate mormintele părintelui și preotesei subliniindu-se totodată contribuția la statornicirea vieții
bisericești și didactice pe plan local.
Părintele Mărgineanțu a luptat pentru apariția a două noi comunități ortodoxe românești la
Berecuța și Mănăstire, administrate direct între 1903-1926. În cazul primului sat a contribuit decisiv
la ridicarea actualei biserici parohiale.
În cazul parohiei păstorite, părintele Ioan Mărgineanțu a slujit neîntrerupt timp de 46 de ani
cu rezultate remarcabile. În timpul păstoririi sale a fost ridicată actuala biserică ortodoxă a satului
care a fost înzestrată cu toate cele necesare slujirii bisericești (carte bisericească, pictură și mobilier
liturgic), apoi a fost rostuită casa parohială.
Presbitera Eufemia a fost potrivit actelor de arhivă, învățătoare diplomată care a activat la
școlile din Ghilad și apoi la cea din Birda. A fost membră în Corul parohial condus de plugarul
Vida Guga din Mercina. A purtat grijă de numeroasa familie compusă din cei opt copii.
După pomenirea de la cimitir cu începere de la orele 18,00 a fost săvârșită Slujba Privegherii
compusă din Vecernia unită cu Litia și Utrenia.
Sâmbătă, 8 septembrie de la orele 8,30 a fost oficiat primul Acatist al Nașterii Maicii
Domnului urmat de Sfințirea mică a apei. De la orele 10,00 a fost săvârșită Sfânta Liturghie. La
timpul îndătinat mai mulți copii s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului.
După otpustul Sfintei Liturghii a fost împlinit ritualul tăierii colacului. Nașii Rugii de anul
acesta au fost Ramona și Cristian Viman. Părți din acest colac, alte dulciuri au fost împărțite de nași
celor prezenți.
La finalul slujbei bisericești a fost oferit nr. 3 (27) al revistei de cultură și religiei rurală
,,Arhanghelul”. Celor prezenți la Sfânta Liturghie le-au fost prezentate obiectele vestimentare aduse
prin grija Înaltpreasfințitului Ioan, Mitropolitul Banatului și în parohia noastră.

166
 Sentimente îmbelșugate de mulțumire se îndreaptă către cei prezenți la rugăciune, nașilor,
celor care s-au jertfit într-un fel sau altul pentru a întregii bucuria zilei.
În glas de rugăciune sfântă să-i închinăm Imn Maicii Domnului la Praznicul Nașterii sale:
,,… Ceea ce, la templul din Ierusalim, te-ai îndeletnicit cu rugăciunea și lucrarea, întărește
rugăciunile noastre, sporind râvna și evlavia în Biserică și, mai ales, să nu viețuim în lenevire, ci
lucrând toată fapta bună, sfințind locul în care trăim și chemând pe Duhul Sfânt să sălășluiască întru
noi…” (Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu).
o Început de an școlar la Birda și Sângeorge. Luni, 10 septembrie a debutat în mod
festiv un nou an școlar 2018-2019 la Școala Gimnazială din Birda.
La orele 9,00 a debutat anul școlar la Școala Primară din Sîngeorge în prezența Prof. Maria
Dârpeș și a Educ. Ștefania Cercega, a copiilor și părinților prezenți cu acest prilej. A fost oficiată
slujba de Tedeum la început de an școlar de către P. C. Părinte Valentin Bugariu. Prof. Maria Miron
a prezentat noutățile de la nivelul școlii, noile manuale și a mulțumit Primăriei Comunei pentru
mobilierul achiziționat și Parohiei Ortodoxe din Birda pentru donația de rechizite școlare făcute și
în acest an.
De la orele 10,00 a avut loc deschiderea anului școlar la Birda. Cu acest prilej au fost prezenți:
Prof. Aura Codruța Danielescu, Inspector General în cadrul Inspectoratului Școlar Timiș, Prof. Anca
Simeria, Inspector Învățământ Primar, Marius Gheorghe Stoian, primarul Comunei Birda.
După intonarea Imnului Național a fost săvârșită slujba de Tedeum. Dl. Primar a arătat grija
permanentă a Consiliului Local pentru susținerea învățământului în Comună și satele aparținătoare.
D-na Inspector General într-o cuvântare caldă a apreciat investițiile făcute în procesul educativ,
copiii, profesorii și părinții prezenți cu acest prilej sunt cei care vor beneficia de investiția realizată.
Prof. Sorina Onița, directorul Școlii Gimnaziale din localitate a mulțumit Domnului Primar și
Consiliului Local pentru grija arătată Școlii, dascălilor pentru profesionalismul arătat de-a lungul
timpului, elevii de astăzi educați în condiții foarte bune vor forma comunitatea locală de mâine.
Au participat la acest moment festiv: angajați ai Primăriei, consilieri locali, reprezentanți ai
Poliției, părinți ai elevilor.
Însoțiți de profesori, elevii au părăsit careul îndreptându-se spre sălile de clasă.
o Întâlnirea Tinerilor Ortodocși de la Sibiu. În perioada 6-9 septembrie 2018 s-a
desfășurat la Sibiu în organizarea Mitropoliei Ardealului, Întâlnirea Tinerilor Ortodocși sub
genericul: ,,Unitate, Credință. Neam”. Imnul ITO compus de Pr. Costin Butnar (Muzică) și Petruța
Socaciu (Versuri) militează pentru valorile perene: Unitatea, credința și patria. Lupta pentru o lume
mai bună împotriva lumii de gheață a individualismului de astăzi, dar și mărturisirea continuității
neamului: ,,Eu sunt rădăcină a neamului meu”. Tot în genul ,,unității prin muzică” a fost realizat un
Caiet de cântece ce cuprinde 100 de imne patriotice și religioase.
La această întâlnire a tinerilor ortodocși au participat 3000 de tineri din țară și străinătate.
Fiecare grup a fost însoțit de un responsabil (preot) și însoțitor de grup (voluntar). Au lucrat la
activitățile acestei Întâlniri 250 de voluntari (moderatori, animatori socio-culturale, responsabili cu
logistica).
Programul a acoperit patru zile (joi-duminică) și a avut momente festive: deschiderea și
încheierea Întâlnirii, momente liturgice (rugăciunea de dimineață, prezența la Sfânta Liturghie),
participarea la procesiunea Unității, concerte de muzică populară și ușoară dar și la conferința
,,Unitate. Credință. Neam. De 100 de ori România” susținută de Es. Emil Hurezeanu, Ambasadorul
României în Germania.
Au fost organizate workshop-uri în școlile din Sibiu dar și ateliere de creație: ,,Țăranul
român de la Război la Marea Unire” și ,,Satul român în Centenarul Marii Uniri” în cadrul
Complexului Național Muzeal Astra din Sibiu.
La ceremonia de încheiere au fost formulate concluziile și apoi au fost mărturisite de tineri:
Credința nu izvorăște din sentimentul fricii, ea trebuie cultivată pentru a deveni vie. Tinerii aflați
,,la un click” de Evanghelie au nevoie de Sfinte Scripturi tipărite, Catehisme aduse la zi, de o presă
în care accentul să fie pus pe valorile practice ale Creștinismului și la final să fie valorificați în
misiunea Bisericii.

167
 Arhiepiscopia Ortodoxă a Timișoarei a fost reprezentată de o delegație compusă din 42 de
participanți și șoferul autobuzului. Au fost 39 de copii din mediul urban: Timișoara (Fratelia-9;
Iosefin -9; Viile Fabric – 6 și Dacia – 1); Lugoj – 3 și mediul rural (Șag-7; Birda- 1) la care s-au
adăugat 3 membri din Asociația Studenților Creștini Ortodocși coordonați de 3 însoțitori: Pr.
Alexandru Ranca (parohia Fratelia), pr. Florin Băran (parohia Șag) și Diac. Marius Rumega
(parohia Iosefin).
Din partea parohiei Birda a fost prezent la această Întâlnire, elevul Călin Oniea care ne-a
împărtășit următorul gând: ,,ITO 2018. Unitate. Acesta este cuvântul care descrie cel mai bine cele
4 zile petrecute în Sibiu. Aceasta unitate s-a simțit in fiecare vers din Imnul Național cântat de cei
peste 3000 de tineri. Este ceva unic, incomparabil. Am avut ocazia de a întâlni oameni minunați, de
a lega prietenii și de a mă simți liber. Emoțiile trăite la această ediție a întâlnirii tinerilor ortodocși
nu pot fi descrise, însa mă bucur că le resimt de fiecare dată când ascult imnul ITO 2018. Sper sa
pot merge și la Craiova”.
o Cinstirea Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș în parohia Birda. Sâmbătă, 15
septembrie, 2018, Biserica Ortodoxă din Banat sărbătorește pe Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș,
ocrotitorul Banatului. În Ajunul sărbătoririi a fost oficiată Sflujba Privegherii (Vecernia unită cu
Litia și Utrenia) în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din Birda.
Sfânta Liturghie a fost oficiată de la orele 10,00 în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli
Mihail și Gavril” din localitatea Sîngeorge, filie a parohiei Birda. Cuvântul de învățătură cu tema:
,,Minunile Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș” a fost susținut de P. C. Părinte Valentin Bugariu,
parohul locului.
După otpustul Sfintei Liturghii au fost prezentate diferite sortimente de îmbrăcăminte ajunse
și în parohia Birda prin purtarea de grijă a Înaltpreasfințitului Mitropolit Ioan al Banatului.
În după-amiaza zilei biserica de la Birda a fost cercetată de un grup de pelerini de la Reșița
care au participat la Sfânta Liturghie la Mănăstirea Partoș. Acestora li s-au împărtășit câteva date
despre legătura Sfântului Ierarh Iosif cu Mănăstirea Sângeorge și parohia Birda. În dar a fost
distribuit nr. 3 (27) al revistei de cultură și religie rurală ,,Arhanghelul” și un calendar creștin-
ortodox de buzunar.
o Concert închinat Marii Uniri în parohia Birda. Joi, 20 septembrie 2018, de la orele
12,00 în parcul bisericii cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din Birda a fost organizat de către
Parohia Ortodoxă din localitate un Concert închinat Marii Uniri ,,Ioan Vidu Doinitorul Marii
Uniri”. Concertul a fost pregătit și oferit copiilor și credincioșilor din Birda de către profesorii și
elevii Școlii Gimnaziale de Muzică ,,Filaret Barbu” din Lugoj.
Sărbătoarea muzicală a fost precedată de prezentarea volumului: Ioan Vidu. Doinitorul
Unirii, Editura Eurostampa, Timișoara, 2017, 469. iscălit de profesorul dr. Constantin Tufan Stan
de la Școala de Muzică din Lugoj. Cartea a fost prezentată de către preotul Valentin Bugariu care a
accentuat contribuția lui Ioan Vidu în Mișcarea Națională a românilor bănățeni și în dezvoltarea
mișcării corale dintre Dunăre și Mureș. Concluzia acestui volum ne este oferită de autor, membru al
Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România: ,,Ioan Vidu a fost un învingător. A dovedit
un caracter intransigent, refuzând orice fel de compromis. A evitat ambiguitățile generate de
efemerele conjuncturi politice, manifestând un surprinzător spirit modern european” (p. 92).
Profesorul Constantin Tufan Stan tocmai acest spirit modern european al Marelui Vidu a
reușit să-l scoată în priveliște prin Concertul oferit la biserica din Birda cu titlul generic ,,Dansul”.
Dansul sau Jocul dezvăluie pentru cultura umană caracterul ludic cu rădăcini mitico-rituale
ancestrale. Au fost pregătite mai multe astfel de jocuri: scoțian, românesc, francez, italian, german,
rus dar și dintr-o provincie istorică: Oaș. Piesele au fost interpretate de copii, unele la ,,pian la patru
mâini” și de profesorii lor. Și-au dat concursul elevii: Evelyn Bordea, Andrei Berlo (vioară); Maya
Buliga, Ana Ilinca Pfeiffer, Antonia Pfeiffer, Estera Usciuc (pian) și profesorii: Lavinia Furdui
(vioară), Alexandru Vasiliu și Robert Adam (pian).
Fiecare piesă a fost prezentată de către profesorul Tufan Stan care a accentuat faptul că
Concertul susținut la Birda face parte dintr-un proiect mai general intitulat ,,Pianina Călătoare” și
destinat popularizării muzicii culte în mediul rural. Profesorul Constantin Tufam Stan este prin

168
coordonarea acestui proiect dar și prin volumele tipărite un urmaș a lui Vidu în descendența: Filaret
Barbu, Dimitrie Stan și Remus Tașcău.
La finalul concertului participanții au fost răsplătiți cu diplome și premii din partea Parohiei
Birda, iar doritorii au achiziționat volumul prezentat.
S-au bucurat de cântec și măiestria interpretării: oficialități locale, credincioși ai parohiei dar
și copiii de la Gimnaziul din Birda însoțiți de cadrele didactice.
o 100 de ani de la Marea Unire. Imaginea românilor în filmul pentru copii. În Anul
Centenarului Marii Uniri a fost organizată o activitate interjudețeană cu tema: ,,Imaginea românilor
în filmul pentru copii” (17-21 septembrie) în Școala Gimnazială din Birda, structura Sângeorge și
Școala Gimnazială ,,Ioan Ciucurel” din localitatea Șoșdea, jud. Caraș-Severin.
Au participat la această activitate: 16 preșcolari și 23 de elevi de la Școala Primară
Sîngeorge (coord. Prof. Ștefania Cercega, Prof. Maria Miron), 30 elevi ciclul primar la Șoșdea
(coord. Prof. Bianca Bădiță, Prof. Floarea Rodica Sturza) și 59 de copii din ciclul gimnazial la Birda
(coord. Prof. Sorina Onița, Prof. Doru Popa, Prof. Germer Hilde, Prof. Mihaela Coman și Prof.
Mădălina Ianin).
Activitatea a fost realizată de Parohia Ortodoxă din Birda împreună cu școlile sus
menționate și cu Parohia Ortodoxă Șoșdea (Preot Sorin Belu, paroh), iar popularizarea acțiunii s-a
făcut prin realizarea unui afiș, prezentarea cărților și afișelor filmelor.
Inițiatorul demersului a fost părintele Valentin Bugariu care a expus la fiecare proiecție de
film despre importanța mesajului transmis prin carte și film despre factorii unității românilor din
toate provinciile locuite de aceștia: limba, credința creștin-ortodoxă și tradițiile care formează
tezaurul spiritualității românești. Cu fiecare ocazie a fost proiectat un film care a fost prezentat și
apoi la final s-au accentuat elementele spirituale comune ale românilor. Au fost vizionate filmele
,,De-aș fi Harap Alb” (1965) și ,,Amintiri din copilărie” (1964) la școlile din Sângeorge și Birda.
Opera literară a lui Ion Creangă a beneficiat în cursul timpului de cele mai multe ecranizări, cele
două filme vizionate au la bază basmul Povestea lui Harap-Alb și Amintiri din Copilărie. De la
primele secvențe copiii au recunoscut operele întărind astfel aprecierea criticii literare: ,,Noi nu mai
citim de mult Amintirile din copilărie cum citim de obicei operele literare. Textul lor îl știm pe
dinafară; nu-l putem neapărat reproduce, dar îl recunoaștem; e destul să citim primele cuvinte,
pentru ca restul să vină de la sine” (Nicolae Manolescu).
Cele două lucrări ale marelui humuleștean oferă prin textul ecranizat și personaje un univers
al satului românesc însuflețit de oameni vioi, inteligenți, harnici, iubitori de sat și casa părintească,
de frați și lumea satului cu basmele, cântecele și proverbele ei. Sunt cu acest prilej portretizați
educatorii satului – preoții Ioan și Isaia Duhu. Aici apar elementele lumii rurale: iarmarocul, claca,
școala, gospodăria, sărbătorile, hora, tradițiile, obiceiurile, zicătorile, poeziile, portul și tehnica
rurala aceeași la toți săteni români.
La Școala din Șoșdea a fost proiectat filmul ,,Dumbrava minunată” (1980) realizat după
basmul omonim (1926) al lui Mihail Sadoveanu. Filmul distins cu Premiul I pentru cel mai bun
basm cinematografic la Moscova (1981) reușește transpună pe ecran basmul copilăriei care prezintă
această lume inefabilă a unei vârste fericite (Gheorghe Mitrache). De astă dată locul fericit este
pentru Lizuca și Patrocle casa bunicilor din satul tradițional ferit de civilizația orașului. Mihail
Sadoveanu accentuează o altă valoare a românului și anume înfrățirea cu natura, ținutul locuit de
români se oferă băștinașilor ca sprijin în încercărle vieții.
Prin operele literare ecranizate s-au oferit elevilor elemente ale unității românilor dintotdeauna
surprinse de autori născuți la sat sau cel mult în micul târg de la sfârșitul veacului al XIX-lea.
o Pomenirea Mitropolitului Nicolae în parohia Birda. Duminică, 30 septembrie 2018 a
fost oficiată Utrenia urmată de Sfânta Liturghie. La momentul potrivit au fost împărtășiți cu Trupul
și Sângele Domnului mai mulți copii.
A fost totodată oficiată și o slujbă de pomenire pentru Arhiepiscopul și Mitropolitul Nicolae
Corneanu (1962-2014) care a trecut la cele veșnice acum 4 ani în 28 septembrie. În cuvântul de
învățătură cu tema ,,Mitropolitul Nicolae Corneanu în primii 15 ani de arhipăstorire”, pregătit de P.
C. Părinte Valentin Bugariu a fost scoasă în priveliște contribuția Înaltului Ierarh la dezvoltarea

169
vieții bisericești din Banat. Părintele Mitropolit Nicolae a contribuit decisiv la construirea și
repararea de biserici și case parohiale, a purtat de grijă bisericilor de lemn, Seminarului Teologic
din Caransebeș, catedralei mitropolitane. La Centrul Eparhial a fost organizată arhiva și biblioteca
iar la subsolul catedralei a fost amenajat Muzeul Eparhiei.
Legat de viața parohiei Birda, Înaltpreasfințitul Nicolae a oficiat Slujba de târnosire urmată
de Sfânta Liturghie în 1971 după 60 de ani de la construirea bisericii de aici. Preotul paroh Florin
George pentru merite deosebite a fost hirotestit protopop pentru Protopopiatul Deta unde a slujit
vreme de 17 ani (1972-1990).
o Taina Sfântului Maslu în parohia Birda. Duminică, 7 octombrie 2018, cu începere de
la orele 16,00 a fost oficiată Taina Sfântului Maslu de obște în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii
Domnului” din parohia Birda.
Au slujit cu acest prilej P. C. Părinți Ioan Sălvan (parohia Folea), Zoran Milovanov (parohia
Berecuța), Dragan Giorgiev (parohia Voiteg), Călin Negrea (parohia Gătaia), Sebastian Andrei
Petrescu (parohia Percosova), Tiberiu Dan Gherasim (parohia Ferendia) și Valentin Bugariu,
parohul locului.
Cuvântul de învățătură ocazional a fost pregătit și susținut de către părintele Ioan Sălvan. În
cadrul acestuia a vorbit celor prezenți de dobândirea Împărăției Cerurilor pentru ca mai apoi toate
celelalte rugăciuni să fie împlinite. Timpul și locul de dialog cu Dumnezeu este spațiul sacru al
bisericii unde Sfânta Liturghie, Sfintele Taine, laudele și ierurgiile sunt tot atâtea popasuri
duhovnicești unde omul are posibilitatea să stea de vorbă cu Dumnezeu.
S-au împărtășit de cuvântul Mântuitorului din Sfintele Evanghelii, rugăciunile citite și de
eleoungere mai mulți credincioși din parohie și din cele învecinate: Voiteg, Gătaia și Berecuța.
o Forumul publiciștilor bănățeni la Ferendia. Sâmbătă, 27 octombrie s-a desfășurat la
Ferendia cea de-a VIII-a ediție a Forumului Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat.
Lucrările forumului au avut loc în biserica cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului” din localitate
după săvârșirea Sfintei Liturghii de către P. C. Părinte prof. Tiberiu Dan Gherasim, parohul locului.
La finalul slujbei părintele-paroh printr-un cuvânt de învățătură a evocat chipul Sfântului Dimitrie
cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor.
După otpustul Sfintei Liturghii cu începere de la orele 11,00 au fost deschise lucrările
forumului prin două lansări de carte. Dl. prof. Ioan Traia, președintele Asociației Publiciștilor Presei
Rurale din Banat a mulțumit membrilor Asociației dar și invitaților și enoriașilor din Ferendia care
au fost în biserică pentru a se împărtăși de cele două lansări de carte.
Prima carte prezentată a fost Ferendia. Satul de pe șapte coline, Editura Eurostampa,
Timișoara, 2018, 486. a fost prezentată de 4 vorbitori: prof. Marius Iosif Circa, scriitorul Ion Marin
Almăjan, istoricul Ion Hațegan și criticul literar Florin Popovici.

Autorul, Ioan Traia a mărturisit în debutul prezentării de carte faptul că documentarea pentru
realizarea Monografiei a început în clasa a VIII-a când împreună cu un prieten, Marcel Sămânță a
aflat de un caiet cu însemnări din sat care a aparținut lui Iosim Balosin. Cheia alcătuirii acestei
scrieri monografice a constat în legătura dintre istorie și loc, iar memoria colectivă a reprezentat
motorul consemnării faptelor.
Profesorul Mariu Iosif Circa într-o recenzie atent realizată consideră Monografia Ferendiei o
reușită frumoasă și monumentală, o veritabilă cronică a satului. Socotită a fi o fântână a cunoașterii,
Ferendia ,,ne este dragă ca o tinerețe”. Prin cuprins subiectul tratat se extinde asupra formării
poporului român. În 1804 ,,s-a pus satul la rând”, adică a fost sistematizat. În capitole distincte,
autorul Ioan Traia tratează apariția Bisericii: ridicarea lăcașului de cult, șirul preoților cu un
medalion substanțial al părintelui Traian Olde, apoi sunt amintiți colaboratorii preotului, troițele,
crucile de hotar și vizitați-le canonice. Școala, odată înfloritoare este descrisă în amănunt. Între
dascăli un loc special îl deține învățătorul Achim Miloia, tatăl istoricului Ioachim Miloia. Capitolul
al V-lea ilustrează așezarea tradițională dar și temperamentul ferengienilor.
Scriitorul Ion Marin Almăjan mărturisește celor prezenți că lectura volumului a fost făcută

170
cu creionul în mână. Cartea prin cuprins este una neobișnuită pentru o monografie rurală, ea se
poate constitui într-o monografie a Banatului. Realizată printr-o muncă uriașă care a îmbinat acribia
cercetătorului cu inima bănățeanului, volumul oferă și o descriere psihologică a ferengianului, a
portului dar și a casei.
Istoricul Ion Hațegan mărturisește că prietenul Ioan Traia prin râvna cărturărească și
calitățile sufletești face cinste Banatului. Prin efortul susținut a reușit să realizeze o Asociație a
monografiștilor din Banat și Crișana.
Criticul literar Florin Popovici a apreciat Monografia în care cantitatea este proporțională cu
calitatea. Prin această lucrare, Ferendia este așezată pe harta monografismului bănățean. Cartea este
întocmită după toate rigorile științifice, cu aparat critic, bibliografie bogată dar și documente inedite.
Ioan Traia are nu are vocația risipirii caracteristică fiului risipitor din parabola biblică, ci are
vocația punerii laolaltă, el fiind un mobilizator de conștiințe.
Sub presiunea globalizării fiecare sat ar trebui să păstreze la loc de cinste 3 cărți care
individualizează comunitatea dându-i putere și personalitate: Abecedarul, Evanghelia și Monografia.
Cea de-a doua carte, Asociația Publiciștilor Presei Rurale din Banat, autor Ioan Traia,
Editura Eurostampa, Timișoara, 2018, 281 p. a fost prezentată de prof. Marius Iosif Circa și
părintele Valentin Bugariu. Volumul reprezintă o monografie a Asociației care anul acesta pe 10
aprilie a împlinit 10 ani de activitate neîntreruptă. Înființată de către prof. Ioan Traia, Asociația a
reușit să ofere un cadru organizat în care au avut loc întâlniri, comunicări științifice, lansări de carte.
Tot în cadrul întâlnirilor au fost aniversate revistele care au împlinit vârste rotunde, au fost lansate
monografii a unor sate sau parohii. Capitolul al II-lea creionează medalioanele membrilor fondatori
și de onoare, iar ultimul capitol prezintă revistele și redactorii acestora.
În partea a doua a forumului au fost decernat Premiul ,,Aurel Turcuș și Pavel P. Filip”
redactorului ,,Foii Săcălazului”, Gheorghe Blejușcă (Laudatio ec. Petru Opruț), Sever Lazăr
(Laodatio prof. Octavian Gruița), redactor ,,Lumina satului” (Giroc) și prof. Traian Galetaru
(Laodatio ec. Ioan Olărescu), redactor al revistei ,,Suflet nou” (Comloșu Mare).
La final membrii Asociației au făcut un popas la capela ridicată de Vasile Marcu în cimitirul
confesional al satului în 1898. Capela a fost sfințită la 21 noiembrie 1900 de Mihail Juică,
administrator presbiterial și preotul Silviu Colojoară, paroh în Sculea și cu acest prilej a primit
hramul Sfânta Cuvioasă Parascheva. În capelă sunt înmormântați ctitorii acesteia, Eva (†1913) și
Vasile (†1918).
Agapa frățească a reunit pe membrii Asociației dar și pe enoriașii parohiei din Ferendia.
o Taina Sfântului Maslu în filia Sângeorge. Duminică, 4 noiembrie 2018, de la orele
15,00 a fost oficiată Taina Sfântului Maslu în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și
Gavriil” din localitatea Sângeorge, filie a parohiei Birda.
Cu acest prilej au slujit P. On Părinte Mircea Szilagyi, protopopul Protopopiatului Timișoara
II, P. C. Părinți Zoran Milovanov (parohia Berecuța), Sebastian Andrei Petrescu (parohia
Percosova), Tiberiu Dan Gherasim (parohia Ferendia) și Valentin Bugariu, parohul locului.
Cuvântul de învățătură ocazional a fost susținut de Preaonoratul Părinte Protopop care
pornind de la pericopa evanghelică duminicală a vorbit credincioșilor despre importanța milosteniei
pentru viața creștinească.
S-au împărtășit de bucuria comuniunii și de darul eleoungerii mai mulți credincioși din
comunitatea ortodoxă din Sângeorge.
o Simpozion Național la Mănăstirea Șag-Timișeni. Cu binecuvântarea și purtarea de
grijă a Î.P.S. Ioan, Mitropolitul Banatului s-a desfășurat la Mănăstirea Șag-Timișeni în 12 noiembrie
Simpozionul Național ,,Anul Centenar al Marii Uniri. Considerații istorice și teologice”.
Lucrările Simpozionului au debutat cu Acatistul Domnului Iisus Hristos oficiat în biserica
mare a mănăstirii de către P. Cuv. Ieromonah dr. Rafael Povârnaru, duhovnicul studenților teologi
din Timișoara.
Deschiderea propriu-zisă a avut loc cu începere de la orele 9,30 în trapeza mare a mănăstirii.
Prezidiul a fost compus din I. P. S. Arhiepiscop și Mitropolit Ioan, conf. univ. dr. Dana
Percec, decanul Facultății de Litere, Istorie și Teologie, pr. conf. univ. dr. Nicolae Morar, șeful

171
catedrei de Teologie, pr. prof. dr. Vasile V. Muntean, pr. cons. Zaharia Pereș și pr. lect. univ. dr.
Marius Florescu.
După cuvintele introductive a urmat susținerea a 6 prelegeri. Șirul acestora a fost deschis de
către pr. prof. Vasile V Muntean care a vorbit despre ,,1918: antecedente diacronice și diplomatice;
aportul Bisericii bănățene la înfăptuirea mărețului act”. Autorul a realizat o cronologie a
evenimentelor premergătoare Unirii de la Alba Iulia. Au fost amintiți și câțiva preoți care au suferit
arestare și temniță pentru idealul unionist cum au fost preotul Vernichescu din Vârciorova și
protopopul Bisericii Albe, George Dragomir. Un rol deosebit în Mișcarea Națională românească l-
au avut și Ioan Vidu și Cassian R. Munteanu apoi ceilalți lugojeni. Un capitol special l-a acordat pr.
prof. Vasile V. Muntean reprezentanților bănățeni de la Alba Iulia.
Cercetătorul științific dr. Ioan Hațegan de la Institutul de Științe Socio-Umane ,,Titu
Maiorescu” al Academiei Române, filiala Timișoara în prelegerea ,,Banatul și Marea Unire” a
vorbit despre contribuția Bisericii Ortodoxe Române ca factor coagulant al conștiinței românești.
Alegerile pentru Adunarea de la Alba Iulia a fost decisă prin cercurile electorale folosite și la
alegerile realizate de administrația imperială. O problemă deosebită a reprezentat-o fantomatica
Republică bănățeană propusă de avocatul Otto Roth.
Î. P. S. Ioan a adus câteva precizări de politică externă. În 31 decembrie 1918 a fost asasinat
primul ministru, Contele István Tisza, iar la 1 noiembrie Ungaria s-a declarat republică nemaiavând
aceeași influență în Ardeal și Banat.
Pr. prof. univ. dr. Ștefan Florea de la Facultatea de Teologie din Târgoviște a utilizat
domeniul moralei ca temelie a unității de neam: ,,Unitatea națională din perspectivă morală, în Anul
centenar”. Unitatea a fost valorificată ca atribut al dumnezeirii reflectată în cântarea de bucurie sau
jale care alină dorul.
Comunicarea ,,Dr. Aurel Lazăr, epitropul Bisericii cu Lună, și rolul său la Marea Unire” a
fost susținută de pr. prof. univ. dr. Dumitru Megheșan, decanul Facultății de Teologie din Oradea.
Aurel Lazăr a fost președintele al CNR Oradea, ales în Marele Sfat și Consiliul Dirigent, ales primar
al Ordiei și senator în Parlamentul României întregite. În casa Dr. Aurel Lazăr a fost iscălită
Declarația de Unire.
Tot în secțiunea inaugurală au fost prezentate 5 volume recent apărute. Prof. dr. Dumitru
Tomoni (co-autor) a prezentat cartea Banatul și Marea Unire. Bănățeni la Alba Iulia, Ed. Partoș,
Timișoara, 2018. Volumul realizat împreună cu profesorii universitari Ioan Munteanu și Vasile M.
Zaberca continuă cercetarea întreprinsă de colectivul Ioan Munteanu, Vasile M. Zaberca și Mariana
Sârbu în 1990. În acest nou format volumul se bucură de o extinsă bibliografie în cuprinsul a 3 capitole
distincte: Cap. I Pregătirea Adunării de la Alba Iulia; Cap. II 328 de bănățeni la Alba Iulia și cap. III
Documente, unele inedite de la Arhivele Naționale, Primării și unele parohii a precizat oratorul.
Protopopul dr. Ioan Bude de la protopopiatul Timișoara I a prezentat 4 volume cu conținut
biblic: Protomartirii și Temeiuri biblice pentru oficierea Sfintelor Taine și iarurgii. Botezul;
Mirungerea; Spovedania (Pocăința).
Lucrarea Ștefan cel Mare și Sfânt și strălucita sa victorie de la Vaslui obținută împotriva
turcilor otomani, de Tiberiu Ciobanu, Ed. Eurostampa, Timișoara, 2018 a fost prezentată de către
istoricul Ioan Hațegan care a vorbit de calitatea scriiturii și a tiparului, a materialului ilustrativ și a
modului științific de abordare a subiectului.
Mitropolit dr. Vasile Lazarescu – Pastorale și predici, ediție critică și cuvânt lămuritor de
Eugen Dorcescu și Mirela Ioana Borchin Dorcescu, nepoata mitropolitului bănățean. Apărută la
editura Partoș, tomul se recomandă prin frumusețe, forță educativă și de convingere. Criticul literar,
Eugen Dorcescu a vorbit de inteligența inimii, a limbii (caracteristică scriitorilor) dar și de un
posibil portret al Mitropolitului Vasile caracterizat prin masculinizare spiritualizată, cu rară putere
de convingere.
Preotul lect. dr. Marius Florescu a prezentat cartea Bucuria slujirii prin cuvânt. II Articole și
studii iscălită de pr. vicar. Ionel Popescu. Volumul prefațat de I.P.S Ioan și postfațat de Dr. Florin
Popovici îmbie pe cititori cu articole și studii apărute de-a lungul vremii în presa religioasă din
Timișoara și Caransebeș.

172
 După o pauză celelalte lucrări au fost susținute în două secțiuni de către profesori de
teologie, cercetători științifici, bibliotecari, arhivari, profesori, protopopi și preoți.
Din partea parohiei Birda, preotul dr. Valentin Bugariu a expus comunicarea ,,Preotul prof.
dr. Nicolae Popovici – participant la Alba Iulia”. Preotul, profesorul și canonistul bănățean a fost
văzut prin prisma biografiei, a slujirii preoțești și a celei profesorale toate închinate luptei naționale.
o Concursul Județean de Religie ,,Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș”, faza Deta.
Luni, 19 noiembrie 2018 cu începere de la orele 13,00 s-a desfășurat la Liceul Tehnologic ,,Sfântul
Nicolae” din Deta cea de-a VIII-a ediție a Concursului Județean de Religie ,,Sfântul Iosif cel Nou
de la Partoș”. Tema din acest an a fost ,,Credință și Jertfă”.
În deschidere P. C. Părinte Ciprian Boșca responsabilul de cateheza parohială din
Protopopiatul Deta a primit pe concurenți și însoțitorii lor (părinți, profesori și preoți) printr-un
cuvânt de bun venit. A amintit apoi, de importanța Concursului prin care se consolidează și se
verifică cunoștințele religioase. Elevii ajunși în comunitățile pe care le reprezintă pot deveni mici
apostoli mărturisitori ai credinței.
Prof. Letiția Morariu, directorul Liceului din Deta a apreciat că organizarea acestui Concurs
religios în școală reprezintă un eveniment frumos.
La această ediție zonală au participat copii care au reprezentat școlile și parohiile din:
Banloc, Birda, Ciacova, Deta, Gătaia și Liebling iar juriul a fost compus din: Prof. Letiția Morariu,
Prof. Lucian Tuturigă, P. C. Părinți Doru Melinescu și Ciprian Boșca.
Concursul s-a desfășurat pe secțiuni: recitare de poezie, priceasnă, cântare psaltică și desen
la care s-au înscris 26 de elevi din clasele II-VIII.
Pe lângă poeziile, pricesnele și desenele religioase, copiii au mărturisit de aniversarea
Centenatului Marii Uniri. Între poeziile cu această tematică amintim: ,,Unirea”, ,,Hora”, ,,Eroii”,
desenele: ,,Harta românească”, ,,Delegație de oameni spre Alba Iulia”, ,,Episcopul Miron Cristea”.
Eseul ,,Țara și poporul” a amintit de contribuția Bisericii Ortodoxe Române la dezvoltarea
societății, însoțirea și jertfa clericilor și mirenilor pentru realizarea unității naționale.
Îmbucurător a fost faptul că cei care au prezentat lucrările artistice le-au însoțit de
comentarii lămuritoare. Astfel chipul episcopului Miron Cristea a fost însoțit de informația că la
Alba Iulia după săvârșirea Sfintei Liturghii, acesta a rostit Rugăciunea îngenuncherii.
După jurizare elevii participanți au fost răsplătiți cu premii și mențiuni sub forma unor cărți
religioase și istorice. Câștigătorii Premiului I de la toate secțiunile s-au calificat la faza județeană
care se va desfășura în 3 decembrie la Timișoara.
Secțiunea: Poezie: Premiul I Popa Anisia (Liceul Teoretic Gătaia);
Eseu: Premiul I Vălean Alexandru (Școala Gimnazială Birda);
Cântare psaltică: Premiul I Orășanu Alexandru (Liceul Teoretic Gătaia);
Priceasnă: Premiul I Peia Denisa (Liceul Teoretic Gătaia);
Premiul I Sabadoș Anda (Școala Gimnazială Liebling);
Desen (II-IV): Premiul I Nicolin Amelia (Liceul Teoretic Gătaia);
(V-VIII): Premiul I Lupan Damian (Liceul Teoretic Gătaia).
Școala Gimnazială din Birda a fost reprezentată 8 copii: Elevul Vălean Alexandru a obținut
Premiul I la secțiunea eseu; Premiul III Frangloglu Gabriela (Priceasnă); Mențiunea I: Marcu
Alexandra (Poezie); Murgea Cristian (Desen); Mențiunea a II-a: Noje Flavia (Poezie); Radu
Loredana (Desen); Mențiunea a III-a: Pop Maria și Prună Sarah.
o Împărtășirea copiilor în parohia Birda. La Praznicul Intrării în biserică a Maicii
Domnului (21 noiembrie) preșcolarii de la Grădinița P. N. Birda și elevii claselor pregătitoare – a
IV-a au participat la Sfânta Liturghie.
După ce s-au mărturisit, copiii s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului. Aceștia au
fost însoțiți la biserică de către profesori și învățători.
Sărbătoarea a debutat cu slujba Privegherii compusă din Vecernia unită cu Litia și Utrenia.
Activitatea liturgică a fost cuprinsă în Acordul de Parteneriat încheiat între Școală și
Biserică.
La final copiii au primit daruri din partea Parohiei.

