P. 1
Istoria Bisericeasca Universala, Vol. I 1987

Istoria Bisericeasca Universala, Vol. I 1987

|Views: 3,381|Likes:
Published by giolgaudaniel

More info:

Published by: giolgaudaniel on Jun 14, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/09/2015

pdf

text

original

Preot prof. dr. IOAN RĂMUREANU Preot prof. dr. MILAN ŞESAN Preot prof. dr. TEODOR BODOGAE

BISERICEASCA UNIVERSALA
VOL. I (1— 1054)
TIP Ă R IT Ă CU B IN EC U V ÎN TA R EA PREA FER ICITU LU I PĂRIN TE

TEOCTIST
PATRIARH UL B ISE R IC II O RTO D O XE RO M Â N E

EDIŢIA A III-A REVĂZUTĂ Şi COMPLETATA

EDITURA IN ST IT U T U LU I BIBLIC S I DE M ISIU N E A L B IS E R IC II O RT O D O X E ROM ÂNE B U C U R E Ş T I, 1987

5 I

'OQii ; Jíifv"'trs?lor ü > » k f "'v * » B -**

.

1 i: L

I N T R O D U C E R E

Obiectul, definiţia, denumirea, scopul, importanţa, împărţirea şi metoda Istoriei bisericeşti universale * In tr o d u c e r e a în studiul Istoriei bisericeşti universale este de două f e l u r i : in tr o d u c e r e a fo r m a lă (sau tehnică) şi in tr o d u c e r e a m a te ria lă . Prima se ocupă cu obiectul, definiţia, metoda, împărţirea, ştiinţele auxiliare şi bibliografia generală a Istoriei bisericeşti universale, deci cu problemele formale, tehnice şi metodice, ale studiului ei. A doua tratează despre situaţia lumii greco-romane şi a iudaismului în epoca apariţiei creştinismului şi se mai numeşte de aceea «preistoria creşti­ nismului». Introducerea formală ne iniţiază în obiectul, natura, m ijloacele şi cerinţele studiului n o s tru ; introducerea materială prezintă epoca şi terenul pe care a apărut creştinismul şi ne pregăteşte pentru înţelegerea situaţiei lui în lumea veche. a. Obiectul. Cuvîntul istorie are două sensuri : obiectiv şi subiectiv. In sens obiectiv, istoria este viaţa din trecut, toate faptele întimplate, istoria ca f a p t ; în sens subiectiv, numit şi tehnic, istoria este cercetarea şi expunerea ştiinţifică a faptelor istorice, adică studiul vieţii istorice. Istoria, ca fapt, este obiectul de studiu al istoriei ca ştiinţă. Faptele sînt deci istoria, în sens obiectiv, iar studiul lor este istoria în sens subiectiv. Cuvîntul grecesc taxopta se păstrează în numele dat în mai multe limbi, punînd întimplate şi face expunerea (verb ioiope«)) are ambele sensuri şi ele ştiinţei istorice (latineşte historia), trecut în lumină că istoria arată evenimentele lor, cercetînd cauzele şi consecinţele lor.

* C apitol red actat de Pr. prof. l o a n R ă m u rea n u

6

IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

Obiectul Istoriei bisericeşti universale este B is e r ic a creştin ă , în înţelesul de comunitate religios-morală, înfiinţată de Iisus Hristos pentru mîntuirea oamenilor. Biserica este un aşezămînt dumnezeiesc şijanenes.c. în acelaşi timp. Prin originea, doctrina, spiritul, scopul şi puterile ei, ea are caracter supranatural; prin membrii care o consti­ tuie, prin formele pe care le-a luat, prin manifestările membrilor ei, ea are caracter omenesc. Istoria cercetează Biserica în latura ei omenească, în creşterea, formele şi manifestările ei istorice, accesibile cunoaşterii şi studiului. Biserica creştină are o istorie complexă. Dintr-o comunitate mică, cu forme simple de organizare, doctrină şi cult, ea s-a dezvoltat, ajungînd la forma actuală. Biserica s-a găsit în anumite raporturi cu lumea. Ea a primit unele influenţe şi a influenţat la rîndul ei lumea, societatea şi cultura. în dezvoltarea ei, Biserica are o istorie externă, a întinderii şi a raporturilor ei cu lumea, şi o istorie internă, a vieţii, organizaţiei şi acţiunii ei lăuntrice. Istoria externă priveşte Biserica în contactul şi raporturile ei cu statul, societatea şi celelalte religii, morala şi cultura. Istoria internă priveşte răspîndirea creştinismului, organizarea Bisericii, formularea doctrinei, luptele interne, cultul, viaţa, disciplina, literatura şi arta ei. Studiind viaţa Bisericii în general, Istoria bisericească universală sta­ bileşte situaţia şi rolul creştinismului în viaţa omenirii. Ea caracteri­ zează stările şi faptele în evoluţia şi specificul lor, observînd adică acele schimbări şi însuşiri care dau evenimentelor caracterul şi sensul lor propriu. b. Definiţie. Potrivit cu cele de mai sus, Is to r ia b is e r ic e a s c ă u n i­ v e r s a lă e s t e c e r c e t a r e a şi e x p u n e r e a m e to d ic ă a v ie ţii B ise ric ii creş tin e In g e n e r a l, p r iv ite în d e z v o lt a r e a şi a c ţiu n ea ei in tern ă şi ex tern ă . Unii cercetători bisericeşti dau definiţii mai lungi, care tind să fie mai dezvoltate şi mai precise, mai teologice sau mai filozofice. c. Denumirea disciplinei noastre nu este aceeaşi la toţi istoricii bisericeşti. Unii o numesc simplu «Istoria b i s e r ic e a s c ă », «Is to ria B i­ s e r ic ii> sau «Isto ria b is e r ic e a s c ă (sau a B ise ric ii) g en e ra lă » sau «uni­ ' v e r s a la » ; alţii preferă s-o numească «Istoria creştin ism u lu i», «Isto ria r e lig ie i creştin e» sau «Istoria cr eştin ă a r elig ie i» . După concepţia orto­

IN TRO D U CERE

?

doxă şi romano-catolică, Biserica a fost întemeiată de Mîntuitorul prin Sfinţii Apostoli, ca societate văzută şi organizata, ca instituţie ; protes­ tanţii cred că Mîntuitorul a predicat d o a r îm p ă ră ţia lui D u m n ezeu şi s iîrş itu l a p ro p ia t al lum ii, că nu s-a gîndit să înfiinţeze o instituţie vizi­ bilă şi organizată şi că aceasta a fost ideea şi opera Apostolilor. Pro­ testanţii concep Biserica drept «co m u n ita tea c r ed in c io şilo r» sau a « sfin ­ ţilor, o co m u n itate id e a lă , sp iritu ală» şi de aceea in v iz ib ilă , fără ca ra c­ ter «instituţional». d. Scopul studiului nostru este cunoaşterea şi înţelegerea desfă­ şurării vieţii Bisericii creştine în toate laturile ei, d e.la început.şi pînă acum, în toată lumea. Creştinismul s-a organizat şi manifestat ca B i­ serică. Biserica a avut nu numai viaţă religios-morală, ci şi socială şi culturală în general. Istoria ei este o foarte importantă parte a isto­ riei universale. Studiul ei ne face cunoscut creştinismul de-a lungul şi în contextul diferitelor etape. Scopul final al studiului Istoriei biseri­ ceşti universale este cunoaşterea şi înţelegerea s itu a ţiei a c tu a le a c r e ş ­ tin ism u lui, în organizaţiile lui mai importante. Căutînd să cunoască faptele istorice în cauzele, evoluţia şi legătura lor, Istoria bisericească universală înţelege şi explică mişcările şi schimbările în viaţa Bisericii de la începutul ei pînă azi. e. Din aceasta rezultă şi importanţa Istoriei bisericeşti universale, ca studiu al constituirii şi organizării Bisericii creştine, al doctrinei cultului, al acţiunilor creştinismului în decursul aproape a două milenii. Fără studiul Istoriei bisericeşti, nu se poate cunoaşte şi înţelege creş­ tinismul în organizarea şi viaţa sa bisericească trecută şi prezentă. In această privinţă, Istoria bisericească universală este o disci­ plină de bază, de cultură teologică largă şi indispensabilă în studiul teologiei. Creştinismul este o religie istorică ; el este legat de mari evenimente istorice ; s-a dezvoltat în strînsă legătură cu acestea. în unele cercuri protestante s-a produs un «istorism», curent care caută să explice creştinismul în chip raţional, ca pe un fapt natural, poate chiar organic, făcînd abstracţie de factorul supranatural. f. îm părţirea Istoriei bisericeşti universale este de două feluri : după con ţin u t (numită logică sau reală) şi după tim p (numită cronolo­ gică). După... conţin u t, Istoria bisericească este privită în răspîndirea

II

IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă

creştinismului, în raporturile cu lumea, în formularea învăţăturii lui, în organizaţie, cult, viaţă morală, literatură, artă. După tim p, Istoria esLo împărţită pentru studiu în perioade mai mari sau mai mici (pe­ riodizare). Deşi viaţa istorică formează şi prin conţinut şi în timp un fol continuu, împărţirea ei logică şi cronologică este o necesitate pentru uşurarea studiului, pentru cuprinderea şi stăpînirea materiei. Cele doua împărţiri se folosesc împreună : în fiecare perioadă se studiază viaţa bisericească în toate laturile manifestărilor ei, grupînd faptele după caracterul lor (misiune, raporturi externe, organizaţie, doctrină, cult, viaţă morală etc.). împărţirea logică se face pe baza tipizării, adică a privirii şi tratării laolaltă, sub un titlu comun a fap­ telor istorice care au caractere comune importante (tipuri istorice), şi cunoaşte trei evuri : an tic (vechi), m ed iu (de mijloc) şi m o d er n (nou). Ă c e a s t ă împărţire, de concepţie umanistă şi aplicată întîi la studiul fi­ lologiei, a fost însuşită în istoria universală şi a trecut de la aceasta la cea bisericească. Istoricii profani şi bisericeşti nu sînt toţi de acord asupra limitelor evurilor, adică asupra începutului şi sfîrşitului lor. De regulă, sfîrşitul evului antic şi începutul celui mediu în Istoria bisericească universală este pus aproximativ între anii 600— 800 (unii istorici socotesc încheiat evul antic cu împăratul Justinian (527— 565), alţii cu Papa Grigorie cel Mare (590— 604), alţii cu Carol cel Mare, (768— 814). Evul mediu este socotit ca întîrziindu-se pînă la sfîrşitul secolului al X V -le a şi începutul celui următor (Renaştere, Reforma). Evurile se împart în perioade mai mici, numite de obicei epoci. In Istoria bisericească universală, evurile se caracterizează ast­ fel : în e v u l an tic, creştinismul s-a răspîndit şi organizat în lumea greco-romană ; este epoca cea mai importantă : a constituirii Bisericii, doctrinei şi cultului, a persecuţiilor, a Sinoadelor ecumenice, a marilor Părinţi şi scriitori bisericeşti. în e v u l m ed iu , se convertesc la creşti­ nism popoarele germane, slave şi altele, puterea papală creşte, se di­ ferenţiază, are loc Schisma cea mare (1054), se produc conflicte între papalitate şi puterea lumească. In ev u l m o d ern , puterea papală des­ creşte, Biserica Occidentală se dezbină prin Reforma protestantă, B i­ serica Ortodoxă e stăpînită în mare parte de turci, se formează apoi

IN TRO D U CERE

Biserici naţionale a u to c e fa le ; în general se întinde curentul laic, antibisericesc. împărţirea — fie în evuri, fie în perioade mai mici — este relativă, subiectivă, convenţională şi diferită pentru Orient şi Occident. Ea este totuşi necesară şi trebuie să ţină seama de natura şi de importanţa e v e ­ nimentelor care constituie criteriul împărţirii. In locul împărţirii în evuri, care sînt prea întinse, s-a adoptat în manualul de faţă împărţirea în perioade mai mici, care este aplicată de unii istorici bisericeşti mai noi. P e r io a d a I, de la începutul creştinismului pînă la 324, de cînd Constantin cel Mare (306— 337) domneşte singur peste tot Imperiul roman, ca perioadă de confruntare a Bisericii cu lumea a n tic ă ; p e ­ r io a d a a II-a , de la 324 pînă la 787, perioada Sinoadelor ecumenice şi a Părinţilor bisericeşti, cînd s-a realizat biruinţa Ortodoxiei asupra ereziilor, care s-a consfinţit în Duminica Ortodoxiei, din 11 martie 843 ; p e r io a d a a III-a, de la 787 pînă la 1054, fiind epoca de cristalizare a catolicităţii sau universalităţii B ise ric ii; p e r io a d a a IV -a , de la 1054 pînă spre sfîrşitul secolului al X V -lea, ca perioadă a confruntării dintre Ortodoxie şi Romano-Catolicism, cu marile conflicte dintre papalitate şi suverani în Apus, în cadrul feudalismului dominator, cu cruciade, scolastică şi cucerirea Imperiului bizantin de către turci, în anul 1453 ; p e r io a d a a V -a , care se întinde din secolul al X V I-le a pînă în secolul al X V III-lea, fiind perioada marilor frămîntări aduse de Reforma Pro­ testantă în sînul Bisericii Romano-Catolice, şi a marilor nemulţumiri social-politice, care vor pregăti Revoluţia franceză din 1789. în urma conciliului de la Trident după 1564, Biserica Romei se individualizează ca Biserică Romano-Catolică, realizează unele reforme interne şi în­ treprinde mari misiuni creştine în alte co n tin e n te ; în fine, p e r io a d a a V I-a, de la 1800 pînă azi, este epoca critică a divizării creştinismului, a întăririi curentului laicizant, a constituirii, în Răsărit, a multor B i­ serici ortodoxe naţionale autocefale şi a străduinţelor ecumeniste din secolul al X X -lea, pentru refacerea unităţii Bisericii universale. g. M etoda. Istoria bisericească universală aplică, în studiile sale, metoda istorică generală. Potrivit acesteia, ea urmează metodei şcolii moderne de istorie, cu cele cinci principii : cunoaşterea izvoarelor, v e ­

10

IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

rificarea lor prin analiză critică, cercetarea lor evolutiv-genetică, folo­ sirea principiilor pentru expunerea sistematică a ideilor etc. Această metodă se bazează pe buna cunoaştere a documentelor şi izvoarelor şi pe justa lor înţelegere şi interpretare, în scopul de a des­ coperi şi spune adevărul istoric, adică lucrurile aşa cum s-au întîmplat. Studiul documentelor se face în mod critic şi comparativ ; faptele se urmăresc în cauzele, evoluţia, legăturile şi urmările lor (pragmatic-ge­ netic) şi se expun ordonate într-un tot sistematic. Pentru a corespunde scopului ei, care este cunoaşterea exactă şi înţelegerea dreaptă a faptelor, Istoria bisericească universală trebuie sa fie deci, din punctul de vedere al metodei, documentată, adică în­ temeiată pe documente, critică, pragmatică, genetică, obiectivă, adică nepărtinitoare : «ne qu id fa lş i d ic e r e a u d ea t, n e qu id v e r i n on au d eat» , a zis Cicero (De o r a to r e 2, 9, 15). Cu aceste calităţi de metodă, Istoria bisericească universală este şi r e lig io a s ă , adică socoteşte existenţa lui Dumnezeu şi raportează la El în mare cauzalitatea şi finalitatea even i­ mentelor. Istoricul bisericesc recunoaşte în apariţia lui Iisus Hristos, în învăţătura şi opera Lui, în întemeierea şi perpetuarea Bisericii creş­ tine, fapte divine, a căror explicaţie nu se poate face numai prin consi­ derarea factorilor istorici umani.
BIBLIOGRAFIE F r. H a in p !, G e s c h ic h t e cils k r it is c h e W is s e n s c h a ft. Bd. I. T h e o r ie d e r G e s ­ c h ic h t s w is s e n s c h a lt cds U n iv e r s a lg e s c h ic h le , Darm stadt, 1975. W . E c k e r m a n n u n d H. M o h r , E in lü h ru n g in d a s S tu diu m d e r G e s c h ic h t e , B erlin, 1966. H is to ir e . L 'h isto ire et s e s m e t h o d e s (R ech erch e, con serv atio n et critiqu e des tém oignages). Sous la d irection de Ch. Sam aran, P aris, 1961, X V II + 1773 p. H. U rs v o n B a l t h a s a r , T h é o lo g i e d e l'h is to ire . T rad u ction de l'allem and par R. Givord, Paris, 1955. A .-J. M a r r o u , D e la c o n n a is s a n c e h is to r iq u e , Louvain, 1954. P. P e t i t , G u id e d e l ’étu d ia n t en h is to ir e a n c ie n n e , Paris, 1959, 3-e éd., Paris, 1969. M a r c B l o c h, M é tie r d 'h isto rien , Paris, 1949. J . G. D r o y s e n, H is to r ik . V o r le s u n g e n ü b e r E n z y k lo p ä d ie u n d M e t h o d o lo g ie d e r G e s c h ic h t e , M ünchen und B erlin, 1937. 1’. H a r s i n, C o m m en t o n é c r it l'h is to ir e , 2-e éd., Paris, 1935. Kristian E r s 1 e v, H is to r is c h e T e c h n ik . D ie h is t o r is c h e U n tersu ch u n g in ih r e n G ru n d ziu /en d a r g e s te lt, M ünchen und B erlin , 1928. G u i d o P a g a n i n i, P r o p e d e u tic a is to r ic a . P rin cip i d i m e t o d ic a e d i t ilo s o iia d e lla s to r ia c c c l e s ia s t i c a , vol, I., M ilano, 1928.

IN TRO D U CERE

11

W. B a u e r , E in fü h ru n g in clas S tu d iu m d e r G e s c h ic h t e . 2-e A ufl., T ü bin­ gen, 1927:. A l f r e d F e d e r , L e h r b u c h d e r g e s c h ic h t lic h e n M e th o d e , 3-e A uflage, R eg en s­ burg, 1924. Siegmund H e l l m a n n , W ie stu d ie rt m an G e s c h ic h te , 2-e Aufl., M ünchen und Leipzig, 1920. Ernst B e r n h e i m , L e h r b u c h d e r h is t o r is c h e M e to d e u n d d e r G e s c h ic h ts p h il o s o i i e (T ratat de m etodă isto rică şi de filozofia isto riei), 6-e A ufl., Leipzig, 1908 (fo arte bună). In limba română: B. B e r c e a n u , I. P a n a i t e s c u , P r e z e n ta r e a lu c r ă r ilo r ş t iin ţ ific e -m e to d o lo g ic e , B u cu reşti, 1968. A. A v r a m e s c u şi V. C î n d e a , In tr o d u c e r e in d o c u m e n t a r e a ştiin ţific ă , B u cu reşti, 1960. N. G e o r g e s c u - T i s t u , S c ris ş i c a r te . I s t o r ie — te h n ic ă — s e m n ilic a ţie , B u cu reşti, 1948. . P r . P r o f . M i l a n Ş e s a n , P e r io d iz a r e a In is to r ia b i s e r i c e a s c ă u n iv e r s a lă , 1939 şi în «A ltarul Banatului», III (C aran sebeş, 1946), nr. 1— 6, p. 391— 411. A. S a c e r d o ţ e a n u, M e to d a a lc ă t u ir ii u n u i stu d iu d e is t o r ie , Bucureşti, 19G7. I d e m , În d r u m ă r i în c e r c e t ă r i l e is t o r ic e , B ucureşti, 1943. B ib lio g rafia poate fi com pletată din Studiul : P r o f. T. M. P o p e s c u , în d r u ­ m ă r i m e t o d ic e d e lu cru p en tru stu d e n ţii in t e o lo g ie , în «Studii T eo lo g ice », V III (1956), nr. 7— 8, p. 498— 530.

Izvoarele Istoriei bisericeşti universale * Iz v o a r e le . Prin iz v o a r e is to r ic e se înţelege materialul documentar d e tot felul c are poate servi la cunoaşterea faptelor.. Ele se inipart de obicei după orginea, caracterul sau forma lor în mai multe c a t e g o r i i : o r ig in a le (numite şi d ir e c te sau im e d ia te ) şi d e r iv a te (in ­ d ir e c te sau m e d ia te ) ; o fic ia le şi p a r t ic u la r e ; s c r is e , o r a le şi m o n u ­ m e n t a le (arheologice) rămăşiţe sau resturi (Ü b er re ste) şi tradiţii. Iz­ voarele Istoriei bisericeşti universale se mai pot împărţi în divine, (căr­ ţile Sfintei Scripturi) şi o m e n e ş ti, în creştine şi necreştine, sau din alte puncte de vedere. Cunoaşterea şi folosirea izvoarelor are o importanţă capitală... în studiul Istoriei în general. Ele sînt mărturii materiale şi spirituale des­ pre existenţa, acţiunea, rolul şi importanţa oamenilor, instituţiilor, ideilor care au făcut Istoria. Istoria nu se poate cunoaşte şi scrie fără studiul lor critic («pas de documents, pas d’histoire»). Ea nu se poate
* Capitol red actat de Pr. prof. Io a n R ă m u rea n u şi Pr. prof. M P. Ş e sa n

n

iS T Ô R ÎÀ B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

întemeia decît pe cele dovedite, autentice, sigure. în stabilirea valorii lor documentare, critica istorică are un rol foarte important. Studiul izvoarelor formează de regulă obiectul cercetărilor unor specialişti în cunoaşterea şi valorificarea lor. Izvoarele necesare pentru studiul Istoriei bisericeşti universale sînt adunate în diferite c o le c ţ ii sau ed iţii.
1. Colecţii principale J . P. M igne, P a t i o l o g ia e cu rsu s c o m p le tu s : a. P a tr o lo g ía G r a e c a , p rescu rtat P. G. (încep e de la P ărin ţii A p o stolici, sec. I pîn ă la ju m ă ta te a sec. X V ), 161 (167) vol., Paris, 1857— 1866. I n d e x de F. C av allera, Paris, 1912 ; Th. H opfner, In d e x l o c u p le t is sim u s, t. I— II, Paris, 1928 ; E. G eerard, C la v is P atru m G r a e c o r u m , 4 vol., Turnhout,. 1974— 1980. b. P a tr o lo g ía L a tin a , p re sc u rta t P. L. (în cep e de la scriitoru l latin T e rtu ­ lian, sec. II— III şi m erge pînă la papa Inocen ţiu III (-(-1216), 221 (222) volum e, P aris, 1844— 1864. Series Latina. S u p p lem en tu m , 9 vol., Paris, 1960— 1974. E. D ekkers, C la v is P atru m L a tin o ru m , Steen brü g ge, 1961. C o rp u s S c rip to ru m E c c le s ia s tic o r u m L a tin o ru m , p rescu rtat C.S.E.L., num it şi C o rp u s V in d o b o n e n s e , p rescu rtat C. V. (Corpul V ienez), ed itat de A cad em ia de Ş tiin ţe din V ien a, de la 1860, în continuare. A u apărut p este 70 de volum e. D/e g r ie c h is c h e n c h r is tlic h e n S c h r ils t e lle r d e r e r s te n J a h r h u n d e r t e , prescu rtat G .C.S., sau C o rp u s B e r o lin e n s e , prescu rtat C.B. (Corpul B erlinez), editat de A cadem ia d e Ş tiin ţe din B erlin , de la 1897, apărute p este 50 de volum e. C o rp u s C h ristia n o ru m L atin oru m , Turnhout — Paris, începînd din 1953. M o n u m en to G e r m a n ia e h is tó r ic a . A u c to r e s a n tiq u is sim i, în care sîn t ed itate lu ­ c ră rile au to rilo r la tin i din sec. V — V I d. Hr., Ed. Th. M om m sen, 13 vol., B erlin , 1877— 1898. P a t r o lo g ía O rien ta lis , prescu rtat P. O., sub con d u cerea lui R. G raffin et F. N au, P aris, 1908 şi urm. în curs de pu blicare. A u apărut 26 volum e. C o rp u s S c rip to ru m O rien ta liu m , p rescu rtat C. S. O., sub con d u cerea lui J.-B .. Chabot, I. Guidi, H. H yvernat, B. C arra de V au x, J . Fo rg et, P aris, 1903 şi urm., în curs de p u b licare. A u apărut p este 100 de volum e. P a tr o lo g ía S y r ia c a , ed. R. G raffin, 3 vol., Paris, 1894— 1926. F lo r ile g iu m p a tristic u m , ed. G. R auschen, de la 1904, Bonn, peste 44 volum e. T e x t e s e t d o c u m e n ts p o u r l'é tu d e h is t o r iq u e d u c h r is tia n is m e , pu bliés sous la d irec­ tion de II. H em m er et P. L eja y , 3 vol., P aris, 1905— 1912. S o u r c e s c h r é t ie n n e s , pu bliés sous la d irection de H. de L ubac et J . Daniélou,. Paris, do la 1942, în con tin uare. A u apăru t peste 160 de volum e. I. E. A nastasiu , T esalo n ic, 1979, 622 p. 'AvioXo^ix 7tr¡'¡ú¡y êxxXt]otaoTix^C taxopsac (I — X I c .). T I, vol. 1,,

IN TRO D U CERE 2. A cte sinodale

13

J . D. M ansi, S a cro ru m C o n c ilio r u m n o v a e t a m p lis s im a c o ll e c t i o , F lo re n tia e et V e n e tiis, 1759— 1798 ; reprodusă şi con tin u ată de L. P etit et J . B. M artin, pîn ă la c o n ciliu l I V atican , 1870, Paris, Leipzig, 1901— 1912 ; Arnhem , de la 1900, vol. .32— 53 (59). C o lle c t io C o n cilio ru m r e c e n tio r u m E c c le s ia e U n iv er sa e , Paris, 1899— 1927. Ed. Schw artz, A c ta C o n c ilio r u m o e c u m e n ic o r u m , Strasbou rg, P aris, Leipzig, 13 vol. de la 1914. E. J . Jo n k e rs, A c ta e t S y m b o la C o c ilio r u m q u a e s a e c u lo q u a r to L eid en, 1954. h a b it a sunt

J . A lberg io, P.-P. Joannou , C. Leonardi, P. Prodi, şi H. Je d in , C o n c ilio r u m o e c u ­ m e n ic o r u m d e c r e t a , Freib u rg im B reisgau , B âle, 1962. C h .-J. H efele — Dom H. L eclercq , H is to ir e d e s c o n c ile s . Stud ii şi te x te , 10 vol., :în 2 părţi, Paris, 1907— 1908. T. IX , re d a cta t de P. Richard ; t. X, de A. M ichel. 3. A cte m artirice. V ie ţi de Siin ţi A cia S a n c to ru m , pu blicată de B olland işti, A ntverpen (A nvers), 1643. E diţie nouă, P aris, de la 1854— 1931, în con tin u are (vol. 64, în 1910). Tom ul II din A c ta S a n c to ru m N o v e m b r is , pars prior, B ru x e llis, 1894, cuprinde M a r ty r o lo g iu m H ie ro n y m ia n u m , ed. J . B ap tista de Rossi et L. D u chesne ; a fost r e ­ e d itat de H. D eleh aye et Dom H. Q uentin sub titlu l: C o m m en ta r iu s p e r p e tu u s in M a r ty r o lo g iu m H ie ro n y m ia n u m , în A c ta S a n c to ru m N o v e m b r is , pars posterior, "Bruxellis, 1931. M a r ty lo ro g iu m R om an u m , ed. ty p ica V a tica n a , Roma, 1914, 1922. S y n a x a riu m E c c le s ia e C o n s ta n t in o p o lita n a e (P ro p y la eu m a d A c t a S a n c to ru m N o ­ v e m b r is ), ed. Hipp. D eleh aye, B ru x ellis, 1902. K. D ukakis, Méfocs XuvaÇapià~rp rzâvzmv xa>'i àficov, 12 vol., A ten a, 1889— 1897. B ib lio t h e c a h a g io g r a p h ic a G r a e c a , ed. F ran çois B ru x e llis, 1957. B ib lio t h e c a h a g io g r a p h ic a L a tin a , ed. S o cii Bollandiani, t. I et II, B ru x ellis, 1949. Panaiot. C. H ristu, Tà (j.ap-upta ■comentarii, T esalon ic, 1978. àpXaim^ XpiaTiavrâM. Introd u cere, te x t, trad ucere, H alkin, ed. 3-a, t. I— III,

H erbert M usurillo, T h e A c ts o i th e C h ristia n M artyrs, O xford, 1972 ; retip ărită în 1979. T e x t grec şi latin la un ele, cu trad u cere engleză. R. Knopf — G. K rüger, A u s g e w ä h lt e M ä r ty r e r a k te n , 3-e A ufl., Tübingen, 1929, 4 -e A uflage von G. Ruhbach, te x t grec, T übingen, 1965. E. Ehrhard, U b e r lie ie r u n g u n d B e s ta n d d e r h a g io g r a p h is c h e n u n d h o m ile t is c h e n L iter a tu r d e r g r ie c h is c h e n K ir c h e , Bd. I— III, Leipzig, 1937— 1952. Dom H. L eclercq , L e s m a rty rs, Paris,, 1902— 1911, 11 volum e. Th. Ruinart, A c ta p rim o ru m m a rty ru m sin c e r a , R atisbon ae (R egensburg), 1859; ed. 2-a, Paris, 1889.

A bt. B. E n c h irid io n S y m b o lo r u m . 1947 . Freib u rg im Breisgau. de A. /iVi/e. ed. d a tet von Pr. t. loan Răm ureanu.. I. E. 1 9 1 0 . al lite ra ­ tu rii c re ştin e şi a l teo lo g iei. I. i960. Poris. I (381— 7 1 5 ). ed. B u cureşti. P eeters. p <'h. F r e i­ burg im B reisgau . C on stan ­ tinople. 2-e éd. R ou et de Jo u rn e l et J . t. 1962. fase. Freibu rg im B reisgau . p. Oudot. lo an D am aschin). K a is e r in k ü n d e n d e s o s t r ö m is c h e n R e ic h e s v o n 565— 1453. Istanbu l. 1941. 1936. A c t e le m a r tir ic e .. 1932. I. Prof. Paris. G erland — V . t. C onstantinople. J . C a v allera.s/ej.. t. II şi III. 1935. 3-a. lom I. 1909. IV (1206— 1310). V atican . 32-a. 25-a. 1937. N o m e n c la t o r lit e r a r iu s T h e o lo g i a e c a t h o l i c a e . Theil . IV . Grum el : Les A tie v d e P a tr ia r c h e s . 5-e éd. 1947 (pînă la Sf. 1911. K irsch. T h e s a u r u s d o c trin u c c a t h o l i c a e e x d o c u m e n tis m a g is te r ii e c c le s i a s iic i o r d in e m e t o d ic o d is p o s itu s . 1971. Paris. O eniponte (In nsbruck). 1917. H ugo H urter. 1 9 0 7 . Schönm etzer. J .s R é g e s t e s d e s A c t e s du P a tr ia rc a t d e C o n s ta n tin o p le . d e - c la r a tio n u m d e r e b u s liclei e t m oru m . 192 6 . A ugust P othast. P asc. 1963. 3. . în «B ibliotheca' Photiunu» ( ‘l’trtTîïo': Bi6?ao0ii%rj). în to ate epocile. b e a rb e i­ (C o rp u s der g r ie c h is c h e n U rk u n d e n d es M itte la lte r s und d er Dölger n e u e r e n / e i l ) . In lim b a r o m â n ă ■ Pr. Ueding. P. 5. d e fin itio n u m . 1895.. 1947 .. II (715— 1042). de V . fa ce bune s e rv ic ii b ib lio g rafice pentru studiul isto riei b ise riceşti un iv ersale. L. 4-a. ediţii mai noi de J. I. 2. R ouet de Jo u rn el. 1982. l. E n c h irid io n a s c c tic u m .. 366— 37Q. VIIL-e_ A uflage. 22. Laurent. E. ed. Freibu rg im Breisgair. altă ed iţie. ed. 1931.ileedon. I. J . C o rp u s N o t ¡1 itinim ci> iscopatu u m E c c le s ia e O rien taU s G r a e c a e . ed. U m berg. de V . Freibu rg im B reisgau . Paris. I şi II. cu liogală b ib liog rafie. ed. t. 4. 1947. B ru xellis. P a /r ia r c h a tu s C o n s ta n tin o p o lita n i a c ta s e le c t a . 2. Bd. t. D enziger et Clem. Fase.. de B olland işti. Ë nchirid ioane (Enchiridia) H enr. Izvoare pentru istoria Patriarhiei de Constanlinopol şi a Imperiului bizantin A c t e s o t ii c i e l s e t p a r tic u lie r s e l a u tr e s d o c u m e n ts r e la t ifs à l'h is to ir e d u P a ­ d u rch d ie G e s c h ic h t s w e r k e d es e u r o p ä is c h e n M it- tria rca t O e c u m é n iq u e . Ill (10-12 1200).. M. Fase. 2. fase.ise. 5 v o l. ed.IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ B ib lio t h e c a h a g io g r a p h ic a o r ie n ta lis . Bannw art. 1 T h e il : R egesten von 565— 102 5 .1922 . V . ed.. 1931 j . C. E n c h irid io n p a tristicu m . M. Laurent. Pasc. W e g w e is e r t e la h e r s . 2-e éd. D uthilleul. F. de mitrop. Gerland..e. ed. Ueilie A. E n ch irid io n io n tiu m h is t o r ia e e c c le s i a s t ic a e a n tiq u a e . B erlin. A bteilung 1. I. G henadie A rabadgioglu. ed..

ed. 1851. 1970. 1935 . Aug. X III.. 1876. Lipsiae. t. ed. Stu ttgart. P arthey. a lio r u m in d e a b a n n o 367 u s q u e a d an n u m 543 d a t a e . N o titia dignitatum acced unt N o titia u r b is C o n s ta n tin o p o lita n a e e t L a t e r a l i i p ro v in cia r u m . Carl M irbt. ’E^b-rjua '¿'¡-¡aatfa toù Otï. 1886— 1 8 9 2 . Concordate A c ta A p o s t o lic a e S e d is. L e S Y n e c d è m o s d ’H ie r o k l è s e t l ’o p u s c u le g é o g r a p h iq u e d e G e o r g e s d e C h y p r e . lip s ia e . Ilij'/al z r f êuÇav-jivTjc. p. C onstantinopol. ita lia n ă : L.. V oi. 193 2 .. ed. ed. C hr. 1902. nae. E ccl.. 1829— 1897. Loew enfeld. R e g e s t e n d e r K a is e r un d P ä p s te für d ie J a h r e 311 b is 476 n. T h e il: R egesten von 1282— 1341.. 1904. I— II. Duchesne. A cte papale. R e g e s ta P o n tiiicu m R o m a n o ru m in d e a b p o s t C hr.S. L ib e r P on tiU calis. 1885— 1888. 4. 1919.. ■ C o rp u s S c rip to ru m h is t o r ia e b y z a n tin a e .É'X. 1935. X X X V — X X X V I. Rom a. re tip ărită Frankfu rt am M ain. II.. 3' t. 1967. Imm. 19?9. Salo n ic.. EiSijcjEi» iatopiv. ¡j.B. K.. ed. ed. P otthast. Ph. 49 volume. Script. M omm sen. 1898 . P aris. în Corp. 2 vol. ed. Sien na.Ev>.pi Traccx-Ei^ T ’. G. S é r ie s e p is c o p o r u m E c c le s i a e C a t h o lic a e . Aug.oti ~!vcthe". 1960. îaTopiaC. ed. T e x te . L. în con tin uare. E. Taurini. A bt. Rom a. I. ad. Q u e lle n zur G e s c h ic h t e d e s P ap sttu m s und d e s r ö m is c h e n K a t h o liz is ­ m us.. F o n t e s . Gams. 1964. ed!. B ru x e l­ les.b ’Avôpiou. H onigm ann. Th.. 2-a S alo n ic. in M on u m en ta G e r m a n ia e h is lo r ic a . Tübingen. G. ed. 2 vol. 475. 1924. 1886. et 1898.r/. Tübingen.. 1895. ed. B u lla riu m R om an u m . 5-e A uflage. S u p lim e n te : 1879. 3. 1874— 1875. P. a. IIatpiap'/. I— X III. prescu rtat C. K alten brun ner. 1975. D elikanis. de la 1909: A c ta R o m a n o ru m P on tiiicu m . B erolini. 6. t. Burckhardt. C onstantinopol. 1 9 4 3 i-1 9 7 i. ed.H. I. Petro A postolo.. 1925. Duchesne. 186 6 . P ragae — V ind obonnae — L ipsiae. E p is to la e im p e r a to r u m . din 187 3 .b. 1 8 9 3 .ouu. vol.. K araginnopoulos. O tto Seek. S ériés III.. 1198. Ratisbonrm e (Regensburg). H ie r o c lis S y n e c d e m u s et n o t it la e G r a e c a e ep iscop citu u m . C o lle c t io A v e lla n a . ed. Ewald. B erlin .al oio'fpaçixai Ttspi tûiv Hct-piàpXojv K(i)'«Tavtivou7r6Xîwï hr. B o n - . M ünchen und B erlin. p o n tiiicu m .. 1905. de la 1857. 6-a.xoù IlaTpiapXeioo'. C o m m en ta r iu m o ii i c ia l e . A bt. R e g c s t a P o n tiiicu m R o m a n o ru m a b c o n d ita E c c le s ia a d an n u m p o s t C hr. T h eil : R egesten von 1204— 1282. com m entaire par E. t.. Roma. V ieţi de papi. 25 vol.IN TRO D U CERE 15' R eg esten von 1025— 1204 . 1971. Berlin.J . . 1885— 1890. ed. p artea II-a. Vic/i d e p a p i : L ib e r P o n tiiic a lis . v on O tto Seck . n atu m 1198. Ja fé . B eroüni. 2-a K. B erolini. a. P. B ek ker. O tto G uenther. Lat. M anuil Ghedeon. 1304.

ini. III. B erolini. Zepos. 16-a. Rom ae. ed. P olles. 3-e A uflage. III. E. C o rp u s ju r is c iv ilis . t. A. 1921.~/. A tena. . 1954.1. Ro111. Fase.. und Leipzig. Un c a p it o l d e is to r ie p o lit ic ă . C o d e x d ip lo m a tic u s d o m in ii tem p o rcilis S. Fabriciu s. I I. 1 9 5 4 . T hcin er. t. J .. R a c o lta d i c o n c o r d a ţ i (1080— 1914). Mommsen.ía¡ia-a.. B erolini. ed.uv.K-. Leipzig. tom I..ir. I— II.aOo'AixrjC ’E-/.i-iu. S e d is. Th. 1 .ayovav. 2. B erlin ’OpGoSójou ’/. C. C arm iris Tá bo~¡¡iaziv. K roll. Sim boale. Roma. Kavovixai A iaxá^ic. Ediţie nouă P.illzt'w . D ie B e k e n n tn is s e d e r C h r is te n h e it . 9. D. Z ach ariae von Lingenthal. I. i.a\ aij-p. O xford.azpiáp tu>v Kmvj- TavTivou-óAeroC. 3 vol. D ir L itu rgien d e r ru s s is c h — o r t h o d o x e n K ir c h e . 1 9 5 4 .Xr¡jía~. I. 1856— 1884. C onstantinopol. In lim ba rom ână : R.c c les ia e u n iv e r s a lis . 1 8 8 8 . t. 16-a.. Hahn. t. B erolini. C a n o a n e : G. P.. M ich alcescu . M eyer. Liturghii . A. A. l-asicrn L itu rg ias. Av.-. 1914. Berolini. B erolini. K. M. t.í-ic-. 16-a. In s titu tio n e s e t D ig esta . C o rp u s c o n ie s s io n u m . 1 n a lilu lio n e s L ilu r g ic a e d e ritib u s o r ie n ta lib u s .r/. K rüger et Th. 1861. 11130. R halles şi M. Xúasic. B ero lin i (W aldm ann). H I!ri<|lilm m. ¡xa "áv OeÍmv xa i teprâv y. 1749— 1766. II.. 1931. N o v e lla e . 8 vol. I— II. B erolini. 1889.. B ib li o t h e k d e n S y m b o le und G la u b e n s r e g e ln d e r K ir c h e . ed. C o d e x Ju s tin ia n u s.. M. I— II. 10 vol. A tena. M ărtu risiri de credinţă A. ed. D ie B e k e n n tn is s e und d ie w ic h tig s te n G la u b e n s z e u g n is s e d e r -gri­ e c h i s c h — o r ie n t a lis c h e n K ir c h e . J u s G r a e c o -R o m a n u m . 8.ao'/. I-a. ed.1. 1961. 1905. T e x t o rig in al or translated . ed. 1904. J u s G r a c c o -R o m a n u m . IST O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ C o n c o r d a t e : A. A ngelo M ercatti. Cândea. II. T. A ten a. C o n c o r d a te . Leipzig. 3 Bd. 13 vol. xmv r. 1897. tí£ jr. ~/. 1962. C o d e x lilu ig ic u s F . 1894— 1904. 1888— 1889. 7.. 1852— 1859. 1895. M . S ch o ell et G. Breslau. 1928— 1943. Ghedeon. A ten a 1953 . K'oi'ua. ed. 1923— 1926. K rü ­ ger.í. 2-a. M om m sen und P. Legi şi canoane L e g i : C o d e x T h e o d o s ia n u s .. ed. P. . .. şi P. K ru eger. B erolini. 7 Bände. S t u d ii : K. 1..i (j-vijiaeToe ec!.

t. Band I. J . B onnae. C o rp u s in sc rip tio ru m L atin aru m . Rom ae. l’ r.a b ic a n a e t P r a e n e s tin a . 2 — Istoria bisericească t ' r l . 3 voi. ed. L itu r g h iile b iz a n tin e p r iv ite is to r ic în stru c1ui ti ş i r în d u ia la lo r. Ed. M on u m ertia e u c h a r is t ic a e t litu rg ic a v e tu s tis s im a . Rom ae. V II : C o em eteria v i a e T rib u rtin a e. Th. l-a . p. 1929. Un al III-Ie a vol.-B . 1857— 1861 . Kaufm ann. B u cureşti. II. C otlarciu c.IN TRO D U CERE 17 J.. Paris. herau sg. Editio secunda. H a n d b u c h d e r a lt c h r is t lic h e n E p ig r a p h ik . purtînd in d ic a ţia : N ova sériés I. I n s c r ip lio n e s L a tin a e c h r is tia n a e v c t e r e s . 1985.. a fost p u blicat . Prof. 1828— 1877. L itu r g ia m m o r ie n ta liu m c o lle c t io . de A. 1976. ni S tu dii : N. M omm sen. Silv agn i. l. 1917. B ecs. In s c r ip tio n e s g r a e c a e U rb is R o m a e . Paris. vol. Delm ais. B erlin .-1 f. 1956.. 24 de Letharius W ick e rt. F reib u rg im B reisgau. ' 10. Em ilian Popescu. M. 1941. term inată de A. Liesl. 1980.s. In r o m â n e ş t e : Pr. 1960. Rom ae. B erolin i. 1922 şi 1957. Sotiriu. H is to ir e d e la M esse. I (1— 263). K. 1968. t. V I : C o e m e t e r ia in v iis L atina. A then. 24 voi.. Suplim ent la voi. A schaffenbu rg.-B . A. L itu r g ica s p e c i a l ă p en tru In s titu te le T e o lo g i c e . Bröckh. Rom ae. Frankfu rti 1 ■ Moi'iium. Ene B ranişte. B ib liog rafie foarte bună. ed. Rom ¡ii. 1 9 7 5 . Rom e. M oretti. . L e s L itu r g ies c a t h o liq u e s o r ie n t a le s . ed. ed. T arn av sch i şi din nou e d itate şi com p letate de N. v o n V e se lin B eşev liev . n. Lietzm ann. t. B erolin i. M itrofanovici. 1943.. Berlin. Bucureşti. E. In s c r ip t io n e s c h r is tia n a e u r b is R o m a e s e p t im o s a e c u lo a n tiq u io r c s . 4 Bände. 1935— 1937.1 1888.1. C itta del V atican o . S p ä t g r ie c h is c h e u n d s p ä t la t e in is c h e In s c h r ifte n a u s B u lg a r ie n . ed. D ie L itu r g ie d e r O s tk ir c h e n . Bucureşti. 139— 143. încep u tă de J. V : C oem e te r ia r e liq u a v i a e A p p ia e . V. 2 vol.. G. In s c r ip lio n c s c h r is tia n a e U rb is R o m a e . de Rossi. N ikos A. ed. 1716. 1958. V in tilescu . Q iiiislon. C o m m e n ta ir e s e t s c h é m a s mittlyliqtH'N a v e c c a r t e s g é o g r a p h iq u e s . L itu r g ica B is e r ic ii O r to d o x e . 2 t. 1847. 1. In scrip ţii C o rp u s in sc rip tio ru m G r a e c a r u m . de Rossi. Prof. fase. . di' T. 1925— 1931. K Amiot. de H. In s c r ip ţiile g r e c e ş t i şi la tin e d in s e c o l e l e IV — X III d e s c o p e r i t e in R o m â n ia . C’itta del V atican o . Ferru a. Diehl. 1863— 1930. I. 1930. P. B erlin . Cursuri u n iv ersitare p relu crate . 1964. C o rp u s d e r g r ie c h is c h — c h r is tlic h e n In s c h r ifte n v o n H e lla s . ! i1 '■■ Kcniiudotius. J. t. 1971 .

