Preot prof. dr. IOAN RĂMUREANU Preot prof. dr. MILAN ŞESAN Preot prof. dr. TEODOR BODOGAE

BISERICEASCA UNIVERSALA
VOL. I (1— 1054)
TIP Ă R IT Ă CU B IN EC U V ÎN TA R EA PREA FER ICITU LU I PĂRIN TE

TEOCTIST
PATRIARH UL B ISE R IC II O RTO D O XE RO M Â N E

EDIŢIA A III-A REVĂZUTĂ Şi COMPLETATA

EDITURA IN ST IT U T U LU I BIBLIC S I DE M ISIU N E A L B IS E R IC II O RT O D O X E ROM ÂNE B U C U R E Ş T I, 1987

5 I

'OQii ; Jíifv"'trs?lor ü > » k f "'v * » B -**

.

1 i: L

I N T R O D U C E R E

Obiectul, definiţia, denumirea, scopul, importanţa, împărţirea şi metoda Istoriei bisericeşti universale * In tr o d u c e r e a în studiul Istoriei bisericeşti universale este de două f e l u r i : in tr o d u c e r e a fo r m a lă (sau tehnică) şi in tr o d u c e r e a m a te ria lă . Prima se ocupă cu obiectul, definiţia, metoda, împărţirea, ştiinţele auxiliare şi bibliografia generală a Istoriei bisericeşti universale, deci cu problemele formale, tehnice şi metodice, ale studiului ei. A doua tratează despre situaţia lumii greco-romane şi a iudaismului în epoca apariţiei creştinismului şi se mai numeşte de aceea «preistoria creşti­ nismului». Introducerea formală ne iniţiază în obiectul, natura, m ijloacele şi cerinţele studiului n o s tru ; introducerea materială prezintă epoca şi terenul pe care a apărut creştinismul şi ne pregăteşte pentru înţelegerea situaţiei lui în lumea veche. a. Obiectul. Cuvîntul istorie are două sensuri : obiectiv şi subiectiv. In sens obiectiv, istoria este viaţa din trecut, toate faptele întimplate, istoria ca f a p t ; în sens subiectiv, numit şi tehnic, istoria este cercetarea şi expunerea ştiinţifică a faptelor istorice, adică studiul vieţii istorice. Istoria, ca fapt, este obiectul de studiu al istoriei ca ştiinţă. Faptele sînt deci istoria, în sens obiectiv, iar studiul lor este istoria în sens subiectiv. Cuvîntul grecesc taxopta se păstrează în numele dat în mai multe limbi, punînd întimplate şi face expunerea (verb ioiope«)) are ambele sensuri şi ele ştiinţei istorice (latineşte historia), trecut în lumină că istoria arată evenimentele lor, cercetînd cauzele şi consecinţele lor.

* C apitol red actat de Pr. prof. l o a n R ă m u rea n u

6

IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

Obiectul Istoriei bisericeşti universale este B is e r ic a creştin ă , în înţelesul de comunitate religios-morală, înfiinţată de Iisus Hristos pentru mîntuirea oamenilor. Biserica este un aşezămînt dumnezeiesc şijanenes.c. în acelaşi timp. Prin originea, doctrina, spiritul, scopul şi puterile ei, ea are caracter supranatural; prin membrii care o consti­ tuie, prin formele pe care le-a luat, prin manifestările membrilor ei, ea are caracter omenesc. Istoria cercetează Biserica în latura ei omenească, în creşterea, formele şi manifestările ei istorice, accesibile cunoaşterii şi studiului. Biserica creştină are o istorie complexă. Dintr-o comunitate mică, cu forme simple de organizare, doctrină şi cult, ea s-a dezvoltat, ajungînd la forma actuală. Biserica s-a găsit în anumite raporturi cu lumea. Ea a primit unele influenţe şi a influenţat la rîndul ei lumea, societatea şi cultura. în dezvoltarea ei, Biserica are o istorie externă, a întinderii şi a raporturilor ei cu lumea, şi o istorie internă, a vieţii, organizaţiei şi acţiunii ei lăuntrice. Istoria externă priveşte Biserica în contactul şi raporturile ei cu statul, societatea şi celelalte religii, morala şi cultura. Istoria internă priveşte răspîndirea creştinismului, organizarea Bisericii, formularea doctrinei, luptele interne, cultul, viaţa, disciplina, literatura şi arta ei. Studiind viaţa Bisericii în general, Istoria bisericească universală sta­ bileşte situaţia şi rolul creştinismului în viaţa omenirii. Ea caracteri­ zează stările şi faptele în evoluţia şi specificul lor, observînd adică acele schimbări şi însuşiri care dau evenimentelor caracterul şi sensul lor propriu. b. Definiţie. Potrivit cu cele de mai sus, Is to r ia b is e r ic e a s c ă u n i­ v e r s a lă e s t e c e r c e t a r e a şi e x p u n e r e a m e to d ic ă a v ie ţii B ise ric ii creş tin e In g e n e r a l, p r iv ite în d e z v o lt a r e a şi a c ţiu n ea ei in tern ă şi ex tern ă . Unii cercetători bisericeşti dau definiţii mai lungi, care tind să fie mai dezvoltate şi mai precise, mai teologice sau mai filozofice. c. Denumirea disciplinei noastre nu este aceeaşi la toţi istoricii bisericeşti. Unii o numesc simplu «Istoria b i s e r ic e a s c ă », «Is to ria B i­ s e r ic ii> sau «Isto ria b is e r ic e a s c ă (sau a B ise ric ii) g en e ra lă » sau «uni­ ' v e r s a la » ; alţii preferă s-o numească «Istoria creştin ism u lu i», «Isto ria r e lig ie i creştin e» sau «Istoria cr eştin ă a r elig ie i» . După concepţia orto­

IN TRO D U CERE

?

doxă şi romano-catolică, Biserica a fost întemeiată de Mîntuitorul prin Sfinţii Apostoli, ca societate văzută şi organizata, ca instituţie ; protes­ tanţii cred că Mîntuitorul a predicat d o a r îm p ă ră ţia lui D u m n ezeu şi s iîrş itu l a p ro p ia t al lum ii, că nu s-a gîndit să înfiinţeze o instituţie vizi­ bilă şi organizată şi că aceasta a fost ideea şi opera Apostolilor. Pro­ testanţii concep Biserica drept «co m u n ita tea c r ed in c io şilo r» sau a « sfin ­ ţilor, o co m u n itate id e a lă , sp iritu ală» şi de aceea in v iz ib ilă , fără ca ra c­ ter «instituţional». d. Scopul studiului nostru este cunoaşterea şi înţelegerea desfă­ şurării vieţii Bisericii creştine în toate laturile ei, d e.la început.şi pînă acum, în toată lumea. Creştinismul s-a organizat şi manifestat ca B i­ serică. Biserica a avut nu numai viaţă religios-morală, ci şi socială şi culturală în general. Istoria ei este o foarte importantă parte a isto­ riei universale. Studiul ei ne face cunoscut creştinismul de-a lungul şi în contextul diferitelor etape. Scopul final al studiului Istoriei biseri­ ceşti universale este cunoaşterea şi înţelegerea s itu a ţiei a c tu a le a c r e ş ­ tin ism u lui, în organizaţiile lui mai importante. Căutînd să cunoască faptele istorice în cauzele, evoluţia şi legătura lor, Istoria bisericească universală înţelege şi explică mişcările şi schimbările în viaţa Bisericii de la începutul ei pînă azi. e. Din aceasta rezultă şi importanţa Istoriei bisericeşti universale, ca studiu al constituirii şi organizării Bisericii creştine, al doctrinei cultului, al acţiunilor creştinismului în decursul aproape a două milenii. Fără studiul Istoriei bisericeşti, nu se poate cunoaşte şi înţelege creş­ tinismul în organizarea şi viaţa sa bisericească trecută şi prezentă. In această privinţă, Istoria bisericească universală este o disci­ plină de bază, de cultură teologică largă şi indispensabilă în studiul teologiei. Creştinismul este o religie istorică ; el este legat de mari evenimente istorice ; s-a dezvoltat în strînsă legătură cu acestea. în unele cercuri protestante s-a produs un «istorism», curent care caută să explice creştinismul în chip raţional, ca pe un fapt natural, poate chiar organic, făcînd abstracţie de factorul supranatural. f. îm părţirea Istoriei bisericeşti universale este de două feluri : după con ţin u t (numită logică sau reală) şi după tim p (numită cronolo­ gică). După... conţin u t, Istoria bisericească este privită în răspîndirea

II

IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă

creştinismului, în raporturile cu lumea, în formularea învăţăturii lui, în organizaţie, cult, viaţă morală, literatură, artă. După tim p, Istoria esLo împărţită pentru studiu în perioade mai mari sau mai mici (pe­ riodizare). Deşi viaţa istorică formează şi prin conţinut şi în timp un fol continuu, împărţirea ei logică şi cronologică este o necesitate pentru uşurarea studiului, pentru cuprinderea şi stăpînirea materiei. Cele doua împărţiri se folosesc împreună : în fiecare perioadă se studiază viaţa bisericească în toate laturile manifestărilor ei, grupînd faptele după caracterul lor (misiune, raporturi externe, organizaţie, doctrină, cult, viaţă morală etc.). împărţirea logică se face pe baza tipizării, adică a privirii şi tratării laolaltă, sub un titlu comun a fap­ telor istorice care au caractere comune importante (tipuri istorice), şi cunoaşte trei evuri : an tic (vechi), m ed iu (de mijloc) şi m o d er n (nou). Ă c e a s t ă împărţire, de concepţie umanistă şi aplicată întîi la studiul fi­ lologiei, a fost însuşită în istoria universală şi a trecut de la aceasta la cea bisericească. Istoricii profani şi bisericeşti nu sînt toţi de acord asupra limitelor evurilor, adică asupra începutului şi sfîrşitului lor. De regulă, sfîrşitul evului antic şi începutul celui mediu în Istoria bisericească universală este pus aproximativ între anii 600— 800 (unii istorici socotesc încheiat evul antic cu împăratul Justinian (527— 565), alţii cu Papa Grigorie cel Mare (590— 604), alţii cu Carol cel Mare, (768— 814). Evul mediu este socotit ca întîrziindu-se pînă la sfîrşitul secolului al X V -le a şi începutul celui următor (Renaştere, Reforma). Evurile se împart în perioade mai mici, numite de obicei epoci. In Istoria bisericească universală, evurile se caracterizează ast­ fel : în e v u l an tic, creştinismul s-a răspîndit şi organizat în lumea greco-romană ; este epoca cea mai importantă : a constituirii Bisericii, doctrinei şi cultului, a persecuţiilor, a Sinoadelor ecumenice, a marilor Părinţi şi scriitori bisericeşti. în e v u l m ed iu , se convertesc la creşti­ nism popoarele germane, slave şi altele, puterea papală creşte, se di­ ferenţiază, are loc Schisma cea mare (1054), se produc conflicte între papalitate şi puterea lumească. In ev u l m o d ern , puterea papală des­ creşte, Biserica Occidentală se dezbină prin Reforma protestantă, B i­ serica Ortodoxă e stăpînită în mare parte de turci, se formează apoi

IN TRO D U CERE

Biserici naţionale a u to c e fa le ; în general se întinde curentul laic, antibisericesc. împărţirea — fie în evuri, fie în perioade mai mici — este relativă, subiectivă, convenţională şi diferită pentru Orient şi Occident. Ea este totuşi necesară şi trebuie să ţină seama de natura şi de importanţa e v e ­ nimentelor care constituie criteriul împărţirii. In locul împărţirii în evuri, care sînt prea întinse, s-a adoptat în manualul de faţă împărţirea în perioade mai mici, care este aplicată de unii istorici bisericeşti mai noi. P e r io a d a I, de la începutul creştinismului pînă la 324, de cînd Constantin cel Mare (306— 337) domneşte singur peste tot Imperiul roman, ca perioadă de confruntare a Bisericii cu lumea a n tic ă ; p e ­ r io a d a a II-a , de la 324 pînă la 787, perioada Sinoadelor ecumenice şi a Părinţilor bisericeşti, cînd s-a realizat biruinţa Ortodoxiei asupra ereziilor, care s-a consfinţit în Duminica Ortodoxiei, din 11 martie 843 ; p e r io a d a a III-a, de la 787 pînă la 1054, fiind epoca de cristalizare a catolicităţii sau universalităţii B ise ric ii; p e r io a d a a IV -a , de la 1054 pînă spre sfîrşitul secolului al X V -lea, ca perioadă a confruntării dintre Ortodoxie şi Romano-Catolicism, cu marile conflicte dintre papalitate şi suverani în Apus, în cadrul feudalismului dominator, cu cruciade, scolastică şi cucerirea Imperiului bizantin de către turci, în anul 1453 ; p e r io a d a a V -a , care se întinde din secolul al X V I-le a pînă în secolul al X V III-lea, fiind perioada marilor frămîntări aduse de Reforma Pro­ testantă în sînul Bisericii Romano-Catolice, şi a marilor nemulţumiri social-politice, care vor pregăti Revoluţia franceză din 1789. în urma conciliului de la Trident după 1564, Biserica Romei se individualizează ca Biserică Romano-Catolică, realizează unele reforme interne şi în­ treprinde mari misiuni creştine în alte co n tin e n te ; în fine, p e r io a d a a V I-a, de la 1800 pînă azi, este epoca critică a divizării creştinismului, a întăririi curentului laicizant, a constituirii, în Răsărit, a multor B i­ serici ortodoxe naţionale autocefale şi a străduinţelor ecumeniste din secolul al X X -lea, pentru refacerea unităţii Bisericii universale. g. M etoda. Istoria bisericească universală aplică, în studiile sale, metoda istorică generală. Potrivit acesteia, ea urmează metodei şcolii moderne de istorie, cu cele cinci principii : cunoaşterea izvoarelor, v e ­

10

IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

rificarea lor prin analiză critică, cercetarea lor evolutiv-genetică, folo­ sirea principiilor pentru expunerea sistematică a ideilor etc. Această metodă se bazează pe buna cunoaştere a documentelor şi izvoarelor şi pe justa lor înţelegere şi interpretare, în scopul de a des­ coperi şi spune adevărul istoric, adică lucrurile aşa cum s-au întîmplat. Studiul documentelor se face în mod critic şi comparativ ; faptele se urmăresc în cauzele, evoluţia, legăturile şi urmările lor (pragmatic-ge­ netic) şi se expun ordonate într-un tot sistematic. Pentru a corespunde scopului ei, care este cunoaşterea exactă şi înţelegerea dreaptă a faptelor, Istoria bisericească universală trebuie sa fie deci, din punctul de vedere al metodei, documentată, adică în­ temeiată pe documente, critică, pragmatică, genetică, obiectivă, adică nepărtinitoare : «ne qu id fa lş i d ic e r e a u d ea t, n e qu id v e r i n on au d eat» , a zis Cicero (De o r a to r e 2, 9, 15). Cu aceste calităţi de metodă, Istoria bisericească universală este şi r e lig io a s ă , adică socoteşte existenţa lui Dumnezeu şi raportează la El în mare cauzalitatea şi finalitatea even i­ mentelor. Istoricul bisericesc recunoaşte în apariţia lui Iisus Hristos, în învăţătura şi opera Lui, în întemeierea şi perpetuarea Bisericii creş­ tine, fapte divine, a căror explicaţie nu se poate face numai prin consi­ derarea factorilor istorici umani.
BIBLIOGRAFIE F r. H a in p !, G e s c h ic h t e cils k r it is c h e W is s e n s c h a ft. Bd. I. T h e o r ie d e r G e s ­ c h ic h t s w is s e n s c h a lt cds U n iv e r s a lg e s c h ic h le , Darm stadt, 1975. W . E c k e r m a n n u n d H. M o h r , E in lü h ru n g in d a s S tu diu m d e r G e s c h ic h t e , B erlin, 1966. H is to ir e . L 'h isto ire et s e s m e t h o d e s (R ech erch e, con serv atio n et critiqu e des tém oignages). Sous la d irection de Ch. Sam aran, P aris, 1961, X V II + 1773 p. H. U rs v o n B a l t h a s a r , T h é o lo g i e d e l'h is to ire . T rad u ction de l'allem and par R. Givord, Paris, 1955. A .-J. M a r r o u , D e la c o n n a is s a n c e h is to r iq u e , Louvain, 1954. P. P e t i t , G u id e d e l ’étu d ia n t en h is to ir e a n c ie n n e , Paris, 1959, 3-e éd., Paris, 1969. M a r c B l o c h, M é tie r d 'h isto rien , Paris, 1949. J . G. D r o y s e n, H is to r ik . V o r le s u n g e n ü b e r E n z y k lo p ä d ie u n d M e t h o d o lo g ie d e r G e s c h ic h t e , M ünchen und B erlin, 1937. 1’. H a r s i n, C o m m en t o n é c r it l'h is to ir e , 2-e éd., Paris, 1935. Kristian E r s 1 e v, H is to r is c h e T e c h n ik . D ie h is t o r is c h e U n tersu ch u n g in ih r e n G ru n d ziu /en d a r g e s te lt, M ünchen und B erlin , 1928. G u i d o P a g a n i n i, P r o p e d e u tic a is to r ic a . P rin cip i d i m e t o d ic a e d i t ilo s o iia d e lla s to r ia c c c l e s ia s t i c a , vol, I., M ilano, 1928.

IN TRO D U CERE

11

W. B a u e r , E in fü h ru n g in clas S tu d iu m d e r G e s c h ic h t e . 2-e A ufl., T ü bin­ gen, 1927:. A l f r e d F e d e r , L e h r b u c h d e r g e s c h ic h t lic h e n M e th o d e , 3-e A uflage, R eg en s­ burg, 1924. Siegmund H e l l m a n n , W ie stu d ie rt m an G e s c h ic h te , 2-e Aufl., M ünchen und Leipzig, 1920. Ernst B e r n h e i m , L e h r b u c h d e r h is t o r is c h e M e to d e u n d d e r G e s c h ic h ts p h il o s o i i e (T ratat de m etodă isto rică şi de filozofia isto riei), 6-e A ufl., Leipzig, 1908 (fo arte bună). In limba română: B. B e r c e a n u , I. P a n a i t e s c u , P r e z e n ta r e a lu c r ă r ilo r ş t iin ţ ific e -m e to d o lo g ic e , B u cu reşti, 1968. A. A v r a m e s c u şi V. C î n d e a , In tr o d u c e r e in d o c u m e n t a r e a ştiin ţific ă , B u cu reşti, 1960. N. G e o r g e s c u - T i s t u , S c ris ş i c a r te . I s t o r ie — te h n ic ă — s e m n ilic a ţie , B u cu reşti, 1948. . P r . P r o f . M i l a n Ş e s a n , P e r io d iz a r e a In is to r ia b i s e r i c e a s c ă u n iv e r s a lă , 1939 şi în «A ltarul Banatului», III (C aran sebeş, 1946), nr. 1— 6, p. 391— 411. A. S a c e r d o ţ e a n u, M e to d a a lc ă t u ir ii u n u i stu d iu d e is t o r ie , Bucureşti, 19G7. I d e m , În d r u m ă r i în c e r c e t ă r i l e is t o r ic e , B ucureşti, 1943. B ib lio g rafia poate fi com pletată din Studiul : P r o f. T. M. P o p e s c u , în d r u ­ m ă r i m e t o d ic e d e lu cru p en tru stu d e n ţii in t e o lo g ie , în «Studii T eo lo g ice », V III (1956), nr. 7— 8, p. 498— 530.

Izvoarele Istoriei bisericeşti universale * Iz v o a r e le . Prin iz v o a r e is to r ic e se înţelege materialul documentar d e tot felul c are poate servi la cunoaşterea faptelor.. Ele se inipart de obicei după orginea, caracterul sau forma lor în mai multe c a t e g o r i i : o r ig in a le (numite şi d ir e c te sau im e d ia te ) şi d e r iv a te (in ­ d ir e c te sau m e d ia te ) ; o fic ia le şi p a r t ic u la r e ; s c r is e , o r a le şi m o n u ­ m e n t a le (arheologice) rămăşiţe sau resturi (Ü b er re ste) şi tradiţii. Iz­ voarele Istoriei bisericeşti universale se mai pot împărţi în divine, (căr­ ţile Sfintei Scripturi) şi o m e n e ş ti, în creştine şi necreştine, sau din alte puncte de vedere. Cunoaşterea şi folosirea izvoarelor are o importanţă capitală... în studiul Istoriei în general. Ele sînt mărturii materiale şi spirituale des­ pre existenţa, acţiunea, rolul şi importanţa oamenilor, instituţiilor, ideilor care au făcut Istoria. Istoria nu se poate cunoaşte şi scrie fără studiul lor critic («pas de documents, pas d’histoire»). Ea nu se poate
* Capitol red actat de Pr. prof. Io a n R ă m u rea n u şi Pr. prof. M P. Ş e sa n

n

iS T Ô R ÎÀ B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

întemeia decît pe cele dovedite, autentice, sigure. în stabilirea valorii lor documentare, critica istorică are un rol foarte important. Studiul izvoarelor formează de regulă obiectul cercetărilor unor specialişti în cunoaşterea şi valorificarea lor. Izvoarele necesare pentru studiul Istoriei bisericeşti universale sînt adunate în diferite c o le c ţ ii sau ed iţii.
1. Colecţii principale J . P. M igne, P a t i o l o g ia e cu rsu s c o m p le tu s : a. P a tr o lo g ía G r a e c a , p rescu rtat P. G. (încep e de la P ărin ţii A p o stolici, sec. I pîn ă la ju m ă ta te a sec. X V ), 161 (167) vol., Paris, 1857— 1866. I n d e x de F. C av allera, Paris, 1912 ; Th. H opfner, In d e x l o c u p le t is sim u s, t. I— II, Paris, 1928 ; E. G eerard, C la v is P atru m G r a e c o r u m , 4 vol., Turnhout,. 1974— 1980. b. P a tr o lo g ía L a tin a , p re sc u rta t P. L. (în cep e de la scriitoru l latin T e rtu ­ lian, sec. II— III şi m erge pînă la papa Inocen ţiu III (-(-1216), 221 (222) volum e, P aris, 1844— 1864. Series Latina. S u p p lem en tu m , 9 vol., Paris, 1960— 1974. E. D ekkers, C la v is P atru m L a tin o ru m , Steen brü g ge, 1961. C o rp u s S c rip to ru m E c c le s ia s tic o r u m L a tin o ru m , p rescu rtat C.S.E.L., num it şi C o rp u s V in d o b o n e n s e , p rescu rtat C. V. (Corpul V ienez), ed itat de A cad em ia de Ş tiin ţe din V ien a, de la 1860, în continuare. A u apărut p este 70 de volum e. D/e g r ie c h is c h e n c h r is tlic h e n S c h r ils t e lle r d e r e r s te n J a h r h u n d e r t e , prescu rtat G .C.S., sau C o rp u s B e r o lin e n s e , prescu rtat C.B. (Corpul B erlinez), editat de A cadem ia d e Ş tiin ţe din B erlin , de la 1897, apărute p este 50 de volum e. C o rp u s C h ristia n o ru m L atin oru m , Turnhout — Paris, începînd din 1953. M o n u m en to G e r m a n ia e h is tó r ic a . A u c to r e s a n tiq u is sim i, în care sîn t ed itate lu ­ c ră rile au to rilo r la tin i din sec. V — V I d. Hr., Ed. Th. M om m sen, 13 vol., B erlin , 1877— 1898. P a t r o lo g ía O rien ta lis , prescu rtat P. O., sub con d u cerea lui R. G raffin et F. N au, P aris, 1908 şi urm. în curs de pu blicare. A u apărut 26 volum e. C o rp u s S c rip to ru m O rien ta liu m , p rescu rtat C. S. O., sub con d u cerea lui J.-B .. Chabot, I. Guidi, H. H yvernat, B. C arra de V au x, J . Fo rg et, P aris, 1903 şi urm., în curs de p u b licare. A u apărut p este 100 de volum e. P a tr o lo g ía S y r ia c a , ed. R. G raffin, 3 vol., Paris, 1894— 1926. F lo r ile g iu m p a tristic u m , ed. G. R auschen, de la 1904, Bonn, peste 44 volum e. T e x t e s e t d o c u m e n ts p o u r l'é tu d e h is t o r iq u e d u c h r is tia n is m e , pu bliés sous la d irec­ tion de II. H em m er et P. L eja y , 3 vol., P aris, 1905— 1912. S o u r c e s c h r é t ie n n e s , pu bliés sous la d irection de H. de L ubac et J . Daniélou,. Paris, do la 1942, în con tin uare. A u apăru t peste 160 de volum e. I. E. A nastasiu , T esalo n ic, 1979, 622 p. 'AvioXo^ix 7tr¡'¡ú¡y êxxXt]otaoTix^C taxopsac (I — X I c .). T I, vol. 1,,

IN TRO D U CERE 2. A cte sinodale

13

J . D. M ansi, S a cro ru m C o n c ilio r u m n o v a e t a m p lis s im a c o ll e c t i o , F lo re n tia e et V e n e tiis, 1759— 1798 ; reprodusă şi con tin u ată de L. P etit et J . B. M artin, pîn ă la c o n ciliu l I V atican , 1870, Paris, Leipzig, 1901— 1912 ; Arnhem , de la 1900, vol. .32— 53 (59). C o lle c t io C o n cilio ru m r e c e n tio r u m E c c le s ia e U n iv er sa e , Paris, 1899— 1927. Ed. Schw artz, A c ta C o n c ilio r u m o e c u m e n ic o r u m , Strasbou rg, P aris, Leipzig, 13 vol. de la 1914. E. J . Jo n k e rs, A c ta e t S y m b o la C o c ilio r u m q u a e s a e c u lo q u a r to L eid en, 1954. h a b it a sunt

J . A lberg io, P.-P. Joannou , C. Leonardi, P. Prodi, şi H. Je d in , C o n c ilio r u m o e c u ­ m e n ic o r u m d e c r e t a , Freib u rg im B reisgau , B âle, 1962. C h .-J. H efele — Dom H. L eclercq , H is to ir e d e s c o n c ile s . Stud ii şi te x te , 10 vol., :în 2 părţi, Paris, 1907— 1908. T. IX , re d a cta t de P. Richard ; t. X, de A. M ichel. 3. A cte m artirice. V ie ţi de Siin ţi A cia S a n c to ru m , pu blicată de B olland işti, A ntverpen (A nvers), 1643. E diţie nouă, P aris, de la 1854— 1931, în con tin u are (vol. 64, în 1910). Tom ul II din A c ta S a n c to ru m N o v e m b r is , pars prior, B ru x e llis, 1894, cuprinde M a r ty r o lo g iu m H ie ro n y m ia n u m , ed. J . B ap tista de Rossi et L. D u chesne ; a fost r e ­ e d itat de H. D eleh aye et Dom H. Q uentin sub titlu l: C o m m en ta r iu s p e r p e tu u s in M a r ty r o lo g iu m H ie ro n y m ia n u m , în A c ta S a n c to ru m N o v e m b r is , pars posterior, "Bruxellis, 1931. M a r ty lo ro g iu m R om an u m , ed. ty p ica V a tica n a , Roma, 1914, 1922. S y n a x a riu m E c c le s ia e C o n s ta n t in o p o lita n a e (P ro p y la eu m a d A c t a S a n c to ru m N o ­ v e m b r is ), ed. Hipp. D eleh aye, B ru x ellis, 1902. K. D ukakis, Méfocs XuvaÇapià~rp rzâvzmv xa>'i àficov, 12 vol., A ten a, 1889— 1897. B ib lio t h e c a h a g io g r a p h ic a G r a e c a , ed. F ran çois B ru x e llis, 1957. B ib lio t h e c a h a g io g r a p h ic a L a tin a , ed. S o cii Bollandiani, t. I et II, B ru x ellis, 1949. Panaiot. C. H ristu, Tà (j.ap-upta ■comentarii, T esalon ic, 1978. àpXaim^ XpiaTiavrâM. Introd u cere, te x t, trad ucere, H alkin, ed. 3-a, t. I— III,

H erbert M usurillo, T h e A c ts o i th e C h ristia n M artyrs, O xford, 1972 ; retip ărită în 1979. T e x t grec şi latin la un ele, cu trad u cere engleză. R. Knopf — G. K rüger, A u s g e w ä h lt e M ä r ty r e r a k te n , 3-e A ufl., Tübingen, 1929, 4 -e A uflage von G. Ruhbach, te x t grec, T übingen, 1965. E. Ehrhard, U b e r lie ie r u n g u n d B e s ta n d d e r h a g io g r a p h is c h e n u n d h o m ile t is c h e n L iter a tu r d e r g r ie c h is c h e n K ir c h e , Bd. I— III, Leipzig, 1937— 1952. Dom H. L eclercq , L e s m a rty rs, Paris,, 1902— 1911, 11 volum e. Th. Ruinart, A c ta p rim o ru m m a rty ru m sin c e r a , R atisbon ae (R egensburg), 1859; ed. 2-a, Paris, 1889.

IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ B ib lio t h e c a h a g io g r a p h ic a o r ie n ta lis . A bt. E. 2-e éd. B erlin. 192 6 . Istanbu l. I. Theil . G henadie A rabadgioglu. Laurent. C onstantinople.. K a is e r in k ü n d e n d e s o s t r ö m is c h e n R e ic h e s v o n 565— 1453. d e - c la r a tio n u m d e r e b u s liclei e t m oru m . 1932. ed. J . 3. p <'h. cu liogală b ib liog rafie. t. 32-a. lo an D am aschin). I. 1962. Laurent. IV . al lite ra ­ tu rii c re ştin e şi a l teo lo g iei. G erland — V . ed. VIIL-e_ A uflage. ed. Ë nchirid ioane (Enchiridia) H enr. fase. M.. Paris. C on stan ­ tinople. 3-a. C a v allera.. 1947 . B ru xellis. 4-a. 1982. 2. /iVi/e. 1937. I. de V . . 5. D enziger et Clem.. i960. ed. 5-e éd. 2. 25-a. J . 1931 j . loan Răm ureanu. 4. de mitrop.ileedon. I. In lim b a r o m â n ă ■ Pr. T h e s a u r u s d o c trin u c c a t h o l i c a e e x d o c u m e n tis m a g is te r ii e c c le s i a s iic i o r d in e m e t o d ic o d is p o s itu s . 1947 (pînă la Sf. O eniponte (In nsbruck). E n c h irid io n p a tristicu m . Gerland. J . P asc. Oudot. 1935. E. E n c h irid io n a s c c tic u m ... P a /r ia r c h a tu s C o n s ta n tin o p o lita n i a c ta s e le c t a . V ..1922 . Izvoare pentru istoria Patriarhiei de Constanlinopol şi a Imperiului bizantin A c t e s o t ii c i e l s e t p a r tic u lie r s e l a u tr e s d o c u m e n ts r e la t ifs à l'h is to ir e d u P a ­ d u rch d ie G e s c h ic h t s w e r k e d es e u r o p ä is c h e n M it- tria rca t O e c u m é n iq u e . 366— 37Q. 1917. A ugust P othast. Pasc. Freibu rg im B reisgau . A bteilung 1.. lom I.e.ise. 1947 . ed. C. U m berg. 22.. t. Ueding. l. Paris. V atican . altă ed iţie.. B. N o m e n c la t o r lit e r a r iu s T h e o lo g i a e c a t h o l i c a e . 1971. ed. 1895. A c t e le m a r tir ic e . Freib u rg im Breisgau. I. 1 9 1 0 . fa ce bune s e rv ic ii b ib lio g rafice pentru studiul isto riei b ise riceşti un iv ersale. M. ed. ed. C o rp u s N o t ¡1 itinim ci> iscopatu u m E c c le s ia e O rien taU s G r a e c a e . B u cureşti. I. 1936.s R é g e s t e s d e s A c t e s du P a tr ia rc a t d e C o n s ta n tin o p le . 2-e éd. Grum el : Les A tie v d e P a tr ia r c h e s . K irsch. de B olland işti. Fase. W e g w e is e r t e la h e r s . Prof. E n ch irid io n io n tiu m h is t o r ia e e c c le s i a s t ic a e a n tiq u a e . Fase. p. II şi III. I (381— 7 1 5 ). 1911. 1931. Poris. Schönm etzer. L. I şi II. F r e i­ burg im B reisgau . D uthilleul. fase. P eeters. 1947. b e a rb e i­ (C o rp u s der g r ie c h is c h e n U rk u n d e n d es M itte la lte r s und d er Dölger n e u e r e n / e i l ) . d a tet von Pr. E n c h irid io n S y m b o lo r u m . ed. Freibu rg im B reisgau . Freibu rg im Breisgair. H ugo H urter. t. t. t. 1963. 1 T h e il : R egesten von 565— 102 5 . II (715— 1042). în «B ibliotheca' Photiunu» ( ‘l’trtTîïo': Bi6?ao0ii%rj). de A. P. în to ate epocile. 5 v o l. de V . 1941. 1909. Bannw art. ediţii mai noi de J. 1 9 0 7 . F. Ueilie A. R ouet de Jo u rn el.s/ej. t.. ed. Bd. IV (1206— 1310). Paris. d e fin itio n u m . 2. Ill (10-12 1200). R ou et de Jo u rn e l et J .

1 8 9 3 . P. S é r ie s e p is c o p o r u m E c c le s i a e C a t h o lic a e .. 1960. Berlin. 1902. ed. 1829— 1897. ed. I. G. E. T h e il: R egesten von 1282— 1341. A bt. t. 1924. M anuil Ghedeon. 1904. Script.. Duchesne. 1895. 186 6 . 1886. 1876. n atu m 1198. de la 1909: A c ta R o m a n o ru m P on tiiicu m . de la 1857. com m entaire par E. a. C onstantinopol. N o titia dignitatum acced unt N o titia u r b is C o n s ta n tin o p o lita n a e e t L a t e r a l i i p ro v in cia r u m . Tübingen. 1935 . 1874— 1875. A cte papale.. 193 2 . ad. nae. K alten brun ner.al oio'fpaçixai Ttspi tûiv Hct-piàpXojv K(i)'«Tavtivou7r6Xîwï hr. p o n tiiicu m .. 6-a. îaTopiaC. A bt. Ewald..J . 2-a S alo n ic. 2 vol. F o n t e s . 1967. C onstantinopol.xoù IlaTpiapXeioo'. P arthey. ed!. Duchesne. P otthast. ed. Taurini. ed. P ragae — V ind obonnae — L ipsiae. C hr. ¡j.H. ed.. B eroüni. T e x te . 1304.b ’Avôpiou. P. R e g c s t a P o n tiiicu m R o m a n o ru m a b c o n d ita E c c le s ia a d an n u m p o s t C hr. IIatpiap'/. 2-a K. Salo n ic.. X III. 1970. S ériés III.pi Traccx-Ei^ T ’. 1975.. Tübingen.. . C o lle c t io A v e lla n a . 1905. B ru x e l­ les. L. în Corp.. I— II. B erlin . Rom a. L e S Y n e c d è m o s d ’H ie r o k l è s e t l ’o p u s c u le g é o g r a p h iq u e d e G e o r g e s d e C h y p r e . Ph. 19?9. B erolini. R e g e s ta P o n tiiicu m R o m a n o ru m in d e a b p o s t C hr. 1935. Ilij'/al z r f êuÇav-jivTjc. ed. O tto G uenther. E ccl. E p is to la e im p e r a to r u m . X X X V — X X X V I. 1964. 3. 1886— 1 8 9 2 . ed. Ja fé . Loew enfeld. M ünchen und B erlin.É'X. a. et 1898.IN TRO D U CERE 15' R eg esten von 1025— 1204 . in M on u m en ta G e r m a n ia e h is lo r ic a .Ev>..b. K. V oi. ed. 49 volume. Aug.S. prescu rtat C. R e g e s t e n d e r K a is e r un d P ä p s te für d ie J a h r e 311 b is 476 n. 1851. ita lia n ă : L. EiSijcjEi» iatopiv. Q u e lle n zur G e s c h ic h t e d e s P ap sttu m s und d e s r ö m is c h e n K a t h o liz is ­ m us. Vic/i d e p a p i : L ib e r P o n tiiic a lis . Ratisbonrm e (Regensburg). Burckhardt. B o n - . Gams.. 4. 1 9 4 3 i-1 9 7 i. ed. Roma.. v on O tto Seck . P aris. ■ C o rp u s S c rip to ru m h is t o r ia e b y z a n tin a e . 1885— 1888. D elikanis. p artea II-a. 1919. I— X III. 1925. Lipsiae. Stu ttgart. t. 1898 . lip s ia e . T h eil : R egesten von 1204— 1282. t. 1885— 1890. Aug. ed. 3' t. H ie r o c lis S y n e c d e m u s et n o t it la e G r a e c a e ep iscop citu u m . Petro A postolo... 5-e A uflage. Concordate A c ta A p o s t o lic a e S e d is. B erolini. I. K araginnopoulos. L ib e r P on tiU calis.B. II. ed. din 187 3 . în con tin uare.oti ~!vcthe". C o m m en ta r iu m o ii i c ia l e . Carl M irbt.ouu. Rom a. V ieţi de papi. S u p lim e n te : 1879. B ek ker. M omm sen. ed. G. 475. 25 vol. O tto Seek. Th. ed. 6. H onigm ann..r/.. p. a lio r u m in d e a b a n n o 367 u s q u e a d an n u m 543 d a t a e . 1198. Sien na. 2 vol. vol. B u lla riu m R om an u m . ’E^b-rjua '¿'¡-¡aatfa toù Otï. Imm. Lat. 1971. re tip ărită Frankfu rt am M ain.

1. M eyer. T hcin er. B erolini. 2. Zepos.-. M. Un c a p it o l d e is to r ie p o lit ic ă . 1861. 1954.. ed.azpiáp tu>v Kmvj- TavTivou-óAeroC.. B erolini. 11130.. 9. 13 vol. S t u d ii : K. 1921. 1889. 1 . T e x t o rig in al or translated . B erolini.uv. III. t. 2-a. M ărtu risiri de credinţă A.ir. Ghedeon. 1897. N o v e lla e . 1 8 8 8 . I— II. tí£ jr.. xmv r. I. I I. 1888— 1889. 8.~/.i-iu. A ten a. 1852— 1859. I-a. Roma. II. ed.. K rüger et Th. T. 3 vol. C arm iris Tá bo~¡¡iaziv. Fase. In s titu tio n e s e t D ig esta . Ro111.c c les ia e u n iv e r s a lis . . Legi şi canoane L e g i : C o d e x T h e o d o s ia n u s . K rü ­ ger. C a n o a n e : G. R halles şi M. R a c o lta d i c o n c o r d a ţ i (1080— 1914). 1 9 5 4 . Leipzig.a\ aij-p. M ich alcescu . A. B ero lin i (W aldm ann). P.. ~/.ayovav. I— II.. . 1894— 1904. 8 vol. C.. i. Berolini. B erolini. 1. Fabriciu s. B erolini. ed. Th. tom I. 1905. D ir L itu rgien d e r ru s s is c h — o r t h o d o x e n K ir c h e . A ngelo M ercatti. J . 7. O xford. 1856— 1884.i (j-vijiaeToe ec!. Hahn. A. Z ach ariae von Lingenthal. Kavovixai A iaxá^ic. 1931. 1904. J u s G r a c c o -R o m a n u m . 1923— 1926.ao'/. Mommsen. t. E. C o rp u s c o n ie s s io n u m .illzt'w . Cândea.. B erlin ’OpGoSójou ’/. M .ía¡ia-a. P olles... 3 Bd. K roll. A. l-asicrn L itu rg ias. M om m sen und P. ¡xa "áv OeÍmv xa i teprâv y. Av. Breslau. şi P. K'oi'ua. . 1 n a lilu lio n e s L ilu r g ic a e d e ritib u s o r ie n ta lib u s .K-. In lim ba rom ână : R. 1749— 1766. D. Liturghii . S ch o ell et G. C o rp u s ju r is c iv ilis .r/. 3-e A uflage. J u s G r a e c o -R o m a n u m .. III. Xúasic. IST O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ C o n c o r d a t e : A. A ten a 1953 .ini. Rom ae. ed. A tena. 1962. B erolini. t. P. 7 Bände. D ie B e k e n n tn is s e d e r C h r is te n h e it . ed. 16-a. 1895. t. D ie B e k e n n tn is s e und d ie w ic h tig s te n G la u b e n s z e u g n is s e d e r -gri­ e c h i s c h — o r ie n t a lis c h e n K ir c h e . t. und Leipzig.aOo'AixrjC ’E-/. K. C onstantinopol.Xr¡jía~. Ediţie nouă P. ed. 16-a. ed. Sim boale. 1961. I.í-ic-. 10 vol. II. S e d is.í. C o d e x Ju s tin ia n u s. H I!ri<|lilm m. K ru eger. M. A tena. I— II. C o d e x d ip lo m a tic u s d o m in ii tem p o rcilis S. ed.. 16-a. Leipzig.1. 1928— 1943. B ib li o t h e k d e n S y m b o le und G la u b e n s r e g e ln d e r K ir c h e . 1 9 5 4 . C o n c o r d a te . 1914. C o d e x lilu ig ic u s F .

V II : C o em eteria v i a e T rib u rtin a e. L itu r g ia m m o r ie n ta liu m c o lle c t io . L itu r g ica s p e c i a l ă p en tru In s titu te le T e o lo g i c e . 1847. 24 voi. B ecs. Rom ae.1. 2 t.. ed.-1 f. M omm sen. N ikos A. B erolin i. 4 Bände.. term inată de A. H is to ir e d e la M esse. I (1— 263). In s c r ip lio n c s c h r is tia n a e U rb is R o m a e . de A. . Berlin. Em ilian Popescu. In s c r ip t io n e s c h r is tia n a e u r b is R o m a e s e p t im o s a e c u lo a n tiq u io r c s . fase. 1960. t. ! i1 '■■ Kcniiudotius. Diehl.. C otlarciu c. K Amiot. ni S tu dii : N. 1857— 1861 . ' 10. Ed. V. 3 voi. A. B u cureşti. l’ r. v o n V e se lin B eşev liev . D ie L itu r g ie d e r O s tk ir c h e n . Cursuri u n iv ersitare p relu crate . K. Un al III-Ie a vol. Paris. Rom ae. P. Lietzm ann. J . 1929. ed. J. încep u tă de J.-B . Liesl. Prof. B erlin . Editio secunda. 1922 şi 1957. 1863— 1930. Delm ais. Suplim ent la voi. 1917. de H. a fost p u blicat .. n. I. 1828— 1877. 139— 143. E. l-a . 2 — Istoria bisericească t ' r l . In r o m â n e ş t e : Pr. M oretti. B erlin . 1958. V : C oem e te r ia r e liq u a v i a e A p p ia e . 1971 . T arn av sch i şi din nou e d itate şi com p letate de N. 1943. L itu r g ica B is e r ic ii O r to d o x e . Band I. M on u m ertia e u c h a r is t ic a e t litu rg ic a v e tu s tis s im a . di' T. 1925— 1931. Frankfu rti 1 ■ Moi'iium. t. C o rp u s d e r g r ie c h is c h — c h r is tlic h e n In s c h r ifte n v o n H e lla s . V in tilescu . ed. M. 1980. Ferru a. 1976. Paris. Sotiriu. II. M itrofanovici. 1716. A then.IN TRO D U CERE 17 J. B ib liog rafie foarte bună. Kaufm ann. C o m m e n ta ir e s e t s c h é m a s mittlyliqtH'N a v e c c a r t e s g é o g r a p h iq u e s .. Rom e.1 1888. Rom ¡ii. 1956. 2 vol. Prof. ed. Bucureşti. C’itta del V atican o . 24 de Letharius W ick e rt.-B .a b ic a n a e t P r a e n e s tin a . Rom ae. Ene B ranişte. In s c r ip ţiile g r e c e ş t i şi la tin e d in s e c o l e l e IV — X III d e s c o p e r i t e in R o m â n ia . de Rossi. ed. Q iiiislon. 1985. G. In s c r ip tio n e s g r a e c a e U rb is R o m a e . Silv agn i. H a n d b u c h d e r a lt c h r is t lic h e n E p ig r a p h ik . l. Bucureşti. C itta del V atican o . A schaffenbu rg. p. 1935— 1937. 1968. purtînd in d ic a ţia : N ova sériés I. S p ä t g r ie c h is c h e u n d s p ä t la t e in is c h e In s c h r ifte n a u s B u lg a r ie n . L itu r g h iile b iz a n tin e p r iv ite is to r ic în stru c1ui ti ş i r în d u ia la lo r. t. ed. C o rp u s in sc rip tio ru m L atin aru m . t. B erolin i. 1930. V I : C o e m e t e r ia in v iis L atina. 1. F reib u rg im B reisgau. . Th. vol.. In scrip ţii C o rp u s in sc rip tio ru m G r a e c a r u m . 1 9 7 5 . L e s L itu r g ies c a t h o liq u e s o r ie n t a le s . 1941. herau sg. de Rossi.s. Bröckh. B onnae. Rom ae. I n s c r ip lio n e s L a tin a e c h r is tia n a e v c t e r e s . 1964.

Is to r ia B is e r ic ii O r to d o x e R om ân e.. pentru citirea scrierii vechi . pen­ tru tehnica şi citirea documentelor . Faptele isto­ rice se desfăşoară în timp şi spaţiu şi sînt legate de acestea : pentru în­ ţelegerea lor este de aceea nevoie să se cunoască bine locul şi timpul în care s-au produs. Is to ria d o g m e lo r . aşa cum a fost împărţit şi socotit la diferite popoare. Legătura Istoriei bisericeşti universale este foarte strînsă cu Patro­ logía şi Istoria dogmelor îndeosebi. D reptu l b is e r ic e s c . de la anul 40 după Hristos (Mauretania * Capiloi red actat de Pr. care înţ epe la 778 înainte de era creştină (începutul jocurilor olimpice. C r o n o lo g ia . atmosfera. viaţa şi ideile epocii. c a r e înnumără anii de la întemeierea Romei (ab urbe condita. P a tro lo g ía .. sau post urbem conditam).c. anul I al erei creştine este anul 753 al erei romane. pentru cunoaşterea stemelor . pentru ci­ tirea inscripţiilor .a. A r h e o lo g ia creştin a. C r o n o lo g ia se ocupă cu studiul timpului. D ip lo m a tica . cu 753 an i În ain te d e e r a creştin ă . socotită de la 29 august 284 .era greacă (a olimpiadelor). care se repetau din 4 în 4 a n i. de aceea olimpiadele formează serii de cîte 4 ani) . G e o g r a fia is to r ic ă şi mai ales C ro n o lo g ia . e ra m artirilor sau d io c le ţia n ă . Ştiinţele auxiliare propriu-zise sînt cele ale istoriei în general : F ilo lo g ia . mediul.Vi IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Ştiinţele auxiliare. ('ra sp a n io lă . E p ig rafía. pentru cunoaşterea limbii docu­ mentelor . I iulie al olimpiadei 195 coincide cu 1 iulie al anului I de la Ilrislos. A r h e o lo g ia şi Isto r ia artei. Deosebită importanţă au pentru studiul Istoriei bisericeşti universale. Erele (aera) mai însemnate sînt : e r a rom an ă. S fra g istica . Bibliografia generală a Istoriei bisericeşti universale * 1. P a le o g r a fia . lo a n R ă m u rea n u . prof.r r a co n su la ra socotea anii după consuli sau după şefii bisericesli sau lumeşti . N u m ism atica. pentru cunoaşterea sigiilor sau peceţilor . D og m atica. pentru cunoaşterea monedelor şi meda­ liilor vechi H e ra ld ica . S im b o lica . L i­ tu rg ica. a. Mai apropiate şi mai n e­ cesare îi sînt : Studiul N ou lu i T esta m en t. F ilo s o fia is to r iei.u. era niaurefană. de la 38 înainte de era creştină (supunerea Spaniei de către August) . B iz a n tin o lo g ia ş. Ş tiin ţe le au x iliare Istoria bisericească universală ajută toate celelalte discipline teolo­ gice şi se ajută la rîndul ei cu unele dintre ele.

U. X V III şi de proleslanţi. de la 125 înainte de Hrislos . la Roma. ( ii im an sau doi. rămînînd în urmă cu 13 zile faţă de calendarul îndreptat..c. n. .U. i i a c r e ş tin ă a fost calculată de călugărul Dionisie Exiguus (cel M icr | . şi a fost adoptat din sec. de l. Ca şi calculul timpului.) 753 a.sl an a murit Irod. corespunzînd cu anul 1 al Naşterii lui I iristos.U. plecarea lui Mahomed de la M ecca la Medina). e r a d e Tyr. al cărei calcul a variat (la evrei.c. m Apus 3943. Anul bisericesc incepe in Biserica Ortodoxă la 1 septembrie. e/ a lui A v raa m . După cal<ninl Im Dionisie cel Mic.726 şi s-a mai numit de aceea şi «era d ion isia n ă » .i l(i iulie G22 (hedjira. in 11nn 1 .i înmii). Alexandria 5508 şi Constantinopol 5509. în uz la turci pînă la 1927 ( = 1346).U. Iisus Hristos s-a născut la (25 dec. Chr. originar din Scythia Minor sau Dacia Pontică (Dobrogea). începutul anului a variat chiar în era creşlin. şi anume înainte de anul 750.. 1 martie. dată care a rămas pînă astăzi în stabilirea ev e ­ nimentelor din istoria universală. dar unele îl păstrează încă nemodificat. al XVI-Iea.»:> . în Orient 5492. A c e . Calendarul iulian. sub papa Grigorie XIII. era S ele u c iz ilo r . sau stilu l n o u . după toată probabilitatea în 748 sau 749 a. a fosl îndreptat în Apus. cînd a fost adoptai calendarul european. Cea mai mare parte dintre Bisericile Ortodoxe au îndreptat de ase­ menea calendarul iulian. . adoptat de creştini.ilum. în care anul civil este mai mare decît anul solar real cu 11 minute şi 14 secunde. în Siria. în anul 1582.i : 1 ianuarie. deci (ii 4 sau 5 ani înainte de începutul erei creştine. pentru că Mîntuitorul s-a născut manile de 753 a. 3761 înainte de Hristos. 1 ianuarie s-a generalizat.sl calm i era greşit cu 4 sau 5 ani. de la 311/312 ina­ mic de I Iristos (bătălia de la Gaza) .IN TRO D U CERE 19 devine provincie romană) . Mîntuitorul s-a născut înainte de moartea Iui Irod. Mai importante sînt în Istoria bisericească e r a d e la fa c e r e a lu m ii (er.> in). cu «ini lunari de cîte 354 zile . 25 martie.. de la 2017 înainte de Hristos e r a m a h o m e d a n ă . de unde şi numele ca le n d a r g reg o ria n . ■-ocolind anul de la 1 septembrie .).c. p.c. prin hotărîrea Sinodului ţinut la Conslanlinopol în 1923. calculată de Dionisie cel Mic în 753 a. 1 septembrie. numit şi stilu l v e c h i. începînd d i n sec. deoarece se ştie că iii ace. cronicarii bizantini variază în calculul lot de la facerea lumii) — şi mai ales « era d e la H ristos» (post Christum n. numită şi « era creştin ă» sau doar « era n o a s tr ă ».

Patriarhia Ecume­ nică. în decursul istoriei. Spulber. I1Ï. cu excepţia croaţilor. etc. la începutul sec. aşezate în Peninsula Balcanică. Faptele Apostolilor şi Epistolele Sfîntului Apostol Pavel prezintă un interes deosebii. serii de cîte 15 ani. Ele erau de mai multe feluri : constantinopolitan. O rie n ta listic ă are legături cu Istoria bisericească universală. u. popoarele slave. roman (pontifical). perşii. apoi. (Amănunte la B. în care Evangheliile. .Ierusalim.. fie cel puţin în contact cu orientalii. s-au cîezvoltat şi alte organizaţii biseri­ ceşti patriarhale şi mitropolitane. cezarian (constantinian). care a scris C ro n o g ra fii. sîrbii şi ruşii au rămas ortodoxe pînă astăzi. vezi şi rev.180 ?). din 1948.20 IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ C iclu l in d ic tio a n elo r. . pen­ tru că numeroşi creştini din Orientul Apropiat şi M ijlociu erau fie de ori­ gine «orientală». incepind cu facerea lumii şi mergînd pînă la 217 (221) . slovacilor şi polonilor. precum sînt : siri­ enii. a. B iz a n tin o lo g ia cuprinde istoria Imperiului bizantin dintre anii 330— 1453. în cadrul căruia a existat.). I. Ii [uliu A frican u l (f 240— 250). lucrări cu caracter istoric ne-au lăsat următorii : llciji'sil) (j. armenii. S la v is tic a şi O rien ta listică. în împărţirea timpului. mesopotamienii. copţii din Egipt. Pentru Istoria bisericească universală mai sînt de mare utilitate şi următoarele ştiinţe istorice : B iz a n tin o lo g ia . numite i in d ic tio a n e. < Istoric) bisericeşti greci şi latini. în a doua jumătate a sec. indienii ş. numită şi Isto r ia is to r ie i b is e r ic e ş ti u n iv e r­ s a l i începe cii . cehilor. în mai multe volume . în regiunile orientale şi ale Peninsulei Balcanice. «Le proche Orient chrétien». turcii. s-au introdus. S la v istic a se ocupă cu istoria politică şi bisericească a popoarelor slave. în Europa Centrală şi Răsăriteană. «Orientalia chris­ tina periodica».a. H an d bu ch cler O rien ta listik . din primele trei secole. 2.scrierile Noului Testament. în primul rînd. Roma. Popoarele slave ca : bulgarii. b. rev. De la Constantin cel Mare (3C6— 337). Dintre scriitorii creştini greci i.u. arabii. care u scris ÎitoiivTjiAa'ca (M em orii). au primit cre­ dinţa Bisericii Ortodoxe de Răsărit. c .eiden. etio ­ pienii. din 1951 ş. B ib liog rafia g en erală a Isto rie i b ise ric e şti un iv ersale B ib lio g r a fia (literatura). 5 cărţi. Datorită misiunii Bizanţului ortodox şi Patriarhiei Ecumenice. sau de ¡< iii lui. din 1935 ş.

el a scris şi o C ro ­ n ic ă s ir ia c ă . în care expune Isto ria O rien tu lu i creştin în timpul lui Constantin cel M are (306— 337) . istoric monofizit. D ocu m en ts illu stra tiv e of th e H isto ry of th e C h u rch to A. Indice par P. D. istoric arian. Z ah aria R etoru l sau de G aza (t 553). Hr. 1960). S o z o m en şi T e o d o r e t. care prelungeşte istoria pînă în 568/9 . în 6 cărţi. J . Périchon. Paris. din care multe sînt pierdute şi cunoştinţele istorice ale lui Eusebiu. Lucrarea este de mare valoare pentru istoria celor trei secole creştine. 1957. în care istoriseşte persecuţia creştinilor dintre anii 303— 311 . în 5 cărţi. 4 cărţi. D. De asemenea. ne-a lăsat o lucrare valoroasă despre istoria ereziilor. par G. El a scris o C ro n ic ă a lumii. în 12 cărţi. care o duce pînă la 378. către 473. de la 325 pînă Ia 428. El a mai scris : D esp re m artirii din P alestin a. pentru anii 450— 491 .IN TRO D U CERE 21 d. în lucra­ rea numită Is to r ia tripartită. în 3 cărţi. de la 324 pînă Ia 425 . London. episcop de Salamina. care a scris Is to r ia b is e r i­ c e a s c ă . datorită textelor citate din diferite documente. Vezi trad. adică . în insula Ci­ pru. Hr. începînd cu naşterea lui Avraam (2016) î. în 36 de cărţi. de la 305 pînă la 439 . Is to r ia B iseric ii. a continuat pe cei trei istorici şi E vagriu S c o la stic u l (-f către 600). care publică pe la 430 Is to r ia creştin ă . A doua lucrare importantă a istoricului Eusebiu este ’ExxXTjotaottx^ tcTopta (Isto ria b is e r ic e a s c ă ). pe la 530. E p iîan iu ('j' 403). Pe cei trei istorici i-a rezumat. în Is to r ia b is e r ic e a s c ă . avocaţi din Constantinopol. în care a trecut şi un număr de popoare. V). precum şi unele şcoli filozofice. numit pe drept «părintele Istoriei bisericeşti». Hr. în 7 cărţi. a publicat Is to r ia b is e r ic e a s c ă . în 10 cărţi în care expune evenimentele creştine de la Naşterea lui Iisus ITristos pînă la anul 324. începînd cu apariţia arianismului (318) pînă la 425 . păstrată într-o traducere armeană şi parte în traduce­ rea latină a Fericitului Ieronim (Ţ 420). Steven­ son. T e o d o r L ecto ru l. Istoria lui Eusebiu de Cezareea a fost continuată de trei istorici greci : S o cra te. 1952— 1960. în 9 cărţi. Opera lui Iuliu Africanul este socotită prima încercare de istorie universală creştină. scrisă în 337. Bardy. într-o is to r ie o rig in a lă . G ela siu d e C izic (sec.■ F ilo storg iu (f după 425). A N ew E u sebiu s. Teodor L ec­ torul merge de Ia 439 pînă la anul 527. franc. numită Panarion (Cutiuţă cu medicamente) sau C on tra tuturor e r e z iilo r . după moartea împăratului. Paris. 1961 . pentru anii 431— 594. pînă Ia anul 302 d. V).. Au mai scris lucrări istorice : F ilip d e S id e (sec. 6 cărţi. Io a n M ala las. îndreptată contra a 80 de erezii. din care ni s-au păstrat doar frag­ mente . S o c ra te (Ţ 439) a scris Isto ria b is e r ic e a s c ă . 4 vol. L e t­ tres et é c r iv a in s c h r é tie n s d e II-e e t III-e s iè c le s . T e o d o ­ re t a scris Is to r ia b is e r ic e a s c ă . Cel dintîi istoric creştin însemnat este episcopul E u seb iu al C e z a r e e i P a lestin ei (ţ 340)..• V ia ţa F e r i­ citu lu i C on stan tin . 337. în 5 cărţi. Paris. Sozo­ men a scris Is to r ia b is e r ic e a s c ă . (Critica documentelor utilizate de Eusebiu a făcut-o Pierre Nautin.

Hr. IV) a scris lucrarea D e m ortibu s p e r s e c u to r u m (Despre moartea persecutorilor). a scris Isto ria u n iv ersa lă . sec. a scris o C ro n ic ă u n iv ersală. anterioară lucrărilor istorice ale lui Eusebiu de Cezareea. p r e l u i n d inlormaţii fără mult simţ critic. C a s io d o r (f către 583) a întoc­ mit după istoricii greci creştini Socrate. un C ron og raf. o H istoria trip artita. în 7 cărţi. de la facerea lumii pînă la 843 . scriau. Latinii au făcut apoi traduceri după istoricii greci creştini. în 18 cărţi. d a c ă nu conlinuau Cronica lui Ieronim. în epoca postpatristică (după sec. R ufin ( t 410) a tradus 9 cărţi din Istoria lui Eusebiu de Cezareea. pînă la anul 610 . La latini scriitorul L actan ţiu (sec. Vili) a s c r i s o istorie bisericească a anglilor episcopul H aynio ( g e r m a n . V). IX) a făcut o compilaţie după croni­ . Isid o r d e S e v illa ( t 636) a scris o C ro n ic ă u n iv e rs a lă d > la facerea lumii pînă la 615 d. în care face istoria vechiului monahism creştin. în 17 cărţi. / I). cie la facerea lumii pînă la 455 d. A. şi o Is to r ie a v iz ig o ţilo r. IX). în secolul VII. Hr. o istorie a primelor 4 secole creştine. IX).> . istoria t i m p u l u i l or . P alad iu S c o la stic u l (f înainte de 431) ne-a lăsat Isto ria la u s ia c ă sau l.sucvHor. B e d a V e n e ­ rab ilu l ( . apoi a continuat pe Socrate pînă la 518. de regulă. T e o fa n M ărtu risitoru l ( j 818) a scris u:n C ro n o g ra f. Dintre istoricii bizantini au scris în domeniul Istoriei bisericeşti uni­ versale următorii : N ic h ifo r C alist X a n to p o l (| 1341). Cronicarii apuseni din Evul mediu. Hr. 1 î n literatura creştină. Sozomen şi Teodoret. Istoria lui Casiodor a iosL mult citită şi a servit ca model istoricilor din Occident. începînd de la Naşterea lui Hristos. Istorici bisericeşti din Evul mediu. începînd de la Adam pînă la anul 417. (sec. de la facerea lumii pinii la 574 d. Astfel. s e c . P au l O rosiu s a scris H isto ria e adv e r s u s p a g a n o s. prima istorie a Galiei creştine şi prima lucrare de istorie naţională a p ă r u i . Hr. A n a s ta sie B ib lio teca r u l (sec. au scris în domeniul istoriei (Jiie o r g h e M on ah u l (A m a rtolos). începînd de la crearea lumii pînă în anul 400 d. v a n d a lilo r < .IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ R etoru l ( j 577). în Evul mediu. N ic h i­ fo r G rig ora s (f 1360). la care a adăugat 2 cărţi alcătuite de el pînă la anul 395. mai mult după R u f i n . P ro sp er d e A q u ita n ia (sec. Isto ria b is e r ic e a s c ă . o cronică universală în 2 cărţi. Piojxatx-q lo-topia (Isto ria b'nantină) de la 1204 pînă la 1359. ' G r ig o r ie d e T o u t s ( f 593—-594) a scris H istoria F ran coru m . în 10 c ă r ţ i . Contemporanul său S u lp iciu S e v e r ( t 420). Fericitul Iero n im ( f 420) a tradus şi a continuat C r o n ic a lui E u seb iu . o istorie universală.a\ s a ik o n u l. M. care începe la 284 şi ajunge pînă la 819. VIII). care e o primă istorie a persecuţiilor creştine sub împăraţii romani. a scris H isto ria sa c ra .

apoi C r o n ic ile lui Ekkchart din Aura (1125). Fleury (20 voi. opera a fost continuată şi în parte îndreptată de episcopul H. predîndu-se la cursuri în Facultăţile de teologie apuseană. apar abia în sec. datorită mai ales studiilor critice ale lui Laurenţiu V alla şi Nicolae de Cusa. au caracter confesional limitat. numită de obicei C en ­ tu rile d e M a g d eb u rg (1559— 1574). toţi romano-catolici. au scris o mare istorie a primelor 13 veacuri. pentru a susţine fiecare punctul lor de vedere. Seb. la Anvers. Gustul cititorilor pentru legende îl arată succesul scrierii «L e­ g e n d a au rea» a dominicanului Iacob de Voragine ( t 1298). Mansi (1769) şi alţi istorici. pînă la 1572.. Au mai apărut în timpul Evului m e d iu : C ro n ic a iui R eginori din Pruem (906). o critică mai precisă a lucrării lui Baronius. şi Otto din Freising (1185). fiind scrieri părti­ nitoare. c.) .) . pînă la 1705. J . cultul şi viaţa creştină din trecut. Roma. d. pînă la 1646. Bzovius. fiind împărţită pe secole. . bazat pe două documente false : D on atio C o n sta n ­ tini şi D e c r e te le p s e u d o is id o r ie n e . X V) a scris S u m m a h isto ria lis. O. Rechemarea la realitate istorică au cerut-o J . urmată de C ro n ica m o n d ia lă a lui Herman Contrac­ tus din Reichenau (1054). Raynald. necritică. care identifică stapînirea lui Hristos cu jurisdicţia universală a papei. pe lîngă alte multe cronici locale. A n ­ selm din Havelberg (1158). în 1776. Episcopul Antonius de Florenţa (sec. a început să se acor­ de o atenţie mai mare. la Paris. revizuiri importante au făcut la Roma acestei lu­ crări. Din partea romano-catolicilor a răspuns Caesar Baronius. ambii din secolul X V . Renaşterea şi Reforma au trezit interesul pentru scrierile istorice. Polemica dintre romano-catolici şi protestanţi i-a făcut şi pe unii şi pe alţii să cerceteze organizaţia. 1588— 1607). dar mult apreciată în secolele X V — X V I. istoricii : Abrah.IN TRO D U CERE 23 carii bizantini. izvoarelor apusene şi răsăritene. X V II. în Franţa : Noel (Natalis) Alexandre (26 voi. intitulată H is to iia e c c le s ia s t ic a n o v a . D. Istoria bisericească a devnit apoi obiect de catedră. Spondanus. scrise cu mai mult spirit critic. şi mai tîrziu Aug. începînd din 1523. au făcut-o fraţii Antoniu şi Francisc Pagi. Harduin (1729). Lucrări originale. Lenain de Tillemont (16 voi. Laderchi. în frunte cu M atth ias F la ciu s (V la ic h ) Illy ricu s. în A n n a les e c c le s ia s t ic i (12 voi. 1705. scriind Istoria bisericească pînă la 1198. Un grup de protestanţi. Theiner . ca şi Centurile Magdeburgense. In consecinţă. care au adus critici întemeiate tezei papale despre primatul papal. de ia crearea lumii pînă la 1457. Mai tîrziu a apărut lucrarea mai pretenţioasă a dominica­ nului Ptolomeu din Lucca (1326). J . s-a inaugurat la Uni­ versitatea din Halle primul «Seminar metodologic» de studiere documen­ tată a Istoriei bisericeşti universale. Analele Iui Baronius.).

. 1841— 1843. Papadopoulos). 1953. V o n d e r g r ie c h e is c h e n O r th o d o x ie . romano-catolici : Albert Ehrhardt. Leclercq. X. Erwin Preuschen. Alb. Contogonis. La ortodocşi au scris lucrări de istorie bisericească universală.\<indria. J . A. în greceşte. M. Arnold. La reformaţi. 2. în continuare. Funk. J . C. sub titlul : H isto ire d e l'E g lise d ep u is le s o r ig in es ju squ 'à n os jou rs. Kraus. J . J . I— II. Bratsiotis. Karl Müller. F. Idem. Au mai scris: Const. lî. Icrns.. Karl Bihlmeyer. 1959. Karl Heussi. Alois Mönöpfler. 1966 . 1934. I93'l). 1935 . Atenei. Et.(l )nl>'i noU'Ic Milrop.xX'yjoiaî tt/Ç ’Avujç oy_. Martin. 1957. J . 3 vol. Schroeckh. Vezi traducerea..xX'qaiaç A r/yvop-1'7. L. Slavi idis. Eugène de Faye. Kdil Hase. K. K. Dintre romano-catolici. patriarhul Ierusalimului (f 1707) napi tiov "IspoaoXujA uauptap^suaavTcov (D esp re p a tria rh ii Ieru salim u lu i). Bucureşti. 1970. Iaşi. Bardy. XIII + 445 p. Baur. N. J. -1 . Möller. Lebreton. Hollnsteiner. P. Alzog. Th. Paris. H istoire du P atria rcat O ec u m én iq u e d e C on stan tinoiioli'. E. Herzog. Idem D/e O rth o d o x e K ir c h e în g r ie c h is c h e r S ich t. J.Î7. Albert Hauck. J. următorii : L a g r e c i : Dositei. X V III şi X IX. 'Iaxopia irfî ’ExxX^oiaC ' I. Döllinger.a. ( ii. e. în timpurile mai noi. Viénot. Kurtz. X I X şi X X ).ilim şi A k‘. Alexandria 1951. Fr. Jo h ann es W alter . Athènes. L. Gustav Krüger.). 1910.. Batiffol. i\>p<im iliai I.. La T erre S ain te. Alenei Hr. H e ­ inrich Böhmer. nr. Chastel.ipadopoulos. Is to r ia P a­ tria rh iei E cu m en ic e. Hans Achelis. ei în limba română de mitropolitul Moldovei. Atena. Mitropolitul Atenei ( f 1718). mai importanţi sînt următorii : Ghenadie (Arabagioglu). P. Paris. Wurzburg. Duchesne. Arhiep. L. I960. p. Hefele. t. Lortz. Dölger. F. 1715. J . H.IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ in Germania. Mourret. W. în sec. Paul Fargues ş. Diomidis Kyriakos. 'Iaxopia zfjÇ ’E r. Dintre istoricii bisericeşti greci din secolul X X . P. E ssai sur l ’h is to ir e p o litiq u e et (¡¡¡ ¡/¡on ialiq u e d e s L ieu x S aints d e la c h r é tie n té s . MoscTiopoulos. H.. Mitropolit de Heliopolis. H. au scris mai ales protestanţii : G. Marion. şi Ci. Joh. Hergenroether. Jacqu es Zeiller. Dufourcq. Gieseler. F. von Schubert. in < s Si 11 îi . Chr. sub conducerea cărora se publica cea mai bună lucrare de Istorie bisericească universală.. Adam Möhler. mitropolitul Filaret Vafidis (sec. Augustin Fli­ ehe şi V.. 131— 273. Andreas Veit. Stuttgart. Bd. I— IV (8 vol. August Neander. M oslic'im. Alexandria. în secolul X I X sînt : J . I lr. Hans Lielzmann. J . Istorici protestanţi germani mai noi sînt : Adolf von Harnack. Emile Amann.. Triandafiiakis 'Ioxopia x-/ ’E/. La francezi au scris istorii bisericeşti universale romano-catolicii : L. ot? Meletie. J . G. istorici bisericeşti germani mai însemnaţi. (f 1938). Is to r ia b is e r ic e a s c ă . J. Veniamin Costachi.

1913. Idem. La ro m â n i s-au făcut mai întîi unele traduceri. I. P r a v o s la v ie p o ig o su ş c e ts v u (Ortodoxia în fiinţa ei). Is to r ia b is e r ic e a s c ă u n iv er sa lă şi sta tistica b is e r ic e a s c ă . P. Lebedev. 4-a. Prof. ed. 1932. 1901 şi 1917 . 1904. Pentru Seminariile teologice.. ed. London. 1948 .Boloiov. ed. Atena. fost mitropolit primat. Au mai scris asemenea manuale pentru Seminarii. . tra­ iului a fost tradus de Atanasie Mironescu. Bucureşti. G lu b o k o v s k i. Petrograd.r ’ExxX7jotaa'ciy. 1952 . Gernigov. R u sk a ia b o g lo s lo v s k a ia n a u k a v e ia is to r ic e s k o m ra z v itii . E astern C h risten d o m . St. 1896.. sub titlul : Is to r ia h iis tia n s k o i Ţ e r k v i. Bruxelles.'ij 'Lnopia â-rc’apyjfi ¡J-sXP1 o-^jispov. 1907. Moskva. Posnov. E. Prof. La b u lg a ri : M. 1945. Czernowitz.. E. etiopiană şi siro-iacobită . I— V (988— 1826). I— II. Eusebiu Popovici (f 1922). 2-a. 1928 . Tot el a tradus : Wl. Idem. I— IV (8 vol. V a sile. 1935.IN TRO D U CERE 25 Ştefanidis. 1946 . Il-a. Alte studii le-au scris istoricul Bolotov pentru istoria Bisericilor : coptă. t. Tratatul a fost Ir. V. 1959. 1881 . I s to ­ ria b is c r ic c a s c ă u n iv e rs a lă cu n oţiu n i d e P a tro lo g ie . t. Zernov. 1882. R om a in r a p o rtu rile s a le cu B is er ic a O rien ta lă. Sofia. Mitropolitul Gernigovului. III Bände. B. Mitropolitul Ungrovlahiei losif Gheorghian a tradus : Is to r ia b is e r ic e a s c ă şi V ia ţa lui C on stan tin c e l /'la re. t. pînă la 1054. P a p a lita tea sch ism a tic ă . N. Bucu­ reşti. Guettée. 1964. London. a Iul Eusebiu de Cezareea. La ruşi. t. în limba germană. Si. în româneşte. I. A r ­ h ie p is c o p u l K e s a r ie i K a p a d o c ie i. Isto r ia R u ssk oi Ţ e r k v i. Mitropolitul Veniamin Costachi (t 1846) a tradus Isto r ia b is e r ic e a s c ă a Mitropolitului M eletie al Atenei.ulus mai întîi în limba sîrbă de Moisi Stoikov. Atena. T h e R ein te­ g ra tio n o î th e C hu rch. 4 vol. Idem.. 1910.Idem. Ioan Mihălcescu. 1933. 1897 .. 1899. St. profesorii : N. V. London.■ A. Petersburg. 2-a. 1914 . II. Bucureşti. Petersburg. dintre care cel mai bun rămîne manualul Pr. M. 18G2 .). 1918. I— IV. Singurul tratat mare şi de valoare de Istorie bisericească universală d Tost compus de Pr.. t. II. Golubinskii. sub Uliul K ir c h e n g e s c h ic h te . 1925— 1928. au scris următorii : Filaret. 2-a. t. ed. Bucureşti. Is to r ia g r e k o -v o s to c in o i Ţ e r k v i p o d v lastiu T u rk o v (Istoria Bisericii greco-răsăritene sub domi­ naţia turcilor). sub Uliul . t. 1914 . Is to r ia b is e r ic e a s c ă u n iv e rs a lă d e la 1054 p în ă azi. 1961 . T h e R u ssian s an d th eir C h u rch . Is to r ia b is e r ic e a s c ă a iui Sozomen. 2-a. 1912. ed. Moskva. London.. Bucureşti. T h e C h u rch o f th e ea stern C hristians. Is to r ia b is e r ic e a s c ă a lui Evagrie. E. Dobrescu şi Ioan Lupaş. au fost alcătuite numeroase manuale. Bucureşti. 1898. Is to r ia n a C h ristia n sk a ta c r k v a . Varşava. Iaşi 1841— 1843 . L e k ţii p o is to r ia d r e v n ei Ţ er k v i. Isto ria R u ssk oi Ţ e r k v i (Istoria Bisericii Ruse). 1932 . Traducere în limba rusă. Bucu­ reşti. Bucureşti. ed. vol.

de asemenea. Coman a publicat M anu alu l d e P a tr o lo g ie. Bucureşti.. prof. Rămureanu. Pr. în «Biserica Ortodoxă Română». 1968.i ii s-C. Pr. Lupşa şi Pr. Ioan G. 1 G ottingen. Ciurea. 1980. Pr. prof. J . prof. prof. D. Studiile cele mai importante de Istorie Bisericească Universală în limba română. t. Popescu. vol. II. 1968. M. III. prof. M. prof.'<■ K i ie h e in U nei I. Bucureşti 1956. Pr. precum şi numeroase studii în domeniul istoriei Bisericii Române. Milan Şesan şi Pr. T rad u cere din lim ba germ ană. Pr. A l i y «I.i I c r. Isto ria B iseric ii R om ân e. M. N. I (1— 1054) . vol. T. L X X X IX ( 1971). prof. 1985 şi numeroase studii de Patristică şi Patrologie. T h e tlis sid en l E astern C h u r c h e s . 1OHO. Milan Şesan. T. L eferung D. 1981. numeroase şi valoroase studii de istorie bisericească universală.i n ii. 1980 . 11 .. Pr. T h e im p e r ia l C h u r ch Imm ( j iiis ia n lin e to th e e a r ly M id d le A g e . p. ( ¡ e s c h ic h t c d e r O r t h o d o x e n K ir c h e im b y z a n tin is c h e n R e ic h (/). P a tr o lo g ie.v/«W i .Mi s. t. X X III (1971). Aceşti autori au publicat. prof. Şerbănescu. 364— 388 şi C on trib u ţia t e o lo ­ g ilo r şi is to r ic ilo r B ise ric ii O r to d o x e R o m â n e la c u n o a ş te re a d e z v o ltă r ii is l o i ic e a B is er ic ii O rto d o x e . prof. l i i ' t ' k. Moisescu. Numeroase şi valoroase studii de Istorie Bisericească Universală au publicat : Pr. 0. London. T. Ioan Rămureanu. K„ P. London. Pr. Filipaşcu au alcătuit manualul de Is to r ia B is eric ii R om ân e. t. I. care au revăzut şi completat manualul de faţă. prof. Şt. Alex.. Bucureşti. I. 1937. X X (Bucureşti. în «Ortodoxia». V o g t . I. prof. Păcurariu. Gh. .IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Pentru uzul studenţilor Institutelor teologice de grad universitar ale 1»¡sericii Ortodoxe Române. o o r q. î A I I vv . George Stănescu au alcătuit manualul de Isto r ie b is e r ic e a s c ă univ a n a lă . 1968). 5— 6. ¡ e s c liic h ie ) . nr. Bucureşti. P reo c u p ă ri şi S tu dii d e te o lo g ie is to r ic ă şi p a tristic ă în «Studii T e o ­ logice». t. 11— 26. prof. prof. p. I (— 1632) . de asemenea.. p. nr. Bucureşti 1982 .s/. (>c k. Valoroase studii în domeniul Istoriei Bisericii Ortodoxe Române au publicat de asemenea : Pr. prof. nr. I). I il c ni. Pr. I şi II. X V I I 8 Hi |> . 1950. London. Pr. prof.sr/K Kirchcngeschichte. II. Studii mai noi re fe rito are la B ise rica O rtod oxă A m . D e la 1054 p în ă azi. A. Wien. numeroase traduceri şi studii din Sfinţii Părinţi. 1957. IS. Bucureşti. Ioan I. t. t h e elu ist inn C h u r c h e s o/ th e E ast. Bodogae. Al. licl. In domeniul Patrologiei a publicat. se pot găsi în studiile de sinteză publicate de : Pr. \ H istory o I E astern C h ristia n ity . l. II (1632— 1949). 3— 4. 1. Bucureşti. 1956. P r o b le m e d e is to r ie b is e r ic e a s c ă în e x p u n e r e a c e r c e tă to r ilo r o r t o d o c ş i rom ân i. t. li vv i g a n d H. A z i z S. London.i. Fecioru. 2 vol. Bodogae şi pro). 382— 394.

v o n .. I d e m . B L e p r o b lè m e ju r id iq u e d e s L ie u x -S a in te s . S. M ünchen. G r o t z.. M ünchen. I960. S.. Paris.. Paris.. P a u l . t. 1958. Bria. K ir c h e im O sten . Tyciak. 1964. T h e C h u r ch o f th e e a s t e r n Christians. J. R. 1955. Z a n a n i r i. P aris. Santand er (1959). T. W . Paris. I Bd. Every G. K ir c h e im O sten .IN TRO D U CERE 27 I d e m . H is to ir e d e L 'E g lise b y z a n tin e . L a g i e r. 1970. I. Dowling. Idem. 1913. E. 1951. B y z a n tin e C h ristia n ity . Paris. 4 -e éd. B. 1963.. P aris. 1740 . 1956. D ie H a u p tk ir c h e n d e s O sten v o n A n fä n g e n b is zu m K o n z il v o n N ik a ia (325). D ie O s t k ir c h e n u n s e r e N a c h b a r n . M ünchen.. London. 2-éd.. C l e m e n t . Paris.. 451— 1204. A. F r ... O ffenbaru ng. 1948. I d e m . C h icago. 1964. 1965. 1964. É tu d es d e t o p o g r a p h ie d e C o n s ta n tin o p le b y z a n tin . sub titlu l : T h e O r th o d o x C h u rch . . I. 1971. 2 -e ed. . t. A p e r ç u h is t o r iq u e e t d o c tr in a l. 1971. t. Paris.. I g le s ia s cle O rien te . L 'O rth o d o x ie . 5 vol. E a s tern C h riste n d o m . Paris. L'O rien t c h r é tie n .. Ed. T h e E a s tern S h ism . E v d o k i m o v . Costa de Beauregard. T h e O r th o d o x G r e e k P a t r ia r c h a te o t J e r u s a le m . 1981. J. R. 3-e ed. Harder J... E m p e ro r. P. Its p a st a n d its r o l e in th e w o r ld to d a y . M. O xford. und P.. I d e m . L e s c h is m e b y z a n tin . 1956. R e p e r t o r i o b ib lio g r a fic o . 850— 1204. Köln. S u p p e r i c h. J . W a r e. J.... T h e B y z a n tin e P a tr ia r c h a te . T. 1950. M ach t und P ra ch t d e r P a tr ia r c h e n . Gratz.. K ir c h e und t h e o l o g i s c h e L iter a tu r im b y z a n tin is c h e n R e ic h .... I— fl. R u n c i m a n. 1946.1946. London. K le in e G e s c h ic h t e d e r O r th o d o x e n K ir c h e . 1965. H a n d b u c h d e r O s t k ir c h e n k u n d e . J a n i n. C. 1960. C a th o lic is m e o r ie n ta l. Paris. London. I— II. M a g o u 1 i a s.. Jugie. L 'O rth o d o x ie. L e s c h r é t ie n s d'O rien t. G. 1905. Paris. 1979.. L e s L ieu x S a in tes . D as C h riste n tu m d e s O sten s. Stuttgart. L 'E glise B y z a n tin e d e 527 à 840. 542 p .. D e P h o tiu s à ¡'E m pire la tin d e C o n s ta n tin o p le ... P arisiis.. M a d e y J . .. 1 9 3 7 . 1954. 1941. Santand er. C h r. London. 2-e A ufl. 1959. London. Roma. « 0 9 p. C h u r ch a n d th e W e s t. II. 1961. R o n d o t. Q u 'es t-ce q u e l'E g lise O r th o d o x e . F r e n c h . K a w e r a u. Mayendorff. Paris. Z e r n o v . P aris. Düsseldorf.. O. N euchâtel. Heiler. De Foucauld. L e s E g lis e s o r ie n t a le s et l e s rits o rien ta u x . 2-nd ed. D e v r e s s e. Paris. T h e O r th o d o x C h u rch . P a r g o i r |. 1968. L e P a tr ia rc a t d 'A n tio c h e d e p u is la p a ix d e l'E g lise ju sq u 'à la c o n q u ê t e a r a b e . Hernandez. 1953. O rien s C h ristia n u s in IV P a tr ia rc h a tu s d ig e s tu s .. H. R. I v a n k a. I. 2-a în lim ba engleza. 1961. T e o lo g ia d o g m a tic a c h r is tia n o r u m o r ie n ta liu m a b E c c le s ia C a t h o lic a d is s id e n tiu m . H. P. M ünchen. W i e r t z. M. B erlin . t. 1962. Paris. 1955. E. h i e r e t d e m a in .. R. L e Q u i é n. Stuttgart. D es A p ô t r e s ju sq u 'à P h otiu s.. S a r t o r i u s . C o l l i n . II. 1966. 1926— 1935. Dahm. T h e E a s tern O r th o d o x C h u rch . 1972. U r k ir c h e u n d O s t k ir c h e . L 'E glise O r th o d o x e . M. R. L ’E g lis e O r th o d o x e h ie r e t a u jo u rd 'h u i. t. 1969. Crestw ood. ¡Paris. 1 9 6 0 . 1963. London. G u i 11 a n d. Paris.

J . Paris. Paris. et H. H is to r y an d th o u q h t o l tlie e a r ly C h u rch . i N e u s s. L e s te m p s d e s p e r s é c u tio n s . H a jja r. L o u i s . par. Ge s c h i c h t e d e s U rch rislen tu m s. t. C o n z e 1 m a n n. 3-e éd. 1931. Daniel R o p s. L'A ntiqu itéc h r é tie n n e . Lu f h r è l i c i i l è m e d ie v a le (395— 1254). H e n r y . t. 1960. S iè c le s d e s lu m iè r e s . t. H is to ir e a n c ie n n e d e ¡'E glise.. Paris. 1953. L 'E g lise c o n te m p o r a in e .il (!< l’r. 1969 .i v i e s . Cambridge. T h e E a r ly C h r i s t i a n C h u rch .u is. T ra c y Ellis.. C a r r i n g t o n. L ’E g lise d a n s la s o c i é t é l ib e r a l e e t d a n s le m o n d e m o d e r n e (1848 à nos jo u rs). Paris. L e s o r ig in e s du c h r is ta in is m e latin . I.i ii d Ch. I . T. 1963 . t. N o u v e lle h is t o ir e d e l'Ë g lise. Paris. Freibu rg im Rreisgau. T h e e a r ly C hristian C h u rch . A. M ulhouse. 1978. ( ’. H a n d b u c h d e r K i r c h e n g e s c h ic h t e . O bolen sky. 'lazop ia tij" ’Ey. T h e e a r ly C h u rch . Band I. V ol. E tu d es d ’H is to ir e c h r é tie n n e .— J. l'.. Boum an et J . B. IV . 1911 . prof. II.. par. L 'a n tiq u ité c h r é tie n n e . 196 8 . le Brun. I) u f n n r r g. H is to ir e g é n é r a l e d e ¡'E glise. 1927. V II de L 'H isto ire d u mo/ti/r p a l 1!. England. Pike. L 'E g lise d e la c h r é t ie n t é .Xi'iciiaî. Paris. io:!'i. et . II. 392 p. I. E. par D.IV<M <IU<K1 l'aris. T. A dapté par M. J. IV . 1965. J é r ô m e . 5-e éd. L 'E g lise n a is s a n t e et le c a t h o lic is m e . Bruis. A.). Boulenger. V ic a ire . Paris. III. 2-a. IV . 1925. (t. 1966.. H. Tüchle. I. t. K now les et D. R es ta u ra tio n . A u i|. 1929. B erlin . M ülhouse. Philip. D u g g a n. H a jja r. t. T esalo n ic. L e m o y e n â g e . H. En l a c e d e n o u v e a u x d es tin s. D es o r ig in e s à S ain t G r é g o ir e l e G ran d . B i h 1 m e y e r. Paris.. t.< |>zi<|. L 'É g lise de r é v o lu tio n . J . Le c a t h o lic is m e d e s o r ig in e s à Saint L éo n . H is to ir e d e l'E g lise. Batiffol. M ulhouse.. J. I d e m . V ica ire . şi 635 p. I ) n < ni o r c.. C. L’E g lise d e s te m p s c la s s iq u e s . III. ). Duval. K a r s l . I— II. 1969. 19G3. H a n s. Aubert. par A. III.IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ T ra ta te mai im portante de Isto rie bisericeasca u n iv ersală • * A n a s t a s i u. Il. Paris. Paris. Jean. 2-e éd. I d e m . J . Paris. 1950 —1954. Rogier. 1957.e s i è c le . J . Paris. t. adapté par Ch. T. III. London. 192 3 . P aris.y. (¡17 p. I <>ii<l<»!t.. D ie K c ith o lisc h e K ir c h e im W a n d e l cler Z. G. Chadwick. P. R é io r m e e t c o n t r e r é io r m e . 1963 . H arm ondswort. 2. D. A. | < W. 1. L. . H. C a r c o p i n o. A dapté par M. X III — 68. t. 344 p. I1):. Mar. par M. H is to ir e d e Ï E g lis e . 1964.. 1 II. Daniélou. de Boî tier de Savigny. V . I.! 196. T ü c h 1 e. U .. vol. P. |• ’1 I' I i i1h <-. I. i ! . Paris. M id lesex. G ôttingen.rih-n.. Paris. l 'Utilise au V l. I d e ni. 12-e éd. t. ed. C. I oui] iià m u re a n u < 1 ■ . I. 1968 . I. H. 2 vol. 193 0 . Paris. 'Tournai. H. adapté par M. i< <. t. M unier. I) u c h e s il c. 193 5 . 1972. I. V ic a ire et A. Paris. :t I' ■ n< i • c A u 11.. H is to ir e d e s d o c ­ trin e s c h r é t ie n n e s a v a n t N ic é e . 1975. John Cordon. 2 vol. t. J . u n d W . Los tem p s a p o s to liq u e s ... I. E.c c h r is tia n is m e a n tiq u e d e s o r ig in e s ci la ié o d a l i t é . p. L ’Ëglised e s tem p s m o d e r n e s . A. t. 1911 . Daniélou. 4. v an Damme. ( ipi ! <1 ii •11 <[. 3. P aris. L 'ère d e s g ra n d s c r a q u e m e n ts . I. 1975. F. rou. 1967. 1979. M. R é v o lu tio n . T. B a u s . H li i li < r d. Paris. 1926. S tu d ie s in C h u r ch h is to r y .. C runcan. B ib liog rafie. D ie K ir c h e in d e r a n tik e n W e lt. London„ 1982.

t. M o u r r e t. 2-éd. I. Paris. I— II. Lenain de . 9 vol. et Victor Martin. I— III. t. 1. Hans. Jean. 12 vol. 1934.. P o s n o v. London. 2-e A uflage. 1970. 1983. 1941. 1948. T e m p s m o d e r n e s .. Tillemont. 1693— 1712. M ün ch en . P aris. Leyden. VI . M o u r r e t. I. 2-e A uflage.. London. ’ExxXi'jaictcmx'i) \<szopia. M itteia U er und R e lo r m a tio n . S. I s to r ia n a C h r is tia n s k a ta c v e r k v a . pîn ă la d esp ărţirea B isericii. t. L o r t z. 3-er Teil. Bd. t. 3 vol. par A ndré Ju n d t. t. 1965. t. 1966. F re ib u rg im B reisgau . 5 vol.. Nitschke. Kirsch. und B. e t E. t. L afêvre.-M .. Paris. 1958. 1924— 1927. 1956 . I— X + 2 Suppl. 1961— 1965. E p o q u e c o n t e m ­ p o r a in e . H is to ir e d e l'E g lis e d e s o r ig in e s à n o s jo u rs.. Tübingen. H a n d b u c h d e r O r ie n ta lis tik . K i d d. 15. N eu z eit. 1935. 1962. N euchâtel. V e it. H is to ir e d e ¡'É g lise d e p u is l e s o r ig in e s ju sq u 'à n o s jo u rs. 1923 . 1979. 1967. T h e R ise o l C h ristia n ity . 16 vol. D e la ic o n o c la s m p în ă la c ă d e r e a C o n s ta n tin o p o lu lu i (1453)... I — IV . J a c q u i n. D o m) C h . P aris. ed. T rad u cere în lim ba rusă de Irèn e Posnov.. Paris. O xford. IV . 2 Bd. A . e t J.. T. A ten a. D as A lter tu m .. M. 2-e A uflage. A. B. Poulet. F rom th e b e g in n in g to 461. 1922. 2 -e r T eil. B erlin . D ie K ir c h e in d e r g r ie c h is c h — r ö m is c h e n K u ltu rw e lt.. 461 p. Paris. 1937 . E.. D ie O s t k ir c h e .. I— V II. 2-e éd.. Tübingen. IV . 1930 . Gaudemet. 1973. . L i e tz m a n. 1953. 1933. A h is t o r y o i t h e C h u rch . S p u l e r . Traduction fra n ça ise : H is to ir e d e T E g lise a n c ie n n e . Bd. A v ec le concurs de J . H is to r y o l th e e a r f y C h u rch . F r e ii d. T rad uit de l'allem and. S to ria d é l i a C h ie s a . C.IN TRO D U CERE 29 Fliehe. P r o p y lä e n W e lt g e s c h ic h t e . B ru x elles. J . p ar M. Torino. G.. 1935.. G. Tübingen. 1928— 1948. W . H. P.. III. I d e m . A. G ö t­ tin gen . 1930. Paris. Frankfu rt. H. Bd.. 1929— 1942. D as N eu z eit. I. Heus und A. F reibu rg im B reisgau . t. H a n d b u c h d e r K ir c h e n g e s c h ic h t e lu r S tu d ir e n d e 1-er T eil. S a b a. 1931. H a n d b u c h d e r K ir c h e n g e s c h ic h t e . C a r r e y r e. S éch er. P aris. Paris. P e t e r . 2 -e A ufl... K.... Sofia. A. Kottje. Paris. t. F. K. L 'E g lise d a n s ïE m p ir e r o m a in {IV — V -e siècles). III.. sub titlu l Is to r ia h r is t ia n s k o i Ţ e r k v i. Krüger. 1932— 1934. R e lo r m a tio n und G e g e n r e lo r m a t io n . Stuttgart. Hugues. L a t o u r e 11 e. t. L. P r é c is d 'H isto ire d e ¡'É g lise. I— II. T h e e a r l y C h u rch . P h e i d a s . IP h. 3 vol. fase. W ie n .. T. II. 1933. A lte K ir c h e und O s t k ir c h e . 6-e éd. G e s c h ic h t e d e r A u sb reitu n g d e r C h riste n tu m s .. 1948. H is to ir e d e T Ë g ü se. III. 1956. H e u s s i. 1936. Idem. II. Bd. 1054. 3-a. 2-nd ed. începînd din 1934. D ie K ir c h e im Z e it a lte r d e s I n d iv i­ d u a lis m u s . Paris. Paris. M é m o ir e s p o u r s e r v ir à ¡'H istoire e c c lé s i a s t i ­ q u e d e s s ix p r e m ie r s s iè c le s . D ie R e ic h s k ir c h e n ach K o n sta n tin d e m G r o s e n b is C h a lk e d o n . 1931. G e s c h ic h t e d e r a lte n K ir c h e .. A. M o e l l e r. P r é c is d 'h is to ir e d e ¡’È gU se (A daptation fran ­ ç a is e de K o m p e n d iu m d e r K ir c h e n g e s c h ic h t e ) . 2 vol. J.. făcută după prim a ediţie. R. 4-er T eil. 16 vol. 1964. F eibu rg im B reisgau . D as M ittela U er. F. London.. 1963. T übingen. I— II. P aris. H is to ire d u c h r is tia n is m e . Aug. Mann. Jedin. I. 1941. în lim ba bulgară. H is to ir e g é n é r a l e d e Ï Ë g lis e . t. Ö k u m e n is c h e K i r c h e n g e s c h ic h t e . E in e Un iv e r s a lg e s c h ic h t e . 1 9 2 9 .. I d e m . din 24 program ate sub num ele d iferitor autori. L'Antiquité. H is to ir e d e ¡'É g lise. Paris..

ed. M . Paris.-A . A n tik e P h ilo s o p h ie im U rteil d e r K ir c h e n v ä t e r . B ib lio g r a p h ia c a th o lic a . I— V Bände. 1981. 1913— 193 2 . li . I. J.M1 1 <heu. In s titu tio n i d i P a tr o lo g ía . co le cţii. Paris. S to ria d é l i a Ie tt e r a t u r a la tin a c ris tia n a . Torino. vol.. p. P a tr o lo g ie g r e a c ă . J . 1928— 1930. B. în 5 părţi. vol. A ten a. T h e C h ristia n F a th e r s . I. care este o com pletare b ib lio g rafică isto ­ rică pentru anii 1870— 1926. 11 I ii limbii rumânii : I’ i I 'i ii I. 7— 48. lim 111 ■■ I i. 1928. L a litt é r a t u r e la t in e c h r é t ie n n e . Torino. 1962. g re ccşte . H is to r y of t h e e a r ly C h u tc h . Louvain (B elgiqu e). 1978.. K o r f f. S. no. B e 11 e n s o n. B asel. Paris. J. London. I. 1894— 1899. Bucuroşii. N um eroase referin ţe la izvoare. ju sq u 'à la lin du IV -e . 1918. F. G e s c h ic h t e d e r s y r is c h e n L itera tu r. V. T esalo n ic. P. Paris. 2 -e A ufl. O r t i I z de U r b i n a. M o r i c c a. 1 9 2 2 .. K i r s c h . 1926.. 220— 250. Manual pentru uzul stud enţilor In stitu telo r T e o lo g ice . F reibu rg im B reisgau . 2 vol. Quasten. 1923. M a n u c c i . vol. t. I d e m . 1963.. 1973. Fontaine J .. B ibliog rap h ie. Albert Warkotsch. Bibliografia pentru Patrologie: M. P r é c is d e P a tr o lo g ie . P a tr o lo g ía . P a tr o lo g ie .siccli's. 1931. Berlin. retip ărită Darm stadt. P aris. ifii ■ I II. 5 M. trad. W e i s s. cit. I o . Ro«u¡. A l t a n e r — A. S t. O. 1949.. t. P.i io de Iii bl ¡o<|¡'t¡ fit1 : . t. A. C h r é tie n s la tin s d e s p r e m e ir s s iè c le s . A ten a. T e s t a r d. istoriografie. Paris. La litté r a tu r e et la v ie . 1968. 1 a r d y. 1!M¡.i u m s I o r k. 1959. . 1940. C a s a m a s s a. 1960. In itia tio n a u x P è r e s d e ¡’E g lise. neudr. A. pentru studiile apăru te pînă la 1907. B a r d e n h e w e r. A r h i m. Stuiber. n o u velle éd. S c h r itte n und L e h r e d e r K ir c h e n v ä te r . 1977. London. H. 3 vol. P a t r o lo g ie . 1956. Tíirino. 197 0 . ştiin ţe au x iliare se găsesc în «Revue d 'histoire e cclésiastiq u e». 1286). t. De asem enea la J . în iimba g reacă. tab les g én érales. B u cu reşti. Freibu rg.. Heinrich. . 1976. Paris. London. 1930.IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ W a n d. 1927. Rom a. R e p e r t o ir e d e s s o u r c e s h is to r iq u e s d u M o y e n A g e . M. E u s t a t i o s. I III. 3-e éd. 1985. t. 1945— 1955. 1965. L e b e n .i n (I. 1971. publica (ii gen erale. M ontheliard. I. t. D. II. H is to ir e d e la litté r a tu r e g r e c q u e c h r é tie n n e . 2 -e éd. 1905— 1907 . Ponn.. 3 vol. W ien. 1978. r u h /ilix /ie . I’ u c c h . Chevalier. P a t r o lo g ie . 1978. 1927. G e s c h ic h t e d e r la t e in is c h e n L iter a tu r d e s M itte la lte r s . 1978 . op. H r i s t o u. L e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s d a n s l e s p r o v in c e s d a n u b ie n n e s cle l'E m pire ro m a in . 2-a. 1fI. 193 0 . 3 v o l. I... P a tr o lo g ía S y r ia c a . Paderborn. K. London. în lim ba g reacă. Papadopoulos. ed. . I— II. G e s c h ic h t e d e r a lt k ir c h lic h e n L itera tu r. t. B a l a n o s . («Que s a is -je ? » . IOI I.¡. Z e i 11 e r.. I— II. A. V e r z e ic h n is s v o n L e g e n s b e s c h r e ib u n g e n . The ecirly C h ristia n E a th e r s .. I— II.i n i I i u s. (ş I il e ni. P a tr o lo g ía . Paris. 1948— 1950. N ew Y ork. Cayré.t. 6. P a tr o lo g ía . Ulysse. E arlist C h ristia n ity (30— 150) 2 vol. Roprrl 'i. p. 8-e A uflage. I— II. Idem. P aris. T esalo n ic. L ittér a tu re g r e c q u e c h r é t ie n n e .. I.. J. ( ' o m a n . 1984. italian ă de N ello B eghin. l'C 'l 1934. F reib u rg im B reisgau . A. M ünchen. * Cl . III a cura di A ngelo di Berardino. cu bogată 1)i l>Iic)<j r.

L. H is to ir e r o m a in e . t... J o n e s . 2-e A ufl. C rozet). B erlin .. 1936 . 1960. E. 3-e Aufl. L e s é t a p e s d e l'im p é r ia lis m e ro m a in . 1936. ¡e B a s -E m p ire. Thompson. 2 par A ndré P iganiol. et J. 1960. P a u 1. Auboyer. A. R o m e e t s o n e m p ir e .-A . N icodim S ach elarie. Idem. Günther. Paris. 1954. . Pfister. N ew Y ork .. 1976. 1 9 6 0 . 1974. D arm stadt. Lot. H e u s s . X V — 528 p. C av aignac. L e H au t E m p ire. 393— 402 . 2-nd ed. A. Darm stadt. Cousin. E. B u cu reşti. t. 1923. Paris. R ö m is c h e G e s c h ic h t e b is 476. Paris. t. M. L 'E m pire c h r é t ie n (325— 395). Christ. 284— 602. L e s e m p e r e u r s r o m a in s et le c h r is tia n is m e . 1980. nr. I d e m. C a r r y. 402— 408. Paris. p. New Y o rk . J . 1961. R ö m is c h e G e s c h ic h t c . Î964. în «E ncvclopaed ia U niversalisa. Paris. p.. Ierom . X V — 530 p. A y m a r d. 2 Bd.. Dieter. 1978. B ib lio g ra­ phie. I— II. B ucureşti. M adison. C hastagnol. I d e m . Popescu... P ro fils d e s c o n q u é r a n ts . Paris.. T h e L a t e r R o m a n E m p ire. H is to ir e r o m a in e . M . 1. Paris. I d e m . C h r o n o lo g ie . IV . X V I (1964). B l o c h.IN TRO D U CERE 31 L u c ră ri p en tru is to r ia Im p e r iu lu i ro m a n : A l b e r t i n i . 2-e éd. 1982.. 4-e éd.. Einführung. London. In lim b a ro m â n ă : T u d o r. L ’E m p ire r o m a in d e ¡’a v è n e m e n t d e s S é v è r e s a u c o n c ile d e N ic è e ( H is to ir e g é n é r a le de G. C. Pr. V. O xford. Prof. 1961. Paris. La fin d e m o n d e a n tiq u e e t l e d é b u t d u M o y e n A g e . V. Besnier M. P e t i t . 1927. 1947. 1968. Raymond et J. H. . în «O rtod oxia». T h e d e c l i n e o f th e W estern E m p ire. Pari. av ec supplém ent b ibliografiqu e par A. t.t r u . 1974. Karl. Paris. V I— 498 p.. H is to ire g é n é r a le d e ¡’E m p ire ro m ain . In lim b a ro m â n ă : Prof. F ig u ri d e Îm p ă r a ţi ro m an i. 1936. Paris. J e r ô m e . L e s d e s t in é e s d e ¡'E m pire e n O c c id e n t d e 395 à 888. E. R ö m is c h e G e s c h ic h t e .. 1940. André. C avaignac. P r o b le m a s ta b ilir ii d a t e i P a ş te lo r .. D. 3. Z e i 11 e r. c a le n d a r is t ic ă ş i c a lc u l p a s c a l. D er U n terg a n g d e s R ö m is c h e s R e ic h e s . t. T. L e H a u t-E m p ire . Paris. L é o n . Q uellenku nde. Paris. P aris. A. Horst und R. Glotz). P riv ir e is t o r ic ă a su p r a d iv e r g e n ţ e lo r şi c o m p u lu r ilo r p a s c a le . IV ). 2 -e éd. A H isto ry o f R o m e clow n to th e R eig n o f C o n sta n tin . Darm stadt. 1934 . F. E u g è n e . Paris. F r. II de ¡’H is to ir e g é n é r a l e d e s c iv ilis a tio n s par M. 1946. T o y n b e e . 334 . r L'E m pire ro m a in e t ¡'E g lise (H istoire du m onde par. Z eitre c h n u n g d e r r ö m is c h e n K a is e r z e it d e s M it te la lle r s und d e r N e u z e it. 1937 . H annover. I d e m. C a le n d a r u l ş i P a s c a lia n o u ă şi v e c h e . R o m e e t so n d e s tin . G a n s h o f.. Tom e IV . M. K r is e und U n ter g a n g d e r r ö m is c h e n R ep u b lic . Paris. G heorghiu. 2). 3 vol. 1956 (T. R o m a n h is t o r ic a l p o rtra its . M în ăstirca C ernica. C. 14. Braun schw eig. 1970. 1970. J . P aris. R o m a n s a n d B a r b a ria n s. 1891— 1898. R o m e e t ¡'E m pire ro m a in . Paris. L o t . 1931. N o ţiu n i d e c r o n o lo g ie . M. 2-e éd.44 1. Ch r . Paris. C a r c o p i n o . C h r o n o lo g ie d e ¡’h is t o ir e m o ­ d e r n e . I— II. 1979. Leitzm ann. 4-e Aufl. L'E m pire ro m a in (Peuples et civ ilisatio n . 1933.. H o m o . C ron olog ie : H. 1981. 2 -e éd... III. A.

i 11 ri-'. Fern. B y za n z in cler e u r o p ä is c h e n S la a lr iis v e ll..IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ Lucrări re fe rito are Ia isto ria papilor Caspar. L e d e r n ie r s i è c l e d e Ia R o m e p o n t ilic a le .. S tu d ie s in b y z a n tin e I n le lle c t u a l H is to r y . iir . (867— 1704). L e m o n d e b y z a n tin e . 1983. Paris. 1947. 1939. I (395— 867). X IX . Paris. Paris. Louis. B y z a n c e e t ¡’O c c id e n t so u s h-*.'/.. 5 Bd. 2-e éd. I— II. éd. Sigm aringen. London. V. 1925. B r é h i e r. Christophilopoulos. Tübingen. 1 11 u s s e y.. 2-e. 6-e.ii is. J. Paris. i:h iti> cm bi'/xmtino. Paris.l) e r I. 1958. Luz. l‘. A cura di A. B y z a n tin e S tu d ie s an d o t h e r E ssa y s. ■ G o u. 1960. L 'A p o g é e d e B y z a n c e .. B y z a n c e o u ¡'au tre R o m e . t. B y z a n c e et l e s F ra n cs. G e s c h ic h t e d e r P ä p s te. F. Sch w eiger. Tübingen.. I. Anastas M i l t o n V. 1970.tin ir n ... I r m s c h e r.. M erola (S to ria de/ m o n d o m e d ie v a le . H ayw ard. e t G. G. ed. I— II. B y z a n z u n d d e s A b e n d lä n d is c h e H err sc h e rtu m . 2 vol.n ii:.. M a r ç a i s . 3). Paris.r Biyy. I. H is to ir e d e s p a p e s . P ierre de. 195 4 . Charles. D ie h l. t. X. 405 p. éd. T. D as P ap stu m . Iaxopia xoû SuCoem^oü Kpatouc ( — I s to r ia Im p eriu lu i biz a n tin ). :. T. II. l e m o n d e o r ie n ta l d e 395 à 1081 (H is to ire (jé n ê n ile dt.’. rev ăzu tă de G. S. M ollat. 325 à 365 ap. 1930— 1933. Bd. T„ I.. 1929 . Paris. R anke. . Paris. 2 vol. H is to ir e d e s p a p e s d e p u is la Un d u M o y e n  g e . A tena. London. J. Will.. 5. Berlin. 1927— 1928. BuÇa'mv'il tatopia. 1979. I— III.. 1934. G lotz). L. Bd.. Paris. 1959. London. T h e B y z a n tin e E m p ire. . P aris. B y z a n c e e t ¡'O rien t s o u s ¡e s s u c ir w . Trad uit de l'allem and. L a c h r o n o lo g ie . 19. 1944. C. Louis. D a r r o u z è s.. Norman. în con tin u are . 1954— 1959.Ci. 902 p. Dichl.M-u / <!r Ju n i in i m . nouă. t. Dummer. 3-e éd... 1. II. M ünchen. I. i m i t é < é t u d e s b y z a n tin e s .unce a v a n t l'Islam . t. t. I d e m ... Seppelt. Paris. 1953. J .'Äge d e la io i.. A ten a. 1982. 1931. Jürgen und Joh. D ie r ö m is c h e n P ä p s te in d e n le t z te n v ie r J a h r h u n d e r t e n . Mil<m<>.11 r . Pastor.. H is to ir e d e ¡'E m pire b y z a n tin . 1950. 1976. Ci r u ni e 1. B y z a n c e : l e s p a y s et l e s te r r ito ir e . t. H é l è n e . L ucrări pentru isto ria Im periului bizantin A man tos K. ( ' h l i’. R e c h e r c h e s su r l e s ’Opixia d e T É g lise b y z a n tin e . von. Paris. G e s c h ic h t e d e s P ap stu m s. Baynes. A h r w e i l e r . J. 610— 867. 1955.. M. H is to ir e d e s p a p e s .’r m p r r e u r M a u rice. 1958. Dur. I— X IX .. J . 1955. A ten a. l'v|/8. I d e e u n d W ir k lic h k e it . P aris.. C h. t. 1938. Stuttgart. Paris.inl. 2-e A uflage. . 1) o c a r r a u x. I. t. E. H eller. N ew Y ork . 1305— 1378. 1977./. 12-e éd. P aris. I) e e r. Idem. 1948— 1950.. L e s P a p e s d 'A v ig n o n .

t. 1978. in lim ba germ ană. L e s lis t e s d e s p r é s é a n c e s b y z a n tin e s . D. Le B a s -E m p ire (C oll. 1972. trad. T h e B y z a n tin e E m p ire. B y z a n tin isc h e G e s c h ic h t e . P h . C h u r c h a n d C iv ilis a tio n . Bourguina.. P aris. III. A. E r n e s t . B y z a n c e . taxopta. V a s i 1 i e v. 2 vol. d e s o r ig in e s à 1453. B ru xelles.. 1959.1081). 1979. K a r a g i a n n o p o u l o s . B y za n tiu m in to E u ro p e.. 2. în T h e C a m b r id g e M e d ie v a l H is to r y . N.. W ash in g ­ K o u k o u l e s . V o n Ju s tin ia n b is zu m E n d e d e s O strö m is c h c n R e ic h e s (527— 1453). X I I — 446 p. 1958.. A thène. I— II. Paris. rom. par Ernst H onigm ann. L a d y n a s t ie m a c é d o n ie n n e (867— 959). no. H is to ir e d u B a s -E m p ire. E a s tern E u r o p e . Cam bridge. H is to ir e d e B y z a n c e . 1959. Hussey. J . H is to ir e d e ¡'E m pire b y z a n tin . Leipzig.. IV . E. 1 9 5 0 . Paris. A ten a. London. 'Isto p ia tou SuÇavuivoû Kpatouc. Lucrări pentru literatu ra teologică a Bizanţului Balano. M. Paris. II. 1934. A.. Bucureşti. L a d y n a s tie d'A m oriu m (820— 867). Paris. M abillè. G ouillard. franç. H is to ir e d e l'Etat b y z a n tin . P aris. trad.. J. G o v e r n e m e n t. 1— 2. G.. L i n d s a y . 7 vol. T. A. par J . 1967. D ie O stg re n z e d e s b y z a n tin is c h e n R e ic h e s v o n 363 b is 1071. K. 1949. T h e B y z a n tin e C o m m o n w e a lt h . Paris. Constable. H is to ire d e la v ie b y z a n tin e . M ünchen. 324— 1071. franç. A. t. t. B u carest. I d e m . T esalo n ic. P. t. M. B ru x elles. W ashington. W ien . ton. G.. 1943. Oikonomides.. De ¡'Etat ro u m a in à ¡'Etat b y ­ z a n tin . V. pas II. 1971. B y za n tiu m an d its n e ig h b o u r s . Is t o r ia p r i­ m a p e r io a d e b iz a n tin e (324— 565) . R. P ars I.. B eck . 1. par P.IN TRO D U CERE 33 I d e m . K öln. 1 9 3 5 .. J a n i n. Paris. C o w a n. 3 — Istoria bisericească . K ir c h e und t h e o l o g i s c h e L iter a tu r im b y z a n tin is c h e n R eic h . 1897.s. «Q ue s a is -je ? » . I Bd. Oi SuCaviivoi ai>YYpacpstc (S c r iito r i b iz an tin i).. I. 2-e A uflage. Brodin et A. M. 284— 476). L e v t c h e n k o .. O s t r o g o r s k y . G e s c h ic h t e d e r b y z a n tin is c h e n L iteratu r. I. T h e S to r y o i B y z a n tiu m a s th e F irst E u r o p e (326— 1204) an d its tu r th er c o n tr ib u tio n till 1453. J . de Mciria H olban. B y z a n c e e t l e s A r a b e s . vol. Paris. 1951. L e m e r l e . D i m i t r i . V ie e t c iv ilis a t io n b y z a n tin e s . 1948— 1952. J . N ew Y ork . N. Is t o r ia p e r io a d e i b iz a n tin e m e d i e v a le (565— . 500— 1453. t. traduit du ru sse par P. Palanque. trad. par J. 1455). Kazhdan. P e o p le a n d p o w e r in B y za n tiu m . D. 1935. L e m o n d e d e B y z a n c e .-R . 1956.. B ru x elles. t. O b o l e n s k y . N icol a n d G. e t G. Z a k y t h i n o s . 1982. S t e i n . 1971. I —III. I o r g a. C o n s ta n tin o p le b y z a n tin . 324— 1071. 1979. D. 1.-R . 1972. t. H.. fr. 1974. trad. 1952. t.. 1950. 639 p.. P a l a n q u e . 1932. A tena. 1966. K rum bacher.

1968. . 21 vol. E. V iller. 5 ISiirule. Ilr a llr x ih n ii <lei liy /. de la 1937. + 1 Index. M angenot. L eclercq. 1955. 18 vol. Paris. D ic tio n n a ire a p o lo g é t iq u e d e la l o i c a t h o liq u e . Bd.Firenze. T— V III. C av allera et J . D ictio n n a ire e n c y c l o p é d iq u e d 'h isto ir e. H ergenröther. V atican —. în continuare. în lim ba neogreacă. 1950 tinuare.34 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Dicţionare. E n c ic lo p e d ia C a tto lic a . 1958.S. N ew Y ork. V og t et M. 1978. Paris... 12 vol. sous la d irection de M. Paris. D ic tio n n a ire d e s p iritu a lité . 13 vol. ed itat de W etzer und W e llt e . ) 12 vol. p u b lié par M arg. 24 vol. I— IV . reed itat de J. D octrin e et h is to ir e . 12 vol. F reilniri) im Iîi 1■ m . A c o n c is e b io g r a p h ic a l D ictio n a ry .. apoi «le J . Paris. de la 1926— 1934. 3-e A uflage. E n c y c lo p e d ia o i R elig io n an d E th ic. de M. Am sterdam . C abrol et Dom H.nl.. Tübingen. enciclopedii. F. I [¿nick. eluirtiiii-k.950.iin tin istik. 4 vol. De B uibert. K irc h e n L e x ik o n . R e a l e n c y c lo p a e d i e lilr p r o te s ta n lis c iic T h e o lo g ie und K ir c h e . 1959. von Th. publié sous la d irection de A. herausg.' und C lcgen w art. în lim ba neogreacă. . sub d irecţiu n ea lui J . editat de B uchberger. Paris. Freibu rg im Breisgau.. 1880— 1921. T h e W e s tm in s t e r D ictio n a ry o i C h u rch h isto ry . H asting. von H. van Cauw erberghe. 1962— 1968. 0p7]a%EüTL%'f] xai 7]0ixy] 'MeycîÀt) 'EXX tj-viv. A m ann. Leipzig. sub con du cerea lui A. N ew York. K lauser.sc/i/cii/. 1971. et Et.. A tena. continué par A. 1907— 1952. publié par Dom F. Zo- . 2-e Aufl. Baud rillart. de la 1912. de J . D 'A lès.. L e x ik o n liir T h e o lo g ie . -f Index. 1896— 1913. M ourre. Editor Je ra ld C. de la 1977. Kaulen. v o n P e te r W irth . New York. 1948 şi urm. 1966. 1927 1932. - E n c y c lo p e d ia u n iv ers a lis. hrsg. în con ­ Die H'-lii/imi m <¡c.. Coulsen (editura The Sain t). a s c é t iq u e e t m y stiq u e. Edin­ b u rg . D ic tio n n a ire d e T h é o lo g i e C a th o liq u e . 2 -e Aufl. 4-e éd. în continuare. B rauer. .C a th o lic E n c y c lo p e d ia . Stuttcj. 10 Bände. und K ir c h e . publié par A.). P h ila­ delphia (U. Paris. M arie T h io llier. de M eyer. E. A. y ’E'/xuxXorairjEÎoi. D ictio n n a ire d 'h is to ir e et d e g é o g r a p h ie e c c lé s ia s t iq u e . G unkel und L.A. t.: 19’08— 1 9 2 6 . ed. 1968.. pu blic par A. Rouziès . iNiI< Ixi-al/i'xihun liir A n lik r m ul C h risten tu m . atlase şi reviste D icţionare şi enciclop ed ii D ic tio n n a ire d ' a r c h é o lo g ie c h r é t ie n n e e t d e L itu rg ie. 1957. Paris. : New. 1903— 1. V acan t. 1911— 1931. D ic tio n a ir e d e s r e lig io n s .

er. şi 2 vol. 1864— 1867.). publié par F. din 1945. K. ed.. 1877— 1929. Brow nlow . de la 1943. zw eite Reihe. Prof.IN TRO D U CERE Pentru antichităţi greco-rom ane 35 D ictio n n a ire d e s a n tiq u ité s g r e c q u e s e t r o m a in e s. «Dumbditun O. «R evue des éludes byzantines». . 1877. «Byzantinische Zeitschrift». Freibu rg im B reisgau (H er­ der). par D.u. 1971. după cea engleză de P. J. 621— 671. T rad u cere engleză de J . D elaporte. «Le Proche O rient ch rétien. în continuare.u.iÇ Jil„Syrien». 2 vol. «O rientului Christiana Period ica». S. X X III (1971). Paris — B ru x elles. hersg. Reviste «A nalecta_J^ lIj3nd yy ia».». «Byzantion. Trad. Piganiol et Drioton. 1937. Răm ureanu. B ru xelles şi B oston (U . 1950 ş. Rom a. «Bjyzânnnoslavica». «ü S î. < «H istorische Zeitschrift». hrsg. < ’E~/. G olliet. 1966. 2-e éd. u. Sp en cer N orthcote — W . Paris. Praga. de Rossi. Pentru cataco m bele din Roma. Bucureşti. Conslantinopol. M artin. de la 1897 ş.A .. de K arl H eussi und H. în continuare. în continuare. în «Studii T eo lo g ice». van der M eer et C. 1937. Roma s o t t e r a n e a cris tia n a . I. Cam bridge (M ass. 9 ¡0. M ünchen. Paris. Stuttgart. 1859 ş. Paris. în continuare. de la 1935. R e a l — E n c y c lo p ä d ie d e r c la s s is c h e n A lte r tu m w is s e n s c h a lt. 1970. de planşe. A llard.u.. M ulert.. in continuare. vezi b ibliografie recen tă la : Pr. D 'après les te x ts et docum ents . Tom e I. «Echos d'O rient». 1894— 1941. «O stk irch lich e Studien». A t l a s zur K ir s c h e n g e s c h ic h te . p.u. Î924 ş. de ]a 1880 ş. franceză. neue B earb eitu n g von G. D ie c h r is tlic h e n K ir c h e n in G e s c h ic h t e und G e g e n ­ w a r t.xATjat33Ttx7j ’AÀijflaa». M ünchen. A tlase A tla s is to r ic . R etip ărită la Frankfu rt a M.ur K ir c h e n g e s c h ite . Paris. Jed in .S. von H. 3-e A uflage. W issow a (P a u ly -W is s o w a R e a l — E n c y c lo p ä d ie ). în sp ecial n o tele 20— 43.ak Papers».u. din 1956 ş.). D arem berg et Edmond Saglio. din 1951 în continuare. R o m e s o u t e r r a in e . de la 1882. A.-B . W e e ld e rcn -B ak e lan ts et P. 10 vol. publié par L. von P auly . A n ti­ q u ité . 1892— 1949. W urtzburg. B.. de la 1929. Jé ru sa le m .u. M ohrm ann. C in s tir ea S iin te lo r ic o a n e în p r im e le tre i s e c o l e . C oordonator Pro!. A tlas d e TA n tiq u ité c h r é jie n n e . din 1951 ş. A tla s h is to r iq u e . Paris. A tla s y. Trad. sous la d irection de Ch. 1960. Ş tefan Pascu. W ashington. T ü b in ­ gen._j5ru xe!les-P aris. Roma. 1872 .». C onstantinople. Leipzig. Latou rotte und J .

2. «O rtod oxia». I. «R ev ista teolog ică». din 1877 ş. C raiova. «Z eitschrift für W issen sch aftlich e T heolog ie». «Revue deTTÔnënt chrétien ». în con tin uare. B u cureşti. de la 1900. în con tin uare.u. în continuare. 1921—>1949. «Studii T eo lo g ice». Craiova. B ucureşti. . B ucureşti. «M itropolia O lteniei^. 1945— 1950. In lim ba rom ână «B iserica O rtod oxă Rom ână». «Revue d 'histoire». în tre 1925— 1 9 4 3 . 1949. din 1949. din 1956. ş. Paris. din 1950. Innsbruck. Sibiu. din 1950. nr. 1929— 1940 . 1924. Iaşi. «R evista de isto rie bisericească». 3. «Revue d 'h istoire des Religions». în continuare. seria I-a.u. Paris. 1874— 1916. Bucureşti. 1943. Louvain (B elgiqu e). 1879— 1973. în continuare. In tre 1907— 191 6 . de la 1858 ş. «M itropolia A rdealului».u.u. seria a Il-a . în continuare. «Z eitschrift für K ath o lisch e T heolog ie». în co n tin u a re . Iena. «Z eitschrift für K irch en gesch ich te». sub titlu l de «M itropolia M oldovei». de la 1877 ş. 1. Sibiu. Gotha. 1880 ş. «G lasul B isericii». din 1944. «M itropolia M old ovei şi Sucevei». în continuare. Paris. în continuare. 1896. 1921. B u cureşti.IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ «Revue d'histoire ecclésiastiq u e». «R ivista di A rch eo lo g ia catto lica». Rom a.u.

Pentru a înţelege condiţiile în care s-a întemeiat Biserica şi s-a răspîndit creştinismul. prof. leagănul creştinismului. * Capitol redactat de Pr. Statul roman. a crescut treptat. avînd M area Mediterană la mijloc. Mîntuitorul s-a născut cînd a venit «plinirea vremii» (Gal.PERIOADA ÎNTÎI (PÎNĂ LA 324) BISERICA IN PRIMELE TREI SECOLE ÎNTEMEIEREA BISERICII ŞI RÂSPÎNDIREA CREŞTINISMULUI Starea lumii greco-rom ane şi iudaice la apariţia creştinismului * 1. Roma a creat un Imperiu continental. În fruntea Laţiului. el cuprindea toată lumea din jurul Mării Mediterane şi se întindea pe trei continente. Dintr-un mic stat maritim. din Bretania. de la Rin şi Dunăre pînă la marginea Saharei şi a Etiopiei. cuprinzînd Dacia şi ajungînd la M a­ rea Caspică şi Golful Persic. Ioan Râm ureanu . S ta re a lum ii greco-rom an e După cuvîntul Sfîntului apostol Pavel. cu începuturi modeste. Palestina. de la Oceanul A tlantic şi M area Nordului pînă la graniţa Armeniei. Sub împăratul Traian (98— 117). Im­ periul roman s-a întins şi mai mult. Arabiei şi M area Roşie. Roma a cucerit Italia. A cest Imperiu era un stat u n iv e r s a l. trebuie să cunoaştem starea generală a lumii antice la Naşterea lui Iisus Mristos. iar în fruntea Italiei a cucerit lumea antică. Lumea era adică pregătită pentru v e ­ nirea Lui. 4. 4). făcea parte din Imperiul roman.

avînd pe ele popasuri. Tesalonic. Oraşele se conduceau singure. Pacea. conduse de un legat. cu o situaţie . adică primul dintre senatori. de legături comerciale. Imperiul era cosmopolit. cultura se unifica şi contribuia la unificarea statului. A cest sistem politic a durat pînă la in păratul Diocleţian (284— 305).Hr.) a creat sistemul politic numit «P rin cip atu l». A cestea erau provinciile mai bine roma­ nizate . s e n a t o ­ ria le . Statul era condus de împărat şi de Senat (diarhie) şi era împărţit în provincii. putere. de comunicaţii. siguranţa erau garantate.) era uşurată d e însăşi întinderea Imperiului.specială. în ­ tindere. Provinciile for­ mau unităţi administrative şi erara-^enrttxser'de un ^ o n c iliu m p x guverna­ torul lor. de la Alexandru cel Mare t 323 î. împăratul August (31— 14 d.#-zis comun — xoivvj StâXsxtoţ. de coloniile romane. întinderea Imperiului. Armata. în care s-au scris şi cărţile Noului Testament.! culturii (eleniste. Cartagina.38 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Statul roman se găsea la apogeu ca întindere. funcţionarii şi legile asigurau ordinea şi liniştea. care a inaugurat un nou sistem poli­ tic numit «dom in at». Ele erau de trei categorii : p r o v in c ii im p e r ia le . Antiohia. O ra­ şele mai însemnate ale Imperiului erau : Roma (cap u t m undi). cultura.apreciat-o şi creştinii. se considera P rin cep s. Popoarele supuse erau mulţumite că se pusese capăt războaielor. A lexan ­ dria.d. v . deşi împărţea cu Senatul roman puterea supremă. Numeroase drumuri bune se întindeau ca o reţea dinspre Roma în provincii. de contactul între popoare. Cifra populaţiei Imperiului roman din timpul lui August nu se cu­ noaşte : istoricii o apreciază cu probabilitate între 60— 120 milioane. Palestina şi Mauritania. care reprezenta pe împărat (leg a tu s A u gu sti p ro p r a e to r e ) . înlesneau amestecul populaţiei de diferite neamuri. Stăpînirea romană era energică şi chibzuită. Corint.Hr. uşurinţa legăturilor. erau conduse de uii^ procuratorf'(epitropos). Efes. 1). conduse de un proconsul. asigurîndu-se pacea (p a x rom an a)." Comunicaţia in Imperiu pe mare şi pe uscat. pe care au. organizaţie şi cultură. unele provincii. Cu m ijloc de înţelegere era folosită mai mult limba greacă în dia­ lectul propri. Lugdunum (Lyon). desfiinţarea graniţelor înlăuntrul lui. situaţie b i­ nefăcătoare. Luca 2. Limba greacă era vorbită sau înţeleasă în mai tot Im- . deoarece împă­ ratul. era relativ uşoară şi in­ tensă. ca Egiptul. El este numit şi «lum ea» (oixoufj-svtj.

Osiriş. Ea era un cult formalist. unele pro­ vincii păstrau încă specificul culturii lor. Prin caracterul lor mistic.íjnisterele. de^răspundere morală. S ta r e a r e lig io a s ă .-----------------------------------. E>atoriţă cultelor orientale. de curăţire. fiecare popor avea religia sa. cu ea în toate provinciile. şi a făcut o reformă religioasă. erau entuziaste şi prozelitiste. de monoteism. ca ideea de mîntuire. şi de culte a adus în Imperiul roman sincre­ tismul religios. ele aveau mare influenţă. constînd într-o mulţime de rituri. Cu excepţia iudeilor. . de ispăşire per­ . ea era însă legată de toată viaţa cetăţeanuluj^U observarea ei interesa mult conducerea Imperiului. fără istoric. care s-a întins mult în armată şi a ajuns. mai ales în răsărit. Frămîntarea religioasă a timpului îndruma păgînismul spre unele idei şi stări noi. Sincretismul tindea la formarea unei religii universale cu idei luate din mai multe culte. Ele aveau unele idei religioase deose­ bite ca ^ ideea de păcat. Cultele erau numeroase . religie de stat. adică şef religios suprem aPsTâtului. Hr. fără dogme. în secolele III— IV d."" ' r Amestecul de popoare. Astrologia! şi unele practici religioase noi. Statul roman le tolera pe toate. îndeosebi ale zei­ tăţilor Cybele. tindeau spre moiioleisni şi universalism. era in decadenţă. „ •r---. mai ales unefe culte orientale. au pătruns în Im­ periul roman. afară de unele culte socotite periculoase (ca al druzijor^din Galia. TavorlzaTcIe situaţia Imperiului şi chiar de unii împăraţi în sec. apoi creştinis­ mul). popoarele vechi erau politeiste şi idolatre. al III-lea.(jiiagiá.. Aţţis. altele aveau culturi am este­ cate. zeul soarelui (d eu s s o l in v iclu s). curent puternic. (August. elenizarea şi romanizarea se întin­ deau în provincii. iar populaţiile barbare cuprinse în graniţele Imperiului sau trăind în contact cu el.PER IO A D A ¡N T I I (P IN A LA 324) 3& periul. Unificarea culturală nu era totuşi generală . care tindea la întărirea păgînismului roman. religia poporului dominant. înlăturînd pe cele ale unor popoare locale. Cel mai î n ş e m n â t lîm t r e e le ”era cuTfüT^zeului Mithra (mithraismul). a luat şi titlul de «p o n tiie x m axim u s». de renaştere. aveau unele rituri şi ospeţe sacrale.-. Primul împărat. Mai importante erau m istejele. de nemurire. se adaptau mai puţin culturii greco-romane. Isis. Religia romană. Din oraşe. mai ales cele de la Eleusis. unele culte siriene şi egiptene. Religia greacă era de asemenea în decadenţă. Ca religie de stat. numit ş^ th e o c r a s i e ' adică amestec de zei.

nu aveau nici sancţiuni. femeia se găsea în inferioritate. Ceilalţi oameni liberi du­ ceau viaţă (/rea şi umilită. necredinţa clasei culte era cu­ noscută. unii stăpîneau domenii întinse şi aveau sute şi mii de sclavi. Alţi îm ­ păraţi (Caligula. despărţiţi unii de alţii. în desfrîu. ca şi prin atracţia cul­ telor orientale. dar nu dau nici exemple. divorţurile se înmulţeau. R e ­ fuzul creştinilor de a adopta acest cult a adus asupra lor persecuţii grele. Ei erau asemănaţi « f animalele şi cu uneltele. S ilu n jia s o c ia lă era de asemenea defectuoasă. Nevoile religioase crescuseră şi nu mai puteau fi satisfăcute de cultele păgîne.iar în unele culte orientale desfrîul avea caracterTellgios. erau lipsiţi de drepturile şi de demnitatea de oameni. Ele aveau unele idei morale. Unitatea religioasă o asigura în Imperiu cultul împăratului. Diocleţian) au primit onoruri divine încă în viaţă. Imoralitatea se ma­ nifesta în spectacole. Domiţian. Familia era slab întemeiată. păgînismul avea să se opună totuşi creştinismului cu toată puterea sa. zeii erau pilde de imoralitate. maltrataţi. Religia era în general discreditată . Legile date pentru îndrep­ tarea situaţiei nu au ajutat mult. Religiile păgîne nu învăţau morala. superstiţia în popor era foarte mare. . El era dovada lealităţii şi a respectului supuşilor faţă de împărat şi lua deci un caracter politic. în raporturile sociale. în risipa. Starea morală a lumii vechi era în legătură cu cea religioasă şi so­ cială. trăind la Roma din ajutorul statului şi al pa­ tronilor (c lic n li). care formau o mare parte din populaţia Im­ periului. în viaţa uşuratică a multora. în lux. copiii erau expuşi aruncării. ca religia mozaică sau creşti­ nismul. sinuciderile sporeau. Prin reorganizarea religiei romane de către August şi prin sprijinul statului. Bogaţii constituiau clasa privilegiată . vînduţi ucişi.40 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă sonală şi contribuia la o pregătire pentru mai uşoara primire a creşti­ nismului. August era socotit un salvator al lumii şi a fost divinizat după moarte. care erau neumane şi sîngeroase. Dimpotrivă. Munca era urîtă de cei liberi. Cultul împăratului era de origine orientală şi însemna conservarea religioasă a cuceririi şi a stăpînirii romane. cultic. Sclavii. mulţi nu se mai căsă­ toreau. cei mai mulţi trăiau în lux şi în plăceri. puteau fi bătuţi.. iar căsătoria lor nu era recunoscută legal.

o. Iulian Apostalul. profesat de noua Academie a lui Carneade. A cesta a găsit între filozofi ca Cels. care învăţa pan­ teismul. aşa cum religia era sincretistă. era în parte favorabilă răspîndirii lui. ordine. stoicismul. în­ văţa indiferenţa religioasă . Ca o consecinţă a lipsurilor. filozofia era. .. In oraşe se îngrămădeau capitaluri însemnate...____________________________ P ER IO A D A IN T 1I (P lN Ă LA 324)___________________________ j j Criza socială era mare. " c h i a r răul este necesar. Ie-. de propaganda cultelor orientale şi a filozofilor. căi şi m ijloace de comuni­ caţie. colîegia iuneiaticia. mai ales în neopitagorism şi apoi în neoplatonism (sec. nega Providenţa. pace. . unificare culturală. cei care le adunau erau adesea arbitrari şi abuzivi. socotea că lumea este condusă de necesitate (destin). Filozofia pregătea într-o oaTecare măsură calea pentru propovăduirea ideilor creştine. mari adversari. mergînd din loc în loc şi ţinînd conferinţe (diatribe). care era totodată şi im o r a l. Neoplatonismul a fost îndeosebi în secolele III şi IV religia celor culţi şi discredita în schimb religia poporului. la apariţia creştinismului. Ă fost sistemul cel mai influent în societatea romană şi avea unele idei interesante din punct de vedere moral : privea pe oameni ca semeni (pagini frumoase ne-a lăsat filozoful Seneca). se formau asociaţii de ajutor reciproc mai ales pentru înmormântare ('soda-licia. xai avexou) justifica viciile şi sinuciderile.. Filozofia timpului era reprezentată de trei sisteme mai însemnate : epicuieism ul. R ă spîndirea creştinismului era apoi favo­ rizată de insuficienţa religioasă şi morală a politeismului greco-roman. rocles. ~ ' A şa cum se prezenta lumea antică... care funcţionau în anumite forme legale. Impozitele erau grele. în general. recomanda în morală apatia (abstine et susţine . situaţia. Filozofia devine religios-morală. admitea că. mizeria creştea în rîndurile poporului. Stoicismul era totuşi in consecvent şi contradictoriu. care avea ca principiu moral plăcerea. Organizarea lor uşura oarecum. limbă înţeleasă mai peste to t. dar ea a constituit şi unul din obstacolele puse în calea creştinismului. şi existenţa comunităţilor creştine. ceea ce explică întinderea lui ra­ pidă. de situaţia socială a lu-. collegia tenuiom m = colegiile celor săraci). e c le c tic ă : culegea idei din mai multe sisteme. Filozofii au început să interpreteze miturile alegoric şi predicau unele idei morale. scepticism ul. Exista un stat universal. Porfiriu. amestec şi apropiere de popoare şi de idei. III).

introduce în Palestina jocuri păgîne şi slăbeşte influenţa preoliloi imi('i.ITr.42 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ mii vechi. Hr. romanii împart Pa­ lestina intre cei Irei Iii ai săi : Arhelau. cultul mozaic a fost restabilit. . Ierusalimul în puterea iudeilor. •. 2..4 a. în parte însă. folosindu-i ca element de colonizare îii oraşele înfiinţate de el. Starea lumii iudaice Sosiţi din captivitate. d. Prin împăr­ ţirea Imperiului lui Alexandru între urmaşii lui (diadohi).Chr) . Nepotul lui Irod cel Marc. dar iudeii s-au ap§rat eroic şi şi-au păstrat fiinţa şi religia. polemica anticreştină şi persecuţiile îndurate. romanii numesc rege al Iudeii pe idumeul irod cel Mare. după ce regele perşilor Cyrus a distrus puterea babilonenilor (536 î.). fac apel la romani.).U.a. acesta a favorizat pe iudei. M işcarea de sub conducerea fraţilor Macabei a readus.). Ze- .Chr. situaţia era defavorabilă.c. se combat.). ceea ce explică rezi­ stenţa păgînismului. Regele Ioan Hircao măreşte statui iudaic şi caută legă­ turi cu romanii (135— 105 î. Irod Antipa şi Filip. alcătuit din 70 de membri şi un preşedinte. condus de sinedriu. de creştini în timpul împăraţilor romani pînă la publicarea edictului de la Milan de către Constantin cel Mare. Acesta rezideşte templul iudaic. care s-au purtat aspru cu iudeii şi au făcut încercarea deTa-i eleniza şi a le desfiinţa religia (Antioh IV Epifanius (174— 16. Hr. ridică oraşul ■ Cezareea la ţărmul Mării Mediterane. certurile dinlre partidele iudaice slăbesc naţiunea. La moartea lui Irod cel M a re . iudeii şi-au putut rezidi templul sub conduce­ rea lui Zorobabel şi s-au reorganizat. Hr. d. devine rege al întregii Palestine (41— 44). Urmaşii acestuia se dezbină. Templul a fost ridicat.(750 a. Palestina a ră­ mas în stăpînirea celor din^Sirîa (Seleucizi). în ianuarie 313. Apăsarea stăpînirii romane creşte. Regatul perşilor a fost desfiinţat de Alexandru cel M are (f 323 . Iudeii au trebuii să recunoască dominaţia romană şi din acest timp plătesc un tribul romanilor. care devine capitala politică a Pa­ lestinei.• . După o mare revoltă. Irod Aţjripa.). Generalul roman Pompei intervine în Palestina şi ia Ierusalimul (63 î. La anul 30 î.d. Ţara e conduşi^ apoi numai de procuratori romani. iudeii au reuşit să formeze un stat teocratic inde­ pendent. un fel de senat.

ieşită din iudei şi neiudei. se disting două partide. Ei trăiau mai ales pe lîngă M area Moartă şi duceau o viaţă cumpătată de asceţi. indiferenţi. Ei ţi­ neau ca obligatorie numai Legea scrisă. ceea ce s-a întîmplat şi cînd au judecat pe Apostoli. dar nu şi învierea trupului.PER IO A D A 1N T ÎI (P ÎN Ă LA 324) 43 loţii (sicarii) şi profeţii falşi o agită : se produc revolte şi intervenţii sîngeroase. ci numai Pentateuhul lui Mioisi. Ese­ nienii practicau co m u n ita tea b u n u rilor. un cult al soarelui şi al îngerilor. Ei duceauT) viaţă contemplativă şi se ocupau cu citirea Vechiului Testament. S am arin en ii erau o populaţie amestecată. cele două partide se combăteau adeseori. Sub împăratul Nero (54— 68). iar templul distrus în anul 70. în popor erau puţin influenţi. aveau un templu propriu pe Muntele Garizim şi . Ei ţineau la interpretarea clasică şi religioasă a Legii şi erau mult preocupaţi de cele religioase. deşi admiteau că Dumnezeu este unul. izbucneşte războiul iudaic. pe căre-1 interpretau alegoric. Ieru­ salimul este cucerit. Gradele superioare se abţineau de la căsătorie şi de la plăceri. Erau ostili stăpînirii romane. a jurămîntului şi a folosirii armelor. n e­ gau p r o v id e n ţa . învăţători ai Legii (soferim) şi mai tot poporul era cu ei. v ia ţa v e ş n ic ă . In clasa conducătoare a poporului iudeu. Unii ca Nicodim au fost totuşi favorabili Mîntuitorului şi creşti­ nismului. admiteau nemurirea sufletului. P a rtid ele. liberali. Ei nu respectau întreaga Lege. în v ie r e a . ospeţe religioase. în Samaria. Aveau preoţii lor. acomodaţi cu stăpînirea străină şi cu ideile timpului. Respingeau sacrificiile de animale şi nu partic i p a u ja cultul de la templu. ceremonioşi. S a d u c h e ii erau partid preoţesc aristocratic : oameni bogaţi. erau contra sclaviei. F a r is e ii erau apărătorii Legii mozaice şi păstrători ai tradiţiilor religioase. T era p eu ţii erau o sectă iudaică din jurul Alexandriei (Egipt). nu şi interpretarea ei oralii . E sen ien ii sau e s e n ii ( e s e ii) erau o sectă iudaică influenţată de idei religioase străine. Mulţi preoţi. ex is te n ţa în g e r ilo r şi a d e m o ­ n ilor. Au fost adversari ai Mîntuitorului şi creştinismului. cazuişti. în sinedriu. erau monoteişti. care se deosebesc între ele prin atitudinea lor politică şi reli­ gioasă. Organizau agape religioase cu cîntece şi dansuri. Fariseii erau de mai multe nuanţe şi aju nseseră formalişti. ipocriţi.

alţii respectau doar cele 10 porunci. iudeii au făcut în adevăr prozelitism şi au atras la credinţa mozaică. Simon Magul. Damasc. Menandru. la rîndul ei. Dintre samarineni au ieşit sub influenţa ideilor religioase păgîne. prescripţiile Legii lor. pe de o parte prin superioritatea lor religios-morală. religioase ale iudei­ lor s-au modificai în parte. Drept e că după aceea se producea dezbinarea dintre iudei şi creştini. în diaspora. Iudeii formau co ­ munităţi proprii şi auţonome. de obligaţiile nepotrivite cu. A ceste privilegii au favorizat propaganda religioasă. de cultul oficial şi imperial. Ei au for­ mat colonii importante la Babilon. Alexandria. apoi datorită unor interese comerciale şi privilegiilor de care se bucurau. coloni­ zări. Unii primeau circumciziunea şi luau parte la sacrificii.. iar stăpînirea romană. numiţi p r o z e liţii d r ep tă ţii sau fiii a li a n ţ e i. Erau scutiţi de serviciul mi­ litar. Corint. ser­ vind ( < o punte de trecere de la păgînism. fiind numiţi în genere t e ­ m ă to ri d e D u m n ezeu (cpo6o6[. unii eretici ca : Dositei. Antiohia. pe de alta prin înseşi privilegiile de care se bucurau. un mare rol în răspîndirea creştinismului. observau sabatul. ca Adrian (117— 138) şi Septimiu Sever (193— 211) au interzis prozelitismul iudaic.44 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ păstrau ideea mesianică. la noua credinţă i a lui ] Irislos. Imprăştierea şi prozelitismul iudaic au avut. deo­ sebirea dintre mîncărurile curate şi necurate. deportări. aveau sinagogile şi justiţia lor. de război. Im p r ă ş tie r e a iu d a ic ă (diaspora). le era per­ mis cultul mozaic şi respectarea sabatului. la început. aceştia devin mai puţin for- . i-a favorizat. odată înfiinţată. Misionarii creştini s-au adresat de regulă întîi iudeilor şi prozeliţilor din comunităţile iudaice. Roma. dar comunitatea creştină. Prozeliţii erau de mai multe feluri. Prin captivităţi. nu­ meroşi păgîni. se organiza şi ducea viaţa ei proprie mai departe. curăţirile rituale. şi în interes de propagandă. ideile. Prozelitismul iudaic a înlesnii credincioşilor celorlalte religii apropierea de creştinism. în diaspora. emigrări. Intre samarineni şi iudei era mare ură. Sn contact cu lumea cealaltă.tsvoi sau as66[Asvoi t ov 0eov). Influenţaţi de cultura greacă — au exislat iudei «elenişti». Unii împăraţi. iudeii s-au răspîndit mult în afara Palestinei. Alexandru cel M are le-a acordat avantaje în oraşele înfiinţatede el. prin iudaism.

Paris. L e m o n d e g r e c o -r o m a in a u te m p s d e n o tr e — S e ig n eu r. 1935. L 'em p ire r o m a in e . S tu ttg art. Paris. 2-e éd.. I. 3 vol. 125— 170. L e s c u lt e s p a ïe n s d a n s ¡'em p ire ro m ain . 1962. Din religios-morală. F e s t u g i è r e. C u m o n t. L a v i e q u o tid ie n n e à R o m e à ¡'a p o g é e d e ¡'E m pire. A ceasta a făcut ca iudeii să nu înţe­ leagă pe Iisus Hristos. Paris.. L e s g ra n d s c o u r a n ts d e la p a n s é e a n tiq u e .. nenorocirile şi umilirile în­ durate de iudei au contribuit la schimbarea ideii mesianice însăşi. E x p a n sio n e t lu ttes . F r. R i v a u d . t. Le c a d r e t e m p o r e l. 1935. C a r c o p i n o . P i g a n i o 1. t. H is to ir e r o m a in e . A. 1933. E. să nu-L respecte ca pe adevăratul Mesia şi să ceară osindirea Lui ca blasfemiator. L é o n H o m o . Paris. Paris.. A 1 1 h e i m.r o m a n ' e : D. B ucureşti. Ja e g e r. L e m iiieu sp iritu e l. L. 1936. dînd strictă observare lite­ rară prescripţiilor Legii. A u g u s t u s şi T i b e r i u . ci ca un erou. Bände. E. Mesia era aşteptat nu ca un Mîntuitor al lumii. 1960.PER IO A D A ¡N T II (P IN A LA 324) 45 malişti şi fanatici decît iudeii din Palestina. II. 1932. A. L e m o n d e g r e c o -r o m a in a u te m p s d e N o tr e S e ig n eu r. L e H au t-E m p ire. Paris. A u g u s te 63 av. M ün­ chen. Paris. 1953. A. I d e m . F a b r e. H is to ir e d e R o m e. A. Paris. 2. Paris. W . A. F ig u ri ele îm p ă r a ţi ro m a n i. J . J . ca un eliberator naţional al p p p p ra lu X iu ^ ftjU a x o b iâ străină. Totuşi. A l b e r t i n i .. p. G e is t e s g e s c h ic h t e d e s a n tik e n C h risten tu m s. E x a m en d e s c a u s e s d e la d ë c a d a n c e . M aş k i n. S. T ib e r iu s . 1953.. 5 -e éd. P e n t r u s t a r e a l u m i i g r e c o . Bucureşti. C a r l S c h n e i d e r . 20— 104. ca şi acţiunea iudaismului în lume.. J . 1954.. L e d e c ü n d u m o n d e a n tiq u e . Paris. au pregătit calea pentru răspîndirea creştinismului mai mult decît ori care altă împrejurare din cele cunoscute în istorie. 1923. B o u n i e t. T u d o r. 1931. L e s r e lig io n s o r ie n t â t e s d a n s l e p a g a n is m e ro m a in . — 14 ap. Paris. . Coeury. Paris. S tăpînirile străine. religia iudaică de după exilul Babilonului este deosebită de cea a profe­ ţilor. T o u t a i n . în general. F e s t u g i è r e et P. B erlin. L 'id éa l r e lig ie u x d e s G r e c s e t T E v a n g lie. 1905— 1917. C.. Fr. 4-e éd. p. N. ritualistă. I d e m . devenind formalistă. Trad. J . 6-e éd. K o r n e m a n . J . Trad.. Paris. P rin c ip a lu l iu i A u g u s tu s.. D as ir ü c h te C h risten tu m u n d d ie g r i e ­ c h i s c h e B ildu n g. L e s e m p e r e u r s r o m a in s e t l e c h r is tia n is m e . misiu­ n ea acestui Mesia devenea politică. 1959. I. 1974. 1929. cazuistă. J . C. 1935. admiţînd că şi alte popoare pot să primească Legea mozaică şi să dobîndească mîntuirea. 1954. Legea V e c hiului Testament. I d e m . fidelitatea lui faţă de religia primită şi păstrarea ideii mesianice. III. Sam arian. B IB L IO G R A FIE 1. Paris. 1963. Le C h ristia n ism e n a issa n t. par A. stăruinţa poporului iudeu în mo­ noteism.