173
 o Concursul ,,Bucuria Nașterii în suflet de copil” la Birda. În 15-16 noiembrie s-a
desfășurat în Școala Primară din Sîngeorge și Școala Gimnazială din Birda Concursul ,,Bucuria
Nașterii în suflet de copil”. Inițiat de Inspectoratul Școlar Județean Timiș, Consiliul Județean și
Arhiepiscopia Timișoarei și ajuns la cea de a VI-a ediție Concursul are ca scop final: ,,Afirmarea
credinței ortodoxe prin aplicarea învățăturii dreptei credințe și prin integrarea valorilor, a
cunoștiințelor și a deprinderilor religios-morale în viața personală și a comunității”.
Concursul a fost realizat prin efortul prof. Doru Popa, titularul Catedrei de Religie Ortodoxă
de la Școala din Birda. În acest an au participat 15 copii (12 la Birda și 3 la Sângeorge) de la clasa a
III-a, care după desfășurarea testului scris au obținut premii, mențiuni și diplome de participare.
La Sângeorge au fost obținute următoarele rezultate: Stoianovici Caius (Premiul I); Drăghici
Alexandru (Premiul II) și Moise Gabriela (Premiul III).
La Birda s-a înregistrat următoarea situație finală: Damian Alice-Bianca, Pomuț Roxana
Gabriela (Premiul I); Noje Tania-Teodora (Premiul II); Murgea Cătălin-Florin (Premiul III); Pașca
Ioan-Nicolae (Mențiunea I); Radu Andreea-Ionela (Mențiunea a II-a); Potroacă Gabriela-Andreea
(Mențiunea a III-a). Diplome de Participare au obținut următorii elevi: Boer Andreea-Ionela; Cocoș
Cristian-Ioan; Mancaș Alexandru-Marian și Matei David.
Și în anul acesta de succesul acestui Concurs s-au ocupat alături de prof. Doru Popa și prof.
Sorina Onița, directorul Școlii și prof. Maria Miron.
o Lansare de carte în biserica din Birda. Marți, 27 noiembrie de la orele 10,00 a avut loc o
triplă lansare de carte în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda. Cu acest
prilej au fost vernisate două expoziții. Prima, parte a Colecției de Arheologie și Etnografie ,,Gheorghe
Rancu” din Șopotu Vechi a fost realizată prin bunăvoința D-lui prof. Gheorghe Rancu, redactorul
revistei ,,Almăjul”. Printre exponate se rânduiesc: obiecte personale care au aparținut generalului Traian
Doda dar și obiecte care au aparținut militarilor din Primul Război Mondial: arme și echipament militar,
truse de igienă personală, cărți, decorații. Cea de-a doua expoziție oferă privitorilor: carte tematică cu
privire la Marea Unire (Documente, memorialistică, sinteze, studii, monografii). Cele două expoziții au
fost în biserica din Birda până la sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei.
P. C. Părinte Valentin Bugariu a prezentat două cărți acum lansate. Studiul Biserica
românească din Banat și Marea Unire, Editura Partoș, Timișoara 2018, realizat de P. C. Pr. Prof. Dr.
Daniel Alic. Lucrare de pionierat în domeniu ce se distinge prin bogăția datelor, sursele de
documentare (carte, presă, arhivă) dar și organizarea conținutului, oferă cititorilor o cronologie
detaliată a evenimentelor din preajma Unirii, a contribuției clerului bănățean la constituirea Consiliilor
Naționale locale și a Gărzilor Naționale. Ierarhi, consilieri bisericești, profesori de teologie, protopopi,
preoți și credincioși au reprezentat Biserica la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.
Al doilea volum, Ciudata viață a cuvintelor. Publicistică I, Editura Tiparnița, Arad, 2010,
303 p. oferă cititorilor articole publicate de Profesorul G. I. Tohăneanu în revista timișoreană
,,Orizont” în perioada 1990-2005. Cartea se înscrie tematic Centenarului promovând unitatea limbii
române. ,,Cum de la văraticul din goliștea Carpaților până la iernaticul de la șesuri e drum, nu
glumă, care trebuia bătut periodic se poate afirma răspicat că acest neîntrerupt cutreier dinspre
munte către câmpie și invers, ritmat nu numai de zvonul tilincilor, ci și de perindarea anotimpurilor,
a contribuit în mare măsură la statornicirea graiului mioritic unitar, condiție de chezășie a
conștiinței unității naționale” (p. 125-126).
Pr. Prof. Dr. Daniel Alic a prezentat cartea Gătaia. Monografie, 2018. ,,Monografia se
dorește un act de constire a înaintașilor, de admirație a culturii și civilizației bănățene din vremuri
de mărire. Iar tipărirea volumului în anul 1918, o amintire smerită la 100 de ani de la Marea Unire
de la 1 Decembrie 1918, pentru eroii căzuți pentru libertatea, independența și unitatea tuturor
românilor” arată părintele Valentin Bugariu în Argument (p. 8).
Trecând la conținut, -apreciază Pr. Prof. Daniel Alic- remarcăm faptul că autorul a folosit
informație istorică diversă, culeasă din arhive bisericești și laice, din cărți și studii, din scrieri
literare și memorialistice, din periodicele vremii și din surse orale. Finețea limbajului cărții ne
descoperă vocația literară a autorului, care a reușit să creeze un text eminamente istoric, dar fără
asperitățile și laconismul de multe ori întâlnit în textele istorice”.

174
 Vernisarea celor două expoziții precum și lansarea celor trei volume a fost vegheată de
candela recunoștinței față de jertfa înaintașilor. Credința și iubirea de patrie sunt și astăzi
coordonatele vieții spirituale a românilor.
o Unirea Bucovinei cu România aniversată la Sângeorge. Miercuri, 28 noiembrie 2018
se împlinesc 100 de ani de la Unirea Bucovinei cu România. Pentru a aniversa acest eveniment în
biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitatea Sângeorge, filie a parohiei
Birda a fost realizat un program religios-patriotic pregătit și prezentat de preșcolarii și elevii de la
Grădinița cu Program Normal și Școala Primară din sat în coordonarea d-nelor Prof. Mioara Miron
și Prof. Ștefania Cercega.
Aniversarea a debutat cu slujba de Tedeum și o rugăciune de pomenire a luptătorilor pentru
unire. Au fost amintiți cu acest prilej Mitropolitul Vladimir Repta, Iancu Flondor, Sextil Pușcariu,
profesorii de teologie: Teodor Tarnavschi, Juvenal Ștefanelli, Isidor Onciul, Eusebiu Popovici,
Dimitrie Dan, preoții Iraclie Porumbescu și Simion Florea Marian.
La otpustul slujbei religioase, P. C. Părinte Valentin Bugariu, parohul locului a susținut
cateheza cu tema: ,,100 de ani de la Unirea Bucovinei cu România. Contribuția Bisericii”.
Copiii au recitat poezii și au interpretat cântece patriotice. Între versurile recitate
amintim Moștenirea de Otilia Cazimir, Românașul de Vali Iurașcu și La Bucovina de Mihai
Eminescu, iar între cântece ,,Frați români din lumea întreagă” al îndrăgitei interprete Mariana Deac.
Elevii îndrumați de prof. Mioara Miron au pregătit și o planșă tematică ,,Bucovina la 100 de
ani”. Planșa a constituit suportul ilustrativ al catehezei. Bucuria sărbătorii, entuziasmul copiilor
îmbrăcați în costume naționale și darurile realizate de către aceștia pentru acest eveniment,
pancartele tricolore au dat sărbătorii o culoare aparte.
o Concert de cântece patriotice și colinde în parohia Birda. Prăznuirea Sfântului
Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României în parohia Birda a debutat în Ajun cu
oficierea Slujbei Privegherii (Vecernia unită cu Litia și Utrenia). Vineri de la orele 10,00 a fost
săvârșită Sfânta Liturghie. Au slujit cu acest prilej P. C. Părinte Călin Negrea de la parohia Gătaia și
Valentin Bugariu, parohul bisericii cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda.
Răspunsurile liturgice au fost date de Corul ,,Doina” al Parohiei Gătaia dirijat de cântărețul
bisericesc Liviu Țâțu.
La momentul potrivit mai mulți copii s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului.
Cuvântul de învățătură a fost pregătit și susținut de părintele Călin Negrea. Sfântul Apostol
Andrei este cel care L-a mărturisit pe Hristos, L-a propopvăduit în pământul românesc dintre
Dunăre și Mare. Poporul românesc este creștin prin predică apostolică deosebindu-se de celelalte
popoare care au fost încreștinate începând cu regele și încheindu-se cu supusul acestuia. Poporul
românesc are astfel și un model de urmat și în ceea ce privește mărturisirea lui Hristos.
După otpustul Sfintei Liturghii, interpreții Denisa Peia și Alexandru Orășanu au interpretat
cântece patriotice tradiționale. Același tip de cântece, la care s-au adăugat și colinde au fost
interpretate și de membrii Corului ,,Doina”.
A fost răsplătită contribuția la dezvoltarea activității corale la Birda prin acordarea
,,Dipolmei de Onoare” D-lui Prof. Ion Petrescu cel care între anii 1995-1997 a format și condus
Corul Parohiei Birda.
o 1 Decembrie la Birda. Împlinirea a 100 de ani de Marea Unire de la Alba Iulia de la 1
Decembrie 1918 a fost aniversată la Birda și în satele aparținătoare prin oficierea Sfintei Liturghii, a
Tedeumul pentru Ziua Națională, slujbe de pomenire la Monumentele Eroilor și depunerea de
coroane de flori de către oficialitățile locale: Primăria, Consiliul Local și Poliția Română.
La ora 8,00 a fost săvârșită Sfânta Liturghie și slujba Tedeumului în biserica cu hramul
,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda. A fost ținut și un cuvânt de învățătură potrivit
momentului: ,,Rolul Bisericii Românești din zona Deta la Marea Unire”.
În cadrul serviciilor religioase din biserică au fost pomeniți luptătorii pentru unitate
națională și participanții bănățeni din zona Deta la Alba Iulia.
Slujbe de pomenire au fost săvârșite la Monumentele Eroilor din Birda, Sîngeorge,
Mănăstire și Berecuța oficiate de P. C. Părinți Valentin Bugariu (Birda și Sângeorge), Zoran

175
Milovanov (Berecuța și Mănăstire), Nicon Karicianac (Mănăstirea Sfântul Mare Mucenic
Gheorghe) și Jivovine Maletici (Denta) la Monumentele din Sângeorge și Mănăstire.
o Simpozion Internațional la Giarmata Vii. Sâmbătă, 8 decembrie 2018 s-a desfășurat
în parohia Giarmata un eveniment religios-cultural cu binecuvântarea și slujirea Înaltpreasfințitului
Mitropolit Ioan al Banatului.
La orele dimineții au fost sfințite Monumentul Eroilor și bustul revoluționarului pașoptist
Avram Iancu (1824-1872) de către un sobor de preoți sub protia Înaltpreasfințitului Mitropolit. Au
slujit cu acest prilej P. On. Părinți Ioan Bude și Mircea Szilagyi, protopopi ai Protopopiatelor
Timișoara I și Timișoara II, P. C. Părinți Vasile Suciu, parohul locului, Ioan Mermeze, slujitor la
parohia Giarmata Vii, preoții de la Ghiroda, Bucovăț, Dumbrăvița, Pișchia și Timișoara (Aeroport,
Freidorf, Pădurea Verde).
De la biserica parohială cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” până la Căminul Cultural
unde s-au desfășurat activitățile culturale, invitații și localnicii au mers în procesiune cu steag
tricolor purtat de elevii Școlii Gimnaziale din Ghiroda împreună cu profesorii lor și oficialități
locale și județene.
Simpozionul Internațional ,,Contribuții ale Bisericii Ortodoxe Române la desăvârșirea statului
național unitar român” a debutat printr-o rugăciune în sala mare a Căminului din localitate. Cuvântul de
deschidere a aparținut Acad. Păun Ion Otiman iar cel de binecuvântare Înaltpreasfințitului Ioan.
Copiii de la Școala din Ghiroda și cei de la cea din Giarmata Vii au pregătit un bogat program
sărbătoresc compus din poezie și cântec patriotic. ,,Legenda României” și-a prezentat fiicele ei.
Lucrările Simpozionului au debutat cu referatul ,,Doi francezi celebri – Generalul Henri
Mathias Bertholot și Prof. Emmanuel de Maratonne – cum au cunoscut poporul român și România”.
Au pregătit comunicări: academicieni, profesori universitari, cercetători științifici, scriitori,
economiști, profesori, muzeografi, protopopi și preoți. Toate aceste contribuții au fost publicate în
volumul coordonat de părintele Vasile Suciu și tipărit la Editura Partoș a Arhiepiscopiei Timișoarei
în 284 p..
Tematica a acoperit evenimentele din apropierea Marii Unirii din 1 Decembrie 1918,
evenimentul de Alba Iulia în plan internațional, național, al Bisericii dar și fapte și evenimente ale
istoriei locale și culturii bănățene ș. a..
Basarabia a fost reprezentată la sărbătorirea Unirii de la 1918 de la Giarmata Vii de dl.
Vasile Frunză, primarul com. Răculești din Republica Moldova cu o delegație din localitate. Aceștia
au interpretat două colinde din sat: ,,Sculați voi români plugari” și ,,Azi e ziua lăudată”.
În partea a doua a Simpozionului au fost lansate 4 volume. Între acestea amintim
volumul Relatări din Primul Război Mondial prezentate în presa ecleziastică din Banat, Editura
Tritonic, București, 2018, 302 p. (autor Maria Alexandra Pantea). Cartea prezentată de Dr. Florin
Popovici a fost definită ca o istorie a destinelor personale prin diverse relatări care au fost publicate
în presa bisericească bănățeană. Al doilea volum, o plachetă de versuri intitulată Destăinuiri,
Editura Kult, București, 2018, 43 p., autor Vasile Derunc (pseodonimul literar al părintelui Vasile
Suciu). Cartea oferă cititorilor crezul poetului, o poezie mărturisitoare încadrată în Trilogia vieții
autorului: ,,Plecarea”, ,,Întoarcerea”, ,,Regăsirea”. Durerea, dorul, nostalgia după satul natal își
găsește plinirea în Regăsirea întru credință.
Simpozionul s-a încheiat prin colindă și cântec național interpretat de Corul Parohiei dar și
Ansamblul Folcloric din localitate cu participarea prof. Carmen Biruescu și Ramona Sarchiz.
O zi de rugăciune, cântec și rostire românească realizată prin grija și efortul P. On. Părinte
Vasile Suciu împreună cu câteva instituții partenere: Academia Română, filiala Timișoara,
Mitropolia Banatului, Consiliul Județean Timiș, Consiliul Local și Primăria Ghiroda, Universitatea
de Vest, Liceul de Arte Plastice din Timișoara, Muzeul Satului Bănățean, Asociația Publiciștilor
Presei Rurale din Banat și Școala Gimnazială din Ghiroda.
Din partea Parohiei Birda a participat la lucrările Simpozionului părintele dr. Valentin
Bugariu care a pregătit comunicarea ,,Crâmpeie de luptă națională pentru Unire la Gătaia”.
o Recital de Colinde în biserica din Sângeorge. Duminică, 16 decembrie după otpustul
Sfintei Liturghii a avut loc în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din

176
localitatea Sîngeorge, filie a parohiei Birda, cea de-a II-a ediție a Recitalului de Colinde ,,Vin
colindătorii cum veneau odată…”.
Conceput ca vestire a Nașterii Domnului și destinat copiilor, activitatea se dorește o
promovare a colindelor tradiționale românești, a mesajului acestora dar și a măiestriei interpretative.
Au colindat anul acesta 6 copii din parohie și filie: Peia Tudor, Filip Bogdan, Birdean Daria, Bud
Darian, Țibuleac Roberta și Peia Denisa. Pe lângă colinde tradiționale au fost interpretate unele cu
caracter local: ,,Pleacă Lina la fântână” dar și altele aparținând altor provincii folclorice: ,,Am
pornit cu colindatul”.
Prin toate colindele interpretate au fost împărtășite valori ale spiritualității românești:
iubirea de țară, munca, ospitalitatea și dărnicia, s-au făcut urări de belșug și sănătate celor colindați.
o Praznicul Nașterii Domnului în parohia Birda a fost pregătit de cete de
colindători care au vestit credincioșilor de apropierea praznicului. În Ajun de Crăciun a fost oficiată
Vecernia unită cu Litia.
În prima zi de Crăciun a fost oficiată Utrenia urmată de Sfânta Liturghie. La momentul
potrivit mai mulți copii și tineri din parohie s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului.
La priceasnă a fost citită ,,Pastorala la Nașterea Domnului” a Înaltpreasfințitului Mitropolit
Ioan.
După otpustul Sfintei Liturghii mai mulți copii au vestit bucuria Nașterii Domnului. Prin
glasul cristalin, portul popular al acestora și clinchet de clopoței Pruncul Iisus și-a găsit sălaș și în
sufletele credincioșilor din Birda.
Atât colindătorii, cât și toți copiii au primit daruri din partea parohiei. Credincioșii au primit
numărul 28 al revistei de cultură și religie rurală ,,Arhanghelul”. Publicația a fost însoțită de un
calendar creștin-ortodox de buzunar pe 2019.
o 160 de ani de la Unirea Principatelor Române la Birda. Joi, 24 ianuarie 2019 a fost
sărbătorită Unirea Principatelor Române în parohia Birda. Cu acest prilej a o fost organizată o
activitate religios-culturală care a adus aminte de împlinirea a 160 de ani de la unirea Principatelor
danubiene într-o singură țară.
Aniversarea s-a desfășurat în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia
Birda și a debutat cu slujba Tedemului ca semn de mulțumire pentru realizarea Unirii. După otpust
în predica cu tema: ,,Satul românesc în vremea lui Cuza Vodă”, P. C. Părinte Valentin Bugariu,
parohul locului a amintit celor prezenți de importanța actului Unirii și a reformei agrare a Domnului
Cuza. Anul 2019 fiind declarat în Patriarhia Română, An Omagial al Satului românesc, vorbitorul a
accentuat asupra Reformei agrare din 1864 ca punct de dezvoltare a satului românesc. Pentru a
evidenția acest lucru a fost organizată o expoziție de fotografie din satul de altădată și alta de carte
tematică realizată în colaborare cu Biblioteca Liceului Teoretic Gătaia.
În partea a doua a activității a fost realizat un program cultural compus din poezie și cântec
patriotic și popular românesc. Montajul poetic a fost pregătit de elevii Școlii Gimnaziale din Birda
în coordonarea d-nei prof. Mihaela Coman, iar cea de cântec a fost realizată de elevii Denisa Peia și
Alexandru Orășanu de la Liceul Teoretic din Gătaia.
Programul poetic a debutat cu o prezentare a satului românesc de astăzi, apoi în versuri
încărcate de dor a fost cântată obârșia, școala, strămoșii, țăranul român, biserica toate întregind vatra,
familia acolo unde Gheorghe, Ioan și Vasile își așteaptă și azi copiii, iar cel plecat își plânge cu nostalgie
copilăria: ,,mi-e dor de sat, mi-e dor de tine, mamă”. În vers de poezie în grai, copiii și-au mărturisit
mândria obârșiei: ,,Satul meu e sat frumos, […] Sat ca Birda n-ai afla…”. Și-au dat concursul: Draghici
Snejana, Țibuleac Roberta, cls a V-a; Neamțu Alexandra, Tuta Raul, Danci Narcisa, Arpec Sabrina,
Brezga Bianca, Piloiu Călin cls a VI-a; Baniaș Daniela, Ciobanu Alexandru, cls a VII-a; Bloju Iulian,
Cocoș Paul Andrei, Cuzman Cristian, Popovici Paul și Vălean Alexandru cls a VIII-a.
Pentru reușita acestei aniversări cuvinte de mulțumire îndreptăm către Direcțiunea Școlii
Gimnaziale din Birda, d-nei bibliotecar Lia Bontescu și Gabriela Șerban pentru sprijinul acordat,
copiilor și credincioșilor prezenți.
o Premierea elevilor participanți la Concursul Județean de Religie ,,Nașterea
Domnului în suflet de copil”. În 15-16 noiembrie 2018 s-a desfășurat la Școala Gimnazială din

177
Birda și Școala Primară din Sângeorge Concursul Județean de Religie ,,Nașterea Domnului în suflet
de copil”. Ajuns la cea de a VI-a ediție, Concursul se adresează elevilor din clasa a III-a cu scopul
verificării cunoștiințelor religioase acumulate.
Anul acesta din școlile amintite au participat 14 copii care au obținut următoarele rezultate:
La Sângeorge au fost obținute următoarele rezultate: Stoianovici Caius (Premiul I);
Drăghici Alexandru (Premiul II) și Moise Gabriela (Premiul III).
La Birda s-a înregistrat următoarea situație finală: Damian Alice-Bianca, Pomuț Roxana
Gabriela (Premiul I); Noje Tania-Teodora (Premiul II); Murgea Cătălin-Florin (Premiul III); Pașca
Ioan-Nicolae (Mențiunea I); Radu Andreea-Ionela (Mențiunea a II-a); Potroacă Gabriela-Andreea
(Mențiunea a III-a). Diplome de Participare au obținut următorii elevi: Boer Andreea-Ionela; Cocoș
Cristian-Ioan; Mancaș Alexandru-Marian și Matei David.
o Ziua Educației creștine în parohia Birda. La sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi a fost
sărbătorită Ziua Educației creștine în parohia Birda. Pentru a evidenția contribuția Sf. Trei Ierarhi la
consolidarea educației creștine au fost oficitate în bisericile parohiei slujbe religioase urmate de
cateheze tematice și alte activități educaționale.
La biserica din Birda cinstirea Sfinților Trei Ierarhi a debutat din Ajunul sărbătorii când la
Școala Gimnazială din Birda au fost premiați 14 elevi care au participat la Concursul Județean de
Religie ,,Nașterea Domnului în suflet de copil”. Tot în Ajun a fost oficiată Slujba Privegherii
(Vecernia unită cu Litia și Utrenia) în biserica ,,Nașterea Maicii Domnului”. În ziua cinstirii
Sfinților Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz și Ioan Gură de Aur a fost săvârșită Sfânta Liturghie
în capela cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Sângeorge. Au participat elevii
claselor I-IV însoțiți de prof. Mioara Miron.
Cu acest prilej a fost ținut un cuvânt de învățătură pregătit de preotul Valentin Bugariu care
a vorbit despre ,,Capadocia și Antiohia Siriei, leagănul Sfinților Trei Ierarhi” scoțând în relief
contribuția căminului familial la dezvoltarea concepției despre viețuirea creștină.
În cadrul Școlii Primare din Sîngeorge s-a desfășurat și o activitate catehetică fiind vizionat
filmul documentar: ,,Pelerini în Capadocia Sfinților” produs de Televiziunea Trinitas în 2009.
o Comemorarea Mitropolitului Vasile Lazarescu la Birda. Joi, 21 februarie 2019 s-au
împlinit 50 de ani de la trecerea la cele veșnice a Arhiepiscopul și Mitropolitul Vasile Lazarescu al
Banatului (1947-1969).
La inițiativa P. C. Părinte Valentin Bugariu a fost oficiată de la ora 9,00 Sfânta Liturghie și
Slujba Parastasului în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda. Au slujit
cu această ocazie P. On. Părinte Ioan Prisăcean, protopopul Detei și P. C. Părinți Dragan Giorgiev
(parohia Voiteg), Călin Negrea (parohia Gătaia) și Tiberiu Gherasim (parohia Ferendia). La slujba
de pomenire s-au înălțat rugăciuni pentru Mitropolitul Vasile și familia sa.
P. On Părinte Protopop la otpustul rugăciunii liturgice printr-un cuvânt potrivit a amintit de
tradiția Scripturii care ne învață: ,,Aduceți-va aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul
lui Dumnezeu; priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința’’ (Evrei 13, 7).
Cateheza cu tema ,,Mitropolitul Dr. Vasile Lazarescu – 50 de ani de la trecerea la Domnul”
a fost pregătită și susținută de părintele Valentin Bugariu. În cadrul acesteia, vorbitorul a amintit de
omagierea Satului românesc, Mitropolitul Vasile Lazarescu fiind un reprezentant al satului bănățean
fiind născut la 1 ianuarie 1894 în localitatea Jadani (azi Cornești) de lângă Timișoara.
Prezentarea vieții și activității Mitropolitului Vasile Lazarescu s-a făcut cu ajutorul
calculatorului și proiectorului amintindu-se principalele secvențe ale biobibliografiei ierarhului
pomenit de la slujirea catedrei la cea a altarului și principalele contribuții la dezvoltarea vieții
bisericești din Banat.
Cateheza a fost sprijinită de o expoziție tematică: cărți ale Mitropolitului Vasile, volume
omagiale, monografice, literatură, memorialistică, fotografie, presă bisericească.
Elevii de la Școala Gimnazială din Birda îndrumați de prof. Mihaela Coman au prezentat un
frumos program artistic intitulat: ,,Satul bănățean în perioada interbelică”. Au fost prezentate
principalele coordonate ale spațiului banatic: cultura tradițională, portul popular, casa țărănească.
Poezia lui Lucian Blaga a dat culoare prezentării satului. Cel mai mare ambasador al spațiului rural

178
bănățean prin articolul – manifest ,,Barocul etnografiei românești” (1926), Lucian Blaga căsătorit
cu Cornelia Brediceanu, fiica celebrului luptător național Coriolan Brediceanu, avocat și deputat în
dieta maghiară identifică ,,Sufletul satului”:
Copilo, pune-ți mânile pe genunchii mei.
Eu cred că veșnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
si inima-ți zvâcnește mai rar,
ca și cum nu ți-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
și dacă ți-ai sângerat picioarele
te așezi pe un podmol de lut”.
Activitatea de comemorare a fost posibilă cu sprijinul Școlii Gimnaziale din Birda, al prof.
Sorina Onița, directorul instituției amintite, al prof. Germer Hilde pentru sprijinul informatic, prof.
Mihaela Coman pentru realizarea momentului poetic, părinților pentru slujire, copiilor și
credincioșilor prezenți în biserică cu această ocazie.
o Olimpiada de Religie, etapa zonală. Vineri, cu începere de la orele 14,00 s-a
desfășurat faza zonală a Olimpiadei de Religie pentru clasele V-VIII la Liceul Teoretic ,,Alexandru
Mocioni” din Ciacova.
Cu acest prilej au participat 65 de elevi din 10 centre: Școala Gimnazială Birda – 8 elevi;
Liceul Teoretic ,,Alexandru Mocioni” Ciacova – 7 elevi; Liceul Teoretic Gătaia – 8 elevi; Școala
Gimnazială Ghilad – 4 elevi; Școala Gimnazială Denta – 6 elevi; Liceul Tehnologic ,,Sfântul
Nicolae” Deta – 11 elevi; Școala Gimnazială ,,Martin Șuboni” Jebel – 5 elevi; Școala Gimnazială
Liebling – 4 elevi; Școala Gimnazială Moravița – 9 elevi și Școala Gimnazială Voiteg – 3 elevi.
Elevii au fost însoțiți de profesorii coordonatori de religie și de preoții parohi de la parohiile
care au avut copii la această etapă a Olimpiadei de Religie. Coordonatori au fost: prof. Nedelcovici
Camelia – Ciacova; prof. Fanu Ionela (Voiteg și Ghilad); prof. Brădeanu Nicoleta – Gătaia; prof.
Popa Doru – Birda; prof. Ștefan Răzvan Florin – Denta; pr. prof. Popovici Dragoș Georgian –
Moravița; prof. Ardelean Floare – Jebel; pr. prof. Griguță Damian – Deta. Însoțitori ai elevilor au
fost: pr. Dragan Giorgiev (Voiteg); pr. Vasile Cheregi (Jebel), pr. Emanuel Popescu (Ciacova), pr.
Ciprian Ene (Cebza) și pr. Valentin Bugariu (Birda).
Olimpiada s-a bucurat de prezența P. On. Părinte Ioan Prisăcean, protopopul Detei care a rostit un
cuvânt de bun venit participanților și câte o rugăciune în fiecare sală de clasa care a găzduit concursul.
Subiectele propuse au vizat verificarea cunoștințelor biblice; precizarea locului unui text
biblic în Sfânta Scriptură și alcătuirea unei compuneri care a scos în priveliște creativitatea
participanților.
Din partea Școlii Gimnaziale din Birda au participat: Draghici Snejana, Moscovici Andreea
(cls. a V-a); Arpec Sabina, Danci Narcisa (cls. a VI-a); Ciobanu Alexandru (cls. a VII-a); Murgea
Cristian Florin și Vălean Alexandru (cls. a VIII-a).
o Întâlnirea publiciștilor bănățeni la Timișoara. Sâmbătă, 2 martie 2019 cu începere de
la orele 11,00 s-a desfășurat la Muzeul Satului Bănățean o nouă întâlnire a membrilor Asociației
Publiciștilor din Presa Rurală din Banat.
Cu acest prilej în partea administrativă au fost discutate mai multe probleme curente: A fost
primit în Asociație dl. Nicolae Magiar, profesor și publicist, președintele filialei Caraș-Severin al
Societății de Științe Istorice din România; a fost propusă și împlinită alegerea dl. judecător Ion
Ionescu în Conducerea Asociației pe postul de vicepreședinte (probleme juridice); Forumul
publiciștilor bănățeni va acea loc în luna Mai în comuna Birda din jud. Timiș.
Totodată au fost nominalizați patru publiciști pentru decernarea Premiului Asociației pe
anul 2018: prof. Octavian Gruița (Giroc, Timiș), prof. Gheorghe Lungu (Sacoșu Mare, jud. Timiș),
prof. Iosif Marius Circa (Ferendia, Timiș) și Iancu Murărescu (Sărcia, Serbia).
În partea a doua a ședinței au fost lansate două volume: Prof. Ioan Traia, Asociația
Publiciștilor Presei Rurale din Banat, Editura Eurostampa, Timișoara, 2018, 281 p. și G. I.

179
Tohăneanu, Ciudata viață a cuvintelor, 3 vol., Editura Tiparnița, 2018.
Despre cel de-al doilea volum a vorbit preotul dr. Valentin Bugariu editorul acestuia. Cartea
reunește 200 de articole publicate de-a lungul vremii în revista ,,Orizont” din Timișoara în cuprinsul
a 889 pagini. Volumul a apărut în cadrul colecției ,,Arhanghelul” al revistei cu același nume din
Birda. Autorul acestor remarcabile pagini de limbă și cultură românească este profesorul G. I.
Tohăneanu, lingvist și stilistician din Timișoara de ieri. În cadrul acestei prezentări a cărții, editorul
a îmbiat pe cei prezenți cu o mărturisire făcută de Magistrul G. I. Tohăneanu unui discipol
apropiat: ,,…Ion Tohăneanu s-a născut în Țara Bârsei, ultimul din cele șapte sate care alcătuiesc
Săcelele Brașovului. […] de fiecare dată când cobor în gara Brașov: tălpile mele aderă ferm, cu un
fel de vânjoasă voioșie, la caldarâm. G. I. Tohăneanu. Optimus Magister, Editura Universității de
Vest, Timișoara, 2017, p. 13-14).
Mă simt, în sfârșit <<acasă>>. Tatăl, bunii și străbunii lui au fost, de-a lungul generațiilor,
oieri transhumați în preajma Brașovului, lângă Zărnești, la poalele masivului Piatra Craiului, unde
se află localitatea Tohani, cuib al familiei mele. Pe versantul sudic al Carpaților, deasupra Buzăului,
se găsește încă o așezare Tohani, cu vestite podgorii: acolo poposeau înaintașii mei, pe drumul de la
<<văratic>> la <<iernatic>>, de pe mioriticul plai al Carpaților de curbură, spre bălțile Dobrogei,
țară a străvechimii noastre. […] Părintelui meu îi datorez dragostea și ardoarea, în sensul aproape
concret al cuvântului, cu care mi-am îmbrățișat și am cercat să-mi plinesc meseria. De la el am aflat,
cu emoție și uimire, că profesor înseamnă în limba latină, <<mărturisitor>> și că, prin urmare,
dascălul săvârșește – mai exact spus: oficiază – nu numai un act obișnuit de <<comunicare>>, ci și
unul de cucernică, perpetuă <<cuminecare>>” (I. Funeriu, G. I. Tohăneanu. Optimus Magister,
Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, p. 13-14).
În finalul întâlnirii între cei prezenți au avut loc discuții libere și schimburi de reviste editate
în satele din Caraș-Severin și Timiș.
Obișnuita agapă frățească i-a reunit pe cei prezenți.
o ,,Almanahul Arhiepiscopiei Timișoarei pe 2019”. De curând a apărut ,,Almanahul
Arhiepiscopiei Timișoarei” în 336 pagini pe anul 2019. Îngrijit de părinții dr. Adrian Carebia și dr.
Marius Florescu volumul oferă celor interesați date legate de organizarea Bisericii Ortodoxe
Române și a Arhiepiscopiei Timișoarei, articole care reușesc să creioneze viața și activitatea
Patriarhilor Nicodim Munteanu, Iustin Moisescu și Vasile Lazarescu comemorați în Patriarhia și
Arhiepiscopia Timișoarei precum și rubrici care prin materialele tipărite oferă credincioșilor
informații biblice, istorice și practice.
Din partea parohiei Birda, părintele dr. Valentin Bugariu a publicat articolul ,,Contribuția
lui Romulus Vuia la dezvoltarea etnografiei bănățene” (p. 292-302). În Anul Omagial al Satului
românesc, autorul încearcă să prezinte contribuția etnografului bănățean la monografierea satului
bănățean dintre Dunăre și Mureș.
o Amintirea Patriarhului Iustin Moisescu în parohia Birda. Sub dulcea povară a
amintirii, a scriitorului german Jean Paul Richter, ,,Amintirea e singurul Rai din care nu putem fi
izgoniți” a fost organizată o oră de cateheză la împlinirea a 109 ani de la nașterea Patriarhului Iustin
Moisescu (1977-1986) la Școala Primară din Sîngeorge. Aici, preotul Valentin Bugariu a susținut
cateheza ,,Patriarhul Iustin, apărătorul bisericilor bucureștene”.
Cateheza a fost interactivă și a urmărit prin joc consolidarea noilor cunoștințe prezentate. Cu
ajutorul matematicii au fost aflați: anii de la naștere și perioada în care a activat ca patriarh, iar prin
geografie a fost aflat ce reprezintă orașul București pentru țară.
Cu acest prilej a fost organizată o expoziție de carte din opera teologică a Patriarhului Iustin,
precum și volume comemorative și studii care au valorificat activitatea sa.
În partea a doua a activității a fost proiectat filmul documentar ,,Salvatorul Bisericilor
condamnate” produs de Trinitas Tv în 2016.
Cateheza a fost înscrisă în proiectul de colaborare realizat între Biserică și Școală și a fost
posibil prin implicarea prof. Maria Miron și prof. Ștefania Cercega și prezența elevilor din clasele
primare.
o Concursul Național Catehetic ,,Hristos: sufletul satului meu” în parohia Birda.

