PĂRINTELE VASILE ŞUTEU,

PREOT GOSPODAR DIN TULGHEŞ, EXEMPLU DE URMAT ÎN COMUNITĂŢILE RURALE

ROMÂNEŞTI

Se cuvine ca în anul 2019, declarat de Biserica ortodoxă Română An omagial al

satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari) și An comemorativ al
Patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești, să
evocăm personalităţile care au avut un rol definitoriu în viaţa satului românesc, despre care marile
istorii, poate, nici nu pomenesc, dar despre care comunităţile locale păstrează o vie şi pioasă
amintire, amintire care dăinuie uneori decenii sau chiar secole, prin faptele vrednice de a fi
pomenite.
Nu există sat sau comună care să nu aibă astfel de oameni gospodari, care prin
hărnicia, credinţa şi patriotismul lor au lăsat o veşnică amprentă locului în care au trăit.
Satele harghitene sunt pline de astfel de exemple de oameni jertfelnici indiferent de
ocupaţia pe care au avut-o – preoţi, dascăli, primari, epitropi, simpli gospodari implicaţi în viaţa
comunitară.
În ceea ce urmează mă voi referi la unul dintre aceştia, bărbat vrednic de a fi evocat
într-un astfel de moment. Este vorba despre părintele Vasile Şuteu din Tulgheş, om legat de locul în
care a slujit, şi care a lucrat exemplar la propăşirea comunităţii ortodoxe şi româneşti din comuna în
care a activat.
Părintele Vasile Şuteu a venit pe lume la 20 august 1950, la Sânmiclăuş, judeţul
Alba, fiind fiul lui Vasile şi al Mariei. A urmat cursurile şcolii generale şi liceul la Teiuş obţinând
diploma de Bacalaureat în sesiunea iunie 1969.1
După absolvirea liceului s-a angajat ca frezor la Uzina Mecanică din Cugir, de unde
a fost recrutat în armată. În timpul satisfacerii stagiului militar a fost selecţionat pentru a juca în rol
de ienicer, ca şi figurant, în filmul Mihai Viteazul, regizat de Sergiu Nicolaescu.
Imediat după satisfacerea stagiului militar s-a angajat ca pedagog la Grupul Şcolar
Cugir, unde a devenit, apoi, administrator. În anul 1972 s-a căsătorit cu Maria, iar un an mai târziu
li s-a născut primul copil, Vasile Narcis.
Hotărâtoare pentru tânărul Vasile a fost întâlnirea cu părintele Arsenie Boca, cel care
l-a încurajat să se pregătească pentru admiterea la Facultatea de Teologie în vederea slujirii lui
Dumnezeu ca preot. Simţind chemarea tainică a lui Dumnezeu şi ajutat de încurajarea părintelui
Arsenie, s-a înscris la examenul de admitere al Institutului Teologic de Grad Universitar din Sibiu,
unde a fost admis, în anul 1976. S-a dovedit a fi un student silitor, obţinând bursă de merit, iar
periodicul “Mitropolia Ardealului” îl enumeră printre premianţi, alături de Înaltpreasfinţitul Andrei
1
PR. PROT. DUMITRU APOSTOL, In memoriam Pr. Vasile Şuteu (1950-2017), în Grai Românesc, Anul XVI, nr. 1 (74)/2017, p.
12.
Andreicuţ, actualul Mitropolit al Clujului2. Merită să amintim aici că a fost coleg de an şi bun
prieten cu părintele Marcel Stanca, cu care avea să fie coleg de slujre în acelaşi protopopiat.
În anul 1980 a susţinut examenul de licenţă la părintele Profesor Teodor Zăgrean, cu
o temă legată de pictura bisericească a lui Teofan Grecul din Sf. Munte Athos, în faţa unei comisii
din care făcea parte episcopul Emilian Birdaş al Alba-Iuliei, obţinând media 9,233.
Tot în anul 1980 i se naşte fetiţa Casiana Maria, iar la scurt timp este chemat la
slujirea preoţească, fiind hirotonit diacon şi apoi preot de către episcopul Emilian Birdaş, la
Catedrala Reîntregirii Neamului, de la Alba-Iulia, pe seama parohiei Adormirea Maicii Domnului
din comuna Tulgheş, judeţul Harghita4, fiind al optulea preot în istoria de peste 250 de ani a
parohiei5, la a căror statornicie s-a adăugat şi el cu peste 37 de ani de slujire.
Un an mai târziu Dumnezeu binecuvintează familia preotului Vasile din Tulgheş cu
al treilea copil, Ioan Casian. Lumea din Tulgheş povesteşte cum, la început, părintele, pentru a-şi
creşte sănătos copiii a întemeiat şi o gospodărie, cu o vacă, porci, oi şi găini. Dacă la vacă a renunţat
în anii de după Revoluţie, a continuat creşterea animalelor de talie mai mică până spre sfârşitul
vieţii.
Odată cu numirea sa ca preot, părintele Vasile Şuteu a şi început munca sa de
organizare a vieţii bisericeşti, din toate punctele de vedere: duhovnicesc, liturgic, administrativ,
etnografic şi social.
Ca orice tânăr preot s-a lovit, la început de opoziţia unor consilieri, a administraţiei
locale sau a unor credincioase, pe care apoi i-a câştigat ca şi prieteni şi cu care a început lucrarea de
pictură interioară a bisericii parohiale, lucrare ce a durat cinci ani, ce a constat în decopertarea
pereţilor de vechea tencuială, tencuirea în frescă neagră şi pictarea în frescă de către pictorul
Nicolae Gavrileanu, din Gura Humorului, între anii 1985-19866, şi care s-a încununat cu târnosirea
bisericii, din ziua de 14 septembrie 1989, de către Episcopul Emilian Birdaş, în prezenţa unui mare
număr de preoţi credincioşi7. Tot la biserica mare avea să coordoneze o serie de lucrări de reparaţii
capitale, printre care amintim pe cele de anvergură: reparaţiile exterioare din anii 2004 şi 2009 şi
pavarea cu marmură a întregii biserici în anul 2012.8
În anii ’80 a început construirea bisericii cu hramul “Sf. Mare Mucenic Dimitrie” de
la Poiana Veche9, biserică pentru care a cerut Episcopiei de la Alba Iulia înfiinţarea unei noi parohii