I iulie al olimpiadei 195 coincide cu 1 iulie al anului I de la Ilrislos. Ştiinţele auxiliare propriu-zise sînt cele ale istoriei în general : F ilo lo g ia . aşa cum a fost împărţit şi socotit la diferite popoare. care se repetau din 4 în 4 a n i. pentru cunoaşterea limbii docu­ mentelor . de la anul 40 după Hristos (Mauretania * Capiloi red actat de Pr.r r a co n su la ra socotea anii după consuli sau după şefii bisericesli sau lumeşti . A r h e o lo g ia şi Isto r ia artei. Ş tiin ţe le au x iliare Istoria bisericească universală ajută toate celelalte discipline teolo­ gice şi se ajută la rîndul ei cu unele dintre ele. A r h e o lo g ia creştin a. de aceea olimpiadele formează serii de cîte 4 ani) . F ilo s o fia is to r iei. era niaurefană. Is to ria d o g m e lo r . P a tro lo g ía . G e o g r a fia is to r ic ă şi mai ales C ro n o lo g ia . Is to r ia B is e r ic ii O r to d o x e R om ân e.c. D ip lo m a tica . anul I al erei creştine este anul 753 al erei romane. Mai apropiate şi mai n e­ cesare îi sînt : Studiul N ou lu i T esta m en t.era greacă (a olimpiadelor).a. Faptele isto­ rice se desfăşoară în timp şi spaţiu şi sînt legate de acestea : pentru în­ ţelegerea lor este de aceea nevoie să se cunoască bine locul şi timpul în care s-au produs. e ra m artirilor sau d io c le ţia n ă . sau post urbem conditam). pentru cunoaşterea sigiilor sau peceţilor . D reptu l b is e r ic e s c . E p ig rafía. Legătura Istoriei bisericeşti universale este foarte strînsă cu Patro­ logía şi Istoria dogmelor îndeosebi. Deosebită importanţă au pentru studiul Istoriei bisericeşti universale.. de la 38 înainte de era creştină (supunerea Spaniei de către August) . care înţ epe la 778 înainte de era creştină (începutul jocurilor olimpice. socotită de la 29 august 284 . pen­ tru tehnica şi citirea documentelor . prof. pentru citirea scrierii vechi .Vi IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Ştiinţele auxiliare. mediul. ('ra sp a n io lă . lo a n R ă m u rea n u . atmosfera. D og m atica. C r o n o lo g ia se ocupă cu studiul timpului. B iz a n tin o lo g ia ş. viaţa şi ideile epocii. Bibliografia generală a Istoriei bisericeşti universale * 1. a. cu 753 an i În ain te d e e r a creştin ă . C r o n o lo g ia . pentru cunoaşterea monedelor şi meda­ liilor vechi H e ra ld ica . S fra g istica . S im b o lica .. N u m ism atica. c a r e înnumără anii de la întemeierea Romei (ab urbe condita.u. P a le o g r a fia . pentru cunoaşterea stemelor . pentru ci­ tirea inscripţiilor . L i­ tu rg ica. Erele (aera) mai însemnate sînt : e r a rom an ă.

deci (ii 4 sau 5 ani înainte de începutul erei creştine.U. de la 2017 înainte de Hristos e r a m a h o m e d a n ă . p. Alexandria 5508 şi Constantinopol 5509. După cal<ninl Im Dionisie cel Mic. în uz la turci pînă la 1927 ( = 1346). în Orient 5492. sub papa Grigorie XIII. al XVI-Iea. Mai importante sînt în Istoria bisericească e r a d e la fa c e r e a lu m ii (er. 3761 înainte de Hristos. Calendarul iulian.ilum. de l.i înmii). Mîntuitorul s-a născut înainte de moartea Iui Irod. X V III şi de proleslanţi.> in). n. în Siria. şi anume înainte de anul 750. al cărei calcul a variat (la evrei.. m Apus 3943.sl an a murit Irod. . rămînînd în urmă cu 13 zile faţă de calendarul îndreptat.»:> .sl calm i era greşit cu 4 sau 5 ani. Cea mai mare parte dintre Bisericile Ortodoxe au îndreptat de ase­ menea calendarul iulian.U. originar din Scythia Minor sau Dacia Pontică (Dobrogea). de la 125 înainte de Hrislos . numit şi stilu l v e c h i. pentru că Mîntuitorul s-a născut manile de 753 a. e/ a lui A v raa m . a fosl îndreptat în Apus.i l(i iulie G22 (hedjira. cînd a fost adoptai calendarul european. 1 ianuarie s-a generalizat. numită şi « era creştin ă» sau doar « era n o a s tr ă ».c. . dată care a rămas pînă astăzi în stabilirea ev e ­ nimentelor din istoria universală. 1 martie. era S ele u c iz ilo r . deoarece se ştie că iii ace. 1 septembrie. de unde şi numele ca le n d a r g reg o ria n . 25 martie. Chr. i i a c r e ş tin ă a fost calculată de călugărul Dionisie Exiguus (cel M icr | . e r a d e Tyr..c. corespunzînd cu anul 1 al Naşterii lui I iristos.726 şi s-a mai numit de aceea şi «era d ion isia n ă » . Ca şi calculul timpului. începutul anului a variat chiar în era creşlin. A c e .) 753 a. ■-ocolind anul de la 1 septembrie .IN TRO D U CERE 19 devine provincie romană) . şi a fost adoptat din sec. după toată probabilitatea în 748 sau 749 a. plecarea lui Mahomed de la M ecca la Medina). începînd d i n sec. adoptat de creştini. în care anul civil este mai mare decît anul solar real cu 11 minute şi 14 secunde. prin hotărîrea Sinodului ţinut la Conslanlinopol în 1923. sau stilu l n o u . de la 311/312 ina­ mic de I Iristos (bătălia de la Gaza) .U. dar unele îl păstrează încă nemodificat. calculată de Dionisie cel Mic în 753 a.U.). la Roma. în anul 1582.c. in 11nn 1 .c. Iisus Hristos s-a născut la (25 dec. Anul bisericesc incepe in Biserica Ortodoxă la 1 septembrie.i : 1 ianuarie. ( ii im an sau doi.. cu «ini lunari de cîte 354 zile . cronicarii bizantini variază în calculul lot de la facerea lumii) — şi mai ales « era d e la H ristos» (post Christum n.

b. numite i in d ic tio a n e. pen­ tru că numeroşi creştini din Orientul Apropiat şi M ijlociu erau fie de ori­ gine «orientală». care u scris ÎitoiivTjiAa'ca (M em orii). «Le proche Orient chrétien». în împărţirea timpului. s-au cîezvoltat şi alte organizaţii biseri­ ceşti patriarhale şi mitropolitane.). din 1935 ş. în cadrul căruia a existat.20 IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ C iclu l in d ic tio a n elo r. vezi şi rev. lucrări cu caracter istoric ne-au lăsat următorii : llciji'sil) (j. Ii [uliu A frican u l (f 240— 250). S la v istic a se ocupă cu istoria politică şi bisericească a popoarelor slave. turcii. indienii ş. în decursul istoriei. rev. «Orientalia chris­ tina periodica». cu excepţia croaţilor. Faptele Apostolilor şi Epistolele Sfîntului Apostol Pavel prezintă un interes deosebii. Dintre scriitorii creştini greci i. Popoarele slave ca : bulgarii. Spulber. au primit cre­ dinţa Bisericii Ortodoxe de Răsărit. I. numită şi Isto r ia is to r ie i b is e r ic e ş ti u n iv e r­ s a l i începe cii .Ierusalim. mesopotamienii. Roma. slovacilor şi polonilor. aşezate în Peninsula Balcanică. . B ib liog rafia g en erală a Isto rie i b ise ric e şti un iv ersale B ib lio g r a fia (literatura). în a doua jumătate a sec. sîrbii şi ruşii au rămas ortodoxe pînă astăzi. Ele erau de mai multe feluri : constantinopolitan. s-au introdus. S la v is tic a şi O rien ta listică. < Istoric) bisericeşti greci şi latini. perşii. Datorită misiunii Bizanţului ortodox şi Patriarhiei Ecumenice. apoi. De la Constantin cel Mare (3C6— 337). c . Patriarhia Ecume­ nică. în care Evangheliile.u. cehilor. la începutul sec. 5 cărţi. 2. în primul rînd. armenii. care a scris C ro n o g ra fii. (Amănunte la B. din primele trei secole. în regiunile orientale şi ale Peninsulei Balcanice. roman (pontifical). etio ­ pienii.scrierile Noului Testament.. precum sînt : siri­ enii. cezarian (constantinian). în mai multe volume . Pentru Istoria bisericească universală mai sînt de mare utilitate şi următoarele ştiinţe istorice : B iz a n tin o lo g ia . etc.a.eiden. arabii. din 1951 ş. a. copţii din Egipt. . din 1948. B iz a n tin o lo g ia cuprinde istoria Imperiului bizantin dintre anii 330— 1453. u. I1Ï. serii de cîte 15 ani. sau de ¡< iii lui. fie cel puţin în contact cu orientalii. în Europa Centrală şi Răsăriteană. popoarele slave. H an d bu ch cler O rien ta listik . O rie n ta listic ă are legături cu Istoria bisericească universală.180 ?). incepind cu facerea lumii şi mergînd pînă la 217 (221) .

L e t­ tres et é c r iv a in s c h r é tie n s d e II-e e t III-e s iè c le s . episcop de Salamina. 4 cărţi. D. 337. Paris. Périchon. S o z o m en şi T e o d o r e t. avocaţi din Constantinopol. care prelungeşte istoria pînă în 568/9 . 1961 . Paris. Sozo­ men a scris Is to r ia b is e r ic e a s c ă . A doua lucrare importantă a istoricului Eusebiu este ’ExxXTjotaottx^ tcTopta (Isto ria b is e r ic e a s c ă ). după moartea împăratului. Hr. 1957. de la 325 pînă Ia 428. în 36 de cărţi. într-o is to r ie o rig in a lă . De asemenea. datorită textelor citate din diferite documente. par G. în care istoriseşte persecuţia creştinilor dintre anii 303— 311 . istoric arian. de la 324 pînă Ia 425 . El a scris o C ro n ic ă a lumii. numit pe drept «părintele Istoriei bisericeşti». către 473. E p iîan iu ('j' 403). Bardy.■ F ilo storg iu (f după 425). Paris. istoric monofizit. 4 vol. în 5 cărţi. care o duce pînă la 378. precum şi unele şcoli filozofice. Cel dintîi istoric creştin însemnat este episcopul E u seb iu al C e z a r e e i P a lestin ei (ţ 340). A N ew E u sebiu s. care a scris Is to r ia b is e r i­ c e a s c ă . din care multe sînt pierdute şi cunoştinţele istorice ale lui Eusebiu. D ocu m en ts illu stra tiv e of th e H isto ry of th e C h u rch to A. în care a trecut şi un număr de popoare.. Io a n M ala las. franc. pe la 530. Indice par P. Steven­ son. în Is to r ia b is e r ic e a s c ă . începînd cu naşterea lui Avraam (2016) î. scrisă în 337. V). Opera lui Iuliu Africanul este socotită prima încercare de istorie universală creştină. El a mai scris : D esp re m artirii din P alestin a. Teodor L ec­ torul merge de Ia 439 pînă la anul 527. a continuat pe cei trei istorici şi E vagriu S c o la stic u l (-f către 600). pentru anii 450— 491 . V). 1952— 1960. de la 305 pînă la 439 . în 12 cărţi. Z ah aria R etoru l sau de G aza (t 553). din care ni s-au păstrat doar frag­ mente . T e o d o ­ re t a scris Is to r ia b is e r ic e a s c ă . 1960). în 6 cărţi. Pe cei trei istorici i-a rezumat. care publică pe la 430 Is to r ia creştin ă . Hr. a publicat Is to r ia b is e r ic e a s c ă . păstrată într-o traducere armeană şi parte în traduce­ rea latină a Fericitului Ieronim (Ţ 420). D. adică . îndreptată contra a 80 de erezii. T e o d o r L ecto ru l.. ne-a lăsat o lucrare valoroasă despre istoria ereziilor. pentru anii 431— 594. Vezi trad. în 10 cărţi în care expune evenimentele creştine de la Naşterea lui Iisus ITristos pînă la anul 324. J . în 5 cărţi. 6 cărţi. în insula Ci­ pru. (Critica documentelor utilizate de Eusebiu a făcut-o Pierre Nautin. în 3 cărţi. S o c ra te (Ţ 439) a scris Isto ria b is e r ic e a s c ă . pînă Ia anul 302 d. London. Is to r ia B iseric ii. Hr. Lucrarea este de mare valoare pentru istoria celor trei secole creştine. în care expune Isto ria O rien tu lu i creştin în timpul lui Constantin cel M are (306— 337) . numită Panarion (Cutiuţă cu medicamente) sau C on tra tuturor e r e z iilo r . în 7 cărţi. în 9 cărţi. Istoria lui Eusebiu de Cezareea a fost continuată de trei istorici greci : S o cra te.• V ia ţa F e r i­ citu lu i C on stan tin .IN TRO D U CERE 21 d. începînd cu apariţia arianismului (318) pînă la 425 . el a scris şi o C ro ­ n ic ă s ir ia c ă . în lucra­ rea numită Is to r ia tripartită. G ela siu d e C izic (sec. Au mai scris lucrări istorice : F ilip d e S id e (sec.

d a c ă nu conlinuau Cronica lui Ieronim. Fericitul Iero n im ( f 420) a tradus şi a continuat C r o n ic a lui E u seb iu . V). de la facerea lumii pînă la 843 . pînă la anul 610 . IV) a scris lucrarea D e m ortibu s p e r s e c u to r u m (Despre moartea persecutorilor). în 18 cărţi. Piojxatx-q lo-topia (Isto ria b'nantină) de la 1204 pînă la 1359. o H istoria trip artita. de la facerea lumii pinii la 574 d. în 7 cărţi. / I). o istorie universală. v a n d a lilo r < . în 10 c ă r ţ i . un C ron og raf. în epoca postpatristică (după sec. în Evul mediu. în secolul VII. apoi a continuat pe Socrate pînă la 518. Contemporanul său S u lp iciu S e v e r ( t 420). istoria t i m p u l u i l or . Cronicarii apuseni din Evul mediu. Hr.> . IX). (sec. Dintre istoricii bizantini au scris în domeniul Istoriei bisericeşti uni­ versale următorii : N ic h ifo r C alist X a n to p o l (| 1341). P alad iu S c o la stic u l (f înainte de 431) ne-a lăsat Isto ria la u s ia c ă sau l. şi o Is to r ie a v iz ig o ţilo r. de regulă. la care a adăugat 2 cărţi alcătuite de el pînă la anul 395. B e d a V e n e ­ rab ilu l ( .sucvHor. VIII). prima istorie a Galiei creştine şi prima lucrare de istorie naţională a p ă r u i . a scris Isto ria u n iv ersa lă . începînd de la crearea lumii pînă în anul 400 d. M. IX). P ro sp er d e A q u ita n ia (sec. care începe la 284 şi ajunge pînă la 819.IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ R etoru l ( j 577). Isid o r d e S e v illa ( t 636) a scris o C ro n ic ă u n iv e rs a lă d > la facerea lumii pînă la 615 d. o cronică universală în 2 cărţi. Latinii au făcut apoi traduceri după istoricii greci creştini. p r e l u i n d inlormaţii fără mult simţ critic.a\ s a ik o n u l. Hr. Sozomen şi Teodoret. C a s io d o r (f către 583) a întoc­ mit după istoricii greci creştini Socrate. începînd de la Adam pînă la anul 417. A n a s ta sie B ib lio teca r u l (sec. au scris în domeniul istoriei (Jiie o r g h e M on ah u l (A m a rtolos). s e c . R ufin ( t 410) a tradus 9 cărţi din Istoria lui Eusebiu de Cezareea. N ic h i­ fo r G rig ora s (f 1360). care e o primă istorie a persecuţiilor creştine sub împăraţii romani. 1 î n literatura creştină. cie la facerea lumii pînă la 455 d. Istoria lui Casiodor a iosL mult citită şi a servit ca model istoricilor din Occident. o istorie a primelor 4 secole creştine. scriau. IX) a făcut o compilaţie după croni­ . Hr. Vili) a s c r i s o istorie bisericească a anglilor episcopul H aynio ( g e r m a n . La latini scriitorul L actan ţiu (sec. a scris o C ro n ic ă u n iv ersală. Hr. anterioară lucrărilor istorice ale lui Eusebiu de Cezareea. A. P au l O rosiu s a scris H isto ria e adv e r s u s p a g a n o s. în care face istoria vechiului monahism creştin. a scris H isto ria sa c ra . mai mult după R u f i n . Astfel. în 17 cărţi. începînd de la Naşterea lui Hristos. Istorici bisericeşti din Evul mediu. sec. ' G r ig o r ie d e T o u t s ( f 593—-594) a scris H istoria F ran coru m . Isto ria b is e r ic e a s c ă . T e o fa n M ărtu risitoru l ( j 818) a scris u:n C ro n o g ra f.

bazat pe două documente false : D on atio C o n sta n ­ tini şi D e c r e te le p s e u d o is id o r ie n e . izvoarelor apusene şi răsăritene. pînă la 1705. fiind scrieri părti­ nitoare. Istoria bisericească a devnit apoi obiect de catedră. A n ­ selm din Havelberg (1158). care au adus critici întemeiate tezei papale despre primatul papal. X V) a scris S u m m a h isto ria lis.) . Lucrări originale. ca şi Centurile Magdeburgense. la Paris.. pînă la 1572. Mai tîrziu a apărut lucrarea mai pretenţioasă a dominica­ nului Ptolomeu din Lucca (1326). datorită mai ales studiilor critice ale lui Laurenţiu V alla şi Nicolae de Cusa. Lenain de Tillemont (16 voi. D. pentru a susţine fiecare punctul lor de vedere. c. Raynald. Fleury (20 voi. o critică mai precisă a lucrării lui Baronius. necritică. şi mai tîrziu Aug. în Franţa : Noel (Natalis) Alexandre (26 voi. 1705. în A n n a les e c c le s ia s t ic i (12 voi. numită de obicei C en ­ tu rile d e M a g d eb u rg (1559— 1574). Seb. opera a fost continuată şi în parte îndreptată de episcopul H. Theiner . Roma. dar mult apreciată în secolele X V — X V I. au făcut-o fraţii Antoniu şi Francisc Pagi.). Gustul cititorilor pentru legende îl arată succesul scrierii «L e­ g e n d a au rea» a dominicanului Iacob de Voragine ( t 1298). pînă la 1646. X V II. în 1776. Au mai apărut în timpul Evului m e d iu : C ro n ic a iui R eginori din Pruem (906). d. a început să se acor­ de o atenţie mai mare. Episcopul Antonius de Florenţa (sec. predîndu-se la cursuri în Facultăţile de teologie apuseană. Spondanus. Renaşterea şi Reforma au trezit interesul pentru scrierile istorice.) . scrise cu mai mult spirit critic. fiind împărţită pe secole. urmată de C ro n ica m o n d ia lă a lui Herman Contrac­ tus din Reichenau (1054). scriind Istoria bisericească pînă la 1198. Polemica dintre romano-catolici şi protestanţi i-a făcut şi pe unii şi pe alţii să cerceteze organizaţia. O. cultul şi viaţa creştină din trecut. apar abia în sec. Analele Iui Baronius. în frunte cu M atth ias F la ciu s (V la ic h ) Illy ricu s.IN TRO D U CERE 23 carii bizantini. au scris o mare istorie a primelor 13 veacuri. începînd din 1523. Din partea romano-catolicilor a răspuns Caesar Baronius. toţi romano-catolici. au caracter confesional limitat. 1588— 1607). Rechemarea la realitate istorică au cerut-o J . Mansi (1769) şi alţi istorici. pe lîngă alte multe cronici locale. Laderchi. In consecinţă. istoricii : Abrah. care identifică stapînirea lui Hristos cu jurisdicţia universală a papei. de ia crearea lumii pînă la 1457. Harduin (1729). Bzovius. revizuiri importante au făcut la Roma acestei lu­ crări. J . Un grup de protestanţi. intitulată H is to iia e c c le s ia s t ic a n o v a . J . s-a inaugurat la Uni­ versitatea din Halle primul «Seminar metodologic» de studiere documen­ tată a Istoriei bisericeşti universale. la Anvers. . şi Otto din Freising (1185). apoi C r o n ic ile lui Ekkchart din Aura (1125). ambii din secolul X V .

următorii : L a g r e c i : Dositei. Wurzburg. H istoire du P atria rcat O ec u m én iq u e d e C on stan tinoiioli'. Batiffol. Dintre istoricii bisericeşti greci din secolul X X . J . C. Alzog. M oslic'im. în continuare. Chastel. M. J . p. Funk. în secolul X I X sînt : J . Dintre romano-catolici. E ssai sur l ’h is to ir e p o litiq u e et (¡¡¡ ¡/¡on ialiq u e d e s L ieu x S aints d e la c h r é tie n té s . K. Karl Müller. Hefele. Slavi idis. Alexandria 1951. 'Iaxopia irfî ’ExxX^oiaC ' I.. Leclercq. Dölger. Duchesne. 1934. Idem. 1957. 1841— 1843. în greceşte. Kurtz. Kdil Hase. Bucureşti. Icrns. Triandafiiakis 'Ioxopia x-/ ’E/. Möller. mai importanţi sînt următorii : Ghenadie (Arabagioglu). Alb.\<indria. I— IV (8 vol. Arnold. F. Th. P. H.(l )nl>'i noU'Ic Milrop. Erwin Preuschen. Paris. sub titlul : H isto ire d e l'E g lise d ep u is le s o r ig in es ju squ 'à n os jou rs. A. 1966 .. Atenei. X I X şi X X ).xX'qaiaç A r/yvop-1'7. L.. J .Î7. Bardy. J . Jo h ann es W alter . J . I— II. I93'l). Martin. Contogonis. Lortz. E. Istorici protestanţi germani mai noi sînt : Adolf von Harnack. Alexandria.. Au mai scris: Const. K. patriarhul Ierusalimului (f 1707) napi tiov "IspoaoXujA uauptap^suaavTcov (D esp re p a tria rh ii Ieru salim u lu i). I960. istorici bisericeşti germani mai însemnaţi. F. Herzog. Augustin Fli­ ehe şi V.xX'yjoiaî tt/Ç ’Avujç oy_. Is to r ia b is e r ic e a s c ă .. Karl Bihlmeyer.. I lr. Is to r ia P a­ tria rh iei E cu m en ic e. P. J. J . Et. X. Emile Amann.IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ in Germania. Atena. Bratsiotis. t. lî. 1970. au scris mai ales protestanţii : G. Papadopoulos). Hollnsteiner. V o n d e r g r ie c h e is c h e n O r th o d o x ie . 'Iaxopia zfjÇ ’E r. H e ­ inrich Böhmer. Veniamin Costachi. Hergenroether. 1959. Kraus. H. 1953. Chr. von Schubert. Albert Hauck. Hans Achelis. Marion. Viénot. Döllinger. romano-catolici : Albert Ehrhardt. G. Eugène de Faye. Karl Heussi. Alois Mönöpfler. în sec. 2. Paris. 3 vol. in < s Si 11 îi . sub conducerea cărora se publica cea mai bună lucrare de Istorie bisericească universală. X V III şi X IX. J. Mitropolit de Heliopolis. e. Gieseler. Adam Möhler. Stuttgart. J .. August Neander. Vezi traducerea.a. în timpurile mai noi. L. ot? Meletie. Mitropolitul Atenei ( f 1718). -1 .). Diomidis Kyriakos. Mourret.. H. Idem D/e O rth o d o x e K ir c h e în g r ie c h is c h e r S ich t. 131— 273. J. Athènes. La reformaţi. La francezi au scris istorii bisericeşti universale romano-catolicii : L. nr. i\>p<im iliai I. ( ii. Baur. 1935 . 1715. La ortodocşi au scris lucrări de istorie bisericească universală. N. J. Hans Lielzmann.. MoscTiopoulos. Alenei Hr. (f 1938). Jacqu es Zeiller. Arhiep. 1910. Andreas Veit. La T erre S ain te. XIII + 445 p. Bd. Joh. Gustav Krüger. Dufourcq. W.ipadopoulos. Fr. J . F. Schroeckh. Lebreton. şi Ci. Iaşi.ilim şi A k‘. Paul Fargues ş. L. mitropolitul Filaret Vafidis (sec. ei în limba română de mitropolitul Moldovei. P.

1952 . I— II. II. 1901 şi 1917 . ed. sub titlul : Is to r ia h iis tia n s k o i Ţ e r k v i. 1904. Si. Atena. E. Petersburg. 1935. au fost alcătuite numeroase manuale. 1933. Is to r ia g r e k o -v o s to c in o i Ţ e r k v i p o d v lastiu T u rk o v (Istoria Bisericii greco-răsăritene sub domi­ naţia turcilor). 1928 . 1918. Traducere în limba rusă. N.IN TRO D U CERE 25 Ştefanidis. 2-a. t.. ed. ed. 1946 . V a sile. Bucu­ reşti. Prof. Bruxelles. Is to r ia b is e r ic e a s c ă u n iv e rs a lă d e la 1054 p în ă azi. Au mai scris asemenea manuale pentru Seminarii. London. Golubinskii. dintre care cel mai bun rămîne manualul Pr. Isto ria R u ssk oi Ţ e r k v i (Istoria Bisericii Ruse). Iaşi 1841— 1843 . 1925— 1928. London. Moskva. E. Bucureşti. R om a in r a p o rtu rile s a le cu B is er ic a O rien ta lă. 1913. L e k ţii p o is to r ia d r e v n ei Ţ er k v i. R u sk a ia b o g lo s lo v s k a ia n a u k a v e ia is to r ic e s k o m ra z v itii . Pentru Seminariile teologice. E astern C h risten d o m . Alte studii le-au scris istoricul Bolotov pentru istoria Bisericilor : coptă. pînă la 1054. Bucureşti.■ A. La ruşi. ed. t. Zernov. Bucureşti.. Is to r ia n a C h ristia n sk a ta c r k v a . Tot el a tradus : Wl. T h e C h u rch o f th e ea stern C hristians. G lu b o k o v s k i. I s to ­ ria b is c r ic c a s c ă u n iv e rs a lă cu n oţiu n i d e P a tro lo g ie . 1910. III Bände. Mitropolitul Ungrovlahiei losif Gheorghian a tradus : Is to r ia b is e r ic e a s c ă şi V ia ţa lui C on stan tin c e l /'la re. Idem. t. 1912. 1964. sub Uliul K ir c h e n g e s c h ic h te . I— IV (8 vol. La b u lg a ri : M. în limba germană. t. Petersburg. Singurul tratat mare şi de valoare de Istorie bisericească universală d Tost compus de Pr. Sofia. Atena. 1945. Is to r ia b is e r ic e a s c ă a lui Evagrie. St. ed. I. M.'ij 'Lnopia â-rc’apyjfi ¡J-sXP1 o-^jispov. B. T h e R ein te­ g ra tio n o î th e C hu rch. Prof. Guettée. 1932 . Mitropolitul Gernigovului. 2-a. I— V (988— 1826). 1959. 1907. 1948 . Gernigov. ed. t. Idem. Bucureşti.ulus mai întîi în limba sîrbă de Moisi Stoikov. t. Posnov. London. a Iul Eusebiu de Cezareea. Dobrescu şi Ioan Lupaş. vol. P.Idem. V. etiopiană şi siro-iacobită . t. St. Bucureşti. au scris următorii : Filaret.Boloiov. 1932. 1882. London. 4 vol.r ’ExxX7jotaa'ciy. 2-a. 2-a. tra­ iului a fost tradus de Atanasie Mironescu. Ioan Mihălcescu. 1914 . Petrograd. . E.).. V. Tratatul a fost Ir. I. Varşava. Bucu­ reşti. 1896. Isto r ia R u ssk oi Ţ e r k v i. Is to r ia b is e r ic e a s c ă u n iv er sa lă şi sta tistica b is e r ic e a s c ă . 1897 . Il-a. 1898. Bucureşti. I— IV. Eusebiu Popovici (f 1922). Mitropolitul Veniamin Costachi (t 1846) a tradus Isto r ia b is e r ic e a s c ă a Mitropolitului M eletie al Atenei. în româneşte.. 1881 . fost mitropolit primat. 1899. P r a v o s la v ie p o ig o su ş c e ts v u (Ortodoxia în fiinţa ei). 1914 . Moskva. A r ­ h ie p is c o p u l K e s a r ie i K a p a d o c ie i. 1961 . Czernowitz. 4-a... Idem. Is to r ia b is e r ic e a s c ă a iui Sozomen.. sub Uliul . 18G2 . La ro m â n i s-au făcut mai întîi unele traduceri. II. Lebedev. P a p a lita tea sch ism a tic ă . T h e R u ssian s an d th eir C h u rch . profesorii : N.

1968.v/«W i . Wien. 382— 394. Pr. I.. Milan Şesan şi Pr.i I c r. prof.. Milan Şesan. Pr. Al. Gh. în «Ortodoxia». T h e tlis sid en l E astern C h u r c h e s . Bucureşti 1982 . In domeniul Patrologiei a publicat. J . P r o b le m e d e is to r ie b is e r ic e a s c ă în e x p u n e r e a c e r c e tă to r ilo r o r t o d o c ş i rom ân i. D e la 1054 p în ă azi. prof. I il c ni. London. M. (>c k.. 1. 3— 4. 1957. de asemenea. t. t. nr. vol. T. Numeroase şi valoroase studii de Istorie Bisericească Universală au publicat : Pr. t. I (— 1632) . 11— 26. t. I). 1980 . Pr. Coman a publicat M anu alu l d e P a tr o lo g ie. II (1632— 1949). 0.i ii s-C.Mi s. Aceşti autori au publicat. 1956. 1985 şi numeroase studii de Patristică şi Patrologie. 11 . prof. Şerbănescu.i n ii.i. 364— 388 şi C on trib u ţia t e o lo ­ g ilo r şi is to r ic ilo r B ise ric ii O r to d o x e R o m â n e la c u n o a ş te re a d e z v o ltă r ii is l o i ic e a B is er ic ii O rto d o x e . t. 1OHO. Şt. London. Pr. prof. IS. P a tr o lo g ie. A l i y «I. Ciurea. de asemenea. X X (Bucureşti. l. 1950. K„ P. M. A. Pr. \ H istory o I E astern C h ristia n ity . ¡ e s c liic h ie ) . p. 1980.IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Pentru uzul studenţilor Institutelor teologice de grad universitar ale 1»¡sericii Ortodoxe Române. Fecioru. T. 1968. prof. X V I I 8 Hi |> . M. precum şi numeroase studii în domeniul istoriei Bisericii Române. I. prof. Bodogae şi pro). prof. 1968). prof. 1981. Popescu. Studii mai noi re fe rito are la B ise rica O rtod oxă A m . prof. o o r q. Bucureşti. nr. Pr. Moisescu. D. Isto ria B iseric ii R om ân e. Pr. prof. V o g t . în «Biserica Ortodoxă Română».'<■ K i ie h e in U nei I. Bucureşti 1956. 5— 6. 2 vol. X X III (1971). . II. T rad u cere din lim ba germ ană. George Stănescu au alcătuit manualul de Isto r ie b is e r ic e a s c ă univ a n a lă . nr. Bucureşti. Pr. Valoroase studii în domeniul Istoriei Bisericii Ortodoxe Române au publicat de asemenea : Pr. prof. 1 G ottingen. Ioan G. A z i z S. London. T. II. Ioan Rămureanu. I şi II. I. licl. prof. ( ¡ e s c h ic h t c d e r O r t h o d o x e n K ir c h e im b y z a n tin is c h e n R e ic h (/). se pot găsi în studiile de sinteză publicate de : Pr. prof. Bodogae. Ioan I. t. 1937. L eferung D. î A I I vv . prof. Pr. I (1— 1054) . T h e im p e r ia l C h u r ch Imm ( j iiis ia n lin e to th e e a r ly M id d le A g e . Bucureşti. Filipaşcu au alcătuit manualul de Is to r ia B is eric ii R om ân e. l i i ' t ' k. N. London. care au revăzut şi completat manualul de faţă. Păcurariu. prof. li vv i g a n d H.sr/K Kirchcngeschichte. Bucureşti. numeroase traduceri şi studii din Sfinţii Părinţi. Studiile cele mai importante de Istorie Bisericească Universală în limba română. p. Rămureanu. Lupşa şi Pr. Alex. t h e elu ist inn C h u r c h e s o/ th e E ast. L X X X IX ( 1971).. Bucureşti. III. vol. P reo c u p ă ri şi S tu dii d e te o lo g ie is to r ic ă şi p a tristic ă în «Studii T e o ­ logice». p. numeroase şi valoroase studii de istorie bisericească universală.s/.

t. 1968. K ir c h e und t h e o l o g i s c h e L iter a tu r im b y z a n tin is c h e n R e ic h . H a n d b u c h d e r O s t k ir c h e n k u n d e .. E. O rien s C h ristia n u s in IV P a tr ia rc h a tu s d ig e s tu s . L e Q u i é n.. 1972. D ie H a u p tk ir c h e n d e s O sten v o n A n fä n g e n b is zu m K o n z il v o n N ik a ia (325). S. C h r. 1964. 1971. 1965. t. C. Paris. 1 9 6 0 .. Z a n a n i r i. Every G. Dahm. T.. I d e m . J. P. Paris. H. E a s tern C h riste n d o m . Q u 'es t-ce q u e l'E g lise O r th o d o x e . Paris. P. 1 9 3 7 . Its p a st a n d its r o l e in th e w o r ld to d a y . 2-e A ufl. Stuttgart. J . K a w e r a u. H. 1954. Costa de Beauregard.. A p e r ç u h is t o r iq u e e t d o c tr in a l. Paris. C o l l i n . 1956. Düsseldorf. 850— 1204. L e s c h r é t ie n s d'O rien t. London. Paris. I v a n k a. P a r g o i r |. C l e m e n t .. R. W . t. t. L 'O rth o d o x ie . Z e r n o v . . L ’E g lis e O r th o d o x e h ie r e t a u jo u rd 'h u i. London. L e s E g lis e s o r ie n t a le s et l e s rits o rien ta u x . 2-nd ed. 1971. S a r t o r i u s . D e v r e s s e. 1966. R e p e r t o r i o b ib lio g r a fic o .. Hernandez. R u n c i m a n. ¡Paris. Bria. C a th o lic is m e o r ie n ta l. R. 4 -e éd. P aris. T. R. M a g o u 1 i a s. T h e O r th o d o x C h u rch . É tu d es d e t o p o g r a p h ie d e C o n s ta n tin o p le b y z a n tin . London. G.. D ie O s t k ir c h e n u n s e r e N a c h b a r n . B y z a n tin e C h ristia n ity . P arisiis.. Idem. A. M ünchen. Crestw ood. I d e m . L 'E glise O r th o d o x e . Mayendorff.. 1969. T h e E a s tern S h ism . P aris.. 1979. 542 p . T h e O r th o d o x G r e e k P a t r ia r c h a te o t J e r u s a le m . 5 vol. II. Roma. 451— 1204.. T h e E a s tern O r th o d o x C h u rch . R. J.. Köln. 1959. M.. 1981. Stuttgart. K le in e G e s c h ic h t e d e r O r th o d o x e n K ir c h e . B. . M ünchen. Santand er (1959)... Paris. Paris. K ir c h e im O sten . I g le s ia s cle O rien te . v o n . Ed.. P aris. London... L e P a tr ia rc a t d 'A n tio c h e d e p u is la p a ix d e l'E g lise ju sq u 'à la c o n q u ê t e a r a b e . L 'O rth o d o x ie. 1926— 1935. C h u r ch a n d th e W e s t.... Paris. 1961.. E. t. I— fl. Santand er. E v d o k i m o v . 1948. « 0 9 p. F r . I d e m . 1941.. 1961. sub titlu l : T h e O r th o d o x C h u rch . Paris. Heiler. 3-e ed.. und P. N euchâtel. T h e C h u r ch o f th e e a s t e r n Christians. W i e r t z. L e s L ieu x S a in tes . Gratz. 1951. O ffenbaru ng. O xford. D es A p ô t r e s ju sq u 'à P h otiu s. London. M ach t und P ra ch t d e r P a tr ia r c h e n .. Harder J. 1950. De Foucauld. M.. U r k ir c h e u n d O s t k ir c h e . 1963. 1958. 1953. Tyciak. 2 -e ed.. D e P h o tiu s à ¡'E m pire la tin d e C o n s ta n tin o p le . 2-éd. T h e B y z a n tin e P a tr ia r c h a te . Paris. I Bd. O. D as C h riste n tu m d e s O sten s. Paris. Paris. 1905. F r e n c h . P a u l . K ir c h e im O sten .. 1955. R. J.IN TRO D U CERE 27 I d e m . 1913. I960. H is to ir e d e L 'E g lise b y z a n tin e . L a g i e r. 2-a în lim ba engleza. 1964. G u i 11 a n d. I. Paris. J a n i n. I. M a d e y J . E m p e ro r. 1955. Dowling.. M ünchen. 1970. h i e r e t d e m a in . L e s c h is m e b y z a n tin . C h icago.. R o n d o t. 1960. II. 1946. Jugie. I. 1956. 1963. B L e p r o b lè m e ju r id iq u e d e s L ie u x -S a in te s . 1740 . W a r e. S u p p e r i c h. L 'E glise B y z a n tin e d e 527 à 840. L'O rien t c h r é tie n . G r o t z. B erlin .1946. London. 1965. I— II. 1962.. S.. . M ünchen. 1964.. T e o lo g ia d o g m a tic a c h r is tia n o r u m o r ie n ta liu m a b E c c le s ia C a t h o lic a d is s id e n tiu m . M.

