UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

TEOLOGIE PASTORALĂ

IMPORTANȚA PATERICULUI ROMÂNESC PENTRU

SPIRITUALITATEA AUTOHTONĂ

COORDONATOR: STUDENT:

ÎPS Prof. Univ. Dr. Andrei Andreicuț Dobrea Petru-Marian

Cluj-Napoca
2019
 I. Părintele Ioanichie Bălan – bigrafie și mărturii1
Născut în ziua de 10 februarie 1930 în localitatea Stănița din jud. Neamț, în familia unor
credincioși simpli și muncitori, părintele Ioanichie Bălan va ajunge un pilon important pentru
spiritualitatea românească. Cu liceul comercial terminat la Roman și în urma întâlnirii cu Viețile
Sfinților, la vârsta de 19 ani pășește hotărât în Mănăstirea Sihăstria. Alături de părinții Paisie
Olaru – pe care l-a avut și ca duhovnic - și Cleopa Ilie, învață rânduiala cea adevărată a vieții
monahale. După ce este tuns în monahism și hirotonit ierodiacon în 1953, părintele Ioanichie este
rânduit la ascultările de casier, contabil, secretar și ghid al mănăstirii Sihăstria, iar mai apoi este
îndemnat să cuvânteze și în Biserică la Sfintele Slujbe.
Datorită regimului totalitar este mutat la mănăstirea Bistrița din același județ. Se înscrie la
facultatea de teologie din București în 1971, pe care o termină cu lucrarea intitulată „Chipuri de
călugări îmbunătățiți din mănăstirile nemțene”. La scurt timp după aceasta este hirotonit preot,
iar după căderea regimului comunist revine la mănăstirea Sihăstria unde își va relua activitatea
misionară și publicistică. Plin de râvnă cărturărească, a publicat mai multe cărți care prezintă
diverse „Convorbiri duhovnicești”, „Mărturii românești de la locurile sfinte”, „Istorioare
duhovnicești”, „Călăuza ortodoxă” sau prezentări ale unor personalități sfinte precum „Părintele
Cleopa Duhovnicul”, sau „Părintele Paisie Olaru” și diverse ghiduri de „Icoane făcătoare de
minuni din România” sau „Sfinte Moaște din România”.
El a mai diortosit și cele doisprezece volume din colecția „Viețile Sfinților” după vechea
ediție a Sfântului Grigorie Dascălul, însă cea mai reprezentativă lucrare pentru cultura spirituală
autohtonă rămâne „Patericul Românesc” apărut pentru prima dată la București în 1980.
Părintele Ioanichie Bălan trece la cele veșnice în data de 22 noiembrie 2007, în chilia sa
din Mănăstirea Sihăstria, la vârsta de 77 de ani.
Chiar dacă și-a desfășurat activitatea de scriitor în vreme de prigoană a Bisericii din
partea regimului comunist, s-a remarcat ca un veritabil apărător al valorilor Ortodoxiei și culturii
noastre strămoșești datorită iscusinței cu care a reușit să reverse „ape curgătoare din izvoarele
nesecate ale spiritualității ortodoxe în timpurile deosebit de grele, în care bunul Dumnezeu a
rânduit să fie îndrumător și apărător al dreptei credințe”2.

1
Părintele Ioanichie Bălan (1930-2007), Cuviosul cronicar al sfinților – in memoriam – carte tipărită cu
binecuvântarea IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2008.
https://www.crestinortodox.ro/parinti/parintele-ioanichie-balan-126697.html, accesat în data de 26. 03. 2019, ora 13:
34.
 Cei care l-au cunoscut în persoană povestesc că atunci când părintele vorbea despre
sfinții de altădată, sentimentul ascultătorilor era că el îi cunoștea personal, în mod direct, că era
familiar cu ei. „Vorbea despre sfinți cu o lumină sfântă pe chip și cu o intimitate plină de
sfială”.3
Cuvântul său era tunător, iar datorită faptului că era vertical în morală, înfierea aspru
căderile morale, păcatele și patimile, asceza devenind pentru sine un stil de viață, nu o regulă
impusă. Chiar dacă aloca mult timp cercetării sau studiului, știa să facă față ispitei teologului de
a acorda prea multă atenție acestora în detrimentul rugăciunii4.
Plin de însuflețire, dorind să facă cunoscut spațiului românesc - și nu numai - bogata
tradiție spirituală purtată de sfinții care au existat pe teritoriile noastre, părintele Ioanichie
elaborase și împlinise cu multă osteneală un program de investigații de mare întindere. Timp de
zece ani de zile, a cercetat arhivele mănăstirilor din țară, ale eparhiilor și chiar arhivele de stat. În
anul 1970 începe „să colinde prin țară ca să adune date, biografii și fapte duhovnicești
deosebite de la cei mai aleși sihaștri, monahi, duhovnici, egumeni și ierarhi, în vederea
întocmirii unui pateric românesc autentic”5.

