Preot prof. dr. IOAN RĂMUREANU Preot prof. dr. MILAN ŞESAN Preot prof. dr. TEODOR BODOGAE

BISERICEASCA UNIVERSALA
VOL. I (1— 1054)
TIP Ă R IT Ă CU B IN EC U V ÎN TA R EA PREA FER ICITU LU I PĂRIN TE

TEOCTIST
PATRIARH UL B ISE R IC II O RTO D O XE RO M Â N E

EDIŢIA A III-A REVĂZUTĂ Şi COMPLETATA

EDITURA IN ST IT U T U LU I BIBLIC S I DE M ISIU N E A L B IS E R IC II O RT O D O X E ROM ÂNE B U C U R E Ş T I, 1987

5 I

'OQii ; Jíifv"'trs?lor ü > » k f "'v * » B -**

.

1 i: L

I N T R O D U C E R E

Obiectul, definiţia, denumirea, scopul, importanţa, împărţirea şi metoda Istoriei bisericeşti universale * In tr o d u c e r e a în studiul Istoriei bisericeşti universale este de două f e l u r i : in tr o d u c e r e a fo r m a lă (sau tehnică) şi in tr o d u c e r e a m a te ria lă . Prima se ocupă cu obiectul, definiţia, metoda, împărţirea, ştiinţele auxiliare şi bibliografia generală a Istoriei bisericeşti universale, deci cu problemele formale, tehnice şi metodice, ale studiului ei. A doua tratează despre situaţia lumii greco-romane şi a iudaismului în epoca apariţiei creştinismului şi se mai numeşte de aceea «preistoria creşti­ nismului». Introducerea formală ne iniţiază în obiectul, natura, m ijloacele şi cerinţele studiului n o s tru ; introducerea materială prezintă epoca şi terenul pe care a apărut creştinismul şi ne pregăteşte pentru înţelegerea situaţiei lui în lumea veche. a. Obiectul. Cuvîntul istorie are două sensuri : obiectiv şi subiectiv. In sens obiectiv, istoria este viaţa din trecut, toate faptele întimplate, istoria ca f a p t ; în sens subiectiv, numit şi tehnic, istoria este cercetarea şi expunerea ştiinţifică a faptelor istorice, adică studiul vieţii istorice. Istoria, ca fapt, este obiectul de studiu al istoriei ca ştiinţă. Faptele sînt deci istoria, în sens obiectiv, iar studiul lor este istoria în sens subiectiv. Cuvîntul grecesc taxopta se păstrează în numele dat în mai multe limbi, punînd întimplate şi face expunerea (verb ioiope«)) are ambele sensuri şi ele ştiinţei istorice (latineşte historia), trecut în lumină că istoria arată evenimentele lor, cercetînd cauzele şi consecinţele lor.

* C apitol red actat de Pr. prof. l o a n R ă m u rea n u

6

IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

Obiectul Istoriei bisericeşti universale este B is e r ic a creştin ă , în înţelesul de comunitate religios-morală, înfiinţată de Iisus Hristos pentru mîntuirea oamenilor. Biserica este un aşezămînt dumnezeiesc şijanenes.c. în acelaşi timp. Prin originea, doctrina, spiritul, scopul şi puterile ei, ea are caracter supranatural; prin membrii care o consti­ tuie, prin formele pe care le-a luat, prin manifestările membrilor ei, ea are caracter omenesc. Istoria cercetează Biserica în latura ei omenească, în creşterea, formele şi manifestările ei istorice, accesibile cunoaşterii şi studiului. Biserica creştină are o istorie complexă. Dintr-o comunitate mică, cu forme simple de organizare, doctrină şi cult, ea s-a dezvoltat, ajungînd la forma actuală. Biserica s-a găsit în anumite raporturi cu lumea. Ea a primit unele influenţe şi a influenţat la rîndul ei lumea, societatea şi cultura. în dezvoltarea ei, Biserica are o istorie externă, a întinderii şi a raporturilor ei cu lumea, şi o istorie internă, a vieţii, organizaţiei şi acţiunii ei lăuntrice. Istoria externă priveşte Biserica în contactul şi raporturile ei cu statul, societatea şi celelalte religii, morala şi cultura. Istoria internă priveşte răspîndirea creştinismului, organizarea Bisericii, formularea doctrinei, luptele interne, cultul, viaţa, disciplina, literatura şi arta ei. Studiind viaţa Bisericii în general, Istoria bisericească universală sta­ bileşte situaţia şi rolul creştinismului în viaţa omenirii. Ea caracteri­ zează stările şi faptele în evoluţia şi specificul lor, observînd adică acele schimbări şi însuşiri care dau evenimentelor caracterul şi sensul lor propriu. b. Definiţie. Potrivit cu cele de mai sus, Is to r ia b is e r ic e a s c ă u n i­ v e r s a lă e s t e c e r c e t a r e a şi e x p u n e r e a m e to d ic ă a v ie ţii B ise ric ii creş tin e In g e n e r a l, p r iv ite în d e z v o lt a r e a şi a c ţiu n ea ei in tern ă şi ex tern ă . Unii cercetători bisericeşti dau definiţii mai lungi, care tind să fie mai dezvoltate şi mai precise, mai teologice sau mai filozofice. c. Denumirea disciplinei noastre nu este aceeaşi la toţi istoricii bisericeşti. Unii o numesc simplu «Istoria b i s e r ic e a s c ă », «Is to ria B i­ s e r ic ii> sau «Isto ria b is e r ic e a s c ă (sau a B ise ric ii) g en e ra lă » sau «uni­ ' v e r s a la » ; alţii preferă s-o numească «Istoria creştin ism u lu i», «Isto ria r e lig ie i creştin e» sau «Istoria cr eştin ă a r elig ie i» . După concepţia orto­

IN TRO D U CERE

?

doxă şi romano-catolică, Biserica a fost întemeiată de Mîntuitorul prin Sfinţii Apostoli, ca societate văzută şi organizata, ca instituţie ; protes­ tanţii cred că Mîntuitorul a predicat d o a r îm p ă ră ţia lui D u m n ezeu şi s iîrş itu l a p ro p ia t al lum ii, că nu s-a gîndit să înfiinţeze o instituţie vizi­ bilă şi organizată şi că aceasta a fost ideea şi opera Apostolilor. Pro­ testanţii concep Biserica drept «co m u n ita tea c r ed in c io şilo r» sau a « sfin ­ ţilor, o co m u n itate id e a lă , sp iritu ală» şi de aceea in v iz ib ilă , fără ca ra c­ ter «instituţional». d. Scopul studiului nostru este cunoaşterea şi înţelegerea desfă­ şurării vieţii Bisericii creştine în toate laturile ei, d e.la început.şi pînă acum, în toată lumea. Creştinismul s-a organizat şi manifestat ca B i­ serică. Biserica a avut nu numai viaţă religios-morală, ci şi socială şi culturală în general. Istoria ei este o foarte importantă parte a isto­ riei universale. Studiul ei ne face cunoscut creştinismul de-a lungul şi în contextul diferitelor etape. Scopul final al studiului Istoriei biseri­ ceşti universale este cunoaşterea şi înţelegerea s itu a ţiei a c tu a le a c r e ş ­ tin ism u lui, în organizaţiile lui mai importante. Căutînd să cunoască faptele istorice în cauzele, evoluţia şi legătura lor, Istoria bisericească universală înţelege şi explică mişcările şi schimbările în viaţa Bisericii de la începutul ei pînă azi. e. Din aceasta rezultă şi importanţa Istoriei bisericeşti universale, ca studiu al constituirii şi organizării Bisericii creştine, al doctrinei cultului, al acţiunilor creştinismului în decursul aproape a două milenii. Fără studiul Istoriei bisericeşti, nu se poate cunoaşte şi înţelege creş­ tinismul în organizarea şi viaţa sa bisericească trecută şi prezentă. In această privinţă, Istoria bisericească universală este o disci­ plină de bază, de cultură teologică largă şi indispensabilă în studiul teologiei. Creştinismul este o religie istorică ; el este legat de mari evenimente istorice ; s-a dezvoltat în strînsă legătură cu acestea. în unele cercuri protestante s-a produs un «istorism», curent care caută să explice creştinismul în chip raţional, ca pe un fapt natural, poate chiar organic, făcînd abstracţie de factorul supranatural. f. îm părţirea Istoriei bisericeşti universale este de două feluri : după con ţin u t (numită logică sau reală) şi după tim p (numită cronolo­ gică). După... conţin u t, Istoria bisericească este privită în răspîndirea

II

IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă

creştinismului, în raporturile cu lumea, în formularea învăţăturii lui, în organizaţie, cult, viaţă morală, literatură, artă. După tim p, Istoria esLo împărţită pentru studiu în perioade mai mari sau mai mici (pe­ riodizare). Deşi viaţa istorică formează şi prin conţinut şi în timp un fol continuu, împărţirea ei logică şi cronologică este o necesitate pentru uşurarea studiului, pentru cuprinderea şi stăpînirea materiei. Cele doua împărţiri se folosesc împreună : în fiecare perioadă se studiază viaţa bisericească în toate laturile manifestărilor ei, grupînd faptele după caracterul lor (misiune, raporturi externe, organizaţie, doctrină, cult, viaţă morală etc.). împărţirea logică se face pe baza tipizării, adică a privirii şi tratării laolaltă, sub un titlu comun a fap­ telor istorice care au caractere comune importante (tipuri istorice), şi cunoaşte trei evuri : an tic (vechi), m ed iu (de mijloc) şi m o d er n (nou). Ă c e a s t ă împărţire, de concepţie umanistă şi aplicată întîi la studiul fi­ lologiei, a fost însuşită în istoria universală şi a trecut de la aceasta la cea bisericească. Istoricii profani şi bisericeşti nu sînt toţi de acord asupra limitelor evurilor, adică asupra începutului şi sfîrşitului lor. De regulă, sfîrşitul evului antic şi începutul celui mediu în Istoria bisericească universală este pus aproximativ între anii 600— 800 (unii istorici socotesc încheiat evul antic cu împăratul Justinian (527— 565), alţii cu Papa Grigorie cel Mare (590— 604), alţii cu Carol cel Mare, (768— 814). Evul mediu este socotit ca întîrziindu-se pînă la sfîrşitul secolului al X V -le a şi începutul celui următor (Renaştere, Reforma). Evurile se împart în perioade mai mici, numite de obicei epoci. In Istoria bisericească universală, evurile se caracterizează ast­ fel : în e v u l an tic, creştinismul s-a răspîndit şi organizat în lumea greco-romană ; este epoca cea mai importantă : a constituirii Bisericii, doctrinei şi cultului, a persecuţiilor, a Sinoadelor ecumenice, a marilor Părinţi şi scriitori bisericeşti. în e v u l m ed iu , se convertesc la creşti­ nism popoarele germane, slave şi altele, puterea papală creşte, se di­ ferenţiază, are loc Schisma cea mare (1054), se produc conflicte între papalitate şi puterea lumească. In ev u l m o d ern , puterea papală des­ creşte, Biserica Occidentală se dezbină prin Reforma protestantă, B i­ serica Ortodoxă e stăpînită în mare parte de turci, se formează apoi

IN TRO D U CERE

Biserici naţionale a u to c e fa le ; în general se întinde curentul laic, antibisericesc. împărţirea — fie în evuri, fie în perioade mai mici — este relativă, subiectivă, convenţională şi diferită pentru Orient şi Occident. Ea este totuşi necesară şi trebuie să ţină seama de natura şi de importanţa e v e ­ nimentelor care constituie criteriul împărţirii. In locul împărţirii în evuri, care sînt prea întinse, s-a adoptat în manualul de faţă împărţirea în perioade mai mici, care este aplicată de unii istorici bisericeşti mai noi. P e r io a d a I, de la începutul creştinismului pînă la 324, de cînd Constantin cel Mare (306— 337) domneşte singur peste tot Imperiul roman, ca perioadă de confruntare a Bisericii cu lumea a n tic ă ; p e ­ r io a d a a II-a , de la 324 pînă la 787, perioada Sinoadelor ecumenice şi a Părinţilor bisericeşti, cînd s-a realizat biruinţa Ortodoxiei asupra ereziilor, care s-a consfinţit în Duminica Ortodoxiei, din 11 martie 843 ; p e r io a d a a III-a, de la 787 pînă la 1054, fiind epoca de cristalizare a catolicităţii sau universalităţii B ise ric ii; p e r io a d a a IV -a , de la 1054 pînă spre sfîrşitul secolului al X V -lea, ca perioadă a confruntării dintre Ortodoxie şi Romano-Catolicism, cu marile conflicte dintre papalitate şi suverani în Apus, în cadrul feudalismului dominator, cu cruciade, scolastică şi cucerirea Imperiului bizantin de către turci, în anul 1453 ; p e r io a d a a V -a , care se întinde din secolul al X V I-le a pînă în secolul al X V III-lea, fiind perioada marilor frămîntări aduse de Reforma Pro­ testantă în sînul Bisericii Romano-Catolice, şi a marilor nemulţumiri social-politice, care vor pregăti Revoluţia franceză din 1789. în urma conciliului de la Trident după 1564, Biserica Romei se individualizează ca Biserică Romano-Catolică, realizează unele reforme interne şi în­ treprinde mari misiuni creştine în alte co n tin e n te ; în fine, p e r io a d a a V I-a, de la 1800 pînă azi, este epoca critică a divizării creştinismului, a întăririi curentului laicizant, a constituirii, în Răsărit, a multor B i­ serici ortodoxe naţionale autocefale şi a străduinţelor ecumeniste din secolul al X X -lea, pentru refacerea unităţii Bisericii universale. g. M etoda. Istoria bisericească universală aplică, în studiile sale, metoda istorică generală. Potrivit acesteia, ea urmează metodei şcolii moderne de istorie, cu cele cinci principii : cunoaşterea izvoarelor, v e ­

10

IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

rificarea lor prin analiză critică, cercetarea lor evolutiv-genetică, folo­ sirea principiilor pentru expunerea sistematică a ideilor etc. Această metodă se bazează pe buna cunoaştere a documentelor şi izvoarelor şi pe justa lor înţelegere şi interpretare, în scopul de a des­ coperi şi spune adevărul istoric, adică lucrurile aşa cum s-au întîmplat. Studiul documentelor se face în mod critic şi comparativ ; faptele se urmăresc în cauzele, evoluţia, legăturile şi urmările lor (pragmatic-ge­ netic) şi se expun ordonate într-un tot sistematic. Pentru a corespunde scopului ei, care este cunoaşterea exactă şi înţelegerea dreaptă a faptelor, Istoria bisericească universală trebuie sa fie deci, din punctul de vedere al metodei, documentată, adică în­ temeiată pe documente, critică, pragmatică, genetică, obiectivă, adică nepărtinitoare : «ne qu id fa lş i d ic e r e a u d ea t, n e qu id v e r i n on au d eat» , a zis Cicero (De o r a to r e 2, 9, 15). Cu aceste calităţi de metodă, Istoria bisericească universală este şi r e lig io a s ă , adică socoteşte existenţa lui Dumnezeu şi raportează la El în mare cauzalitatea şi finalitatea even i­ mentelor. Istoricul bisericesc recunoaşte în apariţia lui Iisus Hristos, în învăţătura şi opera Lui, în întemeierea şi perpetuarea Bisericii creş­ tine, fapte divine, a căror explicaţie nu se poate face numai prin consi­ derarea factorilor istorici umani.
BIBLIOGRAFIE F r. H a in p !, G e s c h ic h t e cils k r it is c h e W is s e n s c h a ft. Bd. I. T h e o r ie d e r G e s ­ c h ic h t s w is s e n s c h a lt cds U n iv e r s a lg e s c h ic h le , Darm stadt, 1975. W . E c k e r m a n n u n d H. M o h r , E in lü h ru n g in d a s S tu diu m d e r G e s c h ic h t e , B erlin, 1966. H is to ir e . L 'h isto ire et s e s m e t h o d e s (R ech erch e, con serv atio n et critiqu e des tém oignages). Sous la d irection de Ch. Sam aran, P aris, 1961, X V II + 1773 p. H. U rs v o n B a l t h a s a r , T h é o lo g i e d e l'h is to ire . T rad u ction de l'allem and par R. Givord, Paris, 1955. A .-J. M a r r o u , D e la c o n n a is s a n c e h is to r iq u e , Louvain, 1954. P. P e t i t , G u id e d e l ’étu d ia n t en h is to ir e a n c ie n n e , Paris, 1959, 3-e éd., Paris, 1969. M a r c B l o c h, M é tie r d 'h isto rien , Paris, 1949. J . G. D r o y s e n, H is to r ik . V o r le s u n g e n ü b e r E n z y k lo p ä d ie u n d M e t h o d o lo g ie d e r G e s c h ic h t e , M ünchen und B erlin, 1937. 1’. H a r s i n, C o m m en t o n é c r it l'h is to ir e , 2-e éd., Paris, 1935. Kristian E r s 1 e v, H is to r is c h e T e c h n ik . D ie h is t o r is c h e U n tersu ch u n g in ih r e n G ru n d ziu /en d a r g e s te lt, M ünchen und B erlin , 1928. G u i d o P a g a n i n i, P r o p e d e u tic a is to r ic a . P rin cip i d i m e t o d ic a e d i t ilo s o iia d e lla s to r ia c c c l e s ia s t i c a , vol, I., M ilano, 1928.

IN TRO D U CERE

11

W. B a u e r , E in fü h ru n g in clas S tu d iu m d e r G e s c h ic h t e . 2-e A ufl., T ü bin­ gen, 1927:. A l f r e d F e d e r , L e h r b u c h d e r g e s c h ic h t lic h e n M e th o d e , 3-e A uflage, R eg en s­ burg, 1924. Siegmund H e l l m a n n , W ie stu d ie rt m an G e s c h ic h te , 2-e Aufl., M ünchen und Leipzig, 1920. Ernst B e r n h e i m , L e h r b u c h d e r h is t o r is c h e M e to d e u n d d e r G e s c h ic h ts p h il o s o i i e (T ratat de m etodă isto rică şi de filozofia isto riei), 6-e A ufl., Leipzig, 1908 (fo arte bună). In limba română: B. B e r c e a n u , I. P a n a i t e s c u , P r e z e n ta r e a lu c r ă r ilo r ş t iin ţ ific e -m e to d o lo g ic e , B u cu reşti, 1968. A. A v r a m e s c u şi V. C î n d e a , In tr o d u c e r e in d o c u m e n t a r e a ştiin ţific ă , B u cu reşti, 1960. N. G e o r g e s c u - T i s t u , S c ris ş i c a r te . I s t o r ie — te h n ic ă — s e m n ilic a ţie , B u cu reşti, 1948. . P r . P r o f . M i l a n Ş e s a n , P e r io d iz a r e a In is to r ia b i s e r i c e a s c ă u n iv e r s a lă , 1939 şi în «A ltarul Banatului», III (C aran sebeş, 1946), nr. 1— 6, p. 391— 411. A. S a c e r d o ţ e a n u, M e to d a a lc ă t u ir ii u n u i stu d iu d e is t o r ie , Bucureşti, 19G7. I d e m , În d r u m ă r i în c e r c e t ă r i l e is t o r ic e , B ucureşti, 1943. B ib lio g rafia poate fi com pletată din Studiul : P r o f. T. M. P o p e s c u , în d r u ­ m ă r i m e t o d ic e d e lu cru p en tru stu d e n ţii in t e o lo g ie , în «Studii T eo lo g ice », V III (1956), nr. 7— 8, p. 498— 530.

Izvoarele Istoriei bisericeşti universale * Iz v o a r e le . Prin iz v o a r e is to r ic e se înţelege materialul documentar d e tot felul c are poate servi la cunoaşterea faptelor.. Ele se inipart de obicei după orginea, caracterul sau forma lor în mai multe c a t e g o r i i : o r ig in a le (numite şi d ir e c te sau im e d ia te ) şi d e r iv a te (in ­ d ir e c te sau m e d ia te ) ; o fic ia le şi p a r t ic u la r e ; s c r is e , o r a le şi m o n u ­ m e n t a le (arheologice) rămăşiţe sau resturi (Ü b er re ste) şi tradiţii. Iz­ voarele Istoriei bisericeşti universale se mai pot împărţi în divine, (căr­ ţile Sfintei Scripturi) şi o m e n e ş ti, în creştine şi necreştine, sau din alte puncte de vedere. Cunoaşterea şi folosirea izvoarelor are o importanţă capitală... în studiul Istoriei în general. Ele sînt mărturii materiale şi spirituale des­ pre existenţa, acţiunea, rolul şi importanţa oamenilor, instituţiilor, ideilor care au făcut Istoria. Istoria nu se poate cunoaşte şi scrie fără studiul lor critic («pas de documents, pas d’histoire»). Ea nu se poate
* Capitol red actat de Pr. prof. Io a n R ă m u rea n u şi Pr. prof. M P. Ş e sa n

n

iS T Ô R ÎÀ B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

întemeia decît pe cele dovedite, autentice, sigure. în stabilirea valorii lor documentare, critica istorică are un rol foarte important. Studiul izvoarelor formează de regulă obiectul cercetărilor unor specialişti în cunoaşterea şi valorificarea lor. Izvoarele necesare pentru studiul Istoriei bisericeşti universale sînt adunate în diferite c o le c ţ ii sau ed iţii.
1. Colecţii principale J . P. M igne, P a t i o l o g ia e cu rsu s c o m p le tu s : a. P a tr o lo g ía G r a e c a , p rescu rtat P. G. (încep e de la P ărin ţii A p o stolici, sec. I pîn ă la ju m ă ta te a sec. X V ), 161 (167) vol., Paris, 1857— 1866. I n d e x de F. C av allera, Paris, 1912 ; Th. H opfner, In d e x l o c u p le t is sim u s, t. I— II, Paris, 1928 ; E. G eerard, C la v is P atru m G r a e c o r u m , 4 vol., Turnhout,. 1974— 1980. b. P a tr o lo g ía L a tin a , p re sc u rta t P. L. (în cep e de la scriitoru l latin T e rtu ­ lian, sec. II— III şi m erge pînă la papa Inocen ţiu III (-(-1216), 221 (222) volum e, P aris, 1844— 1864. Series Latina. S u p p lem en tu m , 9 vol., Paris, 1960— 1974. E. D ekkers, C la v is P atru m L a tin o ru m , Steen brü g ge, 1961. C o rp u s S c rip to ru m E c c le s ia s tic o r u m L a tin o ru m , p rescu rtat C.S.E.L., num it şi C o rp u s V in d o b o n e n s e , p rescu rtat C. V. (Corpul V ienez), ed itat de A cad em ia de Ş tiin ţe din V ien a, de la 1860, în continuare. A u apărut p este 70 de volum e. D/e g r ie c h is c h e n c h r is tlic h e n S c h r ils t e lle r d e r e r s te n J a h r h u n d e r t e , prescu rtat G .C.S., sau C o rp u s B e r o lin e n s e , prescu rtat C.B. (Corpul B erlinez), editat de A cadem ia d e Ş tiin ţe din B erlin , de la 1897, apărute p este 50 de volum e. C o rp u s C h ristia n o ru m L atin oru m , Turnhout — Paris, începînd din 1953. M o n u m en to G e r m a n ia e h is tó r ic a . A u c to r e s a n tiq u is sim i, în care sîn t ed itate lu ­ c ră rile au to rilo r la tin i din sec. V — V I d. Hr., Ed. Th. M om m sen, 13 vol., B erlin , 1877— 1898. P a t r o lo g ía O rien ta lis , prescu rtat P. O., sub con d u cerea lui R. G raffin et F. N au, P aris, 1908 şi urm. în curs de pu blicare. A u apărut 26 volum e. C o rp u s S c rip to ru m O rien ta liu m , p rescu rtat C. S. O., sub con d u cerea lui J.-B .. Chabot, I. Guidi, H. H yvernat, B. C arra de V au x, J . Fo rg et, P aris, 1903 şi urm., în curs de p u b licare. A u apărut p este 100 de volum e. P a tr o lo g ía S y r ia c a , ed. R. G raffin, 3 vol., Paris, 1894— 1926. F lo r ile g iu m p a tristic u m , ed. G. R auschen, de la 1904, Bonn, peste 44 volum e. T e x t e s e t d o c u m e n ts p o u r l'é tu d e h is t o r iq u e d u c h r is tia n is m e , pu bliés sous la d irec­ tion de II. H em m er et P. L eja y , 3 vol., P aris, 1905— 1912. S o u r c e s c h r é t ie n n e s , pu bliés sous la d irection de H. de L ubac et J . Daniélou,. Paris, do la 1942, în con tin uare. A u apăru t peste 160 de volum e. I. E. A nastasiu , T esalo n ic, 1979, 622 p. 'AvioXo^ix 7tr¡'¡ú¡y êxxXt]otaoTix^C taxopsac (I — X I c .). T I, vol. 1,,

IN TRO D U CERE 2. A cte sinodale

13

J . D. M ansi, S a cro ru m C o n c ilio r u m n o v a e t a m p lis s im a c o ll e c t i o , F lo re n tia e et V e n e tiis, 1759— 1798 ; reprodusă şi con tin u ată de L. P etit et J . B. M artin, pîn ă la c o n ciliu l I V atican , 1870, Paris, Leipzig, 1901— 1912 ; Arnhem , de la 1900, vol. .32— 53 (59). C o lle c t io C o n cilio ru m r e c e n tio r u m E c c le s ia e U n iv er sa e , Paris, 1899— 1927. Ed. Schw artz, A c ta C o n c ilio r u m o e c u m e n ic o r u m , Strasbou rg, P aris, Leipzig, 13 vol. de la 1914. E. J . Jo n k e rs, A c ta e t S y m b o la C o c ilio r u m q u a e s a e c u lo q u a r to L eid en, 1954. h a b it a sunt

J . A lberg io, P.-P. Joannou , C. Leonardi, P. Prodi, şi H. Je d in , C o n c ilio r u m o e c u ­ m e n ic o r u m d e c r e t a , Freib u rg im B reisgau , B âle, 1962. C h .-J. H efele — Dom H. L eclercq , H is to ir e d e s c o n c ile s . Stud ii şi te x te , 10 vol., :în 2 părţi, Paris, 1907— 1908. T. IX , re d a cta t de P. Richard ; t. X, de A. M ichel. 3. A cte m artirice. V ie ţi de Siin ţi A cia S a n c to ru m , pu blicată de B olland işti, A ntverpen (A nvers), 1643. E diţie nouă, P aris, de la 1854— 1931, în con tin u are (vol. 64, în 1910). Tom ul II din A c ta S a n c to ru m N o v e m b r is , pars prior, B ru x e llis, 1894, cuprinde M a r ty r o lo g iu m H ie ro n y m ia n u m , ed. J . B ap tista de Rossi et L. D u chesne ; a fost r e ­ e d itat de H. D eleh aye et Dom H. Q uentin sub titlu l: C o m m en ta r iu s p e r p e tu u s in M a r ty r o lo g iu m H ie ro n y m ia n u m , în A c ta S a n c to ru m N o v e m b r is , pars posterior, "Bruxellis, 1931. M a r ty lo ro g iu m R om an u m , ed. ty p ica V a tica n a , Roma, 1914, 1922. S y n a x a riu m E c c le s ia e C o n s ta n t in o p o lita n a e (P ro p y la eu m a d A c t a S a n c to ru m N o ­ v e m b r is ), ed. Hipp. D eleh aye, B ru x ellis, 1902. K. D ukakis, Méfocs XuvaÇapià~rp rzâvzmv xa>'i àficov, 12 vol., A ten a, 1889— 1897. B ib lio t h e c a h a g io g r a p h ic a G r a e c a , ed. F ran çois B ru x e llis, 1957. B ib lio t h e c a h a g io g r a p h ic a L a tin a , ed. S o cii Bollandiani, t. I et II, B ru x ellis, 1949. Panaiot. C. H ristu, Tà (j.ap-upta ■comentarii, T esalon ic, 1978. àpXaim^ XpiaTiavrâM. Introd u cere, te x t, trad ucere, H alkin, ed. 3-a, t. I— III,

H erbert M usurillo, T h e A c ts o i th e C h ristia n M artyrs, O xford, 1972 ; retip ărită în 1979. T e x t grec şi latin la un ele, cu trad u cere engleză. R. Knopf — G. K rüger, A u s g e w ä h lt e M ä r ty r e r a k te n , 3-e A ufl., Tübingen, 1929, 4 -e A uflage von G. Ruhbach, te x t grec, T übingen, 1965. E. Ehrhard, U b e r lie ie r u n g u n d B e s ta n d d e r h a g io g r a p h is c h e n u n d h o m ile t is c h e n L iter a tu r d e r g r ie c h is c h e n K ir c h e , Bd. I— III, Leipzig, 1937— 1952. Dom H. L eclercq , L e s m a rty rs, Paris,, 1902— 1911, 11 volum e. Th. Ruinart, A c ta p rim o ru m m a rty ru m sin c e r a , R atisbon ae (R egensburg), 1859; ed. 2-a, Paris, 1889.

4. Fase. loan Răm ureanu. Ueilie A. 4-a. P. C on stan ­ tinople. 1931 j . In lim b a r o m â n ă ■ Pr. U m berg. fa ce bune s e rv ic ii b ib lio g rafice pentru studiul isto riei b ise riceşti un iv ersale. K irsch. de V .. ed.s/ej. t. 366— 37Q.ileedon. 2-e éd.s R é g e s t e s d e s A c t e s du P a tr ia rc a t d e C o n s ta n tin o p le . R ou et de Jo u rn e l et J .. G erland — V . F r e i­ burg im B reisgau . t. 2. A ugust P othast. 32-a. C a v allera. ed. d e fin itio n u m . VIIL-e_ A uflage. Oudot. Freibu rg im B reisgau . V atican . I. Schönm etzer. I. în to ate epocile. E. 1 9 1 0 . Paris. I. B erlin. N o m e n c la t o r lit e r a r iu s T h e o lo g i a e c a t h o l i c a e . în «B ibliotheca' Photiunu» ( ‘l’trtTîïo': Bi6?ao0ii%rj). de A. Freib u rg im Breisgau. L. fase. R ouet de Jo u rn el. de B olland işti. E n ch irid io n io n tiu m h is t o r ia e e c c le s i a s t ic a e a n tiq u a e . 5. 1941. Grum el : Les A tie v d e P a tr ia r c h e s . 1962.. C onstantinople. A c t e le m a r tir ic e . ediţii mai noi de J. E n c h irid io n a s c c tic u m . B u cureşti. Laurent.IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ B ib lio t h e c a h a g io g r a p h ic a o r ie n ta lis .1922 . G henadie A rabadgioglu. IV (1206— 1310). T h e s a u r u s d o c trin u c c a t h o l i c a e e x d o c u m e n tis m a g is te r ii e c c le s i a s iic i o r d in e m e t o d ic o d is p o s itu s . J . Fase. ed. . A bteilung 1. p. al lite ra ­ tu rii c re ştin e şi a l teo lo g iei. 2-e éd. 1947 (pînă la Sf. d e - c la r a tio n u m d e r e b u s liclei e t m oru m . ed.. 1911. 1947. Freibu rg im Breisgair. I. b e a rb e i­ (C o rp u s der g r ie c h is c h e n U rk u n d e n d es M itte la lte r s und d er Dölger n e u e r e n / e i l ) . 25-a. D uthilleul. Gerland. E n c h irid io n S y m b o lo r u m . F. C o rp u s N o t ¡1 itinim ci> iscopatu u m E c c le s ia e O rien taU s G r a e c a e . Poris. 1936. l. 1937. 1931. 22. t. I. 1 9 0 7 .ise. E. d a tet von Pr. Laurent. H ugo H urter. fase. i960. Ë nchirid ioane (Enchiridia) H enr. 192 6 . t. V . 5-e éd. altă ed iţie. B ru xellis. IV . M. 2. de mitrop.e. 2. 1971... Izvoare pentru istoria Patriarhiei de Constanlinopol şi a Imperiului bizantin A c t e s o t ii c i e l s e t p a r tic u lie r s e l a u tr e s d o c u m e n ts r e la t ifs à l'h is to ir e d u P a ­ d u rch d ie G e s c h ic h t s w e r k e d es e u r o p ä is c h e n M it- tria rca t O e c u m é n iq u e . B. 1982. 1 T h e il : R egesten von 565— 102 5 . ed. p <'h. P asc. 3.. Prof. 1963.. 1947 . D enziger et Clem. J . Ill (10-12 1200). Bannw art. ed. Bd. I. /iVi/e. ed. Paris. Theil .. C. t. 1935.. A bt. O eniponte (In nsbruck). ed. de V . E n c h irid io n p a tristicu m . J . t.. Ueding. Freibu rg im B reisgau . lom I. II (715— 1042). Paris. I şi II. 1895. lo an D am aschin). M. P a /r ia r c h a tu s C o n s ta n tin o p o lita n i a c ta s e le c t a . ed. II şi III. Pasc. 1932. Istanbu l. I (381— 7 1 5 ). P eeters. W e g w e is e r t e la h e r s . 5 v o l. 1947 . cu liogală b ib liog rafie. 1909. 3-a. 1917. ed. K a is e r in k ü n d e n d e s o s t r ö m is c h e n R e ic h e s v o n 565— 1453.

Q u e lle n zur G e s c h ic h t e d e s P ap sttu m s und d e s r ö m is c h e n K a t h o liz is ­ m us. v on O tto Seck . Ewald. 475..B. Tübingen. Rom a. 6. B eroüni. 3. com m entaire par E. L ib e r P on tiU calis. Salo n ic.J . ita lia n ă : L. p. G. O tto Seek. 186 6 . a. 1895. T e x te . EiSijcjEi» iatopiv. 1904. in M on u m en ta G e r m a n ia e h is lo r ic a .xoù IlaTpiapXeioo'. Gams. B ek ker.S. 5-e A uflage. n atu m 1198. ed. 1198. 1886— 1 8 9 2 . 1960. ed. p o n tiiicu m ..pi Traccx-Ei^ T ’. II. ¡j. Sien na... Script. E ccl. Vic/i d e p a p i : L ib e r P o n tiiic a lis . Duchesne. 49 volume.. K araginnopoulos. 4. T h eil : R egesten von 1204— 1282. ed. Aug. V oi. 1886. 1970. ed. ed.oti ~!vcthe".. P ragae — V ind obonnae — L ipsiae.. V ieţi de papi.. P. M anuil Ghedeon. a lio r u m in d e a b a n n o 367 u s q u e a d an n u m 543 d a t a e . G. I. de la 1909: A c ta R o m a n o ru m P on tiiicu m . p artea II-a. 1975. B erlin . . B erolini. Tübingen. de la 1857.Ev>. 2-a S alo n ic. ■ C o rp u s S c rip to ru m h is t o r ia e b y z a n tin a e . 1 8 9 3 . 1967. Taurini. 1885— 1888. prescu rtat C. ed. M ünchen und B erlin.. ed.b. P arthey. ed. din 187 3 . Concordate A c ta A p o s t o lic a e S e d is. Ilij'/al z r f êuÇav-jivTjc. S é r ie s e p is c o p o r u m E c c le s i a e C a t h o lic a e . Th.. re tip ărită Frankfu rt am M ain. Stu ttgart. R e g e s ta P o n tiiicu m R o m a n o ru m in d e a b p o s t C hr. 2 vol. 1924. 1971. Lat. C onstantinopol. B o n - . Ja fé . 1902. 6-a. 193 2 . P otthast. ed!. K. ed. Rom a. B u lla riu m R om an u m . 1935. F o n t e s . H ie r o c lis S y n e c d e m u s et n o t it la e G r a e c a e ep iscop citu u m . ed. I— X III. 1919. Duchesne. E p is to la e im p e r a to r u m . 1304. C hr. N o titia dignitatum acced unt N o titia u r b is C o n s ta n tin o p o lita n a e e t L a t e r a l i i p ro v in cia r u m . 1874— 1875. C o m m en ta r iu m o ii i c ia l e . C o lle c t io A v e lla n a ..ouu. îaTopiaC. S ériés III. 1964.. 19?9.É'X. Carl M irbt. t. et 1898. 1829— 1897. B erolini. B ru x e l­ les. Ph.b ’Avôpiou. Aug.r/. 1876. L.H. A bt.. I— II.. A cte papale. T h e il: R egesten von 1282— 1341. X III. M omm sen. ed. D elikanis. lip s ia e . ed. 2-a K. 3' t.. 1851. C onstantinopol. 1925. Berlin. a. ed. P aris. S u p lim e n te : 1879. 1885— 1890. IIatpiap'/. nae. K alten brun ner.IN TRO D U CERE 15' R eg esten von 1025— 1204 . Lipsiae. L e S Y n e c d è m o s d ’H ie r o k l è s e t l ’o p u s c u le g é o g r a p h iq u e d e G e o r g e s d e C h y p r e . I. 1905.. Ratisbonrm e (Regensburg). H onigm ann. ’E^b-rjua '¿'¡-¡aatfa toù Otï. O tto G uenther. Roma. A bt. 2 vol. Imm. E. 25 vol. R e g c s t a P o n tiiicu m R o m a n o ru m a b c o n d ita E c c le s ia a d an n u m p o s t C hr. 1 9 4 3 i-1 9 7 i. Burckhardt. Loew enfeld. 1935 . t. P.al oio'fpaçixai Ttspi tûiv Hct-piàpXojv K(i)'«Tavtivou7r6Xîwï hr. în Corp. ad. vol. X X X V — X X X V I. Petro A postolo. în con tin uare. R e g e s t e n d e r K a is e r un d P ä p s te für d ie J a h r e 311 b is 476 n. t. 1898 ..

ayovav. Breslau. 1931.í. A. . Sim boale. 1888— 1889. 7 Bände. D ie B e k e n n tn is s e d e r C h r is te n h e it . Berolini. und Leipzig.~/. t. I— II. Fase. 1923— 1926. 2-a. 1 9 5 4 . 1 8 8 8 . tom I. C. J u s G r a c c o -R o m a n u m . R halles şi M. I. Leipzig. A tena. III. B erolini.. In lim ba rom ână : R.illzt'w . ed. M ich alcescu . şi P. C a n o a n e : G. 11130. B erolini. 10 vol.Xr¡jía~. N o v e lla e . M om m sen und P. B erolini. 3-e A uflage. Rom ae.. 1 n a lilu lio n e s L ilu r g ic a e d e ritib u s o r ie n ta lib u s . S t u d ii : K. Th.. A. C o d e x Ju s tin ia n u s. 9. 1749— 1766. i. Cândea. T e x t o rig in al or translated . B ero lin i (W aldm ann). t. 1961.í-ic-. 2. A ten a. B erolini.azpiáp tu>v Kmvj- TavTivou-óAeroC. Leipzig. ed. 1921. ed. C o d e x lilu ig ic u s F .. 16-a. C o d e x d ip lo m a tic u s d o m in ii tem p o rcilis S. 1 9 5 4 . P olles. II. B erolini. Xúasic.ini.ao'/. D. Mommsen... O xford. K. K'oi'ua.. 1889. ed. K rü ­ ger. Fabriciu s. 1852— 1859. t. 16-a. D ie B e k e n n tn is s e und d ie w ic h tig s te n G la u b e n s z e u g n is s e d e r -gri­ e c h i s c h — o r ie n t a lis c h e n K ir c h e .-. 1861.. M. 1897. 1928— 1943. Legi şi canoane L e g i : C o d e x T h e o d o s ia n u s . II. ed. C o rp u s ju r is c iv ilis . K rüger et Th. xmv r. C o rp u s c o n ie s s io n u m . J . ed. I— II. l-asicrn L itu rg ias. Av. Z ach ariae von Lingenthal. . I— II. Roma. t.. ed. In s titu tio n e s e t D ig esta .ir. 13 vol. M. ~/.1. 1894— 1904. 1904. Ro111. Ghedeon. M eyer. Liturghii . E.a\ aij-p. Hahn. ed.. t. 1905.. 8. 1895. A ten a 1953 . T hcin er. A. A ngelo M ercatti.ía¡ia-a. 1914. R a c o lta d i c o n c o r d a ţ i (1080— 1914). Ediţie nouă P. J u s G r a e c o -R o m a n u m . C arm iris Tá bo~¡¡iaziv. S ch o ell et G.K-. H I!ri<|lilm m. T. K ru eger. I. B erolini. Zepos. B erlin ’OpGoSójou ’/.i-iu. 1. C onstantinopol. tí£ jr. I I. B ib li o t h e k d e n S y m b o le und G la u b e n s r e g e ln d e r K ir c h e .r/. III. 1962.. M ărtu risiri de credinţă A.uv. D ir L itu rgien d e r ru s s is c h — o r t h o d o x e n K ir c h e ..c c les ia e u n iv e r s a lis . . 16-a. IST O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ C o n c o r d a t e : A. 3 Bd.aOo'AixrjC ’E-/. C o n c o r d a te .1. 1 . Kavovixai A iaxá^ic. P. A tena. 1954. 8 vol. Un c a p it o l d e is to r ie p o lit ic ă . 3 vol. 7. M . P.i (j-vijiaeToe ec!. 1856— 1884. S e d is. I-a. ¡xa "áv OeÍmv xa i teprâv y. K roll.

V I : C o e m e t e r ia in v iis L atina. 1917. 1964. ' 10. T arn av sch i şi din nou e d itate şi com p letate de N. In s c r ip tio n e s g r a e c a e U rb is R o m a e .. Paris. Silv agn i. 1925— 1931. Em ilian Popescu. ed. C otlarciu c. I. Ferru a. 1 9 7 5 . I n s c r ip lio n e s L a tin a e c h r is tia n a e v c t e r e s . 24 de Letharius W ick e rt. Rom e. V in tilescu . p.-B . 4 Bände.. Liesl. H a n d b u c h d e r a lt c h r is t lic h e n E p ig r a p h ik . Ene B ranişte.IN TRO D U CERE 17 J. term inată de A.-B . ed. l-a . B erolin i. In s c r ip lio n c s c h r is tia n a e U rb is R o m a e . K. J. 1985. ed. L e s L itu r g ies c a t h o liq u e s o r ie n t a le s . F reib u rg im B reisgau. Rom ae. 1976. P. n. B onnae. . Rom ¡ii. M itrofanovici. V : C oem e te r ia r e liq u a v i a e A p p ia e . Editio secunda. ni S tu dii : N.1 1888. In scrip ţii C o rp u s in sc rip tio ru m G r a e c a r u m .. A. 1943. 1941. K Amiot. de A.1. In r o m â n e ş t e : Pr. ed. C’itta del V atican o . G. Bucureşti. 3 voi. In s c r ip ţiile g r e c e ş t i şi la tin e d in s e c o l e l e IV — X III d e s c o p e r i t e in R o m â n ia . 2 vol. S p ä t g r ie c h is c h e u n d s p ä t la t e in is c h e In s c h r ifte n a u s B u lg a r ie n . Th. l. B ecs. Prof. v o n V e se lin B eşev liev . II. B erolin i. L itu r g ica s p e c i a l ă p en tru In s titu te le T e o lo g i c e .. J . Berlin. Un al III-Ie a vol. 1958. fase. încep u tă de J. L itu r g ica B is e r ic ii O r to d o x e . Prof. M oretti. herau sg. E. t. 139— 143. M omm sen. 2 t. In s c r ip t io n e s c h r is tia n a e u r b is R o m a e s e p t im o s a e c u lo a n tiq u io r c s . A schaffenbu rg. 1. vol. 1956. Rom ae.-1 f.s. t. L itu r g h iile b iz a n tin e p r iv ite is to r ic în stru c1ui ti ş i r în d u ia la lo r. B ib liog rafie foarte bună. 1716. t. 1968. B erlin . Band I. B erlin . V II : C o em eteria v i a e T rib u rtin a e. 1960. Lietzm ann. Sotiriu. Paris. C o rp u s in sc rip tio ru m L atin aru m . 1935— 1937. 1971 . Rom ae. C itta del V atican o . Bucureşti. Rom ae. 1980. M. 1922 şi 1957. C o rp u s d e r g r ie c h is c h — c h r is tlic h e n In s c h r ifte n v o n H e lla s . purtînd in d ic a ţia : N ova sériés I. de Rossi. Delm ais.a b ic a n a e t P r a e n e s tin a . de Rossi. C o m m e n ta ir e s e t s c h é m a s mittlyliqtH'N a v e c c a r t e s g é o g r a p h iq u e s . I (1— 263). a fost p u blicat . ed. Ed. di' T. 1929. Bröckh. Kaufm ann. de H. . ! i1 '■■ Kcniiudotius. 1847. N ikos A.. B u cureşti. V. Diehl. L itu r g ia m m o r ie n ta liu m c o lle c t io . M on u m ertia e u c h a r is t ic a e t litu rg ic a v e tu s tis s im a . D ie L itu r g ie d e r O s tk ir c h e n . Suplim ent la voi. Frankfu rti 1 ■ Moi'iium.. ed. 24 voi. A then. l’ r. H is to ir e d e la M esse. Cursuri u n iv ersitare p relu crate . 1828— 1877. 2 — Istoria bisericească t ' r l . 1857— 1861 . 1863— 1930. t. 1930. Q iiiislon.

Legătura Istoriei bisericeşti universale este foarte strînsă cu Patro­ logía şi Istoria dogmelor îndeosebi. era niaurefană. P a le o g r a fia . ('ra sp a n io lă . de la 38 înainte de era creştină (supunerea Spaniei de către August) . G e o g r a fia is to r ic ă şi mai ales C ro n o lo g ia .era greacă (a olimpiadelor). cu 753 an i În ain te d e e r a creştin ă . P a tro lo g ía . Ş tiin ţe le au x iliare Istoria bisericească universală ajută toate celelalte discipline teolo­ gice şi se ajută la rîndul ei cu unele dintre ele. pentru citirea scrierii vechi . pentru cunoaşterea sigiilor sau peceţilor . Ştiinţele auxiliare propriu-zise sînt cele ale istoriei în general : F ilo lo g ia . de aceea olimpiadele formează serii de cîte 4 ani) . atmosfera. Faptele isto­ rice se desfăşoară în timp şi spaţiu şi sînt legate de acestea : pentru în­ ţelegerea lor este de aceea nevoie să se cunoască bine locul şi timpul în care s-au produs. Is to ria d o g m e lo r ..r r a co n su la ra socotea anii după consuli sau după şefii bisericesli sau lumeşti . Mai apropiate şi mai n e­ cesare îi sînt : Studiul N ou lu i T esta m en t. c a r e înnumără anii de la întemeierea Romei (ab urbe condita. A r h e o lo g ia creştin a. D og m atica. Bibliografia generală a Istoriei bisericeşti universale * 1. Erele (aera) mai însemnate sînt : e r a rom an ă. a. aşa cum a fost împărţit şi socotit la diferite popoare. care se repetau din 4 în 4 a n i. E p ig rafía. e ra m artirilor sau d io c le ţia n ă . prof. I iulie al olimpiadei 195 coincide cu 1 iulie al anului I de la Ilrislos. B iz a n tin o lo g ia ş. C r o n o lo g ia se ocupă cu studiul timpului.c. socotită de la 29 august 284 . A r h e o lo g ia şi Isto r ia artei.. N u m ism atica. pen­ tru tehnica şi citirea documentelor . lo a n R ă m u rea n u . Deosebită importanţă au pentru studiul Istoriei bisericeşti universale. C r o n o lo g ia . L i­ tu rg ica. D reptu l b is e r ic e s c . pentru cunoaşterea monedelor şi meda­ liilor vechi H e ra ld ica . sau post urbem conditam). pentru cunoaşterea limbii docu­ mentelor .a. pentru cunoaşterea stemelor . mediul. S im b o lica .u. viaţa şi ideile epocii. Is to r ia B is e r ic ii O r to d o x e R om ân e. F ilo s o fia is to r iei. S fra g istica . anul I al erei creştine este anul 753 al erei romane. pentru ci­ tirea inscripţiilor .Vi IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Ştiinţele auxiliare. care înţ epe la 778 înainte de era creştină (începutul jocurilor olimpice. D ip lo m a tica . de la anul 40 după Hristos (Mauretania * Capiloi red actat de Pr.

U. p.c.) 753 a. al XVI-Iea. originar din Scythia Minor sau Dacia Pontică (Dobrogea).i l(i iulie G22 (hedjira.i înmii).sl calm i era greşit cu 4 sau 5 ani.> in). era S ele u c iz ilo r . cronicarii bizantini variază în calculul lot de la facerea lumii) — şi mai ales « era d e la H ristos» (post Christum n. Calendarul iulian. în Siria. cînd a fost adoptai calendarul european. de la 311/312 ina­ mic de I Iristos (bătălia de la Gaza) . 3761 înainte de Hristos.U.726 şi s-a mai numit de aceea şi «era d ion isia n ă » . . de l. n. Chr. în anul 1582.. 1 martie. deci (ii 4 sau 5 ani înainte de începutul erei creştine.c. în Orient 5492. şi a fost adoptat din sec. ■-ocolind anul de la 1 septembrie . de unde şi numele ca le n d a r g reg o ria n . numită şi « era creştin ă» sau doar « era n o a s tr ă ». 1 septembrie.U.sl an a murit Irod.).c. 25 martie. la Roma.. dar unele îl păstrează încă nemodificat. de la 125 înainte de Hrislos .c. începînd d i n sec. i i a c r e ş tin ă a fost calculată de călugărul Dionisie Exiguus (cel M icr | . Mîntuitorul s-a născut înainte de moartea Iui Irod. plecarea lui Mahomed de la M ecca la Medina). Iisus Hristos s-a născut la (25 dec. numit şi stilu l v e c h i. prin hotărîrea Sinodului ţinut la Conslanlinopol în 1923. X V III şi de proleslanţi.i : 1 ianuarie. de la 2017 înainte de Hristos e r a m a h o m e d a n ă .. după toată probabilitatea în 748 sau 749 a. pentru că Mîntuitorul s-a născut manile de 753 a. m Apus 3943. rămînînd în urmă cu 13 zile faţă de calendarul îndreptat. Cea mai mare parte dintre Bisericile Ortodoxe au îndreptat de ase­ menea calendarul iulian. începutul anului a variat chiar în era creşlin. în uz la turci pînă la 1927 ( = 1346). . e/ a lui A v raa m . calculată de Dionisie cel Mic în 753 a. ( ii im an sau doi.U.»:> . După cal<ninl Im Dionisie cel Mic.IN TRO D U CERE 19 devine provincie romană) . a fosl îndreptat în Apus. A c e . in 11nn 1 . 1 ianuarie s-a generalizat. adoptat de creştini. Alexandria 5508 şi Constantinopol 5509. al cărei calcul a variat (la evrei.ilum. Anul bisericesc incepe in Biserica Ortodoxă la 1 septembrie. Ca şi calculul timpului. cu «ini lunari de cîte 354 zile . dată care a rămas pînă astăzi în stabilirea ev e ­ nimentelor din istoria universală. Mai importante sînt în Istoria bisericească e r a d e la fa c e r e a lu m ii (er. sau stilu l n o u . în care anul civil este mai mare decît anul solar real cu 11 minute şi 14 secunde. deoarece se ştie că iii ace. e r a d e Tyr. sub papa Grigorie XIII. şi anume înainte de anul 750. corespunzînd cu anul 1 al Naşterii lui I iristos.

din 1935 ş. în decursul istoriei. armenii. u. S la v istic a se ocupă cu istoria politică şi bisericească a popoarelor slave. c . B ib liog rafia g en erală a Isto rie i b ise ric e şti un iv ersale B ib lio g r a fia (literatura). în Europa Centrală şi Răsăriteană. 5 cărţi. O rie n ta listic ă are legături cu Istoria bisericească universală. . în împărţirea timpului. din 1948. în cadrul căruia a existat. Datorită misiunii Bizanţului ortodox şi Patriarhiei Ecumenice. turcii. s-au cîezvoltat şi alte organizaţii biseri­ ceşti patriarhale şi mitropolitane. vezi şi rev.a. arabii. au primit cre­ dinţa Bisericii Ortodoxe de Răsărit. < Istoric) bisericeşti greci şi latini. B iz a n tin o lo g ia cuprinde istoria Imperiului bizantin dintre anii 330— 1453. Faptele Apostolilor şi Epistolele Sfîntului Apostol Pavel prezintă un interes deosebii. lucrări cu caracter istoric ne-au lăsat următorii : llciji'sil) (j. din primele trei secole. De la Constantin cel Mare (3C6— 337). numite i in d ic tio a n e. «Orientalia chris­ tina periodica». . rev. care u scris ÎitoiivTjiAa'ca (M em orii). precum sînt : siri­ enii.. care a scris C ro n o g ra fii. Dintre scriitorii creştini greci i.Ierusalim. sîrbii şi ruşii au rămas ortodoxe pînă astăzi. sau de ¡< iii lui. indienii ş. Patriarhia Ecume­ nică. pen­ tru că numeroşi creştini din Orientul Apropiat şi M ijlociu erau fie de ori­ gine «orientală». roman (pontifical). în a doua jumătate a sec. aşezate în Peninsula Balcanică. în care Evangheliile. Roma. H an d bu ch cler O rien ta listik .u. cezarian (constantinian). în regiunile orientale şi ale Peninsulei Balcanice.20 IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ C iclu l in d ic tio a n elo r. în mai multe volume .). numită şi Isto r ia is to r ie i b is e r ic e ş ti u n iv e r­ s a l i începe cii . Ii [uliu A frican u l (f 240— 250). mesopotamienii. serii de cîte 15 ani. b. I1Ï. incepind cu facerea lumii şi mergînd pînă la 217 (221) . s-au introdus. etio ­ pienii. cu excepţia croaţilor. Pentru Istoria bisericească universală mai sînt de mare utilitate şi următoarele ştiinţe istorice : B iz a n tin o lo g ia . Popoarele slave ca : bulgarii. popoarele slave. etc. din 1951 ş. (Amănunte la B. «Le proche Orient chrétien».scrierile Noului Testament. 2. Ele erau de mai multe feluri : constantinopolitan. slovacilor şi polonilor. perşii. în primul rînd.180 ?). apoi. S la v is tic a şi O rien ta listică. cehilor. Spulber.eiden. a. la începutul sec. fie cel puţin în contact cu orientalii. I. copţii din Egipt.

Pe cei trei istorici i-a rezumat. către 473. în 36 de cărţi. Au mai scris lucrări istorice : F ilip d e S id e (sec. De asemenea. Hr. 4 vol. în 5 cărţi. în 10 cărţi în care expune evenimentele creştine de la Naşterea lui Iisus ITristos pînă la anul 324. D. 1961 . S o z o m en şi T e o d o r e t. care o duce pînă la 378. Lucrarea este de mare valoare pentru istoria celor trei secole creştine. 1960). începînd cu apariţia arianismului (318) pînă la 425 . Paris. de la 325 pînă Ia 428. în 12 cărţi. Périchon. în 9 cărţi. El a mai scris : D esp re m artirii din P alestin a. din care ni s-au păstrat doar frag­ mente . ne-a lăsat o lucrare valoroasă despre istoria ereziilor. T e o d o r L ecto ru l. (Critica documentelor utilizate de Eusebiu a făcut-o Pierre Nautin. Vezi trad. în care a trecut şi un număr de popoare.. franc. V). după moartea împăratului. Sozo­ men a scris Is to r ia b is e r ic e a s c ă . datorită textelor citate din diferite documente. în 6 cărţi. S o c ra te (Ţ 439) a scris Isto ria b is e r ic e a s c ă . A N ew E u sebiu s. Paris. în 7 cărţi. din care multe sînt pierdute şi cunoştinţele istorice ale lui Eusebiu. Paris. numit pe drept «părintele Istoriei bisericeşti». într-o is to r ie o rig in a lă . Is to r ia B iseric ii. J . D ocu m en ts illu stra tiv e of th e H isto ry of th e C h u rch to A. în care istoriseşte persecuţia creştinilor dintre anii 303— 311 . de la 305 pînă la 439 . A doua lucrare importantă a istoricului Eusebiu este ’ExxXTjotaottx^ tcTopta (Isto ria b is e r ic e a s c ă ). pentru anii 431— 594. avocaţi din Constantinopol. 6 cărţi.. precum şi unele şcoli filozofice. începînd cu naşterea lui Avraam (2016) î. episcop de Salamina. 1957. îndreptată contra a 80 de erezii. în insula Ci­ pru. în lucra­ rea numită Is to r ia tripartită. 337. istoric arian. 4 cărţi.IN TRO D U CERE 21 d. pe la 530. numită Panarion (Cutiuţă cu medicamente) sau C on tra tuturor e r e z iilo r . în care expune Isto ria O rien tu lu i creştin în timpul lui Constantin cel M are (306— 337) . El a scris o C ro n ic ă a lumii. Indice par P. Cel dintîi istoric creştin însemnat este episcopul E u seb iu al C e z a r e e i P a lestin ei (ţ 340). Istoria lui Eusebiu de Cezareea a fost continuată de trei istorici greci : S o cra te. pentru anii 450— 491 . adică . Hr. de la 324 pînă Ia 425 . în Is to r ia b is e r ic e a s c ă . istoric monofizit. în 3 cărţi. pînă Ia anul 302 d. în 5 cărţi. care prelungeşte istoria pînă în 568/9 . păstrată într-o traducere armeană şi parte în traduce­ rea latină a Fericitului Ieronim (Ţ 420). D. el a scris şi o C ro ­ n ic ă s ir ia c ă . a continuat pe cei trei istorici şi E vagriu S c o la stic u l (-f către 600). par G. care a scris Is to r ia b is e r i­ c e a s c ă .• V ia ţa F e r i­ citu lu i C on stan tin . V). T e o d o ­ re t a scris Is to r ia b is e r ic e a s c ă . care publică pe la 430 Is to r ia creştin ă . Z ah aria R etoru l sau de G aza (t 553). London. Opera lui Iuliu Africanul este socotită prima încercare de istorie universală creştină. Steven­ son. Teodor L ec­ torul merge de Ia 439 pînă la anul 527. scrisă în 337. G ela siu d e C izic (sec. L e t­ tres et é c r iv a in s c h r é tie n s d e II-e e t III-e s iè c le s . Io a n M ala las. 1952— 1960. a publicat Is to r ia b is e r ic e a s c ă .■ F ilo storg iu (f după 425). Bardy. Hr. E p iîan iu ('j' 403).

în epoca postpatristică (după sec. care e o primă istorie a persecuţiilor creştine sub împăraţii romani. B e d a V e n e ­ rab ilu l ( . sec. a scris o C ro n ic ă u n iv ersală. Hr. în 18 cărţi. A n a s ta sie B ib lio teca r u l (sec. începînd de la Adam pînă la anul 417. şi o Is to r ie a v iz ig o ţilo r. M. Sozomen şi Teodoret. de la facerea lumii pinii la 574 d.> . începînd de la crearea lumii pînă în anul 400 d. P ro sp er d e A q u ita n ia (sec. Fericitul Iero n im ( f 420) a tradus şi a continuat C r o n ic a lui E u seb iu . în secolul VII. a scris H isto ria sa c ra . ' G r ig o r ie d e T o u t s ( f 593—-594) a scris H istoria F ran coru m . A. C a s io d o r (f către 583) a întoc­ mit după istoricii greci creştini Socrate. care începe la 284 şi ajunge pînă la 819. mai mult după R u f i n . începînd de la Naşterea lui Hristos. IX). Cronicarii apuseni din Evul mediu. în Evul mediu. în 17 cărţi. Hr. scriau. o cronică universală în 2 cărţi.IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ R etoru l ( j 577). R ufin ( t 410) a tradus 9 cărţi din Istoria lui Eusebiu de Cezareea.sucvHor. v a n d a lilo r < . s e c . P alad iu S c o la stic u l (f înainte de 431) ne-a lăsat Isto ria la u s ia c ă sau l. d a c ă nu conlinuau Cronica lui Ieronim. V). Isid o r d e S e v illa ( t 636) a scris o C ro n ic ă u n iv e rs a lă d > la facerea lumii pînă la 615 d. 1 î n literatura creştină. în care face istoria vechiului monahism creştin. IX) a făcut o compilaţie după croni­ . P au l O rosiu s a scris H isto ria e adv e r s u s p a g a n o s. N ic h i­ fo r G rig ora s (f 1360). Astfel. Latinii au făcut apoi traduceri după istoricii greci creştini. Isto ria b is e r ic e a s c ă . la care a adăugat 2 cărţi alcătuite de el pînă la anul 395. de la facerea lumii pînă la 843 . de regulă. VIII). apoi a continuat pe Socrate pînă la 518. cie la facerea lumii pînă la 455 d. Dintre istoricii bizantini au scris în domeniul Istoriei bisericeşti uni­ versale următorii : N ic h ifo r C alist X a n to p o l (| 1341). un C ron og raf. prima istorie a Galiei creştine şi prima lucrare de istorie naţională a p ă r u i . a scris Isto ria u n iv ersa lă . Piojxatx-q lo-topia (Isto ria b'nantină) de la 1204 pînă la 1359. anterioară lucrărilor istorice ale lui Eusebiu de Cezareea. o H istoria trip artita. o istorie universală. pînă la anul 610 . o istorie a primelor 4 secole creştine. IV) a scris lucrarea D e m ortibu s p e r s e c u to r u m (Despre moartea persecutorilor). Istoria lui Casiodor a iosL mult citită şi a servit ca model istoricilor din Occident. / I). La latini scriitorul L actan ţiu (sec.a\ s a ik o n u l. în 10 c ă r ţ i . p r e l u i n d inlormaţii fără mult simţ critic. Contemporanul său S u lp iciu S e v e r ( t 420). au scris în domeniul istoriei (Jiie o r g h e M on ah u l (A m a rtolos). Hr. Hr. în 7 cărţi. T e o fa n M ărtu risitoru l ( j 818) a scris u:n C ro n o g ra f. (sec. istoria t i m p u l u i l or . Vili) a s c r i s o istorie bisericească a anglilor episcopul H aynio ( g e r m a n . Istorici bisericeşti din Evul mediu. IX).

toţi romano-catolici. J . X V) a scris S u m m a h isto ria lis. pe lîngă alte multe cronici locale. Lucrări originale. scrise cu mai mult spirit critic. Din partea romano-catolicilor a răspuns Caesar Baronius. revizuiri importante au făcut la Roma acestei lu­ crări. începînd din 1523. izvoarelor apusene şi răsăritene. intitulată H is to iia e c c le s ia s t ic a n o v a . Bzovius. care au adus critici întemeiate tezei papale despre primatul papal. Episcopul Antonius de Florenţa (sec. istoricii : Abrah. Mai tîrziu a apărut lucrarea mai pretenţioasă a dominica­ nului Ptolomeu din Lucca (1326). . In consecinţă. Harduin (1729). în frunte cu M atth ias F la ciu s (V la ic h ) Illy ricu s. de ia crearea lumii pînă la 1457. Gustul cititorilor pentru legende îl arată succesul scrierii «L e­ g e n d a au rea» a dominicanului Iacob de Voragine ( t 1298).IN TRO D U CERE 23 carii bizantini. au caracter confesional limitat. cultul şi viaţa creştină din trecut. şi mai tîrziu Aug. Fleury (20 voi. dar mult apreciată în secolele X V — X V I. Polemica dintre romano-catolici şi protestanţi i-a făcut şi pe unii şi pe alţii să cerceteze organizaţia. Seb. necritică. apar abia în sec. Renaşterea şi Reforma au trezit interesul pentru scrierile istorice. au scris o mare istorie a primelor 13 veacuri. au făcut-o fraţii Antoniu şi Francisc Pagi. Roma.. în Franţa : Noel (Natalis) Alexandre (26 voi. 1705. apoi C r o n ic ile lui Ekkchart din Aura (1125). ambii din secolul X V . a început să se acor­ de o atenţie mai mare. numită de obicei C en ­ tu rile d e M a g d eb u rg (1559— 1574). A n ­ selm din Havelberg (1158). fiind scrieri părti­ nitoare. pînă la 1646. pentru a susţine fiecare punctul lor de vedere. pînă la 1572. Laderchi. Rechemarea la realitate istorică au cerut-o J . datorită mai ales studiilor critice ale lui Laurenţiu V alla şi Nicolae de Cusa. Theiner . scriind Istoria bisericească pînă la 1198. predîndu-se la cursuri în Facultăţile de teologie apuseană. Istoria bisericească a devnit apoi obiect de catedră. Analele Iui Baronius. în A n n a les e c c le s ia s t ic i (12 voi. Raynald.) . s-a inaugurat la Uni­ versitatea din Halle primul «Seminar metodologic» de studiere documen­ tată a Istoriei bisericeşti universale. c. d. Un grup de protestanţi.) . X V II. J . ca şi Centurile Magdeburgense.). care identifică stapînirea lui Hristos cu jurisdicţia universală a papei. bazat pe două documente false : D on atio C o n sta n ­ tini şi D e c r e te le p s e u d o is id o r ie n e . D. Lenain de Tillemont (16 voi. Au mai apărut în timpul Evului m e d iu : C ro n ic a iui R eginori din Pruem (906). pînă la 1705. O. în 1776. la Anvers. şi Otto din Freising (1185). la Paris. urmată de C ro n ica m o n d ia lă a lui Herman Contrac­ tus din Reichenau (1054). fiind împărţită pe secole. Mansi (1769) şi alţi istorici. 1588— 1607). opera a fost continuată şi în parte îndreptată de episcopul H. Spondanus. o critică mai precisă a lucrării lui Baronius.

Idem. Baur.ipadopoulos.(l )nl>'i noU'Ic Milrop. Jo h ann es W alter . Joh. Chr. în sec. H e ­ inrich Böhmer. J. C. romano-catolici : Albert Ehrhardt. Mitropolitul Atenei ( f 1718). Karl Heussi. 1957. următorii : L a g r e c i : Dositei. 1841— 1843. în continuare. Lebreton. 'Iaxopia zfjÇ ’E r. Viénot. Is to r ia P a­ tria rh iei E cu m en ic e. Leclercq. 1715.. F. istorici bisericeşti germani mai însemnaţi. Martin. p.. J . N. M.xX'yjoiaî tt/Ç ’Avujç oy_. H. sub conducerea cărora se publica cea mai bună lucrare de Istorie bisericească universală. Hergenroether. 1966 .. E. Mitropolit de Heliopolis. A. La reformaţi. La ortodocşi au scris lucrări de istorie bisericească universală. Karl Bihlmeyer. Alenei Hr. şi Ci.\<indria. I960. Batiffol. L. Herzog. Paris.. J . Bucureşti. K. ei în limba română de mitropolitul Moldovei. P. E ssai sur l ’h is to ir e p o litiq u e et (¡¡¡ ¡/¡on ialiq u e d e s L ieu x S aints d e la c h r é tie n té s . Th.xX'qaiaç A r/yvop-1'7. Hans Lielzmann. mitropolitul Filaret Vafidis (sec. Marion.. Hans Achelis. i\>p<im iliai I.a. Athènes. I lr. patriarhul Ierusalimului (f 1707) napi tiov "IspoaoXujA uauptap^suaavTcov (D esp re p a tria rh ii Ieru salim u lu i). Arhiep.ilim şi A k‘. Schroeckh. von Schubert. Lortz. Dölger. Albert Hauck. Duchesne. K. Mourret.IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ in Germania. August Neander. J. J . nr. Gustav Krüger. P.Î7. Bratsiotis. Eugène de Faye. X I X şi X X ). Döllinger. 1970. I— IV (8 vol. L. Atenei. in < s Si 11 îi . 131— 273. Contogonis. Hefele. H istoire du P atria rcat O ec u m én iq u e d e C on stan tinoiioli'. Emile Amann. în timpurile mai noi. M oslic'im. 1935 . 3 vol. au scris mai ales protestanţii : G. Stuttgart. Slavi idis. Gieseler.. Jacqu es Zeiller. sub titlul : H isto ire d e l'E g lise d ep u is le s o r ig in es ju squ 'à n os jou rs. ( ii. 1910. La T erre S ain te. Alexandria. J . -1 . Idem D/e O rth o d o x e K ir c h e în g r ie c h is c h e r S ich t. Alzog. F. 1934.. Alb.. 1953. Icrns. XIII + 445 p. Funk. Bd. J. Atena. Karl Müller. Augustin Fli­ ehe şi V. J . I— II. Au mai scris: Const. X. Papadopoulos). G. în secolul X I X sînt : J . X V III şi X IX. L. H. Andreas Veit. Kraus. 1959. I93'l). Iaşi. Chastel. lî. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . Alois Mönöpfler. Dufourcq. e. Dintre istoricii bisericeşti greci din secolul X X . V o n d e r g r ie c h e is c h e n O r th o d o x ie . Dintre romano-catolici. Paul Fargues ş. Hollnsteiner. Bardy. Kurtz. 'Iaxopia irfî ’ExxX^oiaC ' I. Alexandria 1951. P. Diomidis Kyriakos.). MoscTiopoulos. Vezi traducerea. J . La francezi au scris istorii bisericeşti universale romano-catolicii : L. Arnold. 2. Adam Möhler. H. Erwin Preuschen. ot? Meletie. Paris. J. Triandafiiakis 'Ioxopia x-/ ’E/. Wurzburg. J . Möller. t.. Kdil Hase. Fr. J . Istorici protestanţi germani mai noi sînt : Adolf von Harnack. Veniamin Costachi. mai importanţi sînt următorii : Ghenadie (Arabagioglu). (f 1938). W. Et. F. în greceşte.

Bucu­ reşti. t.. 1932.IN TRO D U CERE 25 Ştefanidis. M. Bucureşti. Mitropolitul Veniamin Costachi (t 1846) a tradus Isto r ia b is e r ic e a s c ă a Mitropolitului M eletie al Atenei. 4 vol. I— II. 2-a. 1907. Petersburg. Idem. dintre care cel mai bun rămîne manualul Pr. Iaşi 1841— 1843 . 1935. G lu b o k o v s k i.Boloiov. Moskva. Bucureşti. Is to r ia g r e k o -v o s to c in o i Ţ e r k v i p o d v lastiu T u rk o v (Istoria Bisericii greco-răsăritene sub domi­ naţia turcilor)... 1928 . La ruşi. Mitropolitul Gernigovului. 1948 . London.. I— V (988— 1826). V. E. Isto ria R u ssk oi Ţ e r k v i (Istoria Bisericii Ruse). Dobrescu şi Ioan Lupaş. Guettée. La b u lg a ri : M. Is to r ia b is e r ic e a s c ă a lui Evagrie. au scris următorii : Filaret. Atena. în limba germană. N.). fost mitropolit primat. A r ­ h ie p is c o p u l K e s a r ie i K a p a d o c ie i. 1898. vol. London. 1914 . Tratatul a fost Ir.. Prof. T h e R ein te­ g ra tio n o î th e C hu rch.r ’ExxX7jotaa'ciy. 2-a. Pentru Seminariile teologice. Is to r ia b is e r ic e a s c ă u n iv er sa lă şi sta tistica b is e r ic e a s c ă . Zernov. 1881 . Si. Is to r ia b is e r ic e a s c ă u n iv e rs a lă d e la 1054 p în ă azi. 2-a. Au mai scris asemenea manuale pentru Seminarii. Is to r ia n a C h ristia n sk a ta c r k v a . 1912. t. Ioan Mihălcescu. Atena. în româneşte. I— IV. ed.. t. St. Petrograd. Mitropolitul Ungrovlahiei losif Gheorghian a tradus : Is to r ia b is e r ic e a s c ă şi V ia ţa lui C on stan tin c e l /'la re. 4-a. L e k ţii p o is to r ia d r e v n ei Ţ er k v i. E. St. . sub Uliul . 1946 . London. B. 1901 şi 1917 . Il-a. Golubinskii. 1959. Sofia.. Moskva. 1933. 1913. P r a v o s la v ie p o ig o su ş c e ts v u (Ortodoxia în fiinţa ei). R u sk a ia b o g lo s lo v s k a ia n a u k a v e ia is to r ic e s k o m ra z v itii . tra­ iului a fost tradus de Atanasie Mironescu. I s to ­ ria b is c r ic c a s c ă u n iv e rs a lă cu n oţiu n i d e P a tro lo g ie .'ij 'Lnopia â-rc’apyjfi ¡J-sXP1 o-^jispov. Petersburg. Prof. a Iul Eusebiu de Cezareea. sub titlul : Is to r ia h iis tia n s k o i Ţ e r k v i. Bruxelles. Tot el a tradus : Wl. profesorii : N. t. Isto r ia R u ssk oi Ţ e r k v i. E. P a p a lita tea sch ism a tic ă . 1952 . La ro m â n i s-au făcut mai întîi unele traduceri. II. London. Posnov. ed. I. R om a in r a p o rtu rile s a le cu B is er ic a O rien ta lă. P. Czernowitz.ulus mai întîi în limba sîrbă de Moisi Stoikov. Alte studii le-au scris istoricul Bolotov pentru istoria Bisericilor : coptă. t. Varşava.Idem. sub Uliul K ir c h e n g e s c h ic h te . 1910. I.■ A. ed. t. 1945. T h e R u ssian s an d th eir C h u rch . etiopiană şi siro-iacobită . T h e C h u rch o f th e ea stern C hristians. Singurul tratat mare şi de valoare de Istorie bisericească universală d Tost compus de Pr. 1882. Bucureşti. Traducere în limba rusă. 1896. 1904. 1897 . ed. Eusebiu Popovici (f 1922). V a sile. 1961 . au fost alcătuite numeroase manuale. 2-a. Bucu­ reşti. Bucureşti. Idem. Idem. t. 1925— 1928. II. V. 1914 . E astern C h risten d o m . 1932 . 1918. ed. ed. Bucureşti. I— IV (8 vol. Is to r ia b is e r ic e a s c ă a iui Sozomen. pînă la 1054. 1964. Bucureşti. 18G2 . Lebedev. III Bände. Gernigov. 1899.

t. P a tr o lo g ie.. t.i. I (— 1632) . L eferung D.. A z i z S. I şi II. t h e elu ist inn C h u r c h e s o/ th e E ast. Bucureşti 1982 . p. Ioan G. London. 11— 26. P reo c u p ă ri şi S tu dii d e te o lo g ie is to r ic ă şi p a tristic ă în «Studii T e o ­ logice». în «Biserica Ortodoxă Română». nr. N. 1968). J . prof. Alex. X X III (1971). Popescu. 1980. nr. numeroase şi valoroase studii de istorie bisericească universală. Rămureanu. prof. Păcurariu. M. 1968. vol. Al. 1957. l. Studii mai noi re fe rito are la B ise rica O rtod oxă A m . Gh. I. L X X X IX ( 1971). M.IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Pentru uzul studenţilor Institutelor teologice de grad universitar ale 1»¡sericii Ortodoxe Române.i ii s-C.i I c r. 0. prof. T rad u cere din lim ba germ ană.i n ii. T h e im p e r ia l C h u r ch Imm ( j iiis ia n lin e to th e e a r ly M id d le A g e . X V I I 8 Hi |> . Ciurea. Wien. . T. 1 G ottingen. T. 3— 4. li vv i g a n d H. prof.'<■ K i ie h e in U nei I. D. III. II (1632— 1949). (>c k. 382— 394. t. 5— 6. Milan Şesan. Bodogae şi pro). 11 . p. Bucureşti 1956. 1937. care au revăzut şi completat manualul de faţă. I. prof. Pr. în «Ortodoxia». Pr. vol. Bucureşti. prof. M. prof. prof. Aceşti autori au publicat. T. A. V o g t . Pr. P r o b le m e d e is to r ie b is e r ic e a s c ă în e x p u n e r e a c e r c e tă to r ilo r o r t o d o c ş i rom ân i. T h e tlis sid en l E astern C h u r c h e s . ¡ e s c liic h ie ) . Ioan I. prof. de asemenea. 1OHO. I (1— 1054) . 2 vol. prof. Lupşa şi Pr. In domeniul Patrologiei a publicat. Bucureşti.. Bucureşti. prof. 1981. Şt. K„ P. precum şi numeroase studii în domeniul istoriei Bisericii Române. Coman a publicat M anu alu l d e P a tr o lo g ie. î A I I vv .Mi s. Moisescu. II. X X (Bucureşti. Milan Şesan şi Pr. se pot găsi în studiile de sinteză publicate de : Pr. de asemenea. Numeroase şi valoroase studii de Istorie Bisericească Universală au publicat : Pr. 1950. Pr. Bucureşti. I). Bucureşti. 1. Pr. D e la 1054 p în ă azi. A l i y «I. London. prof. numeroase traduceri şi studii din Sfinţii Părinţi. Pr. I. 1985 şi numeroase studii de Patristică şi Patrologie. Fecioru.. II. o o r q. Isto ria B iseric ii R om ân e. prof. p. t. Valoroase studii în domeniul Istoriei Bisericii Ortodoxe Române au publicat de asemenea : Pr. t. ( ¡ e s c h ic h t c d e r O r t h o d o x e n K ir c h e im b y z a n tin is c h e n R e ic h (/). 1980 . prof. London. Bodogae.s/. George Stănescu au alcătuit manualul de Isto r ie b is e r ic e a s c ă univ a n a lă . 364— 388 şi C on trib u ţia t e o lo ­ g ilo r şi is to r ic ilo r B ise ric ii O r to d o x e R o m â n e la c u n o a ş te re a d e z v o ltă r ii is l o i ic e a B is er ic ii O rto d o x e . Filipaşcu au alcătuit manualul de Is to r ia B is eric ii R om ân e. prof. Ioan Rămureanu.v/«W i . Pr. t. IS. 1956. licl. Şerbănescu. Pr.sr/K Kirchcngeschichte. Studiile cele mai importante de Istorie Bisericească Universală în limba română. London. 1968. I il c ni. Pr. \ H istory o I E astern C h ristia n ity . l i i ' t ' k. nr.

M. 1971. Köln. 1955. L'O rien t c h r é tie n . L ’E g lis e O r th o d o x e h ie r e t a u jo u rd 'h u i. É tu d es d e t o p o g r a p h ie d e C o n s ta n tin o p le b y z a n tin . T. Hernandez.. 1959. N euchâtel. B. 1 9 3 7 . 1958. W . II. H a n d b u c h d e r O s t k ir c h e n k u n d e .. 1953.. C h u r ch a n d th e W e s t. I. T h e E a s tern S h ism . W i e r t z. 1956. 1981. L e Q u i é n. London.. H is to ir e d e L 'E g lise b y z a n tin e . 1963.. P a r g o i r |. Roma.. I. 1964. I d e m . 1964. T h e O r th o d o x G r e e k P a t r ia r c h a te o t J e r u s a le m . C o l l i n . E a s tern C h riste n d o m . R. U r k ir c h e u n d O s t k ir c h e . P aris. S. C l e m e n t . P aris. H. « 0 9 p. S u p p e r i c h. und P. t. A. 1979. 1950. Mayendorff. T h e E a s tern O r th o d o x C h u rch . 1961. Santand er. F r e n c h . M ünchen. Gratz. Jugie. R e p e r t o r i o b ib lio g r a fic o .. M. B y z a n tin e C h ristia n ity . O ffenbaru ng. K ir c h e und t h e o l o g i s c h e L iter a tu r im b y z a n tin is c h e n R e ic h . B erlin . R. M ünchen. Dahm. L e s c h r é t ie n s d'O rien t. Paris.. E v d o k i m o v . t. L e s c h is m e b y z a n tin . R o n d o t.. Paris. 1968. M ach t und P ra ch t d e r P a tr ia r c h e n . R.. L e s E g lis e s o r ie n t a le s et l e s rits o rien ta u x . 1960. 1 9 6 0 . De Foucauld. I g le s ia s cle O rien te . sub titlu l : T h e O r th o d o x C h u rch . t. T. Paris. 1965.. G u i 11 a n d. Düsseldorf. J . C h icago. I— fl. II. W a r e. Z a n a n i r i. 1913.. D es A p ô t r e s ju sq u 'à P h otiu s. 1972. J. I v a n k a. H. Costa de Beauregard. 2-nd ed.. t. E m p e ro r. C h r. Santand er (1959). Paris.. D ie O s t k ir c h e n u n s e r e N a c h b a r n . 1964. P a u l .. Tyciak. Q u 'es t-ce q u e l'E g lise O r th o d o x e .. 3-e ed. S a r t o r i u s . 4 -e éd. S. 1951. 1966. 1963. 5 vol. R. R. M a d e y J . 2-e A ufl. T h e O r th o d o x C h u rch . P. L 'O rth o d o x ie. t. D e P h o tiu s à ¡'E m pire la tin d e C o n s ta n tin o p le . Paris.. Paris. . 1962. Ed. D as C h riste n tu m d e s O sten s. 1956. E.. I.. C a th o lic is m e o r ie n ta l. Idem. Paris... O rien s C h ristia n u s in IV P a tr ia rc h a tu s d ig e s tu s . D e v r e s s e. 1905. Stuttgart. 1961. h i e r e t d e m a in . I— II. Stuttgart. P arisiis. 1740 . D ie H a u p tk ir c h e n d e s O sten v o n A n fä n g e n b is zu m K o n z il v o n N ik a ia (325). K le in e G e s c h ic h t e d e r O r th o d o x e n K ir c h e . v o n . 1926— 1935.. T h e C h u r ch o f th e e a s t e r n Christians. K ir c h e im O sten . I d e m . T h e B y z a n tin e P a tr ia r c h a te . London. O. 850— 1204. Harder J. . Bria. M ünchen. London..1946. I960. ... B L e p r o b lè m e ju r id iq u e d e s L ie u x -S a in te s .. 1970. O xford.. 542 p . J a n i n. 2-éd. M ünchen. M a g o u 1 i a s. 451— 1204. 2-a în lim ba engleza. G. J. Its p a st a n d its r o l e in th e w o r ld to d a y . L e s L ieu x S a in tes . C. Heiler. ¡Paris.. 1969. Z e r n o v .... G r o t z. K ir c h e im O sten . J. M. Paris. L a g i e r.. I Bd. K a w e r a u. 1948. 1971. Paris.IN TRO D U CERE 27 I d e m .. 1941. I d e m . R u n c i m a n. Paris. Paris. L 'E glise B y z a n tin e d e 527 à 840. F r . E. 1955. London. Dowling. London. L 'E glise O r th o d o x e . 1954. L e P a tr ia rc a t d 'A n tio c h e d e p u is la p a ix d e l'E g lise ju sq u 'à la c o n q u ê t e a r a b e . L 'O rth o d o x ie .. P. 2 -e ed. T e o lo g ia d o g m a tic a c h r is tia n o r u m o r ie n ta liu m a b E c c le s ia C a t h o lic a d is s id e n tiu m . Every G. London. 1965. P aris. Paris. A p e r ç u h is t o r iq u e e t d o c tr in a l. 1946. Paris. Crestw ood.

1963 . J . A.< |>zi<|. En l a c e d e n o u v e a u x d es tin s.y. R é v o lu tio n . Paris. t. I. t. L o u i s .. adapté par Ch. ( ipi ! <1 ii •11 <[. p. D u g g a n. A. 5-e éd. 1975. 344 p. 1964. H a n s. Paris. 1975.Xi'iciiaî. V ol. 192 3 . 2-e éd.. H is to ir e d e Ï E g lis e . H a jja r. 1960. V II de L 'H isto ire d u mo/ti/r p a l 1!. par. (t. G. Paris. |• ’1 I' I i i1h <-. I— II. A. t. II. 2 vol. V . H. Boum an et J . I d e m . i< <. Le c a t h o lic is m e d e s o r ig in e s à Saint L éo n . L 'a n tiq u ité c h r é tie n n e . 1. Paris. J . C o n z e 1 m a n n. v an Damme. (¡17 p. H is to ir e g é n é r a l e d e ¡'E glise. G ôttingen. London. 1966. T h e e a r ly C h u rch . 193 0 . ( ’. adapté par M. 4. T h e E a r ly C h r i s t i a n C h u rch . L e s o r ig in e s du c h r is ta in is m e latin . I . t. L 'E g lise n a is s a n t e et le c a t h o lic is m e .. Mar. Rogier. Daniel R o p s. M id lesex. L ’Ëglised e s tem p s m o d e r n e s .il (!< l’r. Paris. V ica ire . U . Cambridge. Pike.. t. L 'E g lise c o n te m p o r a in e . Tüchle. L ’E g lise d a n s la s o c i é t é l ib e r a l e e t d a n s le m o n d e m o d e r n e (1848 à nos jo u rs).e s i è c le . S iè c le s d e s lu m iè r e s .). 'Tournai. T. R é io r m e e t c o n t r e r é io r m e .. J. E. I. i ! . I1):. ed. I) u f n n r r g. Bruis.IV<M <IU<K1 l'aris. Batiffol. 2 vol. Philip. 2. D es o r ig in e s à S ain t G r é g o ir e l e G ran d . Paris.. F. H. IV . T esalo n ic. 1978. V ic a ire . 1969. I. Paris. 12-e éd. I) u c h e s il c. J. P.i v i e s . England. Daniélou. B i h 1 m e y e r. J é r ô m e . t. Paris. io:!'i. 3-e éd. 1972. et H. I. l'.. u n d W . Paris. H is to ir e a n c ie n n e d e ¡'E glise. C a r r i n g t o n. H li i li < r d. H e n r y . A u i|.. 1967.. par D. H is to r y an d th o u q h t o l tlie e a r ly C h u rch . III. şi 635 p. K a r s l . B ib liog rafie. I d e ni. P aris. H arm ondswort. M unier.. et . P aris. 392 p. par M. 1965.IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ T ra ta te mai im portante de Isto rie bisericeasca u n iv ersală • * A n a s t a s i u. 1911 . V ic a ire et A.i ii d Ch. par. de Boî tier de Savigny.. C. Paris. IV . ). 1911 . 1 II. T. II. T ra c y Ellis. S tu d ie s in C h u r ch h is to r y . H.c c h r is tia n is m e a n tiq u e d e s o r ig in e s ci la ié o d a l i t é . vol. 1968 . T. M.rih-n.. H. A. J . M ulhouse. Jean. par A. Boulenger. Paris. D ie K c ith o lisc h e K ir c h e im W a n d e l cler Z. I. H a n d b u c h d e r K i r c h e n g e s c h ic h t e . 1926. 1950 —1954. C a r c o p i n o. L 'É g lise de r é v o lu tio n .. A dapté par M. Los tem p s a p o s to liq u e s . T ü c h 1 e. 1979. I d e m . H. 1969 . John Cordon. L 'ère d e s g ra n d s c r a q u e m e n ts . C. III. t. London„ 1982. Paris. Lu f h r è l i c i i l è m e d ie v a le (395— 1254). L’E g lise d e s te m p s c la s s iq u e s . prof. Paris. Duval. Il. Freibu rg im Rreisgau. Band I. M ülhouse. 1925. H a jja r. D. I. 196 8 .! 196. L e s te m p s d e s p e r s é c u tio n s . I oui] iià m u re a n u < 1 ■ . B a u s . X III — 68.. t. B. i N e u s s. H is to ir e d e s d o c ­ trin e s c h r é t ie n n e s a v a n t N ic é e . :t I' ■ n< i • c A u 11. K now les et D. 19G3. I <>ii<l<»!t. J . t. I. C runcan. 1957. III. l 'Utilise au V l. Aubert. I. I ) n < ni o r c.— J. 1931. A dapté par M. IV . 2-a. L.. . H is to ir e d e l'E g lise. N o u v e lle h is t o ir e d e l'Ë g lise.. III. 1953. B erlin . R es ta u ra tio n . J . Paris. T h e e a r ly C hristian C h u rch . I. Paris. t. 'lazop ia tij" ’Ey. M ulhouse. Daniélou. rou. D ie K ir c h e in d e r a n tik e n W e lt. | < W. 3. Paris. 1929. I. le Brun.u is. E tu d es d ’H is to ir e c h r é tie n n e . L e m o y e n â g e . Ge s c h i c h t e d e s U rch rislen tu m s. O bolen sky. t. Chadwick. L'A ntiqu itéc h r é tie n n e . t. T. L 'E g lise d e la c h r é t ie n t é . t. P. 193 5 . Paris. 1927. 1963 . E.

fase. 1931. H a n d b u c h d e r K ir c h e n g e s c h ic h t e lu r S tu d ir e n d e 1-er T eil.. 5 vol. A. 1948. I— II. Frankfu rt. 1941. I... R e lo r m a tio n und G e g e n r e lo r m a t io n . B ru x elles. 3 vol. D ie O s t k ir c h e . F eibu rg im B reisgau . N euchâtel. F. 16 vol.. Aug. Bd. M o u r r e t. H. 1054. P h e i d a s . 1934. t. Poulet. G ö t­ tin gen . t. I d e m . 1928— 1948.. 1 9 2 9 . H is to ir e d e T Ë g ü se. P aris. 1. G. t.. Paris. T rad u cere în lim ba rusă de Irèn e Posnov. 3 vol.. Paris. pîn ă la d esp ărţirea B isericii. Tübingen. 1933. P aris.. Paris. Tillemont.. 1961— 1965. 1948. H is to ir e d e ¡'É g lise. G. t. D as N eu z eit. T. p ar M.. Hugues. par A ndré Ju n d t. Mann... 3-a. T. P r é c is d 'h is to ir e d e ¡’È gU se (A daptation fran ­ ç a is e de K o m p e n d iu m d e r K ir c h e n g e s c h ic h t e ) . 1923 . und B. 1922. W ie n . L a t o u r e 11 e.. et Victor Martin. V e it. 2 -e r T eil. Paris. Sofia. A h is t o r y o i t h e C h u rch . N eu z eit. T e m p s m o d e r n e s . R. H. M o u r r e t. Idem. 2 Bd. începînd din 1934. S a b a. T übingen. 4-er T eil. D as M ittela U er. Ö k u m e n is c h e K i r c h e n g e s c h ic h t e . . J. 1936.. Nitschke. 1931. I d e m . C. L i e tz m a n.. S éch er. 1979. C a r r e y r e. III. H is to ir e d e ¡'É g lise d e p u is l e s o r ig in e s ju sq u 'à n o s jo u rs. D ie R e ic h s k ir c h e n ach K o n sta n tin d e m G r o s e n b is C h a lk e d o n ... A lte K ir c h e und O s t k ir c h e . 1933. Kirsch. 2-éd. 1962. I— III. Paris. 1973. I— X + 2 Suppl. Kottje. Paris.. 15. L o r t z... 461 p. A v ec le concurs de J . D ie K ir c h e im Z e it a lte r d e s I n d iv i­ d u a lis m u s . F r e ii d.. Lenain de . Tübingen. ’ExxXi'jaictcmx'i) \<szopia. J a c q u i n.. P r o p y lä e n W e lt g e s c h ic h t e . I. G e s c h ic h t e d e r A u sb reitu n g d e r C h riste n tu m s . t. 1965. A. W . 2 vol. 1983. K.. 2-e A uflage. L 'E g lise d a n s ïE m p ir e r o m a in {IV — V -e siècles). 1932— 1934. Stuttgart. A. 2-e A uflage. 2-nd ed. 1970. London. D o m) C h . 9 vol. II. D e la ic o n o c la s m p în ă la c ă d e r e a C o n s ta n tin o p o lu lu i (1453). 1966. Leyden. 1956. H is to r y o l th e e a r f y C h u rch . t. Krüger. e t J. 1941. H e u s s i. D ie K ir c h e in d e r g r ie c h is c h — r ö m is c h e n K u ltu rw e lt. M ün ch en . 1929— 1942. în lim ba bulgară. F re ib u rg im B reisgau . T h e R ise o l C h ristia n ity . din 24 program ate sub num ele d iferitor autori. 3-er Teil. 2-e A uflage. t. E in e Un iv e r s a lg e s c h ic h t e . Tübingen. 1958. H is to ir e d e l'E g lis e d e s o r ig in e s à n o s jo u rs. 2-e éd. t. M o e l l e r. E.. Jean. M. IV . A . A. t. 1935. M itteia U er und R e lo r m a tio n . 6-e éd.. făcută după prim a ediţie.-M . IV . 1937 . S p u l e r . F reibu rg im B reisgau . L'Antiquité. K. B. H is to ire d u c h r is tia n is m e . 1953.. H is to ir e g é n é r a l e d e Ï Ë g lis e . London. Hans. H a n d b u c h d e r K ir c h e n g e s c h ic h t e . P aris. 1964. L. t. VI . I— V II. F rom th e b e g in n in g to 461. I s to r ia n a C h r is tia n s k a ta c v e r k v a . J . T rad uit de l'allem and. e t E. London. P r é c is d 'H isto ire d e ¡'É g lise. I. Gaudemet. III. III. F.. Paris. II. Traduction fra n ça ise : H is to ir e d e T E g lise a n c ie n n e . O xford. 1967. Paris. L afêvre. Paris. 2 -e A ufl. I.IN TRO D U CERE 29 Fliehe. 1930 . Bd.. I— II. P o s n o v.. Bd. K i d d. Paris. 1956 .. G e s c h ic h t e d e r a lte n K ir c h e .. Jedin. I — IV . M é m o ir e s p o u r s e r v ir à ¡'H istoire e c c lé s i a s t i ­ q u e d e s s ix p r e m ie r s s iè c le s . H a n d b u c h d e r O r ie n ta lis tik . S. P. Bd. 12 vol.. P aris. S to ria d é l i a C h ie s a . 1930. 16 vol. D as A lter tu m . E p o q u e c o n t e m ­ p o r a in e . ed. I— II. Heus und A. T h e e a r l y C h u rch . B erlin . 1963. A ten a. Torino. 1693— 1712. P e t e r . 1924— 1927. 1935. sub titlu l Is to r ia h r is t ia n s k o i Ţ e r k v i. IP h. t.

Fontaine J . A ten a. London. . S t. Paris. 1985.t. 1!M¡. în lim ba g reacă. n o u velle éd. Z e i 11 e r. J . 1959. Ro«u¡. P a t r o lo g ie . London. 1973. III a cura di A ngelo di Berardino. în iimba g reacă. cu bogată 1)i l>Iic)<j r. London. W ien. 193 0 . 1 9 2 2 . S c h r itte n und L e h r e d e r K ir c h e n v ä te r . S. Chevalier. Stuiber. ( ' o m a n . P a tr o lo g ía S y r ia c a . Ulysse. Idem. cit.IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ W a n d. 5 M. care este o com pletare b ib lio g rafică isto ­ rică pentru anii 1870— 1926. G e s c h ic h t e d e r a lt k ir c h lic h e n L itera tu r. vol. IOI I. * Cl . J. 1927. F. Louvain (B elgiqu e). P. 1976. II. t. Torino. A ten a. p. P a tr o lo g ía . 3 vol.siccli's. J. 2 -e éd. Bucuroşii. 2 -e A ufl.. 1905— 1907 . 6. M a n u c c i . M. 1927. 2 vol. Freibu rg..¡.. Paris... istoriografie. I d e m . 1913— 193 2 . London. 11 I ii limbii rumânii : I’ i I 'i ii I. B ibliog rap h ie. 8-e A uflage. I. A. T esalo n ic. 1977. 3 vol.. ifii ■ I II. I. op. H is to r y of t h e e a r ly C h u tc h . I— II. G e s c h ic h t e d e r s y r is c h e n L itera tu r. P a tr o lo g ía . vol. 1918. M ontheliard. 3 v o l. 1926. co le cţii.. Berlin. S to ria d é l i a Ie tt e r a t u r a la tin a c ris tia n a .. t. 197 0 . P aris. K i r s c h . Bibliografia pentru Patrologie: M. B. italian ă de N ello B eghin. 1923. Paris. P. vol. 1978. t. 7— 48. r u h /ilix /ie . 1930. P aris. M ünchen. tab les g én érales. B ib lio g r a p h ia c a th o lic a . pentru studiile apăru te pînă la 1907. Paderborn. li . V e r z e ic h n is s v o n L e g e n s b e s c h r e ib u n g e n . L ittér a tu re g r e c q u e c h r é t ie n n e . C a s a m a s s a. I.. Roprrl 'i.. O. 1962. M . N um eroase referin ţe la izvoare. Cayré. N ew Y ork. J. P a tr o lo g ie g r e a c ă . A l t a n e r — A.i n (I. 2-a. L e b e n . Manual pentru uzul stud enţilor In stitu telo r T e o lo g ice . A r h i m. publica (ii gen erale. Paris. 1 a r d y.i u m s I o r k. 1928. P a tr o lo g ie . I. no. trad. 220— 250. 1928— 1930. The ecirly C h ristia n E a th e r s . 1978 . g re ccşte . I. T e s t a r d. P r é c is d e P a tr o lo g ie . Ponn. D. F reib u rg im B reisgau .. K o r f f.i n i I i u s. 1286). Paris. Torino. W e i s s. 1960. I o . H is to ir e d e la litté r a tu r e g r e c q u e c h r é tie n n e . p. ştiin ţe au x iliare se găsesc în «Revue d 'histoire e cclésiastiq u e». Paris.M1 1 <heu. I’ u c c h . I III.. I— V Bände. E u s t a t i o s. B e 11 e n s o n. în 5 părţi. I— II. P a t r o lo g ie . Quasten. A. T h e C h ristia n F a th e r s . I— II.. Paris. Papadopoulos. 1981. B a r d e n h e w e r. A. B a l a n o s . t. 1978. A n tik e P h ilo s o p h ie im U rteil d e r K ir c h e n v ä t e r . (ş I il e ni. T esalo n ic. E arlist C h ristia n ity (30— 150) 2 vol. F reibu rg im B reisgau . l'C 'l 1934. H r i s t o u. t. R e p e r t o ir e d e s s o u r c e s h is to r iq u e s d u M o y e n A g e . L e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s d a n s l e s p r o v in c e s d a n u b ie n n e s cle l'E m pire ro m a in . («Que s a is -je ? » . B asel. O r t i I z de U r b i n a. . . In s titu tio n i d i P a tr o lo g ía . 1fI. 1984. Albert Warkotsch. C h r é tie n s la tin s d e s p r e m e ir s s iè c le s . 1956. K. L a litt é r a t u r e la t in e c h r é t ie n n e . 1963.. 1948— 1950. 1894— 1899. Rom a. Heinrich. ed. 1968. 1945— 1955. P a tr o lo g ía . 1949. retip ărită Darm stadt. M o r i c c a. 1965. 1940.i io de Iii bl ¡o<|¡'t¡ fit1 : . V.-A . B u cu reşti. H. I. De asem enea la J . In itia tio n a u x P è r e s d e ¡’E g lise. G e s c h ic h t e d e r la t e in is c h e n L iter a tu r d e s M itte la lte r s . ju sq u 'à la lin du IV -e . 1978. 1971. t. t. lim 111 ■■ I i. 3-e éd. neudr. ed. La litté r a tu r e et la v ie . I— II.. Tíirino. 1931. A.

Paris. Paris. E. L 'E m pire c h r é t ie n (325— 395). 3. 1982. P ro fils d e s c o n q u é r a n ts . III. R o m a n h is t o r ic a l p o rtra its . C a le n d a r u l ş i P a s c a lia n o u ă şi v e c h e . New Y o rk ... în «O rtod oxia». Paris. 1936. 4-e Aufl.. L.. Besnier M. C. 402— 408.. M în ăstirca C ernica. 2-nd ed. B ib lio g ra­ phie. H is to ir e r o m a in e . Darm stadt. Günther. 2-e éd. F. 1940. 2 -e éd. . 1970. London. O xford. T. P r o b le m a s ta b ilir ii d a t e i P a ş te lo r . F ig u ri d e Îm p ă r a ţi ro m an i. 1. T h e d e c l i n e o f th e W estern E m p ire. M. Popescu. H o m o . 2 par A ndré P iganiol. E. C rozet). Christ. t. E u g è n e . B u cu reşti. R o m a n s a n d B a r b a ria n s. t. L e s e m p e r e u r s r o m a in s et le c h r is tia n is m e . Pari. 334 . 1961. 1978.. Q uellenku nde... Einführung. H e u s s . H annover. Paris. 3 vol. In lim b a ro m â n ă : Prof. J o n e s . Z eitre c h n u n g d e r r ö m is c h e n K a is e r z e it d e s M it te la lle r s und d e r N e u z e it. Prof. R o m e e t s o n e m p ir e . H is to ir e r o m a in e . 1927. Paris. 1936. M. C av aignac. I d e m. Z e i 11 e r. 1960. In lim b a ro m â n ă : T u d o r. I— II. Ch r . 2 -e éd. C ron olog ie : H. I d e m . 1960. în «E ncvclopaed ia U niversalisa. P aris. t. Thompson. Paris.44 1. . 2 Bd. 1961. 4-e éd.. 1937 . Leitzm ann. 393— 402 . 1933.. L'E m pire ro m a in (Peuples et civ ilisatio n . V I— 498 p.-A . R o m e e t so n d e s tin . C h r o n o lo g ie d e ¡’h is t o ir e m o ­ d e r n e . C avaignac. p. J . R o m e e t ¡'E m pire ro m a in .t r u . 1979. 1956 (T. Auboyer. A H isto ry o f R o m e clow n to th e R eig n o f C o n sta n tin . 1931. K r is e und U n ter g a n g d e r r ö m is c h e n R ep u b lic . André.. I d e m . T h e L a t e r R o m a n E m p ire. D er U n terg a n g d e s R ö m is c h e s R e ic h e s . N icodim S ach elarie. 1936 . M adison. A. Tom e IV . 1974. Paris. A. Cousin. D arm stadt. 14. Pr. L é o n .. 1954. P aris. X V — 528 p. 1891— 1898. Raymond et J. L e s d e s t in é e s d e ¡'E m pire e n O c c id e n t d e 395 à 888. L e H a u t-E m p ire . II de ¡’H is to ir e g é n é r a l e d e s c iv ilis a tio n s par M. ¡e B a s -E m p ire. P e t i t . Paris. IV ). 1981. 1970. X V I (1964). La fin d e m o n d e a n tiq u e e t l e d é b u t d u M o y e n A g e . C. N ew Y ork . I— II... 1934 . X V — 530 p. r L'E m pire ro m a in e t ¡'E g lise (H istoire du m onde par.IN TRO D U CERE 31 L u c ră ri p en tru is to r ia Im p e r iu lu i ro m a n : A l b e r t i n i . 2-e A ufl. D. t. I d e m. et J. 3-e Aufl. Paris. B l o c h. t. A. Ierom . R ö m is c h e G e s c h ic h t c . L e H au t E m p ire. Braun schw eig. nr. Paris. J e r ô m e . Idem... V. C h r o n o lo g ie . Darm stadt. Paris. 1947. 2-e éd. E. C a r c o p i n o . P riv ir e is t o r ic ă a su p r a d iv e r g e n ţ e lo r şi c o m p u lu r ilo r p a s c a le . Horst und R. Lot. A y m a r d. 1976. Paris. P a u 1. H is to ire g é n é r a le d e ¡’E m p ire ro m ain . IV . Paris. J . C a r r y. 1923. T o y n b e e . R ö m is c h e G e s c h ic h t e . 1 9 6 0 . Paris. M . H. 1968. 2). p. 1974. R ö m is c h e G e s c h ic h t e b is 476. 1946. A. 1980. G a n s h o f. Paris. F r. L o t .. M. av ec supplém ent b ibliografiqu e par A. G heorghiu. N o ţiu n i d e c r o n o lo g ie . 284— 602. B ucureşti. L e s é t a p e s d e l'im p é r ia lis m e ro m a in . Glotz). Paris. L ’E m p ire r o m a in d e ¡’a v è n e m e n t d e s S é v è r e s a u c o n c ile d e N ic è e ( H is to ir e g é n é r a le de G. B erlin . V.. C hastagnol. Pfister. c a le n d a r is t ic ă ş i c a lc u l p a s c a l. Karl. Î964. Dieter.

’. 1930— 1933. 2-e A uflage. Paris. B y z a n c e : l e s p a y s et l e s te r r ito ir e . 1934. Dur.11 r . Paris. R e c h e r c h e s su r l e s ’Opixia d e T É g lise b y z a n tin e .Ci. Pastor. I. A cura di A. Anastas M i l t o n V. l'v|/8.. P aris. 12-e éd. P ierre de.. 6-e. H is to ir e d e ¡'E m pire b y z a n tin . 1939.. Tübingen. London. L e s P a p e s d 'A v ig n o n . I. Seppelt. G e s c h ic h t e d e r P ä p s te. 1927— 1928. II. i:h iti> cm bi'/xmtino. rev ăzu tă de G. t. L 'A p o g é e d e B y z a n c e . Mil<m<>. 3). P aris. X IX .. 1958. t. 5 Bd. éd. T h e B y z a n tin e E m p ire. 19. Louis.. B y z a n c e e t ¡’O c c id e n t so u s h-*. 2-e éd. I d e m . 1948— 1950. Luz. B y za n z in cler e u r o p ä is c h e n S la a lr iis v e ll. 1944.. B y z a n c e o u ¡'au tre R o m e . 1947. D ie h l. Sigm aringen. Fern. 1) o c a r r a u x. L ucrări pentru isto ria Im periului bizantin A man tos K. S tu d ie s in b y z a n tin e I n le lle c t u a l H is to r y . t. Sch w eiger. l‘. BuÇa'mv'il tatopia... J. II. C h.r Biyy.ii is. t. S. . H ayw ard. Dichl. J . 1953. Trad uit de l'allem and. l e m o n d e o r ie n ta l d e 395 à 1081 (H is to ire (jé n ê n ile dt. M ollat. 1977. Idem. t. (867— 1704).tin ir n . 2-e. H é l è n e . T„ I. London. 405 p. X. 1938. L e d e r n ie r s i è c l e d e Ia R o m e p o n t ilic a le . H is to ir e d e s p a p e s d e p u is la Un d u M o y e n  g e . t. 2 vol. 1929 . Paris. H eller. Charles.. Christophilopoulos. 1982. Paris.inl. Will. 195 4 . ■ G o u. I. 1959.. 3-e éd.i 11 ri-'. 1979. Bd. 1983. B r é h i e r.n ii:. Louis. M./. Berlin. R anke.. Jürgen und Joh. 5. Dummer. i m i t é < é t u d e s b y z a n tin e s . I d e e u n d W ir k lic h k e it . I— III. ( ' h l i’. von. M erola (S to ria de/ m o n d o m e d ie v a le . 1305— 1378.. Paris. 1954— 1959. V. H is to ir e d e s p a p e s . E. L a c h r o n o lo g ie . Stuttgart. 1955. M ünchen. I— X IX . D a r r o u z è s. H is to ir e d e s p a p e s .M-u / <!r Ju n i in i m . B y z a n z u n d d e s A b e n d lä n d is c h e H err sc h e rtu m . 902 p. Paris. London. Paris.. B y z a n c e e t ¡'O rien t s o u s ¡e s s u c ir w . M a r ç a i s . Ci r u ni e 1. A ten a. Paris. I r m s c h e r. 610— 867..IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ Lucrări re fe rito are Ia isto ria papilor Caspar.. A tena. ed..’r m p r r e u r M a u rice. I) e e r. F. G e s c h ic h t e d e s P ap stu m s. A ten a.. 1970. Bd. 1950. C. . G lotz). 325 à 365 ap. A h r w e i l e r . iir . Paris. éd. t. 1958. Paris.unce a v a n t l'Islam . 1976. 1931. T. Paris. nouă. B y z a n tin e S tu d ie s an d o t h e r E ssa y s.. J.. G.. . B y z a n c e et l e s F ra n cs. t. D as P ap stu m .. J. P aris. Baynes. Norman. :. e t G. 1 11 u s s e y.l) e r I. L. J . Tübingen. Iaxopia xoû SuCoem^oü Kpatouc ( — I s to r ia Im p eriu lu i biz a n tin ). T.. Paris. I (395— 867). L e m o n d e b y z a n tin e . 1925. D ie r ö m is c h e n P ä p s te in d e n le t z te n v ie r J a h r h u n d e r t e n .'/.. 1960. N ew Y ork . I. 2 vol.. în con tin u are . I— II.'Äge d e la io i. 1. 1955. I— II..

1949. G ouillard. 1978. D ie O stg re n z e d e s b y z a n tin is c h e n R e ic h e s v o n 363 b is 1071. Bourguina. Paris. I. 1971. E. D. H is to ir e d u B a s -E m p ire.. par J .. t. 1979. B ru xelles. 1943. B u carest. P.-R . 2. 1956. III. L i n d s a y . G o v e r n e m e n t.-R . 1959. IV . A. 1967. J. I d e m . pas II. Paris. W ash in g ­ K o u k o u l e s .. 1982. O s t r o g o r s k y . C h u r c h a n d C iv ilis a tio n . N icol a n d G. Paris. P ars I.IN TRO D U CERE 33 I d e m . Leipzig. Palanque. Paris. H is to ir e d e ¡'E m pire b y z a n tin . 7 vol. S t e i n . «Q ue s a is -je ? » . de Mciria H olban. Is t o r ia p e r io a d e i b iz a n tin e m e d i e v a le (565— . d e s o r ig in e s à 1453. 639 p. T h e S to r y o i B y z a n tiu m a s th e F irst E u r o p e (326— 1204) an d its tu r th er c o n tr ib u tio n till 1453. 3 — Istoria bisericească . no. I.s. 1974. 1935. t. par J. fr. B y za n tiu m an d its n e ig h b o u r s ... J . 1 9 5 0 . în T h e C a m b r id g e M e d ie v a l H is to r y .. in lim ba germ ană. L e s lis t e s d e s p r é s é a n c e s b y z a n tin e s . Lucrări pentru literatu ra teologică a Bizanţului Balano. 1948— 1952. B ru x elles. 1959. 324— 1071. T esalo n ic. W ien . B y z a n c e e t l e s A r a b e s .1081). K. Paris. 1. t. 1932. 324— 1071. T h e B y z a n tin e C o m m o n w e a lt h .. II. 1958. rom. R. N ew Y ork .. 500— 1453. B ru x elles. J a n i n. A tena. A thène. e t G. M abillè. D. D i m i t r i . 2-e A uflage. C o n s ta n tin o p le b y z a n tin . Z a k y t h i n o s . K a r a g i a n n o p o u l o s . par P. V a s i 1 i e v. Le B a s -E m p ire (C oll. taxopta.. Paris. 1966. P a l a n q u e . 1 9 3 5 . H. I o r g a. B eck . 1971. 1— 2. I— II. O b o l e n s k y . 1979. ton. 1455). A. P aris. trad. 1972.. t. 'Isto p ia tou SuÇavuivoû Kpatouc. D. M. Hussey.. T h e B y z a n tin e E m p ire. T.. franç. X I I — 446 p. London. C o w a n. 1972. Paris. G. De ¡'Etat ro u m a in à ¡'Etat b y ­ z a n tin . 1951. 1934. V o n Ju s tin ia n b is zu m E n d e d e s O strö m is c h c n R e ic h e s (527— 1453). Constable. J . H is to ire d e la v ie b y z a n tin e . I —III. L a d y n a s tie d'A m oriu m (820— 867). G. t. 1897. t. H is to ir e d e l'Etat b y z a n tin . 1952. I Bd. G e s c h ic h t e d e r b y z a n tin is c h e n L iteratu r. 1. P aris. M ünchen. L a d y n a s t ie m a c é d o n ie n n e (867— 959). E r n e s t . A ten a.. 2 vol. traduit du ru sse par P. K rum bacher.. B y za n tiu m in to E u ro p e.. Bucureşti. t. H is to ir e d e B y z a n c e . B y z a n c e . L e m o n d e d e B y z a n c e . t. E a s tern E u r o p e . M. P h . trad. Cam bridge. K öln. W ashington... L e v t c h e n k o . L e m e r l e . trad. J . M. 284— 476). Kazhdan. trad. 1950. Oi SuCaviivoi ai>YYpacpstc (S c r iito r i b iz an tin i). N. B y z a n tin isc h e G e s c h ic h t e . P e o p le a n d p o w e r in B y za n tiu m . A. K ir c h e und t h e o l o g i s c h e L iter a tu r im b y z a n tin is c h e n R eic h . Oikonomides.. Is t o r ia p r i­ m a p e r io a d e b iz a n tin e (324— 565) . par Ernst H onigm ann. franç. Brodin et A. vol. V. A.. N. V ie e t c iv ilis a t io n b y z a n tin e s .

A. von Th. D ic tio n n a ire d e T h é o lo g i e C a th o liq u e . 24 vol. Coulsen (editura The Sain t). de la 1977. Am sterdam . Tübingen. van Cauw erberghe. D octrin e et h is to ir e .950. L e x ik o n liir T h e o lo g ie . + 1 Index. H asting.. F. von H. pu blic par A. E.. V atican —. I— IV . . 1978. iNiI< Ixi-al/i'xihun liir A n lik r m ul C h risten tu m . 2 -e Aufl. 1962— 1968. de la 1926— 1934. herausg. V og t et M. apoi «le J .. Paris. de M. 1948 şi urm.. D ic tio n a ir e d e s r e lig io n s . 21 vol. F reilniri) im Iîi 1■ m . N ew York. Paris. continué par A. Ilr a llr x ih n ii <lei liy /. N ew Y ork.nl. 5 ISiirule. New York.C a th o lic E n c y c lo p e d ia . y ’E'/xuxXorairjEÎoi. t. publié par A. reed itat de J. D ictio n n a ire e n c y c l o p é d iq u e d 'h isto ir e. 4-e éd. Paris. 1880— 1921. Bd. 3-e A uflage. 1959.sc/i/cii/. Paris. 1911— 1931. A c o n c is e b io g r a p h ic a l D ictio n a ry .. M arie T h io llier. K irc h e n L e x ik o n . Edin­ b u rg . 1968. L eclercq. 0p7]a%EüTL%'f] xai 7]0ixy] 'MeycîÀt) 'EXX tj-viv. Freibu rg im Breisgau. 1907— 1952. D ic tio n n a ire d e s p iritu a lité . de la 1912. atlase şi reviste D icţionare şi enciclop ed ii D ic tio n n a ire d ' a r c h é o lo g ie c h r é t ie n n e e t d e L itu rg ie. E n c y c lo p e d ia o i R elig io n an d E th ic. în lim ba neogreacă. în continuare. et Et. enciclopedii.' und C lcgen w art. 12 vol. eluirtiiii-k. sous la d irection de M. D ictio n n a ire d 'h is to ir e et d e g é o g r a p h ie e c c lé s ia s t iq u e . C av allera et J .. v o n P e te r W irth . D ic tio n n a ire a p o lo g é t iq u e d e la l o i c a t h o liq u e . Kaulen. 1966.A. Paris. E.Firenze. E n c ic lo p e d ia C a tto lic a . 4 vol. de M eyer. Stuttcj. 1896— 1913. H ergenröther.. D 'A lès. C abrol et Dom H. 1968. R e a l e n c y c lo p a e d i e lilr p r o te s ta n lis c iic T h e o lo g ie und K ir c h e . . 1950 tinuare. Editor Je ra ld C. A m ann. B rauer. .34 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Dicţionare. de la 1937. 1903— 1. Leipzig. hrsg. Rouziès . de J . M angenot.. 1971. A tena. M ourre. Baud rillart. 12 vol. V iller. 1927 1932. T— V III. V acan t. De B uibert. -f Index. sub con du cerea lui A. K lauser. 13 vol. în lim ba neogreacă. ed itat de W etzer und W e llt e . în con ­ Die H'-lii/imi m <¡c. P h ila­ delphia (U. 18 vol. G unkel und L. ed. Zo- . în continuare. p u b lié par M arg.iin tin istik. - E n c y c lo p e d ia u n iv ers a lis. publié par Dom F.: 19’08— 1 9 2 6 . I [¿nick.S.. 10 Bände. T h e W e s tm in s t e r D ictio n a ry o i C h u rch h isto ry . : New. 1957. Paris.). ) 12 vol. sub d irecţiu n ea lui J . 1958. editat de B uchberger. und K ir c h e . publié sous la d irection de A. 1955. Paris. 2-e Aufl. a s c é t iq u e e t m y stiq u e.

Sp en cer N orthcote — W . hrsg. I. T ü b in ­ gen. «Dumbditun O. von P auly .xATjat33Ttx7j ’AÀijflaa». D arem berg et Edmond Saglio. Paris — B ru x elles. D 'après les te x ts et docum ents . p. de la 1929. 1966. Brow nlow .. van der M eer et C. publié par L.u. de Rossi.ur K ir c h e n g e s c h ite . Ş tefan Pascu. W e e ld e rcn -B ak e lan ts et P. sous la d irection de Ch. Stuttgart. Reviste «A nalecta_J^ lIj3nd yy ia». A tlase A tla s is to r ic . J. R o m e s o u t e r r a in e . 1877— 1929. K. 1877. C in s tir ea S iin te lo r ic o a n e în p r im e le tre i s e c o l e . în «Studii T eo lo g ice».. «Byzantion. R etip ărită la Frankfu rt a M. ed. < ’E~/.). în continuare. Freibu rg im B reisgau (H er­ der). A n ti­ q u ité . Pentru cataco m bele din Roma. T rad u cere engleză de J . «Le Proche O rient ch rétien.A . 1892— 1949. «Bjyzânnnoslavica». < «H istorische Zeitschrift». publié par F.). A tlas d e TA n tiq u ité c h r é jie n n e . Paris. şi 2 vol. A tla s h is to r iq u e . W issow a (P a u ly -W is s o w a R e a l — E n c y c lo p ä d ie ). A tla s y. Paris. de ]a 1880 ş. Jé ru sa le m . 3-e A uflage. A llard. 2 vol. «Byzantinische Zeitschrift». Cam bridge (M ass. D ie c h r is tlic h e n K ir c h e n in G e s c h ic h t e und G e g e n ­ w a r t. C onstantinople. C oordonator Pro!..u.-B . Paris. Trad.IN TRO D U CERE Pentru antichităţi greco-rom ane 35 D ictio n n a ire d e s a n tiq u ité s g r e c q u e s e t r o m a in e s. Tom e I. «O stk irch lich e Studien». A. de la 1935. franceză. 1950 ş. «Echos d'O rient». 1937. Conslantinopol. M ünchen. 9 ¡0. 1859 ş. de la 1882. Paris. în continuare. 1960. «ü S î. u. . Prof. von H.». Î924 ş. 1971. din 1951 în continuare. er. Roma. neue B earb eitu n g von G. Latou rotte und J .u. Praga. M ohrm ann.iÇ Jil„Syrien». Leipzig. de planşe. W ashington. A t l a s zur K ir s c h e n g e s c h ic h te .u. B. 10 vol.ak Papers». de la 1943. 1872 . M artin. X X III (1971). de K arl H eussi und H. 621— 671. M ulert. «O rientului Christiana Period ica». 1937. Rom a. după cea engleză de P. vezi b ibliografie recen tă la : Pr. Paris. zw eite Reihe. din 1945.u. din 1956 ş. D elaporte. 2-e éd. Trad.. R e a l — E n c y c lo p ä d ie d e r c la s s is c h e n A lte r tu m w is s e n s c h a lt. Bucureşti. în sp ecial n o tele 20— 43.S.». Răm ureanu. Piganiol et Drioton.. in continuare.u. în continuare. B ru xelles şi B oston (U . S. G olliet. 1894— 1941. Jed in . M ünchen. de la 1897 ş._j5ru xe!les-P aris. în continuare. 1970. par D. Roma s o t t e r a n e a cris tia n a . hersg. din 1951 ş. 1864— 1867. «R evue des éludes byzantines». W urtzburg.

u. în continuare. de la 1877 ş. în co n tin u a re . 1924. în continuare. «O rtod oxia». Iaşi.u. B u cureşti. I. «R ivista di A rch eo lo g ia catto lica». «G lasul B isericii». nr. 1921—>1949. 1929— 1940 . «Revue d 'histoire». din 1944. Sibiu. Louvain (B elgiqu e). din 1950. B ucureşti. în con tin uare.u. «Z eitschrift für W issen sch aftlich e T heolog ie». în tre 1925— 1 9 4 3 . In lim ba rom ână «B iserica O rtod oxă Rom ână».IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ «Revue d'histoire ecclésiastiq u e». Paris. «R ev ista teolog ică». «R evista de isto rie bisericească». în continuare. din 1877 ş. 1879— 1973. seria I-a. Paris.u. 1945— 1950. 1896. «Z eitschrift für K irch en gesch ich te». din 1950. 1943. 1874— 1916. în continuare. seria a Il-a . «Revue d 'h istoire des Religions». 1. Sibiu. 1921. B u cureşti. In tre 1907— 191 6 . Iena. 2. B ucureşti. Bucureşti. Craiova. de la 1858 ş. «Revue deTTÔnënt chrétien ». Gotha. în continuare. . «M itropolia O lteniei^. 1880 ş. în continuare. 3. 1949. Rom a. «Studii T eo lo g ice». «M itropolia A rdealului». «M itropolia M old ovei şi Sucevei». Innsbruck.u. C raiova. Paris. din 1949. în con tin uare. «Z eitschrift für K ath o lisch e T heolog ie». sub titlu l de «M itropolia M oldovei». din 1956. de la 1900. ş.

PERIOADA ÎNTÎI (PÎNĂ LA 324) BISERICA IN PRIMELE TREI SECOLE ÎNTEMEIEREA BISERICII ŞI RÂSPÎNDIREA CREŞTINISMULUI Starea lumii greco-rom ane şi iudaice la apariţia creştinismului * 1. avînd M area Mediterană la mijloc. de la Oceanul A tlantic şi M area Nordului pînă la graniţa Armeniei. Sub împăratul Traian (98— 117). S ta re a lum ii greco-rom an e După cuvîntul Sfîntului apostol Pavel. Roma a creat un Imperiu continental. În fruntea Laţiului. A cest Imperiu era un stat u n iv e r s a l. 4). Roma a cucerit Italia. Pentru a înţelege condiţiile în care s-a întemeiat Biserica şi s-a răspîndit creştinismul. făcea parte din Imperiul roman. cuprinzînd Dacia şi ajungînd la M a­ rea Caspică şi Golful Persic. * Capitol redactat de Pr. Dintr-un mic stat maritim. Lumea era adică pregătită pentru v e ­ nirea Lui. Mîntuitorul s-a născut cînd a venit «plinirea vremii» (Gal. Arabiei şi M area Roşie. iar în fruntea Italiei a cucerit lumea antică. Im­ periul roman s-a întins şi mai mult. a crescut treptat. de la Rin şi Dunăre pînă la marginea Saharei şi a Etiopiei. leagănul creştinismului. Ioan Râm ureanu . cu începuturi modeste. 4. prof. Palestina. Statul roman. din Bretania. el cuprindea toată lumea din jurul Mării Mediterane şi se întindea pe trei continente. trebuie să cunoaştem starea generală a lumii antice la Naşterea lui Iisus Mristos.

de coloniile romane. putere. înlesneau amestecul populaţiei de diferite neamuri.Hr. asigurîndu-se pacea (p a x rom an a). cultura se unifica şi contribuia la unificarea statului. siguranţa erau garantate. în ­ tindere. El este numit şi «lum ea» (oixoufj-svtj.) a creat sistemul politic numit «P rin cip atu l». conduse de un proconsul. avînd pe ele popasuri. unele provincii. deşi împărţea cu Senatul roman puterea supremă. Luca 2. de comunicaţii. A cest sistem politic a durat pînă la in păratul Diocleţian (284— 305).#-zis comun — xoivvj StâXsxtoţ. Provinciile for­ mau unităţi administrative şi erara-^enrttxser'de un ^ o n c iliu m p x guverna­ torul lor. Stăpînirea romană era energică şi chibzuită.d. organizaţie şi cultură. întinderea Imperiului. de legături comerciale. Cartagina. Efes. Imperiul era cosmopolit. Pacea. Numeroase drumuri bune se întindeau ca o reţea dinspre Roma în provincii. Tesalonic. funcţionarii şi legile asigurau ordinea şi liniştea. era relativ uşoară şi in­ tensă. Statul era condus de împărat şi de Senat (diarhie) şi era împărţit în provincii. Corint. Armata. Lugdunum (Lyon).! culturii (eleniste.) era uşurată d e însăşi întinderea Imperiului.apreciat-o şi creştinii. erau conduse de uii^ procuratorf'(epitropos). Palestina şi Mauritania. ca Egiptul. Popoarele supuse erau mulţumite că se pusese capăt războaielor. situaţie b i­ nefăcătoare. de contactul între popoare. O ra­ şele mai însemnate ale Imperiului erau : Roma (cap u t m undi). care a inaugurat un nou sistem poli­ tic numit «dom in at». conduse de un legat. Cifra populaţiei Imperiului roman din timpul lui August nu se cu­ noaşte : istoricii o apreciază cu probabilitate între 60— 120 milioane. Cu m ijloc de înţelegere era folosită mai mult limba greacă în dia­ lectul propri. adică primul dintre senatori. de la Alexandru cel Mare t 323 î. Limba greacă era vorbită sau înţeleasă în mai tot Im- . Antiohia. 1).Hr. Oraşele se conduceau singure. v . s e n a t o ­ ria le . deoarece împă­ ratul. pe care au. împăratul August (31— 14 d. în care s-au scris şi cărţile Noului Testament." Comunicaţia in Imperiu pe mare şi pe uscat. cultura. desfiinţarea graniţelor înlăuntrul lui.38 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Statul roman se găsea la apogeu ca întindere.specială. Ele erau de trei categorii : p r o v in c ii im p e r ia le . uşurinţa legăturilor. se considera P rin cep s. cu o situaţie . A cestea erau provinciile mai bine roma­ nizate . A lexan ­ dria. care reprezenta pe împărat (leg a tu s A u gu sti p ro p r a e to r e ) .

religia poporului dominant. de monoteism. Frămîntarea religioasă a timpului îndruma păgînismul spre unele idei şi stări noi. era in decadenţă. Mai importante erau m istejele. Osiriş. fiecare popor avea religia sa. constînd într-o mulţime de rituri. Ca religie de stat. Cel mai î n ş e m n â t lîm t r e e le ”era cuTfüT^zeului Mithra (mithraismul). şi a făcut o reformă religioasă. Religia greacă era de asemenea în decadenţă. se adaptau mai puţin culturii greco-romane. Cultele erau numeroase . Primul împărat. Statul roman le tolera pe toate. cu ea în toate provinciile. mai ales cele de la Eleusis. Religia romană. popoarele vechi erau politeiste şi idolatre. numit ş^ th e o c r a s i e ' adică amestec de zei. mai ales unefe culte orientale. şi de culte a adus în Imperiul roman sincre­ tismul religios. „ •r---. ea era însă legată de toată viaţa cetăţeanuluj^U observarea ei interesa mult conducerea Imperiului. ele aveau mare influenţă. Ele aveau unele idei religioase deose­ bite ca ^ ideea de păcat. care s-a întins mult în armată şi a ajuns. adică şef religios suprem aPsTâtului."" ' r Amestecul de popoare. Isis. Sincretismul tindea la formarea unei religii universale cu idei luate din mai multe culte. a luat şi titlul de «p o n tiie x m axim u s». fără istoric. tindeau spre moiioleisni şi universalism. fără dogme. de^răspundere morală. Ea era un cult formalist. aveau unele rituri şi ospeţe sacrale. E>atoriţă cultelor orientale. apoi creştinis­ mul). înlăturînd pe cele ale unor popoare locale. TavorlzaTcIe situaţia Imperiului şi chiar de unii împăraţi în sec. elenizarea şi romanizarea se întin­ deau în provincii. în secolele III— IV d. de ispăşire per­ . mai ales în răsărit. curent puternic. de renaştere. altele aveau culturi am este­ cate. erau entuziaste şi prozelitiste. care tindea la întărirea păgînismului roman. .PER IO A D A ¡N T I I (P IN A LA 324) 3& periul. Cu excepţia iudeilor. (August.íjnisterele. au pătruns în Im­ periul roman.. S ta r e a r e lig io a s ă . Prin caracterul lor mistic. Unificarea culturală nu era totuşi generală . Hr. unele pro­ vincii păstrau încă specificul culturii lor. iar populaţiile barbare cuprinse în graniţele Imperiului sau trăind în contact cu el. de curăţire. ca ideea de mîntuire. Din oraşe.-. îndeosebi ale zei­ tăţilor Cybele. afară de unele culte socotite periculoase (ca al druzijor^din Galia. Aţţis. unele culte siriene şi egiptene.-----------------------------------.(jiiagiá. religie de stat. al III-lea. de nemurire. Astrologia! şi unele practici religioase noi. zeul soarelui (d eu s s o l in v iclu s).

necredinţa clasei culte era cu­ noscută. care erau neumane şi sîngeroase. în raporturile sociale. copiii erau expuşi aruncării. Unitatea religioasă o asigura în Imperiu cultul împăratului. zeii erau pilde de imoralitate. Domiţian. divorţurile se înmulţeau. Ei erau asemănaţi « f animalele şi cu uneltele. August era socotit un salvator al lumii şi a fost divinizat după moarte. S ilu n jia s o c ia lă era de asemenea defectuoasă. ca religia mozaică sau creşti­ nismul. despărţiţi unii de alţii. Munca era urîtă de cei liberi. R e ­ fuzul creştinilor de a adopta acest cult a adus asupra lor persecuţii grele. trăind la Roma din ajutorul statului şi al pa­ tronilor (c lic n li). ca şi prin atracţia cul­ telor orientale. Bogaţii constituiau clasa privilegiată . Legile date pentru îndrep­ tarea situaţiei nu au ajutat mult. în viaţa uşuratică a multora. Diocleţian) au primit onoruri divine încă în viaţă. Imoralitatea se ma­ nifesta în spectacole. puteau fi bătuţi. femeia se găsea în inferioritate. care formau o mare parte din populaţia Im­ periului. vînduţi ucişi. Starea morală a lumii vechi era în legătură cu cea religioasă şi so­ cială. Nevoile religioase crescuseră şi nu mai puteau fi satisfăcute de cultele păgîne. Ele aveau unele idei morale. Ceilalţi oameni liberi du­ ceau viaţă (/rea şi umilită. nu aveau nici sancţiuni. unii stăpîneau domenii întinse şi aveau sute şi mii de sclavi. în lux. dar nu dau nici exemple. păgînismul avea să se opună totuşi creştinismului cu toată puterea sa. Dimpotrivă. maltrataţi. mulţi nu se mai căsă­ toreau. în risipa. erau lipsiţi de drepturile şi de demnitatea de oameni. cultic. .iar în unele culte orientale desfrîul avea caracterTellgios. Cultul împăratului era de origine orientală şi însemna conservarea religioasă a cuceririi şi a stăpînirii romane. Prin reorganizarea religiei romane de către August şi prin sprijinul statului.40 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă sonală şi contribuia la o pregătire pentru mai uşoara primire a creşti­ nismului. Religia era în general discreditată . iar căsătoria lor nu era recunoscută legal. în desfrîu. Sclavii. sinuciderile sporeau. Familia era slab întemeiată.. superstiţia în popor era foarte mare. Alţi îm ­ păraţi (Caligula. El era dovada lealităţii şi a respectului supuşilor faţă de împărat şi lua deci un caracter politic. cei mai mulţi trăiau în lux şi în plăceri. Religiile păgîne nu învăţau morala.

în­ văţa indiferenţa religioasă . în general. stoicismul. collegia tenuiom m = colegiile celor săraci). care învăţa pan­ teismul. Ie-. dar ea a constituit şi unul din obstacolele puse în calea creştinismului. " c h i a r răul este necesar. scepticism ul. limbă înţeleasă mai peste to t. cei care le adunau erau adesea arbitrari şi abuzivi.. Filozofia devine religios-morală. se formau asociaţii de ajutor reciproc mai ales pentru înmormântare ('soda-licia. mai ales în neopitagorism şi apoi în neoplatonism (sec. R ă spîndirea creştinismului era apoi favo­ rizată de insuficienţa religioasă şi morală a politeismului greco-roman.. Exista un stat universal.. şi existenţa comunităţilor creştine. xai avexou) justifica viciile şi sinuciderile.. Filozofia timpului era reprezentată de trei sisteme mai însemnate : epicuieism ul. Ca o consecinţă a lipsurilor. care era totodată şi im o r a l. nega Providenţa. admitea că. care funcţionau în anumite forme legale. . rocles. socotea că lumea este condusă de necesitate (destin). mizeria creştea în rîndurile poporului. A cesta a găsit între filozofi ca Cels. de propaganda cultelor orientale şi a filozofilor. la apariţia creştinismului. Neoplatonismul a fost îndeosebi în secolele III şi IV religia celor culţi şi discredita în schimb religia poporului. de situaţia socială a lu-. III). Organizarea lor uşura oarecum. e c le c tic ă : culegea idei din mai multe sisteme. pace. In oraşe se îngrămădeau capitaluri însemnate. filozofia era.____________________________ P ER IO A D A IN T 1I (P lN Ă LA 324)___________________________ j j Criza socială era mare. Impozitele erau grele. ordine. era în parte favorabilă răspîndirii lui. Ă fost sistemul cel mai influent în societatea romană şi avea unele idei interesante din punct de vedere moral : privea pe oameni ca semeni (pagini frumoase ne-a lăsat filozoful Seneca). aşa cum religia era sincretistă. mari adversari. Iulian Apostalul. Porfiriu. situaţia. mergînd din loc în loc şi ţinînd conferinţe (diatribe). ceea ce explică întinderea lui ra­ pidă. unificare culturală.. amestec şi apropiere de popoare şi de idei. Stoicismul era totuşi in consecvent şi contradictoriu.. . o. Filozofii au început să interpreteze miturile alegoric şi predicau unele idei morale. recomanda în morală apatia (abstine et susţine . ~ ' A şa cum se prezenta lumea antică. colîegia iuneiaticia. care avea ca principiu moral plăcerea. căi şi m ijloace de comuni­ caţie. profesat de noua Academie a lui Carneade. Filozofia pregătea într-o oaTecare măsură calea pentru propovăduirea ideilor creştine.

în ianuarie 313. Ze- .(750 a.4 a. •. d. Urmaşii acestuia se dezbină. condus de sinedriu. se combat. Apăsarea stăpînirii romane creşte. introduce în Palestina jocuri păgîne şi slăbeşte influenţa preoliloi imi('i. devine rege al întregii Palestine (41— 44). Hr. situaţia era defavorabilă. certurile dinlre partidele iudaice slăbesc naţiunea.). dar iudeii s-au ap§rat eroic şi şi-au păstrat fiinţa şi religia.). iudeii au reuşit să formeze un stat teocratic inde­ pendent. acesta a favorizat pe iudei. Iudeii au trebuii să recunoască dominaţia romană şi din acest timp plătesc un tribul romanilor. fac apel la romani. d.). iudeii şi-au putut rezidi templul sub conduce­ rea lui Zorobabel şi s-au reorganizat. Irod Aţjripa. ceea ce explică rezi­ stenţa păgînismului. M işcarea de sub conducerea fraţilor Macabei a readus. Hr. folosindu-i ca element de colonizare îii oraşele înfiinţate de el. care s-au purtat aspru cu iudeii şi au făcut încercarea deTa-i eleniza şi a le desfiinţa religia (Antioh IV Epifanius (174— 16. Generalul roman Pompei intervine în Palestina şi ia Ierusalimul (63 î. 2. polemica anticreştină şi persecuţiile îndurate.). Irod Antipa şi Filip.c.). romanii împart Pa­ lestina intre cei Irei Iii ai săi : Arhelau.ITr. Hr.d. La anul 30 î.42 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ mii vechi.. ridică oraşul ■ Cezareea la ţărmul Mării Mediterane. După o mare revoltă. care devine capitala politică a Pa­ lestinei.Chr. de creştini în timpul împăraţilor romani pînă la publicarea edictului de la Milan de către Constantin cel Mare.a.U. romanii numesc rege al Iudeii pe idumeul irod cel Mare. Templul a fost ridicat. Prin împăr­ ţirea Imperiului lui Alexandru între urmaşii lui (diadohi). Acesta rezideşte templul iudaic. La moartea lui Irod cel M a re . Ierusalimul în puterea iudeilor.• . în parte însă. Regatul perşilor a fost desfiinţat de Alexandru cel M are (f 323 .Chr) . Nepotul lui Irod cel Marc. Palestina a ră­ mas în stăpînirea celor din^Sirîa (Seleucizi). un fel de senat. Ţara e conduşi^ apoi numai de procuratori romani. cultul mozaic a fost restabilit. Starea lumii iudaice Sosiţi din captivitate. alcătuit din 70 de membri şi un preşedinte. după ce regele perşilor Cyrus a distrus puterea babilonenilor (536 î. Regele Ioan Hircao măreşte statui iudaic şi caută legă­ turi cu romanii (135— 105 î. .

indiferenţi. Organizau agape religioase cu cîntece şi dansuri. care se deosebesc între ele prin atitudinea lor politică şi reli­ gioasă. P a rtid ele. Fariseii erau de mai multe nuanţe şi aju nseseră formalişti. Aveau preoţii lor. ceea ce s-a întîmplat şi cînd au judecat pe Apostoli. în sinedriu. deşi admiteau că Dumnezeu este unul. v ia ţa v e ş n ic ă . E sen ien ii sau e s e n ii ( e s e ii) erau o sectă iudaică influenţată de idei religioase străine. ceremonioşi. erau contra sclaviei. aveau un templu propriu pe Muntele Garizim şi . Ei ţineau la interpretarea clasică şi religioasă a Legii şi erau mult preocupaţi de cele religioase. ipocriţi. dar nu şi învierea trupului. în Samaria. pe căre-1 interpretau alegoric. în popor erau puţin influenţi. ospeţe religioase. Ieru­ salimul este cucerit. iar templul distrus în anul 70. Erau ostili stăpînirii romane. a jurămîntului şi a folosirii armelor. se disting două partide. n e­ gau p r o v id e n ţa . Ei nu respectau întreaga Lege. ieşită din iudei şi neiudei. Gradele superioare se abţineau de la căsătorie şi de la plăceri. Ei duceauT) viaţă contemplativă şi se ocupau cu citirea Vechiului Testament. învăţători ai Legii (soferim) şi mai tot poporul era cu ei. izbucneşte războiul iudaic. T era p eu ţii erau o sectă iudaică din jurul Alexandriei (Egipt). Respingeau sacrificiile de animale şi nu partic i p a u ja cultul de la templu. ex is te n ţa în g e r ilo r şi a d e m o ­ n ilor. Ese­ nienii practicau co m u n ita tea b u n u rilor. Au fost adversari ai Mîntuitorului şi creştinismului. Mulţi preoţi. în v ie r e a . Ei ţi­ neau ca obligatorie numai Legea scrisă. liberali.PER IO A D A 1N T ÎI (P ÎN Ă LA 324) 43 loţii (sicarii) şi profeţii falşi o agită : se produc revolte şi intervenţii sîngeroase. Unii ca Nicodim au fost totuşi favorabili Mîntuitorului şi creşti­ nismului. S am arin en ii erau o populaţie amestecată. In clasa conducătoare a poporului iudeu. S a d u c h e ii erau partid preoţesc aristocratic : oameni bogaţi. ci numai Pentateuhul lui Mioisi. cele două partide se combăteau adeseori. F a r is e ii erau apărătorii Legii mozaice şi păstrători ai tradiţiilor religioase. un cult al soarelui şi al îngerilor. Sub împăratul Nero (54— 68). erau monoteişti. acomodaţi cu stăpînirea străină şi cu ideile timpului. Ei trăiau mai ales pe lîngă M area Moartă şi duceau o viaţă cumpătată de asceţi. nu şi interpretarea ei oralii . cazuişti. admiteau nemurirea sufletului.

pe de o parte prin superioritatea lor religios-morală. religioase ale iudei­ lor s-au modificai în parte. Simon Magul. aceştia devin mai puţin for- . în diaspora. alţii respectau doar cele 10 porunci. dar comunitatea creştină. Influenţaţi de cultura greacă — au exislat iudei «elenişti». A ceste privilegii au favorizat propaganda religioasă. în diaspora. emigrări. de obligaţiile nepotrivite cu. pe de alta prin înseşi privilegiile de care se bucurau. unii eretici ca : Dositei.44 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ păstrau ideea mesianică. observau sabatul. fiind numiţi în genere t e ­ m ă to ri d e D u m n ezeu (cpo6o6[. numiţi p r o z e liţii d r ep tă ţii sau fiii a li a n ţ e i. prescripţiile Legii lor. Misionarii creştini s-au adresat de regulă întîi iudeilor şi prozeliţilor din comunităţile iudaice. Antiohia. Alexandria. la rîndul ei. un mare rol în răspîndirea creştinismului. de cultul oficial şi imperial. iudeii au făcut în adevăr prozelitism şi au atras la credinţa mozaică. le era per­ mis cultul mozaic şi respectarea sabatului. Erau scutiţi de serviciul mi­ litar. Unii primeau circumciziunea şi luau parte la sacrificii. odată înfiinţată.. se organiza şi ducea viaţa ei proprie mai departe. Prozelitismul iudaic a înlesnii credincioşilor celorlalte religii apropierea de creştinism. Prin captivităţi. Alexandru cel M are le-a acordat avantaje în oraşele înfiinţatede el. apoi datorită unor interese comerciale şi privilegiilor de care se bucurau. Drept e că după aceea se producea dezbinarea dintre iudei şi creştini. curăţirile rituale. deportări. ca Adrian (117— 138) şi Septimiu Sever (193— 211) au interzis prozelitismul iudaic. ideile. Damasc. şi în interes de propagandă. iar stăpînirea romană. prin iudaism. Iudeii formau co ­ munităţi proprii şi auţonome. la început. aveau sinagogile şi justiţia lor. iudeii s-au răspîndit mult în afara Palestinei. nu­ meroşi păgîni. coloni­ zări. Im p r ă ş tie r e a iu d a ic ă (diaspora). Corint. Imprăştierea şi prozelitismul iudaic au avut. i-a favorizat. Intre samarineni şi iudei era mare ură. Prozeliţii erau de mai multe feluri. Unii împăraţi. Roma. la noua credinţă i a lui ] Irislos. ser­ vind ( < o punte de trecere de la păgînism.tsvoi sau as66[Asvoi t ov 0eov). deo­ sebirea dintre mîncărurile curate şi necurate. Sn contact cu lumea cealaltă. Ei au for­ mat colonii importante la Babilon. de război. Dintre samarineni au ieşit sub influenţa ideilor religioase păgîne. Menandru.

P e n t r u s t a r e a l u m i i g r e c o . ca şi acţiunea iudaismului în lume. I d e m . 4-e éd. E x p a n sio n e t lu ttes . Paris. F r. 1936. admiţînd că şi alte popoare pot să primească Legea mozaică şi să dobîndească mîntuirea.r o m a n ' e : D. A. ca un eliberator naţional al p p p p ra lu X iu ^ ftjU a x o b iâ străină. Paris. W . Paris. II. 1935. D as ir ü c h te C h risten tu m u n d d ie g r i e ­ c h i s c h e B ildu n g. în general.. Din religios-morală. cazuistă. Paris. ritualistă. L e s g ra n d s c o u r a n ts d e la p a n s é e a n tiq u e . par A. Fr. Trad. C. 1959. A 1 1 h e i m. B o u n i e t. 2. C u m o n t.. p. L e m o n d e g r e c o -r o m a in a u te m p s d e N o tr e S e ig n eu r. A. L e m o n d e g r e c o -r o m a in a u te m p s d e n o tr e — S e ig n eu r. 1929. L e s e m p e r e u r s r o m a in s e t l e c h r is tia n is m e .. 1931. Paris. Le c a d r e t e m p o r e l.. J . 2-e éd. 1953. Le C h ristia n ism e n a issa n t. E. F e s t u g i è r e et P. M aş k i n. ci ca un erou. L a v i e q u o tid ie n n e à R o m e à ¡'a p o g é e d e ¡'E m pire. P rin c ip a lu l iu i A u g u s tu s. Sam arian.. B IB L IO G R A FIE 1. 1954. A u g u s t u s şi T i b e r i u . A l b e r t i n i . . A u g u s te 63 av. L e d e c ü n d u m o n d e a n tiq u e . Paris. B erlin. Paris. Paris. 1954. S. J . III. 6-e éd. L 'id éa l r e lig ie u x d e s G r e c s e t T E v a n g lie. 1932. I. I d e m . L 'em p ire r o m a in e . 3 vol.. t. G e is t e s g e s c h ic h t e d e s a n tik e n C h risten tu m s. Paris. Trad. — 14 ap. Bucureşti. Paris. A. T ib e r iu s . L e s c u lt e s p a ïe n s d a n s ¡'em p ire ro m ain . fidelitatea lui faţă de religia primită şi păstrarea ideii mesianice. N. Totuşi. 1953. P i g a n i o 1. J . E. C a r c o p i n o . A. S tăpînirile străine. T u d o r.. F ig u ri ele îm p ă r a ţi ro m a n i. Mesia era aşteptat nu ca un Mîntuitor al lumii. J . C. au pregătit calea pentru răspîndirea creştinismului mai mult decît ori care altă împrejurare din cele cunoscute în istorie.. p. Paris. H is to ir e r o m a in e . 1962. 20— 104. A ceasta a făcut ca iudeii să nu înţe­ leagă pe Iisus Hristos. R i v a u d . t. 1935. M ün­ chen. nenorocirile şi umilirile în­ durate de iudei au contribuit la schimbarea ideii mesianice însăşi. Legea V e c hiului Testament. 125— 170. F e s t u g i è r e. 5 -e éd. B ucureşti. misiu­ n ea acestui Mesia devenea politică. să nu-L respecte ca pe adevăratul Mesia şi să ceară osindirea Lui ca blasfemiator. S tu ttg art. Paris. dînd strictă observare lite­ rară prescripţiilor Legii... 1923. J . religia iudaică de după exilul Babilonului este deosebită de cea a profe­ ţilor. I d e m .PER IO A D A ¡N T II (P IN A LA 324) 45 malişti şi fanatici decît iudeii din Palestina. L é o n H o m o . 1960. L e H au t-E m p ire. L e m iiieu sp iritu e l. 1963. stăruinţa poporului iudeu în mo­ noteism. Paris. E x a m en d e s c a u s e s d e la d ë c a d a n c e . I. C a r l S c h n e i d e r . Ja e g e r. F a b r e. A. 1935. H is to ir e d e R o m e. Coeury. L e s r e lig io n s o r ie n t â t e s d a n s l e p a g a n is m e ro m a in . 1905— 1917. L. 1933. 1974. Paris. K o r n e m a n . T o u t a i n . devenind formalistă.. Bände. J .