). B ib liog rafie. t. I1):. Pike. rou. et H.. Paris.. John Cordon.u is. Ge s c h i c h t e d e s U rch rislen tu m s. L. H is to ir e d e Ï E g lis e . 1957. t. R é io r m e e t c o n t r e r é io r m e . Mar. H a jja r. t. 'Tournai. London. T. III. Daniélou. I) u f n n r r g. I. O bolen sky. | < W. Boulenger. L e s te m p s d e s p e r s é c u tio n s . i ! . 2. par. I d e m .. C a r r i n g t o n. 1963 . London„ 1982. I. adapté par M. I .. S tu d ie s in C h u r ch h is to r y . t. A. II. T. Jean. A dapté par M. IV . R es ta u ra tio n . 1967. G ôttingen. par D. 1979. I. A. V . Los tem p s a p o s to liq u e s . Band I. III. L e s o r ig in e s du c h r is ta in is m e latin . H. ed. L o u i s . D u g g a n. 1931.— J. t. F. t. 1975. C. J . Philip. C o n z e 1 m a n n.. H. P. l'. A dapté par M.. Paris. ( ipi ! <1 ii •11 <[. L 'ère d e s g ra n d s c r a q u e m e n ts . Chadwick. 192 3 . 3-e éd. III. D es o r ig in e s à S ain t G r é g o ir e l e G ran d . Paris. L 'É g lise de r é v o lu tio n . Paris. J. de Boî tier de Savigny.. I <>ii<l<»!t. E. B erlin . Duval. A u i|. 1975. E. u n d W . K a r s l . L 'a n tiq u ité c h r é tie n n e . I. I. C a r c o p i n o. M ulhouse. I) u c h e s il c. B i h 1 m e y e r. P aris. Paris. 1972. V II de L 'H isto ire d u mo/ti/r p a l 1!. H is to ir e d e s d o c ­ trin e s c h r é t ie n n e s a v a n t N ic é e . H a n d b u c h d e r K i r c h e n g e s c h ic h t e .e s i è c le . M ülhouse. H. 2 vol. t. t. io:!'i. 1926. H is to ir e d e l'E g lise.rih-n. 5-e éd. 1. T h e e a r ly C h u rch . Le c a t h o lic is m e d e s o r ig in e s à Saint L éo n . vol. K now les et D. t. 4. I d e ni. R é v o lu tio n . t. D ie K ir c h e in d e r a n tik e n W e lt. t. Il. 1 II. Daniélou. Paris. Paris. V ic a ire . T ü c h 1 e. T. l 'Utilise au V l.c c h r is tia n is m e a n tiq u e d e s o r ig in e s ci la ié o d a l i t é .. Paris. I d e m . 1960. I. 193 5 . A. M. L ’Ëglised e s tem p s m o d e r n e s . J é r ô m e . J . 193 0 . i N e u s s.IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ T ra ta te mai im portante de Isto rie bisericeasca u n iv ersală • * A n a s t a s i u.il (!< l’r. P aris. I..< |>zi<|. T. 1953. C runcan. V ic a ire et A. par M. T h e e a r ly C hristian C h u rch . H a jja r.. 392 p. C. Aubert. Bruis. Paris. H is to r y an d th o u q h t o l tlie e a r ly C h u rch . Freibu rg im Rreisgau. IV . (t. 1965. L 'E g lise c o n te m p o r a in e . 2-e éd.i v i e s . 1950 —1954. 'lazop ia tij" ’Ey. 3.). D ie K c ith o lisc h e K ir c h e im W a n d e l cler Z. Tüchle. 1964. par A. |• ’1 I' I i i1h <-. 12-e éd. 19G3. I oui] iià m u re a n u < 1 ■ ..! 196. par. Cambridge. G. Lu f h r è l i c i i l è m e d ie v a le (395— 1254). t.. V ol. L'A ntiqu itéc h r é tie n n e .Xi'iciiaî. 344 p. A. H arm ondswort.i ii d Ch. P. ( ’. Paris. Daniel R o p s. T ra c y Ellis. 1969. (¡17 p. I. III. Rogier. N o u v e lle h is t o ir e d e l'Ë g lise. B. H is to ir e g é n é r a l e d e ¡'E glise. H. H.y. 2-a. 1927. 1929. J. le Brun. v an Damme.. Paris. şi 635 p. T esalo n ic. V ica ire . H a n s. Paris. 1978. IV . M unier. 1925. II.. p. M ulhouse. S iè c le s d e s lu m iè r e s . Paris. L 'E g lise n a is s a n t e et le c a t h o lic is m e . I. U . H e n r y . 1911 . L’E g lise d e s te m p s c la s s iq u e s . 1966. M id lesex. :t I' ■ n< i • c A u 11. Paris. L e m o y e n â g e . I.. B a u s . Batiffol. i< <. D. . et . J . 1911 . H is to ir e a n c ie n n e d e ¡'E glise. England.. 1968 .IV<M <IU<K1 l'aris. L ’E g lise d a n s la s o c i é t é l ib e r a l e e t d a n s le m o n d e m o d e r n e (1848 à nos jo u rs). H li i li < r d. E tu d es d ’H is to ir e c h r é tie n n e . T h e E a r ly C h r i s t i a n C h u rch . I— II. I ) n < ni o r c. J . Paris. 196 8 . J . 1963 . adapté par Ch. L 'E g lise d e la c h r é t ie n t é . Paris. 2 vol. 1969 . X III — 68. Boum an et J . t. Paris. prof. En l a c e d e n o u v e a u x d es tin s.

P r o p y lä e n W e lt g e s c h ic h t e .. G e s c h ic h t e d e r A u sb reitu n g d e r C h riste n tu m s . Paris. Tübingen. I— II. 2-e A uflage. 3 vol. Leyden.-M . G e s c h ic h t e d e r a lte n K ir c h e . Bd. T rad u cere în lim ba rusă de Irèn e Posnov.. II. 1931.. sub titlu l Is to r ia h r is t ia n s k o i Ţ e r k v i. 2-éd. 2 -e r T eil. L afêvre. 2 Bd. I d e m . I. A h is t o r y o i t h e C h u rch . T e m p s m o d e r n e s . H is to ir e d e ¡'É g lise. T. 1928— 1948. Bd. H e u s s i. B erlin . S éch er. A. Jean. 1948.. V e it. IV . IV . H is to r y o l th e e a r f y C h u rch . 1948. 1965. R e lo r m a tio n und G e g e n r e lo r m a t io n . III. t. L 'E g lise d a n s ïE m p ir e r o m a in {IV — V -e siècles).. 1922. I— III. 1941. I s to r ia n a C h r is tia n s k a ta c v e r k v a . în lim ba bulgară. Nitschke.. W . Paris. Traduction fra n ça ise : H is to ir e d e T E g lise a n c ie n n e . T h e R ise o l C h ristia n ity . F eibu rg im B reisgau . T h e e a r l y C h u rch . E. t. Paris. W ie n . Torino. S to ria d é l i a C h ie s a .. L i e tz m a n. Hugues. M ün ch en . p ar M. H is to ir e g é n é r a l e d e Ï Ë g lis e . 1. Tillemont.. H is to ire d u c h r is tia n is m e . t. t. fase. P aris. Kottje. K. E in e Un iv e r s a lg e s c h ic h t e . făcută după prim a ediţie. 2-e A uflage. 1956. D ie K ir c h e im Z e it a lte r d e s I n d iv i­ d u a lis m u s . I. A. F. III.. D ie O s t k ir c h e . L a t o u r e 11 e. D ie K ir c h e in d e r g r ie c h is c h — r ö m is c h e n K u ltu rw e lt. Bd. T. t. Gaudemet. 9 vol. Frankfu rt. P e t e r . Paris. C a r r e y r e. 1953. III.. H is to ir e d e T Ë g ü se. Mann. Paris. A.. e t E.. P aris. t. B. 1956 . S a b a. D as N eu z eit. I— II. . I — IV . 2 -e A ufl. 2-nd ed. 2-e éd.. Lenain de . 1958. 1937 . P aris. Idem. J. din 24 program ate sub num ele d iferitor autori. t. 6-e éd. 12 vol. 2 vol.. 3-er Teil. A lte K ir c h e und O s t k ir c h e .. R. K. 1935. S p u l e r . 1930 . 1973. D as A lter tu m . 1961— 1965. 1966. I— X + 2 Suppl. London.. 3-a.. P r é c is d 'h is to ir e d e ¡’È gU se (A daptation fran ­ ç a is e de K o m p e n d iu m d e r K ir c h e n g e s c h ic h t e ) . Ö k u m e n is c h e K i r c h e n g e s c h ic h t e . J a c q u i n. 16 vol. H. Poulet. 4-er T eil. Paris. London. 1941. ’ExxXi'jaictcmx'i) \<szopia... 1935. P. M. 1936.. t. M é m o ir e s p o u r s e r v ir à ¡'H istoire e c c lé s i a s t i ­ q u e d e s s ix p r e m ie r s s iè c le s .IN TRO D U CERE 29 Fliehe. 1924— 1927. 3 vol. Paris. P o s n o v. T übingen. începînd din 1934. Kirsch.. L o r t z. 1 9 2 9 . 1967. S. Heus und A. ed. 5 vol. F r e ii d. IP h. Stuttgart.. A.. B ru x elles. t. VI . N euchâtel. H a n d b u c h d e r O r ie n ta lis tik . 16 vol. E p o q u e c o n t e m ­ p o r a in e . O xford. I— II. 1962. H is to ir e d e ¡'É g lise d e p u is l e s o r ig in e s ju sq u 'à n o s jo u rs. F rom th e b e g in n in g to 461. G ö t­ tin gen . Hans. 2-e A uflage. M o u r r e t. M o e l l e r. Krüger.. P aris. 1979.. P h e i d a s .. 1930. H a n d b u c h d e r K ir c h e n g e s c h ic h t e . 1964. et Victor Martin. pîn ă la d esp ărţirea B isericii. G. A v ec le concurs de J . e t J. 1932— 1934. t. D e la ic o n o c la s m p în ă la c ă d e r e a C o n s ta n tin o p o lu lu i (1453). H is to ir e d e l'E g lis e d e s o r ig in e s à n o s jo u rs. t.. Jedin. 15. II.. 1923 .. I d e m . L'Antiquité. 1054. Paris. Aug. M o u r r e t. Paris. N eu z eit. T rad uit de l'allem and. M itteia U er und R e lo r m a tio n . H. 461 p. 1934. Bd. par A ndré Ju n d t. D o m) C h . I. A . 1929— 1942. F reibu rg im B reisgau . D ie R e ic h s k ir c h e n ach K o n sta n tin d e m G r o s e n b is C h a lk e d o n . 1933. 1931. I— V II. London. K i d d. Paris.. I.. F re ib u rg im B reisgau . 1963. L. Sofia. Tübingen. 1983. P r é c is d 'H isto ire d e ¡'É g lise. Tübingen. und B. J . G. 1693— 1712. H a n d b u c h d e r K ir c h e n g e s c h ic h t e lu r S tu d ir e n d e 1-er T eil. F. 1970. 1933. D as M ittela U er.. C. A ten a.

P.. N um eroase referin ţe la izvoare. B. Freibu rg. I— II. vol. 1968. 8-e A uflage. lim 111 ■■ I i. O r t i I z de U r b i n a. IOI I. G e s c h ic h t e d e r la t e in is c h e n L iter a tu r d e s M itte la lte r s . R e p e r t o ir e d e s s o u r c e s h is to r iq u e s d u M o y e n A g e . 5 M. I. Ulysse. Paris. M ünchen. Paris. I. Fontaine J . 1963. ed. 1905— 1907 . I III. ed. li . 11 I ii limbii rumânii : I’ i I 'i ii I. A. J . S c h r itte n und L e h r e d e r K ir c h e n v ä te r . I— II. K o r f f.. 1978. 1928. A ten a. A n tik e P h ilo s o p h ie im U rteil d e r K ir c h e n v ä t e r .. cu bogată 1)i l>Iic)<j r. J. H is to ir e d e la litté r a tu r e g r e c q u e c h r é tie n n e .. B ib lio g r a p h ia c a th o lic a . W ien.-A . I d e m .. 1949.i n i I i u s. 193 0 . t. Z e i 11 e r. Paderborn. Tíirino. Rom a. P a tr o lo g ía S y r ia c a . în 5 părţi. italian ă de N ello B eghin. g re ccşte . («Que s a is -je ? » . B u cu reşti. A. Louvain (B elgiqu e). Bucuroşii. p. Papadopoulos. . 1930. 1977.. retip ărită Darm stadt. 1927. London. De asem enea la J . 1940.i n (I. D. ju sq u 'à la lin du IV -e . 1894— 1899. p. P a tr o lo g ie g r e a c ă . 1960. 1978. cit. Idem. L ittér a tu re g r e c q u e c h r é t ie n n e . A. P a tr o lo g ía . G e s c h ic h t e d e r a lt k ir c h lic h e n L itera tu r. L a litt é r a t u r e la t in e c h r é t ie n n e . Ponn. Paris. P a tr o lo g ie . N ew Y ork. 1978 . 1971.¡. III a cura di A ngelo di Berardino. t. F.IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ W a n d. C h r é tie n s la tin s d e s p r e m e ir s s iè c le s . E u s t a t i o s. I. J. în lim ba g reacă. P r é c is d e P a tr o lo g ie . ştiin ţe au x iliare se găsesc în «Revue d 'histoire e cclésiastiq u e». B a l a n o s . P a tr o lo g ía . T esalo n ic. H. P a t r o lo g ie . 7— 48. 1948— 1950.. tab les g én érales. 220— 250. 2 -e A ufl. Paris. B e 11 e n s o n.. 1931. In itia tio n a u x P è r e s d e ¡’E g lise. Ro«u¡. . Albert Warkotsch. 1923. B ibliog rap h ie. ( ' o m a n . în iimba g reacă. 1286). l'C 'l 1934. I. 1945— 1955. T esalo n ic. The ecirly C h ristia n E a th e r s . K. no. (ş I il e ni. vol. G e s c h ic h t e d e r s y r is c h e n L itera tu r. E arlist C h ristia n ity (30— 150) 2 vol. r u h /ilix /ie . 3 v o l.. Stuiber. 1913— 193 2 . 1976. 1928— 1930. . t. II.. co le cţii. I— V Bände. Paris. H is to r y of t h e e a r ly C h u tc h . 2 vol. M a n u c c i . 1918. C a s a m a s s a.. V. 1984.t. O. 2 -e éd. Chevalier. 3-e éd. t. 3 vol. P aris. I. * Cl . 1 9 2 2 . op. I..M1 1 <heu.. M o r i c c a. 197 0 . 1927. I’ u c c h . Paris. ifii ■ I II. W e i s s. t. M . J. I— II. K i r s c h . S. Bibliografia pentru Patrologie: M. L e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s d a n s l e s p r o v in c e s d a n u b ie n n e s cle l'E m pire ro m a in . n o u velle éd. L e b e n . La litté r a tu r e et la v ie . London. vol. P. 3 vol.i io de Iii bl ¡o<|¡'t¡ fit1 : . 2-a. T e s t a r d. t. S to ria d é l i a Ie tt e r a t u r a la tin a c ris tia n a . M. In s titu tio n i d i P a tr o lo g ía . B asel.i u m s I o r k. I o . Torino. T h e C h ristia n F a th e r s . pentru studiile apăru te pînă la 1907. Manual pentru uzul stud enţilor In stitu telo r T e o lo g ice . 1985. Roprrl 'i. 1965. P aris. 1926. F reib u rg im B reisgau .. trad.. 1fI.siccli's. t. London. A ten a. London. Torino. A l t a n e r — A. 1959. 1962. neudr. Quasten. 1978. 1956. S t. Berlin. P a t r o lo g ie . Cayré. I— II. P a tr o lo g ía . A r h i m. H r i s t o u. M ontheliard. B a r d e n h e w e r. Heinrich. 1973. V e r z e ic h n is s v o n L e g e n s b e s c h r e ib u n g e n . 6. care este o com pletare b ib lio g rafică isto ­ rică pentru anii 1870— 1926. 1!M¡. publica (ii gen erale. istoriografie. 1981. A. 1 a r d y. F reibu rg im B reisgau . Paris.

1936. 3 vol. F r. Thompson. E. M. R o m e e t s o n e m p ir e . I— II. T h e d e c l i n e o f th e W estern E m p ire. X V I (1964). . 1974. t. N o ţiu n i d e c r o n o lo g ie . nr. B ib lio g ra­ phie. L e s é t a p e s d e l'im p é r ia lis m e ro m a in . D. Raymond et J. 1933. 1937 . 1946.. 2-e éd. H is to ir e r o m a in e . London. Günther. 1978. c a le n d a r is t ic ă ş i c a lc u l p a s c a l. R ö m is c h e G e s c h ic h t e . N icodim S ach elarie. p.. L e s e m p e r e u r s r o m a in s et le c h r is tia n is m e . Paris. H is to ire g é n é r a le d e ¡’E m p ire ro m ain . C a le n d a r u l ş i P a s c a lia n o u ă şi v e c h e . T o y n b e e . Paris. X V — 528 p. R o m e e t ¡'E m pire ro m a in . L e H a u t-E m p ire . P e t i t . Paris. New Y o rk . 1979. 1960. III. B ucureşti. L e H au t E m p ire. H. E. 284— 602. Einführung. 1982. 1936. L'E m pire ro m a in (Peuples et civ ilisatio n . A. 1. C. N ew Y ork . C a r c o p i n o . R o m a n s a n d B a r b a ria n s. Pr. P riv ir e is t o r ic ă a su p r a d iv e r g e n ţ e lo r şi c o m p u lu r ilo r p a s c a le . R ö m is c h e G e s c h ic h t c . H annover. Christ. 334 . . Pfister.. I d e m . M. 1954. I d e m. IV . t. F. K r is e und U n ter g a n g d e r r ö m is c h e n R ep u b lic . D arm stadt. R o m a n h is t o r ic a l p o rtra its . IV ). Paris. Paris. Paris. et J. X V — 530 p. H e u s s . A H isto ry o f R o m e clow n to th e R eig n o f C o n sta n tin .. H o m o . av ec supplém ent b ibliografiqu e par A. M . Q uellenku nde. 1931.. Paris. C ron olog ie : H. Darm stadt. Paris. J o n e s .. V. Horst und R. In lim b a ro m â n ă : Prof. Tom e IV . L ’E m p ire r o m a in d e ¡’a v è n e m e n t d e s S é v è r e s a u c o n c ile d e N ic è e ( H is to ir e g é n é r a le de G. Darm stadt. 1968.. M în ăstirca C ernica. Paris. 2-e éd. ¡e B a s -E m p ire. B u cu reşti. R o m e e t so n d e s tin . 1970. M. t. Karl. E. In lim b a ro m â n ă : T u d o r. 2 -e éd. 1934 . 1 9 6 0 . H is to ir e r o m a in e . C h r o n o lo g ie . t. V. P aris. 2-e A ufl. Z eitre c h n u n g d e r r ö m is c h e n K a is e r z e it d e s M it te la lle r s und d e r N e u z e it.IN TRO D U CERE 31 L u c ră ri p en tru is to r ia Im p e r iu lu i ro m a n : A l b e r t i n i . Leitzm ann. 3. A y m a r d. M adison.. Cousin. p. 1961. 1981. C. P r o b le m a s ta b ilir ii d a t e i P a ş te lo r . Paris. Braun schw eig... 1940. Lot. B erlin . Z e i 11 e r. t. 4-e Aufl. r L'E m pire ro m a in e t ¡'E g lise (H istoire du m onde par.. 1974. 1927. B l o c h. Auboyer.. 1961. Paris.. 1960. O xford. I d e m. Pari. Glotz)... Paris. P a u 1. Popescu. 1980. C a r r y. Paris. C hastagnol. J . 4-e éd. R ö m is c h e G e s c h ic h t e b is 476. I— II. André. Paris. G heorghiu. C avaignac. A. 1947. C rozet). I d e m . 1923. L. A. 1970.. Î964. T. 2 Bd. E u g è n e . J e r ô m e .. 1936 . 2 par A ndré P iganiol. Besnier M. L 'E m pire c h r é t ie n (325— 395). L e s d e s t in é e s d e ¡'E m pire e n O c c id e n t d e 395 à 888. II de ¡’H is to ir e g é n é r a l e d e s c iv ilis a tio n s par M. P aris. A. Paris. J . 393— 402 . în «E ncvclopaed ia U niversalisa. D er U n terg a n g d e s R ö m is c h e s R e ic h e s .. P ro fils d e s c o n q u é r a n ts . 1956 (T.-A . 402— 408. Dieter. La fin d e m o n d e a n tiq u e e t l e d é b u t d u M o y e n A g e .t r u . 1976. 2). L o t . Paris. C av aignac.44 1. în «O rtod oxia». 14. 3-e Aufl. T h e L a t e r R o m a n E m p ire. 1891— 1898. Prof. L é o n . 2-nd ed. 2 -e éd. G a n s h o f. C h r o n o lo g ie d e ¡’h is t o ir e m o ­ d e r n e . Ch r . Idem. Ierom . F ig u ri d e Îm p ă r a ţi ro m an i. V I— 498 p.

. Jürgen und Joh. 1948— 1950..'/. 1954— 1959. I. 1947. 2-e.IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ Lucrări re fe rito are Ia isto ria papilor Caspar. H é l è n e . B y z a n z u n d d e s A b e n d lä n d is c h e H err sc h e rtu m . Stuttgart.M-u / <!r Ju n i in i m .. S tu d ie s in b y z a n tin e I n le lle c t u a l H is to r y . B y z a n c e : l e s p a y s et l e s te r r ito ir e ..’r m p r r e u r M a u rice. Dichl.. Bd. Iaxopia xoû SuCoem^oü Kpatouc ( — I s to r ia Im p eriu lu i biz a n tin ). X. Sch w eiger. în con tin u are .. 1960. 405 p. l'v|/8. M. 1955. éd. G lotz). t.. J. T. 1958. iir . Paris. B y za n z in cler e u r o p ä is c h e n S la a lr iis v e ll. H is to ir e d e s p a p e s d e p u is la Un d u M o y e n  g e . B y z a n c e et l e s F ra n cs. l‘. L 'A p o g é e d e B y z a n c e .. D ie r ö m is c h e n P ä p s te in d e n le t z te n v ie r J a h r h u n d e r t e n . 1958. H is to ir e d e ¡'E m pire b y z a n tin .. B r é h i e r. Paris.. 610— 867. Pastor. I r m s c h e r. J. T„ I. L e m o n d e b y z a n tin e . 2-e A uflage. Anastas M i l t o n V. . 1) o c a r r a u x. L a c h r o n o lo g ie .'Äge d e la io i. Idem.. I d e e u n d W ir k lic h k e it . 1982. L. S.. R e c h e r c h e s su r l e s ’Opixia d e T É g lise b y z a n tin e . ■ G o u. V. 1925. 2-e éd. Seppelt. I— X IX . i:h iti> cm bi'/xmtino. :. J . II. Berlin. D as P ap stu m . II. ( ' h l i’. Tübingen. t. nouă. 3). Will. Fern. B y z a n tin e S tu d ie s an d o t h e r E ssa y s. Bd. B y z a n c e e t ¡'O rien t s o u s ¡e s s u c ir w . Charles. 1. 1983. I— III. P ierre de. Tübingen. t. 1930— 1933. J . A cura di A. Paris. Paris. Louis.. . D a r r o u z è s.11 r . I. 1950. A ten a.. 1944. T h e B y z a n tin e E m p ire. X IX .. N ew Y ork . Louis. London. 1938. 2 vol. I d e m . 5. H ayw ard. Paris. Paris. Sigm aringen.. Paris. t. Baynes. G e s c h ic h t e d e r P ä p s te. B y z a n c e e t ¡’O c c id e n t so u s h-*. Mil<m<>. T. ed. BuÇa'mv'il tatopia. P aris. 12-e éd. 5 Bd.tin ir n . 3-e éd.’. Ci r u ni e 1. London.. M erola (S to ria de/ m o n d o m e d ie v a le . 1929 . I— II. Norman. I) e e r. 6-e. J. t. F. L e s P a p e s d 'A v ig n o n . 325 à 365 ap. G.. B y z a n c e o u ¡'au tre R o m e . C h.. rev ăzu tă de G. 1 11 u s s e y. 1959. Dur.. i m i t é < é t u d e s b y z a n tin e s . Paris. I— II. H is to ir e d e s p a p e s . t. (867— 1704). Paris. L e d e r n ie r s i è c l e d e Ia R o m e p o n t ilic a le . G e s c h ic h t e d e s P ap stu m s.. 1927— 1928. t.r Biyy. P aris. M ollat.. A h r w e i l e r . Trad uit de l'allem and. I (395— 867).unce a v a n t l'Islam .n ii:. H eller. éd.ii is. M ünchen.. L ucrări pentru isto ria Im periului bizantin A man tos K. 1976. e t G. t. Paris. D ie h l. 195 4 . . Paris. 1939. 1305— 1378. A ten a. London. 1970. P aris. I../. Luz.l) e r I. 1953. 1934. A tena. 1955.Ci. Paris. 902 p.inl. 1977. 1979. l e m o n d e o r ie n ta l d e 395 à 1081 (H is to ire (jé n ê n ile dt. C. von.i 11 ri-'. 1931. 2 vol. M a r ç a i s . E. Christophilopoulos. I. H is to ir e d e s p a p e s . R anke. Dummer.. 19.

. A. B u carest. P aris. Is t o r ia p e r io a d e i b iz a n tin e m e d i e v a le (565— . III. E r n e s t . P a l a n q u e . t.. C o w a n.. V ie e t c iv ilis a t io n b y z a n tin e s . B y za n tiu m in to E u ro p e.. G. Leipzig. 1959. T esalo n ic. C h u r c h a n d C iv ilis a tio n . Paris. Paris. H is to ire d e la v ie b y z a n tin e .. J . 1979. par J. 1949. 1967. 324— 1071. taxopta. O b o l e n s k y . trad. Lucrări pentru literatu ra teologică a Bizanţului Balano. D i m i t r i . 'Isto p ia tou SuÇavuivoû Kpatouc. L a d y n a s tie d'A m oriu m (820— 867).-R . K a r a g i a n n o p o u l o s . B y za n tiu m an d its n e ig h b o u r s . Is t o r ia p r i­ m a p e r io a d e b iz a n tin e (324— 565) . Oi SuCaviivoi ai>YYpacpstc (S c r iito r i b iz an tin i). A. 1935. franç. IV . J . Bourguina. M abillè. K öln. franç. 1455). H is to ir e d e l'Etat b y z a n tin . Bucureşti. E a s tern E u r o p e . 2 vol. par Ernst H onigm ann. A. 639 p. Paris. trad. K ir c h e und t h e o l o g i s c h e L iter a tu r im b y z a n tin is c h e n R eic h . t. 1— 2. H is to ir e d e ¡'E m pire b y z a n tin . I o r g a. 1959. T h e S to r y o i B y z a n tiu m a s th e F irst E u r o p e (326— 1204) an d its tu r th er c o n tr ib u tio n till 1453. H is to ir e d u B a s -E m p ire. 1948— 1952. T h e B y z a n tin e C o m m o n w e a lt h . 284— 476).. H. 1966. t. N. 1934. L a d y n a s t ie m a c é d o n ie n n e (867— 959). A thène. I.1081). rom.. G. K. I— II. 7 vol. H is to ir e d e B y z a n c e . P ars I. 1932. D. L e s lis t e s d e s p r é s é a n c e s b y z a n tin e s . B y z a n tin isc h e G e s c h ic h t e . 3 — Istoria bisericească . N. A ten a.. t. 1974. Kazhdan. Z a k y t h i n o s . T. 324— 1071. Cam bridge. I. M. A tena. W ashington. «Q ue s a is -je ? » .... 1956. O s t r o g o r s k y . 2-e A uflage. II. S t e i n . D. B ru x elles. 1972. L e m o n d e d e B y z a n c e . 1950. B y z a n c e e t l e s A r a b e s .-R . t. P aris. B y z a n c e . J. 1 9 3 5 . T h e B y z a n tin e E m p ire. B ru xelles. trad. I Bd. P h .. t. fr. X I I — 446 p.IN TRO D U CERE 33 I d e m . 1. 1979. W ien . Paris. J a n i n. 1972. 1952. I —III. N ew Y ork . Paris. 2. Paris.. pas II. A. B ru x elles. Constable. 1897.. vol. L e m e r l e . V a s i 1 i e v. Oikonomides. M.. P. par J . P e o p le a n d p o w e r in B y za n tiu m . de Mciria H olban. Hussey. traduit du ru sse par P. R. G e s c h ic h t e d e r b y z a n tin is c h e n L iteratu r. N icol a n d G. 1971. L e v t c h e n k o . G ouillard. D. M. in lim ba germ ană. ton. 500— 1453. d e s o r ig in e s à 1453. G o v e r n e m e n t. 1943. M ünchen. J . Brodin et A. 1958.s. Palanque. Paris. 1978.. 1. London. trad. e t G. în T h e C a m b r id g e M e d ie v a l H is to r y . B eck . par P. Le B a s -E m p ire (C oll.. 1 9 5 0 . W ash in g ­ K o u k o u l e s . C o n s ta n tin o p le b y z a n tin . V. t.. V o n Ju s tin ia n b is zu m E n d e d e s O strö m is c h c n R e ic h e s (527— 1453). De ¡'Etat ro u m a in à ¡'Etat b y ­ z a n tin . I d e m . 1951. no.. t. D ie O stg re n z e d e s b y z a n tin is c h e n R e ic h e s v o n 363 b is 1071. 1971. K rum bacher. E. 1982. L i n d s a y .

1968. eluirtiiii-k.A. de la 1912. -f Index. Paris. A c o n c is e b io g r a p h ic a l D ictio n a ry .. Leipzig. A tena. sub d irecţiu n ea lui J . A. de M. De B uibert.. 1966. L e x ik o n liir T h e o lo g ie . 1880— 1921. Paris. publié sous la d irection de A.. 12 vol.C a th o lic E n c y c lo p e d ia . Freibu rg im Breisgau. V og t et M. sous la d irection de M. 1971.. F reilniri) im Iîi 1■ m . ed. 1968. Tübingen.). 1896— 1913. 21 vol. H asting. sub con du cerea lui A. 0p7]a%EüTL%'f] xai 7]0ixy] 'MeycîÀt) 'EXX tj-viv. I— IV . N ew York. K lauser. atlase şi reviste D icţionare şi enciclop ed ii D ic tio n n a ire d ' a r c h é o lo g ie c h r é t ie n n e e t d e L itu rg ie. de J . P h ila­ delphia (U. 1978. Zo- . T— V III. de M eyer. 1962— 1968. herausg. E. D 'A lès.950. reed itat de J. Edin­ b u rg . E n c ic lo p e d ia C a tto lic a .. 5 ISiirule. . von H. D ic tio n n a ire a p o lo g é t iq u e d e la l o i c a t h o liq u e . C av allera et J .sc/i/cii/. D ic tio n n a ire d e T h é o lo g i e C a th o liq u e . Baud rillart. publié par A. apoi «le J . de la 1937. de la 1926— 1934. G unkel und L. Ilr a llr x ih n ii <lei liy /. 1907— 1952..nl.. : New. 12 vol. T h e W e s tm in s t e r D ictio n a ry o i C h u rch h isto ry . în con ­ Die H'-lii/imi m <¡c. F. de la 1977. Editor Je ra ld C. 13 vol. 4-e éd. Paris. et Et. K irc h e n L e x ik o n .. Paris. Am sterdam . M ourre. Paris. E n c y c lo p e d ia o i R elig io n an d E th ic. L eclercq. - E n c y c lo p e d ia u n iv ers a lis. a s c é t iq u e e t m y stiq u e.. N ew Y ork. editat de B uchberger. B rauer. Paris. pu blic par A. V iller. 4 vol. M arie T h io llier. I [¿nick. în continuare. D ictio n n a ire e n c y c l o p é d iq u e d 'h isto ir e. 1959. 1955. enciclopedii. C abrol et Dom H. V acan t. y ’E'/xuxXorairjEÎoi.: 19’08— 1 9 2 6 . Stuttcj. 1957. D ic tio n n a ire d e s p iritu a lité . A m ann. 10 Bände. în continuare. New York. D octrin e et h is to ir e . ed itat de W etzer und W e llt e . 1927 1932. publié par Dom F.' und C lcgen w art. în lim ba neogreacă. 2-e Aufl. van Cauw erberghe. + 1 Index. E. continué par A. în lim ba neogreacă. 1948 şi urm. 24 vol. D ic tio n a ir e d e s r e lig io n s . 3-e A uflage.Firenze. 1911— 1931. 1958. p u b lié par M arg. D ictio n n a ire d 'h is to ir e et d e g é o g r a p h ie e c c lé s ia s t iq u e . t. . . Bd. iNiI< Ixi-al/i'xihun liir A n lik r m ul C h risten tu m . v o n P e te r W irth . Kaulen.34 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Dicţionare. H ergenröther. M angenot.S. 1950 tinuare. Paris. V atican —. hrsg. ) 12 vol. 1903— 1. R e a l e n c y c lo p a e d i e lilr p r o te s ta n lis c iic T h e o lo g ie und K ir c h e . 18 vol. 2 -e Aufl.iin tin istik. Coulsen (editura The Sain t). von Th. Rouziès . und K ir c h e .

zw eite Reihe. Roma. p.u. M ünchen. M ünchen. D elaporte.». C oordonator Pro!. 1892— 1949. Piganiol et Drioton. din 1951 ş. 1877— 1929. hrsg. în «Studii T eo lo g ice». şi 2 vol. Roma s o t t e r a n e a cris tia n a .. R e a l — E n c y c lo p ä d ie d e r c la s s is c h e n A lte r tu m w is s e n s c h a lt. în sp ecial n o tele 20— 43. A tlas d e TA n tiq u ité c h r é jie n n e . K. < «H istorische Zeitschrift».iÇ Jil„Syrien». 1872 . 1970. Cam bridge (M ass. . de la 1943.ur K ir c h e n g e s c h ite ..-B . C onstantinople. 1966. de la 1897 ş. ed. Răm ureanu. în continuare. B. G olliet. de planşe. de Rossi._j5ru xe!les-P aris. 9 ¡0. 1960. W e e ld e rcn -B ak e lan ts et P.A . hersg. Brow nlow . 2-e éd. A n ti­ q u ité . Stuttgart.). in continuare. Pentru cataco m bele din Roma.. Leipzig. «O rientului Christiana Period ica».u.». van der M eer et C. Latou rotte und J . Jé ru sa le m . Prof.S. după cea engleză de P.u. par D. A llard. 621— 671. Reviste «A nalecta_J^ lIj3nd yy ia». Paris. Conslantinopol. B ru xelles şi B oston (U . «Dumbditun O. 1971. W issow a (P a u ly -W is s o w a R e a l — E n c y c lo p ä d ie ). M ulert. 10 vol. R o m e s o u t e r r a in e . de la 1882. D ie c h r is tlic h e n K ir c h e n in G e s c h ic h t e und G e g e n ­ w a r t. Jed in . din 1956 ş. Praga. von H.. Freibu rg im B reisgau (H er­ der). A tlase A tla s is to r ic . Rom a. R etip ărită la Frankfu rt a M. A t l a s zur K ir s c h e n g e s c h ic h te .. J. W ashington. «Byzantinische Zeitschrift». u. D arem berg et Edmond Saglio. din 1951 în continuare. C in s tir ea S iin te lo r ic o a n e în p r im e le tre i s e c o l e . 1894— 1941. neue B earb eitu n g von G. M ohrm ann. er. 1864— 1867. Bucureşti. M artin. de la 1929. S. Paris — B ru x elles. D 'après les te x ts et docum ents . franceză. 1937. I.u. Î924 ş. «O stk irch lich e Studien». «Byzantion. vezi b ibliografie recen tă la : Pr. Ş tefan Pascu. publié par L. de ]a 1880 ş. 1859 ş. Paris. 1877. W urtzburg. 1950 ş. X X III (1971). de K arl H eussi und H. 1937. de la 1935. A tla s y.ak Papers». von P auly . «Le Proche O rient ch rétien. 3-e A uflage.IN TRO D U CERE Pentru antichităţi greco-rom ane 35 D ictio n n a ire d e s a n tiq u ité s g r e c q u e s e t r o m a in e s. «Echos d'O rient».). < ’E~/. Trad. «R evue des éludes byzantines». în continuare. A. Paris. Paris.u.u. din 1945. în continuare. «Bjyzânnnoslavica». T rad u cere engleză de J . T ü b in ­ gen. sous la d irection de Ch. Trad. «ü S î. 2 vol. Paris. Tom e I. Sp en cer N orthcote — W . A tla s h is to r iq u e . publié par F. în continuare.xATjat33Ttx7j ’AÀijflaa».

în con tin uare. 1921. «M itropolia A rdealului». In tre 1907— 191 6 . din 1956. nr. «Studii T eo lo g ice». «Revue deTTÔnënt chrétien ». 1943. B ucureşti. Iaşi. «R evista de isto rie bisericească».u. în co n tin u a re . «M itropolia O lteniei^. In lim ba rom ână «B iserica O rtod oxă Rom ână».IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ «Revue d'histoire ecclésiastiq u e». 1896. 2. seria I-a. sub titlu l de «M itropolia M oldovei». Sibiu. «R ev ista teolog ică». din 1944. «Z eitschrift für W issen sch aftlich e T heolog ie». Sibiu. de la 1900. C raiova. «Z eitschrift für K irch en gesch ich te». Paris. în con tin uare. Bucureşti. «M itropolia M old ovei şi Sucevei». B u cureşti. din 1877 ş. 1921—>1949. 3. în continuare. Paris. B u cureşti. I. de la 1858 ş. din 1950. în continuare. Iena. Louvain (B elgiqu e).u. din 1949. Craiova. Rom a. 1. 1949. Paris. de la 1877 ş. Gotha. în tre 1925— 1 9 4 3 . «O rtod oxia».u. . în continuare. 1924. B ucureşti. «R ivista di A rch eo lo g ia catto lica».u. din 1950.u. 1880 ş. 1874— 1916. în continuare. ş. «Z eitschrift für K ath o lisch e T heolog ie». 1945— 1950. «G lasul B isericii». în continuare. în continuare. «Revue d 'histoire». seria a Il-a . 1929— 1940 . «Revue d 'h istoire des Religions». Innsbruck. 1879— 1973.

Dintr-un mic stat maritim. Mîntuitorul s-a născut cînd a venit «plinirea vremii» (Gal. iar în fruntea Italiei a cucerit lumea antică. Statul roman. Sub împăratul Traian (98— 117). Palestina. În fruntea Laţiului. a crescut treptat. Roma a cucerit Italia. din Bretania. Im­ periul roman s-a întins şi mai mult. cu începuturi modeste. cuprinzînd Dacia şi ajungînd la M a­ rea Caspică şi Golful Persic. 4). S ta re a lum ii greco-rom an e După cuvîntul Sfîntului apostol Pavel. Lumea era adică pregătită pentru v e ­ nirea Lui. leagănul creştinismului. Roma a creat un Imperiu continental. trebuie să cunoaştem starea generală a lumii antice la Naşterea lui Iisus Mristos. de la Oceanul A tlantic şi M area Nordului pînă la graniţa Armeniei. A cest Imperiu era un stat u n iv e r s a l. de la Rin şi Dunăre pînă la marginea Saharei şi a Etiopiei. făcea parte din Imperiul roman. prof. el cuprindea toată lumea din jurul Mării Mediterane şi se întindea pe trei continente.PERIOADA ÎNTÎI (PÎNĂ LA 324) BISERICA IN PRIMELE TREI SECOLE ÎNTEMEIEREA BISERICII ŞI RÂSPÎNDIREA CREŞTINISMULUI Starea lumii greco-rom ane şi iudaice la apariţia creştinismului * 1. avînd M area Mediterană la mijloc. * Capitol redactat de Pr. Pentru a înţelege condiţiile în care s-a întemeiat Biserica şi s-a răspîndit creştinismul. Arabiei şi M area Roşie. 4. Ioan Râm ureanu .