2
Pr. S. ŞEBU, Deschiderea festivă a anului universitar 1977/78 la Institutul Teologic Ortodox din Sibiu, în Mitropolia
Ardealului Anul XXII, nr. 11-12, octombrie-decembrie 1977, p. 857.
3
PR. PROT. DUMITRU APOSTOL, Op, cit., p. 12.
4
Ibidem, p. 12.
5
IOAN LĂCĂTUŞU, VASILE LECHINŢAN, VIOLETA PĂTRUNJEL, Românii din Covasna şi Harghita, Editura Grai Românesc a
Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, Miercurea-Ciuc, 2003, p. 668-671.
6
IPS. IOAN, ARHIEPISCOPUL COVASNEI ŞI HARGHITEI (coord.), Episcopia Covasnei şi Harghitei – 20 de ani în slujba lui
Dumnezeu şi a neamului românesc, Editura Grai Românesc, M.-Ciuc, 2014, p. 296.
7
Pisania de deasupra uşii de intrare în Biserica Adormirea Maicii Domnului din Tulgheş, Judeţul Harghita.
8
IPS. IOAN, ARHIEPISCOPUL COVASNEI ŞI HARGHITEI (coord.), Op. cit., p. 296.
9
IOAN LĂCĂTUŞU, VASILE LECHINŢAN, VIOLETA PĂTRUNJEL, Op. cit. p. 673.
şi numirea unui preot paroh. Pentru această lucrare a avut nevoie de sprijunul nemijlocit al
primarului Toader Ungureanu, având în vedere vitregia regimului comunist în ceea ce privea
Biserica lui Hristos.
Tot cu sprijinul primarului Toader Ungureanu, a construit în anul 1987 o frumoasă
bisericuţă din lemn, într-o zi, în pădure, într-o zonă deosebit de frumoasă, la vărsarea pârâului
Şumuleu în râul Putna, pentru a sluji nevoilor religioase ale locuitorilor din satele Recea şi Hagota.
Bisericuţa din lemn s-a deteriorat iar locul i-a fost luat de o nou biserică, din zid, mult mai
încăpătoare, construită între anii 2004-2005, cu hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, biserică
sfinţită de Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, la 20 mai 200510 şi în care părintele slujea cel puţin o dată
în fiecare lună.
La iniţiativa părintelui s-a amenajat, în plin regim comunist, cu multe riscuri, dar şi
cu mult ajutor din partea prietenului său, primarul vrednic de pomenire Toader Ungureanu, un
cimitir al eroilor căzuţi în primul război mondial, aparţinând Regimentelor 27, 56 şi 67 Infanterie şi
Brigăzii 28 Infanterie, ale căror oseminte au fost descoperite de directorul şcolii, Teodor
Constantin, într-un cimitir militar improvizat pe pârâul Mărului. Osemintele au fost adunate cu
multă evlavie de membrii consiliului parohial şi puse în morminte noi, săpate şi însemnate cu
monumente personale, în grădina vechii biserici din lemn, de la 1778, la gura Pârâului Mărului, iar
pentru toţi eroii s-a ridicat un impunător monument militar11.
În anul 2000 începe construirea bisericii “Sf. Cuvioasă Parascheva de la Iaşi”, din
satul Sângeroasa, pentru care, din nou, solicită înfiinţarea unei parohii şi numirea unui preot paroh,
care este numit în persoana părintelui Matei Ţepeş, fiu al comunei Tulgheş şi ucenic al părintelui
Vasile.
Tot în anii 2000 se îngrijeşte de restaurarea bisericuţei “Sfinţii Apostoli Petru şi
Pavel” de la Rezu-Mare, construită într-un loc mirific în anul 191212.
O altă lucrare de anvergură, a părintelui Vasile Şuteu, este ridicarea capelei cu
hramul “Sfânta Înviere” în imediata apropiere a cimitirului ortodox, binecuvântată pentru slujire de
către Preasfinţitul Părinte Andrei, al Covasnei şi Harghitei, la 27 Decembrie 2015.
Ultimul lăcaş de cult pe care părintele a reuşit să îl ridice a fost paraclisul cu hramul
“Acoperământul Maicii Domnului”, de dimensiuni monumentale, la Balaju, pe terenul donat
Bisericii de o familie de binecredincioşi.
Noua casă parohială a construit-o părintele cu multă trudă, între anii 1989 şi 1999 13,
vechea casă intrând într-un amplu proiect de restaurare, fiind transformată într-un prăznicar cu