J u d e n un d C h riste n im a lte n R om .C h r is t ia n is m e . par M. D a n i é 1 o u. Paris. V II— X IX . vezi : A. Paris. N. 1929. 1963. Paris. 2 vol.. C. Touati. A b b é A. 1961. 19. E rom P o m p e y t o D io­ c le tia n . G abalda. S. London. Paris.. par P. T h é o lo g ie du Ju d é o . Paris. 1960. La v ie q u o t id ie n n e en P a le s tin e au t e m p s . ! ■ P e l c r s o n. nr. în «Studii.14. ' C. Paris. m o e u r s c h r é tie n n e s . W icn . :. L 'E glise a n c ie n n e et Ia c u ltu re g r e c q u e . J . I. 1959. L eu r c o n d itio n ju r id iq u e . 1966. 1980. C h risten . Paris. réim prim é. F r ü c h r is tlic h e J u d e n tu m ü n d G n o s is .. D a n i e l . Paris. Paris. Paris. Paris. L e ju d a ïs m e e t l e c h r is tia n is m e a n tiq u e d ’A n tio c h u s E p ip h a n e à C o n s ta n ­ tin. Paris. Trad uit de l'allem and sous la d irection de G. franc. 1968. E s e n ie n ii şi B is e r ic a p rim a ră . 1 ’ . H is to ire d e s d o c tr in e s c h r é t ie n n e s a v a n t N ic é e . E s s é n ie n s . M a r q u a r d t et P. N ew York. Le m o n d e à la n a is s a n c e du C hrist. W i f s t r a n d . U e m en tio n p a u lin ie n n e d e s E s s é n ie n s d e Q um ran. t.. trad. R evised édition. E. 2 vol. Pentru in stitu ţiile şi v iaţa pu blică a rom anilor şi g recilo r.. 1976. Paris. 437 p. trad. .. J. T h . I d e m . Philadelphie. S tr e itlic h te r a ü s d e r e r s te n V ciiolgiiiH iay. F u s t e i d e C o u l a n g e s . B r i g h t . p. du fra n ç a is : L es s e c t e s ju iv e s a u te m p s d e J é s u s . 9 --1 0 . 1939. 512 p. M o e u rs p a ïe n n e s . 1914 . 1966. 1929. ■ J. J e w is h s e c t s at th e tim e o l J é s u s . G r a y z e l . D ew ailly.R o p s . Leiden. 1887— 1907. Les S a d d u c é e n s (Études bibliques). L e M o y n e. 2 vol. S i m o n . 1966. X X V I (1974). Berlin. H is to ire d e s J u ü s . Hum bert. H. Leiden. N a h o n. J. trad. K r ü g e r . 25-e éd. U i c i o t t i.-D. M o m m s e n . B a u d r i l l a r t . M essage é v a n g é liq u e et c u ltu re h e l l é n is ­ tiq u e . La c it é a n tiq u e. franç. 1— 2. X IV — 595 p. 1976. Paris. M a u r r e. P r é c is d e s in stitu tio n s p u b liq u e s d e la G r è c e et d e R o m e a n c ie n n e s . D a n i e l . P a u l S t y g e r. 1961. I d e m . E sse n e r. II. C. A h is to r y o l Is r a ë l. H e b r a e r .-M. Paris.d e J é s u s . Leiden.40 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ 2. t. 1962. A uvry. é c o n o ­ m iq u e e t s o c i a l e . M a r y S m a l l w o o d . L e s H é b r e u x . L e s J u ils d a n s ¡‘E m p ire ro m a in . Paris. 1958 . T h e J e ws u n d e r R o m a n R u le. Les d is p e r s é s d 'Isr a ë l.cil. C. 1962. 1936. 1959. I d e m . Trad uit du suédois par L. tome I— V . J . M. H. Paris. C a u s s e . Zé l o t e s et S ic a ir e s e t leu r m en tio n p a r p a r o n y m ie d a n s le N o u v e a u T e s ta m e n t. 1929. K o s m a i a. H is to ir e d 'Isra ël. J u s t e r. 707— 716. 1925. B o x l e r . V . 1967.T eolo g ice». 3. Paris. M an u el d e s a n tiq u ité s ro m a in e s. P e n t r u l u m e a i u d a i c ă : M. A.

A ctivitatea Mintuitorului a fost precedată cu pu­ ţin de a lui Ioan Botezătorul. Ucenicii lui s-au menţinut cîteva zeci de.«creştinii lui I o a n » . MÎNTUITORUL LUMII* Ioan Botezătorul. 5). el este amintit în scrierea istori­ cului iudeu Iosif Flaviu. au fost la început Apostolii Andrei şi Ioan. 5). El ducea viaţa de ascet şi boteza în Iordan. d. . II. fiul lui Irod cel Mare. popor alergau la el. care îndemna pe iudei la vir­ tute.Hr. Pentru predica lui necruţătoare. Printre ei. soldaţi. Deşi materialul istoric de care dispunem este prea puţin faţă de ceea ce a fost şi a făcut Iisus Hristos. I. ci să «îndrepteze calea» pentru venirea Mîntuitorului. prof. dreptate şi pietate (Eusebiu. întrebînd dacă el este Mesia. Iisus Hristos. numindu-1 un om bun. cunoaştem totuşi bine ca* Capitol red actat de Pr. Cu împărăţia lui Dumnezeu. el anun­ ţa şi judecata lui Dumnezeu. Ioan Botezătorul era un profet — ultimul al Legii Vechi — şi predica pocăinţa pentru apropiata «împărăţie a cerurilor». care vorbeşte cu laude despre el.—39. A n tich ită ţi iu d a ic e (XVIII. Predica lui Ioan a făcut o puternică impresie. Creştinii. Ioan era convins de venirea timpului me­ sianic şi se considera vestitorul lui.o comunitate proprie.). decît el. Io a n R ă m u rea n :J . Ioan Botezătorul a fost arestat de Irod Antipa (4 î. Isto r ia b is e r ic e a s c ă . fără egal în is­ toria omenirii. Cu aceasta se desăvîrşea «plinirea vremii» şi se intensifica pregătirea mesianică. fiind numiţi .Hr.IISUS HRISTOS. în aşteptarea Celui «mai mare». Pe lîngă ştirile ce avem des­ pre Ioan Botezătorul în Evanghelii.e i practicau un botez şi aveau rugă­ ciuni şi posturi proprii. a fost închis la Macherus şi decapitat. necreştinii şi unii din adversarii creştinis­ mului recunosc în Iisu s H ristos o personalitate unică. ani. Vameşi. El nu tinde să form eze. care au urm at apoi Mîntuitorului.

Iuda Tadeul şi Faptele Apos­ tolilor sînt singurele noastre documente. pentru istoria creştinismului. !este Fiul lui Dumnezeu. epistolele Sfîntului apostol Pavel şi epistolele lă ­ sate de Sfinţii apostoli Iacob. el punînd naş­ terea Mîntuilorului. calculată de Dionisie cel Mir . aceasta făcîndu-se la alte discipline teologice.u. în timpul împăratului Augusl.) şi Tiberiu (14— 37). El s-a adresat iudeilor pe cale orală. filosofice. moralist. 5). Petru. este. Evangheliile lăsate de Sfinţii apostoli Matei. . Iisus Hristos s-a născut în zilele procuratorului roman Ponţiu Pilat (Luca 1. ci o mărturie a credinţei Sfinţilor Apostoli şi a primilor creştini. sociale. ci ea ur­ măreşte să transmită o învăţătură dogmatică şi morală. Luca şi Ioan. vom înfăţişa aci numai datele şi laptele mai însemnate. îndeosebi la Dogmatică. Cronologia vieţii Mîntuitorului.'i (Dobrogea). la 753 a.u. mai ales din cele patru Evanghelii. de aceea învăţătura sa este orală sau predicatorială (kerygmatică). Din viaţa şi învăţătura Mîntuitorului. Care s-a întrupat din fecioara Maria şi a vieţuit ca persoană istorică în timpul împăraţilor romani August (31 î.sau Hxiguus. cum am arătat. Marcu. greşită. fiecare autor interpretînd opera şi mesajul său evanghelic în funcţie de opiniile sale istorice. Iisus Hristos n-a scris nimic. Istoria nu poate să înfăţişeze viaţa sa dumnezeiască în sînul Sfintei şi celei de o fiinţă Treimi. învăţătura şi rezultatele misiunii Sale.— 14 d. cu rîţiva ani înaintea erei creştine stabilită de Dionisie cel Mic (f 540) în 753 a. idealist visător sau reformator religios. Asupra vieţii lui Iisus Hristos s-au scris şi se scriu continuu nenu­ mărate studii şi lucrări. ci se ocupă numai de viaţa sa omenească.c. începînd din 526. Era creştină. filosof. însă Iisus Hristos este o persoană divino-umană. Ioan.ii insemiml eveniment din istoria omenirii şi a mîntuirii noastre. Rînd pe rînd. viata. Deşi naşterea lui Iisus Hristos este rol m. care formează un obiect de sludiu pentru alte discipline teologice. Ele nu sînt nişte biografii ale lui Iisus Hristos sau rezumate ale cuvîntărilor sale. eco ­ nomice şi politice. la Roma.c. Istorisirea evanghelică nu este o încercare de biografie.Hr. prin cuvîntări şi parabole. Pentru creştini. originar din provincia romană Scythia Minor sau Daria Ponlir. El este prezentat ca gînditor. mai tîrziu decît a fost.Hr. <lala oi nu so cunoaşte cu precizie.■48 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ •racIerul.

deci cu 4 sau 5 ani mai înainte de 753 a. nu departe de aşezările esenienilor. Este cunoscută. unde în­ cepe să înveţe în oraşele din jurul lacului Ghenizaret. leproşi. cum a stabilit-o Dionisie cel Mic. isterici. Mai tîrziu.u. în lîm p in aţi-L » (P. slăv iţi-L ! Ilr is îo s din ceru ri.. deci în 749 sau mai corect în 748 a. în jurul anului 377 Ia Antiohia.— 39 d. care a făcut un recensămînt ai populaţiei.. apoi începutul activităţii publice a Sfîntului Ioan Botezătorul.u.P ER IO A D A IN T II (P IN Ă LA 324) 49 In realitate. uciderea pruncilor.). 23). i-au zis iudeii (Ioan 8. în anul al X V -le a al domniei împăratului Tiberiu . misiunea la vîrsta de treizeci de ani pe malurile Iordanului..u. Iisus se adresează de preferinţă oamenilor simpli.u. anul morţii lui Irod. îndrăciţi.. Ea a avut loc în timpul împăraiului August. care precede cu puţin pe a Mîntuitorului.G. aluzia la vîrsta Lui — «în că nu a i c in c iz e c i d e ani». moartea lui Irod în 750 a. sărbătorită mai întîi la Roma. printre u ce ­ nicii lui Ioan Botezătorul. Cînd Sfîntul Ioan Botezătorul a văzut pe Iisus venind către el. 311— 336). cînd Sfîntul Grigorie de Nazianz a ţinut celebra sa predică festivă : «H ristos s e n a şte. paralitici. s-a arătat la Betleem steaua magilor la Naşterea lui Hristos.. cînd Iisus avea «aproape treizeci de ani »(Luca 3. împreună cu Fecioara M aria şi bătrînul Iosif. a urmat fuga lui Iisus Hristos în Egipt. iar din 379 şi la Constantinopol. 29). tradiţia creştină a fixat naşterea Mîntuitorului la 25 decembrie în fie­ care an. A ceste indicaţii ne îndreptăţesc să aşezăm anul naşterii lui Iisus Hristos în 749 sau 748 a.c.c.c. 36. apoi şi în Răsărit. în Evanghelii se găsesc cîteva date şi indicaţii de timp referitoare la anul naşterii şi vîrstei lui Iisus Hristos. El şi-a ales doi­ sprezece Apostoli şi învăţa în sinagogile iudeilor în zilele Sabatului. în acest timp.Hr. ¡fiind proconsul al Siriei şi Palestinei Quirinus. Iisus Hristos şi-a începui. de asemenea. 19— 20). 4 — Istoria bisericească . Iisus Hristos s-a născut cu un an sau doi înainte de 750 a.c. pe lîngă iudei se aflau şi greci.c. celor umili şi bo l­ navi : orbi. a spus : «Iată m ielu l lui D u m n ezeu C el c e r id ic ă p ă ca tu l lum ii» (Ioan 1. Iisus se retrage în pustie.(14— 37). Cînd el se întoarce şi află de arestarea şi moartea Sfîntului Ioan Botezătorul de către Irod Antipa (4 î. fiind limp de pace. se retrage în Galileea.u. numit şi M area Galileci sau Marea Tiberiadei şi în ţinutul numit D e c a p o lis = ţinutul celor zece cetăţi. precum şi vameşilor.Hr. unde. Primii săi discipoli au fost discipolii Sfîntului Ioan Botezătorul (ca Ioan şi Andrei). 57) şi la zidirea templului de către Irod cel M are (Ioan 2.

c.un loc din profetul Isaia (61.. pe drumuri. care vorbesc de un singur Paşte şi Evanghelistul Ioan. alţii în 30. iar data morţii în anul 30 d. a fost apoi prins. cil se (’iede în mod obişnuit. | rîliva ani (I fi ! după moarlea Mîntuitorului). 14 nisan (7 aprilie). alţii chiar mai tîrziu (36). 23).ni stabilirea datei morţii Mîntuitorului pot fi luate în consideî't. După Sfîntul Luca (4. De asemenea.. 32 sau 33 al erei creştine. unii autori noi o pun în anul 28.u. a serbat cu Sfinţii Apostoli Cina cea de taină.Paştelui din anul 783. judecat şi răs­ tignit vineri dimineaţa. (783 a. în pustie. X IX . ceea ce arată că activitatea sa a durat peste trei ani. ca alogii şi gnosticii. în ajunul paştilor iudaice. 4).itorul (poale cu doi ani înainte de moartea lui Hristos). Mîntuitorul s-a botezat în Iordan la 6 ianuarie 780 a.n| simbăla. au crezul că activitatea pu­ blică a Mîntuitorului a fost doar de un an. şi alte date creştine însemnate ca : moar­ tea lui Io. sau 30 al erei dionisiace. calculele cele mai lume sînt de acord pentru anii 30 sau 33 cînd paştile iudaice au cir/. iii I>()l('/. 10). pe ţărmurile lacului Tiberiada.u. După studii mai noi. anul 30 (783 a. socotind data naşterii în 749 748 a. E de remarcat că evangheliştii nu dau date islorice precise.). în sinagogi. desigur cu probabilitate. care aminteşte.). . unii eretici. Nici anul morţii Mîntuitorului nu este acelaşi pentru toţi. care vorbeşte de trei Paşte. EI a petrecut Pasha anului 781— 82 (Ioan 5. Matei.. Durata activităţii publice a Mîntuilorului nu este nici ea mai si­ gur cunoscută din cauza deosebirii dintre Evangheliştii sinoptici. După dalele de mai sus.u. Unii scri­ itori creştini socotesc a fi anul 28. 2) şi Lev. (25.Hr. alţii 29. avînd circa 30 de ani (Luca 3.c. rezultă că Iisus Hristos a trăit mai mult de 33 de ani. IVnl. în anul 27 al erei dionisiace. Părerea cea mai întemeiată şi admisă de cei mai mulţi este dala de 7 aprilie.c. alţii în 33. martiriul Simţului Şlelan şi convertirea lui Saul (Sfîntul apostol Pa vel). Marcu şi Luca.|îc'.c. 18— 19) : «M-a Irim is s ă v e s t e s c an u l m ilei lui D um n ezeu ». într-o vineri. Acea sin ipoteză a fost re­ luată de unii istorici bisericeşti în sec. 1) şi a anului 782— 83 (Ioân 6. anume 35— 36 de ani. A ctiv ita ­ tea publică a Mîntuitorului variază — după unii istorici şi cercetători — între 1 şi 3 ani.50 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ cărturarilor şi fariseilor. ci menţionează doar fapte nedatate din xâaţa Mîntu¡torului. iar înaintea.u. Ţinînd seama de faplul că Mîntuitorul a muri! pe Cruce.

în afară de faptul istoric al naşterii Lui la Bethleem. Iisus Hristos a fost arestat din ordinul procurato­ rului Ponţiu Pilat (26— 36 d. 9— 11). .d. De aceea. care. 1 7 . toţi v o r c r e d e în El şi v o r v en i ro m a n ii şi n e v o r lu a lo c u l şi n eam u l» (Ioan 11. judecarea. şi Ierusalim. în afară de fuga Lui în Egipt şi de întoarcerea în Galileea. dacă se va fi născut înainte de 748 î. Unii scri­ itori creştini vechi (Sfîntul Irineu al Lugdunului = Lyon) şi unii teologi noi cred că Mîntuitorul a trăit pe pămînt chiar 40 de ani. In cei vreo trei ani dţ^nnsiune publică. Iată cuvintele lor : «Pentru lu cru bun nu aru n căm cu p ie tr e a su ­ p ra Ta.Hr. Iudeii se temeau foarte mult de romani să nu le nimicească ţara şi neamul : «De-1 v o m lă s a a şa . 42— 51). Evangheliile au reţi­ n u t: botezul Lui de către ¡Ioan (Matei 3. om iiin d. Marcu 1. Intr-adevăr. după care Iisus a învăţat la preoţii din Egipt sau în alte ţări (India). învierea. Mîntuitorul a declarat : «Eu şi T atăl una sin tem » (Ioan 10. nu se cunoaşte decît episodul de la 12 ani. Iisus Hristos a desfăşurat o a c ­ tivitate extraordinară. ideile pe care El le-a predicat. 33— 3 7 . El este acuzat că s-a făcut pe sine « r e g e le iu d e i­ lor» (Ioan 18. Evenimentele mai însemnate din viaţa Mîntuitorului. religioasă şi politică. Răstignirea. propovăduirea însoţită de minuni în Galijeea. . Iudeea. profet şi făcător de minuni. după opi­ nia marelui arhiereu Caiafa.. cînd El s-a rătăcit de părinţii săi în templul din Ierusalim (Luca 2. sub Împăratul August. . T e ia c i p e T in e D um ­ n ezeu » (Ioan 10. ci p en tru h u lă şi pen tru c ă Tu. 42). 12) şi s-a declarat pe sine Fiu al lu i D um ­ n ezeu . In cele din urmă. 33). pe de o parte a făcut o foarte puternică impresie asupra poporului. sînt simple închipuiri fără nici un temei istoric.Hr. ca învăţător.Din activitatea mesianică a Iui Iisus Hristos. « e ste m ai d e fo lo s s ă m o a r ă un om pen tru p o p o r d e c ît s ă p iară tot n e a m u l» (Ioan 11. Astfel s-a ajuns la con­ damnarea iui Iisus Hristos la moarte prin răstignire pe cruce. în timpul proconsu­ lului Quirinus. 50).PER IO A D A ÎN T lI (P IN A LA 324) 51 sau ceva mai mult. Vina lui Iisus Hristos este. după conducătorii iudeilor. ch e­ marea Apostolilor (Matei 10). 48). 13. intrarea triumfală în Ierusalim. condamnarea. cu prilejul unui recensământ. Ipotezele unor cercetători raţionalişti. Moartea. prinderea. 30) şi «De Ia D um n ezeu am ie ş it şi am v e n it» (Ioan 8. pe de alta a stîrniţ ura conducătorilor iudei.) şi judecat de marele preot Caiafa şi de sinedriul iudeilor. afirmau ei. şi înălţarea Lui. Din copilăria lui Iisus Hristos. 19.

adusă lumii. se schimbă sufleteşte* şi trăiesc o viaţă religios-morală nouă şi curată. n ici s -a a i la t v ic le ş u g în gu ra L ui» (I Petru 2. iar Sfîn­ tul Apostol Petru mărturiseşte : «Ei n -a s ă v îrş it n ici un p ă c a t. 7 . Mi uluitorul a pornii de la ideile religios-morale ale Vechiului T es­ tament. se renasc «din a p ă şi din D uh» (Ioan 3. Deşi Iisus Hristos predica iudeilor. 4. 15). Acest universalism religios. 2 . Cu tot sincretismul religios Şi prozelitismul iudaic. în îm p ă ră ţia ceru rilor. ca stare de credinţă. 22). Ideea centrală a propovăduirii Mîntuitorului este « îm p ă ră ţia lui D um nezeu» sau « îm p ărăţia ceru rilo r» . Iisus Hristos a vorbit şi a lucrat în numele. ascultă şi (in preceptele Lui. 14). aşa rum l-a vestit Mîntuitorul era o nouă con­ cepţii* r<i şi lo. de virtute morală şi fericire sufletească. bun suprem apărut cu El şi realizat în lume prin îndeplinirea poruncilor lui Dumnezeu. Prin doctrina Sa. 10. adică vestea cea bună. a mărturisit dumnezeirea Sa şi a ară­ tat misiunea Lui mesianică în faţa Apostolilor şi a oamenilor. dar «a plin ii L eg ea » (Matei 5. 46). Marcu 1. a avut o viaţă morală de o curăţie şi înălţime sufletească unică şi incomparabilă. frumuseţe şi înţelepciune supraomenească. nu social sau politic. propovăduită de Iisus Hristos. mergînd mult mai departe de . Evanghelia. restructurarea firii umane.IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ învăţătura. învăţătura Mîntuitorului a fost înţeleasă cu greutate de unii şi de alţii. A ceastă împărăţie este înţeleasă ca o nouă ordine morală. adîncime. parabole şi ima­ gini de o simplitate. «C in e d in tre v o i m ă v ă d e ş t e d e păcat». vor intra toţi cei ce cred în El şi în misiunea Lui dumnezeiască. Prin îndemnul : «P o c ă iţi-v ă c ă s-a a p r o p ia t îm p ă r ă ţia c e r u r ilo r » (Matei 3. 17). reînnoirea. a fost un mesaj religios şi moral. ea fiind de origine dumnezeiască. învăţătura Lui n-a fost depăşită şi nu poate fi depăşită de nici una dintre religiile naturale ale lumii sau de vreun alt sistem de gîndire filosofic sau religios. care înseamnă eliberarea lui de păcate. Mîntuitorul a dat învăţături sublime în cuvinte. 57 . sinceritate. Mîntuitorul urmăreşte mîntuirea omului. îşi începe El misiunea sa mîntuitoare. învăţătura Lui este destinată iul regii lumi. cu auto­ ritatea şi puterea lui Dumnezeu. a spus El (Ioan 8. 5). obişnuiţi cu propriile lor religii. sfinţirea şi îndumnezeirea omului. «Si s c v a p r o p o v ă d u i E v a n g h e lia a c e a s t a a îm p ă ră ţiei în luată lu m ea sp r e m ărtu rie la to a te n eam u rile» (Matei 24.il«' marile adevăruri predicate de El.

După Sfînlul apostol Pavel. «C ăci trei sîn t c a r e m ă rtu rise sc în c e r : T atăl. Raportul dintre Dumnezeu şi oameni. ci trei ipostasuri sau persoane a le u n ei sin g u re D u m n ezeiri. «Nu ştiţi. Cu alte cuvinte. inefabil şi infinit este esenţială. Iisus Hristos este « stră lu cirea s la v e i şi c h ip u l fiin ţei lui D u m n ezeu » (Evr. 10). Fiul şi Duhul Sfînt. născut mai înainte de toţi vecii din Tatăl. a mărturisit Mântuitorul despre Sine. 45) şi «Cei ce M -a văzu t p e M in e a v ăz u t p e T atăl» (Ioan 4. Dar. « T oate c ît e a rc T alăl a le M e le sînt» (Ioan 16. Prin Fiul Său. atotputernic. sfîntă. prin credinţă în Iisus Hristos şi prin revărsarea harului Sfîntuluj Duh la desăvîrşire. sfinţenie şi îndumnezeire. curăţia. «Eu şi T atăl una sîn tem » (Ioan 10. aşa Dumnezeu-Tatăl este prezent în întruparea Fiului. Dumnezeu este spirit personal. A ltă­ dată a a d ă u g a t: «C ine M ă v e d e p e M in e v e d e p e C el c e M -a trim is p e M ine» (Ioan 12. 38 . după cum Fiul lui Dumnezeu este prezent în «sinul T atălui». El esle Tatăl ceresc al tuturor oamenilor. Există un singur Dumnezeu ade­ vărat în trei ipostasuri sau persoane : Tatăl. iar oamenii de pe toată faţa pămîntului sînt fiii Săi şi fraţi între ei.. ca şi raportul dintre oameni este radical schimbat prin preceptele Evangheliei. deşi a îmbrăcat chip omenesc. Iisus Hristos a afirmat totdeauna dumnezeirea Sa şi legătura Lui intimă cu Dumnezeu-Tatăl ca Fiu al Său. Ei nu sînt trei Dumnezeu. 38). mărturiseşte Sfîntul Apostol Ioan (I Ioan 4. ideea existenţei unui singur D u m n ezeu spiritual. Prin m o n o teism u l şi spiritualitatea lui Dumnezeu. 10). meniţi să ajungă. care a îmbrăcat chip de om. «El e s t e ch ip u l D u m n ezeu lu i celu i . 7). deofiinţă şi nedespărţită Treime. care formează una. 15). prin Domnul Iisus Hristos. 14. lot. le-a spus El Sfinţilor Apostoli. n e ­ văzut. Iisus Hristos se găseşte faţă de Dumnezeu-Tatăl într-un raport deo­ sebit şi unic. In noua religie. desăvîrşit în fiinţa. iar prin jertfa Sa pe cruce a adus mîntuirea lor. 9). «Şi to a te a le M e le sîn t a le T a le şi a le T ale sîn t a le M e le » (Ioan 16. 3). sfinţenia şi bunătatea Sa. C u vîn tu l şi S lîn tu l D uh şi a c c ş ti trei una sînt».P ER IO A D A IN T 1I (P IN A LA 324) 53 ea.. Dumnezeu-Tatăl s-a făcut cunoscut oamenilor. c ă T atăl e s t e în M in e şi Eu sîn t în T atăl ?» (Ioan 10. de filiaţie directă propriu-zisă : El este Fiul lui Dumnezeu în înţeles real metafizic. ideea de Dumnezeu este mult adîncită şi atinge în învăţătura lui Iisus Hristos «cea mai înaltă treaptă a theismului». El a înnoit şi a înnobilat conţinutul noţiunilor religios-morale vechi şi contemporane şi a creat o nouă religie şi morală. 1.

4 . 20. Chipul lui Dumnezeu din fiinţa omului orientează omul spre îndumnezeire. trădarea lui Iuda (Matei 26. 9). imaterială... De asemenea. 21 . Marcu 10. în fiinţa omului se unesc în chip mi­ nimal lumea nuilerială şi lumea spirituală. Iisus a proorocit patimile. Filip. 49 . distinctă de fiinţa lui Dumnezeu. . 21 . 8). 1. 2 6 . ca împlinire şi desăvîrşire a întregii creaţii. înălţîndu-se pînă la sfinţire şi nulumno'/oire spre a trăi în veşnicie cu Dumnezu. 2. 38). 29— 3 0 .. Iisus Hristos a adus în lume o concepţie nouă d e s p r e om .. dărîmarea Ierusalimului (Matei 24. piatra de temelie a predicăm creştine şi garanţia învierii tuturor oamenilor. Doctrina creştină învaţă că omul a fost creat de Dumnezmi «după ch ip u l şi a s e m ă n a r e a sa» (Fac. fiin d c ă îl v o m v e d e a p recu m este» . 4. moartea şi învierea Sa (Matei 16. Minunea cea mai mare. Luca 19.. Iisus Hristos şi-a afirmat Dumnezeirea Sa nu numai prin cuvintele şi învăţătura Sa. 18— 20 . 16. Luca 22. 15. 22). Ioan 13. Luca 22. minunile şi proorociile Sale. 2 . vom ii asemenea Lui. «C ă ci d a c ă H ristos n -a în v ia t. omul fiind format din trup nialorial şi suf 1(4 spirilual. spune Sfîntul Apostol Ioan.54 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ n ev ăzu t» (Col. 22— 23 . z a d a rn ic ă şi c r e ­ d in ţa v oa stră. 21. a treia persoană a Sfintei Treimi. 17. fiin d în cep u tu ră (a învierii) c e lo r adorm iţi» . 6). simplă. Antropologia creştină este cu totul diferită de antro­ pologia religiilor naturale. renegarea lui Petru (Matei 26. 21 .» «Dar acu m H ristos a în v ia t din m orţi.Y/c/ şlim c ă atu n ci cîn d s e v a a ră ta Iisu s. 2. Fapte 1.«V răjm aşu l c e l din urm ă. ise revarsă continuu asupra celor ce cred în Iisus Hristos harul lui Dumnezeu cel înnoitor şi sfinţitor.. în teologia creştină este implicată şi a n tr o p o lo g ia . 1. 18— 20 . ­ 20. c a r e v a fi n im icit e s t e m o a rtea » (I Cor. propriile Sale profeţii confirmă d iv in ita te a Sa. Prin Sfîntul Duh.(. Pogorîrea Sfîntului Duh asupra Sfinţilor Apostoli (Luca 24. 27). Luca 9. M arcu 14. 1 5. dar capabil să se ridice prin virliile şi barul divin la asemănarea cu Dumnezeu. Sufletul omului este o substanţă fină.. antropologia. 2 . ci mai ales prin faptele. 31— 3 4 . 1 3 . spune sfîntul Apostol Pavel. 44 . 6). Marcu 14. concepţia despre om. în Iisus Hristos «lo c u ie ş te tru p eşte to a tă p lin ă ta te a D u m n ezeh ii» (Col. 21— 26). care a confirmat că este Fiul lui Dumnezeu este în v ie r e a s a din m orţi. Cor. Marcu 13. stă în slrînsă legătură cu concepţia despre Dumnezeu. 33— 3 4 . z a d a rn ic ă e s te p r o p o v ă d u ir e a n oastră . 32— 34 . Ioan 13. După doctrina creştină. Ioan 15. 26). 14 .

ne încredinţează Sfîntul Apostol Matei. bunătate şi curăţie sufletească. d a c ă -ş i p ie r d e s u fletu l sau ?» (Marcu 8. Cel în treime adorat. «Şi era u u im iţi d e în v ă ­ ţătu ra Lui. cu to ată in im a ta. idee şi pildă dumnezeiască a vieţii creştine. 7— 8 şi 19). Aşa cum ne-a descoperit pe Dumnezeu. In m o r a lă . A c e a s ta e s t e m a r ea şi c e a d in tîi p oru n că. ci a dat şi pilda dumnezeiască a unei vieţi de iubire. fiin d c ă El n e -a iubit c e l dintîi» (I Ioan 4. 3 6 . De asemenea. După mărturia Sfîntului Apostol Ioan. 37— 39 . « C ăci D u m n ezeu a ş a a iu b it lu m ea . 2 6 . v o r stră lu ci c a s o a r e le in îm ­ p ă r ă ţia T atălu i lor» (Matei 13. 25). Iisus Hristos. religia şi cultul au fost moralizate. c ă c i îi în v ă ţa p e e i c a C el C a re a re p u tere. cu tot su fletu l tău şi cu tot cu g etu l tău. Evanghelia lui Iisus Hristos aduce o înnoire şi un pro­ gres tot atît de mare. ia r nu în fe lu l că rtu rarilo r» (Marcu 1. c i s ă a ib ă v iaţă v e ş n ic ă » (Ioan 3. Aşa cum sufletul este cel mai mare bun al nostru. Iubirea este cea mai mare poruncă dată de Iisus Hristos şi cea mai m are realizare a vieţii morale creştine : iubirea lui Dumnezeu ca Tată al tuturor oamenilor şi iubirea de oameni ca fii ai lui Dumnezeu şi fraţi ai noştri. 43). c ă c i D um n ezeu e s t e iu b ire» . 16). spiritua­ lizate şi valorificate în gradul cel mai înalt. 2). Luca 10. Cu această învăţătură. « d ra g o s tea e s t e d e la D um ­ n ezeu . Iisus Hristos a adus nu numai ideea de iubire a aproapelui nostru. 27). «N oi iu bim p e D u m n ezeu . 29— 31 . mîntuirea lui este datoria şi fericirea cea mai mare. de a cărui mintuire sîntem cu toţii responsabili. Evanghelia ne descoperă şi pe semenul nostru. pe care a pus un preţ nou şi infinit. Ia r a d o u a . « că ci c e . c a o r ic in e c r e d e în El s ă nu p iară. «A tu n ci c e i d repţi. Principiul şi temeiul raporturilor dintre oameni este iu b ir e a . B ă iu b e ş ti p e a p r o a p e le tău c a p e tin e în su ţi» (Matei 22. în cît p e F iu l Său C el U nu l-N ăscu t L -a d at. care s e v a realiza prin viziunea 'beatifică a lui Dumnezeu şi trăirea în eternitate cu El. la f e l c a a c ea sta . Luca 9. Siîntul Apostol Petru spune că cei drepţi se fac «p ărtaşi firii d u m n ez e ie şti — (0eia? xotvovoi csuaeioc) (II Petru 1. căci El este fratele nostru. 22).• Marcu 12. ne-a descoperit nouă înşine valoarea sufletului nostru. 4).P E R IO A D A IN T lI (P IN A LA 324) 55 (I Ioan 3... M atei 16.i f o lo s e ş t e om u lu i s ă c îş tig e lu m ea în tr e a g ă . prin care fiecare trebuie să năzuiască spre desăvîrşirea dum- . Iisus Hristos ne învaţă şi porunceşte : «Să iu b e ş ti p e D om n ul D um ­ n e z e u l tău.

46). prin răstignire. ca răzvrătitor contra împăratului de la Roma. prin viaţa şi faptele Sale minunate. a dezamăgit şi a scandalizat pe de alta. orbiţi de orgoliul.. L-a ascultat şi L-a urmat cu dragoste. «în a c e a s ta e s te d r a g o s te a . Prin concepţia Lui spiritualista. de nici o cultură. In sinedriu. slăpîniţi de o con­ cepţie mesianică denaturată. Iisus Hristos a fost în lume.. blasfemafor. în cea mai mare parte însă. religia şi morala. L-au acuzat în mod fals şi L-au tîrît la judecata procuratorului roman Ponţiu Pilat ca «răufăcător» (Ioan 18. cu excepţia cîtorva. prin accentuarea nemuririi sufletului şi a răs­ punderii lui înaintea lui Dumnezeu. dar nu ceea ce gîndea şi voia Iisus Hristos. (¡4). prin curăţirea şi intensificarea sen­ timentului religios şi moral. ca hulitor (Marcu 14.. (Mie era saduebeii. de nici o filosofie. Conducătorii iudei. iar n o i d a to r i sîn tem s ă n e iu bim unul p e altul» (I Ioan 4. Deşi Iisus Hristos a fost ucis în chip infamanl. Iisus Hristos a unit strîns credinţa şi fapta. a surprins. El a uimit.in. i ii vutcile de El. superioare. Prin învăţătura Sa. iar fariseii. Mîntuitorul este învăţătorul şi modelul vinei vieţi morale. marele preot (arhie­ reul). după cum spune Evanghelistul Luca «un semn de con­ trazicere» (Luca 2. nu s-au opus. a convins. care era moarte ruşinoasă dc sclavi. a cucerit pe de 0 parce . c i fiin d c ă El n c -a iu bit p e noi. 8. L-au socotit înşelător. a al ras. 12). căruia s-a adresat de preferinţă. j sul lotului. spune Siîntul evanghelist lo. Partidele iudaice I-au birul o opo/.iţie pătimaşe : fariseii pentru că El combătuse formalismul gol .. Iisus Hristos a ridicat considerabil sensul şi valoarea religiei şi a lărgit orizontul ei într-un mod cu totul deosebit. nu fiin d c ă n oi am iu bit p e D um n ezeu . voind să se proclame rege al iudeilor (Ioan 19. noi. demascaţi şi biciuiţi de cuvîntul Lui. prin concepţia despre Dumnezeu şi creatura Sa. Astfel. con- . adică tocmai ceea ce doreau ei. Ucenicii Lui înşişi L-au înţeles treptat şi cu oarecare greutate. a declarat uciderea lui Iisus ca o necesitate politică. agitator. de nici o religie. cu încredere şi cu respect. ipocrizia şi formalismul lor religios-moral. 10— 11).i ipocrizia lor : saduebeii pentru că nu credeau în înviere şi în 1ici1 u i i re. 30). învăţătura şi trăirea religios-morală propovăduite de El. declarînd că «niciodată n-a vo r­ bit un om ca Acesta» (Ioan 7.IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ nozeiască însăşi. în general. Poporul. necunoscute pînă atunci. şi pentru că socoteau mesianismul î periculos ilin punrl do vedere politic. 34).

Hr. au prins rădăcini şi au rămas. după care s-a orientat. în care vorbeşte despre «înţeleptul rege» al iudeilor.) c ă tre Iisu s H ristos şi R ăspu nsu l M în tu itoru lu i c ă t i e A b g ar. I. a cărui moarte a adus ruina poporului iudeu. E p istola lui L en iu lu s face o descriere frumoasă a chipului lui Iisus Hristos. constituind cea mai mare înnoire spirituală de pînă atunci.d. A cta P ilati vorbesc în chip batjocoritor despre condamnarea. cunoscute din sec. sînt în mod cert apocrife. îl chema prin scrisoarea sa pe Iisus ca să-l vindece de o boală grea. Ştiri din surse necreştine despre Iisus Hristos. d. M oartea şi învierea lui Hristos. . dar acestea sînt mai tîrziu şi tendenţioase. M a ia . Persoana lui Abgar V al Edesei este istorică. Izvoarele istorice ale vieţii lui Iisus sînt scrierile vechi creştine. deşi s-au găsit apărători ai autenticităţii ei (Epistolele sînt păstrate de istoricul Eusebiu. Autenticitatea acestei epistole. a copilăriei lui Iisus. în limba siriană. scrisă între anii 70— 170 este îndoielnică. a lui Nicodim. cunoscute din tradiţia creştină. . reproducînd chipul presupus real al Mîntuitorului Hristos. A b g a r V U kam a (Cel N e­ gru 4 î. ele sînt pentru noi un document sufletesc de o valoare incontestabilă. oferindu-I în schimb ospi­ talitatea în cetatea Edesei.— 7. Iisus îi răspunde că nu poate să meargă la Edesa. dar corespondenţa lui cu Iisus Hristos trebuie socotită apocrifă. completează sau contrafac scrierile canonice ale Noului Testament. S c r is o a r e a unui r e g e (toparh) al E d esei. organizate în Biserică. 13— 50 d. iar el continuă să trăiască prin Legea pe care a dat-o. 13. la toate popoarele creştine.Hr. pictorii. Documentul numit A c ta P liaţi şi E p isto la lui L en iu lu s. un pretins prieten al lui Pilat. c ă tr e iiu l său S e ­ rap ion . conţin poate unele elemente istorice. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . a naşterii Măriei.PERIO A D A IN T II (P lN Ă LA 324) 5? linuate de Apostolii Săi. Un număr de scrieri apocrife. amîndouă adresate Senatului roman. Deşi Evangheliile nu s-au scris cu interesul şi scopul de a face o biografie completă şi datată riguros. 1. al III-Iea. între acestea sînt Evangheliile zise apocrife : a lui Iacob cel Tînăr. care imită. în frunte cu scrierile Noului Testament. Ştirile acestea sînt puţine. 6— 10). 2. pentru că redau într-o relatare simplă şi veridică cuvintele şi faptele iui Iisus Hristos şi constituie o mărturie a impresiei extraordinare pe care a lăsat-o El. Ni s-a păstrat o E p isto lă a unui sirian . a lui Toma israelitul.ITr. Regele Edesei Abgar. suferinţele. dar că-i va trimite pe unul dintre ucenicii Săi.

înainte de Eusebiu. s-a constatat ulterior că aceasta e r a un p a m f l e l din Evul mediu.a. 3) vorbeşte despre lisus ca învăţător al adevărului şi făcător de minuni. este E p isto la lui B en an . suspecţi şi urîţi. care a fost introdusă apoi în textul lui Iosif Flaviu de un copist. Se ştie că romanilor le displăceau speranţele mesia­ nice ale poporului iudeu. Iacob al lui lisus Nazarineanul. în text. Pe de altă parte. mai recent. care nu era creştin. M ărtu rii iu d a ic e. Mai tîrziu. T ăcerea scriitorilor iudei despre lisus Hristos este explicabilă. iar în alt loc (XVIII.55 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ 3. I). n-au scris despre lisus Hris­ tos. un erou. 1). între ei Adolf Harnack. 23. deoarece o asemenea măr­ turisire din partea lui Iosif Flaviu. -Autenticitatea acestor cuvinte este contestată. pe care ar fi scris-o pe la anul 83 d. 11.Hr. la Eusebiu (Isto ria b is e r ic e a s c ă . despre uci­ derea lui Iacob. F ilo n şi Ju stu s d e T ib er ia d a (sec. la jumătatea secolului al II-lea. înclină totuşi să admită auten­ ticitatea ei. iudeilor nu le convenea să vorbească despre lisus Hristos ca despre un adevărat Mesia. II) spune că a cunoscut pe un discipol. De lisus llrislos Un lals îndrăzneţ. Rabinul E lie z er b e n F lyrcan (sec. 21— 24). Scriitorul iudeu Iosif Flaviu (37/38— 100/105) aminteşte în lucrarea sa A n tic h ită ţile iu d a ic e (XX. 4. Unii istorici. tăcerea iudeilor la adresa lui s-a schimbat? ei au început să răspîndească ştiri calom­ n i o a s e c u p r i v i r e l a originea şi viaţa Lui. explicînd-o prin gustul lui Iosif Flaviu pentru sincretism şi prin inconsecvenţa lui. Acţiunile cu caracter mesianic îi făceau pe iudei. se află şi cuvintele : «6 XpiaxoS ouxoi r¡y» = «Acesta este Hristos». Cuvintele de mai sus. Porfiriu ş. este probabilă. . c a ­ l o m n i i l e i u d a i c e a u trecut în cartea « Ş eier to ld o t Icşu» = Cartea originii l ui l i s u s . c a r e s a dă ca foarte veche. I. un pretins medic egiptean. Ei aveau despre Mesia alte idei. «frate al lui lisus Hristos» (Eusebiu. aşa cum ni s-a păstrat pînă azi. 7— 8). Ele pot fi o însemnare făcută pe marginea textului de un creştin : «Acesta era Hristos». Is to r ia b is e r ic c a s c ă . faţă de rondam. pentru că voiau sa placă romanilor. II. adică aşteptau să vadă în M esia un eli­ berator. A ceste ştiri au fost apoi împ r u m u l d l e d e un i i s c r i i t o r i pagini ca Cels. se socotesc interpolate în textul Iui Iosif Flaviu. în realitate. 3. nefiind cunoscute lui Origen (f 254). 9.

vorbeşte despre expulzarea iudeilor din Roma în anul 49 de_ către împăratul Claudiu (41— 54^ care se agitau clin cauza lui Hristos —■ « Ju d a e o s . Văzut de la Roma. cînd a izbucnit incendiul Romei. aminteşte suferinţele îndurate de creştini în timpul persecuţiei lui Nero din anul 64 (A n n a les X V . în mulţimea de culte. istoricii T acit (55— 120 d. . Suetoniu vorbeşte despre torturarea creştinilor sub împăratul Nero (V ita N er o n is 16. Scriitorii L u cian d e S a m o sa ta şi C els (sec. pe care Apostolul Pavel i-a întîlnit la Corint în 52 (Fapte 18. nu putea atrage atenţia romanilor în chip deosebii. S criitorii rom an i care amintesc despre Iisus Hristos sau despre creştinismul începător sînt : proconsulul Bitiniei. condam­ nat la moartea pe cruce de autoritatea romană. ca şi a iudeilor. Pliniu cel Tînăr. vorbesc despre creştini mai mult. în anul 64. creş­ tinismul. cel puţin la apariţia sa.) şi S u eton iu (69— 141 d. care pătrunseseră în Pantheonul roman. 5. 2). unii care credeau în Hristos. vorbeşte despre adunarea creşti­ nilor pentru cult într-o anumită zi — sta to d ie —■ (Duminica) şi despre adorarea lui Hristos ca Dumnezeu (c a rm en C h risto q u a si D eo d ic e re ). într-o carte specială îndreptată contra creştinilor — Aoţo? áXv¡9v¡? (Cuvînt adevărat). Menţiuni despre creştini se mai găsesc la medicul G a llen u s şi la retorul F ron ton .000 de iudei. este explicabilă. au trebuit să plece din Roma familia de iudei Aquila şi Priscilla.). o apariţie periferică. Cels. C h restu s este. în S c r is o a r e a s a c ă tre îm p ăratu l T raian . Istoricul S u eton iu (Ţ 141). im p u ls o r e C h r es to c o n tin u e tu m ul­ tu an tes. 44). Se aflau atunci în Roma circa 10. puţin însem­ nată. un instigator demagog. 1910). Datorită edictului împăratului Claudiu. insultă şi acuză pe creştini. 4). Istoricul T acit (| 120). Dacă scriitorii păgîni nu vorbesc mai mult şi mai bine despre Hristos. în a lt loc din istoria sa. Ei vedeau în creştinism o sectă iudaică dispreţuită sau o superstiţie orien­ tală.Hr. X. creştinismul era o religie dispreţuită. iar în Iisus Hristos un amăgitor. R om a expu lit» (V ita C lau d ii 25. 97). 2). II).PER IO A D A 1N T ¡I (P ÎN Ă LA 324) 59 ea e plăsmuită chiar de pretinsul ei descoperitor (Ernst Edler von cler Plani tz. Hristos. într-o S c r is o a r e c ă tre îm p ăratu l T raían (ep.Hr. din anul 111— 112. tăcerea sau rezerva lor. fără îndo­ ială. Pliniu c e l T inăr. alţii nu.

J e s u s ln his o w e n tim e. D a n i e l . J e s u s C h ristu s. M iiiie lio n . Paris. F. engleză de C. Faris. 1973. de l'AUemand par J. ■ J o s é M. Berlin. R. 1981. D as P r o b le m d e s h is to r is c h e n J e s u s . D a n i é 1 o u. A. G e o l t r a i n e t G. P. D ietelm eier. Tübingen. K a li I e r / V r sogi'n n u n lc h is t o r is c h e J e s u s und d e r g e s c h ic h t lic h e b ib lis c h e (. IÎ. B u l t m a n n .und L e id e n g e h eiin n is. 837 p. A m i o t. D er U rspru n g d e s C h risten tu m s. în « lin c y c lo p a e d ia U niversalism . M. 1961. In c o ll. 1965. j risu ltu li d e ila c r itic a s to r ic a . Elrdm ans Publ. G r a n t. J è s u le C hrist.1. D urand-G aselin. O. en sta n d . în «Z eitschrift für T h e o ­ logie und K irch e». C. S l e n c z k a . M ünchen. Trad. W. B o r n k a m m. M y t h o lo g ie und d e m y t h o lo g is a lio n ( J e s u s C h rist a n d M y t­ h o lo g y ). 1976. I:. e i r u n d ni a n n. L e o rig in i d e l crisfianesim o. D ie G e s c h ic h t e J e s u C h risti. 1972. J . De P eyer. M e A u ll . 1431. A n d e r s o n . 1957. 1969. Paris. C o n z e l m a n t i . Stuttgart. Paris. T r i l l i n g . 1960. J . mai noi : H. 6-c A uflage. . t. E.00 IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ BIBLIOGRAFIE D espre Iisus H ristos e x istă o b ib lio g rafie consid erabilă. Paris.R o p s . J é s u s e n so n tem p s. Ii i < > u x. T h e h is t o r ic a l J e s u s . 1960. A c o n tin u ig q u e s tio n . G öttingen. L. E. . Leipzig. Schm idt. Les E v a n g ile s e t l ’h is t o ir e d e J e s u s . Paris. li r o v e r. in isln s. J e s u s C h ristu s. 9. «G énies et réalités». A nex-H eim brod. H. R o b b e . Borlin. I X V ( I !):>'(). J é s u s .C r is to . J e s u s v o n N a z a r et. B r u c k b e r g e r . 1968. M. M. L é o n-D u f o u r. 1976. G u i 11 e t. B o r n k a m m . din Ib. J é s u s d e v a n t ¡'h isto ire. G e s c h ic h t e und V e rk ü n d ig u n g . C h. I. C u I in a n ii.. p. S. 19(ia. Je n a . C r i s t i a n i . 1964. H. /. Torino.. T ü bin­ . 1964. 1967. C h G u i g n e b e r t (raţionalist). London. J é s u s d e N a z a r e th v u p a r l e s tém o in s d e sa v ie . Grand Rapids. T h e h isto ry o f J e s u s C h rist. Trad. J é s u s . G e s c s ic h t lic h k e it u n d P e r s o n s e in J e s u C h risti. 19)8. 1957. R o b i n s o n. Giroudout. Paris. E. 462 p. Paris. L e D ieu d e s p r e m ie r s c h r é tie n s . I il e m. Trad. Paris. N euchâtel. T r o c m é . Î971. A. de l’allem and par J .e S r c i e t h is to r iq u e d e la v i e d e J é s u s (D as M essia n itü ts. 2-e éd. E. i-ine Shiy. Hamburg. D a n i e l . 1964. 2-e ed. Paris. 1968.. V iflq . Le K é r y g m e d e ¡’E g lis e e t l e J é s u s d e l ’h is t o ir e (K e r y g m a und h is to r is c h e r J e s u s ) . Le p r o b lè m e h is to r iq u e d e J é s u s C h rist. p. Z i m m e r m a n . 1961. 1968. Paris. C o rsa n i. E. L es s o u r c e s d e ¡’h is t o ir e d e J é s u s . 1956. W ie d a s C hristen tu m . M. A cu ra d i B. B arcelon a. R.’H is to r icité d e J é s u s d e v a n t l ’e x é g è s e r e c e n t e . Paris. B r u n o t. 1972. par F. M ünchen. ii eli. 1971. . W . 1962. P. 1966. S c h w e i t z e r . S c li w e i t / e r. K r a f t . trad. . 1968. C a r m i c h a e l . B ordeaux. R.de J e s u . K a s p e r . 1961. li. G en ève. D ien </ C és a r . trad. 1961. J .ye d e s L e b e n s Je s u ). G e s c h ic h t e d e r L e b e n . L e b e n und T o d d e s J e s u s v o n N a z a r eth . 7 m l’in g e n a ch d e m h is to r is c h e n J e s u s . “ R. New Y ork. J é s u s . Paris. Stuttgart. trad. A ici m enţionăm lu c ră ­ rile im portante. Trad. 1973. J o Ii ii • n ii. D ie E n tsteh u n g d e s C h riste n tu m s . S. K ä s e m a n n . E. J é s u s . 426— 431. M .J e s u F o rs ch u n g . gen. J e r e m i a s . J . t. 1977. N euchâtel. Darm stadt. de l'A n g lais par A. A. 19G5. Freuss. G. L e n z m a n n .R o p s . Sch losser. în «Revue B i­ i i blique. W .*. X. R e fle x io n su r l e s o r ig in e s d u c h r is tia n is m e . Berlin. par. Mgr.

T u d o r. A l b i n o G a r z e t t i . în «A lta ru l B a n a ­ tului». I s t o r ic it a t e a M în tu ilo ru lu i. Sam arian.. . 1954. 304— 313. s o n m e s s a g e s e s p r e ­ u v e s . S a e g e r. M ărtu rii p r o ia n e d e s p r e S tîn tu l A p o s t o l P a v e l ş i M în tu itoru l H risto s. A. N. 1974. Paris. 1928. p. sa d o c t r in e . 20— 104. J . V a s i l e s c u . 1944. 4— 15 şi e xtras. R ecen su it M. S a v i e . Prof. L a v i e et. P.. H o m o . H anslik. D. 7— 8. C. Prof. nr. T a y l o r . B u cu reşti. S o n tem p s.PER IO A D A IN T II (P lN Â LA 324) 6i V. X X I (1897— 1898). L e s p lu s a n c ie n s t é m o ig n a g e s p r o ia n e s su r J é s u s . în «Studii T eo lo g ice ». I. F lich e et V. 11— 12. nr. L 'E g lise p r im itiv e (H is to ire d e ¡'E glise. L e b r e t o n e t J. Paris. A. Jé s u s -C h r is t. B u cureşti. t. trad. Trad. 3 vol. M i l a n Ş e s a n . B ru x e lle s. 1925. G o g u e l . v e z i: P. Paris. p. M. L IX (1041).— 14 a p r è s J . I. 1960. nr. în «S tu d ii te o lo g ic e » . B o g ata b ibliografie despre lisu s H ristos pu b licată pînă la 1934 se g ăse şte la : J. V ie d e J é s u s C h rist. 2-nd éd. A u g u s te . I d e m . 3. In l i m b a r o m â n ă : Diac. 1935. P rin cip a lu l lu i A u gu stu s. L o u i s d e G r a n d m a i s o n . nr. Prof. 63— 125. T h e L ile a n d T e a c h in g o i J é s u s th e C hrist. p. în lim ba rom ână de Liana M anolach e. I. p. O p e r e c o m p le t e . so n o e u v r e . 2. 1944. 1958. L 'Im p ero d a T ib e r io a g li A n ton in i. 63 a v . în «B iserica O rtod oxă Rom ână». T ib eriu s. La p. Pr. C. V . 1947. L e B r e t o n . nr.. par Aug. S t e r i e D i a m a n d i . I d e m . London. Is to r ia r e lig iilo r . Z e i l l e r . F ig u ri d e Îm p ă r a ţi ro m a n i. 1928. Hm. 1954. X L I (1922). Prof. M artin. 1950. 1934. T e x te é tab lie et traduit.. M i h ă l c e s c u . 7— 12. Is to r ic u l c e r c e t ă r ilo r d e s p r e « V ia ţa lu i lisu s» . K i c c i o t t i . fr. R e z u ş. M o r e a u . de H. p. P l i n i u s C a e c i l i u s S e c u n d u s . 194—205 . Paris. în «B iserica O rtod oxă Rom ână». ibidem. 1983. I). J é s u s . K o r n e m a n . Paris. 1977. 657— 661 : C o r e s p o n d e n ţa r e g e lu i A b g a r a l E d e s e i cu M în tu itoru l. E p istu laru m lib r i n o v e m . G h e o r g h i u . Pr. A n u l şi z iu a m o rţii D om n u lu i n o str u lis u s H risto s. K l a u s n e r . J . Pr. M a ş k i n . par C. V au ssard . 2 vol. J é s u s d e N a z a r e th . 792 p. s a v ie . B ucureşti... 385— 408. t. B ucureşti. (1943).. 1954. D. Prof. Paris. V ia ţa D om n u lu i n o stru lis u s IT rlstos şi v ia ţ a a lto r în t e m e ie to r i d e r e ­ lig ii. ¡'e n s e ig n e m e n t d e J é s u s C h rist. P en tru P liniu c e I T în ăr. Pr. J . IV (1947).Hr. Pentru îm p ăraţii A ugustus (31 î. 656— 665. Sicard . P u 1 p e a. Sa p e r s o n n e . 1972. C ern ăuţi. s a d o c t r in e . IX (1957). J. p. Pline le Je u n e. C e i d in ţii t ă g ă d u ito r i a i e x is t e n ţ e i lu i lis u s . n o tr e S e ig n eu r.. Paris. H is to ire g é n é r a le d e ¡'E m pire ro m ain . 3— 4. 1974. ed. Fiu l ¡ui D u m n ezeu — Fiu l O m ului. H e a d 1 a m. ( — Răm ureanu). A u to u r d e T ib è r e . B ologn a. p. par M. R ă m u r e a n u .. 1933.— 14 d. E. Introd uction b ib lio ­ graphique. P i p p i d i. Jé s u s -C h r is t. Fr. B u cureşti. X X III (1971). a 2-a. Trad. Prof. L 'E v a n g ile d e J é s u s C h rist. 712 p. nr. 1927. I. R. C r o n o lo g ia v ie ţ ii M în tu itoru lu i. Bucureşti. London. 1933. p. T ib e r iu s . 621— 671. 49— 63. L. Lipsiae. 546— 560. C. C in s tir e a Ş tiu te lo r ic o a n e în p r im e le tr e i s e c o l e . P e t i t .) şi T iberiu (14— 37). I. Sch u ster. 2 vol. de S. J. Prof. 177— 199. 9— 10. Paris. Plinius c e l T î n ă r . L a g r a n g e. L e ttr e s . 3 -e A u f’ age. M enţionăm ca mai im portante : F. în «M itropolia M oldovei şi Su cevei» L (1974). Paris. Stuttgart. p. London. T h e L ile a n d M in istry of Je su . p... Paris. t. Paris. 1931. 1. 2-e éd. M. Pr. p. M. nr. p.. P r a t.Hr. 1960. 2 vol.

14— 36). în comuniune. El. pe care le-a tăcui prin El Dumnezeu. prin Pogorîrea Sfîntului Duh. d o l ’r . care a învăţat cu minuni şi cu semne. el explică zelul. Prima connmilaie creştină era astfel formată. împreună cu învierea Lui. . I Cor. Oxford.stăruind iu învăţătura Apostolilor. credincioşii Lui formau două grupuri cu no scu te: unul în Galileea (peste 500. 42). avem un tip de predică apostolică: Jisus Nazarineanul. «. 15.<12 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ F. 31 (1964). * C a p i t o l r r c l a r l n i . p. 1966. N. în «Recherches deThéologie ancienne et médievaie». 26) şi a botezului Jor cu Duhul Sfînt (Fapte 1 . A ceşti trei mii de primi creştini. Efectul Pogorîrii Sfîntului Duh a fost imediat şi revelator. A h is t o r ic a l an d s o c ia l c o mcnlarY. 181— 174. «Pătrunşi la inimă». mergînd şi învăţînd toate neamurile. urmăriseră tot timpul cuvîntul şi activitatea Mîntuitorului. stă acest fapt extraordinar din ziua praznicului Cincizecimii. Apostolii au completat numărul lor. Grăind în limbile mulţimii de iudei şi de prozeliţi-adunaţi la Ierusalim pentru praznic. în frîngerea pîinîi şi în rugăciuni» (Fapte 2. In cuvîntarea Sfîntului Petru. 4 — 5). a înviat. A. ca şi ei. trăind în rugăciune. Apostolii au convertit din prima zi «ça la trei mii de suflete». F o u r i e r. După zece zile de la înălţare. de a revărsa asupra lor f> Duhul Slîiil. care a întărit pe Apostoli cu puteri şi daruri supranaturale pentru misiunea lor în lume (Fapte 2). s-a înălţat ■ n împlinii făgăduinţa luată de la Tatăl. ascultătorii ■s-a11 pocăit <le ¡iacalele lor şi au primit botezul (Fapte 2. întemeiată de Sfinţii Apostoli după învăţătura şi puterea Mîntuitorului. în locul lui Iuda. adică Dumnezeu şi Mesia. alegînd prin sorţi. . In fii s-au împlinit profeţiile mesianice. 15). p r o i . S h e r v i n -W h i t e. pe Matia. T h e le t t e r s o i P lin y. ab­ negaţia şi curajul cu care Apostolii au pornit să împlinească porunca Lui.El este «Domn şi llnsloK». cel răstignit şi ucis. Se trăia o viaţă nouă. Fapte 1. A ctivitatea Sfinţilor Apostoli şi a ucenicilor lor * La înălţarea Mîntuitorului. dintre credincioşii care. La originea Bisericii creştine.. su r I e s c h r é tie n s . întem eierea Bisericii. (5). făgă­ duinţa făcută de lisus s-a împlinit. Ioan R ăm u rean u . La le t t r e cle P lin e à T r a ja n c . allul la Ieru­ salim (ca la 120. în aşteptarea Mîngîietorului promis (Ioan 15.

păstrează pentru ei o parte din preţul unei ţarine vînclute în folosul comunităţii. Succesul încuraja pe Apostoli. Cu acest sentiment nou şi puternic. interzicîndu-le să mai vorbească în numele lui Iisus.. Episodul este edificator pentru caracterul benevol şi . Apostolii sînt arestaţi. . Apostolii predicau îndeo­ sebi la templu. se descopcră şi prima umbră. Vindecarea unui paralitic a trezit un interes şi mai mare pentru predica lor. 1— 11). Cuvintul lor era întărit de minunile pe care le puteau face. voind să facă act de cari late. creş­ tinii se bucură şi laudă împreună pe Domnul. 4). ir în g e r e a p lin ii şi un nou mod de viaţă. Ei se mulţumesc să-i ameninţe. spunînd Apostolilor că l-au adus întreg: (Fapte 5. Curajul Apostolului şi prezenţa paraliticului vindecat îi pune pe sinedrişti în încurcătură. este citat cu cinste pentru o asemenea faptă (Fapte 4. Doi soţi. numit de Apostoli Barnaba (fiul mîngîierii). şi consti­ tuiau o comunitate proprie. A cest creştin generos şi zelos va fi unul dintre cei mai activi şi mai preţioşi colaboratori ai «Apostolilor». Cuvîntul cald şi pu­ ternic al Apostolilor era crezut.PER IO A D A IN T II (P ÎN Ă LA 324) iudei şi prozeliţi. dar neliniştea pe conducătorii poporului. Petru mărturiseşte cu curaj pe Ii-sus cel răstignit de ei şi înviat de Dumne­ zeu. Ei aveau «o inimă şi un suflet».Aceşti primi creştini mergeau la templu. din Palestina şi din împrăştiere. credincioşii din Ierusalim au realizat bene­ vol şi parţial c o m u n ita te a bu n u rilo r : cei care aveau case sau ţarini le vindeau şi aduceau preţul «la picioarele Apostolilor». Un suflu de adîncă pietate şi de dragoste frăţească plutea peste mulţimea credincioşilor. 1— 2). Apostolii sînt eliberaţi. în latura aceasta atît de frumoasă a vieţii de comunitate creştină. avînd un cult special. Anania şi Safira. Levitul Iosif din Cipru. iar acest fapt tulbura şi Inînia pe iudeii care-1 condamnaseră la moarte. «părîndu-le rău că învăţau poporul şi vesteau în Iisus învierea morţilor» (Fapte 4. pentru aju to­ rarea tuturor. aduşi' înaintea membrilor sinedriului şi cer­ cetaţi asupra puterii şi numelui lui Hristos în care vorbesc.. pe care se întemeia predica lor. dovedesc succesul prodigios al predicii apostolice şi caracterul supranatural al evenimentului care stă la începutul Bisericii. dîndu-se fiecăruia «după trebuinţă». 36— 37). pentru rugăciune. Apostolii încredinţau cu mărturia lor învierea lui Hristos. Numărul lor creştea zilnic. încît numărul credincioşilor a crescut în curînd ca la cinci mii de bărbaţi (Fapte 4. martori ai eveni­ mentului din ziua Pogorîrii Sfîntului Duh.

dar nu cu forţa. Slujirea lor nu se mărginea însă la aceasta . de teama mulţimii care-i asculta. sînt găsiţi în templu. Apostolii sînt din nou arestaţi. tîrît afară din i or<iş şi ucis cu pietre (Fapte 7). dar soţii Anania şi Satira «minţiseră Duhului Sfînt» şi au primit pedeapsă'exem plară. căulîndu-i prin case şi tîrîndu-i la judecată. El a fost acuzat fals de blasfemie contra lui Moisi şi a lui Dumnezeu şi dus în faţa sinedriului. Iudeii elenişti se plîng Apostolilor că văduvele lor sînt trecute cu vederea la împărţirea ajutoarelor. 1— 11). Apostolii rămîn în Ierusalim. credincioşii au ales şapte bărbaţi «plini. La propunerea Apos­ tolilor. Era prima măsură disciplinară în Biserică luată de Dumnezeu însuşi (Fapte 5. Ştefan rosteşte o lungă cuvînU>ro. Judecarea lui Ştefan i i u pi ¡iru l co n flict d octrin a r al creştin ism u lu i cu iu daism u l. în vacarmul produs. ceea ce a impresionat adînc pe cei de faţă. şi-a atras mini a unor iudei din diaspora (elenişti). vorbind cu mai mult curaj despre credinţa cea nouă. spre judecată. 12— 42). Credin­ cioşii împra. scoţînd din pro­ feţii şi din fapte concluzia că Iisus este M esia cel prezis de ei şi că iudeii sînt vinovaţi de uciderea Lui. asu p ra c ă r o r a A p o s to lii şi-au pu s m îin ile cu ru g ă ciu n e : Sînt primii slu­ jitori hirotoniţi. P r i g o a n a se întinde asupra comunităţii întregi. Apostolii sînt certaţi cu mai mare asprime şi ameninţaţi acum cu moar­ tea. Acolo. ca un blasfemiator. diaconul Şte!<.m < fost scos din sinedriu în bătaie. Cu toată împotrivirea sinedriului. Ştefan. Intervenţia înţeleptului şi veneratului rabin Gămăliei le scapă viaţa. în care face o privire a istoriei poporului iudeu. Aduşi iarăşi în faţa sinedriului. Saul prigoneşte cu pcilimă pe creştini. iar el primul mariir al Bisericii. diaconii puteau să şi predice cuvîntul (Fapte 6). Creşterea numărului credincioşilor era urmată de unele greutăţi în viaţa comunităţii. d ia co n ii.şliaţi propovăduiesc credinţa lor prin Samaria : ajung în .fi 4 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ idealist al vieţii comunitare a creştinilor. cu condiţia de a nu mai vorbi despre Iisus (Fapte 5. scapă din închisoare. păzea hainele uciga­ şilor şi se bucurii de uciderea diaconului creştin. Ei aveau să supravegheze şi să asigure buna rînduială la mesele comune. Vin la ei şi bolnavi ca să-i vindece prin minuni. murind pe loc. Credincioşii se răspîiidosc în provincie. Unii dintre ei. Apostolii continuă să predice cu succes. Un tînăr. Ei nu erau obligaţi să aducă totul în ajutorul comunităţii. Ei sînt totuşi bătuţi şi lăsaţi liberi. de Duh şi înţelepciune». Saul.

faimos în neamul său. nu prin circumciziunea mozaică. La C e­ zareea Palestinei. în B ise­ rică. demnitar la curtea reginei Candachia a Etiopiei. centurion în cohorta Italica. se afla reşedinţa procuratorului şi a garnizoanei romane. El pre­ geta să boteze un străin. liniştind şi bucurînd pe creştinii dintre iudei. dar Dumnezeu birui îndoiala sa. fapt pentru care era cinstit de iudei. Diaconul Fi lip întîlneşte un prozelit. Simon. Un ofiţer roman. Petru a tre­ buit apoi să explice fapta sa. Simon Magul e cunoscut apoi ca eretic. Petru merse la Cezareea şi boteză pe sutaşul Corneliu cu toată casa lui. ci şi un principiu foarte important: primirea neamurilor.P ER IO A D A IN T II (P ÎN A LA 324) 65 Fenicia. cu toată casa lui. El află de şederea lui Petru la Ioppe şi trimise să-l cheme la Cezareea. prin botezul creştin. direct. Solu- 5 — I s t o r i a b i s e r i c v a s c u . care apreciau bunătatea şi prietenia sa. Biserica sporea şi în alte laturi. Prin botezul sutaşului Corneliu. capitala politică a ţării. Prozelitul citea din profetul Isaia. Corneliu. O problemă grea se punea prin aceasta Apostolului Petru. «cucernic şi temător de Dumnezeu». B otezu l su taşu lu i C o in eliu . adică a credincioşilor celorlalte religii. în Cipru. ridicată de Irod cel Mare. se cîştiga nu numai o familie dintre paginii trecuţi la iudaism. La Ierusalim. Episodul convertirii lui este caracteristic pentru mentalitatea religioasă în lumea păgînă şi pentru efectul predicii creştine. la Antiohia. îl încredinţă despre împlinirea profeţiilor şi venirea lui Mesia. 26— 40). Predica Apostolului Filip în Cezareea a aprins în el dorinţa de a se boteza. pe drumul ce ducea la Gaza. Eunucul se botează şi se în­ toarce creştin în Etiopia. Un asemenea prilej aduce pe Petru şi pe Ioan în Samaria. Acest străin se întorcea de la Ierusalim spre ţara sa. El oferă Apostolilor bani pentru a-i da puterea cu care întăreau în Duhul Sfînt pe cei botezaţi. spre ui­ mirea credincioşilor dintre iudei (Fapte X). ca să intre în vorbă cu el. era prozelit. Un alt episod interesant ilustrează din altă latură situaţia. Diaconii predică şi botează . eunuc. făcea rugă­ ciuni şi săvîrşea multe fapte bune. dincolo de graniţa cea mai sudică a Imperiului roman (Fapte 8. El era un om credincios. unde primesc botezul şi întîlnesc un mag. Urma lui dispare din Noul Testament şi se găseşte în literatura apocrifă. Petru îl ceartă cu asprime (Fapte 8). Apostolii afla de succesul cuvîntului lor şi se duc să pună mîinile pe cei con­ vertiţi. Diaconul luă prilej din aceasta.

A n tio h ia . a fost ucis Apostolul Iacob. fraţi. Cînd s-a aflat la Ierusalim despre existenţa creştinilor la Antiohia. învăţînd «mulţime multă». Apostolul Petru părăseşte Ierusalimul. ci o idee nouă. Altă comunitate creştina însemnată s-a format în Siria. se convertise la creştinism. perla Orientului. unde erau adunaţi mulţi credincioşi şi se rugau. Din acest moment. între timp. fie din iudaism. între iudei şi prozeliţii din D am asc. pe teren păgîn. Scăpînd în chip minunat. dueîndu-se «în alt loc» (Fapte 12. A colo au predicat c re ş ­ tinismul mai îritîi iudeo-creştinii din diaspora. fie din celelalte religii. Era o misiune particulară. nepotul Iui Irod cel Mare şi rege din graţia romanilor peste toată Palestina. Petru se duse noaptea la casa Măriei. pe care nu-1 cunoaşte. care. Din acest loc şi moment. 17). creştinismul se răspîndeşte deci într-un mediu nou şi cu un nume nou. binevestind pe Domnul Iisus «şi elinilor». nume propriu şi specific lor. Apostolii au trimis pe Barnaba. Barnaba a avut succes ia Antiohia. împreună cu Barnaba şi ceilalţi iudeo-creştini. sfin ţi. 26). La Ierusalim. propaganda creştină avea succes printre iudeii şi paginii din Antiohia. după Alexandria. n u m e le d e creştin . c r e ­ d in c io şi. domnia lui Irod Agripa (41— 44). se vor numi de acum înainte cu numele lui Hristos. Cînd Petru s-a retras din comunitatea creştinilor proveniţi dintre neamuri. Irod Agripa I a arestat şi pe Petru. «Şi s-a u num it în tîi în A n tio h ia u c en ic ii «creştin i» (Fapte 11. fratele lui loan. care în mediul iudaic se numeau u cen ic i. aduse tulburare creştinilor. care s-au dovedit misio­ nari zeloşi. spontană. aducînd la creş­ tinism pe mulţi. efect al entuzias­ mului creştin. istoria misiunii creştine se îmbogăţeşte cu experienţa unui om şi un fapt de importanţă excepţională : Barnaba a trimis la Tars şi a chemat pe Saul. «Văzînd că este cu plăcere iudeilor».m IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă ţia aceasta era absolut necesară pentru interesele propovăduirii creş­ tine. Ei au lucrat împreună un an întreg. primul apostol martir (an 44). Sfîntul . era reşedinţa imperială şi cel mai mare oraş al Imperiului Roman. ca să cerceteze şi să spo­ rească lucrul evanghelic. A cest nume. Din porunca acestuia. La Antiohia. mama lui Marcu. Clăsim apoi pe Sl'înlvil Petru împreună cu Sfîntul Pavel printre creştinii din Antiohia. este nu numai un cuvînt nou. pe care-1 vor purta cei ce vor veni la Bise­ rică. Creştinii. în acelaşi timp.

unde a murit c a martir. fiind tăiat cu fierăstrăul. Istoricul bisericesc Eusebiu de Cezareea ştie de la Origen. care cerea respectarea Legii mozaice de creştini. care a rezolvat problema privitoare la situaţia creştinilor dintre păgîni. M a te i printre iudei. Tradiţia l-a numit mai tlrziu episcop (Eusebiu. A ctivitatea c e ­ lorlalţi Apostoli este mai puţin cunoscută. apoi la alto neamuri (Eusebiu. După tradiţie. figura uriaşă a Sfîntului Apostol Pavel. Bitinia. Io a n în Asia. 1. Faptele Apostolilor numesc alături de Petru pe Ioan. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . Autori­ tatea lui cea mare provenea. Pe scena istoriei cunoscute. pusă la Antiohia (Fapte 15). B a r to lo m e u în India (Ara­ bia sudică). 61— 62). în fruntea adunării din Ierusalim. 1. Datorită mai ales înţelepciunii lui. pe de o parte din rudenia lui cu Mîntuitorul (văr). rămîne dominantă. . El nu p a r e a ii a c e e a ş i p e r s o a n ă cu A p o sto lu l I a c o b al lu i A ii eu . pe de alta din pietatea lui exemplară şi viaţa lui ascetică. cu prilejul aşa-numitului Sinod apostolic ţinut în anul 50. Sfîntul apos­ tol Pavel îl stima în chip deosebit şi-l numea «stîlp» al Bisericii. Nu toţi Apostolii au pă­ răsit Ierusalimul. 3). Isto r ia b is e r ic e a s c ă III. Sfîntul Matei ar fi mers chiar în Etiopia. Dintre ceilalţi Apostoli. ci şi la evreii din Ierusalim şi din afară. P etru în G a­ latia. care se bucura de mare autoritate morală nu numai la creştini.PER IO A D A IN T II (P lN Ă LA 324) 67 Pavel nu s-a sfiit să-l mustre în faţa adunării credincioşilor. s-a înlăturat neînţelegerea dintre tendinţa iudaizantă. şi tendinţa opusă ei. iar acesta ştie din tradiţie. Prezenţa lor se constată peste cîţiva ani. apărînd cu tărie universalitatea creştinismului (Gal. urma Apostolilor se pierde în Faptele Apostolilor. că Apostolii şi ucenicii lor s-au împrăştiat în toata lumea şi au predicat creştinismul : T om a la părţi (după ştiri mai tîrzii şi în Persia şi India). iar a unora nicidecum. A c tiv ita te a A p o s to lilo r în lu m e a păg în ă. 10). 11— 15). 2. II. numit «fra­ tele Domnului». iar pe Iacob cu prilejul uciderii lui. A n d rei în Sciţia. apare Iacob cel Mic. V. Capadocia şi Asia Proconsulară. şi după plecarea lui Petru din Ierusalim (an 44). după o tradiţie orientală şi în Armenia. numit şi Iacob cel M are sau cel Bătrîn. mai mult de două decenii. 2 4 . După uciderea lui Iacob al lui Zevedeu. El a rămas continuu în Ierusalim şi comunitatea s-a bucurat de linişte pînă la moartea lui (c.

fie din tradiţia creştină scrisă : Petru a predicat la Antiohia (Gal. c a m a l tir. a fost închis. 12— 13. ceea ce ne lasă să înţelegem că Sfîntul Petru a stat un timp şi la C o ­ rint.. în Vatican. provenind din scrieri apocrife şi osie contrară faptelor istorice cunoscute. alţii ai lui Chifa (Petru). C a p a d o c ia . din cei mai de seim iii recunosc că ceea ce se ştie despre Sfîntul Petru este că el a mers la R u i n a . alţii ai lui Apolo. Demnitatea de a p o s to l era desigur superioară d em n ităţii de episcop. înlîi la Antiohia. doarece ei aşezau în celăţi pe episcopi. în P ont. după toată probabili­ tatea. III— IV). Se ştie că Apostolii nu au păstorii ca episcopi în nici un oraş din timpul lor. Nero. are un caracter legendar. Din Epistola I Corinteni I. Sfîntul apostol Petru a cerut să fie răstignit «cu capul în jo s spre pămînt şi cu picioarele în sus».evedcu. D e v iris illu stribu s. 1). lîngă Calea triumfală. în anul 66. care-1 numeşte «episcop». în timpul persecuţiei lui Nero din anul 64. cum afirmă Sfîntul Clement al Romei (88—98) în l-a sa Epistolă către Corinteni. Istoricii bisericeşti romano-catolici. a jucat un rol însemnat între Apostoli. Petru a fost închis pentru a doua oară în închisoarea mamertină. 2 . Se crede că . /oan. în anul 67 şi a fost îngropat la Roma. crezînd că este n e­ vrednic să fie răstignit ca Domnul Hristos. 9). ii 11î lui y. relativ tîrzie (sec. aflăm că credincioşii din Corint se numeau unii ai lui Pavel. Tradiţia. G alatia.f iS IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă A ceste ştiri se pot completa cu puţine altele. sînt numiţi d e Sfîntul Apostol Pavel «stilpii B isericii» (Gal. Sfîntul Petru a predicat şi în M a ­ cedonia. dar a scăpat. Petru. îm ­ preună cu Petru şi cu lacob cel M are «fratele Domnului». 2. El a fost răstignit între două borne din Circul lui Nero. a desfăşurat aci cîtva timp o activitate misionară şi a j i i i i i il. la picioarele Capitoliului. apoi la Roma. bucurîndu-se de cinstirea întregii lumi creştine (Fer. aflîndu-se la Roma. Fiind condamnat de autorităţile romane să fie răstignit pe cruce. Ieronim. scrisă către anul 95. Sfîntul Petru a făcut misiune. Către sfîrşitul domniei lui. I). După o tradiţie consemnată de Origen şi citată de Eusebiu de Cezareea (Isto ria b is e r ic e a s c ă III. pe care se bazează primatul pa­ pal. fie din Noul Testament.. Din Antiohia. A s ia P ro c o n su la ră şi Bitinia. 11 ) .

Tradiţia bisericească cunoaşte că Sfîntul evanghelist Ioan a predicat în Asia Proconsulară. fratele lui Iacob cel Mic. adică misionar. II şi III. în c e ­ tăţile Histria. din porunca lui Domiţian (81— 96). Ştiri legendare spun despre Apostolul Sim on Z elo tu l (C an aan itu l) că a predicai în Persia şi Babilonia. în anul 96 este confirmat de Apocalipsă (I. dar. iar de aici a plecat în Ahaia sau Crecia. 20). Despre Apostolul T ad eu (Lebeu). i-a lăsat liberi (Eusebiu. Isto ria b is e r ic e a s c ă . în Frigia.. După tradiţia creştină. fiind răstignit pe o cruce în formă de X. din Scythia Minor. III. Exilul său pe insula Patmos din M area Egee. în provincia Asia. Ştirea că ar fi murit la Ierusalim. nu este întemeiata. Is to r ia b is e r ic e a s c ă III. Fiii lui au fost aduşi la Roma. M oartea lui tîrzie. ca şi fratele său Iacob cel M are (de la Filip Sidetul). în anul 95 sau 96 (Tertulian). fiind socotiţi sus­ pecţi de revoluţie politică. în locul lui Iuda Iscarioleanul. a făcut ca prin el epoca apostolică să se poată lega strîns de cea postapostolică. iar despre M atia. 19. se crede că a predicat în Palestina şi a scris o epistolă. pe la anul 100. Dionysopolis (Balcic). Două din fiicele lui aveau darul profeţiei . fratele lui Petru. A n d rei. sau mai sigur în Scythia Minor sau Dacia Pontică (Dobrogea). ca. cel ales apostol la sorţi. Tomis (Constanţa).P ER IO A D A 1N T II (P IN A LA 324) 69 Ioan a trebuit să rămînă în Ierusalim pînă la moartea Sfintei Fecioare Maria. . Andrei a mers la Bizanţ. . sau poate chiar pînă ]a începutul războiului iudaic. El este numit şi evanghelist. a înfiinţat în mai multe oraşe Biserici înfloritoare. pe care Mîntuitorul a lăsat-o în grija lui. după mărturia lui Origen şi a istoricu­ lui Eusebiu de Cezareea. prin care poate fi înţeleasă regiunea de la nordul Mării Negre. unde a pus episcop pe Stachys. în afară de Efes. ar fi predicat în Sciţia. îndeosebi în capitala acesteia. spun că a predicat în Etiopia. de care el face men­ ţiune în Apocalipsă. la JEfes. cap. cînd împă­ ratul a văzut că sînt oameni simpli. una din ele a murit la Efes (Eusebiu. «urmaşi ai lui David». şi ar fi murit la Ierapole. ca martir. în anul 66. Apostolul F ilip a fost confundat uneori cu diaconul Filip. murind în oraşul Petras. numită Scythia Major. 9). Callatis (Mangalia). cu mîinile bătătorite de muncă. sau că ar fi sufe­ rit la Roma în persecuţia lui Domiţian. 31).

BIBLIOGRAFIE P en tru în t e m e i e r e a B i s e r i c i i : C om entarii şi studii asupra F a p t e lo r A p o s t o lilo r . t a to m b a ă i P ie tr o . . B o u d r o u. Timotei. L e liv r e d e s A c te s et l'h is to ir e . S te p h e n a n d t h e H e lle n is ts in tlie p r im itiv e C h u rch . D ie A p o s ­ t e l g e s c h i c h t e u n d ih r G e s c h ic h t s w e r t . P etru : R. D iscip le. . O. Tit.. Rirot.. Paris. 19. 770— 773. Studii d espre isto ria N o u lu i T e s ta m e n t. P. Io a n E v a n g h e lis tu l : F. 1958. Lietzm ann. P e r k i n s. . J. cit. Barnaba este din cei mai însemnaţi . 1957 . D ie . V iii l ‘c ln m in R o m . J. c n I I i m a ii n. J. Frankfu rt. M ünster. 192 6 . N ew Y o rk . mai tîrziu. M. P en tru Si. P aris. P aris. P aris. P aris. P en tru Si. între anii 45— 48 . 1950. Trad. 1958. S ain t J e a n . J a c q u i e r . C a r c o p i n o . M urray. Z e i l l e r . autorul Evangheliei a treia şi ah Faptelor Apostolilor. 2-e A ufl. 225 25». Sainl P ie r r e e t l e s p r e m iè r e s a n n é e s d u c h r is tia n is m e . Paris. E. în g en eral. W . E. Saint P ie r r e et l e s o r ig in e s d e la p rim a n tè r o m a in e . engleză de J . 1922. N euchâtel. S ain l J e a n e t ¡a lin d e l'â g e a p o s to liq u e . 1968. T r o c m é . E v o c a tio n d e la c h r é t ie n t é ro m a n e .• . J. Toronto. T o v n b e e a n d J . 1 9 3 6 . 1959 . 1959. 15-e éd. 1957. r é c e n t s . Innsbruck. . A p ô t r e . Paris. L e s A c te s d e s A p ô t r e s . O ursel. G en èv e. l!)3(>. Dintre colaboratorii Sfîntului Apostol Pavel. Fouard. 127— 158 . Cei 70 (sau 72) de ucenici ai Domnului Hristos mergeau predicînd doi cite doi. I> ( . T h e S h r in e o f P e te r a n d t h e V a tic a n l:x< (i\ niions. V ezi la J.. Z ü ric h . L. op. -a. Sfîntul Apostol Pavel în prima călătorie misionară. A lt e stu d ii : M. L e s r e liq u e s d e sa in t P ie r r e à R o m e. P etru s r ö m is c h e r M ärtyrer. G öttingen. ( ¡nibi r d e r A in ritc lliir slcn . H a e n c h e n . 1923 . H. 1959. Sim on. C. A W ikenh au ser. a însoţit pe Sfîntul Petru. P aris. alţii însoţeau pe Apostoli sau lucrau în legătură cu ei. D ie A p o s t e lg e s c h ic h t e . Flieh e et V . După o tradiţie veche. 1933. J e a n ¡e t h é o lo g ie n e t s o n É v a n g ile d a n s l'É g lise a n c ie n n e . I. 1960. S tuttgart.? Gotha. Rom a. KirsCli. 1934. care au adus misiunii creştine preţioase servicii. mai însemnaţi sînt : medicul Luca.'. 'r i <hI.i : / > louilU 's d e Saint P ie r r e d e R o m e . după predica căruia a scris Evan­ ghelia care-i poartă numele. Dupont.70 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Ucenicii şi colaboratorii Apostolilor au fost numeroşi. Lovain. 109— 112. ed. 9. L iv r e d e s A c t e s d 'a p r è s l e s travau x. Paris. L e b r e t o n e t J.vărul lui. p. P aris. 1950. E. A . L 'É g lise p rim itiv a (T. E. L e s A c t e s d e s A p ô tr e s . a c l c h e r. London. 8-a éd. K. l i e s s o n. G u a r d u c i . Sila (Silvan). p. M. London. Iterlin. 1965. P etru s u n d s e in e Z eit. Paris. . Ioan Mar cu a mers cu el şi cu . M. 1928. precum şi cîteva femei devotate. S ain l P ie rre . Trad.. H is to ir e d e ¡'É glise de Aug. Iraiu c/.. l ondon. m arty r.. l'ouard. i|cim. ei a înfiinţat Bise­ rica din Alexandria Egiptului. 1921. 1961. L'abbé C. Il e u s s i . ¡Paris. M artin). 1952 . Braun. 83— 93 . K irschbaum . 1 9 2 8 .

Paris. H. avînd. 1 ... 23. Pavel c cunoscut întîi cu numele său iudaic de Saul ( c c l dorit). p r o f. într-o măsură în care nu le poseda nici unul din ceilalţi Apostoli.. Oraşul Tars avea şi şcoli eline vestite.. p. şi din epistolele sale. 975— 979. Din Faptele Apostolilor. 26 . 1927. după tradiţia riguroasă a iudaismului. P. _Saul însuşi a învăţai^a caa sll-Jie s£rle ^ _El a primit în familie si în şcoala de la sinaaodă o bună educaţie si instrucţiune religioasă. I. I o a n Rămureanu. 1927 . Trăind în mediu de limbă şi cultură g reacă.. mare importanţa m activitatea lui misionară.P ER IO A D A I N T I I (P IN A LA 324) 71 In lim b a r o m â n ă : Pr. în primii ani ai erei creştine. . pentru care era comparat cu Alexandria şi Atena. pe baza cîtorva date cunoscute cu probabilitate. 1. M is iu n e a S im ţu lu i A p o s t o l A n d r e i In S c y th ia M in or. L 'E g lise d e s p r e m ie r s s iè c le s . L e b r e t o n. lo a n R ăm u rean u .g e t o .... X C II (1974). scrise de ucenicul luT^Luca. probabil un atelier de ţesut stofe din păr de capră. cu oare­ care bunăstare. . B ib lio g rafie fo arte bo gată la p. în jurul cărora gravitează viaţa Apostolului. 24. răm în e fundam entală. . ’. prof.lui se poate stabili cu aproximaţie. B atiffo l. L 'E glise n a is s a n t e e t l e c a t h o lic is m e . el avea din familie dreptul de cetăţean roman. T h e B eg in n in g o l C h ristia n ity . P en tru B is e r ic a p rim a r ă : J . în «B iserica O rtod oxă Rom ână»..i_in bună parte viaţa Sfîntului apostol Pavel si se poate cunoaşte mai ales su­ fletul lui (Fapte 22. N o i c o n s id e r a ţ ii p riv in d p ă t r u n d e r e a c re ştin ism u lu i la t r a c o . 9-e éd. Saul le-a cunoscut în chip firesc si le-a^lnsusit. C o j o c a r u.. X X V I (1974). 1920— 1923. nr. P aris.. Amann. în «O rtodoxia».d a c i. 5 vol. SfîntuI apostol Pavel * Persoana şi activitatea Sfîntului apostol Pavel sînt mai bine cunos­ cute decît ale celorlalţi Apostoli. I şi II). El s-a născut în oraşul JLars. F.. 7— 8. înainte de convertire. Paris. S iin ţi ş i m a rtiri Ia T o m is. ' ~ ~T" ' ~7 ' . E. nr. . London. L a v ie c h r é t ie n n e a u p r e m ie r s i è c le .. Gal. I d e m . 1 9 2 7 . ' " .. J . Cronologia vieţii . Părinţii lui erau iudei. Diac. 1940. p 164— 178. I X — L X X V III. Ambele calităţi au avut V‘ . se poate r e constitn. îndeletnicire răspîndită în regiune. E ste p rim a tu l lu i P etru un p r iiv le g iu d e d r e p t d iv in d u p ă N o u l T e s ta m e n t ? Sibiu. din care se făceau mai ales mantale şi corturi. F o ak es Jo h n so n and Kirsopp Lake. Pe lîngă cultura elenistă... capitala provinciei Cîlicia. * C a p ito l r e d a c ta t d e P r .

n?~nTTt7iîra din Damasc şi cu o gardă dală de sinedriu. C o m e i lire. oflalmie purulentă.. iîn pri­ goana începută după aceea împotriva creştinismului. Despre înfăţişarea fizică. un geniu religios. După împrăstierea comunităţii din Ierusalim. Saul a arătat un laualism şi o violenţă sîngeroasă aparte. vărul lui Barnaba.e pe* cea formată la Damasc. bogată şi complexă. Ginditor'^ffînc^şPvorbitor îndemînatic. bun. la uciderea l ui Ştefan el păzea hainele iudeilor care l-au u cis cii_ pietre. se ştie de la el însuşi că nu era im­ punătoare.. Prin calităţile lui sufleteşti. s-a înlîmplal laptul extraordinar. fiind cunoscut cu numele de Saul . Saul avea o soră căsătorită. La şcoala marelui rabin. 3). (ex e­ geză. cu un simţ moral foarte fin.teologie. i. epi­ lepsie sau malarie. intra în casele creştinilor şi-i tîra la judecată. «la picioarele lui Gămăliei». care a schimbat cu totul viaţa * . Cu scrisori de împuternicir e j j e la marele preot către c omunii. el vrea să desli ¡iilţey. aproape de Da­ m asc. are o deosebită însemnă­ tate pentru viaţa şi misiunea lui. Saul suferea de o boală supărătoare. mama lui Ioan Marcu. el era o personalitate puternică.72 IST O R IA BISERICEA SCĂL U N IV E R S A L Ă De foarte tînăr. Saul ’ porneşte spre inipoi l.(l.la şcoala rabinică a înv. un spirit de observaţie ascuţit. un foarte bun psiholog. mai probabil fiind cea din urmă (era obişnuită în regiunea Tarsului). ţn istorie e l apare ca persecutor. ca . drept. La Ierusalim. sever* totodată sensibil. Saul. Pe acest drum de persecutor. spre nord-osl de Ierusalim. cu un sentiment religios excepţional de cald şi de puternic. Saul «sufla cu ameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor Domnului». el terminase studiile ia Gămăliei şi trăia în oraşul său natal. Pe vremea activităţii publice a Mântuitorului.aple 8. unde era probabil rabin. Tars.TudeUj. morala). fiind sufletul acestei prime persecuţii.utalului Gămăliei. cum sînt prea • puţini. dogmatică. afectuos şi delicat. Saul a în­ văţat cu zel tot ce putea şi trebuia să ştie u n . rar. cu prezenţă de spirit. energic. însufleţit. gută. Saul a mers la ierusalim . pe care nu o numeşte şi pe care istoricii o socotesc migrenă. aşezat la vreo 200 km. Pregătirea lui. «pustia B i­ serica. Saul nu a cunoscut direct pe Iisus Hristoş. istorie. e r a j i n om superior. vestit atunci în toată lumea iudaică.anlul oraş sirian. La Ierusalim l-a readus poate vestea marii mişcări produse de {p redica Apostolilor. 1.

ziua. presiuni psihologice. încît.ejie-îad. Intr-adevăr. a devenit. iudeii plănuiesc să-l omoare. asemănătoare cu prima şi iradianta zi a Domnului. unde & primit botezul de la preotul Anania. halucinaţii. Hotărîrea lui de a mărturisi de acum înainte pe. 20).. ţîşnind din întuneric la facerea lumii» (A. peste zidurile cetăţii. cum. p. spăimîntat. mustrat. PavjlL_mpQ£teiL-a l • eetmuxilpr». 1925. P aulus. Saul este ajutat de creştini să părăsească oraşul. Saul a fos. iar el se retrage pentru Irei ani în A rabia vecină.a.amiaza mare. ca să strălucească cunoştinţa măririi lui Dumnezeu pe faţa lui Hristos» (II Cor. obiective. dovedeşte caracterul miraculos şi irezistibil al chemării lui la apostolat.. Saul e dus la Damasc. a'~TFe1îuit să facă misiune îndeosebi printre . 4.lui Hristos. a lui lisus Hristos. de apostol «chemat ». Mărturia pe care însuşi Sf. ca şi creştinii. şi scandalizaţi _de schimbarea lui. apostol Pavel o dă despre convertirea sa înlătură însă orice altă explicaţie. uimit. socotind-o efectul unei obsesii. Surprins. coborîndu-1 intr-un coş noaptea. istoricii raţionalişti au căutat s-o explice pe calea naturală. a oboselii drumului. Convertirea Sfîntului Pavel a însemnat dezarmarea celui mai periculos adversar al creştinismului şi transformarea lui în cel mai mare Apostol.-prin apariţia. Tübingen. insolaţii sau. în. minun ea Damascului a făcut .. Desi el a păstrat toată v iata dorinţa de a converti n eamul său şi a suferit mult pentru aceasta. 104). cu riscul vieţii sale. 6). Ca renegat al Legii iudaice. «Fiindcă Dumnezeu care a zis : Strălucească din întuneric lu­ mina ! El a făcut ziuă în inimile noastre. «Şi în amintirea ceasului Damascului stă de-a pururea ceea ce se pomeneşte în II Cor. din prigonitorul Saul. mărturisiud-Jft-^iaa«eaă-^»ft-Hristos «că Acesta este Fiul lui Dumnezeu» (Fapte 9. n era socotit. (Fapte 9 şi 20). profund schimbat. Deissmann. după înviere. Pentru a-i nega caracterul supranatural.L.iă lucrul său de «vas ales». adică impresia unei lumini supreme. EI intră astfel în sînul c omunităţii creştine si înr. în viaţa şi istoria Bisericii. Surprinşi de aceasta. afară de cea dată de el şi de Evanghelistul Luca : convertirea sa a fost efectul apariţiei reale. boli. 6. Convertirea lui Saul este un fapt de o importanţă excepţională. aşa cum s-a arătat El Apostolilor. Hristos.lumină în inima lui Pavel. IV. Apostolul Pavel al.rontirmn bănuit—urmărit si ameninţat de iudei. intr-o lumină strălucitoare.P ER IO A D A IN T II (P IN Ă LA 324) 73 şi misiunea rabinului Saulj_ c o n v e r t ir e a lu i Ia c r e ş tinism^. a lui lisus Hristos .

s-a retras 1a_ Cezareea. i-a pus episcopi în Bisericile înfiinţate de el. elenist prin cultură şi prin cunoaşterea limbii. aj^ni p ă t r u n d e a î n lumea areco-romană.. Terenul misiu­ nii Sfîntului apostol Pavel a fost vast. Ameninţat la Ierusalim de iudeii elenisti.pe mare spre nord-vest. Apostolul păstra leg ă­ turi cu ea prin trimişi şi prin epistole. el păstra le ­ gături cu Biserica mamă din Ierusalim. apoi la Tars. pe care nu le aveau ceilalţi. cu instrucţiune teologică de rabin şi cu zel de fariseu.iminlnv. Ioan Marcu i-a. j " . A ceasta s-a făcut cu recomandarea şi învoirea celorlalţi Apostoli. Pupii primirea botezului la Damasc si retragerea sa în Arabia. do unde crir Ikirnaba. unde interesul pentru ideile noi e r a mai mare. în acelaşi timp. nici unul dintre ei nu avea pre­ gătirea şi calităţile lui pentru misiune (¡la neamuri«. creştin-iudeu. unde ducea sau trimitea a ju ­ toare adunate de la comunităţile înfiinţate. Saul avea însuşiri cu care întrecea pe ceilalţi misionari şi era înarmat în chip desăvîrşit pentru apostolatul creştin. adică printre păgîni. Cei li oi misionari s-au îmbarcat la Seleucia. de unde a fast Hi.nsr pe auvernatom LJLnsulcl. acvsl limp S aul a primit numele de Paul (Pavel).I:Iliiwl uînd cu ei şi pe ioan Marcu (Fapte 13— 14). In misiune. . în timpul foametei de sub împăratul Claudiu. în . ne care au străbătut-o dc _la răsă£it.Ja-^ajms.il l.p rin educaţie. Iudeu prin naş­ tere şi.. dintre care pe unii. proconsulul Sftrqiiis Paulus. nărăsit si a plecat la Icn-usalini.. el se adresa de regulă comuni Lăţi l o r iudaice şi proze­ liţilor. p r e f e r i n d oraşele mai însemnate. originar din insula Cipru.74 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ neamuri.. După ce forma şi organiza comunitatea creştină localii. se reîntorc la Antiohia şi întreprind prima călătorie misionară. la Perga. pentru. . pe Timotei şi pe Tit. Apostolul era însoţit şi ajutat în misiune de unii colaboratori. între anii 4'r).mn. Pavel şi ISarnaba merg spre nord-vest în provinciile vecine.njr^nl P a l n y ronvnrl..insula Cipru. ' Prima călătorie misionară a Sfintului Pavel 145 -48).1 in provincia^ Pamlilia . l)e 1 Paloş. După ce merg împreună la Ieru­ salim t u o colectă.i Antiohja de J3arnaba pentru misiune între neamuri. aleşi d i n l r e iudeii sau păgînii convertiţi.ii din. unde~~ă fost introdus în cercul Apostolilor de Barnaba.-rÎil. De altfel.i faptului cii a convertit pe guvernatorul Ciprului (Fapte I 9). i. cetă­ ţean roman cu drepturi legale. cei trei misionarLJx £ £_. el s-a dus la Ierusalim. greceşti.

întorşi la Antiohia Siriei.... ■'. care. de a. Pavel si Barnaba continuară a ctivitatea lor.. Sinodul Apostolilor.... hirotoneau preoţi (Fapte 14. în anul 49 sau 50. au ascultat cele cerute de c o ­ munitatea din Antiohia si au hotărît. 23).P ER IO A D A ÎN T II (P ÎN Ă LA 324) 75 Pisidia si Licaonia si predică noua credinţă în.către Apostolul J â v i U C ^ ..— . 1 se impună creştinilor dintre neamuri «jugul» Legii mozaice.... In anul 50.^şă_observe şi Legea mozaică.. merg ca delegaţi ai Bisericii djn A niiohia.. în numele. 29)... în frunte cu Petru si Iacob. La Iconiu şi la Listra. Ă fost un moment critic şi important pentru misiunea creştină. Primirea şi observarea Legii iudaice nu era decL nhlinatnrie pentru creştinii dintre păgîni._ unde se îm­ barcă pentru a se înapoia pe mare la Anţiqhia Siriei.. i-au crezut zei coborîţi pe pămînt... în sînul comu­ nităţii din Antiohia s-a produs însă tulburare... presbiterilor şi credincioşilor din Ierusalim. la Listra. ci ei să se ferească «de cele jertfite idolilor. de unde se reîntorc în oraşele cercetate pînă la Perga..mai mînca la mesele creştinilor dintre păgîni. Prin predica lor şi prin puterea de a face minuni.II Duh. . dimpo­ trivă. .. din cauza unor iudeic restini. Păgînii.. să nuSfîntului . Atitudinea lui Petru...u mulţi iudei şi păgîni. uimiţi de puterea şi de cuvîntul lor. însoţiţi de Tit. care învăţau că păgînii convertiţi la eres tinism ţre]iiji£. Episodul este caracteristic pentru sentimentul religios al pagi­ nilor şi pentru efectul predicii Sfîntului apostol Pavel. .. de t eama iudaizanţilor. înfiinţau şi organizau comunităţi. la puţin timp după anul 50. voind. a provocat mustrarea l u L ji e .. viaţa lot a fost în pericol din cauza iudeilor care s-au agitat contra lor... misionară^.. ' "" ' .. S in od u l d e la Ier u sa lim din_an u l 50. Pavel si Barnaba. de sînge.. veniţi din Iudeea. 11— 18). la Ierusalim ca să supun>tfbjj&stiunea celorlalţi Apostoli. 11— 14). Apostolii cîştige. sa le aducă sacrificii de animale (Fapte 14. primind circnmciziunea. A stfel s-a născut disputa despre valabilitatea Legii mozaice sau disT puta despre respectarea ceremoniilor iudaice în Biserică. oraşele : Antiohia Pi­ şi d ie i ^ c o m u 1 _^isţra şi Derbe. A ctivitatea lor era împreunată cu mari bucurii şi cu mari surprize şi griji.. De aici m erg în portul A i ta li a.. s-a dus la Antiohia si s-a ferit. de animalele sugrumate şi de desfrînare» (Fapte 15.... A ceastă hotărîre înţeleaptă a produs mare bucurie în Biserica Antiohiei şi a uşurat mult misiunea creştină printre neamuri..

. ¡1 duc în faţa lui Galion. dar au rămas sceptici. în Siria. predică la Filipi cu succes înfiinţînd aici prima comunitale creştină europeană. ■ Mai îndelungată şi mai rodnică a fost activitatea Sfîntului apostol Pavel tki Corint undo a lucrat intens cu soţii iudeo-creştini Aguila şi P/iscilla. mergînd de astă dată pe uscat. se aflau Dionisifi. A coşi ia N-. A reopaoitu^ după tradiţie. Iudeii. Î1. vizitează parte. primul episcop al Atenei. Succesul nu corespundea totuşi aşteptărilor Apostolului neamurilor. Grecii s-au arătat curioşi. să pi om __la Aten a.it o interesantă.76 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ A doua călătorie misionară (51— 54) o întreprinde Sfîntul apostol Pavel împreună cu Sila.. în cetatea culturii elene.istra. Sfîntul Pavel le spune: «stxăbăimd^Mat£a_yxia^iră. mai marele sinagogii.£±asliti—pe Acela îl v es­ tesc vouă» (Fapte 17. Pavel predică. în timp ce Barnaba şi Marcu merg din nou în: insula Cipru (Fapte 15. 23). 39). De la Filipi. străbătînd astfel Asia M ică dinspre sud-est spre nord-vest şi ajung la oraşul Troia (Troa). jjp d e . La C'orint. M isia. în Filipi. hiînri cu ei şi pc Luca. Apolonia. jin d e an con­ v ertit un număr mare de prozeliţi g m n __şi romani şi pe unii dintre iudei..sLJlujginală-Guvîntaxe înaintea Areopagului. un altar pe care s: a scris : D u m n ezeu lu i c e lu i n ecu n o scu t — ¿jvLoa’zu ) Qsffi. Producîndu-se mare turburare împotriva misionarilor. între care. si ainnn la Tosalonic. _in. Cilicia. trec prin insula Samotraee si ajung la oraşul Neapolis^ în Macedonia. 34). care se certau din pricina lui lisus llristos.flat_^L. proconsulul Ahaiei. Pavel si „Sila sînt închişi şi bătuţi cu biciul. . necnnoscîndu-L.. oraşul T. Frigia. ş i mulţi alţii dintre greci.4 M a m a ^ voastre de incliinaje^-arn_a.din comunităţile înfiinţate în prima călă­ to rie. Lăudînd cu­ cernicia— alinierii l o r faţă de zei.iti i ofugiaL la Corint de la Roma în urma edictului publicat în anul 4!) do împăratul Cluudiu contra iudeilor. Pavel a tim. a convertit pe Crispus. în urma cuvîntării sale din A reopag. t rec prin Galaţi a. unde au venit în urmă şi însoţitorii săi. mînioşi din cauza succe­ selor iui Pavol. au convertit pe Timotei. Pavel a plecat la Bereea şi de aici a fost nevoit. Pavel a_xm a^rti4-4a^reştinism un număr de greci. Licaonia. fratele .Deci Cel pe care voi. unde au in Troia.. trec prin oraşele Amfipolis. li mp de» un an si jumătate^ pe care i-a întîlnit aici în anul 52. o fem eie cn numele Damaris si^ alţii împ'rennă cu _ jei_ (Fapte 17.

A ici a chemat pe presbiterii din Efes.Sfîntul Pavel a întreprins a treia călătorie misionară.. contra vieţii lui este aflată de nepotul san^do soră şi comunicată Eiliarhului. Din Corint. Pavel a plecat din Corint. . De Ia Milet. Activitatea lui rodnică a provocat o mişcare tumultoasă contra creştinilor. s-a oprit la M ile t . de unde a scris Epistola către Romani. Apostolul suportă preţul pentru curăţirea unor nazirei. a scris Apostolul Pavel primele sale e pistole. care a refuzat să se amestece în disputele reli­ gioase ale iudeilor şi le-a poruncit să se întoarcă liniştiţi la casele lor. Pavel s-a dus pe mare la C ezareea Palestinei. plecînd cu însoţitorii^săi* tot din Antiohia. între anii 54— 58. . ocolind Efesul nnde avusese neplăceri din cauza argintarului Dimitrie. O conspiraţie pusă la cale de iudeii fanatici. Iac. A treia călătorie misionară (54— 58).s ia Jifes.s a 1i. aducînd cu sine co ­ lecta făcută pentru săracii din Ierusalim în Grecia şi Macedonia. Cunoscînd ura iudeilor contra lui.m --Ea^eL 4 iQ.. La__l£iu. apoi la Ierusalim. pe cele două către Tesaloniceni. iar de aici în Iliria.mnnsmt. şi s-a dt. Ptolemaida.vesle§te lui. Ţrecînd din nou prin Macedonia. Pavel .ei. dar agitaţia contra lui creşte ameninţător. 19). 23— 40). iar din Uiria la Corint. pe mare la Tir. însoţit de Aquila şi Priscilla. c omandantul gSrzii. în Epistola către Romani (15. 15— 38)... Din Efes. Dimitrie. prin înlăturarea cultului zeilor (Fapte 19. Apollos..centrul misiunii sale. dar în templu e rp.din mîinile l ar_şi închis în . şi de aici a ajuns la Ierusalim în^ anul 58.. a ajuns la Troia şi Assus.. hiliarhul Claudius T. unde făcea propagandă creştină un iudeu alexandrin învăţat. Cezareea Pa lestinei.ysias.T siunii sale.. de care s-a despărţit în chip duios pe ţărmul mării.ob cel M ic rezultatele mi­ . prins si atacat do iud. presimţind că nu-i va mai vedea (Fapte 20. Iacob îl sfătuieşte să îndeplinească un act prevăzut de Legea mozaică. Pavel a trebyit să plece din Efes şi s-a dus în M acedonia. care îşi vedea periclitată meseria. apoi. El a vizitat mai întîî comuni­ tăţile creştine înfiinţate în Galatia şi Frigia si s-a oprit apoi la Efes pentru doi ani şi jumătate. a plecat.PER IO A D A 1N T II (P IN A LA 324) 7? filozofului Seneca.La intervenţia ofiterul:iii_mrnan._a_scos. cum spune însuşi. i s-a îngăduit să se apere în faţa mulţimii şi a sincdrului. A cesta trimite noap­ .turnul A ntonia. de unde s-a întors în A ntiohia. Sub paza ostaşilor romani. Din cauza agitaţiei iudeilor. la instigaţia unui argintar.

. un naufragiu. Prezenţa creştinilor la Roma este o probă gvidentă că creştinismul pătrunsese în capitala Imperiului^ înainte ca Apostolii Petru şi Pavel să fi sosit la Roma. n oi-călăto r^ -m isio n are îa-Eăsărit..Roma. Epir. Din Epistolele scrise de la Roma. Pavel a a j uns la Puteoli.care a rămas pînă astăzi ziua sărbătoririi lor în tîecaie an. judecata împăratului de la Roma. 15.78 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ tea pe Pavel. de procuratorul F e lix . HIn5~întimpinat de creştini. îl urmăresc însă şi acolo Pavel se apără înaintea noului procurator Feslus şi a regelui Irod A g r ip a 'lî. sub_ escortă la Cezareea. D e v iiis illu stribu s. cu speranţa de a obţine de la. scrisă către anul 96. unde a consolidat comunităţile înfiinţate. JUicnrîndu-se c!e o închi­ soare uşoară într-o casă. în capitala Imperiului. pînă la mar­ ginile Apusului • $7:1 xo xepjAa rrfi SuastoC.rf 58 si 60. după anul 63.^ — 52 .us. la locul numit Trei Taverne.fl.cu Sfînlul Apostol P e t r u . 1772272517“ . ca martir.. probabil m anul 67. Mira Liciei.. Pavel avea liber­ tatea de a primi la sine pe oricine. Faptele Apostolilor se opresc aici. Ostia l a . unde e ţinut în închisoare doi / «niI înt. Grecia. în calitatea sa de cetăţean roman (Fapte 21. în Creta. . ~ ~ ~ D ™ s iL L £ e aP^' spre Roma a fost făcut sub pază.IaJLer. Iudeii. pe lînqă insula Cijgru. de toamnă şi 'de ia rn a ~ înTmrpTI^^ furtunilor şi a valuril£r_jnării. leronim. S(uiiulJEaA«4Tt--fosfHTigmpat-pe--Gâlea. 5). pînă la Roma... în primăvara anului 61.• t ldO)Fj^i_în cele din urmă face ap. cum dorea (Rom. sub paza unui soldat roman. şi a întreprins. de unde a făcui. 24 şi 28).. drumul pe ios.. pe timp nepo­ trivit.. Pavel o sumă de bani.\j_Ap()s L(nurs"-~a~Hus din noii la Roma. unde secole' de-a lîndul pelerinii creştini din toată lumea vin să se închine Ja morunului său (Ivr. cum afirmă Sfîntul C le­ — ment Romanul în prima sa Epistolă către corinteni. din caiv im a mai scăpat. sub N ero.alim. uncTe" corabia a suferit. rezultă că Apostolul neamurilor a fost lăsat liber. El a mers~poate şi în Spania. Trecînd prin Sidon. msula M alta.elJ. unde a suferit a doua închisoare. Milet. precum şi din alte ştiri. 29 iunie.. împrejurările sfîrşituluj însă sînt neclare şi necunoscute.. după tradiţia crejştinăJjLAceeaşi-zl. A Ui istorici socotesc că între moartea martirică a Sfinţilor Petru şi Pavel Ireluiie socotită o distanţă de timp de cel puţin un an.si astfel a pulul propovădui şi întări creştinismul timp de doi ani (61— 631.. S e crede c.. E sigur că a mu'rit la Roma. a căror prezenţă l-a încurajat mult.de.

P ER IO A D A 1NT1I (P ÎN Â LA 324) 79 M eritele Sfîntului apostol Pa vel.-a-iQSi. el ar fi adevăratul întemeietor al creştinismului. din viaţa şi învăţătura M întuitorului. faptul că Sfîntul apostol Pavel a fost cel mai credincios şi mai mare interpret şi instrument al Evangheliei lui Hristos. M aced onia şi Iliria . transformînd în doctrină şi instituţie ceea ce la Iisus Hristos era doar o idee. organizare şi viaţă creştină. 45— 48 : p rim a c ă lă t o r ie m is io n a r ă . 36— 39 : şed erea lui în A rab ia. alţii le-au contestat cu pa­ timă. 54­ <58 : a tr e ia c ă lă t o r ie m is io n a ră ..Joii— ¡msion. şi l-a întărit la Roma. . 1— 5 d. Prin misiunea_lui printre neamuri. 57— 58 iarna la C o r in t. transformînd învăţătura Mîntuitorului într-un sistem teologic îngust.ară. 58 : ultim a c ă lă to rie la Ierusalim . cu sau fără ştiinţă. 52— 53 La A ten a şi C orint . frumuseţe^ a lăsat Bisericii universale o nepreţuită experienţă în. 50 : Sinodul ap ostolic .. două E p isto le c ă tre T esalo n icon v ertirea lui Saul. El este cel mai înseninat ca scriitor şi gînditor între Apostoli. a scos. că lă to ria le Ierusalim . 42 : sosirea la A ntioh ia. 56 : fuga din E fe s . A ctivitatea. el a îniădă. în centrul Imperiului. în 52. prin calităţile lui personale. doua că tre C orinteni. După unii.cinat mai ales creştinismul în lumea areco-rom ană. discuţia cu 58. mai__ însemnată ca a celorlalţi^ Apostoli... Pentru că cronologia vieţii Sfîntului apostol Pavel variază la unii autori. 3 9 : prim a călăto rie la Ierusalim . după alţii. 51— 54 a d o u a c ă lă t o r ie m is io n a ră .considerate pentru__tăsplndirea creştinismului. E pistola a 40— 42 : şed erea la Tars. Hr. ignorînd. Sfîntul apostol Pavel a făcut începutul teologiei^ creştine. 30— 33 : anul m orţii M întu itoru lu i. Prin epis­ tolele sale.. El a eliberat mai ales creştinismul de servitutea Legii iudaice şi a asigurat universalismul lui.sini . urmat de Sfîntul Ioan. el a denaturat creştinismul. o aspiraţie . ca şi prin întin­ d e r e a şi rezultatele ei. cele 36 : ucid erea arhid iaconu lu i Ş te fan . P alestin ei. mi­ siune.. învăţături de o neasemuită. m isiune în după con v ertire. : n aşterea lui Saul. Romani. Ambele păreri păcătuiesc grav. cen i. indicăm mai jo s cîteva date istorice din viaţa şi activitatea Sfîntului apostol Pavel. scrise din Corint. unii autori raţionalişti au apreciat cu vădită exagerare rolul şi meritele Sfîntului Pavel. In timpurile mai noi. E p istola către 44 : foam ete.6 0 : în în ch iso a re la C ezareea tPetru la A ntiohia...

biblio grafie. sau poate în Spania. Le C ap itaine. m. Paris. A ]i o ■I : . L e s o r ig in e s d e l'E g lise . L e s c h e m in s d e Saint P au l. 194 6 . R i g a u x . 1960.oC Top. . N apoli. S t. EioafcoTi) etc tà ç *epi IlaùXov vnntààz.. A postol P avel în G recia. L ebreton et J . t. Paris. V olum com e­ m orativ al c ă lă to rie i Sf. J . A n ti­ p a u lism u s in fr ü h e n C h risten tu m . BIBLIOGRAFIE Stud ii asupra v ie ţii. 159— 223. L a T h é o lo g i e d e S ain t P au l. S a v ie e t so n tem p s.'in.oc.. I) c i s s m a n. III ( l ’i. P r. Epir. (1929). Saint P au l. p. Trad uit de l'esp ag n ol par D. P. 359— 368. Paris. L ü d e m a n n . 1953. Paris. ( :o n lr ih u lia lite r a tu r ii t e o i o g i c c r o m â n e ia Î n ţ e le g e r e a p e r s o n a lila lii a rt i\ lUitii St. 462— 480. I. P a u lu s d e r I I d t lc n a p o s lc l. J . 2. A m i o t.-J. G öttingen. de P ed ras. a 2-a. Freib u rg im B reisgau . Paris. 1933 . L e c h r is tia n is m e p rim itif. bib lio grafie. Saint P au l. 1962. Paris. 11. Tübingen. Omedeo. Paris. Schoeps. I o a n li « m i i r e a n u . Gliche et V . P au lu s. 67 : a doua captivitate la Roma şi m o a r te a Iui m artirică . Bd. A ten a. 1928. . B. M ünsli'r. S e s m issio n s. L y o n n e t . In limli. Prat.i rnm.. 1957. Paris. 487— 489. D ie T h e o lo g i e d e s A p o s t e ls im L ic h te d e r jü d is c h e n R e lig io n s g e s c h ic h t e . H. (>lini|i N. in «Studii T eo lo g ice». Efes. Z eiller. Idem. Paris. R. 1929.. Iaşi. A ten a. L 'É glise d e s o r ig in e s d a n s l e s A rles île s A p ô tr e s et d a n s leu r s é c r its . P au lu s. M e t z g e r . H u b y et S.. T u s l i n M o i s e s e u. Paris. H o 1 z n e r. p e S fîn tu l A p o s to l F a v e i ?. I Pavel.M ). IO!-. 1 X X ( l'Hil ). L e s r o u te s d e St. 1977. N i c o 1 a i d i s. E. A p ô tr e d e s g e n iile s . Apostol Pu voi. 61— 63 : captiv itate uşoară la Roma . D u f o u r c q. Hr/v/jYupr/. I ¿ r m. P a u fa s. H . J. P aris.. 16-e éd. m . S ain t I r é n é e . A ten a. J . P au l. 63— 67 : activ itatea misionară în Creta. E tu d es d 'h is to ir e c h r é t ie n n e . 77 > 111. 1925. Saint J e a n . 2-e A ufl.i. în care biblio grafia rom ânească este a lcătu ită de Pi . 1953. C a r c o p i n o . Paris. . lifu tre a u x R o m a in s. I | . 1959. od. p. T r i c o t. Perez de Urbei. ' Studii mai im p o rta n te: G. d. se găsesc l a : A. S ain t P aul. II. P i o f. S ain t P au l et s e s le ttr e s . 221— 225. in «M ilrupolia O lten iei». ( '. Tübingen. S iin ţii A p o s lo ii P etru şi P a v e l lu c e fe r i ai i cn 'ştin ălO ţii. É tat d e la q u e s tio n . M artin). A p o s to l P a v e l. A.'i : V irila şi a c t iv it a t e a Sf. P i e p e r. G e s c h ic h t e der pau lin iscln 'ii F o rs c h u n g v o n d e r R e fo r m a tio n b is a u f d ie G e g e n w a r t. L 'E g lise p r im itiv e (T. A p o s t o lo d e ü e g e n li. 1932. 1958. S ein L e b e n und s e in e B r i d e in r c lig io n s g e s c h ic h t ü s c h e m Z u sa m m en h a n g . S e s d e r n iè r e s a n n é e s . H. p. 5—6. 195 9 . S. Paris.ii iiil. în «G lasul B isericii». _ . nr. 448 p .!!. P au lu s. C o 1 s on. 12-e éd. pîn ă la 1934. p. 15-i> éd. X V -e ed. S ain t P au l. 15— 19 Aufl. 195 9 .80 IST O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ 60— 61 : c ă lă t o r ia sp r e R om a. 1958.. S ain t P au l. S e in e m is s io n a r is c h e P e r s ö n lic h k e it und W ir k s a m k e it . I. Tübingen. d e L 'h isto ire d e ¡'E glise par Auq. A p ô tr e c l m arty r Paris. p. A. I. r Epistolele scrise din Roma. J . V nuiimir . P au l. K. 1957. '0 HaûXoc. 4 2 8 . S e s m issio n s.special. F. L e s i d é e s m a îtr e s s e s d e S ain t P au s. X IX (1967). 1954. L o u v a r i s . P r o f. A c t iv it a t e a S im ţu lu i A p o s t o l P a v e l Ia A te n a . S c h w e i t z e r . 1934. P a o lo d i T a r so . ' < l: o n n r d. „ . 1941 . ■■ N. 1925. 1971. A. 645 p. p. 1983. G a b b i a t i. . a ctiv ită ţii şi teo lo g ie i Si. S ain t P au l. P aris. \ i '1 1111 nn '111 ¡o sii F lu viu . 644 p.

7— 8. nr. S o f r o n V 1 a d. V ia ţa ş i a c t iv it a t e a sa . P r o f . în «Studii T eo lo g ice».gîndul M întuitorului.. Biserica. C lu j. 19). V . A p o s to l P a v e l. 1942. Ea are nu sensul de simplă adunare. 177— 203. 16). pentru prima dată în istoria creştinismului expresia de « B i s e r i c ă u n i v e r s a l ă » — xaOoXixrj ’ ExxXrjaia. Io a n R ă m u rea n u 6 — Istoria bisericească . Expresia se găseşte apoi în Martiriul Sf. «Biserică» ’ExxXTjaia. ca o nouă stare apropiată a lumii. G. P r. de societate creştină. Biserica lui Hristos : ’ExxXtjoîos too 0eo5. too Xpiatou. Sf. 11 . P r. III (1951).şj. E x tras din «B iserica O rtod oxă Rom ână». VIII şi XVI). Stin tu l P a v e l ş i v ia ţ a c e l o r m a i d e s e a m ă c o m u n ită ţi c r e ş tin e în e p o c a a p o s t o lic ă . L X (1942). St. St. ! I P r o f . C in d . Comjjjiitatea ■creştmă^infiinţată de Sfinţii A postoli se numeşte î n c ă . ci o creaţie apostolica. organe şi funcţii pămînteşti. de frăţie. A p o s t o l P au l. A p o s t o l P a v e l. Căderea Ierusalimului (70) 4 1. 1942. ea este un . 6. (Fapte 2. cap.. B u cu reşti. G r. ci pe cel de aso­ ciaţie. Diac. necorespunzătoare gîndului LuL l o imitaţie după modelul altor institufli. 5— 6. . C r o n o lo g ia p a u lin ă . gespre~câre~~spune că se află acolo unde este Hristos (Ep. P r. în îndoitul sens de comunitate locală şi de totalul comunităţilor. M a r c u. la_începu t de obicei. 1909. Un p ă s t o r m o d e l. T. S a u l din T ars. p.urL-Prjganism cu jto tul nou. 1 9 3 9 . * Capitol redactat de Pr. 3). episcopul Bisericii universale din Smirna. nu un aşezămînt bisericesc permanent. S ibiu . 4 7 . Bise­ rica lui Dumnezeu.religioase — iudaice sau păgîne. VIII). Raportul cu iudaismul.an-Jniiinţat. Organizarea Bisericii Primare. cu forme. către Smirneni. în esenţa si spiritul ei însă. 1946.de. prof. N.. Nicolaescu. Ignaţiu al Anliohiei i f 107) foloseşte. R ecu n o şte au fără în­ doială bine. T im işoara. Sfîntul apostol Pavel o numeşte figurat şi «Israelul lui Dumnezeu» (Gal. 398— 416. Misiunea ce le-a încredinţat El şi făgăduinţa că va fi cu ei pînă la sfîrşitul veacurilor (Matei 28. nr.PER IO A D A 1N T ÎI (P IN A LA 324) 81 I d e m .. Gheorghiu. Sfinţii Ap-QstoJLL. M u n t e a n u. Policarp ( t 155. pe care-1 avea cuvînlul pînă atunci. In înfăţişarea sa ex terioară B iserica creştină are unele asemănări cu alte comunităţi religioase . Raţionalismul protestant a văzut în Biserică nu o instituţie voită de Iisus Hristos. 5. Prof. p. Prof. 8. P artea I-a. Biserica.. Pr. Mîntuitorul ar fi predicat doar împărăţia lui Dumnezeu. I. unde Policarp e numit eiriaxo-rcoţ ev SfxupvTj xosOoXixyjs exxXTjaia?. V ia ţa Si. P r o t L. fenomen. «Ecclesia» a rămas de atunci numele Bisericii.

înainte de a fi mers vreun apos­ tol acolo. Sfinţii Apostoli înfăptuiau ideea şi porunca Mîntuitorului.i n g a ^ p o s t o ii . a c e ş ti presbiteri formau. P e J . 1a Ierusalim era grupată în jurul Apostolilor si c ondusă de ei.şl. conducere. Diaconii. jpreoicau coiaDoraiorn ior. erau ţinuţi în mare cinslo la creştini celelalte rudenii ale Mîntuitorului (Ssauroauvoi la Eusebiu. Ele sînt iniţiale şi fundamentale şi s-au dezvoltat cu Biserica însăşi. fără a fi voit aceasta IisusJHristos. 16. 4. Isto ria b is e r ic e a s c ă I. s-an format pe această cale. . 2 3 .. Organizarea Bisericii.82 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă nu lasă nici o îndoială că. In mediul iudaic dc_la_Jeru sa lim . caracterul şi scopul său. Ca şi Iacob. 4). Comunitatea— de. de Tacob. norme şi viaţă "de'Tă" Sfinţii. 16. IruA-ri-p—A-pasiQlL-.c a i. prin . avîncl de la început forma şi norma ei de viaţă nouă : trăia în învăţătura Apostolilor. în forma potrivită cu natura. 7.. parte la sinodul apostolic. Biserica trebu T â^ ă~ ^ rste. 42). Ei au primit. Comunitatea de la Antiohia^e«a__de la Damasc. Sfînt. învăţătorul lor. 2. diaconii si alţi misionarL^numiţi şi ei apostoli sau evanghelişti. 30). în frîngerea pîinii şi în rugăciuni (Fapte 2. înţelepciunea şi credinţa lor.uiui flpnstm b t v p i . întemeind Biserica. sa” aibă membri.. au luai. o categorie de creştini respec­ taţi pentru vîrsla. 22.cârc aduceau cuvintuL..14). sînt numiţi în adresa scrisorii către creşlinii din Antiohia. în cursul timpului. se formau cercuri de credincioşi. Cea de la Roma era importantă cînd îi scrie Sfîntul Apostol Pavel.înainte de a asculta pe loc predica unui a p o sto l^ p r i n . cum era firesc. cu «balrinîi» poporului iudeu. Este de necon­ ceput ca ei să fi înfiinţat-Biserica. ca ajutători la . După plecarea Apostolilor din Ierusalim. In ipostaza de comunitate creştină şi de aşezămînt al mîntuirii. ca avînd rol însemnat în viaţa comunităţii. 6.analogie. poate * si altele. Faptele Apostolilor vorbesc jdespre «proshilori».creştin din ăîtă parte. cea de la Roma. conducător al Bisericii era Iacob «fratele DoiTmnlui»r c a re se huoixa— _ de— airturitate chiar în faţa AjDoşţolilor. în spirit de comunitate frăţească. Siria şi Cipru (Fapte 15. ajutorul adus de Barnaba şi de Saul de la Antiohia (Fapte II. Uneori.Apostoli dintru început.

. le supravegheau prin ucenici destoinici şi devotaţi. iar nu pe bătrînii laici.(14. cărora li se cereau calităti morale deosebite. . . f Instituirea lor prin hirotonie.. scrisă de la Corint. Este ştiut totodată că ei au îndeplinit şi slujba cuvîntului. ... sînt de ase­ menea slujitori hirotoniţi de Apostoli.. .*—. 1 9 ) : de asemenea îi scrie Iui Tit să pună în fiecare oras presbiteri-preoti... 5). . . 23)... . Sfîntul apostol Pavel numeşte şi pe o di a con iţă Fibi a Bisericii din Chenhreia.. 5. le scriau. . după exemplul Bisericii din Ierusalim (Filip. ■■!■■■'»■» ' . ai “ ." . 3. iar după Apostoli de episcopi. C arac­ terul sacerdotal *at~diaconiei e confirmiF~de-Tejdul din Fapte 6.. ” * ." "asemenea preoţi. cînd nu e vorba de cei de la Ierusalim sau de bătrînii propriu-zişi (ca în I Tim.. . . completau organele de conducere a'le Bisericii din IerusaIxinT~ ' : ’ ” : Celelalte comunităţi creştine erau organizate asemănător. unde se spune că Sfîntul Apostol Pavel a hirotonit presbiteri la Bisericile înfiinţate în prima călătorie misionarăPresbiterii menţionaţi mai departe. 2.. . y . . Se poate presupune că fiecare comunitate a avut diaconi pentru nevoile slujirii. . este dovedită de F aptele. In Epistola către Romani. «pe aceştia (diaconi) i-au pus înaintea Apostolilor şi ru g în d u -se şi-au pu s m iin ile p e s t e ei». Bisericii învaţă Sfîntul Iacob pe credincioşi să-i cheme în caz de boală. .. 6 . .. in­ struirea lor a cunoscut din primii ani ai comunităţii de la Ierusalim (Fapte 6.. pe aceşti presbiteri-preoţi îi recomandă Sfîntul ApQstol— aw lr cînd scrie lui Timotei. Cit priveşte pe diaconi. la mese şi la propovăduire. Pres- . 5. 'cu post si rugăciuni. . 8. ca^să se roage pentru ei (5. Diacon (Biaxovo?) însemna slujitor. -'i P r e s b ite iij e primul nume întrebuinţat pentru. 1— 3) . 1).. precum i-a poruncit (Tit 1. ... 14) j pe presbiteriipreoţi îi învaţă Sfîntul Petru să păstorească turma făcîndu-se pildă pentru ea (I.P ER IO A D A IN T II (P ÎN Â LA 324) 83 cult.r iilrr-1 . .. ca ei să se învrednicească de P îndoită cinstire (I Tim... ceilalţi slujitori ai comunităţilor... 1— 6). 1 I Tim. .... .. 17. pri£L-caxe-^je--lnie le a la început si preotul^ şi episcopul... . . .. . predicînd şi botezînd. 12).. . Pe. 5. ..iitt’ i r i . Cgndncerea lor oHăTOmTTAposTo^ Ei nu se~sTFbFleau definitiv într-o c omunitifeT~'"crii~vizitau. Latura practică a slujirii lor a rămas caracteristică diaconatului şi s-a întins în epoca următoare la toate nevoile asistenţei în comunitate... C onducerea locală o exercitau organele puse de Apostoli : presbiteri-episcopi şi diaconi. .

.. . Sfîntul Ignaţiu afirm ă: « ep isco p u l ţine locul lui Dumnezeu. . . p e presbiterii de la Rfes. . . . . . .. interesează funcţiile şi cinstea. în E p isto la '7'ălrc• T ralien i._ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ .• E p iscoI p■ u l era presbiterul cel. . Ucenicul apostolic Ignaţiu.. Cinstiţi p e d ia c o n i ca pe porunca lui Dumnezeu». .. avînd rol şi cinste de păstori şi de învăţători.... cei aşa de d u lc im ie . ca atribuţii şi ca cinste. Timolci şi. . . sau de . şi p r e o ţilo r ca Apostolilor. . .. spre sfîrşitul sec. . . .. . numele de preot şi de episcop primesc sensul în care sînt cunoscute moi tîrziu. nu poate induce în e roare asupra deosebirii lor. dar îi numeşte aşa în calitatea lor de păstori ai Bisericii lui Dumnezeu. . Pavel îijiu in eşte şi episcopi. în. « III« ! «II 1. 1. ceea ce ar putea însemna că presbiterii. . . . Tit sînt episcopi în acest sens.. .presbiteri e rau episcopi *propriu-zişi.. . . tăţii. 28) .. Din «epistolele pastorale». iar p r e o ţilo r ca Apostolilor.. 1). De asemenea. spunînd : «Supuneţi-vă cu toţii e p is ­ cop u lu i. .u B i i . aflăm că episcopatul. Sfînlul Clement Romanul (91— 100). ._I^.Tot el recomandă creştinilor în E p istola cu lrc S m irneni. . . de conducători ai turmei (Fapte 20. .. . numit anume aşa._ adică întîic stătători între presbiteri.. aminteşte ce le b re i trepte ale Ierarhiei .rLtitaie«~^-ttume_Ja început. . . hirotoniţi de Apostoli episcopi. . ceea ce nu ne împiedică să admitem— ă . precum Iisus s-a supus Tatălui Său. El le porunceşte în calitatea lor de episcopi să pună presbiteri — preoţi în oraşe. ceea ce ne îndreptăţeşte să conchidem că încă înainte de sfîrşitul epocii apostolice. 17. . II. VI. . ... este o ? demnitate mai mare decît cea preoţească. I arată că cele trei categorii de slujitori erau bine diferenţiate ca nume.84 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ biterii erau deci slujitori bisericeşti. . . VIII. în E p isto la c ă tr e M a g n esien i. . iar ele sînt deosebite. Sfîntul Ignaţiu spune că creştinii trebuie sa se su­ pună o/j/'scopului ca lui Iisus Hristos... iar d ia co n ii. Este drept că uneori Sfîn­ tul apţostol Pavel vorbeşte numai de episcopi şi de diaconi (Filip. scrise de Sfînlul apostol Pavel spre sfîrşitul vieţii sale. au fost încre­ dinţaţi servirii (diaconia) lui Iisus Hristos». .întîia sa S c r is o a r e c ă tr e C orin ten i. . . . sînt înţeleşi ca episcopi. chemaţi J a M ilet.. . episcop de Antiohia. Dar cu mult mai mult decît numele.. mai.. D ia­ co n ii s i n i rînduiţi spre servirea Bisericii. cu preoţii (presbiler-episcop).. p reo ţii ţin locul adunării Apostolilor.de. . scrisă către 96-^98.seamă din fruntea_ _ _ _ comuni-.

arhiereii. după aceea darul minunilor. . 12. ~ S fîn tu la p o s to l Pavel numeşte de mai multe ori asemenea harisme. 28 . Din_scrierile Noului Testament. 9). ca drept al tuturor creştinilor la predicarea cuvîntului evanghelic şi la conducerea Bisericii. sînt cuprinşi şi clericii. cum este In v ăţaîu F a c e lo r i 2 A p o sto li (Atogyij). Rezultă că episcopii. 6— 8 . pe al vorbirii în limbi (comp. întîistătători.. Pe lîngă aceşti slujitori ai Bisericii. în care existau «păstori» şi «turmă».. Dintre > . 11).de_JDumnezeu cu diferite daruri şi puleri cu caracter «preternatural si adesea prodigios» (Lacger. pe alţii prooroci. 12. 8 f .. avîncl drept la daruri" din partea creştinilor. preoţii şj diaconii aveau în qriili_săvîrsirea cultului^ predicarea cuvirT 'tului. I Cor. sînt celelalte ca te­ gorii de sluji lori. dar harismaticii prepriu-zişi. 4. Rom. p.s.pe. c a şi din cele imediat următoare. este răstălmăcirea unui cuvînt din Epistola I Petru (2. 11). numite h c r is m e (xaptojiaxa). indicaţi prin unele atribuţii ale lor (ajutorări. A ceastă diferen­ ţiere venea din timpul apropiat al Apostolilor. care-i compara c u . Efes. Rom.. cîrrnuiri. Ea arată limpede că episcopii..:>t mai însemnaţi Apostolii. administrarea comunităţii. supravegherea vieţii morale şi impunerea disciplinei creştine. pe alţii învăţători . al căror rol a fost însemnat în Biserica apostolică : harismaticii. al tămăduirilor. p r e o ţi şi d ia c o n i. 28— 30). pe al cîrmuitorilor. Ei nu erau aleşi ce comunitate. Apostolii posedau mai multe şi mai mari daruri.f-preoţii şi jdiaconii formau un c orp conducător în Bisericile c re^iine^ erau aleşi şi hirotoniţi şi se bucurau de cinste deosebită din partea credincioşilor. pe al ajutoarelor. în care Apostolul spune că Dumnezeu a pus pe unii în Biserică Apostoli. 12. preoţii şi leviţii din Vechiul T e stament (cap. Aşa numita «preoţie universală». în această largă enumerare. Efes. 131).Le§iini_-îiizes±raţi . nici aşeze ţi prin hirotonie şi se bucurau de mare cinste pentru harul lor. adică cei învestiţi de Dumnezeu ciiroci cu daruri speciale. sau PJ}e v n'ţ£tjcii erajjjinii_c. Locui cel mai însemnat este cel din Epistola I către Corinteni (12. 4.PERIO A D A IN T ÎI (P lN A LA 324) 85 c reştine e p is c o p i. 40— 44). de care vorbesc protestanţii. după a ceşt i a proorocii. păs­ tori. opera carităţii. care nu este interpretat în lumina stării de fapt din Biserica apostolică. -apoi '] învăţ ăt orii ( a id a s c a li î) . excepţionale. exista la început o altă categorie de slujitori doar ai cu­ vîntului..

certau.i]>. sfă­ tuiau. ! lari sin ele . puteau să prezică. dar el fusese pregătit de_Vechiul Testament.80 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă puţind să înveţe. Greutăţile înlimpinate de Sfîntul apostol Pavel din partea iudeilor. un dar supranatural special făcut Bisericii îiv c epăfoaxe^ pentru creşterea şi consolidarea ci.. I io t ărîrca sinodului a postolic din anul 50 a adus lumină şi mînqîiere fraţilor din Anliohia şi din alte comunităţi. aservindu-1 iudaismului. în particular sau în şcoli). ei înşiruiau pe credincioşi mai de aproape asu­ pra învăţăturii şi moralei creştine. SJiiiluL a puciul J^ţv£L. care învăţau pe alţii. In comunitatea de la Ierusalim. După epoca apostolică. caracterizează aceste raporturi şi ilustrează o stare de spirit vrednică de cunoscut. Chiar femei. centrul religios al T iudaismului. atrăgeau la Bi­ serică şi întăreau pe creştini în credinţa lor. profeţii «vorbeau în Duh>\ erau «glasul lui Dumnezeu». alături de ei se înnumără «evangheliştii» . liberă si u niversală. al cărei rol religios şi istoric trecuse. Raporturile cu iudaismul sînt una din colo mai importante pro­ bleme în istoria Bisericii primare. care puneau Legea mai presus de Evanghelie şi condiţio­ nau creştinarea de pă/iiea Legii. ca fiicele «evanghelistului» Filip (diaconul) puteau să aibă harisma proorocieî. ludaizanţii cereau ca şi creştiniî recrutaţi dintre prozeliţi şi păgîni s ă ''r e s p e c t e T ^ ^ ă T m o '/¿lira.JL-iiit£les dintru început pericolul şi a pre­ dicat şi . Dascălii erau învă­ ţătorii com unităţilor. dar presiunea iudai- . să facă şi minuni . • 2. discuţia dintre Pavel şi Petru la Antiohia. Celelalte harisme amintite de Sfînlul apostol Pavel sau cunoscute din alte locuri par a fi fost mai mull ocazionale şi pro­ vizorii. Această pretenţie îngreuia mult convertirea paginilor şi denatura sensul creştinismului. Harisme excepţionale aveau uneori şi unii dintre laici. Ele făceau mare im­ presie asuî5m“l!î^dmcioşilor şi chiar şi a necreşimilor. sinodul apostolic. Creştinismul era o religie spirituală. el era legat cu m ozaismuL prin mergerea creştinilor la templu şi prin observarea prescripţiilor Legii. s-au stins treptaţ şi— trecerea timpului au J n c e l a t sau s-au transfor­ m mat (didascalii sînt mai tîrziu profesori creştini.au— fost. apăruse în ludeea şi era pre< h al în tîiiu d e ilo r.iraij'u liolărîre «libertatea» Evangheliei împotriva «fraţilor mincinoşi».

iar templul ars (august 70). îndeosebi a lui Gessius Florus şi prezenţa armatei romane la Ierusalim producea nemulţumiri între iudeii din Palestina.ere. în c omunităţile în care e le ­ mentul iudaic era numeros..în Palestina o răscoală care se transformă într-un război greu. Armata romană sub conducerea generalului Vespaşian. s-au apărat lotuşi cu o tenacitate uimitoare. iudeii.tma. Pericolul iudaizării creştinismului s-a menţinut şi după epoca apostolică. Evenimentul a avut răsunet şi în celelalte comunităţi creştine. care suportau greu stăpînirea romană şi încercau mişcări de eliberare.T it a atacat ora­ şul. cucereşte una cîte una ce tăţile apărate de iudeii înarmaţi. se întăriseră mult în Ierusalim. Sfîntul Apos­ t o l Pavel a avut serioase greutăţi în Galatia şi la Corint. După anul 70. Oraşul a fost cucerit şi în mare parlc distrus în. începînd din Galileea. Sub împăratul Nero. la Ierusalim s-a înfiinţat o comunitate nouă. Luptele au fost foarte g r e îe p e n î r u amîndouă părţile.PER IO A D A IN T H (P lN Â LA 324) 87 zanţilor producea încă unele neînţelegeri si nemulţumiri.JEnoca apostolică se consideră înche­ ia jă^xaj^ădefetr-ie rusaMm-triui—si dls. Purtarea procuratorilor romani. avea put. V esp asian^este proclamat împărat si lasă conducerea războiului fiului său T it. în care de altfel majoritatea credincioşilor au format-o cu timpul cei convertiţi dintre neamuri sau necreştini.. timpul luptelor. în care . . la 65— 66. Războiul de sub Nero a motivat pi ecare a creştinilor din Ierusalim şi desolidarizarea lor de compatrioţii revoltaţi.ele m en to t-iudai’/ant nn mai.Căderea Ierusalim u lu i. iudeii asediaţi sinucigîndu-se ca să nu se predea romanilor. care a rezistat unui asediu de cinci luni.. unde iudaizanţii riguroşi căutau să aducă pe creştini la Legea mozaică. izbucneşte. spunînd că nu se pot mîntui fără păzirea ei. suferind de foame şi de boli.exea templului în urma răz­ boiului in da ir (66— 70). separînd tot mai mult creştinismul de iudaism. 3. După moartea. Intre timp iudeii. R es­ turi din armala iudaică au prelungit zadarnic cîteva luni războiul la M asada (vest de M area Moartă).„împăratului Nero (68) si a generalului V itellius (69). Evenimentele istorice au contribuit la lămurirea situaţiei.

c a r e sînt înăbuşite cu f o r ţa . 6) este un eveniment religios şi istoric important. care se săvirsea la templul din Ierusalim. în­ ceta. de asemenea.). pe la Iii) s i A drian. O r a ş u l e reluaPHe r o m a n i . candelabrul cu şapte braţe. Sub înjpăi7ÎJ7r.i. Pînă la sfîrşitul secolului. 1:T~Tmporţanţă epocală. între 132—135. iudeii introduc blesteme împotriva creştinilor în rugăciunea Şmone e. 69).. Cu dărîmarea templului. creştinismul se separa definitiv de iudaism. sau formează secte iudaizante (n a z a r e ii. opt luni înainte de distrugerea templului iudaic. despre care Iisus a spus : «nu va rămânea (piatră pe piatră» (Matei 24.. în parte au fost trimişi la mine sau la lupte de gladiatori.l~Luilaii. unde s-a ridicat un. obiecîeIe~săcrer au fost luate ca pradă de făzBoi~~şr~gnseT â ~Rbma. să fie distrus de incendiu la Roma Capitoliul. Luca 21. creştinii nu s-au solidarizat cu conaţionalii lor. Iudeocreştinii se asimilează cu ceilalţi creştini. Conducerea spirituală a iudaismului au preluat-o şcolile ra­ binice din Puibilon şi Tiberias. M arele sanctuare — păgîn şi cel iudaic — dispăreau astfel în acelaşi timp.sre. funcţiunea de mare preot (ar­ hiereu).i şi nenorocirile întreţin totuşi sjiexen tele m esianice. Pentru iudaism. Darea sau birul cătreTempTul din Ierusalim (<î i«11 <ili in< ) . stofiîe~^ăn3îîarului.iiiic î*m i -C ' o c h b a. p e r s e c u tă p e c r e ş t in i. T e ­ zaurele templului.88 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Iudeii au avut în război aproape un milion de morţi şi au fost luaţi vreo sută de mii de prizonieri. Cu aceasta se împlinea pentru~creştlni o profeţie a Mîntuitorului şi se întărea credinţa lor. Cînd iu d e i i TeTTşesr sa i e r i i <’e i e a sra_" p r o v i z o r iu l £ msa4ioiînr~su5~~ls^ i a n .. de­ venea imposibil.ărc de triumf în amintirea victoriei lui Tit. eb io n iţii). 2 . Războiul avînd un caracter mesianic. distrugerea templului şi pierderea Ierusalimului a avui. formînd comunităţi mai importante la Peila şi la Kokaba. masa de aur. care în parte au fost vînduţi c a r sclavi.Cultul mozaic cu sacri 1icii sîngeroase.se produc noi r e v o l t e iu d a ic e s i i u i e ro ase.se percepe de acum înainte de către statul roman ffisc u s > iudaicii:. Cultul iudaic central. « r e g e le » fne. Distrugerea templului de la Ierusalim. cartea Legii. devenea imposibilă observarea legii rituale... sinedriul se desfiinţa. întîmplarea făcu ca. cu tem ­ plele lui Jupiter şi Junona (dec. ci au părăsit Ierusalimul încă de la început şi s-au retras peste Iordan. Asupri ie.