! culturii (eleniste.#-zis comun — xoivvj StâXsxtoţ. unele provincii. Lugdunum (Lyon). era relativ uşoară şi in­ tensă. Tesalonic. v . A lexan ­ dria. A cestea erau provinciile mai bine roma­ nizate . El este numit şi «lum ea» (oixoufj-svtj. Ele erau de trei categorii : p r o v in c ii im p e r ia le . întinderea Imperiului. deoarece împă­ ratul. Cartagina. de la Alexandru cel Mare t 323 î. Corint. 1). înlesneau amestecul populaţiei de diferite neamuri. în care s-au scris şi cărţile Noului Testament. uşurinţa legăturilor. cu o situaţie . Oraşele se conduceau singure. de contactul între popoare. adică primul dintre senatori. cultura se unifica şi contribuia la unificarea statului. O ra­ şele mai însemnate ale Imperiului erau : Roma (cap u t m undi). Pacea. Cu m ijloc de înţelegere era folosită mai mult limba greacă în dia­ lectul propri. conduse de un legat. care a inaugurat un nou sistem poli­ tic numit «dom in at». Antiohia." Comunicaţia in Imperiu pe mare şi pe uscat. Provinciile for­ mau unităţi administrative şi erara-^enrttxser'de un ^ o n c iliu m p x guverna­ torul lor. cultura.) a creat sistemul politic numit «P rin cip atu l». putere. Limba greacă era vorbită sau înţeleasă în mai tot Im- . de coloniile romane. funcţionarii şi legile asigurau ordinea şi liniştea. conduse de un proconsul. avînd pe ele popasuri. s e n a t o ­ ria le . care reprezenta pe împărat (leg a tu s A u gu sti p ro p r a e to r e ) . împăratul August (31— 14 d. desfiinţarea graniţelor înlăuntrul lui. Efes. erau conduse de uii^ procuratorf'(epitropos). de comunicaţii. Stăpînirea romană era energică şi chibzuită. Statul era condus de împărat şi de Senat (diarhie) şi era împărţit în provincii. Numeroase drumuri bune se întindeau ca o reţea dinspre Roma în provincii. organizaţie şi cultură.specială. Palestina şi Mauritania. Cifra populaţiei Imperiului roman din timpul lui August nu se cu­ noaşte : istoricii o apreciază cu probabilitate între 60— 120 milioane. Armata. în ­ tindere. situaţie b i­ nefăcătoare. pe care au.Hr. Imperiul era cosmopolit. A cest sistem politic a durat pînă la in păratul Diocleţian (284— 305). ca Egiptul.d. Luca 2.) era uşurată d e însăşi întinderea Imperiului.apreciat-o şi creştinii. de legături comerciale. Popoarele supuse erau mulţumite că se pusese capăt războaielor. asigurîndu-se pacea (p a x rom an a). siguranţa erau garantate. deşi împărţea cu Senatul roman puterea supremă. se considera P rin cep s.Hr.38 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Statul roman se găsea la apogeu ca întindere.

cu ea în toate provinciile. şi a făcut o reformă religioasă. curent puternic. care s-a întins mult în armată şi a ajuns. numit ş^ th e o c r a s i e ' adică amestec de zei. aveau unele rituri şi ospeţe sacrale.-. fără istoric. erau entuziaste şi prozelitiste. Hr.(jiiagiá. în secolele III— IV d. Unificarea culturală nu era totuşi generală . Cel mai î n ş e m n â t lîm t r e e le ”era cuTfüT^zeului Mithra (mithraismul). ea era însă legată de toată viaţa cetăţeanuluj^U observarea ei interesa mult conducerea Imperiului. Statul roman le tolera pe toate. Aţţis. ca ideea de mîntuire. Mai importante erau m istejele.PER IO A D A ¡N T I I (P IN A LA 324) 3& periul. adică şef religios suprem aPsTâtului.. TavorlzaTcIe situaţia Imperiului şi chiar de unii împăraţi în sec. mai ales unefe culte orientale. Primul împărat. Ele aveau unele idei religioase deose­ bite ca ^ ideea de păcat. Isis. apoi creştinis­ mul). elenizarea şi romanizarea se întin­ deau în provincii. mai ales cele de la Eleusis.íjnisterele. „ •r---. a luat şi titlul de «p o n tiie x m axim u s». unele culte siriene şi egiptene. Ea era un cult formalist. . Frămîntarea religioasă a timpului îndruma păgînismul spre unele idei şi stări noi. altele aveau culturi am este­ cate. religie de stat. de ispăşire per­ . de^răspundere morală. afară de unele culte socotite periculoase (ca al druzijor^din Galia. popoarele vechi erau politeiste şi idolatre. Cu excepţia iudeilor. care tindea la întărirea păgînismului roman.-----------------------------------."" ' r Amestecul de popoare. îndeosebi ale zei­ tăţilor Cybele. mai ales în răsărit. înlăturînd pe cele ale unor popoare locale. Cultele erau numeroase . Religia romană. Osiriş. religia poporului dominant. unele pro­ vincii păstrau încă specificul culturii lor. fără dogme. Astrologia! şi unele practici religioase noi. tindeau spre moiioleisni şi universalism. ele aveau mare influenţă. de renaştere. de curăţire. constînd într-o mulţime de rituri. de nemurire. al III-lea. Sincretismul tindea la formarea unei religii universale cu idei luate din mai multe culte. (August. Prin caracterul lor mistic. fiecare popor avea religia sa. S ta r e a r e lig io a s ă . Ca religie de stat. zeul soarelui (d eu s s o l in v iclu s). iar populaţiile barbare cuprinse în graniţele Imperiului sau trăind în contact cu el. era in decadenţă. de monoteism. au pătruns în Im­ periul roman. şi de culte a adus în Imperiul roman sincre­ tismul religios. se adaptau mai puţin culturii greco-romane. Din oraşe. E>atoriţă cultelor orientale. Religia greacă era de asemenea în decadenţă.

Imoralitatea se ma­ nifesta în spectacole. Prin reorganizarea religiei romane de către August şi prin sprijinul statului. S ilu n jia s o c ia lă era de asemenea defectuoasă. Bogaţii constituiau clasa privilegiată . mulţi nu se mai căsă­ toreau. Starea morală a lumii vechi era în legătură cu cea religioasă şi so­ cială. nu aveau nici sancţiuni. August era socotit un salvator al lumii şi a fost divinizat după moarte. El era dovada lealităţii şi a respectului supuşilor faţă de împărat şi lua deci un caracter politic. Sclavii. femeia se găsea în inferioritate. în desfrîu.. Familia era slab întemeiată. ca religia mozaică sau creşti­ nismul. puteau fi bătuţi. cei mai mulţi trăiau în lux şi în plăceri. Unitatea religioasă o asigura în Imperiu cultul împăratului. vînduţi ucişi. în lux.40 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă sonală şi contribuia la o pregătire pentru mai uşoara primire a creşti­ nismului. Religia era în general discreditată . Alţi îm ­ păraţi (Caligula. Religiile păgîne nu învăţau morala. Ele aveau unele idei morale. Dimpotrivă. despărţiţi unii de alţii. Munca era urîtă de cei liberi. ca şi prin atracţia cul­ telor orientale. în risipa. Ceilalţi oameni liberi du­ ceau viaţă (/rea şi umilită. sinuciderile sporeau. care erau neumane şi sîngeroase.iar în unele culte orientale desfrîul avea caracterTellgios. dar nu dau nici exemple. necredinţa clasei culte era cu­ noscută. . în viaţa uşuratică a multora. Diocleţian) au primit onoruri divine încă în viaţă. Legile date pentru îndrep­ tarea situaţiei nu au ajutat mult. superstiţia în popor era foarte mare. trăind la Roma din ajutorul statului şi al pa­ tronilor (c lic n li). R e ­ fuzul creştinilor de a adopta acest cult a adus asupra lor persecuţii grele. iar căsătoria lor nu era recunoscută legal. Domiţian. copiii erau expuşi aruncării. zeii erau pilde de imoralitate. cultic. în raporturile sociale. care formau o mare parte din populaţia Im­ periului. divorţurile se înmulţeau. păgînismul avea să se opună totuşi creştinismului cu toată puterea sa. Ei erau asemănaţi « f animalele şi cu uneltele. unii stăpîneau domenii întinse şi aveau sute şi mii de sclavi. Cultul împăratului era de origine orientală şi însemna conservarea religioasă a cuceririi şi a stăpînirii romane. Nevoile religioase crescuseră şi nu mai puteau fi satisfăcute de cultele păgîne. maltrataţi. erau lipsiţi de drepturile şi de demnitatea de oameni.

... cei care le adunau erau adesea arbitrari şi abuzivi.. collegia tenuiom m = colegiile celor săraci). Iulian Apostalul. ~ ' A şa cum se prezenta lumea antică. amestec şi apropiere de popoare şi de idei. nega Providenţa. mizeria creştea în rîndurile poporului. o. Filozofii au început să interpreteze miturile alegoric şi predicau unele idei morale. de situaţia socială a lu-. Organizarea lor uşura oarecum. In oraşe se îngrămădeau capitaluri însemnate. era în parte favorabilă răspîndirii lui. care era totodată şi im o r a l. admitea că. pace.. şi existenţa comunităţilor creştine. scepticism ul. filozofia era. socotea că lumea este condusă de necesitate (destin).. rocles. Neoplatonismul a fost îndeosebi în secolele III şi IV religia celor culţi şi discredita în schimb religia poporului. Exista un stat universal. Filozofia devine religios-morală. stoicismul. recomanda în morală apatia (abstine et susţine . mari adversari. care avea ca principiu moral plăcerea. profesat de noua Academie a lui Carneade. . mergînd din loc în loc şi ţinînd conferinţe (diatribe). ordine. R ă spîndirea creştinismului era apoi favo­ rizată de insuficienţa religioasă şi morală a politeismului greco-roman. Filozofia pregătea într-o oaTecare măsură calea pentru propovăduirea ideilor creştine. se formau asociaţii de ajutor reciproc mai ales pentru înmormântare ('soda-licia. care învăţa pan­ teismul. situaţia. III). Filozofia timpului era reprezentată de trei sisteme mai însemnate : epicuieism ul. Ie-. Ca o consecinţă a lipsurilor. xai avexou) justifica viciile şi sinuciderile. mai ales în neopitagorism şi apoi în neoplatonism (sec. la apariţia creştinismului. aşa cum religia era sincretistă.____________________________ P ER IO A D A IN T 1I (P lN Ă LA 324)___________________________ j j Criza socială era mare. Stoicismul era totuşi in consecvent şi contradictoriu. Ă fost sistemul cel mai influent în societatea romană şi avea unele idei interesante din punct de vedere moral : privea pe oameni ca semeni (pagini frumoase ne-a lăsat filozoful Seneca). în general. Porfiriu. colîegia iuneiaticia. ceea ce explică întinderea lui ra­ pidă. unificare culturală. e c le c tic ă : culegea idei din mai multe sisteme. care funcţionau în anumite forme legale. în­ văţa indiferenţa religioasă . dar ea a constituit şi unul din obstacolele puse în calea creştinismului. A cesta a găsit între filozofi ca Cels. limbă înţeleasă mai peste to t. Impozitele erau grele. de propaganda cultelor orientale şi a filozofilor. " c h i a r răul este necesar. căi şi m ijloace de comuni­ caţie. .

condus de sinedriu. La anul 30 î. Acesta rezideşte templul iudaic. ceea ce explică rezi­ stenţa păgînismului. se combat. acesta a favorizat pe iudei. alcătuit din 70 de membri şi un preşedinte. iudeii şi-au putut rezidi templul sub conduce­ rea lui Zorobabel şi s-au reorganizat. Starea lumii iudaice Sosiţi din captivitate. Ze- .ITr.42 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ mii vechi.). d.).Chr) . dar iudeii s-au ap§rat eroic şi şi-au păstrat fiinţa şi religia. La moartea lui Irod cel M a re . Urmaşii acestuia se dezbină. folosindu-i ca element de colonizare îii oraşele înfiinţate de el. introduce în Palestina jocuri păgîne şi slăbeşte influenţa preoliloi imi('i. Ţara e conduşi^ apoi numai de procuratori romani. iudeii au reuşit să formeze un stat teocratic inde­ pendent. . Generalul roman Pompei intervine în Palestina şi ia Ierusalimul (63 î. devine rege al întregii Palestine (41— 44). Ierusalimul în puterea iudeilor. După o mare revoltă. certurile dinlre partidele iudaice slăbesc naţiunea. situaţia era defavorabilă.c. de creştini în timpul împăraţilor romani pînă la publicarea edictului de la Milan de către Constantin cel Mare. polemica anticreştină şi persecuţiile îndurate.).a. Regatul perşilor a fost desfiinţat de Alexandru cel M are (f 323 .).d. ridică oraşul ■ Cezareea la ţărmul Mării Mediterane. care devine capitala politică a Pa­ lestinei. după ce regele perşilor Cyrus a distrus puterea babilonenilor (536 î. fac apel la romani.4 a. Palestina a ră­ mas în stăpînirea celor din^Sirîa (Seleucizi). cultul mozaic a fost restabilit. care s-au purtat aspru cu iudeii şi au făcut încercarea deTa-i eleniza şi a le desfiinţa religia (Antioh IV Epifanius (174— 16. Hr. Hr. M işcarea de sub conducerea fraţilor Macabei a readus. un fel de senat. 2. Hr. Apăsarea stăpînirii romane creşte. în ianuarie 313.• .. Irod Antipa şi Filip.Chr. Prin împăr­ ţirea Imperiului lui Alexandru între urmaşii lui (diadohi).). romanii numesc rege al Iudeii pe idumeul irod cel Mare. romanii împart Pa­ lestina intre cei Irei Iii ai săi : Arhelau. Nepotul lui Irod cel Marc. Templul a fost ridicat. d. Irod Aţjripa. •. în parte însă. Regele Ioan Hircao măreşte statui iudaic şi caută legă­ turi cu romanii (135— 105 î.(750 a.U. Iudeii au trebuii să recunoască dominaţia romană şi din acest timp plătesc un tribul romanilor.

Ei ţi­ neau ca obligatorie numai Legea scrisă. Unii ca Nicodim au fost totuşi favorabili Mîntuitorului şi creşti­ nismului. iar templul distrus în anul 70. erau contra sclaviei. pe căre-1 interpretau alegoric. în v ie r e a . Au fost adversari ai Mîntuitorului şi creştinismului. erau monoteişti. Ei trăiau mai ales pe lîngă M area Moartă şi duceau o viaţă cumpătată de asceţi. ieşită din iudei şi neiudei. admiteau nemurirea sufletului. indiferenţi. în Samaria. v ia ţa v e ş n ic ă . ex is te n ţa în g e r ilo r şi a d e m o ­ n ilor. Ei duceauT) viaţă contemplativă şi se ocupau cu citirea Vechiului Testament. cazuişti. T era p eu ţii erau o sectă iudaică din jurul Alexandriei (Egipt). Respingeau sacrificiile de animale şi nu partic i p a u ja cultul de la templu. acomodaţi cu stăpînirea străină şi cu ideile timpului. P a rtid ele. ipocriţi. a jurămîntului şi a folosirii armelor. Fariseii erau de mai multe nuanţe şi aju nseseră formalişti. în sinedriu. învăţători ai Legii (soferim) şi mai tot poporul era cu ei. deşi admiteau că Dumnezeu este unul. Gradele superioare se abţineau de la căsătorie şi de la plăceri. n e­ gau p r o v id e n ţa . Ese­ nienii practicau co m u n ita tea b u n u rilor. un cult al soarelui şi al îngerilor. în popor erau puţin influenţi. izbucneşte războiul iudaic. F a r is e ii erau apărătorii Legii mozaice şi păstrători ai tradiţiilor religioase. ceea ce s-a întîmplat şi cînd au judecat pe Apostoli. aveau un templu propriu pe Muntele Garizim şi . dar nu şi învierea trupului. ceremonioşi. Aveau preoţii lor. Erau ostili stăpînirii romane. cele două partide se combăteau adeseori. care se deosebesc între ele prin atitudinea lor politică şi reli­ gioasă. ci numai Pentateuhul lui Mioisi. ospeţe religioase. liberali. S a d u c h e ii erau partid preoţesc aristocratic : oameni bogaţi. Organizau agape religioase cu cîntece şi dansuri. se disting două partide. nu şi interpretarea ei oralii . Ei ţineau la interpretarea clasică şi religioasă a Legii şi erau mult preocupaţi de cele religioase. Sub împăratul Nero (54— 68). Ieru­ salimul este cucerit. Ei nu respectau întreaga Lege. E sen ien ii sau e s e n ii ( e s e ii) erau o sectă iudaică influenţată de idei religioase străine. Mulţi preoţi. In clasa conducătoare a poporului iudeu.PER IO A D A 1N T ÎI (P ÎN Ă LA 324) 43 loţii (sicarii) şi profeţii falşi o agită : se produc revolte şi intervenţii sîngeroase. S am arin en ii erau o populaţie amestecată.

iar stăpînirea romană. Im p r ă ş tie r e a iu d a ic ă (diaspora). dar comunitatea creştină. ser­ vind ( < o punte de trecere de la păgînism. prescripţiile Legii lor. iudeii s-au răspîndit mult în afara Palestinei. iudeii au făcut în adevăr prozelitism şi au atras la credinţa mozaică. apoi datorită unor interese comerciale şi privilegiilor de care se bucurau. de război. Corint. Imprăştierea şi prozelitismul iudaic au avut. A ceste privilegii au favorizat propaganda religioasă. alţii respectau doar cele 10 porunci. pe de alta prin înseşi privilegiile de care se bucurau. Erau scutiţi de serviciul mi­ litar. Sn contact cu lumea cealaltă. se organiza şi ducea viaţa ei proprie mai departe. Ei au for­ mat colonii importante la Babilon. coloni­ zări. Alexandria. Prozelitismul iudaic a înlesnii credincioşilor celorlalte religii apropierea de creştinism. i-a favorizat. Damasc. Menandru. Antiohia. nu­ meroşi păgîni. Alexandru cel M are le-a acordat avantaje în oraşele înfiinţatede el. fiind numiţi în genere t e ­ m ă to ri d e D u m n ezeu (cpo6o6[. Roma. la rîndul ei. aceştia devin mai puţin for- . le era per­ mis cultul mozaic şi respectarea sabatului. Dintre samarineni au ieşit sub influenţa ideilor religioase păgîne. Simon Magul. ca Adrian (117— 138) şi Septimiu Sever (193— 211) au interzis prozelitismul iudaic. Prozeliţii erau de mai multe feluri. prin iudaism. deo­ sebirea dintre mîncărurile curate şi necurate. Prin captivităţi. Unii primeau circumciziunea şi luau parte la sacrificii. curăţirile rituale. unii eretici ca : Dositei. şi în interes de propagandă. aveau sinagogile şi justiţia lor. emigrări. Influenţaţi de cultura greacă — au exislat iudei «elenişti». de cultul oficial şi imperial. Iudeii formau co ­ munităţi proprii şi auţonome. religioase ale iudei­ lor s-au modificai în parte. un mare rol în răspîndirea creştinismului. observau sabatul. în diaspora. Intre samarineni şi iudei era mare ură. ideile.. în diaspora. Drept e că după aceea se producea dezbinarea dintre iudei şi creştini. numiţi p r o z e liţii d r ep tă ţii sau fiii a li a n ţ e i.tsvoi sau as66[Asvoi t ov 0eov).44 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ păstrau ideea mesianică. deportări. Misionarii creştini s-au adresat de regulă întîi iudeilor şi prozeliţilor din comunităţile iudaice. de obligaţiile nepotrivite cu. pe de o parte prin superioritatea lor religios-morală. la noua credinţă i a lui ] Irislos. Unii împăraţi. odată înfiinţată. la început.

Le C h ristia n ism e n a issa n t. Paris. III. religia iudaică de după exilul Babilonului este deosebită de cea a profe­ ţilor. E. I d e m . A. L é o n H o m o . Paris. L e H au t-E m p ire. 1935. t. S tu ttg art. T ib e r iu s . Paris. Paris. Ja e g e r. 1923. A. C a r l S c h n e i d e r . Mesia era aşteptat nu ca un Mîntuitor al lumii. E x a m en d e s c a u s e s d e la d ë c a d a n c e . 1960.. 1953. Paris. S tăpînirile străine. L e s g ra n d s c o u r a n ts d e la p a n s é e a n tiq u e .. A u g u s te 63 av. Bände. dînd strictă observare lite­ rară prescripţiilor Legii. A l b e r t i n i .. W .r o m a n ' e : D. 2-e éd. 125— 170. 1974. în general. 4-e éd. I. admiţînd că şi alte popoare pot să primească Legea mozaică şi să dobîndească mîntuirea. P rin c ip a lu l iu i A u g u s tu s. M ün­ chen. fidelitatea lui faţă de religia primită şi păstrarea ideii mesianice. II. stăruinţa poporului iudeu în mo­ noteism. Paris. A ceasta a făcut ca iudeii să nu înţe­ leagă pe Iisus Hristos. B o u n i e t. 1933. B erlin. 1905— 1917. ca un eliberator naţional al p p p p ra lu X iu ^ ftjU a x o b iâ străină. Paris. L e s r e lig io n s o r ie n t â t e s d a n s l e p a g a n is m e ro m a in . Din religios-morală. L e s e m p e r e u r s r o m a in s e t l e c h r is tia n is m e . T o u t a i n . 1936. F r. 1954. 20— 104. 1932. nenorocirile şi umilirile în­ durate de iudei au contribuit la schimbarea ideii mesianice însăşi. Coeury.. p. 6-e éd. F e s t u g i è r e et P. N. Totuşi. . L e m o n d e g r e c o -r o m a in a u te m p s d e n o tr e — S e ig n eu r. Paris. Le c a d r e t e m p o r e l. misiu­ n ea acestui Mesia devenea politică. 1931. P e n t r u s t a r e a l u m i i g r e c o . A u g u s t u s şi T i b e r i u . au pregătit calea pentru răspîndirea creştinismului mai mult decît ori care altă împrejurare din cele cunoscute în istorie. I d e m . 1935. Fr. Paris. Paris.. J . L e d e c ü n d u m o n d e a n tiq u e . să nu-L respecte ca pe adevăratul Mesia şi să ceară osindirea Lui ca blasfemiator. 3 vol. 2. B ucureşti. R i v a u d . P i g a n i o 1. L. A.PER IO A D A ¡N T II (P IN A LA 324) 45 malişti şi fanatici decît iudeii din Palestina. p. J . — 14 ap. Trad. I d e m . J . J . I. cazuistă. 5 -e éd. 1954. D as ir ü c h te C h risten tu m u n d d ie g r i e ­ c h i s c h e B ildu n g.. C u m o n t. H is to ir e r o m a in e . 1929. C. 1963. Paris. J . Sam arian.. par A. L e s c u lt e s p a ïe n s d a n s ¡'em p ire ro m ain . Legea V e c hiului Testament. K o r n e m a n . M aş k i n. C.. 1959. A. ci ca un erou. ca şi acţiunea iudaismului în lume. A. 1935. L 'id éa l r e lig ie u x d e s G r e c s e t T E v a n g lie. G e is t e s g e s c h ic h t e d e s a n tik e n C h risten tu m s. A 1 1 h e i m. L e m o n d e g r e c o -r o m a in a u te m p s d e N o tr e S e ig n eu r. F e s t u g i è r e. C a r c o p i n o . S. B IB L IO G R A FIE 1. 1953. F a b r e. E. ritualistă.. L 'em p ire r o m a in e . t.. T u d o r. H is to ir e d e R o m e. Paris. Bucureşti.. Trad. J . Paris. L e m iiieu sp iritu e l. Paris. L a v i e q u o tid ie n n e à R o m e à ¡'a p o g é e d e ¡'E m pire. F ig u ri ele îm p ă r a ţi ro m a n i. devenind formalistă. 1962. E x p a n sio n e t lu ttes .

Paris. M o e u rs p a ïe n n e s . 1936. E s s é n ie n s . T h e J e ws u n d e r R o m a n R u le. 19. Les d is p e r s é s d 'Isr a ë l. C a u s s e . nr. V . Trad uit de l'allem and sous la d irection de G. S. 437 p. vezi : A. H. 1966. réim prim é. A. S tr e itlic h te r a ü s d e r e r s te n V ciiolgiiiH iay. I d e m . L e M o y n e. H is to ir e d 'Isra ël. I d e m . J. tome I— V . I.40 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ 2. 1963. N ew York. H e b r a e r . D a n i é 1 o u.cil. Paris. X IV — 595 p. A uvry. C. Paris. D ew ailly. M an u el d e s a n tiq u ité s ro m a in e s. 1961. H is to ire d e s d o c tr in e s c h r é t ie n n e s a v a n t N ic é e . 1962. par P. Paris. K r ü g e r . Paris. Paris. London. Les S a d d u c é e n s (Études bibliques). du fra n ç a is : L es s e c t e s ju iv e s a u te m p s d e J é s u s . J . J. N. S i m o n . Leiden. U i c i o t t i. M essage é v a n g é liq u e et c u ltu re h e l l é n is ­ tiq u e . P e n t r u l u m e a i u d a i c ă : M. :. F r ü c h r is tlic h e J u d e n tu m ü n d G n o s is . 2 vol. F u s t e i d e C o u l a n g e s . trad. franc. Paris. W icn . 1929. U e m en tio n p a u lin ie n n e d e s E s s é n ie n s d e Q um ran. ■ J. L eu r c o n d itio n ju r id iq u e . M. 512 p. Paris. é c o n o ­ m iq u e e t s o c i a l e . Pentru in stitu ţiile şi v iaţa pu blică a rom anilor şi g recilo r. E rom P o m p e y t o D io­ c le tia n .. 1929. M a u r r e. 1 ’ . 1968. E s e n ie n ii şi B is e r ic a p rim a ră . Zé l o t e s et S ic a ir e s e t leu r m en tio n p a r p a r o n y m ie d a n s le N o u v e a u T e s ta m e n t. M o m m s e n . D a n i e l . . în «Studii. 1966..T eolo g ice». J . B o x l e r . ' C. C. J u d e n un d C h riste n im a lte n R om . Paris. Paris. H.. X X V I (1974). 9 --1 0 . 1959. trad. 1939. G abalda. t. G r a y z e l . 1958 . m o e u r s c h r é tie n n e s . Paris..14. Paris. 1925. trad. N a h o n. p. M a r q u a r d t et P. 1887— 1907. 707— 716. Le m o n d e à la n a is s a n c e du C hrist. 1976. La c it é a n tiq u e. J e w is h s e c t s at th e tim e o l J é s u s . 2 vol.. T h . E. P r é c is d e s in stitu tio n s p u b liq u e s d e la G r è c e et d e R o m e a n c ie n n e s . 1962.-M. II. B a u d r i l l a r t . K o s m a i a. A h is to r y o l Is r a ë l. Touati. I d e m . A b b é A. 3. M a r y S m a l l w o o d . Hum bert. 1959. L e ju d a ïs m e e t l e c h r is tia n is m e a n tiq u e d ’A n tio c h u s E p ip h a n e à C o n s ta n ­ tin. L e s J u ils d a n s ¡‘E m p ire ro m a in .-D.C h r is t ia n is m e . P a u l S t y g e r. ! ■ P e l c r s o n. Paris. E sse n e r.R o p s . J u s t e r. Paris. W i f s t r a n d . D a n i e l . 2 vol. Paris. 1960. Leiden. R evised édition.d e J é s u s . t. 1914 . C. par M. 1— 2. Philadelphie. Berlin. C h risten . Paris. L e s H é b r e u x . 1961. T h é o lo g ie du Ju d é o . Trad uit du suédois par L. Paris.. La v ie q u o t id ie n n e en P a le s tin e au t e m p s . franç. 1966. B r i g h t . 1980. Leiden. 1967. 1976. 25-e éd. Paris. 1929. L 'E glise a n c ie n n e et Ia c u ltu re g r e c q u e . H is to ire d e s J u ü s . V II— X IX .

. A ctivitatea Mintuitorului a fost precedată cu pu­ ţin de a lui Ioan Botezătorul. Pentru predica lui necruţătoare. Creştinii. întrebînd dacă el este Mesia. Isto r ia b is e r ic e a s c ă .—39.o comunitate proprie. 5). Deşi materialul istoric de care dispunem este prea puţin faţă de ceea ce a fost şi a făcut Iisus Hristos. A n tich ită ţi iu d a ic e (XVIII. Ioan era convins de venirea timpului me­ sianic şi se considera vestitorul lui. popor alergau la el. cunoaştem totuşi bine ca* Capitol red actat de Pr. Pe lîngă ştirile ce avem des­ pre Ioan Botezătorul în Evanghelii.IISUS HRISTOS. au fost la început Apostolii Andrei şi Ioan. decît el. Ucenicii lui s-au menţinut cîteva zeci de. Predica lui Ioan a făcut o puternică impresie.). numindu-1 un om bun. Ioan Botezătorul a fost arestat de Irod Antipa (4 î. II. El nu tinde să form eze. 5). fiind numiţi . I. Cu aceasta se desăvîrşea «plinirea vremii» şi se intensifica pregătirea mesianică. fiul lui Irod cel Mare. el anun­ ţa şi judecata lui Dumnezeu. care au urm at apoi Mîntuitorului. Vameşi. MÎNTUITORUL LUMII* Ioan Botezătorul. necreştinii şi unii din adversarii creştinis­ mului recunosc în Iisu s H ristos o personalitate unică. prof. a fost închis la Macherus şi decapitat. Ioan Botezătorul era un profet — ultimul al Legii Vechi — şi predica pocăinţa pentru apropiata «împărăţie a cerurilor». în aşteptarea Celui «mai mare». ci să «îndrepteze calea» pentru venirea Mîntuitorului.«creştinii lui I o a n » . soldaţi. ani. Iisus Hristos. el este amintit în scrierea istori­ cului iudeu Iosif Flaviu.Hr. care îndemna pe iudei la vir­ tute. Printre ei.Hr.e i practicau un botez şi aveau rugă­ ciuni şi posturi proprii. Io a n R ă m u rea n :J . care vorbeşte cu laude despre el. dreptate şi pietate (Eusebiu. Cu împărăţia lui Dumnezeu. fără egal în is­ toria omenirii. El ducea viaţa de ascet şi boteza în Iordan. d.

u. de aceea învăţătura sa este orală sau predicatorială (kerygmatică). Ele nu sînt nişte biografii ale lui Iisus Hristos sau rezumate ale cuvîntărilor sale. calculată de Dionisie cel Mir .■48 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ •racIerul.u. Petru. El este prezentat ca gînditor. moralist. Iisus Hristos n-a scris nimic. Luca şi Ioan. el punînd naş­ terea Mîntuilorului. filosofice.Hr. însă Iisus Hristos este o persoană divino-umană. eco ­ nomice şi politice. în timpul împăratului Augusl.'i (Dobrogea). Era creştină. Istorisirea evanghelică nu este o încercare de biografie. Pentru creştini. Rînd pe rînd. îndeosebi la Dogmatică. Asupra vieţii lui Iisus Hristos s-au scris şi se scriu continuu nenu­ mărate studii şi lucrări. viata. ci se ocupă numai de viaţa sa omenească. idealist visător sau reformator religios. <lala oi nu so cunoaşte cu precizie. la Roma. cum am arătat. ci ea ur­ măreşte să transmită o învăţătură dogmatică şi morală. greşită. Marcu.ii insemiml eveniment din istoria omenirii şi a mîntuirii noastre. El s-a adresat iudeilor pe cale orală. Din viaţa şi învăţătura Mîntuitorului. Istoria nu poate să înfăţişeze viaţa sa dumnezeiască în sînul Sfintei şi celei de o fiinţă Treimi. Deşi naşterea lui Iisus Hristos este rol m.c. este. epistolele Sfîntului apostol Pavel şi epistolele lă ­ sate de Sfinţii apostoli Iacob. ci o mărturie a credinţei Sfinţilor Apostoli şi a primilor creştini. pentru istoria creştinismului. !este Fiul lui Dumnezeu. fiecare autor interpretînd opera şi mesajul său evanghelic în funcţie de opiniile sale istorice. la 753 a. învăţătura şi rezultatele misiunii Sale. vom înfăţişa aci numai datele şi laptele mai însemnate. începînd din 526.c. mai ales din cele patru Evanghelii. cu rîţiva ani înaintea erei creştine stabilită de Dionisie cel Mic (f 540) în 753 a. . originar din provincia romană Scythia Minor sau Daria Ponlir. Evangheliile lăsate de Sfinţii apostoli Matei. Care s-a întrupat din fecioara Maria şi a vieţuit ca persoană istorică în timpul împăraţilor romani August (31 î.sau Hxiguus.) şi Tiberiu (14— 37). sociale. prin cuvîntări şi parabole.Hr. Cronologia vieţii Mîntuitorului. mai tîrziu decît a fost. 5). Iuda Tadeul şi Faptele Apos­ tolilor sînt singurele noastre documente.— 14 d. care formează un obiect de sludiu pentru alte discipline teologice. Iisus Hristos s-a născut în zilele procuratorului roman Ponţiu Pilat (Luca 1. aceasta făcîndu-se la alte discipline teologice. Ioan. filosof.

19— 20).c. misiunea la vîrsta de treizeci de ani pe malurile Iordanului. apoi începutul activităţii publice a Sfîntului Ioan Botezătorul. în acest timp. slăv iţi-L ! Ilr is îo s din ceru ri. fiind limp de pace.c. Ea a avut loc în timpul împăraiului August. a urmat fuga lui Iisus Hristos în Egipt. isterici. Cînd el se întoarce şi află de arestarea şi moartea Sfîntului Ioan Botezătorul de către Irod Antipa (4 î.(14— 37). aluzia la vîrsta Lui — «în că nu a i c in c iz e c i d e ani». 36. numit şi M area Galileci sau Marea Tiberiadei şi în ţinutul numit D e c a p o lis = ţinutul celor zece cetăţi. anul morţii lui Irod.— 39 d. cînd Iisus avea «aproape treizeci de ani »(Luca 3. Iisus se adresează de preferinţă oamenilor simpli. s-a arătat la Betleem steaua magilor la Naşterea lui Hristos.).G. în jurul anului 377 Ia Antiohia. în lîm p in aţi-L » (P.. sărbătorită mai întîi la Roma. 311— 336).. A ceste indicaţii ne îndreptăţesc să aşezăm anul naşterii lui Iisus Hristos în 749 sau 748 a. celor umili şi bo l­ navi : orbi.u. precum şi vameşilor. Iisus se retrage în pustie. pe lîngă iudei se aflau şi greci. 4 — Istoria bisericească . unde în­ cepe să înveţe în oraşele din jurul lacului Ghenizaret. ¡fiind proconsul al Siriei şi Palestinei Quirinus.Hr. a spus : «Iată m ielu l lui D u m n ezeu C el c e r id ic ă p ă ca tu l lum ii» (Ioan 1.. cum a stabilit-o Dionisie cel Mic. i-au zis iudeii (Ioan 8. apoi şi în Răsărit.c. Primii săi discipoli au fost discipolii Sfîntului Ioan Botezătorul (ca Ioan şi Andrei).Hr. care a făcut un recensămînt ai populaţiei. deci cu 4 sau 5 ani mai înainte de 753 a. în anul al X V -le a al domniei împăratului Tiberiu . printre u ce ­ nicii lui Ioan Botezătorul.c.c. se retrage în Galileea. nu departe de aşezările esenienilor. care precede cu puţin pe a Mîntuitorului. tradiţia creştină a fixat naşterea Mîntuitorului la 25 decembrie în fie­ care an. Iisus Hristos şi-a începui.u. Mai tîrziu. în Evanghelii se găsesc cîteva date şi indicaţii de timp referitoare la anul naşterii şi vîrstei lui Iisus Hristos. împreună cu Fecioara M aria şi bătrînul Iosif. leproşi.u. Cînd Sfîntul Ioan Botezătorul a văzut pe Iisus venind către el. unde. Iisus Hristos s-a născut cu un an sau doi înainte de 750 a. cînd Sfîntul Grigorie de Nazianz a ţinut celebra sa predică festivă : «H ristos s e n a şte.u.u. îndrăciţi.. deci în 749 sau mai corect în 748 a. 57) şi la zidirea templului de către Irod cel M are (Ioan 2. paralitici..P ER IO A D A IN T II (P IN Ă LA 324) 49 In realitate. El şi-a ales doi­ sprezece Apostoli şi învăţa în sinagogile iudeilor în zilele Sabatului. 29). 23). moartea lui Irod în 750 a. Este cunoscută. uciderea pruncilor. de asemenea. iar din 379 şi la Constantinopol.

Acea sin ipoteză a fost re­ luată de unii istorici bisericeşti în sec. Ţinînd seama de faplul că Mîntuitorul a muri! pe Cruce. 32 sau 33 al erei creştine. (783 a. pe drumuri. 14 nisan (7 aprilie). ceea ce arată că activitatea sa a durat peste trei ani.c. 2) şi Lev. 23)..Hr. şi alte date creştine însemnate ca : moar­ tea lui Io. calculele cele mai lume sînt de acord pentru anii 30 sau 33 cînd paştile iudaice au cir/.u..50 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ cărturarilor şi fariseilor.c. Marcu şi Luca. .un loc din profetul Isaia (61. (25. Matei. au crezul că activitatea pu­ blică a Mîntuitorului a fost doar de un an. în pustie. iar data morţii în anul 30 d. Durata activităţii publice a Mîntuilorului nu este nici ea mai si­ gur cunoscută din cauza deosebirii dintre Evangheliştii sinoptici.n| simbăla. 18— 19) : «M-a Irim is s ă v e s t e s c an u l m ilei lui D um n ezeu ».). ci menţionează doar fapte nedatate din xâaţa Mîntu¡torului.. 1) şi a anului 782— 83 (Ioân 6. Mîntuitorul s-a botezat în Iordan la 6 ianuarie 780 a. iii I>()l('/. 4).c. După dalele de mai sus. în anul 27 al erei dionisiace. După Sfîntul Luca (4. Părerea cea mai întemeiată şi admisă de cei mai mulţi este dala de 7 aprilie. alţii în 33. rezultă că Iisus Hristos a trăit mai mult de 33 de ani. anume 35— 36 de ani. care aminteşte.c.u. 10). De asemenea. cil se (’iede în mod obişnuit. E de remarcat că evangheliştii nu dau date islorice precise. X IX . socotind data naşterii în 749 748 a. IVnl. unii eretici.).u. Unii scri­ itori creştini socotesc a fi anul 28. ca alogii şi gnosticii. într-o vineri. martiriul Simţului Şlelan şi convertirea lui Saul (Sfîntul apostol Pa vel). După studii mai noi. avînd circa 30 de ani (Luca 3. | rîliva ani (I fi ! după moarlea Mîntuitorului). care vorbeşte de trei Paşte. desigur cu probabilitate. sau 30 al erei dionisiace.ni stabilirea datei morţii Mîntuitorului pot fi luate în consideî't.u. anul 30 (783 a. a fost apoi prins. în sinagogi.itorul (poale cu doi ani înainte de moartea lui Hristos). alţii în 30. judecat şi răs­ tignit vineri dimineaţa.|îc'. alţii chiar mai tîrziu (36). Nici anul morţii Mîntuitorului nu este acelaşi pentru toţi. a serbat cu Sfinţii Apostoli Cina cea de taină. unii autori noi o pun în anul 28. iar înaintea.Paştelui din anul 783. alţii 29. EI a petrecut Pasha anului 781— 82 (Ioan 5. în ajunul paştilor iudaice. care vorbesc de un singur Paşte şi Evanghelistul Ioan. pe ţărmurile lacului Tiberiada. A ctiv ita ­ tea publică a Mîntuitorului variază — după unii istorici şi cercetători — între 1 şi 3 ani.

Iudeea. 19. după conducătorii iudeilor. afirmau ei. . 42). El este acuzat că s-a făcut pe sine « r e g e le iu d e i­ lor» (Ioan 18. Unii scri­ itori creştini vechi (Sfîntul Irineu al Lugdunului = Lyon) şi unii teologi noi cred că Mîntuitorul a trăit pe pămînt chiar 40 de ani. învierea.) şi judecat de marele preot Caiafa şi de sinedriul iudeilor.d. şi Ierusalim. 48). Evenimentele mai însemnate din viaţa Mîntuitorului.. după opi­ nia marelui arhiereu Caiafa. 13. Răstignirea. ch e­ marea Apostolilor (Matei 10). sub Împăratul August.Hr. Moartea. nu se cunoaşte decît episodul de la 12 ani. Vina lui Iisus Hristos este. dacă se va fi născut înainte de 748 î.Din activitatea mesianică a Iui Iisus Hristos. care. cu prilejul unui recensământ. . « e ste m ai d e fo lo s s ă m o a r ă un om pen tru p o p o r d e c ît s ă p iară tot n e a m u l» (Ioan 11. 9— 11). ca învăţător. propovăduirea însoţită de minuni în Galijeea. ideile pe care El le-a predicat. şi înălţarea Lui. după care Iisus a învăţat la preoţii din Egipt sau în alte ţări (India). Mîntuitorul a declarat : «Eu şi T atăl una sin tem » (Ioan 10. . prinderea. Ipotezele unor cercetători raţionalişti. Astfel s-a ajuns la con­ damnarea iui Iisus Hristos la moarte prin răstignire pe cruce. T e ia c i p e T in e D um ­ n ezeu » (Ioan 10. In cei vreo trei ani dţ^nnsiune publică. intrarea triumfală în Ierusalim. sînt simple închipuiri fără nici un temei istoric. în afară de faptul istoric al naşterii Lui la Bethleem. toţi v o r c r e d e în El şi v o r v en i ro m a n ii şi n e v o r lu a lo c u l şi n eam u l» (Ioan 11. judecarea.Hr. Marcu 1. condamnarea. Iudeii se temeau foarte mult de romani să nu le nimicească ţara şi neamul : «De-1 v o m lă s a a şa .PER IO A D A ÎN T lI (P IN A LA 324) 51 sau ceva mai mult. 30) şi «De Ia D um n ezeu am ie ş it şi am v e n it» (Ioan 8. ci p en tru h u lă şi pen tru c ă Tu. 33). Iisus Hristos a desfăşurat o a c ­ tivitate extraordinară. Iisus Hristos a fost arestat din ordinul procurato­ rului Ponţiu Pilat (26— 36 d. 33— 3 7 . religioasă şi politică. pe de alta a stîrniţ ura conducătorilor iudei. 12) şi s-a declarat pe sine Fiu al lu i D um ­ n ezeu . Evangheliile au reţi­ n u t: botezul Lui de către ¡Ioan (Matei 3. 42— 51). cînd El s-a rătăcit de părinţii săi în templul din Ierusalim (Luca 2. 1 7 . pe de o parte a făcut o foarte puternică impresie asupra poporului. în afară de fuga Lui în Egipt şi de întoarcerea în Galileea. De aceea. In cele din urmă. Iată cuvintele lor : «Pentru lu cru bun nu aru n căm cu p ie tr e a su ­ p ra Ta. 50). în timpul proconsu­ lului Quirinus. om iiin d. profet şi făcător de minuni. Din copilăria lui Iisus Hristos. Intr-adevăr.