180
Începând din 20 decembrie 2018 și până în 9 martie a. c. s-a desfășurat în parohia Birda Concursul
Național Catehetic ,,Hristos: sufletul satului meu”.
În prima întâlnire a grupei catehetice formate de 20 de copii a fost stabilit titlul generic al
proiectului catehetic realizat pe plan local: ,,Dor de Vatră. Primarul, Dascălul și Preotul – Treimea
Satului românesc tradițional” precum și activitățile desfășurate cu acest prilej. Au fost urmărite mai
multe etape:
Sărbători bisericești și naționale prăznuite prin rugăciune comună și împărtășire cu Sfintele
Taine.
Demersuri catehetice ce au vizat pregătirea unor materiale care au evidențiat satul românesc
de-a lungul timpului: ,,Satul în vremea lui Cuza Vodă”, ,,Satul bănățean în perioada interbelică” și
,,Satul în perioada comunistă”. Totodată au fost realizate portrete ale unor personalități de la sat:
Patriarhul Iustin Moisescu și Mitropolitul Vasile Lazarescu. Pentru a prezenta valoarea culturală a
satului, elevii îndrumați de cadrele didactice au realizat montaje poetice și muzicale care au ilustrat
satul românesc tradițional. Pentru punerea în valoare a personalităților satului au fost realizate
programe power-point de prezentare și au fost vizionate filme documentare.
A fost urmărită punerea în valoare a elementelor tradiționale încă vii la Birda (Colinda,
Plugușorul și Capra) la casele credincioșilor și în bisericile din Birda și Sîngeorge.
Ca activități practice au fost realizate expoziții tematice de carte, fotografie și presă
bisericească, s-au făcut mărțișoare și felicitări de copiii îndrumați de profesorii lor. Au fost inițiate
și câteva acțiuni filantropice cu prilejul Crăciunului, al Sfinților 40 de Mucenici și al Paștilor.
o Duminica Ortodoxiei în parohia Birda. În prima Duminică a Postului Mare a fost
oficiată Vecernia în ajunul sărbătorii în biserica din Birda urmată de Utrenia și Sfânta Liturghie a
Sfântului Vasile cel Mare în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitatea
Sîngeorge, filie a parohiei Birda.
La momentul potrivit s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului mai mulți credincioși și
copii.
La chinonic a fost citită Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la
Duminica Ortodoxiei. În îndemnul adresat credincioșilor, ierarhii Bisericii atrag atenția cu privire la
înlocuirea icoanei cu propria fotografie așezată virtual pe diferite rețele de socializare: ,,De aceea, o
imagine proprie, o fotografie a sinelui devine pentru mine un idol: o postez pe toate rețelele de
socializare, aștept cu nerăbdare să fie cât mai distribuită și mai apreciată, ceea ce coincide cu faptul
de a mă afirma între ceilalți. Postez cât mai multe fotografii, deci exist. Important este să fiu privit
în mod personal de ochii celorlalți. De aici începe să se nască idolatria: îmi place să fiu adulat,
apreciat în funcție de imaginile pe care vreau să le selectez și să le livrez în spațiul public și care s-
ar putea să nu exprime de fapt cine sunt cu adevărat dincolo de imaginea exterioară”.
După otpustul Sfintei Liturghii a fost vernisată expoziția ,,Icoana Satului Românesc”.
Fotografiile au fost realizate de artistul german Kurt Hielscher în 1931 în aproape toate provinciile
românești. Satul românesc de odinioară s-a rostuit pe temelia credinței ortodoxe.
Pentru țăranul român Dumnezeu este o prezență apropiată, diurnă, prietenoasă. El este
prezent mereu și pretutindeni. ,,Vede Dumnezeu!”, spune țăranul, conștient că ochiul veghetor și
ocrotitor și atotvăzător al Domnului depășește puterile limitate ale omului în a sesiza întâmplătile și
a detecta adevărul lor intrinsec cu claritate și cu dreptate. Cel mai propriu ar fi să spună că
Dumnezeu este mereu în preajmă (Costion Nicolescu, Elemente de teologie țărănească, Ed.
Vremea XXI, București, 2005, p. 200).
În vatra satului, ridicarea casei, a fântânii, a porții casei sunt tot atâtea acte ale credinței.
Prezența bisericii în sat sau în cimitir veghează pe creștinii așezați aici, troița și crucea de hotar sunt
tot atâtea mărturii materiale a credincioșiei țăranului român.
o Ciclu de cateheze pascale la Liceul Teoretic din Gătaia. În Săptămâna a II-a din
Postul Mare a fost organizată la Liceul Teoretic din Gătaia o serie de cateheze tematice cu tematică
pascală. Au pregătit și susținut cateheze preoții: Călin Negrea (parohia Gătaia), ,,Învierea lui
Hristos”; prof. Tiberiu Dan Gherasim (parohia Ferendia), ,,Virtuți ale postirii: măsura gândului și a
vorbei”; Iulian Popa (parohia Colonia Gătaia), ,,Cruce și Înviere”; Marius Crăciunescu (parohia

181
Clopodia), ,,Taina Vieții”. Catehezele au fost realizate pe baza Acordului de Parteneriat încheiat
între Biserică și Școală și prin sprijinul acordat de prof. Doru Popa, titular al Catedrei de Religie
Ortodoxă de la Liceul din Gătaia.
Miercuri, 20 martie cu începere de orele 11,00 a fost susținută cateheza cu tema: ,,Jertfă și
Bucurie în slujirea Mitropolitului Vasile Lazarescu” de către preotul Valentin Bugariu de la parohia
Birda. Elevii clasei a IX-a Șt. Soc au putut viziona un material power-point care ilustrează viața și
activitatea ierarhului bănățean. Totodată copiii au putut vedea o expoziție de carte, fotografie și
presă bisericească despre Mitropolitul Vasile.
La final fiecare participat a primit în dar câte un calendar de buzunar editat pentru enoriașii
parohiei Birda.
o Împărtășirea copiilor de la ciclul primar. Vineri, 22 martie 2019, la Liturghia
Darurilor mai înainte sfințite oficiată în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia
Birda au fost împărtășiți elevii de la clasele I-IV de la Școala Gimnazială din Birda. Copiii au fost
însoțiți la Sf. biserică de către prof. de religie Doru Popa.
o Olimpiada de Religie, faza județeană. Sâmbătă, 23 martie la Liceul Teologic ,,Antim
Ivireanul” din Timișoara s-a desfășurat faza județeană a Olimpiadei de Religie. S-au înscris 214
elevi din clasele V-XII și au participat 194, 20 au absentat. Copiii au fost încurajați de părintele dr.
Nichifor Tănase, consilier eparhial la Sectorul de Învățământ și activități cu tineretul al
Arhiepiscopiei Timișoarei.
După deschiderea și corectarea lucrărilor au fost declarați câștigători elevii care au obținut
cel puțin 90 de puncte potrivit Regulamentului de Organizare al Olimpiadei
Cls. a V-a: înscriși 53; 1 absent; câștigător: Stănilă Anastasia (Colegiul Național Bănățean,
Timișoara) – 100 pct;
Cls. a VI-a: înscriși 33; 1 absent; câștigător: Cristea Iustina Ionela (Școala Gimnazială
Dudeștii Noi) – 100 pct;
Cls. a VII-a: înscriși 33; 2 absenți; câștigător: Mingasson Anna Katherine (Școala
Gimnazială Nr. 19 ,,Avram Iancu”, Timișoara) – 95 pct;
Cls. a VIII-a: înscriși 25; câștigător: Farcaș Curalariu Iustin (Școala Gimnazială Nr. 6,
Timișoara) – 96,5 pct;
Cls. a IX-a: înscriși 27; 6 absenți; câștigător: Oltean Adela Maria (Colegiul Național
Bănățean) – 100 pct;
Cls. a X-a: înscriși 19; 5 absenți; câștigător: Vultur Andreea (Liceul Teoretic ,,Grigore
Moisil”, Timișoara) – 100 pct;
Cls. a XI-a: înscriși 17; 3 absenți; câștigător: Vîț Ana-Maria (Liceul Teoretic ,,Grigore
Moisil”, Timișoara) – 98, 5 pct;
Cls-a XII-a: înscriși 7 elevi; 2 absenți; câștigător: Căbula Constantin (Liceul Teoretic
Recaș) – 100 pct.
Din parohia Birda au participat 6 elevi, 2 de la Școala Gimazială Birda (cls. VII-
VIII): Ciobanu Alexandru – 87, 5 pct; Vălean Alexandru Marian – 80, 5 pct; 4 de la Liceul Teoretic
Gătaia (cls. X-XI): Weisz Markus Georg – 90 pct; Matei Cristina – 68, 5 pct; Stancov Lisa – 66
pct; Murgea Maria Alexandra – 65 pct. Elevii au fost însoțiți de prof. Doru Popa.
o Popas duhovnicesc la Mănăstirea Timișeni. În cadrul Săptămânii altfel (25-29 martie)
pentru elevii Școlii Gimnaziale din Birda au fost planificate și realizate mai multe activități
educativ-culturale. Miercuri, 27 martie cu începere de la orele 9,00 preșcolarii și elevii de la
Sîngeorge, Birda, Mănăstire și Berecuța însoțiți de de profesori, educatori și preoți au pornit spre
Mănăstirea Timișeni din comuna Șag.
Ajunși în Sfânta Mănăstire copiii s-au închinat în bisericile așezământului monahal. În
biserica cea nouă, monahia Ana Lazăr a prezentat istoricul mănăstirii. Astfel cei mici au aflat că
mănăstirea a fost la origine un metoc al Mănăstirii Partoș. Pustiită în primii ani ai regimului
comunist când prin Decretul 410 / 1959 monahiile au trebuit să părăsească vatra monahală, a fost
reorganizată prin grija Mitropolitului Nicolae Corneanu. Mănăstirea a cunoscut în anii de după 1990
o dezvoltare prin ridicarea unei noi biserici și a unui nou corp administrativ.

182
 În cimitirul mănăstirii este înmormântat preotul Ioan Negruțiu (1915-2003), duhovnicul
Mănăstirii Timișeni (1982-2003). Personalitate a vieții bisericești (profesor, director de Seminar
Teologic, inspector eparhial și patriarhal) a fost în ultimii ani ai vieții redactorul revistei
,,Mitropolia Banatului” (1979-1981) și preot duhovnic la Mănăstirea Timișeni.
o Taina Sfântului Maslu la Birda. În Duminica a III-a din Postul Mare (a Sfintei Cruci)
cu începere de la orele 16,00 a fost oficiată Taina Sfântului Maslu de obște în biserica cu hramul
,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda.
La invitația P. C. Părinte Valentin Bugariu, parohul locului au slujit P. On. Părinte Ioan
Prisăcean, protopopul Detei, P. C. Părinți Zoran Milovanov (parohia Berecuța), Ioan Sălvan
(parohia Folea), Dragan Giorgiev (parohia Voiteg), Călin Negrea (parohia Gătaia), Sebastian
Andrei Petrescu (parohia Percosova) și Tiberiu Gherasim (parohia Ferendia).
Cuvântul de învățătură a fost susținut de Preaonoratul Părinte Protopop care pornind de la
pericopa evanghelică duminicală (Marcu 8, 34-38; 9, 1) a vorbit de asumarea personală a crucii,
efort duhovnicesc al fiecărui om conștient de necesitatea întâlnirii cu Hristos, nu înainte de a se
lepăda de voia proprie și a urma necondiționat pe Hristos.
S-au bucurat de comuniunea în rugăciune și eleoungerea cu untdelemn sfințit mai mulți
credincioși din parohie, din filia Sîngeorge precum și din parohiile vecine.
o Împărtășirea copiilor în parohia Birda. Marți, 2 aprilie cu începere de la orele 8,00 a
fost oficiată Sfânta Liturghie a Sfântului Grigorie Dialogul în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii
Domnului” din parohia Birda.
Cu acest prilej a slujit P. C. Părinte Zoran Milovanov de la parohia Berecuța, iar preotul Valentin
Bugariu a administrat Taina Mărturisirii elevilor din clasele V-VIII de la Școala Gimnazială din Birda.
Copiii au fost însoțiți la Sfânta biserică de către prof. Mihaela Coman și prof. Doru Popa.
La momentul potrivit copiii au fost împărtășiți cu Trupul și Sângele Domnului.
Participarea la Sfânta Liturghie precum și împărtășirea cu Sfintele Taine sunt două dintre
activitățile religioase și educaționale cuprinse în Acordul de Parteneriat încheiat între Biserică și
Școală.
Vineri, 5 aprilie a fost oficiată Sfânta Liturghie a Sfântului Grigorie Dialogul în biserica cu
hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitatea Sângeorge, filie a parohiei Birda.
Cu acest prilej au fost mărturisiți elevii de la Școala Primară din localitate și cuminecați
preșcolarii de la Grădinița cu P. N. și elevii de la Școala din Sângeorge. Copiii au fost însoțiți la
biserică de către prof. Maria Miron.
o Premii în cadrul Concursului ,,Lada cu zestre”. În organizarea Consiliului Județean
Timiș s-a desfășurat cea de a XIII-a ediție a Concursului ,,Lada cu zestre”. Și anul acesta au fost
supuse jurizării mai multe secțiuni: Muzical, Coregrafie, Recitatori dialectali, Expoziții și
Gastronomie într-un cuvânt întreaga cultură tradițională a Banatului de Câmpie.
În urma jurizării cele șase zone etnografice intrate în competiție au obținut următoarele
rezultate: Sânnicolau Mare – 205 p.; Deta – 57 p.; Giarmata – 50 p.; Checea – 46 p.; Dudeștii Noi –
28 p. și Gătaia – 20 p..
E de remarcat participarea individuală dar mai ales colectivă în diverse Ansambluri locale
inițiate de Primărie, Școală și Biserică din satele bănățene. Potrivit multiculturalității Banatului
alături de români au participat și celelalte etnii conlocuitoare: germani, maghiari, sârbi, slovaci și
rromi.
Din partea comunei Birda au participat trei concurenți: Denisa Peia care a obținut Premiul I
la secțiunea Soliști vocali (13-18 ani); Tudor Peia, Premiul III și Alexandru Ciobanu, Mențiune la
Secțiunea Recitatori dialectali 8-14 ani.
o Ruga satului Sângeorge. În prima zi de Paști, credincioșii satului Sîngeorge
sărbătoresc Învierea Domnului și totodată Ruga satului. Și anul acesta Ruga a debutat cu o
rugăciune oficiată de P. C. Părinți Jivoine Maletici de la parohia sârbă din Denta și Valentin
Bugariu de la parohia Birda. Nașii Rugii, Delia și Remus Diaconiță au pregătit toate cele necesare
ceremonialului praznicului.
Programul artistic al Rugii a debutat cu un buchet de dansuri pregătit și realizat de

183
Ansamblul Birdeanca din Birda cu cele două grupe de dansatori: copii și tineri. Tot din Birda a
evoluat și interpreta Denisa Peia. Jocul a continuat în acordurile orchestrei prof. Marius Cîrnu.
Primăria și Consiliul Local Birda prin aportul dl. Marius Gheorghe Stoian, primarul
Comunei s-a îngrijit ca Ruga să poată fi sărbătorită și în acorduri de cântec bănățean.
Ruga rămâne în geografia spirituală a satului un prilej de comuniune și bucurie a credinței și
tradițiilor românești.
o Premiul Special pentru elevii din Birda și Sângeorge. Copiii care s-au implicat în
organizarea și realizarea proiectului catehetic ,,Dor de Vatră. Primarul, Preotul și Dascălul –
Treimea satului tradițional românesc” formată din 20 de elevi, 3 profesori, 3 bibliotecari și 1 preot a
obținut Premiul Special în cadrul Concursului Național Catehetic ,,Hristos: sufletul satului meu”,
etapa județeană / eparhială.
Realizat în perioada 20 decembrie 2018 – 11 martie 2019, proiectul catehetic a oferit
comunității locale din Birda și Sângeorge în cadrul celor trei secțiuni: artistică, literară și
multimedia evenimente care au vizat:
1. Omagierea satului românesc în activități educative;
2. Comemorarea unor personalități din lumea satului;
3. Promovarea unor valori sătești: colinda religioasă și priceasna, plugușorul; mărțișorul,
cântecul și portul popular;
4. Prăznuirea unor sărbători ale sufletului românesc (Ziua Culturii Naționale, Unirea
Principatelor).
Proiectul a fost conceput și realizat de întreaga echipă și a vizat mai multe aspecte: de
popularizare a sărbătorilor din această perioadă. Slujirea liturgică a fost completată de realizarea
unor activități care au scos în priveliște mai multe aspecte: ,,Calendarul tradițional român”;
contribuția lui Mihai Eminescu la cunoașterea satului românesc; serbarea Unirii Principatelor și a
Sfinților Trei Ierarhi prin poezie, cântec, expoziție de carte, fotografică, cateheze care au dezbătut
importanța domnitorului Cuza Voda la dezvoltarea satului românesc și a semnificației locului
nașterii pentru Sfinții Trei Ierarhi. A fost vizionat filmul documentar ,,Pelerini în Capadocia
Sfinților” realizat de Trinitas Tv.
Tot în cadrul Concursului au fost comemorate personalități născute în sat: Mitropolitul
Vasile Lazarescu la 50 de ani de la trecerea la cele veșnice (21 februarie) și Patriarhul Iustin
Moisescu la 109 ani de la naștere (5 martie). Cu acest prilej au fost oficiate Sfânta Liturghie urmată
de slujbe de pomenire, cateheze în program power-point, expoziție de carte, fotografie și presă
bisericească legată de această tematică. Tot cu acest prilej copiii au realizat două montaje de poezie
și eseu: ,,Satul bănățean în perioada interbelică” în care a activat Vasile Lazarescu și ,,Satul
românesc și Biserica în perioada regimului comunist”, epocă în care a păstorit Patriarhul Iustin
Moisescu.
La sărbătoarea Sfinților 40 de Mucenici (9 martie) după Sfânta Liturghie a fost ținută o
cateheză ,,Patriarhul Justin Moisescu și bisericile salvate de la demolare”. A fost vizionat în biserică
filmul documentar : ,,Salvatorul bisericilor demolate” realizat de Trinitas Tv.
o Concurs de toacă la Voiteg. Sâmbătă, 11 mai 2019 cu începere de la orele 11,00 s-a
desfășurat Concursul tradițional de toacă de la Voteg. Ajuns la cea de-a IV-a ediție consecutivă în
organizarea Asociației pentru Cultură și Tradiție ,,Ascoult” din Voiteg în colaborare cu Parohia
Ortodoxă și Școala Gimnazială din localitate.
Concursul a debutat cu slujba Tedeumului de mulțumire oficiată de P. C. Părinți Ioan Sălvan
de la parohia Folea, Valentin Bugariu de la parohia Birda și Dragan Giorgiev de la parohia Voiteg.
Anul acesta s-au înscris 12 concurenți reprezentând parohiile și școlile din Birda, Folea și
Voiteg adăugându-se încă un participant: laureatul de anul trecut al Concursului care a susținut un
recital între cele două etape ale întrecerii de anul acesta. Recitalul a fost susținut de Onea Sara.
Probele de concurs au fost: bătutul toacei la toacă fixă și mobilă verificându-se elemente ale
virtuozității interpretării: ritm, originalitate, măsură și viteză.
În finala Concursului s-au calificat 5 concurenți: Bucșă Narcis, Constantin Adrian, Falcă
Gabriel, Orășanu Alexandru și Weisz Markus.

184
 Juriul de anul acesta a fost compus din: Ec. Carmen Marcela Cazan, președintele Asociației
Ascoult, prof. Camelia Fogaș, directorul Școlii Gimnaziale din Voiteg și P. C. Părinți Dragan
Giorgiev, Ioan Sălvan și Valentin Bugariu. Acesta a decernat: trei premii (I, II, III), un premiu de
popularitate și unul de originalitate a costumului popular. Au participat: Bucșă Narcis, Nenciu
David, Orășanu Alexandru, Weisz Markus (Birda); Bălănescu Robert, Constantin Adrian, Lina
Ionuț (Folea); Falcă Gabriel, Niță Silviu, Savin Andrei, Suciu Darius, Tuns Luca (Voiteg).
În urma jurizării au fost acordate următoarele premii: Premiul I: Falcă Gabriel; Premiul al II-
lea: Weisz Markus; Premiul al III-lea: Constantin Adrian; Premiul de Orginalitate a Costumului
popular: Orășanu Alexandru și Premiul de Popularitate: Niță Silviu, ceilalți participanți au primit
Diplome de Participare.
Toaca este în spiritualitatea ortodoxă vocea lui Dumnezeu și a slujitorilor Lui, care cheamă
credincioșii la rugăciune. Doamna Carmen Marcela Cazan care ne-a relatat următoarele: ,,De patru ani,
Asociația pentru Cultură și Tradiție <<Ascoult>>, organizează un concurs de bătut toacă la care au
participat atât copiii din comuna Voiteg cât și din comunele limitrofe. Toaca, un cântec al lemnului, ce
marchează trecerea de la timpul cotidian la timpul liturgic, ce marchează chemarea la rugăciune. Toaca,
lemnul dătător de viață, a răsunat ritmic, prelung, puternic, duios… A fost un concurs duios!”.
o Pomenirea eroilor la Birda și Sângeorge. Joi, 6 iunie a fost prăznuită Înălțarea
Domnului la cer și Ziua eroilor căzuți pentru libertatea, independența și unitatea poporului român.
Cu acest prilej în Ajunul sărbătorii împărătești a fost oficiată Vecernia unită cu Litia, iar în ziua de
Înălțare, Utrenia în biserica cu hramul ,,Nașterii Maicii Domnului” din parohia Birda. În biserica
din filia Sângeorge cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” a fost săvârșită Sfânta
Liturghie. Predica tematică a fost susținută de P. C. Părinte Valentin Bugariu care a vorbit celor
prezenți de bucuria Înălțării așa cum a fost ea simțită de Fericitul Augustin.
După otpustul Sfintei Liturghii a fost sfințită icoana Maicii Domnului Axionița care va veghea
de acum din tronul Maicii Domnului pe toți credincioșii veniți la rugăciune. Tronul Născătoarei în
bisericile ortodoxe e simbolul venerației, ce se dă sfintei Maici. În casa lui Dumnezeu ea își are tronul
său de Maică, de protectoare a lumii și de mijlocitoare a cererilor pioase (Victor Aga, Simbolistica biblic
și creștină. Dicționar Enciclopedic, Ed. Învierea, Timișoara, 2005, p. 391).
După slujbele Utreniei și Sfintei Liturghii la Monumentele Eroilor din Birda și Sângeorge a
fost oficiată slujba parastasului pentru eroi. Elevii de la Școala Gimnazială din Birda, Școala
Primară și Grădinița cu P. N. din Sîngeorge pregătiți de prof. Mihaela Coman, prof. Maria Miron și
prof. Ștefania Cercega au prezentat un frumos și bogat program patriotic compus din poezii și
cântece adecvate momentului. Preșcolarii și elevii din Sângeorge au realizat o planșă dedicată
,,Eroului necunoscut”.
Au fost prezenți cu acest prilej de rugăciune la cele două biserici: oficialități locale: Sorinel
Marcu, viceprimarul Comunei Birda, consilieri locali, angajați ai Primăriei, directorul Școlii Gimnaziale
din Birda, profesori de la școlile și grădinițele din Birda și Sîngeorge, mai mulți credincioși.
o Micromonografia Parohiei Birda. În Anul Omagial al Satului românesc (2019) la
Editura Învierea a Arhiepiscopiei Timișoarei din inițiativa Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Mitropolitul
Banatului au fost tipărite 6 micromonografii parohiale câte una pentru fiecare protopopiat al eparhiei.
Din Protopopiatul Deta a fost tipărită Micromonografia Parohiei Birda, 8 p..
Lucrarea prezintă sintetic în cuprinsul a 4 capitole activitatea Bisericii Ortodoxe din Birda și
Sîngeorge. Este ilustrată comunitatea parohială, biserica (arhitectură și pictură, vizite arhierești,
cartea veche bisericească, șirul preoților).
Un capitol separat a fost destinat activității culturale din trecut (școală confesională, activitate
corală) și altul pastorației din prezent. Broșura se încheie cu datele de contact precum și o bibliografie.
În variantă electronică poate fi consultată accesând linkul: https://www.scribd.com/
document/412680748/Parohia-Birda.
o Pelerini din Sărcia la Birda. La Praznicul Pogorârii Sfântului Duh un grup de
credincioși sărcinenți au participat la Sfânta Liturghie la biserica cu hramul ,,Pogorârea Sfântului
Duh” din parohia Bocșa Montană. La reîntoarcere spre casă s-a făcut un popas la biserica ,,Nașterii
Maicii Domnului” din parohia Birda.

185
 Cu acest prilej, oaspeții au dăruit bibliotecii parohiale ultimul număr din revista parohială
,,Sărcia” precum și monografia Sărcia-Sutiesca. Album monografic II, Editura ICRV, Zrenianin,
2018, 165 p.. Alcătuită de Valeri Moșescu, Iancu Murărescu, volumul propune 13 capitole în care
sunt prezentate biserica, școala, familia, obiceiuri și tradiții. Textul este flancat de fotografie care
ilustrează în chip fericit abordarea problematicii propuse.
Din partea parohiei Birda au fost dăruite pelerinilor câteva semne religioase și culturale
copuse din revista de cultură și religie rurală ,,Arhanghelul”, calendare creștin-ortodox de buzunar,
cărți monografice închinate unor localități cât și presei rurale din Banat.
o Ziua Universală a Iei sărbătorită la Birda. Luni, 24 Cireșar a fost sărbătorită Ziua
Internațională a Iei, în parohia Birda, în ziua cinstirii Nașterii Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul. În
Ajunul sărbătorii a fost oficiată Slujba Privegherii (Vecernia unită cu Litia și Utrenia), a doua zi
Sfânta Liturghie cu începere de la orele 9,30. Cu acest prilej a slujit în biserica din Birda, P. C.
Părinte Dragan Giorgiev, de la parohia Voiteg însoțit de credincioși și credincioase.
La momentul potrivit mai mulți credincioși s-au împărtășit cu Trupul și Sîngele Domnului.
Cuvântul de învățătură a fost pregătit și susținut de părintele Dragan Giorgiev, care i-a
îmbiat pe cei credincioși să urmeze modelul credinței și jertfirii părinților Sfântului Prooroc Ioan.
După otpustul Sfintei Liturghii a fost pregătit un program religios-patriotic, compus din
pricesne și cântece patriotice interpretate de copiii: Ana Negrea, Denisa Peia, Anamaria Cristina
Giorgiev, Alexandru Orășanu și Gabriel Falcă.
În prezentarea acestui moment sărbătoresc, P. C. Părinte Valentin Bugariu a împărtășit celor
prezenți din semnificația trinitară a acestei zile: Nașterea Sf. Prooroc Ioan Botezătorul, Aducerea
moaștelor Sfântului Ioan cel Nou în Moldova și așezate la Suceava și pomenirea Sfântului Niceta de
Remesiana, propovăduitorul Evangheliei pe ambele maluri ale Dunării, la sfârșitul veacului al IV-lea.
Totodată vorbitorul a amintit de substratul sărbătoresc al zilei, când după calendarul
țăranului român sunt prăznuite Sânzienele. Zeiță agrară care bagă bob spicului de grâu, dă miros
plantelor de leac și vindecă bolile și suferințele oamenilor. După Sânziene scade lungimea zilelor și
se măresc nopțile, iar cucul își încetează cântatul și în păduri apar licuricii.
Ia românească dincolo de veșmânt prin bogăția de țesături și cromatică reprezintă o haină a
bucuriei purtată de români începând cu sfinții reprezentați astfel: Sfânta Muceniță Filofteia de la
Argeș, Sfântul Mucenic Ioan Valahul, Sfântul Mucenic Oprea Miclăuș și Sfinții Martiri și
mărturisitori năsăudeni: Atanasie, Vasile, Grigorie și Vasile.
Tot pentru a marca acest eveniment special din istoria satului românesc a fost organizată o
expoziție de costume populare și ii din colecția de costume ale copiilor Denisa Peia, Ana Negrea și
Alexandru Orășanu. Credinciosul Florin Cohuț a adus un chintuș.
La final au fost împărțite celor prezenți sânziene, iar copiii au fost recompensați cu coronițe.
o Școala de Vară în parohia Gătaia. În 1 iulie a debutat Școala de Vară în parohia
Gătaia. Proiectul educațional ajuns la cel de al doilea an se desfășoară în colaborare cu parohiile
Birda și Voiteg.
La orele dimineții cei 32 de copii proveniți de la cele trei parohii însoțiți de P. C. Părinți
Călin Negrea, Valentin Bugariu și Dragan Giorgiev și profesorii Nicoleta Brădenu și Bianca Bădiță,
preoteasa Adriana Negrea s-au întâlnit în biserica cu hramul ,,Învierea Domnului” din orașul Gătaia
pentru derularea unor activități educative, ludice și sportive.
Ziua a debutat cu un moment de rugăciune din Canonul de Rugăciune al copiilor slujit de
participanți.
Tot în biserică s-a desfășurat primul atelier al zilei care a vizat verificarea cunoștiințelor
biblice intitulat ,,Doamne învață-ne să ne rugăm!”. În cadrul acestuia copiii au format grupe
tematice care s-au păstrat pe întreaga zi. Tot în categoria cunoștiințelor teoretice stă și completarea
unor rebusurilor cu conținut biblic.
În curtea bisericii s-a desfășurat cel de al doilea atelier care a verificat cunoștiințele practice
prin realizarea unor cruci din lemn și împodobirea și decorarea unor borcane folosindu-se materiale
textile și diverse semințe. La finalul activităților au fost derulate meciuri de șah și tenis de picior.
După prânz în biserică s-au formulat concluziile acestei zile: acumularea de noi cunoștințe

186
și deprinderi, verificarea acestora, legarea unor noi prietenii precum și petrecerea unei zile fără
rețelele de socializare și munca în echipă.
La final toți participanții au mers pe arena echipei de fotbal Progresul din localitate unde au
jucat un meci de fotbal.
o Școala de Vară la Birda. Marți, 2 iulie în ziua prăznuirii Sfântului Voievod Ștefan cel
Mare a fost organizată o zi închinată acestei cinstiri. La orele dimineții a fost oficiat Acatistul
Binecredinciosului Voievod Ștefan și Sfânt de către un sobor compus din participanți la Școala de
Vară, preoți și copii. Rugăciunea a fost urmată de o cateheză susținută de P. C. Părinte Valentin
Bugariu, parohul bisericii din Birda cu tema: ,,Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare în religie,
istorie și literatură”. Lecția de religie a fost realizată cu ajutorul videoproiectorului oferind
privitorilor informații și imagini din timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Au fost abordate mai multe
subiecte care fac referire la cultul domnitorului reflectat în istorie și literatură (cronicari, Alecsandri,
Bolintineanu, Delavrancea, Iorga, Sadoveanu, Mihail Gașpar).
O temă practică a reprezentat-o ,,Forme de cinstire ale Sfântului” cu exemple de cinstire
personală și comunitară.
Tot pentru a ilustra cateheza a fost organizată o expoziție de carte istorică și literară și
icoane reprezentându-l pe Ștefan cel Mare și Sfânt.
Tot ca o formă de cinstire adusă Sfântului Voievod a fost organizat un Atelier de desen și
pictură cu tema: ,,Chipul Sfântului Ștefan văzut de mine”.
În partea a doua a activității au fost organizate momente de destindere prin sport: tenis de
masă și fotbal.
La finalul întâlnirii prin amabilititatea domnului Ing. Florin Stoian s-a făcut un popas la
Fabrica de Hârtie ,,Group Nitmar” din Birda unde participanții au văzut procesul tehnologic de
fabricare (rolare, tăiere, etichetare, ambalare).
S-au bucurat de toate aceste activități cei 31 de copiii din Gătaia, Boiteg și Birda, însoțiți de
părinții Călin Negrea și Dragan Giorgiev, profesorii Nicoleta Brădeanu și Bianca Bădiță, preoteasa
Veronica Bugariu și alți însoțitori.
Și această activitate a fost realizată prin sprijinul domnului Marius Stoian, primarul
Comunei Birda și al doamnei prof. Sorina Onița, directorul Școlii Gimnaziale din Birda.
o Școală de Vară în parohia Voiteg. La biserica cu hramul Sfântul Mare Mucenic
Gheorghe din Voiteg s-a desfășurat în 3 iulie Școala de Vară organizată împreună cu parohiile
Birda și Gătaia.
Programul a fost pregătit de P. C. Părinte Dragan Giorgiev, parohul locului și a debutat cu
un moment liturgic, citirea Acatistului Sfintei Treimi de către participanți.
După otpustul slujbei în foișoarele din curtea bisericii s-au desfășurat ateliere de creație sub
titlul de origami, adică arta plierii hârtiei colorate rezultând flori, vapoare, iepurași ș. a.. Tot acum
au fost jucate partide de șah, rummy, moara etc.
Pe terenul de fotbal s-a jucat un meci între participanți. Reveniți în curtea bisericii aici fost
organizat un concurs de muzică în care și-au dat concursul mai mulți copii. Au interpretat cântece:
Denisa Scrofan, Anamaria Giorgiev, Ana Negrea, Mădălina Popescu și Alexandru Orășanu. Hora
prieteniei a încheiat activitățile zilei.
Ultimul popas a fost făcut la fabrica Tehnica din Voiteg unde participanții au văzut halele
de pregătire și finisare a lemnului precum și mini zoo-ul de aici.
De remarcat a fost prezența doamnei prof. Camelia Fogaș, directorul Școlii Gimnaziale din
Voiteg, precum și a prof. Bianca Bădiță, prof. Nicoleta Brădeanu, a preotesei Ana Maria Giorgiev la
derularea activităților zilei
Bucuria, veselia, prietenia au fost pașii făcuți de fiecare din cei 37 de participanți și în
această zi.
o Expoziția ,,Hai la turtă la Sărcia”. La sărbătoarea Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul s-a
desfășurat în localitatea Sărcia din Banatul istoric cea de-a doua ediție a expoziției culinare ,,Hai la
turtă la Sărcia” care a oferit celor prezenți alături de specialități culinare și o expoziție etnografică
din Sărcia, Uzdin și Torac.

187
 Manifestarea a debutat cu oficierea Sfintei Liturghii în biserica cu hramul ,,Sfântul Mare
Mucenic Dimitrie” a parohiei Sărcia de către preoții Kristian Popi, administrator parohial și
Valentin Bugariu de la parohia Birda, jud. Timiș. Răspunsurile liturgice au fost date de către Corala
Armonia din Săcălaz.
Cuvântul de învățătură ,,Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul și ortodocșii bănățeni” a fost
pregătit și susținut de către preotul Valentin Bugariu. Vorbitorul a pornit de la mărturia biblică a
Vechiului Testament și a expus legătura de evlavie dintre ortodocșii bănățeni și Sfântul Prooroc Ilie
precum și chipul Sf. Prooroc dăltuit de calendarul țăranului român. La final preotul din Birda a scos
în priveliște activitatea cărturărească din Sărcia: Cultura și religia au rămas punți de legătură între
românii dintr-o parte sau alta a graniței. Cu bucurie am primit monografia Sărcia-Sutiesca. Album
monografic II (autori Valeri Moșescu și Iancu Murărescu, Edituta ICRV, Zrenianin, 2018, 163 p.)
care demonstrează cu prisosință faptul că românii din această localitate și-au păstrat limba, credința
și tradițiile rămânând astfel o comunitate vie.
Din partea parohiei Birda au fost oferite credincioșilor prezenți ultimele două numere ale
revistei de cultură și religie rurală ,,Arhanghelul” și calendar creștin-ortodox pe anul 2019.
După otpustul Sfintei Liturghii la casa parohială s-a desfășurat expoziția ,,Hai la turtă la
Sărcia” cu exponate din Ovcea, Torac, Sărcia, Uzdin, Săcălaz și Birda. Tot cu acest prilej au fost
declamate poezii în grai bănățean. Poetul Pavel Pancarician-Leonti a recitat câteva poeme cuprinse
în volumul Satu meu dragă Sărcie (Graph style, Novi Sad, 2010, 69 p.).
o Centenarul Unirii Banatului cu România sărbătorit în parohia Birda. În Duminica
a VI-a după Rusalii a fost omagiat Centenarul Unirii Banatului cu România în parohia Birda la
biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitatea Sângeorge, filia parohiei
amintite. Totodată a fost cinstită împlinirea a 100 de ani de administrație românească la Timișoara
prin alegerea avocatului dr. Aurel Cosma în demnitatea de prefect al județului Timiș.
Sărbătoarea a debutat cu oficierea Utreniei, a Sfintei Liturghii și a slujbei Tedeumului de
mulțumire în biserica din Sîngeorge. În cadrul Sfintei Liturghii mai mulți copii s-au împărtășit cu
Trupul și Sîngele Domnului.
Cateheza cu tema ,,100 de ani de administrație românească în Banat” a fost pregătită și
susținută de P. C. Părinte Valentin Bugariu, parohul locului în format power-point. Proiecția a fost
realizată de elevul Weisz Markus.
În cadrul cuvântării a fost abordate câteva probleme ale perioadei anilor 1918-1919. La
Marea Adunare de la Alba Iulia cei 197 delegați din Banat au votat pentru unirea provinciei cu
România. Banatul însă a rămas în afara granițelor României din pricina disputelor teritoriale. Chiar
dacă la intrarea în Războiul cel Mare, Marile Puteri au garantat prin Tratatul de Alianță de la
București (1916) ca Țara Banatului să fie în întregime României, la Conferința de Pace de la Paris
(1919) și prin Tratatul de la Sèvres (1920), Banatul a fost împărțit între România, Serbia și Ungaria.
Pentru fixarea granițelor a existat o luptă diplomatică și petiționară. Unul dintre cei care au militat
pentru păstrarea Banatului întreg a fost clericul Avram Imbroane care în coloanele ziarului
,,Banatul” s-a exprimat asupra faptului că frontiera trasă în 1919 și definitivată în 1924 nu satisface
pe nimeni. Rezolvarea acestei probleme s-ar fi putut înfăptui printr-un referendum.
Banatul a rămas în afara granițelor României și din pricina proclamării Republicii bănățene
(31 octombrie 2018 -21 februarie 1919), a ocupației militare sârbe (21 februarie – 27 iulie 2019).
Populația din Banat a avut de suferit, între cei care au îndurat închisoare la Vârșeț îl amintim pe
preotul Ioan Mărgineanțu, paroh în Birda și participant la Marea Adunare Națională de la Alba
Iulia.
Unitatea fizică, cea economică a Banatului a fost ruptă, unitatea sprituală (limba, credința și
tradițiile) i-a ținut legați pe românii bănățeni care trăiesc astăzi în România, Serbia și Ungaria.
La finalul sărbătorii mai mulți elevi au interpretat poezii în grai bănățean și cântece foclorice
care ilustrează valorile procinciei dintre Mureș, Dunăre și Tisa: graiul, portul, bunătatea, sărbătorile
bisericești, hărnicia, jocul, cântecul care sfințesc locul devenit ,,colț de rai”. Au interpretat poezii și
cântece elevii Tudor Peia, Denisa Peia și Alexandru Orășanu.
o Simpozionul ,,Centenarul bănățean. Un secol de administrație românească la