1914. F ia u ri d e îm p ă ra ţi ro m a n i. 1961. Philadelphia. J. V. B r a nd t o n. 1939. Rome.. Is to r ia b i s e r i c e a s c ă . London. Paris. D o m F. în t e m e i e r e a B iseric ii.P ER IO A D A IN T II (P lN A LA 324) 89 domeniu imperial. Israel. op. D o m H. Pentru anii 1— 324. par P. Leipzig. I 9 6 0 . T. à l'exil. Z ei 1 1 i n. T h e R ise an d Fa!! o i th e J u d a e a n S ta te. 1921— 1923. J . Pentru căderea Ierusalimului: D. L e s p r e m ie r s c h r é tie n s . J u s i c r. 2 Bd. G e s c h ic h t e I s r a e ls v o n A b r a h a m b is B a r -C o c h b a .'E glise p rim itiv e. Paris. 1908. la Bonnardière. Ed. G o u g h . La Ierusalim se ridică temple păgîne şi se interzice sub pedeapsă de moarte stabilirea iudeilor. ¡Paris. care devine metropola creştină__a_ Palestinei. ' L. 70. 170— 1 9 5 : V e s p a s ia n u s . Kirsch. (1934). d e L a c g e r. T h e e a r ly ch ris tia n s.. E. L c b r c t o n e t J . 3 Bande. : D es o r ig in e . H is to ire d 'Israël. p. ■ J . A. C. G. 1. în parte este colonizată şi este numită Syria Palesl i n a (Siria FilîsYenilor). 1909. . S i m i o n. 1962. nr. cit. H ar t k e. L e c h r is tia n is m e a u x o r ig in e s et à l'â g e a p o s to liq u e . Importanţă mai mare are însă pentru cîteva secole cea din Cezareea. C a b r o l . D. T h e F a ll o l J é r u s a le m an d t h e C h ristia n C h u rch . P o p e s c u. Parts. 1 r s jv. 2. A. la J ..e r s i è c le d e l'E g lise. R e c h e r c h e s su r le s o r ig in e s de ¡a R om e c h r é tie n n e . Vieillard.. Z e i 11 c r. M o y e r. Tu dor. Bucureşti. B e e k. 770— 771. 1960. Prof.-M. É tu d e su r 1rs r e la tio n s e n tr e c h r é t ie n s e t le s ju ifs d a n s l'em p ir e ro m a in (135— 425). 1974. ed.R. p. Stuttgart. W. . S ch rilt.). D er B ar K o k h b a A u tstan d . S tu d ien zum z v seiten jü d is c h e n K r ieg g e g e n R om . Berlin. Patriarh Iustin al B. RicxoUi. 1961. c h rist. P o I < r s o n. t. Rabat. P. L e c 1 e r q. Rom. Iudeii pierdeau ultimele resturi de viaţă poli­ tică. franc. în «Stud ii Teolo gic e». U rspru n g un d A n iă n g e d e s C h risten tu m s. T. R. L. S. L 'E g lise à la Un du p r e m ie r s iè c le . 1932. 2-e éti. Paris. H * . 3 vol. Pentru relaţiile iudeo-creştioe: M.. II : D e l'e x il à l'an 135 ap. 1932. V ie r u r c h r is tlic h e P artein und îh r e V e rein ig u n g zur a p o s to lis c h e n K ir c h e . Freibu rg. p. In joraşul nou... 1981. Paris. I e r a r h ia b is e r i­ c e a s c ă in c p o c a a p o s to lic ă . G o p p o I !. L a v i e c h r é t ie n n e au I . S. 1928. Bucureşti.. Ju d c n lu m un d G n osis. of A. G. M. Ü >4. 1932). 1959. J929. L a p r iè r e d e s p r e m ie r s c h r é tie n s . Paris. BIBLIOGRAFIE Pentru organizarea Bisericii: vezi şi la cap. M. Stuttgart. London.. Paris. Tübingen. A lt e studii.O. Trad. A uvry. 1957. 140— 211. 1954. Jaub ert. Paris. Iustin Moisescu (P. Paris. M.ils d a n s ¡'E m p ire ro m ain . F r ü h k ir c h e . W ie n. F. C h risten tu m un d Ju d c n tu m in e r s te n und z w e ite n J a h r h u n d e r ie n G ü tersloh. 1967. XIII + 792 p. A. Schwartz. G. P rim ii d a s c ă li c r e ştin i. 1936. B a r d y. . II (Bucuroşii. 1957 . 195— 2 0 3 : Titus~ P. La v ie c h r é t ie n n e p rim itiv e. L c b r e t o n. 1955. C h r é tie n s d e s p r e m ie r s s iè c le s . deşi privilegiile religioase de care se bucurau se menţineau. J . F. I. 1903. vezi H u s e b i u de Cezareea. S c h â f e r. în G r ie c h . 2 vol. Ed. p. se formează o comunitate c reştină din păgîni convertiţi.

16). '12). Comunitatea creştină înfiinţată de Sfinţii Apostoli. 11. în persecuţia lui Irod Agripa 1 (Fapte 12. care o numeşte «împărtăşanie» (xoivtuvia) cu sîngele şi cu trupul lui Hristos (I Cor. Că această cină avea~un caracter’’sacru de taină creştină şi nu era un ospăţ sau o masă obişnuită. Frîngerea pîinii era însoţită-de— fa^ăţâtura Apostolilor şi de r u g ă ­ c iuni.să^djsTtă~~de~Sfinţii Apostoli după po ­ runca Mîntuitorului. dar şi-a stabilit de la început un cult şi o viaţă pro­ prie.nl lor. Dat fiind marele număr de credincioşi * Capitol r e d a c ta t do Pr. în ziua Cincizecimii. îndemnau pe credincioşi să trăiască după preceptele Lui. Cultul creştin 1..nlo Apnsiolilc«^-Bf. 20— 29). şi se numea de aceea si «Cina domnească» (xopiaxov Ssîtcvov . ţlau o idee despre viaţa cea noiiă. lor.10.. La Ierusalim.. I Cor. I). să-şi mărturisească păcatele înainte de primirea sfintei Euharistii.. con tinu aTa tra iască. A cest caracter de taină al «frînqerii pîinii» ii confirmă fn v ă{ă ţura c e lo r d o is p r e z e c e A p o s to li (Didahia)..a.IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Cultul şi viaţa creştină în epoca apostolică * 1. A ceasta consta f n « fr în g e r e a plinii».J IL ea « a M ăriei. despre cnlt. prof. adică nu la templu sau la sinagogă~TJ~asemenea casă (>sle cea in c are se adunau Apostolii cu grupul de cfecfinoTosi.. în amintirea Cinei Lui. (x lia ii toi~ ¿pxou) făcută în adu> nări~ţlnuţe in case^particulare. o dovedesc cu prisosinţă cuvintele Sfinlului Apostol Pavel. îşi mănîncă şi bea osîndă.nr (2.mama lui ioiHL ^ 1 i 1' lH t <uo Sl'inlul Petru a găsit «pe mulţi adunaţi pentru I rugăciune».iiia C mci/ecimii.. care x e r e creştin i.. Adunarea creştinilor se făcea în casă (xax' olxov) în înţelesul «prin c<iSQ»' Ştin «acasă». în adunarea creştinilor.. p apl. aminteau învăţătura şi faptele Mîntuitorului. înainte ele poijoi ii cm Siîntului Duh si în care a avut Inc faptul PYtr^(y j l iun din ■ / .«curată» (14.în sinul poporului iiîidp. precum şi respectul pe care-1 cerea credincio­ şilor la săvîrşirea şi primirea e i : «Căci cel ce mănîncă şi bea cu n e ­ vrednicie. nesocotind trupul Domnului» (11.lar. 20).^A-ceasta— poale. era . cum nvjmeşte frîngerea pîinii (IX. cum se raimea ia început Sfinta Euharistie. prin care se deosebea de restul poporului. «Frîngerea pi inii».cxes i iai l. I) «pentru a fi jertfa». îoan U âm urea nu .u şi să meargă la templu. in noaptea cînd a scăpat din închisoare. 42) si. Apostolii luminau şi edificau pe credin­ cioşi prin cuvîntul lor.

luminată cu multe făclii. aşa cum mergeau şi la templu (Fapte 2. dacă era prezent. atît cit era linişte. îmbogăţite treptat cu material de cult creştin. fără îndoială. In sinagogă se citea din V echiul Testament. care manifesta şi întreţinea sentimentul dragostei creştine şi serveâ~Ue cadru cultului. în diaspora. Sfîntul apostol Pavel a adunat pe credincioşi într-o seară. creştinii erau alungaţi din sinagogi şi nevoiţi să se organizeze în comunităţi aparte. se prelungea uneori cuv întul pînă noap­ te a tîrziu. Eutih. cultul creştin. în anul 58. «Pe cînd Pavel vorbea ţot mai mult». Apostolul l-a readus la viaţă.la templu. !«doborît de somn». în afară de Ierusalim creştinii erau dezlegaţi de practicile cul­ tului ¡iudaic şi cultul lor era organizat prin analogie cu cel al sina­ gogii. omilie. 7—12). 4). pe care-1 săvîrşeau cre­ dincioşii de la Ierusalim în case şi cu care. Ia Troia. Era «în camera de sus». precum şi din scrierile Apostolilor. Din Faptele Apostolilor. Pe cînd la Ierusalim iudeo-creştinii puteau să meargă. rugăciuni. pe măsură ce apăreau psalmi. deşi nou în spiritul său. Cu frîngerea pîinii era unită o masă comună.. Adunarea se făcea seara. care după aceea încă «a mai «vorbit cu ei mult.P ER IO A D A 1N T ÎI (P IN A LA 324) 91 (3000. a unei case cu etaj. 2. Frîngerea pîinii şi masa a avut loc după «cuvîntul lungit» al lui Pavel. se rosteau rugăciuni şi cuvîntări. a săvîrşit frîngerea pîinii «şi a lungit cuvîntul pînă la miezul nopţii». aveau ase­ mănare. Se săvîrşea apoi frîngerea pîinii. Adunarea era prezidată de un apostol. aflăm că în a treia călătorie misionară. se 'lua o masă comună «agapă». se cîntan psalmi. In general. a păstrat unele forme din cultul sinagogii. s-au fo­ losit şi în cultul creştin : lecturi din Vechiul Testament. un tînăr. care nu mai aveau nici o legătură cu sinagoga. sau de întîistătătorul comunităţii. a căzut jo s la pămînt şi a murit. care sta la fereastra deschisă. episcopul. 5000) (Fapte 4. numitq «agapă». 46). A ceste forme de cult. cînd credincioşii erau liberi de ocupaţiile lor zilnice şi cînd de altfel erau şi mai feriţi de ochii iscoditori ai prigonitorilor. . ei se adunau desigur în mai multe case mai încăpătoareCreştinii se adunau «în toate zilele».. Ei oficiau astfel numai cultul lor creştin. pînă la ziuă» (Fapte 20.

T atăl n o s tru. 3). Rugăciunea comună şi obişnuită era cea domnească. care este ziua Domnului. în afară de Ierusalim. în legătură cu nevoile şi cu bucuriile credincio­ şilor sau ale Apostolilor (Fapte 4. pe care o găsim în A p o c a lip s ă " (2. O rugăciune cuprinzătoare şi foarte inkTesâhtă. 1). plină de suflet şi de dragoste. dovedesc că.. d e m a n i f e s ­ tări cn i'."socotită rugăciune liturgică. proconsulul Bitiniei.92 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ In acest loc găsim ştirea preţioasă că adunarea şi cultul au avut loc «în ziua întîia a săptămînii» (ev tîj juŞ tîov aaSSckcuv) adică dumi­ nica (v. Ele erau de regulă improvizate şi potrivite cu momentul şi cu scopul lor : unele erau rugăciuni euharistice. Sfinţii . nu ştim. ziua învierii Domnului.serică îi (Iii caracter colectiv şi social. care probabil s-au fixat de tim­ puriu. încă din epoca apostolică. 10) şi în în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li (XIV.Apostoli o recom an­ dau in.ului :. 4— 61. cum găsim prea frumoase în în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o s ­ toli (9.săptămînală. Este deci foarte probabil că.-. precum şi ştirea pe care o dă Pli-niu cel Tînăr. deşi Apostolul a stat la Troia o săptămînă. 111— 112). 2— 4.11 sufleloşLo prin rugăciune. „ • Rugăciunea avea mare importanţă în viata si cultul crestmilor. Rugăciunea IK rnI: ii Tii. despre creştini în S c r is o a r e a c ă tr e îm p ăratu l T raian (c. î n e p o c a a p o st o l i c ă . creştinii au ţinut ca zi de sărbătoare . 10) . lin era caldă. rugăciuni ocazionale.7). 3). în ziua întîia (după calendarul iudaic). Despărţirea de sinagogă şi recrutarea creştinilor mai mult dintre prozeliţi şi păgîni.u d e g e n e r ă r i l o r posi bil eprevine pe corinteni . altele. La Ierusalim. pe_ care In v a ia iu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o s to li cere creştinilor s-o roş­ ii'*1scă de trei ori pe zi (VIII. u l e i i i< r isiiiii tic. Ce rugăciuni rosteau la început creştinii in adunarea lor. 23— 31).—I zîr ~ t> " T T r j m T î n L u i a p o s t o l P a v e l î m po t r i v a ubu/. Duminica.u . u n e o r i . Numele ei de «ziua domnească (xopiax'ij Tjfiipa). stăruitoare. iudco-creştinii sărbătoreau desigur şi sabatul cu iudeii şi ziua întîia a săplăimnii cu ceilalţi creştini. i u s o j H .. creştini se adunau pentru frîngerea pîinii odată pe săptămînă.' islenl n e d i m i o ş i l o r şi ie-o cereau şi pentru ei înşişi. făceau să se părăsească sabatul iudaic. C i ul ul ei eş| ijj c i u . TÎ!o s î nt a d e v e r i te p e n t r u B i s e r i c a din C o ­ i ri ni ‘"(l— C-'or-. dă Clement Romanul în E p is­ to la sa că tre C orin terd (59. Creştinii de pretuti n­ d e n i eoni iniic . prin cult euharistie şi cu masă obştească. do cereri sau de mul­ ţumire lui Dumnezeu.

înainte de botez. putîndu-se săvîrşi însă şi în orice âpă...PER IO A D A 1N T II (P lN Ă LA 324) 93 Botezul. ca al ucenicilor lui Ioan. 5).... 38.. In v ăţătuicr~c^IoT~TtutSTjrSzece~~Ă p o s t o ir i} s ie de drept socotită în prima e i parte (cap. spre deosebire de altele. precum «şi alţii dacă pot». Aceeaşi scriere liă ştiri importanţe^despje săvîrşirea Tainei _Bot ezului." T 1 . Formula baptis- . Botezul se săvîrşea... Sfîntul apostol Pavel îl numeşte «baia naşterii din nou prin înnoirea Duhului Sfînt»' (Tit 3.. cum spune D idahia.. cunoscut din secolul al II-lea. cel care avea să-l primească trebuia să pos­ tească o zi sau două.... găsim botezul precedat de o pregătire mai îndelungată a celor ce aveau să-l primească. Botezul putea fi săvîrşit şi de diaconi. IK.. Este un învăţămînt simplu. . sau «în numele Domnului» (Fapte 2. Menţiunea că se făcea* «în numele Domnului Iisus». «în numele lui Iisus Hristos». .de Taină. cerută de Mîntuitorul ca o condiţie "pentru a intra în împaraţia lui Dumnezeu (loan 3. 4 8 . se putea face Botezul prin văr­ sare de apă pe capul celui ce se boteza• Botezul se săvîrşea în numele Sfintei Treimi. după mărturisirea creriint£TTtTl^]sTTrÎsţos~r sr~iriT cfc^ îg r7^ ^ Sfîntului Botez.. 8. Dacă nu era destulă pentru cufundare. I— VI) un catehism ce cuprindea învăţăturile morale pe c are trebuia să le cunoască şi practice creştinii.. Botezul creştin se deosebea şi de botezul iudaic. — ■ Nu avem o formulă a măturisirii de credinţa baptismale din v re ­ mea Apostolilor. care era un rit de curăţiiFe~şriIe~J5PtSzur i3 r a c tic at de ucenicii lui Ioan ca botez al pocăinţei. El era «naştere din apă şi Duh». ■ . în apă curgătoare.. Postea de asemenea cel care săvîrşea Botezul. încă înainte de sfîrşitul secolului I. 1 6 . El era s c u r t : cuprindea numai adevărurile de credinţă fundamentale ale căror centru îl forma persoana dumnezeiască şi opera mântuitoare a lui Iisus Hristos... exprimat în cuvintele Evangheliei şi arătînd ce trebuie să facă şi ce nu trebuie să facă creştinii.. ci doar caracterizarea botezului creş­ tin.. PreţpHrea efâ~T "regulă scurtă şi uneori se reducea la ascultarea unei de predici. de regulă.. 5) nu este propriu-zis o formulă de botez. pran care se iertau păcatele şi se comunica harul dumnezeiesc. Botezul creştin era mai mult decît un rit sau un simb ol : el avRa~caracier-. In comunitatea creştină se intra. 5)......... 10. 19. S im b o lu l numit a p o s to lic ... are probabil la bază o mărturisire de credinţă obişnuită însă din epoca apostolică...

Am amintit mai sus. 2— 3). Apoc. 1. înainte de plecarea lor in prima călătorie mi­ sionară (Fapte 13. la Antiohia. de exemplu în Biserica Africii (Cartagina).si «ziua domnească» sau «ziua Domnului)» (Fapte 20. ziua întîi a săptămînii iudaice ca y... Uneori era urmată de manifestarea harismelor. Poate că r în zilele de post. ceilalţi «profeţi şi dascăli». precedată He~~postire7 Sem nificaţia ei de ___. Este inteiesant__c ă _ p u n e r e a mîinilor a impresionat. după mărturia în v ă ţă tu rii c e lo r d o is p r e z e c e A pos~ /7>/77VTTT7~Tîr~™™tte «dies stationum». 14. 23). 2 . 10). din vrem ea Sfinţilor Apostoli.ca.. (Matei 28. în unele Biserici. Sărbători. Pe Barnaba şi pe Saul şi-au pus mîinile. Hirotonia slujitorilor Bisericii se făcea prin rugăciuni şi punerea m îinîfor de către Sfinţii ^Apostoli (Fapte 6. numită. 7 . După Sfinţii Apostoli. în practica vieţii creştine. legat de acte de cult. se postea înainte de sfirsituL secolului. care a ceruLxnLbani puterea de a o face si el cu acelaşi efect. „însuşi. c are le deosebeşte de zilele de posţ ale iudeilor (luni şi joi). I în zilele de m iercu ri şi v in eri. 22)..i clcT^înTTiTâTrrşi de cult creştin. _. 5.. precum şi porunca de a nu se fa c e părtaş la păcatele altora (I Tim. 19) şi este cunoscută şi de în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li. " lui Dumnezeu. în afară de împrejurările speciale am in li te mai sus.jşi Sfinţii Apostoli. . 17— 19). 5. creştinii se adunau sT~poi)ljjj_oiilr ghiccd pe care-1 năşim mai tîrziu (sec. hiroto­ niile au fost făcute de episcapii-puşi de ei. 6). 16. mai alesL pe Simon’ Magul. . Postul este c onstatat. aşa că nu putea fi îndoială^ sau abatere în această privinţă. 15. 1. în v ă ţă tu ra c e lo r . cel dat lui «prin punerea mîi_nilor» Apostolului (II Tim. Punerea mîinilor cu post şi cu rugăciune esLe considerată şi pen­ tru alte acţiuni de consacrare decît hirotonia clericilor. ’ Punerea_mîinilor urma botezului si-1 completa.III). 8 . 13.. Ea era săvîrşită la început numai de Apostoli_şi era unită cu rugăciunea pentru primirea Sfîntului Duh de către cei botezaţi (Fapte 8. asiqunndu-se astfel succe ­ siunea apostolică pînă astăzi. o dovedesc si cuvintele S fîntului Apostol Pavel către Timotei despre «harul lui Dumnezeu».prin care se comunică harul act sfînt. I Cor. 5^ 14. cu post şi rugăciuni.04 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ nială în n u m e le S fin tei T r e im i ora doar bine m n o s rn tă rie la MîntuiÎoruT.

Iqnaţiu al Antiohiei ( i îof). Sărbătoarea este menţionată. slăviţi-L ! Hristos din ceruri. în amintirea naşterii şi b otezului Mîntuitorului şi a descoperirii Sale dumnezeieşti unită cu evenimentul botezării în rîul Iordanului (Matei 3. in jurul anului 377^ apoi la Constantinopol. creştinii se întemeiază pe tradiţia apostolică a săr­ bătorilor. 311— 334). a înlocuit sărbătoarea păgînă a solstiţiului de iarnă fn a ta lis so lis). 8 .. adică a înviat Hristos.PERI O A D A IN T II (P IN A LA 324) 95 d o is p r e z e c e A p o sto li o numeşte «ziua domnească a Domnului» (XIV. ca o zi sfînta. M a g n ez ien i IX. sau Crăciunul. s-a combinat cu sărbătoarea zeului solar Mithra.. 1) şi cere creştinilor să se adune şi să săvîrşească sfînta Euharistie în această zi. le-au ţinut de timpuriu şi creştinii.(P. serbîndu-se Ia 25 decembrie.. la începutul secolului al IV-lea. reprezentantul soarelui pe pămînt (d eu s s o lis in victu s). G. STîntuTapostol Pavel aminteşte dc praznicul Cincizecimii (I Cor. care face din ea caracteristica vieţii religioase creş­ tine. care. dar ea nu era generală.— N atalîs D om ini -. Probabil din secolul III. la 6 ianuarie E m tan ia ( ’Ewttpâvsta) numită şi T h eo ta n ia (0eocpâveta) o sărbătoare comună pentru întruparea Domnului şi arătarea Lui. Semnificaţia ei creştină este subliniată de Sf.rimiă— sarhători mai mari. Sfîntul Ioan Gură de Aur spune că această strălucită sărbătoare s-a introdus~în R'asarit de aproape zece ani (P. Pe cele. iar în discuţiile referitoare la data Paştilor din secolul al II-lea. 351— 362). în anul 379.. zicînd despre creştini că ei «nu sabatizează. I). Pentru prima dată. Hris- . în actul martiric al episcopului Filip de Heracleea (t 304). 16— 17). cînd Sfîntul Grigorie de Nazianz a ţinut celebra sa predică f e s t iv ă : «Hris­ tos se naşte. Fapte 20.. s i a . 16. 16). întîmpinaţi-L». In cuvîntarea ţinută la 25 decembrie J386 sau 388. Iudeo-creştinii vor fi ţinut la început şi sărbătorile iudaice.da spărţit sărhătoarea N aşterii Domnului de c e a a Botezului. din secolul al III-lea. P astile şi C. se serba în O rient. ci trăiesc după ziua Domnului» (Ep.izprimpn. cu noua lor semnificaţie : lnvierea'~ D om nului si P o a o r îr e a S îîn tu lui D uh. comp. Sfîntul Iqnaţiu o numeşte ziua în carp a răsărit viaţa noastră. la sărbă­ toarea Naşferii Domnului.inr. Naşterea Domnului. în Biserica de Ântiohia. cu care coinci­ deau mari evenimente creştine. G: 36. în catedrala din Antiohia. sărbătorit la 25 decembrie în fiecare an.. sărbătoare care a trecut apoi şi în Biserica Romei. 49.

creştinii erau îndemnaţi. Sfinţit prin botez."'T'ri cumpătare. Biserică ' creştină era.. Adunarea adesea pentru cult şi învăţătură.90 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ tos. 3. 2b— 26).oaili moral şi iudais­ -H mului si păqînismului.. cr'eşUnli' erau*-«macTuTafele» Lui. «trupul lui Hristos». ca de exemplu «sfinţii din Ierusalim» (Rom. «AdumTţi-vă dsy.‘ z icea T ln v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li. supravegherea conducătorilor comunităţii. creştinii re a­ lizau o viaţămorâTă~Ue~o~Trumuseţe necunoscută oină atunci. Col. «soarele dreptăţii». simţul răspunderii morale. pe caritate şi evita orice plă­ cere unită cu păcat. pe bună­ tate. care-şi făcea merite din cunoaşterea şi observarea unor prescripţiuni.cinstea si recomanda tuturor munca. Pen­ tru neînţelegeri le lor. căutînZ cele de trebuinţă sufletelor voastre. care a adus lumii «răsăritul cel de sus».Caritatea devine o funcţiune morală normală a Bisericii. stăruitor să se judece inlie ei şi sa nu meargă la judecata păgînă (I Cor. El dă sfaturi morale tuturor categoriilor şi vîrstelor (Efes. 16).'2). pe sinceritate. după Sfîntul apostol Pavel. 'îfl~pace. creştinismul punea preţ pe curăţia sufletească. S-a ridicat . citirea cărţilor sfinte. de a fi găsiţi pregătiţi pentru primirea Lui. I b . pe iubire.v i atĂ nniiă~-JW a 4ăT Sw e r i.tm iau. ridi­ cau mult nivelul vieţii creştine faţă de al lumii celeilalte. Creştinii. cunoaşterea creştini­ lor între ei. trupul creştinului devine «templul Sfîntului Duh» şi nu trebuie să fie întinat prin păcate (I Cor. dacă nu veţi fi desăvîrşiţi în ultimul moment» (X V I. 3. E l a n u l de credinţă şi de dreptate. pe care Sfîntul Apostol Pavel o invăţa şi cu pilda mîinilor sale. & ]e§^mr^spîrau la sfinţenie şi se numeau «sfinţi». ce se numărau cu sutele.credincioşii "de la Ierusalim au reali'/jiLcoinnnilatea benevolă a bunurilor. 5— 6 . prin punerea mîinilor penlnr^rimTxee^^ . pe răbdare. 6). Spre deosebire de legalismu] iudaic formalist şi cauzuist. V iaţa creştină stă în strînsă legătură cu credinţa si cu cnlt. Ei trăiau in dragosTe. căci nu vii va folosi tot timpul credinţei voastre. pm TSfînta Euharistie. cn_ care.nl.smui. Cu preceptele ce învăţau şi cu exemplele ce aveau. ca şi de imoralitatea păgînă.o . se. caracterizează sentimentul k)r <2LLII°U. a în­ vins păgînismul greco-roman şi mithraismul. pe milă. 3). Aşteptarea revenirii Domnului întărea mnlt hotărîrea primilor creştini. care era centrul şi manifestarea ei cea mai frumoasă şi mai edifica^ loare. îndemnau si se ajutau la c e le bune. Croslini. conştiinţa demnităţii creştine..

Mustrările pe care Sfîntul apostol Pavel le adresează unor credincioşi.jâetii--îaQj-a]R.si o cinste. Spre deosebire însă de sinagogă. La p r iè r e c h r é t ie n n e e t Ia p r iè r e p a ïe n n e . păcă ­ toşii se_jm h lL iia i^ si puteau să rămînă. Erau puţini c ei care o părăseau. 1979. Viaţa creştinilor este o prefaţă a nemuririi cereşti. deşi viaţa lor materială este l a fel c a a tutu­ ror Q_am eL i!i]xa^ --tm iit a 1or m o r a l ă ş i duhovnicească este excepţional ă .trăiesc pe pămînt. 1). Paris. Biserica ave a__un m ijloc excelent în mărturisirea păcatelor. «Creştinii trăiesc în trup. cu caracter moral. biruiţi de plăcerile şi interesele păgîne aîe~Tumii. precum şi insistenţa sfaturilor ce le dă. ci si în a l t e J jjînrgfamri. I d e m . Biserica na aplica pedepse corporale. iar de timpuriu regu­ lat. arată ca unii cădeau în păcate şi slăbiciuni. Ele ţineau ele firea oamenilor. Interesant e că Biserica intervenea pentru cercetarea şi îndreptarea păcătoşilor şi excludea din sînul ei pe cei vinovaţi de păcate grele. spre mîntuirea sufletului răscumpărat prin sînaele BIBLIOGRAFIE P en tru cu ltu l c r c ş lin A. dar vieţuiesc ca în ceruri. H a ni m n n. O disciplină bisericească s-a impus dintru început şi ea a servit pentru menţinerea nivelului moral al comunităţilor. dar nu după trup . Unele umbre existau fireşte şi în această societate nouă. 23. 1980. N ew Y ork . în A u fs tie g und N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n V ie lt. 2. 7 — Istoria bisericcască .P ER IO A D A IN T I I (P IN Ä L A 324) 97 mult nivelul moral al vieţii familiale. . Ei sînt pentru lume ceea ce este sufletul pentru trup» (cap. ci spirituale. X IV . p. Ei nu sînt o societate n o n ă . 14 .i n sînul Bisericii. t. a v ie ­ ţii de dincolo. dnpă . cu viaţă morală atît de frumoasă. 6). înainte de împărtăşanie. ca şi aluzia la neînţelegerea dintre ei. 14). L e s p r e m ie r s m a r ty rs d e L ’Ê g lis e .^Aceasta se făcea nu numai la intrarea în creştinism. prin cinstirea şi grija de copii. io r m e s e t d iifè r e n c e s . IV. Pentru cei mulţi creştinismul era o vrednicie. Rentru controlul si îndreptar£a. 7. care trebuia păstrată şi meritată.şi îndreptare. Autorul E pis to le i c ă tr e D iog n et ne face descrierea modului exemplar de viaţă a creştinilor din primele clouă se co le. Prin pocăinţă. unită cu rugăciune {În v ăţătu ra c c lo r d o i­ s p r e z e c e A p o sto li. ca «sfinţi» şi curaţi prin Botez (I Cor. prin cinstirea soţiei ca mădular al Bisericii şi soră a lui Hristos. B erlin . 1190— 1247.

S i m o n .. In tr o d u c tio n à ¡a L itu r g ie. L 'E g lise d e s m a rty rs. col. Paris.. L e s o r ig in e s d e la M ess e. I 0 . 1956. 1961— 1964. 401 -4 0 2 . H. S ain t.. I d e m . A c t e le m a r tir ic e . 416 p. pmi. K a h l e r . E u c h a r is tie o u l a M e s s e d a n s s e s v e r ie t è s s o n h is to ir e et s e s o r ig in e s . Trad uction franç. 1. 1966. Paris. A. D ie ir ü h e K ir c h e . E in e g e n e t is c h e E rk lä ru n g d e r r ö m is ­ c h e n M è s s e . 5-e éd. Paris. 1955. P aris. 1970. D er Ir ü h c h r is tü c h e R e liq u ie n k u lt u n d c h r is tlic h e A r c h ä o lo g ie . 1933. W. H is to ir e d e la p r iè r e c h r é t ie n n e . 1955. L e m in is tèr e d e s fe m m e s d a n s ¡’E g lis e a n c ie n n e . ibidem . O s c a r C u l m a n n . J o u r n a l d e v o y a g e . par E. B ru x elles. 1965. t.. I d e m .2512. L a v i e q u o t id ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é t ie n s au I I . L e s o r ig in e s du c u lte d e s m a r ty rs. 1972. B ru x elles. L é g e n d e s g r e c q u e s d e s «m a r ty rs ro m a in s» . A i m é G. .i fie. Prof. A £t’| 'ava %ai tcz9 0 1 Ji-ap-cuptov v a z à xrtoz xpeTc TrpwxooC aEütva". 1971.. B o u l e t . Paris. 1955. in lim b a ro m â n ă .. Paris..O ii IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă Idem. Paris. P aris. I d e m . F r . C h r is tlic h e r M a r ty r er k u lt. L 'E g lise p r im itiv e (H is to ire d e ¡’É g lise. t. L e s l e g e n d e s g r e c q u e s d e s S a in ts m ilita ir e s . H y p p o l y t e D e l e h a y e . A rt b y z a n tin . de l'allem and. et trad uction par H élène P étré. 1953. J .c h r é t ie n . 1921. p. X. K l a u s e r. J . G em blaux. 1964. 1934. Rideau. B ru x elles. A. Paris.e s i è c l e (95— 197). B ru xelles. S a n c tu s. 3— 313. R. X V . L a io n c tio n d i a c o n a le a u x o r ig in e s d e ¡'E glise. I. R e c h e r c h e su r le c u lte d e r e liq u e s e t d e L'art c h r é t ie n a n tiq u e . B ru x elles.1. B ucureşti. 1972. a p i n. c h a p . D u c h e s n e . Paris. 1960. C o l s o n . X V . 1950. L e s fo n c tio n s e c c lé s i a t e s a u x d e u x p r e m ie r s siè cle s. J u n g m a n n. L e c 1 e r c q. K ö t t i n g . Th. II-e — V III-e siè c le (22 études). M artin. N. 33— 216. G e s c h ic h t e d e s c h r is tlic h e n G o t te s d ie n s te s . M arty r. Köln. 2. A. C o n tin u a tio n d e l ’A tla s d e A n tiq u ité c h r é t ie n n e . 2-e éd. J . t. London. Bucureşti. I d e m . 1958. 1909. I— III. 1971. Paris. I d e m . Fliehe et V . L e s L é g e n d e s h a g io g r a p h iq u e s . L e s o r ig in e s d u c u lte d e s m a rty rs. J . 1960. p. K u lt u n d K u ltra u m . v o n d e r M e e r e t C h r i s t i n e M o h r n i a n . Paris. I d e m . 1974. par . 251— 274. P aris. N e g e l . I).. 4 -e A ufl. M arty riu m . 1 11 R ă m u r e a n u . 4-e éd. C l. 1973. chrét. et de Liturgie». i P entru v ia la c r e ş tin a . G r a b a r. R. 10'/:'. 366— 3 7 0 : l> bl if)(| r. Z e i 11 e r.. II a n i m a 11 . 1960.. M a r ty r s g r e c s . A rt p a lé o . Berlin. I u s t i n M o i s e s c u . L a c iv ilis a tio n d e ¡’A n tiq u ité e t Ie c h r is tia ­ n ism e. O rig in es d u c u lte c h r é t ie n . I d e m .. L a v ie q u o t id ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é tie n s . P h y t r a k i s . g r e c q u e e t la tin e .. Paris. Paris. W ien . I e r a r h ia b is e r i c e a s c ă in e p o c a al>iisl<ilica. I*. M. J . Paris.irr. I d e m . L a l o i e t l e c u lte d e ¡'E glise p r im itiv e . S a in ts m o in s d'O rien t. l’. M. Paris. în «Dict. 1982. I. M é la n g e s ¿ 'h a g io g r a p h iq u e s . A.. 1905. 2 3 5 9 . H. 1961. E s s a i su r l e c u lte d e s S a in ts d a n s l'a n tiq u ité. Berlin. Trad. T c b r e t o n e t J . 1973. N e y r e t . p. 1943— 1946. Köln und Oppladen. London. ' E t li e r i e. R o ( | c r G r y s o 11. 1932. te x te latin. l’i. 1973. J u n g m a n M issa ru m S o lle m m ia . D. 197. d'A rchéol. Atiij. h e id n is c h e r H e r o e n k u lt und s p ă t ju d is c h e H e ilig e n v e r e h r u n g . H a 1 k i n. L 'E glise e n p r iè r e . M a r t i m o r t . 1973. 1927. P aris. col. Atena.. B ru x elles. t.

G en ève. în S lîn ta S crip tu ră . N euchâtel. C h r é tie n s d e s p r e m ie r s s i è c le s . m o e u r s c h r é tie n n e s . Paris. Berlin. 325 623. 1929. L a c h a r it é a u x p r e m ie r s s i è c l e s d u c h r is tia n is m e . Paris. 5— 7. în «O rtodoxia». neu e Aufl.. Leiden. p. et de Lit.. A.u. t. C u m o n t. C o r p u s in sc rip tio n u m e t m o n u m en to ru m r e lig io n is m it h r ia c a c .». p. A. în «Studii T e o lo g ice». 4-e éd. L e r o y A. L e s p r e m ie r s c h r é t ie n s . H o r n u s. 1. H. în «Studii T e o lo ­ gice». 223 ş. A. S o a r e . S. X V (1963). M ith raism a n d C h ristia n ity . 9— 10. H agae. W ien. E tu d e su r l ’a ttitu d in e d a C h ristia n ism e p rim iţii d e v a n t l e s p r o b lè m e s d e l'Etat d e la g u e r r e e t d e la v i o l e n c e . Pr. 1956. IX (1957). Drd. p. 1953. nr. III. nr. J . S t e f a n A l e x e . J . în . M itro p o lit A n t o n i e P l ă m ă d e a l ă . C h r é tie n s d e s p r e m ie r s s i è c le s . D octrin a ş i o r g a n iz a r e a în p r i­ m e l e ş a s e s e c o l e . L i v i u S t a n . col. 23. 2 vol. în «Studii T eo log ice». D er s o z ia le G e d a n k e in d e r a ltc h r is t lic h e n K ir c h e . V e r m a s e r n . nr. 2. M y s te r ia M ith rae. X X V II. C h a rité. S c h m i d t . V II (1955). S o c ia l L ite o t e a r ly C h ristia n s. M o e u r s p a ïe n n e s . K a t z. 1936. 1967. L e c 1 e r c q. Tübingen.u. t. L é o n H o m o . N. D aily L ite in th e e a r l y C h u rch . M a u q u o y . J . p. Paris. 1960.. L e i p o 1 d. P en tru r e lig ia z eu lu i s o la r M it lira. U g o B i a n c h i . J . 1970. p. t. 1968. 1956 . D octrin a m o r a lă a P ă r in ţilo r a p o s to lic i. nr. I. 1928. G. P r e s c u r e . in «Dict. N ew Y ork . P. 1980. 1929. B o r r o w in g s a n d T r a n s fo r m a tio n . G h. în «Studii Teo lo g ice». L e s r e lig io n s o r ie n t a le s d a n s l e p a g a n is m e ro m a in . P rin cip ii p c d a g o g i c e în p e d a g o g ia lu i C le m e n t A le x a n ­ d rin u l. 1. in S fîn ta T r a d iţ ie ş i în t e o lo g ia c o n te m p o r a n ă . H. 1937. M. 1954. Paris. chrét. II. Paris. 1948. 1957. M. C h risten tu m u n d S k l a v e r e i . . 1967. Paris. Paris. E v a n g ile e t L a b a ru m . 1925. 1306 — 1332. IX (1957). C a m p b e l . 1960. X X IV (1972). P.-1006 p. 1950.. Leiden. L e c h r is tia n is m e et l' e s c la v a g e a n tiq u e . nr. In s titu ţiile d e a s is te n ţă s o c ia lă în B is e r ic a v e c h e . A u is tie g u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt .u. L a v i e c h r é t ie n n e p rim itiv e. Bucureşti. F r . B a u d r i l l a r t . London. A n n e-M a r i e l a B o n n a r d i è r e . London. Paris. K ir c h lic h e s A m t u n d g e i s t l i c h e V o lm a c h t in d e n e r s t e n d r e i Ja h r h u n d e r te n . D ieu e t C é s a r . 3— 4. Pr. 598— 653. art. 9— 10. L ü ttic h (Liège). 259— 279. D o m .PER IO A D A IN T I I (P lN Ä LA 324) J. J a u b e r t. Paris. v o n C a m p e n h a u s e n . M ith r a ic I c o n o g r a p h y a n d I d e o lo g y . t. Drd. V o r n i c e s c u. D e la R o m e p a ïe n n e à la R o m e c h r é t ie n n e . d A rch é o l. 726 ş. B is e r ic a s lu ji­ to a r e . p. 1970. I d e m . V ia ta c r e ş t in ă d u p ă b ă r b a ţ ii a p o s to lic i. G o r d o n D a v i e s . I d e m . I d e m . 541 ş. 1913. In lim b a ro m â n ă MI. J . L e a s e. Paris. 1927. prof. O s c a r C u l l m a n n . 2. B is e r ic a şi a s is t e n ţ a s o c ia lă . 1952. 2 vol.

. 14.... creştinismul a cunoscut opoziţia multor iuH m i . . 23— 27)'..a fost de cîteva ori în pericol de moarte (Tî Cor.. .. care le-a interzis de repetate ori să mai vorbească despre Iisus Hrislos. fie prin^ calomnii şi b a tjo ­ curi la adresa Ini li. . 19. .miilor.. .. Pe lîngă măsurile luate de ei înşişi. . 17. pe' apostolul Jacob al lui Zevedeu şi pe creştinii cei prigoniţi «pînă la moarte» de Sam...-. iudeii denunţau uneori pe Apostoli mulţimii sau autorităţilor romane. . . La Ierusalim.. vezi Fapte 13... ca să-i pedepsească (La Corint. în dias­ pora. IX). * C a p ito l re d a c ta t do P r.-clei care porneau prigoană contra lor (Fapte 13... bătăi din partea sinedriului. .. Sfîntul Apostol Pavel a avut mu 11 de suferit din partea lor ş i. In afarâ de Palestina. am e­ ninţări. Legislaţie.PERSECUŢIILE Cauzele generale. ..sus Hrislos.....— — . 5— 8. A ce a stă ură s-a . .. .. .. lui Gallion. .. 12— 13)... 45..-.-—.. !ie prin ai uza|ii împotriva creştinilor...— . pedepse * Propagarea creştinismului a întîmpirmt.. fie prin blesteme în rugăciunea Şmoneesre. Comunitatea^ creş­ tină a avut martiri dintru început : pe diaconul Ştefan..... Cauzele prigoanelor din partea iudeilor se cunosc şi se înţeleg din capitolele anterioare...---. 50 . de la început unele piedici şi greutăţi.-■. au făcut să crească şi mai mult ura contra lor. procedură... despărţirea lor de iudeii angajaţi în războiul iudaic...... de agitaţia iudai'/... Í7..... închisoare. prut. motiv pentru care Tertu­ lian numeşte sinagogile mai tîrziu «fontes persecutionum» (A d v ersu s G n o stico s. ca uciderea lui Iacob «frateie j)oinnn~ITTT>r şi a altora sub Bar-Cochba.... îndepărtarea creştinilor de sinagogă... 1!... lo a n R ăm u rean u .. 13). — -.. Apostolii au avut dc suferit arestări. 5 0 .maniieslat fie prin persecuţii sînqeroase.

aoi-dufat.. apostol Pavel a smerit de asemenea atacuri. Persecuţiile propriu-zise. fie că a scos pe Apostoli din pericol (la Filipi. înainte de împăxaJ-t4J. 19— 40 • la Efes. care trăiau speculînd superstiţia poporului (fa­ bricarea de obiecte de cult şi idoli. De la Traian (98— 117). creştinii au fost urmăriţi mai mult din iniţiativa mul­ ţimii păgînc sau a unor guvernatori . Persecu­ ţiile n-au fost continui. pî^ --la-âiir:e p u ^ lului al IY=lea^-Pjin.sis te m a tic c si a e n e r a îe . ea a procedat l e g a l ._(-9/iq— 951). Lactanţiu socoteşte şase. dc la Nero şi pînă la Dom iţi an (81— 96). Persecuţiile sînt numite de obicei după împăraţi. persecuţiile se pot împărţi în două sau trei perioade. _De la Domiţian înainte. Persecuţiile sîngeroase_au-Ma^e:g ttt-aib-JVero (54— 68) si . persecuţiile sînt dezlănţuite de autorităţile romane şi dobîndesc un caracter geneTiTT In secolul I. Sulţriciu Sever nouei.i.. Din alt punct de vedere. pnrcpmţiilp au fost in c id e n ta le şi l o ­ c a le . prin interzicerea prozelitismului creştin. fie că nu a dat urmare cererii iudeilor contra creştinilor (la Corint). vrăji. mai grele.i . Sf. C on stan tin c e l MajQ__ţ3Q£— g^ZL-pline capăl. de_la Deciu însă. Inccpînd cu împăratul Deciu. de lungă clurăţa~~şi au pus uneori Biserica în grea cumpănă. Pînă la Deciu. După caracterul şi gravi­ t atea lor. dar au ţinut ceva mai mult de jumătate din timpul de la 64 la 313. ghicit). care i-au pus viaţa în pericol (Fapte 16. se aplică de regulă la judecarea creştinilor rescripto . Augustin şi Paul Orosiu zece. e J e a ^ devenit . creştinii au fost socotiţi o secta iudaică si confundaţi cu iudeii. domnia lui Septimiu Sever (193— 2L1) se poate socoti de asemenea ca un moment nou în istoria persecuţiilor. 19. legislaţia persecutoare e nesigură şi necunoscută.. Cauza acestor ieşiri violente contra Apostolului era interesul material al unor păgîni. Cit priveşte autoritatea romană.-ed]'ctul de la Milan din ianuarie 313.P ERSECU ŢIILE ÎOÎ Din partea unor păgîni. cele îndurate de creştini din partea mulţim ii’păgîne şi a autorităţilor romane^-au-fosi mult. Numărul lor n-a fost socotit acelaşi la cei vechi. ei sînt deosebiţi de iudei şi persecutaţi ca religie nouă şi nepermisă (r e lig io illicita). persecuţiilor în Imperiul^ roman. magie. La începutul primei perioade. Efes şi Ierusalim). adică se aplicau printr-un e d ic t imperial în tot Imperiul roman.-Dftf'i. 23— 41).

Cauzele generale ale persecuţiilor A cestea au fost de mai multe feluri : a. ducea l. Credinţa creştină era socotită o apostasie de la religia strămoşeas??t7~âToTsin7n î ^ Necunoaşterea şi neînţelegerea învăţăturii creştine. mo­ rală. S e impuIg_xxQsi.. mai ales întruparea lui Dumnezeu. cu aplicare generală şi obligatorie.. unii împăraţi. magie.i răstălmăciri şi la acuzaţii grave care făceau din creşti­ nism nn rull s e n e i şi periculos. chiar iudaismul.102 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă imperiale. Contrastul era evident şi esenţial. invazii "cTăşmane.-----.. cutremure. dar în creş­ tinism vedeau «o su p ers tiţie n o u ă şi r ă u îă c ă to a rc » (Suetoniu). Edic|uj_era o adevărată lege de stat. farmece. politeistă.. epidemii. care prin dispreţul lor . furtuni. idolatră^ decăzută. o caricatură religioasă. Totuşi. De la Deciu. Thuudaţii. învierea morţilor. Cauze religioase.n im -----. care voia să înlăture pe toate celelalte şi întîmpina de aceea . nu în întregul imperiu..iniIor <'. Romanii tolerau celelalte religii. vreme rea. foamete. o religie suspectă. fără zei şi jertfe.. Deciu este cel dinţii împărat roman care a promulgat un edict de persecuţie generală contra creştinilor. secetă. monoteistă. creştinismului fost socotit religie nepermisă — r e lig io M icită. cum a fost Gălbenuş (260— 268) şi unii guvernatori de provincie au avut faţă de creştini o atitudine care m ergea de la indiferenţă pînă chiar la bunăvoinţa.^făra^Teprezentări plastice (idoli). pe cînd păqînismul era o religie veche.. situaţia creştinilor a depins mai mult de dispoziţia po­ porului şi a autorităţilor locale. Pînă la Deciu. Paginii nu aveau înţelegere pŞrDăTo' religie fără temple. statul roman însuşi face încercarea de a distruge Biserica. creştinii sînt urmăriţi pe baze de edicte speciale. care se aplica într-o cetate sau o provincie. R escrip tu l este o dispoziţie oficială. Creştinismul era o religie nouă. O rice calamitate abătută asupra Imperiului roman. şi a cul­ tului. c e s-a aplicat în tot Imperiul Roman. absolută.-i iii ura Liiluror. toate erau atribuite creştinilor.i pmzeaia -lo i-Jin p ie d lca efectul binefăcător al • sacrificiilor religioase. De acum înainte. provizorie şi limitată. în tot timpul de două secole şi jumătate de persecuţie.

ca filozofii Cels (sec. daca e "ioamete 1 _~gacă-Jse iveşte.voi strigaţi.vreo molimă. Nilul nu se revarsă peste ogoăreT dacă cerul nu plouă. faţă de religia strămoşilor — mos majoram. preoţii şi filozofii _ţimpului v edeau în general în cre ştinism . Cauze politice. Atitia. c. Obligaţiile religioase erau adevărate datorii civice (participarea la acte <5e cult. mul­ ţimii în aprecierea creştinismului şi cereau distrugerea sau combaterea lui. la unul singur ? j B i r o q .r. Nu numai poporul. Ş ti-însa lpgătn. cîte nenorociri n-au lovit Imperiul si cetatea Romei ?» (A p o lo g e tic u m . la serbări şi manifestări religioase). ceea ce nu se putea din par­ tea creştinilor. Cultul împăratului a fost între cauzele persecuţiilor una din cele maj^£_s©â»w. II) şi Porfiriu (j. Critica aspră. care jign esc şi supără pe zei. ea transforma combaterea politeismului şi a idolatriei de către creştini în atitudine duşmănoasă faţă de stat şi de societate. fă cea ca păgînii să vadă în creştini duşmani ai statului. că lor li se datoreşte puterea şi gloria Imperiului roman şi că nenorocirile vin din cauza creştinilor. pentru s ocietate si— ealtotă.304). spunîndu-le cu iro n ie : «Dacă Tibrul inundă cîmpiile.ă-_ jii. Se admitea cel mult ca noua religie să fie practicată în particular. 2— 3). întărită şi mai mult pe păgîni. Oamenii inteligenţi şi culţi. din contră. El constituia o adevărată religie de stat şi eră""o obligaţie' . socotinciu-l rătăcire.. pe care creştinii o făceau păgînismului. Scriitorul creştin Tertulian se adresează astfel romanilor.ritre religie. dar cu respectul public al cultului păqîn. întinderea creştinismului îi neliniştea. XL. mînie zeii şi trimit aceste nenorociri asupra oamenilor. b. nu s-au putut ridica peste prejudecăţile. corupţie.PERSECU ŢIILE 103 faţă de zei. mai ales pentru funcţionari si m ilit a r i Ideea păgînilor că statul este protejat şi ajutat de zei. o religie funestă pentru stat. ci şi conducătorii. Politeismul era în adevăr amestecat în toate manifestările vieţii publice şi de stat. stat şi v iaţa pu­ blică scotea şi mai mult în evidentă contrastul dintre c reştinism si păgînism . înainte de împăratul Tiberiu. înşelăciune a demonilor. adină de venirea lui Hrlstos. ca aceea a unui pericol public. dacă. dacă se cutremură pSmimul. i n dS a : CresEnii--la-4eu ! — Q h iistia n o s a d le o n em .

(otStrcóSstot ¡xí^etc).sacatil. — Oasazsia osîr. 10. x x v ii . că săvîrşesc alte fapte rele încă.. Cauze moral-sociale. prefăcute prin harul sfinţitor al Sfîntului Duh.. XLII. jţlefuzînd să accepte păqînismul iii_ general. 31). A p o lo g e tic u m . A p o lo g e tic u m . cei de sus vedeau elemente vulgare şi-i dispreţuiau. C ă tre A iiln lic.«crirap. zicea ironic Tertulian. 31— 36 . Is to r ia b is e r ic c a s c ă . ca Oedip. In_Vii'şlini. eraţi socotiţi imorali. care căutau să compromită pe creştini şi să-i facă odioşi socie­ tăţii. | ulm r. 1 6 . 1). de oameni inferiori (Cels).. neînţelegînd rostul şi sensul agapei creştine. Minucius Felix. Teofii al Antiohiei. D ialogu l cu iu d eu l Triton. neînteleqînd _ei Taina Sfintei îmoâ^-sam ^-4n-c a r e pîinea si vinul sînt. X V I. 4— 15 . ^Cr^iiniLerau a cuzaţi că ucid copiii la cui iul lor si se hrănesc cu s î n g e ^ ş i c a m e a _ ^ r j ospeţe t h y e s t i c e . 1. se dedau la desfrîu. j^restinismu! era .i si. calomnii absurde.ya). V II—• IX. pe care creştinii mărturiseau că refuza să admită că le-ar pu­ tea săvîrşi chiar păgînii (Eusebiu. m ajestate mai augustă decît a zeilor înşişi. A p o lo g e tic u m . fiind acuzaţi că Ia ospeţclc lor comune.. că adoră soarele sau un asin (o n o la tr ie ) (Tertulian. 14). comit chiar incesturi.ătiilT ertu lian. 2 6 . d.' Alenagora. A p o lo g e tic u m .J2 religie de sclavi. R u g ăm in te pen tru creştin i. Nu numai în societate. A cestea sînt poate cele mai curioase şi mai periculoase : zvonuri necontrolate. O cta v iu s. Prejudecăţile şi ura paginilor se manifes­ tau în'aprecîerile loFastrpra vieţii morale a creştinilor.i^n^r Ţ n i i T ^ l } prin ab ţ i n e r e a l p r dcM a şi funcţiune prin cri li ca pe c â r e ^ o m c e a ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ î n e ^ p r i n Ţ ^ ^ ^ ^ n o m " de a pruni func ţiuni sau de a se supune serviciului militar. V. A p o lo g ia I. c reştinii păreau paginilor c a inutili societăţii. iir. ci chiar . în Trupul şi Singóle Domnului Hristos .n lesae religionis et divini'tatis»7crîfiia de ofensă a religiei şi a divinit. Iustin Martirul. 12— 13). PrhTŢ^aj. de ignoranţi. 9. 30. 1.n~crul. G ra­ vitatea şi pericolul acestor acuzaţii calomnioase de crime s e c r e te .au^măi mult "d lrrfclaseîeinodesTe Creştinismul era )c socolil CJ.(o o c u lta ia c in o r a ) era foarte mare pentru creştini (Tertulian. ¿gíuzu¿ creştinilor de a participa la era socotit ca un act de impietate (sacrilegium — iasSeia) şi o ofensă a m aj est¥pIlHperiale~Tcrimen lesae majestatis). Tertulian. J mni-jde nimic (infructuosi negotiis.104 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ ^elăţenească. "iy .

s-au dat şi legi speciale. conspiratori. mizantropi. _ Afară de legile exist ente. nebuni. Chiar unii împăraţi sau guvernatori. pentru un motiv sau altul. L e g e a c e lo r 12 ta b le iniprzirp. religiones illicitae) şi pedepsea magia.Hr. cu aplicarea generală sau specială Ia religii. El putea fi urmărit pe baza unor decrete şi legi existente.• creştinismul. o religie odioasă (odium generis humani.. privind anume pe creştini. izbucnea uşor în strigăte contra lor (Toile s a c r ile g o s . în care se putea încadra delictul de a fi creştin. Un decret al senatului (de bacchanalibus. creştinii. duşmani publici (hostes publi­ ci). discuţii şi nemulţumiri. iar mulţimea. creştinii erau urîti de pagini^ soco­ tiţi 'periculoşi. care nu socoteau pe creştini periculoşi din punct de vedere al ordinei morale şi de stat.) şi o lege a lui Traian co n tra a s o c ia ţiilo r n e le ­ g a le (eteriilor) interziceau adunările nocturne. cedau pre­ siunii mulţimii şi persecutau pe creştini.fost însă o religie nepermisă si tinută deci în afara legii. trădători .a— ite le străine (religiones perem grinae. 189 d. îndărătnici. Creştinii pu~ teciii fi acuzaţi şi urmăriţi pe baza unor asemenea legi şi decrete. crestinismuLa. cultele străine trebuiau de regulă să fie îngă­ duite prin lege. ^ pntrn fnate aceste motive. pe care nu-1 cunoaştem totdeauna. se putea urma fie procedura regulată (ju d ic a tio ) a procesului de crima.. prevăzute de legi. Lcx J a l i a de m a je s ia t e pe­ depsea manifestările duşmănoase faţă do poporul roman. pentru . superstitio prava et iminodica. in judecarea creştinilor. Pînă la Constantin cel Mare (306-—-337). cu pedepse capitale (pierderea liber­ tăţii. pen­ tru un motiv sau altul. chrisLianos aci leonem. atpe xooi'dOsooi ia moarte cu creştinii !). Tacit). imputări etc. un neam de oameni superstiţioşi şi răufăcători (Suetoniu : genus superstitiosum ac malefîcum).a dreptului de cetăţenia. o superstiţie rea (superstito exitiabilis. Legislaţia şi procedura de judecată Ca să poată fi tolerate. a vieţii). subversivi. Care a fost prima lege şi ce procedură s-a urmat în ju decarea lor — sînt probleme încă neHiic idrite de istorici.PERSECU ŢIILE 10 5 în familie se observa o schimbare de raporturi între creştini şi păgîni . Pliniu).

împotriva acestor păreri se poate invoca mărturia precisă a apologeţilor. Fără ca delictul creştin să fi io.^¿SSIflir o l c g e de excepţie contra creştimTorTTa'rerea aceasta este ni i¡ i î 11111 *'|»I< (i Lí docil celelalte. 4). ci numele însuşi : n o m en ipsum . creştinismul era interzis şi pedepsit pe baza imiiiJxM-M.p ro c e d a t. nu examinarea vinei (Tertulian. bazată pe drep­ tul poliţienesc şi judecătoresc al funcţionarilor romani superiori.. T e rtulian şi istoricul Sulpiciu . n om en ch i isH anum . nori ex a m in a tio crim in is. sînt totuşi unele mărturii. autoritatea romană n-ar mai fi avut ezitări in condamnarea creştinilor. Interesa deci nu o crimă. S cor¡>¡cn:<'. — mărturisirea numelui. dé a păşi din oficiu contra necetăţenilor suspecţi sau vinovaţi de tulbu­ rarea ordinei publice (ju s c o e r c e n d i. împotriva acestei păreri se poate obiecta că dreptul coercitiv se aplica numai în judecarea necetăţenilor şi că unii creştini erau cetăţeni romani. IX --X ). asociaţii nepermise sau legea superioară a binelui public.st specificat juridic de legi. Unii istorici cred c ă împotriva creştinilor. ci J3e bază de măsuri administrative şi poliţie­ neşti (c o e ic it io ) .106 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA cetăţenii romani . ci doar cali­ tatea şi numele lor de creştini (otá xb 6vo|ia Iustin Martirul. care reglementau acest drept (Theodor Mommsen). socotit periclitat de creştinism. deşi se poate aduce şi împotriva i < ei obiecliimea că. 11 . el era urmărit în virtutea dreptului numit jus coercendi. Pentru exislenţa unei legi speciale. nu intermitente. Alţii însă cred că la judecarea creştinilor se aplicau legile penale ele drept comun : creştinii erau adioa acuzaţi şi condamnaţi. lăsîndu-se influenţaţi de mulţime sau de patimă. prevăzute de lege. dar aveau libertatea de a aprecia şi puteau proceda uneori arbitrar şi abuziv. care~7irPso “poT înlătura uşor. c o n îe s s io n om in is. nu pe bază de legi speciale sau de legi penale de drept comun (ju d ica tio ). pentru crime prevăzute şi pedepsite de legile în vigoare — magie. A p o Jo g e tic u m . în pri­ mele două secole. fie procedura reprimării delictelor. iar persecuţiile' ar ti fost generale şi continui. că la creştini se cău­ tau şi condamnau nu anumite crime. crimen laesae majestatis. Rescriptele imperiale erau doar măsuri administrative. cum s-a întîmplat uneori. 3. După . s -a . ei se conduceau de regulă după normele procesului de crimă (ju d ica tio ). sacrilegiu. de excepţie.i treia părere. ¿ivind o asemenea lege. A p o lo g ia l-a. II. c o é r c itio ). în aprecierea vinei şi pedepsei.

la Roma.pierderea libertăţii. de sete.. în 313. pentru femei şi fecioare se aplica de cele mai multe ori vinderea lor la case de toleranţă. creştinii fiind ţinuţi în lanţuri ca şi s c l a v i i . în a i nje_ de judecată. creştinii. Principiul condamnării era : cei. în circuri. prin ardere. cei să de ios decapitaţi — h o n e s tio r e s d ep orta n tu r. creşti nii erau închişi. din anul 64. m oartea. Aceasta putea fi provocată prin d e c a p it a r e . în ambele cazuri. ca pentru sclavi). Se pare că încă de la Nero. Autoritatea c are judeca era. condamnarea la munci în mine şi în cariere. fără lumină. a acordat libertate creştinilor prin edictul de la Milan. Pedepsele c apitale erau :. care ” su­ a ferii m o a r te a pen tru H ristos în timpul Împăratului Comod (181— 192). care. guvernatomL Ei av eau puteri poliţieneştL_sL4-UPedepsele variau. fiind scoşi de sub protecţia legilor. răstignire (moarte infamantă. Uneori mureau de asfixie. h u m ilio r es c a p ite puniuntur . Pedepse pe viaţă erau exilul sau deportarea în locuri nesănătoase şi sub pază. Deşi n-au fost persecutaţi continuu. De \a Deciu. de foame. într-o atmosferă sufocantaj cu hraiTq pnţirm„si. Ea constituia un m ijloc de conslrîngere la apostasie. 4 . A p o lo g e tic u m . în grele condiţii de t*r'ai. Unii .PERSECU ŢIILE 107 S e v e r vorbesc despre un decret ai Iui Nero. decret numit şi In stitu tu m N eron ian u m . fără aer.rea. I. în M artiriu l lu i A p o llo n iu s. date la sărbători populare. a drepturilor civile. creştinii au fost puşi în afară de lege şi că această situaţie a rămas în vigoare pînă la Constan­ tin cel Mare. din anul 64.-= (Tertulian. uneori legaţi în lanţuri. sub formula : N on lic e t e s s e c h iis tia n o s = nu e permis să existe creştini. = JSIu este „permis ca voi să existaţi . nohili— fie deportaţi. care interzice creşti­ nismul. închisoarea este mai lungă şi mai grea. creştinilor li se confiscau şi averile. concretizat în_ formula : N on lic e t e s s e \o s . Creştinii erau îngrămădiţi în în­ căperi subterane. prefectnljaraşului (p r a e fe c tu s u r b iJ T iâr în provincii. se face menţiune despre un d e c r e t al sen atu lu i. 7). la Roma sau în alte oraşe ale Imperiului. IV. erau ţinuţi în stare de nesiguranţă legală şi de alarmă. Tertulian. între altele^ în general după situaţia socială a creştinilor. aruncare la fiare sau în luptele de gladiatori. A d n a tio n es. s o c o tită « b on a m ors».

1839. 2-a. torturile au fost cele mai grele. r H e r b e r t M u s u r i l l o . 1962. La v r a ie lé g e n d e d o r é e . 14 vol.i u x. Torino. 61— 246. B erlin. Tà fJ. Creştinii liberi puteau sau reuşeau uneori să viziteze pe cei închişi. O xford. T rad u cere italian ă de E lena C ontucci. In tr o d u c e r e . cu traducere spaniolă. L a G e s t e d e s m a rty rs. a urechilor. trad. r e ­ tip ărită în 1979. te x t grec şi latin la unele. 23. I » S l ii v e r. 1980. A d o le m a r tir îc e . G li s v ilu p p i d e la le t te r a t u r a su i m a rtiri n oi p rim i q u a ttr o seco li.il. Paris. Paris. G.mo. Prof. sugrumarea. N ew Y ork. t r a d u c e r e şi c o m e n ta r ii ('EXX^vec IIotÉpEC 'ïïv. T e x te fran çais av e c Introduction par H.f o n i‘ s. te x t latin. p. N ew Y ork. l . 1979. Berlin. P aris. L a G e s t e du sa n g . 1956. 1 9 2 9 . I h r e H in ter. Pedepsele erau foarte grele şi de multe feluri : flagelarea (pedeapsă in­ famantă). B IB L IO G R A F IE Pentru cau zele persecu ţiilor. 1023— 1118. R u d o l f K n o p f . T esalo n ic. turnarea de plumb îbpit pe spaieTTnHnSereâ^nembrelor sau a corpului prin diferite m ij­ loace. A. Paris. Das V e r h ä ltn is v o n K ir c h e u n d S ta a t in d e r F rü h z eit. cu bog.. 19 38. legarea de cai fugăriţi. lapidarea..v-l'yna’ ). spînzurarea cu capul în jos. . p. H r i s t u. t. arderea cu fier înroşit sau cu torţe. franc. . R u i n a r t . in l i m l m r o m â n ă : Pr. în A u fs tie g und N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt. s in c e r a c l s e le c t a . jă i e r ea limbii. L a z z a t i. bătaia cu vergi. C h r i s t i m u l y a n d t h e R o m a n Im p e r ia l C ult. în A u fs tie g u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt. 1953. L e s m arty rs.apTupia tüW â[>~y-/l(rr> Xptaxtavwv. D. tex t. vezi b iblio grafia gom-niKi şi urm ătoarele lucrări : I z v o a r e : P a n a i o i t C. sub DiocieţiârT(284— 3U4) şi urmaşii lui. p. 3-e A u fla­ ge. 1935. Bucureşti. I> i c r r (> Il o n o z i n. 1978. S t u d ii: II. t. M a­ drid. 1965. T h e A c ts o l th e C h ristia n M artyrs. înecarea. V . g rin d e u n d V oiijrn . A d a p rim oru m m ar ly rum .'i bibliografii-. D. sfîşierea corpului cu unghii sau: ghiare de fier sau cu cioburi ascuţite. A d a s d e l o s m a r tir es. cu trad u cere enţileză. 1972. 1982. 1902— 1911. 1. r) o in II. T h . DaDM'l-Uops. 1 1 a in m a n. 1982. sub titlu l: L a G e s ta d e î m artiri. M il.G u s t a v K r ü g e r . pentru a-i sili să se lepeTTeTc iePcredinţă . 'înţep'area corpului sau sub unghii cu'Bbiecte ascuţite. R atisbon ae (R e((riisburg). L. a nasului. i ' c l i ' r c q . Ruhbach. R u i z B u e n o . Tübingen. cei j : a r e se lepădau se numeau «lapsi» (căzuţi). Düsseldorf. 1958. Ju d ecarea creştinilor era însoţită de torturi. sfărîmarea picioarelor. 2. 360 — 370 şi la fiec a re a ct m artiric. K u r t A 1 a n (I. C h r is tc n w e r io lg u n g im R ö m is c h e n R e ic h . ed. T e x t grec şi latin la unele. Tübingen. M o n r (' . te x t g r e c .10 8 IST O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A L A creştini erau prinşi în butuci de lemn (n er v u s). V ie rte A uflage von G. l o a n R a m u r e a n u . Paris. 23. scoaterea ochilor şi multe altele^ în ultima faza a persecuţiilor. A u s g e w ä h lt o M ä r ty r e r a k te n .

M ünchen. D u c h e s n e . în «M ém oires de l’A cad ém ie ro y a le de Belgiqu e». M o r e a u e t A. v a n d e r M e e r e t C h r i s t i n e M o h r m a n n . 1956. Daniclou e t H. ibidem. 1943— 1946. 56. A p ô t r e s e t m a r ty rs. 1956. Paris.. M artY rd om a n d P e r s é c u tio n in th e E a r ly C h u r ch . 1964. R ö m is c h e s W e lt r e ic h u n d C h risten tu m (H is to ira M undi. D es o r i­ g in e s à G r é g o ir e le G ran d . R e c h e r c h e su r l e c u lte d e s r e liq u e s e t l'art c h r é t ie n a n tiq u e . T e o d o r M. O r g e l s. 1565— 1648. L e s o r ig in e s du c u l te d e s m a rty rs. 1970. 1-e éd. Paris. D arm stadt. Paris. Rom a. 1964. H.e s i è c l e (95— 197). col. 1958. . M. L a s t. t. Stuttgart. 1971. R om u n d d ie C h riste n . E h r a r d. H a m a n n. chrét. Zur A u s e in a n d e r s e tz u n g z w is c h e n C h r is ­ ten tu m u n d R ö m is c h e n S ta a t. T r a d u c e r e d u p ă e d iţ ia f r a n c e z ă : La p e r s é c u tio n d u c h r is tia n is m e d a n s T E m pire ro m a in . C. ■Oxford. Marrou. Berlin. 2-nd ed. X IV . p. D ie G e s c h ic h t e e in e s W o r te s . M é s 1 i n. 1963. 238— 2 4 1 . A. D a n i e 1-R o p s. D as fr ü h e C h riste n tu m im r ö m is c h e n S ta a t. M o r e a u . Bd. J. p. L e s o r ig in e a u x du c u lt e d e s m a r ty rs d a n s l'a n tiq u ité. 1941. B ew e rtu n g d u r c h H e id e n u n d C h r is ­ ten . 1956. Paris. N eu châtel. 1955. P aris. H. 5. 523— 594. N o u v e lle h is t o ir e d e ¡'É g lise I. P aris. L e s p e r s é c u * tio n d a n s T E m p ire ro m a in . v o n C a m p e n h a u s e n . G r é g o i r e . 2-e A ufl. 1922. L 'E m pire r o m a in e t l e C h ristia n ism e. L e C h r is tia n is m e d a n s 1'E m p ire ro m a in . 1960. Bern. în lim ba n e o -g re acă. col. P o litic a e r c lig io n e d a A u g u sto a C o n sta n tin a . 1954. 30— 313. B ru x elles. 1970. col.. 263— 276. IV ). J. 1159— 1208. i b i d e m . 1953. «R eallex ik o n fur A n tik e und C hristentum ». I— II. G ü tersloh. 9-e Paris. G ü n t h e r . Paris. A. 169— 1 9 0 . K l e i n . 3 3 — 216. L ’É g lis e d e s m arty rs. H. D roit p e r s é c u te u r . L. P aris. d e N é r o n à T h e o d o s e . Tübingen.PERSECU ŢIILE 109 R. Paris. P e r s é c u tio n s . G r a b a r. W l o s o k . d'arch. H. D ie C h r is t e n v e r lo lg u n g im R ö m is c h e n R e ic h . L e p e 11 e y. L é o n H o m o . F r e n d . H.». G enua. A tena. D ie I d é e d e s M arty riu m s in d e n a lte n K ir c h e . A l l a r d . 5— 187. t. C o n fe s e u r s e t m a r ty r s s u c c e s s e u r s d e s p r o p h è t e s d a n s l'É g lise d e s tro is p r e m ie r s s iè c le s . A d c o c k ş i c o l a b o r a t o r i i . F. H. L e s e m p e r e u r s r o m a in s e t l e C h ristia n ism e. 1969. 2-e A ufl. V o g t . t. P. Paris. 1208— 1228. în «Dict. L a v i e q u o tid ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é t ie n s a u I I . Paris. B ru x e lle s. L e c l e r c q . M arty riu m . J . 1933. D e l e h a y e . C o n tin u a tio n d e l'A tla s d e V A n tiqu ité c h r é tie n n e . Paris. A. 1932. I l io n d o g iu r id ic o d e l l e p e r s e c u z io n i n e i p rim i d u e s e c o li. 1971. H. 2 -e éd. I d e m . P o p e s c u. M arty rs. 1968. 1921.. W . 1. Prof. IV . 112— 1 2 7 . L e c h r is tia n is m e c l YE m p ire ro m a in . F. C h r is te n v e r fo lg u n g . H.. C lasse de L ettres et de S cie n ce s m orales et politiques.. V . Stuttgart. I (h isto risc h ). M a r i e q. C a u z e le p e r s e c u ţ iilo r d in p u n ct d e v e d e r e i s ­ t o r ic ş i p s ih o lo g ic . E. B ru x elles. C h r is te n v e r fo lg u n g (ju ristic h ). 1961. M o n a c h i n o . C. col. M. 1939. J . Paris. A. 1971. 1927. d e R e g i b u s . P. L o d s. nr. II. art. p. 1925. K ir c h e d e r M ä r ty r er . et de lit. E.

era un împărat vicios şi vanitos. Unii scri­ itori creştini crod că Nero a dat un decret prin care interzicea creşti* C a p ito l re d a c ta t de Pr. ei au fost totuşi condamnaţi ca duşmani publici. Nefiind dovediţi autori aî incendiului. Istoricul Tacit spune că unii creştini au fost îmbrăcaţi în piei de animale sălbatice şi slîşiaţi de cîini. . Persecuţia . 25.şi păgîne. prof. potrivită cu n e­ bunia împăratului şi cu fanatismul poporului înfuriat. V ita C lau dii. numărul victimelor a fost mult mai mare. C auza incendiului nu se cunoaşte. dar opinia publică socotea v i­ novat pe Nero. cînd Roma a fost mai mult de jum ătate distrusă de un incendiu. care.. După m ăr­ turii creştini.a fost de o cruzime înspăimîntătoaro. pe care el le înăbuşea în sînge. Domnia lui a fost o continuă criză politică şi un spectacol revoltător. Io a n R ăm u rean u . cu vanitatea sa de artist închipuit. ca re a îngrozit şi revoltat populaţia.ttoXo ir^Oo? extax-cuiv. contra lui creştea şi izbucnea în comploturi. Nemulţumirea.110 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă Persecuţiile pină Ia împăratul Comod (anii 64— 192) * 1. se ştie că au murit sub Nero. la Roma^ Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. oameni periculoşi prin «superstiţia» lor (august 64). izbucnit la 19 iulie. foarte tînăr. Nero a abătut acuzaţia asupra creşti­ nilor. Din vorhoa tradiţie bisericească. foarte probabil în anul 67. Ca să potolească furia mulţimii. lmninînd noaptea grădinile lui Nero. ar fi voit să admire un spectacol unic şi să construiască o capitală nouă şi măreaţă. Cea mai m are nemulţumire a fost la anul 64. 4). iar Clement Roma­ nul de o mare mulţime de creştini —. C lau d iu ( 4 i — 54) a luat o măsură care a atins indirect pe creştini : el a alungat din Roma pe iudei in anul 49. N e r o . Tacit vorbeşte do o mu Iţi me uriaşe — in g en s m u ltitu d o. contra cărora a început o violentă prigoană. care da spectacole de curse. în care s-a văzut persoana lui Hristos : «Judaeos impuîsore Chresto assidue lumultuantes Roma expulit» (Suetoniu.Primul împărat persecutor e socotit Nero (54— 68). alţii răstigniţi. înaintaşul lui. alţii unşi cu răşină şi arşi pe rug de vii. pentru tulburările ce se pro­ duceau între ei din cauza lui «C hrestu s». Aci'sle scene de groază au rămas neşterse în amintirea creştinilor.

ca urmaşi ai lui David şi rude ale lui Iisus Hristos. Persecuţia lui Domiţian a fost un act de capriciu de scurtă durată. Se crede că persecuţia s-a limitat la creştinii din Roma. acuzaţie adusă de obicei creştinilor. 4 . După o ştire luată de Eusebiu de la Hegesip. adică impozitul perceput de la iudei. a chemat din Palestina pe nepoţii lui Iuda. F la v iu s C lem en s şi pe soţia acestuia Flavia D ojn iţilla . A p o lo g e tic u m . Domiţian a tins să cen­ tralizeze administraţia Imperiului şi să-l facă o monarhie absolută. concretizat în formula «nori lic e t e s s e v os» . f î is t o r i a e a d v ersw T p a g a n o s. Rangul lor social îi făcea suspecţi împăratului. el a prigonit pe iudei. pe care Domiţian îi ura sau îi bănuia de opoziţie. H isto ria sa c ra . după dărîmarea templului din Ierusalim (70). Cu_ acest refuz. că sînt oameni muncitori şi liniştiţi. i-a lăsat liberi. sau de moravuri iudaice. Domiţian. Ştirea că a fost dus întîi la Roma şi aruncat într-un vas cu ulei fierbinte nu e verosimilă. zis ««fratele Domnului» (frate cu Iacob cel Mic). II. pe fostul consul A c iliu s G la b rio şi pe mulţi alţii. fiu al lui Vespasian. răzbunător şi răutăcios. 29 . de «urzire de lucruri noi» (m o lito r e s rcru m n ovaru m ). După tradiţie. creştinii se arătau a nu fi iudei şi deci pierdeau dreptul de toleranţă. numindu-se «dom in u s a c deu s». mai ales de creştini. gelos. de inerţie. VII. de care se bucurau aceştia. Una a fost refuzul creştinilor de a plăti «iiscu s ju daicu s».Sulpiciu Sever. El a fost ucis în urma unui complot. Convingîndu-se din înfăţişarea lor. era un om. 2. II. fiind exilat în anul 96 în insula Patmos. care îşi temea tronul. B ă ­ nuitor şi despotic..ambiţios. Ia sfîrşitul domniei lui (95— 96).PERSECU ŢIILE 111 nismul. Paul Orosiu. ea expunea pretutindeni pe creştini la prigonire din partea paginilor. Cauzele persecuţiei lui contra creştinilor par a fi mai multe. De la istoricul Dion Cassios. 5). auzind despre împă­ răţia aşteptată de creştini. num it «Institutum N eion ia n u m » (Tertulian. pe creştini şi chiar pe filozofi şi matematicieni (astrologi). dar o dată începută. El este cel dintîi împărat roman care s-a autodivinizat. Domîţian (81— 96). Persecuţia a atins persoane nobile. între care şi pe unele rude ale îm păiatului: pe vărul lui. . şi i-a întrebat despre ocupaţia şi averea lor. a suferit şi Sfîntul Evanghelist Ioan. Noul împărat N er v a (96— 98) a graţiat pe cei condamnaţi de Domiţian şi n-a luat în consideraţie acuzaţiile aduse creştinilor. se mai ştie că persecuţia a lovit pe unii acuzaţi de «ateism». egoist.

muncitor. c urajos. noii inel demn pentru epoca lui (n ec n o ştri s a e c u li est). avea calităţi rare şi se bucura de mare încredere şi cinste. Păgînii se plîngeau că din cauza lor templele se goleau. din contra. dar cînd sînt denunţaţi şi dovediţi a fi creştini. Traían (98—-117). consi­ derată prima reglementare cunoscută a judecării creştinilor. Epoca Antoninilor. că se neglijau sărbătorile. b) pedeapsă celor cc' n'luy. dar stabileşte : creştinii să nu fie cău­ taţi din oficiu. Pliniu cel Tînăr a ares­ tat. l-a făcut să scrie împăjatului şi să ceară instrucţiuni către anul 111— 112. sau lăsaţi liberi dacă se leapădă de credinţă (c o n q u ir n u li non s u n t : si d eîera n tu r et argu an tu r. împrejurările în care s-a dat acest rescript sînt deosebit de interesante pentru istoria persecuţiilor şi pentru situaţia creştinilor în stat. şi cereau guvernatorului masuri împotriva lor. Pliniu c c l 7 înăr. în rezumai. p u n ien d i sunt). Traian a fost un împărat persecutor. Traian a răspuns printr-o s c r is o a r e cu caracter de rescript.112 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă 3. Rescripta] lui Traian către Pliniu nu schimbă situaţia creştin ilor. privitor. inteligent. a anchetat. urmaşul lui Nerva. nu pentru crime de drept . Comod (180— 192) este socotită cea mai fericită în istoria Imperiului roman. Cît priveşte denunţurile anonime.Ja procedura faţă de creştini. în care creştinii erau numeroşi.■d) respingerea denunţurilor anonime. hotărîtT conştiincios şi drept.c) iertare pentru creştinii care apos­ tasiază de la I Iris!os . această jnrisprudenţă se poate fixa în principiile urmă­ toare' : a) CrrşUnii nu trebuie să fie căutaţi din o ficiu .. ceea ce arată că nu-i socotea periculoşi şi vinovaţi de crim e . a trimis împăratului un raport în formă de scrisoare asupra situaţiei din provincia sa. de fapt cu fiul acestuia. împăratul ordonă să nu se ţină seama de ele. El nu dă o normă generală de procedură. Deşi bun şi drept. preocupat de ordine şi de binele obştesc. dar mul­ ţimea lor. inaugurată cu domxuaTui şi terminată cu Marcu Aureliu. întinzîndu-se chiar la sate.a sacrificiul zeilor. stabilea legal penalitatea lor. între 111— 112. Guvernatorul Bitiniei şi Pontului. să fie pedepsiţi ■clacă nu apostasiază. El a reînnoit legea contra eteriilor şi a dat cei din ţii r e s c r ip l c a r c s e p ă strea z ă . a pedepsit sau a eliberat un număr de creştini. că nu se mai vindeau animale pentru sacrificii. faptul că nu se dovedeau pe seama lor crime prevăzute de legi şi că primise denunţuri anonime contra lor. Era un bun soldat şi administrator.

situaţia creată. m unita victoriei sale asupra dacilor. Martiri au fost şi sub Adrian. Romanii au recucerit IerusaJinu'l. ci pentru nume. în timpul jocurilor organizate în circul roman de ( Traian. la Atena.1 :. împăratul aducea doar unele precizări privi­ toare la modul de a proceda faţă de creştini. II.. Deşi contradictoriu. In timpul Iui Adrian. puteau fi pedepsiţi dacă erau denunţaţi şi dovediţi. Mai cunoscuţi sînt e p. el a primit o scrisoare de la un (-uvernator de provincie.scc iul i n ’ u. dar rescriptul era în fond aspru şi contradictoriu. 9). dar. care înce­ puse să penie. sub conduce roci unui fals M esia numit Bar-Cocbba (Fiul Stelei). care a fost dus la Roma şi aruncat la fiare > lu < 7 108. şi pe ruinele lui au ridicat un oraş pagîn cu numele de A elia Copitolina. Rescriptul lui Adrian se găseşte la Iustin Martirul (A p o lo g ia I.da. Adrian era un împărat sceptic şi rece. Rescriptul lui Traian era astfel o «jumătate de măsură». Adrian a răspuns urmaşului acestuia. în sensul rrsc-dptnlui lui Traian. şi la Eusebiu. totuşi cu spirit destul de larg. situaţia creştinilor rămînea nesigură şi echivocă : deşi nu tre­ buiau urmăriţi din oficiu. dacă denunţătorii creştinilor pot do­ vedi acuzaţiile lor înaintea tribunalului. au nimicit oraşul. sînt liberi s-o iacă. El voia probabil să procedeze cu blîncleţe. iudeii s-au răsculat între anii 132— 135. rescriptul a rămas normativ pentru împăraţii următori. . a luat fiinţă o mică Biserică creştină. 68 . dintre rudele Iviîntuitorului.PERSECU ŢIILE comun. iubitor de cultură şi de ordine. 6— 9) a caracteri­ zat în cuvinte pline de ironie inconsecvenţa rescriptului lui Traian. Din punct de vedere ju ­ ridic. El doreşte ca oamenii să nu fie tulburaţi de răutatea calomniatorilor. Persecuţia a făcut martiri şi în alte provincii. împăratul opreşte tumultul contra creştinilor. Isto r ia b is e r ic e a s c ă . j al A n lio h ie i. S eren iu s G ran ian u s. din anul 105— 106. în vîrstă de 120 de ani. şi epis­ copul S im con al Ieru salim u lu i. Numai interzicerea denunţurilor anonime uşura oare­ cum situaţia creştinilor. Ca şi Traian. 8 — Istoria bisericcască . în care. 4. ÎV. cu timpul. s-a menţinut.le pe creştinii clin Ierusalim şi Palestina. privitoare la creştini. M in u ciu s F iin dan u s. Tertulian (A p o lo g e lic u m . Lui i s-au adresat primele A p o lo g ii creştine : de Codratos = Quadratus. Traian. Siia Adrian (117— 138). şi de Aristide. poate.

a şuierit pentru Hristos. la sfîrşitul căreia reproduce rescrip tu l lu i A d rian c ă tr c M inucius Fundanus. Lui Antonin i-a adresat Iustin Martirul prima sa A p o lo g ie .guver­ natori din'provincie. El a pornit persecuţia contra creşlinilor. în mai mu11(1 provincii : inundaţii. Cauze întîmplăloare <iu contribuit la agitaţia opiniei publice contra creştinilor. IV. era un împărat foarte cult şi filozof. sînt unele calamităţi întîmplate atunci (cutremure). de neam nobil. 6. cu predilecţie pentru justiţie şi învăţămînt. Marcu Aureliu nu iubea creştinismul. 138—161). Poporul manifesta zgomotos împotriva lor. urît de rivalii săi păgîni (C re scen s) şi . atribuită lui Nero : n o n [¡cel v o s --. Ca reprezentant al filozofiei stoice. Antonin Piosul (Antoninus Pius.114 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ 5. C els). M işcări contra creştinilor s-au produs şi în alte locuri. La cererea mulţimii a fost căutat. Mai cunoscută e persecuţia de la Smirna. precum şi insiigaţia şi iniluonţa retorilor şi scriitorilor păgîni (F ron ton .. între cauzele care au produs agitaţia paginilor. iar după adoptarea sa de către Antonin Piosul. nerespectînd rescriptul lui Adrian. pentru că a refuzat să aducă sacrificii zeilor. scrisă în greceşte Ei? eamov = «C ătre sin e însu şi». înţelept. servindu-se de legea de excepţie. onest şi ponderat. Politica lui religioasă a fost in­ fluenţată de ideile filozofiei stoice. M arcu Aureliu (161— 180). pumnal şi ars în circul din Smirna. războaie. foamete. meditativ. poporului şi unor . După o mărturie păstrată la Eusebiu (Isto ria b is e r ic e a s c ă . un om bun. Sub el. Pentru raţiuni de stat. a lost un împărat paşnic. 10). ajestatr ju d ecat şi condamnat (t 23 februarie 155) şl bălrînul episcop al Smirnei Policarp. el ne-a lăsat principiile stoicismului în lucrarea sa. Antonin Piosul a scris «tuturor grecilor» (provincia Ahaia). interzicînd tumultul contra creştinilor. Marcus Aelius Aurelius Verus. precum şi campania literară anti-creştină a unor scriitori greci şi romani. La Roma. 26. făcînd martiri. şi pentru că filozofia stoică nu era acceptată de creştini.„urmaşul lui Adrian.nu este permisă existenţa voastră. C'cc/7/a. Tot la Roma a suferit martiriul apologetul şi filozoful creştin Ju stin M artirul. epidemii. străpuns pe rug cu u n . ca şi alţi împăraţi. o tînără fecioară romană. care a fost condamnată la moarte. creştinii au avut totuşi de suferit persecuţii. datorită. numit Marcus Annius Verus. unde au murit 11 cre ş­ tini şi a fost eliberat un apostat.

Persecuţia a izbucnit în anul 177 sau 178. delegaţii celor trei Galii. 1). Martirii erau de diferite clase sociale. P otin.lti şase creştini. că existau comunităţi creştine înfloritoare. Martirologii socotesc 48 de martiri în această persecuţie din Galia. pentru a fi siliţi să apostasieze. la Vienna şi Lugdunum (Lyon). Numele unora sînt cunoscute din scrisoarea păstrată la Eusebiu (dia­ conul S an ctu s. după grele torturi. A ceştia au suferit chinuri îngrozitoare. 174). A ceastă persecuţie este cunoscută dintr-o lungă scrisoare a creştinilor din Asia. păstrată aproape întreagă la istoricul Eusebiu (Isto ria b is e r ic e a s c ă . cu prilejul acestei persecuţii. Au fost puşi la torlură şi sclavi păgîni. O sclavă B lan d in a şi fratele ei P on ticu s erau copilandri încă. El a înăsprit legislaţia contra creşti­ nilor. lăsînd frîu liber urii poporului. introducînd sistemul căutării lor şi făcînd parte denunţătorilor din averea creştinilor condamnaţi. unde aflăm pentru prima dată. A ttalu s. Cadavrele creştinilor au fost expuse cîteva zi'le. unde se "întruneau în conferinţă administrativă anuală (1 august) — C on ciliu m triurn G alliaru m . El e pus în legătură cu cîştigarea unui război împotriva quazilor şi marcomanilor (c. V. cu acest prilej. Guvernatorul a ordonat sau a permis arestarea acestora. Populaţia pagină a prins. Alţi creştini au suferit în Asia Proconsulară. în anul 165. Unii s-au lepădat de credinţa creştină. cărora li s-au zmuls acuzaţii false contra creştinilor. V iv lia d a). Lui Marcu Aureliu i se atribuie totuşi un edict de toleranţă pentru creştini. V ettiu s E pagathu s. A suferit de asemenea moarte. Chiar unii dintre cei căzuţi au mărturisit însă pînă la urmă credinţa creştină. cu prilejul unor serbări păgîne date la Lugdunum (Lyon). de 90 de ani. alţii au mărturisit-o cu mult curaj. apoi arse. cei mai mulţi de origine orientală.PERSECU ŢIILE 115 condamnat cu a. a maltratat şi a batjocorit cu puţin mai înainte un număr de 48 de creş­ tini. M atu rus. Mai grea a fost persecuţia în Galia. sub Marcu Aureliu s-au primit mărturiile sclavilor contra stă pinilor lor. succes atribuit de creştini şi rugăciunilor . Con­ trariu legilor romane. între care sclavul imperial E v elp istu s. fiind întrebat de guvernatorul Galiei. bătrînul episcop de Lugdunum. iar cenuşa lor aruncată în fluviul Ron (Rodanus). a dat un rescript prin care ordona eliberarea apos­ taţilor şi condamnarea celorlalţi. medicul A lex a n d ru . Marcu Aureliu.

este . diaconul Papylus şi creş­ tina A g a th o n ik i (Pergam). C arpu s. fie influenţa soţiei sale Mareei. au suferit moarte martirică.IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă soldaţilor creştini din armata romană. numită «concubina». i I'i ■ lipsa Iui de interes pentru treburile publice. amintind de nebunia şi capriciile lui Nero. Actul lor martiric este primul document creştin de limbă latină. au fost episcopii P u bliu s (Atena). 2) îl caracterizează ca «neruşinat. Deşi educat cu multă grijă. Ştirea este le ­ gendară (Tertulian. Sub Comod. poate senator. căzînd mai mulţi martiri : La Scili. a continuat persecuţia contra creştinilor.ire< lui Comod prin asasinare. în iulie 180. V.. începu Iii de Marcu Aureliu. U islo ria A u g u sta (XIX. Comod a U s u l pe creştini în pace. care a durat t o t . doisprezece la număr.' 1J(). 7. nu semăna întru ni­ mic cu tatăl sau. El a Jiis. mur­ dar şi desfrînat. După cîţiva ani de persecuţie. au făcut ca împăiatul sii permită eliberarea creştinilor condamnaţi. Comod (180— 192). Lista lor o ceri:1 Mum ia. Martiri cunoscuţi. el era vulgar. . desclii/îii(Iu-sc a st IV o lungă criză politică.il conducerea Imperiu­ lui pe mîna unor favoriţi abuzivi şi corupţi. Frigia. scăpată de moarte de sete prinIr-o ploaie (legio fulminata. ducînd o viaţă scandaloasă.un. dacă era în adevăr fiul lui. pentru că era de rang social inferior lui. «grupul m artirilor sciîitan i» . fulminea sau fulminatrix). orgolios şl vicios. crud. s-a schimbat situaţia g e­ i neralii a Imperiului roman. fie alte influenţe creştine. 5— 10). probabil în anul 184. participînd astfel la politica iui religioasă. din pro­ vincii. în Africa. fiind de­ nunţat de un sclav şi judecat de prefectul pretoriului Peremiis. Alţi martiri au căzut în Asia Proconsulară. mai necurat decît Nero» —«saevior Domitiano. cu tatăl său. Cu m 1iilur. A p o llo n h is. rare avea simpatie pentru creştini. spurcat la gură. probabil episcopului Romei. Marcu Aureliu. a fost decapitat Ia Roma. mai crud decît Domiţian.. cîţi va ani. în afară de cei numiţi mai sus. roman cult. d e e i.. printr-un preot creştin cu. fiul lui Marcu Aurei iu. Si rid.s e ­ I colul al Ili-ieu. S a g a iis (Laodiceea). Cel mai însemnat m artir. impurior Nerone». despotic. care. Comod a fost asociat mai întîi la domnie. venind pe tron împăraţi neromani. necinslil.'H . A p o îo g etic u m .

Paris.P ERSECU ŢIILE B I B L I O G R A F I E V ezi capitolul an terior şi lu crările urm ătoare : Pr. D a n i é 1 o u. B. (H isto ire d e ¡’E g lise. 1911. J . N éro n et l e m y s tè r e d e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s . t. 2). ed. E. t. L’E m p ire ro m a in e t ¡’É g lis e (H is to ire du m o n d e par E. J. A. V. 1965. S c h ä l k e . 1979. Paris. E. o k. 1). L a r o m a p a g a n a y e ! c r is tia n e s im o . Berlin. t.. 247— 315 . G. F r ü c h r is t lic h e r 'W iderstan d.’In c e n d ie d e R o m e en 64 e t ¡ e s c h r é tie n s .iten un d d ritten J a h r h u n d e r t. Paris. K e r e s z t e s. p. Paris. 1962. A. Paris. ibidem. R a cl i u s. P i c h o n. 56. T h e Im p e r ia l G o v e m e m e n t an d th e C h ristia n C h u rch . F ü ch e et V. I. 1962. 1979. 1962.. în S io r ia d i R o m e . G r i f f e . 1967. . G öttingen. 375— 386. A H is to r y o f A fr ic a n C h ristia n ity . M ilano. t.. H. t. Paris. în «M ém oires de l'A cad ém ie de Belgiqu e». 1967. L ’In c e n d io d i R om a. H a m m a n. 2-e éd. A. N ew Y ork . N ew Y o rk . K l e i n . B ru x elles. 1971. 1941. J . Boloona. 1970. N éro n . 1. 460— 723 . M a r t a S o r d i. 2-e A ull. M a r i q. p. Paris. H a s t i n g . Cam bridge. p. A. Leyde.. F ro m N ero to th e S e v e r i. M a 11 i n g 1 y. 1965. M o r e a u e t A. F r o m G aU ien u s to th e G r ea t P e r s c c u iio n .. L é o n H o m o . Paris. L o s m a r lir o s d e ! S lg lo II. 1934. Roma. A m sterdam . C avaignac. Prol. 19. C lasse de Lettres. 1982. J . G. R o u x . no. W . F ü c h e et V . M o r e a u . 1971. Paris. A c t e le m a r tir ic e . B e a u j e u . t. Z e i 1 1 e r.. D e la fin du 2 -e s i è c l e à la p a :x c o n sta n tin ien n e. J . 23. Firenze. I P ram i p a s s i d e l c r is tia n e s im o . Paris. 1. M arlin. 6 8 ): J . Z a ni o z a. L a v i e q u o tid ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é t ie n s d u II-e s i è c le (95— 107). L e c h r is tia n is m e a n tiq u e . G. C h r is tia n ily in th e R o m a n E m p ire. P. 5. 1935. B erlin.e s i è c le s . M o m i g 1 i a n o. 1950— 1975. J. I— IV e t d e p o ­ le m ic a p a g a n o -c h r is tia n a s a e c . 1 9 5 5 . R. D as F r ü h e C h risten tu m im r ö m is c h e n R e ic h . L ’E g lise p r im itiv e (H is to ire d e ¡’E g lise. P e r s é c u tio n d u c h r is tia n is m e d a n s T E m p ire r e m a n ia . 5 — 18?. V. 1932. 2). C h. d e A u g. Paris. W a l t e r .. L ’O p e r a d e ü ’im p e r a t o r e C la u d io . 1965. M artin. M o 1 1 h a g e n. N ew York. Paris. 1971. J . J . L e s e m p e r e u r s r o m a in s et l e c h r is tia n is m e . Paris. 1979. J . Z e i 11 e r. D er r ö m is c h e S taat und d ie C h risten .. D e p e r s e c u ü o n ib u s in im p e r o ro m a n o s a e c . Paris. Grégoire. în A u fs tie g u n d N ie d e r q u n g d e r r ö ­ m is c h e n W e it . S p e i g ]. L e s p e r s é c u t io n s c o n tr e l e s c h r é t ie n s a u x I . 1962. I d e m . 23. p. L e s o r ig in e s du c h r is tia n is m e latin . 1967. 2-e éd. L e s p e r s é c u ­ tio n s d a n s V E m pire ro m a in . E. P. t. A u g u st e t N éro n . B ruxelles. 1928. 1960. II. M o n a c h i n o. Paris. 2. 4-e éd. Paris. N éro n (54 . Roma. D er r ö m is c h e S ta a t und d ie C h riste n im zw-'. D annstadt. p. 1971. I I — III. b ib lio g rafie 660— 705. P a ! a n q u e. H.. 1979. 1971. H is to ir e d e p e r s é c u t io n s p en d a n t l e s d e u x p r e m ie r s s iè c ie s . 195 5 . 1962. J . O tago. 5— 103. L e s p r e m ie r s m a r ty r s d e ï É g l i s e . B ib lio g r a fie p en tru îm p â r a fii r o m a n i p e r s e c u t o r i : C ia u d iu (41— 54).. l o a n R ă m u r e a n u . R. 1931. în A u fs­ tie g und N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt. Ci/. 1973. O r g e 1 s. C h a r 1 e s-P i c a r d... L e b r e t o n e t J . I. II C r is tia n e s im o e R o m a . L’é p o q u e d e N éro n et s e s c o n t r o v e r s e s i d é o lig iq u e s . P a u l A 11 a r d. H a m m a n. S ta a t un d K ir c h e von D o­ m itian b is C o m m o d u s. par Aug. 1975. Bucureşti. N éro n .e r e t I l .

1967. C u I i n. ! ’E m pire d e s A n ton in s e t l e s m a r ty rs r a u l o is d e 177. Bonn. 1959. 2 vol. London. C s e 11. L e ttr e s . 2-a. Bologna. M essina. I. W . X IV (1960). B i r 1 e y. P lin iu s c e ! T in ă r. 1965. Elis L ite a n d h is W o r ld . 1977. Ventru :. Cam bridge. G r o s s o . .i-T h o in e s. V e s p a s ia n (69— 7 9 ): L. C o l i n . IV iiln i Sf. M a r t a S o r d i. 4. 1953. S tu d ie n /. P aris (1954). 1960. H a r m o n d . 1960. Tübingen. Popa-Lisseanu. L e p e r s e c u z io n e d i D o m izian o. 1934. l’ a r a i n . . A u te m p s d e ¡'A p o c a ly p s e . London.. A s p e c t s o i C iv ic anti C u ltu ral P o lic y in th e Hast. G u i 11 e m i n. T r a ia n (98— 1 1 7 ): C. Paris. S a g tjio su lla s lo r ia e su i tem p i d eU ’im p e r a t o r e T r a ia n o . S. M arcu s A u reliu s.. 54 (1974). de Liana M anolach c. t. 1971. 11). 1970. D. | 1952. I' r < v < n I. 2-nd éd. Paris. T ra ia n . trad. 1957. B ucureşti. Bonn. C o r e s p o n d e n ţa lu i P lin iu cu Îm p ă r a tu l T ra ia n . Paris. D o d d. L e m o n d e ro m a in s o u s l e s A n to n in s e l l e s S e v è r e s . t. L e ttres . d e C lè m ont île H o m e à C lén ie n l d ’A le x a n d r ie . V e s p a s ie n . A . 1957. 22 (1971). 1926— 1927. Ju s tin M artyr. . P lin l e J e u n e . B e r w i g. în «Revue des étulU-s a n c ie n n e s » . 323— 333. 1— 26. Bd. 1— 18. S p a n n e u t. 1962. de G. I— III. M a rcu s A u reliu s. C a r c o p i n o . P oin ts d e v u e su r ¡'im p é r ia lis m e ro m ain . M a rcu A u r e liu (161— 1 8 0 ): R. M arcu A u reliu s . T orino. O l i v e r . 3— 4. nr.118 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă A . O xford. I— II. 2-e éd. Paris. 1981. T h e E m p ero r A n to n in u s P iu s a n d th e C h ristia n . 1960. nr. D om itia n (81— 96). în «R ivista di S to ria délia Chiesa în Italia». L 'E m pire d e s A n ton in s e t l e s m a r ty r s g a u lo is d e 177.. 1949. A n to n in P iu s (138— 16 1 ): P a u l K e r e s z t e s . ed. A. W e i g a 11.m : N. L e S to ïc is m e d e s P è r e s d e ¡’É g lise. par M. L X V III (1966). J. T e x te étab li et traduit.iie an d 'th ou g h t. 14 (1960). E U. M arc A u rel. 1970. Paris.1. îm p ă ra t a l R o m e i. în afară de b ib lio g rafia din P atrologii : L. N éro n . F. 1979. J .-M . O p tim u s p r in c e p s . 344— 370.1. R o b e r t o P a r i b e n i . H ad ria n . P lin l e J e u n e . Paris. 1964. 455— 483. 1970. 1930. R. în «Re­ vue d 'h istoire et de philosophie relig ieu se». L a c r is e d e ¡'E m pire r o m a in d e M arc A u r è le à A n a s ta s e (Coll. P aris. H is t. 1964. I. H ü t t l . K l e i n . 196 4 . A d r ia n (117— 1 3 8 ): S t e w a r t P e r o w n e. H o r i a U r s u .i r < u h a r s o n. T h e A n to n in e M o n a r c h y . în «Jo u rnal of E cc le sia stica l H istory». B u cu reşti. S on a s p e c t s o i r e lig io u s t'x p e r ie n e e h o rn M a rcu s A u reliu s to C o n sta n tin e . M ünchen. 1894. M a r c -A u r è le un e m p e r e u r c it o y e n d u m o n d e. L a L o tta p o lit ic a a l te m p o di C o m m o d o . . lusliri M artirul. în «Rivista di sto ria de la Chiesa». P r i g e n t . p. Rom a. E. l'e m p e r e u r d u b o n se n s . p.. P. A l b i n o G a r z e t t i . H o m o . Darm stadt. I. Pentru îm păratul Comod (180— 182). 792 p. M arc A u r è le . L. B u cu reşti. H. W . P. H a m m o n d . nr. 1900. trad. M a r k A u r e l und d ie C h riste n . 1927— 1929. 1931. P ag a n a n d Christian in a a g e of a n x ie ty . E ssa i su r l e r è g n e d e l'e m p e r e u r D om U ien. Trad. 1970. 538 p. i i <' a r r . A n to n in u s P ius. p. Prag. Princeton. R é m o n d o n. Clam art. O p e r e c o m p le t e . A. S t . N ouvelle Clio. C h . 1933.li>iiv. II r e g n o d i M a r co A u r e lio . p. 1927.mu z w e it e n jiid is c h e n K r ie g g e g e n R om .i I . L 'Im p ero d a T ib e r io a g li A n lo n in i. Cam bridge. D om ltien . 1964. Gerin. B ucureşti. S i c a r d. M. Torino. Îm p ă r a tu l T ra ia n . I r e s c r itti d i T r a ja n o e d i A d r ia n o . D é m o u g e o t . M a r t a S o r d i . I. D er B ar K o k h b a A u tstan d . P. D. B a r n a r d. À p r o p o s d e s m a r ty r s ly o n n a is d e 197. trad. Paris. S c h ă f e r . T u d o r.

Deşi capabil. în istoria căreia fe^ ^meile şi cultele orientale au ju ca t un mare rol. începe o perioadă de grea criză în istoria Imperiului roman. 'n 212. care se urau de moarte. 2. brutali şi cruzi. s-a declarat fiu adoptiv al lui Marcu Aureliu şi a acor­ dat onoruri divine lui Comod. loan R ăm u rean u . Tronul este disputat. urmaşul lui Comod. apărarea graniţelor ameninţate de barbari e slăbită. se arată ori mai multă atenţie. C a r a c a lla şi G eta. p ro f. Aversiunea mulţimii faţă_ de creştini se menţine. Pentru a-şi crea o situaţie mai favorabilă şi a-şi con­ solida tronul. cheltuielile cerute de războaie. aspru. adică instituţia organizată. Situaţia generală. proclamaţi împăraţi de trupele lor. Organismul de stat este zdruncinat şi uneori ameninţat cu prăbuşirea. aducea egalitate de drepturi şi contribuia * C ap itol ri!fla«!lal de P r . Curentul sincretist devine mai puternic . ca mithraismul (cultul soarelui). 193— 253). lucrări de apărare. Faţă de creştinism. ci Biserica. C ara­ calla a a c o r d a t d rep tu l d e c e t ă ţe n ie r o m an ă tuturor cetăţenilor liberi ai Imperiului. în braţele mamei sale. dar în cepe să scadă.d e stat. A ceastă măsura desfiinţa deosebirea dintre romani şi provinciali. energic. puterea armatei se m a­ cină în revolte şi lupte interne. influenţa cultelor orientale creşte mult. economică. El era african romanizat. Dinastia Sjeverilor (împăraţi sirieni. Caracalla (211— 217) a înlăturat pe fratele său Geta. asasinîndn-l la 23 februarie 212. PlFTn căsătoria cu Iulia Domna. S ep tim iu S e v e r (193— 211). religioasă chiar. unele a jung culte. Iniţiativa persecuţiei o iau împăraţii sau guvernatorii provinciilor. Septimiu Sever a înfiinţat o dinastie nouă. ori mai mare duşmănie. cu unele excepţii. culturală. Cu moartea lui Comod. a ajuns la tron prin înlăturarea riva­ lilor săi. CrizcT e ste nu numai politică si militară. de mai mulţi pretendenţi. fiica unui bogat preot păgîn de In Emesa (Siria). sleiesc t ezaurul statului. militar capabil. construcţii. Per­ secutorii caută să lovească nu doar pe creştini ca indivizi. socială. ci generală : financiară.PERSECU ŢIILE 119 Persecuţiile de Ia Septimiu Sever pînă la Aurelian (193— 275) * 1. el a lăsat Imperiului o moştenire grea : pe fii săi. legîndu-se astfel de dinastia Antoninilor. bun administra lor. Pentru a domni singur.

a urmat vărul acestuia A le x a n d r u S e v e r (222— 235).. O revoltă militară a înlăturat. stat periculos de acum pentru Imperiul roman. Avitus Bassianus. asasinat împreună cu mama sa. iar puterea senatului scădea. organizată de principesele siriene. se găseau creştini. După t îli va ani de pace. Înlăturat prin asasinat. un african. Politica religioasă a împăraţilor Severi. Tertulian spune că Septimiu Sever ţinea la palat pe un creştin. In timpul lui Alexandru Sever. EI a domnit ajutat de mama sa J u lia M a m m a ca şi de un consiliu de jurişti însemnaţi. cunoscut sub numele zeului al cărui preot era. nepotul Iuliei Domna. dar instruit şi bine crescut. Caracalla este urmat la domnie de M acrin (217— 218). care-1 vindecase de o boală. prin asasinai. De altfel. în senat. de o corupţie precoce şi scan­ daloasă. persecuţia a izbucnit violent în Africa (197). Italia pierdea privilegiile sale. tot aşa de tînăr. generos şi moral.120 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă Ia nivelarea populaţiei. s-a organizat în Perşi a un stat unificat şi puternic. împăratul însuşi dovine persecutor. Cultul zeului solar Mithra. şi mai ales printre soldaţii legiunilor de pe valea Dunării. . cu care se agra­ vează criza militară. episcopii pulemi ţine sinoade : sîntem în timpul controverselor pascale. Proeulus Torpacion. creştinii s-au bucurat de pace. primul împărat care nu era de rang senatorial. Printr-un edict sau rescript. iu urma unor mişcări din Palestina. reprezentantul soarelui pe pămînt. din o. . Septimiu Sever. 218— 222). împăratul era ocupat în lupte pentru tron cu rivalii săi şi nu manifesta ostilitate pentru creş­ tini. Caracalia a avut ca doică o creştină.Prea tînăr pentru domnie. urmîndu-i M ax im in T racu l (235— 238). avea 14 ani la suirea pe tron.slililuloa populaţiei păgîne şi a guvernatorului. Heliogabal a fost o ruşine pentru Imperiu şi poale un mare pericol pentru creştinism. printre care mai cunoscut este D om iţiu U lpian. El a introdus la Roma cultul zeului sirian. La începutul domniei lui S ep tim iu S e v e r . sub dinastia sasanidă. După Heliogabal. A cestea au adus Ia tron pe fiul uneia dintre ele. dat din Orient la 200 sau 201. după o vizită în Egipt. Curînd după aceea. devine preponderent în Im­ periul roman. a op rit p ro z elitism u l iu d aic. 3. ca şi pe fiul său mai maro. ridicîndu-i temple şi voind să-l facă general şi oficial. Macrin a fost înlăturat printr-o mişcare militară. numai de 13 ani cînd s-a urcat pe tron. pe Alexandru Sever şi pe mama sa. H elio g ab cil sau Elagabal (El gabal . sub dinastia Severilor.

S e v e r era prima de felul a c e s ta : C o m b a te r e a creştin ism u lu i prin in t e r z ic e r e a p ro p a g a n d ei. în frunte cu o nobilă romană. S e v e rus. împreună cu mama ei. Ea a făcut victime în Capadocia.. Unii din elevii lui şi din catehu­ meni au suferii m artiriul. în literatura creştină. o alta H era is. a izbucnit din nou persecuţia violentă în Africa. un soldat B a s ilid e . La Alexandria au murit ca martiri L eo n id a . XVII). Persecuţia a făcut martiri în Africa. în cinstea împăraţilor Caracalla şi Geta. în Egipt şi în Africa. Motivul a fost refuzul unui subofiţer creştin de a purta pe cap o coroană de lauri. în 201 sau 202. un grup de creştini. în martie 202 sau 203. . persecuţia n-a fost generală. din serviciul ei. de 20 de ani. Din admiraţie pentru ei. din 177 sau 178. Istoricul Spartianus relatează cele două faple astfel : «Judaeos fieri sub gravi poena vetuit : idem etiam de christianis sanxit» (H istoria A u gu sta. P erp elim şi cu F elic ita s. episcopul Lugdunului (Lyon). Ea este socotită de unii ca începutul unei noi perioade în istoria persecuţiilor : Erau loviţi nu creştinii individual şi pe bază de denunţ. cîţiva păgîni s-au creştinat şi au murit martiri. Conducătorul ei. o tînără P o ta m ia n a . unde au suferit moartea.PERSECU ŢIILE 121 a fo s t in terzis şi p ro z elitism u l creştin . în alte provincii. persecuţia e cunoscută mai puţin. Sub Caracalla (211— 217). la Cartagina. Persecuţia s-a întins în pro-. după Potin. înfierbînta spiritele creştine. ci e r a o p rită B is e r ic a în c r e ş t e r e a ei. poate şi în Frigia. Clement Alexandrinul ( ţ 215— 216). Ea a făcut victime mai ales în Alexandria. a părăsit Egiptul.catehumeni şi pe cei care erau de curînd botezaţi. între aceştia. cu prilejul unei ceremonii cu caracter religios. convertit de curajul lor. Şcoala a fost redeschisă cu mari greu lăţi de tînărul Origen. nu e sigur. a adus închiderea şcolii creştine de aici. dar au suferit torturi şi martiriu şi alţi creştini. Edictul privea mai ales pe cateheţi . prin valul său de neoprofetism. dacă mama sa nu i-ar fi ascuns hainele. Măsura Iu iS e p iim in . Actul lor martiric este unul din cele mai interesante şi mai frumoase pe care le avem. tatăl lui Origen şi alţi creştini. unde montanismul. Martiriul S îîn tu lui Irin eu (f 202). Izbucnirea persecuţiei la Alexandria. Origen însuşi s-ar fi încununat cu moarte de martir. Din fericire. Origen însuşi era urmărit de păgîni..

era scris un precept evanghelic. Heliogabal (218— 222) voia însă. Alexandru Sever a pus să fie cinstiţi împreună. III. jurisconsultul roman. Alexandrii Sever a acordat privilegii şi iudeilor. relatează despre el ca ar fi vrut să ridice pe Palatin un H elio g a b a lu m . a arătat de ase ­ menea un interes deosebit creştinismului. Soţia lui Heliogabalus. Aelius Lampridius. 31 . Domiţiu Ulpian. vinciiie vecine la Apus. ol a dat cîştig de cauză creştinilor. aşa numita «regulă de aur» (Luca 6. A ceasta a făcut pe unii să vadă in ei un oroşlin. Numidia şi Mauretania. Lui Alexandru Sever i se atribuie chiar ideea de a fi vrut să ridice un templu lui Hristos şi să-l adinliă oficial între divi­ nităţile Imperiului. într-o sală de rugăciuni închinată zeilor lari ¡ararium — pe O rfeu . unde împăratul se ruga în fiecare dimineaţă. Intr-un proces pentru un teren disputat de co r­ poralii) cîrciumarilor (p o p in arii). a întocmit o colecţie de ordine imperiale împotriva creştinilor. 22). Severina. Domnia lui Macrin (217— 218) a fost scurtă şi fără pericol pentru creştini. punînd pe cererea lor rezoluţia : «Vreau mai bine ca Dumnezeu să fie adorat într-un chip oarecare pe acest loc. N-a avut timp să o ducă pînă la capăt. să supună zeului său solar toate cultele. Ea a avut convorbiri cu Ipolit . Sub Alexandru Sever (222—235). Sub Caracalla şi Heliogabal. mama împăratului. Era un fel de cult al eroilor. Politica lui religioasă avea să rezerve creştinismului grele încercări. era prie­ tenă creştinilor şi purta corespondenţă epistolară cu scriitorul creş­ tin Ipolit. 12).Iuliu Mammaea.722 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV ERSALĂ . alătu ri d o A lex an d ru c e l M are şi de unii împăraţi divinizaţi. . Istoricul Lam­ pridius y. Religia casei impe­ riale este sincretismul. A v ra a m şi H ristos. se menţine influenţa siriană şi orientală asupra politicii religioase a Imperiului. christianus esse passus e s l» (Alexandru Severus. Matei 7. decît să-l dau cîrciumarilor». Un fapt dovedeşte mai ales ini eresul şi simpatia lui pentru creştinism. chiar şi pe cele ale cultului creştin — ch ristia n a d s v o îio . Pe pereţii capelei romane — larariu ra. teren pe care creştinii voiau să ridice o biserică.iro despre' ol : «Judaeis privilegia reservavit. Violenţa ei este cu­ noscută din scrierile lui Tertulian (A d S cap u lam ). biogra­ ful său din H isto ria A u gu sta. în consecinţă şi pe cel creştin. unde ar fi reunit simbolurile tuturor cul­ telor. A p o lo n iu d e T y an a.

şi era poate mai mult o ameninţare faţă de creştini. aar a reuşit să scape.PERSECU ŢIILE 123 Ia Roma şi cu Origen la Antiohia. în aplicarea ei. în Biserica din Antiohia. împărăteasa Otacilia. poate şi urmaşul lui Ponţian. unde era mult răspîndit. 28). Serbarea mileniu­ lui Romei (248). Cu toata indulgenţa casei imperiale pentru creştinism. sub un împărat oriental. «insula nociva». au suferit închisoare preotul P ro to ctist şi diaconul A m b r o z ie . sincretist şi tolerant. 5. bis. După această persecuţie. sfetnic imperial. zice istoricul bise­ ricesc Eusebiu (Ist. a izbucnit o prigoană contra creştinilor_în_Egipt la instigaţia unui mag şi pool păyîn. chemat anume pentru aceasta şi cu ­ noştea probabil creştinismul din Siria. îeronim spune chiar că Filip Arabul ar fi fost primul împărat creştin : «p rim u s d e reg ib u s R om an is ch ristian u s iuit» (D e v iris illu stribu s. A n ter o s (235— 236). în Orient. creştinii avură între 238 şi 249 unsprezece ani de linişte. în care poruncea u c id e r e a « c o n d u c ă to rilo r B is e ­ ricii. Filip Arabul (224— 249) a fost tolerant şi binevoitor cu creştinii. acesta însuşi a fost urmărit. Persecuţia a fost foarte violentă. Eusebiu însuşi crede că împăratul era creştin şi că. Au su­ ferit de asemenea creştinii din Capadocia. favorabil creştinilor. Faptul nu se poate confirma. în timpul domniei lui Filip Ara-' bul. provocă izbucnirea fanatismului roman păgîn. Maximin Tracul (235— 238). erau în corespondenţă cu marele teolog alexandrin Origen. în n oaptea de Paşti. ca şi Alexandru Sever. care aveau simpatie pentru Alexandru Sever. El şi soţia sa. 54). VI. a fost respins de episcopul(Vavila^ spre a face mai întîi penitenţa pentru uciderea lui Cordian al III-lea. el a dat un edict. v in o v a ţi d e în v ă ţă tu ra c e a d u p ă E v a n g h elie» . Persecuţia avea motive politice. prieteni ai lui Origen . unde au şi murit. ridicat de trupe contra dinastiei S e ­ v e r i l o r a dus o politică religioasă opusă lor. fiind exilaţi în Sardinia. nu reli­ gioase. înain­ taşul său. măsura aceasta s-a întins şi la p r e o ţi şi d ia co n i. încă de la începutul dom­ niei. faptul că juristul roman Domitius Ulpianus. a codificat edictele şi rescriptele date pînă atunci contra creştinilor arata că spiritul roman reacţiona astfel contra celui oriental. voind să asiste la cult. P on ţian (230— 235) şi Ip o lit ( j 235). . Au suferit cei doi episcopi rivali de la Roma. 4.

Deciu. participare la ospeţele sacre. ci mai ales apostasierea lor de la credinţa creştină. a ieşit ideea lui Deciu de a distruge creştinismul. spre a supraveghea moravurile societăţii. Voind să restaureze şi să consolideze Imperiul. erau obligaţi să se prezinte înaintea unei comisii de sfat şi să iacă acte de adeziune la păgînism : sacrificii. Celor ce făceau aceasta. 249— 251) era un ilirian brav. dar se ştie cum a fost aplicai. el reacţiona contra politicii religioase a înaintaşului său. Au fost lo­ viţi de măsurile luale mai ales clericii şi creştinii mai de seamă. pe Valerian. iar la întoarcere erau ucişi. pentru înlăturarea abuzurilor şi a dus lupte contra invadatorilor. Deciu a întreprins o reformă internă. Deciu (numit şi Traianus Decius . Toţi creştinii. Ne dă mărturie în privinţa aceaista Origen. Ca şi Maximin Trucul. Pentru sal­ varea Imperiului. iubit de trupe. libaţiuni. care era ameninţat de barbari (goţi). Cei care nu veneau singuri erau aduşi cu forţa. de orice stare şi vîrstă şi chiar cei doar bănuiţi a fi creştini. Unii erau chiar ucişi. hotărîta şi organizată prin lege de stat. Din dorinţa lui de reformă. după liste întocmite de autorităţi şi invitaţi să sacrifice zeilor. Origen avea presimţirea pericolului • el combate cartea lui Cels contra creştinilor în Ka?z KeXooo. Deciu credea că va reuşi să descreştineze pe creştini. spre a fi intimidaţi ceilalţi creştini. M ărtu­ risitorii credinţei creştine erau aruncaţi în închisori şi toturaţi.124 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ 6. Deciu vedea în aceasta un element dizolvant pentru muialea Imperiului. iar funcţionarii indulgenţi erau ameninţaţi cu grave pedepse. numeşte un cenzor. Autoritatea romană urmărea mi mimai pedepsirea creştinilor. Fugarilor li se confisca averea. Nu se păstrează „textul lui. Biserica se întărise mai mult în anii de paeeV^păgînii patrioţi se n e­ linişteau. Deciu a dat edictul de persecuţie în toamna anului 249. El a domnit intr-un timp de pericol pen­ tru Imperiu. energic. într-un anumit termen. cum nu se luase încă pînă atunci. Creştinii au fost chemaţi nominal. care s-au executat prin edicte aplicate de împăraţi pe tot cuprinsul Im­ periului roman. li se eliberau certificate (lib elli). activ. Aplicînd riguros măsuri severe. dacă chinurile . care spune : «Judecătorii se întristează. Deciu voia să înlăture creştinismul şi ia o măsură gravii. negarea lui Hristos. începe a treia perioadă a persecuţiilor contra creştinilor. E l dezlănţuie o persecuţie generala. care favorizase creştinismul. Din raţiune de stat.

PERSECU ŢIILE 125 sînt suportate cu cu raj • dim potrivă. [ T r c b o n i u s G a llu s 1(251— 25 3). Deciu cădea. ciuma. H kcllaU c!. au fc st petru categorii de căzuţi : s a c r i f i c a ţ i . p ersecu ţia s-a potolit. a c i a î a c i o r . în c u ra ja u pe c ei slabi. VIII). mai ales că ca v e n e a după o perioadă de linişte şi era o surpriză. p oate să fi pro- . Ţinînd seam a de g ra v ita tea actului de . Un episcop. lÍETcttoxótss = căzuţi) au fost o g rea problemă. In multe' locuri. Invazii barbare. c u preţul unei formalităţi impuse. Scopul urm ărit nu fusese atins. adică . foam etea.íasie. După un an de groază. cînd pot triumfa asupra unui creştin» (C o n h a C c ls u m . îngropau pe martiri. cei ce au obţinut un . cei ce au d e c la ra t la in t e r o ­ gatoriu că nu sînt creştini. A l e x a n d r u al Ieru salimului. organizaţia B isericii se d ov ed ise puternică. M u lţi creştini •au dovedit o slăbiciu n e d eplorabilă ■ unii se ofereau singuri sâ sa c ri­ fic e zeilor. M artirii şi m ărturisitorii au fost numeroşi.:po. Evdemon al Sm ir­ nei. Nici o p ersecu ţie nu tulburase a tît de mult B is e ­ rica. ei păstrau legătu ra cu B iserica lor prin coresp on d en ţă şi oam eni de încred ere. a aposlaziat cu un num ăr însemnat de creştini. in noiembrie 2 5 1. obţinut pe b a n i . fie prin ap licarea edictului lui Deciu. bucuria lor este fără de margini. fiind primul îm părat rom an c are cădea pe cîmpul de luptă pentru a p ărarea Imperiului. e i vc iu u n ific a t z e i l o r : th u rilicG u . Gr î g o r c ai N o q c ezareei . pentru B iserică . fie printr-un nou edirl. luptînd conjja. episcopii — şi alţi creştini — au reu şit să se refugieze. cei ce au adus sacrificiu nuj Ci c a (ie Uirnîie . fără sâ fi adus jertfe idoleşti. pe alţii îi biru iau torturile. Sub urmaşul iui D eciu. h.certificat — h e V u c . după trecerea furtunii. Edictul lui-DedXL-a. ei dorind şi crezînd c ă pot să răm înă creştini.. dar ea era dureroasă pentru Biserică.d n partea a u torităţilor că au sacrificat. C red in cio şii vizitau pe cei închişi. D io n isie: al A le x a n d rie i. îndemnaţi şi a ju ta ţi de c re d in c io şi: C ip rian al C a rtaqlnei. AbriUus.provocat numeroase apostasii. i e s . O rig en a suferit în ch iso a re şi torturi. B is e ric a i-a obligat la pen iten ţă. c u raju l c re ş tin ilo r creşte iarăşi.. goţiboT^ _Do-_ b reg ea. V a v i l a al Antiohiei. în Egipt. Apostaţii ( I a p s i. M ai în sem n aţi sînt epis­ copii F a liia n al Romei. S a tu rn in Tolos e i _ p rc otul p l o n ius Ia Sm irna şi mulţi alţii. G re cia şi a] le provincii. după puţină linişte. potrivit g ra v ităţii vinei lor. se reia persecuţia. Este drept că le p ă­ d area lor era doar ' de formă.

inislre(i. confiscarea averii şi moartea. Printr-un edict dat îndurat contra Bisericii. V alerian (253— 260) era un om bun şi onest. El fusese colaboratorul lui Deciu. iar statul era atunci sărac. la mine sau exilaţi. la Roma.. care ucisese pe Sfîntul Ciprian. dar slab. pentru a se da Imperiului roman o solidă orga­ nizare. Macrian. a suferit mull. în august 257. ligii. condamnaţi Efectele edictului au fost însă mici. D ion isie. el a tolerat pe creştini. cu doi diaconi. Biserica avea puţine averi mobi­ liare. La lIIica. care se găseau numeroşi chiar în serviciul palatului. Perşii l-au jupuit de viu şi i-au pus corpul umplut . au fost aruncaţi într-o groapă cu var. în anul următor (258). La îndemnul unui mare demnitar. cunoscuţi ca martiri sub denumirea de «m assa can d id a» . în mare criză financiară. pedepsind cu exilul. în Africa. Pare a fi suferit mai mult Biserica Romei . C iprian al Cartaginei. alţii în alte părţi.¡20 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ vocat fanatismul păgîn contra creştinilor. în Spania. Aştep­ tările persecutorilor au fost înşelate. urşi. Valerian a dezlănţuit per­ secuţia. La începutul domniei. influenţabil şi nestatornic. în calitate de cenzor al moravurilor. 7. Valerian deschide un război n e ­ Creştinii erau din nou obligaţi la sacrificii. degradarea. El vine la conducere în timpul unei mari crize economice. murind după cîteva luni. împă­ ratul şi senatul dau un nou edict. episcopul C orn eliu _ a fost arestat şi deportat. Alţi creştini au suferit fiind aruncaţi în circ animalelor sal­ ba lire. adunările rile Bisericii confiscate.. neslins. şeful tezaurului statului şi păgîn fanatic.au greu. iar cu cele imobiliare statul nu putea face mult.bunu­ Mulţi clerici şi credincioşi închişi. Se credea că Biserica dispunea de mari averi.‘>xlo ercşlim. 1f>. din porunca proconsulului Valerius Maximus. ales c l e r i c i i . Edictul lovea mai ales pe creştinii de rang. mai erau interzise sub pedeapsă de moarte . doarece se v in do. In 2G0. episcopii S ixt II al Romei. care agravează măsurile celui dintîi. T ru ctu osu s. episcopul Alexandriei.. la Tarragona. Valerian a fost luat prizonier în războiul cu perşii şi a murit în ca plivi la le. diaconul L au ren ţiu . care erau sprijinul Bisericii. Au murit martiri. Creştinii s-au dovedit mult mai curajoşi.

juMtQI_. Aurelian a luat şi măsuri cu caracter religios. era fiul unei prcotese păgîne din Sirmium. El a adoptat cultul soarelui. pînă la persecuţia lui Diocleţian. Textul rescriptului nu se păstrează. s-a ridicat un templu zeului soare. — Mithriacum — pe care s-a pus inscripţia : «Soli invicto». A urelian. dar edictul n-a ajuns sa~Tie~ aplicat în toate provinciile. In 272. De m o i tibu s p c is e c u to iu m . făcînd din el religia împăraţilor. Gallienus a dat un r c s c r ip t d e to lera n ţă . fast şi glorie. pentru a rezista po­ poarelor migratoare. împărat capabil. căzînd în erezia antiţrinitară. Pentru că el refuza să părăsească tronul episcopal. dezlipindu-1 de Imperiul roman. la sfîrşitiU domniei sale. influenţat poate şi de soţia sa Salonina. pe care a încercat mai tîrziu să-l reînvie Iulian Apostatul (361— 363). pînă la victoria creştinismului : Este m o n o teism u l solar. în timpul său. spre umilirea romanilor (Lactanţius. la sfîrşitul secolului al III-Iea şi începutul secolului al IV-lea. pe care. acordă pace creştinilor. In primii ani de domnie.zădărnicia persecuţiilor şi impresionat de soarta tatălui său. de păstrarea unităţii şi de întărirea lui. reginei Zcnobia. fiul şi urmaşul la domnie al lui Valerian. Preocupat de reforma impe­ riului. care înfiinţa în 271 regatul Palmyra-Siriei. a ameninţat s-o tulbure doar A u r e ­ lia n (270— 275). iar pe.de renume. acesta distruse regatul Zenobiei. scaunul de Ăntiohia recu­ noscu. cu episcopul Domnus.PERSECU ŢIILE 127 cu paie într-un templu. îngrijorat de situaţia grea a Imperiului. în anarhia militară care ameninţa cu ruperea unităţii Imperiului. în 274. C a ilien u s (260— 268). a devenit zeul principal al Imperiului ro­ man.. Pavel de Samosata. favorabilă creştinilor.a. dar se cunoaşte sensul lui : creştinii erau liberi să se adune pentru cult. a fost depus din scaunul Antiohiei şi înlocuit în 268. Mithra. în locul lui Pavel de Samosat. 5). a dat un edict de perse­ cuţie conica creştinilor. începea pentru creştini o mai lungă perioadă de pace. reprezentantul lui Sol invictus pe pămînt. comunicat prin scrisori episcopilor. B i­ serica primea bunurile confiscate. Aurelian s-a arătat tolerant fală de creş­ tini. Era prim ul îm p ărat c a r e f ă c e a a c e a s ta . A cest ilirian destoinic. ne Domnus. creştinii din Ăntiohia apelară la Aurelian. episcopul Antipbieij Pavel de Sam qsala. convins 'de. . ajunse ministrul. soldat auster. La Roma.

j Chrislem p rtJilik des ! i ’ il!. > • l i .u m r lir ic e . cu reşodir l. l o a n R ă m u r e a n u . P a u l A llo r d . L e s p e r s é c u t io n s c e n tr e 1rs r . unde a crea t D a c ia A u r e l i a n ă. c ( i'iii'i). şi D c e ia ^A^difcrranea flnterioară). în munţii Haem us (Balcani).e s :c c l . . 104— 186.JU p u n sis. ' . l ni [)é i et! i ¡ces s y r i e n n e s .'Ic'plUniu S e v e r ( I S 3 — 2 1 1 ): I’ . !007. Stofîeîbach. p.i 'i il. 285— 311. I'l (1971!). 1974.e s i è c le . I.M . S e p l i m i u s S e v c r u s . B o lo g n a . î n S t u d i e n /. 181-—194. 1 r i s 'i h ii. unele in­ conştiente ale unui secretar veros şi răzbună lor. 340— 374. în « M ü n c h e n e r thoolo- i l ic. cu reşedinţa la Ratiaria..{'¿'A «Hudcs). p. s ’:. l'i 'ii ln i . 3-e éd. A P r e c u r s o r of D e d u s . pentru a scurta fron tiera Im pe­ riului şi a apăra mai bine fron tiera Dunării. X X (!:M. P a ris . I r a p p o r l i ir a i i C r i s t i a n e s i m o o r/m /x -ro da S e v e r i a C i a ll ie n o . 1938. Lo n d o n .(i c r i s i d e ll 'I m p e r o n e l I I I se c o lo . Strasbou rg.1.72« IST O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ Din consideraţii de ordin strategic. M a r t y r s g r e c s I I .. 1960.. I! < h e I n n. B I B L I O G R A F I E P e r s e c u ţ i i : Pr. J h r . 1 Sevcrus.. t. 1957. 1050. A c l r h . cadrele islrative şi pe cei ce au vrut din populaţia înstărită de la ora şe şi se Le. Deşi Aurelian a fost un bun militar. . M a r t a S o r d i .c i. pînă la venirea unui nou împărat energic şi capabil.1. C h r ..cţrlin. care săvîrşise grave incorectitudini băneşti şi aştepta să fie pedepsii. F r. Diccleţian (284— 305). N e w Y o rk .i I il < r i ii i. S. A c e a stă împărţire a fost consacrată în 292 do Dioclcţian. (5 . "are va fi şi el un per­ secutor al Bisericii. . P ro î. Zu d e n C h r i s i e n v s r i o l g u n g e n in clor M i/ic d e s 3. 1979.i m .i’. e s. ! i. A . ' T h e e m p e r o r S e p lim iu s si >i ! : ion.! . I. D firm s a u lt. î n A u i s t i c g u n d N i e d e r q a n g d e r r ô œ is c h e n W e l t . \u lian a evacuat în_27. numiţi «cei Ir. i i I i'. l ’ . 456 p. de-a lungul Dunării. 1.a Caonophrurium (Castrul nou).î ic s et c h r is t ia n is m e d a n s l ’A f r i q u e r o m a in de S e p tiin i' i ’i’ v r r e à l ’In'. . P a ris . Sub urmaşii lui Aurelian. i S e v e r i .. 23. .i ii I K < r (' x I.4 trupele rom an e din n ordul Dunării.i: •/! \ : i . 505— 578.(ht!e. 1932. 1951. i . K. S p i • i < I i-. I. îm părţită în (Ion i i : D a cia . p. A . r 1 w .h u rle r o m a in s o u s le s A n lo n tn s e t ¡es Sévères.¿eus de tirani». J h r . n. p.h n ilie m d a n s ¡'E m p ire r u i r u r n eu t l l .lni î. l e s d e r n i e r e s p e r s é c u t io n s d u Hi’w le .i Sardica (Sofia).9). de un grup de ofiţeri. i i A .! '. în /. a f o s t jn s ă . 1938. în sudul D unării. B u c u re ş ti. P a ris . Imperiul a fost grav zdruncinat de războaie interne de năvăliri b arbare.e — V l I I . A . d e s S e p l i m i u s S e v c r u s . în apropierea Bizanţului.ar i'ln s c h ic h ie d e r W e l t k r i s e d e s 3. ■ D u s a n g c b l i c h e C h r is t e n g c s c ly . P a ris . H a 1 k i n. 5 \ u ! o n o i. | '>!> es!!. încfrii-iHlu-s** de aproape de apărarea şi treburile Imperiului.11 o 1 d i. p.

451— 461. A u r e lia n (270 275) : L. 1972. Z eiller. în «Revue Historique!. în «Byzantion». 408). 1951. E L i c s e r i n g. 1967. p. 1937. H. 131 — ş. M a ssim in o il T r a c e . 1933 . P lo n iu vezi Pr. . I. în lim b a ro m â n ă : V. Paris. 13 (1938). 587— 588. T h e c o n c e p t o f m a r ty rd o m o f C y p ria n o f C a r th a g e . L. p. G a llie n u s (260— 2 6 8 ): E. M a n n i . L eg reton et J . 1935. p o lit iq u e c h r é tie n n e . H. în «H istoria» 24 (1975. A p p u n ta d i sto ria ro m a n a . cu bogată bibliografie. H is to ir e r o m a in e . A. Paul Keresztes. P en tru m artiriu l Si. A p r o te s t a c c o u n t o f IlI-n d c e n tu r y C h r is tia n ity (A lost tradition. p. p. p.e s iè c le . no. V e zi şi R. 1 9 4 9 . M ax im in u s T h r a x un d d i e C h riste n . liom a. L e d o s s i e r d e la p e r s é c u t io n d e D èce. C y p rien . 1. L a p a s s io n d e s S a in te s P e r p é tu e e t F é lic it é (m ars 203). 81— 95. C o n tr ib u to a lla sto r ia d e l III s e c o l o . 9 — Istoria bisericească H u m m e 1. în «Studii Rom ani». p. P en tru m artiriu l S fin te lo r P e r p e tu a ş i F é lic it a s : Pr. P o litiq u e o r ie n t a le . X X X I V (1980). II). C y p rien . P a s c h i n i .u. 113— 1 2 2 . 1929. T h e M a r ty r d o m o f P erp e tu a . V a le r ia n (253— 260) : P en tru m artiriu l SI. G enova. P o p e s c u. p. Prof. p. P. 1982. G i o r d a n o. N o te su r l'éd it d e t o lé r a n c e d e T e m p e r o r G a llien . Rom a. E s s a i su r l e r è g n e d e l'e m p e r e u r À u rélien . Carthage. Rămureanu. B e s n i e r. F lich e et V . 2 -e éd. De la tin d u 2 -e s i è c l e à la p a ix c o n s ta n tin ie n n e (H is to ire d e ¡'E glise. Subsid ia H agiograp hica. Gregg. 1981. A c t e le m a r tir ic e . Prof.'e m p e r e u r G a llie n e t la c r is e d e T E m p ire r o m a in a u I l l . L 'em p ire ro m a in d e l'a v è n e m e n t d e s S é v è r e s au c o n c i l e d e N ic ë e (H is to ir e g é n é r a l e d e G. 104— 111 şi 366— 368. C a u z e le c o n flic tu lu i p o lit ic în tr e B is e r ic a c r e ş tin ă şi sta tu l ro m a n su b îm p ă r a ţii S e v e r i. 1964. 1945. 1954. M essina.PERSECU ŢIILE 129 M. 6 (1958). Paris. I c r is tia n i n e l III s e c o lo . în «R ivista di storia d élia ch iese in Italia». A. V ezi alte studii la :J. par Aug. 1898. M artin. A c t e le m a r tir ic e . L e p r o b lè m e d e la p a s s io n d e s S a in te s P e r p e t u e et F é lic it é . B u cu reşti 1982. Paris. S tu d i su ll'l'im p er a to re M a ssim in o il T r a c e . L'E dito d i D ec io . Pisa. L 'ètà d i V a le r ia n o e d i G a llie n o . p. 1— 29. 1946. în «V içjiliae Christianae». R a d e r. L c v i n . IV . B ru x elles. 29 (1975). prof. 1968. 1. G. L 'Im p ero d i G a lie n o . 132— 137. W ürtzburg. Răm ureanu. N. L a d a t a d e l l e d i t o d i D e c io e il s ig n ific a to d é lia p e r s e c u z io n e a n tic r is tia n a . A. Stockholm . I. 54. în «Byzatition». I. Răm ureanu. 172— 176. G lo tz ). C h . t. B e 1 e z z a. A k e F r i d h. J . 117— 163. B u cu reşti. Paris. G régoire. L a p e r s é c u t io n d e D è c e en A fr iq u e d ’a p r è s la c o r r e s p o n ­ d a n c e d e S.. p. L a p e r s e c u z io n e d i V a le r ia n o .D u p 1 o u y. I. C ip ria n ( f 258) vezi b ib lio g rafia la Pr. M ax im i n T ra cu l (235— 238) : L i p p o l d . OX1I (1913). 145— 160. O. 32 (1962) p.C a r r a t e l i . P u g l i e s e . t. 1940. D eciu s (249— 25 1) : M a r t a S o r d i. M. S a u m m a g e. p.». T w o E d ic ts o f th e e m p e r o r V a le r ia n . Homo. W ashington. U n ter su ch u n g en zur C h r is te n v e r fo lg u n g d e s K a is e r s D eciu s. T he D acian P ersécution. l i e r s a n e t t i . Luc Duquenne. H o m o. C h r o n o lo g ie d e s L e ttr e s d e S. Bucureşti. A cie ie m a r tir ic e . 479 sq. 1904. 1 --2 2 et 225— 267.

ucis do soldaţi (primăvara 285). trebuind să . Diocletian a luat la 21 mai 293 pe ginerele său G alcriu (numit şi M ax im ian G aloriu ) iar Maximian Merculius a luat la 1 martie 293 pe C on stan tiu s Chlnru. «protaugusl».anlin cel Mare. Pentru o mai uşoară conducere. apoi «au­ gust». După modelul monarhiilor orientale. energic. Tempera­ ment de militar. Reforma. Diocleţian s-a ridicat de jo s şi s-a distins în armată. zguduit de un secol de atîtea crize. fiind considerat dom in u s. s-a transformat în d o m in a t. anihilînd autori Lalea senatului şi a insti­ tuţiilor romane tradiţionale. d e pr. p r o f. Imperiul era socotit unitar . dar conducător infe­ rior lui Diocleţian.se despartă de soţia sa Elena. înlăturarea lui Carinus. Cu împăratul Diocleţian. Sistemul~poTîTic al p rin cip atu lu i. in locul lor ei numeau alţi cezari. capabil.130 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Persecuţiile sub Diocleţian. Diocleţian a împărţit puterea cu un vechi camarad de arme. lo a n R ăm u rean u . inaugurat de August. A cest sistem trebuia să asi­ gure succesiunea la tron. el a ajuns la tron prin ucidere. la I martie 286.legile se dădeau în numele ambilor auguşti. împăratului i se prosternau toţi. Cei doi împăraţi şi-au luat în 292 ca ajutor cite un c e z a r . J. începută de el şi desăvîrşită de Constantin cel Mare. * C a p ito l re d a c ta i. Cei doi cezari primeau spre conducere cîte o parte din Imperiu.. cu augustul său. cezarii deveneau auguşti . rece. — a lui Ârrius Ăper Ţsept~ 2 8 4 ). c a r e s-a înrudit de asemenea. numindu-1 întîi «cezar». numit astfel pentru că împăratul singur de­ ţinea puterea supremă în stat. începe în istoria Imperiului roman o nouă perioadă. de la care a avut un fiu. prin căsătorie. a păstrat iniţiativa şi a luat conducerea Orientului . sub coregenţii şi urmaşii iui. Diocleţian (284/285— 305) este cel mai însemnat dintre împăraţii ilirieni’ Ca şi alţii. M ax im ian . Maximian a primit pe a Occidentului. el a fost un adevărat reorganizator al Imperiului roman. a dat Imperiului un caracter de stat monarhic absolut.s. cu vederi largi. bun general. la 19 septembrie 286.a moartea sau retragerea auguşlilor. pentru a se pune capăt revoluţiilor militare şi loviturilor de slat. indiferent de rangul şi de clasa socială căreia aparţineau. Diocleţian. Sfîrşitul persecuţiilor * 1. Consl.

persecutînd sau înlăturînd pe creş­ tini din armată. Diocleţian a adoptat fastul oriental (diademă. dintre . numit «Consistoriul " sacru»^ Imperiul a primit o nouă'îm părţire. Pa s ic r a te şi V a len tin ian . în istorîsIreâ~despre martiriul lor este menţionat primul episcop de Tornis (Constanţa). la suchd Dunării. Maximian Herculius imita în Apus politica lui Galeriu contra creş­ tinilor. s-a refugiat din cauza năvălirii carpilor în 248. 298 la o «curăţire» a armatei. Prin convingere personală şi raţiune de stat. în armată. unde s-a înfiinţat în 'cin ste a ei oraşul Romulianum. au pierit de moarte martirică. numită Romula. capitala Daciei Malvensis (Oltenia). care se găseau numeroşi in administraţie.cian. iar Maximian pe cel de H ercuH us. Ca şi Galeriu. In frunte. în patru pre­ fecturi. E v an g elicu s. pe braţul Sfîntului Gheorghe al Dunării. preotul E p ictet şi tînărul A stion^ jiu l. veteranul Iu liu şi soldaţii H esich iu s%N ican dru . trăind retras în palat). IHrîcuIuIi ‘ ItălîeTşT^Galiilor.PERSECU ŢIILE 131 Puterea jmj^erială__a luat un caracter monarhic absolut. în Dacia Ripensis. veşminte pompoase. In urina unei victorii contra perşilor (297). Diocleţian era păgîn în fo ca t„ E l era însă tolerant cu creştinii. pe care acesta l-a co n verfiT la creştinismT ambii refugiaţi aici de undeva din Asia Mică. originară din ceta­ tea Romula (Reşca). anul. luînd titlul de J g v îu s . se găsea un consiliu imperial. şi chiar în serviciul palatului. brutal şi superstiţios. Capitale erau Nicomidia (Orient) Sirmium (Iliric). IX). Cezarul Ga­ leriu era însă fanatic şi intolerant. la_ 21 iulie 287. să-l adore ca pe un adevărat zeu. La Durostorum (Silistra). între 290 şi 300. în acest timp. Treveri (Ga'lia). incult. au suferit moarte martirică la Halmyris. mai tîrziu Ravenna (Italia). 96 pro­ vincii (numărul acestora a crescut apoi la peste 100). unii guvernatori şi filozofi neoplatonici. Galeriu a procedat în. dar ofiţer de valoare. M ar. Mediolanum (Milan) şi Roma. 12 dieceze. El a dat un adevărat_caracter divin puterii im­ periale. Mama acestuia. să-i sărute marginea mantiei. _ La sfîrşitul secolului al IlI-lea. în anul 292. ceremonial com~ plicat. Cei care se apropiau de el trebuiau să se prosterne înaintea lui. a Orientului. Ea a influenţat pe fiul ei Galeriu să persecute pe creştini (Lactantlusi D e m o itib u s p e r s e ­ cut o m m . Administraţia Imperiului era centralizată şi strict xerar■“înzâtă. unui m a g istra t.