Prin îndemnul : «P o c ă iţi-v ă c ă s-a a p r o p ia t îm p ă r ă ţia c e r u r ilo r » (Matei 3. adică vestea cea bună. a mărturisit dumnezeirea Sa şi a ară­ tat misiunea Lui mesianică în faţa Apostolilor şi a oamenilor. adusă lumii. învăţătura Lui este destinată iul regii lumi. iar Sfîn­ tul Apostol Petru mărturiseşte : «Ei n -a s ă v îrş it n ici un p ă c a t. 46). 57 . dar «a plin ii L eg ea » (Matei 5.IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ învăţătura. obişnuiţi cu propriile lor religii. care înseamnă eliberarea lui de păcate. învăţătura Mîntuitorului a fost înţeleasă cu greutate de unii şi de alţii. Prin doctrina Sa. îşi începe El misiunea sa mîntuitoare. sinceritate. în îm p ă ră ţia ceru rilor. bun suprem apărut cu El şi realizat în lume prin îndeplinirea poruncilor lui Dumnezeu. propovăduită de Iisus Hristos. nu social sau politic. aşa rum l-a vestit Mîntuitorul era o nouă con­ cepţii* r<i şi lo. Cu tot sincretismul religios Şi prozelitismul iudaic. 2 . A ceastă împărăţie este înţeleasă ca o nouă ordine morală. 4. a spus El (Ioan 8. a avut o viaţă morală de o curăţie şi înălţime sufletească unică şi incomparabilă. se renasc «din a p ă şi din D uh» (Ioan 3. a fost un mesaj religios şi moral. Iisus Hristos a vorbit şi a lucrat în numele. Mi uluitorul a pornii de la ideile religios-morale ale Vechiului T es­ tament. «C in e d in tre v o i m ă v ă d e ş t e d e păcat». sfinţirea şi îndumnezeirea omului. 5). Deşi Iisus Hristos predica iudeilor. 10. «Si s c v a p r o p o v ă d u i E v a n g h e lia a c e a s t a a îm p ă ră ţiei în luată lu m ea sp r e m ărtu rie la to a te n eam u rile» (Matei 24. Ideea centrală a propovăduirii Mîntuitorului este « îm p ă ră ţia lui D um nezeu» sau « îm p ărăţia ceru rilo r» . Mîntuitorul urmăreşte mîntuirea omului. 17). ascultă şi (in preceptele Lui. Evanghelia. Mîntuitorul a dat învăţături sublime în cuvinte. Marcu 1. adîncime. 7 . învăţătura Lui n-a fost depăşită şi nu poate fi depăşită de nici una dintre religiile naturale ale lumii sau de vreun alt sistem de gîndire filosofic sau religios. de virtute morală şi fericire sufletească. n ici s -a a i la t v ic le ş u g în gu ra L ui» (I Petru 2. Acest universalism religios. frumuseţe şi înţelepciune supraomenească. parabole şi ima­ gini de o simplitate. ca stare de credinţă. restructurarea firii umane. 22). 15). ea fiind de origine dumnezeiască. se schimbă sufleteşte* şi trăiesc o viaţă religios-morală nouă şi curată. 14). cu auto­ ritatea şi puterea lui Dumnezeu.il«' marile adevăruri predicate de El. reînnoirea. mergînd mult mai departe de . vor intra toţi cei ce cred în El şi în misiunea Lui dumnezeiască.

după cum Fiul lui Dumnezeu este prezent în «sinul T atălui». mărturiseşte Sfîntul Apostol Ioan (I Ioan 4. 38). iar prin jertfa Sa pe cruce a adus mîntuirea lor. c ă T atăl e s t e în M in e şi Eu sîn t în T atăl ?» (Ioan 10. Ei nu sînt trei Dumnezeu. 9). aşa Dumnezeu-Tatăl este prezent în întruparea Fiului. care a îmbrăcat chip de om. sfinţenia şi bunătatea Sa. meniţi să ajungă. «C ăci trei sîn t c a r e m ă rtu rise sc în c e r : T atăl. El a înnoit şi a înnobilat conţinutul noţiunilor religios-morale vechi şi contemporane şi a creat o nouă religie şi morală. 1. 45) şi «Cei ce M -a văzu t p e M in e a v ăz u t p e T atăl» (Ioan 4. a mărturisit Mântuitorul despre Sine. 3). atotputernic. desăvîrşit în fiinţa. Prin m o n o teism u l şi spiritualitatea lui Dumnezeu. «Şi to a te a le M e le sîn t a le T a le şi a le T ale sîn t a le M e le » (Ioan 16. 10). 38 . care formează una. Iisus Hristos a afirmat totdeauna dumnezeirea Sa şi legătura Lui intimă cu Dumnezeu-Tatăl ca Fiu al Său. ideea de Dumnezeu este mult adîncită şi atinge în învăţătura lui Iisus Hristos «cea mai înaltă treaptă a theismului». ci trei ipostasuri sau persoane a le u n ei sin g u re D u m n ezeiri. născut mai înainte de toţi vecii din Tatăl. deofiinţă şi nedespărţită Treime. iar oamenii de pe toată faţa pămîntului sînt fiii Săi şi fraţi între ei. In noua religie. inefabil şi infinit este esenţială. ca şi raportul dintre oameni este radical schimbat prin preceptele Evangheliei. Iisus Hristos este « stră lu cirea s la v e i şi c h ip u l fiin ţei lui D u m n ezeu » (Evr. Raportul dintre Dumnezeu şi oameni. «Nu ştiţi. ideea existenţei unui singur D u m n ezeu spiritual. curăţia. «Eu şi T atăl una sîn tem » (Ioan 10. 15). 14. de filiaţie directă propriu-zisă : El este Fiul lui Dumnezeu în înţeles real metafizic. Dar. prin credinţă în Iisus Hristos şi prin revărsarea harului Sfîntuluj Duh la desăvîrşire. « T oate c ît e a rc T alăl a le M e le sînt» (Ioan 16. El esle Tatăl ceresc al tuturor oamenilor. După Sfînlul apostol Pavel.. Prin Fiul Său. sfîntă. prin Domnul Iisus Hristos. Cu alte cuvinte. Dumnezeu-Tatăl s-a făcut cunoscut oamenilor. n e ­ văzut. Iisus Hristos se găseşte faţă de Dumnezeu-Tatăl într-un raport deo­ sebit şi unic. deşi a îmbrăcat chip omenesc. le-a spus El Sfinţilor Apostoli. A ltă­ dată a a d ă u g a t: «C ine M ă v e d e p e M in e v e d e p e C el c e M -a trim is p e M ine» (Ioan 12. sfinţenie şi îndumnezeire. 10). lot. 7). «El e s t e ch ip u l D u m n ezeu lu i celu i .P ER IO A D A IN T 1I (P IN A LA 324) 53 ea. Fiul şi Duhul Sfînt. Dumnezeu este spirit personal. C u vîn tu l şi S lîn tu l D uh şi a c c ş ti trei una sînt». Există un singur Dumnezeu ade­ vărat în trei ipostasuri sau persoane : Tatăl..

2. 2 . 16.. 8). Iisus Hristos şi-a afirmat Dumnezeirea Sa nu numai prin cuvintele şi învăţătura Sa. Marcu 10. 2 6 . De asemenea. 1 5. 32— 34 . M arcu 14. 6). 49 . Fapte 1. Luca 22.(. 9). După doctrina creştină. în Iisus Hristos «lo c u ie ş te tru p eşte to a tă p lin ă ta te a D u m n ezeh ii» (Col. 18— 20 . trădarea lui Iuda (Matei 26. z a d a rn ic ă e s te p r o p o v ă d u ir e a n oastră . «C ă ci d a c ă H ristos n -a în v ia t.54 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ n ev ăzu t» (Col. Antropologia creştină este cu totul diferită de antro­ pologia religiilor naturale. ise revarsă continuu asupra celor ce cred în Iisus Hristos harul lui Dumnezeu cel înnoitor şi sfinţitor. 14 . 18— 20 . 1. simplă.» «Dar acu m H ristos a în v ia t din m orţi. Chipul lui Dumnezeu din fiinţa omului orientează omul spre îndumnezeire. spune Sfîntul Apostol Ioan. Luca 9. propriile Sale profeţii confirmă d iv in ita te a Sa. 20. omul fiind format din trup nialorial şi suf 1(4 spirilual. a treia persoană a Sfintei Treimi.. Doctrina creştină învaţă că omul a fost creat de Dumnezmi «după ch ip u l şi a s e m ă n a r e a sa» (Fac. ­ 20. în teologia creştină este implicată şi a n tr o p o lo g ia . Minunea cea mai mare. renegarea lui Petru (Matei 26. 38). c a r e v a fi n im icit e s t e m o a rtea » (I Cor. 21 . 21 . fiin d c ă îl v o m v e d e a p recu m este» . 22— 23 . 29— 3 0 . Pogorîrea Sfîntului Duh asupra Sfinţilor Apostoli (Luca 24. 27). 2.. Ioan 13. 21.. 15. piatra de temelie a predicăm creştine şi garanţia învierii tuturor oamenilor. Iisus a proorocit patimile. Sufletul omului este o substanţă fină. 6). 22).. dărîmarea Ierusalimului (Matei 24. 1 3 . Prin Sfîntul Duh. Marcu 14. concepţia despre om. 31— 3 4 . Luca 22. fiin d în cep u tu ră (a învierii) c e lo r adorm iţi» .Y/c/ şlim c ă atu n ci cîn d s e v a a ră ta Iisu s. Marcu 13. distinctă de fiinţa lui Dumnezeu. 21 . 33— 3 4 . ca împlinire şi desăvîrşire a întregii creaţii. 4. 26). ci mai ales prin faptele. stă în slrînsă legătură cu concepţia despre Dumnezeu. Luca 19. 2 . Iisus Hristos a adus în lume o concepţie nouă d e s p r e om . spune sfîntul Apostol Pavel. imaterială. moartea şi învierea Sa (Matei 16. 21— 26). Filip. . care a confirmat că este Fiul lui Dumnezeu este în v ie r e a s a din m orţi.. antropologia. înălţîndu-se pînă la sfinţire şi nulumno'/oire spre a trăi în veşnicie cu Dumnezu. vom ii asemenea Lui. 17. minunile şi proorociile Sale. z a d a rn ic ă şi c r e ­ d in ţa v oa stră. Ioan 13.«V răjm aşu l c e l din urm ă. 4 .. 1. 44 . Cor. în fiinţa omului se unesc în chip mi­ nimal lumea nuilerială şi lumea spirituală. dar capabil să se ridice prin virliile şi barul divin la asemănarea cu Dumnezeu. Ioan 15.

Aşa cum ne-a descoperit pe Dumnezeu. Iubirea este cea mai mare poruncă dată de Iisus Hristos şi cea mai m are realizare a vieţii morale creştine : iubirea lui Dumnezeu ca Tată al tuturor oamenilor şi iubirea de oameni ca fii ai lui Dumnezeu şi fraţi ai noştri. « că ci c e . B ă iu b e ş ti p e a p r o a p e le tău c a p e tin e în su ţi» (Matei 22. căci El este fratele nostru. 2 6 . 37— 39 . 16). ne-a descoperit nouă înşine valoarea sufletului nostru. prin care fiecare trebuie să năzuiască spre desăvîrşirea dum- . v o r stră lu ci c a s o a r e le in îm ­ p ă r ă ţia T atălu i lor» (Matei 13. «Şi era u u im iţi d e în v ă ­ ţătu ra Lui. După mărturia Sfîntului Apostol Ioan. 27). cu tot su fletu l tău şi cu tot cu g etu l tău. Ia r a d o u a . la f e l c a a c ea sta . Siîntul Apostol Petru spune că cei drepţi se fac «p ărtaşi firii d u m n ez e ie şti — (0eia? xotvovoi csuaeioc) (II Petru 1.. Principiul şi temeiul raporturilor dintre oameni este iu b ir e a . în cît p e F iu l Său C el U nu l-N ăscu t L -a d at. c i s ă a ib ă v iaţă v e ş n ic ă » (Ioan 3. 22). c a o r ic in e c r e d e în El s ă nu p iară. Cu această învăţătură. ci a dat şi pilda dumnezeiască a unei vieţi de iubire. «A tu n ci c e i d repţi. Iisus Hristos ne învaţă şi porunceşte : «Să iu b e ş ti p e D om n ul D um ­ n e z e u l tău. Evanghelia ne descoperă şi pe semenul nostru. Luca 10. care s e v a realiza prin viziunea 'beatifică a lui Dumnezeu şi trăirea în eternitate cu El. cu to ată in im a ta. De asemenea. In m o r a lă . Cel în treime adorat. d a c ă -ş i p ie r d e s u fletu l sau ?» (Marcu 8. c ă c i îi în v ă ţa p e e i c a C el C a re a re p u tere. 29— 31 . Aşa cum sufletul este cel mai mare bun al nostru. Luca 9. 43). ne încredinţează Sfîntul Apostol Matei. « d ra g o s tea e s t e d e la D um ­ n ezeu . 7— 8 şi 19).• Marcu 12. Evanghelia lui Iisus Hristos aduce o înnoire şi un pro­ gres tot atît de mare. «N oi iu bim p e D u m n ezeu . bunătate şi curăţie sufletească. ia r nu în fe lu l că rtu rarilo r» (Marcu 1. pe care a pus un preţ nou şi infinit. idee şi pildă dumnezeiască a vieţii creştine.. 25). mîntuirea lui este datoria şi fericirea cea mai mare. fiin d c ă El n e -a iubit c e l dintîi» (I Ioan 4. M atei 16. 4). Iisus Hristos a adus nu numai ideea de iubire a aproapelui nostru. Iisus Hristos. « C ăci D u m n ezeu a ş a a iu b it lu m ea . 2). religia şi cultul au fost moralizate. 3 6 .i f o lo s e ş t e om u lu i s ă c îş tig e lu m ea în tr e a g ă . spiritua­ lizate şi valorificate în gradul cel mai înalt. A c e a s ta e s t e m a r ea şi c e a d in tîi p oru n că.P E R IO A D A IN T lI (P IN A LA 324) 55 (I Ioan 3. c ă c i D um n ezeu e s t e iu b ire» . de a cărui mintuire sîntem cu toţii responsabili.

necunoscute pînă atunci. blasfemafor. cu excepţia cîtorva. învăţătura şi trăirea religios-morală propovăduite de El. ca hulitor (Marcu 14. religia şi morala. de nici o cultură. Prin concepţia Lui spiritualista. spune Siîntul evanghelist lo. voind să se proclame rege al iudeilor (Ioan 19. a convins. orbiţi de orgoliul. L-au socotit înşelător. care era moarte ruşinoasă dc sclavi. a cucerit pe de 0 parce . (Mie era saduebeii. El a uimit. j sul lotului.. Prin învăţătura Sa. 30). Conducătorii iudei. a al ras. Deşi Iisus Hristos a fost ucis în chip infamanl. «în a c e a s ta e s te d r a g o s te a . a surprins. a declarat uciderea lui Iisus ca o necesitate politică. prin curăţirea şi intensificarea sen­ timentului religios şi moral. 12). în general. Ucenicii Lui înşişi L-au înţeles treptat şi cu oarecare greutate.. demascaţi şi biciuiţi de cuvîntul Lui. declarînd că «niciodată n-a vo r­ bit un om ca Acesta» (Ioan 7.IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ nozeiască însăşi.iţie pătimaşe : fariseii pentru că El combătuse formalismul gol . 10— 11). ca răzvrătitor contra împăratului de la Roma. (¡4)... 34). Iisus Hristos a unit strîns credinţa şi fapta. de nici o filosofie. adică tocmai ceea ce doreau ei. con- . noi. superioare. dar nu ceea ce gîndea şi voia Iisus Hristos. In sinedriu. nu s-au opus. de nici o religie.i ipocrizia lor : saduebeii pentru că nu credeau în înviere şi în 1ici1 u i i re. a dezamăgit şi a scandalizat pe de alta. L-a ascultat şi L-a urmat cu dragoste. Partidele iudaice I-au birul o opo/. slăpîniţi de o con­ cepţie mesianică denaturată. prin concepţia despre Dumnezeu şi creatura Sa. marele preot (arhie­ reul). căruia s-a adresat de preferinţă. Poporul. 8. Astfel. cu încredere şi cu respect. în cea mai mare parte însă. agitator. iar n o i d a to r i sîn tem s ă n e iu bim unul p e altul» (I Ioan 4. 46). L-au acuzat în mod fals şi L-au tîrît la judecata procuratorului roman Ponţiu Pilat ca «răufăcător» (Ioan 18. c i fiin d c ă El n c -a iu bit p e noi. Iisus Hristos a ridicat considerabil sensul şi valoarea religiei şi a lărgit orizontul ei într-un mod cu totul deosebit. Iisus Hristos a fost în lume. iar fariseii. nu fiin d c ă n oi am iu bit p e D um n ezeu . i ii vutcile de El. prin viaţa şi faptele Sale minunate.in. ipocrizia şi formalismul lor religios-moral. după cum spune Evanghelistul Luca «un semn de con­ trazicere» (Luca 2. şi pentru că socoteau mesianismul î periculos ilin punrl do vedere politic. Mîntuitorul este învăţătorul şi modelul vinei vieţi morale. prin răstignire. prin accentuarea nemuririi sufletului şi a răs­ punderii lui înaintea lui Dumnezeu.

Deşi Evangheliile nu s-au scris cu interesul şi scopul de a face o biografie completă şi datată riguros. pentru că redau într-o relatare simplă şi veridică cuvintele şi faptele iui Iisus Hristos şi constituie o mărturie a impresiei extraordinare pe care a lăsat-o El. M oartea şi învierea lui Hristos. reproducînd chipul presupus real al Mîntuitorului Hristos. pictorii. A b g a r V U kam a (Cel N e­ gru 4 î.PERIO A D A IN T II (P lN Ă LA 324) 5? linuate de Apostolii Săi. 2. dar acestea sînt mai tîrziu şi tendenţioase. cunoscute din tradiţia creştină. S c r is o a r e a unui r e g e (toparh) al E d esei. Iisus îi răspunde că nu poate să meargă la Edesa. au prins rădăcini şi au rămas. d. Izvoarele istorice ale vieţii lui Iisus sînt scrierile vechi creştine. suferinţele. constituind cea mai mare înnoire spirituală de pînă atunci.) c ă tre Iisu s H ristos şi R ăspu nsu l M în tu itoru lu i c ă t i e A b g ar. Documentul numit A c ta P liaţi şi E p isto la lui L en iu lu s. Un număr de scrieri apocrife. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . completează sau contrafac scrierile canonice ale Noului Testament. Ştirile acestea sînt puţine. amîndouă adresate Senatului roman. E p istola lui L en iu lu s face o descriere frumoasă a chipului lui Iisus Hristos. dar că-i va trimite pe unul dintre ucenicii Săi.— 7. un pretins prieten al lui Pilat. ele sînt pentru noi un document sufletesc de o valoare incontestabilă.Hr. conţin poate unele elemente istorice. organizate în Biserică. la toate popoarele creştine. 13. I. scrisă între anii 70— 170 este îndoielnică. 1. a naşterii Măriei.ITr. deşi s-au găsit apărători ai autenticităţii ei (Epistolele sînt păstrate de istoricul Eusebiu. oferindu-I în schimb ospi­ talitatea în cetatea Edesei. cunoscute din sec. Ştiri din surse necreştine despre Iisus Hristos. a lui Toma israelitul. sînt în mod cert apocrife. a cărui moarte a adus ruina poporului iudeu. dar corespondenţa lui cu Iisus Hristos trebuie socotită apocrifă. . a lui Nicodim. 13— 50 d. Autenticitatea acestei epistole. între acestea sînt Evangheliile zise apocrife : a lui Iacob cel Tînăr. Persoana lui Abgar V al Edesei este istorică. al III-Iea. în limba siriană. c ă tr e iiu l său S e ­ rap ion .d. a copilăriei lui Iisus. în care vorbeşte despre «înţeleptul rege» al iudeilor. 6— 10). care imită. iar el continuă să trăiască prin Legea pe care a dat-o. . Ni s-a păstrat o E p isto lă a unui sirian . M a ia .Hr. în frunte cu scrierile Noului Testament. îl chema prin scrisoarea sa pe Iisus ca să-l vindece de o boală grea. Regele Edesei Abgar. A cta P ilati vorbesc în chip batjocoritor despre condamnarea. după care s-a orientat.

este E p isto la lui B en an . mai recent. «frate al lui lisus Hristos» (Eusebiu. între ei Adolf Harnack. care nu era creştin. se socotesc interpolate în textul Iui Iosif Flaviu. 3. nefiind cunoscute lui Origen (f 254). A ceste ştiri au fost apoi împ r u m u l d l e d e un i i s c r i i t o r i pagini ca Cels. I). înclină totuşi să admită auten­ ticitatea ei. iudeilor nu le convenea să vorbească despre lisus Hristos ca despre un adevărat Mesia. pe care ar fi scris-o pe la anul 83 d. Cuvintele de mai sus. .Hr. c a r e s a dă ca foarte veche. s-a constatat ulterior că aceasta e r a un p a m f l e l din Evul mediu. care a fost introdusă apoi în textul lui Iosif Flaviu de un copist. iar în alt loc (XVIII. 23. 7— 8). Se ştie că romanilor le displăceau speranţele mesia­ nice ale poporului iudeu. un pretins medic egiptean. Porfiriu ş. Ei aveau despre Mesia alte idei. în realitate. faţă de rondam. -Autenticitatea acestor cuvinte este contestată. Pe de altă parte. c a ­ l o m n i i l e i u d a i c e a u trecut în cartea « Ş eier to ld o t Icşu» = Cartea originii l ui l i s u s . F ilo n şi Ju stu s d e T ib er ia d a (sec. Ele pot fi o însemnare făcută pe marginea textului de un creştin : «Acesta era Hristos». Scriitorul iudeu Iosif Flaviu (37/38— 100/105) aminteşte în lucrarea sa A n tic h ită ţile iu d a ic e (XX.a. II) spune că a cunoscut pe un discipol. II. despre uci­ derea lui Iacob. la jumătatea secolului al II-lea. 3) vorbeşte despre lisus ca învăţător al adevărului şi făcător de minuni. Rabinul E lie z er b e n F lyrcan (sec. Mai tîrziu. 1). 11. M ărtu rii iu d a ic e. T ăcerea scriitorilor iudei despre lisus Hristos este explicabilă. 9. 4. se află şi cuvintele : «6 XpiaxoS ouxoi r¡y» = «Acesta este Hristos». un erou. Unii istorici. pentru că voiau sa placă romanilor. Is to r ia b is e r ic c a s c ă . Iacob al lui lisus Nazarineanul. înainte de Eusebiu. adică aşteptau să vadă în M esia un eli­ berator. suspecţi şi urîţi. I. aşa cum ni s-a păstrat pînă azi. deoarece o asemenea măr­ turisire din partea lui Iosif Flaviu. Acţiunile cu caracter mesianic îi făceau pe iudei. este probabilă. De lisus llrislos Un lals îndrăzneţ. tăcerea iudeilor la adresa lui s-a schimbat? ei au început să răspîndească ştiri calom­ n i o a s e c u p r i v i r e l a originea şi viaţa Lui. în text. explicînd-o prin gustul lui Iosif Flaviu pentru sincretism şi prin inconsecvenţa lui. 21— 24). n-au scris despre lisus Hris­ tos. la Eusebiu (Isto ria b is e r ic e a s c ă .55 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ 3.

X. nu putea atrage atenţia romanilor în chip deosebii. im p u ls o r e C h r es to c o n tin u e tu m ul­ tu an tes. insultă şi acuză pe creştini. vorbesc despre creştini mai mult. 4). într-o S c r is o a r e c ă tre îm p ăratu l T raían (ep. din anul 111— 112. . Istoricul S u eton iu (Ţ 141). Cels. într-o carte specială îndreptată contra creştinilor — Aoţo? áXv¡9v¡? (Cuvînt adevărat). unii care credeau în Hristos. C h restu s este. istoricii T acit (55— 120 d. cel puţin la apariţia sa. 5. care pătrunseseră în Pantheonul roman. în a lt loc din istoria sa. fără îndo­ ială. R om a expu lit» (V ita C lau d ii 25. în anul 64. 97). II). cînd a izbucnit incendiul Romei.Hr.Hr. Datorită edictului împăratului Claudiu. vorbeşte despre adunarea creşti­ nilor pentru cult într-o anumită zi — sta to d ie —■ (Duminica) şi despre adorarea lui Hristos ca Dumnezeu (c a rm en C h risto q u a si D eo d ic e re ). o apariţie periferică. Pliniu cel Tînăr. pe care Apostolul Pavel i-a întîlnit la Corint în 52 (Fapte 18. Se aflau atunci în Roma circa 10. este explicabilă. S criitorii rom an i care amintesc despre Iisus Hristos sau despre creştinismul începător sînt : proconsulul Bitiniei. ca şi a iudeilor. aminteşte suferinţele îndurate de creştini în timpul persecuţiei lui Nero din anul 64 (A n n a les X V . Suetoniu vorbeşte despre torturarea creştinilor sub împăratul Nero (V ita N er o n is 16. tăcerea sau rezerva lor. iar în Iisus Hristos un amăgitor. vorbeşte despre expulzarea iudeilor din Roma în anul 49 de_ către împăratul Claudiu (41— 54^ care se agitau clin cauza lui Hristos —■ « Ju d a e o s . Istoricul T acit (| 120). puţin însem­ nată. au trebuit să plece din Roma familia de iudei Aquila şi Priscilla. Ei vedeau în creştinism o sectă iudaică dispreţuită sau o superstiţie orien­ tală. în S c r is o a r e a s a c ă tre îm p ăratu l T raian . Pliniu c e l T inăr. alţii nu. 2). 1910). Dacă scriitorii păgîni nu vorbesc mai mult şi mai bine despre Hristos. creş­ tinismul.). creştinismul era o religie dispreţuită. condam­ nat la moartea pe cruce de autoritatea romană. în mulţimea de culte.000 de iudei. Hristos. un instigator demagog. Scriitorii L u cian d e S a m o sa ta şi C els (sec. 44). Menţiuni despre creştini se mai găsesc la medicul G a llen u s şi la retorul F ron ton .PER IO A D A 1N T ¡I (P ÎN Ă LA 324) 59 ea e plăsmuită chiar de pretinsul ei descoperitor (Ernst Edler von cler Plani tz.) şi S u eton iu (69— 141 d. Văzut de la Roma. 2).

in isln s. A m i o t. In c o ll.. 2-e éd. engleză de C. 19(ia. A cu ra d i B. M y t h o lo g ie und d e m y t h o lo g is a lio n ( J e s u s C h rist a n d M y t­ h o lo g y ). Stuttgart. X. J é s u s . T r o c m é . 7 m l’in g e n a ch d e m h is to r is c h e n J e s u s . R. C r i s t i a n i . P. L e n z m a n n . I. A. 1960. I il e m. B r u c k b e r g e r . New Y ork. li r o v e r. mai noi : H. 6-c A uflage. E. 837 p. M e A u ll . N euchâtel. Paris. Torino. M ünchen. trad.de J e s u . K r a f t . G r a n t. e i r u n d ni a n n..ye d e s L e b e n s Je s u ). Les E v a n g ile s e t l ’h is t o ir e d e J e s u s . L e b e n und T o d d e s J e s u s v o n N a z a r eth . J è s u le C hrist.und L e id e n g e h eiin n is. Paris. t. 426— 431. C. T r i l l i n g . L es s o u r c e s d e ¡’h is t o ir e d e J é s u s . Borlin. 1976. . 1968. J é s u s . Giroudout. trad. E. D ietelm eier. J . Tübingen. Paris. G u i 11 e t. C h. A nex-H eim brod. J e s u s C h ristu s. D a n i é 1 o u. A. 1961. 1964. 1968. «G énies et réalités». Paris. D ie G e s c h ic h t e J e s u C h risti.’H is to r icité d e J é s u s d e v a n t l ’e x é g è s e r e c e n t e . gen. T h e h is t o r ic a l J e s u s . 1967. 1961. Berlin. R o b b e . R. D a n i e l . 1981. C h G u i g n e b e r t (raţionalist). S. M. Faris. E.e S r c i e t h is to r iq u e d e la v i e d e J é s u s (D as M essia n itü ts. T h e h isto ry o f J e s u s C h rist. ■ J o s é M. D er U rspru n g d e s C h risten tu m s. de l'A n g lais par A. A c o n tin u ig q u e s tio n . London. p. Hamburg. J é s u s . . M ünchen. 1971. Berlin. 19G5. 2-e ed. “ R. S c h w e i t z e r . 1977. 1968. G e s c s ic h t lic h k e it u n d P e r s o n s e in J e s u C h risti. p. M.R o p s . I X V ( I !):>'(). L. G e s c h ic h t e d e r L e b e n .00 IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ BIBLIOGRAFIE D espre Iisus H ristos e x istă o b ib lio g rafie consid erabilă. B o r n k a m m.1. Ii i < > u x.. G. K ä s e m a n n . Paris. 1973. din Ib. S. Trad. J . R. 1968. 1973. 1431. Paris. B u l t m a n n . C o n z e l m a n t i . R e fle x io n su r l e s o r ig in e s d u c h r is tia n is m e . 1965. de l’allem and par J . Schm idt.*. Leipzig. E. A ici m enţionăm lu c ră ­ rile im portante. IÎ. ii eli. j risu ltu li d e ila c r itic a s to r ic a . C u I in a n ii. Paris. H. B r u n o t. 1966. W. 1964. G e o l t r a i n e t G. R o b i n s o n. 1960. 1964. Freuss. 1969. par F. P. V iflq . în «Z eitschrift für T h e o ­ logie und K irch e». 9. 1957. M iiiie lio n . M . 1957. Elrdm ans Publ. J é s u s . J e r e m i a s . D a n i e l . B ordeaux. S l e n c z k a . W . O. B arcelon a. Mgr. H.J e s u F o rs ch u n g . Darm stadt.C r is to . 19)8. 1962. E.R o p s . A. 1972. /. J . J e s u s C h ristu s. li. D ie E n tsteh u n g d e s C h riste n tu m s . 1972. C a r m i c h a e l . Trad. W ie d a s C hristen tu m . . Z i m m e r m a n . 1961. Paris. D urand-G aselin. C o rsa n i. 1976. în « lin c y c lo p a e d ia U niversalism . de l'AUemand par J. E. . 462 p. D as P r o b le m d e s h is to r is c h e n J e s u s . De P eyer. Grand Rapids. N euchâtel. G öttingen. i-ine Shiy. I:. M. L e D ieu d e s p r e m ie r s c h r é tie n s . J é s u s d e v a n t ¡'h isto ire. F. M. t. trad. Trad. B o r n k a m m . Paris. Stuttgart. par. J . en sta n d . K a li I e r / V r sogi'n n u n lc h is t o r is c h e J e s u s und d e r g e s c h ic h t lic h e b ib lis c h e (. 1956. Î971. Paris. J e s u s ln his o w e n tim e. T ü bin­ . J é s u s e n so n tem p s. 1961. L e o rig in i d e l crisfianesim o. J o Ii ii • n ii. L é o n-D u f o u r. G en ève. G e s c h ic h t e und V e rk ü n d ig u n g . J e s u s v o n N a z a r et. D ien </ C és a r . Je n a . Sch losser. Le p r o b lè m e h is to r iq u e d e J é s u s C h rist. Paris. W . Trad. S c li w e i t / e r. K a s p e r . J é s u s d e N a z a r e th v u p a r l e s tém o in s d e sa v ie . Le K é r y g m e d e ¡’E g lis e e t l e J é s u s d e l ’h is t o ir e (K e r y g m a und h is to r is c h e r J e s u s ) . A n d e r s o n . Paris. în «Revue B i­ i i blique.

Is to r ic u l c e r c e t ă r ilo r d e s p r e « V ia ţa lu i lisu s» . p. A. Sa p e r s o n n e .. V a s i l e s c u . F lich e et V. F ig u ri d e Îm p ă r a ţi ro m a n i. 1977. A. 385— 408.. I. G h e o r g h i u . A u g u s te . nr. s o n m e s s a g e s e s p r e ­ u v e s . L IX (1041). 1947. Paris.. I. ( — Răm ureanu). 304— 313. 2-nd éd. T e x te é tab lie et traduit. 1934. B ologn a. 2 vol. L o u i s d e G r a n d m a i s o n . Prof. 1972. J . 4— 15 şi e xtras. fr. n o tr e S e ig n eu r. E. 1950. A u to u r d e T ib è r e . 63 a v . p. Paris. Pr. 656— 665. I d e m . 1925. de S. Z e i l l e r . Prof. 3 vol. . p. 3. L 'Im p ero d a T ib e r io a g li A n ton in i. J. D. 1954. S o n tem p s.— 14 a p r è s J . Jé s u s -C h r is t. 1935. L a v i e et. în «M itropolia M oldovei şi Su cevei» L (1974). s a v ie . V ie d e J é s u s C h rist. nr. C ern ăuţi. Introd uction b ib lio ­ graphique.— 14 d. L e b r e t o n e t J. 1958. Prof. M artin. 1933. 3 -e A u f’ age. 1954. de H.. O p e r e c o m p le t e . T a y l o r . V ia ţa D om n u lu i n o stru lis u s IT rlstos şi v ia ţ a a lto r în t e m e ie to r i d e r e ­ lig ii.. C in s tir e a Ş tiu te lo r ic o a n e în p r im e le tr e i s e c o l e . I).Hr. K l a u s n e r . Fr. J. ed. I d e m . so n o e u v r e . 2. Lipsiae. R e z u ş. Paris. Paris. par C. (1943). T ib e r iu s . Paris. X L I (1922). C r o n o lo g ia v ie ţ ii M în tu itoru lu i. M enţionăm ca mai im portante : F. p. 792 p. Stuttgart. M i l a n Ş e s a n . M. C. par M. Sch u ster. t. Paris. M o r e a u . p. A l b i n o G a r z e t t i . p. L 'E g lise p r im itiv e (H is to ire d e ¡'E glise. I. Pr. Pline le Je u n e. P rin cip a lu l lu i A u gu stu s. I. In l i m b a r o m â n ă : Diac. 1944. Prof. 657— 661 : C o r e s p o n d e n ţa r e g e lu i A b g a r a l E d e s e i cu M în tu itoru l. J . IX (1957). K i c c i o t t i . 1928. nr. B ucureşti. L e B r e t o n . C. nr. R ă m u r e a n u . C. t. nr. Trad. Prof. J . Pr. T h e L ile a n d M in istry of Je su . 1960. P l i n i u s C a e c i l i u s S e c u n d u s . L a g r a n g e. Prof. P e t i t . J é s u s d e N a z a r e th . I s t o r ic it a t e a M în tu ilo ru lu i. Fiu l ¡ui D u m n ezeu — Fiu l O m ului. M. 194—205 . p. H e a d 1 a m. M a ş k i n . Plinius c e l T î n ă r . B ru x e lle s. H anslik. 7— 8. Pr. p. P en tru P liniu c e I T în ăr. P u 1 p e a. Paris. IV (1947). 712 p. X X I (1897— 1898). Prof. X X III (1971). 2 vol. p. 63— 125. G o g u e l . N. London. P. în lim ba rom ână de Liana M anolach e. B ucureşti. T ib eriu s. V . B u cureşti. Paris. K o r n e m a n . nr. 1928. 1931. 1974. M. v e z i: P.. în «B iserica O rtod oxă Rom ână». R ecen su it M. 1927. C e i d in ţii t ă g ă d u ito r i a i e x is t e n ţ e i lu i lis u s . H is to ire g é n é r a le d e ¡'E m pire ro m ain .Hr. 2-e éd. în «S tu d ii te o lo g ic e » . Is to r ia r e lig iilo r . p. I. ¡'e n s e ig n e m e n t d e J é s u s C h rist. 11— 12.. 9— 10.. S a e g e r. p.. T u d o r. 20— 104. D. 1974. 3— 4. 1. B u cu reşti. Hm.PER IO A D A IN T II (P lN Â LA 324) 6i V. Paris. Sam arian. M ărtu rii p r o ia n e d e s p r e S tîn tu l A p o s t o l P a v e l ş i M în tu itoru l H risto s. P r a t. London. London. J é s u s . par Aug. ibidem. în «Studii T eo lo g ice ».) şi T iberiu (14— 37). Trad. E p istu laru m lib r i n o v e m . L e s p lu s a n c ie n s t é m o ig n a g e s p r o ia n e s su r J é s u s . Jé s u s -C h r is t. Paris. 1954. Pr. M i h ă l c e s c u . s a d o c t r in e . L. 7— 12. 1960. Paris.. H o m o . în «A lta ru l B a n a ­ tului». 1983. 546— 560. 1933. V au ssard . La p. 2 vol. Sicard . P i p p i d i. 49— 63. L 'E v a n g ile d e J é s u s C h rist. t. sa d o c t r in e . R. A n u l şi z iu a m o rţii D om n u lu i n o str u lis u s H risto s. S t e r i e D i a m a n d i .. în «B iserica O rtod oxă Rom ână». Bucureşti. 1944. Pentru îm p ăraţii A ugustus (31 î. S a v i e .. 621— 671. B o g ata b ibliografie despre lisu s H ristos pu b licată pînă la 1934 se g ăse şte la : J. a 2-a. nr. trad. 177— 199. B u cureşti. p. T h e L ile a n d T e a c h in g o i J é s u s th e C hrist. L e ttr e s .

su r I e s c h r é tie n s . După zece zile de la înălţare. în locul lui Iuda. p r o i . 14— 36). 1966. întemeiată de Sfinţii Apostoli după învăţătura şi puterea Mîntuitorului. cel răstignit şi ucis. alegînd prin sorţi. s-a înălţat ■ n împlinii făgăduinţa luată de la Tatăl. Oxford. A ctivitatea Sfinţilor Apostoli şi a ucenicilor lor * La înălţarea Mîntuitorului. N. în frîngerea pîinîi şi în rugăciuni» (Fapte 2. adică Dumnezeu şi Mesia. care a întărit pe Apostoli cu puteri şi daruri supranaturale pentru misiunea lor în lume (Fapte 2).El este «Domn şi llnsloK». care a învăţat cu minuni şi cu semne. pe Matia. A. A ceşti trei mii de primi creştini. întem eierea Bisericii. ascultătorii ■s-a11 pocăit <le ¡iacalele lor şi au primit botezul (Fapte 2.stăruind iu învăţătura Apostolilor. In cuvîntarea Sfîntului Petru. allul la Ieru­ salim (ca la 120. «. La originea Bisericii creştine.<12 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ F. 26) şi a botezului Jor cu Duhul Sfînt (Fapte 1 . «Pătrunşi la inimă». ca şi ei. Ioan R ăm u rean u . ab­ negaţia şi curajul cu care Apostolii au pornit să împlinească porunca Lui.. pe care le-a tăcui prin El Dumnezeu. avem un tip de predică apostolică: Jisus Nazarineanul. Efectul Pogorîrii Sfîntului Duh a fost imediat şi revelator. Se trăia o viaţă nouă. 181— 174. a înviat. prin Pogorîrea Sfîntului Duh. mergînd şi învăţînd toate neamurile. El. . dintre credincioşii care. 42). * C a p i t o l r r c l a r l n i . F o u r i e r. . împreună cu învierea Lui. în aşteptarea Mîngîietorului promis (Ioan 15. 15. Apostolii au completat numărul lor. Prima connmilaie creştină era astfel formată. d o l ’r . Fapte 1. In fii s-au împlinit profeţiile mesianice. urmăriseră tot timpul cuvîntul şi activitatea Mîntuitorului. el explică zelul. trăind în rugăciune. de a revărsa asupra lor f> Duhul Slîiil. La le t t r e cle P lin e à T r a ja n c . 31 (1964). în comuniune. făgă­ duinţa făcută de lisus s-a împlinit. Apostolii au convertit din prima zi «ça la trei mii de suflete». credincioşii Lui formau două grupuri cu no scu te: unul în Galileea (peste 500. Grăind în limbile mulţimii de iudei şi de prozeliţi-adunaţi la Ierusalim pentru praznic. 4 — 5). p. I Cor. în «Recherches deThéologie ancienne et médievaie». (5). A h is t o r ic a l an d s o c ia l c o mcnlarY. 15). stă acest fapt extraordinar din ziua praznicului Cincizecimii. T h e le t t e r s o i P lin y. S h e r v i n -W h i t e.