1961. Leiden. B o x l e r . 512 p. 1962. C. C a u s s e . A b b é A. G r a y z e l .. M a r y S m a l l w o o d . X IV — 595 p. M a u r r e.T eolo g ice». K o s m a i a. t. R evised édition. F r ü c h r is tlic h e J u d e n tu m ü n d G n o s is . G abalda.40 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ 2. J u s t e r. 1962. V II— X IX . în «Studii. Hum bert. K r ü g e r . Paris. II.-M. t. Paris. S tr e itlic h te r a ü s d e r e r s te n V ciiolgiiiH iay. J . Leiden. Les S a d d u c é e n s (Études bibliques). S i m o n . Zé l o t e s et S ic a ir e s e t leu r m en tio n p a r p a r o n y m ie d a n s le N o u v e a u T e s ta m e n t. 1966. D a n i e l . J. . Les d is p e r s é s d 'Isr a ë l. C. M o e u rs p a ïe n n e s . 1960. ■ J. U i c i o t t i. 1959. Paris. 1887— 1907. D ew ailly. é c o n o ­ m iq u e e t s o c i a l e . L 'E glise a n c ie n n e et Ia c u ltu re g r e c q u e . H. 707— 716. 1963. trad. W i f s t r a n d . N. J e w is h s e c t s at th e tim e o l J é s u s . H is to ir e d 'Isra ël. 1929. M a r q u a r d t et P.. 1936. 1939. H e b r a e r . La v ie q u o t id ie n n e en P a le s tin e au t e m p s . Paris. S. par M. 1961. M an u el d e s a n tiq u ité s ro m a in e s. Paris.. E s e n ie n ii şi B is e r ic a p rim a ră . L e s H é b r e u x . V .d e J é s u s . E s s é n ie n s . Pentru in stitu ţiile şi v iaţa pu blică a rom anilor şi g recilo r. Paris. J. P e n t r u l u m e a i u d a i c ă : M. Paris. par P. vezi : A. La c it é a n tiq u e. Paris.14. 1966. Paris. trad. :. Trad uit du suédois par L. 1959. H is to ire d e s J u ü s . Paris. 1980. L e ju d a ïs m e e t l e c h r is tia n is m e a n tiq u e d ’A n tio c h u s E p ip h a n e à C o n s ta n ­ tin. 1— 2. 437 p. franç. C. Paris.. ! ■ P e l c r s o n. B r i g h t . 1925.cil. Paris. Leiden. Paris. nr. L e M o y n e. I d e m . E rom P o m p e y t o D io­ c le tia n . D a n i e l . M o m m s e n . A. T h é o lo g ie du Ju d é o . 1929. X X V I (1974). L eu r c o n d itio n ju r id iq u e . Le m o n d e à la n a is s a n c e du C hrist. A h is to r y o l Is r a ë l. 9 --1 0 . M. I d e m . N ew York. I. Philadelphie. 1976. H is to ire d e s d o c tr in e s c h r é t ie n n e s a v a n t N ic é e . 2 vol.. tome I— V . U e m en tio n p a u lin ie n n e d e s E s s é n ie n s d e Q um ran. E sse n e r. 1958 . du fra n ç a is : L es s e c t e s ju iv e s a u te m p s d e J é s u s . E. N a h o n. L e s J u ils d a n s ¡‘E m p ire ro m a in . ' C. réim prim é. 19. p. trad. Touati.. 1968. M essage é v a n g é liq u e et c u ltu re h e l l é n is ­ tiq u e . H. J u d e n un d C h riste n im a lte n R om . D a n i é 1 o u. Trad uit de l'allem and sous la d irection de G. J . 1967. 1976. London. Paris. T h .R o p s . m o e u r s c h r é tie n n e s . W icn . A uvry. P a u l S t y g e r.-D. 1 ’ . 2 vol.C h r is t ia n is m e . 25-e éd. P r é c is d e s in stitu tio n s p u b liq u e s d e la G r è c e et d e R o m e a n c ie n n e s . 1929. franc. Paris. 2 vol. 1914 . T h e J e ws u n d e r R o m a n R u le. C h risten . I d e m . Berlin. B a u d r i l l a r t . Paris. Paris. F u s t e i d e C o u l a n g e s . 1966. Paris. 3.

«creştinii lui I o a n » . d. care vorbeşte cu laude despre el. dreptate şi pietate (Eusebiu. numindu-1 un om bun. fiind numiţi . care au urm at apoi Mîntuitorului. Creştinii. Vameşi. II.IISUS HRISTOS. 5). . Printre ei. a fost închis la Macherus şi decapitat. Ioan Botezătorul a fost arestat de Irod Antipa (4 î. în aşteptarea Celui «mai mare».Hr. au fost la început Apostolii Andrei şi Ioan. Iisus Hristos.). el anun­ ţa şi judecata lui Dumnezeu. Predica lui Ioan a făcut o puternică impresie. El nu tinde să form eze. A n tich ită ţi iu d a ic e (XVIII. popor alergau la el. A ctivitatea Mintuitorului a fost precedată cu pu­ ţin de a lui Ioan Botezătorul.o comunitate proprie. fiul lui Irod cel Mare. 5). soldaţi.e i practicau un botez şi aveau rugă­ ciuni şi posturi proprii. Cu aceasta se desăvîrşea «plinirea vremii» şi se intensifica pregătirea mesianică. I. el este amintit în scrierea istori­ cului iudeu Iosif Flaviu. întrebînd dacă el este Mesia. Deşi materialul istoric de care dispunem este prea puţin faţă de ceea ce a fost şi a făcut Iisus Hristos.Hr. Pe lîngă ştirile ce avem des­ pre Ioan Botezătorul în Evanghelii. ani. Pentru predica lui necruţătoare. fără egal în is­ toria omenirii. Cu împărăţia lui Dumnezeu. ci să «îndrepteze calea» pentru venirea Mîntuitorului. Ioan Botezătorul era un profet — ultimul al Legii Vechi — şi predica pocăinţa pentru apropiata «împărăţie a cerurilor». prof. care îndemna pe iudei la vir­ tute. El ducea viaţa de ascet şi boteza în Iordan. MÎNTUITORUL LUMII* Ioan Botezătorul.—39. cunoaştem totuşi bine ca* Capitol red actat de Pr. necreştinii şi unii din adversarii creştinis­ mului recunosc în Iisu s H ristos o personalitate unică. Ioan era convins de venirea timpului me­ sianic şi se considera vestitorul lui. decît el. Io a n R ă m u rea n :J . Ucenicii lui s-au menţinut cîteva zeci de. Isto r ia b is e r ic e a s c ă .

vom înfăţişa aci numai datele şi laptele mai însemnate. greşită.— 14 d. care formează un obiect de sludiu pentru alte discipline teologice.) şi Tiberiu (14— 37). îndeosebi la Dogmatică. în timpul împăratului Augusl. el punînd naş­ terea Mîntuilorului. !este Fiul lui Dumnezeu.u.Hr. cu rîţiva ani înaintea erei creştine stabilită de Dionisie cel Mic (f 540) în 753 a. prin cuvîntări şi parabole. Rînd pe rînd. pentru istoria creştinismului. El este prezentat ca gînditor. Pentru creştini. <lala oi nu so cunoaşte cu precizie. Petru. Ele nu sînt nişte biografii ale lui Iisus Hristos sau rezumate ale cuvîntărilor sale. de aceea învăţătura sa este orală sau predicatorială (kerygmatică). Din viaţa şi învăţătura Mîntuitorului. aceasta făcîndu-se la alte discipline teologice. la 753 a. ci o mărturie a credinţei Sfinţilor Apostoli şi a primilor creştini. Era creştină.u. Luca şi Ioan. idealist visător sau reformator religios.sau Hxiguus. moralist. învăţătura şi rezultatele misiunii Sale.c. Evangheliile lăsate de Sfinţii apostoli Matei. mai tîrziu decît a fost. Istorisirea evanghelică nu este o încercare de biografie.ii insemiml eveniment din istoria omenirii şi a mîntuirii noastre. Iuda Tadeul şi Faptele Apos­ tolilor sînt singurele noastre documente. filosof. ci se ocupă numai de viaţa sa omenească. El s-a adresat iudeilor pe cale orală. Iisus Hristos s-a născut în zilele procuratorului roman Ponţiu Pilat (Luca 1. epistolele Sfîntului apostol Pavel şi epistolele lă ­ sate de Sfinţii apostoli Iacob. Marcu. ci ea ur­ măreşte să transmită o învăţătură dogmatică şi morală. la Roma. calculată de Dionisie cel Mir . Istoria nu poate să înfăţişeze viaţa sa dumnezeiască în sînul Sfintei şi celei de o fiinţă Treimi.Hr. 5). filosofice.■48 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ •racIerul. Deşi naşterea lui Iisus Hristos este rol m. Ioan. Iisus Hristos n-a scris nimic. Asupra vieţii lui Iisus Hristos s-au scris şi se scriu continuu nenu­ mărate studii şi lucrări.c. începînd din 526. fiecare autor interpretînd opera şi mesajul său evanghelic în funcţie de opiniile sale istorice. Cronologia vieţii Mîntuitorului. viata. originar din provincia romană Scythia Minor sau Daria Ponlir. este. însă Iisus Hristos este o persoană divino-umană. Care s-a întrupat din fecioara Maria şi a vieţuit ca persoană istorică în timpul împăraţilor romani August (31 î.'i (Dobrogea). eco ­ nomice şi politice. mai ales din cele patru Evanghelii. cum am arătat. sociale. .

El şi-a ales doi­ sprezece Apostoli şi învăţa în sinagogile iudeilor în zilele Sabatului. s-a arătat la Betleem steaua magilor la Naşterea lui Hristos. paralitici. în acest timp. A ceste indicaţii ne îndreptăţesc să aşezăm anul naşterii lui Iisus Hristos în 749 sau 748 a. numit şi M area Galileci sau Marea Tiberiadei şi în ţinutul numit D e c a p o lis = ţinutul celor zece cetăţi. se retrage în Galileea. 36. aluzia la vîrsta Lui — «în că nu a i c in c iz e c i d e ani». care a făcut un recensămînt ai populaţiei.. uciderea pruncilor. Este cunoscută. sărbătorită mai întîi la Roma. unde în­ cepe să înveţe în oraşele din jurul lacului Ghenizaret.G. Iisus se adresează de preferinţă oamenilor simpli. apoi începutul activităţii publice a Sfîntului Ioan Botezătorul.u. deci cu 4 sau 5 ani mai înainte de 753 a. 29).). anul morţii lui Irod. Iisus Hristos s-a născut cu un an sau doi înainte de 750 a. de asemenea. moartea lui Irod în 750 a. 19— 20).c. slăv iţi-L ! Ilr is îo s din ceru ri. pe lîngă iudei se aflau şi greci. Ea a avut loc în timpul împăraiului August. Primii săi discipoli au fost discipolii Sfîntului Ioan Botezătorul (ca Ioan şi Andrei).c. în lîm p in aţi-L » (P. Mai tîrziu. Iisus se retrage în pustie. cum a stabilit-o Dionisie cel Mic. i-au zis iudeii (Ioan 8. precum şi vameşilor. împreună cu Fecioara M aria şi bătrînul Iosif. misiunea la vîrsta de treizeci de ani pe malurile Iordanului. în anul al X V -le a al domniei împăratului Tiberiu . în jurul anului 377 Ia Antiohia. printre u ce ­ nicii lui Ioan Botezătorul. cînd Iisus avea «aproape treizeci de ani »(Luca 3. deci în 749 sau mai corect în 748 a. iar din 379 şi la Constantinopol. 311— 336). Cînd el se întoarce şi află de arestarea şi moartea Sfîntului Ioan Botezătorul de către Irod Antipa (4 î. apoi şi în Răsărit. tradiţia creştină a fixat naşterea Mîntuitorului la 25 decembrie în fie­ care an. care precede cu puţin pe a Mîntuitorului. unde.u. ¡fiind proconsul al Siriei şi Palestinei Quirinus.— 39 d. fiind limp de pace. Iisus Hristos şi-a începui.c.u.. celor umili şi bo l­ navi : orbi..c.. 4 — Istoria bisericească . îndrăciţi.c. isterici. a urmat fuga lui Iisus Hristos în Egipt. nu departe de aşezările esenienilor. 57) şi la zidirea templului de către Irod cel M are (Ioan 2. leproşi. în Evanghelii se găsesc cîteva date şi indicaţii de timp referitoare la anul naşterii şi vîrstei lui Iisus Hristos. 23).Hr. cînd Sfîntul Grigorie de Nazianz a ţinut celebra sa predică festivă : «H ristos s e n a şte.P ER IO A D A IN T II (P IN Ă LA 324) 49 In realitate.. Cînd Sfîntul Ioan Botezătorul a văzut pe Iisus venind către el.u.(14— 37).Hr. a spus : «Iată m ielu l lui D u m n ezeu C el c e r id ic ă p ă ca tu l lum ii» (Ioan 1.u.

23). a fost apoi prins. martiriul Simţului Şlelan şi convertirea lui Saul (Sfîntul apostol Pa vel).c. 4). A ctiv ita ­ tea publică a Mîntuitorului variază — după unii istorici şi cercetători — între 1 şi 3 ani. 1) şi a anului 782— 83 (Ioân 6. într-o vineri. alţii în 30. X IX . unii eretici. După dalele de mai sus.un loc din profetul Isaia (61. unii autori noi o pun în anul 28. După studii mai noi. sau 30 al erei dionisiace.c.. (783 a. 10). Ţinînd seama de faplul că Mîntuitorul a muri! pe Cruce.. Acea sin ipoteză a fost re­ luată de unii istorici bisericeşti în sec. Nici anul morţii Mîntuitorului nu este acelaşi pentru toţi. care vorbeşte de trei Paşte. Mîntuitorul s-a botezat în Iordan la 6 ianuarie 780 a. în pustie. judecat şi răs­ tignit vineri dimineaţa.50 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ cărturarilor şi fariseilor. în anul 27 al erei dionisiace. iar data morţii în anul 30 d.).n| simbăla. avînd circa 30 de ani (Luca 3. (25. care vorbesc de un singur Paşte şi Evanghelistul Ioan. După Sfîntul Luca (4.c. ci menţionează doar fapte nedatate din xâaţa Mîntu¡torului. Părerea cea mai întemeiată şi admisă de cei mai mulţi este dala de 7 aprilie.ni stabilirea datei morţii Mîntuitorului pot fi luate în consideî't.itorul (poale cu doi ani înainte de moartea lui Hristos). alţii chiar mai tîrziu (36). ceea ce arată că activitatea sa a durat peste trei ani. Marcu şi Luca. au crezul că activitatea pu­ blică a Mîntuitorului a fost doar de un an. | rîliva ani (I fi ! după moarlea Mîntuitorului).|îc'. 32 sau 33 al erei creştine. în sinagogi. De asemenea. pe drumuri. pe ţărmurile lacului Tiberiada. cil se (’iede în mod obişnuit. a serbat cu Sfinţii Apostoli Cina cea de taină. iar înaintea. Matei. alţii în 33. alţii 29. calculele cele mai lume sînt de acord pentru anii 30 sau 33 cînd paştile iudaice au cir/.u. EI a petrecut Pasha anului 781— 82 (Ioan 5. IVnl.Hr. anume 35— 36 de ani.Paştelui din anul 783. rezultă că Iisus Hristos a trăit mai mult de 33 de ani.).c. iii I>()l('/. . Durata activităţii publice a Mîntuilorului nu este nici ea mai si­ gur cunoscută din cauza deosebirii dintre Evangheliştii sinoptici. 18— 19) : «M-a Irim is s ă v e s t e s c an u l m ilei lui D um n ezeu ». în ajunul paştilor iudaice.. anul 30 (783 a. E de remarcat că evangheliştii nu dau date islorice precise.u. socotind data naşterii în 749 748 a. ca alogii şi gnosticii. şi alte date creştine însemnate ca : moar­ tea lui Io. 2) şi Lev. desigur cu probabilitate. 14 nisan (7 aprilie).u. Unii scri­ itori creştini socotesc a fi anul 28.u. care aminteşte.

El este acuzat că s-a făcut pe sine « r e g e le iu d e i­ lor» (Ioan 18.PER IO A D A ÎN T lI (P IN A LA 324) 51 sau ceva mai mult. Iudeii se temeau foarte mult de romani să nu le nimicească ţara şi neamul : «De-1 v o m lă s a a şa . Iudeea. prinderea. 33— 3 7 . . cînd El s-a rătăcit de părinţii săi în templul din Ierusalim (Luca 2. condamnarea. ci p en tru h u lă şi pen tru c ă Tu. 9— 11).Din activitatea mesianică a Iui Iisus Hristos. 50). . In cele din urmă. după conducătorii iudeilor. şi Ierusalim. ca învăţător. în afară de fuga Lui în Egipt şi de întoarcerea în Galileea. judecarea. sînt simple închipuiri fără nici un temei istoric. toţi v o r c r e d e în El şi v o r v en i ro m a n ii şi n e v o r lu a lo c u l şi n eam u l» (Ioan 11. Iată cuvintele lor : «Pentru lu cru bun nu aru n căm cu p ie tr e a su ­ p ra Ta.) şi judecat de marele preot Caiafa şi de sinedriul iudeilor.d. Evenimentele mai însemnate din viaţa Mîntuitorului.Hr. nu se cunoaşte decît episodul de la 12 ani. ideile pe care El le-a predicat. Unii scri­ itori creştini vechi (Sfîntul Irineu al Lugdunului = Lyon) şi unii teologi noi cred că Mîntuitorul a trăit pe pămînt chiar 40 de ani. sub Împăratul August. Iisus Hristos a fost arestat din ordinul procurato­ rului Ponţiu Pilat (26— 36 d. In cei vreo trei ani dţ^nnsiune publică. De aceea. Iisus Hristos a desfăşurat o a c ­ tivitate extraordinară. Răstignirea. 48). 33). Astfel s-a ajuns la con­ damnarea iui Iisus Hristos la moarte prin răstignire pe cruce. 12) şi s-a declarat pe sine Fiu al lu i D um ­ n ezeu . Mîntuitorul a declarat : «Eu şi T atăl una sin tem » (Ioan 10. profet şi făcător de minuni.. pe de o parte a făcut o foarte puternică impresie asupra poporului. după care Iisus a învăţat la preoţii din Egipt sau în alte ţări (India). « e ste m ai d e fo lo s s ă m o a r ă un om pen tru p o p o r d e c ît s ă p iară tot n e a m u l» (Ioan 11. cu prilejul unui recensământ. 42— 51). 13. intrarea triumfală în Ierusalim. după opi­ nia marelui arhiereu Caiafa.Hr. Vina lui Iisus Hristos este. afirmau ei. Ipotezele unor cercetători raţionalişti. în timpul proconsu­ lului Quirinus. Moartea. şi înălţarea Lui. pe de alta a stîrniţ ura conducătorilor iudei. 1 7 . 42). ch e­ marea Apostolilor (Matei 10). . religioasă şi politică. care. om iiin d. 19. Din copilăria lui Iisus Hristos. Marcu 1. Intr-adevăr. în afară de faptul istoric al naşterii Lui la Bethleem. Evangheliile au reţi­ n u t: botezul Lui de către ¡Ioan (Matei 3. dacă se va fi născut înainte de 748 î. învierea. 30) şi «De Ia D um n ezeu am ie ş it şi am v e n it» (Ioan 8. T e ia c i p e T in e D um ­ n ezeu » (Ioan 10. propovăduirea însoţită de minuni în Galijeea.

4. ea fiind de origine dumnezeiască. Marcu 1. învăţătura Mîntuitorului a fost înţeleasă cu greutate de unii şi de alţii. 10. «C in e d in tre v o i m ă v ă d e ş t e d e păcat». A ceastă împărăţie este înţeleasă ca o nouă ordine morală. 7 . a spus El (Ioan 8. Iisus Hristos a vorbit şi a lucrat în numele. învăţătura Lui n-a fost depăşită şi nu poate fi depăşită de nici una dintre religiile naturale ale lumii sau de vreun alt sistem de gîndire filosofic sau religios. 5). n ici s -a a i la t v ic le ş u g în gu ra L ui» (I Petru 2. a mărturisit dumnezeirea Sa şi a ară­ tat misiunea Lui mesianică în faţa Apostolilor şi a oamenilor. adusă lumii. 46). Deşi Iisus Hristos predica iudeilor. ascultă şi (in preceptele Lui. obişnuiţi cu propriile lor religii. cu auto­ ritatea şi puterea lui Dumnezeu. în îm p ă ră ţia ceru rilor. iar Sfîn­ tul Apostol Petru mărturiseşte : «Ei n -a s ă v îrş it n ici un p ă c a t. sinceritate. reînnoirea. propovăduită de Iisus Hristos. bun suprem apărut cu El şi realizat în lume prin îndeplinirea poruncilor lui Dumnezeu. Prin doctrina Sa. a fost un mesaj religios şi moral. Mîntuitorul a dat învăţături sublime în cuvinte. de virtute morală şi fericire sufletească. 22). Evanghelia. Mîntuitorul urmăreşte mîntuirea omului. parabole şi ima­ gini de o simplitate. mergînd mult mai departe de . aşa rum l-a vestit Mîntuitorul era o nouă con­ cepţii* r<i şi lo. 15). adică vestea cea bună. Cu tot sincretismul religios Şi prozelitismul iudaic. îşi începe El misiunea sa mîntuitoare. dar «a plin ii L eg ea » (Matei 5. ca stare de credinţă. a avut o viaţă morală de o curăţie şi înălţime sufletească unică şi incomparabilă. frumuseţe şi înţelepciune supraomenească.IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ învăţătura. 2 . se renasc «din a p ă şi din D uh» (Ioan 3. «Si s c v a p r o p o v ă d u i E v a n g h e lia a c e a s t a a îm p ă ră ţiei în luată lu m ea sp r e m ărtu rie la to a te n eam u rile» (Matei 24. vor intra toţi cei ce cred în El şi în misiunea Lui dumnezeiască. Prin îndemnul : «P o c ă iţi-v ă c ă s-a a p r o p ia t îm p ă r ă ţia c e r u r ilo r » (Matei 3. Mi uluitorul a pornii de la ideile religios-morale ale Vechiului T es­ tament. se schimbă sufleteşte* şi trăiesc o viaţă religios-morală nouă şi curată. Ideea centrală a propovăduirii Mîntuitorului este « îm p ă ră ţia lui D um nezeu» sau « îm p ărăţia ceru rilo r» . care înseamnă eliberarea lui de păcate. învăţătura Lui este destinată iul regii lumi.il«' marile adevăruri predicate de El. Acest universalism religios. nu social sau politic. 57 . restructurarea firii umane. 14). 17). sfinţirea şi îndumnezeirea omului. adîncime.

Dumnezeu-Tatăl s-a făcut cunoscut oamenilor.P ER IO A D A IN T 1I (P IN A LA 324) 53 ea. Dar. curăţia. Prin m o n o teism u l şi spiritualitatea lui Dumnezeu. 38). 10).. lot. El a înnoit şi a înnobilat conţinutul noţiunilor religios-morale vechi şi contemporane şi a creat o nouă religie şi morală. deofiinţă şi nedespărţită Treime. care formează una. Dumnezeu este spirit personal. de filiaţie directă propriu-zisă : El este Fiul lui Dumnezeu în înţeles real metafizic. Prin Fiul Său. După Sfînlul apostol Pavel. care a îmbrăcat chip de om. 45) şi «Cei ce M -a văzu t p e M in e a v ăz u t p e T atăl» (Ioan 4. 9). «Şi to a te a le M e le sîn t a le T a le şi a le T ale sîn t a le M e le » (Ioan 16. iar prin jertfa Sa pe cruce a adus mîntuirea lor. 10). ideea existenţei unui singur D u m n ezeu spiritual. inefabil şi infinit este esenţială. meniţi să ajungă. ci trei ipostasuri sau persoane a le u n ei sin g u re D u m n ezeiri. Cu alte cuvinte. El esle Tatăl ceresc al tuturor oamenilor. In noua religie. deşi a îmbrăcat chip omenesc. n e ­ văzut. «Eu şi T atăl una sîn tem » (Ioan 10. aşa Dumnezeu-Tatăl este prezent în întruparea Fiului. Raportul dintre Dumnezeu şi oameni.. sfinţenia şi bunătatea Sa. «El e s t e ch ip u l D u m n ezeu lu i celu i . a mărturisit Mântuitorul despre Sine. iar oamenii de pe toată faţa pămîntului sînt fiii Săi şi fraţi între ei. ideea de Dumnezeu este mult adîncită şi atinge în învăţătura lui Iisus Hristos «cea mai înaltă treaptă a theismului». sfîntă. 38 . Iisus Hristos se găseşte faţă de Dumnezeu-Tatăl într-un raport deo­ sebit şi unic. 14. Iisus Hristos a afirmat totdeauna dumnezeirea Sa şi legătura Lui intimă cu Dumnezeu-Tatăl ca Fiu al Său. prin credinţă în Iisus Hristos şi prin revărsarea harului Sfîntuluj Duh la desăvîrşire. prin Domnul Iisus Hristos. Fiul şi Duhul Sfînt. 3). atotputernic. Ei nu sînt trei Dumnezeu. mărturiseşte Sfîntul Apostol Ioan (I Ioan 4. Există un singur Dumnezeu ade­ vărat în trei ipostasuri sau persoane : Tatăl. Iisus Hristos este « stră lu cirea s la v e i şi c h ip u l fiin ţei lui D u m n ezeu » (Evr. A ltă­ dată a a d ă u g a t: «C ine M ă v e d e p e M in e v e d e p e C el c e M -a trim is p e M ine» (Ioan 12. « T oate c ît e a rc T alăl a le M e le sînt» (Ioan 16. 15). 7). le-a spus El Sfinţilor Apostoli. după cum Fiul lui Dumnezeu este prezent în «sinul T atălui». sfinţenie şi îndumnezeire. desăvîrşit în fiinţa. C u vîn tu l şi S lîn tu l D uh şi a c c ş ti trei una sînt». «Nu ştiţi. 1. născut mai înainte de toţi vecii din Tatăl. ca şi raportul dintre oameni este radical schimbat prin preceptele Evangheliei. «C ăci trei sîn t c a r e m ă rtu rise sc în c e r : T atăl. c ă T atăl e s t e în M in e şi Eu sîn t în T atăl ?» (Ioan 10.

Chipul lui Dumnezeu din fiinţa omului orientează omul spre îndumnezeire. 2 .. propriile Sale profeţii confirmă d iv in ita te a Sa. 2 6 . ci mai ales prin faptele. 9). 2. 1. fiin d în cep u tu ră (a învierii) c e lo r adorm iţi» . Pogorîrea Sfîntului Duh asupra Sfinţilor Apostoli (Luca 24. 1 3 . 4. fiin d c ă îl v o m v e d e a p recu m este» . De asemenea.. ise revarsă continuu asupra celor ce cred în Iisus Hristos harul lui Dumnezeu cel înnoitor şi sfinţitor. Marcu 13.» «Dar acu m H ristos a în v ia t din m orţi. 26). 49 . Doctrina creştină învaţă că omul a fost creat de Dumnezmi «după ch ip u l şi a s e m ă n a r e a sa» (Fac. ­ 20. omul fiind format din trup nialorial şi suf 1(4 spirilual. 20. trădarea lui Iuda (Matei 26. 29— 3 0 . dărîmarea Ierusalimului (Matei 24. 21 . 18— 20 . Iisus a proorocit patimile. 18— 20 . 15.. care a confirmat că este Fiul lui Dumnezeu este în v ie r e a s a din m orţi. spune sfîntul Apostol Pavel. 6).. Cor. 21— 26). în fiinţa omului se unesc în chip mi­ nimal lumea nuilerială şi lumea spirituală. spune Sfîntul Apostol Ioan.. moartea şi învierea Sa (Matei 16. imaterială. 22). 32— 34 . 1. piatra de temelie a predicăm creştine şi garanţia învierii tuturor oamenilor. Luca 9. Antropologia creştină este cu totul diferită de antro­ pologia religiilor naturale. 22— 23 . Ioan 13. c a r e v a fi n im icit e s t e m o a rtea » (I Cor. 2 . stă în slrînsă legătură cu concepţia despre Dumnezeu. M arcu 14. Marcu 10. renegarea lui Petru (Matei 26. 38). a treia persoană a Sfintei Treimi. antropologia. Prin Sfîntul Duh. în teologia creştină este implicată şi a n tr o p o lo g ia . z a d a rn ic ă e s te p r o p o v ă d u ir e a n oastră .. simplă. După doctrina creştină. Luca 22. 17. 44 . 21. 6). Luca 22. concepţia despre om. 1 5. ca împlinire şi desăvîrşire a întregii creaţii. Iisus Hristos şi-a afirmat Dumnezeirea Sa nu numai prin cuvintele şi învăţătura Sa. Fapte 1. 4 . 8)..«V răjm aşu l c e l din urm ă. Filip. 31— 3 4 . 21 . 2. distinctă de fiinţa lui Dumnezeu. 14 . . dar capabil să se ridice prin virliile şi barul divin la asemănarea cu Dumnezeu. vom ii asemenea Lui. 27). Marcu 14. Iisus Hristos a adus în lume o concepţie nouă d e s p r e om .54 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ n ev ăzu t» (Col. Minunea cea mai mare. Luca 19. înălţîndu-se pînă la sfinţire şi nulumno'/oire spre a trăi în veşnicie cu Dumnezu. Sufletul omului este o substanţă fină.Y/c/ şlim c ă atu n ci cîn d s e v a a ră ta Iisu s. 33— 3 4 . z a d a rn ic ă şi c r e ­ d in ţa v oa stră. 21 . Ioan 13. «C ă ci d a c ă H ristos n -a în v ia t. în Iisus Hristos «lo c u ie ş te tru p eşte to a tă p lin ă ta te a D u m n ezeh ii» (Col. 16.(. Ioan 15. minunile şi proorociile Sale.

27). Evanghelia lui Iisus Hristos aduce o înnoire şi un pro­ gres tot atît de mare. Luca 10. Principiul şi temeiul raporturilor dintre oameni este iu b ir e a . « C ăci D u m n ezeu a ş a a iu b it lu m ea . Cu această învăţătură. idee şi pildă dumnezeiască a vieţii creştine. Iisus Hristos ne învaţă şi porunceşte : «Să iu b e ş ti p e D om n ul D um ­ n e z e u l tău. ci a dat şi pilda dumnezeiască a unei vieţi de iubire. Iisus Hristos. d a c ă -ş i p ie r d e s u fletu l sau ?» (Marcu 8. « că ci c e . 22). 29— 31 . De asemenea. Aşa cum ne-a descoperit pe Dumnezeu. «Şi era u u im iţi d e în v ă ­ ţătu ra Lui. pe care a pus un preţ nou şi infinit. c ă c i îi în v ă ţa p e e i c a C el C a re a re p u tere.• Marcu 12. religia şi cultul au fost moralizate.i f o lo s e ş t e om u lu i s ă c îş tig e lu m ea în tr e a g ă . După mărturia Sfîntului Apostol Ioan. In m o r a lă . « d ra g o s tea e s t e d e la D um ­ n ezeu . Siîntul Apostol Petru spune că cei drepţi se fac «p ărtaşi firii d u m n ez e ie şti — (0eia? xotvovoi csuaeioc) (II Petru 1. c i s ă a ib ă v iaţă v e ş n ic ă » (Ioan 3. prin care fiecare trebuie să năzuiască spre desăvîrşirea dum- . 7— 8 şi 19). spiritua­ lizate şi valorificate în gradul cel mai înalt. M atei 16. căci El este fratele nostru. 16). Iubirea este cea mai mare poruncă dată de Iisus Hristos şi cea mai m are realizare a vieţii morale creştine : iubirea lui Dumnezeu ca Tată al tuturor oamenilor şi iubirea de oameni ca fii ai lui Dumnezeu şi fraţi ai noştri. ne-a descoperit nouă înşine valoarea sufletului nostru. mîntuirea lui este datoria şi fericirea cea mai mare. Iisus Hristos a adus nu numai ideea de iubire a aproapelui nostru. de a cărui mintuire sîntem cu toţii responsabili. în cît p e F iu l Său C el U nu l-N ăscu t L -a d at. c ă c i D um n ezeu e s t e iu b ire» . 2). la f e l c a a c ea sta . A c e a s ta e s t e m a r ea şi c e a d in tîi p oru n că... 37— 39 . cu to ată in im a ta. 43). Ia r a d o u a . ne încredinţează Sfîntul Apostol Matei. B ă iu b e ş ti p e a p r o a p e le tău c a p e tin e în su ţi» (Matei 22. Aşa cum sufletul este cel mai mare bun al nostru. c a o r ic in e c r e d e în El s ă nu p iară. 2 6 . 4). ia r nu în fe lu l că rtu rarilo r» (Marcu 1. Luca 9. bunătate şi curăţie sufletească. «A tu n ci c e i d repţi. 3 6 .P E R IO A D A IN T lI (P IN A LA 324) 55 (I Ioan 3. fiin d c ă El n e -a iubit c e l dintîi» (I Ioan 4. Evanghelia ne descoperă şi pe semenul nostru. 25). «N oi iu bim p e D u m n ezeu . Cel în treime adorat. cu tot su fletu l tău şi cu tot cu g etu l tău. care s e v a realiza prin viziunea 'beatifică a lui Dumnezeu şi trăirea în eternitate cu El. v o r stră lu ci c a s o a r e le in îm ­ p ă r ă ţia T atălu i lor» (Matei 13.

care era moarte ruşinoasă dc sclavi. iar fariseii. cu excepţia cîtorva. marele preot (arhie­ reul). 12).. (¡4). Iisus Hristos a ridicat considerabil sensul şi valoarea religiei şi a lărgit orizontul ei într-un mod cu totul deosebit. în cea mai mare parte însă. necunoscute pînă atunci. spune Siîntul evanghelist lo. j sul lotului. superioare. (Mie era saduebeii. de nici o filosofie. religia şi morala. prin răstignire. 34). şi pentru că socoteau mesianismul î periculos ilin punrl do vedere politic. a convins. declarînd că «niciodată n-a vo r­ bit un om ca Acesta» (Ioan 7. i ii vutcile de El. agitator. Iisus Hristos a fost în lume. ca răzvrătitor contra împăratului de la Roma.i ipocrizia lor : saduebeii pentru că nu credeau în înviere şi în 1ici1 u i i re. Prin învăţătura Sa. blasfemafor. Poporul. nu fiin d c ă n oi am iu bit p e D um n ezeu . Ucenicii Lui înşişi L-au înţeles treptat şi cu oarecare greutate. Conducătorii iudei. ipocrizia şi formalismul lor religios-moral. demascaţi şi biciuiţi de cuvîntul Lui. Iisus Hristos a unit strîns credinţa şi fapta. de nici o religie. adică tocmai ceea ce doreau ei.in. a dezamăgit şi a scandalizat pe de alta.IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ nozeiască însăşi. căruia s-a adresat de preferinţă. prin accentuarea nemuririi sufletului şi a răs­ punderii lui înaintea lui Dumnezeu. cu încredere şi cu respect. voind să se proclame rege al iudeilor (Ioan 19. Mîntuitorul este învăţătorul şi modelul vinei vieţi morale. noi. c i fiin d c ă El n c -a iu bit p e noi. după cum spune Evanghelistul Luca «un semn de con­ trazicere» (Luca 2. a declarat uciderea lui Iisus ca o necesitate politică. a surprins.. a al ras. Prin concepţia Lui spiritualista. Partidele iudaice I-au birul o opo/. 10— 11). con- . L-a ascultat şi L-a urmat cu dragoste. 30).iţie pătimaşe : fariseii pentru că El combătuse formalismul gol .. 46). învăţătura şi trăirea religios-morală propovăduite de El. Astfel. nu s-au opus. slăpîniţi de o con­ cepţie mesianică denaturată. In sinedriu. în general. 8. prin viaţa şi faptele Sale minunate. L-au socotit înşelător. prin concepţia despre Dumnezeu şi creatura Sa. dar nu ceea ce gîndea şi voia Iisus Hristos. Deşi Iisus Hristos a fost ucis în chip infamanl. prin curăţirea şi intensificarea sen­ timentului religios şi moral. L-au acuzat în mod fals şi L-au tîrît la judecata procuratorului roman Ponţiu Pilat ca «răufăcător» (Ioan 18. orbiţi de orgoliul.. a cucerit pe de 0 parce . iar n o i d a to r i sîn tem s ă n e iu bim unul p e altul» (I Ioan 4. El a uimit. «în a c e a s ta e s te d r a g o s te a . de nici o cultură. ca hulitor (Marcu 14.

PERIO A D A IN T II (P lN Ă LA 324) 5? linuate de Apostolii Săi. sînt în mod cert apocrife.) c ă tre Iisu s H ristos şi R ăspu nsu l M în tu itoru lu i c ă t i e A b g ar. pentru că redau într-o relatare simplă şi veridică cuvintele şi faptele iui Iisus Hristos şi constituie o mărturie a impresiei extraordinare pe care a lăsat-o El. . ele sînt pentru noi un document sufletesc de o valoare incontestabilă. organizate în Biserică. deşi s-au găsit apărători ai autenticităţii ei (Epistolele sînt păstrate de istoricul Eusebiu. a lui Nicodim. Ştiri din surse necreştine despre Iisus Hristos. au prins rădăcini şi au rămas. amîndouă adresate Senatului roman. 2. M a ia . Un număr de scrieri apocrife. I. dar că-i va trimite pe unul dintre ucenicii Săi. d.Hr. scrisă între anii 70— 170 este îndoielnică. a cărui moarte a adus ruina poporului iudeu. S c r is o a r e a unui r e g e (toparh) al E d esei. E p istola lui L en iu lu s face o descriere frumoasă a chipului lui Iisus Hristos. A b g a r V U kam a (Cel N e­ gru 4 î. A cta P ilati vorbesc în chip batjocoritor despre condamnarea.— 7. Persoana lui Abgar V al Edesei este istorică. dar acestea sînt mai tîrziu şi tendenţioase. oferindu-I în schimb ospi­ talitatea în cetatea Edesei. dar corespondenţa lui cu Iisus Hristos trebuie socotită apocrifă. Iisus îi răspunde că nu poate să meargă la Edesa. al III-Iea.d. care imită. Documentul numit A c ta P liaţi şi E p isto la lui L en iu lu s. a copilăriei lui Iisus.Hr. Autenticitatea acestei epistole. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . după care s-a orientat. . M oartea şi învierea lui Hristos. Ştirile acestea sînt puţine. între acestea sînt Evangheliile zise apocrife : a lui Iacob cel Tînăr. în care vorbeşte despre «înţeleptul rege» al iudeilor. completează sau contrafac scrierile canonice ale Noului Testament. reproducînd chipul presupus real al Mîntuitorului Hristos. în frunte cu scrierile Noului Testament. 1. pictorii. c ă tr e iiu l său S e ­ rap ion . conţin poate unele elemente istorice. îl chema prin scrisoarea sa pe Iisus ca să-l vindece de o boală grea. în limba siriană. a naşterii Măriei. 13. iar el continuă să trăiască prin Legea pe care a dat-o. la toate popoarele creştine. constituind cea mai mare înnoire spirituală de pînă atunci.ITr. 13— 50 d. Regele Edesei Abgar. 6— 10). cunoscute din tradiţia creştină. un pretins prieten al lui Pilat. cunoscute din sec. Deşi Evangheliile nu s-au scris cu interesul şi scopul de a face o biografie completă şi datată riguros. suferinţele. Izvoarele istorice ale vieţii lui Iisus sînt scrierile vechi creştine. Ni s-a păstrat o E p isto lă a unui sirian . a lui Toma israelitul.

Cuvintele de mai sus. 1). II) spune că a cunoscut pe un discipol. 3. 3) vorbeşte despre lisus ca învăţător al adevărului şi făcător de minuni. Ei aveau despre Mesia alte idei. care nu era creştin. De lisus llrislos Un lals îndrăzneţ. mai recent. se află şi cuvintele : «6 XpiaxoS ouxoi r¡y» = «Acesta este Hristos». în text. 4. c a r e s a dă ca foarte veche. tăcerea iudeilor la adresa lui s-a schimbat? ei au început să răspîndească ştiri calom­ n i o a s e c u p r i v i r e l a originea şi viaţa Lui. care a fost introdusă apoi în textul lui Iosif Flaviu de un copist. iudeilor nu le convenea să vorbească despre lisus Hristos ca despre un adevărat Mesia. . II. M ărtu rii iu d a ic e. -Autenticitatea acestor cuvinte este contestată. A ceste ştiri au fost apoi împ r u m u l d l e d e un i i s c r i i t o r i pagini ca Cels. Unii istorici. iar în alt loc (XVIII. la Eusebiu (Isto ria b is e r ic e a s c ă . este probabilă. suspecţi şi urîţi. explicînd-o prin gustul lui Iosif Flaviu pentru sincretism şi prin inconsecvenţa lui. aşa cum ni s-a păstrat pînă azi. înclină totuşi să admită auten­ ticitatea ei. Se ştie că romanilor le displăceau speranţele mesia­ nice ale poporului iudeu. Iacob al lui lisus Nazarineanul. nefiind cunoscute lui Origen (f 254). înainte de Eusebiu. 23. I. deoarece o asemenea măr­ turisire din partea lui Iosif Flaviu. Scriitorul iudeu Iosif Flaviu (37/38— 100/105) aminteşte în lucrarea sa A n tic h ită ţile iu d a ic e (XX. se socotesc interpolate în textul Iui Iosif Flaviu. Mai tîrziu. în realitate. Pe de altă parte.55 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ 3. «frate al lui lisus Hristos» (Eusebiu.a. 11. la jumătatea secolului al II-lea. s-a constatat ulterior că aceasta e r a un p a m f l e l din Evul mediu. faţă de rondam. între ei Adolf Harnack. T ăcerea scriitorilor iudei despre lisus Hristos este explicabilă. F ilo n şi Ju stu s d e T ib er ia d a (sec. 9. Acţiunile cu caracter mesianic îi făceau pe iudei. un erou. n-au scris despre lisus Hris­ tos. un pretins medic egiptean. Porfiriu ş. despre uci­ derea lui Iacob. Is to r ia b is e r ic c a s c ă . Ele pot fi o însemnare făcută pe marginea textului de un creştin : «Acesta era Hristos». Rabinul E lie z er b e n F lyrcan (sec.Hr. pentru că voiau sa placă romanilor. I). este E p isto la lui B en an . c a ­ l o m n i i l e i u d a i c e a u trecut în cartea « Ş eier to ld o t Icşu» = Cartea originii l ui l i s u s . 21— 24). 7— 8). adică aşteptau să vadă în M esia un eli­ berator. pe care ar fi scris-o pe la anul 83 d.

Hr. Dacă scriitorii păgîni nu vorbesc mai mult şi mai bine despre Hristos.). Pliniu cel Tînăr. unii care credeau în Hristos. fără îndo­ ială. vorbesc despre creştini mai mult. au trebuit să plece din Roma familia de iudei Aquila şi Priscilla. 1910). im p u ls o r e C h r es to c o n tin u e tu m ul­ tu an tes. vorbeşte despre adunarea creşti­ nilor pentru cult într-o anumită zi — sta to d ie —■ (Duminica) şi despre adorarea lui Hristos ca Dumnezeu (c a rm en C h risto q u a si D eo d ic e re ). iar în Iisus Hristos un amăgitor. 44). Pliniu c e l T inăr. 4). Văzut de la Roma. o apariţie periferică. 5. nu putea atrage atenţia romanilor în chip deosebii. tăcerea sau rezerva lor. într-o S c r is o a r e c ă tre îm p ăratu l T raían (ep. puţin însem­ nată.Hr. C h restu s este. din anul 111— 112. Ei vedeau în creştinism o sectă iudaică dispreţuită sau o superstiţie orien­ tală. vorbeşte despre expulzarea iudeilor din Roma în anul 49 de_ către împăratul Claudiu (41— 54^ care se agitau clin cauza lui Hristos —■ « Ju d a e o s . istoricii T acit (55— 120 d. insultă şi acuză pe creştini. Suetoniu vorbeşte despre torturarea creştinilor sub împăratul Nero (V ita N er o n is 16. în S c r is o a r e a s a c ă tre îm p ăratu l T raian . pe care Apostolul Pavel i-a întîlnit la Corint în 52 (Fapte 18. în anul 64.000 de iudei. Cels. în mulţimea de culte. . Istoricul S u eton iu (Ţ 141). Se aflau atunci în Roma circa 10. alţii nu. cel puţin la apariţia sa. un instigator demagog. R om a expu lit» (V ita C lau d ii 25. II). creş­ tinismul. Hristos. Istoricul T acit (| 120). 97). Menţiuni despre creştini se mai găsesc la medicul G a llen u s şi la retorul F ron ton . care pătrunseseră în Pantheonul roman. aminteşte suferinţele îndurate de creştini în timpul persecuţiei lui Nero din anul 64 (A n n a les X V . Scriitorii L u cian d e S a m o sa ta şi C els (sec.) şi S u eton iu (69— 141 d. condam­ nat la moartea pe cruce de autoritatea romană. S criitorii rom an i care amintesc despre Iisus Hristos sau despre creştinismul începător sînt : proconsulul Bitiniei. Datorită edictului împăratului Claudiu.PER IO A D A 1N T ¡I (P ÎN Ă LA 324) 59 ea e plăsmuită chiar de pretinsul ei descoperitor (Ernst Edler von cler Plani tz. într-o carte specială îndreptată contra creştinilor — Aoţo? áXv¡9v¡? (Cuvînt adevărat). este explicabilă. ca şi a iudeilor. cînd a izbucnit incendiul Romei. 2). în a lt loc din istoria sa. X. creştinismul era o religie dispreţuită. 2).

J . E. S. din Ib. R. Torino. C o rsa n i.00 IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ BIBLIOGRAFIE D espre Iisus H ristos e x istă o b ib lio g rafie consid erabilă. 19)8. 1968. 1961. 2-e ed. 1976. G e s c h ic h t e d e r L e b e n . Paris. I X V ( I !):>'(). Les E v a n g ile s e t l ’h is t o ir e d e J e s u s . Paris. in isln s. ■ J o s é M. 1965. 1967. B r u n o t. Trad. C o n z e l m a n t i . G. O. J o Ii ii • n ii. p. D ie E n tsteh u n g d e s C h riste n tu m s . B ordeaux. E. 1973. D as P r o b le m d e s h is to r is c h e n J e s u s . j risu ltu li d e ila c r itic a s to r ic a . A n d e r s o n . /. Stuttgart. Leipzig. M. 1961.C r is to . R o b b e . 1966. trad. par F. L e n z m a n n . R.J e s u F o rs ch u n g . 1964. W ie d a s C hristen tu m . R e fle x io n su r l e s o r ig in e s d u c h r is tia n is m e . F.*. H. G r a n t. E. 1968. în «Revue B i­ i i blique. e i r u n d ni a n n. 1431. Le K é r y g m e d e ¡’E g lis e e t l e J é s u s d e l ’h is t o ir e (K e r y g m a und h is to r is c h e r J e s u s ) . D a n i é 1 o u. M . în «Z eitschrift für T h e o ­ logie und K irch e». K r a f t . T r o c m é . I il e m. M. “ R. L e b e n und T o d d e s J e s u s v o n N a z a r eth . Î971. t. 1960.. Berlin. E. 1964. P. J é s u s d e N a z a r e th v u p a r l e s tém o in s d e sa v ie . B u l t m a n n . Paris. I:. G e o l t r a i n e t G. R. R o b i n s o n. S c li w e i t / e r. A m i o t. J é s u s e n so n tem p s. Schm idt. engleză de C. G öttingen. 1962. J e s u s v o n N a z a r et.1.. T h e h is t o r ic a l J e s u s . 837 p. 7 m l’in g e n a ch d e m h is to r is c h e n J e s u s . li. Le p r o b lè m e h is to r iq u e d e J é s u s C h rist. T ü bin­ . de l'AUemand par J. In c o ll. 426— 431. IÎ. de l'A n g lais par A. J é s u s . V iflq . 19G5. Mgr. S c h w e i t z e r . J . 2-e éd. Trad. Paris. G en ève. N euchâtel. Paris. M e A u ll . Trad. J é s u s . C. en sta n d . D a n i e l . Borlin. 462 p. J e s u s C h ristu s.R o p s . W . A ici m enţionăm lu c ră ­ rile im portante. 1964. trad. 9. Z i m m e r m a n . De P eyer. C h. G u i 11 e t. Darm stadt.de J e s u . D ie G e s c h ic h t e J e s u C h risti. 1956. L é o n-D u f o u r. trad. S. p. T h e h isto ry o f J e s u s C h rist. 1972. 1971. de l’allem and par J . 1976. Paris. A c o n tin u ig q u e s tio n . Paris. B r u c k b e r g e r . Hamburg. J é s u s . T r i l l i n g . 1968. i-ine Shiy. J e s u s C h ristu s. D ien </ C és a r . K ä s e m a n n . C h G u i g n e b e r t (raţionalist). N euchâtel. B arcelon a. Paris. A cu ra d i B. W . 1957. J é s u s . A nex-H eim brod. Faris. A. «G énies et réalités». 1957. J è s u le C hrist. E. C a r m i c h a e l . E. L e o rig in i d e l crisfianesim o. G e s c h ic h t e und V e rk ü n d ig u n g . li r o v e r. 1972. D a n i e l . D er U rspru n g d e s C h risten tu m s. 1973. London. New Y ork. K a s p e r . 1961. J e r e m i a s . t. . mai noi : H. H. Berlin. 1968. Stuttgart. Trad. J e s u s ln his o w e n tim e. I. Elrdm ans Publ.R o p s . L e D ieu d e s p r e m ie r s c h r é tie n s .und L e id e n g e h eiin n is. J é s u s d e v a n t ¡'h isto ire. M iiiie lio n . C r i s t i a n i . S l e n c z k a . J . 6-c A uflage. Paris. Grand Rapids. D urand-G aselin.ye d e s L e b e n s Je s u ). P.’H is to r icité d e J é s u s d e v a n t l ’e x é g è s e r e c e n t e . M. Giroudout.e S r c i e t h is to r iq u e d e la v i e d e J é s u s (D as M essia n itü ts. M y t h o lo g ie und d e m y t h o lo g is a lio n ( J e s u s C h rist a n d M y t­ h o lo g y ). Je n a . par. 19(ia. Paris. . M ünchen. gen.. M. L. K a li I e r / V r sogi'n n u n lc h is t o r is c h e J e s u s und d e r g e s c h ic h t lic h e b ib lis c h e (. J . 1981. B o r n k a m m . . 1960. C u I in a n ii. A. Paris. G e s c s ic h t lic h k e it u n d P e r s o n s e in J e s u C h risti. X. A. Tübingen. în « lin c y c lo p a e d ia U niversalism . Freuss. . W. Ii i < > u x. Sch losser. 1961. M ünchen. Paris. D ietelm eier. 1977. B o r n k a m m. L es s o u r c e s d e ¡’h is t o ir e d e J é s u s . ii eli. 1969.

1927. ¡'e n s e ig n e m e n t d e J é s u s C h rist. R ecen su it M. A n u l şi z iu a m o rţii D om n u lu i n o str u lis u s H risto s. L a g r a n g e. Fr. p. . 621— 671. Prof. L o u i s d e G r a n d m a i s o n . G h e o r g h i u . 1974. 1. 546— 560. Prof. 11— 12. nr.. S o n tem p s. 1931. A l b i n o G a r z e t t i . S a e g e r. V ie d e J é s u s C h rist. 1958. I). B ucureşti. K o r n e m a n . La p. 1947. I. 2 vol. N. J. 657— 661 : C o r e s p o n d e n ţa r e g e lu i A b g a r a l E d e s e i cu M în tu itoru l. L a v i e et. X X I (1897— 1898). 656— 665.. par C. a 2-a. Z e i l l e r . 4— 15 şi e xtras. I s t o r ic it a t e a M în tu ilo ru lu i. C in s tir e a Ş tiu te lo r ic o a n e în p r im e le tr e i s e c o l e .) şi T iberiu (14— 37). B ucureşti. 1954. C e i d in ţii t ă g ă d u ito r i a i e x is t e n ţ e i lu i lis u s . 63 a v . 1983. M i l a n Ş e s a n . de S. Fiu l ¡ui D u m n ezeu — Fiu l O m ului.. P rin cip a lu l lu i A u gu stu s. London. 20— 104. sa d o c t r in e . M i h ă l c e s c u . t. Is to r ia r e lig iilo r . M artin. p. 2-nd éd. Prof. Pr. 3.. în «M itropolia M oldovei şi Su cevei» L (1974). 1954. J. p. Lipsiae. P.. B u cu reşti. London. Jé s u s -C h r is t. Paris. I. I d e m . ( — Răm ureanu). par M. 1954. T h e L ile a n d M in istry of Je su . p. Paris. P e t i t . Hm. B o g ata b ibliografie despre lisu s H ristos pu b licată pînă la 1934 se g ăse şte la : J. P l i n i u s C a e c i l i u s S e c u n d u s . T e x te é tab lie et traduit. în «B iserica O rtod oxă Rom ână». A. p. 304— 313. P i p p i d i. ed. s o n m e s s a g e s e s p r e ­ u v e s . H e a d 1 a m. Sam arian. D. P r a t. J .. C. F ig u ri d e Îm p ă r a ţi ro m a n i. V a s i l e s c u . 2-e éd. în «S tu d ii te o lo g ic e » . X L I (1922). H is to ire g é n é r a le d e ¡'E m pire ro m ain . trad. nr. Sch u ster. R ă m u r e a n u . L 'Im p ero d a T ib e r io a g li A n ton in i. Sa p e r s o n n e . 792 p. 177— 199. Paris. 9— 10. K i c c i o t t i . p. H anslik. In l i m b a r o m â n ă : Diac. C. London. J é s u s d e N a z a r e th . I. nr. în lim ba rom ână de Liana M anolach e. IX (1957). v e z i: P. 1934.— 14 d. 1928. p. Prof. p. T h e L ile a n d T e a c h in g o i J é s u s th e C hrist. D. t. B u cureşti. A. M a ş k i n . P u 1 p e a. în «A lta ru l B a n a ­ tului». IV (1947).. 712 p. 1925.. Trad. M. n o tr e S e ig n eu r. Paris. Plinius c e l T î n ă r . L 'E v a n g ile d e J é s u s C h rist. Paris. Paris. 1950. Trad. T a y l o r . C r o n o lo g ia v ie ţ ii M în tu itoru lu i. K l a u s n e r . L e s p lu s a n c ie n s t é m o ig n a g e s p r o ia n e s su r J é s u s . fr. 2 vol. 1928. nr. Introd uction b ib lio ­ graphique. Prof. R e z u ş. nr. 1977. Stuttgart. V au ssard . R. O p e r e c o m p le t e . M enţionăm ca mai im portante : F. M ărtu rii p r o ia n e d e s p r e S tîn tu l A p o s t o l P a v e l ş i M în tu itoru l H risto s. Prof. M.Hr. în «B iserica O rtod oxă Rom ână». 3 vol. 1944. M o r e a u . Pr. 1944. 194—205 . B ru x e lle s. I. F lich e et V. p. 2 vol. 1974. 1933. par Aug. T ib e r iu s . Jé s u s -C h r is t. 3 -e A u f’ age. J é s u s .. S t e r i e D i a m a n d i . C. 63— 125. Paris. L. L 'E g lise p r im itiv e (H is to ire d e ¡'E glise. B u cureşti. p. T u d o r. 1972. 385— 408. I d e m . L e B r e t o n . I. L e b r e t o n e t J. Paris. G o g u e l . Paris. nr. Pentru îm p ăraţii A ugustus (31 î. A u to u r d e T ib è r e . S a v i e . nr. J . A u g u s te . B ologn a. E. 1935. P en tru P liniu c e I T în ăr. în «Studii T eo lo g ice ». t. Bucureşti. 49— 63. H o m o .. 7— 12. 2. Is to r ic u l c e r c e t ă r ilo r d e s p r e « V ia ţa lu i lisu s» . 3— 4. s a d o c t r in e . M. L e ttr e s . C ern ăuţi. Pr. ibidem. p. L IX (1041). Paris.Hr. Pr. T ib eriu s. p. Sicard . s a v ie . X X III (1971). de H. Pline le Je u n e. 1960. Paris... J .— 14 a p r è s J . (1943). 1933. Prof. 1960.PER IO A D A IN T II (P lN Â LA 324) 6i V. V . 7— 8. V ia ţa D om n u lu i n o stru lis u s IT rlstos şi v ia ţ a a lto r în t e m e ie to r i d e r e ­ lig ii. E p istu laru m lib r i n o v e m . so n o e u v r e . Pr.

A. In cuvîntarea Sfîntului Petru. Apostolii au convertit din prima zi «ça la trei mii de suflete». cel răstignit şi ucis. 31 (1964).. * C a p i t o l r r c l a r l n i . pe Matia. care a întărit pe Apostoli cu puteri şi daruri supranaturale pentru misiunea lor în lume (Fapte 2). Fapte 1. în locul lui Iuda. Se trăia o viaţă nouă. stă acest fapt extraordinar din ziua praznicului Cincizecimii. urmăriseră tot timpul cuvîntul şi activitatea Mîntuitorului. Oxford. în «Recherches deThéologie ancienne et médievaie». care a învăţat cu minuni şi cu semne. a înviat. pe care le-a tăcui prin El Dumnezeu. avem un tip de predică apostolică: Jisus Nazarineanul. A ceşti trei mii de primi creştini. (5). După zece zile de la înălţare. 181— 174. ab­ negaţia şi curajul cu care Apostolii au pornit să împlinească porunca Lui. 42). «Pătrunşi la inimă». N. în aşteptarea Mîngîietorului promis (Ioan 15. 15. . su r I e s c h r é tie n s . 14— 36). Grăind în limbile mulţimii de iudei şi de prozeliţi-adunaţi la Ierusalim pentru praznic. Efectul Pogorîrii Sfîntului Duh a fost imediat şi revelator. făgă­ duinţa făcută de lisus s-a împlinit. I Cor. Ioan R ăm u rean u .El este «Domn şi llnsloK».<12 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ F. La le t t r e cle P lin e à T r a ja n c . Apostolii au completat numărul lor. 4 — 5). el explică zelul. allul la Ieru­ salim (ca la 120. în frîngerea pîinîi şi în rugăciuni» (Fapte 2. s-a înălţat ■ n împlinii făgăduinţa luată de la Tatăl. 15). F o u r i e r. p r o i . La originea Bisericii creştine. ca şi ei. trăind în rugăciune. 26) şi a botezului Jor cu Duhul Sfînt (Fapte 1 . El. de a revărsa asupra lor f> Duhul Slîiil. în comuniune. ascultătorii ■s-a11 pocăit <le ¡iacalele lor şi au primit botezul (Fapte 2. credincioşii Lui formau două grupuri cu no scu te: unul în Galileea (peste 500. T h e le t t e r s o i P lin y. «. prin Pogorîrea Sfîntului Duh. Prima connmilaie creştină era astfel formată. 1966. d o l ’r . dintre credincioşii care. A ctivitatea Sfinţilor Apostoli şi a ucenicilor lor * La înălţarea Mîntuitorului. . alegînd prin sorţi. A h is t o r ic a l an d s o c ia l c o mcnlarY. împreună cu învierea Lui. S h e r v i n -W h i t e. mergînd şi învăţînd toate neamurile.stăruind iu învăţătura Apostolilor. p. întemeiată de Sfinţii Apostoli după învăţătura şi puterea Mîntuitorului. întem eierea Bisericii. adică Dumnezeu şi Mesia. In fii s-au împlinit profeţiile mesianice.

dar neliniştea pe conducătorii poporului. 4). păstrează pentru ei o parte din preţul unei ţarine vînclute în folosul comunităţii. ir în g e r e a p lin ii şi un nou mod de viaţă.. încît numărul credincioşilor a crescut în curînd ca la cinci mii de bărbaţi (Fapte 4. «părîndu-le rău că învăţau poporul şi vesteau în Iisus învierea morţilor» (Fapte 4. şi consti­ tuiau o comunitate proprie. iar acest fapt tulbura şi Inînia pe iudeii care-1 condamnaseră la moarte. Episodul este edificator pentru caracterul benevol şi . Ei se mulţumesc să-i ameninţe. Anania şi Safira. numit de Apostoli Barnaba (fiul mîngîierii). din Palestina şi din împrăştiere. creş­ tinii se bucură şi laudă împreună pe Domnul. 1— 11). spunînd Apostolilor că l-au adus întreg: (Fapte 5. dîndu-se fiecăruia «după trebuinţă». Curajul Apostolului şi prezenţa paraliticului vindecat îi pune pe sinedrişti în încurcătură. 1— 2). pentru rugăciune. Cu acest sentiment nou şi puternic.Aceşti primi creştini mergeau la templu. martori ai eveni­ mentului din ziua Pogorîrii Sfîntului Duh. Doi soţi.PER IO A D A IN T II (P ÎN Ă LA 324) iudei şi prozeliţi. este citat cu cinste pentru o asemenea faptă (Fapte 4. pe care se întemeia predica lor. aduşi' înaintea membrilor sinedriului şi cer­ cetaţi asupra puterii şi numelui lui Hristos în care vorbesc. avînd un cult special. Cuvîntul cald şi pu­ ternic al Apostolilor era crezut. dovedesc succesul prodigios al predicii apostolice şi caracterul supranatural al evenimentului care stă la începutul Bisericii. Vindecarea unui paralitic a trezit un interes şi mai mare pentru predica lor. Un suflu de adîncă pietate şi de dragoste frăţească plutea peste mulţimea credincioşilor. Apostolii predicau îndeo­ sebi la templu. Cuvintul lor era întărit de minunile pe care le puteau face. voind să facă act de cari late. . Succesul încuraja pe Apostoli. Levitul Iosif din Cipru. Petru mărturiseşte cu curaj pe Ii-sus cel răstignit de ei şi înviat de Dumne­ zeu. interzicîndu-le să mai vorbească în numele lui Iisus. A cest creştin generos şi zelos va fi unul dintre cei mai activi şi mai preţioşi colaboratori ai «Apostolilor». Apostolii încredinţau cu mărturia lor învierea lui Hristos. Apostolii sînt arestaţi. se descopcră şi prima umbră.. Numărul lor creştea zilnic. Apostolii sînt eliberaţi. Ei aveau «o inimă şi un suflet». în latura aceasta atît de frumoasă a vieţii de comunitate creştină. credincioşii din Ierusalim au realizat bene­ vol şi parţial c o m u n ita te a bu n u rilo r : cei care aveau case sau ţarini le vindeau şi aduceau preţul «la picioarele Apostolilor». pentru aju to­ rarea tuturor. 36— 37).

Ştefan rosteşte o lungă cuvînU>ro. diaconii puteau să şi predice cuvîntul (Fapte 6). căulîndu-i prin case şi tîrîndu-i la judecată. iar el primul mariir al Bisericii. d ia co n ii. Judecarea lui Ştefan i i u pi ¡iru l co n flict d octrin a r al creştin ism u lu i cu iu daism u l. Unii dintre ei. credincioşii au ales şapte bărbaţi «plini. murind pe loc. ca un blasfemiator. Acolo.m < fost scos din sinedriu în bătaie. Iudeii elenişti se plîng Apostolilor că văduvele lor sînt trecute cu vederea la împărţirea ajutoarelor. Intervenţia înţeleptului şi veneratului rabin Gămăliei le scapă viaţa. spre judecată. La propunerea Apos­ tolilor. de Duh şi înţelepciune». P r i g o a n a se întinde asupra comunităţii întregi. Era prima măsură disciplinară în Biserică luată de Dumnezeu însuşi (Fapte 5. Saul prigoneşte cu pcilimă pe creştini. Slujirea lor nu se mărginea însă la aceasta . Ei nu erau obligaţi să aducă totul în ajutorul comunităţii. şi-a atras mini a unor iudei din diaspora (elenişti). Saul. asu p ra c ă r o r a A p o s to lii şi-au pu s m îin ile cu ru g ă ciu n e : Sînt primii slu­ jitori hirotoniţi. Creşterea numărului credincioşilor era urmată de unele greutăţi în viaţa comunităţii. dar nu cu forţa. scoţînd din pro­ feţii şi din fapte concluzia că Iisus este M esia cel prezis de ei şi că iudeii sînt vinovaţi de uciderea Lui. ceea ce a impresionat adînc pe cei de faţă. Ei aveau să supravegheze şi să asigure buna rînduială la mesele comune. Vin la ei şi bolnavi ca să-i vindece prin minuni. Ei sînt totuşi bătuţi şi lăsaţi liberi. Apostolii sînt certaţi cu mai mare asprime şi ameninţaţi acum cu moar­ tea.fi 4 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ idealist al vieţii comunitare a creştinilor. în care face o privire a istoriei poporului iudeu. Un tînăr. Apostolii rămîn în Ierusalim. 12— 42). de teama mulţimii care-i asculta.şliaţi propovăduiesc credinţa lor prin Samaria : ajung în . Cu toată împotrivirea sinedriului. diaconul Şte!<. cu condiţia de a nu mai vorbi despre Iisus (Fapte 5. El a fost acuzat fals de blasfemie contra lui Moisi şi a lui Dumnezeu şi dus în faţa sinedriului. în vacarmul produs. tîrît afară din i or<iş şi ucis cu pietre (Fapte 7). Apostolii sînt din nou arestaţi. Credin­ cioşii împra. păzea hainele uciga­ şilor şi se bucurii de uciderea diaconului creştin. Ştefan. 1— 11). dar soţii Anania şi Satira «minţiseră Duhului Sfînt» şi au primit pedeapsă'exem plară. sînt găsiţi în templu. Apostolii continuă să predice cu succes. scapă din închisoare. Credincioşii se răspîiidosc în provincie. vorbind cu mai mult curaj despre credinţa cea nouă. Aduşi iarăşi în faţa sinedriului.

Un alt episod interesant ilustrează din altă latură situaţia. nu prin circumciziunea mozaică. Petru îl ceartă cu asprime (Fapte 8). prin botezul creştin. Diaconul Fi lip întîlneşte un prozelit. La Ierusalim. Prozelitul citea din profetul Isaia. Eunucul se botează şi se în­ toarce creştin în Etiopia. ci şi un principiu foarte important: primirea neamurilor. fapt pentru care era cinstit de iudei. Diaconii predică şi botează . Un asemenea prilej aduce pe Petru şi pe Ioan în Samaria. la Antiohia. O problemă grea se punea prin aceasta Apostolului Petru. Predica Apostolului Filip în Cezareea a aprins în el dorinţa de a se boteza. liniştind şi bucurînd pe creştinii dintre iudei. era prozelit. pe drumul ce ducea la Gaza. 26— 40). El află de şederea lui Petru la Ioppe şi trimise să-l cheme la Cezareea. Un ofiţer roman. direct. ca să intre în vorbă cu el. capitala politică a ţării. Biserica sporea şi în alte laturi. adică a credincioşilor celorlalte religii. Solu- 5 — I s t o r i a b i s e r i c v a s c u . care apreciau bunătatea şi prietenia sa. Apostolii afla de succesul cuvîntului lor şi se duc să pună mîinile pe cei con­ vertiţi. El pre­ geta să boteze un străin. Simon. dar Dumnezeu birui îndoiala sa. El oferă Apostolilor bani pentru a-i da puterea cu care întăreau în Duhul Sfînt pe cei botezaţi. demnitar la curtea reginei Candachia a Etiopiei. se afla reşedinţa procuratorului şi a garnizoanei romane. în Cipru. faimos în neamul său. Corneliu. îl încredinţă despre împlinirea profeţiilor şi venirea lui Mesia. «cucernic şi temător de Dumnezeu». Urma lui dispare din Noul Testament şi se găseşte în literatura apocrifă. Petru a tre­ buit apoi să explice fapta sa.P ER IO A D A IN T II (P ÎN A LA 324) 65 Fenicia. Petru merse la Cezareea şi boteză pe sutaşul Corneliu cu toată casa lui. dincolo de graniţa cea mai sudică a Imperiului roman (Fapte 8. Acest străin se întorcea de la Ierusalim spre ţara sa. eunuc. Prin botezul sutaşului Corneliu. B otezu l su taşu lu i C o in eliu . La C e­ zareea Palestinei. cu toată casa lui. centurion în cohorta Italica. ridicată de Irod cel Mare. Episodul convertirii lui este caracteristic pentru mentalitatea religioasă în lumea păgînă şi pentru efectul predicii creştine. unde primesc botezul şi întîlnesc un mag. spre ui­ mirea credincioşilor dintre iudei (Fapte X). în B ise­ rică. se cîştiga nu numai o familie dintre paginii trecuţi la iudaism. Diaconul luă prilej din aceasta. El era un om credincios. Simon Magul e cunoscut apoi ca eretic. făcea rugă­ ciuni şi săvîrşea multe fapte bune.

Ei au lucrat împreună un an întreg.m IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă ţia aceasta era absolut necesară pentru interesele propovăduirii creş­ tine. fie din iudaism. era reşedinţa imperială şi cel mai mare oraş al Imperiului Roman. Petru se duse noaptea la casa Măriei. creştinismul se răspîndeşte deci într-un mediu nou şi cu un nume nou. La Ierusalim. pe teren păgîn. 26). Clăsim apoi pe Sl'înlvil Petru împreună cu Sfîntul Pavel printre creştinii din Antiohia. Irod Agripa I a arestat şi pe Petru. efect al entuzias­ mului creştin. Din porunca acestuia. «Şi s-a u num it în tîi în A n tio h ia u c en ic ii «creştin i» (Fapte 11. La Antiohia. care s-au dovedit misio­ nari zeloşi. a fost ucis Apostolul Iacob. Apostolii au trimis pe Barnaba. ca să cerceteze şi să spo­ rească lucrul evanghelic. spontană. aducînd la creş­ tinism pe mulţi. fraţi. Barnaba a avut succes ia Antiohia. fratele lui loan. «Văzînd că este cu plăcere iudeilor». după Alexandria. aduse tulburare creştinilor. nepotul Iui Irod cel Mare şi rege din graţia romanilor peste toată Palestina. Apostolul Petru părăseşte Ierusalimul. care. nume propriu şi specific lor. Din acest moment. Altă comunitate creştina însemnată s-a format în Siria. A cest nume. Din acest loc şi moment. între timp. c r e ­ d in c io şi. care în mediul iudaic se numeau u cen ic i. domnia lui Irod Agripa (41— 44). binevestind pe Domnul Iisus «şi elinilor». istoria misiunii creştine se îmbogăţeşte cu experienţa unui om şi un fapt de importanţă excepţională : Barnaba a trimis la Tars şi a chemat pe Saul. Cînd Petru s-a retras din comunitatea creştinilor proveniţi dintre neamuri. perla Orientului. împreună cu Barnaba şi ceilalţi iudeo-creştini. dueîndu-se «în alt loc» (Fapte 12. Cînd s-a aflat la Ierusalim despre existenţa creştinilor la Antiohia. sfin ţi. Era o misiune particulară. propaganda creştină avea succes printre iudeii şi paginii din Antiohia. se convertise la creştinism. unde erau adunaţi mulţi credincioşi şi se rugau. Scăpînd în chip minunat. primul apostol martir (an 44). Creştinii. n u m e le d e creştin . mama lui Marcu. pe care nu-1 cunoaşte. ci o idee nouă. se vor numi de acum înainte cu numele lui Hristos. în acelaşi timp. fie din celelalte religii. A colo au predicat c re ş ­ tinismul mai îritîi iudeo-creştinii din diaspora. învăţînd «mulţime multă». între iudei şi prozeliţii din D am asc. pe care-1 vor purta cei ce vor veni la Bise­ rică. este nu numai un cuvînt nou. Sfîntul . A n tio h ia . 17).

Is to r ia b is e r ic e a s c ă . 2 4 . s-a înlăturat neînţelegerea dintre tendinţa iudaizantă. şi tendinţa opusă ei. M a te i printre iudei. care cerea respectarea Legii mozaice de creştini. Faptele Apostolilor numesc alături de Petru pe Ioan. apărînd cu tărie universalitatea creştinismului (Gal. iar acesta ştie din tradiţie. După uciderea lui Iacob al lui Zevedeu. 1. pe de alta din pietatea lui exemplară şi viaţa lui ascetică. Pe scena istoriei cunoscute. Sfîntul apos­ tol Pavel îl stima în chip deosebit şi-l numea «stîlp» al Bisericii. apare Iacob cel Mic. II. numit «fra­ tele Domnului». A ctivitatea c e ­ lorlalţi Apostoli este mai puţin cunoscută. 2. figura uriaşă a Sfîntului Apostol Pavel. B a r to lo m e u în India (Ara­ bia sudică). El a rămas continuu în Ierusalim şi comunitatea s-a bucurat de linişte pînă la moartea lui (c. P etru în G a­ latia. Isto r ia b is e r ic e a s c ă III. apoi la alto neamuri (Eusebiu. A n d rei în Sciţia. urma Apostolilor se pierde în Faptele Apostolilor. 61— 62). pusă la Antiohia (Fapte 15). Capadocia şi Asia Proconsulară. După tradiţie. şi după plecarea lui Petru din Ierusalim (an 44). în fruntea adunării din Ierusalim. Dintre ceilalţi Apostoli. unde a murit c a martir. V. după o tradiţie orientală şi în Armenia. Prezenţa lor se constată peste cîţiva ani. fiind tăiat cu fierăstrăul. A c tiv ita te a A p o s to lilo r în lu m e a păg în ă. Autori­ tatea lui cea mare provenea. mai mult de două decenii. că Apostolii şi ucenicii lor s-au împrăştiat în toata lumea şi au predicat creştinismul : T om a la părţi (după ştiri mai tîrzii şi în Persia şi India). Datorită mai ales înţelepciunii lui. Bitinia. 10). Istoricul bisericesc Eusebiu de Cezareea ştie de la Origen. cu prilejul aşa-numitului Sinod apostolic ţinut în anul 50. care a rezolvat problema privitoare la situaţia creştinilor dintre păgîni. . numit şi Iacob cel M are sau cel Bătrîn. iar pe Iacob cu prilejul uciderii lui. 1.PER IO A D A IN T II (P lN Ă LA 324) 67 Pavel nu s-a sfiit să-l mustre în faţa adunării credincioşilor. El nu p a r e a ii a c e e a ş i p e r s o a n ă cu A p o sto lu l I a c o b al lu i A ii eu . 3). Nu toţi Apostolii au pă­ răsit Ierusalimul. care se bucura de mare autoritate morală nu numai la creştini. Sfîntul Matei ar fi mers chiar în Etiopia. rămîne dominantă. Tradiţia l-a numit mai tlrziu episcop (Eusebiu. iar a unora nicidecum. pe de o parte din rudenia lui cu Mîntuitorul (văr). 11— 15). ci şi la evreii din Ierusalim şi din afară. Io a n în Asia.

în Vatican. din cei mai de seim iii recunosc că ceea ce se ştie despre Sfîntul Petru este că el a mers la R u i n a . Se crede că . Tradiţia. la picioarele Capitoliului. Sfîntul Petru a predicat şi în M a ­ cedonia. /oan. scrisă către anul 95. Istoricii bisericeşti romano-catolici. pe care se bazează primatul pa­ pal. a jucat un rol însemnat între Apostoli. Nero. în anul 66. în anul 67 şi a fost îngropat la Roma. Din Epistola I Corinteni I. 1). Sfîntul apostol Petru a cerut să fie răstignit «cu capul în jo s spre pămînt şi cu picioarele în sus». 11 ) . C a p a d o c ia . Petru a fost închis pentru a doua oară în închisoarea mamertină. 9). El a fost răstignit între două borne din Circul lui Nero. III— IV). fie din tradiţia creştină scrisă : Petru a predicat la Antiohia (Gal. după toată probabili­ tatea. După o tradiţie consemnată de Origen şi citată de Eusebiu de Cezareea (Isto ria b is e r ic e a s c ă III. I). A s ia P ro c o n su la ră şi Bitinia. provenind din scrieri apocrife şi osie contrară faptelor istorice cunoscute. 2 . în P ont. bucurîndu-se de cinstirea întregii lumi creştine (Fer. a fost închis. Sfîntul Petru a făcut misiune. a desfăşurat aci cîtva timp o activitate misionară şi a j i i i i i il. G alatia. Ieronim.f iS IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă A ceste ştiri se pot completa cu puţine altele. Petru.evedcu. doarece ei aşezau în celăţi pe episcopi. D e v iris illu stribu s. sînt numiţi d e Sfîntul Apostol Pavel «stilpii B isericii» (Gal. înlîi la Antiohia. ii 11î lui y. relativ tîrzie (sec. lîngă Calea triumfală. Se ştie că Apostolii nu au păstorii ca episcopi în nici un oraş din timpul lor.. are un caracter legendar. care-1 numeşte «episcop». Demnitatea de a p o s to l era desigur superioară d em n ităţii de episcop. 12— 13. ceea ce ne lasă să înţelegem că Sfîntul Petru a stat un timp şi la C o ­ rint. alţii ai lui Chifa (Petru). crezînd că este n e­ vrednic să fie răstignit ca Domnul Hristos. 2. apoi la Roma. dar a scăpat. Fiind condamnat de autorităţile romane să fie răstignit pe cruce. îm ­ preună cu Petru şi cu lacob cel M are «fratele Domnului».. alţii ai lui Apolo. c a m a l tir. aflîndu-se la Roma. aflăm că credincioşii din Corint se numeau unii ai lui Pavel. Din Antiohia. Către sfîrşitul domniei lui. fie din Noul Testament. în timpul persecuţiei lui Nero din anul 64. cum afirmă Sfîntul Clement al Romei (88—98) în l-a sa Epistolă către Corinteni.

în locul lui Iuda Iscarioleanul. cap. în afară de Efes. Isto ria b is e r ic e a s c ă .. de care el face men­ ţiune în Apocalipsă. Tomis (Constanţa). ca şi fratele său Iacob cel M are (de la Filip Sidetul). a înfiinţat în mai multe oraşe Biserici înfloritoare. dar. din porunca lui Domiţian (81— 96). ca. Callatis (Mangalia). fiind socotiţi sus­ pecţi de revoluţie politică. 9). A n d rei. Fiii lui au fost aduşi la Roma. îndeosebi în capitala acesteia. Ştirea că ar fi murit la Ierusalim. ar fi predicat în Sciţia. murind în oraşul Petras. iar despre M atia. II şi III. 19. cînd împă­ ratul a văzut că sînt oameni simpli. III. şi ar fi murit la Ierapole. a făcut ca prin el epoca apostolică să se poată lega strîns de cea postapostolică. se crede că a predicat în Palestina şi a scris o epistolă. . Două din fiicele lui aveau darul profeţiei . M oartea lui tîrzie. în c e ­ tăţile Histria. spun că a predicat în Etiopia. în anul 66. . După tradiţia creştină. în anul 96 este confirmat de Apocalipsă (I. sau poate chiar pînă ]a începutul războiului iudaic. El este numit şi evanghelist. fiind răstignit pe o cruce în formă de X. pe care Mîntuitorul a lăsat-o în grija lui. unde a pus episcop pe Stachys. Despre Apostolul T ad eu (Lebeu). nu este întemeiata. după mărturia lui Origen şi a istoricu­ lui Eusebiu de Cezareea. Dionysopolis (Balcic). Andrei a mers la Bizanţ. pe la anul 100. i-a lăsat liberi (Eusebiu.P ER IO A D A 1N T II (P IN A LA 324) 69 Ioan a trebuit să rămînă în Ierusalim pînă la moartea Sfintei Fecioare Maria. una din ele a murit la Efes (Eusebiu. iar de aici a plecat în Ahaia sau Crecia. «urmaşi ai lui David». ca martir. 20). fratele lui Iacob cel Mic. la JEfes. cel ales apostol la sorţi. Exilul său pe insula Patmos din M area Egee. în provincia Asia. Tradiţia bisericească cunoaşte că Sfîntul evanghelist Ioan a predicat în Asia Proconsulară. numită Scythia Major. din Scythia Minor. prin care poate fi înţeleasă regiunea de la nordul Mării Negre. în Frigia. sau mai sigur în Scythia Minor sau Dacia Pontică (Dobrogea). Is to r ia b is e r ic e a s c ă III. adică misionar. sau că ar fi sufe­ rit la Roma în persecuţia lui Domiţian. cu mîinile bătătorite de muncă. Ştiri legendare spun despre Apostolul Sim on Z elo tu l (C an aan itu l) că a predicai în Persia şi Babilonia. Apostolul F ilip a fost confundat uneori cu diaconul Filip. 31). fratele lui Petru. în anul 95 sau 96 (Tertulian).

1921. m arty r. Rom a. M urray. E v o c a tio n d e la c h r é t ie n t é ro m a n e . ei a înfiinţat Bise­ rica din Alexandria Egiptului. Sfîntul Apostol Pavel în prima călătorie misionară. H. E. D iscip le. P aris. S ain t J e a n . Paris. A W ikenh au ser. 19. 1957 . mai tîrziu.? Gotha. Sainl P ie r r e e t l e s p r e m iè r e s a n n é e s d u c h r is tia n is m e . P aris. . ¡Paris. Paris. J. . P aris. l'ouard. N ew Y o rk . Dupont. 1 9 2 8 . engleză de J . 770— 773. . Lietzm ann. Dintre colaboratorii Sfîntului Apostol Pavel. 1959 .. Sim on. N euchâtel. L. 1959. 1950. după predica căruia a scris Evan­ ghelia care-i poartă numele. D ie A p o s ­ t e l g e s c h i c h t e u n d ih r G e s c h ic h t s w e r t . O. autorul Evangheliei a treia şi ah Faptelor Apostolilor. 1923 . Io a n E v a n g h e lis tu l : F. alţii însoţeau pe Apostoli sau lucrau în legătură cu ei. KirsCli. 1922. L iv r e d e s A c t e s d 'a p r è s l e s travau x. K irschbaum . Paris. Lovain. O ursel. C a r c o p i n o . V iii l ‘c ln m in R o m . P en tru Si. 15-e éd.'. P e r k i n s. P aris. L'abbé C. L e liv r e d e s A c te s et l'h is to ir e . I. Toronto. a c l c h e r. Tit. între anii 45— 48 . Rirot. H is to ir e d e ¡'É glise de Aug. J. Sila (Silvan). r é c e n t s . l i e s s o n. J. Barnaba este din cei mai însemnaţi . Braun. 192 6 .. 83— 93 . 1950. i|cim.. Paris. 1958.i : / > louilU 's d e Saint P ie r r e d e R o m e . Trad. 8-a éd.• . I> ( . 1958. Cei 70 (sau 72) de ucenici ai Domnului Hristos mergeau predicînd doi cite doi. L e s A c te s d e s A p ô t r e s . Z ü ric h . D ie . După o tradiţie veche. P aris. M. ( ¡nibi r d e r A in ritc lliir slcn . A p ô t r e . P. S tuttgart. -a. Studii d espre isto ria N o u lu i T e s ta m e n t. J e a n ¡e t h é o lo g ie n e t s o n É v a n g ile d a n s l'É g lise a n c ie n n e . c n I I i m a ii n. Iraiu c/. S ain l P ie rre . l ondon. L e b r e t o n e t J. L 'É g lise p rim itiv a (T. A . 127— 158 . Fouard. B o u d r o u.. 1957. P aris. P en tru Si.. A lt e stu d ii : M. a însoţit pe Sfîntul Petru. Timotei. P etru s r ö m is c h e r M ärtyrer. P etru : R. G u a r d u c i . 1968. p. Ioan Mar cu a mers cu el şi cu . E. S ain l J e a n e t ¡a lin d e l'â g e a p o s to liq u e . L e s A c t e s d e s A p ô tr e s . cit. Iterlin. l!)3(>. T h e S h r in e o f P e te r a n d t h e V a tic a n l:x< (i\ niions. ed. Flieh e et V . mai însemnaţi sînt : medicul Luca. E. care au adus misiunii creştine preţioase servicii. L e s r e liq u e s d e sa in t P ie r r e à R o m e. Z e i l l e r . G en èv e. 1928. 109— 112. Saint P ie r r e et l e s o r ig in e s d e la p rim a n tè r o m a in e . 225 25». Innsbruck. 1934. H a e n c h e n .70 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Ucenicii şi colaboratorii Apostolilor au fost numeroşi. 9. M artin). op. Trad. D ie A p o s t e lg e s c h ic h t e .. J. . E. 1961. Il e u s s i . 1952 . . London. S te p h e n a n d t h e H e lle n is ts in tlie p r im itiv e C h u rch . 1 9 3 6 . M. 1933. Paris. în g en eral. 'r i <hI. P etru s u n d s e in e Z eit. V ezi la J. M ünster. T o v n b e e a n d J . G öttingen. C. 1959. precum şi cîteva femei devotate. t a to m b a ă i P ie tr o . M. J a c q u i e r . p. Frankfu rt. 2-e A ufl. BIBLIOGRAFIE P en tru în t e m e i e r e a B i s e r i c i i : C om entarii şi studii asupra F a p t e lo r A p o s t o lilo r . 1960. K.vărul lui. W . London. 1965. T r o c m é .

probabil un atelier de ţesut stofe din păr de capră. şi din epistolele sale.d a c i.P ER IO A D A I N T I I (P IN A LA 324) 71 In lim b a r o m â n ă : Pr. îndeletnicire răspîndită în regiune... 9-e éd. Cronologia vieţii . Paris. 26 . London. L 'E g lise d e s p r e m ie r s s iè c le s . ’. Părinţii lui erau iudei.. 5 vol. 23. _Saul însuşi a învăţai^a caa sll-Jie s£rle ^ _El a primit în familie si în şcoala de la sinaaodă o bună educaţie si instrucţiune religioasă. 1 9 2 7 . Diac. el avea din familie dreptul de cetăţean roman. E ste p rim a tu l lu i P etru un p r iiv le g iu d e d r e p t d iv in d u p ă N o u l T e s ta m e n t ? Sibiu. în «B iserica O rtod oxă Rom ână». 975— 979. Pavel c cunoscut întîi cu numele său iudaic de Saul ( c c l dorit). E. I d e m . capitala provinciei Cîlicia. . X C II (1974).g e t o .. Oraşul Tars avea şi şcoli eline vestite.. C o j o c a r u. .. mare importanţa m activitatea lui misionară. I şi II). F o ak es Jo h n so n and Kirsopp Lake.. L a v ie c h r é t ie n n e a u p r e m ie r s i è c le . T h e B eg in n in g o l C h ristia n ity . Saul le-a cunoscut în chip firesc si le-a^lnsusit.i_in bună parte viaţa Sfîntului apostol Pavel si se poate cunoaşte mai ales su­ fletul lui (Fapte 22. în jurul cărora gravitează viaţa Apostolului.. scrise de ucenicul luT^Luca. lo a n R ăm u rean u .. L 'E glise n a is s a n t e e t l e c a t h o lic is m e . N o i c o n s id e r a ţ ii p riv in d p ă t r u n d e r e a c re ştin ism u lu i la t r a c o . Gal. răm în e fundam entală. 1927 . nr.. H. Amann.. F. Trăind în mediu de limbă şi cultură g reacă. X X V I (1974). B atiffo l. pentru care era comparat cu Alexandria şi Atena. Din Faptele Apostolilor. * C a p ito l r e d a c ta t d e P r . J . P en tru B is e r ic a p rim a r ă : J . . p r o f. I o a n Rămureanu. din care se făceau mai ales mantale şi corturi. 1940.. înainte de convertire. p 164— 178.. 1 . 1920— 1923. SfîntuI apostol Pavel * Persoana şi activitatea Sfîntului apostol Pavel sînt mai bine cunos­ cute decît ale celorlalţi Apostoli. L e b r e t o n.. El s-a născut în oraşul JLars. P. 1927. în «O rtodoxia». prof. B ib lio g rafie fo arte bo gată la p. P aris. I. avînd.. 24. într-o măsură în care nu le poseda nici unul din ceilalţi Apostoli. ' ~ ~T" ' ~7 ' . . cu oare­ care bunăstare. M is iu n e a S im ţu lu i A p o s t o l A n d r e i In S c y th ia M in or. p. Paris.. Pe lîngă cultura elenistă. 7— 8. pe baza cîtorva date cunoscute cu probabilitate. se poate r e constitn. în primii ani ai erei creştine.lui se poate stabili cu aproximaţie. S iin ţi ş i m a rtiri Ia T o m is. nr. ' " . 1. Ambele calităţi au avut V‘ . I X — L X X V III. după tradiţia riguroasă a iudaismului.

utalului Gămăliei. afectuos şi delicat. la uciderea l ui Ştefan el păzea hainele iudeilor care l-au u cis cii_ pietre. cu un simţ moral foarte fin.72 IST O R IA BISERICEA SCĂL U N IV E R S A L Ă De foarte tînăr. ca . un geniu religios. La Ierusalim. Despre înfăţişarea fizică. energic. e r a j i n om superior. iîn pri­ goana începută după aceea împotriva creştinismului. Saul a arătat un laualism şi o violenţă sîngeroasă aparte. vărul lui Barnaba. La şcoala marelui rabin.. rar. C o m e i lire.n?~nTTt7iîra din Damasc şi cu o gardă dală de sinedriu. drept. Tars. gută. Saul a mers la ierusalim . cum sînt prea • puţini. Saul. Cu scrisori de împuternicir e j j e la marele preot către c omunii.(l. pe care nu o numeşte şi pe care istoricii o socotesc migrenă. el vrea să desli ¡iilţey. mai probabil fiind cea din urmă (era obişnuită în regiunea Tarsului).la şcoala rabinică a înv. fiind sufletul acestei prime persecuţii. Saul «sufla cu ameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor Domnului».. spre nord-osl de Ierusalim. La Ierusalim l-a readus poate vestea marii mişcări produse de {p redica Apostolilor. 3). i. Saul a în­ văţat cu zel tot ce putea şi trebuia să ştie u n . «la picioarele lui Gămăliei». Pregătirea lui. «pustia B i­ serica. După împrăstierea comunităţii din Ierusalim. Prin calităţile lui sufleteşti. Saul suferea de o boală supărătoare. cu un sentiment religios excepţional de cald şi de puternic. vestit atunci în toată lumea iudaică. aşezat la vreo 200 km.TudeUj. Saul ’ porneşte spre inipoi l. Saul nu a cunoscut direct pe Iisus Hristoş. Ginditor'^ffînc^şPvorbitor îndemînatic. bun. istorie.e pe* cea formată la Damasc. mama lui Ioan Marcu. un spirit de observaţie ascuţit. bogată şi complexă. epi­ lepsie sau malarie. intra în casele creştinilor şi-i tîra la judecată. (ex e­ geză.teologie. ţn istorie e l apare ca persecutor. s-a înlîmplal laptul extraordinar. el era o personalitate puternică. care a schimbat cu totul viaţa * . el terminase studiile ia Gămăliei şi trăia în oraşul său natal. cu prezenţă de spirit. Saul avea o soră căsătorită. morala). se ştie de la el însuşi că nu era im­ punătoare. oflalmie purulentă. Pe acest drum de persecutor.anlul oraş sirian. dogmatică. însufleţit. sever* totodată sensibil.aple 8. fiind cunoscut cu numele de Saul . are o deosebită însemnă­ tate pentru viaţa şi misiunea lui. aproape de Da­ m asc. unde era probabil rabin. Pe vremea activităţii publice a Mântuitorului. 1. un foarte bun psiholog.

încît. PavjlL_mpQ£teiL-a l • eetmuxilpr».lumină în inima lui Pavel. coborîndu-1 intr-un coş noaptea. uimit. Surprinşi de aceasta. de apostol «chemat ». a'~TFe1îuit să facă misiune îndeosebi printre . boli. afară de cea dată de el şi de Evanghelistul Luca : convertirea sa a fost efectul apariţiei reale. Saul este ajutat de creştini să părăsească oraşul. EI intră astfel în sînul c omunităţii creştine si înr. a lui lisus Hristos . cum. adică impresia unei lumini supreme. peste zidurile cetăţii. 1925. IV.P ER IO A D A IN T II (P IN Ă LA 324) 73 şi misiunea rabinului Saulj_ c o n v e r t ir e a lu i Ia c r e ş tinism^. Saul a fos.L. şi scandalizaţi _de schimbarea lui. intr-o lumină strălucitoare. 6). ca şi creştinii. 6. cu riscul vieţii sale. istoricii raţionalişti au căutat s-o explice pe calea naturală. p. a devenit. P aulus.. Saul e dus la Damasc. minun ea Damascului a făcut . iudeii plănuiesc să-l omoare. a oboselii drumului. Pentru a-i nega caracterul supranatural. Surprins. Apostolul Pavel al. a lui lisus Hristos. presiuni psihologice.-prin apariţia. în. din prigonitorul Saul. «Fiindcă Dumnezeu care a zis : Strălucească din întuneric lu­ mina ! El a făcut ziuă în inimile noastre. Hotărîrea lui de a mărturisi de acum înainte pe. Tübingen. n era socotit. profund schimbat. obiective. dovedeşte caracterul miraculos şi irezistibil al chemării lui la apostolat. ţîşnind din întuneric la facerea lumii» (A. 20). socotind-o efectul unei obsesii.lui Hristos. spăimîntat. 4. Hristos. «Şi în amintirea ceasului Damascului stă de-a pururea ceea ce se pomeneşte în II Cor. Deissmann.iă lucrul său de «vas ales». mărturisiud-Jft-^iaa«eaă-^»ft-Hristos «că Acesta este Fiul lui Dumnezeu» (Fapte 9. asemănătoare cu prima şi iradianta zi a Domnului. iar el se retrage pentru Irei ani în A rabia vecină. mustrat. Intr-adevăr.a. halucinaţii. insolaţii sau. Desi el a păstrat toată v iata dorinţa de a converti n eamul său şi a suferit mult pentru aceasta. Ca renegat al Legii iudaice. (Fapte 9 şi 20).rontirmn bănuit—urmărit si ameninţat de iudei. Convertirea Sfîntului Pavel a însemnat dezarmarea celui mai periculos adversar al creştinismului şi transformarea lui în cel mai mare Apostol.. aşa cum s-a arătat El Apostolilor. în viaţa şi istoria Bisericii. unde & primit botezul de la preotul Anania. 104). Convertirea lui Saul este un fapt de o importanţă excepţională.amiaza mare.ejie-îad. după înviere. ca să strălucească cunoştinţa măririi lui Dumnezeu pe faţa lui Hristos» (II Cor. Mărturia pe care însuşi Sf. apostol Pavel o dă despre convertirea sa înlătură însă orice altă explicaţie. ziua..

p rin educaţie.pe mare spre nord-vest. elenist prin cultură şi prin cunoaşterea limbii. De altfel. aj^ni p ă t r u n d e a î n lumea areco-romană. . originar din insula Cipru. greceşti. p r e f e r i n d oraşele mai însemnate. Saul avea însuşiri cu care întrecea pe ceilalţi misionari şi era înarmat în chip desăvîrşit pentru apostolatul creştin.74 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ neamuri. In misiune. apoi la Tars.. Pupii primirea botezului la Damasc si retragerea sa în Arabia.i Antiohja de J3arnaba pentru misiune între neamuri. unde interesul pentru ideile noi e r a mai mare. i-a pus episcopi în Bisericile înfiinţate de el..mn. adică printre păgîni. Iudeu prin naş­ tere şi.i faptului cii a convertit pe guvernatorul Ciprului (Fapte I 9). cetă­ ţean roman cu drepturi legale. j " . aleşi d i n l r e iudeii sau păgînii convertiţi. pentru. pe Timotei şi pe Tit. Apostolul păstra leg ă­ turi cu ea prin trimişi şi prin epistole. A ceasta s-a făcut cu recomandarea şi învoirea celorlalţi Apostoli. în acelaşi timp. nici unul dintre ei nu avea pre­ gătirea şi calităţile lui pentru misiune (¡la neamuri«. nărăsit si a plecat la Icn-usalini. creştin-iudeu.ii din. cei trei misionarLJx £ £_. la Perga.. ' Prima călătorie misionară a Sfintului Pavel 145 -48). dintre care pe unii.1 in provincia^ Pamlilia . Apostolul era însoţit şi ajutat în misiune de unii colaboratori. l)e 1 Paloş.njr^nl P a l n y ronvnrl.. în timpul foametei de sub împăratul Claudiu.il l.nsr pe auvernatom LJLnsulcl.I:Iliiwl uînd cu ei şi pe ioan Marcu (Fapte 13— 14). unde~~ă fost introdus în cercul Apostolilor de Barnaba. unde ducea sau trimitea a ju ­ toare adunate de la comunităţile înfiinţate. pe care nu le aveau ceilalţi. el s-a dus la Ierusalim. Ameninţat la Ierusalim de iudeii elenisti. de unde a fast Hi. do unde crir Ikirnaba. Pavel şi ISarnaba merg spre nord-vest în provinciile vecine. . în . se reîntorc la Antiohia şi întreprind prima călătorie misionară. Cei li oi misionari s-au îmbarcat la Seleucia. După ce forma şi organiza comunitatea creştină localii. Terenul misiu­ nii Sfîntului apostol Pavel a fost vast. ne care au străbătut-o dc _la răsă£it.iminlnv.insula Cipru. i. După ce merg împreună la Ieru­ salim t u o colectă.. Ioan Marcu i-a. s-a retras 1a_ Cezareea. el păstra le ­ gături cu Biserica mamă din Ierusalim.Ja-^ajms. cu instrucţiune teologică de rabin şi cu zel de fariseu. acvsl limp S aul a primit numele de Paul (Pavel). între anii 4'r).-rÎil. el se adresa de regulă comuni Lăţi l o r iudaice şi proze­ liţilor. proconsulul Sftrqiiis Paulus.

din cauza unor iudeic restini. de t eama iudaizanţilor... sa le aducă sacrificii de animale (Fapte 14. . 23).mai mînca la mesele creştinilor dintre păgîni... oraşele : Antiohia Pi­ şi d ie i ^ c o m u 1 _^isţra şi Derbe... a provocat mustrarea l u L ji e . Sinodul Apostolilor. primind circnmciziunea. 11— 14).P ER IO A D A ÎN T II (P ÎN Ă LA 324) 75 Pisidia si Licaonia si predică noua credinţă în. . întorşi la Antiohia Siriei.. hirotoneau preoţi (Fapte 14. care învăţau că păgînii convertiţi la eres tinism ţre]iiji£. ' "" ' . să nuSfîntului .. au ascultat cele cerute de c o ­ munitatea din Antiohia si au hotărît. înfiinţau şi organizau comunităţi... care. A ceastă hotărîre înţeleaptă a produs mare bucurie în Biserica Antiohiei şi a uşurat mult misiunea creştină printre neamuri.. la Ierusalim ca să supun>tfbjj&stiunea celorlalţi Apostoli. Păgînii..— .. la Listra. viaţa lot a fost în pericol din cauza iudeilor care s-au agitat contra lor. în anul 49 sau 50. S in od u l d e la Ier u sa lim din_an u l 50... Episodul este caracteristic pentru sentimentul religios al pagi­ nilor şi pentru efectul predicii Sfîntului apostol Pavel.. ci ei să se ferească «de cele jertfite idolilor. veniţi din Iudeea.. însoţiţi de Tit. la puţin timp după anul 50. A stfel s-a născut disputa despre valabilitatea Legii mozaice sau disT puta despre respectarea ceremoniilor iudaice în Biserică.. merg ca delegaţi ai Bisericii djn A niiohia. dimpo­ trivă. presbiterilor şi credincioşilor din Ierusalim... 11— 18). Pavel si Barnaba. ■'.... de a. 29).u mulţi iudei şi păgîni... de animalele sugrumate şi de desfrînare» (Fapte 15. uimiţi de puterea şi de cuvîntul lor. în numele.. Ă fost un moment critic şi important pentru misiunea creştină.. 1 se impună creştinilor dintre neamuri «jugul» Legii mozaice. In anul 50. Apostolii cîştige..către Apostolul J â v i U C ^ ._ unde se îm­ barcă pentru a se înapoia pe mare la Anţiqhia Siriei.. . de unde se reîntorc în oraşele cercetate pînă la Perga. Primirea şi observarea Legii iudaice nu era decL nhlinatnrie pentru creştinii dintre păgîni. A ctivitatea lor era împreunată cu mari bucurii şi cu mari surprize şi griji. Pavel si Barnaba continuară a ctivitatea lor. De aici m erg în portul A i ta li a. de sînge... i-au crezut zei coborîţi pe pămînt. La Iconiu şi la Listra...... misionară^..^şă_observe şi Legea mozaică. Prin predica lor şi prin puterea de a face minuni.. în frunte cu Petru si Iacob. s-a dus la Antiohia si s-a ferit.II Duh. Atitudinea lui Petru. în sînul comu­ nităţii din Antiohia s-a produs însă tulburare. voind.

între care. si ainnn la Tosalonic. Cilicia. dar au rămas sceptici. vizitează parte. în urma cuvîntării sale din A reopag. primul episcop al Atenei. unde au in Troia. jin d e an con­ v ertit un număr mare de prozeliţi g m n __şi romani şi pe unii dintre iudei. mergînd de astă dată pe uscat. ş i mulţi alţii dintre greci. predică la Filipi cu succes înfiinţînd aici prima comunitale creştină europeană. Licaonia. care se certau din pricina lui lisus llristos. 39).it o interesantă. mînioşi din cauza succe­ selor iui Pavol. 23).. unde au venit în urmă şi însoţitorii săi. Pavel predică. Apolonia. trec prin oraşele Amfipolis. în Filipi. Î1. oraşul T. mai marele sinagogii. fratele . Iudeii. Succesul nu corespundea totuşi aşteptărilor Apostolului neamurilor. Frigia. în Siria. Pavel a plecat la Bereea şi de aici a fost nevoit. o fem eie cn numele Damaris si^ alţii împ'rennă cu _ jei_ (Fapte 17. necnnoscîndu-L. Grecii s-au arătat curioşi. în timp ce Barnaba şi Marcu merg din nou în: insula Cipru (Fapte 15. Lăudînd cu­ cernicia— alinierii l o r faţă de zei. ¡1 duc în faţa lui Galion. Sfîntul Pavel le spune: «stxăbăimd^Mat£a_yxia^iră.£±asliti—pe Acela îl v es­ tesc vouă» (Fapte 17. Pavel si „Sila sînt închişi şi bătuţi cu biciul.. proconsulul Ahaiei. Pavel a_xm a^rti4-4a^reştinism un număr de greci.flat_^L.. străbătînd astfel Asia M ică dinspre sud-est spre nord-vest şi ajung la oraşul Troia (Troa). La C'orint.4 M a m a ^ voastre de incliinaje^-arn_a. 34). un altar pe care s: a scris : D u m n ezeu lu i c e lu i n ecu n o scu t — ¿jvLoa’zu ) Qsffi. se aflau Dionisifi.Deci Cel pe care voi. au convertit pe Timotei. în cetatea culturii elene. să pi om __la Aten a.iti i ofugiaL la Corint de la Roma în urma edictului publicat în anul 4!) do împăratul Cluudiu contra iudeilor. trec prin insula Samotraee si ajung la oraşul Neapolis^ în Macedonia.76 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ A doua călătorie misionară (51— 54) o întreprinde Sfîntul apostol Pavel împreună cu Sila.din comunităţile înfiinţate în prima călă­ to rie. _in. ■ Mai îndelungată şi mai rodnică a fost activitatea Sfîntului apostol Pavel tki Corint undo a lucrat intens cu soţii iudeo-creştini Aguila şi P/iscilla. M isia.istra.. A coşi ia N-. a convertit pe Crispus. De la Filipi. Producîndu-se mare turburare împotriva misionarilor. t rec prin Galaţi a. li mp de» un an si jumătate^ pe care i-a întîlnit aici în anul 52.sLJlujginală-Guvîntaxe înaintea Areopagului. Pavel a tim. jjp d e .. hiînri cu ei şi pc Luca. . A reopaoitu^ după tradiţie.

hiliarhul Claudius T. iar din Uiria la Corint.centrul misiunii sale. dar în templu e rp. care îşi vedea periclitată meseria. Sub paza ostaşilor romani. între anii 54— 58. . care a refuzat să se amestece în disputele reli­ gioase ale iudeilor şi le-a poruncit să se întoarcă liniştiţi la casele lor. Cunoscînd ura iudeilor contra lui. c omandantul gSrzii. presimţind că nu-i va mai vedea (Fapte 20.mnnsmt. dar agitaţia contra lui creşte ameninţător. Ţrecînd din nou prin Macedonia. Pavel s-a dus pe mare la C ezareea Palestinei. contra vieţii lui este aflată de nepotul san^do soră şi comunicată Eiliarhului. prin înlăturarea cultului zeilor (Fapte 19. Cezareea Pa lestinei.. pe mare la Tir. şi s-a dt.m --Ea^eL 4 iQ. Ptolemaida. Iac._a_scos.. plecînd cu însoţitorii^săi* tot din Antiohia. iar de aici în Iliria. de unde a scris Epistola către Romani. de care s-a despărţit în chip duios pe ţărmul mării. A treia călătorie misionară (54— 58)..din mîinile l ar_şi închis în . la instigaţia unui argintar. Pavel a plecat din Corint. Apollos. Iacob îl sfătuieşte să îndeplinească un act prevăzut de Legea mozaică.. 19).ei..s ia Jifes. .s a 1i. în Epistola către Romani (15. ocolind Efesul nnde avusese neplăceri din cauza argintarului Dimitrie. El a vizitat mai întîî comuni­ tăţile creştine înfiinţate în Galatia şi Frigia si s-a oprit apoi la Efes pentru doi ani şi jumătate. 15— 38).Sfîntul Pavel a întreprins a treia călătorie misionară. apoi la Ierusalim. prins si atacat do iud. Dimitrie.. O conspiraţie pusă la cale de iudeii fanatici. La__l£iu.. Din Corint..T siunii sale. A ici a chemat pe presbiterii din Efes. apoi. A cesta trimite noap­ . pe cele două către Tesaloniceni. Pavel . a scris Apostolul Pavel primele sale e pistole.ysias.PER IO A D A 1N T II (P IN A LA 324) 7? filozofului Seneca. De Ia Milet.ob cel M ic rezultatele mi­ . a plecat. Din Efes. i s-a îngăduit să se apere în faţa mulţimii şi a sincdrului. s-a oprit la M ile t .vesle§te lui. a ajuns la Troia şi Assus. şi de aici a ajuns la Ierusalim în^ anul 58. aducînd cu sine co ­ lecta făcută pentru săracii din Ierusalim în Grecia şi Macedonia. cum spune însuşi. Apostolul suportă preţul pentru curăţirea unor nazirei. Din cauza agitaţiei iudeilor. Activitatea lui rodnică a provocat o mişcare tumultoasă contra creştinilor. Pavel a trebyit să plece din Efes şi s-a dus în M acedonia. de unde s-a întors în A ntiohia. 23— 40). unde făcea propagandă creştină un iudeu alexandrin învăţat.La intervenţia ofiterul:iii_mrnan.turnul A ntonia. însoţit de Aquila şi Priscilla.

Pavel avea liber­ tatea de a primi la sine pe oricine.alim. n oi-călăto r^ -m isio n are îa-Eăsărit. HIn5~întimpinat de creştini. scrisă către anul 96. 29 iunie....\j_Ap()s L(nurs"-~a~Hus din noii la Roma. un naufragiu. ~ ~ ~ D ™ s iL L £ e aP^' spre Roma a fost făcut sub pază. pînă la mar­ ginile Apusului • $7:1 xo xepjAa rrfi SuastoC. în calitatea sa de cetăţean roman (Fapte 21. împrejurările sfîrşituluj însă sînt neclare şi necunoscute. 15. după tradiţia crejştinăJjLAceeaşi-zl.elJ.. D e v iiis illu stribu s. 5). cu speranţa de a obţine de la.. unde e ţinut în închisoare doi / «niI înt. Grecia. unde a consolidat comunităţile înfiinţate..de. Epir.us. JUicnrîndu-se c!e o închi­ soare uşoară într-o casă. Trecînd prin Sidon.. Faptele Apostolilor se opresc aici. Prezenţa creştinilor la Roma este o probă gvidentă că creştinismul pătrunsese în capitala Imperiului^ înainte ca Apostolii Petru şi Pavel să fi sosit la Roma. S e crede c. Milet..78 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ tea pe Pavel.care a rămas pînă astăzi ziua sărbătoririi lor în tîecaie an. în capitala Imperiului. leronim. unde a suferit a doua închisoare. de unde a făcui. A Ui istorici socotesc că între moartea martirică a Sfinţilor Petru şi Pavel Ireluiie socotită o distanţă de timp de cel puţin un an. la locul numit Trei Taverne. Ostia l a . ca martir.• t ldO)Fj^i_în cele din urmă face ap. sub paza unui soldat roman. de procuratorul F e lix .rf 58 si 60. 24 şi 28). a căror prezenţă l-a încurajat mult. şi a întreprins. pînă la Roma.cu Sfînlul Apostol P e t r u . 1772272517“ . pe lînqă insula Cijgru. drumul pe ios. Pavel o sumă de bani. Din Epistolele scrise de la Roma. Pavel a a j uns la Puteoli. El a mers~poate şi în Spania.. msula M alta. rezultă că Apostolul neamurilor a fost lăsat liber. Iudeii.fl. probabil m anul 67.. E sigur că a mu'rit la Roma. cum afirmă Sfîntul C le­ — ment Romanul în prima sa Epistolă către corinteni. .IaJLer. după anul 63.^ — 52 .si astfel a pulul propovădui şi întări creştinismul timp de doi ani (61— 631. Mira Liciei. în Creta. de toamnă şi 'de ia rn a ~ înTmrpTI^^ furtunilor şi a valuril£r_jnării. îl urmăresc însă şi acolo Pavel se apără înaintea noului procurator Feslus şi a regelui Irod A g r ip a 'lî... cum dorea (Rom. în primăvara anului 61. uncTe" corabia a suferit. sub_ escortă la Cezareea. sub N ero. unde secole' de-a lîndul pelerinii creştini din toată lumea vin să se închine Ja morunului său (Ivr. precum şi din alte ştiri.. judecata împăratului de la Roma.Roma. pe timp nepo­ trivit. din caiv im a mai scăpat. S(uiiulJEaA«4Tt--fosfHTigmpat-pe--Gâlea.

considerate pentru__tăsplndirea creştinismului. unii autori raţionalişti au apreciat cu vădită exagerare rolul şi meritele Sfîntului Pavel... mai__ însemnată ca a celorlalţi^ Apostoli. cen i.. ca şi prin întin­ d e r e a şi rezultatele ei.. Prin misiunea_lui printre neamuri. 58 : ultim a c ă lă to rie la Ierusalim . După unii. A ctivitatea. mi­ siune. Ambele păreri păcătuiesc grav. Romani. transformînd în doctrină şi instituţie ceea ce la Iisus Hristos era doar o idee. o aspiraţie . ignorînd. M aced onia şi Iliria . P alestin ei. 51— 54 a d o u a c ă lă t o r ie m is io n a ră . faptul că Sfîntul apostol Pavel a fost cel mai credincios şi mai mare interpret şi instrument al Evangheliei lui Hristos.sini . Sfîntul apostol Pavel a făcut începutul teologiei^ creştine. după alţii. 42 : sosirea la A ntioh ia. : n aşterea lui Saul. a scos.Joii— ¡msion. 1— 5 d. discuţia cu 58. 45— 48 : p rim a c ă lă t o r ie m is io n a r ă . El este cel mai înseninat ca scriitor şi gînditor între Apostoli. frumuseţe^ a lăsat Bisericii universale o nepreţuită experienţă în. cu sau fără ştiinţă. E pistola a 40— 42 : şed erea la Tars.. 54­ <58 : a tr e ia c ă lă t o r ie m is io n a ră .. şi l-a întărit la Roma.-a-iQSi. din viaţa şi învăţătura M întuitorului. E p istola către 44 : foam ete. alţii le-au contestat cu pa­ timă. prin calităţile lui personale. El a eliberat mai ales creştinismul de servitutea Legii iudaice şi a asigurat universalismul lui. In timpurile mai noi. el a denaturat creştinismul. scrise din Corint. Pentru că cronologia vieţii Sfîntului apostol Pavel variază la unii autori. în 52. 56 : fuga din E fe s . 52— 53 La A ten a şi C orint . 3 9 : prim a călăto rie la Ierusalim . în centrul Imperiului. Hr. urmat de Sfîntul Ioan. indicăm mai jo s cîteva date istorice din viaţa şi activitatea Sfîntului apostol Pavel.cinat mai ales creştinismul în lumea areco-rom ană. doua că tre C orinteni. Prin epis­ tolele sale. cele 36 : ucid erea arhid iaconu lu i Ş te fan . 36— 39 : şed erea lui în A rab ia. 57— 58 iarna la C o r in t. el ar fi adevăratul întemeietor al creştinismului. învăţături de o neasemuită. el a îniădă. 30— 33 : anul m orţii M întu itoru lu i.. că lă to ria le Ierusalim . . organizare şi viaţă creştină. m isiune în după con v ertire. două E p isto le c ă tre T esalo n icon v ertirea lui Saul.P ER IO A D A 1NT1I (P ÎN Â LA 324) 79 M eritele Sfîntului apostol Pa vel.ară. 50 : Sinodul ap ostolic . transformînd învăţătura Mîntuitorului într-un sistem teologic îngust.6 0 : în în ch iso a re la C ezareea tPetru la A ntiohia..

2-e A ufl. P au lu s. Hr/v/jYupr/. P i e p e r. P. în care biblio grafia rom ânească este a lcătu ită de Pi . P i o f. M ünsli'r.i. Perez de Urbei. \ i '1 1111 nn '111 ¡o sii F lu viu . 195 9 . d e L 'h isto ire d e ¡'E glise par Auq.M ). A ten a. S a v ie e t so n tem p s. P r. S iin ţii A p o s lo ii P etru şi P a v e l lu c e fe r i ai i cn 'ştin ălO ţii. V nuiimir . 1925. 1971. P aris. ( :o n lr ih u lia lite r a tu r ii t e o i o g i c c r o m â n e ia Î n ţ e le g e r e a p e r s o n a lila lii a rt i\ lUitii St. L ebreton et J . Paris. 15-i> éd. Paris. bib lio grafie. Efes. I | . II. Prat. Freib u rg im B reisgau . N apoli. t. A postol P avel în G recia. E. S ain t P aul. d. .!!. G a b b i a t i. H o 1 z n e r.. a ctiv ită ţii şi teo lo g ie i Si. Paris. R. P a o lo d i T a r so .80 IST O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ 60— 61 : c ă lă t o r ia sp r e R om a.. 1960. p. Tübingen. Paris. ' < l: o n n r d. de P ed ras. A p o s t o lo d e ü e g e n li. 1928. I o a n li « m i i r e a n u . I) c i s s m a n. 4 2 8 . S ein L e b e n und s e in e B r i d e in r c lig io n s g e s c h ic h t ü s c h e m Z u sa m m en h a n g . III ( l ’i. 645 p. 644 p. 1977. 1954. Le C ap itaine. L e s i d é e s m a îtr e s s e s d e S ain t P au s. 5—6. ( '. od.special. Paris. Omedeo. 159— 223. 1958. BIBLIOGRAFIE Stud ii asupra v ie ţii. S e s d e r n iè r e s a n n é e s . In limli. A. Saint J e a n .-J. 221— 225. Paris. I. I. 1983. A m i o t. L e s r o u te s d e St. P a u lu s d e r I I d t lc n a p o s lc l. Paris. „ . 1962. E tu d es d 'h is to ir e c h r é t ie n n e . Paris. A ten a.. EioafcoTi) etc tà ç *epi IlaùXov vnntààz. H . 1953. 1934. S e s m issio n s. ■■ N. Paris. P r o f. I.. L o u v a r i s . H. se găsesc l a : A.oC Top.'in. A. M e t z g e r . 16-e éd. P a u fa s. I ¿ r m. P au l. 1958. C a r c o p i n o . p. Trad uit de l'esp ag n ol par D. Schoeps. p. L e s c h e m in s d e Saint P au l. S ain t P au l. Paris. J . L 'É glise d e s o r ig in e s d a n s l e s A rles île s A p ô tr e s et d a n s leu r s é c r its . 2. T u s l i n M o i s e s e u. D u f o u r c q. nr.. p. p e S fîn tu l A p o s to l F a v e i ?. J . 1957.oc. 11. 77 > 111. Saint P au l. S. 1929. A ten a. sau poate în Spania. . IO!-. 61— 63 : captiv itate uşoară la Roma . L e s o r ig in e s d e l'E g lise . J. T r i c o t. A p ô tr e c l m arty r Paris. Tübingen. P au lu s. A c t iv it a t e a S im ţu lu i A p o s t o l P a v e l Ia A te n a . I Pavel. 1925. 1953. in «Studii T eo lo g ice». L a T h é o lo g i e d e S ain t P au l. S e in e m is s io n a r is c h e P e r s ö n lic h k e it und W ir k s a m k e it . N i c o 1 a i d i s. 448 p . pîn ă la 1934. L y o n n e t . biblio grafie.'i : V irila şi a c t iv it a t e a Sf. A n ti­ p a u lism u s in fr ü h e n C h risten tu m . a 2-a. K. G öttingen. 63— 67 : activ itatea misionară în Creta. É tat d e la q u e s tio n . 1959. r Epistolele scrise din Roma. Apostol Pu voi. 1933 . P aris. S ain t I r é n é e . J . X IX (1967). Epir. 1957. D ie T h e o lo g i e d e s A p o s t e ls im L ic h te d e r jü d is c h e n R e lig io n s g e s c h ic h t e . Paris. S t. Z eiller. B. M artin). 194 6 . H u b y et S. S ain t P au l et s e s le ttr e s . in «M ilrupolia O lten iei». S ain t P au l. . 462— 480.. 487— 489. m.. 15— 19 Aufl. L 'E g lise p r im itiv e (T. 1941 . Bd. Gliche et V . 12-e éd. lifu tre a u x R o m a in s. 359— 368. 1 X X ( l'Hil ). 1932. A p ô tr e d e s g e n iile s . P au lu s. (1929). Iaşi. S e s m issio n s. S ain t P au l. J . A. X V -e ed. H. L e c h r is tia n is m e p rim itif. V olum com e­ m orativ al c ă lă to rie i Sf. p. A p o s to l P a v e l. . Paris. A ]i o ■I : . Idem. (>lini|i N. p. P au l. L ü d e m a n n . C o 1 s on. în «G lasul B isericii». m . _ . F. S c h w e i t z e r . 195 9 . '0 HaûXoc.i rnm. Tübingen.ii iiil. Saint P au l. R i g a u x . 67 : a doua captivitate la Roma şi m o a r te a Iui m artirică . G e s c h ic h t e der pau lin iscln 'ii F o rs c h u n g v o n d e r R e fo r m a tio n b is a u f d ie G e g e n w a r t. ' Studii mai im p o rta n te: G.

Gheorghiu. S o f r o n V 1 a d. 7— 8. Misiunea ce le-a încredinţat El şi făgăduinţa că va fi cu ei pînă la sfîrşitul veacurilor (Matei 28. Pr. Diac. 177— 203. gespre~câre~~spune că se află acolo unde este Hristos (Ep. Raportul cu iudaismul. prof. V ia ţa Si..şj. P r. M a r c u. (Fapte 2. 8. Ignaţiu al Anliohiei i f 107) foloseşte. G r. de frăţie. 398— 416. Sfinţii Ap-QstoJLL.religioase — iudaice sau păgîne. nr. Io a n R ă m u rea n u 6 — Istoria bisericească . ci o creaţie apostolica. p. A p o s t o l P a v e l. Căderea Ierusalimului (70) 4 1. Bise­ rica lui Dumnezeu. C lu j. 1942. fenomen. 4 7 . p. 3). pe care-1 avea cuvînlul pînă atunci. Biserica. Stin tu l P a v e l ş i v ia ţ a c e l o r m a i d e s e a m ă c o m u n ită ţi c r e ş tin e în e p o c a a p o s t o lic ă . C r o n o lo g ia p a u lin ă . P artea I-a. Comjjjiitatea ■creştmă^infiinţată de Sfinţii A postoli se numeşte î n c ă . VIII). organe şi funcţii pămînteşti. S ibiu . A p o s to l P a v e l. episcopul Bisericii universale din Smirna. T. 1909. E x tras din «B iserica O rtod oxă Rom ână». Mîntuitorul ar fi predicat doar împărăţia lui Dumnezeu. Prof. 16). St. în îndoitul sens de comunitate locală şi de totalul comunităţilor. Nicolaescu. * Capitol redactat de Pr. V ia ţa ş i a c t iv it a t e a sa . I. Organizarea Bisericii Primare. St. Expresia se găseşte apoi în Martiriul Sf. P r o f .PER IO A D A 1N T ÎI (P IN A LA 324) 81 I d e m . către Smirneni. Un p ă s t o r m o d e l. B u cu reşti. S a u l din T ars. 5— 6. Biserica. Prof. în «Studii T eo lo g ice». 5. P r o t L. cu forme. de societate creştină.gîndul M întuitorului. cap. L X (1942). P r. N. T im işoara. Biserica lui Hristos : ’ExxXtjoîos too 0eo5. ca o nouă stare apropiată a lumii. 19). III (1951). In înfăţişarea sa ex terioară B iserica creştină are unele asemănări cu alte comunităţi religioase . VIII şi XVI). G. Ea are nu sensul de simplă adunare. Policarp ( t 155. ! I P r o f .de. 11 . C in d . 1946.an-Jniiinţat. . Sfîntul apostol Pavel o numeşte figurat şi «Israelul lui Dumnezeu» (Gal. pentru prima dată în istoria creştinismului expresia de « B i s e r i c ă u n i v e r s a l ă » — xaOoXixrj ’ ExxXrjaia.urL-Prjganism cu jto tul nou.. ci pe cel de aso­ ciaţie. M u n t e a n u. unde Policarp e numit eiriaxo-rcoţ ev SfxupvTj xosOoXixyjs exxXTjaia?. Raţionalismul protestant a văzut în Biserică nu o instituţie voită de Iisus Hristos. «Ecclesia» a rămas de atunci numele Bisericii. ea este un . nr. 1 9 3 9 . la_începu t de obicei. în esenţa si spiritul ei însă. necorespunzătoare gîndului LuL l o imitaţie după modelul altor institufli. R ecu n o şte au fără în­ doială bine. P r. «Biserică» ’ExxXTjaia. Sf.. too Xpiatou. A p o s t o l P au l. nu un aşezămînt bisericesc permanent. V . 6.. 1942..

82 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă nu lasă nici o îndoială că. ca ajutători la . Sfînt. de Tacob. Faptele Apostolilor vorbesc jdespre «proshilori». în frîngerea pîinii şi în rugăciuni (Fapte 2. Cea de la Roma era importantă cînd îi scrie Sfîntul Apostol Pavel. jpreoicau coiaDoraiorn ior. Este de necon­ ceput ca ei să fi înfiinţat-Biserica. 7.Apostoli dintru început. Comunitatea de la Antiohia^e«a__de la Damasc. Isto ria b is e r ic e a s c ă I. în forma potrivită cu natura. 2. conducător al Bisericii era Iacob «fratele DoiTmnlui»r c a re se huoixa— _ de— airturitate chiar în faţa AjDoşţolilor. în cursul timpului. poate * si altele. norme şi viaţă "de'Tă" Sfinţii. 16. s-an format pe această cale. o categorie de creştini respec­ taţi pentru vîrsla. în spirit de comunitate frăţească. sînt numiţi în adresa scrisorii către creşlinii din Antiohia. ca avînd rol însemnat în viaţa comunităţii. In ipostaza de comunitate creştină şi de aşezămînt al mîntuirii. au luai. Ei au primit. Diaconii.creştin din ăîtă parte. sa” aibă membri. înţelepciunea şi credinţa lor.i n g a ^ p o s t o ii . conducere. Ca şi Iacob.. După plecarea Apostolilor din Ierusalim.analogie.c a i. parte la sinodul apostolic. înainte de a fi mers vreun apos­ tol acolo. Organizarea Bisericii. se formau cercuri de credincioşi. 42). cum era firesc. diaconii si alţi misionarL^numiţi şi ei apostoli sau evanghelişti.. In mediul iudaic dc_la_Jeru sa lim .cârc aduceau cuvintuL.. P e J . întemeind Biserica. Sfinţii Apostoli înfăptuiau ideea şi porunca Mîntuitorului. 1a Ierusalim era grupată în jurul Apostolilor si c ondusă de ei. caracterul şi scopul său. Comunitatea— de. Biserica trebu T â^ ă~ ^ rste. cu «balrinîi» poporului iudeu. prin .uiui flpnstm b t v p i . avîncl de la început forma şi norma ei de viaţă nouă : trăia în învăţătura Apostolilor. Siria şi Cipru (Fapte 15. a c e ş ti presbiteri formau.14).şl. 4. . fără a fi voit aceasta IisusJHristos.înainte de a asculta pe loc predica unui a p o sto l^ p r i n . 30). 4). cea de la Roma. 6. IruA-ri-p—A-pasiQlL-. 22. ajutorul adus de Barnaba şi de Saul de la Antiohia (Fapte II.. Ele sînt iniţiale şi fundamentale şi s-au dezvoltat cu Biserica însăşi. 16. 2 3 . erau ţinuţi în mare cinslo la creştini celelalte rudenii ale Mîntuitorului (Ssauroauvoi la Eusebiu. învăţătorul lor. Uneori.

.. f Instituirea lor prin hirotonie. . 6 . cărora li se cereau calităti morale deosebite. Este ştiut totodată că ei au îndeplinit şi slujba cuvîntului. ” * . .... . .r iilrr-1 . 1— 3) .. unde se spune că Sfîntul Apostol Pavel a hirotonit presbiteri la Bisericile înfiinţate în prima călătorie misionarăPresbiterii menţionaţi mai departe. Diacon (Biaxovo?) însemna slujitor. . C onducerea locală o exercitau organele puse de Apostoli : presbiteri-episcopi şi diaconi. Cit priveşte pe diaconi. . cînd nu e vorba de cei de la Ierusalim sau de bătrînii propriu-zişi (ca în I Tim. .. «pe aceştia (diaconi) i-au pus înaintea Apostolilor şi ru g în d u -se şi-au pu s m iin ile p e s t e ei». . precum i-a poruncit (Tit 1. . ... 5. predicînd şi botezînd.. 5. este dovedită de F aptele. 1— 6). 8.. .... Bisericii învaţă Sfîntul Iacob pe credincioşi să-i cheme în caz de boală..*—. pri£L-caxe-^je--lnie le a la început si preotul^ şi episcopul. .P ER IO A D A IN T II (P ÎN Â LA 324) 83 cult. scrisă de la Corint..... . Sfîntul apostol Pavel numeşte şi pe o di a con iţă Fibi a Bisericii din Chenhreia. 12). Se poate presupune că fiecare comunitate a avut diaconi pentru nevoile slujirii.. 5). 23). y ." "asemenea preoţi.. . -'i P r e s b ite iij e primul nume întrebuinţat pentru. Pres- .. ai “ . Pe. .(14. . . ca ei să se învrednicească de P îndoită cinstire (I Tim. după exemplul Bisericii din Ierusalim (Filip. .. sînt de ase­ menea slujitori hirotoniţi de Apostoli. C arac­ terul sacerdotal *at~diaconiei e confirmiF~de-Tejdul din Fapte 6. 3. 'cu post si rugăciuni. 17. .iitt’ i r i ... in­ struirea lor a cunoscut din primii ani ai comunităţii de la Ierusalim (Fapte 6. 5. ceilalţi slujitori ai comunităţilor. 1). ." . 1 I Tim. Latura practică a slujirii lor a rămas caracteristică diaconatului şi s-a întins în epoca următoare la toate nevoile asistenţei în comunitate... ■■!■■■'»■» ' . completau organele de conducere a'le Bisericii din IerusaIxinT~ ' : ’ ” : Celelalte comunităţi creştine erau organizate asemănător. 2... . Cgndncerea lor oHăTOmTTAposTo^ Ei nu se~sTFbFleau definitiv într-o c omunitifeT~'"crii~vizitau.. 1 9 ) : de asemenea îi scrie Iui Tit să pună în fiecare oras presbiteri-preoti. iar nu pe bătrînii laici. le supravegheau prin ucenici destoinici şi devotaţi. . .. iar după Apostoli de episcopi. 14) j pe presbiteriipreoţi îi învaţă Sfîntul Petru să păstorească turma făcîndu-se pildă pentru ea (I.. le scriau.. .. . .. ca^să se roage pentru ei (5. In Epistola către Romani. la mese şi la propovăduire. pe aceşti presbiteri-preoţi îi recomandă Sfîntul ApQstol— aw lr cînd scrie lui Timotei. .

. De asemenea. .întîia sa S c r is o a r e c ă tr e C orin ten i.seamă din fruntea_ _ _ _ comuni-._I^. . . « III« ! «II 1. interesează funcţiile şi cinstea. ca atribuţii şi ca cinste.. spre sfîrşitul sec. 17. . . . . ceea ce ar putea însemna că presbiterii. . Dar cu mult mai mult decît numele.. spunînd : «Supuneţi-vă cu toţii e p is ­ cop u lu i. episcop de Antiohia. scrise de Sfînlul apostol Pavel spre sfîrşitul vieţii sale.. El le porunceşte în calitatea lor de episcopi să pună presbiteri — preoţi în oraşe. iar d ia co n ii...de. de conducători ai turmei (Fapte 20... Ucenicul apostolic Ignaţiu._ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ . Sfîntul Ignaţiu spune că creştinii trebuie sa se su­ pună o/j/'scopului ca lui Iisus Hristos. .presbiteri e rau episcopi *propriu-zişi. în E p isto la '7'ălrc• T ralien i. Sfîntul Ignaţiu afirm ă: « ep isco p u l ţine locul lui Dumnezeu. . Sfînlul Clement Romanul (91— 100). numele de preot şi de episcop primesc sensul în care sînt cunoscute moi tîrziu. ceea ce ne îndreptăţeşte să conchidem că încă înainte de sfîrşitul epocii apostolice. D ia­ co n ii s i n i rînduiţi spre servirea Bisericii. .• E p iscoI p■ u l era presbiterul cel. Cinstiţi p e d ia c o n i ca pe porunca lui Dumnezeu». . VIII.. avînd rol şi cinste de păstori şi de învăţători. . şi p r e o ţilo r ca Apostolilor. VI. ... Din «epistolele pastorale».. .. numit anume aşa. Este drept că uneori Sfîn­ tul apţostol Pavel vorbeşte numai de episcopi şi de diaconi (Filip.. precum Iisus s-a supus Tatălui Său. p e presbiterii de la Rfes. cei aşa de d u lc im ie . hirotoniţi de Apostoli episcopi. în E p isto la c ă tr e M a g n esien i. . iar ele sînt deosebite.. 1).Tot el recomandă creştinilor în E p istola cu lrc S m irneni. .u B i i . aflăm că episcopatul. tăţii. este o ? demnitate mai mare decît cea preoţească. . . . aminteşte ce le b re i trepte ale Ierarhiei . chemaţi J a M ilet. . Tit sînt episcopi în acest sens. ceea ce nu ne împiedică să admitem— ă .. . II.. sau de . . ... scrisă către 96-^98. . iar p r e o ţilo r ca Apostolilor. . Pavel îijiu in eşte şi episcopi. au fost încre­ dinţaţi servirii (diaconia) lui Iisus Hristos»._ adică întîic stătători între presbiteri. . Timolci şi. . . .. . .. .rLtitaie«~^-ttume_Ja început. în.. 28) .84 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ biterii erau deci slujitori bisericeşti. . I arată că cele trei categorii de slujitori erau bine diferenţiate ca nume. .. . . sînt înţeleşi ca episcopi. . dar îi numeşte aşa în calitatea lor de păstori ai Bisericii lui Dumnezeu. . . p reo ţii ţin locul adunării Apostolilor. . mai. . cu preoţii (presbiler-episcop). . .. 1. nu poate induce în e roare asupra deosebirii lor. .. .

avîncl drept la daruri" din partea creştinilor. Efes..s. 12.:>t mai însemnaţi Apostolii. ~ S fîn tu la p o s to l Pavel numeşte de mai multe ori asemenea harisme. care nu este interpretat în lumina stării de fapt din Biserica apostolică. în care existau «păstori» şi «turmă». c a şi din cele imediat următoare. Ea arată limpede că episcopii. Dintre > . este răstălmăcirea unui cuvînt din Epistola I Petru (2. Din_scrierile Noului Testament. păs­ tori. 28— 30). 8 f . 131). pe al cîrmuitorilor.pe.Le§iini_-îiizes±raţi . 6— 8 . exista la început o altă categorie de slujitori doar ai cu­ vîntului. sau PJ}e v n'ţ£tjcii erajjjinii_c. cum este In v ăţaîu F a c e lo r i 2 A p o sto li (Atogyij). Apostolii posedau mai multe şi mai mari daruri.de_JDumnezeu cu diferite daruri şi puleri cu caracter «preternatural si adesea prodigios» (Lacger. p r e o ţi şi d ia c o n i. Efes. preoţii şi leviţii din Vechiul T e stament (cap. Rom. 40— 44). care-i compara c u . . 12. 11). de care vorbesc protestanţii. cîrrnuiri. 11). indicaţi prin unele atribuţii ale lor (ajutorări. preoţii şj diaconii aveau în qriili_săvîrsirea cultului^ predicarea cuvirT 'tului. 4. sînt cuprinşi şi clericii. pe alţii prooroci. Ei nu erau aleşi ce comunitate. administrarea comunităţii. p... -apoi '] învăţ ăt orii ( a id a s c a li î) .. al căror rol a fost însemnat în Biserica apostolică : harismaticii. excepţionale. ca drept al tuturor creştinilor la predicarea cuvîntului evanghelic şi la conducerea Bisericii. nici aşeze ţi prin hirotonie şi se bucurau de mare cinste pentru harul lor.f-preoţii şi jdiaconii formau un c orp conducător în Bisericile c re^iine^ erau aleşi şi hirotoniţi şi se bucurau de cinste deosebită din partea credincioşilor. 9). supravegherea vieţii morale şi impunerea disciplinei creştine. în care Apostolul spune că Dumnezeu a pus pe unii în Biserică Apostoli. I Cor. pe al ajutoarelor. sînt celelalte ca te­ gorii de sluji lori. Rom. adică cei învestiţi de Dumnezeu ciiroci cu daruri speciale. pe alţii învăţători . întîistătători. A ceastă diferen­ ţiere venea din timpul apropiat al Apostolilor. Pe lîngă aceşti slujitori ai Bisericii.. arhiereii. pe al vorbirii în limbi (comp. opera carităţii. Rezultă că episcopii. după aceea darul minunilor. 28 . numite h c r is m e (xaptojiaxa). al tămăduirilor. 12.. dar harismaticii prepriu-zişi. Locui cel mai însemnat este cel din Epistola I către Corinteni (12. 4. Aşa numita «preoţie universală».PERIO A D A IN T ÎI (P lN A LA 324) 85 c reştine e p is c o p i. după a ceşt i a proorocii. în această largă enumerare.

In comunitatea de la Ierusalim. centrul religios al T iudaismului. liberă si u niversală. SJiiiluL a puciul J^ţv£L. Această pretenţie îngreuia mult convertirea paginilor şi denatura sensul creştinismului. Dascălii erau învă­ ţătorii com unităţilor. să facă şi minuni . Harisme excepţionale aveau uneori şi unii dintre laici. ei înşiruiau pe credincioşi mai de aproape asu­ pra învăţăturii şi moralei creştine.i]>.. Ele făceau mare im­ presie asuî5m“l!î^dmcioşilor şi chiar şi a necreşimilor. apăruse în ludeea şi era pre< h al în tîiiu d e ilo r. Greutăţile înlimpinate de Sfîntul apostol Pavel din partea iudeilor. sfă­ tuiau. în particular sau în şcoli). s-au stins treptaţ şi— trecerea timpului au J n c e l a t sau s-au transfor­ m mat (didascalii sînt mai tîrziu profesori creştini. ! lari sin ele . sinodul apostolic. Celelalte harisme amintite de Sfînlul apostol Pavel sau cunoscute din alte locuri par a fi fost mai mull ocazionale şi pro­ vizorii.au— fost. atrăgeau la Bi­ serică şi întăreau pe creştini în credinţa lor. puteau să prezică. care învăţau pe alţii. care puneau Legea mai presus de Evanghelie şi condiţio­ nau creştinarea de pă/iiea Legii. al cărei rol religios şi istoric trecuse. dar presiunea iudai- . După epoca apostolică. aservindu-1 iudaismului. un dar supranatural special făcut Bisericii îiv c epăfoaxe^ pentru creşterea şi consolidarea ci. Chiar femei. dar el fusese pregătit de_Vechiul Testament. el era legat cu m ozaismuL prin mergerea creştinilor la templu şi prin observarea prescripţiilor Legii. discuţia dintre Pavel şi Petru la Antiohia. • 2. I io t ărîrca sinodului a postolic din anul 50 a adus lumină şi mînqîiere fraţilor din Anliohia şi din alte comunităţi. alături de ei se înnumără «evangheliştii» .80 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă puţind să înveţe. ca fiicele «evanghelistului» Filip (diaconul) puteau să aibă harisma proorocieî. caracterizează aceste raporturi şi ilustrează o stare de spirit vrednică de cunoscut.JL-iiit£les dintru început pericolul şi a pre­ dicat şi . Creştinismul era o religie spirituală. certau. profeţii «vorbeau în Duh>\ erau «glasul lui Dumnezeu». Raporturile cu iudaismul sînt una din colo mai importante pro­ bleme în istoria Bisericii primare. ludaizanţii cereau ca şi creştiniî recrutaţi dintre prozeliţi şi păgîni s ă ''r e s p e c t e T ^ ^ ă T m o '/¿lira.iraij'u liolărîre «libertatea» Evangheliei împotriva «fraţilor mincinoşi».

în Palestina o răscoală care se transformă într-un război greu. V esp asian^este proclamat împărat si lasă conducerea războiului fiului său T it. în c omunităţile în care e le ­ mentul iudaic era numeros. Evenimentele istorice au contribuit la lămurirea situaţiei. După moartea.. s-au apărat lotuşi cu o tenacitate uimitoare. în care de altfel majoritatea credincioşilor au format-o cu timpul cei convertiţi dintre neamuri sau necreştini.Căderea Ierusalim u lu i. unde iudaizanţii riguroşi căutau să aducă pe creştini la Legea mozaică.ere. După anul 70. avea put. în care .T it a atacat ora­ şul.tma. se întăriseră mult în Ierusalim. 3. izbucneşte. . Sub împăratul Nero. Pericolul iudaizării creştinismului s-a menţinut şi după epoca apostolică. la 65— 66.. spunînd că nu se pot mîntui fără păzirea ei. Purtarea procuratorilor romani. începînd din Galileea. separînd tot mai mult creştinismul de iudaism. Evenimentul a avut răsunet şi în celelalte comunităţi creştine. suferind de foame şi de boli. Sfîntul Apos­ t o l Pavel a avut serioase greutăţi în Galatia şi la Corint. iudeii. îndeosebi a lui Gessius Florus şi prezenţa armatei romane la Ierusalim producea nemulţumiri între iudeii din Palestina.exea templului în urma răz­ boiului in da ir (66— 70). iudeii asediaţi sinucigîndu-se ca să nu se predea romanilor. iar templul ars (august 70).. Războiul de sub Nero a motivat pi ecare a creştinilor din Ierusalim şi desolidarizarea lor de compatrioţii revoltaţi. Armata romană sub conducerea generalului Vespaşian.PER IO A D A IN T H (P lN Â LA 324) 87 zanţilor producea încă unele neînţelegeri si nemulţumiri. la Ierusalim s-a înfiinţat o comunitate nouă. care a rezistat unui asediu de cinci luni.„împăratului Nero (68) si a generalului V itellius (69). timpul luptelor.JEnoca apostolică se consideră înche­ ia jă^xaj^ădefetr-ie rusaMm-triui—si dls. Intre timp iudeii. R es­ turi din armala iudaică au prelungit zadarnic cîteva luni războiul la M asada (vest de M area Moartă). Oraşul a fost cucerit şi în mare parlc distrus în. care suportau greu stăpînirea romană şi încercau mişcări de eliberare. cucereşte una cîte una ce tăţile apărate de iudeii înarmaţi.ele m en to t-iudai’/ant nn mai. Luptele au fost foarte g r e îe p e n î r u amîndouă părţile.

1:T~Tmporţanţă epocală. 6) este un eveniment religios şi istoric important. creştinismul se separa definitiv de iudaism. candelabrul cu şapte braţe.Cultul mozaic cu sacri 1icii sîngeroase. opt luni înainte de distrugerea templului iudaic. devenea imposibilă observarea legii rituale. care în parte au fost vînduţi c a r sclavi.. Sub înjpăi7ÎJ7r. obiecîeIe~săcrer au fost luate ca pradă de făzBoi~~şr~gnseT â ~Rbma. masa de aur. Darea sau birul cătreTempTul din Ierusalim (<î i«11 <ili in< ) . între 132—135. Cu dărîmarea templului. ci au părăsit Ierusalimul încă de la început şi s-au retras peste Iordan.sre. T e ­ zaurele templului. distrugerea templului şi pierderea Ierusalimului a avui. stofiîe~^ăn3îîarului. iudeii introduc blesteme împotriva creştinilor în rugăciunea Şmone e. formînd comunităţi mai importante la Peila şi la Kokaba. eb io n iţii). pe la Iii) s i A drian.se percepe de acum înainte de către statul roman ffisc u s > iudaicii:. Războiul avînd un caracter mesianic. despre care Iisus a spus : «nu va rămânea (piatră pe piatră» (Matei 24.ărc de triumf în amintirea victoriei lui Tit. Conducerea spirituală a iudaismului au preluat-o şcolile ra­ binice din Puibilon şi Tiberias. sau formează secte iudaizante (n a z a r e ii. să fie distrus de incendiu la Roma Capitoliul. Distrugerea templului de la Ierusalim.88 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Iudeii au avut în război aproape un milion de morţi şi au fost luaţi vreo sută de mii de prizonieri. O r a ş u l e reluaPHe r o m a n i . sinedriul se desfiinţa.. 69).). Pentru iudaism. Cînd iu d e i i TeTTşesr sa i e r i i <’e i e a sra_" p r o v i z o r iu l £ msa4ioiînr~su5~~ls^ i a n .i şi nenorocirile întreţin totuşi sjiexen tele m esianice. p e r s e c u tă p e c r e ş t in i.se produc noi r e v o l t e iu d a ic e s i i u i e ro ase. Iudeocreştinii se asimilează cu ceilalţi creştini. Cu aceasta se împlinea pentru~creştlni o profeţie a Mîntuitorului şi se întărea credinţa lor. cartea Legii. c a r e sînt înăbuşite cu f o r ţa . în­ ceta. Luca 21. creştinii nu s-au solidarizat cu conaţionalii lor. « r e g e le » fne. de asemenea.. 2 . Pînă la sfîrşitul secolului. funcţiunea de mare preot (ar­ hiereu). care se săvirsea la templul din Ierusalim.i.l~Luilaii. Asupri ie.iiiic î*m i -C ' o c h b a.. unde s-a ridicat un. de­ venea imposibil. M arele sanctuare — păgîn şi cel iudaic — dispăreau astfel în acelaşi timp. întîmplarea făcu ca. cu tem ­ plele lui Jupiter şi Junona (dec.. Cultul iudaic central. în parte au fost trimişi la mine sau la lupte de gladiatori.