II. Patericul Românesc

Diferit față de patericele obișnuite care prezintă apoftegme ale părinților îmbunătățiți,
povestiri sau îndemnuri scurte pline de tâlc, Patericul Românesc se prezintă ca fiind mai mult un
manual de istorie care cuprinde pe sfinții care s-au nevoit în țara noastră – cunoscuți sau
necunoscuți – momente din viața și activitatea lor, împreună cu scrierile duhovnicești ale unora
dintre ei, precum: Sfântul Ioan Casian, Grigorie Decapolitul, Ioan cel Nou de la Suceava,
Nicodim de la Tismana, Daniil Sihastrul, Paisie Velicicovscki, Nifon, mitropolitul Țării
Românești, Antim Ivireanul, Andrei Șaguna, culminând cu părinții contemporani precum Paisie
Olaru sau Cleopa Ilie.
Această lucrare monumentală face cunoscute chipurile sihaștrilor români, ale nevoitorilor
din diverse secole și ale personalităților marcante pentru cultura românească, care printr-o

2
Cuvântul P.F. Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la înmormântarea Părinteleui Ioanichie Bălan, în
Părintele Ioanichie Bălan (1930-2007), Cuviosul cronicar al sfinților – in memoriam – p. 12.
3
Pr. Ioan C. Teșu, „Părintele Ioanichie Bălan, un Avvă al vremurilor contemporane”, în ibidem, p. 92.
4
Ibidem, pp. 93-94.
5
Pr. Constantin Coman, „Părintele Ioanichie Bălan sau În căutarea sfinților neamului românesc”, în ibidem, pp.
81-82.
rugăciune continuă au dorit să guste încă din această viață împărăția lui Dumnezeu. Chiar dacă
prezentarea acestor chipuri sfinte se face printr-un discurs cu nuanță istorică, paginile
consemnează „trăirile dumnezeiești ale unui număr impresionant de călugări români (...) și se
înscriu în categoria celei mai autentice literaturi aghiografice sau de sinaxar”6.
Viețile cuvioșilor consemnați în aceasta carte sunt pilduitoare pentru fiecare dintre noi.
Avem posibilitatea să vedem cum l-au trăit pe Hristos și cum au acționat în momente cruciale
pentru credința ortodoxă. Avem exemple de sfinți sihaștri, asceți de la diverse schituri din țară;
pe lângă aceștia, întâlnim sfinte femei care L-au iubit pe Dumnezeu mai mult decât orice, fiindcă
trăiau în mod deplin cuvântul Domnului: „cel ce iubește pe tată ori pe mamă mai mult decât pe
Mine, nu este vrednic de Mine; cel ce iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este
vrednic de Mine” (Mt. 10, 37). Iar în această categorie amintim pe Sfânta Teodora de la Sihla,
Parascheva de la Iași sau Filofteea de la Curtea de Argeș. Mai mult, întâlnim Sfinți Ierarhi care
și-au adus aportul în cultura românească îngrijindu-se de educarea poporului în spirit creștinesc.
În acest sens, se merită amintit Sfântul Simion Ștefan – Mitropolit al Transilvaniei – sub
pastorația căruia s-a tipărit Noul Testament de la Bălgrad (1648), prima ediție integrală
românească, cu o prefață în care se dezbătea problema unității limbii românești; mai târziu, în
secolul XIX, în spațiul Transilvănean în întâlnim pe Mitropolitul Andrei Șaguna care a creat
Statutul Organic al Bisericii ortodoxe Române prin care se sublinia autonomia Bisericii față de
stat și Sinodalitatea ei.
Se observă așadar că în spațiul românesc preoții au păstorit cu dragoste turma lui Hristos ajutați
de rugăciunile necontenite ale călugărilor sau ale sihaștrilor. Astfel, „de la cel mai mic până la
cel mai mare” s-a pus umărul pentru a crește armonios ca popor în Dumnezeu.