Levitul Iosif din Cipru. este citat cu cinste pentru o asemenea faptă (Fapte 4.. în latura aceasta atît de frumoasă a vieţii de comunitate creştină.. Anania şi Safira. din Palestina şi din împrăştiere. încît numărul credincioşilor a crescut în curînd ca la cinci mii de bărbaţi (Fapte 4. numit de Apostoli Barnaba (fiul mîngîierii). Un suflu de adîncă pietate şi de dragoste frăţească plutea peste mulţimea credincioşilor. aduşi' înaintea membrilor sinedriului şi cer­ cetaţi asupra puterii şi numelui lui Hristos în care vorbesc. Numărul lor creştea zilnic. Apostolii predicau îndeo­ sebi la templu. Curajul Apostolului şi prezenţa paraliticului vindecat îi pune pe sinedrişti în încurcătură. pentru rugăciune. Vindecarea unui paralitic a trezit un interes şi mai mare pentru predica lor. Apostolii încredinţau cu mărturia lor învierea lui Hristos. pentru aju to­ rarea tuturor. . Apostolii sînt arestaţi. Succesul încuraja pe Apostoli.Aceşti primi creştini mergeau la templu. interzicîndu-le să mai vorbească în numele lui Iisus. Cuvîntul cald şi pu­ ternic al Apostolilor era crezut. voind să facă act de cari late. Petru mărturiseşte cu curaj pe Ii-sus cel răstignit de ei şi înviat de Dumne­ zeu. Ei se mulţumesc să-i ameninţe.PER IO A D A IN T II (P ÎN Ă LA 324) iudei şi prozeliţi. Apostolii sînt eliberaţi. dovedesc succesul prodigios al predicii apostolice şi caracterul supranatural al evenimentului care stă la începutul Bisericii. dîndu-se fiecăruia «după trebuinţă». credincioşii din Ierusalim au realizat bene­ vol şi parţial c o m u n ita te a bu n u rilo r : cei care aveau case sau ţarini le vindeau şi aduceau preţul «la picioarele Apostolilor». martori ai eveni­ mentului din ziua Pogorîrii Sfîntului Duh. 4). dar neliniştea pe conducătorii poporului. Cuvintul lor era întărit de minunile pe care le puteau face. iar acest fapt tulbura şi Inînia pe iudeii care-1 condamnaseră la moarte. Cu acest sentiment nou şi puternic. ir în g e r e a p lin ii şi un nou mod de viaţă. şi consti­ tuiau o comunitate proprie. pe care se întemeia predica lor. creş­ tinii se bucură şi laudă împreună pe Domnul. Doi soţi. păstrează pentru ei o parte din preţul unei ţarine vînclute în folosul comunităţii. avînd un cult special. Episodul este edificator pentru caracterul benevol şi . A cest creştin generos şi zelos va fi unul dintre cei mai activi şi mai preţioşi colaboratori ai «Apostolilor». se descopcră şi prima umbră. spunînd Apostolilor că l-au adus întreg: (Fapte 5. 1— 11). «părîndu-le rău că învăţau poporul şi vesteau în Iisus învierea morţilor» (Fapte 4. Ei aveau «o inimă şi un suflet». 1— 2). 36— 37).

Apostolii sînt certaţi cu mai mare asprime şi ameninţaţi acum cu moar­ tea. Ei aveau să supravegheze şi să asigure buna rînduială la mesele comune. spre judecată. de Duh şi înţelepciune». Apostolii sînt din nou arestaţi. scapă din închisoare. P r i g o a n a se întinde asupra comunităţii întregi. Vin la ei şi bolnavi ca să-i vindece prin minuni. dar soţii Anania şi Satira «minţiseră Duhului Sfînt» şi au primit pedeapsă'exem plară. căulîndu-i prin case şi tîrîndu-i la judecată. murind pe loc. Cu toată împotrivirea sinedriului. Iudeii elenişti se plîng Apostolilor că văduvele lor sînt trecute cu vederea la împărţirea ajutoarelor. 1— 11). asu p ra c ă r o r a A p o s to lii şi-au pu s m îin ile cu ru g ă ciu n e : Sînt primii slu­ jitori hirotoniţi. Creşterea numărului credincioşilor era urmată de unele greutăţi în viaţa comunităţii. păzea hainele uciga­ şilor şi se bucurii de uciderea diaconului creştin. Unii dintre ei.m < fost scos din sinedriu în bătaie. Slujirea lor nu se mărginea însă la aceasta . Judecarea lui Ştefan i i u pi ¡iru l co n flict d octrin a r al creştin ism u lu i cu iu daism u l. La propunerea Apos­ tolilor. în vacarmul produs. Ştefan rosteşte o lungă cuvînU>ro. scoţînd din pro­ feţii şi din fapte concluzia că Iisus este M esia cel prezis de ei şi că iudeii sînt vinovaţi de uciderea Lui. Saul. Un tînăr. sînt găsiţi în templu. tîrît afară din i or<iş şi ucis cu pietre (Fapte 7). ceea ce a impresionat adînc pe cei de faţă.fi 4 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ idealist al vieţii comunitare a creştinilor. diaconii puteau să şi predice cuvîntul (Fapte 6). Aduşi iarăşi în faţa sinedriului. de teama mulţimii care-i asculta. Era prima măsură disciplinară în Biserică luată de Dumnezeu însuşi (Fapte 5. d ia co n ii. Credin­ cioşii împra. cu condiţia de a nu mai vorbi despre Iisus (Fapte 5.şliaţi propovăduiesc credinţa lor prin Samaria : ajung în . şi-a atras mini a unor iudei din diaspora (elenişti). Ştefan. Saul prigoneşte cu pcilimă pe creştini. 12— 42). în care face o privire a istoriei poporului iudeu. ca un blasfemiator. dar nu cu forţa. credincioşii au ales şapte bărbaţi «plini. Apostolii continuă să predice cu succes. Ei sînt totuşi bătuţi şi lăsaţi liberi. diaconul Şte!<. El a fost acuzat fals de blasfemie contra lui Moisi şi a lui Dumnezeu şi dus în faţa sinedriului. vorbind cu mai mult curaj despre credinţa cea nouă. Credincioşii se răspîiidosc în provincie. Intervenţia înţeleptului şi veneratului rabin Gămăliei le scapă viaţa. Apostolii rămîn în Ierusalim. Acolo. iar el primul mariir al Bisericii. Ei nu erau obligaţi să aducă totul în ajutorul comunităţii.

Petru merse la Cezareea şi boteză pe sutaşul Corneliu cu toată casa lui. El era un om credincios. Predica Apostolului Filip în Cezareea a aprins în el dorinţa de a se boteza. adică a credincioşilor celorlalte religii. se afla reşedinţa procuratorului şi a garnizoanei romane. La C e­ zareea Palestinei. Un alt episod interesant ilustrează din altă latură situaţia. făcea rugă­ ciuni şi săvîrşea multe fapte bune. cu toată casa lui. Petru a tre­ buit apoi să explice fapta sa. care apreciau bunătatea şi prietenia sa. Prin botezul sutaşului Corneliu. Diaconul Fi lip întîlneşte un prozelit. ca să intre în vorbă cu el. Apostolii afla de succesul cuvîntului lor şi se duc să pună mîinile pe cei con­ vertiţi. era prozelit. Un asemenea prilej aduce pe Petru şi pe Ioan în Samaria. fapt pentru care era cinstit de iudei. «cucernic şi temător de Dumnezeu». eunuc. centurion în cohorta Italica. Diaconul luă prilej din aceasta. El pre­ geta să boteze un străin. liniştind şi bucurînd pe creştinii dintre iudei. dincolo de graniţa cea mai sudică a Imperiului roman (Fapte 8. prin botezul creştin. Un ofiţer roman. pe drumul ce ducea la Gaza. Petru îl ceartă cu asprime (Fapte 8). Simon. La Ierusalim. în Cipru. Corneliu. Episodul convertirii lui este caracteristic pentru mentalitatea religioasă în lumea păgînă şi pentru efectul predicii creştine. ridicată de Irod cel Mare. Prozelitul citea din profetul Isaia. faimos în neamul său. Acest străin se întorcea de la Ierusalim spre ţara sa. se cîştiga nu numai o familie dintre paginii trecuţi la iudaism. direct. Simon Magul e cunoscut apoi ca eretic. în B ise­ rică. demnitar la curtea reginei Candachia a Etiopiei. Diaconii predică şi botează . El oferă Apostolilor bani pentru a-i da puterea cu care întăreau în Duhul Sfînt pe cei botezaţi. la Antiohia. capitala politică a ţării. Eunucul se botează şi se în­ toarce creştin în Etiopia. El află de şederea lui Petru la Ioppe şi trimise să-l cheme la Cezareea. îl încredinţă despre împlinirea profeţiilor şi venirea lui Mesia. unde primesc botezul şi întîlnesc un mag. nu prin circumciziunea mozaică.P ER IO A D A IN T II (P ÎN A LA 324) 65 Fenicia. dar Dumnezeu birui îndoiala sa. Urma lui dispare din Noul Testament şi se găseşte în literatura apocrifă. Biserica sporea şi în alte laturi. ci şi un principiu foarte important: primirea neamurilor. O problemă grea se punea prin aceasta Apostolului Petru. Solu- 5 — I s t o r i a b i s e r i c v a s c u . B otezu l su taşu lu i C o in eliu . spre ui­ mirea credincioşilor dintre iudei (Fapte X). 26— 40).

care. ci o idee nouă. între iudei şi prozeliţii din D am asc. este nu numai un cuvînt nou. «Văzînd că este cu plăcere iudeilor». Apostolii au trimis pe Barnaba. Ei au lucrat împreună un an întreg. nume propriu şi specific lor. Cînd s-a aflat la Ierusalim despre existenţa creştinilor la Antiohia. unde erau adunaţi mulţi credincioşi şi se rugau. învăţînd «mulţime multă». Barnaba a avut succes ia Antiohia. se convertise la creştinism. pe care nu-1 cunoaşte. La Antiohia. sfin ţi. Era o misiune particulară. se vor numi de acum înainte cu numele lui Hristos. Creştinii. «Şi s-a u num it în tîi în A n tio h ia u c en ic ii «creştin i» (Fapte 11. în acelaşi timp. Altă comunitate creştina însemnată s-a format în Siria. Sfîntul . dueîndu-se «în alt loc» (Fapte 12. A cest nume. după Alexandria. n u m e le d e creştin . aducînd la creş­ tinism pe mulţi. fie din iudaism. propaganda creştină avea succes printre iudeii şi paginii din Antiohia. A n tio h ia . Din acest loc şi moment. La Ierusalim. efect al entuzias­ mului creştin. ca să cerceteze şi să spo­ rească lucrul evanghelic. Irod Agripa I a arestat şi pe Petru. primul apostol martir (an 44). mama lui Marcu. domnia lui Irod Agripa (41— 44). Petru se duse noaptea la casa Măriei. era reşedinţa imperială şi cel mai mare oraş al Imperiului Roman. fratele lui loan. între timp. nepotul Iui Irod cel Mare şi rege din graţia romanilor peste toată Palestina. binevestind pe Domnul Iisus «şi elinilor». care în mediul iudaic se numeau u cen ic i. istoria misiunii creştine se îmbogăţeşte cu experienţa unui om şi un fapt de importanţă excepţională : Barnaba a trimis la Tars şi a chemat pe Saul. aduse tulburare creştinilor. Din porunca acestuia. Din acest moment. pe teren păgîn. împreună cu Barnaba şi ceilalţi iudeo-creştini. fie din celelalte religii. A colo au predicat c re ş ­ tinismul mai îritîi iudeo-creştinii din diaspora. 26).m IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă ţia aceasta era absolut necesară pentru interesele propovăduirii creş­ tine. spontană. creştinismul se răspîndeşte deci într-un mediu nou şi cu un nume nou. pe care-1 vor purta cei ce vor veni la Bise­ rică. care s-au dovedit misio­ nari zeloşi. a fost ucis Apostolul Iacob. Apostolul Petru părăseşte Ierusalimul. perla Orientului. Scăpînd în chip minunat. c r e ­ d in c io şi. Cînd Petru s-a retras din comunitatea creştinilor proveniţi dintre neamuri. Clăsim apoi pe Sl'înlvil Petru împreună cu Sfîntul Pavel printre creştinii din Antiohia. fraţi. 17).

ci şi la evreii din Ierusalim şi din afară. 2. 3). iar a unora nicidecum. A n d rei în Sciţia. P etru în G a­ latia. în fruntea adunării din Ierusalim. . Isto r ia b is e r ic e a s c ă III.PER IO A D A IN T II (P lN Ă LA 324) 67 Pavel nu s-a sfiit să-l mustre în faţa adunării credincioşilor. apare Iacob cel Mic. Sfîntul Matei ar fi mers chiar în Etiopia. că Apostolii şi ucenicii lor s-au împrăştiat în toata lumea şi au predicat creştinismul : T om a la părţi (după ştiri mai tîrzii şi în Persia şi India). V. urma Apostolilor se pierde în Faptele Apostolilor. numit şi Iacob cel M are sau cel Bătrîn. Nu toţi Apostolii au pă­ răsit Ierusalimul. Istoricul bisericesc Eusebiu de Cezareea ştie de la Origen. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . apoi la alto neamuri (Eusebiu. A ctivitatea c e ­ lorlalţi Apostoli este mai puţin cunoscută. care cerea respectarea Legii mozaice de creştini. pe de o parte din rudenia lui cu Mîntuitorul (văr). iar acesta ştie din tradiţie. Sfîntul apos­ tol Pavel îl stima în chip deosebit şi-l numea «stîlp» al Bisericii. unde a murit c a martir. după o tradiţie orientală şi în Armenia. cu prilejul aşa-numitului Sinod apostolic ţinut în anul 50. iar pe Iacob cu prilejul uciderii lui. rămîne dominantă. şi după plecarea lui Petru din Ierusalim (an 44). 11— 15). 61— 62). Datorită mai ales înţelepciunii lui. Autori­ tatea lui cea mare provenea. A c tiv ita te a A p o s to lilo r în lu m e a păg în ă. pusă la Antiohia (Fapte 15). şi tendinţa opusă ei. B a r to lo m e u în India (Ara­ bia sudică). Pe scena istoriei cunoscute. apărînd cu tărie universalitatea creştinismului (Gal. care a rezolvat problema privitoare la situaţia creştinilor dintre păgîni. Capadocia şi Asia Proconsulară. mai mult de două decenii. II. M a te i printre iudei. După uciderea lui Iacob al lui Zevedeu. 1. figura uriaşă a Sfîntului Apostol Pavel. pe de alta din pietatea lui exemplară şi viaţa lui ascetică. După tradiţie. 1. fiind tăiat cu fierăstrăul. Faptele Apostolilor numesc alături de Petru pe Ioan. 2 4 . Bitinia. 10). El a rămas continuu în Ierusalim şi comunitatea s-a bucurat de linişte pînă la moartea lui (c. Tradiţia l-a numit mai tlrziu episcop (Eusebiu. El nu p a r e a ii a c e e a ş i p e r s o a n ă cu A p o sto lu l I a c o b al lu i A ii eu . care se bucura de mare autoritate morală nu numai la creştini. Prezenţa lor se constată peste cîţiva ani. numit «fra­ tele Domnului». Dintre ceilalţi Apostoli. Io a n în Asia. s-a înlăturat neînţelegerea dintre tendinţa iudaizantă.

11 ) . dar a scăpat. sînt numiţi d e Sfîntul Apostol Pavel «stilpii B isericii» (Gal.. în P ont. fie din Noul Testament. îm ­ preună cu Petru şi cu lacob cel M are «fratele Domnului». pe care se bazează primatul pa­ pal. la picioarele Capitoliului. Sfîntul apostol Petru a cerut să fie răstignit «cu capul în jo s spre pămînt şi cu picioarele în sus». 12— 13. 2 . Fiind condamnat de autorităţile romane să fie răstignit pe cruce. a fost închis. El a fost răstignit între două borne din Circul lui Nero. Din Epistola I Corinteni I. are un caracter legendar. scrisă către anul 95. Tradiţia. cum afirmă Sfîntul Clement al Romei (88—98) în l-a sa Epistolă către Corinteni.. alţii ai lui Chifa (Petru). fie din tradiţia creştină scrisă : Petru a predicat la Antiohia (Gal. 2. După o tradiţie consemnată de Origen şi citată de Eusebiu de Cezareea (Isto ria b is e r ic e a s c ă III.evedcu. bucurîndu-se de cinstirea întregii lumi creştine (Fer. 9). care-1 numeşte «episcop». înlîi la Antiohia. Se crede că . aflăm că credincioşii din Corint se numeau unii ai lui Pavel. provenind din scrieri apocrife şi osie contrară faptelor istorice cunoscute. lîngă Calea triumfală. crezînd că este n e­ vrednic să fie răstignit ca Domnul Hristos. doarece ei aşezau în celăţi pe episcopi. Ieronim. Se ştie că Apostolii nu au păstorii ca episcopi în nici un oraş din timpul lor. a desfăşurat aci cîtva timp o activitate misionară şi a j i i i i i il. relativ tîrzie (sec. ii 11î lui y. 1). a jucat un rol însemnat între Apostoli. G alatia. ceea ce ne lasă să înţelegem că Sfîntul Petru a stat un timp şi la C o ­ rint. Petru. I). c a m a l tir.f iS IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă A ceste ştiri se pot completa cu puţine altele. în anul 66. Sfîntul Petru a predicat şi în M a ­ cedonia. Nero. /oan. aflîndu-se la Roma. apoi la Roma. Către sfîrşitul domniei lui. A s ia P ro c o n su la ră şi Bitinia. Petru a fost închis pentru a doua oară în închisoarea mamertină. Din Antiohia. în timpul persecuţiei lui Nero din anul 64. C a p a d o c ia . Sfîntul Petru a făcut misiune. Demnitatea de a p o s to l era desigur superioară d em n ităţii de episcop. III— IV). D e v iris illu stribu s. Istoricii bisericeşti romano-catolici. după toată probabili­ tatea. alţii ai lui Apolo. din cei mai de seim iii recunosc că ceea ce se ştie despre Sfîntul Petru este că el a mers la R u i n a . în anul 67 şi a fost îngropat la Roma. în Vatican.

a făcut ca prin el epoca apostolică să se poată lega strîns de cea postapostolică. pe care Mîntuitorul a lăsat-o în grija lui. în Frigia. în afară de Efes. murind în oraşul Petras. El este numit şi evanghelist. dar.P ER IO A D A 1N T II (P IN A LA 324) 69 Ioan a trebuit să rămînă în Ierusalim pînă la moartea Sfintei Fecioare Maria. în c e ­ tăţile Histria. Isto ria b is e r ic e a s c ă . din porunca lui Domiţian (81— 96). pe la anul 100. îndeosebi în capitala acesteia. Ştiri legendare spun despre Apostolul Sim on Z elo tu l (C an aan itu l) că a predicai în Persia şi Babilonia. unde a pus episcop pe Stachys. iar de aici a plecat în Ahaia sau Crecia. Callatis (Mangalia). M oartea lui tîrzie. 19. Despre Apostolul T ad eu (Lebeu). cînd împă­ ratul a văzut că sînt oameni simpli. adică misionar. 31). . la JEfes. din Scythia Minor.. numită Scythia Major. în anul 96 este confirmat de Apocalipsă (I. ar fi predicat în Sciţia. Andrei a mers la Bizanţ. Ştirea că ar fi murit la Ierusalim. III. ca. Is to r ia b is e r ic e a s c ă III. Apostolul F ilip a fost confundat uneori cu diaconul Filip. una din ele a murit la Efes (Eusebiu. sau că ar fi sufe­ rit la Roma în persecuţia lui Domiţian. II şi III. în anul 95 sau 96 (Tertulian). Tomis (Constanţa). cu mîinile bătătorite de muncă. fratele lui Petru. fiind răstignit pe o cruce în formă de X. fratele lui Iacob cel Mic. Fiii lui au fost aduşi la Roma. . în provincia Asia. ca şi fratele său Iacob cel M are (de la Filip Sidetul). i-a lăsat liberi (Eusebiu. 20). se crede că a predicat în Palestina şi a scris o epistolă. cap. Două din fiicele lui aveau darul profeţiei . după mărturia lui Origen şi a istoricu­ lui Eusebiu de Cezareea. sau mai sigur în Scythia Minor sau Dacia Pontică (Dobrogea). şi ar fi murit la Ierapole. Exilul său pe insula Patmos din M area Egee. sau poate chiar pînă ]a începutul războiului iudaic. «urmaşi ai lui David». iar despre M atia. cel ales apostol la sorţi. A n d rei. de care el face men­ ţiune în Apocalipsă. nu este întemeiata. După tradiţia creştină. 9). Dionysopolis (Balcic). spun că a predicat în Etiopia. ca martir. fiind socotiţi sus­ pecţi de revoluţie politică. a înfiinţat în mai multe oraşe Biserici înfloritoare. în locul lui Iuda Iscarioleanul. Tradiţia bisericească cunoaşte că Sfîntul evanghelist Ioan a predicat în Asia Proconsulară. prin care poate fi înţeleasă regiunea de la nordul Mării Negre. în anul 66.

S tuttgart. L e b r e t o n e t J. 1950. Innsbruck. Frankfu rt. A p ô t r e . 1957 . l!)3(>. J. p. m arty r. S ain l J e a n e t ¡a lin d e l'â g e a p o s to liq u e . 1959. Braun. A lt e stu d ii : M. London. Trad. 109— 112. P aris.. L. Barnaba este din cei mai însemnaţi . 1928. BIBLIOGRAFIE P en tru în t e m e i e r e a B i s e r i c i i : C om entarii şi studii asupra F a p t e lo r A p o s t o lilo r . Sila (Silvan). Rirot. P aris. P aris. 1965. l'ouard. L iv r e d e s A c t e s d 'a p r è s l e s travau x. Z e i l l e r . Io a n E v a n g h e lis tu l : F. 127— 158 . l i e s s o n. Cei 70 (sau 72) de ucenici ai Domnului Hristos mergeau predicînd doi cite doi. P etru : R. P etru s r ö m is c h e r M ärtyrer. L e liv r e d e s A c te s et l'h is to ir e . Trad. L e s A c t e s d e s A p ô tr e s . Ioan Mar cu a mers cu el şi cu . 1921.. 9. p. l ondon. 1 9 3 6 . G öttingen. ( ¡nibi r d e r A in ritc lliir slcn . E. precum şi cîteva femei devotate.. -a. Z ü ric h . Sfîntul Apostol Pavel în prima călătorie misionară. Flieh e et V . G en èv e.. Il e u s s i . 1950. Dupont. J. Paris. între anii 45— 48 . J e a n ¡e t h é o lo g ie n e t s o n É v a n g ile d a n s l'É g lise a n c ie n n e . 1923 . Paris. Timotei. . I. Rom a. 1 9 2 8 . ed. Tit. care au adus misiunii creştine preţioase servicii. N euchâtel. D ie . r é c e n t s . engleză de J .'. Iraiu c/. M urray. . Sainl P ie r r e e t l e s p r e m iè r e s a n n é e s d u c h r is tia n is m e . t a to m b a ă i P ie tr o . Sim on. Lovain. T h e S h r in e o f P e te r a n d t h e V a tic a n l:x< (i\ niions. 83— 93 . Iterlin. P e r k i n s.. Lietzm ann.? Gotha. O. după predica căruia a scris Evan­ ghelia care-i poartă numele. 8-a éd. D ie A p o s ­ t e l g e s c h i c h t e u n d ih r G e s c h ic h t s w e r t . P aris. P. S ain t J e a n . O ursel. L 'É g lise p rim itiv a (T. V iii l ‘c ln m in R o m . I> ( . 1934. K. M artin). S te p h e n a n d t h e H e lle n is ts in tlie p r im itiv e C h u rch . H is to ir e d e ¡'É glise de Aug. C a r c o p i n o . alţii însoţeau pe Apostoli sau lucrau în legătură cu ei. C. 1968. J a c q u i e r . T o v n b e e a n d J . P etru s u n d s e in e Z eit. D iscip le. ei a înfiinţat Bise­ rica din Alexandria Egiptului. 1933. Paris. E. D ie A p o s t e lg e s c h ic h t e . B o u d r o u. L e s A c te s d e s A p ô t r e s . mai tîrziu. 'r i <hI. M ünster. P aris. M. Paris. 1922. L e s r e liq u e s d e sa in t P ie r r e à R o m e. mai însemnaţi sînt : medicul Luca. H a e n c h e n . . 19. Fouard. N ew Y o rk . Toronto. 1960. 1959. A W ikenh au ser. K irschbaum . op. a însoţit pe Sfîntul Petru.70 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Ucenicii şi colaboratorii Apostolilor au fost numeroşi. 1961. . cit. W . J. Paris. P en tru Si.. G u a r d u c i . autorul Evangheliei a treia şi ah Faptelor Apostolilor. 1952 . 225 25». 1957. i|cim. M. Dintre colaboratorii Sfîntului Apostol Pavel. 770— 773. 15-e éd. 1959 . E. c n I I i m a ii n. J. V ezi la J. 1958. E v o c a tio n d e la c h r é t ie n t é ro m a n e . Saint P ie r r e et l e s o r ig in e s d e la p rim a n tè r o m a in e . 2-e A ufl. P aris. E. a c l c h e r. 192 6 . După o tradiţie veche. London. M. ¡Paris. S ain l P ie rre . 1958. . T r o c m é . L'abbé C.i : / > louilU 's d e Saint P ie r r e d e R o m e . A . P en tru Si.• . Studii d espre isto ria N o u lu i T e s ta m e n t. KirsCli.vărul lui. H. în g en eral.

g e t o . 1 9 2 7 . Ambele calităţi au avut V‘ . prof. înainte de convertire. îndeletnicire răspîndită în regiune. 975— 979. SfîntuI apostol Pavel * Persoana şi activitatea Sfîntului apostol Pavel sînt mai bine cunos­ cute decît ale celorlalţi Apostoli. F. * C a p ito l r e d a c ta t d e P r . în primii ani ai erei creştine. P aris. I. p 164— 178. _Saul însuşi a învăţai^a caa sll-Jie s£rle ^ _El a primit în familie si în şcoala de la sinaaodă o bună educaţie si instrucţiune religioasă.. în «O rtodoxia»..d a c i. I X — L X X V III. 1920— 1923. B ib lio g rafie fo arte bo gată la p. într-o măsură în care nu le poseda nici unul din ceilalţi Apostoli. El s-a născut în oraşul JLars.. Din Faptele Apostolilor. X X V I (1974). S iin ţi ş i m a rtiri Ia T o m is. L a v ie c h r é t ie n n e a u p r e m ie r s i è c le . pentru care era comparat cu Alexandria şi Atena. Pe lîngă cultura elenistă. I d e m . 1. Pavel c cunoscut întîi cu numele său iudaic de Saul ( c c l dorit). răm în e fundam entală. probabil un atelier de ţesut stofe din păr de capră. cu oare­ care bunăstare. Amann. avînd.. 1927 . Oraşul Tars avea şi şcoli eline vestite.. P. 9-e éd. N o i c o n s id e r a ţ ii p riv in d p ă t r u n d e r e a c re ştin ism u lu i la t r a c o . scrise de ucenicul luT^Luca. . E. Paris. din care se făceau mai ales mantale şi corturi. pe baza cîtorva date cunoscute cu probabilitate. P en tru B is e r ic a p rim a r ă : J . L e b r e t o n. după tradiţia riguroasă a iudaismului. J .. în jurul cărora gravitează viaţa Apostolului. 26 . H.i_in bună parte viaţa Sfîntului apostol Pavel si se poate cunoaşte mai ales su­ fletul lui (Fapte 22. B atiffo l. ’. 5 vol. mare importanţa m activitatea lui misionară. T h e B eg in n in g o l C h ristia n ity .. 23. Gal. Saul le-a cunoscut în chip firesc si le-a^lnsusit. C o j o c a r u. E ste p rim a tu l lu i P etru un p r iiv le g iu d e d r e p t d iv in d u p ă N o u l T e s ta m e n t ? Sibiu. L 'E g lise d e s p r e m ie r s s iè c le s .P ER IO A D A I N T I I (P IN A LA 324) 71 In lim b a r o m â n ă : Pr. I o a n Rămureanu. 7— 8. Diac. London. p. nr. nr. lo a n R ăm u rean u . L 'E glise n a is s a n t e e t l e c a t h o lic is m e . I şi II).. .. în «B iserica O rtod oxă Rom ână».. F o ak es Jo h n so n and Kirsopp Lake. Paris. 1 .. Părinţii lui erau iudei. ' " . 1940. Cronologia vieţii . p r o f. 1927. el avea din familie dreptul de cetăţean roman. M is iu n e a S im ţu lu i A p o s t o l A n d r e i In S c y th ia M in or.. capitala provinciei Cîlicia...lui se poate stabili cu aproximaţie. Trăind în mediu de limbă şi cultură g reacă. şi din epistolele sale.. . 24. X C II (1974). . se poate r e constitn. ' ~ ~T" ' ~7 ' ..

(ex e­ geză.la şcoala rabinică a înv. La Ierusalim l-a readus poate vestea marii mişcări produse de {p redica Apostolilor. el vrea să desli ¡iilţey. Prin calităţile lui sufleteşti. un geniu religios.teologie.e pe* cea formată la Damasc. Ginditor'^ffînc^şPvorbitor îndemînatic. Saul. C o m e i lire. Saul nu a cunoscut direct pe Iisus Hristoş. vărul lui Barnaba. ţn istorie e l apare ca persecutor. «la picioarele lui Gămăliei».n?~nTTt7iîra din Damasc şi cu o gardă dală de sinedriu.. epi­ lepsie sau malarie. Despre înfăţişarea fizică. După împrăstierea comunităţii din Ierusalim. Pe vremea activităţii publice a Mântuitorului. Saul avea o soră căsătorită.(l.anlul oraş sirian.. iîn pri­ goana începută după aceea împotriva creştinismului. mai probabil fiind cea din urmă (era obişnuită în regiunea Tarsului). oflalmie purulentă. gută. mama lui Ioan Marcu. Pregătirea lui.aple 8. rar. Saul suferea de o boală supărătoare. energic. unde era probabil rabin. spre nord-osl de Ierusalim. vestit atunci în toată lumea iudaică. cum sînt prea • puţini. «pustia B i­ serica. cu un simţ moral foarte fin. dogmatică. cu prezenţă de spirit.utalului Gămăliei. 1. La Ierusalim. La şcoala marelui rabin. aproape de Da­ m asc. Tars. ca . însufleţit. s-a înlîmplal laptul extraordinar. la uciderea l ui Ştefan el păzea hainele iudeilor care l-au u cis cii_ pietre. cu un sentiment religios excepţional de cald şi de puternic. afectuos şi delicat. morala). Cu scrisori de împuternicir e j j e la marele preot către c omunii. e r a j i n om superior. Saul a mers la ierusalim . sever* totodată sensibil. Saul a arătat un laualism şi o violenţă sîngeroasă aparte.TudeUj. aşezat la vreo 200 km. el terminase studiile ia Gămăliei şi trăia în oraşul său natal. Saul ’ porneşte spre inipoi l. care a schimbat cu totul viaţa * . bogată şi complexă.72 IST O R IA BISERICEA SCĂL U N IV E R S A L Ă De foarte tînăr. se ştie de la el însuşi că nu era im­ punătoare. Saul «sufla cu ameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor Domnului». istorie. Pe acest drum de persecutor. intra în casele creştinilor şi-i tîra la judecată. un foarte bun psiholog. bun. fiind sufletul acestei prime persecuţii. drept. fiind cunoscut cu numele de Saul . un spirit de observaţie ascuţit. 3). i. Saul a în­ văţat cu zel tot ce putea şi trebuia să ştie u n . el era o personalitate puternică. are o deosebită însemnă­ tate pentru viaţa şi misiunea lui. pe care nu o numeşte şi pe care istoricii o socotesc migrenă.

ejie-îad. obiective. după înviere. 4. profund schimbat. P aulus. Intr-adevăr. asemănătoare cu prima şi iradianta zi a Domnului. n era socotit. în. «Şi în amintirea ceasului Damascului stă de-a pururea ceea ce se pomeneşte în II Cor. intr-o lumină strălucitoare. Saul a fos. Ca renegat al Legii iudaice.L. socotind-o efectul unei obsesii. cu riscul vieţii sale. (Fapte 9 şi 20).. Hotărîrea lui de a mărturisi de acum înainte pe. încît.lui Hristos. ziua. halucinaţii. Tübingen. p. şi scandalizaţi _de schimbarea lui. a oboselii drumului. dovedeşte caracterul miraculos şi irezistibil al chemării lui la apostolat. afară de cea dată de el şi de Evanghelistul Luca : convertirea sa a fost efectul apariţiei reale. Saul e dus la Damasc. 104). Saul este ajutat de creştini să părăsească oraşul. Convertirea Sfîntului Pavel a însemnat dezarmarea celui mai periculos adversar al creştinismului şi transformarea lui în cel mai mare Apostol.. Deissmann.P ER IO A D A IN T II (P IN Ă LA 324) 73 şi misiunea rabinului Saulj_ c o n v e r t ir e a lu i Ia c r e ş tinism^.amiaza mare. iudeii plănuiesc să-l omoare. coborîndu-1 intr-un coş noaptea. Surprinşi de aceasta. de apostol «chemat ». Convertirea lui Saul este un fapt de o importanţă excepţională. Pentru a-i nega caracterul supranatural. cum. Hristos. 6). EI intră astfel în sînul c omunităţii creştine si înr. peste zidurile cetăţii. ca să strălucească cunoştinţa măririi lui Dumnezeu pe faţa lui Hristos» (II Cor. unde & primit botezul de la preotul Anania. mustrat. a lui lisus Hristos. Desi el a păstrat toată v iata dorinţa de a converti n eamul său şi a suferit mult pentru aceasta.a. a'~TFe1îuit să facă misiune îndeosebi printre . «Fiindcă Dumnezeu care a zis : Strălucească din întuneric lu­ mina ! El a făcut ziuă în inimile noastre. 6. minun ea Damascului a făcut . Mărturia pe care însuşi Sf. Surprins.. boli. adică impresia unei lumini supreme. uimit. Apostolul Pavel al. presiuni psihologice.rontirmn bănuit—urmărit si ameninţat de iudei.lumină în inima lui Pavel.iă lucrul său de «vas ales». 1925. spăimîntat. în viaţa şi istoria Bisericii. apostol Pavel o dă despre convertirea sa înlătură însă orice altă explicaţie. din prigonitorul Saul. IV. ca şi creştinii. 20). a lui lisus Hristos . istoricii raţionalişti au căutat s-o explice pe calea naturală. ţîşnind din întuneric la facerea lumii» (A. iar el se retrage pentru Irei ani în A rabia vecină. aşa cum s-a arătat El Apostolilor. insolaţii sau. PavjlL_mpQ£teiL-a l • eetmuxilpr».-prin apariţia. mărturisiud-Jft-^iaa«eaă-^»ft-Hristos «că Acesta este Fiul lui Dumnezeu» (Fapte 9. a devenit.

greceşti.iminlnv. aleşi d i n l r e iudeii sau păgînii convertiţi. unde interesul pentru ideile noi e r a mai mare. Cei li oi misionari s-au îmbarcat la Seleucia. Ioan Marcu i-a.. De altfel.1 in provincia^ Pamlilia . . el se adresa de regulă comuni Lăţi l o r iudaice şi proze­ liţilor. de unde a fast Hi.p rin educaţie. unde~~ă fost introdus în cercul Apostolilor de Barnaba. aj^ni p ă t r u n d e a î n lumea areco-romană. între anii 4'r). j " .. s-a retras 1a_ Cezareea. Iudeu prin naş­ tere şi. ' Prima călătorie misionară a Sfintului Pavel 145 -48). Saul avea însuşiri cu care întrecea pe ceilalţi misionari şi era înarmat în chip desăvîrşit pentru apostolatul creştin.Ja-^ajms.74 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ neamuri. . el s-a dus la Ierusalim.. în timpul foametei de sub împăratul Claudiu.-rÎil.il l. unde ducea sau trimitea a ju ­ toare adunate de la comunităţile înfiinţate. dintre care pe unii.i Antiohja de J3arnaba pentru misiune între neamuri. pe Timotei şi pe Tit. proconsulul Sftrqiiis Paulus. acvsl limp S aul a primit numele de Paul (Pavel).. Ameninţat la Ierusalim de iudeii elenisti. pentru. originar din insula Cipru.pe mare spre nord-vest. ne care au străbătut-o dc _la răsă£it. în acelaşi timp. la Perga. nărăsit si a plecat la Icn-usalini. nici unul dintre ei nu avea pre­ gătirea şi calităţile lui pentru misiune (¡la neamuri«. i. In misiune. Pupii primirea botezului la Damasc si retragerea sa în Arabia.ii din. l)e 1 Paloş. do unde crir Ikirnaba.njr^nl P a l n y ronvnrl.nsr pe auvernatom LJLnsulcl. creştin-iudeu. cei trei misionarLJx £ £_. După ce forma şi organiza comunitatea creştină localii.i faptului cii a convertit pe guvernatorul Ciprului (Fapte I 9). adică printre păgîni. Apostolul păstra leg ă­ turi cu ea prin trimişi şi prin epistole. Terenul misiu­ nii Sfîntului apostol Pavel a fost vast. în . apoi la Tars. După ce merg împreună la Ieru­ salim t u o colectă. Apostolul era însoţit şi ajutat în misiune de unii colaboratori.. cu instrucţiune teologică de rabin şi cu zel de fariseu.I:Iliiwl uînd cu ei şi pe ioan Marcu (Fapte 13— 14).insula Cipru. se reîntorc la Antiohia şi întreprind prima călătorie misionară. el păstra le ­ gături cu Biserica mamă din Ierusalim. Pavel şi ISarnaba merg spre nord-vest în provinciile vecine. p r e f e r i n d oraşele mai însemnate. i-a pus episcopi în Bisericile înfiinţate de el. A ceasta s-a făcut cu recomandarea şi învoirea celorlalţi Apostoli.mn. cetă­ ţean roman cu drepturi legale. elenist prin cultură şi prin cunoaşterea limbii. pe care nu le aveau ceilalţi.