Ed. 770— 771. 1957 . Parts. p. 1932. 170— 1 9 5 : V e s p a s ia n u s . 3 vol.). Paris. G o u g h . Rome. I e r a r h ia b is e r i­ c e a s c ă in c p o c a a p o s to lic ă . L e s p r e m ie r s c h r é tie n s . L 'E g lise à la Un du p r e m ie r s iè c le .-M.R. S c h â f e r. 2-e éti. ' L. franc. în «Stud ii Teolo gic e». care devine metropola creştină__a_ Palestinei. D er B ar K o k h b a A u tstan d . Ju d c n lu m un d G n osis.. 1921— 1923. Pentru relaţiile iudeo-creştioe: M. D o m H. : D es o r ig in e . A. se formează o comunitate c reştină din păgîni convertiţi. J. Paris. C h r é tie n s d e s p r e m ie r s s iè c le s . II (Bucuroşii. cit. T h e R ise an d Fa!! o i th e J u d a e a n S ta te. C. ■ J . p. Vieillard. H * . J . . 2 vol. 1960. XIII + 792 p. G o p p o I !. M. Bucureşti. London. J . Tu dor. Importanţă mai mare are însă pentru cîteva secole cea din Cezareea. S ch rilt. 1908. c h rist. 2 Bd. 2. F. nr. par P. U rspru n g un d A n iă n g e d e s C h risten tu m s. Iudeii pierdeau ultimele resturi de viaţă poli­ tică. É tu d e su r 1rs r e la tio n s e n tr e c h r é t ie n s e t le s ju ifs d a n s l'em p ir e ro m a in (135— 425). Berlin. 1939. H is to ire d 'Israël. W. Philadelphia. à l'exil. 1967. T.O. 1928. A uvry. 70. Z e i 11 c r. Leipzig. Freibu rg. S.. la Bonnardière. 1959. 1961. 1981. BIBLIOGRAFIE Pentru organizarea Bisericii: vezi şi la cap. 1903. 195— 2 0 3 : Titus~ P. Paris. S. Is to r ia b i s e r i c e a s c ă ..ils d a n s ¡'E m p ire ro m ain . of A. în t e m e i e r e a B iseric ii. Paris. p. Iustin Moisescu (P. A. RicxoUi. J929. T h e e a r ly ch ris tia n s. ed. G e s c h ic h t e I s r a e ls v o n A b r a h a m b is B a r -C o c h b a . P o p e s c u. I 9 6 0 . Pentru căderea Ierusalimului: D. 1 r s jv.. Bucureşti. R. Ed. P rim ii d a s c ă li c r e ştin i. . La v ie c h r é t ie n n e p rim itiv e. vezi H u s e b i u de Cezareea. A. G. 1962.. op. H ar t k e. la J . în G r ie c h .P ER IO A D A IN T II (P lN A LA 324) 89 domeniu imperial. 3 Bande. M. L c b r e t o n. II : D e l'e x il à l'an 135 ap. Paris. M o y e r. T. L e c 1 e r q. (1934). T h e F a ll o l J é r u s a le m an d t h e C h ristia n C h u rch . G. 1914. 1909. P o I < r s o n. 1961. p. F. W ie n. 1932). deşi privilegiile religioase de care se bucurau se menţineau. G. L a p r iè r e d e s p r e m ie r s c h r é tie n s . P.. t. In joraşul nou. C a b r o l . M. Prof. F r ü h k ir c h e . I. 1936. Trad. Rom. A lt e studii. 1955.. B r a nd t o n. L. Ü >4. D o m F. Tübingen. J u s i c r. F ia u ri d e îm p ă ra ţi ro m a n i. R e c h e r c h e s su r le s o r ig in e s de ¡a R om e c h r é tie n n e . Paris. L a v i e c h r é t ie n n e au I . Pentru anii 1— 324. V ie r u r c h r is tlic h e P artein und îh r e V e rein ig u n g zur a p o s to lis c h e n K ir c h e . B a r d y. Paris.. Schwartz. 1932. Stuttgart. L c b r c t o n e t J . D. L e c h r is tia n is m e a u x o r ig in e s et à l'â g e a p o s to liq u e . La Ierusalim se ridică temple păgîne şi se interzice sub pedeapsă de moarte stabilirea iudeilor. Israel. 1. E. London. Kirsch. Jaub ert. 140— 211. în parte este colonizată şi este numită Syria Palesl i n a (Siria FilîsYenilor). S i m i o n. ¡Paris. V. 1974.. Rabat. 1954. B e e k. d e L a c g e r. Paris. Stuttgart. S tu d ien zum z v seiten jü d is c h e n K r ieg g e g e n R om . Z ei 1 1 i n. .'E glise p rim itiv e.e r s i è c le d e l'E g lise. 1957. C h risten tu m un d Ju d c n tu m in e r s te n und z w e ite n J a h r h u n d e r ie n G ü tersloh. Patriarh Iustin al B.

era .. Apostolii luminau şi edificau pe credin­ cioşi prin cuvîntul lor. A cest caracter de taină al «frînqerii pîinii» ii confirmă fn v ă{ă ţura c e lo r d o is p r e z e c e A p o s to li (Didahia). aminteau învăţătura şi faptele Mîntuitorului. dar şi-a stabilit de la început un cult şi o viaţă pro­ prie. în adunarea creştinilor. în amintirea Cinei Lui. prin care se deosebea de restul poporului. I) «pentru a fi jertfa». ţlau o idee despre viaţa cea noiiă. Că această cină avea~un caracter’’sacru de taină creştină şi nu era un ospăţ sau o masă obişnuită. Frîngerea pîinii era însoţită-de— fa^ăţâtura Apostolilor şi de r u g ă ­ c iuni. în persecuţia lui Irod Agripa 1 (Fapte 12. despre cnlt. 16). I Cor.10.nlo Apnsiolilc«^-Bf. 20— 29)... nesocotind trupul Domnului» (11. prof. La Ierusalim.cxes i iai l.IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Cultul şi viaţa creştină în epoca apostolică * 1.a.lar. in noaptea cînd a scăpat din închisoare.u şi să meargă la templu.. adică nu la templu sau la sinagogă~TJ~asemenea casă (>sle cea in c are se adunau Apostolii cu grupul de cfecfinoTosi. lor.. Adunarea creştinilor se făcea în casă (xax' olxov) în înţelesul «prin c<iSQ»' Ştin «acasă». «Frîngerea pi inii».. precum şi respectul pe care-1 cerea credincio­ şilor la săvîrşirea şi primirea e i : «Căci cel ce mănîncă şi bea cu n e ­ vrednicie.«curată» (14. I).. îoan U âm urea nu .în sinul poporului iiîidp. Dat fiind marele număr de credincioşi * Capitol r e d a c ta t do Pr. con tinu aTa tra iască. cum nvjmeşte frîngerea pîinii (IX.. A ceasta consta f n « fr în g e r e a plinii». care x e r e creştin i. (x lia ii toi~ ¿pxou) făcută în adu> nări~ţlnuţe in case^particulare.^A-ceasta— poale.mama lui ioiHL ^ 1 i 1' lH t <uo Sl'inlul Petru a găsit «pe mulţi adunaţi pentru I rugăciune».să^djsTtă~~de~Sfinţii Apostoli după po ­ runca Mîntuitorului.. o dovedesc cu prisosinţă cuvintele Sfinlului Apostol Pavel. 20). în ziua Cincizecimii. Comunitatea creştină înfiinţată de Sfinţii Apostoli. şi se numea de aceea si «Cina domnească» (xopiaxov Ssîtcvov . care o numeşte «împărtăşanie» (xoivtuvia) cu sîngele şi cu trupul lui Hristos (I Cor.J IL ea « a M ăriei.nr (2. '12). îşi mănîncă şi bea osîndă. 42) si. p apl. înainte ele poijoi ii cm Siîntului Duh si în care a avut Inc faptul PYtr^(y j l iun din ■ / . să-şi mărturisească păcatele înainte de primirea sfintei Euharistii.nl lor. Cultul creştin 1. îndemnau pe credincioşi să trăiască după preceptele Lui.iiia C mci/ecimii. cum se raimea ia început Sfinta Euharistie. 11.

pînă la ziuă» (Fapte 20. luminată cu multe făclii. episcopul. !«doborît de somn». care sta la fereastra deschisă. 5000) (Fapte 4. Era «în camera de sus». pe măsură ce apăreau psalmi. s-au fo­ losit şi în cultul creştin : lecturi din Vechiul Testament. Ei oficiau astfel numai cultul lor creştin. care nu mai aveau nici o legătură cu sinagoga. sau de întîistătătorul comunităţii. dacă era prezent. Din Faptele Apostolilor. omilie. 46). aşa cum mergeau şi la templu (Fapte 2. 2.la templu. se 'lua o masă comună «agapă». numitq «agapă». fără îndoială. a păstrat unele forme din cultul sinagogii. Sfîntul apostol Pavel a adunat pe credincioşi într-o seară. Apostolul l-a readus la viaţă. «Pe cînd Pavel vorbea ţot mai mult». pe care-1 săvîrşeau cre­ dincioşii de la Ierusalim în case şi cu care.. a unei case cu etaj. un tînăr. în afară de Ierusalim creştinii erau dezlegaţi de practicile cul­ tului ¡iudaic şi cultul lor era organizat prin analogie cu cel al sina­ gogii. Ia Troia. In sinagogă se citea din V echiul Testament. Se săvîrşea apoi frîngerea pîinii. Frîngerea pîinii şi masa a avut loc după «cuvîntul lungit» al lui Pavel. cultul creştin. creştinii erau alungaţi din sinagogi şi nevoiţi să se organizeze în comunităţi aparte. 7—12). atît cit era linişte. Pe cînd la Ierusalim iudeo-creştinii puteau să meargă.P ER IO A D A 1N T ÎI (P IN A LA 324) 91 (3000. a căzut jo s la pămînt şi a murit. 4). aflăm că în a treia călătorie misionară. care după aceea încă «a mai «vorbit cu ei mult. se prelungea uneori cuv întul pînă noap­ te a tîrziu.. rugăciuni. aveau ase­ mănare. în diaspora. A ceste forme de cult. Eutih. ei se adunau desigur în mai multe case mai încăpătoareCreştinii se adunau «în toate zilele». Adunarea era prezidată de un apostol. în anul 58. precum şi din scrierile Apostolilor. deşi nou în spiritul său. care manifesta şi întreţinea sentimentul dragostei creştine şi serveâ~Ue cadru cultului. se rosteau rugăciuni şi cuvîntări. Cu frîngerea pîinii era unită o masă comună. se cîntan psalmi. In general. Adunarea se făcea seara. îmbogăţite treptat cu material de cult creştin. cînd credincioşii erau liberi de ocupaţiile lor zilnice şi cînd de altfel erau şi mai feriţi de ochii iscoditori ai prigonitorilor. a săvîrşit frîngerea pîinii «şi a lungit cuvîntul pînă la miezul nopţii». .

111— 112). făceau să se părăsească sabatul iudaic. „ • Rugăciunea avea mare importanţă în viata si cultul crestmilor.u . plină de suflet şi de dragoste. d e m a n i f e s ­ tări cn i'.. care este ziua Domnului. Rugăciunea comună şi obişnuită era cea domnească. 10) . u n e o r i . rugăciuni ocazionale."socotită rugăciune liturgică. pe_ care In v a ia iu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o s to li cere creştinilor s-o roş­ ii'*1scă de trei ori pe zi (VIII. La Ierusalim. 10) şi în în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li (XIV. deşi Apostolul a stat la Troia o săptămînă. lin era caldă.serică îi (Iii caracter colectiv şi social. nu ştim. Creştinii de pretuti n­ d e n i eoni iniic .ului :. creştinii au ţinut ca zi de sărbătoare .-. Ce rugăciuni rosteau la început creştinii in adunarea lor.săptămînală.. 2— 4. creştini se adunau pentru frîngerea pîinii odată pe săptămînă. u l e i i i< r isiiiii tic. ziua învierii Domnului. i u s o j H . în afară de Ierusalim.u d e g e n e r ă r i l o r posi bil eprevine pe corinteni . cum găsim prea frumoase în în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o s ­ toli (9. încă din epoca apostolică. C i ul ul ei eş| ijj c i u . 3). Sfinţii . 23— 31).—I zîr ~ t> " T T r j m T î n L u i a p o s t o l P a v e l î m po t r i v a ubu/.7). dovedesc că. Rugăciunea IK rnI: ii Tii.11 sufleloşLo prin rugăciune. pe care o găsim în A p o c a lip s ă " (2.' islenl n e d i m i o ş i l o r şi ie-o cereau şi pentru ei înşişi. Duminica. TÎ!o s î nt a d e v e r i te p e n t r u B i s e r i c a din C o ­ i ri ni ‘"(l— C-'or-. do cereri sau de mul­ ţumire lui Dumnezeu. O rugăciune cuprinzătoare şi foarte inkTesâhtă. 4— 61. î n e p o c a a p o st o l i c ă .Apostoli o recom an­ dau in. iudco-creştinii sărbătoreau desigur şi sabatul cu iudeii şi ziua întîia a săplăimnii cu ceilalţi creştini. dă Clement Romanul în E p is­ to la sa că tre C orin terd (59. proconsulul Bitiniei. altele. Numele ei de «ziua domnească (xopiax'ij Tjfiipa). care probabil s-au fixat de tim­ puriu. prin cult euharistie şi cu masă obştească. 3). precum şi ştirea pe care o dă Pli-niu cel Tînăr. Este deci foarte probabil că. în ziua întîia (după calendarul iudaic). în legătură cu nevoile şi cu bucuriile credincio­ şilor sau ale Apostolilor (Fapte 4. Ele erau de regulă improvizate şi potrivite cu momentul şi cu scopul lor : unele erau rugăciuni euharistice. 1). Despărţirea de sinagogă şi recrutarea creştinilor mai mult dintre prozeliţi şi păgîni. T atăl n o s tru.92 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ In acest loc găsim ştirea preţioasă că adunarea şi cultul au avut loc «în ziua întîia a săptămînii» (ev tîj juŞ tîov aaSSckcuv) adică dumi­ nica (v. despre creştini în S c r is o a r e a c ă tr e îm p ăratu l T raian (c. stăruitoare.

.. după mărturisirea creriint£TTtTl^]sTTrÎsţos~r sr~iriT cfc^ îg r7^ ^ Sfîntului Botez. de regulă.. încă înainte de sfîrşitul secolului I.. 19.. .. precum «şi alţii dacă pot».. Menţiunea că se făcea* «în numele Domnului Iisus».PER IO A D A 1N T II (P lN Ă LA 324) 93 Botezul. exprimat în cuvintele Evangheliei şi arătînd ce trebuie să facă şi ce nu trebuie să facă creştinii. 5). 8.. sau «în numele Domnului» (Fapte 2. pran care se iertau păcatele şi se comunica harul dumnezeiesc.. găsim botezul precedat de o pregătire mai îndelungată a celor ce aveau să-l primească. Botezul se săvîrşea. 38. cerută de Mîntuitorul ca o condiţie "pentru a intra în împaraţia lui Dumnezeu (loan 3. înainte de botez.. ... cel care avea să-l primească trebuia să pos­ tească o zi sau două. se putea face Botezul prin văr­ sare de apă pe capul celui ce se boteza• Botezul se săvîrşea în numele Sfintei Treimi. ■ .... ci doar caracterizarea botezului creş­ tin. Este un învăţămînt simplu.. în apă curgătoare... IK. PreţpHrea efâ~T "regulă scurtă şi uneori se reducea la ascultarea unei de predici. Formula baptis- .....de Taină." T 1 . 5) nu este propriu-zis o formulă de botez. «în numele lui Iisus Hristos». In comunitatea creştină se intra.. El era «naştere din apă şi Duh».. cunoscut din secolul al II-lea. care era un rit de curăţiiFe~şriIe~J5PtSzur i3 r a c tic at de ucenicii lui Ioan ca botez al pocăinţei. Postea de asemenea cel care săvîrşea Botezul. In v ăţătuicr~c^IoT~TtutSTjrSzece~~Ă p o s t o ir i} s ie de drept socotită în prima e i parte (cap.. 10.. S im b o lu l numit a p o s to lic . Botezul creştin se deosebea şi de botezul iudaic..... ca al ucenicilor lui Ioan. El era s c u r t : cuprindea numai adevărurile de credinţă fundamentale ale căror centru îl forma persoana dumnezeiască şi opera mântuitoare a lui Iisus Hristos. Botezul creştin era mai mult decît un rit sau un simb ol : el avRa~caracier-.. are probabil la bază o mărturisire de credinţă obişnuită însă din epoca apostolică.. Aceeaşi scriere liă ştiri importanţe^despje săvîrşirea Tainei _Bot ezului. Botezul putea fi săvîrşit şi de diaconi. putîndu-se săvîrşi însă şi în orice âpă. Dacă nu era destulă pentru cufundare. Sfîntul apostol Pavel îl numeşte «baia naşterii din nou prin înnoirea Duhului Sfînt»' (Tit 3.. spre deosebire de altele. 1 6 . 4 8 . cum spune D idahia.. 5). — ■ Nu avem o formulă a măturisirii de credinţa baptismale din v re ­ mea Apostolilor. I— VI) un catehism ce cuprindea învăţăturile morale pe c are trebuia să le cunoască şi practice creştinii.

Postul este c onstatat. ceilalţi «profeţi şi dascăli». precedată He~~postire7 Sem nificaţia ei de ___. 16. 10). în v ă ţă tu ra c e lo r . ziua întîi a săptămînii iudaice ca y. 2 . Uneori era urmată de manifestarea harismelor.si «ziua domnească» sau «ziua Domnului)» (Fapte 20. 19) şi este cunoscută şi de în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li. 23). 14. Punerea mîinilor cu post şi cu rugăciune esLe considerată şi pen­ tru alte acţiuni de consacrare decît hirotonia clericilor.. 1.prin care se comunică harul act sfînt. Am amintit mai sus. 1. " lui Dumnezeu. . „însuşi. asiqunndu-se astfel succe ­ siunea apostolică pînă astăzi. legat de acte de cult. c are le deosebeşte de zilele de posţ ale iudeilor (luni şi joi).III). Este inteiesant__c ă _ p u n e r e a mîinilor a impresionat. înainte de plecarea lor in prima călătorie mi­ sionară (Fapte 13.jşi Sfinţii Apostoli. 13. 22). Apoc. numită. I Cor. Pe Barnaba şi pe Saul şi-au pus mîinile. După Sfinţii Apostoli. Ea era săvîrşită la început numai de Apostoli_şi era unită cu rugăciunea pentru primirea Sfîntului Duh de către cei botezaţi (Fapte 8. din vrem ea Sfinţilor Apostoli. 7 . aşa că nu putea fi îndoială^ sau abatere în această privinţă. I în zilele de m iercu ri şi v in eri. Sărbători. 2— 3). (Matei 28.i clcT^înTTiTâTrrşi de cult creştin. mai alesL pe Simon’ Magul. _. în practica vieţii creştine.. care a ceruLxnLbani puterea de a o face si el cu acelaşi efect. se postea înainte de sfirsituL secolului. 5. la Antiohia.. cu post şi rugăciuni.. 5. 5^ 14. cel dat lui «prin punerea mîi_nilor» Apostolului (II Tim. în unele Biserici. ’ Punerea_mîinilor urma botezului si-1 completa. o dovedesc si cuvintele S fîntului Apostol Pavel către Timotei despre «harul lui Dumnezeu». Hirotonia slujitorilor Bisericii se făcea prin rugăciuni şi punerea m îinîfor de către Sfinţii ^Apostoli (Fapte 6. Poate că r în zilele de post.. 17— 19). 6). de exemplu în Biserica Africii (Cartagina). în afară de împrejurările speciale am in li te mai sus.ca. . 15. hiroto­ niile au fost făcute de episcapii-puşi de ei.04 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ nială în n u m e le S fin tei T r e im i ora doar bine m n o s rn tă rie la MîntuiÎoruT. 8 .. creştinii se adunau sT~poi)ljjj_oiilr ghiccd pe care-1 năşim mai tîrziu (sec. precum şi porunca de a nu se fa c e părtaş la păcatele altora (I Tim. după mărturia în v ă ţă tu rii c e lo r d o is p r e z e c e A pos~ /7>/77VTTT7~Tîr~™™tte «dies stationum».

In cuvîntarea ţinută la 25 decembrie J386 sau 388. 16).— N atalîs D om ini -. în Biserica de Ântiohia. Iudeo-creştinii vor fi ţinut la început şi sărbătorile iudaice. creştinii se întemeiază pe tradiţia apostolică a săr­ bătorilor. Sfîntul Iqnaţiu o numeşte ziua în carp a răsărit viaţa noastră. sau Crăciunul. cînd Sfîntul Grigorie de Nazianz a ţinut celebra sa predică f e s t iv ă : «Hris­ tos se naşte.rimiă— sarhători mai mari. adică a înviat Hristos. din secolul al III-lea. P astile şi C..PERI O A D A IN T II (P IN A LA 324) 95 d o is p r e z e c e A p o sto li o numeşte «ziua domnească a Domnului» (XIV. serbîndu-se Ia 25 decembrie. 16— 17). le-au ţinut de timpuriu şi creştinii. la începutul secolului al IV-lea. Semnificaţia ei creştină este subliniată de Sf. Naşterea Domnului. ci trăiesc după ziua Domnului» (Ep. întîmpinaţi-L». reprezentantul soarelui pe pămînt (d eu s s o lis in victu s). în actul martiric al episcopului Filip de Heracleea (t 304). 8 .. Probabil din secolul III. Pe cele. Iqnaţiu al Antiohiei ( i îof).izprimpn. Sfîntul Ioan Gură de Aur spune că această strălucită sărbătoare s-a introdus~în R'asarit de aproape zece ani (P. iar în discuţiile referitoare la data Paştilor din secolul al II-lea. dar ea nu era generală. in jurul anului 377^ apoi la Constantinopol. se serba în O rient.(P. care face din ea caracteristica vieţii religioase creş­ tine. cu noua lor semnificaţie : lnvierea'~ D om nului si P o a o r îr e a S îîn tu lui D uh. G: 36. slăviţi-L ! Hristos din ceruri. Hris- . Pentru prima dată. a înlocuit sărbătoarea păgînă a solstiţiului de iarnă fn a ta lis so lis). 49. s-a combinat cu sărbătoarea zeului solar Mithra.. Sărbătoarea este menţionată. comp. M a g n ez ien i IX. cu care coinci­ deau mari evenimente creştine. în catedrala din Antiohia. în anul 379. STîntuTapostol Pavel aminteşte dc praznicul Cincizecimii (I Cor. la 6 ianuarie E m tan ia ( ’Ewttpâvsta) numită şi T h eo ta n ia (0eocpâveta) o sărbătoare comună pentru întruparea Domnului şi arătarea Lui. zicînd despre creştini că ei «nu sabatizează. I). la sărbă­ toarea Naşferii Domnului. ca o zi sfînta. 351— 362). 1) şi cere creştinilor să se adune şi să săvîrşească sfînta Euharistie în această zi. 311— 334).. sărbătorit la 25 decembrie în fiecare an. sărbătoare care a trecut apoi şi în Biserica Romei. G.da spărţit sărhătoarea N aşterii Domnului de c e a a Botezului. s i a .inr.. care. în amintirea naşterii şi b otezului Mîntuitorului şi a descoperirii Sale dumnezeieşti unită cu evenimentul botezării în rîul Iordanului (Matei 3.. Fapte 20. 16.

pe milă. pe care Sfîntul Apostol Pavel o invăţa şi cu pilda mîinilor sale. pe sinceritate. Aşteptarea revenirii Domnului întărea mnlt hotărîrea primilor creştini. stăruitor să se judece inlie ei şi sa nu meargă la judecata păgînă (I Cor.cinstea si recomanda tuturor munca. cn_ care. după Sfîntul apostol Pavel.nl. căutînZ cele de trebuinţă sufletelor voastre. îndemnau si se ajutau la c e le bune.. ridi­ cau mult nivelul vieţii creştine faţă de al lumii celeilalte. 3. Col. 'îfl~pace. pe răbdare. pe bună­ tate. prin punerea mîinilor penlnr^rimTxee^^ . Ei trăiau in dragosTe. Biserică ' creştină era. creştinii erau îndemnaţi. Spre deosebire de legalismu] iudaic formalist şi cauzuist. ca de exemplu «sfinţii din Ierusalim» (Rom.oaili moral şi iudais­ -H mului si păqînismului. Creştinii. Pen­ tru neînţelegeri le lor. dacă nu veţi fi desăvîrşiţi în ultimul moment» (X V I. 3). care a adus lumii «răsăritul cel de sus».. simţul răspunderii morale. Sfinţit prin botez. căci nu vii va folosi tot timpul credinţei voastre.o . ca şi de imoralitatea păgînă. pm TSfînta Euharistie. pe caritate şi evita orice plă­ cere unită cu păcat.credincioşii "de la Ierusalim au reali'/jiLcoinnnilatea benevolă a bunurilor."'T'ri cumpătare. S-a ridicat . pe iubire. Croslini. creştinii re a­ lizau o viaţămorâTă~Ue~o~Trumuseţe necunoscută oină atunci. 6). «soarele dreptăţii». de a fi găsiţi pregătiţi pentru primirea Lui. & ]e§^mr^spîrau la sfinţenie şi se numeau «sfinţi». supravegherea conducătorilor comunităţii.smui. trupul creştinului devine «templul Sfîntului Duh» şi nu trebuie să fie întinat prin păcate (I Cor. se. caracterizează sentimentul k)r <2LLII°U. V iaţa creştină stă în strînsă legătură cu credinţa si cu cnlt. «AdumTţi-vă dsy. creştinismul punea preţ pe curăţia sufletească. Cu preceptele ce învăţau şi cu exemplele ce aveau.v i atĂ nniiă~-JW a 4ăT Sw e r i. E l a n u l de credinţă şi de dreptate. Adunarea adesea pentru cult şi învăţătură. 2b— 26). 3. care era centrul şi manifestarea ei cea mai frumoasă şi mai edifica^ loare. «trupul lui Hristos».90 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ tos.‘ z icea T ln v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li. a în­ vins păgînismul greco-roman şi mithraismul.Caritatea devine o funcţiune morală normală a Bisericii. cunoaşterea creştini­ lor între ei.tm iau. 5— 6 . care-şi făcea merite din cunoaşterea şi observarea unor prescripţiuni. I b . citirea cărţilor sfinte. 16). ce se numărau cu sutele. conştiinţa demnităţii creştine. cr'eşUnli' erau*-«macTuTafele» Lui..'2). El dă sfaturi morale tuturor categoriilor şi vîrstelor (Efes.

prin cinstirea şi grija de copii. ca şi aluzia la neînţelegerea dintre ei. spre mîntuirea sufletului răscumpărat prin sînaele BIBLIOGRAFIE P en tru cu ltu l c r c ş lin A. Unele umbre existau fireşte şi în această societate nouă. precum şi insistenţa sfaturilor ce le dă.si o cinste. păcă ­ toşii se_jm h lL iia i^ si puteau să rămînă. O disciplină bisericească s-a impus dintru început şi ea a servit pentru menţinerea nivelului moral al comunităţilor. care trebuia păstrată şi meritată. biruiţi de plăcerile şi interesele păgîne aîe~Tumii. Interesant e că Biserica intervenea pentru cercetarea şi îndreptarea păcătoşilor şi excludea din sînul ei pe cei vinovaţi de păcate grele. a v ie ­ ţii de dincolo. deşi viaţa lor materială este l a fel c a a tutu­ ror Q_am eL i!i]xa^ --tm iit a 1or m o r a l ă ş i duhovnicească este excepţional ă . Autorul E pis to le i c ă tr e D iog n et ne face descrierea modului exemplar de viaţă a creştinilor din primele clouă se co le.jâetii--îaQj-a]R. Paris. Prin pocăinţă. Ei nu sînt o societate n o n ă . .şi îndreptare. în A u fs tie g und N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n V ie lt. N ew Y ork . Ei sînt pentru lume ceea ce este sufletul pentru trup» (cap. ci spirituale. X IV . H a ni m n n. dar nu după trup . Rentru controlul si îndreptar£a. 1979. Erau puţini c ei care o părăseau. Mustrările pe care Sfîntul apostol Pavel le adresează unor credincioşi. L e s p r e m ie r s m a r ty rs d e L ’Ê g lis e . IV. io r m e s e t d iifè r e n c e s .i n sînul Bisericii.trăiesc pe pămînt. B erlin . I d e m . cu viaţă morală atît de frumoasă. cu caracter moral. înainte de împărtăşanie. Biserica na aplica pedepse corporale. 7.^Aceasta se făcea nu numai la intrarea în creştinism.P ER IO A D A IN T I I (P IN Ä L A 324) 97 mult nivelul moral al vieţii familiale. t. 14 . iar de timpuriu regu­ lat. Viaţa creştinilor este o prefaţă a nemuririi cereşti. ci si în a l t e J jjînrgfamri. dar vieţuiesc ca în ceruri. dnpă . Biserica ave a__un m ijloc excelent în mărturisirea păcatelor. ca «sfinţi» şi curaţi prin Botez (I Cor. 2. unită cu rugăciune {În v ăţătu ra c c lo r d o i­ s p r e z e c e A p o sto li. «Creştinii trăiesc în trup. 1). 6). Pentru cei mulţi creştinismul era o vrednicie. La p r iè r e c h r é t ie n n e e t Ia p r iè r e p a ïe n n e . prin cinstirea soţiei ca mădular al Bisericii şi soră a lui Hristos. Spre deosebire însă de sinagogă. 23. 1190— 1247. 14). 7 — Istoria bisericcască . arată ca unii cădeau în păcate şi slăbiciuni. 1980. p. Ele ţineau ele firea oamenilor.

Paris. N e y r e t . N e g e l . B ru x elles. H is to ir e d e la p r iè r e c h r é t ie n n e . B o u l e t . 1950. P aris. 4-e éd... 1982. chrét. J u n g m a n n.1. D er Ir ü h c h r is tü c h e R e liq u ie n k u lt u n d c h r is tlic h e A r c h ä o lo g ie . Paris. L 'E g lise d e s m a rty rs. R o ( | c r G r y s o 11. Paris. L e s fo n c tio n s e c c lé s i a t e s a u x d e u x p r e m ie r s siè cle s. L e s o r ig in e s d u c u lte d e s m a rty rs. Paris. A rt p a lé o . E u c h a r is tie o u l a M e s s e d a n s s e s v e r ie t è s s o n h is to ir e et s e s o r ig in e s . Trad uction franç. L a l o i e t l e c u lte d e ¡'E glise p r im itiv e . P aris.c h r é t ie n . J . B ru x elles. 1960. B ru x elles. I d e m . 1970. Paris. par E. 4 -e A ufl. K a h l e r . 2-e éd. 1955. Fliehe et V . M arty r. l’i. H y p p o l y t e D e l e h a y e . I d e m . Köln und Oppladen. M é la n g e s ¿ 'h a g io g r a p h iq u e s . col. Paris. t. M arty riu m . h e id n is c h e r H e r o e n k u lt und s p ă t ju d is c h e H e ilig e n v e r e h r u n g . 1973. 366— 3 7 0 : l> bl if)(| r. a p i n. 1955. t. 1960. L e s o r ig in e s du c u lte d e s m a r ty rs. în «Dict. I u s t i n M o i s e s c u . Köln. 1905. L e s o r ig in e s d e la M ess e. par . 1934. W ien . H. W. Atena.. g r e c q u e e t la tin e . D ie ir ü h e K ir c h e . I e r a r h ia b is e r i c e a s c ă in e p o c a al>iisl<ilica. M a r t i m o r t . p.e s i è c l e (95— 197). ibidem . et trad uction par H élène P étré. 251— 274. F r . et de Liturgie». I d e m . J .. 1927. O rig in es d u c u lte c h r é t ie n . 1953. L a v ie q u o t id ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é tie n s . L e c 1 e r c q.. i P entru v ia la c r e ş tin a . A. t. Paris. 1943— 1946. A. 1971.O ii IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă Idem.i fie. II a n i m a 11 . 1966. 1958.. I. I d e m . L e s L é g e n d e s h a g io g r a p h iq u e s . 1973. v o n d e r M e e r e t C h r i s t i n e M o h r n i a n . C o n tin u a tio n d e l ’A tla s d e A n tiq u ité c h r é t ie n n e . 5-e éd.. N. G em blaux. ' E t li e r i e. Th. S i m o n . Paris. 1961— 1964. te x te latin. M a r ty r s g r e c s . d'A rchéol. A. 1933. 416 p. B ru xelles. 1964. In tr o d u c tio n à ¡a L itu r g ie. 401 -4 0 2 . 10'/:'. 1955. I. 1972. A i m é G... pmi. M. 1965. Paris. Bucureşti. O s c a r C u l m a n n . Paris. Z e i 11 e r. Berlin. B ru x elles.. B ru x elles. J . B ucureşti. S a n c tu s. 1909. P aris. London. D. 2. P aris. P h y t r a k i s . E in e g e n e t is c h e E rk lä ru n g d e r r ö m is ­ c h e n M è s s e . 1960. J . L a v i e q u o t id ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é t ie n s au I I . I 0 . A. M. R. 1974. L é g e n d e s g r e c q u e s d e s «m a r ty rs ro m a in s» .. I d e m . S ain t. R e c h e r c h e su r le c u lte d e r e liq u e s e t d e L'art c h r é t ie n a n tiq u e . II-e — V III-e siè c le (22 études). t. London. J . X. Trad. L e m in is tèr e d e s fe m m e s d a n s ¡’E g lis e a n c ie n n e . I— III. X V . L e s l e g e n d e s g r e c q u e s d e s S a in ts m ilita ir e s . Paris.2512. 33— 216. de l'allem and. 3— 313. L 'E glise e n p r iè r e .. L a c iv ilis a tio n d e ¡’A n tiq u ité e t Ie c h r is tia ­ n ism e. 2 3 5 9 . c h a p . S a in ts m o in s d'O rien t. 1. H. I*. 1972. Atiij.. X V . I). 1921.irr. 1971. E s s a i su r l e c u lte d e s S a in ts d a n s l'a n tiq u ité. 1956. Rideau. 1961. 1932. 1973. G r a b a r. A c t e le m a r tir ic e . col. C h r is tlic h e r M a r ty r er k u lt. . L 'E g lise p r im itiv e (H is to ire d e ¡’É g lise. p. A rt b y z a n tin . R. M artin.. l’. 197. K l a u s e r. 1973. A £t’| 'ava %ai tcz9 0 1 Ji-ap-cuptov v a z à xrtoz xpeTc TrpwxooC aEütva". C o l s o n . Paris. p. K u lt u n d K u ltra u m . T c b r e t o n e t J . 1 11 R ă m u r e a n u . G e s c h ic h t e d e s c h r is tlic h e n G o t te s d ie n s te s . I d e m . Paris. K ö t t i n g . D u c h e s n e . I d e m . J u n g m a n M issa ru m S o lle m m ia . H a 1 k i n. C l. J o u r n a l d e v o y a g e . L a io n c tio n d i a c o n a le a u x o r ig in e s d e ¡'E glise. Paris. Prof. Berlin. I d e m . in lim b a ro m â n ă .

V ia ta c r e ş t in ă d u p ă b ă r b a ţ ii a p o s to lic i. 1306 — 1332. M o e u r s p a ïe n n e s . L e c h r is tia n is m e et l' e s c la v a g e a n tiq u e . A. neu e Aufl. I d e m . . L e r o y A. 1929. I.-1006 p. L ü ttic h (Liège). Pr. D e la R o m e p a ïe n n e à la R o m e c h r é t ie n n e . L a c h a r it é a u x p r e m ie r s s i è c l e s d u c h r is tia n is m e . M itro p o lit A n t o n i e P l ă m ă d e a l ă . t. L e i p o 1 d. 259— 279. D octrin a ş i o r g a n iz a r e a în p r i­ m e l e ş a s e s e c o l e . D o m . G h. p. 2. prof. t. chrét. C h r é tie n s d e s p r e m ie r s s i è c le s . în . nr. 1956. P en tru r e lig ia z eu lu i s o la r M it lira. V e r m a s e r n . Paris. A u is tie g u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt . nr. Paris. A. 1. 1929. 1980. 2 vol. in «Dict. D octrin a m o r a lă a P ă r in ţilo r a p o s to lic i. M. D aily L ite in th e e a r l y C h u rch . t. Leiden. col. 598— 653. S. J a u b e r t. Pr. B a u d r i l l a r t . S t e f a n A l e x e . H. 1960. in S fîn ta T r a d iţ ie ş i în t e o lo g ia c o n te m p o r a n ă . nr. H. A n n e-M a r i e l a B o n n a r d i è r e . 2. S c h m i d t . 4-e éd. M a u q u o y . Paris. 1968. II. Paris. 1913. London. IX (1957). B is e r ic a s lu ji­ to a r e . Leiden. L a v i e c h r é t ie n n e p rim itiv e. în «O rtodoxia». 1950. 1. W ien. J . Paris.u. d A rch é o l. A. p. IX (1957). 1970. C u m o n t. p.. P. J . C h a rité. K a t z. în «Studii T eo log ice». t. 5— 7. In lim b a ro m â n ă MI. III. Paris. 2 vol. I d e m . London. Tübingen. 3— 4. 23. 1970. C h r é tie n s d e s p r e m ie r s s i è c le s . E tu d e su r l ’a ttitu d in e d a C h ristia n ism e p rim iţii d e v a n t l e s p r o b lè m e s d e l'Etat d e la g u e r r e e t d e la v i o l e n c e . Berlin. 223 ş. J . nr. Paris.». 541 ş. m o e u r s c h r é tie n n e s . p. 9— 10. 1960. L e s p r e m ie r s c h r é t ie n s . 1927. nr. p. J . F r . C o r p u s in sc rip tio n u m e t m o n u m en to ru m r e lig io n is m it h r ia c a c . D er s o z ia le G e d a n k e in d e r a ltc h r is t lic h e n K ir c h e . 726 ş. C a m p b e l .u. In s titu ţiile d e a s is te n ţă s o c ia lă în B is e r ic a v e c h e . M ith raism a n d C h ristia n ity . K ir c h lic h e s A m t u n d g e i s t l i c h e V o lm a c h t in d e n e r s t e n d r e i Ja h r h u n d e r te n . S o a r e . X X V II. v o n C a m p e n h a u s e n . Bucureşti. D ieu e t C é s a r . 1925. V II (1955). 1953. 1952. V o r n i c e s c u. X X IV (1972). L é o n H o m o . P. N euchâtel. Paris. Drd.. Paris. L e s r e lig io n s o r ie n t a le s d a n s l e p a g a n is m e ro m a in . în «Studii Teo lo g ice». 1957. G o r d o n D a v i e s . 1956 .. X V (1963). J . art. H agae. P rin cip ii p c d a g o g i c e în p e d a g o g ia lu i C le m e n t A le x a n ­ d rin u l. B is e r ic a şi a s is t e n ţ a s o c ia lă . 1967. N. L i v i u S t a n . 9— 10.u. în S lîn ta S crip tu ră . Paris. L e a s e. p. 325 623. et de Lit. L e c 1 e r c q. I d e m . Drd. U g o B i a n c h i . M. P r e s c u r e . C h risten tu m u n d S k l a v e r e i . în «Studii T e o lo g ice». H o r n u s..PER IO A D A IN T I I (P lN Ä LA 324) J. M y s te r ia M ith rae. E v a n g ile e t L a b a ru m . 1948. G en ève. M ith r a ic I c o n o g r a p h y a n d I d e o lo g y . în «Studii T e o lo ­ gice». 1937. 1954. G. O s c a r C u l l m a n n . B o r r o w in g s a n d T r a n s fo r m a tio n . 1936. N ew Y ork . 1928. 1967. S o c ia l L ite o t e a r ly C h ristia n s.

. ..miilor.....-■.. au făcut să crească şi mai mult ura contra lor. 17. Í7... . iudeii denunţau uneori pe Apostoli mulţimii sau autorităţilor romane.... . de agitaţia iudai'/.. lo a n R ăm u rean u .. îndepărtarea creştinilor de sinagogă...-. In afarâ de Palestina. care le-a interzis de repetate ori să mai vorbească despre Iisus Hrislos... ..-clei care porneau prigoană contra lor (Fapte 13. .. Pe lîngă măsurile luate de ei înşişi. . . 45. pedepse * Propagarea creştinismului a întîmpirmt. 50 . închisoare.. prut.. în dias­ pora.— .-.. Legislaţie.. IX).-—. 5 0 ... 23— 27)'. procedură.. de la început unele piedici şi greutăţi.a fost de cîteva ori în pericol de moarte (Tî Cor.. 1!.. Comunitatea^ creş­ tină a avut martiri dintru început : pe diaconul Ştefan.. bătăi din partea sinedriului. — -. ca să-i pedepsească (La Corint. A ce a stă ură s-a .. creştinismul a cunoscut opoziţia multor iuH m i . 12— 13).. ca uciderea lui Iacob «frateie j)oinnn~ITTT>r şi a altora sub Bar-Cochba.sus Hrislos.---. pe' apostolul Jacob al lui Zevedeu şi pe creştinii cei prigoniţi «pînă la moarte» de Sam.. 5— 8. 13).PERSECUŢIILE Cauzele generale. .. Cauzele prigoanelor din partea iudeilor se cunosc şi se înţeleg din capitolele anterioare... Apostolii au avut dc suferit arestări.. motiv pentru care Tertu­ lian numeşte sinagogile mai tîrziu «fontes persecutionum» (A d v ersu s G n o stico s..... * C a p ito l re d a c ta t do P r. !ie prin ai uza|ii împotriva creştinilor.......maniieslat fie prin persecuţii sînqeroase. fie prin^ calomnii şi b a tjo ­ curi la adresa Ini li. . 14...— — .. ..... . Sfîntul Apostol Pavel a avut mu 11 de suferit din partea lor ş i. 19... am e­ ninţări.. .. . fie prin blesteme în rugăciunea Şmoneesre. lui Gallion.. La Ierusalim. despărţirea lor de iudeii angajaţi în războiul iudaic. vezi Fapte 13....

Persecuţiile propriu-zise.P ERSECU ŢIILE ÎOÎ Din partea unor păgîni. care i-au pus viaţa în pericol (Fapte 16. 19— 40 • la Efes. înainte de împăxaJ-t4J. _De la Domiţian înainte._(-9/iq— 951). prin interzicerea prozelitismului creştin. legislaţia persecutoare e nesigură şi necunoscută. Efes şi Ierusalim). magie.aoi-dufat. persecuţiile sînt dezlănţuite de autorităţile romane şi dobîndesc un caracter geneTiTT In secolul I.sis te m a tic c si a e n e r a îe . Numărul lor n-a fost socotit acelaşi la cei vechi. La începutul primei perioade. mai grele.. dar au ţinut ceva mai mult de jumătate din timpul de la 64 la 313. 23— 41). persecuţiile se pot împărţi în două sau trei perioade. e J e a ^ devenit . Sf. persecuţiilor în Imperiul^ roman. vrăji.-ed]'ctul de la Milan din ianuarie 313. Persecu­ ţiile n-au fost continui. Persecuţiile sîngeroase_au-Ma^e:g ttt-aib-JVero (54— 68) si . fie că a scos pe Apostoli din pericol (la Filipi. Cit priveşte autoritatea romană. 19. Inccpînd cu împăratul Deciu. fie că nu a dat urmare cererii iudeilor contra creştinilor (la Corint). cele îndurate de creştini din partea mulţim ii’păgîne şi a autorităţilor romane^-au-fosi mult. Cauza acestor ieşiri violente contra Apostolului era interesul material al unor păgîni. adică se aplicau printr-un e d ic t imperial în tot Imperiul roman.i. domnia lui Septimiu Sever (193— 2L1) se poate socoti de asemenea ca un moment nou în istoria persecuţiilor. C on stan tin c e l MajQ__ţ3Q£— g^ZL-pline capăl. Augustin şi Paul Orosiu zece. Sulţriciu Sever nouei.i .. apostol Pavel a smerit de asemenea atacuri. ea a procedat l e g a l . ghicit). creştinii au fost socotiţi o secta iudaică si confundaţi cu iudeii.. se aplică de regulă la judecarea creştinilor rescripto .-Dftf'i. care trăiau speculînd superstiţia poporului (fa­ bricarea de obiecte de cult şi idoli. După caracterul şi gravi­ t atea lor. De la Traian (98— 117). Pînă la Deciu. dc la Nero şi pînă la Dom iţi an (81— 96). de_la Deciu însă. Lactanţiu socoteşte şase. pî^ --la-âiir:e p u ^ lului al IY=lea^-Pjin. Din alt punct de vedere. Persecuţiile sînt numite de obicei după împăraţi. de lungă clurăţa~~şi au pus uneori Biserica în grea cumpănă. pnrcpmţiilp au fost in c id e n ta le şi l o ­ c a le . creştinii au fost urmăriţi mai mult din iniţiativa mul­ ţimii păgînc sau a unor guvernatori . ei sînt deosebiţi de iudei şi persecutaţi ca religie nouă şi nepermisă (r e lig io illicita).

cu aplicare generală şi obligatorie. în tot timpul de două secole şi jumătate de persecuţie. Paginii nu aveau înţelegere pŞrDăTo' religie fără temple. o caricatură religioasă. ducea l. cutremure. situaţia creştinilor a depins mai mult de dispoziţia po­ porului şi a autorităţilor locale. Contrastul era evident şi esenţial.i răstălmăciri şi la acuzaţii grave care făceau din creşti­ nism nn rull s e n e i şi periculos.n im -----. Totuşi.i pmzeaia -lo i-Jin p ie d lca efectul binefăcător al • sacrificiilor religioase. absolută. dar în creş­ tinism vedeau «o su p ers tiţie n o u ă şi r ă u îă c ă to a rc » (Suetoniu). Cauzele generale ale persecuţiilor A cestea au fost de mai multe feluri : a.-i iii ura Liiluror. mai ales întruparea lui Dumnezeu. şi a cul­ tului. o religie suspectă. vreme rea. care prin dispreţul lor .. monoteistă. toate erau atribuite creştinilor. care se aplica într-o cetate sau o provincie. magie. c e s-a aplicat în tot Imperiul Roman.-----. nu în întregul imperiu. invazii "cTăşmane. De la Deciu.. creştinismului fost socotit religie nepermisă — r e lig io M icită.^făra^Teprezentări plastice (idoli).. învierea morţilor. pe cînd păqînismul era o religie veche. De acum înainte.. secetă. care voia să înlăture pe toate celelalte şi întîmpina de aceea . Creştinismul era o religie nouă. foamete. Pînă la Deciu. R escrip tu l este o dispoziţie oficială. fără zei şi jertfe.. creştinii sînt urmăriţi pe baze de edicte speciale. idolatră^ decăzută. S e impuIg_xxQsi. chiar iudaismul. Edic|uj_era o adevărată lege de stat. statul roman însuşi face încercarea de a distruge Biserica.102 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă imperiale. unii împăraţi. Deciu este cel dinţii împărat roman care a promulgat un edict de persecuţie generală contra creştinilor. politeistă.. Credinţa creştină era socotită o apostasie de la religia strămoşeas??t7~âToTsin7n î ^ Necunoaşterea şi neînţelegerea învăţăturii creştine. provizorie şi limitată. Thuudaţii.iniIor <'.. O rice calamitate abătută asupra Imperiului roman. cum a fost Gălbenuş (260— 268) şi unii guvernatori de provincie au avut faţă de creştini o atitudine care m ergea de la indiferenţă pînă chiar la bunăvoinţa. Romanii tolerau celelalte religii. Cauze religioase. furtuni. epidemii. mo­ rală. farmece.

care jign esc şi supără pe zei.vreo molimă. b.ritre religie. corupţie. dacă. Se admitea cel mult ca noua religie să fie practicată în particular. nu s-au putut ridica peste prejudecăţile. adină de venirea lui Hrlstos. mul­ ţimii în aprecierea creştinismului şi cereau distrugerea sau combaterea lui. Nilul nu se revarsă peste ogoăreT dacă cerul nu plouă. Cultul împăratului a fost între cauzele persecuţiilor una din cele maj^£_s©â»w. daca e "ioamete 1 _~gacă-Jse iveşte.voi strigaţi. Obligaţiile religioase erau adevărate datorii civice (participarea la acte <5e cult. socotinciu-l rătăcire. că lor li se datoreşte puterea şi gloria Imperiului roman şi că nenorocirile vin din cauza creştinilor. ci şi conducătorii. pentru s ocietate si— ealtotă. Oamenii inteligenţi şi culţi. la serbări şi manifestări religioase). la unul singur ? j B i r o q . înşelăciune a demonilor. mai ales pentru funcţionari si m ilit a r i Ideea păgînilor că statul este protejat şi ajutat de zei.PERSECU ŢIILE 103 faţă de zei. Atitia. Cauze politice. dar cu respectul public al cultului păqîn. ea transforma combaterea politeismului şi a idolatriei de către creştini în atitudine duşmănoasă faţă de stat şi de societate. întinderea creştinismului îi neliniştea. din contră. cîte nenorociri n-au lovit Imperiul si cetatea Romei ?» (A p o lo g e tic u m . ceea ce nu se putea din par­ tea creştinilor. fă cea ca păgînii să vadă în creştini duşmani ai statului. c.304). Ş ti-însa lpgătn. stat şi v iaţa pu­ blică scotea şi mai mult în evidentă contrastul dintre c reştinism si păgînism .r. pe care creştinii o făceau păgînismului. spunîndu-le cu iro n ie : «Dacă Tibrul inundă cîmpiile. ca aceea a unui pericol public. faţă de religia strămoşilor — mos majoram. Nu numai poporul. XL. El constituia o adevărată religie de stat şi eră""o obligaţie' .. înainte de împăratul Tiberiu. i n dS a : CresEnii--la-4eu ! — Q h iistia n o s a d le o n em . întărită şi mai mult pe păgîni.ă-_ jii. 2— 3). mînie zeii şi trimit aceste nenorociri asupra oamenilor. Politeismul era în adevăr amestecat în toate manifestările vieţii publice şi de stat. o religie funestă pentru stat. ca filozofii Cels (sec. Critica aspră. Scriitorul creştin Tertulian se adresează astfel romanilor. II) şi Porfiriu (j. preoţii şi filozofii _ţimpului v edeau în general în cre ştinism . dacă se cutremură pSmimul.

. comit chiar incesturi. 12— 13). X V I. Minucius Felix. A p o lo g e tic u m . ca Oedip.i si. c reştinii păreau paginilor c a inutili societăţii. A cestea sînt poate cele mai curioase şi mai periculoase : zvonuri necontrolate.' Alenagora. că adoră soarele sau un asin (o n o la tr ie ) (Tertulian. 31). de oameni inferiori (Cels). x x v ii . O cta v iu s. prefăcute prin harul sfinţitor al Sfîntului Duh. 10. Prejudecăţile şi ura paginilor se manifes­ tau în'aprecîerile loFastrpra vieţii morale a creştinilor. Iustin Martirul. 9.104 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ ^elăţenească. 1). 2 6 . eraţi socotiţi imorali..«crirap. că săvîrşesc alte fapte rele încă. 1. care căutau să compromită pe creştini şi să-i facă odioşi socie­ tăţii. 1 6 . (otStrcóSstot ¡xí^etc). m ajestate mai augustă decît a zeilor înşişi. jţlefuzînd să accepte păqînismul iii_ general. pe care creştinii mărturiseau că refuza să admită că le-ar pu­ tea săvîrşi chiar păgînii (Eusebiu. Is to r ia b is e r ic c a s c ă . 4— 15 . D ialogu l cu iu d eu l Triton. — Oasazsia osîr.J2 religie de sclavi. | ulm r.ătiilT ertu lian. ^Cr^iiniLerau a cuzaţi că ucid copiii la cui iul lor si se hrănesc cu s î n g e ^ ş i c a m e a _ ^ r j ospeţe t h y e s t i c e . XLII. A p o lo g e tic u m .ya). C ă tre A iiln lic. cei de sus vedeau elemente vulgare şi-i dispreţuiau. 14). Nu numai în societate. Cauze moral-sociale. d. PrhTŢ^aj. în Trupul şi Singóle Domnului Hristos . ci chiar . de ignoranţi. calomnii absurde. J mni-jde nimic (infructuosi negotiis. A p o lo g e tic u m . V. j^restinismu! era .i^n^r Ţ n i i T ^ l } prin ab ţ i n e r e a l p r dcM a şi funcţiune prin cri li ca pe c â r e ^ o m c e a ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ î n e ^ p r i n Ţ ^ ^ ^ ^ n o m " de a pruni func ţiuni sau de a se supune serviciului militar. G ra­ vitatea şi pericolul acestor acuzaţii calomnioase de crime s e c r e te . iir. A p o lo g e tic u m . fiind acuzaţi că Ia ospeţclc lor comune. "iy . V II—• IX..n lesae religionis et divini'tatis»7crîfiia de ofensă a religiei şi a divinit. se dedau la desfrîu. ¿gíuzu¿ creştinilor de a participa la era socotit ca un act de impietate (sacrilegium — iasSeia) şi o ofensă a m aj est¥pIlHperiale~Tcrimen lesae majestatis). In_Vii'şlini. neînteleqînd _ei Taina Sfintei îmoâ^-sam ^-4n-c a r e pîinea si vinul sînt.sacatil.au^măi mult "d lrrfclaseîeinodesTe Creştinismul era )c socolil CJ. 1. A p o lo g ia I. R u g ăm in te pen tru creştin i. neînţelegînd rostul şi sensul agapei creştine.. Tertulian.n~crul. 30. Teofii al Antiohiei. 31— 36 .(o o c u lta ia c in o r a ) era foarte mare pentru creştini (Tertulian. zicea ironic Tertulian.

creştinii. cu pedepse capitale (pierderea liber­ tăţii. privind anume pe creştini.fost însă o religie nepermisă si tinută deci în afara legii. duşmani publici (hostes publi­ ci). religiones illicitae) şi pedepsea magia. crestinismuLa. subversivi. imputări etc.. Pliniu). Tacit). îndărătnici. ^ pntrn fnate aceste motive. cedau pre­ siunii mulţimii şi persecutau pe creştini. o superstiţie rea (superstito exitiabilis. Lcx J a l i a de m a je s ia t e pe­ depsea manifestările duşmănoase faţă do poporul roman.) şi o lege a lui Traian co n tra a s o c ia ţiilo r n e le ­ g a le (eteriilor) interziceau adunările nocturne. a vieţii). El putea fi urmărit pe baza unor decrete şi legi existente. nebuni. cultele străine trebuiau de regulă să fie îngă­ duite prin lege. discuţii şi nemulţumiri. izbucnea uşor în strigăte contra lor (Toile s a c r ile g o s . _ Afară de legile exist ente. L e g e a c e lo r 12 ta b le iniprzirp. Un decret al senatului (de bacchanalibus. conspiratori. pen­ tru un motiv sau altul. prevăzute de legi. s-au dat şi legi speciale. Care a fost prima lege şi ce procedură s-a urmat în ju decarea lor — sînt probleme încă neHiic idrite de istorici. Legislaţia şi procedura de judecată Ca să poată fi tolerate. Creştinii pu~ teciii fi acuzaţi şi urmăriţi pe baza unor asemenea legi şi decrete.• creştinismul. un neam de oameni superstiţioşi şi răufăcători (Suetoniu : genus superstitiosum ac malefîcum).a— ite le străine (religiones perem grinae. pentru .Hr. chrisLianos aci leonem. iar mulţimea.a dreptului de cetăţenia.PERSECU ŢIILE 10 5 în familie se observa o schimbare de raporturi între creştini şi păgîni . pe care nu-1 cunoaştem totdeauna. Pînă la Constantin cel Mare (306-—-337). creştinii erau urîti de pagini^ soco­ tiţi 'periculoşi. cu aplicarea generală sau specială Ia religii. se putea urma fie procedura regulată (ju d ic a tio ) a procesului de crima. care nu socoteau pe creştini periculoşi din punct de vedere al ordinei morale şi de stat. superstitio prava et iminodica. in judecarea creştinilor. în care se putea încadra delictul de a fi creştin. Chiar unii împăraţi sau guvernatori. mizantropi. trădători . 189 d. o religie odioasă (odium generis humani.. pentru un motiv sau altul. atpe xooi'dOsooi ia moarte cu creştinii !).

dé a păşi din oficiu contra necetăţenilor suspecţi sau vinovaţi de tulbu­ rarea ordinei publice (ju s c o e r c e n d i. n om en ch i isH anum . iar persecuţiile' ar ti fost generale şi continui. c o n îe s s io n om in is. că la creştini se cău­ tau şi condamnau nu anumite crime. II.st specificat juridic de legi. ci doar cali­ tatea şi numele lor de creştini (otá xb 6vo|ia Iustin Martirul. lăsîndu-se influenţaţi de mulţime sau de patimă. Fără ca delictul creştin să fi io.106 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA cetăţenii romani . de excepţie.p ro c e d a t. Rescriptele imperiale erau doar măsuri administrative. care~7irPso “poT înlătura uşor. Interesa deci nu o crimă. Unii istorici cred c ă împotriva creştinilor.i treia părere. autoritatea romană n-ar mai fi avut ezitări in condamnarea creştinilor. Alţii însă cred că la judecarea creştinilor se aplicau legile penale ele drept comun : creştinii erau adioa acuzaţi şi condamnaţi. A p o lo g ia l-a. ci J3e bază de măsuri administrative şi poliţie­ neşti (c o e ic it io ) . c o é r c itio ). prevăzute de lege. dar aveau libertatea de a aprecia şi puteau proceda uneori arbitrar şi abuziv. împotriva acestor păreri se poate invoca mărturia precisă a apologeţilor. sacrilegiu. asociaţii nepermise sau legea superioară a binelui public. el era urmărit în virtutea dreptului numit jus coercendi. nu intermitente. Pentru exislenţa unei legi speciale. 3. ¿ivind o asemenea lege. deşi se poate aduce şi împotriva i < ei obiecliimea că. nu examinarea vinei (Tertulian. 11 . A p o Jo g e tic u m . nori ex a m in a tio crim in is. care reglementau acest drept (Theodor Mommsen). creştinismul era interzis şi pedepsit pe baza imiiiJxM-M. nu pe bază de legi speciale sau de legi penale de drept comun (ju d ica tio ). — mărturisirea numelui. cum s-a întîmplat uneori. După . fie procedura reprimării delictelor.. T e rtulian şi istoricul Sulpiciu . în aprecierea vinei şi pedepsei. 4). S cor¡>¡cn:<'. IX --X ). s -a . în pri­ mele două secole. pentru crime prevăzute şi pedepsite de legile în vigoare — magie.^¿SSIflir o l c g e de excepţie contra creştimTorTTa'rerea aceasta este ni i¡ i î 11111 *'|»I< (i Lí docil celelalte. ei se conduceau de regulă după normele procesului de crimă (ju d ica tio ). crimen laesae majestatis. sînt totuşi unele mărturii. bazată pe drep­ tul poliţienesc şi judecătoresc al funcţionarilor romani superiori. împotriva acestei păreri se poate obiecta că dreptul coercitiv se aplica numai în judecarea necetăţenilor şi că unii creştini erau cetăţeni romani. socotit periclitat de creştinism. ci numele însuşi : n o m en ipsum .

Aceasta putea fi provocată prin d e c a p it a r e . nohili— fie deportaţi. care interzice creşti­ nismul. de sete. care. fiind scoşi de sub protecţia legilor. între altele^ în general după situaţia socială a creştinilor. se face menţiune despre un d e c r e t al sen atu lu i. h u m ilio r es c a p ite puniuntur . guvernatomL Ei av eau puteri poliţieneştL_sL4-UPedepsele variau. creştinilor li se confiscau şi averile. sub formula : N on lic e t e s s e c h iis tia n o s = nu e permis să existe creştini. Pedepse pe viaţă erau exilul sau deportarea în locuri nesănătoase şi sub pază. Tertulian. date la sărbători populare. 7). Se pare că încă de la Nero. condamnarea la munci în mine şi în cariere. uneori legaţi în lanţuri. care ” su­ a ferii m o a r te a pen tru H ristos în timpul Împăratului Comod (181— 192). în grele condiţii de t*r'ai.-= (Tertulian. aruncare la fiare sau în luptele de gladiatori. I.PERSECU ŢIILE 107 S e v e r vorbesc despre un decret ai Iui Nero. în a i nje_ de judecată. Principiul condamnării era : cei.rea. Autoritatea c are judeca era. cei să de ios decapitaţi — h o n e s tio r e s d ep orta n tu r. de foame. în circuri. ca pentru sclavi). A d n a tio n es. în ambele cazuri. erau ţinuţi în stare de nesiguranţă legală şi de alarmă. decret numit şi In stitu tu m N eron ian u m . m oartea. Pedepsele c apitale erau :. IV. la Roma. prin ardere. prefectnljaraşului (p r a e fe c tu s u r b iJ T iâr în provincii. concretizat în_ formula : N on lic e t e s s e \o s . Deşi n-au fost persecutaţi continuu. pentru femei şi fecioare se aplica de cele mai multe ori vinderea lor la case de toleranţă. a acordat libertate creştinilor prin edictul de la Milan. creştinii au fost puşi în afară de lege şi că această situaţie a rămas în vigoare pînă la Constan­ tin cel Mare. la Roma sau în alte oraşe ale Imperiului.pierderea libertăţii. în M artiriu l lu i A p o llo n iu s. în 313. fără lumină. creşti nii erau închişi. A p o lo g e tic u m . răstignire (moarte infamantă. într-o atmosferă sufocantaj cu hraiTq pnţirm„si. din anul 64. 4 . din anul 64. Ea constituia un m ijloc de conslrîngere la apostasie. Unii . creştinii. creştinii fiind ţinuţi în lanţuri ca şi s c l a v i i . a drepturilor civile.. s o c o tită « b on a m ors». Creştinii erau îngrămădiţi în în­ căperi subterane. fără aer. De \a Deciu. Uneori mureau de asfixie. închisoarea este mai lungă şi mai grea. = JSIu este „permis ca voi să existaţi .

Torino. 23. I h r e H in ter. cu trad u cere enţileză. N ew Y ork. Creştinii liberi puteau sau reuşeau uneori să viziteze pe cei închişi. sugrumarea. 1839. tex t. r H e r b e r t M u s u r i l l o . . I » S l ii v e r. B erlin. sub DiocieţiârT(284— 3U4) şi urmaşii lui. . în A u fs tie g und N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt. L e s m arty rs. ed. sfărîmarea picioarelor. 1956. T e x t grec şi latin la unele. V . Tà fJ. r e ­ tip ărită în 1979. R u i n a r t . p. Paris. Paris. S t u d ii: II. L a G e s t e d e s m a rty rs. 1982. p. R u d o l f K n o p f . cu traducere spaniolă. cu bog. 23. spînzurarea cu capul în jos. R u i z B u e n o . O xford. torturile au fost cele mai grele. te x t grec şi latin la unele. D. 1982.10 8 IST O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A L A creştini erau prinşi în butuci de lemn (n er v u s).v-l'yna’ ). G. A d o le m a r tir îc e . In tr o d u c e r e . 2. 1962. 1. p. turnarea de plumb îbpit pe spaieTTnHnSereâ^nembrelor sau a corpului prin diferite m ij­ loace. pentru a-i sili să se lepeTTeTc iePcredinţă . 1965. l o a n R a m u r e a n u . 1 9 2 9 . 360 — 370 şi la fiec a re a ct m artiric.il.f o n i‘ s. 1023— 1118. P aris. s in c e r a c l s e le c t a .G u s t a v K r ü g e r . T rad u cere italian ă de E lena C ontucci. înecarea. C h r i s t i m u l y a n d t h e R o m a n Im p e r ia l C ult. Paris. C h r is tc n w e r io lg u n g im R ö m is c h e n R e ic h . vezi b iblio grafia gom-niKi şi urm ătoarele lucrări : I z v o a r e : P a n a i o i t C. scoaterea ochilor şi multe altele^ în ultima faza a persecuţiilor. I> i c r r (> Il o n o z i n. în A u fs tie g u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt. legarea de cai fugăriţi. Prof. sub titlu l: L a G e s ta d e î m artiri. A d a s d e l o s m a r tir es. Das V e r h ä ltn is v o n K ir c h e u n d S ta a t in d e r F rü h z eit. 1978. franc. La v r a ie lé g e n d e d o r é e . A d a p rim oru m m ar ly rum . Tübingen. 'înţep'area corpului sau sub unghii cu'Bbiecte ascuţite. V ie rte A uflage von G. Ruhbach.. 1902— 1911. te x t g r e c . Tübingen. Berlin. B IB L IO G R A F IE Pentru cau zele persecu ţiilor. arderea cu fier înroşit sau cu torţe. T esalo n ic. sfîşierea corpului cu unghii sau: ghiare de fier sau cu cioburi ascuţite. 14 vol. 1972.mo. te x t latin. N ew Y ork. 1980. K u r t A 1 a n (I.apTupia tüW â[>~y-/l(rr> Xptaxtavwv. 3-e A u fla­ ge. 2-a.'i bibliografii-. a nasului. DaDM'l-Uops. in l i m l m r o m â n ă : Pr. L a G e s t e du sa n g . M il. L. L a z z a t i. 61— 246. t r a d u c e r e şi c o m e n ta r ii ('EXX^vec IIotÉpEC 'ïïv. i ' c l i ' r c q . 1979. Pedepsele erau foarte grele şi de multe feluri : flagelarea (pedeapsă in­ famantă). M o n r (' ..i u x. g rin d e u n d V oiijrn . bătaia cu vergi. Bucureşti. jă i e r ea limbii. T h . G li s v ilu p p i d e la le t te r a t u r a su i m a rtiri n oi p rim i q u a ttr o seco li. 19 38. 1 1 a in m a n. Düsseldorf. t. A. T e x te fran çais av e c Introduction par H. H r i s t u. t. M a­ drid. 1958. R atisbon ae (R e((riisburg). D. a urechilor. cei j : a r e se lepădau se numeau «lapsi» (căzuţi). T h e A c ts o l th e C h ristia n M artyrs. 1953. 1935. Paris. trad. A u s g e w ä h lt o M ä r ty r e r a k te n . r) o in II. l . Ju d ecarea creştinilor era însoţită de torturi. lapidarea.

2-nd ed. p. M o r e a u e t A. L ’É g lis e d e s m arty rs. A p ô t r e s e t m a r ty rs. K ir c h e d e r M ä r ty r er . art. 1939. IV ). J. p. M o n a c h i n o . D a n i e 1-R o p s. W . 1968. Tübingen. în «M ém oires de l’A cad ém ie ro y a le de Belgiqu e». B ru x elles. D es o r i­ g in e s à G r é g o ir e le G ran d .. P o p e s c u. P aris. Bern. col.. H. L e s o r ig in e a u x du c u lt e d e s m a r ty rs d a n s l'a n tiq u ité. 3 3 — 216. L 'E m pire r o m a in e t l e C h ristia n ism e. 1971. G ü n t h e r . C. 56. L. F r e n d . 1971. D ie C h r is t e n v e r lo lg u n g im R ö m is c h e n R e ic h . D arm stadt. N o u v e lle h is t o ir e d e ¡'É g lise I. 1954. 1960. J . L é o n H o m o . D u c h e s n e . R ö m is c h e s W e lt r e ic h u n d C h risten tu m (H is to ira M undi. Paris. v o n C a m p e n h a u s e n . «R eallex ik o n fur A n tik e und C hristentum ». C a u z e le p e r s e c u ţ iilo r d in p u n ct d e v e d e r e i s ­ t o r ic ş i p s ih o lo g ic . P o litic a e r c lig io n e d a A u g u sto a C o n sta n tin a . 30— 313. E. N eu châtel. C. L e C h r is tia n is m e d a n s 1'E m p ire ro m a in . Zur A u s e in a n d e r s e tz u n g z w is c h e n C h r is ­ ten tu m u n d R ö m is c h e n S ta a t. M. 5. Paris. 1963. 1971. în lim ba n e o -g re acă. P e r s é c u tio n s . H. M. H.PERSECU ŢIILE 109 R. H. A. 2 -e éd. D roit p e r s é c u te u r . A. Marrou. Daniclou e t H. D ie G e s c h ic h t e e in e s W o r te s . Stuttgart. H. IV . d'arch. M ünchen. H a m a n n. 1956. M é s 1 i n.e s i è c l e (95— 197). P aris. 1933. L e c l e r c q . G r é g o i r e . 1964. 1956. C h r is te n v e r fo lg u n g . G r a b a r. Paris. H. E h r a r d. 1927. 1565— 1648. 1925. 1943— 1946. chrét. 1-e éd. A d c o c k ş i c o l a b o r a t o r i i . F. D e l e h a y e . 2-e A ufl. Paris. P. 1961. I (h isto risc h ). col. B ru x e lle s. 1953. C h r is te n v e r fo lg u n g (ju ristic h ). v a n d e r M e e r e t C h r i s t i n e M o h r m a n n . A l l a r d . H... 9-e Paris. Paris. 238— 2 4 1 . R e c h e r c h e su r l e c u lte d e s r e liq u e s e t l'art c h r é t ie n a n tiq u e . M arty rs. A. T r a d u c e r e d u p ă e d iţ ia f r a n c e z ă : La p e r s é c u tio n d u c h r is tia n is m e d a n s T E m pire ro m a in . M artY rd om a n d P e r s é c u tio n in th e E a r ly C h u r ch . d e R e g i b u s . Prof. L a s t. 1. în «Dict.». B ru x elles. Paris. 5— 187. Berlin. i b i d e m . 1932. nr. Paris. 2-e A ufl. F. d e N é r o n à T h e o d o s e . ibidem. D as fr ü h e C h riste n tu m im r ö m is c h e n S ta a t. Rom a. 1159— 1208. Paris. G enua. col. et de lit. 1958. X IV . M arty riu m . C o n tin u a tio n d e l'A tla s d e V A n tiqu ité c h r é tie n n e . J. K l e i n . I l io n d o g iu r id ic o d e l l e p e r s e c u z io n i n e i p rim i d u e s e c o li. L e p e 11 e y. C o n fe s e u r s e t m a r ty r s s u c c e s s e u r s d e s p r o p h è t e s d a n s l'É g lise d e s tro is p r e m ie r s s iè c le s . . col. 1970. 263— 276. II. Paris. M a r i e q. t. L o d s. 1921. O r g e l s. L a v i e q u o tid ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é t ie n s a u I I . ■Oxford. V . Stuttgart. 1970. E. Bd. A. C lasse de L ettres et de S cie n ce s m orales et politiques. P aris. M o r e a u . I— II. t. H. 1964. A tena. 1922. 1941. 1955. 112— 1 2 7 . 1208— 1228. 1969. L e s p e r s é c u * tio n d a n s T E m p ire ro m a in . 1956.. L e s e m p e r e u r s r o m a in s e t l e C h ristia n ism e. V o g t . p. R om u n d d ie C h riste n . P. B ew e rtu n g d u r c h H e id e n u n d C h r is ­ ten . T e o d o r M. L e c h r is tia n is m e c l YE m p ire ro m a in . 523— 594. I d e m . G ü tersloh. D ie I d é e d e s M arty riu m s in d e n a lte n K ir c h e . 169— 1 9 0 . J . t. W l o s o k . L e s o r ig in e s du c u l te d e s m a rty rs. Paris.

potrivită cu n e­ bunia împăratului şi cu fanatismul poporului înfuriat. înaintaşul lui. oameni periculoşi prin «superstiţia» lor (august 64). cînd Roma a fost mai mult de jum ătate distrusă de un incendiu. ca re a îngrozit şi revoltat populaţia. foarte tînăr. la Roma^ Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel.ttoXo ir^Oo? extax-cuiv.110 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă Persecuţiile pină Ia împăratul Comod (anii 64— 192) * 1. După m ăr­ turii creştini. izbucnit la 19 iulie. C auza incendiului nu se cunoaşte. alţii unşi cu răşină şi arşi pe rug de vii. .Primul împărat persecutor e socotit Nero (54— 68). Cea mai m are nemulţumire a fost la anul 64. 4). V ita C lau dii. contra lui creştea şi izbucnea în comploturi. Aci'sle scene de groază au rămas neşterse în amintirea creştinilor. în care s-a văzut persoana lui Hristos : «Judaeos impuîsore Chresto assidue lumultuantes Roma expulit» (Suetoniu. care. Io a n R ăm u rean u . ei au fost totuşi condamnaţi ca duşmani publici. Nero a abătut acuzaţia asupra creşti­ nilor. numărul victimelor a fost mult mai mare. contra cărora a început o violentă prigoană. Tacit vorbeşte do o mu Iţi me uriaşe — in g en s m u ltitu d o. pentru tulburările ce se pro­ duceau între ei din cauza lui «C hrestu s». Nefiind dovediţi autori aî incendiului.şi păgîne. 25. dar opinia publică socotea v i­ novat pe Nero. ar fi voit să admire un spectacol unic şi să construiască o capitală nouă şi măreaţă. Unii scri­ itori creştini crod că Nero a dat un decret prin care interzicea creşti* C a p ito l re d a c ta t de Pr. prof. Persecuţia .a fost de o cruzime înspăimîntătoaro. cu vanitatea sa de artist închipuit. N e r o . foarte probabil în anul 67. Istoricul Tacit spune că unii creştini au fost îmbrăcaţi în piei de animale sălbatice şi slîşiaţi de cîini. Nemulţumirea. iar Clement Roma­ nul de o mare mulţime de creştini —. era un împărat vicios şi vanitos. C lau d iu ( 4 i — 54) a luat o măsură care a atins indirect pe creştini : el a alungat din Roma pe iudei in anul 49.. alţii răstigniţi. pe care el le înăbuşea în sînge. se ştie că au murit sub Nero. Ca să potolească furia mulţimii. lmninînd noaptea grădinile lui Nero. care da spectacole de curse. Domnia lui a fost o continuă criză politică şi un spectacol revoltător. Din vorhoa tradiţie bisericească.

că sînt oameni muncitori şi liniştiţi. De la istoricul Dion Cassios. ca urmaşi ai lui David şi rude ale lui Iisus Hristos. concretizat în formula «nori lic e t e s s e v os» . zis ««fratele Domnului» (frate cu Iacob cel Mic). ea expunea pretutindeni pe creştini la prigonire din partea paginilor. Ştirea că a fost dus întîi la Roma şi aruncat într-un vas cu ulei fierbinte nu e verosimilă. creştinii se arătau a nu fi iudei şi deci pierdeau dreptul de toleranţă. de inerţie. numindu-se «dom in u s a c deu s». a suferit şi Sfîntul Evanghelist Ioan. II. Paul Orosiu. VII. sau de moravuri iudaice. adică impozitul perceput de la iudei. de care se bucurau aceştia. fiind exilat în anul 96 în insula Patmos. se mai ştie că persecuţia a lovit pe unii acuzaţi de «ateism». Convingîndu-se din înfăţişarea lor.. mai ales de creştini. el a prigonit pe iudei.ambiţios. Domiţian. pe fostul consul A c iliu s G la b rio şi pe mulţi alţii. 2. Persecuţia lui Domiţian a fost un act de capriciu de scurtă durată.PERSECU ŢIILE 111 nismul.Sulpiciu Sever. a chemat din Palestina pe nepoţii lui Iuda. Una a fost refuzul creştinilor de a plăti «iiscu s ju daicu s». II. după dărîmarea templului din Ierusalim (70). era un om. . 29 . 5). El este cel dintîi împărat roman care s-a autodivinizat. de «urzire de lucruri noi» (m o lito r e s rcru m n ovaru m ). num it «Institutum N eion ia n u m » (Tertulian. şi i-a întrebat despre ocupaţia şi averea lor. fiu al lui Vespasian. care îşi temea tronul. Domiţian a tins să cen­ tralizeze administraţia Imperiului şi să-l facă o monarhie absolută. El a fost ucis în urma unui complot. F la v iu s C lem en s şi pe soţia acestuia Flavia D ojn iţilla . Se crede că persecuţia s-a limitat la creştinii din Roma. gelos. auzind despre împă­ răţia aşteptată de creştini. A p o lo g e tic u m . B ă ­ nuitor şi despotic. H isto ria sa c ra . f î is t o r i a e a d v ersw T p a g a n o s. Ia sfîrşitul domniei lui (95— 96). acuzaţie adusă de obicei creştinilor. pe care Domiţian îi ura sau îi bănuia de opoziţie. 4 . egoist. răzbunător şi răutăcios. Rangul lor social îi făcea suspecţi împăratului. i-a lăsat liberi. Persecuţia a atins persoane nobile. Noul împărat N er v a (96— 98) a graţiat pe cei condamnaţi de Domiţian şi n-a luat în consideraţie acuzaţiile aduse creştinilor. Cauzele persecuţiei lui contra creştinilor par a fi mai multe. dar o dată începută. Cu_ acest refuz. După tradiţie. Domîţian (81— 96). între care şi pe unele rude ale îm păiatului: pe vărul lui. După o ştire luată de Eusebiu de la Hegesip. pe creştini şi chiar pe filozofi şi matematicieni (astrologi).

Traian a fost un împărat persecutor. c urajos. noii inel demn pentru epoca lui (n ec n o ştri s a e c u li est). p u n ien d i sunt).c) iertare pentru creştinii care apos­ tasiază de la I Iris!os .■d) respingerea denunţurilor anonime. Traian a răspuns printr-o s c r is o a r e cu caracter de rescript. l-a făcut să scrie împăjatului şi să ceară instrucţiuni către anul 111— 112. hotărîtT conştiincios şi drept. El nu dă o normă generală de procedură. Comod (180— 192) este socotită cea mai fericită în istoria Imperiului roman. Deşi bun şi drept. avea calităţi rare şi se bucura de mare încredere şi cinste. inteligent. în rezumai. Epoca Antoninilor. b) pedeapsă celor cc' n'luy. dar cînd sînt denunţaţi şi dovediţi a fi creştini. sau lăsaţi liberi dacă se leapădă de credinţă (c o n q u ir n u li non s u n t : si d eîera n tu r et argu an tu r. întinzîndu-se chiar la sate. de fapt cu fiul acestuia.112 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă 3. ceea ce arată că nu-i socotea periculoşi şi vinovaţi de crim e . stabilea legal penalitatea lor. muncitor. împăratul ordonă să nu se ţină seama de ele. dar mul­ ţimea lor. a trimis împăratului un raport în formă de scrisoare asupra situaţiei din provincia sa. că se neglijau sărbătorile. în care creştinii erau numeroşi. că nu se mai vindeau animale pentru sacrificii. între 111— 112. faptul că nu se dovedeau pe seama lor crime prevăzute de legi şi că primise denunţuri anonime contra lor. să fie pedepsiţi ■clacă nu apostasiază. nu pentru crime de drept .Ja procedura faţă de creştini.a sacrificiul zeilor. urmaşul lui Nerva. a anchetat. Era un bun soldat şi administrator. şi cereau guvernatorului masuri împotriva lor. consi­ derată prima reglementare cunoscută a judecării creştinilor. inaugurată cu domxuaTui şi terminată cu Marcu Aureliu. Traían (98—-117). dar stabileşte : creştinii să nu fie cău­ taţi din oficiu. privitor. preocupat de ordine şi de binele obştesc. Pliniu c c l 7 înăr. Rescripta] lui Traian către Pliniu nu schimbă situaţia creştin ilor. din contra. Guvernatorul Bitiniei şi Pontului. El a reînnoit legea contra eteriilor şi a dat cei din ţii r e s c r ip l c a r c s e p ă strea z ă . această jnrisprudenţă se poate fixa în principiile urmă­ toare' : a) CrrşUnii nu trebuie să fie căutaţi din o ficiu . Păgînii se plîngeau că din cauza lor templele se goleau.. împrejurările în care s-a dat acest rescript sînt deosebit de interesante pentru istoria persecuţiilor şi pentru situaţia creştinilor în stat. Pliniu cel Tînăr a ares­ tat. Cît priveşte denunţurile anonime. a pedepsit sau a eliberat un număr de creştini.

M in u ciu s F iin dan u s. Persecuţia a făcut martiri şi în alte provincii.1 :. Traian. totuşi cu spirit destul de larg. iubitor de cultură şi de ordine. Tertulian (A p o lo g e lic u m .le pe creştinii clin Ierusalim şi Palestina. din anul 105— 106. împăratul aducea doar unele precizări privi­ toare la modul de a proceda faţă de creştini. S eren iu s G ran ian u s. 68 . Siia Adrian (117— 138). şi de Aristide. Adrian era un împărat sceptic şi rece. în sensul rrsc-dptnlui lui Traian. poate. în care. care înce­ puse să penie. dacă denunţătorii creştinilor pot do­ vedi acuzaţiile lor înaintea tribunalului. j al A n lio h ie i. în vîrstă de 120 de ani. El doreşte ca oamenii să nu fie tulburaţi de răutatea calomniatorilor. 6— 9) a caracteri­ zat în cuvinte pline de ironie inconsecvenţa rescriptului lui Traian. Adrian a răspuns urmaşului acestuia. sînt liberi s-o iacă. II. Numai interzicerea denunţurilor anonime uşura oare­ cum situaţia creştinilor. Rescriptul lui Adrian se găseşte la Iustin Martirul (A p o lo g ia I. puteau fi pedepsiţi dacă erau denunţaţi şi dovediţi. Isto r ia b is e r ic e a s c ă . şi pe ruinele lui au ridicat un oraş pagîn cu numele de A elia Copitolina. 9). şi epis­ copul S im con al Ieru salim u lu i. ci pentru nume.. Mai cunoscuţi sînt e p. dintre rudele Iviîntuitorului. Din punct de vedere ju ­ ridic. Rescriptul lui Traian era astfel o «jumătate de măsură». Martiri au fost şi sub Adrian. la Atena. în timpul jocurilor organizate în circul roman de ( Traian. iudeii s-au răsculat între anii 132— 135. au nimicit oraşul. s-a menţinut.situaţia creată. împăratul opreşte tumultul contra creştinilor. rescriptul a rămas normativ pentru împăraţii următori. privitoare la creştini. el a primit o scrisoare de la un (-uvernator de provincie. 8 — Istoria bisericcască . ÎV. dar rescriptul era în fond aspru şi contradictoriu. El voia probabil să procedeze cu blîncleţe. sub conduce roci unui fals M esia numit Bar-Cocbba (Fiul Stelei). . situaţia creştinilor rămînea nesigură şi echivocă : deşi nu tre­ buiau urmăriţi din oficiu.da. In timpul Iui Adrian. Ca şi Traian.scc iul i n ’ u. dar. m unita victoriei sale asupra dacilor. Deşi contradictoriu. cu timpul. Lui i s-au adresat primele A p o lo g ii creştine : de Codratos = Quadratus.PERSECU ŢIILE comun. a luat fiinţă o mică Biserică creştină. care a fost dus la Roma şi aruncat la fiare > lu < 7 108. Romanii au recucerit IerusaJinu'l. şi la Eusebiu. 4.

datorită. ajestatr ju d ecat şi condamnat (t 23 februarie 155) şl bălrînul episcop al Smirnei Policarp. străpuns pe rug cu u n . Mai cunoscută e persecuţia de la Smirna. 138—161). sînt unele calamităţi întîmplate atunci (cutremure). M işcări contra creştinilor s-au produs şi în alte locuri. Ca reprezentant al filozofiei stoice. Antonin Piosul (Antoninus Pius. pumnal şi ars în circul din Smirna. Cauze întîmplăloare <iu contribuit la agitaţia opiniei publice contra creştinilor. el ne-a lăsat principiile stoicismului în lucrarea sa. de neam nobil. la sfîrşitul căreia reproduce rescrip tu l lu i A d rian c ă tr c M inucius Fundanus. La Roma. în mai mu11(1 provincii : inundaţii. 26. M arcu Aureliu (161— 180).guver­ natori din'provincie. Marcu Aureliu nu iubea creştinismul. a şuierit pentru Hristos. epidemii. cu predilecţie pentru justiţie şi învăţămînt. pentru că a refuzat să aducă sacrificii zeilor. nerespectînd rescriptul lui Adrian. scrisă în greceşte Ei? eamov = «C ătre sin e însu şi». 10). şi pentru că filozofia stoică nu era acceptată de creştini. a lost un împărat paşnic. era un împărat foarte cult şi filozof. numit Marcus Annius Verus. o tînără fecioară romană. atribuită lui Nero : n o n [¡cel v o s --. înţelept.nu este permisă existenţa voastră.„urmaşul lui Adrian. un om bun. După o mărturie păstrată la Eusebiu (Isto ria b is e r ic e a s c ă . Poporul manifesta zgomotos împotriva lor. Sub el. războaie. poporului şi unor . La cererea mulţimii a fost căutat. 6. foamete. servindu-se de legea de excepţie.. Tot la Roma a suferit martiriul apologetul şi filozoful creştin Ju stin M artirul. onest şi ponderat.114 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ 5. iar după adoptarea sa de către Antonin Piosul. între cauzele care au produs agitaţia paginilor. urît de rivalii săi păgîni (C re scen s) şi . interzicînd tumultul contra creştinilor. meditativ. precum şi insiigaţia şi iniluonţa retorilor şi scriitorilor păgîni (F ron ton . Politica lui religioasă a fost in­ fluenţată de ideile filozofiei stoice. precum şi campania literară anti-creştină a unor scriitori greci şi romani. C els). unde au murit 11 cre ş­ tini şi a fost eliberat un apostat. C'cc/7/a. Marcus Aelius Aurelius Verus. creştinii au avut totuşi de suferit persecuţii. care a fost condamnată la moarte. El a pornit persecuţia contra creşlinilor. făcînd martiri. IV. Antonin Piosul a scris «tuturor grecilor» (provincia Ahaia). Lui Antonin i-a adresat Iustin Martirul prima sa A p o lo g ie . Pentru raţiuni de stat. ca şi alţi împăraţi.

Persecuţia a izbucnit în anul 177 sau 178. apoi arse. alţii au mărturisit-o cu mult curaj. Numele unora sînt cunoscute din scrisoarea păstrată la Eusebiu (dia­ conul S an ctu s. Unii s-au lepădat de credinţa creştină. A suferit de asemenea moarte. A ttalu s. Chiar unii dintre cei căzuţi au mărturisit însă pînă la urmă credinţa creştină. a dat un rescript prin care ordona eliberarea apos­ taţilor şi condamnarea celorlalţi. a maltratat şi a batjocorit cu puţin mai înainte un număr de 48 de creş­ tini.lti şase creştini. V ettiu s E pagathu s. A ceştia au suferit chinuri îngrozitoare. la Vienna şi Lugdunum (Lyon). cu acest prilej. Martirologii socotesc 48 de martiri în această persecuţie din Galia. cu prilejul acestei persecuţii. Cadavrele creştinilor au fost expuse cîteva zi'le. iar cenuşa lor aruncată în fluviul Ron (Rodanus). unde se "întruneau în conferinţă administrativă anuală (1 august) — C on ciliu m triurn G alliaru m . A ceastă persecuţie este cunoscută dintr-o lungă scrisoare a creştinilor din Asia. pentru a fi siliţi să apostasieze. Con­ trariu legilor romane. P otin. Populaţia pagină a prins. El e pus în legătură cu cîştigarea unui război împotriva quazilor şi marcomanilor (c. Lui Marcu Aureliu i se atribuie totuşi un edict de toleranţă pentru creştini. V. că existau comunităţi creştine înfloritoare. introducînd sistemul căutării lor şi făcînd parte denunţătorilor din averea creştinilor condamnaţi. 174). în anul 165. Mai grea a fost persecuţia în Galia. V iv lia d a). 1). fiind întrebat de guvernatorul Galiei. Alţi creştini au suferit în Asia Proconsulară. El a înăsprit legislaţia contra creşti­ nilor. cărora li s-au zmuls acuzaţii false contra creştinilor. lăsînd frîu liber urii poporului. unde aflăm pentru prima dată. după grele torturi. de 90 de ani. cu prilejul unor serbări păgîne date la Lugdunum (Lyon). Guvernatorul a ordonat sau a permis arestarea acestora. M atu rus. păstrată aproape întreagă la istoricul Eusebiu (Isto ria b is e r ic e a s c ă . Marcu Aureliu. delegaţii celor trei Galii.PERSECU ŢIILE 115 condamnat cu a. sub Marcu Aureliu s-au primit mărturiile sclavilor contra stă pinilor lor. Martirii erau de diferite clase sociale. bătrînul episcop de Lugdunum. O sclavă B lan d in a şi fratele ei P on ticu s erau copilandri încă. medicul A lex a n d ru . Au fost puşi la torlură şi sclavi păgîni. succes atribuit de creştini şi rugăciunilor . cei mai mulţi de origine orientală. între care sclavul imperial E v elp istu s.

Frigia. cîţi va ani. pentru că era de rang social inferior lui. Comod (180— 192). Cel mai însemnat m artir. Comod a U s u l pe creştini în pace. roman cult. din pro­ vincii. U islo ria A u g u sta (XIX. despotic. A p o îo g etic u m . mur­ dar şi desfrînat. ducînd o viaţă scandaloasă. care. Comod a fost asociat mai întîi la domnie. nu semăna întru ni­ mic cu tatăl sau. diaconul Papylus şi creş­ tina A g a th o n ik i (Pergam). au făcut ca împăiatul sii permită eliberarea creştinilor condamnaţi. a fost decapitat Ia Roma. După cîţiva ani de persecuţie. A p o llo n h is. fie influenţa soţiei sale Mareei. Cu m 1iilur.. 2) îl caracterizează ca «neruşinat. Actul lor martiric este primul document creştin de limbă latină. Ştirea este le ­ gendară (Tertulian. El a Jiis. orgolios şl vicios. i I'i ■ lipsa Iui de interes pentru treburile publice. . fiul lui Marcu Aurei iu. poate senator. Alţi martiri au căzut în Asia Proconsulară. dacă era în adevăr fiul lui. fiind de­ nunţat de un sclav şi judecat de prefectul pretoriului Peremiis. S a g a iis (Laodiceea). a continuat persecuţia contra creştinilor. Martiri cunoscuţi. Deşi educat cu multă grijă. în afară de cei numiţi mai sus. este . venind pe tron împăraţi neromani. Sub Comod. participînd astfel la politica iui religioasă. amintind de nebunia şi capriciile lui Nero..ire< lui Comod prin asasinare. C arpu s.' 1J(). scăpată de moarte de sete prinIr-o ploaie (legio fulminata. 5— 10). căzînd mai mulţi martiri : La Scili. crud. desclii/îii(Iu-sc a st IV o lungă criză politică. spurcat la gură. care a durat t o t . probabil episcopului Romei. fulminea sau fulminatrix).un. cu tatăl său. el era vulgar. V. au fost episcopii P u bliu s (Atena). printr-un preot creştin cu.. necinslil. impurior Nerone». începu Iii de Marcu Aureliu. doisprezece la număr. Marcu Aureliu. probabil în anul 184. în iulie 180. mai crud decît Domiţian. numită «concubina». au suferit moarte martirică. 7. în Africa. «grupul m artirilor sciîitan i» . s-a schimbat situaţia g e­ i neralii a Imperiului roman.IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă soldaţilor creştini din armata romană.'H . Lista lor o ceri:1 Mum ia. mai necurat decît Nero» —«saevior Domitiano. d e e i.s e ­ I colul al Ili-ieu. fie alte influenţe creştine.il conducerea Imperiu­ lui pe mîna unor favoriţi abuzivi şi corupţi. Si rid. rare avea simpatie pentru creştini.

Paris. R a cl i u s. t. C h a r 1 e s-P i c a r d. 1965. M o m i g 1 i a n o. R. 5— 103. M o n a c h i n o. C lasse de Lettres. L e s e m p e r e u r s r o m a in s et l e c h r is tia n is m e . par Aug. 2-e A ull. 1. Prol. A. H a s t i n g . L a v i e q u o tid ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é t ie n s d u II-e s i è c le (95— 107). H a m m a n. ibidem. 2. J. 1979.. 1 9 5 5 . I— IV e t d e p o ­ le m ic a p a g a n o -c h r is tia n a s a e c . H is to ir e d e p e r s é c u t io n s p en d a n t l e s d e u x p r e m ie r s s iè c ie s . F ü ch e et V. 1941. 1). Paris. L ’In c e n d io d i R om a. M ilano.. l o a n R ă m u r e a n u . P e r s é c u tio n d u c h r is tia n is m e d a n s T E m p ire r e m a n ia . Ci/. 56. 23. 1935. 1971. 1970. 2-e éd. W a l t e r . 1973. C avaignac. 2). A m sterdam . Paris. J . o k. V.P ERSECU ŢIILE B I B L I O G R A F I E V ezi capitolul an terior şi lu crările urm ătoare : Pr. D er r ö m is c h e S ta a t und d ie C h riste n im zw-'. t. 1971. P. M o r e a u . I I — III. p. 1950— 1975. L’E m p ire ro m a in e t ¡’É g lis e (H is to ire du m o n d e par E. Paris. H. 375— 386. M a r t a S o r d i. K l e i n . 1962. 1911. J . Roma. F ro m N ero to th e S e v e r i. . Roma. Paris. Grégoire. 1971. p. L o s m a r lir o s d e ! S lg lo II.. 1979. M o 1 1 h a g e n. 1962. M o r e a u e t A. G. R o u x .. t. 1967. N éro n et l e m y s tè r e d e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s . O r g e 1 s. D a n i é 1 o u. t. în A u fs­ tie g und N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt. J . A c t e le m a r tir ic e ..e s i è c le s . L e c h r is tia n is m e a n tiq u e . V. t. J . B ib lio g r a fie p en tru îm p â r a fii r o m a n i p e r s e c u t o r i : C ia u d iu (41— 54). în «M ém oires de l'A cad ém ie de Belgiqu e». C h. P i c h o n. C h r is tia n ily in th e R o m a n E m p ire. 1975. L e s p e r s é c u ­ tio n s d a n s V E m pire ro m a in . K e r e s z t e s. W . J. L ’E g lise p r im itiv e (H is to ire d e ¡’E g lise. P a ! a n q u e. 1960. Bucureşti. N éro n . Paris. P a u l A 11 a r d. 460— 723 . 1971. în A u fs tie g u n d N ie d e r q u n g d e r r ö ­ m is c h e n W e it . Paris. L e s o r ig in e s du c h r is tia n is m e latin . S c h ä l k e . S p e i g ]. 1934. 1962.. J . N ew Y ork . M arlin. 1979. L e s p e r s é c u t io n s c o n tr e l e s c h r é t ie n s a u x I . J . L a r o m a p a g a n a y e ! c r is tia n e s im o . J .. P. B ruxelles. M artin. în S io r ia d i R o m e . L’é p o q u e d e N éro n et s e s c o n t r o v e r s e s i d é o lig iq u e s . Cam bridge. 1962. 4-e éd. D e la fin du 2 -e s i è c l e à la p a :x c o n sta n tin ien n e. p. Paris.’In c e n d ie d e R o m e en 64 e t ¡ e s c h r é tie n s . 2-e éd. Z a ni o z a. F ü c h e et V . p. I d e m . Paris. d e A u g. O tago. L é o n H o m o . E. Berlin. I.. 1932. M a 11 i n g 1 y.. A H is to r y o f A fr ic a n C h ristia n ity . 1962. D e p e r s e c u ü o n ib u s in im p e r o ro m a n o s a e c . L e b r e t o n e t J . D er r ö m is c h e S taat und d ie C h risten . H. N ew York. 1931. A u g u st e t N éro n .. II C r is tia n e s im o e R o m a . Paris. 23. Z e i 1 1 e r. H a m m a n. 1. 1967. R. I P ram i p a s s i d e l c r is tia n e s im o . I. Z e i 11 e r. N éro n (54 . B ru x elles. G. no. t. Paris. t. Paris. E. 1967. G öttingen. b ib lio g rafie 660— 705. p. F r o m G aU ien u s to th e G r ea t P e r s c c u iio n . B erlin. ed. S ta a t un d K ir c h e von D o­ m itian b is C o m m o d u s.iten un d d ritten J a h r h u n d e r t. II. 1971. 19. Paris.e r e t I l . J . 1965. T h e Im p e r ia l G o v e m e m e n t an d th e C h ristia n C h u rch .. N ew Y o rk . A. N éro n . A. (H isto ire d e ¡’E g lise. Paris. 5. L e s p r e m ie r s m a r ty r s d e ï É g l i s e . 247— 315 . Paris. Firenze. M a r i q. A. 1982. 5 — 18?. 1979. 1965. B e a u j e u . Paris.. Leyde. Boloona. L ’O p e r a d e ü ’im p e r a t o r e C la u d io . E. D as F r ü h e C h risten tu m im r ö m is c h e n R e ic h . 2). F r ü c h r is t lic h e r 'W iderstan d. 6 8 ): J . G. 195 5 . 1928. G r i f f e . B. D annstadt.

L e ttr e s . Gerin. C a r c o p i n o . 323— 333. H a m m o n d . în «R ivista di S to ria délia Chiesa în Italia». l'e m p e r e u r d u b o n se n s . 1970. D. H a r m o n d . 792 p. T orino. Bologna. I. Paris. T ra ia n . Tübingen. P lin l e J e u n e . R o b e r t o P a r i b e n i . H. A. R é m o n d o n. P lin l e J e u n e . H o r i a U r s u . Prag. I. M a r c -A u r è le un e m p e r e u r c it o y e n d u m o n d e. A l b i n o G a r z e t t i . T h e A n to n in e M o n a r c h y . 1971. Cam bridge. H is t. M arcu A u reliu s . Bonn.. W . de G. Darm stadt. L a c r is e d e ¡'E m pire r o m a in d e M arc A u r è le à A n a s ta s e (Coll. | 1952.118 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă A . trad.iie an d 'th ou g h t.. M a rcu A u r e liu (161— 1 8 0 ): R.-M . în «Jo u rnal of E cc le sia stica l H istory».i r < u h a r s o n. 2-e éd. L. nr. D om ltien . 22 (1971). II r e g n o d i M a r co A u r e lio . 455— 483.i I . îm p ă ra t a l R o m e i. P. Paris. 538 p. . London. P ag a n a n d Christian in a a g e of a n x ie ty . Rom a. L X V III (1966). 1970. M a r t a S o r d i . P. N éro n . C h . D er B ar K o k h b a A u tstan d . 1927. P oin ts d e v u e su r ¡'im p é r ia lis m e ro m ain . 1960. À p r o p o s d e s m a r ty r s ly o n n a is d e 197. S a g tjio su lla s lo r ia e su i tem p i d eU ’im p e r a t o r e T r a ia n o . D om itia n (81— 96). 1970. Trad. L e p e r s e c u z io n e d i D o m izian o. 1957. D o d d. S t . M a r t a S o r d i. O p tim u s p r in c e p s . M. S p a n n e u t. A . H o m o . I. S tu d ie n /. A s p e c t s o i C iv ic anti C u ltu ral P o lic y in th e Hast. A. C o r e s p o n d e n ţa lu i P lin iu cu Îm p ă r a tu l T ra ia n . 1964. S. P. Paris.m : N. T r a ia n (98— 1 1 7 ): C. 1926— 1927. M ünchen. A n to n in u s P ius. 1977. . B ucureşti. Paris. în «Re­ vue d 'h istoire et de philosophie relig ieu se». l’ a r a i n . 1934. i i <' a r r . 14 (1960).. F. nr.mu z w e it e n jiid is c h e n K r ie g g e g e n R om . B ucureşti. D é m o u g e o t .i-T h o in e s. Popa-Lisseanu. nr. I— III. S c h ă f e r . . J . O l i v e r . 1964. 1970. T h e E m p ero r A n to n in u s P iu s a n d th e C h ristia n . 11). 1931. D. M arc A u r è le . p. L e S to ïc is m e d e s P è r e s d e ¡’É g lise. 1900. X IV (1960). în afară de b ib lio g rafia din P atrologii : L. p. 4. 1927— 1929. O xford. E ssa i su r l e r è g n e d e l'e m p e r e u r D om U ien. A u te m p s d e ¡'A p o c a ly p s e . 2 vol. C o l i n . Paris. P r i g e n t . L e m o n d e ro m a in s o u s l e s A n to n in s e l l e s S e v è r e s . B u cu reşti. G r o s s o . ! ’E m pire d e s A n ton in s e t l e s m a r ty rs r a u l o is d e 177. 2-nd éd. 196 4 . B u cu reşti. M essina. I. Elis L ite a n d h is W o r ld . E U. M a r k A u r e l und d ie C h riste n . O p e r e c o m p le t e . A n to n in P iu s (138— 16 1 ): P a u l K e r e s z t e s . V e s p a s ia n (69— 7 9 ): L. W . 1960. N ouvelle Clio. I' r < v < n I. C s e 11. H ad ria n . 1962. V e s p a s ie n . 1— 26. 3— 4. 1981. M arc A u rel. H ü t t l . London. lusliri M artirul. E. T u d o r. T e x te étab li et traduit. Cam bridge. Paris. 1979. B a r n a r d. Îm p ă r a tu l T ra ia n . P aris (1954). 1933. L 'E m pire d e s A n ton in s e t l e s m a r ty r s g a u lo is d e 177. Bonn. R. 1953. P aris. L 'Im p ero d a T ib e r io a g li A n lo n in i. P lin iu s c e ! T in ă r. 1967. I r e s c r itti d i T r a ja n o e d i A d r ia n o . Ju s tin M artyr.1. trad. ed. de Liana M anolach c. K l e i n . par M. în «Rivista di sto ria de la Chiesa». C u I i n. . Pentru îm păratul Comod (180— 182). p. A d r ia n (117— 1 3 8 ): S t e w a r t P e r o w n e. W e i g a 11. trad. 2-a. p. J. t. 1949. 1— 18. t. d e C lè m ont île H o m e à C lén ie n l d ’A le x a n d r ie . S i c a r d. 1965. IV iiln i Sf. 1930.1. 1957. Clam art. M a rcu s A u reliu s. 1960. I— II. 344— 370. 54 (1974). S on a s p e c t s o i r e lig io u s t'x p e r ie n e e h o rn M a rcu s A u reliu s to C o n sta n tin e . Ventru :. B i r 1 e y. 1959. în «Revue des étulU-s a n c ie n n e s » . G u i 11 e m i n. Torino. L a L o tta p o lit ic a a l te m p o di C o m m o d o . M arcu s A u reliu s. B e r w i g. Paris. 1894.li>iiv. Princeton. 1964.. L e ttres . Bd.

se arată ori mai multă atenţie. Septimiu Sever a înfiinţat o dinastie nouă. CrizcT e ste nu numai politică si militară. C ara­ calla a a c o r d a t d rep tu l d e c e t ă ţe n ie r o m an ă tuturor cetăţenilor liberi ai Imperiului. lucrări de apărare. El era african romanizat. puterea armatei se m a­ cină în revolte şi lupte interne. militar capabil. influenţa cultelor orientale creşte mult. A ceastă măsura desfiinţa deosebirea dintre romani şi provinciali. C a r a c a lla şi G eta. Curentul sincretist devine mai puternic . aducea egalitate de drepturi şi contribuia * C ap itol ri!fla«!lal de P r . Iniţiativa persecuţiei o iau împăraţii sau guvernatorii provinciilor. 2. Organismul de stat este zdruncinat şi uneori ameninţat cu prăbuşirea. energic. ca mithraismul (cultul soarelui). brutali şi cruzi. Pentru a-şi crea o situaţie mai favorabilă şi a-şi con­ solida tronul. Situaţia generală. Dinastia Sjeverilor (împăraţi sirieni. Caracalla (211— 217) a înlăturat pe fratele său Geta. ci Biserica. a ajuns la tron prin înlăturarea riva­ lilor săi. adică instituţia organizată. sleiesc t ezaurul statului. de mai mulţi pretendenţi. legîndu-se astfel de dinastia Antoninilor. PlFTn căsătoria cu Iulia Domna. dar în cepe să scadă. loan R ăm u rean u . s-a declarat fiu adoptiv al lui Marcu Aureliu şi a acor­ dat onoruri divine lui Comod. începe o perioadă de grea criză în istoria Imperiului roman. cheltuielile cerute de războaie. asasinîndn-l la 23 februarie 212. bun administra lor. apărarea graniţelor ameninţate de barbari e slăbită. proclamaţi împăraţi de trupele lor. religioasă chiar. urmaşul lui Comod. cu unele excepţii. 193— 253). în istoria căreia fe^ ^meile şi cultele orientale au ju ca t un mare rol. el a lăsat Imperiului o moştenire grea : pe fii săi. ci generală : financiară. S ep tim iu S e v e r (193— 211). Pentru a domni singur. socială. Aversiunea mulţimii faţă_ de creştini se menţine. 'n 212. construcţii.d e stat. Cu moartea lui Comod. Faţă de creştinism. economică. culturală. unele a jung culte. Tronul este disputat. fiica unui bogat preot păgîn de In Emesa (Siria). care se urau de moarte. p ro f. ori mai mare duşmănie. Per­ secutorii caută să lovească nu doar pe creştini ca indivizi. Deşi capabil. în braţele mamei sale.PERSECU ŢIILE 119 Persecuţiile de Ia Septimiu Sever pînă la Aurelian (193— 275) * 1. aspru.

După t îli va ani de pace. Italia pierdea privilegiile sale. un african. Caracalia a avut ca doică o creştină. episcopii pulemi ţine sinoade : sîntem în timpul controverselor pascale.. pe Alexandru Sever şi pe mama sa. Proeulus Torpacion. Macrin a fost înlăturat printr-o mişcare militară. Înlăturat prin asasinat. a op rit p ro z elitism u l iu d aic. Septimiu Sever. primul împărat care nu era de rang senatorial. La începutul domniei lui S ep tim iu S e v e r . sub dinastia sasanidă. nepotul Iuliei Domna. In timpul lui Alexandru Sever. s-a organizat în Perşi a un stat unificat şi puternic. tot aşa de tînăr. a urmat vărul acestuia A le x a n d r u S e v e r (222— 235). din o. După Heliogabal. reprezentantul soarelui pe pămînt. Cultul zeului solar Mithra. cu care se agra­ vează criza militară. Caracalla este urmat la domnie de M acrin (217— 218). Avitus Bassianus. . iu urma unor mişcări din Palestina.120 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă Ia nivelarea populaţiei. EI a domnit ajutat de mama sa J u lia M a m m a ca şi de un consiliu de jurişti însemnaţi. H elio g ab cil sau Elagabal (El gabal . care-1 vindecase de o boală. după o vizită în Egipt. printre care mai cunoscut este D om iţiu U lpian. stat periculos de acum pentru Imperiul roman.slililuloa populaţiei păgîne şi a guvernatorului. prin asasinai. dar instruit şi bine crescut. de o corupţie precoce şi scan­ daloasă. numai de 13 ani cînd s-a urcat pe tron. 3. se găseau creştini. cunoscut sub numele zeului al cărui preot era. dat din Orient la 200 sau 201. . persecuţia a izbucnit violent în Africa (197). avea 14 ani la suirea pe tron. devine preponderent în Im­ periul roman. Printr-un edict sau rescript. creştinii s-au bucurat de pace. 218— 222). urmîndu-i M ax im in T racu l (235— 238). sub dinastia Severilor. A cestea au adus Ia tron pe fiul uneia dintre ele. De altfel. împăratul era ocupat în lupte pentru tron cu rivalii săi şi nu manifesta ostilitate pentru creş­ tini. împăratul însuşi dovine persecutor. asasinat împreună cu mama sa. ca şi pe fiul său mai maro. ridicîndu-i temple şi voind să-l facă general şi oficial.Prea tînăr pentru domnie. iar puterea senatului scădea. şi mai ales printre soldaţii legiunilor de pe valea Dunării. O revoltă militară a înlăturat. Curînd după aceea. El a introdus la Roma cultul zeului sirian. generos şi moral. în senat. Politica religioasă a împăraţilor Severi. organizată de principesele siriene. Tertulian spune că Septimiu Sever ţinea la palat pe un creştin. Heliogabal a fost o ruşine pentru Imperiu şi poale un mare pericol pentru creştinism.

cîţiva păgîni s-au creştinat şi au murit martiri. la Cartagina. Origen însuşi s-ar fi încununat cu moarte de martir. S e v e rus. cu prilejul unei ceremonii cu caracter religios. tatăl lui Origen şi alţi creştini. o tînără P o ta m ia n a . Martiriul S îîn tu lui Irin eu (f 202). din 177 sau 178. XVII). în Egipt şi în Africa. Din fericire. Origen însuşi era urmărit de păgîni. în cinstea împăraţilor Caracalla şi Geta. prin valul său de neoprofetism. de 20 de ani. din serviciul ei. convertit de curajul lor. dacă mama sa nu i-ar fi ascuns hainele. după Potin. un soldat B a s ilid e . Din admiraţie pentru ei. nu e sigur.. Actul lor martiric este unul din cele mai interesante şi mai frumoase pe care le avem. împreună cu mama ei. în alte provincii.. ci e r a o p rită B is e r ic a în c r e ş t e r e a ei. persecuţia e cunoscută mai puţin. persecuţia n-a fost generală. unde au suferit moartea. Şcoala a fost redeschisă cu mari greu lăţi de tînărul Origen. a izbucnit din nou persecuţia violentă în Africa.catehumeni şi pe cei care erau de curînd botezaţi. un grup de creştini.PERSECU ŢIILE 121 a fo s t in terzis şi p ro z elitism u l creştin . . Ea a făcut victime mai ales în Alexandria. în martie 202 sau 203. Conducătorul ei. unde montanismul. a părăsit Egiptul. Persecuţia a făcut martiri în Africa. înfierbînta spiritele creştine. în frunte cu o nobilă romană. Edictul privea mai ales pe cateheţi . în literatura creştină. Sub Caracalla (211— 217). Izbucnirea persecuţiei la Alexandria. o alta H era is. Istoricul Spartianus relatează cele două faple astfel : «Judaeos fieri sub gravi poena vetuit : idem etiam de christianis sanxit» (H istoria A u gu sta.S e v e r era prima de felul a c e s ta : C o m b a te r e a creştin ism u lu i prin in t e r z ic e r e a p ro p a g a n d ei. Clement Alexandrinul ( ţ 215— 216). P erp elim şi cu F elic ita s. Ea este socotită de unii ca începutul unei noi perioade în istoria persecuţiilor : Erau loviţi nu creştinii individual şi pe bază de denunţ. a adus închiderea şcolii creştine de aici. Măsura Iu iS e p iim in . dar au suferit torturi şi martiriu şi alţi creştini. Ea a făcut victime în Capadocia. între aceştia. poate şi în Frigia. La Alexandria au murit ca martiri L eo n id a . Motivul a fost refuzul unui subofiţer creştin de a purta pe cap o coroană de lauri. Persecuţia s-a întins în pro-. Unii din elevii lui şi din catehu­ meni au suferii m artiriul. în 201 sau 202. episcopul Lugdunului (Lyon).

Ea a avut convorbiri cu Ipolit . Severina. era prie­ tenă creştinilor şi purta corespondenţă epistolară cu scriitorul creş­ tin Ipolit. Un fapt dovedeşte mai ales ini eresul şi simpatia lui pentru creştinism.722 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV ERSALĂ . chiar şi pe cele ale cultului creştin — ch ristia n a d s v o îio . Intr-un proces pentru un teren disputat de co r­ poralii) cîrciumarilor (p o p in arii). III. în consecinţă şi pe cel creştin.iro despre' ol : «Judaeis privilegia reservavit. Domnia lui Macrin (217— 218) a fost scurtă şi fără pericol pentru creştini. christianus esse passus e s l» (Alexandru Severus. relatează despre el ca ar fi vrut să ridice pe Palatin un H elio g a b a lu m . Heliogabal (218— 222) voia însă. N-a avut timp să o ducă pînă la capăt. biogra­ ful său din H isto ria A u gu sta. Istoricul Lam­ pridius y. Alexandru Sever a pus să fie cinstiţi împreună. Politica lui religioasă avea să rezerve creştinismului grele încercări. Domiţiu Ulpian. să supună zeului său solar toate cultele. jurisconsultul roman. mama împăratului. . Pe pereţii capelei romane — larariu ra. a întocmit o colecţie de ordine imperiale împotriva creştinilor.Iuliu Mammaea. Lui Alexandru Sever i se atribuie chiar ideea de a fi vrut să ridice un templu lui Hristos şi să-l adinliă oficial între divi­ nităţile Imperiului. aşa numita «regulă de aur» (Luca 6. unde ar fi reunit simbolurile tuturor cul­ telor. A ceasta a făcut pe unii să vadă in ei un oroşlin. Religia casei impe­ riale este sincretismul. A p o lo n iu d e T y an a. Matei 7. unde împăratul se ruga în fiecare dimineaţă. Sub Alexandru Sever (222—235). Aelius Lampridius. Sub Caracalla şi Heliogabal. se menţine influenţa siriană şi orientală asupra politicii religioase a Imperiului. Era un fel de cult al eroilor. a arătat de ase ­ menea un interes deosebit creştinismului. Alexandrii Sever a acordat privilegii şi iudeilor. decît să-l dau cîrciumarilor». 12). 22). vinciiie vecine la Apus. Numidia şi Mauretania. A v ra a m şi H ristos. alătu ri d o A lex an d ru c e l M are şi de unii împăraţi divinizaţi. ol a dat cîştig de cauză creştinilor. Violenţa ei este cu­ noscută din scrierile lui Tertulian (A d S cap u lam ). 31 . Soţia lui Heliogabalus. într-o sală de rugăciuni închinată zeilor lari ¡ararium — pe O rfeu . teren pe care creştinii voiau să ridice o biserică. punînd pe cererea lor rezoluţia : «Vreau mai bine ca Dumnezeu să fie adorat într-un chip oarecare pe acest loc. era scris un precept evanghelic.

favorabil creştinilor. Persecuţia a fost foarte violentă. sfetnic imperial. măsura aceasta s-a întins şi la p r e o ţi şi d ia co n i. voind să asiste la cult. . erau în corespondenţă cu marele teolog alexandrin Origen. Maximin Tracul (235— 238). sub un împărat oriental. unde au şi murit. bis. în Biserica din Antiohia. chemat anume pentru aceasta şi cu ­ noştea probabil creştinismul din Siria. P on ţian (230— 235) şi Ip o lit ( j 235). După această persecuţie. împărăteasa Otacilia. în Orient. au suferit închisoare preotul P ro to ctist şi diaconul A m b r o z ie . prieteni ai lui Origen . a fost respins de episcopul(Vavila^ spre a face mai întîi penitenţa pentru uciderea lui Cordian al III-lea. 4. 54). nu reli­ gioase. A n ter o s (235— 236). creştinii avură între 238 şi 249 unsprezece ani de linişte. acesta însuşi a fost urmărit. încă de la începutul dom­ niei.PERSECU ŢIILE 123 Ia Roma şi cu Origen la Antiohia. care aveau simpatie pentru Alexandru Sever. 28). şi era poate mai mult o ameninţare faţă de creştini. Serbarea mileniu­ lui Romei (248). Au suferit cei doi episcopi rivali de la Roma. Cu toata indulgenţa casei imperiale pentru creştinism. înain­ taşul său. în timpul domniei lui Filip Ara-' bul. poate şi urmaşul lui Ponţian. unde era mult răspîndit. «insula nociva». Eusebiu însuşi crede că împăratul era creştin şi că. a codificat edictele şi rescriptele date pînă atunci contra creştinilor arata că spiritul roman reacţiona astfel contra celui oriental. provocă izbucnirea fanatismului roman păgîn. aar a reuşit să scape. ca şi Alexandru Sever. VI. Persecuţia avea motive politice. în n oaptea de Paşti. faptul că juristul roman Domitius Ulpianus. el a dat un edict. Au su­ ferit de asemenea creştinii din Capadocia. zice istoricul bise­ ricesc Eusebiu (Ist. El şi soţia sa. fiind exilaţi în Sardinia. îeronim spune chiar că Filip Arabul ar fi fost primul împărat creştin : «p rim u s d e reg ib u s R om an is ch ristian u s iuit» (D e v iris illu stribu s. a izbucnit o prigoană contra creştinilor_în_Egipt la instigaţia unui mag şi pool păyîn. Faptul nu se poate confirma. ridicat de trupe contra dinastiei S e ­ v e r i l o r a dus o politică religioasă opusă lor. în care poruncea u c id e r e a « c o n d u c ă to rilo r B is e ­ ricii. 5. în aplicarea ei. Filip Arabul (224— 249) a fost tolerant şi binevoitor cu creştinii. sincretist şi tolerant. v in o v a ţi d e în v ă ţă tu ra c e a d u p ă E v a n g h elie» .

iar la întoarcere erau ucişi. El a domnit intr-un timp de pericol pen­ tru Imperiu. Deciu voia să înlăture creştinismul şi ia o măsură gravii. pentru înlăturarea abuzurilor şi a dus lupte contra invadatorilor. energic. Cei care nu veneau singuri erau aduşi cu forţa. Aplicînd riguros măsuri severe. Autoritatea romană urmărea mi mimai pedepsirea creştinilor. Unii erau chiar ucişi. li se eliberau certificate (lib elli). Ne dă mărturie în privinţa aceaista Origen. activ. dacă chinurile . Fugarilor li se confisca averea. Biserica se întărise mai mult în anii de paeeV^păgînii patrioţi se n e­ linişteau. Origen avea presimţirea pericolului • el combate cartea lui Cels contra creştinilor în Ka?z KeXooo. el reacţiona contra politicii religioase a înaintaşului său. spre a fi intimidaţi ceilalţi creştini. Nu se păstrează „textul lui. Toţi creştinii. pe Valerian. a ieşit ideea lui Deciu de a distruge creştinismul. numeşte un cenzor. care favorizase creştinismul. Deciu credea că va reuşi să descreştineze pe creştini. Pentru sal­ varea Imperiului. libaţiuni. erau obligaţi să se prezinte înaintea unei comisii de sfat şi să iacă acte de adeziune la păgînism : sacrificii. ci mai ales apostasierea lor de la credinţa creştină. Deciu. M ărtu­ risitorii credinţei creştine erau aruncaţi în închisori şi toturaţi. care s-au executat prin edicte aplicate de împăraţi pe tot cuprinsul Im­ periului roman. Creştinii au fost chemaţi nominal. dar se ştie cum a fost aplicai. Ca şi Maximin Trucul. E l dezlănţuie o persecuţie generala. cum nu se luase încă pînă atunci. Voind să restaureze şi să consolideze Imperiul. 249— 251) era un ilirian brav.124 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ 6. începe a treia perioadă a persecuţiilor contra creştinilor. care era ameninţat de barbari (goţi). Celor ce făceau aceasta. care spune : «Judecătorii se întristează. într-un anumit termen. Din dorinţa lui de reformă. după liste întocmite de autorităţi şi invitaţi să sacrifice zeilor. Deciu vedea în aceasta un element dizolvant pentru muialea Imperiului. negarea lui Hristos. hotărîta şi organizată prin lege de stat. participare la ospeţele sacre. Au fost lo­ viţi de măsurile luale mai ales clericii şi creştinii mai de seamă. Deciu a întreprins o reformă internă. Din raţiune de stat. de orice stare şi vîrstă şi chiar cei doar bănuiţi a fi creştini. iar funcţionarii indulgenţi erau ameninţaţi cu grave pedepse. Deciu (numit şi Traianus Decius . spre a supraveghea moravurile societăţii. iubit de trupe. Deciu a dat edictul de persecuţie în toamna anului 249.

M u lţi creştini •au dovedit o slăbiciu n e d eplorabilă ■ unii se ofereau singuri sâ sa c ri­ fic e zeilor. fără sâ fi adus jertfe idoleşti. cei ce au d e c la ra t la in t e r o ­ gatoriu că nu sînt creştini. După un an de groază.certificat — h e V u c . Edictul lui-DedXL-a. ei dorind şi crezînd c ă pot să răm înă creştini.provocat numeroase apostasii. a c i a î a c i o r . foam etea.. p ersecu ţia s-a potolit. VIII). p oate să fi pro- . după puţină linişte. goţiboT^ _Do-_ b reg ea. V a v i l a al Antiohiei. A l e x a n d r u al Ieru salimului. S a tu rn in Tolos e i _ p rc otul p l o n ius Ia Sm irna şi mulţi alţii. Gr î g o r c ai N o q c ezareei . H kcllaU c!. Evdemon al Sm ir­ nei.. după trecerea furtunii. potrivit g ra v ităţii vinei lor. dar ea era dureroasă pentru Biserică. lÍETcttoxótss = căzuţi) au fost o g rea problemă. cînd pot triumfa asupra unui creştin» (C o n h a C c ls u m . c u preţul unei formalităţi impuse. mai ales că ca v e n e a după o perioadă de linişte şi era o surpriză. Sub urmaşul iui D eciu. AbriUus. îndemnaţi şi a ju ta ţi de c re d in c io şi: C ip rian al C a rtaqlnei. O rig en a suferit în ch iso a re şi torturi. Apostaţii ( I a p s i. Este drept că le p ă­ d area lor era doar ' de formă. fiind primul îm părat rom an c are cădea pe cîmpul de luptă pentru a p ărarea Imperiului. D io n isie: al A le x a n d rie i. G re cia şi a] le provincii.:po.PERSECU ŢIILE 125 sînt suportate cu cu raj • dim potrivă. e i vc iu u n ific a t z e i l o r : th u rilicG u . [ T r c b o n i u s G a llu s 1(251— 25 3). In multe' locuri. a aposlaziat cu un num ăr însemnat de creştini. episcopii — şi alţi creştini — au reu şit să se refugieze. M ai în sem n aţi sînt epis­ copii F a liia n al Romei. se reia persecuţia. obţinut pe b a n i .íasie. organizaţia B isericii se d ov ed ise puternică. în c u ra ja u pe c ei slabi. îngropau pe martiri. i e s . cei ce au adus sacrificiu nuj Ci c a (ie Uirnîie . c u raju l c re ş tin ilo r creşte iarăşi. Un episcop. fie printr-un nou edirl. ei păstrau legătu ra cu B iserica lor prin coresp on d en ţă şi oam eni de încred ere. pentru B iserică . cei ce au obţinut un . în Egipt.d n partea a u torităţilor că au sacrificat. ciuma. C red in cio şii vizitau pe cei închişi. in noiembrie 2 5 1. Nici o p ersecu ţie nu tulburase a tît de mult B is e ­ rica. luptînd conjja. h. pe alţii îi biru iau torturile. Ţinînd seam a de g ra v ita tea actului de . B is e ric a i-a obligat la pen iten ţă. M artirii şi m ărturisitorii au fost numeroşi. bucuria lor este fără de margini. adică . au fc st petru categorii de căzuţi : s a c r i f i c a ţ i . fie prin ap licarea edictului lui Deciu. Invazii barbare. Scopul urm ărit nu fusese atins. Deciu cădea.

a suferit mull.au greu. ligii. Pare a fi suferit mai mult Biserica Romei . Macrian. la Roma. din porunca proconsulului Valerius Maximus. mai erau interzise sub pedeapsă de moarte . influenţabil şi nestatornic. confiscarea averii şi moartea. care ucisese pe Sfîntul Ciprian. El fusese colaboratorul lui Deciu. inislre(i. La lIIica. doarece se v in do. neslins. ales c l e r i c i i . Valerian a fost luat prizonier în războiul cu perşii şi a murit în ca plivi la le.. împă­ ratul şi senatul dau un nou edict. iar statul era atunci sărac.. Creştinii s-au dovedit mult mai curajoşi. diaconul L au ren ţiu . V alerian (253— 260) era un om bun şi onest. în Spania. Printr-un edict dat îndurat contra Bisericii.¡20 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ vocat fanatismul păgîn contra creştinilor. C iprian al Cartaginei. au fost aruncaţi într-o groapă cu var. iar cu cele imobiliare statul nu putea face mult.‘>xlo ercşlim. Alţi creştini au suferit fiind aruncaţi în circ animalelor sal­ ba lire. In 2G0. Se credea că Biserica dispunea de mari averi. Au murit martiri. Biserica avea puţine averi mobi­ liare. El vine la conducere în timpul unei mari crize economice. episcopul C orn eliu _ a fost arestat şi deportat. în calitate de cenzor al moravurilor. urşi. în mare criză financiară. Valerian a dezlănţuit per­ secuţia. cu doi diaconi. care erau sprijinul Bisericii. T ru ctu osu s. care se găseau numeroşi chiar în serviciul palatului. în Africa. adunările rile Bisericii confiscate. episcopul Alexandriei. La îndemnul unui mare demnitar. la mine sau exilaţi. alţii în alte părţi. 7. Perşii l-au jupuit de viu şi i-au pus corpul umplut . condamnaţi Efectele edictului au fost însă mici. el a tolerat pe creştini. pentru a se da Imperiului roman o solidă orga­ nizare. Edictul lovea mai ales pe creştinii de rang. la Tarragona. în anul următor (258). în august 257. Aştep­ tările persecutorilor au fost înşelate. şeful tezaurului statului şi păgîn fanatic. episcopii S ixt II al Romei. care agravează măsurile celui dintîi. Valerian deschide un război n e ­ Creştinii erau din nou obligaţi la sacrificii. murind după cîteva luni. La începutul domniei.bunu­ Mulţi clerici şi credincioşi închişi. dar slab. 1f>. pedepsind cu exilul. D ion isie. degradarea. cunoscuţi ca martiri sub denumirea de «m assa can d id a» ..

de renume. cu episcopul Domnus. Aurelian s-a arătat tolerant fală de creş­ tini. fast şi glorie. ne Domnus. căzînd în erezia antiţrinitară. In 272. făcînd din el religia împăraţilor. Era prim ul îm p ărat c a r e f ă c e a a c e a s ta . în 274. Textul rescriptului nu se păstrează. reginei Zcnobia. iar pe. influenţat poate şi de soţia sa Salonina. . favorabilă creştinilor. de păstrarea unităţii şi de întărirea lui. spre umilirea romanilor (Lactanţius. reprezentantul lui Sol invictus pe pămînt. El a adoptat cultul soarelui. A cest ilirian destoinic. la sfîrşitiU domniei sale. care înfiinţa în 271 regatul Palmyra-Siriei.PERSECU ŢIILE 127 cu paie într-un templu. La Roma. convins 'de. creştinii din Ăntiohia apelară la Aurelian. Mithra. era fiul unei prcotese păgîne din Sirmium. In primii ani de domnie. dar edictul n-a ajuns sa~Tie~ aplicat în toate provinciile. B i­ serica primea bunurile confiscate. dezlipindu-1 de Imperiul roman. s-a ridicat un templu zeului soare. pînă la persecuţia lui Diocleţian. a devenit zeul principal al Imperiului ro­ man. 5). începea pentru creştini o mai lungă perioadă de pace. episcopul Antipbieij Pavel de Sam qsala. în timpul său. în anarhia militară care ameninţa cu ruperea unităţii Imperiului.a. a dat un edict de perse­ cuţie conica creştinilor. acordă pace creştinilor. pe care a încercat mai tîrziu să-l reînvie Iulian Apostatul (361— 363). pentru a rezista po­ poarelor migratoare. Gallienus a dat un r c s c r ip t d e to lera n ţă . soldat auster. scaunul de Ăntiohia recu­ noscu. Preocupat de reforma impe­ riului. îngrijorat de situaţia grea a Imperiului. Pentru că el refuza să părăsească tronul episcopal. dar se cunoaşte sensul lui : creştinii erau liberi să se adune pentru cult. De m o i tibu s p c is e c u to iu m . Pavel de Samosata. A urelian.juMtQI_. în locul lui Pavel de Samosat. pînă la victoria creştinismului : Este m o n o teism u l solar. — Mithriacum — pe care s-a pus inscripţia : «Soli invicto». fiul şi urmaşul la domnie al lui Valerian. a ameninţat s-o tulbure doar A u r e ­ lia n (270— 275). C a ilien u s (260— 268). comunicat prin scrisori episcopilor. Aurelian a luat şi măsuri cu caracter religios.zădărnicia persecuţiilor şi impresionat de soarta tatălui său. a fost depus din scaunul Antiohiei şi înlocuit în 268. la sfîrşitul secolului al III-Iea şi începutul secolului al IV-lea. pe care.. împărat capabil. ajunse ministrul. acesta distruse regatul Zenobiei.

s ’:. P ro î. pînă la venirea unui nou împărat energic şi capabil. î n A u i s t i c g u n d N i e d e r q a n g d e r r ô œ is c h e n W e l t . P a ris . P a ris . A P r e c u r s o r of D e d u s . S p i • i < I i-. 1938. cadrele islrative şi pe cei ce au vrut din populaţia înstărită de la ora şe şi se Le. l o a n R ă m u r e a n u . .'Ic'plUniu S e v e r ( I S 3 — 2 1 1 ): I’ . .(ht!e.. A . 1. .e s :c c l . ! i.72« IST O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ Din consideraţii de ordin strategic.lni î. numiţi «cei Ir. încfrii-iHlu-s** de aproape de apărarea şi treburile Imperiului. ■ D u s a n g c b l i c h e C h r is t e n g c s c ly . S.ar i'ln s c h ic h ie d e r W e l t k r i s e d e s 3. 456 p. Stofîeîbach. (5 . 1979. Lo n d o n . unele in­ conştiente ale unui secretar veros şi răzbună lor. de un grup de ofiţeri. Imperiul a fost grav zdruncinat de războaie interne de năvăliri b arbare. . i i A . N e w Y o rk . p.h u rle r o m a in s o u s le s A n lo n tn s e t ¡es Sévères.e — V l I I .a Caonophrurium (Castrul nou). l'i 'ii ln i . i i I i'. a f o s t jn s ă . d e s S e p l i m i u s S e v c r u s .9). 340— 374.M . i S e v e r i .. F r.i ii I K < r (' x I.cţrlin.¿eus de tirani». 1960.! '. unde a crea t D a c ia A u r e l i a n ă. P a ris . 1951. I'l (1971!). p. | '>!> es!!. K.(i c r i s i d e ll 'I m p e r o n e l I I I se c o lo .c i.JU p u n sis. care săvîrşise grave incorectitudini băneşti şi aştepta să fie pedepsii. . Zu d e n C h r i s i e n v s r i o l g u n g e n in clor M i/ic d e s 3. !007. M a r t a S o r d i . 5 \ u ! o n o i. J h r .4 trupele rom an e din n ordul Dunării. l e s d e r n i e r e s p e r s é c u t io n s d u Hi’w le . î n S t u d i e n /. 1 r i s 'i h ii. în apropierea Bizanţului..11 o 1 d i.i’. e s.1.! . p. A .{'¿'A «Hudcs). p. I! < h e I n n. c ( i'iii'i).e s i è c le . în munţii Haem us (Balcani). A c l r h .i Sardica (Sofia). 505— 578. \u lian a evacuat în_27. în /. ' . în « M ü n c h e n e r thoolo- i l ic. 1938. "are va fi şi el un per­ secutor al Bisericii.. L e s p e r s é c u t io n s c e n tr e 1rs r . 104— 186. r 1 w . S e p l i m i u s S e v c r u s . A .i I il < r i ii i. în sudul D unării. t.. B u c u re ş ti. I.u m r lir ic e . şi D c e ia ^A^difcrranea flnterioară). Sub urmaşii lui Aurelian. > • l i . I r a p p o r l i ir a i i C r i s t i a n e s i m o o r/m /x -ro da S e v e r i a C i a ll ie n o . B o lo g n a . A c e a stă împărţire a fost consacrată în 292 do Dioclcţian. l ni [)é i et! i ¡ces s y r i e n n e s .i: •/! \ : i .1. l ’ .i 'i il. 23.h n ilie m d a n s ¡'E m p ire r u i r u r n eu t l l .i m . 285— 311. îm părţită în (Ion i i : D a cia .î ic s et c h r is t ia n is m e d a n s l ’A f r i q u e r o m a in de S e p tiin i' i ’i’ v r r e à l ’In'. C h r . B I B L I O G R A F I E P e r s e c u ţ i i : Pr. Diccleţian (284— 305). P a u l A llo r d . 1932. M a r t y r s g r e c s I I . X X (!:M. pentru a scurta fron tiera Im pe­ riului şi a apăra mai bine fron tiera Dunării. P a ris . n. I. cu reşodir l. ' T h e e m p e r o r S e p lim iu s si >i ! : ion. p. Deşi Aurelian a fost un bun militar. I. 1050. 1 Sevcrus. 181-—194. 3-e éd. J h r . D firm s a u lt. j Chrislem p rtJilik des ! i ’ il!. 1957. 1974. H a 1 k i n.. cu reşedinţa la Ratiaria. i . de-a lungul Dunării. Strasbou rg.

Răm ureanu. Z eiller. I c r is tia n i n e l III s e c o lo . P en tru m artiriu l S fin te lo r P e r p e tu a ş i F é lic it a s : Pr. Stockholm . L'E dito d i D ec io . cu bogată bibliografie.. 1. L e p r o b lè m e d e la p a s s io n d e s S a in te s P e r p e t u e et F é lic it é . C ip ria n ( f 258) vezi b ib lio g rafia la Pr. B u cu reşti. T h e c o n c e p t o f m a r ty rd o m o f C y p ria n o f C a r th a g e . 1967. 1945. H is to ir e r o m a in e . 81— 95. B e s n i e r. P lo n iu vezi Pr. Rom a. P. M artin. par Aug. I. 1982. Luc Duquenne. 54. p. T w o E d ic ts o f th e e m p e r o r V a le r ia n . IV . I.D u p 1 o u y. G i o r d a n o. 1— 29. în «Byzatition». B e 1 e z z a. Paris. Paris. în «R ivista di storia d élia ch iese in Italia». 13 (1938). A k e F r i d h. P a s c h i n i . p. 587— 588. L a p e r s e c u z io n e d i V a le r ia n o . M. P en tru m artiriu l Si.C a r r a t e l i . 145— 160. V e zi şi R. B u cu reşti 1982. p. N. G régoire. liom a. 1940. p. M ax im in u s T h r a x un d d i e C h riste n . 1933 . G lo tz ). 1946. I. Subsid ia H agiograp hica. Pisa. I. 131 — ş. T h e M a r ty r d o m o f P erp e tu a . . M a ssim in o il T r a c e . 132— 137. A u r e lia n (270 275) : L. L eg reton et J . 1929. 9 — Istoria bisericească H u m m e 1. C h r o n o lo g ie d e s L e ttr e s d e S. L a p e r s é c u t io n d e D è c e en A fr iq u e d ’a p r è s la c o r r e s p o n ­ d a n c e d e S. E s s a i su r l e r è g n e d e l'e m p e r e u r À u rélien . 6 (1958). Homo. 1. A c t e le m a r tir ic e . Răm ureanu. în lim b a ro m â n ă : V. C a u z e le c o n flic tu lu i p o lit ic în tr e B is e r ic a c r e ş tin ă şi sta tu l ro m a n su b îm p ă r a ţii S e v e r i. 1904. De la tin d u 2 -e s i è c l e à la p a ix c o n s ta n tin ie n n e (H is to ire d e ¡'E glise. L c v i n . 32 (1962) p.u. Prof. 1964. M ax im i n T ra cu l (235— 238) : L i p p o l d . F lich e et V . W ürtzburg. D eciu s (249— 25 1) : M a r t a S o r d i. E L i c s e r i n g. L 'ètà d i V a le r ia n o e d i G a llie n o . C o n tr ib u to a lla sto r ia d e l III s e c o l o . A. V a le r ia n (253— 260) : P en tru m artiriu l SI. 1951. C y p rien . A p p u n ta d i sto ria ro m a n a . G. A c t e le m a r tir ic e . N o te su r l'éd it d e t o lé r a n c e d e T e m p e r o r G a llien . Paul Keresztes. C y p rien . 1981. 1954. H. p o lit iq u e c h r é tie n n e . 1898. 1972. S tu d i su ll'l'im p er a to re M a ssim in o il T r a c e . în «Byzantion». H o m o. A. p. 1935. l i e r s a n e t t i . H. p.PERSECU ŢIILE 129 M. P u g l i e s e . no. B ru x elles. M a n n i . 1937. 29 (1975). T he D acian P ersécution. 104— 111 şi 366— 368. prof. P o p e s c u. G a llie n u s (260— 2 6 8 ): E. în «H istoria» 24 (1975. L 'em p ire ro m a in d e l'a v è n e m e n t d e s S é v è r e s au c o n c i l e d e N ic ë e (H is to ir e g é n é r a l e d e G. A p r o te s t a c c o u n t o f IlI-n d c e n tu r y C h r is tia n ity (A lost tradition. p. S a u m m a g e. X X X I V (1980). OX1I (1913). 113— 1 2 2 . 117— 163. în «V içjiliae Christianae». p. L 'Im p ero d i G a lie n o . 1 9 4 9 . 408). J .e s iè c le . Paris. W ashington. p. Gregg. 172— 176. 1968. în «Studii Rom ani». Carthage. 2 -e éd. G enova. t.». C h . R a d e r. Rămureanu. p. Prof. Paris. M essina. L a d a t a d e l l e d i t o d i D e c io e il s ig n ific a to d é lia p e r s e c u z io n e a n tic r is tia n a . U n ter su ch u n g en zur C h r is te n v e r fo lg u n g d e s K a is e r s D eciu s. A. P o litiq u e o r ie n t a le . p. Bucureşti. V ezi alte studii la :J. 479 sq.'e m p e r e u r G a llie n e t la c r is e d e T E m p ire r o m a in a u I l l . O. 451— 461. L. în «Revue Historique!. L a p a s s io n d e s S a in te s P e r p é tu e e t F é lic it é (m ars 203). t. L e d o s s i e r d e la p e r s é c u t io n d e D èce. II). A cie ie m a r tir ic e . 1 --2 2 et 225— 267.

rece. Diocleţian s-a ridicat de jo s şi s-a distins în armată. cezarii deveneau auguşti .a moartea sau retragerea auguşlilor. Tempera­ ment de militar. Pentru o mai uşoară conducere. anihilînd autori Lalea senatului şi a insti­ tuţiilor romane tradiţionale.s. a dat Imperiului un caracter de stat monarhic absolut. prin căsătorie. el a fost un adevărat reorganizator al Imperiului roman. p r o f. După modelul monarhiilor orientale. începe în istoria Imperiului roman o nouă perioadă. începută de el şi desăvîrşită de Constantin cel Mare. împăratului i se prosternau toţi. pentru a se pune capăt revoluţiilor militare şi loviturilor de slat. Cei doi cezari primeau spre conducere cîte o parte din Imperiu. inaugurat de August. Cu împăratul Diocleţian. dar conducător infe­ rior lui Diocleţian. d e pr. lo a n R ăm u rean u .se despartă de soţia sa Elena. trebuind să . c a r e s-a înrudit de asemenea. Consl. de la care a avut un fiu. apoi «au­ gust». — a lui Ârrius Ăper Ţsept~ 2 8 4 ). energic. J. Sistemul~poTîTic al p rin cip atu lu i. Maximian a primit pe a Occidentului. fiind considerat dom in u s.legile se dădeau în numele ambilor auguşti. Diocleţian (284/285— 305) este cel mai însemnat dintre împăraţii ilirieni’ Ca şi alţii. in locul lor ei numeau alţi cezari. «protaugusl». * C a p ito l re d a c ta i. zguduit de un secol de atîtea crize. la 19 septembrie 286. Sfîrşitul persecuţiilor * 1. cu augustul său. M ax im ian . numindu-1 întîi «cezar». capabil. a păstrat iniţiativa şi a luat conducerea Orientului . numit astfel pentru că împăratul singur de­ ţinea puterea supremă în stat. s-a transformat în d o m in a t. indiferent de rangul şi de clasa socială căreia aparţineau. cu vederi largi. înlăturarea lui Carinus. Reforma. Diocleţian a împărţit puterea cu un vechi camarad de arme.130 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Persecuţiile sub Diocleţian. sub coregenţii şi urmaşii iui. Imperiul era socotit unitar . bun general. Diocleţian. la I martie 286. Cei doi împăraţi şi-au luat în 292 ca ajutor cite un c e z a r . el a ajuns la tron prin ucidere.anlin cel Mare. ucis do soldaţi (primăvara 285). A cest sistem trebuia să asi­ gure succesiunea la tron. Diocletian a luat la 21 mai 293 pe ginerele său G alcriu (numit şi M ax im ian G aloriu ) iar Maximian Merculius a luat la 1 martie 293 pe C on stan tiu s Chlnru..

