Preotul Dumitru Mihăilescu

Dan – Dumitru J. ANASTASESCU

Părintele Dumitru Mihăilescu s-a născut în jurul anului 1880 în satul Comănița, din
fosta comună Deleni, jud. Olt, ca fiu al unor țărani fruntași ai satului. De mic copil, acesta i-a
atras atenția, prin istețimea sa, învățătorului Popescu M. Ilie, care l-a îndrumat să continue
școala. În aceste condiții, în jurul anului 1895, tânărul
Dumitru Mihăilescu intră ca elev la Seminarul Central
din București, pe care îl absolvă opt ani mai târziu. La
Seminarul Central, Dumitru Mihăilescu a fost călăuzit
spre vocația nobilă de preot de către profesori de seamă,
mari teologi ai Bisericii Ortodoxe Române: Pr. Const.
Nazarie de Morală Ortodoxă, I. Popescu – Pasărea de
Muzică Bisericească, Pr. Vasile Moga de Limbi Clasice,
Singh. Fotie Balamacea de Dogmatică Ortodoxă etc.
După terminarea Seminarului Central, Dumitru
Mihăilescu1 nu este hirotonit preot pe seama parohiei
natale, aceasta fiind ocupată de bătrânul preot Toma
Popescu2, ci este instalat preot paroh în satul Găneasa din
fostul județ Romanați, unde va petrece o perioadă de
câțiva ani.
La 27 august 19073, pr. Dumitru Mihăilescu este
transferat la parohia Comănița, dar va suplini și parohia Deleni, până în anul 1934. Aici,
părintele Mihăilescu a întreprins o bogată activitate administrativ-bisericească, ridicând noua
clopotniță de zid lângă biserica din Comănița, iar în anul 1920, va finaliza lucrările de
renovare și repictare la biserica filie din satul Schitu-Deleni4, biserică care nu mai fusese
renovată de aproximativ 100 de ani.
Pe plan cultural, părintele Mihăilescu a avut o activitate extrem de bogată. Încă din anul
1890 devine colaborator la revista Albina, unde scrie poezii și cântece poporane, dar și unele
creații proprii. De remarcat este publicația părintelui din nr. 49/5. IX. 1899 cu privire la
Legenda Monăstirii de la Bolovani, din care cităm: „ . . .Se spune că un domnitor din familia
Basarabilor care a zidit mai multe mânăstiri pe malul Oltului, a început zidirea unei mânăstiri
mai jos de Drăgăşani, pe partea stângă, pe valea Oltului. Durase zidirea mânăstirii ani mulți,
încât se speriase bietul popor din împrejurimi. Văzând domnitorul că nu mai are bani, a făcut o
lege cu toţi slujitorii săi, ca orice trecător pe lângă aceea mânăstire, să slujească o zi pentru
domnie. Astfel că, drumul fiind în apropiere, călătorul singur nu scăpa de corvoadă, o zi pentru
domnie şi alta pentru el. Călătorul cu calul, făcea trei zile, una pentru domnie, una pentru cal şi
una pentru el. Călătorul cu căruța, făcea cinci zile, una pentru domnie, alta pentru el, alta
1
Devine absolvent diplomat al seminarului de gradul II.
2
Ana MIHĂILESCU, Trei sate de pe Olt, p. 35 (lucrare aflată în manuscris).
3
***, Biserica Orthodoxă Română, Jurnal Periodic Eclesiastic, Supliment, nr. 34, 1910, p. 63; S. J. A. N. Olt, fond
Protoieria jud. Olt, dos. nr. 232/ 1907, f. 43.
4
Despre biserica fostului schit, vezi: Dan – Dumitru ANASTASESCU, „Biserica din satul Schitu – Deleni (comuna
Teslui – Olt), în revista Memoria Oltului și Romanaților, VI (2017), nr. 9, pp. 30-35.
pentru căruţă şi doua pentru boi sau cai. De asemenea, femeia însărcinată făcea trei zile, una
pentru domnie, una pentru ea şi alta pentru pruncul din pântece. Fiind în acele vremuri secetă
şi foamete mare, multe vite au murit de foame şi multe femei, şi-au pierdut pruncii din pântece
din cauza muncii făcute pentru domnie la mânăstire. Astfel că, mamele îndurerate au urât
mânăstire, rugându-se să fie surpată de Olt. După ce s-a terminat clădirea, Oltul a venit mare,
a început să roadă malul şi timp de nouă ani, în continuu a urlat acolo, unde astăzi se văd
câteva ziduri răsturnate pe coastă. S-au găsit acolo odoare bisericeşti şi domneşti. Şi atunci a
văzut domnitorul, şi poporul, că atunci când zideşti o biserică, să fie ridicată cu credință, cu
cinste şi dreptate . . .”5.
De asemenea, în timpul cât a păstorit parohia Găneasa, părintele a publicat intens în revista
Vorbe Bune de la Balș, fapt pentru care, în anul 1906, această revistă îl omagiază astfel: „Este