188
fruntariile României” la Timișoara. Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, în
organizarea Mitropoliei Banatului și a Parohiei Sfântul Prooroc Ilie și Sfântul Ierarh Spiridon al
Trimitundei, la inițiativa P. C. Părinte lect. univ. dr. Daniel Alic s-au desfășurat la Timișoara
lucrările Simpozionului ,,Centenarul bănățean. Un secol de administrație românească la fruntariile
României” cu participare internațională, națională și locală.
Debutul Simbozionului a avut loc în sala de festivități a Mitropoliei Banatului cu
deschiderea festivă urmată de patru comunicări în plen. Cuvântul de întâmpinare a fost rostit de
Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Chiriarhul Eparhiei Timișoarei. Din prezidiu alături de Părintele
Mitropolit a făcut parte: Acad. Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, Acad. Ioan
Bolovan, Pr. Prof. univ. dr. Nicolae Chifăr și Prof. univ. dr. Sorin Șipoș.
Duminică, 28 iulie a fost oficiată Sfânta Liturghie arhierească pontificată de
Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan și Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Timotei, arhiepiscopul
Aradului în biserica parohiei Fabric. Alături de ierarhi au slujit reprezentanți de la Centrul Eparhial
din Timișoara, clerici invitați la Simpozion și preoții parohiei. După otpustul Sfintei Liturghii a fost
dezvelit bustul protopopului Ioan Oprea, participant la evenimentele anilor 1918-1919. Bustul
amplasat în curtea bisericii parohiale este lucrarea maestrului Aurel Gheorghe Ardelean. La
serviciile liturgice au participat alături de clerici, oficialități locale, invitați și mulți credincioși.
De la orele 16,00 a avut loc a doua zi de susținere a comunicărilor științifice de astă dată în
Sala de festivităti a Parohiei ,,Nașterea Maicii Domnului”-Iosefin din Timișoara. Cuvântul de bun
venit a fost susținut de Preaonoratul Părinte vicar eparhial Ionel Popescu, parohul bisericii. Acesta a
prezentat istorica sală parohială care după Dictatul de la Viena a adăpostit cursurile Academiei
Teologice de la Oradea refugiată la Timișoara. Casa culturală a fost ridicată alături de biserică de
primul paroh al bisericii preotul Ioan Imbroane sprijinit de avocatul Emanuil Ungurianu care a ajuns
primul consilier cultural al Episcopiei Timișoara. În semn de prețuire slujitorii de astăzi ai parohiei
au ridicat două busturi pentru a cinsti memoria ctitorilor.
Prezidiul acestei zile a fost format din pr. prof. dr. Nicolae Chifăr, decanul Facultății de
Teologie ,,Andrei Șaguna” din Sibiu, prof. univ. dr. Mircea Măran de la Școala de Înalte Studii
pentru Educatori din Varseț și dr. Mircea Gheorghe Abrudan, cercetător științific la Institutul de
Istorie ,,George Barițiu” al Academiei Române din Cluj-Napoca.
Șirul comunicărilor a fost deschis printr-o evocare a Preasfințitului dr. Danil Stoenescu
intitulată ,,Episcopia Daciei Felix și recuperarea spirituală a Banatului de sud”. Sub forma unor
mărturii istorice și amintiri decantate în timp, conferențiarul a prezentat viața spirituală a românilor
din Serbia în cei 16 ani de arhierie: ridicarea de noi biserici la Mesici și Malainița, trei noi
protopopiate în Alibunar, Covin și Biserica Albă, cruci de cimitir și la intrarea în localități ș. a.
Pr. prof. Nicolae Chifăr a expus tema ,,Marea Unire de la 1918. Realizare și consolidare” în
care a arătat faptul că unirea a fost rezultatul voinței românilor și a ilustrat expunerea cu pasaje din
pastoralele mitropolitului Nicolae Bălan.
Av. Lazăr Gruneanțu împreună cu dr. Vasile Dudaș au realizat lucrarea ,,Din contribuția
avocaților români la instaurarea administrației românești și organizarea justiției în județele Caraș-
Severin și Timiș-Torontal”. În cadrul expunerii, au fost prezentate diverse legi, decrete și ordine
care au rămas în vigoare după Unire, a fost prezentată situația justiției care în Transilvania, Banat,
Crișana și Maramureș din totalul magistraților (definitivi, stagiari, notari) însumând 1950 de
persoane doar 100 erau români, iar în Banat, 5, 3 devinitivi la Timișoara, Arad și Becicherecu Mare
și 2 stagiari. În încheierea comunicării au fost prezentate câteva medalioane de juriști români din
Banat.
Prof. Mircea Măran în ,,Românii din Sefcherin. O comunitate dispărută” a prezentat
auditoriului drama românilor din amintita localitate care în decursul unei singure generații s-a
desnaționalizat. Românii au venit la Sefcherin în veacul al XVIII-lea din Rășinari, Banat, Oltenia,
iar în 1919 ei erau deja sârbizați. În acest sens bazându-se pe o documentare arhivistică, prof.
Măran a realizat chiar o listă din care amintim câteva nume: Daba Alexie, Țaran Lazar, Toporaș
Lazar, Rumân Iosif ș. a.
O interesantă expunere a fost realizată de cercetătorul științific Mircea-Gheorghe Abrudan

189
în lucrarea ,,Contribuția Bisericii din Banat la făurirea și consolidarea Marii Uniri” în care s-a vorbit
de hotărârea românilor din 1831 de la Ciacova unde s-a cerut înființarea unei Mitropolii naționale
pentru românii ardeleni și bănățeni. Mitropolitul Andrei Șaguna a lăsat prin testament 50.000 florini
pentru înființarea a două noi eparhii la Cluj și Timișoara.
Au mai susținut comunicări profesori, arhivari, profesori de teologie, muzicologi, doctoranzi.
Din partea parohiei Birda, preotul dr. Valentin Bugariu a prezentat comunicarea ,,De la
Marea Unire la Revoluția de la 1989. Gătaia – Studiu de caz” în care autorul a pornit de la
pregătirea Marii Uniri la Gătaia, apoi reforma agrară din 1921 și întemeierea Coloniei Gătaia. Apoi
a fost prezentat Al Doilea Război Mondial și participarea ofițerilor Otto Benedict și Ion Șuța. A
treia etapă a însemnat: instaurarea regimului comunist și efectele imediate: naționalizarea,
colectivizarea și militarizarea zonei precum și participări locale la Revoluția din 1989.
o Un volum închinat Marii Uniri de la Alba Iulia. În anul 2018 s-a desfășurat în
organizarea Arhiepiscopiei Timișoarei un Simpozion Științific Național la Mănăstirea Timișeni -
Șag. Cu acest prilej profesori de teologie precum și alți cercetători (profesori de istorie, limba și
literatura română, bibliotecari, protopopi, preoți, doctoranzi, masteranzi, studenți) au prezentat
comunicări pe tematica Anului Omagial și Comemorativ din Patriarhia Română: Anul Omagial al
unității de credință și de neam și Anul comemorativ al Făuritorilor Marii Uniri din 1918.
Anul acesta în coordonarea pr. lect. univ. dr. Marius Florescu și pr. lect. univ. dr. Adrian
Covan a apărut cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan la editura Astra
Museum din Sibiu volumul Anul centenar al Marii Uniri. Considerații teologice și istorice, 384 p.
care cuprinde aceste lucrări susținute cu privire la unitatea de credință sub raport dogmatic și moral
și Centenarul Unirii realizate de profesori de teologie din București, Târgoviște, Oradea, Arad,
Caransebeș și Timișoara precum și alți cercetători. Între participanți îi amintim pe Pr. Prof. univ. dr.
Ștefan Buchiu, Pr. Prof. univ. dr. Emanoil Băbuș și Pr. lect. univ. dr. Mihai Bulacu (București); Pr.
Prof. univ. dr. Dumitru Megheșan (Oradea); Pr. Prof. univ. dr. Ștefan Florea (Târgoviște); Pr. Prof.
univ. dr. Florin Dobrei (Caransebeș); Pr. Prof. univ. dr. Vasile V. Muntean, Pr. lect. univ. dr. Marius
Florescu (Timișoara). Au mai realizat comunicări Înaltpreasfințitul Părinte Ioan și Acad. Păun Ion
Otiman de la Timișoara.
Din partea parohiei Birda părintele dr. Valentin Bugariu a prezentat și susținut comunicarea
cu tema: ,,Un participant la Marea Unire: Preotul dr. Nicolae Popovuci (1883-1956” (p. 61-73).
o Forumul publiciștilor bănățeni în parohia Birda. Vineri, 30 august 2019 s-au
desfășurat în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda, jud. Timiș lucrările
Forumului publiciștilor din presa sătească bănățeană.
Întâlnirea a debutat cu un moment de rugăciune oficiat de Preaonoratul Părinte Ioan
Prisăcean, protopopul Detei.
Cuvântul de întâmpinare a fost rostit de prof. Ioan Traia, președintele Asociației Publiciștilor
Presei Rurale din Banat care a precizat faptul că Asociația promovează cultura sătească. Preotul
Valentin Bugariu, parohul locului a amintit faptul că biserica parohială din Birda oferă
credincioșilor și pelerinilor pe lângă activitățile religioase curente și activități culturale concretizate
în lansări de carte, concerte de muzică bisericească și instrumentală dar și revista de cultură și
religie rurală ,,Arhanghelul” și colecția cu același nume. În Anul Omagial al Satului prezența
publiciștilor rurali reprezintă un eveniment pentru comunitatea bisericească de aici.
În prima parte a întâlnirii au fost lansate șase volume de istorie, lingvistică și misiune
creștină. Au vorbit despre aceste volume preoți, profesori și muzeografi din cadrul Asociației. Șirul
a fost deschis de părintele Valentin Bugariu care a vorbit despre cartea Istoria Bisericilor ortodoxe
din Almăj, Editura Hoffman, 2019, 561 p. iscălit de prof. Gheorghe Rancu – Bodrog. În cadrul
prezentării, vorbitorul a scos în priveliște contribuția autorului la dezvelirea trecutului istoric și
bisericesc al Țării Almăjului.
Prof. Iosif Marius Circa a prezentat cartea în 3 volume: Ciudata viață a cuvintelor, o ediție
îngrijită și selecție de Valentin Bugariu a articolelor Magistrului G. I. Tohăneanu. ,,Apărută la
Editura Tiparnița, din Arad, 2018, în ,,Colecția Arhanghelul” de pe lângă revista de cultură și religie
rurală cu același nume, la împlinirea a 10 ani de când profesorul, lingvistul și stilisticianul G. I.

190
Tohăneanu a trecut pragul acestei vieți, volumul se dorește încă un act de omagiere a celui care a
intervenit salvator în viața multor studenți și doctoranzi”.
Prof. Gheorghe Rancu-Bodrog a vorbit despre o carte îngrijită, Petre Ugliș Delapecica, Jurnal
de război, Editura Hoffman, 2018. Jurnalul a fost mereu completat pe perioada a douăzeci de ani
(1954-1974) acasă de trăitorul evenimentelor de pe front.
Muzeograful Ioan Traia a vorbit de volumul Din pridvorul creștinței. Studii, note și
însemnări parohiale, Editura Hoffman, 2019, 294 p. al preotului Valentin Bugariu. În carte –
apreciază I. Traia – se regăsesc articole, note și știri din activitatea Bisericii din Birda.
În partea a doua a Forumului au fost premiați patru jurnaliști din Asociație: Prof. Octavian
Gruița (Giroc), Prof. Iosif Marius Circa (Deta), Prof. Gheorghe Lungu (Sacoșu Mare) și Iancu
Murărescu (Sărcia). Toți cei patru premianți au fost recomandați de patru colegi care au vorbit de
devenirea profesională și opera scriitoricească a fiecărui laureat.
La finalul Forumului, prof. univ. dr. Ioan Viorel Boldureanu a susținut prelegerea ,,Cultura
etnografică bănățeană” socotită cea mai ,,densă” din spațiul etnografic românesc.
Întâlnirea publiciștilor rurali la Birda a fost onorată de prezența unor personalități de la
instituții educative și culturale din Timișoara: cercetător științific principal dr. Ioan Hațegan
(Academia Română, filiala Timișoara), prof. univ. dr. Ioan Viorel Boldureanu (Universitatea de
Vest), dr. Cătălin Balaci (Muzeul Satului Bănățean), pr. Marius Mircia (Radio Trinitas).
o Început de An bisericesc la Birda. Duminică, 1 septembrie 20019 a fost săvârșită
slujba Utreniei și a Sfintei Liturghii în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din
localitatea Sîngeorge, după ce în Ajunul sărbătorii a fost oficiată slujba Vecerniei în biserica
parohială din Birda pentru cea de a 11-a Duminică după Rusalii.
În cadrul Sfintei Liturghii cuvântul de învățătură a fost susținut de preotul Valentin Bugariu,
parohul locului. Pornind de la textul pericopei duminicale (Marcu 18, 23-35) vorbitorul a scos în
priveliște îndurarea lui Dumnezeu față de credinciosul care cu pocăință cere acest lucru. Tot în
această zi Biserica cinstește începutul unui nou An bisericesc.
Semnificația acestui moment sărbătoresc este arătat de Sfânta Scriptură, primul eveniment
din activitatea publică a Mântuitorului s-a petrecut în sinagoga din Nazaretul copilăriei Domnului
unde a citit celor prezenți la rugăciune un fragment din cartea Proorocului Isaia: ,,Și a venit în
Nazaret, unde fusese crescut; și după obiceiul Său a intrat în ziua Sâmbetei în sinagogă și Sʼa ridicat
să citească. Și I sʼa dat cartea profetului Isaia. Și deschizând El cartea, a găsit locul unde era scris:
Duhul Domnului e peste Mine, pentru că El Mʼa uns; El Mʼa trimis să le binevestesc săracilor, să-i
vindec pe cei zdrobiți la inimă, robilor să le vestesc libertate și orbilor vedere, pe cei asupriți să-i
trimit în libertate și să vestesc anul bineprimit al Domnului” (Luca 4, 18-19). Experiența rugăciunii
publice a Bisericii ne arată importanța acestei prăznuirii a ivirii unui nou An bisericesc: ,,A toată
făptura Ziditorule, Cel ce timpurile și anii ai pus întru puterea Ta, binecuvintează cununa anului
bunătății Tale, Doamne, păzind în pace poporul și țara aceasta, pentru rugăciunile Născătoarei de
Dumnezeu și ne mântuiește pe noi” (Tropar).
După otpustul Sfintei Liturghii a fost oficiată slujba Tedeumului la început de an cu
rugăciuni speciale pentru pace și bunăstare a întregii lumi.
o Rechizite pentru copii din Birda și Sângeorge. La debutul anului școlar 2019-2020
prin grija Parohiei Birda au fost donate Școlii Gimnaziale din Birda: rechizite (caiete, instrumente
de scris și colorat, culori de apă) necesare elevilor.
Prin grija Direcțiunii și a profesorilor a fost întocmită o listă cu copiii din familii cu
posibilități materiale reduse din Birda și Sângeorge.
Pentru acești copii a fost pregătit câte un set de rechizite. Fiecare copil a primit 10 caiete la
care se adaugă vocabular și bloc de desen, stilou, creion, liniar, ascuțitoare, culori de apă și pensule.
o Hramul bisericii din Birda. Duminică, 8 septembrie a fost sărbătorit hramul bisericii
ortodoxe din Birda. Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului a debutat vineri 7 septembrie cu oficierea
Slujbei Privegherii (Vecernia unită cu Litia și Utrenia). Cu acest prilej a slujit P. C. Părinte Codruț
Matei de la capela Spitalului de Psihiatrie din Gătaia.
Sărbătorirea Nașterii Maicii Domnului a continuat în ziua de prăznuire cu Acatistul Maicii

191
Domnului ,,Bucuria tuturor celor necăjiți”, Sfințirea Mică a Apei și Sfânta Liturghie.
În cadrul Sfintei Liturghii s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului mai mulți copii.
Cuvântul de învățătură cu tema: ,,Chipul Maicii Domnului în rugăciunea Bisericii” a fost
susținut de către părintele Valentin Bugariu, parohul locului. În cadrul predicii chipul Maicii Domnului
a fost ilustrat prin stihurile și paremiile Vecerniei și pericopele evanghelice citite cu acest prilej.
După otpustul Sfintei Liturghii a fost săvârșită rânduiala tăierii și binecuvântării colacului
hramului. Anul acesta nașul Rugii a fost credinciosul Florin Cohuț care a pregătit cele necesare
prăznuirii hramului: colacul și felurite dulciuri, băuturi răcoritoare, precum și florile care au
împodobit biserica parohială.
Au fost prezenți la rugăciunea hramului un grup de credincioși de la parohia Sărcia din
Banatului istoric. La finalul slujbei din partea Consiliului Parohial al parohiei românești din Sărcia
au fost dăruite bisericii din Birda o frumoasă icoană a Nașterii Maicii Domnului și câteva numere
din revista ,,Sărcia”. Din partea Bisericii din Birda oaspeții au primit numere din revista de cultură
și religie rurală ,,Arhanghelul” și din Micromonografia Parohiei Birda, Editura Partoș, Timișoara,
2019 tipărită din inițiativa Înaltpreasfințiului Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului.
Ziarul ,,Timișoara” a avut reprezentanți la această prăznuire a hramului bisericii ortodoxe
din Birda.
O Duminică de rugăciune euharistică, de comuniune și de bucuria primirii goștilor reunită
sub cuvintele poetului din Mărțișor: ,,Niciodată toamna nu fu mai frumoasă”.
o Cu Hristos în noul an școlar. Pe 9 septembrie a început un nou an școlar. Emoția
începutului dar totodată bucuria regăsirii copleșesc orice suflet. O zi festivă presărată cu cuvinte de
bun venit, rugăciuni și flori însumează speranțele unui an școlar rodnic pentru toți elevii și
preșcolarii dar și pentru profesorii școlilor din Birda și Sângeorge.
A existat și ne punem nădejdea că va mai fi și pe mai departe o bună colaborare între
Biserica Ortodoxă și cele două școli mai sus amintite. În cursul anului trecut precum și în cei
anteriori lui, preșcolarii și elevii au participat la slujbele bisericii însoțiți de profesori, în timpul
Posturilor Paștilor și Crăciunului s-au împărtășit cu Sfintele Taine ale Mărturisirii și Cuminecării.
Elevii au realizat chiar o mărturisire a valorilor creștine, istorice și tradiționale în activități
concretizate în recitare de poezie și realizare de eseu tematic, interpretarea de pricesne, colinde și
cântece patriotice la momentele aniversării unor zile speciale din cultura românească.
Tot pentru copii, Biserica din Birda a organizat activități educative în vacanțele de Crăciun
și Vară concretizate în concert de colinde la Sîngeorge, colindarea credincioșilor în comună și în
biserică. În vacanța de vară a fost inițiată o Școală de Vară cu activități recreative și didactice. Tot o
realizare în organizarea a celor două instituții sunt: participarea la concursuri religioase, Olimpiada
de Religie, vizite la mănăstiri și întâlnirea tinerilor creștini de la Cluj-Napoca.
Pentru consemnarea activităților dar și a compoziților tinerilor creștini, revista de cultură și
religie rurală ,,Arhanghelul” a pregătit pagini în care fiecare autor și-a găsit locul și rostul.
La început de nou an școlar prin grija Consiliului Parohial și al Parohiei Ortodoxe din Birda
au fost donate pentru elevii din familii cu posibilități reduse, rechizite, culori de apă și pensule,
instrumente de scris pentru începerea școlii în bune condiții.
Toate aceste înșiruiri reprezintă izbânzi ale elevilor, dascălilor lor, comunității ortodoxe din
Birda. ,,Greul” poate fi biruit doar prin interes, învățare și muncă. Însă rezultatele –cred eu – au
răsplătit pe fiecare participant în parte, a luminat pe cei cărora le-au fost adresate aceste activități și
desigur ne-au bucurat pe toți întărindu-ne credința potrivit căreia: ,,Nasc, la Birda și la Sângeorge,
oameni!”.
De aceea fie ca în acest nou an școlar 2019-2020 să fie presărat cu zile senine, cu ore pline
de învățături folositoare și de răgazuri sărbătorești în biserică.
o Parohia Birda a fost reprezentată la ITO Craiova. Întâlnirea Tinerilor Ortodocși din
România a devenit o manifestare a credinței în rândul tinerilor nu doar din România, ci și din alte
țări. Au fost prezenți tineri români din diaspora europeană și americană.
Arhiepiscopia Timișoarei a fost reprezentată de o delegație condusă de părinții Consilieri ai
Eparhiei.

192
 După întâlnirile anuale de la Baia Mare (2014), Cluj-Napoca (2015), București (2016), Iași
(2017), Sibiu (2018) a ajuns rândul Arhiepiscopiei Craiovei să găzduiască între 5-8 septembrie a. c.
întâlnirea tinerilor ortodocși.
În prima zi a întâlnirii a fost prezent și a adresat un cuvânt de binecuvântare Preafericitul
Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ierarhul locului, oficialități centrale și locale.
Programul activităților a fost bogat și diversificat: primirea participanților, workshop-uri,
conferințe, procesiune, concerte de muzică, ateliere, expoziții și vizitarea centrului Craiovei.
Programul a cuprins și rugăciunile dimineții dar și participarea, împărtășirea cu Sfintele Taine cu
prilejul sfințirii bisericii Mănăstirii Maglavit (jud. Dolj).
Din partea parohiei Birda a participat elevul Călin Oniea. La reîntoarcere ne-a împărtășit
câteva impresii: ,,Întorcându-mă de la ITO 2019, pot afirma că acest eveniment a fost cel puțin de
neuitat. Am avut parte de surprize plăcute, de oportunități, de revederi cu prietenii pe care i-am
făcut în anii precedenți dar cel mai important, am avut parte de ceea ce noi, participanții, îl numim
,,sentimentul ITO". O emoție care greu poate fi descrisă în cuvinte și care se întâlnește exclusiv în
cadrul acestor Întâlniri a Tinerilor Ortodocși.
Vă mulțumesc încă o dată pentru că îmi acordați in fiecare an ocazia de a participa la acest
eveniment. Vă sunt profund recunoscător!”.
o Comemorarea Mitropolitului Nicolae Corneanu în parohia Birda. Vineri, 27
septembrie 2019 a fost organizată activitatea ,,Dor de cei ce nu mai sunt” la Școala Primară și
Grădinița cu Program Normal din Sîngeorge, jud. Timiș. În cadrul acesteia, a fost comemorat
Mitropolitul Nicolae Corneanu de la a cărei trecere în veșnicie s-au scurs cinci ani.
Comemorarea a debutat cu o cateheză susținută de P. C. Părinte Valentin Bugariu cu tema:
,,Contribuția Mitropolitului Nicolae Corneanu la dezvoltarea culturii teologice bănățene”.
Vorbitorul a prezentat viața și activitatea Înaltului Ierarh timișorean aflată în grija Maicii Domnului.
Născut la Praznicul Intrării Maicii Domnului în Biserică și plecat în veșnicie cu trei zile înaintea
Praznicului Acoperământului Maicii Domnului, Mitropolitul Nicolae (1923-2014) a fost Părintele
duhovnicesc al credincioșilor din Mitropolia Banatului și arhiepiscopul Timișoarei.
A fost ales și apoi instalat la 4 martie 1962 în Duminica Ortodoxiei ca arhiepiscop al
Timișoarei și Caransebeșului și mitropolit al Banatului. În această calitate a vegheat la buna
desfășurare a vieții bisericești în cele două județe ale Banatului. A avut contribuții remarcabile la
dezvoltarea culturii teologice, a învățământului religios și teologic precum și la statornicirea unor
relații frățești cu celelalte confesiuni și chiar religii la Timișoara.
În partea a doua a activității a fost vizionat filmul biografic ,,Mitropolitul Nicolae Corneanu,
Mitropolitul Banatului” produs de Trinitas Tv. Aici, elevii au putut observa fotografiile, înregistrările și
mărturiile despre Mitropolitul Nicolae.
La final copiii au putut observa câteva volume realizate de Mitropolitul Nicolae precum și
un volum omagial și două comemorative închinate Părintelui Mitropolit. Tot cu acest prilej au fost
expuse mai multe fotografii care îl înfățișează pe Ierarhul Banatului în diferite ipostaze: slujire
liturgică, administrativă precum și în mijlocul copiilor și tinerilor.
Această activitate a fost realizată prin sprijinul doamnelor prof. Maria Miron și prof. Daiana
Curea care au sprijinit nemijlocit acest demers.
o Ziua Pământului bănățean la Voiteg. Joi, 17 octombrie 2019 a fost sărbătorită Ziua
Pământului bănățean în comuna Voiteg, jud. Timiș. Manifestarea cultural-artistică ajunsă la cea de a
V-a ediție a fost organizată de Centrul Româno-German de Pregătire și Perfecționare Profesională
în Domeniul Agriculturii din localitate condus de conf. univ. dr. Ciprian G. Fora.
Proiectul a fost cofinanțat de Consiliul Județean Timiș reprezentat de dl. Adrian Valentin
Negoiță care a apreciat truda Centrului de Pregătire și Perfecționare în Agricultură care prin astfel
de activități reușesc să creeze o stavilă împotriva dezrădăcinării de astăzi.
Alocuțiuni au fost susținute de prof. univ. dr. Gheorghe Dărăbuș, președintele Senatului
Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară ,,Regele Mihai I” din Timișoara și conf.
univ. dr. Dorin Carmen, decanul Facultății de Horticultură și Silvicultură din cadrul aceleiași
Universități timișorene. Vorbitorii au prezentat oferta educațională precum și importanța

193
domeniului de studiu pentru realizarea unei dezvoltări durabile a mediului înconjurător.
P. C. Părinte Dragan Giorgiev de la parohia Voiteg a adus un cuvânt de binecuvântare, de
mulțumire față de actul creației. Omul este doar un administrator al pământului care trebuie îngrijit
cu înțelepciune și cu dragoste.
Moderatorul Spectacolului folcloric, prof. Sorina Groza a prezentat școlile care au evoluat:
Școala Gimnazială ,,Take Ionescu”, nr. 16 din Timișoara precum și cele din: Banloc, Birda, Denta,
Liebling, Livezile, Voiteg. Pentru prima dată au participat Școlile din Margina și Variaș. Acestora li
s-a adăugat Ansamblul Edelweiss din Deta.
Elevii însoțiți de profesori, instructori, coregrafi și directorii școlilor au pregătit și susținut
un bogat program artistic compus din poezie dialectală, cântec și joc bănățean, dansuri cu specific
german, sârbesc, muzică instrumentală.
În partea a doua a sărbătoririi Pământului bănățean copiii s-au bucurat de 7 ateliere de
creație între care amintim pe cele de olărit, aranjamente florale, pictură, sculptură și mecanizarea
agriculturii.
De reușita acestei activității s-a ocupat dl. conf. univ. dr. Ciprian G. Fora, directorul Centrul
de Pregătire și Perfecționare în Agricultură din Voiteg.
o Taina Sfântului Maslu în parohia Birda. Duminică, 20 octombrie 2019 a fost oficiată
Taina Sfântului Maslu de obște în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia
Birda, protopopiatul Deta.
Cu acest prilej au slujit P. On. Părinte Ioan Prisăcean, protopopul Detei, P. C. Părinți Codruț
Matei (capela Spitalului de Psihiatrie din Gătaia), Valentin Bugariu (parohul locului), Zoran
Milovanov (parohia Berecuța), Dragan Giorgiev (parohia Voiteg), Călin Negrea (parohia Gătaia),
Sebastian Andrei Petrescu (parohia Percosova) și Tiberiu Gherasim (parohia Ferendia).
Cuvântul de învățătură a fost susținut de P. On. Părinte Protopop care a scos în priveliște
importanța Tainei Sfântului Maslu pentru iertarea păcatelor și tămăduirea de boli sufletești și trupești.
S-au împărtășit de bucuria comuniunii și a rugăciunii, precum și de eleoungerea cu
untdelemn sfințit mai mulți credincioși din parohie și din cele vecine comunei Birda.
o Taina Sfântului Maslu la Sângeorge. În Duminica a 22-a după Rusalii a fost oficiată
Taina Sfântului Maslu de obște în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din
localitatea Sângeorge, filie a parohiei Birda.
Cu acest prilej au slujit P. C. Părinți Iliia Pavlovici de la parohia Mașloc, Călin Negrea de la
parohia Gătaia, Zoran Milovanov, de la parohia Berecuța, Sebastian Andrei Petrescu de la parohia
Percosova și Valentin Bugariu, parohul locului.
Cuvântul de învățătură a fost pregătit și susținut de preotul Valentin Bugariu. Tema predicii
a reprezentat-o: ,,Vindecarea prin Sfintele Taine în Biserică”.
S-au împărtășit de bucuria comuniunii, a rugăciunii și a eleoungerii mai mulți credincioși
din filie și parohie.
Oficierea Sfântului Maslu a fost prima împărtășire cu Sfântul Duh care anticipează
prăznuirea hramului bisericii filale.
o Simpozion Internațional de Teologie ,,Maica Domnului, ocrotitoarea creștinilor la
Mănăstirea Timișeni - Șag. Luni, 4 noiembrie cu binecuvântatea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan și
în organizarea Arhiepiscopiei Timișoarei și a Facultății de Litere, Istorie și Teologie din cadrul
Universității de Vest din Timișoara, s-au desfășurat lucrările Simpozionului Internațional de
Teologie ,,Maica Domnului, ocrotitoarea creștinilor” la Mănăstirea Timișeni-Șag.
Manifestarea științifică a debutat cu Acatistul Acoperământului Maicii Domnului săvârșit de
P. C. Părinte Adrian Covan în biserica cu hramul ,,Tăierea capului Sfântului Prooroc Ioan
Botezătorul din incinta așezământului monahal.
Simpozionul a fost deschis printr-o sesiune comună care a reunit pe toți participanții. În
cadrul acesteia au fost rostite cuvinte de bun venit de către organizatorii acestuia: Conf. univ. dr.
Valy Ceia, prodecanul Facultății de Litere, Istorie și Teologie, P. C. Părinți Conf univ. dr.
Constantin Jinga din partea Catedrei de Teologie Ortodoxă și Zaharia Pereș, consilier eparhial al
Arhiepiscopiei Timișoarei.

194
 În sesiunea plenară au fost susținute cinci comunicări de către: Prof. Rasko Iovici
(Facultatea de Teologie din Belgrad – Serbia); Pr. prof. univ. dr. Dumitru Megheșan (Facultatea de
Teologie Ortodoxă din Oradea); Pr. prof. univ. dr. Mihai Himcinschi (Facultatea de Teologie
Ortodoxă din Alba-Iulia); Pr. prof. univ. dr. Gheorghe Petraru (Facultatea de Teologie Ortodoxă din
Iași) și Lect. univ. dr. Stelian Pașca – Tușa (Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca).
În partea a doua a Simpozionului a urmat susținerea tuturor comunicărilor în cadrul a două
secțiuni moderate de Pr. conf. univ. dr. Gavril Trifa și Pr. lect. univ. dr. Adrian Covan. Referatele
prezentate au vizat subiecte de teologie biblică, patristică, istorică, catehetică, omiletică și misiune
referitoare la Maica Domnului susținute de profesori de teologie din Târgoviște, Arad, Craiova,
Oradea, Constanța, Galați, București, Reșița, Timișoara, alți cercetători, cadre didactice, preoți și
doctoranzi.
Din partea parohiei Birda, preotul dr. Valentin Bugariu a pregătit comunicarea ,,Maica
Domnului în cateheza ortodoxă”.
o Întâlnirea monografiștilor bănățeni la Giarmata Vii. Joi, 7 noiembrie 2019 a avut
loc la Giarmata Vii a XI-a ediție a reunirii monografiștilor bănățeni.
Manifestarea a debutat cu slujba Tedeumului de mulțumire săvârșit de P. C. Părinți Vasile
Suciu, parohul locului și organizatorul acestui eveniment, Valentin Bugariu (Birda), Călin Negrea
(Gătaia) și Ioan Mermeze (Giarmata Vii) în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” a
parohiei Giarmata Vii. La finalul slujbei, părintele Vasile Suciu a împărtășit câteva date din
Monografia bisericii: ridicarea bisericii în perioada interbelică prin aportul preotului Filip Doboș și
apoi împodobirea cu pictură. Maestrul Ion Sulea Gorj a realizat pictura Pantocratorului, Maicii
Domnului cu Pruncul și a icoanelor așezate pe iconostas.
Lucrările Simpozionului au avut loc la Căminul Cultural din Giarmata Vii. Cu acest prilej au
fost prezentate nouă volume iscălite de membrii Asociației Monografiștilor bănățeni. Primul
volum, Cenad. Documente de arhivă (2019) a fost prezentat de Dușan Baiski. Tot autorul cenăzean
a vorbit de cele două reviste ale comunei: ,,Morisena” și ,,Cenăzeanul”.
Preotul dr. Valentin Bugariu a prezentat cartea Din pridvorul credinței. Studii, note și
însemnări parohiale (2019), un volum care reunește contribuții catehetice și istorice din 2011 și
până în prezent. Materialele sunt rodul unor activități realizate în biserica și școala din Birda și
Sîngeorge cu scop educativ și religios.
Profesorul Livius Vasile Ianoșev de la Pișchia, autor de poezie religioasă, cultă și dialectală
și-a prezentat cele din urmă realizări: Marius Munteanu (memorialistică) și Murani. Monografie.
Scriitorul Ion Marin Almăjan, editorul volumului Priceps al poetului dialectal, Cântări dă noapce
bună, Timișoara, Editura Facla, 1984 a vorbit de oferta poeziei lui Marius Munteanu: imagine
mustoasă și cuvântul care face explozie în mintea cititorului.
Profesorul Gheorghe Lungu a prezentat volumul Mihai Roșu Martinovici (1750-1822). Un
bănățean de altădată, (2019). Scris de Vasilie Iacob, autor a două izbutite studii monografice închinate
satului Cornești și lui Ioan Ioviță (1842-1867), cartea oferă cititorilor o privire completă asupra vieții și
activității iluministului bănățean. În încheiere, prof. Gh. Lungu și prefațatorul volumului a citit
auditoriului portretul Mântuitorului dintr-o lucrare iezuită tradusă de Roșu Martinovici.
Ing. Vasilie Iacob a recenzat cartea prof. Gheorghe Lungu, Zestrea satului Sacoșu Mare din
județul Timiș (2019). În două capitole cartea oferă celor interesați culegeri și prelucrări de folclor.
Vasilie Iacob aduce în prezent zestrea folclorică a satului cu șezători, cu tot atâtea taine, în care
descântecul are rol tămăduitor, cu doine de bucurie și cătănie. În încheiere vorbitorul afirmă că
Zestrea adunată de prof. Lungu este o comoară care va deveni parte a culturii bănățene.
Artistul fotograf Dan Buruleanu a prezentat ultima realizare, Dudeștii Noi. Albumul
monografic realizat împreună cu Liliana Păun este o ediție revizuită care reliefează ultimele reușite
edilitare și care împreună cu tezaurul vechimii formează un topos distinct în Banat.
Prof. Ioan Traia, președintele Asociației Publiciștilor din Banat a realizat în calitate de
coordonator un nou volum intitulat Publiciștii satelor bănățene. Articole (2019). Cuprinsul este
format din 49 de contribuții ale publiciștilor sătești cu o tematică diversificată. În ,,Argument” prof.
Ioan Traia notează cu amărăciune și una din problemele demersului asociativ inițiat: ,,Din păcate în

195
ultimii ani se simte o serioasă pierdere de elan, o anumită letargie a cuprins pe unii din colegii
noștri, sunt tot mai rar văzuți la activitățile asociației, ceea ce nu-i onorează. Nu trebuie să uite
stimații mei colegi că, pentru, avantajele de care au beneficiat în asociație există o reprocitate ce
trebuie îndeplinită” (p. 6).
La final s-au făcut schimburi de cărți și reviste. Părintele Vasile Suciu a oferit celor prezenți
mai multe cărți și alte publicații editate de Parohia Giarmata Vii.
o Hramul bisericii din Sângeorge. La sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil,
comunitatea creștin-ortodoxă română din localitatea Sângeorge i-a cinstit pe ocrotitorii bisericii. Cu
acest prilej în Ajunul sărbătorii a fost oficiată Slujba Privegherii, Vecernia unită cu Litia și Utrenia,
iar în ziua Sfinților Arhangheli a fost oficiată Sfânta Liturghie.
În ambele prilejuri, părintele Valentin Bugariu a rostit cuvinte de învățătură cu privire la
,,Semnificația Litiei” și cea a ,,Hramului” pentru comunitatea bisericească locală.
După otpustul Sfintei Liturghii a fost săvârșită slujba tăierii colacului ca simbol văzut la
comuniunii credincioșilor în rugăciune.
Sărbătorirea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil a fost și sărbătoarea copiilor. Elevii de la
Gimnaziul din Birda însoțiți de prof. Doru Popa și cei de la Școala Primară cu clasele I-IV și
Grădinița cu Program Normal din Sîngeorge, conduși de prof. Maria Miron și prof. Daiana Curea,
au participat la rugăciunile liturgice închinate hramului bisericii.
La final s-a făcut pomenirea de obște a celor adormiți din Sângeorge și Birda, o continuare
firească a Sfintei Liturghii unde părtași de prezența lui Hristos sunt și cei vii, dar și cei plecați din
această lume.
Într-un gând cu toții am mărturisit învățătura Condacului sărbătorii: ,,Mai-marilor voievozi
ai lui Dumnezeu, slujitorilor dumnezeieștii măriri, povățuitorii oamenilor, și căpeteniile îngerilor,
cereți pentru noi ceea ce este de folos și mare milă, ca niște mai-mari voievozi ai celor fără de trup”
(Antologhion, Editura Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1984, p. 243).
o Ziua Asociației Culturale ,,Concordia” din Cenad. Sâmbătă, 9 septembrie 2019 de la
orele 9,30 s-a desfășurat în organizarea Consiliului Local, Primăriei Cenad și Asociației Culturale
,,Concordia” din Cenad, Ziua Asociației Culturale din localitate.
Dl. Nicolae Crăciun, primarul Comunei Cenad a rostit un cuvânt de bun venit oaspeților și
localnicilor prezenți la Ziua Asociației.
Două eleve de la Școala Gimnazială din Cenad au recitat din opera lui Octavian Paler.
Sesiunea de comunicări a fost moderată de cercetător șt. I dr. Ioan Hațegan și a reunit nouă
teme de istorie bisericească, a Banatului și a presei.
Șirul comunicărilor a fost deschis de preotul dr. Valentin Bugariu cu subiectul ,,Anul
Comemorativ al Patriarhilor Nicodim Munteanu și Justin Moisescu” în cadrul căruia vorbitorul a
accentuat etapele biobibliografice ale celor două personalități ecleziastice și legătura acestora cu Banatul.
Muzeograful Ioan Traia a vorbit despre ,,Generalul Nicolae Petala” care a deținut conacul
din Clopodia din jud. Timiș. Personalitate militară de prim rang a României, participant la luptele
Primului Război Mondial la Mărășești și Oituz, inspector general pe armată și senator de drept în
Parlamentul României.
Bibliologul Gabriela Șerban, directorul Bibliotecii Orășenești ,,Tata Oancea” din Bocșa a
împărtășit audienței despre ,,Revista Vasiova la 90 de ani”. Poetul și omul de presă Tata Oncea,
autodidact a rămas în conștiința bocșenilor prin revista amintită și trei volume de poezie reeditate de
Marcu Mihail Deleanu și completate de Vasile Bogdan.
Lingvistul Simion Dănilă din Belinț a înfățișat un subiect inedit ,,Din capcanele
istoriografiei” legat de prima atestare documentară a localității Belinț. Ajutat de cunoașterea limbii
române, prof. Simion Dănilă a îndreptat o ipoteză documentară propusă de Constantin Daicoviciu și
care nu respectă exigențele fonetice.
Cercetătorul Sorin Forțiu a comunicat despre ,,Fortificațiile medievale de la Chama și
Chery”, prima atestată între Sînandrei și Cernăteaz și cea din urmă lângă Dragșina. Tot la cea din
urmă a fost atestată o mănăstire franciscană în 1411.
,,Organizarea militară în Banatul medieval sec XIV-XVI” a fost susținută de prof.