şi 300. Edictul prevedea. Şefii armatei şi preoţii păgîni (h a m s p ic ii) s-au plîns de asemenea contra creştinilor. protaugustul Diocleţian s-a hotărît să or­ done persecuţia. iar ca sclavi erau excluşi de la eliberare.lor. ca Hierocles. Diocleţian a emis decrete de persecuţie sub lozinca rad icală: n o m en c h iis tia n o r u m d e le t o = n u m ele cr e ş tin ilo r sa f i e n im icit (Eusebiu. Diocleţian s-a opus. 2 . Galeriu şi partizanii lui au îndemnat pe împărat să dezlănţuie persecuţia.132 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă care unii aveau înalte funcţii de stat. aceasta deveni ine­ vitabilă. de obiecte şi de cărţi. creştinii care r ^efazau. Lactanţius. De in ortibu s p ersecu to ru m . fără să se facă victime.. precum şi din cauza unor mişcări în Siria ■ in A r m e n i a r o m a n i i . soţia lui Galeriu. că nu pot ghici în prezenţă. în urma răspunsului. de care erau socotiţi vinovaţi creştinii. X III şi alţi istorici contemporani).şj Diocleţian voia să evite vărsarea de sînge. persecutorii urmăreau descreştinarea şi desfiinţarea Bisericii. Diocleţian a ţinut să se consulte şi oracolul de la Milet. T o Ţ O F io co tea u un element pericu­ los în armată şi pentru stat. între 290. care a distrus un e x e m p l a r al e d i c l u l u i afişat. dar prin măsuri mai grave decît ale celor dinţii. şi a imprudenţei unui creştin. 'Tăr’ c e F a fla tă în apropierea palatului imperial. dar. Perso­ şi n a l u l (iirlii imperiale < f o s t obligat să sacrifice zeilo r. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . apoi al Egiptului urau creştinismul. defavorabil pentru creştini. m urma unui incendiu la palatul din Nicomidia. De. a fost distrusă. de asemenea i î m p a r a l e s e l e l ’ r i s c a . în consfătuiri ţinute la palatul imperial din Nicomidia. î n c ă rlin ajun b iserica epis­ copală din Nicomidia a fost prădată de mobilier. pus la cale i ( i e c e z a r u l Galeriu. dărîmarea locaşurilor_jţe cuijy interzicerea adu­ nărilor^ arderea cărţilor sfinte. în cele din urmă. la început. VIII. Ca şi Deciu şi Valerian. guvernatorul Bitiniei. soţia lui Diocleţian (cunoscută şi sub numele de Alexandra) şi liica ei Valeria. Sub influenţa neoplatonicului Porfiriu. Prim ul e d ic t s-a dat la 24 fe b r u a r ie 303. care. cei mai de seamă pierdeau drep­ turile şi privilegiile. care aveau simpatie pentru creştini. a scris o lucrare în 15 cărţi pentru combaterea creştinismului. . erau toturaţi . închinat lui Apollo. cei de jo s erau făcuţi sclavi.tsS apostszieze' erau p ed ep siţi. primit de la acesta.

care imita edictul lui Deciu din 249—250 şi edictul lui Valerian din 258. mai ales în Orient. In toamna anului 303. la Antiohia Pisidei. prin care se declara război creştinismului. cel mai grav dat pînă acum de împăraţii romani. împăraţii au acordat o amnistie. în primăvara anului 304. adică 20 de ani de domnie ai lui Diocleţian. aîTsuîerit S fin te le A g a p i. alţii au predat cărţile cerute (tra d ito rc s). s-a publicat al ll l . In Capadocia^. a fost decapitat în 303. Maximian Hercule l-a executat de asemenea. s-a sărbătorit v ic e n n a lia . Galeriu smulse de la Diocleţian publi­ carea unui ai IV . Urmărindu-se arderea cărţilor creştine. Italia. Urmărirea creştinilor s-a aplicat cu severitate in 'primăvara şi vara anului 304. în Cilicia. care po­ runcea ca cpiscopii. Constanţiu Chior a stricat doar unele biserici. Din contră. după 27 septembrie 303. se stabiliseră zile de sacrificiu de tămîiere (d ies th u riîication is). S-au aplicat chiar pedepse neprevăzute de legi. In Apus. d ia c o n ii. Cei ce refuzau să aducă sacrificii zeilor erau ucişi. în cursul lunii a p r ilie 303. S cy thia Minon Astfel A n tim . în Egipt. Irin a şi H ion a. spre a salva pe cele bune. edictul a fost executat riguros. Africa. alţii în locul Sfintei Scripturi şi al cărţilor de cult'au predat cărţi eretice.PERSECU ŢIILE 133 In Răsărit. Cu această ocazie. Edictul ordona să fie puşi la închisoare e p is c o p ii. care lovea mai ales clerul. doi medici care practicau medicina din caritate creştină . unde s-au înregistrat nu­ . preoţii. p r eo ţii. să fie puşi în libertate dacă aduc sacrificii zeilor. La JTesalonic. Unii creştini au apostaziat. mai aspru decît cel clintii . a suferit M a r g a r eta fecioara. care nu s-a întins însă şi asupra creştinilor. a suferit S iîn ta V a iv a fă . multe catacombe ale creştinilor au fost astupate cu nisip de către aceştia.le a e d ic t de persecuţie. La Roma. iar de nu să fie pe­ depsiţi cu moartea. în Numidia. episcopul Nicomidiei.au suferit S im ţu l G h eo r g h e _ ş i JS iîn ta D o ro îee a . mai ales în provinciile sud-dunărene ale Iliricului. ' Martirii au fost numeroşi. s-au distrus arhive bisericeşti de mare valoare. dacă nu apostaziază de la credinţa creştină. pro­ vinciile sud-dunărene. La Eliopol. Au avut loc execuţii. le c to r ii şi e x o r c iş tii. diaconii şi membrii clerului inferior închişi. au suferit C o sm a şi D am ian. s-a dat un al II-Ie a ed ic t.l e a e d ic t de persecuţie. care se aflau sub conducerea directă a lui Galeriu.

v io ­ lent. In 305 sau 306. La 26 martie 304. a suferit creştinul S ecu n du s . crunt. martirii Z otic. după toată probabilitatea. Duros-onun (Silistra) şi de aici duse la Ancona. în vara anului 1971 şi se află aslîizi în biserica mînăstirii Cocoş (jud. la 20 august 304. asistînd la des!r. cei doi auguşti. pentru Orient şi Constanţiu Chior pentru Occidenl. Bine cunoscutul martir_D asiu s ele D urosto ru m (| 20 noiembrie 304). Pedepsele . iar al doilea pe F la v iu S ev er. Diocleţian şi Maximian. Galeriu şi Maximian Daia dau un nou edict (305) şi continuă per­ secuţia în Răsărit. Era o obligaţie generală de a sacrifica. Tulcea). «quarum nomina Deus scit» . au suferit martiriul ia Noviodunum (Isaccea). fecioara B a silla . un ofiţer barbar.niquşli Galeriu. în apropiere de Sirmium.:ihuiiea sistemului său politic. potrivit înţelegerii slabilite la început. Sfîn tu l Irin eu . 2. menţionează numele a trei martiri C h irii. la 15 sau 20 iulie 304. Daza sau Daca). la 2 noiembrie 304. a suferit episcopul V icto rin d e Pocio\ io (Pe!Sau. la locul numit Fruska Gora. reşedinţa lui Galeriu. S fîntul D im itrie. <ui devenii . O scurtă inscripţie greacă de la începutul secolului al IV-lea. în realitate cinci la număr. între 32 0—323. la 9 aprilie 304. Amintim că la Sirmium. s-au retras de la tron. în Austria). pe nepotul sini M axim ian Daia (Daja. Diocleţian s-a retras în singurătatea pa1ci 1ului său de la Salona. de la numele căruia Sir­ mium a primit numirea de Mitroviţa. sfinţii numiţi «Q uattu or c o r o nati» = «Cei patru încoronaţi». împlinindu-se 20 de ani de domnie comună. ca re şi-au luat ca cezari şi fii adoptivi: primul. şi a murit în 316. şi cinci sau şapte fecioare. La 1 mai 305. diaconul său. a suferit moarte de martir la A xio. Probabil. sub Diocleţian.s şi viclean. polis. preotul M on tan u s . către sfîrşilul secolului al VI-lea. sculptori de meserie. des­ coperită la Axiopolis (Cernavodă). a murit laj^ngidunuim (Belgrad). episcop de Sirmium . C hin dcas. în Italia. au suferit martiriul. în locul lui Diocleţian şi Maximian. sau sub Liciniu. a suferit martiriul la 6 aprilie 304. S îîn ta A n a s ta s ia şi alţi martiri în alte cetăţi ale Iliricului. şi T a sio s (D asius). La 23 fe ­ bruarie 305. C a m a sis şi F ilip o s. vicio. la 25 octombrie 304. a pătimii Ja Sirmium grădinarul S in e r o s sau S in erotas. în Dalmaţia.“'"între 304— 305. ale căror moaşte s-an descoperit în cripta de la Niculiţel. de unde moaştele lui au fost transportate la.134 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă meroşi martiri. A tta lo s.

iar în Orient ei sînt persecutaţi de Galeriu şi de Maximin Daia. JLa protestul lui M axim i a i i J a i a . Constantin (308). S ev er este învins de Maxenţiu şi se sinucide. 17). Acesta însă era urît la Roma. unde. V a le iiu s L icin iu s (308 —324). 34 . în locul lui. se aşează sentinele la intrarea în băi şi la fîntîni. Maximian tatăl îşi reia titlul de august.j prietenul său. Ciliciei. In Occident. nemulţumit. îmbolnăvindu-se.. de asemenea. la Alexandria. în 307. şase îmJMralLi^ugiişll^şi . E d ictu l d e to le ra n ţă a l lui G aleriu . aceste evenimente nu schimbă situaţia creştinilor. la Sardica. Galeriu nu­ meşte î n locui lui pe un vechi tovarăş de arme. apoi le acordă libertatea de cult. în 306. cu vin sau cu sînge de la sacri­ ficiile păgîne. cîini şi păsări de pradă sfîşiau cadavrele creştinilor (la Cezareea Palestinei). pe fiul său C on stan tin . îl recunoaşte doar cezar. D e m o rtib u s p e is e c u to r u m . Edictul este surprinzător şi caracteristic pentru starea sufletea scă a lui Galeriu. creştinilor li se refuzau îngroparea morţilor. S fin ta E ca terin a . constată zădărnicia persecuţiilor con­ tra lor. încît se găsesc în acelaşi timp. ţiu.'că suBl5eciu. de acord cu Constantin şi cu Liciniu. a chemat din Orient pe fiuTlîau Constantin. A suferit martiriul. care permitea existenţa c r e ş tin ilo r : «ut d en u o sin t c h iis tia n i et c o n v e n tic u la su a co m p o nant» = «să existe din nou creştini şi să se poată ţine adunările lor» (Lactantius. Ga­ leriu dă la 30 aprilie 311. numind august pe cezarul F la v iu s S e v e i . Is to r ia b is e iic e a s c â . după ce făcuse zadarnic apel la medici şi la zei. Mărturi­ sitorii credinţei (c o n îe s s o ie s ) umpleau minele şi carierele Tebaidei. se proclamă august M a x en . pentru a sili pe creştini să sacrifice.cezari)-. Cei care se opuneau sufereau torturi şi pe­ depse corporale . în 306. El impută întîi creştinilor că în «nebunia» îoTTnu s-au întors la religia Strămoşilor. Constanţiu Chior. Era falimen­ tul sistemului politic inaugurat de Diocleţian.! Murind Constanţiu.PERSECU ŢIILE 135 erau groaznice. VIII. este numit august. _ La" 307. Unele creştine se sinucideau. greu bolnav Ia Sardica. stropirea alimentelor din pieţe cu apă lustrală. în primăvara anului 311. C ip ru lu i. pentru a nu fi dezono­ rate. Palestinei. un edict de toleranţă pentru creş­ tini.^armata proclamă împărat. Galeriu. 3. cu condiţia să se roage lui . Eusebiu. acesta primeşte şi el titlul de august . La 306. fiul lui Maximian I fort ulius şi ginerele lui Galeriu. Se intro­ duce constrîngerea la sacrificii prin apel nom inal.

apoi a mers asupra Romei. dar războiul nu s-a încheiat favorabil pentru romani. a trecut în Italia. mari preoţi peste provincii). In Palestina. dîndu-i o ierarhie. iar Maximin la Maxenţiu. Conslanlin a intrat triumfător în Roma (28 octombrie. a cărui atitudine era jignitoare şi ameninţătoare. — şi a unui vis. în care Hristos l-a îndemnai sa pu ni i pe steaguri semnul crucii. M a x imin Daia a pornit în un război şi contra regelui Tiridate al A rmeniei. devenit creştin. şi să nu tulbure ordinea publică. Lupta deci­ sivii s-a dat lîngă Tibru. Oraşele c e ­ reau prin petiţii alungarea creştin ilo r. cîntînd şi credincioşii îi primeau cu dragoste. Constantin. Un număr de preoţi au suferit în diferi le provincii. Maximin Daia a reînceput persecuţia. aşa cum. aveau creştinii (preoţi — conducători în oraşe. Liciniu. ev totkw vtxa. în. între care P am iil. la Cezareea Palestinei şi L u cian la Nicomidia (| 312). în căutarea de sprijin. la podul M ilvius (13 km. 312). pe care Constantin l-a pus în forma monogramului creştin. In Orient însă. Nemulţumit să ur­ mărească pe creştini în Imperiul roman. a bătut armatele lui Maxenţiu la Turin şi la Verona. rezultat din iniţialele numelui de Hris- . Persecuţia a încetat deocamdată. care l-au~'ctrnt>scut de aproape pe ( ' o n. se ţineau conferinţe contra creştinilor. s c ca împăratul atribuia victoria sa ajutorului lui D u m n e z e u . 4. alţii în alte oraşe. In u r m a u n o r semne minunate — vederea unei cruci lumi­ n o a s e p e c e r .. din cariere şi din mine. care era în Galia. i s l o r i s e . Galeriu a murit la 5 mai 311. Liciniu a făcut apel la Constantin.uriari de la_A ntiohia^ ceea ce nu este totuşi sigur. între care Petru al A le x a n d r ie i şi P h ilc a s d a Thm uis.136 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă Dumnezeu pentru el şi pentru stat. circulau pamflete şi afişe anti­ creştine. Din această perioadă sînt cunoscuţi ca marliri cinci episcopi egip­ teni. Neînţelegeri politice au adus în conflict pe Maximin Daia cu. au suferit martiriul numeroşi creştini. s l a nl i n. Mărturisitorii se întorceau din închisori. sus de capitală) şi a fost grea. socotit a fi învăţatul preot T. înconjurata de cuvintele «întru aceasta vei învinge» — in l ux : s i g n o v i i u v s . Armata lui Maxenţiu era mai numeroasă şi bine instruită Ha a fost lotuşi învinsă :_M axenţiu. ceea ce a adus pe Constantin în război cu Maxenţiu. în retragere ^ a _ înecat în Tibru. Creştinii au primit edictul cu bucurie.^ Istoricii Jiusebiu şi Lactanţiu. Totodată Maximin Daia căuta să reorganizeze păgînismul.

acordîndu-i deplina şi definitivă libertate. pe care-1 semnase împreună cu el.jîntre Constantin şi cumnatul său Liciniu. Tiranul.PERSECU ŢIILE 137 tos (XP) suprapuse. Liciniu a început să. împotriva lui Constantin. conflictul avea să izbucnească după aceea. Cultul creştin a fost din nou tulburat. îa libertatea credinţei şi a cultului. mărturiseau interesul lor pentru chestiunea religioasă şi proclamau dreptul tuturor. dar continuă să-l duşmănească. Bisericii i se recunoştea oficial calitatea de instituţie religioasă organizată. A cest act a fost ed ictu l d e la M ed io la n u m (M ilan). şi faptul nu trebuie pus la îndoială. adunările creştinilor au fost împiedicat*' .. a consimţit de nevoie şi cu întîrziere. Creştinismul devine r e lig io licita . D e m ortibu s pcrsecutoruni^~$&). şi al creşti­ nilor. Este ştiut că din acest moment Constantin s-a alăturat cu totul creştinilor şi că în cuiîhcI a săvîrşit actul hotărîtor pentru situaţia creştinismului. ci le asigura şi interesul şi sprijinul împăraţilor. contra căruia Liciniu a trebuit să continue războiul. înfrint la Adrianopcl şi văzîndu-se strimtorat. • . unde l-a ajuns moartea pe jumătate pocăit (313 sau 314). Au suferit în acest timp c e i 40 d c w u c c n ic i care au îngheţat noaptea. Din nefericire. dat la începutul anului 313. în orice rnîini s-ar găsi. verbal. în lacul Sevastia şi alţii. Actul de la Milan (textul la Lactanţiu. El a fost urmărit de Liciniu pînă în Cilicia. împăraţii ordo­ nau ca toate bunurile luate bisericilor să fie restituite îndată. ceea ce actul accentua înadins. jn v in s în 314 de ConslaîîfinT Liciniu îi cedează Iliria. el a căpătat deplină încredere în victorie şi a cîştigat bătălia. împreună cu Liciniu. adică religie permisă în Imperiul roman. şi stingherit. Pe lîiigă aceasta. din interese politice. Ei anulau toate hotărîrile anterioare date contra creştinismului şi declarau liberă trecerea la creş­ tinism. per secul o pe creştini. între anii 320 şi 324. unii creştini au apostaziat. Eusebiu spune că împăratul l-a încredinţat cu jurămînt despre aceasta. care între timp dusese lupte contra lui Maximin Daia. care proteja pe creştini. ca gu­ vernatorii fSa dea pace creştinilor. Actul de toleranţă de la Milan acorda creştinilor nu numai libertatea şi bunurile bisericeşti luate în trecut. după ce întrecuse în răutate şi patimă pe toţi ceilalţi persecutori. şi a actului de tole­ ranţă de la Milan. are o importanţă epocală prin hotărîrea şi prin urmările lui. Cei doi împăraţi aliaţi — şi de acum înrudiţi prin căsă­ toria lui Liciniu cu o soră a lui Constantin. Actul s-a transmis şi lui Maximin Daia.

M. 1963. R. e i 11 e r. H a m m a n . H. J o n e s . n n < o m e t. Se pare că s-a dat un nou edict de toleranţă. coi.010. K i r s t e n . 2-e R eihe. Stuttgart. creştinismul devine. II c o n ü ic to tra p a g a n e s im o e c r is lia n e s im o n e l sec. Numai Iu lian A p o s ­ tatul (3 6 1— 363) a încercat după aceea să restaureze pentru scurt timp păgînismul. 1 W.. art. Paris. I < c m.ian o a lla c a d u tt a d e l l 'Im p ero d 'O c c id e n te . R eal-E n cy clop äd ie der c l. cu buna bibliografie. M. L c h r c l m i ci . engleză by A. Traduit de l'an g lais par A. 157— 479. col. 7. ~DTn'324. Trad. F lieh e et V .). V o g t . 1 770 p. 1. Band IV . A. t.i i i b c ii i. 1959. ( . 1979. la Chrysopolis. 1968. 116— 149. 1970. O xford. i: n s s i i n.. iîngă Bizanţ.>nu. IV . 1964. M e th o d e n d e r d i o k l e l ia n is c h c n C h r is te n v e r o ilg u n g n a ch d e r S c h rift d e s E u se b iu s ü b e r d e r M ä r ty r er in P a les tin a . în 324. V a leriu s D io cletia n u s. A.. t . 1958. I. C onver­ tirea lui Constantin cel M are a dat un nou curs isioriei universale. M om igliano). in « R e a lle x ik o n » iova cit. Constantin a rămas singurul împărat al întregului Imperiu roman. II). H e d w i g Fritzen. par Aug. L a c r is e d e l'E m p ire ro m a in d e M a r c -A u r èle à A n asta. M o m i g 1 i a n o. D e la. Da Iü o rley . V II A. 1935. T h e C o n ü ic I b e t w e e n P a g a n ism a n d C h r is ­ tia n ity in th e F o u r th C en tu ry . in P au ly -W isso v a. A lte s t u d ii : A .138 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ I n ji r m a unei noi înfrîngeri la 18 septembrie 324. L e d e c lin d u m o n d e a n tiq u e . 1965. p. 1946.r . 1 0 . 1961. 147— 189. m » . Bd. D io k le iia n u s .1 1 . r e lig io licita . după 313. 284. A. lU ettléiien et lu lé l r a r c h ie . Bologna. şi a unor intrigi contra lui Constantin. D o n a u p r o v im e n . 14-er lïalb b an d . .se. L 'E g lise d a n s T E m p ire ro m a in ( I V -e — V -e s i è c le s ) .se. R é m o n d o n.ii I. Paris. în lu crarea c o le c tiv ă : T h e c o n flic t b e t w e e n P ag a n ism a n d C h r is tia ­ n ity in th e F o u r th C en tu r y (E ssa y s ed. ba chiar religie favorizată. Paris. de drept şi de fapt. BIBLIOGRAFI K V ezi cap ito le le p reced en te despre p ersecu ţia creştin ilo r sub îm p ăraţii rom ani. dar încercarea sa a eşuat complet. Paris. 1970. III. persecutînd creştinismul. S c s i m i. Torino.¡scheu Allorlm n W iscn sch aft. prin încercarea sa de a armoniza interesele superioare ale Imperiului roman cu interesele Bisericii creştine. în «R eallexicon für A n tike T : ifI ( hrisli'nUimi». :■ i n R. M artin.. . J. W. Servadoni-D uparc. Stuttgart. Valeriu Liciniu a iosi c ondamnat la moarte şi executat la Ţesalonic. în situaţia lui de religie favorizată a Imperiului roman. Paris. Din reli­ gie nepermisă şi persecutată. A. fin du 2 -e s i è c le à la p a ix c o n sta n tin ien o (H is to ire d e l'Iigli. coi. M ünchen. pîna Ia moartea sa în 337. J . Paris. O xford. G u e r r e e t r é fo r m e (284— 300). Barb. m». i p p o I d-E. Mainz. Stuttgart. p. art. I’ . 2. L e s m a r ty rs d e la g ra n tle p e r s é c u tio n (304— 314). Creştinismul s-a bucurat de pace în tot Imperiul.).

u. ed.. 1923. I d e m . 8 (1960). 1979. 3— 23. G a le r iu ş i L icin iu . Paris. F l o r i a n . V I (1954). J . 218— 228. p. M artiri ş i S iin ţi p e p ă m în lu l D o b r o g e i d e azi. U n ter su ch u n g en zur d io k le t ia n is c h e n V e r io lg u n g . 1— 2. I. 695 ş. Frankfu rt. 1909. S. 7 (1958). 1925. 206— 2 7 9 . p. 252— 262. B ru x elles. 1—2. G u e r r e s . L e s m a r ty rs d 'E g y p te. 1908. Paris. X C II (1974). O rt. t. 74— 82. Paris. I d e m .». L a v é r it a b l e lé g e n d e d o r é e . P a u l A l l a r d . M o n c e a u x . nr. în «R ivista di Studi C lassici». pentru m artirii din S cy th ia M inor (D obrogea) : Pr. I d e m . 2-a. 2 vol. C re ştin ism u l în S c y th ia M in or d u p ă in sc rip ţii. L a p e r s é c u t io n d e D io c lé tie n e t l e t r io m p h e d e ¡'É glise. I d e m . 161— 192 . I o a n R ă m u r e a n u . P o litic a r e ii g i o s a d e l l 'm per a to r e L ic in o . cu b o ­ gată b ib lio g rafie rom ână şi străină. X C I (1973). 1982. ibidem. şi 329— 334. 1976. nr. A rta c r e ş tin ă în R o m â n ia . în «Philologus». P. In lim b a ro m â n ă . 1980. S e c o l e l e III— IV . B ucureşti. A c t e le m a r tir ic e . C h a u l e u r . L a G e s ta d e i m artiri. în «Bis. P en tru îm p ă r a tu l L icin iu (308— 3 2 4 ): M. nr. Rom. K u ltu sb r eitu n g und V o lk s d e v o t io n . nr. p. G alaţi. H a m m a n . p. Is t o r ia B is e r ic ii O r to d o x e R o m â n e . p. Z e i 11 e r. X X X I (1912). vezi : A. în «Studii T e o lo g ic e i. F. 1971. B u cu reşti. M artirii c r e ş t in i d e la N ic u liţe l d e s c o p e r i ţ i în 1971. 1977. M ilano. 1926. R a d u V u l p e ş i I o n B a r n e a . 1908. D ie R e lig io n s p o lilik d e s K a is e r s L icin iu s. L e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s d a n s ¡ e s p r o v in c e s d a n u b ie n n e s d e ¡'Em­ p i r e ro m a in . I d e m . J . X C I (1973). S iin ţi ş i m a r tir i Ia T o m is-C o n sta n ţa . M i r c e a P ă c u r a r i u. 378— 381. ■3-e éd. Prof. Ort. P en tru m a r tir ii c ă z u ţi s u b D io c le ţia n . 10 (1968). P o p o s c u . M o n u m en ti p a le o c r is t ia n i clella S c iz ia M in o re. E n e B r a n i ş t e . ita lia n ă de E lena C ontucci. K n i p f i n g. 464— 471. 1953 . p. 1958. I. trad. Prof. Paris. p. p. e t d'H istoire». 1935. în «Rivista di cultura classica e medievale^». . I d e m . p. L a G e s t e d u sa n g . I d e m . R o m â n ii la D u n ărea d e J o s . B u ­ cureşti.». W i 1 1 m a n. 9-e éd. F o r t i n a. F rankfu rt. L e s l é g e n d e s g r e c q u e s d e s sa in ts m ilita ir e s . I d e m .' 65— 112. 1967. 245— 2 6 5 . D e l e h a y e . I (1922). L e c h r is tia n is m e e t ïE m p ir e ro m a in d e N é r o n à T h é o d o s e . p. p. D aniel Rops. L a G e s t e d e s m arty rs. în «R evue B elg e de Philol. Faen za-R av en a. 53— 120.. P. R. 3— 5. A. în «A nalecta B olland ian a». t. Pr. 1946. S t a d e . K o s m o s u n d D am ian . L X X II (1913). L e s m o n u m en ts p a lé o c h r é t i e n d e R o u m a n ie . Paris. I o n B â r n e a. 7— 8 . p. 1979. 34— 62. L a d a t a d e l l e d itt o di S e r d ic a e i v ic e n a lia d i G a le r io . In s c r ip ţiile g r e c e ş t i şi la tin e d in s e c o l e l e I V — X III d e s ­ c o p e r i t e în R o m â n ia . p. A lexan d rie. M a r ty r io n u l d e la N ic u liţe l. D er P o lit ik e r D io k le tia n u n d d i e l e t z t e g r o s s e C h r is te n v e r io lg u n g . p.. B ucureşti. Paris. B erlin. H a n o z i n. 255— 274. S a in ts d e T h r a c e e t d e M é s ie . K. în D e la D u n ăre la M are. S a n te C a t h e r in e d'A le x a n d r ie . H. 1918.. Prof. 269— 286. Prof. 1926. C ittà d el V atican o . Rom. 975— 1011. Pr. I d e m . în «Bis. Paris. T h e E d ict of G a le r iu s r e c o n s id e r e d .P ERSECU ŢIILE 139 H. lini. p. 1928. P en tru îm p ă r a tu l G a le r iu (293— 3 1 1 ): C a t a u d e l l a . T e x te fran çais av ec Introd u ction de H. B ucureşti.

C rescc n s urau şi criticau pe creştini. Q u a tre m a r ty rs à N o v io d iin u m (S cy lh i. X X IV (1972). Prof. m o­ noteistă şi morală. ipo­ (■ criziei şi solisl ic. cultele ori­ entale şi misterele. nr. K a m a s is şi P h ilip p o s . C o rn eliu s F ron ton . Alexandru Sever. în «Bis.'i / (/ lui P eregrin ). O ri. 24 (1973). 5— 8 . p. profesorul lui Marcu Aurel iu. D e s p r e d a ta p ă tim irii lu i Z o tik o s . D i a c o n u. T u lcea). mai ales filozofia.i M ineure). un epicureu de mare talent.«• b 'r ito riu l p a tr ie i n o a s tr e . p r o f . 5— 6 . în «A nale cta Bollandiana. Evoluţia raporturilor creştinismului cu păginismul. ironiza şi ridiculiza credinţa în nemu­ rirea sufletului. spirituală. 580— 586.». care nu se păs!rează. El a scris pe la 175— 180 o serioasă lucrări' critică contra creştinismului.s(-nuial adversar păgîn. N ă s t u r e l . în «D acia». p. B a u m a n . nr. N o i d o v e z i a r h e o l o g i c e r e fe r i t o a r e la v c c h im e u m a r tir ilo r d e la N icu liie l. A ceastă nevoie creştea pe măsură ce creştinismul se prezenta ca o religie revelată.». Spre reformă tindeau şi unele măsuri imperiale (Au­ gust. credulitatea. p. d. crezînd chiar calomniile care circulau pe~scama lor. dar e cunoscută în cea mai mare parte * Capitol r u da r i . 17— 26.(Ml. 966— 1026. îr. X V I (1972).». XLI. (1972). nr. în epoca primarii a creştinismului. N o v e a u x té m o ig n a g e s c h r é tie n s su r Ie lim e s n o r d -s c y th iq u e : Ia b a s i l i ­ q u e à m arty riu m d e b a s s e é p o q u e r o m a in e d é c o u v e r t e à N ic u lile l (dép.140 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ V i c t o r H. Maxim in Daia). -în răsplata viitoare. 91 (1973). P.* l ’ r. 189— 202. p. Rom. O rt. (533-. i l . Cel ii’.ti in. I d e m . Diocleţian. Ş t . P rim ii m a rtiri c r e ş tin i c u n o s c u ţi . în «Studii şi c e rc e tă ri de isto rie veche». Cultul martirilor. p. 4. Pr.ofilor păgîni (cinici). El a criticat de asemenea superstiţiile. 277— 281.i lilo/. dispreţul creştinilor faţă de moarte. în secolul al II-lea.180). a fost C els. L X X X V III (1969). A lta lo s . loci/i R ă m u re a n u . un Iile/of sloic sau eclectic. 1600 d e a n i d c la p rim a m ă r tu rie docu ­ m e n ta r ă d e s p r e e x is t e n ţ a e p i s c o p i e i T o m isu lu i. 120— .. 9— 10. în «Buletinul M onum entelor istorice». Aurelian. Ş e r b ă n e s c u . «M itropolia O lten iei». 2 . 3— 4. Raporturile cu păginismul. Nic. de Tu lcea). nr. nr. înainte dc neoplatonici. I. A rrian u s. P. iubirea lor frăţească (în scrierea D espre /mu. B a z ilic a cu «m a r t y r ic o n » din e p o c a r o m a n ită ţii tlrz ii d e s c o p e r i t ă Ia N ic u liţe l (jud. păgînismul însuşi simţea nevoia unei reforme. I d e m . dorinţa lor de martiriu. X C IV (1976). D a v i d . intitulată «C uvînt a d ev ă ra t» (Aoţoc ¿X'/jOVjs). p. în «Bis. Satiricul L u cian d e S a m o s a ta (c. P. p. A cte martirice * 1. Rom.

înrudită cu a platonismului. El a combătut creştinismul di­ rect. Pentru aceasta el era mult respectat de adepţii săi. Cels nu a atacat din creştinism puncte izo­ late . despre care se crede că a fost un timp creştin. într-o scriere intitulată K a i i Xpiotiavffiv = . prin lucrarea C on tra lu i C els (Kam KsXaoo). ci să ducă şi o viaţă morală. Cels a com­ bătut minunile. cu argumente iscusite şi îndrăzneţe. dogma întrupării şi învierii Mîntuitorului. ca profesor alexandrin. Neoplatonismul a avut idei şi ter­ meni prin care a influenţat în parte chiar pe unii teologi ca Origen.lnzn. Importanţa scrierii lui o dovedeşte faptul că a combătut-o după vreo şaptezeci de ani. de scandaluri. oameni de rînd —■ sclavi.PERSECU ŢIILE 141 din combaterea ei de către Origen. şi mai ales pe autorul necunoscut numit D ion isie A r e o p a g itu l (-sec. el se referă în critica sa la toată religia creştină. pe creştini îi numeşte ignoranţi. de superstiţii. El da lumii o explicaţie in­ teresantă. culturii. El socoteşte creştinismul un amestec de extravaganţe iudaice. —■vicioşi şi ridicoli în credinţa lor. Sistemul neoplatonic era panteist. femei şi copii. de erori recente şi de idei morale împrumutate din filozofie şi-l denunţă ca periculos statului. apărută in anul 248. N e o p la to n is m u l a fost un_ curent fi. re ­ venind la învăţături religioase pe care le credea comune altădată şi fundamentale religiei. V). un egiptean. 240). [ P lotin (c. 205— 270). iar întemeietor A m m on iu s Sciccas (ţ c. un mare teolog şi scriitor ca Origen.tir. care a studiat în Italia. religios. Elevul lui Plotin a fost P orîiriu din Tir (t 304. cîte nouă lucrări în fiecare serie. în care ia atitudine contra s c e p t ic is m u lu imaterialisimilui şi gnosticisrouluiTPTotin trăia ca un ascet şi urmărea să aibă şi să înveţe nu numai cunoştinţe filozofice-religioase. în 248. la Roma). şase serii de cărţi. El a scris E n n e a d e le . cu ură şi cu palimă. în parte folosite şi azi. societăţii./ Premergător al neoplatonismului poate fi socotit J> lu tarh (f 120— 125). El avea unele idei religioase şi morale însemnate şi voia să unifice diferite credinţe păgîne vechi înt’r-6 religie curăţită de miiuri. pe care voia s-o discrediteze şi compromită. Contemplarea şi extazul jucau mare rol în neoplatonism. Pe Iisus Hristos îl crede un mag iudeu. pe care l-a audiat şi Origen. Sistemul neoplatonic l-a consolidat elevul lui Ammonius Saccas. pe Apostoli nişte amăgiţi sau amăgitori. născut din adulter. care a căutat sa refacă păgînismul într-un sistem nou şi măreţ. deci 54 de cărţi.

pe cele numite ale lui H erm es J'iism cg isto s. v eşni­ cia pedepselor iadului. contraziceri pe care le-a folosit în sec. în s e ­ colul al IV-lea. în care adună toate calomniile spuse de Cels.. punîndu-L mai prejos de Apollonius de Tyana. prin împrumutul său de idei şi mai ales prin caracterul său jilozqficp-religios. Cultul martirilor. Porfiriu adună toate cele spuse înaintea lui de Filostrat şi de Cels împotriva creştinilor.742 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ « C on tra creştin ilo r» . Ei au suferit. retorii şi sofiştii: L ib a n iuh. la 303. ("uliul nmrlirilor a ieşit ca o manifestare firească din vrednicia martirilor şi din croclinţa creştină. Biserica a moştenit cul­ tul nuntirilor. Porfiriu combate minunile şi învierea Mîntuitorului. creştinismului adevărurile filozofice şi un păgînism epurat de mituri. ţoale torturile şi pedepsele imaginate de fanatismul şi brutalitatea unei lumi care ura pe creştini şi pentru care viaţa lor nu preţuiau nimic. în această lucrare. păgînii foloseau de asemenea. 2. precum şi între apostolii Petru şi Pavel. cum. X V III— X I X critica protestantă raţionalistă. neoplatonismul a. s c r ie r ile orîicej. pe baza unor asemănări exterioare şi de formii. cu un curaj uimitor. ca şi iudeii. cantînd contraziceri în­ tre Vechiul şi Noul Testament. cu insulte şi neadevăruri. Din epoca persecuţiilor. Elevul lui Porfiriu. El atacă sistematic creştinism ul. Au mai combiilut creşiiniismyd. precum şi o r a c o le le p ă g în e. Istoricii raţionalişti l-au socotit o imitaţie a cultului mor­ ţilor şi ('roilor clin păgînism. La . El a scris AoŢot cpiXaX^Qei? upoţ xpwttavou? = «C u vin te iu b ito a r e d e a d e v ă r c ă tr e creştin i» . făcut o serioasă concurenţă creştinismului şi mult rău Bisericii creştine. cinstirea şi invocarea Sfin­ ţilor. în 15 cărţi. îndeosebi Sfînta Scriptură şi învăţăturile religiei creştine. filozoful neoplatonic H ie ro c le s . în tratatul Kgcto tcuv TaXilamv = «C on tra G a lilee n ilo r» . Tot atît de violent a atacat creştinismul împăratul Iu lian A p o sta tu l (361— 363). numea el în derîdere pe creştini. Tot atît de violent a atacat creştinismul. compusă între anii 290 şi 300. pomenirea. ale lui F ilo n A lex an d rin u l. Filostrat şi Porfiriu contra creştinismului şi înjoseşte persoana lui lisus Hristos. răstălmăceşte viaţa lui lisus I Iristos şi opune . guvernatorul BiLiniei şi apoi al Egiptului. ţlim e r iu ş iT h e m is t iu Prin pretenţia sa de superioritate. împotriva creştinilor.^ Jam bU cj(Jamblichus Ţ 333) a combătut de ase­ menea creştinismul. piiviloiire la înmormîntarea.

senini. vorbind despre cei ce şi-au vărsat sîngele pentru Hristos. XVIII). martirii vor " asista la judecată lumii. resturile sau osemintele lor erau adunate de creştini cu mare grijă. Atitudinea sufletească a martirilor. creştinii i-au cinstit pe martiri ca pe Sfinţi şi le-au adresat rugăciuni. Atitudinea lor morală în faţa morţii era de asemenea vrednică de toată lauda. 28. Ei mureau cu bucurie. scria Tertulian (A p o lo g e ticu m . care a suferit de asemenea pentru mântuirea noastră.^ te h u m e n i.PERSECU ŢIILE 143 suferinţele fizice se adăugau cele morale. Martirii le-au suportat cu un eroism unic. a credinţei lor. 13).~ MaHunsTEorii erau preferaţi în cler şi puteau să dea scrisori de recomandare pentru reprimirea în Biserică a celor căzuţi în persecuţii (la p si). La mormîntul martirilor. d ie s n ata lis). Creştinul luptă şi suferă pentru Iisus Hristos. fără revoltă. pentru ai lor. dragoste şi pietate ÍM artiriu l lui P olic a r p. Tertulian aminteşte că creştinii făceau rugăciuni în fiecare an pentru . 20 . creştinii se adunau şi săvîrşeau cultul la ziua anuală a morţii lor. care tine loc de b o te z . pe care o numeau «ziua naş­ terii» (Tjftspa jevéOXioí. Martirii erau îngropaţi cu cinste. j Rabdarea riiai presus de puteri a creştinilor se explica prin cre ­ dinţa lor. Botezul"sinctelui. care a forţat chiar admiraţia paginilor. Marcu 13. 9). încrezători în dreptatea c auzei lor sfinte. modeşti.8). şi o însemnau spre ţinere de minte. Sîngele vărsat şterge toate păcatele-^&i-este. Martiriul avea 'deci puterea unui sacrament. Creştinii au văzut în el pe drept o dovadă a puterii dumnezeieşti. 19 . efectele martiriului i-au dat pentru credincioşi valoare apologetică. convinşi. Creştinii ştiau că suferă pentru Iisus Hristos şi că sînt asistaţi de Dumnezeu. C a sfinţi.un botez. martirul este considerat un sfînt. fără orgoliu. 9). Prin aceasta. spune : «Am văzut sub jertfelnic sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvîntul lui Dum­ nezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o» (Apoc. Curajul martirilor a adus pe mulţi păgîni la creştinism : «Semen est sanguis christianorum» = «sîiiqeJe creştinilor este ca o sămînţă». Trupurile.la . fara“a’~mai fi ju d e c a ţ r ’ca ceilalţi oameni. Mîntuitorul le spusese că vor fi prigoniţi şTT lilîg u rase~ că vaTlî~cu~eî (Matei 10.. 6. 50. Sfîntul Apostol loan. spre a se ruga la rîndul lor lui Dumnezeu pentru ei ¡ le-au adresat ca unor «martori» ai lui Iisus Hristos (Fapte 1. Pentru aceasta. Murind pentru Hristos. rugîndu-se. martirul dobîndeşte merite deosebite înaintea lui Dumnezeu şi a creştinilor.

A ceasta au practicat-o de la început creştinii. numite «m artyria». pentru o parte din ei. ticeasln nu infirmă legitimitatea şi folosul cultului Sfinţilor în Biserică. căci rugăciunea lor se îndrepta prin mijlocirea Sfinţilor către Dum­ nezeu.acestea se numesc propriu-zis «a c t e » (acta) şi sînt de mart. Din asemenea însemnări s-au format cu timpul m a r tir o lo a iile si c a le n d a rul creşti# . cu ocazia aniversării naşterii lor spirituale (De c o r o n a m ilitis. opoXo'ţ-ij'cat. Sfîntul este numai un intercesor.l e s t e F iu l Iui D um ­ n ezeu .auiridjj^ajUnesşuri-^te-euli^ numele lor a început să se dea de prefe­ rinţă ca n u m e d e b o tez . fără a muri. 3). Pe sfinţi îi recomanda viaţa şi sfîrşitul lor. închisoare. un mijlocitor bine plăcut lui Dumnezeu. _Acte martirice. Cultul propriu-zis. s-au putut strecura şi unele abuzuri. s-a păstrat încă din antichitatea creştină. adorarea şi jertfa. erau respectate şi cinstite moaş­ tele lor. Pe mormintele martirilor sau în apropierea acestora. Ei nu invocau pe Sfinţi ca pe zei. Ele erau considerate ca sfinţind locul şi do aceea erau depuse în biserici. obţinute de creş­ tini de Ia Iribunale .. ni s-au |11stra I. Concepţia lor religioasă şi morală era cu mult deosebită de cea păgînă. pen tru c a P. adică de creştinii care pentru măr­ turisi re. III). SfinUil se poate ruga pen­ tru creştini.i lui I Iris tos sufereau torturi. Mie sini de mal multe feluri : a) C op ii d c p c p r o c c s c ic v e r b a le d e ju d e c a tă — . .144 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LA cei morţi. A ceastă rînduială creştină referitoare la cultul Sfinţilor. «N e în ch in a m Iui H ristos. Istorisirea celor îndurate de martiri şi de mărhirisiloii c o n lc s s o r c s . cei vii se pot ruga pentru cei ador­ miţi. iar p e m artiri îi cin stim d u p ă vrednicie. s-au ridicat primele locaşuri creştine de cult. 3. se spune în M artiriu l S iîn tu lu i P o lica rp (f 155). în marea familie care este Biserica şi ai cărei membri sînt deopo­ trivă creştinii din viaţă şi cei morţi. învrednicit cu cinstea sfinţeniei. s . Prin unele moaşte se săvîrşeau minuni. Creştinii au făcut totdeauna deosebirea ini r e cultul Sfinţilor şi cul­ tul păgîn al morţilor şi al eroilor. pedepse. c a p e u ce n ic ii şi im i­ ta torii D om nului» (XVII. valoare istorică. diverse fragmente în a c t e le z ise > m artirice. se adm o aiLJluJ^ Jiţ& Q ri-ci lui Dumnezeu. Dacă în TTrilTnr^fmţiîor şi al moaştelor lor. Ca şi martirii şi sfinţii în genere. şi-i declara conştiinţa şi consensul clerului şi credincioşilor. în cinstea Sfinţilor.

1965. I. T h e C o n llic t b e t w e e n P ag a n ism a n d C h ristia n ity . M a r t a S o r d i . L. în S c r ie r i a le s e . Is t o r ia F ilo s o lie i. 1934. 1970..a r é a c t io n p a ïe n n e . N.a. chinurilor şi morţii lor martirice. 1959. B r c h i e r. p. Irineu de Sirmium ş. II C ris tia n e s im o e R o m a . care a ordonat distrugerea arhi­ velor creştine între anii 303— 305. p. 313— 340. 8 . D esp r e m o a r te a Iui P ere g rin o s. I r a p p o r ti ir a il C r is iia n e s im o e V lm p ero d a S ev ero à G allie n o . Bologna. ca literatură pioasă. Apollonius. în A u ls iie g u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt . Uneori şi-au scris pătimirea lor. ¡lap-coptov. A. Torino. din auzite. în A c t e le M artirice. sau pe baza mărturiilor unor martori contemporani. Perpetua. P en tru i ilo s o lia s t o i c ă : L e s sto ïc ie n s .P ERSECU ŢIILE 145 b) A ltele sînt p o v e s tir i s c r is e d e creştin ii c o n te m p o ra n i. E. 1982 : s to ic is m u l. M o m i g l i a n o . T e x te s traduits par E. H is to ir e d e la p h ilo s o p h ie . 458— 506. ca Sfînta Perpetua. II. É tu d es su r la p o lé m iq u e a n t ic h r é iie n n e d u I . W arbu rg-O xford . 1977. I. T. Paris.e s i è c le s . d e L a b r i o l l e . Unele martirii (ale lui Policarp. P en tru p o le m ic a lu i C els. 1928. dar multe din ele au fost distruse în timpul persecuţiei lui Diocleţian. ed. L e S to ïc is m e d e s P è r e s d e ¡'É glise d e C lé m e n t d e R o m e à C l é ­ m en t d 'A le x a n d r ie . 10 — Istoria bisericească . I d e m . s-au scris mai tîrziu numeroase p o v e s tir i despre martiri.. passio). T rad u cere engleză de A. 1062. A ceste istorisiri ale arestării.. P. 415. Z. Barb sub titlul. Paris. S p a n n e u t. B r é h i e r. C e ls c o n tr e l e s c h r é tie n s . Dasius. în epoca piersecuţiilor din timpul împăra­ ţilor romani. D iac. pînă aproape de moarte. Bücher. au istorisit suferinţele a ces­ tora. p. J7 c o n llit o ir a p a g a n e s im o e t c r is tia n c s im o n e l s e c . martori ai întîmplărilor. Paris. c) In afară de aceasta. G e g e n C e ls u s .485. 1968. Bucureşti. R o u g i e r. 1979. care fără să fie de faţă la chinurile martirilor. O r ig e n e s W e r k e . Prof. L 'A n tiqu ité e t M o y e n  g e . p. L a r é a c tio n p a ïe n n e s o u s ¡’E m p ire ro u m a in . trad u cere în rom âneşte de Radu H încu. A. B erlin. B u cu reşti. Ele se citeau la cult. au fost numeroase. cu caracter nesigur sau legendar. 235— 264 . B u cureşti. A ctele martirice originale. V aloarea lor este mare pentru cre­ dinţa şi viaţa credincioşilor.e r au V l . se numesc în general «m artirii» — p a s s io n e s (sing. Paris. Montanus. Ioan Rămureanu. T. B a 1 c a. 340— 374. adică copiile făcute după procesele-verbale de judecată. ju d e­ cării. BIBLIOGRAFIE P o le m ic a a n t ic r e ş t in ă : L u c i a n d e S a m o s a t a . 1957. 1982. n e o p la to n is m u l. N. IV . p. Prof. N ew York. au fost traduse şi în limba română de Pr. martirii înşişi. pentru îmbărbătarea şi edificarea credincioşilor. Paris.

B i d e z . 3-a. I. O r i g è n e . Schw yzer. W i f s t r a n d . Paris. 1942. T. L 'e m p e r e u r J u lie n . V I— 531 p. (Coll. engleză b y S. Leipzig. (' i p o I il i.i prima ed. Prof. B ucureşti. 1942. M ünchen. diip. 1— 2. T h e r e a l M ea n in g o t P lo tin u s In t e llig ib le W o r ld . by B. S tu d ii: P. J . t. London. 340 p. N. K oetsch au în D ie griech. p. 110. T. cu trad u cere germ ană. V ie d e P o r p h y r e . L on­ don. M e r e d i t h .1. P en tru P lo tin ( f 2 7 0 ): P lo tin i O p era . Ju lia n i Im p e r a to r is li~ b r o r u m c o n tr a C h r is tia n o s q u a e su p ersu n t. J u lie n l'Ai><>sl(il. I— V . 1930. B u c h n e r . J u lia n A p o s ta ta . la R o m a ): P o r p h y r i u s . J . C o n t r e C e ls . P en tru P o r iiriu ( f 304. O xford. B o w e r s o c k . li r n u n e t J . 1889. M ö g lich k eilsleh re. 23. i. I— II. M ilano.M é c h i n . 1975. 1880. 1981. polonă. C e ls u s u n d O r íg e n e s . A n in te lle c ­ tu al b io g r a p h ie . 7 vol. B o n o i s t . ed. A t h a n a s s i a d i . B erlin . 9). 1925. O r i g e n . V I. I. 1978. L ’a ttitu d e d e Ï Ë g li s e e n v e r s la p o lit iq u e ant ¡c h r é tie n n e d e l'e m p e ­ reu r J u l i e n ¡'A p o sta t. N ew Y ork.-R. L a p r o c e s s i o n p lo tin ie n n e . R e g a z z o n i . Vezi al io num eroase ediţii şi studii la I. von Ila rn a ck . 1956. engleză b y M.a v ie île T e m p e m r e J u lie n . B ucureşti. 1978.ilicn . T r o u i l l a r d . P ărinţi şi scriito ri b ise riceşti. K Bi nv in \ v t’Uc E m p ero r Ju lia n . de l'il. 1967— 1976. 5 vol. P. Der r ö m is c h e K a is e r Ju lia n in d e r R e lig io n s g e s c h ic h t e . I. H enry e t H.. F i s c h e r . P aris. t. 1931. B erlin. d er ersten drei Jah rh . Lund. 1 9 5 9 . L 'e m p e re u r J u l i e n o u l e r ê v e c a lc in é . 1978. R. L o g o s u n d N o m o s. R i r i i n I M.. 1924— 1954. M i u r a -S t a n g e . prof. W . «Sources C h rétienn es»). 1949. F ilo z o tia lu i P latin . de H. S t u d ii: C a r l A n d r e s e n. P en tru Iu lia n A p o s ta tu l (361— 3 6 3 ): C. italiană. B ibliog rafie. Paris. G r.F o w d e n . 1964. trad. II C o n tra G a l il a e o s d e l l 'Im p era to r G iu lia n o e t il C o n tra J u lia n u m d i S. 1980. 1956. I. ed. 1984. R. (I. M olw auke. W . A. P o r p h y r y a n d J u lia n a g a in st I lie C h ristia n s. II. în SitzungIxTK'lili' der särli. E n n ë a d e s . E n n c a d c s . I. Răm ureanu). t. C o stelloe. Darm stadt. A. B odogae şi colab o rato rii : N . 1— 114. I. ed. 1980. Z e u g n is s e . 2-nd ed. F r a g m e n te und R eferate. de Pr.1. D ie A k tu a litä t P lo tin s. C ir illo A le s s a n d r in o . Paris. 1916. M ünchen. S t u d ii : H. T ă u ş a n . Page. franc. . în «D idaskaleion». Trad. Christ. P 1 o t i n. Leipzig. in 1. 1926. 1959. A r m s t r o n g . T e x te é ta b li et trad uit par M arcel B orret. 15 B ü­ cher. R o u g i e r . I d e m . T e x te é tab li et trad uit par H Bréhier. p. Rinn. pur 1'. 1910. 1970. 1957. I7fl p. Paris. Paris. J . Pulpea ( = Pr. K l e i n . Paris. . germ. P aris. D ie W a h r e L e h r e d e s K e ls o s . 6 (1928).. A. B erlin . M. 1960. l. Lodz. L a p u r iiic a tio n p lo tin ie n n e . L u p ta îm p ă ra tu lu i Iu lia n îm p o tr iv a c reştin ism u lu i. Paris. 570 p. 1. Paris. S.146 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ ed. 119— 1149-. A kadem ie der W issen sch aften . t. D ie P o le m ik d e s K e l s o s w i d e r d a s C h risten tu m . G iesen. trad. C o n tr a lu i Ce/s. ( I. C hircă. şi T eod osia L atcu (Col. N e u m a n n . L. A. . (331— 363j. H ayw ard. Iu lia n a n d llc le n is m . P l o t i n u s . 1961. T. S t u d ii : A. A. Ju lia n th e A p o s t a t e . P. C els a u l e c o n llit d e la c iv ilis a t io n a n tiq u e c l d u c h r is tia n is m e p rim iţii. p. 1956. Paris. Sch rifst. IV — V. D e l ’h is t o ir e à la l é (icn d r (X ll niC>). 1964. B ru x elles.'im p c ra to re G iu lia n o ¡’A p o s t a ta . M ackenna. P. 221— 260. B u cu reşti. Trad. N ew Y ork . 1955. în A u is tie g u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt. C e r a n . 2. . B erlin. London. cu bo gată bibliografie. IS i il ev. R i c h t e r . ('¡egen d ie C h riste n . 1977. Leipzig. Trad.

5— 187. 1982. pentru creştinism. 1974. Paris. H. X V . protestanţii şi unii cer­ cetători profani văd în el doar un însemnat om politic. 390 p. II-c— VIII-e siècle (22 études). p. sub titlu l: La Gesta dei martiri. col.. B ucureşti. p. lo a n R ă m u rea n u . t. Constantin cel M are şi creştinismul * 1. P. D aniel-Rops. The Acts oi the Christian M arty rs. b ib lio g rafie bogată. Les persécutions dans TEmpire romain. că a avut uneori atitudine echivocă între creştinism şi păgînism. 1. H r i s t o u . H a n o z i n . 401— 462. Paris. se aduc diferite măsuri şi acte. d 'A rch. Persécution du christianisme dans ¡'Empire romain. 1955. 1978. Studii: F r . M o r e a u e t A. Paris. P aris. M ilano. R. L e c 1 e r q. 1972. care ar arăta că împăratul n-a fost creştin adevărat : că a păstrat titlul religios păgîn de «pontifex maximus» şi a tolerat încă păgînismul. 9— 10. 1935. p. G r é g o i r e .. 1964. 1953. Ca dovezi. T e x te fran çais a v e c Introduction par H. condus de in­ terese personale şi de stat. Prof. H a m a n n . că s-a botezat aproape de moarte de către episcopul semi-arian Eusebiu de Nicomidia. J . Martyrium. 56. V. La Geste des martyrs. că nu ţin seama de realităţi şi că desconsideră fără te ­ mei elogiile contemporanilor la adresa lui Constantin (Eusebiu de Ceza* C ap ito l re d a c ta t dc P r. P. T à Mapxupia tôW â p ia ito v xpivziaviâv. M a r i q. Pe cînd Biserica Ortodoxă îl cinsteşte ca sfînt. J . chrét. H a l k i n . 2-e éd. Saint. O xfo rd . 621— 671. La Geste du sang. Les origines du culte des martyrs. Idem. C. T esalo n ic. 1958. H. în «M ém oires de l'A cad ém ie de B elg iqu e. B ru x elles. în «Studii T e o lo g ice». M u s u r i l l o . I. X V . M o r e a u . Unii socotesc chiar nefastă. Recherche sur le culte des reliques et l'art chrétien antique. nr. no. Cercetătorii mai obiectivi* recunosc că aceste aprecieri sînt unilate­ rale şi exagerate. Martyrs grecs. C lasse des Lettres et des S cie n c e s m orales et p olitiques».. 1950. între Ortodoxie şi arianism. care a servit Biserica pentru a şi-o aservi. Actele martirice. t. 324 p. G r a b a r. iar cea Romano-Catolică recunoaşte că e «mare». Paris. 5. O r g e l s . Părerile istoricilor asupra lui C on stan tin c e l M a re (306— 331) variază mult. r e ti­ Traduceri: A. în «Dict. London. e t de Liturgiei».PERSECU ŢIILE 14? Pentru cultul martirilor şi Actele martirice : Panaiot Herbert părită în 1979. 366— 370. Convertirea. X X III (1971). Alte ediţii şi studii şi traducerea în româneşte a actelor martirice la Pr. 1943— 1946. p ro f. Cinstirea Slintelor icoane în primele trei secole. oportunist. Chap. R ă m u r e a n u . A. I— III. trad u cere ita lia n ă de E len a C ontucci. politica lui religioasă.

cu monograma creştină. Pînă la 312. dar nu. surprinzătoare şi incontestabilă. deasupra soarelui cu jiiseri|>(. După istoricii creştini. Pentru a înţelege convertirea lui Constantin cel Mare la creştinism. ea. fireşte. In acest timp.148 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ reea şi Lactanţiu). religia lui era pagină . o Cruce luminoasă. cerîndu-i soldaţilor ca să le servească drept semn proLa ziuă. Nu se poate spune sigur nici despre mama lui Elena. La 312. ca om de convingere religioasă. în timpul războiului cu Maxenţiu. să-l cn s e m nu l sleugurile |>m i. evoluţia lui religioasă.ui : = xotm» vixa. 5). după modelul arătat în vis. Numeroşi istorici dintre cei mai severi şi obiectivi' apreciază. că era creştină. începînd cu lupta cu Maxenţiu de la Pons Milvius din 28 o c­ tombrie 312 pînă la botezul lui în mai 337. fiind mărturisită de el însuşi şi de contemporanii săi. D e -m or­ lv ii hus jH'ixc'ciilom m .i pe crucii. introdus de împăratul Aurelian. Constantin s-a apropiat tot mai mult de creştinism şi s-a lăsat tot mai mult pătruns şi influenţat de el. Cît priveşte realitatea şi sinceritatea convertirii lui la creştinism. nu trebuie socotită ca fiind totală dintru început. Noaptea. EuseImi do Cezareea şi Lactanţiu. la început. Constantin cunoscuse desigur creş­ tini.se iniţiase mai îndeaproape în religia lor. . relui — S o l in v ictu s. 48. î n amiaza mare. fa­ vorabil pe Constantin cel Mare. şi confirmată în general de politica lui religioasă. Constantin a progresat continuu. iar politica lui re ­ ligioasă nu trebuie judecată numai după unele acte. in h o c sig n o v in c c s (Lactanţius. greu de cunoscut în intimitatea ei. în ajunul luptei cu Maxenţiu. i s-a arătat. schimbarea lui Constantin e s t e mare. Unii din criticii cei mai înverşunaţi ai persoanei şi operei lui Constantin cel M are şi-au schimbat părerea mai tîrziu. în timpul somnului. pe care-1 văzuse ziua pe cer.. sus l l r i s l o s . Constantin a văzut p e cor z i u a . Este interesant că unii din cei care au criticat mai mult pe Constantin au fast ostili creştinismului însuşi şi au scris despre el cu patimă şi idei preconcepute. l e c l o r iu l u p l e .era cultul sincretist al soa­ . cînd s-a produs schim­ barea lui Constantin. Este. Aeosl ci este monogramul lui Hristos HP sau ^ confecţionă un steag. la Pons Milvius (Podul Vulturului). Este sigur că înainte de toamna anului 312. poate cu unele influenţe neoplatonice. ea este evidentă. l i. dată la 28 o c t o m b r i e 312. dar este ştiut că o dată declarat pentru libertatea creştinismului.

Ceea ce Constantin aprecia mai mult la creştini era . Războiul contra lui Maxenţiu nu avea un caracter religios. . 28— 30). cum a încercat să demonstreze istoricul belgian Henri Grégoire. declarîndu-I relig ia lic ita în Imperiul roman. I. afirmă că Mîntuitorul s-a arătat noaptea lui Constantin. creştinii erau alunei prea puţini.000 de soldaţi. V eracitatea apariţiei Sfintei Cruci pe cer a fost atacată de unii. după anul 312. apa­ riţiei minunate a Sfintei Cruci pe cer s-a petrecut înainte ca Constantin să plece cu armata din Galia (V ia ţa lu i C on stan tin . La Roma i s-a mai ri­ dicat lui Constantin cel M are şi o statuie pe care se vede semnul Crucii. Constantin a povestit mai tîrziu lui Eusebiu. pentru a învinge pe Liciniu. V ictoria a fost cîştigată de Constantin spune Lactanţiu. deoarece el. nu poate li în mintea lui Constantin doar rezultatul unui calcul politic. cu jurămînt. iar M axenţiu 150. După cîteva luni de la victoria asupra lui Maxenţiu. Constantin l-a apărat şi susţinut continuu. dimpotrivă. Actul din ianuarie 313. in armata lui Constantin. lîngă Roma. ajungînd în apropierea Romei. cu preferinţă şi stăruinţă pentru creş­ tinism. Consecvent convingerii şi sen ­ timentului său despre dreptul şi valoarea religioasă şi morală a creşti­ nismului. Lactanţiu. Constantin acordă libertate de cult generală. Atitudinea îngăduitoare faţă de creştini. în a cărui armată recrutată din ţările Orientului erau mulţi creştini. Unele locuri din Galia revendică onoarea apari­ ţiei minunate a Sfintei Cruci pe cer.singura religie netolerată pînă atunci în Imperiul roman. este nu numai un act de dreptate ci şi de protejare şi favorizare a creşlinilor.PERSECU ŢIILE 14» steag numit lab aru m . Constantin nu se putea baza anume pe dezertarea lor în favoarea lui. cu ajutorul lui Dumnezeu. în ajunul luptei de la Pons Milvius.000 de soldaţi. Chiar în războiul cu Liciniu. pentru ca împăratul să se poată bizui pe sprijinul politic-militar al creştinilor din armată. formată din ostaşi din ţările Occidentului. că semnele care i s-au arătat l-au încredinţat de puterea lui Hristos şi l-au făcut să treacă de partea creştinilor. ne-o confirmă inscripţia de pe arcul de triumf al lui C on­ stantin. afirmîndu-se că Constantin s-a aflat sub efectul unei halucinaţii. Că Constantin însuşi a fost convins de apariţia minunată a Sfintei Cruci. de la Milan. Eusebiu afirmă că fenomenul. nu avea decît 20. care se păstrează pînă azi la Roma. in stin ctu d iv in ita tis = prin inspiraţia divină.

150

IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LA

valoarea lor morală şi mai ales aceasta a ciştigat interesul şi simpatia lui faţă de creştinism. Că pe împărat l-au influenţat educaţia şi exemplul tatălui său Constanţiu, care s-a arătat tolerant cu creştinii, sau al mamei sale, Sfînta Elena, care a devenit o credincioasă zeloasă a lui Hristos, că l-a impresionat sfîrşitul lui Galeriu şi al altor persecutori, că era convins de nereuşita persecuţiilor şi de decadenţa progresivă a păgînismului, aceasta se poate admite. Dar aceste fapte reale nu infirmă sinceritatea convingerii sale. Fapt este că schimbarea hotărîtoare a lui Constantin s-a produs în momentul psihologic din 312, în ajunul luptei cu Maxenţiu şi este interesant că el atribuie victoria obţinută ajutorului lui Dum­ nezeu. Convertirea lui a fost reală şi binefăcătoare pentru creştinism. 2. Politica Iui religioasă este caracterizată mai ales de cîteva fapte de importanţă m ajoră : actul de libertate religioasă de la Milan din 313,, înfrîngerea lui Liciniu, alegerea unei noi reşedinţe imperiale, co n vo ca­ rea Sinodului I ecumenic de la N iceea din 325. Prin edictul de la Milan, Constantin cel M are asigura pentru viitor nu numai libertatea, ci şi v ic ­ toria creştinismului în Imperiu. Din tolerant faţă de toate religiile, Constantin devine protector al creştinismului. El ia una după alta mă­ suri favorabile Bisericii. Chiar de la început, în 313, împăratul scuteşte pe clericii creştini de obligaţia grea şi costisitoare a funcţiunilor muni­ cipale, favoare de care se bucurau preoţii pagini, şefii iudeilor, medicii şi profesorii. El acordă subvenţii importante pentru întreţinerea clerului, spre a se putea ocupa numai cu slujirea bisericească. Constantin cel M are a început să înlăture din legile penale dispo­ ziţii şi pedepse contrare spiritului creştinismului : răstignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea (arderea cu fierul roşu). S-a îmbunătăţit traUuuenlul în închisori, s-a uşurat situaţia sclavilor, recunoscîndu-se şi epi.si'opilor şi preoţilor dreptul de a-i proclama liberi, în biserică, în faţa credincioşilor. S-au luat măsuri de protecţie şi de ajutor pentru săraci, orfani, v.iduve şi bolnavi. S-au adus restricţiuni luptelor de gladiatori şi s-au trimis condamnaţii la mine, în loc de asemenea lupte. S-a mo­ dificai in spiril croşlin legislaţia referitoare la căsătorie, la celibatari, la părinţii fără copii, s-a îngreuiat divorţul, s-au pedepsit adulterul şi siluirea, s-a interzis aruncarea copiilor şi s-a îngrădit vinderea lor prin ajutoare date părinţilor săraci.

PERSECU ŢIILE

151

Conslantin cel M are a generalizat, ca zi de repaus în Imperiu, în 321, D um inica, sărbătoarea săptămînală a creştinilor, în care se permitea doar lucrul îa cîmp, ţăranii fiind încă mai mult păgîni. în această zi, soldaţii asistau la slujbe. împăratul a început încă de la 317 să bată şi m o n e d e cu m o n o ­ g ram u l creştin . După victoria finală asupra lui Liciniu în 323, emble­ mele păgîne încep să dispară, măsurile favorabile creştinismului se înmulţesc. In funcţiunile înalte, el numea de preferinţă creştini. Func­ ţionarilor păgîni li s-a interzis aducerea de sacrificii. Cît priveşte cultul păgîn, Constantin l-a tolerat, restrîngîndu-1 însă treptat prin anumite măsuri. Cultul împăratului a pierdut sensul lui religios, păstrînd mai mult semnificaţia lui politică : cinstirea autori­ tăţii împăratului ca exponent al puterii Imperiului roman ; templele dedicate lui devin localuri publice, fără statui şi fără sacrificii. Cul­ tele unite cu imoralitatea şi cu înşelătoria au fost interzise. împăratul şi membrii familiei sale — mama sa Elena, soţia sa Fausta, sora sa Anastasia, fiica sa Constantina, — dădeau episcopilor îndemnuri şi m ijloace materiale ca să repare bisericile sau să ridice altele mai mari. La Ierusalim şi în alte locuri din Palestina, la Antiohia, Tyr, Nicomidia, la Roma şi în alte oraşe, s-au ridicat biserici măreţe. Cultul creştin a luat o mare dezvoltare, pelerinajul la Locurile Sfinte a luat un mare avînt. La Roma s-a cedat episcopului fostul palat impe­ rial (Lateran). In unele locuri, unde creştinii erau în m ajoritate, ei au luat templele păgîne, le-au transformat în biserici, le-au închis sau chiar le-au dărîmat. Voinţa lui Constantin cel Mare de a susţine creştinismul s-a văzut şi în ^ alegerea unei noi capitale, în caracterul religios ce s-a dat a ces­ tui fapt şi în zidirea de biserici şi monumente creştine în oraş. Se şlie că Roma nu mai era capitala unică a Imperiului roman, de la Diocleţian, care o mutase la Nicomidia. Constantin s-a hotărît să pără­ sească definitiv Roma păgînă şi să ridice un alt oraş de reşedinţă. Acesta a fost Bizanţul, pe Bosfor, care a primit numele de C oristantin o p o l = oraşul lui Constantin, inaugurat la 11 mai 330. Pe cînd Roma, era un oraş încă mai mult păgîn, în care templele, monumentele, senatul, aristocraţia, aminteau şi păstrau vechea religie, Constantin face din Bizanţ o capitală de Imperiu creştin, care trebuia

15 2

IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

să arate aceasta, prin bisericile, monumentele, atmosfera sa. Desigur, holărîrea împăratului a avut şi alte motive decît cel religios ca : inte­ rese strategice, economice, dar dorinţa lui de a face din Bizanţ, un oraş creştin este cunoscută şi dovedită prin numeroase construcţii cu c a ­ racter religios. Mutarea capitalei a avut consecinţe importante în istoria Imperiu­ lui şi a Bisericii. In Constantinopol, numit şi «Roma cea nouă», s e ridica un oraş cu mare viitor politic şi bisericesc, care punea în umbră Roma veche şi avea să provoace nemulţumiră episcopilor ei, prin ridicarea episcopilor noii capitale la rang de cinste egal cu al lor, prin canonul al 3-lea al Sinodului II ecumenic din 381 şi canonul 28 al Sinodului IV ecumenic din 451. C o n v o c a r e a S in odu lu i I e c u m e n ic de la N iceea din 325 pe lingă alte măsuri de interes bisericesc, dovedeşte de asemenea dorinţa lui Constantin cel M are de a ridica şi de a ajuta Biserica, de a asigura unitatea creştinismului şi a face din această un i ta Le elementul de viaţa şi de rezistenţă al Imperiului. Politica lui religioasă, urmată în general de fiii lui şi de succesorii acestora, cu excepţia lui Iulian Apostatul (361— 363), a făcut din creştinism, înainte de siirşitul secolului al IV-lea, sub Teodosie cel Mare (379— 395), religie de stat, iar din O rto­ doxie, confesiunea oficială a Imperiului. Din timpul lui Teodosie cel Mare, Imperiul roman devine un imperiu creştin. Este adevărat că politica religioasă inagurată de Constantin cel Mare a avut şi unele urmări defavorabile Biseririi. împăraţii s-au amestecat în chestiunile religioase, ba chiar şi-au impus uneori voinţa ; unii au susţinut arianismul, monofizismul, monotelisrnul, au persecutat epi,scopi ortodocşi, au înlăturat de pe scaune ierarhi merituoşi. Interesul, curentul general, uşurarea intrării în Biserică a adus la creştinism pe mulţi care nu erau de calitatea sufletească a vechilor c r e ş t i n i . Au pătruns în creştinism oameni cu superstiţii păgîne şi cu moravuri l u m e ş t i , nivelul general al vieţii morale a scăzut. In schimb, a luat mart- avini monahismul a cărui importanţă creşte considerabil in Bisericii. S-au săvir.şit uneori acte de violenţă faţă de păgîni, care de altfel le provocau prin atitudinea lor. Meritele creştine ale lui Constantin cel Mare sînt totuşi mari. Acordînd libertate, ajutor şi privilegii creştinismului, el a făcut din

PERSECU ŢIILE

153

Biserica creştină urgisită, dispreţuită, persecutată, instituţia cea mai în­ seninată din Imperiul roman. Fără sprijinul lui Constantin, creştinismul ar' fi avut să sufere încă mult, jîrez iile hristologice, apărute chiar în timpul său, ar fi destrămat Biserica, păgînismul ar fi rezistat încă mult cu ajutorul statului, mahomedanismul ar fi găsit creştinismul fără pro­ tecţia unui stat mare şi puternic. Cu ajutorul împăratului, Biserica creş­ tină a intrat într-un «secol de aur». Unele greşeli ale împăratului nu pot face să se uite meritele lui. El a pus asprime în unele din actele sale de suveran, a pedepsit sîngeros, pentru motive de infidelitate politică şi pentru acte de trădare de stat, s-a lăsat influenţat de unii curtezani şi de arieni, a ezitat în unele chestiuni bisericeşti, şi-a amînat botezul pînă aproape de moarte. împăratul domnea într-o situaţie grea, în care, fără energie şi fără măsuri de apărare, tronul lui şi unitatea statului erau ameninţate (de Liciniu, de Bassianus). Greşelile politicii lui bisericeşti se datoresc mai mult ierarhilor care l-au influenţat şi l-au sfătuit (ca Eusebiu al Niccmidiei). Botezul era amînat de mulţi catehumeni cu anii, iar păs­ trarea titlului de p o n tiie x m ax i m us îi da dreptul şi posibilitatea de a supraveghea şi ţine în frîu păgînismul, în interesul creştinismului însuşi. Dacă împăratul lăsa acest titlu unui păgîn, îşi ridica în el un rival periculos, care ar fi putut căuta să restabilească situaţia de mai înainte, în favoarea păgînismului, încă puternic, prin numărul adepţilor lui, prin influenţa şi situaţia multora din ei. Este în general admis că împăratul Constantin cel M are a fost un ora cu o mare putere de voinţă, un înţelept bine intenţionat, şi ca el a făcut creştinismului, ca prim împărat creştin, cel mai mare ser­ viciu dintre toţi împăraţii romani. Lui, mai ales, i se datoreşte liber­ ia tea creştinismului, după lunga perioadă de persecuţii, care au tulbu­ rat şi strîmtorat greu Biserica. Constantin a fost botezat în vila sa de la Ancyrona, la margi­ nile Nicomidiei, de episcopul semiarian Eusebiu de Nicomidia şi alţi clerici, cu cîLeva zile înainte de Rusalii, în luna mai ° ° 7 El a murit eurînd după aceea, la 22 mai, acelaşi an, în Duminica Rusaliilor şi a iost îngropat în Biserica Sfinţii Apostoli din Constantinopol, ctitoria sa. Pentru meri lele sale şi mai ales pentru marile servicii aduse creş­ tinismului, Biserica l-a cinstit în chip deosebit, trecîndu-1 în rîndul

154

IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

Sfinţilor şi numindu-1 «Cel întocmai cu Apostolii)). La tron au urmat cei trei fii ai săi, C on stan tin II (337— 3-10), C on stan liu (337— 361), C on stan s (337— 350). Din 350, Constanţiu a domnit singur ca împărat pînă la 361, cînd i-a urmat Iu lian A p o sta tu l (361— 363), care a încercat za­ darnic să facă din nou din religia greco-romanu, o religie favorizată a Imperiului.
BIBLIOGRAFIE P. K e r e s z t e s , C o n sta n tin e, a g r e a t Christian m on arch an d a p o s tle , A m ster­ dam, 1981. R. P. C. H a n s o n , T h e Christian atitu .de to pagan r e lig io u s u p to th e tim e of C o n sta n tin th e G r ea t, în A u tstieg u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt, t. 23, 2, Berlin, N ew Y ork , 1980, p. 871— 909. D. De Deker et G. Dupuis-Masay, /,'« c p is c o p a t» d e ¡'e m p e r e u r C o n sta n tin , în «Byzantion», L (1980), p. 118— 157. C. A n d e r s e n , « S ie g r e ic h e K i r c h e », în A u fs tie g und N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e it , t. 23, 1, B erlin , N ew Y ork, 1979, p. 387— 459. ‘ D. B o w e r , T h e a g e o f C o n sta n tin a n d Ju lia n , London, 1976. G. Dragon, N a is s a n c e d'u n e c a p it a le . C o n s t a n tin o p o le d e 330 à 451. P réface par P. L em erle, P aris, 1974, 578 p. K r a f t H., K o n sta n tin d e r G r o s s e , Darm stadt, 1974, V I — 473 p. I d e m , K a is e r K o n s ta n tin o s r e lig iö s e E n tw ick lu n g , Tübingen, 1955. J . V o g t , K o n sta n tin d e r G r o s s e u n d s e in J a h r h u n d e r t . M en s c h e n u n d M a c h te , M ünchen, 1973, 318 p. ; K o n sta n tin d er G rosse, în «R eallexik o n für A n tik e und Christentum », Stu ttgart, III (1957), col. 306— 379. Idem, K o n s t a n tin is c h e F r a g e , în X -e C ongrès Intern. Sc. Stor., Rom a, 1955, A tti 6 , p. 733— 799. Norman H. Baynes, C o n sta n tin e t h e G r ea t an d t h e C h ristia n C h u rch , 2-nd ed., London, 1972. R. M a c M u l l a n, C o n sta n tin , l e p r e m ie r e m p e r e u r c h r é t ie n , trad, de l'an g lais par G. H. G alet, P aris, 1971. J . H. S m i t h , C o n sta n tin e t h e G rea t, London, 1971. R a f f a e l e F a r i n a , L 'Im p ero e t l'fm p e r a to a r e c r is tia n o in E u se b iu d in C s s a rca . L a p rim a t e o l o g i a p o lit ic a d e I C h r is tia n e s im o , Zürich, 1966. S. C a l d e r o n e, C o n sta n tin o e il C a t to lic is m o , I, Firenze, 1 9 6 2 ; Je a n Sirini-11i, I.i's v u e s h is t o r iq u e s d 'E u sè b e d e C é s a r é e d u ran t la p é r io d e p r é n ic é e n n e , Paris, 1901, 550 p. ; H. D orris, K o n sta n tin d e r G rosse, S tu ttg art, 1958. I d e m, D as S e lb s tz e u g n is K a is e r K o n sta n tin s , în «A bhandlungen der A kadem ie der W isso n srliafte n G öttingen», Phil.-H ist. K lasse, 3. Fo lge, 34, G öttingen, 1954. C.. Ci i l , l.'im p cro ro m a n o d a ll’a b d ic a z io n e d i D io c le z ia n o a lla m o r te d i C o n s ta n ­ tin o ( : m TA7), lioina, 1958. I,. V o r k l, IX'r K a is e r K o n sta n tin , 306— 337, A n n a le n e u e r Z e itw e n d e , M ün­ chen, 1057. H r ri < s l li «l r k < r, F rom A le x a n d e r to C o n s ta n tin e , O xford, 1956. • • S. !.. Ci r < ii s 1 ,i d e, ■ C h u r ch a n d S ta te fr o m C o n sta n tin e to T h e o d o s iu s , London, A. Piganiol, 1,'Etat a c t u e l d e la q u e s t io n c o n sta n tin ie n n e , 1930— 1949, în «H istoria. Z eitsch rift fur alte G esch ichte», B aden-B ad en, 1950, p. 82— 96.

P ERSECU ŢIILE

155

Idem, H is to ir e R o m a in e , t. IV , 2, L 'E m pire c h r é t ie n (3 2 5 — 395,), (H is to ir e g é ­ n é r a le d e G. G lo tz), Paris, 1947. I d e m , L 'E m p ereu r C o n sta n tin , Paris, 1932. A. A l f ö l d i , T h e C o n v e r s io n o l C o n sta n tin e a n d P a g a n R o m e , O xford 1948. K. H ä n n , K o n sta n tin d e r G r o s s e , 2-e Aufl., 1945 ; H. von S ch oen ebeck, B e it r ä g e zu r R e lig io n s p o lit ik d e s M a x e n tiu s und C o n sta n tin , Leipzig, 1939. H. Grégoire, L a v is io n d e C o n sta n tin «l iq u i d é e », în «Byzantion», X IV (1939), 2, p. 341— 351. Idem, N o u v e lle s r e c h e r c h e s c o n s ta n tin ie n n e s , în «Byzantion», X III, (1938), p. 551— 593, I d e m , L a «c o n v e r s io n » d e C o n sta n tin , în «Revue de l'U n iv e rsité de Bruxelles^ 36 (1930/1931), p. 231— 272. E. Gerland, K o n sta n tin d e r G r o s s e in G e s c h ic h t e u n d S a g e , A then, 1937; F. W inkelm an n, D er G la u b e K o n sta n tin s d e s G r o s s e n , în Sitzu n gsberich te der P reu ssisch en A kad em ie der W issen sch aften zu B erlin, Phil-H is. K lasse, 1937. E. S c h w ä r t z, K a is e r C o n sta n tin an d d ie c h r is tlic h e K ir c h e , 2-e Aufl., Leipzig, B erlin , 1936. J . - R. P a 1 a n q u e, G. B ard y, P. de L abriolle, D e la P a ix c o n sta n t in ie n n e à la m ort d e T h é o d o s e (H is to ir e d e l ’E g lis e d e p u is l e s o r ig in e s ju sq u 'à n o s jo u r s , par Aug. F lie h e et V. M artin, t. III), Paris, 1936, p. 7— 13 ; 17— 95. Léon Homo, L 'E m pire ro m a in , Paris, 193 0 ; G. B o issier, L a lin d e p a g a ­ n ism e , 8 -e éd., Paris, 1 9 2 5 ; J . M au rice, C o n sta n tin l e G ran d , Paris, 1928, P. Batiffol, L a p a ix c o n s ta n tin ie n n e e t l e c a t h o lic is m e , 3-e éd., Paris, 1924. V. Ş e s a n, K ir c h e u n d S ta a t im r ö m is c h -b y z a n tin is c h e n R e ic h e , Bd. I D ie R e lig io n s p o lit ik d e r c h r is tlic h - r ö m is c h e K a is e r K o n sta n tin d e r G rosse b is T h e o d o s iu s d e r G r o s s e (313— 380), C ernăuţi, 1911 ; Lous D uchesne, H is to ir e d e ¡’E g lise , t. II, 4-e éd., t. III, 3-e éd., Paris, 1910. ln lim b a r o m â n ă : I o n B a r n e a ş i O c t . I l i e s c u , C o n sta n tin c e l M are, Bucureşti, 1982 ; I. B arnea, P r e o c u p ă r ile Îm p ă r a tu lu i C o n sta n tin c e l M a r e la D u n ărea d e j o s , în «M itropolia O lten iei», X X X II (1980), p. 17— 20. Pr. prof. I o a n Rămureanu, L u pta O r to d o x ie i c o n tr a a rian ism u lu i..., în «Studii teologice,», X III (1961), nr. 1— 2, p. 13— 31, în d eo sebi stu d iile de la nota 2. I. B o c i o a g ă, P e r s o n a lit a te a Iui C o n sta n tin c e i M a r e şi p o lit ic a lu i s o c ia lă , G alaţi, 1935. ' P en tru Îm p ă r a tu l G a le r iu : T. Christensen, C. G a le r iu s V a le r iu s M ax intinus... Copenhague, 1974. P en tru îm p ă r a tu l L icin iu : H. F e l d , D er K a is e r L icin iu s, Saarb rü ck en , 1960. P en tru îm p ă r a tu l M ax im in D aia : H. C a s t r i t i u s, S tu d ie n zu M ax im in u s Da ia. K a llm u tz (O pf ), 1969.

Răspîndirea creştinismului pînă la începutul secolului IV * Cu ţoale persecuţiile din primele trei secole, creştinismul s-a răspîndit în Imperiul roman şi a irecut în unele părţi peste graniţa lui, ca singura religie cu scop de «calolicitate», după Sfîntul Ignaţiu.
* C ap itol re d a c ta t de P r. p ro f. M. P. Şesan

356

IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

Istoria persecuţiilor a explicat în parte răspîndirea lui. Martiriul însuşi făcea propagandă pentru creştinism, dovedea nevinovăţia, pu­ terea de credinţă şi de viaţă a creştinismului. Unii s-au convertit citind Sfînta Scriptură, în căutarea adevărului.. Creştinismul aducea idei noi, cuceritoare pentru ! oamenii perse­ cutaţi, iar abnegaţia şi moralitatea creştinilor atrăgea continuu noi aderenţi Bisericii. A cţiunea harismaticilor, mărturisită încă în a doua jum ătate a s e ­ colului al Il-lea (Irineu), impresiona pe cei de religii antice. Creştinii erau convinşi că au puterea de a alunga demonii, şi chiar «păgînii» se plîngeau că riturile lor nu-şi produc efectul (haruspicii) în prezenţa creştinilor (ca în Antiohia, în timpul lui Diocleţian). Mitologiile, sin­ cretismul, tendinţa spre monoteism şi propaganda cultelor orientale,, chiar propaganda filozofiei, uşurau primirea creştinismului, aşa cum întinderea şi organizaţia Imperiului roman uşurau circulaţia şi răspân­ direa ideilor, odată cu amestecul de popoare. Cu tot fanatismul v e ch i­ lor religii, care mai ales cerea persecutarea creştinilor în primele două secole de prigoană, aceasta a început să scadă şi poporul a început să simtă şi să manifeste simpatie pentru cei prigoniţi. Cînd împăraţii, începînd cu Deciu, au vrut să distrugă Biserica prin persecuţie generală şi sistematică, era prea tîrziu ca să mai poată reuşi. Creştinismul in­ trase adînc în lume şi se organizase solid. R ă s p în d ire a creştin ism u lu i. Ucenicii Sfinţilor Apostoli au continuat opera acestora după metodele şi experienţa lor. Istoricul Eusebiu scrie că «mulţi din ucenicii în viaţă» (sec. I şi II) îşi împărţeau săracilor averea şi plecau departe, în misiune creştină. Unii mergeau de la popor la popor, înfiinţau comunităţi, puneau preoţi. Eusebiu citează doar cîteva nume, ¿ile celor care au lăsat şi scrieri : Clement Romanul, Ignaţiu, Papii) şi Policarp, deci Părinţii zişi «apostolici». Rii.spimlireu creştinismului s-a făcut şi pe alte căi. Pe de o parte,, fiecare cumimilale creştină creştea în jurul său, prin acţiunea şi influ­ e n ţi ei in loralilale .şi în. Imperiu ; pe de alta, fiecare creştin era un misionar în cercul său de viaţă şi de lucru. Din secolul al II-lea, se cunoaşte organizarea calehumenatului, care începuse probabil în pri­ mul secol (în v ă lu iu ra c c lo r d o is p r e z e c e A p o sto li presupune un în ce ­ put de învăţămînl calehetic). In timp ce misionarii mergeau din loc

PERSECU ŢIILE

157

în Ioc, fiecare comunitate organiza misiunea în sînul său, atrăgînd la •creştinism pe laici. . . Uneori se cerea Bisericilor mai însemnate să trimită în alte locuri persoane cu cunoştinţe biblice şi teologice, care să întărească in cre ­ dinţă pe cei de acolo ; Panten şi Origen, profesori la şcoala catehetică din Alexandria, au fost de asemenea misionari ocazionali. în şcoala din A lexandria ascultau învăţămîntul creştin şi unii dintre păgîni ; alţii se adunau în jurul unor învăţători particulari (cum era Iustin Martirul, Taţian, Rodon). Faima lui Origen a făcut ca el să fie chemat la Antiohia şi ascultat de Ju lia Mammaea, mama împăratului Alexandru Sever, care a cunoscut de asemenea pe Ipolit la Roma. La Cezareea Palestinei, Origen a avut ucenici zeloşi, cîştigaţi la creştinism prin influenţa lui, care au desfăşurat apoi o intensă activitate misionară în provincia lor, ca Grigore Taumaturgul ( j c. 270) în Pont. Şcolile şi scriitorii ridicau nivelul intelectual al creştinismului şi-l impuneau atenţiei oameni­ lor culţi. M ed iu l m isiu n ii. La început creştinii proveneau mai ales din clasele de jos şi de mijloc. Au fost totuşi atraşi la credinţa lor şi o a­ meni de rang social înalt, ca proconsulul Sergius Paulus în Cipru şi areopagitul Dionisie la Atena. încă din secolul I, creştinismul reuşeşte să pătrundă în rîndurile aristocraţiei romane. Din ei se recrutează scriitori şi teologi, episcopi, martiri de s e a m ă : Iustin Martirul, Taţian, Atenagora, profesorii şcolii alexandrine, Apollonius, Ciprian, alţi creş­ tini aflaţi în funcţii civile sau militare, chiar la curtea imperială (sub Valerian, Diocleţian). Creştinii, numiţi şi «galileeni» sau «nazarineni» de catre necreştini şi de iudei, se deosebeau de aceştia priritr-o terminologie specială. Dar şi creştinii îi denumeau pe necreştini, de variate origini şi provenienţe, «elini» în Răsărit, şi «pagani» în Apus, sau, cu expresie apostolică «neamuri» 19-v»}). Creştinii aveau încă de la sfîrşitul secolului al II-lea conştiinţa nu­ mărului lor. Tertulian scria : «Sîntem de ieri şi am umplut toate ale voastre : oraşele, insulele, locurile întărite, municipiile, tîrgurile, chiar cástrele, triburile, decuriile, palatul, senatul, forul ; nu v-am lăsat decît templele» (A p o lo g c tic u m , 37, 4). Afirmaţia marelui scriitor exagerează,

158

IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă

fireşte, în scop apologetic, dar el nu putea s-o facă, dacă nu sa înte­ meia, oricum, pe realitatea răspîndirii creştinismului. în tin d e r e a g e o g r a fic ă . Pentru începutul răspîndirii creştinismului în unele provincii ale Imperiului roman lipsesc cu totul ştiri, iar pentru altele nu avem decît tradiţii nesigure sau legende. Informaţiile istorice oferă următoarele indicaţii : proconsulul Pliniu cel Tînăr din Bitinia, scria pe la anii 111— 112 către împăratul Traiam (98— 117) că «superstiţia cea mare (adică creştinismul) s-a răspîndit pre­ tutindeni» ; Sfîntul Iustin Martirul şi Filozoful (|‘ 165) precizează că : nu există popor, la care să nu fi fost predicat Hristos ; Sfîntul A verchie măr­ turisea pe la anul 180, că de la Roma şi pînă dincolo de Eufrat a găsit bi­ serici, creştini, Sfînta Euharistie şi semnul «ichtys»-peste, simbol al M întuitorului după acrostihul : ’Ivjaouţ Xptaxo? 0eoi> Y'ioc Hun^p; Sfîntul Irineu din Lungdunum (f 202) afirma, pe la 190, că : creştinismul s-a răspîndit şi în provinciile Iberia (Spania), Alemania, la celţii din Galia şi Britania, în Egipt, Libia, Grecia, Siria şi Asia M ică şi în Orient (A d v e rs u s h a e r e s e s I, 10, 2) ; apologetul Tertulian din Cariaţi ¡na afirma, pe la 200, că creştinismul a cuprins toate ţările, lăsînd «paginilor» doar templele goale, şi este cunoscut părţilor, mezilor, elamiţ.ilor, mesopotamienilor, armenilor, frigienilor, capadocienilor, în regiunile Asiei şi Pamfiliei, în Egipt, şi în Ierusalim, apoi getulilor, maurilor, pînii spre graniţele His­ panici, Galiei şi Britaniei, şi multor neamuri, sarma ţii or, d a c ilo r şi ger­ manilor şi s c iţilo r şi multora altora (A d v e rs u s lu d a e o s , 7, 4— 8) ; e x e ­ getul Origen din Alexandria preciza, pe la anul 248, cu prudenţă, că dintre britani, germani, d a c i, is,armaţi şi sciţi, cei mai mulţi nu au auzit încă cuvîntul Evangheliei, dar îl vor auzi şi încă în cursul secolului (C om cn ta r 39 la Matei, X X IV , 14) ; Arnobiu din Sicca (Ţ 310) afirma fii creştinismul s-a răspîndit în Imperiul roman şi în afara lui, la alein.mi, apoi la perşi şi a lţii; în fine Lucian din Antiohia (f 312) arăta că o r a ş e înlregi se converteau la creştinism. IV baza tuturor mărturiilor cunoscute şi a concluziilor posibile, Adoll llarnacls a întocmii o interesantă hartă a răspîndirii creştinis­ mului pinii l.i începutul secolului al IV-lea, într-o lucrare istorică, in ­ dispensabilii pentru studiul răspîndirii creştinismului în primele trei secole (Alissioti und A n shrcitu n g d e s C h risten tu m s in d en e r ste n d r ei Ja h r h u n d c r lc n , Leipzig, 1924). Pe regiuni, situaţia se prezintă astfel :

P ERSECU ŢIILE

Î59

P alestin a, vatra creştinismului, a pierdut importanţa misionară după războaiele iudaice (66— 70, 132— 135) şi ruinarea Ierusalimului, recon ­ struit de romani ca oraş nou, păgîn (A e lia C ap itolin a). Aici s-a format o nouă comunitate creştină, dintre păgîni. Mai importantă era cea din (Vzareea, metropola provinciei, care a cunoscut o mare înflorire în secolul al III-lea, prin şcoala înfiinţată acolo de Origen, silit să plece din Alexandria, şi prin biblioteca înfiinţată de învăţatul preot Pamfil. Prin Origen şi prin şcoală, Cezareea a devenit un important centru creştin, cu influenţă în provincie şi în afară. Aici a comandat Constantin col M are 50 exemplare «de lux» ale Sfintei Scripturi, pentru nevoile ti 1 tor Biserici. Aici va păstori printre alţii şi cunoscutul învăţat şi istoric, Eusebiu. La începutul sec. IV mai erau scaune episcopale la Ierusalim, Gaza, Emaus (Nicopolis), Elefteropolis şi în alte oraşe. In F e n ic ia s-au format biserici la Tyr, Sidon, Ptolemaida, Berit, Biblos, Tripolis ; la Tyr a murit marele scriitor creştin Origen (254). In A r a b ia creştinismul a pătruns din Palestina şi din Siria în a c e ­ laşi timp, în regiunea învecinată. Biserică mai importantă era în seco­ lul al III-lea cea de la Bostra, cunoscută prin episcopul Berii, întors de la eroarea antitrinitară de Origen, care a participat acolo la sinoade «nu mici», zice Eusebiu, în anul 244. S iria a fost de la început una din cele mai însemnate provincii creşline şi a crescut continuu în importanţă. Capitala ei, Antiohia, centru creştin în Orient, a rămas însemnat chiar şi după ce Alexandria a în­ ceput să-l întreacă, în secolul al III-lea. Primii ei episcopi au fost ucenici ¡.ii Apostolilor (Evodiu, Ignaţiu). Din a doua jumătate a secolului al III-lea, Antiohia avea o şcoală exegetică însemnată, care a întins in­ fluenţa ei şi în afară. între comunităţile creştine mai cunoscute sînt cele de la Damasc, Seleucia, Bereea, Apameea, Cyrus, Samosata. La Sinodul I ecumenic (325) au luat parte 20 de episcopi şi doi horepiscopi din Siria şi Celesiria (Coelesyria). Din Siria, creştinismul s-a întins de timpuriu în provinciile vecin e la răsărit, peste Eufrat, în Osroene, Adiabene, Mesopotamia, numite în parte Siria orientală, numite la un loc M e so p o ta m ia (ţara dintre flu­ viile Eufrat şi Tigru). Centrul creştin cel mai important al regiunii era iidesa, care a cunoscut creştinismul de timpuriu. Edesa este unul din cele dintîi oraşe despre care se ştie că a avut un locaş de cult public

160

IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă

(pe la 200), precum şi o şcoală creştină, în prima jumătate a secolului al III-lea. Comunităţi creştine mai erau la Nisibis, Cascar (Carrhae), Resaina, Persa, Europos, Macedonopolis. în Osroene creştinismul a fost tolerat şi. a ajuns religie de stat înainte de a ajunge în Imperiul roman, fiind introdus de toparhul Abgar VII (176— 213) sau IX. Prin Mesopotamia, creştinismul s-a întins spre est în P er sia şi spre sud-e>st în regiunea caldeiană, unde s-au înfiinţai comunităţi creştine la Seleucia şi Ctesifon. Din opoziţie faţă de romani, care persecutau pe creştini, perşii îi tolerau. / în provinciile A siei M ici, creştinismul era (loja răspîndit la începu­ tul secolului al IV-lea, Pentru Bitinia, proconsulul Pliniu cel Tînăr in­ formează că creştinismul se întinsese la Iw rp u lu l secolului al II-lsa chiar la sate şi că religiile neamurilor erau stingherite de întinderea lui. Situaţia era probabil aceeaşi şi în alte provincii, mai ales în c ele în care existau comunităţi apostolice mai num o roase, ca în Asia proconsulară. Efesul, Smirna, Filadelfia, Sardes, Thyalim , Pergam, Colose, Laodiceea, Hierapolis aveau de timpuriu biserici înfloritoare. Nicomidia (în Bitinia), reşedinţa lui Diocleţian, avea o biserică nu departe de pa­ latul imperial. Niceea, Calcedon, Prusa (Brusa) aveau comunităţi c r e ş ­ tine. în Frigia, mişcarea creştină era foarte vio, oînd a apărut montanismul. Comunităţile mai însemnate erau Pepuza şi Svnnada. Provinciile sudice — Cilicia, Pamfilia, Lirici — şi cele in terioare.— Licaonia, Pisidia, Galata — , aveau comunităţi numeroase. Tars, Epifania, Mira, Iconiu, Attalia, Side, Perga, Listra, Derbe, Filomelion, Ancira erau mai însemnate. In Pafîagonia şi Pont la sudul Mării N>gre, creştinismul ora de asemenea mult întins. Satiricul Lucian de Samosata se piîngea în spcolul al II-lea că în Pont sînt mulţi creştini. Biserici mai cunoscute « I. u !ti Nr.ocezareea şi Comasa. Capadocia, mare provincie interioară în ri ({<- răsărit a Asiei Mici, în care creştinismul pătrunsese din ■ n elul !, ,i\ < i în secolul al III-lea o biserică din cele mai însemnate «'< / '< ,!! u11 i in !;ăs,'iril, la Cozureea (Mazaca). I>iu ('<11).i< o(■ i şi l’onl, creştinismul a pătruns în A rm en ia romană, 1 ;c undi- -ni murii Li Sevusiia cei 40 de martiri în persecuţia lui Li ci mu. Anin ui.i ,i p: imi', rroşlinismul prin secolul al III-lea din provinciile v e ­ cine. In < (iou<i juiihilali' a secolului al III-lea, cînd s-a eliberat de perşi, i Armonia a linul mari progrese sub regele Tir/dat III (261— 317). Apostolul

PERSECU ŢIILE

161

Armeniei a fost G rig o re L u m in ătoru l, din neamul regal al arzacizilor. Biserica armeană era în strînse legături cu cea din Capadocia. Armenii au introdus limba naţională în predică şi cult. Creştinismul s-a întins în secolul al III-lea pe coasta de răsărit a Mării Negre pînă la Pityus, în regiunea Lazica, pînă unde se întindea stăpînirea romană. în insulele Cipru şi Creta din M area Mediterană orientală şi Marea Egee, creştinismul era cunoscut şi s-a organizat începînd din epoca apostolică. în E gipt începuturile creştinismului sînt ca şi necunoscute, ceea ce este surprinzător pentru o provincie aşa de importantă şi aproape de Palestina. Creştinismul a pătruns fără îndoială din secolul I. Marele număr de iudei din Egipt, prezenţa multora la Ierusalim în ziua Pogorîrii Sfîntului Duh, legăturile cu Palestina şi Siria, fac sigură răspîndirea creştinismului dintru început şi e pusă în legătură cu evanghe­ listul Ioan Marcu. în secolul al II-lea el este înfloritor. Şcoala din Alexandria, numărul martirilor de la Septimiu Sever pînă la sfîrşitul persecuţiilor, episcopi de însemnătatea lui Dimitrie, Dionisie, Petru chiar prezenţa şi importanţa gnosticismului, arată înflorirea Bisericii Egiptene. Din Alexandria creştinismul s-a întins în deltă, în lungul Nilului (în Tebaida), pe coastele marii, spre Răsărit şi spre Apus. La începutul secolului al IV-lea, Egiptul avea episcopi, iar Biserica Alexandriei ajun­ sese cea mai importantă din tot Orientul. Centre creştine mai erau la : Pelusium, Arsinoe, Nicopolis, Lycopolis, Hermopolis. Din Egipt creştinismul a putut pătrunde în E tiop ia , deşi nu avem şliri despre o activitate misionară în această ţară pînă în. secolul IV. El a ajuns de timpuriu în In d ia, prin care se înţelegea şi Arabia su­ dică. Prin legături comerciale, şi prin misionari, creştinismul a ajuns pînă în .India propriu-zisă, căci tradiţia aminteşte de plecarea Aposto­ lului Toma spre aceste regiuni. In provinciile sudice ale Peninsulei Balcanice, creştinismul s-a întins din comunităţile înfiinţate de Sfîntul apostol Pavel, precum şi prin legăturile cu provinciile Asiei Mici. în T ra c ia erau în secolul III comunităţi la Irad ia (Heraclea), Anchialos, Debeltum, Byzantion, Filipopole. în M a c cd o n ia , creştinismul s-a întins de la Tesalonic spre nord şi vest, pe drumurile care îl legau cu interiorul. Tesalia avea
11 — Istoria bisericcască

dar . in A fr ic a p ro c o n su la ră . la Sardica în M oesia Superioară. el a înaintat dinspre coaste spre centru. de asemenea. au cunoscut creştinismul prin contactul lor cu populaţia indigenă de coastă şi prin prizonierii luaţi din provinciile Imperiului. în interiorul acestor provincii. Callatis = Mangalia. Pe coastă între Ostia şi NeapoJe. din secolul I.162 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ biserică la Larissa. Malta. după persecuţia lui Deciu.i şi Illyria. creştinismul a pătruns în Punttoiiiti. şi a migraţiei popoarelor. poate şi la Axiopolis (lîngă Cernavodă). în secolul al III-lea a înaintat în reslMi Italiei. Un sinod ţinut la Roma la 251. sînt biserici în secolul al III-lea. Goţii aşezaţi în Dacia şi în regiunea de ia nordul Mării Negre. în 180. creş­ tinismul ora cunoscut în secolul al II-lea şi existau numeroase episcopii. Ita lia a îndeplinit mare rol în istoria misiunii creştine prin Roma şi prin legăturile ei cu toate provinciile. în care era puternic cultul lui Mithra. în porturile Moesiei Inferioare şi ale Sciţiei Mici. la Singidunum. Dacă în interiorul Peninsulei Balcanici' şi la nord de Dunăre creştinismul a pătruns mai încet. în ţinutul de la sudul Dunării superioare. creştinismul s-a întins din secolul I. Din Itali. creştinismul s-a întins. este din cauza prezenţei armatei. Atena. în nordul Peloponesului. La Durostorum (Silistra). creştinismul a dat martiri în persecuţia lui Diocleţian şi Galeriu (D asius). Noi ¡cum şi Raotia. spre Crimeea. Ahaia avea la Corint una din cele mai importante biserici în partea europeană a Imperiului. poate şi Sardinia. în care au venit ajungînd în timpul lui Valerian pînă la Capadocia (264). în D alm aţia (Iliria) creştinismul a putui să pătrundă încă în s e ­ colul II. erau colonii greceşti (Marcianopolis. creştinismul este cunoscut abia spre sfîrşitul secolului al II-lea prin «martirii scilitani». creştinismul a pătruns treptat în centrele vechi în secolul II şi III. aici creştinismul a putut fi cunoscut din secolul I. Tomis = Constanţa) . a înlrunit 60 de episcopi italici. Pe coastele Greciei. în Sicilia. în insula Eubeea. La Dyrrachium (Durazzo) pe coastă. ]a Seu pi. în restul Peninsulei Balcanice. Dionysopolis. Sirmium şi l’oelovio (Pelavio) au dat martiri la începutul secolul IV. poale şi pe alte căi. în secolul al II-lea s-a întins în regiunea Ravenna şi Mediolanum. sub Comod. prin legăturile comerciale cu provinciile gre­ ceşti. Nicopolis (în Epir) avea comunităţi din secolul I.

Lambese. Legio. 7). In S p an ia. Strassbourg şi Bonn. nord-est şi interior. Illiberis (Elvira) sînt centrele cele mai cunos­ cute. prin legende. dacă nu şi altele. Toletum. creştinismul este cunoscut abia în persecuţia lui Marcu Aureliu (177— 178). La Elvira s-a ţinut pe la anul 300 un sinod important. în perioada romană Moguntiacum). . Londinium şi Lincoln. Eme­ rita. Cirta. Arelate. Gallia a legat ori­ ginile sale creştine. unde era episcop Sfîntul Irineu. mai ales cu Alexandria. a ajuns de timpuriu prin legă­ turile ei cu Roma şi cu Orientul. Tolosa (Toulouse). apus şi miazănoapte. de epoca apostolică. creştinismul (de origine paulină ?) s-a întins în regiunea vecină cu coasta ele sud. fiind înfloritor atunci la Viena (Vienne) şi Lugdunurn (Lyon). oraş mare.PERSECU ŢIILE 163 oste mai vechi. Creştinismul era cunoscut la începu­ tul secolului a] III-lea. a dat martiri la 202— 203 (grupul Perpetuei). poate şi Narbo. s-au supus lui Hristos» (A d v er su s J u d a e o s . în secolul al III-lea. Afară de aceste oraşe. aveau probabil creştini în secolul el II-lea Massalia (Marsilia). Tarraco. Caesarea. Suessiones (Soissons). Ca şi în Spania. în G a llia. Lutetia Parisiorum (Paris). şi mai departe la Metz. Burdigala (Bordeaux). c e ­ lorlalţi în limba greacă şi latină. Populaţiei indigene i se predica în limba ei . creştinismul a pătruns pe urma stăpînirii romane. B ri­ tania a trimis episcopi la sinodul de la Arelate (314). inac­ cesibile romanilor. Tipasa şi altele. întîi în regiunea de la M area şi Canalul Mînecii. se pot considera avînd comunităţi creştine în acest secol. pînă la Rin. Biserica m e­ tropolei africane este înfloritoare pe vremea lui Septimiu (Tertulian). Rusicade. Sub Ciprian ( ţ 258). în sudul provinciei. Thuburbo Minus (azi Tebourba). Comunitate creştină cu­ noscută avea şi Harumetum. Biserica Africii era foarte însemnată. Caesaraugusta (Saragossa). In r e g iu n ea R inului. din secolul al II-lea. cînd Tertulian scrie că «locurile britanilor. creştinismul s-a întins spre răsărit. La Cartagina. Nuiniclici şi M a u reta n ia aveau biserici în secolul al III-lea : Sicca. grec de neam (ţ 202). Maienţa (Mainz.. precum şi Tingis în Mauretania Tingitana. apoi în secolul al III-lea spre nord. s-au format comunităţi de la Treveri (Augusta Treverorum) pînă la Colonia Agrippina (Köln). situat la peste 40 km de Cartagina. Pe Ja anul 220 se ţineau în Africa sinoade cu 70 de episcopi. în B ritan ia. la Eboracum. apoi mai spre nord.

P. Şesan ' . U tile atlasele. p. martiri. p r o f . M. H a n d b u c h d e r K ir c h e n g e s c h ic h t e .u'iivil. u n ele în d rep tări şi com pletări la J . 59 — 6 6 şi biblio grafia p.melor de conducere.. vol. 1963. Paris. 411 s. mai apropiată de fracţia 1/5. despre sinoade. I. N ew Y ork. cit. o p . Biserica a rezistat în persecu(ii. vol. cel puţin pentru Orient. Is t o r ia b is e r i c e a s c ă u n iv e r s a lă . 1931 şi altele m ai noi. Z e i l l e r . 778— 779 şi 801— 802. Pe cînd Imperiul roman mergea de la un timp din cnzii în criză şi unitatea lui era ameninţată de uzurpatori de * C a p i t o l ivclaciuit cic P r . 1969. 216— 221. ss. cita tă mai sus . 418— 422. despre numărul episcopilor şi al altor clerici. L a p r o p a g a i ion du c h r is tia n is m e d a n s I e s tr o is p r e m ie r s s i è c le s . BIBLIOGRAFIE L u crarea de bază este a cee a a Iui A d o l f I-I a r n . 1. Karl Bihlmeyer admite 3— 4 milioane la începutul secolului al IV-lea. Torino. 1925. Pentru regiu nea dunăreană şi b alcan ică. ca al lui K arl Pieper. 1939. L a t o u r e 11 e. Iiviliîlc. T u c h 1 e -V a n D a m m e. K. Dacă ţinem seama de tot ce se ştie despre răspîndirea creştinis­ mului. Sistema! mitropolitan. mai in­ tens în regiunile romanizate şi elinizate decît în celelalte şi mai mult la oraşe decît la sate. A tla s O rb is c h r is tia n i a n tiq u i.. menţinui şi consolidat organismul şi disciplina. vol. Ierarhia bisericească. B i h l m e y e r-H. L e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s d a n s l e s p r o v in c e s d a n u b i­ e n n e s d e ¡'E m p ire r o m a in e . I. p. J . K. J .’licî Bisericii a avut o importanţă hotărîtoare în viaţa şi ac. persecuţii. p. credem că se poate admite că proporţia creştinilor în Imperiu la 313 era mai mare de 1/10. P o p o v i c i . M ulhouse. datorită constituţiei ierarhice şi orţi. E u s . p. 1928.164 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă In general. P e 1 1 e g r i n o. Deşi lovită mai ales în cler. despre organizarea Bisericii. mai mult în provinciile de coastă decît în interior. şi-.i ci. a desfăşur. breiburg. şcoli.iti' misionarii şi viaţă morală. H isto ry o i th e e x p a n s io n o i C h risliu n ity . I. A legerea şi întreţinerea clerului. 1918.i c k. C. P aris. 1907. Paris. 237. B a u s. vol. L 'e m p ire ro m a in e t ¡ ’E g lis e . im portant J . Z eiller.il . La c h ie s a n e i p rim i s e c o l i . sinoadele * O i (jüiii/. M P. K i r s c h . creştinismul era răspîndit mai mult în Orient decît în Occident. R i v i è r e ... H is to ire d e ¡’E g lise . 1901.

M agn e s ie n i 6 şi Ep. plebs. 8) şi la Sfîntnl Mucii al Lugdlinului (A d v c rsu s h a e r e s e s 5. 1). Per. Biserica s-a constituit în unităţi provin­ ciale organizate sinodal şi forma la începutul secolului al IV-lea un organism care se întindea aproape în tot Imperiul. clericii se numeau clerus. Ierarhia bisericească este cum am spus de origine divină de la Mîntuitorul (Evr. 40. După moartea Apostolilor puterea şi atribuţiile clerului au crescut. ordo ecclesiasticus (sau ordines ecclesiastici). păstrînd deosebirea dintre cler şi popor. presviteri şi diaconi (Fapte 14. plebei. 17 . laici. după cum se con­ stată la Simţul Clement Romanul în E p isto la c ă tr e C o rin ten i (din 96). care exista de la început. (toc^ic). Ignaţiu al Antiohiei arată că clerul era în mare cinste faţă de popor (Ep. a. C orin ten i. 28) . apoi Apostolii le-au de­ numit pentru uzul bisericesc : episcopi. s-a accentuat cu timpul. Ucenicii Apostolilor au moştenit organizaţia dată Bisericii de Hristos prin Apostoli. Cînd mai lîrziu (secolul IV). 1 şi 8 .PERSECU ŢIILE 165 tron şi de invazii barbare. 12. precum şi pe cea dintre treptele ierarhice. (D? p r a e s c r ip tio n e h a e r e tic o r u m . plebani. S m im en i 8). 3. fratres. Cler şi popor. deose­ besc în toată Biserica pe credincioşi de păstori . Biserica se dezvolta şi se întărea. I Tim. Deosebirea dintre conducători şi credincioşi. Ep. • Astfel. care a şi indicat întreita formă a ierarhiei în : apostoli. importanţa şi răspunderea lor au sporit. numele şi funcţia treptelor ie ­ rarhice s-au precizat. populus. bine deosebite şi caracterizate. cuprinzînd în sînul ei credincioşi de alte neamuri. cele trei trepte ierarhice apar în generaţia următoare. 23 . a Părinţilor Apostolici. plebs) şi de cler (xXvjpo?). iar în Orient chiar depăşea graniţele lui. Numele de popor (XaoS. Clement Romanul vorbeşte de «omul laic» (Xatx&C av&pioito?) şi de «tipul preoţilor» (xt^-tcoc t(5v tepstov. Ieronim şi Sfîntul Ioan Gură de Aur par a vorbi despre preoţi şi despre episcopi la început ca despre . prooroci şi învăţători (I Cor. 41). credincioşii se nu­ meau fideles. 5— 7). 5). b. Tertulian acuză pe eretici că nu respectă deose­ birea dintre cler şi popor. Plecînd do la mici comunităţi împrăştiate prin cîteva provincii şi izolate în depărtarea şi autonomia lor. o dezvoltă în chip firesc. la Sfîntul Ignaţiu al Antiohiei în E p isto la c ă tr e S m im en i (cap. V. încît nu poate fi îndoială asupra rolului şi autorităţii lor în Biserică. ordo sacerdotalis. 7. Tit i. fraternitas . 12).

p rin c ep s e c c lc s ia e ). sau să spună că ele oglindesc doar situaţia de la Antiohia. mai ales de protestanţi. D ei ei C hristi . íspápxijj. Toate formele şi organele vieţii bisericeşti au ev o ­ luai. Ambele păreri au cedat însă în faţa evidenţei. Policarp al Smirnei. Constatarea loarte timpurie şi gene­ rală a episcopatului «monarhic». ini iisl. Teofil al Antiobiei. p o n /ife x . Dlonisie al Corintului. atît de credincioasă tradiţiei apostolice şi nu s-ar fi putut intro­ duce pretutindeni fără conflicte şi turburări. în sensul «epis­ copalului monarhic». care ar fi lăsat urme în viaţa Bisericii şi în literatura creştină. în generaţia Părinţilor apostolici. fiind confir­ mate de alte mărturii. Această formă a con­ ducerii bisericeşti este numită. cu succesiune apostolica.ilor ('KjH)SGTwi. Inspector (iţopoc). O oarecare schimbare s-a produs totuşi. u ce ­ nici ai Sfinţilor Apostoli. indicate de Sfinţii Apostoli. nposopoţ. «episcopat m o­ narhic» (adică unitar sau unic. şi este socotit de ei o inovaţie în organizaţia Bisericii.166 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă o singură treaptă. liturghisitor sau preot al lui Dumne­ zeu sau al lui Mrislos (sa cerclos D ei ei C hristi. arată că acest episcopal este organic şi firesc Bisericii. pe treptele ierarhice. Dar în timpul Sfîntului Ignaţiu.il. episcopii Rom oi. încît înlă­ tură orice îndoială sau echivoc în această privinţă. el nu neagă deosebirea lor. generalizîndu-se cele trei trepte ale clerului în toată Biserica (poate că unele comunităţi nu le aveau pe toate la în ­ ceput) şi concentrîndu-se asupra clerului. care unele aparţi­ neau' harismaticilor. deo­ sebirea între treptele clerului era deja precisă şi cunoscută. crescînd mai mult auto­ ritatea episcopilor. Firesc era să se dez­ v o l t e şi consliluţia. ci constată că ea era mică pe vremea Sfinţilor Apostoli. în direcţia şi spiritul dat de ei. itpoTftoiSţAevoC. slujiri din. I) Ii/lisa>¡niI poarta în secolele II— III diferite nume care arată ran­ gul şi ol ici ti I lui i i i Bisericii : supraveghetor (siuoy.oTro?). dezvoltîndu-se şiTiimulţindu-se. latineşte a n tis­ íe s . adică întîistătători-proiestoşi recunoscuţi şi respectaţi ai comunităţilor [or. nu colectiv). de Părinţi apostolici sau de episcopi din se co ­ lul al II-lea. adică organizaţia dată de ei Bisericii. Protestanţii au căutat să nege autenticitatea epistolelor Sfinţilor Clement şi Ignaţiu. D ei p o n tiiex . O inovaţie în această privinţă nu ar li fost primită de B ise­ rică. Policarp al Efesului şi toţi ceilalţi sînt cunoscuţi ca episcopi în adevăratul înţeles al cuvîntului.

Clerul recomanda credincioşilor pe unul din membrii săi şi cerea şi aprobarea. A început a fi regulii totuşi. Deşi nu era stabilită o anumită vîrstă. reprezentantul ei. epistolele 33. V). El hirotonea preoţi şi diaconi. aplica disciplina bisericească. p a ter). Putea fi ales şi un diacon. Din unele familii s-au ales episcopi în serie. administra bunurile Bisericii. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . se alegeau de obicei oameni maturi : uneori se alegeau însă şi tineri (I Tim. la sfîrşitul secolului al II-lea (Eusebiu. su m m u s s a c e r d o s ). JEpiscopul se alegea de clerul şi de credincioşii comunităţii. bărbat apos­ Episcopul comunităţii era conducătorul şi organul unităţii ei. 3. 68). afară de hirotonie. preferîndu-se cei care trecuseră prin clerul inferior. Erau preferaţi oamenii virtuoşi. participa la sinoadele provin­ ciei. 12). Episcopul încredinţa parte din funcţiunile sale cultice preoţilor. bun chivernisitor. săvîrşea Sfînta Euharistie şi c e ­ lelalte taine. episcopatul erau unic în Bise­ rică («Episcopatus unus est. Uneori credincioşii arătau prin aclamaţii pe favoritul lor.PERSECU ŢIILE 167 p o n tife x . de timpuriu. Episcopii puteau fi căsătoriţi. dar rangul şi cinstea lui de episcop erau recunoscute pretutindeni. era al optulea din familia sa. 1— 7). mai ales presbiterii. v. deşi episcopii erau mulţi. cujus a singulis in solidum pars tenetur». In acest sens. (mxitai. 6). păs­ torul şi părintele ei sufletesc. El păstra legăturile cu celelalte Biserici. V. Episcopul se alegea de regulă dintre clericii comunităţii. 24. cunoscători ai Sfintei Scripturi şi ai învăţăturii creştine (I Tim. predica. iar în chip excepţional cineva din clerul inferior (lec­ tor) sau chiar un laic. Fiecare episcop avea competenţă numai în biserica sa. cu calităţi intelectuale şi morale. părinte tolic (v ir a p o sto licu s). 55. p aren s. iar uneori un cleric din altă localitate. scria Sfîntul Ciprian. Episcopul prezida adunarea cultică. Policrat al Efesului. filantropii. La alegere se ţinea seama de calităţile celui ales. Episcopul trebuia să fie în general un om de încredere. quae singulorum vitam plenissime novit. . Sfîntul Ciprian motivează aceasta spunînd că aceştia cunoşteau bine viaţa fiecăruia (Episcopus deligatur plebe praesente. ca să se aleagă dintre clericii celibatari. 52. ortodox. liniştii. D e u n ita te E c c le s ia e . 4.

Ei menţineau ordinea la cult.iu mai puţini. se îngropau şi în biserici.’) I>i(it'i>nii (oiây.r-un locaş. se cereau pentru preoţie calităţi morale.168 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Candidatul ales era propus pentru hirotonie episcopilor mai apro­ piaţi. Colegiu] preoţesc din Alexandria. ei se adu­ nau în altele. 4 s . cu timpul.ovot). ajutau pe episcopi la cult şi în administrarea Importanţa lor. în caz de vacanţă episcopală sau de absenţii u episcopului. Canonul 1 apos­ tolic. In altar. Tradiţia Bisericii şi sinoadele au stabilit impedimente la hirotonie. în alte comunităţi Iii er. 55. presbyteri) erau. Ei slujeau fie împreună cu el. 68). Cînd slujeau cu episcopul. între preoţi şi diaconi. Preoţii putea să şi pre­ dice şi să catehizeze. hirotonea el pe noul ales. Episcopii se bucurau de mare cinste din partea credin­ cioşilor. Ep. apoi sinoadele de la Arelate (314) şi de la Niceea (325) cer ca la hirotonia unui episcop să asiste cel puţin trei . unde slujea cîte un preot trimis de episcop. ' i ţ i i . 11 cere vîrsta de 30 ani. La Roma se găseau pe la 250 un număr do ■ preoli (Tîusebiu. Isto ria b is e r ic e a s c ă . păs­ tra legăturile cu celelalte Biserici. serviciile încredinţate de el. co le­ giul preoţilor — presbyterium. fie separat. duceau Sfînla împărtăşanie celor absenţi de la adunare (bolnavi. episcopul sta pe un scaun de cinste (c a th e d r a ).i c r e s c u t mu l l c u timpul. primeau o f r a n d e l e credincioşilor. b u n u r i l o r c omuni i . bun nume. pe cînd diaconii stăteau în picioare'. . Ciprian. fiind socotiţi sfinţi. care săvlrşeau hirotonia în comunitatea noului episcop. după ce aprobau alegerea lui (Sf. Ca şi pentru episcopat. Cînd creştinii nu mai încăpeau înl. care era mai mică în vremea Apos­ t o l i l o r . episcopii aveau locuri speciale . La alegerea sau întoarcerea episcopu­ lui. 2) P r eo ţii (irpeaŞ-iÎTepot. Ca vîrstă. 43. stima şi încrederea credincioşilor şi lolodată a episcopului. atît timp cît provin­ cia nu avi'. . . citeau din Sfînta Scriptură la cult cînd nu erau lectori.i iilf episcop. conducea şi administra comunitatea. prcsbiteriul da seama de administraţia sa. Numărul preoţilor a cres­ cut oda la cu comunităţile. în cimitire. de regulă mai mulţi într-o comunitate şi formau sfatul episcopului (presbYlerium). avînd loc pe scaune. 8 . 67. Importanţa preoţilor a crescut cu mărirea şi cu înmulţirea comunităţilor în oraşe şi în jurul lor. preoţii şedeau de-a dreapta şi de-a stînga lui. VI. 11) . uneori asistau şi mai mulţi episcopi. sinodul de la Neocezareea (ţinut între 314 -325) prin can.

urechea. care în secolul I erau harismatici. La început se cînta de către credin­ cioşi din psalmii Vechiului Testam ent. duceau ajutorul celor care nu puteau veni Ia cult şi aveau grijă de găzduirea călătorilor creştini. Poate că în unele locuri lectorii traduceau sau explicau textul citit. Ei cercetau şi înscriau pe cei care aveau nevoie de ajutorul Bisericii. chiar în Biserici mari. cu timpul s-au compus şi cîntări creştine. Scrierea C on stitu ţiile a p o s t o lic e îi nu­ meşte «ochiul. anunţau adunările viitoare. P salţii (<bakiai) erau cîntăreţi. exorciştii.. L e c to r ii sau citeţii (ă v ajvoîctcou. în amintirea primilor diaconi numărul lor era limitat de obicei la şapte. inima şi sufletul episcopului». sau chiar li se în­ credinţa lor o asemeenea biserică. Din clerul inferior făceau parte : ipodiaconii (subdiaconi). numit «diaconul episcopului» sau «primul diacon». se bucura de deosebită încredere. lectorii. Sinodul de la Arelate a oprit însă pe diaconi de a săvîrşi Sfînta Euharistie. Mărimea comunităţilor. spre deosebire de clericii propriuzişi. înmulţirea nevoilor bisericeştT 'p rin ' dezvoltarea cultului şi a vieţii sociale creştine. prin înfiinţarea aşa numitelor «ordine minore» sau clerul inferior. alţii doar prin binecuvîntarea (hirolcsia) epis­ copului. ia care s-au adăugat mai tîrziu groparii. să aibă îndemânare la citire. vizitau pe cei închişi. Ei erau de regulă tineri. uşierii. putînd boteza şi predica . acoluţii. le c t o r e s ) sînt prima treaptă a clerului inferior după exorcişti. numiţi «ordines majores». erau ajutătorii lor. de aceea sînt numiţi uneori slujitori ai diaconilor.PERSECU ŢIILE 169 închişi). Diaconii erau rînduiţi de episcopi. au făcut necesară crearea personalului ajutător. Uneori făceau serviciul de curiei ai episcopului. Cel mai însemnat dintre ei. 4) C leru l in fer io r. Diaconii erau în general persoane de încredere şi de legă­ tură între episcopi şi credincioşi. Ip o d ia c o n il (oitootânovoi) săvîrşeau unele din serviciile diaconilor. in unele biserici (în Siria. Nu toate Bisericile aveau toate categoriile de clerici. putînd săvîrşi acolo cultul. Ei trebuiau să cunoscă bine textul şi scrierea. psalţii. Lectorii fă­ ceau citiri din Sfînta Scriptură la cult şi aveau în grijă păstrarea ei. Unii clerici din treptele inferioare erau instruiţi prin rugăciuni. la Edesa) se cînta antifonic. Uneori erau alăturaţi preoţilor pentru a sluji împreună la o biserică sau comunitate de sat. A ceste categorii de slujitori s-au ivit treptat şi n-au fost toate de la început în clerul inferior. de .

preoţi vizitatori. mai ales la Roma şi acolo unde se mai săpau catacombe. horepiscopii au fost înlocuiţi de /. prin două legi ale împăratului Constanţiu (35Î). Horepiscopii puteau săvîrşi cultul şi l. acoluţii erau trimişi uneori de episcopi să ducă scrisori . întinderea creştinismu­ lui în afară de oraşe a făcut necesară crearea unor slujitori speciali pentru comunităţile depărtate de oraşe. în epoca persecuţiilor. E x o rciştii.iee misiune.ne. asistau ia botezul femeilor. Slujba lor era vindecarea celor posedaţi de duhuri necu­ rate (en erg u m en i) sau a celor ce sufereau de boli sufleteşti. c h o r e p is c o p i). D ia c o n c s e le (Siaxoviosat.vc/ \iciu l B isericii. însărcinarea lor era necesară şi importantă. Unii istorici înnumără între clericii inferiori pe c a te h e ţi [v. // < v / ( > r)(/ • / -ii'/!). numiţi uneori şi e p o r c h iş li au avut la început caracter harismatic. Ei ajutau la cult. purtînd luminile la ceremoniile bisericeşti. Serviciul lor îl îndeplineau uneori alţi clerici. Cu timpul. la împărţirea .. cu un fel de vicari. a c o ly ti) erau însoţitori ai episcopilor. G rop a rii (fo s s o r e s ) sînt cunoscuţi dintr-un document din timpul persecuţiilor lui Diocleţian (303).(xwpsrciaxoirot.7.i episcopilor. Ei au fost trecuţi în clerul inferior. m in istrae) ) servicii auxiliare. mai ales pe cele pentru care erau mai po­ trivite decît diaconii bărbaţi .7 : ¡. sau de preoţi de ţară. A ceştia erau însă clerici sau chiar laici însărcinaţi.370 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ către doi psalţi sau două coruri. împreună cu lectorii. 4) H o r e p is c o p ii . Unele sinoade au restrîns drepturile lor in I.-rl/r -. U şierii (o stia rii) aveau în grijă paza uşilor şi a porţilor. dar trebuii' să fi fost mai vechi. d u r nu hirotoneau.nn. cu pregătirea cate­ humenilor. Cju-ş-i— ipodiaconii. Ei vegheau ca să nu intre în biserică necreştini. Unii horepiscopi aveau hirtonie de episcopi. A c o lu ţii (axoXoofroi. îndeplineau (> l'i'iiH'ili' <Hn . Ei nu sînt socotiţi de toţi istoricii treaptă a clerului inferior. Ei sînt cunoscuţi în Orient clin secolul al IlI-lea cu numele ele h o r e p is c o p i sau episcopi de ţară (sirtoxowoi Tiov aŢpiov). E' erau inferiori episcopilor din oraşe şi au ajuns în de­ pendenţă de oi. numărul lor varia. altit erau doar preoţi. Exorciştii ajutau şi la botezul catehumenilor.

7 . la vizitarea bolnavilor.). Condiţiile cerute pentru intrarea în cler erau mai ales morale. Ele se alegeau din­ I re fecioarele vîrstnice. pe cei care după boiez săvîrşeau fapte infamante. ele aveau în fruntea lor o întîistătătoare ('¡rpEa^S-cn. Cum contribuţia credincioşilor nu ajungea întotdeauna. După înfiinţarea şcolilor creştine. 1 Cor. Clericii primeau ajutor potrivit cu rangul şi cu situaţia lor ma­ terială. Creştinii duceau ofrande (o b la tio n e s ) din mai toate produsele muncii lor. care făceau vot de castitate. El lua pe lîngă sine pe cei mai apţi pentru cler şi-i forma cu Învăţătură şi cu exemplul său. Asemenea condiţii. viitorii clerici treceau întîi prin clerul inferior. pe sclavi (dacă nu aveau învoirea stăpînilor). ei ofereau şi bani pentru ajutorarea săracilor şi întreţinerea cle­ rului. pe cei căsătoriţi cu rude apropiate. Rolul lor era important în Orient. întreţinerea clerului. Clerul se întreţinea în primele trei secole clin darurile şi din contribuţia credincioşilor. pe cei cu soţii adultere. Antiohia. c. sau dintre vădu­ vele căsătorie o singură dată. 9. observate de timpuriu. De regulă. M ijlocul obişnuit de pregătire a clerului era trăirea şi slujirea pe lingă episcop. Biserica a stabilit să nu hirotonească pe cei ce au unele defecte tru­ peşti. d. Mai mulţi din episcopii din secolele II şi III au ieşit din aceste şcoli (din Alexandria. la agape. Făceau servicii pentru femei şi se ocupau cu rugă­ ciunea şi îngrijirea locaşului de cult. pe en erg u m en i (bolnavi sufleteşte). Cezareea Palestinei. slujitorii alta­ rului trăiau de la altar (Luca 10. cu unele excepţii. pe militari. 13). chiar dacă ar fi făcut penitenţă. cei trecuţi prin ele erau preferaţi în cler. trebuind să fie ajutaţi înlîi săracii. pe neofiţi. Pregătirea clerului. mai ales la episcopat. Un timp a existat şi un serviciu al văduvelor (x%pai). unde s-au şi menţinut mai mult. se întreţineau şi prin munca lor. Pe lîngă daruri în n a­ tură. clericii. pe funcţionari. au început să intre în hotărîrile sinoadelor. pe e re­ ticii şi pe schismaticii chiar reveniţi la Biserică. Clericii nu se pregăteau la început în anu­ mite şcoli. După practica Vechiului Testament şi după principiul aplicat de Sfinţii Apostoli. deşi acestea nu erau şcoli speciale pentru formarea clerului. Edesa).P ERSECU ŢIILE 171 djuloarelor pentru femei. pe bigami. evlavioase şi virtuoase. pe clinici (cei botezaţi în caz de boală grea). culţi- .

La cult. Regula era ca fiecare oraş să aibă episcopul său. Din oraşe. ci celibatul).mjdunum. f i e c ă r u i episcop. grădina sau exercitînd o meserie. dar se ştie. creştinismul s-a întins în jurul lor. 1— 3). el interzice nu convieţuirea clerului cu soţia. Abia la începutul secolului al IV-lea. lui (can. Comunităţile conduse de ei . Din B i s e r i c a o r a ş u lu i şi a 1: i ilen iuiui î nvec i nai .172 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA vînd cîmpul. ei se v cr fi îmbrăcat în haine mai bune şi turale". de regulă de culoare aibă. f. Euharistii. 36. fiind obligaţi clericii să-şi lase soţiile. Clericii purtau desigur costumul timpului şi ul regiunii lor. (vezi Teriulian. Unii c le ­ rici. Asia la Efes. Sfîntul Ciprian şi sinoadele au oprit aceasta. pe la 300) hiroloiiiii celor căsătoriţi. în discuţia căruia a venit şi celibatul c lerului. ţinut la N iceea în 325. Sciţia M ică la Tomis. Italia la Roma. Unele pro­ vincii au avut pînă la un timp un singur episcop. Egiptul la Alexandria ( iailia l. Se cerea doar ca ei să fio căsătoriţi o singură dată (m o n o g a m ie) şi să nu se recăsătorească după hirotonie. Celibatul clerului. Clerul celibatar era socotit mai curat şi mai vrednic pentru săvîrşirea Sfintei. că sinodul a impus celibatul. Unii făceau chiar comerţ . Macedonia ia Filipi şi Tesalonic. precum şi din «parichii». dar pe de alta par le se ţinea să nu se sporească mult numărul cpiscopilor. Noile comunităţi de pe teritoriul vecin ţineau dc episcopul ora­ şului. în jurul episcopului capiU:lei (metropolei). mai ales episcopi. s . H o r e p is c o p il ajutau la satisfacerea 11 e \ uilei .i l. Nici o hotărîre apostolică sau bisericească nu obliga pe clericii din primele trei secole să fie celibatari sau să-şi lase soţiile pentru hirotonie. nu l-a aprobaL Costum special clerul nu pare să fi avui in primele trei secole. prin si­ nodul de la Ei vira (Illiberis. s-a inlerzis în Spania. Cu numărul comunităţilor din oraş a crescut şi numărul episco­ pi lor. e. .a format d lo c? z n s a 11 ep a r h ia (in î n ţ e l e s u l de azi) a. u l l i ' e şi misiuiui re î n tir guri şi sat e. I>ierey. şi anume : Aliaia la Corinl.se ihmk'. rccunoscînd întîietatea şi autoritatea.eie episcopi. Sistemul mitropolitan. De p r a e s c rip tio n e . trăiau totuşi în feciorie sau văduvie. Veşminte liturgice speciale se cunosc din secolul al IV-lea.ie s-au grupat pe provincii. Sinodul I ecumenic. clin aplicarea şi interpretarea lui.'!! (irapoixiai). Canonul (33) prin care se hotărăşte aceasta este redactat greşit (luat după literă.

precum şi în Pont pînă la constituirea pro­ vinciei. autoritatea mitropolitană în Italia. dar sinodul a ţinut seama de el. Primele de care se face menţiune în istoria bisericească sînt cele de la Palermo în Sicilia. S in o a d e le . ei îndeplinea un rol însemnat în viaţa religioasă a provinciei şi asigura unitatea ei bisericească. S-au format şi unele grupări din mai multe provincii bise­ riceşti. El a recunoscut episcopilor Romei. avînd în frunte un ex a rh . sistemul mitropolitan se consti­ tuie. cele de la Antiohia con- . Egipt şi Siria. Sinoa­ dele hotărau cu m ajoritate de voturi şi întocmeau procesele-verbale. de impunere a disciplinei bisericeşti. numite dieceze. Firmilian al Cezareei Capadociei. iar drept de cuvînt ¿iveau şi preoţii şi diaconii. Sinoadele erau m ijloace de afirmare a unităţii bisericeşti. ca în împărţirea civilă. dincolo de provincia civilă propriu-zisă a fiecăruia. Episcopul capitalei devine astfel « m itropolit». Policrat al Efesului. în Numidia şi Mauretania. Dionisie al Alexandriei. în 150. Sinoadele aveau conştiinţa -a fi inspirate de Sfîntul Duh şi întrebuinţau de obicei formula Sfinţilor Apostoli (Fapte 15. episcopii provinciei se adunau în sin o d . Dionisie el Corintului. apoi cele din Frigia şi Anhialos din Tracia. adică epis­ copul şef al provinciei. Pentru chestiuni mai importante sau de interes general. La sinoade puteau să asiste şi preoţi sau diaconi. Ciprian al Cartaginei. de apă­ rare a credinţei. luîndu-1 ca bază a organizaţiei bisericeşti următoare. Sinoadele se ţineau de regulă în capitala provinciei. numit în Occident prim at. Prin importanţa oraşului şi prin personalitatea sa. Pînă la Sinodul I ecumenic (325). Hotărîrile lor se comunicau celor interesaţi şi erau obligatorii în toată provincia. sinodul era prezidat de episcopul cel mai vechi sau cel mai în vîrstă (s e n e x . Grigorie Taumaturgul al Neocezareei şi episcopii Romei erau astfel personalităţi de seamă. cele trei metropole (mari oraşe). Drept de vot aveau numai episcopii. 28) : «Părutu-s-a Sfîntului Duh şi nouă». ca însoţitori sau reprezentanţi ai episcopilor. chiar în afară de provincia lor. care era convocat şi prezidat ele mitropolit. Autoritatea morală a unor mitropoliţi îi făcea ascultaţi şi influenţi. Apoi au fost cele de la Cartagina sub Sfîntul Ciprian. cu­ noscuţi şi stimaţi pînă departe. sen io r). Alexandriei şi Antiohiei. Asistau chiar şi laici.P ERSECU ŢIILE 173 34 apostolic).

e p is c o p a t . M itr o p o lia în d r e p tu l c a n o n ic o rtod ox . 245— 276. «Studii T eo lo g ice». I. Patriarh Iustin M nisest. Les tem p s a p o s t o liq u e s . E. col.. p. L e c l e r c q . 1. F o rm a d e c o n d u c e r e în B is e r ic a c r e ş tin ă în p r im e le tre i v e a c u r i.17 4 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ Ira lui Pavel de Samosata (264. la cu v in tele re sp e ctiv e (B is eric ă . B a t i f f o 1. cit. ' G. G. H. I d e m . K i r s c h . La h ié r a r c h ie p r im itiv e . 7— 16. 225— 280. 1938 (foarte bogată bib liografie. P.u). 3. 1656 — 1701. In unele provincii (Africa şi Capadocia) sinodul se întrunea regulat o dată sau de două ori pe an. o p . 190!). V . op. B i h 1 m e y e r-T iï c h 1 e-D a m m e. n i. IX — X X X V I). ’ J. l’nris. P r a t. V I (1954). nr. ed. 64. Zur L ô su n g d e r K ir c h e n v e r ia s s im t j d o r U rch risten tu m s. în «D ictionnaire d 'arhéologie ch rétien n e et de Liturgie». sin o d ). cit. p. p. Bucureşti. 1— 2. 61. m itr o p o lit. 209— 233. col. cit.. 52— 74 şi nr. 92. 1. 791. p. cel de la Arelate (314). cel de la Ancyra (314) şi Neocezareea (între 314— 325). B a u s. cit. D a u v i 11 i e r. 1925. C u rs d e d r e p t b is e r i c e s c u n iv e r s a l. E v ê q u e . p. S o a r e . 1926. I u s t i n M o i s e s c u ( — P. C ip ria n la ţ ă d e p r o b le m a u n ită ţii B is e r ic ii.F.. 268). BIBLIOGRAFIE La J. K o n i d a r i s. Ş e s a n. p. Paris. 1959. N. art. 4. 790. A ten a. nr. A titu d in e a Si. 1. Ie r a r h ia b i s e r i c e a s c ă în e p o c a a p o s to lic ă . 1939. liucuroşti. p. ’ . S a v a. în enciclop ed ii. p. 1970.. în «D ictionnaire de th ro lo q ie catholique». ' K. P. p. I. V . în «M itropolia O lten iei». F. p. 433— 436. 96— 105 si bib lio grafia. 75. 300). în «Etudes d 'histoire et de th éolo gie p o ­ sitive». p. 1963. 776— 7 7 8 . 388 ss. 202— 238. c lo r . E p is c o p a t. art.. 4— 6. 1942. op. 2 vol. 210 p. cel de la Elvira (c. ie r a r h ie .. 7. 799—8 0 0 . P o p o v i c i . IV. V. op. X X I (1969).

însemnează alegere. ca să se învedereze între voi cei încercaţi». 1961. I Cor. h a e r e s is ). 19).iţa de acestea. iu. l. kakodoxie» (părere rea). poziţia corectă era numită «ortodoxă». cum se constată ■cea sta la J Tegesip. Ş esan . Probleme mai greu de înţeles din creştinism e r a u : existenţa SI iniei Treimi. Origen si alţii i (vo-zi la M.EREZIILE Ereziile iudaizante. întruparea Fiului. părere se­ parată. Simon Magul * Cuvîntul e r e z ie (aí'psat?. M. sau «paradoxie» (părere greşită) . Ereziile sînt tot aşa de vechi ca şi creştinismul. O rto d o x îe~ şi catolîcT tate. sau pronia di-' * C a p ito l re d a c ta t de P r. învierea Mîntuitorului. Cerint. Sfîntul Iustin Martirul. 22). «kenodoxie» (părere deş< irIci). eroare. 2). dar nu orice explicare personală de bună credinţă < unui text mai greu de înţeles din Sfînta Scriptură era chiar de la în­ i ceput o erezie. prezenţa supranaturalului în natural. Ereziile au tulburat adesea Biserica şi au fost dintru început un pericol grav pentru învăţătura ei. 11. ca fiind deosebit de religia lor (Fapte 28. T ertulian. «Erezia» este pornire conştientă de a contrazice învăţătura ofi­ cială a Bisericii . prefacerea da­ nii iior euharistice. erorile de doctrină ale celor care n-au primit sau n-au păstrat doctrina creştină aşa cum s-a predicat de Sfinţii Apostoli şi cum s-a înţeles şi păstrat de Biserică. Astfel. sectă. «Ortodoxia» XII. Şesan. Sfîntul apostol Pavel socoteşte ereziile ceva firesc («Trebuie . P. Creştinismul era numit de iudei la început «eres». El se întrebuinţează pentru a arăta învăţăturile greşite.să fie şi erezii între voi. p ra f. «o abatere de la doctrina creştină era numită «eferodoxie» (părere sau credinţă eronată). Iudeo-gnosticii.