10
IPS. IOAN, ARHIEPISCOPUL COVASNEI ŞI HARGHITEI (coord.), Op. cit., p. 296
11
IOAN LĂCĂTUŞU, VASILE LECHINŢAN, VIOLETA PĂTRUNJEL, Op. cit. p. 669
12
Ibidem, p. 674.
13
IPS. IOAN, ARHIEPISCOPUL COVASNEI ŞI HARGHITEI (coord.), O candelă în Carpaţi, Editura Grai Românesc, M.Ciuc, 2009, p.
317.
bucătărie proprie complet utilată, prăznicar care şi-a dovedit utilitatea din punct de vedere pastoral
şi comunitar.14
A ştiut foarte bine să îi apropie de biserică pe tinerii din parohie, înfiinţând un cor al
bisericii, format din elevi ai şcolii din localitate, al cărui dirijor a fost, pentru scurt timp, tânărul
teolog Dumitru Apostol, din Corbu, actualul protopop al Protopopiatului Călimani. Cu acest cor a
susţinut concerte de colinde, în anii din timpul regimului comunist la bisericile din judeţele
Harghita şi Neamţ, câteva dintre ele aflându-se imortalizate pe casete video şi audio în arhiva
personală. Biserica din Tulgheş începând din timpul păstoririi sale este plină de copii şi tineri. Nu
mai puţin de opt tineri au urmat cursurile seminarilor teologice sau ale facultăţilor de Teologie,
dintre care trei slujesc deja ca preoţi: Curcă Constantin la Parohia Corbu, Ţepeş Marius Matei, cel
care cu cinste îi urmează la Parohia Tulgheş şi subsemnatul, la Parohia Gheorgheni II. Dragostea
pentru copii şi tineri l-a impulsionat pe părintele Vasile să ridice o tabără de vară unde dorea să
realizeze activităţi catehetice şi meşteşugăreşti cu tinerii din parohie dar şi din ţară, aşezământ pe
care nu a mai apucat să îl ducă la bun sfârşit.
În anul 2010 a fost ales să facă parte, pentru o perioadă de patru ani, din Adunarea
Eparhială, şi din Consiliul Eparhial, fiind delegatul Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei în
Adunarea Naţională Bisericească. La împlinirea a treizeci de ani de deosebită slujire preoţească,
Înaltpreasfinţitul Ioan, l-a ridicat la rangul de iconom stavofor, cea mai înaltă distincţie pentru
preoţii de mir, la 1 ianuarie 201015.
Încă de la începutul preoţiei sale s-a remarcat ca un apărător al rânduielii bisericeşti
în zona bazinului Bistricioarei, unde rânduiala liturgică era amestecată cu rânduieli provenite din
diverse tradiţii, de multe ori în contradicţie cu învăţătura ortodoxă de credinţă. Astfel a statornicit,
prin personalitatea sa, ca în întreaga zonă slujbele bisericeşti să fie săvârşite după rânduiala
ortodoxă, dată de cărţile de cult.
Activitatea pastorală intensă s-a împletit cu organizarea celor cinci hramuri mari (21
mai, 24 iunie, 29 iunie, 15 august, 29 august) şi două hramuri mici (14 octombrie şi 8 noiembrie),
adăugându-se vizitarea permanentă a credincioşilor bolnavi, care nu erau puţini şi ajutorul
permanent dat bolnavilor de la Spitalul de Psihiatrie Tulgheş16.
Nimeni nu pleca din casa sa nemângâiat. Toţi cei care îi călcau pragul erau primiţi cu
