Cortul Sfânt al Mărturiei si Cortul Adunării

Cortul Mărturiei - cortul cel Sfânt din tabără israelită

Cortul Sfânt, numit si Cortul Mărturiei, ca o mărturie vizibilă a prezenței lui
Dumnezeu în mijlocul poporului Său, ca Unul care nu-și uită făgăduințele și legământul făcut,
era cel mai sfânt loc de închinare al poporului evreu. Cortul sfânt era un locaș de cult folosit
de evrei, din timpul lui Moise până la Zidirea Templului de către Solomon. Mai pe urmă,
odată cu intrarea in Țara Sfântă, la anumita vreme, se va ridica Templul din Ierusalim, după
modelul Cortului, zidit din piatră si extrem de impunător.
Cortul Sfânt a fost construit în pustie, in vremea celor 40 de ani de rătăcire. Domnul Însuși ii
va spune lui Moise să Ii ridice "locaș sfânt", dându-i încă și toate detaliile necesare ridicării
lui (dimensiuni, forma, podoabe, lucruri), zicând: "Să-Mi faci locaș sfânt si voi locui în
mijlocul lor. Cortul si toate vasele și obiectele lui să le faci după modelul ce-ți voi arăta Eu;
așa să le faci!" (Ieșire 25, 8-9)

Cortul Sfânt este descris in toate detaliile, nici cea mai mică parte a lui nefiind trecută
cu vederea. Astfel, Cortul Domnului, din mijlocul poporului lui Israel, este descris pe
parcursul a 15 capitole din Cartea Ieșire: capitolele de la 25 la 40.
Cortul a fost construit de către meșterii Beţaleel si Oholiab, precum citim: "Si Bețaleel,
Oholiab si toți cei cu minte iscusită, cărora Domnul le dăduse înțelepciune si pricepere, ca să
știe să facă tot felul de lucruri trebuitoare la locașul cel sfânt, vor trebui să facă după cum
poruncise Domnul. Iar Moise a chemat pe Bețaleel, pe Oholiab si pe toți cei cu minte iscusită,
cărora le dăduse Domnul iscusință si pe toți cei ce-i trăgea inima să vină la lucru de bună voie,
ca să ajute la acestea." (Ieșire 36, 1-2).
 Cortul Sfânt era de formă dreptunghiulară având o lungime de 30 de coți, o lățime de
10 coți, iar înălțimea de 10 coți. Era compus din trei pereți pe laturi, și încă unul pe partea de
vest, iar la est era intrarea făcută din scânduri de lemn de salcâm, poleite cu aur. Scândurile
erau fixate în niște postamente de argint. Cortul era acoperit cu covoare, dispuse în patru
straturi. Materialul folosit la covoare era inul răsucit si mătase violetă, stacojie si vișinie. În
țesătura covoarelor au fost făcute chipuri de heruvimi. Cortul era împărțit în două: în partea de
răsărit se afla Sfânta, cu o lungime de 20 de coți, iar în partea de apus, Sfânta Sfintelor, lungă
de 10 coți. La intrare, în partea de răsărit se aflau cinci stâlpi de salcâm, auriți. În partea de sus
aveau cârlige de aur, de care atârna perdeaua țesută din in și din mătase violetă și stacojie.
Sfânta era despărțită de Sfânta Sfintelor prin patru stâlpi tot din lemn de salcâm, auriți. În
țesătura perdelei erau brodate chipuri de heruvimi. În Sfânta Sfintelor se afla chivotul Legii,
din lemn de salcâm, îmbrăcat cu aur curat si pe dinăuntru și pe dinafară. Chivotul avea la cele
două capete ale sale câte un heruvim de aur, ale căror aripi întinse acopereau chivotul. În
chivot se aflau cele două table ale Legii, năstrapa cea de aur cu mana, și toiagul lui Aaron. În
acest cort, Dumnezeu Se arată lui Moise în Sfânta Sfintelor, deasupra chivotului dintre cei doi
heruvimi de aur: "Acolo, între cei doi heruvimi de deasupra chivotului legii, Mă voi descoperi
ție și îți voi grăi de toate, câte am a porunci prin tine fiilor lui Israel." (Ieșire 25, 22)
Cortul Mărturiei era așezat în mijlocul taberei israelite, toate celelalte corturi fiind
ridicate în jurul lui. Cortul Sfânt se afla în mijlocul taberei lui Israel, precum Însuși Domnul îi
ceruse lui Moise. "Fiii lui Israel să poposească fiecare lângă steagul său, în preajma semnelor
familiei sale, și să-și așeze taberele înaintea cortului mărturiei și împrejurul lui." (Numeri 2, 2)
Cortul Adunării - cortul din afara taberei israelite
Cortul Adunării este un al doilea cort, ridicat în vremea lui Moise. Termenul de "cortul
adunării" apare în momentul în care se pregătește sfeșnicul de către preoți: "Să poruncești
fiilor lui Israel să-ți aducă untdelemn curat pentru luminat, stors din măsline, ca să ardă
sfeșnicul în toată vremea, în cortul adunării, în fața perdelei celei de dinaintea chivotului
legii." (Ieșire 27, 20)
Spre deosebire de Cortul Sfânt, Cortul Adunării era așezat în afara taberei israelite. În acest
cort intra adesea Moise, spre a vorbi cu Dumnezeu. În cartea Ieșire, citim astfel: "Iar Moise,
luându-și cortul, l-a întins afara din tabără, departe de ea, și-l numi cortul adunării; și tot cel
ce caută pe Domnul venea la cortul adunării, care se afla afară din tabără. Și când se îndrepta
Moise spre cort, tot poporul se scula și sta fiecare la ușa cortului său și se uita după Moise,
pana ce intra el în cort. Iar după ce intra Moise în cort, se pogora un stâlp de nor și se oprea la
intrarea cortului și Domnul grăia cu Moise. Și vedea tot poporul stâlpul cel de nor, care stătea
la ușa cortului, și se scula tot poporul și se închina fiecare din ușa cortului său. Domnul însă
grăia cu Moise față către față, cum ar grăi cineva cu prietenul său. După aceea Moise se
întorcea în tabără; iar tânărul său slujitor Iosua, fiul lui Navi, nu părăsea cortul. (Ieșire 33, 7-
11)
Vedem aici cum Cortul Adunării era folosit în mod special pentru manifestările
profetice, el neîndeplinind însă un rol cultic (jertfe, slujbe), precum cel din interiorul taberei.
Astfel, vedem cum la acest cort venea tot omul care căuta să afle voia lui Dumnezeu. Aici,
Moise vorbea cu Dumnezeu "față către față" (Ieșire 33, 11) si "gură către gură“ (Numerii 12,
8). Aici, Dumnezeu se arăta lui Moise la ușă, precum vedeau și cei de afară: "Iar după ce intra
Moise în cort, se pogora un stâlp de nor și se oprea la intrarea cortului și Domnul grăia cu
Moise." (Ieșire 33, 9)
În acest cort stătea în permanență Iosua, care nu avea voie să părăsească locul. Acesta
nu era din neamul leviților (al preoților), deci el nu ar fi putut sta în Cortul Sfânt, acolo unde
se aduceau jertfele, de către preoții leviți. Este posibil ca în pasajul de la Ieșire 33, 7 să fie
vorba despre cortul personal al lui Moise, transformat într-un Cort al Adunării, unde
Dumnezeu Se arăta la intrare.

Gheorghe Denis,
Clasa a X-a