între 290 şi 300. au pierit de moarte martirică. Diocleţian a adoptat fastul oriental (diademă. trăind retras în palat). să-l adore ca pe un adevărat zeu. Administraţia Imperiului era centralizată şi strict xerar■“înzâtă. In urina unei victorii contra perşilor (297). se găsea un consiliu imperial. la suchd Dunării. Ea a influenţat pe fiul ei Galeriu să persecute pe creştini (Lactantlusi D e m o itib u s p e r s e ­ cut o m m . In frunte. capitala Daciei Malvensis (Oltenia). 298 la o «curăţire» a armatei. persecutînd sau înlăturînd pe creş­ tini din armată. Cei care se apropiau de el trebuiau să se prosterne înaintea lui. să-i sărute marginea mantiei. care se găseau numeroşi in administraţie. Pa s ic r a te şi V a len tin ian . Mama acestuia. în Dacia Ripensis. pe care acesta l-a co n verfiT la creştinismT ambii refugiaţi aici de undeva din Asia Mică. brutal şi superstiţios. unui m a g istra t. La Durostorum (Silistra). în patru pre­ fecturi. în acest timp. Prin convingere personală şi raţiune de stat. Capitale erau Nicomidia (Orient) Sirmium (Iliric). Diocleţian era păgîn în fo ca t„ E l era însă tolerant cu creştinii. Mediolanum (Milan) şi Roma. numită Romula. IX). 96 pro­ vincii (numărul acestora a crescut apoi la peste 100). a Orientului.PERSECU ŢIILE 131 Puterea jmj^erială__a luat un caracter monarhic absolut. pe braţul Sfîntului Gheorghe al Dunării. unde s-a înfiinţat în 'cin ste a ei oraşul Romulianum. veteranul Iu liu şi soldaţii H esich iu s%N ican dru . în anul 292. E v an g elicu s. 12 dieceze. numit «Consistoriul " sacru»^ Imperiul a primit o nouă'îm părţire. Maximian Herculius imita în Apus politica lui Galeriu contra creş­ tinilor.cian. anul. dintre . dar ofiţer de valoare. unii guvernatori şi filozofi neoplatonici. ceremonial com~ plicat. veşminte pompoase. Galeriu a procedat în. în istorîsIreâ~despre martiriul lor este menţionat primul episcop de Tornis (Constanţa). Cezarul Ga­ leriu era însă fanatic şi intolerant. Treveri (Ga'lia). iar Maximian pe cel de H ercuH us. preotul E p ictet şi tînărul A stion^ jiu l. originară din ceta­ tea Romula (Reşca). Ca şi Galeriu. în armată. El a dat un adevărat_caracter divin puterii im­ periale. la_ 21 iulie 287. mai tîrziu Ravenna (Italia). M ar. au suferit moarte martirică la Halmyris. _ La sfîrşitul secolului al IlI-lea. luînd titlul de J g v îu s . şi chiar în serviciul palatului. s-a refugiat din cauza năvălirii carpilor în 248. IHrîcuIuIi ‘ ItălîeTşT^Galiilor. incult.

a fost distrusă. care. de obiecte şi de cărţi. cei mai de seamă pierdeau drep­ turile şi privilegiile.şj Diocleţian voia să evite vărsarea de sînge.132 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă care unii aveau înalte funcţii de stat. dar prin măsuri mai grave decît ale celor dinţii. 'Tăr’ c e F a fla tă în apropierea palatului imperial. Sub influenţa neoplatonicului Porfiriu. pus la cale i ( i e c e z a r u l Galeriu. dar. între 290. De.lor. Şefii armatei şi preoţii păgîni (h a m s p ic ii) s-au plîns de asemenea contra creştinilor. VIII. soţia lui Galeriu. care a distrus un e x e m p l a r al e d i c l u l u i afişat. primit de la acesta. guvernatorul Bitiniei. Edictul prevedea. de asemenea i î m p a r a l e s e l e l ’ r i s c a . închinat lui Apollo. defavorabil pentru creştini. . în consfătuiri ţinute la palatul imperial din Nicomidia. X III şi alţi istorici contemporani). apoi al Egiptului urau creştinismul. la început. Galeriu şi partizanii lui au îndemnat pe împărat să dezlănţuie persecuţia. T o Ţ O F io co tea u un element pericu­ los în armată şi pentru stat. precum şi din cauza unor mişcări în Siria ■ in A r m e n i a r o m a n i i . şi a imprudenţei unui creştin. creştinii care r ^efazau. soţia lui Diocleţian (cunoscută şi sub numele de Alexandra) şi liica ei Valeria. dărîmarea locaşurilor_jţe cuijy interzicerea adu­ nărilor^ arderea cărţilor sfinte..tsS apostszieze' erau p ed ep siţi. de care erau socotiţi vinovaţi creştinii. m urma unui incendiu la palatul din Nicomidia. fără să se facă victime. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . Diocleţian a ţinut să se consulte şi oracolul de la Milet. Prim ul e d ic t s-a dat la 24 fe b r u a r ie 303. care aveau simpatie pentru creştini. iar ca sclavi erau excluşi de la eliberare. Perso­ şi n a l u l (iirlii imperiale < f o s t obligat să sacrifice zeilo r. cei de jo s erau făcuţi sclavi. Diocleţian a emis decrete de persecuţie sub lozinca rad icală: n o m en c h iis tia n o r u m d e le t o = n u m ele cr e ş tin ilo r sa f i e n im icit (Eusebiu. 2 . Ca şi Deciu şi Valerian. a scris o lucrare în 15 cărţi pentru combaterea creştinismului. De in ortibu s p ersecu to ru m . şi 300. ca Hierocles. în cele din urmă. persecutorii urmăreau descreştinarea şi desfiinţarea Bisericii. erau toturaţi . Lactanţius. în urma răspunsului. aceasta deveni ine­ vitabilă. î n c ă rlin ajun b iserica epis­ copală din Nicomidia a fost prădată de mobilier. că nu pot ghici în prezenţă. protaugustul Diocleţian s-a hotărît să or­ done persecuţia. Diocleţian s-a opus.

se stabiliseră zile de sacrificiu de tămîiere (d ies th u riîication is). preoţii. unde s-au înregistrat nu­ . au suferit C o sm a şi D am ian. Urmărirea creştinilor s-a aplicat cu severitate in 'primăvara şi vara anului 304. mai aspru decît cel clintii . Cei ce refuzau să aducă sacrificii zeilor erau ucişi. Din contră. după 27 septembrie 303. le c to r ii şi e x o r c iş tii.PERSECU ŢIILE 133 In Răsărit. s-a sărbătorit v ic e n n a lia . alţii în locul Sfintei Scripturi şi al cărţilor de cult'au predat cărţi eretice. La Eliopol. Maximian Hercule l-a executat de asemenea. diaconii şi membrii clerului inferior închişi. a suferit S iîn ta V a iv a fă . iar de nu să fie pe­ depsiţi cu moartea. s-a publicat al ll l . s-au distrus arhive bisericeşti de mare valoare. în Numidia. p r eo ţii. Edictul ordona să fie puşi la închisoare e p is c o p ii. dacă nu apostaziază de la credinţa creştină. mai ales în Orient. In Apus. Irin a şi H ion a. Cu această ocazie.au suferit S im ţu l G h eo r g h e _ ş i JS iîn ta D o ro îee a . care po­ runcea ca cpiscopii. a suferit M a r g a r eta fecioara. alţii au predat cărţile cerute (tra d ito rc s). care imita edictul lui Deciu din 249—250 şi edictul lui Valerian din 258. Africa. prin care se declara război creştinismului. episcopul Nicomidiei. In Capadocia^. edictul a fost executat riguros. în Cilicia. care lovea mai ales clerul. doi medici care practicau medicina din caritate creştină . spre a salva pe cele bune.le a e d ic t de persecuţie. La Roma. Unii creştini au apostaziat. în cursul lunii a p r ilie 303. la Antiohia Pisidei. s-a dat un al II-Ie a ed ic t. Constanţiu Chior a stricat doar unele biserici. S-au aplicat chiar pedepse neprevăzute de legi. d ia c o n ii. La JTesalonic. Urmărindu-se arderea cărţilor creştine. ' Martirii au fost numeroşi. în primăvara anului 304. Galeriu smulse de la Diocleţian publi­ carea unui ai IV .l e a e d ic t de persecuţie. cel mai grav dat pînă acum de împăraţii romani. în Egipt. a fost decapitat în 303. pro­ vinciile sud-dunărene. să fie puşi în libertate dacă aduc sacrificii zeilor. Italia. care se aflau sub conducerea directă a lui Galeriu. care nu s-a întins însă şi asupra creştinilor. aîTsuîerit S fin te le A g a p i. S cy thia Minon Astfel A n tim . mai ales în provinciile sud-dunărene ale Iliricului. multe catacombe ale creştinilor au fost astupate cu nisip de către aceştia. Au avut loc execuţii. împăraţii au acordat o amnistie. adică 20 de ani de domnie ai lui Diocleţian. In toamna anului 303.

diaconul său. preotul M on tan u s . martirii Z otic. iar al doilea pe F la v iu S ev er. «quarum nomina Deus scit» . în apropiere de Sirmium. şi cinci sau şapte fecioare. împlinindu-se 20 de ani de domnie comună. un ofiţer barbar. la 2 noiembrie 304.s şi viclean. la 25 octombrie 304. la 20 august 304. v io ­ lent. şi T a sio s (D asius). a murit laj^ngidunuim (Belgrad). Galeriu şi Maximian Daia dau un nou edict (305) şi continuă per­ secuţia în Răsărit. în realitate cinci la număr. polis. de la numele căruia Sir­ mium a primit numirea de Mitroviţa. <ui devenii . asistînd la des!r. des­ coperită la Axiopolis (Cernavodă). 2.134 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă meroşi martiri. a pătimii Ja Sirmium grădinarul S in e r o s sau S in erotas. Amintim că la Sirmium. în Italia. vicio. sub Diocleţian. sculptori de meserie. cei doi auguşti. C hin dcas. de unde moaştele lui au fost transportate la. au suferit martiriul. Diocleţian şi Maximian. pe nepotul sini M axim ian Daia (Daja. menţionează numele a trei martiri C h irii. Duros-onun (Silistra) şi de aici duse la Ancona. ale căror moaşte s-an descoperit în cripta de la Niculiţel. C a m a sis şi F ilip o s. la locul numit Fruska Gora. Bine cunoscutul martir_D asiu s ele D urosto ru m (| 20 noiembrie 304). In 305 sau 306. a suferit creştinul S ecu n du s . la 15 sau 20 iulie 304. pentru Orient şi Constanţiu Chior pentru Occidenl. şi a murit în 316. crunt. în vara anului 1971 şi se află aslîizi în biserica mînăstirii Cocoş (jud. după toată probabilitatea. La 23 fe ­ bruarie 305. fecioara B a silla . S îîn ta A n a s ta s ia şi alţi martiri în alte cetăţi ale Iliricului. în locul lui Diocleţian şi Maximian. potrivit înţelegerii slabilite la început. a suferit moarte de martir la A xio. Diocleţian s-a retras în singurătatea pa1ci 1ului său de la Salona. sfinţii numiţi «Q uattu or c o r o nati» = «Cei patru încoronaţi». la 9 aprilie 304. sau sub Liciniu. Daza sau Daca). ca re şi-au luat ca cezari şi fii adoptivi: primul. a suferit episcopul V icto rin d e Pocio\ io (Pe!Sau. între 32 0—323. La 26 martie 304. episcop de Sirmium . Sfîn tu l Irin eu . O scurtă inscripţie greacă de la începutul secolului al IV-lea. Tulcea). reşedinţa lui Galeriu. Probabil. în Austria). Era o obligaţie generală de a sacrifica. s-au retras de la tron.“'"între 304— 305. Pedepsele . S fîntul D im itrie.:ihuiiea sistemului său politic. au suferit martiriul ia Noviodunum (Isaccea). A tta lo s. către sfîrşilul secolului al VI-lea. a suferit martiriul la 6 aprilie 304. în Dalmaţia.niquşli Galeriu. La 1 mai 305.

stropirea alimentelor din pieţe cu apă lustrală. fiul lui Maximian I fort ulius şi ginerele lui Galeriu. se proclamă august M a x en . S ev er este învins de Maxenţiu şi se sinucide. a chemat din Orient pe fiuTlîau Constantin. aceste evenimente nu schimbă situaţia creştinilor. apoi le acordă libertatea de cult. Constanţiu Chior. de asemenea. nemulţumit. 34 . La 306. cu condiţia să se roage lui . A suferit martiriul. pe fiul său C on stan tin . în 306. în 306. iar în Orient ei sînt persecutaţi de Galeriu şi de Maximin Daia. C ip ru lu i.PERSECU ŢIILE 135 erau groaznice. şase îmJMralLi^ugiişll^şi . Galeriu. E d ictu l d e to le ra n ţă a l lui G aleriu . V a le iiu s L icin iu s (308 —324). Ciliciei.'că suBl5eciu. S fin ta E ca terin a .^armata proclamă împărat. VIII. 3. pentru a sili pe creştini să sacrifice. ţiu.. El impută întîi creştinilor că în «nebunia» îoTTnu s-au întors la religia Strămoşilor. creştinilor li se refuzau îngroparea morţilor. constată zădărnicia persecuţiilor con­ tra lor. Is to r ia b is e iic e a s c â . se aşează sentinele la intrarea în băi şi la fîntîni. Ga­ leriu dă la 30 aprilie 311. de acord cu Constantin şi cu Liciniu. 17). la Alexandria. JLa protestul lui M axim i a i i J a i a . Maximian tatăl îşi reia titlul de august. îl recunoaşte doar cezar. acesta primeşte şi el titlul de august . Constantin (308).cezari)-. _ La" 307. Palestinei. Era falimen­ tul sistemului politic inaugurat de Diocleţian. în locul lui. cu vin sau cu sînge de la sacri­ ficiile păgîne. Eusebiu. pentru a nu fi dezono­ rate. numind august pe cezarul F la v iu s S e v e i . unde. Acesta însă era urît la Roma. Edictul este surprinzător şi caracteristic pentru starea sufletea scă a lui Galeriu. cîini şi păsări de pradă sfîşiau cadavrele creştinilor (la Cezareea Palestinei). care permitea existenţa c r e ş tin ilo r : «ut d en u o sin t c h iis tia n i et c o n v e n tic u la su a co m p o nant» = «să existe din nou creştini şi să se poată ţine adunările lor» (Lactantius.j prietenul său. la Sardica. în 307. Cei care se opuneau sufereau torturi şi pe­ depse corporale . după ce făcuse zadarnic apel la medici şi la zei. încît se găsesc în acelaşi timp. un edict de toleranţă pentru creş­ tini. este numit august. Mărturi­ sitorii credinţei (c o n îe s s o ie s ) umpleau minele şi carierele Tebaidei. In Occident.! Murind Constanţiu. în primăvara anului 311. Se intro­ duce constrîngerea la sacrificii prin apel nom inal. îmbolnăvindu-se. D e m o rtib u s p e is e c u to r u m . Unele creştine se sinucideau. greu bolnav Ia Sardica. Galeriu nu­ meşte î n locui lui pe un vechi tovarăş de arme.

In u r m a u n o r semne minunate — vederea unei cruci lumi­ n o a s e p e c e r . ev totkw vtxa. Din această perioadă sînt cunoscuţi ca marliri cinci episcopi egip­ teni. care era în Galia.136 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă Dumnezeu pentru el şi pentru stat. dar războiul nu s-a încheiat favorabil pentru romani. Liciniu a făcut apel la Constantin. care l-au~'ctrnt>scut de aproape pe ( ' o n. Liciniu. M a x imin Daia a pornit în un război şi contra regelui Tiridate al A rmeniei. Conslanlin a intrat triumfător în Roma (28 octombrie. Oraşele c e ­ reau prin petiţii alungarea creştin ilo r. ceea ce a adus pe Constantin în război cu Maxenţiu.. s c ca împăratul atribuia victoria sa ajutorului lui D u m n e z e u . Galeriu a murit la 5 mai 311. aveau creştinii (preoţi — conducători în oraşe. Creştinii au primit edictul cu bucurie. a bătut armatele lui Maxenţiu la Turin şi la Verona. 312). socotit a fi învăţatul preot T. pe care Constantin l-a pus în forma monogramului creştin. şi să nu tulbure ordinea publică. Armata lui Maxenţiu era mai numeroasă şi bine instruită Ha a fost lotuşi învinsă :_M axenţiu. între care P am iil. sus de capitală) şi a fost grea. din cariere şi din mine. circulau pamflete şi afişe anti­ creştine. In Palestina. cîntînd şi credincioşii îi primeau cu dragoste. au suferit martiriul numeroşi creştini. — şi a unui vis. în căutarea de sprijin.uriari de la_A ntiohia^ ceea ce nu este totuşi sigur.^ Istoricii Jiusebiu şi Lactanţiu. devenit creştin. In Orient însă. Maximin Daia a reînceput persecuţia. aşa cum. Nemulţumit să ur­ mărească pe creştini în Imperiul roman. la Cezareea Palestinei şi L u cian la Nicomidia (| 312). în care Hristos l-a îndemnai sa pu ni i pe steaguri semnul crucii. i s l o r i s e . dîndu-i o ierarhie. rezultat din iniţialele numelui de Hris- . Lupta deci­ sivii s-a dat lîngă Tibru. a cărui atitudine era jignitoare şi ameninţătoare. Constantin. 4. în. mari preoţi peste provincii). a trecut în Italia. iar Maximin la Maxenţiu. Totodată Maximin Daia căuta să reorganizeze păgînismul. apoi a mers asupra Romei. între care Petru al A le x a n d r ie i şi P h ilc a s d a Thm uis. Un număr de preoţi au suferit în diferi le provincii. în retragere ^ a _ înecat în Tibru. Mărturisitorii se întorceau din închisori. înconjurata de cuvintele «întru aceasta vei învinge» — in l ux : s i g n o v i i u v s . s l a nl i n. Persecuţia a încetat deocamdată. alţii în alte oraşe. se ţineau conferinţe contra creştinilor. Neînţelegeri politice au adus în conflict pe Maximin Daia cu. la podul M ilvius (13 km.

Bisericii i se recunoştea oficial calitatea de instituţie religioasă organizată. Actul s-a transmis şi lui Maximin Daia. adunările creştinilor au fost împiedicat*' . Pe lîiigă aceasta. dar continuă să-l duşmănească.. Actul de toleranţă de la Milan acorda creştinilor nu numai libertatea şi bunurile bisericeşti luate în trecut. Cei doi împăraţi aliaţi — şi de acum înrudiţi prin căsă­ toria lui Liciniu cu o soră a lui Constantin. A cest act a fost ed ictu l d e la M ed io la n u m (M ilan). Este ştiut că din acest moment Constantin s-a alăturat cu totul creştinilor şi că în cuiîhcI a săvîrşit actul hotărîtor pentru situaţia creştinismului. Actul de la Milan (textul la Lactanţiu. dat la începutul anului 313.jîntre Constantin şi cumnatul său Liciniu. şi faptul nu trebuie pus la îndoială. care între timp dusese lupte contra lui Maximin Daia. per secul o pe creştini. are o importanţă epocală prin hotărîrea şi prin urmările lui. înfrint la Adrianopcl şi văzîndu-se strimtorat. verbal. Tiranul. Ei anulau toate hotărîrile anterioare date contra creştinismului şi declarau liberă trecerea la creş­ tinism. a consimţit de nevoie şi cu întîrziere. unde l-a ajuns moartea pe jumătate pocăit (313 sau 314). împăraţii ordo­ nau ca toate bunurile luate bisericilor să fie restituite îndată. între anii 320 şi 324. jn v in s în 314 de ConslaîîfinT Liciniu îi cedează Iliria. împotriva lui Constantin. din interese politice. şi stingherit. pe care-1 semnase împreună cu el. îa libertatea credinţei şi a cultului. şi a actului de tole­ ranţă de la Milan. Creştinismul devine r e lig io licita . şi al creşti­ nilor. Cultul creştin a fost din nou tulburat. ca gu­ vernatorii fSa dea pace creştinilor. Au suferit în acest timp c e i 40 d c w u c c n ic i care au îngheţat noaptea. Din nefericire. ci le asigura şi interesul şi sprijinul împăraţilor. Eusebiu spune că împăratul l-a încredinţat cu jurămînt despre aceasta. împreună cu Liciniu. conflictul avea să izbucnească după aceea. în orice rnîini s-ar găsi. unii creştini au apostaziat. care proteja pe creştini. acordîndu-i deplina şi definitivă libertate. în lacul Sevastia şi alţii. el a căpătat deplină încredere în victorie şi a cîştigat bătălia. după ce întrecuse în răutate şi patimă pe toţi ceilalţi persecutori.PERSECU ŢIILE 137 tos (XP) suprapuse. ceea ce actul accentua înadins. contra căruia Liciniu a trebuit să continue războiul. El a fost urmărit de Liciniu pînă în Cilicia. Liciniu a început să. adică religie permisă în Imperiul roman. • . mărturiseau interesul lor pentru chestiunea religioasă şi proclamau dreptul tuturor. D e m ortibu s pcrsecutoruni^~$&).

par Aug. 1 W. 1959. Paris. m». Valeriu Liciniu a iosi c ondamnat la moarte şi executat la Ţesalonic. J o n e s . dar încercarea sa a eşuat complet. lU ettléiien et lu lé l r a r c h ie .se.i i i b c ii i. fin du 2 -e s i è c le à la p a ix c o n sta n tin ien o (H is to ire d e l'Iigli. la Chrysopolis. Paris.138 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ I n ji r m a unei noi înfrîngeri la 18 septembrie 324. Numai Iu lian A p o s ­ tatul (3 6 1— 363) a încercat după aceea să restaureze pentru scurt timp păgînismul. art. W. F lieh e et V . 1 0 . in « R e a lle x ik o n » iova cit. BIBLIOGRAFI K V ezi cap ito le le p reced en te despre p ersecu ţia creştin ilo r sub îm p ăraţii rom ani. 1970.r . iîngă Bizanţ. J. n n < o m e t. K i r s t e n . 1970. H e d w i g Fritzen. J . de drept şi de fapt.. p. Paris. Bd. M e th o d e n d e r d i o k l e l ia n is c h c n C h r is te n v e r o ilg u n g n a ch d e r S c h rift d e s E u se b iu s ü b e r d e r M ä r ty r er in P a les tin a . t . engleză by A. m » . V a leriu s D io cletia n u s. A. Stuttgart.>nu. 1961. art. prin încercarea sa de a armoniza interesele superioare ale Imperiului roman cu interesele Bisericii creştine. H a m m a n . ba chiar religie favorizată. Din reli­ gie nepermisă şi persecutată. t. II c o n ü ic to tra p a g a n e s im o e c r is lia n e s im o n e l sec. 1. V II A. 14-er lïalb b an d . G u e r r e e t r é fo r m e (284— 300). 1935. M. 1968. . M artin. M om igliano). O xford. L 'E g lise d a n s T E m p ire ro m a in ( I V -e — V -e s i è c le s ) . după 313. 1979. O xford. L c h r c l m i ci . în lu crarea c o le c tiv ă : T h e c o n flic t b e t w e e n P ag a n ism a n d C h r is tia ­ n ity in th e F o u r th C en tu r y (E ssa y s ed. M. A lte s t u d ii : A . Traduit de l'an g lais par A. Creştinismul s-a bucurat de pace în tot Imperiul. A. r e lig io licita . H. 1 770 p. col. în «R eallexicon für A n tike T : ifI ( hrisli'nUimi». :■ i n R. L e d e c lin d u m o n d e a n tiq u e . Servadoni-D uparc.¡scheu Allorlm n W iscn sch aft. 157— 479. 284. in P au ly -W isso v a. cu buna bibliografie. IV . V o g t . S c s i m i.ian o a lla c a d u tt a d e l l 'Im p ero d 'O c c id e n te . persecutînd creştinismul. ~DTn'324. Stuttgart. A. I < c m. 1965. Se pare că s-a dat un nou edict de toleranţă. L a c r is e d e l'E m p ire ro m a in d e M a r c -A u r èle à A n asta. Paris. 7. M o m i g 1 i a n o. Da Iü o rley . III. ( . M ünchen. pîna Ia moartea sa în 337. Constantin a rămas singurul împărat al întregului Imperiu roman. D e la. 2.. i p p o I d-E. R.. L e s m a r ty rs d e la g ra n tle p e r s é c u tio n (304— 314).. Bologna. 116— 149. în situaţia lui de religie favorizată a Imperiului roman. D o n a u p r o v im e n . 1946. T h e C o n ü ic I b e t w e e n P a g a n ism a n d C h r is ­ tia n ity in th e F o u r th C en tu ry . Paris. 1958. i: n s s i i n.se. 2-e R eihe. p. D io k le iia n u s . coi. Barb. I’ . e i 11 e r. Mainz. II).ii I. Band IV . I. Paris. creştinismul devine. în 324. A.).). Trad. Torino.010. 147— 189. C onver­ tirea lui Constantin cel M are a dat un nou curs isioriei universale. . R eal-E n cy clop äd ie der c l. coi. şi a unor intrigi contra lui Constantin. Stuttgart. 1964.1 1 . 1963. R é m o n d o n.

2 vol. 378— 381. Paris. X X X I (1912). L a G e s t e d u sa n g . în «Bis. p. . în «A nalecta B olland ian a». L e s m o n u m en ts p a lé o c h r é t i e n d e R o u m a n ie . B ucureşti. 9-e éd. I d e m . U n ter su ch u n g en zur d io k le t ia n is c h e n V e r io lg u n g .P ERSECU ŢIILE 139 H. K n i p f i n g. L e c h r is tia n is m e e t ïE m p ir e ro m a in d e N é r o n à T h é o d o s e . 1979. 255— 274. nr. vezi : A. p. A c t e le m a r tir ic e . P. Paris. t. 1909. M artiri ş i S iin ţi p e p ă m în lu l D o b r o g e i d e azi. 1982. trad. B erlin. p. B u cu reşti. F l o r i a n . M i r c e a P ă c u r a r i u. S e c o l e l e III— IV . e t d'H istoire». T h e E d ict of G a le r iu s r e c o n s id e r e d . 252— 262. V I (1954). L e s l é g e n d e s g r e c q u e s d e s sa in ts m ilita ir e s . S iin ţi ş i m a r tir i Ia T o m is-C o n sta n ţa . 10 (1968). D e l e h a y e . 1967. nr. I d e m . p. P o litic a r e ii g i o s a d e l l 'm per a to r e L ic in o . S t a d e . K o s m o s u n d D am ian . în «Studii T e o lo g ic e i. 1946. în D e la D u n ăre la M are. P a u l A l l a r d . 1971. p. P en tru îm p ă r a tu l L icin iu (308— 3 2 4 ): M. B u ­ cureşti. I d e m . 245— 2 6 5 . F.». p. C h a u l e u r . L a p e r s é c u t io n d e D io c lé tie n e t l e t r io m p h e d e ¡'É glise. Rom. R a d u V u l p e ş i I o n B a r n e a . 7— 8 . p. S a n te C a t h e r in e d'A le x a n d r ie . 1980. D er P o lit ik e r D io k le tia n u n d d i e l e t z t e g r o s s e C h r is te n v e r io lg u n g . în «R ivista di Studi C lassici».». 7 (1958). M o n u m en ti p a le o c r is t ia n i clella S c iz ia M in o re. 1979. X C I (1973). M o n c e a u x . G a le r iu ş i L icin iu . E n e B r a n i ş t e . 1908. p. şi 329— 334. Prof. M ilano. B ru x elles. P. p. 1958. 1928. 34— 62.' 65— 112. P o p o s c u . L a v é r it a b l e lé g e n d e d o r é e . ■3-e éd. I d e m . O rt. ed. M artirii c r e ş t in i d e la N ic u liţe l d e s c o p e r i ţ i în 1971. A rta c r e ş tin ă în R o m â n ia . I d e m .. p. 1953 . 1923. 74— 82. 269— 286. S. R. Z e i 11 e r. L e s m a r ty rs d 'E g y p te. 975— 1011. D ie R e lig io n s p o lilik d e s K a is e r s L icin iu s. ibidem. L e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s d a n s ¡ e s p r o v in c e s d a n u b ie n n e s d e ¡'Em­ p i r e ro m a in . I o n B â r n e a. B ucureşti. pentru m artirii din S cy th ia M inor (D obrogea) : Pr. H a n o z i n. 1— 2. C ittà d el V atican o . Rom. I. I d e m . J . 3— 23. p. 2-a. ita lia n ă de E lena C ontucci. p. 206— 2 7 9 . Ort. L X X II (1913). 464— 471. Paris. în «Rivista di cultura classica e medievale^». t. In s c r ip ţiile g r e c e ş t i şi la tin e d in s e c o l e l e I V — X III d e s ­ c o p e r i t e în R o m â n ia . P en tru m a r tir ii c ă z u ţi s u b D io c le ţia n . p. G u e r r e s . Prof. 1925. 1935. 1976. B ucureşti. K u ltu sb r eitu n g und V o lk s d e v o t io n . F rankfu rt. G alaţi. D aniel Rops. A. 53— 120. 161— 192 . 1926.. în «Philologus». S a in ts d e T h r a c e e t d e M é s ie . Prof.. 218— 228. 1918. I (1922). In lim b a ro m â n ă . 695 ş. T e x te fran çais av ec Introd u ction de H. H a m m a n . Pr. Paris. Is t o r ia B is e r ic ii O r to d o x e R o m â n e . L a G e s t e d e s m arty rs. în «Bis. Paris. X C II (1974). 1908. 8 (1960). C re ştin ism u l în S c y th ia M in or d u p ă in sc rip ţii. M a r ty r io n u l d e la N ic u liţe l.u. A lexan d rie. nr. 1926. în «R evue B elg e de Philol. I d e m . R o m â n ii la D u n ărea d e J o s . P en tru îm p ă r a tu l G a le r iu (293— 3 1 1 ): C a t a u d e l l a .. 1977. L a d a t a d e l l e d itt o di S e r d ic a e i v ic e n a lia d i G a le r io . J . Paris. lini. Prof. Pr. nr. cu b o ­ gată b ib lio g rafie rom ână şi străină. p. W i 1 1 m a n. p. 1—2. I d e m . Paris. H. Faen za-R av en a. I o a n R ă m u r e a n u . I. F o r t i n a. I d e m . 3— 5. X C I (1973). Frankfu rt. L a G e s ta d e i m artiri. K.

-în răsplata viitoare. Evoluţia raporturilor creştinismului cu păginismul.. 189— 202. dispreţul creştinilor faţă de moarte. I. O ri. p.«• b 'r ito riu l p a tr ie i n o a s tr e . P. A rrian u s. iubirea lor frăţească (în scrierea D espre /mu. profesorul lui Marcu Aurel iu. nr. nr.i lilo/. nr. p. înainte dc neoplatonici. în «D acia». un Iile/of sloic sau eclectic. un epicureu de mare talent. cultele ori­ entale şi misterele. N ă s t u r e l . N o i d o v e z i a r h e o l o g i c e r e fe r i t o a r e la v c c h im e u m a r tir ilo r d e la N icu liie l. 120— .* l ’ r. Cel ii’. Rom. 2 . Ş t . în «Buletinul M onum entelor istorice». îr. mai ales filozofia. Alexandru Sever. Cultul martirilor. C o rn eliu s F ron ton . X X IV (1972). Aurelian. 91 (1973). P rim ii m a rtiri c r e ş tin i c u n o s c u ţi . p. în «Bis. El a criticat de asemenea superstiţiile. Prof. D i a c o n u. în epoca primarii a creştinismului. A lta lo s . I d e m . 5— 8 . spirituală. O rt. T u lcea). El a scris pe la 175— 180 o serioasă lucrări' critică contra creştinismului. în secolul al II-lea. crezînd chiar calomniile care circulau pe~scama lor. X V I (1972). ipo­ (■ criziei şi solisl ic. 1600 d e a n i d c la p rim a m ă r tu rie docu ­ m e n ta r ă d e s p r e e x is t e n ţ a e p i s c o p i e i T o m isu lu i.». a fost C els. Rom. p.s(-nuial adversar păgîn. p r o f . A cte martirice * 1. nr. d. P. Nic. credulitatea. 966— 1026.ofilor păgîni (cinici). 277— 281. (1972). în «Bis. loci/i R ă m u re a n u .ti in. Raporturile cu păginismul. dorinţa lor de martiriu. ironiza şi ridiculiza credinţa în nemu­ rirea sufletului. p. N o v e a u x té m o ig n a g e s c h r é tie n s su r Ie lim e s n o r d -s c y th iq u e : Ia b a s i l i ­ q u e à m arty riu m d e b a s s e é p o q u e r o m a in e d é c o u v e r t e à N ic u lile l (dép.180). 3— 4. care nu se păs!rează. «M itropolia O lten iei». 580— 586. în «Studii şi c e rc e tă ri de isto rie veche». Pr. C rescc n s urau şi criticau pe creştini. XLI.'i / (/ lui P eregrin ). 24 (1973). (533-. păgînismul însuşi simţea nevoia unei reforme. Ş e r b ă n e s c u . 17— 26. K a m a s is şi P h ilip p o s .140 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ V i c t o r H. Diocleţian. i l . X C IV (1976). în «A nale cta Bollandiana. de Tu lcea). D a v i d . nr. B a u m a n .i M ineure).». Q u a tre m a r ty rs à N o v io d iin u m (S cy lh i.». P. dar e cunoscută în cea mai mare parte * Capitol r u da r i . p. A ceastă nevoie creştea pe măsură ce creştinismul se prezenta ca o religie revelată. Satiricul L u cian d e S a m o s a ta (c.(Ml. Spre reformă tindeau şi unele măsuri imperiale (Au­ gust. m o­ noteistă şi morală. B a z ilic a cu «m a r t y r ic o n » din e p o c a r o m a n ită ţii tlrz ii d e s c o p e r i t ă Ia N ic u liţe l (jud. 5— 6 . 4. I d e m . L X X X V III (1969). D e s p r e d a ta p ă tim irii lu i Z o tik o s . Maxim in Daia). intitulată «C uvînt a d ev ă ra t» (Aoţoc ¿X'/jOVjs). p. 9— 10.

Neoplatonismul a avut idei şi ter­ meni prin care a influenţat în parte chiar pe unii teologi ca Origen. pe care l-a audiat şi Origen. un egiptean. care a căutat sa refacă păgînismul într-un sistem nou şi măreţ. în parte folosite şi azi. V). 205— 270). ca profesor alexandrin. El avea unele idei religioase şi morale însemnate şi voia să unifice diferite credinţe păgîne vechi înt’r-6 religie curăţită de miiuri. N e o p la to n is m u l a fost un_ curent fi. deci 54 de cărţi. apărută in anul 248. pe Apostoli nişte amăgiţi sau amăgitori. 240). El a combătut creştinismul di­ rect. culturii. la Roma). Elevul lui Plotin a fost P orîiriu din Tir (t 304. iar întemeietor A m m on iu s Sciccas (ţ c. Importanţa scrierii lui o dovedeşte faptul că a combătut-o după vreo şaptezeci de ani. cu ură şi cu palimă. în care ia atitudine contra s c e p t ic is m u lu imaterialisimilui şi gnosticisrouluiTPTotin trăia ca un ascet şi urmărea să aibă şi să înveţe nu numai cunoştinţe filozofice-religioase. un mare teolog şi scriitor ca Origen. de scandaluri. el se referă în critica sa la toată religia creştină. Pentru aceasta el era mult respectat de adepţii săi. El a scris E n n e a d e le .lnzn. dogma întrupării şi învierii Mîntuitorului. oameni de rînd —■ sclavi.PERSECU ŢIILE 141 din combaterea ei de către Origen. prin lucrarea C on tra lu i C els (Kam KsXaoo). pe care voia s-o discrediteze şi compromită.tir. despre care se crede că a fost un timp creştin. Cels a com­ bătut minunile. care a studiat în Italia. El da lumii o explicaţie in­ teresantă. femei şi copii. [ P lotin (c. şase serii de cărţi. Sistemul neoplatonic era panteist. într-o scriere intitulată K a i i Xpiotiavffiv = . Cels nu a atacat din creştinism puncte izo­ late . în 248. Pe Iisus Hristos îl crede un mag iudeu. societăţii. cu argumente iscusite şi îndrăzneţe. Contemplarea şi extazul jucau mare rol în neoplatonism. cîte nouă lucrări în fiecare serie. El socoteşte creştinismul un amestec de extravaganţe iudaice./ Premergător al neoplatonismului poate fi socotit J> lu tarh (f 120— 125). —■vicioşi şi ridicoli în credinţa lor. re ­ venind la învăţături religioase pe care le credea comune altădată şi fundamentale religiei. născut din adulter. religios. Sistemul neoplatonic l-a consolidat elevul lui Ammonius Saccas. de erori recente şi de idei morale împrumutate din filozofie şi-l denunţă ca periculos statului. înrudită cu a platonismului. şi mai ales pe autorul necunoscut numit D ion isie A r e o p a g itu l (-sec. pe creştini îi numeşte ignoranţi. ci să ducă şi o viaţă morală. de superstiţii.

2. pe baza unor asemănări exterioare şi de formii. s c r ie r ile orîicej. El atacă sistematic creştinism ul. împotriva creştinilor.. filozoful neoplatonic H ie ro c le s . ţlim e r iu ş iT h e m is t iu Prin pretenţia sa de superioritate. cum. păgînii foloseau de asemenea. în s e ­ colul al IV-lea. îndeosebi Sfînta Scriptură şi învăţăturile religiei creştine. cu insulte şi neadevăruri. punîndu-L mai prejos de Apollonius de Tyana. ale lui F ilo n A lex an d rin u l. piiviloiire la înmormîntarea. La . contraziceri pe care le-a folosit în sec. în care adună toate calomniile spuse de Cels. făcut o serioasă concurenţă creştinismului şi mult rău Bisericii creştine. El a scris AoŢot cpiXaX^Qei? upoţ xpwttavou? = «C u vin te iu b ito a r e d e a d e v ă r c ă tr e creştin i» . Au mai combiilut creşiiniismyd. prin împrumutul său de idei şi mai ales prin caracterul său jilozqficp-religios. ca şi iudeii. în tratatul Kgcto tcuv TaXilamv = «C on tra G a lilee n ilo r» . Biserica a moştenit cul­ tul nuntirilor. ("uliul nmrlirilor a ieşit ca o manifestare firească din vrednicia martirilor şi din croclinţa creştină. precum şi între apostolii Petru şi Pavel. X V III— X I X critica protestantă raţionalistă.742 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ « C on tra creştin ilo r» . Tot atît de violent a atacat creştinismul. Filostrat şi Porfiriu contra creştinismului şi înjoseşte persoana lui lisus Hristos. Cultul martirilor. răstălmăceşte viaţa lui lisus I Iristos şi opune . cantînd contraziceri în­ tre Vechiul şi Noul Testament. cinstirea şi invocarea Sfin­ ţilor. cu un curaj uimitor. în această lucrare. guvernatorul BiLiniei şi apoi al Egiptului. pomenirea. retorii şi sofiştii: L ib a n iuh. precum şi o r a c o le le p ă g în e. creştinismului adevărurile filozofice şi un păgînism epurat de mituri.^ Jam bU cj(Jamblichus Ţ 333) a combătut de ase­ menea creştinismul. Tot atît de violent a atacat creştinismul împăratul Iu lian A p o sta tu l (361— 363). Porfiriu combate minunile şi învierea Mîntuitorului. în 15 cărţi. Porfiriu adună toate cele spuse înaintea lui de Filostrat şi de Cels împotriva creştinilor. la 303. Istoricii raţionalişti l-au socotit o imitaţie a cultului mor­ ţilor şi ('roilor clin păgînism. Ei au suferit. compusă între anii 290 şi 300. ţoale torturile şi pedepsele imaginate de fanatismul şi brutalitatea unei lumi care ura pe creştini şi pentru care viaţa lor nu preţuiau nimic. pe cele numite ale lui H erm es J'iism cg isto s. Din epoca persecuţiilor. neoplatonismul a. Elevul lui Porfiriu. v eşni­ cia pedepselor iadului. numea el în derîdere pe creştini.

Tertulian aminteşte că creştinii făceau rugăciuni în fiecare an pentru . resturile sau osemintele lor erau adunate de creştini cu mare grijă. Martirii erau îngropaţi cu cinste. C a sfinţi. convinşi. Martiriul avea 'deci puterea unui sacrament. 9). Prin aceasta. 6. Sîngele vărsat şterge toate păcatele-^&i-este. efectele martiriului i-au dat pentru credincioşi valoare apologetică. Marcu 13. Pentru aceasta. Curajul martirilor a adus pe mulţi păgîni la creştinism : «Semen est sanguis christianorum» = «sîiiqeJe creştinilor este ca o sămînţă»..^ te h u m e n i. creştinii se adunau şi săvîrşeau cultul la ziua anuală a morţii lor. Sfîntul Apostol loan. Botezul"sinctelui. Murind pentru Hristos. senini. 19 . 13). Trupurile. Creştinii au văzut în el pe drept o dovadă a puterii dumnezeieşti.PERSECU ŢIILE 143 suferinţele fizice se adăugau cele morale. spre a se ruga la rîndul lor lui Dumnezeu pentru ei ¡ le-au adresat ca unor «martori» ai lui Iisus Hristos (Fapte 1.un botez. a credinţei lor.8).~ MaHunsTEorii erau preferaţi în cler şi puteau să dea scrisori de recomandare pentru reprimirea în Biserică a celor căzuţi în persecuţii (la p si). Atitudinea sufletească a martirilor. martirii vor " asista la judecată lumii. Creştinul luptă şi suferă pentru Iisus Hristos. scria Tertulian (A p o lo g e ticu m . care a forţat chiar admiraţia paginilor. care tine loc de b o te z . vorbind despre cei ce şi-au vărsat sîngele pentru Hristos. creştinii i-au cinstit pe martiri ca pe Sfinţi şi le-au adresat rugăciuni. Martirii le-au suportat cu un eroism unic. încrezători în dreptatea c auzei lor sfinte. fara“a’~mai fi ju d e c a ţ r ’ca ceilalţi oameni. modeşti. fără revoltă. 20 . Ei mureau cu bucurie. fără orgoliu. dragoste şi pietate ÍM artiriu l lui P olic a r p. 9). Mîntuitorul le spusese că vor fi prigoniţi şTT lilîg u rase~ că vaTlî~cu~eî (Matei 10. 50. care a suferit de asemenea pentru mântuirea noastră. La mormîntul martirilor. j Rabdarea riiai presus de puteri a creştinilor se explica prin cre ­ dinţa lor. martirul este considerat un sfînt. d ie s n ata lis). spune : «Am văzut sub jertfelnic sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvîntul lui Dum­ nezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o» (Apoc. 28. martirul dobîndeşte merite deosebite înaintea lui Dumnezeu şi a creştinilor. Atitudinea lor morală în faţa morţii era de asemenea vrednică de toată lauda.la . XVIII). Creştinii ştiau că suferă pentru Iisus Hristos şi că sînt asistaţi de Dumnezeu. şi o însemnau spre ţinere de minte. pentru ai lor. pe care o numeau «ziua naş­ terii» (Tjftspa jevéOXioí. rugîndu-se.

Pe mormintele martirilor sau în apropierea acestora. se adm o aiLJluJ^ Jiţ& Q ri-ci lui Dumnezeu. _Acte martirice. Ele erau considerate ca sfinţind locul şi do aceea erau depuse în biserici. s . pen tru c a P. SfinUil se poate ruga pen­ tru creştini. Sfîntul este numai un intercesor. închisoare. Concepţia lor religioasă şi morală era cu mult deosebită de cea păgînă. fără a muri. A ceasta au practicat-o de la început creştinii. cei vii se pot ruga pentru cei ador­ miţi. s-au putut strecura şi unele abuzuri. în marea familie care este Biserica şi ai cărei membri sînt deopo­ trivă creştinii din viaţă şi cei morţi. 3.acestea se numesc propriu-zis «a c t e » (acta) şi sînt de mart. pentru o parte din ei. ticeasln nu infirmă legitimitatea şi folosul cultului Sfinţilor în Biserică. numite «m artyria». s-a păstrat încă din antichitatea creştină. Istorisirea celor îndurate de martiri şi de mărhirisiloii c o n lc s s o r c s . opoXo'ţ-ij'cat. se spune în M artiriu l S iîn tu lu i P o lica rp (f 155). ni s-au |11stra I. . adorarea şi jertfa. Creştinii au făcut totdeauna deosebirea ini r e cultul Sfinţilor şi cul­ tul păgîn al morţilor şi al eroilor. învrednicit cu cinstea sfinţeniei. diverse fragmente în a c t e le z ise > m artirice. III). pedepse. erau respectate şi cinstite moaş­ tele lor. valoare istorică. A ceastă rînduială creştină referitoare la cultul Sfinţilor. Dacă în TTrilTnr^fmţiîor şi al moaştelor lor. s-au ridicat primele locaşuri creştine de cult. Ca şi martirii şi sfinţii în genere.l e s t e F iu l Iui D um ­ n ezeu . 3). iar p e m artiri îi cin stim d u p ă vrednicie. cu ocazia aniversării naşterii lor spirituale (De c o r o n a m ilitis. «N e în ch in a m Iui H ristos.auiridjj^ajUnesşuri-^te-euli^ numele lor a început să se dea de prefe­ rinţă ca n u m e d e b o tez . Din asemenea însemnări s-au format cu timpul m a r tir o lo a iile si c a le n d a rul creşti# . Mie sini de mal multe feluri : a) C op ii d c p c p r o c c s c ic v e r b a le d e ju d e c a tă — . şi-i declara conştiinţa şi consensul clerului şi credincioşilor. adică de creştinii care pentru măr­ turisi re. Ei nu invocau pe Sfinţi ca pe zei. în cinstea Sfinţilor. Cultul propriu-zis. c a p e u ce n ic ii şi im i­ ta torii D om nului» (XVII.i lui I Iris tos sufereau torturi. Pe sfinţi îi recomanda viaţa şi sfîrşitul lor. obţinute de creş­ tini de Ia Iribunale .. un mijlocitor bine plăcut lui Dumnezeu. căci rugăciunea lor se îndrepta prin mijlocirea Sfinţilor către Dum­ nezeu. Prin unele moaşte se săvîrşeau minuni.144 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LA cei morţi.

pentru îmbărbătarea şi edificarea credincioşilor. P en tru i ilo s o lia s t o i c ă : L e s sto ïc ie n s . din auzite. B r é h i e r. 1982. d e L a b r i o l l e . Ioan Rămureanu. N. M a r t a S o r d i . p. 340— 374. II C ris tia n e s im o e R o m a . Prof. Irineu de Sirmium ş. B u cu reşti. C e ls c o n tr e l e s c h r é tie n s . chinurilor şi morţii lor martirice. L e S to ïc is m e d e s P è r e s d e ¡'É glise d e C lé m e n t d e R o m e à C l é ­ m en t d 'A le x a n d r ie . B r c h i e r. Uneori şi-au scris pătimirea lor. în epoca piersecuţiilor din timpul împăra­ ţilor romani. au fost traduse şi în limba română de Pr.P ERSECU ŢIILE 145 b) A ltele sînt p o v e s tir i s c r is e d e creştin ii c o n te m p o ra n i. L. Paris.a r é a c t io n p a ïe n n e . P. ca literatură pioasă. Montanus. A ctele martirice originale. R o u g i e r. 1979. II. O r ig e n e s W e r k e . V aloarea lor este mare pentru cre­ dinţa şi viaţa credincioşilor. BIBLIOGRAFIE P o le m ic a a n t ic r e ş t in ă : L u c i a n d e S a m o s a t a . Is t o r ia F ilo s o lie i. 10 — Istoria bisericească . trad u cere în rom âneşte de Radu H încu. în A u ls iie g u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt .485. care fără să fie de faţă la chinurile martirilor. N ew York. Apollonius.e s i è c le s . Ele se citeau la cult. Bologna. D esp r e m o a r te a Iui P ere g rin o s. 1957. se numesc în general «m artirii» — p a s s io n e s (sing. au istorisit suferinţele a ces­ tora. L 'A n tiqu ité e t M o y e n  g e . A ceste istorisiri ale arestării. E. 1968. 313— 340. I d e m . Prof. martirii înşişi. 1982 : s to ic is m u l. cu caracter nesigur sau legendar. în S c r ie r i a le s e . adică copiile făcute după procesele-verbale de judecată. 1928. A. Perpetua. ed. L a r é a c tio n p a ïe n n e s o u s ¡’E m p ire ro u m a in . Paris. P en tru p o le m ic a lu i C els. n e o p la to n is m u l.e r au V l . 1959.. p. Unele martirii (ale lui Policarp. T rad u cere engleză de A. c) In afară de aceasta. I. H is to ir e d e la p h ilo s o p h ie . I. 458— 506. ¡lap-coptov. 1970. 235— 264 . T e x te s traduits par E. Bucureşti. N. în A c t e le M artirice. S p a n n e u t. 1934. dar multe din ele au fost distruse în timpul persecuţiei lui Diocleţian. IV . martori ai întîmplărilor. Torino. Dasius. 1977. Paris.a. 1965. ju d e­ cării. M o m i g l i a n o . 415. I r a p p o r ti ir a il C r is iia n e s im o e V lm p ero d a S ev ero à G allie n o . care a ordonat distrugerea arhi­ velor creştine între anii 303— 305. W arbu rg-O xford . T h e C o n llic t b e t w e e n P ag a n ism a n d C h ristia n ity . sau pe baza mărturiilor unor martori contemporani. B u cureşti. pînă aproape de moarte. 1062. s-au scris mai tîrziu numeroase p o v e s tir i despre martiri. G e g e n C e ls u s . D iac.. p. au fost numeroase. Barb sub titlul. p. Bücher. É tu d es su r la p o lé m iq u e a n t ic h r é iie n n e d u I . A. J7 c o n llit o ir a p a g a n e s im o e t c r is tia n c s im o n e l s e c . passio). Paris. T. B a 1 c a.. B erlin. p. ca Sfînta Perpetua. Paris. T. Z. 8 .

M ünchen. T. cu bo gată bibliografie. Paris. N. ( I. Ju lia n th e A p o s t a t e . B u cu reşti. Lodz. A. de l'il. 1964. L. 1942. L 'e m p e re u r J u l i e n o u l e r ê v e c a lc in é . T e x te é ta b li et trad uit par M arcel B orret. P 1 o t i n. 221— 260. 1955. Paris. Trad. l. 1930. 1916. K Bi nv in \ v t’Uc E m p ero r Ju lia n . «Sources C h rétienn es»). P ărinţi şi scriito ri b ise riceşti. 340 p. (331— 363j. C e r a n . franc. Răm ureanu). I7fl p. în «D idaskaleion». T r o u i l l a r d . B u c h n e r . M ilano. R o u g i e r . ed. T. trad. 1961. Vezi al io num eroase ediţii şi studii la I. t. F ilo z o tia lu i P latin . 1942. Christ. J . de Pr. O r i g è n e . Pulpea ( = Pr. în A u is tie g u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt. P en tru Iu lia n A p o s ta tu l (361— 3 6 3 ): C. 1924— 1954. Der r ö m is c h e K a is e r Ju lia n in d e r R e lig io n s g e s c h ic h t e . 1956. 1926. 1949. 5 vol. B o w e r s o c k . p. 1— 2. J . 1— 114. B ucureşti. diip. Trad. t. C hircă. H enry e t H. Leipzig. A t h a n a s s i a d i . 1956. Prof. C o n tr a lu i Ce/s. P o r p h y r y a n d J u lia n a g a in st I lie C h ristia n s. 6 (1928). 1978. O r i g e n . 119— 1149-. P aris. J u lia n A p o s ta ta . A. ed. la R o m a ): P o r p h y r i u s . R. M olw auke. Rinn. 2-nd ed. 1980. italiană.. 1981. 1957. Paris. in 1. li r n u n e t J . N ew Y ork .ilicn . 2. (I. Page. P. V I— 531 p. pur 1'. Paris. N e u m a n n . K l e i n .a v ie île T e m p e m r e J u lie n . D e l ’h is t o ir e à la l é (icn d r (X ll niC>). P. P. K oetsch au în D ie griech. O xford. M. P l o t i n u s . 1959. germ. I. B erlin. S t u d ii: C a r l A n d r e s e n. Sch rifst. W . IS i il ev.F o w d e n . D ie W a h r e L e h r e d e s K e ls o s . Leipzig. 1984. 9). M e r e d i t h . W . L a p r o c e s s i o n p lo tin ie n n e . 1978. Paris. B erlin . ('¡egen d ie C h riste n . 1956. I d e m . 1970. C els a u l e c o n llit d e la c iv ilis a t io n a n tiq u e c l d u c h r is tia n is m e p rim iţii. . (Coll. . C ir illo A le s s a n d r in o . 1910. I. 1964. Trad.'im p c ra to re G iu lia n o ¡’A p o s t a ta . 110. B erlin .M é c h i n . 1975. E n n c a d c s . S t u d ii : H. R i c h t e r . p.. M ö g lich k eilsleh re. prof. V ie d e P o r p h y r e .. D ie P o le m ik d e s K e l s o s w i d e r d a s C h risten tu m . de H. în SitzungIxTK'lili' der särli. . G iesen. Lund. engleză b y M. Paris. 1925. B ibliog rafie. C o n t r e C e ls . J u lie n l'Ai><>sl(il. Paris. (' i p o I il i. d er ersten drei Jah rh . I— II. 3-a. Paris. 1880. S. 1978. T ă u ş a n . R i r i i n I M. 1889. S t u d ii : A. 23. Darm stadt. P aris.146 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ ed. G r. F i s c h e r . I— V . 7 vol. 15 B ü­ cher. II C o n tra G a l il a e o s d e l l 'Im p era to r G iu lia n o e t il C o n tra J u lia n u m d i S. engleză b y S. II. 570 p. R. trad. Leipzig. F r a g m e n te und R eferate. 1. I. L ’a ttitu d e d e Ï Ë g li s e e n v e r s la p o lit iq u e ant ¡c h r é tie n n e d e l'e m p e ­ reu r J u l i e n ¡'A p o sta t. 1980. R e g a z z o n i . C e ls u s u n d O r íg e n e s . A. . Paris. T e x te é tab li et trad uit par H Bréhier. London. I. Schw yzer. Z e u g n is s e . cu trad u cere germ ană. London.1. T. B odogae şi colab o rato rii : N . M i u r a -S t a n g e . I. Iu lia n a n d llc le n is m .i prima ed. L o g o s u n d N o m o s. M ackenna. M ünchen. IV — V. A. J . t. S tu d ii: P. V I. B ru x elles. p. 1960. A kadem ie der W issen sch aften . 1 9 5 9 . I.1. ed. by B. t. A n in te lle c ­ tu al b io g r a p h ie . polonă. H ayw ard. B ucureşti. B o n o i s t . A r m s t r o n g . L u p ta îm p ă ra tu lu i Iu lia n îm p o tr iv a c reştin ism u lu i. B i d e z . i. von Ila rn a ck . 1977. Ju lia n i Im p e r a to r is li~ b r o r u m c o n tr a C h r is tia n o s q u a e su p ersu n t. E n n ë a d e s . A. 1967— 1976. N ew Y ork. L on­ don. W i f s t r a n d . şi T eod osia L atcu (Col.-R. 1931. C o stelloe. B erlin. T h e r e a l M ea n in g o t P lo tin u s In t e llig ib le W o r ld . L 'e m p e r e u r J u lie n . P en tru P o r iiriu ( f 304. P en tru P lo tin ( f 2 7 0 ): P lo tin i O p era . D ie A k tu a litä t P lo tin s. L a p u r iiic a tio n p lo tin ie n n e .

Les persécutions dans TEmpire romain. nr. chrét. J . Martyrium. II-c— VIII-e siècle (22 études). A. p. 324 p. pentru creştinism. Paris. politica lui religioasă. că a avut uneori atitudine echivocă între creştinism şi păgînism. lo a n R ă m u rea n u . 1955. P. Unii socotesc chiar nefastă. Saint. Cercetătorii mai obiectivi* recunosc că aceste aprecieri sînt unilate­ rale şi exagerate. M a r i q. Cinstirea Slintelor icoane în primele trei secole. că nu ţin seama de realităţi şi că desconsideră fără te ­ mei elogiile contemporanilor la adresa lui Constantin (Eusebiu de Ceza* C ap ito l re d a c ta t dc P r. Paris. B ucureşti. Părerile istoricilor asupra lui C on stan tin c e l M a re (306— 331) variază mult. Constantin cel M are şi creştinismul * 1. 1. J . La Geste des martyrs. V. T à Mapxupia tôW â p ia ito v xpivziaviâv. p. I— III. P aris. 1950. în «M ém oires de l'A cad ém ie de B elg iqu e. t. H a n o z i n . D aniel-Rops. în «Dict. M ilano. iar cea Romano-Catolică recunoaşte că e «mare». Idem. e t de Liturgiei». 1953. Ca dovezi. oportunist. care a servit Biserica pentru a şi-o aservi. 1972. L e c 1 e r q. p. Les origines du culte des martyrs. London. T esalo n ic. R ă m u r e a n u . b ib lio g rafie bogată. 621— 671. The Acts oi the Christian M arty rs. r e ti­ Traduceri: A. se aduc diferite măsuri şi acte.. X X III (1971). protestanţii şi unii cer­ cetători profani văd în el doar un însemnat om politic. Pe cînd Biserica Ortodoxă îl cinsteşte ca sfînt. col. R. C lasse des Lettres et des S cie n c e s m orales et p olitiques». 9— 10. sub titlu l: La Gesta dei martiri. H. Alte ediţii şi studii şi traducerea în româneşte a actelor martirice la Pr.. 366— 370. Persécution du christianisme dans ¡'Empire romain. Convertirea. care ar arăta că împăratul n-a fost creştin adevărat : că a păstrat titlul religios păgîn de «pontifex maximus» şi a tolerat încă păgînismul. 56. 5.. d 'A rch. 1978. t. H r i s t o u . M u s u r i l l o . 1964. 5— 187. 1943— 1946. 1982. Chap. I. în «Studii T e o lo g ice». La Geste du sang. condus de in­ terese personale şi de stat. Prof. între Ortodoxie şi arianism. p ro f. 1935. Paris. G r é g o i r e . X V . 390 p. 1958. 1974. Martyrs grecs. H a l k i n . Studii: F r . B ru x elles. no. G r a b a r. H. 2-e éd. O r g e l s . Recherche sur le culte des reliques et l'art chrétien antique. 401— 462. H a m a n n . X V .PERSECU ŢIILE 14? Pentru cultul martirilor şi Actele martirice : Panaiot Herbert părită în 1979. O xfo rd . că s-a botezat aproape de moarte de către episcopul semi-arian Eusebiu de Nicomidia. Paris. M o r e a u e t A. C. P. trad u cere ita lia n ă de E len a C ontucci. M o r e a u . T e x te fran çais a v e c Introduction par H. Actele martirice.

şi confirmată în general de politica lui religioasă. la început. D e -m or­ lv ii hus jH'ixc'ciilom m . In acest timp. ea. schimbarea lui Constantin e s t e mare.era cultul sincretist al soa­ . in h o c sig n o v in c c s (Lactanţius. i s-a arătat. cerîndu-i soldaţilor ca să le servească drept semn proLa ziuă. Pentru a înţelege convertirea lui Constantin cel Mare la creştinism. Constantin cunoscuse desigur creş­ tini. Unii din criticii cei mai înverşunaţi ai persoanei şi operei lui Constantin cel M are şi-au schimbat părerea mai tîrziu. Constantin a văzut p e cor z i u a . fireşte. după modelul arătat în vis. nu trebuie socotită ca fiind totală dintru început. cu monograma creştină. fiind mărturisită de el însuşi şi de contemporanii săi. religia lui era pagină . că era creştină. la Pons Milvius (Podul Vulturului). Cît priveşte realitatea şi sinceritatea convertirii lui la creştinism. l e c l o r iu l u p l e . introdus de împăratul Aurelian. sus l l r i s l o s . dar este ştiut că o dată declarat pentru libertatea creştinismului. Constantin a progresat continuu. evoluţia lui religioasă. Constantin s-a apropiat tot mai mult de creştinism şi s-a lăsat tot mai mult pătruns şi influenţat de el. o Cruce luminoasă.se iniţiase mai îndeaproape în religia lor. deasupra soarelui cu jiiseri|>(. 5). dată la 28 o c t o m b r i e 312. în ajunul luptei cu Maxenţiu. l i. EuseImi do Cezareea şi Lactanţiu. ca om de convingere religioasă. Nu se poate spune sigur nici despre mama lui Elena. cînd s-a produs schim­ barea lui Constantin.. greu de cunoscut în intimitatea ei. Este interesant că unii din cei care au criticat mai mult pe Constantin au fast ostili creştinismului însuşi şi au scris despre el cu patimă şi idei preconcepute. Aeosl ci este monogramul lui Hristos HP sau ^ confecţionă un steag. Pînă la 312. surprinzătoare şi incontestabilă. iar politica lui re ­ ligioasă nu trebuie judecată numai după unele acte. să-l cn s e m nu l sleugurile |>m i. Noaptea.ui : = xotm» vixa. Numeroşi istorici dintre cei mai severi şi obiectivi' apreciază. . î n amiaza mare.i pe crucii. începînd cu lupta cu Maxenţiu de la Pons Milvius din 28 o c­ tombrie 312 pînă la botezul lui în mai 337. fa­ vorabil pe Constantin cel Mare. Este. dar nu. Este sigur că înainte de toamna anului 312. După istoricii creştini. relui — S o l in v ictu s. La 312. pe care-1 văzuse ziua pe cer.148 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ reea şi Lactanţiu). ea este evidentă. poate cu unele influenţe neoplatonice. în timpul somnului. în timpul războiului cu Maxenţiu. 48.

în ajunul luptei de la Pons Milvius.PERSECU ŢIILE 14» steag numit lab aru m .000 de soldaţi. cu preferinţă şi stăruinţă pentru creş­ tinism. Războiul contra lui Maxenţiu nu avea un caracter religios. afirmă că Mîntuitorul s-a arătat noaptea lui Constantin. dimpotrivă. in stin ctu d iv in ita tis = prin inspiraţia divină. ne-o confirmă inscripţia de pe arcul de triumf al lui C on­ stantin. de la Milan. Atitudinea îngăduitoare faţă de creştini. că semnele care i s-au arătat l-au încredinţat de puterea lui Hristos şi l-au făcut să treacă de partea creştinilor. în a cărui armată recrutată din ţările Orientului erau mulţi creştini. V eracitatea apariţiei Sfintei Cruci pe cer a fost atacată de unii. pentru ca împăratul să se poată bizui pe sprijinul politic-militar al creştinilor din armată. V ictoria a fost cîştigată de Constantin spune Lactanţiu. La Roma i s-a mai ri­ dicat lui Constantin cel M are şi o statuie pe care se vede semnul Crucii. Că Constantin însuşi a fost convins de apariţia minunată a Sfintei Cruci. pentru a învinge pe Liciniu. nu poate li în mintea lui Constantin doar rezultatul unui calcul politic. care se păstrează pînă azi la Roma. apa­ riţiei minunate a Sfintei Cruci pe cer s-a petrecut înainte ca Constantin să plece cu armata din Galia (V ia ţa lu i C on stan tin . lîngă Roma. Constantin acordă libertate de cult generală. este nu numai un act de dreptate ci şi de protejare şi favorizare a creşlinilor.singura religie netolerată pînă atunci în Imperiul roman. cu jurămînt. in armata lui Constantin. declarîndu-I relig ia lic ita în Imperiul roman. iar M axenţiu 150. Consecvent convingerii şi sen ­ timentului său despre dreptul şi valoarea religioasă şi morală a creşti­ nismului. cum a încercat să demonstreze istoricul belgian Henri Grégoire.000 de soldaţi. Ceea ce Constantin aprecia mai mult la creştini era . Unele locuri din Galia revendică onoarea apari­ ţiei minunate a Sfintei Cruci pe cer. deoarece el. Actul din ianuarie 313. ajungînd în apropierea Romei. nu avea decît 20. Constantin l-a apărat şi susţinut continuu. Lactanţiu. cu ajutorul lui Dumnezeu. după anul 312. creştinii erau alunei prea puţini. 28— 30). I. formată din ostaşi din ţările Occidentului. Constantin nu se putea baza anume pe dezertarea lor în favoarea lui. Chiar în războiul cu Liciniu. După cîteva luni de la victoria asupra lui Maxenţiu. . Constantin a povestit mai tîrziu lui Eusebiu. afirmîndu-se că Constantin s-a aflat sub efectul unei halucinaţii. Eusebiu afirmă că fenomenul.

150

IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LA

valoarea lor morală şi mai ales aceasta a ciştigat interesul şi simpatia lui faţă de creştinism. Că pe împărat l-au influenţat educaţia şi exemplul tatălui său Constanţiu, care s-a arătat tolerant cu creştinii, sau al mamei sale, Sfînta Elena, care a devenit o credincioasă zeloasă a lui Hristos, că l-a impresionat sfîrşitul lui Galeriu şi al altor persecutori, că era convins de nereuşita persecuţiilor şi de decadenţa progresivă a păgînismului, aceasta se poate admite. Dar aceste fapte reale nu infirmă sinceritatea convingerii sale. Fapt este că schimbarea hotărîtoare a lui Constantin s-a produs în momentul psihologic din 312, în ajunul luptei cu Maxenţiu şi este interesant că el atribuie victoria obţinută ajutorului lui Dum­ nezeu. Convertirea lui a fost reală şi binefăcătoare pentru creştinism. 2. Politica Iui religioasă este caracterizată mai ales de cîteva fapte de importanţă m ajoră : actul de libertate religioasă de la Milan din 313,, înfrîngerea lui Liciniu, alegerea unei noi reşedinţe imperiale, co n vo ca­ rea Sinodului I ecumenic de la N iceea din 325. Prin edictul de la Milan, Constantin cel M are asigura pentru viitor nu numai libertatea, ci şi v ic ­ toria creştinismului în Imperiu. Din tolerant faţă de toate religiile, Constantin devine protector al creştinismului. El ia una după alta mă­ suri favorabile Bisericii. Chiar de la început, în 313, împăratul scuteşte pe clericii creştini de obligaţia grea şi costisitoare a funcţiunilor muni­ cipale, favoare de care se bucurau preoţii pagini, şefii iudeilor, medicii şi profesorii. El acordă subvenţii importante pentru întreţinerea clerului, spre a se putea ocupa numai cu slujirea bisericească. Constantin cel M are a început să înlăture din legile penale dispo­ ziţii şi pedepse contrare spiritului creştinismului : răstignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea (arderea cu fierul roşu). S-a îmbunătăţit traUuuenlul în închisori, s-a uşurat situaţia sclavilor, recunoscîndu-se şi epi.si'opilor şi preoţilor dreptul de a-i proclama liberi, în biserică, în faţa credincioşilor. S-au luat măsuri de protecţie şi de ajutor pentru săraci, orfani, v.iduve şi bolnavi. S-au adus restricţiuni luptelor de gladiatori şi s-au trimis condamnaţii la mine, în loc de asemenea lupte. S-a mo­ dificai in spiril croşlin legislaţia referitoare la căsătorie, la celibatari, la părinţii fără copii, s-a îngreuiat divorţul, s-au pedepsit adulterul şi siluirea, s-a interzis aruncarea copiilor şi s-a îngrădit vinderea lor prin ajutoare date părinţilor săraci.

PERSECU ŢIILE

151

Conslantin cel M are a generalizat, ca zi de repaus în Imperiu, în 321, D um inica, sărbătoarea săptămînală a creştinilor, în care se permitea doar lucrul îa cîmp, ţăranii fiind încă mai mult păgîni. în această zi, soldaţii asistau la slujbe. împăratul a început încă de la 317 să bată şi m o n e d e cu m o n o ­ g ram u l creştin . După victoria finală asupra lui Liciniu în 323, emble­ mele păgîne încep să dispară, măsurile favorabile creştinismului se înmulţesc. In funcţiunile înalte, el numea de preferinţă creştini. Func­ ţionarilor păgîni li s-a interzis aducerea de sacrificii. Cît priveşte cultul păgîn, Constantin l-a tolerat, restrîngîndu-1 însă treptat prin anumite măsuri. Cultul împăratului a pierdut sensul lui religios, păstrînd mai mult semnificaţia lui politică : cinstirea autori­ tăţii împăratului ca exponent al puterii Imperiului roman ; templele dedicate lui devin localuri publice, fără statui şi fără sacrificii. Cul­ tele unite cu imoralitatea şi cu înşelătoria au fost interzise. împăratul şi membrii familiei sale — mama sa Elena, soţia sa Fausta, sora sa Anastasia, fiica sa Constantina, — dădeau episcopilor îndemnuri şi m ijloace materiale ca să repare bisericile sau să ridice altele mai mari. La Ierusalim şi în alte locuri din Palestina, la Antiohia, Tyr, Nicomidia, la Roma şi în alte oraşe, s-au ridicat biserici măreţe. Cultul creştin a luat o mare dezvoltare, pelerinajul la Locurile Sfinte a luat un mare avînt. La Roma s-a cedat episcopului fostul palat impe­ rial (Lateran). In unele locuri, unde creştinii erau în m ajoritate, ei au luat templele păgîne, le-au transformat în biserici, le-au închis sau chiar le-au dărîmat. Voinţa lui Constantin cel Mare de a susţine creştinismul s-a văzut şi în ^ alegerea unei noi capitale, în caracterul religios ce s-a dat a ces­ tui fapt şi în zidirea de biserici şi monumente creştine în oraş. Se şlie că Roma nu mai era capitala unică a Imperiului roman, de la Diocleţian, care o mutase la Nicomidia. Constantin s-a hotărît să pără­ sească definitiv Roma păgînă şi să ridice un alt oraş de reşedinţă. Acesta a fost Bizanţul, pe Bosfor, care a primit numele de C oristantin o p o l = oraşul lui Constantin, inaugurat la 11 mai 330. Pe cînd Roma, era un oraş încă mai mult păgîn, în care templele, monumentele, senatul, aristocraţia, aminteau şi păstrau vechea religie, Constantin face din Bizanţ o capitală de Imperiu creştin, care trebuia

15 2

IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

să arate aceasta, prin bisericile, monumentele, atmosfera sa. Desigur, holărîrea împăratului a avut şi alte motive decît cel religios ca : inte­ rese strategice, economice, dar dorinţa lui de a face din Bizanţ, un oraş creştin este cunoscută şi dovedită prin numeroase construcţii cu c a ­ racter religios. Mutarea capitalei a avut consecinţe importante în istoria Imperiu­ lui şi a Bisericii. In Constantinopol, numit şi «Roma cea nouă», s e ridica un oraş cu mare viitor politic şi bisericesc, care punea în umbră Roma veche şi avea să provoace nemulţumiră episcopilor ei, prin ridicarea episcopilor noii capitale la rang de cinste egal cu al lor, prin canonul al 3-lea al Sinodului II ecumenic din 381 şi canonul 28 al Sinodului IV ecumenic din 451. C o n v o c a r e a S in odu lu i I e c u m e n ic de la N iceea din 325 pe lingă alte măsuri de interes bisericesc, dovedeşte de asemenea dorinţa lui Constantin cel M are de a ridica şi de a ajuta Biserica, de a asigura unitatea creştinismului şi a face din această un i ta Le elementul de viaţa şi de rezistenţă al Imperiului. Politica lui religioasă, urmată în general de fiii lui şi de succesorii acestora, cu excepţia lui Iulian Apostatul (361— 363), a făcut din creştinism, înainte de siirşitul secolului al IV-lea, sub Teodosie cel Mare (379— 395), religie de stat, iar din O rto­ doxie, confesiunea oficială a Imperiului. Din timpul lui Teodosie cel Mare, Imperiul roman devine un imperiu creştin. Este adevărat că politica religioasă inagurată de Constantin cel Mare a avut şi unele urmări defavorabile Biseririi. împăraţii s-au amestecat în chestiunile religioase, ba chiar şi-au impus uneori voinţa ; unii au susţinut arianismul, monofizismul, monotelisrnul, au persecutat epi,scopi ortodocşi, au înlăturat de pe scaune ierarhi merituoşi. Interesul, curentul general, uşurarea intrării în Biserică a adus la creştinism pe mulţi care nu erau de calitatea sufletească a vechilor c r e ş t i n i . Au pătruns în creştinism oameni cu superstiţii păgîne şi cu moravuri l u m e ş t i , nivelul general al vieţii morale a scăzut. In schimb, a luat mart- avini monahismul a cărui importanţă creşte considerabil in Bisericii. S-au săvir.şit uneori acte de violenţă faţă de păgîni, care de altfel le provocau prin atitudinea lor. Meritele creştine ale lui Constantin cel Mare sînt totuşi mari. Acordînd libertate, ajutor şi privilegii creştinismului, el a făcut din

PERSECU ŢIILE

153

Biserica creştină urgisită, dispreţuită, persecutată, instituţia cea mai în­ seninată din Imperiul roman. Fără sprijinul lui Constantin, creştinismul ar' fi avut să sufere încă mult, jîrez iile hristologice, apărute chiar în timpul său, ar fi destrămat Biserica, păgînismul ar fi rezistat încă mult cu ajutorul statului, mahomedanismul ar fi găsit creştinismul fără pro­ tecţia unui stat mare şi puternic. Cu ajutorul împăratului, Biserica creş­ tină a intrat într-un «secol de aur». Unele greşeli ale împăratului nu pot face să se uite meritele lui. El a pus asprime în unele din actele sale de suveran, a pedepsit sîngeros, pentru motive de infidelitate politică şi pentru acte de trădare de stat, s-a lăsat influenţat de unii curtezani şi de arieni, a ezitat în unele chestiuni bisericeşti, şi-a amînat botezul pînă aproape de moarte. împăratul domnea într-o situaţie grea, în care, fără energie şi fără măsuri de apărare, tronul lui şi unitatea statului erau ameninţate (de Liciniu, de Bassianus). Greşelile politicii lui bisericeşti se datoresc mai mult ierarhilor care l-au influenţat şi l-au sfătuit (ca Eusebiu al Niccmidiei). Botezul era amînat de mulţi catehumeni cu anii, iar păs­ trarea titlului de p o n tiie x m ax i m us îi da dreptul şi posibilitatea de a supraveghea şi ţine în frîu păgînismul, în interesul creştinismului însuşi. Dacă împăratul lăsa acest titlu unui păgîn, îşi ridica în el un rival periculos, care ar fi putut căuta să restabilească situaţia de mai înainte, în favoarea păgînismului, încă puternic, prin numărul adepţilor lui, prin influenţa şi situaţia multora din ei. Este în general admis că împăratul Constantin cel M are a fost un ora cu o mare putere de voinţă, un înţelept bine intenţionat, şi ca el a făcut creştinismului, ca prim împărat creştin, cel mai mare ser­ viciu dintre toţi împăraţii romani. Lui, mai ales, i se datoreşte liber­ ia tea creştinismului, după lunga perioadă de persecuţii, care au tulbu­ rat şi strîmtorat greu Biserica. Constantin a fost botezat în vila sa de la Ancyrona, la margi­ nile Nicomidiei, de episcopul semiarian Eusebiu de Nicomidia şi alţi clerici, cu cîLeva zile înainte de Rusalii, în luna mai ° ° 7 El a murit eurînd după aceea, la 22 mai, acelaşi an, în Duminica Rusaliilor şi a iost îngropat în Biserica Sfinţii Apostoli din Constantinopol, ctitoria sa. Pentru meri lele sale şi mai ales pentru marile servicii aduse creş­ tinismului, Biserica l-a cinstit în chip deosebit, trecîndu-1 în rîndul

154

IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

Sfinţilor şi numindu-1 «Cel întocmai cu Apostolii)). La tron au urmat cei trei fii ai săi, C on stan tin II (337— 3-10), C on stan liu (337— 361), C on stan s (337— 350). Din 350, Constanţiu a domnit singur ca împărat pînă la 361, cînd i-a urmat Iu lian A p o sta tu l (361— 363), care a încercat za­ darnic să facă din nou din religia greco-romanu, o religie favorizată a Imperiului.
BIBLIOGRAFIE P. K e r e s z t e s , C o n sta n tin e, a g r e a t Christian m on arch an d a p o s tle , A m ster­ dam, 1981. R. P. C. H a n s o n , T h e Christian atitu .de to pagan r e lig io u s u p to th e tim e of C o n sta n tin th e G r ea t, în A u tstieg u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt, t. 23, 2, Berlin, N ew Y ork , 1980, p. 871— 909. D. De Deker et G. Dupuis-Masay, /,'« c p is c o p a t» d e ¡'e m p e r e u r C o n sta n tin , în «Byzantion», L (1980), p. 118— 157. C. A n d e r s e n , « S ie g r e ic h e K i r c h e », în A u fs tie g und N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e it , t. 23, 1, B erlin , N ew Y ork, 1979, p. 387— 459. ‘ D. B o w e r , T h e a g e o f C o n sta n tin a n d Ju lia n , London, 1976. G. Dragon, N a is s a n c e d'u n e c a p it a le . C o n s t a n tin o p o le d e 330 à 451. P réface par P. L em erle, P aris, 1974, 578 p. K r a f t H., K o n sta n tin d e r G r o s s e , Darm stadt, 1974, V I — 473 p. I d e m , K a is e r K o n s ta n tin o s r e lig iö s e E n tw ick lu n g , Tübingen, 1955. J . V o g t , K o n sta n tin d e r G r o s s e u n d s e in J a h r h u n d e r t . M en s c h e n u n d M a c h te , M ünchen, 1973, 318 p. ; K o n sta n tin d er G rosse, în «R eallexik o n für A n tik e und Christentum », Stu ttgart, III (1957), col. 306— 379. Idem, K o n s t a n tin is c h e F r a g e , în X -e C ongrès Intern. Sc. Stor., Rom a, 1955, A tti 6 , p. 733— 799. Norman H. Baynes, C o n sta n tin e t h e G r ea t an d t h e C h ristia n C h u rch , 2-nd ed., London, 1972. R. M a c M u l l a n, C o n sta n tin , l e p r e m ie r e m p e r e u r c h r é t ie n , trad, de l'an g lais par G. H. G alet, P aris, 1971. J . H. S m i t h , C o n sta n tin e t h e G rea t, London, 1971. R a f f a e l e F a r i n a , L 'Im p ero e t l'fm p e r a to a r e c r is tia n o in E u se b iu d in C s s a rca . L a p rim a t e o l o g i a p o lit ic a d e I C h r is tia n e s im o , Zürich, 1966. S. C a l d e r o n e, C o n sta n tin o e il C a t to lic is m o , I, Firenze, 1 9 6 2 ; Je a n Sirini-11i, I.i's v u e s h is t o r iq u e s d 'E u sè b e d e C é s a r é e d u ran t la p é r io d e p r é n ic é e n n e , Paris, 1901, 550 p. ; H. D orris, K o n sta n tin d e r G rosse, S tu ttg art, 1958. I d e m, D as S e lb s tz e u g n is K a is e r K o n sta n tin s , în «A bhandlungen der A kadem ie der W isso n srliafte n G öttingen», Phil.-H ist. K lasse, 3. Fo lge, 34, G öttingen, 1954. C.. Ci i l , l.'im p cro ro m a n o d a ll’a b d ic a z io n e d i D io c le z ia n o a lla m o r te d i C o n s ta n ­ tin o ( : m TA7), lioina, 1958. I,. V o r k l, IX'r K a is e r K o n sta n tin , 306— 337, A n n a le n e u e r Z e itw e n d e , M ün­ chen, 1057. H r ri < s l li «l r k < r, F rom A le x a n d e r to C o n s ta n tin e , O xford, 1956. • • S. !.. Ci r < ii s 1 ,i d e, ■ C h u r ch a n d S ta te fr o m C o n sta n tin e to T h e o d o s iu s , London, A. Piganiol, 1,'Etat a c t u e l d e la q u e s t io n c o n sta n tin ie n n e , 1930— 1949, în «H istoria. Z eitsch rift fur alte G esch ichte», B aden-B ad en, 1950, p. 82— 96.

P ERSECU ŢIILE

155

Idem, H is to ir e R o m a in e , t. IV , 2, L 'E m pire c h r é t ie n (3 2 5 — 395,), (H is to ir e g é ­ n é r a le d e G. G lo tz), Paris, 1947. I d e m , L 'E m p ereu r C o n sta n tin , Paris, 1932. A. A l f ö l d i , T h e C o n v e r s io n o l C o n sta n tin e a n d P a g a n R o m e , O xford 1948. K. H ä n n , K o n sta n tin d e r G r o s s e , 2-e Aufl., 1945 ; H. von S ch oen ebeck, B e it r ä g e zu r R e lig io n s p o lit ik d e s M a x e n tiu s und C o n sta n tin , Leipzig, 1939. H. Grégoire, L a v is io n d e C o n sta n tin «l iq u i d é e », în «Byzantion», X IV (1939), 2, p. 341— 351. Idem, N o u v e lle s r e c h e r c h e s c o n s ta n tin ie n n e s , în «Byzantion», X III, (1938), p. 551— 593, I d e m , L a «c o n v e r s io n » d e C o n sta n tin , în «Revue de l'U n iv e rsité de Bruxelles^ 36 (1930/1931), p. 231— 272. E. Gerland, K o n sta n tin d e r G r o s s e in G e s c h ic h t e u n d S a g e , A then, 1937; F. W inkelm an n, D er G la u b e K o n sta n tin s d e s G r o s s e n , în Sitzu n gsberich te der P reu ssisch en A kad em ie der W issen sch aften zu B erlin, Phil-H is. K lasse, 1937. E. S c h w ä r t z, K a is e r C o n sta n tin an d d ie c h r is tlic h e K ir c h e , 2-e Aufl., Leipzig, B erlin , 1936. J . - R. P a 1 a n q u e, G. B ard y, P. de L abriolle, D e la P a ix c o n sta n t in ie n n e à la m ort d e T h é o d o s e (H is to ir e d e l ’E g lis e d e p u is l e s o r ig in e s ju sq u 'à n o s jo u r s , par Aug. F lie h e et V. M artin, t. III), Paris, 1936, p. 7— 13 ; 17— 95. Léon Homo, L 'E m pire ro m a in , Paris, 193 0 ; G. B o issier, L a lin d e p a g a ­ n ism e , 8 -e éd., Paris, 1 9 2 5 ; J . M au rice, C o n sta n tin l e G ran d , Paris, 1928, P. Batiffol, L a p a ix c o n s ta n tin ie n n e e t l e c a t h o lic is m e , 3-e éd., Paris, 1924. V. Ş e s a n, K ir c h e u n d S ta a t im r ö m is c h -b y z a n tin is c h e n R e ic h e , Bd. I D ie R e lig io n s p o lit ik d e r c h r is tlic h - r ö m is c h e K a is e r K o n sta n tin d e r G rosse b is T h e o d o s iu s d e r G r o s s e (313— 380), C ernăuţi, 1911 ; Lous D uchesne, H is to ir e d e ¡’E g lise , t. II, 4-e éd., t. III, 3-e éd., Paris, 1910. ln lim b a r o m â n ă : I o n B a r n e a ş i O c t . I l i e s c u , C o n sta n tin c e l M are, Bucureşti, 1982 ; I. B arnea, P r e o c u p ă r ile Îm p ă r a tu lu i C o n sta n tin c e l M a r e la D u n ărea d e j o s , în «M itropolia O lten iei», X X X II (1980), p. 17— 20. Pr. prof. I o a n Rămureanu, L u pta O r to d o x ie i c o n tr a a rian ism u lu i..., în «Studii teologice,», X III (1961), nr. 1— 2, p. 13— 31, în d eo sebi stu d iile de la nota 2. I. B o c i o a g ă, P e r s o n a lit a te a Iui C o n sta n tin c e i M a r e şi p o lit ic a lu i s o c ia lă , G alaţi, 1935. ' P en tru Îm p ă r a tu l G a le r iu : T. Christensen, C. G a le r iu s V a le r iu s M ax intinus... Copenhague, 1974. P en tru îm p ă r a tu l L icin iu : H. F e l d , D er K a is e r L icin iu s, Saarb rü ck en , 1960. P en tru îm p ă r a tu l M ax im in D aia : H. C a s t r i t i u s, S tu d ie n zu M ax im in u s Da ia. K a llm u tz (O pf ), 1969.

Răspîndirea creştinismului pînă la începutul secolului IV * Cu ţoale persecuţiile din primele trei secole, creştinismul s-a răspîndit în Imperiul roman şi a irecut în unele părţi peste graniţa lui, ca singura religie cu scop de «calolicitate», după Sfîntul Ignaţiu.
* C ap itol re d a c ta t de P r. p ro f. M. P. Şesan

356

IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

Istoria persecuţiilor a explicat în parte răspîndirea lui. Martiriul însuşi făcea propagandă pentru creştinism, dovedea nevinovăţia, pu­ terea de credinţă şi de viaţă a creştinismului. Unii s-au convertit citind Sfînta Scriptură, în căutarea adevărului.. Creştinismul aducea idei noi, cuceritoare pentru ! oamenii perse­ cutaţi, iar abnegaţia şi moralitatea creştinilor atrăgea continuu noi aderenţi Bisericii. A cţiunea harismaticilor, mărturisită încă în a doua jum ătate a s e ­ colului al Il-lea (Irineu), impresiona pe cei de religii antice. Creştinii erau convinşi că au puterea de a alunga demonii, şi chiar «păgînii» se plîngeau că riturile lor nu-şi produc efectul (haruspicii) în prezenţa creştinilor (ca în Antiohia, în timpul lui Diocleţian). Mitologiile, sin­ cretismul, tendinţa spre monoteism şi propaganda cultelor orientale,, chiar propaganda filozofiei, uşurau primirea creştinismului, aşa cum întinderea şi organizaţia Imperiului roman uşurau circulaţia şi răspân­ direa ideilor, odată cu amestecul de popoare. Cu tot fanatismul v e ch i­ lor religii, care mai ales cerea persecutarea creştinilor în primele două secole de prigoană, aceasta a început să scadă şi poporul a început să simtă şi să manifeste simpatie pentru cei prigoniţi. Cînd împăraţii, începînd cu Deciu, au vrut să distrugă Biserica prin persecuţie generală şi sistematică, era prea tîrziu ca să mai poată reuşi. Creştinismul in­ trase adînc în lume şi se organizase solid. R ă s p în d ire a creştin ism u lu i. Ucenicii Sfinţilor Apostoli au continuat opera acestora după metodele şi experienţa lor. Istoricul Eusebiu scrie că «mulţi din ucenicii în viaţă» (sec. I şi II) îşi împărţeau săracilor averea şi plecau departe, în misiune creştină. Unii mergeau de la popor la popor, înfiinţau comunităţi, puneau preoţi. Eusebiu citează doar cîteva nume, ¿ile celor care au lăsat şi scrieri : Clement Romanul, Ignaţiu, Papii) şi Policarp, deci Părinţii zişi «apostolici». Rii.spimlireu creştinismului s-a făcut şi pe alte căi. Pe de o parte,, fiecare cumimilale creştină creştea în jurul său, prin acţiunea şi influ­ e n ţi ei in loralilale .şi în. Imperiu ; pe de alta, fiecare creştin era un misionar în cercul său de viaţă şi de lucru. Din secolul al II-lea, se cunoaşte organizarea calehumenatului, care începuse probabil în pri­ mul secol (în v ă lu iu ra c c lo r d o is p r e z e c e A p o sto li presupune un în ce ­ put de învăţămînl calehetic). In timp ce misionarii mergeau din loc

PERSECU ŢIILE

157

în Ioc, fiecare comunitate organiza misiunea în sînul său, atrăgînd la •creştinism pe laici. . . Uneori se cerea Bisericilor mai însemnate să trimită în alte locuri persoane cu cunoştinţe biblice şi teologice, care să întărească in cre ­ dinţă pe cei de acolo ; Panten şi Origen, profesori la şcoala catehetică din Alexandria, au fost de asemenea misionari ocazionali. în şcoala din A lexandria ascultau învăţămîntul creştin şi unii dintre păgîni ; alţii se adunau în jurul unor învăţători particulari (cum era Iustin Martirul, Taţian, Rodon). Faima lui Origen a făcut ca el să fie chemat la Antiohia şi ascultat de Ju lia Mammaea, mama împăratului Alexandru Sever, care a cunoscut de asemenea pe Ipolit la Roma. La Cezareea Palestinei, Origen a avut ucenici zeloşi, cîştigaţi la creştinism prin influenţa lui, care au desfăşurat apoi o intensă activitate misionară în provincia lor, ca Grigore Taumaturgul ( j c. 270) în Pont. Şcolile şi scriitorii ridicau nivelul intelectual al creştinismului şi-l impuneau atenţiei oameni­ lor culţi. M ed iu l m isiu n ii. La început creştinii proveneau mai ales din clasele de jos şi de mijloc. Au fost totuşi atraşi la credinţa lor şi o a­ meni de rang social înalt, ca proconsulul Sergius Paulus în Cipru şi areopagitul Dionisie la Atena. încă din secolul I, creştinismul reuşeşte să pătrundă în rîndurile aristocraţiei romane. Din ei se recrutează scriitori şi teologi, episcopi, martiri de s e a m ă : Iustin Martirul, Taţian, Atenagora, profesorii şcolii alexandrine, Apollonius, Ciprian, alţi creş­ tini aflaţi în funcţii civile sau militare, chiar la curtea imperială (sub Valerian, Diocleţian). Creştinii, numiţi şi «galileeni» sau «nazarineni» de catre necreştini şi de iudei, se deosebeau de aceştia priritr-o terminologie specială. Dar şi creştinii îi denumeau pe necreştini, de variate origini şi provenienţe, «elini» în Răsărit, şi «pagani» în Apus, sau, cu expresie apostolică «neamuri» 19-v»}). Creştinii aveau încă de la sfîrşitul secolului al II-lea conştiinţa nu­ mărului lor. Tertulian scria : «Sîntem de ieri şi am umplut toate ale voastre : oraşele, insulele, locurile întărite, municipiile, tîrgurile, chiar cástrele, triburile, decuriile, palatul, senatul, forul ; nu v-am lăsat decît templele» (A p o lo g c tic u m , 37, 4). Afirmaţia marelui scriitor exagerează,

158

IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă

fireşte, în scop apologetic, dar el nu putea s-o facă, dacă nu sa înte­ meia, oricum, pe realitatea răspîndirii creştinismului. în tin d e r e a g e o g r a fic ă . Pentru începutul răspîndirii creştinismului în unele provincii ale Imperiului roman lipsesc cu totul ştiri, iar pentru altele nu avem decît tradiţii nesigure sau legende. Informaţiile istorice oferă următoarele indicaţii : proconsulul Pliniu cel Tînăr din Bitinia, scria pe la anii 111— 112 către împăratul Traiam (98— 117) că «superstiţia cea mare (adică creştinismul) s-a răspîndit pre­ tutindeni» ; Sfîntul Iustin Martirul şi Filozoful (|‘ 165) precizează că : nu există popor, la care să nu fi fost predicat Hristos ; Sfîntul A verchie măr­ turisea pe la anul 180, că de la Roma şi pînă dincolo de Eufrat a găsit bi­ serici, creştini, Sfînta Euharistie şi semnul «ichtys»-peste, simbol al M întuitorului după acrostihul : ’Ivjaouţ Xptaxo? 0eoi> Y'ioc Hun^p; Sfîntul Irineu din Lungdunum (f 202) afirma, pe la 190, că : creştinismul s-a răspîndit şi în provinciile Iberia (Spania), Alemania, la celţii din Galia şi Britania, în Egipt, Libia, Grecia, Siria şi Asia M ică şi în Orient (A d v e rs u s h a e r e s e s I, 10, 2) ; apologetul Tertulian din Cariaţi ¡na afirma, pe la 200, că creştinismul a cuprins toate ţările, lăsînd «paginilor» doar templele goale, şi este cunoscut părţilor, mezilor, elamiţ.ilor, mesopotamienilor, armenilor, frigienilor, capadocienilor, în regiunile Asiei şi Pamfiliei, în Egipt, şi în Ierusalim, apoi getulilor, maurilor, pînii spre graniţele His­ panici, Galiei şi Britaniei, şi multor neamuri, sarma ţii or, d a c ilo r şi ger­ manilor şi s c iţilo r şi multora altora (A d v e rs u s lu d a e o s , 7, 4— 8) ; e x e ­ getul Origen din Alexandria preciza, pe la anul 248, cu prudenţă, că dintre britani, germani, d a c i, is,armaţi şi sciţi, cei mai mulţi nu au auzit încă cuvîntul Evangheliei, dar îl vor auzi şi încă în cursul secolului (C om cn ta r 39 la Matei, X X IV , 14) ; Arnobiu din Sicca (Ţ 310) afirma fii creştinismul s-a răspîndit în Imperiul roman şi în afara lui, la alein.mi, apoi la perşi şi a lţii; în fine Lucian din Antiohia (f 312) arăta că o r a ş e înlregi se converteau la creştinism. IV baza tuturor mărturiilor cunoscute şi a concluziilor posibile, Adoll llarnacls a întocmii o interesantă hartă a răspîndirii creştinis­ mului pinii l.i începutul secolului al IV-lea, într-o lucrare istorică, in ­ dispensabilii pentru studiul răspîndirii creştinismului în primele trei secole (Alissioti und A n shrcitu n g d e s C h risten tu m s in d en e r ste n d r ei Ja h r h u n d c r lc n , Leipzig, 1924). Pe regiuni, situaţia se prezintă astfel :

P ERSECU ŢIILE

Î59

P alestin a, vatra creştinismului, a pierdut importanţa misionară după războaiele iudaice (66— 70, 132— 135) şi ruinarea Ierusalimului, recon ­ struit de romani ca oraş nou, păgîn (A e lia C ap itolin a). Aici s-a format o nouă comunitate creştină, dintre păgîni. Mai importantă era cea din (Vzareea, metropola provinciei, care a cunoscut o mare înflorire în secolul al III-lea, prin şcoala înfiinţată acolo de Origen, silit să plece din Alexandria, şi prin biblioteca înfiinţată de învăţatul preot Pamfil. Prin Origen şi prin şcoală, Cezareea a devenit un important centru creştin, cu influenţă în provincie şi în afară. Aici a comandat Constantin col M are 50 exemplare «de lux» ale Sfintei Scripturi, pentru nevoile ti 1 tor Biserici. Aici va păstori printre alţii şi cunoscutul învăţat şi istoric, Eusebiu. La începutul sec. IV mai erau scaune episcopale la Ierusalim, Gaza, Emaus (Nicopolis), Elefteropolis şi în alte oraşe. In F e n ic ia s-au format biserici la Tyr, Sidon, Ptolemaida, Berit, Biblos, Tripolis ; la Tyr a murit marele scriitor creştin Origen (254). In A r a b ia creştinismul a pătruns din Palestina şi din Siria în a c e ­ laşi timp, în regiunea învecinată. Biserică mai importantă era în seco­ lul al III-lea cea de la Bostra, cunoscută prin episcopul Berii, întors de la eroarea antitrinitară de Origen, care a participat acolo la sinoade «nu mici», zice Eusebiu, în anul 244. S iria a fost de la început una din cele mai însemnate provincii creşline şi a crescut continuu în importanţă. Capitala ei, Antiohia, centru creştin în Orient, a rămas însemnat chiar şi după ce Alexandria a în­ ceput să-l întreacă, în secolul al III-lea. Primii ei episcopi au fost ucenici ¡.ii Apostolilor (Evodiu, Ignaţiu). Din a doua jumătate a secolului al III-lea, Antiohia avea o şcoală exegetică însemnată, care a întins in­ fluenţa ei şi în afară. între comunităţile creştine mai cunoscute sînt cele de la Damasc, Seleucia, Bereea, Apameea, Cyrus, Samosata. La Sinodul I ecumenic (325) au luat parte 20 de episcopi şi doi horepiscopi din Siria şi Celesiria (Coelesyria). Din Siria, creştinismul s-a întins de timpuriu în provinciile vecin e la răsărit, peste Eufrat, în Osroene, Adiabene, Mesopotamia, numite în parte Siria orientală, numite la un loc M e so p o ta m ia (ţara dintre flu­ viile Eufrat şi Tigru). Centrul creştin cel mai important al regiunii era iidesa, care a cunoscut creştinismul de timpuriu. Edesa este unul din cele dintîi oraşe despre care se ştie că a avut un locaş de cult public

160

IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă

(pe la 200), precum şi o şcoală creştină, în prima jumătate a secolului al III-lea. Comunităţi creştine mai erau la Nisibis, Cascar (Carrhae), Resaina, Persa, Europos, Macedonopolis. în Osroene creştinismul a fost tolerat şi. a ajuns religie de stat înainte de a ajunge în Imperiul roman, fiind introdus de toparhul Abgar VII (176— 213) sau IX. Prin Mesopotamia, creştinismul s-a întins spre est în P er sia şi spre sud-e>st în regiunea caldeiană, unde s-au înfiinţai comunităţi creştine la Seleucia şi Ctesifon. Din opoziţie faţă de romani, care persecutau pe creştini, perşii îi tolerau. / în provinciile A siei M ici, creştinismul era (loja răspîndit la începu­ tul secolului al IV-lea, Pentru Bitinia, proconsulul Pliniu cel Tînăr in­ formează că creştinismul se întinsese la Iw rp u lu l secolului al II-lsa chiar la sate şi că religiile neamurilor erau stingherite de întinderea lui. Situaţia era probabil aceeaşi şi în alte provincii, mai ales în c ele în care existau comunităţi apostolice mai num o roase, ca în Asia proconsulară. Efesul, Smirna, Filadelfia, Sardes, Thyalim , Pergam, Colose, Laodiceea, Hierapolis aveau de timpuriu biserici înfloritoare. Nicomidia (în Bitinia), reşedinţa lui Diocleţian, avea o biserică nu departe de pa­ latul imperial. Niceea, Calcedon, Prusa (Brusa) aveau comunităţi c r e ş ­ tine. în Frigia, mişcarea creştină era foarte vio, oînd a apărut montanismul. Comunităţile mai însemnate erau Pepuza şi Svnnada. Provinciile sudice — Cilicia, Pamfilia, Lirici — şi cele in terioare.— Licaonia, Pisidia, Galata — , aveau comunităţi numeroase. Tars, Epifania, Mira, Iconiu, Attalia, Side, Perga, Listra, Derbe, Filomelion, Ancira erau mai însemnate. In Pafîagonia şi Pont la sudul Mării N>gre, creştinismul ora de asemenea mult întins. Satiricul Lucian de Samosata se piîngea în spcolul al II-lea că în Pont sînt mulţi creştini. Biserici mai cunoscute « I. u !ti Nr.ocezareea şi Comasa. Capadocia, mare provincie interioară în ri ({<- răsărit a Asiei Mici, în care creştinismul pătrunsese din ■ n elul !, ,i\ < i în secolul al III-lea o biserică din cele mai însemnate «'< / '< ,!! u11 i in !;ăs,'iril, la Cozureea (Mazaca). I>iu ('<11).i< o(■ i şi l’onl, creştinismul a pătruns în A rm en ia romană, 1 ;c undi- -ni murii Li Sevusiia cei 40 de martiri în persecuţia lui Li ci mu. Anin ui.i ,i p: imi', rroşlinismul prin secolul al III-lea din provinciile v e ­ cine. In < (iou<i juiihilali' a secolului al III-lea, cînd s-a eliberat de perşi, i Armonia a linul mari progrese sub regele Tir/dat III (261— 317). Apostolul

PERSECU ŢIILE

161

Armeniei a fost G rig o re L u m in ătoru l, din neamul regal al arzacizilor. Biserica armeană era în strînse legături cu cea din Capadocia. Armenii au introdus limba naţională în predică şi cult. Creştinismul s-a întins în secolul al III-lea pe coasta de răsărit a Mării Negre pînă la Pityus, în regiunea Lazica, pînă unde se întindea stăpînirea romană. în insulele Cipru şi Creta din M area Mediterană orientală şi Marea Egee, creştinismul era cunoscut şi s-a organizat începînd din epoca apostolică. în E gipt începuturile creştinismului sînt ca şi necunoscute, ceea ce este surprinzător pentru o provincie aşa de importantă şi aproape de Palestina. Creştinismul a pătruns fără îndoială din secolul I. Marele număr de iudei din Egipt, prezenţa multora la Ierusalim în ziua Pogorîrii Sfîntului Duh, legăturile cu Palestina şi Siria, fac sigură răspîndirea creştinismului dintru început şi e pusă în legătură cu evanghe­ listul Ioan Marcu. în secolul al II-lea el este înfloritor. Şcoala din Alexandria, numărul martirilor de la Septimiu Sever pînă la sfîrşitul persecuţiilor, episcopi de însemnătatea lui Dimitrie, Dionisie, Petru chiar prezenţa şi importanţa gnosticismului, arată înflorirea Bisericii Egiptene. Din Alexandria creştinismul s-a întins în deltă, în lungul Nilului (în Tebaida), pe coastele marii, spre Răsărit şi spre Apus. La începutul secolului al IV-lea, Egiptul avea episcopi, iar Biserica Alexandriei ajun­ sese cea mai importantă din tot Orientul. Centre creştine mai erau la : Pelusium, Arsinoe, Nicopolis, Lycopolis, Hermopolis. Din Egipt creştinismul a putut pătrunde în E tiop ia , deşi nu avem şliri despre o activitate misionară în această ţară pînă în. secolul IV. El a ajuns de timpuriu în In d ia, prin care se înţelegea şi Arabia su­ dică. Prin legături comerciale, şi prin misionari, creştinismul a ajuns pînă în .India propriu-zisă, căci tradiţia aminteşte de plecarea Aposto­ lului Toma spre aceste regiuni. In provinciile sudice ale Peninsulei Balcanice, creştinismul s-a întins din comunităţile înfiinţate de Sfîntul apostol Pavel, precum şi prin legăturile cu provinciile Asiei Mici. în T ra c ia erau în secolul III comunităţi la Irad ia (Heraclea), Anchialos, Debeltum, Byzantion, Filipopole. în M a c cd o n ia , creştinismul s-a întins de la Tesalonic spre nord şi vest, pe drumurile care îl legau cu interiorul. Tesalia avea
11 — Istoria bisericcască

poale şi pe alte căi. Ahaia avea la Corint una din cele mai importante biserici în partea europeană a Imperiului. aici creştinismul a putut fi cunoscut din secolul I. la Singidunum. La Durostorum (Silistra). de asemenea. spre Crimeea. creştinismul a dat martiri în persecuţia lui Diocleţian şi Galeriu (D asius). erau colonii greceşti (Marcianopolis. Noi ¡cum şi Raotia. a înlrunit 60 de episcopi italici. din secolul I. în 180. în interiorul acestor provincii. în secolul al II-lea s-a întins în regiunea Ravenna şi Mediolanum. Sirmium şi l’oelovio (Pelavio) au dat martiri la începutul secolul IV. creştinismul a pătruns în Punttoiiiti. au cunoscut creştinismul prin contactul lor cu populaţia indigenă de coastă şi prin prizonierii luaţi din provinciile Imperiului. poate şi la Axiopolis (lîngă Cernavodă). Pe coastă între Ostia şi NeapoJe. Dacă în interiorul Peninsulei Balcanici' şi la nord de Dunăre creştinismul a pătruns mai încet. Pe coastele Greciei. in A fr ic a p ro c o n su la ră . în secolul al III-lea a înaintat în reslMi Italiei. sub Comod. în insula Eubeea. sînt biserici în secolul al III-lea. creştinismul este cunoscut abia spre sfîrşitul secolului al II-lea prin «martirii scilitani». este din cauza prezenţei armatei. în D alm aţia (Iliria) creştinismul a putui să pătrundă încă în s e ­ colul II. Un sinod ţinut la Roma la 251. după persecuţia lui Deciu. în care au venit ajungînd în timpul lui Valerian pînă la Capadocia (264). Din Itali. Dionysopolis.162 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ biserică la Larissa. ]a Seu pi. în porturile Moesiei Inferioare şi ale Sciţiei Mici. în Sicilia. el a înaintat dinspre coaste spre centru. şi a migraţiei popoarelor. în ţinutul de la sudul Dunării superioare. creştinismul s-a întins. prin legăturile comerciale cu provinciile gre­ ceşti. Atena. poate şi Sardinia. Nicopolis (în Epir) avea comunităţi din secolul I. în restul Peninsulei Balcanice. creş­ tinismul ora cunoscut în secolul al II-lea şi existau numeroase episcopii. Goţii aşezaţi în Dacia şi în regiunea de ia nordul Mării Negre. dar .i şi Illyria. creştinismul a pătruns treptat în centrele vechi în secolul II şi III. Callatis = Mangalia. La Dyrrachium (Durazzo) pe coastă. Tomis = Constanţa) . la Sardica în M oesia Superioară. Malta. în care era puternic cultul lui Mithra. creştinismul s-a întins din secolul I. în nordul Peloponesului. Ita lia a îndeplinit mare rol în istoria misiunii creştine prin Roma şi prin legăturile ei cu toate provinciile.

a dat martiri la 202— 203 (grupul Perpetuei). B ri­ tania a trimis episcopi la sinodul de la Arelate (314). Tipasa şi altele. Lutetia Parisiorum (Paris). Tolosa (Toulouse). apus şi miazănoapte. Strassbourg şi Bonn. pînă la Rin. Thuburbo Minus (azi Tebourba). în perioada romană Moguntiacum). inac­ cesibile romanilor. de epoca apostolică. aveau probabil creştini în secolul el II-lea Massalia (Marsilia). prin legende. dacă nu şi altele. apoi mai spre nord. Biserica Africii era foarte însemnată. Londinium şi Lincoln. La Elvira s-a ţinut pe la anul 300 un sinod important. precum şi Tingis în Mauretania Tingitana. Sub Ciprian ( ţ 258). In r e g iu n ea R inului. Eme­ rita. Legio. se pot considera avînd comunităţi creştine în acest secol. La Cartagina. Tarraco. în G a llia. Illiberis (Elvira) sînt centrele cele mai cunos­ cute. cînd Tertulian scrie că «locurile britanilor. poate şi Narbo. oraş mare. Lambese. Burdigala (Bordeaux). fiind înfloritor atunci la Viena (Vienne) şi Lugdunurn (Lyon). Cirta. grec de neam (ţ 202). apoi în secolul al III-lea spre nord. creştinismul (de origine paulină ?) s-a întins în regiunea vecină cu coasta ele sud.PERSECU ŢIILE 163 oste mai vechi. la Eboracum. Nuiniclici şi M a u reta n ia aveau biserici în secolul al III-lea : Sicca. Creştinismul era cunoscut la începu­ tul secolului a] III-lea. Toletum. a ajuns de timpuriu prin legă­ turile ei cu Roma şi cu Orientul. Comunitate creştină cu­ noscută avea şi Harumetum. nord-est şi interior. . şi mai departe la Metz. Biserica m e­ tropolei africane este înfloritoare pe vremea lui Septimiu (Tertulian). Arelate. s-au supus lui Hristos» (A d v er su s J u d a e o s . Suessiones (Soissons). s-au format comunităţi de la Treveri (Augusta Treverorum) pînă la Colonia Agrippina (Köln). în secolul al III-lea. Ca şi în Spania. Afară de aceste oraşe. în B ritan ia. c e ­ lorlalţi în limba greacă şi latină. mai ales cu Alexandria. Populaţiei indigene i se predica în limba ei . Caesaraugusta (Saragossa). în sudul provinciei. creştinismul s-a întins spre răsărit. In S p an ia. Gallia a legat ori­ ginile sale creştine. din secolul al II-lea.. situat la peste 40 km de Cartagina. Rusicade. întîi în regiunea de la M area şi Canalul Mînecii. creştinismul a pătruns pe urma stăpînirii romane. Maienţa (Mainz. Pe Ja anul 220 se ţineau în Africa sinoade cu 70 de episcopi. Caesarea. creştinismul este cunoscut abia în persecuţia lui Marcu Aureliu (177— 178). 7). unde era episcop Sfîntul Irineu.

vol. o p . despre organizarea Bisericii. L a p r o p a g a i ion du c h r is tia n is m e d a n s I e s tr o is p r e m ie r s s i è c le s . Iiviliîlc.i ci. cit. Deşi lovită mai ales în cler. a desfăşur. Z e i l l e r . im portant J . 411 s. M ulhouse... 1925. I. H isto ry o i th e e x p a n s io n o i C h risliu n ity . p. L a t o u r e 11 e. p. B a u s. mai in­ tens în regiunile romanizate şi elinizate decît în celelalte şi mai mult la oraşe decît la sate. Is t o r ia b is e r i c e a s c ă u n iv e r s a lă . P aris. P. 1931 şi altele m ai noi. 1907. şcoli.iti' misionarii şi viaţă morală. M. şi-. martiri.melor de conducere. 1939. persecuţii. 1928.i c k. K. cel puţin pentru Orient. p r o f . Ierarhia bisericească. A legerea şi întreţinerea clerului. Dacă ţinem seama de tot ce se ştie despre răspîndirea creştinis­ mului.. L 'e m p ire ro m a in e t ¡ ’E g lis e .164 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă In general. H a n d b u c h d e r K ir c h e n g e s c h ic h t e . p. I. Pe cînd Imperiul roman mergea de la un timp din cnzii în criză şi unitatea lui era ameninţată de uzurpatori de * C a p i t o l ivclaciuit cic P r .il . L e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s d a n s l e s p r o v in c e s d a n u b i­ e n n e s d e ¡'E m p ire r o m a in e . datorită constituţiei ierarhice şi orţi. 1963. 1901. B i h l m e y e r-H. J . mai apropiată de fracţia 1/5. Karl Bihlmeyer admite 3— 4 milioane la începutul secolului al IV-lea. sinoadele * O i (jüiii/. Torino. K. C. credem că se poate admite că proporţia creştinilor în Imperiu la 313 era mai mare de 1/10.u'iivil. Pentru regiu nea dunăreană şi b alcan ică. H is to ire d e ¡’E g lise . despre numărul episcopilor şi al altor clerici. 59 — 6 6 şi biblio grafia p. BIBLIOGRAFIE L u crarea de bază este a cee a a Iui A d o l f I-I a r n . M P. La c h ie s a n e i p rim i s e c o l i . K i r s c h . vol. u n ele în d rep tări şi com pletări la J . Sistema! mitropolitan. N ew Y ork. ca al lui K arl Pieper. Paris. Z eiller. cita tă mai sus . 418— 422. breiburg. Biserica a rezistat în persecu(ii. despre sinoade. creştinismul era răspîndit mai mult în Orient decît în Occident. 1969. 1. 216— 221. Şesan ' . Paris. 778— 779 şi 801— 802. J . U tile atlasele. P o p o v i c i . vol. E u s . T u c h 1 e -V a n D a m m e. A tla s O rb is c h r is tia n i a n tiq u i. p.. ss. 237. menţinui şi consolidat organismul şi disciplina. mai mult în provinciile de coastă decît în interior.’licî Bisericii a avut o importanţă hotărîtoare în viaţa şi ac. I. vol. P e 1 1 e g r i n o. 1918. R i v i è r e .

Ucenicii Apostolilor au moştenit organizaţia dată Bisericii de Hristos prin Apostoli. Biserica s-a constituit în unităţi provin­ ciale organizate sinodal şi forma la începutul secolului al IV-lea un organism care se întindea aproape în tot Imperiul. cuprinzînd în sînul ei credincioşi de alte neamuri. Biserica se dezvolta şi se întărea. care a şi indicat întreita formă a ierarhiei în : apostoli. precum şi pe cea dintre treptele ierarhice. plebs. plebani. 12. Deosebirea dintre conducători şi credincioşi. Cler şi popor. 1 şi 8 . • Astfel. Tit i. care exista de la început. V. 1). Ignaţiu al Antiohiei arată că clerul era în mare cinste faţă de popor (Ep. a Părinţilor Apostolici. importanţa şi răspunderea lor au sporit. fratres. C orin ten i. clericii se numeau clerus. cele trei trepte ierarhice apar în generaţia următoare. la Sfîntul Ignaţiu al Antiohiei în E p isto la c ă tr e S m im en i (cap. Clement Romanul vorbeşte de «omul laic» (Xatx&C av&pioito?) şi de «tipul preoţilor» (xt^-tcoc t(5v tepstov. plebs) şi de cler (xXvjpo?). numele şi funcţia treptelor ie ­ rarhice s-au precizat. Per. M agn e s ie n i 6 şi Ep. 12). laici. S m im en i 8). după cum se con­ stată la Simţul Clement Romanul în E p isto la c ă tr e C o rin ten i (din 96). 28) . 17 . a. populus. 8) şi la Sfîntnl Mucii al Lugdlinului (A d v c rsu s h a e r e s e s 5. Ep. iar în Orient chiar depăşea graniţele lui. credincioşii se nu­ meau fideles. Ieronim şi Sfîntul Ioan Gură de Aur par a vorbi despre preoţi şi despre episcopi la început ca despre . ordo sacerdotalis. (toc^ic). (D? p r a e s c r ip tio n e h a e r e tic o r u m . prooroci şi învăţători (I Cor. Ierarhia bisericească este cum am spus de origine divină de la Mîntuitorul (Evr. păstrînd deosebirea dintre cler şi popor. o dezvoltă în chip firesc. deose­ besc în toată Biserica pe credincioşi de păstori . Cînd mai lîrziu (secolul IV). Numele de popor (XaoS. 40. Tertulian acuză pe eretici că nu respectă deose­ birea dintre cler şi popor. 7. 3. I Tim. 41). apoi Apostolii le-au de­ numit pentru uzul bisericesc : episcopi. s-a accentuat cu timpul. După moartea Apostolilor puterea şi atribuţiile clerului au crescut. ordo ecclesiasticus (sau ordines ecclesiastici). b. încît nu poate fi îndoială asupra rolului şi autorităţii lor în Biserică. plebei. 23 . 5). bine deosebite şi caracterizate. presviteri şi diaconi (Fapte 14. fraternitas . Plecînd do la mici comunităţi împrăştiate prin cîteva provincii şi izolate în depărtarea şi autonomia lor. 5— 7).PERSECU ŢIILE 165 tron şi de invazii barbare.

generalizîndu-se cele trei trepte ale clerului în toată Biserica (poate că unele comunităţi nu le aveau pe toate la în ­ ceput) şi concentrîndu-se asupra clerului. itpoTftoiSţAevoC. episcopii Rom oi. Toate formele şi organele vieţii bisericeşti au ev o ­ luai. arată că acest episcopal este organic şi firesc Bisericii. Firesc era să se dez­ v o l t e şi consliluţia. u ce ­ nici ai Sfinţilor Apostoli. nposopoţ. adică organizaţia dată de ei Bisericii. în direcţia şi spiritul dat de ei. nu colectiv). Protestanţii au căutat să nege autenticitatea epistolelor Sfinţilor Clement şi Ignaţiu. Această formă a con­ ducerii bisericeşti este numită. atît de credincioasă tradiţiei apostolice şi nu s-ar fi putut intro­ duce pretutindeni fără conflicte şi turburări. crescînd mai mult auto­ ritatea episcopilor. Constatarea loarte timpurie şi gene­ rală a episcopatului «monarhic». D ei ei C hristi . deo­ sebirea între treptele clerului era deja precisă şi cunoscută. O inovaţie în această privinţă nu ar li fost primită de B ise­ rică. Dar în timpul Sfîntului Ignaţiu. fiind confir­ mate de alte mărturii. O oarecare schimbare s-a produs totuşi.oTro?). «episcopat m o­ narhic» (adică unitar sau unic. liturghisitor sau preot al lui Dumne­ zeu sau al lui Mrislos (sa cerclos D ei ei C hristi. p o n /ife x .166 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă o singură treaptă. Inspector (iţopoc). care unele aparţi­ neau' harismaticilor. indicate de Sfinţii Apostoli. Policarp al Efesului şi toţi ceilalţi sînt cunoscuţi ca episcopi în adevăratul înţeles al cuvîntului. Ambele păreri au cedat însă în faţa evidenţei. şi este socotit de ei o inovaţie în organizaţia Bisericii. cu succesiune apostolica. p rin c ep s e c c lc s ia e ). D ei p o n tiiex . încît înlă­ tură orice îndoială sau echivoc în această privinţă.ilor ('KjH)SGTwi. sau să spună că ele oglindesc doar situaţia de la Antiohia. în sensul «epis­ copalului monarhic». de Părinţi apostolici sau de episcopi din se co ­ lul al II-lea. pe treptele ierarhice. în generaţia Părinţilor apostolici. Teofil al Antiobiei. íspápxijj. ini iisl. Dlonisie al Corintului. I) Ii/lisa>¡niI poarta în secolele II— III diferite nume care arată ran­ gul şi ol ici ti I lui i i i Bisericii : supraveghetor (siuoy. adică întîistătători-proiestoşi recunoscuţi şi respectaţi ai comunităţilor [or.il. slujiri din. dezvoltîndu-se şiTiimulţindu-se. Policarp al Smirnei. ci constată că ea era mică pe vremea Sfinţilor Apostoli. mai ales de protestanţi. care ar fi lăsat urme în viaţa Bisericii şi în literatura creştină. el nu neagă deosebirea lor. latineşte a n tis­ íe s .

su m m u s s a c e r d o s ). 68). La alegere se ţinea seama de calităţile celui ales. Putea fi ales şi un diacon. deşi episcopii erau mulţi. aplica disciplina bisericească. dar rangul şi cinstea lui de episcop erau recunoscute pretutindeni. administra bunurile Bisericii. părinte tolic (v ir a p o sto licu s). cujus a singulis in solidum pars tenetur». D e u n ita te E c c le s ia e . El hirotonea preoţi şi diaconi. la sfîrşitul secolului al II-lea (Eusebiu. se alegeau de obicei oameni maturi : uneori se alegeau însă şi tineri (I Tim. ca să se aleagă dintre clericii celibatari. Sfîntul Ciprian motivează aceasta spunînd că aceştia cunoşteau bine viaţa fiecăruia (Episcopus deligatur plebe praesente. Din unele familii s-au ales episcopi în serie. 3. preferîndu-se cei care trecuseră prin clerul inferior. 6). JEpiscopul se alegea de clerul şi de credincioşii comunităţii. ortodox. quae singulorum vitam plenissime novit. In acest sens. 1— 7). Clerul recomanda credincioşilor pe unul din membrii săi şi cerea şi aprobarea. Episcopul trebuia să fie în general un om de încredere. cu calităţi intelectuale şi morale. de timpuriu. scria Sfîntul Ciprian. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . El păstra legăturile cu celelalte Biserici. episcopatul erau unic în Bise­ rică («Episcopatus unus est. 52. 55. (mxitai. săvîrşea Sfînta Euharistie şi c e ­ lelalte taine. Fiecare episcop avea competenţă numai în biserica sa. Episcopul se alegea de regulă dintre clericii comunităţii. Deşi nu era stabilită o anumită vîrstă. epistolele 33. v. Policrat al Efesului. păs­ torul şi părintele ei sufletesc. 24. V. A început a fi regulii totuşi. p a ter). filantropii. afară de hirotonie. Erau preferaţi oamenii virtuoşi. mai ales presbiterii. Uneori credincioşii arătau prin aclamaţii pe favoritul lor. Episcopul încredinţa parte din funcţiunile sale cultice preoţilor. bun chivernisitor. bărbat apos­ Episcopul comunităţii era conducătorul şi organul unităţii ei. liniştii. iar în chip excepţional cineva din clerul inferior (lec­ tor) sau chiar un laic. . Episcopul prezida adunarea cultică. era al optulea din familia sa. 12). iar uneori un cleric din altă localitate. p aren s.PERSECU ŢIILE 167 p o n tife x . V). participa la sinoadele provin­ ciei. cunoscători ai Sfintei Scripturi şi ai învăţăturii creştine (I Tim. 4. reprezentantul ei. predica. Episcopii puteau fi căsătoriţi.

67. se cereau pentru preoţie calităţi morale. stima şi încrederea credincioşilor şi lolodată a episcopului.r-un locaş. . . episcopii aveau locuri speciale . 11) . atît timp cît provin­ cia nu avi'. In altar. avînd loc pe scaune. Ei menţineau ordinea la cult. cu timpul. Ca şi pentru episcopat. co le­ giul preoţilor — presbyterium. Preoţii putea să şi pre­ dice şi să catehizeze. ei se adu­ nau în altele. 68). Isto ria b is e r ic e a s c ă . Importanţa preoţilor a crescut cu mărirea şi cu înmulţirea comunităţilor în oraşe şi în jurul lor. bun nume. presbyteri) erau. preoţii şedeau de-a dreapta şi de-a stînga lui. fiind socotiţi sfinţi. 11 cere vîrsta de 30 ani. b u n u r i l o r c omuni i . VI. primeau o f r a n d e l e credincioşilor. Ca vîrstă. Cînd slujeau cu episcopul. sinodul de la Neocezareea (ţinut între 314 -325) prin can. Ciprian. Ep. care săvlrşeau hirotonia în comunitatea noului episcop. pe cînd diaconii stăteau în picioare'. Ei slujeau fie împreună cu el. 8 . Tradiţia Bisericii şi sinoadele au stabilit impedimente la hirotonie. prcsbiteriul da seama de administraţia sa. serviciile încredinţate de el.i iilf episcop. hirotonea el pe noul ales. Cînd creştinii nu mai încăpeau înl. duceau Sfînla împărtăşanie celor absenţi de la adunare (bolnavi. Episcopii se bucurau de mare cinste din partea credin­ cioşilor.i c r e s c u t mu l l c u timpul. apoi sinoadele de la Arelate (314) şi de la Niceea (325) cer ca la hirotonia unui episcop să asiste cel puţin trei .iu mai puţini. după ce aprobau alegerea lui (Sf. care era mai mică în vremea Apos­ t o l i l o r . . fie separat. în cimitire. de regulă mai mulţi într-o comunitate şi formau sfatul episcopului (presbYlerium). între preoţi şi diaconi. La alegerea sau întoarcerea episcopu­ lui.’) I>i(it'i>nii (oiây. citeau din Sfînta Scriptură la cult cînd nu erau lectori. ajutau pe episcopi la cult şi în administrarea Importanţa lor.ovot). păs­ tra legăturile cu celelalte Biserici.168 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Candidatul ales era propus pentru hirotonie episcopilor mai apro­ piaţi. în caz de vacanţă episcopală sau de absenţii u episcopului. Colegiu] preoţesc din Alexandria. Canonul 1 apos­ tolic. 43. 55. 2) P r eo ţii (irpeaŞ-iÎTepot. Numărul preoţilor a cres­ cut oda la cu comunităţile. în alte comunităţi Iii er. conducea şi administra comunitatea. se îngropau şi în biserici. ' i ţ i i . uneori asistau şi mai mulţi episcopi. La Roma se găseau pe la 250 un număr do ■ preoli (Tîusebiu. 4 s . episcopul sta pe un scaun de cinste (c a th e d r a ). unde slujea cîte un preot trimis de episcop.

ia care s-au adăugat mai tîrziu groparii. putînd boteza şi predica . La început se cînta de către credin­ cioşi din psalmii Vechiului Testam ent. în amintirea primilor diaconi numărul lor era limitat de obicei la şapte. Ip o d ia c o n il (oitootânovoi) săvîrşeau unele din serviciile diaconilor. duceau ajutorul celor care nu puteau veni Ia cult şi aveau grijă de găzduirea călătorilor creştini. L e c to r ii sau citeţii (ă v ajvoîctcou. numiţi «ordines majores». alţii doar prin binecuvîntarea (hirolcsia) epis­ copului. Ei cercetau şi înscriau pe cei care aveau nevoie de ajutorul Bisericii. inima şi sufletul episcopului». Poate că în unele locuri lectorii traduceau sau explicau textul citit.PERSECU ŢIILE 169 închişi). Cel mai însemnat dintre ei. uşierii. la Edesa) se cînta antifonic. Mărimea comunităţilor. vizitau pe cei închişi. Diaconii erau rînduiţi de episcopi. au făcut necesară crearea personalului ajutător. de aceea sînt numiţi uneori slujitori ai diaconilor. Din clerul inferior făceau parte : ipodiaconii (subdiaconi). Uneori erau alăturaţi preoţilor pentru a sluji împreună la o biserică sau comunitate de sat. psalţii. Unii clerici din treptele inferioare erau instruiţi prin rugăciuni. putînd săvîrşi acolo cultul. prin înfiinţarea aşa numitelor «ordine minore» sau clerul inferior. care în secolul I erau harismatici.. Lectorii fă­ ceau citiri din Sfînta Scriptură la cult şi aveau în grijă păstrarea ei. urechea. înmulţirea nevoilor bisericeştT 'p rin ' dezvoltarea cultului şi a vieţii sociale creştine. lectorii. exorciştii. cu timpul s-au compus şi cîntări creştine. de . anunţau adunările viitoare. chiar în Biserici mari. se bucura de deosebită încredere. Nu toate Bisericile aveau toate categoriile de clerici. A ceste categorii de slujitori s-au ivit treptat şi n-au fost toate de la început în clerul inferior. Ei trebuiau să cunoscă bine textul şi scrierea. P salţii (<bakiai) erau cîntăreţi. acoluţii. 4) C leru l in fer io r. le c t o r e s ) sînt prima treaptă a clerului inferior după exorcişti. Diaconii erau în general persoane de încredere şi de legă­ tură între episcopi şi credincioşi. să aibă îndemânare la citire. numit «diaconul episcopului» sau «primul diacon». Ei erau de regulă tineri. Sinodul de la Arelate a oprit însă pe diaconi de a săvîrşi Sfînta Euharistie. sau chiar li se în­ credinţa lor o asemeenea biserică. erau ajutătorii lor. Scrierea C on stitu ţiile a p o s t o lic e îi nu­ meşte «ochiul. spre deosebire de clericii propriuzişi. Uneori făceau serviciul de curiei ai episcopului. in unele biserici (în Siria.

mai ales pe cele pentru care erau mai po­ trivite decît diaconii bărbaţi . sau de preoţi de ţară. Slujba lor era vindecarea celor posedaţi de duhuri necu­ rate (en erg u m en i) sau a celor ce sufereau de boli sufleteşti.nn.-rl/r -. Cu timpul. D ia c o n c s e le (Siaxoviosat.ne. horepiscopii au fost înlocuiţi de /. E x o rciştii. întinderea creştinismu­ lui în afară de oraşe a făcut necesară crearea unor slujitori speciali pentru comunităţile depărtate de oraşe. la împărţirea . altit erau doar preoţi. dar trebuii' să fi fost mai vechi. Ei au fost trecuţi în clerul inferior. // < v / ( > r)(/ • / -ii'/!).370 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ către doi psalţi sau două coruri. Ei vegheau ca să nu intre în biserică necreştini. E' erau inferiori episcopilor din oraşe şi au ajuns în de­ pendenţă de oi.7 : ¡.i episcopilor. numiţi uneori şi e p o r c h iş li au avut la început caracter harismatic. cu pregătirea cate­ humenilor. acoluţii erau trimişi uneori de episcopi să ducă scrisori . Cju-ş-i— ipodiaconii. Serviciul lor îl îndeplineau uneori alţi clerici. A ceştia erau însă clerici sau chiar laici însărcinaţi. preoţi vizitatori. A c o lu ţii (axoXoofroi. d u r nu hirotoneau. asistau ia botezul femeilor. G rop a rii (fo s s o r e s ) sînt cunoscuţi dintr-un document din timpul persecuţiilor lui Diocleţian (303). numărul lor varia. U şierii (o stia rii) aveau în grijă paza uşilor şi a porţilor. 4) H o r e p is c o p ii . mai ales la Roma şi acolo unde se mai săpau catacombe. Exorciştii ajutau şi la botezul catehumenilor. Unele sinoade au restrîns drepturile lor in I. în epoca persecuţiilor. purtînd luminile la ceremoniile bisericeşti. Horepiscopii puteau săvîrşi cultul şi l. c h o r e p is c o p i). prin două legi ale împăratului Constanţiu (35Î).. Ei nu sînt socotiţi de toţi istoricii treaptă a clerului inferior. îndeplineau (> l'i'iiH'ili' <Hn . însărcinarea lor era necesară şi importantă. a c o ly ti) erau însoţitori ai episcopilor. împreună cu lectorii.iee misiune. cu un fel de vicari.7.(xwpsrciaxoirot. Ei sînt cunoscuţi în Orient clin secolul al IlI-lea cu numele ele h o r e p is c o p i sau episcopi de ţară (sirtoxowoi Tiov aŢpiov). m in istrae) ) servicii auxiliare.vc/ \iciu l B isericii. Unii horepiscopi aveau hirtonie de episcopi. Unii istorici înnumără între clericii inferiori pe c a te h e ţi [v. Ei ajutau la cult.

Biserica a stabilit să nu hirotonească pe cei ce au unele defecte tru­ peşti. M ijlocul obişnuit de pregătire a clerului era trăirea şi slujirea pe lingă episcop. care făceau vot de castitate. pe cei cu soţii adultere. Rolul lor era important în Orient. cu unele excepţii. pe sclavi (dacă nu aveau învoirea stăpînilor). pe en erg u m en i (bolnavi sufleteşte). pe bigami. observate de timpuriu. ei ofereau şi bani pentru ajutorarea săracilor şi întreţinerea cle­ rului. Făceau servicii pentru femei şi se ocupau cu rugă­ ciunea şi îngrijirea locaşului de cult. Asemenea condiţii. evlavioase şi virtuoase.). au început să intre în hotărîrile sinoadelor. pe cei care după boiez săvîrşeau fapte infamante. Clericii nu se pregăteau la început în anu­ mite şcoli. pe e re­ ticii şi pe schismaticii chiar reveniţi la Biserică. sau dintre vădu­ vele căsătorie o singură dată. Cezareea Palestinei. la vizitarea bolnavilor. Cum contribuţia credincioşilor nu ajungea întotdeauna. După practica Vechiului Testament şi după principiul aplicat de Sfinţii Apostoli. viitorii clerici treceau întîi prin clerul inferior. trebuind să fie ajutaţi înlîi săracii. 7 . Pregătirea clerului. Antiohia. Mai mulţi din episcopii din secolele II şi III au ieşit din aceste şcoli (din Alexandria. pe clinici (cei botezaţi în caz de boală grea). întreţinerea clerului. Clerul se întreţinea în primele trei secole clin darurile şi din contribuţia credincioşilor. culţi- . Edesa). pe funcţionari. clericii. se întreţineau şi prin munca lor. Pe lîngă daruri în n a­ tură. De regulă. 9. Clericii primeau ajutor potrivit cu rangul şi cu situaţia lor ma­ terială. Un timp a existat şi un serviciu al văduvelor (x%pai). deşi acestea nu erau şcoli speciale pentru formarea clerului. 1 Cor. El lua pe lîngă sine pe cei mai apţi pentru cler şi-i forma cu Învăţătură şi cu exemplul său. d. pe neofiţi. mai ales la episcopat. pe militari. c. chiar dacă ar fi făcut penitenţă. slujitorii alta­ rului trăiau de la altar (Luca 10. Ele se alegeau din­ I re fecioarele vîrstnice.P ERSECU ŢIILE 171 djuloarelor pentru femei. unde s-au şi menţinut mai mult. 13). Creştinii duceau ofrande (o b la tio n e s ) din mai toate produsele muncii lor. ele aveau în fruntea lor o întîistătătoare ('¡rpEa^S-cn. Condiţiile cerute pentru intrarea în cler erau mai ales morale. După înfiinţarea şcolilor creştine. cei trecuţi prin ele erau preferaţi în cler. pe cei căsătoriţi cu rude apropiate. la agape.

Din oraşe. nu l-a aprobaL Costum special clerul nu pare să fi avui in primele trei secole. Nici o hotărîre apostolică sau bisericească nu obliga pe clericii din primele trei secole să fie celibatari sau să-şi lase soţiile pentru hirotonie. Sinodul I ecumenic. şi anume : Aliaia la Corinl. Clerul celibatar era socotit mai curat şi mai vrednic pentru săvîrşirea Sfintei. Clericii purtau desigur costumul timpului şi ul regiunii lor. clin aplicarea şi interpretarea lui.mjdunum. în jurul episcopului capiU:lei (metropolei). 1— 3).i l. fiind obligaţi clericii să-şi lase soţiile.a format d lo c? z n s a 11 ep a r h ia (in î n ţ e l e s u l de azi) a. (vezi Teriulian. Italia la Roma. 36. Unii făceau chiar comerţ .eie episcopi.se ihmk'. Veşminte liturgice speciale se cunosc din secolul al IV-lea. Sfîntul Ciprian şi sinoadele au oprit aceasta. f. Regula era ca fiecare oraş să aibă episcopul său. Unele pro­ vincii au avut pînă la un timp un singur episcop. s-a inlerzis în Spania. Comunităţile conduse de ei . de regulă de culoare aibă.172 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA vînd cîmpul. pe la 300) hiroloiiiii celor căsătoriţi. el interzice nu convieţuirea clerului cu soţia. Canonul (33) prin care se hotărăşte aceasta este redactat greşit (luat după literă. u l l i ' e şi misiuiui re î n tir guri şi sat e. I>ierey. prin si­ nodul de la Ei vira (Illiberis. Din B i s e r i c a o r a ş u lu i şi a 1: i ilen iuiui î nvec i nai . dar pe de alta par le se ţinea să nu se sporească mult numărul cpiscopilor.'!! (irapoixiai). mai ales episcopi. Sistemul mitropolitan. dar se ştie. De p r a e s c rip tio n e . Sciţia M ică la Tomis. Cu numărul comunităţilor din oraş a crescut şi numărul episco­ pi lor. rccunoscînd întîietatea şi autoritatea. e. trăiau totuşi în feciorie sau văduvie. Egiptul la Alexandria ( iailia l.ie s-au grupat pe provincii. ei se v cr fi îmbrăcat în haine mai bune şi turale". Unii c le ­ rici. Euharistii. grădina sau exercitînd o meserie. că sinodul a impus celibatul. Asia la Efes. H o r e p is c o p il ajutau la satisfacerea 11 e \ uilei . în discuţia căruia a venit şi celibatul c lerului. . Abia la începutul secolului al IV-lea. f i e c ă r u i episcop. La cult. creştinismul s-a întins în jurul lor. precum şi din «parichii». s . Se cerea doar ca ei să fio căsătoriţi o singură dată (m o n o g a m ie) şi să nu se recăsătorească după hirotonie. Noile comunităţi de pe teritoriul vecin ţineau dc episcopul ora­ şului. lui (can. Celibatul clerului. ci celibatul). ţinut la N iceea în 325. Macedonia ia Filipi şi Tesalonic.

cu­ noscuţi şi stimaţi pînă departe. Apoi au fost cele de la Cartagina sub Sfîntul Ciprian. adică epis­ copul şef al provinciei. Dionisie el Corintului. numite dieceze. avînd în frunte un ex a rh . iar drept de cuvînt ¿iveau şi preoţii şi diaconii. Autoritatea morală a unor mitropoliţi îi făcea ascultaţi şi influenţi. Alexandriei şi Antiohiei. dar sinodul a ţinut seama de el. precum şi în Pont pînă la constituirea pro­ vinciei. Egipt şi Siria. 28) : «Părutu-s-a Sfîntului Duh şi nouă». S in o a d e le . în Numidia şi Mauretania. în 150. Hotărîrile lor se comunicau celor interesaţi şi erau obligatorii în toată provincia. apoi cele din Frigia şi Anhialos din Tracia. care era convocat şi prezidat ele mitropolit. Dionisie al Alexandriei. Drept de vot aveau numai episcopii. Sinoadele erau m ijloace de afirmare a unităţii bisericeşti. S-au format şi unele grupări din mai multe provincii bise­ riceşti. Ciprian al Cartaginei. Sinoadele aveau conştiinţa -a fi inspirate de Sfîntul Duh şi întrebuinţau de obicei formula Sfinţilor Apostoli (Fapte 15. sen io r). Policrat al Efesului. de apă­ rare a credinţei. Pînă la Sinodul I ecumenic (325). ca în împărţirea civilă. Episcopul capitalei devine astfel « m itropolit». Prin importanţa oraşului şi prin personalitatea sa. Asistau chiar şi laici.P ERSECU ŢIILE 173 34 apostolic). Pentru chestiuni mai importante sau de interes general. La sinoade puteau să asiste şi preoţi sau diaconi. numit în Occident prim at. Sinoadele se ţineau de regulă în capitala provinciei. chiar în afară de provincia lor. cele trei metropole (mari oraşe). sistemul mitropolitan se consti­ tuie. episcopii provinciei se adunau în sin o d . Sinoa­ dele hotărau cu m ajoritate de voturi şi întocmeau procesele-verbale. El a recunoscut episcopilor Romei. autoritatea mitropolitană în Italia. de impunere a disciplinei bisericeşti. luîndu-1 ca bază a organizaţiei bisericeşti următoare. Grigorie Taumaturgul al Neocezareei şi episcopii Romei erau astfel personalităţi de seamă. ca însoţitori sau reprezentanţi ai episcopilor. cele de la Antiohia con- . ei îndeplinea un rol însemnat în viaţa religioasă a provinciei şi asigura unitatea ei bisericească. dincolo de provincia civilă propriu-zisă a fiecăruia. Primele de care se face menţiune în istoria bisericească sînt cele de la Palermo în Sicilia. Firmilian al Cezareei Capadociei. sinodul era prezidat de episcopul cel mai vechi sau cel mai în vîrstă (s e n e x .

col. în «D ictionnaire de th ro lo q ie catholique». ed. 64. I d e m . op. op. X X I (1969). cit. V . 52— 74 şi nr. ’ J. p. cit. 1— 2.. 245— 276. L e c l e r c q . 1959. D a u v i 11 i e r. A ten a.u). p.F. 1925. M itr o p o lia în d r e p tu l c a n o n ic o rtod ox . nr. ' G. Patriarh Iustin M nisest. l’nris. ’ .17 4 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ Ira lui Pavel de Samosata (264. p. 1942. IX — X X X V I). 1. K o n i d a r i s. 1. p. V . Zur L ô su n g d e r K ir c h e n v e r ia s s im t j d o r U rch risten tu m s. 1. La h ié r a r c h ie p r im itiv e . 791. B i h 1 m e y e r-T iï c h 1 e-D a m m e. IV. 96— 105 si bib lio grafia.. V. N. cit. m itr o p o lit. 210 p. 3. 2 vol. I. S a v a. 268). P r a t. cel de la Ancyra (314) şi Neocezareea (între 314— 325). F o rm a d e c o n d u c e r e în B is e r ic a c r e ş tin ă în p r im e le tre i v e a c u r i. 1938 (foarte bogată bib liografie. In unele provincii (Africa şi Capadocia) sinodul se întrunea regulat o dată sau de două ori pe an. 202— 238. 225— 280. S o a r e . c lo r . 209— 233. 1963. 433— 436. în enciclop ed ii. B a t i f f o 1. p. 300). E. A titu d in e a Si. 92. nr. art. 4. 1939. 799—8 0 0 . P o p o v i c i . I u s t i n M o i s e s c u ( — P. în «Etudes d 'histoire et de th éolo gie p o ­ sitive». B a u s. C u rs d e d r e p t b is e r i c e s c u n iv e r s a l. op. cel de la Arelate (314). 190!). «Studii T eo lo g ice». 4— 6. V I (1954). 776— 7 7 8 . p.. n i. la cu v in tele re sp e ctiv e (B is eric ă . 388 ss. p. p. art. P. ie r a r h ie . 1926. Ş e s a n. E p is c o p a t.. Bucureşti. p. în «D ictionnaire d 'arhéologie ch rétien n e et de Liturgie». în «M itropolia O lten iei». Ie r a r h ia b i s e r i c e a s c ă în e p o c a a p o s to lic ă . H. cit. 61. 75. K i r s c h . I. G. 7— 16. 7.. p. BIBLIOGRAFIE La J. cel de la Elvira (c. p. E v ê q u e .. liucuroşti. e p is c o p a t . o p . sin o d ). 790. col. P. Les tem p s a p o s t o liq u e s . ' K. 1656 — 1701. Paris. C ip ria n la ţ ă d e p r o b le m a u n ită ţii B is e r ic ii. F. 1970.

Origen si alţii i (vo-zi la M. iu. 1961. Sfîntul apostol Pavel socoteşte ereziile ceva firesc («Trebuie . Ereziile sînt tot aşa de vechi ca şi creştinismul. prezenţa supranaturalului în natural. Simon Magul * Cuvîntul e r e z ie (aí'psat?. erorile de doctrină ale celor care n-au primit sau n-au păstrat doctrina creştină aşa cum s-a predicat de Sfinţii Apostoli şi cum s-a înţeles şi păstrat de Biserică. părere se­ parată. p ra f. eroare. sau «paradoxie» (părere greşită) . h a e r e s is ). învierea Mîntuitorului. ca fiind deosebit de religia lor (Fapte 28. I Cor. 11. Ereziile au tulburat adesea Biserica şi au fost dintru început un pericol grav pentru învăţătura ei. dar nu orice explicare personală de bună credinţă < unui text mai greu de înţeles din Sfînta Scriptură era chiar de la în­ i ceput o erezie.să fie şi erezii între voi. Creştinismul era numit de iudei la început «eres». însemnează alegere. O rto d o x îe~ şi catolîcT tate. M. «kenodoxie» (părere deş< irIci). El se întrebuinţează pentru a arăta învăţăturile greşite. cum se constată ■cea sta la J Tegesip. «o abatere de la doctrina creştină era numită «eferodoxie» (părere sau credinţă eronată). 2). l. Iudeo-gnosticii. 19). poziţia corectă era numită «ortodoxă». T ertulian.iţa de acestea. Cerint. Sfîntul Iustin Martirul. sectă. kakodoxie» (părere rea). prefacerea da­ nii iior euharistice. ca să se învedereze între voi cei încercaţi».EREZIILE Ereziile iudaizante. 22). «Erezia» este pornire conştientă de a contrazice învăţătura ofi­ cială a Bisericii . sau pronia di-' * C a p ito l re d a c ta t de P r. întruparea Fiului. Astfel. P. Ş esan . Probleme mai greu de înţeles din creştinism e r a u : existenţa SI iniei Treimi. Şesan. «Ortodoxia» XII.

Corint şi în Galatia. Iar «schisma» — a^ia[ia — era rupere sau despărţire de Biserică pe motive de indisciplină. Ele erau produsul naţionalism ului^particularismului şi formalismului Ju d a ic . Personalitatea celor doi Apostoli n-a dat creştinismului interpretări deosebite şi cu atît . ale Sfinţilor apostoli Petru şi Pavcl. ci şi în diaspora. fornând o comuni­ tate cu creştinii recrutaţi dintre neamuri. Curentul iudaizant era puternic nu numai în Palestina.. O asemenea părere este vădit neîntemeiată.creştinismul prin oMcjaţia de. Iudeo-creştinii moderaţi au rămas în 1»iscric-ă. trecînd la răsărit de Iordan. Primele erezii sînt cele iu d a iz a n te. Acestea le-au fost atribuite de raţionalişti. precum la Antiohia. după unii cercetători moderni.'i. unde iudaizanţii au făcut uneori mari greutăţi predicii apostolice. la Felia..ili* < i nl. A ceste erezii atribuiau Vechiului T esta ­ ment valoare permanentă şi cereau aplicarea Sui integrală. . ca două. exagerînd sensul discuţiei de la Anlioliia şi nuanţele de formă din predica lor. au contribuit la înăsprirea raporturilor dintre iudaizanţi şi creştini şi totodată la sepa­ rarea lor. din primăvara anului^50.! şi vin Io Bisericii primare. Răscoalele şi războaiele iudaice. în Decapole şi spre M area Moartă.mai piili'i opuse. ''TucTaizanţii şi-au ales şef pe T’hebutis. în iraşji-_ nism. deşi Sinodul A postolilor de la Ierusalim. în deosebi la Ierusalim. concepţii şi tendinţe creştine contrarii. numite aşa pentru că au în_cercat să iudaizeze. a . parusia Domnului şi mîntuirea generală.176 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ vină. Şi unii şi alţii au părăsit Ierusalimul. Unii din iudeocreştinii moderaţi au revenit la Ierusalim (A('!ia). nu au existat in doc Irii!. 19 şi 28).«co­ munitatea de l< Qumrun» .cu . în legătură .gudaizanţii s-au or­ ganizat în s e c te * Jn c ă de la moartea iui Iacob «fratele Domnului» (62). mai ales ruinarea Ierusalimului şi distrugerea templului (70). pe cînd iudeo-creştinii au ales pe Simeon. care a murit martir sub Traian.observa V e chiul T e s tament şi legea mozaică. sub împăratul Adrian. Critica protestantă a imaginat în creştinismul apostolic şi o opo­ ziţie între «petrinism» şi «paulîsm»./' a hotărît că Legea mozaică nu es te obligai or io pentru creştinii dintre neamuri (Fapte 15. Aci iudaizanţii s-au apropiat tio (’seni. ei trăiau în asceză şi în afară de legile i mozaice. i ii is-l nu esle îndreptăţită considerarea esenienilor ca o comunil.