. A ceste erezii atribuiau Vechiului T esta ­ ment valoare permanentă şi cereau aplicarea Sui integrală. din primăvara anului^50./' a hotărît că Legea mozaică nu es te obligai or io pentru creştinii dintre neamuri (Fapte 15. la Felia.176 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ vină. în Decapole şi spre M area Moartă.observa V e chiul T e s tament şi legea mozaică.. unde iudaizanţii au făcut uneori mari greutăţi predicii apostolice. au contribuit la înăsprirea raporturilor dintre iudaizanţi şi creştini şi totodată la sepa­ rarea lor. Răscoalele şi războaiele iudaice. concepţii şi tendinţe creştine contrarii. O asemenea părere este vădit neîntemeiată. ca două. i ii is-l nu esle îndreptăţită considerarea esenienilor ca o comunil. ale Sfinţilor apostoli Petru şi Pavcl. mai ales ruinarea Ierusalimului şi distrugerea templului (70). Corint şi în Galatia.! şi vin Io Bisericii primare. fornând o comuni­ tate cu creştinii recrutaţi dintre neamuri. Acestea le-au fost atribuite de raţionalişti. Curentul iudaizant era puternic nu numai în Palestina. exagerînd sensul discuţiei de la Anlioliia şi nuanţele de formă din predica lor. precum la Antiohia. Şi unii şi alţii au părăsit Ierusalimul. pe cînd iudeo-creştinii au ales pe Simeon. Aci iudaizanţii s-au apropiat tio (’seni. nu au existat in doc Irii!.. Unii din iudeocreştinii moderaţi au revenit la Ierusalim (A('!ia). 19 şi 28).ili* < i nl. sub împăratul Adrian. în iraşji-_ nism.cu .mai piili'i opuse. Critica protestantă a imaginat în creştinismul apostolic şi o opo­ ziţie între «petrinism» şi «paulîsm». ci şi în diaspora. Personalitatea celor doi Apostoli n-a dat creştinismului interpretări deosebite şi cu atît . parusia Domnului şi mîntuirea generală.creştinismul prin oMcjaţia de. în deosebi la Ierusalim. după unii cercetători moderni. ''TucTaizanţii şi-au ales şef pe T’hebutis. ei trăiau în asceză şi în afară de legile i mozaice. deşi Sinodul A postolilor de la Ierusalim.«co­ munitatea de l< Qumrun» . Ele erau produsul naţionalism ului^particularismului şi formalismului Ju d a ic . numite aşa pentru că au în_cercat să iudaizeze. în legătură .gudaizanţii s-au or­ ganizat în s e c te * Jn c ă de la moartea iui Iacob «fratele Domnului» (62). Primele erezii sînt cele iu d a iz a n te. trecînd la răsărit de Iordan. Iudeo-creştinii moderaţi au rămas în 1»iscric-ă. a . care a murit martir sub Traian. Iar «schisma» — a^ia[ia — era rupere sau despărţire de Biserică pe motive de indisciplină.'i.

de la un oarecare Ebion. Numele lor se confundă la unii şi pare a se fi dat uneori chiar creştinilor. EvoIuţTâ~ToT~esŢfr~7^^ urmărit. confundaţi uneori cu nazareii. după alţii trei feluri (Origen) de iudaizanţi. Ebioniţii moderaţi. în forma ei originală. 12 — Istoria bisericească . Ieronim şi alţii. Unii recunoşteau N asierea miraculoasă a lui lisus Hristos. II). şi refuzau scrisul SfînLului Pavel. Foloseau Evanghelia după Matei. dar nu ţineau ca ea să fie impusă şi creştinilor dintre neamuri. Epifaniu îl socoteşte însă samarinean convertit la iudaism. xignxişti.EREZIILE 177 1. care a făcut o traducere lăudată a Vechiului Testament în limba greacă (în sec. Origen crede că şe numeau aşa ca săraci cu duhul. Creştinii s-au dezinteresat de ele şi le confundau sau asemănau cu iudaismul. ca şi creştinii. considerat ca apostat. Ei vedeau în El pe Fiul lui Dumnezeu şi Mesia. Nu se poate deci spune că iudaizanţii aveau de la început ideile cu care i-a cunoscut mai tîrziu (în sec. după alţii de la|abâp un veşmînt sărăcăcios. şi unii şi alţii negau divinitatea Lui. şi duminica. ca iudeii. Teodoret spune mai tîrziu (sec. după Sfîntul Irineu. Nazareii (vaCtopaîot) erau iudaizanţi moderaţi. Evanghelia după Matei în limba aramaică. După unii scriitori creştini. După Origen şi Teodoret erau două feluri de ebioniţi. sau de la un rabin laba sau Ăbun . Ei observeau legea mozaică. Un ebionit însemnat pare a fi Symmachus. IV) Epifaniu. Numele lor vine. serbau şi sabatul. Eretici iudaizanţi Ereticii iudaizanţi erau de mai multe nuanţe. Ebioniţii (afîtcovatoi) erau iudaizanţi. mai mult sau mai puţin rigorişti. de cerşetor sarPcTeTTă numele comun de "‘•gara ci (ebionim]^ săraci pioşi. M oartea şi învierea Lui. dintre care sînt cunoscute două. în care explicarea Scripturii se făcea îm­ potriva lui lisus ca Mesia. IV— V) că ţineau Evanghelia zisă «după Evrei». în limba aramaică. Ebioniţii s-au apropiat mai tîrziu de «rabînism» şi de «talmudism». Ambele categorii respectau legea mo­ zaică. Nazareii recunoşteau Naşterea supranaturală a Mîntuitorului. rămaşi izolaţi în retragerea lor peste Iordan şi staţionari în ideile lor religioase. şi de aceea nu sînt to t­ deauna de acord. Ştirile ce avetai despre ele sînt din diferite locuri şi timpuri. par a fi existat două feluri (Iustin). a. b. alţii îl socoteau fiul lui Iosif şi ai Măriei .

sini mărturii că Cerint avea şi idei gnostice. 1. care-i aseamănă cu iudeo-gnosticii. Iudaizanţii combătuţi de Sfîntul apostol Pavel în Epis­ tola către Coloseni propagau nu num ai obs'efvăreâ'îegii mozaice (circumc'iziunea. Sub pretextul libertăţii. în creaţie şi în mintuire . Negau a doua venire a lui Hristos. Ei opreau căsătoria şl unele alimente (carnea). străine de iudaism. El se plînge că aseme­ nea eretici pervertesc Evanghelia şi că erau interesaţi la cîştig. 6 şi 15). sărbători. II Tim. 2. mituri şi genealogii (I Tim. Din epistolele lui Petru şi a lui Iuda cunoaştem eretici dedaţi plăcerilor. ad- .ilr. din gnosticismul antic.ilr. precum şi unele idei n es! ine. denal tu ale în sensul şi scopul sistemului lor. Spre sfîrşitul secolului I. :’() i. d. Unii în­ văţau şi practicau imoralitatea. socotind corpul ca o închisoare a sufle­ tului . cunoscuţi din Apocalipsă (2.178 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ c. Asem enea eretici se găseau şi la Corint. ei dispreţuitul legea. .). El era dualist. La aceste categorii de eretici. el trăia în Asia Micii. în unele scrieri ale Noului Testament se constată existenţa unor eretici deosebiţi de iudaizanţii propriu-zişi. a lunii noi). ţinerea sabatului. pe care-i socoteau intermediari către Dumnezeu. ei aveau un cult al îngerilor.'< ) ml era un iudeu alexandrin.. ci şi practicarea ascezei. 2 0 . aveau un dogma­ tism special. i li) d. Epifaniu) îl socotesc doar iudaizanl. aveau un cult al îngerilor. deosebirea alimentelor. ^ a) (. Deşii unii scriitori creştini (Ipolit. se găseau idei străine de ale iudaizanţilor. ■ ( 11. Ei se dedau la speculaţii asupra preexistenţei şi rolului lui Iisus Hristos în lumea spirituală. Afoştia mergeau mai de­ parte : aprobau cultul idolatrie. Sfîntul apostol Pavel cunoaşte unii termeni întrebuinţaţi de aceştia. 2. Ei aveau şi alte idei clecît cele iudaice. Iudeo gnostici 1iideo-<|noslicii erau eretici care păstrau în parte legea iudaică i i ¡iii|)iinmilau idei slrăme. Eretici asemănători erau n ic o la iţu de l a Efes şi Pergam. cu rituri deosebite de cele iudaice. influenţat de ideile lii^ Filon. 17). Din Epistola către Efeseni şi din epistolele pastorale se cunoaşte existenţa unor iudaizanţi cu idei gnostice. mîncau din carnea jertfită idolilor şi învăţau că ¡femeile pot fi comune bărbaţilor. aveau «basme"şi~nesîîrşite înşirări de neamuri»...d.

permiteau căsătoria. El ţinea legea mozaică (circumciziune. Opreau mîncarea de ca m e şi vinul.excdojipivT/). In elchesaism se întîînesc idei religioase diferite : naturalism păgîn. Sfîntul Ioan Evanghelistul l-a combătut. dar L-a. dar nu ţineau sacrificiile. Hristos s-a întrupat de mai multe ori (în Adam şi în alţii ca în credinţele hinduse) şi cea din urmă întrupare e cea din Fecioara Maria. neadmiţînd realitatea Întrupării lui Hristos. Asupra Lui s-a coborît la botez Hristos. ca m ijloc de curăţire şi de vin­ decare. astrologice. Săvîrşeau un fel de împărtăşire cu pîine şi sare. inefabil şi a materiei eterne. eseniene. de păgînism de idei creştine găsim în erezia elchesaită. influenţe parsiste. Elchesaiţii socoteau legea mo­ zaică obligatorie (circumciziune. sau ceva mai tîrziu. Ereticii cunoscuţi de el şi învăţau practici de absti­ şi de la vin). După părerea elchesaiţilor. alături de el sta ca principiu feminin Sfîntul Duh. Un curios amestec de iudaism. El poate veni de la un e r e t i c E lk e m l (Elkasai. spiritul lui Dumnezeu. Ilxai). sabat. căzută din cer şi adusă «profetului» lor Elchesai de către Fiul lui Dumnezeu : aşa pretindea elchesaitul Alcibiade de la Apameea (Siria). Ei practicau un fel de botez şi spălări dese. sabat). sau de la cuvintele ebraice «hei kesai» ( = putere ascunsă. de proporţii uriaşe (înalt de 96 de mile. Cerint era deci si dochet. Ilkasai. invizibil. Lumea a fost creată de un înger. Hristos putea să fie renegat. Demiurg (ăvjjuoop'ps = crealor). creştine şi străine nenţă (celibat. / Dochetismul şi ideile iudaizante sînt Sfîntul Ignaţiu al Antiohiei în epistolele îmbinau idei iudaice.EREZIILE 179 miţînd existenţa unui Dumnezeu ascuns. magice. care s-a dus la Roma (pe la 220). care ar fi trăit pe timpul lui Traian (98— 117). . Despre Hristos. elchesaiţii spuneau că este un con sau un înger superior. părăsit la moarte. Elchesaiţii pretindeau că învăţătura lor este revelată. Originea numelui lor nu este sigură. Un alt înger a dat legea mozaică. dar mai bun şi mai drept decît ceilalţi oameni. Elchesaiţii sînt cunoscuţi din secolul al II-lea. ascetism. printr-o scri­ ere secretă. o6va|jug y. Iisus a fost un om natural. unele rituri). şi b) E lch esa ism u l. fataliste. lat de 24) . care a făcut prin El minuni. oprire de la carne denunţate şi combătute de sale.

şi pretind a reda învăţătura lui Pelru. C rearea.oi — 10 cărţi). scrie­ rile Pseudo-Clementine conţin idei iudaice. emanaţia. dualismul. unde se vorbeşte despre aparenta lui convertire ia creştinism. Ele sînt un adevărat roman de călătorie al lui Petru şi C le­ ment Romanul (91— 100).380 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Erezia elchesaiţilor s-a menţinut mult timp. ^Mozaismul adevăxat. Adam . Ca şi cele de mai sus (ale lui Cerint şi elchesaiţilor). este identic cu creştinismul. spre deosebire de cel iudaizant. veşniciei materiei. gnoză) din Mesopotamia. iar pe Simon Magul lui Petru. credinţa în SfînUi Treime şi politeismul mitologic”~Pseudo-Clementinele admit necesilalea botezului pentru ier. Scrierile pseucîo-clementine recom an­ dă sărăcie. El este cunoscut din Faptele A postul! lor (K. nu cel falsificat. Refuză interpretarea alegorică a Sfintei Scripturi. plecaţi în urmărirea ereticului Simon Magul. în urma^predicii în Samaria a diaconului Filip. ele formează o legătură între iudaism şi creştinism cu gnosticismul propriuzis. M oise şi ! fristos sînt profeţi. pînă la Roma. . bazate pe tradiţii şi pe legende de pe la anul 200. admit pan­ teismul stoic. în realitate. compuse mai tîrziu : în secolul IV). ereliee şi antice. căsătorie timpurie. c) Iu d e o -g n o s tic ism u l se constată şi în ideile scrierilor apocrife cu­ noscute sub numele de P seu d o -C lein en tin e : («Omilii» (20) şi «Recu­ noaşteri» — ¿vaŢv(upta[j. cunos­ cătorii : «manda» = cunoştinţă. Scrierile Pseudo-Clementine văd în Sfîntul apostol Petru pe reprezenTăntuI creştinismului adevărat. Ele combat în v ă­ ţă tu ra Sfîntului apostol Pavel. Simon Magul Simon Magul osie cronologic primul eretic. Pe Xoan Botezătorul îl socotesc opus lui Hristos. iarea păcatelor. şi fizic-cosmologic (a se vedea capiIolul următor). întunecată de păcatele oamenilor. Iderludeo-gnostrce se găsesc şi în scrierea apocrifă numită C a r tea lui lUiruh. pe care îl identifică încă cu iudais­ mul curat. numii._care au descoperit din nou vechea re v e­ laţie de la crearea lumii. Cercetări mai noi îi arată înrudiţi cu sa m p s eii (oamenii soarelui). în «Omilii». abţinere de la carne. în limba arabă «moghtasilah») şi m a n d e ii ( = gnosticii. elem en­ tul iudaic este mai puternic decît în «Recunoaşteri». în realitate. 9— 25^.lumii esto concepută ca făcută prin emanaţie. cu ţa b e ii sau s a b e ii (bo­ tezaţi .

. fdpnecele. Faptele bune sînt inutile .^jdolatria le era un lucru indiferent.pe îngeri. .. Simon Magul avea ideea că este o întrupare divină. care este Dumnezeul iudeilor. în ^rigia... ' “ .. A cea stă -a -n rodus. Elena.. Prinsă în sfera spiritelor inferioare. eu sînt atotpu­ ternicia..... o femeie de moravuri uşoare. Secta adora chipul lui Sim on‘tx-a^Mpiter) şi pe al Elenei (ca Atena)'...... După ştirile mâi tîrzii din scrierea F ilo s o iu m en a . Asupra acestuia a coborît Dumnezeu «marea Sa putere». . Ereticul învăţa mîntuirea prin credinţa în el şi în Elena. Venind Apostolii să pună mîinile pe cei botezaţi.Cele patru sfîrşituri ale lumii») şi răspîndeau . Simon că era vestit.. în fruntea cărora era c u g e ta r ea (svvoia). că se socotea «a fi el cineva mare» şi că era numit de toţi «puterea cea mare a lui. în «simonie».. Simon ar fi învăţat la Alexandria.. 24..EREZIILE 181 Ceea ce impresiona şi interesa anume pe Simon... Ieronim scrie că Simon Magul zicea despre sine : «Eu silit cuvîntul Iui Dumnezeu... Legea mozaică era socotită de Simon operă a spiritelor inferioare şi un instrument de sclavie. la(Roma. cure-: însoţea. Dumnezeu» (8.. el admitea o ierarhie de eo n i. După scrierile pseudo-clementine. Simon Magul a găsit aderenţi în ¡Siria. iar în Samaria el ar fi fost ucenicul altui eretic.. Doctrina lui e puţin şi nu limpede cunoscută.. Samaria. Simon este deci antinpmişt şi învaţă imoralitatea.. . Pe Iisus îl socotea una din formele aparente ale puterii supreme... eu sînt frumuseţea. erau «puterile cele mari şi semnele ce făcea» misionarul creştin. " .. pe arhangheli şi pe D em iu rg..prin magie..... pe care el îl urmărea ele aproape. nu există nici vicii. care înseamnă cumpă­ rarea celor sfinte.' .. iar samarinenilor ca Tată în Simon.. Dositei.. 9— 10). Ei aveau o evanghelie apocrifă («. Simon o socotea în­ trupată într-o partizană a lui Tyr. Ei practicau magia^e^orcismele.’ . eu sînt mîngîierea.. 5). Din Faptele Apostolilor se ştie despre . eu sînt totul lui Dumnezeu» (C o m en ta r la E v a n g h e lia du pă M atei. ţ .. Cugetarea s-a întrupat intr-o serie de femei .în ora­ şul. zicea erei icul samarinean.. s-a manifestat iu­ deilor ca ^iu în Iisus^păgînilor ca Sfînt Duh. nici virtuţi.. din Ieronim şi alţii. Partizanii lui erau corupţi.. Dumnezeul suprem. ca să-i dea şi lui puterea lor.. Numele lui a rămas pînă azi în graiul creştin. . . în vremea sa. Simon a oferit bani Sfîntului Petru.

a cărei inscrip­ ţie el a citit-o ca «Simoni Deo Sancto». Simon Magul este socotit de Sfîntul Irineu «părintele ereticilor». !■ I’ o p o v i c i. 1925. ' ■ . P. M. p. Stuttgart. ş. 783— 784 şi In enciclop edii la num ele ereziilor . 1. In realitate statuia. H a r n a c k. p. Legenda adaugă că Simon Magul şi-a găsit sfirşitul la Roma. el se socotea profetul anunţat de mult. poale şi eternitatea lumii. Se crede că Dositei observa legea mozaică şi că respingea teoria eonilor şi antinomismul. Din scrierile lor s-au păstrat doar unele fragmente. > <\ l> . Idei asemănătoare cu ale lui Simon Magul se mai găseau la ereti­ cul C le o b io s . 1959. Paris. Despre primul s-a crezut că a fost învăţătorul. după alta. :î -1. |>. K. L o o f s.i I . şeful seclei. K ir c h e u n d S y n a g o g e . :>oi ş. F r. Paris. El se da drept Mesia şi pretindea că nimeni nu se poate mîntui fără botezul lui. 1968. N a is s a n c e d e ¡'E g lise. spunând că va învia). op. s-a lăsat îngropat de viu. voind să facă o minune. T i x c r o n t.. cit. d e n u m ir e a e s e n ie n ilo r .1. Justin Martirul a cre ­ zut că lui Simon Magul i s-a ridicat la Roma o statuie. o p . b i b l i o g r a f i i : La J.. Menandru a rămas.. < ' . care a fost descoperită la 1547. mi. N.ii. ■ II. O rg a n iz a re a e s e n ie n ilo r şi d o c tr in a lo r. cu care să dovedească puterea sa (după o versiune. K i r s c h .i. la m a s b o te i (sau masboteni).182 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ scrierea numită P r ed ic a lui Petru. iir. li o n g s (1 o r f. liiitliciii. înrudiţi cu Simon Magul erau ereticii D ositei şi M en an dru . X X II (1970). :. X IV ţ i‘Kix). S e e b e r g. < t ii r n y. op. după Simon.i y c I I c s. 1969. nemurirea şi o tinereţe veşnică. numiţi şi basmotei. 778. este a unui zeu sabin numit Semo Sancus. S a ­ mar ¡nean ca şi Simon. s e c t e ju iv e r e j e t é e . 1.in i c i . Ideile iui nu sînt bine cunoscute. 447— 450. p. N c i] o i t <ï. II. I.u . T ra ta te le de isto ria dogm elor la A d . a vrut să se înalţe la cer. «Studii T eo lo g ice». cit. K o ■ in . S c h w a n e . 2 vol. 1968/9. care asi­ gură învierea. J . :> (>. |. la g o rten ien i (goratenieni). p. şi a căzut . «Studii T eo lo g ice». 307. 131— 136 şi b ib lio g rafie. • B i h I ni e v e r-T ii c h 1 o-D a m m e. Dintr-o greşeală de citire sau de înţelegere.. 1969. apoi ucenicul lui Simon. vol. M. cit. Le c o n c ile d e J e r u s a l e m .şi i'fcziarh ilo r. . Köln. 11 c h r ă c r-E s s e n e r-C h r i s ( e n. il’B .

cunoscute numai de iniţiaţi. Teodoret de Cyr. G. o privire a misterelor ei.iL£axi toţi oamenii. care a căutat să atragă şi creştinismul. complicat şi straniu. P. Cunoaş­ terea lui este deci relativă. - * Capitol redactat de Pr. Nici scrierile în care creştinii au combătut gnosticismul nu se păstrează toate.0 -^a. ci al putem icuJjirT álm ñ r^Tñrretist. prin propaganda.ib.ar. maî'~ăIes~platonică. Dinlre istoricii mai noi. Bogata literaturaă gnostică s-a pierdut aproape toată. Numele gnosticismuTuî"vTiîe cíe l a rvcoat». Unii au văzut-o chiar în creştinism.aocpta (Credinţă. Originea gnosticismului au văzut-o vechii scriitori creştini în filo­ zofia antică. Ipolit. în mul­ ţimea şi variaţia ideilor şi termenilor săi. Din ea se păstrează numai fragmente (în Migne. Tertulian. Epifaniu. Alte sisteme. în bu dism. 20).. unii au căutat-o iImTlMér?n~Tñ~caFaia iudScaTldţii în parsism (mazdeismul persan). Sfîntul apostol Pavel o numeşte «falsă ştiinţă» ((¡jsuSw vuiaos -fvíoatc. Maniheismul * Gnosticismul este cunoscut mai mult din scrierile creştinilor care l-au combătut (Irineu.transforme într-o religie de mistere. înţelepciune). P. 111 marele proces-a-Lame-stecuIul de religii şi să-] . Gnosticismul este un fenomen religios cu caracter sincretist. M. El a fost un pericol pentru creştinism prin unele idei. Filastriu de Brescia. în orfism sau în influenţa sistemelor religioase orientale şi în deo­ sebi în sincretismul religios. Gnosticismul este un sistem de erezii. P£_c. Gnoza era deci o «ştiinţă». prin scrierile şi prin pretinsa sa" ştiinţă în « P rob lem a creaţiu n ii». precum şi din unele locuri de la C le­ ment Alexandrinul şi Origen).. VII) şi o scriere I I îoti? . ceea ce este adevărat în parte. avînd idei din diferite culte vechi. prof. El raţionaliza religla'şT credea că asigură cunoaşterea adevărului religios şi posibilitatea mîn. I Tim. 6 . mai ales pentru -gnosticismul alexandrin. El este anterior creştinismului şi nu este un produs al evoluţiei interne a creslmisimilui. Gnosticismul era încercarea de a face din «ştiinţă» o înţelegere superioară a religiei.e. Adamantius. Ea pretindea că se bazează pe tradiţii secrete.EREZIILE 18 3 Gnosticismul sirian şi alexandrin. Ş esan « _ \K y C v v ° / .. c u n o a ş te r e pe care gnosiicii credeau că o posedă. şi chiar unele din iucTâFsm şi~creşfrn]s:n.

cea mai demnă de divinitate. infinit separată de om şi de natură. în creştinism.spiritului şi a. prolopurinle (npoitatiop). unul şi totul (ev xa'i i t a v ) . La . potrivit căreia există două principii veşnice şi opuse. după gnostici. ~ _DualJ. o numeau încă abis (jjuOoţL Această concepţie — o tăcoro eternă în profunzimile unui abis infinit — era. Ce am fost şi ce am d ev en it? Unde am fost şi unde am a ju n s ? Unde mergem şi unde vom fi mînluiţi ? Ce e naştere şi ce e renaştere ? Care sînt raporturile Intre Dumnezeu şi lume ? Cum poate spiritul pur. Gnoza lucra cu unele noţiuni filozofice.smul^--este concepţia de caracter aristotelic. Gnosticismul nu poate să explice altfel dubla existenţă a . materiei. preînceput (icpoapx'/j). Pen­ tru a o arăta cît mai pură şi mai înaltă. Gnosticii o mai uu m oau do <ico<hi p r in c ip iu sau început (oLpxrf). dar avea scop religios.. Eu oslo socotilă sediul răului sau este identificată cu răul. a învăţăturii care mînluieşte pe oameni. fiinţa dumnezeiască infinită să cunoască. Gnosticii voiau să dea o idee foarte înaltă despre divinitate.184 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ tuirii pe această cale. ba lua chiar aspect creştin prin aceea că socotea pe Iisus Hristos în posesiunea cunoştinţei. mai presus de tot ce este omenesc şi material. 1 (îSA se găseşte din veci în opoziţie absolută cu spiritul vj) divin. să producă. ceva de care nu se poale nici vorbi. F on d u l com u n al doctrinei gnostice rezidă în dualism. să conducă materia şi finitul. Gnosticismul punea şi credea că dezleagă marile întrebări care preocupă spiritul omenesc : De unde vine rău] şi de ce ? De unde vine omul şi cu m ? (Unde malum et quare ? Et unde homo et quomodo ? — la Tertulian). o numeau (tăcere) (aijrj).. fericire prin gnoză. Ea este iz v o r u l p rim a r închis în sine al tuturor perfecţiunilor. adică lu m ea ? Importantă era îndeosebi pro­ blema originii răului şi a mîntuirii de rău. Divinitatea nu putea fi definită sau numită. transcendenţa oi ora dusă la limită. M aiori . nici să conceapă e x is ­ tenţa lumii prin actul creator al unei voinţe personale şi libere. gnosticii căutau să dea dogmelor şi practicilor lui o expre­ sie filozofică. emanaţionism şi mîntuire prin gnoză. Toate sistemele gnostice credeau că ajung 1 a. Pentru a o arăta cît mai departe do Ivimo. Noţiunea do divinitate era cît se poate de abstractă. do col fizic şi de cel moral.

Diferenţele între sistemele gnostice sînt de altfel mul Le.puţin perfecţi.ze. Mîntuirea este concepută de gnostici ca un proces cosmic. mai îndepărtaţi. M ateria este nu­ mită cînd jA j ov — ca fără fiinţă şi fără formă.iudeilo. cu atît sînt mai. sau dualismul parsist (în Siria)...ul./ = ’sau c h ia r ' mai mulţi (365 ceruri / 7 eoni).?. ajungînd pînă 1|T365. raţiunea sau cuvîntul (Aoţoî). creatorul lumii. (E o n ii ^aiffive?) erau figuri din vechea mitologie sau personificarea. La aceasta se ajunge prin gnoză^ Pe rînd lupta dintre cele două principii şi împărăţii.xJ— deplinătatea. vidul haotic. Cu cît eonii sînt.biblică şi aceas­ ta pentru a nu f a c ^ d i n J u m n e z e i i . prin separarea elementelor. Cu. în împărăţia spirituală. Felul cum se întîmplă acest proces de eli­ berare. 1 0 0 9 7 0 ?). ca în platonism.^a£^. şi reîntoarcerea absolutu­ lui în sine însuşi (ânOKa. şi de unire cu divinitatea. Lumea materială nu este opera lui Dumnezeu. Lui i s-a încredinţat opera mîntuirii lumii. în plante). ignorant. . mîntuirea constă în descătuşarea .ulteriori.stau3nxMlci5JUiiUnIâtuxa./ . Numărul lor variază la gnostici. numit mintea fvooc). a principiului divin şi bun | otevop . la care aspiră sufletul omului. întrebarea : de unde vine răul (tcoSsv -co xaxov). după cum stă la baza lor influenţa filozofiei platonice(la Alexandria). fie perechi (auCufot). Cea mai înaltă emanaţie este eonul superior. Ea însemnează scăpare. unor nffţiuni filozofice. un eon masculin şi unul fe­ minin. Ideea aceasta venea din parsism. emanat din divinitate. cînd haos. pervers.. Ei provin din principiul divin prin emanaţie iipdp oX^fie cîte unul. în urma celorlalţi.. El este Dumne.creaţia. estedeosebit conceput de gnostici.n Este numit şi apXwv (căpetenie). în opoziţie cu spiritul T divin. este cel din urmă : de aceea el este soco­ tit mărginit. eliberare de materie : este dizolvarea lumii mate­ riale. prin crearea lumii de către Demiurg (ele se gă­ sesc în oameni. prin crearea lumii de către_EL±nsuşi. Crearea lumii este fapta Iui Demiurg (Stjjj. senzuale. 1< '(istor părţi din împărăţia materială a lumii şi restabilirea lor în pliroina. era opusă «pliromei». ' Demiurg. adică m ai tîrzii. _____ Eonii.autorul răului. în animale. gnosticii răspundeau : din materie ( â q ţ bXrfi).xdamaii). numiţi şi îngeri. împărăţia binelui şi a luminii.un eon inferior... formează laolaltă} •KXrjpwp.EREZIILE 185. spiritele a u ’f ost"prinse închise în materie.

T. .sin. Nu vor învia 'n ic i corpurile omeneşti . lucrînd cu materie. ceresc. Cei c ar e posedau gnoza.sînt şi dochetiste. Toma). sînt cei care posedă scîntei din divin itate. în care folosea arta . eshatologia creştină este înlăturată de gnosIici. din ideea că nu faptele bune sînt necesare pentru mînluire. Alte sisteme admiteau trei categorii. ilicii. Asceza gnostică interzicea căsătoria. Gnosticii împărţeau pe oameni în două sau trei categorii. judecată. Pavel. . care sînt simpli credincioşi şi cărora gnoza le rămîne închisă. ziceau ei. rieruşmaţTşi corupţi. Grioslicii . ca şi întruparea Sa. numai oi se mîntuiesc . care sînt g n o s tic ii. adică material.psihicii (sufleteşti). ci sau unul aparent. SIîulu. S eri piliră es le fie interpretată. fie aruncată. Ea se păstrează. ci gnoza. M o ra la g n o s tic ilo r era fie ascetică. prin formule şi practici magice. Iisus Hrislos este totuşi în toate sistemele gnostice marea răspîntie a istoriei lumii. Pnevmalicii. carnea. ei obţinînd o fericire inferioară. Unele sisteme deosebeau pnevmat. de la unii Apostoli (Pelru.286 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ _Sistem ele „gnostice. adică spiritualii. se mîntuiau numai prin ea.alegoric. . sau unul eteric. după trihotomismul platonic şi filonic (spirit.iveau cărţile lor prelinse sacre şi o revelaţie socotită secretă şi cunoscul. Gnosticii aveau totuşi unele'rituri. aşa cum nu admite întruparea şi învierea lui Hristos. excesiv de severă. se pierd. între care unul asemănător cu Euharistia creş­ tină (Irineu spune că unii aveau meşteşugul de n colora în roşu lichidul de care se serveau în timpul săvîrşirii ritului lor).! pi in iniţiere. vinul. trup) . Mîntuirea nu se realizează prin Moartea Lui. plăcerile senzuale. M oartea şi învierea liu_Hristos sînt aparente. ci prin cunoştinţă. fie libertin ¡. prin cultul lui fastuos şi bogat. învăţînd că Hristos n-a luat trup real.iri si ilici. prin asceză. pnevmaticii. prin gnoză. nu a ju tă la mîntuire. care este corpul. Gnosticismul era atrăgător prin pretenţia lui de a poseda cunoş­ tinţa misterelor. spiritele se vor întoarce în pliro 111*1 prin gnoză : înviere. Libertiniştii erau dimpo­ t r i v ă destrînaţi şi senzuali.stă. antinomistă. şXJliciLăgnoranţi şi osîndiţi. rai şi iad nu vor fi. Sfintele Taine. Şuferinţele. pentru dis­ trugerea materiei. adică materialii. Cn şi creaţia biblică. sau asupra_^omului fisus s-a coborît eonul Hrislos.urnea se va distruge prin foc. suflet. concepţia gnostică despre materie nu îngăduie aceasta..

lm-aL. Sistemul lui este mult mai prelucrat decît al lui Satornil . Se menţine În^ă3ianiheîsmul/~r: apărut în secolul aLIII-lea^ iar după decăderea lui supravieţuiesc idei gnostico-maniheiee. adunări. la c atari şi_ a lbiaen ezi. chipuri ale lui Hristos. înrudite cu ideile gnostice în epoca modernă au filozofia mistică-panteistă a lui Iacob Böhme ( j 1624). G n osticismul sirian este un sistem religios oriental. prin îndrăzneala spe­ culaţiei şi a imaginaţiei lui. Pe lingă oameni preocupaţi de proble­ mele religioase şi filozofice. care trăia în Alexandria în prima jumătate a secolului al II-lea. El a fost un scriitor însemnat . Unii dintre scriitorii vechi au crezut că Basilide a fost şi în Persia. In sectele lor se intra după o ini­ ţiere prin diferite rituri şi cu depunere de jurămînt că nu vor descoperi altora misterele încredinţate lor. Gnosticii s-au organizat în diferite forme şi nume. colegii. şcoli — formînd comunităţi. şi deci de gnoza samarineană. în Evul mediu.TV-jea .. ca biserici. Basilide se lăuda a fi discipolul unui Glaucias. de acelaşi Menandru.incapabil SrO. de asemenea l ini său Isidor. dintre care unii aveau ştiinţă şi talent se găseau între gnostici mulţi şarlatani şi oameni creduli şi amăgiţi. Spre sfîrşitul secolu. . Pe Dumnezeul iudeilor îl . a lui Schelling (Ţ 1854) precum şi mica organizaţie numită «Eglise gnostique de France». interpret al Sfîntului Petru.EREZIILE 187 (imne. Reprezentant mai însemnat este^a|orniI}(Satornin). Irineu. culte misterice. secte. o| este o amplificare şi o expunere gnostică mai sistematică. mîntuiasccL Gnosticismul alexandrin este mult mai însemnat. prin literatura lui teologică (ex e ­ geză) şi tendenţioasă (romane pseudo-apostolice). caracterizat prin dualism riguros. Satornil consideră căsătoria instituită de diavol. partizanul lui Simon Magul . apoi în bog omilism. a lui Hegel ( t 1831). prin dochetism şi anti-iudaism exagerat. . asociaţii ascetice.socotea creatorul Ju m ii jşL. gnosticismul era în curs de formare. O rg an izarea. î n rpavlicianism. la Paris. şi Eoifaniu . v echile sisteme dispar. în secolul I . lumini). îl leagă prin <giosticul_ B asîlid c r (Vasilide). diatribe.. care trăia la Antiohia şi es le so­ cotit de Sfîntul Irineu (t 202) discipol al lui Menandru. El îm­ părţea pe oameni în două categorii. în secolul al II-lea se dezvoltă_şi înfloreşte^ rnenţinîndu-se periculos pentru creştinism pînă T â ”fiimătatea secolului al III-lea ^ după aceea decade. S is te m e le g n o s tic e mai însemnate sînt cel siria n şi cel alex an d rin .

avînd fiecare şapte eoni şi formînd pliroma. mijlocitor al gnozei. produsă de eonul aoepta = înţelepciunea. Heracleon. la Irineu (• 202) şi Epifaniu (f 403) estef o emanaţie de sus în jos. a creat lumea. opusă kenomei. un al doilea jir h o n întemeiază ebdomada. Pentru aceasta. aşezată adînc sub pliroma. pe Iisus cel ceresc. ~ V alentin este autorul sistemului gnostic: celui mai dezvoltat şi mai. care formează tetrada (2 perechi). a fenomenelor. imperiul vidului. s-a produs lumea fenomenelor . ogdoada. a pamîntului şi a ilicilor printr-un foc. care se coboară la botez asupra omului Iisus. Intre marele arhon (Dumnezeu) si arhonul ebdomadei. în urma unei tulburări în pliroma. Materia eternă. Discipolii lui Valentin s-au împărţit în două şcoli : una italică şi una orientală. El l-a răspîndit la Alexandria şi la. din care a ieşit haosul. A lic sisleme gnostice sînt înrudite fie cu cel sirian oriental fio cu ce! alexandrin-J'îlozofic. adică al cunoştinţei către oameni. a mîntuit pe oameni prin gnoză şi s-a retras în pliroma. pliroma. Valentin atenuează dualismul gnostic oriental . La început era neantul. pentru eliberarea cărora Iehova. decada. unde a murit pe la 160. el apare ca o evoluţie de­ jo s în sus în procesul cosmic . Secundus .planetar. Marcu. eonii s-au unit şi au produs prin em a­ naţie comună un nou eon. ci a paralelismului dintre lumea superioară a ideilor şi lumea inferioară.sistemul în «A d v e rs u s V alen tin ia n o s» . arhonul ultimului cer. Dumnezeu a trimis pe cel mai mare dintre eoni (min­ tea). se găsesc 365 de ceruri. In «ofism» jo a c ă mare rol şarpele (ocpic}:. fie ca principiu . F ilo s o fu m e n a ) . A cest arhon a condus lumea __j5 Înă la Moise. fără a le putea mînţui. Tertulian vorbeşte despre elocvenţa lui. triaconlada (30 de eoni) care este lumea ideală. este influenţat mai mult de filozofie şi pri­ veşte lumea nu sub forma dualismului riguros. care este cerul . Valentin învaţă emanaţia în perechi de eoni. purul nimic. Valentin împărţea pe oameni în trei categorii şi învăţa distrugerea materiei. care întemeiază _ogdoaba . dodecada. . care sc> va ridica din adîncurile materiei. învaţă timp de un an şi este Minluilorul ( aojtijp). iar din acesta se ridică marele arhon. important. SinL cunoscuţi Ptolomeu. Roma. a prins cîteva părţi de lumină. care s-a unit la botez cu omul Iisus. deosebit de strălucit.188 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Sistemul lui Basilide este prezentat variat la Clement Alexandrinul (ţ 215/216) şi la Ipolit t 235 . Terlulian a combălul.

Cercetători mai noi cred totuşi că el . barbonienii. de aceea unii îl adorau. alţii desfrînaţi.. ci numai în închipui­ . la sfîrşitul secolului al II-lea avea un sistem apropiat de al lui M arcian şi era influenţat de plato­ nism. Ofismul era anti-iudaic şi dua­ list riguros.EREZIILE 189 rău (y. de la vin). severieni (aceştia întrebuinţau scrierea păstrată JIíaTt? oocpia cu nuanţe valentiniene).. unii erau asceţi severi.. Bardesane a scris contra marcioniţilor şi a lăsat imne religioase.. pe aceasta a adus-o şarpele.(ov). în unitatea pierdută a totului. Dumnezeul iudeilor (laldabaot. Demiurg) ţinea pe oameni departe de cunoştinţă . IJnii istorici nu-i socotesc eretici. reprezintă un sistem gnostic mai apropiat de creştinism. vin de la demoni. Sirianul B a rd es a n e (Bar-Daisan). Aristotel). păgînă.. Platón. prodicienii. C a rp o c ra t.. Ereticii înrudiţi sînt cei numiţi barbelognostici. cainiţi (Cain). nu era dualist. El admitea şi creaţia biblică şi teoria emanaţiilor. ei erau numiţi de aceea «aquari» sau «hydroparastaţi». mai ales cea iudaică. deşi pe altele nu le admite. dar are idei gnostice (dualism. aşa cum a făcut Hristos. peraţi. In morală. H erm o g en .. emanaţie). Hine şi rău — zicea el — nu există de la natură. fie ca principiu bun (áfa&oSaíjiwv)... Pe aceeaşi linie cu Hristos punea Carpocrat pe filozofi (Pi­ lin lit gora.axo8 aí¡j. panteislă. El combate unele erori ale ereticilor. Adepţii lui săvîrşeau euharistia cu apă . un sirian stabilit în Africa. Religiile populare... zicea el. care trăia la Edesa ( t 202) şi fiul lui Harmonius. sau «encratiţi» «cumpătaţi». ale căror chipuri le aşeza în locaşurile de cult ale sectei. susţinînd că numele său aparţine zeului egiptean I Îorus-Harpokrates.. care ne-a mîntuit prin «reminiscenţele» sale < monadă... discipol al lui Iustin Martirul ( ţ 165). Adevărata religie este întoarcerea în monadă. ebra­ ică). a adoptat la întoarcerea în ţara sa pe la 172— 173 o doctrină cu apa­ renţe gnostice şi o morală ascetică (abţinere de la căsătorie. Sistemul ofic este mai complicat decît al lui Satornil şi are numeroase ramificaţii şi nuanţe : naaseni (nahas = şarpe în 1 . setieni (de la Set). Hermogen a lost combătut de Tertulian (A d v ersu s H erm o g en em ). de la car­ ne. prin gnoză şi călcarea legii lui Demiurg. Apologetul Taţian Asirianul. Gnoza lui Carpocrat este caracterizată prin corupţia ei morală. care trăia în Alexandria — jumătatea secolului al II-lea — reprezintă o gnoză anti-iudaică. Unii istorici îi contestă existenţa. antitacţii.

lilihri are. pe la 215— 216). altele occidentale. care este Mîntuitorul. budism. în trup omenesc aparent.a. el este conceput mai original. vii. pen­ tru . Agapele carpocratiene erau întinate de desfrîu. ele sînt sufletul lumii sau Iisus cel pătimi tor (J e s u s p atib ilis). a luminii şi a întunericului. a învăţat pe oameni cele «trei peceţi». Mani era persan. cu faptele şi . în limbile siriacă. a străbătut lumea răspîndind doctrina sa. necreale. ci o adevărată biserică. Elementele rele au creai pe Adam şi pe Eva (pe aceasta numai din materie).parsism. a inîinilor şi a sinului (signacula oris.Ş a gnosticism ului. a gurii.190 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ rea omului. persană şi armeană. manus el sinus). numit M ani. Fiecare are cinci serii de eoni sau cinci regiuni. El nu voia să fie doar un sistem pentru iniţiaţi.ice prin învăţătura lui Iisus Hristos. veşnice. Mani voia să dea o nouă religie perşilor şi a încercat să influenţeze şi asupra creştinilor. membre sau elemente.. Persoana întemeietorului. arabă.i perpeLua prin naştere captivitatea elementelor luminoase. ca o yiganlomachie.i se l. Cele două împărăţii. Ele­ mentele luminoase salvate s-au aşezat în soare şi formează pe Iisus cel nepaUmitor (J e s u s im p a tib ilis). născut în Babilonia (în regiunea CtesîTon. Izvoarele — unele orientale. care moare la vîrsta de 17 ani. M an es sau M a n ih eo s. adică ferirea de păcatele săvîrşite cu vorbirea. care a coborît clin soare pe pămînl. Epifaniu. de origine nobilă. Ele sînt personificate. S e zice că a murit jupuit de viu de către perşi (la 277). Maniheismul reprezintă o nouă faz. a intrat în secta moghtasilah. Carpocrat a avut un fiu. este înconjurată de legendă. Carpocrat învăţînd comunitatea bunurilor şi a femeilor. Maniheismul are un caracter mai oriental decît celelalte sisteme gnostice şi oarecare ase­ mănare cu elchesaismul.^ n ''a m e s ie c d o . Dualismul maniheic este extrem. El a primit învăţătură aleasă. în limbile greacă şi latină — se deosebesc mult în cele ce spun despre ereziarh. cu gnoza siriană ş. de v e ch e teosofie babilonian-haldeică şi de idei creştine. se găsesc în cea mai mare opo­ ziţie. o nouă religie universală.deşi cu idei împrumutate. F ie ­ care om are un suflet luminos bun şi unul rău. unele părţi de lumină au devenit captive in împărăţia întunericu­ lui . el este un produs gnostic sln c re H ^ . în lupta dintre ele. Sistemul lui este cel mai bine format şi mai consecvent dintre cele gnostice.

să se întărească autoritatea episcopală.es et g n o s tic is m e . Ideile lor s-au păstrat şi în Evul mediu.. combătînd gnosticismul. înainte de convertirea lui la creştinism. 308— 333. cit. în Africa. Mani pretindea că o restabileşte el. în e n ciclop ed iile teo lo g ice. _ în. Aleşii se rugau pentru auditori. şi a murit în aparenţă. J . Galia). ea a cîştigat un timp ca auditor pe Augustin (')' 430). Prin pericolul pe care-1 prezenta pentru creştinism.pişcppi-pr. p. Morala sectei era severă. Sărbătoarea principală era ziua morţii lui Mani. lapte şi vin. M ani a imitat creştinismul. simbol al învăţătorului lor. să se scrie opere creştine polemice. El şi-a ales doisprezece Apostoli (m agistri) şi 72 jde. nu şi pentru ceilalţi. P o p o v i c i. avînd rituri asemănătoare (botez cu untdelemn şi o împărtăşire fără vin). iar aceş­ tia întreţineau pe aleşi cu hrană. unde a fost perse­ cutată de unii împăraţi păgîni sau creştini. Se admite că el a făcut să se pre­ cizeze regula de credinţă. Paris. de la plăceri. gnosticismul a fost pentru Biserică şi un stimul. 499— 540 E. numită pentru că aderenţii lui se pros­ ternau în faţa unui scaun. 1.diaconi „şi el/ăn^gHeîiştTT Comunitatea jm a niheică era formată din aleşi (desăvîrşiţi) şi auditori (catehumeni).eoţiT. Aleşii păstrau cele trei peceţi : Se abţineau de la carne. 2. ouă. B u o n a i u t i . organizarea sectei sale. op. .' 804— 805. 784— 788. p. Ei erau vegetarieni. cit. H. 1955. E tu d e c r itiq u e d e s d o c u m e n ts d u g n o s t ic is m e c h r é tie n a u x H -e e t I II-c s i è c le s . G n ostiq u . să se îmbogăţească şi dezvolte cultul. de la lucrul manual. E u g è n e d e F a y e . 1907. Învăţătura lui a fost falsificată de Apostoli.. Secta maniheică s-a întins în Imperiul roman. Regele vandal Huneric a deportat mulţi manihei pe coastele europene sudice (Italia. ed. D ie G n o s is . BIBLIOGRAFIE V ezi num eJe e re ticilo r şi ereziilo r gn ostice. cei din urmă trebuiau să treacă prin metempsihoză in altă viaţă. Roma.. P. op.EREZIILE 191 ca plăcerile.. pentru cei aleşi. în sectele numite «neomaniheice». p.e. L e i s e g n n g.. Leipzig.. E. să lămurească şi să fixeze doctrina Bisericii.. să se grăbească încheierea canonului Sfin­ tei Scripturi. Maniheii imitau Botezul şi Euharistia. K i r s c h. L o G n o s tic is m o . Fapt este că teologii ortodocşi au trebuit.

2 vol. şeful sectei. I. D ie G n o sis. Paris. N a u t in. Marcionismul. M. Marcion. P. K u r t R u d o l f . 1969.D a m m e .. R. R. Pe la 138— 139. ar fi fost fiul unui episcop creştin şi deci creştin de familie. W i 1 s o n. 1961. Montanismul. Hiliasmul. D arm sladt. ’i e p i s c o p u l ¡-. 1. 1971. L e ttr e s e t é c r iv a in s d e s I l . M ar­ cion credea că între ele sînt deosebiri radicale. P aris. Alogii * 1. T h e g n o s tic p r o b le m . 1966.102 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ C. H is to ir e d e s d o c t r in e s c h r é t ie n n e s a v a n t N ic è e . 1962. In Pont existau comunităţi iudaice şi creştinismul pătrunsese de tim­ puriu. Atunci Marcion şi-a înfiinţat o s e r i a p r o p r i e ( p e ia 144).a Roma. 1964. Fiind pi opi ielar de corăbii. II— IV ). 2 v o l. Dovedindu-se însă eretic. 137— 148 eu b ib îio g rafie p. ca ^gnosticul sirian C er don . P. L e D ieu d e s p r e m ie r s c h r é tie n s . G n o sis und G nostizAsm us. Paris.T ü c h l e .000 sesterţi).. l a g n o s e e t l e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s . Ereticul a oferit cliiar ca ajuî< I’ is'M'ieij o sumă mare (200. Paris. luc/ia lui provine mai ales dintr-o greşită înţelegere a Sfintei i şi îndeosebi a raportului dintre cele dona Testamente. D a n i e l o u .F. Ş e s a n . G r a n d .e e t I l l . Marcion are însă alte puncte de plecare şi alt interes decît gnosticii propriu-zişi.i înapoiat banii şi l-a respins. cit.. unde a intrat în legătură cu alţi eretici. deşi unii isto­ rici neagă aceasta. care s-ar fi inspirat direct de la Sfîntul apostol Pavel şi din Noul Testament (Adolf Harnack). Salzburg 1967. M arcion . p r o f . Mürtchen. 1971. H endry. S e r i pl ui * Capii. S c h n e i d e r . s-a născut la Sinope (Pont) pe la anul 85. Teologii obişnuiesc s-o numească «quasi-gnostică». B i h l m e y e r . dezacord. o p .ol r r t i a c l a l . 1954. Dar din cauza învăţăturii lui greşite. ed. R. din cnglezâ. M arcion s-a dus la Roma. G r a n t. H a a r d t. Asemănările între marcionism ¡şi gnosticism sînt parţiale. 1961. II. 1975.Pr . Leyda. p. di. 450— 542. Paris. (sec. G e is t e s g e s c h ic h t e d e s a n tik e n C h risten tu m . pentru a susţine originalitatea ereticului. care ar fi fost unul dintre cei mai mari gînditori ai creştinismului în primele secole: un geniu religios şi un reformator. el era om bogat. el ar îi fost excomunicat de tatăl său. 862 p. P r é c is d 'h is to ir e d e la t h é o l o g i e c h r é tie n n e . M. Marcion a căutat să intre în comunitatea creştină. Londra. trad u cere englezà de J . J.e s iè c le s . Marcionismul este o erezie care are o oarecare asemănare cu gnosticismul. nepotriviri. L o d s. R.

Marcion era şi dochetist. ci pe cei păcătoşi. una cerească. în Vechiul Testament. cînd Apostolii au cerut aceasta. Iisus Hristos fericeşte pe ai Săi din iubire fără judecată. deci unul învaţă răzbunarea. creatorul lumii. privitoare la precepte morale. nici moartea lui Iisus i ‘ *stos n-a Fost reală. 19. ci pe Cain. Noul Testament le condamnă. a combătut pe învăţătorii ei (căr­ turari). Pe cînd Dumnezeul Vechiului Testament exercita judecată. Dumnezeul Noului Testament ştie şi poate totul. Hrislos a întemeiat pentru ai Săi. Dumnezeul Vechiului Testament este drept şi aspru (deus justus. unde a predicat şi a mîntuit pe coi condamnaţi de Dumnezeul V e ­ chiului Testament.Istoria bisericeasca . nu este nici atotştiutor. el a adunat pretinse contraziceri între cele două Testamente. nici atotputernic. In timpul morţii Lui aparente. 54— 56). Acesta a fost necunoscut pînă la Iisus Hristos. Mîntuitorul a desfiinţat Legea veche. pe sodomeni. . Dumnezeul Noului Testament este bun (Sso? ¿-j-a&os). s-a coborît la iiid. S-soc oixaio?). celălalt dragostea. Iisus Hristos a chemat pe toii oamenii la mîntuire. Dumnezeu a pedepsit cu ploaie de foc din cer (Fac. Marcion nu <dinitea de aceea a doua venire a lui Iisus Hristos pentru judecarea luinii. a venit să cheme nu pe cei drepţi. El a intervenit în lume împotriva celuilalt Dumnezeu. Vechiul Testament justifică unele păcate (furtul) . poporul sau «¡Ies. po cînd iudeii voiau o împărăţie lumească. în Vechiul Testament stă scris «ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte» . combătînd legea şi opera Dumnezeului Vechiului Testament. Mîntuitorul i-a mustrat (Luca 9. Marcion credea de aceea că Vechiul şi Noul Testament nu sînt opera unuia şi aceluiaşi Dumnezeu şi că deci sînt doi Dumnezei.EREZIILE 193 Intr-o scriere intitulată A n titez e. coborînd asupra Lui în anul al X V -le a al domniei iui Tiberiu. necunoscut chiar de Dumnezeul-demiurg al Vechiului Testament. «iubiţi pe vrăjm aşii voştri» . Dumnezeul cel bun s-a descoperii în Iisus Hristos. El a făcut minuni şi a învăţat. pe egipteni etc. 24) • în Noul Testament. Făcîndu-i-se milă de păcătoşi şi voind să-i mîntuiască. Dum­ nezeul Vechiului Testament. Nici întruparea. deci nu pe cei drepţi. Pe cînd acesta voia să ajute şi să înalţe numai pe iudei. în Noul Testament.

El pretindea că reface cărţile Noului Testament în forma lor auten­ tică. cu locaşuri de cult. El permi­ tea al doilea şi al treilea botez pentru iertarea păcatelor. El caută argumente în cel Nou pentru combaterea celui Vechi. Marcionismul a dat şi martiri în persecuţii. ci-1 mutila. Marcion păstra Tainele Bisericii. care a făcut lumea. pe care în realitate nu-1 înţelegea bine. . EI n-a înfiinţat o şcoală ca gnosticii. oprea de la carne şi de la vin. M arcion a făcut propagandă cu succes. pe baza tezei că nu se pune vin nou în foaie vechi şi nici petic nou la haină veche (Matei 9. mistere şi iniţiere. admiţînd numai Evanghelia după Luca.194 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă Intre cele două Testamente nu poate fi. Vechiul Testament este pomul care nu face roade şi se aruncă în foc . botez pe care îl puteau săvîrşi şi femeile. . pe care-1 opunea Vechiului T e s ­ tament şi pe care credea că se întemeiază învăţă tura lui. învăţa asceza severă. le desparte pe unul de altţul şi respinge pe cel V echi prin cel Nou. nu avea doctrina secretă. El nu împarte pe oameni în pnevmatici şi ilici şi im despărţea pe catehumeni de credincioşi. In morală. după Marcion. legătură posibilă. Partizanii lui Marcion îl numeau pe ('I <sanctissimus magister».QPPz iţie _dintre Vechiul şi Noul Tes* lamf'H!. Noul Testament este pomul cel bun. condamna căsătoria. nu cosmologic şi filozofic. ca gnosticii. Invăţînd acestea. ci o biserică formată din comunităţi proprii. Combătea V e ­ chiul Testament. dar admitea autenticitatea lui. Marcionismul se deosebeşte de gnosticism prin aceea că dualismul lui ('st. 16— 17). cu imne. Marcion era rig o ris t.pjetinsa. şi zece epistole pauline (fără epistolele pastorale şi cea către evrei).< I>iT>ITc7'^cos~3in. pe c a r e le socoteşte ale Dumnezeului-demiurg. care rodeşte. ca alj p o s t i c i l o r . dar fără a fi dualism metafizic. El nu păstra nici măcar Noul Testament întreg. fără primele capitole. dar le săvîrşea în felul său. şi nega totuşi autenti­ citatea unor cărţi din Noul Testament. El nu admite teoria eonilor şi necesitatea gnozei. care vorbesc despre Naşterea şi genealo­ gia lui Iisus Hristos. Interesul lui este soteriologic. dar făcea aceasta în mod arbitrar şi inconsecvent. cu cler. Marcion credea că urmează Sfîntului apostol Pavel.

îndată după jumătateă. moderîndu-le. Irineu. Pe cînd însă gnosticii voiau să cuprindă creştinismul într-o reli­ gie universală. un înte­ meietor de religie. montanismul tulbură Biserica prin ideile sale apocaliptice. Adolf Harnack a văzut în el un gînditor şi un-creator comparabil cu Sfîntul apostol Pavel. a primilor creştini. speranţă care mîngîiase pe primii creştini. unii un geniu religios. Montan era în creştinism un n e o f i t . Montanismul a fost o sectă apărută în Frigia. socotindu.secolului al II-lea. Urmaşii lui Marcion au modificat ideile lui. Ca şi Marcion. starea de spirit a provinciei. 2. ri­ goriste. Încă înainte de a fi fost învins gnosticismul. controversele teologice timpurii. el credea că Biserica a decăzut. Fiind mai uşor de înţeles decît gnosticismul şi mai bine orga­ nizat. viaţa bisericească mai agitată. Părinţii şi scrii­ torii bisericeşti l-au combătut ca pe un eretic mai rău decît alţii (Policarp. Pe la 156— 157 (după Eusebiu. la 172). Din speranţa venirii apropiate a lui lisus Hristos. Montan era un vizionar care voia să pregătească Iu mea pentru marele eveniment religios anunţat de el. mai tîrziu. ba chiar «primul protestant» (Neander). Mai în ­ semnat dintre ei a fost A p e lle s . Concurenţa dintre culte. Montan făcea un motiv de trezire excepţională a sentimentului religios. Montan a început să înveţe la Ardabau sfîrşitul lumii. Frigia. per­ secuţiile. marcionismul a fost mai periculos pentru Biserică. era din cele în care mişcarea de idei religioase era mai mare. dar din alt punct de vedere. Montanismul apare ca o reacţie contra acestei stări. un adevărat reformator. readucînd spiritul profetic şi ideea parusiei apropiate. Dar protestanţii l-au apreciat elogios. fiind influen­ ţată de lume. producînd o surescitare bolnăvicioasă. sectar. el fusese sacerdot al zeiţei Cybele. şi cu aceasta profetismul. şeful sectei..1 . hiliaste. au trezit aci speranţa parusiei. montaniştii concepeau un creştinism îngust. M ontan . Iustin.EREZIILE 195 M arcion a vrut să fie un reformator al Bisericii. cu Augustin şi cu Luther. Unii marcioniţi au adoptat maniheis­ mul. voja să fie reformator . Regiunea în care a apărut montanismul. coborîrea Ierusalimului . Tertulian). Importanţa lui M arcion a fost astfel mult şi tendenţios exagerată. exclusivist. că morala şi disciplina ei au slăbit.

Pe gnostici. Montan se socotea Paracletul (Mîngîietorul) anunţat de Iisus Hris­ tos (Ioan 15. . Dumnezeu Domnul. El nu schimba credinţa Bisericii. un alt episcop. Credincioşii îşi lăsau lucrul şi averea. ca P aradei. urmat de I ¡uuM. cuprinşi de emoţia sfinţitului lumii şi a împă­ răţiei celei noi. Iată. nici un trimis. sălăşluind într-un om».IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ ceresc. in ■ • Pont. In morală. inlerproiind în sensul învăţăturilor lor semnele timpului : i . renunţau .. Cuvîntul şi Paraclet».¡ni. «Nu pe mine. în întîmpinarea Ierusalimului ceresc. ci eu Domnul Dumnezeu am venit» . ţinînd adunări. o renaştere morală. ca primii creştini. dar voia să aducă o viaţă religios-morală nouă. cel care dă omului inima». anunţa că sfîrşitul va veni ni limp d(> un ¿in. Domnul este cel care în extază înlocuieşte inima omului. în Frigia. Entuziasmul s-a trezit în ascultători.. Montan şi par’i■. voia întărirea dis­ ciplinei.111ii s ii an c ontinuat să predice ca nişte profeţi ai împărăţiei de o / mi«' (’(■ . dar ideea şi mişcarea au prins. Postul montaniştilor era mai lung şi mai sever decît al Bisericii. Predica profetică a lui Montan a făcut maro impresie. i r . iar pentru păcate grele excludeau din comunitate. A ceasta avea să se întîmple în apropiere de Pepuza şi de Tymion.. Mulţimea înfrigurată s-a strîns la locul şi timpul prezis.i s-. rulrcniuro. In aşteptarea Ierusa­ limului ceresc. «eu. «Nu un înger. în spirit eshalologic. Distracţiile şi podoabele erau socoti le păcate. Montan şi predicatorii lui îi combăteau. completînd deci descop¥rlrea'facuîa'prîii^Tisus Hristos. ci pe Hristos îl ascultaţi» . săvîrşind cultul sub cerul liber. I / T u .i întîmplat. Fenomenul ceresc aştep¡<. se produceau stări de extază. cu i» iii■i şi copii.. montanismul era mai rigorist clocit Biserica. împărăţia de o mie de ani a lui Hristos cu drepţii. Mulţi şi-au vîndut averile şi le-au pus la mijloc. tulburări şi alte întîmplări.. un episcop montanist a pornit în pustie. 26). persecuţii. el vorbea în numele şi în locul lui Dumnezeu însuşi.111 • in Sii ia.ii . atotputernicul. A doua căsătorie era socotită adulter şi interzisă.“ . Fecioria era socolilă necesară pentru a primi revelaţii. Montan pretindea că revelaţia Noului Testament nu este desăvîrşită. în urma unui vis repetat. . organul Sfîntului Duli . cei căsătoriţi de două ori erau excluşi din comunitate. . cînd z ic e a : «Eu sînt Tatăl. ci se desăvîrşeşte prin el. «Omul doarme şi eu veghez. /'.i i:.

montaniştii voiau să rămînă în sînul Bisericii. precum şi în afară de aceasta. secta s-a întins în Galatia şi în alte provincii din Asia Mică. Pe la 179— 180. «terlulianişti»). pri­ mele sinoade cunoscute sînt cele împotriva montanismului (între 160— 180). pe marele scriitor bist-ricesc Tertulian ( î 240). . «proclieni». T h e o d o t. Ei erau numiţi «montanişti». de spirit a timpului. Exaltatul «profet» îşi alăturase cîteva femei : Priscilla (Prisca). T hem isort.EREZIILE 19? să se mai căsătorească. Ea s-a organizat. A ceastă stăruinţă din partea «profeţilor» şi această credulitate din partea mulţimii arată starea. care cădeau în stări de extază şi de somnambulism şi profeţeau ca şi Montan sfîrşitul. Tertulian şi partizanii săi reprezentau o ramură moderată. Montanismul a fost combătut şi în scris de Claudiu Apolinare. se aştepta din nou venirea îm­ părăţiei milenare. «artotyriţi» (aceştia întrebuinţau la împărtăşire pîine şi brînză). A lex an d ru . profeţi. Montanismul a cîştigat aderenţi şi la Roma (P io c u l. Montanismul a făcut aderenţi numeroşi. privilegiaţi ai Sfîntului Duh (spi­ rituales. cu dife­ rite numiri («eschiniţi» sau «aschiniţi». «pepuzieni». Chiar femeile puteau să intre în clerul montanist. Meliton de Sardes şi alţii. episcopi. «priscilieni». Miltiade. «pepuzani». E schin ). montaniştii s-au organizat separat. «catafrigi» (rj xkto Opo^ai atpeaic = erezia Frigienilor). irveofjicmxot). Biserica s-a pronunţat contra lor . Secta montanistă s-a menţinut cîteva secole şi a fost condamnată prin legi şi canoane. Din Frigia. iar la Cariagina pe cel mai însemnat dintre aderenţii săi. montanismul s-a dezbinat în mai multe secte. Respinşi de Biserică. avînd evanghelişti. care se deosebea de Biserică doar prin rigorismul ei moral. La începutul mişcării. Cu timpul. socotindu-se organe ale Sfîntului Duh şi întrebuinţînd de aceea în vorbirea lor nu genul feminin. După oarecare ezitare. mai tîrziu un fel de patriarhi. ceea ce surprinde pentru rigo­ rismul lor. ci genul masculin şi afirmînd că după profeţia lor va urma sfîrşitul. «tascodrugiţi» (îşi fixau la rugăciune degetul arătător de nas) şi «quintilieni». Maximilţa7 Quitilla. Ei înşişi se numeau spirituali. Rodon. socotind pe ceilalţi «psihici». Intre partizanii lui mai în­ semnaţi sînt A lc ib ia d e . ca o co ­ munitate de sfinţi.

28). Sfinţii Apostoli au trebuit să pre­ vină pe credincioşi că sfîrşitul nu este iminent şi că trebuie să tră­ iască liniştiţi (epistolele către Tesaloniceni. 39. 39 : Ioan 5. sub apăsarea şi influenţa greutăţilor prin care au trecut. exrj sau mil­ lenium (o mie de ani). datori iii persecuţiilor şi strîmtorărilor îndurate de creştini. dar n-a învăţat o împărăţie a Sa pămîntească. 13). a drepţilor. la unii apologeţi (Iustin Martirul). pe care iudeii au denaturat-o cu ideea de Mesia. drepţii şi credincioşii domnesc cu Iisus peste lumea cealaltă. P ăstoru l lu i H erm a şi mai a Ies la Papia (pe la 130). După o primă înviere.e puţin la minte» (Isto ria b is e r ic e a s c ă . învierea generală şi judecata viitoare. Hiliasmul (milenarismul). nici ei n-au fost hiliaşti. 34— 42 . Hiliasmul s-a format prin greşita interpretare a celor spuse de Mîntuitorul şi de Sfinţii Apostoli. epistola atribuită lui Varnava. în timpul împărăţiei milenare. Ideea împărăţiei viitoare a intrat cu unele lărgiri şi modificări în creştinism. ca speranţă . iar ideea timpului de o mie de ani şi alte idei erau luate din Apocalipsă (20. / Ideea hiliastă era mai veche decît creşLinismul şi venea din iu­ daism. la Irineu. este credinţa că Iisus Hristos va veni din nou şi va înfiinţa o împărăţie de o mie de ani. puterea lui Satan este biruită şi legată. Ideea era generală şi neclară.198 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă 3. Ideea îm­ părăţiei viitoare şi a parusiei apropiate era mai ales o mîngîiere în persecuţii. împărăţia lui Mesia. despre sfîr­ şitul şi judecata lumii. Iisus Hristos va stabili o teocraţie pămîntească vizibilă. 5— 7) înţelese de hiliaşti ca despre o îm­ părăţie pămîntească a Mîntuitorului. Ea se găseşte la unii Părinţi apostolici — în v ă ţă tu ra c e lo r ciois p r A p o s t o l i . epistola II Petru). Ideea hiliastă s-a menţinut şi la unii scriitori creştini din secolele III— IV. a cărui învăţătură greşea sau exagera şi în alte privinţe. Ea avea început în profeţiile despre o împărăţie viitoare (Isaia. III. numit astfel de la yiXia. '-Daniil). 25. Iisus Hristos a vorbii despre venirea sfîrşitului pe neaşteptate. Nici El. Ideea revenirii Mîntuitorului găsea temei în cele spuse în Evan­ ghelie (Matei 24. Luca 12. Termenii simbolici şi profetici ai Apocalipsei întreţineau însă ideea împărăţiei. După aceasta avea să vină sfîrşitul lumii. numit pentru aceasta de istoricul Eusebiu «Ioarl. 31 . Sens eretic a luat hiliasmul prin apariţia montanismului. dom­ nind cu drepţii o mie de ani. Ea a avut la început forma unei aşteptări apropiate a sfîrşitului lumii.

Comodian. ca adversari ai montanismului (în sec. de unde ar veni numele lor. Dacă alogii respingeau şi doctrina despre Logos. 2. Londra. II. In Răsărit l-au combătut mai ales alexandrinii..iu v. X L V ). alogi). 2 voi. op. Lactanţiu. Londra. fiind cea mai stăruitoare dintre răstălmăcirile Evangheliei. 529— 536). BIBLIOGRAFIE în e n ciclop ed iile te o lo g ice (e re tic ii şi ereziile numite). alogii contestau auten­ ticitatea a c e s t o r a . c it. col. . B i h l m e y e r . M a rc io n . op. P. 345 (hiliasm ).. Nepos de Arsinoe.EREZIILE 199 în venirea lui Iisus Hristos (Metodiu. p. cit. între alogi este socotit scriitorul creştin roman C aiu s din a doua jumătate a secolului al II-Iea. P e n tr u M a rc io n is m .u. c ritica lui Eug. pe a Evangheliei pentru că vorbeşte despre trimi­ terea Paracletului (15. în frunte cu Origen. 1924 (v. 317 ş. II). K i r s c h . 341 ş. p. II (M arcion. G n o s tiq u e s et g n o s tic is m e . 4. Victorin de Poetovio). Ideea sfîrşitului apropiat şi a împărăţiei lui Hristos s-a menţinut în unele secte medievale şi mo­ derne. ed. studiul cel m ai im portant este al lui A dolf H arnack. E. T h e o d o t. 3253). I. împotriva profetismului şi hiliasmului montanist. 143 ş. Hiliasmul a fost combătut şi în Biserică şi în afară de ea. B l a c k m a n . Alogii au fost o sectă puţin cunoscută. Dar în Egipt hiliasmul era susţinut chiar de un episcop. ed. (T e x t e u n d U n te rs u c h u n g e n . Dionisie al Alexandriei l-a combătut pe acesta într-o scriere specială (Ilspi eira7 7 eX > Despre făgăduinţe). n. P o p o v i c i. ed. 787 (M arcion)... 1. de Fay e. 1949. 451 ş. D a s E v a n g e liu m v o m ir e m d e n G o tt. op.u. col. 2. Tertulian era hiliast ea montanist. 1925. cit. 788 (M ontanism ). E. Alogii le socoteau scrieri ale lui Cerint.u.. p. împo­ triva celei literale a hiliaştilor. C. cum crede Epifaniu. 1933. care se baza pe o greşită inter­ pretare a scrierilor Sfîntului evanghelist Ioan. Ei au apărut în Asia M ică (Frigia). precum şi un antitrinitar. U l y s s e C h e v a l i e r . este greu de spus. J . (B ibliograph ie). Leipzig 1921 . de unii eretici (gnostici. prin interpretarea alegorică a Apocalipsei. 154 şi b ib lio g rafie p. 234.T u c h l e . care sc credea Montan. în . 3020. M a r c io n and h is in ilu e n c e .u. W i 1 s o n.. op. fără să observe că acesta era mai degrabă combătut de Sfîntul loan. 26). Apus a fost combătut mai ales de Augustin. M a rc io n .pe a Apocalipsei pentru că vorbeşte de împărăţia milenară.D a m m e .. p. ' R. M ontan. cit.

Paris. 5/6. Una neagă dumnezeierea lui lisus Hrislos. alta neagă deosebirea personală dintre Tatăl. socotindu-L doar un om inspirat şi împuternicit de Dumnezeu. V. S c h e p e l e r n . M ile n a r is m u l. p. din secolul VII). P o p o v i c i . Problema Sfinte! Treimi * Sub numele comun de antitriniiarism sau monarMamsm se înţeleg doua învăţături greşite privitoare la dogma Sfintei Treimi. P . F rib ou rg et Paris. Paris. L a c r is e m o n ta n isle . 1913. D. IV1oii. B. după Tertulian. p atiip a sia n ism . E n th u s ia s m . O xford. 361 s. 1903. Subordmaţianismul. V a s i 1 e s c u. B u cureşti. «Studii T eo lo g ice ». lislc dicpl di nutnele de monarhieni. F. O r ig in e a ş i a s p e c te le m ile n a r is m u lu i în p rim e le d o u ă v e a c u r i . 2. G ra n a d a 1933. Ş e s a n . L e m ilè n a r is m e d a n s s c s o rig in e s et so n d é v e lo p ­ p e m e n t. L e s s o u r c e s de l'h is t o ir ? d u m o n ­ ta n ism e . T o m a C h i r i c u ţ ă . L o i c h i ţ a. Fiul şi Sfîntul Duh. Louvain 1932. cari. p. S tu d iu a su p ra te x t e lo r e v a n g h e lic e c u p r iv ir e Ia p a r u s ie sa u a d o u a v e n ir e . L a th é o lo g ie d e T e r t u llie n . ca ţinînd la unitatea persoanei dumnezeieşti (. B au er W . Idem. Adhémar d'A 1 è s. cealaltă an titrin itarism m o d a ­ list. W . P e n tr u H ilia s m vezi : L. L 'A n t é c h r is t . P r . 1935 (p. 334 ş. Aniitrinitarismul (monarhianisinul). 1929. nr. 24 — 31). 1931. D er M o n ta n ism u s.u. E c c le s ia p a tr is tic a et M ille n a r is m . K nox. 1913 . p a tiip a sia n . Prima se numeşte qntitrinitarism d i­ n am ic (e b io n itic sau su b ord in a ţion ist).. se manifestă deosebit ca Tată. A l c a n i z . c e ­ la laII s-a numit ad o p ţia n ism (care trebuie totuşi deosebit de adopţianismul de mai lîrziu. ca antitrinitari. E. A. X V I {1964). socotind persoana dumnezeiască una.200 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ P e n tr u M o n ta n is m vezi P ierre de L ab riolle. trad.. cit. ca Fiu şi ca Sfînt Duh. 1905. 1950. ed. pro£. s a b elia n ism . (în A d v ersu s P rax ea m ) pe cind anlili inilai ii dinamici neagă dumnezeirea lui lisus Hristos. Cum doar acesta pune propriu-zis problema Sfintei Treimi. al cărui Fiu a devenit prin acea sta. R. se da la începui celor modalişli. 1. Fribourg et Paris. socolindu-L nu persoana dumnezeiască. ci om îndumnezeit. 1925. a fost numit cu preferinţă sau chiar exclusiv an titrin itarism sau m on a rh ia n ism (Adolf Harnack) .ichiarn Umioiiuis»).. Deşi antitrmi* C a p i t o l r c c l a c l a t iU* L’r. M. Gry. R i g a u x. Leipzig. op. deosebite una de alta în fond. dar asemănătoare prin l a piui că se referă amîndouă la aceeaşi dogmă şi neagă trinitatea persoanelor dumnezeieşti.

ca Fiu cu Dumnezeu Tatăl.). la care se găseşte eroarea ebionită îndreptată împotriva clumnezeirii Logosului . Irineu. de la Sinodul I ecumenic s-a combătut concepţia dileistă sau triteiştă a acestei deo­ sebiri (subordinaţianism. Tertulian. Cele două i d e i : există un singur Dumnezeu (numit Tată) şi Iisus Hristos este (şi) Dum­ nezeu par a fi contradictorii. prin care se apăra şi dumnezeirea şi umani­ tatea .Lui. negînd dogma Sfintei Treimi. ' Antitrinitarismul a ieşit din încercarea de a explica şi pune de acord cele două adevăruri de credinţă creştină : monoteismul şi dum­ nezeirea lui Iisus Hristos deosebit de Dumnezeu Tatăl. Origen) au spus că Fiul este mai mic decît Tatăl (subordinaţianism). şi a defini ra­ porturile lui Iisus Hristos. la fel şi învăţătura antitrinitarului T e o d o t din . In preocuparea de a se deosebi între Fiul şi Tatăl. Ipolit. Deşi plecînd de la puncte de vedere deosebite şi pe căi deo­ sebite. Biserica afirma unitatea fiinţei dum­ nezeieşti şi personalitatea Fiului ca ipostasă divină (hypostasianism). . Antitrinitarismul este prima mare controversă dogmatică în sînul Bisericii . înţelegînd cuvintele «Tatăl este mai mare decît mine» (Ioan 14. este preludiul marilor controverse hristologice din secolele următoare (IV— VII). cea trinitară propriu-zisă. câ Logosul devenit om. Cit priveşte pe Sfîntul Duh. Epifaniu crede că primii adversari ai dogmei Sfintei Treimi au fost alogii. din preocu­ parea de a saiva şi explica monoteismul creştin a ieşit antitrinitarismul modalist. stabilindu-se identitatea de fiinţă a persoanelor dumnezeieşti. primii teologi (Iustin Martirul. s-a com­ bătut monarhianismul sau unilerismul ca monoteism abstract şi s-a scos în evidenţă deosebirea persoanelor dumnezeieşti . rezultatul teologic este ace la şi: negarea treimii persoanelor dumnezeieşti. 28) despre existenţa preomenească a Mîntuitorului. cele două învăţături se întîlnesc în rezultatele speculaţiilor lor. Din preocuparea de a explica dumnezeirea lui Iisus Hristos şi ra­ portul lui de Fiu cu Tatăl a ieşit antitrinitarismul dinamic . împotriva antitrinitarismului. arianism etc. înainte de Sinodul I ecumenic (325).EREZIILE 201 ţarismul dinamic punea mai mult problema hristologică. iar cel modalist p e . teologia era şi mai puţin clară şi precisă.

că la bote/. 22 . a primit o putere. e. Antitrinitarismiil dinamic apare în istorie ca învăţătură a acestui Teodot. 2 ş.202 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă Bizanţ. Epifaniu o credea pro­ venind din erezia alogilor. Teodot s-a dus la Roma. Teodot afirma că Iisus este om născut din Fecioară din voinţa Tatălui . 5). I ) 111 > Teodot ti Curei arul a c o n d u s ş c o a l a A s c le p io d o t ( s a u A s c lc - nin:. 31 . pe care nu o avea înainte de a primi Duhul (pe care-1 numeşte Hristos). El era un meseriaş lucrător de piei — curelar sau cisniar ■ — bogat — din Bizanţ. lormînd o şcoală sectară antitrinitaiă. ci pe un om. prin aceasta. şi din Evanghelii (Matei 12. u). 10. 38). nu Logosul dumnezeiesc în­ trupat. care zicea că Hristos este simplu om. el s-a apărat spunînd că n-a tăgăduit pe Dumnezeu. 15). 18. întărit şi îndumnezeit prin pogorîrea lui Hristos sau a Duhului asupra Lui. Hristos în chip de porumbel şi că. 9 .i omul Iisus a lost î nt ăr i t l a b o t e z c u D uhu l lui D u m n e z e u sau i I Irislos. «Duhul Sfînt va veni peste tine şi puterea Celui Prea înalt te va umbri»). unde. ci un om născut din Fecioara Maria. nu şi Dumnezeu. in alte privinţe. Teodot cita în favoarea părerii sale locurile biblice în care se vo r­ beşte despre omenitatea M întuitorului: «Profet ca şi mine îţi va ridica Domnul din mijlocul tău.i in\ ii!. fiind acuzat pentru fapta sa.i iiiţion. împotriva gnosticilor.ilislă şi cu interpretare gramaticală-literala. Isaia 53. zice Epifaniu.¡pol un «ill 7 r o d u l n um i t c e l T î n ă r s au B a n c h e r u l .după Teodot. . c a r e î n v ă ţ a u U lei . Teodot nu se abatea de la doctrina Bisericii şi invă(a. din epistole (I Tim.). 1. precum şi altele din profeţi (Ier. Teodotienii îl numeau pe Iisus Dumnezeu numai după Pogorîrea Duhului sau după învierea din morţi. şi d ec i s u p e r i o r lui Ii sus ( m e l c h i s e d e c i e n i ) . că a trăit la fel ca toţi oamenii şi a fost foarte credincios şi pios . cu |('i!tlni[. 2. înţelegînd prin aceasta că Iisus este numai om. Iisus Hristos era deci . din (Fapte 2. de sus. că Dumnezeu a făcut toate. J 8 . In urma unei persecuţii. nu o persoană dumnezeiască. prin voinţa şi puterea lui Dumnezeu. El a fost e x ­ comunicai de episcopul Romei Victor. A c e ş t i a spuneau c h i a r c ă M e l c h i s e d e c a f os t o p u t e r e mai alţii — un e g i p t e a n m a r e .iîura sa pe alţii. în care apostaziase. 40 . In discuţiile pe care le-a provocat. Luca 1. din fraţii tăi» (DenL. Ioan 8 . dar a reuşit să atragă ]. 35 . s-a coborît asupra Lui. pe la 190.

numindu-1 Fiul lui Dumnezeu. Intr-un sinod important ţinut la Bostra în 244. profitînd de greutăţile interne ale Impe­ riului roman. avea erori antitrinitare episcopul Berii de Bostra. ci ca atribute sau facultăţi nepersonale : nu svowoototoC ci dvorootatoi. El pare a nu fi adoptat întru totul teoria lui Teodot. îndumnezeit la Botez sau după înviere şi deosebit de Ffristos. ci este impersonal. care era identificat cu Sfîntul Duh. VI.^divinitatea__sa . P a v e l d e S a m osata. Berii credea că înainte de N aşterea sa. în regiunea vecină cu Siria şi cu Pales­ tina. mîndru. în Arabia nord-vestică. b o ­ gat. episcopul Berii a renunţat Ia eroarea sa antitrinitară. La Roma. dar după alegere acesta a renunţat (a fost numit primul «antipapă»). dar nega în fond dumnezeirea lui Iisus Hristos. Ultimul cunoscut ca reprezentant al sectei la Roma a fost jXHemorPtiArtemasL pe laf230^= 235^\ sau ceva mai tîrziu. Logosul nu este deci o ipostasă (liwooxaotţ) proprie. dinamică şi rnodalistă : Iisuş^nu avea înainte dc întrupare. ci locuia în El dumnezeirea TatăluLXEiisebiu. care-şi întin­ sese stăpînirea şi peste Siria. Iisus nu era Dumnezeu. Zenobia.. 33). ea a avut pe cel mai însemnat reprezentant. Logosul sau raţiunea şi înţelepciunea (ootpta) dumne­ zeiască sini în El. în a doua jumătate a secolului III. ca şi Teodot. iubitor de slavă şi de fast. la care a luat parte şi învăţătorul Origen. P a v e l d e S a m o s a ta (260— 269). dar nu ca persoane sau ipostase. teodotienii au reuşit să amăgească pe un confesor NaJa liu s J N a ta li s ) să fie episcopul lor. ca şi raţiu­ nea în om. aflată pe teritoriul Imperiului roman. Pavel de Samosata învăţa că Dumnezeu este o singură persoană (lîpoaiDTîov Iv).(ducenarius = procurator) al reginei Palmirei. unde erezia aceasta este mai puţin răspîndită. . care-L numea simplu om (ido? dv&punroţ). în Orient însă. e p is c o p de Antiohia. al cărui vasal era statul ei. vanitos. El nu avea dumnezeirea Sa. După jum ătatea secolului al III-lea. era un om de lume. Isto ria b is e r ic e a s c ă . Antitrinitarismul lui Berii sta între cele două ramuri. episcopul de Antiohia.EREZIILE 203 H ieia caS y — identificau pe M elchisedec cu Sfîntul Duh. El era şi demnitar . încă înainte de acesta. alţii cu Avraam. în El este divinitatea Tatălui. — fiind o erezie condamnată — antitrinitarismul lui Teodot dispare în Occident (Sfîntul Ciprian nu vorbeşte de el).

Pavel de Samosata . înţelegînd că fiinţa este sinonimă cu persoana sau ipostasa.j.i losl condamnai. Logosul este deci deosebit esenţial.2 04 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă După Pavel de Samosata. Iubirea Lui de Dumnezeu. Fi este unit nedespărţit cu Dumnezeu mîntuieşte pe noi.ooucjioC uo Ila-cpi. dar El nu este Fiu-persoană. unde Pavel de Samosata era episcop. Uns de Sfîntul Duh la Botez. Pe Logos îl identifica Pavel de Samosata cu înţelepciunea Iui Dum­ nezeu (oocpta ©sou) şi cu Sfîntul Duh (lîveujxa). şi depus de sinod. înrudită cu a lui A r temon. Iisus I Iris tos este deci Dum­ nezeu nu prin'’firea. ci prin calitate.1 ecumenic: de la Niceea din 325 n-a recunoscut botezul antitrinitarilor. ciupii fiinţă. El a atins perfecţiunea morală. învăţatul preot Malchion. in numele Sfintei Treimi. Fiind înzestrat cu putere (o6 vgc[ai?) dumnezeiască. îl putem numi tJurnne/eu. sălăşluind în omul Iisus. ci prin virtutea^ sa.al. S i­ nodul . acesta nu are o personalitate dumnezeiască. pentru că este de la Duhul Sfînt. om asemenea cu noi • El este însă mai bun decît toţi oamenii. Logosul locu­ ieşte în el ca într-un templu (u ? ev vouă). de I is u s . In El a locuit şi a lucraţi Logosul dumnezeiesc. Iisus este om născut din Fecioara Maria în chip supran atural. mai presus de toţi oamenii. la care au luat parte. ci este deofiinţă cu El : 6 . ci Logosul lui Dum­ nezeu. Totuşi Logosul face din Iisus o fiinţă unică. încrezător în protecţia Zenobiei şi <. Cezareei Capadocic'i. Deşi condamnai. Logosul nu este deosebit ipostatic de Tatăl. dar înlr-un grad mult mai înalt. au reuşit s. între alţii. Doninus. iar Fiul Lui este în El ca raţiunea în om : sv irpooajirov o Seo? (o singură per­ soană este Dumnezeu împreună cu Logosul).srn erezia lui. Două (sau poate trei) sinoade ţinute între anii 264—269 la Antioliia. Prin puterea lui Dumnezeu. Theotecnos al Cezareei 'i'iilc'slmoi. Firirulian. Iisus şi Logosul sînt uniţi nu prin fiinţă.i (Iovi•diM.mbi(ios.i voii să părăsească locuinţa episcopală în favoarea noului dh's. . ca în Moisi şi în Profeţi. Sfînta Fecioară a năs­ cu!. Unul este Dumnezeu Tatăl. Clrigore Taumataimtlr-Elenos de Tarş. îi d'au o superioritate mai merituoasă decît dacă ar fi în El de la natură. d a r unul este Iisus Hristos > şi altul Logosul. au discutat învăţătura lui. Pavel de Samosata a avut partizani numeroşi. nefiind făcui. voinţa Lui fără păcat. pîiiii ce creştinii s-au plîns împăratului Aurelian. in ultimul. i-| n . l lymeneu al Ierusalimului.

învăţătura lui o cunoaştem de la Tertulian. monarhianism. J i ul este trupul sau_.. el se găseşte îa N o e t din Smirna. aveau aceleaşi idei : Născîndii-se. El învăţa în acelaşi timp. Ca şi antitrinitarismul dinamic. Reprezentanţii lui de seamă sîni N o et. dominus omnipotens. 18. S a b e liu şi ucenicii lor.EREZIILE 205 2 . El nu este Dumnezeu.. Fiu sau Sfîntul Duh. Antitrinitarismul modalist s-a întins şi a durat mai mult decît cel dinamic. sed ex hu­ mana substantia». zicea Praxeas : «monarchiam tenemus». Tatăl este Fiu. Luca 1. cel modalist îl socotea alegoric. Dumnezeu este unul din diferitele sale moduri : Tată. Praxeas învăţa că Tatăl s-a născut şi a pătimit ca Fiu. s-a dus de asemenea la Roma. Hristos a suferii pentru noi. cel modalist a apărut în Orient. Antitrinitarismul modalist se mai numeşte şi tropic. care l-a combătut (în A d v e r s u s P rax ea m ). spre sfîrşitul secolului al II-lea . eretic din Asia Mică. în răsărit şi în apus şi a agitat mai mult Biserica. Acesta zicea. care s-a născut şi a murit. Tatăl s-a făcut Fiu : «Post tempus pater natus et pater passus. Praxeas se apropia de antitrinitarismul dinamic. unde se pare că erezia ajunsese înaintea lui. 24 . 6 . în Iisus. Spiritul JHristosuJ J o i păstrăm unitatea în Dumnezeu. E p ig on şi C leo m en . E p ig on şi C leo m e n es. Primind să se nas­ că. a căror învăţătură este cunoscută de la Ipolit. că Iisus Hristos este Tatăl însuşi. El vedea în Iisus Hristos pe Dumnezeu Tatăl însuşi. Dumnezeu.&niul : Tatăl . Tatăl a suferit împreună cu Fiul : «compassus est Pater Filio». ci după cea o m en ească: «qui mortuus est non ex divina. 14. Sub forma cea mai simplă. 50 . Pe cinci antitrinitarismul dina­ mic socotea pe Logos impersonal. Ipse se sibi filium fecit». de unde a fost dus la Roma. îoan 10. iar de acolo în Africa. iar spiritul este Dumnezeu. Noet s-a dus la Roma. P ra x ea s. Excomunicat la Smirna. Ca şi Noet. corpul. 20). şi anume întrupat. 9. Dacă Hristos nu este Tatăl însuşi. 35 .. Mîntuitorul a murit nu după fiinţa sa dumnezeiască. n e­ real. 10 . Tatăl a devenit Fiul Său însuşi. Cu ideea că în Mîntuitorul omul este Iisus. este. patripasianism (ita'tpOTraaxftai). fiind ca să ne poată mîntui. EI pretindea că-şi bazează învăţătura pe Sfînta Scriptură (Isaia 44. spre sfîrşitul secolului II. dar în alt chip. ipse deus. Jesu s Christus praedicatur. . P ra x ea s.

care socotea pe Fiul şi pe Sfîntul Duh puteri impersonale.. deci la începutul secolului III. 'cpstc ovojiaaiai) socotind că Tatăl. Ipolit l-a cunoscut la Roma. Deşi este unul şi acelaşi. dar nu în acelaşi timp.206 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ S a b e liu este cel mai de seamă reprezentant al antitrinitarismnlui modalist. care ipostatic este unul. După Ipolit. pe care Ipolit i-a atacat pentru aceasta l-au tolerat. ca Fiu. Se crede că el era preot. ca Sfîntul Duh este desăvîrşilor. Auliti iuil. Sînt trei forme de existenţă şi de manifestare. Tatăl. sau de la Roma în Libia. dar el considera ipostasele nu ca proprii. căci altfel ar ii politeism. Fiind cunoscut şi la Roma. per­ sonale. Ştirile cu privire la persoana şi la învă­ ţătura lui nu sînt clare. ci ca moduri ale lui Dumnezeu. Fiul şi Sfîntul Duh sînt personal identici. Fiul şi Sfîntul Duh sînt diferite nume ale aceleiaşi persoane dumnezeieşti. a pătruns în cler şi în popor. nu se ştie dacă s-a dus din Libia la Roma. Zefirin şi Calist. Sabeliu învăţa realitatea celor trei moduri ca apariţii istorice succesive. deşi este o singură ipostasă. succesiv. In privinţa aceasta. Sabeliu a conceput unitatea lui Dumnezeu riguros: trei numiri într-o singură ipostasă (ev [iia Uiroatâoet. trei măşti numite itpooioiţa. cure. Egipt). ca şi soarele. Fiu şi Sfîntul Duh. A celaşi Dumnezeu este Tată şi Fiu (uiomxTup) şi Sfîntul Duh. numit şi sabelianism. în timpul episcopilor Zefirin şi Calist. spre deosebire de antitrinitarismul dinamic. deşi nu este dovedit. invaţulura lui era ceva mai apropiată de a Bisericii. este mîntuitor . Dumnezeu se revelează în diferite forme şi trepte. Sistemul antitrinitar modalist este la el mai dezvoltat şi mai com­ plicat. nu trei ipostase. El a introdus în acest sistem şi pe S fin tul Duh şi a evitat ten ­ dinţa spre antitrinitarismul dinamic. Revelaţia este un proces asemănător cu dilatarea sau extinderea şi cu contracta­ rea sau întoarcerea în sine. încălzeşte şi are o formă. ci trep­ tat. Nou şi interesant era că Sabeliu ţinea oarecum seama de ideea bisericească a iconomiei dumnezeieşti în revelarea lui Dumnezeu ca Tată. Se pare chiar că şi episcopii Romei. Ca Dumnezeu Tu lai.irismul modalist s-a răspîndit mai mult. cei doi episcopi romani admiteau o formulă modificată a antitrinitarismului mo- . luminează. este monada. sfinţitor şi conducător al Bisericii. dar după fiecare manifestare se întoarce în sine. în Libia. originar din Cirenaica (Pentapolis. este creator .

Dionisie al Romei (258— 268) a condamnat antitrinitarismul modalist. Subordinaţianismul. La aceasta ducea nu numai faptul că problema raporturilor dintre persoanele Sfintei Treimi nu fusese pînă atunci lămurită. La Origen. el este filozofic. adică a pătimit împreună cu el. antitrinitari devin şi socinienii. în antitrinitarismul dinamic se observă înclinare spre aristotelism. deci subordonat Lui. interpre­ tând aşa locurile în care Iisus Hrislos zice că este mai mic decît Tatăl şi în care vorbeşte despre supunerea către Tatăl. Subordi­ naţianismul a fost înlăturat în cursul controverselor hristologice din secolele IV — V. ci şi necesitatea de a arăta că Fiul esie deosebit de Tatăl. afirmat că Fiul este mai mic decît Tatăl. La Comodian. ci a devenit. Pentru a deosebi personal pe Fiul de Tatăl. el spune că Fiul nu este de aceeaşi fiinţă. Din punct cîe vedere filozofic. T er­ tulian şi Novaţian (în D e T rinitate). Lactanţiu. Dionisie al Alexandriei (248— 264) l-a combătut în cîteva scri­ sori trimise la Roma. la Origen şi mai ales 1a. M arcel al Ancirei se observă idei de nuanţă moclalistă.EREZIILE 207 dalist. Arnobiu. El se observă la Iustin Martirul. 7 e făptură a Tatălui (iroÍTjjxa sau sv7 ¡tóv). luat mai ales de la Origen. iar în cel dinamic spre stoicism. în care Fiul a pătimit. 3. nu o putere şi nici o altă formă sau un mod al Lui . Ipolit. dar a întrebuinţat unii termeni care nu erau po­ triviţi. numiţi şi unitarieni. socotind pe Tatăl şi pe Fiul un singur Dumnezeu. iar Tatăl a compătimit. a servit în parte ca pregătire pentru arianism în secolul al IV-lea. pe care adversarii îl acuzau din cauza aceasta de «diteism». A cesta a fost combătut cu vigoare şi de Ipolit. In secolul al X V I-lea. Antitrinitarismul modalist a provocat numeroase controverse şi în Egipt . la Irineu. subordinaţianismul afirmă deci deosebirea personală dintre Tatăl şi Fiul şi evită mai ales antitrinitarismul modalist. Origen. efectul platonismului asupra teologiei lui trinitare. Subordinaţianismul este o consecinţă a disputelor teologice triniCombătînd pe eretici. unii scriitori ortodocşi au tare şi hristologice. .

p. 1969. p. c it. op. E. Paris. p. D e r S u b o rd in a tia n is m u s . in timpul împăratului Antonin I iu (138 — 161). p. care au constituit cu timpul deosebiri mai mult de ordin practic privind cultul şi disciplina.. p. H is t o ir e d e s c o n c ilc s . G. G r o s u.v iat ■!.u. B a r d y. G. M. Prima este cea a discuţiei ini re episcopii Poli carp al Smirnei (| 155) şi A nicet al Romei (l!). i şl ie că cele dintîi discuţii s-au produs la jumătatea secolului I!. W . Fribou rg. L e s o rig in e s d u d o g m e de la T r in il'e . citată de istoricul Euse­ I > 11. J . J. nr.208 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă BIBLIOGRAFIE La J . 1929. 148 ş. H r is t o lo g ia P ă r in ţ ilo r a p o s to lic i. V o i c u.u. 1963. I. (B ibliographie). 1935. a uşurat formarea unor tradiţii. 337 ş. 1. L e c l e r c q . Controversele pascale Răspîndirea creştinismului pe o suprafaţa mare a Imperiului roman. en ciclo p ed iile te o lo g ice la num ele e re ticilo r şi ereziilo r . la atîtea popoare. op.iua şi felul serbării Paştilor. K i r s c h. «O rtodoxia». Rom a. 1907. 1925.. X III (1961).. tra ta te le de Is t o r ia d o g m e lo r.. p. C h e v a l l i e r . A. 1. D e R i e d m a t t e n . între Bisericile din Asia proconsiilara şi din unele provincii vecine şi între celelalte Biserici din răsăi ii şi din • pus. ed. «G lasul B isericii». H. 3. G r i 11 m e i e r. i-i au deosebiri cu privire 1> '/. 2 voi. X V I (1965). P . op. > Prima care a produs discuţii şi unele neînţelegeri a fost cea privitoare la data Paştilor. 1973. 453 ş. p. Mo!ivii! lor este arătat mai tîrziu.D a m m e. l e b r e t o n . o p cit. i ('< > I ¡ < n >vn pasee. 334 ş. M a r c u s . Controverse şi scMsme : Data serbării Paştilor. începutul acestei diferenţieri nu este bine < 'unoseut. 405 ş. 1. I e s acte. 6. H. B¡. M üncben. 1928.s d u p r o c e s de P a u l do Samosate. D e p la to n is m o Pat ru m .1 KW»). nr. la o dală pe )* Capitol re ct.u. 195— 206. A r n o n .. H e f e l e . cit.IT.ai decurs în trei faze. pv or. P. 2-e éd.u. Louvain. 3/4. L e C h r is t d a n s la tra d itio n c h r é lic n n e : D e I ’ăge a p o s to liq u o á C h a lc é d o in e (451). io . la num ele resp ectiv e. B i e h 1 m e y e r -1" ü c h 1 e . P a u l de Sa m o sate. Ş e s an . Novat şi Novaţian. Dintr-o scrisoare a sfîntului Irineu. Melitie . ¡P o p o v i c i. 1952 C. Paris.. şi practici locale. 1. A s p e c t e d o c trin a re d in s c r ie r ile c r e ş tin e a le s e c o lu lu i I I . Ipolii. c it. Botezul ereticilor.u. 797— 799 ¡ 804 . 1. şi biblio grafia.

ludaizanţii serbau Pascha iudaică.ov) iar învierea ca Paştile învierii (Ilao^a avao'ctxotp. \ ■ . care serba Paştile în felul său. probabil în legătură cu apariţia montanismului. Deşi n-au căzut de acord. la 14 nisan (Răstigni­ rea) şi duminica (Învierea). amintind vineri răstignirea. Ceilalţi creştini au lăsat sem­ nificaţia acesteia şi au serbat ca Paşti învierea Domnului. Irineu scrie că Policarp s-a dus la Roma în timpul lui A nicet şi că ar fi avut unele mici neînţelegeri privitoare la serbarea Paştilor. Cele cîteva fragmente 14 — Istoria bisericească . Răstignirea era serbată ca Paştile răstignirii (Hao^a oi:aopu>ai[i.De~7dârfe timpuriu trebuie să fi existat deosebiri cu privire la timpul şi la data serbării Paştilor între iudeo-creştini şi ceilalţi creş­ tini. creştinii au păstrat această dată ca timp al Paştilor lor. ' . V. ceilalţi ţineau ziua săptămînii. Primii ţineau adică data lunii cînd a avut loc Răstignirea şi învierea Mîntuito­ rului. indife­ rent de ziua săptămînii . Eusebiu.ov). Deoarece Răstignirea şi învierea Mîntuitorului s-au înţîmplat la vremea Paş­ tilor iudaice. Creştinii din prima categorie serbau deci Paştile la aceeaşi dată c i iju d e ii (14— 16 nisan).. 24.. Se cunoaşte o altă discuţie locală. în această controversă au intervenit doi ep isco p i: Meliton de Sardes şi Apolinar[e de Ierapolis. A nicet pe obiceiul păstrat de la înaintaşii săi. Din context se vede că obiectul acestei «ţineri» şi discuţii era ziua de_14 nisan ca dată a Paştilor. chiar în sînul Bisericilor din Asia . Anicet a îngăduit lui Policarp să săvîrşească Sfînta Euharistie la Roma.a'cl'iai). de unde numele ce li s-a dat de «qum ^decimani» (Teoaapsay. fiecare din ei se baza pe o tradiţie veche : Policarp pe cea de la Sfîntul loan şi de la alţi Apostoli. indiferent de data lunii. şi creştinii — zice Irineu — au avut pace : «Şi cei care ţineau şi cei care nu ţineau» (nat wv ttjpouvtmv y.'j. iar du­ minică învierea. cei doi episcopi au rămas în bune rapor­ turi şi în comuniune bisericească.EREZIILE 20 9 care 1 1 .0 cunoaştem (se crede că pe la 155).l tSv ¡i 7 ( TTjpouvxcuv. din ziua de 14 a lunii (quartodecima).atoey. 15— 17). Nici unul din ei nu a putut să convingă pe celălalt ca «să ţină» sau «să nu ţină». ceilalţi serbau duminica după 14 nisan.. pe la 167— 170 s-a provocat o controversă pascală la Laodiceea Frigiei. Controversele pascale arată că cei din Asia ţineau datele morţii şi învierii Mîntuitorului după calendarul iudaic. Isto r ia b is e r ic e a s c ă .

Apolinarie se baza pe cronologia Evangheliei după Ioan. vorbind probabil în nu­ mele episcopatului italic. Apolinarie combate părerea celor ce susţineau că la 14 nisan M întuitorul a săvîrşit Pascha iudaică obişnuită. . Policrat a răspuns episcopului Romei printr-o scrisoare de o energic semnilicativn. Victor. Eusebiu sc rie că în urma răspunsului lui Policrat. între episcopii Victor I al Romei (190— 199) şi Policrat al Efesului. care era a celor mai multe biserici. episcopul V ictor s-a hotărît să condamne practica lor şi să pună astfel capăt deosebirilor şi controverselor pascale. iar sino­ dul s-a opus cererii1 autoritare a lui Victor. propaga la Roma obiceiul de a serba Paştile după legea iudaică. Pe la 190 sau curînd după acest an. Is lo r ia bisu riccd u câ. Victor a vrut să excludă din comunitatea bisericească grupul Bisericilor din Asia. la 14 nisan Răstignirea şi moartea. lui Policrat al Efesului şi altora din Asia. Este interesant că Apolinarie voia să pună de acord Evangheliile cu privire la data morţii Mîntuitorului. păstrată din generaţie în generaţie (liuselmi. pascală. unde se găseau şi creştini quartodecimani din Asia. controversa lor avea deci alt motiv decît data Paştilor. murind. cînd deosebirile privitoare la data serbării Paştilor produceau discuţii pasionante la Roma. V ictor ameninţa pe episcopii Asiei cu excomunicarea. ierarh autoritar.270 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă păstrate. Motivul controverselor pascale se lămureşte mai bine în a treia controversă. Episcopul Romei. jertfind adică mielul pas­ cal : el susţinea că în acea zi s-a jertfit Mîntuitorul însuşi. de a-şi schimba tradiţia . deci ca şi iudeii (Tertulian. Blastus. privitoare la această dispută. 23— 24). Meliton şi Apolinarie erau amîndoi quartodecim ani. Policrat a convocat în sinod pe episcopii provinciei Asia. V. fiind în această privinţă un precursor. dacă nu eretic (montanist sau gnostic. după unii). De p r a e s c rip tio n e h a e r e tic o r u m . 53). la sfîrşitul secolului II. dară nu vor da urmare invitaţiei lui. Obiceiul acesta venea din Asia. Hpiscopii din Asia întemeiau practica lor quartodecimuiM pe tradiţia apostolică. nu ne lămuresc asupra m oti­ vului ei. a scris episcopilor mai însemnaţi din afară. la 13 nisan a avut loc cina cu Sfinţii Apostoli. invitîmlu-i să se întrunească în sinod şi să adopte practica pascală romanii. (Jn preot. schis­ matic.

ei au adoptat regula generală. Ipolit îi imputa totodată aba­ teri de la practica bisericească în chestiunea disciplinară. Ipolit arată pe Calixt ca eretic antitrinitar şi ca avînd înainte de episcopat o purtare aventuroasă şi necorectă. abuzînd de încrederea stăpînului său (Calixt fusese sclav). Totuşi. Sinodul de la Arelate (314) a hotărît ca toţi creştinii să ţină Paştile «într-o zi şi un timp în toată lumea» (canon 1).)Era prima dată cînd un episcop lua o asemenea măsură gravă. Irineu. El cîştigase apoi încrederea episcopului Zefirin. o parte pe Ipolit. iar Sinodul ecu ­ menic a stabilit apoi ca ziua Paştilor să fie prima duminică după lună plină după echinocţiul de primăvară ( 2 . Din scrisoa­ rea lui Irineu aflăm că deosebirea privea nu numai ziua Paştilor. Victor a fost mustrat şi îndemnat prin scrisori. să nu excomunice «toate Biseri­ cile lui Dumnezeu care ţin din tradiţie un obicei vechi». scriitor fecund şi teolog de v a ­ loare. la Roma la 18 martie. ci şi durata Postului premergător. vorbind în numele fraţilor din Galia. a lui Calixt (Calist) şi a lui Ipolit. 2. in scrierea F ilo so iu m en a . declarînd printr-o epistolă pe toţi fra­ x ţii de acolo scoşi din comuniunea creştină (¿xoivojvrjToo'. data Paştilor a variat şi după Sino­ dul I ecumenic între Roma şi Alexandria. al cărui sfetnic devenise ca diacon. Ipolit era un om foarte învăţat. El a combătut antitrinitarismul. fără a înceta opoziţia dintre ei. încă înainte de Sinodul I ecumenic. iar în Răsărit la 21 martie. Din cauza deosebirii ciclului pascal în uz şi a datei echinocţiului. s-a produs dintr-o îndoită alegere de episcop la Roma. «dar aceasta n-a plăcut tuturor episcopilor». între care cea mai însemnată era a Sf. o parte din credin­ cioşi a ales episcop pe Calixt. afară poate de unele mici grupuri.1 martie). A ceastă alegere a fost precedată de o polemică provocată de erezia antitrinitară şi de ches­ tiunea disciplinară a penitenţei. La moartea lui Zefirin.EREZIILE 211 ca eretice (w? <v sxepo8 o$o6 sac). Schisma lui Ipolit Cea dintîi abatere de la disciplina Bisericii în ordine cronologică. pe care apoi l-a condamnat şi Calixt. de unde cunoaştem faptele. după moartea lui Zefirin (pe la 217). El acuza pe . Nu se ştie dacă Victor şi-a retras e x c o ­ municarea. dar cei din Asia şi-au păstrat obiceiul. amînîndu-se cu o săptămînă dacă se întîmpla să coincidă cu Pascha iudaică.

fără penitenţă. au fost cinstiţi ca martiri ai Bisericii Romane. crilicînd abuzul confesorilor. O parte din confesori ¡şi alţi patru preoţi afară de Novat. şi neputîndu-se face alegere îndată. s-a opus măsurii luate de episcop. Schisma Iui N ovat şi Novaţian La jum ătatea secolului al III-lea s-a produs la Roma o nouă schismă. Biserica Romei a fost condusă 1-1 luni de colegiul presbiterilor. deşi el s-a K'lugiat în timpul persecuţiei. Fabian. la 235. Novaţian. Amîndoi. iar admiratorii lui Ipolit i-au ridicat o statuie de marmură lîngă mormînt. Un grup de credincioşi. în frunte cu preotul Novat. unde schisma s-a stins prin împăcarea şi moartea celor doi episcopi. La Cartagina. Persecuţia lui Maximin Tracul (235— 238). 258). acuzîndu-1 de severitate. la Roma. prima statuie creştină cunoscută (descoperită Ja 1551.212 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Calixt că ierta păcate grele. altul decît Novaţian. Ciprian a scris la Cartagina sa fie supuşi penitenţei. Murind mar­ tir în această persecuţie episcopul Romei. susţinuţi şi agitaţi de un laic ambiţios . de unde s-a Itimis Slinlnhii Ciprian o epistolă jignitoare. opoziţia se organizează. episcopul Cartaginei (249 — f 14 sept. Schisma de la Roma a durat şi sub urmaşii lui Calixt — Urban şi Ponţian. tolera căsătorii secrete (în­ tre soţi de clase sociale deosebite). 3. explic indu-i situaţia. Ipolit şi Ponţian. precedată cu puţin de una la Cartagina. se refugiase şi conducea Biserica sa prin scrisori şi prin oameni de legătură. scriitor cunoscut. Nemulţumirea partidei indul­ gente de la ( 'arlagina s-a comunicat prin scrisori şi la Roma. El a răspuns preotu­ lui Novii(ian. din care făcea parte un preot învăţat. azi la muzeul Lateran). Ciprian. a provocat nemul­ ţumiri. Atitudinea lui Ciprian. Ambele slau în legătură cu si­ tuaţia creată în Biserică de persecuţia lui Deciu (249— 251). admitea în cler bigami (căsătoriţi a doua şi a treia oară). i-a pus capăt prin deportarea lui Ponţian şi a lui Ipolit în Sardinia. Luînd cunoştinţă că mărturisitorii (c o n ie s s o r e s ) dădeau cu uşurinţă scrisori de recomandare pentru reprimirea în Biserică a celor care au apostaziat în persecuţie (lap si). care primeau pe cei «căzuţi» cu zecile şi cu sutele. primea eretici în Biserică. deşi era îndreptăţită.

Un sinod ţinut la Roma. s-au unit în opoziţie şi în schismă contra episcopilor lor. Ca şi la Cartagina. Dar la Roma. Simţul Ciprian a pus ordine în Biserică. zicînd că se botezase greu bolnav (botezul clinicilor). Corneliu contesta alegerea şi hirotonia lui Novaţian.1 acuza de slăbiciune. Novat de la Cartagina. Novaţienii s-au numit în adevăr aşa. interziceau a doua. Novaţian şi-a organizat partizanii în sectă. Felicissimus. VI. Revenind la scaun. căsătorie. 45). -s-t— l t î AA 1 . In Asia Mică. înlăturau pe cei care săvîrşeau păcate grele după botez. «cathari» (xoc&apot). Corneliu a fost recunoscut de m ajoritatea episcopilor Italiei şi de cei din afară. 43. şi Novaţian de la Roma. candidat la scaunul episcopal. VI. care era rigorist. înainte de sfîrşitul pregătirii (catehumenatului) şi fără să fi primit punerea mîinilor după botez. dar n-a reuşit. care se socotea ade­ vărata Biserică. Atunci Novaţian a dat sectei sale caracter rigorist. Secta novaţiană a reuşit să cîştige aderenţi în Apus şi în Răsărit. Sfîrşitul lui Novaţian nu se cunoaşte. se făcea opoziţie lui Corneliu pentru indulgenţa lui. lămurind lucrurile prin scrierea sa D e lap sîs. hirotonit diacon se pare în chip necanonic. ea s-a unit cu montaniştii şi cu quartodecimanii. faţă de lapsi. Isto ria b is e r ic e a s c ă . care era indulgent. Prin sinoade s-a stabilit obligativitatea penitenţei pentru lapsi. a excomunicat pe Novaţian. In iruntea unei partide ca re . 9). opo­ ziţia avea motive personale. care s-a declarat de acord cu cele hotărîte la Cartagina. Novaţian a încercat să cîştige de partea sa şi pe Ciprian. se agita Novaţian. unde fusese ales episcop Corneliu (250—253). curaţi. El excludea pe cei «căzuţi». Ciprian a comunicat măsurile luate şi la Roma.EREZIILE 213 şi bogat. durînd sute de ani. în­ treţinea nemulţumirea celor «căzuţi» împotriva episcopului. care face din scrisoarea sa o podoabă a genului epistolar (la Eusebiu. în aprilie 251. inducînd în eroare cîţiva episcopi din provincie (Eusebiu. Dionisie al Alexandriei i-a dat un răspuns.Ei rebotezau pe cei veniţi la secta lor. spunînd că Biserica trebuie să cuprindă în sînul său numai oameni. Nova­ ţian a fost ales episcop de partizanii săi în 251 şi a reuşit să fie hiroto­ nit. dar la Roma situaţia s-a agravat. deşi trimişii lui au căutat să provoace agitaţii în acest scop. El a încercat prin scrisori să obţină recunoaşterea sa ca episcop legitim al Romei din partea altora. Isto ria b i s e ­ r ic e a s c ă .

La cererea creştinilor din Spania contra a doi episcopi. stabilise rebotezarea ereticilor. pentru a răspunde între­ bării unor episcopi din Numidia. Controversa baptismală fusese precedată do alte nemulţumiri. Biserica africană. în privinţa botezului ereticilor. şi în favoarea celor aleşi în locul lor . Ca şi Victor în ch es­ tiunea pascală. Şlofan al Romei a ameninţat cu excomunicarea pe unii episcopi orionlali (Firmilian al Cezareei Capadociei şi pe Elenos de Tars). Ştefan era indulgent. Liniştea Bisericii a fost tulburată şi prin unele neînţelegeri intre episcopii legitimi. Palestina. pentru roliolezureu orei ici lor.2 14 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă 4 . O asemenea neînţelegere s-a produs între Ciprian al Cartaginei şi Ştefan al Romei (254— 257). Ştefan şi Ciprian au luat atitudini deo­ sebite : Ciprian s-a pronunţat împotriva celor doi episcopi contestaţi. acuzaţi de slăbi­ ciune în persecuţia lui Deciu.~eTnu era recunos'Cnt-şTcÎe~âceea ereticii erau rebotezaţi. la Roma). prezidat de Firmilian al Cezareei Capadociei. a hotărît rebotezarea ereticilor şi a . Şic:Uin n-n pronunţai excomunicarea. Ştefan a voit să impună practica romană în Africa. al doilea urmaş al lui Corneliu. pe cînd Ciprian nu-1 recunoştea. In Africa.Atitudinea faţă de novaţieni. A ceeaşi hotărîre s-a luat în două sinoade ţinute în Orient. în frunte cu Firmilian. care murise în persecuţia lui Trebonius Gallus. un sinod ţinut la Cartagina (255). altul la Synnada. în Frigia. pe la 230— 235 unul la Iconiu. Controversa baptismală (botezul ereticilor). La Roma se recunoştea botezul jşreLicilor şi nu erau „re^_ botezaţi cînd reveneau în sînuT~BlierIciT. în urma unui sinod ţinut înainte sub Agrippinus. în frunte cu Sfîntul Ciprian. Alte Biserici erau mai indulgente: primeau pe erotici prin punerea mîinilor episcopului asupra lor şi prin admiterea lu SIinla Euharistie (în Egipt. dar s-a lovit de rezistenţa Bisericii africane. dimpotrivă. Apoi. dar a provocat o nemulţumire ca>e a rupi raporturile dintre ei şi episcopii din Asia Mică. Ştefan a căutat să-şi impună autoritatea în chestiunea baptismală. A intervenit împăciuitor Dionisie al Alexandriei. în care Ştefan era mai sever decît Ciprian. nemulţumea de asemenea pe episcopul Romei.

Altfel. Iritat de această hotărîre. Petru al Alexandriei şi alţii au fost arestaţi sau s-au ascuns. . Melitie de Lycopolis. Ciprian a scris lui Firmilian al Cezareei Capadociei. Izvoarele istorice se deosebesc în arătarea începutului şi des­ făşurării ei. a uşurat reprimirea celor «căzuţi». Pe cînd însă Ciprian recunoştea altor episcopi dreptul de a proceda cum vor crede mai bine. Schisma meîitiană S-a produs în Egipt. mai numeros. negăsindu-se în Bise­ rică. Izbucnind din nou persecuţia. ei ar putea săvîrşi valid şi celelalte Taine (e p is to la 70). Ştefan al Romei a refuzat să primească pe trimişii lui Ciprian voind să cîştige mai uşor pe novaţieni. nu pot săvîrşi valabile Sfintele Taine. contestîndu-i dreptul de a-şi lua puteri de urmaş al lui Petru. Recunoaşterea bote­ zului ereticilor făcut în numele Sfintei Treimi a fost aprobată de si­ nodul de la Arelate (314) şi de Sinodul I ecumenic (325). fătărebotezare. zicea Ciprian. taina era validă nu prin săvîrşitorul ei. După Ştefan. fără să rupă legăturile bisericeşti. Episcopul de Lycopolis. Nu poate fi decît un botez. în care critică violent pe Ştefan. în timpul persecuţiilor de Ia începutul s e c o ­ lului IV. sub Galeriu (305— 311) şi Maximin Daia (305— 313). Un nou sinod. Ereticii. pentru că nu au har. din anul 258. Ciprian a înte­ meiat această hotărîre într-o lunqă scrisoare către Jubaianus (e p is ­ to la 73). a pus probabil capăt controversei. Meletie. după episcopul A le ­ xandriei. Petru I (300— 311). Pe Sfîntul Ciprian chiar l-a criticat în cuvinte aspre. episcopul de Alexandria. ţinut în anul următor a hotărît la fel. în care au murit amîndoi. în lipsa lui Petru. Ciprian şi Ştefan au rămas pe poziţiile lor. Persecuţia lui Valerian (253— 260). 5. Ştefan voia să impună practica sa romană. Voind să aducă linişte în Biserică.EREZIILE 215 schismaticilor. al doilea în cinste în Egipt. şi acesta nu poate fi valid decît săvîrşit în Biserică. A cesta i-a trimis o lungă epistolă. Sf. ci prin ea însăşi. conducînd Biserica Egiptului — nu se ştie dacă în înţelegere cu Petru sau nu — a luat unele masuri şi a săvîrşit hirotonii dc episcopi la scaune ai căror titulari se gă- . a protestat împreună cu alţii împotriva indulgenţei lui Petru.

133— 153. S. H is to ir e d e s c o n c ile s . op. P a s c a unei O ster. 1 > :•I'. BIBLIOGRAFIE V .. 1922. iîn unire cu arienii.in ia s. Turnhout. 119 ş. T e o d o r M. I’ < |> <■-. V I (1961)..’ . p. 9— 12. W olfgang Huber.L e c l e r c q . Petru şi alţi patru episcopi au murit martiri f M elitie a fost eliberat. 793. P o p e s c u. 1958. Idem. 1963. 393 ş.e. p. nr. melitienii se socoteau Biserica ade­ vărată. 1.T ii c b 1 o . D i e r c î s . B a r d y. Paris.in. nr.u. 1969.u. el a continuat acţiunea sa schismatică printre creştinii din minele de la Faeno (Arabia). P aris. 1972. p. Berlin 1969. scriind clerului şi credincioşilor să rupă legăturile cu el.. A c ta u lita te a tra ta tu lu i lu i T ertu lia n «D esp re p r e s c r ip ţia e r e lit'iloi -. . S. 438 ş. Melitie a fost excomunicat de Petru al Alexandriei din închisoare. T h e s­ salo n iki. A f» . I. ¡n ■Mili o|)(ili. J . H ipolit d 'A les. dar despre care nu se mai ştia nimic. / ! Ic te d e s P â q u e s d a n s l'B g lise d e s pères. a r­ tico le le re sp e ctiv e . L a t h é o l o g i e d e S. X V I (1964). G ottingen.2 16 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ seau atunci arestaţi. cit. K i r s c h . T h e T w o W ritin g s d e P a s c h a . p. E tu d e su r Ia t h é o l o g i e r o m a in e a u m ilieu ..< B i li I m e y e r . în «M itropolia A rdealului».1 e i i. A ceasta a adus tulburare şi nemulţumiri în Biserica Egiptului. ed.u.i’-.:i. nr.u. d u III-e s iè c le . învrăjbindu-i.ul e r e t ic ilo r . 3. N. După unele ştiri. op . numind-o «Bise­ rica martirilor». C y p rien .1.. in en ciclop ed iile teo lo g ice. • C h . Paris. 1906. 444. H e f e l e . X X X V (1959). P r o b le m a s t a b ilir ii d a t e i P aştilor.D a m m . ( !. 440. p. P. 1. melitienii au făcut în sccolul al IV -lea mari greutăţi Sfîntului Atanasie cel M are ( j 373) şi ortodocşilor. 3. P aris. . XIII ( 1!Ut 1). 1949. în > «O rlo iio xi. D ie K in d e r ta u ie . 580 ş.u.<■ i i . M elito's of Sard es. I). nr. N o v a tia n i o p e r a q u a e su p er su n t. L a c o n v e r s io n a u c h r is tia n is m e d u ran t I e s p r e m ie r s s i è c le s Paris. . 1971. 1925. 334— 444. A d.i M oldovei şi S u cevei». n u n ei p rim u m in un u m c o ll e c t a a d iid e m c o d ic u m q u i a d h u c ex ta n t. Doct rina d e s p r e T a in a B o te z u lu i în p r im e le s e c o l e c r e ş tin e . C a s e i . p. 802— 8 0 4 . cit. U n ter su c h u n g en zur O s te r n ie ie r d e r a lt e n K ir c h c . d'A 1 è s. I. p. s-a dus la Alexandria şi a organizat Biserica sa schismatică. şi 122 ş. O. N o v a iie n . în «O rtodoxia». P s e f t o g a s. F. . 797— 799. Fiind arestat şi Melitie. cu biblio grafie. Ca şi novaţienii.. 1907. N o v a ţ i a n . în tra ta te le de isto ria dogm elor. ( ' o i n e a n ii. Hulw. Paris. n i < < i Toilor. H ip p o ly te . L a t h é o l o g i e d e S.

scrisă fie din «împreună-trăirea evangheliştilor cu Mîntuitoruî».aJ-tir^deVjăj. care este un fel de catehism.~ Ju stin a fost arestat în persecuţia lui Marcu Aureliu. care circulau de la o comunitate la alta. JBiu— s&cqIuI. Ea se făcea la început după primirea botezului. Şcolile din Alexandria. didascalii învăţau pe credincioşi învăţătura cea nouă. sau colecţia de epistole apostolice. P. D id a sca lii aveau anume această misiune a învăţăturii... Ş e s a n . cum erau a p o lo g e ţii. obiect de învăţătură îl constituie de la început E v a n g h elia Mîntuitorului. şi a unor didascali laici. care în­ )' văţa m.. ca Sfîntul Clement Romanul.. învăţau pe credincioşi şi cle rici.1 secolului I.11.ul creştin c a fiind filozofia cea adevărată. Ei se găsesc printre (. credincioşi cu mai multă cultură. cuprinzînd pe scurt ceea ce mai ales învăţau cei care voiau să primească botezul. Astfel. Apoi s-au asociat şi elemente «apostolice». care au produs cursuri şi chiar şcoli «pentru catehumeni». în Rînduiala apostolică.din tim m n"peTseCTrtill6 r'->âu T o s î introduse si_ martirologiile si s-au asociat în latura populară şi apocrifei». Antiohia şi Edesa * . profeţii. De mare autoritate s-au bucurat apoi îndrumările din scrisul Părinţilor Aposto­ lici. De timpuriu. care lămureau unele mo­ mente din viaţa Bisericii. încă înainte de sfîrşitu. Primul mai bine cunoscut este un""fÎTozoTTrecuF la creştinism^ Justin Martirul (■ 165).. această activitate era în grija Bisericii.J5fîntul Policarp al Smirnei şi altele. in Tradiţia ’celor ' 12 Apostoli^ şi_ altele. cum era cazul Apostolului Pavel.reşl±rrii~ru' învăţătură.EREZIILE 217 începuturile învăţămmtului creştin. în sinul comunităţii^ Pe lîngă h arismatici. în e p o c a a p o s to lic ă .c e ­ lo r d o is p r e z e c e A p o sto li. învăţătura creş­ tină începe să preceadă botezului. M. Fiind între­ bat la judecată despre locul în care se adună creştinii şi despre învă* C ap ito l re d a c ta t de P r. In fine pregătirea pentru Sfîntul 5oîez~a constituit im prilej pentru îndrumări organizate în creştinism. Mărturia o d ă js m e r e a In v ă iă t m a . Sfîntul ignaţiu al Antiohiei. învăţămîntul creştin era harismatic : Apos­ tolii. neînregislraFe"‘m scrisul canonic. p ro f. fie «în urma chemării speciale». PapieTcTin Ierapole. Apoi era A p o sto lu l. Cezareea Palestinei.

pentru abaterea de la dreapta credinţă şi altele. catholicus. 10). Ju stin a indicat casa unde se adună auditorii lui. —•Sfînta Treime.. adunarea (pentru învăţătură) a credincioşilor (tj x(7)v utaxiov oiaxpipTj) sau doar şcoala din Alexandria (xo xax’ ’AXe|âv- . 17). Sfîntul Ignaţiu a folosit cuvîntul xathoXixoi — catolic. Pentru indicarea caracterului universalist al B i­ sericii. în continuare au fost apoi definite sensurile specifice pentru noţiunile de Aoţoc — Cuvîntul lui Dum nezeu. adică de «biserică» (Matei 18. primea acum la sine şi în­ văţa pe alţii învăţătura cea adevărată. — creştin. otoaoxaXetov). I. din cuvintele — folosite în Noul Testament op&o? şi 8 o£a -— cea adevărată ■ corectă — mărire — credinţă.218 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ ţătura lui. Hapouota \— Parusia. sp'eeifici. purusia. care însemna înainte o «adunare». Învăţătura Mîntuitorului Hristos a venit şi cu probleme noi.ipzm<. A fost apoi formulat cuvîntul nou de /piaxiavoC. compus din xaxâ şi okixâs. fie prin adoptarea unor cuvinte vechi la sensuri noi. care însemna întinderea «peste totalitate» . mersese din profesor în profesor. Verbum. îi comunicam cuvintele adevărului» (A ctu l m a itiiic . cea în care găsise el msiv.i mulţumirea. înainte de con­ vertire. Dominus. i Şcoala alexandrină are diferite n u m e : Şcoala cuvintelor sau învă­ ţăturilor sacre (oioaaxaXetov -tujv isp«Bv Xoţwv) . sxxXt)oî4. în plină înflorire. haeresis şi altele. în Biserica din Antiohia. Trinitas. care au determinat şi o terminologie specifică. episcopul Teofil al Antiohiei ( j 183— 185) a definit pe la 180 termenul rA jia Tpii. cunoscută spre sfîrşiliil secolului II. 26). Istoricul Eusebiu scrie ( < ea exista de mult (Isto ria b is e r ic e a s c ă . iar des­ pre învăţătura sa a spus : «Cui voia să vină la mine. şcoala catehizării (xo x i f xa. pentru desemnarea adepţilor lui Hristos (Fapte 11. Fiul . V. orthodoxus. Sco-cvjp sau Kupio? pentru Mîntuitorul şi Domnul. A cestea au fost apoi latinizate de Tertulicin : ecclesia. III). fie necesitînd formu­ larea de termeni noi. care. Prima şcoaîă creştină publică a fost Şcoala din Alexandria. pri\ / mea acum sensul specific-^ de întrunire liturgică şi organica a creşti­ nilor. Justin. T e r m in o lo g ia creştin ă. pentru a doua venire a M în tu itoru lu i.xju. Pentru-definirea adevăratei cre ­ dinţe creştine a fost compus cuvîntul op&oooţoc i ortodox. aîpeoiQ eres. ¡' \ Astfel cuvîntul.lui Dumnezeu .

după Ieronim. şcoala din Alexandria^ devine o instituţie bine înteme­ iată. ca adevărată şcoală de «teologie». Iustin şi a altor profesori particulari. mai tîrziu Didim cel Orb. Ieronim o numeşte (ecclesiastica) schola xaxvjx^oscuv (D e v iiis illu strib u s. Panten care este primul cunoscut pe la anul 180 şi-a conti­ nuat activitatea şi în timpul lui Septimiu Sever şi Caracalla (193— 217). a plecat la Sida (în Pamfilia) şi s-a stabilit acolo în timpul lui Teodosie c e l Mare (379— 395). 36).aXetov). creatorul unei filozofii religioase şi al unei atmosfere în care au trăit şi de care au fost influenţaţi şi teologii alexandrini . Clement A lexan ­ drinul.limiu Sever. Creştinismul care a prins rădăcini în Alexandria din epoca apos­ tolică. De v iris illu stribu s. Alexandria era unul din cele dintîi şi mai cău­ tate centre culturale ale lumii_vechi. mărimea şi importanţa sa ca oraş. (Ieronim. Ea pare a fi început din iniţiativă particulară. Urmaşul lui Panten. adăpostind vestita bibliotecă a Ptolomeilor. ^Grecî| |udeiiilgnosticii şi alţii aveau acolo şcoli însem­ nate. cu mare faimă şi influenţă asupra teologiei creştine. nu ca instituţie a Bisericii. A colo trăise Filon. cu un şir continuu de conducători iluştri. cînd a izbucnit persecuţia de la 202— 203 şi cînd a părăsit oraşul. A le­ xandru. Cu însemnătatea ce i-a dat Clement Alexandrinul şi mai ales Origen. la cererea unor elini şi creştini dornici de învăţătură. în legătură cu evanghelistul^^jjrgk. Pieriu. Şirul conducătorilor şcolii după el este cunoscut pentru tot secolul III şi în parte din secolul IV : Oriqen. Ultimul conducător cunoscut Rodon. Teognost. Petru. acolo se învăţa neoplatonismul în secolul III. frecventată de un număr mic de auditori. conducea şcoala. Prin . şcoala creştină se putea măsura cu orice şcoală filozofică. în timpul persecuţiei lui Sep.~V)7 primuT profesor al şcolii alexandrine. Iraclas. prin mişcarea de idei şi de popoare. Dionisie. M acarie . cu un program dejrursuri. fără însemnată influenţă asu­ pra Bisericii. 38 şi 69). a avut ca urmare faptul că au fost continuu învăţători creştini acolo ( e c c le s ia s tic i d o c to r e s ). Spre deosebire de şcoala Sf. urmaşul lui Didim. Prin aşezarea. Origen a luat conduccrea ei. (A pologetul Alenagorâ^) este socotit de istoricul bisericesc Filip ele Side (sec.EREZIILE 219 ■Speiav StSaoy. cu numeroşi auditori. ceea ce nu pare probabil.

iudaic sau chiar eretic. probabil la Alexandria <•('('. care încorona învăţămîntul predat de Origen. care a avut la Alexandria pe cei mai însemnaţi reprezentanţi ai săi (_Basilide. se vede că şcoala a intrat sub autoritatea episcopului şi a rămas probabil aşa.iş. Audiau probabil Şi iudei şi eretic i. Invăţămîntul predat în şcoala catehetică alexandrină era urmat nu numai de creştini. El a fost apoi ajutat de un creştin bogat. li /. Valentin. el învăţînd pe cei mai înaintaţi. pe cînd preda la şcoala catehetică învăţămîntul creştin. vindea manuscrise ale operelor scriitorilor profani pe care le poseda.itirliIorii siii începători colaboratorului său Iraclas. Cum anume s-a organizat învăţămîntul creştin nu se ştie mai de aproape. a audiat pe neoplatonicul Ammonitis-Saccas. Din secolul IV şcoala a primit poate ajutor de la stat. ea nu avea local propriu. Chiar creştinii dornici de învăţătură filozofică şi teologică mergeau în căutarea de profesori acolo unde erau aceştia.i ce preda la CezareeaTun întreg ciclu ştiinţific : logică. pentru a putea trăi. Origen.„Grigore Taumaturgul. Este ştiut că gnosticismul. Carpocrat) se orga­ niza şi răspîndea mai ales prin şcoli. îndeosebi a lui Qrig^n. Ce şi cum se preda se poate însă deduce din scrierile lui C lem £ itt-A lex a n d riii^ şi ale lui Origen. ci şi de catehumeni şi chiar de unii elini. el înflorea pe la jumătatea secolului al II-lea. 5e~poate zice că învăţămîntul creştin s-a înfiripat şi dezvoltat ca o necesitate teologică şi culturală a creştinismului. şi că. la A lex an ­ dria. Origen însuşi. Ambrozie. Aceste discipline serveau ca pregătire pentru ciclul ur­ mător : morala şi leolo&ia. La Alexandria. şi mai ales din CuvTntuT de m al [urnire c ă tr e O rig en al lui. atraşi de faima profesorilor creştini. ca "şT p rin scrieri şi imne. la vîrsta de 25 ani. la Alexandria. un fost gnostic. în concurenţă şi prin analogie cu învăţămîntul elin. Origen a încredinţat pe .i cum o făceau cei vechi. pînă ce s-a oprit la Panten. Şcoala nu era întreţinută de Biserică. Aşa umblase mult Clement Alexandrinul. convertit de Origen.¡că (. dialectică. se făcea interpretarea Sfintei Scripituri^ care era baza învăţămîntului .220 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R SA LĂ îndepărtarea episcopului Dimitrie şi numirea altui conducător. Pînă la un timp. în studiul teologici. în legătură cu matematica şi cu sli(> <% 11 ini<i). învăţămîntul se preda astfel în două cicluri. dornici să cunoască religia creştină şi poate s-o îmbrăţişeze. care l-a avut pro­ fesor la Cezareea Palestinei. Origen predase.

Mulţi alţii — din Palestina şi din alte provincii..d.devenit episcopj şi aji-lucrat cu mult zel pentru Biserică Teodor este Gr[g._Mergînd întîi la Cezareea. Firmilian . Tendinţa— „mi&tică.p. La Cezareea.EREZIILE 221 creştin. Teodor a ţinut în faţa unei mari şi alese adunări.t. cu excepţia celor care nu admiteau existenţa lui Dum­ nezeu şi providenţa. Şcoala de la Cezareea Palestinei a fost. unde aveau o soră căsăto­ rită cu un înalt funcţionar. Şcoala catehetică alexandrină are o mare importanţă în viaţa B i­ sericii vechi. care-1 stimau mult pentru ştiinţa lui. convertindu-se la creştinism. în urma hiroto­ nirii lui de către episcopii da. Învăţămîntul creştin se baza pe interpretarea Sfintei Scripturi şi era concentrat în jurul ei. Origen a avut discipoli deosebiţi. după plecarea din A le x andria (la 231— 232). au cunoscut aici pe Origen.. A ceştia erau dintr-o familie elină bogata.Bejriţ (în Fenicia) unde era o faimoasă jcoală.alexandriixă^şi cea raţionalistă antiohiană au caracterizat fiecare teologia şcolii respective. . La Alexandria.ore T a u m a tu r g u l^ c. Profesorul discuta însă şi ideile metafizice ale filozofilor şi poeţilor clasici. din care cunoaştem învăţămîntul predat de acesta. între care pe cei doi fraţi din N eocezareea Pontului. 2. întorşi în provincia lor. După studii literare şi juridice făcute în oraşul lor. cei doi fraţi au . Condamnat pentru aceasta de către episcopul său Dim itli^ Origen s-a stabilit la_ Cezar-eea^ unde a con­ tinuat activitatea didactică şi a terminat operele începute la Alexandria. Faptul acesta a fost hotărîtor pentru evoluţia teologiei creştine în epoca marilor controverse hristologice. ei au plecat spre.Cgzji^eea_Palestiaei. A ceasta a avut mare importanţă pentru dezvoltarea lui şi a teologiei creştine. Ea a dat Bisericii un învăţămînt teologic. înfiinţată şi condusă de O rig en . Teodor şi Atenodor. o exegeză teologică. a cărui ştiinţă şi personalitate i-a impresionat. 270). o dogmatică. apropiate şi depăr­ tate — au ascultat şi admirat pe marele profesor la Cezareea.iciL~la Antiohia era istoricogramaticaîă s'ău literală. acel C uvîn t d e m u lţu m ire pen tru O rigen .ierusalim :şi. metoda de interpretare era de preferinţă aleqor.. Gîndirea teologică s-a întemeiat pe învăţămîntul şi pe exegeza şcolilor creştine.e_drfi. înainte de plecarea lor din Cezareea Palestinei.

în care au lucrat alţii. şi el admirator al marelui profesor şi creştin.şitul secolului al II-lea .spre sfîr. nici dacă a avut vreun rol în începuturile şcolii creştine din Antiohia. Pamfil a îniiinţat pentru învăţămîntul creştin o bibliotecă însemnată. Lucian s-a stabilii . 13. de la care cunoaştem atîtea din istoria învăţămintului şi a creştinismului în general. La Antiohia Siriei s-a format o altă şcoală creştină. zis şi do A id io lu a f Fî era dintr-o familie de seamă şi studiase la Edesa. audi­ ind pe Pieriu. începutul şcolii este legat însă de' L u cia n . pe care l-a dovedit eretic (antitrinitar) într-un sinod ţinut la Antiohia (268/269). VII. originar din Berit. el făcuse studii la Alexandria. dacă preda şi învăţătura creştină. împreună cu Eusebiu.i. i-a consacrat o parte din studii şi din activitatea literară. IX. după ce episcopul reuşise pînă atunci să-şi acopere erezia. Şcoala din Antiohia. VI. şcoală care era însemnată la Antiohia. 3). condu­ cătorul unei şcoli retorice «eline». 310). un distins preot. El a creat însă. ca şi acolo. căruia. 6 . şi a avut printre elevii săi ş î apoi colaborator pe Eusebiu. o atmosferă teologică. Nu se ştie dacă Origen a avut la Cezareea urmaşi imediaţi ca la Alexandria. Istoricul liuselmi are cuvinte de laudă pentru Lucian (Isto ria b i s e r i ­ c e a s c ă .ne avînl în «ocolul al IV -le a prin studiile ei de exegeză biblicii. zis de S a m o sata. A ceastă şcoală a fost continuată de alţii şi a luat m. unde om o şcoala creştină condusă de uiTanume Macarie. Cel dinţii cunoscut este preotul M alchion.i condus şeoaja. dintr-o familie însemnată .ipoi | A jitiohi. 30). . după^spusa lui Eusebiu (Is to r ia b i s e ­ r ic e a s c ă . La începutul secolului al IV-lea este cunoscut ca pro­ fesor la Cezareea Palestinei P am iil (t c. în primele secole. Malchion era un om învăţat şi în ale teologiei. 3. şi mai ales cunoaştem pe Origen şi şcoala alexandrină. 2 . care era supranumit «Origen cel Tînăr». marele istoric bisericesc. El era un admirator al lui Origen. VIII. Cezareea Palestinei a avut apoi în E u seb iu pe cel mai învăţat episcop al său şi unul din cei mai de seamă creştini vechi. Nu se ştie în ce consta învăţămîntul lui Malcliion. . 29— 30).222 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ al Cezareei Capadociei a fost unul dintre elevii lui (Eusebiu. a fost hirotonit acolo ti preol şi . Isto r ia b is e r ic e a s c ă . Este cunoscut din disputa cu episcopul Pavel de Samosata. cunoscută din secolul al III-lea prin unii din cei care au predat învăţămîntul acolo.

Ei cunoaştea de asemenea bine cultura elină.Dorctei. Eusebiu zice că l-a auzit şi el cxplicînd poporului Sfînta Scriptură cu mare îndemînare (Istoria b is e r ic e a s c ă . Nu se ştie dacă şcoala antiohiană a avut un şir de profesori ca şcoala alexandrină. D."Interpretarea lui se deosebea ’de**T*aTexandrinilor. El a făcut o revizuire a traducerii Septuaqintei. Lucian este cinstit totuşi ca martir. pînă la(303^cind ar fLxenunţat la erezie. la Antiohia. în persecuţia lui Maximin Daia (pe la 312). Ea a devenit mai însemnată în a doua jumătate a secolului IV. Lucian este însemnat mai ales ca recenzent al Sfintei Scripturi. care se ocupa cu mult zei de studiul Sfintei Scripturi. neoplatonisnirsj_-e. Din istoria arianismului se ştie apoi. Dintre ele.. cea anliohiană spre arislotelişm. mort în sinul Bisericii. de la care s-a accentuat deosebirea exegetică-teologică in ire" cele două şcoli. fost profesor la Atena. socoteşte că Lucian de Antiohia n-a murit ca martir. VII. la Cezareea Palestinei şi la Alexandria. unde a mărturisit . Dorotei era un om cunoscut şi apreciat chiar de împărat.ctism. .. S. ci un altul cu un nume asemănător. Sfînta §crîp u îaŢ jaaF ‘înai mult în scop exegetic. decît j eoloqic-apoloqetic.EREZIILE 223 După unele ştiri. fiind lite rală. cu Diodor de Tars. Se pare de asemenea că el a căutat să corecteze cuvinte pe care nu le socotea potrivite. ca Arie şi alţii se numeau syU u cian işîî^ adică erau_cplegi de studii la Lucian si partiza n u lu i. fiind dus la Nicomidia. A cesta este so_( OtfrŢfe altfel izvor al^ arianismului prin exegeza şi teo logia sa.şi apărat creştinism uTTirîaţă“ impăr'atului. Balanos. Alături de Lucian— este amintit un alt preot antiohian învăţat.expli^ ca. . dar a dat teologiei creştine pe cei mai de seamă exegeţi intre care şi pe Sfîntul Ioan Gură de Aur. Şcoala antiohiană n-a avut idealismul şi ('lanul mistic al şcolii alexandrine.cLe. Lucian.. 2— 4). îndeo­ sebi de studiul Vechiului Testament pe care-1 citea în limba ebraică. în care se pare că a in­ trodus corecturi după textul ebraic şi după traducerea lui Teodotion. Ca şi Ori gen. Lucian a fost partizan al episcopului compatriot Pavel de Samosata şi de aceea a faşt scos din Biserică sub următorii irei episcopi de Antiohia. sau după locuri paralele. 32. cea alexandrină a înclinat în filozofie spre platonism. care ~l-a numit mai mare peste vopsi toria ele purpură de la Tyr.

apo fşc. p. M. B u 1 a c u. Eugène de F a y e . Ş e s a n . Paris.. P o p o v i c i. 1931. * C a p i t o l r e d a c t a t do P r . ca Ipolit şi Caius.. care a produs traducerea Bibliei. 46 ş. Sfîntul.. Ş c o a la a le x a n d r in ă . P..Egipt. 31 ş.u. 2. T. P .. . sărbătorile. amintită mai sus. M. I. op. 1928. agapele.u. 34 — 4 1 . şi bibliografie.u. p. p. Iii a menţinut unitatea şi solidaritatea comunităţii creş­ tine şî . é t u d e su r I e s r a p p o rts d u c h r is tia n is m e e t d e Ia p h ilo s o p h ié g r e c q u e a u l l. op.Ciprian f t 258) .i îndeplinii în viaţa creştină. un rol locirlo însemn. T e r­ tulian de la Cartagina şi urmaşul acestuia.îl. p. postările. Bihlmeyer-Tüchle-Damme. asemenea în JIF. Ş c o a la e x e g e t i c ă b i b li c ă din A n tio h ia . Pe lîngă aceste şcoli organizate. şi latineşte ca Miniuciu Felix şi Novaţian. 1936.oala romană cu un şir de teo ­ logi. M angâru. P rim i d id a s c ă li c r e ş tin i. 1956. _ BIBLIOGRAPIi. 1903.e s iè c le . p.d r ia . I. o altă şcoală în J j a l i 4 era legată de Sfîntul Irineu al Luqdunului. fără însă a putea crea un învăţămînt adevărat şcoala siriacă iniţiată de T a ti an. p r o l . care scriau mai mult în greceşte.u. 1930. 459— 473. c are promova exegeza alexandrină . sau te o ­ log de frunte.. M. P o p e s c u. P a tr o lo g ia . L u n g u l e s c u . C le m e n t şi ş c o a la d in A le x a n d r ia . Hurureşii. 1932. K i r s c h . Cultul. L a je u n e s s e d 'O rig èn e . c il. 92 ş. 1. C lé m e n t d 'A Ie x a . apoi şcoala copilcă din. în tra ta te le de patrolo gie. M. H is to ir e d e l' é c o le d 'A le x a n d r ie au d éb u t d e I l l . o p . 36-1 ş. La J . Sirianul şi din cadrul c ă ­ reia a ieşit traducerea Bibliei numită «P e şitlo» în_secolul III . Liturghia.. 352 ş. ed. legate mai mult de personalitatea vreunui Sfînt Părinte bisericesc. R îm n icu l-V ilcea. 72 ş. Arta creştină * ( ‘u liu l . E. în primele trei secole..u.e s i è c le . Locaşuri de cult. disciplina şi viaţa creştină.u.. B ucureşti. Paris. 165 ş. au mai existat şi altele. 1969. cit.. B u cu reşti. ¡KM. ştim doar că ea pare să fie mai veche decît cea din Antiohia şi la ea a studiat LueiaJU A ceastă şcoală va juca un rol mai important în perioada următoare. C a d i o u.224 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ D esp re ş c o a la din E d esa.i apropiat pe credincioşi între ei. Astfel se poate accepta o şcoală legată de Septimiu. 1925. p. B ucureşti.. cimitire. cit.. la şco lile resp ectiv e.u. 796— 797. C o m a n. G.

deşi îl denaturau cu închipuirea. fie mai de grabă pentru că adunarea creş­ tinilor şi unirea ei cu masa frăţească era greu de făcut zilnic. ispoopŢta (lucrare . convivium dominicum (cu agapa). collecta dominica. In epoca postapostolică se mai numeşte : euXoŢia (binecuvîntare). spunea : «ut denuo sint christiani» — de acum să fie creştinii (Lactanţiu. jertfă). s-a introdus obiceiul ca să se primească pe ncinîncate. 58. potrivit lozincilor : «non licet esse christianos» — nu e permis să fie creştini (din 164 sau 165).sfînta). cina domnească). seara. XIV) şi probabil dimineaţa. 57.a. 3 . 4 . Se săvîrşea de asemenea la botezul catehumenilor şi în zilele de comemorare a martirilor. Liturghia. 3 . arzînd cărţile. 3— 15 şi în 304 . ea încă se mai săvîrşea zilnic la jumătatea secolului al III-lea (Ciprian. Cultul epocii apostolice s-a menţinut şi s-a dezvoltat în epoca următoare pe baza liturghiei Sfîntului Iacob. 18). 1 . cmveXeooiS. poate şi în alte locuri (Roma. în alte locuri. necunoscîndu-1. din 30 aprilie 311. (oblation. Săvîrşindu-se duminică dimineaţa. interzicînd adunările creştine. slujbă).. 6 6 . xotval eu/ai (rugăciuni comune). ca adunare cultică : ouvaCiî. încă înainte de sfîrşitul secolului I. 34). îngăduinţa obţinută însă prin edictul de toleranţă al împăratului Galeriu de la Sardica. iar in Apus. ca a devenit de timpuriu săptămînală şi Euharistia -s-a despărţit de masă. auvoooi. Spania). Euharistia se săvîrşea dumi­ nica (în v ă ţă tu r a c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li. La Cartagina. sau «non licet esse vos» — nu vă este îngăduit să existaţi (din 2 1 1 ) şi «nomen christianorum deleto» — să fie distrus şi numele de creştin (vezi la Tertulian. a 0 pota[j. dvacpopoc. ¡xoa'cspta (sacramentum. De m o rtib u s p ers. irpoacpopâ. Centrul lui a rămas Sfînta Euharistie (eo^apistia = mulţumire).EREZIILE 225 «Păgînii» înşişi. aovaŢiof^.■ D e d o m in ic a o ra tio n e . froaia (sacrificium. A p o lo g e tic u m 4. aşa cum mărturiseşte Pliniu cel Tînăr la începutul secolului II (între 111— 112) : «stato die ante lucem». teXex'/j (ceremonie. se mai săvîrşea miercuri şi vineri (în Egipt). ofrandă). E p is to le le 39. taină). reînnoită de Traian. pe lîngă cele cu care era cunoscută mai înainte (frîngerea pîinii. Fie din cauza legii contra asociaţiilor ilegale. — Istoria bisericcascu . missa şi alte numiri. confiscînd sau distrugînd lo ­ caşurile. din secolul al IV-lea. pe care o găsim cu acest nume. au înţeles importanţa cultului în Biserică şi l-au lovit prin măsuri de persecuţie.

o omilie (predică) asupra celor citite. La cult se adunau daruri benevole pentru ajutorarea săracilor. 220). penitenţii sau chiar necreştinii.... precum şi cartea a VUI-a din scrierea numită de regulă C o n stitu ţiile A p o s t o lic e sau C a n o n e s e c c le s ia s tic i A p o sto lo ru m . după o rugăcune.. Muzica instrumentală nu era ă3misăTn cult... una « C on sti­ tu ţiile b is e r ic e ş ti e g ip te n e » (este versiunea în limba coptă a scrierii lui Ipolit ’AiroaToiaxvj IlapâSoat? = Tradiţia apostolică — c. la Tertulian. dacă se putea). cu ochii ridicaţi spre cer. clerici şi credincioşi. 39). unele din secolele II— III. alta liturgică (sacra­ mentală) : se punea pe altar (masă) pîine. A p o lo g e tic u m .226 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R SA LĂ Pentru cunoaşterea cultului creştin din primele trei secole. nu avem un formular liturgic ci unele descrieri (la Justin Martirul. A p o lo ­ g ia I.. Rugăciunile erau parte improvizate. in am ic de săvîrşirea Sfintei Euharistii. celor de faţă. denumită şi sărutarea sfîntă. Un frumos imn este rugăciunea de laudă de la sfîrşitul scrierii P e d a g o g u l a lui Clement Alexandrinul. neputincoşi. foarte în­ semnată pentru istoria cultului creştin . al împăcării lor. semn al comu­ niunii lor în credinţa şi în dragoste. Mai importante decît acestea sînt «C on stitu ţiile b is e r ic e ş ti» care cuprind indicaţii şi formule liturgice. Se făceau şi cîntări : psalmi din Vechiul Testament. altele din secolul al IV-lea. alta C on stitu ţia b is e r ic e a s c ă a p o s to lic ă . cîntaţi recitatfv7"sau imne creştine. Cultul euharistie consta din două părţi : una didactică. chiar celor închişi. alta numită D id a sca lia A p o s t o ­ lilo r. parte stabilite (pentru Sfînta Euharistie). 67 . . precum şi ştiri şi reguli privitoare la cler. 65. . Diaconii duceau Sfînta Euharistie şi celor absenţi (bolnavi. vin şi apă : episcopul sau preotul liturghisitor făcea rugăciuni şi aducea «euharistii» (mulţumiri).. pentru nevoile de moment ale comunităţii. în timp de pace. La prima parte a liturghiei putea să' asisle şi catehumenii. rugăciuni comune ... pentru împăr­ tăşirea ce urma să primească.. . cunoscuţi. Atitudinea obiş­ nuită era cea de «orantes» : în picioare. în care se făceau citiri largi din cărţile Noului şi Vechiului Testament. cu braţele întinse. Sînt trei scrieri intitulate. creştinii îşi dădeau sărutarea păcii. cea mai completă scriere liturgică veche cunos­ cută şi în prescurtare ca E p ito m e sau C on stitu tio p e i H ip p oly tu m .

veşminte. «Pîinea euharistică» era dospită . Celor absenţi li se ducea numai pîinea euharistică. preoţi sau diaconi o bu­ cată din pîinea euharistică şi beau din potir. I se recunoştea caracterul de taină şi de jertfă. 'KÎV. Alte mărturii bisericeşti în această privinţă devin din ce în ce mai numeroase f Ian a tiu. Primirea ei cu nevrednicie era socotită un mare păcat. « G esta ap u d Z en ophilu m ». apoi văduvele şi fecioarele din serviciul bise-_ ricii.. ^ a lb i\ la început de lemn. clericii inferiori. afară de Du­ minici şi de zilele de la Paşti pînă la Pogorîrea Sfîntului Duh. copiii. Irineu. împărtăşirea "se făcea începînd cu clericii : episcopul. preoţii. altele erau păstrate pentru nevoie. pîine. Vinul era curat .EREZIILE 227 După aceea.după o lungă-JuemteniS. dar vinul era de obicei roşu. fără vin. pe temeiul mărtu­ riilor apostolice. Ciprian). credincioşii aduceau la cult daruri în alimente. Refuzul de a primi pe unii creştini la Sfînta Euharistie era o grea pedeapsă. S-a introdus obiceiul de a se îmbina pîinea cu vin. în Sfînta Euharistie. Pentru vin se întrebuinţa un potir (vrox^ptov. bani. Se închideau uşile. îm părtăşirea era precedată de mărturisirea păcatelor (În v ă ţătu ra c c lo r d o is p r e z e c e A p o sto li. creştinii primeau trupul şi sîngele Domnului. culoarea lui nu era stabilită. apoi de sticlă sau de metal. se săvîrşea Sfînta Euharistie. a fost condamnat.. 1). răspunzînd . (azima)s-a introdus în_Apus mult mai tîrziu (în secolele VIII-IX). de la începutul secolului IV şi « G esta p u rg a tio n is F e lic is » dau foarte interesante şliri despre rezervele de obiecte şi alimente ale bisericilor.«amin». pe penitenţii şi pe eventualii necreştini să părăsească locaşul. !n vin se punea şi apă. Credincioşii se apropiau pe rînd de altar Ţ«ad aram Dei starer>}7"pnnîeâu de la episcop. femeile. Iustin. dia­ conii. Acest amestec era uzual şi obligatoriu (loan 19. încălţăminte. «potirul Euharistiei». pentru ajutorarea săracilor şi pentru întreţinerea clerului. Rugăciunile ei erau ascultate de creştini în genunchi. Pe lîngă ofrande euharistice — pîine şi vin — . Unele se împărţeau îndată. 34). Cei c ăzuţi în păcate grele primeau Sfînta Euharistie doar . diaconii invitau pe asistenţii nebotezaţi. . bărbaţii. se făcea tăcere solemnă. Obiceiul unor comunităţi de a săvîrşi Sfînta Euharistie cu apă. Credincioşii o luau şi în călătoriile lor.