196
Alexandru Kósa într-un material power-point.
Dr. Cristian Scarlat a propus o tema mai puțin cercetată, ,,100 de ani de la înființarea
Societății Mormintelor Eroilor căzuți în Război”. Pusă sub înaltul patronaj al Reginei Maria și
condusă de Patriarhul Miron Cristea, aceasta a ridicat monumente ale eroilor la sate și orașe, capele
militare ș. a pe întinsul țării.
Muzicologul dr. Constantin-Tufan Stan a amintit de ,,Corul din Chizătău – simbol identitar
românesc” și dr. Florin Zamfir, de ,,Începuturile școlii românești din Periam”.
Moderatorul a mulțumit dl. Primar pentru susținerea culturii locale. Cu sprijinul financiar al
Consiliului și al Primăriei au fost editate 31 de volume la care se adaugă revistele ,,Morisena” și
,,Cenăzeanul” redactate de Dușan Baiski.
La secțiunea literatură Florica Vaida Albu a recitat versuri în grai bănățean.
În ultima secțiune au fost prezentate două noi volume: Dușan Baiski, Cenad. Documente de
arhivă, Ed. Artpress, Timișoara, 2019, 370 p. și Ioan Hațegan, Cetatea Morisena – Cenad, Ed.
Banatul, Timișoara, 65 p..
Cetatea Cenadului a fost la obârșie un castru roman de marș, apoi o cetate întărită cu valuri
de pământ și palisade de lemn. Aici a rezidat din veacul al XI-a o Episcopie latină condusă de
Gerard. Pentru că a vămuit sarea, Ahtum este omorât de Chanadinus care dă numele localității.
Cetatea a cunoscut vremuri de mărire dar și de declin fiind asediată, pustiită, apoi distrusă în câteva
rânduri.
În finalul întâlnirii Ansamblul de dansuri populare ,,Mlădițe cenăzene” au realizat un
program artistic de jocuri bănățene.
o Ziua Internațională a Bibliei în parohia Birda. În fiecare an și în parohia Birda se
cinstește în mod deosebit Ziua Internațională a Bibliei. Pentru anul acesta au fost realizate două ore
de cateheză la școlile din Sîngeorge (13 noiembrie) și Birda (14 noiembrie) pentru elevii claselor I-V.
Tema acestei zile a fost ,,Satul biblic. O incursiune scripturistică și fotografică” realizată
printr-un material power-point. Tot cu acest prilej a fost organizată o expoziție de carte cu tematică
biblică, mai precis de arheologie a Țării Sfinte. Scopul acestor ore a fost utilizarea și mânuirea
Scripturii de către elevi care potrivit locurilor biblice indicate au identificat așezările sătești,
meseriile, veșmintele și podoabele iudeilor din timpul Mântuitorului.
În Introducere au fost prezentate primele adăposturi umana de locuire a zonei: peștera,
coliba, cortul, modul de construcție (Isaia 54, 2) și primele case ridicate din piatră, cărămidă arsă
legată cu lut sau ipsos, lemn de sicomor, măslin, cedru și santal. În interior vatra focului, mobilier,
vase, la exterior: stocarea combustibilului, șoproane, adăposturi pentru porumbei și cotețe.
Au fost prezentate 11 astfel de sate care prezintă o vechime considerabilă, și în care a
poposit Mântuitorul: Betania (unde Mântuitorul a poposit. Tot aici a avut loc ungerea lui Iisus
(Marcu 14, 3-9), Betfaghe (aici a trimis Mântuitorul pentru a lua asina cu mânzul ei pentru Intrarea
în Iersusalim, Marcu 11, 1), Maon (locul în care a stat David), Iuta (loc de reședință al părinților Sf.
Ioan Botezătorul), Mițpe (locul în care Saul a fost proclamat rege, I Sam. 10, 17), Sichemul (aici a
acut convorbirea lui Hristos cu femeia samarineancă, Ioan 4, 5-42), Nazaretul (patria lui Iosif și al
Fecioarei Maria, Luca 1, 26), Endor, Nain (Mântuitorul a înviat aici pe fiul văduvei, Luca 17, 11-
17), Cana Galileii (aici a avut loc prima minune, Ioan 2, 1-11; 4, 46-54) și Capernaum (locul unde a
stat Mântuitorul după botezul din Iordan, Matei 4, 13; 9, 1).
Elevii au identificat din textele Sfintele Scripturi, satele, casele, interioarele iudaice,
meseriile și veșmintele.
Această activitate a fost înscrisă în Acordul de Parteneriat încheiat între Biserică și Școală și
a fost realizată prin sprijinul acordat de către prof. Maria Miron, prof. Daiana Curea de la Școala
Primară din Sîngeorge și prof. Doru Popa, profesor de Religie la Școala Gimnazială din Birda.
o Împărtășirea copiilor în parohia Birda. La Praznicul Intrării în Biserică a Maicii
Domnului a fost oficiată în Ajun, Slujba Privegherii (Vecernia unită cu Litia și Utrenia), iar în ziua
de prăznuire, Sfânta Liturghie.
Cu acest prilej au fost spovediți elevii de la clasele pregătitoare – IV-a de la Școala
Gimnazială din Birda de către P. C. Părinți Călin Negrea de la parohia Gătaia și Valentin Bugariu,

197
parohul locului.
În cadrul Sfintei Liturghii, la momentul potrivit au fost împărtășiți cu Trupul și Sângele
Domnului copiii școlari. Elevii au fost însoțiți la Sfânta Biserică de către prof. Daniela Isoc și prof.
Mihaela Gherban.
La final toți elevii au primit daruri din partea parohiei.
Această activitate religioasă a fost înscrisă în Acordul de Parteneriat încheiat între Biserică
și Școală.
o Satul românesc sărbătorit în parohia Birda. De-a lungul întregului an 2019 în cadrul
parohiei Birda și a filiei Sîngeorge au fost pregătite și derulate mai multe evenimente închinate
satului românesc în general și al celui bănățean în special.
Momentele religios-artistice și educative s-au desfășurat atât în biserică, cât și în școlile din
Birda și Sângeorge prin contribuția profesorilor și elevilor, cât și al credincioșilor.
Fiecare întâlnire a debutat cu un serviciu liturgic potrivit momentului: oficierea Sf.
Liturghii, a slujbei Tedeumului sau a celei de pomenire. Au fost organizate expoziții tematice de
carte și fotografie, montaje poetice și muzicale, au fost vizionate filme documentare.
Șirul acestor activități dedicate satului a fost deschis cu Ziua Culturii Naționale (15 ian.)
când a fost sărbătorită și Ziua nașterii poetului Mihai Eminescu. În biserică a fost susținută cateheza
cu tema ,,Satul în opera lui Eminescu” în care vorbitorul a insistat asupra locului nașterii poetului,
Ipotești reflectat în poetică: ,,Din străinătate” și ,,Sara pe deal”.
Ziua Unirii Principatelor Române (24 ian.) a reprezentat al doilea moment închinat satului
prin realizarea unui program artistic de poezie și cântece patriotice de către elevii școlii din Birda
îndrumați de prof. Mihaela Coman. Cu acest prilej a fost susținută cateheza: ,,Satul în vremea lui
Cuza Vodă” în care au fost tratate câteva teme ale acestuia: lucrul pământului, familia de tip lăstar,
satul adunat, locuința și interiorul ei precum și unele legi care au dezvoltat proprietatea asupra
pământului: legea rurală din 1864.
Pe 21 febr. în ziua pomenirii Mitropolitului Vasile Lazarescu al Banatului a fost săvârșită
Sf. Liturghie și o slujbă de pomenire. Elevii de Școala Gimnazială din Birda au pregătit un montaj
intitulat ,,Satul bănățean în perioada interbelică” cu referire la 10 sate din zona Deta. S-a vorbit de
situația internațională și internă, apariția coloniilor lângă sate, viața satului, portul popular și casa
tradițională și economia.
În ziua cinstirii Sf. 40 de mucenici (9 martie) a fost oficiată Sf. Liturghie și o slujbă de
pomenire a victimelor închisorilor din vremea comunismului. Cu acest prilej a fost susținută
cateheza: ,,Satul românesc în perioada comunistă”, asaltul politic asupra destrămării vieții sătești
prin colectivizare, deportare și sistematizarea localităților.
În cadrul omagierii satului românesc au fost comemorate personalități care s-au născut aici:
Mitropolitul Vasile Lazarescu la împlinirea a 50 de ani de la trecerea în veșnicie (21 feb. 1969) și
Patriarhul Justin Moisescu la 109 ani de la naștere (5 martie 1910) prin cateheze în program power-
point, expoziții de carte și fotografie, documente și vizionarea filmului: ,,Salvatorul bisericilor
condamnate” produs de Trinitas Tv. în 2016.
Tot cu acest scop al dezvelirii a civilizației satului au fost pregătite alte două momente
închinate perioadei patristice și biblice. În primul caz de Ziua Educației creștine (30 ian.) a fost
susținută cateheza: ,,Capadocia și Antiohia Siriei, leagănul Sf. Trei Ierarhi” în care s-a concluzionat:
,,Locul nașterii, căminul părintesc, familia și-au pus amprenta asupra modului de viață și a scrierilor
Sfinților Trei Ierarhi. Prezența mamei creștine, evlavioase a dat putere fie convertirii la Creștinism a
soțului, fie a viețuirii în castitate după moartea acestuia. Mama fiind prima școala pentru toți cei trei
sfinți. Practicarea credinței în familie a fost suficientă pentru temeluirea învățăturilor morale în
cazul celor pomeniți astăzi”.
În al doilea caz a fost sărbătorită Ziua Internațională a Bibliei la Birda și Sîngeorge (13-14
noiembrie) în care printr-un material power-point a fost ilustrată scripturistic și fotografic viața
satelor iudaice din vremea Mântuitorului de la explicații etimologice, geografice și istorice a
dezvoltării acestora în timpul Mântuitorului.
Multe din aceste materiale au fost publicate fie în paginile presei bisericești în revista

198
eparhială ,,Învierea” și ,,Ziarul Lumina. Ediția de Banat” fie în coloanele unor reviste laice cum e
revista de istorie ,,Morisena” din Cenad.
o Slujire euharistică în biserica din Sângeorge. Pentru Duminica a 30 după Rusalii, a
fost oficiată slujba Vecerniei, în Ajun la biserica din Birda. În zorii dimineții, în biserica cu hramul
,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitatea Sângeorge a fost săvârșită Utrenia și Sfânta
Liturghie.
Cu acest prilej a slujit P. On. Părinte dr. Marius Florescu, lector universitar la Facultatea de
Teologie din Timișoara, alături de preotul Valentin Bugariu, parohul locului.
Cuvântul de învățătură a fost susținut de către pr. Marius Florescu, care a accentuat faptul că
Dregătorul bogat a iubit cele materiale în detrimentul celor cerești. Efortul pentru dobândirea
Împărăției lui Dumnezeu începe din lumea aceasta cu slujirea aproapelui aflat în necaz și suferință.
La momentul potrivit s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului mai mulți credincioși
din filie.
o Împărtășirea preșcolarilor la Birda. Marți, 26 noiembrie, preșcolarii de la Grădinița
cu P. N. din Birda însoțiți de Prof. Iasmina Petrovici au fost prezenți în biserica parohială.
Cu acest prilej s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului. La final toți copiii au primit
mici daruri din partea parohiei.
Activitatea religioasă realizată a fost înscrisă în Acordul de Parteneriat încheiat între
Biserică și Școală.
o Concursul Județean de Religie ,,Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș”. În 26 noiembrie
a avut loc în incinta Liceului ,,Sfântu Nicolae” din Deta, cea de-a IX-a ediție a Concursului
Județean ,,Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș”, faza zonală. La cele 6 secțiuni s-au înscris 39 de elevi
de la Școlile / Parohiile: Banloc, Birda, Ciacova, Deta (Gherman), Denta, Gătaia (Colonia Gătaia),
Ghilad, Liebling, Moravița (Stamora Germană), Tormac (Șipet) și Voiteg.
Tematica acestui concurs a fost axată pe Anul Omagial al Satului românesc. Atât în poezie,
eseu și desen concurenții au redat valorile satului românesc în lucrări de tipul: ,,Nașterea Domnului
la Liebling”. În cuprinsul acestor realizări a fost reliefat rolul sărbătorii în viața sătească, rolul
bisericii și al preotului în comunitatea rurală, bradul, colindele ca mod de vestire a Nașterii
Domnului, Slujba Învierii ș. a..
Juriul a fost compus din P. On. Părinte Ioan Prisăcean, protopopul Detei, Prof. Lucian
Tuturigă și P. C. Părinți Doru Melinescu și Ciprian Boșca (secretar). În urma jurizării au fost
declarați câștigători următorii elevi: Premiul I Popovici Anastasia (secțiunea Poezie, cls. II-IV);
Govoreanu Alexandru (secțiunea Eseu, cls. V-VIII); Popa Anisia (secțiunile Priceasnă și Muzică
psaltică); Datcu Mihaela (secțiunea Desen, cls. II-IV); Abrudean Anda (secțiunea Desen, cls. V-VI).
Câștigătorii fiecărei secțiuni s-au calificat pentru faza județeană / eparhială a Concursului care va
avea loc la Timișoara.
Elevii Școlii Gimnaziale din Birda au obținut premii și mențiuni: Marcu Alexandra (Premiul
al III-lea, secțiunea Eseu); Pop Maria (Mențiunea a II-a, secțiunea Desen); Noje Alexandra
(Mențiunea a III-a, secțiunea Poezie); Chereș Maria; Prună Sarah (Mențiunea a III-a, secțiunea
Desen) și Noje Flavia (Mențiunea a IV-a, secțiunea Eseu).
o Ziua Națională a României la Birda și Sângeorge. Sărbătorirea Zilei Naționale a
României a debutat în Ajun, cu Slujba Privegherii compusă din Vecernia unită cu Litia și Utrenia.
Pe 1 decembrie de la orele 8,30 au fost depuse coroane de flori la Monumentele Eroilor din Birda și
Sîngeorge, din partea Primăriei Birda. Cu acest prilej au fost prezente oficialități locale, dl. Sorinel
Marcu, viceprimarul Comunei Birda, dl. Daniel Moisă, secretarul Primăriei, consilieri locali și
angajați ai Primăriei precum și dl. Virgil Malcotă, șeful de Post al Poliției din localitate.
La orele 9,30 a fost oficiată slujba Tedeumului cu prilejul Zilei Naționale a României, care a
fost urmat de săvârșirea Sfintei Liturghii.
În cadrul rugăciunii euharistice s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului mai mulți
copii din parohie.
Cuvântul de învățătură a fost susținut de către P. C. Părinte Valentin Bugariu, parohul
bisericii cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului”, din parohia Birda. În cadrul predicii tematice,

199
vorbitorul s-a oprit asupra pericopei evanghelice (Matei 25, 14-30) dezvăluind învățăturile care pot
fi extrase din aceasta. Grija față de darul lui Dumnezeu dat nouă din ,,avuția sa” (Matei 25, 14)
trebuie îngrijit și cultivat, înmulțit cu hărnicie pentru a aduce roadă la Judecata finală a lui
Dumnezeu de la Parusie.
Darurile acestea ilustrate de Proorocul Isaia (11, 2-3) au fost cultivate de poporul român de-
a lungul timpului în vremuri vitrege, dar și în răgazuri de bucurie. Ziua pascală a Națiunii românești
,,…ziua în care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm și să ne veselim în ea!” (Ps. 118, 24) este și prilej
de rugăciune și bucurie pentru eroii acestui popor.
În lupta aceasta pentru libertate, independență și unitate au fost prinși toți luptătorii
naționali, fiecare din locul lui. De reținut mărturia lui Filip Matei, pictorul bisericii din Birda, care
în temniță pentru lupta sa națională a compus o poezie, care a fost pusă pe note muzicale devenind
un imn al românilor bănățeni în lupta pentru Marea Unire de la Alba Iulia: ,,…Frați români scăpați
moșia,/ Faceți toți piept bărbătesc-/ Reîntocmiți iar România/ Măriți, măriți neamul românesc”…”.
După otpustul Sfintei Liturghii copiii din Birda, Sîngeorge, Berecuța și Mănăstire de la
Școala Gimnazială din Birda și Liceul Teoretic din Gătaia au pregătit un program adecvat
sărbătoririi Zilei Naționale, concretizat în recitare de poezii, eseu tematic și cântece patriotice.
Poeziile ,,Urare”, ,,Trei culori”, ,,Acolo este țara mea”, ,,O Măicuță sfântă” au fost pregătite
de elevii Noje Flavia, Noje Alexandra, Pop Maria, Prună Sarah, Marcu Alexandra și Chereș Maria
pregătiți de prof. Mihaela Coman și prof. Doru Popa.
Elevul Weisz Markus a prezentat eseul: ,,Românii între unitate, diversitate și identitate.
Gânduri de Ziua Națională a României” în care autorul a realizat un arc peste timp între Marea
Unire de la Alba Iulia, Centenarul bănățean și Revoluția din 1989, momente de luptă pentru
libertate și unitate.
Iar soliștii Denisa Anamaria Peia și Alexandru Orășanu au interpretat un buchet de cântece
patriotice și religioase.
Tot cu acest prilej festiv au fost premiați concurenții, care au reprezentat Școala Gimnazială
din Birda la Concursul Județean de Religie ,,Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș”, îndrumați de prof.
Doru Popa. Cei 6 elevi au obținut premii și mențiuni la faza zonală a acestui concurs.
La final împreună cu toți cei prezenți în biserică s-au cântat primele strofe din Imnul
României.
o Împărtășirea copiilor în filia Sângeorge. La sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae a
fost oficiată în Ajun, Slujba Privegherii (Vecernia unită cu Litia și Utrenia) în biserica cu hramul
,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda. În ziua Sfântului Nicolae a fost săvârșită Sfânta
Liturghie în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din filia Sângeorge a parohiei.
Cu acest prilej au fost mărturisiți și împărtășiți cu Trupul și Sângele Domnului elevii de la
Școala Primară și Grădinița cu P. N. din Sângeorge precum și mai mulți credincioși din filie și
parohie. Elevii și preșcolarii au fost însoțiți la Sf. biserică de către prof. Maria Miron și prof. Daiana
Curea.
După otpustul Sfintei Liturghii cei mici au primit daruri și au cântat colinde.
o Recital de Colinde la Sângeorge. În organizarea Parohiei Ortodoxe Birda s-a
desfășurat cea de-a III-a ediție a Recitalului de Colinde ,,Vin colindătorii cum veneau odată…”, în
biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, din localitatea Sângeorge. Manifestarea
este destinată preșcolarilor, elevilor și tinerilor și își propune cultivarea tradițiilor creștine legate de
Nașterea Domnului.
Duminică, 15 decembrie a fost săvârșită Utrenia, urmată de Sfânta Liturghie în biserica
filială din Sângeorge. La momentul potrivit, mai mulți credincioși și tineri s-au împărtășit cu Trupul
și Sângele Domnului.
Vestea Nașterii Domnului a fost adusă de mai mulți copii din Sângeorge, Birda, Gătaia,
Voiteg, jud. Timiș și Măureni, jud. Caraș-Severin. Programul de colinde a fost prezentat de P. C.
Părinte Valentin Bugariu, parohul locului care printr-un cuvânt de învățătură ad-hoc a vorbit, despre
importanța colindei în viața religioasă a românilor. ,,Colinda oferă –ca de altfel– întreaga poezie
imnografică îmbracă textul Sfintei Scripturi, acolo unde nu este atât de generos.

200
 Astfel că, Mântuitorului i se dăruiește cu prilejul Învierii Domnului, duioasele stări ale
Prohodului, care au lipsit în vremea Răstignirii Domnului. Cu prilejul Nașterii petrecută în Betleem,
colindele îi oferă Pruncului Iisus scutecele atât de necesare”.
o Aniversarea Revoluției Române din 1989, la Birda și Sângeorge. Cu prilejul
împlinirii a 30 de ani de la începutul Revoluției de la Timișoara, în bisericile ortodoxe din
Sângeorge și Birda au fost organizate momente de aniversare ale evenimentului revoluționar, dar și
de comemorare ale eroilor Revoluției din 1989, de la Timișoara.
Au fost oficiate slujbe de pomenire a celor care și-au pierdut viața în zilele Revoluției, de
către P. C. Părinte Valentin Bugariu, parohul locului. La Sângeorge, pentru slujba Parastasului a
slujit și P. C. Părinte Călin Negrea, de la parohia Gătaia. Pe lângă credincioșii din filie și parohie au
fost prezenți și elevii de la Grădinița cu P. N. și Școala Primară din Sângeorge și cei din clasa a V-a
de la Școala Gimnazială din Birda, însoțiți de cadrele didactice: Daiana Curea, Maria Miron,
Mihaela Coman și Doru Popa.
În continuare a fost susținută cateheza ,,Revoluția de la Timișoara” pregătită și susținută de
părintele Valentin Bugariu. În alcătuirea cuvântului de învățătură, autorul s-a folosit de suportul
bibliografic al acestui moment istoric, presa timpului, fotografii și documente de arhivă.
Cei prezenți au putut afla din partea introductivă despre două probleme istorice: ,,Instaurarea
regimului comunist în România” și ,,Criza regimului Ceaușescu”, în care au fost identificate
principalele carențe ale regimului politic.
Cronologic au fost apoi prezentate faptele pe ore și zile ale Revoluției de la Timișoara, care
a debutat în Piața Maria cu mărturisirea lui Daniel Zăgănescu.
În cadrul prezentării catehetice au fost identificate forțele de represiune dar și metodele
utilizate: Operațiunea ,,Trandafirul” și ,,Vama” prin care au fost sustrase 43 de cadavre ale
revoluționarilor, apoi transportate și arse la Crematoriul ,,Cenușa” din București.
Cel mai mediatizat act revoluționar al zilei de 18 decembrie a fost prezența revoluționarilor
tineri și copii pe treptele Catedralei. Există de la această imagine o legendă potrivit căreia ușile
Catedralei Mitropolitane au fost închise. Prima carte dedicată Revoluției, O Cronică a Revoluției
din Timișoara 16-22 Decembrie 1989, Timișoara, 1990 afirmă faptul că în Catedrală, un grav rănit a
fost îngrijit de o femeie și o adolescentă, iar Salvării i s-a interzis accesul lângă lăcașul de cult.
Evenimentele din 1989 au intrat din 19 decembrie pe un făgaș fără posibilitate de
reîntoarcere: revendicările politice și sociale transmise primului-ministru aflat la Timișoara, apariția
Frontului Democratic Român ca partid de opoziție, proclamația Frontului. În urma acestor etape
cronologice, în 21 decembrie au apărut primele solidarizări cu Timișoara ale orașelor din Banat și
Arad.
În lozinca ,,Există Dumnezeu!” au fost consemnate mai multe fapte ale Bisericii Ortodoxe
Române și ale slujitorilor ei: rolul coagulator al Catedralei Mitropolitane, prezența clericilor și
mărturiile pr. prof. Constantin Jinga și Mitropolitului Nicolae Corneanu. Ierarhul Banatului a fost
solicitat de revoluționari în 16 decembrie să-i reprezinte în dialogul cu autoritățile.
În încheierea momentului aniversar și comemorativ au fost realizate expoziții de carte,
fotografie și documente de arhivă, care au întregit vizual rugăciunea și cuvântul de învățătură
susținut.
o Sângeorge – 700 de ani. Sâmbătă, 21 decembrie a fost aniversat satul Sângeorge, cu
prilejul împlinirii a 700 de ani de la prima atestare documentară a localității (1319-2019).
Manifestarea a fost organizată de Consiliul Local și Primăria Comunei Birda, la inițiativa
unui fiu al satului, Petru Marcu și s-a desfășurat la Căminul Cultural ,,Prof. Laza Cnejevici”, din
localitatea Sângeorge.
În debutul întâlnirii, dl. Sorinel Marcu, viceprimarul Primăriei Comunei Birda, a rostit un
cuvânt de bun-venit tuturor celor prezenți, săteni, fii ai satului și oaspeți. Apoi, vorbitorul a prezentat
istoricul satului, reliefând faptul că acest sat este unul dintre cele mai vechi așezări umane din Banat.
În continuare au mai luat cuvântul P. C. Părinți Valentin Bugariu de la parohia Birda și Jivoine
Maletici de la parohia sârbă Denta. Cei doi au scos în priveliște câteva aspecte bisericești: rolul și
rostul Mănăstirii Sfântul Gheorghe pentru microzona istorică dar și pentru istoria poporului român.

201
 Din partea Comunității Locale, dl. Marius Gheorghe Stoian, primarul Comunei Birda a
primit o Diplomă de Excelență pentru realizările edilitare din satul Sângeorge și pentru implicarea
în buna desfășurare a acestei manifestări. Din partea Primăriei, dl. Petru Marcu a fost răsplătit
pentru inițiativa avută.
Din partea Consiliului Local și al Primăriei Birda au fost răsplătiți cu premii copiii comunei
care s-au evidențiat în întreceri școlare, artistice și sportive. Au fost răsplătiți cu premii și aplauze
elevii: Denisa și Tudor Scrofan, Rodica Brulincu, Denisa Mîndruț și Călin Onia.
Programul artistic a debutat cu un buchet de colinde interpretate de copiii din Comună. Au
urmat un program de jocuri pregătite de Ansamblul ,,Birdeanca” condus de instructorul Cătălin Voicu.
D-na Dara Anderwald, bibliotecar la Biblioteca Comunală Birda a prezentat o istorie
fotografică a satului Sângeorge, din cele mai vechi timpuri și până astăzi pe muzica cantautorului
Laza Cnejevici.
Organizatorii au distribuit și un pliant închinat aniversării în care se regăsesc date de ieri și
de astăzi, istoricul satului, realizările gospodărești ale Primăriei, bisericile locului.
Au fost prezenți la această sărbătoare a satului Sângeorge: consilieri locali, angajați ai
Primăriei, reprezentanți ai Grădiniței cu P. N., ai Școlii Gimnaziale, Poliției, Parohiilor Ortodoxe,
localnici, fii ai satului și oaspeți.
o Drum lin printre stele. În Duminica Sf. Părinți după trup ai Mântuitorului ne-am
despărțit vremelnic de cea care a fost Terezia Crâsta (1930-2019).
Născută în urmă cu 89 de ani în satul Sângeorge, nana Terezia a fost sufletul comunității
euharistice din acest colț de lume. Moașă a mai multor copii de pe ulițele satului, a fost și moașa
Pruncului Iisus care s-a născut în fiecare Sfântă Liturghie săvârșită în biserica ortodoxă cu hramul
,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din sat. Ba mai mult decât atât, ani la rând a pregătit Sfintele
Paști pentru ca noi toți să ne bucurăm de părtășia credinței.
Harnică și darnică până a jertfa de sine, a cunoscut vremurile grele din trecut fiind deportată
în Bărăgan unde a viețuit cinci ani. Niciodată însă nu și-a pierdut nădejdea, a muncit și și-a temeluit
un rost în localitatea natală sprijinindu-și nădejdea fiecărei zile în puterea credinței.
A participat la sfintele slujbe, a pregătit cele necesare oficierii acestora, s-a împărtășit cu
Sfintele Taine și a dus o viața creștină autentică în care a împletit rugăciunea, cu fapta cea bună.
Într-o legendă a Crăciunului culeasă de folcloristul român Tudor Pamfile, ni se spune legat
de jertfa Crăciunoaiei (soția uncheașului Crăciun) în care Fecioara Maria l-a născut pe Mântuitorul
Iisus Hristos că moașele au mâini de aur.
Fără a folosi cuvinte mari și fără acoperire, putem afirma că Moașa bisericii noastre a avut
acele mâini de aur din care s-a plămădit ani la rândul Prescura din care s-a născut și apoi jertfit în
fiecare Sfântă Liturghie Hristos Domnul.
În puterea noastră stă rugăciunea pentru sufletul roabei lui Dumnezeu Terezia, amintirea
chipului plin de lumină al jertfei pentru comunitatea bisericească de aici.
Dumnezeu să o odihnească cu drepții Săi!
o Concursul Județean de Religie ,,Bucuria Nașterii în suflet de copil”. În anul 2019 a
fost organizat de către Arhiepiscopia Timișoarei, Inspectoratul Școlar Județean Timiș, Parohia
Ortodoxă și Liceul Tehnologic ,,Petre Mitroi” din Biled, cea de-a VII-a ediție a Concursului
Județean de Religie ,,Bucuria Nașterii Domnului în suflet de copil”.
Concursul de Religie este destinat elevilor clasei a III-a, din unitățile școlare din județul
Timiș. În acest an s-au înscris 36 de școli și structuri școlare, din care 26 din mediul rural.
Concursul își propune:
– promovarea valorilor cultural creștine specifice Nașterii Domnului în rândul elevilor;
– cunoașterea valorilor tradiționale și afirmarea propriei identității religioase, culturale și
naționale;
– dezvoltarea creativității în rândul elevilor prin promovarea valorilor creștine;
– identificarea elevilor cu aptitudini speciale.
Din partea Școlii Gimnaziale și Parohiei Ortodoxe Birda au participat 16 elevi, 13 din Birda
și 3 din Sângeorge: Arpec-Toloș Andrei, Barbu Denis-Dumitru, Bene Izabela-Deni, Buzumurga

202
Diana, Chereș Maria, Dușcaș Gabriela-Elena, Filip Bogdan-Ioan, Matei Darius, Moise Florentina,
Noldovan Andrei-Iosif, Neamțu Petrișor-Cristian, Noje Alexandra-Daniela, Pocol Sebastian
Marian, Pojar Sebastian-Alexandru, Sălajan Ricardo-Ciprian și Teodorescu Antonela.
În 22 decembrie după otpustul Sfintei Liturghii au fost premiați copiii care au participat la
această întrecere de verificare a cunoștiințelor religioase.
o Praznicul Crăciunului în parohia Birda. În Ajunul Praznicului Crăciunului, după
slujba Vecerniei unită cu Litia, s-au primit cetele de colindători care au adus vestea cea bună a
Nașterii Domnului Iisus Hristos.
La Praznicul Nașterii Domnului a fost oficiată Utrenia urmată de Sfânta Liturghie.
A fost citit cu acest prilej cuvântul de învățătură al Înaltpreasfințitului Mitropolit Ioan al
Banatului. La finalul Pastoralei, Ierarhul Timișoarei ne povățuiește: ,,Pruncul Iisus, Fiul lui
Dumnezeu Întrupat, rămâne pentru noi creștinii pildă de urmat în dreptate față de Tatăl Ceresc și
față de semenii noștri: „Hristos Și-a pus sufletul Său pentru noi și noi datori suntem să ne punem
sufletele pentru frați” (I Ioan 3, 16). Cumpătare și smerenie se cuvine să avem față de noi înșine,
dreptate și iubire față de semenii noștri, evlavie și credință față de Dumnezeu.
Iubiților, ne ducem toți timpul la moară; să facem fiecare din viața noastră o prescură, pe
care s-o punem pe altarul iubirii lui Hristos”.
Mai mulți copii și tineri s-au împărtășit la momentul potrivit cu Trupul și Sângele Domnului.
După otpustul Sfintei Liturghii copiii prezenți au colindat Pruncului Iisus în Betleemul
bisericii parohiale. Au fost răsplătiți toți copiii prezenți cu daruri oferite de parohie, cât și de
Fundația Rudolf Walther din Timișoara.
Tot cu acest prilej a fost distribuit nr. 4 (32) al revistei cu cultură și religie rurală ,,Arhanghelul”
împreună cu tradiționalul calendar creștin-ortodox de buzunar editate de Parohia Birda.
o Ziua Culturii Române în parohia Birda. Miercuri, 15 ianuarie 2020 de la orele 10,00
a fost sărbătorită Ziua Culturii Române în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din
parohia Birda. În cinstea ,,omului deplin al culturii românești”, din 2010 Ziua Culturii este
sărbătorită în ziua nașterii poetului Mihai Eminescu.
Cu acest prilej a fost oficiată o slujbă de pomenire a poetului Mihai Eminescu. Preotul
Valentin Bugariu a ținut și un cuvânt de învățătură cu tema: ,,Reflectarea credinței creștine ortodoxe
în opera lui Eminescu”.
Elevii de la Școala Gimnazială din Birda coordonați de prof. Mihaela Coman de la Catedra
de Limba și Literatura română au pregătit un montaj literar-artistic. Acesta a debutat cu prezentarea
elementelor biografice ale poetului național de către eleva Draghici Snejana.
Au fost recitate mai multe poeme eminesciene: ,,La Steaua”, ,,Mai am un singur dor”, ,,Pe
lângă plopii fără soț”, ,,Când marea…”, ,,Despărțire”, ,,Pe aceeași ulicioară…”.
În îndrumarea prof. Mădălina Ianin, elevii Noje Flavia, Ciobanu Alexandru și Baniaș
Daniela au rostit poezia ,,Lacul” în română, franceză și engleză ilustrând universalitatea operei
eminesciene.
La final a fost proiectat cu ajutorul videoproiectorului un material tematic dedicat poetului
nepereche consacrat amintirii acestuia în conștiința românilor.
S-au bucurat de această activitate religios-culturală elevii de la Școala Gimnazială din Birda,
consilieri locali, angajați ai Primăriei, mai mulți credincioși.
o Ziua Educației religioase în parohia Birda. Ziua educației religioase este sărbătorită
în fiecare an cu prilejul cinstirii Sfinților Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan
Gură de Aur.
În Ajunul sărbătorii, în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda a
fost oficiată Slujba Privegherii (Vecernia unită cu Litia și Utrenia) urmată în ziua de prăznuire de
Sfânta Liturghie în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din filia Sângeorge.
Cuvântul de învățătură cu tema: ,,Educația creștină în viziunea Sfinților Trei Ierarhi” a fost
pregătit de preotul paroh. În expunerea subietului, vorbitorul a apelat la scrierile Părinților
sărbătoriți. În toate scrierile lor, Sfinții Trei Ierarhi au îmbinat educația teoretică cu cea practică, au
enunțat învățăturile care au fost urmate de fapte pe măsura acestor cunoștințe: ,,Așadar, trebuie ca

203
sufletul să fie îndrumat spre practicarea faptelor bune îndată, de la început, când este încă ușor de
format și fraged și, fiind moale ca ceara, primește cu ușurință formele care se presează asupra lui,
așa încât, atunci când va veni rațiunea să arate (sugereze) ceea ce este folositor, iar obiceiul să
îndrumeze cu ușurință spre săvârșirea binelui”.
În cadrul Școlii Primare din Sângeorge a fost realizată o expoziție de desen cu tema: ,,Sfinții
Trei Ierarhi, prietenii copiilor” prin sprijinul doamnelor prof. Maria Miron și prof. Daiana Curea.
o Întâlnirea publiciștilor sătești la Timișoara. Sâmbătă, 8 februarie 2020 la Muzeul
Satului Bănățean s-a desfășurat prima întâlnire pe 2020 a membrilor Asociației Publiciștilor din
Presa Rurală în Banat. După cuvântul de bun venit rostit de prof. Ioan Traia, președintele Asociației
a urmat rugăciunea oficiată de preotul Valentin Bugariu.
Prezidiul acestei întâlniri a fost format din prof. Ioan Traia, președintele Asociației, prof.
Gheorghe Rancu (vicepreședinte), Gheorghe Blejușcă (secretar) și ec. Petru Opruț (trezorier).
În prima parte a întâlnirii au fost prezentate principalele activități ale Asociației pentru anul
în curs, cărți și reviste, alte evenimente:
22 februarie, Torac – Împlinirea a 50 de ani a publicației ,,Lumina Torăceană”. Masă rotundă;
23-24 aprilie, Sasca Montană – Sărbătorirea Muzeelor Sătești;
Șopotu Vechi – Colocviile revistei ,,Almăjul”;
30 mai, Voivodinț - Forumul publiciștilor bănățeni;
16 iunie, Uzdin – Împlinirea a 30 de ani ai revistei ,,Tibiscus”;
31 august, Birda – Colocviile revistei de cultură și religie rurală ,,Arhanghelul”. Simpozion;
Octombrie, Săcălaz – Împlinirea a 25 de ani a publicației ,,Foaia Săcălazului”;
Noiembrie, Giarmata Vii – Împlinirea a 20 de ani de apariție neîntreruptă a revistei ,,Vatră
nouă”. Simpozion.
Prof. Gheorghe Moldovan a prezentat cea din urmă carte, un volum închinat istoriei
învățământului special din Banat în care autorul identifică un învățământ destinat surzilor la
Bozovici și Biserica Albă. Școala de la Bozovici a pregătit mai mulți elevi din satele bănățene:
Biger, Măureni, Sasca Montană și Bozovici. Învățământul destinat orbilor datează din 1846 în două
școli la Orșova Veche și Bozovici. Procesul didactic era reglementat de o Metodică tipărită la
Viena.
Părintele Vasile Suciu a împărtășit celor prezenți cartea de poeme intitulată În dialog cu
Dumnezeu, 2019, 59 p..
Profesorul Pavel Panduru a semnalat ultimul volum tipărit, Nemuritorii, 197 p., un
florilegiu care scoate dintr-o nedreaptă uitare o ,,samă” de personalități din lumea satului (preoți,
profesori, luptători naționali, învățători), momente de bucurie și tristețe din viața satului din Banatul
de Munte.
Dl. Ioan Nelu Roșca, redactorul publicației ,,Foaia Șanovițeană” a vorbit de creșterea
publicației pe care o conduce, de prezența în Parlamentul european din Bruxelles și ultima apariție
editorială Nicolae Ursu, Coruri, Ediție îngrijită de…, 2019, 47 p..
În partea a doua a întâlnirii au fost dezbătute și rezolvate câteva probleme organizatorice:
reactivarea filialei din Serbia a Asociației publiciștilor din presa rurală de care vor răspunde
părintele Cornel Juică și prof. Gheorghe Rancu; organizarea Forumului publiciștilor bănățeni;
apelul pentru susținerea site-ului Banaterra și plătirea cotizației.
Agapa i-a reunit pe cei prezenți. A fost și momentul schimburilor editoriale între cei de față.
o Olimpiada de Religie ortodoxă, faza locală. Vineri, 14 februarie 2020 a avut loc
Olimpiada de Religie ortodoxă, faza locală la Liceul Teoretic ,,Alexandru Mocioni” din Ciacova.
Centrul de Concurs nr. 3 a avut înscriși 69 de elevi din clasele V-VIII, au absentat 11 elevi și au
participat 58 de elevi care au obținut rezultate bune și foarte bune.
Potrivit prof. Nedelcovici Camelia, președintele acestui centru de concurs am aflat că anul
acesta Olimpiada s-a bucurat de sprijinul Inspectoratului Județean Timiș, al Arhiepiscopiei Ortodoxe
a Timișoarei, Protopopiatului Ortodox Deta și Liceului ,,Alexandru Mocioni” din Ciacova.
S-au înscris în această competiție a excelenței la disciplina Religie Ortodoxă nouă școli, 6
gimnaziale: Banloc, Birda, Ghilad, Jebel, Moravița și Voiteg și 3 liceale: Ciacova, Deta și Gătaia.