căldură şi bunătate şi primeau ceea ce sperau să primească. Cei care căutau cele duhovniceşti
primeau un cuvânt de învăţătură, de multe ori încuiat într-o pildă, iar cei ce căutau cele materiale,
primeau, în măsura posibilităţilor, hrană sau bani pentru a-şi putea continua existenţa.
A fost un apărător al satului românesc, îndrăgind în mod nespus obiceiurile populare
şi portul popular tulgheşean, o împletire a portului popular din zona Moldovei cu cel din Ardeal, şi
14
Ibidem, p. 319.
15
PR. PROT. DUMITRU APOSTOL, Op, cit., p. 12.
16
IPS. IOAN, ARHIEPISCOPUL COVASNEI ŞI HARGHITEI (coord.), O candelă în Carpaţi, p. 318.
a obiectelor tradiţionale, reuşind să transforme prăznicarul într-un adevărat muzeu, o veritabilă
colecţie de costume populare, covoare ţesute cu multă migală, diverse obiecte şi instrumente
tradiţionale dar şi o galerie de fotografii de epocă cu săteni de altădată.
Un eveniment aparte îi va păstra pururea amintirea vie, anume obiceiul aducerii
Paştilor la biserică ce are loc în Joia Mare, obicei pe care părintele Vasile l-a adus cu el din satul
copilăriei şi l-a implementat la Tulgheş, chiar la primul Paşti petrecut ca preot aici 17, 1981, numit
Păştenii. Potrivit rânduielii puse de părintele Vasile, în fiecare an, prin rotaţie, localnicii dintr-unul
din satele aparţinătoare comunei aduc la Biserica Ortodoxă din Tulgheş pâine, ouă roşii, cozonaci,
pască, vin şi daruri, toate spre a fi sfinţite. Copilaşi, tineri, femei, bărbaţi, purtând frumoasele
costume populare româneşti, încadraţi de călăreţi chipeşi, ce duc cu onoare şi mândrie Drapelul
Naţional, luminează chipurile celor prezenţi prin cântări religioase, dar şi printr-o adevărată paradă
a portului popular românesc. “Aşa îmi socotesc eu anii, de preoţie, cu sărbătoarea asta. Aştept mereu să
o prind pe următoarea”18 spunea părintele într-un interviu acordat unui ziar regional.
În ziua de sâmbătă, 18 februarie a anului 2018 a slujit Sfânta Liturghie şi Parastasul
împreună cu părintele Vasile Tănase, de la Parohia Poiana Veche, după care şi-a dat sufletul în Mâinile Celui
pe care l-a slujit toată viaţa19. La slujba de înmormântare, a participat Preasfinţitul Părinte Andrei, Episcopul
Covasnei şi Harghitei, care a vorbit deosebit de profund despre misiunea preotului şi a familiei sale în
comunitatea rurală, apoi părintele Protopop al Protopopiatului Călimani, Dumitru Apostol, i-a evocat
întreaga viaţă şi lucrare pastorală, împresionând prin cuvântul de iertare către cei trei copii, pe care nu a avut
timp să îi ducă în vacanţe şi concedii, aşa cum se întâmplă astăzi în majoritatea familiilor, şi mulţumind
comunităţii ortodoxe din Tulgheş pentru felul în care l-au primit, iubit şi ascultat pe părintele Vasile Şuteu, şi
în care comunitate părintele s-a integrat atât de bine încât şi graiul şi expresiile şi le-a împropriat ca un
adevărat fiu al localităţii20.