In aceste zile se făceau şi adunări cu cult. el spune doar că se cînta antifonic «carmen Christo quasi Deo». Corisîlntîn cel Mare a întărit-o şi generali­ zai-o şi peniru slat prin lege (321). săvîrşindu-se după aceasta. Iustin M arti­ rul (A p o lo g ia I. se ţineau în cinste zilele de post — miercuri şi < vineri (dies slalionarii. în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li (XIV. după mărturii ce avem pentru . ci că ea era ţinută de c r e ş l i n i î n c ă d i n epoca apostolică. Alara d > Duminicii. el era un continuu control şi stimulent al vieţii morale. iar cei ajutaţi se rugau pentru ei. Din S c r is o a r e a lui Pliniu c e l T in ăr c ă tr e T raian . 1— 2). Aducerea darurilor la altar şi împărţirea lor de către episcop da faptului un caracter sacru şi o semnificaţie înaltă.T)biceiul iudeocreştin de a serba şi sîmbăta s-a menţinut la unii creştini. Pliniu nu ştie în ce anume consta cultul creştin d u m inical. mărturie despre aeraşi a dau unii apologeţi (Ătenagora. prevăd anu­ mite măsuri pentru lipsă n eju s tificată la maPmuTt ele trei duminici. Frecventarea cultului era obli­ gatorie şi regulată. aşa chiu era sabatul la iudei. după o mărturie foarte apropiată de vremea Sfinţilor Apostoli (în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li. dar Biserica l-a interzis. iar uneori cu numele corespunzătoare ei în Calendarul antic (d ies so lis). dar ea era despărţită de Euharistie. dies dominica). zi de bucurie. Este bine ştiut că nu împăratul a c r e a i a c e a s t ă sărl>ăloarc. se vede că Duminica se făcea şi agapă. Duminica era ţinută de creştini cu repaus . De o r a tio n e 20). Arelate (314). Tertulian o numesc cu numele ei creştin (xoptax-/}. 67). Sinoadele Elvira (300). în care creştinii se rugau fără a posti şi a îngenunchea. ceea ce este foarte important din punct de vedere liturgic şi dogmatic. Dionisic al Corintului. Darurile se aduceau lui Dumnezeu şi se împărţeau ca de la Dumnezeu. In epoca postapostolică. slationes). Tertulian. Cultul ma­ nifesta astfel credinţa şi dragostea credincioşilor . VIII). Duminica a devenit sărbătoarea săptă­ mânală a creştinilor încă din epoca apostolică. cum cred unii sectanţi. ■ Duminica era serbată ca zi a învierii Domnului. Episcopul comunica numele binefăcătorilor. mărturiile despre serbarea duminicii se în­ mulţesc.^ Sărbătorile creştine.228 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Cultul era şi un excelent m ijloc de educaţie şi de binefacere tot­ odată. de cînd este cunoscută cu numele de «zi domnească» xoptaxTj Tjjxepa) şi c u destinaţia de zi de adunare şi de cult. Meliton de Sardes.

Ori gen predica aproape zilnic.EREZIILE 229 Egipt şi Africa în secolele III-IV. în care creştinii nu pos­ teau şi nu îngenuncheau la rugăciune.deL i9 m W b i d e m .u1 i . Se numea Cine ¡zecime şi tot timpul de la Paşti pînă la Pogorîrea Sfmlului Duh (50 de zile) . rezultă că se sărbătorea şi ziua a patruzecea (q u a d r a g es im a ) de la Paşti. d) Alte sărbători creştine. Ilao/a aŢaopcoatjxov). Ca şi Paştile. ea era precedată de post şi de nopţi de priveghere. cu care a păstrat asemănare de nume. în unele Biserici s-a menţinut încă mult timp obiceiul de a se aduna credincioşii zilnic. canon 6 ). un. era timp de bucurie. în care să se prevadă revenirea perio­ dică regulată a datei Paştilor în aceeaşi zi. Ele sînt numite chiar sărbători (ferici q u a rta -m iercu ri. S-au făcut de timpuriu încercări de stabilire a unui ciclu sau canon pascal. după Paşti.. 1 4 = T 9 ) T — — —~ . Deose­ birile cu privire la data. Erau zile de tristeţe.. sau pentru a asculta omilia (Cartagina).. 20) : episcopul de Laodiceea. Stabilirea datei Paştelui a făcut necesare studii astrologice. Sinodul de la Ancira (la 314) o numeşte «ziua cea mare» (tj ¡lejăl'/] 7 jp. Analolie. după un şir de ani.. Zilele de mjerc. ’TsTorTcT b is e r ic e a s c ă . c) C in c iz e c im e a JUsvxvjxoazri. fe r ia se x ta -v in e ri). p e n te c o s t e . Ziua învierii era sărbătorită cu mare evlavie.. aşa cum duminica era cea săptămînală. pascha) erau sărbătoarea anuală a învierii Dom­ nului. d ie s p e n te c o s t e s ). pentru săvîrşirea Sfintei Euharistii.spa. VII. b) P a ştile (K ăaxa... cu bucurie şi so­ lemnitate . Dionisie al A lexandriei a întocmit un ciclu pascal de 8 ani (Eusebiu. Ea este.. era săr­ bătoarea Pogorîrii Sfîntului Duh. în legătură cu învierea Domnului (Udea/a avaaraatjxov) era comemorată şi Răstignirea (Paştile răstignirii. spre deosebire de zilele de post iudaic (luni şi joi. Paştile fer aţi sărbătoare creştină generală.. în care creştinii se rugau în genunchi...ciclu. de la A lexandria <prin epistole pascale sau festive (sopzaazr/. V ll. vineri a fost răstignit şi a murit. 32.zi). nu­ mite ziua a doua şi a cincea) şi aveau justificare creştină : miercuri s-a hotărît de către iudei moartea Mîntuitorului. ei au fost motivul controverselor pascale din secolul II. Cincizecimea coinci­ dea cu o sărbătoare iudaică. 5 i vineri se ţineau de creştini cu post. cea mai mare şi cea mai veche sărbătoare creştină. Din variantele şi interpretarea unui ca­ non (43) al sinodului de la Elvira (pe la 300).. C al­ culul se făcea şi se anunţa. pe care unii creştini .

în jurul anului 377. Probabil din secolul al IlI-lea se serba în Orient Epifania (’Euicpdiveta) numită şi T h eo ta n ia (0eoep<xveta). s-a des­ părţit sărbătoarea Naşterii Domnului de cea a Botezului (Epifania). Cei din Apus au introdus în schimb Epifania la 6 ianuarie. Se pare că sărbătoa­ rea nu era generală. numită «ziua naşterii» (ţsvs&Xio? Tjjxspa. se făcea amintire în această zi de Naşterea Mîntuitoruiui. Pentru prima oară. Istoricul bisericesc Albert Ehrhard crede însă că prin ea se înţelegea arătarea Domnului la sfîrşitul lumii. ca o «zi sfîntă». în amintirea Botezului Mîntuitoruiui şi a descoperirii dumnezeirii Sale. era serbată de creştini cu adu­ nare şi cult. iar Origen nu o aminteşte. Cele 40 de zile de după Paşti erau o paralelă la cele 40 de zile de post dinainte de Paşti. din care aflăm că zi iui morţii nuntii ului. . în Occident. numite de asemenea q u a d ra g esim a . Ea este menţionată într-un act martiric (al episcopului Filip de Heracleea. Creştinii orientali au introdus sărbătoarea Naşterii Domnului în a doua jum ătate a secolului al IV-lea. 16— 17). dies natalis. serbîndu-se la 25 decembrie. în Egipt. dîndu-i deci sens eshatologic. Se pare că înălţarea Domnului era comemorată mai mult la Cincizecime. Simbolismul creştin (Hristos este numit «soarele dreptăţii») uşura această coincidenţă. In unele cazuri se serba ziua mutării moaştelor martirilor (tran slu tio). cum este cea a Sfinţilor apostoli Petru şi Pavel. sărbătoarea Epifaniei era generală în Orient. de chemarea neamurilor şi de Nunta din Cana Galileei. unite cu acest fapt (Matei 3. apoi s-a introdus în Biserica de Constantinopol în 379.230 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ o ţineau în locul Cincizecimii. luiUililia) pentru. în Biserica din Antiohia.sărbătoare veche cu una creştină. la anul 304). în secolul al IV-lea. Sărbătoarea coincidea cu înălţarea Dom­ nului. se ţinea ca sărbătoare corespunzătoare Naşterii Dom­ nului (N a ta lis D om ini) ziua de 25 decembrie. Prima mărturie o avem in M artiriul lui P o îic a tp (XVIII) scris ia 176. Clement Alexandrinul spune că o aseme­ nea /sărbătoare ţineau gnosticii (Basilide). pentru a o opune sărbă­ torii păgîne a solstiţiului de iarnă (n a ta lis soîis). Sărbătorile martirilor sînt din cele mai vechi. nefiind încă cunoscută precis ziua morţii lor. adică arătarea Domnului. prin care Biserica înlocuia pentru credincioşii ei o . viaţa de veci. la 6 ianuarie. în acest secol. ca prima minune a Domnului.

V. pe care-1 întreţineau. deşi se bucura în mare cinste în rîndul creştinilor. Postul. Bisericile orientale nu l-au adoptat şi mai tîrziu sinodul quinisext (692) J-a_interzis (canon 55). le numeşte o «masă cuviincioasă». Ele erau de regulă mese cumpătate (probabil cu pîine. ca prilejuri de desfrîu. dar durata lui varia. între care şi Roma. Se crede ca aceste mese s-au despărţit de timpuriu de cult. Agapele.__cînd se ajuna de obicei pînă la orele 15. Obiceiul meselor comune numite. Postul de sîmbăta era un «adaus» (superpositio jejunii). Augustin considera veche sărbătoarea Sfîntului Ioan Botezătorul. în care se mînca odată pe zi pîine cu sare şi cu apă. ajunîndu-se vineri şi sîmbătă. creştinii ţineau cu post zilele dinaintea Paştilor. El ştie că se . iar în perioadele următoare chiar la mai mult. c a r e 1aveau în sabat zi de sărbătoare şi de bucurie. Pliniu cel Tînăr. foşti creştini şi apostaţi în Bilinia. peşte. în Secolul IlI^postul s-a lungit la 6 zile. Obiceiul apostolic de a se lua o masă comună în adu­ narea creştină s-a menţinut. prin ajutorul ce se da celor săraci şi prin spiritul de comunitate în dra­ goste. în unele Biserici se postea (ajunînd) o_zil în altele două în altele patruzeci de ore (Eusebiu. fructe. în unele Biserici din^ Apus. Acest obicei s-a introdus din opoziţie faţă de iudei. zilele şederii Mîntuitorului în mormînt . vin). ajungînd la 40 de zile. la ora a noua (15. 12). Agapele aveau un rol important în viaţa creştinilor.00. deşi unii cercetători mai noi neagă existenţa aga­ pelor euharistice. A cest post era general.00). care a anchetat numeroşi creştini.a a a P e < dragoste) este totuşi admis în generai. 24.EREZIILE 231 Nu se cunosc în primele trei secole sărbători ale Sfintei Fecioare. admiţînd doar că se împărţeau ajutoare şi se dădeau mese funerare sau la anivjarsări. s-a introdus din secolul III obiceiul de a posti sîmbăta. Din În v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li se ştie că se mai postea cu prilejul botezului de către primitorul lui. In afară de zilele de miercuri şi vin eri. de către săvîrşitor şi de cei care mai voiau (VII. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . postul s-a lungit apoi. în amintirea şederii M întuito­ rului în mormînt şi ca pregătire pentru împărtăşirea de duminică. 4). Necunoscînd caracterul lor. anticii le bat­ jocoreau cu scopuri calomnioase.

Situaţia ilegală a creştinismului ca «religio illicita». partea de mijloc. în catacombe sau în alte locuri. Tertulian. locul «de rugăciune» (-/rpoceir/. Numele di» IwsiUv. y. Se constată ast­ fel separarea timpurie a agapei de cultul propriu-zis. Clement Alexandrinul dau mărturie despre carac­ terul moral al agapelor. Filip Arabul). Minuciu Felix. unde se puteau feri de ochii «păgînilor». avînd la m ijloc un bazin sau o f î n t î n ă . oratorium populi). casa rugăciunii (domus orationis). Cu creşterea numărului creş­ tinilor. De la începutul secolului al IV-lea se numea b a siliv a. for­ . Existenţa unor asemenea locaşuri proprii se constată de Ia sfîrşitul secolului II şi mai ales după 280. ei nu mai în ­ căpeau într-o casă. se profila de anii de pace sau de toleranţa unor împăraţi (ca Alexandru Sever.opiay. precum şi din alte mărturii. paoiXeioC olxoc = casa mipiinile. nume rămas în limba noastră (biserica. iar clericii nu mai ajungeau pentru a sluji în mai multe. Sfîntul Ignaţiu al Antiohiei cere ca masa comună să fie prezidată de episcop. (vaoc. nunţilor sau la diferite sărbători. Asemenea mese se dau cu prilejul înmormîntărilor. botezului. Locaşul creştin se numeşte «casa lui Dum­ nezeu» (olxos 0Eou. care era un spaţiu în forma patrată. după numele date de scriitorii creştini de atunci (Clement Alexandrinul. catehumenii şi unii penitenţi asistau la cult în atrium. mărginii de coloane.232 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ lua dimineaţa.. fie în case parti­ culare. Pentru a ridica locaşuri de cult. ca şi adunarea şi comu­ nitatea însăşi se mai numeşte biserică (¿-/. Ele începeau şi se terminau cu rugăciuni şi erau însoţite de cîntări de psalmi. Basilicile aveau trei părţi : un alrium sau portic.xX'qaiaţ).6 v. domus Dei). Tertu­ lian. 26— 27). Origen). Locaşul de cult. naos.ii arată că locaşul creştin avea asemănare cu locaşul Domnului clin Vechiul Testament (leş.iscă). Ei se adunau în case particulare mai încăpătoare. Agapele aveau loc fie la (sau lîngă) biserică. agapele au ajuns mese date săra­ cilor. uneori în cimitire. numit mai tîrziu pronaos (itpovao?. creştinii au trebuit să-şi ridice locaşuri de c u l t . Hipolit.•ţ^piov). la creştinii mai înstăriţi. vâp{bj£). după adunarea euharistică duminicală. săracilor li se dădeau de la agape alimente şi acasă. Din mese comune. numărul mic şi lipsa de m ijloace n-au îngăduit creştinilor să-şi ridice locaşuri de cult pînă la un timp.xX^aia) şi casa Bisericii (olxoc ¿y.

Ea nu avea o masă fixă pentru săvîrşirea Sfintei Euharistii. chorus) şi care era despărţită de restul clădirii printr-o perdea ce se trăgea. m arty ru m m e m o r ia e . Cei săraci erau îngropaţi de comunitate. cam de înălţimea unui om. în Sicilia. după trebuinţă. Aveau de asemenea cărţi şi obiecte de cult. cella coemeterialis). numită cimitirul lui Calixt. Mesopotamia. Dalmaţia. . A fară de cimitirele obişnuite. în naos. avînd intrarea fie spre o parte. s-au folosit ca loc de îngropare catacombe. locuinţă pentru epis­ cop. Asia Mică. în aşteptarea învierii. în care se adunau creştinii la ziua martiriului. unde sta clerul (numită âjiaao. Creştinii au ridicat probabil locaşuri şi de alte forme. Ele se mai numeau a r e a e (chvistianorum). descoperite.EREZIILE 233 mată din trei spaţii dreptunghiulare paralele. aci şedeau cred in cio şii. Siria. d orm itoriu m ) este numele creştin simbolic dat locurilor de îngropare ca loc de odihnă (de dor­ mit). fie spre alta. nume dat întîi unui cimitir subteran la Roma (a d c a ta c o m b a s ). pe proprietatea unuia din ei sau a Bisericii. Africa. c o em e te riu m . Malta. Creştinii au luat obiceiul de a se îngropa în cimitire comune. în faţa absidei. Nevoia de a se ruga creştinii cu faţa spre Răsărit a făcut să se obişnuiască aşezarea intrării la apus şi a altarului (absi­ dei) spre răsărit. Basilica era îndreptată de obicei de la răsărit la apus. spaţiul de la m ijloc era mai larg şi mai înalt. Spania şi în alte părţi. în care se de­ puneau: corpurile morţilor. c o n fe s s io . al SfîntuluiJŞebastian. Catacombe se mai găseau la Neapole. ci una mobilă. care se aducea şi se lua. de lemn. Egipt. Cimitirele (xoifiT^ptov. Palestina. S-a luat de timpuriu obiceiul de a pune moaşte sub Sfînta M asă — cînd a ajuns fixă • şi de a se ridica mici locaşuri pe mormintele marti­ — rilor (memoriae. Cele mai multe catacombe se găseau la Roma. m arty rîu m . camere pentru păstrarea darurilor aduse de creştini. era un amvon sau două (pu lpitum . o absidă în fund (semicerc). Galia. de pe care se făceau citirile. unde episcopii aveau una specială. lungi şi înguste. despărţite prin coloane . adînci şi uneori suprapuse.a. Catacombele erau galerii săpate în pămînt. Bisericile aveau şi clădiri anexe: baptisterii. su scep tu s). unele chiar săli pentru agape.

De regulă se găseau în apropierea unei biserici. mielul. sau chiar simbolice. Afară de acestea. Spre deosebire de arta antică. serioasă. De aceea. ancora. virtuţi sau figuri evanghelice. Scenele biblice formează de asemenea material obişnuit pentru <1 rLti creştină. adesea imorale. intrările lor au fost astupate. ramura de măslin. in basoreliefuri. cît ideea în serviciul căreia era pusă.adesea ¡n < > cu JVlîiUuitorul. etc.2 34 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Ele serveau şi ca loc de refugiu şi de cult în timpul persecuţiilor. A ria creştină a fost la început simplă şi simbolică (pictură). sau excepţional în lucrări ca statuia lui Ipolit. la început. ca m ijloc de manifestare a credinţei şi nădejdilor lor. Sfînta Fecioară şi Sfinţii Apostoli sînt de asemenea reprezentaţi: Apostolii . care era liberă în manifestările ei. In ele s-au găsit cele dintîi reprezentări de figuri şi scene creştine. se mai r e ­ prezentau — animale. fără barbă. stînd în strînsă legătură cu concepţia creştină despre viaţă. Erti mai mult o artă funerară. Arta creştină a început ca a rtă d e c o r a tiv ă . Catacombele sînt importante şi ca loc al primelor manifestări creş­ tine de artă. Mîntuitorul este reprezentat de obicei foarte tînăr şi. edificatoare. semnificaţia figurilor creştine este mult mai importantă decît valoarea lor artistică. 11111 S cu lp tu ra a fost întrebuinţată mai ales în reprezentarea de scene pe sarfoiage. Creştinii au folosit-o cu unele rezerve. Scenele sculptate sînt de regulă cele reprezentate în pictură. era o artă simplă. peştele (i/ftuc). Ceea ce interesa în reprezentările lor artistice nu era arta în sine. castă. porumbelul. naturală şi sănătoasă. artă de interior sub­ teran. mai ales în timpul perse­ cuţiilor de la începutul secolului al IV-lea. creştinii reprezentau c h i­ pu ri şi s c e n e b ib lic e sau s im b o lic e . utilă credinţei şi moralei evanghelice. sălciile. Pe lingă motive decorative obişnuite. mai ales cele din Vechiul Testament. Spre a nu fi profanate de «păgîni». păsări. Aceasta o face cu atît mai im­ portantă ca manifestare a spiritului creştin. arta creştină era sobră. îndeosebi chipul bunului păstor : Iisus . moarte şi mîntuire. a inimii omului credincios. plante sau obiecte —• simbolizînd idei religioase sau acte creştine.

u. Paris. (1959). D u c h e s n e. IV (1952). 5— 6. p.. C î n d e a . p. Unele comunităţi şi-au construit locaşuri mari. P e t r e V i n t il e s e u . 1985. «M itropolia B anatului». P o p o v i c i. pentru a nu de­ veni obiect de adorare din partea credincioşilor (sinodul de la Elvira. împodobindu-le cu noile motive şi figuri. 1— 2. C h i ţ u. p. S. B r i a . 405 ş. Bucureşti. E xtras «O rtodoxia». p. X X X V II (1985). 805—807 . 74 ş. V II (1955). altele vor fi folosit încă mult timp case parti­ culare pentru cult. B u cu reşti. L i v i u S t r e z a . 1930. C o n stitu ţiu n ile A p o s t o lilo r c a iz v o r p en tru stu d iu l litu r g h ie i. B ă b u ş. Incepînd cu secolul IV. 297 ş. BIBLIOGRAFIE Pr. A sist. X V II (1965). op. O rig in es d u c u lte c h r é tie n . A g a p a şi litu r g h ia in B is e r ic a p rim a r ă . T e o lo g i a i c o a n e lo r . V I (1954). 417 ş. adaptînd-o scopului clădirilor. 1929. 17— 186. 1925. I d e m .u. IV (1959). p. p. L itu rg h ia c re ştin ă în p r im e le tr e i v e a c u r i. basilici. fiind uz antic şi mitologic. R a p o rtu l d in tre cu ltu l V e c h iu lu i T e s ta m e n t ş i cu ltu l c r e ş tin . B ib lio ­ g rafie. In tlu e n ţa m u z icii e lin e a s u p r a m u z icii c r e ş t in e d in e p o c a p rim a r ă . V e c h i lo c a ş u r i c r e ş t in e d e cu lt. K i r s c h . «Studii T eo lo g ice». G r. «M itro p o lia A rd ealu lu i». P r . pictarea bisericilor devine ceva obişnuit şi regulă. dovedind naturaleţe. arta creştină a evoluat spre realism. X II (1960) . 9 — 10. «Studii T e o lo g ice». nr. nr. în c e r c ă r i d e Is t o r ia L itu r g h iei. 1. B r a n i ş t e . 3— 4. X III (1961). A s p e c tu l c o m u n ita r a l d u m n e z e ie ş t ii E u h a ristii..u. p. 7— 8. «Studii T eo lo g ice». B o te z u l In d ite r ite ritu ri litu r g ic e c r e ş tin e . nr. I. . Nu ştim dacă şi cum erau împodobite bisericile în primele trei secole. 5. J . X II (1962). nr. Cu tot simbolismul şi alegorismul iniţial. . p. ed. Sînt indicii că se obişnuiau picturile. S p. 175— 201. o p . I. nr. E. 270— 276.. B ucureşti. p..EREZIILE 235 cu un miel pe umăr. nr. p. 1906. Iu stin M artiru l. L itu rg h ia c r e ş tin ă d in s e c . frumuseţe. p. 33 ş. I d e m .u. P. «Studii T e o lo g ice». C a b r o 1. în e n ciclo p ed iile te o lo g ice la a rti­ c o le le resipective. L itu r g h iile p r im a r e s a u a p o s t o l ic e . I d e m . «O rtodoxia». X I. P aris. 1925. S t o i c a . I. nr. nr.u.nr. 791— 793. M isteru l litu rg ic. nr. 11— 12. F. creştinii au urmat fără îndoială arta şi tehnica pro­ fană. E. V . Arta a găsit întrebuinţare şi în casele creştinilor. L e s o r ig in e s litu r g iq u e s .u. cit. 7— 8. 696 ş. 1— 2. ci al ideii religioase. Ea nu era însă pusă în serviciul frumosului. 1. graţie. N. «Studii T e o lo g ice». cit.u. L. Ş t e f ă n e s c u . 612 ş.. canon 36). II la Si. deşi unii scriitori creştini şi unele sinoade erau contra reprezentării chipurilor. Statuile nu erau acceptate. în arh itec tu ră . în «Studii T eo lo g ice ».

G r é g o i r e . 303 p. S e p e 11 e y. J. Paris.-M o u r e a u. Celelalte Taine 4 1. R o r d o r f . S t . M a r r o u . L a f o i et le c u lte d e ¡'E g lise p rim itiv e. K a z d a n. L e s p e r s é c u t io n s d a n s ¡’E m p ire ro m a in .. X X II (1971). care era i alît de deosebită de a lor. 1024— 1051. Paris. Bern. D a n i e 1 o u-H. M artyrium . Stuttgart. C ră ciu n u l. 4). J . T h e cu it o f S o l in v ictu s. D. L e tr è io n d o r ie n ta l d e ïH a g i o g r a p h i e b y ­ z a n tin e (Subsid ia hagiographica. p. 1971 . ¡Paris. O rien t e t B y z a n c e . 1961. p.. A . vol. Botezul.236 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ P r. M. L ’E m p ire ro m a in e t l e c h r is tia n is m e . «Studii T e o ­ logice». cit. Paris. 438— 446 ş. 1959.'i acestea. 61) şi mai ales de Tertulian conlirm. 1962. 1969. N i c u l e s c u . N o u v e lle h is t o ir e d e ¡'E glise. 1963. J . El iniţia pe «păgîni» iu î 11v <ţă 1 11 r¿i religioasă şi morală a creştinismului.J . Interesul de a recruta credincioşi convinşi.ilul «noviciatul vieţii creştine». 1963. Cele spuse de 1 li slin Martirul despre botez (A p o lo g ia 1. Paris. 1965.L e o r d e n i . 1961. 110— 130 şi b ib lio g rafia. W . Catehumenatul (m'zr¡ir¡Gic. 1972. H. 234 p. Le s a c r ific e e u c h a r is t iq u e clcs p r e m ie r s s iè c le s . R e c h e r c h e su r l e c u lte d e s r e liq u e s e t l'art c h r é tie n a n tiq u e . G e s c h ic h t e d e s c h r is tlic h e n G o ttescU en sles. ( \i lei ni menú Iul a fost o necesitate a vieţii creştine. La început foarte sumară. catehumenatul este organizat. 26). în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o s to li presupune o asemenea pregătire înainte de botez (VII. R ă m u r e a n u . 621— 671. H a l s b e r g h e G. p. ea s-a organizat şi a procedat încă de tim­ puriu botezul. 1951. 223 p. B ru x elles. nr. I. I— III. L e s c é s a r s e t l e s S a in ts. Ş e s a n . în «G lasul B isericii». W a t t e v i l l e . el le adresează o s c r ie r e (De poenitentia) şi socoteşte catcInimen. nr. 1966. D ie C h r is t e n v e r io lg u n g e n im rom . * C apitol re d a c ta t dp P r. R c ic h . P e r o w n e . 1967. p ro f. op. C in s tir ea s iin t e lo r i c o a n e în p r im e le tr e i s e c o l e . catechesis) era pregătirea pe care o primeau înainte de botez cei care doreau să îmbrăţişeze creştinismul. P a u l P e e t e r s . P. O t C h rista do k o n s ta n tin a . H. B i h 1 m e y e r-T ü c h 1 e-D a m m e.u. t. P aris. A rt p a lé o c h r é t ie n . M. 1. S a b b a t e t D im a n ch e d a n s ¡'E g lise a n c ie n n e . 1 ). M e s l i n . 9— 10. T e ^ lia a in | r e b u in ţ e a z ă (cel dintîi) numele de « ca lejnnneniii. 11— 12. Paris. X X V (1966). C u l l m a n n . 1943— 1946. P a l a n q u e . 42. N a g e 1. iar Clement Romanul vorbeşte despre «viitorii credincioşi» ¡léXXovxE? utoTsúetVj (ep. p. M oscova. Corinteni. B ru x e lle s. Berlin. Le c h r is tia n is m e uni ¡que. du B ourguet. 318 p. A . G r a b a r. Catehumenatul. Paris. I. P . 1971.. ca un stagiu de învăţătură creştină. M. 1972. Loiden. N. Din secolul al II-lea.

de un credincios sau de mai mulţi. v e ­ n ien tes). în adunările ţinute în unele locuri.EREZIILE 23? aleşi. ca p a b iP sa -i in~ veţe (d o c to r au dien tiu m ). ca şi a ispitelor vieţii. La începutul S f î ^ u . funcţionarii.a%v¡xrtxy¡<. Candidatul era cercetat asu­ pra vieţii şi a dorinţei lui de a deveni creştin. şi cei mai înaintaţi numiţi a le ş i. illu m in ati. ghicitorii. i se făcea semnul crucii pe frunte şi era primit în rîndul catehumenilor. In general erau primiţi în sînul catehumenilor oamenii care pu­ teau să dispună liber de ei înşişi. de încercare şi de întărire a moralului celor care aveau să fie credin­ cioşii ei. (¿atehum enü) se împărţeau în două categorii. competenţi pentru primirea botezului (e le c ti. luminaţi.evoi). ci şi de cunoaştere. soldaţii şi alte categorii nu erau primiţi cît timp se găseau în situaţia aceasta (C a n o a n e le lui Ip olit). În c e p ătorii. ei erau instruiţi în afară de adunările publice. în biserici. cei care erau în slujba cultelor păgîne — astro­ logii. -irpoaíovTe?. _ Admiterea în catehumenat o aprecia şi aproba episcopul. supravegheaţi şi supuşi disciplinei bisericeşti. au d ito ri san cei care vin să se apropie (áxpotójxevoi. magii. cu profesiune sau meserie onorabilă. l u l i V ^ s e constată în Orient trei categorii de catehu^ meni. a c c e d e n te s . soţii dacă trăiau împreună. care să reziste în persecuţii şi în iaţa ereziilor._ Catehumenii din prima categorie nu puteau să asiste la cultul creştin . tpojTiCó[xsvot. Catehumenii erau aleşi. numiţi de regulă c a te h u m en i (xanjxoú¡j. îndemna Biserica să organizeze cu deosebită grijă pregătirea cfcior pe care avea să-i primească la sînul său. Catehumenatul era nu numai un m ijloc de pregătire pentru creştinism. îngenunchetorii . Cateheţii puteau fi ajutaţi de lectori (le c to r e s d o c to ru m au dien tiu m ). sau chiar unui creştin laic. în secolele II— III. Cei care trăiau din meserii legate de idolatrie. Sinodul de la_JSfeocezareea (între 314— 325) îi numeşte au d itori e t ° ri (TovuxXCvovteî. Cel care dorea să îmbrăţişeze creştinismul era prezentat episcopului sau unui preot. au d ien tes.). g e n u fle c te n te s ) şi lu m in aţi. cu viaţă morală. Dacă nu era nici un impediment. de obicei preot (p r e s b y te r d o c to r). c o m p e te n te s). Catehumenii erau încredinţaţi unui catehet (Y. Acesta îi învăţa treptat adevărurile de cre ­ dinţă şi de morală. Sclavii erau primiţi cu voia stăpînului. din ocupaţii infamante. iar pentru cei mai înaintaţi. poate în şcolile creştine.

petreceau 30— 40 de zile în post. J)isi'ii>Hi\u ._ Din faptul că Biserica nu îngăduia catehumenilor şi necroştinilor să asiste la săvîrşirea Sfintei Euharistii şi a Bote­ zului. dar nu erau socotiţi «păgîni». pentru a muri curăţiţi de toate păcatele. asigurînd alegerea şi pregătirea viitorilor creştini în condiţiuni c a r e luceau posibilă cunoaşterea lor. iar în caz de recidivă îndepărtaţi din catelmineuat. explicări. pe care începeau să le deprindă şi ei. a evita rigorile impuse disciplinei după botez. Cei botezaţi de nevoie. primind «botezul sîngelui». rugăciunile. erau socotiţi sfinţi. precum şi din acela că unele învăţături creştine se comunicau . Durata catehumenatului varia. mai interesant şi-i da o mare autoritate în faţa anticilor şi a n r o l i ţi lor. Pentru abateri grave. li se explica Simbolul credinţei şi-l învăţau (tia d itio s y m b o li). sfaturi şi se făcea treptat. înainte de botez se învăţa de regulă şi Rugăciunea domnească. Catebiimenatul a fost o instituţie de mare importanţă pentru B i­ serică. catehumenii învăţau adevăruri mai înalte. Cei care mureau martiri. Unii amînau botezul pînă aproape de moarte. Sinodul de la Elvira vorbeşte de 2 — 3 ani^dar această durată se putea scurta după aprecierea episcopu­ lui. Viaţa lor era supravegheată de diaconi şi de diaconese. înainte de termen J p o ţ e z u ] clin icilo r).(ir. ca şi creştinii. In acest stadiu. Luminaţii erau cei pregătiţi pentru a primi în curînd botezul (competenţei). sau prelungi după dorinţa catehumenii Iui. Astfel pregătiţi. cei luminaţi erau înscrişi pentru Botez. catehumenii erau supuşi penitenţei. Organizaţia lui făcea creştinismul mai u l iu g ă lo r . îşi mărturiseau păcatele şi primeau apoi botezul. omilii. citirile. li se făceau cunos­ cute preceptele moralei creştine.canci. sau chiar din respect faţă de Sfînta Taină. El consta în citiri. în caz de boală. Se vorbea auditorilor despre adevărurile religioase mai simple.238 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ erau primiţi în biserici. erau admişi cu greutate în cler şi excluşi de la episcopat” ' Catehumenii se deosebeau de credincioşi (iid e le s). îngenunchetorii şi luminaţii ascultau la prima parte (didactică) a Liturghiei. abstinenţă. Învăţămîntul catehetic dura mai mult pentru clasa auditorilor. dar se rugau şi primeau binecuvîntarea epis­ copului sau preotului în genunchi. omilia. rugăciuni. numită de aceea «liturghia catehumenilor». cîntările.

l. 6 ). la v a cru m )._6). ca să facă să crească. dorinţa de a cunoaşte Tainele creştine.. c m m r e g e n e r ă tîo n is).^. i~' Botezul era actul de credinţă şi de cult.-adlLai. despxe— «cele 7 coarne. de taină : şlergea păcatele şi acorda daniLJSfîntului Duh.ale Iui Dumnezeu. 5. renaştere (no’Xijysvsaia. Nu se cunoaşte textul sau momentul unei asemenea hotărîri. illu m in atio). după descoperire divină. care a fost numită de un teolog protestant din secolul X V II^D allăus (f 1670^ «disciplina arcana». Instituite de Mîntuitorul Iisus Hristos. _pecete (acppa-p?. Din în­ sărcinarea lui. Botezul era numit baie^ sau spălare (Xouxpov^. totuşi din spusele lui Tertulian.luL>> şi despreţ . ori batjocorite. în catehumeni. dar se constată practica bisericească. ceea ce ar arăta că nu există o disciplină arcană. baia renaşterii (lav a . cifra lor de «şapte» a fost confirmată apoi în Apocalipsa Sfîntului Apos­ tol şi evanghelist Ioan.. Se pare în adevăr că Tainele de credinţă şi de IH îîf e îă ir ferite de ochii şi de auzul necreştinilor.Miely. s-a dedus că Biserica urma în aceasta o hotărîre. sigillu m ). după care creştinii nu desvăluiau Tainele lor celor nebotezaţi. şi de laici credincioşi. pentru a nu fi răstălmăcite sau profanate..EREZIILE 239 după botez. Botezul era unit cu o serie de acte legate de instituţia catehumenatului. Temei pentru aceasta puteau fi cuvintele Mîntuitorului (Matei 7. care nu se făceau cunoscute decît celor iniţiaţi. luminare (tpuma^oc. Asem ă­ narea este numai de formă.poc. unde este scris. El avea caracter sacramental. i (5L^5iintele Taine. în lipsă de preot. Ea are o paralelă în simbolismul artei creştine vechi şi a durat cît catehumenatul (pînă în secplul V — VI).«cele 7 duhuri. şi chiar diaconii. iar la mare nevoie. Deşi Iustin Martirul descrie cultul creştin. pecetea credinţei (acppoqic uîoteîuî).. îTptueau săvîrşi şi preoţii. prin care se inlra în sinul Bisericii. har desăvîrşit (teXstov X<xpta[xa). Ritul iui s^a dezvoltat odată cu catehumenatuj^ îmbogăţîndu-se mult din secolul'T^OEl era săvîrşit de regulă de către episcopi. r e g e n e r a tio ). trimise peste tot pămmtul»JA. Raţionaliştii au văzut în ea o imitare a practicii aplicate la mis­ terele păgîne. Sinodul de la Elvira a . Clement Alexandrinul şi Origen se înţelege că Biserica observa o ase­ menea practică. Practica Bisericii era motivată de credinţă şi de interesele ei şi avea şi scop pedagogic.

2 40 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ oprit de la săvîrşirea lui pe laicii bigami (căsătoriţi de două ori) şi pe cei care au căzut în păcat greu după botezul lor (canon 38). catehumenul făcea mărturisirea de credinţă (recld ilio sy m b o li). mai ales prin stropire. episcopul sau preotul trebuia să ungă apoi pe cel botezai. se făceau lepădările (a b ren u n tia tio ). La caz de nevoie.şi bazine speciale pentru botez (baptisterii). pîraie. necesar pentru botez. au început să se construiască pe lîngă ele . la cap o făcea c le ­ ricul. izvoare. pentru femei. ca şi Sfinţii Apostoli. era acoperit eu o pînză. Se făcea sfinţirea apei şi a untdelemnului. L ep ăd area. epis­ copul sau preotul ţinîndu-i mina pe cap. era însoţită de gesturi. în Orient se făcea şi la Epifanie (Botezul Domnului). După ieşirea din apă. se făcea mărturisirea păca­ telor. cunoscut întîi dintr-o aluzie a Sfîntului apostol . Se parc» că în unele locuri se mai săvîrşea botezul (reprezen­ tativ) penLru morţi. scuipare) şi avea caracter de exorcism. cunoscuta din t Constituţia bisericească egipteană). După ri­ dicarea locaşurilor de cult. răspundea la o serie de întrebări rituale (după ’AuoatoXtjc j lEapâooatţ. cu citiri şi rugăciuni. se lucea înainte de lermen. Cu organizarea catehumenatului. liotezul se putea săvîrşi şi prin vărsare de apă pe cap sau prin slropiie. El răspundea cu formulele stabilite. In acest moment. el intra apoi în apă. în ape curgătoare sau stătătoare (nuri. Biserica a continuat să facă botezul. rostind sim­ bolul sau regula de credinţă (reg u la U dei). Deşi el se putea săvîrşi în orice timp al anului. Catehumenul se dezbrăca. întors cu faţa spre răsărit. botezul se săvîrşea de obicei în grup. care începea de seara (în Siria) sau dis-de-dimineaţă. se făcea ungerea cu untdelemn sfinţit pe corp . iar pe corp diaconesele. dacă nu mai înainte. Botezul la oamenii maturi-catehumeni era precedat de o prive­ ghere. mare. uns cu unt­ delemn (se pare ca numai la cap) . care simbolizau alungarea demonilor (suflare. ceea ce îi conferea un caracter mai solemn şi mai important. după cum arată unele picturi apusene. se cufunda de trei ori în apă. lacuri). Dacă botezul era săvirşiL de un laic. practica Bisericii a stabilit ca zile speciale Paştile şi Cincizecimea (în ajunul lor). era întrebat dacă se lepăda de Satana şi dacă se uneşte cu Hristos. Cel care se boteza se întorcea cu faţa spre apus.

pentru a rosti asupra lor rugăciuni cu punerea mîinilor. Se preferau nume biblice şi dej martiri. ll săvîrşeau în secolul I V m a rrim iţiL f ’ ]3otezul copiilor (itai8opáirua[i. ’ In Apus. co n firm a tio ). La botezul copiilor s-a introdus regula de a fi asistaţi de un creştin matur. Ca şi botezul. desăvîrşire (p e r fe c tio ). se ştie că se practica. Sfîntul Ciprian a respins pro■puiîerea unor episcopi ca botezul copiilor să nu fie făcut înainte de a opta zi. s u s c e p to r e s . Ca şi botezul.EREZIILE 241 Pavel (I Cor. co n sig n a tio ). In Apus s-a introdus şi obiceiul de a da celor bo te­ zaţi să guste lapte şi miere. mir (¡xúpov). Tertulian. Din mărturii de Ia Iustin Martirul. m iru n g e re a poartă nume simbolice : pecete (acppaŢÎc. înlocuind punerea mîinilor. pe care o săvîrşiseră Sfinţii Apostoli. spre a primi Duhul Sfînt.Sraa. sau alta asemănătoare. se împărtăşeau prima dată. Numele creştiiie. fid e l ju s s o r e s. Botezat şi uns. atunci cînd episcopul putea să viziteze dieceza sa în acest scop. 15. Irineu.generalizat de la Constantin cel Mare. cel botezat se îmbrăca în veşminte albe.. pecetea Duhului Sfînt. obiceiul de a prezenta episcopului pe cei botezaţi. pe care le purta opt zile. sau întinse asupra grupului întreg. adu­ ceau primele lor ofrande. Tertulian dă o strălucită mărturie despre semnificaţia ei de taină (D e r e s u r r e c tio n e carn is.. sigillu m ). ungere (c h rism a tio . Episcopul rostea o rugăciune cu mîinile puse pe cel botezat. După ungere. M irungerea era însoţită de fo rm u la : «te ung cu untdelemn sfinţit în numele lui Iisus Hristos». 16 — Istoria bisericească . iar copiii primeau un nume. 8). ^ J ' U n g erea cu u n td elem n sfin ţit (mirungerea) urma îndată după b o ­ tez. Origen îl socotea de origine apostolică. ca alimente simbolice. s p o n s o ie s . deşi nu general. patrin i). Cei botezaţi şi miruiţi asistau la toată Liturghia.a) era obişnuit. La botez se pare că adulţii schimbau numele lor vechi cu unul creştin (se cunosc cazuri la începutul secolului al IV-lea). noul credincios era introdus în biserică. ca rit cu caracter sacramental. Tertulian vorbeşte de el dezaprobîndu-1. a făcut ca ungerea cu untdelemn sfinţit să se despartă de botez şi să se facă mai tîrziu. care făcea pentru ei lepădările şi mărturisirea de cre­ dinţă (áváSojfotj xetpaŢcuŢoi. precum şi un mic grăunte de sare. ungerea cu untdelemn sfinţit nu se repeta. confirmare adică întărire a mărturisirii (fkpauoaic icîote«)?. 29).

a căror m ărturisire şi ispăşire era edificatoare pentru com unitatea creştinilor. M ărturisirea sem ipublică era precedată de cea secretă şi se făcea cu aprobarea episcopului sau a preotului confesor pentru păcate cunoscute şi de alţii sau grave. Num ele obişnuite sînt punerea m îinilor (^sipotovia. colegiul presbiterilor. c)publică. După Sfinţii A postoli. verbe : x^Potoveîv. Episcopii slu jito ri puneau m îinile pe noul ales. în număr de doisprezece (la A lexandria. fapte de m i­ lostenie). adulterul. preoţii asistau stînd în picioare. aceasta era re g u la . M ărturisirea păcatelor a fost unită de la început cu celelalte două taine. avaŢops'jais (de­ claraţie. m ărturisirea putea fi : a) secretă. Toţi se rugau în tăcere. Deşi unii episcopi şi scriitori creştini s-au arătat rigorişti în privinţa iertării păcatelor grele. Importanţa ei a crescu t din faptul că botezul nu se putea repeta. In mod excepţional. La începutul secolului III el se cunoaşte în forma pe care o descrie Ipolit în Tradiţia apostolică. M ărturisirea publică era cerută uneori de penitent însuşi. im plorînd coborîrea Sfîntului Duh . în cadrul Sfintei Liturghii. constituere). M ărturisirea avea. Botezul şi Euharistia. poenitentia). făcută în faţa clerului şi a adunării credincioşilor. în scop de umilinţă. exom ologesis. ordinare. în practica B isericii s-a impus totuşi ideea mai m oderată că ele se pot ierta în urma unei penitenţe corespunzătoare. coniessio.X7 jpouv. y. M ărturisirea păcatelor era urm ată de îndeplinirea faptelor de în­ dreptare (epitim ie) indicate de duhovnic (post. făcută în faţa episcopului sau p re o tu lu i. b) sem ipublică. Hirotonia în episcop se făcea în sobor de episcopi şi de preoţi. singurul m ijloc de iertare a păcatelor g rele săvîrşite după botez. acolo unde nu exista în regiune decît un episcop. în caz de vacanţă episcopală. care se iertau prin m ărturisire şi penitenţă. pînă la un timp). rugăciuni. Ritualul hirotoniei s-a dezvoltat odată cu cultul şi cu creşterea im portanţei clerului. sut&sat? m ov Xetpwv. In prim ele trei secole. ordinatio clerica . un rol m oralizator foarte im portant în viaţa credincioşilor. xadioTavetv. h iro­ tonea. ca apostasia. pe lîngă caracteru l ei de taină. Hirotonia este între cele dinţii taine săvîrşite şi cunoscute în B i­ serică.242 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ . pentru iertarea păcatelor poste­ rioare lui. şi se întem eia pe puterea dată Sfinţilor A postoli şi urm aşilor lor de a ierta păcatele. au hirotonit episcopii. j Q-. făcută în faţa clerului în tr e g . Ea se numea s£o(AoX6 Ţ7jats. uciderea.

fie cu unele asem ănă­ toare. Noul episcop era salutat de toţi. Respectul de care se bucura hirotonia îl arată calităţile cerute clericilo r şi grelele pedepse can o­ nice pentru păcatele lor. La orice hirotonie se m enţiona gradul celui hirotonit. Numărul depindea şi de im ­ portanţa oraşului şi de apropierea episcopilor. ea era unită cu săvîrşirea Sfin tei Euharistii. afară de cele trupeşti cunoscute după hirotonie (sinodul de la N eocezareea.nu ştim.. Ca şi alte mari acte din viaţa creştină. Efes. La hirotonia lui Corneliu al Rom ei au asistat 16 episcopi. 9.EREZIILE 2 43 peste cel hirotonit. II). A d u x o rem . 2). clericii se inform au despre tineri prin diaconii şi diaconese. Creştin ii încheiau cununia cu. ca să fie căsătoria după Domnul. binecu vîn tarea B isericii. schimba cu ceilalţi slu jitori sărutarea frăţească şi săvîrşea Sfînta Euharistie. Sfîntul Ignaţiu scrie lui Policarp ca soţii să se unească «cu aprobarea episcopului. 3 2 . H irotonia de diacon avea form ule potrivite cu slu jirea lui. Sinodul de la A relate (314) socotea chiar de dorit prezenţa a opt episcopi (canon 20). A C ă s ă to r ia (?á¡Aoí. care era sim bolul slu jb ei respective. 19. S-a stabilit prin uz şi prin canoane. în prezenţa com unităţii. înain te de a se binecuvînta căsătoria. . «et conjungent vos in ecclesia». sinodul de la Elvira. cu rugă­ ciunile ei şi ale slujitorilor. T er­ tulian dă m ărturie că în adevăr căsătoria creştin ă se încheie bisericeşte («matrimonium quod ecclesia conciliat». ca la hirotonia de episcop să asiste cel puţin trei episcopi. H irotonia în preot-presviter se săvîrşea de episcop fie cu aceleaşi formule de rugăciune ca hirotonia episcopului. primeau sfatul şi bin e­ cu vîntarea lui. Unul dintre episcopii slu jitori rostea o rugăciu­ ne specială de hirotonie. canon 76). m atrim on iu m ) a fost ridicată de la început la rangul şi im portanţa de instituţie sfîntă şi de legătu ră indisolubilă (M atei 5. Clerul inferior era rînduit prin rugăciune de binecuvântare şi prin înm înarea unui obiect. 32). M irii se uneau în faţa Sfîntului A ltar. H irotoniei i se atribuia şi efectul iertării păcatelor. iar nu după poftă : toate spre cinstirea lui Dumnezeu să se facă» (V. canon 9 şi 10. 5. Cu ce forme rituale se săvîrşea cununia . lţ—6 . D e m o n o g a m ia . Tinerii care voiau să se căsăto rească înştiin ­ ţau pe episcop sau pe preot despre dorinţa lor. Ei aduceau ofrande şi se împărtăşeau. II.

afară de caz de adulter . U ngerea cu untdelemn sfinţit avea caracter sacram ental (la botez se făcea «în num ele Domnu­ lui»). 14).a iajj.<kwv). Dacă un soţ părăsea fără m otiv pe celălalt şi se căsătorea cu altă persoană. Se recom anda căsătoria între soţi creştini. . t o c Se cunosc şi episcopi şi preoţi care au avut darul vindecărilor şi a] alungării duhurilor rele (Eusebiu. V ind ecările au avut în prim ele trei secole mai mult acest ca­ racter ritual şi harism atic. V I. P ractica aceasta este bazată pe concepţia că de multe ori boala se datoreşte păcatului. 43. vindecarea ei devine rugăciune şi act ritual. •f* M asîu l. în numele Domnului. cum recom andase Sfîntul Iacob (5. 8 ). canon 8 ). C ătre sfîrşitul sec. Pe N ovaţian l-a vindecat de boală un exo rcist (Eusebiu. în g rijirea şi vindecarea bolnavilor a fost una din g rijile şi datoriile m orale ale Bisericii. (I Cor. V. iar uneori este cauzată de duhuri rele. 3 . era exclus pentru totdeauna din com unitatea creştină (acelaşi sinod. 15). B iserica oprea desfacerea căsătoriei. al căror dar era apreciat de credincioşi şi de clerici. 2. 19. 4). VIII. oprea chiar desfacerea logodnei (sinodul de la Elvira. Ea de­ vine astfel obiectul unui tratam ent m oral duhovnicesc . nu numai în epoca harism elor. 34). Sfîntul Ciprian m ărturiseşte efectul harului lor (epistola 69. II. Aşa cum Biserica a întocm it rugăciuni pentru alte nevoi sufleteşti ş i trupeşti. Prin asem enea măsuri. 14). III şi la începutul c e ­ lui următor se mai vorbea încă de anumiţi exorcişti. 13. canon 54). Isto r ia b is e r ic e a s c ă . Ele făceau obiectul rugăciunilor preoţilor.244 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Tertulian scrie în cuvinte foarte frum oase despre solem nitatea litur­ gică a cununiei (A d u x o rem . ele au fost deci valabile în Biserică totdeauna. B iserica da fam iliei creştine o bază religios-m orală sacră şi solidă cu consecinţe sociale şi ju rid ice foarte im portante. 28 şi 30). Cuvintele Sfîntului Iacob despre M aslu nu erau scrise penlru rugăciunile harism aticilor. ale celor înzestraţi cu harul tăm ăduitor sau chiar ale exorciştilor. «păgînii» nu puteau să asiste la binecu vîntarea nunţii creştine. 32. 23-. ci ale p reo ţilo r. Dintru început B iserica a săvîrşit rugăciuni pentru cei bolnavi şi ungerea cu untdelemn. VII. va fi înlocui it şi pentru vindecarea bolnavilor. Fiind unită cu Euharistia. între harism e sînt numite şi «harism ele vindecărilor» (xâpwp. iar în caz de boală era de uz m edical (Luca 10. Is to r ia b is e r ic e a s c ă .

«M itropolia M old ovei şi Su­ cev ei». In general. cu b ib lio g rafie. ispite. C e l e 7 i z v o a r e d e h a r.D a m m e . 1925. ca închinător la idoli şi m ito­ — logii (D e c o r o n a . p rilej de păcat. p. p. nr. K i r s c h. începuturile monahismului * 1. găsea m otive de scandal. M. S l e v o a c ă . X X X IX ). p. Se ştie însă. su­ pravegheat. 9— 10. din h otărîrile sinoadelor.u.. 110 ş. A lţi scriitori creştini au lăudat-o de asem enea. tia d ito ie s). E.EREZIILE BIBLIOGRAFIE 245 J. Disciplina B isericii era severă. P racti­ cile antice pătrunseseră în toate latu rile vieţii. P o p o v i c i. p. 1. 775. A stfel Tertulian făcea deosebirea între «creştinul ca credincios ostenitor» ■ m iles. B i h l m e y e r . V —V I f Tertulian. 438 ş. Disciplina. V iaţa morală a creştinilor. 76 ş. Unii apologeţi au înfăţişat viaţa creşti­ nilor în tablouri adm irabile (Epistola către Diognet. p. 11). Sibiu pe 1952. p. P. şi creştin ii mai păstrau încă am intiri şi legături de care nu se puteau desprinde uşor cu * C ap itol redaclal.u. do P r. B u j o r e a n u . 698 ş. pregătit. op. A p o lo g e tic u m .. cit. Num eroase m ărturii din istoria persecu ţiilor con­ firmă im aginea prezentată de ei. contrastul cu viaţa «păgînă» era un stim ulent pentru creştini.u. din critica făcută creştinilor de unii episcopi şi scriitori. Oriunde s-ar fi în ­ tors creştinul. X X X I V (1958). 791— 793. C onvertirea la creştinism era un act foarte serios. H a r is m e le în B is e r ic a p rim a r ă . P erico lele pentru viaţa lor erau însă multe. în scop apologetic. că unii lăsau de dorit prin purtarea lor. fie în timp de pace. cit. din istoria penitenţei. pe de altă parte. 1969.. Ş t . M. op. viaţa m orală a creştinilor era în adevăr de un nivel superior celei a «păgînilor». fie în timp de p ersecu ţie (lapsi. 805— 806 .T u c h l e . .u. 418 s. Ea s-a impus adm iraţiei «păgînilor» înşişi. «A lm anahul ortodox». Consideraţii generale. şi între credinciosul pasiv — inactivul pe care îl — asem ăna cu «paganus» ■ păgîn şi infidel. P. Ş e s a n . chibzuit. p ro l. I. op. în en ciclop ed ii la a rtico le le resp ectiv e. cit.

A şa se explica faptul că ele sînt m ărturisite şi cunoscute chiar mai mult decît virtuţile creştinilor. alim en­ tau continuu viaţa m orală a creştinilor. C oncepţiile şi m oravurile antice furişate între creştini au fost cen ­ zurate cu severitate de episcopi. El începea o viaţă nouă.i. în scop apologetic. Frum useţea vieţii m orale creştine este dovedită în toate laturile ei — individuale. C eea ce interesează este că B iserica n-a tolerat recăd erea creş­ tinilor şi im oralitatea păgînă şi că a stabilit o disciplină m orală. se ştie că. în ju d ecată şi răsplcilă întreţinea moralul creştin. a actelor m artirice. renăscut. virtuţile creştinilor se impuneau şi recunoaşterii an­ ticilor. răspîndind afir­ m aţii im aginare pe seama lor. II) şi mai tîrziu de la împăraLul apostat Iulian (361— 363). A stfel recrutaţi. iar rigoriştii susţineau chiar că pentru ele nu există iertare. păcătoasă şi trecăloare. educaţia în fam ilie. «m iliţia Christi». nici cruţate. Pregătirea prin catehum enat. Botezul îl punea într-o stare de curăţie care trebuia păstrată. trire trebuia să trăiască şi să gîndească deosebit de lum ea pă<|în. sau «christi. scă ­ derile creştin ilor erau criticate adesea. de scriitori. a scrierilor cre ş­ tine. îndreptat.iiid». ba chiar de la satiricu l Lucian de Sam osata (sec. P ăcatele creş­ tinilor nu erau nici ascunse. Totuşi. creştinii constituiau «Biserica lui Hristos». . luminat. rugăciunea p arti­ cularii. evitarea spectacolelor şi a m anifestărilor antice im orale. Era de aceea greu ca v iaţa lor să nu prezinte şi unele umbre. din epistola lui Pliniu cel Tînăr către Traian. pregătiţi şi obligaţi. instituţia penitenţei au creat şi au menţinut un înalt nivel de viaţă m orală. <'r«*c!inţii în nemurirea sufletului. Pe cînd acestea erau arătate doar ocazional. în viaţa viitoare. de la medicul Galienus. P ractica postului. de sinoade. Păgînii au criticat cu patimă viaţa creştinilor. P ăcatele grele săvîrşite în urmă nu se puteau ierta decît prin lungă penitenţă. fam iliare şi sociale. par­ ticip area la cult şi la viaţa B isericii. care a servit ca frîu slăbiciunilor. m ărturisirea păcatelor.24G IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ totul. în acte oficiale şi în scrieri întregi. Cel botezat era un om lepădat de «păgînism». cilirea Sfintei Scripturi.

D eşi era mult cinstită fecioria. a) V ia ţa d e fa m ilie . celelalte două se strîng în palmă simbolizînd unitatea celor două firi în M întuitorul . întreţineau fără voia lor im ora­ litatea societăţii. Creştinism ul a făcut din căsătorie o Taină. sclavii. Ea a căpătat astfel în B iserică un caracter sacru. 1. Ei erau frate şi soră de credinţă. nu puteau fi ucişi în pîntece (avort). 33). Ei aveau aceleaşi drepturi m orale. în caz de nerecu noaştere de către tată. m îna dreaptă se duce la frunte : «în num ele Tatălui». de dimineaţa pînă seara (D e co ro n a . era facerea semnului Sfintei Cruci. ca membri ai Bisericii. cînd încă se mai încerca îm păcarea soţilor. indisolubil. C ăsătoria între soţi de clase sociale deosebite nu era legală. apoi la piept : «şi al Fiului». C o­ piii erau sfinţiţi prin creştinarea lor. Amin. dar era socotită de mai pu­ ţină cinsle. Neo- . o nu­ m eşte adulter cuviincios. sau de sărăcie. canon 61 . precizînd : se îm preunează prim ele trei degete ale m îinii drepte simbolizînd Sfînta Treim e . C reştinii o încheiau pe viaţă şi nu se despărţeau decît în caz de adulter. precum şi simbolismul lui. natalitatea scădea. nici aruncaţi. de viaţă şi de suferinţă creştină. ci o binecuvîntare dum nezeiască a fam iliei . Soţii nu erau egali în faţa l e g ii. adulterul şi concubinajul erau tolerate legal pentru b ăr­ baţi. inviolabil. siliţi de stăpîni şi lipsiţi de drepturi omeneşti. «mădulare» deopotrivă ale lui Iisus Hristos. Apologetul A tenagora (JlpeaŞsta irspi /piaTiayffiv. Ei erau socotiţi nu o povară. C elibatarii se înmulţeau. starea civ ilă obişnuită era că să ­ toria. III. divorţul se pronunţa uşor.EREZIILE 247 Un m ijloc eficace de a aduce m ereu aminte creştinului că este al lui Hristos. C ăsătoria era discreditată. şi de la umărul drept spre umărul s tîn g : «şi al Sfîntului Duh». Nu se admiteau legături în afară de căsătorie. 11). însuşi Sfîntul Ignaţiu a definit facerea acestui semn. Copiii erau expuşi aruncării. de nădejde. A doua căsătorie era permisă in caz de văduvie prin deces. V iaţa m orală a creştinilor. Soţii erau egali. C ăsătoria s e încheia de regulă între soţii creştini care nu erau rude în grade oprite de B iserică (sinodul de la Elvira. sfinţind-o cu binecuvîntarea lui Dumnezeu. Fam ilia în so­ cietatea antică era în decădere. Apoi Tertulian în ­ demna pe creştini ca să facă acest semn al crucii la orice început şi sfirşit de activitate şi la orice îm prejurare din viaţă.

cum­ pătarea în toate. în societate. jo cu ri scenice obscene şi altele. făcut să se renunţe la aplicarea ei. (Tertulian. magia. ea a făcut aceasta şi pentru a evita căsătoriile m ixte sau concubinajul soţului care n-ar fi găsit tovarăş de viaţă potrivit. alt­ fel. gladiatorii. 6 ). . canon 6 2 . dacă ea nu-i punea în contact cu «păgînismul». ei le socoteau «pompa diaboli» : lupte de gladiatori. ceea ce a. O cupaţiile legate de cultul acesta. în viaţa publică. C reştinii evitau spectacolele şi erau recunoscuţi după aceasta. de teatru şi de circ erau cu totul incom pati­ bile cu creştinism ul. raporturile şi obligaţiile erau multiple şi de altă natură . actele cu sem nificaţie pa­ gină erau condam nate de creştini. 47. pe care legea n-o recunoştea . ConstiLuţiu ni le apostolice. creştin ii îşi păstrau m eseria sau profesiunea. B iserica prefera să-i întreţină ea (Sfîntul Ciprian. de rară frum useţe. ele erau uneori periculoase. Ei iubeau sim plitatea.. îm păraţii romani n-au reuşit să stăv ilească prin legi adulterele şi alte păcate contra căsătoriei. creştinii riscau să cadă în păcat sau să fie condamnaţi. m orala creştin ă întîmpina mai multe ispite şi greutăţi decît în cea de fam ilie. ea perm itea însă desfacerea căsătoriei. m odestia. lupte de fiare. sau dacă nu era infam antă . 64. ca şi diferite alte distracţii. De sp e c ta c u lis . II. acestea slujind cultului m itologic. 12. parfum urile. alergări. 71. dacă nu mai puteau să facă aceasta. argintăria. sau alţii trebuiau să înveţe o m eserie n o u ă . B iserica a îngăduit şi căsă­ toria între soţi de rang social deosebit. dacă era p ericlitată m întuirea sufletului creştin. cochetăria în general. 24) . B iserica recunoaşte căsătoriile m ixte. b) V ia ţa p u b lic ă (spectacole. trebuiau să renunţe la ea (sinodul de la Elvira. Dacă se converteau la creştinism . luxul. A strologia. Un tablou al vieţii fam iliale creş­ tine. 72). băile m ixte. canon 2 şi altele). a c­ torii. 69. dar recom anda evitarea lor . m eserii. pictura. De obicei. O lege a lui Septim iu Sever (193— 211) a provocat într-un singur an la Roma trei mii de procese de adulter. ju stiţie). 70. A dulterul şi alte păcate contra căsătoriei erau pedepsite de B ise­ rică (sinodul de la Elvira. canon 7. M ai periculoase erau profesoratul. po­ doabele. E p isto la 2). sculp­ tura. 31). funcţii. V III. dă contem poranul Tertulian (A d u x o rem .248 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LA cezareea.

C reştinism ul a rezol­ vat problem a grea a bunurilor m ateriale în chip religios-m oral. sau asigurînd că spun adevărul «pe trupul şi pe sîngele lui Hristos». ucidere) vor avea în rîndurile lor lot mai mulţi creştini. El trebuie s-o folosească în scopuri vo ite de Dumne­ zeu. ş. Unii episcopi şi creştini bogaţi au dăruit averea lor Bisericii. Ei erau buni cetăţeni şi-şi îndeplineau datoriile faţă de stat şi de societate. păstrînd linia ju stă între dispreţul bunurilor m ateriale şi între folosirea lor egoistă şi evdem onistă. Herma. precum şi organizînd întrebuinţarea lor în chipul cel mai folositor pentru societate. A pologeţii stăruie în scrierile lor asupra acestui lucru. aju torarea săracilor. luînd m artori pe Hristos şi pe îngeri. Clem ent A lexandrinul. prin acte de caritate. care a tratat problema bogăţiei într-o scriere specială Care b o g a t s e m în tu ieşte ? cea mai im portantă în prim ele trei secole despre folosirea bunurilor m ateriale în viaţa creştină. O rigen. să se împace în dragoste creştină. serviciul m ilitar. ea trebuind să ser­ v ească pentru facerea de bine. creştin ii întrebuinţau formule cu caracter religios. pentru faple de caritate şi pentru nevoile com unităţii. cim itire. munca.a. participare la serbări şi acte de cult antice. a străinilor. a altor com unităţi. Pentru n eîn ţeleg erile dintre ei. condamnări la m oarte. m agistratura. Faţă de bogăţie s-a m anifestat pe de o parte rezerva impusă de M întuitorul pentru bunurile păm înteşti. c) C reştin ism u l şi b u n u rile m a te r ia le (bogăţia. în num ele lui Hristos. recom andă întrebuinţarea lor raţională. In com unităţile creştine au intrat şi oameni bogaţi. Sfîntul Ciprian privesc bo­ găţia ca pe un m ijloc al m ilosteniei creştine. în spiritul credinţei lor. pe de alta n ecesitatea p ractică de a o folosi pentru binele obştii creştine şi sociale. se recom anda creştinilor. In loc de jurăm inte. învăţînd că ele sînt păm înteşti şi trecăto are şi că nu trebuie să fie căutate sau preţuite în sine. B ogăţiei i s-a dat astfel un scop religios-m oral. luxul). pre­ zentau greutăţi pentru creştini (jurăm înt. omul este doar beneficiaru l şi chivernisitorul ei. Clem ent A lexandrinul. 6 ). Locaşurile de cult.EREZIILE 2 49 Deşi funcţiile publice. trebuinţele trupeşti. după exem plul Sfîntului apostol Pavel (I Cor. Proprietatea asupra bogăţiei aparţine lui Dumnezeu . răs­ .

monlanişti). m arcioniţi. sentim entul de dra­ goste şi de mila. Leneşul era socotit un parazit. care prescrie regulile de urmat în toate actele v ieţii publice şi particulare (P e d a g o ­ gul. Sinodul de la A relate. Cu toată sev eritatea Bisericii. ea nu cădea în e x c e ­ sele ascetice şi rigoriste ale unor secte (gnostici.250 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ cum părarea prizonierilor se făceau prin contribuţia credincioşilor. trebuind să fie aju taţi şi săracii. podoabe. ca mădular al Irtipului lui Tlrislos. au făcut ca şi credincioşii şi com unităţile să contribuie cu elan la opera m oral-socială a a ju to ­ rării tuluror celor aflaţi în lipsă şi nevoie. iar plata ei socotită ca un semn al servituţii. pentru a putea să aju te pe cei inapţi pentru muncă. canon 17). se recom anda creştinilor cumpă­ tare în toate. Pe cînd la cei vech i munca m anuală era dispreţuită. ca frate. Comerţul li s-a interzis ca nepotrivit cu preoţia. Fiecărui creştin i se cerea să m uncească. ea este o cu ­ noscută operă filantropică. Tertulian cere mai mult decît cum pătare şi anume abţinere de la tot ce făcea plăcerea v ieţii «păgîne». chiar de la unele lucruri indiferente. Clem ent A lexandrinul stabi­ leşte în a ceastă privinţă un adevărat cod m oral creştin. distracţii. iar împrumutul cu dobîndă era oprit şi clericilor şi laicilor (sinodul de la Elvira. cărţile II şi III). în satisfacerea nevoilor trupeşti. sinodul I ecum enic. canon 12. d) C a rita te a creştin ă este unul din m eritele m orale ale Bisericii din primele trei secole. deoarece darurile credincioşilor nu erau de ajuns. a învăţat-o şi a pilduit-o. . pentru a-şi asigura în treţi­ nerea. Ei îşi impuneau m oderaţie şi bunăcuviinţă în îm brăcă­ minte. Ideea despre om ca aproape. care este Biserica. M unca devenea astfel un m ijloc de binefacere. m obilă. C lericii înşişi munceau. datoria m ilos­ teniei ca m anifeslare a credinţei creştine. conccpţia despre bunurile m ateriale. canon 2 0 . creştinism ul a cinstit munca dintru început. hrană. ca şi m ese­ riile potrivite : ei au preţuit şi au recom andat munca în general ca pe o datorie a tuturor oam enilor valizi şi ca pe singurul m ijloc de trai al acestora. Prin spiritul şi prin efectele ei. în frunte cu cei înstăriţi. C reştinii au practicat com erţul în spiritul m oralei.

6 . Sclavia era cea mai grea problem ă socială ce se punea Bisericii. Cu p rileju l unor epidemii de ciumă la C artagina şi A lexandria. M ijlo a ce le de aju torare se adunau de regulă prin co lectă între credincioşi la cult (Iustin M artiriul. O ricine putea să facă un bine. care cercetau pe creştini acasă. împărţindu-se pe loc sau fiind duse acasă. Creştinism ul a acordat însă sclavilor creştinaţi dem nitatea de oameni. F aţă de ei. B olnavii erau cercetaţi şi în g rijiţi acasă. 5— 7. îngrijind pe bolnavi şi îngropînd chiar pe morţii păgîni. A p o lo ■geticum. A p o lo g ia I. C reştinii de orice rang formau o com unitate de credinţă şi de •dragoste. din clasele de jos. Biserica n-a asigurat privilegii celor bogaţi. M ajo ritatea credincioşilor erau oameni simpli. se ajutau şi se respectau ca fraţi în Hristos. Erau aju taţi chiar necreştinii. participau la m ese comune. Darurile credincioşilor se întrebuinţau de ase­ m en ea pentru aju torarea săracilor. B iserica a avut de foarte timpuriu în rîndurile sale oameni de rang (proconsulul Sergius Paulus în Cipru). criteriile alegerii ei erau numai de ordin moral.EREZIILE 251 B iserica a căutat să cunoască pe toţi cei aflaţi în lipsă şi neputinţă. nici o clasă socială. creştinii din închisori erau vizitaţi după putinţă. . . în rudenia împăratului Domiţian (81— 96). In condiţiile econom ice ale societăţii antice. în timpul Sfîntului Ciprian şi al lui Dionisie. e) C reştin ism u l şi c la s e le s o c ia le . s c la v ia . şi a cerut contribuţia tuturor creştinilor. nici viciul (cerşeto ria profesională). Unii clerici învăţau penir u aceasta medicina. B isericile îşi făceau după putinţă rezerve de alim ente. ajutînd fie şi cu puţin pe altul mai lipsit decît el. B iserica n-a exclus în recru tarea credincioşilor ei nici un neam. Oameni de cultură aleasă vin mai ales din secolul al II-lea. de obiecte.de îm brăcăm inte şi de încălţăm inte. Străinii erau găzduiţi şi ospătaţi. pentru nevoile asistenţei sociale. 39. Tertulian. B iserica nu în cu raja nici lenea. nici o categorie de o a m e n i. La o ju m ătate de secol după ziua Cincizecim ii. creştinii au dat exem plul unui devotam ent sublim. D e şi la creştinism au ven it mai mult clasele de jo s. ea nu putea s-o des­ fiinţeze. părăsiţi de ai lor. Ei se rugau împreună. 67. 16). întocm ind liste prin diaconi şi diaconese. puternici sau culţi. ea num ăra credincioşi.

f) Creştinism ul şi cultura. 1 ). iar unii istorici i-au atribuit decăderea lumii şi culturii greco-rom ane. şi îm părtăşesc aceeaşi nădejde prin harul lui Hristos» (Actul martirio al Siîntului Justin. Platón şi V irgiliu s-au bucurat de cinste la creştini . îi atrăgeau şi înălţau. el a m oştenit şi a păstrat cultura grecorom ană p r i n p r i s m a preocupărilor sale. primiţi ca toţi ceilalţi în sinul Bisericii. IV.252 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Sclavii. 3). Constantin cel M are şi urm aşii lui. transm iţînd-o prin Evul mediu lumii moderni'. ju d ecat şi condamnat alături de filozoful Iustin. scria Sfîntul Ignaţiu lui Policarp (4). IV. ca oameni inutili (intructuoşi ne- . eliberat de Hristos. «Nu fiţi mîndri faţă de sclavi şi de servitoare». 7. au luat măsuri leg ale pentru uşurarea v ieţii şi liberării sclavilor (C odex Theodosianus. alexandrinii şi mai toţi scriitorii creştini o apreciază şi o pun în ser­ viciul Bisericii. Creştinii au lost totuşi persecutaţi ca «duşmani publici». 13). în m ăsura în care cultura lumii vechi era legată de m itologii şi viciată de im oralitate. ai societăţii . ei criticau pe cea imorală. A nticii au imputat creştinilor lipsă de în ţeleg ere şi aversiune faţă de cultura lor. creştinii au evitat-o sau au condamnat-o. De corona militis. şi lite ­ r a t u r a sa p r o p r i e . B iserica îi ferea pe credincioşi de in­ fluenţa ei în sens religios-m oral. răspundea prefectului Rom ei : «Şi eu sînt creştin. Sclavul im perial Evelpist. D acă T aţian şi Tertulian critică pe filozofi şi arată oarecare dis­ preţ de «barbari» (Taţian) faţă de cultura greacă. Ju stin M artirul. Stăpînii creştini şi-au liberat sclavii sau i-au tratat om eneşte . şcolile creştin e dovedeau interesul creştinism ului. au fost trataţi ca fraţi şi s-au bucurat de aceeaşi cinste de creştini. duşmani ai stalului. Sclavul fusese răscum părat cu cel mai scump sînge. In spiritul creştinism ului. Mai mult. clerul a obţinut dreptul de a face liberări de sclavi în adunarea credincioşilor. şi cap acitatea pentru cultură a Creştinism ul însuşi şi-a creat cultura şi şi-a produs arta. sîngele lui Iisus Hristos (Tertulian. nu cultural sau estetic. pe care le găseau în creştinism . C reştinarea lor echivala cu o eliberare m orală. C reştinii nu urau cultura sau arta în sine . Condiţiile m orale.ai culturii.

iar pentru p ăcatele cele mai grele pînă la sfîrşitul vieţii. numită cu greutate. V iaţa lor m orală a fost însă în general fru­ m oasă şi curată. interes pentru cultură. dar’ se com plela după însănătoşire . capitalia sau ca n o n ica . să petreacă în post. Rezultatele acţiunii şi influenţei m orale a creştinism ului sînt cu a tît mai vrednice de apreciat. 1). Penitentul era obligat sa m ărturisească păcatele public. Ele se numeau păcate de m oarte («iJiapt^jiata ftavaxTjcpopa. rugăciuni. lea li­ tate. au făcut unele concesii. pe care o pro­ fiind săvîrşite după botez. cu c ît îndreptarea şi ridicarea sufle­ tească a lumii antice nu s-a făcut uşor. era socotit iertat şi îm păcat cu Biserica. Prin analogie cu h otărîrea A postolilor şi p resbiterilor în «sinodul» de la Ierusalim (Fapte 15. care se puteau ierta numai printr-o grea penitenţă. căreia nu-i scăpa nici o latură a v ieţii creştine : disciplina penitenţei. B iserica şi «botez laborios». . A pologeticum . 2. A sem enea păcate aduceau excluderea nunţa episcopul. crim en mortale. 20. adică iertare obţinută mărul credincioşilor şi deci al păcătoşilor din Biserică. In caz de boală. atunci cînd nu­ dintre ei a crescut. D isciplina (penitenţa). să im plore în genunchi rugăciunile cre ­ dincioşilor pentru iertarea sa. a c ă ­ rei disciplină B iserica a stabilit-o în prim ele trei secole. Penitenţa dura de regulă mulţi ani. 29). O rganizarea ei este una din caracteristicile şi unul din m arile m erite ale B isericii prim elor secole. B iserica a procedat dintru început cu m ultă sev eritate contra păcatelor grave. 42.EREZIILE 253 gotiis. Cu excep ţia celor împotriva Sfîntului Duh. penitenţa se putea scurta. La acestea s-au adăugat apoi altele. crim en mortis. crim en capitale). s-au adaptat.ele' nu mai există iertare. a instituit penitenţa. Dimpotrivă. Ei au dovedit supunere. privegheri. s-au socotit păcate grave : apostasia (idolatria). Unii credeau chiar că. ea a fost unită cu multe greutăţi şi obţinută cu preţul unor sforţări m orale continui şi al unei discipline. au avut chiar unele păcate. de asem enea în caz de călătorie lungă sau de persccuţie. Dacă penitentul m urea m artir. Tertulian. uciderea şi adulterul. mortalia delicta. peccata moitalia. să poarte un costum de penitent. pentru . în acte de pocăinţă şi de m ilostenie.

consistentes).svoc. Au fost supuse penitenţei şi alte păcate (sinodul de la Elvira : sperjurul.unul rigo­ rist şi altul mai indulgent. prosternaţi. penitenţa se făcea o singură dată. în organizarea penitenţei se observă. Ca şi botezul. C redincioşii sau clericii excom unicaţi dintr-o B iserică erau soco ­ tiţi excluşi din toate. ceilalţi la tot serviciul divin. în O ccident îndeosebi. (Ţ c. plîngătorii (irpoaxXoiemeC. N oval-N ovatian. cam ăta). C reştinii nu puteau fi primiţi dintr-o B iserică în alia fără scrisori de la episcopul lor (litterae form atoriae. dacă dovedise părere de rău şi îndreptare. răpirea. 9). A pariţia montanism ului a înăsprit penitenţa. substrati) . împreună cu educaţia creştină şi cu . sau form atae). Problem a penitenţei a provocat prim ele schism e în B iserică (IpoJit. 270) am inteşte două categorii : auditorii (áxpoa>¡j. care nu puteau să intre în biserică. penitentul îşi m ărturisea păcatele şi era reprim it în B i­ serică de către episcop cu rugăciuni şi punerea m îinilor. In secolul II era încă o practică penitenţială uniformă. Penitenţa a asigurat.. In O rient s-au form at mai multe trepte.25 4 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ După înch eierea timpului penitenţei. 8 . ci implorau pe credincioşi afară să se roage pentru ei şi să intervină la episcop pentru uşurarea situaţiei lor. au existat preoţi însărcinaţi anume cu supravegherea penitenţei. Ea se făcea cu form e şi cu o solem nitate care im presionau pe credincioşi. cînd au căzut mulţi creştin i de la credinţă. prin opoziţia a două curente. M elitie). De la Sinodul I ecum enic. erau supuşi de asem enea catehum enii. audientes) şi ingenunchetorii (ţovuxXîvovxsC. oarecare analogie cu cea a catehum enatului. Clerul era supus penitenţei ca şi laicii . Disciplina penitenţei a avut m are însem nătate în v iaţa Bisericii vechi. au n ecesitat organi­ zarea şi precizarea ei. primii asistau la liturghia catehum enilor. După persecuţia lui Deciu. numiţi penitenţiari (irpeofîikepoi éiu ¡ASTavota?). iar persecu ţiile de la ju m ătatea secolu ­ lui III. 6 . penitenţii erau alăturaţi cateh um enilor. care participau la tot cultul şi se rugau în picioare. Sinodul de la A ncira (314) vorbeşte de a treia categorie. dar nu puteau să aducă ofrande şi să prim ească Sfînta Euharistie (canon 5. se cunoaşte o a patra categorie de penitenţi. G rigorie Taumaturgul. îm preună-şezători (aoo'cávxeí. dar se rugau în genunchi sau prosternaţi. tientes).

3. sau V t f H i v larwrnr im t —. ca autoritate m orală şi ca influenţă în Biserică. sau canonicae în faţa episcopului. unii creştini trăiau în feciorie sau nu se recăsătoreau.leb e. unde trăiau izolaţi ca erem iti (pustnici) sau anahoreţi. ca şi fecio arele. unii asceţi s-au retras din lume.■ prima de acest fel a fost condusă de M aria. formînd chinovii săuTnînastiri. O rganizatorul monahismului a fost mai ales Sfîntul A ntonie (251— 356). Este începutul unui costum as­ cetic special. El a cîştigat mult ca număr de adepţi. în regim chinovial. F ecio arele (uap&svoi) :şi văduvele (x^pat) se bucurau în B iserică de cinste şi de unele pri­ vilegii m orale. M onahii s-au adunat apoi în grupuri mari. De la începutul secolului TV. în năzuinţa lor de desăvîrşire.EREZIILE 255 cultul. S-au organizat m înăstiri de bărbaţi şi m înăstiri de femei .Sfîntul Pahom ie (276— 349). virgines con secratae. adică viaţa ascetică trăită în singurătate. C ei dornici de desăvîrşire trăiau în cumpătare. Unii din ei au ajuns celebri. cu v iaţă comună. C elibatul era form a obişnuită a ascezei (doxTjoic. Ele primeau cu acest prilej un văl pentru a-şi acoperi capul. în că din secolu l III.. P ractica ascezei era expusă unor exagerări şi pericole. asceţii erau ţinuţi în deosebită cinste de credincioşi.u l (Teba dig. sub conducerea unuia mai bătrîn sau mai distins. ca Paul. în care găseau s p rijin 'în lupta contra ereziilor. de castitate şi de sărăcie. exercitare în v ir­ tute). fie din n e­ voia de a se sustrage persecuţiilor. v iaţa m orală a Bisericii. C ălcarea votului impunea penitenţă. stăruiau în practici foarte aspre . renunţau la avere. Unul din acestea a fost obiceiul de a locui împreună asceţi bărbaţi şi fem ei. Episcopii erau de regulă celib atari sau monahi şi încu rajau monahismul. A şa a început monahismul. la lux. Egipt7~c7""234— 347). se abţineau de la unele alim ente şi băuturi. Rol însem at a avut în organizarea lor si . mo­ nahii făceau vot de ascultare. sora lui Pahom ie. monahismul este o instituţie d eja con­ stituită. stabilindu-se în locuri ferite. A sceţii au început să form eze grupuri m ici. începuturile monahismului. V ot de castitate Făceau şi fecio arele. posteau. avînd loc special în adunare la cult. Ea a făcut să crească încă puterea opiscopilor. F ie în dorinţa de a se ex ercita şi desăvîrşi în virtute. Ms “* .

în lim b a ro m â n ă . C h r é tie n s d e s p r e m ie r s s i è c le s . I. Paris. 2 vol. 1914. BIBLIOGRAFIE* V ia ţa m o r a lă a c r e ş tin ilo r în p r im e le tr e i . 325— 623. IX (1957). V o r n i c e s c u . L uttich (Liège).. L a v i e c h r é t ie n n e p r im itiv e . nr. 1967. în c h in a r e Ia 1600 d e a n i d e ia s ă v îr ş ir e a sa. a realizat mari virtuţi. V II (1955).u. 2. M itropolit A n t o n i e P l ă m ă d e a l ă .-J. W ien . 598— 653. J a u b e r t . 5— 8.. 1970. l . 2 vol. S c h m i d t . 4-e éd. 1969. ( 'o v o r c ă . X III (1901). Paris. P rin cip ii p e d a g o g ic e în p e d a g o g ia lu i C le m e n t A l e ­ xa n d rin u l. Paris. 726 ş. D o m. p. cu obligaţia păstrării castităţii. I d e m . G a 1 1 i e r. 807— 808. 1 )).256 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ fecioare pe lingă clerici. 1958.. Paris. A . P. In s titu ţiile d e a s is te n ţă s o c i a l ă în B is e r ic a v e c h e . Prof.S. în «Studii T e o ­ i logice». Bucureşti. L a v i e q u o t i­ d ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é tie n s . cit. S l a n n e u t . Ş 1 o I < n A 1 (> x e. ni. H . M a r r o u . C h risten tu m und S k la v e r e i. nouă. 259— 279. Paris. op. c l de Lit». H is to ir e d e ¡'éd u c a tio n d a n s ¡'A n tiq u ité. ed. * B ib lio g ra fic a lc ă tu ită de P r. P. J . p. N. D octrin a m o r a lă a P ă r in ţilo r a p o s to lic i. V ia ţa c r e ş tin ă d u p ă b ă r b a ţ ii a p o s to lic i. C 0 ş. X X I V (1972). III.. A. J . d 'A rch éol. 1913. art. H. Paris. în «Studii teolog ice». M. I ' r e s c u r e . nr. c o l M a rc. în «Studii teo log ice». s e c o l e . L e c 1 e r c q. L e i p o l d . în «Dict. A . I’ rnl. Paris. 541 ş. Drd. in «Slm lii Teologicei». D er s o z ia le G e d a n k e in d e r a lc h r is t lic h e n K ir c h e . IX (1957). 1971. I o a n R ă m u r e a n u . în S iîn tu i V a s ile c ei M are. 3— 4. I d e m . P. E. 1980. P r o b le m e le m o r a le în o p e r a S im ţu lu i V asilc. nr. J u d e c a t a b is e r i c e a s c ă în e p o c a v e c h e . Paris.P. nr. 206— 237. C h a r ité .. 1936. B a u d r i l l a r t . L e c h r is tia n is m e e t ¡ ' e s c la v a g e a n tiq u e . M o e u r s p a ïe n n e s e t m o e u r s c h r é t ie n n e s . col. 1924. K i r s c h . Pr. T etru llia n e t I e s p r e m ie r s m o r a lis te s a ir ic a in s . p. Bd. A . p. A cest obicei a fost m otiv de critică şi a fost com bătut îndeosebi de Sfîntul Ioan Gură de M onahism ul a dat creştinism ului multe personalităţi religioase şi pe ce i mai mari ierarhi din perioada urm ătoare. t. chrét. P. Paris. L 'E g lise e t la R é m is s io n d e s p é c h é s a u x p r e m ie r s s i è c le s . 793— 795 . 223 ş. 1928. Paris. 1925. J . 1969. L e s p r e m ie r s c h r é tie n s .u. 1932. 9— 10. A l l a r d . L e s e s c l a v e s c h r é tie n s .u. un fel de «căsă­ torie spirituală». > J)(icl. p. în comuniune duhovnicească. în «O rtodoxia». J . în S iîn ta T r a d iţie ş i în T e o lo g ia c o n te m p o r a n ă .. Paris. 1937. 1929. M a u q u o y . Paris. p. L e r ô l e s o c ia l d e ¡'E g lise. A sem enea fecioare se numeau «subintroduse» (virgines subintroductae). I. K a t z. 1927. 6-e éd. C h e n o n.u. L a c h a r ité a u x p r e m ie r s s i è c l e du c h r is tia n is m e . I. i v i u S t a n . I o a n Z ă g r e a n . 1. 9— 10. p ro f. Arhid. X V (1903). B is e r ic a s lu ji­ t o a r e în S iîn ta S c rip tu ră . în «Studii T e o lo g ice». p. nr. H a m m a n. El a ridicat idealul moral creştin la un nivel superior.

Paris. 64— 66.u.1979. cd. S o a r e . p. D es P è r e s d u d é s e r t à n o s jo u r s . A . Berlin. t. B a c h t. R e g n a a 1 1. I. F. 1971. P. D as V e r m ä c h ln is d e s U rspru n gs.». L e s m o in s d'O rien t. 418 ş. H. 1964. L e s é n t e n c e s d e s P è r e s d u d é s e r t . I— II. Le R è g le s m o r a le s d e S ain l B a s ile et le N o u v e a u T e s ta m e n t. U trecht-N im ègue. 1956.. 1958. P. A tena. vol. t. ed. Paris. N eufville. L X III (1945). 405 ş. J . 1972. I. cit. o p . 400 -415. I— V I. 1966. P a 11 a d i u s.U.c s iè c le e n A s ie M in eu re. O rt. LothielleuXj Paris. 1960. t. trad. nr. L ö w en . E v e r g e t i n. Vööbus..EREZIILE 257 Pr. Solesm e. 1972. L 'E v a n g ile a u d é s e r t . notes par P. P o p o v i c i. p. . 1957. 1961.. H. L e s â g e s d e la v i e s p ir itu e lle . B is e r ic a şi a s is t e n ţa s o c ia lă . P.u. în «Studia P atristica». Guy. 427 ş. L a p lu s a n c ie n n e v e r s io n la tin e d e la v ie d e S ain t A n to in e p a r A th a n a s e . II. S tu d ii: A. N ouveau recu eil. G r i b o m o n t. H is to ir e d e s m oin s d e S y rie. I— II. Bucureşti. D as Irü h e M ön ch tu m . 1981. * T h é o d o r e t d e C y r . 1960. S ain t P a c h ô m e e t s o n o e u v r e d 'a p r è s p lu s ie u r s é t u d e s r é c e n t e s . Étude de critiqu e te x tu elle .H e i n e m a n n . p. Bd. L. Paul Evdokimov. B en o it. H is to ir e la u s ia q u e . L e s A p o p h t e g m e s d e P è r e s d u d é s e r t. . 1— 2. 2. II. 1961. te x te critiqut. C u ltu re o u S a in tet-. Paris. 1964. S é r ie a lp h a b é t iq u e . P r é c is d 'h is to ir e m o n a s tiq u e . A. L e m o n a c h is m e au V I . L'E sprit clu m o n a c h is m e p a c h ô m ie n . P o p e s c u. S ain t J e a n C a ssia n . T e x te et trad uction par L. d e V o g u é . Paris. . p. nr. p. Rom. W . t. U. 1957— 1966. . 17 — Istoria bisericească . P en tru is t o r ia m o n a h ism u lu i Izv o are : S a i n t B a s i l e . L a r è g le d e S.J . 1961. L e s r è g le s m o n a s tiq u e s . Paris. în «Bis. T e o d o r M. t. 1948. Paris. Leboir. 64) Berlin. P. S tu d ien zu m Iriih en M ön ch tu m s. Louvain. în «Revue d 'histoire ecclésiastique. . Paris. D octrin a şi o r g a n iz a r e a în p r im e le ş a s e s e c o l e . II (T.. 1970. 425— 453. P l a c i d e D a s e i l l e .. C an ivet et A lice Leroy. F e s t u q i è r e . I. suivi de la traduction fra n ça ise des Pachom iana L atina par les m oines de Solesm e B ellefo n tain e. 1957. I. H a m m a n. part. E. franc. M olinghen.u. I d e m . Idem. 1964. 1968. de V og u e et J . H o p p e n b r o u w e r s . Paris. M. L e s m o in s d u d é s e r t. V ie e t d o c t r in e s p ir itu e lle . trad uction. Introd uction. H ls to r y o i A s c e t is m in th e S y r ia n O rien t. . R a n k c . J . C a r it a t e a c r e ş tin ă in B is e r ic a v e c h e . B ellefon tain e.C. Introduction et trad uction par Léon Lèbe. în «Studia P atristica». L X IX (1974). 1969. D e s e i 11 e. 1977. A . C o u s s i n . în lim ba g reacă. Arthur. V ie d e s P è r e s d u d é s e r t . W ürtzburg.». G h . Paris.o s. C u le g e r e d e c u v in te ş i în v ă ţă tu r i a l e P ă r in ţilo f. Essen.

26). C ernăuţi. K arl H eussi. de N. W . A stu d y in p r im itiv e M o n a s ticism . In lim b a ro m â n ă : S i . B ru x elles. Rîm nicul V îlc ii. 1950. Saint B a s ile. A şezăm în tu ri c ă lu g ă r e ş ti. 81— 108. Essai h istoriqu e M aredsous. W ash in gto n . X X V I (1907). în rom. A r m a n d . Ierom . Chadwick. P e e t e r s . S iin tu l V a s ile c e i M are. o r g a n iz a to r a l v ie ţ ii m o n a ­ h a le . 1980. A rhid. în c h in a r e la 1600 d e a n i d e la s ă v îr ş ir e a sa . P. 146— 1 6 2 . Cotos. D. P r iv ir e g e n e r a lă a s u p r a m o n a h ism u lu i d u p ă d iie r iţ i a u to r i. p. L e tr e io n d o r ie n ta l d e ¡ 'H a g io g r a p h ie b y z a n ­ tin e (Subsid ia hagiographica. A rhim . 1934. T e m e iu r i p a t r is t ic e p en tru v ia ţ a d e o b ş t e — A v a Ş e n u te din A tr ip e (334— 452). D er U rspru n g d e s M ön ch tu m s. John C a s s i a n. B u cu reşti. 1950. P o p a . E f r e m Enăcescu. P artea I-a şi a Il-a . V III (1956). 330— 354. a r h ie p is c o p u l C e z a r e ii C a p a d o c ie i. a s c e s e m o n a s tiq u e . O rien t e t B y z a n c e . V a s ile . V e c h i l e r în d u ie li a le v i e ţ i i m o n a h a le . 204— 3 0 0 . 1929. T übingen. . 81— 8 8 . 1933. Episcop Visarion. nr.25 8 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă O. I o a s a f . p. 1948. Irad. C am bridge. 606— 614. în «Studii teologice?». 1898. în lu cra re a c o le c tiv ă : S îin tu l V a s ile c e l M a re. M a l o n e . R e g u le le m ari. Prof. 346— 3 5 6 . 568— 5 7 5 . I o n F 1 o c a. T h e m o n k s artd t h e m a r ty rs. Vladimir de Repta. V a s i 1 e. 24— 3 0 . M în ă s tir e a D o b r u ş a -S o r o c a . 214— 2 3 0 . in «Candela». 1— 2. 1950. p. 1936.

şi prefectura fratelui său C onstan­ tin II. A stfel Constantiu a emis.i • l^ o le g e d r a stic ă î m p o triv a c e lo r c e je r tfe a u z eilo r. după bătălia de la A quileea (340). Panonia. Atitudinea celor doi faţă de păgînism a fost cu totul diferită de cea a tatălui lor. A sia şi Pont. Constantin II a primit prefectura G alia. iar Constans. nici unul n-a putut să se ridice pînă la gloria acestuia. (Treveri). Britania şi Spania cu M auretenia T in qitana.787 ) BISERICA IN EPOCA SINOADELOR ECUMENICE Politica religioasă a împăraţilor creştini după Constantin cel M are * C onstantin cel M are.2 53 PERIOADA A DOUA (325 . au căutat să urmeze politica tatălui lor. Italia. fiind convins că pilonul esenţial al Imperiului îl form ează tronul. diecezele Egipt. * C ap ito l re d a c ta i de P r. p ro í.j4 H otărîrea luată de Constanţiu a fost adoptată şi de Constans. a numit «caesares» pe fiii săi Constantin II. . la care s-a adăugat. cu reşedinţa l a v Constantinopol. I o a n R ă m u r c a n u . Constanţiu şi Constans. Deşi atît Constanţiu (337— 361) cît şi Constans ( t 350). La 346. C rescuţi şi educaţi în spiritul Evangheliei. Illyricum şi Tracia. A frica. au crezut că trebuie să facă tot posibilul ca să trium fe creştinism ul. cu reşedinţa la Sirmium. în nordul Galieih C onstanţiu. O rient. căzut în lupta cu el. avînd reşedinţa la Augusta Treveroruja. I. Intre cei trei Iii ai împăratului a început o luptă disperată.

260 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA Iulius Firm icus M aternus. 1953. El a condus treburile publice ale Imperiului roman «cu o incom petenţă notorie. a fost execu tat în 354. s-a produs în inima tînăruluj împărat o profundă schim bare. cît şi dis­ preţul păgînilor. Iulian i a ajuns pe tronul imperial. prea bănuitor pentru a fi fericit. prea înfumurat pentru a fi mare» (W il Durant. printr-un « p ron u n ciam en to» militar. mai toate celelalte locaşuri de închinare ale păgînilor au fost distruse. Constanţiu. aflate în mina sofiştilor şi a neo-platonicilor. fiind acuzat de crim ă de înaltă trădare. De asem enea şi faim oa­ sele focare de ştiinţă. Cultul zeilor era practicat în case particulare. l< slirşilul lui ianuarie sau încep-utul lui februarie 360. şi-a atras atît ura ortodocşilor. imperator la Paris. 1. pe patul de m oarte. O parte a tem plelor păgîne au continuat însă să dăinu­ iască. Gallus. Ia M opsucrene. în C ilicia. care deveni pentru mai mulţi ani centrul politic al Imperiului roman şi în acelaşi timp centrul bisericesc al lumii creştine. am estecîndu-se în treburile B isericii. dînd do­ vadă de calităţi m ilitare superioare şi de desăvîrşit gospodar şi admi­ nistrator. M otivele ce l-au determinat pe Iulian să se lepede de creştinism au fost urm ările educaţiei primite . tronul a reven it nepoţilor săi Gallus şi Iulian. îm păratul Constanţiu a murit la 3 noiem brie 361. Din clipa întronării. p. la 357 e ridicat de unchiul său Constanţiu la demni­ tatea de caosar şi trimis în G alia să lupte contra germ anilor. Din 350. H isto ire d e la c iv ilis a tio n . F ratele sau Iulian. neavînd m oşteni­ tori de linie bărbătească. au continuat să existe. şi-a sta­ b ilit reşedinţa la Sirmium. Cei trei fii ai împăratului Constantin cel M are. într-o m ăsură mai m are decît părintele său. numit A postatul (361— 363). de ” la episcopul arian Euzoiu al A ntiohiei. prea crud pen­ tru a fi iubit. Cu toate că a fost hirotesil ciW-ţ în biserică. Cu excep ţia tem plelor de la periferie. iar co leg iile preoţilor păgîni să încaseze subvenţiile de la stat. 9). nu a fost educat pentru t r o n . Paris. după ce primi botezul «inj ş x t rem is». fiind sortit să slu jească altarului. Proclamat. sancţionînd pe toţi cei care nu se vor lepăda de păgînism. ajutînd la răspîndirea e re­ ziei lui A rie din A lexandria. un neoplatonic trecut la creştinism . după m oartea fratelui său Constans. Constanţiu. după ce a făcut o descriere a superstiţiilor păgîne. a îndemnat pe îm păraţi să topească com orile de aur şi de argint ale tem plelor.

. Totul a fost însă zadarnic. sem nele şi insignele creştine din arm ată şi de pe m onedele Imperiului au dispărut. cu literatura-i străluci Loare şi seducătoare. La Durostorum (Siiistra). 5. La începutul domniei. Iulian a cău tat să reform eze păginismul. în virtutea principiului că fiecare individ este liber să creadă şi să se închine cum îi dictează inima sa. Gîndul său intim era să folosească îndeosebi ura teo lo gică jdiiitre_Jiar-tjdele creştine din timpul său — od iu m th e o lo q ic u m . îm prejurările de viaţă în care a trăit sub continua nesiguranţă şi am eninţare cu m oartea. Filozoful M axim din Efes_ l-a iniţiat în m isterele cultulifi__lui M ithra^ reprezentantul soarelui pe pămînt. pentru ca... Iulian n-a persecutat pe creştini. Curînd însă după înscăunare.. reuşind să facă din el un admirator pasionat al vechii culturi şi religii greco-rom ane. în calitatea sa de «pontifex m aximus»... aşezîndu-i pe o tem elie neo-platonică. tem plele şi-au deschis din nou porţile.. ch jd erea te mplelor şi aducerea de. ~* Dorind să dea vechiului crez o nouă organizare. mai solidă. l-a cucerit1 ... . Eunucul păgîn M ardoniu j -a iniţiat în m isterele culturii clasice. Elenism ul antic.. cu filozofia m ăreaţă..-ruc[ la 18 iulie 362. sacrificiile şi je rtfe le păgîne au fost din nou permise. Iulian a început să se arate ostil cre ş­ tinilor. Reinstaurînd religia greco-rom ană. T oţi soldaţii cre ştini din garda im perială au fost dem işi. precum şi a caraclerului său.. să distrugă în acelaşi timp forţa şi unitatea creşti­ nismului.. soldat J n arm ata ro ­ mană. pen­ tru a conlrapune creştinism ului. el a preluat suprema dem nitate de mai m arele preoţim ii păgîne din întreg Imperiul roman şi a adus reform e păgînism ului. Sfîntul Emili an. je r tfe în onoarea_ zeilor. . . tratîndu-i cu indiferenţă. 2 şi 4). a sim ulat că este creştin convins. A stfel.. M arcellinus (R es"'G estae.. exercitînd în una din bisericile A ntiohiei funcţiunea de citeţ. de team ă faţă de Constanţiu. în unele provincii din răs a îîl an "Căzut şi m artiri. dar nu pe faţă... am estecată cu elem ente luate din creştinism . nimicindu-se reciproc. din ordinul prefectului Capitolin... X X II.. In copilărie.PER IO A D A A D OUA (3 2 5 ~ ? 8 7 ) 261 din partea unor profesori păgini. ' — — .. ^aJ:Qs4--ar-s~pe. dezgustîndu-1 de credinţa în Iisus Hristos. Iulian a porun cit des^. în S cvth ia M inor. acordînd libertate religioasă tuturor ereziilor. cu m itologia poetică. Entu- ... după.cum ne inform ează istoricul A ..

. Odată cu Iulian A pos­ tatul. pe care îl cinstiţi ca pe un sfînt. care este periculoasă pentru credinţa v o a stră ? Deci spre a nu păcii lui. Celui. voind să dem ons­ treze lumii păgîne inutilitatea Evangheliei. din voinţa ostaşilor. s-a stins şi şirul descendenţilor fam iliei împăratului Constantin cel M are. fiind rănit grav de o să­ geată care i-a pătruns în ficat. Iulian n-a întrebuinţat contra creştinilor forţa brutală. Toate bunurile secularizate ale tem plelor păgîne au trebuit să fie restituite. atît cre ş­ tinii cil şi păgînii au văzut o ju d ecată cerească. Respingea cererile creştinilor. . vă îndemn dar şi or­ don. ci mai curînd perfidia. In cele din urmă. în lu crarea Karâ t«jv raXtXaicov = «C on tra G a lile e n ilo r » . căci aşa numea el în derîdere pe creştini. a publicat L e g e a co n tra p r o fe s o r ilo r creştin i. III. a fost anularea p rivilegiilor şi a drepturilor de im unitate. îm păratul şi-a bătut jo c de creştinii care s-au tînguit că trebuie să restituie toiul. el a com bătut creştinism ul şi în scris. tem plele lor au rămas goale. 25). iar slu jito rii lor erau vicioşi şi nu mai impuneau nici un respect. dacă sîn teţi prigoniţi». La 17 iu lie 362. Iulian spunea creştinilor : «Oare Pavel. ar fi r o s t it : «vevixvjxa? FaXiXate» = «Ai învins. Scadenţa celor făcute creştin ilor de Iulian A postatul se apropia de sfîrşit. Iulian a c ă ­ pătat un urmaş în persoana blîndului şi înţeleptului Jo_vianJ3fi3— 364). căzut în cam pania cu perşii îi trebuia dat un urmaş. nedreptăţiţi de autorităţi. feriţi-v ă de a studia gram atica. G alileene !». prin care li se interzicea să profeseze în învăţăm înt. sub m otiv că ei nu cred în zei. în noaptea de 26 spre 27 iunie 363. Fiind un dibaci m înuitor al condeiului.. după afirm aţia istoricului creştin Teodorei (Isto r ia b is e r ic e a s c ă . N ici unul din marii com andaţi de unităţi m ilitare nu a v o it să accept*' purpura im perială. In m oartea timpurie şi n eaşteptată a împăratului Iulian. nu v-a oprit să consum aţi carnea răm asă de la sacrificii ? Nu v-a oprit să gustaţi din literatura g recească. spunînd că legile lui Hristos învaţă pe cei bogaţi că nu vor intra în îm părăţia lui Dumnezeu. Plin de ironie. în j«362„ a reînnoit îm potriva creştin ilo r vech ea perfidie a împăratului M axim ian D aiar lăsînd ca to ate alim entele din pieţele publice să fie stropite cu apă de la je r tfe le idolilor şi i-a oprit de a studia literatura greacă. în cursul cam paniei contra perşilor.262 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ ziasmul religios al paginilor se stinsese.zicînd : «Voi învăţaţi că veţi fi fericiţi. Printre m ăsurile prin care a căutat să lo vească în Biserică. sm ulgîndu-şi săgeata şi aruncîndu-şi sîngele ce curgea din rană spre cer. filozofia şi retorica».

VI. care au participat în mod activ la distrugerea bisericilor. păgînism ul a continuat sa trăiască. originar tot din Panonia. adept al Sinodului de ia N iceea din 325. în care cei doi fraţi şi-au îm părţit Imperiul şi arm ata. Jo v ia n a murit. deşi a fost un bun ortodox. au fost siliţi să suporte ch eltu ielile de refacere a lor. ajutînd însă cauza greşită a arianismului. pe V alen tin ian I (364— 375). De asem enea şi ritua­ lurile nocturne din domeniul m agiei şi al m anticii (prevestirea viitoru ­ lui). dar nici prigonitorul păginilor. 24. IV. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . în locul rămas vacant. reprezentanţi ai arm atei şi funcţionarii au ales ca îm părat un alt distins general. 31 . de la începutul domniei. 25) şi citirea viitorului din intestinele anim alelor sacrificate zeilor. deoarece în 17 februarie 364. dar pierdute apoi în timpul domniei A postatului. . asigurînd. Is to r ia b i ­ s e r ic e a s c ă . mulţumindu-se cu interzicerea v ră jito riei (Socrat. al cărui protector a fost. Jo v ian . 24). încredinţînd R ăsăritul fratelui său V alens. Isto ria b is e r ic e a s c ă . Dorinţa de a putea confisca multe bunuri pe seam a Im­ periului. V alentinian I şi-a păstrat Apusul cu Illyricum . III. în alţii dem nitari păgîni. Singura m ăsură mai n e­ plăcută pentru păgîni a fost dispoziţia ca toate averile retrocedate de Iulian tem plelor să treacă în proprietatea statului. neţinînd în secret sentim entele sale nobile faţă de creştini (Sozomen. îndreptată mai ales îm potriva prietenilor fostului împărat. A fară de anu­ larea favorului dat paginilor de Iulian Apostatul. Lumea Impe­ riului roman s-a divizat de bună voie în două jum ătăţi. IX . Teodoret. au fost interzise. i-a repus pe aceştia în toate drepturile cîştigate prin edictul de la M ilan din 313. a avut drept urm are că în p ărţile Răsăritului s-a dezlănţuit o persecuţie. F ratele său şi-a însuşit şi el acest punct de vedere. Is to r ia b is e r ic e a s c ă .P ER IO A D A A D OU A (325— 787J 263 Cu toate că Jo v ian a fost creştin ortodox. în urma consfătuirii de la Niş. 3. V alentin ian I. prim irea de aju toare şi subvenţii din vistieria publică. V a ­ l en s (364— 378). Jo v ia n s-a purtat cu multă clem enţă faţă de păgîni. a fost de scurtă durată. 19). Bucuria creştinilor însă. O lună după proclam area lui ca împărat. la cererea alegă­ torilor. libertate deplină celor două credinţe ale Imperiului. a împărţit conducerea Imperiului cu fratele său mai mic. sub pedeapsa m orţii (Teodoret. a continuat şi el politica tolerantă faţă de păgîni. V alenlinian I n-a voit să devină jud ecătorul episcopilor creştini. V. 4.

cei doi împăraţi au interzis toate practicile păgîne. La 381. preoţii pagini şi înalţii funcţionari de stat păgîni. împăratul ju m ătăţii orientale a Imperiului.---f"| 28_fgbju a rie 380/ Teodosie a publicat la Tesalonic. a dispus ca o parte din preoţim ea pagină să nu mai ben eficieze de nici un fel de subvenţii de la stal. printr-un nou edict. în 382.. im . dar după term inarea războiului cu ei. Un an mai tîrziu.. care.. Potrivit prevederilor noului edict. B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Iulian A postatul.. Ş La m oartea lui V alentinian I. sofiştii. La urcarea sa pe tron. împăratul Teodosie a renunţat la tilIul de «pontifex max imus». Cînd. G raţian a numit. A lături de Graţian. dem ni­ tatea religioasă de arhierei supremi ai religiei rom ane şi a refuzat să mai poarte mantia albastră sm ălţuită cu stele. august al Răsăritului.379. rîndurile păgînilor s-au tot rărit.. un copil de 4 ani. la 378. Se poate spune pe drept că T e o d o s ie c c l M a re e s t e c r ea to r u l Im p eriu lu i ro m a n creştin .acorda îm păraţilor romani... Exemplul său a fost urmat în 382 de Graţian. . pe care l-a reînnoit printr-un nou edict.. blînd şi bun. din voinţa luptătorilor. au fost secularizate toate bunurile religiei păgîne. a venit rîndul fecioarelor v estale. faţă de care el s-a purtat ca un tată. în urma acestor dispoziţiuni. C ît timp au durat luptele cu goţii. la Constantinopol. î n . unde-şi avea provizoriu reşedinţa. P ersecutarea paginilor odată începută.. cu excepţia sacrificiu lu i tăm îierii. După ce preoţim ea păgînă a fost privată de ben eficiile acordate de stat. V alens. ~ . publicat la 10 ianuarie 381. Teodosie a oprit toate m anticile. Lo- C ..... tronul a revenit fiului său G raţian (375— 383). Trebuia să se adore pretutindeni num ele singurului şi adevăratului Dumnezeu şi să se res­ pecte credinţa niceeană păstrată de înaintaşi. pe viteazul general Teodosie... G raţian şi Teodosie au continuat politica de favorizare a creştinism ului. .. au fost filozofii neoplatonici. care au fost înlăturate. " ' . Graţian. inauqurată de Constantin cel M are. a fost proclam at fratele său vitreg V a len tin ia n II (375— 392). simbolul pontificatului păgiru.. aceasta fiind adevărata religie. a căzut în lupta cu goţii. ori­ ginar din Spania. în 379.. augustul O cci­ dentului. a fost un bărbat viteaz. De asem enea. elevul poetului creştin Ausoniu. păgînii au fost cruţaţi.. Cei care au avut mai mult de suferit. stînd sub influenţa m arelui ierarh Sfîntul A m brozie al M ilanului (f 397). Graţian. un edict în favoarea O rtodoxiei niceene. împăratul Apusului.2 04 ISTORIA.

1 6 . făcută de retorul Libanius din A nţiohia. au fost interzise.. a fost spulberată după bătălia din anul 394... care fusese aşezată de O ctavian Au-™ gust. 20). A pologia păgînism ului. Teodosie cel M are a dat lovitura de graţie păgînism ului. Hr^ în bătălia navală de la_A ctium (Sozomen. J n G recia.. Sub Teodosie cel M are. T eod orei. în localul Curiei Senatului de pe_Capiioliu. Sozomen. s-a omorît. cît şi contra sectelor../el a poruncit ca toţi care s-au lepădat de ade­ vărata credinţa creştină şi au trecut din nou la cultul zeilor. u ltim ele cinci articole referitoare la Şfjjatul Duh. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . a căzut pradă faim osul Serapeum. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . precum şi ghicirea viitorului după in testinele anim alelor sacrificate. primind num ele de S im b o lu l n ic e o -c o n s ta n tin o p o lita ji. V. un înfocat ortodox. prin înlăturarea statuiei V icto ria. 10.. X V I. iar A rbogast.altor. de prefectul Romei.. nu Şi-a atins scopul. în 396. I. lo caşuri pă^ gîne.. să fie lipsiţi de dreptul de m oştenire. 7. Ultim a speranţă a paginilor. A utoritatea episcopilor A m ­ brozie al M ilanului şi Damasus al Romei _a fost mai m are d ecît arta oratorică a Iui Sym achus. a . a obţinut poziţie specială . B iserică şi viaţa viitoare. a luptat atît îm potriva pă(jînismului.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 265 vitura cea mai crudă a prim it-o vechea religie rom ană însă. VII. 22)) Jo cu rile olim pice fură desfiinţate în flj93. IV. Is to r ia b is e r ic e a s c ă .. .. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . s-a ţinut în 3B1 Sinodul al II-lea ecum enic de la Constantinopol. în Apus. O rto­ doxia n iceeană recunoscută religie de stat. bătrînul consular Symachus^ un ven erabil reprezentant al «Cetăţii eterne». legată de revolta lui Eugeniu si a franr_ cului A rboqast. de team a pe­ depsei. în 382. Teodosie cel M are. iar în februarie 39Î şi noiem brie 392. Eugeniu e prins şi ucis. care a com bătut erezia p n e v m a to m a h ilo r şi a h otărît să se adauge la Sim bolul niceean din 325. Je rtfe le . Inutile au fost protestele senatorilor romani păgîni şi memoriul adresat împă­ ratului Graţian.• C o d e x T h e o d o sia n u s . curînd după biruinţa repurtată în anul 31 a. X V I. precum şl aducerea oricărui sacrificiu./iar m isterele de la Eleusiş.. <le lîngă A quileea. 1). cu m ăreţul şi grandiosul chip al zeului Serapis^ în A lexandria (Socrat. In 386. o ordo-^ nanţă jim perială a interzis ce rcetarea tem pIelor_^i. 36 .a 391. din ordinul împăratului Teodosie. V. toate tem plele din A sia şi Egipt au fost închise. 1 5 . de dreptul de a testa cuiva averea sau de a b en eficia de aceste drepturi (C o d e x T h eo d o sia n u s. Prin edictul dir/2~mai 381.

după care în Hristos. Prin m ăsurile şi legiuirile sale în favoarea creştinism ului. Teodosie a dispus ca m area lui m oştenire să trea că pe seam a fiilor săi. înlăturat în 475 de uzurpatorul B a s ilis k o s (475— 476). Teodosie II (408— 450). A r c ad iu (395— 408). Lui Teodosie II i-a urmat viteazul general M a rcian (450— 457). începînd cu anul 450. în 415. Din porunca lui. pînă la căderea Consl. s-a emis un decret. La un an după u ci­ derea ei. soţii fiicei sale Adriana. «regina filozofiei». Lui M arcian. a fost împinsă în umbră de E v d o c h ia .anlinopolului sub turci. soţul Pulcheriei. M arcian a fosţ primul jm p ă ra ţ c a r e a p rim it coroana^ din m in a p atria rh u lu i d e C on sta n tin o p o l. X V I. d io p r o s o p is m u l. ar exista două persoane şi nu una. care a condamnat erezia lui N estorie. 13— 19). au fost licen ţiaţi din slujbă. 43— 4 7 . s-a în­ trunit la Efes. In R ăsărit. cum învaţă B iserica. A ceştia au răsuflat mai uşuraţi. soţia lui Teodosie II. toate chipurile zeilor au fost distruse. pe baza căruia urmau să fie arse toate cărţile îndreptate îm potriva creştinilor. sora împăratului Teodosie. Pe patul de m oarte. fiica unui filozof grec. Sinodul al III-lea ecum enic. Şi H o n o iiu (395— 423). după căderea Evdochiei — A thanals. X V I. care a primit Apusul. s-a ţinut în 451 Sinodul al IV -lea ecum enic de la Calcedon. A rcadiu a am eninţat cu pedeapsa capitală pe toţi funcţionarii care nu se vor arăta destul de vigilenţi în exercitarea legilor privitoare la cultul păgîn. în 431. 10. i-a urmat L e o n T racu l (457— 474) şi după el cei doi gineri. încoronarea îm păraţilor de către patriarhul de Constantinopol. caro a com bătut m o n o iiz ism u l şi a definit raportul celor două firi. Arcadiu şi după el fiul său. Hypatia. în urma unei dispoziţiuni impe­ riale.266 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ faţă de toate celelalte crezuri şi confesiuni din Imperiul roman. şi a stabilit că Sfînta Fecioară M aria este cu adevărat 0eoToxoi = N ăscătoare de Dumnezeu. cînd pioasa P u lc h e­ ria. divină şi umană. mai ales a filozofilor şi a retorilor. Sub Teodosie al II-lea. numită înainte de a primi botezul creştin A thenaîs. Teodosie cel M are a spulberat definitiv iluzia păgînilor. Z en o n Isa u ru l (474— 475). 5. toţi păgînii. Sul) M arcian. care a primit Răsăritul. în 1453. ca religia lor ar putea să mai reînvie. din persoana M întuitorului. s-a păstrat <l('-a lungul întregii existenţe a Im periului bizantin. au dus la bun sfîrşit toate dispoziţiile lăsate de Teodosie cel M are (Codex T h e o d o s ia n u s . In 448. reven it a doua oară la tron . din A tena. în A lexandria şi-a găsit o m oarte forţată.

a fost paşnică şi lipsită de evenim ente mai însemnate. în Apusul am eninţat şi călcat de invazia popoarelor m igratoare. după num ele patriarhului ecum enic A cach ie (472— 489). 42). El a emis mai m ulte edicte refe­ ritoare la credinţă. Domnia îm ­ păratului Ju stin . Cu u rcarea pe tron a îm păratului Ju stin ia n I (527— 565). dar acesta a contribuit la pri­ ma schism ă dintre Roma şi Constantinopol. un m are ocrotitor. a condus adunările bisericeşti. neluînd n ici o m ăsură în vederea dărîm ării temple- . X V I. In timpul împăratului Zenon. pentru a putea lovi şi mai bine duşmanul.{423— 455) a trebuit să se mulţu­ m ească cu legile em ise contra cultului idolilor (C o d e x T h eo d o sia n u s. Imperiul de R ăsărit a cunoscut o mare întindere şi înflo­ rire. Ju stin ian a publicat cele m ai severe edicte contra ereticilor. iar în 529 ordonă în c h id e r e a ş c o lii d e iilo s o t ie la A ten a . care a durat din 482 pînă în 518. epoca împăratului Ju stin ian I poate fi considerată drept una în care capul încoronat a exercitat cea mai mare influenţă asupra v ieţii bisericeşti. nepotul lui Ju stin I. X V I. La începutul domniei. numită sc h is m a a c a c h ia n ă . Dacă în R ăsărit toate edictele şi ordonanţele referitoare la păgînism au putut fi execu tate destul de uşor. Ju stin a devenit un aprig prigonitor al acestuia. ele n-au putut fi traduse în faptă. s-a publicat la 24 octom brie 482 H en o ticon u l. Sub domnia împăratului J ustin I (518— 527). A stfel îm păratul H on oriu (395—423) s-a arătat destul de indulgent faţă de păgîni. şi A n a s ta s ie I (491— 518). 10. ultimul refugiu al păgînismului. a compus tratate teo lo g ice şi chiar cîntări bisericeşti. Pasiunile în ch es­ tiunile b isericeşti erau mai mari. Cum înaintaşul său A nastasie I (491— 518) sprijinise pe faţă monofizismul. 17 şi 18). Urmaşul său.P ER IO A D A A D O U A (325— 787) 2 67 în 477 pînă la 491. 5. dar în acelaşi timp şi un stăpîn. B iserica Ortodoxă a găsit în persoana acestuia. In istoria raporturilor dintre B i­ serică şi Stat. un act de împă­ care între ortodocşi şi ereticii m onofiziţi. oam enii intoleranţi şi în căutarea alian ­ ţelor. mulţumindu-se doar cu dărîm area tem plelor de la ţară (C o­ dex T h e o d o s ia n u s . Ju stin ian I s-a am estecat pînă în cele mai m ici am ă­ nunte în rînduielile B isericii şi a căutat să-şi impună părerea chiar şi cînd era vorba de dogme şi de cult. V a len tin ia n I I I . gata la compromisuri de formă. s-au reluat în 518 ra ­ porturile b isericeşti frăţeşti dintre Constantinopol şi Roma. între 527 şi 528.

convocînd S i­ nodul V ecum enic de la Constantinopol în 553. noi puteri jm ş£ â m ^ se p a ra tiste a cjjpţiImu_sirienilor şi mai tirziu a arm enilor^Im plicaţiile poîîtTce şi bisericeşti. deci adoptarea unei politici antimonofizite. după 630. regele tribului german al herulilor. Datorită acestui fapt. urme de păgînism s-au m enţiuni timp înde­ lungat. apare în Bizanţ erezia monolelismului. din Siria şi din Palestina. cu toate că unii împăraţi s-au străduit să ia măsuri severe pentru nim icirea lor. în seco lele V şi VI. care au contribuit la separarea Bisericilor n§calcedo. a fost. şi a reorganizai învăţăm intul din Bizanţ. au fost m ărite de am estecul îm părătesei Teodora. ultimul împărat roman. a dat. ocupînd primul loc de onoare în B iserica Răsăritului. La slirşilul domniei împăratului H eraclie. care p ro teja în secret pe monofiziţi. în 476. a reorganizat armata cu ajutorul p atriar­ hului de Constantinopol. soţia lui Ju stin ian I. R om u lu s A u gu stu lu s. pe care a înălţat-o în b iserica învierii la 14.268 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ lor. P olitica de expansiune şi de cu ceriri teritoriale în Apus n ecesita o înţelegere cu B iserica Romei. Noul împărat. o prelungire a ereziei monofizite. reuşind să alunge pe perşi din A sia M ică. al IV -Ica Pogonului (668— 685) a convocat Sinodul V I ecum enic. A versiunea Egiptului şi S i­ riei Faţă de cultura greacă şi de Bizanţul dominator şi centralizator. patriarhul de Constantinopol reapare alături de împărat. care decăzuse aproape cu totul din cauza anarhiei din timpul împăratului F o c a (602— 610). a readus de la perşi Sfînta Cruce a M întuitorului la ierusalim .septem brie §2£L patriarhul Zaharia al Ierusalim ului. după Sindoul IV ecum enic de la Calccdon. din 451. Cea mai im portantă problem ă bisericească-p olitică. spre a fi văzută de credincioşi. a avut drept consecinţă producerea unor noi cer­ turi şi disensiuni. legate de această dificilă problem ă. în timpul îm păratului H e r a c lie (610— 641). în răsărit. care s-a ţinut la Constantinopol între 680— 681 şi a condamnat erezia monotelită. .-„ _ju£ue sau v ech i-orientale de Biserica Ortodoxă^ D acă în timpul lui Ju stinian I. împăratul Constantin. Pentru stabi­ lirea dreptei credinţe şi liniştirea spiritelor.. m on otizism u l. pentru condam narea « C elo r trei C ap ito le» . patriarhii de Constantinopol au trebuit să stea în umbra puternicei personalităţi a acestui împărat. în Sardinia şi Corsica. încît Imperiul roman de apus şi-a încetat existenţa. Compromisul la care a recurs împăratul Justinian. a fost detronat de O d o a cru .

A cte de violenţă şi abu/. la Pr. G.l e a A rm ean u l (813— 820). Fliehe et V.. regenta fiului ei M ih ail III (842— 867). H. de Labriolle. F. 1936. Conslantinus II. Bardy. 53— 116. L.. Iniţiatorul luptei contra Sfintelor Icoane. V ăduva acestuia. 324— 336. a M ovement o f Protest in Roman North Africa. Gouillard. O ttaw a. P. P a 1 a n q u e. în Imperiul bizantin. p. L'Église dans l'empire romain (IV —V -e siècles). G a f t o n. I.. Trente. Will Durant. La situation ecclésiolog iqu e d es Donatistes d ’après S. W . Paris. nr. X X II (1970). care atunci a primit num ele de'«D u­ m inica O rto d o x iei» . O s t r o g o r s k y . Evenim ente istorice înainte şi după Sinodul din C alcedon (451).Pr. Prof.R. p. 266— 316. ale împăraţilor bizantini tafă d e Pa­ triarhii de Constantinopol. p.PER IO A D A A DOUA (325— 787) 269 Prin urcarea pe tronul de Constantinopol a îm păraţilor din dinastia Isauriană.Dnminira a postului mare. F r e n d. 1952. 1959. C. G. Oxford. a fost împăratul L eo n III Isa u ru l. Augustin. în ziua de 11 m artie 843. Pentru Constanţiu (337— 3 6 1 ). t. Paris. în prima. Sinodul de la Sardica din anul 343. The Donatist Church. I. M i c h e l . . . française de J. M o r e a u . 1958. Răm ureanu. p. Martin. Paris. L a m i r a n d e. 131—298. în «Jahrbuch für Antike und Christentum. a reintrodus cu mare solem nitate sfin tele icoane în biserici. 5— 6.08 . 7— 8. 325 à 569 ap. p. A ltă bibliografie recen tă. p. 3— 4. în «Studii Teologice». De Constantin ci C ha rle mag ne. H. Paris. 179— 211. Piva. care a aprobat cultul Sfintei Fecioare M aria.». XV (1963). H istoire de la civilisation m edievale. In lim ba română . A cte d e autoritate im perială în sprijinul primatului papal în sec. . 2 (1959). R ă m u r e a n u . 1952. H istoire de l'Etat byzantin. Darmstadt. J . p. Die Kaiserm acht in d er O stkirche. J.. Lucilcro de Cagliari contro l’im peratore Costanzo. X IV (1962).. Sub domnia împăratului L e o n a l V . J . nr.. Trad. ibidem. mama împăratului C on stan tin V I P o r fir o g en e tu l (780— 797). nr. C. 1928. J .R. 61. P a l a n q u e . I d e m . lupta contra sfintelor icoane a izbucnit din nou în Bizanţ. a început pentru B iserica Răsăritului o nouă dramă : apariţia ico n o c la sm u lu i. 455— 469. III d e ¡'Histoire d e TEglise par Aug. l'ap o g ée de Byzance. IV — V . 5— 6. De la paix constantinienne ä la mort de T hëodosc.(717— 741)^ luptă continuată de fiul său C on stan tin V C o p ro n im (741— 775) şi de succesorul acestuia L eo n IV C ezaru l (775— 780). îm părăteasa T eo ­ dora (842— 856). VII (1955). în Biserică. 146—'182. I. Constantius II. al Sfintelor Icoane şi al m oaştelor. J. 1959. 160 184. G a u d e m e n t . 1956. a convocat în anul 787 Sinodul al V II-le a ecum enic de la N iceea. Sinoadele de Ia Sirmium dintre anii 348 şi 358. Paris. Prof. Irina. ibidem . L’âg e de la loi. în «Studii Teologice». 1972. I d e m . nr. in «Studii Teologice». BIBLIOGRAFIE Pentru puterea îm păraţilor bizantini în Biserică : A. p. Constans. nr. al Sfinţilor. 3— 4. VIII (1956). fiind sărbătorită în fiecare an.

X X X I (1912). 7— 8. H ayw ard. franç. după prima ediţie italiană. I . L’em pereur Julien. London. Ort. 1978. 1939. Darm stadt. 1941. P. . <10 (1973). Der Kaiser der Römer gegen den König der Juden. R. Emilian din D urostor: MaptúpioM tou áfíou (¿apropie Ai. 1930 ¡ trad. Paris. p. R. 1980. G. 4. in lim ba română. 1942. 111. L'ailaire du Tem ple d e Jérusalem . 1963. 1959 . Lupta împăratului Iulian îm potriva creştinismului. J I d i-m. Paris. ed. p. M o m i g 1 i a n o. prof. R ă m u r e a n u). K.M é c h i n r L'IŞmpereur Ju lien ou le rêv e calciné.. antichrétien. 1936. 1 vol. Teubner). 4-a. sub titlul : K aiser Julian s Bücher gegen d ie Christen. R... P. G e f f c k e n . P a u l A l l a r d . Studii: PL A thanassiadi-Fow den. p. Sí. Bucureşti. B i d e z . J . Berlin. . 61— 81 ¡. 1920. Prutul SI.270 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ Idem. 1964. 6 (1928). 3-e éd. R D o l e li a y o. 1940. Leipzig. (363). II Contra G alilaeos dell'Im peratore Giuliano e il Contra Julianum di S. Castelloe. Creştinismul în provinciile rom ane dunărene ale Iliricului la siîrşitul sec. An in tellectu al biographie. Prof. L'im peratore Giuliano ¡'Apostata. Leipzig. p. L e i p o 1 d t. de l’r. 478 p. Martyrium Sancti Aemiliani. germ . F . engleză by M. 263 ş. R. Der röm ische K aiser Julien in der R eligionsgeschichte. in «A nalecta Bollandiana». Jl. în 1. polonă. 3 vol. Leipzig. N e u m a n n . p.1». N ew York. 430 p. 1981. 30— 3 5 . nr. Lodz. K aiser Julian und des ludentum. . ¡ D o u g l a s Simpson. 1962. Ju lien the A postate. R o s t a g n i . T. La v ie de l'em pereur Ju lien . ed. X V I (1964).. 373— 3 7 7 .1 4 0 . Milano. . Parisiis et Romae. Saints de Thrace et de M ésie. 1906— 1919. B r o w n i n g . în «Didaskaleion». ibidem. 304 ‘ O?. W . Oxford.(i. G rigorie d e Nazianz desp re împăratul Iulian. K l e i n . München. V I--531 p. p. t. Julian the A postate. fr. B l a n c h e t i è r e . 1930. M olwaukee. B r a u n et J. trad. P r .Kl. Julien philahelléne. C . Gaetano. W. M. The Conllict betw een Paganism and Christianity in the iourts century.nuli. I. J .u. W . 1977. de H. . II regno dell'Im peratore Giuliano. London. SI intui Mucenic Emilian din Durostor. K aiser Julianus. Leipzig. X X X I (1981) p. 1— 114. Giuliano ¡'Apostata. . V o g t . 1978. R i c h t e r . Rom. Cirillo Alessandrino. N ach ihrer W ieder-herstellung übersetzt. Coman. 1978. B o w e r s o c k . Aria Sanctorum Jiilii. LXII (1944). Julian i Im peratoris Librorum contra christianos quae super sunt. I. 1880. loan G.. 408— 450. Bucureşti. tr. Răm ureanu. 1880. L'attitude d e ¡'Eglise en vers la politique antichrétienne de l'em­ pereu r Ju lien ïA p osta t . I. J. liosrliiu-. A . ÎM linili. C e r a n . în «Bis. 1914. Ju lien ¡'Apostat.Pulpea ( — Pr.utXiavoO. R e g a z z o n i. în «A nalecta Boll. Torino. IV (in folio). Paris. în Sitzungsberichte der säch. Bologna. (B. p. Milano. Saint Emilien de Durostorum martyre sous Julien. G. J. Paris. Fase. I et II. A ctele martirice. ilkin. nr. The Emperor Julian. Aberdeen. IV. 110. Leipzig. A kadem ie der W isenschaften. 1 2 5 . Trad. 1868. par F. Les Belles Lettres. 1928. philosèm ile. Julian and Hellenism. Paris. 1982. H. ed. I.1 rom. E g g e r . De l'histoire à la lég en d e (331— 1715). G. Pentru Iulian Apostatul (361— 363). R i c c i o 11 i. I. Julian Apostata. (336— 363). Bucu­ roşii 1938..». B e n o i s * . 1. Aus den S chrillen Julian s des « A btrünigen». Julien VApostat. L u crarea a fost tradusă în limba germ ană tot de Neumann. Rinn. A n d r e o t i. J. în «The Jou rn al of Jew ish studies». 1960. 1975. Berlin. L'imperatore Giuliano Ï Apostata. N.

de Byzantinologie à Thessalonique 1953». 137— 153. Chrysos. The first two y ears of em peror Theodosius I. 1960. 1942. S t r a t o s . Die Religionspolitik d er K aisers Theodosius d er G rosse. H e e r i n g . în limba n eo -g reacă. Stuttgart. 1. E g g e r. E. 634— 641. 1 B. 1960.1 . The religionsp oiicy ol Anastasius the First. Cambridge (M assachusetts). Ensslin.u. Baynes. 'H è*xXi]aiaatr/.1 9 6 6 . 1939 . în Cam ­ bridge M edieval History. Cambridge. N . L’im peratore A nastasio I (491— 518).u. P. M adison. 118— 260. 1969. A. Pentru Iustin I (518— 527) : A. Idem. Roma. Popa-Lisiseanu. 1951 . Justinian und T eheodora. . în cerca te d e m onografie asupra cetăţii Drăstoru !— SUistra. Grupe. Lübbe. Tesalonic. I. p. La crisi im periale d op o T eodosie. siastical N. Gigli. Philhist. R u b i n . L i p p o 1 d. Da Dioclezian alla caduta deW Impero d'O ccidente. A thènes 1956. Church and State in the Later Roman Empire. K aiser V alentinian I (364— 375). p. D. T. L'Empereure Maurice. A. ' Pentru împăratul H eraclie (610— 6 4 1 ): A. By/. în «Kirche und O rthodoxes und ev. V.. Kosmos. Paris. 1927. Christentum». Ensslin. J. Santo M azzarino.. W. I. fase. Byzance avant ITslam. 1957. p. II. e-e éd. An Introduc­ tion to the ep o ch of Justinian the Great. Jen a. Glanz und G rosse des byzantinischen K aiserpaares.'rjy auvoăov. Idezn. Calw ey. Norm an H. A tena. 1971 P. R. Die Entstehung der K aiserlichen Synodalgewalt. M iddlesex. 602— 626 . Stilicone. în «Journal E ccle­ H istory». Justinian and his age. Bizanţul în secolu l VIL T. 15 (1964). Pentru T eodosie cel Mare (379— 3 9 5 ): A n d r e Piganiol. . II. I.ang. Leipzig. The Emperor T heodosius and the establishm ent of Christianity. Ed. în «Sitzungs­ berichte der B ayer. 1923. r Pentru A nastasie I (491— 5 18): C. Leontius and T ibe­ rius. Roma. W. 685— 711. C a p i z z i .. Byzance et les Francs. vezi : G. 39 ş. vol. London.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) G. P. K aiser Justinian. L'Empire ch ré­ tien (325— 395). t. 1— 17. t. . Berlin.. Harm insworth. T.. 1963.ance au V II-c siècle Vol. Thesalonic. 1980.. p. t. Aufstieg und Herrschaft einer byzantinischen K aise­ rin.uEviy. III. M adison-W isconsin.. 1966. 1951. 626— 634 . în «A ctes du X -e Congrès intern. din limba engleză de Engl. t. 2. R. Band. K. 1981. p. Paris. N. Akad. 9— 32. W. 2. Theodosius der G rosse und seine Zeit. Bologna. II.. München. Goubert. der W issensch. T heodora. U r e. 1936. Bucureşti. Pentru Justinian I (527— 565j : R. 194. 1972. 1968. Justinian I und die Patriarchate von Rom und Konstantinopol. 1 9 6 5 . V (1929— 1930). Byzance et ¡'Orient sous les xucceseurs d e Justinian. în «Byzantion». I. p. K i n g . Munich. 1956. A. 1950. Justinian and the later Roman em pire. I d e m . E h r h a r d . Pentru împăratul Graţian (375— 383). 1980. Wolff. Les prem iers H èraclides et la lutte contre les A rabes. Paris. 413 ş. W . 2-nd edition. II regno dell'im peratore Graziano. Das Zeitalter Justinians. Istambul. A. 1913. 1974. I. Justinian II. C h a r a n i s. Klasse. Studienheft. Der erste T heodosius.'il tz X z i xoü ’IouaxiMiäMoO naxa x*)v Ipiv 7tepi xà xpi® oi xîfaX aia v-aî xîjv E’oinou. 1969'. Staat und K irche von Konstantin der G rosse bis Theodosius d er G rosse. Justin the First. Paris. Trad. By/.1 9 6 9 . 1961. B a r k e r . B r o w n i n g .antium in the VII-th cent. B r i d g e . Roma. V a s i 1 i e v. 1953. Paribeni. Amsterdam . The Dynasty of V alentinian and Theodosius the Great.

profesori şi medici. E drept că acest lucru va li cuţit cu două tăişuri : făcîndu-şi din B iserică o aliată.272 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Răspîndirea creştinismului în Răsărit * De bună seamă că «creştinarea» lui Constantin cel M are nu a în ­ semnat im ediat şi creştinarea Im periului său. Palestina. totuşi în veacu rile IV. unii din împăraţi au căutat să facă din ea nu numai «Biserică de stat» ci şi m ijloc de * C ap itol re d a c ta t de P r. de aceea au fost biciuiţi şi întem niţaţi. creştinările cele mai multe au urmat drum mai firesc. T. Totuşi. p ro f. cît mai ales decretele im periale şi scrierile m arilor Părinţi şi scriitori bisericeşti. Siria sau A sia M ică erau intens creştinate pînă şi în regiuni rurale. din care unii vestiţi şi de neam. au m ărturisit că nu-. care-i dădea elan şi ascendenţii de ordin cultural asupra tuturor supuşilor şi mai ales asupra popoarelor din jur. ' Iată cum afirma la 546 «prea creştinul împărat» Ju stin ian despre cei ce încă nu prim iseră pînă atunci creştinism ul : «Zeci de mii de oameni. mai ales după ce schim barea m oravurilor şi a credinţei adusese şi în Im ­ periu o singură şi o prosperitate econom ică mult deosebite de stările de criză din secolul al III-lea. M ărturii suficiente ne dau nu numai actele Sinoadelor ecu ­ m enice şi locale. mai paşnic. Imperiul roman do Apus va sucomba. după cum cereau acest lucru atît m otivele de strategie politică şi m ilitară. iar cel de Răsărit. linia urmată de Constantin nu mai putea fi părăsită. afară de linia aceasta «dură». V şi V I mai existau pînă şi în aceste părţi mulţimi nenum ărate de oameni încă neconvertiţi la creştinism . cît mai ales cele de ordin econom ic şi cultural. în cet-în cet se va gred za. doşi va păstra mai departe atributul de «roman» — atunci vom înţelege că dacă n-ar păstra orientarea creştină.s creştini. după ce au fost descoperiţi şi torturaţi. Desigur. Dacă ne gîndim că la anul 476. grăm ătici. Chiar dacă unele provincii orientale ca Egiptul. prevederile C odicelui teodosian ori închiderea şcolii din A tena (529) de către Ju stinian sînt numai cîteva momente din procesul atît de com plex al creştinării Imperiului. Imperiul de R ăsărit n-ar fi avut şansa de a dura încă 1000 de ani după încetarea celui de Apus. Episoadele Iulian A postatul ori Hipatia din A lexandria. la Bizanţ. N ici m ăcar după ce la 11 mai 330 se mutase capitala lui în Răsărit. filozofi. B o d o g a e . pentru ca pe urmă să fie în cre­ dinţaţi b isericilor să-i înveţe doctrina creştină».

M ai trebuie să spunem cîtev a cuvinte şi despre căile prin care creştinism ul a făcut progrese în Răsărit. Să nu uităm că prin nestorieni credinţa creştină a ajuns să fie cunoscută pînă în Turchestan. China şi M ongolia. păcat că acestea au fost strivite. coptă. Dintre popoarele răsăritene creştin ate în perioada aceasta amin­ tim pe armeni. A celaşi lucru se va întîmpla în seco ­ lele IV — V I cu B isericile arm eană.) — nu s-au ştiut m enaja interesele lo cale şi specificul spiritual al acestor popoare. Fiind de la început patria creştinism ului. arabi. iar în seco lele III— IV şi cîntări şi slu jbe respective. dezbinare care durează pînă azi. Să le luăm pe rînd. au cîntat şi s-au rugat în limba lor. cînd istoria şi vrem ile ne cer să ne apropiem din nou unii de alţii. iar atunci cînd — din pricini de ordin extern. popoarele din vestul A siei şi din sud-estul Europei au trăit d eja o experienţă de libertate. armeană. înainte de a se greciza şi deci înainte de a se îngusta unghiul de vedere al creştinilor răsăriteni.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 273 dom inare cezaro-papistă. georgiană. In A rm en ia vom avea prima biserică naţională înainte chiar ca în Im periul roman creştinism ul să aju n gă religie de stat. Au fost momente cînd această colaborare a a ju ta t şi statului şi B isericii. indieni. provinciile răsăritene au cunoscut din prim ele veacuri o largă autonomie şi apoi şi autocefalie. A fost o mare fe ­ ricire că. în cît abia le-a mai ră­ mas am intirea. dar şi din pricina unei intoleranţe crescînde a B isericii mai bine-zis a B isericii «greceşti» faţă de celelalte (siriană. Popoarele şi B ise­ ricile Apusului au avut şi ele în primul mileniu liturghii şi tradiţii de rugă p ro p rii. Deşi ţinutul 18 — Istoria bisericească . au respirat duh ecum enic. dar au fost mult ocazii cînd ea a stricat şi unuia şi celeilalte. Este azi. copţii egipteni şi e tio ­ pieni. nubieni etc. s-a aju ns la grele su­ ferinţe şi chiar la dezbinări dintre Biserica-m am ă şi B isericile nestoriană şi m onofizite. arabă. abisiniană etc. perşi. B iserica siriană îşi avea încă din veacul II Scriptura tradusă în limbă proprie. arabă etc. A cest lucru în Apus n-a fost posibil. coptică. E ceva în spiritul grecesc de a vedea în chip dem ocratic şi pentru alte popoare şi pentru alte Biserici aceeaşi îndreptăţire. Nu-i de m irare că şi poporul «barbar» al goţilor şi-a primit traducerea B ibliei tot din Răsărit. georgieni. 1. o datorie de prim ordin de a reconsidera în duh de sinceritate şi iubire dorinţa M întuitorului şi a A postolilor : de a fi cu toţii una.

de la care a luat exemplu. : In A rm enia s-a introdus. Şi astăzi Ecimiadzinul este cea' mai mare m înăslire şi centrul B isericii arm ene. Ce folos însă. cîştigat pentru credinţa creştină. C el mai mare ierarh a fost atunci S a h a c (îs a c ) c e l M a re (390— 440). Un descendent al său A r is ta g e va prezenta B iserica armeană la Sinodul I ecum enic din N iceea (325). iar la întoarcere însuşi regele.274 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ muntos al tării i-a aju tat pe armeni să-şi apere mai uşor independenţa. locul unde — după tradiţie — însuşi Domnul Unul-Născut s-a coborît să-i fixeze altarul. întem eind m înăstiri şi aşezăm inte de binefacere. în că G rigorie folosise în locu l limbii siriene limba arm eană în predică. s-a refugiat în C ezareea Capadociei. Jvicrri caro n-a fost înţeles de reg ele Pap. arm ata şi sfetnicii lui se botează (între anii 280— 301). Tiridate trim ite acum pe G rigorie la C ezareea să fie hirotonit. anexînd teritorii din ea sau chiar supunînd-o îndeo­ sebi pentru poziţia ei strategică. ajungînd — după tradiţie — să mai lase n ecreştinate doar 17 fam ilii. Dintre urmaşii acestuia. dar rolul de conducător al poporului îl ia acum catolicosul cu adunarea clerului şi poporului. Salvarea a ven it to t prin Biserică. întors în ţară. mai ales în urma unei vindecări m iraculoase la care ar fi contribuit şi Grigorie aruncat de el în închisoare vrem e de 15 ani. Ca să scape de un m ăcel organizat de trupele persane. dar mai ales fam iliarizaţi cu credinţa creştină. pentru că la 428 regalul armean încetează. G rigorie a mai înfiinţat încă 12 episcopate. R eligia dualismului persan renăscută cu fanatism de regatul sasanizilor (224— 640) n-a putut atrage pe ar­ m enii dornici după independenţă. Do atunci B iserica arm eană se declară autocefală. ultimul deseori- . iar de acum G ri­ gorie organizează B iserica cu centrul la Ecimiadzin. form aţi de el în credinţa creştină. A rătîndu-se ca un adevărat părinte. unde arhiepis­ copul Firm ilian l-a. Po la 385 cea mai maro parte (4/5) din A rm enia e anexată de perşi. aşezînd ca titulari pe fiii foştilor preoţi păgîni. tînărul descendent dintr-o fam ilie regală G rig o rie supranumit L u sa v o riţ = Lu­ m inătorul (f 332). că nu pentru multă vreme. prieten cu Sfîntul V asile al C ezareei. totuşi cele două mari puteri Persia şi Bizanţul se vor am esteca ade­ seori în viaţa ei. acesta şi-a schim bat atitudinea. G rigorie a murit la adînci bătrîneţe. amintim de N c r s e s c e l M a re (353— 379). iar conducătorul oi «culolicos». după modelul preoţiei leviţilor. a fost Ia început persecutat de regele T irid a tc II (261— 317). iar reslul di' bizantini. care l-a otrăvit pe m otiv c-ar imila pe greci. dar în urma unor îm prejurări zguduitoare. principiul ereditar.