12 — Istoria bisericească . Eretici iudaizanţi Ereticii iudaizanţi erau de mai multe nuanţe. par a fi existat două feluri (Iustin). alţii îl socoteau fiul lui Iosif şi ai Măriei . M oartea şi învierea Lui. considerat ca apostat. şi unii şi alţii negau divinitatea Lui. confundaţi uneori cu nazareii. de la un oarecare Ebion. Origen crede că şe numeau aşa ca săraci cu duhul. mai mult sau mai puţin rigorişti. Ambele categorii respectau legea mo­ zaică. serbau şi sabatul. Numele lor vine.EREZIILE 177 1. După unii scriitori creştini. Ştirile ce avetai despre ele sînt din diferite locuri şi timpuri. în limba aramaică. dar nu ţineau ca ea să fie impusă şi creştinilor dintre neamuri. sau de la un rabin laba sau Ăbun . xignxişti. Un ebionit însemnat pare a fi Symmachus. Nazareii recunoşteau Naşterea supranaturală a Mîntuitorului. care a făcut o traducere lăudată a Vechiului Testament în limba greacă (în sec. Foloseau Evanghelia după Matei. în care explicarea Scripturii se făcea îm­ potriva lui lisus ca Mesia. Nazareii (vaCtopaîot) erau iudaizanţi moderaţi. Teodoret spune mai tîrziu (sec. şi de aceea nu sînt to t­ deauna de acord. II). ca iudeii. după Sfîntul Irineu. şi duminica. IV— V) că ţineau Evanghelia zisă «după Evrei». Ebioniţii s-au apropiat mai tîrziu de «rabînism» şi de «talmudism». IV) Epifaniu. Nu se poate deci spune că iudaizanţii aveau de la început ideile cu care i-a cunoscut mai tîrziu (în sec. b. Unii recunoşteau N asierea miraculoasă a lui lisus Hristos. după alţii trei feluri (Origen) de iudaizanţi. Creştinii s-au dezinteresat de ele şi le confundau sau asemănau cu iudaismul. Ei vedeau în El pe Fiul lui Dumnezeu şi Mesia. a. Numele lor se confundă la unii şi pare a se fi dat uneori chiar creştinilor. După Origen şi Teodoret erau două feluri de ebioniţi. de cerşetor sarPcTeTTă numele comun de "‘•gara ci (ebionim]^ săraci pioşi. dintre care sînt cunoscute două. Ebioniţii moderaţi. după alţii de la|abâp un veşmînt sărăcăcios. Ieronim şi alţii. şi refuzau scrisul SfînLului Pavel. în forma ei originală. Epifaniu îl socoteşte însă samarinean convertit la iudaism. Ei observeau legea mozaică. rămaşi izolaţi în retragerea lor peste Iordan şi staţionari în ideile lor religioase. EvoIuţTâ~ToT~esŢfr~7^^ urmărit. Ebioniţii (afîtcovatoi) erau iudaizanţi. Evanghelia după Matei în limba aramaică. ca şi creştinii.

ei aveau un cult al îngerilor. în unele scrieri ale Noului Testament se constată existenţa unor eretici deosebiţi de iudaizanţii propriu-zişi. Iudeo gnostici 1iideo-<|noslicii erau eretici care păstrau în parte legea iudaică i i ¡iii|)iinmilau idei slrăme. străine de iudaism. aveau «basme"şi~nesîîrşite înşirări de neamuri». La aceste categorii de eretici. ţinerea sabatului. a lunii noi). Unii în­ văţau şi practicau imoralitatea. :’() i. Ei se dedau la speculaţii asupra preexistenţei şi rolului lui Iisus Hristos în lumea spirituală. Negau a doua venire a lui Hristos. precum şi unele idei n es! ine. sini mărturii că Cerint avea şi idei gnostice. deosebirea alimentelor. 2 0 . Ei opreau căsătoria şl unele alimente (carnea). din gnosticismul antic.'< ) ml era un iudeu alexandrin.). i li) d. Asem enea eretici se găseau şi la Corint. El se plînge că aseme­ nea eretici pervertesc Evanghelia şi că erau interesaţi la cîştig. denal tu ale în sensul şi scopul sistemului lor. aveau un cult al îngerilor. cunoscuţi din Apocalipsă (2. mituri şi genealogii (I Tim. Deşii unii scriitori creştini (Ipolit. se găseau idei străine de ale iudaizanţilor. Din epistolele lui Petru şi a lui Iuda cunoaştem eretici dedaţi plăcerilor. ci şi practicarea ascezei. 6 şi 15). în creaţie şi în mintuire . pe care-i socoteau intermediari către Dumnezeu. Ei aveau şi alte idei clecît cele iudaice.. El era dualist. ei dispreţuitul legea. 17). sărbători. mîncau din carnea jertfită idolilor şi învăţau că ¡femeile pot fi comune bărbaţilor. ^ a) (. Din Epistola către Efeseni şi din epistolele pastorale se cunoaşte existenţa unor iudaizanţi cu idei gnostice. Epifaniu) îl socotesc doar iudaizanl. 2. 1. ad- . Sfîntul apostol Pavel cunoaşte unii termeni întrebuinţaţi de aceştia. d. Afoştia mergeau mai de­ parte : aprobau cultul idolatrie. II Tim.178 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ c. Spre sfîrşitul secolului I. 2. Eretici asemănători erau n ic o la iţu de l a Efes şi Pergam. aveau un dogma­ tism special. .. Sub pretextul libertăţii. socotind corpul ca o închisoare a sufle­ tului .. care-i aseamănă cu iudeo-gnosticii.d. Iudaizanţii combătuţi de Sfîntul apostol Pavel în Epis­ tola către Coloseni propagau nu num ai obs'efvăreâ'îegii mozaice (circumc'iziunea. cu rituri deosebite de cele iudaice. influenţat de ideile lii^ Filon. el trăia în Asia Micii.ilr.ilr. ■ ( 11.

spiritul lui Dumnezeu. oprire de la carne denunţate şi combătute de sale. Originea numelui lor nu este sigură. Un curios amestec de iudaism. Elchesaiţii socoteau legea mo­ zaică obligatorie (circumciziune. căzută din cer şi adusă «profetului» lor Elchesai de către Fiul lui Dumnezeu : aşa pretindea elchesaitul Alcibiade de la Apameea (Siria). astrologice. părăsit la moarte. invizibil.excdojipivT/). dar nu ţineau sacrificiile. şi b) E lch esa ism u l. influenţe parsiste. Lumea a fost creată de un înger. După părerea elchesaiţilor. Hristos putea să fie renegat. Asupra Lui s-a coborît la botez Hristos. Săvîrşeau un fel de împărtăşire cu pîine şi sare. elchesaiţii spuneau că este un con sau un înger superior. fataliste. Ereticii cunoscuţi de el şi învăţau practici de absti­ şi de la vin). lat de 24) . alături de el sta ca principiu feminin Sfîntul Duh. inefabil şi a materiei eterne. El poate veni de la un e r e t i c E lk e m l (Elkasai. dar mai bun şi mai drept decît ceilalţi oameni. Ilkasai. care ar fi trăit pe timpul lui Traian (98— 117). / Dochetismul şi ideile iudaizante sînt Sfîntul Ignaţiu al Antiohiei în epistolele îmbinau idei iudaice. sabat. Demiurg (ăvjjuoop'ps = crealor). sabat). Sfîntul Ioan Evanghelistul l-a combătut. de păgînism de idei creştine găsim în erezia elchesaită. ascetism. magice. unele rituri). sau de la cuvintele ebraice «hei kesai» ( = putere ascunsă. permiteau căsătoria. ca m ijloc de curăţire şi de vin­ decare. Ei practicau un fel de botez şi spălări dese. Hristos s-a întrupat de mai multe ori (în Adam şi în alţii ca în credinţele hinduse) şi cea din urmă întrupare e cea din Fecioara Maria. sau ceva mai tîrziu. de proporţii uriaşe (înalt de 96 de mile. care s-a dus la Roma (pe la 220). Opreau mîncarea de ca m e şi vinul.EREZIILE 179 miţînd existenţa unui Dumnezeu ascuns. Ilxai). Cerint era deci si dochet. neadmiţînd realitatea Întrupării lui Hristos. Despre Hristos. o6va|jug y. Elchesaiţii pretindeau că învăţătura lor este revelată. Elchesaiţii sînt cunoscuţi din secolul al II-lea. In elchesaism se întîînesc idei religioase diferite : naturalism păgîn. care a făcut prin El minuni. . dar L-a. eseniene. Iisus a fost un om natural. Un alt înger a dat legea mozaică. creştine şi străine nenţă (celibat. El ţinea legea mozaică (circumciziune. printr-o scri­ ere secretă.

pînă la Roma. ^Mozaismul adevăxat. întunecată de păcatele oamenilor. gnoză) din Mesopotamia. Iderludeo-gnostrce se găsesc şi în scrierea apocrifă numită C a r tea lui lUiruh. în realitate. cunos­ cătorii : «manda» = cunoştinţă. iar pe Simon Magul lui Petru. Ele combat în v ă­ ţă tu ra Sfîntului apostol Pavel. credinţa în SfînUi Treime şi politeismul mitologic”~Pseudo-Clementinele admit necesilalea botezului pentru ier.380 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Erezia elchesaiţilor s-a menţinut mult timp. în realitate. iarea păcatelor. dualismul. 9— 25^. spre deosebire de cel iudaizant. Ca şi cele de mai sus (ale lui Cerint şi elchesaiţilor). în limba arabă «moghtasilah») şi m a n d e ii ( = gnosticii. în «Omilii». bazate pe tradiţii şi pe legende de pe la anul 200. emanaţia. Ele sînt un adevărat roman de călătorie al lui Petru şi C le­ ment Romanul (91— 100). în urma^predicii în Samaria a diaconului Filip. veşniciei materiei. M oise şi ! fristos sînt profeţi. admit pan­ teismul stoic. nu cel falsificat. c) Iu d e o -g n o s tic ism u l se constată şi în ideile scrierilor apocrife cu­ noscute sub numele de P seu d o -C lein en tin e : («Omilii» (20) şi «Recu­ noaşteri» — ¿vaŢv(upta[j. ._care au descoperit din nou vechea re v e­ laţie de la crearea lumii. C rearea. Pe Xoan Botezătorul îl socotesc opus lui Hristos. pe care îl identifică încă cu iudais­ mul curat. Scrierile Pseudo-Clementine văd în Sfîntul apostol Petru pe reprezenTăntuI creştinismului adevărat. scrie­ rile Pseudo-Clementine conţin idei iudaice. şi pretind a reda învăţătura lui Pelru. cu ţa b e ii sau s a b e ii (bo­ tezaţi . numii. El este cunoscut din Faptele A postul! lor (K. este identic cu creştinismul.lumii esto concepută ca făcută prin emanaţie. ele formează o legătură între iudaism şi creştinism cu gnosticismul propriuzis. Scrierile pseucîo-clementine recom an­ dă sărăcie. Refuză interpretarea alegorică a Sfintei Scripturi. Adam .oi — 10 cărţi). Simon Magul Simon Magul osie cronologic primul eretic. căsătorie timpurie. unde se vorbeşte despre aparenta lui convertire ia creştinism. ereliee şi antice. Cercetări mai noi îi arată înrudiţi cu sa m p s eii (oamenii soarelui). şi fizic-cosmologic (a se vedea capiIolul următor). compuse mai tîrziu : în secolul IV). elem en­ tul iudaic este mai puternic decît în «Recunoaşteri». plecaţi în urmărirea ereticului Simon Magul. abţinere de la carne.

..pe îngeri. 9— 10). Doctrina lui e puţin şi nu limpede cunoscută. pe arhangheli şi pe D em iu rg..EREZIILE 181 Ceea ce impresiona şi interesa anume pe Simon.... care este Dumnezeul iudeilor. Simon Magul a găsit aderenţi în ¡Siria. eu sînt mîngîierea.. în vremea sa..' . Dositei.prin magie.. iar în Samaria el ar fi fost ucenicul altui eretic. care înseamnă cumpă­ rarea celor sfinte... Asupra acestuia a coborît Dumnezeu «marea Sa putere». Simon o socotea în­ trupată într-o partizană a lui Tyr. A cea stă -a -n rodus... erau «puterile cele mari şi semnele ce făcea» misionarul creştin.’ .. Simon a oferit bani Sfîntului Petru.. După ştirile mâi tîrzii din scrierea F ilo s o iu m en a . Elena.Cele patru sfîrşituri ale lumii») şi răspîndeau . la(Roma.. în «simonie». " ... în ^rigia. Dumnezeu» (8.. 24. Ei aveau o evanghelie apocrifă («. Cugetarea s-a întrupat intr-o serie de femei .. . eu sînt frumuseţea. pe care el îl urmărea ele aproape. el admitea o ierarhie de eo n i. După scrierile pseudo-clementine. cure-: însoţea. Venind Apostolii să pună mîinile pe cei botezaţi. . Simon ar fi învăţat la Alexandria. . zicea erei icul samarinean.. Din Faptele Apostolilor se ştie despre .. nu există nici vicii. .. Simon că era vestit. . Numele lui a rămas pînă azi în graiul creştin. că se socotea «a fi el cineva mare» şi că era numit de toţi «puterea cea mare a lui...^jdolatria le era un lucru indiferent. Faptele bune sînt inutile ... în fruntea cărora era c u g e ta r ea (svvoia). eu sînt totul lui Dumnezeu» (C o m en ta r la E v a n g h e lia du pă M atei. Legea mozaică era socotită de Simon operă a spiritelor inferioare şi un instrument de sclavie..în ora­ şul. nici virtuţi.. ţ .. Pe Iisus îl socotea una din formele aparente ale puterii supreme.. Ereticul învăţa mîntuirea prin credinţa în el şi în Elena. Secta adora chipul lui Sim on‘tx-a^Mpiter) şi pe al Elenei (ca Atena)'. Ei practicau magia^e^orcismele.. ' “ .. 5). Prinsă în sfera spiritelor inferioare. Ieronim scrie că Simon Magul zicea despre sine : «Eu silit cuvîntul Iui Dumnezeu... eu sînt atotpu­ ternicia. din Ieronim şi alţii.... s-a manifestat iu­ deilor ca ^iu în Iisus^păgînilor ca Sfînt Duh.. Dumnezeul suprem.. Samaria... iar samarinenilor ca Tată în Simon. o femeie de moravuri uşoare. ca să-i dea şi lui puterea lor. Simon este deci antinpmişt şi învaţă imoralitatea.. fdpnecele.. Partizanii lui erau corupţi. Simon Magul avea ideea că este o întrupare divină.

1969. poale şi eternitatea lumii.i y c I I c s. «Studii T eo lo g ice». op. I. vol. o p . Le c o n c ile d e J e r u s a l e m . b i b l i o g r a f i i : La J. S e e b e r g. • B i h I ni e v e r-T ii c h 1 o-D a m m e. 131— 136 şi b ib lio g rafie. 1968/9. d e n u m ir e a e s e n ie n ilo r . p. :> (>. Dintr-o greşeală de citire sau de înţelegere. nemurirea şi o tinereţe veşnică. care asi­ gură învierea. M. N c i] o i t <ï. «Studii T eo lo g ice». mi. înrudiţi cu Simon Magul erau ereticii D ositei şi M en an dru . Paris. p. S c h w a n e . N a is s a n c e d e ¡'E g lise. spunând că va învia). op. 1968. > <\ l> . care a fost descoperită la 1547. . :î -1. Köln. < t ii r n y. şeful seclei. Ideile iui nu sînt bine cunoscute. a cărei inscrip­ ţie el a citit-o ca «Simoni Deo Sancto».. la g o rten ien i (goratenieni).. P. K ir c h e u n d S y n a g o g e . după alta. liiitliciii. 307.182 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ scrierea numită P r ed ic a lui Petru. cit. < ' . Se crede că Dositei observa legea mozaică şi că respingea teoria eonilor şi antinomismul. Paris.i. cu care să dovedească puterea sa (după o versiune. !■ I’ o p o v i c i. M.1. Despre primul s-a crezut că a fost învăţătorul. 1. |>. 447— 450. ş. K i r s c h . :>oi ş. p. J . L o o f s. el se socotea profetul anunţat de mult. Legenda adaugă că Simon Magul şi-a găsit sfirşitul la Roma.. ' ■ . X IV ţ i‘Kix).in i c i . N. apoi ucenicul lui Simon. 1959. T ra ta te le de isto ria dogm elor la A d . :. |. II. 1969. T i x c r o n t. voind să facă o minune. s e c t e ju iv e r e j e t é e . cit. s-a lăsat îngropat de viu. K. Simon Magul este socotit de Sfîntul Irineu «părintele ereticilor». iir. O rg a n iz a re a e s e n ie n ilo r şi d o c tr in a lo r. Idei asemănătoare cu ale lui Simon Magul se mai găseau la ereti­ cul C le o b io s . şi a căzut . li o n g s (1 o r f. 2 vol. Justin Martirul a cre ­ zut că lui Simon Magul i s-a ridicat la Roma o statuie. p. 1.i I . X X II (1970).şi i'fcziarh ilo r. 11 c h r ă c r-E s s e n e r-C h r i s ( e n. a vrut să se înalţe la cer. este a unui zeu sabin numit Semo Sancus. F r. 783— 784 şi In enciclop edii la num ele ereziilor . In realitate statuia. 778. El se da drept Mesia şi pretindea că nimeni nu se poate mîntui fără botezul lui. H a r n a c k. Menandru a rămas. Din scrierile lor s-au păstrat doar unele fragmente. cit.. după Simon. 1925. la m a s b o te i (sau masboteni). K o ■ in . ■ II. il’B .u . S a ­ mar ¡nean ca şi Simon. Stuttgart.ii. numiţi şi basmotei.

G. avînd idei din diferite culte vechi.ib. maî'~ăIes~platonică. Bogata literaturaă gnostică s-a pierdut aproape toată. şi chiar unele din iucTâFsm şi~creşfrn]s:n. 111 marele proces-a-Lame-stecuIul de religii şi să-] . care a căutat să atragă şi creştinismul. complicat şi straniu.0 -^a. prof. mai ales pentru -gnosticismul alexandrin. I Tim. Maniheismul * Gnosticismul este cunoscut mai mult din scrierile creştinilor care l-au combătut (Irineu. Gnosticismul era încercarea de a face din «ştiinţă» o înţelegere superioară a religiei. VII) şi o scriere I I îoti? . Gnoza era deci o «ştiinţă». unii au căutat-o iImTlMér?n~Tñ~caFaia iudScaTldţii în parsism (mazdeismul persan). Cunoaş­ terea lui este deci relativă. Originea gnosticismului au văzut-o vechii scriitori creştini în filo­ zofia antică. Din ea se păstrează numai fragmente (în Migne. Gnosticismul este un sistem de erezii. Tertulian. Gnosticismul este un fenomen religios cu caracter sincretist. El este anterior creştinismului şi nu este un produs al evoluţiei interne a creslmisimilui. cunoscute numai de iniţiaţi. M.. 6 . Filastriu de Brescia. în mul­ ţimea şi variaţia ideilor şi termenilor săi. Adamantius. în orfism sau în influenţa sistemelor religioase orientale şi în deo­ sebi în sincretismul religios.. Ş esan « _ \K y C v v ° / . Ea pretindea că se bazează pe tradiţii secrete.e. prin propaganda.ar. Alte sisteme. Nici scrierile în care creştinii au combătut gnosticismul nu se păstrează toate.. El a fost un pericol pentru creştinism prin unele idei. prin scrierile şi prin pretinsa sa" ştiinţă în « P rob lem a creaţiu n ii». - * Capitol redactat de Pr. Dinlre istoricii mai noi. precum şi din unele locuri de la C le­ ment Alexandrinul şi Origen). Teodoret de Cyr. în bu dism. ci al putem icuJjirT álm ñ r^Tñrretist. c u n o a ş te r e pe care gnosiicii credeau că o posedă. o privire a misterelor ei. 20). Unii au văzut-o chiar în creştinism.EREZIILE 18 3 Gnosticismul sirian şi alexandrin. Ipolit. P.aocpta (Credinţă. P£_c. înţelepciune). ceea ce este adevărat în parte. Epifaniu. Sfîntul apostol Pavel o numeşte «falsă ştiinţă» ((¡jsuSw vuiaos -fvíoatc. Numele gnosticismuTuî"vTiîe cíe l a rvcoat».iL£axi toţi oamenii. El raţionaliza religla'şT credea că asigură cunoaşterea adevărului religios şi posibilitatea mîn. P.transforme într-o religie de mistere.

Gnosticismul punea şi credea că dezleagă marile întrebări care preocupă spiritul omenesc : De unde vine rău] şi de ce ? De unde vine omul şi cu m ? (Unde malum et quare ? Et unde homo et quomodo ? — la Tertulian). Toate sistemele gnostice credeau că ajung 1 a. Ce am fost şi ce am d ev en it? Unde am fost şi unde am a ju n s ? Unde mergem şi unde vom fi mînluiţi ? Ce e naştere şi ce e renaştere ? Care sînt raporturile Intre Dumnezeu şi lume ? Cum poate spiritul pur. Pentru a o arăta cît mai departe do Ivimo. fiinţa dumnezeiască infinită să cunoască. Noţiunea do divinitate era cît se poate de abstractă. Gnoza lucra cu unele noţiuni filozofice.. potrivit căreia există două principii veşnice şi opuse. cea mai demnă de divinitate. Gnosticismul nu poate să explice altfel dubla existenţă a . Gnosticii voiau să dea o idee foarte înaltă despre divinitate. să conducă materia şi finitul. 1 (îSA se găseşte din veci în opoziţie absolută cu spiritul vj) divin. mai presus de tot ce este omenesc şi material. ~ _DualJ. o numeau (tăcere) (aijrj). F on d u l com u n al doctrinei gnostice rezidă în dualism. do col fizic şi de cel moral.. nici să conceapă e x is ­ tenţa lumii prin actul creator al unei voinţe personale şi libere. Gnosticii o mai uu m oau do <ico<hi p r in c ip iu sau început (oLpxrf). să producă. Eu oslo socotilă sediul răului sau este identificată cu răul. emanaţionism şi mîntuire prin gnoză. transcendenţa oi ora dusă la limită. ceva de care nu se poale nici vorbi.184 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ tuirii pe această cale. gnosticii căutau să dea dogmelor şi practicilor lui o expre­ sie filozofică. prolopurinle (npoitatiop). preînceput (icpoapx'/j). în creştinism. dar avea scop religios. unul şi totul (ev xa'i i t a v ) . după gnostici. M aiori . infinit separată de om şi de natură. Pen­ tru a o arăta cît mai pură şi mai înaltă. a învăţăturii care mînluieşte pe oameni. Ea este iz v o r u l p rim a r închis în sine al tuturor perfecţiunilor.smul^--este concepţia de caracter aristotelic. La . adică lu m ea ? Importantă era îndeosebi pro­ blema originii răului şi a mîntuirii de rău. o numeau încă abis (jjuOoţL Această concepţie — o tăcoro eternă în profunzimile unui abis infinit — era. materiei. fericire prin gnoză.spiritului şi a. Divinitatea nu putea fi definită sau numită. ba lua chiar aspect creştin prin aceea că socotea pe Iisus Hristos în posesiunea cunoştinţei.

. emanat din divinitate. întrebarea : de unde vine răul (tcoSsv -co xaxov). Numărul lor variază la gnostici. La aceasta se ajunge prin gnoză^ Pe rînd lupta dintre cele două principii şi împărăţii. în urma celorlalţi.puţin perfecţi. adică m ai tîrzii. ajungînd pînă 1|T365.xJ— deplinătatea. în opoziţie cu spiritul T divin. prin crearea lumii de către Demiurg (ele se gă­ sesc în oameni.creaţia. El este Dumne. cu atît sînt mai. M ateria este nu­ mită cînd jA j ov — ca fără fiinţă şi fără formă. Lui i s-a încredinţat opera mîntuirii lumii..^a£^.?.biblică şi aceas­ ta pentru a nu f a c ^ d i n J u m n e z e i i . spiritele a u ’f ost"prinse închise în materie.stau3nxMlci5JUiiUnIâtuxa.n Este numit şi apXwv (căpetenie). în plante).xdamaii). unor nffţiuni filozofice. pervers. numit mintea fvooc). în animale. împărăţia binelui şi a luminii. în împărăţia spirituală. cînd haos. mai îndepărtaţi. vidul haotic. ' Demiurg.. prin crearea lumii de către_EL±nsuşi. senzuale. 1< '(istor părţi din împărăţia materială a lumii şi restabilirea lor în pliroina./ .EREZIILE 185.. raţiunea sau cuvîntul (Aoţoî).. ca în platonism.autorul răului. era opusă «pliromei». prin separarea elementelor. sau dualismul parsist (în Siria).iudeilo. Cea mai înaltă emanaţie este eonul superior.ulteriori. Cu cît eonii sînt. estedeosebit conceput de gnostici.ze. un eon masculin şi unul fe­ minin. eliberare de materie : este dizolvarea lumii mate­ riale. 1 0 0 9 7 0 ?). la care aspiră sufletul omului. şi de unire cu divinitatea. este cel din urmă : de aceea el este soco­ tit mărginit. Felul cum se întîmplă acest proces de eli­ berare. . Ideea aceasta venea din parsism./ = ’sau c h ia r ' mai mulţi (365 ceruri / 7 eoni).ul. Lumea materială nu este opera lui Dumnezeu. Ea însemnează scăpare. Crearea lumii este fapta Iui Demiurg (Stjjj. Ei provin din principiul divin prin emanaţie iipdp oX^fie cîte unul. a principiului divin şi bun | otevop .. formează laolaltă} •KXrjpwp. gnosticii răspundeau : din materie ( â q ţ bXrfi). Cu. mîntuirea constă în descătuşarea . creatorul lumii. _____ Eonii. ignorant. fie perechi (auCufot). Diferenţele între sistemele gnostice sînt de altfel mul Le. şi reîntoarcerea absolutu­ lui în sine însuşi (ânOKa.un eon inferior. numiţi şi îngeri. (E o n ii ^aiffive?) erau figuri din vechea mitologie sau personificarea. Mîntuirea este concepută de gnostici ca un proces cosmic. după cum stă la baza lor influenţa filozofiei platonice(la Alexandria).

! pi in iniţiere.alegoric. eshatologia creştină este înlăturată de gnosIici. M oartea şi învierea liu_Hristos sînt aparente. T. Pnevmalicii. se pierd. de la unii Apostoli (Pelru. suflet. M o ra la g n o s tic ilo r era fie ascetică. Libertiniştii erau dimpo­ t r i v ă destrînaţi şi senzuali. ceresc. se mîntuiau numai prin ea. rieruşmaţTşi corupţi. . judecată. Mîntuirea nu se realizează prin Moartea Lui.stă. care este corpul. Grioslicii . aşa cum nu admite întruparea şi învierea lui Hristos. după trihotomismul platonic şi filonic (spirit. ci prin cunoştinţă. S eri piliră es le fie interpretată. ei obţinînd o fericire inferioară. spiritele se vor întoarce în pliro 111*1 prin gnoză : înviere. pentru dis­ trugerea materiei. Alte sisteme admiteau trei categorii. . Cei c ar e posedau gnoza. prin gnoză. Şuferinţele.iveau cărţile lor prelinse sacre şi o revelaţie socotită secretă şi cunoscul. sau unul eteric. Cn şi creaţia biblică. Nu vor învia 'n ic i corpurile omeneşti .286 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ _Sistem ele „gnostice. Unele sisteme deosebeau pnevmat. Sfintele Taine.iri si ilici. adică spiritualii. vinul. trup) . între care unul asemănător cu Euharistia creş­ tină (Irineu spune că unii aveau meşteşugul de n colora în roşu lichidul de care se serveau în timpul săvîrşirii ritului lor). sau asupra_^omului fisus s-a coborît eonul Hrislos. învăţînd că Hristos n-a luat trup real. plăcerile senzuale. care sînt simpli credincioşi şi cărora gnoza le rămîne închisă. adică materialii. pnevmaticii. Gnosticismul era atrăgător prin pretenţia lui de a poseda cunoş­ tinţa misterelor. Gnosticii împărţeau pe oameni în două sau trei categorii.sînt şi dochetiste. lucrînd cu materie.sin. ziceau ei. Ea se păstrează. ca şi întruparea Sa. concepţia gnostică despre materie nu îngăduie aceasta.. sînt cei care posedă scîntei din divin itate. Pavel. care sînt g n o s tic ii. Toma). adică material. Gnosticii aveau totuşi unele'rituri. şXJliciLăgnoranţi şi osîndiţi. prin asceză.urnea se va distruge prin foc. Asceza gnostică interzicea căsătoria. numai oi se mîntuiesc . antinomistă.psihicii (sufleteşti). rai şi iad nu vor fi. ci sau unul aparent. prin cultul lui fastuos şi bogat. Iisus Hrislos este totuşi în toate sistemele gnostice marea răspîntie a istoriei lumii. carnea. ci gnoza. ilicii. din ideea că nu faptele bune sînt necesare pentru mînluire. fie aruncată. în care folosea arta . SIîulu. excesiv de severă. . fie libertin ¡. prin formule şi practici magice. nu a ju tă la mîntuire.

In sectele lor se intra după o ini­ ţiere prin diferite rituri şi cu depunere de jurămînt că nu vor descoperi altora misterele încredinţate lor. Gnosticii s-au organizat în diferite forme şi nume. G n osticismul sirian este un sistem religios oriental. î n rpavlicianism. Satornil consideră căsătoria instituită de diavol. prin dochetism şi anti-iudaism exagerat. în secolul al II-lea se dezvoltă_şi înfloreşte^ rnenţinîndu-se periculos pentru creştinism pînă T â ”fiimătatea secolului al III-lea ^ după aceea decade. dintre care unii aveau ştiinţă şi talent se găseau între gnostici mulţi şarlatani şi oameni creduli şi amăgiţi. şi deci de gnoza samarineană. la Paris. Se menţine În^ă3ianiheîsmul/~r: apărut în secolul aLIII-lea^ iar după decăderea lui supravieţuiesc idei gnostico-maniheiee. ca biserici. mîntuiasccL Gnosticismul alexandrin este mult mai însemnat. şcoli — formînd comunităţi. colegii. îl leagă prin <giosticul_ B asîlid c r (Vasilide). la c atari şi_ a lbiaen ezi. Irineu. care trăia în Alexandria în prima jumătate a secolului al II-lea. diatribe. înrudite cu ideile gnostice în epoca modernă au filozofia mistică-panteistă a lui Iacob Böhme ( j 1624). gnosticismul era în curs de formare. v echile sisteme dispar.socotea creatorul Ju m ii jşL. Pe lingă oameni preocupaţi de proble­ mele religioase şi filozofice. asociaţii ascetice. partizanul lui Simon Magul . El îm­ părţea pe oameni în două categorii.lm-aL. şi Eoifaniu . a lui Hegel ( t 1831). apoi în bog omilism. în Evul mediu. . interpret al Sfîntului Petru. S is te m e le g n o s tic e mai însemnate sînt cel siria n şi cel alex an d rin .TV-jea .. Reprezentant mai însemnat este^a|orniI}(Satornin).EREZIILE 187 (imne. lumini). Basilide se lăuda a fi discipolul unui Glaucias. Spre sfîrşitul secolu. în secolul I .incapabil SrO. secte. Pe Dumnezeul iudeilor îl . caracterizat prin dualism riguros. de acelaşi Menandru. adunări. . o| este o amplificare şi o expunere gnostică mai sistematică. prin îndrăzneala spe­ culaţiei şi a imaginaţiei lui. El a fost un scriitor însemnat . culte misterice.. a lui Schelling (Ţ 1854) precum şi mica organizaţie numită «Eglise gnostique de France». O rg an izarea. prin literatura lui teologică (ex e ­ geză) şi tendenţioasă (romane pseudo-apostolice). Unii dintre scriitorii vechi au crezut că Basilide a fost şi în Persia. care trăia la Antiohia şi es le so­ cotit de Sfîntul Irineu (t 202) discipol al lui Menandru. Sistemul lui este mult mai prelucrat decît al lui Satornil . chipuri ale lui Hristos. de asemenea l ini său Isidor.

El l-a răspîndit la Alexandria şi la. iar din acesta se ridică marele arhon. el apare ca o evoluţie de­ jo s în sus în procesul cosmic . adică al cunoştinţei către oameni. ogdoada. Intre marele arhon (Dumnezeu) si arhonul ebdomadei. fie ca principiu . Secundus . ~ V alentin este autorul sistemului gnostic: celui mai dezvoltat şi mai. care sc> va ridica din adîncurile materiei. a fenomenelor. Heracleon. Valentin învaţă emanaţia în perechi de eoni. care întemeiază _ogdoaba . A cest arhon a condus lumea __j5 Înă la Moise. Materia eternă. imperiul vidului.188 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Sistemul lui Basilide este prezentat variat la Clement Alexandrinul (ţ 215/216) şi la Ipolit t 235 . deosebit de strălucit. A lic sisleme gnostice sînt înrudite fie cu cel sirian oriental fio cu ce! alexandrin-J'îlozofic. opusă kenomei. care se coboară la botez asupra omului Iisus. a creat lumea. a mîntuit pe oameni prin gnoză şi s-a retras în pliroma. eonii s-au unit şi au produs prin em a­ naţie comună un nou eon. care este cerul . La început era neantul. pliroma. se găsesc 365 de ceruri. a prins cîteva părţi de lumină. purul nimic.sistemul în «A d v e rs u s V alen tin ia n o s» . Roma. produsă de eonul aoepta = înţelepciunea. s-a produs lumea fenomenelor . ci a paralelismului dintre lumea superioară a ideilor şi lumea inferioară.planetar. care formează tetrada (2 perechi). important. aşezată adînc sub pliroma. Discipolii lui Valentin s-au împărţit în două şcoli : una italică şi una orientală. care s-a unit la botez cu omul Iisus. avînd fiecare şapte eoni şi formînd pliroma. este influenţat mai mult de filozofie şi pri­ veşte lumea nu sub forma dualismului riguros. Terlulian a combălul. Valentin atenuează dualismul gnostic oriental . decada. dodecada. . triaconlada (30 de eoni) care este lumea ideală. SinL cunoscuţi Ptolomeu. mijlocitor al gnozei. pentru eliberarea cărora Iehova. In «ofism» jo a c ă mare rol şarpele (ocpic}:. Tertulian vorbeşte despre elocvenţa lui. arhonul ultimului cer. Pentru aceasta. la Irineu (• 202) şi Epifaniu (f 403) estef o emanaţie de sus în jos. un al doilea jir h o n întemeiază ebdomada. F ilo s o fu m e n a ) . Marcu. în urma unei tulburări în pliroma. pe Iisus cel ceresc. a pamîntului şi a ilicilor printr-un foc. Valentin împărţea pe oameni în trei categorii şi învăţa distrugerea materiei. învaţă timp de un an şi este Minluilorul ( aojtijp). din care a ieşit haosul. fără a le putea mînţui. Dumnezeu a trimis pe cel mai mare dintre eoni (min­ tea). unde a murit pe la 160.

de la car­ ne. Ereticii înrudiţi sînt cei numiţi barbelognostici. ale căror chipuri le aşeza în locaşurile de cult ale sectei. prin gnoză şi călcarea legii lui Demiurg.. ebra­ ică).. deşi pe altele nu le admite. care ne-a mîntuit prin «reminiscenţele» sale < monadă... barbonienii.EREZIILE 189 rău (y. care trăia în Alexandria — jumătatea secolului al II-lea — reprezintă o gnoză anti-iudaică. de aceea unii îl adorau. setieni (de la Set). vin de la demoni. Unii istorici îi contestă existenţa. pe aceasta a adus-o şarpele. Religiile populare. El combate unele erori ale ereticilor. Hermogen a lost combătut de Tertulian (A d v ersu s H erm o g en em ).. Cercetători mai noi cred totuşi că el . ci numai în închipui­ . prodicienii. păgînă. discipol al lui Iustin Martirul ( ţ 165). care trăia la Edesa ( t 202) şi fiul lui Harmonius...(ov). Sistemul ofic este mai complicat decît al lui Satornil şi are numeroase ramificaţii şi nuanţe : naaseni (nahas = şarpe în 1 . peraţi. susţinînd că numele său aparţine zeului egiptean I Îorus-Harpokrates. Apologetul Taţian Asirianul. H erm o g en . sau «encratiţi» «cumpătaţi».. la sfîrşitul secolului al II-lea avea un sistem apropiat de al lui M arcian şi era influenţat de plato­ nism. unii erau asceţi severi.axo8 aí¡j.. a adoptat la întoarcerea în ţara sa pe la 172— 173 o doctrină cu apa­ renţe gnostice şi o morală ascetică (abţinere de la căsătorie. In morală.. Demiurg) ţinea pe oameni departe de cunoştinţă .. un sirian stabilit în Africa. ei erau numiţi de aceea «aquari» sau «hydroparastaţi». Sirianul B a rd es a n e (Bar-Daisan).. Dumnezeul iudeilor (laldabaot.. Adevărata religie este întoarcerea în monadă. Ofismul era anti-iudaic şi dua­ list riguros. severieni (aceştia întrebuinţau scrierea păstrată JIíaTt? oocpia cu nuanţe valentiniene). fie ca principiu bun (áfa&oSaíjiwv). Bardesane a scris contra marcioniţilor şi a lăsat imne religioase. IJnii istorici nu-i socotesc eretici. nu era dualist. Platón. mai ales cea iudaică. alţii desfrînaţi. aşa cum a făcut Hristos. panteislă. C a rp o c ra t. reprezintă un sistem gnostic mai apropiat de creştinism. emanaţie). Gnoza lui Carpocrat este caracterizată prin corupţia ei morală. Aristotel). Hine şi rău — zicea el — nu există de la natură. dar are idei gnostice (dualism. Pe aceeaşi linie cu Hristos punea Carpocrat pe filozofi (Pi­ lin lit gora. Adepţii lui săvîrşeau euharistia cu apă .. zicea el. în unitatea pierdută a totului. cainiţi (Cain). antitacţii. El admitea şi creaţia biblică şi teoria emanaţiilor. de la vin).

a inîinilor şi a sinului (signacula oris. El nu voia să fie doar un sistem pentru iniţiaţi. a străbătut lumea răspîndind doctrina sa. de origine nobilă. de v e ch e teosofie babilonian-haldeică şi de idei creştine. în lupta dintre ele. Ele sînt personificate. a luminii şi a întunericului. el este un produs gnostic sln c re H ^ . manus el sinus). arabă. altele occidentale. care moare la vîrsta de 17 ani. se găsesc în cea mai mare opo­ ziţie. Mani era persan. născut în Babilonia (în regiunea CtesîTon. pen­ tru .Ş a gnosticism ului. el este conceput mai original. Agapele carpocratiene erau întinate de desfrîu.ice prin învăţătura lui Iisus Hristos. este înconjurată de legendă. pe la 215— 216). în limbile greacă şi latină — se deosebesc mult în cele ce spun despre ereziarh. Epifaniu. necreale. Izvoarele — unele orientale. Carpocrat învăţînd comunitatea bunurilor şi a femeilor. lilihri are.i se l. ci o adevărată biserică. membre sau elemente. veşnice.parsism. F ie ­ care om are un suflet luminos bun şi unul rău. persană şi armeană. M an es sau M a n ih eo s. care este Mîntuitorul. numit M ani.190 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ rea omului. ca o yiganlomachie. Ele­ mentele luminoase salvate s-au aşezat în soare şi formează pe Iisus cel nepaUmitor (J e s u s im p a tib ilis). în trup omenesc aparent. Fiecare are cinci serii de eoni sau cinci regiuni. cu faptele şi . Dualismul maniheic este extrem. El a primit învăţătură aleasă. a intrat în secta moghtasilah. a gurii. cu gnoza siriană ş.. adică ferirea de păcatele săvîrşite cu vorbirea. Carpocrat a avut un fiu. unele părţi de lumină au devenit captive in împărăţia întunericu­ lui . a învăţat pe oameni cele «trei peceţi». care a coborît clin soare pe pămînl. ele sînt sufletul lumii sau Iisus cel pătimi tor (J e s u s p atib ilis). Sistemul lui este cel mai bine format şi mai consecvent dintre cele gnostice. Maniheismul reprezintă o nouă faz. budism.deşi cu idei împrumutate. Persoana întemeietorului.^ n ''a m e s ie c d o .i perpeLua prin naştere captivitatea elementelor luminoase. în limbile siriacă. S e zice că a murit jupuit de viu de către perşi (la 277). vii. Mani voia să dea o nouă religie perşilor şi a încercat să influenţeze şi asupra creştinilor. Elementele rele au creai pe Adam şi pe Eva (pe aceasta numai din materie). o nouă religie universală.a. Maniheismul are un caracter mai oriental decît celelalte sisteme gnostice şi oarecare ase­ mănare cu elchesaismul. Cele două împărăţii.

Maniheii imitau Botezul şi Euharistia. p.pişcppi-pr. Sărbătoarea principală era ziua morţii lui Mani. să se întărească autoritatea episcopală. L o G n o s tic is m o . cit. Se admite că el a făcut să se pre­ cizeze regula de credinţă. în sectele numite «neomaniheice». unde a fost perse­ cutată de unii împăraţi păgîni sau creştini. avînd rituri asemănătoare (botez cu untdelemn şi o împărtăşire fără vin). înainte de convertirea lui la creştinism. ed.. .. P o p o v i c i. combătînd gnosticismul. Prin pericolul pe care-1 prezenta pentru creştinism. să se îmbogăţească şi dezvolte cultul. 1955. Aleşii păstrau cele trei peceţi : Se abţineau de la carne. Roma. G n ostiq u . să se grăbească încheierea canonului Sfin­ tei Scripturi. lapte şi vin. K i r s c h.. nu şi pentru ceilalţi.e. 784— 788. ouă.' 804— 805. E.. B u o n a i u t i . Ideile lor s-au păstrat şi în Evul mediu. Morala sectei era severă. L e i s e g n n g. în Africa. op. 1. H. pentru cei aleşi. 308— 333. Ei erau vegetarieni. Regele vandal Huneric a deportat mulţi manihei pe coastele europene sudice (Italia. D ie G n o s is . P. E u g è n e d e F a y e . Aleşii se rugau pentru auditori..es et g n o s tic is m e . să lămurească şi să fixeze doctrina Bisericii.. 499— 540 E. p. J . El şi-a ales doisprezece Apostoli (m agistri) şi 72 jde. ea a cîştigat un timp ca auditor pe Augustin (')' 430). BIBLIOGRAFIE V ezi num eJe e re ticilo r şi ereziilo r gn ostice. Fapt este că teologii ortodocşi au trebuit. 1907. cei din urmă trebuiau să treacă prin metempsihoză in altă viaţă. Paris. gnosticismul a fost pentru Biserică şi un stimul.. organizarea sectei sale. să se scrie opere creştine polemice.EREZIILE 191 ca plăcerile. op. M ani a imitat creştinismul.diaconi „şi el/ăn^gHeîiştTT Comunitatea jm a niheică era formată din aleşi (desăvîrşiţi) şi auditori (catehumeni). 2. simbol al învăţătorului lor. _ în. în e n ciclop ed iile teo lo g ice. numită pentru că aderenţii lui se pros­ ternau în faţa unui scaun. E tu d e c r itiq u e d e s d o c u m e n ts d u g n o s t ic is m e c h r é tie n a u x H -e e t I II-c s i è c le s . p. Învăţătura lui a fost falsificată de Apostoli. şi a murit în aparenţă. cit. Secta maniheică s-a întins în Imperiul roman. Galia). Leipzig. Mani pretindea că o restabileşte el. iar aceş­ tia întreţineau pe aleşi cu hrană.eoţiT. de la lucrul manual. de la plăceri.

Marcion a căutat să intre în comunitatea creştină. D a n i e l o u . Hiliasmul. P. S c h n e i d e r . In Pont existau comunităţi iudaice şi creştinismul pătrunsese de tim­ puriu. Paris. Ş e s a n . II— IV ). L o d s. ar fi fost fiul unui episcop creştin şi deci creştin de familie.D a m m e . 137— 148 eu b ib îio g rafie p. Alogii * 1.F.102 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ C. ed. Salzburg 1967. care ar fi fost unul dintre cei mai mari gînditori ai creştinismului în primele secole: un geniu religios şi un reformator. K u r t R u d o l f . II.. 1961. T h e g n o s tic p r o b le m . Marcion are însă alte puncte de plecare şi alt interes decît gnosticii propriu-zişi. 1969. R.i înapoiat banii şi l-a respins. p. din cnglezâ. 1954. Ereticul a oferit cliiar ca ajuî< I’ is'M'ieij o sumă mare (200. B i h l m e y e r . D ie G n o sis. pentru a susţine originalitatea ereticului. M. di. l a g n o s e e t l e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s . 2 vol. 2 v o l. 1962. 1975. dezacord. D arm sladt.. luc/ia lui provine mai ales dintr-o greşită înţelegere a Sfintei i şi îndeosebi a raportului dintre cele dona Testamente. H is to ir e d e s d o c t r in e s c h r é t ie n n e s a v a n t N ic è e . H a a r d t. Marcionismul este o erezie care are o oarecare asemănare cu gnosticismul. trad u cere englezà de J . Marcion. Pe la 138— 139. Paris. şeful sectei. cit. deşi unii isto­ rici neagă aceasta. Dar din cauza învăţăturii lui greşite. Montanismul. M arcion s-a dus la Roma.Pr . W i 1 s o n. Paris. L e ttr e s e t é c r iv a in s d e s I l .ol r r t i a c l a l . ’i e p i s c o p u l ¡-. G r a n t. Atunci Marcion şi-a înfiinţat o s e r i a p r o p r i e ( p e ia 144). P r é c is d 'h is to ir e d e la t h é o l o g i e c h r é tie n n e . M. Teologii obişnuiesc s-o numească «quasi-gnostică». 1.e e t I l l . p r o f . Marcionismul. Leyda. H endry.T ü c h l e . s-a născut la Sinope (Pont) pe la anul 85. G e is t e s g e s c h ic h t e d e s a n tik e n C h risten tu m . 1966. ca ^gnosticul sirian C er don .e s iè c le s . R. M arcion . P aris. 1971.000 sesterţi). P.. G n o sis und G nostizAsm us. G r a n d . Dovedindu-se însă eretic. Londra. nepotriviri. unde a intrat în legătură cu alţi eretici. el era om bogat. N a u t in. I. 450— 542. Asemănările între marcionism ¡şi gnosticism sînt parţiale. R. 1964. (sec. care s-ar fi inspirat direct de la Sfîntul apostol Pavel şi din Noul Testament (Adolf Harnack). Paris. M ar­ cion credea că între ele sînt deosebiri radicale. R. J. o p . L e D ieu d e s p r e m ie r s c h r é tie n s . 862 p. Fiind pi opi ielar de corăbii. Mürtchen. S e r i pl ui * Capii. el ar îi fost excomunicat de tatăl său.a Roma. 1961. 1971.

a combătut pe învăţătorii ei (căr­ turari). ci pe Cain. poporul sau «¡Ies. po cînd iudeii voiau o împărăţie lumească. în Vechiul Testament stă scris «ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte» . deci unul învaţă răzbunarea. Dum­ nezeul Vechiului Testament. Dumnezeul Vechiului Testament este drept şi aspru (deus justus. cînd Apostolii au cerut aceasta. necunoscut chiar de Dumnezeul-demiurg al Vechiului Testament. Dumnezeul Noului Testament este bun (Sso? ¿-j-a&os). Dumnezeu a pedepsit cu ploaie de foc din cer (Fac. Iisus Hristos fericeşte pe ai Săi din iubire fără judecată. «iubiţi pe vrăjm aşii voştri» . Dumnezeul cel bun s-a descoperii în Iisus Hristos. Pe cînd Dumnezeul Vechiului Testament exercita judecată. El a intervenit în lume împotriva celuilalt Dumnezeu. Vechiul Testament justifică unele păcate (furtul) . a venit să cheme nu pe cei drepţi. una cerească. combătînd legea şi opera Dumnezeului Vechiului Testament.Istoria bisericeasca . în Vechiul Testament. El a făcut minuni şi a învăţat. privitoare la precepte morale. Mîntuitorul a desfiinţat Legea veche. . 24) • în Noul Testament. creatorul lumii. nici atotputernic. 19. coborînd asupra Lui în anul al X V -le a al domniei iui Tiberiu. Acesta a fost necunoscut pînă la Iisus Hristos. In timpul morţii Lui aparente. Marcion era şi dochetist. Făcîndu-i-se milă de păcătoşi şi voind să-i mîntuiască. Nici întruparea. celălalt dragostea. Marcion credea de aceea că Vechiul şi Noul Testament nu sînt opera unuia şi aceluiaşi Dumnezeu şi că deci sînt doi Dumnezei. nu este nici atotştiutor. Hrislos a întemeiat pentru ai Săi. deci nu pe cei drepţi. Pe cînd acesta voia să ajute şi să înalţe numai pe iudei. în Noul Testament. Marcion nu <dinitea de aceea a doua venire a lui Iisus Hristos pentru judecarea luinii. s-a coborît la iiid. Dumnezeul Noului Testament ştie şi poate totul. ci pe cei păcătoşi. pe egipteni etc. nici moartea lui Iisus i ‘ *stos n-a Fost reală. Mîntuitorul i-a mustrat (Luca 9. pe sodomeni. Iisus Hristos a chemat pe toii oamenii la mîntuire. unde a predicat şi a mîntuit pe coi condamnaţi de Dumnezeul V e ­ chiului Testament. Noul Testament le condamnă. S-soc oixaio?).EREZIILE 193 Intr-o scriere intitulată A n titez e. el a adunat pretinse contraziceri între cele două Testamente. 54— 56).

ci-1 mutila. . EI n-a înfiinţat o şcoală ca gnosticii. Marcion păstra Tainele Bisericii. Vechiul Testament este pomul care nu face roade şi se aruncă în foc . cu locaşuri de cult.pjetinsa. Marcion era rig o ris t. dar fără a fi dualism metafizic. El pretindea că reface cărţile Noului Testament în forma lor auten­ tică. Invăţînd acestea. ci o biserică formată din comunităţi proprii. Marcionismul a dat şi martiri în persecuţii. Marcion credea că urmează Sfîntului apostol Pavel. şi nega totuşi autenti­ citatea unor cărţi din Noul Testament. Noul Testament este pomul cel bun. M arcion a făcut propagandă cu succes. învăţa asceza severă. El caută argumente în cel Nou pentru combaterea celui Vechi.QPPz iţie _dintre Vechiul şi Noul Tes* lamf'H!. care rodeşte. pe baza tezei că nu se pune vin nou în foaie vechi şi nici petic nou la haină veche (Matei 9. şi zece epistole pauline (fără epistolele pastorale şi cea către evrei). legătură posibilă. le desparte pe unul de altţul şi respinge pe cel V echi prin cel Nou. oprea de la carne şi de la vin. In morală.< I>iT>ITc7'^cos~3in. nu avea doctrina secretă. admiţînd numai Evanghelia după Luca. mistere şi iniţiere. pe care în realitate nu-1 înţelegea bine. ca alj p o s t i c i l o r . 16— 17). pe c a r e le socoteşte ale Dumnezeului-demiurg. cu cler. dar admitea autenticitatea lui. Marcionismul se deosebeşte de gnosticism prin aceea că dualismul lui ('st. cu imne. Partizanii lui Marcion îl numeau pe ('I <sanctissimus magister». după Marcion. . dar le săvîrşea în felul său. nu cosmologic şi filozofic. care vorbesc despre Naşterea şi genealo­ gia lui Iisus Hristos. pe care-1 opunea Vechiului T e s ­ tament şi pe care credea că se întemeiază învăţă tura lui. botez pe care îl puteau săvîrşi şi femeile. El nu împarte pe oameni în pnevmatici şi ilici şi im despărţea pe catehumeni de credincioşi. condamna căsătoria. care a făcut lumea. El nu admite teoria eonilor şi necesitatea gnozei. El nu păstra nici măcar Noul Testament întreg. Interesul lui este soteriologic.194 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă Intre cele două Testamente nu poate fi. dar făcea aceasta în mod arbitrar şi inconsecvent. Combătea V e ­ chiul Testament. ca gnosticii. El permi­ tea al doilea şi al treilea botez pentru iertarea păcatelor. fără primele capitole.

Montan era în creştinism un n e o f i t . îndată după jumătateă. Montanismul a fost o sectă apărută în Frigia. Pe la 156— 157 (după Eusebiu. fiind influen­ ţată de lume. Urmaşii lui Marcion au modificat ideile lui. la 172). Montan era un vizionar care voia să pregătească Iu mea pentru marele eveniment religios anunţat de el. Montanismul apare ca o reacţie contra acestei stări. Unii marcioniţi au adoptat maniheis­ mul. per­ secuţiile. ba chiar «primul protestant» (Neander). şeful sectei. că morala şi disciplina ei au slăbit. socotindu.EREZIILE 195 M arcion a vrut să fie un reformator al Bisericii. Importanţa lui M arcion a fost astfel mult şi tendenţios exagerată. cu Augustin şi cu Luther. ri­ goriste. moderîndu-le. M ontan . sectar. Iustin. Tertulian). Ca şi Marcion. Irineu. dar din alt punct de vedere.. starea de spirit a provinciei. marcionismul a fost mai periculos pentru Biserică. 2. voja să fie reformator . exclusivist. era din cele în care mişcarea de idei religioase era mai mare. mai tîrziu. Părinţii şi scrii­ torii bisericeşti l-au combătut ca pe un eretic mai rău decît alţii (Policarp. Dar protestanţii l-au apreciat elogios. Montan făcea un motiv de trezire excepţională a sentimentului religios. readucînd spiritul profetic şi ideea parusiei apropiate. Pe cînd însă gnosticii voiau să cuprindă creştinismul într-o reli­ gie universală. speranţă care mîngîiase pe primii creştini. Fiind mai uşor de înţeles decît gnosticismul şi mai bine orga­ nizat. Adolf Harnack a văzut în el un gînditor şi un-creator comparabil cu Sfîntul apostol Pavel. controversele teologice timpurii. Montan a început să înveţe la Ardabau sfîrşitul lumii. Din speranţa venirii apropiate a lui lisus Hristos. montanismul tulbură Biserica prin ideile sale apocaliptice. Încă înainte de a fi fost învins gnosticismul. el credea că Biserica a decăzut. au trezit aci speranţa parusiei. viaţa bisericească mai agitată. un înte­ meietor de religie. montaniştii concepeau un creştinism îngust. a primilor creştini. el fusese sacerdot al zeiţei Cybele.1 . şi cu aceasta profetismul. Concurenţa dintre culte. un adevărat reformator. Regiunea în care a apărut montanismul.secolului al II-lea. unii un geniu religios. Mai în ­ semnat dintre ei a fost A p e lle s . producînd o surescitare bolnăvicioasă. Frigia. hiliaste. coborîrea Ierusalimului .

i r . I / T u .IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ ceresc. Entuziasmul s-a trezit în ascultători.. inlerproiind în sensul învăţăturilor lor semnele timpului : i . anunţa că sfîrşitul va veni ni limp d(> un ¿in... tulburări şi alte întîmplări. el vorbea în numele şi în locul lui Dumnezeu însuşi. in ■ • Pont. în Frigia. . «eu.¡ni. Iată. cel care dă omului inima». Fenomenul ceresc aştep¡<.i întîmplat.“ . un alt episcop. Dumnezeu Domnul. atotputernicul. săvîrşind cultul sub cerul liber. persecuţii. ci se desăvîrşeşte prin el. în urma unui vis repetat. în întîmpinarea Ierusalimului ceresc.ii . iar pentru păcate grele excludeau din comunitate. Credincioşii îşi lăsau lucrul şi averea. ci pe Hristos îl ascultaţi» . se produceau stări de extază. cei căsătoriţi de două ori erau excluşi din comunitate. un episcop montanist a pornit în pustie. Cuvîntul şi Paraclet». El nu schimba credinţa Bisericii. ci eu Domnul Dumnezeu am venit» . . în spirit eshalologic. organul Sfîntului Duli .. Domnul este cel care în extază înlocuieşte inima omului. Fecioria era socolilă necesară pentru a primi revelaţii. cuprinşi de emoţia sfinţitului lumii şi a împă­ răţiei celei noi. urmat de I ¡uuM. cînd z ic e a : «Eu sînt Tatăl.i s-. «Nu un înger. voia întărirea dis­ ciplinei. /'. ca primii creştini. Pe gnostici. ca P aradei. sălăşluind într-un om». Montan pretindea că revelaţia Noului Testament nu este desăvîrşită. A doua căsătorie era socotită adulter şi interzisă. dar voia să aducă o viaţă religios-morală nouă. Postul montaniştilor era mai lung şi mai sever decît al Bisericii. Predica profetică a lui Montan a făcut maro impresie. Montan şi par’i■. In aşteptarea Ierusa­ limului ceresc.. cu i» iii■i şi copii. In morală.111ii s ii an c ontinuat să predice ca nişte profeţi ai împărăţiei de o / mi«' (’(■ . renunţau . «Nu pe mine. Montan şi predicatorii lui îi combăteau. . o renaştere morală. ţinînd adunări. Distracţiile şi podoabele erau socoti le păcate. montanismul era mai rigorist clocit Biserica. nici un trimis.111 • in Sii ia. rulrcniuro. Mulţi şi-au vîndut averile şi le-au pus la mijloc.i i:. completînd deci descop¥rlrea'facuîa'prîii^Tisus Hristos. 26). împărăţia de o mie de ani a lui Hristos cu drepţii. A ceasta avea să se întîmple în apropiere de Pepuza şi de Tymion. dar ideea şi mişcarea au prins. «Omul doarme şi eu veghez. Mulţimea înfrigurată s-a strîns la locul şi timpul prezis. Montan se socotea Paracletul (Mîngîietorul) anunţat de Iisus Hris­ tos (Ioan 15.

. iar la Cariagina pe cel mai însemnat dintre aderenţii săi. ca o co ­ munitate de sfinţi. pe marele scriitor bist-ricesc Tertulian ( î 240). T hem isort. privilegiaţi ai Sfîntului Duh (spi­ rituales. «proclieni». Respinşi de Biserică. Miltiade. Maximilţa7 Quitilla. care cădeau în stări de extază şi de somnambulism şi profeţeau ca şi Montan sfîrşitul. episcopi. socotind pe ceilalţi «psihici». «tascodrugiţi» (îşi fixau la rugăciune degetul arătător de nas) şi «quintilieni». «pepuzieni». E schin ). Biserica s-a pronunţat contra lor . secta s-a întins în Galatia şi în alte provincii din Asia Mică. montaniştii s-au organizat separat. avînd evanghelişti. Ea s-a organizat. profeţi. Chiar femeile puteau să intre în clerul montanist. «pepuzani». «priscilieni». A lex an d ru . Ei erau numiţi «montanişti». Secta montanistă s-a menţinut cîteva secole şi a fost condamnată prin legi şi canoane.EREZIILE 19? să se mai căsătorească. «catafrigi» (rj xkto Opo^ai atpeaic = erezia Frigienilor). mai tîrziu un fel de patriarhi. Ei înşişi se numeau spirituali. pri­ mele sinoade cunoscute sînt cele împotriva montanismului (între 160— 180). Montanismul a făcut aderenţi numeroşi. irveofjicmxot). Tertulian şi partizanii săi reprezentau o ramură moderată. Pe la 179— 180. Din Frigia. Rodon. precum şi în afară de aceasta. A ceastă stăruinţă din partea «profeţilor» şi această credulitate din partea mulţimii arată starea. socotindu-se organe ale Sfîntului Duh şi întrebuinţînd de aceea în vorbirea lor nu genul feminin. se aştepta din nou venirea îm­ părăţiei milenare. montaniştii voiau să rămînă în sînul Bisericii. T h e o d o t. După oarecare ezitare. Montanismul a cîştigat aderenţi şi la Roma (P io c u l. Montanismul a fost combătut şi în scris de Claudiu Apolinare. Exaltatul «profet» îşi alăturase cîteva femei : Priscilla (Prisca). ceea ce surprinde pentru rigo­ rismul lor. montanismul s-a dezbinat în mai multe secte. Cu timpul. cu dife­ rite numiri («eschiniţi» sau «aschiniţi». Meliton de Sardes şi alţii. ci genul masculin şi afirmînd că după profeţia lor va urma sfîrşitul. «artotyriţi» (aceştia întrebuinţau la împărtăşire pîine şi brînză). care se deosebea de Biserică doar prin rigorismul ei moral. «terlulianişti»). Intre partizanii lui mai în­ semnaţi sînt A lc ib ia d e . de spirit a timpului. La începutul mişcării.

După aceasta avea să vină sfîrşitul lumii. 13). a cărui învăţătură greşea sau exagera şi în alte privinţe. III. Ea avea început în profeţiile despre o împărăţie viitoare (Isaia. drepţii şi credincioşii domnesc cu Iisus peste lumea cealaltă. / Ideea hiliastă era mai veche decît creşLinismul şi venea din iu­ daism. sub apăsarea şi influenţa greutăţilor prin care au trecut.e puţin la minte» (Isto ria b is e r ic e a s c ă . 31 .198 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă 3. dom­ nind cu drepţii o mie de ani. Nici El. Termenii simbolici şi profetici ai Apocalipsei întreţineau însă ideea împărăţiei. numit astfel de la yiXia. Iisus Hristos a vorbii despre venirea sfîrşitului pe neaşteptate. împărăţia lui Mesia. despre sfîr­ şitul şi judecata lumii. 28). la unii apologeţi (Iustin Martirul). Ideea revenirii Mîntuitorului găsea temei în cele spuse în Evan­ ghelie (Matei 24. epistola atribuită lui Varnava. la Irineu. P ăstoru l lu i H erm a şi mai a Ies la Papia (pe la 130). puterea lui Satan este biruită şi legată. Luca 12. Ea se găseşte la unii Părinţi apostolici — în v ă ţă tu ra c e lo r ciois p r A p o s t o l i . După o primă înviere. epistola II Petru). numit pentru aceasta de istoricul Eusebiu «Ioarl. 25. exrj sau mil­ lenium (o mie de ani). nici ei n-au fost hiliaşti. este credinţa că Iisus Hristos va veni din nou şi va înfiinţa o împărăţie de o mie de ani. în timpul împărăţiei milenare. Iisus Hristos va stabili o teocraţie pămîntească vizibilă. învierea generală şi judecata viitoare. 39 : Ioan 5. iar ideea timpului de o mie de ani şi alte idei erau luate din Apocalipsă (20. Ideea era generală şi neclară. Hiliasmul s-a format prin greşita interpretare a celor spuse de Mîntuitorul şi de Sfinţii Apostoli. Hiliasmul (milenarismul). Sens eretic a luat hiliasmul prin apariţia montanismului. datori iii persecuţiilor şi strîmtorărilor îndurate de creştini. dar n-a învăţat o împărăţie a Sa pămîntească. Ideea îm­ părăţiei viitoare şi a parusiei apropiate era mai ales o mîngîiere în persecuţii. 34— 42 . Ideea împărăţiei viitoare a intrat cu unele lărgiri şi modificări în creştinism. Sfinţii Apostoli au trebuit să pre­ vină pe credincioşi că sfîrşitul nu este iminent şi că trebuie să tră­ iască liniştiţi (epistolele către Tesaloniceni. Ea a avut la început forma unei aşteptări apropiate a sfîrşitului lumii. Ideea hiliastă s-a menţinut şi la unii scriitori creştini din secolele III— IV. '-Daniil). a drepţilor. 5— 7) înţelese de hiliaşti ca despre o îm­ părăţie pămîntească a Mîntuitorului. 39. ca speranţă . pe care iudeii au denaturat-o cu ideea de Mesia.

3253). ed. P o p o v i c i.pe a Apocalipsei pentru că vorbeşte de împărăţia milenară. II. M ontan. col. Victorin de Poetovio). 317 ş. împotriva profetismului şi hiliasmului montanist. . prin interpretarea alegorică a Apocalipsei.. care sc credea Montan. 234.. ed. M a r c io n and h is in ilu e n c e . studiul cel m ai im portant este al lui A dolf H arnack. 3020. D a s E v a n g e liu m v o m ir e m d e n G o tt.. 788 (M ontanism ). 341 ş. 345 (hiliasm ). de unde ar veni numele lor.u. Dionisie al Alexandriei l-a combătut pe acesta într-o scriere specială (Ilspi eira7 7 eX > Despre făgăduinţe). M a rc io n . E. 26). n. c it. P e n tr u M a rc io n is m . U l y s s e C h e v a l i e r . 2. 143 ş. 1925. care se baza pe o greşită inter­ pretare a scrierilor Sfîntului evanghelist Ioan.u. în frunte cu Origen. 154 şi b ib lio g rafie p. X L V ).D a m m e . C. cit.iu v. 787 (M arcion). p. Londra. Londra. precum şi un antitrinitar. II). P. ' R. Ei au apărut în Asia M ică (Frigia).. Apus a fost combătut mai ales de Augustin. cit. op.. p.T u c h l e . p. Tertulian era hiliast ea montanist.. c ritica lui Eug. I. 2. fără să observe că acesta era mai degrabă combătut de Sfîntul loan. pe a Evangheliei pentru că vorbeşte despre trimi­ terea Paracletului (15. Lactanţiu. Dacă alogii respingeau şi doctrina despre Logos. 1933. ed. de Fay e. op.u. op. BIBLIOGRAFIE în e n ciclop ed iile te o lo g ice (e re tic ii şi ereziile numite). cum crede Epifaniu. 529— 536). este greu de spus. Dar în Egipt hiliasmul era susţinut chiar de un episcop. 1924 (v. 451 ş. W i 1 s o n. (B ibliograph ie). G n o s tiq u e s et g n o s tic is m e . în . între alogi este socotit scriitorul creştin roman C aiu s din a doua jumătate a secolului al II-Iea. ca adversari ai montanismului (în sec. alogi). T h e o d o t. op. M a rc io n . col. Hiliasmul a fost combătut şi în Biserică şi în afară de ea. E. K i r s c h .. J . II (M arcion. cit. B i h l m e y e r . de unii eretici (gnostici. împo­ triva celei literale a hiliaştilor. Leipzig 1921 . p. alogii contestau auten­ ticitatea a c e s t o r a . fiind cea mai stăruitoare dintre răstălmăcirile Evangheliei. Comodian. 2 voi. Ideea sfîrşitului apropiat şi a împărăţiei lui Hristos s-a menţinut în unele secte medievale şi mo­ derne. Alogii le socoteau scrieri ale lui Cerint. B l a c k m a n .EREZIILE 199 în venirea lui Iisus Hristos (Metodiu. 4.u. 1. Alogii au fost o sectă puţin cunoscută. (T e x t e u n d U n te rs u c h u n g e n . Nepos de Arsinoe. 1949. In Răsărit l-au combătut mai ales alexandrinii.

a fost numit cu preferinţă sau chiar exclusiv an titrin itarism sau m on a rh ia n ism (Adolf Harnack) . socolindu-L nu persoana dumnezeiască. B u cureşti. Fribourg et Paris. Gry. K nox. A l c a n i z . (în A d v ersu s P rax ea m ) pe cind anlili inilai ii dinamici neagă dumnezeirea lui lisus Hristos. Subordmaţianismul.. Fiul şi Sfîntul Duh.u. P . 5/6. ca Fiu şi ca Sfînt Duh. cit. 1913 . R. 1935 (p.. 24 — 31). 361 s. socotindu-L doar un om inspirat şi împuternicit de Dumnezeu. Paris. c e ­ la laII s-a numit ad o p ţia n ism (care trebuie totuşi deosebit de adopţianismul de mai lîrziu. Una neagă dumnezeierea lui lisus Hrislos. Aniitrinitarismul (monarhianisinul). P o p o v i c i . se manifestă deosebit ca Tată. p atiip a sia n ism . L o i c h i ţ a. E n th u s ia s m . 1905. X V I {1964). Paris. B au er W . 334 ş. cari.ichiarn Umioiiuis»). 1950. ci om îndumnezeit. din secolul VII). Adhémar d'A 1 è s. M ile n a r is m u l. cealaltă an titrin itarism m o d a ­ list. Leipzig. T o m a C h i r i c u ţ ă . O r ig in e a ş i a s p e c te le m ile n a r is m u lu i în p rim e le d o u ă v e a c u r i . p. D. alta neagă deosebirea personală dintre Tatăl. V a s i 1 e s c u. Idem. Ş e s a n . 1913. L a c r is e m o n ta n isle . IV1oii. 1931. s a b elia n ism . 2. D er M o n ta n ism u s. E. Problema Sfinte! Treimi * Sub numele comun de antitriniiarism sau monarMamsm se înţeleg doua învăţături greşite privitoare la dogma Sfintei Treimi. 1925. Prima se numeşte qntitrinitarism d i­ n am ic (e b io n itic sau su b ord in a ţion ist). R i g a u x. A. ca ţinînd la unitatea persoanei dumnezeieşti (. M. trad. ed. op. L 'A n t é c h r is t .. p. socotind persoana dumnezeiască una. Deşi antitrmi* C a p i t o l r c c l a c l a t iU* L’r. W . E c c le s ia p a tr is tic a et M ille n a r is m . al cărui Fiu a devenit prin acea sta. 1. V. lislc dicpl di nutnele de monarhieni. după Tertulian. Louvain 1932.200 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ P e n tr u M o n ta n is m vezi P ierre de L ab riolle. L e s s o u r c e s de l'h is t o ir ? d u m o n ­ ta n ism e . G ra n a d a 1933. pro£. deosebite una de alta în fond. nr. F rib ou rg et Paris. 1903. L a th é o lo g ie d e T e r t u llie n . F. S tu d iu a su p ra te x t e lo r e v a n g h e lic e c u p r iv ir e Ia p a r u s ie sa u a d o u a v e n ir e . P r . S c h e p e l e r n . P e n tr u H ilia s m vezi : L. dar asemănătoare prin l a piui că se referă amîndouă la aceeaşi dogmă şi neagă trinitatea persoanelor dumnezeieşti. Cum doar acesta pune propriu-zis problema Sfintei Treimi. se da la începui celor modalişli. p a tiip a sia n . L e m ilè n a r is m e d a n s s c s o rig in e s et so n d é v e lo p ­ p e m e n t. 1929. O xford. «Studii T eo lo g ice ». B. ca antitrinitari.

prin care se apăra şi dumnezeirea şi umani­ tatea . Tertulian. Antitrinitarismul este prima mare controversă dogmatică în sînul Bisericii . s-a com­ bătut monarhianismul sau unilerismul ca monoteism abstract şi s-a scos în evidenţă deosebirea persoanelor dumnezeieşti . stabilindu-se identitatea de fiinţă a persoanelor dumnezeieşti. şi a defini ra­ porturile lui Iisus Hristos. Din preocuparea de a explica dumnezeirea lui Iisus Hristos şi ra­ portul lui de Fiu cu Tatăl a ieşit antitrinitarismul dinamic . 28) despre existenţa preomenească a Mîntuitorului. ' Antitrinitarismul a ieşit din încercarea de a explica şi pune de acord cele două adevăruri de credinţă creştină : monoteismul şi dum­ nezeirea lui Iisus Hristos deosebit de Dumnezeu Tatăl. din preocu­ parea de a saiva şi explica monoteismul creştin a ieşit antitrinitarismul modalist. câ Logosul devenit om. ca Fiu cu Dumnezeu Tatăl. cea trinitară propriu-zisă. Origen) au spus că Fiul este mai mic decît Tatăl (subordinaţianism).). negînd dogma Sfintei Treimi.EREZIILE 201 ţarismul dinamic punea mai mult problema hristologică. arianism etc. înainte de Sinodul I ecumenic (325). Cit priveşte pe Sfîntul Duh. împotriva antitrinitarismului. teologia era şi mai puţin clară şi precisă. este preludiul marilor controverse hristologice din secolele următoare (IV— VII). cele două învăţături se întîlnesc în rezultatele speculaţiilor lor. Ipolit. Deşi plecînd de la puncte de vedere deosebite şi pe căi deo­ sebite. rezultatul teologic este ace la şi: negarea treimii persoanelor dumnezeieşti. iar cel modalist p e . Epifaniu crede că primii adversari ai dogmei Sfintei Treimi au fost alogii. . la care se găseşte eroarea ebionită îndreptată împotriva clumnezeirii Logosului . Irineu. înţelegînd cuvintele «Tatăl este mai mare decît mine» (Ioan 14. Cele două i d e i : există un singur Dumnezeu (numit Tată) şi Iisus Hristos este (şi) Dum­ nezeu par a fi contradictorii. Biserica afirma unitatea fiinţei dum­ nezeieşti şi personalitatea Fiului ca ipostasă divină (hypostasianism). primii teologi (Iustin Martirul. la fel şi învăţătura antitrinitarului T e o d o t din . de la Sinodul I ecumenic s-a combătut concepţia dileistă sau triteiştă a acestei deo­ sebiri (subordinaţianism.Lui. In preocuparea de a se deosebi între Fiul şi Tatăl.

fiind acuzat pentru fapta sa. Teodotienii îl numeau pe Iisus Dumnezeu numai după Pogorîrea Duhului sau după învierea din morţi. 2 ş. c a r e î n v ă ţ a u U lei . Epifaniu o credea pro­ venind din erezia alogilor. pe care nu o avea înainte de a primi Duhul (pe care-1 numeşte Hristos). Iisus Hristos era deci . 9 .¡pol un «ill 7 r o d u l n um i t c e l T î n ă r s au B a n c h e r u l . u). el s-a apărat spunînd că n-a tăgăduit pe Dumnezeu. 18. întărit şi îndumnezeit prin pogorîrea lui Hristos sau a Duhului asupra Lui. din (Fapte 2. Ioan 8 .după Teodot. J 8 .). zice Epifaniu. Luca 1. de sus. Isaia 53.ilislă şi cu interpretare gramaticală-literala. care zicea că Hristos este simplu om. 1. Teodot s-a dus la Roma. pe la 190. Antitrinitarismiil dinamic apare în istorie ca învăţătură a acestui Teodot. El a fost e x ­ comunicai de episcopul Romei Victor. ci pe un om. 5). înţelegînd prin aceasta că Iisus este numai om. . e. în care apostaziase. 40 . unde. ci un om născut din Fecioara Maria. prin voinţa şi puterea lui Dumnezeu. din fraţii tăi» (DenL.202 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă Bizanţ.i in\ ii!. 31 . I ) 111 > Teodot ti Curei arul a c o n d u s ş c o a l a A s c le p io d o t ( s a u A s c lc - nin:. împotriva gnosticilor. cu |('i!tlni[. lormînd o şcoală sectară antitrinitaiă. dar a reuşit să atragă ]. Teodot nu se abatea de la doctrina Bisericii şi invă(a. 10. in alte privinţe. nu şi Dumnezeu. că la bote/. 22 . 38). Teodot cita în favoarea părerii sale locurile biblice în care se vo r­ beşte despre omenitatea M întuitorului: «Profet ca şi mine îţi va ridica Domnul din mijlocul tău. că Dumnezeu a făcut toate. şi din Evanghelii (Matei 12.i omul Iisus a lost î nt ăr i t l a b o t e z c u D uhu l lui D u m n e z e u sau i I Irislos. din epistole (I Tim. nu o persoană dumnezeiască. prin aceasta. Hristos în chip de porumbel şi că. 2. «Duhul Sfînt va veni peste tine şi puterea Celui Prea înalt te va umbri»). că a trăit la fel ca toţi oamenii şi a fost foarte credincios şi pios . precum şi altele din profeţi (Ier. Teodot afirma că Iisus este om născut din Fecioară din voinţa Tatălui . 15). In urma unei persecuţii. şi d ec i s u p e r i o r lui Ii sus ( m e l c h i s e d e c i e n i ) .iîura sa pe alţii. s-a coborît asupra Lui.i iiiţion. nu Logosul dumnezeiesc în­ trupat. In discuţiile pe care le-a provocat. 35 . El era un meseriaş lucrător de piei — curelar sau cisniar ■ — bogat — din Bizanţ. A c e ş t i a spuneau c h i a r c ă M e l c h i s e d e c a f os t o p u t e r e mai alţii — un e g i p t e a n m a r e . a primit o putere.

ci locuia în El dumnezeirea TatăluLXEiisebiu. dar nega în fond dumnezeirea lui Iisus Hristos. Iisus nu era Dumnezeu. e p is c o p de Antiohia. dar nu ca persoane sau ipostase.^divinitatea__sa . care-şi întin­ sese stăpînirea şi peste Siria. care era identificat cu Sfîntul Duh. Isto ria b is e r ic e a s c ă . încă înainte de acesta. ci ca atribute sau facultăţi nepersonale : nu svowoototoC ci dvorootatoi. Pavel de Samosata învăţa că Dumnezeu este o singură persoană (lîpoaiDTîov Iv). Antitrinitarismul lui Berii sta între cele două ramuri. — fiind o erezie condamnată — antitrinitarismul lui Teodot dispare în Occident (Sfîntul Ciprian nu vorbeşte de el). ca şi Teodot. iubitor de slavă şi de fast. P a v e l d e S a m osata. Logosul nu este deci o ipostasă (liwooxaotţ) proprie. ea a avut pe cel mai însemnat reprezentant. al cărui vasal era statul ei. aflată pe teritoriul Imperiului roman. ca şi raţiu­ nea în om. . VI.EREZIILE 203 H ieia caS y — identificau pe M elchisedec cu Sfîntul Duh. 33). avea erori antitrinitare episcopul Berii de Bostra. El era şi demnitar .. în a doua jumătate a secolului III. dar după alegere acesta a renunţat (a fost numit primul «antipapă»). ci este impersonal. P a v e l d e S a m o s a ta (260— 269). numindu-1 Fiul lui Dumnezeu. Logosul sau raţiunea şi înţelepciunea (ootpta) dumne­ zeiască sini în El. îndumnezeit la Botez sau după înviere şi deosebit de Ffristos. la care a luat parte şi învăţătorul Origen.(ducenarius = procurator) al reginei Palmirei. unde erezia aceasta este mai puţin răspîndită. Intr-un sinod important ţinut la Bostra în 244. Ultimul cunoscut ca reprezentant al sectei la Roma a fost jXHemorPtiArtemasL pe laf230^= 235^\ sau ceva mai tîrziu. în El este divinitatea Tatălui. în Orient însă. profitînd de greutăţile interne ale Impe­ riului roman. La Roma. După jum ătatea secolului al III-lea. care-L numea simplu om (ido? dv&punroţ). Berii credea că înainte de N aşterea sa. era un om de lume. Zenobia. episcopul Berii a renunţat Ia eroarea sa antitrinitară. alţii cu Avraam. El nu avea dumnezeirea Sa. în Arabia nord-vestică. episcopul de Antiohia. b o ­ gat. dinamică şi rnodalistă : Iisuş^nu avea înainte dc întrupare. în regiunea vecină cu Siria şi cu Pales­ tina. mîndru. El pare a nu fi adoptat întru totul teoria lui Teodot. teodotienii au reuşit să amăgească pe un confesor NaJa liu s J N a ta li s ) să fie episcopul lor. vanitos.

ci este deofiinţă cu El : 6 . Pe Logos îl identifica Pavel de Samosata cu înţelepciunea Iui Dum­ nezeu (oocpta ©sou) şi cu Sfîntul Duh (lîveujxa). in ultimul. Două (sau poate trei) sinoade ţinute între anii 264—269 la Antioliia. Iubirea Lui de Dumnezeu. ci Logosul lui Dum­ nezeu. om asemenea cu noi • El este însă mai bun decît toţi oamenii. dar înlr-un grad mult mai înalt. Totuşi Logosul face din Iisus o fiinţă unică. Unul este Dumnezeu Tatăl. au discutat învăţătura lui. acesta nu are o personalitate dumnezeiască. Theotecnos al Cezareei 'i'iilc'slmoi. Logosul nu este deosebit ipostatic de Tatăl. voinţa Lui fără păcat. între alţii. Pavel de Samosata a avut partizani numeroşi. îl putem numi tJurnne/eu. Cezareei Capadocic'i. S i­ nodul . Uns de Sfîntul Duh la Botez. Logosul locu­ ieşte în el ca într-un templu (u ? ev vouă). învăţatul preot Malchion. d a r unul este Iisus Hristos > şi altul Logosul. Doninus.mbi(ios. Sfînta Fecioară a năs­ cu!. şi depus de sinod.2 04 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă După Pavel de Samosata. Logosul este deci deosebit esenţial. i-| n . îi d'au o superioritate mai merituoasă decît dacă ar fi în El de la natură. ca în Moisi şi în Profeţi. unde Pavel de Samosata era episcop.al. in numele Sfintei Treimi. pentru că este de la Duhul Sfînt. încrezător în protecţia Zenobiei şi <. Fi este unit nedespărţit cu Dumnezeu mîntuieşte pe noi. Iisus este om născut din Fecioara Maria în chip supran atural. Fiind înzestrat cu putere (o6 vgc[ai?) dumnezeiască. mai presus de toţi oamenii.ooucjioC uo Ila-cpi. ci prin virtutea^ sa. înrudită cu a lui A r temon.j.srn erezia lui. ci prin calitate. Deşi condamnai. de I is u s . nefiind făcui. înţelegînd că fiinţa este sinonimă cu persoana sau ipostasa. l lymeneu al Ierusalimului. Iisus şi Logosul sînt uniţi nu prin fiinţă. Iisus I Iris tos este deci Dum­ nezeu nu prin'’firea.i (Iovi•diM. dar El nu este Fiu-persoană.1 ecumenic: de la Niceea din 325 n-a recunoscut botezul antitrinitarilor. Prin puterea lui Dumnezeu. Firirulian. sălăşluind în omul Iisus. ciupii fiinţă. iar Fiul Lui este în El ca raţiunea în om : sv irpooajirov o Seo? (o singură per­ soană este Dumnezeu împreună cu Logosul). . pîiiii ce creştinii s-au plîns împăratului Aurelian.i voii să părăsească locuinţa episcopală în favoarea noului dh's. la care au luat parte. Clrigore Taumataimtlr-Elenos de Tarş. In El a locuit şi a lucraţi Logosul dumnezeiesc.i losl condamnai. au reuşit s. Pavel de Samosata . El a atins perfecţiunea morală.

&niul : Tatăl . Dacă Hristos nu este Tatăl însuşi. în Iisus. el se găseşte îa N o e t din Smirna. 10 . în răsărit şi în apus şi a agitat mai mult Biserica. 50 . 24 . care l-a combătut (în A d v e r s u s P rax ea m ). E p ig on şi C leo m en . P ra x ea s. s-a dus de asemenea la Roma. corpul. monarhianism. . Praxeas învăţa că Tatăl s-a născut şi a pătimit ca Fiu. J i ul este trupul sau_. Ca şi antitrinitarismul dinamic. S a b e liu şi ucenicii lor. 35 . Acesta zicea. Spiritul JHristosuJ J o i păstrăm unitatea în Dumnezeu. Ipse se sibi filium fecit».. Hristos a suferii pentru noi. Luca 1. eretic din Asia Mică. de unde a fost dus la Roma. iar spiritul este Dumnezeu. Sub forma cea mai simplă. ipse deus. cel modalist a apărut în Orient. Tatăl este Fiu. spre sfîrşitul secolului II. Praxeas se apropia de antitrinitarismul dinamic. Dumnezeu. este.EREZIILE 205 2 . Cu ideea că în Mîntuitorul omul este Iisus. Reprezentanţii lui de seamă sîni N o et. Tatăl s-a făcut Fiu : «Post tempus pater natus et pater passus. a căror învăţătură este cunoscută de la Ipolit. EI pretindea că-şi bazează învăţătura pe Sfînta Scriptură (Isaia 44. Ca şi Noet.. Noet s-a dus la Roma. sed ex hu­ mana substantia».. spre sfîrşitul secolului al II-lea . fiind ca să ne poată mîntui. aveau aceleaşi idei : Născîndii-se. Tatăl a suferit împreună cu Fiul : «compassus est Pater Filio». El nu este Dumnezeu. 20). Primind să se nas­ că. 9. P ra x ea s. El vedea în Iisus Hristos pe Dumnezeu Tatăl însuşi. zicea Praxeas : «monarchiam tenemus». care s-a născut şi a murit. Jesu s Christus praedicatur. Dumnezeu este unul din diferitele sale moduri : Tată. dar în alt chip. Antitrinitarismul modalist s-a întins şi a durat mai mult decît cel dinamic. Antitrinitarismul modalist se mai numeşte şi tropic. Pe cinci antitrinitarismul dina­ mic socotea pe Logos impersonal. n e­ real. unde se pare că erezia ajunsese înaintea lui. 6 . ci după cea o m en ească: «qui mortuus est non ex divina. E p ig on şi C leo m e n es. Fiu sau Sfîntul Duh. patripasianism (ita'tpOTraaxftai). Mîntuitorul a murit nu după fiinţa sa dumnezeiască. Tatăl a devenit Fiul Său însuşi. Excomunicat la Smirna. 18. dominus omnipotens. iar de acolo în Africa. că Iisus Hristos este Tatăl însuşi. îoan 10. cel modalist îl socotea alegoric. învăţătura lui o cunoaştem de la Tertulian. El învăţa în acelaşi timp. şi anume întrupat. 14.

deşi nu este dovedit. a pătruns în cler şi în popor. ci trep­ tat. dar el considera ipostasele nu ca proprii. 'cpstc ovojiaaiai) socotind că Tatăl. Revelaţia este un proces asemănător cu dilatarea sau extinderea şi cu contracta­ rea sau întoarcerea în sine. Ca Dumnezeu Tu lai. nu trei ipostase. originar din Cirenaica (Pentapolis.. Sînt trei forme de existenţă şi de manifestare. In privinţa aceasta. Sistemul antitrinitar modalist este la el mai dezvoltat şi mai com­ plicat. deşi este o singură ipostasă. este mîntuitor . Deşi este unul şi acelaşi. El a introdus în acest sistem şi pe S fin tul Duh şi a evitat ten ­ dinţa spre antitrinitarismul dinamic. succesiv. ca Fiu. sau de la Roma în Libia. cei doi episcopi romani admiteau o formulă modificată a antitrinitarismului mo- . căci altfel ar ii politeism. ca şi soarele. Fiul şi Sfîntul Duh sînt personal identici. este monada. pe care Ipolit i-a atacat pentru aceasta l-au tolerat. Fiind cunoscut şi la Roma. dar după fiecare manifestare se întoarce în sine. dar nu în acelaşi timp. Sabeliu învăţa realitatea celor trei moduri ca apariţii istorice succesive. care socotea pe Fiul şi pe Sfîntul Duh puteri impersonale. invaţulura lui era ceva mai apropiată de a Bisericii. în Libia. Fiu şi Sfîntul Duh. Sabeliu a conceput unitatea lui Dumnezeu riguros: trei numiri într-o singură ipostasă (ev [iia Uiroatâoet. spre deosebire de antitrinitarismul dinamic. Tatăl. deci la începutul secolului III. ci ca moduri ale lui Dumnezeu. numit şi sabelianism.irismul modalist s-a răspîndit mai mult. per­ sonale. A celaşi Dumnezeu este Tată şi Fiu (uiomxTup) şi Sfîntul Duh. După Ipolit. cure. Fiul şi Sfîntul Duh sînt diferite nume ale aceleiaşi persoane dumnezeieşti. care ipostatic este unul. în timpul episcopilor Zefirin şi Calist. Auliti iuil. încălzeşte şi are o formă. luminează. este creator . ca Sfîntul Duh este desăvîrşilor. Zefirin şi Calist.206 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ S a b e liu este cel mai de seamă reprezentant al antitrinitarismnlui modalist. Se pare chiar că şi episcopii Romei. Ipolit l-a cunoscut la Roma. sfinţitor şi conducător al Bisericii. Se crede că el era preot. nu se ştie dacă s-a dus din Libia la Roma. Egipt). Nou şi interesant era că Sabeliu ţinea oarecum seama de ideea bisericească a iconomiei dumnezeieşti în revelarea lui Dumnezeu ca Tată. Ştirile cu privire la persoana şi la învă­ ţătura lui nu sînt clare. trei măşti numite itpooioiţa. Dumnezeu se revelează în diferite forme şi trepte.

efectul platonismului asupra teologiei lui trinitare. ci a devenit. Ipolit. el este filozofic. interpre­ tând aşa locurile în care Iisus Hrislos zice că este mai mic decît Tatăl şi în care vorbeşte despre supunerea către Tatăl. în antitrinitarismul dinamic se observă înclinare spre aristotelism. Antitrinitarismul modalist a provocat numeroase controverse şi în Egipt . 7 e făptură a Tatălui (iroÍTjjxa sau sv7 ¡tóv). La Comodian. A cesta a fost combătut cu vigoare şi de Ipolit. El se observă la Iustin Martirul. la Irineu. a servit în parte ca pregătire pentru arianism în secolul al IV-lea. La Origen. subordinaţianismul afirmă deci deosebirea personală dintre Tatăl şi Fiul şi evită mai ales antitrinitarismul modalist. In secolul al X V I-lea. Din punct cîe vedere filozofic.EREZIILE 207 dalist. antitrinitari devin şi socinienii. Arnobiu. Dionisie al Romei (258— 268) a condamnat antitrinitarismul modalist. pe care adversarii îl acuzau din cauza aceasta de «diteism». socotind pe Tatăl şi pe Fiul un singur Dumnezeu. iar în cel dinamic spre stoicism. iar Tatăl a compătimit. . Subordinaţianismul. Pentru a deosebi personal pe Fiul de Tatăl. Subordinaţianismul este o consecinţă a disputelor teologice triniCombătînd pe eretici. Dionisie al Alexandriei (248— 264) l-a combătut în cîteva scri­ sori trimise la Roma. La aceasta ducea nu numai faptul că problema raporturilor dintre persoanele Sfintei Treimi nu fusese pînă atunci lămurită. afirmat că Fiul este mai mic decît Tatăl. în care Fiul a pătimit. la Origen şi mai ales 1a. luat mai ales de la Origen. el spune că Fiul nu este de aceeaşi fiinţă. dar a întrebuinţat unii termeni care nu erau po­ triviţi. Subordi­ naţianismul a fost înlăturat în cursul controverselor hristologice din secolele IV — V. unii scriitori ortodocşi au tare şi hristologice. adică a pătimit împreună cu el. Origen. nu o putere şi nici o altă formă sau un mod al Lui . M arcel al Ancirei se observă idei de nuanţă moclalistă. deci subordonat Lui. T er­ tulian şi Novaţian (în D e T rinitate). numiţi şi unitarieni. Lactanţiu. 3. ci şi necesitatea de a arăta că Fiul esie deosebit de Tatăl.

> Prima care a produs discuţii şi unele neînţelegeri a fost cea privitoare la data Paştilor.IT. 1969. A. Prima este cea a discuţiei ini re episcopii Poli carp al Smirnei (| 155) şi A nicet al Romei (l!). Novat şi Novaţian. c it. 3. A s p e c t e d o c trin a re d in s c r ie r ile c r e ş tin e a le s e c o lu lu i I I . M üncben.v iat ■!. 1973. 1. Paris. 3/4... pv or. a uşurat formarea unor tradiţii. D e R i e d m a t t e n . H r is t o lo g ia P ă r in ţ ilo r a p o s to lic i. 1928. Ipolii. 1935. L e s o rig in e s d u d o g m e de la T r in il'e . M a r c u s . op. 1907. X III (1961). op. între Bisericile din Asia proconsiilara şi din unele provincii vecine şi între celelalte Biserici din răsăi ii şi din • pus. i ('< > I ¡ < n >vn pasee. Paris. M. H. Melitie . p. H. cit. B¡. J . 2 voi. H e f e l e . P .1 KW»).208 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă BIBLIOGRAFIE La J . 334 ş. 148 ş. 1929. şi practici locale. B a r d y. 405 ş. 6. Louvain... L e C h r is t d a n s la tra d itio n c h r é lic n n e : D e I ’ăge a p o s to liq u o á C h a lc é d o in e (451). Ş e s an . la atîtea popoare.D a m m e. ed.. Mo!ivii! lor este arătat mai tîrziu. Dintr-o scrisoare a sfîntului Irineu. ¡P o p o v i c i. p. E. C h e v a l l i e r . p. nr. op. la o dală pe )* Capitol re ct. G r i 11 m e i e r. I e s acte. W .s d u p r o c e s de P a u l do Samosate. la num ele resp ectiv e.iua şi felul serbării Paştilor. D e p la to n is m o Pat ru m . care au constituit cu timpul deosebiri mai mult de ordin practic privind cultul şi disciplina. 1. V o i c u. K i r s c h. p. Rom a. c it. Controverse şi scMsme : Data serbării Paştilor. P a u l de Sa m o sate. 195— 206.. 1925. p. tra ta te le de Is t o r ia d o g m e lo r. i-i au deosebiri cu privire 1> '/. Controversele pascale Răspîndirea creştinismului pe o suprafaţa mare a Imperiului roman. io . începutul acestei diferenţieri nu este bine < 'unoseut. Fribou rg. G r o s u. 1. B i e h 1 m e y e r -1" ü c h 1 e . «G lasul B isericii». 453 ş. J. P. D e r S u b o rd in a tia n is m u s . 1952 C. p. o p cit. A r n o n . 2-e éd. L e c l e r c q . en ciclo p ed iile te o lo g ice la num ele e re ticilo r şi ereziilo r . Botezul ereticilor. H is t o ir e d e s c o n c ilc s . in timpul împăratului Antonin I iu (138 — 161). l e b r e t o n . 1. (B ibliographie).u. I. «O rtodoxia».u. 1963. p. 797— 799 ¡ 804 . 1. i şl ie că cele dintîi discuţii s-au produs la jumătatea secolului I!. G. citată de istoricul Euse­ I > 11.ai decurs în trei faze.u. G. 337 ş. X V I (1965).u. nr.u. şi biblio grafia.

A nicet pe obiceiul păstrat de la înaintaşii săi. Irineu scrie că Policarp s-a dus la Roma în timpul lui A nicet şi că ar fi avut unele mici neînţelegeri privitoare la serbarea Paştilor. ' . 15— 17). cei doi episcopi au rămas în bune rapor­ turi şi în comuniune bisericească. iar du­ minică învierea. indiferent de data lunii.l tSv ¡i 7 ( TTjpouvxcuv. care serba Paştile în felul său.0 cunoaştem (se crede că pe la 155). V. Cele cîteva fragmente 14 — Istoria bisericească .a'cl'iai). de unde numele ce li s-a dat de «qum ^decimani» (Teoaapsay.. Deoarece Răstignirea şi învierea Mîntuitorului s-au înţîmplat la vremea Paş­ tilor iudaice.EREZIILE 20 9 care 1 1 . Primii ţineau adică data lunii cînd a avut loc Răstignirea şi învierea Mîntuito­ rului. Isto r ia b is e r ic e a s c ă .De~7dârfe timpuriu trebuie să fi existat deosebiri cu privire la timpul şi la data serbării Paştilor între iudeo-creştini şi ceilalţi creş­ tini. chiar în sînul Bisericilor din Asia .ov) iar învierea ca Paştile învierii (Ilao^a avao'ctxotp. şi creştinii — zice Irineu — au avut pace : «Şi cei care ţineau şi cei care nu ţineau» (nat wv ttjpouvtmv y. creştinii au păstrat această dată ca timp al Paştilor lor. ceilalţi ţineau ziua săptămînii.atoey. în această controversă au intervenit doi ep isco p i: Meliton de Sardes şi Apolinar[e de Ierapolis... Deşi n-au căzut de acord. la 14 nisan (Răstigni­ rea) şi duminica (Învierea). 24. Răstignirea era serbată ca Paştile răstignirii (Hao^a oi:aopu>ai[i. Nici unul din ei nu a putut să convingă pe celălalt ca «să ţină» sau «să nu ţină».ov).'j. pe la 167— 170 s-a provocat o controversă pascală la Laodiceea Frigiei. amintind vineri răstignirea. ludaizanţii serbau Pascha iudaică. fiecare din ei se baza pe o tradiţie veche : Policarp pe cea de la Sfîntul loan şi de la alţi Apostoli. Eusebiu. indife­ rent de ziua săptămînii . Din context se vede că obiectul acestei «ţineri» şi discuţii era ziua de_14 nisan ca dată a Paştilor. Ceilalţi creştini au lăsat sem­ nificaţia acesteia şi au serbat ca Paşti învierea Domnului. probabil în legătură cu apariţia montanismului. Anicet a îngăduit lui Policarp să săvîrşească Sfînta Euharistie la Roma. Creştinii din prima categorie serbau deci Paştile la aceeaşi dată c i iju d e ii (14— 16 nisan). din ziua de 14 a lunii (quartodecima). \ ■ . ceilalţi serbau duminica după 14 nisan. Se cunoaşte o altă discuţie locală. Controversele pascale arată că cei din Asia ţineau datele morţii şi învierii Mîntuitorului după calendarul iudaic.

Obiceiul acesta venea din Asia. Is lo r ia bisu riccd u câ. lui Policrat al Efesului şi altora din Asia. murind. Apolinarie combate părerea celor ce susţineau că la 14 nisan M întuitorul a săvîrşit Pascha iudaică obişnuită. invitîmlu-i să se întrunească în sinod şi să adopte practica pascală romanii. Hpiscopii din Asia întemeiau practica lor quartodecimuiM pe tradiţia apostolică. de a-şi schimba tradiţia . Victor a vrut să excludă din comunitatea bisericească grupul Bisericilor din Asia. fiind în această privinţă un precursor. iar sino­ dul s-a opus cererii1 autoritare a lui Victor. V. Victor. (Jn preot. cînd deosebirile privitoare la data serbării Paştilor produceau discuţii pasionante la Roma. Apolinarie se baza pe cronologia Evangheliei după Ioan. schis­ matic. a scris episcopilor mai însemnaţi din afară. Blastus. păstrată din generaţie în generaţie (liuselmi. privitoare la această dispută. nu ne lămuresc asupra m oti­ vului ei. pascală. Eusebiu sc rie că în urma răspunsului lui Policrat. episcopul V ictor s-a hotărît să condamne practica lor şi să pună astfel capăt deosebirilor şi controverselor pascale. deci ca şi iudeii (Tertulian. De p r a e s c rip tio n e h a e r e tic o r u m . vorbind probabil în nu­ mele episcopatului italic. . V ictor ameninţa pe episcopii Asiei cu excomunicarea. la 13 nisan a avut loc cina cu Sfinţii Apostoli. Este interesant că Apolinarie voia să pună de acord Evangheliile cu privire la data morţii Mîntuitorului. ierarh autoritar. 23— 24). la 14 nisan Răstignirea şi moartea. controversa lor avea deci alt motiv decît data Paştilor. Episcopul Romei. dacă nu eretic (montanist sau gnostic. unde se găseau şi creştini quartodecimani din Asia. dară nu vor da urmare invitaţiei lui.270 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă păstrate. la sfîrşitul secolului II. după unii). jertfind adică mielul pas­ cal : el susţinea că în acea zi s-a jertfit Mîntuitorul însuşi. Motivul controverselor pascale se lămureşte mai bine în a treia controversă. Policrat a răspuns episcopului Romei printr-o scrisoare de o energic semnilicativn. Meliton şi Apolinarie erau amîndoi quartodecim ani. Pe la 190 sau curînd după acest an. Policrat a convocat în sinod pe episcopii provinciei Asia. care era a celor mai multe biserici. 53). între episcopii Victor I al Romei (190— 199) şi Policrat al Efesului. propaga la Roma obiceiul de a serba Paştile după legea iudaică.

El cîştigase apoi încrederea episcopului Zefirin. pe care apoi l-a condamnat şi Calixt. amînîndu-se cu o săptămînă dacă se întîmpla să coincidă cu Pascha iudaică. Din cauza deosebirii ciclului pascal în uz şi a datei echinocţiului. El a combătut antitrinitarismul. «dar aceasta n-a plăcut tuturor episcopilor». Din scrisoa­ rea lui Irineu aflăm că deosebirea privea nu numai ziua Paştilor. El acuza pe . in scrierea F ilo so iu m en a . ci şi durata Postului premergător. vorbind în numele fraţilor din Galia. A ceastă alegere a fost precedată de o polemică provocată de erezia antitrinitară şi de ches­ tiunea disciplinară a penitenţei.)Era prima dată cînd un episcop lua o asemenea măsură gravă. Sinodul de la Arelate (314) a hotărît ca toţi creştinii să ţină Paştile «într-o zi şi un timp în toată lumea» (canon 1). 2. data Paştilor a variat şi după Sino­ dul I ecumenic între Roma şi Alexandria. Schisma lui Ipolit Cea dintîi abatere de la disciplina Bisericii în ordine cronologică. al cărui sfetnic devenise ca diacon. Ipolit arată pe Calixt ca eretic antitrinitar şi ca avînd înainte de episcopat o purtare aventuroasă şi necorectă. dar cei din Asia şi-au păstrat obiceiul. după moartea lui Zefirin (pe la 217). ei au adoptat regula generală. Victor a fost mustrat şi îndemnat prin scrisori. între care cea mai însemnată era a Sf. Totuşi. o parte din credin­ cioşi a ales episcop pe Calixt. Irineu. la Roma la 18 martie. La moartea lui Zefirin. iar în Răsărit la 21 martie. iar Sinodul ecu ­ menic a stabilit apoi ca ziua Paştilor să fie prima duminică după lună plină după echinocţiul de primăvară ( 2 . a lui Calixt (Calist) şi a lui Ipolit.EREZIILE 211 ca eretice (w? <v sxepo8 o$o6 sac). Ipolit îi imputa totodată aba­ teri de la practica bisericească în chestiunea disciplinară. afară poate de unele mici grupuri. o parte pe Ipolit. s-a produs dintr-o îndoită alegere de episcop la Roma. încă înainte de Sinodul I ecumenic. declarînd printr-o epistolă pe toţi fra­ x ţii de acolo scoşi din comuniunea creştină (¿xoivojvrjToo'. Nu se ştie dacă Victor şi-a retras e x c o ­ municarea. de unde cunoaştem faptele. fără a înceta opoziţia dintre ei. Ipolit era un om foarte învăţat. abuzînd de încrederea stăpînului său (Calixt fusese sclav). să nu excomunice «toate Biseri­ cile lui Dumnezeu care ţin din tradiţie un obicei vechi».1 martie). scriitor fecund şi teolog de v a ­ loare.

Biserica Romei a fost condusă 1-1 luni de colegiul presbiterilor. precedată cu puţin de una la Cartagina. la Roma. Ciprian. opoziţia se organizează. acuzîndu-1 de severitate. crilicînd abuzul confesorilor. s-a opus măsurii luate de episcop. a provocat nemul­ ţumiri. O parte din confesori ¡şi alţi patru preoţi afară de Novat. Ipolit şi Ponţian. în frunte cu preotul Novat. Ambele slau în legătură cu si­ tuaţia creată în Biserică de persecuţia lui Deciu (249— 251). Novaţian. se refugiase şi conducea Biserica sa prin scrisori şi prin oameni de legătură. la 235. fără penitenţă. Nemulţumirea partidei indul­ gente de la ( 'arlagina s-a comunicat prin scrisori şi la Roma. de unde s-a Itimis Slinlnhii Ciprian o epistolă jignitoare. Un grup de credincioşi. care primeau pe cei «căzuţi» cu zecile şi cu sutele. admitea în cler bigami (căsătoriţi a doua şi a treia oară). 3. Fabian. prima statuie creştină cunoscută (descoperită Ja 1551. au fost cinstiţi ca martiri ai Bisericii Romane. Persecuţia lui Maximin Tracul (235— 238). deşi el s-a K'lugiat în timpul persecuţiei. Schisma Iui N ovat şi Novaţian La jum ătatea secolului al III-lea s-a produs la Roma o nouă schismă. Ciprian a scris la Cartagina sa fie supuşi penitenţei. explic indu-i situaţia. El a răspuns preotu­ lui Novii(ian. scriitor cunoscut. La Cartagina. azi la muzeul Lateran). Amîndoi. i-a pus capăt prin deportarea lui Ponţian şi a lui Ipolit în Sardinia. Luînd cunoştinţă că mărturisitorii (c o n ie s s o r e s ) dădeau cu uşurinţă scrisori de recomandare pentru reprimirea în Biserică a celor care au apostaziat în persecuţie (lap si). susţinuţi şi agitaţi de un laic ambiţios . tolera căsătorii secrete (în­ tre soţi de clase sociale deosebite). unde schisma s-a stins prin împăcarea şi moartea celor doi episcopi. 258). Murind mar­ tir în această persecuţie episcopul Romei. şi neputîndu-se face alegere îndată. episcopul Cartaginei (249 — f 14 sept. altul decît Novaţian.212 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Calixt că ierta păcate grele. din care făcea parte un preot învăţat. Schisma de la Roma a durat şi sub urmaşii lui Calixt — Urban şi Ponţian. primea eretici în Biserică. iar admiratorii lui Ipolit i-au ridicat o statuie de marmură lîngă mormînt. Atitudinea lui Ciprian. deşi era îndreptăţită.

1 acuza de slăbiciune. unde fusese ales episcop Corneliu (250—253). deşi trimişii lui au căutat să provoace agitaţii în acest scop. Novaţian a încercat să cîştige de partea sa şi pe Ciprian. hirotonit diacon se pare în chip necanonic. Nova­ ţian a fost ales episcop de partizanii săi în 251 şi a reuşit să fie hiroto­ nit. se făcea opoziţie lui Corneliu pentru indulgenţa lui. Simţul Ciprian a pus ordine în Biserică. In iruntea unei partide ca re . VI. Dar la Roma. s-au unit în opoziţie şi în schismă contra episcopilor lor. Novaţian şi-a organizat partizanii în sectă. 45). se agita Novaţian. candidat la scaunul episcopal. care se socotea ade­ vărata Biserică. care s-a declarat de acord cu cele hotărîte la Cartagina. Un sinod ţinut la Roma. Revenind la scaun. Corneliu a fost recunoscut de m ajoritatea episcopilor Italiei şi de cei din afară. ea s-a unit cu montaniştii şi cu quartodecimanii. Ciprian a comunicat măsurile luate şi la Roma. care era rigorist. şi Novaţian de la Roma. lămurind lucrurile prin scrierea sa D e lap sîs. inducînd în eroare cîţiva episcopi din provincie (Eusebiu. Novaţienii s-au numit în adevăr aşa. Sfîrşitul lui Novaţian nu se cunoaşte. Corneliu contesta alegerea şi hirotonia lui Novaţian. Secta novaţiană a reuşit să cîştige aderenţi în Apus şi în Răsărit. spunînd că Biserica trebuie să cuprindă în sînul său numai oameni. opo­ ziţia avea motive personale.EREZIILE 213 şi bogat. 9). In Asia Mică.Ei rebotezau pe cei veniţi la secta lor. Isto ria b i s e ­ r ic e a s c ă . VI. care era indulgent. «cathari» (xoc&apot). Isto ria b is e r ic e a s c ă . în­ treţinea nemulţumirea celor «căzuţi» împotriva episcopului. dar n-a reuşit. înlăturau pe cei care săvîrşeau păcate grele după botez. zicînd că se botezase greu bolnav (botezul clinicilor). care face din scrisoarea sa o podoabă a genului epistolar (la Eusebiu. Felicissimus. căsătorie. -s-t— l t î AA 1 . Novat de la Cartagina. Dionisie al Alexandriei i-a dat un răspuns. El excludea pe cei «căzuţi». în aprilie 251. înainte de sfîrşitul pregătirii (catehumenatului) şi fără să fi primit punerea mîinilor după botez. durînd sute de ani. dar la Roma situaţia s-a agravat. 43. Prin sinoade s-a stabilit obligativitatea penitenţei pentru lapsi. faţă de lapsi. a excomunicat pe Novaţian. Ca şi la Cartagina. curaţi. interziceau a doua. El a încercat prin scrisori să obţină recunoaşterea sa ca episcop legitim al Romei din partea altora. Atunci Novaţian a dat sectei sale caracter rigorist.

şi în favoarea celor aleşi în locul lor . pentru a răspunde între­ bării unor episcopi din Numidia. pentru roliolezureu orei ici lor. Biserica africană. a hotărît rebotezarea ereticilor şi a . Ştefan a căutat să-şi impună autoritatea în chestiunea baptismală. Palestina. în urma unui sinod ţinut înainte sub Agrippinus. prezidat de Firmilian al Cezareei Capadociei. O asemenea neînţelegere s-a produs între Ciprian al Cartaginei şi Ştefan al Romei (254— 257). Controversa baptismală fusese precedată do alte nemulţumiri. Şic:Uin n-n pronunţai excomunicarea. In Africa. în frunte cu Sfîntul Ciprian. altul la Synnada.2 14 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă 4 . La Roma se recunoştea botezul jşreLicilor şi nu erau „re^_ botezaţi cînd reveneau în sînuT~BlierIciT. Ştefan a voit să impună practica romană în Africa. un sinod ţinut la Cartagina (255). dimpotrivă. care murise în persecuţia lui Trebonius Gallus. Controversa baptismală (botezul ereticilor). stabilise rebotezarea ereticilor.~eTnu era recunos'Cnt-şTcÎe~âceea ereticii erau rebotezaţi. acuzaţi de slăbi­ ciune în persecuţia lui Deciu. A ceeaşi hotărîre s-a luat în două sinoade ţinute în Orient. dar s-a lovit de rezistenţa Bisericii africane. în frunte cu Firmilian. în privinţa botezului ereticilor. dar a provocat o nemulţumire ca>e a rupi raporturile dintre ei şi episcopii din Asia Mică. Şlofan al Romei a ameninţat cu excomunicarea pe unii episcopi orionlali (Firmilian al Cezareei Capadociei şi pe Elenos de Tars). Apoi.Atitudinea faţă de novaţieni. pe la 230— 235 unul la Iconiu. la Roma). în Frigia. Ştefan şi Ciprian au luat atitudini deo­ sebite : Ciprian s-a pronunţat împotriva celor doi episcopi contestaţi. A intervenit împăciuitor Dionisie al Alexandriei. Liniştea Bisericii a fost tulburată şi prin unele neînţelegeri intre episcopii legitimi. pe cînd Ciprian nu-1 recunoştea. al doilea urmaş al lui Corneliu. Ca şi Victor în ch es­ tiunea pascală. nemulţumea de asemenea pe episcopul Romei. La cererea creştinilor din Spania contra a doi episcopi. în care Ştefan era mai sever decît Ciprian. Ştefan era indulgent. Alte Biserici erau mai indulgente: primeau pe erotici prin punerea mîinilor episcopului asupra lor şi prin admiterea lu SIinla Euharistie (în Egipt.

negăsindu-se în Bise­ rică. Meletie. nu pot săvîrşi valabile Sfintele Taine. contestîndu-i dreptul de a-şi lua puteri de urmaş al lui Petru. a uşurat reprimirea celor «căzuţi». în timpul persecuţiilor de Ia începutul s e c o ­ lului IV. Petru I (300— 311). Iritat de această hotărîre. După Ştefan. episcopul de Alexandria. fătărebotezare. al doilea în cinste în Egipt. şi acesta nu poate fi valid decît săvîrşit în Biserică. Sf. Schisma meîitiană S-a produs în Egipt. în lipsa lui Petru. . Nu poate fi decît un botez. mai numeros. Ştefan voia să impună practica sa romană. ei ar putea săvîrşi valid şi celelalte Taine (e p is to la 70). Persecuţia lui Valerian (253— 260). Petru al Alexandriei şi alţii au fost arestaţi sau s-au ascuns. Voind să aducă linişte în Biserică. conducînd Biserica Egiptului — nu se ştie dacă în înţelegere cu Petru sau nu — a luat unele masuri şi a săvîrşit hirotonii dc episcopi la scaune ai căror titulari se gă- . a pus probabil capăt controversei. în care critică violent pe Ştefan. A cesta i-a trimis o lungă epistolă. ci prin ea însăşi. Recunoaşterea bote­ zului ereticilor făcut în numele Sfintei Treimi a fost aprobată de si­ nodul de la Arelate (314) şi de Sinodul I ecumenic (325). zicea Ciprian. Pe cînd însă Ciprian recunoştea altor episcopi dreptul de a proceda cum vor crede mai bine. Melitie de Lycopolis. fără să rupă legăturile bisericeşti. după episcopul A le ­ xandriei. Episcopul de Lycopolis. Pe Sfîntul Ciprian chiar l-a criticat în cuvinte aspre.EREZIILE 215 schismaticilor. a protestat împreună cu alţii împotriva indulgenţei lui Petru. Ereticii. pentru că nu au har. Ciprian şi Ştefan au rămas pe poziţiile lor. ţinut în anul următor a hotărît la fel. Altfel. Un nou sinod. în care au murit amîndoi. taina era validă nu prin săvîrşitorul ei. Ciprian a scris lui Firmilian al Cezareei Capadociei. din anul 258. sub Galeriu (305— 311) şi Maximin Daia (305— 313). Izbucnind din nou persecuţia. Ciprian a înte­ meiat această hotărîre într-o lunqă scrisoare către Jubaianus (e p is ­ to la 73). Izvoarele istorice se deosebesc în arătarea începutului şi des­ făşurării ei. Ştefan al Romei a refuzat să primească pe trimişii lui Ciprian voind să cîştige mai uşor pe novaţieni. 5.

XIII ( 1!Ut 1). I’ < |> <■-. nr. X X X V (1959). C a s e i . 1972.e. p. 133— 153. cu biblio grafie. 9— 12.1 e i i.u. . 1.. . cit. P a s c a unei O ster. 1949. S. 1958. B a r d y. H is to ir e d e s c o n c ile s . C y p rien . 393 ş. P aris.. 440. 3. Ca şi novaţienii. E tu d e su r Ia t h é o l o g i e r o m a in e a u m ilieu . D ie K in d e r ta u ie . H ipolit d 'A les. n i < < i Toilor. 1971. P aris. N o v a tia n i o p e r a q u a e su p er su n t.D a m m . A c ta u lita te a tra ta tu lu i lu i T ertu lia n «D esp re p r e s c r ip ţia e r e lit'iloi -.. 3.< B i li I m e y e r . L a t h é o l o g i e d e S. Melitie a fost excomunicat de Petru al Alexandriei din închisoare. Fiind arestat şi Melitie. 438 ş. şi 122 ş. BIBLIOGRAFIE V . 119 ş.i’-. nr. ( ' o i n e a n ii. 1906. L a t h é o l o g i e d e S. T e o d o r M. Paris. Doct rina d e s p r e T a in a B o te z u lu i în p r im e le s e c o l e c r e ş tin e . ed. P s e f t o g a s. in en ciclop ed iile teo lo g ice. p. ¡n ■Mili o|)(ili.u. O.’ . scriind clerului şi credincioşilor să rupă legăturile cu el. s-a dus la Alexandria şi a organizat Biserica sa schismatică. Berlin 1969. nr. W olfgang Huber. în «O rtodoxia». p. H e f e l e . V I (1961). a r­ tico le le re sp e ctiv e . n u n ei p rim u m in un u m c o ll e c t a a d iid e m c o d ic u m q u i a d h u c ex ta n t. 1907. I. U n ter su c h u n g en zur O s te r n ie ie r d e r a lt e n K ir c h c .1.. F. melitienii au făcut în sccolul al IV -lea mari greutăţi Sfîntului Atanasie cel M are ( j 373) şi ortodocşilor. D i e r c î s . p. Turnhout. N o v a iie n . 1. iîn unire cu arienii. 1925. 1922. op. .ul e r e t ic ilo r . P r o b le m a s t a b ilir ii d a t e i P aştilor.i M oldovei şi S u cevei». N o v a ţ i a n . p. Paris. Idem. d u III-e s iè c le . H ip p o ly te .. M elito's of Sard es.in ia s. Paris. în «M itropolia A rdealului». numind-o «Bise­ rica martirilor». S. dar despre care nu se mai ştia nimic.<■ i i . P. . 793. p. Petru şi alţi patru episcopi au murit martiri f M elitie a fost eliberat. nr.u. învrăjbindu-i. După unele ştiri. • C h . A d. J . 580 ş. cit. d'A 1 è s. ( !.u. T h e T w o W ritin g s d e P a s c h a . 797— 799. 802— 8 0 4 . op . A ceasta a adus tulburare şi nemulţumiri în Biserica Egiptului.u. L a c o n v e r s io n a u c h r is tia n is m e d u ran t I e s p r e m ie r s s i è c le s Paris. 1963. / ! Ic te d e s P â q u e s d a n s l'B g lise d e s pères. p.. în > «O rlo iio xi. T h e s­ salo n iki. Hulw. X V I (1964). 1 > :•I'. N. A f» .2 16 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ seau atunci arestaţi.in. 334— 444.L e c l e r c q . melitienii se socoteau Biserica ade­ vărată. I.T ii c b 1 o . el a continuat acţiunea sa schismatică printre creştinii din minele de la Faeno (Arabia). K i r s c h .:i. P o p e s c u. G ottingen. I). în tra ta te le de isto ria dogm elor. 1969. 444.

care circulau de la o comunitate la alta.. care au produs cursuri şi chiar şcoli «pentru catehumeni». învăţătura creş­ tină începe să preceadă botezului. învăţămîntul creştin era harismatic : Apos­ tolii.c e ­ lo r d o is p r e z e c e A p o sto li.. încă înainte de sfîrşitu. Apoi s-au asociat şi elemente «apostolice». In fine pregătirea pentru Sfîntul 5oîez~a constituit im prilej pentru îndrumări organizate în creştinism.. De mare autoritate s-au bucurat apoi îndrumările din scrisul Părinţilor Aposto­ lici. credincioşi cu mai multă cultură. didascalii învăţau pe credincioşi învăţătura cea nouă. Sfîntul ignaţiu al Antiohiei. fie «în urma chemării speciale».aJ-tir^deVjăj. Ş e s a n ..11. care este un fel de catehism. Mărturia o d ă js m e r e a In v ă iă t m a . şi a unor didascali laici. D id a sca lii aveau anume această misiune a învăţăturii.J5fîntul Policarp al Smirnei şi altele.din tim m n"peTseCTrtill6 r'->âu T o s î introduse si_ martirologiile si s-au asociat în latura populară şi apocrifei». scrisă fie din «împreună-trăirea evangheliştilor cu Mîntuitoruî». Şcolile din Alexandria. De timpuriu. Primul mai bine cunoscut este un""fÎTozoTTrecuF la creştinism^ Justin Martirul (■ 165). cum erau a p o lo g e ţii. această activitate era în grija Bisericii. Fiind între­ bat la judecată despre locul în care se adună creştinii şi despre învă* C ap ito l re d a c ta t de P r. Apoi era A p o sto lu l. M. în e p o c a a p o s to lic ă . P. sau colecţia de epistole apostolice. învăţau pe credincioşi şi cle rici.ul creştin c a fiind filozofia cea adevărată.reşl±rrii~ru' învăţătură. Ei se găsesc printre (. Cezareea Palestinei. în Rînduiala apostolică. care lămureau unele mo­ mente din viaţa Bisericii.EREZIILE 217 începuturile învăţămmtului creştin. Ea se făcea la început după primirea botezului. p ro f. în sinul comunităţii^ Pe lîngă h arismatici. in Tradiţia ’celor ' 12 Apostoli^ şi_ altele. cum era cazul Apostolului Pavel. PapieTcTin Ierapole. neînregislraFe"‘m scrisul canonic. JBiu— s&cqIuI.~ Ju stin a fost arestat în persecuţia lui Marcu Aureliu. care în­ )' văţa m. cuprinzînd pe scurt ceea ce mai ales învăţau cei care voiau să primească botezul. obiect de învăţătură îl constituie de la început E v a n g h elia Mîntuitorului.. ca Sfîntul Clement Romanul. Antiohia şi Edesa * . profeţii. Astfel.1 secolului I.

I. Prima şcoaîă creştină publică a fost Şcoala din Alexandria. orthodoxus. Ju stin a indicat casa unde se adună auditorii lui. iar des­ pre învăţătura sa a spus : «Cui voia să vină la mine. —•Sfînta Treime. înainte de con­ vertire. care însemna întinderea «peste totalitate» . 10).. pentru desemnarea adepţilor lui Hristos (Fapte 11. T e r m in o lo g ia creştin ă.lui Dumnezeu . aîpeoiQ eres. cea în care găsise el msiv. V. primea acum la sine şi în­ văţa pe alţii învăţătura cea adevărată. care însemna înainte o «adunare». i Şcoala alexandrină are diferite n u m e : Şcoala cuvintelor sau învă­ ţăturilor sacre (oioaaxaXetov -tujv isp«Bv Xoţwv) . Istoricul Eusebiu scrie ( < ea exista de mult (Isto ria b is e r ic e a s c ă . fie prin adoptarea unor cuvinte vechi la sensuri noi. Fiul . în continuare au fost apoi definite sensurile specifice pentru noţiunile de Aoţoc — Cuvîntul lui Dum nezeu. Învăţătura Mîntuitorului Hristos a venit şi cu probleme noi. pentru a doua venire a M în tu itoru lu i. 17). mersese din profesor în profesor. III). Dominus. sp'eeifici. A cestea au fost apoi latinizate de Tertulicin : ecclesia. care. episcopul Teofil al Antiohiei ( j 183— 185) a definit pe la 180 termenul rA jia Tpii. Verbum. pri\ / mea acum sensul specific-^ de întrunire liturgică şi organica a creşti­ nilor.218 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ ţătura lui. care au determinat şi o terminologie specifică. A fost apoi formulat cuvîntul nou de /piaxiavoC. pentru abaterea de la dreapta credinţă şi altele.ipzm<. adunarea (pentru învăţătură) a credincioşilor (tj x(7)v utaxiov oiaxpipTj) sau doar şcoala din Alexandria (xo xax’ ’AXe|âv- . cunoscută spre sfîrşiliil secolului II. compus din xaxâ şi okixâs. Trinitas. în plină înflorire. Sfîntul Ignaţiu a folosit cuvîntul xathoXixoi — catolic. Justin. 26). în Biserica din Antiohia. otoaoxaXetov). Pentru indicarea caracterului universalist al B i­ sericii. ¡' \ Astfel cuvîntul. purusia. fie necesitînd formu­ larea de termeni noi.i mulţumirea.xju. adică de «biserică» (Matei 18. catholicus. — creştin. Pentru-definirea adevăratei cre ­ dinţe creştine a fost compus cuvîntul op&oooţoc i ortodox. sxxXt)oî4. haeresis şi altele. Hapouota \— Parusia. Sco-cvjp sau Kupio? pentru Mîntuitorul şi Domnul. îi comunicam cuvintele adevărului» (A ctu l m a itiiic . şcoala catehizării (xo x i f xa. din cuvintele — folosite în Noul Testament op&o? şi 8 o£a -— cea adevărată ■ corectă — mărire — credinţă.

şcoala creştină se putea măsura cu orice şcoală filozofică. conducea şcoala. acolo se învăţa neoplatonismul în secolul III. Petru. fără însemnată influenţă asu­ pra Bisericii. Iustin şi a altor profesori particulari. cu un program dejrursuri. 36). ^Grecî| |udeiiilgnosticii şi alţii aveau acolo şcoli însem­ nate.aXetov). cînd a izbucnit persecuţia de la 202— 203 şi cînd a părăsit oraşul. Ea pare a fi început din iniţiativă particulară. Pieriu. cu numeroşi auditori. Ultimul conducător cunoscut Rodon. frecventată de un număr mic de auditori. Teognost. Ieronim o numeşte (ecclesiastica) schola xaxvjx^oscuv (D e v iiis illu strib u s. Iraclas. mai tîrziu Didim cel Orb. mărimea şi importanţa sa ca oraş. în legătură cu evanghelistul^^jjrgk. nu ca instituţie a Bisericii. a plecat la Sida (în Pamfilia) şi s-a stabilit acolo în timpul lui Teodosie c e l Mare (379— 395). ca adevărată şcoală de «teologie». adăpostind vestita bibliotecă a Ptolomeilor. (Ieronim. M acarie . Clement A lexan ­ drinul. Alexandria era unul din cele dintîi şi mai cău­ tate centre culturale ale lumii_vechi. Prin . Urmaşul lui Panten. la cererea unor elini şi creştini dornici de învăţătură.EREZIILE 219 ■Speiav StSaoy. Panten care este primul cunoscut pe la anul 180 şi-a conti­ nuat activitatea şi în timpul lui Septimiu Sever şi Caracalla (193— 217). Creştinismul care a prins rădăcini în Alexandria din epoca apos­ tolică. Prin aşezarea. prin mişcarea de idei şi de popoare. A colo trăise Filon. Origen a luat conduccrea ei. a avut ca urmare faptul că au fost continuu învăţători creştini acolo ( e c c le s ia s tic i d o c to r e s ). De v iris illu stribu s.limiu Sever. şcoala din Alexandria^ devine o instituţie bine înteme­ iată. Cu însemnătatea ce i-a dat Clement Alexandrinul şi mai ales Origen. creatorul unei filozofii religioase şi al unei atmosfere în care au trăit şi de care au fost influenţaţi şi teologii alexandrini . ceea ce nu pare probabil. urmaşul lui Didim. A le­ xandru. în timpul persecuţiei lui Sep.~V)7 primuT profesor al şcolii alexandrine. 38 şi 69). după Ieronim. cu un şir continuu de conducători iluştri. Spre deosebire de şcoala Sf. Dionisie. Şirul conducătorilor şcolii după el este cunoscut pentru tot secolul III şi în parte din secolul IV : Oriqen. (A pologetul Alenagorâ^) este socotit de istoricul bisericesc Filip ele Side (sec. cu mare faimă şi influenţă asupra teologiei creştine.

El a fost apoi ajutat de un creştin bogat. se vede că şcoala a intrat sub autoritatea episcopului şi a rămas probabil aşa. Chiar creştinii dornici de învăţătură filozofică şi teologică mergeau în căutarea de profesori acolo unde erau aceştia. La Alexandria. Din secolul IV şcoala a primit poate ajutor de la stat. atraşi de faima profesorilor creştini. vindea manuscrise ale operelor scriitorilor profani pe care le poseda. Ambrozie. convertit de Origen. pentru a putea trăi. el învăţînd pe cei mai înaintaţi. în studiul teologici. se făcea interpretarea Sfintei Scripituri^ care era baza învăţămîntului .„Grigore Taumaturgul. dialectică. Invăţămîntul predat în şcoala catehetică alexandrină era urmat nu numai de creştini. dornici să cunoască religia creştină şi poate s-o îmbrăţişeze. în concurenţă şi prin analogie cu învăţămîntul elin.itirliIorii siii începători colaboratorului său Iraclas. pe cînd preda la şcoala catehetică învăţămîntul creştin. Audiau probabil Şi iudei şi eretic i. la A lex an ­ dria. Origen predase. Şcoala nu era întreţinută de Biserică. învăţămîntul se preda astfel în două cicluri. îndeosebi a lui Qrig^n.¡că (. la vîrsta de 25 ani. ci şi de catehumeni şi chiar de unii elini. Este ştiut că gnosticismul. 5e~poate zice că învăţămîntul creştin s-a înfiripat şi dezvoltat ca o necesitate teologică şi culturală a creştinismului. Origen însuşi. li /.i ce preda la CezareeaTun întreg ciclu ştiinţific : logică. şi mai ales din CuvTntuT de m al [urnire c ă tr e O rig en al lui. Ce şi cum se preda se poate însă deduce din scrierile lui C lem £ itt-A lex a n d riii^ şi ale lui Origen. Valentin.i cum o făceau cei vechi. ea nu avea local propriu. care încorona învăţămîntul predat de Origen. ca "şT p rin scrieri şi imne. a audiat pe neoplatonicul Ammonitis-Saccas. un fost gnostic. Aceste discipline serveau ca pregătire pentru ciclul ur­ mător : morala şi leolo&ia. pînă ce s-a oprit la Panten. el înflorea pe la jumătatea secolului al II-lea. şi că. în legătură cu matematica şi cu sli(> <% 11 ini<i). Pînă la un timp. la Alexandria.220 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R SA LĂ îndepărtarea episcopului Dimitrie şi numirea altui conducător.iş. care l-a avut pro­ fesor la Cezareea Palestinei. Aşa umblase mult Clement Alexandrinul. Cum anume s-a organizat învăţămîntul creştin nu se ştie mai de aproape. Origen a încredinţat pe . Carpocrat) se orga­ niza şi răspîndea mai ales prin şcoli. care a avut la Alexandria pe cei mai însemnaţi reprezentanţi ai săi (_Basilide. Origen. probabil la Alexandria <•('('. iudaic sau chiar eretic.

convertindu-se la creştinism. întorşi în provincia lor. o exegeză teologică. Teodor a ţinut în faţa unei mari şi alese adunări. Faptul acesta a fost hotărîtor pentru evoluţia teologiei creştine în epoca marilor controverse hristologice. Profesorul discuta însă şi ideile metafizice ale filozofilor şi poeţilor clasici. Învăţămîntul creştin se baza pe interpretarea Sfintei Scripturi şi era concentrat în jurul ei. o dogmatică. ei au plecat spre. care-1 stimau mult pentru ştiinţa lui. în urma hiroto­ nirii lui de către episcopii da. Mulţi alţii — din Palestina şi din alte provincii. .EREZIILE 221 creştin. apropiate şi depăr­ tate — au ascultat şi admirat pe marele profesor la Cezareea._Mergînd întîi la Cezareea.d. cu excepţia celor care nu admiteau existenţa lui Dum­ nezeu şi providenţa. unde aveau o soră căsăto­ rită cu un înalt funcţionar. Firmilian .. între care pe cei doi fraţi din N eocezareea Pontului. după plecarea din A le x andria (la 231— 232). înfiinţată şi condusă de O rig en . Teodor şi Atenodor. La Alexandria.e_drfi. 2.ore T a u m a tu r g u l^ c. Ea a dat Bisericii un învăţămînt teologic.alexandriixă^şi cea raţionalistă antiohiană au caracterizat fiecare teologia şcolii respective..ierusalim :şi. 270). Tendinţa— „mi&tică.devenit episcopj şi aji-lucrat cu mult zel pentru Biserică Teodor este Gr[g. metoda de interpretare era de preferinţă aleqor. din care cunoaştem învăţămîntul predat de acesta.iciL~la Antiohia era istoricogramaticaîă s'ău literală.t. A ceştia erau dintr-o familie elină bogata. La Cezareea. cei doi fraţi au . După studii literare şi juridice făcute în oraşul lor. Şcoala de la Cezareea Palestinei a fost. Gîndirea teologică s-a întemeiat pe învăţămîntul şi pe exegeza şcolilor creştine.. au cunoscut aici pe Origen. A ceasta a avut mare importanţă pentru dezvoltarea lui şi a teologiei creştine. a cărui ştiinţă şi personalitate i-a impresionat.Cgzji^eea_Palestiaei.Bejriţ (în Fenicia) unde era o faimoasă jcoală.p. Şcoala catehetică alexandrină are o mare importanţă în viaţa B i­ sericii vechi. Origen a avut discipoli deosebiţi. acel C uvîn t d e m u lţu m ire pen tru O rigen . Condamnat pentru aceasta de către episcopul său Dim itli^ Origen s-a stabilit la_ Cezar-eea^ unde a con­ tinuat activitatea didactică şi a terminat operele începute la Alexandria. înainte de plecarea lor din Cezareea Palestinei.

El era un admirator al lui Origen. . Istoricul liuselmi are cuvinte de laudă pentru Lucian (Isto ria b i s e r i ­ c e a s c ă .ne avînl în «ocolul al IV -le a prin studiile ei de exegeză biblicii. 3.222 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ al Cezareei Capadociei a fost unul dintre elevii lui (Eusebiu. unde om o şcoala creştină condusă de uiTanume Macarie. Cezareea Palestinei a avut apoi în E u seb iu pe cel mai învăţat episcop al său şi unul din cei mai de seamă creştini vechi. el făcuse studii la Alexandria.i. după^spusa lui Eusebiu (Is to r ia b i s e ­ r ic e a s c ă . şi mai ales cunoaştem pe Origen şi şcoala alexandrină. originar din Berit. o atmosferă teologică. La începutul secolului al IV-lea este cunoscut ca pro­ fesor la Cezareea Palestinei P am iil (t c. care era supranumit «Origen cel Tînăr». . zis de S a m o sata. condu­ cătorul unei şcoli retorice «eline». cunoscută din secolul al III-lea prin unii din cei care au predat învăţămîntul acolo. începutul şcolii este legat însă de' L u cia n . Lucian s-a stabilii . Isto r ia b is e r ic e a s c ă . El a creat însă. Pamfil a îniiinţat pentru învăţămîntul creştin o bibliotecă însemnată. VI. a fost hirotonit acolo ti preol şi . Malchion era un om învăţat şi în ale teologiei. un distins preot. căruia. ca şi acolo. La Antiohia Siriei s-a format o altă şcoală creştină. după ce episcopul reuşise pînă atunci să-şi acopere erezia. în primele secole. VIII. în care au lucrat alţii. zis şi do A id io lu a f Fî era dintr-o familie de seamă şi studiase la Edesa. 310). i-a consacrat o parte din studii şi din activitatea literară. şi a avut printre elevii săi ş î apoi colaborator pe Eusebiu. 3). Nu se ştie în ce consta învăţămîntul lui Malcliion. 29— 30). şcoală care era însemnată la Antiohia. dacă preda şi învăţătura creştină. A ceastă şcoală a fost continuată de alţii şi a luat m. 2 .spre sfîr. 30). pe care l-a dovedit eretic (antitrinitar) într-un sinod ţinut la Antiohia (268/269). de la care cunoaştem atîtea din istoria învăţămintului şi a creştinismului în general. Cel dinţii cunoscut este preotul M alchion. împreună cu Eusebiu. marele istoric bisericesc.ipoi | A jitiohi. VII. şi el admirator al marelui profesor şi creştin.şitul secolului al II-lea . dintr-o familie însemnată . nici dacă a avut vreun rol în începuturile şcolii creştine din Antiohia. Nu se ştie dacă Origen a avut la Cezareea urmaşi imediaţi ca la Alexandria. IX. 6 . Este cunoscut din disputa cu episcopul Pavel de Samosata. Şcoala din Antiohia. 13.i condus şeoaja. audi­ ind pe Pieriu.

ctism. Sfînta §crîp u îaŢ jaaF ‘înai mult în scop exegetic. Din istoria arianismului se ştie apoi. la Cezareea Palestinei şi la Alexandria. Eusebiu zice că l-a auzit şi el cxplicînd poporului Sfînta Scriptură cu mare îndemînare (Istoria b is e r ic e a s c ă . îndeo­ sebi de studiul Vechiului Testament pe care-1 citea în limba ebraică. ca Arie şi alţii se numeau syU u cian işîî^ adică erau_cplegi de studii la Lucian si partiza n u lu i. pînă la(303^cind ar fLxenunţat la erezie. în care se pare că a in­ trodus corecturi după textul ebraic şi după traducerea lui Teodotion. de la care s-a accentuat deosebirea exegetică-teologică in ire" cele două şcoli. . Dorotei era un om cunoscut şi apreciat chiar de împărat. cu Diodor de Tars.Dorctei. decît j eoloqic-apoloqetic. care ~l-a numit mai mare peste vopsi toria ele purpură de la Tyr. care se ocupa cu mult zei de studiul Sfintei Scripturi. fost profesor la Atena. El a făcut o revizuire a traducerii Septuaqintei. D. Se pare de asemenea că el a căutat să corecteze cuvinte pe care nu le socotea potrivite. Ca şi Ori gen. Şcoala antiohiană n-a avut idealismul şi ('lanul mistic al şcolii alexandrine. Nu se ştie dacă şcoala antiohiană a avut un şir de profesori ca şcoala alexandrină. cea anliohiană spre arislotelişm. Alături de Lucian— este amintit un alt preot antiohian învăţat.cLe. unde a mărturisit .şi apărat creştinism uTTirîaţă“ impăr'atului.expli^ ca. fiind lite rală.EREZIILE 223 După unele ştiri. Lucian. Balanos. 2— 4). Lucian este cinstit totuşi ca martir. S. . VII. cea alexandrină a înclinat în filozofie spre platonism."Interpretarea lui se deosebea ’de**T*aTexandrinilor. A cesta este so_( OtfrŢfe altfel izvor al^ arianismului prin exegeza şi teo logia sa. ci un altul cu un nume asemănător. Ei cunoaştea de asemenea bine cultura elină.. Ea a devenit mai însemnată în a doua jumătate a secolului IV. Dintre ele. 32. la Antiohia. Lucian este însemnat mai ales ca recenzent al Sfintei Scripturi. mort în sinul Bisericii.. socoteşte că Lucian de Antiohia n-a murit ca martir. fiind dus la Nicomidia. dar a dat teologiei creştine pe cei mai de seamă exegeţi intre care şi pe Sfîntul Ioan Gură de Aur. neoplatonisnirsj_-e. în persecuţia lui Maximin Daia (pe la 312). Lucian a fost partizan al episcopului compatriot Pavel de Samosata şi de aceea a faşt scos din Biserică sub următorii irei episcopi de Antiohia.. sau după locuri paralele.

u. ca Ipolit şi Caius.i îndeplinii în viaţa creştină. C a d i o u. 2. P rim i d id a s c ă li c r e ş tin i. fără însă a putea crea un învăţămînt adevărat şcoala siriacă iniţiată de T a ti an. M.. B u cu reşti.u. B ucureşti. 165 ş. op. p. 1936. sau te o ­ log de frunte. în primele trei secole. ed. care scriau mai mult în greceşte. C o m a n. G. 796— 797. apoi şcoala copilcă din. M angâru. . E. Hurureşii.. amintită mai sus.d r ia .îl. postările. 1928.i apropiat pe credincioşi între ei.u. I. cit. T e r­ tulian de la Cartagina şi urmaşul acestuia.u.Ciprian f t 258) . R îm n icu l-V ilcea.e s iè c le . La J . 1931. L a je u n e s s e d 'O rig èn e . în tra ta te le de patrolo gie. 46 ş. Liturghia. apo fşc.. sărbătorile. C lé m e n t d 'A Ie x a . B ucureşti.e s i è c le . Arta creştină * ( ‘u liu l . Pe lîngă aceste şcoli organizate.u. Astfel se poate accepta o şcoală legată de Septimiu.Egipt. c are promova exegeza alexandrină . L u n g u l e s c u . şi bibliografie. p. M. 459— 473. 1932. 34 — 4 1 . cimitire. disciplina şi viaţa creştină. Ş e s a n . K i r s c h . _ BIBLIOGRAPIi. un rol locirlo însemn. c il. Ş c o a la a le x a n d r in ă .. asemenea în JIF. op. legate mai mult de personalitatea vreunui Sfînt Părinte bisericesc. Ş c o a la e x e g e t i c ă b i b li c ă din A n tio h ia . Bihlmeyer-Tüchle-Damme.u. Paris.oala romană cu un şir de teo ­ logi. 1930. 72 ş. P a tr o lo g ia . ştim doar că ea pare să fie mai veche decît cea din Antiohia şi la ea a studiat LueiaJU A ceastă şcoală va juca un rol mai important în perioada următoare. 1925. P o p e s c u. la şco lile resp ectiv e. P. Sfîntul. Eugène de F a y e . P . P o p o v i c i. M.. p.224 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ D esp re ş c o a la din E d esa. B u 1 a c u. care a produs traducerea Bibliei. 1903. * C a p i t o l r e d a c t a t do P r . p. 31 ş. I. Iii a menţinut unitatea şi solidaritatea comunităţii creş­ tine şî . 92 ş. Locaşuri de cult. Paris. 352 ş.u. Sirianul şi din cadrul c ă ­ reia a ieşit traducerea Bibliei numită «P e şitlo» în_secolul III . 1956. cit. şi latineşte ca Miniuciu Felix şi Novaţian. agapele. Cultul. T. au mai existat şi altele. 1. o altă şcoală în J j a l i 4 era legată de Sfîntul Irineu al Luqdunului. 36-1 ş. é t u d e su r I e s r a p p o rts d u c h r is tia n is m e e t d e Ia p h ilo s o p h ié g r e c q u e a u l l.. p r o l . H is to ir e d e l' é c o le d 'A le x a n d r ie au d éb u t d e I l l .. p... o p . M. 1969.. C le m e n t şi ş c o a la d in A le x a n d r ia . p. ¡KM...

De m o rtib u s p ers. Cultul epocii apostolice s-a menţinut şi s-a dezvoltat în epoca următoare pe baza liturghiei Sfîntului Iacob. teXex'/j (ceremonie. din 30 aprilie 311. ea încă se mai săvîrşea zilnic la jumătatea secolului al III-lea (Ciprian. seara. Centrul lui a rămas Sfînta Euharistie (eo^apistia = mulţumire). A p o lo g e tic u m 4.EREZIILE 225 «Păgînii» înşişi. reînnoită de Traian. xotval eu/ai (rugăciuni comune). 3 . a 0 pota[j. Liturghia. missa şi alte numiri. collecta dominica. iar in Apus. Săvîrşindu-se duminică dimineaţa. arzînd cărţile. pe lîngă cele cu care era cunoscută mai înainte (frîngerea pîinii. ofrandă). ca a devenit de timpuriu săptămînală şi Euharistia -s-a despărţit de masă. aovaŢiof^. s-a introdus obiceiul ca să se primească pe ncinîncate. Fie din cauza legii contra asociaţiilor ilegale. jertfă). 3— 15 şi în 304 . ¡xoa'cspta (sacramentum. 18). — Istoria bisericcascu . fie mai de grabă pentru că adunarea creş­ tinilor şi unirea ei cu masa frăţească era greu de făcut zilnic. 3 . E p is to le le 39. 58. se mai săvîrşea miercuri şi vineri (în Egipt). (oblation. interzicînd adunările creştine.■ D e d o m in ic a o ra tio n e . convivium dominicum (cu agapa). XIV) şi probabil dimineaţa. auvoooi. sau «non licet esse vos» — nu vă este îngăduit să existaţi (din 2 1 1 ) şi «nomen christianorum deleto» — să fie distrus şi numele de creştin (vezi la Tertulian. ca adunare cultică : ouvaCiî. dvacpopoc. irpoacpopâ.a. cina domnească). In epoca postapostolică se mai numeşte : euXoŢia (binecuvîntare). din secolul al IV-lea. 34). îngăduinţa obţinută însă prin edictul de toleranţă al împăratului Galeriu de la Sardica. slujbă). potrivit lozincilor : «non licet esse christianos» — nu e permis să fie creştini (din 164 sau 165).. necunoscîndu-1. confiscînd sau distrugînd lo ­ caşurile. La Cartagina. aşa cum mărturiseşte Pliniu cel Tînăr la începutul secolului II (între 111— 112) : «stato die ante lucem». în alte locuri. Euharistia se săvîrşea dumi­ nica (în v ă ţă tu r a c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li. froaia (sacrificium. 6 6 . taină). poate şi în alte locuri (Roma.sfînta). deşi îl denaturau cu închipuirea. Se săvîrşea de asemenea la botezul catehumenilor şi în zilele de comemorare a martirilor. 4 . Spania). cmveXeooiS. încă înainte de sfîrşitul secolului I. 1 . 57. au înţeles importanţa cultului în Biserică şi l-au lovit prin măsuri de persecuţie. pe care o găsim cu acest nume. ispoopŢta (lucrare . spunea : «ut denuo sint christiani» — de acum să fie creştinii (Lactanţiu.