204
Elevii au fost însoțiți de către profesorii de religie de la fiecare unitate școlară.
Pentru faza județeană s-au calificat 29 de elevi (9 elevi – clasa a V-a; 4 elevi – clasa a VI-a;
6 elevi – clasa a VII-a și 10 elevi – clasa a VIII-a). Cei mai mulți elevi calificați la faza județeană
provin de la Școala Gimnazială Moravița (7), urmați de Ciacova (6) și Gătaia, Jebel și Voiteg (3).
Procentajul maxim (100 pct.) a fost obținut de două eleve: Marcu Alexandra Elena (Birda) și Peia
Aishwarya (Moravița).
Cuvinte de felicitare sunt îndreptate către candidații și profesorii care i-au pregătit și
organizatori care au făcut posibilă acestă nouă ediție a Olimpiadei anul acesta.
o ,,Lumina torăceană” la jubileu. Sâmbătă, 22 făurar 2020, comunitatea românească din
Torac (Provincia Autonomă Voivodina, Serbia) s-a aflat în sărbătoare cu prilejul împlinirii a 50 de
ani de la apariția primului număr al publicației ,,Lumina torăceană” și 10 ani de ieșirea de sub tipar
a actualei reviste cu același nume. Revista din Torac a fost prima publicație în limba română din
Voivodina.
La inițiativa dl. Mircea Lelea, redactorul-șef al revistei și în organizarea Asociației pentru
Artă și Cultură Românească ,,Vichentie Popovici Bocăluț” din Torac și Asociației Publiciștilor
Presei Rurale din Banat s-a desfășurat un eveniment cultural la Căminul Cultural și Școala Generală
,,George Coșbuc” din localitate la care au luat parte redactori și colaboratori ai revistei ,,Lumina
torăceană”, precum și jurnaliști de la mai multe publicații locale din Banatul istoric.
Prezidiul a fost format din Mircea Lelea, Ionel Stoiț (Uzdin), prof. Ioan Traia (Timișoara) și
Gheorghe Blejușcă (Săcălaz), iar asistența a fost formată din publiciști din mai multe localități
bănățene: Banloc, Birda, Comloșu Mare, Cornești, Giroc, Ferendia, Fizeș, Lugoj, Maramorac,
Mesici, Plugova, Sacoșu Mare, Săcălaz, Sărcia, Șopotu Vechi, Timișoara, Torac, Uzdin,
Vladimirovaț și Voislova.
În debutul întâlnirii, dl. Mircea Lelea în numele organizatorilor a rostit cuvinte de bun venit
invitaților, apoi a amintit de reușita de acum 50 de ani când membrii Clubului de elevi și studenți
din Begheiți (azi Torac). Redacția a fost condusă de George Subu. În primul număr, poetul Ionel
Stoiți a publicat poezia ,,Se duc țăranii, se duc”. Poetul a vorbit și despre această inițiativă
publicistică ,,în care toți tinerii au fost în același suflet pentru a susține românismul”. Redactorul
Ileana Ursu a vorbit de greul tiparului, revista a fost dactilografiată apoi imprimată cu ajutorul
șarpirografului.
Din partea organizatorilor au fost acordate diplome de fidelitate și de participare invitaților
și colaboratorilor revistei torăcene.
Asociația Publiciștilor din Presa Rurală a decernat Premiul ,Aurel Turcuș și Pavel Filip”
pentru patru jurnaliști: Mircea Lelea (Torac), Vasile Barbu (Uzdin), Traian Trifu Căta
(Vladimirovaț) și Victor Simu (Maramorac).
În partea a doua s-a desfășurat o masă rotundă cu tema: ,,Rolul și importanța presei locale în
satul bănățean”. Au vorbit cu acest prilej: Gheorghe Blejușcă, ,,Din istoria trecutului”, o cronică
istoric-literară a strămutării românilor săcălăzeni la Torac în 1776; prof. Gheorghe Rancu, ,,Istoricul
revistei «Almăjul» și al publicației «Românii din Timoc»”, prof. Iosif Marius Circa, ,,«Vatra
Satului», undă de lumină” în care vorbitor a scos în relief importanța existenței unei publicații într-
un sat izolat și depopulat. De la Comloșu Mare au prezentat lucrări, prof. Traian Galetaru, ,,«Suflet
nou», revista Satului bănățean”, un istoric al revistei în cei 53 de ani de la prima apariție și ec. Ioan
Olărescu care a ilustrat principalele ,,Legături între Comloș și Torac” pe tărâm bisericesc, școlar și
cultural.
Poetul Vasile Barbu a vorbit despre rolul Editurii Tibiscus din Uzdin pentru susținerea
literaturii românești.
Preotul Valentin Bugariu a susținut comunicarea ,,Satul bănățean de ieri și de astăzi. Studiu
de caz: publicațiile «Lumină lină» și «Arhanghelul» (jud. Timiș)”. Au mai vorbit despre alte
publicații rurale: prof. Gheorghe Lungu (,,Foaia Săcoșană”), Ștefan Tomoioagă (,,Foaia Săcălazului”) și
prof. Raluca Covaci (,,Pagini de suflet” și ,,Condeie Banlogene”).
La Școala Generală ,,Geoege Coșbuc” din Torac a fost organizată o expoziție de presă
locală. Au fost expuse cu acest prilej mai multe numere din publicațiile: ,,Folomoc”, ,,Lumina

205
torăceană”, ,,Biruința”, ,,Tezaur bănățean” ș. a..
Din partea celor două asociații care au organizat acest eveniment a fost depusă o coroană de
flori la mormântul publicistului torăcean Pavel Filip unde a fost păstrat și un moment de reculegere.
o ,,Prima mea icoană” la Birda. În fiecare primăvară în apropierea Duminicii Ortodoxiei
este realizat un atelier artistic intitulat ,,Prima mea icoană”. Organizat conform proiectului de
parteneriat educațional între Biserică și Școală, în coordonarea prof. Doru Popa de la disciplina
Religie ortodoxă.
Anul acesta s-a desfășurat cea de-a III-a ediție a atelierului de pictură la care au participat
doisprezece elevi din clasa a VII-a de la Școala Gimnazială din Birda. Au realizat chipurile
Mântuitorului, Maicii Domnului, Sfinților Arhangheli, Apostoli și Sfântului Mare Mucenic
Gheorghe.
Icoanele sunt expuse în biserica parohială cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din Birda
și pot fi văzute începând cu cea dintâi Duminică a Postului Mare.
o ,,Calendarul Almanah” pe 2020. De curând a apărut la Editura Partoș a Arhiepiscopiei
Timișoarei ,,Almanahul Arhiepiscopiei Timișoarei” pe 2020. În bogatul cuprins de 264 p., cititorul
regăsește o parte administrativă care debutează cu Calendarul creștin-ortodox și rânduieli bisericești
urmate de organizarea canonică a Bisericii Ortodoxe apoi a celei Române.
Un loc aparte îl are Arhiepiscopia Timișoarei (Centru Eparhial, protopopiate, parohii,
mănăstiri, școli teologice și religioase).
În partea a doua cititorul regăsește date legate de educația religioasă, de prioritățile din
pastorație precum și articole cu tematică biblică și de istorie bisericească, chiar locală.
Preotul dr. Valentin Bugariu a iscălit articolul ,,Satul bănățean în perioada interbelică.
Studiu de caz: zona Deta” (p. 252-261).
o Sărbătorirea Sfinților 40 de Mucenici la Birda. Luni, 9 martie în ziua cinstirii
Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia a fost oficiată Liturghia Darurilor mai înainte sfințite în
biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda. La finalul Sfintei Liturghii a fost
oficiată slujba parastasului pentru victimele regimului comunist, ziua sărbătoririi Mucenicilor este și
Ziua Deținuților anticomuniști din România. Pentru a evidenția jerfa acestora, preotul Valentin
Bugariu a pregătit un cuvânt de învățătură care scoate în relief importanța cinstirii mucenicilor
pentru credința creștină și suferința unui întemnițat în timpul regimului comunist.
o Donație către Biblioteca Comunală din Birda. În cadrul Acordului de Parteneriat
încheiat între Parohia Ortodoxă Birda și Biblioteca Comunei Birda se desfășoară periodic mai multe
activități culturale. Una dintre acestea o reprezintă donarea de carte și revistă cu scopul îmbogățirii
fondului de carte existent.
În luna martie au fost donate bibliotecii locale un număr de 4 volume și 126 publicații
bănățene, de informație, culturale și religioase. Între publicațiile donate amintim volumele Ciudata
viață a cuvintelor, 3 vol., de G. I. Tohăneanu și exemplare din reviste locale din Caraș-Severin și
Timiș.
o Concursul Național Catehetic ,,Iubirea lui Hristos în familia mea” la Birda și
Sângeorge.
A. Titlu: ,,Biserica – familia mea”;
B. Echipa de realizare:
- Parohia, date de contact: Birda, str. Principală, nr. 229, tel. 0729145610;
- Prenume și nume, adresă, telefon, e-mail: Pr. Valentin Bugariu, tel. 0729145610, e-
mail: bugariu_vali@yahoo.com;
- Numele și prenumele copiilor și rolul avut în proiect: Scrofan Denisa; Orășanu Alexandru,
- interpretare cântece patriotice; Moscovici Denisa; Ciobanu Alexandru; Noje Flavia, Baniaș
Daniela – recitare poezie; Bene Bogdan; Aprodu Cristina, Bistrian Daniel; Danci Narcisa; Pojar
Flavius; Neamțu Alexandra; Rusu Daniel; Dragomir Florin – atelier de pictură; Weisz Markus –
documentare activități; Crețu Denisa; Dulgheru Sofia; Cherciov Alexandra; Nițulescu Ionela;
Ștefan Georgiana; Dulgheru Raul; Chindriș Alessia; Ilițoi Daria – atelier desen.
C. Locul de desfășurare: biserica parohială cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului”, Școala

206
Gimnazială cu clasele I-VIII din Birda și Școala Primară cu clasele I-IV din Sângeorge;
D. Perioada de organizare: 13 ianuarie-25 martie;
E. Buget: resurse umane: 1 preot, 1 bibliotecar, 5 profesori, 23 elevi; resurse
materiale: obiecte liturgice, cărți și documente din biblioteca și arhiva parohială, carton pânzat,
culori de apă; financiare: plata unor bilete la montajele literar-artistice, achiziționarea unor icoane
realizate de către elevii claselor I-VIII.
F. Beneficiari: Un grup de 45-50 de beneficiari, în marea lor majoritate persoane singure
care au apreciat efortul copiilor în prezentarea unor subiecte religioase, istorice, tradiționale care au
îmbinat informarea, documentarea cu creativitatea.
G. Descrierea miniproiectului:
1. Obiectivele miniproiectului:
O1 Miniproiectul prin activitățile derulate și-a propus să aducă bucurie beneficiarilor trecuți
de prima tinerețe al căror copii sau nepoți locuiesc departe de părinții și bunicii lor.
O2 Să ofere credincioșilor un buchet de rugăciuni, cuvinte de învățătură, poezii, cântece
religioase și patriotice, desene și icoane tematice. Momente de agapă creștină de Ziua Culturii
Naționale, Unirea Principatelor și sărbătorirea Sfinților 40 de Mucenici.
O3 Întărirea sentimentului de apartenență la Biserica parohială, precum și interesul acesteia
pentru enoriașii aflați în diferite situații mai grele, în acest caz s-a încercat scoaterea din izolare a
beneficiarilor.
2. Activitățile miniproiectului:
A1 Ziua Culturii Naționale (15 ianuarie). Pregătirea unui montaj literar artistic compus din
poezie și cântece patriotice de către 6 elevi, pregătirea unui material power-point care ilustrează
viața și activitatea poetului Mihai Eminescu (coord. prof. Mihaela Coman, prof. Mădălina Ianin).
Cu acest prilej a fost oficiată o slujbă de pomenire și o cateheză cu tema: ,,Reflectarea credinței
creștine ortodoxe în opera lui Mihai Eminescu”. Atât cateheza, cât și activitatea au fost publicate în
revista eparihială ,,Învierea”, nr. 91, 2020, p. 29-31, 45. Cele două activități au fost anunțate prin
realizarea a două afișe, iar activitățile au fost publicate pe bloggul parohiei și pagina destinată
copiilor intitulată ,,Hristos împărtășit copiilor în parohia Birda”.
A2 Proclamarea „Anului omagial al pastorației părinților și copiilor” (20-24 ianuarie) în
parohia Birda și filia Sângeorge prin realizarea a două planșe tematice care cuprind activitățile
religioase, educative, filantropice realizate pentru copii și părinți în parohie și filie. La această
activitate au lucrat mai mulți copii care au identificat activitățile cele mai reprezentative în arhiva
media a parohiei, apoi au realizat cele două planșe care vor rămâne în biserică până la finalul
anului.
A3 Ziua Educației creștine (30 ianuarie). Sărbătorirea liturgică a Sfinților Trei Ierarhi este și
un prilej de cinstire în mod deosebit a educației religioase. La această activitate au participat elevii
claselor I-III de la Școala Primară din Sângeorge care au realizat o expoziție de desen intitulată:
,,Sfinții Trei Ierarhi, prietenii copiilor” (coord. Prof. Maria Miron). Activitatea a fost mediatizată
prin realizarea unui afiș și publicarea unei știri pe blogg-ul parohial.
A4 ,,Prima mea icoană” este un atelier de pictură ajuns la cea de-a treia ediție. În cadrul
acestui an s-a urmărit prin intermediul icoanelor ilustrarea Anului Omagial și Comemorativ, dar și
legătura credinței cu cele două localități: Birda și Sângeorge prin pictarea Sfântului Mare Mucenic
Gheorghe, patronul spiritual al comunei Birda. Icoanele realizate de 10 elevi din clasa a VII-a au
fost expuse în biserica parohială (coord. Prof. Doru Popa). După otpustul Sfintei Liturghii din
Duminica Ortodoxiei icoanele au fost vernisate printr-o prezentare credincioșilor.
A5 A fost promovată educația pentru sănătate în activitatea ,,Luptăm împotriva
coronavirusului” (6-15 martie) prin realizarea unor știri, informația, preluarea unor rugăciuni care
au fost publicate pe bloggul parohial și pagina destinată copiilor ,,Hristos împărtășit copiilor în
parohia Birda”. Doi elevi au identificat în Liturghier rugăciuni pentru sănătate care au fost publicată
împreună cu icoana sfântului care a realizat această rugăciune.
A6 Participarea grupului catehetic la Săptămâna duhovnicescă (1-8 martie). Copiii au
participat la slujba Canonului Mare, a Sfintei Liturghii, a Tainei Sfântului Maslu și pomenirea de

207
obște a celor adormiți.
A7 Grupul catehetic al parohiei a participat la sărbătorirea Sfinților 40 de Mucenici (9
martie). Cu acest prilej au fost pomeniți eroii din temnițele comuniste și s-au bucurat de prezența
mucenicilor ca semn văzut al suferinței dar și al bucuriei acestora.
A8 ,,La bibliotecă” (11 martie), o activitate care a presupus donarea a 4 volume și 126 de
reviste de la biblioteca parohială către cea comunală. Trei elevi au identificat dublurile revistelor
care au fost donate.
A9 ,,Remember Irina Petrescu” (19 martie). O activitate care și-a propus amintirea actriței
Irina Petrescu (1941-2013). Pentru această activitate 6 elevi au căutat pe internet fotografii cu îndrăgita
actriță, mărturii (interviuri, reportaje, emisiunea ,,Planeta cinema”, http://www.eugeniavoda.ro/ro/
emisiuni/ arte/irina-petrescu). A fost realizată o prezentare a actriței la 7 ani de la plecarea la cele
veșnice. A fost pregătită și o vizionarea filmului ,,De-aș fi... Harap-Alb” (1965) la Școala Primară
din Sângeorge.
A10 Cu prilejul Praznicului Bunei Vestiri (25 martie) a fost realizată activitatea ,,Emanuil
Ungurianu – un filantrop bănățean” cu prilejul Anului Comemorativ al filantropilor ortodocși
români. În ziua de Buna Vestire a anului 1929 a trecut la cele veșnice marele filantrop bănățean
Emanuil Ungurianu, susținător al Bisericii și Școlii bănățene de la sfârșitul secolului al XIX-lea și
începutul celui următor. Pentru realizarea acestei comemorări, 4 elevi au căutat volume dedicate
avocatului Ungurianu, fotografii și au realizat o miniexpoziție dedicată lui.
3. Rezultatele așteptate:
R1 În cadrul miniproiectului au fost realizate 10 activități care au presupus activități
religioase, educative și filantropice îndreptate spre beneficiari care și-au propus scoaterea din
izolare și uitare a beneficiarilor. Pentru acest proiect s-a cheltuit suma de 500 lei (cincisutelei).
H. Descrierea sumară a activităților și a impactului miniproiectului:
Icoana este o închipuire a unui sfânt unde fiecare figura este făcută cu acuratețe si cu multa
atenție ea este pusa in biserici si mănăstiri pe pereți sau pe analog icoana este sfințită înainte de a fi
atașată pe perete. Oamenii la biserica vin si se închin icoanei pentru sănătatea familiei si a lui.
Acasă oamenii îngenunchează cu o carte de rugăciuni si citește rugăciunea in fata icoanei. Icoana
este un lucru sfânt pentru orice creștin (Neamțu Alexandra, cls. A VII-a).
A fost o activitate ce ne-a învățat să ne iubim tara într-un mod cu totul deosebit: prin
rugăciune si cântec străbun. Aceasta activitate a fost un prilej bine primit de a-i mulțumi lui
Dumnezeu pentru binefacerile revărsate asupra neamului românesc. După slujba de Tedeum, am
ascultat o predică foarte captivantă despre unitatea neamului romanesc si am ascultat si interpretat
un buchet de cântece populare culese din toate regiunile țării. Prin aceasta activitate deosebita i-am
comemorat si pe martirii neamului ce și-au dat viaţa pentru ţara noastră, Grădină Maicii Domnului,
acești martiri, fie olteni, ardeleni sau moldoveni, împreună cu sfinții români, fiind florile ce
împodobesc aceasta sfințită grădină (Orășanu Alexandru, cls. a IX-a).
o Ziua Eroilor cinstită în parohia Birda. La Praznicul Înălțării Domnului se cinstesc
eroii neamului românesc căzuți în toate locurile și timpurile pentru libertatea, independența și
unitatea poporului român.
Rugăciunea publică a debutat cu prăznuirea Înălțării Domnului, în Ajun, 27 mai prin
oficierea Slujbei Privegherii (Vecernia unită cu Litia și Utrenia) la biserica cu hramul ,,Nașterea
Maicii Domnului” din parohia Birda.
În ziua de Înălțare a Domnului, de la orele 9,00 a fost oficiată slujba Parastasului pentru eroi
la Monumentul închinat memoriei lor din curtea bisericii parohiale. Cu începere de la ora 10,00 a
fost săvârșită Sfânta Liturghie în curtea bisericii cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”
din filia Sângeorge. După otpustul Sfintei Liturghii a fost oficiată slujba Parastasului pentru eroi la
Monumentul dedicat acestora.
Prin grija Primăriei și Consiliului Local Birda au fost așezate cu această ocazie coroane de
flori ca simbol de cinstire și neuitare a jertfei eroilor locali din cele două războaie mondiale.
o Sărbătorirea Iei românești la biserica din Birda. Miercuri, 24 iunie la sărbătoarea
Nașterii Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, a fost cinstită Ziua Universală a Iei. Rugăciunea

208
liturgică a debutat în Ajun cu Slujba Privegherii (Vecernia unită cu Litia și Utrenia) și a continuat
cu Sfânta Liturghie în ziua sărbătorii.
Cuvântul de învățătură a aparținut părintelui Valentin Bugariu care a pregătit și susținut
meditația ,,Sânzienele și ia, două sărbători ale neamului românesc”. Pornind de la cuvintele
Evangheliei, vorbitorul a expus rolul Sfântului Ioan Botezătorul din cărțile populare, care debutează
cu textul scripturistic de la Luca 1, 79: ,,Luceafărul” –mărturisește Gelu Furdui – propovăduiește
nașterea ,,Soarelui” Iisus Hristos, pregătindu-i pe oameni să-L primească cu dragoste și cu bucurie.
Floarea de sânziene este numită în Banat, floarea Sfântului Ioan Botezătorul. Din credința
populară aflăm că ea este socotită tămăduitoare de boli și alungătoare a răului, de aceea ea este
așezată la poarta și fereastra casei.
La momentul potrivit credincioșii pregătiți s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului
Iisus Hristos.
Sărbătoarea Universală a Iei a fost realizată prin contribuția elevei Denisa Peia care a expus
12 costume din colecția personală.
o Ziua Națională de conștientizare a violențelor împotriva creștinilor la Sângeorge,
jud. Timiș. Duminică, 16 august, au fost cinstiți în mod special Sfinții Martiri Brâncoveni în
bisericile din Birda și Sângeorge, ale parohiei Birda. În cadrul Sfintei Liturghii la momentul predicii
a fost creionată moștenirea cultural-artistică a Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu,
martirizat împreună cu cei patru fii: Constantin, Ștefan, Radu, Matei și sfetnicul Ianache, în 15
august 1714 la Istanbul.
La biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Sângeorge a fost oficiat
Acatistul Sfinților Martiri Brâncoveni, a fost susținută o cateheză tematică și s-a vizionat filmul
documentar: ,,Epoca domnitorului Constantin Brâncoveanu: om de stat; ctitor de cultură și martir al
credinței” realizat de Televiziunea Trinitas a Patriarhiei Române.
În cateheza cu tema ,,Sfinții Martiri Brâncoveni și literatura religioasă românească”, preotul
Valentin Bugariu a scos în priveliște câteva realizări excepționale ale Sfântului Constantin
Brâncoveanu, ca sprijinitor al tiparului și a cărții bisericești
Prima mare reușită a fost tipărirea pentru prima dată a Sfintei Scripturi în Țările Române, în
1688. Biblia de la București a apărut cu sprijinul ispravnicului (supraveghetorului) Constantin
Brâncoveanu. În această calitate, a creat condițiile optime ale acestui lucru, aducând ediții rare al
Scripturii, dicționare, lucrări lexicografice. Ajuns domnitor al Țării Românești, Sf. Constantin
Brâncoveanu a sprijinit tiparul și cartea românească, prin care a contribuit la unitatea limbii române.
Filmul documentar a dezvelit alte ipostaze ale Sfinților Martiri Brâncoveni: politică externă
și diplomație, biserică și palate domnești, artă (pictură, sculptură) și învățământ.
o Tedeum la început de An Bisericesc la Birda. Marți, 1 septembrie de la orele 10,00 a
fost oficiată slujba Tedeumului la începutul noului An bisericesc în biserica cu hramul ,,Nașterea
Maicii Domnului” din parohia Birda. Cu acest prilej s-au înălțat rugăciuni cu caracter special pentru
iertarea greșelilor, binecuvântarea noului An bisericesc, depărtarea mâniei și patimilor, întărirea în
dreapta credință, sănătate și lungime de zile poporului, ploi la bună vreme și rouă aducătoare de
roadă.
Tot cu acest prilej s-a făcut pomenirea Sfântului Cuvios Dionisie Exiguul, călugăr scit cu
contribuții deosebite cu privire la stabilirea datei Sfintelor Paști pentru creștini.
o ,,Arhanghelul. Supliment catehetic”. Începând cu Praznicul Nașterii Maicii Domnului
debutează un ,,Supliment catehetic” al revistei de cultură și religie rurală ,,Arhanghelul” din Birda,
jud. Timiș. Am intitulat această nouă modalitate propovăduire ,,Supliment”, nu din pricina faptului
că credința ar fi un supliment, ci că această modalitate este până la urmă una alternativă, de vestire a
lui Hristos.
Sumarul fiecărui număr cuprinde: semnificația sărbătorii, textele scripturistice ale Sfintelor
Evanghelii citite la Utrenie și Sfânta Liturghie, a Apostolului sărbătorii. Textele Sf. Scripturi sunt
urmate de un cuvânt de învățătură model alcătuit de specialiști în Teologie, ,,Cuvinte de folos”, o
rubrică din scrierile Sfinților Părinți și teologilor ortodocși și un ,,Dicționar religios” care să explice
principalele cuvinte de specialitate ale credinței creștine.

209
 În ceea ce privește grafica s-a optat pentru un caracter al literei mai mare decât cel obișnuit
și material ilustrativ iconografic care să dea forță expresivă textului. Acest supliment va fi realizat
pentru fiecare Duminică și sărbătoare doar în varianta on-line și poate fi lecturat pe pagina ,,Hristos
împărtășit copiilor” de pe rețeaua de socializare Facebook.
o Început de An școlar la Birda și Sângeorge. Deschiderea anului școlar 2020-2021 a
coincis anul aceasta cu Praznicul Înălțării Sfintei Crucii. Fiind o situație specială din punct de
vedere sanitar, în Ajunul debutului noului an școlar a fost oficiat în Duminica dinaintea Înălțării
Sfintei Cruci, Tedeumul special pentru acest moment în care părinți și copii ne-am rugat în biserica
parohială: ,,Pentru ca să trimită asupra școlarilor acestora duhul înțelepciunii și al înțelegerii și să le
deschidă mintea și cugetul și să le lumineze inima lor spre primirea învățăturilor celor bune”.
Luni, 14 septembrie la orele 8,30-9,00 La Școala Gimnazială din Birda și la Școala Primară
din Sângeorge au fost săvârșită rugăciunea specială pentru binecuvântarea începutului de an școlar.
Dincolo de simbol, Sfânta Cruce este și reprezentare a credinței, precum și verticalitate a
gândurilor și trăirilor noastre. Nedespărțită de Hristos, care I-a imprimat sensul de jertfă pentru
împlinirea unui ideal comunitar, Crucea va veghea pe mai departe pe elevul ce își v-a pune nădejdea
în Fiul lui Dumnezeu, așa cum ne învață Sfântul Apostol Pavel: ,,Căci cuvântul crucii este nebunie
pentru cei ce pier, iar pentru noi este puterea lui Dumnezeu” (I Cor. 1, 18).
Un nou an școlar cu sănătate și învățături bune pentru elevii și profesorii lor.
o Taina Sfântului Maslu la Birda. În Duminica a XIX-a după Rusalii a fost oficiată
Taina Sfântului Maslu în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda.
Cu acest prilej a slujit P. On. Păr. Ioan Prisăcean, protopopul Detei și P. C. Părinți Zoran
Milovanov (parohia Berecuța), iconom Dragan Giorgiev (parohia Voiteg), Călin Negrea (parohia
Gătaia), Sebastian Andrei Petrescu (parohia Percosova), Tiberiu Gherasim (parohia Ferendia) și
Valentin Bugariu, parohul locul.
Cuvântul de învățătură ocazional a fost susținut de Preaonoratul Părinte Protopop care a
îndemnat pe cei prezenți să se împărtășească din harul Sfintelor Taine dar să păstreze normele
sanitare cerute pentru păstrarea sănătății.
S-au bucurat de rugăciunea comună și de eleoungerea cu untdelemn sfințit mai mulți
credincioși din parohie și filia Sângeorge, precum și din parohiile vecine: Berecuța, Deta, Gătaia,
Sculea și Voiteg.
o Donație către Biblioteca Comunei Birda. Parohia Birda a realizat o nouă donație de
carte către Biblioteca Comunei Birda însumând 243 de volume și 33 de reviste. Aceste publicații
acoperă mai multe domenii: literatură universală și română; diverse domenii științifice (Fizică,
Informatică, istorie și critică literară); lexicografie; lucrări didactice și pedagogice și divertisment
(Teatru, Film ș. a.).
Între titlurile dăruite amintim selectiv câteva: Ionel Teodoreanu, Lorelei, Editura Eminescu,
București, 1970; Gabriela V. Mnerie și colab., Elemente de matematici aplicate, statistică și
econometrie, Editura Eurostampa, Timișoara, 2012; G. M. Zamfirescu, Maidanul cu dragoste,
Editura Junimea, Iași, 1986; Thomas Mann, Alesul, Editura de Vest, Timișoara, 1991; Mircea
Eliade, Șarpele, Editura V – V Press, Cluj-Napoca, 1991; I. Dumitriu – Snagov, India, Editura Sport-
Turism, București, 1978; A. P. Cehov, Dramă la vânătoare, Editura Excelsior, Timișoara, 1993;
Guy de Maupassant, O viață, Editura H, București, 1991; Giovanni Papini, Gog, Editura Univers,
București, 1990; Schiller, Wallenstein (I), Editura pentru Literatură, București, 1969; Schiller,
Wallenstein (II), Editura pentru Literatură, București, 1969; Camil Petrescu, Ultima noapte de
dragoste, întâia noapte de război. Patul lui Procust, Editura Eminescu, București, 1985; Mark
Twain, Bacnota de un milion de lire, Editura Excelsior, Timișoara, 1991; W. Scott, Ivanhoe,
Editura Tineretului, București, 1956; Constantin Țoiu, Căderea în lume, Editura Cartea
Românească, București, 1987; I. S. Turghieniev, În ajun, Editura pentru Literatură universală,
București, 1969; Paulo Coelho, Veronica se hotărăște să moară, Editura Humanitas, București,
2003; Irina Panovf, Dicționar englez-român, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978.
o Taina Sfântului Maslu la Sângeorge. În Duminica a XXII-a după Rusalii a fost
oficiată Taina Sfântului Maslu de obște în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”

210
din Sângeorge, filia parohiei Birda.
Cu acest prilej au slujit P. C. Părinți Zoran Milovanov (parohia Berecuța), Dragan Giorgiev
(parohia Voiteg), Călin Negrea (parohia Gătaia) și Valentin Bugariu, parohul locului.
Cuvântul de învățătură ocazional a fost susținut de preotul iconom Dragan Giorgiev care a
scos în priveliște strânsa legătură dintre Biserică și filantropie și dezvăluită prin unitatea de
rugăciune și mărturisire în vremuri grele. La final predicatorul i-a îndemnat pe credincioși să
îmmulțească rugăciunea și să-i pomenească pe semenii aflați în suferință.
S-au împărtășit de harul Tainei Sfântului Maslu mai mulți credincioși din Sângeorge, Birda,
Berecuța și Voiteg.
o Hramul bisericii ortodoxe din Sângeorge. La sărbătoarea Soborului Sfinților
Arhangheli Mihail și Gavriil și al tuturor cereștilor puteri, biserica ortodoxă română din localitatea
Sângeorge și-a sărbătorit hramul.
Sărbătoarea a debutat în Ajun cu Slujba Privegherii (Vecernia unită cu Litia și Utrenia) și a
continuat cu oficierea Sfintei Liturghii și ritualul tăierii colacului.
La momentul potrivit, preotul Valentin Bugariu a rostit un cuvânt de învățătură cu tema:
,,Sfinții Îngeri în Sfânta Scriptură”.
După otpustul Sfintei Liturghii s-a desfășurat proiectul filantropic: ,,Sfinții Arhangheli,
prietenii copiilor” care avut ca beneficiari, 20 de elevi de la școala din localitate.
Ca la fiecare rugăciune euharistică am fost prezenți în fața Mântuitorului atât cei vii, cât și
cei adormiți care formăm comunitatea cea mare a Bisericii. Rugăciuni pentru cei adormiți au fost
înălțate și în cele două cimitire ale parohiei.
o Lucrări edilitare în parohia Birda. În cursul anului 2020 s-au efectuat două lucrări
mai însemnate la biserica filială din Sângeorge și la casa parohială din Birda. Aceste lucrări au fost
posibile prin donația unor credincioși și munca benevolă a altora.
La biserica cu hramul ,,Sf. Arh. Mihail și Gavriil” din Sângeorge a fost realizat un sistem de
încălzire centrală compus din centrală, 11 calorifere și coș de evacuare a fumului. Materialele
pentru realizarea întregului sistem a însumat 11.003 lei. Manopera a fost realizată de Familia
Eleonora, Dan și Mircea Milac.
În curtea casei parohiale din Birda au fost realizate două trotuare și un foișor. Au fost
achiziționate materiale în valoare de 5.500 lei. Prin donație a fost primite următoarele materiale: 1
palet ciment de la S.C. Angelessi Srl., două camionete de nisip și balast de la Fam. Delia și Mircea
Peia. Manopera foișorului a fost executată de Fam. Ștefan Sas.
Tururor donatorilor și truditorilor mulțumiri pentru susținerea Parohiei Birda.
o 1 Decembrie în parohia Birda. Ziua Națională a României a fost sărbătorită împreună
cu pomenirea Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României în bisericile din Sângeorge și Birda. În
Ajunul amintirii Sf. Andrei a fost oficiată Slujba Privegherii (Vecernia unită cu Litia și Utrenia), în
filia Sîngeorge. Sfânta Liturghie a fost săvârșită în biserica din Birda. La momentul potrivit destinat
predicii, preotul Valentin Bugariu a susținut un cuvânt de învățătură cu tema: ,,Apostolatul și
unitatea, două icoane ale spiritualității românești”.
După otpustul Sfintei Liturghii a fost realizat montajul literar-artistic: ,,Ce-ți doresc eu ție
dulce Românie?” compus din poezie și cântece patriotice interpretate de elevii Tudor și Denisa
Peia.
Cu prilejul Zilei Naționale a României pe 1 Decembrie a fost oficiată de la orele 1000 slujba
Tedeumului pentru această ocazie. Rugăciunea a fost urmată de proiecția filmului documentar:
,,Nașterea unei națiuni”, episod al filmului ,,1 Decembrie 1918. O zi pentru istorie” realizat de
regizorul timișorean Vasile Bogdan. Pornind de la secvențele filmului, preotul Valentin Bugariu a
prezentat câteva volume ale făuritorilor Unirii din Banat, dar și ai altor istorici bănățeni. Astfel au
fost ilustrate contribuțiile lui Valeriu Braniște, Avram Imbroane, Ioan Munteanu și Pavel Panduru.
De Ziua Unirii publicistul și luptătorul național Valeriu Braniște nota: ,,Ție, zi măreață a
istoriei, în care s-a înfăptuit această minune, ne închinăm, înscriindu-te nu numai cu litere de aur pe
paginile istoriei, ci și cu litere neperitoare pe lespezile sufletelor noastre.
Am înviat! Suntem și vom fi. De acum încolo prezentul și viitorul este în mâinile noastre.