în cercările făcute ulterior. 2. C ontinuele războaie dintre sasanizi şi bizantini exp lică de ce la Sinoadele II. dar curind după aceea. arhimandritul M esro p . sînt ortodoxe. care voiau să Ie impună cre ­ dinţa m azdeistă a lui Zoroastru. C elebri au mai fost şi polem istul Eznic. mai ales sub îm păratul H e i a d i e (610— 641) de a reveni la ortodoxia calcedoniană n-au dat roade tot din m otivele am intite. cînd se ţinea Sinodul IV ecum enic la Calcedon. nu au reuşit. în cît . După 485 s-a restabilit' pacea între bizantini şi perşi. după cum s-a făcut şi popularizarea multor scrieri patristice din părinţii sirieni şi greci. poate şi din anti­ patie p olitică faţă de «greci». în fond. b i­ zantinii n-au făcut-o. Sahac şi M esrop reform ează litur­ ghia arm eană. «cel ce te-ai răstignit pentru noi». La anul 410 era gata traducerea B ibliei după versiunea siriană (P eşito). la care au luat parte şi episcopi georgieni şi alani. introducînd — pe lingă imne proprii — şi elem ente din liturghiile Sfîntului lacob. a în g rijit pe un copil bolnav atît de bine. născoci alfabetul arm ean după modelul celui sirian. Sfîntului V asile şi Sfîntului Ioan Gură de Aur. Din A rm enia creştinism ul s-a răspîndit şi în G e o ig ia sau I v iiia şi iată cum : Prin anii 320 o credincioasă arm eană N in a sau N un ia. Prietenul acestuia. amîndoi istorici cunoscuţi. au declarat că ţin de acum monofizismul. III şi IV ecum enice au lipsit cu totul episcopii armeni. ca şi unele deosebiri privind postul şi alte puncte de mai m ică im portanţă). trim iţîndu-le episcopi sau învăţaţi greci. aşa încît de acum nici în cercările perşilor de a sparge unitatea arm enilor trim iţîndu-le episcopi sirieni şi nici cele ale bizantinilor. aju nsa acolo ca roabă de război. sinoadele de la V a g a iş a p a t (491) şi Tvin (525). arm enii se răsculaseră contra perşilor. Cu toate că le prom iseseră ajutor.PER IO A D A A D OU A (325— 787) 275 dent al Sfîntului G rigorie Luminătorul. poate dintr-o traducere greşită a term enului «cpooi?» prin «persoană». care voia. La fel s-au introdus slu jbele sfintelor Taine şi ierurgii. C elelalte elem ente din cultul şi trad iţiile lor (cu excep ­ ţia unor influenţe iudaice despre jertfe. ar­ m enii ţin un monofizism moderat. primind totodată şi adaosul la trisaghion făcut de Petru Gnafevs. precum şi E lise şi M oisi de la H orene. Cei doi prieteni.îm păcarea dintre nestorieni şi m onofiziţi a fost aprobat şi de armeni. H en o tic o n u l lui Zenon. iar la 432 o a doua ediţie şi după Septuaginta. însuşi cato-licosul Io s ii a murit ca m artir în 543. legat mai mult de unele expresii mai puţin fericite. Tocm ai în anul 451. în Ioc de «fire».

am estecul perşilor şi bizanti­ n ilor le-a stat de multe ori în cale în drumul spre independenţă. şi la 491 şi 525 s-au d ecla­ rat m onofiziţi. dar acest fapt a fost numai ceva trecător. întrerupe buna dezvoltare a B isericii georgiene. Sinai. de la Athos. Drept mulţumită pentru ajutorul dat.276 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ acesta s-a vindecat în mod neaşteptat. Nu e sigur dacă Sinodul trulan din 692 recunoaşte au tocefalia B isericii georgiene. R avagii m ari a făcut m ahom e­ danismul : m înăstiri şi biserici vech i au fost distruse. în seco lele V şi V I cu arma în mînă. despărţindu-se astfel de armeni. ceea ce înseamnă — ca şi în A r­ menia — că B iserica georgiană. Sub V ahtang (446— 499) se amin­ teşte de primul catolicos georgian. dar odată cînd a ajuns într-un impas într-o pădure. din Cipru şi Bitinia. regele a trim is în anul 326 soli la împăratul Constantin cel M are să-i trim ită m isionari. m ajoritatea popu­ la ţie i islam izată prin teroare. care botează pe rege şi poporul său. în cît Nunia a fost chem ată şi la regina. Amintim ca m artiri pe A b o din T b ilisi . R e­ gele M irian n-a dat atenţie prea m are faptului. din 451. Probabil că prim ejdia incursiu­ nilor arabe. Ca şi în Arm enia. regii A rc il şi V a h ta n g s-au răsculat adeseori îm potriva perşilor invadatori. V estea a făcut vîlv ă atît de mare. care erau tot mai dese acum.1 hirotoni pe cato lico s ori de a trim ite un exarh în caz de vacanţă sau de tulburări eretice. IVlru Ivirul era o m arcantă figură în secolul V III. La începutul secolului V II. Ca şi arm enii. în tre 390 şi 550 s-au tradus Biblia şi principalele cărţi de slujbă în limba georgiană. că ju risd icţia scaunului antiohian va fi încetat de acum. aşezînd ca prim episcop pe lo a n ca sufragan al său. în tăriţi îndeosebi prin contactul strîns cu cen trele m onahale de lingă Ierusalim . georgienii revin la formula calcedoniană sub catolicosu l K irian I. şi-a adus am inte de rugăciunile creştinilor şi a invocat şi el pe Dumnezeu. s-a d eclarat autocefală. căreia i-a insuflat încredere în Dumnezeul creştinilor şi prin rugăciune. fiind un profund cunoscător al literaturii ascetice creştine. bolnava s-a vindecat. Constantin trim ite pe patriarhul Eustaţiu al A ntiohiei.o cărţi creştine. de acum bine organizată în 2 eparhii. s-a introdus liturghia bizantină şi s-a putut astfel păşirii specificul propriu al culturii georgiene. unde de timpuriu se întîln esc şi călugări georgieni s-au tradus şi în limba lor niull. sub împăratul H eraclie (610— 641). n ici georgienii n-au participat la S i­ nodul IV ecum enic de la C alcedon. patriarhului de A ntiohia revenindu-i doar dreptul de a .

în 325. ţani. La începutul secolului IV din două centre au radiat spre Persia m isiunile creştine : din Edesa. In P e r s ia de sub dinastia sasanizilor (226— 636). I a c o b c e l M a re ( f 338) a ilustrat v estita şco ală siriană prin predicile lui m orale. centrul b isericesc a răm as la M zehet. iar peste 1 0 ani cad sub arabi. de pe ţărmu­ rile M ării N egre şi Caspicei.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 277 (| 6 8 6 ). 3. creştin ii s-au înm ulţit încă înainte de anii 300. abasgi. în schimb. nestorienii cîştigară bunăvoinţa regelui V a ra n es. Se ştie că după anul 363. La anul 343 începe o epocă de 35 de ani de crudă persecu ţie a creştinilor de către regele persan Ş a p o r II. din anul 425. pînă ce la 628 i-a zdrobit îm păratul bizantin H eraclie. cum s-a văzut şi din istoria maniheismului. . dar aceştia îngăduie —•din ură faţă de bizantini —• desfăşurarea liberă a creştinism ului la ei. în anul 418 izbucni o altă persecuţie ce va dura 30 de ani din pricina episcopului A b d o s din Suza. S fin ţii D aniil şi C on stan tin (f 715). ci şi cu alte popoare din sud şi din nord. Se ştie că de la georgieni în secolul V I s-a extin s creştinism ul şi spre nord la populaţiile vecine : alani. între Tigru şi Eufrat. instigat de m agi şi de e v r e i: Se vorbeşte de 16. vech ea cetate a regilor A bgar şi patria primei traduceri siriene. 4. cînd a altuia. r e g e l e A r c il (t 727) etc. Epoca de aur a literaturii si­ riene a atins culm ea dezvoltării sale pe vrem ea S tîn tu lu i E frem Şirul ( t 373) supranumit «lira Duhului Sfînt». pentru gingăşia şi m ăiestria imnelor şi rugăciunilor lui pline de evlavie. N isibi se afla sub stăpînire persană. P e şito . participa şi Io a n episcopul Persiei. cu toate că era dominată politic de cercurile fan atice ale preoţilor mazdeeni şi dualişti. cînd în favoarea unuia.000 m a rtiri! După o linişte de 40 de ani. Se ştie că în tot timpul dinastiei sasanide. cînd şcoala de la Edesa a fost închisă. unde «şcoala perşilor» a fost întem eiată în anul 306 de Sfîntul Iacob ( t 338). care a incendiat un templu persan. şi din Nisibi. In tot acest răstimp teatrul de luptă se schimba. Pentru cei răm aşi ortodocşi. răscum părînd cu bani 7000 de prizonieri perşi. După 489. centrul cel mai im portant a rămas N isibi. Spre miazăzi de A rm enia se înregistrează în perioada a Il-a pro­ grese m ari printre m e s o p o ta m ie n i. perşii au fost mereu în luptă nu numai cu bizantinii. La N iceea. lazi. m ărturisitor în persecuţia lui D iocleţian şi participant apoi la primul Sinod ecum enic.

modeste. care vor cunoaşte acum o înflorire excepţională. în Persia propriu-zisă. ajungînd chiar şi în Sum atra şi în China (pe la 779). dar peste 14 ani îi răzbună îm păratul bizantin H erad ie. la triburile ungro-turce de lîngă Ura Ii şi Turchestan. care l-au vestit. de pildă la M oşu l. La începutul secolului V avem şi un episcop diplomat M a iu ta din M aiperkal. la tibetani (unde influenţară şi asupra cultului local lama). După jum ătatea veacului V. chiar şi episcopii. cîtev a m ilioane. C l e r u l era căsătorit. încă pe la anii 600 ei făcuseră convertiri din nordul A rabiei pînă la hunii din Crim eea. R ab u la (toţi în secolul V). m arele dascăl Efrem Şirul va trece cu colaboratorii lui în Edesa. s-a rctias intr-o m înăslire. Pe la sfîrşitul perioadei a Il-a rolul «patriar­ hatului» nestorian de Seleu cia-C tesifon se fundamenta în cadrul isto­ riei creştinism ului prin referirea la Avraam din Haran şi cei trei magi. Iha. fără podoabe ca cele bizantine. C ărţile lui erau tra­ duse de timpuriu în greacă. ce afirmau independenţa canonică faţă de scaunul de A ntiohia.i marelui anahoret Is a c S im l.273 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Ultima persecuţie persană are loc sub regele C o s r o e la anul 614. care. arabă. trim is în m isiune la Bizanţ. Cam în aceeaşi vrem e înflorea şcoala din S e le u c ia -C te s ifo n . Cînd în 363 Nisibi cade sub perşi. De la sinodul din Seleu cia din 497. . trezvia şi munca manuală. pe care o va mai ilustra după el şi alţi mari dascăli şi m isionari ca N a rses. după 5 luni de episcopal. Conştiinţa de sine a nestorienilor ajunge la apogeu cu toată apă­ sarea musulmană. Numărul lor va creşte vertiginos. C el mai im portant sinod e cel din 499 de la Seleucia. num ele ]ui N estorie este pomenit alături de ale m artirilor. tot la o «şcoală a perşilor». respectiv l-au adorat pe Hristos. p olitica stalului persan a fost deosebit de favorabilă faţă de nestorienii alungaţi de bizantini. conduşi de vreo 2 0 0 de e p i s c o p i . M ult a influenţat şi teolo­ gia ascetica . P ăcat că popoarele de stepă vor distruge aproape total această operă im presionantă. La sinodul din Seleu cia din 486 s-a definit «crezul» B isericii nestoriene : «M întuitorul e Dumnezeu perfect şi om perfect» . toi atîtea căi spre desăvîrşire. unde la c o b A ir a a te expunea pe la 350 în acrostih învăţătura creştină. slavă. predicînd ca nimeni altul înfrînarea. în acelaşi timp au înflorit şi alte centre. unde în 410 şi 419 se ţineau sinoade. etiopiana. B isericile lor erau sim ­ ple. «nu ne trebuie confuzie ca în monofizism».

Din acel timp. G rigorie Teologul şi Am brozie. De asem enea şi S im ion S tîlp n icu l şi cuviosul monah E ftim ie s-au bucurat de mare cinste printre arabi. pe coasta apuseană a Indiei. a primit episcop pentru supuşii ei creştini. în veacu l V I n e­ gustorul C o sm a « In d icop lev stu l» m ărturiseşte că a întîln it multe co ­ m unităţi creştine sub conducerea cîtorva episcopi. Un alt trib arab a> avut în decursul secolului V un scaun episcopal la Jita b e . A cest episcopat arab se afla sub ascultarea scaunului de la Ierusalim . O altă cruce cu inscripţii în dialect indian (secolul VII) s-a păstrat în biserica din Kottayam . o principesă saracenă. M au v ia. C eva mai bine s-au păstrat creştin ii torniţi din Mcilcibar. Dar au răm as şi com unităţi ortodoxe. s-a creat un episcopat sufragan Patriarhiei de A lexandria. pentru arabii din ju ru l muntelui Sinai. a patra eparhie creată pentru triburile arabe din jurul Damascului. 6 . în timpul domniei îm ­ păratului A n a sta sie (f 518) a trecut la creştinism A lm u n dar. S-a păstrat şi o cruce cioplită în piatră neagră cu inscripţii din vrem ea sasanizilor. pe la m ijlocu l se­ colului V. unde domina nestorianism ul. păstrate pînă azi. cum spun scrii­ torii Eusebiu de Cezareea. . centrul bisericesc din M a­ labar. Limba de cult era siriana. B isericile creştine din India devin monofizite. Din cauza persecuţiei regelui Şapor sute de m eşteri persani se refugiază în M a la b a r . odată cu în ch eierea acordului de pace cu Bizanţul. Pe la 372. eliberîndu-se de tradiţiile aduse de m isionarii rom ano-catolici. creşti­ nismul a pătruns graţie apostolatului erem iţilor din pustiul arabic. B iserica indiană e autoceaflă. ce întreţinea legături de prietenie cu Bizanţul. Tradiţia despre evanghelia dusă în India de Apostolul Toma era vie în secolul IV. B i­ serica indiană a fost mult timp nestoriană. era dependentă de scaunul A ntiohiei. De pe la anii 800. D atorită contactului cu Persia. în per­ soana venerabilului călugăr M o ise. şi-a primit căpetenie b i­ sericească chiar pe propriul lui şeic A s p e b e th o s sau P etru . unde li se dau însem nate privilegii.PER IO A D A A D OU A (325— 787) 279 5. în fine. din C oelesiria şi pînă la poalele muntelui Sinai şi golful A caba. Din secolul X V II. Un al treilea trib. Pe acea vrem e. legătura cu Persia s-a rupt pentru aproape 600 de ani. cum s-a numit după ce a fost botezat de călugărul Eftimie. căpetenia p olitică a unui alt trib arab. La Sinodul I ecum enic semnătura episcopului «loan al m arei Indii şi al Persiei» vrea să însemne că încă de atunci exista în India o B iserică sufragană celei persane. Printre triburile a r a b e de la hotarul sud-estic al Imperiului roman.

Cu cea mai mare ten acitate s-a menţinut păgînismul în Gaza din F ilisteea. Deşi o parle a Asiei M ici. creştinii arabi sînt persecutaţi de acest rege iudeu. toate centrele mai în ­ semnate'. trim isul împăratului Constanţiu. Aden şi Hormuz. printre h a ja riţi sau hom eriţi. în aşa-zisa «A rabie fericită». cîştigînd pe mulţi arabi din Yemen. elenism ul mai avea încă forţă vitală. a propovăduit creştinism ul sub form ă ariană. îm potriva misiunii creştine din Yem en au reacţion at iudeii care vor reuşi să dea hom eriţilor un rege iudeu. de cari' ne vorbeşte Sfînta Scriptură. primul oraş al O rientului. Din cauză că la 616 partjea cea mai mare a A rabiei a ajuns sub dependenţa perşilor.280 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Cu toate că părţile nordice ale A rabiei au fost cercetate de nu­ m eroşi m isionari creştini şi săm înţa învăţăturii lui Hristos a fost arun­ cată pînă departe în ţinutul N edjed. aşa-num iţii «creştinii lui Toma» au fost atraşi spre nestorianism . făcînd ca păgînism ul să-şi continue existen ţa pînă prin secolul V. Odată cu această învăţătură greşită şi-a făcut in tra­ rea printre creştinii de acolo şi monofizismul. pentru consolidarea creştinism ului. bastioanele păyîne unul după altul. care-1 răsturnă. îm părăteasa Elena. ridicînd pe pămînlul «Tării făgăduinţei» biserici m onumentale. A cest episcop. episcopul T e o iil. printre care şi pe regele hom eriţilor. a putut distruge. şi-au cîştigat m erite nepieritoare. a activ at ca predicator în decursul anilor 350— 354. bucurîndu-se de spri­ jinu l împăratului. Duh-Novas. în cercul retorilor şi al filozofilor. La sfîrşilul secolului al IV -lea. Incepînd cu anul 522. în ţinutul Fen iciei de la litoralul mării. se puteau mîndri cu b i­ serici şi ininiisliri. cu ajutorul călugărilor. Ioan Gură de Aur. nu se poate vorbi de o B iserică unitară şi naţională arabă. arhiepiscopul de mai tîrziu al Constantinopolului. educat în ale credinţei de Eusebiu al Nicom idiei. creştinism ul ajunge dominant în decursul secolului IV. vech ile san c­ . In Palestina. în ţinutul apusean al Siriei. Pe seam a acestor arabo-creştini au fost înfiinţate trei biserici în Tarafan. în sudul A rabiei. atît împăratul Constantin cel M are cît şi mama sa. în cetatea A ntiohiei. 7. în aju tor e chem at regele Etiopiei. iar în decursul seco ­ lului IV creştinism ul va înregistra o victorie importantă. încă de la începutul secolului al III-lea era împîn/ită cu o reţea de biserici episcopale.

fiind acom odată limbii autohtone a copţilor. B iserica îşi avea organizarea ei proprie. cît şi în Caria. unde totuşi în decursul secolului al V l-le a mai existau puternice colonii păgîne. Dintre cen trele eparhiale mai însem nate amintim pe cele din Pelusium. B iserica egipteană nu a fost cîştigată de propaganda arienilor. cît şi în alte locuri secrete. N icopolis. iar m isionarii m elitienilor mai curînd au întărit decît au slăbit unitatea avîntului monahismului ortodox. în timpul disputelor dogm atice. fiind însă continuu supravegheaţi şi urmă­ riţi în acţiunile lor de conducătorii B isericii egiptene. atît în A sia. Is to r ia b is e r i­ c e a s c ă VI. limba m aternă a fost întrebuin­ ţată de oam enii B isericii în scopuri m isionare. Cu toate acestea.PER IO A D A A D OU A (325— 787) 281 tuare păgîne au continuat să-şi m enţină poziţiile. numărînd aproape 100 de eparhii. de pildă. Cu toate că în acest oraş. Lycopolis. U rm area a fost că păgînii şi-au putut practica nestingheriţi cultul în templul zeiţei Isis. Un alt factor care a aju tat cauza creştină. 40. după ce a primit unele adaptări şi transform ări. 8. 10. deşi exista o puternică colonie creştină. 13). Frigia şi Licia. M isionarii creştini au putut desfăşura o activitate bogată şi încununată de succeis. In întreg Egiptul. a simţit păgînism ul că pierde cu totul terenul. în Egipt. pe insula Philae. în extrem itatea sudică. un m erit deosebit şi-au cîştigat călugării. nu se poate afirma că păgînismul era zdrobit. In secolul IV. A lături de propaganda şi m isiunea bisericilo r episcopale şi a clericilo r exilaţi în părţile de nord şi de m ij­ loc ale Egiptului. 4 6 . A bia cînd au fost dărîm ate faimosul Serapeum şi celelalte sanctuare păgîne. 26 şi V III. păgînismul a putut să se m enţină în tot cursul secolului IV. . greoaie şi nepractică. m etropola de unde radiau razele bin efăcătoare ale soa­ relui învăţăturilor M întuitorului era A lexandria. Herm opolis din Tebaida şi cel din B eren ice din Libia pentapolit)ană (Eusebiu. VII. 11. Thmuis. A rsinoe. m arele sanctuar al Isidei a trebuit să fie cruţat de teama tribului blem ienilor de dincolo de hotare. încă de la sfîrşitul secolului al II-lea dăinuia faim oasa şcoală cateh etică. aproape întreg Egiptul era împînzit cu biserici creştine. 42. care erau în dependenţă de scaunul A lexan ­ driei. Aşa. a fost îm ­ p rejurarea că începînd cu secolul IV. Pe nesim ţite. e înlăturată de alfabetul grecesc. vechea scriere cursivă.

precum şi succesele obţinute în predicarea ş i. Istorisindu-i toate întîm plările. In A b isin ia . să se con ­ form eze adevăratei credinţe reprezentată prin episcopul arian Gheor. G raţie culturii şi ştiinţei. F ru m en ţiu : şi Edesiu au părăsit A bisinia. sau curînd după 346.. a cărei dezvoltare a mers m înă în mină cu creştinarea lor.m a re cinste în limpid îm păraţilor Ju stin ian I (527— 565) şi Iustin II (565— 578). După unii istorici actul sfinţirii a ¡avut loc la 328 sau 329. episcopj. că în A bisinia erau biserici. sau în regatul azumitic etiopian. pirul atunci alcătuită numai din consoane. recăpătîndu-şi libertatea. unde tocm ai fusese hirotonit episcop Sfîntul A tanasie cel M are. Intorcîndu-se la Axum. m arele A tanasie l-a înduplecat . ' (in alt merit al episcopului Frum enţiu a fost crearea unei litora­ luri naţionale eliopiene. 169). . în timpul lui Constantin cel M are (306— 337). Frumenţiu a botezat la 350 pe regele A iz a n a şi pe fratele său S aza n a şi apoi pe rînd o parte însem nată: a poporului. rupînd orice legătură cu A tanasie cel M are. Cînd acesta a luat conducerea ţării. acest filozof a întreprins o călătorie de studii în A bisinia. am in­ teşte în lucrarea sa (1. cei doi au continuat să trăiască la palat. care s-a bucurat d e . Cosma Indicoplevstul. corabia lui e atacată şi jefu ită de indigeni. cît şi fratelui lui să vegheze ca şeful lor bisericesc. M eritul lui Frum enţiu a fost că a introdus şi v o c a le 1în scrierea etiopiană. obţinînd chiar posturi de înaltă . 3 la M igne. Cu excep ţia celor doi tineri. creştinism ul a pă­ truns graţie a doi tineri din Tir.G. La 356. A bisinia a continuat totuşi să răm înă ortodoxă. episcopul Frumenţiu.uilorul unei topografii creştine.sînt omorîţi.răs­ pundere la curtea regală. Constanţiu a crezut că prin acest m ijloc va reuşi să-l atragă şi pe Frumenţiu. reuşind . Frum enţiu a plecat spre A lexandria. L X X X V III. P. A juns într-un port al acelei părţi.ghe al A lexandriei. de partea arienilor sau îl va com promite în faţa înalţilor săi protectori.282 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ 9. atît M eropiu cit şi însoţitorii lui . F ru m en ţiu şi E desiu . după alţii sau ceva înainte de 340. nepoţii învăţa­ tului filozof M ero p iu din Tir.să accepte să fie sfinţit episcop al abisinienilor. la stăruinţele regineimame. După m oartea regelui. preoţi şi mulţi călugări ortodocşi. ajutînd-o la conducerea ţării şi veghind ca tînărul fiu de rege Aizana (Ezana) să prim ească o creştere îng rijită.r ă s pîndirea credinţei creştine. împăratul Constanţiu scrie atît regelui. Frum enţiu şi Edesiu sînt aduşi sclavi la curtea regală din Axum (Auxuma). cei doi şi-au cîştigat încrederea regelui.

preoţia ereditară) şi de mahomedanism (poligam ia). în d eoseb i p. 1934. BIBLIOGRAFIE R. B is e r ic a A r m e a n ă . p. H. 1947. London. A b r a h a m i a n . în «O stk irch lich e S tu ­ dien». K o g y a n. chiar dacă alături de ele sînt şi urme de iu ­ daism (circum ciziunea. Paris 1910. T o n r n c b i z e. P a s d e r m a d j a n. XLI (1965). W ürtzburg. H isto ry o i th e A rm en ia n s. 7— 8. C ălugărilor se şi datoresc primele imne şi primele traduceri din greacă şi siriacă. T h e C h u r c h e a n d F a ith of A r m e n ia . A. un m onofizit înflăcărat. III (1951). M. un rol deosebit a avut în dez­ voltarea creştinism ului din Etiopia monahismul. tn lim b a ro m â n ă : M i h a i R ă d u l o s c u . Printre e i a activat preotul Iu lian din A lexandria. Paris. B u cu reşti. nr. M estu rgian. T h e A r m e n ia n C h u rch . E p i f a n i e N o r o c e l . B eiru th. p. 3— 4. X IX (1970). L 'E glise A r m é n ie n n e .au a c c e p ta t şi ei creştinism ul sub formă de monofizism în timpul domniei împăratului Ju stinian (527— 565). A bisinia răm îne într-o izolare im presionantă. nr. 1920. mai mult o form ă ana­ cron ică. nr. P o s ib ilit a te a în t o a r c e r ii B is e r ic ilo r m o n o fiz ite la O r to d o x ie . Ş. T h o m s o n . 1978. L. în «O rtodoxia». G r o s s c t . Is to r ia B is e r ic ii A r m e n e d e la in t r o d u c e r e a c r e ş tin is m u lu i in A r m e n ia p in ă în z ile le n o a s tr e . M o s e s K h o r e n a I s ' i . Z o h r a b i a n . în «M itropolia M old ovei şi S u cev ei». 1949. 1920. In ro m ân eşte de V . K r ü g e r . O r m a n i a n . H. Cît despre monofizismul B isericii etiopiene. London. Paris. sabatul — alături de duminică. După venirea arabilor în Egipt (640). înainte de ven irea arabilor. 447— 515. W . 4. L 'E glise A r m é n ie n n e ju sq u 'a u C o n c ile d e F lo r e n c e . N u b ien ii şi b le m ie n ii . H is to ir e d e l'A rm én ie. . A s p e c tu l n a ţio n a l în e v o lu ţ ia B is e r ic ii • r m e n e . P en tru r ă sp în c lire a c re ştin ism u lu i in A r m e n i a : P.P ER IO A D A A D OUA (325— 787) 283 s-o facă astfel mai uşor de citit. 1. dar îşi va păstra trad iţiile vech i creştine. 1910. a Protos. 374— 390. în că rţile de cult ei sînt ortodocşi. 339— 346. XC1I (1974). Legăturile «oficiale» cu Biserica-m am ă a copţilor egipteni a rămas şi aici. R. Paris. 1961. încredinţînd turma spre păs­ torire episcopului Teodor din P h ilae. 586— 636. la A lexandria etc. Pr. p. Ca şi în Egipt şi în vestul A rabiei. în «B iserica O rtod oxă Rom ână». engleză. H is to ir e d e l'A rm én ie d e s o r ig in e s à 1071. în veacurile V şi VI. A. abţinerea de la unele m încăruri. trad. D o w l i n g . p. el este mai mult formal. H is to ir e p o lit iq u e et r e lig ie u s e d e 1'A r m e n ie . După o activitate m isionară de doi ani. London. Zur E in fü h ru n g d es C h riste n tu m s in A r m e n ie n d u r ch d e n K ö n ig T reiat (T ir k la le s ). P u 1 p e a (Răm ureanu). 618— 621. bucurîndu-se de sprijinul îm părătesei Teodora. el s-a reîntors la A lexandria. F. ca şi acolo. C am ­ bridge (M ass). se am intesc chiar pelerini etio ­ pieni pe la Sinai. încetu l cu încetul a luat naştere o literatură etiopiană creştină. Prof. 1910.

C h u r c h e s in In d ia . P e e t e r s. G e s c h ic h t e d e r ir is c h e n K ir c h e v o n ih r e n A n lă n g e n b is zu m 12. J . C r u c e a n u . Răspîndirea creştinismului în Apus * La începutul secolului IV. 1910. W . de M é n a s c a . 1905. T a m a r a t i. Term enul «paganus» în accepţia actuală apare cam din perioada aceasta în documente (Paul Orosiu). O n o u ă p a tr ia r h ie . L 'É g lise M a z d é e n n e d a n s ¡’E m p ire S a s s a n d ie . 1. iP. L e s d é b u t s d u c h r is tia n is m e en G é o r g ie d 'a p rès l e s s o u r c e s h a g io ­ g r a p h iq u e s . E p i f a n i e N o r o c e l . Paris. M o n g o lia . II (1955). 1957. p. 1964. nr. P aris. 1965. D e 1 e h a y e. J . P aris.. în ¡«M itropolia M old ovei şi S u cev ei». B. L e c h r is tia n is m e e n C h in e e t e n A s ie so u s i e s M on g o ¡s. M. Prof. In d ia ş i C h i n a : W . M iinchen. C o u 1 b e a u x. 1929. în «O rtod oxia». B o d o g a e . Delhi.284 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă Pr. X II (1960). p. L’É g lis e g é o r g ie n n e . P en tru E t i o p i a : N i c o I a e.. B r o w n . Ceea ce o interesant de con statat pentru peninsulele Italică şi Iberică. H. 'H ’Ex-zli'iata AiOtoziac. Desigur nu toate populaţiile cuprinse în aceste im ense terito rii erau creştine. 9— 10. O l g a L e b e d e w. Ja h r h u n d e r t. . E.-iP. Les v e r s io n s g r e c q u e s d e s a c t e s d e s m a r ty r e s p e r s e s s o u s S a p o r II. M. I s t o r ic u l B is e r ic ii g e o r g e in e . 3. T h o m a s . prof. H is to ir e p o lit iq u e e t r é ü g ie u s e d 'A b y ssin ie . L a n g. C alcu tta. nr. O r ig e n e s c h r é t ie n n e s d e G é o r g ie .. în «C haiers d 'h isto rie m ondiale». Rom e. E. G eorgetow n. X V (1912)r p. P en tru In d ia : P. 1908.. L. dar în cele mai multe purii lumea părăsise vechile credinţe. S tu d ie s in C h ristia n C a u c a s ia n h is to r y . R. Paris. P en tru r ă s p în d ir e a c re ştin ism u lu i în P ers ia . P. 554— 565. p. Protos. P en tru r ă s p în d ir e a c r e ş tin is m u lu i în G e o r g ia : C. X L III (1967). T. B ru x e lle s. L 'e x p a n s io n n e s t o r ie n n e e n A s ie . 34— 73. Cam bridge. B is e r ic a d in E tio p ia . 1956.. Rom e. 577— 592. L iv e s a n d le g e n d s o i t h e G e o r g ia n S a in ts. ¡Pr. T i s s e r a n t . term inologia creştină indicînd elem entele de bază ale crezului * Capitol redactat de Pr. T h e In d ia n C h ristia n s o i St. m itrop olitu l A xom ei. G r .. 601 p. 1904. Prim ele com unităţi ştim c-au fost în oraşe. T irag e a part des «A nalecta Bolland ian a». L a b o u r t. I. pe liniile mai circulate. N a u. Bom bay. D. 1963. C o d i e r. T h o m a s . A s h o rt in tr o d u c tio n to t h e E tio p ia n O r th o d o x C h u r c h . g raniţele nordice ale Imperiului roman aju n seseră pînă la văile Dunării şi Rinului. M adras. 1905. p. A ddis A beba. A ddis A beda. Le c h r is tia n is m e d a n s ¡'E m p ire p e r s e s o u s ia d y n a s t ie sa ss a n ic le (224— 632]. D e 1 i u s. T o u m a n o f f. 1929. Is t o r ia B is e r ic ii A r m e n e p în ă Ia S in o d u l a l I V . în porturi. în «Echos d'O rient». spre a nu mai vorbi de insulele britanice şi de Apusul co n ti­ nental. I (1932). 1914. 1954.le a e c u ­ m en ic .. B asel. 5— 58. H is to ir e d e la c o n v e r s io n d e s G é o r g ie n s a u c h r is tia n is m e . 289— 299. 2-e éd. B u cu reşti. nr.. E a s tern C h r is t ia n it j in In d ia . T u r k e s ta n . L i v i u S t a n . 1956. J a n i n. Paris. London. 1950.

Ce să vorbim de B iserica cu vechim e to t aşa de mare a G aliei. creştinism ul apusean va primi prin noua idee <le ju risd icţie universală a papalităţii uri aspect instituţionalist. în general. i. Cezar de A relate. în orice caz.) era numeros încă înainte de secolul IV. în m oştenirea romană.a. Episcopatul din nord-vestul A fricii (patria lui A rnobius de Sicca. Prosper de Aquitania şi alţii care-şi aveau tradiţii venerabile din R ăsărit cu litur­ ghie şi cu sinoade proprii ? Iar de-a lungul Rinului şi Dunării în seco ­ lele IV —-VI activau nu mai puţin vestiţii m isionari : Sfinţii Severin de Noricum ( f 482). Columban şi Gali. A bia scriitori mari din seco lele IV şi V ca şi sinoadele respective au creat şi generalizat term inologia creştină. de­ sigur sprijiniţi de un trecut lung de muncă. Era şi firesc acest lucru pentru că. dus de apostoli şi scriitori <a A m brozie din M ilan. şi alţii. V incenţiu de Lerin. a înflăcăraţilor Firm icus M aternus şi Lactanţiu. însă. pe zi c e trecea tot mai depărtat de duhul apostolic şi de respiraţia ecum eni<< a B isericii. dar mai ales a lui A u­ gustin. de pildă. F ericitul Ieronim .PER IO A D A A D O U A (325— 787j 285 şi organizării v ieţii creştine au un caracter mai abstract şi mai in telectu alist decît în Răsărit. apostolii E lveţiei de azi. unele din ele (mai ales în nordul A fricii). «erei . a isto ricilor Paul O rosiu şi Sulpiciu Sever. în această perioadă tot ce s-a adîncit şi lărgit în m aterie de răspîndire a creştinism ului se leagă de tem eliile puse an te­ rior. limba în care se săv îrşea Liturghia era greaca. Fulgenţiu de Ruspe ş. Ioan ('iisian. papa Leon cel M are (440— 461). Sfîntul G rigorie de Tours. peste întreg Apusul vrem e de peste 100 de ani s-au . Petre Hrisologul. duse cu cea mai m are cruzime. C ît despre 9( pania poetului creştin Prudenţiu. în Italia pînă la anii 300. Liturghia. Rufin. A ceasta cu atît mai mult. mai tirziu a scriitorilor Isidor şi Hiidefons de Sev illa se ştie că în jurul anilor 300 concentrau în sinoade aproape regulate la Sevila cîte 19— 20 episcopi. cu cît em igraţia continuă a popoarelor numai pe această cale s-a putut dizolva în «Romania». Paulin de Nola.ir după creştin area francilor (finele secolului V) şi mai ales după • ilianţa cu m erovingienii. chiar dacă ei vor schim ba aproape total aspectul lumii apu­ sene.ibătut — odată cu im igrarea popoarelor germ anice — şi luptele ariene. în care activau Sfîntul Ilarie. La acestea Irebuie adăugaţi factorii care au dinamizat şi unificat opera de creşti­ nare din Apus : papalitatea şi ordinul călugăresc al benedictinilor. în perioada de care ne ocupăm. Totuşi.

ci el s-a prăbuşit din pricina decăderii sale sub toate aspectele. C eea ce este însă interesant. nici să schim be m ăcar lim ba latină pe care o im itau copilăreşte. este faptul că nu «barbarii» au distrus Imperiul. vizigoţii din Spania şi chiar vandalii din A frica şi atunci cînd vor crea organizaţii statale. în cît în scurtă vrem e «statele» lor s-au prăbuşit. într-un fel ei făcuseră. Un Im periu de uzură şi de dezgust. Iată ce spune în această privinţă scriitorul creştin Salvian (t 495) : «Săracii sînt despoiaţi (la noi.• regresiunea econom ică. la romani) de tot ce au. norm ele de conducere nu-şi pierduseră încă cu totul nota au­ ten tică din vechim e. form ele noi vor li lot atîţia germeni ale unor popoare noi. servit cu devotam ent. Nu ştii care din ele au fost mai mari. însă. Ca un paradox viaţa creştin ilor se sim ţea mai în siguranţă tocm ai pe teritoriul «barbar». coeziunea lor internă era slabă. văduvele se vaită. D escentralizarea adm inistrativă a Imperiului adusă de D iocleţian nu-i putuse asigura acestuia liniştea . orfanii sînt călcaţi în picioare pînă în tr-atît în cît mulţi dintre ei (chiar oam eni de neam ales şi de creştere deo­ . Ei erau însă puţini la număr. clim a sudică îi m o­ leşea repede. fără un ideal propriu. Un Imperiu nu se putea conduce de unul singur. După «barbarizarea» Im periului se revine curînd la o «rom a­ nizare» a lui. e necesar să mai amintim cîtev a lucruri proprii numai O ccidentului. Aşa trebuie înţelese creştin ările din Apus din perioada a Il-a. Desigur aceasta nu va mai fi ca cea veche . Pentru a înţelege mai bine specificul v ieţii bisericeşti apusene. vor gîndi că salvează Imperiul. ale unor B iserici noi. ostrogoţii din Italia. a graniţelor pe care im pe­ rialii nu le mai puteau apăra. cu un aparat adminLstrativ incapabil şi co ­ rupt. îără in iţiative industriale şi com erciale. un astfel de Imperiu nu putea să nu cadă. un Imperiu în care între anii 300— 450 toată arm ata era condusă numai de «barbari». dar ei n icio ­ dată nu se vor gîndi să ia tronul im perial pentru ei. în afara limesu-Iui. cu limba latină nu s-au fam iliarizat prea mult. criza re ­ ligioasă şi asaltul tot mai în teţit al «barbarilor» vor schim ba în curînd totul. «Barbarii» au venit pe teritoriu l rom an ca «federaţi». Goţii din Balcani. conducătorii lor urcă în scara ierarh iei civile şi m ilitare a Imperiului pînă la cele mai mari grade n obiliare şi adm inistrative. un m are serviciu Imperiului împrospătîndu-i cadrele.286 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R SA LĂ zul». burgunzii din Franţa. ca aliaţi.

precum şi de la creştinii găsiţi în D acia şi Crim eea. De la captivii căzuţi în sclavie. doi episcopi. «Dumnezeul creştinilor e mai puternic». Cu alte cuvinte. decît să fie sclavi sub o aparentă libertate». S -a am estecat şi ceva superstiţie. au pornit spre sud. ei se duc să caute la barbari omenia rom anilor. După cum am mai spus. cu m ici excep ţii (unde a in terven it şi folosirea forţei) cele mai multe popoare germ anice au fraternizat cu creştin is­ mul în mod voluntar. Dintre aceştia. cît şi Bonifaciu al saxonilor. răsfirate de-a lungul coastei M ării Negre. I-a im presionat îndeosebi ideea. ex ilat în Sciţia M ică de împăratul Constanţiu. C elălalt ram. întrucît nu mai pot răbda neom enia barbară printre romani. ' Triburile germ anice se pot împărţi în două grupe mari : germ anii de vest şi cei din ţările scandinave. form ele noi creştine nu <sînt de cea mai înaltă şi mai pură calitate. creştinism ul era bine co n so lid at. de putere. form at în m ajo ­ ritate de goţi sau germani răsăriteni. la începutul secolului al IlI-lea. spuneau atît C lovis al francilor. Pentru a nu pieri ca victim e ale persecuţiei publice.. de bogăţie. de cunoaştere. dar mai ales calcul politic. în oraşele greceşti.PER IO A D A A D OU A (3 2 5 ^ 7 8 7 ) 287 sebită). un ram a răm as în patria lor. . ci că ei locuiau intr-un ţinut în care B iserica era bine organizată. Titulatura de «episcop de Gothia» nu vrea să însem ne că toţi goţii erau la 325 creştini. nu mai încape îndoială că era grec. Oricum. căci preferă să trăiască liberi sub o aparentă sclavie. goţii au luat cunoştinţă de m isterele religiei cre ş­ tine. : Au activat cu succes printre goţi capadocianul E u tih ie (E u ty c h io s) şi episcopul A u diu de M esopotam ia. C adm u s de Bosphorus şi T e o til (Theophilos) din Gothia. în co lo . îndeosebi la că ­ lugări. bagauzi (burgunzi) sau la alţi barbari. aşa-num iţii germani nordici. prin creştin irea triburilor germ anice începe o epocă nouă în istoria Apusului : Evul mediu. stabilindu-se pentru un timp la gurile V istulei. ajungînd pînă la Dunăre şi atacînd Imperiul roman. au luat parte la primul Sinod ecu­ m enic de la N iceea (325). Judecîndu-1 pe episcopul Teofli după num ele său. goţii au năvălit în Dacia.. iar ca el num eroşii preoţi şi monahi din Goţia. îşi caută scăpare la duşmani. de ospitalitate şi de curăţenie a m oravurilor pe care le vedeau la unii din reprezentanţii Bisericii. . Se stră­ mută la goţi.

aju nşi la Don. în M oesia in­ ferioară la N icopolis ad Istrum . C ele două popoare ger­ . unde-i în tîln esc pe oslrogoţi. pentru creştin ii din ţara goţilor. îndeplinind funcţia de interpret. se numeau «goţi m ici».288 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ M eritul cel mai m are pentru con vertirea goţilor îi revine lui U liila sau W u liila. dacă nu s-ar fi pus în m iş­ care hunii. a condus cea mai mare parte a fraţilor creştini de origine gotică peste Dunăre. ţinute între reprezentanţii goţilor şi ai rom anilor. a intrat în slu jba goţilor. atît din punct de vedere b isericesc cît şi social. C oncom itent cu răspîndirea creştinism ului printre goţii lui Ulfila. Vrem e de 40 de ani a predicat în trei lim bi (greacă. în ju ru l anului 310. pe atunci epis­ cop de Constantinopol. care la 264 au fost luaţi în cap tivitate de goţi. cu ocazia unei conferinţe religioase ţinută la curlea lui Teodosie cel M are. a fost alcătuirea unei noi scrieri. a rămas la Constantinopol. U lfila s-a bucurat de o cinste deosebită şi între «romani». bucurîndu-se de consim ţăm întul împăratului. acţiune brusc întreruptă de persecu ţia pornită între anii 368— 372 îm­ potriva creştinilor. fiind sfinţit episcop în 341 de Eusebiu al Nicomidiei. strănepotul unor creştini originari din apusul Capadocici. A taşat unei misiuni gotice la curtea împăratului Constanţiu. latin şi scrierea runică a germ anilor. Fiind un bun cunoscător al lim bilor gotică. îi bat pe alani. Ulfila. latină şi gotică). A participat la diferite sinoade şi conferinţe. îşi înch eie viaţa la Constantinopol. cei stabiliţi în ţinutul din ju ru l Plevnei. de Ulfila. M ultele latinism e din traducerea sa sînt o m ăturie a influenţei ţinuturilor rom anizate de la Dunăre asupra operei sale. A ci au putut să trăiască în sărăcie şi lipsiţi de o cultură superioară. Un alt m erit al aceluia care s-a putut mîndri cu titlul de «apos­ tolul goţilor». precum şi trad u cerea Sfintei Scripturi în limba gotică. Pe la 370. în 383. făcută din alfabetul grecesc. Şase ani mai tîrziu dau de vizigoţi. Poate că persecuţia ar fi luat proporţii. s-a început şi acţiunea de creştin are a unor goţi ce locuiau în Dacia. latină şi greacă. W ulfila (Ulfila) s-a născut în ţinutul dunărean. un popor nomad originar din A sia. fiind conduşi. dar liniştiţi şi nesupăraţi de nimeni. aju ng la M area de Azov. Dezlănţuind du-se pe la 348 o cumplită persecuţie îm potriva creştinilor goţi. A ceştia. dintre care multe fam ilii şi-au încredinţat odraslele creşterii şi educaţiei lui.

în anul 378 însuşi împăratul V alens e bătut la A drianopol şi ucis de ei.suevii au devenit arieni. slujind împăratului ori de cîte ori avea n evoie de m ercenari. Statul vizigot din Spania sucom bă în 711. O strogoţii aduşi de huni s-au arătat mai toleranţi. A stfel m ajoritatea vizigoţilor lui Fritigern au deve­ nit arieni. regatul ostrogot decade şi va fi cu cerit de bizantini. Ultimul împărat roman.PER IO A D A A D OU A (325— 787) 289 mane. Liturghia păstra un străvechi caracter ecum enic. neputînd ţine piept hunilor. De la oslrogoţi şi vizigoţi arianism ul a trecut şi la alte triburi germ anice învecinate sau înrudite. Ioan Gură de Aur) va fi zadarnică. adică luptători au xiliari. A bia peste 180 de ani d irecţia ariană din Spania e înlocuită cu una ortodoxă. s-au statornicit pe teritoriul roman. vizigoţii jefu iesc Roma. care a şi creat o tradiţie de stat şi B iserică autocefală : regele convoca sinoadele. indicîndu-le ca loc de adăpost Tracia. O altă condiţie pusă de V alens a fost îm brăţişarea creştinism ului sub forma ariană. cînd vin arabii. Un m erit deosebit la convertirea snevilor are arhiepiscopul M arian d e B ra c a ra (B rag a). iar m eritul regelui H araric (510— 559) este <icela de a-i readuce la O rtodoxie. Romulus Augustulus (476) se dovedise neputincios. Din 476. nord-vestul Spaniei. nu­ mea episcopi. Cu to ată groaza răspîndită de hunii lui A tila. în jurul anului 375. Doar atitudinea Iui Ju stin ian de sprijinire a m onofiziţilor l-a silit şi pe Teodoric să-şi m odifice politica. regele tribului german al herulilor. de unde vor p leca curînd. în sudul Franţei (la Toulouse) şi apoi în Spania. goţii se răs­ coală în mai multe rînduri. în calitate de «foederati». . fiind de­ tronat de Odoacru. La 24 august 410. Im p eriu l rom an d e A p u s ş i-a în c e ta t e x isten ţa . în m ase com pacte de triburi. cerînd vo ie îm ­ păratului V alens (364— 378) să se stabilească pe păm întul Imperiului. pe care şi papii îl cereau arbitru. în Italia numai B iserica mai stătea în picioare. în deosebi cel care s-a intitulat «regele Italiei». Reşedinţa sa din R avena era un centru invidiat. Teodoric cel M are (t 526). în timpul domniei regelui Renismunt. O rice în cercare de a-i readuce la O rtodoxie (chiar din partea Sf. au trecu t Dunărea. . V alen s le-a satisfăcut cererea. papa Leon cel M are (440— 461) nu ezită să-i iasă in cale şi să salveze Roma de la distrugere. După m oartea lui. T rataţi rău de guvernatorii im periali de la Dunăre.

In urma căsătoriei regelui A utharis cu principesa T h eo d elin d a . în timpul domniei regelui G rim oald . Soissons. o principesă burgundă. V a n d a lii au făcut cunoştinţă cu arianismul în Panonia. îm pre­ ună cu p e s le 3 . întemeinduş-şi un nou regat. au îm brăţişat arianism ul şi rugii. longobarzii au avut o regină creştină. O steneala Theodelindei de a-şi convinge soţul să se lepede de arianism a fost zadarnică. parte pe m alul stîng al Rinului. La 496. schirii şi turchelingii. P ersecuţiile îndreptate împotriva.000 de nobili. 30). îm brăţişînd această erezie de la vizigoţi. trimis de Ju stinian. cînd generalul Belizarie. dar după m oartea lui A utharis. cînd s-au m utat în A frica. ortod ocşilor au continuat pînă la 534. era fam iliarizat cu credinţa în Hristos. A sem enea celorlalte popoare germ anice. erau parte păgîni. A bia în secolul V II. Suferinţele aduse de vandali vor ii exploatate de arabi în curînd. acesta. Burgunzii au păstrat arianismul pînă la m oartea regelui Gundobas şi u rca­ rea pe tron a fiului său SigismunS. la stăruinţele ei. La 429. care într-o m ăsură oarecare. persecutînd pe ortodocşi. au putut fi convinşi longobarzii să se lepede de arianism. de la Rinul superior. regele C h lo d w ig (C lo v is) (481— 511). V II.290 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ L o n g o b a r z ii (la n g o b a rz ii) lui A lboin ( t 572) care au venit pe la 568 în Italia din Panonia. graţie soţiei sale Cloti Ida. desigur tot în form ă ariană. parte creştini arieni. 32) şi Socrate (Isto ria b is e r ic e a s c ă . Promisiunea făcută şi-a ţinut-o primind botezul. unde au locuit un timp. care la începutul secolului V locuiau parte între rîul M ain şi N eckar. F ran cii au făcut cunoştinţă cu Evanghelia în urma faptului că s-au aşezat într-o ţară în care creştinism ul era îm păm întenit de mult. La început nu toţi francii au îm brăţişat creştinism ul. după isto ricii Paul Orosiu (Is to r ia b is e r ic e a s c ă . Theodelinda. A ctul regelui a l'ost curînd im itat şi de restul francilor. în preajm a b ătăliei cu alam anii. a lacul un legăm înt so lem n : îm brăţişarea creştinism ului în cazu l că va învinge.. B urgunzii. s-a botezat. au fost arieni. căsătorindu-se cu ducele A gilulf de Turin. au fost to t arieni. V II. . a dat lovitura de graţie regatului vandalilor. din partea episcopului R em ig iu s d e R cim s. Legenda spune că o porumbiţă ar fi adus din cer mirul pentru ungerea regilor 1a.

aflaţi sub ascultarea francilor. .P ER IO A D A A D O U A (325— 787) 291 C onvertirea francilor a fost un evenim ent de o însem nătate capi­ tală. S fin ta R a d eg u n d a etc. B a v a r e z ii. A şezăm intele m înăstireşti de la St. C ez a r d e A r lc s şi M artin d e T ou rs. Spre norocul francilor. episcopul E m eran d e P o itiers şi episcopul m isio­ nar C o rb in ia n d e C h a rtrettes). La m ijlocul secolului VI. La invitaţia lui Garibald au venit diferiţi m isionari spre a d esăvîrşi acţiunea creştin ării (abatele E u staţiu dc L u x eu il. Trudpert. Atunci probabil s-a creştinat şi G a rib a ld şi fiica sa T h eo d elin d a . regina longobarzilor. în 798. la rangul de arhiepiscopie. în decursul secolului V I burgunzii. Creştinism ul a pătruns în acelaşi timp şi la cei din Turingia. ca un R em ig iu s de R eim s. şi-a făcut apariţia ia i . A devărata orînduire a v ieţii bisericeşti a bavarezilor a creat-o. Intr-o vrem e cînd aproape toţi principii germani erau păgîni sau arieni. nu le-au lipsit episcopi demni şi conştienţi de m isiunea lor. Din a doua ju m ătate a secolului VI propaganda creştină a sporit. pătrunzînd şi în fam ilia princiară. E adevărat că prin creştinarea francilor nu au putut fi înlăturate dintr-odată nici superstiţia. în jurul anului 685. s-au aşezat încă de la începutul secolului al şaselea înlr-un ţinut în care. Prin încreştinarea acestui popor. T eri­ toriul ei a fost împărţit în u rm ătoarele eparhii : Regensburg. Freising şi Salzburg . Ia iniţativa ducelui Odillo. s-au ostenit la con vertirea alam anilor călugării m isionari scoţieni (F r id o lin. Pirm in. Reichenau. au continuat m area operă m isionară. era aruncată săm înţa Evangheliei. M agn u s şi T eo d o r). Passau. B o n ifaciu . expansiunea ereziei lui A rie era oprită. în parte. regele Chlodwig ne apare ca un apărător al O rto­ doxiei în Apus. vizigoţii şi suevii s-au lep ă­ dat de arianism. nici brutalitatea. T ru dpert. C olu m b a n . Sokingen. fundaţiuni ale lor.• din voinţa îm păratului Carol cel M are (768— 814) B iserica B avariei a fost ridicată. episcopul R u p rech t d e W orm s. numai o m inoritate a alam anilor erau creştini. Fiissen şi Kempten. totuşi convertirea lor a mers greu. St. ai alam anilor. vecinii de la răsărit. Deşi v icto ria puternicului rege Chlodwig (496) asupra triburilor germ ane ale alam anilor şi şvabilor a fost h otărîtoare şi în ale credin­ ţei. m oravi şi boemi. adică spre carinlieni. De la aceste scaune episcopale ale B avariei a pornit în curînd o vie a c­ ţiune m isionară spre popoarele slave de la răsăritul şi nord-estul ţării. G allus. S fin la G e n o v e v a . începînd cu secolul V II. Gallen.

De data aceasta. îndată ce s . a pornit la 753 pe c u r s u l R i n u l u i i n jo s. în ţ i n u t u l f ri zi lor. care necesitau o grabnică şi radicală reform ă bisericească. în ziua de 5 iunie . la dem nitatea de arhiepiscop. . munca lui nu i-a fost de lungă durată. a început după a treia călătorie făcută la Roma (737— 738). printre care şi căp e­ ten iile locului. m isiunea creş­ tină a fost condusă cu succes de anglo-saxonul W illib ro rd şi tovarăşii săi. dar mai înalt. reform ator şi organizator. în H essa superioară. Printre frizi. şi-a îndreptat din n o u paşii s p r e ţinutul unde îşi începuse activ itatea m isionară. întovărăşit de num eroşi discipoli. De mai mare succes s-a învred­ nicit Bonifaciu după a doua călătorie făcută la Roma în 722 cînd a fost sfinţit episcop al germ anilor de către papa G rigorie II (715— 731). M unca la care s-au an gajat (690) nu a fost uşoară. De primul succes s-a învrednicit între anii 721— 722. A cesta s-a evidenţiat ca m isionar.străbătut de un dor ascuns. După ce bălrînul Bonifaciu a consolidat situaţia b isericească din G e r m a n i a . şi-a continuat activitatea m isionară. W ürzburg.2!>2 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ W ürzburg scoţianu l K ilian . închinai zeului Thunar sau Thor (zeul tunetului). în lo calitatea Am öneburg a reuşit să con vertească mult popor. m uriră ca m artiri mai mulţi m isionari c r e ş tin i. au a c­ ceptat şi ceilalţi turingieni creştinism ul. A colo a reuşit să înlăture păgînism ul. D efinitiva con ­ vertire a frizilor a putut-o face C arol cel M are. a fost necesară o nouă misiune. Bonifaciu şi-a îndreptat privi­ rile şi asupra celorlalte teritorii ale germ anilor şi ale regatului fran­ cilor. M eritul cel mai mare în răspîndirea creştinism ului printre n ea­ murile germ ane îl are anglo-saxonul W in irid (B on ifaciu ). Din lemnul stejaru lu i tăiat a lăsat să fie construită o bisericu ţă închinată Sfîntului Petru. Erfurt. După creştin area ducelui G o z b erg .a desprim ăvărat. s-a îndreptat de data aceasta spre H essa inferioară şi Turingia. în urma reacţiunii de la 698. De asem enea a pus tem eliile eparhiilor de Buraburg. prin cu cerirea în tre­ gului teritoriu. Iarna anului 753— 754 a petrecut-o la Utrecht. convingînd astfel pe germ anici că puternicul lor zeu e neputincios. aşezaţi între W eser şi gurile Rinului. A ctiv itatea organizatorică a lui Bonifaciu. săvîrşită de Bonifaciu. Totodată. doborînd faim osul stejar de la Geism ar. fraţii D ettic şi Deowulf. în drum spre casă a rînduit treburile b isericeşti din Bavaria. ridicat în 732 de papa G ri­ g o r ie III (731— 741). Pro­ te ja t de puternicul C arol M artel.

acordîndu-i num ele de «apostolul germ anilor». C ătre sfîrşitul secolului al V l-le a m isiunile creştin e îşi reîncep a c­ tiv itatea printre a n g lo -s a x o n i. M eritul definitivei creştin ări a celor din Irlanda îi revine S fîn tu lui P a tr ic k (P atriciu ). Cînd însă trupele rom ane s-au văzut silite să abandoneze. centrul activ ităţii sale. La 596. Numai britanii din părţile m untoase ale apusului. ucis pe malul rîului Boorn. Dar în curînd noii ven iţi cu ceresc insula şi devin stăpînii ei. Corpul bătrînului m artir. pe cînd aşteptau lin iştiţi pe neofiţii ce urmau să prim ească taina m întuirii.PER IO A D A A D OU A (325— 787) 293 în săptăm îna Rusaliilor anului 754. unde astăzi se găseşte oraşul Dockum. Evanghelia a fost a c­ cep tată aproape de toţi locuitorii. iar alţii se opuneau ca B iserica germ ană să fie supusă scaunului de la Roma. In decursul secolului al IV -lea. In Irlanda (Hibernia. ţară a devenit teatrul de ja f şi de pradă al picţilor şi sco ­ ţilor. din C am brai (W ales şi Cornwall) au putut să-şi m enţină independenţa şi credinţa creştină. un britan. a început să predice. omorîndu-i pe loc. s-au pom enit în faţă cu o ceată de păgîni care s-au năpustit asupra lor. M eritul cel m are al con vertirii p ic­ ţilor şi scoţienilor îi revine însă abatelui irlandez C olu m ba n . pătrunzînd în nord pînă aproape ele Scoţia. . care i-au sa­ tisfăcu t cererea. R egele Ethelbert din Kent. el a avut continui lupte cu adversarii. papa Grigore cel M are (590— 604) a trim is pe egumenul benedictin A u g u stin împreună cu alţi 40 călugări ca m isionari în A nglia. P osteritatea l-a preţuit în mod deosebit. spre a face pe plac . creştinism ul a înregistrat un oarecare progres. pe la începutul se­ colului al IV -lea. In Caledonia sau S co ţia (S co ttia M inor) cum i s-a spus în Evul mediu. la 407. dintre care unii erau reprezentanţii unor credinţe rătăcite. Bonifaciu şi cei 52 discipoli şi în ­ soţitori. a fost trans­ portat şi înm ormîntat la m înăstirea Fulda. Britania. adică în ţara picţilor. Fire intolerantă. un preot roman. P rin tre b ritan i sau briţi. în celela lte părţi învecinate. la 431 episcopul C elestin I al Romei a trim is în calitate de episcop «ad Scottas in Christum credentes» pe P alad iu . Sco ttia M aior). unde săm înţa creştin ă a pătruns mai de mult din Britania. adică al locuitorilor din Scoţia şi Irlanda. Prinţul V o rtin g ern a cerut aju tor triburilor germ ane ale anglilor şi saxonilor. britanul N in ian . creştinism ul a prins rădăcini încă din pe­ rioada anterioară. Odată cu statornicirea lor în noua patrie politeism ul cîştigă tot mai mult teren.

E. Ch. H isto ire d e la G a u le r o m a in e (120 av ant J . C r e ş tin is m u l în p r o v in c iile r o m a n e d u n ă r e n e a le Ilir icu lu i Ia s fîr ş itu l s e c o lu lu i a l IV -Ie a . Paris. Z e i 11 e r. Bd. în «Revue H istoriquq». a primit cu bunăvoinţă pe m isio­ nari. t. L 'E g lise d e s (¡ m ile s nu V -< / • • / . R. T e x te et trad. engleză by L. D as L e b e n d e s H e ilig e n S e v er in . V e zi şi altă b ib lio ­ g rafic în studiul Pr. 1974.1951. 1957 . R. H ila ir e d e P o itie r s . N oll. 1963. L i p p o l d u n d E. Paris. Leipzig. I—II. T. 108 -450. p. 1918. 2 Bd. 1971. îngăduindu-le să predice nestingheriţi. T h e C o n ilic t h e t w e e n P a g a n ism a n d C h r is ­ tia n ity in t h e to u rth c en tu r y . J. — 451 après J . 1954. 147— 189. V io d e S ain t M artin . • > . S tu ttg art .). După 50 de ani. K ent şi York. T h e V is ig o t h s in t h e tim e o i U lfila . A. v o n Harnack. il966 . N o ricu m . 211 (1954).1965. In v a s io n s e t m ig r a tio n s d a n s fus B a lk a n s d e p u is la fin d e l' é p o ­ q u e r o m a in e ju sq u 'a u V I II. A. L a fo r m a tio n d e l'E u ro p e e t I e s in v a s io n s b a r b a r e s . M. Paris. 265— 308. I’en ln i p ă t r u n d e r e a c re ş tin is m u lu i în G a lia : V e zi b iblio grafia pentru îm p ăratul Miircii Aurcliu (160. Paris. s-au învrednicit de această cinste. D e s o n i j n i ch s e rétien n es à la fin du IV -e siè cle . 1956. London. par. I. G e f f c k e n . D elarn elle et J. O xford .i h ihJiografic : P. 7 «.-181). L a G a u le c h r é t ie n n e . H is to ire du c h r is tia n is m e e n F r a n c e . p. von R. 1059.-R . Zibermayr. 1920. 196 4 . T h o m s e n . I v a n D u i c e v . Răm ureanu. A.'< (• !• P .e s i è c le . D o n a u p ro v in z e n . A h is t o r y o l t h e e x p a n s io n o l C h ristia n ity . D ie M is sio n und A u sb reitu n g d e s C h riste n tu m s . . în frunte cu Essex şi puternicul Northumbria. . 1— 2. E. K restan. L atein isch und deutsch. M eslin. B iz an tin i e L o n g o b a r d i. L o r c h a ls H a u p tsta d t und clio E in fü h ru n g d e s C h risten tu m s. C entrele m itropolitane C anterbury (Canturia. 1957—.r ö m is c h e n H eid en tu m s. BIBLIOGRAFIE K. l l . Trad. B erlin . E.. Idem . B ie le r and L. X V I (1964). . 1973. o principesă francă. L a G a u le c h r é tie n n e à l' é p o q u e r o m a in e . D es o r ig in e s g e r m a n iq u e à l'a v è n e m e n t d e D io c tétien . 500— 900. C h ristia n ity a n d th e n o r th e r n B a r b a ria n . Latourette. Philippe et autres. I. S. All. Curînd după sosirea lui A u­ gustin şi a tovarăşilor săi din A nglia. t. L etraille. Idem.1. W ien . 1924. N o l l : F r ü h e s C h riste n tu m s in Ö s te r r e ic h . 4-e A uflage. A. P. în «Studii T eo lo g ice». Paris. W ashington. K i r s t e n .h K 1!)/1. Paliin<|ue. I. regele şi m ajoritatea poporului au primit Taina Botezului. I. L e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s d a n s l e s p r o v in c e s d a n u b ie n n e s d e ¡'E m pire R o m a in . Paris. au primit creştinism ul alte cinci regate anglo-saxone.. 1963. t. L a G a u le ju sq u 'a u m ilie u d u V -e s iè c le . nr.2 04 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ soţiei sale Berta.. 1965. P entru p ă t r u n d e r e a c r e ş tin is m u lu i in N o ricu m ş i G e rm a n ia : V e zi b iblio grafia de la cap itolu l preced en t precum ş i : S u lp ice S év ère. H eid el­ berg. 2-e A u flag e H orn. Idem. Démougeot. I. L e m e r 1 e. IV . capitala regatului). în «R e alle x ico n für A n tik e und Christentum «. 1968. B a y e r n u n d Ö s te r r e ic h . ed. O xford. Paris. D es o r ig in e s à la c h r é ­ tie n té m e d ie v a le . 1959. i l l. Ch. Eugipius. D u v a 1. Roma. J Fon tain e. Paris.1. A. 1969. prof. D er A u s q a n q d e s q r ie c h is c h . J . Paris.

lo a n R â m u rean u . s-a stabilit ca sediul unui episcop să fie numai într-un oraş. Deşi prin canoane (can. nici în Răsărit. se cerea ca c e l p u ţin trei s ă l i e p rez en ţi. IV ecum. adm inistrarea peni­ tenţei . vizite canonice. Drepturile speciale ale e p is c o p u lu i erau : răspîndirea învăţăturii creştin e prin predică . dintre care m itropolitul cu episcopii alegeau pe unul (N ov . şi in special de la împăratul Teodosie cel M are (379— 395). prof. Sinoadele * Începînd cu domnia împăratului Constantin cel M are (306— 337). precum şi de clerul şi poporul respectivei com unităţi bisericeşti. hirotonirea preoţilor şi a diaconilor. ju d ecăto reşti şi admi* Capitol redactat de Pr. 25 al Sinod. această h otărîre n-a putut fi aplicată nici în Apus. Imperiul roman a luat tot mai mult aspectul unui stat creştin. cap. cap. II). 137. O biceiul din timpul postapostolic ca episcopii să fie aleşi de episcopii învecinaţi. fiind îndeplinită de trei episcopi (can. cum a fost cazul alegerii lui Am brozie din M ilan şi a lui Sinesiu din Ptolem ais. sfinţirea antim iselor şi a cim itirelor . iar ceilalţi să-şi dea opinia în scris. Sfinţirea noului ales urma să aibă loc în decurs de trei luni după alegere. prim irea şi exercitarea puterii legislative.PER IO A D A A D OU A (325— 787) 295 Dezvoltarea organizării bisericeşti. împreună cu clerul cetăţii respective. Dacă nu puteau participa toţi episcopii. protopresbiterilor. sau m itropolitul avea dreptul să înfiinţeze noi eparhii. pregătirea şi sfin ţirea Sfîntului M ir . protodiaconilor şi a altor dem nitari b is e r ic e ş ti. Tem eiul organizaţiei B ise­ ricii a răm as tot eparhia cu circum scripţiile adm inistrative rom ane. putea s-o împartă cu un alt episcop. hirotesia subdiaconilor. Pen­ tru cazul că nu se puteau înţelege asupra per. 123. decidea m ajoritatea. unde găsim sedii episcopale şi în lo calităţi mai puţin însem nate. proclam a episcop pe cîte un preot sau chiar laic catehum en. prin aclam aţiuni.).soanei unui candidat (can. 343). lectorilor. care. N ov . 6 Sardica. cu consim ţăm întul sinodului provincial. M itropoli­ tului îi reven ea dreptul de confirm are. egum enilor. s-a menţinut timp îndelungat. I . Dacă un episcop avea o eparhie prea întinsă. Patriarhalele. îm păra­ tul Ju stin ian a dispus ca la alegeri să participe din popor numai perso­ n alităţi distinse. să desem ­ neze trei candidaţi. Din cauză că de multe ori po­ porul. dreptul poporului a fost restrîns. 4 şi 6 al Sinodului I ecum enic).

în cu- . trebuia să se poarte cu blîndeţe. El era dator să se în g rijească de instruirea religioasă a clerului şi a credincioşilor . înmulţi rea funcţiunilor b isericeşti. cel mai vechi preot a căpătat numele de a rh ip r es b ite r. A stfel la curtea impe­ rială se găseau sin g h eli. locul de frunte îl deţinea arhidiaconul. să nu întreprindă nim ic im portant . decît din m otive bine întem eiate. Episcopul nu avea dreptul să sfin ţească c le ­ rici pentru altă eparhie decît a sa. să participe la sinodul episcopal. ci laici. să prim ească sugestii. El avea datoria să supravegheze clerul inferior. în special în B iserica R ăsări­ tului. în confor­ m itate cu h otărîrile sinodului din C artagina (419). locul lor fiind ocupat de aşa numiţii p e r io d e u ţi (vizitatori). pe care nu-1 putea părăsi. Era obligat să vegheze ca averile b isericeşti şi m înăstireşti să fie admi­ nistrate conform destinaţiei l o r . în caz că şeful său ierarh ic era îm ­ piedicat să slu jească. era obligat să rezideze în oraşul de reşedinţă al eparhiei sale. După ce însă legiuirea b isericească a oprit înm ulţirea prea m are a numărului episcopilor prin aşezarea lor în oraşe mai mici. De mulle ori funcţionarii eclesiastici nu erau clerici. începînd cu secolul al IV -lea.296 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA nistrative asupra tuturor persoanelor bisericeşti. p rot o p ie s b it e r sau şi p r o to p o p al bisericii catedrale şi stătea în timpul Liturghiei la stînga episcopului. fiind doar m artorii v ieţii duhovniceşti a episcopului.). din Sardica şi can. 14 al sinod. 19 al Sinodului IV ecum enic şi ca ­ nonul 18 al sinodului trulan) . să inform eze sinodul episcopal despre vizitele canonice. V II ecum. A ceştia au căpătat num ele de e p is c o p i d e ţa ră sau h o r e p is c o p i. supunîndu-se h otărîrilor acestuia (can. După ce Evanghelia s-a răspîndit de la oraşe la sate. despre evenim entele mai însem nate din eparhia sa. din sec. care la început n-au avut nici o însem nătate oficială. episcopii nemaiputînd supraveghea pe toţi clericii de la ţară şi-au ales reprezen­ tanţi care aveau datoria să controleze pe preoţii de la sate. să fie m ilostiv faţă de clerici şi să nu caute să stoarcă bani de la dînşii (can. între dem nitarii eparhiilor. protopresbiterul îi ţinea locul. Numărul tot mai m are al credincioşilor a adus cu sine. să propună m ăsurile de cuviinţă pentru prospe­ rarea e p a rh ie i. IV.fără ştirea au torită­ ţilor superioare bisericeşti. horepiscopii au început să dispară. Episcopul. 4 al Sinod. Existenţa acestor funcţionari o putem atesta numai la b isericile epis­ copale din oraşele mai mari şi mai însem nate.

A tribuţiile acestora au fost fixate prin can. episcopii aveau n o ta ri sau exceptori. în sarcina cărora cădea păstrarea actelor mai însem nate. Din acest nume. obligaţi să repre­ zinte in teresele B isericii înaintea tribunalelor. în R ăsărit funcţia aceasta era încredinţată mai ales diaconilor.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 297 rînd însă singhelii au devenit consilierii şi sfetnicii lui intimi. cîştigîndu-şi o mare vază şi autoritate. recrutat de cele mai multe ori din rîndul preoţilor. ca de pildă în g rijirea b o l­ navilor şi îngroparea morţilor. 26 al Sinodului IV ecum enic de la Efes. pe care în B iserica v ech e îl avea presbiterul însărcinat cu supravegherea slujitorilor bisericeşti. îndeosebi pe lîngă curtea im perială din Bizanţ. In special episcopul de la Roma şi din A lexandria. Din cauză că numărul acestor servitori inferiori a ajuns să fie ridicat. pentru a nu fi învinuit că nu adm inistrează co rect bunul obştesc. 25 cîntăreţi şi 100 portari. Adm inistrarea averii B isericii fiind una din atribu­ ţiile episcopului. Pe lîngă notari mai erau a rh iv arii. 90 ipodiaconi. care erau departe de curtea im perială de la Constantinopol. s-a format . în latineşte r e s p o n s a le s . îm pă­ ratul Ju stin ian (N ov . Pe cît era posibil. îşi aveau re sp o n s a lisu l sau a p o c r is ia iu l lor. Supravegherea notarilor o avea arhidiaconul numit p rim ic eru l (primicerius) n o ta rilo r. Pentru execu tarea serviciilor inferioare. a dispus ca la biserica Sfînta Sofia să funcţioneze 60 preoţi. adică avocaţi ai B isericii. se recrutau din rîndul clerului. 100 citeţi. el a numit un ic o n o m . pentru m enţinerea bunelor relaţii din­ tre conducerea politică şi B iserică şi rezolvarea diferitelor treburi bisericeşti. Pentru lucrările de cancelarie. 40 diaconese. A p o c r is ia r ii. la 410 îm păratul Teodosie II (408— 450) s-a văzut silit să decreteze ca episcopul A lexandriei să nu aibă m ai mult de 600 parabolani. erau trim işii sau solii episcopilor pe lîngă autorităţile politice. 100 diaconi. din 451. s-a sim ţit n ecesitatea numirii unor e k d i k o s sau d e fe n s o r i. iar cel din Constantinopol mai mult de 950 gropari. ca unii care erau în continuă leg ă­ tură cu episcopul. 3 din anul 535). De cînd B iserica a obţinut privilegiul ca prin persoana episcopu­ lui să-şi e x ercite dreptul de protectoare a văduvelor. erau aşa numiţii p a r a b o la n i şi k o p ia ti (xouiatai) groparii. orfanilor şi săra­ cilor în faţa instanţelor civile. Pentru buna în g rijire a bisericilo r erau aşa-num iţii p a ia m o n a r i (uapafjtovcxpioi).

iar în unele cazuri chiar două capi­ tale. Efes. El se în g rijea de adm inistrarea episcopiilor vacante. dat unui servitor b isericesc : pălimariu. din punct de vedere politic-adm inistrativ. din cauză că m itropoliţii onorari s-au em ancipat de Iu lela vechiului lor m itropolit. adică m itro p o litu l lor. de a conduce alegerea episcopilor. ei au depins numai de m itro p o litu l su p erio r sau do a r h ie p is c o p u l căruia îi era subordonat şi vechiul lor m itropolii. fiind subordonaţi vechiului lor m itropolit. împreună cu sinodul m itropolitan. o nouă capitală. . Tot în sarcina m itropolitului mai cădea îndatorirea de a depune pe un episcop. de a publica dispoziţiile can onico-bisericeşti în eparhia sa şi de a veghea la păstrarea învăţăturii creştine adevărate. de a da con ­ cedii episcopilor. h otărîrile de cu­ viinţă pentru bunul m ers al Bisericii. El avea dreptul de a convoca sinoadele provinciale. H eracleea din Tracia. cînd se făcea vinovat de erezie sau com itea abateri de la disciplina Bisericii. A ntiohia. Tesalonic. episcopul ce-şi avea reşedinţa în capitala provinciei. numele de m itro p o lit.298 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ num ele greşit. în m e tr o p o lă . ponomariu sau palamariu. Cartagina. în adevăratul înţeles al cuvîntului intră în uz abia în perioada a Il-a. In urma faptului că mai multe provincii formau. A lexandria. S istem u l m itro p o lita n existent în parte şi înainte de secolul IV. Din îm prejurarea că unii îm păraţi au dat unei provincii. căpetenia celorlalţi episcopi. de a hirotoni şi a întroniza în scaune pe cei aleşi. Pentru a nu se diviza unitatea eparhiei şi a provinciei. a devenit căpetenia şi protosul episcopilor din provincia lui. primea plîngerile fă ­ cute contra episcopilor. să rămînă numai m itro p o liţi o n o ra ri. ducînd la creşterea şi centralizarea lui. iar mai multe die­ ceze formau o p r e fe c tu r ă . executînd h otărîrile lor. episcopii acelor oraşe cu drept de capitală au primit şi ei titlul de «mitropoliţi». Numele m itropolitului trebuia să fie pomenit la serviciile divine de toţi episcopii eparhiei sale. C ezareea Capadociei. precum şi apelurile împotriva sentinţelor date de aceştia şi luau. o d ie c e z ă . Cu toate că încă din perioada trecută în fiecare pro­ vincie se găsea cîte un mitropolit. a luat în perioada a Il-a o dezvoltare deosebită. Jntre m itropoliţii care s-au bucurat de acest titlu. poate şi episcopul de Sardica. s-d hotărît ca episcopii din cap italele nou-înfiinţate ale unor provincii. au fost cei din Roma. pe lîngă vechea capitală. Sirmium. M ai tîrziu.

Episcopul B ise­ ricii de Ierusalim a rămas numai episcop simplu. în «Ortodoxia». prin can. 451).. în ierarhia bisericilor vechi. iar în A sia M ică asupra diocezelor A sia Proconsulară şi Pont. în aprilie 533. 738— 743. a suferit şi a înviat Domnul Hristos. p. 168— 173). patriarhului Epifanie al Constantinopolului (520— 535). 381). fără ca prin acest titlu să se im pieteze sau să se m icşoreze autoritatea sau ju risd icţia celo rlalţi patriarhi răsăriteni ai scaunelor apostolice din A lexandria. A le x a n d r ia şi A n tioh ia. L X X V II. pe lin ­ gă dieceza sa de la început. Italia. 7 al Sinodului I ecum enic (N iceea. Canonul 28 al Sinodului al IV lea ecum enic (Calcedon. prin S criso area din 595. începînd din secolul al V l-lea . 28. nr. avînd în vedere că aici a trăit. a confirm at această poziţie a B isericii de C onstantinopol şi i-a extin s ju risd icţia asupra diocezei Tracia. ca re a h otărît ca scaunul «Romei celei noi» să urmeze în cinste im e­ diat după scaunul «Romei celei vechi». în Europa. toţi întîistătătorii B isericii de Con­ stantinopol să poarte titlul de «patriarh ecum enic». Sinodul al IV -lea ecum enic. X V II (1965). C on stan tin op ol. Ioan Gagiu. a ridicat scaunul de Ierusalim la rangul de Patriarhie. Episcopul Romei. traducere de Pr. s-a dat în tîietate onorifică scaunului de Ierusalim faţă de scaunul din Cezareea Palestinei. în timpul cînd s-a organizat sistem ul m itropolitan. fiind subordonat m itropolitului din Cezareea Palestinei. patriarhul de C onstantinopol avea sub ju risd icţia sa . a fost stab ilită prin canonul 3 al Sinodului II ecum enic (Constantinopol. patriarhul de Constantinopol poar­ tă titlul de « p atriarh ecu m en ic» . a învăţat. Poziţia Patriarhiei Ecum enice.PERIO A D A A D OU A (325— 787) 299 Cînd vechiul Byzantium a devenit în 330. P. Sinodul lo cal întrunit în c a ­ pitala Imperiului la anul 588 a h otărît ca începînd cu titularul de atunci. M itropoliţii de frunte sau superiori erau în B iserica veche patru : c e i din R om a. Constantinopolul a avut precăderea faţă de H eracleea (Pirynt). Contra titlului de « patriarh ecu m en ic » a protestat papa G rigorie ce l M are al Romei (590—604). 2.L. Ioan V I Postitorul (582— 595). el luîndu-şi titlul de «S erv u s s cr v o ru m Dei» (Epistola X V III (cartea V). 325). începînd cu Sinodul al IV -lea ecum enic s-a fixat mai bine şi ju ris­ dicţia pe care o avea fiecare patriarh în parte. Prin can. a ştiut să-şi supună treptat ţările în ­ tregului A p u s . A ceastă denumire s-a dat pentru pri­ ma dată de împăratul Ju stin ian cel M are. A ntiohia şi Ierusalim . «noua Romă».

In intervalul de timp al perioadei a Il-a. au fost ş a p te S in o a d e e c u m e n ic e. F en icia şi A rabia. cu toate protestele episcopului de Efes . dacă se putea jiicii înalt în rang onorific. Palestina. convocate cu . erau asem ănătoare cu drepturile m itropoliţilor faţă de episcopii eparhiali şi de m itropoliile lor. iar cel de Ierusalim. din cauza m ultiplelor şi m arilor discuţii şi controverse teo ­ logice. de a fi p o m en it la s e r v ic iu l d iv in de către toţi clericii subordonaţi . In cazul că un patriarh urma să fie judecat. adică de sinodul p atriarh al. adică a trece in­ tre sfinţi pe unii dintre ră p o sa ţi. precum şi drep­ tul de a lua în serviciul său clerici din alte episcopii sufragane . s-a născut instituţia sin o d u lu i o r d in a i. prezidat de un alt patriarh. în raport cu patriarhatul şi cu m itropoliţii subordonaţi. Siria. d rep tu l d e s ta v io p h ig h ie . sub ju risd icţia sa. Roma avea mai mulţi m itropoliţi şi episcopi decît celelalte patriarhii. şi cea din Ierusalim : 3 m itropoliţi şi vreo 30 episcopi. patriarhul de A lexandria avea sub ascultare Egiptul. Patriarhia de Constantinopol avea sub conducerea e i : 39 m itropoliţi şi aproape 400 e p isco p i. avem în schimb s in o a d e sau c o n c ilii g e n e r a le sau m i m e n i c e . cel din A ntiohia. cea din A lexandria : 14 m itropoliţi şi vreo 114 ep isco p i. Din obiceiul episcopilor de a aduna în cazuri extraordinare pe clericii din eparhia lor. cel ales era confirm at şi in­ vestit de împărat prin acordarea cîrje i. cu scopul de a cunoaşte părerea întregului cler subordonat. Libia şi Pentapole. d r e p ­ tul d e a sfin ţi m irul pentru întreg p atriarh atu l. Sinoadele sau con ciliile au primit în această perioadă o nouă dez­ voltare. A fară de aceasta.300 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Tracia. cu ocazia întem eierii m înăstirii sau bisericii. care era lo cal sau particular. Drepturile patriarhale. m antiei şi engolpionului. la care participau reprezentanţi ai întregii B iserici şi se luau hotărîri pentru întreaga Biserică. patriarhul mai avea urm ătoarele drepturi speciale : a ca n o n iza . împăratul trebuia să convoace un sinod special. adică de a scoate o m înăstire sau o biserică ce se găsea pe teritoriul unei eparhii străine şi a şi-o supune prin simpla trim itere a unei cruci. A sia Proconsulară şi Pontul. cea din A n tio h ia: 13 m itropoliţi şi 140 episcopi. In perioada a Il-a. A legerea patriarhilor se făcea de către episcopii şi m itropoliţii învecinaţi. d rep tu l d e a co n firm a şi h ir o to n i pe m itropoliţii şi arhiepiscopii de sub ju risd icţia sa.

îm păraţii bizan­ tin i au recunoscut şi ei puterea obligatorie a hotărîrilor Sinoadelor ecum enice. aveau numai vot consultativ. în 431 . în Bitinia. la 325 . în 680/681 şi al şaptelea la N iceea. lua­ re a de h otărîri referitoare la organizarea şi adm inistrarea B isericii în­ treg i. al treilea la Efes. al IlI-le a de Teodosie II (408— 450) . revizuirea canoanelor sinoadelor anterioare . în 787. Sinodul I ecum enic a fost convocat de Constantin cel M are (306— 337) . iar la S in odu l a l II -le a e c u m e ­ n ic. erau obligatorii pentru toţi membrii B isericii. al V l-le a de Constantin IV Pogonatul sau Bărbosul (668— 685) şi al V lI-le a de îm ­ p ărăteasa Irina (coregentă : 780— 790). H otărîrile Sinodului ecum enic. în 451 . preoţi sau diaconi.PER IO A D A A D O U A (325— 787) 301 scopul de a soluţiona m arile dispute teologice ce frăm întau lumea creştină. exam inarea şi întărirea Tradiţiei b isericeşti şi despărţirea tradiţiei ade­ v ărate de cea falsă . al şaselea la C onstantinopol. dacă erau publicate în mod form al şi solemn. al doi­ lea la Constantinopol. precum şi cercetarea fiecărei învăţături ce s-ar ivi în vreo B iserică . Cu toate acestea.• al V -le a de Ju stin ian (527— 565) . E p isco p u l R o m ei n -a io s t p r e z e n t la n ici unul din a c e s t e S in o a d e . al IV le a de M arcian (451— 457) . Dacă însă un preot sau diacon reprezenta pe un episcop la sinod. Primul Sinod ecum enic s-a ţinut la N iceea. ex e rcita re a puterii ju d ecătoreşti în instanţă supremă. al patrulea la C alcedon. în cercarea rom ano-catolicilor de a dem onstra că episcopul Rom ei a contribuit la con vocarea tuturor a ce sto r Sinoade. nu are nici o bază istorică. îm păratul Ju stin ian a dispus ca h otărîrile canoanelor să aibă aceeaşi putere şi valoare ca şi legile statului. n ici n -a trim is d e le g a ţi. în 553 . T oate aceste Sinoade au fost con vocate de împăraţi. avea drept de vot decisiv. In atribuţiile Sinoadelor ecum enice intrau urm ătoarele : d e fin ir e a ş i c o n fir m a r e a d o g m e lo r c r e ş tin e p e b a z a S fin tei S criptu ri şi a S fin tei T rad iţii şi e x p u n e r e a lo r p e scu rt în fo r m ă d e sim b o lu ri d e cred in ţă. fiind purtătorul suprem al puterii spirituale în întreaga Biserică. al cin cilea la Constantinopol. precum şi stabilirea gradelor şi drepturilor ierarhiei b is e r ic e ş ti. unii clerici distinşi. . care au participat la sinoade. în 381 . B iserica Romei a recu ­ n oscu t şi ea h otărîrile dogm atice şi canonice ale acestor Sinoade. al II-lea de Teodosie I (379— 395) . Dreptul de a participa la sinod cu vot deliberativ îl aveau toţi e p is c o p ii.

a dat 25 canoane . în Răsărit. Sinoadele particulare s-au întrunit atît spre a reprezenta una sau niiii multe circum scripţii bisericeşti. mai e r a u i n uz a ş a numitele c o n c ilia m ix ta. ţinut sub preşedinţia p atriar­ hului N ectarie. Sinoadele africane au dat num eroase canoane. care au dat canoane acceptate de întreaga B iserică drept canoane generale. întîlnim. a dat 2 canoane. s-au ţinut în A frica mai multe sinoade. S in od u l din C o n sta n tin o p o le (394). fiind în vigoare pînă în zilele noastre. în timpul persecuţiei lui D iocleţian (284— 305). ca de pildă cel de la H ip p o (393).a u n u m i i . şi în afară de Sinoadele ecum enice. sinoade e n d e m ic e (oiivoSot â v S ^ o i k m ) . care se întruneau periodic. In Apus. Ele tratează mai ales despre procedeul ce trebuie îndeplinit referitor la cei căzuţi de la dreapta credinţă. S in od u l din A n tio h ia S iriei (341). C ele mai însem ­ nate din ele. alcătuite d i n episcopi şi dem nitari laici. ca r e înUmplălor se nim ereau la reşedinţa lui. referi­ toare în special la cult şi drepturile preoţilor. a dat 25 canoane. a dat 2 1 canoane îm potriva eustaţienilor .S in od u l întrunit între anii (360— 370) în G an gra din Paflagonia. . Intre anii 390— 426. a dat 20 canoane . atît în R ăsărit cît şi în Apus. în C alatia (314— 315). S in od u l din L a o d ic e e a (între 360— 375). O categorie specială de sinoade particulare extraordinare erau cele ţi 11ule d i n m otive particulare de un episcop protos cu toţi epis­ copii. Tot la acest sinod a fost codificat şi canonul sfintelor cărţi ale B isericii Răsăritului . S in od u l d in N e o c e z a r e e a din Pont (între 314— 325) a dat 15 ca ­ noane referitoare la disciplina B is e r ic ii. cît şi spre a reprezenta B iserica unui stal sau a unei naţiuni. din dieceza D aciei M editeranea a li­ pită Iliricului răsăritean. sînt urm ă­ toarele : S in od u l din A n cira. S in od u l din S a rd ica (343— 344). A stfel de sinoade s . a dat 60 canoane. formînd o co lecţie de 133— 147 canoane. propriu-zis adunări ale s t a t u l u i . sinoadele p a rtic u la re sau e x tr a o rd in a re . M ile v e (402) şi la C arta g in a.302 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ In afară de sinoadele sau con ciliile ordinare. convocate pentru re­ z o l v a r e a u n o r p r o b l e m e bisericeşti şi civile.

459— 490. P. nr. Bacht. în «R evue des Études Byzantines». I e r a r h ia p r in c ip a le lo r S c a u n e e p i s c o p a l e în B is e r ic a v e c h e . p. d ’A le x a n d r ie . D am as. 261. 328— 346. L e titre d e P a tr ia r c h o e c u m c n iq u c et la sig n a tu r e p a t r ia r c a le .. C a n o a n e le B is e r ic ii O r to d o x e în s o ţ it e d e c o m e n ta r ii. L a u r e n t . în A. C l é m e n t . Bd. 3. P ie rre . p. D esp re a u t o c c la lie . 1962. p. 1— 2. p. nr. 53— 141. C o n s ta n t in o p ie e t C h a lc é d o in e . T. 173— 187. V I. în acele timpuri. p. Popovici. Pr.PERIO A D A A D OU A (325— 787) BIBLIOGRAFIE 303 W. Grillm eyer-H . patriarhul României. O b îr ş ia a u i o c e iu li e i şi a u to n o m ie i. 1— 4. XXI I (1970). C o n c ile s a n t è n ic é e n s e t c o n c ile s o e c u m é n iq u e s . A n tio c h e . 1965. 1964. p. p artea 1 şi 2. Idem. D. şi în Apus şi în Răsărit. Instituţia păm întească a M intuitorului era. D o m H. T h e o r ig in e o i t h e P a tr ia r c h a t e o i C o n s ta n tin o p le an d th e iir st r e c o g n it io n o i its p a tr ia r c a t ju r id ic tio n . T h e o r ig in e o i E a s te r n P a tr ia r c h a t e s an d t h e ir r e ia t io s h ip to t h e p o w e r o i t h e p o p e . în «Studii Teologice». V. K r e i 1 k a m p. nr. I. 2. A rad. una şi aceeaşi. în «O rtodoxia». vol. H e r m a n .20. t. A th a n a s e . Lyon. I. L i v i u S t a n . Dar nu cu drepturi ju risd icţionale « Capitol redactat de Pr. C o n s t a n d a c h e . prof. M é l è c e e t B a s ile . în «Studii Teologice». în «O rtodoxia». G. L e C o n c ile e t l e s C o n c ile s . 369— 396. l o a n R ă m u r e a n u . M a r o t . I. 1936. p. ibidem.267. Prof. B a r d y. M. 1. D as K o n z il v o n C h a lk e d o n . 5 --6 . M. XIII (1961). parteti I şi 2. 3— 4. C o n s ta n tin o p le (325— 451). 1925. iar limba în care se slu jea era greaca. Se ştie că în Biserica Rom ei pînă în secolul IV cei mai mulţi episcopi au fost greci. 1931 . 179— 211. E v e n im e n te le is to r ic e în a in te şi d u p ă S in o d u l d e la C a lc e d o n (451). II. p. A rad. în 1054— 1954. II (1966). Chevetôgne. W ürzburg. în «M itropolia O l­ teniei». XV II (1965). nr. N i c o d im M i l a ş . C r i s t i ş o r . 38— 41. în vol. P a tr ia r h ia ş i d e m n ita te a d e P a tr ia rh în B is e r ic a O rto ­ d o x ă . 1948. 80— 113. P o p o v i c i . Trad. II. B o d o g a e . VIII (1956). Prof. B u carest. M an u a l d e d r e p t b i s e r i c e s c o r ie n ta l. 225 249. nim eni n-a vorbit despre un suveran pontif rezident pe «scaunul lui Petru» cu drept de a dicta celorlalte Biserici. A le x a n d r ie . p. Pr. de U. nr.. E. în «O rtodoxia». în «One in Christ». p. X V (1963). nr. de V r i e s . V o lu b ilit a t e a a c tu a lă « c a n o n u lu i 28 a l S in o d u lu i IV e c u m e n ic d e la C a lc e d o n . A m a n d d e M e n d i e t a . Creşterea puterii papale * în prim ele trei secole. nr. III (1951). K ovincici şi N. Totuşi faptul că în Apus Roma a fost singura com unitate întem eiată de A postoli şi că aici era capitala Imperiului ne aju tă să înţelegem de ce vaza Biser ricii Romane s-a impus de timpuriu. t. 5 . H. p. C hevetôgne. V a p p o r tio n d u P a tr ia rc a t d a n s ¡’E g lise cl’ai>rès l e s C o n c ile s d e N ic é e . In lim b a r o m â n ă : J u s t i n i a n .. 1954. 183— 207. A rad. p. L 'E g lise e t l e s E g lise s. D. W ashington. C h a lk e d o n u n d d ie A u s g e s ta ltu n g d e s K o n s ta n t in o p o lita n is c h e n P rim a ts. M a n e a N. N. L e s r a p p o r ts d e c o m m u n io n e c c lé s i a s t iq u e e n tr e l e s E g lis e s d e R o m e. 2— 3. 1930. t. d ’A n ­ t i o c h e e t d e C è s a r è e d e C a p p a d o c e v. 1934. 1960.

La finele secolului I însă episcopul Clem ent al Rom ei îndemnase pe corinteni «să se supună presbiterilor». a spus : «Faceţi-m ă episcopul Rom ei şi mă fac îndată creştin». ai m etropolele din Filippi ori din T esalon ic . ale cărui intervenţii în controversa pascală sau a botezului ereticilor luase aproape ton porun­ citor. cum afirmau cam în acelaşi timp şi la cîtev a decenii după aceea m arii păs­ tori Irineu din Lyon (t 202) şi Ciprian al C arlaginei (f 258). în cinstea şi memoria căruia au fost donate. ultima îm prejurare care a favorizat vaza şi autoritatea «scaunului apostolic» au fost controversele bisericeşti din . a crescut necontenit. pe la anul 200 scriitorul Tertulian în­ demna pe cel ce voia să se convingă despre păstrarea neschim bată a credinţei creştine să consulte Bisericile A postolice : «De eşti mai aproape de G recia. Curînd după anii 220 se vînturau lozinci despre «episcopus episcoporum». Petru n-a avut nici un primat decît poate al v îrstei (se ştie că atît Petru. spunea Sfîntul Ciprian. La în ălţarea puterii episcopilor Romei au contribuit mult im ensele averi de care dispuneau. ai Roma. «Scaunul apostolic» era din punct de vedere m aterial invidiat chiar ele păgîni. deşi între Apostoli. fiecare episcop deţine o parte». A stfel un înalt m agistrat păgîn din a doua jum ătate a secolului IV. la 11 mai 330. legate etc. ai la îndemînă Corintul ¡ de nu eşti departe de M acedonia. Aşa. ai cărei păstori au păstrat aceaşi credinţă cu toţi ceilalţi episcopi de pe pămînt». de voieşti să treci în A sia M ică. episcopul Romei a devenit persoana cea mai însemnată din vech ea capitala. A verile scaunului roman au fosl puse şi ele în legătură cu Apostolul Petru. In fine. sub formă de danii. autoritatea şi vaza episcopului Romei.304 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ mai mari decit ale altora. Un aii laclor ce a contribuit la creşterea puterii papale a fost şi îm prejurarea că la m utarea reşedinţei im periale la Constantinopol. Sfîntul Ciprian numea ieşirile episcopului Romei drept «neom e­ noase». ci că acela a fost şi episcopul ei timp de 25 de ani. cît şi Pavel au murit la Roma). «tem erare». «nebune». gîndindu-se pro­ babil la venitu rile mari ale «urmaşilor lui Petru». «Din în ­ treaga putere de conducere. spri­ jin ite pe tradiţia că B iserica Romei nu numai că a fost înfiinţată de Petru. Cu cît timpul trecea. proprietăţi cîştigale de la diferiţi împăraţi şi nobili romani. dîndu-li-se numele de «m oştenirea lui Petru» sub «pali imonium sancti Petri». «dar numai în solidaritate cu B iserica universală». ai Efesul. iar dacă te apropii de Italia. «necuviincioase».

partidele contrare din Răsărit. 20 — istoria bisericească . s-au adresat B isericii de la Roma. a ştiut să dezvolte ideea «monarhiei papale». bazîndu-şi revendicările primatului pa­ pal pe succesiunea scaunului Sfîntului Petru. dacă socoteşte că depunerea sa este ilegală. Dardania şi Praevalitana. a fost cel dinţii episcop roman. care prin canonul 3 a declarat că episcopul din «Roma nouă» urm ează în rang im ediat celui din Roma «veche». El a statornicit primatul de ju ris ­ dicţie în Răsărit. S iriciu (384— 392). condus de Damasus I. ca unui arbitru. s-a ridicai m ă rtu risirea d e c r ed in ţă a sin o d u lu i rom an din an u l 382. trei d ecenii mai tîrziu. a continuat drumul inaugurat de episcopii V ic to r (189—198) şi Ş tefa n I (254— 257). G raţie acestei m ărturisiri de credinţă a sinodului din anul 382. care în m ajo ritatea lor. Inocenţiu I a cerut ca în privinţa tuturor contro­ verselor de credinţă. Epir. din vechim e făcuseră parte din teritoriu l bisericesc grecesc. ce avea forma constituţiilor im periale. la care au fost prezenţi aproape numai episcopi din Apus. M oesia. ultimul cuvînt hotărîtor să-l aibă «locţiitorul A postolului Petru». la 378. îm potriva h otărîrii una­ nime a Sinodului II ecum enic de la Conslanlinopol (381). T esalia. De la Damasus această titulatură a devenit o form ulă consa­ crată pentru titularii de la Roma.. Urmaşul lui. cu ocazia sinodu­ lui de la Sardica (343). care a numit scaunul de pe Tibru : «Sedes apos­ tolica». Damasus I. să poată apela la episcopul Romei. născute chiar în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii. Damasus I. în orgoliul de a fi «urmaşul Sfîntului Petru». Creta. împăratul G raţian a proclamat. care căuta să do­ ved ească primatul roman cu cuvintele Mîn tui torului : «Tu eşti Petru şi pe această ţ>iatră voi zidi Biserica mea. a devenit acel conciliu una din pietrele de hotar în istoria dezvoltării m onarhiei pa­ pale. 18). s-a hotărît ca un episcop depus de un sinod. Dacia. încredinţînd episcopului Rufus din T esalo n ic g rija duhovnicească peste provinciile bisericeşti din A haia.P ER IO A D A A D O U A (325— 787) 305 R ăsărit. N esatis­ făcut cu atîta numai. Papa In o c e n ţiu I (402— 417). al doilea urmaş al lui Siriciu. A deseori. o dată ce a avut în m înă acest extrem de preţios document. Deşi acest drept s-a acordat exclusiv episcopului Iu liu I al R o m ei (337— 352).» (M atei \16. respectiv titularul scaunului de la Roma. în decursul secolului IV . ju d ecător suprem al episcopilor şi preoţilor din Imperiul său pe episcopul Dam asu s I (366— 384). a inaugurat un anumit stil de can celarie..

trebuie su­ pusă spre soluţionare scaunului apostolic. se vede că învăţătura despre primatul papal. Cu ocazia Sinodului III ecum enic de la Efes (431). în cuvîntarea rostită. «Plenitudo petestatis». După con ­ cepţia lui. pînă in zilele noastre trăieşte şi glăsuieşte prin urm aşii săi de la Roma. 74 ani. Filip a accentuat că Apostolul Petru.Formularea pretenţiei papale la «plenitudo potestatis» în legătură cu doctrina romanii relativă la drepturile ce-i revin «urmaşului lui Petru».st dejucată de poziţia ce a luat-o B iserica Răsăritului faţă de problema papalii.ii s. şi-a ajuns apo­ geul în zilele lui L eo n I (440— 461). cuci ceilalţi episcopi şi mitropoliţi au doar m enirea de a îndeplini numai o parte («in partem solicitudinis») a atribuţiilor urmaşului lui Petru.işii s. a lo. pînă în cele din urmă. îm puternicitul şi trim isul episcopului C elestin I (422— 432). zis «cel M are». a fost mai iutii opera papei Leon cel M are. căpetenia colegiului «celor doi­ sprezece». ci unul real. care în tim purile urmă­ toare a fost de nenum ărate ori rostit de papi. de la Damasus I pînă la Sixtus III. deci şi un episcopat universal.i scoată în evidenţă drepturile de primat ju risdicţional şi ale unui episcopul universal. B on itaciu I (418— 422). spiritul diri­ guitor al B isericii rom ane în timpul pontificatului lui C elestin I şi Sixtus III. presbiterul Filip. . care a ştiut mai bine decît înainl. prin îm puternicirea dată m itropolitului de la T esalon ic de a supraveghea şi controla în calitatea de m andatar al episcopului rom an pe toţi clericii acelui întins ţinut bisericesc.300 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Inocenţiu I a continuat şi centralizarea B isericii apusene. acel term en grandios. Astfel a dispus ca toate chestiunile mai im portante. aşa-num ita causa m ajor. prin C onciliul I de la V atican (1870) a căpătat putere de dogmă. «primatul» Apostolului Petru nu este unul ideal. Leon I. un adevărat primat de ju risdicţie. să fie trim ise spre aprobare la Roma. a legat şi mai strîns vicariatul de la Tesalonic de scaunul apostolic de la Roma. Rapida dezvoltare pe care a luat-o episcopatul roman într-un timp relativ scurt. după ce au fost soluţio­ nate de sinoadele episcopale respective. F iecare problem ă mai însem nată. a repetat suspomenita afirm aţie a episcopului roman. a form ulat cu claritate ideea m onarhiei papale. dezvoltată în mod ingenios de către Leon cel M are. nu întreaga lui putere. . Din cele de mai sus.

Deplina putere spirituală a episcopului roman cerută de Leon cel M are a fost lărgită de urm aşii lui. Cuvintele aspre pe care episcopul F elix II le-a întrebuinţat în scrisoarea de e x co ­ m unicare. a . îndrăzneala cu care Leon a com bătut canonul 28. D eosebirea între concepţia primatului celor din Apus şi din Răsărit s-a evidenţiat mai bine cu ocazia Sinodului IV ecum enic din C alcedon (451). cînd cei prezenţi au recunoscut şi episcopului de la Constanlinopol acelaşi rang de onoare ca şi celui de la Roma. u nesc din cauză că em ană din puterea M întuitorului.V şi începutul celui următor. au fost prototipul viitoarelor bule papale de excom unicare. care nu are însă nici un drept să se am estece în sfera treburilor b ise­ riceşti. care a fost «regele preoţilor». . Dezideratul papal de a deţine întreaga putere a fost şi mai bine precizat la sfîrşitul secolului . în toate chestiunile de natură veşnică şi spirituală. cînd a luat cu­ noştinţă de conţinutul H en o ţik o n -u lu i ce favoriza monofizismul. încît încă înainte de Leon «sedes Petri caput mundi est». .P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 307 era cu totul străină şi departe de punctul de vedere al răsăritenilor. Papa GeIa siu I (492— 496) a căutat să scoată în evidenţă deplina suveranitate a papei faţă de sinodul episcopalCu cît timpul trecea şi puterea papală creştea şi se amplifica. dar în Apus unde el salvase Roma în faţa lui A tila şi G enseric. este supus purtătorului puterii spirituale. chiar şi înaintea împăratului.se . întru cît dom­ nul lumesc. a rostit îm potriva patriarhului A caciu de Constantinopol dem iterea din funcţia ierarh ică şi excom unicarea din sinul com unităţii ortodoxe. . F e lix II (483— 492). să arate legătura şi deosebirea între cele două puteri. care a proclam at principiul «prima sedes a . a fost natural să ducă la o com paraţie cu puterea exercitată de împărat. G şlasiu I a căutat. a lăsat pe orientali nepăsători. impus atît de mult în vestul anarhizat de barbari. a primit o form ulare p recisă în vrem ea papei S y m m a ch u s (498— 514). C ele două puteri . Făcînd această com pa­ raţie. Punctul de vedere al lui Gelasiu I privitor la o suveranitate de drept a episcopului roman. G elasiu I spunea că autoritatea spirituală a m arelui preot este superioară autorităţii lum eşti a împăratului sau regelui. El susţinea că puterea lum ească aparţine căpeteniilor lumeşti.

După perioada ju stiniană de atîrnare şi depen­ denţă a B isericii de puterea statală. Urmaşul lui. Roma papală. ca Danuisus. Cu toate acestea. a fost redusă în realitate la un patriarhat al Apusului. Hormisdas a cerut episcopilor din R ăsărit recunoaşterea solem nă că vor urma întru toate di­ rectiv ele scaunului apostolic. a definitivat suprema autoritate de învăţător a «urmaşilor Sfîntului Petru». Biserica Rom ană urma să alcătu iască o verigă dintr-un organism al cărui stăpîn nelim itat a fost stăpînul Imperiului şi al B isericii im periale. Inocenţiu. Ideea că puterea papalităţii îşi are tem eiul în originea divină a «primului scaun» era prea puternică şi prea adînc înrădăcinată în tradiţia romană. care a semnat o formulă monofizită. supunerea scaunului roman im perialism ului bi­ zantin a fost ceva trecător. Prim atul papal a căp ătat un alt caracter d ecît în timpul prem ergătorilor şi luptătorilor puterii papale. Leon I. G ri­ gore cel M are a căutat să-şi întem eieze primatul pe cuvintele M întuito ru lu i: «Cel ce vrea să fie întîiul. Bonifaciu şi G elasiu. Libertatea şi suveranitatea scaunului de la Roma. H o rm isd as (514— 523). Titlu l de «servus . Deviza lui suna : «Sînt servitorul tuturor preoţilor». ca să poată fi ştearsă de cezaro-papismul lui Ju stin ian . aşa cum a fost alcătuită de episcopii romani ce au urmat de la Damasus pînă la Gelasiu. S iliciu . 18). unde se perpetuează adevărata şi n estră­ mutata tem elie a învăţăturii creştine. bazîndu-se pe cuvintele M intuitorului redate de Evanghelistul M atei (16. puterea papalităţii s-a ridicat din nou sub G r ig o re c e l M a re (590—604). fixînd-o în formula : «religia cato lică totdeauna a fost m întuitoare şi infailibilă în scaunul apostolic». a fost răpită de îm păratul Ju stinian. avînd acelaşi rang şi drepturi cu cel din Bizanţ. 44). conducători şi ju decători de îm puternicirea dată de Iisus ucenicului său Petru. iar Constantinopolul al doilea. formulă privitoare la cea mai înaltă putere ju d ecă­ torească a scaunului roman.308 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ nemine judicatur». D acă aceş­ tia au căutat să-şi întem eieze drepturile de învăţători. deşi a continuat să răm înă primul scaun. în frunte cu Leon cel M are. Dovada despre totala supunere a papalităţii puterii bizantine o găsim în cap tivitatea de zece ani a papei V igiliu la Constantinopol şi în sem nătura papei Honoriu (625— 628). va fi tuturor slugă» (M arcu 10.

aşa cum îl vor predica mai tîrziu Bernard de Clairvaux. Nostradamus sau alţi visători. n-a fost niciodată numit «un apostol universal». «Ispita veacului» a fost însă mai mare. după părerea lui Grigore cel M are era o degradare a celorlalţi patriarhi. Cinstea m ea constituie puterea tuturor fraţilor mei. întrebuinţată de patriarhul de Constantinopol. La o parte cu cuvintele care m ăresc îngîm farea şi rănesc dragostea !». a fost respinsă de papa Grigore cel M are. C instea m ea este cinstea întregii Biserici. ea a devenit titulatura stereotipă a episcopului ro ­ man. dacă fiecărui frate de al meu i se va acorda cinstea m eritată. A ceastă formulă de profundă devoţiune a devenit îndreptarul concepţiei sale relative la înalta sa dem nitate de păstor sufletesc. în cît G rigore cel M are a declarat : «A cela care se intitulează sau îngăduie să fie numit episcop ecum enic este un prem ergător al A ntichristului». care a fost G rigore cel . cum va zice scriitorul rus D ostoievski. prin h otărîrea unui sinod local ţinut în acest an la Constantinopol de patriarhul lo a n al IV -le a P ostitoru l de la Constantinopol (582— 595). cît şi a altor episcopi. cu cît cerea slu jito rilo r ei să se ridice peste ideea oricărui secularism . Numai atunci voi fi într-adevăr onorat. G rigore s-a ridicat îm potriva acestui titlu onorific. atît pentru persoana lui. începînd din secolul al XH -lea. acest senator roman. pe care i-a întrebuinţat ca diacon şi monah. a continuat să-l folosească de la începutul pontificatului în toate pastoralele sale. întrebuinţată din 588. afirmînd : «Eu nu găsesc nici o cinste în îm prejurarea că mi se spune «universalis papa». că ­ ruia M întuitorul i-a dat un primat de conducere a întregii Biserici. Savonarola. încredinţîndu-i ch eile îm părăţiei cerului şi întreaga putere de a lega şi des­ lega. In fond. o înălţare cu atît mai mult a prestigiului papalităţii. uzuală în toate scrisorile lor. D intr-o «ierarhie» G rigore voia o «ierodiaconie».P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 309 servorum Dei». A versiunea faţă de titlul de «patriarh ecum enic» m ergea atît de departe. Titulatura de «patriarh ecum enic». G rigore cel M are a căutat să dem onstreze că nici A postolul Petru. m itropoliţi şi episcopi. Titulatura de «patriarh ecum enic». Pentru mine nu alcătuieşte un titlu de glorie şi de cinste un nume care ştiu că răpeşte onoarea fraţilor preoţi. Cînd patriar­ hul Eulogiu de A lexandria i s-a adresat cu titulatura «universalis papa».

Papii aveau de acum şi alte preocupări. Călugării benedictini lu craseră încet. 45 se ocupă numai de problem a adm inistrării statului papal. cînd a ce­ laşi împărat a anexat în 731 Iliricul răsăritean la Bizanţ şi cînd a cău ­ tat să impună asupra Italiei şi Un nou impozit. Papa avea de partea lui nu numai m oşiile. prin care a scăpat şi de am eninţarea longobarzilor şi de cea bizantină. despre care se ştie că din 55 scrisori păstrate de la el. atunci vom avea conturată şi baza papalităţii m edievale cu pretenţii de dominare universală din Spania şi Italia pînă în Scandi- . cu toate că predica resem narea şi fuga de lume. V or veni peste cîtev a sute de ani celelalte ordine călugăreşti. ' în cei 200 de ani cît durase exarhatul de Ravenna (555— 753) do­ m inaţia bizantină în Italia n-a fost deplină. papa — care avea cele mai întinse moşii în Italia — a ştiut cîştiga de partea sa pînă şi pe tribunii şi patricii din fostul aparat bizantin. care vor face din papalitate cea mai redutabilă putere politică şi spirituală a Evului mediu. papa Leon III (795— 816). încă din veacul VI. el le -a 'ş tiu t exploata în folosul său. ci şi pe paznicii lor. armata. Peste cinci ani. La 726 cînd Leon III Isaurul promulgă iconoclasm ul. papalitatea a dat la 754 lovitura cea m are : s-a aliat cu regatul franc al "lui Pi pin cel Scurt. După ce cîştigase încă de pe vrem ea lui G rigorie cel M are B iserica A ngliei.310 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ M are. Roma (care trăia din cultul relicvelor) a protestat. încoronează pe C arol cel M are (768— 814) ca împărat roman peste cea mai m are parte a Apusului. lumea s-a răsculat deo­ dată cu longobarzii. uitînd însă că restaurarea în istorie nu însem nează reîntoarcere. ci pornire din nou şi aceasta se va face sub altă zodie : cea a alianţei papalităţii cu carolîngienii. iar dacă amintim că în noap­ tea de Crăciun a anului 800. ceea ce v a in­ fluenţa toata istoria apuseană. ca un stup harnic. Primul papă care a făcut uz de garanţia dată de Pipin a fost A d rian I (795— 816). în plus. Erau prea puţine trupe care să asigure liniştea Imperiului. iar fiscalism ul excesiv bizantin nu putea fi tolerat. faţă de am eninţările de fiecare zi ale longobarzilor. în fond tot la o restaurare a Romei gindea. iar atunci cînd bizantinii au com is grave erori. iar" în secolul V III şi pe cea a Germ aniei prin cele trei misiuni ale lui Bonifaciu. Statul papal era asigurat.

venit din Apus. putem aduce două m ărturii : una din preajm a anilor 400. spre care au purces. dar generalul este unul. atunci cînd i s-a cerut de îm pără­ teasa Irina să participe personal sau prin reprezentanţi la Sinodul V II ecum enic. papa pune condiţii ca mai în tîi să i se «restituie toate patrim oniile Sfîntul ui Petru în Răsărit (Iliricul)». după cum de curînd Carol cel M are «a supus puterii noastre toate naţiunile barbare din Apus» . cealaltă din timpul ultimului Sinod ecum enic. prefigurînd parcă drumul ce va urma şi mai departe. acelaşi Adrian I (772— 795). trebuie să fim un singur trup sub un singur cap. De ce ? De bună seam ă pentru că nu-i dădea ascultare acestui «lim baj nou». . după atîtea frăm întări iconoclaste. H ristos Domnul». în cuvîntarea sa însă T arasie s-a referit adeseori la «un lim baj nou». n-ar avea nici măcar rangul al doilea». la finele secolului V III. aşa cum făcuseră în toate celelalte Sinoade ecum enice. «acesta. Se ştie că papa Adrian I n-a venit ia Sinodul V II ecum enic. însă. înch eia patriarhul Tarasie. «am bele corpuri de arm ată sînt diferite. Ca încheiere. «unde zi de zi sîntem anatem atizaţi». e uşor de înţeles cum de s-a ajuns la Schism a din 1054. fapt care a mulţumit pe toţi. scaunul de la Roma. rolul prim. spre a se vedea cît de diferite sînt concepţia şi atitudinea papilor în drumul lor spre m o­ narhia universală a Evului mediu. cum vom vedea mai departe. Hristos». 8 ).P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 311 n avia şi Carpaţi. adaugă Adrian.• cît despre ti Lin 1 de «patriarh ecum enic» pe care v o ia să-l ia noul ales (T a ia s ie). care se preocupa mai mult de cîştigarea de latifundii pen­ tru întărirea lum ească a statului papal. lui Pavel neamurile». In schimb. iar pentru că patriarhii şi împă­ raţii bizantini n-au vrut să recunoască legitim itatea celor din Apus. Sfîntul Ioan Gură de Aur zicea la un moment dat despre egalitatea celor doi A postoli : «dacă a încredinţat lui Petru pe evrei. «Noi. inclusiv pe solii din Apus. mai ales după înnoirea acestei alianţe în anul 962 cu «împăraţii romani de naţiune germ anică». epi­ scopul Romei. Comentînd Epistola către G alateni la pasagiul unde Pavel a tre ­ buit sa certe pe Petru pentru atitudinea de duplicitate în problem a neobligativităţii legii m ozaice (Gal. 11. Serviciul era reciproc. fără consim ­ ţământul scaunului nostru. de întîietate onorifică. unde se va statornici iarăşi pacea şi unitatea credinţei. dar Tarasie (784— 806) şi episcopii orientali au susţinut.

XV II (1965). M i r b t. Pr. In lim b a r o m â n ă : V I . M arcu). p. nr. E r i c h C a s p a r . X . nr. 167— 173. 1964. 10. H e i l e r . în «M itropolia M oldovei şi Sucevei». Pr. F o r n i e r . R ă m u r e a n u . 1941. 1906.e s i è c l e s e t l e d ë v e lo p p m en t d e la p r im a u té în volumul 1054— 1 9 5 4 : L ’E cjlise e t l e s É g lise s. în «O rtodoxia». 1970. 139— 1 6 6 . 2. I. P ro c a n o n u l. 1924. J. 180— 224. Paris. M a r o t . Leipzig. 1974. . Paris. Paris. G e s c h ic h t e d e s P ap sttu m s. ed. D v o r n i k. I— II. M e y e n d o r f f . 463—¡484. Sibiu. 577— 600. H. Tübingen. L 'O ccid en t d e la lin d u V -e s i è c l e à la lin d u IX . T e o d o r M. ibidem. p. A lt k ir c h lic h e A u to n o m ie u n d p ä p s t lic h e r Z en tra lism u s. Idem. 1930. Q u e lle n zu r G e s c h ic h t e d e s P a p sttu m s und d e s r ö m is c h e n K a t h o liz is ­ m u s. 1930. L a p rim a u té r o m a in e d a n s la tr a d itio n c a n o n iq u e ju sq u 'a u C o n c ile d e C a lc é d o in e . trad u cere de Iosif M itropolitul. ' F r. Atena. 1954.e s iè c le . în «Istina» IV. P o p e s c u. L e m o n d e c a r o lin g ie n .312 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ BIBLIOGRAFIE K. Un v a lo r o s stu d iu a l A r h ie p is c o p u lu i H r y s o s to m P ap a d o p o u lo s a s u p r a p rim a tu lu i e p is c o p u lu i R o m e i. G. 209— 240. p. L e s c o n c ile s ro m a in s d e s IV . A tena.e e t V . Chevetogne 1954.I e a d e la V a tic a n . X X X II (1956). G u e t t é e . (în 1. S e p p e 1 1. ediţia II îngrijită de J. p. N e te m e in ic ia p rim a tu lu i p a p a l o g lin d ită în o p e r i l e u n o r m ari i e r a r h i : O s c r i s o a r e a p a p ii G r ig o r ie c e l M a re. Constantinidis. 1947 (Gr. H r i s o s t o m P a p a d o p u l o s : P rim a tu l e p is c o p u lu i R o m e i. F. p. P rim a tu l p a p a l ş i c o le g ia l it a t e a e p i s c o p a lă în d e z b a ­ t e r ile C o n c iliu lu i a l II . G e s c h ic h t e d e s P a p sttu m s v o n d e n A n iä n g e n b is zu r H ö h e d e r W e lt h e r s c h a it . 1933. S p e c iiic u l O rto ­ d o x ie i în c o m p a r a ţ ie c u B is e r ic a R o m a n o -C a to lic ă ş i P ro testa n tism u l. B y z a n c e e t la p rim a u té r o m a in e . 1934. ibidem. Tübingen. F r. P e r r o y . Prof. 1964. E. p. II. D o m H. P a p a lita te a s c h is m a t ic ă sa u R o m a în r a p o r ­ tu r ile e i cu B is e r ic a O rien ta lă . I— II. P e t r u M a i o r . Bucureşti. I. Paris. g reacă). G a g i u. 1931. M ünchen.

a fost un cap răzvrătit. Ei au căutat adevărul credinţei cu inima. Teognis de N iceea şi Leontie al A ntiohiei. un aderent al lui Paul de Sam osata. fiind. O riginar din Libia Egiptului. «ţara care abunda în m onştri şi în produse nefireşti». veninos şi viclean. io a n R ă m u rean u . nu cu mintea. dar care s-a întins şi în Apus. Instruit de preotul Lucian din A ntiohia. discipolul indirect al ereticului episcop Paul de Sam osata. Era şi natural ca învăţaţii deveniţi creştini să caute să se fam iliarizeze cu m isterele noii lor credinţe. Situaţia s-a schim ­ bat cînd şi reprezentanţi ai claselor avu le şi dintre in telectu ali au îm ­ b răţişat creştinism ul. zdruncinînd profund lumea creştină. prol. care uşor se poate furişa şi ascunde». M aris de Calcedon. c e a luat fiinţă în Răsărit. «la înfăţişare ca un şarpe de mlădios. Sinodul 1 ecumenic de la N iceea din 325 * Luptele teologice din această perioadă sînt mult mai importante şi mai grave decît cele din perioada trecută. SCHISME.EREZII. A rie a fost acela care a susţinut cu ten acitate subordinaţianismul. tulburent. care toţi vor ju ca un rol însem nat în istoricul * Capitol redactat de Pr. Prim ii creştini s-au mulţumit cu învăţăturile timpului lor. a avut colegi de studii pe Eusebiu al Nicomidiei. să le explice felu ritele chestiuni teologice. Arie. ştiind să-şi acopere aceste defecte cu o m are sfinţenie. dar mai ales problem a Sfintei T reimi. A ceastă problem ă a dat mult de lucru şi în perioada trecu tă înaltelor fe ţe b isericeşti şi ajunge în secolul IV să dea naştere unei m ari erezii. devenind întem eietorul unei erezii puternice şi răspîndite. precum spune Epifaniu. SINOADELE ECUMENICE Arianismul. avar şi sever.

cu anul 318 a pornit difuzarea rătăcirilor sale şi prin biserici. La în ceput. Tot în cursul şederii sale în Nicomidia. căutînd astfel să trezească îndoieli cu privire (a naşterea eternă a.areei. găsind adăpost la Euşebiu al Co/. chiar printre zidurile m înăstirilor. a fost hirotonit diacon dş episcopul Petru.0 sau 321. mai ales femei credule.. Eusebiu al N icom idiei. A rie a devenit . inceplnd din nou lupta îm potriva B isericii. fiind o fire foarte vanitoasă.1 readuce la dreapta credinţă. în form ă de cîntece. cea mai însem nată din cele nouă biserici ale A lexandriei. cu multă m ăiestrie. Fiu ­ lui din Tată. . şi-a continuat lupta pe faţă îm potriva O rto­ doxiei. Părăsind Egiptul. încrezut în succesul repurtat. născută din cauza co n flic­ tului dintre Conslanlin cel M are şi cum natul său Liciniu. nu se ştie. primind postul de paroh la biserica Baucalis. episcopii egipteni Secund de Ptolem aida şi ] eon as ai M arm aricăi şi alţi cîţiva preoţi şi diaconi. a căutat să atragă de partea sa oameni simpli. înl'ăţişînd-o în deplină concordanţă cu Ortodoxia. a încolţit în sufletul său ideea să por­ nească o cam panie de răsturnare a celui ce i-o luase înainte. a trim is episcopului A lexandriei o scrisoare în care. ereziile sale. a revenit la A lexandria. iar el şi am icii lui. în care erau redate pentru popor. Zadarnice au fost în cercările episcopului A lexandru de a . Văzînd episcopul A lexandriei că învăţăturile lui A rie atrag tot mai mulţi naivi. După term inarea studiilor. Probabil că A rie. Folosindu-se mai ales de sofisme. A rie a căutat să-şi răspîndească ideile numai printre prieteni şi ad m iratori. Profitind de /situaţia politică tulbure. au fost excom unicaţi. Pentapole şi Libia la un sinod. a căutat să-şi apere credinţa.314 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ acestei erezii. fiind ales A lex an d ru . a convocat pe epis­ copii din Egipt. De acolo a plecat la Nicomidia. . Care a fost propriu-zis naşterea conflictului dintre A rie şi epis­ copul său.Deşi condamnat. în 32. Cei aproape 100 de participanţi s-au pronunţat contra învăţăturilor lui Arie. cărora le punea urm ătoarea întrebare : «Spune. A rie n-a cedat. a v u t-a i tiu în a in te d e a ii m am ă». apoi preot de episcopul A chila. La sfatul acestuia. văzînd că la alegerea de episcop al A lexandriei s-a trecut peste per­ soana lui.. a compus şi faim oasa sa lucrare T h alia. s-a dus în Palestina. a venit la A lexandria. unde distingîndu-se ca un om cu bune purtări m orale. bine instruit şi un bun orator. aju tat de talentul său oratoric. la fostul său coleg de studii.

M isiunea lui Osiu fiind fără rezultat. La apelul împăratului Constantin. iar alţii purtînd în că pe corp sem nele chinurilor din trecu t pentru credinţa lor (Teodoret. C onstan­ tin cel M are a invitat pe în tîistătăto rii B isericii întregi la un sinod ecum enic. din Persia. situat la întretăierea căilor ce veneau din Apus cu drumurile A siei M ici. la Sinod participînd chiar episcopi de peste h otarele Imperiului. G oţia şi Arm enia. A ceste privilegii le-au păstrat şi îm ­ păraţii care au convocat sinoadele următoare. M ajo ritatea episcopilor erau din Răsărit. C onstantin cel M are a acordat episcopilor toate facilităţile. dînd posibilitate împăratului să ia parte în persoană la această m ăreaţă adunare. S -a propus ca sinodul să se ţină la A ncira. ideile sale rătăcite au devenit obiect de predilecţie al discuţiilor dintre episcopi şi clerici. III. Era apoi în apro­ pierea reşedinţei im periale din Nicomidia. fiind inform at de Eusebiu că în B iserica Egiptului au izbucnit unele n eînţelegeri neînsem nate. Tradiţia bisericească a con sacrat numărul de 318 Părinţi care au participat la Sinodul de la N iceea. a sfinţeniei şi a răbdării. 4). îndeosebi privilegiul num it e v e c t io . Unii din episcopi veniţi la N iceea erau renum iţi prin ştiinţă şi elocvenţă. SCH ISM E. din m otive binecuvîntate. — se ciocneau ca nişte corăbii în v re­ m e de furtună. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . alţii prin severitatea moravurilor. în Bitinia. 7 : «Nici scitul nu lipsea din ceată»). în G alatia. afară de ceilalţi clerici veniţi ca însoţitori ai episcopilor. s -a a le s o ra şu l N ic e e a . au răspuns căp eteniile întregii B iserici. . care poate fi reprezentantul B isericii de Tom is (Constanţa) din Scythia M inor (Dobrogea) (V ia ţa fe ric itu lu i îm ­ p ă r a t C on stan tin . Nu­ m ărul sinodalilor s-a ridicat la 300. Împăratul. dînd crezare spuselor lui Eusebiu. Eusebiu de C ezareea spune că la Sinodul I ecum enic a participat şi un episcop «scit». III. Episcopii — spune Eusebiu al Cezareei (V ita C on stan tin i. dar. unde urma să fie luate m ăsurile necesare contra lui A rie. a venit la N icom idia. a scris atît lui A lexandru cît şi lui Arie. fără deosebire de neam. cau­ z ate de un jo c de cuvinte copilăreşti. SIN O A D E ECU M EN ICE 315 to t mai popular. 7). rămînînd singur stăpîn al Imperiului. epis­ copul A lexandru şi preotul A rie. După ce Constantin l-a învins pe Liciniu în 323. I. adică folosirea poştei im periale şi întreţin erea episco­ pilor pe timpul duratei Sinodului. C ele două scrisori au fost duse la A lexandria de epis­ copul Osiu de Cordoba. apelînd la ei să în ­ ceteze cearta.EREZII. între doi clerici însem naţi. fără să-i spună numele.

Arie. a poruncit ca toate m em oriile adresate lui să fie aruncate în foc. D iscuţiile. trăsăturile feţei istovite şi privirile abălule. se distingeau episcopii : A lexandru al A lexandriei. la ziua fixată de judecătorul nostru comun. de prietenii ereziarhului A rie. la 20 mai 325 şi a durat pînă la 25 august acelaşi an. au fost foarte agitate. s-a dstins Sfîntul A tanasie. în secţiuni. a c u z a to rii şi a cu z aţii fiin d e p is c o p i. să ne iertăm unii pe alţii. disculînd asupra rătăcirilor lui A rie. spunîndu-le : «Toate acestea vor veni spre ju decată. Leonţiu de C ezareea. Fiindcă îm păratul era aproape zilnic asaltat cu tot felul de plîngeri îm potriva m em brilor sino­ dului. să ne unim şi să exam inăm chestiunile pentru care ne-am întrunit». la unire şi la pace. a trim is ca delegaţi la sinod pe preoţii V itus şi V incenţiu din Roma la curtea im perială se afla pe lîngă îm păratul Constantin. Eustaţiu de A ntiohia. cei prezenţi au lucrat. Cu toate insistenţele episcopilor.a. avea dese izbucniri de furie. A rie n-a voit să renunţe la ideile sale eretice. în aceste consfătuiri. La şedinţa deschiderii oficiale şi Ia cea de închidere a asistat însuşi îm păratul Constantin. Sfîntul Spiridon episcopul Trim itundei (Creta). cu diaconul său A tanasie. Constantin a venit în m ijlocul sinodalilor. imitînd bunătatea lui Dumnezeu. M arcel al A ncirei.316 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ Papa Silvestru I al Romei (314— 335). din ordinul împăratului. din cauza diferitelor păreri. a cărui faţă era grovaz de palidă. Deci. Osiu de Cordoba (Spania). care a rostit ruvînlul de deschidere ca şi pe cel de închidere a Sinodului. părul zburlit. episcop de M ira Lichiei. Eu nu sin i c h e m a t s ă l e cu n o s c şi s ă l e ju d e c . Sinodul I ecumenic Sinodul I ecum enic s-a deschis oficial la N iceea. După aceea. Şedinţele o ficiale ale Sinodului s-au ţinut în sala de recepţie a palatului imperial din N iceea. sub preşedinţia episcopilor Eustaţiu al Antiohiei (324--330) şi A lexandru al A lexandriei (313— 328). îm păratul s-a arătat plin de răbdare şi bJîndeţe. diaconul epis­ copului A lexandru de A lexandria. Printre sino­ dali. Sfîntul N icolae. aprobînd pe cei ce îm părtăşeau dreapta . M acarie al Ierusalim ului. C ecilian de Cartagina ş. renunţînd la aceste acuzaţii. hotărînd ziua în care să înceapă Sinodul. înain te de deschiderea oficială a Sinodului. îndemnînd cu multă bunăvoinţă pe episcopi la înţelegere.

Părinţii întruniţi la N iceea au respins învă­ ţătura lui A rie şi au condam nat-o. Fiul poate fi numit şi El Dumnezeu. Fiul a creat din voinţa Tatălui. ci din nim ic. deoarece prin Fiul. tcoî^oc. cînd El nu era — vjv itote ox3 coz 7 jv. Dumnezeu a creat toate. A rie aducea în sp rijin u l acestei idei. Scopul pentru care Dumnezeu a creat pe Fiul este creaţiunea lumii. im perfect şi chiar capabil de a păcătui. după care m ateria este rea în sine.calea adevărului. El se bucură totuşi de cinstea ce a mai mare. 3. căci s-ar întina de aceasta. pe care A rie o confunda cu Logosul divin. Ca atare Fiul are o divinitate împrumutată din divinitatea Tatălui. a devenit un Fiu a d o p tiv a l T atălu i. dar nu din eternitate. datorită harului divin pe care L-a primit de la Tatăl. fiind prima Sa creatură. deoarece. dar nu din fiinţa Lui. C onstantin cel M are i-a adus aproape pe toţi pe. Fiul are existenţa înainte de timp. SCH ISM E. Deşi Fiul este după fiinţa Sa o creatură. m ărginit. Fiul lui Dum­ nezeu. Dum nezeu-Tatăl singur este principiul necreat şi nenăscut — â-fsvvrjxo?. fiind o simplă creatură — xTÎajia.. 22. în care se spune : «Domnul m -a făcut cea dintîi dintre lu cră­ rile Lui. făcînd să trium fe Ortodoxia.EREZII. Principiile ereziei ariene sînt urm ătoarele : 1. La creaţie. A ceasta este o idee gnostică şi eretică. 5. mustrînd pe cei rătăciţi şi îndărătnici. 4.. Sub­ stanţa Tatălui faţă de a Fiului se deosebeşte atît de mult. Fiul a primit m ăreţia şi puterea creato are a Tatălui. cum se deo­ seb eşte infinitul faţă de finit. Pînă în cele din urmă. căci a existat un timp. iar Dumnezeul suprem nu se poate atinge direct de m aterie. chiar şi timpul. textu l din Proverbe 8 . însăşi denum irea de T ată cuprinde inevitabil în sine întîietatea sau ¿superioritatea faţă de Fiul. schim babil. este cu totul străin şi deosebit de fiinţa Tatălui şi nu poate fi numit «deofiinţă» cu T atăl —■ ¿[xoouato? tu> Ila'cpi. Se rem arcă în gîndirea lui A rie concepţii raţionale gnostico-filozofice. . înaintea tuturor veacurilor». SIN O A D E ECU M EN ICE 31? credinţă. Arianismul este o concepţie raţional-om enească de înţelegere a creştinism ului. fiindcă Dumnezeu cel Prea în a lt nu putea crea universul m aterial d ecît cu ajutorul unei fiinţe interm ediare. dar aici e vorba de înţelepciunea om enească. 2.

ca : «Tatăl este mai mare decît Mine» (Ioan 14. La sfîrşitul dezbaterilor. M em brii Sinodului au respins am bele formule. ţineau calea de m ijloc. îm potriva expresiei «de o fiin ţă cu T atăl» au obiectat unii Părinţi. A rticolul 8 începe cu m ărturisirea : «Credem şi întru Duhul Sf i nt ». dar m ajoritatea Părinţilor episcopi şi diaconul A tanasie au dem onstrat că această form ulă nu este inventată de ei. 5). 1. . Părinţii Sinodului s-au împărţit în trei direcţii : unii. care vorbesc despre natura om enească a Fiului şi despre inferioritatea Sa faţă de Tatăl. se anatem atizează ideile principale ale lui A rie şi anum e: c ă F iu l a fo s t . numai ca om. Evr. în frunte cu Eusebiu de Nicomidia. d e o fiin ţă cu T atăl. Eusebiu de C ezareea a prezentat şi el o altă formulă. Eu astăzi Te-am născut» (Ps. oslo «Dumni'/. erau de partea lui Arie. hotărînd ca să se întrebuinţeze numai term eni care nu perm it nici un echivoc ca : h. iar alţii. iar în p_artea a doua. arătînd sinodalilor că textele invocate de A rie se referă la Iisus Hristos. diaconul A tanasie ş. bazaţi pe Sfînta Scriptură . a. nu fă cu t. căci a fost folosită şi de Părinţii dinaintea lor ca : Dionisie al A lexandriei. Clem ent A lexandrinul. sau «Fiul M eu eşti Tu . Dionisie al Romei ş. 28). cum afirmă doctrina ortodoxă.. a. alţii. diaconul A tanasie a dus altele din Sfînta Scriptură. care ¿1 re 7 articole. La un moment dat. afirmînd că term enul nu se găseşte în Sfînta Scriptură. în frunte cu A lexandru.318 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ A rie a căutat să folosească toate acele locuri din Sfînta Scriptură. 7 . Osiu. Tertulian. Origen. susţineau credinţa adevărată ortodoxă că Iisus Hristos este şi Dumnezeu şi om. In S im b o lu l n ic c c a n ş-a fixat învăţătura despre D u m n ez eirea F iu ­ lui. A cesta a prezentat în Sinod o formulă de credinţă în care raportul dintre T atăl şi Fiul era numit cu term enul o m io u s io s — ojioiouaios = «asem ă­ nător după fiinţă cu Tatăl» în loc de o m o o u s io s — ¿¡ioouoioţ = «deofiinţă cu Tatăl». îm potriva acestor argumentări. 2. Teonas al M arm aricii şi încă vreo 20 de episcopi.cu a d e v ă r a t din D u m n ezeu a d e v ă r a t. ca Secund al Ptolem aidei. Părinţii sinodali au hotărît ca învăţătura lorm ulală în Sinod să fie redactată într-un S im b o l d e cred in ţă . prin c a r e to a te s-a u făcu t» .. ouata? xciu Hatpoţ = din fiin ţa T atălu i şi ¿¡1 0 0 0 3 1 0 ? xw IÎatpt = de o fiin ţa cu T atăl. î n p a r t e a iutii. Domnul nostru Iisus H fistos. se recunoaşte că Fiul. n ăscu t. A ceasta însemna m en­ ţinerea ereziei ariene sub o form ulă camuflaţii.

din Egipt. apoi s-a stins încetul cu încetul.comunicată tuturor B isericilor de episcopul A lexandriei. încă din secolul II. Domnului urma să fie_.nu au voit lotuşi să recunoască a na Ierna pronunţată contra lui Arie. cu excep ţia episcopiior : Eusebiu al Nicomidiei.. antitrinitar dinamic. Intre alte problem e pe care le-a rezolvai Sinodul I ecum enic. la colul Dunării. 'De frica împăratului. au losl exilaţi şi episcopii Eusebiu . c ă e s t e y r ea t din altă ţ b sta n ţă sau iijîiţă c su d e c ît T atăl şi e s t e s c h im b a b il. Sinodul a stabilit ca întreaga creştin ătate să sărbătorească P aşlile în prima Du­ m in ică d u p ă lu n ă p lin ă c e u rm ea z ă e c h in o cţiu lu i d c p rim ă v a ră . pînă în cele din urmă. Dacă se întîm pla să cadă în acelaşi timp cu Paştile iudeilor. arianismul n-a putut fi siîrpii îndată şi pe deplin. al O rtodoxiei. creştin ii amînau sărbătoarea Paştilor în Duminica urm ătoare. au fost depuşi din scaunele lor şi ex ilaţi în Iliric. . Teonas cîe M arm arica.ai săi. existau unele neîn­ ţeleg eri între B iserici privitoare la serbarea datei Paştilor. după toată probabilitatea. Trei luni mai tîrziu. s-au mai discutat şi alte problem e : s c h is m a lui N ov at. Pe lîngă erezia lui A rie şi rezolvarea disputei pascale. Ei au re ­ fuzat să semneze de asem enea anatem a rostită contra lui A rie. sau îl sărbătoreau cu o săptăm înă mai înainte. Sinodul a hotărît. fiindcă. întrucît acest oraş era centru l principal al cunoştinţelor astronom ice din timpul acela. care socotea că cele trei per­ soane ale Sfintei Treim i sînt doar nişte «puteri® — 8 uva[xstC im per­ sonale ale unui singur Dumnezeu. Data sărbătorii învierii . Arie şi cei doi prieteni .EREZII. SCH ISM E. Teonas de M arm arica şi Secund de Ptolem aida. la sud de Singidunum (Belgrad). precum şi cea mai precisă şi expresivă formulare a dreptei credinţe... SIN O A D E ECU M EN ICE 3 19 c r e a t în tim p din n im ic. care n-au voit să aprobe term enul o m o o u s io s — co n su b sta n tia lis. Teognis al Niceei.al N icom idiei şi Teognis de Ni ceea. a lui M e litie şi erezia lui P a v e l d e S a m o sa ta . S im b o lu l n ic e e a n a fost aprobat şi semnat de toţi Părinţii prezenţi. nevoind să semneze. deşi au subscris la Sim bolul de credinţă niceean. Secund al Ptolem aidei. D isputele ariene au continuat să tulbure Imperiul roman încă o jum ă­ tate de secol. Cu toate că Sim bolul de credinţă niceean a devenit digul de apă­ rare. M aris de Calcedon. primii trei au cedat. prin canonul 19. a fost şi s ta b ilir e a d a te i P aştelu i.

ci şi de preoţi şi diaconi. prin punerea m îinilor. li s-a îngăduit preoţilor novaţieni să-şi reocupe posturile avute. înaintea hirotoniei. faţă de ceilalţi m itropoliţi. să evite orice fel de certuri şi neînţelegeri. Sinodul a procedat cu şi mai multă clem enţă. pierzînd doar toate drepturile episcopale. M elitie a continuat să-şi păstreze titlul de episcop de Licopole. şi numai cei hirotoniţi ca celibatari să nu ni< aibă dreptul să încheie o căsătorie. împlinindu-se 20 de ani de la u rcarea pe tron a i împăralului Constantin cel M are. F aţă de novaţieni. . Sinodul s-a arătat mai indul­ gent. ii 1 . în cazul cînd vor să revină la B iserica Ortodoxă. Cu privire la m e litien i şi n o v a ţien i. ca cei căsă­ toriţi o singură dată. a avut loc şedinţa festivă de închidere a Sinodului. A lexan ­ dria şi A ntiohia. nu numai de către episcopi. M ai însem nate sînt canoanele 6 şi 7. Sinodul a alcătuit 20 de canoane. avînd în vedere faptul ca Ierusalim ul este centrul unde a luat fiinţă creştinism ul. să li se ceară.320 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ ca aderenţii lui Pavel de Sam osata. Venind în discuţie m oralitatea m em brilor clerului. unii sinodali au propus introducerea unui canon pentru observarea celibatului.« 25 iulie 325. După ce episcopul A cesiu a recunoscut Sim bolul de credinţă niceean. care cuprind dispoziţii referitoare la organizaţia şi disciplina bisericească. Botezul în num ele Sfintei Treim i. iar ca n o n u l 7 a c o r d a e p is ­ c o p u lu i d e Ier u sa lim ran gu l d e m itro p o lit. episcopul Pafnutie al Tebaidei de sus (Egipt). în Egipt. ca pe viitor preoţii şi diaconii să nu mai aibă dreptul de a locui cu soţiile lor. s-a ridicat vestitul eremit. Drept garanţie. ei trebuiau să dea o declaraţie scrisă. şi nu cred că Sfînta Treim e are trei per­ soane. îm potriva propu­ nerii episcopului Osiu al Cordobei. m ărturisind că vor res­ pecta toate h otărîrile B isericii O rtodoxe. cu condiţia să ceară confirm area de la arhiepiscopul A lexandriei. să-şi poată duce mai departe via ţa împreună cu soţiile lor. la care împărţitul a îndemnat pe cei prezenţi să ţină cu tărie la învă­ ţătura form ulată în Sinod. întrucît propagau unele n eadevă­ ruri cu privire la hristologie. Cei hirotoniţi de el puteau să răm înă în funcţiile lor. el a oferit Părinţilor sinodali un ospăţ. care a apărat cinstea şi vrednicia T ainei căsătoriei. Canonul 6 confirm a drepturile m itropoliţilor din Roma. Sinodul a răm as la vechiul uz. La 25 august.

S o z o m e n. J. Toulouse. 614 p. Bd.P. Torino. • BIBLIOGRAFIE confirm ate de roman. Cl L e o n a r d i ... Eusebiiu de Ce'zareea. F. Berlin. L es C o n c ile s o e c u m é n iq u e s .EREZII. Isl. III. 21— 40. 54. Ist. 1960. 29— 572. VII. Sc J i r î f s l l î d. I— III. J. C o n c ilio ru m o e c u m e n ic o r u m d é c r é t a . F a v a 1 e. Bâle. vol. t.'fjc auvofiou. W a r e . F lo ren i i a e e t V e n e tiis . 1901— 1912. M a n s i . Schwartz. Bardtf. 1961. T. 341— 358. P etite h is t o ir e d e s C o n c ile s . Paris. Scheidw eiler. S c h rilt. Stuttgart. J. L. pars 1. L. în G r ie c h . ed. Leipzig. S c h rilt. J . 1961. 1974. 1 9 5 4 . Preiburg im Breisgau. H. p. J. 1962. Schw artz. A 1 b e r g i o. Leipzig. SCH ISM E. 2-e Aufl. 'H -posSpia oixoofic-Ji y. reproduction Paris. _ _ B. Ed. ed. O r t i z de U r b i n a. S o c r a t e.. Leiden. c h r is t. Burgense. . 19(ifi. P e tite h is t o ir e d es gran ds C o n c ile s .. ed. M a r i j u l. P. R. Bidez. Paris. Is to r ia b i s e r i c e a s c â . 2-e Aufl. Paris. G vol. H is to ire d e s c o n c ile s . 1962. A c ta C o n c ilio r u m n o v a e l a m p lis s im a c o ll e c t i o . în Griech. Teodoret. L e s c o n c ile s o e c u m é n iq u e s d a n s l'h is to ire . IV. Paris. F. M e i n li o 1 d. 1902. ' J. Christ. V i é. S a c ro ru m C o n c ilio r u m n o v a e l a m p lis s im a c o ll e c t i o . Idem. 1> G. 1962. 1 9 5 5 . P. Berlin. ed. J o n k e r s . R. J. A. G enève. J o a n n o u .. P r o d i . C h rist. p. Berlin. 50. în G r ie c h . publiée sous la direction de G. H is to ire d e s C o n c ile s o e ­ c u m é n iq u e s . în Griech. J. Paris. P a 1 a n g u e. 1962. 1971. H. Schrifst. 1962. N ic é e e l C o n s la n tin o p le . L e s L is ta s e p i s c o p a lo s d e N ie r a en la C o ll e c c io n c a n o n ic a H is p a n a . P h e i d a s. bis. Straub. D. A c t a C o n c ilio r u m o ec u m e n ic o r u m . A c ta e t S y m b o la C o n c ilio ru m q u a e s a e c u l a q u a r to h a b it a sunt. Philosloriqius.. 15 (1974). Studii : J. M e t z . J .. 1972. J . ed. 21 — Istoria bisericească . . b is. ed. Ist. Institut E. ' P. Iv ar Heikel. Leipzig. continuavit J. 1954 . îndeosebi din scrierile C ezareea. Migne. col. Parm entier F. A. R o d r i g u e z. E u s è b e d e C é s a r é e . H is to ir e e c c lé s i a s t iq u e t. Ahrweiler. S.XVTI. Brügges..itsidee d e r a lte n K ir c h e . Paderborn. D ie K orv/. Christ. D v o r n i k . începînd din 1963. D e t er n c s. X X IX '{1975). X X V I— 540 p. Salles-Dabadie. L e x p é r i e n c e n icct'im e in «Dmnbarlon Onks Papers». I C o n c ili e c u m e n ic i. T. H a y w a r d. Paris. bis. "Viafa St. 1759— 1798 . Paris. dar h otărîrile lui scrierile istoricilor contem porani. A ctele se cunosc din lui Eusebiu de Périt ru S in o a d e le e c u m e n ic e in g e n e r a l : I z v o a r e : J. Paris. 1962. SIN O A D E ECU M EN ICE 321 trăind în pace unii cu alţii. G. H otărîrile Sinodului au fost Constantin cel M are şi prom ulgate în întreg Imperiul Sinodului I ecum enic s-au pierdut. J e d i n. L E g lis e d e s e p t c o n c ile s . Is t o r ia I lis v r ic c a s c ä . Bd. de la 1914 . K o n z ile d e r K ir c h e in e v a n g e li s c h e r S ich t. 59 vol. C o n sta n tin . 1962.. 13 vol. H. D ie o e k u m e n i s c h e K o n z ile d e r C h r is te n h e it. 1961. •p. C h é 1 i n i. 197 9 . 1 9 0 1. Bidez. Atonn. Dumcige. 428 p. L e s C o n c ile s o e c u m é n iq u e s d a n s l'a n tiq u ité c h r é t ie n n e . S i e b e n . 1952. Berlin. Index generalis tomorum t. F. T h e g e n e r a l C o n c ils o i th c C h u rch .. M. I et II.