. cea mai completă scriere liturgică veche cunos­ cută şi în prescurtare ca E p ito m e sau C on stitu tio p e i H ip p oly tu m . A p o lo g e tic u m . penitenţii sau chiar necreştinii. al împăcării lor. La cult se adunau daruri benevole pentru ajutorarea săracilor. o omilie (predică) asupra celor citite.. după o rugăcune.. alta C on stitu ţia b is e r ic e a s c ă a p o s to lic ă . Se făceau şi cîntări : psalmi din Vechiul Testament. precum şi cartea a VUI-a din scrierea numită de regulă C o n stitu ţiile A p o s t o lic e sau C a n o n e s e c c le s ia s tic i A p o sto lo ru m . Cultul euharistie consta din două părţi : una didactică.. Un frumos imn este rugăciunea de laudă de la sfîrşitul scrierii P e d a g o g u l a lui Clement Alexandrinul. Rugăciunile erau parte improvizate. unele din secolele II— III. Atitudinea obiş­ nuită era cea de «orantes» : în picioare. parte stabilite (pentru Sfînta Euharistie). celor de faţă. 220).. 39). Mai importante decît acestea sînt «C on stitu ţiile b is e r ic e ş ti» care cuprind indicaţii şi formule liturgice. chiar celor închişi.. Diaconii duceau Sfînta Euharistie şi celor absenţi (bolnavi. clerici şi credincioşi. dacă se putea). altele din secolul al IV-lea. cu ochii ridicaţi spre cer. cu braţele întinse... în timp de pace. nu avem un formular liturgic ci unele descrieri (la Justin Martirul. cîntaţi recitatfv7"sau imne creştine. 65. creştinii îşi dădeau sărutarea păcii. La prima parte a liturghiei putea să' asisle şi catehumenii. denumită şi sărutarea sfîntă. cunoscuţi.226 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R SA LĂ Pentru cunoaşterea cultului creştin din primele trei secole. . Muzica instrumentală nu era ă3misăTn cult. neputincoşi. . Sînt trei scrieri intitulate. pentru împăr­ tăşirea ce urma să primească. 67 .. in am ic de săvîrşirea Sfintei Euharistii. vin şi apă : episcopul sau preotul liturghisitor făcea rugăciuni şi aducea «euharistii» (mulţumiri). semn al comu­ niunii lor în credinţa şi în dragoste.. pentru nevoile de moment ale comunităţii. una « C on sti­ tu ţiile b is e r ic e ş ti e g ip te n e » (este versiunea în limba coptă a scrierii lui Ipolit ’AiroaToiaxvj IlapâSoat? = Tradiţia apostolică — c. la Tertulian. . foarte în­ semnată pentru istoria cultului creştin . rugăciuni comune . precum şi ştiri şi reguli privitoare la cler. alta numită D id a sca lia A p o s t o ­ lilo r. alta liturgică (sacra­ mentală) : se punea pe altar (masă) pîine. în care se făceau citiri largi din cărţile Noului şi Vechiului Testament. A p o lo ­ g ia I..

de la începutul secolului IV şi « G esta p u rg a tio n is F e lic is » dau foarte interesante şliri despre rezervele de obiecte şi alimente ale bisericilor. afară de Du­ minici şi de zilele de la Paşti pînă la Pogorîrea Sfîntului Duh. a fost condamnat. preoţii. S-a introdus obiceiul de a se îmbina pîinea cu vin.. bani. se săvîrşea Sfînta Euharistie. (azima)s-a introdus în_Apus mult mai tîrziu (în secolele VIII-IX). pentru ajutorarea săracilor şi pentru întreţinerea clerului. Refuzul de a primi pe unii creştini la Sfînta Euharistie era o grea pedeapsă. diaconii invitau pe asistenţii nebotezaţi. Credincioşii se apropiau pe rînd de altar Ţ«ad aram Dei starer>}7"pnnîeâu de la episcop. în Sfînta Euharistie.după o lungă-JuemteniS. Acest amestec era uzual şi obligatoriu (loan 19. Pe lîngă ofrande euharistice — pîine şi vin — . Celor absenţi li se ducea numai pîinea euharistică. Primirea ei cu nevrednicie era socotită un mare păcat. ^ a lb i\ la început de lemn. apoi de sticlă sau de metal. se făcea tăcere solemnă. altele erau păstrate pentru nevoie. . « G esta ap u d Z en ophilu m ». răspunzînd . bărbaţii. creştinii primeau trupul şi sîngele Domnului. fără vin. Obiceiul unor comunităţi de a săvîrşi Sfînta Euharistie cu apă. culoarea lui nu era stabilită. I se recunoştea caracterul de taină şi de jertfă. veşminte. Se închideau uşile. !n vin se punea şi apă. pe temeiul mărtu­ riilor apostolice. îm părtăşirea era precedată de mărturisirea păcatelor (În v ă ţătu ra c c lo r d o is p r e z e c e A p o sto li. dar vinul era de obicei roşu. Pentru vin se întrebuinţa un potir (vrox^ptov. încălţăminte. Irineu. Ciprian). împărtăşirea "se făcea începînd cu clericii : episcopul. copiii. «Pîinea euharistică» era dospită . «potirul Euharistiei». Credincioşii o luau şi în călătoriile lor.EREZIILE 227 După aceea. Cei c ăzuţi în păcate grele primeau Sfînta Euharistie doar . credincioşii aduceau la cult daruri în alimente. Iustin. Unele se împărţeau îndată. dia­ conii. 'KÎV. preoţi sau diaconi o bu­ cată din pîinea euharistică şi beau din potir. 1). pîine. clericii inferiori. Vinul era curat . femeile. apoi văduvele şi fecioarele din serviciul bise-_ ricii.. 34).«amin». Alte mărturii bisericeşti în această privinţă devin din ce în ce mai numeroase f Ian a tiu. Rugăciunile ei erau ascultate de creştini în genunchi. pe penitenţii şi pe eventualii necreştini să părăsească locaşul.

în care creştinii se rugau fără a posti şi a îngenunchea. slationes). Pliniu nu ştie în ce anume consta cultul creştin d u m inical.^ Sărbătorile creştine. Alara d > Duminicii. mărturie despre aeraşi a dau unii apologeţi (Ătenagora.T)biceiul iudeocreştin de a serba şi sîmbăta s-a menţinut la unii creştini. Sinoadele Elvira (300). după o mărturie foarte apropiată de vremea Sfinţilor Apostoli (în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li. zi de bucurie. Arelate (314). Duminica a devenit sărbătoarea săptă­ mânală a creştinilor încă din epoca apostolică. se ţineau în cinste zilele de post — miercuri şi < vineri (dies slalionarii. aşa chiu era sabatul la iudei. Din S c r is o a r e a lui Pliniu c e l T in ăr c ă tr e T raian . prevăd anu­ mite măsuri pentru lipsă n eju s tificată la maPmuTt ele trei duminici. Frecventarea cultului era obli­ gatorie şi regulată. iar uneori cu numele corespunzătoare ei în Calendarul antic (d ies so lis). Iustin M arti­ rul (A p o lo g ia I. se vede că Duminica se făcea şi agapă. VIII). ceea ce este foarte important din punct de vedere liturgic şi dogmatic. In aceste zile se făceau şi adunări cu cult. Dionisic al Corintului. Meliton de Sardes. In epoca postapostolică. ■ Duminica era serbată ca zi a învierii Domnului. după mărturii ce avem pentru . el era un continuu control şi stimulent al vieţii morale. Darurile se aduceau lui Dumnezeu şi se împărţeau ca de la Dumnezeu. dies dominica). iar cei ajutaţi se rugau pentru ei. Este bine ştiut că nu împăratul a c r e a i a c e a s t ă sărl>ăloarc. ci că ea era ţinută de c r e ş l i n i î n c ă d i n epoca apostolică. Corisîlntîn cel Mare a întărit-o şi generali­ zai-o şi peniru slat prin lege (321). Aducerea darurilor la altar şi împărţirea lor de către episcop da faptului un caracter sacru şi o semnificaţie înaltă. De o r a tio n e 20).228 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Cultul era şi un excelent m ijloc de educaţie şi de binefacere tot­ odată. Episcopul comunica numele binefăcătorilor. dar ea era despărţită de Euharistie. de cînd este cunoscută cu numele de «zi domnească» xoptaxTj Tjjxepa) şi c u destinaţia de zi de adunare şi de cult. în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li (XIV. 67). cum cred unii sectanţi. Cultul ma­ nifesta astfel credinţa şi dragostea credincioşilor . dar Biserica l-a interzis. 1— 2). Duminica era ţinută de creştini cu repaus . mărturiile despre serbarea duminicii se în­ mulţesc. săvîrşindu-se după aceasta. Tertulian. Tertulian o numesc cu numele ei creştin (xoptax-/}. el spune doar că se cînta antifonic «carmen Christo quasi Deo».

zi). cu bucurie şi so­ lemnitate . 32. ea era precedată de post şi de nopţi de priveghere. C al­ culul se făcea şi se anunţa. Ziua învierii era sărbătorită cu mare evlavie. în legătură cu învierea Domnului (Udea/a avaaraatjxov) era comemorată şi Răstignirea (Paştile răstignirii. în care creştinii nu pos­ teau şi nu îngenuncheau la rugăciune. după Paşti.. Ilao/a aŢaopcoatjxov)... vineri a fost răstignit şi a murit. în care creştinii se rugau în genunchi. în unele Biserici s-a menţinut încă mult timp obiceiul de a se aduna credincioşii zilnic. Ca şi Paştile. pe care unii creştini . d ie s p e n te c o s t e s ). după un şir de ani. VII.. Dionisie al A lexandriei a întocmit un ciclu pascal de 8 ani (Eusebiu. d) Alte sărbători creştine. aşa cum duminica era cea săptămînală. rezultă că se sărbătorea şi ziua a patruzecea (q u a d r a g es im a ) de la Paşti. 20) : episcopul de Laodiceea. cea mai mare şi cea mai veche sărbătoare creştină.. ei au fost motivul controverselor pascale din secolul II. Erau zile de tristeţe.. b) P a ştile (K ăaxa. spre deosebire de zilele de post iudaic (luni şi joi. p e n te c o s t e . V ll. în care să se prevadă revenirea perio­ dică regulată a datei Paştilor în aceeaşi zi. Stabilirea datei Paştelui a făcut necesare studii astrologice. Se numea Cine ¡zecime şi tot timpul de la Paşti pînă la Pogorîrea Sfmlului Duh (50 de zile) . era săr­ bătoarea Pogorîrii Sfîntului Duh.. Din variantele şi interpretarea unui ca­ non (43) al sinodului de la Elvira (pe la 300). Paştile fer aţi sărbătoare creştină generală...EREZIILE 229 Egipt şi Africa în secolele III-IV. pascha) erau sărbătoarea anuală a învierii Dom­ nului. 5 i vineri se ţineau de creştini cu post. ’TsTorTcT b is e r ic e a s c ă . Ori gen predica aproape zilnic. Cincizecimea coinci­ dea cu o sărbătoare iudaică. cu care a păstrat asemănare de nume. fe r ia se x ta -v in e ri). S-au făcut de timpuriu încercări de stabilire a unui ciclu sau canon pascal. pentru săvîrşirea Sfintei Euharistii. 1 4 = T 9 ) T — — —~ . Zilele de mjerc. Sinodul de la Ancira (la 314) o numeşte «ziua cea mare» (tj ¡lejăl'/] 7 jp.spa. era timp de bucurie.u1 i . Ele sînt numite chiar sărbători (ferici q u a rta -m iercu ri. sau pentru a asculta omilia (Cartagina).. nu­ mite ziua a doua şi a cincea) şi aveau justificare creştină : miercuri s-a hotărît de către iudei moartea Mîntuitorului. canon 6 ). un. Ea este.. Deose­ birile cu privire la data. c) C in c iz e c im e a JUsvxvjxoazri.. Analolie. de la A lexandria <prin epistole pascale sau festive (sopzaazr/.deL i9 m W b i d e m .ciclu.

Se pare că sărbătoa­ rea nu era generală. luiUililia) pentru. de chemarea neamurilor şi de Nunta din Cana Galileei. Clement Alexandrinul spune că o aseme­ nea /sărbătoare ţineau gnosticii (Basilide). cum este cea a Sfinţilor apostoli Petru şi Pavel. era serbată de creştini cu adu­ nare şi cult. Ea este menţionată într-un act martiric (al episcopului Filip de Heracleea. dîndu-i deci sens eshatologic. în jurul anului 377. în amintirea Botezului Mîntuitoruiui şi a descoperirii dumnezeirii Sale. apoi s-a introdus în Biserica de Constantinopol în 379. în Biserica din Antiohia. Pentru prima oară. pentru a o opune sărbă­ torii păgîne a solstiţiului de iarnă (n a ta lis soîis). Probabil din secolul al IlI-lea se serba în Orient Epifania (’Euicpdiveta) numită şi T h eo ta n ia (0eoep<xveta). Simbolismul creştin (Hristos este numit «soarele dreptăţii») uşura această coincidenţă. unite cu acest fapt (Matei 3. se ţinea ca sărbătoare corespunzătoare Naşterii Dom­ nului (N a ta lis D om ini) ziua de 25 decembrie. In unele cazuri se serba ziua mutării moaştelor martirilor (tran slu tio). numite de asemenea q u a d ra g esim a . Prima mărturie o avem in M artiriul lui P o îic a tp (XVIII) scris ia 176. ca prima minune a Domnului. ca o «zi sfîntă». Sărbătorile martirilor sînt din cele mai vechi. serbîndu-se la 25 decembrie. în Occident. 16— 17).sărbătoare veche cu una creştină. iar Origen nu o aminteşte. Cele 40 de zile de după Paşti erau o paralelă la cele 40 de zile de post dinainte de Paşti. se făcea amintire în această zi de Naşterea Mîntuitoruiui. Istoricul bisericesc Albert Ehrhard crede însă că prin ea se înţelegea arătarea Domnului la sfîrşitul lumii. dies natalis. adică arătarea Domnului. nefiind încă cunoscută precis ziua morţii lor.230 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ o ţineau în locul Cincizecimii. din care aflăm că zi iui morţii nuntii ului. numită «ziua naşterii» (ţsvs&Xio? Tjjxspa. Se pare că înălţarea Domnului era comemorată mai mult la Cincizecime. în Egipt. la anul 304). viaţa de veci. Creştinii orientali au introdus sărbătoarea Naşterii Domnului în a doua jum ătate a secolului al IV-lea. în acest secol. în secolul al IV-lea. la 6 ianuarie. Cei din Apus au introdus în schimb Epifania la 6 ianuarie. Sărbătoarea coincidea cu înălţarea Dom­ nului. prin care Biserica înlocuia pentru credincioşii ei o . . s-a des­ părţit sărbătoarea Naşterii Domnului de cea a Botezului (Epifania). sărbătoarea Epifaniei era generală în Orient.

iar în perioadele următoare chiar la mai mult. A cest post era general. deşi unii cercetători mai noi neagă existenţa aga­ pelor euharistice. El ştie că se . c a r e 1aveau în sabat zi de sărbătoare şi de bucurie.00). 4). fructe. Se crede ca aceste mese s-au despărţit de timpuriu de cult. postul s-a lungit apoi. Agapele aveau un rol important în viaţa creştinilor. vin). V. dar durata lui varia.EREZIILE 231 Nu se cunosc în primele trei secole sărbători ale Sfintei Fecioare. zilele şederii Mîntuitorului în mormînt . în care se mînca odată pe zi pîine cu sare şi cu apă. Pliniu cel Tînăr. Din În v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li se ştie că se mai postea cu prilejul botezului de către primitorul lui.00. ajunîndu-se vineri şi sîmbătă. peşte. Necunoscînd caracterul lor. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . la ora a noua (15. anticii le bat­ jocoreau cu scopuri calomnioase. admiţînd doar că se împărţeau ajutoare şi se dădeau mese funerare sau la anivjarsări. s-a introdus din secolul III obiceiul de a posti sîmbăta. 24. între care şi Roma. Ele erau de regulă mese cumpătate (probabil cu pîine. ajungînd la 40 de zile. în amintirea şederii M întuito­ rului în mormînt şi ca pregătire pentru împărtăşirea de duminică.__cînd se ajuna de obicei pînă la orele 15. le numeşte o «masă cuviincioasă». Bisericile orientale nu l-au adoptat şi mai tîrziu sinodul quinisext (692) J-a_interzis (canon 55). prin ajutorul ce se da celor săraci şi prin spiritul de comunitate în dra­ goste. 12).a a a P e < dragoste) este totuşi admis în generai. deşi se bucura în mare cinste în rîndul creştinilor. ca prilejuri de desfrîu. în unele Biserici din^ Apus. Agapele. Augustin considera veche sărbătoarea Sfîntului Ioan Botezătorul. Acest obicei s-a introdus din opoziţie faţă de iudei. foşti creştini şi apostaţi în Bilinia. Postul de sîmbăta era un «adaus» (superpositio jejunii). Obiceiul meselor comune numite. în unele Biserici se postea (ajunînd) o_zil în altele două în altele patruzeci de ore (Eusebiu. care a anchetat numeroşi creştini. Obiceiul apostolic de a se lua o masă comună în adu­ narea creştină s-a menţinut. In afară de zilele de miercuri şi vin eri. în Secolul IlI^postul s-a lungit la 6 zile. de către săvîrşitor şi de cei care mai voiau (VII. pe care-1 întreţineau. Postul. creştinii ţineau cu post zilele dinaintea Paştilor.

ii arată că locaşul creştin avea asemănare cu locaşul Domnului clin Vechiul Testament (leş. săracilor li se dădeau de la agape alimente şi acasă. precum şi din alte mărturii. casa rugăciunii (domus orationis). Hipolit. Numele di» IwsiUv. Basilicile aveau trei părţi : un alrium sau portic. nunţilor sau la diferite sărbători. vâp{bj£). Ele începeau şi se terminau cu rugăciuni şi erau însoţite de cîntări de psalmi. Sfîntul Ignaţiu al Antiohiei cere ca masa comună să fie prezidată de episcop. Locaşul de cult. botezului. ca şi adunarea şi comu­ nitatea însăşi se mai numeşte biserică (¿-/. nume rămas în limba noastră (biserica. Ei se adunau în case particulare mai încăpătoare. naos.xX^aia) şi casa Bisericii (olxoc ¿y. Pentru a ridica locaşuri de cult. Se constată ast­ fel separarea timpurie a agapei de cultul propriu-zis. după adunarea euharistică duminicală. (vaoc.6 v. y. De la începutul secolului al IV-lea se numea b a siliv a. Existenţa unor asemenea locaşuri proprii se constată de Ia sfîrşitul secolului II şi mai ales după 280. care era un spaţiu în forma patrată. fie în case parti­ culare. Tertu­ lian.. catehumenii şi unii penitenţi asistau la cult în atrium. Cu creşterea numărului creş­ tinilor. Agapele aveau loc fie la (sau lîngă) biserică.xX'qaiaţ). Origen). Minuciu Felix.opiay. agapele au ajuns mese date săra­ cilor. Situaţia ilegală a creştinismului ca «religio illicita». iar clericii nu mai ajungeau pentru a sluji în mai multe. Locaşul creştin se numeşte «casa lui Dum­ nezeu» (olxos 0Eou. avînd la m ijloc un bazin sau o f î n t î n ă . partea de mijloc. în catacombe sau în alte locuri. Tertulian. numărul mic şi lipsa de m ijloace n-au îngăduit creştinilor să-şi ridice locaşuri de cult pînă la un timp. oratorium populi).iscă). Asemenea mese se dau cu prilejul înmormîntărilor. domus Dei). uneori în cimitire. după numele date de scriitorii creştini de atunci (Clement Alexandrinul. Clement Alexandrinul dau mărturie despre carac­ terul moral al agapelor. se profila de anii de pace sau de toleranţa unor împăraţi (ca Alexandru Sever.•ţ^piov). 26— 27). numit mai tîrziu pronaos (itpovao?. unde se puteau feri de ochii «păgînilor». ei nu mai în ­ căpeau într-o casă. la creştinii mai înstăriţi. Din mese comune. mărginii de coloane. locul «de rugăciune» (-/rpoceir/.232 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ lua dimineaţa. paoiXeioC olxoc = casa mipiinile. Filip Arabul). for­ . creştinii au trebuit să-şi ridice locaşuri de c u l t .

Cimitirele (xoifiT^ptov. după trebuinţă. Nevoia de a se ruga creştinii cu faţa spre Răsărit a făcut să se obişnuiască aşezarea intrării la apus şi a altarului (absi­ dei) spre răsărit. în naos. în care se adunau creştinii la ziua martiriului. . Galia. adînci şi uneori suprapuse. aci şedeau cred in cio şii. fie spre alta. în faţa absidei. Bisericile aveau şi clădiri anexe: baptisterii. Catacombe se mai găseau la Neapole.EREZIILE 233 mată din trei spaţii dreptunghiulare paralele. lungi şi înguste. care se aducea şi se lua. cella coemeterialis). Cei săraci erau îngropaţi de comunitate. Mesopotamia. Palestina. A fară de cimitirele obişnuite. d orm itoriu m ) este numele creştin simbolic dat locurilor de îngropare ca loc de odihnă (de dor­ mit). Creştinii au ridicat probabil locaşuri şi de alte forme. locuinţă pentru epis­ cop. Siria. chorus) şi care era despărţită de restul clădirii printr-o perdea ce se trăgea. S-a luat de timpuriu obiceiul de a pune moaşte sub Sfînta M asă — cînd a ajuns fixă • şi de a se ridica mici locaşuri pe mormintele marti­ — rilor (memoriae. descoperite. Asia Mică. c o n fe s s io . Creştinii au luat obiceiul de a se îngropa în cimitire comune. Ele se mai numeau a r e a e (chvistianorum). unde sta clerul (numită âjiaao. nume dat întîi unui cimitir subteran la Roma (a d c a ta c o m b a s ). al SfîntuluiJŞebastian. Aveau de asemenea cărţi şi obiecte de cult. Cele mai multe catacombe se găseau la Roma. pe proprietatea unuia din ei sau a Bisericii. de lemn. Malta. era un amvon sau două (pu lpitum . unele chiar săli pentru agape. s-au folosit ca loc de îngropare catacombe. c o em e te riu m .a. m arty ru m m e m o r ia e . Catacombele erau galerii săpate în pămînt. în care se de­ puneau: corpurile morţilor. avînd intrarea fie spre o parte. Egipt. despărţite prin coloane . o absidă în fund (semicerc). de pe care se făceau citirile. camere pentru păstrarea darurilor aduse de creştini. cam de înălţimea unui om. Africa. unde episcopii aveau una specială. în aşteptarea învierii. numită cimitirul lui Calixt. spaţiul de la m ijloc era mai larg şi mai înalt. Spania şi în alte părţi. m arty rîu m . ci una mobilă. Dalmaţia. Basilica era îndreptată de obicei de la răsărit la apus. su scep tu s). în Sicilia. Ea nu avea o masă fixă pentru săvîrşirea Sfintei Euharistii.

utilă credinţei şi moralei evanghelice. In ele s-au găsit cele dintîi reprezentări de figuri şi scene creştine. intrările lor au fost astupate. sau chiar simbolice. era o artă simplă.2 34 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Ele serveau şi ca loc de refugiu şi de cult în timpul persecuţiilor. păsări. ca m ijloc de manifestare a credinţei şi nădejdilor lor. De aceea. îndeosebi chipul bunului păstor : Iisus . Aceasta o face cu atît mai im­ portantă ca manifestare a spiritului creştin. Spre a nu fi profanate de «păgîni». mielul. Mîntuitorul este reprezentat de obicei foarte tînăr şi. Creştinii au folosit-o cu unele rezerve.adesea ¡n < > cu JVlîiUuitorul. virtuţi sau figuri evanghelice. creştinii reprezentau c h i­ pu ri şi s c e n e b ib lic e sau s im b o lic e . Pe lingă motive decorative obişnuite. care era liberă în manifestările ei. adesea imorale. Afară de acestea. cît ideea în serviciul căreia era pusă. Spre deosebire de arta antică. Arta creştină a început ca a rtă d e c o r a tiv ă . in basoreliefuri. porumbelul. Scenele biblice formează de asemenea material obişnuit pentru <1 rLti creştină. De regulă se găseau în apropierea unei biserici. castă. Scenele sculptate sînt de regulă cele reprezentate în pictură. edificatoare. fără barbă. plante sau obiecte —• simbolizînd idei religioase sau acte creştine. ancora. Erti mai mult o artă funerară. peştele (i/ftuc). mai ales în timpul perse­ cuţiilor de la începutul secolului al IV-lea. artă de interior sub­ teran. mai ales cele din Vechiul Testament. sau excepţional în lucrări ca statuia lui Ipolit. sălciile. semnificaţia figurilor creştine este mult mai importantă decît valoarea lor artistică. se mai r e ­ prezentau — animale. naturală şi sănătoasă. moarte şi mîntuire. etc. serioasă. a inimii omului credincios. stînd în strînsă legătură cu concepţia creştină despre viaţă. ramura de măslin. la început. Ceea ce interesa în reprezentările lor artistice nu era arta în sine. 11111 S cu lp tu ra a fost întrebuinţată mai ales în reprezentarea de scene pe sarfoiage. Sfînta Fecioară şi Sfinţii Apostoli sînt de asemenea reprezentaţi: Apostolii . A ria creştină a fost la început simplă şi simbolică (pictură). Catacombele sînt importante şi ca loc al primelor manifestări creş­ tine de artă. arta creştină era sobră.

417 ş. S. Ea nu era însă pusă în serviciul frumosului. în c e r c ă r i d e Is t o r ia L itu r g h iei. creştinii au urmat fără îndoială arta şi tehnica pro­ fană. C h i ţ u. Incepînd cu secolul IV. ci al ideii religioase. p. Nu ştim dacă şi cum erau împodobite bisericile în primele trei secole. L itu rg h ia c r e ş tin ă d in s e c . pentru a nu de­ veni obiect de adorare din partea credincioşilor (sinodul de la Elvira. Cu tot simbolismul şi alegorismul iniţial. II la Si. L i v i u S t r e z a . I. p. I d e m . F. B ucureşti. C o n stitu ţiu n ile A p o s t o lilo r c a iz v o r p en tru stu d iu l litu r g h ie i. B r i a . p. V I (1954). A sist. 696 ş. I d e m . V e c h i lo c a ş u r i c r e ş t in e d e cu lt. (1959). «Studii T eo lo g ice».u. B ă b u ş. cit. 1. 1.. I d e m . K i r s c h . «O rtodoxia». nr. 612 ş. P r . C î n d e a . p. nr. nr. ed. C a b r o 1. altele vor fi folosit încă mult timp case parti­ culare pentru cult. IV (1952). 11— 12. 7— 8.. E xtras «O rtodoxia». IV (1959). 270— 276. o p . O rig in es d u c u lte c h r é tie n . E. B o te z u l In d ite r ite ritu ri litu r g ic e c r e ş tin e . L. nr.u. 5— 6. D u c h e s n e. 175— 201. «M itropolia B anatului». 3— 4.u. X III (1961). B r a n i ş t e . T e o lo g i a i c o a n e lo r . p. J .u. E. 1985. adaptînd-o scopului clădirilor. 1— 2. 1925. nr. BIBLIOGRAFIE Pr. fiind uz antic şi mitologic. 1906. P. împodobindu-le cu noile motive şi figuri. 74 ş. nr. Sînt indicii că se obişnuiau picturile. Ş t e f ă n e s c u . 791— 793. S t o i c a . 7— 8. L e s o r ig in e s litu r g iq u e s . 1929. N. p. p. canon 36). S p. arta creştină a evoluat spre realism.. L itu rg h ia c re ştin ă în p r im e le tr e i v e a c u r i. I. Iu stin M artiru l. X V II (1965). . 1925. M isteru l litu rg ic. dovedind naturaleţe. p. A g a p a şi litu r g h ia in B is e r ic a p rim a r ă . «Studii T e o lo g ice». P aris. P o p o v i c i. 1— 2. 805—807 . pictarea bisericilor devine ceva obişnuit şi regulă. 33 ş. 17— 186. 297 ş. I. graţie. nr. V .. p. în arh itec tu ră . 1930.u. V II (1955). p. X II (1962). nr. Unele comunităţi şi-au construit locaşuri mari.u. 405 ş. frumuseţe. 9 — 10. cit.u. «Studii T e o lo g ice». In tlu e n ţa m u z icii e lin e a s u p r a m u z icii c r e ş t in e d in e p o c a p rim a r ă . p. «Studii T e o lo g ice». nr. L itu r g h iile p r im a r e s a u a p o s t o l ic e . . deşi unii scriitori creştini şi unele sinoade erau contra reprezentării chipurilor. X I. P e t r e V i n t il e s e u . Statuile nu erau acceptate. G r. basilici. A s p e c tu l c o m u n ita r a l d u m n e z e ie ş t ii E u h a ristii. Arta a găsit întrebuinţare şi în casele creştinilor. X II (1960) . B u cu reşti. «Studii T eo lo g ice». «M itro p o lia A rd ealu lu i».nr. B ib lio ­ g rafie. 5. în «Studii T eo lo g ice ». Bucureşti. R a p o rtu l d in tre cu ltu l V e c h iu lu i T e s ta m e n t ş i cu ltu l c r e ş tin .EREZIILE 235 cu un miel pe umăr. op. X X X V II (1985).. în e n ciclo p ed iile te o lo g ice la a rti­ c o le le resipective. Paris.

p. în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o s to li presupune o asemenea pregătire înainte de botez (VII. Interesul de a recruta credincioşi convinşi.'i acestea. Stuttgart. Paris. ca un stagiu de învăţătură creştină. X X II (1971). L ’E m p ire ro m a in e t l e c h r is tia n is m e . 1971 . 1959. 1972. B ru x elles.u.. Paris. care era i alît de deosebită de a lor. P a u l P e e t e r s . El iniţia pe «păgîni» iu î 11v <ţă 1 11 r¿i religioasă şi morală a creştinismului. C ră ciu n u l. D. Paris. D a n i e 1 o u-H. p. 1972. M. 1951. 11— 12. M. R e c h e r c h e su r l e c u lte d e s r e liq u e s e t l'art c h r é tie n a n tiq u e . A . 223 p. Loiden.J . L e s c é s a r s e t l e s S a in ts. K a z d a n. L e s p e r s é c u t io n s d a n s ¡’E m p ire ro m a in . T h e cu it o f S o l in v ictu s. ¡Paris. el le adresează o s c r ie r e (De poenitentia) şi socoteşte catcInimen. B ru x e lle s. H. S t . 1024— 1051.-M o u r e a u. Catehumenatul. A rt p a lé o c h r é t ie n . 621— 671. O rien t e t B y z a n c e . G r é g o i r e . M a r r o u . N i c u l e s c u . 1962. 61) şi mai ales de Tertulian conlirm. N. P . M oscova. G r a b a r. 1943— 1946. I— III. A . W . du B ourguet. C in s tir ea s iin t e lo r i c o a n e în p r im e le tr e i s e c o l e . W a t t e v i l l e .. S a b b a t e t D im a n ch e d a n s ¡'E g lise a n c ie n n e . 42. C u l l m a n n . p. Corinteni. G e s c h ic h t e d e s c h r is tlic h e n G o ttescU en sles. H. D ie C h r is t e n v e r io lg u n g e n im rom . H a l s b e r g h e G.ilul «noviciatul vieţii creştine». 4). în «G lasul B isericii». p ro f. P.. L e tr è io n d o r ie n ta l d e ïH a g i o g r a p h i e b y ­ z a n tin e (Subsid ia hagiographica. B i h 1 m e y e r-T ü c h 1 e-D a m m e. nr. I. 1963. X X V (1966). * C apitol re d a c ta t dp P r. La început foarte sumară. Berlin. S e p e 11 e y. 1 ). Paris. op. I. Le s a c r ific e e u c h a r is t iq u e clcs p r e m ie r s s iè c le s . t. 1965. Paris. M artyrium . P aris. 1. O t C h rista do k o n s ta n tin a . M.L e o r d e n i . Cele spuse de 1 li slin Martirul despre botez (A p o lo g ia 1. 1966. iar Clement Romanul vorbeşte despre «viitorii credincioşi» ¡léXXovxE? utoTsúetVj (ep. ea s-a organizat şi a procedat încă de tim­ puriu botezul. 1963. cit. J. p. R c ic h . 303 p. nr. N a g e 1. 438— 446 ş. Le c h r is tia n is m e uni ¡que. 110— 130 şi b ib lio g rafia. ( \i lei ni menú Iul a fost o necesitate a vieţii creştine. P e r o w n e . 1961. 1971. P a l a n q u e . vol. R ă m u r e a n u . J . Ş e s a n . J . Botezul. catechesis) era pregătirea pe care o primeau înainte de botez cei care doreau să îmbrăţişeze creştinismul. 9— 10. Celelalte Taine 4 1. M e s l i n . N o u v e lle h is t o ir e d e ¡'E glise. Paris. 1961. Din secolul al II-lea. 1967. «Studii T e o ­ logice». 234 p. Bern. catehumenatul este organizat. 318 p.236 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ P r. R o r d o r f . Catehumenatul (m'zr¡ir¡Gic. L a f o i et le c u lte d e ¡'E g lise p rim itiv e. 26). T e ^ lia a in | r e b u in ţ e a z ă (cel dintîi) numele de « ca lejnnneniii. 1969.

ci şi de cunoaştere.evoi). a c c e d e n te s . ca şi a ispitelor vieţii. Sclavii erau primiţi cu voia stăpînului. Dacă nu era nici un impediment.EREZIILE 23? aleşi. au d ito ri san cei care vin să se apropie (áxpotójxevoi. de obicei preot (p r e s b y te r d o c to r). v e ­ n ien tes). Catehumenii erau încredinţaţi unui catehet (Y. competenţi pentru primirea botezului (e le c ti. magii. -irpoaíovTe?. cei care erau în slujba cultelor păgîne — astro­ logii. supravegheaţi şi supuşi disciplinei bisericeşti._ Catehumenii din prima categorie nu puteau să asiste la cultul creştin . _ Admiterea în catehumenat o aprecia şi aproba episcopul. poate în şcolile creştine. soţii dacă trăiau împreună. tpojTiCó[xsvot. In general erau primiţi în sînul catehumenilor oamenii care pu­ teau să dispună liber de ei înşişi. îngenunchetorii . c o m p e te n te s). Sinodul de la_JSfeocezareea (între 314— 325) îi numeşte au d itori e t ° ri (TovuxXCvovteî. de un credincios sau de mai mulţi. din ocupaţii infamante. cu viaţă morală. iar pentru cei mai înaintaţi. l u l i V ^ s e constată în Orient trei categorii de catehu^ meni. Candidatul era cercetat asu­ pra vieţii şi a dorinţei lui de a deveni creştin. luminaţi.a%v¡xrtxy¡<. Catehumenii erau aleşi. Cateheţii puteau fi ajutaţi de lectori (le c to r e s d o c to ru m au dien tiu m ). şi cei mai înaintaţi numiţi a le ş i. La începutul S f î ^ u . ei erau instruiţi în afară de adunările publice. Cel care dorea să îmbrăţişeze creştinismul era prezentat episcopului sau unui preot. îndemna Biserica să organizeze cu deosebită grijă pregătirea cfcior pe care avea să-i primească la sînul său. Cei care trăiau din meserii legate de idolatrie. În c e p ătorii. sau chiar unui creştin laic. au d ien tes. Acesta îi învăţa treptat adevărurile de cre ­ dinţă şi de morală. i se făcea semnul crucii pe frunte şi era primit în rîndul catehumenilor. illu m in ati.). în biserici. ca p a b iP sa -i in~ veţe (d o c to r au dien tiu m ). numiţi de regulă c a te h u m en i (xanjxoú¡j. (¿atehum enü) se împărţeau în două categorii. cu profesiune sau meserie onorabilă. ghicitorii. Catehumenatul era nu numai un m ijloc de pregătire pentru creştinism. funcţionarii. g e n u fle c te n te s ) şi lu m in aţi. în adunările ţinute în unele locuri. în secolele II— III. care să reziste în persecuţii şi în iaţa ereziilor. soldaţii şi alte categorii nu erau primiţi cît timp se găseau în situaţia aceasta (C a n o a n e le lui Ip olit). de încercare şi de întărire a moralului celor care aveau să fie credin­ cioşii ei.

înainte de termen J p o ţ e z u ] clin icilo r). Se vorbea auditorilor despre adevărurile religioase mai simple. explicări. Sinodul de la Elvira vorbeşte de 2 — 3 ani^dar această durată se putea scurta după aprecierea episcopu­ lui. ca şi creştinii. Cei care mureau martiri. J)isi'ii>Hi\u . îşi mărturiseau păcatele şi primeau apoi botezul. asigurînd alegerea şi pregătirea viitorilor creştini în condiţiuni c a r e luceau posibilă cunoaşterea lor. dar se rugau şi primeau binecuvîntarea epis­ copului sau preotului în genunchi. sau prelungi după dorinţa catehumenii Iui. petreceau 30— 40 de zile în post. precum şi din acela că unele învăţături creştine se comunicau . omilii. Astfel pregătiţi. omilia. Unii amînau botezul pînă aproape de moarte. în caz de boală. Luminaţii erau cei pregătiţi pentru a primi în curînd botezul (competenţei). înainte de botez se învăţa de regulă şi Rugăciunea domnească. erau socotiţi sfinţi. dar nu erau socotiţi «păgîni». abstinenţă. cîntările. rugăciunile.(ir. In acest stadiu. Învăţămîntul catehetic dura mai mult pentru clasa auditorilor. rugăciuni. cei luminaţi erau înscrişi pentru Botez. pe care începeau să le deprindă şi ei. El consta în citiri. Catebiimenatul a fost o instituţie de mare importanţă pentru B i­ serică. a evita rigorile impuse disciplinei după botez. li se explica Simbolul credinţei şi-l învăţau (tia d itio s y m b o li). sfaturi şi se făcea treptat. numită de aceea «liturghia catehumenilor». sau chiar din respect faţă de Sfînta Taină. mai interesant şi-i da o mare autoritate în faţa anticilor şi a n r o l i ţi lor. Cei botezaţi de nevoie. Viaţa lor era supravegheată de diaconi şi de diaconese. catehumenii erau supuşi penitenţei. primind «botezul sîngelui». iar în caz de recidivă îndepărtaţi din catelmineuat. îngenunchetorii şi luminaţii ascultau la prima parte (didactică) a Liturghiei. erau admişi cu greutate în cler şi excluşi de la episcopat” ' Catehumenii se deosebeau de credincioşi (iid e le s). Organizaţia lui făcea creştinismul mai u l iu g ă lo r . Durata catehumenatului varia. pentru a muri curăţiţi de toate păcatele. Pentru abateri grave. citirile.238 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ erau primiţi în biserici. li se făceau cunos­ cute preceptele moralei creştine._ Din faptul că Biserica nu îngăduia catehumenilor şi necroştinilor să asiste la săvîrşirea Sfintei Euharistii şi a Bote­ zului.canci. catehumenii învăţau adevăruri mai înalte.

El avea caracter sacramental. dar se constată practica bisericească.«cele 7 duhuri. prin care se inlra în sinul Bisericii. Ritul iui s^a dezvoltat odată cu catehumenatuj^ îmbogăţîndu-se mult din secolul'T^OEl era săvîrşit de regulă de către episcopi. i~' Botezul era actul de credinţă şi de cult.poc. r e g e n e r a tio ). ca să facă să crească. la v a cru m ). dorinţa de a cunoaşte Tainele creştine. totuşi din spusele lui Tertulian. _pecete (acppa-p?..^. trimise peste tot pămmtul»JA. Deşi Iustin Martirul descrie cultul creştin. Asem ă­ narea este numai de formă. cifra lor de «şapte» a fost confirmată apoi în Apocalipsa Sfîntului Apos­ tol şi evanghelist Ioan. Ea are o paralelă în simbolismul artei creştine vechi şi a durat cît catehumenatul (pînă în secplul V — VI). în catehumeni. Sinodul de la Elvira a .. Clement Alexandrinul şi Origen se înţelege că Biserica observa o ase­ menea practică. c m m r e g e n e r ă tîo n is). 6 ). despxe— «cele 7 coarne. sigillu m ). iar la mare nevoie. illu m in atio). îTptueau săvîrşi şi preoţii.Miely. după descoperire divină. după care creştinii nu desvăluiau Tainele lor celor nebotezaţi. în lipsă de preot. luminare (tpuma^oc. s-a dedus că Biserica urma în aceasta o hotărîre. baia renaşterii (lav a . şi chiar diaconii. unde este scris.-adlLai. Botezul era numit baie^ sau spălare (Xouxpov^. renaştere (no’Xijysvsaia.. Temei pentru aceasta puteau fi cuvintele Mîntuitorului (Matei 7.EREZIILE 239 după botez. pentru a nu fi răstălmăcite sau profanate.ale Iui Dumnezeu. care a fost numită de un teolog protestant din secolul X V II^D allăus (f 1670^ «disciplina arcana». ori batjocorite. i (5L^5iintele Taine. pecetea credinţei (acppoqic uîoteîuî).luL>> şi despreţ ._6). Practica Bisericii era motivată de credinţă şi de interesele ei şi avea şi scop pedagogic. Botezul era unit cu o serie de acte legate de instituţia catehumenatului. ceea ce ar arăta că nu există o disciplină arcană. Raţionaliştii au văzut în ea o imitare a practicii aplicate la mis­ terele păgîne. Instituite de Mîntuitorul Iisus Hristos. Se pare în adevăr că Tainele de credinţă şi de IH îîf e îă ir ferite de ochii şi de auzul necreştinilor. şi de laici credincioşi. har desăvîrşit (teXstov X<xpta[xa). care nu se făceau cunoscute decît celor iniţiaţi. 5. Din în­ sărcinarea lui. Nu se cunoaşte textul sau momentul unei asemenea hotărîri.. de taină : şlergea păcatele şi acorda daniLJSfîntului Duh.l.

Botezul la oamenii maturi-catehumeni era precedat de o prive­ ghere. episcopul sau preotul trebuia să ungă apoi pe cel botezai. liotezul se putea săvîrşi şi prin vărsare de apă pe cap sau prin slropiie. lacuri). cunoscut întîi dintr-o aluzie a Sfîntului apostol . se făcea ungerea cu untdelemn sfinţit pe corp . mai ales prin stropire. au început să se construiască pe lîngă ele . se făcea mărturisirea păca­ telor. rostind sim­ bolul sau regula de credinţă (reg u la U dei). scuipare) şi avea caracter de exorcism. era acoperit eu o pînză. la cap o făcea c le ­ ricul. pentru femei. cunoscuta din t Constituţia bisericească egipteană). L ep ăd area. La caz de nevoie. Catehumenul se dezbrăca. răspundea la o serie de întrebări rituale (după ’AuoatoXtjc j lEapâooatţ. După ri­ dicarea locaşurilor de cult. care începea de seara (în Siria) sau dis-de-dimineaţă. cu citiri şi rugăciuni. pîraie. se cufunda de trei ori în apă. botezul se săvîrşea de obicei în grup. după cum arată unele picturi apusene. Cu organizarea catehumenatului. Cel care se boteza se întorcea cu faţa spre apus. în Orient se făcea şi la Epifanie (Botezul Domnului).2 40 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ oprit de la săvîrşirea lui pe laicii bigami (căsătoriţi de două ori) şi pe cei care au căzut în păcat greu după botezul lor (canon 38). se lucea înainte de lermen. După ieşirea din apă. dacă nu mai înainte. catehumenul făcea mărturisirea de credinţă (recld ilio sy m b o li). El răspundea cu formulele stabilite. Biserica a continuat să facă botezul. Dacă botezul era săvirşiL de un laic. uns cu unt­ delemn (se pare ca numai la cap) . el intra apoi în apă. în ape curgătoare sau stătătoare (nuri. izvoare. Deşi el se putea săvîrşi în orice timp al anului. ca şi Sfinţii Apostoli.şi bazine speciale pentru botez (baptisterii). ceea ce îi conferea un caracter mai solemn şi mai important. practica Bisericii a stabilit ca zile speciale Paştile şi Cincizecimea (în ajunul lor). Se făcea sfinţirea apei şi a untdelemnului. se făceau lepădările (a b ren u n tia tio ). întors cu faţa spre răsărit. era însoţită de gesturi. care simbolizau alungarea demonilor (suflare. In acest moment. era întrebat dacă se lepăda de Satana şi dacă se uneşte cu Hristos. iar pe corp diaconesele. mare. Se parc» că în unele locuri se mai săvîrşea botezul (reprezen­ tativ) penLru morţi. epis­ copul sau preotul ţinîndu-i mina pe cap. necesar pentru botez.

noul credincios era introdus în biserică. patrin i). iar copiii primeau un nume. M irungerea era însoţită de fo rm u la : «te ung cu untdelemn sfinţit în numele lui Iisus Hristos». deşi nu general. Origen îl socotea de origine apostolică. confirmare adică întărire a mărturisirii (fkpauoaic icîote«)?. La botez se pare că adulţii schimbau numele lor vechi cu unul creştin (se cunosc cazuri la începutul secolului al IV-lea).. atunci cînd episcopul putea să viziteze dieceza sa în acest scop. desăvîrşire (p e r fe c tio ). pe care le purta opt zile. Tertulian. pentru a rosti asupra lor rugăciuni cu punerea mîinilor. co n firm a tio ). 29).Sraa. ll săvîrşeau în secolul I V m a rrim iţiL f ’ ]3otezul copiilor (itai8opáirua[i. înlocuind punerea mîinilor. In Apus s-a introdus şi obiceiul de a da celor bo te­ zaţi să guste lapte şi miere.generalizat de la Constantin cel Mare. mir (¡xúpov). sau întinse asupra grupului întreg. adu­ ceau primele lor ofrande. ca alimente simbolice. obiceiul de a prezenta episcopului pe cei botezaţi. ungerea cu untdelemn sfinţit nu se repeta. sigillu m ). ungere (c h rism a tio . se ştie că se practica.a) era obişnuit. ca rit cu caracter sacramental. spre a primi Duhul Sfînt. Cei botezaţi şi miruiţi asistau la toată Liturghia. 15. ^ J ' U n g erea cu u n td elem n sfin ţit (mirungerea) urma îndată după b o ­ tez. m iru n g e re a poartă nume simbolice : pecete (acppaŢÎc. pe care o săvîrşiseră Sfinţii Apostoli. Sfîntul Ciprian a respins pro■puiîerea unor episcopi ca botezul copiilor să nu fie făcut înainte de a opta zi. Din mărturii de Ia Iustin Martirul. ’ In Apus. După ungere.. fid e l ju s s o r e s. 8). Numele creştiiie. Botezat şi uns. Ca şi botezul. precum şi un mic grăunte de sare. Tertulian dă o strălucită mărturie despre semnificaţia ei de taină (D e r e s u r r e c tio n e carn is. cel botezat se îmbrăca în veşminte albe. Tertulian vorbeşte de el dezaprobîndu-1. Se preferau nume biblice şi dej martiri. Episcopul rostea o rugăciune cu mîinile puse pe cel botezat. La botezul copiilor s-a introdus regula de a fi asistaţi de un creştin matur. 16 — Istoria bisericească . s u s c e p to r e s . a făcut ca ungerea cu untdelemn sfinţit să se despartă de botez şi să se facă mai tîrziu. se împărtăşeau prima dată. pecetea Duhului Sfînt. s p o n s o ie s . care făcea pentru ei lepădările şi mărturisirea de cre­ dinţă (áváSojfotj xetpaŢcuŢoi. co n sig n a tio ). sau alta asemănătoare.EREZIILE 241 Pavel (I Cor. Irineu. Ca şi botezul.

făcută în faţa episcopului sau p re o tu lu i. în număr de doisprezece (la A lexandria. In prim ele trei secole. preoţii asistau stînd în picioare. M ărturisirea păcatelor era urm ată de îndeplinirea faptelor de în­ dreptare (epitim ie) indicate de duhovnic (post. Num ele obişnuite sînt punerea m îinilor (^sipotovia. pe lîngă caracteru l ei de taină. verbe : x^Potoveîv. făcută în faţa clerului şi a adunării credincioşilor. M ărturisirea păcatelor a fost unită de la început cu celelalte două taine. ordinare. în practica B isericii s-a impus totuşi ideea mai m oderată că ele se pot ierta în urma unei penitenţe corespunzătoare. ca apostasia. în caz de vacanţă episcopală. Ritualul hirotoniei s-a dezvoltat odată cu cultul şi cu creşterea im portanţei clerului. Hirotonia este între cele dinţii taine săvîrşite şi cunoscute în B i­ serică. xadioTavetv. pînă la un timp). în cadrul Sfintei Liturghii. un rol m oralizator foarte im portant în viaţa credincioşilor. M ărturisirea publică era cerută uneori de penitent însuşi. La începutul secolului III el se cunoaşte în forma pe care o descrie Ipolit în Tradiţia apostolică. acolo unde nu exista în regiune decît un episcop. In mod excepţional. sut&sat? m ov Xetpwv. adulterul. exom ologesis. avaŢops'jais (de­ claraţie.X7 jpouv. M ărturisirea avea. M ărturisirea sem ipublică era precedată de cea secretă şi se făcea cu aprobarea episcopului sau a preotului confesor pentru păcate cunoscute şi de alţii sau grave. singurul m ijloc de iertare a păcatelor g rele săvîrşite după botez. j Q-. ordinatio clerica . Toţi se rugau în tăcere. Episcopii slu jito ri puneau m îinile pe noul ales. Hirotonia în episcop se făcea în sobor de episcopi şi de preoţi. Ea se numea s£o(AoX6 Ţ7jats. făcută în faţa clerului în tr e g . în scop de umilinţă. h iro­ tonea. c)publică. y. pentru iertarea păcatelor poste­ rioare lui.242 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ . şi se întem eia pe puterea dată Sfinţilor A postoli şi urm aşilor lor de a ierta păcatele. Deşi unii episcopi şi scriitori creştini s-au arătat rigorişti în privinţa iertării păcatelor grele. constituere). Botezul şi Euharistia. m ărturisirea putea fi : a) secretă. care se iertau prin m ărturisire şi penitenţă. colegiul presbiterilor. coniessio. au hirotonit episcopii. aceasta era re g u la . fapte de m i­ lostenie). a căror m ărturisire şi ispăşire era edificatoare pentru com unitatea creştinilor. uciderea. După Sfinţii A postoli. poenitentia). rugăciuni. Importanţa ei a crescu t din faptul că botezul nu se putea repeta. im plorînd coborîrea Sfîntului Duh . b) sem ipublică.

Respectul de care se bucura hirotonia îl arată calităţile cerute clericilo r şi grelele pedepse can o­ nice pentru păcatele lor. A C ă s ă to r ia (?á¡Aoí. lţ—6 . 3 2 . 32). II). canon 9 şi 10. m atrim on iu m ) a fost ridicată de la început la rangul şi im portanţa de instituţie sfîntă şi de legătu ră indisolubilă (M atei 5. cu rugă­ ciunile ei şi ale slujitorilor. canon 76). Unul dintre episcopii slu jitori rostea o rugăciu­ ne specială de hirotonie. Sfîntul Ignaţiu scrie lui Policarp ca soţii să se unească «cu aprobarea episcopului. Tinerii care voiau să se căsăto rească înştiin ­ ţau pe episcop sau pe preot despre dorinţa lor.EREZIILE 2 43 peste cel hirotonit. afară de cele trupeşti cunoscute după hirotonie (sinodul de la N eocezareea. 9. clericii se inform au despre tineri prin diaconii şi diaconese. Noul episcop era salutat de toţi. ea era unită cu săvîrşirea Sfin tei Euharistii. S-a stabilit prin uz şi prin canoane. . H irotonia de diacon avea form ule potrivite cu slu jirea lui. binecu vîn tarea B isericii. ca să fie căsătoria după Domnul. Clerul inferior era rînduit prin rugăciune de binecuvântare şi prin înm înarea unui obiect. A d u x o rem . Numărul depindea şi de im ­ portanţa oraşului şi de apropierea episcopilor. ca la hirotonia de episcop să asiste cel puţin trei episcopi. Sinodul de la A relate (314) socotea chiar de dorit prezenţa a opt episcopi (canon 20). T er­ tulian dă m ărturie că în adevăr căsătoria creştin ă se încheie bisericeşte («matrimonium quod ecclesia conciliat». «et conjungent vos in ecclesia». Creştin ii încheiau cununia cu. sinodul de la Elvira. H irotoniei i se atribuia şi efectul iertării păcatelor. H irotonia în preot-presviter se săvîrşea de episcop fie cu aceleaşi formule de rugăciune ca hirotonia episcopului. primeau sfatul şi bin e­ cu vîntarea lui. D e m o n o g a m ia . Ei aduceau ofrande şi se împărtăşeau. M irii se uneau în faţa Sfîntului A ltar.nu ştim. La orice hirotonie se m enţiona gradul celui hirotonit. în prezenţa com unităţii. iar nu după poftă : toate spre cinstirea lui Dumnezeu să se facă» (V. 19. Cu ce forme rituale se săvîrşea cununia .. Efes. La hirotonia lui Corneliu al Rom ei au asistat 16 episcopi. 2). 5. înain te de a se binecuvînta căsătoria. schimba cu ceilalţi slu jitori sărutarea frăţească şi săvîrşea Sfînta Euharistie. care era sim bolul slu jb ei respective. Ca şi alte mari acte din viaţa creştină. II. fie cu unele asem ănă­ toare.

va fi înlocui it şi pentru vindecarea bolnavilor. canon 54). 15). B iserica da fam iliei creştine o bază religios-m orală sacră şi solidă cu consecinţe sociale şi ju rid ice foarte im portante. V I. în numele Domnului. •f* M asîu l. Se recom anda căsătoria între soţi creştini. Pe N ovaţian l-a vindecat de boală un exo rcist (Eusebiu. P ractica aceasta este bazată pe concepţia că de multe ori boala se datoreşte păcatului. III şi la începutul c e ­ lui următor se mai vorbea încă de anumiţi exorcişti. 43. Ea de­ vine astfel obiectul unui tratam ent m oral duhovnicesc . 2.244 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Tertulian scrie în cuvinte foarte frum oase despre solem nitatea litur­ gică a cununiei (A d u x o rem . VII. 23-. 14). 19. Cuvintele Sfîntului Iacob despre M aslu nu erau scrise penlru rugăciunile harism aticilor.<kwv). C ătre sfîrşitul sec. ale celor înzestraţi cu harul tăm ăduitor sau chiar ale exorciştilor. 14). (I Cor. 34). Dacă un soţ părăsea fără m otiv pe celălalt şi se căsătorea cu altă persoană. t o c Se cunosc şi episcopi şi preoţi care au avut darul vindecărilor şi a] alungării duhurilor rele (Eusebiu. 13. 28 şi 30). «păgînii» nu puteau să asiste la binecu vîntarea nunţii creştine. U ngerea cu untdelemn sfinţit avea caracter sacram ental (la botez se făcea «în num ele Domnu­ lui»). ci ale p reo ţilo r. V ind ecările au avut în prim ele trei secole mai mult acest ca­ racter ritual şi harism atic. Isto r ia b is e r ic e a s c ă . Dintru început B iserica a săvîrşit rugăciuni pentru cei bolnavi şi ungerea cu untdelemn. B iserica oprea desfacerea căsătoriei. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . al căror dar era apreciat de credincioşi şi de clerici. era exclus pentru totdeauna din com unitatea creştină (acelaşi sinod. nu numai în epoca harism elor. oprea chiar desfacerea logodnei (sinodul de la Elvira. Ele făceau obiectul rugăciunilor preoţilor. 32. Aşa cum Biserica a întocm it rugăciuni pentru alte nevoi sufleteşti ş i trupeşti. între harism e sînt numite şi «harism ele vindecărilor» (xâpwp. afară de caz de adulter . vindecarea ei devine rugăciune şi act ritual. canon 8 ). Prin asem enea măsuri. Sfîntul Ciprian m ărturiseşte efectul harului lor (epistola 69. II. VIII. iar în caz de boală era de uz m edical (Luca 10. 4). iar uneori este cauzată de duhuri rele. V. în g rijirea şi vindecarea bolnavilor a fost una din g rijile şi datoriile m orale ale Bisericii. cum recom andase Sfîntul Iacob (5. 3 . ele au fost deci valabile în Biserică totdeauna.a iajj. Fiind unită cu Euharistia. 8 ). .

438 ş. op. Se ştie însă. Ş t . fie în timp de pace. Unii apologeţi au înfăţişat viaţa creşti­ nilor în tablouri adm irabile (Epistola către Diognet. p. 11). In general. M. 418 s. nr. p ro l. P racti­ cile antice pătrunseseră în toate latu rile vieţii. H a r is m e le în B is e r ic a p rim a r ă . E. Disciplina B isericii era severă. C onvertirea la creştinism era un act foarte serios. găsea m otive de scandal.u.EREZIILE BIBLIOGRAFIE 245 J. B i h l m e y e r . în en ciclop ed ii la a rtico le le resp ectiv e. 1. . începuturile monahismului * 1. P o p o v i c i. pe de altă parte. I. op.u. p. 1925. pregătit. op. C e l e 7 i z v o a r e d e h a r. 698 ş. «M itropolia M old ovei şi Su­ cev ei». X X X IX ).T u c h l e . Ea s-a impus adm iraţiei «păgînilor» înşişi. P. cit. V —V I f Tertulian. Disciplina. contrastul cu viaţa «păgînă» era un stim ulent pentru creştini. 76 ş. cit. tia d ito ie s). ispite. din critica făcută creştinilor de unii episcopi şi scriitori. p. X X X I V (1958). viaţa m orală a creştinilor era în adevăr de un nivel superior celei a «păgînilor».. ca închinător la idoli şi m ito­ — logii (D e c o r o n a . chibzuit. 775. A p o lo g e tic u m .. din h otărîrile sinoadelor. Sibiu pe 1952. Num eroase m ărturii din istoria persecu ţiilor con­ firmă im aginea prezentată de ei.u. cit. 1969. P. V iaţa morală a creştinilor. do P r. p rilej de păcat.D a m m e . p. M.. p.u. şi între credinciosul pasiv — inactivul pe care îl — asem ăna cu «paganus» ■ păgîn şi infidel. A lţi scriitori creştini au lăudat-o de asem enea. 791— 793. 110 ş. din istoria penitenţei. A stfel Tertulian făcea deosebirea între «creştinul ca credincios ostenitor» ■ m iles. «A lm anahul ortodox». B u j o r e a n u . su­ pravegheat. 9— 10. Oriunde s-ar fi în ­ tors creştinul. S l e v o a c ă . P erico lele pentru viaţa lor erau însă multe. cu b ib lio g rafie. şi creştin ii mai păstrau încă am intiri şi legături de care nu se puteau desprinde uşor cu * C ap itol redaclal. că unii lăsau de dorit prin purtarea lor. K i r s c h. p. în scop apologetic. Ş e s a n . Consideraţii generale. fie în timp de p ersecu ţie (lapsi. 805— 806 .

P ractica postului. evitarea spectacolelor şi a m anifestărilor antice im orale. păcătoasă şi trecăloare. iar rigoriştii susţineau chiar că pentru ele nu există iertare. A stfel recrutaţi. instituţia penitenţei au creat şi au menţinut un înalt nivel de viaţă m orală. care a servit ca frîu slăbiciunilor. creştinii constituiau «Biserica lui Hristos». se ştie că.24G IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ totul. de scriitori. în scop apologetic. scă ­ derile creştin ilor erau criticate adesea.i. P ăcatele grele săvîrşite în urmă nu se puteau ierta decît prin lungă penitenţă. alim en­ tau continuu viaţa m orală a creştinilor. pregătiţi şi obligaţi. El începea o viaţă nouă. Frum useţea vieţii m orale creştine este dovedită în toate laturile ei — individuale. C oncepţiile şi m oravurile antice furişate între creştini au fost cen ­ zurate cu severitate de episcopi. renăscut. Botezul îl punea într-o stare de curăţie care trebuia păstrată. fam iliare şi sociale. sau «christi. «m iliţia Christi». nici cruţate. ba chiar de la satiricu l Lucian de Sam osata (sec. <'r«*c!inţii în nemurirea sufletului. de la medicul Galienus. A şa se explica faptul că ele sînt m ărturisite şi cunoscute chiar mai mult decît virtuţile creştinilor. Cel botezat era un om lepădat de «păgînism». rugăciunea p arti­ cularii. Era de aceea greu ca v iaţa lor să nu prezinte şi unele umbre.iiid». Pe cînd acestea erau arătate doar ocazional. Păgînii au criticat cu patimă viaţa creştinilor. îndreptat. a actelor m artirice. în acte oficiale şi în scrieri întregi. virtuţile creştinilor se impuneau şi recunoaşterii an­ ticilor. C eea ce interesează este că B iserica n-a tolerat recăd erea creş­ tinilor şi im oralitatea păgînă şi că a stabilit o disciplină m orală. în ju d ecată şi răsplcilă întreţinea moralul creştin. . P ăcatele creş­ tinilor nu erau nici ascunse. răspîndind afir­ m aţii im aginare pe seama lor. de sinoade. în viaţa viitoare. educaţia în fam ilie. II) şi mai tîrziu de la împăraLul apostat Iulian (361— 363). Pregătirea prin catehum enat. par­ ticip area la cult şi la viaţa B isericii. luminat. a scrierilor cre ş­ tine. trire trebuia să trăiască şi să gîndească deosebit de lum ea pă<|în. m ărturisirea păcatelor. Totuşi. din epistola lui Pliniu cel Tînăr către Traian. cilirea Sfintei Scripturi.

Ei aveau aceleaşi drepturi m orale. Ei erau socotiţi nu o povară. în caz de nerecu noaştere de către tată. V iaţa m orală a creştinilor. Amin. era facerea semnului Sfintei Cruci. indisolubil. Ei erau frate şi soră de credinţă. adulterul şi concubinajul erau tolerate legal pentru b ăr­ baţi. Copiii erau expuşi aruncării. «mădulare» deopotrivă ale lui Iisus Hristos. celelalte două se strîng în palmă simbolizînd unitatea celor două firi în M întuitorul . ci o binecuvîntare dum nezeiască a fam iliei . sau de sărăcie. Soţii nu erau egali în faţa l e g ii.EREZIILE 247 Un m ijloc eficace de a aduce m ereu aminte creştinului că este al lui Hristos. C elibatarii se înmulţeau. Nu se admiteau legături în afară de căsătorie. Ea a căpătat astfel în B iserică un caracter sacru. starea civ ilă obişnuită era că să ­ toria. 33). inviolabil. Soţii erau egali. C ăsătoria s e încheia de regulă între soţii creştini care nu erau rude în grade oprite de B iserică (sinodul de la Elvira. 11). nu puteau fi ucişi în pîntece (avort). de viaţă şi de suferinţă creştină. şi de la umărul drept spre umărul s tîn g : «şi al Sfîntului Duh». apoi la piept : «şi al Fiului». Apologetul A tenagora (JlpeaŞsta irspi /piaTiayffiv. A doua căsătorie era permisă in caz de văduvie prin deces. dar era socotită de mai pu­ ţină cinsle. III. însuşi Sfîntul Ignaţiu a definit facerea acestui semn. nici aruncaţi. Fam ilia în so­ cietatea antică era în decădere. precizînd : se îm preunează prim ele trei degete ale m îinii drepte simbolizînd Sfînta Treim e . siliţi de stăpîni şi lipsiţi de drepturi omeneşti. cînd încă se mai încerca îm păcarea soţilor. o nu­ m eşte adulter cuviincios. ca membri ai Bisericii. a) V ia ţa d e fa m ilie . canon 61 . de nădejde. sfinţind-o cu binecuvîntarea lui Dumnezeu. 1. D eşi era mult cinstită fecioria. m îna dreaptă se duce la frunte : «în num ele Tatălui». de dimineaţa pînă seara (D e co ro n a . natalitatea scădea. întreţineau fără voia lor im ora­ litatea societăţii. precum şi simbolismul lui. C ăsătoria era discreditată. divorţul se pronunţa uşor. sclavii. C reştinii o încheiau pe viaţă şi nu se despărţeau decît în caz de adulter. Creştinism ul a făcut din căsătorie o Taină. Apoi Tertulian în ­ demna pe creştini ca să facă acest semn al crucii la orice început şi sfirşit de activitate şi la orice îm prejurare din viaţă. C ăsătoria între soţi de clase sociale deosebite nu era legală. Neo- . C o­ piii erau sfinţiţi prin creştinarea lor.

po­ doabele. (Tertulian. parfum urile. creştin ii îşi păstrau m eseria sau profesiunea. 64. 12. cochetăria în general. 69. b) V ia ţa p u b lic ă (spectacole. 24) . a c­ torii. argintăria. lupte de fiare. C reştinii evitau spectacolele şi erau recunoscuţi după aceasta. creştinii riscau să cadă în păcat sau să fie condamnaţi. 31). făcut să se renunţe la aplicarea ei. canon 2 şi altele). raporturile şi obligaţiile erau multiple şi de altă natură . trebuiau să renunţe la ea (sinodul de la Elvira. în viaţa publică. magia. m eserii. De sp e c ta c u lis . alt­ fel. ju stiţie). Ei iubeau sim plitatea. O cupaţiile legate de cultul acesta. luxul. E p isto la 2). alergări. pe care legea n-o recunoştea . A dulterul şi alte păcate contra căsătoriei erau pedepsite de B ise­ rică (sinodul de la Elvira. B iserica prefera să-i întreţină ea (Sfîntul Ciprian. 72). în societate. Dacă se converteau la creştinism . B iserica a îngăduit şi căsă­ toria între soţi de rang social deosebit. de teatru şi de circ erau cu totul incom pati­ bile cu creştinism ul.248 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LA cezareea. cum­ pătarea în toate. m odestia. îm păraţii romani n-au reuşit să stăv ilească prin legi adulterele şi alte păcate contra căsătoriei. V III. De obicei. sau alţii trebuiau să înveţe o m eserie n o u ă . II. Un tablou al vieţii fam iliale creş­ tine. O lege a lui Septim iu Sever (193— 211) a provocat într-un singur an la Roma trei mii de procese de adulter. 71. gladiatorii. ca şi diferite alte distracţii. ConstiLuţiu ni le apostolice. jo cu ri scenice obscene şi altele. sculp­ tura. m orala creştin ă întîmpina mai multe ispite şi greutăţi decît în cea de fam ilie. M ai periculoase erau profesoratul. dacă era p ericlitată m întuirea sufletului creştin. dă contem poranul Tertulian (A d u x o rem . ea perm itea însă desfacerea căsătoriei. actele cu sem nificaţie pa­ gină erau condam nate de creştini. 6 ). 70. de rară frum useţe. funcţii. ea a făcut aceasta şi pentru a evita căsătoriile m ixte sau concubinajul soţului care n-ar fi găsit tovarăş de viaţă potrivit. canon 7. .. pictura. A strologia. 47. sau dacă nu era infam antă . ele erau uneori periculoase. dar recom anda evitarea lor . dacă nu mai puteau să facă aceasta. B iserica recunoaşte căsătoriile m ixte. acestea slujind cultului m itologic. ceea ce a. dacă ea nu-i punea în contact cu «păgînismul». ei le socoteau «pompa diaboli» : lupte de gladiatori. băile m ixte. canon 6 2 .

în spiritul credinţei lor. răs­ . care a tratat problema bogăţiei într-o scriere specială Care b o g a t s e m în tu ieşte ? cea mai im portantă în prim ele trei secole despre folosirea bunurilor m ateriale în viaţa creştină. m agistratura. creştin ii întrebuinţau formule cu caracter religios. omul este doar beneficiaru l şi chivernisitorul ei. prin acte de caritate. 6 ). In com unităţile creştine au intrat şi oameni bogaţi. Clem ent A lexandrinul. pe de alta n ecesitatea p ractică de a o folosi pentru binele obştii creştine şi sociale. se recom anda creştinilor. In loc de jurăm inte. păstrînd linia ju stă între dispreţul bunurilor m ateriale şi între folosirea lor egoistă şi evdem onistă. pentru faple de caritate şi pentru nevoile com unităţii.EREZIILE 2 49 Deşi funcţiile publice. Ei erau buni cetăţeni şi-şi îndeplineau datoriile faţă de stat şi de societate. munca. Sfîntul Ciprian privesc bo­ găţia ca pe un m ijloc al m ilosteniei creştine. luînd m artori pe Hristos şi pe îngeri. El trebuie s-o folosească în scopuri vo ite de Dumne­ zeu. C reştinism ul a rezol­ vat problem a grea a bunurilor m ateriale în chip religios-m oral. participare la serbări şi acte de cult antice. Locaşurile de cult. Clem ent A lexandrinul. sau asigurînd că spun adevărul «pe trupul şi pe sîngele lui Hristos». ş. serviciul m ilitar. O rigen. să se împace în dragoste creştină. după exem plul Sfîntului apostol Pavel (I Cor. Pentru n eîn ţeleg erile dintre ei. cim itire. Herma.a. c) C reştin ism u l şi b u n u rile m a te r ia le (bogăţia. învăţînd că ele sînt păm înteşti şi trecăto are şi că nu trebuie să fie căutate sau preţuite în sine. precum şi organizînd întrebuinţarea lor în chipul cel mai folositor pentru societate. luxul). Proprietatea asupra bogăţiei aparţine lui Dumnezeu . a altor com unităţi. recom andă întrebuinţarea lor raţională. A pologeţii stăruie în scrierile lor asupra acestui lucru. în num ele lui Hristos. Faţă de bogăţie s-a m anifestat pe de o parte rezerva impusă de M întuitorul pentru bunurile păm înteşti. Unii episcopi şi creştini bogaţi au dăruit averea lor Bisericii. a străinilor. ea trebuind să ser­ v ească pentru facerea de bine. trebuinţele trupeşti. condamnări la m oarte. B ogăţiei i s-a dat astfel un scop religios-m oral. aju torarea săracilor. ucidere) vor avea în rîndurile lor lot mai mulţi creştini. pre­ zentau greutăţi pentru creştini (jurăm înt.

. sinodul I ecum enic. monlanişti). M unca devenea astfel un m ijloc de binefacere. Leneşul era socotit un parazit. Ei îşi impuneau m oderaţie şi bunăcuviinţă în îm brăcă­ minte. Cu toată sev eritatea Bisericii. hrană. trebuind să fie aju taţi şi săracii. în satisfacerea nevoilor trupeşti. Sinodul de la A relate. au făcut ca şi credincioşii şi com unităţile să contribuie cu elan la opera m oral-socială a a ju to ­ rării tuluror celor aflaţi în lipsă şi nevoie. Fiecărui creştin i se cerea să m uncească. sentim entul de dra­ goste şi de mila. Tertulian cere mai mult decît cum pătare şi anume abţinere de la tot ce făcea plăcerea v ieţii «păgîne». care prescrie regulile de urmat în toate actele v ieţii publice şi particulare (P e d a g o ­ gul. pentru a putea să aju te pe cei inapţi pentru muncă.250 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ cum părarea prizonierilor se făceau prin contribuţia credincioşilor. ea este o cu ­ noscută operă filantropică. conccpţia despre bunurile m ateriale. canon 12. d) C a rita te a creştin ă este unul din m eritele m orale ale Bisericii din primele trei secole. canon 2 0 . datoria m ilos­ teniei ca m anifeslare a credinţei creştine. ca şi m ese­ riile potrivite : ei au preţuit şi au recom andat munca în general ca pe o datorie a tuturor oam enilor valizi şi ca pe singurul m ijloc de trai al acestora. iar plata ei socotită ca un semn al servituţii. chiar de la unele lucruri indiferente. ca mădular al Irtipului lui Tlrislos. distracţii. iar împrumutul cu dobîndă era oprit şi clericilor şi laicilor (sinodul de la Elvira. m arcioniţi. cărţile II şi III). care este Biserica. podoabe. ca frate. Ideea despre om ca aproape. creştinism ul a cinstit munca dintru început. C reştinii au practicat com erţul în spiritul m oralei. Comerţul li s-a interzis ca nepotrivit cu preoţia. ea nu cădea în e x c e ­ sele ascetice şi rigoriste ale unor secte (gnostici. m obilă. deoarece darurile credincioşilor nu erau de ajuns. se recom anda creştinilor cumpă­ tare în toate. Clem ent A lexandrinul stabi­ leşte în a ceastă privinţă un adevărat cod m oral creştin. pentru a-şi asigura în treţi­ nerea. Pe cînd la cei vech i munca m anuală era dispreţuită. C lericii înşişi munceau. în frunte cu cei înstăriţi. canon 17). a învăţat-o şi a pilduit-o. Prin spiritul şi prin efectele ei.

B iserica n-a exclus în recru tarea credincioşilor ei nici un neam.de îm brăcăm inte şi de încălţăm inte. B olnavii erau cercetaţi şi în g rijiţi acasă. creştinii au dat exem plul unui devotam ent sublim. F aţă de ei. nici o clasă socială. întocm ind liste prin diaconi şi diaconese. e) C reştin ism u l şi c la s e le s o c ia le . Sclavia era cea mai grea problem ă socială ce se punea Bisericii. 16). A p o lo g ia I. părăsiţi de ai lor. D e şi la creştinism au ven it mai mult clasele de jo s. O ricine putea să facă un bine. 67. nici viciul (cerşeto ria profesională). Străinii erau găzduiţi şi ospătaţi. Biserica n-a asigurat privilegii celor bogaţi. B iserica a avut de foarte timpuriu în rîndurile sale oameni de rang (proconsulul Sergius Paulus în Cipru). de obiecte. care cercetau pe creştini acasă. ea nu putea s-o des­ fiinţeze.EREZIILE 251 B iserica a căutat să cunoască pe toţi cei aflaţi în lipsă şi neputinţă. Erau aju taţi chiar necreştinii. Ei se rugau împreună. şi a cerut contribuţia tuturor creştinilor. puternici sau culţi. nici o categorie de o a m e n i. La o ju m ătate de secol după ziua Cincizecim ii. A p o lo ■geticum. în timpul Sfîntului Ciprian şi al lui Dionisie. C reştinii de orice rang formau o com unitate de credinţă şi de •dragoste. Creştinism ul a acordat însă sclavilor creştinaţi dem nitatea de oameni. în rudenia împăratului Domiţian (81— 96). s c la v ia . 39. ajutînd fie şi cu puţin pe altul mai lipsit decît el. se ajutau şi se respectau ca fraţi în Hristos. 6 . ea num ăra credincioşi. Unii clerici învăţau penir u aceasta medicina. B isericile îşi făceau după putinţă rezerve de alim ente. M ijlo a ce le de aju torare se adunau de regulă prin co lectă între credincioşi la cult (Iustin M artiriul. 5— 7. B iserica nu în cu raja nici lenea. . criteriile alegerii ei erau numai de ordin moral. îngrijind pe bolnavi şi îngropînd chiar pe morţii păgîni. pentru nevoile asistenţei sociale. participau la m ese comune. Tertulian. Oameni de cultură aleasă vin mai ales din secolul al II-lea. creştinii din închisori erau vizitaţi după putinţă. împărţindu-se pe loc sau fiind duse acasă. M ajo ritatea credincioşilor erau oameni simpli. Cu p rileju l unor epidemii de ciumă la C artagina şi A lexandria. . Darurile credincioşilor se întrebuinţau de ase­ m en ea pentru aju torarea săracilor. din clasele de jos. In condiţiile econom ice ale societăţii antice.

în m ăsura în care cultura lumii vechi era legată de m itologii şi viciată de im oralitate. au fost trataţi ca fraţi şi s-au bucurat de aceeaşi cinste de creştini. De corona militis. clerul a obţinut dreptul de a face liberări de sclavi în adunarea credincioşilor. duşmani ai stalului. A nticii au imputat creştinilor lipsă de în ţeleg ere şi aversiune faţă de cultura lor. Mai mult. îi atrăgeau şi înălţau.252 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Sclavii. 3). şi lite ­ r a t u r a sa p r o p r i e . B iserica îi ferea pe credincioşi de in­ fluenţa ei în sens religios-m oral. nu cultural sau estetic. şi îm părtăşesc aceeaşi nădejde prin harul lui Hristos» (Actul martirio al Siîntului Justin. Constantin cel M are şi urm aşii lui. eliberat de Hristos. scria Sfîntul Ignaţiu lui Policarp (4). Creştinii au lost totuşi persecutaţi ca «duşmani publici». C reştinarea lor echivala cu o eliberare m orală. răspundea prefectului Rom ei : «Şi eu sînt creştin. C reştinii nu urau cultura sau arta în sine . Ju stin M artirul. «Nu fiţi mîndri faţă de sclavi şi de servitoare». şcolile creştin e dovedeau interesul creştinism ului. In spiritul creştinism ului. 1 ). pe care le găseau în creştinism . Stăpînii creştini şi-au liberat sclavii sau i-au tratat om eneşte . Sclavul fusese răscum părat cu cel mai scump sînge. creştinii au evitat-o sau au condamnat-o. şi cap acitatea pentru cultură a Creştinism ul însuşi şi-a creat cultura şi şi-a produs arta. ju d ecat şi condamnat alături de filozoful Iustin. D acă T aţian şi Tertulian critică pe filozofi şi arată oarecare dis­ preţ de «barbari» (Taţian) faţă de cultura greacă. el a m oştenit şi a păstrat cultura grecorom ană p r i n p r i s m a preocupărilor sale. Platón şi V irgiliu s-au bucurat de cinste la creştini . ei criticau pe cea imorală. 13). ca oameni inutili (intructuoşi ne- . au luat măsuri leg ale pentru uşurarea v ieţii şi liberării sclavilor (C odex Theodosianus. primiţi ca toţi ceilalţi în sinul Bisericii. 7. Sclavul im perial Evelpist. alexandrinii şi mai toţi scriitorii creştini o apreciază şi o pun în ser­ viciul Bisericii.ai culturii. Condiţiile m orale. iar unii istorici i-au atribuit decăderea lumii şi culturii greco-rom ane. transm iţînd-o prin Evul mediu lumii moderni'. IV. ai societăţii . IV. f) Creştinism ul şi cultura. sîngele lui Iisus Hristos (Tertulian.

au făcut unele concesii. 1). capitalia sau ca n o n ica . privegheri. In caz de boală.EREZIILE 253 gotiis. uciderea şi adulterul. B iserica a procedat dintru început cu m ultă sev eritate contra păcatelor grave. de asem enea în caz de călătorie lungă sau de persccuţie. Penitentul era obligat sa m ărturisească păcatele public. Dimpotrivă. Unii credeau chiar că. crim en mortale. lea li­ tate. Cu excep ţia celor împotriva Sfîntului Duh. Ele se numeau păcate de m oarte («iJiapt^jiata ftavaxTjcpopa. rugăciuni. să poarte un costum de penitent. A sem enea păcate aduceau excluderea nunţa episcopul. Ei au dovedit supunere. 2. era socotit iertat şi îm păcat cu Biserica. în acte de pocăinţă şi de m ilostenie. La acestea s-au adăugat apoi altele. crim en mortis. numită cu greutate. O rganizarea ei este una din caracteristicile şi unul din m arile m erite ale B isericii prim elor secole. D isciplina (penitenţa). a instituit penitenţa. iar pentru p ăcatele cele mai grele pînă la sfîrşitul vieţii. care se puteau ierta numai printr-o grea penitenţă. au avut chiar unele păcate. Dacă penitentul m urea m artir. mortalia delicta. Rezultatele acţiunii şi influenţei m orale a creştinism ului sînt cu a tît mai vrednice de apreciat. căreia nu-i scăpa nici o latură a v ieţii creştine : disciplina penitenţei. cu c ît îndreptarea şi ridicarea sufle­ tească a lumii antice nu s-a făcut uşor. ea a fost unită cu multe greutăţi şi obţinută cu preţul unor sforţări m orale continui şi al unei discipline. peccata moitalia. s-au adaptat. penitenţa se putea scurta. Penitenţa dura de regulă mulţi ani. atunci cînd nu­ dintre ei a crescut. crim en capitale). să im plore în genunchi rugăciunile cre ­ dincioşilor pentru iertarea sa. să petreacă în post. A pologeticum . Prin analogie cu h otărîrea A postolilor şi p resbiterilor în «sinodul» de la Ierusalim (Fapte 15. pe care o pro­ fiind săvîrşite după botez. . interes pentru cultură. s-au socotit păcate grave : apostasia (idolatria). 20. V iaţa lor m orală a fost însă în general fru­ m oasă şi curată. dar’ se com plela după însănătoşire . B iserica şi «botez laborios». 42. adică iertare obţinută mărul credincioşilor şi deci al păcătoşilor din Biserică. Tertulian. a c ă ­ rei disciplină B iserica a stabilit-o în prim ele trei secole. pentru .ele' nu mai există iertare. 29).

în organizarea penitenţei se observă. se cunoaşte o a patra categorie de penitenţi. care nu puteau să intre în biserică. iar persecu ţiile de la ju m ătatea secolu ­ lui III. 9). G rigorie Taumaturgul. consistentes). A pariţia montanism ului a înăsprit penitenţa. N oval-N ovatian. audientes) şi ingenunchetorii (ţovuxXîvovxsC. penitenţa se făcea o singură dată. primii asistau la liturghia catehum enilor.25 4 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ După înch eierea timpului penitenţei. oarecare analogie cu cea a catehum enatului. împreună cu educaţia creştină şi cu . (Ţ c. plîngătorii (irpoaxXoiemeC.. erau supuşi de asem enea catehum enii. prosternaţi.svoc. ci implorau pe credincioşi afară să se roage pentru ei şi să intervină la episcop pentru uşurarea situaţiei lor. Ca şi botezul. Clerul era supus penitenţei ca şi laicii . Sinodul de la A ncira (314) vorbeşte de a treia categorie. răpirea.unul rigo­ rist şi altul mai indulgent. Au fost supuse penitenţei şi alte păcate (sinodul de la Elvira : sperjurul. tientes). Penitenţa a asigurat. ceilalţi la tot serviciul divin. C reştinii nu puteau fi primiţi dintr-o B iserică în alia fără scrisori de la episcopul lor (litterae form atoriae. 8 . De la Sinodul I ecum enic. în O ccident îndeosebi. dar nu puteau să aducă ofrande şi să prim ească Sfînta Euharistie (canon 5. sau form atae). cam ăta). dacă dovedise părere de rău şi îndreptare. au n ecesitat organi­ zarea şi precizarea ei. 270) am inteşte două categorii : auditorii (áxpoa>¡j. După persecuţia lui Deciu. Disciplina penitenţei a avut m are însem nătate în v iaţa Bisericii vechi. substrati) . Ea se făcea cu form e şi cu o solem nitate care im presionau pe credincioşi. penitenţii erau alăturaţi cateh um enilor. prin opoziţia a două curente. numiţi penitenţiari (irpeofîikepoi éiu ¡ASTavota?). In secolul II era încă o practică penitenţială uniformă. cînd au căzut mulţi creştin i de la credinţă. au existat preoţi însărcinaţi anume cu supravegherea penitenţei. care participau la tot cultul şi se rugau în picioare. îm preună-şezători (aoo'cávxeí. C redincioşii sau clericii excom unicaţi dintr-o B iserică erau soco ­ tiţi excluşi din toate. penitentul îşi m ărturisea păcatele şi era reprim it în B i­ serică de către episcop cu rugăciuni şi punerea m îinilor. 6 . In O rient s-au form at mai multe trepte. M elitie). dar se rugau în genunchi sau prosternaţi. Problem a penitenţei a provocat prim ele schism e în B iserică (IpoJit.

F ie în dorinţa de a se ex ercita şi desăvîrşi în virtute. De la începutul secolului TV. se abţineau de la unele alim ente şi băuturi. exercitare în v ir­ tute). Este începutul unui costum as­ cetic special. sub conducerea unuia mai bătrîn sau mai distins. Ms “* . fie din n e­ voia de a se sustrage persecuţiilor. C ei dornici de desăvîrşire trăiau în cumpătare. Rol însem at a avut în organizarea lor si . adică viaţa ascetică trăită în singurătate. la lux. monahismul este o instituţie d eja con­ stituită. virgines con secratae. 3. stăruiau în practici foarte aspre .u l (Teba dig. Egipt7~c7""234— 347). Episcopii erau de regulă celib atari sau monahi şi încu rajau monahismul. mo­ nahii făceau vot de ascultare. ca autoritate m orală şi ca influenţă în Biserică.EREZIILE 255 cultul. Ea a făcut să crească încă puterea opiscopilor. F ecio arele (uap&svoi) :şi văduvele (x^pat) se bucurau în B iserică de cinste şi de unele pri­ vilegii m orale. sau V t f H i v larwrnr im t —. sora lui Pahom ie. în năzuinţa lor de desăvîrşire.. renunţau la avere. avînd loc special în adunare la cult. V ot de castitate Făceau şi fecio arele.leb e. cu v iaţă comună. Unii din ei au ajuns celebri. M onahii s-au adunat apoi în grupuri mari. C ălcarea votului impunea penitenţă. ca şi fecio arele. ca Paul. în că din secolu l III. O rganizatorul monahismului a fost mai ales Sfîntul A ntonie (251— 356). unde trăiau izolaţi ca erem iti (pustnici) sau anahoreţi. unii creştini trăiau în feciorie sau nu se recăsătoreau. începuturile monahismului. P ractica ascezei era expusă unor exagerări şi pericole. asceţii erau ţinuţi în deosebită cinste de credincioşi. El a cîştigat mult ca număr de adepţi. C elibatul era form a obişnuită a ascezei (doxTjoic. Ele primeau cu acest prilej un văl pentru a-şi acoperi capul. unii asceţi s-au retras din lume. posteau. S-au organizat m înăstiri de bărbaţi şi m înăstiri de femei . A şa a început monahismul.■ prima de acest fel a fost condusă de M aria. stabilindu-se în locuri ferite. de castitate şi de sărăcie. Unul din acestea a fost obiceiul de a locui împreună asceţi bărbaţi şi fem ei. v iaţa m orală a Bisericii. sau canonicae în faţa episcopului. în regim chinovial. formînd chinovii săuTnînastiri. în care găseau s p rijin 'în lupta contra ereziilor.Sfîntul Pahom ie (276— 349). A sceţii au început să form eze grupuri m ici.

în «Studii teo log ice». p. 2 vol. p. T etru llia n e t I e s p r e m ie r s m o r a lis te s a ir ic a in s . 1929. în «Studii T e o ­ i logice». Prof. IX (1957). A l l a r d . 1927. III. M itropolit A n t o n i e P l ă m ă d e a l ă . Paris. ( 'o v o r c ă . 1 )). cit. 9— 10. 598— 653. I. în «O rtodoxia». * B ib lio g ra fic a lc ă tu ită de P r. I. C h r é tie n s d e s p r e m ie r s s i è c le s .. art.P. 223 ş. Paris. nr. M o e u r s p a ïe n n e s e t m o e u r s c h r é t ie n n e s . 1928. p. J . H . s e c o l e . H a m m a n.. 1. I. L e c h r is tia n is m e e t ¡ ' e s c la v a g e a n tiq u e . D er s o z ia le G e d a n k e in d e r a lc h r is t lic h e n K ir c h e . M a r r o u . 259— 279. 5— 8. 726 ş. Paris. A . 1937. L e s p r e m ie r s c h r é tie n s . G a 1 1 i e r.. op. nouă. nr. 793— 795 . un fel de «căsă­ torie spirituală». J a u b e r t . A sem enea fecioare se numeau «subintroduse» (virgines subintroductae). I o a n Z ă g r e a n . BIBLIOGRAFIE* V ia ţa m o r a lă a c r e ş tin ilo r în p r im e le tr e i . Paris. 9— 10.. J u d e c a t a b is e r i c e a s c ă în e p o c a v e c h e . L 'E g lise e t la R é m is s io n d e s p é c h é s a u x p r e m ie r s s i è c le s . 206— 237. J . P. B is e r ic a s lu ji­ t o a r e în S iîn ta S c rip tu ră . p. Bd. în comuniune duhovnicească. 541 ş.-J.u. I d e m . E. L e i p o l d . Paris. chrét. p. nr. 1980. C h a r ité . S l a n n e u t . L uttich (Liège). L a c h a r ité a u x p r e m ie r s s i è c l e du c h r is tia n is m e . 4-e éd. p ro f. în c h in a r e Ia 1600 d e a n i d e ia s ă v îr ş ir e a sa. V ia ţa c r e ş tin ă d u p ă b ă r b a ţ ii a p o s to lic i. nr. d 'A rch éol. în S iîn tu i V a s ile c ei M are. Paris. M a u q u o y . Paris. a realizat mari virtuţi. X V (1903). 1967. 807— 808. H is to ir e d e ¡'éd u c a tio n d a n s ¡'A n tiq u ité. D octrin a m o r a lă a P ă r in ţilo r a p o s to lic i. ni. p. C 0 ş. Paris. A . A cest obicei a fost m otiv de critică şi a fost com bătut îndeosebi de Sfîntul Ioan Gură de M onahism ul a dat creştinism ului multe personalităţi religioase şi pe ce i mai mari ierarhi din perioada urm ătoare. 3— 4. D o m.. C h e n o n. in «Slm lii Teologicei». ed. Paris. 1958. t. c l de Lit». P. V II (1955). K i r s c h . W ien . 1925. V o r n i c e s c u . X III (1901). M. p. X X I V (1972). L a v i e c h r é t ie n n e p r im itiv e .256 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ fecioare pe lingă clerici. J . 2. 1914. 1969. cu obligaţia păstrării castităţii. Paris. Paris. în «Studii teolog ice». l . L a v i e q u o t i­ d ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é tie n s . Bucureşti. L e s e s c l a v e s c h r é tie n s . In s titu ţiile d e a s is te n ţă s o c i a l ă în B is e r ic a v e c h e . nr.u. 1969. P rin cip ii p e d a g o g ic e în p e d a g o g ia lu i C le m e n t A l e ­ xa n d rin u l. i v i u S t a n . 2 vol. B a u d r i l l a r t . în lim b a ro m â n ă . Ş 1 o I < n A 1 (> x e. IX (1957). 325— 623. I o a n R ă m u r e a n u . 1913. 1936. L e r ô l e s o c ia l d e ¡'E g lise. în «Dict.u. K a t z. 1970. în S iîn ta T r a d iţie ş i în T e o lo g ia c o n te m p o r a n ă . Drd. col. I’ rnl. L e c 1 e r c q..u. 1924. S c h m i d t . I ' r e s c u r e . Arhid. c o l M a rc. > J)(icl. 1932. El a ridicat idealul moral creştin la un nivel superior. P. H. A .S. P r o b le m e le m o r a le în o p e r a S im ţu lu i V asilc. în «Studii T e o lo g ice». N. A. Pr. J . 1971. Paris. P. C h risten tu m und S k la v e r e i. I d e m . 6-e éd.

64— 66. L e m o n a c h is m e au V I . 1961. Introduction et trad uction par Léon Lèbe. P r é c is d 'h is to ir e m o n a s tiq u e . 1964. L e s â g e s d e la v i e s p ir itu e lle . I. E. 1958. A .. t. Étude de critiqu e te x tu elle . . R a n k c . C a r it a t e a c r e ş tin ă in B is e r ic a v e c h e . 1957— 1966. H ls to r y o i A s c e t is m in th e S y r ia n O rien t. D as Irü h e M ön ch tu m . L e s r è g le s m o n a s tiq u e s . W . H o p p e n b r o u w e r s . C u ltu re o u S a in tet-. Berlin. L X III (1945). I d e m . suivi de la traduction fra n ça ise des Pachom iana L atina par les m oines de Solesm e B ellefo n tain e.J . G h . B is e r ic a şi a s is t e n ţa s o c ia lă . Le R è g le s m o r a le s d e S ain l B a s ile et le N o u v e a u T e s ta m e n t. t. în lim ba g reacă. I— V I.. N eufville. de V og u e et J . U. U trecht-N im ègue. M olinghen. A . P. II. R e g n a a 1 1. 1971. Vööbus. L e s é n t e n c e s d e s P è r e s d u d é s e r t . O rt. în «Studia P atristica». Guy. Paris. B a c h t. 1957.u. în «Bis. franc. 1— 2. Paul Evdokimov. 400 -415. F.. notes par P.». . L X IX (1974).u. Leboir. Paris. Paris. 1972. Paris. H is to ir e d e s m oin s d e S y rie. . trad. L. H is to ir e la u s ia q u e . ed. p. L e s m o in s d u d é s e r t. . E v e r g e t i n. P l a c i d e D a s e i l l e . 1948. II (T. trad uction. L 'E v a n g ile a u d é s e r t . W ürtzburg. P. 17 — Istoria bisericească . vol.EREZIILE 257 Pr. 1977. L a r è g le d e S. LothielleuXj Paris. G r i b o m o n t.H e i n e m a n n . 1961. D es P è r e s d u d é s e r t à n o s jo u r s .c s iè c le e n A s ie M in eu re. C u le g e r e d e c u v in te ş i în v ă ţă tu r i a l e P ă r in ţilo f. cd. S tu d ien zu m Iriih en M ön ch tu m s. Paris. D e s e i 11 e. 1956.U. Essen. L e s A p o p h t e g m e s d e P è r e s d u d é s e r t. 1960. 1960. p. * T h é o d o r e t d e C y r . 1970.. d e V o g u é . 1964. 425— 453. P a 11 a d i u s. I. S o a r e . V ie d e s P è r e s d u d é s e r t . Introd uction. Louvain. Paris. Bucureşti. Paris. L e s m o in s d'O rien t. 1961. S ain t P a c h ô m e e t s o n o e u v r e d 'a p r è s p lu s ie u r s é t u d e s r é c e n t e s . 427 ş. 418 ş. 1966. J . p. în «Revue d 'histoire ecclésiastique. A tena. 2. L a p lu s a n c ie n n e v e r s io n la tin e d e la v ie d e S ain t A n to in e p a r A th a n a s e . S é r ie a lp h a b é t iq u e .o s.u. 405 ş. . T e x te et trad uction par L. t. M. I— II.». p. H. nr. 1957. J . 1968. N ouveau recu eil. A. L'E sprit clu m o n a c h is m e p a c h ô m ie n . P. D as V e r m ä c h ln is d e s U rspru n gs. P o p o v i c i. 1972. I. Paris. L ö w en . P. H. B en o it. 1981. P en tru is t o r ia m o n a h ism u lu i Izv o are : S a i n t B a s i l e .1979. 1964. Solesm e. p. B ellefon tain e. t. nr. I. 64) Berlin. S tu d ii: A. 1969. în «Studia P atristica». te x te critiqut. V ie e t d o c t r in e s p ir itu e lle . D octrin a şi o r g a n iz a r e a în p r im e le ş a s e s e c o l e . cit. Paris. Idem. . t. H a m m a n. F e s t u q i è r e . o p . Arthur.. I— II. C an ivet et A lice Leroy. C o u s s i n . T e o d o r M. P o p e s c u.C. II. Bd. part. S ain t J e a n C a ssia n . Rom.

1929. în rom. T h e m o n k s artd t h e m a r ty rs. 1950. K arl H eussi. B ru x elles. A rhim . R e g u le le m ari. a r h ie p is c o p u l C e z a r e ii C a p a d o c ie i. Rîm nicul V îlc ii. P artea I-a şi a Il-a . V a s ile . 204— 3 0 0 . W . D er U rspru n g d e s M ön ch tu m s. 1936. B u cu reşti.25 8 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă O. Chadwick. 1898. Prof. 1950. p. M a l o n e . 214— 2 3 0 . O rien t e t B y z a n c e . 81— 108. . Vladimir de Repta. A şezăm în tu ri c ă lu g ă r e ş ti. D. o r g a n iz a to r a l v ie ţ ii m o n a ­ h a le . X X V I (1907). S iin tu l V a s ile c e i M are. a s c e s e m o n a s tiq u e . Ierom . P. nr. în c h in a r e la 1600 d e a n i d e la s ă v îr ş ir e a sa . Saint B a s ile. Cotos. 146— 1 6 2 . A r m a n d . 1980. Episcop Visarion. I o a s a f . E f r e m Enăcescu. W ash in gto n . 568— 5 7 5 . A stu d y in p r im itiv e M o n a s ticism . 1948. C am bridge. Essai h istoriqu e M aredsous. A rhid. în «Studii teologice?». 606— 614. In lim b a ro m â n ă : S i . V e c h i l e r în d u ie li a le v i e ţ i i m o n a h a le . p. C ernăuţi. în lu cra re a c o le c tiv ă : S îin tu l V a s ile c e l M a re. in «Candela». John C a s s i a n. de N. L e tr e io n d o r ie n ta l d e ¡ 'H a g io g r a p h ie b y z a n ­ tin e (Subsid ia hagiographica. T übingen. p. 26). 346— 3 5 6 . 330— 354. 1933. 1934. I o n F 1 o c a. 1— 2. 1950. M în ă s tir e a D o b r u ş a -S o r o c a . P r iv ir e g e n e r a lă a s u p r a m o n a h ism u lu i d u p ă d iie r iţ i a u to r i. Irad. T e m e iu r i p a t r is t ic e p en tru v ia ţ a d e o b ş t e — A v a Ş e n u te din A tr ip e (334— 452). P e e t e r s . 81— 8 8 . V III (1956). V a s i 1 e. 24— 3 0 . P o p a .

I. fiind convins că pilonul esenţial al Imperiului îl form ează tronul. I o a n R ă m u r c a n u . Illyricum şi Tracia. diecezele Egipt. în nordul Galieih C onstanţiu. (Treveri). C rescuţi şi educaţi în spiritul Evangheliei. la care s-a adăugat. Britania şi Spania cu M auretenia T in qitana. . Atitudinea celor doi faţă de păgînism a fost cu totul diferită de cea a tatălui lor. O rient. Intre cei trei Iii ai împăratului a început o luptă disperată. căzut în lupta cu el. cu reşedinţa l a v Constantinopol. Italia.787 ) BISERICA IN EPOCA SINOADELOR ECUMENICE Politica religioasă a împăraţilor creştini după Constantin cel M are * C onstantin cel M are.j4 H otărîrea luată de Constanţiu a fost adoptată şi de Constans. A frica. Deşi atît Constanţiu (337— 361) cît şi Constans ( t 350). p ro í. cu reşedinţa la Sirmium.2 53 PERIOADA A DOUA (325 . Constanţiu şi Constans. Constantin II a primit prefectura G alia. au crezut că trebuie să facă tot posibilul ca să trium fe creştinism ul. La 346. după bătălia de la A quileea (340).i • l^ o le g e d r a stic ă î m p o triv a c e lo r c e je r tfe a u z eilo r. A sia şi Pont. au căutat să urmeze politica tatălui lor. şi prefectura fratelui său C onstan­ tin II. nici unul n-a putut să se ridice pînă la gloria acestuia. A stfel Constantiu a emis. avînd reşedinţa la Augusta Treveroruja. Panonia. a numit «caesares» pe fiii săi Constantin II. iar Constans. * C ap ito l re d a c ta i de P r.

după ce primi botezul «inj ş x t rem is». au continuat să existe. 1. 1953. Ia M opsucrene. şi-a atras atît ura ortodocşilor. pe patul de m oarte. F ratele sau Iulian. De asem enea şi faim oa­ sele focare de ştiinţă. M otivele ce l-au determinat pe Iulian să se lepede de creştinism au fost urm ările educaţiei primite . sancţionînd pe toţi cei care nu se vor lepăda de păgînism. fiind sortit să slu jească altarului. iar co leg iile preoţilor păgîni să încaseze subvenţiile de la stat. a fost execu tat în 354. Constanţiu. prea crud pen­ tru a fi iubit. Constanţiu. Cu excep ţia tem plelor de la periferie. aflate în mina sofiştilor şi a neo-platonicilor. Din clipa întronării. cît şi dis­ preţul păgînilor. într-o m ăsură mai m are decît părintele său. l< slirşilul lui ianuarie sau încep-utul lui februarie 360. fiind acuzat de crim ă de înaltă trădare. Cultul zeilor era practicat în case particulare. după m oartea fratelui său Constans.260 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA Iulius Firm icus M aternus. nu a fost educat pentru t r o n . Proclamat. Din 350. p. Cu toate că a fost hirotesil ciW-ţ în biserică. am estecîndu-se în treburile B isericii. Iulian i a ajuns pe tronul imperial. a îndemnat pe îm păraţi să topească com orile de aur şi de argint ale tem plelor. un neoplatonic trecut la creştinism . Paris. mai toate celelalte locaşuri de închinare ale păgînilor au fost distruse. de ” la episcopul arian Euzoiu al A ntiohiei. prea bănuitor pentru a fi fericit. Gallus. neavînd m oşteni­ tori de linie bărbătească. la 357 e ridicat de unchiul său Constanţiu la demni­ tatea de caosar şi trimis în G alia să lupte contra germ anilor. s-a produs în inima tînăruluj împărat o profundă schim bare. care deveni pentru mai mulţi ani centrul politic al Imperiului roman şi în acelaşi timp centrul bisericesc al lumii creştine. imperator la Paris. El a condus treburile publice ale Imperiului roman «cu o incom petenţă notorie. O parte a tem plelor păgîne au continuat însă să dăinu­ iască. dînd do­ vadă de calităţi m ilitare superioare şi de desăvîrşit gospodar şi admi­ nistrator. ajutînd la răspîndirea e re­ ziei lui A rie din A lexandria. prea înfumurat pentru a fi mare» (W il Durant. H isto ire d e la c iv ilis a tio n . în C ilicia. şi-a sta­ b ilit reşedinţa la Sirmium. 9). îm păratul Constanţiu a murit la 3 noiem brie 361. numit A postatul (361— 363). Cei trei fii ai împăratului Constantin cel M are. printr-un « p ron u n ciam en to» militar. tronul a reven it nepoţilor săi Gallus şi Iulian. după ce a făcut o descriere a superstiţiilor păgîne.

T oţi soldaţii cre ştini din garda im perială au fost dem işi. să distrugă în acelaşi timp forţa şi unitatea creşti­ nismului. Iulian n-a persecutat pe creştini.. 2 şi 4).. nimicindu-se reciproc. în S cvth ia M inor. In copilărie. La începutul domniei. de team ă faţă de Constanţiu. Filozoful M axim din Efes_ l-a iniţiat în m isterele cultulifi__lui M ithra^ reprezentantul soarelui pe pămînt.. el a preluat suprema dem nitate de mai m arele preoţim ii păgîne din întreg Imperiul roman şi a adus reform e păgînism ului. Iulian a cău tat să reform eze păginismul. ..PER IO A D A A D OUA (3 2 5 ~ ? 8 7 ) 261 din partea unor profesori păgini.. ^aJ:Qs4--ar-s~pe.. în virtutea principiului că fiecare individ este liber să creadă şi să se închine cum îi dictează inima sa. ch jd erea te mplelor şi aducerea de. Eunucul păgîn M ardoniu j -a iniţiat în m isterele culturii clasice. 5. sacrificiile şi je rtfe le păgîne au fost din nou permise. Totul a fost însă zadarnic... Entu- . ~* Dorind să dea vechiului crez o nouă organizare.. din ordinul prefectului Capitolin. acordînd libertate religioasă tuturor ereziilor. cu literatura-i străluci Loare şi seducătoare. La Durostorum (Siiistra). dar nu pe faţă.. soldat J n arm ata ro ­ mană... în unele provincii din răs a îîl an "Căzut şi m artiri. pentru ca. M arcellinus (R es"'G estae. exercitînd în una din bisericile A ntiohiei funcţiunea de citeţ. A stfel..-ruc[ la 18 iulie 362. mai solidă. ' — — . reuşind să facă din el un admirator pasionat al vechii culturi şi religii greco-rom ane.... l-a cucerit1 . Elenism ul antic.. tem plele şi-au deschis din nou porţile. am estecată cu elem ente luate din creştinism . Iulian a porun cit des^. pen­ tru a conlrapune creştinism ului. Sfîntul Emili an. Iulian a început să se arate ostil cre ş­ tinilor. cu filozofia m ăreaţă. a sim ulat că este creştin convins.cum ne inform ează istoricul A . Curînd însă după înscăunare. cu m itologia poetică. aşezîndu-i pe o tem elie neo-platonică. dezgustîndu-1 de credinţa în Iisus Hristos... în calitatea sa de «pontifex m aximus». . X X II... tratîndu-i cu indiferenţă. precum şi a caraclerului său. je r tfe în onoarea_ zeilor. sem nele şi insignele creştine din arm ată şi de pe m onedele Imperiului au dispărut. . îm prejurările de viaţă în care a trăit sub continua nesiguranţă şi am eninţare cu m oartea. după. Gîndul său intim era să folosească îndeosebi ura teo lo gică jdiiitre_Jiar-tjdele creştine din timpul său — od iu m th e o lo q ic u m . .. Reinstaurînd religia greco-rom ană..

îm păratul şi-a bătut jo c de creştinii care s-au tînguit că trebuie să restituie toiul. Plin de ironie. pe care îl cinstiţi ca pe un sfînt. Odată cu Iulian A pos­ tatul. N ici unul din marii com andaţi de unităţi m ilitare nu a v o it să accept*' purpura im perială.. fiind rănit grav de o să­ geată care i-a pătruns în ficat. G alileene !». după afirm aţia istoricului creştin Teodorei (Isto r ia b is e r ic e a s c ă . La 17 iu lie 362. prin care li se interzicea să profeseze în învăţăm înt. tem plele lor au rămas goale. Iulian n-a întrebuinţat contra creştinilor forţa brutală. spunînd că legile lui Hristos învaţă pe cei bogaţi că nu vor intra în îm părăţia lui Dumnezeu. sm ulgîndu-şi săgeata şi aruncîndu-şi sîngele ce curgea din rană spre cer. . iar slu jito rii lor erau vicioşi şi nu mai impuneau nici un respect. filozofia şi retorica». voind să dem ons­ treze lumii păgîne inutilitatea Evangheliei. vă îndemn dar şi or­ don. Iulian a c ă ­ pătat un urmaş în persoana blîndului şi înţeleptului Jo_vianJ3fi3— 364). a fost anularea p rivilegiilor şi a drepturilor de im unitate. ci mai curînd perfidia.zicînd : «Voi învăţaţi că veţi fi fericiţi. nedreptăţiţi de autorităţi. căci aşa numea el în derîdere pe creştini. în j«362„ a reînnoit îm potriva creştin ilo r vech ea perfidie a împăratului M axim ian D aiar lăsînd ca to ate alim entele din pieţele publice să fie stropite cu apă de la je r tfe le idolilor şi i-a oprit de a studia literatura greacă. din voinţa ostaşilor. Scadenţa celor făcute creştin ilor de Iulian A postatul se apropia de sfîrşit. a publicat L e g e a co n tra p r o fe s o r ilo r creştin i. căzut în cam pania cu perşii îi trebuia dat un urmaş. care este periculoasă pentru credinţa v o a stră ? Deci spre a nu păcii lui. nu v-a oprit să consum aţi carnea răm asă de la sacrificii ? Nu v-a oprit să gustaţi din literatura g recească. Fiind un dibaci m înuitor al condeiului. Printre m ăsurile prin care a căutat să lo vească în Biserică. In cele din urmă. feriţi-v ă de a studia gram atica. Toate bunurile secularizate ale tem plelor păgîne au trebuit să fie restituite. în cursul cam paniei contra perşilor. ar fi r o s t it : «vevixvjxa? FaXiXate» = «Ai învins. în lu crarea Karâ t«jv raXtXaicov = «C on tra G a lile e n ilo r » . 25). el a com bătut creştinism ul şi în scris. In m oartea timpurie şi n eaşteptată a împăratului Iulian. Celui. dacă sîn teţi prigoniţi». în noaptea de 26 spre 27 iunie 363. Respingea cererile creştinilor. atît cre ş­ tinii cil şi păgînii au văzut o ju d ecată cerească. s-a stins şi şirul descendenţilor fam iliei împăratului Constantin cel M are.. Iulian spunea creştinilor : «Oare Pavel.262 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ ziasmul religios al paginilor se stinsese. III. sub m otiv că ei nu cred în zei.

F ratele său şi-a însuşit şi el acest punct de vedere. Lumea Impe­ riului roman s-a divizat de bună voie în două jum ătăţi. Isto ria b is e r ic e a s c ă . . Is to r ia b is e r ic e a s c ă . prim irea de aju toare şi subvenţii din vistieria publică. 3. Is to r ia b i ­ s e r ic e a s c ă . au fost interzise. în alţii dem nitari păgîni. i-a repus pe aceştia în toate drepturile cîştigate prin edictul de la M ilan din 313. a continuat şi el politica tolerantă faţă de păgîni. IX . deoarece în 17 februarie 364. a împărţit conducerea Imperiului cu fratele său mai mic. care au participat în mod activ la distrugerea bisericilor. IV. Jo v ia n a murit. V alenlinian I n-a voit să devină jud ecătorul episcopilor creştini. 19).P ER IO A D A A D OU A (325— 787J 263 Cu toate că Jo v ian a fost creştin ortodox. deşi a fost un bun ortodox. libertate deplină celor două credinţe ale Imperiului. de la începutul domniei. reprezentanţi ai arm atei şi funcţionarii au ales ca îm părat un alt distins general. în urma consfătuirii de la Niş. a fost de scurtă durată. în locul rămas vacant. sub pedeapsa m orţii (Teodoret. 4. în care cei doi fraţi şi-au îm părţit Imperiul şi arm ata. V. 24. Singura m ăsură mai n e­ plăcută pentru păgîni a fost dispoziţia ca toate averile retrocedate de Iulian tem plelor să treacă în proprietatea statului. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . a avut drept urm are că în p ărţile Răsăritului s-a dezlănţuit o persecuţie. 25) şi citirea viitorului din intestinele anim alelor sacrificate zeilor. ajutînd însă cauza greşită a arianismului. dar nici prigonitorul păginilor. pe V alen tin ian I (364— 375). Dorinţa de a putea confisca multe bunuri pe seam a Im­ periului. la cererea alegă­ torilor. mulţumindu-se cu interzicerea v ră jito riei (Socrat. 31 . Teodoret. A fară de anu­ larea favorului dat paginilor de Iulian Apostatul. încredinţînd R ăsăritul fratelui său V alens. 24). originar tot din Panonia. V alentin ian I. De asem enea şi ritua­ lurile nocturne din domeniul m agiei şi al m anticii (prevestirea viitoru ­ lui). Bucuria creştinilor însă. dar pierdute apoi în timpul domniei A postatului. îndreptată mai ales îm potriva prietenilor fostului împărat. VI. păgînism ul a continuat sa trăiască. V a ­ l en s (364— 378). Jo v ia n s-a purtat cu multă clem enţă faţă de păgîni. au fost siliţi să suporte ch eltu ielile de refacere a lor. III. Jo v ian . V alentinian I şi-a păstrat Apusul cu Illyricum . neţinînd în secret sentim entele sale nobile faţă de creştini (Sozomen. adept al Sinodului de ia N iceea din 325. asigurînd. O lună după proclam area lui ca împărat. al cărui protector a fost.

împăratul ju m ătăţii orientale a Imperiului. aceasta fiind adevărata religie. printr-un nou edict.. a dispus ca o parte din preoţim ea pagină să nu mai ben eficieze de nici un fel de subvenţii de la stal. Teodosie a oprit toate m anticile. . a venit rîndul fecioarelor v estale. Graţian.. sofiştii. inauqurată de Constantin cel M are. G raţian a numit. împăratul Teodosie a renunţat la tilIul de «pontifex max imus». G raţian şi Teodosie au continuat politica de favorizare a creştinism ului.---f"| 28_fgbju a rie 380/ Teodosie a publicat la Tesalonic. . a fost un bărbat viteaz.2 04 ISTORIA. stînd sub influenţa m arelui ierarh Sfîntul A m brozie al M ilanului (f 397). După ce preoţim ea păgînă a fost privată de ben eficiile acordate de stat. în 382. î n . B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Iulian A postatul. publicat la 10 ianuarie 381. Graţian.. din voinţa luptătorilor... Potrivit prevederilor noului edict. păgînii au fost cruţaţi.acorda îm păraţilor romani. De asem enea. Ş La m oartea lui V alentinian I. au fost secularizate toate bunurile religiei păgîne... un edict în favoarea O rtodoxiei niceene. tronul a revenit fiului său G raţian (375— 383). Un an mai tîrziu. Cei care au avut mai mult de suferit. Se poate spune pe drept că T e o d o s ie c c l M a re e s t e c r ea to r u l Im p eriu lu i ro m a n creştin . care. cei doi împăraţi au interzis toate practicile păgîne. unde-şi avea provizoriu reşedinţa. care au fost înlăturate. Exemplul său a fost urmat în 382 de Graţian. C ît timp au durat luptele cu goţii..... în urma acestor dispoziţiuni. A lături de Graţian.. blînd şi bun. împăratul Apusului. " ' .. V alens. augustul O cci­ dentului. Lo- C . a căzut în lupta cu goţii. august al Răsăritului. cu excepţia sacrificiu lu i tăm îierii. La 381. P ersecutarea paginilor odată începută.. dem ni­ tatea religioasă de arhierei supremi ai religiei rom ane şi a refuzat să mai poarte mantia albastră sm ălţuită cu stele.. au fost filozofii neoplatonici. a fost proclam at fratele său vitreg V a len tin ia n II (375— 392).379. rîndurile păgînilor s-au tot rărit. La urcarea sa pe tron. elevul poetului creştin Ausoniu. faţă de care el s-a purtat ca un tată. ~ .. la 378. Trebuia să se adore pretutindeni num ele singurului şi adevăratului Dumnezeu şi să se res­ pecte credinţa niceeană păstrată de înaintaşi. pe viteazul general Teodosie. simbolul pontificatului păgiru. ori­ ginar din Spania. în 379. dar după term inarea războiului cu ei. un copil de 4 ani. pe care l-a reînnoit printr-un nou edict... im . la Constantinopol.. preoţii pagini şi înalţii funcţionari de stat păgîni. Cînd.

. 7. precum şl aducerea oricărui sacrificiu. nu Şi-a atins scopul. au fost interzise. a căzut pradă faim osul Serapeum.. a obţinut poziţie specială . prin înlăturarea statuiei V icto ria.. 1 5 . în 396./el a poruncit ca toţi care s-au lepădat de ade­ vărata credinţa creştină şi au trecut din nou la cultul zeilor. a .. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . legată de revolta lui Eugeniu si a franr_ cului A rboqast. primind num ele de S im b o lu l n ic e o -c o n s ta n tin o p o lita ji. cu m ăreţul şi grandiosul chip al zeului Serapis^ în A lexandria (Socrat.a 391. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . care fusese aşezată de O ctavian Au-™ gust. 1 6 . VII. X V I.. s-a ţinut în 3B1 Sinodul al II-lea ecum enic de la Constantinopol. T eod orei. IV. Eugeniu e prins şi ucis. I. în 382.. iar A rbogast. precum şi ghicirea viitorului după in testinele anim alelor sacrificate. de prefectul Romei. iar în februarie 39Î şi noiem brie 392. Teodosie cel M are a dat lovitura de graţie păgînism ului. J n G recia. a fost spulberată după bătălia din anul 394. X V I. s-a omorît. Prin edictul dir/2~mai 381. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . Is to r ia b is e r ic e a s c ă .altor. 10. Teodosie cel M are. din ordinul împăratului Teodosie. A pologia păgînism ului. o ordo-^ nanţă jim perială a interzis ce rcetarea tem pIelor_^i. Sozomen.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 265 vitura cea mai crudă a prim it-o vechea religie rom ană însă. 1). Je rtfe le . 20). Hr^ în bătălia navală de la_A ctium (Sozomen. <le lîngă A quileea.. bătrînul consular Symachus^ un ven erabil reprezentant al «Cetăţii eterne».. un înfocat ortodox. cît şi contra sectelor. V.. B iserică şi viaţa viitoare. In 386. a luptat atît îm potriva pă(jînismului. u ltim ele cinci articole referitoare la Şfjjatul Duh. . făcută de retorul Libanius din A nţiohia. în localul Curiei Senatului de pe_Capiioliu. curînd după biruinţa repurtată în anul 31 a. Sub Teodosie cel M are./iar m isterele de la Eleusiş. să fie lipsiţi de dreptul de m oştenire. A utoritatea episcopilor A m ­ brozie al M ilanului şi Damasus al Romei _a fost mai m are d ecît arta oratorică a Iui Sym achus.. 22)) Jo cu rile olim pice fură desfiinţate în flj93. O rto­ doxia n iceeană recunoscută religie de stat.• C o d e x T h e o d o sia n u s . Inutile au fost protestele senatorilor romani păgîni şi memoriul adresat împă­ ratului Graţian. Ultim a speranţă a paginilor. lo caşuri pă^ gîne.. de team a pe­ depsei. în Apus. 36 . care a com bătut erezia p n e v m a to m a h ilo r şi a h otărît să se adauge la Sim bolul niceean din 325. de dreptul de a testa cuiva averea sau de a b en eficia de aceste drepturi (C o d e x T h eo d o sia n u s. toate tem plele din A sia şi Egipt au fost închise. V.

mai ales a filozofilor şi a retorilor. A r c ad iu (395— 408). Sul) M arcian.266 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ faţă de toate celelalte crezuri şi confesiuni din Imperiul roman. Sinodul al III-lea ecum enic. în urma unei dispoziţiuni impe­ riale. ca religia lor ar putea să mai reînvie. 43— 4 7 . a fost împinsă în umbră de E v d o c h ia . soţul Pulcheriei. 10. ar exista două persoane şi nu una. sora împăratului Teodosie. toţi păgînii. în 431. Şi H o n o iiu (395— 423). s-a emis un decret. care a primit Răsăritul. cum învaţă B iserica. numită înainte de a primi botezul creştin A thenaîs. s-a ţinut în 451 Sinodul al IV -lea ecum enic de la Calcedon. în 1453. care a primit Apusul. Z en o n Isa u ru l (474— 475). Teodosie a dispus ca m area lui m oştenire să trea că pe seam a fiilor săi. Arcadiu şi după el fiul său. toate chipurile zeilor au fost distruse. Sub Teodosie al II-lea. 5. soţia lui Teodosie II. au fost licen ţiaţi din slujbă. divină şi umană. A rcadiu a am eninţat cu pedeapsa capitală pe toţi funcţionarii care nu se vor arăta destul de vigilenţi în exercitarea legilor privitoare la cultul păgîn. «regina filozofiei». Lui Teodosie II i-a urmat viteazul general M a rcian (450— 457). care a condamnat erezia lui N estorie. caro a com bătut m o n o iiz ism u l şi a definit raportul celor două firi. reven it a doua oară la tron . Lui M arcian. încoronarea îm păraţilor de către patriarhul de Constantinopol. Pe patul de m oarte. Prin m ăsurile şi legiuirile sale în favoarea creştinism ului. pînă la căderea Consl. înlăturat în 475 de uzurpatorul B a s ilis k o s (475— 476). în 415. şi a stabilit că Sfînta Fecioară M aria este cu adevărat 0eoToxoi = N ăscătoare de Dumnezeu. cînd pioasa P u lc h e­ ria. s-a păstrat <l('-a lungul întregii existenţe a Im periului bizantin. în A lexandria şi-a găsit o m oarte forţată. Din porunca lui. Teodosie cel M are a spulberat definitiv iluzia păgînilor. 13— 19). Hypatia. In 448. pe baza căruia urmau să fie arse toate cărţile îndreptate îm potriva creştinilor. din persoana M întuitorului. i-a urmat L e o n T racu l (457— 474) şi după el cei doi gineri. începînd cu anul 450. fiica unui filozof grec. au dus la bun sfîrşit toate dispoziţiile lăsate de Teodosie cel M are (Codex T h e o d o s ia n u s . La un an după u ci­ derea ei. după care în Hristos. X V I. s-a în­ trunit la Efes. d io p r o s o p is m u l. X V I. după căderea Evdochiei — A thanals. In R ăsărit. din A tena. soţii fiicei sale Adriana. M arcian a fosţ primul jm p ă ra ţ c a r e a p rim it coroana^ din m in a p atria rh u lu i d e C on sta n tin o p o l. A ceştia au răsuflat mai uşuraţi. Teodosie II (408— 450).anlinopolului sub turci.

In istoria raporturilor dintre B i­ serică şi Stat. mulţumindu-se doar cu dărîm area tem plelor de la ţară (C o­ dex T h e o d o s ia n u s . 5. A stfel îm păratul H on oriu (395—423) s-a arătat destul de indulgent faţă de păgîni. X V I. nepotul lui Ju stin I. Pasiunile în ch es­ tiunile b isericeşti erau mai mari. a compus tratate teo lo g ice şi chiar cîntări bisericeşti. X V I. epoca împăratului Ju stin ian I poate fi considerată drept una în care capul încoronat a exercitat cea mai mare influenţă asupra v ieţii bisericeşti.{423— 455) a trebuit să se mulţu­ m ească cu legile em ise contra cultului idolilor (C o d e x T h eo d o sia n u s. Sub domnia împăratului J ustin I (518— 527). şi A n a s ta s ie I (491— 518). Imperiul de R ăsărit a cunoscut o mare întindere şi înflo­ rire. La începutul domniei. Ju stin ian I s-a am estecat pînă în cele mai m ici am ă­ nunte în rînduielile B isericii şi a căutat să-şi impună părerea chiar şi cînd era vorba de dogme şi de cult. între 527 şi 528. care a durat din 482 pînă în 518. în Apusul am eninţat şi călcat de invazia popoarelor m igratoare. dar acesta a contribuit la pri­ ma schism ă dintre Roma şi Constantinopol. ultimul refugiu al păgînismului. 17 şi 18). după num ele patriarhului ecum enic A cach ie (472— 489). El a emis mai m ulte edicte refe­ ritoare la credinţă. numită sc h is m a a c a c h ia n ă . 42). Ju stin ian a publicat cele m ai severe edicte contra ereticilor. a condus adunările bisericeşti. neluînd n ici o m ăsură în vederea dărîm ării temple- . oam enii intoleranţi şi în căutarea alian ­ ţelor. iar în 529 ordonă în c h id e r e a ş c o lii d e iilo s o t ie la A ten a . Domnia îm ­ păratului Ju stin . 10. un act de împă­ care între ortodocşi şi ereticii m onofiziţi. B iserica Ortodoxă a găsit în persoana acestuia. Cu u rcarea pe tron a îm păratului Ju stin ia n I (527— 565). ele n-au putut fi traduse în faptă.P ER IO A D A A D O U A (325— 787) 2 67 în 477 pînă la 491. un m are ocrotitor. s-au reluat în 518 ra ­ porturile b isericeşti frăţeşti dintre Constantinopol şi Roma. gata la compromisuri de formă. a fost paşnică şi lipsită de evenim ente mai însemnate. Ju stin a devenit un aprig prigonitor al acestuia. Dacă în R ăsărit toate edictele şi ordonanţele referitoare la păgînism au putut fi execu tate destul de uşor. Urmaşul său. Cum înaintaşul său A nastasie I (491— 518) sprijinise pe faţă monofizismul. dar în acelaşi timp şi un stăpîn. V a len tin ia n I I I . In timpul împăratului Zenon. pentru a putea lovi şi mai bine duşmanul. s-a publicat la 24 octom brie 482 H en o ticon u l.

spre a fi văzută de credincioşi. Datorită acestui fapt. La slirşilul domniei împăratului H eraclie. după 630. patriarhii de Constantinopol au trebuit să stea în umbra puternicei personalităţi a acestui împărat. încît Imperiul roman de apus şi-a încetat existenţa. ultimul împărat roman. în Sardinia şi Corsica. împăratul Constantin. în răsărit. Pentru stabi­ lirea dreptei credinţe şi liniştirea spiritelor. reuşind să alunge pe perşi din A sia M ică. a avut drept consecinţă producerea unor noi cer­ turi şi disensiuni. regele tribului german al herulilor. care au contribuit la separarea Bisericilor n§calcedo. care p ro teja în secret pe monofiziţi. Compromisul la care a recurs împăratul Justinian. Cea mai im portantă problem ă bisericească-p olitică. o prelungire a ereziei monofizite. a dat. în seco lele V şi VI.septem brie §2£L patriarhul Zaharia al Ierusalim ului.268 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ lor. a reorganizat armata cu ajutorul p atriar­ hului de Constantinopol. care decăzuse aproape cu totul din cauza anarhiei din timpul împăratului F o c a (602— 610). m on otizism u l. şi a reorganizai învăţăm intul din Bizanţ. R om u lu s A u gu stu lu s. pentru condam narea « C elo r trei C ap ito le» . care s-a ţinut la Constantinopol între 680— 681 şi a condamnat erezia monotelită. apare în Bizanţ erezia monolelismului. patriarhul de Constantinopol reapare alături de împărat. noi puteri jm ş£ â m ^ se p a ra tiste a cjjpţiImu_sirienilor şi mai tirziu a arm enilor^Im plicaţiile poîîtTce şi bisericeşti. din Siria şi din Palestina. în 476. A versiunea Egiptului şi S i­ riei Faţă de cultura greacă şi de Bizanţul dominator şi centralizator. din 451. Noul împărat. ocupînd primul loc de onoare în B iserica Răsăritului.-„ _ju£ue sau v ech i-orientale de Biserica Ortodoxă^ D acă în timpul lui Ju stinian I. urme de păgînism s-au m enţiuni timp înde­ lungat. . în timpul îm păratului H e r a c lie (610— 641). pe care a înălţat-o în b iserica învierii la 14. au fost m ărite de am estecul îm părătesei Teodora.. a readus de la perşi Sfînta Cruce a M întuitorului la ierusalim . legate de această dificilă problem ă. a fost. a fost detronat de O d o a cru . deci adoptarea unei politici antimonofizite. convocînd S i­ nodul V ecum enic de la Constantinopol în 553. după Sindoul IV ecum enic de la Calccdon. P olitica de expansiune şi de cu ceriri teritoriale în Apus n ecesita o înţelegere cu B iserica Romei. cu toate că unii împăraţi s-au străduit să ia măsuri severe pentru nim icirea lor. soţia lui Ju stin ian I. al IV -Ica Pogonului (668— 685) a convocat Sinodul V I ecum enic.

a convocat în anul 787 Sinodul al V II-le a ecum enic de la N iceea. nr... 266— 316. 61. XV (1963).PER IO A D A A DOUA (325— 787) 269 Prin urcarea pe tronul de Constantinopol a îm păraţilor din dinastia Isauriană. 1958. ibidem . a reintrodus cu mare solem nitate sfin tele icoane în biserici. ale împăraţilor bizantini tafă d e Pa­ triarhii de Constantinopol. 1928. J . H istoire de l'Etat byzantin. nr. Augustin. R ă m u r e a n u . 5— 6. a M ovement o f Protest in Roman North Africa. P a l a n q u e . nr. J. Paris. a început pentru B iserica Răsăritului o nouă dramă : apariţia ico n o c la sm u lu i. 1959. 2 (1959). în ziua de 11 m artie 843.». Prof. a fost împăratul L eo n III Isa u ru l. al Sfintelor Icoane şi al m oaştelor. l'ap o g ée de Byzance. V ăduva acestuia. Iniţiatorul luptei contra Sfintelor Icoane. p. X IV (1962). 146—'182.08 . Will Durant. Paris. Conslantinus II. H. in «Studii Teologice». O s t r o g o r s k y . 1952. îm părăteasa T eo ­ dora (842— 856). lupta contra sfintelor icoane a izbucnit din nou în Bizanţ. . VIII (1956). Bardy. P. C. fiind sărbătorită în fiecare an. F. mama împăratului C on stan tin V I P o r fir o g en e tu l (780— 797). care a aprobat cultul Sfintei Fecioare M aria. Paris. 160 184. în Imperiul bizantin. 131—298. regenta fiului ei M ih ail III (842— 867). J .Pr. p.. C. al Sfinţilor. p. In lim ba română . . L a m i r a n d e. 1972. française de J. Răm ureanu. L'Église dans l'empire romain (IV —V -e siècles)..Dnminira a postului mare. Paris. A cte de violenţă şi abu/. în «Studii Teologice». nr. p. de Labriolle. La situation ecclésiolog iqu e d es Donatistes d ’après S. Constantius II. 3— 4. Constans. p. Evenim ente istorice înainte şi după Sinodul din C alcedon (451). ibidem. H. G. III d e ¡'Histoire d e TEglise par Aug. M i c h e l . Fliehe et V. 1936. J . Paris. 1956. în «Jahrbuch für Antike und Christentum. Prof. I d e m . Lucilcro de Cagliari contro l’im peratore Costanzo. la Pr. Oxford. 5— 6.. L’âg e de la loi. O ttaw a. Pentru Constanţiu (337— 3 6 1 ). De la paix constantinienne ä la mort de T hëodosc. A ltă bibliografie recen tă. Trente. p. Martin. L. p. A cte d e autoritate im perială în sprijinul primatului papal în sec. Gouillard. I. 1952. The Donatist Church. în Biserică. F r e n d.(717— 741)^ luptă continuată de fiul său C on stan tin V C o p ro n im (741— 775) şi de succesorul acestuia L eo n IV C ezaru l (775— 780). X X II (1970). t. VII (1955). Trad. 324— 336. H istoire de la civilisation m edievale. I d e m . Darmstadt. J. în «Studii Teologice». G a f t o n. BIBLIOGRAFIE Pentru puterea îm păraţilor bizantini în Biserică : A. M o r e a u . 325 à 569 ap. Irina. P a 1 a n q u e. G. Sub domnia împăratului L e o n a l V . 1959.l e a A rm ean u l (813— 820). Die Kaiserm acht in d er O stkirche. I. 455— 469. 7— 8. Sinoadele de Ia Sirmium dintre anii 348 şi 358.R. p. I. W . IV — V . G a u d e m e n t . Sinodul de la Sardica din anul 343. nr. .. 53— 116. 3— 4.R. în prima. De Constantin ci C ha rle mag ne. Piva. care atunci a primit num ele de'«D u­ m inica O rto d o x iei» . 179— 211.

N. Julian and Hellenism. Teubner). B r a u n et J. T. Prof.utXiavoO. (363). 1978. nr. Der röm ische K aiser Julien in der R eligionsgeschichte. X X X I (1912). K aiser Julian und des ludentum. London. N ew York. par F. Studii: PL A thanassiadi-Fow den. Aria Sanctorum Jiilii. 4. Leipzig. Sí. Ort. ed. R. Julien VApostat. IV. Bucureşti. The Emperor Julian. R. p. Coman. 1941. p. Paris. 1906— 1919. prof. Leipzig. A . germ . p. A n d r e o t i. în «Didaskaleion». I. J. 1942. Ju lien the A postate. La v ie de l'em pereur Ju lien . Berlin. Ju lien ¡'Apostat. Milano. Giuliano ¡'Apostata. 1959 .Kl. R. . 1868. 1978. J . 7— 8. antichrétien. München.270 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ Idem. 408— 450. Paris. 61— 81 ¡. Paris. I.. 1962. . Rinn.1 4 0 . B r o w n i n g . II Contra G alilaeos dell'Im peratore Giuliano e il Contra Julianum di S. Julian i Im peratoris Librorum contra christianos quae super sunt. C . W . 1— 114.1». H ayw ard. K aiser Julianus. F . p. R o s t a g n i . după prima ediţie italiană. C e r a n . 1980. 1982. p.. 1930. 1936. K l e i n . London. R e g a z z o n i. . 1 2 5 .. L e i p o 1 d t. Fase. 1940. Leipzig. 30— 3 5 . Milano.nuli. nr. ilkin. G e f f c k e n . 1914. fr. 1960. 1920. de H. Saint Emilien de Durostorum martyre sous Julien.Pulpea ( — Pr.(i. M olwaukee. . 263 ş. engleză by M. De l'histoire à la lég en d e (331— 1715). Der Kaiser der Römer gegen den König der Juden. J I d i-m. K. L'attitude d e ¡'Eglise en vers la politique antichrétienne de l'em­ pereu r Ju lien ïA p osta t . I. R. 111. Berlin. 110. Trad. L'imperatore Giuliano Ï Apostata. Gaetano. Julien philahelléne. trad. V I--531 p. 1. 3-e éd. P r . W. A ctele martirice. Pentru Iulian Apostatul (361— 363). LXII (1944). Lupta împăratului Iulian îm potriva creştinismului. tr. X V I (1964).». I et II. 1975. L u crarea a fost tradusă în limba germ ană tot de Neumann. 1963. 1939. J.. IV (in folio). Julian the A postate. 1977. . Creştinismul în provinciile rom ane dunărene ale Iliricului la siîrşitul sec. Les Belles Lettres. J . G. 1880. ÎM linili. Prutul SI. X X X I (1981) p.M é c h i n r L'IŞmpereur Ju lien ou le rêv e calciné. I . de l’r. An in tellectu al biographie. Darm stadt. N e u m a n n . G. Leipzig. 1981. B l a n c h e t i è r e . 6 (1928). P.. The Conllict betw een Paganism and Christianity in the iourts century. B i d e z . ed. Cirillo Alessandrino. Oxford.1 rom. 373— 3 7 7 . Paris. p. Bucureşti. R i c h t e r . R i c c i o 11 i. . sub titlul : K aiser Julian s Bücher gegen d ie Christen. în Sitzungsberichte der säch. (B. Rom. I. in lim ba română. philosèm ile. Martyrium Sancti Aemiliani. ¡ D o u g l a s Simpson. Bucu­ roşii 1938. SI intui Mucenic Emilian din Durostor. in «A nalecta Bollandiana». Parisiis et Romae. 1928. 478 p. polonă. 1930 ¡ trad. J. 3 vol. L'ailaire du Tem ple d e Jérusalem . <10 (1973). în «Bis. L'im peratore Giuliano ¡'Apostata. ibidem. Aus den S chrillen Julian s des « A btrünigen». H. Bologna. 4-a. 1 vol. W . Răm ureanu. P. loan G. M. A kadem ie der W isenschaften. franç. L’em pereur Julien. (336— 363). G rigorie d e Nazianz desp re împăratul Iulian.. în «A nalecta Boll. V o g t . Paris. în 1. Aberdeen. G. t. B e n o i s * . M o m i g 1 i a n o. II regno dell'Im peratore Giuliano. R D o l e li a y o. Torino. Julian Apostata. Saints de Thrace et de M ésie. I. R ă m u r e a n u). liosrliiu-. ed. P a u l A l l a r d . Lodz. Jl. N ach ihrer W ieder-herstellung übersetzt. p. B o w e r s o c k . 304 ‘ O?. în «The Jou rn al of Jew ish studies». Castelloe.u. 1880. Emilian din D urostor: MaptúpioM tou áfíou (¿apropie Ai. Leipzig. E g g e r . 1964. 430 p. 1978.

Cambridge (M assachusetts). T. Berlin. în «Journal E ccle­ H istory». în «Kirche und O rthodoxes und ev. Popa-Lisiseanu. 1939 . U r e. Les prem iers H èraclides et la lutte contre les A rabes. I. Stilicone.ang. C a p i z z i . R. Jen a. An Introduc­ tion to the ep o ch of Justinian the Great. A tena. M iddlesex. 137— 153. Byzance avant ITslam. 1960. 1969. 1969'. P. 2-nd edition.1 . Roma. 1923. Goubert. N . Paris. A. Paris. Idem. The first two y ears of em peror Theodosius I. 1972. ' Pentru împăratul H eraclie (610— 6 4 1 ): A. Gigli. M adison.. Klasse. Tesalonic. 39 ş. V (1929— 1930). Norm an H. t. de Byzantinologie à Thessalonique 1953».uEviy. Theodosius der G rosse und seine Zeit. 685— 711. I d e m . der W issensch. 1951 . 1961. Die Religionspolitik d er K aisers Theodosius d er G rosse. Philhist.'rjy auvoăov. L’im peratore A nastasio I (491— 518). L'Empire ch ré­ tien (325— 395). A. E g g e r. Studienheft. siastical N. Aufstieg und Herrschaft einer byzantinischen K aise­ rin. 1953. Wolff. Calw ey. Church and State in the Later Roman Empire. I. Bizanţul în secolu l VIL T. Pentru T eodosie cel Mare (379— 3 9 5 ): A n d r e Piganiol. 118— 260. I. . 194. R u b i n . Santo M azzarino. L'Empereure Maurice. V.u. 1927.1 9 6 6 . II regno dell'im peratore Graziano. t. B a r k e r . T heodora.1 9 6 9 . Harm insworth. r Pentru A nastasie I (491— 5 18): C. K i n g . în Cam ­ bridge M edieval History. Justinian and his age. Trad. I. W. în «Byzantion». 1960. Amsterdam .. Justinian and the later Roman em pire. S t r a t o s . 1— 17. Bologna. fase. Pentru Iustin I (518— 527) : A.. L i p p o 1 d. Leontius and T ibe­ rius. W. 413 ş. t. 1913.. 1980.. By/. III. Lübbe. K aiser Justinian. Justinian II. p. N. 1. E. 1951. 1 9 6 5 . Leipzig. II. W. 1957. Paris. 1971 P. M adison-W isconsin. 1980. p. E h r h a r d . .u. Thesalonic. Byzance et ¡'Orient sous les xucceseurs d e Justinian. în «A ctes du X -e Congrès intern. Paris. în cerca te d e m onografie asupra cetăţii Drăstoru !— SUistra.'il tz X z i xoü ’IouaxiMiäMoO naxa x*)v Ipiv 7tepi xà xpi® oi xîfaX aia v-aî xîjv E’oinou.antium in the VII-th cent. e-e éd. Staat und K irche von Konstantin der G rosse bis Theodosius d er G rosse. Idezn. Roma. 1981. 1968. K aiser V alentinian I (364— 375)... .P ER IO A D A A D OU A (325— 787) G. Roma. B r o w n i n g . în limba n eo -g reacă. Munich. 9— 32. Band. p. Kosmos.. Cambridge.ance au V II-c siècle Vol. Baynes. J. Das Zeitalter Justinians. vezi : G. p. Ensslin. 2. 1 B. Justin the First. By/. Justinian und T eheodora. din limba engleză de Engl. A thènes 1956. La crisi im periale d op o T eodosie. The religionsp oiicy ol Anastasius the First. Die Entstehung der K aiserlichen Synodalgewalt. V a s i 1 i e v. vol. The Emperor T heodosius and the establishm ent of Christianity. 1950. D. în «Sitzungs­ berichte der B ayer. Ensslin. Pentru Justinian I (527— 565j : R. London. 1936. II. 634— 641. Justinian I und die Patriarchate von Rom und Konstantinopol. 15 (1964). II. P. K. W . Grupe. Paribeni. 1974. B r i d g e . Chrysos. Istambul. Christentum». Bucureşti. Stuttgart. 'H è*xXi]aiaatr/. A. Glanz und G rosse des byzantinischen K aiserpaares. München. Da Dioclezian alla caduta deW Impero d'O ccidente. 1966. Akad. t. The Dynasty of V alentinian and Theodosius the Great. I. 2. 1963. A. 1956. Byzance et les Francs. Ed. C h a r a n i s. p. R. 602— 626 . 626— 634 . 1942. T. p. Pentru împăratul Graţian (375— 383). H e e r i n g . Der erste T heodosius.

din care unii vestiţi şi de neam. totuşi în veacu rile IV. creştinările cele mai multe au urmat drum mai firesc. Desigur. B o d o g a e . Episoadele Iulian A postatul ori Hipatia din A lexandria. în cet-în cet se va gred za. ' Iată cum afirma la 546 «prea creştinul împărat» Ju stin ian despre cei ce încă nu prim iseră pînă atunci creştinism ul : «Zeci de mii de oameni. cît mai ales cele de ordin econom ic şi cultural. N ici m ăcar după ce la 11 mai 330 se mutase capitala lui în Răsărit. M ărturii suficiente ne dau nu numai actele Sinoadelor ecu ­ m enice şi locale. E drept că acest lucru va li cuţit cu două tăişuri : făcîndu-şi din B iserică o aliată. Totuşi. cît mai ales decretele im periale şi scrierile m arilor Părinţi şi scriitori bisericeşti. unii din împăraţi au căutat să facă din ea nu numai «Biserică de stat» ci şi m ijloc de * C ap itol re d a c ta t de P r. afară de linia aceasta «dură». p ro f. după cum cereau acest lucru atît m otivele de strategie politică şi m ilitară. filozofi.272 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Răspîndirea creştinismului în Răsărit * De bună seamă că «creştinarea» lui Constantin cel M are nu a în ­ semnat im ediat şi creştinarea Im periului său. grăm ătici. mai paşnic. Chiar dacă unele provincii orientale ca Egiptul. prevederile C odicelui teodosian ori închiderea şcolii din A tena (529) de către Ju stinian sînt numai cîteva momente din procesul atît de com plex al creştinării Imperiului. T. Dacă ne gîndim că la anul 476. pentru ca pe urmă să fie în cre­ dinţaţi b isericilor să-i înveţe doctrina creştină».s creştini. doşi va păstra mai departe atributul de «roman» — atunci vom înţelege că dacă n-ar păstra orientarea creştină. mai ales după ce schim barea m oravurilor şi a credinţei adusese şi în Im ­ periu o singură şi o prosperitate econom ică mult deosebite de stările de criză din secolul al III-lea. care-i dădea elan şi ascendenţii de ordin cultural asupra tuturor supuşilor şi mai ales asupra popoarelor din jur. la Bizanţ. Imperiul de R ăsărit n-ar fi avut şansa de a dura încă 1000 de ani după încetarea celui de Apus. Siria sau A sia M ică erau intens creştinate pînă şi în regiuni rurale. de aceea au fost biciuiţi şi întem niţaţi. V şi V I mai existau pînă şi în aceste părţi mulţimi nenum ărate de oameni încă neconvertiţi la creştinism . Palestina. au m ărturisit că nu-. iar cel de Răsărit. profesori şi medici. linia urmată de Constantin nu mai putea fi părăsită. Imperiul roman do Apus va sucomba. după ce au fost descoperiţi şi torturaţi.

B iserica siriană îşi avea încă din veacul II Scriptura tradusă în limbă proprie. cînd istoria şi vrem ile ne cer să ne apropiem din nou unii de alţii.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 273 dom inare cezaro-papistă. arabi. dar şi din pricina unei intoleranţe crescînde a B isericii mai bine-zis a B isericii «greceşti» faţă de celelalte (siriană. Deşi ţinutul 18 — Istoria bisericească . georgieni. A cest lucru în Apus n-a fost posibil. au respirat duh ecum enic. M ai trebuie să spunem cîtev a cuvinte şi despre căile prin care creştinism ul a făcut progrese în Răsărit. păcat că acestea au fost strivite. armeană. perşi. nubieni etc. arabă etc. China şi M ongolia. Dintre popoarele răsăritene creştin ate în perioada aceasta amin­ tim pe armeni. Popoarele şi B ise­ ricile Apusului au avut şi ele în primul mileniu liturghii şi tradiţii de rugă p ro p rii. popoarele din vestul A siei şi din sud-estul Europei au trăit d eja o experienţă de libertate. o datorie de prim ordin de a reconsidera în duh de sinceritate şi iubire dorinţa M întuitorului şi a A postolilor : de a fi cu toţii una. A fost o mare fe ­ ricire că. E ceva în spiritul grecesc de a vedea în chip dem ocratic şi pentru alte popoare şi pentru alte Biserici aceeaşi îndreptăţire. coptică. iar atunci cînd — din pricini de ordin extern. 1. Fiind de la început patria creştinism ului.) — nu s-au ştiut m enaja interesele lo cale şi specificul spiritual al acestor popoare. iar în seco lele III— IV şi cîntări şi slu jbe respective. georgiană. în cît abia le-a mai ră­ mas am intirea. dar au fost mult ocazii cînd ea a stricat şi unuia şi celeilalte. copţii egipteni şi e tio ­ pieni. au cîntat şi s-au rugat în limba lor. dezbinare care durează pînă azi. înainte de a se greciza şi deci înainte de a se îngusta unghiul de vedere al creştinilor răsăriteni. coptă. Să le luăm pe rînd. A celaşi lucru se va întîmpla în seco ­ lele IV — V I cu B isericile arm eană. abisiniană etc. Este azi. provinciile răsăritene au cunoscut din prim ele veacuri o largă autonomie şi apoi şi autocefalie. Au fost momente cînd această colaborare a a ju ta t şi statului şi B isericii. In A rm en ia vom avea prima biserică naţională înainte chiar ca în Im periul roman creştinism ul să aju n gă religie de stat. s-a aju ns la grele su­ ferinţe şi chiar la dezbinări dintre Biserica-m am ă şi B isericile nestoriană şi m onofizite. arabă. Să nu uităm că prin nestorieni credinţa creştină a ajuns să fie cunoscută pînă în Turchestan. indieni. Nu-i de m irare că şi poporul «barbar» al goţilor şi-a primit traducerea B ibliei tot din Răsărit.

acesta şi-a schim bat atitudinea. Ca să scape de un m ăcel organizat de trupele persane. dar rolul de conducător al poporului îl ia acum catolicosul cu adunarea clerului şi poporului. iar la întoarcere însuşi regele. mai ales în urma unei vindecări m iraculoase la care ar fi contribuit şi Grigorie aruncat de el în închisoare vrem e de 15 ani. amintim de N c r s e s c e l M a re (353— 379). prieten cu Sfîntul V asile al C ezareei. form aţi de el în credinţa creştină. în că G rigorie folosise în locu l limbii siriene limba arm eană în predică. principiul ereditar. Jvicrri caro n-a fost înţeles de reg ele Pap. cîştigat pentru credinţa creştină. care l-a otrăvit pe m otiv c-ar imila pe greci. Do atunci B iserica arm eană se declară autocefală. Dintre urmaşii acestuia. iar de acum G ri­ gorie organizează B iserica cu centrul la Ecimiadzin.274 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ muntos al tării i-a aju tat pe armeni să-şi apere mai uşor independenţa. G rigorie a mai înfiinţat încă 12 episcopate. întors în ţară. dar mai ales fam iliarizaţi cu credinţa creştină. Tiridate trim ite acum pe G rigorie la C ezareea să fie hirotonit. Ce folos însă. C el mai mare ierarh a fost atunci S a h a c (îs a c ) c e l M a re (390— 440). R eligia dualismului persan renăscută cu fanatism de regatul sasanizilor (224— 640) n-a putut atrage pe ar­ m enii dornici după independenţă. că nu pentru multă vreme. iar conducătorul oi «culolicos». locul unde — după tradiţie — însuşi Domnul Unul-Născut s-a coborît să-i fixeze altarul. anexînd teritorii din ea sau chiar supunînd-o îndeo­ sebi pentru poziţia ei strategică. arm ata şi sfetnicii lui se botează (între anii 280— 301). de la care a luat exemplu. Un descendent al său A r is ta g e va prezenta B iserica armeană la Sinodul I ecum enic din N iceea (325). Şi astăzi Ecimiadzinul este cea' mai mare m înăslire şi centrul B isericii arm ene. aşezînd ca titulari pe fiii foştilor preoţi păgîni. ultimul deseori- . după modelul preoţiei leviţilor. ajungînd — după tradiţie — să mai lase n ecreştinate doar 17 fam ilii. s-a refugiat în C ezareea Capadociei. Salvarea a ven it to t prin Biserică. Po la 385 cea mai maro parte (4/5) din A rm enia e anexată de perşi. unde arhiepis­ copul Firm ilian l-a. pentru că la 428 regalul armean încetează. : In A rm enia s-a introdus. G rigorie a murit la adînci bătrîneţe. întem eind m înăstiri şi aşezăm inte de binefacere. tînărul descendent dintr-o fam ilie regală G rig o rie supranumit L u sa v o riţ = Lu­ m inătorul (f 332). totuşi cele două mari puteri Persia şi Bizanţul se vor am esteca ade­ seori în viaţa ei. dar în urma unor îm prejurări zguduitoare. a fost Ia început persecutat de regele T irid a tc II (261— 317). iar reslul di' bizantini. A rătîndu-se ca un adevărat părinte.