BIBLIOGRAFIE:
APOSTOL, PR. PROT. DUMITRU, In memoriam Pr. Vasile Şuteu (1950-2017), în Grai
Românesc, Anul XVI, nr. 1 (74)/2017.
FELDIOREAN, VIOLETA, Tulgheşul de sărbătoarea păştenilor, sursa
http://www.condeiulardelean.ro/
IPS. IOAN, ARHIEPISCOPUL COVASNEI ŞI HARGHITEI (coord.), O candelă în Carpaţi,
Editura Grai Românesc, M.Ciuc, 2009.
Idem, (coord.), Episcopia Covasnei şi Harghitei – 20 de ani în slujba lui Dumnezeu
şi a neamului românesc, Editura Grai Românesc, M.-Ciuc, 2014.

17
Dr. CONSTANTIN SECARĂ, Tradiţii şi obiceiuri pascale populare româneşti încomuna Tulgheş, judeţul Harghita, în
Condeiul Ardelean, Anul XIV, nr. 377. Aprilie 2019, p. 7.
18
VIOLETA FELDIOREAN, Tulgheşul de sărbătoarea păştenilor, sursa http://www.condeiulardelean.ro/archive/, consultat
la 16.05.2019.
19
PR. PROT. DUMITRU APOSTOL, Op, cit., p. 12.
20
Parafrazare din predica pr. Prot. Dumitru Apostol la înmormântarea pr. Vasile Şuteu, Tulgheş, 21. 02. 2019.
 LĂCĂTUŞU, IOAN; LECHINŢAN, VASILE; PĂTRUNJEL, VIOLETA, Românii din
Covasna şi Harghita, Editura Grai Românesc a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei,
Miercurea-Ciuc, 2003.
SECARĂ, Dr. CONSTANTIN, Tradiţii şi obiceiuri pascale populare româneşti
încomuna Tulgheş, judeţul Harghita, în Condeiul Ardelean, Anul XIV, nr. 377.
ŞEBU, Pr. S., Deschiderea festivă a anului universitar 1977/78 la Institutul Teologic
Ortodox din Sibiu, în Mitropolia Ardealului Anul XXII, nr. 11-12, octombrie-decembrie 1977.
Pisania de deasupra uşii de intrare în Biserica Adormirea Maicii Domnului din
Tulgheş, Judeţul Harghita.

Pr. Drd. Florin Elisei Vatamanu

Miercurea-Ciuc, 20.05.2019