III. Semnificația Patericului Românesc în cultura spirituală românească

În primul rând, prin această lucrare, Părintele Ioanichie anticipa și pregătea terenul pentru
lucrarea de mai târziu a Bisericii noastre, cea de recunoaștere și canonizare a unui număr
important de sfinți români, cuvioși și ierarhi, mai ales după căderea regimului comunist.
În al doilea rând, prin strădania de a scoate la iveală tezaurul de sfinți români care au trăit
pe teritoriile noastre, Părintele Ioanichie Bălan a făcut pentru monahismul românesc, ceea ce a
făcut părintele Dumitru Stăniloae pentru teologia ortodoxă academică. Prin gândirea și trăirea

6
Ibidem, pp. 84-85.
părintelui Stăniloae se reașează adevărul împărtășirii omului cu Dumnezeu prin energiile
dumnezeiești necreate, iar prin descoperirea sfinților români se arăta că în spațiul românesc –
încă de la început – acest adevăr a fost trăit neîncetat. Deci, Patericul Românesc vine să
demonstreze că ortodoxia a fost trăită în România la cel mai ridicat grad7.
În plus, datorită faptului că această carte a fost tradusă în mai multe limbi (greacă, italiană,
franceză și engleză), spiritualitatea românească a fost cunoscută și peste hotare. Potrivit
părintelui Stăniloae, ea risipește astfel părerea răspândită potrivit căreia „în poporul nostru nu a
existat o spiritualitate trăită cu totală dăruire de sine și în sfințenie (....). Din ea se va putea
convinge oricine că poporul român a dat dovadă și pe planul trăirii religioase de o mare și
impresionantă forță spirituală, atât în realizarea unor chipuri de mare sfințenie, cât și în
practicarea unei pilduitoare iubiri de oameni”8.

IV. Concluzie
Întrucât cunoaștem din Sf. Scriptură că Iisus Hristos, „ieri și azi și în veci este Același” (Evr. 13, 8;
Apoc. 1, 4), putem afirma că prin sfinții care s-au ostenit de la început în țara noastră, Domnul
străbate veacurile. Acest Pateric arată că spiritualitatea românească a fost deosebită deoarece a
înglobat două dimensiuni: dragostea față de Mântuitorul și cea față de semeni. Dacă în pustia
Egiptului monahismul era centrat mai mult pe asceză, la noi întâlnim și o aplecare spre nevoile
sociale sau culturale ale omului. Pe lângă mănăstirile noastre observăm că au funcționat spitale,
școli sau tipografii, care au oferit omului atât posibilitatea de a crește duhovnicește și intelectual,
cât și cea de a se îngriji de sănătatea lui trupească pe lângă cea sufletească.
Așadar, e necesar să urmăm exemplul și pildei acestor nevoitori și fiecare să ne găsim
propriul sens în această viață ca să răspundem în mod deplin Cuvântului Evangheliei.

V. Bibliografie
 Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed. IBMBOR, 2015.
 Pr. Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, ediția a V-a, ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005.

7
Ibidem, p. 83.
8
Pr. Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, ediția a V-a, ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 7.
 Părintele Ioanichie Bălan (1930-2007), Cuviosul cronicar al sfinților – in memoriam –
carte tipărită cu binecuvântarea IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Ed.
Mănăstirea Sihăstria, 2008.
 https://www.crestinortodox.ro/parinti/parintele-ioanichie-balan-126697.html, accesat în
data de 26. 03. 2019, ora 13: 34.