. 29). întorşi la Antiohia Siriei.. sa le aducă sacrificii de animale (Fapte 14.— .. merg ca delegaţi ai Bisericii djn A niiohia. De aici m erg în portul A i ta li a.. de t eama iudaizanţilor. la puţin timp după anul 50.către Apostolul J â v i U C ^ .. Pavel si Barnaba.u mulţi iudei şi păgîni. S in od u l d e la Ier u sa lim din_an u l 50. oraşele : Antiohia Pi­ şi d ie i ^ c o m u 1 _^isţra şi Derbe. Sinodul Apostolilor.. primind circnmciziunea. In anul 50. La Iconiu şi la Listra. i-au crezut zei coborîţi pe pămînt. de a... voind..mai mînca la mesele creştinilor dintre păgîni. . .P ER IO A D A ÎN T II (P ÎN Ă LA 324) 75 Pisidia si Licaonia si predică noua credinţă în. 11— 14). . ■'... Ă fost un moment critic şi important pentru misiunea creştină. în sînul comu­ nităţii din Antiohia s-a produs însă tulburare. uimiţi de puterea şi de cuvîntul lor. Pavel si Barnaba continuară a ctivitatea lor. au ascultat cele cerute de c o ­ munitatea din Antiohia si au hotărît. 11— 18). ci ei să se ferească «de cele jertfite idolilor. dimpo­ trivă. Păgînii... care învăţau că păgînii convertiţi la eres tinism ţre]iiji£.. în anul 49 sau 50. veniţi din Iudeea. de sînge.^şă_observe şi Legea mozaică.. la Ierusalim ca să supun>tfbjj&stiunea celorlalţi Apostoli.. în numele. hirotoneau preoţi (Fapte 14.. misionară^.II Duh.... presbiterilor şi credincioşilor din Ierusalim.. s-a dus la Antiohia si s-a ferit. 1 se impună creştinilor dintre neamuri «jugul» Legii mozaice... A stfel s-a născut disputa despre valabilitatea Legii mozaice sau disT puta despre respectarea ceremoniilor iudaice în Biserică.. înfiinţau şi organizau comunităţi.. 23). Primirea şi observarea Legii iudaice nu era decL nhlinatnrie pentru creştinii dintre păgîni.... Apostolii cîştige. însoţiţi de Tit. a provocat mustrarea l u L ji e . de unde se reîntorc în oraşele cercetate pînă la Perga.... ' "" ' . viaţa lot a fost în pericol din cauza iudeilor care s-au agitat contra lor. Episodul este caracteristic pentru sentimentul religios al pagi­ nilor şi pentru efectul predicii Sfîntului apostol Pavel._ unde se îm­ barcă pentru a se înapoia pe mare la Anţiqhia Siriei. din cauza unor iudeic restini. A ctivitatea lor era împreunată cu mari bucurii şi cu mari surprize şi griji.. la Listra.. A ceastă hotărîre înţeleaptă a produs mare bucurie în Biserica Antiohiei şi a uşurat mult misiunea creştină printre neamuri. să nuSfîntului . în frunte cu Petru si Iacob.. Atitudinea lui Petru.... de animalele sugrumate şi de desfrînare» (Fapte 15. care.. Prin predica lor şi prin puterea de a face minuni.

flat_^L.. A reopaoitu^ după tradiţie. Pavel a_xm a^rti4-4a^reştinism un număr de greci. Î1.istra. proconsulul Ahaiei.din comunităţile înfiinţate în prima călă­ to rie. în Siria. unde au venit în urmă şi însoţitorii săi. De la Filipi. 39). mergînd de astă dată pe uscat. mai marele sinagogii. primul episcop al Atenei. se aflau Dionisifi. li mp de» un an si jumătate^ pe care i-a întîlnit aici în anul 52. străbătînd astfel Asia M ică dinspre sud-est spre nord-vest şi ajung la oraşul Troia (Troa). ş i mulţi alţii dintre greci. oraşul T. jin d e an con­ v ertit un număr mare de prozeliţi g m n __şi romani şi pe unii dintre iudei. Producîndu-se mare turburare împotriva misionarilor. un altar pe care s: a scris : D u m n ezeu lu i c e lu i n ecu n o scu t — ¿jvLoa’zu ) Qsffi.it o interesantă..iti i ofugiaL la Corint de la Roma în urma edictului publicat în anul 4!) do împăratul Cluudiu contra iudeilor. Apolonia.. trec prin insula Samotraee si ajung la oraşul Neapolis^ în Macedonia. predică la Filipi cu succes înfiinţînd aici prima comunitale creştină europeană. jjp d e . Cilicia. au convertit pe Timotei. care se certau din pricina lui lisus llristos. necnnoscîndu-L. mînioşi din cauza succe­ selor iui Pavol. o fem eie cn numele Damaris si^ alţii împ'rennă cu _ jei_ (Fapte 17. Pavel a plecat la Bereea şi de aici a fost nevoit. în Filipi. Iudeii. Licaonia..sLJlujginală-Guvîntaxe înaintea Areopagului. unde au in Troia. t rec prin Galaţi a.£±asliti—pe Acela îl v es­ tesc vouă» (Fapte 17. între care. în timp ce Barnaba şi Marcu merg din nou în: insula Cipru (Fapte 15. Lăudînd cu­ cernicia— alinierii l o r faţă de zei. în cetatea culturii elene.Deci Cel pe care voi. . Succesul nu corespundea totuşi aşteptărilor Apostolului neamurilor. dar au rămas sceptici. trec prin oraşele Amfipolis. vizitează parte. Pavel si „Sila sînt închişi şi bătuţi cu biciul. ¡1 duc în faţa lui Galion. Grecii s-au arătat curioşi. în urma cuvîntării sale din A reopag.4 M a m a ^ voastre de incliinaje^-arn_a. La C'orint. hiînri cu ei şi pc Luca. 23). Pavel predică. A coşi ia N-. a convertit pe Crispus. Sfîntul Pavel le spune: «stxăbăimd^Mat£a_yxia^iră. să pi om __la Aten a. si ainnn la Tosalonic.76 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ A doua călătorie misionară (51— 54) o întreprinde Sfîntul apostol Pavel împreună cu Sila. M isia. Frigia. Pavel a tim. _in.. fratele . ■ Mai îndelungată şi mai rodnică a fost activitatea Sfîntului apostol Pavel tki Corint undo a lucrat intens cu soţii iudeo-creştini Aguila şi P/iscilla. 34).

ysias. De Ia Milet. de care s-a despărţit în chip duios pe ţărmul mării. Pavel .. de unde a scris Epistola către Romani. El a vizitat mai întîî comuni­ tăţile creştine înfiinţate în Galatia şi Frigia si s-a oprit apoi la Efes pentru doi ani şi jumătate. Cezareea Pa lestinei. A treia călătorie misionară (54— 58).s a 1i. presimţind că nu-i va mai vedea (Fapte 20. însoţit de Aquila şi Priscilla. Activitatea lui rodnică a provocat o mişcare tumultoasă contra creştinilor. La__l£iu. plecînd cu însoţitorii^săi* tot din Antiohia. dar agitaţia contra lui creşte ameninţător.din mîinile l ar_şi închis în . Din Efes.PER IO A D A 1N T II (P IN A LA 324) 7? filozofului Seneca. a scris Apostolul Pavel primele sale e pistole. Din Corint. Dimitrie. prin înlăturarea cultului zeilor (Fapte 19. . s-a oprit la M ile t . i s-a îngăduit să se apere în faţa mulţimii şi a sincdrului. A ici a chemat pe presbiterii din Efes. dar în templu e rp.Sfîntul Pavel a întreprins a treia călătorie misionară._a_scos. prins si atacat do iud. Apollos. Iacob îl sfătuieşte să îndeplinească un act prevăzut de Legea mozaică. care a refuzat să se amestece în disputele reli­ gioase ale iudeilor şi le-a poruncit să se întoarcă liniştiţi la casele lor. între anii 54— 58. a ajuns la Troia şi Assus. la instigaţia unui argintar. şi s-a dt. cum spune însuşi. . apoi la Ierusalim. c omandantul gSrzii.. apoi. a plecat. 19).. unde făcea propagandă creştină un iudeu alexandrin învăţat. şi de aici a ajuns la Ierusalim în^ anul 58. Sub paza ostaşilor romani. contra vieţii lui este aflată de nepotul san^do soră şi comunicată Eiliarhului. Pavel a plecat din Corint. Iac..centrul misiunii sale. iar de aici în Iliria. Pavel a trebyit să plece din Efes şi s-a dus în M acedonia. O conspiraţie pusă la cale de iudeii fanatici. în Epistola către Romani (15..m --Ea^eL 4 iQ.T siunii sale. ocolind Efesul nnde avusese neplăceri din cauza argintarului Dimitrie. pe mare la Tir.mnnsmt. Cunoscînd ura iudeilor contra lui. Ptolemaida. hiliarhul Claudius T. Pavel s-a dus pe mare la C ezareea Palestinei.ob cel M ic rezultatele mi­ .La intervenţia ofiterul:iii_mrnan. aducînd cu sine co ­ lecta făcută pentru săracii din Ierusalim în Grecia şi Macedonia.s ia Jifes. iar din Uiria la Corint. pe cele două către Tesaloniceni. Din cauza agitaţiei iudeilor. A cesta trimite noap­ .. de unde s-a întors în A ntiohia..vesle§te lui.. 15— 38). 23— 40). Apostolul suportă preţul pentru curăţirea unor nazirei.turnul A ntonia.ei. Ţrecînd din nou prin Macedonia. care îşi vedea periclitată meseria.

sub paza unui soldat roman. Milet. uncTe" corabia a suferit. A Ui istorici socotesc că între moartea martirică a Sfinţilor Petru şi Pavel Ireluiie socotită o distanţă de timp de cel puţin un an. 5).. îl urmăresc însă şi acolo Pavel se apără înaintea noului procurator Feslus şi a regelui Irod A g r ip a 'lî. 24 şi 28). unde a suferit a doua închisoare. pînă la Roma. drumul pe ios.IaJLer. pe lînqă insula Cijgru. Pavel o sumă de bani. Trecînd prin Sidon. 15.• t ldO)Fj^i_în cele din urmă face ap. din caiv im a mai scăpat. Epir. El a mers~poate şi în Spania.fl. ca martir. unde a consolidat comunităţile înfiinţate..rf 58 si 60. probabil m anul 67. Prezenţa creştinilor la Roma este o probă gvidentă că creştinismul pătrunsese în capitala Imperiului^ înainte ca Apostolii Petru şi Pavel să fi sosit la Roma.78 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ tea pe Pavel. în capitala Imperiului. Ostia l a . rezultă că Apostolul neamurilor a fost lăsat liber.. cum afirmă Sfîntul C le­ — ment Romanul în prima sa Epistolă către corinteni. Grecia. Iudeii.elJ. Pavel avea liber­ tatea de a primi la sine pe oricine. HIn5~întimpinat de creştini. n oi-călăto r^ -m isio n are îa-Eăsărit. . S(uiiulJEaA«4Tt--fosfHTigmpat-pe--Gâlea.\j_Ap()s L(nurs"-~a~Hus din noii la Roma. JUicnrîndu-se c!e o închi­ soare uşoară într-o casă.us. Mira Liciei.alim. unde e ţinut în închisoare doi / «niI înt. E sigur că a mu'rit la Roma. la locul numit Trei Taverne. leronim. precum şi din alte ştiri... după anul 63. pe timp nepo­ trivit. sub N ero. cum dorea (Rom. de procuratorul F e lix .si astfel a pulul propovădui şi întări creştinismul timp de doi ani (61— 631. Pavel a a j uns la Puteoli. msula M alta..cu Sfînlul Apostol P e t r u .de. ~ ~ ~ D ™ s iL L £ e aP^' spre Roma a fost făcut sub pază.. şi a întreprins.. 29 iunie. D e v iiis illu stribu s. unde secole' de-a lîndul pelerinii creştini din toată lumea vin să se închine Ja morunului său (Ivr. în Creta. a căror prezenţă l-a încurajat mult. 1772272517“ . scrisă către anul 96... judecata împăratului de la Roma. împrejurările sfîrşituluj însă sînt neclare şi necunoscute. sub_ escortă la Cezareea. S e crede c. după tradiţia crejştinăJjLAceeaşi-zl.. Din Epistolele scrise de la Roma. un naufragiu. cu speranţa de a obţine de la. de unde a făcui. în primăvara anului 61.Roma..^ — 52 . pînă la mar­ ginile Apusului • $7:1 xo xepjAa rrfi SuastoC. Faptele Apostolilor se opresc aici. de toamnă şi 'de ia rn a ~ înTmrpTI^^ furtunilor şi a valuril£r_jnării. în calitatea sa de cetăţean roman (Fapte 21..care a rămas pînă astăzi ziua sărbătoririi lor în tîecaie an.

m isiune în după con v ertire. el a denaturat creştinismul. indicăm mai jo s cîteva date istorice din viaţa şi activitatea Sfîntului apostol Pavel. ignorînd. 50 : Sinodul ap ostolic . faptul că Sfîntul apostol Pavel a fost cel mai credincios şi mai mare interpret şi instrument al Evangheliei lui Hristos. din viaţa şi învăţătura M întuitorului. după alţii. 58 : ultim a c ă lă to rie la Ierusalim .6 0 : în în ch iso a re la C ezareea tPetru la A ntiohia. 42 : sosirea la A ntioh ia. două E p isto le c ă tre T esalo n icon v ertirea lui Saul.cinat mai ales creştinismul în lumea areco-rom ană. urmat de Sfîntul Ioan. Sfîntul apostol Pavel a făcut începutul teologiei^ creştine. frumuseţe^ a lăsat Bisericii universale o nepreţuită experienţă în. în centrul Imperiului. Ambele păreri păcătuiesc grav. A ctivitatea. 52— 53 La A ten a şi C orint .sini . transformînd în doctrină şi instituţie ceea ce la Iisus Hristos era doar o idee. învăţături de o neasemuită. El este cel mai înseninat ca scriitor şi gînditor între Apostoli. o aspiraţie . Pentru că cronologia vieţii Sfîntului apostol Pavel variază la unii autori. ca şi prin întin­ d e r e a şi rezultatele ei. mai__ însemnată ca a celorlalţi^ Apostoli. cu sau fără ştiinţă... P alestin ei. unii autori raţionalişti au apreciat cu vădită exagerare rolul şi meritele Sfîntului Pavel. M aced onia şi Iliria . el ar fi adevăratul întemeietor al creştinismului. doua că tre C orinteni. alţii le-au contestat cu pa­ timă.P ER IO A D A 1NT1I (P ÎN Â LA 324) 79 M eritele Sfîntului apostol Pa vel. In timpurile mai noi. organizare şi viaţă creştină. scrise din Corint. cen i. El a eliberat mai ales creştinismul de servitutea Legii iudaice şi a asigurat universalismul lui. : n aşterea lui Saul. 36— 39 : şed erea lui în A rab ia.-a-iQSi. şi l-a întărit la Roma. Hr. E p istola către 44 : foam ete. discuţia cu 58. 54­ <58 : a tr e ia c ă lă t o r ie m is io n a ră . 1— 5 d.. mi­ siune. 30— 33 : anul m orţii M întu itoru lu i. Romani. . el a îniădă. transformînd învăţătura Mîntuitorului într-un sistem teologic îngust. E pistola a 40— 42 : şed erea la Tars. prin calităţile lui personale.ară. 57— 58 iarna la C o r in t. că lă to ria le Ierusalim . Prin epis­ tolele sale.. După unii.. cele 36 : ucid erea arhid iaconu lu i Ş te fan .Joii— ¡msion.. în 52. 3 9 : prim a călăto rie la Ierusalim .considerate pentru__tăsplndirea creştinismului.. Prin misiunea_lui printre neamuri. 56 : fuga din E fe s .. 45— 48 : p rim a c ă lă t o r ie m is io n a r ă . 51— 54 a d o u a c ă lă t o r ie m is io n a ră . a scos.

I. ' Studii mai im p o rta n te: G. ( '. 462— 480. A. 2. 16-e éd. A. biblio grafie. Paris. V nuiimir . P aris. . bib lio grafie. J . Paris. Tübingen.. p. C o 1 s on. X IX (1967). L e s i d é e s m a îtr e s s e s d e S ain t P au s. p. I o a n li « m i i r e a n u .ii iiil.. 1941 .. „ . L e s c h e m in s d e Saint P au l. A p ô tr e d e s g e n iile s . d e L 'h isto ire d e ¡'E glise par Auq. E. A p ô tr e c l m arty r Paris. S e s m issio n s. 1934. Tübingen. N apoli. Paris. Paris. ( :o n lr ih u lia lite r a tu r ii t e o i o g i c c r o m â n e ia Î n ţ e le g e r e a p e r s o n a lila lii a rt i\ lUitii St. Trad uit de l'esp ag n ol par D. In limli.80 IST O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ 60— 61 : c ă lă t o r ia sp r e R om a. 15— 19 Aufl.special. 1925. 15-i> éd. A postol P avel în G recia. G a b b i a t i. P au l. în «G lasul B isericii». Paris. m. P au l. S iin ţii A p o s lo ii P etru şi P a v e l lu c e fe r i ai i cn 'ştin ălO ţii.!!. C a r c o p i n o . Epir. L ebreton et J . J . 1962. 159— 223. 1953. a ctiv ită ţii şi teo lo g ie i Si. Paris. S ein L e b e n und s e in e B r i d e in r c lig io n s g e s c h ic h t ü s c h e m Z u sa m m en h a n g . L e s o r ig in e s d e l'E g lise . D ie T h e o lo g i e d e s A p o s t e ls im L ic h te d e r jü d is c h e n R e lig io n s g e s c h ic h t e . Paris. I) c i s s m a n. S.oc. Gliche et V . . 194 6 . 1960. d. sau poate în Spania. G e s c h ic h t e der pau lin iscln 'ii F o rs c h u n g v o n d e r R e fo r m a tio n b is a u f d ie G e g e n w a r t. 2-e A ufl. 1932. H. S e s d e r n iè r e s a n n é e s . _ . I. Tübingen. lifu tre a u x R o m a in s.-J. 1957. L 'É glise d e s o r ig in e s d a n s l e s A rles île s A p ô tr e s et d a n s leu r s é c r its . N i c o 1 a i d i s. S ain t P au l. 5—6. H o 1 z n e r. L ü d e m a n n . 1958. S a v ie e t so n tem p s. L e s r o u te s d e St. m . S c h w e i t z e r . Omedeo. I Pavel. I. p. S ain t I r é n é e . . P au lu s. B. S e s m issio n s. (1929). H. A ten a. Iaşi. ■■ N. 1958. Paris. 359— 368. J . 1983. M e t z g e r . E tu d es d 'h is to ir e c h r é t ie n n e . 1954. 1959. A ten a. Freib u rg im B reisgau . 12-e éd. 195 9 . IO!-. Schoeps. de P ed ras. A c t iv it a t e a S im ţu lu i A p o s t o l P a v e l Ia A te n a . 1977. I ¿ r m. D u f o u r c q. 1 X X ( l'Hil ). A. P au lu s. 77 > 111. III ( l ’i. 1929. X V -e ed. V olum com e­ m orativ al c ă lă to rie i Sf. M ünsli'r. 1928. r Epistolele scrise din Roma. R. S ain t P au l. A p o s to l P a v e l. 61— 63 : captiv itate uşoară la Roma . ' < l: o n n r d. 1933 .. S t. 645 p. 63— 67 : activ itatea misionară în Creta. A m i o t. '0 HaûXoc. H . É tat d e la q u e s tio n .'i : V irila şi a c t iv it a t e a Sf. M artin). I | . . EioafcoTi) etc tà ç *epi IlaùXov vnntààz. K. Paris.M ).i. A p o s t o lo d e ü e g e n li. L y o n n e t . 11. J . Perez de Urbei. Paris. Saint P au l. A ]i o ■I : . J. 195 9 . 448 p . 1957. L e c h r is tia n is m e p rim itif. P i o f. 644 p. od. Idem. in «M ilrupolia O lten iei». G öttingen. Paris. T u s l i n M o i s e s e u. S ain t P au l. P aris. nr. a 2-a. p. pîn ă la 1934. R i g a u x .oC Top. L 'E g lise p r im itiv e (T. P a u lu s d e r I I d t lc n a p o s lc l. t. Saint P au l.. se găsesc l a : A. \ i '1 1111 nn '111 ¡o sii F lu viu . L a T h é o lo g i e d e S ain t P au l. (>lini|i N. P au lu s. Apostol Pu voi. Le C ap itaine. P a u fa s. 1971. P.'in. Z eiller. Efes. în care biblio grafia rom ânească este a lcătu ită de Pi . p. L o u v a r i s . S e in e m is s io n a r is c h e P e r s ö n lic h k e it und W ir k s a m k e it . II.. Prat. Saint J e a n . Paris.. P r o f. A ten a. 221— 225. F. 4 2 8 . S ain t P au l et s e s le ttr e s . P a o lo d i T a r so . in «Studii T eo lo g ice». S ain t P aul. P i e p e r. T r i c o t. 1953. BIBLIOGRAFIE Stud ii asupra v ie ţii. H u b y et S. 1925. 67 : a doua captivitate la Roma şi m o a r te a Iui m artirică . p. p e S fîn tu l A p o s to l F a v e i ?. Hr/v/jYupr/. A n ti­ p a u lism u s in fr ü h e n C h risten tu m . 487— 489. P r. Bd.i rnm.

N. P r. G r. Biserica. 1942. ca o nouă stare apropiată a lumii. VIII şi XVI). (Fapte 2.PER IO A D A 1N T ÎI (P IN A LA 324) 81 I d e m . R ecu n o şte au fără în­ doială bine. nu un aşezămînt bisericesc permanent. Căderea Ierusalimului (70) 4 1.. Biserica lui Hristos : ’ExxXtjoîos too 0eo5. cu forme. A p o s t o l P a v e l. ci o creaţie apostolica. 1909..şj. 5— 6. 398— 416. 1 9 3 9 . 4 7 . pentru prima dată în istoria creştinismului expresia de « B i s e r i c ă u n i v e r s a l ă » — xaOoXixrj ’ ExxXrjaia. 177— 203. Comjjjiitatea ■creştmă^infiinţată de Sfinţii A postoli se numeşte î n c ă . L X (1942). P r. T im işoara. V ia ţa ş i a c t iv it a t e a sa . I. C r o n o lo g ia p a u lin ă . Raţionalismul protestant a văzut în Biserică nu o instituţie voită de Iisus Hristos. too Xpiatou. Sf. Ea are nu sensul de simplă adunare. Gheorghiu.gîndul M întuitorului. 8. ea este un . 19). P artea I-a. In înfăţişarea sa ex terioară B iserica creştină are unele asemănări cu alte comunităţi religioase . Expresia se găseşte apoi în Martiriul Sf. unde Policarp e numit eiriaxo-rcoţ ev SfxupvTj xosOoXixyjs exxXTjaia?. V ia ţa Si. de societate creştină. prof. C in d . în esenţa si spiritul ei însă. Prof. * Capitol redactat de Pr. G. «Ecclesia» a rămas de atunci numele Bisericii. A p o s t o l P au l. la_începu t de obicei. Misiunea ce le-a încredinţat El şi făgăduinţa că va fi cu ei pînă la sfîrşitul veacurilor (Matei 28. V .. S a u l din T ars. Nicolaescu. P r. p. Policarp ( t 155. Organizarea Bisericii Primare. Raportul cu iudaismul. S ibiu . fenomen. în «Studii T eo lo g ice».religioase — iudaice sau păgîne. cap. Mîntuitorul ar fi predicat doar împărăţia lui Dumnezeu. VIII). C lu j. E x tras din «B iserica O rtod oxă Rom ână».de. Sfîntul apostol Pavel o numeşte figurat şi «Israelul lui Dumnezeu» (Gal. «Biserică» ’ExxXTjaia. Bise­ rica lui Dumnezeu.an-Jniiinţat. necorespunzătoare gîndului LuL l o imitaţie după modelul altor institufli. ! I P r o f . 1946. către Smirneni. nr. pe care-1 avea cuvînlul pînă atunci. în îndoitul sens de comunitate locală şi de totalul comunităţilor. S o f r o n V 1 a d. Biserica. A p o s to l P a v e l. T. Sfinţii Ap-QstoJLL. P r o f . Stin tu l P a v e l ş i v ia ţ a c e l o r m a i d e s e a m ă c o m u n ită ţi c r e ş tin e în e p o c a a p o s t o lic ă . M a r c u. Prof. 11 . 7— 8. M u n t e a n u. Un p ă s t o r m o d e l. St. ci pe cel de aso­ ciaţie.. Diac. episcopul Bisericii universale din Smirna. 3). 16). P r o t L. gespre~câre~~spune că se află acolo unde este Hristos (Ep. III (1951). p. nr. 1942. 6. Pr. organe şi funcţii pămînteşti. . Io a n R ă m u rea n u 6 — Istoria bisericească . Ignaţiu al Anliohiei i f 107) foloseşte.. St. B u cu reşti. de frăţie. 5.urL-Prjganism cu jto tul nou.

In ipostaza de comunitate creştină şi de aşezămînt al mîntuirii. parte la sinodul apostolic. . 2. Este de necon­ ceput ca ei să fi înfiinţat-Biserica. IruA-ri-p—A-pasiQlL-. în forma potrivită cu natura. Organizarea Bisericii. în cursul timpului. 4. caracterul şi scopul său. conducător al Bisericii era Iacob «fratele DoiTmnlui»r c a re se huoixa— _ de— airturitate chiar în faţa AjDoşţolilor. se formau cercuri de credincioşi.creştin din ăîtă parte. cu «balrinîi» poporului iudeu. 4). Comunitatea— de. înţelepciunea şi credinţa lor. ca ajutători la . In mediul iudaic dc_la_Jeru sa lim . Diaconii. ajutorul adus de Barnaba şi de Saul de la Antiohia (Fapte II.cârc aduceau cuvintuL. jpreoicau coiaDoraiorn ior. Sfînt. Cea de la Roma era importantă cînd îi scrie Sfîntul Apostol Pavel.i n g a ^ p o s t o ii . Isto ria b is e r ic e a s c ă I. prin . avîncl de la început forma şi norma ei de viaţă nouă : trăia în învăţătura Apostolilor. o categorie de creştini respec­ taţi pentru vîrsla. au luai. poate * si altele.14). învăţătorul lor. erau ţinuţi în mare cinslo la creştini celelalte rudenii ale Mîntuitorului (Ssauroauvoi la Eusebiu. în spirit de comunitate frăţească..uiui flpnstm b t v p i . cum era firesc. s-an format pe această cale. diaconii si alţi misionarL^numiţi şi ei apostoli sau evanghelişti. Ei au primit. în frîngerea pîinii şi în rugăciuni (Fapte 2..c a i.Apostoli dintru început. Comunitatea de la Antiohia^e«a__de la Damasc. 16. Sfinţii Apostoli înfăptuiau ideea şi porunca Mîntuitorului. norme şi viaţă "de'Tă" Sfinţii.analogie. După plecarea Apostolilor din Ierusalim. înainte de a fi mers vreun apos­ tol acolo. 42). 2 3 . sînt numiţi în adresa scrisorii către creşlinii din Antiohia. fără a fi voit aceasta IisusJHristos..82 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă nu lasă nici o îndoială că. 22. Faptele Apostolilor vorbesc jdespre «proshilori». 6. sa” aibă membri. Ca şi Iacob.şl. ca avînd rol însemnat în viaţa comunităţii. Uneori. Ele sînt iniţiale şi fundamentale şi s-au dezvoltat cu Biserica însăşi. 16. Biserica trebu T â^ ă~ ^ rste. de Tacob. a c e ş ti presbiteri formau.înainte de a asculta pe loc predica unui a p o sto l^ p r i n . conducere. 7. cea de la Roma. 30). P e J . Siria şi Cipru (Fapte 15. 1a Ierusalim era grupată în jurul Apostolilor si c ondusă de ei.. întemeind Biserica.

8..iitt’ i r i . . Latura practică a slujirii lor a rămas caracteristică diaconatului şi s-a întins în epoca următoare la toate nevoile asistenţei în comunitate. Cit priveşte pe diaconi. Pe.. 6 . y .. 12).. . .. 17. predicînd şi botezînd. precum i-a poruncit (Tit 1.. . .P ER IO A D A IN T II (P ÎN Â LA 324) 83 cult. iar nu pe bătrînii laici. Sfîntul apostol Pavel numeşte şi pe o di a con iţă Fibi a Bisericii din Chenhreia.r iilrr-1 .. ca^să se roage pentru ei (5.... unde se spune că Sfîntul Apostol Pavel a hirotonit presbiteri la Bisericile înfiinţate în prima călătorie misionarăPresbiterii menţionaţi mai departe. In Epistola către Romani. in­ struirea lor a cunoscut din primii ani ai comunităţii de la Ierusalim (Fapte 6. scrisă de la Corint.. . .. . C arac­ terul sacerdotal *at~diaconiei e confirmiF~de-Tejdul din Fapte 6. . pri£L-caxe-^je--lnie le a la început si preotul^ şi episcopul. ca ei să se învrednicească de P îndoită cinstire (I Tim. . 5. 1— 6). 'cu post si rugăciuni... .. Cgndncerea lor oHăTOmTTAposTo^ Ei nu se~sTFbFleau definitiv într-o c omunitifeT~'"crii~vizitau. le supravegheau prin ucenici destoinici şi devotaţi. ... 1— 3) . pe aceşti presbiteri-preoţi îi recomandă Sfîntul ApQstol— aw lr cînd scrie lui Timotei. este dovedită de F aptele. la mese şi la propovăduire.. 5. «pe aceştia (diaconi) i-au pus înaintea Apostolilor şi ru g în d u -se şi-au pu s m iin ile p e s t e ei». 2. . C onducerea locală o exercitau organele puse de Apostoli : presbiteri-episcopi şi diaconi." "asemenea preoţi. 1). completau organele de conducere a'le Bisericii din IerusaIxinT~ ' : ’ ” : Celelalte comunităţi creştine erau organizate asemănător. le scriau. cînd nu e vorba de cei de la Ierusalim sau de bătrînii propriu-zişi (ca în I Tim. 23). ." ... .(14. .. . 14) j pe presbiteriipreoţi îi învaţă Sfîntul Petru să păstorească turma făcîndu-se pildă pentru ea (I. Este ştiut totodată că ei au îndeplinit şi slujba cuvîntului.. . .. 5)..... Se poate presupune că fiecare comunitate a avut diaconi pentru nevoile slujirii. ” * . Pres- .. ai “ . 1 9 ) : de asemenea îi scrie Iui Tit să pună în fiecare oras presbiteri-preoti. . ceilalţi slujitori ai comunităţilor... . f Instituirea lor prin hirotonie. Diacon (Biaxovo?) însemna slujitor. 3. -'i P r e s b ite iij e primul nume întrebuinţat pentru. ■■!■■■'»■» ' . .*—. sînt de ase­ menea slujitori hirotoniţi de Apostoli.. Bisericii învaţă Sfîntul Iacob pe credincioşi să-i cheme în caz de boală. după exemplul Bisericii din Ierusalim (Filip. .. . cărora li se cereau calităti morale deosebite. 5. 1 I Tim. ... . iar după Apostoli de episcopi. ..

sau de ..... episcop de Antiohia. . nu poate induce în e roare asupra deosebirii lor. scrise de Sfînlul apostol Pavel spre sfîrşitul vieţii sale.. .84 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ biterii erau deci slujitori bisericeşti. Sfînlul Clement Romanul (91— 100).. VIII.. hirotoniţi de Apostoli episcopi. aflăm că episcopatul. Din «epistolele pastorale». Este drept că uneori Sfîn­ tul apţostol Pavel vorbeşte numai de episcopi şi de diaconi (Filip. p e presbiterii de la Rfes. Ucenicul apostolic Ignaţiu. . 28) ._ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ .. . « III« ! «II 1. numit anume aşa. Cinstiţi p e d ia c o n i ca pe porunca lui Dumnezeu». . . 1). spunînd : «Supuneţi-vă cu toţii e p is ­ cop u lu i.întîia sa S c r is o a r e c ă tr e C orin ten i. . .. . . . . cei aşa de d u lc im ie .. . Sfîntul Ignaţiu afirm ă: « ep isco p u l ţine locul lui Dumnezeu. . ceea ce ne îndreptăţeşte să conchidem că încă înainte de sfîrşitul epocii apostolice. sînt înţeleşi ca episcopi. . . Sfîntul Ignaţiu spune că creştinii trebuie sa se su­ pună o/j/'scopului ca lui Iisus Hristos. dar îi numeşte aşa în calitatea lor de păstori ai Bisericii lui Dumnezeu. I arată că cele trei categorii de slujitori erau bine diferenţiate ca nume.. . . .. II. .... ceea ce ar putea însemna că presbiterii. . . şi p r e o ţilo r ca Apostolilor. D ia­ co n ii s i n i rînduiţi spre servirea Bisericii. .. . . . în E p isto la '7'ălrc• T ralien i. spre sfîrşitul sec. . iar ele sînt deosebite. . . . 1. .seamă din fruntea_ _ _ _ comuni-. ..u B i i ._ adică întîic stătători între presbiteri. iar p r e o ţilo r ca Apostolilor. . iar d ia co n ii..presbiteri e rau episcopi *propriu-zişi. aminteşte ce le b re i trepte ale Ierarhiei . VI. Timolci şi._I^. . . Dar cu mult mai mult decît numele. avînd rol şi cinste de păstori şi de învăţători. . 17. ceea ce nu ne împiedică să admitem— ă . Pavel îijiu in eşte şi episcopi. . scrisă către 96-^98. . Tit sînt episcopi în acest sens.rLtitaie«~^-ttume_Ja început. numele de preot şi de episcop primesc sensul în care sînt cunoscute moi tîrziu. . ca atribuţii şi ca cinste.de. .Tot el recomandă creştinilor în E p istola cu lrc S m irneni.• E p iscoI p■ u l era presbiterul cel. cu preoţii (presbiler-episcop). . De asemenea. El le porunceşte în calitatea lor de episcopi să pună presbiteri — preoţi în oraşe. . chemaţi J a M ilet. precum Iisus s-a supus Tatălui Său. în E p isto la c ă tr e M a g n esien i.. interesează funcţiile şi cinstea. p reo ţii ţin locul adunării Apostolilor. . în.. . tăţii. este o ? demnitate mai mare decît cea preoţească.. . de conducători ai turmei (Fapte 20... au fost încre­ dinţaţi servirii (diaconia) lui Iisus Hristos». . . mai..

pe. .:>t mai însemnaţi Apostolii. 11). p. pe al cîrmuitorilor. întîistătători. păs­ tori. cum este In v ăţaîu F a c e lo r i 2 A p o sto li (Atogyij). administrarea comunităţii. 8 f . al tămăduirilor. Pe lîngă aceşti slujitori ai Bisericii. sînt cuprinşi şi clericii. în care existau «păstori» şi «turmă».. p r e o ţi şi d ia c o n i. după a ceşt i a proorocii. sau PJ}e v n'ţ£tjcii erajjjinii_c. care nu este interpretat în lumina stării de fapt din Biserica apostolică. 28— 30). după aceea darul minunilor. avîncl drept la daruri" din partea creştinilor. care-i compara c u . 12. Aşa numita «preoţie universală». 12. în care Apostolul spune că Dumnezeu a pus pe unii în Biserică Apostoli. 4. supravegherea vieţii morale şi impunerea disciplinei creştine.. al căror rol a fost însemnat în Biserica apostolică : harismaticii. Ei nu erau aleşi ce comunitate. excepţionale.de_JDumnezeu cu diferite daruri şi puleri cu caracter «preternatural si adesea prodigios» (Lacger. arhiereii. preoţii şj diaconii aveau în qriili_săvîrsirea cultului^ predicarea cuvirT 'tului. Efes.f-preoţii şi jdiaconii formau un c orp conducător în Bisericile c re^iine^ erau aleşi şi hirotoniţi şi se bucurau de cinste deosebită din partea credincioşilor.. dar harismaticii prepriu-zişi. numite h c r is m e (xaptojiaxa). 28 . Rom.PERIO A D A IN T ÎI (P lN A LA 324) 85 c reştine e p is c o p i. Rezultă că episcopii. opera carităţii. Din_scrierile Noului Testament. nici aşeze ţi prin hirotonie şi se bucurau de mare cinste pentru harul lor. Apostolii posedau mai multe şi mai mari daruri. A ceastă diferen­ ţiere venea din timpul apropiat al Apostolilor. este răstălmăcirea unui cuvînt din Epistola I Petru (2.. sînt celelalte ca te­ gorii de sluji lori. pe al vorbirii în limbi (comp. ca drept al tuturor creştinilor la predicarea cuvîntului evanghelic şi la conducerea Bisericii.. Dintre > . de care vorbesc protestanţii. Efes. 11). -apoi '] învăţ ăt orii ( a id a s c a li î) . I Cor. c a şi din cele imediat următoare. în această largă enumerare. pe alţii învăţători . 9). pe al ajutoarelor. 40— 44). 12. preoţii şi leviţii din Vechiul T e stament (cap. indicaţi prin unele atribuţii ale lor (ajutorări. Ea arată limpede că episcopii.Le§iini_-îiizes±raţi . pe alţii prooroci.. 131). adică cei învestiţi de Dumnezeu ciiroci cu daruri speciale. Locui cel mai însemnat este cel din Epistola I către Corinteni (12.s. cîrrnuiri. 6— 8 . Rom. exista la început o altă categorie de slujitori doar ai cu­ vîntului. ~ S fîn tu la p o s to l Pavel numeşte de mai multe ori asemenea harisme. 4.

centrul religios al T iudaismului. un dar supranatural special făcut Bisericii îiv c epăfoaxe^ pentru creşterea şi consolidarea ci. certau. profeţii «vorbeau în Duh>\ erau «glasul lui Dumnezeu».i]>. Dascălii erau învă­ ţătorii com unităţilor. aservindu-1 iudaismului.80 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă puţind să înveţe. alături de ei se înnumără «evangheliştii» . ! lari sin ele .. să facă şi minuni . Greutăţile înlimpinate de Sfîntul apostol Pavel din partea iudeilor. Raporturile cu iudaismul sînt una din colo mai importante pro­ bleme în istoria Bisericii primare. puteau să prezică. sfă­ tuiau. In comunitatea de la Ierusalim. ca fiicele «evanghelistului» Filip (diaconul) puteau să aibă harisma proorocieî. liberă si u niversală. I io t ărîrca sinodului a postolic din anul 50 a adus lumină şi mînqîiere fraţilor din Anliohia şi din alte comunităţi. Harisme excepţionale aveau uneori şi unii dintre laici. caracterizează aceste raporturi şi ilustrează o stare de spirit vrednică de cunoscut. După epoca apostolică. apăruse în ludeea şi era pre< h al în tîiiu d e ilo r. Creştinismul era o religie spirituală. Ele făceau mare im­ presie asuî5m“l!î^dmcioşilor şi chiar şi a necreşimilor. SJiiiluL a puciul J^ţv£L. s-au stins treptaţ şi— trecerea timpului au J n c e l a t sau s-au transfor­ m mat (didascalii sînt mai tîrziu profesori creştini. care învăţau pe alţii. atrăgeau la Bi­ serică şi întăreau pe creştini în credinţa lor. în particular sau în şcoli). Celelalte harisme amintite de Sfînlul apostol Pavel sau cunoscute din alte locuri par a fi fost mai mull ocazionale şi pro­ vizorii. dar el fusese pregătit de_Vechiul Testament. ludaizanţii cereau ca şi creştiniî recrutaţi dintre prozeliţi şi păgîni s ă ''r e s p e c t e T ^ ^ ă T m o '/¿lira. discuţia dintre Pavel şi Petru la Antiohia. sinodul apostolic. Chiar femei. el era legat cu m ozaismuL prin mergerea creştinilor la templu şi prin observarea prescripţiilor Legii. ei înşiruiau pe credincioşi mai de aproape asu­ pra învăţăturii şi moralei creştine.au— fost. Această pretenţie îngreuia mult convertirea paginilor şi denatura sensul creştinismului. dar presiunea iudai- . al cărei rol religios şi istoric trecuse. • 2.JL-iiit£les dintru început pericolul şi a pre­ dicat şi .iraij'u liolărîre «libertatea» Evangheliei împotriva «fraţilor mincinoşi». care puneau Legea mai presus de Evanghelie şi condiţio­ nau creştinarea de pă/iiea Legii.

se întăriseră mult în Ierusalim. După moartea. în care . Purtarea procuratorilor romani. la 65— 66. unde iudaizanţii riguroşi căutau să aducă pe creştini la Legea mozaică. Armata romană sub conducerea generalului Vespaşian.. cucereşte una cîte una ce tăţile apărate de iudeii înarmaţi.în Palestina o răscoală care se transformă într-un război greu. R es­ turi din armala iudaică au prelungit zadarnic cîteva luni războiul la M asada (vest de M area Moartă). care a rezistat unui asediu de cinci luni. suferind de foame şi de boli. V esp asian^este proclamat împărat si lasă conducerea războiului fiului său T it. separînd tot mai mult creştinismul de iudaism. Sfîntul Apos­ t o l Pavel a avut serioase greutăţi în Galatia şi la Corint. spunînd că nu se pot mîntui fără păzirea ei.Căderea Ierusalim u lu i. îndeosebi a lui Gessius Florus şi prezenţa armatei romane la Ierusalim producea nemulţumiri între iudeii din Palestina. Intre timp iudeii.. în c omunităţile în care e le ­ mentul iudaic era numeros.tma. iudeii asediaţi sinucigîndu-se ca să nu se predea romanilor.ere. Pericolul iudaizării creştinismului s-a menţinut şi după epoca apostolică.JEnoca apostolică se consideră înche­ ia jă^xaj^ădefetr-ie rusaMm-triui—si dls. .ele m en to t-iudai’/ant nn mai. izbucneşte. începînd din Galileea. Evenimentul a avut răsunet şi în celelalte comunităţi creştine.. După anul 70. Luptele au fost foarte g r e îe p e n î r u amîndouă părţile.exea templului în urma răz­ boiului in da ir (66— 70).PER IO A D A IN T H (P lN Â LA 324) 87 zanţilor producea încă unele neînţelegeri si nemulţumiri. s-au apărat lotuşi cu o tenacitate uimitoare. iudeii. Evenimentele istorice au contribuit la lămurirea situaţiei. 3. la Ierusalim s-a înfiinţat o comunitate nouă. avea put. timpul luptelor. Războiul de sub Nero a motivat pi ecare a creştinilor din Ierusalim şi desolidarizarea lor de compatrioţii revoltaţi. în care de altfel majoritatea credincioşilor au format-o cu timpul cei convertiţi dintre neamuri sau necreştini. Oraşul a fost cucerit şi în mare parlc distrus în.T it a atacat ora­ şul. Sub împăratul Nero. iar templul ars (august 70). care suportau greu stăpînirea romană şi încercau mişcări de eliberare.„împăratului Nero (68) si a generalului V itellius (69).

sinedriul se desfiinţa. cu tem ­ plele lui Jupiter şi Junona (dec. « r e g e le » fne. Luca 21. M arele sanctuare — păgîn şi cel iudaic — dispăreau astfel în acelaşi timp. care în parte au fost vînduţi c a r sclavi. candelabrul cu şapte braţe. pe la Iii) s i A drian. distrugerea templului şi pierderea Ierusalimului a avui.Cultul mozaic cu sacri 1icii sîngeroase. cartea Legii.i.se percepe de acum înainte de către statul roman ffisc u s > iudaicii:. O r a ş u l e reluaPHe r o m a n i . unde s-a ridicat un. Pînă la sfîrşitul secolului. 69). stofiîe~^ăn3îîarului..ărc de triumf în amintirea victoriei lui Tit. Darea sau birul cătreTempTul din Ierusalim (<î i«11 <ili in< ) . p e r s e c u tă p e c r e ş t in i. Sub înjpăi7ÎJ7r. între 132—135.sre. c a r e sînt înăbuşite cu f o r ţa . funcţiunea de mare preot (ar­ hiereu). T e ­ zaurele templului. sau formează secte iudaizante (n a z a r e ii. iudeii introduc blesteme împotriva creştinilor în rugăciunea Şmone e... formînd comunităţi mai importante la Peila şi la Kokaba. Cultul iudaic central. Războiul avînd un caracter mesianic. în­ ceta. să fie distrus de incendiu la Roma Capitoliul. Iudeocreştinii se asimilează cu ceilalţi creştini. 6) este un eveniment religios şi istoric important..l~Luilaii. obiecîeIe~săcrer au fost luate ca pradă de făzBoi~~şr~gnseT â ~Rbma. Distrugerea templului de la Ierusalim. întîmplarea făcu ca. eb io n iţii). care se săvirsea la templul din Ierusalim.88 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Iudeii au avut în război aproape un milion de morţi şi au fost luaţi vreo sută de mii de prizonieri. creştinii nu s-au solidarizat cu conaţionalii lor. masa de aur. 2 . Pentru iudaism. 1:T~Tmporţanţă epocală.i şi nenorocirile întreţin totuşi sjiexen tele m esianice. Cînd iu d e i i TeTTşesr sa i e r i i <’e i e a sra_" p r o v i z o r iu l £ msa4ioiînr~su5~~ls^ i a n . creştinismul se separa definitiv de iudaism.iiiic î*m i -C ' o c h b a. Conducerea spirituală a iudaismului au preluat-o şcolile ra­ binice din Puibilon şi Tiberias.). de­ venea imposibil. în parte au fost trimişi la mine sau la lupte de gladiatori. Asupri ie.. despre care Iisus a spus : «nu va rămânea (piatră pe piatră» (Matei 24. Cu aceasta se împlinea pentru~creştlni o profeţie a Mîntuitorului şi se întărea credinţa lor. devenea imposibilă observarea legii rituale. Cu dărîmarea templului. ci au părăsit Ierusalimul încă de la început şi s-au retras peste Iordan. opt luni înainte de distrugerea templului iudaic. de asemenea.se produc noi r e v o l t e iu d a ic e s i i u i e ro ase.