Tocm ai în anul 451. După 485 s-a restabilit' pacea între bizantini şi perşi. dar curind după aceea. C elelalte elem ente din cultul şi trad iţiile lor (cu excep ­ ţia unor influenţe iudaice despre jertfe. C ontinuele războaie dintre sasanizi şi bizantini exp lică de ce la Sinoadele II. în Ioc de «fire». în fond. a în g rijit pe un copil bolnav atît de bine. legat mai mult de unele expresii mai puţin fericite. cînd se ţinea Sinodul IV ecum enic la Calcedon. ca şi unele deosebiri privind postul şi alte puncte de mai m ică im portanţă). Cu toate că le prom iseseră ajutor. sînt ortodoxe. după cum s-a făcut şi popularizarea multor scrieri patristice din părinţii sirieni şi greci. la care au luat parte şi episcopi georgieni şi alani. ar­ m enii ţin un monofizism moderat. amîndoi istorici cunoscuţi. sinoadele de la V a g a iş a p a t (491) şi Tvin (525).îm păcarea dintre nestorieni şi m onofiziţi a fost aprobat şi de armeni. Din A rm enia creştinism ul s-a răspîndit şi în G e o ig ia sau I v iiia şi iată cum : Prin anii 320 o credincioasă arm eană N in a sau N un ia. aju nsa acolo ca roabă de război. b i­ zantinii n-au făcut-o. arhimandritul M esro p . au declarat că ţin de acum monofizismul. însuşi cato-licosul Io s ii a murit ca m artir în 543. Prietenul acestuia. poate şi din anti­ patie p olitică faţă de «greci». 2. trim iţîndu-le episcopi sau învăţaţi greci. iar la 432 o a doua ediţie şi după Septuaginta. aşa încît de acum nici în cercările perşilor de a sparge unitatea arm enilor trim iţîndu-le episcopi sirieni şi nici cele ale bizantinilor.PER IO A D A A D OU A (325— 787) 275 dent al Sfîntului G rigorie Luminătorul. care voiau să Ie impună cre ­ dinţa m azdeistă a lui Zoroastru. arm enii se răsculaseră contra perşilor. născoci alfabetul arm ean după modelul celui sirian. C elebri au mai fost şi polem istul Eznic. La fel s-au introdus slu jbele sfintelor Taine şi ierurgii. La anul 410 era gata traducerea B ibliei după versiunea siriană (P eşito). H en o tic o n u l lui Zenon. nu au reuşit. în cercările făcute ulterior. introducînd — pe lingă imne proprii — şi elem ente din liturghiile Sfîntului lacob. Cei doi prieteni. «cel ce te-ai răstignit pentru noi». primind totodată şi adaosul la trisaghion făcut de Petru Gnafevs. poate dintr-o traducere greşită a term enului «cpooi?» prin «persoană». care voia. Sfîntului V asile şi Sfîntului Ioan Gură de Aur. mai ales sub îm păratul H e i a d i e (610— 641) de a reveni la ortodoxia calcedoniană n-au dat roade tot din m otivele am intite. precum şi E lise şi M oisi de la H orene. în cît . Sahac şi M esrop reform ează litur­ ghia arm eană. III şi IV ecum enice au lipsit cu totul episcopii armeni.

IVlru Ivirul era o m arcantă figură în secolul V III. întrerupe buna dezvoltare a B isericii georgiene. regii A rc il şi V a h ta n g s-au răsculat adeseori îm potriva perşilor invadatori. bolnava s-a vindecat.o cărţi creştine. La începutul secolului V II. din Cipru şi Bitinia. patriarhului de A ntiohia revenindu-i doar dreptul de a . fiind un profund cunoscător al literaturii ascetice creştine. Sub V ahtang (446— 499) se amin­ teşte de primul catolicos georgian. V estea a făcut vîlv ă atît de mare. R avagii m ari a făcut m ahom e­ danismul : m înăstiri şi biserici vech i au fost distruse. s-a introdus liturghia bizantină şi s-a putut astfel păşirii specificul propriu al culturii georgiene. şi la 491 şi 525 s-au d ecla­ rat m onofiziţi. Sinai. şi-a adus am inte de rugăciunile creştinilor şi a invocat şi el pe Dumnezeu. georgienii revin la formula calcedoniană sub catolicosu l K irian I. aşezînd ca prim episcop pe lo a n ca sufragan al său.276 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ acesta s-a vindecat în mod neaşteptat. că ju risd icţia scaunului antiohian va fi încetat de acum. în seco lele V şi V I cu arma în mînă. regele a trim is în anul 326 soli la împăratul Constantin cel M are să-i trim ită m isionari. s-a d eclarat autocefală. n ici georgienii n-au participat la S i­ nodul IV ecum enic de la C alcedon. R e­ gele M irian n-a dat atenţie prea m are faptului. în tre 390 şi 550 s-au tradus Biblia şi principalele cărţi de slujbă în limba georgiană. căreia i-a insuflat încredere în Dumnezeul creştinilor şi prin rugăciune. Ca şi arm enii. Ca şi în Arm enia. care erau tot mai dese acum.1 hirotoni pe cato lico s ori de a trim ite un exarh în caz de vacanţă sau de tulburări eretice. Drept mulţumită pentru ajutorul dat. sub împăratul H eraclie (610— 641). m ajoritatea popu­ la ţie i islam izată prin teroare. de acum bine organizată în 2 eparhii. dar acest fapt a fost numai ceva trecător. am estecul perşilor şi bizanti­ n ilor le-a stat de multe ori în cale în drumul spre independenţă. în cît Nunia a fost chem ată şi la regina. dar odată cînd a ajuns într-un impas într-o pădure. din 451. în tăriţi îndeosebi prin contactul strîns cu cen trele m onahale de lingă Ierusalim . despărţindu-se astfel de armeni. ceea ce înseamnă — ca şi în A r­ menia — că B iserica georgiană. Amintim ca m artiri pe A b o din T b ilisi . Nu e sigur dacă Sinodul trulan din 692 recunoaşte au tocefalia B isericii georgiene. Constantin trim ite pe patriarhul Eustaţiu al A ntiohiei. de la Athos. Probabil că prim ejdia incursiu­ nilor arabe. care botează pe rege şi poporul său. unde de timpuriu se întîln esc şi călugări georgieni s-au tradus şi în limba lor niull.

La anul 343 începe o epocă de 35 de ani de crudă persecu ţie a creştinilor de către regele persan Ş a p o r II. vech ea cetate a regilor A bgar şi patria primei traduceri siriene. pentru gingăşia şi m ăiestria imnelor şi rugăciunilor lui pline de evlavie. Pentru cei răm aşi ortodocşi. La începutul secolului IV din două centre au radiat spre Persia m isiunile creştine : din Edesa. . centrul cel mai im portant a rămas N isibi. între Tigru şi Eufrat. P e şito . răscum părînd cu bani 7000 de prizonieri perşi.000 m a rtiri! După o linişte de 40 de ani. In P e r s ia de sub dinastia sasanizilor (226— 636).P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 277 (| 6 8 6 ). Se ştie că de la georgieni în secolul V I s-a extin s creştinism ul şi spre nord la populaţiile vecine : alani. perşii au fost mereu în luptă nu numai cu bizantinii. 3. în schimb. ţani. r e g e l e A r c il (t 727) etc. lazi. abasgi. şi din Nisibi. ci şi cu alte popoare din sud şi din nord. care a incendiat un templu persan. instigat de m agi şi de e v r e i: Se vorbeşte de 16. 4. Spre miazăzi de A rm enia se înregistrează în perioada a Il-a pro­ grese m ari printre m e s o p o ta m ie n i. nestorienii cîştigară bunăvoinţa regelui V a ra n es. în anul 418 izbucni o altă persecuţie ce va dura 30 de ani din pricina episcopului A b d o s din Suza. cum s-a văzut şi din istoria maniheismului. cînd şcoala de la Edesa a fost închisă. N isibi se afla sub stăpînire persană. m ărturisitor în persecuţia lui D iocleţian şi participant apoi la primul Sinod ecum enic. La N iceea. creştin ii s-au înm ulţit încă înainte de anii 300. cînd a altuia. cînd în favoarea unuia. pînă ce la 628 i-a zdrobit îm păratul bizantin H eraclie. dar aceştia îngăduie —•din ură faţă de bizantini —• desfăşurarea liberă a creştinism ului la ei. centrul b isericesc a răm as la M zehet. Se ştie că după anul 363. Epoca de aur a literaturii si­ riene a atins culm ea dezvoltării sale pe vrem ea S tîn tu lu i E frem Şirul ( t 373) supranumit «lira Duhului Sfînt». unde «şcoala perşilor» a fost întem eiată în anul 306 de Sfîntul Iacob ( t 338). In tot acest răstimp teatrul de luptă se schimba. de pe ţărmu­ rile M ării N egre şi Caspicei. iar peste 1 0 ani cad sub arabi. Se ştie că în tot timpul dinastiei sasanide. I a c o b c e l M a re ( f 338) a ilustrat v estita şco ală siriană prin predicile lui m orale. După 489. participa şi Io a n episcopul Persiei. S fin ţii D aniil şi C on stan tin (f 715). din anul 425. cu toate că era dominată politic de cercurile fan atice ale preoţilor mazdeeni şi dualişti. în 325.

modeste. trezvia şi munca manuală. «nu ne trebuie confuzie ca în monofizism». încă pe la anii 600 ei făcuseră convertiri din nordul A rabiei pînă la hunii din Crim eea. la tibetani (unde influenţară şi asupra cultului local lama). predicînd ca nimeni altul înfrînarea. De la sinodul din Seleu cia din 497. etiopiana. care. num ele ]ui N estorie este pomenit alături de ale m artirilor. pe care o va mai ilustra după el şi alţi mari dascăli şi m isionari ca N a rses. C l e r u l era căsătorit. B isericile lor erau sim ­ ple. fără podoabe ca cele bizantine. de pildă la M oşu l. C el mai im portant sinod e cel din 499 de la Seleucia. respectiv l-au adorat pe Hristos. unde în 410 şi 419 se ţineau sinoade. cîtev a m ilioane. C ărţile lui erau tra­ duse de timpuriu în greacă.i marelui anahoret Is a c S im l. trim is în m isiune la Bizanţ. m arele dascăl Efrem Şirul va trece cu colaboratorii lui în Edesa. La sinodul din Seleu cia din 486 s-a definit «crezul» B isericii nestoriene : «M întuitorul e Dumnezeu perfect şi om perfect» . Conştiinţa de sine a nestorienilor ajunge la apogeu cu toată apă­ sarea musulmană. R ab u la (toţi în secolul V). în acelaşi timp au înflorit şi alte centre. ce afirmau independenţa canonică faţă de scaunul de A ntiohia. Numărul lor va creşte vertiginos. chiar şi episcopii. conduşi de vreo 2 0 0 de e p i s c o p i . tot la o «şcoală a perşilor». în Persia propriu-zisă. M ult a influenţat şi teolo­ gia ascetica . unde la c o b A ir a a te expunea pe la 350 în acrostih învăţătura creştină. Pe la sfîrşitul perioadei a Il-a rolul «patriar­ hatului» nestorian de Seleu cia-C tesifon se fundamenta în cadrul isto­ riei creştinism ului prin referirea la Avraam din Haran şi cei trei magi. La începutul secolului V avem şi un episcop diplomat M a iu ta din M aiperkal. ajungînd chiar şi în Sum atra şi în China (pe la 779). p olitica stalului persan a fost deosebit de favorabilă faţă de nestorienii alungaţi de bizantini. dar peste 14 ani îi răzbună îm păratul bizantin H erad ie. la triburile ungro-turce de lîngă Ura Ii şi Turchestan. toi atîtea căi spre desăvîrşire. Iha. Cam în aceeaşi vrem e înflorea şcoala din S e le u c ia -C te s ifo n . arabă. care vor cunoaşte acum o înflorire excepţională.273 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Ultima persecuţie persană are loc sub regele C o s r o e la anul 614. s-a rctias intr-o m înăslire. slavă. Cînd în 363 Nisibi cade sub perşi. După jum ătatea veacului V. după 5 luni de episcopal. P ăcat că popoarele de stepă vor distruge aproape total această operă im presionantă. . care l-au vestit.

Pe acea vrem e. pe la m ijlocu l se­ colului V. s-a creat un episcopat sufragan Patriarhiei de A lexandria. din C oelesiria şi pînă la poalele muntelui Sinai şi golful A caba. Dar au răm as şi com unităţi ortodoxe. M au v ia. creşti­ nismul a pătruns graţie apostolatului erem iţilor din pustiul arabic. G rigorie Teologul şi Am brozie. . Din secolul X V II. legătura cu Persia s-a rupt pentru aproape 600 de ani. o principesă saracenă. în per­ soana venerabilului călugăr M o ise. a primit episcop pentru supuşii ei creştini. în timpul domniei îm ­ păratului A n a sta sie (f 518) a trecut la creştinism A lm u n dar. De asem enea şi S im ion S tîlp n icu l şi cuviosul monah E ftim ie s-au bucurat de mare cinste printre arabi. unde li se dau însem nate privilegii. Printre triburile a r a b e de la hotarul sud-estic al Imperiului roman. La Sinodul I ecum enic semnătura episcopului «loan al m arei Indii şi al Persiei» vrea să însemne că încă de atunci exista în India o B iserică sufragană celei persane. 6 . pe coasta apuseană a Indiei. A cest episcopat arab se afla sub ascultarea scaunului de la Ierusalim . Din cauza persecuţiei regelui Şapor sute de m eşteri persani se refugiază în M a la b a r . în fine. Un al treilea trib. B iserica indiană e autoceaflă. B i­ serica indiană a fost mult timp nestoriană. ce întreţinea legături de prietenie cu Bizanţul. S-a păstrat şi o cruce cioplită în piatră neagră cu inscripţii din vrem ea sasanizilor. O altă cruce cu inscripţii în dialect indian (secolul VII) s-a păstrat în biserica din Kottayam . D atorită contactului cu Persia. Pe la 372. căpetenia p olitică a unui alt trib arab. odată cu în ch eierea acordului de pace cu Bizanţul. B isericile creştine din India devin monofizite. păstrate pînă azi. Din acel timp. Tradiţia despre evanghelia dusă în India de Apostolul Toma era vie în secolul IV. a patra eparhie creată pentru triburile arabe din jurul Damascului. eliberîndu-se de tradiţiile aduse de m isionarii rom ano-catolici. şi-a primit căpetenie b i­ sericească chiar pe propriul lui şeic A s p e b e th o s sau P etru . era dependentă de scaunul A ntiohiei. unde domina nestorianism ul. cum s-a numit după ce a fost botezat de călugărul Eftimie. C eva mai bine s-au păstrat creştin ii torniţi din Mcilcibar. în veacu l V I n e­ gustorul C o sm a « In d icop lev stu l» m ărturiseşte că a întîln it multe co ­ m unităţi creştine sub conducerea cîtorva episcopi. cum spun scrii­ torii Eusebiu de Cezareea.PER IO A D A A D OU A (325— 787) 279 5. De pe la anii 800. pentru arabii din ju ru l muntelui Sinai. Limba de cult era siriana. centrul bisericesc din M a­ labar. Un alt trib arab a> avut în decursul secolului V un scaun episcopal la Jita b e .

primul oraş al O rientului. care-1 răsturnă. toate centrele mai în ­ semnate'. iar în decursul seco ­ lului IV creştinism ul va înregistra o victorie importantă. a activ at ca predicator în decursul anilor 350— 354. aşa-num iţii «creştinii lui Toma» au fost atraşi spre nestorianism . în aju tor e chem at regele Etiopiei. a putut distruge. printre care şi pe regele hom eriţilor. arhiepiscopul de mai tîrziu al Constantinopolului. cu ajutorul călugărilor. în cercul retorilor şi al filozofilor. vech ile san c­ . Duh-Novas. bastioanele păyîne unul după altul. pentru consolidarea creştinism ului. Incepînd cu anul 522. Deşi o parle a Asiei M ici. Pe seam a acestor arabo-creştini au fost înfiinţate trei biserici în Tarafan. creştinii arabi sînt persecutaţi de acest rege iudeu. Din cauză că la 616 partjea cea mai mare a A rabiei a ajuns sub dependenţa perşilor. cîştigînd pe mulţi arabi din Yemen. Odată cu această învăţătură greşită şi-a făcut in tra­ rea printre creştinii de acolo şi monofizismul. episcopul T e o iil. A cest episcop. La sfîrşilul secolului al IV -lea. se puteau mîndri cu b i­ serici şi ininiisliri. 7. Ioan Gură de Aur. îm potriva misiunii creştine din Yem en au reacţion at iudeii care vor reuşi să dea hom eriţilor un rege iudeu. trim isul împăratului Constanţiu. în sudul A rabiei.280 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Cu toate că părţile nordice ale A rabiei au fost cercetate de nu­ m eroşi m isionari creştini şi săm înţa învăţăturii lui Hristos a fost arun­ cată pînă departe în ţinutul N edjed. printre h a ja riţi sau hom eriţi. atît împăratul Constantin cel M are cît şi mama sa. şi-au cîştigat m erite nepieritoare. In Palestina. îm părăteasa Elena. în cetatea A ntiohiei. creştinism ul ajunge dominant în decursul secolului IV. Aden şi Hormuz. elenism ul mai avea încă forţă vitală. educat în ale credinţei de Eusebiu al Nicom idiei. ridicînd pe pămînlul «Tării făgăduinţei» biserici m onumentale. în ţinutul apusean al Siriei. în aşa-zisa «A rabie fericită». de cari' ne vorbeşte Sfînta Scriptură. făcînd ca păgînism ul să-şi continue existen ţa pînă prin secolul V. încă de la începutul secolului al III-lea era împîn/ită cu o reţea de biserici episcopale. nu se poate vorbi de o B iserică unitară şi naţională arabă. a propovăduit creştinism ul sub form ă ariană. Cu cea mai mare ten acitate s-a menţinut păgînismul în Gaza din F ilisteea. în ţinutul Fen iciei de la litoralul mării. bucurîndu-se de spri­ jinu l împăratului.

nu se poate afirma că păgînismul era zdrobit. a fost îm ­ p rejurarea că începînd cu secolul IV. A lături de propaganda şi m isiunea bisericilo r episcopale şi a clericilo r exilaţi în părţile de nord şi de m ij­ loc ale Egiptului. Herm opolis din Tebaida şi cel din B eren ice din Libia pentapolit)ană (Eusebiu. M isionarii creştini au putut desfăşura o activitate bogată şi încununată de succeis. limba m aternă a fost întrebuin­ ţată de oam enii B isericii în scopuri m isionare. 42. m arele sanctuar al Isidei a trebuit să fie cruţat de teama tribului blem ienilor de dincolo de hotare. 11. fiind însă continuu supravegheaţi şi urmă­ riţi în acţiunile lor de conducătorii B isericii egiptene. în extrem itatea sudică. 8. Cu toate acestea. în timpul disputelor dogm atice. Lycopolis. unde totuşi în decursul secolului al V l-le a mai existau puternice colonii păgîne. A bia cînd au fost dărîm ate faimosul Serapeum şi celelalte sanctuare păgîne. a simţit păgînism ul că pierde cu totul terenul. fiind acom odată limbii autohtone a copţilor. 4 6 . B iserica egipteană nu a fost cîştigată de propaganda arienilor. 26 şi V III. 13). A rsinoe. . în Egipt. pe insula Philae. numărînd aproape 100 de eparhii. deşi exista o puternică colonie creştină. de pildă. VII. Thmuis. U rm area a fost că păgînii şi-au putut practica nestingheriţi cultul în templul zeiţei Isis. N icopolis. 40. Frigia şi Licia. Pe nesim ţite. 10. B iserica îşi avea organizarea ei proprie. vechea scriere cursivă. In întreg Egiptul. care erau în dependenţă de scaunul A lexan ­ driei. Cu toate că în acest oraş. aproape întreg Egiptul era împînzit cu biserici creştine. încă de la sfîrşitul secolului al II-lea dăinuia faim oasa şcoală cateh etică. un m erit deosebit şi-au cîştigat călugării. cît şi în Caria. păgînismul a putut să se m enţină în tot cursul secolului IV. m etropola de unde radiau razele bin efăcătoare ale soa­ relui învăţăturilor M întuitorului era A lexandria. după ce a primit unele adaptări şi transform ări. e înlăturată de alfabetul grecesc. cît şi în alte locuri secrete. Dintre cen trele eparhiale mai însem nate amintim pe cele din Pelusium. Aşa. Un alt factor care a aju tat cauza creştină. atît în A sia. greoaie şi nepractică. Is to r ia b is e r i­ c e a s c ă VI.PER IO A D A A D OU A (325— 787) 281 tuare păgîne au continuat să-şi m enţină poziţiile. In secolul IV. iar m isionarii m elitienilor mai curînd au întărit decît au slăbit unitatea avîntului monahismului ortodox.

obţinînd chiar posturi de înaltă . . care s-a bucurat d e . ' (in alt merit al episcopului Frum enţiu a fost crearea unei litora­ luri naţionale eliopiene. A juns într-un port al acelei părţi. sau curînd după 346. Cosma Indicoplevstul. M eritul lui Frum enţiu a fost că a introdus şi v o c a le 1în scrierea etiopiană. preoţi şi mulţi călugări ortodocşi.282 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ 9. sau în regatul azumitic etiopian. cei doi au continuat să trăiască la palat. Intorcîndu-se la Axum.sînt omorîţi. după alţii sau ceva înainte de 340. că în A bisinia erau biserici. F ru m en ţiu : şi Edesiu au părăsit A bisinia. In A b isin ia . L X X X V III. cei doi şi-au cîştigat încrederea regelui.ghe al A lexandriei. precum şi succesele obţinute în predicarea ş i. Frumenţiu a botezat la 350 pe regele A iz a n a şi pe fratele său S aza n a şi apoi pe rînd o parte însem nată: a poporului. la stăruinţele regineimame. La 356. F ru m en ţiu şi E desiu . cît şi fratelui lui să vegheze ca şeful lor bisericesc. m arele A tanasie l-a înduplecat . Constanţiu a crezut că prin acest m ijloc va reuşi să-l atragă şi pe Frumenţiu.să accepte să fie sfinţit episcop al abisinienilor. episcopj. Istorisindu-i toate întîm plările.r ă s pîndirea credinţei creştine. reuşind . nepoţii învăţa­ tului filozof M ero p iu din Tir. am in­ teşte în lucrarea sa (1. de partea arienilor sau îl va com promite în faţa înalţilor săi protectori.răs­ pundere la curtea regală. P.m a re cinste în limpid îm păraţilor Ju stin ian I (527— 565) şi Iustin II (565— 578). împăratul Constanţiu scrie atît regelui. ajutînd-o la conducerea ţării şi veghind ca tînărul fiu de rege Aizana (Ezana) să prim ească o creştere îng rijită. Frum enţiu şi Edesiu sînt aduşi sclavi la curtea regală din Axum (Auxuma). După m oartea regelui. creştinism ul a pă­ truns graţie a doi tineri din Tir.uilorul unei topografii creştine. atît M eropiu cit şi însoţitorii lui . în timpul lui Constantin cel M are (306— 337). rupînd orice legătură cu A tanasie cel M are. A bisinia a continuat totuşi să răm înă ortodoxă.G. unde tocm ai fusese hirotonit episcop Sfîntul A tanasie cel M are. a cărei dezvoltare a mers m înă în mină cu creştinarea lor. pirul atunci alcătuită numai din consoane. acest filozof a întreprins o călătorie de studii în A bisinia. G raţie culturii şi ştiinţei. Cînd acesta a luat conducerea ţării.. recăpătîndu-şi libertatea. 3 la M igne. corabia lui e atacată şi jefu ită de indigeni. După unii istorici actul sfinţirii a ¡avut loc la 328 sau 329. Cu excep ţia celor doi tineri. 169). Frum enţiu a plecat spre A lexandria. să se con ­ form eze adevăratei credinţe reprezentată prin episcopul arian Gheor. episcopul Frumenţiu.

Legăturile «oficiale» cu Biserica-m am ă a copţilor egipteni a rămas şi aici. Ş. H is to ir e p o lit iq u e et r e lig ie u s e d e 1'A r m e n ie . a Protos. H. engleză. A. C ălugărilor se şi datoresc primele imne şi primele traduceri din greacă şi siriacă. p. Z o h r a b i a n . Zur E in fü h ru n g d es C h riste n tu m s in A r m e n ie n d u r ch d e n K ö n ig T reiat (T ir k la le s ). B u cu reşti. Paris. London. un m onofizit înflăcărat. T o n r n c b i z e. F. M o s e s K h o r e n a I s ' i . H. 586— 636. Paris. . dar îşi va păstra trad iţiile vech i creştine. în «M itropolia M old ovei şi S u cev ei». Cît despre monofizismul B isericii etiopiene. preoţia ereditară) şi de mahomedanism (poligam ia). p. încredinţînd turma spre păs­ torire episcopului Teodor din P h ilae. p. p. nr. trad. 7— 8. înainte de ven irea arabilor. K o g y a n. D o w l i n g . T h e C h u r c h e a n d F a ith of A r m e n ia . A b r a h a m i a n . 1934. XLI (1965). A bisinia răm îne într-o izolare im presionantă. 1920. el este mai mult formal. nr. T h e A r m e n ia n C h u rch . 3— 4. B eiru th. se am intesc chiar pelerini etio ­ pieni pe la Sinai. P u 1 p e a (Răm ureanu). în «B iserica O rtod oxă Rom ână». Is to r ia B is e r ic ii A r m e n e d e la in t r o d u c e r e a c r e ş tin is m u lu i in A r m e n ia p in ă în z ile le n o a s tr e . Prof. 1910. A s p e c tu l n a ţio n a l în e v o lu ţ ia B is e r ic ii • r m e n e . H isto ry o i th e A rm en ia n s. ca şi acolo. H is to ir e d e l'A rm én ie. N u b ien ii şi b le m ie n ii . G r o s s c t . W ürtzburg. la A lexandria etc.au a c c e p ta t şi ei creştinism ul sub formă de monofizism în timpul domniei împăratului Ju stinian (527— 565). 618— 621. nr. L 'E glise A r m é n ie n n e . 447— 515. chiar dacă alături de ele sînt şi urme de iu ­ daism (circum ciziunea. 374— 390. 4. A. 1947. 339— 346. în «O rtodoxia». Pr. Ca şi în Egipt şi în vestul A rabiei. E p i f a n i e N o r o c e l . T h o m s o n . London. III (1951). W . XC1I (1974). 1. Printre e i a activat preotul Iu lian din A lexandria. un rol deosebit a avut în dez­ voltarea creştinism ului din Etiopia monahismul. încetu l cu încetul a luat naştere o literatură etiopiană creştină. R. 1949. M. In ro m ân eşte de V . După venirea arabilor în Egipt (640). 1920. mai mult o form ă ana­ cron ică. în veacurile V şi VI. BIBLIOGRAFIE R. sabatul — alături de duminică. 1961. Paris 1910.P ER IO A D A A D OUA (325— 787) 283 s-o facă astfel mai uşor de citit. în «O stk irch lich e S tu ­ dien». 1910. în d eoseb i p. După o activitate m isionară de doi ani. Paris. C am ­ bridge (M ass). el s-a reîntors la A lexandria. London. tn lim b a ro m â n ă : M i h a i R ă d u l o s c u . X IX (1970). H is to ir e d e l'A rm én ie d e s o r ig in e s à 1071. P a s d e r m a d j a n. în că rţile de cult ei sînt ortodocşi. M estu rgian. L. P o s ib ilit a te a în t o a r c e r ii B is e r ic ilo r m o n o fiz ite la O r to d o x ie . K r ü g e r . bucurîndu-se de sprijinul îm părătesei Teodora. 1978. O r m a n i a n . P en tru r ă sp în c lire a c re ştin ism u lu i in A r m e n i a : P. B is e r ic a A r m e a n ă . abţinerea de la unele m încăruri. L 'E glise A r m é n ie n n e ju sq u 'a u C o n c ile d e F lo r e n c e .

L 'e x p a n s io n n e s t o r ie n n e e n A s ie . Prof. O r ig e n e s c h r é t ie n n e s d e G é o r g ie . în ¡«M itropolia M old ovei şi S u cev ei». In d ia ş i C h i n a : W . în «C haiers d 'h isto rie m ondiale». 1956. T i s s e r a n t .. în «Echos d'O rient». O n o u ă p a tr ia r h ie . Ja h r h u n d e r t. Cam bridge. Ceea ce o interesant de con statat pentru peninsulele Italică şi Iberică. S tu d ie s in C h ristia n C a u c a s ia n h is to r y . 1905. nr. 1964. E. 3. 1950. Protos. A s h o rt in tr o d u c tio n to t h e E tio p ia n O r th o d o x C h u r c h . 1908. J a n i n. B. nr. Bom bay. în «O rtod oxia». p. M. L 'É g lise M a z d é e n n e d a n s ¡’E m p ire S a s s a n d ie . Term enul «paganus» în accepţia actuală apare cam din perioada aceasta în documente (Paul Orosiu). H is to ir e d e la c o n v e r s io n d e s G é o r g ie n s a u c h r is tia n is m e . spre a nu mai vorbi de insulele britanice şi de Apusul co n ti­ nental. London. p. C r u c e a n u . 577— 592. T u r k e s ta n . L e c h r is tia n is m e e n C h in e e t e n A s ie so u s i e s M on g o ¡s. T a m a r a t i.. P en tru r ă s p în d ir e a c r e ş tin is m u lu i în G e o r g ia : C. D e 1 e h a y e. T o u m a n o f f. L. T irag e a part des «A nalecta Bolland ian a». C o u 1 b e a u x. W . p. L iv e s a n d le g e n d s o i t h e G e o r g ia n S a in ts. Rom e. I. 1929. I (1932). B r o w n .. N a u.-iP. 1965. J . 9— 10. B u cu reşti. G e s c h ic h t e d e r ir is c h e n K ir c h e v o n ih r e n A n lă n g e n b is zu m 12. ¡Pr.. Is t o r ia B is e r ic ii A r m e n e p în ă Ia S in o d u l a l I V . m itrop olitu l A xom ei. P. 2-e éd. Rom e. 1954. B asel. C alcu tta. D. în porturi. X II (1960). G eorgetow n. Delhi. II (1955). A ddis A beda. P aris. G r . H. X L III (1967). pe liniile mai circulate. 289— 299. X V (1912)r p. E p i f a n i e N o r o c e l .. p. T h o m a s . 1914. de M é n a s c a . 'H ’Ex-zli'iata AiOtoziac. P e e t e r s. Desigur nu toate populaţiile cuprinse în aceste im ense terito rii erau creştine. Răspîndirea creştinismului în Apus * La începutul secolului IV. E a s tern C h r is t ia n it j in In d ia . B o d o g a e . J . E. Paris. L’É g lis e g é o r g ie n n e . Les v e r s io n s g r e c q u e s d e s a c t e s d e s m a r ty r e s p e r s e s s o u s S a p o r II. iP. 1957.. L a n g. 601 p. M adras. term inologia creştină indicînd elem entele de bază ale crezului * Capitol redactat de Pr. P en tru r ă s p în d ir e a c re ştin ism u lu i în P ers ia . D e 1 i u s. A ddis A beba. M o n g o lia . H is to ir e p o lit iq u e e t r é ü g ie u s e d 'A b y ssin ie . L e s d é b u t s d u c h r is tia n is m e en G é o r g ie d 'a p rès l e s s o u r c e s h a g io ­ g r a p h iq u e s . P en tru E t i o p i a : N i c o I a e. B ru x e lle s. prof. 1963. C h u r c h e s in In d ia . Paris. T. dar în cele mai multe purii lumea părăsise vechile credinţe. nr. L i v i u S t a n . 1. C o d i e r. B is e r ic a d in E tio p ia . 1956.. 5— 58. 554— 565. g raniţele nordice ale Imperiului roman aju n seseră pînă la văile Dunării şi Rinului. I s t o r ic u l B is e r ic ii g e o r g e in e . P aris.. 1904. 1905. T h e In d ia n C h ristia n s o i St.le a e c u ­ m en ic . O l g a L e b e d e w.284 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă Pr. Le c h r is tia n is m e d a n s ¡'E m p ire p e r s e s o u s ia d y n a s t ie sa ss a n ic le (224— 632]. L a b o u r t. M iinchen. P en tru In d ia : P. 1929. . 34— 73. 1910. Prim ele com unităţi ştim c-au fost în oraşe. R. Paris. T h o m a s . M.

Liturghia. Ce să vorbim de B iserica cu vechim e to t aşa de mare a G aliei. A bia scriitori mari din seco lele IV şi V ca şi sinoadele respective au creat şi generalizat term inologia creştină. Totuşi. A ceasta cu atît mai mult. V incenţiu de Lerin. limba în care se săv îrşea Liturghia era greaca. şi alţii. în general.) era numeros încă înainte de secolul IV.ir după creştin area francilor (finele secolului V) şi mai ales după • ilianţa cu m erovingienii. pe zi c e trecea tot mai depărtat de duhul apostolic şi de respiraţia ecum eni<< a B isericii. papa Leon cel M are (440— 461). dus de apostoli şi scriitori <a A m brozie din M ilan. de pildă. în care activau Sfîntul Ilarie. cu cît em igraţia continuă a popoarelor numai pe această cale s-a putut dizolva în «Romania». în orice caz. Rufin. Sfîntul G rigorie de Tours. dar mai ales a lui A u­ gustin. de­ sigur sprijiniţi de un trecut lung de muncă. Cezar de A relate. în Italia pînă la anii 300. Fulgenţiu de Ruspe ş. F ericitul Ieronim . Petre Hrisologul. Era şi firesc acest lucru pentru că. a înflăcăraţilor Firm icus M aternus şi Lactanţiu. apostolii E lveţiei de azi. La acestea Irebuie adăugaţi factorii care au dinamizat şi unificat opera de creşti­ nare din Apus : papalitatea şi ordinul călugăresc al benedictinilor. i. chiar dacă ei vor schim ba aproape total aspectul lumii apu­ sene. duse cu cea mai m are cruzime. a isto ricilor Paul O rosiu şi Sulpiciu Sever. Prosper de Aquitania şi alţii care-şi aveau tradiţii venerabile din R ăsărit cu litur­ ghie şi cu sinoade proprii ? Iar de-a lungul Rinului şi Dunării în seco ­ lele IV —-VI activau nu mai puţin vestiţii m isionari : Sfinţii Severin de Noricum ( f 482). în perioada de care ne ocupăm. Columban şi Gali. Episcopatul din nord-vestul A fricii (patria lui A rnobius de Sicca. în m oştenirea romană. în această perioadă tot ce s-a adîncit şi lărgit în m aterie de răspîndire a creştinism ului se leagă de tem eliile puse an te­ rior.a.ibătut — odată cu im igrarea popoarelor germ anice — şi luptele ariene.PER IO A D A A D O U A (325— 787j 285 şi organizării v ieţii creştine au un caracter mai abstract şi mai in telectu alist decît în Răsărit. «erei . însă. mai tirziu a scriitorilor Isidor şi Hiidefons de Sev illa se ştie că în jurul anilor 300 concentrau în sinoade aproape regulate la Sevila cîte 19— 20 episcopi. peste întreg Apusul vrem e de peste 100 de ani s-au . Ioan ('iisian. unele din ele (mai ales în nordul A fricii). C ît despre 9( pania poetului creştin Prudenţiu. creştinism ul apusean va primi prin noua idee <le ju risd icţie universală a papalităţii uri aspect instituţionalist. Paulin de Nola.

ostrogoţii din Italia. un m are serviciu Imperiului împrospătîndu-i cadrele. form ele noi vor li lot atîţia germeni ale unor popoare noi. criza re ­ ligioasă şi asaltul tot mai în teţit al «barbarilor» vor schim ba în curînd totul. norm ele de conducere nu-şi pierduseră încă cu totul nota au­ ten tică din vechim e. într-un fel ei făcuseră. Iată ce spune în această privinţă scriitorul creştin Salvian (t 495) : «Săracii sînt despoiaţi (la noi. ca aliaţi. C eea ce este însă interesant. Goţii din Balcani. Desigur aceasta nu va mai fi ca cea veche . orfanii sînt călcaţi în picioare pînă în tr-atît în cît mulţi dintre ei (chiar oam eni de neam ales şi de creştere deo­ . nici să schim be m ăcar lim ba latină pe care o im itau copilăreşte. conducătorii lor urcă în scara ierarh iei civile şi m ilitare a Imperiului pînă la cele mai mari grade n obiliare şi adm inistrative. După «barbarizarea» Im periului se revine curînd la o «rom a­ nizare» a lui. coeziunea lor internă era slabă. e necesar să mai amintim cîtev a lucruri proprii numai O ccidentului. servit cu devotam ent. văduvele se vaită. dar ei n icio ­ dată nu se vor gîndi să ia tronul im perial pentru ei. cu un aparat adminLstrativ incapabil şi co ­ rupt. vizigoţii din Spania şi chiar vandalii din A frica şi atunci cînd vor crea organizaţii statale.• regresiunea econom ică. D escentralizarea adm inistrativă a Imperiului adusă de D iocleţian nu-i putuse asigura acestuia liniştea . Un Imperiu nu se putea conduce de unul singur. însă.286 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R SA LĂ zul». vor gîndi că salvează Imperiul. Ei erau însă puţini la număr. la romani) de tot ce au. ci el s-a prăbuşit din pricina decăderii sale sub toate aspectele. Pentru a înţelege mai bine specificul v ieţii bisericeşti apusene. Nu ştii care din ele au fost mai mari. este faptul că nu «barbarii» au distrus Imperiul. Aşa trebuie înţelese creştin ările din Apus din perioada a Il-a. un astfel de Imperiu nu putea să nu cadă. Un Im periu de uzură şi de dezgust. cu limba latină nu s-au fam iliarizat prea mult. a graniţelor pe care im pe­ rialii nu le mai puteau apăra. burgunzii din Franţa. fără un ideal propriu. în cît în scurtă vrem e «statele» lor s-au prăbuşit. Ca un paradox viaţa creştin ilor se sim ţea mai în siguranţă tocm ai pe teritoriul «barbar». îără in iţiative industriale şi com erciale. «Barbarii» au venit pe teritoriu l rom an ca «federaţi». în afara limesu-Iui. clim a sudică îi m o­ leşea repede. ale unor B iserici noi. un Imperiu în care între anii 300— 450 toată arm ata era condusă numai de «barbari».

bagauzi (burgunzi) sau la alţi barbari. îşi caută scăpare la duşmani. în co lo . form ele noi creştine nu <sînt de cea mai înaltă şi mai pură calitate. De la captivii căzuţi în sclavie. doi episcopi. prin creştin irea triburilor germ anice începe o epocă nouă în istoria Apusului : Evul mediu. Se stră­ mută la goţi. precum şi de la creştinii găsiţi în D acia şi Crim eea. decît să fie sclavi sub o aparentă libertate». C elălalt ram. După cum am mai spus.. spuneau atît C lovis al francilor. de bogăţie. Cu alte cuvinte.PER IO A D A A D OU A (3 2 5 ^ 7 8 7 ) 287 sebită). de cunoaştere. cît şi Bonifaciu al saxonilor. ajungînd pînă la Dunăre şi atacînd Imperiul roman. un ram a răm as în patria lor. S -a am estecat şi ceva superstiţie. iar ca el num eroşii preoţi şi monahi din Goţia. nu mai încape îndoială că era grec. ei se duc să caute la barbari omenia rom anilor. ' Triburile germ anice se pot împărţi în două grupe mari : germ anii de vest şi cei din ţările scandinave. : Au activat cu succes printre goţi capadocianul E u tih ie (E u ty c h io s) şi episcopul A u diu de M esopotam ia. creştinism ul era bine co n so lid at. ci că ei locuiau intr-un ţinut în care B iserica era bine organizată. în oraşele greceşti. îndeosebi la că ­ lugări. Dintre aceştia. dar mai ales calcul politic. . Oricum.. au pornit spre sud. de ospitalitate şi de curăţenie a m oravurilor pe care le vedeau la unii din reprezentanţii Bisericii. goţii au luat cunoştinţă de m isterele religiei cre ş­ tine. răsfirate de-a lungul coastei M ării Negre. form at în m ajo ­ ritate de goţi sau germani răsăriteni. Titulatura de «episcop de Gothia» nu vrea să însem ne că toţi goţii erau la 325 creştini. Pentru a nu pieri ca victim e ale persecuţiei publice. goţii au năvălit în Dacia. Judecîndu-1 pe episcopul Teofli după num ele său. au luat parte la primul Sinod ecu­ m enic de la N iceea (325). stabilindu-se pentru un timp la gurile V istulei. cu m ici excep ţii (unde a in terven it şi folosirea forţei) cele mai multe popoare germ anice au fraternizat cu creştin is­ mul în mod voluntar. ex ilat în Sciţia M ică de împăratul Constanţiu. . «Dumnezeul creştinilor e mai puternic». aşa-num iţii germani nordici. de putere. I-a im presionat îndeosebi ideea. căci preferă să trăiască liberi sub o aparentă sclavie. la începutul secolului al IlI-lea. întrucît nu mai pot răbda neom enia barbară printre romani. C adm u s de Bosphorus şi T e o til (Theophilos) din Gothia.

precum şi trad u cerea Sfintei Scripturi în limba gotică. a fost alcătuirea unei noi scrieri. dacă nu s-ar fi pus în m iş­ care hunii. un popor nomad originar din A sia. care la 264 au fost luaţi în cap tivitate de goţi. fiind sfinţit episcop în 341 de Eusebiu al Nicomidiei. îi bat pe alani. Şase ani mai tîrziu dau de vizigoţi. unde-i în tîln esc pe oslrogoţi. Vrem e de 40 de ani a predicat în trei lim bi (greacă. W ulfila (Ulfila) s-a născut în ţinutul dunărean. bucurîndu-se de consim ţăm întul împăratului. dar liniştiţi şi nesupăraţi de nimeni. se numeau «goţi m ici». C ele două popoare ger­ . latină şi gotică). cu ocazia unei conferinţe religioase ţinută la curlea lui Teodosie cel M are.288 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ M eritul cel mai m are pentru con vertirea goţilor îi revine lui U liila sau W u liila. cei stabiliţi în ţinutul din ju ru l Plevnei. în ju ru l anului 310. Fiind un bun cunoscător al lim bilor gotică. în M oesia in­ ferioară la N icopolis ad Istrum . îndeplinind funcţia de interpret. A ceştia. Pe la 370. aju nşi la Don. fiind conduşi. atît din punct de vedere b isericesc cît şi social. a intrat în slu jba goţilor. de Ulfila. latin şi scrierea runică a germ anilor. ţinute între reprezentanţii goţilor şi ai rom anilor. făcută din alfabetul grecesc. M ultele latinism e din traducerea sa sînt o m ăturie a influenţei ţinuturilor rom anizate de la Dunăre asupra operei sale. strănepotul unor creştini originari din apusul Capadocici. A ci au putut să trăiască în sărăcie şi lipsiţi de o cultură superioară. aju ng la M area de Azov. pe atunci epis­ cop de Constantinopol. s-a început şi acţiunea de creştin are a unor goţi ce locuiau în Dacia. acţiune brusc întreruptă de persecu ţia pornită între anii 368— 372 îm­ potriva creştinilor. a condus cea mai mare parte a fraţilor creştini de origine gotică peste Dunăre. A participat la diferite sinoade şi conferinţe. dintre care multe fam ilii şi-au încredinţat odraslele creşterii şi educaţiei lui. U lfila s-a bucurat de o cinste deosebită şi între «romani». Ulfila. pentru creştin ii din ţara goţilor. C oncom itent cu răspîndirea creştinism ului printre goţii lui Ulfila. A taşat unei misiuni gotice la curtea împăratului Constanţiu. latină şi greacă. Un alt m erit al aceluia care s-a putut mîndri cu titlul de «apos­ tolul goţilor». Dezlănţuind du-se pe la 348 o cumplită persecuţie îm potriva creştinilor goţi. în 383. îşi înch eie viaţa la Constantinopol. Poate că persecuţia ar fi luat proporţii. a rămas la Constantinopol.

vizigoţii jefu iesc Roma. . Reşedinţa sa din R avena era un centru invidiat. care a şi creat o tradiţie de stat şi B iserică autocefală : regele convoca sinoadele. . regele tribului german al herulilor. iar m eritul regelui H araric (510— 559) este <icela de a-i readuce la O rtodoxie. Cu to ată groaza răspîndită de hunii lui A tila. V alen s le-a satisfăcut cererea. De la oslrogoţi şi vizigoţi arianism ul a trecut şi la alte triburi germ anice învecinate sau înrudite. nu­ mea episcopi. au trecu t Dunărea. în anul 378 însuşi împăratul V alens e bătut la A drianopol şi ucis de ei. de unde vor p leca curînd.suevii au devenit arieni. regatul ostrogot decade şi va fi cu cerit de bizantini. în calitate de «foederati». Liturghia păstra un străvechi caracter ecum enic. neputînd ţine piept hunilor. în sudul Franţei (la Toulouse) şi apoi în Spania. Un m erit deosebit la convertirea snevilor are arhiepiscopul M arian d e B ra c a ra (B rag a). în jurul anului 375. După m oartea lui. Im p eriu l rom an d e A p u s ş i-a în c e ta t e x isten ţa . adică luptători au xiliari. în m ase com pacte de triburi. Ultimul împărat roman. Doar atitudinea Iui Ju stin ian de sprijinire a m onofiziţilor l-a silit şi pe Teodoric să-şi m odifice politica. slujind împăratului ori de cîte ori avea n evoie de m ercenari. s-au statornicit pe teritoriul roman. Teodoric cel M are (t 526). în timpul domniei regelui Renismunt. O rice în cercare de a-i readuce la O rtodoxie (chiar din partea Sf. indicîndu-le ca loc de adăpost Tracia. A stfel m ajoritatea vizigoţilor lui Fritigern au deve­ nit arieni. papa Leon cel M are (440— 461) nu ezită să-i iasă in cale şi să salveze Roma de la distrugere.PER IO A D A A D OU A (325— 787) 289 mane. Ioan Gură de Aur) va fi zadarnică. La 24 august 410. nord-vestul Spaniei. în deosebi cel care s-a intitulat «regele Italiei». cînd vin arabii. Din 476. Statul vizigot din Spania sucom bă în 711. O altă condiţie pusă de V alens a fost îm brăţişarea creştinism ului sub forma ariană. cerînd vo ie îm ­ păratului V alens (364— 378) să se stabilească pe păm întul Imperiului. pe care şi papii îl cereau arbitru. A bia peste 180 de ani d irecţia ariană din Spania e înlocuită cu una ortodoxă. O strogoţii aduşi de huni s-au arătat mai toleranţi. Romulus Augustulus (476) se dovedise neputincios. fiind de­ tronat de Odoacru. T rataţi rău de guvernatorii im periali de la Dunăre. în Italia numai B iserica mai stătea în picioare. goţii se răs­ coală în mai multe rînduri.

parte pe m alul stîng al Rinului. A ctul regelui a l'ost curînd im itat şi de restul francilor.290 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ L o n g o b a r z ii (la n g o b a rz ii) lui A lboin ( t 572) care au venit pe la 568 în Italia din Panonia. care într-o m ăsură oarecare. La început nu toţi francii au îm brăţişat creştinism ul. îm pre­ ună cu p e s le 3 . care la începutul secolului V locuiau parte între rîul M ain şi N eckar. îm brăţişînd această erezie de la vizigoţi.. 30). . era fam iliarizat cu credinţa în Hristos. regele C h lo d w ig (C lo v is) (481— 511). au putut fi convinşi longobarzii să se lepede de arianism. cînd s-au m utat în A frica. acesta. a dat lovitura de graţie regatului vandalilor. O steneala Theodelindei de a-şi convinge soţul să se lepede de arianism a fost zadarnică. o principesă burgundă. s-a botezat. Legenda spune că o porumbiţă ar fi adus din cer mirul pentru ungerea regilor 1a. au fost to t arieni. P ersecuţiile îndreptate împotriva. la stăruinţele ei. dar după m oartea lui A utharis. V a n d a lii au făcut cunoştinţă cu arianismul în Panonia. persecutînd pe ortodocşi. longobarzii au avut o regină creştină. V II. de la Rinul superior.000 de nobili. au îm brăţişat arianism ul şi rugii. unde au locuit un timp. desigur tot în form ă ariană. trimis de Ju stinian. Promisiunea făcută şi-a ţinut-o primind botezul. 32) şi Socrate (Isto ria b is e r ic e a s c ă . în preajm a b ătăliei cu alam anii. a lacul un legăm înt so lem n : îm brăţişarea creştinism ului în cazu l că va învinge. parte creştini arieni. V II. F ran cii au făcut cunoştinţă cu Evanghelia în urma faptului că s-au aşezat într-o ţară în care creştinism ul era îm păm întenit de mult. Burgunzii au păstrat arianismul pînă la m oartea regelui Gundobas şi u rca­ rea pe tron a fiului său SigismunS. căsătorindu-se cu ducele A gilulf de Turin. schirii şi turchelingii. au fost arieni. întemeinduş-şi un nou regat. In urma căsătoriei regelui A utharis cu principesa T h eo d elin d a . din partea episcopului R em ig iu s d e R cim s. erau parte păgîni. Theodelinda. Suferinţele aduse de vandali vor ii exploatate de arabi în curînd. cînd generalul Belizarie. La 429. ortod ocşilor au continuat pînă la 534. Soissons. după isto ricii Paul Orosiu (Is to r ia b is e r ic e a s c ă . B urgunzii. A sem enea celorlalte popoare germ anice. în timpul domniei regelui G rim oald . A bia în secolul V II. La 496. graţie soţiei sale Cloti Ida.

nici brutalitatea. începînd cu secolul V II. Din a doua ju m ătate a secolului VI propaganda creştină a sporit. Deşi v icto ria puternicului rege Chlodwig (496) asupra triburilor germ ane ale alam anilor şi şvabilor a fost h otărîtoare şi în ale credin­ ţei. în jurul anului 685. T ru dpert. episcopul E m eran d e P o itiers şi episcopul m isio­ nar C o rb in ia n d e C h a rtrettes). Pirm in.P ER IO A D A A D O U A (325— 787) 291 C onvertirea francilor a fost un evenim ent de o însem nătate capi­ tală. era aruncată săm înţa Evangheliei. Ia iniţativa ducelui Odillo. au continuat m area operă m isionară. Trudpert. numai o m inoritate a alam anilor erau creştini. Spre norocul francilor. C olu m b a n . vizigoţii şi suevii s-au lep ă­ dat de arianism. ai alam anilor. G allus. în 798. Reichenau. la rangul de arhiepiscopie. De la aceste scaune episcopale ale B avariei a pornit în curînd o vie a c­ ţiune m isionară spre popoarele slave de la răsăritul şi nord-estul ţării. B a v a r e z ii. în parte. s-au aşezat încă de la începutul secolului al şaselea înlr-un ţinut în care. E adevărat că prin creştinarea francilor nu au putut fi înlăturate dintr-odată nici superstiţia. A şezăm intele m înăstireşti de la St. adică spre carinlieni. totuşi convertirea lor a mers greu. M agn u s şi T eo d o r). expansiunea ereziei lui A rie era oprită. nu le-au lipsit episcopi demni şi conştienţi de m isiunea lor. Intr-o vrem e cînd aproape toţi principii germani erau păgîni sau arieni.• din voinţa îm păratului Carol cel M are (768— 814) B iserica B avariei a fost ridicată. Atunci probabil s-a creştinat şi G a rib a ld şi fiica sa T h eo d elin d a . în decursul secolului V I burgunzii. ca un R em ig iu s de R eim s. regele Chlodwig ne apare ca un apărător al O rto­ doxiei în Apus. S fin la G e n o v e v a . episcopul R u p rech t d e W orm s. T eri­ toriul ei a fost împărţit în u rm ătoarele eparhii : Regensburg. St. şi-a făcut apariţia ia i . . Sokingen. C ez a r d e A r lc s şi M artin d e T ou rs. S fin ta R a d eg u n d a etc. La m ijlocul secolului VI. pătrunzînd şi în fam ilia princiară. fundaţiuni ale lor. Fiissen şi Kempten. La invitaţia lui Garibald au venit diferiţi m isionari spre a d esăvîrşi acţiunea creştin ării (abatele E u staţiu dc L u x eu il. Gallen. aflaţi sub ascultarea francilor. Creştinism ul a pătruns în acelaşi timp şi la cei din Turingia. Prin încreştinarea acestui popor. A devărata orînduire a v ieţii bisericeşti a bavarezilor a creat-o. s-au ostenit la con vertirea alam anilor călugării m isionari scoţieni (F r id o lin. B o n ifaciu . m oravi şi boemi. regina longobarzilor. Freising şi Salzburg . Passau. vecinii de la răsărit.

în ţ i n u t u l f ri zi lor. printre care şi căp e­ ten iile locului. De asem enea a pus tem eliile eparhiilor de Buraburg. Pro­ te ja t de puternicul C arol M artel. .2!>2 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ W ürzburg scoţianu l K ilian . în urma reacţiunii de la 698. m uriră ca m artiri mai mulţi m isionari c r e ş tin i. în H essa superioară.a desprim ăvărat. D efinitiva con ­ vertire a frizilor a putut-o face C arol cel M are.străbătut de un dor ascuns. şi-a continuat activitatea m isionară. aşezaţi între W eser şi gurile Rinului. reform ator şi organizator. doborînd faim osul stejar de la Geism ar. şi-a îndreptat din n o u paşii s p r e ţinutul unde îşi începuse activ itatea m isionară. în ziua de 5 iunie . îndată ce s . convingînd astfel pe germ anici că puternicul lor zeu e neputincios. Iarna anului 753— 754 a petrecut-o la Utrecht. în lo calitatea Am öneburg a reuşit să con vertească mult popor. W ürzburg. a început după a treia călătorie făcută la Roma (737— 738). A colo a reuşit să înlăture păgînism ul. M eritul cel mai mare în răspîndirea creştinism ului printre n ea­ murile germ ane îl are anglo-saxonul W in irid (B on ifaciu ). După ce bălrînul Bonifaciu a consolidat situaţia b isericească din G e r m a n i a . De primul succes s-a învrednicit între anii 721— 722. De data aceasta. Printre frizi. A ctiv itatea organizatorică a lui Bonifaciu. Totodată. închinai zeului Thunar sau Thor (zeul tunetului). s-a îndreptat de data aceasta spre H essa inferioară şi Turingia. dar mai înalt. ridicat în 732 de papa G ri­ g o r ie III (731— 741). a pornit la 753 pe c u r s u l R i n u l u i i n jo s. care necesitau o grabnică şi radicală reform ă bisericească. întovărăşit de num eroşi discipoli. fraţii D ettic şi Deowulf. Din lemnul stejaru lu i tăiat a lăsat să fie construită o bisericu ţă închinată Sfîntului Petru. a fost necesară o nouă misiune. săvîrşită de Bonifaciu. în drum spre casă a rînduit treburile b isericeşti din Bavaria. munca lui nu i-a fost de lungă durată. Bonifaciu şi-a îndreptat privi­ rile şi asupra celorlalte teritorii ale germ anilor şi ale regatului fran­ cilor. De mai mare succes s-a învred­ nicit Bonifaciu după a doua călătorie făcută la Roma în 722 cînd a fost sfinţit episcop al germ anilor de către papa G rigorie II (715— 731). au a c­ ceptat şi ceilalţi turingieni creştinism ul. prin cu cerirea în tre­ gului teritoriu. Erfurt. m isiunea creş­ tină a fost condusă cu succes de anglo-saxonul W illib ro rd şi tovarăşii săi. M unca la care s-au an gajat (690) nu a fost uşoară. A cesta s-a evidenţiat ca m isionar. După creştin area ducelui G o z b erg . la dem nitatea de arhiepiscop.

dintre care unii erau reprezentanţii unor credinţe rătăcite. In decursul secolului al IV -lea. britanul N in ian . Corpul bătrînului m artir. un britan. Odată cu statornicirea lor în noua patrie politeism ul cîştigă tot mai mult teren. papa Grigore cel M are (590— 604) a trim is pe egumenul benedictin A u g u stin împreună cu alţi 40 călugări ca m isionari în A nglia. P osteritatea l-a preţuit în mod deosebit. un preot roman. centrul activ ităţii sale. ucis pe malul rîului Boorn. unde astăzi se găseşte oraşul Dockum. creştinism ul a înregistrat un oarecare progres. omorîndu-i pe loc. pe la începutul se­ colului al IV -lea. a început să predice. Prinţul V o rtin g ern a cerut aju tor triburilor germ ane ale anglilor şi saxonilor. P rin tre b ritan i sau briţi. R egele Ethelbert din Kent. în celela lte părţi învecinate. Numai britanii din părţile m untoase ale apusului. pe cînd aşteptau lin iştiţi pe neofiţii ce urmau să prim ească taina m întuirii. Sco ttia M aior). Evanghelia a fost a c­ cep tată aproape de toţi locuitorii. la 431 episcopul C elestin I al Romei a trim is în calitate de episcop «ad Scottas in Christum credentes» pe P alad iu . Cînd însă trupele rom ane s-au văzut silite să abandoneze. La 596. adică în ţara picţilor. a fost trans­ portat şi înm ormîntat la m înăstirea Fulda. M eritul cel m are al con vertirii p ic­ ţilor şi scoţienilor îi revine însă abatelui irlandez C olu m ba n . ţară a devenit teatrul de ja f şi de pradă al picţilor şi sco ­ ţilor. din C am brai (W ales şi Cornwall) au putut să-şi m enţină independenţa şi credinţa creştină. Fire intolerantă. care i-au sa­ tisfăcu t cererea. In Irlanda (Hibernia. adică al locuitorilor din Scoţia şi Irlanda. unde săm înţa creştin ă a pătruns mai de mult din Britania. iar alţii se opuneau ca B iserica germ ană să fie supusă scaunului de la Roma. .PER IO A D A A D OU A (325— 787) 293 în săptăm îna Rusaliilor anului 754. pătrunzînd în nord pînă aproape ele Scoţia. Dar în curînd noii ven iţi cu ceresc insula şi devin stăpînii ei. C ătre sfîrşitul secolului al V l-le a m isiunile creştin e îşi reîncep a c­ tiv itatea printre a n g lo -s a x o n i. acordîndu-i num ele de «apostolul germ anilor». Britania. M eritul definitivei creştin ări a celor din Irlanda îi revine S fîn tu lui P a tr ic k (P atriciu ). s-au pom enit în faţă cu o ceată de păgîni care s-au năpustit asupra lor. spre a face pe plac . creştinism ul a prins rădăcini încă din pe­ rioada anterioară. Bonifaciu şi cei 52 discipoli şi în ­ soţitori. In Caledonia sau S co ţia (S co ttia M inor) cum i s-a spus în Evul mediu. la 407. el a avut continui lupte cu adversarii.

nr. t. C r e ş tin is m u l în p r o v in c iile r o m a n e d u n ă r e n e a le Ilir icu lu i Ia s fîr ş itu l s e c o lu lu i a l IV -Ie a . 1954. Paris. Philippe et autres. T.1.h K 1!)/1. Eugipius. A. în «Studii T eo lo g ice». B erlin . L i p p o l d u n d E. H isto ire d e la G a u le r o m a in e (120 av ant J . S tu ttg art . A. D o n a u p ro v in z e n . L a G a u le ju sq u 'a u m ilie u d u V -e s iè c le .1951. 7 «. M. i l l. M eslin. von R. Roma. W ien . J Fon tain e. Curînd după sosirea lui A u­ gustin şi a tovarăşilor săi din A nglia. D er A u s q a n q d e s q r ie c h is c h . După 50 de ani. I. a primit cu bunăvoinţă pe m isio­ nari. J. Bd. 1973. t. H is to ire du c h r is tia n is m e e n F r a n c e . D e s o n i j n i ch s e rétien n es à la fin du IV -e siè cle . I. D es o r ig in e s g e r m a n iq u e à l'a v è n e m e n t d e D io c tétien . V e zi şi altă b ib lio ­ g rafic în studiul Pr. Z e i 11 e r. 147— 189.). 4-e A uflage. I. Paliin<|ue. Paris. H eid el­ berg. Paris. . Paris.. L a G a u le c h r é tie n n e à l' é p o q u e r o m a in e . 1971. N oll.1965. ed. . capitala regatului). 1957—. K restan. 1918. 1924. N o ricu m . 211 (1954). Trad. regele şi m ajoritatea poporului au primit Taina Botezului. O xford. E. t. în «Revue H istoriquq». J . N o l l : F r ü h e s C h riste n tu m s in Ö s te r r e ic h . T e x te et trad. A.2 04 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ soţiei sale Berta. L e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s d a n s l e s p r o v in c e s d a n u b ie n n e s d e ¡'E m pire R o m a in . 1957 . L a G a u le c h r é t ie n n e . prof. D elarn elle et J. engleză by L. 1059. îngăduindu-le să predice nestingheriţi. T h e V is ig o t h s in t h e tim e o i U lfila . Paris. 108 -450. C h ristia n ity a n d th e n o r th e r n B a r b a ria n . au primit creştinism ul alte cinci regate anglo-saxone. IV . v o n Harnack. D u v a 1.i h ihJiografic : P. p. il966 . V io d e S ain t M artin . în frunte cu Essex şi puternicul Northumbria. s-au învrednicit de această cinste.1. • > . 1963. 1965. 2-e A u flag e H orn. 196 4 . C entrele m itropolitane C anterbury (Canturia.r ö m is c h e n H eid en tu m s. I—II. 265— 308. B iz an tin i e L o n g o b a r d i. W ashington.-181). Ch. L e m e r 1 e. L 'E g lise d e s (¡ m ile s nu V -< / • • / . 1969. Idem. S. E. I. în «R e alle x ico n für A n tik e und Christentum «. 1920. L a fo r m a tio n d e l'E u ro p e e t I e s in v a s io n s b a r b a r e s . A. H ila ir e d e P o itie r s . 1974. K i r s t e n .e s i è c le . L atein isch und deutsch. T h o m s e n . Paris.. 1956. B ie le r and L. K ent şi York. 1— 2. P entru p ă t r u n d e r e a c r e ş tin is m u lu i in N o ricu m ş i G e rm a n ia : V e zi b iblio grafia de la cap itolu l preced en t precum ş i : S u lp ice S év ère. l l .'< (• !• P .-R . par. Paris. B a y e r n u n d Ö s te r r e ic h . D es o r ig in e s à la c h r é ­ tie n té m e d ie v a le . 500— 900. D as L e b e n d e s H e ilig e n S e v er in . A. All. London. I. BIBLIOGRAFIE K. D ie M is sio n und A u sb reitu n g d e s C h riste n tu m s . Paris. Zibermayr. A h is t o r y o l t h e e x p a n s io n o l C h ristia n ity . Răm ureanu. o principesă francă. . T h e C o n ilic t h e t w e e n P a g a n ism a n d C h r is ­ tia n ity in t h e to u rth c en tu r y . G e f f c k e n . Idem. 1959. 1963. 2 Bd. P. E. L o r c h a ls H a u p tsta d t und clio E in fü h ru n g d e s C h risten tu m s. Latourette. p. R. Paris. Ch. Idem . Leipzig. — 451 après J . 1968. R. O xford . I’en ln i p ă t r u n d e r e a c re ş tin is m u lu i în G a lia : V e zi b iblio grafia pentru îm p ăratul Miircii Aurcliu (160.. In v a s io n s e t m ig r a tio n s d a n s fus B a lk a n s d e p u is la fin d e l' é p o ­ q u e r o m a in e ju sq u 'a u V I II. X V I (1964). L etraille. I v a n D u i c e v . Démougeot.

dintre care m itropolitul cu episcopii alegeau pe unul (N ov . IV ecum. nici în Răsărit. I . care. 6 Sardica.soanei unui candidat (can. 343). cum a fost cazul alegerii lui Am brozie din M ilan şi a lui Sinesiu din Ptolem ais. vizite canonice. hirotesia subdiaconilor. protodiaconilor şi a altor dem nitari b is e r ic e ş ti. putea s-o împartă cu un alt episcop. Sinoadele * Începînd cu domnia împăratului Constantin cel M are (306— 337). Sfinţirea noului ales urma să aibă loc în decurs de trei luni după alegere. se cerea ca c e l p u ţin trei s ă l i e p rez en ţi. prim irea şi exercitarea puterii legislative. cap. îm păra­ tul Ju stin ian a dispus ca la alegeri să participe din popor numai perso­ n alităţi distinse. sau m itropolitul avea dreptul să înfiinţeze noi eparhii. Tem eiul organizaţiei B ise­ ricii a răm as tot eparhia cu circum scripţiile adm inistrative rom ane. cu consim ţăm întul sinodului provincial. egum enilor. dreptul poporului a fost restrîns. decidea m ajoritatea. hirotonirea preoţilor şi a diaconilor. O biceiul din timpul postapostolic ca episcopii să fie aleşi de episcopii învecinaţi. prof. Drepturile speciale ale e p is c o p u lu i erau : răspîndirea învăţăturii creştin e prin predică . N ov . Dacă nu puteau participa toţi episcopii. 25 al Sinod. adm inistrarea peni­ tenţei . lectorilor.PER IO A D A A D OU A (325— 787) 295 Dezvoltarea organizării bisericeşti. iar ceilalţi să-şi dea opinia în scris. s-a stabilit ca sediul unui episcop să fie numai într-un oraş. Imperiul roman a luat tot mai mult aspectul unui stat creştin. ju d ecăto reşti şi admi* Capitol redactat de Pr. M itropoli­ tului îi reven ea dreptul de confirm are. sfinţirea antim iselor şi a cim itirelor . împreună cu clerul cetăţii respective. fiind îndeplinită de trei episcopi (can. Pen­ tru cazul că nu se puteau înţelege asupra per. 137. şi in special de la împăratul Teodosie cel M are (379— 395).). Patriarhalele. această h otărîre n-a putut fi aplicată nici în Apus. 4 şi 6 al Sinodului I ecum enic). Deşi prin canoane (can. Din cauză că de multe ori po­ porul. protopresbiterilor. pregătirea şi sfin ţirea Sfîntului M ir . să desem ­ neze trei candidaţi. 123. II). prin aclam aţiuni. s-a menţinut timp îndelungat. unde găsim sedii episcopale şi în lo calităţi mai puţin însem nate. precum şi de clerul şi poporul respectivei com unităţi bisericeşti. proclam a episcop pe cîte un preot sau chiar laic catehum en. cap. Dacă un episcop avea o eparhie prea întinsă. lo a n R â m u rean u .

A stfel la curtea impe­ rială se găseau sin g h eli. în special în B iserica R ăsări­ tului. Existenţa acestor funcţionari o putem atesta numai la b isericile epis­ copale din oraşele mai mari şi mai însem nate. IV. Era obligat să vegheze ca averile b isericeşti şi m înăstireşti să fie admi­ nistrate conform destinaţiei l o r . supunîndu-se h otărîrilor acestuia (can. 14 al sinod. în cu- . pe care nu-1 putea părăsi. episcopii nemaiputînd supraveghea pe toţi clericii de la ţară şi-au ales reprezen­ tanţi care aveau datoria să controleze pe preoţii de la sate. fiind doar m artorii v ieţii duhovniceşti a episcopului. Episcopul. era obligat să rezideze în oraşul de reşedinţă al eparhiei sale. decît din m otive bine întem eiate. în confor­ m itate cu h otărîrile sinodului din C artagina (419). protopresbiterul îi ţinea locul. să nu întreprindă nim ic im portant . Episcopul nu avea dreptul să sfin ţească c le ­ rici pentru altă eparhie decît a sa. horepiscopii au început să dispară. înmulţi rea funcţiunilor b isericeşti. să participe la sinodul episcopal. A ceştia au căpătat num ele de e p is c o p i d e ţa ră sau h o r e p is c o p i. El avea datoria să supravegheze clerul inferior. p rot o p ie s b it e r sau şi p r o to p o p al bisericii catedrale şi stătea în timpul Liturghiei la stînga episcopului. 4 al Sinod.). El era dator să se în g rijească de instruirea religioasă a clerului şi a credincioşilor . în caz că şeful său ierarh ic era îm ­ piedicat să slu jească. locul de frunte îl deţinea arhidiaconul. După ce însă legiuirea b isericească a oprit înm ulţirea prea m are a numărului episcopilor prin aşezarea lor în oraşe mai mici. din Sardica şi can. 19 al Sinodului IV ecum enic şi ca ­ nonul 18 al sinodului trulan) . care la început n-au avut nici o însem nătate oficială. să propună m ăsurile de cuviinţă pentru prospe­ rarea e p a rh ie i. între dem nitarii eparhiilor. Numărul tot mai m are al credincioşilor a adus cu sine. să inform eze sinodul episcopal despre vizitele canonice.fără ştirea au torită­ ţilor superioare bisericeşti. ci laici. din sec. De mulle ori funcţionarii eclesiastici nu erau clerici. După ce Evanghelia s-a răspîndit de la oraşe la sate. V II ecum. trebuia să se poarte cu blîndeţe. locul lor fiind ocupat de aşa numiţii p e r io d e u ţi (vizitatori). să fie m ilostiv faţă de clerici şi să nu caute să stoarcă bani de la dînşii (can.296 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA nistrative asupra tuturor persoanelor bisericeşti. începînd cu secolul al IV -lea. despre evenim entele mai însem nate din eparhia sa. să prim ească sugestii. cel mai vechi preot a căpătat numele de a rh ip r es b ite r.

100 citeţi. 3 din anul 535). Adm inistrarea averii B isericii fiind una din atribu­ ţiile episcopului. la 410 îm păratul Teodosie II (408— 450) s-a văzut silit să decreteze ca episcopul A lexandriei să nu aibă m ai mult de 600 parabolani. De cînd B iserica a obţinut privilegiul ca prin persoana episcopu­ lui să-şi e x ercite dreptul de protectoare a văduvelor. ca unii care erau în continuă leg ă­ tură cu episcopul. pentru a nu fi învinuit că nu adm inistrează co rect bunul obştesc. din 451. Pentru execu tarea serviciilor inferioare. 40 diaconese. se recrutau din rîndul clerului. iar cel din Constantinopol mai mult de 950 gropari. In special episcopul de la Roma şi din A lexandria. pe care în B iserica v ech e îl avea presbiterul însărcinat cu supravegherea slujitorilor bisericeşti. îm pă­ ratul Ju stin ian (N ov . Supravegherea notarilor o avea arhidiaconul numit p rim ic eru l (primicerius) n o ta rilo r. îndeosebi pe lîngă curtea im perială din Bizanţ. adică avocaţi ai B isericii. care erau departe de curtea im perială de la Constantinopol. s-a format . Pe cît era posibil. 25 cîntăreţi şi 100 portari. Din cauză că numărul acestor servitori inferiori a ajuns să fie ridicat. A tribuţiile acestora au fost fixate prin can. în latineşte r e s p o n s a le s . s-a sim ţit n ecesitatea numirii unor e k d i k o s sau d e fe n s o r i.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 297 rînd însă singhelii au devenit consilierii şi sfetnicii lui intimi. recrutat de cele mai multe ori din rîndul preoţilor. a dispus ca la biserica Sfînta Sofia să funcţioneze 60 preoţi. Pe lîngă notari mai erau a rh iv arii. Pentru lucrările de cancelarie. episcopii aveau n o ta ri sau exceptori. obligaţi să repre­ zinte in teresele B isericii înaintea tribunalelor. cîştigîndu-şi o mare vază şi autoritate. 90 ipodiaconi. în sarcina cărora cădea păstrarea actelor mai însem nate. în R ăsărit funcţia aceasta era încredinţată mai ales diaconilor. Pentru buna în g rijire a bisericilo r erau aşa-num iţii p a ia m o n a r i (uapafjtovcxpioi). 26 al Sinodului IV ecum enic de la Efes. erau trim işii sau solii episcopilor pe lîngă autorităţile politice. A p o c r is ia r ii. Din acest nume. 100 diaconi. ca de pildă în g rijirea b o l­ navilor şi îngroparea morţilor. îşi aveau re sp o n s a lisu l sau a p o c r is ia iu l lor. el a numit un ic o n o m . erau aşa numiţii p a r a b o la n i şi k o p ia ti (xouiatai) groparii. pentru m enţinerea bunelor relaţii din­ tre conducerea politică şi B iserică şi rezolvarea diferitelor treburi bisericeşti. orfanilor şi săra­ cilor în faţa instanţelor civile.

în adevăratul înţeles al cuvîntului intră în uz abia în perioada a Il-a. iar mai multe die­ ceze formau o p r e fe c tu r ă . primea plîngerile fă ­ cute contra episcopilor. Cu toate că încă din perioada trecută în fiecare pro­ vincie se găsea cîte un mitropolit. o nouă capitală. căpetenia celorlalţi episcopi. să rămînă numai m itro p o liţi o n o ra ri. adică m itro p o litu l lor. a devenit căpetenia şi protosul episcopilor din provincia lui. Cartagina. din punct de vedere politic-adm inistrativ. a luat în perioada a Il-a o dezvoltare deosebită. Tot în sarcina m itropolitului mai cădea îndatorirea de a depune pe un episcop.298 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ num ele greşit. s-d hotărît ca episcopii din cap italele nou-înfiinţate ale unor provincii. pe lîngă vechea capitală. de a conduce alegerea episcopilor. h otărîrile de cu­ viinţă pentru bunul m ers al Bisericii. în m e tr o p o lă . din cauză că m itropoliţii onorari s-au em ancipat de Iu lela vechiului lor m itropolit. de a da con ­ cedii episcopilor. precum şi apelurile împotriva sentinţelor date de aceştia şi luau. poate şi episcopul de Sardica. ponomariu sau palamariu. A lexandria. fiind subordonaţi vechiului lor m itropolit. numele de m itro p o lit. Tesalonic. împreună cu sinodul m itropolitan. A ntiohia. de a publica dispoziţiile can onico-bisericeşti în eparhia sa şi de a veghea la păstrarea învăţăturii creştine adevărate. Jntre m itropoliţii care s-au bucurat de acest titlu. El avea dreptul de a convoca sinoadele provinciale. executînd h otărîrile lor. episcopul ce-şi avea reşedinţa în capitala provinciei. Numele m itropolitului trebuia să fie pomenit la serviciile divine de toţi episcopii eparhiei sale. H eracleea din Tracia. episcopii acelor oraşe cu drept de capitală au primit şi ei titlul de «mitropoliţi». ei au depins numai de m itro p o litu l su p erio r sau do a r h ie p is c o p u l căruia îi era subordonat şi vechiul lor m itropolii. cînd se făcea vinovat de erezie sau com itea abateri de la disciplina Bisericii. In urma faptului că mai multe provincii formau. Din îm prejurarea că unii îm păraţi au dat unei provincii. de a hirotoni şi a întroniza în scaune pe cei aleşi. Efes. Pentru a nu se diviza unitatea eparhiei şi a provinciei. M ai tîrziu. au fost cei din Roma. C ezareea Capadociei. Sirmium. iar în unele cazuri chiar două capi­ tale. dat unui servitor b isericesc : pălimariu. o d ie c e z ă . S istem u l m itro p o lita n existent în parte şi înainte de secolul IV. ducînd la creşterea şi centralizarea lui. El se în g rijea de adm inistrarea episcopiilor vacante. .

începînd cu Sinodul al IV -lea ecum enic s-a fixat mai bine şi ju ris­ dicţia pe care o avea fiecare patriarh în parte. traducere de Pr. a suferit şi a înviat Domnul Hristos. A ceastă denumire s-a dat pentru pri­ ma dată de împăratul Ju stin ian cel M are. Prin can. «noua Romă». 381). patriarhul de C onstantinopol avea sub ju risd icţia sa . nr. s-a dat în tîietate onorifică scaunului de Ierusalim faţă de scaunul din Cezareea Palestinei. Ioan Gagiu. a confirm at această poziţie a B isericii de C onstantinopol şi i-a extin s ju risd icţia asupra diocezei Tracia. 168— 173). A ntiohia şi Ierusalim .. Episcopul B ise­ ricii de Ierusalim a rămas numai episcop simplu. în timpul cînd s-a organizat sistem ul m itropolitan.PERIO A D A A D OU A (325— 787) 299 Cînd vechiul Byzantium a devenit în 330. M itropoliţii de frunte sau superiori erau în B iserica veche patru : c e i din R om a. toţi întîistătătorii B isericii de Con­ stantinopol să poarte titlul de «patriarh ecum enic». ca re a h otărît ca scaunul «Romei celei noi» să urmeze în cinste im e­ diat după scaunul «Romei celei vechi». patriarhului Epifanie al Constantinopolului (520— 535). patriarhul de Constantinopol poar­ tă titlul de « p atriarh ecu m en ic» . Sinodul lo cal întrunit în c a ­ pitala Imperiului la anul 588 a h otărît ca începînd cu titularul de atunci. Canonul 28 al Sinodului al IV lea ecum enic (Calcedon. prin S criso area din 595. Ioan V I Postitorul (582— 595). Sinodul al IV -lea ecum enic. fiind subordonat m itropolitului din Cezareea Palestinei. 451). 738— 743. în Europa. 28. a învăţat. iar în A sia M ică asupra diocezelor A sia Proconsulară şi Pont. a ştiut să-şi supună treptat ţările în ­ tregului A p u s . X V II (1965). 7 al Sinodului I ecum enic (N iceea. C on stan tin op ol. p. L X X V II. 2. A le x a n d r ia şi A n tioh ia. a fost stab ilită prin canonul 3 al Sinodului II ecum enic (Constantinopol. începînd din secolul al V l-lea . el luîndu-şi titlul de «S erv u s s cr v o ru m Dei» (Epistola X V III (cartea V). P.L. Episcopul Romei. pe lin ­ gă dieceza sa de la început. în aprilie 533. 325). Italia. în ierarhia bisericilor vechi. Contra titlului de « patriarh ecu m en ic » a protestat papa G rigorie ce l M are al Romei (590—604). fără ca prin acest titlu să se im pieteze sau să se m icşoreze autoritatea sau ju risd icţia celo rlalţi patriarhi răsăriteni ai scaunelor apostolice din A lexandria. în «Ortodoxia». a ridicat scaunul de Ierusalim la rangul de Patriarhie. Constantinopolul a avut precăderea faţă de H eracleea (Pirynt). prin can. Poziţia Patriarhiei Ecum enice. avînd în vedere că aici a trăit.

F en icia şi A rabia. Roma avea mai mulţi m itropoliţi şi episcopi decît celelalte patriarhii. adică a trece in­ tre sfinţi pe unii dintre ră p o sa ţi. dacă se putea jiicii înalt în rang onorific. cea din A lexandria : 14 m itropoliţi şi vreo 114 ep isco p i. care era lo cal sau particular. sub ju risd icţia sa. d rep tu l d e a co n firm a şi h ir o to n i pe m itropoliţii şi arhiepiscopii de sub ju risd icţia sa. Din obiceiul episcopilor de a aduna în cazuri extraordinare pe clericii din eparhia lor. In intervalul de timp al perioadei a Il-a. de a fi p o m en it la s e r v ic iu l d iv in de către toţi clericii subordonaţi . Sinoadele sau con ciliile au primit în această perioadă o nouă dez­ voltare. Libia şi Pentapole. d rep tu l d e s ta v io p h ig h ie . adică de a scoate o m înăstire sau o biserică ce se găsea pe teritoriul unei eparhii străine şi a şi-o supune prin simpla trim itere a unei cruci. erau asem ănătoare cu drepturile m itropoliţilor faţă de episcopii eparhiali şi de m itropoliile lor. A legerea patriarhilor se făcea de către episcopii şi m itropoliţii învecinaţi.300 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Tracia. avem în schimb s in o a d e sau c o n c ilii g e n e r a le sau m i m e n i c e . au fost ş a p te S in o a d e e c u m e n ic e. cel din A ntiohia. împăratul trebuia să convoace un sinod special. In cazul că un patriarh urma să fie judecat. m antiei şi engolpionului. cea din A n tio h ia: 13 m itropoliţi şi 140 episcopi. în raport cu patriarhatul şi cu m itropoliţii subordonaţi. prezidat de un alt patriarh. A fară de aceasta. d r e p ­ tul d e a sfin ţi m irul pentru întreg p atriarh atu l. Siria. Patriarhia de Constantinopol avea sub conducerea e i : 39 m itropoliţi şi aproape 400 e p isco p i. precum şi drep­ tul de a lua în serviciul său clerici din alte episcopii sufragane . Drepturile patriarhale. Palestina. A sia Proconsulară şi Pontul. cu ocazia întem eierii m înăstirii sau bisericii. la care participau reprezentanţi ai întregii B iserici şi se luau hotărîri pentru întreaga Biserică. cel ales era confirm at şi in­ vestit de împărat prin acordarea cîrje i. In perioada a Il-a. cu toate protestele episcopului de Efes . convocate cu . din cauza m ultiplelor şi m arilor discuţii şi controverse teo ­ logice. patriarhul mai avea urm ătoarele drepturi speciale : a ca n o n iza . patriarhul de A lexandria avea sub ascultare Egiptul. s-a născut instituţia sin o d u lu i o r d in a i. iar cel de Ierusalim. şi cea din Ierusalim : 3 m itropoliţi şi vreo 30 episcopi. cu scopul de a cunoaşte părerea întregului cler subordonat. adică de sinodul p atriarh al.

B iserica Romei a recu ­ n oscu t şi ea h otărîrile dogm atice şi canonice ale acestor Sinoade. aveau numai vot consultativ. în 553 . Primul Sinod ecum enic s-a ţinut la N iceea. In atribuţiile Sinoadelor ecum enice intrau urm ătoarele : d e fin ir e a ş i c o n fir m a r e a d o g m e lo r c r e ş tin e p e b a z a S fin tei S criptu ri şi a S fin tei T rad iţii şi e x p u n e r e a lo r p e scu rt în fo r m ă d e sim b o lu ri d e cred in ţă. precum şi stabilirea gradelor şi drepturilor ierarhiei b is e r ic e ş ti.PER IO A D A A D O U A (325— 787) 301 scopul de a soluţiona m arile dispute teologice ce frăm întau lumea creştină. care au participat la sinoade. al IV le a de M arcian (451— 457) . precum şi cercetarea fiecărei învăţături ce s-ar ivi în vreo B iserică . ex e rcita re a puterii ju d ecătoreşti în instanţă supremă. al IlI-le a de Teodosie II (408— 450) . avea drept de vot decisiv. lua­ re a de h otărîri referitoare la organizarea şi adm inistrarea B isericii în­ treg i. iar la S in odu l a l II -le a e c u m e ­ n ic. în 451 . Dreptul de a participa la sinod cu vot deliberativ îl aveau toţi e p is c o p ii. Dacă însă un preot sau diacon reprezenta pe un episcop la sinod. al cin cilea la Constantinopol. al doi­ lea la Constantinopol. al şaselea la C onstantinopol. revizuirea canoanelor sinoadelor anterioare . dacă erau publicate în mod form al şi solemn. în Bitinia. Sinodul I ecum enic a fost convocat de Constantin cel M are (306— 337) . în 381 . al V l-le a de Constantin IV Pogonatul sau Bărbosul (668— 685) şi al V lI-le a de îm ­ p ărăteasa Irina (coregentă : 780— 790). al patrulea la C alcedon. . în 787. preoţi sau diaconi. al treilea la Efes. Cu toate acestea. nu are nici o bază istorică. în 431 . în 680/681 şi al şaptelea la N iceea. n ici n -a trim is d e le g a ţi. fiind purtătorul suprem al puterii spirituale în întreaga Biserică. unii clerici distinşi. la 325 . al II-lea de Teodosie I (379— 395) . T oate aceste Sinoade au fost con vocate de împăraţi. H otărîrile Sinodului ecum enic. îm păratul Ju stin ian a dispus ca h otărîrile canoanelor să aibă aceeaşi putere şi valoare ca şi legile statului. îm păraţii bizan­ tin i au recunoscut şi ei puterea obligatorie a hotărîrilor Sinoadelor ecum enice.• al V -le a de Ju stin ian (527— 565) . în cercarea rom ano-catolicilor de a dem onstra că episcopul Rom ei a contribuit la con vocarea tuturor a ce sto r Sinoade. E p isco p u l R o m ei n -a io s t p r e z e n t la n ici unul din a c e s t e S in o a d e . erau obligatorii pentru toţi membrii B isericii. exam inarea şi întărirea Tradiţiei b isericeşti şi despărţirea tradiţiei ade­ v ărate de cea falsă .

Intre anii 390— 426. convocate pentru re­ z o l v a r e a u n o r p r o b l e m e bisericeşti şi civile. S in od u l d in N e o c e z a r e e a din Pont (între 314— 325) a dat 15 ca ­ noane referitoare la disciplina B is e r ic ii. a dat 25 canoane. S in od u l din A n tio h ia S iriei (341). fiind în vigoare pînă în zilele noastre. A stfel de sinoade s . a dat 60 canoane. s-au ţinut în A frica mai multe sinoade. In Apus. S in od u l din C o n sta n tin o p o le (394). a dat 2 1 canoane îm potriva eustaţienilor . în Răsărit.302 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ In afară de sinoadele sau con ciliile ordinare. din dieceza D aciei M editeranea a li­ pită Iliricului răsăritean. ca r e înUmplălor se nim ereau la reşedinţa lui. în C alatia (314— 315). ca de pildă cel de la H ip p o (393). Tot la acest sinod a fost codificat şi canonul sfintelor cărţi ale B isericii Răsăritului . sînt urm ă­ toarele : S in od u l din A n cira. a dat 20 canoane . O categorie specială de sinoade particulare extraordinare erau cele ţi 11ule d i n m otive particulare de un episcop protos cu toţi epis­ copii.S in od u l întrunit între anii (360— 370) în G an gra din Paflagonia. întîlnim. care au dat canoane acceptate de întreaga B iserică drept canoane generale. ţinut sub preşedinţia p atriar­ hului N ectarie. mai e r a u i n uz a ş a numitele c o n c ilia m ix ta. Ele tratează mai ales despre procedeul ce trebuie îndeplinit referitor la cei căzuţi de la dreapta credinţă. a dat 25 canoane . Sinoadele africane au dat num eroase canoane. cît şi spre a reprezenta B iserica unui stal sau a unei naţiuni. S in od u l din L a o d ic e e a (între 360— 375). în timpul persecuţiei lui D iocleţian (284— 305). alcătuite d i n episcopi şi dem nitari laici. sinoade e n d e m ic e (oiivoSot â v S ^ o i k m ) . S in od u l din S a rd ica (343— 344). M ile v e (402) şi la C arta g in a. şi în afară de Sinoadele ecum enice. C ele mai însem ­ nate din ele. Sinoadele particulare s-au întrunit atît spre a reprezenta una sau niiii multe circum scripţii bisericeşti. care se întruneau periodic. atît în R ăsărit cît şi în Apus. referi­ toare în special la cult şi drepturile preoţilor. formînd o co lecţie de 133— 147 canoane. . sinoadele p a rtic u la re sau e x tr a o rd in a re . a dat 2 canoane.a u n u m i i . propriu-zis adunări ale s t a t u l u i .

L e titre d e P a tr ia r c h o e c u m c n iq u c et la sig n a tu r e p a t r ia r c a le . 1965. în acele timpuri. Bacht. A le x a n d r ie . Dar nu cu drepturi ju risd icţionale « Capitol redactat de Pr. de U. t. în «Studii Teologice». L 'E g lise e t l e s E g lise s. p. H.. t. Prof. N i c o d im M i l a ş . XV II (1965). W ürzburg. Bd. 1948. nr. A n tio c h e . T h e o r ig in e o i E a s te r n P a tr ia r c h a t e s an d t h e ir r e ia t io s h ip to t h e p o w e r o i t h e p o p e . 173— 187. 1962. E. 1960. nr. p. 225 249. de V r i e s . V a p p o r tio n d u P a tr ia rc a t d a n s ¡’E g lise cl’ai>rès l e s C o n c ile s d e N ic é e . ibidem. 261. p. P. D am as. p. 53— 141. în «O rtodoxia». p. L e C o n c ile e t l e s C o n c ile s .PERIO A D A A D OU A (325— 787) BIBLIOGRAFIE 303 W. XIII (1961). 1964. Se ştie că în Biserica Rom ei pînă în secolul IV cei mai mulţi episcopi au fost greci. O b îr ş ia a u i o c e iu li e i şi a u to n o m ie i. K r e i 1 k a m p. 5 --6 . 1925. 459— 490. 1930. în «One in Christ». p. iar limba în care se slu jea era greaca. Pr. M an u a l d e d r e p t b i s e r i c e s c o r ie n ta l. nr. Pr. 183— 207. Lyon. 5 . P o p o v i c i . B a r d y. M a r o t . nim eni n-a vorbit despre un suveran pontif rezident pe «scaunul lui Petru» cu drept de a dicta celorlalte Biserici. C hevetôgne. V o lu b ilit a t e a a c tu a lă « c a n o n u lu i 28 a l S in o d u lu i IV e c u m e n ic d e la C a lc e d o n . D. 1— 4. 1936. 1934. Instituţia păm întească a M intuitorului era. 328— 346. I e r a r h ia p r in c ip a le lo r S c a u n e e p i s c o p a l e în B is e r ic a v e c h e . în «O rtodoxia». Prof. şi în Apus şi în Răsărit. A th a n a s e . D as K o n z il v o n C h a lk e d o n . C h a lk e d o n u n d d ie A u s g e s ta ltu n g d e s K o n s ta n t in o p o lita n is c h e n P rim a ts. 38— 41. M. P a tr ia r h ia ş i d e m n ita te a d e P a tr ia rh în B is e r ic a O rto ­ d o x ă . II. patriarhul României. în 1054— 1954. B o d o g a e . II (1966). N. D esp re a u t o c c la lie . p. B u carest. A rad. I. p. D o m H. Creşterea puterii papale * în prim ele trei secole. 80— 113. II. 1954. Totuşi faptul că în Apus Roma a fost singura com unitate întem eiată de A postoli şi că aici era capitala Imperiului ne aju tă să înţelegem de ce vaza Biser ricii Romane s-a impus de timpuriu. în «M itropolia O l­ teniei». în «O rtodoxia». A m a n d d e M e n d i e t a . D. în A. 3— 4. M. C a n o a n e le B is e r ic ii O r to d o x e în s o ţ it e d e c o m e n ta r ii. p. K ovincici şi N. P ie rre . 2. t. I. L e s r a p p o r ts d e c o m m u n io n e c c lé s i a s t iq u e e n tr e l e s E g lis e s d e R o m e. C o n s ta n tin o p le (325— 451). în «R evue des Études Byzantines». una şi aceeaşi. nr. în «Studii Teologice». 2— 3. C o n s ta n t in o p ie e t C h a lc é d o in e . Chevetôgne.267. p. A rad. G. L a u r e n t . Popovici. III (1951). A rad. nr.. nr.. l o a n R ă m u r e a n u . prof. nr. vol. parteti I şi 2. E v e n im e n te le is to r ic e în a in te şi d u p ă S in o d u l d e la C a lc e d o n (451). XXI I (1970). M a n e a N. C r i s t i ş o r . 1. C l é m e n t . 1931 . In lim b a r o m â n ă : J u s t i n i a n . VIII (1956). L i v i u S t a n . X V (1963). 1— 2. T h e o r ig in e o i t h e P a tr ia r c h a t e o i C o n s ta n tin o p le an d th e iir st r e c o g n it io n o i its p a tr ia r c a t ju r id ic tio n . d ’A n ­ t i o c h e e t d e C è s a r è e d e C a p p a d o c e v. T. Grillm eyer-H . d ’A le x a n d r ie . 3. Trad. M é l è c e e t B a s ile . p. în vol. I. V I. p artea 1 şi 2. W ashington.20. 179— 211. Idem. 369— 396. C o n c ile s a n t è n ic é e n s e t c o n c ile s o e c u m é n iq u e s . C o n s t a n d a c h e . H e r m a n . V. p.

autoritatea şi vaza episcopului Romei. ai Roma. de voieşti să treci în A sia M ică. fiecare episcop deţine o parte». Curînd după anii 220 se vînturau lozinci despre «episcopus episcoporum». Petru n-a avut nici un primat decît poate al v îrstei (se ştie că atît Petru. legate etc. la 11 mai 330. a crescut necontenit. «nebune». ultima îm prejurare care a favorizat vaza şi autoritatea «scaunului apostolic» au fost controversele bisericeşti din . «dar numai în solidaritate cu B iserica universală». ai m etropolele din Filippi ori din T esalon ic . La în ălţarea puterii episcopilor Romei au contribuit mult im ensele averi de care dispuneau. sub formă de danii. deşi între Apostoli. «necuviincioase». La finele secolului I însă episcopul Clem ent al Rom ei îndemnase pe corinteni «să se supună presbiterilor». a spus : «Faceţi-m ă episcopul Rom ei şi mă fac îndată creştin». In fine. «Din în ­ treaga putere de conducere. gîndindu-se pro­ babil la venitu rile mari ale «urmaşilor lui Petru». episcopul Romei a devenit persoana cea mai însemnată din vech ea capitala. Aşa. Cu cît timpul trecea. «Scaunul apostolic» era din punct de vedere m aterial invidiat chiar ele păgîni. spri­ jin ite pe tradiţia că B iserica Romei nu numai că a fost înfiinţată de Petru.304 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ mai mari decit ale altora. Sfîntul Ciprian numea ieşirile episcopului Romei drept «neom e­ noase». proprietăţi cîştigale de la diferiţi împăraţi şi nobili romani. cum afirmau cam în acelaşi timp şi la cîtev a decenii după aceea m arii păs­ tori Irineu din Lyon (t 202) şi Ciprian al C arlaginei (f 258). ale cărui intervenţii în controversa pascală sau a botezului ereticilor luase aproape ton porun­ citor. A verile scaunului roman au fosl puse şi ele în legătură cu Apostolul Petru. ai la îndemînă Corintul ¡ de nu eşti departe de M acedonia. iar dacă te apropii de Italia. pe la anul 200 scriitorul Tertulian în­ demna pe cel ce voia să se convingă despre păstrarea neschim bată a credinţei creştine să consulte Bisericile A postolice : «De eşti mai aproape de G recia. ci că acela a fost şi episcopul ei timp de 25 de ani. în cinstea şi memoria căruia au fost donate. Un aii laclor ce a contribuit la creşterea puterii papale a fost şi îm prejurarea că la m utarea reşedinţei im periale la Constantinopol. «tem erare». ai Efesul. dîndu-li-se numele de «m oştenirea lui Petru» sub «pali imonium sancti Petri». cît şi Pavel au murit la Roma). A stfel un înalt m agistrat păgîn din a doua jum ătate a secolului IV. ai cărei păstori au păstrat aceaşi credinţă cu toţi ceilalţi episcopi de pe pămînt». spunea Sfîntul Ciprian.

Damasus I. ce avea forma constituţiilor im periale. care a numit scaunul de pe Tibru : «Sedes apos­ tolica». la care au fost prezenţi aproape numai episcopi din Apus. cu ocazia sinodu­ lui de la Sardica (343). G raţie acestei m ărturisiri de credinţă a sinodului din anul 382. Deşi acest drept s-a acordat exclusiv episcopului Iu liu I al R o m ei (337— 352). a continuat drumul inaugurat de episcopii V ic to r (189—198) şi Ş tefa n I (254— 257). s-a ridicai m ă rtu risirea d e c r ed in ţă a sin o d u lu i rom an din an u l 382. El a statornicit primatul de ju ris ­ dicţie în Răsărit. ca unui arbitru. a ştiut să dezvolte ideea «monarhiei papale». la 378.. Urmaşul lui. dacă socoteşte că depunerea sa este ilegală. a inaugurat un anumit stil de can celarie. s-au adresat B isericii de la Roma. s-a hotărît ca un episcop depus de un sinod. bazîndu-şi revendicările primatului pa­ pal pe succesiunea scaunului Sfîntului Petru. ultimul cuvînt hotărîtor să-l aibă «locţiitorul A postolului Petru». Dardania şi Praevalitana.. care în m ajo ritatea lor. născute chiar în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii. a devenit acel conciliu una din pietrele de hotar în istoria dezvoltării m onarhiei pa­ pale. M oesia.P ER IO A D A A D O U A (325— 787) 305 R ăsărit. S iriciu (384— 392). a fost cel dinţii episcop roman. care prin canonul 3 a declarat că episcopul din «Roma nouă» urm ează în rang im ediat celui din Roma «veche». Damasus I.» (M atei \16. 20 — istoria bisericească . N esatis­ făcut cu atîta numai. Creta. 18). De la Damasus această titulatură a devenit o form ulă consa­ crată pentru titularii de la Roma. Epir. A deseori. să poată apela la episcopul Romei. condus de Damasus I. Papa In o c e n ţiu I (402— 417). în orgoliul de a fi «urmaşul Sfîntului Petru». trei d ecenii mai tîrziu. al doilea urmaş al lui Siriciu. încredinţînd episcopului Rufus din T esalo n ic g rija duhovnicească peste provinciile bisericeşti din A haia. din vechim e făcuseră parte din teritoriu l bisericesc grecesc. respectiv titularul scaunului de la Roma. care căuta să do­ ved ească primatul roman cu cuvintele Mîn tui torului : «Tu eşti Petru şi pe această ţ>iatră voi zidi Biserica mea. T esalia. Dacia. îm potriva h otărîrii una­ nime a Sinodului II ecum enic de la Conslanlinopol (381). Inocenţiu I a cerut ca în privinţa tuturor contro­ verselor de credinţă. partidele contrare din Răsărit. ju d ecător suprem al episcopilor şi preoţilor din Imperiul său pe episcopul Dam asu s I (366— 384). împăratul G raţian a proclamat. o dată ce a avut în m înă acest extrem de preţios document. în decursul secolului IV .

74 ani. şi-a ajuns apo­ geul în zilele lui L eo n I (440— 461). se vede că învăţătura despre primatul papal. care a ştiut mai bine decît înainl. trebuie su­ pusă spre soluţionare scaunului apostolic. Leon I. Astfel a dispus ca toate chestiunile mai im portante. . a repetat suspomenita afirm aţie a episcopului roman. de la Damasus I pînă la Sixtus III. un adevărat primat de ju risdicţie. «primatul» Apostolului Petru nu este unul ideal. După con ­ cepţia lui. deci şi un episcopat universal. dezvoltată în mod ingenios de către Leon cel M are. presbiterul Filip. îm puternicitul şi trim isul episcopului C elestin I (422— 432).işii s. pînă în cele din urmă. F iecare problem ă mai însem nată. cuci ceilalţi episcopi şi mitropoliţi au doar m enirea de a îndeplini numai o parte («in partem solicitudinis») a atribuţiilor urmaşului lui Petru. Din cele de mai sus. să fie trim ise spre aprobare la Roma.Formularea pretenţiei papale la «plenitudo potestatis» în legătură cu doctrina romanii relativă la drepturile ce-i revin «urmaşului lui Petru». pînă in zilele noastre trăieşte şi glăsuieşte prin urm aşii săi de la Roma. care în tim purile urmă­ toare a fost de nenum ărate ori rostit de papi.300 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Inocenţiu I a continuat şi centralizarea B isericii apusene. în cuvîntarea rostită. spiritul diri­ guitor al B isericii rom ane în timpul pontificatului lui C elestin I şi Sixtus III. prin C onciliul I de la V atican (1870) a căpătat putere de dogmă. a fost mai iutii opera papei Leon cel M are. nu întreaga lui putere. Filip a accentuat că Apostolul Petru. Rapida dezvoltare pe care a luat-o episcopatul roman într-un timp relativ scurt. B on itaciu I (418— 422). după ce au fost soluţio­ nate de sinoadele episcopale respective.st dejucată de poziţia ce a luat-o B iserica Răsăritului faţă de problema papalii. căpetenia colegiului «celor doi­ sprezece». a lo. zis «cel M are». a form ulat cu claritate ideea m onarhiei papale. Cu ocazia Sinodului III ecum enic de la Efes (431). acel term en grandios. prin îm puternicirea dată m itropolitului de la T esalon ic de a supraveghea şi controla în calitatea de m andatar al episcopului rom an pe toţi clericii acelui întins ţinut bisericesc. ci unul real.i scoată în evidenţă drepturile de primat ju risdicţional şi ale unui episcopul universal.ii s. «Plenitudo petestatis». a legat şi mai strîns vicariatul de la Tesalonic de scaunul apostolic de la Roma. aşa-num ita causa m ajor. .

a fost natural să ducă la o com paraţie cu puterea exercitată de împărat. Făcînd această com pa­ raţie. . F e lix II (483— 492). D eosebirea între concepţia primatului celor din Apus şi din Răsărit s-a evidenţiat mai bine cu ocazia Sinodului IV ecum enic din C alcedon (451).se .V şi începutul celui următor. în toate chestiunile de natură veşnică şi spirituală. G şlasiu I a căutat. este supus purtătorului puterii spirituale.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 307 era cu totul străină şi departe de punctul de vedere al răsăritenilor. încît încă înainte de Leon «sedes Petri caput mundi est». Cuvintele aspre pe care episcopul F elix II le-a întrebuinţat în scrisoarea de e x co ­ m unicare. a rostit îm potriva patriarhului A caciu de Constantinopol dem iterea din funcţia ierarh ică şi excom unicarea din sinul com unităţii ortodoxe. a primit o form ulare p recisă în vrem ea papei S y m m a ch u s (498— 514). C ele două puteri . să arate legătura şi deosebirea între cele două puteri. G elasiu I spunea că autoritatea spirituală a m arelui preot este superioară autorităţii lum eşti a împăratului sau regelui. impus atît de mult în vestul anarhizat de barbari. cînd cei prezenţi au recunoscut şi episcopului de la Constanlinopol acelaşi rang de onoare ca şi celui de la Roma. care a proclam at principiul «prima sedes a . Dezideratul papal de a deţine întreaga putere a fost şi mai bine precizat la sfîrşitul secolului . care a fost «regele preoţilor». dar în Apus unde el salvase Roma în faţa lui A tila şi G enseric. chiar şi înaintea împăratului. Papa GeIa siu I (492— 496) a căutat să scoată în evidenţă deplina suveranitate a papei faţă de sinodul episcopalCu cît timpul trecea şi puterea papală creştea şi se amplifica. . . cînd a luat cu­ noştinţă de conţinutul H en o ţik o n -u lu i ce favoriza monofizismul. îndrăzneala cu care Leon a com bătut canonul 28. El susţinea că puterea lum ească aparţine căpeteniilor lumeşti. a . care nu are însă nici un drept să se am estece în sfera treburilor b ise­ riceşti. a lăsat pe orientali nepăsători. Deplina putere spirituală a episcopului roman cerută de Leon cel M are a fost lărgită de urm aşii lui. întru cît dom­ nul lumesc. u nesc din cauză că em ană din puterea M întuitorului. au fost prototipul viitoarelor bule papale de excom unicare. Punctul de vedere al lui Gelasiu I privitor la o suveranitate de drept a episcopului roman.

iar Constantinopolul al doilea. Bonifaciu şi G elasiu. Cu toate acestea. deşi a continuat să răm înă primul scaun. Ideea că puterea papalităţii îşi are tem eiul în originea divină a «primului scaun» era prea puternică şi prea adînc înrădăcinată în tradiţia romană. ca să poată fi ştearsă de cezaro-papismul lui Ju stin ian . 44). Titlu l de «servus . unde se perpetuează adevărata şi n estră­ mutata tem elie a învăţăturii creştine. Urmaşul lui. Dovada despre totala supunere a papalităţii puterii bizantine o găsim în cap tivitatea de zece ani a papei V igiliu la Constantinopol şi în sem nătura papei Honoriu (625— 628). bazîndu-se pe cuvintele M intuitorului redate de Evanghelistul M atei (16. avînd acelaşi rang şi drepturi cu cel din Bizanţ. conducători şi ju decători de îm puternicirea dată de Iisus ucenicului său Petru. formulă privitoare la cea mai înaltă putere ju d ecă­ torească a scaunului roman. D acă aceş­ tia au căutat să-şi întem eieze drepturile de învăţători. care a semnat o formulă monofizită. supunerea scaunului roman im perialism ului bi­ zantin a fost ceva trecător.308 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ nemine judicatur». H o rm isd as (514— 523). 18). G ri­ gore cel M are a căutat să-şi întem eieze primatul pe cuvintele M întuito ru lu i: «Cel ce vrea să fie întîiul. După perioada ju stiniană de atîrnare şi depen­ denţă a B isericii de puterea statală. ca Danuisus. Inocenţiu. Leon I. în frunte cu Leon cel M are. S iliciu . Biserica Rom ană urma să alcătu iască o verigă dintr-un organism al cărui stăpîn nelim itat a fost stăpînul Imperiului şi al B isericii im periale. fixînd-o în formula : «religia cato lică totdeauna a fost m întuitoare şi infailibilă în scaunul apostolic». a fost redusă în realitate la un patriarhat al Apusului. a fost răpită de îm păratul Ju stinian. Libertatea şi suveranitatea scaunului de la Roma. Prim atul papal a căp ătat un alt caracter d ecît în timpul prem ergătorilor şi luptătorilor puterii papale. va fi tuturor slugă» (M arcu 10. Deviza lui suna : «Sînt servitorul tuturor preoţilor». aşa cum a fost alcătuită de episcopii romani ce au urmat de la Damasus pînă la Gelasiu. Hormisdas a cerut episcopilor din R ăsărit recunoaşterea solem nă că vor urma întru toate di­ rectiv ele scaunului apostolic. a definitivat suprema autoritate de învăţător a «urmaşilor Sfîntului Petru». Roma papală. puterea papalităţii s-a ridicat din nou sub G r ig o re c e l M a re (590—604).

cum va zice scriitorul rus D ostoievski. Titulatura de «patriarh ecum enic». C instea m ea este cinstea întregii Biserici. G rigore s-a ridicat îm potriva acestui titlu onorific. atît pentru persoana lui. după părerea lui Grigore cel M are era o degradare a celorlalţi patriarhi. A ceastă formulă de profundă devoţiune a devenit îndreptarul concepţiei sale relative la înalta sa dem nitate de păstor sufletesc. «Ispita veacului» a fost însă mai mare. acest senator roman. A versiunea faţă de titlul de «patriarh ecum enic» m ergea atît de departe. a continuat să-l folosească de la începutul pontificatului în toate pastoralele sale. dacă fiecărui frate de al meu i se va acorda cinstea m eritată. întrebuinţată din 588. Cinstea m ea constituie puterea tuturor fraţilor mei. Pentru mine nu alcătuieşte un titlu de glorie şi de cinste un nume care ştiu că răpeşte onoarea fraţilor preoţi. La o parte cu cuvintele care m ăresc îngîm farea şi rănesc dragostea !». In fond. o înălţare cu atît mai mult a prestigiului papalităţii. Numai atunci voi fi într-adevăr onorat. pe care i-a întrebuinţat ca diacon şi monah. cît şi a altor episcopi. cu cît cerea slu jito rilo r ei să se ridice peste ideea oricărui secularism . Cînd patriar­ hul Eulogiu de A lexandria i s-a adresat cu titulatura «universalis papa».P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 309 servorum Dei». D intr-o «ierarhie» G rigore voia o «ierodiaconie». că ­ ruia M întuitorul i-a dat un primat de conducere a întregii Biserici. ea a devenit titulatura stereotipă a episcopului ro ­ man. a fost respinsă de papa Grigore cel M are. în cît G rigore cel M are a declarat : «A cela care se intitulează sau îngăduie să fie numit episcop ecum enic este un prem ergător al A ntichristului». Titulatura de «patriarh ecum enic». n-a fost niciodată numit «un apostol universal». uzuală în toate scrisorile lor. începînd din secolul al XH -lea. prin h otărîrea unui sinod local ţinut în acest an la Constantinopol de patriarhul lo a n al IV -le a P ostitoru l de la Constantinopol (582— 595). Nostradamus sau alţi visători. încredinţîndu-i ch eile îm părăţiei cerului şi întreaga putere de a lega şi des­ lega. G rigore cel M are a căutat să dem onstreze că nici A postolul Petru. m itropoliţi şi episcopi. care a fost G rigore cel . aşa cum îl vor predica mai tîrziu Bernard de Clairvaux. întrebuinţată de patriarhul de Constantinopol. Savonarola. afirmînd : «Eu nu găsesc nici o cinste în îm prejurarea că mi se spune «universalis papa».

încă din veacul VI. papa Leon III (795— 816). papalitatea a dat la 754 lovitura cea m are : s-a aliat cu regatul franc al "lui Pi pin cel Scurt. el le -a 'ş tiu t exploata în folosul său. iar fiscalism ul excesiv bizantin nu putea fi tolerat. 45 se ocupă numai de problem a adm inistrării statului papal. ci şi pe paznicii lor. în plus. ' în cei 200 de ani cît durase exarhatul de Ravenna (555— 753) do­ m inaţia bizantină în Italia n-a fost deplină.310 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ M are. iar dacă amintim că în noap­ tea de Crăciun a anului 800. ci pornire din nou şi aceasta se va face sub altă zodie : cea a alianţei papalităţii cu carolîngienii. prin care a scăpat şi de am eninţarea longobarzilor şi de cea bizantină. Roma (care trăia din cultul relicvelor) a protestat. La 726 cînd Leon III Isaurul promulgă iconoclasm ul. ca un stup harnic. lumea s-a răsculat deo­ dată cu longobarzii. Călugării benedictini lu craseră încet. atunci vom avea conturată şi baza papalităţii m edievale cu pretenţii de dominare universală din Spania şi Italia pînă în Scandi- . uitînd însă că restaurarea în istorie nu însem nează reîntoarcere. ceea ce v a in­ fluenţa toata istoria apuseană. cînd a ce­ laşi împărat a anexat în 731 Iliricul răsăritean la Bizanţ şi cînd a cău ­ tat să impună asupra Italiei şi Un nou impozit. despre care se ştie că din 55 scrisori păstrate de la el. care vor face din papalitate cea mai redutabilă putere politică şi spirituală a Evului mediu. în fond tot la o restaurare a Romei gindea. faţă de am eninţările de fiecare zi ale longobarzilor. cu toate că predica resem narea şi fuga de lume. armata. iar atunci cînd bizantinii au com is grave erori. iar" în secolul V III şi pe cea a Germ aniei prin cele trei misiuni ale lui Bonifaciu. Erau prea puţine trupe care să asigure liniştea Imperiului. papa — care avea cele mai întinse moşii în Italia — a ştiut cîştiga de partea sa pînă şi pe tribunii şi patricii din fostul aparat bizantin. Statul papal era asigurat. Papii aveau de acum şi alte preocupări. V or veni peste cîtev a sute de ani celelalte ordine călugăreşti. Papa avea de partea lui nu numai m oşiile. Primul papă care a făcut uz de garanţia dată de Pipin a fost A d rian I (795— 816). Peste cinci ani. După ce cîştigase încă de pe vrem ea lui G rigorie cel M are B iserica A ngliei. încoronează pe C arol cel M are (768— 814) ca împărat roman peste cea mai m are parte a Apusului.

«acesta. spre care au purces. Ca încheiere. papa pune condiţii ca mai în tîi să i se «restituie toate patrim oniile Sfîntul ui Petru în Răsărit (Iliricul)». venit din Apus. înch eia patriarhul Tarasie. «Noi. după cum de curînd Carol cel M are «a supus puterii noastre toate naţiunile barbare din Apus» .P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 311 n avia şi Carpaţi. care se preocupa mai mult de cîştigarea de latifundii pen­ tru întărirea lum ească a statului papal. acelaşi Adrian I (772— 795). trebuie să fim un singur trup sub un singur cap. epi­ scopul Romei. însă. dar Tarasie (784— 806) şi episcopii orientali au susţinut. aşa cum făcuseră în toate celelalte Sinoade ecum enice. spre a se vedea cît de diferite sînt concepţia şi atitudinea papilor în drumul lor spre m o­ narhia universală a Evului mediu. adaugă Adrian. 11. e uşor de înţeles cum de s-a ajuns la Schism a din 1054. atunci cînd i s-a cerut de îm pără­ teasa Irina să participe personal sau prin reprezentanţi la Sinodul V II ecum enic. fapt care a mulţumit pe toţi. Se ştie că papa Adrian I n-a venit ia Sinodul V II ecum enic. n-ar avea nici măcar rangul al doilea». iar pentru că patriarhii şi împă­ raţii bizantini n-au vrut să recunoască legitim itatea celor din Apus. dar generalul este unul. fără consim ­ ţământul scaunului nostru. De ce ? De bună seam ă pentru că nu-i dădea ascultare acestui «lim baj nou». cum vom vedea mai departe. rolul prim. In schimb. Sfîntul Ioan Gură de Aur zicea la un moment dat despre egalitatea celor doi A postoli : «dacă a încredinţat lui Petru pe evrei. inclusiv pe solii din Apus. unde se va statornici iarăşi pacea şi unitatea credinţei. lui Pavel neamurile». H ristos Domnul». prefigurînd parcă drumul ce va urma şi mai departe. Comentînd Epistola către G alateni la pasagiul unde Pavel a tre ­ buit sa certe pe Petru pentru atitudinea de duplicitate în problem a neobligativităţii legii m ozaice (Gal. cealaltă din timpul ultimului Sinod ecum enic. Serviciul era reciproc. «unde zi de zi sîntem anatem atizaţi». . în cuvîntarea sa însă T arasie s-a referit adeseori la «un lim baj nou». 8 ). scaunul de la Roma. «am bele corpuri de arm ată sînt diferite. mai ales după înnoirea acestei alianţe în anul 962 cu «împăraţii romani de naţiune germ anică». la finele secolului V III.• cît despre ti Lin 1 de «patriarh ecum enic» pe care v o ia să-l ia noul ales (T a ia s ie). Hristos». putem aduce două m ărturii : una din preajm a anilor 400. după atîtea frăm întări iconoclaste. de întîietate onorifică.

p. G e s c h ic h t e d e s P ap sttu m s. B y z a n c e e t la p rim a u té r o m a in e . Idem. F. ibidem. In lim b a r o m â n ă : V I . ediţia II îngrijită de J. p. M i r b t. P rim a tu l p a p a l ş i c o le g ia l it a t e a e p i s c o p a lă în d e z b a ­ t e r ile C o n c iliu lu i a l II . în «Istina» IV. P e t r u M a i o r . Paris. L a p rim a u té r o m a in e d a n s la tr a d itio n c a n o n iq u e ju sq u 'a u C o n c ile d e C a lc é d o in e . G u e t t é e . Pr. D v o r n i k. S p e c iiic u l O rto ­ d o x ie i în c o m p a r a ţ ie c u B is e r ic a R o m a n o -C a to lic ă ş i P ro testa n tism u l. 463—¡484. E r i c h C a s p a r . 1964. 577— 600. p. X X X II (1956). Tübingen. 139— 1 6 6 . G e s c h ic h t e d e s P a p sttu m s v o n d e n A n iä n g e n b is zu r H ö h e d e r W e lt h e r s c h a it . P ro c a n o n u l. H e i l e r . L e m o n d e c a r o lin g ie n . 209— 240. nr. 1906. Pr. . I. I. Paris. Sibiu. I— II. M arcu). Prof. (în 1. 1947 (Gr. F r. H r i s o s t o m P a p a d o p u l o s : P rim a tu l e p is c o p u lu i R o m e i. A lt k ir c h lic h e A u to n o m ie u n d p ä p s t lic h e r Z en tra lism u s. trad u cere de Iosif M itropolitul. T e o d o r M. G. P o p e s c u. p. 1970. 1974. P e r r o y . P a p a lita te a s c h is m a t ic ă sa u R o m a în r a p o r ­ tu r ile e i cu B is e r ic a O rien ta lă . H. 1924. R ă m u r e a n u . F o r n i e r . Chevetogne 1954. I— II. în «O rtodoxia». M a r o t . 1931. D o m H. II. 1930. 1933. în «M itropolia M oldovei şi Sucevei». Leipzig. p. A tena.I e a d e la V a tic a n . Q u e lle n zu r G e s c h ic h t e d e s P a p sttu m s und d e s r ö m is c h e n K a t h o liz is ­ m u s. L 'O ccid en t d e la lin d u V -e s i è c l e à la lin d u IX . nr. ' F r. 1964. J. N e te m e in ic ia p rim a tu lu i p a p a l o g lin d ită în o p e r i l e u n o r m ari i e r a r h i : O s c r i s o a r e a p a p ii G r ig o r ie c e l M a re. Tübingen.312 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ BIBLIOGRAFIE K. M e y e n d o r f f . g reacă). XV II (1965). 1954. X .e s i è c l e s e t l e d ë v e lo p p m en t d e la p r im a u té în volumul 1054— 1 9 5 4 : L ’E cjlise e t l e s É g lise s.e s iè c le . 1941. L e s c o n c ile s ro m a in s d e s IV . ibidem. Paris. 167— 173.e e t V . 180— 224. E. 1930. Atena. Constantinidis. p. 2. 1934. S e p p e 1 1. M ünchen. G a g i u. Paris. 10. Un v a lo r o s stu d iu a l A r h ie p is c o p u lu i H r y s o s to m P ap a d o p o u lo s a s u p r a p rim a tu lu i e p is c o p u lu i R o m e i. Bucureşti. ed.

ştiind să-şi acopere aceste defecte cu o m are sfinţenie. nu cu mintea. Prim ii creştini s-au mulţumit cu învăţăturile timpului lor. avar şi sever. Instruit de preotul Lucian din A ntiohia. Situaţia s-a schim ­ bat cînd şi reprezentanţi ai claselor avu le şi dintre in telectu ali au îm ­ b răţişat creştinism ul. SINOADELE ECUMENICE Arianismul. să le explice felu ritele chestiuni teologice. zdruncinînd profund lumea creştină. veninos şi viclean. «ţara care abunda în m onştri şi în produse nefireşti». «la înfăţişare ca un şarpe de mlădios. c e a luat fiinţă în Răsărit. O riginar din Libia Egiptului. Arie. a avut colegi de studii pe Eusebiu al Nicomidiei. discipolul indirect al ereticului episcop Paul de Sam osata. dar care s-a întins şi în Apus. a fost un cap răzvrătit. Sinodul 1 ecumenic de la N iceea din 325 * Luptele teologice din această perioadă sînt mult mai importante şi mai grave decît cele din perioada trecută. A rie a fost acela care a susţinut cu ten acitate subordinaţianismul. Teognis de N iceea şi Leontie al A ntiohiei. devenind întem eietorul unei erezii puternice şi răspîndite. M aris de Calcedon. io a n R ă m u rean u . dar mai ales problem a Sfintei T reimi. A ceastă problem ă a dat mult de lucru şi în perioada trecu tă înaltelor fe ţe b isericeşti şi ajunge în secolul IV să dea naştere unei m ari erezii. precum spune Epifaniu.EREZII. SCHISME. tulburent. un aderent al lui Paul de Sam osata. fiind. Ei au căutat adevărul credinţei cu inima. care toţi vor ju ca un rol însem nat în istoricul * Capitol redactat de Pr. care uşor se poate furişa şi ascunde». Era şi natural ca învăţaţii deveniţi creştini să caute să se fam iliarizeze cu m isterele noii lor credinţe. prol.

apoi preot de episcopul A chila. ereziile sale.Deşi condamnat. bine instruit şi un bun orator.. văzînd că la alegerea de episcop al A lexandriei s-a trecut peste per­ soana lui. La sfatul acestuia. cu multă m ăiestrie. A rie a căutat să-şi răspîndească ideile numai printre prieteni şi ad m iratori. şi-a continuat lupta pe faţă îm potriva O rto­ doxiei. fiind o fire foarte vanitoasă. Fiu ­ lui din Tată. episcopii egipteni Secund de Ptolem aida şi ] eon as ai M arm aricăi şi alţi cîţiva preoţi şi diaconi. Probabil că A rie. chiar printre zidurile m înăstirilor.0 sau 321. căutînd astfel să trezească îndoieli cu privire (a naşterea eternă a. De acolo a plecat la Nicomidia. La în ceput. a compus şi faim oasa sa lucrare T h alia.. primind postul de paroh la biserica Baucalis. Părăsind Egiptul. După term inarea studiilor. a v u t-a i tiu în a in te d e a ii m am ă». cărora le punea urm ătoarea întrebare : «Spune. inceplnd din nou lupta îm potriva B isericii.314 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ acestei erezii. Care a fost propriu-zis naşterea conflictului dintre A rie şi epis­ copul său. cea mai însem nată din cele nouă biserici ale A lexandriei. A rie a devenit . născută din cauza co n flic­ tului dintre Conslanlin cel M are şi cum natul său Liciniu.areei. a căutat să-şi apere credinţa. a revenit la A lexandria. Cei aproape 100 de participanţi s-au pronunţat contra învăţăturilor lui Arie. unde distingîndu-se ca un om cu bune purtări m orale. înl'ăţişînd-o în deplină concordanţă cu Ortodoxia. mai ales femei credule. Folosindu-se mai ales de sofisme. Pentapole şi Libia la un sinod. cu anul 318 a pornit difuzarea rătăcirilor sale şi prin biserici. Eusebiu al N icom idiei. la fostul său coleg de studii. a căutat să atragă de partea sa oameni simpli. nu se ştie. găsind adăpost la Euşebiu al Co/. a încolţit în sufletul său ideea să por­ nească o cam panie de răsturnare a celui ce i-o luase înainte. în care erau redate pentru popor.1 readuce la dreapta credinţă. Profitind de /situaţia politică tulbure. în 32. iar el şi am icii lui. Tot în cursul şederii sale în Nicomidia. aju tat de talentul său oratoric. a venit la A lexandria. a fost hirotonit diacon dş episcopul Petru. au fost excom unicaţi. Văzînd episcopul A lexandriei că învăţăturile lui A rie atrag tot mai mulţi naivi. s-a dus în Palestina. Zadarnice au fost în cercările episcopului A lexandru de a . a convocat pe epis­ copii din Egipt. încrezut în succesul repurtat. fiind ales A lex an d ru . a trim is episcopului A lexandriei o scrisoare în care. A rie n-a cedat. . în form ă de cîntece. .

dînd crezare spuselor lui Eusebiu. SCH ISM E. C ele două scrisori au fost duse la A lexandria de epis­ copul Osiu de Cordoba. La apelul împăratului Constantin. . Is to r ia b is e r ic e a s c ă . dînd posibilitate împăratului să ia parte în persoană la această m ăreaţă adunare. M isiunea lui Osiu fiind fără rezultat. între doi clerici însem naţi.EREZII. I. în Bitinia. au răspuns căp eteniile întregii B iserici. rămînînd singur stăpîn al Imperiului. III. M ajo ritatea episcopilor erau din Răsărit. 4). C onstantin cel M are a acordat episcopilor toate facilităţile. a venit la N icom idia. epis­ copul A lexandru şi preotul A rie. — se ciocneau ca nişte corăbii în v re­ m e de furtună. Împăratul. din Persia. fără deosebire de neam. Eusebiu de C ezareea spune că la Sinodul I ecum enic a participat şi un episcop «scit». III. la Sinod participînd chiar episcopi de peste h otarele Imperiului. a sfinţeniei şi a răbdării. Episcopii — spune Eusebiu al Cezareei (V ita C on stan tin i. adică folosirea poştei im periale şi întreţin erea episco­ pilor pe timpul duratei Sinodului. ideile sale rătăcite au devenit obiect de predilecţie al discuţiilor dintre episcopi şi clerici. A ceste privilegii le-au păstrat şi îm ­ păraţii care au convocat sinoadele următoare. S -a propus ca sinodul să se ţină la A ncira. Unii din episcopi veniţi la N iceea erau renum iţi prin ştiinţă şi elocvenţă. în G alatia. afară de ceilalţi clerici veniţi ca însoţitori ai episcopilor. a scris atît lui A lexandru cît şi lui Arie. din m otive binecuvîntate. G oţia şi Arm enia. dar. s -a a le s o ra şu l N ic e e a . C onstan­ tin cel M are a invitat pe în tîistătăto rii B isericii întregi la un sinod ecum enic. fiind inform at de Eusebiu că în B iserica Egiptului au izbucnit unele n eînţelegeri neînsem nate. situat la întretăierea căilor ce veneau din Apus cu drumurile A siei M ici. Era apoi în apro­ pierea reşedinţei im periale din Nicomidia. Nu­ m ărul sinodalilor s-a ridicat la 300. îndeosebi privilegiul num it e v e c t io . care poate fi reprezentantul B isericii de Tom is (Constanţa) din Scythia M inor (Dobrogea) (V ia ţa fe ric itu lu i îm ­ p ă r a t C on stan tin . unde urma să fie luate m ăsurile necesare contra lui A rie. alţii prin severitatea moravurilor. apelînd la ei să în ­ ceteze cearta. Tradiţia bisericească a con sacrat numărul de 318 Părinţi care au participat la Sinodul de la N iceea. fără să-i spună numele. 7). SIN O A D E ECU M EN ICE 315 to t mai popular. cau­ z ate de un jo c de cuvinte copilăreşti. iar alţii purtînd în că pe corp sem nele chinurilor din trecu t pentru credinţa lor (Teodoret. După ce Constantin l-a învins pe Liciniu în 323. 7 : «Nici scitul nu lipsea din ceată»).

M acarie al Ierusalim ului. la 20 mai 325 şi a durat pînă la 25 august acelaşi an. Fiindcă îm păratul era aproape zilnic asaltat cu tot felul de plîngeri îm potriva m em brilor sino­ dului. cu diaconul său A tanasie. a trim is ca delegaţi la sinod pe preoţii V itus şi V incenţiu din Roma la curtea im perială se afla pe lîngă îm păratul Constantin. Leonţiu de C ezareea. să ne iertăm unii pe alţii. spunîndu-le : «Toate acestea vor veni spre ju decată. A rie n-a voit să renunţe la ideile sale eretice. diaconul epis­ copului A lexandru de A lexandria. cei prezenţi au lucrat. s-a dstins Sfîntul A tanasie. sub preşedinţia episcopilor Eustaţiu al Antiohiei (324--330) şi A lexandru al A lexandriei (313— 328). din ordinul împăratului. La şedinţa deschiderii oficiale şi Ia cea de închidere a asistat însuşi îm păratul Constantin. se distingeau episcopii : A lexandru al A lexandriei. Printre sino­ dali. a c u z a to rii şi a cu z aţii fiin d e p is c o p i. avea dese izbucniri de furie. a poruncit ca toate m em oriile adresate lui să fie aruncate în foc. C ecilian de Cartagina ş. îndemnînd cu multă bunăvoinţă pe episcopi la înţelegere. Cu toate insistenţele episcopilor. Şedinţele o ficiale ale Sinodului s-au ţinut în sala de recepţie a palatului imperial din N iceea. la ziua fixată de judecătorul nostru comun.316 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ Papa Silvestru I al Romei (314— 335). Sfîntul Spiridon episcopul Trim itundei (Creta). îm păratul s-a arătat plin de răbdare şi bJîndeţe. a cărui faţă era grovaz de palidă. din cauza diferitelor păreri. în secţiuni. imitînd bunătatea lui Dumnezeu. M arcel al A ncirei. Arie. Constantin a venit în m ijlocul sinodalilor.a. Deci. aprobînd pe cei ce îm părtăşeau dreapta . în aceste consfătuiri. renunţînd la aceste acuzaţii. Eu nu sin i c h e m a t s ă l e cu n o s c şi s ă l e ju d e c . După aceea. părul zburlit. Osiu de Cordoba (Spania). Sinodul I ecumenic Sinodul I ecum enic s-a deschis oficial la N iceea. episcop de M ira Lichiei. hotărînd ziua în care să înceapă Sinodul. disculînd asupra rătăcirilor lui A rie. înain te de deschiderea oficială a Sinodului. de prietenii ereziarhului A rie. trăsăturile feţei istovite şi privirile abălule. Sfîntul N icolae. au fost foarte agitate. care a rostit ruvînlul de deschidere ca şi pe cel de închidere a Sinodului. la unire şi la pace. Eustaţiu de A ntiohia. să ne unim şi să exam inăm chestiunile pentru care ne-am întrunit». D iscuţiile.

dar nu din eternitate. Scopul pentru care Dumnezeu a creat pe Fiul este creaţiunea lumii. Principiile ereziei ariene sînt urm ătoarele : 1. 3. fiindcă Dumnezeu cel Prea în a lt nu putea crea universul m aterial d ecît cu ajutorul unei fiinţe interm ediare.calea adevărului. ci din nim ic. 5. 22. Ca atare Fiul are o divinitate împrumutată din divinitatea Tatălui. pe care A rie o confunda cu Logosul divin. deoarece prin Fiul. SIN O A D E ECU M EN ICE 31? credinţă. Se rem arcă în gîndirea lui A rie concepţii raţionale gnostico-filozofice. m ărginit. cum se deo­ seb eşte infinitul faţă de finit. Fiul poate fi numit şi El Dumnezeu. fiind o simplă creatură — xTÎajia. este cu totul străin şi deosebit de fiinţa Tatălui şi nu poate fi numit «deofiinţă» cu T atăl —■ ¿[xoouato? tu> Ila'cpi. dar aici e vorba de înţelepciunea om enească. cînd El nu era — vjv itote ox3 coz 7 jv. C onstantin cel M are i-a adus aproape pe toţi pe. Dumnezeu a creat toate.. 4. La creaţie. făcînd să trium fe Ortodoxia. a devenit un Fiu a d o p tiv a l T atălu i. SCH ISM E. după care m ateria este rea în sine. tcoî^oc. im perfect şi chiar capabil de a păcătui. căci s-ar întina de aceasta. El se bucură totuşi de cinstea ce a mai mare. 2.EREZII. Părinţii întruniţi la N iceea au respins învă­ ţătura lui A rie şi au condam nat-o. textu l din Proverbe 8 . în care se spune : «Domnul m -a făcut cea dintîi dintre lu cră­ rile Lui. înaintea tuturor veacurilor». chiar şi timpul. Deşi Fiul este după fiinţa Sa o creatură. Sub­ stanţa Tatălui faţă de a Fiului se deosebeşte atît de mult. A rie aducea în sp rijin u l acestei idei. Fiul are existenţa înainte de timp. Fiul a creat din voinţa Tatălui. mustrînd pe cei rătăciţi şi îndărătnici. . căci a existat un timp. deoarece. Fiul lui Dum­ nezeu. A ceasta este o idee gnostică şi eretică. Arianismul este o concepţie raţional-om enească de înţelegere a creştinism ului. schim babil. fiind prima Sa creatură. Fiul a primit m ăreţia şi puterea creato are a Tatălui. datorită harului divin pe care L-a primit de la Tatăl. iar Dumnezeul suprem nu se poate atinge direct de m aterie. Dum nezeu-Tatăl singur este principiul necreat şi nenăscut — â-fsvvrjxo?.. însăşi denum irea de T ată cuprinde inevitabil în sine întîietatea sau ¿superioritatea faţă de Fiul. dar nu din fiinţa Lui. Pînă în cele din urmă.

în frunte cu A lexandru. 1. cum afirmă doctrina ortodoxă. a. La sfîrşitul dezbaterilor. Părinţii sinodali au hotărît ca învăţătura lorm ulală în Sinod să fie redactată într-un S im b o l d e cred in ţă . Tertulian. d e o fiin ţă cu T atăl. ouata? xciu Hatpoţ = din fiin ţa T atălu i şi ¿¡1 0 0 0 3 1 0 ? xw IÎatpt = de o fiin ţa cu T atăl. A ceasta însemna m en­ ţinerea ereziei ariene sub o form ulă camuflaţii. Teonas al M arm aricii şi încă vreo 20 de episcopi. 2. Eu astăzi Te-am născut» (Ps. a. Evr. care vorbesc despre natura om enească a Fiului şi despre inferioritatea Sa faţă de Tatăl. 5). ca Secund al Ptolem aidei. n ăscu t. Eusebiu de C ezareea a prezentat şi el o altă formulă. prin c a r e to a te s-a u făcu t» . Clem ent A lexandrinul. Osiu. ca : «Tatăl este mai mare decît Mine» (Ioan 14. căci a fost folosită şi de Părinţii dinaintea lor ca : Dionisie al A lexandriei. 28). A cesta a prezentat în Sinod o formulă de credinţă în care raportul dintre T atăl şi Fiul era numit cu term enul o m io u s io s — ojioiouaios = «asem ă­ nător după fiinţă cu Tatăl» în loc de o m o o u s io s — ¿¡ioouoioţ = «deofiinţă cu Tatăl». Domnul nostru Iisus H fistos. A rticolul 8 începe cu m ărturisirea : «Credem şi întru Duhul Sf i nt ». In S im b o lu l n ic c c a n ş-a fixat învăţătura despre D u m n ez eirea F iu ­ lui. Dionisie al Romei ş. care ¿1 re 7 articole. bazaţi pe Sfînta Scriptură . ţineau calea de m ijloc. î n p a r t e a iutii. numai ca om. erau de partea lui Arie. îm potriva expresiei «de o fiin ţă cu T atăl» au obiectat unii Părinţi. se recunoaşte că Fiul. susţineau credinţa adevărată ortodoxă că Iisus Hristos este şi Dumnezeu şi om. arătînd sinodalilor că textele invocate de A rie se referă la Iisus Hristos. iar alţii. Părinţii Sinodului s-au împărţit în trei direcţii : unii. . alţii. sau «Fiul M eu eşti Tu . hotărînd ca să se întrebuinţeze numai term eni care nu perm it nici un echivoc ca : h. iar în p_artea a doua. îm potriva acestor argumentări. 7 . M em brii Sinodului au respins am bele formule. Origen. oslo «Dumni'/. La un moment dat. diaconul A tanasie ş.cu a d e v ă r a t din D u m n ezeu a d e v ă r a t.. dar m ajoritatea Părinţilor episcopi şi diaconul A tanasie au dem onstrat că această form ulă nu este inventată de ei.. diaconul A tanasie a dus altele din Sfînta Scriptură. se anatem atizează ideile principale ale lui A rie şi anum e: c ă F iu l a fo s t . în frunte cu Eusebiu de Nicomidia.318 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ A rie a căutat să folosească toate acele locuri din Sfînta Scriptură. nu fă cu t. afirmînd că term enul nu se găseşte în Sfînta Scriptură.

arianismul n-a putut fi siîrpii îndată şi pe deplin. cu excep ţia episcopiior : Eusebiu al Nicomidiei. Teonas cîe M arm arica. care socotea că cele trei per­ soane ale Sfintei Treim i sînt doar nişte «puteri® — 8 uva[xstC im per­ sonale ale unui singur Dumnezeu. D isputele ariene au continuat să tulbure Imperiul roman încă o jum ă­ tate de secol. Arie şi cei doi prieteni . care n-au voit să aprobe term enul o m o o u s io s — co n su b sta n tia lis.din Egipt. SCH ISM E.ai săi. M aris de Calcedon. antitrinitar dinamic. Domnului urma să fie_. au fost depuşi din scaunele lor şi ex ilaţi în Iliric. Sinodul a hotărît. după toată probabilitatea.. . prin canonul 19.nu au voit lotuşi să recunoască a na Ierna pronunţată contra lui Arie. primii trei au cedat. SIN O A D E ECU M EN ICE 3 19 c r e a t în tim p din n im ic. nevoind să semneze. Pe lîngă erezia lui A rie şi rezolvarea disputei pascale. au losl exilaţi şi episcopii Eusebiu . Sinodul a stabilit ca întreaga creştin ătate să sărbătorească P aşlile în prima Du­ m in ică d u p ă lu n ă p lin ă c e u rm ea z ă e c h in o cţiu lu i d c p rim ă v a ră . apoi s-a stins încetul cu încetul. Teonas de M arm arica şi Secund de Ptolem aida. pînă în cele din urmă. 'De frica împăratului. încă din secolul II. a fost şi s ta b ilir e a d a te i P aştelu i. la colul Dunării. al O rtodoxiei.EREZII. Secund al Ptolem aidei. deşi au subscris la Sim bolul de credinţă niceean. S im b o lu l n ic e e a n a fost aprobat şi semnat de toţi Părinţii prezenţi. precum şi cea mai precisă şi expresivă formulare a dreptei credinţe. Dacă se întîm pla să cadă în acelaşi timp cu Paştile iudeilor. Ei au re ­ fuzat să semneze de asem enea anatem a rostită contra lui A rie.. Data sărbătorii învierii . la sud de Singidunum (Belgrad). Teognis al Niceei.comunicată tuturor B isericilor de episcopul A lexandriei. fiindcă. întrucît acest oraş era centru l principal al cunoştinţelor astronom ice din timpul acela. Trei luni mai tîrziu. a lui M e litie şi erezia lui P a v e l d e S a m o sa ta . Intre alte problem e pe care le-a rezolvai Sinodul I ecum enic. sau îl sărbătoreau cu o săptăm înă mai înainte. Cu toate că Sim bolul de credinţă niceean a devenit digul de apă­ rare.al N icom idiei şi Teognis de Ni ceea. creştin ii amînau sărbătoarea Paştilor în Duminica urm ătoare. existau unele neîn­ ţeleg eri între B iserici privitoare la serbarea datei Paştilor.. c ă e s t e y r ea t din altă ţ b sta n ţă sau iijîiţă c su d e c ît T atăl şi e s t e s c h im b a b il. s-au mai discutat şi alte problem e : s c h is m a lui N ov at.

a avut loc şedinţa festivă de închidere a Sinodului. în Egipt. La 25 august. iar ca n o n u l 7 a c o r d a e p is ­ c o p u lu i d e Ier u sa lim ran gu l d e m itro p o lit. ca cei căsă­ toriţi o singură dată. ci şi de preoţi şi diaconi. M elitie a continuat să-şi păstreze titlul de episcop de Licopole. m ărturisind că vor res­ pecta toate h otărîrile B isericii O rtodoxe. F aţă de novaţieni. Sinodul a procedat cu şi mai multă clem enţă. Sinodul a alcătuit 20 de canoane. pierzînd doar toate drepturile episcopale. Sinodul s-a arătat mai indul­ gent. cu condiţia să ceară confirm area de la arhiepiscopul A lexandriei. s-a ridicat vestitul eremit. şi nu cred că Sfînta Treim e are trei per­ soane. Venind în discuţie m oralitatea m em brilor clerului. care cuprind dispoziţii referitoare la organizaţia şi disciplina bisericească. la care împărţitul a îndemnat pe cei prezenţi să ţină cu tărie la învă­ ţătura form ulată în Sinod. înaintea hirotoniei. care a apărat cinstea şi vrednicia T ainei căsătoriei. ca pe viitor preoţii şi diaconii să nu mai aibă dreptul de a locui cu soţiile lor. Drept garanţie. Botezul în num ele Sfintei Treim i. să-şi poată duce mai departe via ţa împreună cu soţiile lor. unii sinodali au propus introducerea unui canon pentru observarea celibatului. să evite orice fel de certuri şi neînţelegeri. împlinindu-se 20 de ani de la u rcarea pe tron a i împăralului Constantin cel M are. să li se ceară. în cazul cînd vor să revină la B iserica Ortodoxă. el a oferit Părinţilor sinodali un ospăţ. întrucît propagau unele n eadevă­ ruri cu privire la hristologie. avînd în vedere faptul ca Ierusalim ul este centrul unde a luat fiinţă creştinism ul. ii 1 . M ai însem nate sînt canoanele 6 şi 7. A lexan ­ dria şi A ntiohia. prin punerea m îinilor. li s-a îngăduit preoţilor novaţieni să-şi reocupe posturile avute. Cei hirotoniţi de el puteau să răm înă în funcţiile lor. ei trebuiau să dea o declaraţie scrisă. îm potriva propu­ nerii episcopului Osiu al Cordobei.320 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ ca aderenţii lui Pavel de Sam osata. . Canonul 6 confirm a drepturile m itropoliţilor din Roma. nu numai de către episcopi.« 25 iulie 325. Sinodul a răm as la vechiul uz. şi numai cei hirotoniţi ca celibatari să nu ni< aibă dreptul să încheie o căsătorie. Cu privire la m e litien i şi n o v a ţien i. faţă de ceilalţi m itropoliţi. episcopul Pafnutie al Tebaidei de sus (Egipt). După ce episcopul A cesiu a recunoscut Sim bolul de credinţă niceean.

1971. p. Salles-Dabadie. Sc J i r î f s l l î d. dar h otărîrile lui scrierile istoricilor contem porani. Schrifst.. Studii : J. S c h rilt. în G r ie c h . 1 9 0 1. Parm entier F. T. S. C o n sta n tin .XVTI. 13 vol. Christ. Ist. A. 59 vol. X X V I— 540 p. G vol. L es C o n c ile s o e c u m é n iq u e s . Teodoret. bis. J. H a y w a r d. 1> G. 1961. Bâle. L. 21— 40. Straub. H. P h e i d a s. 1962. • BIBLIOGRAFIE confirm ate de roman. A c ta e t S y m b o la C o n c ilio ru m q u a e s a e c u l a q u a r to h a b it a sunt.. Migne. Preiburg im Breisgau. L E g lis e d e s e p t c o n c ile s .. M. c h r is t. 1901— 1912. III. W a r e .. Torino. Schw artz. 1954 . Is t o r ia I lis v r ic c a s c ä . ed. D v o r n i k . continuavit J. M e i n li o 1 d. Berlin. 1 9 5 5 .. J. în G r ie c h . 1962. M a r i j u l. 1962. 1962. Dumcige. pars 1. H. T. Burgense. L e x p é r i e n c e n icct'im e in «Dmnbarlon Onks Papers». 197 9 . M a n s i . I et II. 2-e Aufl. P. 614 p. col. Is to r ia b i s e r i c e a s c â . N ic é e e l C o n s la n tin o p le . S o c r a t e. Paris. D ie o e k u m e n i s c h e K o n z ile d e r C h r is te n h e it. 1961. Bd. R o d r i g u e z. L. R. F. Christ. în Griech. Cl L e o n a r d i . J . C h é 1 i n i. Ist. P a 1 a n g u e. . 1961. H is to ire d e s c o n c ile s . H otărîrile Sinodului au fost Constantin cel M are şi prom ulgate în întreg Imperiul Sinodului I ecum enic s-au pierdut. O r t i z de U r b i n a. Paris. I C o n c ili e c u m e n ic i. 341— 358. L e s c o n c ile s o e c u m é n iq u e s d a n s l'h is to ire . 50. S i e b e n . Leipzig. Paderborn. Philosloriqius. J.'fjc auvofiou. Leiden. Eusebiiu de Ce'zareea.itsidee d e r a lte n K ir c h e . Leipzig. . G enève. G. J o n k e r s .P. Berlin. ed. 15 (1974). L e s L is ta s e p i s c o p a lo s d e N ie r a en la C o ll e c c io n c a n o n ic a H is p a n a . Paris. 1974. de la 1914 . Leipzig. V i é. Atonn. Paris. 2-e Aufl. 29— 572. J e d i n. P e tite h is t o ir e d es gran ds C o n c ile s . b is. ed. J o a n n o u . H. Toulouse.. 1962. Isl. 1759— 1798 . D. 1972. vol. _ _ B. S a c ro ru m C o n c ilio r u m n o v a e l a m p lis s im a c o ll e c t i o . F. A ctele se cunosc din lui Eusebiu de Périt ru S in o a d e le e c u m e n ic e in g e n e r a l : I z v o a r e : J. ' P. 19(ifi. D ie K orv/. F a v a 1 e. Index generalis tomorum t.. J . 1962. S o z o m e n. F. 1960. bis. J. Institut E. L e s C o n c ile s o e c u m é n iq u e s d a n s l'a n tiq u ité c h r é t ie n n e . Paris.. ed. SIN O A D E ECU M EN ICE 321 trăind în pace unii cu alţii. Paris. Berlin. 1902. 1962. H is to ire d e s C o n c ile s o e ­ c u m é n iq u e s . Bidez. K o n z ile d e r K ir c h e in e v a n g e li s c h e r S ich t. P r o d i . Ahrweiler. Stuttgart. t. VII. T h e g e n e r a l C o n c ils o i th c C h u rch . X X IX '{1975). A c t a C o n c ilio r u m o ec u m e n ic o r u m . 428 p. IV. S c h rilt. Scheidw eiler. Ed. publiée sous la direction de G. 54. D e t er n c s. A 1 b e r g i o. F lo ren i i a e e t V e n e tiis . Bidez. 1952. E u s è b e d e C é s a r é e . îndeosebi din scrierile C ezareea. p. în Griech. 21 — Istoria bisericească . Bardtf. "Viafa St. 'H -posSpia oixoofic-Ji y. P. P etite h is t o ir e d e s C o n c ile s . •p. SCH ISM E. I— III. J . Bd. C h rist. Schwartz.. ed.. 1 9 5 4 . începînd din 1963. Paris. Berlin. reproduction Paris. Iv ar Heikel.EREZII. ed. J. A c ta C o n c ilio r u m n o v a e l a m p lis s im a c o ll e c t i o . Brügges. C o n c ilio ru m o e c u m e n ic o r u m d é c r é t a . Paris. ' J. Idem. J. A. H is to ir e e c c lé s i a s t iq u e t. M e t z . R.