». K a r m i r i s. Cullman. 11111> i d ţ|. 1. 17 ş i 18). A tena. T rin ity . E in e D o x o lo g ie . în «Dict. o p . 7. L e s r e c h e r c h e s su r l'o r ig in e du S y m b o le d e p u is X X V a n n é e s . Tô SüfiioXov -ti]. X L III (1925). T h e h is to r y o i t h e C r e e d s . 1963. în «O rien talia C h ristian a P eriod ica». B erlin. ( '. |>. B a d c o c k . L 'H istoire d e ¡’E g lise. E u c h irid io n S y m b o lo r u m . t. 1908. Io n Mihălcescu. Sofia. in lim ba bulgara. J . 26— 27. de L abriolle. * * * ¡U-nlru S in o d u l I e c u m e n i c : I. trad. Ci. I. 1904. Dosetti. T h e s e v e n E c u m e n ic a l C o n c ils . II. 2-nd ed. 1— 2. p. London. 1963. . D as N ic a e n is c h e G la u b e n s b e k e m b n is .Soka. I.. B ib lio t h e k d e r S y m b o le u n d G la u b e n r e g e h n d e r a lte n K ir c h e . 1948. V o r g e t. r < Ci. D a n i é l o u . critică. von L. p. T. col 665— 668. 32-a de A. 1967. Leipzig. Il S im b o li d i N ic e a e C o n s ta n tin o p o l. H e f e l e — D o m H. G o e m a n s. T à zp ia à f l a i a cixoupiêvixà Su¡i. 1. A ltă bo gată b ib lio g rafie se g ă ­ seşte la J. V o g e l . 1956. D ie B e k e n n t n is s e und d ie v ic h t ig s t e n G la u b e n s z e u g n is s e d e r g r ie c h is c h . 1960. 97— 142. Rom . Paris. p. 0. 385— 3 9 5 . 1976. nr. X X X V III (1942). I. d e C h e 11 i n k. L e s C o n c ile s o e c u m é n iq u e d e s I V . te x t g re c . o i th e in d iv id e d C h u rch . T. Paris. 1. în «Bis. 5 — 17. reproduction Paris-Leipzig. J . 12 (Roma. Th. 1952. Hahn.i I i f f o 1 l. nr. 5. Paris. 1.. nr. Bardy. 45— 73. P. W o l f s o ii. Cam elot. nr. te x t g rec cu trad u cere franceză. H. 1 9 7 1 . 1961 . J . K e l l y .». T h e P h ilo s o p h y o i th e C h u r ch F a th e r s . D a 1 m a y r. 1960. 636— 676. London.. P. Calh. III. 1960. M a n s i . 1968. 257— 2 6 3 . nr. L e s S y m b o le s c h r é t ie n s p rim itiis.103. S tev en so n . 3 -e Aufl. T rad u cere în lim ba rom ână de Prof. F lieh e et V . p. L a stru ttu ra d el S im b o lo C o n s ta n tin o p o lita n o . 2-e éd. Stu ttgart.. fran ceză. Paris. D ie o e k u m e n is c h e n K o n z ile cler K a t h o lis c h e n K ir c h e .. D ie G r o s s e n v ie r K o n z ilie n . G. în «R evue d'hist. K o e v.. 8. în «Echos d'O rient». D. . C h i l d . 1003.c s s o u r c e s d e l'h is to ir e d u c o n c ile d e N ic è e . H et a lg e m e n C o n c ile in d e v i e r d e e e u w . 337— 461. M arlin. P.. col.«!:> . eccl. B . p.Tj x a l xpiTixij ¡x tkizf].».rjQ Suvooou 'Iatopiy.’ (M ass. London. J . El S im b o lo N ic e n o . Paris. R. 1935. în L e C o n c ile e t l e s C o n c ile s . Studii : H. l’ r c s t i g e. 1956. London. X X III (1925). C h ristia n S y m b o ls . M ünchen. I. F a ith . 1901. A n c ien t a n d M od ern . 443— 446. G o d in P a tr is tic T h o u g h t. 513— 520. de T héol. F. B reslau.J . d e U r b i n a. M. c o u n c ils an d c o n t r o v e r s ie s . 275 285. E d iţii : C r e e d s . ed. p. 1924. Hahn. O r t i z..o r t h o d o x e n K ir c h e . p. 1945. S y m b o le d e r a lt e n K ir c h e ( K le in e T e x te . A tena. H.. te x te g rec şi latin. 1936. A. Paris. 69— 96 : L e c o n c i l e d e N ic è e . Papadopoulos. A. II. par Aug. 1956. In cu rrm h ou . M adrid. 1759. M. 4-e Aufl. i D e n z i n g e r et Cl . p. 3. p. E dited by J . E a r ly C hristian C r e e d s . 1960. F o r m u lă r ile d o g m a t ic e a le p r im e lo r p a tru S in o a d e e c u m e n ic e . 9. D. O r t i z d e U r b i n a . Rom a. O r t i z d e U r b i n a . N.yi7. H. H ans Lietzmann. Pai is. ed. H is to ir e d e s c o n c ils d 'a p r è s l e s d o c u m e n ts o r ig in a u x . H. Tournai. O rt.). 1 9 3 0 . J. 449— 4 5 3 . M. Bonn. 2-e A uflage. Popescu. N igm egen. .. 1923. P e r c i v a 1. Hr. 194 7 . Schönm etzer. I. 1942). L e c l e r c q .. II. X X X (1927). S im b o lu r i d e c r e d in ţă . 1914. p. F lo ren tiae.. B ' otxooixs.iliini|iio. L.322 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ H.e e t V -e s i è c le s . 1961. 1961 . t. C o n c ile s . L e s p r e m iè r e s c o n le s s io n s d e la lo i c h r é t ie n n e . Freibu rg im B reisgau .. Buffalo. 37 3 8 . t. p. London. . p. p. J e d i n . N ic è e e t C o n sta n tin o p le. C h . Bannwart. cit. J .

p. P o l l a r d . U b e r d ie B is c h o is lis te n d e r S y n o d e n v o n C h a lc e d o n . N ic è e e t C o n s ta tin o p lc . L e s 318 P'etres d e N ic è e . A h is t o r y o í n e o -a ria n ism . în «Re­ v ista teo lo g ică». V . P en tru e p i s c o p i i p r e z e n ţ i la S in o d u l I e c u m e n ic : H. şi 1935.ocl ai àpX'/i tou àpiavijijicü. Idem. X II (1937). W ashington. 103— 111. 1937. Ed. E c c le s ia e o c c id e n t a lis m o n u m e n ta ju r is an tiq u is s im a . H. H. O siu. B erlin . 20— 8 0 . 808— 811 . Arad. S u r l e s lis t e s d es é v ê q u e s p a r tic ip a n t a u x c o n c i l e s d e N ic è e . nota 12 . A th a n a siu s W e r k e .). A. X IX (1959). p.».». nr. t. U n e lis te in e d it e d e s P è r e s d e N ic è e . în /ev. X X (1950). O ssiu s o í C o r d o v a . Episcop Calistrat O r i e a nu. 1963 . P h e i d a s . p. H. P atru m N ic a e n o r u m n o m in a. 6. Prof. I d e m . 364— 3 7 4 . cu bogată bibliografie. 1 9 2 5 . p. p. în «Revue de P hilologie». în «Byzantion». în special. e p is c o p u l C o r d o v e i. 3— 10. Roma. Is to r ic u l S in o d u lu i e c u m e n ic d e la N ic e e a . S u r e d a Blanes. în «Byzantion». Pr. C o llectan ea :a ntiarian a P arisiana. 105— 111 . X V I (1942— 1943). 1928. ed. E rn est H onigm ann. p. N ic a e a u n d K o n s ta n tin o p e l. 9 (1958). A kad. 1899.and¡ana». 1 9 2 5 . 1898. Idem. y d i L ib e r io o b i s p o d e R o m a . 19G5. nr. p. V i c t o r C. d'A riu s. P u n cte d e s p r ijin p en tru a r ia ­ n ism în t e o l o g i a c r e ş tin ă a n t e r io a r ă . p. în «Jo u rn al of T h eo lo g y Studies». în «Byzantion». S im b o iu l N ic e e a n . ed. M adrid. p. A bt. t. nr. L h é r é s i e d'A riu s e t la «foi» d e N ic é e . în «B yzantion». G. M. în «A bhandlungen der beyer. A. G e n e z a a ria n ism u lu i.. 1930. în «A n alecta Boll. p. 356— 361. în «Byzantion. 10— 11. C am bridge (M ass. S in o d u l I e c u m e n ic d e ¡a N ic e e a d e Ia 325. Prof. 1— 2. nr. Popovici. 1973. V ind obonae — Lipsiae. Q u e s t io n e s se l e c t a s d e c r itic a h is tó r ic a . O xon ii. ed. 2.s y n o d an d t h e C o u n c il o i C a lc e d o n . SCH ISM E. T. 83— 90. Lipsiae. F. p. 1979.. 254— 255. S c h w a r t z. Opiz. d e C o n s ta n tin o p le e t d e C h a lc è d o in . p. Rom . Rămureanu. X X (1896). E.u. X X X V III (1968). p a r s p rio r. 1— 90. nr. I. H i l g e n f e l d . B a r d y. 35 ş. Sibiu. I d e m . 1972. 63— 71 . Lat. 2— 215 . cit. G. C. Sim onetti. în «M itropolia Banatului». R e c h e r c h e s su r l e s lis t e s d e P è r e s d e N ic è e e t d e C o n s ta n tin o p le . în Corp. Idem. L a c u e s t ió n d i O sio o b is p o d e C a r d o v a . la s e . LIII (1927). 1. 1954. în «Byzantion». G h . G. p. 534— 542. E. M ünchen. O. O rt. Cotoşman. L X I (1966). 17—-76. Pentru episcopul O siu de Cordoba : L a v ie g r e c q u e d e «S a in t» O siu s d e C o r ­ d o n . S c h w a r t z . 12 p.. . P rim u l s in o d e c u m e n ic ţinut la N ic e e a in a n u l 325. th e r o b b e r . Ilie Beleuţă. 553 p. trad. H o t ă r îr ile d o g m a t ic e a le c e lo r ş a p t e S in o a d e e c u m e n ic e . H eft X III. La m ort d'A riu s. Feder. N. P en tru a r ia n is m : F r a g m en ts d e la « T h a lie» . ju ille t. der W issen sch aften zu M ünchen».EREZII. C h a d w i k . 13— 31. Turner. p. K o p e c e k . S tu d ii su ll'a r ia n e s im o . X III (1961). T h . C aransebeş. 1934. l o a n Rămureanu. H is to ir e d e s c o n c ile s o e c u m é n iq u e s » . v. nr. în «Studii T e o lo g ice » . G e i z e r . X IV (1939). p. A ubineau. 1926. în «Studii te o lo ­ g ice». T i KoÀÀou0iav6v a-¿ío¡jLr/ y. Lu pta O r t o d o x ie i c o n tr a a ria n is m u lu i d e Ia S in o d u l I c c u m c n ic p în ă la m o a r te a lu i A r ie . Script. T h e o r ig in a l L ists o í th e m e m ­ b e r s o í th e C o u n c il o í N ic a e a . Cuntz.. La T h a lie d'A riu s. 103— 130. H. 78 (1960). 1— 2. 15— 18 . L X V . I. S tu d ii: B. Prof. Ed. p. 296— 3 1 1 . în «Revue d 'h isto ire ecclésiastiq u e». p. p. M. Eccl. p. X X I X (1977). 2 Bd. III. D u m e i g e. Phil. hist. L a L is te o r ig in a le d e s P è r e s d e N ic è e . H. X I (1936). 3— 4. T h e O rig in s o í A r ia n ism . 1. 211— 233 . 1— 2. 1. Paris. C o n d a m n a r e a e r e z i e i Iu i A r ie .. SIN O A D E ECU M EN ICE 323 In lim b a ro m â n ă : Pr. U rk u n d en zu r G e s c h ic h t e d e s a r ia n is c h e n S tr e ite s . A ten a. L e r o y . I. 429— 4 4 9 . p. 1916. în «Bis. N eue Folge. d e C l e r c q. 15— 60.. S in o d u l I e c u m e n ic d e la N ic e e a . I. la O rtiz de U rbina. 36— 91 : N om ina episcoporum . R o u 1 a r d. nr. t.M o l i n g h e n . V e zi alte sludii la Pr. p. nr. Paris. L o i c h i ţ ă. p. 323— 3 4 7 . 1— 2.

K raft. a n o m e i sau an om ien i. tiu 1’r.324 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ P en tru te r m e n u l ¿¡xoouaiaz t ă üa^pl — con su bstan ţial cu T atăl : J . în «Studia P atristica». G. Partida m oderată a arienilor. et jcpôawnoN dan s les c o n t r o v e r s e s tr in ita ir e s p o s t n ic è e n n e s . 1— 24. F rom t h e B eg in n in g to th e C o u n c il o i C a lc e d o n .ooù3!&': d a n s ie v o c a b u la ir e t h é o lo g iq u e d'A riu s e t d e l ' é c o le d A n t io c h e .oo6aiot: în «Z eit­ sch rift fur K irch en g esch ich te». P r o b le m a opioouaioc la S iîn lu l A ta n a sie ce/ M are. E r d i n. A. III. 48— 63 î L X X IV (1917). nr. D as XVorl H ypostasis'. episcop de Cizic. P en tru te r m e n u l üt. proL lo a n R ă m u rean u ■ . m ilitînd pentru îm păcare prinlr-o formulă leologica de compromis. 133— 189. Gonzalos. G. 1— 2. în «Revue de l'h isto ire des religion s». T. L e b o n. s-au numit.am « m a xai xaţ’ouaiav. A ceastă grupare căuta să ţină calea de m ijloc între arienii extrem işti şi ortodocşi. care afir­ mau cii Fiul este «a se m ă n ă to r in su b sta n ţă cu T atăl» ojiotouato? t«j îlatpi — sim ilitu d in e su b sta n ţia lă . de la numele căruia arienii extrem işti s-a numit şi eu n o m ien i. care negau consubstanţialitatea F iu ­ lui cu Tatăl. cei mai num eroşi de altfel. deoarece arienii s-au împărţit în trei partide. '0. 397— 412. Le s e n s d e s te r m e s oùaiâ. Frăm întările şi sinoadele ariene după Sinodul I ecumenic de la N iceea * H otărîrile sinodale de la N iceea n-au adus mult dorita şi aşteptata pace în . Eunomiu. 1. God in p a tr is tic T h o u g h t. Pentru că anom ienii afirmau că Fiul este deosebit de T atăl după fiinţă — I^epoi xa-cViaiav. după numele căruia. part. N ash ville and N ew Y ork . S t e a d. R o u g i e r. P r e s t i g e. 3— 20. Le s e n s d u ter m e ô. * Capitol redactat. p. avînd în înm iea lor pe episcopul Eusebiu al Nicom idiei. p. ei au fost numiţi şi h c t e io u s ia ş t i. T h e S ig n iiic a n c e o i t h e H o m o o u s io s .oazaai'. L. J . ibidem. din 360. p. L. ùr. Le so rt d u «C o n s u b s ta n tie i» n ic c e n . C. în «Revue d 'h istoire e c c lé ­ siastiqu e». de la termenul àvojxotoç. I. C. H. Freibu rg im B reisgau . ôa-aaic : F r. se afla diaconul Eţiu (Aetius) şi elevul a ces­ tuia. X V I (1963). p. Diac. A rienii extrem işti sau radicali. ei s-au nuii numit şi cu s e b ie n i. 485— 529. T u i l i e r . L X X III (1916).j . afirmînd că Fiul este «neasem ănător cu T atăl şi în toate şi după fiinţă» -x a ï v. p. p. t. s-au numit o m iu sien i sau se m ia r ien i. 1952. în fruntea lor. Lomlon. X L II (1952). V o i c u.j. în «M i­ tro p o lia Oltenie^». A h i s t o r j o l C hristian T h o u g h t. iar cu toţii luptau îm potriva O rtodoxiei. p. care se com bateau reciproc. R. 1961 .sinul B isericii. 421— 430 . 1970. 1939. 66 (1954— 1955). B erlin .

SCH ISM E. Sfîntul A tanasie. După cinci ani. se afla episcopul A caciu de C ezareea. In urma h otărîrilor luate de adversarii săi la sinodul din Tir (335).j.axi xâc Fpaaâx. In fruntea lor. Episcopii. influenţat de Eusebiu al N icom idiei. Pentru apărătorii dreptei credinţe au venit zile negre. Fiul are cu Tatăl o sim ilitu d in e n esu b sta n ţialâ. îm păratul s-a văzut silit să rechem e pe A rie la Constantinopol. în a ju ­ nul Duminicii în care A rie trebuia să fie primit în B iserică. pentru a-i înşela buna credinţă un fel de m ărturisire. datorită faptului că au pus în circu laţie o formulă de credinţă ech iv ocă opoiouaios în loc de ofxoouaioCj au reuşit să atragă de partea lor mulţi episcopi şi clerici. Triumful sem iarienilor urma să culm ineze cu reprim irea ereticului A rie în B iserica A lexandriei. de la term enul o. căpetenia lor. a reuşit să cîştige pe m arele îm­ părat Constantin. sau «asernăip m ănător cu Tatăl după Scripturi» — ojj-oloc xcp Ifaxpi y. iar duşmanii săi l-au îm proşcat cu un potop de calomnii. care a apărut după 358. Sîm bătă seara. în care nu se mai află nici una din exp resiile sale eretice şi a promis solemn că va recunoaşte Sim bolul niceean. A rienii moderaţi. fiind condamnat de un sinod întrunit în 330 la A ntiohia şi trim is în exil. în 335 a fost exilat şi episcopul ortodox M arcel al A ncirei. clericii şi creştin ii ortodocşi.oto?. a avut parte de aceeaşi soartă şi Sfîntul A tanasie. SIN O A D E ECU M EN ICE A treia partidă de arieni. după num ele căruia s-au mai numit şi a c a c ie n i. s-au numit o m e i sau o m ien i. urmînd ca aici să se facă reintroducerea lui în Biserică. care de la 8 iunie 328 a urmat episcopului A lexandru pe scaunul A lexand riei. Ca şi el. în urma ţinerii unui sinod la Constantinopol.EREZII. a avut de suferit episcopul Eustaţiu al A ntiohiei. ajungînd . a fost pus la grea încercare. sau «consubstanţial cu Tatăl». s e m ia r ie n ii sau o m iu sien ii. Eusebiu al Nicom idiei.axâ irâvxa.După aceştia. care apărau credinţa cea dreaptă stabilită în Sinodul de la N iceea şi term enul ¿¡aoouoio? xip l l a x p i <(de o fiinţă cu Tatăl». A rie a prezentat împăratului. 335— 22 nov. 337). au fost numiţi o m o u sien i. Constantin cel M are. pentru că afirmau printr-o formulă vagă că Fiul este «ase­ m ănător cu T atăl în toate» — ojjioio? T Hxxpi y. Din cauză că la auzul acestei veşti s-au produs mari tulburări în A lexandria. determinîndu-1 să rechem e pe A rie şi pe prietenii săi din exil. a aprobat exilarea Sfîntului A tanasie la Treveri în G alia (întîiul exil : 11 iul.

Simţind că viaţa lui este în pe­ ricol. în 341. în 336. Un sinod ţinut la A ntiohia în 340. numit «al sfinţirii» —■ «Encaeniis». după atîtea um ilinţe şi violenţe din partea arienilor. pe baza vech ilo r acuzaţii m incinoase. cel ce va fi întem eietorul ereziei pnevm atom ahilor. După m oartea lui Constantin cel M are la 22 mai 337. o pedeapsă dumnezeiască. Aproape întreg Răsăritul era dominat acum de eusebieni. Eusebiu al N irom idiei. pentru că s-a ţi­ nut în timpul sfinţirii catedralei din A ntiohia. Dar nici de data aceasta. a murit. unde a rămas. începută de Constantin. «una din personalităţile cele mai u rîcioase pe care le-a cunoscut istoria». H otărîrile Sinodului au fost aduse şi la cunoştinţa răsăritenilor. cuvîntul h otărîtor l-au avut eusebienii. Sfîntul A tanasie n-a putut să ram înă li­ niştit la A lexandria. în v îrslă de 80 de ani. Sfîntul A tanasie a părăsit pentru a doua oară A lexandria. văzînd în m oartea neaşteptată a lui Arie. Ciirînd după închiderea sinodului de la A ntiohia. dar eusebienii au ridicat în scaun pe M acedonie. A tanasie. devenit acum titularul scaunului de Constantinopol. înlocu irea Sfîntului A tanasie cu in­ trusul G rigorie de Capadocia. a convocat la 342 un sin o d la R om a. De ochii lumii. S i­ nodul a alcătuit «patru formule de credinţă» de îm păcare cu Ortodoxia. . la 22 noiem brie 337. pînă la 21 octom brie 346. La u neltirile lui Eusebiu de Nicomidia. în sinod. acesta fiind silit să se depărteze din cauza unei nevoi naturale. Iuliu I (337— 352). erezia ariană era com bătută. Eusebienii sau sem iarienii. A ceştia au ţinut în 341 un sin o d la A n tio h ia . cei trei fii ai săi au h otărît să rechem e din exil pe toţi episcopii. M arcel al A ncirei şi a celorlalţi ierarhi ortodocşi acuzaţi. a hotărît. dar term enul «omoousios» eru o vila I. Episcopul Romei. A stfel s-a putut întoarce la A lexandria şi Sf. care s-a pronunţat pentru nevinovăţia lui A tanasie. C redincioşii din Constantinopol au cerut ca episcop pe Pavel. aducînd noi învinuiri Sfîntului A tanasie. C re­ dincioşii şi clericii ortodocşi respirară uşuraţi. refugiindu-se la Roma. au cerut exilarea episcopului Pavel de Constantinopol. la 16 aprilie 339. în al doilea exil. muri subit de o ruptură de intestine. deşi m ajoritatea oj>isc opi lor erau ortodocşi. îm păratul a dispus înlocuirea Sfîntului A tanasie cu un episcop arian. reuşind să cîştige pe îm păratul C onstanţiu de partea lor.326 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ cu un mare cortegiu de partizani şi adm iratori pînă la Forul lui C ons­ tantin.

îm păratul O ccidentului. Sinodul a confirm at h otărîrile dogm atice şi can onice luate de S i­ nodul I ecum enic de la N iceea în 325 şi a anulat depunerea episcopilor A tanasie. 21 octom brie 346. fiind exilaţi de împăratul Constanţiu. apărătorul arienilor. con vocarea unui sin o d la S a r d ic a (Sofia) în Iliricul răsăritean. Constanţiu a trebuit să execu te h olărîrile sinodului din Sardica şi să perm ită reînscăunarea episcopilor alungaţi din scaune. au reînnoit anatem a contra celor trei episcopi.EREZII. A m eninţat cu război de fratele său Constans. sinodalii de la Sardica au dat 20 de canoane prin care s-au stabilit drepturile şi datoriile episcopilor. M arcel şi Pavel. Episcopii sem iarieni întruniţi la Filipopole. depuşi din scaune de sem iarieni şi canonicitatea acestor depuneri. Episcopii răsăriteni. în care apusenii nu aveau nici o com petenţă. SCH ISM E. pe teritoriu l Imperiului d e 'R ă să rit. în 350. c. Sinodul s-a deschis în toamna anului 343 şi a continuat şi în 344. . a propus fratelui său Constanţiu. SIN O A D E ECU M EN ICE 327 Văzând uneltirile sem iarienilor în Orient. eusebienii şi-au întins influ­ enţa şi asupra Occidentului. sinodalii s-au ocupat cu cercetarea actelor de violenţă săvîrşite de semiarieni împotriva mai multor slujitori ai altarului. în Tracia. Constans. care era ortodox. M arcel de A ncira şi Pavel de Constantinopol. S -a cercetat apoi situaţia episcopilor A tanasie al A lexandriei. " Sinodalii răm aşi la Sardica au îndeplinit o triplă m isiune : a. în modul acesta. şi! au ţinut sinodul lor la Filipopole. dimpotrivă. hotărînd să rupă orice legături cu papa Iuliu I al Romei şi episcopul Osiu de Cordoba. In sfîrşit. De asem enea. Sfîntul A tanasie şi-a putut reocupa scaunul. S-a cercetat mai întîi sfînta şi dreapta credinţă pe care au stri­ cat-o sem iarienii ? b. Constans. care s-au declarat pentru hotărîrile sinodului din Sardica. şi-au pierdut scaunele. dintre care circa 80 erau sem iarieni. acuzîndu-i că s-au am estecat într-o chestiune din R ăsărit. îm păratul Apu­ sului. participînd circa 170 de episcopi. pentru îm păcarea episcopilor din R ăsărit cu cei din Apus. au părăsit Sardica. fiind omorît de uzurpatorul M agnenţiu. apărătorul credinţei n iceene. A ceştia n-au voit să asiste la dezbateri cu episcopii ortodocşi.

eretic antitrinitar. capitala provinciei Pannonia Inferior. în sudul G aliei.rn. Sfîntul A tanasie a plecat pentru a treia oară în exil. împăratul Constanţiu s-a stabilit la Sirmium (M itroviţa). a cerut perm isiunea împăratului Constanţiu să convoace un sinod la A quileea. 30). au trebuit să plece în exil. inventînd tot felul de calom ­ nii contra lui. D eoarece chiar de la prima şedinţă s-a născut un in ci­ d e n t . fost ucenic al episcopului M arcel al A n d rei (Socrate. în exilul -său în Iliric. în toam na anului 353. Prin teroare. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . V a le n s d e M ur s a (O siec) şi U rsaciu d e Sin gidu nu m (Belgrad). Constanţiu a fost de acord. care avea să cerceteze toate acuza­ ţiile aduse contra Sfîntului A tanasie. au semnat condam narea Sfîntului A tanasie. de la 9 februarie 356 . dar din n efericire ele au fost dominate de arieni şi se­ m iarieni. Întristat peste măsură de atitudinea delegatului său. episcopii arieni şi sem iarieni şi-an unit eforturile pentru înlăturarea din scaun a Sfîntului A tanasie. sem iarienii alcătuiră o m ărtu­ risire de credinţă. î m p ă r a t u l a ordonat m utarea sinodului în palatul im perial. care. evita expresia ortodoxă «o m o o u s io s ». Stînlul A tanasie şi mulţi alţi episcopi. papa Liberiu a r u g a i pe împăratul Constanţiu sa-i îngăduie ţinerea unui sinod l a Mil.328 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ In Răsărit. ereticul A rie a reuşit să atragă la erezia sa doi tineri episcopi. II. episcopul Liberiu (352—366). Cei întruniţi în sin o d u l d e la A r e la te . Sinodul a rostit anatem a şi îm potriva episcopului Fotin de Sirmium. î n 355. sub presiunea împăratului Constanţiu. în cît acest oraş a devenit pentru mai mulţi ani centrul politic al Imperiului roman şi în acelaşi timp centrul b isericesc al lumii creştine. urmaşul său. La sin o d u l ţinut la Sirm ium . S-au ţinut în acest oraş mai multe sinoade. sprijiniţi de împărat. între care Liberiu al Romei şi bălrînul Osiu de Cordoba. Din anul 350. la care se va adăuga şi G erm in iu d c Sirm ium . delegatul episcopului Liberiu al Romei. împreună cu Vinconţiu de Capua. în 352. După m oartea episcopului Iuliu al Romei. dar a cerut ca sinodul să se ţină la A relate. Conslimţiu a forţat pe cei 147 de participanţi să se lepede de O rtodoxie. aşa numita « în tiia fo rm u lă d e c r ed in ţă d e la S ir­ m ium ». în 351. deşi respingea erezia lui A rie. care au făcut mult rău apărătorilor O rtodoxiei niceene.

In aceste două sinoade s-a adoptat formula ariană o m ia n ă . A rienii s-au silit să impună formula ariană omiană prin sinodul de la Constantinopol. A «patra fo rm u lă d e c re d in ţă d e la S irm iu m ». în tot Imperiul roman. printr-un sinod ecum enic. m enită să satisfaci! toate grupările creştine. găsind adăpost la pustnicii din munţii N itriei şi deşerturile Tebaidei. im ­ p licit pe arienii extrem işti. Ea a fost semnată şi de papa Liberiu. au ţinut un sinod la Sirmium. — ojioto? iŞ IlaTpi -/. Tem îndu-se însă că eusebienii. Ultim ii s-au străduit acum să impună arianismul în tot Imperiul roman. a fost silit să sem ­ neze această formulă ariană. SIN O A D E ECU M EN ICE pînă la 21 februarie 362. In sinodul de la Sirmium din vara anului 358. ci răm îne la expresii inconsistente şi vagi. au convins pe împăratul C onstanţiu să le îngăduie ţinerea a două sinoade : unul pentru Răsărit. în 357. de la Sirmium.s-a compus «a treia fo r m u lă d e cr e d in ţă d e la Sirm ium ». în Seleu cia din Isauria. pentru a am ăgi pe ortodocşi. anomienii. care reprezintă doctrina sem iarien ilor sau om iusienilor. la Rimini (Ariminium). atenuate şi n eprecise.axa xâ? Tpaipâ?. a fost alcătuită la 22 mai 359. la A ntiohia. aşa cum l-a con­ ceput A rie şi l-a sistem atizat apoi în formule logice A etius. sau « a sem ă n ă to r cu T atăl d u p ă S criptu ri». cu facu ltăţile slăbite de suferinţele pribegiei. după num ele episcopului A caciu de Cezareea. formulă susţinuţii atunci de episcopul V asile al A n d rei. spre a se putea întoarce din exil la Roma. Osiu de Cordoba. s-ar putea uni cu ortodocşii. după care Fiul este «n e a s e m ă n ă to r şi în to a te şi d u p ă tiin ţă » — dvoţio io? x a l x a x â irocvra xod xax’ouaiavj cu Tatăl. Este «a d o u a fo rm u lă d e c r ed in ţă d e la Sirm ium ». arieni extrem işti. In vara şi toamna anului 357. în Egipt. A ceastă form ulă nu mai reproduce term enii originari ai arianism ului rigid. din 360. Era o form ulă elastică şi cuprinzătoare.EREZII. şi altul pentru Apus. tio Ilaxpt. mult mai num eroşi. socotita moderată. numiţi şi a c a c ie n i. după care Fiul este «a se m ă n ă to r în su b sta n ţă cu T a tă l » — ojxotouoio. în vîrstă de aproape 100 de ani. Ea reprezintă doctrina om ien ilo r. supus la lovituri şi chinuri. . SCH ISM E. dar cu atît mai pericu­ loasă. în Italia. după care Fiul este « a s e m ă n ă to r cu Talul în to ate» — ojioio? t «> Ilaxpi xaxi mema. care a impus doctrina lor eretică. a treia ram ură a arian is­ mului. La această formulă s-a referit desigur Fericitul .

dorind să devină popular şi să arate că a rupt-o cu politica re li­ gioasă a predecesorului său. în num eroasele sinoade ariene.. după m oartea lui A rie (f 336). după ce au trecut pe teritoriul Imperiului roman. porunci ca episcopii exilaţi să se întoarcă la scaunele lor şi să se restituie bisericilor şi credincioşilor bunurile confisca le. Sfîntul G rigorie de Nazianz ne înfăţişează atm osfera în cărcată şi agitată în care s-au purtat aprinsele discuţii teo lo g ice din secolul al IV -lea. a evoluat în sinoadele de la Sirmium din 351. au răspîndit-o pînă în Spania. ţi se răspunde : T atăl este mai m are şi Fiul i se supune .G. îşi atrăsese ura credincioşilor şi a episcopilor ortodocşi. după al treilea exil. P. din ordinul îm păratului Iulian a trebuit să plece pentru a patra oară în exil. 19). din ianuarie 360. Nu ştiu cum să num esc acest rău. Din cauză că acest neobosit episcop ortodox a readus la dreapta cre ­ dinţă mulţi sem iarieni şi chiar păgîni. la 21 februarie 362. eşti îndoctrinat asupra Celui N ăscut sau N e n ă scu t. prin sprijinul acordat arienilor. ţi se răspunde : Fiul a fost creat din cele ce nu există.330 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ îeronim . Ţinîiid seam a de evoluţia arianismului. între 24 octom brie 362 şi 5 septem brie 363. nebunie sau manie ?» (D esp re D u m n ezeirea F iu lu i şi a S lin tu lu i Duh. Ea a fost formula oficială a arianismului. 358. referitoare la Dumnezeirea Fiului şi la raportul Lui cu Tatăl. . 357. care. Schim barea n eîn cetată a form ulelor de credinţă. Pentru că împăratul Constanţiu.• de întrebi. aprobată de sin o ­ dul de la Constantinopol. Sub îm păratul Iulian A postatul (361— 363). Datorită acestei măsuri. de doreşti preţul p li­ nii. şi s-a term inat cu formula omiană. a provocat tulburare şi contuzie în sufletele m ultor cle ­ rici şi credincioşi. se produce în Imperiul roman o schim bare în politica religioasă. X LV I. cînd s-a e x p rim a t: «Tot universul a suspinat şi văzu cu m irare că este arian» = «Ingemuit totus orbis et Arianum se esse miratus est» (D ialog u s co n tra L u c iferia n o s. din 343. Iulian. baia e gata. la începutul dom­ niei. în cuvinte pline de am ară ironie : «De întrebi pe cineva de bani. Sfîntul A tanasie al A lexandriei a putut să-şi reocupe scaunul. pe care-i trim isese în exil. se poate spune că faza ilirian ă a istoriei arianism ului a început cu sinodul de la Sardica. răspîndită în special la popoarele germ anice de la Dunăre. 557 B).

M ontréal.. s-au distins ca apărători ai O rtodoxiei : Sfîntul Ilarie de Pictavium (f 367) şi Sfîntul Am brozie al M ilanului (Ï397). a sp rijinit pe arieni. care invadau atunci Italia. Grigorie de Nazianz ( f 390) şi G rigorie de N isa ('j' 394). 1980. Pr. M ilan. N um eroasele diviziuni din sînul arianismului i-au pregătit ruina. 1976).. D atorită străduinţelor sale. Sfîntul A tanasie este silit să plece pentru a cincea oară în exil la 5 octom brie 365 pînă la 31 ianuarie 366. După m oartea acestuia. C îtva timp arienii au fost favorizaţi de V alentin ian II (375— 392). întronizat oficial la 27 noiem brie 380 de Teodosie cel M are. la conducerea Bisericii. SCH ISM E. a putut întruni în 362 un sin o d l a A le x a n d r ia . 435— 444 et dans L e . 1982.D a c e s d e la P én in su le B a lk a n iq u e .M o n d e T r a c e . în cît arianismul a încetat de a mai fi o prim ejdie în Răsărit. p.e C o n g r è s In te r n a t io n a l d e T h r a c o lo g ie (B u carest). V alentin ian al II-lea a renunţat de a mai sprijini pe ereticii arieni. Sub acesta şi în timpul lui V alentin I (364— 375). arianism ul şi-a găsit un refugiu la popoarele germ anice. mulţi eretici au reven it la B ise­ rică. O rtodoxia a ajuns la mare cinste.EREZII. în schimb. numit «sinodul păcii». dans A c t e s d u I l . întîm plată la 2 mai 373. care a dus o luptă necruţătoare îm potriva creticilor arieni şi pnevmatom ahilor. I o a n R ă m u r e a n u . îndem nat de mama sa Ju stin a. a putut păstori în linişte pînă la m oartea sa.G é t o .. Paris. L e c h r is tia n is m e c h e z l e s T h r a c o -P h r ig y e n s d 'A s ie M in eu r e e t c h e z l e s T h r a c o . După 1 ianuarie 379. cînd s-a putut reîn to arce la A lexandria. B ucureşti. care era o adeptă a arianismului. Sfîntul A tanasie s-a întors din al patrulea exil. protector al O rtodoxiei. G alia. a fost chem at de clericii şi credincioşii orto­ d ocşi din Constantinopol. dusă la bun sfîrşit de lupta v icto rio asă a m arilor ierarhi şi dascăli din C apadocia : V asile cel M are (t 379). V alens (364— 378). fratele lui. în Apus. în timpul domniei lui Iovian (363— 364). . 298— 307. SIN O A D E ECU M EN ICE 331 înain te de a părăsi A lexandria. care a înlesnit în to arcerea celor ce doreau să se unească cu B iserica Ortodoxă. prof. T. De data aceasta. care au continuat opera Sfîntului A tanasie cel M are. II H is to ir e e t A r c h é o lo g i e . BIBLIOGRAFIE P en tru c e r t u r ile a r ie n e . învins. p. Spania şi A frica. Sfîntul G rigorie de N azianz. graţie stăruinţei Sfîntului Am brozie al M ilanului. în drepturile avute. O rtodocşii au dat do­ vadă de multă îngăduinţă la reprim irea episcopilor şi a clericilor. Rom a. V olum e selectif. 4— 10 sept.

nr. B u carest. de la care au primit numele de m a ra lo n icn i. de la Ilvsùjjia = Duh şi = luptă. D acă arienii au evitat. L e C o n c ile d e S a r d iq u e (3 4 3 ): é t a p e n o u v e lle d a n s la lu tte d e s i d é e s a u I V .. X V I (1964). intrurît voiau să cîştige mai în tîi lupta dusă îm potriva Dumne­ zei rii Fiului. X II (1980) (1982). Erezia pnevm atom ahilor a apărut ca o prelungire a ereziei ariene. N egarea Dumnezeirii lui Iisus Hristos. 266— 313. e g a lita t e a şi c o n s u b s ta n ţia lita te a Lui cu T atăl şi cu Fiul. nr.. conducerea pnevm ato­ m ahilor a preluat-o diaconul M ara ton iu . p. nr.. în «Studii T eo lo g ice». 146 — 182. X III (1961). ibidem. S iîn tu l N ic e t a d e R e m e s ia n a . C re ştin ism u l în p r o v in c iile r o m a n e d u n ă r e n e a le Ilir ic u lu i l a s iîr ş itu l s e c . S in o a d e le d e la S irm iu m d in tr e a n ii 348 ş i 358. S t a n e v . Erezia pnevmatomahilor. nr.. 5— 6.. 1— 2. I d e m . 3— 4.. 425— 433. să com bată Dumnezeirea Sfîntului Duh. L..332 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ I d e m . p.. 1969. punea de la sine în discuţie şi Dum nezeirea Sfîntului Duh. în focul discuţiilor ariene referitoare la Dumnezeirea Fiului. depus din scaun în 360 de sinodul din C onstanti­ nopol. p. L u p ta O r to d o x ie i c o n tr a a ria n is m u lu i d e la S in o d u l I e c u m e n ic p în ă la m o a r te a lu i A r ie . sau m a c e d o n ie n ii şi m a ra to n ien ii de la numele prom otorilor acestei erezii.. 13— 31. a apărut o nouă erezie. lo a n R ă m u rean u . Apolinarismul * Erezia pnevmatomahilor. prof. ibidem . ibidem. N. .a s s e s e d . hirotonit de M acedoniu de C onstantinopol episcop de N icom idia. I d e m . 7— 8. p. Sinodul II ecumenic de la Constantinopol din 381. IV . 408— 450. au făcut aceasta din m otive ta c ­ tice. 1980.. * Capitol redactat dc Pr. ca o nouă formă a arianismului. X IV (1962). Denum irea de m a c e d o n ie n i li s-a dat după numele episcopului sem iarian M a ced o n iu . B ucureşti. 1— 25. A ltă B ib liog rafie pentru su biectu l de faţă se g ăseşte în capitolul precedent. I d e m . W . ca eretic.e s i è c le . în A c t e s d u I I-a C o n g r è s In te r n a t io n a le d e T h r a c o lo g ie . care punea în discuţie D u m n ez eirea S fîn tu lui Duh. S in o d u l d e la S a r d ic a d in 343. în «Anuarium H isto riae C onciliorura». C o u n c il o i S e r d ic a . După m oartea lui M acedoniu. Ş t . Luptătorii contra Duhului Sfînt au primit numele de p n e v m a to m a h i.. Paderborn. la început. Fiul lui Dumnezeu. A 1 e x e. X V (1963). p. S o m e p r o b le m s r e .. t. II. B a r n a r d. p. La jum ătatea secolului al IV -lea.

261— 265).. au condam nat odată cu erezia arienilor şi erezia m a c e d o n ie n ilo r sau p n ev m a to m a h ilo r. SIN O A D E ECU M EN ICE 333 Erezia pnevm atomahilor. El e s t e d e o fiin ţă cu T atăl ş i cu F iu l» (E p isto la V III. «N oi tre b u ie să m ărtu risim c ă T atăl e D um ­ n ez e u . în provinciile Tracia. 475— 501). la Cizic. cînd au adoptat o formulă de credinţă. cunoaşte pe luptătorii contra Duhului Sfînt sub num ele de p n e v m a to m a h i şi i-a com bătut în 377. P. într-un capitol special din lucrarea sa P an arion sau C on tra tuturor e r e z iilo r (cap. SCH ISM E. compusă între anii 374— 375. 74. Ţinînd seama de m işcarea de idei din timpul său. G. F iu l e D um n ezeu . fratele Sfîntului V asile cel M are. care i-a com bătut tem einic în lu crarea sa D esp re S fîn tu l Duh. în biserica «învierea». răspîndită atunci în Răsărit. s-a răspîndit mai ales în Răsărit. ca şi prim ele patru. :întrunindu-se în sinodul de la Sirmium sub preşedinţia episcopului lo cu ­ lui Anem ius şi a Sfîntului Am brozie al M ilanului. nici trei Dumnezei. scriitorul alexan ­ drin Didim cel Orb (t 398) a scris înainte de 381 un scurt tratat D esp re S fîn tu l Duh. în care afirm ă că T atăl. Sfîntul Epifaniu (t 403). D uhul S fîn t e D um nezeu. în tratatu l D esp re S fîn tu l D uh co n tra p n e v m a to m a h ilo r m a c e d o n ie n i. în care pe Sfîntul Duh l-au trecut în rîndul creaturilor. Sfîntul V asile afirmă că Duhul Sfînt se bucură de aceeaşi dem nitate cu Tatăl şi cu Fiul. P. cînd m araton ie n i. Primul care s-a ridicat îm potriva pnevm atom ahilor a fost Sfîntul V a silie cel M are. din Constantinopol.. cu toate că fiecare dintre per­ soane se num eşte fiinţă şi Dumnezeu. Fiul şi Duhul Sfînt nu sînt trei substanţe. H el­ lespont şi îm prejurim i. Sfîntul G rigorie de Nazianz a com bătut tem einic pe ereticii pnevm atom ahi în C u v în ta rea a V -a te o lo g ic ă . în care este com bătută erezia pnevm atomahilor. numiţi cînd m a c e d o n ie n i. episcopii din provinciile Iliricului occidental. în 380. în anul 380. Bitinia. rostită. G. a com bătut de asem enea pe adversarii Sfîntului Duh.EREZII. deoarece El are o singură şi unică fiinţă. 248— 249 . XLII. cea mai bună lucrare a antichităţii creştine. X X X II.. în vara anului 378.. . Pnevm atom ahii sau m acedonienii au ţinut în 376 un sinod. El este egalul şi nu inferiorul lor. Sfîntul G rigorie de Nisa.

în Scythia M inor (Sozomen. La sinod au participat şi 36 episcopi pnevmatomahi. dar refuzau să recunoască consubstanţialitatea Sfîntului Duh cu Fiul şi cu Tatăl. pe care la reînnoit la 10 ianuarie 381. pe filozoful M axim Cinicul. 8 ). în frunte cu Eleusiu de C’i/. în concluzie. cînd a ţinut ultim a şedinţă. printre care mai de seamă au fost urmă­ to rii': M eietie al A ntiohiei. Au participat 150 de episcopi. din C onstanti­ nopol.334 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Pnevm atom ahii sau m acedonienii nu aveau o doctrină bine p reci­ zată.a. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . s-au înfăţişat la sinod şi episcopii din Egipt şi Iliricul oriental. G rigorie de Nisa. 381 Noul îm părat al Bizanţului. so c o tin d u -L d o a r «Duh» sau «Spirit». lîpiscopii egipteni. s u p e rio r n atu rii s p ir i­ tu a le a în g e r ilo r . în 381. dorind împăratul să restabilească liniştea şi ordinea în B iserică. Sinodul s-a deschis în Constantinopol.. văzînd că ereticii arieni şi pnevm atom ahii tulbură liniştea Imperiului. V II. la începutul lunii mai 381 şi a durat pînă la 9 iulie acelaşi an. şi cei mai mulţi accep ­ tau consubstanţialitatea Fiului cu Tatăl. G rigorie de Nazianz. Teodosie coi M are (379— 395). Ei admiteau Dumnezeirea Tatălui şi a Fiului. C hirii de Ierusalim . a convocat pe In tîistătăto riî B isericii din ju m ătatea orientală a Imperiului său la un Sinod ecum enic. în vara . geloşi pe prestigiul Sfîntului G rigorie de N a­ zianz. La S i­ nodul II ecum enic a participat şi G eron tiu s sau mai co rect T eren tiu s. Am filohiu de Iconiu. Isto r ia b i ­ s e r ic e a s c ă . d e a c e e a ş i m ă rire în T reim e» . Teodoret. în frunte cu fim oloi al A lexandriei şi A holiu sau A scholius de Tesalonic. V. dar ei n-au reuşit să definească mai clar această poziţie. a dai ia 28 februarie 380 din Tesalonic un edict către popoarele Imperiului. episcop de Tom is (Constanţa). po­ runcind ca toţi supuşii Imperiului să adere ]a adevărata credinţă «a u n ei sin g u re D u m n ezeiri a T atălu i şi a F iu lu i şi a S fin tu lui D uh. după eretidii pnevmatomahi* iS'fînt'ul Duh ocupă o p o z iţie in te r m e d ia r ă în tre D u m n ezeu şi crea tu ri.ic şi M arrian de Lampsac. C eva mai tîrziu. Diodor de Tars ş. . Sinodul II ecumenic de la Constantinopol. hirotonit în mod necanonic. 7 . şi n eg a u D ivin i­ ta te a Lui. doreau să impună pe scaunul de Constantinopol un om de-al lor.

A cuzaţia era neîntem eiată. ci a răm as episcop a ju tă ­ tor pe lîngă tatăl său. Papa D am asu s al Romei (366— 384) n-a trimis la Sinodul al II-lea ecum enic nici un delegat. SIN O A D E ECU M EN ICE 335 anului 380. pentru a convinge pe episcopii occidentali. M axim C inicul s-a refugiat la Tesalonic . Prima g rijă a Sfîntului G rigorie a fost să pună capăt sc h is m e i antio h ie n e .EREZII. din dorinţa de a aju nge episcopul cap italei Imperiului. După m oartea neaşteptată a lui M eletie. A bia sosiţi la Sinod. Văzînd scandalul pe care l-a provocat fapta sa murdară. să apere cauza sa. deoarece la Sasima. SCH ISM E. episcopul M e le tie al A n tio h ie i (362— 381). au refuzat să ia parte la Sfînta Liturghie. Preşedinţia Sinodului II ecum enic a avul-o la început. la sfîrşitul lunii mai 381. invidioşi pe prestigiul scau ­ nului cap italei şi pe Sfîntul G rigorie însuşi. în calitate de episcop al capitalei Imperiului de Răsărit. întrucît episcopii din O ccident şi din pro­ v in ciile Iliricului occidental pregăteau ţinerea unui sinod al lor. de un grup de episcopi egipteni. chiar în biserica «învierea» din Constantinopol. in­ cit schism a antiohiană a continuat încă mulţi ani. la frontiera italo-iliriană. spre a se plînge papei Damasus pentru alungarea sa din Constan­ tinopol . episcopii egipteni. Sfîntul Grigorie a propus c:a scaunul A ntiohiei să fie în cre­ dinţat lui Paulin. supăraţi mai ales că tri­ misul lor M axim Cinicul a fost depus din treapta arh ieriei şi alungat în chip ruşinos din Constantinopol. întruniţi în sinod la 3 septem brie 381. care se va deschide la 3 septem brie 381. fără ştirea Sfîntului Grigorie de Nazianz. Ei au acuzat pe Sfîntul G rigorie de Nazianz că şi-a părăsit m ica lui episcopie de la Sasima. G rigorie de Nazianz. fiind cel mai în vîrstă dintre sinodali. de la începutul lunii iunie. S fîn tu lu i G ri­ g o r ie d e N azian z. Sfîntul G rigorie n-a mers probabil niciodată. Roma cea Nouă. sul) pretext că alegerea sa pe scaunul de Constantinopol este necanonică. recunoscut de Sinod episcop al B isericii din C onstan­ tinopol. în cele din urmă a mers la A quileea. oficială de Sfîntul G rigorie de Nazianz în faţa Părinţilor Sinodului. de aici se reîntoarce la A lexandria. apoi plecă la Roma. la A quileea. conducătorul eustaţienilor. . dar episcopii orientali n-au voit şi au propus alegerea lui Flavian. partidă ortodoxă rigoristă. pre­ şedinţia Sinodului i-a revenit. con­ vocat de împăratul Graţian al Occidentului.

După alegerea lui N ectarie. cit şi din scaunul de episcop al B isericii de Constantinopol. catehum en încă. care a devenit preşedintele necontestat al Sinodului. al preoţiei şi arhieriei. Sfîntul G rigorie s-a h otărît să dem isioneze. Cu ţo ale stăruinţele îm păratului Teodosie şi ale episcopilor ortodocşi. s-a pierdui. Fiul lui Dumnezeu. din nefericire.xeOsv). de i n t r i g i de _in t e ­ rese şi de conflicte. fiind episcopul capitalei. eu n o m ien ii sau a n o m ien ii.ilii. şi au părăsit Sinodul. precum şi întruparea Cuvîntului. Tomosul doctrinar al Sinodului II ecum enic din 381. la 30 iunie 331. episcopii prezenţi au rostit anatema. a fost ales episcop al B i­ sericii de Constantinopol un laic în vîrstă înaintată. ca Ionâ profetul. în locul Sfîntului G rigorie de Nazianz. care a trebuit să fie mai întîi . contra tuturor e re ­ ziilor. Văzînd atm osfera creată de invidia multora. ei n-au voit să accepte credinţa niceeană şi să şe întoarcă în sînul Bisericii O rtodoxe. IloWirîrea lui dogm atică e m enţionată în rezumat în Seri- . Părinţii Sinodului au redactat de asem enea o d e fin iţie sau e x p u ­ n ere d o g m a tic ă (xo ey. pentru a com bulc ereziei lui A polinarie. apoi a prim it pe rînd harul diaconiei. apoi contra s a b e lie n ilo r — urmaşii antitrinitarului m o­ dalist Sabeliu (f sec.330 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ D iscuţiile au început să se desfăşoare într-o atm osferă foarte ag i­ tată. numiţi în text şi p n e v m a to m a h i.botezat. El a dem isionat. care s-a sacrificat pentru salvarea corăbiei. retrăgîndu-se în Capadocia. prin care m ărturiseau consubstanţialitatea şi deosebirea celor trei persoane divine. pă­ răsind oraşul cu sufletul plin de am ărăciune şi tristeţe pentru cîte v ă ­ zuse. atît de la preşedinţia Sin o ­ dului. pentru a com bate pe pnevmalom. III). cum se exprim ă el. a r ie n ii sau eu d o x ie n ii. N e c ta r ie (381— 397). îndeosebi contra diferitelor fracţiuni ariene. sacrifieîndu-se pentru pacea şi liniştea Bisericii. Sinodul şi-a reluat şedinţele şi s-a ocupat de e r e tic ii m a c e d o n ie n i. Sub preşedinţia lui N ectarie. contra se m ia ric n ilo r . a m a r c e lie n ilo r — aderenţii lui M arcel de A ncira (t 374). cunoscuse şi suferise. şi apolinariştilor — susţinătorii ereziei lui Apolinaiie^ de L aodiceea Siriei (f 392). după toată probabilitatea. a fo tin ie n ilo i — adepţii lui Folin de Sirmium (t 376). după cum ne confirm ă primul canon al Sinodului.

articolul IX al Simbolului arată lăm urit că.EREZII. 3. de aceeaşi cinste şi dem­ nitate. şi toţi cîţi nu răstălm ăcesc cuvîntul adevă­ ratei credinţe. Despre Sfînta Biserică. nici blasfem ia eunom ienilor. Sinodalii au com pletat Sim bolul niceean cu încă 5 articole de c re ­ dinţă. C ela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit». deoarece nu primim că alcătuirea trupului Cuvîntului n-a avut n ici suflet. «Iar învăţătura despre întruparea Domnului o păstrăm nestrăm u­ tată. şi in­ troduc în Treim ea cea necreată. se accentuează că El este «Domnul — o Kupto? (II Cor. este «una. 2 6 ). R ecitarea regulată a Simbolului la Sfînta Liturghie a fost intro­ dusă mai întîi la A ntiohia. sfîn tă . arienilor şi pnevm atom ahilor. nici raţiune. care despart fiinţa. adică în trei per­ soan e deisăvîrşite». trim isă papei Damasus al Romei şi episcopilor occidentali. în care se spune : «Noi am rămas la credinţa evanghelică hotărîtă de cei 318 Părinţi de la N iceea. care în zilele cele de pe urmă s-a făcut om. adică într-o singură Dumnezeire. pentru m întuirea noastră» (Teodoret. în trei iposlasuri. care stabilesc învăţătura Bisericii despre Sfîntul Duh şi despre B iserică. Despre Sfîntul Duh. care de la T atăl purcede — xo ex xoiî ilaxpoC exTTopsoojievov (Ioan 15. s o b o r n i­ c e a s c ă şi a p o s to lc a s c ă » . care ne învaţă să credem în num ele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh. natura sau Dumnezeirea. de patriarhul m onofizit Petru Gnafevs 22 — Istoria bisericească . Is to r ia b is e r ic e a s c ă V. a cărei îm părăţie e veşnică. sau n-a fost desăvîrşilă. SIN O A D E ECU M EN ICE 337 so a rea sinodului întrunit la Constantinopol în 382. «Noi nu primim nici erezia lui Sabelie. SCH ISM E. 6 3 ). V oi şi noi. sau simplu S im b o lu l co n sta n tin o p o litan . 1 7). care am estecă ipostasurile sau le nim iceşte însuşirile. putere şi fiinţă a Tatălui şi a Fiului şi a Sfîntului Duh. trebuie s-o aprobăm ca pe cea mai veche credinţă în arm onie cu Botezul. 9). întru cît sinodalii au păstrat Sim bolul niceean. el se mai num eşte şi S im b o lu l n ic c o -c o n sta n tin o p o lita n . învăţătură m ărturisită dintru început în Simb oalele locale. cunoscînd că El a fost mai înainte de toţi v ecii Dumnezeu — Cuvîntul deşăvîrşit. potrivit Sfintei Scripturi şi Sfintei Tradiţii. în 471. de viaţă fă c ă to ru l— xo C«f ^oio5v (Ioan 6. cev a posterior. pe care l-au revizuit şi com pletat cu ultim ile 5 articole de credinţă. de o fiinţă şi veşnică.

Domnul I Jrislos a primit un trap om enesc cu suflet animal. cu Sim bolul constantinopolitan. care au recunoscut autoritatea Sinodului II ecu ­ m enic şi în B iserica Apusului. Mai lîrziu. din cauza c a ­ nonului 3. în 567. <lîvinlul lui Dumnezeu. cînd catehum enii îl rosteau în vederea primirii botezului. ca o m ăsură contra h otărîrii dogm atice a Sinodului IV ecu ­ m enic din Calcedon. Pelagiu II (579— 590) şi G rigorie cel M are (590—'604).338 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ sau Fullo. du pă e p is c o p u l R o m ei. dar a. afirmă A polinarie. deoarece locul raţiunii sau minţii l-au luat Logosul (A oţoc). . pe care refuzau s-o accepte. dar n-a luat ra ­ ţiunea om enească. Sim bolul niceean a fost înlocuit. pornea de la concepţia trihotom ică a lui Plato. în V inerea Patim ilor. _ susţinînd că la întrupare. Patriarhul Tim otei (512— 518) al Conslantinopolului a poruncit ca la fiecare slu jb ă să se rostească S im b o lu l n ic e c a n .. care ridică în onoare B iserica de Constantinopol. Condam narea apolinarism ului. din 451. raţiune schim bătoare şi robită calcu lelo r n ecin s­ tite. voind să explice modul unirii firii diTmnezeieşti cu firea om enească în persoana M întuitorului. fără ca prin aceasta să poată fi servită cauza lor. ■ B iserica Romei a acceptat h otărîrile dogm atice ale Sinodului II ecum enic. refuzat să accepte canoanele acestuia. în toate B isericile O rtodoxe ale-Răsăritului. printr-un edict dat de împăratul bizantin Ju stin II (565— 578). care hotărăşte ca « e p isc o p u l d e C o n s la n tin o p o l s ă a ib ă în tîie ta te a d e o n o a ie — Tcpsaoeîa zffi — prim atu m h o n o r is . im ediat după B iserica Romei. dintre care mai im portant este can o­ nul. suflet anim al (tlwx^âXoŢcic) şi suflet ra ­ ţiona! şi nem uritor XoifixTj sau yooî). lipsit însă de sullelul raţional. iar Dumnezeirea este raţiune neschim bătoare. care se rosteşte pînă azi la Sifînta Liturghie şi la celelalte serv icii religioase. MărLurisirea sau expunerea dogm atică a Sinodului II ecum enic a condamnat si e rezia lui Apolinarie de Laodiceea. pen tru c ă d e fa p t a c e la e s te R om a c e a N ou ă». cerească» (Fragm en­ . H otărîrile dogm atici' au fost acceptate abia în secolul V I de papii V igiliu (537— 555). . după care omul e compuls din Inip m aterial (oS^a sau aap^).3. care mai înainte se rostea numai o dată pe an. Se ştie că acesta. : Sinodul a dat şi 7 canoane. «Logosul însuşi s-a făcut trup.

nici raţiune. putea Domnul Hristos.. p. 120. să aducă la m întuire. SIN O A D E ECU M EN ICE 339 tul X V III. Ed. care e partea conducătoare şi cea mai nobilă a omului.. îndemna pe clericii şi credincioşii B isericii adevărate să păstreze cu ferm itate doc­ trina ortodoxă. trup. 251. Sfînlul Epifaniu. Numai îmbrăcînd firea om enească deplină. la J . A polinarie a murit în 392. Lie.EREZII. A polinarie este autorul cunoscutei formule h ristologice ¡-na cpuoi? too 0eo5 Aoţoî csa7. Letpzig. întregul neam om ensc. I. sau n-a fost desăvîrşit. primită la întrupare. dar resturile ereziei sale s-au m enţinut pînă la jum ătatea secolului V. adică s-a făcut om perfect. G. Doctrina greşită a lui A polinarie a fost com bătută de Sfinţii A tanasie cel M are. apolinarismul. a. primind suflet. ' 1 .a. au condamnat apolinarism ul. 1892. adică avînd trup adevărat sau real şi su­ flet înzestrat cu minte sau raţiune.. G rigorie de Nisa ş. episcopul Salam inei (Cipru). 376.tzmann). Apolinarism ul mai este numit şi sin u sian ism . 3 9 3 ) . A d Jo v ia n u m . D raeseke.ortodox Sfîntul Chirii al A lexan ­ driei (t 444). care învaţă lăm urit că «Logosul sau Cuvîntul s-a în ­ trupat. cînd apolinarism ul s-a contopit cu monofizismul. P. şi punea astfel în prim ejdie întreaga Sa operă m întuitoare. p. A p o llin a riu s v o n L aoclicea.). Fiul lui Dumnezeu. d eoarece confundă în H ristos natura divină cu cea umană. . A polinarie distrugea integritatea sau deplinătatea firii umane a M întuitorului. . 380 şi 382). afară de păcal» (P an arion .. .pzu)p. mai multe sinoade rom ane (374.Ev7j —•«O singurii fire întrupată a lui Dumnezeu Cu­ vîntul» (Pseudo-A tanasie A polinarie. 233 C. pe care o va folosi în sens. : A polinariştii au provocat tulburări în Biserică. î n ’Apus. . raţiune şi tot ceea ce constituie omul. din iubire de oameni. : . XLIII. com bătînd în 377 erezia apolinariştilor în lucrarea sa P an arion sa u C on tra tu tu ror er e z iilo r . în expunerea dogm atică. după care alcătuirea trupului Cuvinfului — adică a Domnului Hristos n-a avut nici suflet. SCH ISM E. Prin această concepţie eronată. sfinţind episcop! şi clerici proprii. părinţii Sinodului au condam nat afirm aţiile lui A polinarie. G rigorie ds Nazianz. în fine.fost definliv condamnat de Sinodul al II-Iea ecum enic.

trad. III.e C o n c ile O e c u m é n iq u e . II (1981). 642— 760. de Prof. P. nr. M. R i t t e r . 513— 520. p. S in o d u l d e Ia S irm iu m d in 378 ş i S in o d u l d e ia A q u ile e a d in 381. 385— 395 . II. nr. 1961. op. J . 341— 365. Dum eige. G ottingen. C re ştin ism u l în p r o v in c iile r o m a n e d u n ă r e n e a le llir ic u lu i la si'irşilul s e c o lu lu i a l IV -le a . nr. P a p a d o p o u l o s . S f. In lim b a ro m â n ă : Pr.». D as K o m i l v o n K o n s ta n t in o p e l u n d s e in S y m b o l. Q. trad. P a n a r io n s a u C o n tra tu tu ror etcv . . St udi i : E. G. p. 1957. A tena. 3. L. S in o d u l a l I I . în rom. A p o lin a r is tis c h e S c h r iite n . 321 XSO. A p o llin a r is v o n L a o d ic e a . p. p. şi în «O rto­ doxia» X X X III (1981). 7.H. Z i n c u l e s c u . E p i f a n i u. To SùfifjoXov 'îfjc EuvoBou. I d e m . P. p. la : J . B a s il th e G r ea t a n d A p o llin a r is o i L a o d ic e e a . nr. 1906. LII (1981). p. H r. în «O rtodoxia» X X X III (1981). P. Bucureşti. p. G.1. p. T h év en et (H is to ire d e s c o n c ile s o e c u m é n iq u e s . izvo are şi studii. Prof. W e i g e n b o r g . S in o d u l a l I I . X V I (1964). A. Sherw ood. în «A bhandlungen der k on ig lich G esellsch aft der W isse n schiiflcii zu G ottingen. 1.l e a e c u m e n ic . P. B erlin. S ig n iiic a tio n e t a c t u a lité p o u r l e m o n d e d 'a u ­ jou rd 'h u i. P a l a n q u e G. p. cit. F l e m m i n g . N. R. K lasse». Paris. l o a n Rămureanu. 1941. A n tir r e h c tic u s a d v e r s u s A p o llin a r e m . 3). A p o ilin a r is tic in h -rp o lu lio n in th e T o m u s an d A n tio c h e n o s o i 362. Murphy. 449— 454. Ori. G. L e C o n c ile d e C o n s ta n tin o p le d e 381. în «Bis. în «Irénikon». D ébats de M a x i m i n u s av ec A u g u s t i n . G r i g o r i e de N y ss a. London. S im b o lu l N ic e o -C o n s ta n tin o p o lila n . L e C o n c ile d e C o n s ta n tin o p le (381).l e a e c u m e n ic ţniut la C o n s ta n tin o p o l în a n u l 381. Chr . 1269— 1278. vezi : L e I l . 1956. vol. 1980. P en tru a p o lin a r is m : Iz v o a re : S f . 163— 191. nr. R ă m u r e a n u . 257— 263 . 320.iila r. X. X L III (1925). 1124— 1 2 6 9 . în g receşte. 358 p. S im b o lu l c o n sta n tin o p o lita n . Paris. 682— 724. în «OsoXofia» A tena. lib er III.340 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ BIBLIOGRAFIE P entru b ibliografia Sinodului a l II-le a ecum enic.. Prof. 8 . S t . G i e t. 1965 ¡ I d e m . P. p.!». nofa 128. II. M. 1974. în «Studia Patristic. 198 2 . N. 208— 2 3 4 . T h e 150 h o ly F a t h e r o i th e e s ta b lis h m e n t oi C h ristia n ity . Phil. S. his. col. 1961. T. în «C ristian esino n ella storia. R. Popescu. ed. G ottingen 1969. 1904. part. Berlin. . I d e m . X L V . erezia 77. P a p i a n . King. J. nr. Rom. T h e h is t o r ic o . Ii.». U n e m é p r is e d e S ain t B a s ile . p. 285— 291: . S c o lie s a r ie n n e s su r l e c o n c ile . Paris. Il-e oecum énique. d e Ia C o n s ta n tin o p o l (381). col. art. H. A lte studii do la Pr. II. ibidem . B ucureşti. 1924. nr. de l'an g lais p ar G. p. s ir is c h m it den q r ie c h is c h e n T e x te n . t n v ă fă lu r a d e s p r e S iin tu l Duh ş i B is eric ă . La c h r is t o lo g ie d ’A p o llin a ir e d e L a o d ic é e . col. p. 5 6 . P r (' s t i g o. Bologna. B erlin . Constantinidis. p. în «Studii T e o lo g ice». S on im p o r ta n c e e t s o n a c t u a lité . B a r d y . B laizatet et J .R. de Riedmaten. S a sim es. X L V . nr.d o g m a lic p r e s u p p o s itio n o l th e e c u m e n ic it y o i t h e S e c o n d H o ly E c u m e n ic a l C o u n c il. 3. 408— 450. L IV (1981). St. S ta to d e l l a r ic e r c a . în «Studii T eo lo g ice». cit.ann. Willebrnds. d 'A q u ilé e . t. 5.G. X X I (1969). 327— 3 8 6 . Lon­ don. I. E. 1900. 7— 8 . Lietzm. d e L a b r i o l l e . Cham bésy. 285— 336. G rison. Miihlenberg. Il s e c o n d o C o n c ilio e c u m e n ic o e Ie su a ric c z io n e . X L II. A ltă bib lio g rafie.. . C o n s ta n tin o p le II e t C o n s ta n tin o p le III. C o n tra lu i A p o lin a r ic c ă t r e T e o ii l e p is c o p u l A le x a n d r ie i. 9.

SIN O A D E ECU M EN ICE 341 Nestorianismul. S-au ivit astfel ereziile h ristologice în Bisericii. Ş coala antiohiană învăţa că unirea dintre cele două firi ale M în ­ tuitorului a fost numai m orală şi consta numai din arm onia conlucrării celor două firi (svuwi? o x s w r i. a pătimit. Dar cum se făcea această reuşită îngem ănare. Dimpotrivă. N ăscătoare de Dumnezeu» — MeotoxîjC erau socotite ca po­ trivite şi ortodoxe. un nepot îndepărtat al episcopului eretic Paul de Sam osata. după cele afirm ate de Suidas. Concluzia care se putea trage de aici era că nu se cuvine închinare trupului Domnului. Iisus M întuitorul a fost aşezat pe locul ce I se cuvenea. în atm osfera Răsăritului. plutea însă o nouă întrebare : p r o b le m a h r is to lo g ic ă . V (553) şi V I (680— 681). Dumnezeu a pătimit». care au fost discu­ tate în Sinoadele ecum enice III (431). Dumnezeu s-a născut. SCH ISM E. B iserica ţinea cu ten acitate la Dumnezeirea M întuitorului. în lupta ei de apărare îm potriva arienilor. prof.EREZII. pe tronul Dumnezeiriî şi al gloriei cereşti. sînt greşite. De timpuriu. IV (451). pînă la începutul secolului V . a rămas o taină. Şcoala alexandrină învăţa că cele două firi erau unite în chip real (svcooi? cpoau^). dar şi la um anitatea M întuitorului. loan Răm ureanu . nu s-au încins discuţii între re ­ prezentanţii am belor şcoli. Expresiile «Dumnezeu s-a născut. Sinodul III ecumenic de Ia Efes din 431 :i După victoria repurtată de B iserică împotriva arianismului.A2 S). în lupta dusă contra docheţilor şi apolinariştilor. Cu toate deosebirile de principii. N estorie a ifost crescut şi form at Ia şco a ja _ lu i Diodor de Tars ( t 394) şi a lui T eodor de M onsuestia ( t . B iserica învăţa că odată ce unitatea Omului Dumnezeu este de­ plin lăm urită. iar expresiile : «N ăscătoare de Dumnezeu. aov a cpsta). privind raportul firii divine cu firea umană din persoana M întuitorului. cînd pe scau­ nul patriarhal de Constantinopol s-a urcat călugărul antiohian N e s to r ie . firea dum nezeiască şi cea om enească sini perfect unite în Iisus Hristos.m în ă _ s tir e a Sfîntul Euprepiu din A ntiohia. s-a călug ă r ii_ ^ r î^ Jin . înzestrat de * Capitol redactat de Pr.

episcopul capitalei. A ceastă concepţie eretică despre existenţa a două persoane în Iisus Hristos ducea la afirm aţia că Dum nezeu-Tatal a avut d o i iii. N estorie susţinea că în Iisus H ristos există dou ă persoan e ■ — 8 6 o wpoaorca. N estorie a găsit aici două partide. Singurii eretici care n-au avut de şuierit. ci ea a născut pe omul H ristos şi clo aceea I rebuie numită «N ăscătoare de om»— âvOp(oicoxq*o?. cum a învăţat totdeauna Biserica. au fost pelagienii. «M incătorul de eretici». Is to r ia b is e r ic e a s c ă . alţii «N ăs­ . aflat atunci la C onslanlinopol. De aceea oro/i«. con ­ damnaţi în Apus de mai multe sinoade. v ă d u v it. cu care s-a născut din F ecioara M aria. La v en irea sa în Constantinopol. Nestorianismul. N estorie. şi-a cîştigat renum ele unui mare' predicator. încredintîndu-i snaunul . < început lupta atît îm ­ j potriva arienilor şi novaţienilor.' la ¿ 0 aprilie 428? Ca să arate că n-a rîvnit după m ărire. sau cel mult «N ăscătoare de Hristos» — xpiotoToxo?. văzînd mulţimea candidaţilor. pînă să sosească la Constantinopol. cres­ cut şi form at în mediul antiohian. 29). cum ă fost poreclii. arătîndu-se totodată un duşman n eîn fricat al ereticilo r şi schism aticilor. mulţi văzînd în el un al doilea Ioan Gură de Aur. Unii numeau pe Fecioara M aria «N ăscătoare de Dumnezeu». scîrb it de intrigile nesfîrşite din sinul clerului de la Constantinopol şi auzind multe cuvinte de laudă la adresa călugărului N estorie. V II. sînt protejaţi de N estorie.342 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA natură cu un deosebit talen t oratoric. cit şi a răm ăşiţelor quartodecim anilor din A sia.) Ini N estorie s-a numit d io p r o s o p is m sau n esto ria n ism . A fecţiunea arătată acestor eretici de N estorie. determinîndu-1 să adreseze împăratului un memoriu în care se arăta că pelagienii. în sărcin at cu instruirea catehum enilor şi predicarea cuvîntului lui Dumnezeu. a kdus toată m oştenirea acelei şcoli. p e r s o a n a d iv in ă a Fiului lui Dumnezeu. l-a chem at în capitală. n ii scut diiTTH al mai înainte de toţi v ecii şi p e r s o a n a u m an ă sau istorică a Ini Iisus Hristos. călugărul N estorie a atras de tim ­ puriu atenţia tuturor asupra lui. Murind la 427 Sisinie. îm păratul Teodosie II (408—450). au început o serie de fră­ mântări şi certuri. a indignat pe laicul apu­ sean M arius M ercator. o voce plăcută şi sonoră (Socrate. N estorie a lăsat să treacă trei luni. a m acedonienilor clin H ellespont şi a maniheilor. Consecinţa acestei erezii era că F ecio ara M aria n-a născut pe Fiul lui Dumnezeu ca să m erite a fi numită «N ăscătoare de Dumnezeu» —■ . Lidia şi Caria.

a. după trup. Tulburările au luat proporţii. o blasfem ie. 32). 2). poporul ş i. a fost mama persoanei dum nezeieşti şi în acest sens a putut fi numită nu mama Dumnezeirii. Odată. dind naştere lui Hristos. putini la număr. numind-o «N ăscătoare de Hristos» —■ ypiGtv-Jjv. N estorie ar fi în sărcin at pe singhelul său A tanasie să caute să răspândească noua sa învăţătu ră greşită. pe cînd N estorie propovăduia de pe amvon erezia lui. Conducătorul or­ todocşilor era Proclu. V II. care. monahii s-au îm­ părţit. împă- . episcop de Ci/ic. La palat. C redincioşii murmurau împotriva episcopului eretic. I. C lerul. dar se credea că Hristos este o persoană dum nezeiască şi că F ecio ara M aria. s-a născut a doua oară..Maria. Unii. dintr-o fem eie.'iour. care a întreprins o adevărată persecuţie contra acelora care nu admiteau v e derile lui. După m ărturia istoricilor Socrate (Isto ria b i ­ s e r ic e a s c ă . Poporul indignat de cele auzite. op. Despre începuturile predicării în public a ereziei nestoriene. pe m irenii :din capitală. A ceste cuvinte au tulburat atît pe clericii cit şi. SIN O A D E ECU M EN ICE 343 cătoare de om». Sfîntul Chirii al A lexandriei afirmă că N estorie a îngăduit episcopului Dorotei al M arcianopolei să anatematîzeze în B iserică pe oricine ar zice că M aria esle N ăscătoare de Dum­ nezeu. uşuratici şi linguşitori.cîr_Q„jţ<Iiăscăto are de Dumnezeu». care s-a născut din eternitate din Tatăl. determinîndu-1 să afirme la finele anului 428: «M a­ ria nu trebu ie să fie numită de nim eni «N ăscătoare do Dumnezeu». ceilalţi. a ales o cale de m ijloc. a părăsit ostentativ biserica. pentru a linişti spiritele. ţineau cu N estorie . ci mama lui Dumnezeu-. V II. in tr-o predică ţinută în prezenţa lui N esîo n eT aHpfeam ărit po_ Uei.EREZII.. N iciodată nu s-a crezut în Biserica primară că o «creatură om enească a dat naştere Creatorului. A devărul este că acelaşi Cuvînt. Scandalurile provocate de erezia lui N estorie luară proporţii tot mai îngrijorătoare. pă­ rerile cercetătorilor sînt diferite.. pentru că ea a fost o creatură om enească şi esle imposibil de im a­ ginat ca Dumnezeu-Fiul să fie născut de o creatură» (Socrate. 32) şi Evagrie (Isto ria b is e r ic e a s c ă . în care se afla N estorie. renum itul avocat Eusebiu s-a ridicat din mulţime strigînd: «Ceea ce am auzit este o minciună. SCH ISM E.oc. cit. iar N estorie.numin. pentru a ne răscum păra». erau împotriva lui. m ajoritatea covîrşitoare.

este cauza dezordinei din_ Biserică. luînd cunoştinţă de această scrisoare.344 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ raiul Teodosie şi soţia isa Evdochia aprobau pe N estorie. îl socotea un eretic periculos. N estorie. întrebîndu-1 dacă va nuii continua să întreţină legături cu acesta. Chirii apără unitatea personală a M întuitorului. De asem enea. In epistola pas­ cală din anul 429. a avut ieşiri v e ­ hem ente contra Sfîntului Chirii. Sfîntul C hirii a adresat. C elestin a convocat un sinod la Roma care şi-a. în timp ce Pulcheria. atît cu privire la unirea naturilor divină şi um ană în persoana Fiului lui Dumnezeu. ca răspuns. o ortodoxă convinsă. în com baterea acestei erezii. ci Logos-ul cel unit cu natura umană. tratînd D esp re d r e a p ta cred in ţă. în com baterea arianismului. in c a rn a tio n e). nu pentru că ar fi născut D ivinita­ tea în sine. numind pe F ecio ara M aria : «M aica lui Dumnezeu» — O s o t o x o î . fixînd cu o uim itoare preciziune doctrina ortodoxă. cum n-ar fi Sfînta Fecioară. cît şi cu privire la calitatea de M aică a Domnului — 0 s o 6. Teoria lui N es­ torie despic «coi doi Iii ai lui Dumnezeu». M aica Lui Dumnezeu?». I. însuşit d o c l m u i Sim ţului Chirii în privinţa hristologiei. Sfîntul C hirii a com bătut învăţăturile greşite ale Iu i N estorie. im periale Teodosie II şi Eudochia şi sorei împăratului^ Pulcheria. Ca răspuns. despre erezia lui N estorie. spune Sfîntul Chirii. a alcătuit în cursul anului 430 trei «memprii». fără să pronunţe numele lui N estorie. la sfîrşitul verii anului 429. determ inînd pe Chirii al A lexandriei (t 444). C ă­ lugărul Casi. .adresate perechei.a IJ august 430. a fost în săr­ cinat siLstudie/. Rezultatul ce r­ cetărilor sale a fost alcătuirea unui studiu cu privire la întrupare (De. care L-a născut. în caro a com bătut erezia nestoriană.o in amănunt învăţăturile lui N estorie. la predicile lui N estorie. în care arată că eL N es­ torie. avînd. rolul pe care l-a avut m arele Ă tanasie. a fost declarată erezie. să se ridice cu toată puterea îm potriva lor. Sfîntul. Sfîntul Chirii a inform at si pe papa C e­ lestin al Romei (422— 432). Aflînd Sfîntul C hirii din afir­ m aţiile lui N estorie că şi fam ilia im perială îi aprobă învăţăturile. a scris Sfîntul Chirii C in ci că rţi pen tru com b a tc r e g b la s fe m ie i lui N e s to r ie . . originar din S c y t h i a M inor (Dobrogea). o scurtă scrisoare. Erezia lui N estorie a străbătut pînă departe între călugării din Egipt. In acelaşi an. sora basileu lu i. într-o scrisoare intitu lată C ă tie m o n a h ii E giptu lui. «Dacă Domnul nostru Iisus H ristos e ste Dumnezeu.in.

a alcătuit 12 C o n tra a n a tem a tism e. Cel dintîi a crezut că a sosit momentul să se desfacă de ju risd icţia scaunului de la Con­ stantinopol.. căutînd să cîşlige şi mai mult curtea im perială de partea lui.. SIN O A D E ECU M EN ICE 345 In noiem brie 430.1 că e incorect.. M ai tîrziu. Disputele au luat proporţii. toţi adversarii acelei şcoli.. în frunte cu Sfîntul Chirii. . în frunte cu episcopul M emnon al Efesului şi Iuvenal al Ierusalim ului. unde îşi primise educaţia teologică. ca Teodorei de Cir şi Andrei de Samo& ata^kidianati de îndrăzneala alexandrini­ lo r. opunînd fiecărei anatem atism e a lui C hirii o conlraanaLematismă... A lături de N estorie. C hirii a ţinut un sinod în A lexandria. de apolinarism şi alto erori. N estorie a trim is C o n tr a a n a te m a tism e le sale şi arhiepiscopului loan al A nliohiei. adresată lui N estorie. Chirii. care era influenţat de principiile şcolii antiohienc. arogant şi teolog slab. In timp ce toţi prietenii antiohienilor s-au solidarizat cu episcopul Ioan. Drept urmare au alcătuit scrieri polem ice împotriva Sfîntului Chirii. scoţînd în evidenţă că natura umană nu s-a cufundat în cea divină.EREZII. au fost înm m ate lui N estorie. Iuvenal al Ierusalim ului. într-o duminică. dacă vo ia să mai rălmînă în com uniune cu celelalte Biserici. H otărîrile dogm atice ale acestui sinod le-a cuprins într-o lu naă_epi5 foiă s in o d ală. celeb rele «12 capitole» au fost num ite A n a tem a tism ele la i C h irii din A le x a n d r ia . pentru faptul că s-a alăturat Sfîntului Chirii. ci C uvîntul s-a unit ipostatic cu natura umană. Teopem pt şi Daniil. întregul dosar al actelor sinodale de la Roma şi de la A lexandria."'e r a a f^ şi pe C elestin al Romei. pe cînd se afla în bise­ rică. Sf. care con­ ţineau pe scurt tot ceea ce trebuia să anatem alizeze N estorie. Cu toate că cele expuse de N estorie în C o n tr a a n a tc m a tis m e le sale erau o erezie criticată atît de Teodoret de Cir cit şi de A ndrei deSam osata. SCH ISM E. în mod solem n şi în public. acuzîndu . la rîndul său. a alăturat faim oasele sale « 1 2 capitole». . Numai un Sinod ecum enic putea să resta­ b ilească liniştea în Biserica Răsăritului. La sfîrşitul scrisorii. s-au alăturat Sfîntului Chirii. M ai tiîrziu. ereticul din Constantinopol a învinuit pe toţi alexandrinii. împreună cu A n a te m a iis m e le lu i C hirii.. a nădăjduit că acum se va putea em ancipa de sub autoritatea scaunului antiohian. Ioan al A ntiohiei si alti episcopi. de doi episcopi egipteni. N estorie n-a dat nici un răspuns trim işilor Sf.

Slinlul Chirii a deschis Sinodul la 22 iunie 431. au sosit hi sinod luvenal^ al Ierusalimului şi Flavian de Tesalonic cu sufraganii. a venit la Efes însoţit de corniţele Irineu. N estorie. Dorotei de M arcianopolis (Paradi). la sinodul proiectat pentru R usaliile anului 431. aşteptînd sosirea arhiepiscopului loan al A ntiohiei. A lţi epi­ scopi sud-dunăreni ca : Iulian de Sardica (Sofia). spre m area supărare a Sfintului C hiiil.din Efes.hia M inor (Dobroqea). N estorie spera că biruinţa va fi a lui.yt. Chirii si condamnarea lui N estorie. . iar Sf. Cum episcopii din Siria. Cu m enţinerea ordinei la sinod.sl.oi ic . aliaţii l i roşii ai lui N estorie. împăratul a delegat pe com isul Candidian.. comandantul gărzii im periale. un bun prieten al :. Cu toate că numărul episcopilor so ­ siţi la Efes nu era prea mare. în frunte cu loan al A ntiohiei. Deşi N estorie n-a . episcopul Efesului. Din părţile noastre a parti­ cipat la Sinodul al III-lea ecum enic de la Efes episcopul T im o tei al To ­ nusului. şi de 1& episcopi.it. M arcianus de A brittus au fost de partea lui N estorie. urma să participe numai cîţiv a m itropoliţi şi episcopi.ipolis au anunţat că loan al A ntiohiei roagă să nu fie aşlt pl. m itropoliţii A lexandru de A p«meca şi A lexandru de ler.il. special invitaţi încă din noiem brie 430. Sf. Episcopul C elestin al Romei a trimis o delegaţie compusă din episcopii A rcadie. Candidian. Sf. a creat lui N estorie o atm osferă defavorabilă. care cădeau la 7 iunie. După praznicul Rusaliilor. Chirii a căutat să pro­ fite de absenţa lor. ■' Sinodul al III-lea ecumenic Sinodul al III-lea ecumenic de la Efes s-a ţinut între 22 iunie — 31 iulie 431. să amine deschiderea Sinodului. C hirii al A lexandriei a făcuţ neîncetate demersuri pe lîngă com isul Candidian. 7 iunie 431. din Sc. care a sem n at'ca al 170-lea par­ ticipant A natem atism ele Sf. a conliiiii. lor. C hirii de vreo 50.său. în fine. Proiect şi preotul Filip. M emnon. căutînd să-l determ ine să deschidă Sinodul. recom andîndu-le să se alăture de la început Sfintului Chirii. Petronius de N ovae (Sviştov). în ca te­ drala Sfintei re d o ^ re M aria.IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ După dorinţa împăratului Teodosie II. bucurîndu-se încă de bunăvoinţa curţii im periale. cu toate că atît com isul Candidian cît şi cei 68 de episcopi din A sia au protestat pentru deschiderea Sinodului. Cînd. nevoind probabil să ia parte la condam narea prietenului său Ne. voit să se prezinte în faţa Sinodului. nu sosiseră încă la sinod.

D ezbaterile sinodului au durat de dim ineaţa pînă noaptea iîrziu. luînd ca bază ce le 12 A n a tem a tism e ale Sfîntului C hirii şi alte tex te din scrierile Sfin ­ ţilo r Părinţi. precum şi pe M emnon al Efesulni. la m area veste că «duşmanii F ecioarei M aria au fost înfrînţi». poporul a m anifestat îm ­ potriva Sfîntului Pavel. . şi pe toţi episcopii care nu se vor pocăi. H otărîrea condamnării lui N estorie a fost sem nată de cei 198 de episcopi. Chirii şi-a con vocat prietenii la un sinod. de ră tă ciri eunom iene şi apolinariste. au d eclarat că în Iisus Hristos sînt două firi. cum afirma N estorie. hotărîrea rostită de. din Sfinţii V asile cel M are. cea divina a Fiului iu i Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu. Sfîntul Chirii triumfase. Ei au anatem atizat pe Sf. ieşindu-şi din fire. după Dumnezeire şi consubstanţial cu noi după iim anitatea pe care a primit-o în sînul F ecioarei M aria. a fost ridicată la însem nătatea ce i se cuvenea. cei 198 de episcopi. fuigerînd de m înie con tra Sf. alăturîndu-se lui Ioan al A ntiohiei. C hirii. Chiar de la începutul discuţiilor. Chirii şi episcopii întruniţi cu el. Efesul. vociferînd : «M are este Diana efesenilor» (Fapte 19. Informat de cele petrecute. «Apostolul neamurilor». plîngîndu-se de violenţa Sf. pline. C hirii în 22 iunie 431. autorul moral. sosise la Efes şi Ioan al A n tiohie i. pe prietenii săi. în deosebi.. nu numai una m orală. ipostatică. Contra ei a pro­ te sta t delegatul împăratului. avînd ca obiect de discuţie doctrina greşită a lui N estorie. din demni latea arh ierească şi excom un ica t'la 22 iunie 431. Legătura dintre am bele firi este o legătu ră firească. sinodalii şi-au văzut liniştiţi de lucru. răsuna acum de strigăte de bucurie. dată F e cio a ­ rei M aria. Chirii.EREZII. 28). A doua zi după ţinerea Sinodului. declarînd nule şi fără valoare hotărîrile luate de SI. G rigorie de Nazianz şi G rigorie de Nisa. blîndul a r h i e p i s c o p . ‘dar o singură persoană. . a credincioşilor din Efes şi a clericilo r şi credincioşilor din Constantinopol. cărora s-au alăturat mai tîrziu şi alte sem nături. este con­ substanţial cu Tatăl. în care. autorul celor 12 A n a ta n u lis m c . N estorie a fost destituit . al celor hotărîte de Sinodul ţinut de Sf. C inci zile după deschiderea Sinodului.cu episcopii din A sia. Hristos. SIN O A D E ECU M EN ICE 347 pentru că episcopii din A sia nu sosiseră. una divină şi alta umană. SCH ISM E. Părinţii epis­ copi a fost adusă la cunoştinţa lui N estorie. cu secole înainte. Denumirea de 0 sotoxoî = «N ăscătoare de Dumnezeu».

. iar episcopilor li s-a dat voie să se întoarcă la eparhiile lor. După îndelungate negocieri duse de delegaţii Sinodului şi reprezentanţii clerului din capitală cu împăratul Teodosie II. ca să com unice episcopilor că socoteşte nule şi fără valoare hotărîrile luate la 2 2 iunie. sosind la Efes şi cei trei delegaţi ai papii C elestin al Romei. iar în locul său Ia ConsLmtinopo! < losl adus M axim ian (431— 434). conduse tot de Sf. Canonul 8 confirm a autocefalia B isericii din Cipru. Com isul Candidian a raportat şi el împăratului cele petrecute în 22 iunie la Efes şi purtarea autoritară a Sf. Este cea mai veche autocefalie în B iserica Răsăritului..a. la sfatul curtenilor. 1330— 1338). Ioan al A ntiohiei şi prietenii lor. . au fost excom unicaţi. După prim irea rapoartelor. Intre timp.. au adus la cunoştinţa împăratului Teodosie II hotărîrile lor.. s-au mai ţinut în prezenţa lor încă şase şedinţe. can o an e. cît şi pe Sf. sperînd ca în felul acesta să fie p acificate spiritele. introducerea sau com punerea altui Sim bol de credinţă decît cel N iceo-constanlinopolitan (Mansi. ordonînd întem niţarea lor. la 1 iulie 431. N estorie. Părinţii episcopi au pronunţat condam narea pelagianism ului şi a reprezentanţilor lui: Pelagiu.. In şedinţa a V l-a din 31 iulie 431. i S in o d u ljll ecum enic din Iifes a fost declarat închis în octom brie 431. IV. atît cel prezidat de Sf. s-au aprobat ţoale hotărîrile luate în şe­ dinţa din 22 iunie. Chirii al A lexandriei şi Memnon al Efesului. Cu toate că pînă în cele din urmă împăratul Teodosie II a con ­ firm at h otărîrile Sinodului III ecum enic de la Efes. a destituil atît pe N estorie. IV. împreună cu cele . Sinodul a alcătu it__si. Chirii. cît şi cel prezidat de Ioan de A ntiohia. In şedinţa a IV -a din 16 iulie 431. sub aspră pedeapsă bisericească. Chirii. pe m agistratul Paladie. călugărie. unde fusese tuns în. reaşezîndu-i în scaunele Jor.. C hirii şi Memnon. Iulian de Eclanum ş.. Au fost exam inate din nou învăţăturile Iui N estorie. 1361 D. Chirii. iar în ziua de 1 1 iulie. în şedinţa a IlI-a.348 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ A m bele sinoade. recunoscută de un Sinod ecum enic. dintre care ultim ile sînt mai im­ 8 portante. se oprea. C elestin. îm păratul.. Teodosie II a trim is la Efes. acesta a revenit asupra deciziei privitoare la exilarea Si. (Mansi. _ .).. N estorie a fost exilat în M înăstirea Sfîntul Euprepiu de lingă Anliohia. . prin canonul 7. faţă de P atriar­ hia A ntiohiei. Dimpotrivă.

în sinoa­ dele ţinute la Tars şi A ntiohia. s-a reînnoit anatem a contra Sfîntului C hirii. în urma m ultor discuţii şi tratative. din ordinul împăratului Zenon. totuşi. fiind salutat de credincioşi cu m are entuziasm. cu o formulă de credinţă care recunoştea expresia « N ă scă ­ t o a r e d e D um nezeu» şi învăţătura că în unica persoană a M întuitorului sînt două naturi : dum nezeiască şi om enească. în felul în care a fost primit odinioară de alexandrini Sfîntul A tanasie. au trecu t în Persia. neslorienii. îm păcarea dintre patriarhul Ioan al Antiohiei şi Sf. Din cauză că nu toţi episcopii Răsăritului au acceptat întru totul prevederile unirii din 12 aprilie 433. episcopii sirieni s-au întors în patrie plini de nemulţumire. Persecutat fără cruţare. Din Persia. Episcopii din A ntiohia erau acum supăraţi şi pentru alegerea lui M axim ian la C onstantinopol. Bătrînul eretic a m urit în exil pe la 450. Din ordinul îm ­ păratului. Ioan al A ntiohiei a trim is la A lexandria pe episcopul Paul d e Emesa. La intervenţia lu i Ioan al A ntiohiei. iar de acolo la Oasis. N estorie a fost trim is în localitatea Petra din A rabia su­ dică. împăratul Teodosie II a procedat cu m are asprime contra celor ce refu/. toate scrierile lui N estorie au fost căutate şi arse. nemulţumiţi cu stăpînirea Bizanţului. sciziunea a continuat totuşi între cei din A lexandria şi cei din A ntiohia. la 1 2 apri­ lie 433. După închiderea Sinodului. Chirii al A lexandriei şi Ioan al A ntiohiei să se în tîln ească la N icom idia pentru îm păcare. în 435. au fost destituiţi 15 episcopi care n-au acceptat unirea. în şcoala de la Edesa. SIN O A D E ECU M EN ICE 349 canoane. un nestorian înfocat. nevoind să recunoască cele hotărîte la Sinodul din Efes. C hirii al A lexan ­ d riei s-a făcut.O rice adunare a prietenilor lui a fost interzisă. Sfîntul Chirii şi-a făcut intrarea trium fală în A lexandria. la m arginea Imperiului. SCH ISM E. A ndrei de Sam osata şi Euteriu de Tiana au alcătu it scrieri polem ice contra Sfîntului Chirii. s-a ajuns la u n acord. în Egipt.EREZII. Deşi întrevederea cerută de Teodosie II n-a avut loc. nestorianism ul s-a întins 8 . îm păratul Teodosie II a propus Sf. unde au găsit bună primire şi au fost toleraţi. nestorianism ul şi-a găsit un refugiu. în 489. şcoala a fost închisă. cînd. după doi ani de discuţii şi corespondenţă.au s-o accepte. apărătorul O rtodoxiei. în văţaţii Teodoret. după 431. A ici nestorien ii au înfiinţat la N isibi o şcoală sub conducerea m itropolitului Barsum a. unde a scris C a r tea lu i H e r a c lie din D am asc. La 30 octom ­ brie 431.

E r d i n. S c i p i o n i. D er B e g r iíí TtpóamTtov in d e r T h e o lo g i e d e s N esto riu s . fo arte b u n : I d : e m. N e s t o r i e . E p h è s e (C o n ciled 'j. par F. fase. ' v r c s s o . D es o r ig in e s a u C o n c ile d e C h a lc è d o in e . M idii* cl V. I. lies de scie n c e religieu se».. a u to b io g ra fie i s crie re polem ico-d og­ m atică. d o g m a . 1957. p. A m a n n . SujiSoXai sic ttjv itepl tou ííeaTopíou ¿psuvoiv. 1936. Paris. P aris. I d e m . în . A.e p a tr ia r c a t d ’A n t io c h e d e p u is la p a ix d e ¡'E g lise ju sq u 'à lu c o iK /u èle a i a b e . 8 6 col. L i e b a e r t . c ritic a . în «Dumlnirton O aks Papers». S y n o d e d e G a b a d iu s 304 . 431. 117— 140. L e s lis t e s c o n c ilia ir e s . R eligieu ses». 271— 292. I d e m . 1937. Loofs. t. 193 9 . M artin. 561— 574. J . L 'a iia ir e d e N e s to r iu s v u e d e R o m e . S. l. A ten a.')l.-T h. X X V (1935). N i c o 1 a s. T h e o t o k o s . Irm sch er. Paris.. în N e sto iia n u (Halle. B a r d y . C h r is to lo g ie . N es t o r i e. B erlin . ‘365 p. în «Le C o n ci­ le et les co n ciles». I d e m . M. 1931. O lim p C ăciulă. în «Sch olastik». du M . p. L. M ilano. p. I. 1974. I’. p.s d u c o n c i l e d 'E p h è s e îri «Revue deá scie n ces philosophiques el théologiqiu 's». V o n d e r a p o s t o lis c h e r Z eit b is zu m K o n z il v o n C h a lc e d o n (451). 23. franç. p. R i s t o w. Lille. p. Sf. P aris. cautînd să re­ abiliteze pe fostul patriarh eretic de la ConslanLinopol. N e s to r iu s w a s o r t h o d o x . 45— 73. X X V III (1929). 163— 196. N au. p. G e r l a n d . de L a b r i o 11 e. 321— 336. G. C h . L a u r e n t . pre­ dicile. trad.i n o i r. . p. . in «Revue de Sc. B äle. din autobiografia TpaŢcaSta şi din scrierea polem ico-dogm atică 0 eo7îocaxi'i7]< . Tpa-(a>5ia. L e d o g m e d 'E p h èse . 1905. 36 (1961). B r e h i e r . H. S tu d ii : Luigi I. G. d'hist. B e b i s. .s d'Oi icnl -. e c c l . Paris. 1976. C a m e l o t . 1937. în «Aus der byz. 337:—461. r. 408— 431. La d o c t r in e c h r is ţ o lo g iq u e d e sa in t C y r ile d 'A le x a n d r ie a v a n t la q u e r e l le n e s to r ie n n e . Idem. H alle.s le c o n c ile cl'E phèse. ' P. . S to ria . 218— 236. C i r i l a l A l e x a n d r i e i . 28— 52 . 23 (1949). D as S c a n d a lu m o e c u m e n ic u m d e s N esto riu s. L e liv r e d 'H éra c lid e .e s «c/i'. v on J . P. p 441— 461 . E. 24 (1950). 207— 244 . hrsg. B u cu reşti. P aris. A n a s t o s . 16. B e d ja n . 1 9 6 6 . l!). 1960. M . 1964. 1962. — V. Turchestan şi chiar pînă în India şi China de V est. 222— 242 . D. 1965. D ie F r a g m e n te d e s N e s to r iu s . de ¡'H istoire d e ¡'É g lise par Aug. T e x te syriaq u e par P. ed. l.5— 265. C o n ţin u tu l o n t o lo g ic a l n o ţiu n ii o n t o lo g ic e d e p e r s o a n ă . 1 9 6 5 . V III — 453 p. 1970. c o u n c ils a n d c o n t r o v e r s ie s . Republik». T h . . 1962. C o n c ile s o e c u m é n iq u e s d e s I V -e e t V -e s i è c le s . : D'A 1 è s. Y a n n a r a s. E p h è s e e t C h a lc è d o in e . D as W o r t. . de P l i n v a l . 1905). F. a lui N estorie. A rabia. G r i l l m e y e r .<!{(■( lier. trad. e t d e g è o g r . ' A. X V (1962).. A n a t e m a t is m c le . L e m y s t è r e d e M ario. A p ic. Savantul german F. H y p o s ta s is . 1951. 433—437. C o n c ile d 'E p h è s e (431). în «N e s to r ia n a ». Freib u rg im ßreisgau . Ldilcci by J . nr. K. D iel. p. 5— 37 . Loofs a cules fragm ente din scrisorile. de Pr. IV . I. A rb e it der D. 1910.Istanbu l.. Tournai. K ad iköy. V . l. II. D e Ia m ort d o T h é o d o s e à ¡’é l e c t i o n d e G r é g o ir e l e G ran d . G. L 'in carn a tio n . A ten a. în «Iicho. 531— 559 R l i .-J. L e r e to u r d e s o r ie n ta u x ù l’u n ité. în lim ba n eo g reacă. B I B L I O G R A F I I I z v o a r e . Stevenson.. C a m e l o t . N e s t o r ie e il C o n c ilio d l E ie s o . Paris.350 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ în M esopotam ia. L 'artju m cn tation p a tr is tiq u e d a n s la c o n t r o v e r s e n e s t o r ie n n e . Ç r e e d s .

R. în «C onvorbiri L iterare». dar încăpăţînat. prof.. J u g i e. N e s to r iu s e t la c o n t r o v e r s e n e s to r ie n n e . 3 —4. C h r is to lo g ie v o m T o d e d e s A th a n a s îu s b is zu m A u s b r u c h d e s N e s to r ia n is c h e n S treits. C h irii a l A le x a n d r ie i. în «Studii T eo log ice». Sinoadele din Constantinopol (448) şi Efes (449). 3. X V II (1965). P o p o v i c i . C h i ţ e s c u . Sinodul IV ecumenic de Ia Calcedon din 451 * Eutihianismul sau monofizismul Se părea că. I. M. p. L. 299— 306. 1931. Is t o r ia n e sto riu n is m iilu i cu S in o d u l a l I I I . erezia e u tih ia n ă sau m o n o fiz ită . B ă n e s c u. E v e n im e n t e le is t o r ic e În a in te ş i d u p ă S in o d u l d e Ia C a lc e d o n (451). V III (1956). B arcelo n a. p. B a r d y. G. C o n trib u ţia B is e r ic ii E g ip tu lu i l a o p e r a d o g m a t ic ă a B is e r ic ii c r e ş tin c . om cu solide cunoştinţe teologice. 1934. Tim işoara. 1912. de P I i n v a 1.. ed. s e s é c r its .. E u tih ie. A rhiep. J . cit. nr. 1— 2. lo a n R ă m u rean u . 1927. 180— 181. G. S p e i g l e . Un e s b o s d 'h isto ria d e l c o n c ili d 'E ies.le a e c u ­ m e n ic (431). ap rilie. B r é h i e r. D iac. o p . N. O c e l e b r i t a t e à tro n u lu i b iz a n t in : Al h e n a is -E u d o k ia . din lim ba germ ană de G ala G alactio n . Prof. stareţul unei m înăstiri m ari şi însem ­ nate din jurul Constantinopolului. SCH ISM E. I (1969). a 2-a. B u cu reşti. E.iei nesLoriene. 1— 53. 426— 433. sa v i e e t sa réform e. lum ea creştină va avea linişte şi pace desăvîrşită. p. N. G. 397 -419. în «O rtod oxia». 295— 307. ' A rhim . Paris. nr. p. după condam narea ere/.. 1— 14. îneît ajungea să * Capitol redactat do Pr. dar dusese la extrem învăţătura şcoalei din A lexandria despre unirea celor două firi din persoana Mîntuitoirului.EREZII. p. In lim b a ro m â n ă : Pr. 7— 8 .. în «M itro­ p olia O lten iei». S p r e deosebire de N estorie. în «A nnuarium h isto riae con cilioru m ».. p. cînd izbucni o nouă erezie. M i h ă l c e s c u . S in o d u l a l I I I . p. W e i g 1 e. Lausanne. 1925. N. care împingea atît de departe deosebirea celor două fîrTdin persoana M întuitorului. P e la g e . d e L a b r i o 11 e. Erezia îşi are numele de la un bătrîn arhim an­ drit din Constantinopol. Sibiu. C h i r i a c . 1933. T i m o t e i S e v i c i u . X IV (1962). . E le s u l ş i T om is. X X II (1970). de P I i n v a l . nr. Monofizlsmul. Î n c e p u t u r ile n esto ria n isn iiilu i. P en tru con d am n area p e la g ia n is m u lu i . Q u e r a . N. 79— 128 . SIN O A D E ECU M EN ICE 351 M. P iteşti. D o ctrin a h r is t o lo g ic ă a SI. p. Am sterdam . M iinchen. F o rm u la o sin g u ră iir e în tru p a tă a L o g o s u lu i lu i D u m n e­ z eu . Prof. l o a n R ă m u r e a n u .. 1931. în «A nalecta T arracon en sia».D i m a n c e a . L X IV (1931). 1973. B u cu reşti. D er P e la g ia n is m u s a u t d e m K o n z il v o n E p h csu s. în «Studii T e o lo g ice». susţinută de Sfîntul C hirii al A lexandriei. Ir. El luptase cu m ull zel contra ereziei lui N estorie. I d e m . 40— 58. V II (1931). nr.ul.p.le a e c u m e n ic ţinut Ia E ie s in 431. N e t z h a m m e r .

personalitatea cu. ^ n o ie m b r ie 448. Dommis. Primul care a com bătut erezia lui Eutihie a fost Teodoret al Ciru­ lui. întrucît M întuitorul. în cît aceasta a dispărut complet. unite într-o singură persoană divino-um ană. su ccesorul Sfîntului C hirii pe scaunul A lexan d riei. Pentru virtuţile sale ascetice. Numai Fiul lui Dumnezeu. putea duce neamul om enesc la m întuire. nu are pe lîngă firea Lui dum nezeiască şi o fire om enească reală atunci se nim iceşte întreaga operă de răscum părare a omului.352 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ admită că îu Iisus H risios exis-a două persoane. Nu m ică era puterea bătrînului arhimandrit şi la curtea im perială.jce a _inai. Episcopul Eusebiu de Doryldcum.jn a re trecere pe lîngă împărat. deosebite — d io p r o s o pism . patriarhul A ntiohiei.. împăratului Teodosie II. De aceea erezia lui Eutihie a primit numele d e m o n o fiz ism sau eu tih ian ism . l-a acuzat pe Eutihie de apolinarism şi l-a denunţai. patriarhului F lavian de C onstantinopol (446— 449). aşa cum o picătură de apă se pierde 'fiT im en sitatea m ării. in Iii« jia . A ceastă învăţătură eronată era susţinută la A le­ xandria de unii clerici şi teologi. d u m n e z e ia s c ă şi o m e n e a s c ă — d io fiz itism . iar trupul Său a fost dumnezeiesc.de— mult unirea celor două_fi_rî.. l-a denunţat pe Eutihie. Doctrina ortodoxă referitoare la firile din persoana M întuitorului este că în Iisus Hristos sînt d o u ă firi. dacă Hristos. Eutihie se bucura de m are cinste printre călugării răsăriteni. . C onsecinţa ereziei m onofizite este că. şi chiar D io sco r (444— 451). graţie faptului că era naşul de botez al eunucului IIr isafie. numai firea dum nezeiască. după care M întuitorul a avut un trup aparent.avea unele păreri înrudite cu ea. în rît-iăcaa-xiin ele o sin g u ră f i r e — jxovotpoots. Eutihie exagera aşa. iar pe de alta ca o variantă a ap o lin arism u lu i.. Ca atare Iisus Hristos a avut în persoana Sa o singură fire.. Fiul lui Dum­ nezeu. după unii monofiziţi. n-a avut un trup om enesc real. în lu<-rare a 'Sa l i f l r e i l ® ^ '^ I n _ih u r 4 4 7 ( num ită E ran istes (C erşeto­ rul). care afirma că locul raţiunii umane din persoana lui Iisus H ristos l-a luat raţiunea sau Logosul lui Dumnezeu. sau că Dum nezeu-Tatăl are doi fii. monofizismul apare pe de o parte ca o fo r m ă a d oc h etism u lu i. . nu om enesc.Eutihie susţinea că firea om enească luală de M întuitorul la întru ­ pare în sinul F ecio arei M aria a fost absorbită de firea Sa dumnezeiască. devenit om real. pentru a explica astfel m odalitatea unirii firii umane cu firea di vină.

avînd p riete­ nia eunucului H risafie şi a îm părătesei Eudochia. făcînd urm ătoarea m ărturisire : «Recunosc că î n a ­ inte de unirea Dumnezeirii cu um anitatea. duşman neîm păcat al pa­ triarhului Flavian de Constantinopol. Legăturile lui Eutihie cu curtea im perială. VI. Protecţia atotputernicului Hrisafie. 23 — Istoria bisericească . în urma acestei declaraţii. La început. precum şi sprijinul m oral al patriarhului D ioscor al A lexandriei. Eutihie a invocat fel de fel de scuze. Hristos avea două firi. îru ca rc a . dar după unire nu recunosc d ecît o singură fire» (Mansi. pe care stima şi protecţia împă­ rătesei Eudochia îl făcea şi mai nesuferit eunucului. Eutihie a fost anatem atizat. mai întîi de sinodul local din Constantinopol. Papa Leon I. l-au în cu rajat pe Eutihie în atitudinea sa de opoziţie şi neascu ltare faţă de patriarhul său şi faţă de sinod. în ziua de 22 noiem brie 448. Eutihie însă era puternâc apărat la curtea Im perială. prin finul său H risafie. l-au făcut pe bătrînul eretic încrezut şi com bativ. Sentinţa de condamnare a fost sem nată de 30 de episcopi şi 23 de egumeni. aşa că s-a ajuns un timp.Eutihie a apelat la papa Leon I al Romei (440—• 461) si Ia patriarhul D ioscor al A lexan d riei i 444— 451). cînd patriarhul Flavian era bănuit şi acuzat de erezie.. deschis la 12 noiem brie 448 la C onstan­ tinopol. pe drept analem atizat de sinodul din Constantinopol din 448.. După multe ezitări.EREZII. 744). la care au participat episcopii aflaţi în capitală. SIN O A D E ECU M EN ICE 353 Sinodul de la Constantinopol din 448 Denunţat patriarhului Flavian al Constantinopolului pentru erezia sa (le episcopul Eusebiu de Dorylaeum . fiind inform at despre erezia lui Eutihie. găsit un apărător înfocat. în care expune d a r învăţătura ortodoxă despre cele două firi din persoana M ântuito­ rului. Eutihie s-a prezentat în faţa sinodului. socotind pe arhimandritul Eutihie «eretic periculos». evitînd să se prezinte în faţa s i­ nodului. Eutihie a fost chem at să-şi expună doctrina sa intr-un sinod local. a adresat la 13 iunie 449 patriarhului Flavian al Constantinopolului o importantă scriso are dogm atica — E p is to la d o g m a tic ă a d F laviam im . SCH ISM E. în 448. Nemulţumit de hotărîrea de anatem atizare.

Eunucul H risafie a făcut totul spre a fi QpriţLsă vin ă JLa. care a murit pe drum. a fost alungat din . D ioscor al A lexandriei dictă sinodului condamnarea învăţăturii or­ todoxe' despre existenţa celor două firi în persoana M întuitorului şi im­ pusese monofizismul ca doctrină ortodoxă. băr­ bat foarte violent. au fost delegaţi doi înalţi dem ni­ tari. acuzatorul principal al erelirulin Eutihie. la 8 aucfusT~449. de asem enea episcopul Eusebiu de D orvlaeum. şi pe diaconul Ilarie. Elpidiu şi Eulogiu. preşedinţia fiind încredinţată patriarhului D ioscor al A lexandriei. primi pe patriarhul F lavian şi pe delegaţii papei Leon cel M are. sînt răspunzători direct de actele de violenţă petrecute în sinod. Pentru a da însă sinodului ca ra cteru l său de ecum enic. s-a h otărît ca întreaga chestiune să fie prezentată şi discutată într-un nou sinod. înarm aţi cu ciom egeL. care. Patriarhul D ioscor a folosit sinodul Cii arm ă de răzbunare îm potriva blîndului patriarh Flavian al ('onsldiilitiopolului. de team a soldaţilor. în schimb. în timpul discuţiilor. sinod epis­ copii bănuiţi că sînt adversari ai lui Eutihie. Teodoret al Cirului. căruia H ri­ safie i-a pus la dispoziţie şi puternica garda de soldaţi. împreună cu patriarhul D ioscor al A lexandriei şi cu parabolanii aduşi de acesta din Egipt. îneît după trei zile a încetat din viaţă. voind să jo a ce rolul unui ju d e­ cător suprem. care. a trim is la sinod trei delegaşi : pe episcopul Iuliu de Puteoli. Papa Leon I. din anul 448.unirii ui Barsuma. în biserica Sfînta M aji a . contra lui Eutihie. care a fost_ con vocat la Efes. pe preotul Renatus. iar ceilalţi dintre episcopi să nu facă nici o o biec­ ţie. Cu m enţinerea ordinei la sinod. A fost condamnai. pentru luna auguşţ 449. D ezbaterile sinodului s-au ţinut într-o atm osferă foarte agitată.35 4 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă Sinodul tîlhăresc de la Efes (449) Fată de tulburarea produsă de erezia lui Eutihie. A st­ fel s-a retras dreptul de vot tuturor ierarhilor care s-au pronunţat în sinodul lo cal din Constantinopol. după ce a fost depus din scaun.aranjînd lucrurile în aşa fel ca delegaţii papei să nu poată lua cuvîntul în sinod. s-a acordat drept de vot arhimandritului sirian Barsuma. un bărbat cu caracter violent şi despotic. Sinodul s-a deschis la Efes. Teodoret al C irului si Ibas de Edesa au fost condamnaţi ca neslorieni. Domnus de A ntiohia a fost depus din scaun. a fost grav brutalizat de rirliiin. D ioscor însuşi aduse o ceată de călugări şi parabolani (îngrijitor de bolnavi).

JJLcu. căutînd să legitim eze şi să impună monofizismul în B iserica Răsăritului. patriarhul Dioscor a reuşit să obţină de la îm păratul Teodosie al II-lea.k Sinodul IV ecumenic de la Calcedon din 451 In B iserica de Răsărit. .ţă Bisericii de «sinodul tîlhăresc» de îa Efes. N e­ mulţum irea în rîndurile clericilo r şi credincioşilor ortodocşi era foarte mare. Epar­ h iile din Egipt.. condamnat în 448.. . cînd s-a închis. Papa Leon I. iar tronul Bizanţului a revenit. pa pa Leon cel M are a respins toate h otărîrile sinodului tîlhăresc. T racia si P alestin a. din 44!). SCH ISM E.B ila n ţ. jn„soţit de mama sa G ala Placidia si soţia sa Eudoxia. au fost înfieraţi de Eutihie ca nestorieni.EREZII.r u ş i n e a . adversarii monofizismului. seci lalrocinium). aprobarea hotărîrilor sinodului tîlhăresc din Efes. La 28 iulie 450. In sinodul ţinut la Roma în 449. In modul acesta. «sinodul tîlhăresc» — auvoooc cpixi] ■ e p h e ­ — sinu m latro cin iu m de la Efes a provocat mare confuzie şi haos. Pont şi A sia M ică numai puţini episcopi au avut cu raju l să se opună pe faţă monofizismului prom ovat de Eutihie. iar în eparhiile din Siria. rugîndu-i sa.Ş rjâ -Jn fă ti^ . care a prezidat «sinodul tîlhăresc». care să spele. în februarie 450. a numit acest sinod : «sin odu l lllh d resc» . a venit la Roma împăratul V alen tinian III. mai ales din cauza abuzului de putere al patriarhului Dioscor al A lexandriei. an trecut de partea iui Dioscor. Părăsind Efesul. SIN O A D E ECU M EN ICE 355 eparhia sa şi închis într-o m înăstire de către călugării înarm aţi.. aduşi de Dioscor al A lexandriei la sinod. fiica împăiatului. Din toate părţile. nume care i-a răm as în is to r ie — aovoSoţ Xtjc'cptx?i (ephesinum nori judicium . Cînd. intervină la basileul din Bizanţ în favoarea Ortodoxiei.d in . împăratul Teodosie al II-lea a murit în urma unui acciu em ue călărie.Jn a ltilo r oaspeţi. monarh naiv şi lipsit de experienţei în treburile politice şi în problem ele religioase. Sinodul şi-a pre­ lungit dezbaterile pînă la 22 august 449. Dioscor al A lexandriei a găsit învăţătura lui Eutihie ortodoxă.papa Leon L . descoperind în ea chiar multe asem ă­ nări cu cele învăţate de Sfîntul Chirii al A lexandriei.. inform at prin delegaţii săi de bru talităţile petrecute la Efes în 449. D ele­ gaţii papei scăpară cu fuga de ciom egele călugărilor şi parabolanilor. în lipsa unui m oş­ . apărătorii xeloaL aj O rtodoxiei cereau convocarea unui nou sinod ecu ­ m enic.

.ţ«SinM_din an tich itatea creştină. pentru că împăratul dorea să fie mai în apropiere. înştiinţînd pe papa Leon I de actul urcării sale pe tronul im perial de la C onstantinopil. la N iceea. a fost mutat la Calcedon (azi Kadi-K oy). Imediaţ_după u rcarea pe tronuLBizanţului. fiind cel mai impor. şedinţa a Il-a din 13 octom brie a fost prezidată de e p i s c o p u l Paschasinus de Lilybaeum. îm păratul a delegat un număr de com isari im periali şi senatori. Sinodul convocat încă de la 17 mai pentru 1 septem brie 451. înainte de convocarea sinodului. în biserica Sjfinta Eufimia din Calcedon. Împăratul M arcian a prezidat şedinţa din 25 octom brie 451. din cauza n ăvălirii vandalilor. care sa spele ruşinea «sinodului tîlhăresc» din 449. Un rol însem nat la Sinod l-a a v u i pti Ir ia i li u I Anatolie al Constantinopolului (449— 458). A totputernicul eunuc H risafie a fost destituit şi înlăturat de la curtea im perială.Sinodul IV ecum enic_s -a tinut In tr e 8 si 25 o c t o m b r ie 451. M ajo ritatea episcopilor participanţi erau din Răsărit. c a r e . îm păratul M arcian.ortodocşi condamnaţi si exilaţi au fost rech e­ maţi şi reaşezaţi în scaunele lor.35 O IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A L Ă tenitor. sprijinitoarea O rtodoxiei. iar el a ţinut cuvîntarea de închidere a Sinodului. cifră noajnnsă de nici un Sinod ecum enic. M arcian şi Pulheria. sorei sale Pulheria. Numărul episcopilor participanţi a variat între 520 şi G30. spre a asista la discuţii. fără ca să ia parte la vot. O sem intele patriarhului Flavian au îo st aduse la Constantinopol şi aşezate cu mare cinste în Biserica Sfinţii A postoli. i-a adus la cunoştinţă şi in­ tenţia con vocării unui nou Sinod ecum enic. Papa L e o n c e l M a re a l R o m ei (440— 461) a trimis la Sinodul IV ecu ­ m enic din Calcedon 5 delegaţi : trei episcopi. Se mai aflau printre sinodali doi episcopi africani. în lipsa d e l e g a ţ i l o r imperiali. care s-a căsătorit cu viteazul general M arcian (450— 457). Boirifiicius şi V asile. Aurelia şi Rustician. Pentru rezolvarea chestiunilor m ateriale şi m enţinerea ordinei la S i n o d . . cînd s-a iăcut proclam area solem nă a hotărîrii de credinţă. a h otărît să convoace un nou Sinod ecum enic. Lucentius şi Iulian de Cos şi doi preoţi. „ . noua pereche im perială.hi condus dezbaterile Sinodului. Paschasinus de Lilybaeum.taiit_şi_mărje. refu­ giaţi din A frica. toţi episcopii. în faţa Constantinopolului.

Îm potriva afirm aţiilor lui Eutihie... punînd în prim ejdie întreaga dogmă a răscum părării omului. Şedinţele au fost agitate. cum îl demascau opiniile sale. erau num eroase.aL şLxlepus. prin urmă­ toarea m ărturisire de credinţă : . care acum se scuzau şi ei cum puteau. Fiul lui Dumnezeu.susţinea că Iisus Hristos a avut numai firea dumnezeiască şi nega consubstanţialitatea firii umane a lui Hristos cu um anitatea noastră. au prezen­ tat Sinodului plîngeri şi m ărturii contra lui. Cu com plicii lui D ioscor de la «sinodul tîlhăresc» din Efes. au fost socotite suficiente ponlru primirea lor în B iserică. 2. depunerea lui era suficient m otivată cu răul im ens pe care l-a făcut B isericii în 449. caro . Sinodul s-a arătat înţelegător şi indulgent. din 22 octom brie 451 s inodalii au definit doctrina b ise rice ască a celor~3oua~firi din persoana lui Iisus H ristos. D ioscor a fost dem ascat com plet. ca de exemplu egiptenii contra lui Teod orei de Cir. recunoscută drept ortodoxă. P ărinţii Sinodului au răm as la învăţătu ra Sfin­ tei Scripturi. C lericii şi m onahii egipteni apărători ai doctrinei ortodoxe. mai în spate. din 449. SCH ISM E. care afirmă că Iisus Hristos. Dioscor a trebuit să-şi schim be locul de frunte unde se aşe­ zase cu scaunul. Com isarii im periali au trebuit deseori să chem e la ordine pe episcopii care vociferau. A cuzaţiile contra patriarhului Dioscor al A lexandriei. din scaun. între care se găsea şi Ju v en al al Ierusalim ului. A ceastă greşeală şi scăpare din vedere a Sinodului s-a resim ţit mai tîrziu. asupriţi şi nedreptăţiţi de ei. iar Sfîntul apostol P avel zice : «C ăci (H ristos) treb u ia să f i e întru to a te a s e m e n e a fra ţilo r săi» (Evr. 17). «Şi C uvîn tu l trup s -a tăcu t». Pentru Sinod. In şedinţa a V -a. A natem atizarea lui Eutihie şi sem narea E p isto lei d o g m a tic e a papei Leon I. Jncă înainte de începerea lucrărilor. în «sinodul tîlhăresc» de la Efes. s-au ţinut 15 şedinţe.davediLvinov. vinovat de brutalităţile com ise de unii călugări şi parabolani în «sinodul tîlhăresc» de la Efes. Cu toată abilitatea şi îndărătnicia lui.EREZII. uneori dram atice. 14). aruncînd toată răspunderea celor înlîm plate asupra lui Dioscor. a tost D u m n ezeu aclev ârat şi o m a d e v ă r a t. 'spune Sfintul evanghelist Ioan (1. SIN O A D E ECU M EN ICE 357 După unii istorici. M onofiziţii se puteau mîndri că episcopul lor n-a fost condam nat pentru erezie şi deci era ortodox. In teresan t este că el n-a fost ju d ecat şi condamnai şi ca eretic m ono­ fizit.

de faţă fiind perechea im perială M arcian şi Pulheria. d e o fiin ţă cu T atăl d u p ă D um nez e i i e şi d e o fiin ţ ă cu n oi. dum nezeiască şi om enească. a v în d s u fle t ra ţio n a l şi tiu p. i ar c a om s -a n ăscu t în z ile l e c e l e d e p e u im ă p e n tiu n o i şi p en tiu m în tu iiea n o a s t iă din F e c io a r a M a iia . 11 . Iisus Hristos putea să realizeze inînluiiiM oam enilor şi numai fiind om adevărat. în c E ip n e a m e s te M r ş T n & s c h im b a t (aooŢ/inwţ xai ¿xpeifUD?) şi n eîm p ărţit şi n ed esp ă r ţit (aBtaipetcu? — d e o s e b ir e a f i i i l o i n efiin d n ic id ecu m d is tiu s ă prin u n iie. noua Elenă» (A c tio VI. D u m n ezeu -C u vîn tu l. 26— 27. d u p ă u m an itate. S -a h olărît prin canonul 28 ca B iserica Ierusalim ului să fie . foaleTa s e m e n e a n ou ă. p. 351). noul Constantin şi Pulheria. nu în d o u ă p e is o a n e (oox eii 8uo irpoacomx). lln u lN ă s c u f ~ c L m o s c i T t în d o u ă ' fiii (ev luo'~yuaeqtv). în ~aiară d e~ p ăcat. p. Fiu. în vederea iniiituiiii luluror oamenilor. Unul şi a c e la ş i H iistos.. Denzimjer. H otărîrea de credinţă — opo? a fost proclam ată la 25 octom brie 451. M arcian.i rond am n area-ereziei m onofizite şi stabilirea adevăratei crediule. S fin ţilor P ăiin ţi. d e s ă v îiş it în D am ­ n ez e i i e şi d& săvîişit în u m an itate. D um n ezeu a d e v ă ia t şi om a d ev ă r a t. în persoana Dumnezeu-Omului Hristos are o mare însem nătate pentru întreaga operă m întuitoare a lui Dumne­ zeu. putea El să se aducă je rtfă pe cruce de bunăvoie. D om n. referitoare la ju risd icţia asupra Palestinei. D octrina despre unirea personală sau ipostatică a celor două firi. s-a n ă scu t m ai în a in te d e toţi v e c ii din T atăl. d u p ă D um ne z e ir e . A şa n e -a u în v ă ţa t m ai în a in te d e s p i e El p i o o i o c i i şi în su şi D om nul n o stiu Iisu s H iis to s şi a ş a n e -a tian sm is S im b o lu l P ă iin ţilo i n oştri» (Denzinger. ci Unul şi a c e la ş i Fiu. C a D u m n ezeu . 65— 67). Numai fiind Dumnezeu adevărat. ed. care au fost aclam aţi ca «luminători ai credinţei ortodoxe» : «prin voi pacea domneşte pretutindeni. D om nul Iisu s H iisto s. n oi în v ă ţă m şi m ă itu risim cu toţii p e Unul şi a c e la ş i Fiu. A rabiei şi F eniciei. Sinodul a curmat şi cearta dintre Ju v en al al Ierusalim ului şi M axim al A nliohiei.358 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă «Uimind. p e D om nul n o stiu Iisu s H iisto s. JV ling. fiind in tiu .. p ă strîn d u -se m ai a le s în su şirea fi e c ă r e i a şi în llln in d u -se îm p ie u n ă în ti-o s in g u iă p e is o a n ă şi un sin g u i ip o s ta s . UnulN ăscu t. N ă s c ă to a r e a 7îe'T3umnW z^u~— Weoz6xo'. într-o şedinţă solemnă. reprezentînd întreaga o m e n i r e . 1927. îm p ă iţit sau d esp ă rţit.

475 ş. a suferit şi a înviat Domnul Hristos. au fost em ise edicte severe şi contra celor ce îm părtăşeau vederile lor eretice (Mansi. scau n u l d e C o n sta n tin o p o l tr e ­ b u ie s o c o tit al d o ile a . impunînd călugărilor să se supună episcopului ep arh ieijcăreia aparţin. avînd ju risd icţie numai asupra Palestinei. în Europa.. ■ Sinodul a dat şi 30 de canoane. şi de aceleaşi pri­ vilegii ca şi scaunul Romei.s-n -eeu-pat-si-dn d is c ip lin a m on ah alii.EREZII. SCH ISM E.. şi precizează mai amănunţit poziţia Patriarhiei de Constantinopol faţă de B iserica Rom ei îşi de restul patriarhiilor. şă locu iască în m înăstiri şi să răxnînă la ocupaţiile lor spirituale. cît şi pe ereticul Eulihie.. şi asupra diecezelor Pont şi A s ia P ro co n su la ră .). canonul 28 extinde ju risdicţia Patriarhiei de Constanti­ nopol asupra diocezei T racia. Opera Sinodului din Calcedon a fost mare ¡şi bin efăcătoare pentru toate B isericile. De asem enea. bucurîndu-se de aceeaşi cinste. îm păratul M arcian a confirm at toate hofărîrile Sinodului IV ecu ­ m enic din Calcedon. Canonul 28 stabileşte că după scaunul Romei. .u. SIN O A D E ECU M EN ICE 359 ridicată la rangul de patriarhie spre a cinsti faptul că aici a trăit. ci pe p rin cip iu l im p o rta n ţei lo r p o lit ic e în Imperiul roman. din ordinul împăratului. VII. pentru că «Roma cea nouă» — Constantinopolul este şi ea capitala Imperiului. avînd în vedere importanţa politică şi bisericească a Constantinopolului. trim iţînd în exil atît pe Dioscor al A lexandriei. şi 502 ş. Stabilirea ordinei ierarhice onorifice a vechilor scaune patriarhale nu s-a în te­ m eiat pe p rin cip iu l « a p o sto licită ţii» . ca Roma cea veche. U lterior s-a m ai adăugat P atriarhiei de Ierusalim o provincie siriană şi alta arabă. . amintind slu jito rilo r B isericii caracterul religios-m oral al m isiunii lor sacre. conform cărui a Părinţii Sinodului al IV -lea ecum enic ar fi trebuit să pună în frunte Ierusalim ul.u. 498 ş. a în­ văţat. care reia prevederile canonului 3 al Sinodului II ecum enic de la Constantinopol. Totodată. La 452. Ea constituie pentru Biserica O rtodoxă şi pentru Impe­ riul bizantin un litiu de glorie. din 381. I.u. Cel mai im portant este canonul 28. Sinodul a pus o anumită ordine şi în clerul de mir. întărind disciplina. Importanţa lui este excep ţio n ală şi este recunoscută în general de isto ricii bisericeşti şi profani.

S e l l e r s . 1 9 7 2 . X X V I. p. p. III (1951). Va/ahilil(tl<-(i a ctu a lii a c a n o n u lu i 28 a l S in o d u lu i IV e c u m e n ic d e la C a lc e d o n . l'o p p o s itio n d e d e u x c h r is to lo g ie s . Rom ae. 1943.. C o m a n . . 2 .. Cam bridge (M ass. G e se llsch a ft der W issen sch aft zu G öttingen. I960. P. B -de I. D as G la u b e n s s y m b o l v o n C h a lk e d o n . I o . A. în «Die. T h e C o u n c il o f C h a lc e d o n . nr. 1976. D as K o n z il v o n C h a lk e d o n . III. Ü b e r d ie B is c h o fs — lis te n d e r S y n o d e n v o n C h a lk e d o n . C. G h . (T extu s et docum enta). P en tru e p i s c o p i i p a r tic ip a n ţi la S in o d u l d in C a lc c d o n . C o u n c ils a n d c o n t r o v e r s ie s . I. G r i l l m e y e r .e < V . Bd. Paris. M ünchen. E v e n im e n te le i s t o r ic e în a in te şi d u p ă S in o d u l ilc hi C d lrrtlu n . (A bhandlungen der kgl. L i e b a e r t. R. If. S on h is to ir e . . et de G èogr. P o p e s c u. 1 d e m. !’i. cit. L aurent. t. S t u d i i : P. 45— 73.97. p. phil-hist.i n i 1 o a e. 1934— 1935. I. iPhiloshist. s I . IV . 1956. W olfso n ..»...360 IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A L Ă BIBLIOGRAFIE S. m it G eorg Hoffm ans d eu tsch er Ü bersetzung . der W iessen sch aften ». C r e e d s . 1. I. W ürtzburg. A b teilu n g .e s i è c le s . T esalo n ic. în «Oi lodoxi. L e n o m b r e d e s P è r e s d e C h a lc c d o in e (451). p. în A. nr. L e s é v ê q u e s d ’A fr iq u e au c o n c ile d e C h a lc e d o in e (451). în «Irénikon». Ig. p atriarh ul B ise ricii O rtod oxe Rom âne. X X I (1969). A kad. J . ibidem . B u carest. fasc. C h a p te r s in t h e h is to r y o f t h e C h u r c h in t h e V -th a n d V l-th c e n tu r ie s Cam bridge. V. E p h è s e ( c o n c ile d it B r ig a n d a g e d'). I’rnf. cit. London. X V II (1965). :î(i ! 193 : T h e M y s te r y o f th e In ca rn a tio n . Bd. d'hist. C a m e l o t . W ürtzburg. sa r é c e p t io n p a r l e s É g lis e s e t s o n a c tu a lité .. C h evetogn e. nr. p. nr. L e c o n c ile d e C h a lc é d o in e . p. e ccl. 111 (1951). t. 349— 366. 213—229. 1932.c h a lc é d o n is m e en O rien t d e 451 à ln lin du V I .e s i è c le . 1— 90. M o e l l e r . 1936. V. N ic ä a un d K o n s ta n t in o p e l. 1937. în «O rto ­ doxii! -. E. T h e r is e o f th e M o n o p h y s ile m o v e m e n t. 295 440. L e s lis t e s c o n c ilia ir e s . p. I m p o r ta n ţa is t o r ic ă a S in o d u lu i a l I V . K adiköy. X V et X X . Stevan son. la G rillm eyerB arht. L e c h a lc é d o n is m e e t l e n é o .ij': auvoSoucu rezum at în lim ba germ ană: D ie O rdn u n g d e r S itz u n g en d e s K o n z ils v o n C h a lc e d o n . L e n o i s M a g n i. 2. A k t e n d e s e p h e s is c h e n S y n o d e v o m J a h r e 449. C. 1917. 3— 4. D e N e s to r iu s à E u tic h ès . G r a y . nr. Pentru «s in o d u l tîlh ă r e s c » E ie s . S i l v a . in «Studii T e o lo g ice». op . 173— 187 si în «A postolat S o cial». B ach t. 449 : J . p.. W . O r t i z d e U r b i n a . 637— 720. fo arte bun. ' H BiixeSiC tä v auvEBpiotiM xijc ¿v oixoujjieviT. p. B u carest. I d e m .i». 188— 294. T o m u s a d F la v ia n u m e p is c o p u m C o n sta n tin o p o lita n u m . E p is tu la e c o n tr a E u tich is h a e ie s im . D efin iţia d o c tr in a r ă a S in o d u lu i d e la C a lc e d o n şi a c c e p t a r e a c i în B is e r ic a O r to d o x ă . 179— 211.1 ’iof. T h . 15. S. l’r. 1953. în G rillm eyer-B ach t. Prof. G rillm eyer-H . 337— 461. C a m e l o t . T extu s et docum enta. Lon­ don. p. Rom ae. Bd. Edited b y J. 9/41— 13/45. T h e P h ilo s o p h y o i th e C h u r c h F a th e r . t. 2 3. p. X X II (1970). 1944. T h e D e fe n c e o f C h a lc c d o n in th e E ast (451— 553). p.T a r o u c a . E v. B a c h t . L e s c o n c ile s o e c u m é n iq u e s d e s I V . 574— 597. K. A lte c o le c ţii pentru te x te să se v adă în b ib lio g rafia gen erală. l’r. I). II. M o m e lile ş i a s p e c t e a le h r is t o lo g ie i p r e c a l c e d o n ie n e .le a e c u ­ m en ic. G erlan d -V . 4. ]]. 389— 418.. loan (1.. in lim h a r o m â n ă : J u s t i n i a n . L e o n i s M a g n i . A. D efin iţia d o g m a t ic ă d e la C a lc e d o n . p. in «A bhandlungen der B ayer. L a u r e n t . F r e n d. H eft 13. 1. ibidem ..H . 289— 303. nr. ibidem .i n R ă m u r c a n u . 86. p. în L e C o n c ile ‘l e t l e s C o n c ile s ..). Leyde. III (1951). p. X V ). p.3. S c h w a r t z . 1971. G e s c h ic h t e u n d G e ­ g en w a rt. C o rp u s N o titia ru m E p is c o p a tu u m E c c le s i a e O rien ta lis G r a e c e I. Berlin. 499— 506. E. 451. Prof. T. K lasse. 2— 3. o p . 44— 82. 1962. D as K o n z il v o n C h a lk e d o n .. 1979. F l e m m i n g . C h r y s o s . X V (1962). X L IV (1971). I. T e o d o r M.. 1953. în «B ulletin de la S ectio n h istorig u e de l'A cad ém ie Roum aine».

novaţienii. m elitienii. a recunoscut creşti­ nismul ortodox drept religie dom inantă a Imperiului. Dar aceste secte n-au putut fi însă suprimate dintr-odată nici de autoritatea statală. episcop de Cartagina. ' Donatismul s-a născut din divergenţele de păreri produse de con ­ cepţia novaţionilor referitoare la «Biserica celor curaţi». Ş esan . priscilianismul. care căutau să de* Capitol redactat de Pr. în timpul persecuţiei lui D iocleţian. ca de pildă m arcioniţii. s-a ridicat îmDotriva entuziasmului exag erat al unora. opuse noilor concepţii mai toleran te ale B isericii Ortodoxe. situaţia s-a schimbat. m ontaniştii. care a îm ­ piedicat dezvoltarea norm ală a B isericii africane pentru o perioadă de aproape un veac. SCH ISM E. incidentele cu au torităţile. Din aceste principii. care pînă la edictul de toleranţă religioasă de la M ilan. prof. donatiştii. SIN O A D E ECU M EN ICE 363 Controverse. al. ci o m anifestare mai brutală a unei vechi doctrine greşite. s-a născut o nouă o roz io : d on atism u l. nici de conducerea bisericească. precum şi vechea concepţie a lui T ertu ­ lian şi Ciprian privitoare la v alabilitatea Tainelor. IV şi V. Mensuriu. din doctrina ce susţinea că. erezii şi schisme în Apus : donatismul. voind să împiedice pe cît era posibil. Printre unii credincioşi ai. y Donatismul. ce frăm înta de mult m inţile unor credincioşi. Împăratul Constantin cel M are. M. din anul 380. începînd cu anul 313. alăluri de B iserica O rto ­ doxă se găseau o serie de com unităţi eretice şi schism atice. prin edictul de la T esalonic. dîndu-şi seama că slăbirea unităţii b ise­ riceşti este şi în detrim entul Imperiului a căutat să in Ier vină pentru desfiinţarea diferitelor com unităţi eretice şi schism atice. îm păratul Teodosie I.EREZII.-valabilitatea Tainelor e determ inată de sfinţenia adm inis­ tratorului şi în fine de sîngeroasa persecuţie a împăratului D iocleţian. Bisericii african e creştine mai exista vechiul rigorism. semipelagianismul 4 Cînd la 313 creştinism ul a fost recunoscut de au toritatea romană religie egal îndreptăţită cu relig iile antice. pelagianismul. P. n-au avui de suferit din par­ tea autorităţilor statale. Schism a donatistă n-a fost în fond o rătăcire nouă a sec.it religiile «păgîne» cît şi ereziile şi schism ele urmau să fie iovi Le. săvîrşite de un cleric decăzut.

sobor ce s-a ţinut la 314. Reticius de Autun şi Marianus de Arelate. Sinodul a trimis scrisori tuturor Bisericilor africane. mai mulţi episcopi din Numidia. fiecare îşi avea epis­ copul şi credincioşii ei. pe lectorul Maiorin. Donatiştii s-au adresat atunci împăratului. iar acesta episcopului roman Miltiade (311— 314). împotriva lui s-au ridicat rigoriştii. în Galia). un rol hotărîtor la pronunţarea acestei sen­ tinţe bizare au ju cat banii puşi la dispoziţia lui Maiorin de bogata ma­ troană Lucilla. în frunte cu Roma. Sufletul acţiunii sale era arhidiaconul Cecilian.362 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă vină cu orice preţ martiri. care se combăteau cu violenţă. s-au pronunţat pentru Maiorin. rugîndu-1 ca. Aproape toate Bisericile Apusului. Do asemenea împăratul a dispus convocarea unui sinod la A relale (Arles. Conformlnclu-se dispoziţiilor impe­ riale. La acest sinod au . fiind influenţat de aristocrata şi bogata Lucilla şi de preoţii Botrus şi Caelestius. Biserica africană se dezbină în doua tabere . Ambele tabere1 s-au adresat celorlalte Biserici. supă­ raţi că n-au fost la alegerea lui Cecilian. a fost ales în scaunul de la Cartagina. Miltiade a convocat în octombrie 313 un sinod la Romia. De aceeaşi părere a fost şi împăratul Constantin cel Maro (306— 337). pentru recunoaşterea episcopului lor. care. Aneliola a dovedit completa netemeinicie a acuzaţiilor aduse îm­ potriva lui. sinodul a recunoscut pe Cecilian ca episcop legal. Episcopul Donat de Casae Nigrae. ar fi un «traditor». conduşi de episcopul Secundus din Tigisis. sfinţit de episcopul F elix de Aptunga (Aftonga). Donatiştii. Constantin. nemulţumiţi cu liolaririlo sinodului roman s-au adresat din nou îm păratului. împreună cu episcopii Mate mus do Colonia. trimis ca m e­ diator la Cartagina. la. care după moartea episcopului Mensuriu (311). au fost pentru Cecilian. a însaroinol pe proconsulul Aolian să facă o anchetă severă a trecutului episcopului poli\. a aşezat în locul lui Cecilian. întrucît episcopul F elix de Aptunga.irlicipat 18 episcopi din Italia. să examineze plîiKjorile împotriva lui Cecilian. După cele redate de Optat de Mileve. car e <iu p. a devenit stăpîmil Imperiului roman de Apus. pentru că ar fi predat autorităţilor «păgîne» cărţile sfinte. calificînd alegerea lui Cecilian ilegală. La un sinod ţinut în 312 la Cartagina. voind sa punii capăt neînţelegerilor din Biserica africană. după victoria împotriva lui Maxenţiu. invitîndu-le să rupă orice legătură canonică cu Cecilian. chemînd în ajutor episcopatul Numidiei. După discuţii de trei zile.

numite de ortodocşi «circumcelliones». coase . rechemînd clin exil pe toţi episcopii schismatici. Bandele donatiştilor şi ale ţăranilor răsculaţi. înăbuşind orice mişcare e re ­ tică. Spania. au devenit un flagel pentru întreaga provincie. chiar contra autorităţii de stat. autorităţile s-au văzut silite să facă uz do arme împotriva rezistenţei îndîrjite a donatiştilor.EREZII. SIN O A D E ECU M EN ICE 363 luat parte episcopii din Italia. rugîndu-1 să cerceteze şi să judece personal conflictul din Biserica africană. pentru cauza lui Cecilian şi nevinovăţia lui Felix. prin reproşul «quid est imperatori cum e cd e s ia » — ce are împăratul cu cele bisericeşti. Donat col Mare. trimise în luptă de episcopul Donat de Bagae. încercarea împăratului Constans c)o a desfiinţa donatismul cu forţa (343) a avut ca rezultate izbucnirea unei. au participai 270 opiscopi donatişti. în consecinţă au holărît că numai botezul :săvîrşit în Biserica lor este cel adevărat. au declarat că întreaga Biserică Ortodoxă este decăzută şi coruptă şi nu­ mai Biserica lor este curată. Donatiştii nu s-au declarait mulţumiţi nici cu această sentinţă. căci respingînd mcdiaţia împăratului. restituindu-le ortodocşilor. SCH ISM E. pronunţîndu-se. Galia. donatiştii. pe temeiul rapoartelor pri­ mite de la episcopii Economiu şi Olimpiu. Parmenian şi Primian. în multe părţi. ca odinioară novaţienii. trimişi să cerceteze situaţia la faţa locului. apelînd din nou la împărat. precum şi calităţile supe­ rioare ale urmaşilor neînsemnatului Maiorin. Britania şi Africa. m ilite s C hristi). — donatiştii au trecut la opoziţie făţişă. M ajoritatea episcopatului african era donatist. Grupuri înarmate. unde se găsea curtea imperială. au contribuit la întărirea donaI işt i lor. adică ■cutreierătorii şi înconjurătorii caselor şi colibelor (circum cellas). în mai 321. Toto­ dată a ordonat autorităţilor africane să ia donatiştilor toate bisericile ocupate de ei. Atitudinea şovăielnică şi nehotărîtă a împăratului Constantin cel 'Mare. Trupele donatiş­ tilor erau alcătuite din fanatici în ale credinţei şi din nemulţumiţi cu stările socialo ale acelui veac. Con­ stantin a convocat taberele contrare la o disputa la Milan (316). donatiştilor deplinii libertate de cult. La sinodul convocat. a proprietarilor şi a autorităţilor. Toţi cei prezenţi s-au pronunţat' pentru Cecilian. răscoale a africanilor împotriva Bisericii Ortodoxe. care a dat. După sentinţa de la Milan. de schismatici pentru anul 330 la Cartagina. care îşi spuneau cu mîndrie a g o n is tic i (luptători. cutreierau ţara în lung şi în lat înarmaţi cu furci.

au participat 310 episcopi donatişti. în cazul că în sînul ei sînt unii păcătoşi. din anul 394. în ultimele decenii ale secolului IV. un nobil l a i c Imh|i. Autorităţile de stat au luat măsuri drastice împotriva schismaticilor. în urma activităţii sale agitatorice. omorînd pe adversari. Priscilian. Unii formau grupa intransigenţilor. donatismul a ajuns pentru a doua oară la înflorire. ni o l i i Priscilianismul. alţii. întemeietorul grupării maximianiştilor. erau mai moderaţi şi împăciuitori. Comisarul împărătesc hotărînd că victoria e de partea vorbitorilor ortodocşi. o nouă formă de principii gnostico-maniheice. Salvian şi Inslanţiu. . aşa că la sinodul de 1^ Bagae. oprind întru­ nirile lor sub pedeapsa morţii s