211
Ne vom ocârmui prin noi înșine și singuri vor decide de destinele noastre” (De la Blaj la Alba Iulia,
Articole politice, Ediție îngrijită de Valeria Căliman și Maria Elena Simionescu, Editura Facla,
Timișoara, 1980, p. 386-387).
Din partea autorităților locale, Primăria și Consiliul Local al Primăriei Comunei Birda au
fost depuse coroane de flori la monumentele eroilor de pe raza comunei.
o Recital de colinde la Sângeorge. Duminica de dinaintea Nașterii Domnului a fost
sărbătorită prin rugăciune, împărtășire cu Sfintele Taine, comemorare și colind în biserica cu
hramul ,,Sfinții Arhngheli Mihail și Gavriil” din localitatea Sângeorge, filie a parohiei Birda,
proropopiatul Deta.
În Ajunul sărbătorii a fost oficiată Vecernia urmată Duminică dimineață de slujba Utreniei și
Sfânta Liturghie. La momentul potrivit mai mulți copii și credincioși s-au împărtășit cu Trupul și
Sângele Domnului
La predică preotul Valentin Bugariu a scos în priveliște însemnătatea pericopei evanghelice
duminicale, importanța comemorării eroilor Revoluției din 1989 și rostul Recitalului de colinde:
,,Duminica dinaintea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos are o întreită semnificație pentru noi
creștinii ortodocși din această biserică. În primul rând ne amintim de strămoșii după trup ai
Mântuitorului Iisus Hristos prin Cuvântul Evangheliei (Matei 1, 1-25). Această înșiruire istorică se
bazează pe mărturia proorocului Isaia: ,,O Mlădiță va ieși din tulpina lui Iesei și un lăstar din
rădăcinile lui va da” (11, 1). Dincolo de o simplă prezentare, amintirea strămoșilor Domnului
Hristos este și un imn liturgic în care îi cinstim pe înaintașii Mântuitorului. Cinstirea, prezența celor
de demult este o realitate a rugăciunii comunitare când martori la Nașterea, Patimile, Moartea,
Învierea Domnului nu sunt doar cei vii dar și cei adormiți trupește, dar vii prin credința lor.
Această Duminică este și o zi de comemorare și amintire a celor ce și-au dat viața pentru
libertate în Decembrie 1989. Ziua de 20 decembrie a fost și ziua în care nu s-a înregistrat nici un
mort, o zi calmă în fața asaltului final și a victoriei poporului împotriva dictaturii.
Declanșarea Revoluției de la Timișoara a avut loc într-o zi de vineri (15 decembrie) când în
sprijinul unui pastor reformat s-au aflat alături de enoriașii maghiari și oameni cu lumânări în mâini,
credincioși care nu aparțineau cultului reformat. Credința a însuflețit pe credincioșii deveniți
demonstranți și manifestanți în 16 decembrie, ea a fost și aluatul care a înmulțit poporul de la 20 de
oameni la 2.000, iar până în 21 decembrie fiind 150.000 de oameni pe străzile orașului. Crucea din
fața bisericii noastre a fost ridicată tocmai pentru a cinsti pe eroii Revoluției din 1989
În această zi avem și Recitalul de colinde intitulat ,,Vin colindătorii cu veneau odată…”.
Ajuns la cea de-a IV-a ediție manifestarea se dorește un moment de vestire a Nașterii Domnului
nostru Iisus Hristos prin colindă. O profesoară din Pocola, un sat care aparține de Petranii
Mitropolitului Ioan ne spune următoarele: ,,Puține popoare au însoțit minuniea venirii Fiului lui
Dumnezeu cu o îmbrățișare așa de caldă și de duioasă și au exprimat-o așa de bogat în forme
artistice, cum a făcut-o poporul român”. O contribuție a locului, de promovare a glasul copiilor din
Sângeoge și Birda, dar și din satele apropiate lor”.
o Ziua Culturii Române la Birda. Vineri, 15 ianuarie a fost sărbătorită Ziua Culturii
Române în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda.
Evenimentul s-a petrecut fizic în biserică prin oficierea slujbei parastasului pentru poetul
Mihai Eminescu și preotul academician Mircea Păcurariu. Tot în biserică a fost realizată o planșă
tematică ,,Prin Bucovina și Basarabia de altădată” de elevii Weisz Markus și Pașca Cristina și o
expoziție de carte din opera poetului național al românilor.
Pentru mediul on-line a fost pregătită o cateheză: ,,Bucovina și Basarabia în opera lui
Eminescu” de preotul Valentin Bugariu și patru recitiri din opera poetică eminesciană: ,,La
Bucovina”, ,,La arme”, ,,Ce-ți doresc eu ție dulce Românie”, ,,Revedere” și ,,Doina” de elevii: Peia
Denisa, Nenciu David, Șuștrean Lorena, Orășanu Alexandru și Weisz Markus.
o Unirea Principatelor Române sărbătorită la Birda. Duminică, 24 ianuarie 2021 a
fost sărbătorită Unirea Principatelor Române în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din
parohia Birda.
Cu prilejul Duminicii a XXXI –a după Rusalii a fost săvârșită în Ajun, slujba Vecerniei

212
urmată Duminică dimineață de Utrenia și Sfânta Liturghie.
La momentul potrivit mai mulți copii au fost împărtășiți cu Trupul și Sângele Domnului.
După otpustul Sfintei Liturghii a fost oficiată slujba Tedeumului urmată de un cuvânt de
învățătură susținut de preotul Valentin Bugariu despre însemnătatea Unirii din punct de vedere al
politicii externe.
La final elevul Alexandru Orășanu a interpretat un cântec dedicat făuritorilor Unirii din 1859.
Cei prezenți au avut prilejul de a vedea câteva volume închinate acestui eveniment istoric
expuse prin bunăvoința d-nei Gabriela Șerban, managerul Bibliotecii Orășenești ,,Tata Oancea” din
Bocșa, jud. Caraș-Severin.
o Sfinții Trei Ierarhi la Birda și Sângeorge. Sâmbătă, 30 ianuarie au fost cinstiți Sfinții
Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur în bisericile ortodoxe din Birda
și Sângeorge.
În Ajunul sărbătorii a fost oficiată în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din
Birda, Slujba Privegherii (Vecernia unită cu Litia și Utrenia), iar în ziua cinstirii, Sfânta Liturghie în
biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Sângeorge, filie a parohiei Birda.
La momentul potrivit au primit Trupul și Sângele Domnului mai mulți copii.
Predica zilei a fost pregătită și susținută de preotul Valentin Bugariu care a vorbit despre
,,Diaspora românească din America. Mărturia Mitropolitului Bartolomeu Valeriu Anania”. În cadrul
cuvântării au fost evidențiate cele trei momente ale formării diasporei românești, contribuția
ierodiaconului Bartolomeu Valeriu Anania la consolidarea statutului Arhiepiscopiei Misionare
Ortodoxe Române de aici, rolul Bisericii Ortodoxe Române din America pentru păstrarea identității
românești și confesionale și a ilustrat sub forma unor medalioane, personalitățile credinței ortodoxe
de peste Ocean.
După otpustul Sfintei Liturghii a fost săvârșită slujba Parastasului pentru Mitropolitul
Bartolomeu Anania cu prilejul împlinirii a 10 ani de la trecerea la cele veșnice (31 ianuarie) și o sută
de ani de la naștere (18 martie) în contextul afirmării contribuției Înaltului Ierarh la consolidarea
Bisericii Ortodoxe Române din America și la bunul mers al lucrărilor Mișcării Ecumenice.
Tot pentru a evoca însemnătatea zilei a fost realizată o expoziție de carte din opera
Mitropolitului Bartolomeu și o planșă tematică: ,,Ipostaze ale Ortodoxiei din America”.
La final cei prezenți au putut urmări filmul documentar: ,,Bartolomeu, omul fără vicleșug”
produs în 2014 de MPS Tudiofilms și Arhiepiscopia Clujului.
o Concursul Național Catehetic ,,Biserica – familia românilor de pretutindeni” la
final. Proiectul ,,Sentimentul de a fi acasă: Biserica noastră” a fost realizat în parohia Birda și filia
Sângeoege cu activități religioase, educaționale și filantropice în cadrul celor două biserici dar și pe
blogul parohiei și pagina ,,Hristos împărtășit copiilor”.
Echipa a fost formată dintr-un bibliolog, doi profesori, șase elevi și un preot.
În cadrul activităților derulate din 4 ianuarie și 28 februarie a. c., s-au desfășurat activități de
documentare și realizare a proiectului pas cu pas. În cadrul activităților propuse s-au oficiat slujbe
bisericești (Sfânta Liturghie, Tedeum, parastas), momente catehetice (cateheze, prezentare de carte, planșe
tematice, vizionare de film documentar, cântec religios și patriotic, elemente de cultură tradițională).
Pentru a scoate în priveliște apartenența la biserica parohială s-au prezentat trei cazuri: două
familii din Birda care locuiesc în Germania și un parteneriat realizat între parohia Birda și cea din
Sărcia din Voivodina.
În ziua de pomenire a Sfântului Cuvios Ioan Casian (28 februarie), unul din sfinții icoanei
Anului Omagial au fost premiați membrii echipei de realizare a acestui proiect. Se cuvin mulțumiri:
d-nei bibliolog Gabriela Șerban, prof. Bianca Bădiță, prof. Maria Miron și elevilor Nenciu David,
Orășanu Alexandru, Pașca Cristina, Peia Denisa, Șuștrean Lorena și Weisz Markus.
o Duminica Icoanelor la Birda. Prima Duminică din Post este Duminica Ortodoxiei și
are ca semnificație principală biruința credinței ortodoxe împotriva ereziilor, în special a celei din
urmă persecuții îndreptată împotriva icoanelor.
Ca în fiecare an a fost realizat un atelier de desen tematic. Anul acesta atelierul a fost dedicat
icoanelor din afara granițelor țării în Anul Omagial al pastorației românilor din afara granițelor.

213
Pornind de la o inițiativă catehetică a Episcopiei Ortotoxe Române a Europei de Nord, șase
preșcolari și școlari din Birda au dat culoare Maicii Domnului din Scandinavia care poartă de grijă
românilor ortodocși din: Danemarca, Norvegia și Suedia. Mulțumiri copiilor (în ordine alfabetică):
Boiangiu Andrei, Filip Bogdan, Groza Mădălina, Rus Nicholas, Șuștrean Lorena și Viman Sofia
care au adus un plus de culoare și căldură cinstirii Sfintelor Icoane.
o Săptămâna duhovnicească în parohia Birda. În săptămâna 14-21 martie a fost
organizată momente de rugăciune publică și de învățătură zilnică în bisericile ,,Nașterea Maicii
Domnului” și ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” ale parohiei Birda și filiei Sângeorge.
Slujbele religioase au debutat Duminică seara cu serviciul Vecerniei și a continuat cu
rânduiala Pavecerniței Mari și a Canonului Mare în zilele de luni, marți, miercuri și joi, Sfânta
Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite și cea a Sfântului Vasile cel Mare (vinerea și Duminica),
pomenirea morților (sâmbăta), Vecernia și Utrenia pentru ziua Duminicii și Taina Sfântului Maslu.
La Taina Sfântului Maslu au slujit P. On. Părinte Ioan Prisăcean, protopopul Detei și P. C.
Părinți Zoran Milovanov (parohia Berecuța), Ioan Emanuel Popescu (parohia Ciacova), Călin
Negrea (parohia Gătaia), Sebastian Andrei Petrescu (parohia Percosova), Tiberiu Gherasim (parohia
Ferendia) și Valentin Bugariu, parohul locului.
Slujbele religioase au fost încheiate cu susținerea unei cateheze dedicată tematicii Anului
Omagial al pastorației românilor din afara României. Astfel au fost prezentat rolul Bisericii
Ortodoxe Române în America; Diaspora istorică (Basarabia, Ucraina, Ungaria, Serbia, Peninsula
Balcanică); Diaspora din Europa. Cu acest prilej au fost prezentat principalele organizații
bisericești, parohii, activități educative și filantropice, medalioane de clerici și teologi români. Un
sociolog român apreciază rolul și rostul Bisericii Ortodoxe românești din Diaspora: ,,Majoritatea
comunităților s-au strâns în jurul bisericilor, creându-și școli de Duminică și apoi publicații, unele
efemere, altele de durată. Pe lângă biserici au luat naștere adevărate centre de cultură, civilizație și
tradiții românești, totodată locuri de recreație și odihnă”.
Joi, 18 martie a fost pregătită o cateheză ilustrată dedicată aniversării unui ierarh și cărturar
român cu prilejul Centenarului nașterii (1921-2021): ,,Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania la
100 de ani” în cadrul căreia a fost prezentate secvențial etapele biobliografiei Înaltului ierarh dar și
legătura acestuia cu Banatul. ,,După Mitropolitul Bartolomeu participarea la Sf. Liturghie îi oferă
credinciosului șansa de a primi Lumina lui Hristos prin toate cele cinci simțuri ale sale: prin simțul
văzului, icoanele; prin simțul auzului, cântările; prin simțul mirosului, tămâia; prin simțul tactil,
închinarea; prin simțul gustului, cuminecătura” (Dumitru Cobzaru, Bătrânul cărturar și tânărul
mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2020, p. 58).
După otpustul Sfintei Liturghii a fost prezentat credincioșilor nr. 37 al revistei de cultură și
religie rurală ,,Arhanghelul” și expoziția ,,Maica Domnului în Scandinavia” dedicată Anului
Omagial al pastorației românilor din afara granițelor României și realizată de șase preșcolari și
școlari din parohie: Boiangiu Andrei, Filip Bogdan, Groza Mădălina, Rus Nicholas, Șuștrean
Lorena și Viman Sofia.
o Împărtășirea copiilor în parohia Birda. În a doua săptămână a Postului Mare au fost
mărturisiți și împărtășiți elevii claselor I-IV de la Școala Primară din Sângeorge și cea Gimnazială
din Birda, precum și preșcolarii de la Grădinița cu Program Normal din Sângeorge.
Miercuri, 24 martie, preșcolarii și elevii din Sângeorge au participat la Sfânta Liturghie a
Darurilor mai înainte sfințite oficiată în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”
din Sângeorge. La momentul potrivit copiii s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului. Copiii
au fost însoțiți de prof. Sorina Onița și prof. Daiana Curea.
Joi, la Praznicul Bunei Vestiri a fost săvârșită Sfânta Liturghie a Sf. Ioan Gură de Aur unită
cu Vecernia în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din Birda. Cu acest prilej elevii
claselor I-IV însoțiți de prof. Doru Popa s-au mărturisit și împărtășit cu Sfintele Taine.
o Sfințirea crucii bisericii din Birda. În Duminica a II-a din Postul Mare la Sfânta
Liturghie oficiată în biserica ortodoxă din Birda a participat Înaltpreasfințitul Arhiepiscop și
Mitropolit Ioan însoțit de P. On. Arhid. Timotei Anișorac, consilier eparhial al Arhiepiscopiei
Timișoarei. La Sfânta Liturghie a slujit și P. On. Părinte Ioan Prisăcean, protopopul Detei și P. C.

214
Părinte Valentin Bugariu, parohul locului.
Participarea Înaltului ierarh în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia
Birda s-a datorat lucrărilor capitale efectuate la acoperișul turnului clopotniță precum și lucrări de
zugrăvire a acestuia.
La Sfânta Liturghie a participat și Dl. Marius Gh. Stoian, primarul Comunei Birda însoțit de
consilieri locali, credincioși din parohie și din cele învecinate. Răspunsurile liturgice au fost date de
un grup de credincioși și tineri: Ionel Covaci, Alexandru Orășanu, Markus Weisz, iar la priceasnă
tânăra Denisa Peia a interpretat un imn închinat Maicii Domnului, ocrotitoarea bisericii parohiale.
La momentul potrivit mai mulți copii și tineri s-au împărtășit cu Trupul și Sângele
Domnului. Elevii au fost însoțiți la Sf. Biserică de prof. de Religie, Doru Popa.
Cuvântul de învățătură a fost susținut de Înaltpreasfințitul Mitropolit Ioan care a tâlcuit
semnificația pericopei duminicale (Marcu 2, 1-12) și totodată importanța sfințirii Sfintei Cruci
pentru comunitatea credincioșilor și a localității din pusta Banatului.
După otpustul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit însoțit de ceilalți clerici
a sfințit Crucea care va străjui turla bisericii din Birda.
Acest eveniment bisericesc reprezintă cel mai frumos dar făcut bisericii parohiale odată cu
împlinirea a 110 ani de slujire liturgică neîntreruptă.
Un gând de mulțumire se cuvine Părintelui Mitropolit, oficialităților locale și bisericești
prezente, credincioșilor, donatorilor și tuturor care într-un fel sau altul au îmbogățit această zi.
o Premiul al III-lea pentru Parohia Birda. În 12 mai 2021 la Liceul Teologic Ortodox
,,Sf. Antim Ivireanul” din Timișoara s-a desfășurat jurizarea etapei eparhiale (județene) a
Concursului Național Catehetic ,,Biserica – familia românilor de pretutindeni”. La această ultimă
etapă județeană au participat 16 portofolii realizate de grupurile catehetice parohiale din
Arhiepiscopia Timișoarei.
Juriul a fost compus din: pr. dr. Nichifor Tănase (consilier eparhial), pr, lect. dr. Marius Ioana
(Facultatea de Teologie din Timișoara), pr. Cristian Aurel Tomescu (referent catehetic), prof. Adela
Panait (director Liceul Teologic Ortodox ,,Sf. Antim Ivireanul”), prof. Daniela Buzatu (Inspectoratul
Județean Timiș) și prof. Linda Saskia Menczel (Uniunea Artiștilor Profesioniști din România). În
urma procesului de evaluare a miniproiectelor, următoarele parohii au obținut următoarele rezultate:
Locul I Parohia Dumbrăvița;
Locul al II-lea Parohia Giroc;
Locul al III-lea a fost împărțit de patru parohii: Timișoara – Calea Martirilor; Șag; Ghiroda
Veche și Birda.
Mențiunea I: Timișoara – Fabric ,,Sf. Ilie”, Gătaia, Biled și Nădrag;
Mențiunea a II-a: Ciacova și Jebel;
Mențiunea a III-a: Răchita, Mănăștur și Margina.
Miniproiectul realizat de grupul catehetic al Parohiei Birda a avut ca titlu: ,,Sentimentul de a
fi acasă: Biserica noastră” și a fost realizat de o echipă formată dintr-un bibliolog (Gabriela Șerban,
Biblioteca Orășenească ,,Tata Oancea” din Bocșa, jud. Caraș-Severin), doi profesori (Bianca
Bădiță, Școala cu clasele I-VIII ,,Ioan Ciucurel” din Șoșdea, jud Caraș-Severin; Maria Miron,
Școala Gimnazială Birda), 6 elevi (Nenciu David, Colegiul Național ,,Ana Aslan”, Timișoara;
Șuștrean Lorena, Școala Gimnazială Birda; Orășanu Alexandru; Pașca Cristina, Peia Denisa, Weisz
Markus, Liceul Teoretic Gătaia) și un preot (Valentin Bugariu).
Miniproiectul a avut momente de rugăciune (Sfânta Liturghie, Tedeum, parastas, cateheză,
educaționale (expoziție de carte, realizarea de planșe tematice, proiecția unui film documentar,
interpretarea de pricesne și cântece patriotice și descinderi în cultura populară românească) și
filantropice dar și de activități on-line realizate cu Biserica Ortodoxă din Sărcia, filia Parohiei
Toracu Mare din Episcopia Dacia Felix dar și cu două familii plecate din Birda în Germania.
Prin toate aceste activități s-au urmărit mai multe obiective între care amintim:
conștientizarea sărbătoririi Culturii și spiritualității românești în comunitatea parohială, promovarea
culturii populare românești în cadrul sărbătorilor creștine de peste an, întărirea sentimentului de
omagiere și comemorare a unor personalități din istoria neamului ș. a..

215
 Întregul portofoliu realizat de echipa Parohiei Birda poate fi văzut accesând link-
ul: https://ro.scribd.com/presentation/496353615/BIRDA-2021.
o Epitropul Ioan Bud (1952-2021). Pe neașteptate a trecut pragul acestei lumi, Ionel,
epitropul bisericii ortodoxe române din Sângeorge timp de… 22 de ani. După necrolog, Ionel a trăit
68 de ani, din care credincios a fost de când s-a știut (cum adesea mărturisea) și epitrop al bisericii
în ultimii 22 de ani.
Pierderea este una însemnată deoarece biserica era deschisă și închisă de bunul ei slujbaș, iar
cei care intrau pentru a participa la o slujbă religioasă erau întâmpinați fie cu o vorbă bună, fie una
de duh după ocazia ivită.
Nu a fost vreo lucrare la biserică care să nu fi fost sprijinită de nea Ionel și acestea nu au fost
puține cel puțin în ultimii 10 ani. Iar strălucirea de astăzi a bisericii în mare parte i se datorează.
De la procurarea celor necesare cultului (prescuri și vin), la grija pentru încălzirea bisericii în
timpul rece, strângerea contribuțiilor anuale pentru susținerea bisericii, toate au căzut în sarcina lui.
De aceea prin trecerea din această lume, Biserica a pierdut pe unul din cei mai loiali
credincioși și statornici și jertfelnici credincioși.
Fie-i amintirea binecuvântată!
o Praznicul Înălțării Domnului la Birda și Sângeorge. La 40 de zile după Sfintele
Paști, Biserica prăznuiește Înălțarea la cer a Mântuitorului Iisus Hristos. Pentru noi românii,
Praznicul are un îndoit prilej de bucurie, religios și patriotic fiind și Ziua Eroilor români din toate
locurile și timpurile.
Praznicul a debutat în Ajun cu Vecernia unită cu Litia, iar în ziua de cinstire, Utrenia
săvârșită în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului”, din parohia Birda și Sfânta Liturghie
oficiată în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Sângeorge.
După otpustul slujbelor din cele două lăcașuri de cult au fost oficiate slujba parastasului
pentru eroi la cele trei monumente închinate lor, din Birda și Sângeorge. La Sângeorge alături de P.
C. Părinte Valentin Bugariu a slujit P. C. Părinte Jivoine Maletici de la Parohia Ortodoxă Sârbă
Denta.
Cu acest prilej au fost prezenți elevii și preșcolarii de la Școala Gimnazială și Grădinița cu P.
N. din Birda și Școala Primară și Grădinița cu P. N. din Sângeorge. Copiii însoțiți de prof. Mihaela
Coman, prof. Sorina Onița, directorul Școlii, prof. Doru Popa, prof. Iasmina Petrovici, prof. Maria
Miron și prof. Daiana Curea au pregătit un bogat program artistic compus din poezie și cântec
patriotic.
Primăria și Consiliul Local au fost prezente prin dl. Sorinel Marcu, viceprimarul instituției,
consilierii locali și angajați ai Primăriei Comunei Birda. Postul de Poliție local a fost prezent printr-
un reprezentant.
Rugăciunea, portul popular, poezia, cântecul patriotic și prinoasele pregătite de credincioși
au îmbogățit această zi dedicată cinstirii eroilor neamului românesc.
o 70 de ani de la deportarea în Bărăgan la Birda și Sângeorge. În sâmbăta Moșilor de
Vară din Ajunul Rusaliilor a fost oficiată slujba Parastasului pentru cei deportați în Bărăgan.
Aceasta s-a rânduit cu prilejul împlinirii a 70de ani, de la acest eveniment, în Anul comemorativ al
celor adormiți în Domnul.
Slujba urmată de cateheză, expoziție de carte și planșe tematice, mărturii și prinoase au fost
împărtășite în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitatea Sângeorge,
filie a parohiei Birda. Cu acest prilej au slujit P. On. Părinte Ioan Prisăcean, protopopul Detei, P. C.
Părinți Zoran Milovanov (parohia Berecuța), Dragan Giorgiev (parohia Voiteg), Călin Negrea
(parohia Gătaia), Sebastian Andrei Petrescu (parohia Percosova) și Valentin Bugariu, parohul
locului. La finalul slujbei P. On. Părinte Protopop a vorbit despre însemnătatea pomenirii celor
adormiți.
Cateheza cu tema ,,Fenomenul deportării în Bărăgan la Birda și Sângeorge” a fost pregătită
și susținută de preotul Valentin Bugariu cu ajutorul calculatorului și a cuprins: mărturii, fotografii,
date statistice și istorice cu privire la destinul celor 360 de persoane deportate, din cele două
localități precum și moștenirea supraviețuitorilor la susținerea și dezvoltarea Parohiei Birda.

216
 Pentru fixarea catehezei a fost realizată cu sprijinul Bibliotecii Orășenești ,,Tata Oancea” din
Bocșa, jud. Caraș-Severin o expoziție tematică de carte, iar elevul Weisz Markus a realizat o
prezentare intitulată ,,Bărăgan-70”.
Elevii însoțiți și pregătiți de prof. Maria Miron au expus câteva mărturii din zona Birda
(Berecuța, Sângeorge), din două volume monografice de referință: Rusalii ᾽51. Fragmente din
deportarea în Bărăgan, Timișoara, 2004 (autori Viorel Marineasa și Daniel Vighi) și Deportarea în
Bărăgan. Destine, documente, reportaje, Timișoara 2016 (autori Viorel Marineasa, Daniel Vighi și
Valentin Sămânță).
Mulțumiri se cuvin bibliologului Gabriela Șerban, managerul Bibliotecii din Bocșa, elevilor
Weisz Markus și Nenciu David, celui din urmă pentru sprijinul tehnic, profesorului Maria Miron,
elevilor Școlii Primare din Sângeorge, preoților și credincioșilor prezenți la această amintire a celor
deportați.
o Inaugurarea Căminului Cultural din Comuna Birda. Miercuri, 23 iunie în ajunul
sărbătoririi Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și a Zilei Universale a Iei a fost inaugurat Căminul
Cultural al comunei Birda din județul Timiș.
Realizat de către Primăria și Consiliul Local, căminul oferă spații pentru petrecerea timpului
liber prin activitățile care se vor desfășura aici. În numele Primăriei dl. Marius Gheorghe Stoian a
rostit un cuvânt de bun venit.
În debutul sărbătorii de astăzi a fost oficiată slujba de sfințire a noului lăcaș de cultură de
către P. C. Părinte Valentin Bugariu de la Parohia Ortodoxă Birda.
Programul a fost continuat prin premierea elevilor cu rezultate bune și foarte bune la
învățătură și purtare de către profesorii de la învățământul primar și diriginți la ciclul gimnazial.
Festivitatea a fost încheiată printr-un program de poezie în grai, cântec, joc interpretate de
către elevii Școlii Gimnaziale din Birda, Ansamblul ,,Birdeanca” și Denisa Peia și formația.
o Ziua Universală a Iei în parohia Birda. La sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan
Botezătorul cinstim și Ziua Universală a Iei. În Ajunul sărbătorii a fost oficiată Slujba Privegherii
(Vecernia unită cu Litia și Utrenia) în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din
Sângeorge, filie a parohiei Birda. Sfânta Liturghie a fost săvârșită în biserica cu hramul ,,Nașterea
Maicii Domnului” din Birda.
Cuvântul de învățătură a expus pornind de la pericopa evanghelică a încercat să ilustreze
legătura dintre credință și valorile tradiționale românești. Creștinismul a dat o nouă existență
momentelor sacre din trecutul umanității. Sânziana este o zeiță a fecundității și maternității, numită
așa în Oltenia, Banat, Transilvania, Maramureș și Bucovina și Drăgaică în Muntenia, Dobrogea și
sudul Moldovei. Ea se naște pe 9 martie, la moartea Babei Dochia, crește miraculos până la
Sânziene (24 iunie), ziua solstițiului de vară, când înflorește planta ce-i poartă numele. Sânziana sau
Drăgaica bagă bob spicului de grâu, dă miros plantelor de leac, vindecă bolile și suferințele
oamenilor, în special bolilor copiilor, apără holdele de grindină, furtuni și vijelie. Când i se
nesocotește ziua, stârnește vârtejuri și vijelii, aduce grindină, ia oamenii pe sus și îi îmbolnăvește,
lasă florile fără leac și miros. După Sânziene scade lungimea zilelor și se măresc nopțile, se usucă
rădăcina grâului paralel cu coacerea bobului de spic, cucul încetează să mai cânte și apar licuricii în
păduri.
Sărbătoarea Nașterii Sf. Prooroc Ioan Botezătorul este numită ,,cap de vară” pentru că acum
soarele ajunge la apogeu, strălucind cel mai frumos. Din Evanghelia de la Sfântul Luca aflăm
că Sfântul Ioan este un Înaintemergător al Domnului Iisus Hristos care va pregăti poporul pentru
vederea Mântuitorului: ,,Ca să lumineze pe cei care șed în întuneric și în umbra morții și să îndrepte
picioarele noastre pe calea păcii” (Luca 1, 79). Soarele și lumina credinței se află la intensitatea cea
mai mare, omul pregătește calea lui Dumnezeu pe pământ. ,,Luceafărul” propovăduiește nașterea
,,Soarelui” Iisus Hristos, pregătindu-i pe oameni să-L primească cu dragoste și cu bucurie.
Floarea de sânziene este numită în Banat, floarea Sfântului Ioan. Din ea se fac cununi. Cele
împletite de bărbați sunt în formă de cruce, iar cele realizate de femei sunt rotunde. Floarea culeasă
în zorii zilei este socotită vindecătoare pentru bolile sufletești și alungarea răului, de aceea ea este
așezată la poarta casei, troiței, ferestrei casei.

217
 După otpustul Sfintei Liturghii credincioșii prezenți s-au putut bucura de expoziția de
costume populare din colecția elevei Denisa Peia din comuna Birda.
Ia, sânzienele și rugăciunea comună i-a unit încă o dată pe credincioșii din Birda și
Sângeorge.
o Moment aniversar la Șopotu Vechi. Sâmbătă, 10 cuptor 2021, în vatra satului Șopotu
Vechi, Asociația Publiciștilor Presei Rurale din Banat l-a sărbătorit pe prof. Gheorghe Rancu
Bodrog, vicepreședintele Asociației cu prilejul împlinirii a 75 ani de viață.
Manifestarea a avut loc la biserica parohială cu hramul ,,Înălțarea Sfintei Cruci” din
localitate. În debutul întâlnirii a fost oficiată slujba Tedeumului de mulțumire de către un sobor de
preoți condus de Preonoratul Părinte Protopop Petru Berbentea și alcătuit din P. C. Părinți
Constantin Cilibia, Mihai Țunea, Iosif Surulescu și Valentin Bugariu.
După otpustul slujbei s-a desfășurat lansarea volumului omagial Gheorghe Rancu Bodrog
75, Editura Hoffman, 2021, 612 p. Evenimentul cultural a fost moderat de prof. Ioan Traia,
președintele Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat și intendentul acestui volum. Între cei
care au vorbit despre omul, profesorul și publicistul Gheorghe Rancu Bodrog amintim pe scriitorul
Ion Marin Almăjan, bibliotecarul Gabriela Șerban, profesorul universitar Anton Ilica, profesorul
universitar și directorul Muzeului din Arad Sorin Bulboacă, profesorul universitar Marcu Mihail
Deleanu, profesorii Pavel Panduru, Dănilă Sitaru și Iosif Băcilă, preoții Petru Berbentea și
Constantin Cilibia. O prezență specială a fost cea a dr. Adrian Bădescu, Consulul Onorific al
Mexicului la Timișoara și fost elev al dascălului sărbătorit. Prof Ioan Traia a făcut în debutul
evenimentului cultural o amplă prezentare a celui sărbătorit cu acest prilej.
La echinocțiul acestui eveniment, goștii (prieteni de o viață, foști colegi și elevi, jurnaliști și
preoți) însoțiți de gazde au făcut un popas la Colecția muzeală particulară amenajată de prof.
Gheorghe Rancu în locuința personală. Colecția compusă din cărți, fotografie, obiecte casnice și de
vestimentație a ajuns la 3.000 de obiecte.
Prin intermediul acestor rânduri ne adăugăm vorbitorilor în a dori ani mulți și teferi
distinsului prof. Gheorghe Rancu alături de familie, prieteni și colaboratori.
o Ziua de conștientizare a violențelor împotriva creștinilor în parohia Birda. La
Praznicul Adormirii Maicii Domnului au fost cinstiți la ceasurile serii Sfinții Martiri Brâncoveni și
sfetnicul Ianache, prin slujba Vecerniei unită cu Litia. Slujba a fost încheiată cu o cateheză pregătită
și susținută de P. C. Părinte Valentin Bugariu. Activitatea religios-culturală s-a desfășurat în
biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din filia Sângeorge, a parohiei Birda.
Cateheza a dezvăluit câteva din contribuțiile culturale ale Sfântului Voievod Constantin
Brâncoveanu (1688-1714), în ceea ce privește cartea și arta bisericească românească și susținerea
românilor transilvăneni în lupta pentru păstrarea credinței ortodoxe. O dovadă pilduitoare o
reprezentă tipărirea Antologhionului (1705), o selecție de texte imnografice aparținătoare mai
multor cărți liturgice.
La final a fost proiectat filmul documentar ,,Sfințenie și cultură. Ctitoriile brâncovenești din
Arhiepiscopia Râmnicului”. Produs de Televiziunea Trinitas, filmul înfățișează ctitoriile ecleziale
domnești din județul Vâlcea. De-a lungul filmului aduc mărturii din cele mai importante, diferiți
specialiști în Istoria Artei: Acad. Răzvan Theodorescu, prof. univ. dr. Corina Popa și preotul dr.
Florin Șerbănescu.
Au fost prezenți credincioși și copii din Sângeorge. Elevii au fost însoțiți de prof. Doru Popa
de la Școala Gimnazială din Birda.
o Activități catehetice cu copii la Șemlacu Mare și Gătaia. Miercuri, 25 august la
centrele de la Șemlacu Mare și Gătaia ale Fundației United Way au fost derulate două activități
catehetice pentru beneficiarii acestui program educațional. Fundația United Way sprijină realizarea
unor activități cu copii proveniți din medii defavorizate în scopul prevenirii abandonului școlar.
Fundația a organizat astfel de centre pe lângă cele de la Gătaia și Șemlacu Mare, la Bucovăț, Carani,
Mașloc, Recaș și Sânandrei.
În centrele de la Gătaia activează 15 copii, iar în cel de la Șemlacu Mare 9 copii. De aceștia
se ocupă D-na Lia Bontescu, educator. În cadrul activităților săptămânale se derulează ore de

218
pregătire, sportive, jocuri tematice, discuții libere ș. a..
La activitățile programate în ultima săptămână a lunii angust a fost invitat P. C. Părinte dr.
Valentin Bugariu de la parohia Birda, care a vorbit celor prezenți despre ,,Diaspora ortodoxă” la
Șemlacu Mare și ,,Deportarea bănățenilor în Bărăgan” la Gătaia. Catehezele au fost ilustrate de o
prezentare cu ajutorul computerului.
Totodată au fost prezentate trei volume care fac amintire de istoria și credința orașului
Gătaia și a satelor aparținătoare, care îl au ca autor pe părintele invitat.
Tot cu sprijinul Fundației, copiii au primit o masă caldă, iar dulciuri au fost oferite de
Parohia Birda.
o Tedeum la început de an bisericesc în parohia Birda. Miercuri, 1 septembrie 2021,
de la orele 10,00 a fost oficiată slujba Tedeumului la începutul anului bisericesc în biserica cu
hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda.
Dacă anul civil începe la 1 ianuarie, cel bisericesc debutează la 1 septembrie, după tradiția
moștenită din Legea cea Veche. Semnificația simbolică este următoarea ,,în această zi s-a început
creația lumii și tot în această zi și-ar fi început Mântuitorul activitatea Sa publică, atunci când a citit
în sinagogă cuvintele proorocului Isaia (cap. 61, 1-2), care profețeau despre Sine: <<Duhul
Domnului peste Mine, pentru că M-a uns ca să binevestesc săracilor…, să vestesc anul mulei
Domnului>> (Luca 4,18-19).
Tot în această zi Biserica Ortodoxă face pomenirea Sf. Cuv. Dionisie Exiguul. Călugăr
născut în Dacia Pontică în 470 d. Hr. Aici a intrat în monahism și și-a însușit o temeinică cultură
creștină. După un popas la Constantinopol s-a așezat la Roma unde s-a remarcat ca organizator al
arhivei și bibliotecii eclesiastice de aici, profesor de Dialectică, traducător al operelor Sfinților
Părinți. De la Sf. Dionisie ne-a rămas o operă originală Cartea despre Paști. Argumente
pascale prin care a rămas în istoria bisericească ca părinte al erei creștine.
o Hramul Bisericii Ortodoxe din Birda. La Praznicul Nașterii Maicii Domnului este
sărbătorit și hramul bisericii parohiale, din comuna Birda. Cu acest prilej, în Ajun de praznic a fost
oficiată Slujba Privegherii (Vecernia unită cu Litia și Utrenia), continuată în ziua sărbătorii cu
Acatistul Nașterii Maicii Domnului, Sfânta Liturghie și ritualul tăierii colacului.
În cadrul Sfintei Liturghii s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului mai mulți copii și
tineri. Predica a fost susținută de P. C. Părinte Valentin Bugariu, parohul locului care a vorbit celor
prezenți de însemnătatea hramului pentru comunitatea bisericească locală, în anul în care biserica
parohială sărbătorește 110 ani de la punerea pietrei de temelie a actualului lăcaș de cult.
Nașii acestui hram care au pregătit cele necesare prăznuirii au fost Robert Novac și Denisa
Peia, împreună cu părinții.
Cu acest prilej a fost așezat în raftul de colportaj nr. 39 al revistei de cultură și religie rurală
,,Arhanghelul”.
Au fost prezenți mai mulți credincioși în costume populare, tineri și copii. Omagiind Anul
Diasporei ortodoxe românești au fost prezenți la slujbele bisericești familia Maria și Florin Suciu,
împreună cu copiii Daria, Iulia și Luca.
În organizarea Primăriei și Consiliului Local din Birda se vor derula Zilele Comunei Birda
– Ruga Satului, în două zile (8-9 septembrie) cu muzică și voie bună!
o Debut de an școlar la Birda și Sângeorge. La început de toamnă, s-a deschis un nou
an școlar, 2021-2022 și pentru Școala Gimnazială din Birda și Școala Primară din Sângeorge.
Cu emoție dar și cu bucurie în cadrul festivităților de deschidere, preșcolarii și elevii celor
două școli s-au reîntâlnit cu profesorii, învățătorii și educatorii lor. Au fost menționați diriginții
fiecărei clase precum și noii dascăli.
Festivitatea de deschidere a fost deschisă de slujba Tedeumului la început de an școlar,
oficiată de P. C. Părinte Valentin Bugariu, de la parohia Birda. Dl. Marius Gheorghe Stoian, primarul
Comunei Birda a amintit de grija permanentă a Primăriei și Consiliului Local pentru învățământul
local. D-na prof. Sorina Onița, directorul Școlii Gimnaziale a rostit un cuvânt de bun venit, amintind
de atuurile Școlii: bază materială bună precum și profesori devotați misiunii asumate. La Școala din
Sângeorge, cuvinte de bun venit au fost rostite de prof. Maria Miron și prof. Daiana Curea.