una dintre fețele bisericești care lucrează cu drag pentru ridicarea sătenilor, al căror fiu este.
Român de inimă și de acțiune, urăște pe străinii asupritori ai poporului rural. A scris mai multe
articole în această revistă și este membru al societății noastre. Fie, să avem câți mai mulți
preoți la sat ca părintele Mihăilescu.”6.
Pe lângă numeroasele materiale pe care le-a publicat în această revistă, de remarcat este
epopee intitulată Michaida, tipărită în iunie 1906. Încă din Prefață ne dăm seama că această
istorie în versuri, după Istoria lui G. Tocilescu, este un omagiu adus marelui erou de la
Călugăreni Michai Viteazul, acesta fiind și debutul părintele Mihăilescu. Compozițional,
întreaga carte însumează 56 de pagini, iar epopeea cuprinde aproximativ 114 strofe, scrisă în
rimă încrucișată. Epopeea cuprinde unele aspecte din istoria lui Mihai Viteazul, cum ar fi:
nașterea marelui domnitor – „S-a născut în nevoi multe/ Printre ai țării mulți dușmani,/ La una
mie cinci sute/ Cinci zeci și șapte de ani.”; înaintarea sa în ierarhia Țării Românești – „Primul
scop al vieții sale/ Acum el și-a ajuns,/ Căci unchiul i-a gătit cale,/ Și în Mehedinți Ban la pus.
Apoi domnul țării noastre,/ De și era un tiran/ L-a pus Stolnic, Agă în oaste/ Și apoi al Craiovei
Ban.”; confirmarea sa de către sultan ca domn al Țării Românești – „Căci sultanul l-a numit/
Domn în țara Românească,/ Și către ea a pornit/ Părăsind țara Turcească!”; semnarea
tratatelor de alianță cu unii conducători creștini ai Europei – „Michai face apoi unire/ Cu Batori,
Aron și Papa,/ Vrea a Turcilor peire!/ Și-să îi scoață din Europa.; bătălia cu turcii de la
Călugăreni – „Apoi Michai a pornit/ La satul Călugăreni,/ Căci rea veste i-a sosit/ Despre
Turcii cei vicleni! (. . .) Lumea toată de pe atunci/ De la Sud și Răsărit,/ Se îngrozea de acești
Turci/ Cari oști multe au răsbit./ Dar, vai! Vestitul Sinan!/ Cu Turcii lui renumiți/ A ajuns biet . .
. la aman!/ C-a pierdut p-ăn și doi dinți.; omagierea marelui voievod – „Iar întreaga Românie/
Să nu uite de al lui nume/ De acum până în vecie . . ./ Cât va fi în astă lume . . ., etc.7
Părintele Dumitru Mihăilescu8 a murit în jurul anului 1950, fiind înhumat în cimitirul
parohiei Comănița. Așadar, putem concluziona faptul că activitatea culturală și administrativ-
5
Ana MIHĂILESCU, Trei sate . . ., pp. 67-68; Vezi și în revista „Albina”, II (1899), nr. 49/ 5. IX. 1899, pp. 1553-
1554.
6
Vezi în revista „ Vorbe Bune”, II (1906), nr. 9/ Florar 1906, p. 15.
7
Versurile au fost preluate din: Preotul paroch D. Michailescu, Michaida. Versuri 1780 prelucrate după marele
istoric D-nul Tocilescu și după alți autori, Tipografia „Glasul Olteniei”, Balș, 1907.
8
Una dintre cele trei fiice al părintelui, Ana Mihăilescu a funcționat ca învățătoare la școala din Comănița, și
întocmit, prin 1990, o monografie intitulată „Trei sate de pe Olt”, reprezentând așadar descrierea satelor
Comănița, Deleni și Schitu-Deleni, dar care a rămas în manuscris, nemaifiind editată. Ginerele părintelui
Mihăilescu a fost preotul Ioan F. Olteanu de la parohia Comănița, care a compus o serie de cântări bisericești și
populare armonizate.
gospodărească a părintelui Dumitru Mihăilescu a fost una deosebit de bogată, remarcată atât de
presa vremii, cât și de către autoritățile bisericești9.

BIBLIOGRAFIE:
1. S. J. A. N. Olt, fond Protoieria jud. Olt, dos. nr. 232/ 1907;
2. Revista „ALBINA”, II (1899), nr. 49/ 5. IX. 1899, pp. 1553-1554;
3. ANASTASESCU, Dan –Dumitru, „Biserica din satul Schitu – Deleni (comuna Teslui
– Olt), în revista Memoria Oltului și Romanaților, VI (2017), nr. 9, pp. 30-35;
4. ***, Biserica Orthodoxă Română, Jurnal Periodic Eclesiastic, Supliment, nr. 34,
1910;
5. MICHAILESCU, Preotul paroch D., Michaida. Versuri 1780 prelucrate după marele
istoric D-nul Tocilescu și după alți autori, Tipografia „Glasul Olteniei”, Balș, 1907;
6. MIHĂILESCU, Ana, Trei sate de pe Olt, p. 35 (lucrare aflată în manuscris);
7. Revista „VORBE BUNE”, II (1906), nr. 9/ Florar 1906, p. 15.

9
Episcopia Argeșului i-a acordat părintelui Dumitru Mihăilescu rangul bisericesc de iconom stavrofor.