F lo ren tiae. B reslau. A. J . F o r m u lă r ile d o g m a t ic e a le p r im e lo r p a tru S in o a d e e c u m e n ic e . H e f e l e — D o m H. fran ceză. In cu rrm h ou . par Aug.iliini|iio. M a n s i . în «R evue d'hist.». |>. F.. B erlin. M. 1956. d e U r b i n a. o i th e in d iv id e d C h u rch . p. 5. 337— 461.e e t V -e s i è c le s . L e c l e r c q . p. Bardy. Dosetti. Pai is. M. 1936. cit. t. D ie G r o s s e n v ie r K o n z ilie n . London.. A tena. 1961 . B ' otxooixs. 1904. 1948. S im b o lu r i d e c r e d in ţă . 385— 3 9 5 . H et a lg e m e n C o n c ile in d e v i e r d e e e u w . l’ r c s t i g e. 257— 2 6 3 . X X III (1925). t.103. L e s C o n c ile s o e c u m é n iq u e d e s I V . Buffalo.o r t h o d o x e n K ir c h e .». 3 -e Aufl. 2-nd ed... K o e v. critică. 45— 73.. A. J . T rad u cere în lim ba rom ână de Prof. S y m b o le d e r a lt e n K ir c h e ( K le in e T e x te . p. în «O rien talia C h ristian a P eriod ica».i I i f f o 1 l. I. ed. p. D as N ic a e n is c h e G la u b e n s b e k e m b n is . 37 3 8 . M arlin. X L III (1925). H ans Lietzmann. 636— 676. 4-e Aufl. D. 1003. C h i l d . H. 1961. 275 285. de L abriolle. 1. D. K a r m i r i s. 1923. II. nr. Bannwart. N ic è e e t C o n sta n tin o p le. M. Sofia. A tena. * * * ¡U-nlru S in o d u l I e c u m e n i c : I. Leipzig. 1976. 1942). G o e m a n s. H. în L e C o n c ile e t l e s C o n c ile s . nr. Paris. T. p. T h e P h ilo s o p h y o i th e C h u r ch F a th e r s . 1963. 2-e éd. E in e D o x o lo g ie . Paris. eccl. London. III. 1960. 1 9 7 1 . ( '.. M ünchen. E dited by J . V o g e l . nr. 1 9 3 0 . trad. 69— 96 : L e c o n c i l e d e N ic è e . D a 1 m a y r. F lieh e et V . D ie B e k e n n t n is s e und d ie v ic h t ig s t e n G la u b e n s z e u g n is s e d e r g r ie c h is c h . H.Tj x a l xpiTixij ¡x tkizf]. reproduction Paris-Leipzig. London. 1. 513— 520. col.. 7. c o u n c ils an d c o n t r o v e r s ie s . X X X (1927). d e C h e 11 i n k. i D e n z i n g e r et Cl . R. C h ristia n S y m b o ls . 1901. P. A n c ien t a n d M od ern . S tev en so n . E d iţii : C r e e d s . B ib lio t h e k d e r S y m b o le u n d G la u b e n r e g e h n d e r a lte n K ir c h e . te x t g rec cu trad u cere franceză. 32-a de A. de T héol.Soka. Popescu.. p. 97— 142. 1914. 1. Papadopoulos. N. L. 1960. 12 (Roma. . von L. K e l l y . Paris. Tournai. L 'H istoire d e ¡’E g lise. 0. 443— 446. 5 — 17. P. p. Rom . p. Ci. L e s S y m b o le s c h r é t ie n s p rim itiis.. 1952.». Hr. 26— 27. în «Dict. J . 1961 . H. O r t i z d e U r b i n a . I. D ie o e k u m e n is c h e n K o n z ile cler K a t h o lis c h e n K ir c h e .«!:> . Io n Mihălcescu. te x te g rec şi latin. T. Calh. O rt. nr. V o r g e t. r < Ci. p. .. Rom a.. 9. O r t i z d e U r b i n a . Studii : H. Paris. 1945. L a stru ttu ra d el S im b o lo C o n s ta n tin o p o lita n o .c s s o u r c e s d e l'h is to ir e d u c o n c ile d e N ic è e . X X X V III (1942). 1968. B a d c o c k . P.yi7. Hahn. F a ith .. J . 11111> i d ţ|.’ (M ass. L e s r e c h e r c h e s su r l'o r ig in e du S y m b o le d e p u is X X V a n n é e s . M adrid. A ltă bo gată b ib lio g rafie se g ă ­ seşte la J. W o l f s o ii. L e s p r e m iè r e s c o n le s s io n s d e la lo i c h r é t ie n n e . G o d in P a tr is tic T h o u g h t.J . 1956. D a n i é l o u . Tô SüfiioXov -ti]. 449— 4 5 3 . o p . I. C h . London. London. Cam elot. p. El S im b o lo N ic e n o . J. Bonn.rjQ Suvooou 'Iatopiy. O r t i z. 1. 1963. I. Il S im b o li d i N ic e a e C o n s ta n tin o p o l. Freibu rg im B reisgau . I. te x t g re c . E a r ly C hristian C r e e d s . B . 194 7 . G. 1924. Paris. p. N igm egen. . nr. . H is to ir e d e s c o n c ils d 'a p r è s l e s d o c u m e n ts o r ig in a u x . col 665— 668. în «Bis. 2-e A uflage. Hahn. t. 17 ş i 18). Cullman. 1935. T rin ity . in lim ba bulgara. Schönm etzer. 1956.322 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ H. Th. în «Echos d'O rient». Stu ttgart. p. ed. E u c h irid io n S y m b o lo r u m . T à zp ia à f l a i a cixoupiêvixà Su¡i. 3. C o n c ile s . P e r c i v a 1. 1759. T h e h is to r y o i t h e C r e e d s . 8. J e d i n .). 1— 2. p. II. J . Paris. 1960. 1967. 1908.. 1960. II. T h e s e v e n E c u m e n ic a l C o n c ils .

364— 3 7 4 . M adrid. T h .s y n o d an d t h e C o u n c il o i C a lc e d o n . 1954. p. I. U b e r d ie B is c h o is lis te n d e r S y n o d e n v o n C h a lc e d o n . 1 9 2 5 . T i KoÀÀou0iav6v a-¿ío¡jLr/ y. 1972. P h e i d a s . 1— 2. 1934. 1 9 2 5 . cu bogată bibliografie. L e r o y . L a L is te o r ig in a le d e s P è r e s d e N ic è e . Q u e s t io n e s se l e c t a s d e c r itic a h is tó r ic a . G h . R o u 1 a r d. V e zi alte sludii la Pr. C h a d w i k . A. B a r d y. G. X I (1936). p. 1— 2. 13— 31. X X I X (1977). C. ed. M ünchen. M. p. p. trad. 1979. 553 p. d e C l e r c q. E. Paris. p. Ilie Beleuţă. X V I (1942— 1943). p.». I. în «B yzantion». 1926. 1— 2. Pr. 17—-76. X II (1937). t. în «Byzantion». I. L e s 318 P'etres d e N ic è e ... H eft X III. p. p. 1928. P atru m N ic a e n o r u m n o m in a. L X V . în «Studii T e o lo g ice » . nr. N eue Folge. I d e m . 211— 233 . P o l l a r d . O ssiu s o í C o r d o v a . P rim u l s in o d e c u m e n ic ţinut la N ic e e a in a n u l 325.. R e c h e r c h e s su r l e s lis t e s d e P è r e s d e N ic è e e t d e C o n s ta n tin o p le . p. S tu d ii su ll'a r ia n e s im o . Sim onetti. A. V ind obonae — Lipsiae. H. şi 1935. Paris. p. 1. 1— 90. 35 ş. în «Byzantion. C o llectan ea :a ntiarian a P arisiana. O xon ii. p. X X (1896). I d e m . G. S im b o iu l N ic e e a n . ed. p. p. Feder. în special. Is to r ic u l S in o d u lu i e c u m e n ic d e la N ic e e a . p. 15— 60. A ten a. ed. G. B erlin . Ed. Arad. La m ort d'A riu s. der W issen sch aften zu M ünchen». 1898. Prof. 1899. 105— 111 . V . 9 (1958). L h é r é s i e d'A riu s e t la «foi» d e N ic é e . Cotoşman. 323— 3 4 7 . p. 2. L o i c h i ţ ă. 1973. T h e o r ig in a l L ists o í th e m e m ­ b e r s o í th e C o u n c il o í N ic a e a . Lipsiae. în «A n alecta Boll. în «A bhandlungen der beyer. nr. K o p e c e k . O. la O rtiz de U rbina. S in o d u l I e c u m e n ic d e ¡a N ic e e a d e Ia 325. N ic a e a u n d K o n s ta n tin o p e l. I. W ashington. E rn est H onigm ann. H. ju ille t. C am bridge (M ass. N ic è e e t C o n s ta tin o p lc . Ed.EREZII. Episcop Calistrat O r i e a nu. 1. Eccl. 78 (1960). 254— 255. Prof. 534— 542. O siu. 429— 4 4 9 . G e n e z a a ria n ism u lu i. d e C o n s ta n tin o p le e t d e C h a lc è d o in . p. 103— 111. P en tru e p i s c o p i i p r e z e n ţ i la S in o d u l I e c u m e n ic : H. X X X V III (1968). P en tru a r ia n is m : F r a g m en ts d e la « T h a lie» . nr. E c c le s ia e o c c id e n t a lis m o n u m e n ta ju r is an tiq u is s im a . Script. Pentru episcopul O siu de Cordoba : L a v ie g r e c q u e d e «S a in t» O siu s d e C o r ­ d o n . X X (1950). . SIN O A D E ECU M EN ICE 323 In lim b a ro m â n ă : Pr. A bt. S u r e d a Blanes. 103— 130. în «Jo u rn al of T h eo lo g y Studies». nota 12 . 1930.ocl ai àpX'/i tou àpiavijijicü. în Corp. 808— 811 .. nr. în /ev. LIII (1927). S c h w a r t z. H is to ir e d e s c o n c ile s o e c u m é n iq u e s » . p a r s p rio r. în «Re­ v ista teo lo g ică». 3— 10. F. E. 2— 215 . A h is t o r y o í n e o -a ria n ism . p. în «Byzantion». p. Cuntz. p. t. în «Bis. G e i z e r . 19G5. hist. T h e O rig in s o í A r ia n ism . Sibiu. e p is c o p u l C o r d o v e i. M. în «Byzantion». 63— 71 . III. L X I (1966). în «M itropolia Banatului». H. Lat. 2 Bd. A th a n a siu s W e r k e . A kad. la s e . S c h w a r t z . 356— 361. th e r o b b e r . v.). S in o d u l I e c u m e n ic d e la N ic e e a . Prof. Roma. 1916. nr. P u n cte d e s p r ijin p en tru a r ia ­ n ism în t e o l o g i a c r e ş tin ă a n t e r io a r ă . d'A riu s. 3— 4. L a c u e s t ió n d i O sio o b is p o d e C a r d o v a . C aransebeş. t. 6. D u m e i g e. X IV (1939). Lu pta O r t o d o x ie i c o n tr a a ria n is m u lu i d e Ia S in o d u l I c c u m c n ic p în ă la m o a r te a lu i A r ie . X IX (1959).and¡ana». V i c t o r C.. nr.». O rt. în «Byzantion». H i l g e n f e l d . 1937. U rk u n d en zu r G e s c h ic h t e d e s a r ia n is c h e n S tr e ite s . în «Revue d 'h isto ire ecclésiastiq u e». Idem. y d i L ib e r io o b i s p o d e R o m a . H o t ă r îr ile d o g m a t ic e a le c e lo r ş a p t e S in o a d e e c u m e n ic e . Idem. 36— 91 : N om ina episcoporum . nr. 20— 8 0 . 83— 90. 15— 18 . S tu d ii: B.M o l i n g h e n . C o n d a m n a r e a e r e z i e i Iu i A r ie . Turner. cit. 10— 11. l o a n Rămureanu. 296— 3 1 1 . p. în «Studii te o lo ­ g ice». A ubineau.. Rămureanu. H. La T h a lie d'A riu s. H. p. SCH ISM E. 1. 1— 2. în «Revue de P hilologie». Phil. S u r l e s lis t e s d es é v ê q u e s p a r tic ip a n t a u x c o n c i l e s d e N ic è e . p. T. 1963 . nr. N.u. Popovici. Opiz. U n e lis te in e d it e d e s P è r e s d e N ic è e . Idem. X III (1961). Rom . 12 p.

485— 529.sinul B isericii. God in p a tr is tic T h o u g h t.oazaai'. p. t. p. S t e a d. 397— 412. Freibu rg im B reisgau . care negau consubstanţialitatea F iu ­ lui cu Tatăl. de la termenul àvojxotoç. care se com bateau reciproc. 1961 . T h e S ig n iiic a n c e o i t h e H o m o o u s io s . et jcpôawnoN dan s les c o n t r o v e r s e s tr in ita ir e s p o s t n ic è e n n e s . p. Le so rt d u «C o n s u b s ta n tie i» n ic c e n . P r o b le m a opioouaioc la S iîn lu l A ta n a sie ce/ M are. Gonzalos. avînd în înm iea lor pe episcopul Eusebiu al Nicom idiei.324 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ P en tru te r m e n u l ¿¡xoouaiaz t ă üa^pl — con su bstan ţial cu T atăl : J . 1970. X L II (1952). episcop de Cizic. A rienii extrem işti sau radicali. 1. C. C. R. Diac. D as XVorl H ypostasis'. L. 66 (1954— 1955). A h i s t o r j o l C hristian T h o u g h t. proL lo a n R ă m u rean u ■ . p. ibidem. Eunomiu. p. Le s e n s d e s te r m e s oùaiâ. ôa-aaic : F r. 1939. după numele căruia. ei au fost numiţi şi h c t e io u s ia ş t i. 48— 63 î L X X IV (1917). P r e s t i g e. X V I (1963). iar cu toţii luptau îm potriva O rtodoxiei. L X X III (1916). ei s-au nuii numit şi cu s e b ie n i. Pentru că anom ienii afirmau că Fiul este deosebit de T atăl după fiinţă — I^epoi xa-cViaiav. G. Partida m oderată a arienilor. în «Studia P atristica». A. Frăm întările şi sinoadele ariene după Sinodul I ecumenic de la N iceea * H otărîrile sinodale de la N iceea n-au adus mult dorita şi aşteptata pace în . se afla diaconul Eţiu (Aetius) şi elevul a ces­ tuia. P en tru te r m e n u l üt. part.j. H. care afir­ mau cii Fiul este «a se m ă n ă to r in su b sta n ţă cu T atăl» ojiotouato? t«j îlatpi — sim ilitu d in e su b sta n ţia lă . III. a n o m e i sau an om ien i. I. în «Revue d 'h istoire e c c lé ­ siastiqu e».ooù3!&': d a n s ie v o c a b u la ir e t h é o lo g iq u e d'A riu s e t d e l ' é c o le d A n t io c h e . 3— 20. J . '0. N ash ville and N ew Y ork . E r d i n. nr.am « m a xai xaţ’ouaiav. tiu 1’r. T u i l i e r . R o u g i e r. Le s e n s d u ter m e ô. s-au numit. Lomlon. din 360. A ceastă grupare căuta să ţină calea de m ijloc între arienii extrem işti şi ortodocşi. de la numele căruia arienii extrem işti s-a numit şi eu n o m ien i. 1— 24. m ilitînd pentru îm păcare prinlr-o formulă leologica de compromis.j .oo6aiot: în «Z eit­ sch rift fur K irch en g esch ich te». K raft. * Capitol redactat. ùr. deoarece arienii s-au împărţit în trei partide. V o i c u. în «M i­ tro p o lia Oltenie^». cei mai num eroşi de altfel. 1— 2. G. B erlin . L e b o n. în fruntea lor. p. în «Revue de l'h isto ire des religion s». 421— 430 . 1952. 133— 189. s-au numit o m iu sien i sau se m ia r ien i. L. F rom t h e B eg in n in g to th e C o u n c il o i C a lc e d o n . p. afirmînd că Fiul este «neasem ănător cu T atăl şi în toate şi după fiinţă» -x a ï v. T.

căpetenia lor. de la term enul o. clericii şi creştin ii ortodocşi. Fiul are cu Tatăl o sim ilitu d in e n esu b sta n ţialâ. în urma ţinerii unui sinod la Constantinopol. Sîm bătă seara. determinîndu-1 să rechem e pe A rie şi pe prietenii săi din exil.axâ irâvxa. Sfîntul A tanasie. Pentru apărătorii dreptei credinţe au venit zile negre. A rie a prezentat împăratului. a reuşit să cîştige pe m arele îm­ părat Constantin. fiind condamnat de un sinod întrunit în 330 la A ntiohia şi trim is în exil. în 335 a fost exilat şi episcopul ortodox M arcel al A ncirei. urmînd ca aici să se facă reintroducerea lui în Biserică. Din cauză că la auzul acestei veşti s-au produs mari tulburări în A lexandria. îm păratul s-a văzut silit să rechem e pe A rie la Constantinopol.j. SCH ISM E. au fost numiţi o m o u sien i. care apărau credinţa cea dreaptă stabilită în Sinodul de la N iceea şi term enul ¿¡aoouoio? xip l l a x p i <(de o fiinţă cu Tatăl». a avut parte de aceeaşi soartă şi Sfîntul A tanasie. în a ju ­ nul Duminicii în care A rie trebuia să fie primit în B iserică. s-au numit o m e i sau o m ien i. se afla episcopul A caciu de C ezareea. Triumful sem iarienilor urma să culm ineze cu reprim irea ereticului A rie în B iserica A lexandriei. Eusebiu al Nicom idiei.EREZII. 335— 22 nov. A rienii moderaţi.După aceştia. după num ele căruia s-au mai numit şi a c a c ie n i. în care nu se mai află nici una din exp resiile sale eretice şi a promis solemn că va recunoaşte Sim bolul niceean. sau «consubstanţial cu Tatăl». 337). ajungînd . influenţat de Eusebiu al N icom idiei. Episcopii. pentru a-i înşela buna credinţă un fel de m ărturisire. Constantin cel M are. pentru că afirmau printr-o formulă vagă că Fiul este «ase­ m ănător cu T atăl în toate» — ojjioio? T Hxxpi y.oto?. datorită faptului că au pus în circu laţie o formulă de credinţă ech iv ocă opoiouaios în loc de ofxoouaioCj au reuşit să atragă de partea lor mulţi episcopi şi clerici. Ca şi el. a avut de suferit episcopul Eustaţiu al A ntiohiei. care a apărut după 358. In fruntea lor.axi xâc Fpaaâx. a fost pus la grea încercare. a aprobat exilarea Sfîntului A tanasie la Treveri în G alia (întîiul exil : 11 iul. iar duşmanii săi l-au îm proşcat cu un potop de calomnii. care de la 8 iunie 328 a urmat episcopului A lexandru pe scaunul A lexand riei. In urma h otărîrilor luate de adversarii săi la sinodul din Tir (335). SIN O A D E ECU M EN ICE A treia partidă de arieni. După cinci ani. s e m ia r ie n ii sau o m iu sien ii. sau «asernăip m ănător cu Tatăl după Scripturi» — ojj-oloc xcp Ifaxpi y.

în 336. Eusebienii sau sem iarienii. reuşind să cîştige pe îm păratul C onstanţiu de partea lor. Simţind că viaţa lui este în pe­ ricol. muri subit de o ruptură de intestine. refugiindu-se la Roma. A tanasie. care s-a pronunţat pentru nevinovăţia lui A tanasie. la 16 aprilie 339. în al doilea exil. au cerut exilarea episcopului Pavel de Constantinopol. cei trei fii ai săi au h otărît să rechem e din exil pe toţi episcopii. înlocu irea Sfîntului A tanasie cu in­ trusul G rigorie de Capadocia. în 341. după atîtea um ilinţe şi violenţe din partea arienilor. pentru că s-a ţi­ nut în timpul sfinţirii catedralei din A ntiohia. La u neltirile lui Eusebiu de Nicomidia. unde a rămas. cuvîntul h otărîtor l-au avut eusebienii. Sfîntul A tanasie a părăsit pentru a doua oară A lexandria. pînă la 21 octom brie 346. Episcopul Romei. S i­ nodul a alcătuit «patru formule de credinţă» de îm păcare cu Ortodoxia. aducînd noi învinuiri Sfîntului A tanasie. C redincioşii din Constantinopol au cerut ca episcop pe Pavel. devenit acum titularul scaunului de Constantinopol. văzînd în m oartea neaşteptată a lui Arie. erezia ariană era com bătută. «una din personalităţile cele mai u rîcioase pe care le-a cunoscut istoria». M arcel al A ncirei şi a celorlalţi ierarhi ortodocşi acuzaţi. A stfel s-a putut întoarce la A lexandria şi Sf. După m oartea lui Constantin cel M are la 22 mai 337. Un sinod ţinut la A ntiohia în 340. începută de Constantin. în v îrslă de 80 de ani. numit «al sfinţirii» —■ «Encaeniis». Dar nici de data aceasta. la 22 noiem brie 337. . a hotărît. deşi m ajoritatea oj>isc opi lor erau ortodocşi. acesta fiind silit să se depărteze din cauza unei nevoi naturale. a convocat la 342 un sin o d la R om a. îm păratul a dispus înlocuirea Sfîntului A tanasie cu un episcop arian. dar eusebienii au ridicat în scaun pe M acedonie. Ciirînd după închiderea sinodului de la A ntiohia. cel ce va fi întem eietorul ereziei pnevm atom ahilor. Aproape întreg Răsăritul era dominat acum de eusebieni.326 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ cu un mare cortegiu de partizani şi adm iratori pînă la Forul lui C ons­ tantin. a murit. pe baza vech ilo r acuzaţii m incinoase. Eusebiu al N irom idiei. dar term enul «omoousios» eru o vila I. Iuliu I (337— 352). o pedeapsă dumnezeiască. Sfîntul A tanasie n-a putut să ram înă li­ niştit la A lexandria. în sinod. A ceştia au ţinut în 341 un sin o d la A n tio h ia . De ochii lumii. H otărîrile Sinodului au fost aduse şi la cunoştinţa răsăritenilor. C re­ dincioşii şi clericii ortodocşi respirară uşuraţi.

Episcopii răsăriteni. M arcel de A ncira şi Pavel de Constantinopol. dintre care circa 80 erau sem iarieni. SCH ISM E. care s-au declarat pentru hotărîrile sinodului din Sardica. . în modul acesta. apărătorul credinţei n iceene. In sfîrşit. pe teritoriu l Imperiului d e 'R ă să rit. M arcel şi Pavel. eusebienii şi-au întins influ­ enţa şi asupra Occidentului. Sinodul s-a deschis în toamna anului 343 şi a continuat şi în 344. Sinodul a confirm at h otărîrile dogm atice şi can onice luate de S i­ nodul I ecum enic de la N iceea în 325 şi a anulat depunerea episcopilor A tanasie. au părăsit Sardica. pentru îm păcarea episcopilor din R ăsărit cu cei din Apus. Episcopii sem iarieni întruniţi la Filipopole. îm păratul O ccidentului. apărătorul arienilor. c. fiind exilaţi de împăratul Constanţiu. Constans. De asem enea. şi-au pierdut scaunele. în care apusenii nu aveau nici o com petenţă. S -a cercetat apoi situaţia episcopilor A tanasie al A lexandriei.EREZII. sinodalii de la Sardica au dat 20 de canoane prin care s-au stabilit drepturile şi datoriile episcopilor. A m eninţat cu război de fratele său Constans. Constans. Sfîntul A tanasie şi-a putut reocupa scaunul. au reînnoit anatem a contra celor trei episcopi. fiind omorît de uzurpatorul M agnenţiu. Constanţiu a trebuit să execu te h olărîrile sinodului din Sardica şi să perm ită reînscăunarea episcopilor alungaţi din scaune. în 350. sinodalii s-au ocupat cu cercetarea actelor de violenţă săvîrşite de semiarieni împotriva mai multor slujitori ai altarului. con vocarea unui sin o d la S a r d ic a (Sofia) în Iliricul răsăritean. SIN O A D E ECU M EN ICE 327 Văzând uneltirile sem iarienilor în Orient. participînd circa 170 de episcopi. îm păratul Apu­ sului. hotărînd să rupă orice legături cu papa Iuliu I al Romei şi episcopul Osiu de Cordoba. şi! au ţinut sinodul lor la Filipopole. a propus fratelui său Constanţiu. 21 octom brie 346. depuşi din scaune de sem iarieni şi canonicitatea acestor depuneri. S-a cercetat mai întîi sfînta şi dreapta credinţă pe care au stri­ cat-o sem iarienii ? b. A ceştia n-au voit să asiste la dezbateri cu episcopii ortodocşi. în Tracia. acuzîndu-i că s-au am estecat într-o chestiune din R ăsărit. care era ortodox. " Sinodalii răm aşi la Sardica au îndeplinit o triplă m isiune : a. dimpotrivă.

episcopul Liberiu (352—366). în sudul G aliei. în cît acest oraş a devenit pentru mai mulţi ani centrul politic al Imperiului roman şi în acelaşi timp centrul b isericesc al lumii creştine. După m oartea episcopului Iuliu al Romei. ereticul A rie a reuşit să atragă la erezia sa doi tineri episcopi. Sinodul a rostit anatem a şi îm potriva episcopului Fotin de Sirmium. dar a cerut ca sinodul să se ţină la A relate. la care se va adăuga şi G erm in iu d c Sirm ium . au semnat condam narea Sfîntului A tanasie. î n 355.328 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ In Răsărit. delegatul episcopului Liberiu al Romei. Conslimţiu a forţat pe cei 147 de participanţi să se lepede de O rtodoxie. 30). Sfîntul A tanasie a plecat pentru a treia oară în exil. inventînd tot felul de calom ­ nii contra lui. aşa numita « în tiia fo rm u lă d e c r ed in ţă d e la S ir­ m ium ». de la 9 februarie 356 . Cei întruniţi în sin o d u l d e la A r e la te . deşi respingea erezia lui A rie. Întristat peste măsură de atitudinea delegatului său. fost ucenic al episcopului M arcel al A n d rei (Socrate. Constanţiu a fost de acord. a cerut perm isiunea împăratului Constanţiu să convoace un sinod la A quileea. în toam na anului 353. în 351. în exilul -său în Iliric.rn. Prin teroare. în 352. care au făcut mult rău apărătorilor O rtodoxiei niceene. evita expresia ortodoxă «o m o o u s io s ». La sin o d u l ţinut la Sirm ium . sprijiniţi de împărat. capitala provinciei Pannonia Inferior. care. S-au ţinut în acest oraş mai multe sinoade. V a le n s d e M ur s a (O siec) şi U rsaciu d e Sin gidu nu m (Belgrad). sem iarienii alcătuiră o m ărtu­ risire de credinţă. eretic antitrinitar. Stînlul A tanasie şi mulţi alţi episcopi. între care Liberiu al Romei şi bălrînul Osiu de Cordoba. împreună cu Vinconţiu de Capua. sub presiunea împăratului Constanţiu. D eoarece chiar de la prima şedinţă s-a născut un in ci­ d e n t . împăratul Constanţiu s-a stabilit la Sirmium (M itroviţa). episcopii arieni şi sem iarieni şi-an unit eforturile pentru înlăturarea din scaun a Sfîntului A tanasie. dar din n efericire ele au fost dominate de arieni şi se­ m iarieni. urmaşul său. papa Liberiu a r u g a i pe împăratul Constanţiu sa-i îngăduie ţinerea unui sinod l a Mil. au trebuit să plece în exil. II. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . î m p ă r a t u l a ordonat m utarea sinodului în palatul im perial. care avea să cerceteze toate acuza­ ţiile aduse contra Sfîntului A tanasie. Din anul 350.

printr-un sinod ecum enic. a fost alcătuită la 22 mai 359. în Egipt. care a impus doctrina lor eretică. cu facu ltăţile slăbite de suferinţele pribegiei. im ­ p licit pe arienii extrem işti. au convins pe împăratul C onstanţiu să le îngăduie ţinerea a două sinoade : unul pentru Răsărit. Era o form ulă elastică şi cuprinzătoare. Ultim ii s-au străduit acum să impună arianismul în tot Imperiul roman. în Seleu cia din Isauria. A rienii s-au silit să impună formula ariană omiană prin sinodul de la Constantinopol. mult mai num eroşi. m enită să satisfaci! toate grupările creştine. aşa cum l-a con­ ceput A rie şi l-a sistem atizat apoi în formule logice A etius. tio Ilaxpt. arieni extrem işti. formulă susţinuţii atunci de episcopul V asile al A n d rei. după care Fiul este «a se m ă n ă to r în su b sta n ţă cu T a tă l » — ojxotouoio. In sinodul de la Sirmium din vara anului 358. pentru a am ăgi pe ortodocşi. Este «a d o u a fo rm u lă d e c r ed in ţă d e la Sirm ium ». de la Sirmium. anomienii. şi altul pentru Apus. Tem îndu-se însă că eusebienii. supus la lovituri şi chinuri. s-ar putea uni cu ortodocşii. au ţinut un sinod la Sirmium. după care Fiul este «n e a s e m ă n ă to r şi în to a te şi d u p ă tiin ţă » — dvoţio io? x a l x a x â irocvra xod xax’ouaiavj cu Tatăl. în tot Imperiul roman. numiţi şi a c a c ie n i. SIN O A D E ECU M EN ICE pînă la 21 februarie 362. după care Fiul este « a s e m ă n ă to r cu Talul în to ate» — ojioio? t «> Ilaxpi xaxi mema. Ea reprezintă doctrina om ien ilo r. La această formulă s-a referit desigur Fericitul . In aceste două sinoade s-a adoptat formula ariană o m ia n ă . găsind adăpost la pustnicii din munţii N itriei şi deşerturile Tebaidei. sau « a sem ă n ă to r cu T atăl d u p ă S criptu ri». atenuate şi n eprecise. a fost silit să sem ­ neze această formulă ariană. A ceastă form ulă nu mai reproduce term enii originari ai arianism ului rigid. din 360. In vara şi toamna anului 357. la Rimini (Ariminium). a treia ram ură a arian is­ mului. — ojioto? iŞ IlaTpi -/. în 357. SCH ISM E. după num ele episcopului A caciu de Cezareea. socotita moderată. spre a se putea întoarce din exil la Roma. în Italia. Osiu de Cordoba. dar cu atît mai pericu­ loasă. A «patra fo rm u lă d e c re d in ţă d e la S irm iu m ».EREZII.s-a compus «a treia fo r m u lă d e cr e d in ţă d e la Sirm ium ». . în vîrstă de aproape 100 de ani. ci răm îne la expresii inconsistente şi vagi. care reprezintă doctrina sem iarien ilor sau om iusienilor.axa xâ? Tpaipâ?. Ea a fost semnată şi de papa Liberiu. la A ntiohia.

Sfîntul G rigorie de Nazianz ne înfăţişează atm osfera în cărcată şi agitată în care s-au purtat aprinsele discuţii teo lo g ice din secolul al IV -lea. . la 21 februarie 362. P. din 343. din ianuarie 360. care.. a evoluat în sinoadele de la Sirmium din 351. referitoare la Dumnezeirea Fiului şi la raportul Lui cu Tatăl. în num eroasele sinoade ariene. 557 B). porunci ca episcopii exilaţi să se întoarcă la scaunele lor şi să se restituie bisericilor şi credincioşilor bunurile confisca le.330 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ îeronim . la începutul dom­ niei. din ordinul îm păratului Iulian a trebuit să plece pentru a patra oară în exil. Nu ştiu cum să num esc acest rău. a provocat tulburare şi contuzie în sufletele m ultor cle ­ rici şi credincioşi. de doreşti preţul p li­ nii. Schim barea n eîn cetată a form ulelor de credinţă. Datorită acestei măsuri. Sub îm păratul Iulian A postatul (361— 363).G. după al treilea exil. ţi se răspunde : Fiul a fost creat din cele ce nu există. se poate spune că faza ilirian ă a istoriei arianism ului a început cu sinodul de la Sardica. 357. au răspîndit-o pînă în Spania. Sfîntul A tanasie al A lexandriei a putut să-şi reocupe scaunul. în cuvinte pline de am ară ironie : «De întrebi pe cineva de bani. Iulian. Ea a fost formula oficială a arianismului. îşi atrăsese ura credincioşilor şi a episcopilor ortodocşi. 19). răspîndită în special la popoarele germ anice de la Dunăre. Pentru că împăratul Constanţiu. prin sprijinul acordat arienilor. eşti îndoctrinat asupra Celui N ăscut sau N e n ă scu t. nebunie sau manie ?» (D esp re D u m n ezeirea F iu lu i şi a S lin tu lu i Duh. ţi se răspunde : T atăl este mai m are şi Fiul i se supune . baia e gata. aprobată de sin o ­ dul de la Constantinopol. se produce în Imperiul roman o schim bare în politica religioasă. pe care-i trim isese în exil. după ce au trecut pe teritoriul Imperiului roman. 358. Din cauză că acest neobosit episcop ortodox a readus la dreapta cre ­ dinţă mulţi sem iarieni şi chiar păgîni. şi s-a term inat cu formula omiană. între 24 octom brie 362 şi 5 septem brie 363. după m oartea lui A rie (f 336). cînd s-a e x p rim a t: «Tot universul a suspinat şi văzu cu m irare că este arian» = «Ingemuit totus orbis et Arianum se esse miratus est» (D ialog u s co n tra L u c iferia n o s. Ţinîiid seam a de evoluţia arianismului. X LV I.• de întrebi. dorind să devină popular şi să arate că a rupt-o cu politica re li­ gioasă a predecesorului său.

Sub acesta şi în timpul lui V alentin I (364— 375). mulţi eretici au reven it la B ise­ rică.D a c e s d e la P én in su le B a lk a n iq u e . O rtodocşii au dat do­ vadă de multă îngăduinţă la reprim irea episcopilor şi a clericilor. C îtva timp arienii au fost favorizaţi de V alentin ian II (375— 392). în cît arianismul a încetat de a mai fi o prim ejdie în Răsărit. s-au distins ca apărători ai O rtodoxiei : Sfîntul Ilarie de Pictavium (f 367) şi Sfîntul Am brozie al M ilanului (Ï397). în Apus. 435— 444 et dans L e . a fost chem at de clericii şi credincioşii orto­ d ocşi din Constantinopol. De data aceasta. M ilan. B ucureşti. SIN O A D E ECU M EN ICE 331 înain te de a părăsi A lexandria.. V alens (364— 378). G alia. Spania şi A frica. I o a n R ă m u r e a n u . la conducerea Bisericii. Paris. Sfîntul A tanasie este silit să plece pentru a cincea oară în exil la 5 octom brie 365 pînă la 31 ianuarie 366..e C o n g r è s In te r n a t io n a l d e T h r a c o lo g ie (B u carest). T. în timpul domniei lui Iovian (363— 364). arianism ul şi-a găsit un refugiu la popoarele germ anice. N um eroasele diviziuni din sînul arianismului i-au pregătit ruina. care au continuat opera Sfîntului A tanasie cel M are. a sp rijinit pe arieni. a putut întruni în 362 un sin o d l a A le x a n d r ia .G é t o . 1976). M ontréal. 298— 307.EREZII. Sfîntul A tanasie s-a întors din al patrulea exil. După m oartea acestuia. O rtodoxia a ajuns la mare cinste. cînd s-a putut reîn to arce la A lexandria. V alentin ian al II-lea a renunţat de a mai sprijini pe ereticii arieni. După 1 ianuarie 379. Sfîntul G rigorie de N azianz. a putut păstori în linişte pînă la m oartea sa. întîm plată la 2 mai 373. care a înlesnit în to arcerea celor ce doreau să se unească cu B iserica Ortodoxă. care invadau atunci Italia. BIBLIOGRAFIE P en tru c e r t u r ile a r ie n e . Pr. D atorită străduinţelor sale. prof. graţie stăruinţei Sfîntului Am brozie al M ilanului. V olum e selectif. Rom a. protector al O rtodoxiei. p. în schimb. . întronizat oficial la 27 noiem brie 380 de Teodosie cel M are. îndem nat de mama sa Ju stin a. L e c h r is tia n is m e c h e z l e s T h r a c o -P h r ig y e n s d 'A s ie M in eu r e e t c h e z l e s T h r a c o . p. dans A c t e s d u I l . 4— 10 sept. II H is to ir e e t A r c h é o lo g i e . fratele lui.. dusă la bun sfîrşit de lupta v icto rio asă a m arilor ierarhi şi dascăli din C apadocia : V asile cel M are (t 379).M o n d e T r a c e . Grigorie de Nazianz ( f 390) şi G rigorie de N isa ('j' 394). 1980. numit «sinodul păcii». învins. care era o adeptă a arianismului. SCH ISM E. în drepturile avute. 1982. care a dus o luptă necruţătoare îm potriva creticilor arieni şi pnevmatom ahilor.

IV . 266— 313. Luptătorii contra Duhului Sfînt au primit numele de p n e v m a to m a h i. S iîn tu l N ic e t a d e R e m e s ia n a .a s s e s e d . lo a n R ă m u rean u . L u p ta O r to d o x ie i c o n tr a a ria n is m u lu i d e la S in o d u l I e c u m e n ic p în ă la m o a r te a lu i A r ie . D acă arienii au evitat. p. 3— 4.. t. II. 1— 25. S in o d u l d e la S a r d ic a d in 343. N. p. ibidem . de la Ilvsùjjia = Duh şi = luptă. I d e m ..e s i è c le . conducerea pnevm ato­ m ahilor a preluat-o diaconul M ara ton iu . ca o nouă formă a arianismului. Paderborn. nr. S t a n e v . nr. ca eretic. Fiul lui Dumnezeu. L e C o n c ile d e S a r d iq u e (3 4 3 ): é t a p e n o u v e lle d a n s la lu tte d e s i d é e s a u I V . Erezia pnevm atom ahilor a apărut ca o prelungire a ereziei ariene. S in o a d e le d e la S irm iu m d in tr e a n ii 348 ş i 358. ibidem. A 1 e x e. au făcut aceasta din m otive ta c ­ tice. 5— 6.. p. p. nr. B ucureşti. X II (1980) (1982).. p. care punea în discuţie D u m n ez eirea S fîn tu lui Duh. A ltă B ib liog rafie pentru su biectu l de faţă se g ăseşte în capitolul precedent. 1969. în focul discuţiilor ariene referitoare la Dumnezeirea Fiului. depus din scaun în 360 de sinodul din C onstanti­ nopol. I d e m ..332 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ I d e m . să com bată Dumnezeirea Sfîntului Duh. p. a apărut o nouă erezie. intrurît voiau să cîştige mai în tîi lupta dusă îm potriva Dumne­ zei rii Fiului. După m oartea lui M acedoniu. în A c t e s d u I I-a C o n g r è s In te r n a t io n a le d e T h r a c o lo g ie . ibidem. sau m a c e d o n ie n ii şi m a ra to n ien ii de la numele prom otorilor acestei erezii. 1— 2. . X IV (1962). La jum ătatea secolului al IV -lea.. S o m e p r o b le m s r e . nr. W . Denum irea de m a c e d o n ie n i li s-a dat după numele episcopului sem iarian M a ced o n iu . X V I (1964). Sinodul II ecumenic de la Constantinopol din 381. e g a lita t e a şi c o n s u b s ta n ţia lita te a Lui cu T atăl şi cu Fiul. B a r n a r d. prof. X III (1961). 408— 450. 1980.. X V (1963). 13— 31. la început. 146 — 182. I d e m .. în «Studii T eo lo g ice». în «Anuarium H isto riae C onciliorura». C o u n c il o i S e r d ic a . Ş t . B u carest. Erezia pnevmatomahilor. 425— 433.. * Capitol redactat dc Pr.. de la care au primit numele de m a ra lo n icn i. Apolinarismul * Erezia pnevmatomahilor.. C re ştin ism u l în p r o v in c iile r o m a n e d u n ă r e n e a le Ilir ic u lu i l a s iîr ş itu l s e c . 7— 8. hirotonit de M acedoniu de C onstantinopol episcop de N icom idia. L.. N egarea Dumnezeirii lui Iisus Hristos. punea de la sine în discuţie şi Dum nezeirea Sfîntului Duh.

Fiul şi Duhul Sfînt nu sînt trei substanţe. XLII. Sfîntul G rigorie de Nisa. 74. au condam nat odată cu erezia arienilor şi erezia m a c e d o n ie n ilo r sau p n ev m a to m a h ilo r. SCH ISM E. G. 248— 249 . 475— 501). cu toate că fiecare dintre per­ soane se num eşte fiinţă şi Dumnezeu. episcopii din provinciile Iliricului occidental. Sfîntul G rigorie de Nazianz a com bătut tem einic pe ereticii pnevm atom ahi în C u v în ta rea a V -a te o lo g ic ă . ca şi prim ele patru. cînd au adoptat o formulă de credinţă. în tratatu l D esp re S fîn tu l D uh co n tra p n e v m a to m a h ilo r m a c e d o n ie n i. P. în vara anului 378. nici trei Dumnezei. rostită. s-a răspîndit mai ales în Răsărit.. Pnevm atom ahii sau m acedonienii au ţinut în 376 un sinod. .. compusă între anii 374— 375. în care afirm ă că T atăl. G. în care pe Sfîntul Duh l-au trecut în rîndul creaturilor.. P. :întrunindu-se în sinodul de la Sirmium sub preşedinţia episcopului lo cu ­ lui Anem ius şi a Sfîntului Am brozie al M ilanului. D uhul S fîn t e D um nezeu. răspîndită atunci în Răsărit. Sfîntul Epifaniu (t 403). Bitinia. la Cizic. într-un capitol special din lucrarea sa P an arion sau C on tra tuturor e r e z iilo r (cap. X X X II. El e s t e d e o fiin ţă cu T atăl ş i cu F iu l» (E p isto la V III. H el­ lespont şi îm prejurim i. în care este com bătută erezia pnevm atomahilor. în biserica «învierea». Ţinînd seama de m işcarea de idei din timpul său. El este egalul şi nu inferiorul lor. cînd m araton ie n i. 261— 265). numiţi cînd m a c e d o n ie n i. Primul care s-a ridicat îm potriva pnevm atom ahilor a fost Sfîntul V a silie cel M are. în 380. F iu l e D um n ezeu . Sfîntul V asile afirmă că Duhul Sfînt se bucură de aceeaşi dem nitate cu Tatăl şi cu Fiul. cea mai bună lucrare a antichităţii creştine. deoarece El are o singură şi unică fiinţă. care i-a com bătut tem einic în lu crarea sa D esp re S fîn tu l Duh.. a com bătut de asem enea pe adversarii Sfîntului Duh. «N oi tre b u ie să m ărtu risim c ă T atăl e D um ­ n ez e u . SIN O A D E ECU M EN ICE 333 Erezia pnevm atomahilor. în anul 380.EREZII. scriitorul alexan ­ drin Didim cel Orb (t 398) a scris înainte de 381 un scurt tratat D esp re S fîn tu l Duh. din Constantinopol. în provinciile Tracia. cunoaşte pe luptătorii contra Duhului Sfînt sub num ele de p n e v m a to m a h i şi i-a com bătut în 377. fratele Sfîntului V asile cel M are.

hirotonit în mod necanonic. a convocat pe In tîistătăto riî B isericii din ju m ătatea orientală a Imperiului său la un Sinod ecum enic. printre care mai de seamă au fost urmă­ to rii': M eietie al A ntiohiei. Diodor de Tars ş. d e a c e e a ş i m ă rire în T reim e» . Is to r ia b is e r ic e a s c ă . La sinod au participat şi 36 episcopi pnevmatomahi. Sinodul s-a deschis în Constantinopol. dar refuzau să recunoască consubstanţialitatea Sfîntului Duh cu Fiul şi cu Tatăl. a dai ia 28 februarie 380 din Tesalonic un edict către popoarele Imperiului. po­ runcind ca toţi supuşii Imperiului să adere ]a adevărata credinţă «a u n ei sin g u re D u m n ezeiri a T atălu i şi a F iu lu i şi a S fin tu lui D uh. Teodosie coi M are (379— 395). episcop de Tom is (Constanţa). şi cei mai mulţi accep ­ tau consubstanţialitatea Fiului cu Tatăl. dorind împăratul să restabilească liniştea şi ordinea în B iserică.ic şi M arrian de Lampsac. în 381. G rigorie de Nisa. so c o tin d u -L d o a r «Duh» sau «Spirit». Isto r ia b i ­ s e r ic e a s c ă . după eretidii pnevmatomahi* iS'fînt'ul Duh ocupă o p o z iţie in te r m e d ia r ă în tre D u m n ezeu şi crea tu ri. doreau să impună pe scaunul de Constantinopol un om de-al lor. 8 ). Teodoret. în Scythia M inor (Sozomen. pe filozoful M axim Cinicul. s-au înfăţişat la sinod şi episcopii din Egipt şi Iliricul oriental. s u p e rio r n atu rii s p ir i­ tu a le a în g e r ilo r . 7 . la începutul lunii mai 381 şi a durat pînă la 9 iulie acelaşi an. din C onstanti­ nopol. pe care la reînnoit la 10 ianuarie 381. Ei admiteau Dumnezeirea Tatălui şi a Fiului. şi n eg a u D ivin i­ ta te a Lui.. C eva mai tîrziu.334 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Pnevm atom ahii sau m acedonienii nu aveau o doctrină bine p reci­ zată. în vara . cînd a ţinut ultim a şedinţă. La S i­ nodul II ecum enic a participat şi G eron tiu s sau mai co rect T eren tiu s. lîpiscopii egipteni. Sinodul II ecumenic de la Constantinopol. V. geloşi pe prestigiul Sfîntului G rigorie de N a­ zianz. V II. G rigorie de Nazianz. Au participat 150 de episcopi.a. în frunte cu Eleusiu de C’i/. C hirii de Ierusalim . dar ei n-au reuşit să definească mai clar această poziţie. văzînd că ereticii arieni şi pnevm atom ahii tulbură liniştea Imperiului. în frunte cu fim oloi al A lexandriei şi A holiu sau A scholius de Tesalonic. . Am filohiu de Iconiu. 381 Noul îm părat al Bizanţului. în concluzie.

G rigorie de Nazianz. la sfîrşitul lunii mai 381. episcopii egipteni. pre­ şedinţia Sinodului i-a revenit. . recunoscut de Sinod episcop al B isericii din C onstan­ tinopol.EREZII. de aici se reîntoarce la A lexandria. care se va deschide la 3 septem brie 381. Preşedinţia Sinodului II ecum enic a avul-o la început. întrucît episcopii din O ccident şi din pro­ v in ciile Iliricului occidental pregăteau ţinerea unui sinod al lor. con­ vocat de împăratul Graţian al Occidentului. S fîn tu lu i G ri­ g o r ie d e N azian z. dar episcopii orientali n-au voit şi au propus alegerea lui Flavian. fără ştirea Sfîntului Grigorie de Nazianz. Sfîntul G rigorie n-a mers probabil niciodată. supăraţi mai ales că tri­ misul lor M axim Cinicul a fost depus din treapta arh ieriei şi alungat în chip ruşinos din Constantinopol. au refuzat să ia parte la Sfînta Liturghie. întruniţi în sinod la 3 septem brie 381. ci a răm as episcop a ju tă ­ tor pe lîngă tatăl său. Văzînd scandalul pe care l-a provocat fapta sa murdară. să apere cauza sa. conducătorul eustaţienilor. Sfîntul Grigorie a propus c:a scaunul A ntiohiei să fie în cre­ dinţat lui Paulin. chiar în biserica «învierea» din Constantinopol. la frontiera italo-iliriană. sul) pretext că alegerea sa pe scaunul de Constantinopol este necanonică. apoi plecă la Roma. invidioşi pe prestigiul scau ­ nului cap italei şi pe Sfîntul G rigorie însuşi. După m oartea neaşteptată a lui M eletie. fiind cel mai în vîrstă dintre sinodali. la A quileea. A cuzaţia era neîntem eiată. în calitate de episcop al capitalei Imperiului de Răsărit. de la începutul lunii iunie. în cele din urmă a mers la A quileea. Ei au acuzat pe Sfîntul G rigorie de Nazianz că şi-a părăsit m ica lui episcopie de la Sasima. A bia sosiţi la Sinod. episcopul M e le tie al A n tio h ie i (362— 381). din dorinţa de a aju nge episcopul cap italei Imperiului. de un grup de episcopi egipteni. SCH ISM E. deoarece la Sasima. Prima g rijă a Sfîntului G rigorie a fost să pună capăt sc h is m e i antio h ie n e . partidă ortodoxă rigoristă. oficială de Sfîntul G rigorie de Nazianz în faţa Părinţilor Sinodului. M axim C inicul s-a refugiat la Tesalonic . SIN O A D E ECU M EN ICE 335 anului 380. spre a se plînge papei Damasus pentru alungarea sa din Constan­ tinopol . pentru a convinge pe episcopii occidentali. in­ cit schism a antiohiană a continuat încă mulţi ani. Papa D am asu s al Romei (366— 384) n-a trimis la Sinodul al II-lea ecum enic nici un delegat. Roma cea Nouă.

din nefericire. III). Tomosul doctrinar al Sinodului II ecum enic din 381. şi apolinariştilor — susţinătorii ereziei lui Apolinaiie^ de L aodiceea Siriei (f 392). Sub preşedinţia lui N ectarie. Sinodul şi-a reluat şedinţele şi s-a ocupat de e r e tic ii m a c e d o n ie n i. a r ie n ii sau eu d o x ie n ii. eu n o m ien ii sau a n o m ien ii. pentru a com bate pe pnevmalom. şi au părăsit Sinodul. După alegerea lui N ectarie. cum se exprim ă el. cit şi din scaunul de episcop al B isericii de Constantinopol. îndeosebi contra diferitelor fracţiuni ariene. a fo tin ie n ilo i — adepţii lui Folin de Sirmium (t 376). care s-a sacrificat pentru salvarea corăbiei. care a trebuit să fie mai întîi . contra se m ia ric n ilo r . Părinţii Sinodului au redactat de asem enea o d e fin iţie sau e x p u ­ n ere d o g m a tic ă (xo ey.botezat. cunoscuse şi suferise. apoi a prim it pe rînd harul diaconiei. episcopii prezenţi au rostit anatema. în locul Sfîntului G rigorie de Nazianz. pentru a com bulc ereziei lui A polinarie.ilii. catehum en încă. El a dem isionat. precum şi întruparea Cuvîntului. prin care m ărturiseau consubstanţialitatea şi deosebirea celor trei persoane divine. care a devenit preşedintele necontestat al Sinodului. după toată probabilitatea. contra tuturor e re ­ ziilor. de i n t r i g i de _in t e ­ rese şi de conflicte.330 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ D iscuţiile au început să se desfăşoare într-o atm osferă foarte ag i­ tată. la 30 iunie 331. IloWirîrea lui dogm atică e m enţionată în rezumat în Seri- . Fiul lui Dumnezeu. retrăgîndu-se în Capadocia. pă­ răsind oraşul cu sufletul plin de am ărăciune şi tristeţe pentru cîte v ă ­ zuse. al preoţiei şi arhieriei. a fost ales episcop al B i­ sericii de Constantinopol un laic în vîrstă înaintată. ei n-au voit să accepte credinţa niceeană şi să şe întoarcă în sînul Bisericii O rtodoxe.xeOsv). numiţi în text şi p n e v m a to m a h i. N e c ta r ie (381— 397). după cum ne confirm ă primul canon al Sinodului. Sfîntul G rigorie s-a h otărît să dem isioneze. ca Ionâ profetul. s-a pierdui. apoi contra s a b e lie n ilo r — urmaşii antitrinitarului m o­ dalist Sabeliu (f sec. Văzînd atm osfera creată de invidia multora. sacrifieîndu-se pentru pacea şi liniştea Bisericii. fiind episcopul capitalei. a m a r c e lie n ilo r — aderenţii lui M arcel de A ncira (t 374). Cu ţo ale stăruinţele îm păratului Teodosie şi ale episcopilor ortodocşi. atît de la preşedinţia Sin o ­ dului.

articolul IX al Simbolului arată lăm urit că. de aceeaşi cinste şi dem­ nitate. natura sau Dumnezeirea. putere şi fiinţă a Tatălui şi a Fiului şi a Sfîntului Duh. SIN O A D E ECU M EN ICE 337 so a rea sinodului întrunit la Constantinopol în 382. Despre Sfînta Biserică. de o fiinţă şi veşnică. care am estecă ipostasurile sau le nim iceşte însuşirile. s o b o r n i­ c e a s c ă şi a p o s to lc a s c ă » . întru cît sinodalii au păstrat Sim bolul niceean. învăţătură m ărturisită dintru început în Simb oalele locale. pe care l-au revizuit şi com pletat cu ultim ile 5 articole de credinţă. a cărei îm părăţie e veşnică. care de la T atăl purcede — xo ex xoiî ilaxpoC exTTopsoojievov (Ioan 15. care stabilesc învăţătura Bisericii despre Sfîntul Duh şi despre B iserică. Is to r ia b is e r ic e a s c ă V. şi in­ troduc în Treim ea cea necreată. SCH ISM E. 9). el se mai num eşte şi S im b o lu l n ic c o -c o n sta n tin o p o lita n . trim isă papei Damasus al Romei şi episcopilor occidentali. pentru m întuirea noastră» (Teodoret. adică într-o singură Dumnezeire. deoarece nu primim că alcătuirea trupului Cuvîntului n-a avut n ici suflet. adică în trei per­ soan e deisăvîrşite». Sinodalii au com pletat Sim bolul niceean cu încă 5 articole de c re ­ dinţă. se accentuează că El este «Domnul — o Kupto? (II Cor. «Noi nu primim nici erezia lui Sabelie. 2 6 ). în trei iposlasuri. care despart fiinţa. potrivit Sfintei Scripturi şi Sfintei Tradiţii. în 471. C ela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit». R ecitarea regulată a Simbolului la Sfînta Liturghie a fost intro­ dusă mai întîi la A ntiohia. Despre Sfîntul Duh. de viaţă fă c ă to ru l— xo C«f ^oio5v (Ioan 6. în care se spune : «Noi am rămas la credinţa evanghelică hotărîtă de cei 318 Părinţi de la N iceea. V oi şi noi. de patriarhul m onofizit Petru Gnafevs 22 — Istoria bisericească . care în zilele cele de pe urmă s-a făcut om. arienilor şi pnevm atom ahilor. cunoscînd că El a fost mai înainte de toţi v ecii Dumnezeu — Cuvîntul deşăvîrşit. sau n-a fost desăvîrşilă. este «una. cev a posterior. 6 3 ). nici raţiune. trebuie s-o aprobăm ca pe cea mai veche credinţă în arm onie cu Botezul. 1 7). sau simplu S im b o lu l co n sta n tin o p o litan . «Iar învăţătura despre întruparea Domnului o păstrăm nestrăm u­ tată.EREZII. nici blasfem ia eunom ienilor. sfîn tă . 3. şi toţi cîţi nu răstălm ăcesc cuvîntul adevă­ ratei credinţe. care ne învaţă să credem în num ele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh.

Sim bolul niceean a fost înlocuit. în toate B isericile O rtodoxe ale-Răsăritului. dar n-a luat ra ­ ţiunea om enească. care au recunoscut autoritatea Sinodului II ecu ­ m enic şi în B iserica Apusului. lipsit însă de sullelul raţional. Domnul I Jrislos a primit un trap om enesc cu suflet animal. voind să explice modul unirii firii diTmnezeieşti cu firea om enească în persoana M întuitorului. Mai lîrziu. . suflet anim al (tlwx^âXoŢcic) şi suflet ra ­ ţiona! şi nem uritor XoifixTj sau yooî). im ediat după B iserica Romei. ca o m ăsură contra h otărîrii dogm atice a Sinodului IV ecu ­ m enic din Calcedon. care mai înainte se rostea numai o dată pe an. dintre care mai im portant este can o­ nul. care se rosteşte pînă azi la Sifînta Liturghie şi la celelalte serv icii religioase. _ susţinînd că la întrupare. printr-un edict dat de împăratul bizantin Ju stin II (565— 578).338 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ sau Fullo. care hotărăşte ca « e p isc o p u l d e C o n s la n tin o p o l s ă a ib ă în tîie ta te a d e o n o a ie — Tcpsaoeîa zffi — prim atu m h o n o r is . dar a. Se ştie că acesta. ■ B iserica Romei a acceptat h otărîrile dogm atice ale Sinodului II ecum enic. «Logosul însuşi s-a făcut trup. deoarece locul raţiunii sau minţii l-au luat Logosul (A oţoc). refuzat să accepte canoanele acestuia.. Condam narea apolinarism ului. pe care refuzau s-o accepte. după care omul e compuls din Inip m aterial (oS^a sau aap^).3. . pen tru c ă d e fa p t a c e la e s te R om a c e a N ou ă». iar Dumnezeirea este raţiune neschim bătoare. în V inerea Patim ilor. cu Sim bolul constantinopolitan. H otărîrile dogm atici' au fost acceptate abia în secolul V I de papii V igiliu (537— 555). MărLurisirea sau expunerea dogm atică a Sinodului II ecum enic a condamnat si e rezia lui Apolinarie de Laodiceea. pornea de la concepţia trihotom ică a lui Plato. în 567. : Sinodul a dat şi 7 canoane. <lîvinlul lui Dumnezeu. Patriarhul Tim otei (512— 518) al Conslantinopolului a poruncit ca la fiecare slu jb ă să se rostească S im b o lu l n ic e c a n . raţiune schim bătoare şi robită calcu lelo r n ecin s­ tite. care ridică în onoare B iserica de Constantinopol. din 451. cerească» (Fragm en­ . Pelagiu II (579— 590) şi G rigorie cel M are (590—'604). fără ca prin aceasta să poată fi servită cauza lor. din cauza c a ­ nonului 3. afirmă A polinarie. du pă e p is c o p u l R o m ei. cînd catehum enii îl rosteau în vederea primirii botezului.

au condamnat apolinarism ul. SCH ISM E.. . A polinarie a murit în 392. . Prin această concepţie eronată. : A polinariştii au provocat tulburări în Biserică. Fiul lui Dumnezeu. sau n-a fost desăvîrşit. părinţii Sinodului au condam nat afirm aţiile lui A polinarie. care e partea conducătoare şi cea mai nobilă a omului. G rigorie ds Nazianz. ' 1 . î n ’Apus.tzmann). XLIII. P. nici raţiune. I. raţiune şi tot ceea ce constituie omul. SIN O A D E ECU M EN ICE 339 tul X V III. după care alcătuirea trupului Cuvinfului — adică a Domnului Hristos n-a avut nici suflet. care învaţă lăm urit că «Logosul sau Cuvîntul s-a în ­ trupat. A p o llin a riu s v o n L aoclicea. D raeseke.ortodox Sfîntul Chirii al A lexan ­ driei (t 444).. adică s-a făcut om perfect. p. Letpzig. 3 9 3 ) . putea Domnul Hristos. mai multe sinoade rom ane (374. pe care o va folosi în sens. Sfînlul Epifaniu. Numai îmbrăcînd firea om enească deplină. Apolinarism ul mai este numit şi sin u sian ism . episcopul Salam inei (Cipru). întregul neam om ensc. d eoarece confundă în H ristos natura divină cu cea umană. a. Ed. 233 C. apolinarismul. G rigorie de Nisa ş. G.EREZII.). în expunerea dogm atică. 120.fost definliv condamnat de Sinodul al II-Iea ecum enic.a. p. A polinarie distrugea integritatea sau deplinătatea firii umane a M întuitorului. şi punea astfel în prim ejdie întreaga Sa operă m întuitoare. primind suflet. adică avînd trup adevărat sau real şi su­ flet înzestrat cu minte sau raţiune. 376. 1892. A polinarie este autorul cunoscutei formule h ristologice ¡-na cpuoi? too 0eo5 Aoţoî csa7. Lie. îndemna pe clericii şi credincioşii B isericii adevărate să păstreze cu ferm itate doc­ trina ortodoxă. 251. Doctrina greşită a lui A polinarie a fost com bătută de Sfinţii A tanasie cel M are. primită la întrupare. în fine.. dar resturile ereziei sale s-au m enţinut pînă la jum ătatea secolului V. afară de păcal» (P an arion . cînd apolinarism ul s-a contopit cu monofizismul. trup. . : . să aducă la m întuire. 380 şi 382). ..Ev7j —•«O singurii fire întrupată a lui Dumnezeu Cu­ vîntul» (Pseudo-A tanasie A polinarie. com bătînd în 377 erezia apolinariştilor în lucrarea sa P an arion sa u C on tra tu tu ror er e z iilo r . la J . A d Jo v ia n u m . sfinţind episcop! şi clerici proprii.pzu)p. din iubire de oameni.

1956. p. S in o d u l d e Ia S irm iu m d in 378 ş i S in o d u l d e ia A q u ile e a d in 381. S f. P. 208— 2 3 4 . R. his. 642— 760. X X I (1969). A p o llin a r is v o n L a o d ic e a . în g receşte. în «Studia Patristic. col. La c h r is t o lo g ie d ’A p o llin a ir e d e L a o d ic é e . I.iila r. Prof. A tena.R. X L III (1925). S t . cit. 327— 3 8 6 . X L II. p. 198 2 . în «OsoXofia» A tena. Rom. 1957. vezi : L e I l . G rison. F l e m m i n g . 7. S c o lie s a r ie n n e s su r l e c o n c ile . II. ed. p. B a s il th e G r ea t a n d A p o llin a r is o i L a o d ic e e a . 1124— 1 2 6 9 . 385— 395 . 285— 336.ann. p. . M. de Prof. Dum eige. T h e h is t o r ic o . Ori. d 'A q u ilé e . P a n a r io n s a u C o n tra tu tu ror etcv . X L V . 9. nr. S im b o lu l c o n sta n tin o p o lita n . P r (' s t i g o. N. . 682— 724. II. T h év en et (H is to ire d e s c o n c ile s o e c u m é n iq u e s . S a sim es. G i e t. S in o d u l a l I I . trad. lib er III. p. Popescu. 341— 365. art. Paris. Z i n c u l e s c u . G. T h e 150 h o ly F a t h e r o i th e e s ta b lis h m e n t oi C h ristia n ity . C re ştin ism u l în p r o v in c iile r o m a n e d u n ă r e n e a le llir ic u lu i la si'irşilul s e c o lu lu i a l IV -le a . King. part. 408— 450. Il-e oecum énique. 7— 8 . 257— 263 . p. nr. B laizatet et J . Bologna. R ă m u r e a n u . t n v ă fă lu r a d e s p r e S iin tu l Duh ş i B is eric ă . Miihlenberg. şi în «O rto­ doxia» X X X III (1981). H r. 3.l e a e c u m e n ic ţniut la C o n s ta n tin o p o l în a n u l 381. nofa 128. L e C o n c ile d e C o n s ta n tin o p le d e 381. B erlin . s ir is c h m it den q r ie c h is c h e n T e x te n . To SùfifjoXov 'îfjc EuvoBou. erezia 77. S. G ottingen 1969.340 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ BIBLIOGRAFIE P entru b ibliografia Sinodului a l II-le a ecum enic.H. LII (1981). Lon­ don. P. II (1981). P a p i a n . III. B erlin. St udi i : E. P a p a d o p o u l o s .». 358 p. de Riedmaten. S in o d u l a l I I . cit.». St. de l'an g lais p ar G. P en tru a p o lin a r is m : Iz v o a re : S f . p. p. 1980. Il s e c o n d o C o n c ilio e c u m e n ic o e Ie su a ric c z io n e . Ii. A n tir r e h c tic u s a d v e r s u s A p o llin a r e m . A lte studii do la Pr. 1961.!». op. In lim b a ro m â n ă : Pr. Murphy. 8 .d o g m a lic p r e s u p p o s itio n o l th e e c u m e n ic it y o i t h e S e c o n d H o ly E c u m e n ic a l C o u n c il.G. 1906. 449— 454. Sherw ood. P a l a n q u e G. A. p. S ta to d e l l a r ic e r c a . în «Studii T e o lo g ice». col. Prof. în rom. P. B ucureşti. I d e m . G r i g o r i e de N y ss a. X. Willebrnds. nr. 163— 191. G ottingen. nr. 1900. E p i f a n i u. C o n s ta n tin o p le II e t C o n s ta n tin o p le III. A p o lin a r is tis c h e S c h r iite n . în «Irénikon». N. L IV (1981). E. 321 XSO. nr. S on im p o r ta n c e e t s o n a c t u a lité . 1961. G. Constantinidis. d e Ia C o n s ta n tin o p o l (381). P. vol. nr. în «Studii T eo lo g ice». W e i g e n b o r g . în «C ristian esino n ella storia. I d e m . Phil. trad.1. R i t t e r . Chr . U n e m é p r is e d e S ain t B a s ile . X V I (1964). J . 3). în «A bhandlungen der k on ig lich G esellsch aft der W isse n schiiflcii zu G ottingen. L. 5. 3. K lasse». S im b o lu l N ic e o -C o n s ta n tin o p o lila n . 1924. II.l e a e c u m e n ic . p. M. London. D as K o m i l v o n K o n s ta n t in o p e l u n d s e in S y m b o l. . D ébats de M a x i m i n u s av ec A u g u s t i n . Q.e C o n c ile O e c u m é n iq u e . L e C o n c ile d e C o n s ta n tin o p le (381). G. Paris.. ibidem . Lietzm. la : J . 1974. d e L a b r i o l l e . T. Paris. izvo are şi studii. nr. A p o ilin a r is tic in h -rp o lu lio n in th e T o m u s an d A n tio c h e n o s o i 362. l o a n Rămureanu. A ltă bib lio g rafie. t. Bucureşti. 1941. 5 6 . în «O rtodoxia» X X X III (1981). S ig n iiic a tio n e t a c t u a lité p o u r l e m o n d e d 'a u ­ jou rd 'h u i. R. 513— 520. p. p. în «Bis. X L V . 320. col. 285— 291: . p. B a r d y .. p. 1269— 1278. P. 1904. 1. H. Cham bésy. C o n tra lu i A p o lin a r ic c ă t r e T e o ii l e p is c o p u l A le x a n d r ie i. J. Berlin. 1965 ¡ I d e m . nr.

a pătimit. în atm osfera Răsăritului. loan Răm ureanu .EREZII. după cele afirm ate de Suidas. Sinodul III ecumenic de Ia Efes din 431 :i După victoria repurtată de B iserică împotriva arianismului. înzestrat de * Capitol redactat de Pr. Iisus M întuitorul a fost aşezat pe locul ce I se cuvenea. Dumnezeu a pătimit».A2 S). cînd pe scau­ nul patriarhal de Constantinopol s-a urcat călugărul antiohian N e s to r ie . privind raportul firii divine cu firea umană din persoana M întuitorului. firea dum nezeiască şi cea om enească sini perfect unite în Iisus Hristos. sînt greşite. Ş coala antiohiană învăţa că unirea dintre cele două firi ale M în ­ tuitorului a fost numai m orală şi consta numai din arm onia conlucrării celor două firi (svuwi? o x s w r i. De timpuriu. aov a cpsta). în lupta ei de apărare îm potriva arienilor. SCH ISM E. Dimpotrivă. N ăscătoare de Dumnezeu» — MeotoxîjC erau socotite ca po­ trivite şi ortodoxe. N estorie a ifost crescut şi form at Ia şco a ja _ lu i Diodor de Tars ( t 394) şi a lui T eodor de M onsuestia ( t . dar şi la um anitatea M întuitorului. pe tronul Dumnezeiriî şi al gloriei cereşti. Dar cum se făcea această reuşită îngem ănare. prof. V (553) şi V I (680— 681). Cu toate deosebirile de principii. în lupta dusă contra docheţilor şi apolinariştilor. plutea însă o nouă întrebare : p r o b le m a h r is to lo g ic ă . un nepot îndepărtat al episcopului eretic Paul de Sam osata. SIN O A D E ECU M EN ICE 341 Nestorianismul. care au fost discu­ tate în Sinoadele ecum enice III (431).m în ă _ s tir e a Sfîntul Euprepiu din A ntiohia. Şcoala alexandrină învăţa că cele două firi erau unite în chip real (svcooi? cpoau^). S-au ivit astfel ereziile h ristologice în Bisericii. B iserica învăţa că odată ce unitatea Omului Dumnezeu este de­ plin lăm urită. a rămas o taină. IV (451). Concluzia care se putea trage de aici era că nu se cuvine închinare trupului Domnului. Dumnezeu s-a născut. nu s-au încins discuţii între re ­ prezentanţii am belor şcoli. pînă la începutul secolului V . B iserica ţinea cu ten acitate la Dumnezeirea M întuitorului. s-a călug ă r ii_ ^ r î^ Jin . iar expresiile : «N ăscătoare de Dumnezeu. Expresiile «Dumnezeu s-a născut.

A fecţiunea arătată acestor eretici de N estorie. sînt protejaţi de N estorie. La v en irea sa în Constantinopol. o voce plăcută şi sonoră (Socrate. a kdus toată m oştenirea acelei şcoli. con ­ damnaţi în Apus de mai multe sinoade. Consecinţa acestei erezii era că F ecio ara M aria n-a născut pe Fiul lui Dumnezeu ca să m erite a fi numită «N ăscătoare de Dumnezeu» —■ . văzînd mulţimea candidaţilor. < început lupta atît îm ­ j potriva arienilor şi novaţienilor. p e r s o a n a d iv in ă a Fiului lui Dumnezeu. cres­ cut şi form at în mediul antiohian. a indignat pe laicul apu­ sean M arius M ercator. N estorie a găsit aici două partide. încredintîndu-i snaunul . Unii numeau pe Fecioara M aria «N ăscătoare de Dumnezeu». Is to r ia b is e r ic e a s c ă . cu care s-a născut din F ecioara M aria. călugărul N estorie a atras de tim ­ puriu atenţia tuturor asupra lui. 29). Lidia şi Caria. N estorie.342 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA natură cu un deosebit talen t oratoric. N estorie susţinea că în Iisus H ristos există dou ă persoan e ■ — 8 6 o wpoaorca. ci ea a născut pe omul H ristos şi clo aceea I rebuie numită «N ăscătoare de om»— âvOp(oicoxq*o?. îm păratul Teodosie II (408—450). episcopul capitalei. au fost pelagienii.) Ini N estorie s-a numit d io p r o s o p is m sau n esto ria n ism . A ceastă concepţie eretică despre existenţa a două persoane în Iisus Hristos ducea la afirm aţia că Dum nezeu-Tatal a avut d o i iii. aflat atunci la C onslanlinopol. l-a chem at în capitală. Singurii eretici care n-au avut de şuierit. n ii scut diiTTH al mai înainte de toţi v ecii şi p e r s o a n a u m an ă sau istorică a Ini Iisus Hristos. determinîndu-1 să adreseze împăratului un memoriu în care se arăta că pelagienii.' la ¿ 0 aprilie 428? Ca să arate că n-a rîvnit după m ărire. cit şi a răm ăşiţelor quartodecim anilor din A sia. arătîndu-se totodată un duşman n eîn fricat al ereticilo r şi schism aticilor. Nestorianismul. De aceea oro/i«. sau cel mult «N ăscătoare de Hristos» — xpiotoToxo?. şi-a cîştigat renum ele unui mare' predicator. alţii «N ăs­ . v ă d u v it. au început o serie de fră­ mântări şi certuri. «M incătorul de eretici». cum ă fost poreclii. V II. N estorie a lăsat să treacă trei luni. mulţi văzînd în el un al doilea Ioan Gură de Aur. scîrb it de intrigile nesfîrşite din sinul clerului de la Constantinopol şi auzind multe cuvinte de laudă la adresa călugărului N estorie. a m acedonienilor clin H ellespont şi a maniheilor. pînă să sosească la Constantinopol. cum a învăţat totdeauna Biserica. în sărcin at cu instruirea catehum enilor şi predicarea cuvîntului lui Dumnezeu. Murind la 427 Sisinie.

ţineau cu N estorie . SIN O A D E ECU M EN ICE 343 cătoare de om». renum itul avocat Eusebiu s-a ridicat din mulţime strigînd: «Ceea ce am auzit este o minciună. a fost mama persoanei dum nezeieşti şi în acest sens a putut fi numită nu mama Dumnezeirii. V II. Scandalurile provocate de erezia lui N estorie luară proporţii tot mai îngrijorătoare. dintr-o fem eie.Maria. dar se credea că Hristos este o persoană dum nezeiască şi că F ecio ara M aria. 2). m ajoritatea covîrşitoare. dind naştere lui Hristos. A ceste cuvinte au tulburat atît pe clericii cit şi.cîr_Q„jţ<Iiăscăto are de Dumnezeu». s-a născut a doua oară. ceilalţi. N iciodată nu s-a crezut în Biserica primară că o «creatură om enească a dat naştere Creatorului. iar N estorie. Odată. pentru a linişti spiritele. după trup. C redincioşii murmurau împotriva episcopului eretic. o blasfem ie. a părăsit ostentativ biserica. putini la număr. Sfîntul Chirii al A lexandriei afirmă că N estorie a îngăduit episcopului Dorotei al M arcianopolei să anatematîzeze în B iserică pe oricine ar zice că M aria esle N ăscătoare de Dum­ nezeu. monahii s-au îm­ părţit.a. uşuratici şi linguşitori.. Despre începuturile predicării în public a ereziei nestoriene. 32). 32) şi Evagrie (Isto ria b is e r ic e a s c ă . erau împotriva lui. poporul ş i. determinîndu-1 să afirme la finele anului 428: «M a­ ria nu trebu ie să fie numită de nim eni «N ăscătoare do Dumnezeu». pe m irenii :din capitală. pentru că ea a fost o creatură om enească şi esle imposibil de im a­ ginat ca Dumnezeu-Fiul să fie născut de o creatură» (Socrate. N estorie ar fi în sărcin at pe singhelul său A tanasie să caute să răspândească noua sa învăţătu ră greşită. Unii. care s-a născut din eternitate din Tatăl.. După m ărturia istoricilor Socrate (Isto ria b i ­ s e r ic e a s c ă .. pă­ rerile cercetătorilor sînt diferite. La palat. Tulburările au luat proporţii. op. în care se afla N estorie. episcop de Ci/ic. împă- . C lerul. V II. I. Conducătorul or­ todocşilor era Proclu. a ales o cale de m ijloc. care. cit. ci mama lui Dumnezeu-. care a întreprins o adevărată persecuţie contra acelora care nu admiteau v e derile lui.'iour. pentru a ne răscum păra».oc.numin. numind-o «N ăscătoare de Hristos» —■ ypiGtv-Jjv. pe cînd N estorie propovăduia de pe amvon erezia lui. A devărul este că acelaşi Cuvînt. Poporul indignat de cele auzite. SCH ISM E.EREZII. in tr-o predică ţinută în prezenţa lui N esîo n eT aHpfeam ărit po_ Uei.

C ă­ lugărul Casi. Chirii apără unitatea personală a M întuitorului. «Dacă Domnul nostru Iisus H ristos e ste Dumnezeu. cît şi cu privire la calitatea de M aică a Domnului — 0 s o 6. ca răspuns. a avut ieşiri v e ­ hem ente contra Sfîntului Chirii. să se ridice cu toată puterea îm potriva lor. Sfîntul Chirii a inform at si pe papa C e­ lestin al Romei (422— 432).a IJ august 430. Teoria lui N es­ torie despic «coi doi Iii ai lui Dumnezeu». Sfîntul C hirii a adresat. tratînd D esp re d r e a p ta cred in ţă. în com baterea acestei erezii. a alcătuit în cursul anului 430 trei «memprii». Sfîntul C hirii a com bătut învăţăturile greşite ale Iu i N estorie. In epistola pas­ cală din anul 429. Rezultatul ce r­ cetărilor sale a fost alcătuirea unui studiu cu privire la întrupare (De.o in amănunt învăţăturile lui N estorie. C elestin a convocat un sinod la Roma care şi-a. Ca răspuns. Aflînd Sfîntul C hirii din afir­ m aţiile lui N estorie că şi fam ilia im perială îi aprobă învăţăturile. I. nu pentru că ar fi născut D ivinita­ tea în sine. luînd cunoştinţă de această scrisoare. în care arată că eL N es­ torie. într-o scrisoare intitu lată C ă tie m o n a h ii E giptu lui.344 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ raiul Teodosie şi soţia isa Evdochia aprobau pe N estorie. fără să pronunţe numele lui N estorie. avînd. determ inînd pe Chirii al A lexandriei (t 444). a scris Sfîntul Chirii C in ci că rţi pen tru com b a tc r e g b la s fe m ie i lui N e s to r ie .adresate perechei. in c a rn a tio n e). Erezia lui N estorie a străbătut pînă departe între călugării din Egipt. rolul pe care l-a avut m arele Ă tanasie. îl socotea un eretic periculos. o scurtă scrisoare. a fost în săr­ cinat siLstudie/. spune Sfîntul Chirii. în caro a com bătut erezia nestoriană. care L-a născut. M aica Lui Dumnezeu?». cum n-ar fi Sfînta Fecioară. la sfîrşitul verii anului 429.in. numind pe F ecio ara M aria : «M aica lui Dumnezeu» — O s o t o x o î . ci Logos-ul cel unit cu natura umană. N estorie. însuşit d o c l m u i Sim ţului Chirii în privinţa hristologiei. la predicile lui N estorie. Sfîntul. im periale Teodosie II şi Eudochia şi sorei împăratului^ Pulcheria. originar din S c y t h i a M inor (Dobrogea). sora basileu lu i. De asem enea. . în com baterea arianismului. atît cu privire la unirea naturilor divină şi um ană în persoana Fiului lui Dumnezeu. . întrebîndu-1 dacă va nuii continua să întreţină legături cu acesta. In acelaşi an. în timp ce Pulcheria. a fost declarată erezie. este cauza dezordinei din_ Biserică. fixînd cu o uim itoare preciziune doctrina ortodoxă. o ortodoxă convinsă. despre erezia lui N estorie.

de doi episcopi egipteni. care con­ ţineau pe scurt tot ceea ce trebuia să anatem alizeze N estorie. La sfîrşitul scrisorii. celeb rele «12 capitole» au fost num ite A n a tem a tism ele la i C h irii din A le x a n d r ia . A lături de N estorie. Iuvenal al Ierusalim ului. a nădăjduit că acum se va putea em ancipa de sub autoritatea scaunului antiohian. dacă vo ia să mai rălmînă în com uniune cu celelalte Biserici. s-au alăturat Sfîntului Chirii. scoţînd în evidenţă că natura umană nu s-a cufundat în cea divină. Cel dintîi a crezut că a sosit momentul să se desfacă de ju risd icţia scaunului de la Con­ stantinopol. ca Teodorei de Cir şi Andrei de Samo& ata^kidianati de îndrăzneala alexandrini­ lo r. SIN O A D E ECU M EN ICE 345 In noiem brie 430.. în frunte cu Sfîntul Chirii. Disputele au luat proporţii.. Ioan al A ntiohiei si alti episcopi.. adresată lui N estorie. la rîndul său. în mod solem n şi în public. în frunte cu episcopul M emnon al Efesului şi Iuvenal al Ierusalim ului. pentru faptul că s-a alăturat Sfîntului Chirii. au fost înm m ate lui N estorie. Chirii."'e r a a f^ şi pe C elestin al Romei.1 că e incorect. In timp ce toţi prietenii antiohienilor s-au solidarizat cu episcopul Ioan.. Cu toate că cele expuse de N estorie în C o n tr a a n a tc m a tis m e le sale erau o erezie criticată atît de Teodoret de Cir cit şi de A ndrei deSam osata. M ai tîrziu. acuzîndu . împreună cu A n a te m a iis m e le lu i C hirii. .. N estorie n-a dat nici un răspuns trim işilor Sf. M ai tiîrziu. opunînd fiecărei anatem atism e a lui C hirii o conlraanaLematismă. arogant şi teolog slab. întregul dosar al actelor sinodale de la Roma şi de la A lexandria. căutînd să cîşlige şi mai mult curtea im perială de partea lui. Numai un Sinod ecum enic putea să resta­ b ilească liniştea în Biserica Răsăritului. a alăturat faim oasele sale « 1 2 capitole».. H otărîrile dogm atice ale acestui sinod le-a cuprins într-o lu naă_epi5 foiă s in o d ală. SCH ISM E. ereticul din Constantinopol a învinuit pe toţi alexandrinii. Teopem pt şi Daniil. care era influenţat de principiile şcolii antiohienc. pe cînd se afla în bise­ rică. a alcătuit 12 C o n tra a n a tem a tism e. C hirii a ţinut un sinod în A lexandria. de apolinarism şi alto erori. Sf. ci C uvîntul s-a unit ipostatic cu natura umană. toţi adversarii acelei şcoli. . unde îşi primise educaţia teologică. Drept urmare au alcătuit scrieri polem ice împotriva Sfîntului Chirii.. într-o duminică. N estorie a trim is C o n tr a a n a te m a tism e le sale şi arhiepiscopului loan al A nliohiei.EREZII.

m itropoliţii A lexandru de A p«meca şi A lexandru de ler. în frunte cu loan al A ntiohiei. C hirii de vreo 50. Deşi N estorie n-a . au sosit hi sinod luvenal^ al Ierusalimului şi Flavian de Tesalonic cu sufraganii. Proiect şi preotul Filip.Slinlul Chirii a deschis Sinodul la 22 iunie 431. N estorie spera că biruinţa va fi a lui. Cum episcopii din Siria. comandantul gărzii im periale. N estorie. să amine deschiderea Sinodului. M arcianus de A brittus au fost de partea lui N estorie.sl. spre m area supărare a Sfintului C hiiil.hia M inor (Dobroqea). aşteptînd sosirea arhiepiscopului loan al A ntiohiei. în fine. a conliiiii. urma să participe numai cîţiv a m itropoliţi şi episcopi. Cu toate că numărul episcopilor so ­ siţi la Efes nu era prea mare. Chirii a căutat să pro­ fite de absenţa lor. şi de 1& episcopi. Episcopul C elestin al Romei a trimis o delegaţie compusă din episcopii A rcadie. Sf. . un bun prieten al :. Sf.ipolis au anunţat că loan al A ntiohiei roagă să nu fie aşlt pl. a creat lui N estorie o atm osferă defavorabilă. 7 iunie 431. iar Sf. Dorotei de M arcianopolis (Paradi). împăratul a delegat pe com isul Candidian. Cînd. C hirii al A lexandriei a făcuţ neîncetate demersuri pe lîngă com isul Candidian. special invitaţi încă din noiem brie 430.său. A lţi epi­ scopi sud-dunăreni ca : Iulian de Sardica (Sofia). recom andîndu-le să se alăture de la început Sfintului Chirii. episcopul Efesului. în ca te­ drala Sfintei re d o ^ re M aria. Candidian..yt.oi ic .din Efes. din Sc. nu sosiseră încă la sinod. care cădeau la 7 iunie.it. După praznicul Rusaliilor. nevoind probabil să ia parte la condam narea prietenului său Ne. M emnon. bucurîndu-se încă de bunăvoinţa curţii im periale. voit să se prezinte în faţa Sinodului. a venit la Efes însoţit de corniţele Irineu. Chirii si condamnarea lui N estorie. ■' Sinodul al III-lea ecumenic Sinodul al III-lea ecumenic de la Efes s-a ţinut între 22 iunie — 31 iulie 431. Din părţile noastre a parti­ cipat la Sinodul al III-lea ecum enic de la Efes episcopul T im o tei al To ­ nusului. Petronius de N ovae (Sviştov). Cu m enţinerea ordinei la sinod. cu toate că atît com isul Candidian cît şi cei 68 de episcopi din A sia au protestat pentru deschiderea Sinodului.IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ După dorinţa împăratului Teodosie II. lor. la sinodul proiectat pentru R usaliile anului 431. aliaţii l i roşii ai lui N estorie. căutînd să-l determ ine să deschidă Sinodul. care a sem n at'ca al 170-lea par­ ticipant A natem atism ele Sf.il.

Contra ei a pro­ te sta t delegatul împăratului. autorul moral. C hirii în 22 iunie 431. al celor hotărîte de Sinodul ţinut de Sf. ipostatică. D ezbaterile sinodului au durat de dim ineaţa pînă noaptea iîrziu. sinodalii şi-au văzut liniştiţi de lucru. sosise la Efes şi Ioan al A n tiohie i. Chirii şi-a con vocat prietenii la un sinod. cei 198 de episcopi. Legătura dintre am bele firi este o legătu ră firească. Sfîntul Chirii triumfase. cu secole înainte. plîngîndu-se de violenţa Sf. în care. răsuna acum de strigăte de bucurie. G rigorie de Nazianz şi G rigorie de Nisa. de ră tă ciri eunom iene şi apolinariste. Denumirea de 0 sotoxoî = «N ăscătoare de Dumnezeu». ieşindu-şi din fire. SIN O A D E ECU M EN ICE 347 pentru că episcopii din A sia nu sosiseră. Ei au anatem atizat pe Sf. din Sfinţii V asile cel M are. hotărîrea rostită de. alăturîndu-se lui Ioan al A ntiohiei.EREZII. blîndul a r h i e p i s c o p . autorul celor 12 A n a ta n u lis m c . . şi pe toţi episcopii care nu se vor pocăi. una divină şi alta umană. pe prietenii săi. precum şi pe M emnon al Efesulni. A doua zi după ţinerea Sinodului. au d eclarat că în Iisus Hristos sînt două firi. SCH ISM E. dată F e cio a ­ rei M aria. este con­ substanţial cu Tatăl. Hristos. în deosebi. Chirii şi episcopii întruniţi cu el. . Chirii. poporul a m anifestat îm ­ potriva Sfîntului Pavel. Chiar de la începutul discuţiilor. H otărîrea condamnării lui N estorie a fost sem nată de cei 198 de episcopi. cărora s-au alăturat mai tîrziu şi alte sem nături. ‘dar o singură persoană. a fost ridicată la însem nătatea ce i se cuvenea. Informat de cele petrecute.. luînd ca bază ce le 12 A n a tem a tism e ale Sfîntului C hirii şi alte tex te din scrierile Sfin ­ ţilo r Părinţi. din demni latea arh ierească şi excom un ica t'la 22 iunie 431. vociferînd : «M are este Diana efesenilor» (Fapte 19. Efesul. a credincioşilor din Efes şi a clericilo r şi credincioşilor din Constantinopol. N estorie a fost destituit . nu numai una m orală. C inci zile după deschiderea Sinodului. declarînd nule şi fără valoare hotărîrile luate de SI. cea divina a Fiului iu i Dumnezeu. după Dumnezeire şi consubstanţial cu noi după iim anitatea pe care a primit-o în sînul F ecioarei M aria. la m area veste că «duşmanii F ecioarei M aria au fost înfrînţi». C hirii. avînd ca obiect de discuţie doctrina greşită a lui N estorie. pline. «Apostolul neamurilor».cu episcopii din A sia. Fiul lui Dumnezeu. 28). fuigerînd de m înie con tra Sf. Părinţii epis­ copi a fost adusă la cunoştinţa lui N estorie. cum afirma N estorie.

IV. Canonul 8 confirm a autocefalia B isericii din Cipru. recunoscută de un Sinod ecum enic.. s-au mai ţinut în prezenţa lor încă şase şedinţe. la sfatul curtenilor. . pe m agistratul Paladie. cît şi cel prezidat de Ioan de A ntiohia.. Cu toate că pînă în cele din urmă împăratul Teodosie II a con ­ firm at h otărîrile Sinodului III ecum enic de la Efes. acesta a revenit asupra deciziei privitoare la exilarea Si.348 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ A m bele sinoade.. Chirii. In şedinţa a IV -a din 16 iulie 431. După prim irea rapoartelor. la 1 iulie 431. . sperînd ca în felul acesta să fie p acificate spiritele. au fost excom unicaţi. ca să com unice episcopilor că socoteşte nule şi fără valoare hotărîrile luate la 2 2 iunie. Chirii al A lexandriei şi Memnon al Efesului. _ . îm păratul. 1361 D. se oprea. Este cea mai veche autocefalie în B iserica Răsăritului. faţă de P atriar­ hia A ntiohiei.. C hirii şi Memnon. Com isul Candidian a raportat şi el împăratului cele petrecute în 22 iunie la Efes şi purtarea autoritară a Sf. i S in o d u ljll ecum enic din Iifes a fost declarat închis în octom brie 431. unde fusese tuns în. C elestin. Iulian de Eclanum ş. împreună cu cele . dintre care ultim ile sînt mai im­ 8 portante.. călugărie. Intre timp. Părinţii episcopi au pronunţat condam narea pelagianism ului şi a reprezentanţilor lui: Pelagiu.. a destituil atît pe N estorie. sosind la Efes şi cei trei delegaţi ai papii C elestin al Romei. 1330— 1338). După îndelungate negocieri duse de delegaţii Sinodului şi reprezentanţii clerului din capitală cu împăratul Teodosie II.a. s-au aprobat ţoale hotărîrile luate în şe­ dinţa din 22 iunie. sub aspră pedeapsă bisericească. prin canonul 7. Chirii. can o an e. reaşezîndu-i în scaunele Jor. iar episcopilor li s-a dat voie să se întoarcă la eparhiile lor.. In şedinţa a V l-a din 31 iulie 431. Teodosie II a trim is la Efes. N estorie.). Dimpotrivă. conduse tot de Sf. introducerea sau com punerea altui Sim bol de credinţă decît cel N iceo-constanlinopolitan (Mansi. Au fost exam inate din nou învăţăturile Iui N estorie.. N estorie a fost exilat în M înăstirea Sfîntul Euprepiu de lingă Anliohia. IV. (Mansi. au adus la cunoştinţa împăratului Teodosie II hotărîrile lor. Ioan al A ntiohiei şi prietenii lor. iar în ziua de 1 1 iulie. iar în locul său Ia ConsLmtinopo! < losl adus M axim ian (431— 434). ordonînd întem niţarea lor.. Chirii. atît cel prezidat de Sf. în şedinţa a IlI-a. Sinodul a alcătu it__si. cît şi pe Sf.

Episcopii din A ntiohia erau acum supăraţi şi pentru alegerea lui M axim ian la C onstantinopol. în 435. Din cauză că nu toţi episcopii Răsăritului au acceptat întru totul prevederile unirii din 12 aprilie 433. După închiderea Sinodului. nestorianism ul şi-a găsit un refugiu. nestorianism ul s-a întins 8 . unde au găsit bună primire şi au fost toleraţi.EREZII. toate scrierile lui N estorie au fost căutate şi arse. La intervenţia lu i Ioan al A ntiohiei. s-a ajuns la u n acord. Deşi întrevederea cerută de Teodosie II n-a avut loc. N estorie a fost trim is în localitatea Petra din A rabia su­ dică. cu o formulă de credinţă care recunoştea expresia « N ă scă ­ t o a r e d e D um nezeu» şi învăţătura că în unica persoană a M întuitorului sînt două naturi : dum nezeiască şi om enească.O rice adunare a prietenilor lui a fost interzisă. după doi ani de discuţii şi corespondenţă. C hirii al A lexan ­ d riei s-a făcut. în 489. din ordinul împăratului Zenon. apărătorul O rtodoxiei. îm păratul Teodosie II a propus Sf. Persecutat fără cruţare. în urma m ultor discuţii şi tratative. şcoala a fost închisă. la 1 2 apri­ lie 433. totuşi. iar de acolo la Oasis. un nestorian înfocat. A ndrei de Sam osata şi Euteriu de Tiana au alcătu it scrieri polem ice contra Sfîntului Chirii. în văţaţii Teodoret. la m arginea Imperiului.au s-o accepte. au fost destituiţi 15 episcopi care n-au acceptat unirea. nevoind să recunoască cele hotărîte la Sinodul din Efes. Din ordinul îm ­ păratului. în felul în care a fost primit odinioară de alexandrini Sfîntul A tanasie. îm păcarea dintre patriarhul Ioan al Antiohiei şi Sf. Din Persia. SIN O A D E ECU M EN ICE 349 canoane. SCH ISM E. A ici nestorien ii au înfiinţat la N isibi o şcoală sub conducerea m itropolitului Barsum a. nemulţumiţi cu stăpînirea Bizanţului. s-a reînnoit anatem a contra Sfîntului C hirii. în Egipt. neslorienii. episcopii sirieni s-au întors în patrie plini de nemulţumire. cînd. în şcoala de la Edesa. unde a scris C a r tea lu i H e r a c lie din D am asc. în sinoa­ dele ţinute la Tars şi A ntiohia. La 30 octom ­ brie 431. împăratul Teodosie II a procedat cu m are asprime contra celor ce refu/. sciziunea a continuat totuşi între cei din A lexandria şi cei din A ntiohia. Chirii al A lexandriei şi Ioan al A ntiohiei să se în tîln ească la N icom idia pentru îm păcare. după 431. fiind salutat de credincioşi cu m are entuziasm. Ioan al A ntiohiei a trim is la A lexandria pe episcopul Paul d e Emesa. Sfîntul Chirii şi-a făcut intrarea trium fală în A lexandria. au trecu t în Persia. Bătrînul eretic a m urit în exil pe la 450.

O lim p C ăciulă.s le c o n c ile cl'E phèse. d'hist. P. 561— 574. F. D es o r ig in e s a u C o n c ile d e C h a lc è d o in e . IV . franç. I. : D'A 1 è s.. l!). B u cu reşti. B a r d y . M idii* cl V. T h . L a u r e n t . v on J . . M ilano. ' P. L e liv r e d 'H éra c lid e . B e d ja n . R eligieu ses».s d'Oi icnl -. par F. de L a b r i o 11 e. B r e h i e r .5— 265. Ç r e e d s . S to ria . L 'artju m cn tation p a tr is tiq u e d a n s la c o n t r o v e r s e n e s t o r ie n n e . N e s to r iu s w a s o r t h o d o x . 1 9 6 5 . . Ldilcci by J . S y n o d e d e G a b a d iu s 304 . B I B L I O G R A F I I I z v o a r e .')l. C o n c ile s o e c u m é n iq u e s d e s I V -e e t V -e s i è c le s . S. 207— 244 . 1957. L i e b a e r t . D ie F r a g m e n te d e s N e s to r iu s . Paris. 1965. . K ad iköy. 16. de Pr. 1964. 271— 292. I. M.-T h. N e s t o r ie e il C o n c ilio d l E ie s o . S tu d ii : Luigi I. N e s t o r i e . p. nr. Irm sch er. e t d e g è o g r . 1936. Stevenson. P aris. . T e x te syriaq u e par P. A n a t e m a t is m c le . G e r l a n d . Republik». în «Aus der byz. l. lies de scie n c e religieu se». I d e m . C o n c ile d 'E p h è s e (431). V . c ritic a . în N e sto iia n u (Halle. 1974. L 'in carn a tio n .-J. l. D iel. L e d o g m e d 'E p h èse . G r i l l m e y e r . Paris. Freib u rg im ßreisgau . SujiSoXai sic ttjv itepl tou ííeaTopíou ¿psuvoiv. X V (1962). 1 9 6 6 . a lui N estorie. 5— 37 . H alle. X X V (1935). L 'a iia ir e d e N e s to r iu s v u e d e R o m e . G. Y a n n a r a s. 36 (1961). ed. fo arte b u n : I d : e m. hrsg. I d e m . Sf. în «Sch olastik». H. ' v r c s s o . ‘365 p. 1931. X X V III (1929). p. V o n d e r a p o s t o lis c h e r Z eit b is zu m K o n z il v o n C h a lc e d o n (451). D as S c a n d a lu m o e c u m e n ic u m d e s N esto riu s. La d o c t r in e c h r is ţ o lo g iq u e d e sa in t C y r ile d 'A le x a n d r ie a v a n t la q u e r e l le n e s to r ie n n e . A n a s t o s . Loofs. C a m e l o t . 24 (1950). în «N e s to r ia n a ». R i s t o w..e s «c/i'. L e r e to u r d e s o r ie n ta u x ù l’u n ité. în lim ba n eo g reacă. Tpa-(a>5ia. N i c o 1 a s. P aris. în «Iicho. d o g m a . I’. G. p. 1976. A ten a. C h . Paris. Tournai. 45— 73. A rabia. l. L. M artin. B e b i s.e p a tr ia r c a t d ’A n t io c h e d e p u is la p a ix d e ¡'E g lise ju sq u 'à lu c o iK /u èle a i a b e .. 1970.<!{(■( lier. 431. P aris. p. Loofs a cules fragm ente din scrisorile. E. L e m y s t è r e d e M ario. A p ic. . 193 9 . p. de P l i n v a l . A m a n n .. p. 1937.350 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ în M esopotam ia. — V.. in «Revue de Sc. C i r i l a l A l e x a n d r i e i . J . 23 (1949). p. în . S c i p i o n i. 222— 242 . 28— 52 . 408— 431. 1962. 433—437. 8 6 col. II. 321— 336.Istanbu l. Lille. E p h è s e e t C h a lc è d o in e . e c c l . D er B e g r iíí TtpóamTtov in d e r T h e o lo g i e d e s N esto riu s . B äle. E p h è s e (C o n ciled 'j. 1905). p 441— 461 . H y p o s ta s is . 1960.i n o i r. 1937. din autobiografia TpaŢcaSta şi din scrierea polem ico-dogm atică 0 eo7îocaxi'i7]< . c o u n c ils a n d c o n t r o v e r s ie s . N es t o r i e. 218— 236. C a m e l o t .s d u c o n c i l e d 'E p h è s e îri «Revue deá scie n ces philosophiques el théologiqiu 's». . A. D as W o r t. D e Ia m ort d o T h é o d o s e à ¡’é l e c t i o n d e G r é g o ir e l e G ran d . de ¡'H istoire d e ¡'É g lise par Aug. 531— 559 R l i . 1962. ' A. cautînd să re­ abiliteze pe fostul patriarh eretic de la ConslanLinopol. T h e o t o k o s . Idem. D. 163— 196. C h r is to lo g ie . 1951. V III — 453 p. B erlin . M . fase. în «Dumlnirton O aks Papers». L e s lis t e s c o n c ilia ir e s . t. Paris. 1905. du M . trad. A rb e it der D. I. p. pre­ dicile. I d e m . 23. K. Savantul german F. a u to b io g ra fie i s crie re polem ico-d og­ m atică. 337:—461. C o n ţin u tu l o n t o lo g ic a l n o ţiu n ii o n t o lo g ic e d e p e r s o a n ă . 117— 140. G. N au. r. p. E r d i n. Turchestan şi chiar pînă în India şi China de V est. A ten a. 1910. în «Le C o n ci­ le et les co n ciles». trad.

de P I i n v a 1.EREZII. D iac. G. N e t z h a m m e r . D er P e la g ia n is m u s a u t d e m K o n z il v o n E p h csu s. B r é h i e r. lo a n R ă m u rean u . M iinchen. dar încăpăţînat. prof. sa v i e e t sa réform e. I (1969). . p. Un e s b o s d 'h isto ria d e l c o n c ili d 'E ies.. cit. ed. stareţul unei m înăstiri m ari şi însem ­ nate din jurul Constantinopolului. ap rilie. 295— 307. S in o d u l a l I I I . C h i r i a c .. C o n trib u ţia B is e r ic ii E g ip tu lu i l a o p e r a d o g m a t ic ă a B is e r ic ii c r e ş tin c . erezia e u tih ia n ă sau m o n o fiz ită . cînd izbucni o nouă erezie. în «C onvorbiri L iterare». a 2-a. N. 7— 8 . SIN O A D E ECU M EN ICE 351 M. W e i g 1 e. E. s e s é c r its . V II (1931). ' A rhim . Sinoadele din Constantinopol (448) şi Efes (449). în «M itro­ p olia O lten iei». Paris. X X II (1970). Monofizlsmul. S p e i g l e . Am sterdam . P iteşti. l o a n R ă m u r e a n u . de P I i n v a l . nr. Prof. C h irii a l A le x a n d r ie i. M i h ă l c e s c u . C h r is to lo g ie v o m T o d e d e s A th a n a s îu s b is zu m A u s b r u c h d e s N e s to r ia n is c h e n S treits. R. L.. Sibiu. G. SCH ISM E. N e s to r iu s e t la c o n t r o v e r s e n e s to r ie n n e . B arcelo n a. Is t o r ia n e sto riu n is m iilu i cu S in o d u l a l I I I . 1— 14. E u tih ie. Lausanne. Erezia îşi are numele de la un bătrîn arhim an­ drit din Constantinopol. N.p. X IV (1962). E le s u l ş i T om is. S p r e deosebire de N estorie. P e la g e . A rhiep. O c e l e b r i t a t e à tro n u lu i b iz a n t in : Al h e n a is -E u d o k ia . 1934.iei nesLoriene.le a e c u ­ m e n ic (431). 426— 433. în «O rtod oxia». T i m o t e i S e v i c i u . 79— 128 . 1931. om cu solide cunoştinţe teologice. D o ctrin a h r is t o lo g ic ă a SI. o p . 397 -419. X V II (1965). L X IV (1931). care împingea atît de departe deosebirea celor două fîrTdin persoana M întuitorului. 299— 306. 1— 53. 1933. P en tru con d am n area p e la g ia n is m u lu i . Î n c e p u t u r ile n esto ria n isn iiilu i. Ir. Tim işoara. B a r d y. în «Studii T eo log ice». după condam narea ere/. p. J u g i e. B u cu reşti. 40— 58. 1— 2. p. 1927. V III (1956). El luptase cu m ull zel contra ereziei lui N estorie. P o p o v i c i . I. nr. Q u e r a .. dar dusese la extrem învăţătura şcoalei din A lexandria despre unirea celor două firi din persoana Mîntuitoirului.. E v e n im e n t e le is t o r ic e În a in te ş i d u p ă S in o d u l d e Ia C a lc e d o n (451). nr. 180— 181. p.. J . îneît ajungea să * Capitol redactat do Pr. N.. susţinută de Sfîntul C hirii al A lexandriei. 3. p. I d e m . în «Studii T e o lo g ice». Prof. în «A nalecta T arracon en sia». G. d e L a b r i o 11 e. nr. F o rm u la o sin g u ră iir e în tru p a tă a L o g o s u lu i lu i D u m n e­ z eu . M. B ă n e s c u. p. C h i ţ e s c u . 1973. Sinodul IV ecumenic de Ia Calcedon din 451 * Eutihianismul sau monofizismul Se părea că. din lim ba germ ană de G ala G alactio n . In lim b a ro m â n ă : Pr. lum ea creştină va avea linişte şi pace desăvîrşită.D i m a n c e a . 1925. în «A nnuarium h isto riae con cilioru m ». 3 —4.ul. N.le a e c u m e n ic ţinut Ia E ie s in 431. B u cu reşti. 1931. p. 1912. p.

. personalitatea cu. putea duce neamul om enesc la m întuire. Fiul lui Dum­ nezeu. unite într-o singură persoană divino-um ană. nu om enesc. împăratului Teodosie II.. graţie faptului că era naşul de botez al eunucului IIr isafie. Eutihie se bucura de m are cinste printre călugării răsăriteni. aşa cum o picătură de apă se pierde 'fiT im en sitatea m ării.. Numai Fiul lui Dumnezeu. . l-a acuzat pe Eutihie de apolinarism şi l-a denunţai. Ca atare Iisus Hristos a avut în persoana Sa o singură fire.352 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ admită că îu Iisus H risios exis-a două persoane. in Iii« jia . Doctrina ortodoxă referitoare la firile din persoana M întuitorului este că în Iisus Hristos sînt d o u ă firi. sau că Dum nezeu-Tatăl are doi fii. întrucît M întuitorul. şi chiar D io sco r (444— 451). numai firea dum nezeiască. patriarhului F lavian de C onstantinopol (446— 449).de— mult unirea celor două_fi_rî. în lu<-rare a 'Sa l i f l r e i l ® ^ '^ I n _ih u r 4 4 7 ( num ită E ran istes (C erşeto­ rul).. Episcopul Eusebiu de Doryldcum. Dommis. după care M întuitorul a avut un trup aparent. De aceea erezia lui Eutihie a primit numele d e m o n o fiz ism sau eu tih ian ism . Pentru virtuţile sale ascetice.Eutihie susţinea că firea om enească luală de M întuitorul la întru ­ pare în sinul F ecio arei M aria a fost absorbită de firea Sa dumnezeiască. dacă Hristos. su ccesorul Sfîntului C hirii pe scaunul A lexan d riei.avea unele păreri înrudite cu ea. pentru a explica astfel m odalitatea unirii firii umane cu firea di vină. ^ n o ie m b r ie 448. patriarhul A ntiohiei.jce a _inai.. care afirma că locul raţiunii umane din persoana lui Iisus H ristos l-a luat raţiunea sau Logosul lui Dumnezeu. iar pe de alta ca o variantă a ap o lin arism u lu i. Primul care a com bătut erezia lui Eutihie a fost Teodoret al Ciru­ lui.jn a re trecere pe lîngă împărat. nu are pe lîngă firea Lui dum nezeiască şi o fire om enească reală atunci se nim iceşte întreaga operă de răscum părare a omului. Nu m ică era puterea bătrînului arhimandrit şi la curtea im perială. în rît-iăcaa-xiin ele o sin g u ră f i r e — jxovotpoots. în cît aceasta a dispărut complet. A ceastă învăţătură eronată era susţinută la A le­ xandria de unii clerici şi teologi. Eutihie exagera aşa. C onsecinţa ereziei m onofizite este că. iar trupul Său a fost dumnezeiesc. devenit om real. n-a avut un trup om enesc real. l-a denunţat pe Eutihie. după unii monofiziţi. deosebite — d io p r o s o pism . d u m n e z e ia s c ă şi o m e n e a s c ă — d io fiz itism . monofizismul apare pe de o parte ca o fo r m ă a d oc h etism u lu i.

744). SIN O A D E ECU M EN ICE 353 Sinodul de la Constantinopol din 448 Denunţat patriarhului Flavian al Constantinopolului pentru erezia sa (le episcopul Eusebiu de Dorylaeum . Protecţia atotputernicului Hrisafie. deschis la 12 noiem brie 448 la C onstan­ tinopol.EREZII. Papa Leon I. prin finul său H risafie. Hristos avea două firi. în ziua de 22 noiem brie 448. Nemulţumit de hotărîrea de anatem atizare. Eutihie a fost chem at să-şi expună doctrina sa intr-un sinod local. După multe ezitări. Eutihie s-a prezentat în faţa sinodului. duşman neîm păcat al pa­ triarhului Flavian de Constantinopol. mai întîi de sinodul local din Constantinopol.Eutihie a apelat la papa Leon I al Romei (440—• 461) si Ia patriarhul D ioscor al A lexan d riei i 444— 451). Sentinţa de condamnare a fost sem nată de 30 de episcopi şi 23 de egumeni. aşa că s-a ajuns un timp. în 448. l-au în cu rajat pe Eutihie în atitudinea sa de opoziţie şi neascu ltare faţă de patriarhul său şi faţă de sinod. în care expune d a r învăţătura ortodoxă despre cele două firi din persoana M ântuito­ rului. Legăturile lui Eutihie cu curtea im perială. evitînd să se prezinte în faţa s i­ nodului. dar după unire nu recunosc d ecît o singură fire» (Mansi.. în urma acestei declaraţii. cînd patriarhul Flavian era bănuit şi acuzat de erezie. pe drept analem atizat de sinodul din Constantinopol din 448. Eutihie însă era puternâc apărat la curtea Im perială. SCH ISM E. 23 — Istoria bisericească . la care au participat episcopii aflaţi în capitală. fiind inform at despre erezia lui Eutihie. La început. socotind pe arhimandritul Eutihie «eretic periculos». găsit un apărător înfocat. pe care stima şi protecţia împă­ rătesei Eudochia îl făcea şi mai nesuferit eunucului. îru ca rc a . Eutihie a invocat fel de fel de scuze. VI.. precum şi sprijinul m oral al patriarhului D ioscor al A lexandriei. Eutihie a fost anatem atizat. a adresat la 13 iunie 449 patriarhului Flavian al Constantinopolului o importantă scriso are dogm atica — E p is to la d o g m a tic ă a d F laviam im . avînd p riete­ nia eunucului H risafie şi a îm părătesei Eudochia. l-au făcut pe bătrînul eretic încrezut şi com bativ. făcînd urm ătoarea m ărturisire : «Recunosc că î n a ­ inte de unirea Dumnezeirii cu um anitatea.

înarm aţi cu ciom egeL. care. iar ceilalţi dintre episcopi să nu facă nici o o biec­ ţie. de team a soldaţilor. Cu m enţinerea ordinei la sinod. a fost alungat din . care a murit pe drum. în schimb. a fost grav brutalizat de rirliiin. Elpidiu şi Eulogiu. voind să jo a ce rolul unui ju d e­ cător suprem. care. A st­ fel s-a retras dreptul de vot tuturor ierarhilor care s-au pronunţat în sinodul lo cal din Constantinopol. la 8 aucfusT~449.35 4 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă Sinodul tîlhăresc de la Efes (449) Fată de tulburarea produsă de erezia lui Eutihie.unirii ui Barsuma. împreună cu patriarhul D ioscor al A lexandriei şi cu parabolanii aduşi de acesta din Egipt. Patriarhul D ioscor a folosit sinodul Cii arm ă de răzbunare îm potriva blîndului patriarh Flavian al ('onsldiilitiopolului. s-a acordat drept de vot arhimandritului sirian Barsuma. sînt răspunzători direct de actele de violenţă petrecute în sinod. a trim is la sinod trei delegaşi : pe episcopul Iuliu de Puteoli. primi pe patriarhul F lavian şi pe delegaţii papei Leon cel M are. Sinodul s-a deschis la Efes. D ioscor al A lexandriei dictă sinodului condamnarea învăţăturii or­ todoxe' despre existenţa celor două firi în persoana M întuitorului şi im­ pusese monofizismul ca doctrină ortodoxă. pentru luna auguşţ 449. D ezbaterile sinodului s-au ţinut într-o atm osferă foarte agitată. D ioscor însuşi aduse o ceată de călugări şi parabolani (îngrijitor de bolnavi). după ce a fost depus din scaun. Domnus de A ntiohia a fost depus din scaun. s-a h otărît ca întreaga chestiune să fie prezentată şi discutată într-un nou sinod. Eunucul H risafie a făcut totul spre a fi QpriţLsă vin ă JLa. Papa Leon I. în biserica Sfînta M aji a . îneît după trei zile a încetat din viaţă. băr­ bat foarte violent. Pentru a da însă sinodului ca ra cteru l său de ecum enic. un bărbat cu caracter violent şi despotic. care a fost_ con vocat la Efes.aranjînd lucrurile în aşa fel ca delegaţii papei să nu poată lua cuvîntul în sinod. Teodoret al C irului si Ibas de Edesa au fost condamnaţi ca neslorieni. Teodoret al Cirului. sinod epis­ copii bănuiţi că sînt adversari ai lui Eutihie. contra lui Eutihie. acuzatorul principal al erelirulin Eutihie. şi pe diaconul Ilarie. din anul 448. căruia H ri­ safie i-a pus la dispoziţie şi puternica garda de soldaţi. A fost condamnai. de asem enea episcopul Eusebiu de D orvlaeum. au fost delegaţi doi înalţi dem ni­ tari. în timpul discuţiilor. preşedinţia fiind încredinţată patriarhului D ioscor al A lexandriei. pe preotul Renatus.

mai ales din cauza abuzului de putere al patriarhului Dioscor al A lexandriei. JJLcu. intervină la basileul din Bizanţ în favoarea Ortodoxiei.EREZII. In modul acesta. care să spele. căutînd să legitim eze şi să impună monofizismul în B iserica Răsăritului.r u ş i n e a . SIN O A D E ECU M EN ICE 355 eparhia sa şi închis într-o m înăstire de către călugării înarm aţi. La 28 iulie 450. D ele­ gaţii papei scăpară cu fuga de ciom egele călugărilor şi parabolanilor. Din toate părţile. In sinodul ţinut la Roma în 449. în lipsa unui m oş­ . din 44!).ţă Bisericii de «sinodul tîlhăresc» de îa Efes.d in . aduşi de Dioscor al A lexandriei la sinod. pa pa Leon cel M are a respins toate h otărîrile sinodului tîlhăresc. fiica împăiatului. au fost înfieraţi de Eutihie ca nestorieni. a numit acest sinod : «sin odu l lllh d resc» . SCH ISM E.Ş rjâ -Jn fă ti^ . adversarii monofizismului.B ila n ţ. Sinodul şi-a pre­ lungit dezbaterile pînă la 22 august 449. patriarhul Dioscor a reuşit să obţină de la îm păratul Teodosie al II-lea. monarh naiv şi lipsit de experienţei în treburile politice şi în problem ele religioase. rugîndu-i sa. nume care i-a răm as în is to r ie — aovoSoţ Xtjc'cptx?i (ephesinum nori judicium . iar tronul Bizanţului a revenit. care a prezidat «sinodul tîlhăresc».. N e­ mulţum irea în rîndurile clericilo r şi credincioşilor ortodocşi era foarte mare. . Părăsind Efesul. Dioscor al A lexandriei a găsit învăţătura lui Eutihie ortodoxă. inform at prin delegaţii săi de bru talităţile petrecute la Efes în 449. cînd s-a închis. Epar­ h iile din Egipt. împăratul Teodosie al II-lea a murit în urma unui acciu em ue călărie. Cînd. an trecut de partea iui Dioscor. Pont şi A sia M ică numai puţini episcopi au avut cu raju l să se opună pe faţă monofizismului prom ovat de Eutihie. T racia si P alestin a. Papa Leon I. jn„soţit de mama sa G ala Placidia si soţia sa Eudoxia. a venit la Roma împăratul V alen tinian III. în februarie 450.Jn a ltilo r oaspeţi.. condamnat în 448.papa Leon L . . iar în eparhiile din Siria.k Sinodul IV ecumenic de la Calcedon din 451 In B iserica de Răsărit.. aprobarea hotărîrilor sinodului tîlhăresc din Efes. descoperind în ea chiar multe asem ă­ nări cu cele învăţate de Sfîntul Chirii al A lexandriei.. «sinodul tîlhăresc» — auvoooc cpixi] ■ e p h e ­ — sinu m latro cin iu m de la Efes a provocat mare confuzie şi haos. seci lalrocinium). apărătorii xeloaL aj O rtodoxiei cereau convocarea unui nou sinod ecu ­ m enic.

în faţa Constantinopolului.35 O IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A L Ă tenitor. Împăratul M arcian a prezidat şedinţa din 25 octom brie 451. Boirifiicius şi V asile. înainte de convocarea sinodului. iar el a ţinut cuvîntarea de închidere a Sinodului. care s-a căsătorit cu viteazul general M arcian (450— 457). Lucentius şi Iulian de Cos şi doi preoţi. O sem intele patriarhului Flavian au îo st aduse la Constantinopol şi aşezate cu mare cinste în Biserica Sfinţii A postoli. toţi episcopii. c a r e . îm păratul a delegat un număr de com isari im periali şi senatori.ţ«SinM_din an tich itatea creştină. „ . Pentru rezolvarea chestiunilor m ateriale şi m enţinerea ordinei la S i n o d . sprijinitoarea O rtodoxiei. Se mai aflau printre sinodali doi episcopi africani. i-a adus la cunoştinţă şi in­ tenţia con vocării unui nou Sinod ecum enic. înştiinţînd pe papa Leon I de actul urcării sale pe tronul im perial de la C onstantinopil.ortodocşi condamnaţi si exilaţi au fost rech e­ maţi şi reaşezaţi în scaunele lor. sorei sale Pulheria.taiit_şi_mărje. a fost mutat la Calcedon (azi Kadi-K oy). îm păratul M arcian. . M arcian şi Pulheria. fiind cel mai impor. pentru că împăratul dorea să fie mai în apropiere. noua pereche im perială. Aurelia şi Rustician.Sinodul IV ecum enic_s -a tinut In tr e 8 si 25 o c t o m b r ie 451. a h otărît să convoace un nou Sinod ecum enic. în biserica Sjfinta Eufimia din Calcedon. Imediaţ_după u rcarea pe tronuLBizanţului. Un rol însem nat la Sinod l-a a v u i pti Ir ia i li u I Anatolie al Constantinopolului (449— 458). care sa spele ruşinea «sinodului tîlhăresc» din 449. refu­ giaţi din A frica. şedinţa a Il-a din 13 octom brie a fost prezidată de e p i s c o p u l Paschasinus de Lilybaeum.hi condus dezbaterile Sinodului. Papa L e o n c e l M a re a l R o m ei (440— 461) a trimis la Sinodul IV ecu ­ m enic din Calcedon 5 delegaţi : trei episcopi. spre a asista la discuţii. cînd s-a iăcut proclam area solem nă a hotărîrii de credinţă. Numărul episcopilor participanţi a variat între 520 şi G30. . fără ca să ia parte la vot. cifră noajnnsă de nici un Sinod ecum enic. din cauza n ăvălirii vandalilor. A totputernicul eunuc H risafie a fost destituit şi înlăturat de la curtea im perială. Sinodul convocat încă de la 17 mai pentru 1 septem brie 451. în lipsa d e l e g a ţ i l o r imperiali. Paschasinus de Lilybaeum. la N iceea. M ajo ritatea episcopilor participanţi erau din Răsărit.

Fiul lui Dumnezeu. Sinodul s-a arătat înţelegător şi indulgent. prin urmă­ toarea m ărturisire de credinţă : . Com isarii im periali au trebuit deseori să chem e la ordine pe episcopii care vociferau. din 22 octom brie 451 s inodalii au definit doctrina b ise rice ască a celor~3oua~firi din persoana lui Iisus H ristos. «Şi C uvîn tu l trup s -a tăcu t». iar Sfîntul apostol P avel zice : «C ăci (H ristos) treb u ia să f i e întru to a te a s e m e n e a fra ţilo r săi» (Evr. D ioscor a fost dem ascat com plet. între care se găsea şi Ju v en al al Ierusalim ului.aL şLxlepus. recunoscută drept ortodoxă.davediLvinov. A natem atizarea lui Eutihie şi sem narea E p isto lei d o g m a tic e a papei Leon I. vinovat de brutalităţile com ise de unii călugări şi parabolani în «sinodul tîlhăresc» de la Efes.susţinea că Iisus Hristos a avut numai firea dumnezeiască şi nega consubstanţialitatea firii umane a lui Hristos cu um anitatea noastră.. Jncă înainte de începerea lucrărilor. aruncînd toată răspunderea celor înlîm plate asupra lui Dioscor. A cuzaţiile contra patriarhului Dioscor al A lexandriei. 17). erau num eroase. în «sinodul tîlhăresc» de la Efes. au fost socotite suficiente ponlru primirea lor în B iserică. Dioscor a trebuit să-şi schim be locul de frunte unde se aşe­ zase cu scaunul.. 14). au prezen­ tat Sinodului plîngeri şi m ărturii contra lui. Îm potriva afirm aţiilor lui Eutihie. asupriţi şi nedreptăţiţi de ei. din scaun. a tost D u m n ezeu aclev ârat şi o m a d e v ă r a t. Pentru Sinod. Cu com plicii lui D ioscor de la «sinodul tîlhăresc» din Efes. uneori dram atice. care acum se scuzau şi ei cum puteau. A ceastă greşeală şi scăpare din vedere a Sinodului s-a resim ţit mai tîrziu. Cu toată abilitatea şi îndărătnicia lui. M onofiziţii se puteau mîndri că episcopul lor n-a fost condam nat pentru erezie şi deci era ortodox. depunerea lui era suficient m otivată cu răul im ens pe care l-a făcut B isericii în 449. SCH ISM E.EREZII. SIN O A D E ECU M EN ICE 357 După unii istorici. 2. din 449. cum îl demascau opiniile sale. s-au ţinut 15 şedinţe. care afirmă că Iisus Hristos. ca de exemplu egiptenii contra lui Teod orei de Cir. caro . In şedinţa a V -a. Şedinţele au fost agitate. 'spune Sfintul evanghelist Ioan (1. P ărinţii Sinodului au răm as la învăţătu ra Sfin­ tei Scripturi. mai în spate. In teresan t este că el n-a fost ju d ecat şi condamnai şi ca eretic m ono­ fizit. C lericii şi m onahii egipteni apărători ai doctrinei ortodoxe. punînd în prim ejdie întreaga dogmă a răscum părării omului.

M arcian. Iisus Hristos putea să realizeze inînluiiiM oam enilor şi numai fiind om adevărat. de faţă fiind perechea im perială M arcian şi Pulheria. s-a n ă scu t m ai în a in te d e toţi v e c ii din T atăl. a v în d s u fle t ra ţio n a l şi tiu p. nu în d o u ă p e is o a n e (oox eii 8uo irpoacomx). d u p ă u m an itate. foaleTa s e m e n e a n ou ă. 11 . Denzimjer. îm p ă iţit sau d esp ă rţit.i rond am n area-ereziei m onofizite şi stabilirea adevăratei crediule.. d e s ă v îiş it în D am ­ n ez e i i e şi d& săvîişit în u m an itate. n oi în v ă ţă m şi m ă itu risim cu toţii p e Unul şi a c e la ş i Fiu. în c E ip n e a m e s te M r ş T n & s c h im b a t (aooŢ/inwţ xai ¿xpeifUD?) şi n eîm p ărţit şi n ed esp ă r ţit (aBtaipetcu? — d e o s e b ir e a f i i i l o i n efiin d n ic id ecu m d is tiu s ă prin u n iie. JV ling.. p e D om nul n o stiu Iisu s H iisto s. S -a h olărît prin canonul 28 ca B iserica Ierusalim ului să fie . în persoana Dumnezeu-Omului Hristos are o mare însem nătate pentru întreaga operă m întuitoare a lui Dumne­ zeu. în ~aiară d e~ p ăcat. noua Elenă» (A c tio VI. dum nezeiască şi om enească. D u m n ezeu -C u vîn tu l. Numai fiind Dumnezeu adevărat.358 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă «Uimind. p. Sinodul a curmat şi cearta dintre Ju v en al al Ierusalim ului şi M axim al A nliohiei. 65— 67). fiind in tiu . S fin ţilor P ăiin ţi. Unul şi a c e la ş i H iistos. D om n. H otărîrea de credinţă — opo? a fost proclam ată la 25 octom brie 451. reprezentînd întreaga o m e n i r e . în vederea iniiituiiii luluror oamenilor. ci Unul şi a c e la ş i Fiu. D om nul Iisu s H iisto s. A rabiei şi F eniciei. p ă strîn d u -se m ai a le s în su şirea fi e c ă r e i a şi în llln in d u -se îm p ie u n ă în ti-o s in g u iă p e is o a n ă şi un sin g u i ip o s ta s . Fiu. ed. p. i ar c a om s -a n ăscu t în z ile l e c e l e d e p e u im ă p e n tiu n o i şi p en tiu m în tu iiea n o a s t iă din F e c io a r a M a iia . D um n ezeu a d e v ă ia t şi om a d ev ă r a t. referitoare la ju risd icţia asupra Palestinei. D octrina despre unirea personală sau ipostatică a celor două firi. A şa n e -a u în v ă ţa t m ai în a in te d e s p i e El p i o o i o c i i şi în su şi D om nul n o stiu Iisu s H iis to s şi a ş a n e -a tian sm is S im b o lu l P ă iin ţilo i n oştri» (Denzinger. care au fost aclam aţi ca «luminători ai credinţei ortodoxe» : «prin voi pacea domneşte pretutindeni. 351). putea El să se aducă je rtfă pe cruce de bunăvoie. N ă s c ă to a r e a 7îe'T3umnW z^u~— Weoz6xo'. într-o şedinţă solemnă. d e o fiin ţă cu T atăl d u p ă D um nez e i i e şi d e o fiin ţ ă cu n oi. 26— 27. d u p ă D um ne z e ir e . 1927. C a D u m n ezeu . noul Constantin şi Pulheria. lln u lN ă s c u f ~ c L m o s c i T t în d o u ă ' fiii (ev luo'~yuaeqtv). UnulN ăscu t.

498 ş. U lterior s-a m ai adăugat P atriarhiei de Ierusalim o provincie siriană şi alta arabă. avînd ju risd icţie numai asupra Palestinei. amintind slu jito rilo r B isericii caracterul religios-m oral al m isiunii lor sacre. cît şi pe ereticul Eulihie. întărind disciplina. I. Ea constituie pentru Biserica O rtodoxă şi pentru Impe­ riul bizantin un litiu de glorie.. a suferit şi a înviat Domnul Hristos. bucurîndu-se de aceeaşi cinste.u. Opera Sinodului din Calcedon a fost mare ¡şi bin efăcătoare pentru toate B isericile. ca Roma cea veche. Importanţa lui este excep ţio n ală şi este recunoscută în general de isto ricii bisericeşti şi profani. . SIN O A D E ECU M EN ICE 359 ridicată la rangul de patriarhie spre a cinsti faptul că aici a trăit. care reia prevederile canonului 3 al Sinodului II ecum enic de la Constantinopol. şi 502 ş. scau n u l d e C o n sta n tin o p o l tr e ­ b u ie s o c o tit al d o ile a . impunînd călugărilor să se supună episcopului ep arh ieijcăreia aparţin. avînd în vedere importanţa politică şi bisericească a Constantinopolului. şi asupra diecezelor Pont şi A s ia P ro co n su la ră . îm păratul M arcian a confirm at toate hofărîrile Sinodului IV ecu ­ m enic din Calcedon. trim iţînd în exil atît pe Dioscor al A lexandriei.u. . Stabilirea ordinei ierarhice onorifice a vechilor scaune patriarhale nu s-a în te­ m eiat pe p rin cip iu l « a p o sto licită ţii» . conform cărui a Părinţii Sinodului al IV -lea ecum enic ar fi trebuit să pună în frunte Ierusalim ul.EREZII. La 452. De asem enea. din 381.. canonul 28 extinde ju risdicţia Patriarhiei de Constanti­ nopol asupra diocezei T racia. şi precizează mai amănunţit poziţia Patriarhiei de Constantinopol faţă de B iserica Rom ei îşi de restul patriarhiilor.). Sinodul a pus o anumită ordine şi în clerul de mir.. Totodată. Cel mai im portant este canonul 28. SCH ISM E. Canonul 28 stabileşte că după scaunul Romei. au fost em ise edicte severe şi contra celor ce îm părtăşeau vederile lor eretice (Mansi.u. pentru că «Roma cea nouă» — Constantinopolul este şi ea capitala Imperiului. şă locu iască în m înăstiri şi să răxnînă la ocupaţiile lor spirituale. VII. din ordinul împăratului. şi de aceleaşi pri­ vilegii ca şi scaunul Romei. ■ Sinodul a dat şi 30 de canoane.s-n -eeu-pat-si-dn d is c ip lin a m on ah alii. în Europa. 475 ş. a în­ văţat. ci pe p rin cip iu l im p o rta n ţei lo r p o lit ic e în Imperiul roman.

F l e m m i n g . 349— 366. R. 1971. G e se llsch a ft der W issen sch aft zu G öttingen. ]]. A b teilu n g . p. W ürtzburg. I.. 111 (1951). in «Studii T e o lo g ice». I d e m . A kad. III (1951). E v e n im e n te le i s t o r ic e în a in te şi d u p ă S in o d u l ilc hi C d lrrtlu n . 1956. Rom ae. nr. 1917. A. Prof. K lasse. fo arte bun. s I . N ic ä a un d K o n s ta n t in o p e l. fasc. I m p o r ta n ţa is t o r ic ă a S in o d u lu i a l I V . L e s lis t e s c o n c ilia ir e s .. M o e l l e r . 44— 82. 1934— 1935.3. T esalo n ic. IV . nr. ibidem . Pentru «s in o d u l tîlh ă r e s c » E ie s . S on h is to ir e . S i l v a .. p. E p is tu la e c o n tr a E u tich is h a e ie s im . Paris. d'hist. D as K o n z il v o n C h a lk e d o n . 1936. L e s é v ê q u e s d ’A fr iq u e au c o n c ile d e C h a lc e d o in e (451). l’r. C. L a u r e n t . 9/41— 13/45. E. T. în «O rto ­ doxii! -. S t u d i i : P.i n R ă m u r c a n u . P o p e s c u. K. S. T o m u s a d F la v ia n u m e p is c o p u m C o n sta n tin o p o lita n u m . If. ibidem . p. W . G erlan d -V . Ig.T a r o u c a .. L e n o i s M a g n i. Va/ahilil(tl<-(i a ctu a lii a c a n o n u lu i 28 a l S in o d u lu i IV e c u m e n ic d e la C a lc e d o n . 86.. 4. Lon­ don. III. T extu s et docum enta. M o m e lile ş i a s p e c t e a le h r is t o lo g ie i p r e c a l c e d o n ie n e . T h e D e fe n c e o f C h a lc c d o n in th e E ast (451— 553). loan (1. D efin iţia d o c tr in a r ă a S in o d u lu i d e la C a lc e d o n şi a c c e p t a r e a c i în B is e r ic a O r to d o x ă . 295 440. B a c h t . 449 : J . L e c h a lc é d o n is m e e t l e n é o .le a e c u ­ m en ic. t.e < V .. D e N e s to r iu s à E u tic h ès . 637— 720. sa r é c e p t io n p a r l e s É g lis e s e t s o n a c tu a lité . G h . Rom ae. P. X X I (1969). B -de I. H eft 13.. l'o p p o s itio n d e d e u x c h r is to lo g ie s . L e s c o n c ile s o e c u m é n iq u e s d e s I V . London. p. C a m e l o t . 1944. op . iPhiloshist. (A bhandlungen der kgl.360 IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A L Ă BIBLIOGRAFIE S. C o u n c ils a n d c o n t r o v e r s ie s . V.. I960. D as G la u b e n s s y m b o l v o n C h a lk e d o n . G e s c h ic h t e u n d G e ­ g en w a rt. în A. X V II (1965). 45— 73. 1943. Ü b e r d ie B is c h o fs — lis te n d e r S y n o d e n v o n C h a lk e d o n . nr. B u carest. 1. în «Die. II. X V et X X . phil-hist. et de G èogr. nr. în L e C o n c ile ‘l e t l e s C o n c ile s . L e c o n c ile d e C h a lc é d o in e . D efin iţia d o g m a t ic ă d e la C a lc e d o n . G r i l l m e y e r . p. m it G eorg Hoffm ans d eu tsch er Ü bersetzung . 2. M ünchen. X V (1962). 2 . :î(i ! 193 : T h e M y s te r y o f th e In ca rn a tio n . e ccl. 1— 90. V. 1 9 7 2 . 3— 4.ij': auvoSoucu rezum at în lim ba germ ană: D ie O rdn u n g d e r S itz u n g en d e s K o n z ils v o n C h a lc e d o n . 173— 187 si în «A postolat S o cial». L e n o m b r e d e s P è r e s d e C h a lc c d o in e (451). X L IV (1971). I’rnf. S c h w a r t z . 451. p. E v. ibidem . p. G rillm eyer-H .1 ’iof. 1937.i». 2 3.. E p h è s e ( c o n c ile d it B r ig a n d a g e d'). D as K o n z il v o n C h a lk e d o n . 213—229. 179— 211.. p. Bd. Bd.e s i è c le . 188— 294. cit.). p.97.i n i 1 o a e. 389— 418. .. A lte c o le c ţii pentru te x te să se v adă în b ib lio g rafia gen erală. C. 1932. der W iessen sch aften ». B u carest. G r a y . O r t i z d e U r b i n a . . t. 574— 597. Berlin. T e o d o r M. 2— 3. (T extu s et docum enta). Bd. J . 1. C o rp u s N o titia ru m E p is c o p a tu u m E c c le s i a e O rien ta lis G r a e c e I. Stevan son. 289— 303. W ürtzburg. T h e C o u n c il o f C h a lc e d o n . W olfso n . p. t. A. în «B ulletin de la S ectio n h istorig u e de l'A cad ém ie Roum aine». L e o n i s M a g n i . p. C o m a n . in lim h a r o m â n ă : J u s t i n i a n . C r e e d s . o p . p. în «Irénikon». p atriarh ul B ise ricii O rtod oxe Rom âne. C h r y s o s . 1962. X V ). !’i. la G rillm eyerB arht. p. B ach t. 1 d e m. p. III (1951). cit. 337— 461.. E. I). I. F r e n d. T h e P h ilo s o p h y o i th e C h u r c h F a th e r . I.c h a lc é d o n is m e en O rien t d e 451 à ln lin du V I . l’r.e s i è c le s . 499— 506. Cam bridge (M ass. C h a p te r s in t h e h is to r y o f t h e C h u r c h in t h e V -th a n d V l-th c e n tu r ie s Cam bridge. Prof. p. X X II (1970). ' H BiixeSiC tä v auvEBpiotiM xijc ¿v oixoujjieviT. L i e b a e r t. I. K adiköy. S e l l e r s . I o . nr. 1976. T h . 1953. 1979. în «Oi lodoxi. A k t e n d e s e p h e s is c h e n S y n o d e v o m J a h r e 449. 15. T h e r is e o f th e M o n o p h y s ile m o v e m e n t.. C h evetogn e. 1953. in «A bhandlungen der B ayer.». Leyde. L aurent. C a m e l o t . P en tru e p i s c o p i i p a r tic ip a n ţi la S in o d u l d in C a lc c d o n . nr.H . X X V I. în G rillm eyer-B ach t. p. Edited b y J.

Din aceste principii.it religiile «păgîne» cît şi ereziile şi schism ele urmau să fie iovi Le. Bisericii african e creştine mai exista vechiul rigorism. îm păratul Teodosie I.EREZII. prin edictul de la T esalonic. incidentele cu au torităţile. Dar aceste secte n-au putut fi însă suprimate dintr-odată nici de autoritatea statală. prof. ca de pildă m arcioniţii. care căutau să de* Capitol redactat de Pr. P. novaţienii. M. episcop de Cartagina. y Donatismul. erezii şi schisme în Apus : donatismul. ' Donatismul s-a născut din divergenţele de păreri produse de con ­ cepţia novaţionilor referitoare la «Biserica celor curaţi». care pînă la edictul de toleranţă religioasă de la M ilan. ci o m anifestare mai brutală a unei vechi doctrine greşite. opuse noilor concepţii mai toleran te ale B isericii Ortodoxe. m elitienii. Împăratul Constantin cel M are. s-a ridicat îmDotriva entuziasmului exag erat al unora. al. Schism a donatistă n-a fost în fond o rătăcire nouă a sec. pelagianismul. ce frăm înta de mult m inţile unor credincioşi. s-a născut o nouă o roz io : d on atism u l. alăluri de B iserica O rto ­ doxă se găseau o serie de com unităţi eretice şi schism atice. nici de conducerea bisericească. semipelagianismul 4 Cînd la 313 creştinism ul a fost recunoscut de au toritatea romană religie egal îndreptăţită cu relig iile antice. care a îm ­ piedicat dezvoltarea norm ală a B isericii africane pentru o perioadă de aproape un veac. precum şi vechea concepţie a lui T ertu ­ lian şi Ciprian privitoare la v alabilitatea Tainelor. în timpul persecuţiei lui D iocleţian. IV şi V. a recunoscut creşti­ nismul ortodox drept religie dom inantă a Imperiului. n-au avui de suferit din par­ tea autorităţilor statale. Printre unii credincioşi ai. SCH ISM E. voind să împiedice pe cît era posibil. din anul 380. m ontaniştii. dîndu-şi seama că slăbirea unităţii b ise­ riceşti este şi în detrim entul Imperiului a căutat să in Ier vină pentru desfiinţarea diferitelor com unităţi eretice şi schism atice. situaţia s-a schimbat. SIN O A D E ECU M EN ICE 363 Controverse. săvîrşite de un cleric decăzut. Ş esan . începînd cu anul 313. din doctrina ce susţinea că. Mensuriu. priscilianismul.-valabilitatea Tainelor e determ inată de sfinţenia adm inis­ tratorului şi în fine de sîngeroasa persecuţie a împăratului D iocleţian. donatiştii.

iar acesta episcopului roman Miltiade (311— 314). la. supă­ raţi că n-au fost la alegerea lui Cecilian. Donatiştii s-au adresat atunci împăratului. a fost ales în scaunul de la Cartagina. rugîndu-1 ca. Episcopul Donat de Casae Nigrae. care după moartea episcopului Mensuriu (311). sinodul a recunoscut pe Cecilian ca episcop legal.362 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă vină cu orice preţ martiri. Miltiade a convocat în octombrie 313 un sinod la Romia.irlicipat 18 episcopi din Italia. conduşi de episcopul Secundus din Tigisis. au fost pentru Cecilian. sobor ce s-a ţinut la 314. La un sinod ţinut în 312 la Cartagina. chemînd în ajutor episcopatul Numidiei. pe lectorul Maiorin. în frunte cu Roma. pentru că ar fi predat autorităţilor «păgîne» cărţile sfinte. nemulţumiţi cu liolaririlo sinodului roman s-au adresat din nou îm păratului. fiecare îşi avea epis­ copul şi credincioşii ei. car e <iu p. Constantin. împotriva lui s-au ridicat rigoriştii. a însaroinol pe proconsulul Aolian să facă o anchetă severă a trecutului episcopului poli\. Aproape toate Bisericile Apusului. în Galia). ar fi un «traditor». să examineze plîiKjorile împotriva lui Cecilian. pentru recunoaşterea episcopului lor. Conformlnclu-se dispoziţiilor impe­ riale. voind sa punii capăt neînţelegerilor din Biserica africană. fiind influenţat de aristocrata şi bogata Lucilla şi de preoţii Botrus şi Caelestius. care. s-au pronunţat pentru Maiorin. După cele redate de Optat de Mileve. calificînd alegerea lui Cecilian ilegală. invitîndu-le să rupă orice legătură canonică cu Cecilian. Biserica africană se dezbină în doua tabere . a devenit stăpîmil Imperiului roman de Apus. un rol hotărîtor la pronunţarea acestei sen­ tinţe bizare au ju cat banii puşi la dispoziţia lui Maiorin de bogata ma­ troană Lucilla. Sufletul acţiunii sale era arhidiaconul Cecilian. trimis ca m e­ diator la Cartagina. Ambele tabere1 s-au adresat celorlalte Biserici. a aşezat în locul lui Cecilian. La acest sinod au . sfinţit de episcopul F elix de Aptunga (Aftonga). De aceeaşi părere a fost şi împăratul Constantin cel Maro (306— 337). care se combăteau cu violenţă. mai mulţi episcopi din Numidia. după victoria împotriva lui Maxenţiu. Sinodul a trimis scrisori tuturor Bisericilor africane. Aneliola a dovedit completa netemeinicie a acuzaţiilor aduse îm­ potriva lui. întrucît episcopul F elix de Aptunga. Do asemenea împăratul a dispus convocarea unui sinod la A relale (Arles. Donatiştii. Reticius de Autun şi Marianus de Arelate. împreună cu episcopii Mate mus do Colonia. După discuţii de trei zile.

căci respingînd mcdiaţia împăratului. restituindu-le ortodocşilor. coase . Donat col Mare. au declarat că întreaga Biserică Ortodoxă este decăzută şi coruptă şi nu­ mai Biserica lor este curată. ca odinioară novaţienii. prin reproşul «quid est imperatori cum e cd e s ia » — ce are împăratul cu cele bisericeşti. au participai 270 opiscopi donatişti. SCH ISM E. în consecinţă au holărît că numai botezul :săvîrşit în Biserica lor este cel adevărat. Britania şi Africa. SIN O A D E ECU M EN ICE 363 luat parte episcopii din Italia. numite de ortodocşi «circumcelliones». au devenit un flagel pentru întreaga provincie. au contribuit la întărirea donaI işt i lor. donatiştii. rechemînd clin exil pe toţi episcopii schismatici. pentru cauza lui Cecilian şi nevinovăţia lui Felix. donatiştilor deplinii libertate de cult. în multe părţi. Toto­ dată a ordonat autorităţilor africane să ia donatiştilor toate bisericile ocupate de ei. Grupuri înarmate. precum şi calităţile supe­ rioare ale urmaşilor neînsemnatului Maiorin. unde se găsea curtea imperială. Galia. care îşi spuneau cu mîndrie a g o n is tic i (luptători. chiar contra autorităţii de stat. La sinodul convocat. de schismatici pentru anul 330 la Cartagina. Spania. a proprietarilor şi a autorităţilor. autorităţile s-au văzut silite să facă uz do arme împotriva rezistenţei îndîrjite a donatiştilor. care a dat. adică ■cutreierătorii şi înconjurătorii caselor şi colibelor (circum cellas). Donatiştii nu s-au declarait mulţumiţi nici cu această sentinţă. pe temeiul rapoartelor pri­ mite de la episcopii Economiu şi Olimpiu. apelînd din nou la împărat. Con­ stantin a convocat taberele contrare la o disputa la Milan (316). trimise în luptă de episcopul Donat de Bagae. rugîndu-1 să cerceteze şi să judece personal conflictul din Biserica africană. M ajoritatea episcopatului african era donatist. Toţi cei prezenţi s-au pronunţat' pentru Cecilian. Trupele donatiş­ tilor erau alcătuite din fanatici în ale credinţei şi din nemulţumiţi cu stările socialo ale acelui veac.EREZII. — donatiştii au trecut la opoziţie făţişă. încercarea împăratului Constans c)o a desfiinţa donatismul cu forţa (343) a avut ca rezultate izbucnirea unei. m ilite s C hristi). Atitudinea şovăielnică şi nehotărîtă a împăratului Constantin cel 'Mare. trimişi să cerceteze situaţia la faţa locului. în mai 321. Parmenian şi Primian. pronunţîndu-se. Bandele donatiştilor şi ale ţăranilor răsculaţi. înăbuşind orice mişcare e re ­ tică. răscoale a africanilor împotriva Bisericii Ortodoxe. cutreierau ţara în lung şi în lat înarmaţi cu furci. După sentinţa de la Milan.

în cazul că în sînul ei sînt unii păcătoşi. alţii. Comisarul împărătesc hotărînd că victoria e de partea vorbitorilor ortodocşi. Sunetul discuţiilor au fost Fericitul Augustin şi Petilian. Lovitura de graţie au primit-o de la vandali. In urma edictului religios al împăratului Iulian Apostatul. un nobil l a i c Imh|i. dădeau foc la biserici şi case. aduse pe solul Spaniei de egipteanul Marcn din Mempliis. după o oscilare între persecutarea şi tolerarea donatiştilor. ci de harul lui Dumnezeu . în ultimele decenii ale secolului IV. din anul 394.iI si erudii. la care au participat 286 ortodocşi şi 279 donatişti. Autorităţile de stat au luat măsuri drastice împotriva schismaticilor. Strigînd «Deo laudes». ni o l i i Priscilianismul. De la această biruinţă a Orto