Pr.

Popescu Ioan Gheorghe

Părintele Popescu I. Ghe. s-a născut la data de 26 mai 1911 în casa unor țărani fruntași
și iubitori de Dumnezeu (Gheorghe și Gheorghița) din satul Comănița, comuna Teslui,
județul Olt.

De mic copil a fost atras de învățătură, părinții săi sădindu-i în suflet și dragostea de
Dumnezeu. De aceea, după ce a absolvit școala primară din sat, s-a înscris la Liceul ”Radu
Greceanu” din Slatina, absolvindu-l în anul 19291. Pentru întreținerea personală, tânărul
Popescu I. Ghe. a fost pe rând: pedagog la Școala Normală din Slatina, ajutor de secretar la
liceul absolvit de el, iar apoi supraveghetor de ordine la același liceu.

Destinul viitorului cleric de seamă din părțile Oltului va începe la 1 octombrie 1930
când se înscrie la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității din Cernăuți. De
menționat este faptul că tânărul student vorbea fluent limbile: franceză, germană, ebraică,
latină și greacă veche2.

La data de 22 octombrie 1932, tânărul student se căsătorește cu Ioana, fiind originară

din același sat, care îi va dărui doi băieți, Teofil și Eusebiu. Încă din anii studenției, din 1933,
viitorul preot devine colaborator la revista ”Albina” unde scrie diferite articole, cum ar fi:
”Ce ar găsi copiii și tinerii în biserică” sau ”Câți ani are vecinicia”. Fiind prieten bun cu
episcopul Argeșului, Nichita Dunca și cu poetul Alexandru Lascarov Moldoveanu va primi
diferite cărți în dar. În 1934 devine licențiat în Teologie, cu lucrarea monumentală
”Adventismul de ziua a șaptea în România”3.

La 1 noiembrie 1934 devine paroh al Bisericii ”Sf. Voievozi” Deleni4, iar pentru
meritele sale, P.S. Nichita Dunca episcopul Argeșului i-a acordat rangul de sachelar cu
dreptul de a purta bederniță și brâu roșu, distincție reconfirmată în anul 1950 de către Î. P. S.
Frimilian mitropolitul Olteniei5.

În calitatea de paroh al bisericii din satul Deleni, părintele Popescu a avut o activitate
demnă de urmat. Astfel că, acesta a înființat biblioteca parohială ”Toma Deleanu”, un muzeu
parohial, a înființat și condus căminul cultural ”Glasul Oltului”. La acest cămin cultural a
creat o secție intitulată ”Cartea satului”. În momentul în care febra tifoidă era răspândită în
tot Regatul României, părintele a organizat o direcție farmaceutică care distribuia gratuit
medicamente. Tot, părintele Popescu a organizat și diferite serbări și șezători culturale,
invitând astfel diferite personalități, atât locale, cât și naționale. Pentru toate aceste lucruri
demne de urmat, la data de 25 iunie 1942, parohul de la Deleni era numit inspector cultural al
căminelor culturale din plasa Slatina6.
1
A. M. Rădulescu, Clerici ortodocși în închisorile ortodoxe, Ed. AIUS PrintEd, Craiova, 2006, p. 206
2
Ibidem
3
Ibidem
4
D . D. Anastasescu, Biserica ”Sf. Voievozi” Deleni, în Memoria Oltului și Romanaților, An VII (2018), Nr. 1, p. 46
5
A. M. Rădulescu, Clerici ortodocși …, p. 206
6
Ibidem, p. 207
 O altă faptă demnă de urmat este aceea că părintele Popescu a reușit să strângă
aproximativ 400 de volume de carte la biblioteca parohială. Părintele era un venerabil
luptător împotriva alcoolului. Din punct de vedere administrativ-bisericesc, încă de la
hirotonirea sa, părintele a construit casa parohială, a ridicat un monument în cinstea eroilor
căzuți pentru patrie în satul păstorit de sfinția sa, a reparat acoperișul bisericii, a procurat un
paratrăsnet, a înlocuit gardul bisericii, a instalat sobe de teracotă în biserică, a cumpărat
veșminte preoțești și alte lucruri care împodobesc biserica, a colectat bani și diferite produse
de la enoriași pentru ajutorarea săracilor, dând și sume importante de bani pentru renovarea
Mânăstirii Turnu. La data de 22 septembrie 1935, biserica din satul Deleni și-a redeschis
porțile, iar părintele paroh a fost răsplătit de autoritățile bisericești, așa cum am amintit mai
sus. De menționat este faptul că presa vremii7 vorbește pe larg despre acest eveniment din
județul Olt.

7
Vezi în: ”Albina” Nr. 24 din 25 noiembrie 1935