219
 După încheierea festivităților de deschidere, elevii însoțiți de diriginți și ceilalți profesori au
intrat în sălile de clasă, unde au făcut cunoștință cu noile manuale.
o Congresul Internațional de Istorie a Presei. Vineri, 24 septembrie a avut loc on-line
cel de-al XIV-lea Congres de Istoria a Presei, la Galați cu tema ,,Presa românească în perioada
1945-1989”, în organizarea Universității ,,Dunărea de Jos” din Galați, a Consiliului Județean Galați
și al Asociației Române de Istorie a Presei.
În partea oficială, moderatorul și truditorul acestui eveniment științific, conf. univ. dr. habil.
Cătălin Negoiță a prezentat momentele părții introductive. Manifestarea a debutat cu intonarea
Imnului de Stat al României în interpretarea Alexiei Mocăniță din Galați, a urmat o prezentare a
municipiului Galați pe valsul ,,Valurile Dunării”, compus de bănățeanul Iosif Ivanovici.
Cuvinte de întâmpinare au fost rostite de prof. univ. Puiu Lucian Georgescu, Rectorul
Universității din Galați, prof. univ. Simona Antofi, Decanul Facultății de Litere, Înaltpreasfințitul dr.
Casian Crăciun, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Costel Fotea, Președintele Consiliului Județean Galați.
Pentru merite științifice au fost acordate două premii: Premiul ,,Sever Cărpinișan” dl. Prof.
Cătălin Negoiță și Premiul ,,Maria Danilov” profesoarei Aurelia Lăpușan din Constanța
În încheiere prof. univ. Peter Gross de la Universitatea din Tennessee, originar din
Timișoara a vorbit despre influența marxismului asupra presei.
Au fost lansate 17 volume cu tematică diversă: literatură, istorie, jurnalism, istoria presei ș. a.
Între cărțile prezentate s-a aflat volumul Credință. Educație. Tradiție, Editura Eurobit,
Timișoara, 2021, 353 p. Apărută în coordonarea preotului dr. Valentin Bugariu tomul cuprinde
comunicările Colocviilor revistei de cultură și religie rurală ,,Arhanghelul” din Birda, cu prilejul
împlinirii a 110 de ani de la punerea pietrei de temelie a bisericii și 10 ani de apariție neîntreruptă a
revistei ,,Arhanghelul”. Cuprinsul acestui volum se pliază pe activitatea cotidiană a Bisericii
Ortodoxe din Birda. Între cei care au prezentat comunicări se numără: profesori de teologie,
profesori universitari, muzeografi, profesori din învățământul preuniversitar, bibliotecari, ingineri,
preoți. În ,,Argumentul” cărții coordonatorul notează: ,,La sărbătorirea acestui eveniment al făuririi
bisericii noastre parohiale se înscrie și acest volum în care autorii au devenit cinstitori ai acestui
lăcaș, unii colaboratori, alții mai îndepărtați fizic dar nu și sufletește” (p. 9).
Între cei care au susținut comunicări la cele nouă secțiuni ale Congresului s-au numărat
părintele dr. Nicolae Dascălu (București), Ilie Rad, Mircea Gheorghe Abrudan (Cluj-Napoca), Silvia
Grossu (Chișinău), Ioan David (Timișoara), Gheorghe Onișoru (Suceava) și Cătălin Negoiță (Galați).
Din partea Parohiei Birda la lucrările acestui Congres a participat preotul Valentin Bugariu,
care a prezentat comunicarea ,,Destinul unei publicații bisericești, în perioada comunistă. Revista
teologică «Mitropolia Banatului»”.
o Lansare de carte la Birda. Sâmbătă, 2 Brumărel 2021 a avut loc o multiplă lansare de
carte, în biserica parohială ,,Nașterea Maicii Domnului”, din Birda. Această activitate religios-
culturală, încununează împlinirea a 110 ani de la punerea pietrei de temelie și 10 ani de apariție
neîntreruptă a revistei de cultură și religie rurală ,,Arhanghelul”.
La debutul manifestării culturale intitulată ,,Colocviile revistei Arhanghelul” a fost oficiată
slujba Tedeumului de mulțumire, de către P. C. Părinți Vasile D. Suciu (parohia Giarmata Vii), Iliia
Pavlovici-Pătruț (parohia Mașloc) și Valentin Bugariu, parohul locului.
În Cuvântul de bun venit P. C. Părinte a expus în câteva cuvinte însemnătatea acestui an,
pentru comunitatea euharistică din Birda, evidențiat prin lucrări edilitare de anvergură la acoperișul
turnului clopotniță, realizate cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Mitropolit Ioan al Banatului.
Întâlnirea culturală de la Birda este o formă de cinstire a Bisericii locale. În ,,Argument”-ul
cărții Credință. Educație. Tradiție, coordonatorul consemnează acest lucru: ,,La sărbătorirea acestui
eveniment al făuririi bisericii noastre parohiale se înscrie și acest volum în care autorii au devenit
cinstitori ai acestui lăcaș, unii colaboratori apropiați, alții mai îndepărtați fizic dar nu și sufletește” (p. 9).
Cu acest prilej au fost lansate patru volume: Credință. Educație. Tradiție, Editura Eurobit,
Timișoara 2021, 353 p. (coordonator: Pr. dr. Valentin Bugariu); Bucură-te Cântec Viu! Antologie de
poezie religioasă, Editura Kult, Drobeta – Turnu Severin, 2021, 403 p. (Ediție îngrijită de Carmen
Bulzan și Pr. Vasile Suciu); Biserica Ortodoxă Română Voislova, Editura David Press Print,

220
Timișoara, 2018, 787 p. (autor: Petru Opruț) și Zgomotoasele tăceri, Editura Hoffman, Caracal,
2021, 105 p. (autor: Alina Adriana Stăvărache).
Șirul celor care au prezentat cărțile a fost deschis de prof. Iosif Marius Circa, care a vorbit
despre volumul Credință. Educație. Tradiție. Prof. Iosif Marius Circa îmbie pe cei prezenți la
lectură dezvăluind din cuprinsul acestei cărți: ,,Volumul, proaspăt scos de sub tipar de Editura
Eurobit din Timișoara, se întinde pe 353 de pagini și este structurat în cele trei părți, conform
titlului. Prima, Credința, cuprinde 13 comunicări, a doua, Educație, are 12, iar a treia, Tradiție, ne
oferă alte 11 prezentări tematice”. Iar în concluzia prezentării, același minuțios vorbitor afirmă:
,,Gazda și toți colaboratorii merită calde felicitări pentru că, împreună, azi, am mai așezat încă o
cărămidă la edificiul cultural în care viețuim”.
Cel de-a doilea vorbitor, preotul ic. stavr. Vasile D. Suciu a prezentat cea mai
recentă Antologie de poezie religioasă dedicată Centenarului nașterii pe acest pământ, a
Mitropolitului Bartolomeu Valeriu Anania. Cărturarul Mitropolit este ilustrat în descendența poeziei
religioase românești prin exemplul a 39 de poeți din literatura română.
Economistul Petru Opruț a consemnat apariția celei mai noi monografii dedicată Bisericii
Ortodoxe din Voislova, jud. Caraș-Severin. Monumentală prin volum (787 p.) și cercetare
monografică, cartea întregește o temă prea puțin cunoscută și anume: Rolul Bisericii parohiale în
formarea identitară a satului.
Tot cu acest prilej a fost prezentată o carte de poeme datorată Alinei Adriana Stăvărache.
Postfațând acest volum, criticul literar Florin Popovici a spus: ,,Zgomotoasele tăceri au darul de a
pune laolaltă cele două fațete identitare majore ale poetei: adolescenta, dublată de femeia matură”.
o Taina Sfântului Maslu la Birda. Duminică, 3 Brumărel a fost oficiată Taina Sfântului
Maslu de obște, în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului”, din parohia Birda.
Cu acest prilej au slujit P. On. Ioan Prisăcean, protopopul Detei și P. C. Părinți Zoran
Milovanov (parohia Berecuța), Dragan Giorgiev (parohia Voiteg), Călin Negrea (parohia Gătaia),
Sebastian Andrei Petrescu (parohia Pădureni), Tiberiu Gherasim (parohia Ferendia) și Valentin
Bugariu, parohul locului.
Cuvântul de învățătură a fost susținut de Preaonoratul Părinte Protopop, care a vorbit de
folosul rugăciunii pentru cei bolnavi și întâlnirea cu Mântuitorul Hristos în Sfintele Taine.
S-au împărtășit de rugăciune și de darul eleoungerii mai mulți credincioși din parohie, din
filia Sângeorge, precum și de la parohiile învecinate.
o Taina Sfântului Maslu la Sângeorge. În Duminica a 22-a după Rusalii a fost oficiată
Taina Sfântului Maslu de obște în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, filia
parohiei Birda din localitatea Sângeorge.
Au slujit cu acest prilej P. C. Părinți Zoran Milovanov de la parohia Berecuța, Călin Negrea
de la parohia Gătaia și Valentin Bugariu, parohul locului.
Cuvântul de învățătură cu tema: ,,Vindecare trupească și sufletească prin Sfintele Taine” a
fost pregătit și susținut de către preotul Valentin Bugariu care a tâlcuit prima pericopă evanghelică
de la Taina Sfântului Maslu ( Luca V. 25-37).
Taina Sfântului Maslu pregătește și în anul acesta sărbătorirea hramului bisericii din
Sângeorge aducând binecuvântare în viața celor prezenți.
o Hramul bisericii de la Sângeorge. La sărbătoarea închinată Soborului Sfinților
Arhangheli Mihail și Gavriil, biserica filială din Sângeorge și-a cinstit hramul. Sărbătoarea a
debutat în Ajun cu Slujba Privegherii (Vecernia unită cu Litia și Utrenia) și continuată în ziua
sărbătorii cu Sfânta Liturghie și Ritualul tăierii colacului.
Cuvântul de învățătură a fost pregătit de către P. C. Părinte Valentin Bugariu, parohul
locului care pornind de la pericopa evanghelică citită la Utrenie (Matei 13, 24-30; 27-43), a vorbit
despre lucrarea Sfinților Îngeri în viața oamenilor și rostul cinstirii acestora în viața de zi cu zi.
După terminarea serviciului liturgic s-a făcut pomenirea de obște a credincioșilor adormiți
în cimitirele din Sângeorge și Birda. Astfel că ,,Lumina lui Hristos luminează tuturor!”.
o Centenarul unui episcop român la Sângeorge. Praznicul Intrării în biserică a Maicii
Domnului, a fost sărbătorit și în parohia Birda. În Ajun, a fost săvârșită Vecernia unită cu Litia, în

221
biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din Birda, urmată în ziua prăznuirii, de Utrenie și
Sfânta Liturghie, în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Sângeorge”.
La momentul predicii a fost citită Pastorala Sfântului Sinod la prima Duminică a Postului
Nașterii Domnului, care a vorbit de semnificația Anului Omagial și Comemorativ pentru
credincioșii din Patriarhia Română.
S-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului mai mulți copii și credincioși, din filia
Sângeorge și din parohia Birda.
Duminică seara, s-a desfășurat în biserica din Sângeorge activitatea religioasă, catehetică
și filantropică ,,Centenarul unui episcop român”. Activitatea a debutat cu slujba Vecerniei și a
fost urmată de susținerea unei cateheze ilustrate intitulate: ,,Episcopul Emilian Birdaș la Centenar
(1921-2021)”. Incursiunea catehetică s-a datorat împlinirii pe 23 noiembrie a 100 de ani de la
naștere și a urmărit prezentarea etapelor vieții și slujirii ierarhului ardelean și a fost pregătită din
trei motive: 1). Jertfelnicia unei vieți și contribuția la cunoașterea literaturii vechi bisericești; 2.
Originea maramureșeană a vlădicii, născut în Rohia, de unde mulți consăteni ai acestuia au luat
drumul Banatului și s-au așezat la Sângeorge; 3). Legăturile episcopului Emilian cu Banatul.
Cateheza a fost urmată de o expoziție de carte și de vizionarea filmului documentar
,,Călătorie către Evul de Mijloc. Biserica Mănăstirii Râmeț”, produs de Televiziunea Trinitas, a
Patriarhiei Române.
o Lansare de carte în parohia Gătaia. În Duminica a 30-a după Rusalii, a fost oficiată
Utrenia și Sfânta Liturghie, în biserica parohială, cu hramul ,,Învierea Domnului”, de către P. On.
Părinte Ciprian Boșca, protopopul Detei și P. C. Părinte Călin Negrea, parohul locului.
După otpustul Sfintei Liturghii, a fost săvârșită o slujbă de pomenire pentru protopopul și
scriitorul Mihail Gașpar, de la a cărei trecere la cele veșnice s-au împlinit în 27 noiembrie, 92 de
ani. Cu acest prilej au slujit alături de cei doi clerici amintiți P. On. Părinte Prof. Daniel Alic și P. C.
Părinte Valentin Bugariu de la parohia Birda.
În continuare a fost prezentat volumul Gătaia. Monografie, Editura Sitech, Craiova, 2021,
441 p, iscălit de părintele Valentin Bugariu.
Șirul vorbitorilor a fost deschis de Părintele Prof. Dr. Daniel Alic care a apreciat acest
demers științific, din care cititorul poate dobândi curaj, tărie, verticalitate, onestitate, valori care
răsar din caracterul moral al cărții.
Prof. Herbert Weissmann, co-autor al Monografiei comunei Gătaia, Timișoara, 1972 a
vorbit de cărțile pe care le-a semnat, cea dedicată Liceului (1971) și Comunei (1972) și care oferă
celor care le parcurg ,,îmbogățire sufletească”.
Autorul cărții lansate a vorbit despre ,,Gătaia de ieri, de azi și dintotdeauna” în care a expus
munca de documentare, etapele principale ale conținutului și s-a oprit la contribuțiile școlare și
bisericești ale microzonei cercetate.
Cuvinte de felicitare le-a adresat părintele Valentin Bugariu, vorbitorilor, P. On. Părinte
Protopop și P. C. Părinte Călin Negrea, gazda și organizatorul acestui moment religios-cultural,
precum și credincioșilor prezenți.
o Sărbătorirea Sfântului Apostol Andrei la Birda. Marți, 30 noiembrie 2021 a fost
sărbătorit Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii
Domnului” din parohia Birda. Prăznuirea a debutat în Ajun cu oficierea Slujbei Privegherii
(Vecernia unită cu Litia și Utrenia). În ziua cinstirii Sfântului Apostol a fost oficiată Sfânta
Liturghie.
La momentul pomenirii celor adormiți a fost săvârșită o ectenie pentru Pr. Prof. Nicolae
Belean, care a trecut la cele veșnice.
S-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului mai mulți copii și tineri din parohie.
Cuvântul de învățătură ,,Identitatea românească” a fost pregătit și susținut de către P. C.
Părinte Valentin Bugariu, parohul locului. Vorbitorul a scos în evidență componentele identității
românești: originea, limba, cultura și religia.
După otpustul Sfintei Liturghii a fost organizat un Recital de cântece patriotice și colinde în
cinstea Zilei Naționale a României. Piesele au fost interpretate de elevii: Denisa și Tudor Peia, Sofia

222
Viman, Bogdan Filip și prof. Manuela Matits, directorul adjunct al Școlii Gimnaziale din Săcălaz.
La mulți ani România! La mulți ani dragi români!
o Ziua Națională a României sărbătorită la Birda și Sângeorge. Miercuri, 1 decembrie
a fost sărbătorită Ziua Națională a României, în Comuna Birda. Prin grija Primăriei și al Consiliului
Local al Comunei, au fost depuse coroane de flori la Monumentele Eroilor din Birda, Sângeorge,
Berecuța și Mănăstire.
S-au oficiat slujbe de pomenire la Birda și Sârgeorge săvârșite de P. C. Părinți Valentin
Bugariu, parohul locului și Jivoine Maletici de la Parohia Ortodoxă Sârbă Denta.
Au fost prezente oficialități locale: viceprimarul și secretarul Primăriei, angajați, consilieri
locali, agenții Postului de Poliție și credincioși.
o Împărtășirea copiilor în parohia Birda.Vineri, 10 decembrie, a fost oficiată Sfânta
Liturghie, în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului”, din parohia Birda, protopopiatul
Deta.
Cu acest prilej. au slujit P. C. Părinți Călin Negrea (parohia Gătaia), Zoran Milovanov
(parohia Berecuța) și Valentin Bugariu, parohul locului.
De dimineață s-au spovedit la cei trei preoți. elevii de la clasele I-VIII. de la Școala
Gimnazială din Birda, precum și mai mulți credincioși. Copiii însoțiți de prof. Doru Popa și prof.
Costin Gorun au colindat la finalul Sfintei Liturghii pe credincioșii care au fost prezenți la Liturghia
euharistică.
o Caravana lui Moș Crăciun la parohia Birda. Duminică, 19 decembrie, Caravana lui
Moș Crăciun a poposit la Birda, pentru 40 de copii. Acest lucru a fost posibil prin sprijinul Parohiei
Giroc și al Asociației Filantropice ,,Sf. Dimitrie”, care derulează Campania ,,Un copil pentru
fiecare”, sub conducerea P. C. Părinte Marius Șonea, parohul bisericii ,,Sfântul Mucenic Dimitrie”
din Giroc.
În așteptarea Caravanei, copiii au participat la slujba Vecerniei, în biserica cu hramul
,,Nașterea Maicii Domnului” din Birda, iar la final i-au colindat pe cei prezenți cu câteva colinde
tradiționale românești.
Luminile Caravanei, emoția întâlnirii cu Moș Crăciun și darurile primite au fost tot atâtea
motive de bucurie. Pentru câteva minute voluntarii Campaniei și copiii din Birda au format ad-hoc
un cor care a interpretat colinde.
Mulțumim celor care au făcut posibilă această bucurie, părintelui Marius Șonea, voluntarilor
și tuturor care au sprijinit acest moment de bucurie.
o Daruri de Crăciun la Birda. Prin sprijinul Asociației Suporterilor Timișoreni
Druckeria și al Politehnicii Timișoara au fost aduse pachete de Crăciun, constând în îmbrăcăminte,
alimente de bază, dulciuri, articole sportive.
Pachetele au fost oferite beneficiarilor, luni, 20 decembrie în biserica cu hramul ,,Nașterea
Maicii Domnului”, din parohia Birda.
Copiii i-au colindat pe voluntarii Campaniei prin câteva colinde tradiționale românești.
Mulțumiri celor care au adus bucurie în sufletele copiilor în Ajun de Praznic al Nașterii
Domnului din acest an.
o Praznicului Nașterii Domnului la Birda. Praznicul Nașterii Domnului nostru Iisus
Hristos a debutat în Ajun, cu slujba Privegherii (Vecernia unită cu Litia și Utrenia) și în ziua de
prăznuire cu Sfânta Liturghie, oficiate în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din
parohia Birda.
La momentul predicii a fost citită Pastorala la Nașterea Domnului a Înaltpreasfințitului Ioan,
Mitropolitul Banatului. Praznicul este unul cu totul deosebit: ,,Nașterea lui Iisus Hristos a fost acel
moment astral din istoria omenirii, după creație, când, în mod cu totul direct, Cerul s-a coborât pe
pământ, s-a întâlnit Cerul cu pământul. Păcatul ridicase un munte de nerecunoștință între om și
Dumnezeu. Omul alerga după moarte, în ea vedea alinarea durerilor pământești. Omul nu mai
privea spre cer, ci numai spre pământ. Omul pierduse drumul spre Iubire”.
Cei care au fost pregătiți s-au împărtășit cu Sfintele Taine.
După otpustul Sfintei, a fost susținut un recital de colinde și urări tradiționale, de către copiii

223
Viman Sofia, Tudor și Denisa Peia.
o Recital de Colinde la Sângeorge. În a doua zi de Crăciun, la Soborul Maicii Domnului,
a fost organizat tradiționalul Recital de Colinde ,,Vin colindătorii cum veneau odată…” în biserica
cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitatea Sângeorge, filia parohiei Birda.
La Sfânta Liturghie a fost citită Pastorala Înaltpreasfințitului Mitropolit Ioan, iar la
momentul potrivit s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului mai mulți copiii din filie și din
parohie.
După otpustul Sfintei Liturghii, colindătorii au vestit Nașterea Mântuitorului Hristos, prin
colindele românești. Și în acest an, am avut bucuria de a primi această veste din partea copiilor
Tudor și Denisa Peia, Alexandru Orășanu, Viman Sofia, Birdean Daria și a unui grup de colindători
din Sângeorge. În cadrul acestui recital, ajuns la cea de-a V-a ediție, a participat cu un buchet de
colinde prof. Manuela Matits, directorul adjunct al Școlii Gimnaziale din Săcălaz, jud. Timiș.

224
 LISTA AUTORILOR

1. Pr. Daniel ALIC –doctor în istorie, preot la parohia ,,Sfântul Ilie – Fabric”, Timișoara.
2. Virginia ARDELEAN – doctor în istorie, pensionar.
3. Cătălin BALACI – doctor în istorie, Șef Secție în Aer Liber Muzeul Satului Bănățean din
Timișoara.
4. Gheorghe BLEJUȘCĂ – președinte de onoare al Asociației Culturale ,,Armonia” din
Săcălaz, pensionar.
5. Ioan Viorel BOLDUREANU – doctor în filologie, profesor universitar la Universitatea
de Vest din Timișoara, Departamentul de Studii Românești.
6. Mirela–Ioana BORCHIN – doctor în filologie, conferențiar universitar la Universitatea
de Vest din Timișoara, Departamentul Studii Românești.
7. Pr. Valentin BUGARIU – doctor în filologie, preot gradul I, paroh la Parohia Ortodoxă
Birda, jud. Timiș.
8. Nina CERANU – doctor în filologie, membru titular al Uniunii Scriitorilor, filiala
Timișoara.
9. Marius Iosif CIRCA – licențiat în filologie, profesor gradul I, pensionar.
10. Mihaela Sofia COMAN – master în litere, profesor gradul I la Școala Gimnazială Birda,
jud. Timiș.
11. Raluca Narcisa COVACI – doctor în Geografie, profesor gradul I la Școala Gimnazială
,,Anghel Saligny”, Banloc, jud. Timiș.
12. Pr. Marius Ionel CRĂCIUNESCU – master în teologie, preot gradul I la Parohia
Ortodoxă Clopodia, jud. Timiș.
13. Pr. Marius FLORESCU – doctor în teologie, lector universitar la Facultatea de Litere,
Istorie și Teologie din Timișoara.
14. Roberta GABOR – student la Universitatea Politehnica din Timișoara.
15. Tania GABOR – licențiat în Medicină, medic rezident la Spitalul Clinic Municipal
Timișoara.
16. Hilde GERMER – licențiat în Biologie, Informatică și Geografie, profesor gradul I la
Școala Gimnazială Birda, jud. Timiș.
17. Octavian GRUIȚA – licențiat în istorie – geografie, profesor gradul I, pensionar.
18. Adrian HORJE – licențiat în științe economice, economist.
19. Gheorghe LUNGU – licențiat în filologie, profesor gradul I, pensionar.
20. Manuela MATITS – licențiat în Teologie-Litere, profesor gradul I, directorul Școlii
Gimnaziale Săcălaz, jud. Timiș
21. Andreea MAZILU – licențiat Asistență medicală generală, Timișoara.
22. Pr. Marius MIRCIA – master în teologie, redactor la Studioul de Radio ,,Învierea” din
Timișoara.
23. Iancu MURĂRESCU – agricultor, redactor al revistei ,,Sărcia” (Serbia).
24. Alexandra Maria MURGEA – student Universitatea de Științe Agricole și Medicină
Veterinară a Banatului .
25. Petru OPRUȚ – licențiat în economie, economist.
26. Alexandru ORĂȘANU – elev Liceul Teoretic Gătaia.
27. Iliia PAVLOVICI – PĂTRUȚ – doctor în filologie, preot gradul I, paroh la Parohia
Ortodoxă Mașloc, jud. Timiș.

225
 28. Anita RADICS – master în management educațional la Universitatea de Vest din
Timișoara, președinte Asociația Tinerilor Ortodocși Români din Banatul de Munte, Episcopia
Caransebeșului.
29. Dan RADOSAV – licențiat în teologie, manager al Muzeul Satului Bănățean.
30. Gabriela ȘERBAN – licențiat în biblioteconomie și arhivistică, director al Bibliotecii
Orășenești ,,Tata Oancea” din Bocșa, jud. Caraș - Severin.
31. Ioan TRAIA – licențiat în teologie-istorie, muzeograf, președintele Asociației
Publiciștilor din Presa Rurală în Banat.
32. Markus WEISZ – student Universitatea Politehnica din Timișoara.

226
 ICONOGRAFIE:

Corala ,,Armonia” din Săcălaz, Birda (2016)

227
Anul omagial al Educației religioase, Birda (2016)

228
 Hramul bisericii, Birda (2016)

Ziua Intenațională a Bibliei, Birda (2016)

229
Împărtășirea copiilor, Birda (2016)

230
Eveniment religios-cultural, Giarmata Vii (2016)

La colindat, Birda (2017)

231
 Împărtășirea copiilor, Sângeorge (2017)

Donație de carte la bibliotecă, Birda (2017)

232
Atelier ,,Prima mea icoană”, Birda (2017)
233
 Taina Sfântului Maslu, Birda (2017)

Împărtășirea copiilor, Sângeorge (2017)

234
Sfinții 40 de Mucenici, Birda (2017)

235
Săptămâna altfel la Mănăstirea Vasiova (2017)

Troiță în cimitir, Sângeorge (2017)

236
Concursul ,,Bucuria Învierii Domnului în suflet de copil”, Birda (2017)

Forumul publiciștilor bănățeni, Timișoara (2017)

237
 Pelerini din Reșița, Birda (2017)

Conferință preoțească, Deta (2017)

238
Concurs Județean de reviste religioase și școlare, Timișoara (2017)

Revista ,,Arhanghelul” la 5 ani, Birda (2017)

239
 Pelerinaj în Serbia, Belgrad (2017)

Sfințirea Monumentului Eroilor, Birda (2017)

240
Pomenirea Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș, Sângeorge (2017)

Corala ,,Epifania” din Timișoara, Birda (2017)

241
Concursul Județean de Religie ,,Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș, Deta (2017)

Recital de Colinde ,,Vin colindătorii cum veneau odată…”, Sângeorge, (2017)

242
 Ziua Unirii Principatelor, Birda (2018)

Săptămâna altfel, Mănăstirea Brebu (2018)

243
Olimpiada de Religie, faza națională, Iași (2018)

Lansare de carte, Deta (2018)

244
 Întâlnirea monografiștilor bănățeni, Partoș (2018)

Activitate catehetică la Școala de Vară, Birda (2018)

245
 Hramul bisericii, Birda (2018)

Început de an școlar, Birda (2018)

246
Concert închinat Centenarului Unirii de elevii Școlii de Muzică ,,Filaret Barbu” din Lugoj,
Birda (2018)

247
,,Imaginea românilor în filmul pentru copii”. Activitate dedicată Centenarului Unirii la Sângeorge,
Birda și Șoșdea (jud. Caraș Severin), (2018)

Taina Sfântului Maslu, Sângeorge (2018)

248
 Simpozion Național de Teologie, Mănăstirea Timișeni (2018)

Concursul de Religie ,,Bucuria Nașterii Domnului în suflet de copil”, Sângeorge (2018)

249
 Lansare de carte, Birda (2018)

100 de ani de la Unirea Bucovinei cu România, Sângeorge (2018)

250
Concert de cântece patriotice și colinde, Birda (2018)

Colindători, Birda (2018)

251
Unirea Principatelor, Birda (2019)

252
Comemorarea Mitropolitului Vasile Lazarescu, Birda (2019)

Lansare de carte, Timișoara (2019)

253
 Comemorarea Patriarhului Iustin Moisescu, Sângeorge (2019)

Expoziția de fotografie ,,Icoana Satului Românesc”, Sângeorge (2019)

254
Săptămâna altfel, Mănăstirea Timișeni (2019)

Ruga satului, Sângeorge (2019)

255
Ziua Universală a Iei, Birda (2019)

Scoala de Vară, Birda (2019)

256
Centenarul Unirii Banatului cu România (2019)

Forumul publiciștilor bănățeni, Birda (2019)

257
 Comemorarea Mitropolitului Nicolae Corneanu, Sângeorge (2019)

Recital de Colinde ,,Vin colindătorii cum veneau odată…”, Sângeorge (2019)

258
Praznicul Nașterii Mântuitorului, Birda (2019)

Ziua Culturii Române, Birda (2020)

259
Omagierea Unirii Principatelor (2020)

,,Prima mea icoană”, Birda (2020)

260
Ziua Universală a Iei, Birda (2020)

Taina Sfântului Maslu, Birda (2020)

261
Recital de Colinde ,,Vin colindătorii cum veneau odată…”, Sângeorge (2020)

Sfințirea Crucii așezată pe turnul bisericii, Birda (2020)

262
70 de ani de la Deportarea în Bărăgan, Sângeorge (2021)

Inaugurarea Căminului Cultural, Birda (2021)

263
 Hramul bisericii, Birda (2021)

Lansare de carte: Credință. Educație. Tradiție. Colocviile revistei ,,Arhanghelul”, Birda (2021)

264
 Hramul bisericii, Sângeorge (2021)

Centenarul unui episcop român, Sângeorge (2021)

265
Lansare de carte, Gătaia (2021)

Caravana lui Moș Crăciun, Birda (2021)

266
 Daruri de Crăciun, Birda (2021)

Recital de Colinde ,,Vin colindătorii cum veneau odată…”, Sângeorge (2021)

267
Primul număr al revistei (2012)

268
,,Arhanghelul din Birda. 5 ani în slujba comunității parohiale (2017)

269
Gătaia. Monografie (2018)

270
G. I. Tohăneanu, Ciudata viață a cuvintelor, ediție îngrijită…, 3 vol. (2018)

271
Din pridvorul credinței. Studii, note și însemnări parohiale (2019)

272
Gătaia. Monografie, ediția a II-a (2021)

273
Credință. Educație. Tradiție. Lucrările Colocviilor revistei ,,Arhanghelul” (2021)

274
Revista ,,Arhanghelul”, nr. 40

275
 CUPRINS
Precuvântare....................................................................................................................................... 3

(I) IN HONOREM ............................................................................................................................. 5

Ioan Viorel Boldureanu, ,,Arhanghelul” la fericită aniversară ........................................................ 5

Dan Radosav, Rodul credinței și iubirii aproapelui! ........................................................................ 6
Ioan Traia, La Ceas Aniversar ......................................................................................................... 7
Cătălin Balaci, Vivat, Crescat, Floreat! ............................................................................................ 8
Octavian Gruița, Felicitări................................................................................................................. 8
Gabriela Șerban, „Arhanghelul” – 10! ............................................................................................ 9
Pr. Daniel Alic, Responsabilitate pastorală și dăruire creștină: Publicația parohială
„Arhanghelul” la 10 ani de existență .............................................................................................. 10
Iosif Marius Circa, ,,Arhanghelul” – vestitor de credință și de cultură, la zece ani de apariție .... 11
Petru Opruț, 10 ani de la apariția revistei „Arhanghelul“ .............................................................. 17
Manuela Matits, Cuvânt de felicitare REVISTA „ARHANGHELUL” ....................................... 18
Sofia-Mihaela Coman, Per aspera ad astra ..................................................................................... 19
Germer Hilde, Cuvânt de felicitare ................................................................................................. 20
Raluca Narcisa Covaci, Revista ,,Arhanghelul”-acolo unde cultura se întrepătrunde cu
religia ............................................................................................................................................... 21
Gheorghe Lungu, ,,Arhanghelul”: Un deceniu............................................................................... 22
Ghiță Blejușcă, ,,Arhanghelul” la ceas aniversar ........................................................................... 23
Pr. Marius Mircia, Revista „Arhanghelul” – un deceniu de misiune în lumea satului
bănățean ........................................................................................................................................... 25
Valentin Bugariu, Repere monografice ................................................................................. 26

(II) MISIUNE ȘI PROPOVĂDUIRE PRIN PRESA SĂTEASCĂ .............................................. 38

II.1. EDITORIALE ...................................................................................................................... 38

Valentin Bugariu, ,,Arhanghelul” la 5 ani ...................................................................................... 38
Valentin Bugariu, Pictorul Filip Matei și biserica de la Birda ....................................................... 40
Daniel Alic, 1 Decembrie 1918. Prezențe clericale bănățene la Alba Iulia................................... 42
Valentin Bugariu, Satul lui Eminescu ............................................................................................ 46
Valentin Bugariu, Centenarul Unirii Banatului cu România ......................................................... 50
Valentin Bugariu, Anul Comemorativ al Patriarhilor Nicodim Munteanu și Justin Moisescu
și al traducătorilor de cărți bisericești ............................................................................................. 52
Valentin Bugariu, Misiune din vremea pandemiei ........................................................................ 56
Valentin Bugariu, Ioan Alexandru la 20 de ani de la înveșnicire .................................................. 58
Valentin Bugariu, Zi de sărbătoare în parohia Birda ..................................................................... 65
Valentin Bugariu, Coronavirusul cel de toate zilele ...................................................................... 67
Valentin Bugariu, ,,Arhanghelul” – 40 ........................................................................................... 69

II.2. RESTITUIRI ........................................................................................................................ 72

Iosif Marius Circa, Din amintirile unui colonist din Gătaia (IX) .................................................. 72
Octavian Gruița, Povestea eroului necunoscut ............................................................................... 80
Mirela – Ioana Dorcescu, In honorem Magistri G. I. Tohăneanu .................................................. 81
Adriana Horje, Descoperiri arheologice în comuna Birda............................................................. 86
276
 II.3. DOCUMENTAR .................................................................................................................. 87
Virginia Ardelean, Preocupări privind educația religioasă a tinerilor creștini ortodocși
reflectate în publicații ale Tipografiei Diecezane din Caransebeș (1886-1918) ........................... 87
Marius Ionel Crăciunescu, Mariana Drăghicescu „propovăduitoare” a frumosului, curăției,
dragostei și chiar a…teologicului ................................................................................................... 91
Gabriela Șerban, ,,Primăvara Banatului” revistă lugojeană cu ecou național ............................... 93
Valentin Bugariu, Gânduri la sărbătorirea satului Sângeorge........................................................ 95
Valentin Bugariu, Reflectarea credinței creștine ortodoxe în opera lui Eminescu ....................... 98
Valentin Bugariu, Remember Irina Petrescu ................................................................................ 101
Iancu Murărescu, Câte ceva despre Biserica Ortodoxă Română din Sărcia ............................... 103
Marius Florescu, Actualitatea îndemnului: „Înapoi la Sfinții Părinți!” ....................................... 104

II.4. CATEHEZA ....................................................................................................................... 112

Iliia Pavlovici-Pătruț, Datinile Sărbătorilor Pascale..................................................................... 112

II.5. SEMNE ............................................................................................................................... 116

Trad. Germer Hilde, Amintirile istorice ale Mănăstirilor sârbești din sudul Ungariei ............... 116

II.6. TINERE CONDEIE........................................................................................................... 118

Gabor Roberta, Importanța icoanelor în viața noastră ................................................................. 118
Gabor Tania, Credința – un mijloc prin care să dobândim libertatea .......................................... 119
Murgea Maria Alexandra, Unitatea credinței în societatea contemporană ................................. 120
Weisz Markus, Biserica din Birda în perioada interbelică........................................................... 121
Murgea Maria Alexandra, Sărbătoarea Învierii ............................................................................ 122
Murgea Alexandra Maria, Tradiții și obiceiuri de Crăciun .......................................................... 123
Anita Radics, Noaptea Învierii ...................................................................................................... 124
Anita Radics, Noaptea sfântă a bucuriei ....................................................................................... 125
Orășanu Alexandru, Portul popular vâlcean................................................................................. 126
Weisz Markus, Creștinul în societate ........................................................................................... 127
Andreea Andre, Duhovnicul meu, prietenul lui Dumnezeu ........................................................ 128

II.7. PAGINI DE LITERATURĂ ............................................................................................. 129

Nina Ceranu, Fals jurnal ............................................................................................................... 129
Mirela-Ioana Dorcescu, Un mistic-martir: Părintele Ioan Negruțiu ............................................ 131

II.8. IN MEMORIAM ................................................................................................................ 136

Valentin Bugariu, In memoriam Prof. Ion Murariu (1937-2017) ................................................ 136

II.9. BUCURII EDITORIALE.................................................................................................. 138

Iosif Marius Circa, ,,Ciudata viață a cuvintelor” .......................................................................... 138
Gabriela Șerban, Credință. Educație. Tradiție”. Lucrările Colocviilor revistei de cultură și
religie rurală „Arhanghelul”.......................................................................................................... 141

II.10. CRONICA PAROHIALĂ ............................................................................................... 143

LISTA AUTORILOR .................................................................................................................... 225

ICONOGRAFIE............................................................................................................................. 227

277