A.. Kirsch. c h rist.. Stuttgart. D er B ar K o k h b a A u tstan d . S tu d ien zum z v seiten jü d is c h e n K r ieg g e g e n R om . 1961. 195— 2 0 3 : Titus~ P. Freibu rg. S. V ie r u r c h r is tlic h e P artein und îh r e V e rein ig u n g zur a p o s to lis c h e n K ir c h e . Z ei 1 1 i n. Ü >4. ' L. M. franc. Paris. XIII + 792 p. B a r d y. d e L a c g e r. É tu d e su r 1rs r e la tio n s e n tr e c h r é t ie n s e t le s ju ifs d a n s l'em p ir e ro m a in (135— 425). Tübingen. La v ie c h r é t ie n n e p rim itiv e. Trad... A uvry. par P. Prof. U rspru n g un d A n iă n g e d e s C h risten tu m s. B r a nd t o n. în parte este colonizată şi este numită Syria Palesl i n a (Siria FilîsYenilor). 1957 . p. II (Bucuroşii. 1914. 1974. 2 vol. 1932. D o m H. V. Paris. J . F. 1932. S i m i o n. A. II : D e l'e x il à l'an 135 ap. J u s i c r. Schwartz. S ch rilt. M. 2. I 9 6 0 . în t e m e i e r e a B iseric ii. S.-M. BIBLIOGRAFIE Pentru organizarea Bisericii: vezi şi la cap. Philadelphia. 1908. S c h â f e r. G. London. B e e k. Rabat. Rome. Paris. Paris. L 'E g lise à la Un du p r e m ie r s iè c le . 70. L a v i e c h r é t ie n n e au I .. Pentru relaţiile iudeo-creştioe: M. Leipzig. L e c h r is tia n is m e a u x o r ig in e s et à l'â g e a p o s to liq u e . M. T. T h e R ise an d Fa!! o i th e J u d a e a n S ta te. J929. 1936. p. D o m F. P rim ii d a s c ă li c r e ştin i. L a p r iè r e d e s p r e m ie r s c h r é tie n s . Berlin. J. 1955. G o p p o I !..P ER IO A D A IN T II (P lN A LA 324) 89 domeniu imperial. L c b r c t o n e t J . L. C h risten tu m un d Ju d c n tu m in e r s te n und z w e ite n J a h r h u n d e r ie n G ü tersloh. I e r a r h ia b is e r i­ c e a s c ă in c p o c a a p o s to lic ă . în G r ie c h . 2-e éti. 1928. 1 r s jv. 1967. London. C.e r s i è c le d e l'E g lise. W. 1909.'E glise p rim itiv e. Parts. (1934). 1959. Bucureşti. 1939. Iudeii pierdeau ultimele resturi de viaţă poli­ tică. Z e i 11 c r. G e s c h ic h t e I s r a e ls v o n A b r a h a m b is B a r -C o c h b a . Paris. 1932). 1954. care devine metropola creştină__a_ Palestinei. M o y e r. 3 Bande. p. Iustin Moisescu (P. ■ J .. P o p e s c u. C h r é tie n s d e s p r e m ie r s s iè c le s . p. I. Paris. W ie n. P. Vieillard. Paris. R e c h e r c h e s su r le s o r ig in e s de ¡a R om e c h r é tie n n e . 1981. cit. A. Stuttgart. la J .. nr.ils d a n s ¡'E m p ire ro m ain . La Ierusalim se ridică temple păgîne şi se interzice sub pedeapsă de moarte stabilirea iudeilor. la Bonnardière. E. Rom. P o I < r s o n. ed.). : D es o r ig in e . 2 Bd. Is to r ia b i s e r i c e a s c ă . . H * . 1961. . Tu dor. Israel. L e c 1 e r q. L c b r e t o n. Importanţă mai mare are însă pentru cîteva secole cea din Cezareea.. T h e F a ll o l J é r u s a le m an d t h e C h ristia n C h u rch .R. 1903. Patriarh Iustin al B. t. F ia u ri d e îm p ă ra ţi ro m a n i. R. 3 vol. 140— 211. C a b r o l . 170— 1 9 5 : V e s p a s ia n u s . ¡Paris. Ed. Paris. A lt e studii. 1960. G o u g h . Ed. H is to ire d 'Israël. L e s p r e m ie r s c h r é tie n s . vezi H u s e b i u de Cezareea. T h e e a r ly ch ris tia n s. Pentru căderea Ierusalimului: D. 1921— 1923. G. H ar t k e. 1. Bucureşti. Jaub ert. Ju d c n lu m un d G n osis. RicxoUi. In joraşul nou. F. în «Stud ii Teolo gic e». op. 1962. D. G. T. J . à l'exil.O. of A. deşi privilegiile religioase de care se bucurau se menţineau. F r ü h k ir c h e . se formează o comunitate c reştină din păgîni convertiţi. . 770— 771. Pentru anii 1— 324. 1957.

era . îoan U âm urea nu . dar şi-a stabilit de la început un cult şi o viaţă pro­ prie. I). A ceasta consta f n « fr în g e r e a plinii».nr (2.cxes i iai l.mama lui ioiHL ^ 1 i 1' lH t <uo Sl'inlul Petru a găsit «pe mulţi adunaţi pentru I rugăciune». Adunarea creştinilor se făcea în casă (xax' olxov) în înţelesul «prin c<iSQ»' Ştin «acasă». 11..^A-ceasta— poale. Cultul creştin 1. înainte ele poijoi ii cm Siîntului Duh si în care a avut Inc faptul PYtr^(y j l iun din ■ / .în sinul poporului iiîidp.«curată» (14. con tinu aTa tra iască. in noaptea cînd a scăpat din închisoare. în persecuţia lui Irod Agripa 1 (Fapte 12. care o numeşte «împărtăşanie» (xoivtuvia) cu sîngele şi cu trupul lui Hristos (I Cor.. cum se raimea ia început Sfinta Euharistie.a. 42) si. îşi mănîncă şi bea osîndă..să^djsTtă~~de~Sfinţii Apostoli după po ­ runca Mîntuitorului. în amintirea Cinei Lui. «Frîngerea pi inii». 20).. să-şi mărturisească păcatele înainte de primirea sfintei Euharistii. Frîngerea pîinii era însoţită-de— fa^ăţâtura Apostolilor şi de r u g ă ­ c iuni.lar. 16). p apl. cum nvjmeşte frîngerea pîinii (IX.. Dat fiind marele număr de credincioşi * Capitol r e d a c ta t do Pr. prof.u şi să meargă la templu. în adunarea creştinilor.IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Cultul şi viaţa creştină în epoca apostolică * 1. şi se numea de aceea si «Cina domnească» (xopiaxov Ssîtcvov . ţlau o idee despre viaţa cea noiiă.iiia C mci/ecimii. 20— 29).nl lor. o dovedesc cu prisosinţă cuvintele Sfinlului Apostol Pavel. Comunitatea creştină înfiinţată de Sfinţii Apostoli. nesocotind trupul Domnului» (11. I) «pentru a fi jertfa». I Cor. Că această cină avea~un caracter’’sacru de taină creştină şi nu era un ospăţ sau o masă obişnuită.nlo Apnsiolilc«^-Bf. despre cnlt. care x e r e creştin i. La Ierusalim.. adică nu la templu sau la sinagogă~TJ~asemenea casă (>sle cea in c are se adunau Apostolii cu grupul de cfecfinoTosi. '12). (x lia ii toi~ ¿pxou) făcută în adu> nări~ţlnuţe in case^particulare.. precum şi respectul pe care-1 cerea credincio­ şilor la săvîrşirea şi primirea e i : «Căci cel ce mănîncă şi bea cu n e ­ vrednicie. aminteau învăţătura şi faptele Mîntuitorului. în ziua Cincizecimii. prin care se deosebea de restul poporului.J IL ea « a M ăriei. lor.10. A cest caracter de taină al «frînqerii pîinii» ii confirmă fn v ă{ă ţura c e lo r d o is p r e z e c e A p o s to li (Didahia). îndemnau pe credincioşi să trăiască după preceptele Lui. Apostolii luminau şi edificau pe credin­ cioşi prin cuvîntul lor...

a unei case cu etaj. Frîngerea pîinii şi masa a avut loc după «cuvîntul lungit» al lui Pavel. Era «în camera de sus». a căzut jo s la pămînt şi a murit. creştinii erau alungaţi din sinagogi şi nevoiţi să se organizeze în comunităţi aparte. fără îndoială. Eutih. In sinagogă se citea din V echiul Testament. s-au fo­ losit şi în cultul creştin : lecturi din Vechiul Testament. Pe cînd la Ierusalim iudeo-creştinii puteau să meargă. aveau ase­ mănare. se prelungea uneori cuv întul pînă noap­ te a tîrziu. numitq «agapă». se rosteau rugăciuni şi cuvîntări. pe măsură ce apăreau psalmi. 2. aflăm că în a treia călătorie misionară. pînă la ziuă» (Fapte 20. atît cit era linişte. care manifesta şi întreţinea sentimentul dragostei creştine şi serveâ~Ue cadru cultului. 5000) (Fapte 4. Apostolul l-a readus la viaţă. cultul creştin.. Din Faptele Apostolilor. Adunarea era prezidată de un apostol. 4). pe care-1 săvîrşeau cre­ dincioşii de la Ierusalim în case şi cu care. un tînăr. 46). Sfîntul apostol Pavel a adunat pe credincioşi într-o seară.la templu. se 'lua o masă comună «agapă». aşa cum mergeau şi la templu (Fapte 2. în anul 58. sau de întîistătătorul comunităţii. Ia Troia. ei se adunau desigur în mai multe case mai încăpătoareCreştinii se adunau «în toate zilele». omilie. A ceste forme de cult. care după aceea încă «a mai «vorbit cu ei mult. îmbogăţite treptat cu material de cult creştin.. în diaspora. a păstrat unele forme din cultul sinagogii. «Pe cînd Pavel vorbea ţot mai mult». cînd credincioşii erau liberi de ocupaţiile lor zilnice şi cînd de altfel erau şi mai feriţi de ochii iscoditori ai prigonitorilor. care sta la fereastra deschisă. Se săvîrşea apoi frîngerea pîinii. precum şi din scrierile Apostolilor. Adunarea se făcea seara. 7—12). a săvîrşit frîngerea pîinii «şi a lungit cuvîntul pînă la miezul nopţii». !«doborît de somn». rugăciuni. Cu frîngerea pîinii era unită o masă comună. deşi nou în spiritul său. . In general. episcopul. se cîntan psalmi. dacă era prezent.P ER IO A D A 1N T ÎI (P IN A LA 324) 91 (3000. Ei oficiau astfel numai cultul lor creştin. luminată cu multe făclii. în afară de Ierusalim creştinii erau dezlegaţi de practicile cul­ tului ¡iudaic şi cultul lor era organizat prin analogie cu cel al sina­ gogii. care nu mai aveau nici o legătură cu sinagoga.

Duminica. Rugăciunea IK rnI: ii Tii. u n e o r i . 111— 112). în legătură cu nevoile şi cu bucuriile credincio­ şilor sau ale Apostolilor (Fapte 4. Numele ei de «ziua domnească (xopiax'ij Tjfiipa)."socotită rugăciune liturgică. T atăl n o s tru. Sfinţii . încă din epoca apostolică. în afară de Ierusalim. dă Clement Romanul în E p is­ to la sa că tre C orin terd (59. O rugăciune cuprinzătoare şi foarte inkTesâhtă. d e m a n i f e s ­ tări cn i'. făceau să se părăsească sabatul iudaic. i u s o j H .11 sufleloşLo prin rugăciune. 3). pe care o găsim în A p o c a lip s ă " (2. creştinii au ţinut ca zi de sărbătoare . plină de suflet şi de dragoste. cum găsim prea frumoase în în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o s ­ toli (9. Este deci foarte probabil că. proconsulul Bitiniei.. 4— 61. „ • Rugăciunea avea mare importanţă în viata si cultul crestmilor. La Ierusalim.92 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ In acest loc găsim ştirea preţioasă că adunarea şi cultul au avut loc «în ziua întîia a săptămînii» (ev tîj juŞ tîov aaSSckcuv) adică dumi­ nica (v. creştini se adunau pentru frîngerea pîinii odată pe săptămînă. C i ul ul ei eş| ijj c i u .u . Rugăciunea comună şi obişnuită era cea domnească. 23— 31). stăruitoare. care este ziua Domnului. ziua învierii Domnului. iudco-creştinii sărbătoreau desigur şi sabatul cu iudeii şi ziua întîia a săplăimnii cu ceilalţi creştini. î n e p o c a a p o st o l i c ă . despre creştini în S c r is o a r e a c ă tr e îm p ăratu l T raian (c. Creştinii de pretuti n­ d e n i eoni iniic .—I zîr ~ t> " T T r j m T î n L u i a p o s t o l P a v e l î m po t r i v a ubu/. 10) şi în în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li (XIV. 2— 4. do cereri sau de mul­ ţumire lui Dumnezeu. Ele erau de regulă improvizate şi potrivite cu momentul şi cu scopul lor : unele erau rugăciuni euharistice. prin cult euharistie şi cu masă obştească. 10) . rugăciuni ocazionale.săptămînală. dovedesc că.-. în ziua întîia (după calendarul iudaic).Apostoli o recom an­ dau in. precum şi ştirea pe care o dă Pli-niu cel Tînăr.serică îi (Iii caracter colectiv şi social.7). TÎ!o s î nt a d e v e r i te p e n t r u B i s e r i c a din C o ­ i ri ni ‘"(l— C-'or-. deşi Apostolul a stat la Troia o săptămînă.ului :. 1). u l e i i i< r isiiiii tic. 3). nu ştim.' islenl n e d i m i o ş i l o r şi ie-o cereau şi pentru ei înşişi. care probabil s-au fixat de tim­ puriu. Despărţirea de sinagogă şi recrutarea creştinilor mai mult dintre prozeliţi şi păgîni.u d e g e n e r ă r i l o r posi bil eprevine pe corinteni . lin era caldă. Ce rugăciuni rosteau la început creştinii in adunarea lor. pe_ care In v a ia iu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o s to li cere creştinilor s-o roş­ ii'*1scă de trei ori pe zi (VIII.. altele.

. are probabil la bază o mărturisire de credinţă obişnuită însă din epoca apostolică.. 5).. pran care se iertau păcatele şi se comunica harul dumnezeiesc. Botezul putea fi săvîrşit şi de diaconi... cel care avea să-l primească trebuia să pos­ tească o zi sau două..de Taină." T 1 . ■ . 1 6 . care era un rit de curăţiiFe~şriIe~J5PtSzur i3 r a c tic at de ucenicii lui Ioan ca botez al pocăinţei... cum spune D idahia. El era «naştere din apă şi Duh». «în numele lui Iisus Hristos».. ... In comunitatea creştină se intra.. 5).. PreţpHrea efâ~T "regulă scurtă şi uneori se reducea la ascultarea unei de predici. 38.. 8... Botezul creştin se deosebea şi de botezul iudaic. după mărturisirea creriint£TTtTl^]sTTrÎsţos~r sr~iriT cfc^ îg r7^ ^ Sfîntului Botez. sau «în numele Domnului» (Fapte 2.. 10.. cunoscut din secolul al II-lea. ci doar caracterizarea botezului creş­ tin.. El era s c u r t : cuprindea numai adevărurile de credinţă fundamentale ale căror centru îl forma persoana dumnezeiască şi opera mântuitoare a lui Iisus Hristos.. 5) nu este propriu-zis o formulă de botez. înainte de botez. Menţiunea că se făcea* «în numele Domnului Iisus».. — ■ Nu avem o formulă a măturisirii de credinţa baptismale din v re ­ mea Apostolilor.. I— VI) un catehism ce cuprindea învăţăturile morale pe c are trebuia să le cunoască şi practice creştinii. Este un învăţămînt simplu. Botezul se săvîrşea. S im b o lu l numit a p o s to lic . Postea de asemenea cel care săvîrşea Botezul.. . 4 8 . în apă curgătoare.. Formula baptis- ... se putea face Botezul prin văr­ sare de apă pe capul celui ce se boteza• Botezul se săvîrşea în numele Sfintei Treimi. Aceeaşi scriere liă ştiri importanţe^despje săvîrşirea Tainei _Bot ezului. precum «şi alţii dacă pot». In v ăţătuicr~c^IoT~TtutSTjrSzece~~Ă p o s t o ir i} s ie de drept socotită în prima e i parte (cap. Sfîntul apostol Pavel îl numeşte «baia naşterii din nou prin înnoirea Duhului Sfînt»' (Tit 3.. Dacă nu era destulă pentru cufundare. ca al ucenicilor lui Ioan. exprimat în cuvintele Evangheliei şi arătînd ce trebuie să facă şi ce nu trebuie să facă creştinii..PER IO A D A 1N T II (P lN Ă LA 324) 93 Botezul. 19. Botezul creştin era mai mult decît un rit sau un simb ol : el avRa~caracier-. găsim botezul precedat de o pregătire mai îndelungată a celor ce aveau să-l primească.. putîndu-se săvîrşi însă şi în orice âpă.. IK.. cerută de Mîntuitorul ca o condiţie "pentru a intra în împaraţia lui Dumnezeu (loan 3.. spre deosebire de altele.. încă înainte de sfîrşitul secolului I.. de regulă.

1.. o dovedesc si cuvintele S fîntului Apostol Pavel către Timotei despre «harul lui Dumnezeu».prin care se comunică harul act sfînt. " lui Dumnezeu. I Cor. în practica vieţii creştine. în v ă ţă tu ra c e lo r . în afară de împrejurările speciale am in li te mai sus. 15. Este inteiesant__c ă _ p u n e r e a mîinilor a impresionat. 22). c are le deosebeşte de zilele de posţ ale iudeilor (luni şi joi). „însuşi.i clcT^înTTiTâTrrşi de cult creştin. din vrem ea Sfinţilor Apostoli. se postea înainte de sfirsituL secolului. Uneori era urmată de manifestarea harismelor. Apoc. I în zilele de m iercu ri şi v in eri.si «ziua domnească» sau «ziua Domnului)» (Fapte 20. Ea era săvîrşită la început numai de Apostoli_şi era unită cu rugăciunea pentru primirea Sfîntului Duh de către cei botezaţi (Fapte 8. Hirotonia slujitorilor Bisericii se făcea prin rugăciuni şi punerea m îinîfor de către Sfinţii ^Apostoli (Fapte 6. 2— 3). . 8 . 13. înainte de plecarea lor in prima călătorie mi­ sionară (Fapte 13. 2 . 1. 17— 19). precedată He~~postire7 Sem nificaţia ei de ___. asiqunndu-se astfel succe ­ siunea apostolică pînă astăzi. ziua întîi a săptămînii iudaice ca y. cel dat lui «prin punerea mîi_nilor» Apostolului (II Tim. Postul este c onstatat. aşa că nu putea fi îndoială^ sau abatere în această privinţă. Punerea mîinilor cu post şi cu rugăciune esLe considerată şi pen­ tru alte acţiuni de consacrare decît hirotonia clericilor. creştinii se adunau sT~poi)ljjj_oiilr ghiccd pe care-1 năşim mai tîrziu (sec.04 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ nială în n u m e le S fin tei T r e im i ora doar bine m n o s rn tă rie la MîntuiÎoruT. de exemplu în Biserica Africii (Cartagina). 6). 5^ 14.. Am amintit mai sus. legat de acte de cult. ceilalţi «profeţi şi dascăli». _.III). ’ Punerea_mîinilor urma botezului si-1 completa. care a ceruLxnLbani puterea de a o face si el cu acelaşi efect. precum şi porunca de a nu se fa c e părtaş la păcatele altora (I Tim.ca. în unele Biserici. numită. 16. 7 . Sărbători. 19) şi este cunoscută şi de în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li. 14. După Sfinţii Apostoli. cu post şi rugăciuni. mai alesL pe Simon’ Magul. hiroto­ niile au fost făcute de episcapii-puşi de ei.. la Antiohia. . 23). Poate că r în zilele de post.jşi Sfinţii Apostoli.. 5.. 5. după mărturia în v ă ţă tu rii c e lo r d o is p r e z e c e A pos~ /7>/77VTTT7~Tîr~™™tte «dies stationum».. Pe Barnaba şi pe Saul şi-au pus mîinile. 10). (Matei 28.

Fapte 20. adică a înviat Hristos.inr.. a înlocuit sărbătoarea păgînă a solstiţiului de iarnă fn a ta lis so lis). în Biserica de Ântiohia. iar în discuţiile referitoare la data Paştilor din secolul al II-lea.da spărţit sărhătoarea N aşterii Domnului de c e a a Botezului. 49. Sărbătoarea este menţionată. I). cu care coinci­ deau mari evenimente creştine. 16. Sfîntul Iqnaţiu o numeşte ziua în carp a răsărit viaţa noastră. s-a combinat cu sărbătoarea zeului solar Mithra. sărbătorit la 25 decembrie în fiecare an. dar ea nu era generală. Pentru prima dată. comp. 351— 362). In cuvîntarea ţinută la 25 decembrie J386 sau 388. care. 8 .PERI O A D A IN T II (P IN A LA 324) 95 d o is p r e z e c e A p o sto li o numeşte «ziua domnească a Domnului» (XIV. cu noua lor semnificaţie : lnvierea'~ D om nului si P o a o r îr e a S îîn tu lui D uh. în amintirea naşterii şi b otezului Mîntuitorului şi a descoperirii Sale dumnezeieşti unită cu evenimentul botezării în rîul Iordanului (Matei 3. Naşterea Domnului. G: 36.. în actul martiric al episcopului Filip de Heracleea (t 304). se serba în O rient. G. din secolul al III-lea.. 1) şi cere creştinilor să se adune şi să săvîrşească sfînta Euharistie în această zi.. serbîndu-se Ia 25 decembrie. le-au ţinut de timpuriu şi creştinii. cînd Sfîntul Grigorie de Nazianz a ţinut celebra sa predică f e s t iv ă : «Hris­ tos se naşte. P astile şi C. în anul 379. la 6 ianuarie E m tan ia ( ’Ewttpâvsta) numită şi T h eo ta n ia (0eocpâveta) o sărbătoare comună pentru întruparea Domnului şi arătarea Lui. 311— 334). Probabil din secolul III. ci trăiesc după ziua Domnului» (Ep. creştinii se întemeiază pe tradiţia apostolică a săr­ bătorilor. STîntuTapostol Pavel aminteşte dc praznicul Cincizecimii (I Cor. Iudeo-creştinii vor fi ţinut la început şi sărbătorile iudaice. Semnificaţia ei creştină este subliniată de Sf. 16— 17).(P. slăviţi-L ! Hristos din ceruri. ca o zi sfînta. 16). la sărbă­ toarea Naşferii Domnului.izprimpn. sau Crăciunul.— N atalîs D om ini -. sărbătoare care a trecut apoi şi în Biserica Romei. Iqnaţiu al Antiohiei ( i îof). Pe cele. întîmpinaţi-L». reprezentantul soarelui pe pămînt (d eu s s o lis in victu s). in jurul anului 377^ apoi la Constantinopol. Sfîntul Ioan Gură de Aur spune că această strălucită sărbătoare s-a introdus~în R'asarit de aproape zece ani (P. zicînd despre creştini că ei «nu sabatizează.rimiă— sarhători mai mari. s i a .. în catedrala din Antiohia.. la începutul secolului al IV-lea. M a g n ez ien i IX. Hris- . care face din ea caracteristica vieţii religioase creş­ tine.

90 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ tos. cn_ care. care-şi făcea merite din cunoaşterea şi observarea unor prescripţiuni. stăruitor să se judece inlie ei şi sa nu meargă la judecata păgînă (I Cor. citirea cărţilor sfinte. Pen­ tru neînţelegeri le lor. Adunarea adesea pentru cult şi învăţătură. după Sfîntul apostol Pavel. Cu preceptele ce învăţau şi cu exemplele ce aveau. V iaţa creştină stă în strînsă legătură cu credinţa si cu cnlt.'2). «AdumTţi-vă dsy. S-a ridicat . 3). «trupul lui Hristos».oaili moral şi iudais­ -H mului si păqînismului. Sfinţit prin botez."'T'ri cumpătare. simţul răspunderii morale. pe milă. pe iubire. dacă nu veţi fi desăvîrşiţi în ultimul moment» (X V I. caracterizează sentimentul k)r <2LLII°U. căutînZ cele de trebuinţă sufletelor voastre.credincioşii "de la Ierusalim au reali'/jiLcoinnnilatea benevolă a bunurilor. trupul creştinului devine «templul Sfîntului Duh» şi nu trebuie să fie întinat prin păcate (I Cor. Biserică ' creştină era. 2b— 26).Caritatea devine o funcţiune morală normală a Bisericii. pe răbdare. pe sinceritate. creştinii erau îndemnaţi. îndemnau si se ajutau la c e le bune. 6).. Ei trăiau in dragosTe.o . de a fi găsiţi pregătiţi pentru primirea Lui. Aşteptarea revenirii Domnului întărea mnlt hotărîrea primilor creştini. a în­ vins păgînismul greco-roman şi mithraismul. I b . El dă sfaturi morale tuturor categoriilor şi vîrstelor (Efes. «soarele dreptăţii». ca şi de imoralitatea păgînă.nl. Croslini. căci nu vii va folosi tot timpul credinţei voastre. Creştinii. & ]e§^mr^spîrau la sfinţenie şi se numeau «sfinţi». pe bună­ tate.cinstea si recomanda tuturor munca. ca de exemplu «sfinţii din Ierusalim» (Rom. cr'eşUnli' erau*-«macTuTafele» Lui.. care era centrul şi manifestarea ei cea mai frumoasă şi mai edifica^ loare. pe care Sfîntul Apostol Pavel o invăţa şi cu pilda mîinilor sale.. conştiinţa demnităţii creştine. prin punerea mîinilor penlnr^rimTxee^^ . E l a n u l de credinţă şi de dreptate. 5— 6 . 'îfl~pace. Spre deosebire de legalismu] iudaic formalist şi cauzuist. pe caritate şi evita orice plă­ cere unită cu păcat. ce se numărau cu sutele. cunoaşterea creştini­ lor între ei. supravegherea conducătorilor comunităţii. care a adus lumii «răsăritul cel de sus». 16).smui.‘ z icea T ln v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li. Col. 3. ridi­ cau mult nivelul vieţii creştine faţă de al lumii celeilalte. 3. pm TSfînta Euharistie. creştinismul punea preţ pe curăţia sufletească. creştinii re a­ lizau o viaţămorâTă~Ue~o~Trumuseţe necunoscută oină atunci. se.tm iau.v i atĂ nniiă~-JW a 4ăT Sw e r i.

jâetii--îaQj-a]R. unită cu rugăciune {În v ăţătu ra c c lo r d o i­ s p r e z e c e A p o sto li. 1190— 1247. Autorul E pis to le i c ă tr e D iog n et ne face descrierea modului exemplar de viaţă a creştinilor din primele clouă se co le. I d e m . spre mîntuirea sufletului răscumpărat prin sînaele BIBLIOGRAFIE P en tru cu ltu l c r c ş lin A. ci si în a l t e J jjînrgfamri. ci spirituale. Ele ţineau ele firea oamenilor.trăiesc pe pămînt. p. . precum şi insistenţa sfaturilor ce le dă. dar nu după trup . Viaţa creştinilor este o prefaţă a nemuririi cereşti. 6). deşi viaţa lor materială este l a fel c a a tutu­ ror Q_am eL i!i]xa^ --tm iit a 1or m o r a l ă ş i duhovnicească este excepţional ă .si o cinste. Unele umbre existau fireşte şi în această societate nouă. înainte de împărtăşanie.i n sînul Bisericii. 1). L e s p r e m ie r s m a r ty rs d e L ’Ê g lis e . io r m e s e t d iifè r e n c e s . «Creştinii trăiesc în trup. iar de timpuriu regu­ lat.^Aceasta se făcea nu numai la intrarea în creştinism.şi îndreptare. La p r iè r e c h r é t ie n n e e t Ia p r iè r e p a ïe n n e . a v ie ­ ţii de dincolo. care trebuia păstrată şi meritată. păcă ­ toşii se_jm h lL iia i^ si puteau să rămînă. Interesant e că Biserica intervenea pentru cercetarea şi îndreptarea păcătoşilor şi excludea din sînul ei pe cei vinovaţi de păcate grele. 14 . în A u fs tie g und N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n V ie lt. 1980. ca şi aluzia la neînţelegerea dintre ei. Ei sînt pentru lume ceea ce este sufletul pentru trup» (cap. Rentru controlul si îndreptar£a. dnpă . Paris. Biserica na aplica pedepse corporale. B erlin . Pentru cei mulţi creştinismul era o vrednicie. ca «sfinţi» şi curaţi prin Botez (I Cor. prin cinstirea şi grija de copii. 14). O disciplină bisericească s-a impus dintru început şi ea a servit pentru menţinerea nivelului moral al comunităţilor. 7 — Istoria bisericcască . Ei nu sînt o societate n o n ă . 2. H a ni m n n. Mustrările pe care Sfîntul apostol Pavel le adresează unor credincioşi. Erau puţini c ei care o părăseau. 23. cu viaţă morală atît de frumoasă.P ER IO A D A IN T I I (P IN Ä L A 324) 97 mult nivelul moral al vieţii familiale. Biserica ave a__un m ijloc excelent în mărturisirea păcatelor. Spre deosebire însă de sinagogă. 7. cu caracter moral. IV. X IV . prin cinstirea soţiei ca mădular al Bisericii şi soră a lui Hristos. N ew Y ork . Prin pocăinţă. dar vieţuiesc ca în ceruri. arată ca unii cădeau în păcate şi slăbiciuni. t. biruiţi de plăcerile şi interesele păgîne aîe~Tumii. 1979.

e s i è c l e (95— 197). J . A i m é G. ' E t li e r i e. W ien . London. 1961— 1964. 1932. L 'E g lise p r im itiv e (H is to ire d e ¡’É g lise.. 1973. B ru x elles.1. in lim b a ro m â n ă . Paris. J u n g m a n n. B ru x elles. 2-e éd. 1973. 1982. Paris. B ru xelles. 1964. Paris. 3— 313. 1956. A rt p a lé o . M artin. Paris. A. 1943— 1946. . I. t. L e m in is tèr e d e s fe m m e s d a n s ¡’E g lis e a n c ie n n e . Fliehe et V . de l'allem and. 1 11 R ă m u r e a n u . X V . v o n d e r M e e r e t C h r i s t i n e M o h r n i a n . I d e m . P aris. G e s c h ic h t e d e s c h r is tlic h e n G o t te s d ie n s te s . E in e g e n e t is c h e E rk lä ru n g d e r r ö m is ­ c h e n M è s s e . 1. t. în «Dict. Trad. N e g e l . L a v ie q u o t id ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é tie n s . 1950. S a n c tu s. B ru x elles. 1972. col. D. L a c iv ilis a tio n d e ¡’A n tiq u ité e t Ie c h r is tia ­ n ism e. L e c 1 e r c q. I. C o l s o n . P aris.. Atiij. I d e m . B ru x elles. ibidem . A rt b y z a n tin . 1973. 1909. I e r a r h ia b is e r i c e a s c ă in e p o c a al>iisl<ilica. L e s o r ig in e s d e la M ess e. A £t’| 'ava %ai tcz9 0 1 Ji-ap-cuptov v a z à xrtoz xpeTc TrpwxooC aEütva". 416 p. O rig in es d u c u lte c h r é t ie n . par E. In tr o d u c tio n à ¡a L itu r g ie. J . M arty r. 4 -e A ufl. I d e m . R e c h e r c h e su r le c u lte d e r e liq u e s e t d e L'art c h r é t ie n a n tiq u e . J o u r n a l d e v o y a g e . 1960. 4-e éd. Paris.i fie. J . h e id n is c h e r H e r o e n k u lt und s p ă t ju d is c h e H e ilig e n v e r e h r u n g . R. T c b r e t o n e t J . London. 1958. I d e m . 1934. Atena. Köln und Oppladen. c h a p . A. I d e m . 1970. 1921.. G r a b a r. 1971. N. O s c a r C u l m a n n . et de Liturgie». L e s fo n c tio n s e c c lé s i a t e s a u x d e u x p r e m ie r s siè cle s.2512. 1971.. W. E s s a i su r l e c u lte d e s S a in ts d a n s l'a n tiq u ité. pmi. I 0 . I d e m . t. l’. Paris. L e s L é g e n d e s h a g io g r a p h iq u e s . X V . C o n tin u a tio n d e l ’A tla s d e A n tiq u ité c h r é t ie n n e . Trad uction franç. t. L e s o r ig in e s du c u lte d e s m a r ty rs. M a r t i m o r t . Paris. B ucureşti. 33— 216. M é la n g e s ¿ 'h a g io g r a p h iq u e s .c h r é t ie n .. 1953.. 1974. Paris. K ö t t i n g . 1905. 251— 274.O ii IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă Idem. J u n g m a n M issa ru m S o lle m m ia . S ain t. J . S a in ts m o in s d'O rien t. K u lt u n d K u ltra u m . 401 -4 0 2 .. H is to ir e d e la p r iè r e c h r é t ie n n e .. M arty riu m . Berlin.. Rideau. H. Paris. p. I d e m . Th. par . 1960. 1933. R o ( | c r G r y s o 11. 1961. p. 1965. l’i. L e s l e g e n d e s g r e c q u e s d e s S a in ts m ilita ir e s . P aris. te x te latin. Paris. D ie ir ü h e K ir c h e . Köln. X.. 197.. K a h l e r . et trad uction par H élène P étré. Prof.irr. H. 5-e éd. I— III. 1960. C h r is tlic h e r M a r ty r er k u lt. Berlin. I). M. 2 3 5 9 . M.. L a v i e q u o t id ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é t ie n s au I I . H y p p o l y t e D e l e h a y e . P h y t r a k i s . Paris. A. E u c h a r is tie o u l a M e s s e d a n s s e s v e r ie t è s s o n h is to ir e et s e s o r ig in e s . Paris. L é g e n d e s g r e c q u e s d e s «m a r ty rs ro m a in s» .. 1972. L 'E g lise d e s m a rty rs. col. Paris. N e y r e t . 2. a p i n. I*. I d e m . J . G em blaux. Paris. 1955. II a n i m a 11 . Bucureşti. L 'E glise e n p r iè r e . L e s o r ig in e s d u c u lte d e s m a rty rs. g r e c q u e e t la tin e . D u c h e s n e . R. 1955. 1973. A. P aris. d'A rchéol. II-e — V III-e siè c le (22 études). Z e i 11 e r. C l. 366— 3 7 0 : l> bl if)(| r. M a r ty r s g r e c s .. B o u l e t . 1966. S i m o n . chrét. 1955. F r . K l a u s e r. i P entru v ia la c r e ş tin a . p. 10'/:'. I u s t i n M o i s e s c u . B ru x elles. L a io n c tio n d i a c o n a le a u x o r ig in e s d e ¡'E glise. A c t e le m a r tir ic e . D er Ir ü h c h r is tü c h e R e liq u ie n k u lt u n d c h r is tlic h e A r c h ä o lo g ie . 1927. L a l o i e t l e c u lte d e ¡'E glise p r im itiv e . H a 1 k i n.

9— 10. C h a rité. P. P en tru r e lig ia z eu lu i s o la r M it lira. H. p. 598— 653. 1950. M o e u r s p a ïe n n e s . J . V II (1955). Paris. J .. M itro p o lit A n t o n i e P l ă m ă d e a l ă . In lim b a ro m â n ă MI. in S fîn ta T r a d iţ ie ş i în t e o lo g ia c o n te m p o r a n ă . Paris.u. M a u q u o y . Paris. L i v i u S t a n . 2. Drd. L e c h r is tia n is m e et l' e s c la v a g e a n tiq u e . in «Dict. chrét. D e la R o m e p a ïe n n e à la R o m e c h r é t ie n n e . 1929. A. p. în «O rtodoxia». L e s p r e m ie r s c h r é t ie n s . 541 ş. Leiden. în «Studii T e o lo g ice». S c h m i d t . d A rch é o l. M. I. A. N euchâtel. nr. col. J . nr.u. p. et de Lit. art. H o r n u s. M ith r a ic I c o n o g r a p h y a n d I d e o lo g y . Paris. A. nr. neu e Aufl. I d e m .». p. C u m o n t. N. 1957. Drd. în «Studii Teo lo g ice». 1967. P. B is e r ic a şi a s is t e n ţ a s o c ia lă . 1960. S o a r e . 1970. L a c h a r it é a u x p r e m ie r s s i è c l e s d u c h r is tia n is m e .. D o m . 223 ş. L a v i e c h r é t ie n n e p rim itiv e. B is e r ic a s lu ji­ to a r e . London. nr. B o r r o w in g s a n d T r a n s fo r m a tio n . G o r d o n D a v i e s . C a m p b e l . t. t. C h r é tie n s d e s p r e m ie r s s i è c le s .. p. în S lîn ta S crip tu ră . L e c 1 e r c q. H agae. Paris. X X IV (1972). W ien. Berlin. M y s te r ia M ith rae. A n n e-M a r i e l a B o n n a r d i è r e . în «Studii T e o lo ­ gice». D er s o z ia le G e d a n k e in d e r a ltc h r is t lic h e n K ir c h e . X V (1963). 1929. Tübingen. 325 623. K a t z. F r . 1968. C o r p u s in sc rip tio n u m e t m o n u m en to ru m r e lig io n is m it h r ia c a c . 5— 7. 1970. Pr. 1954. P r e s c u r e . m o e u r s c h r é tie n n e s . . L ü ttic h (Liège). S. In s titu ţiile d e a s is te n ţă s o c ia lă în B is e r ic a v e c h e . 2. J a u b e r t. III. 1967. G h. S t e f a n A l e x e . V o r n i c e s c u. 1306 — 1332. X X V II. J . I d e m . t. M. 1960. L e s r e lig io n s o r ie n t a le s d a n s l e p a g a n is m e ro m a in . G en ève. 1956. C h risten tu m u n d S k l a v e r e i . S o c ia l L ite o t e a r ly C h ristia n s. II. 1952. Bucureşti. 1928. prof. D ieu e t C é s a r . D octrin a m o r a lă a P ă r in ţilo r a p o s to lic i. 2 vol. 726 ş. O s c a r C u l l m a n n . Pr. 9— 10. IX (1957). L e a s e. E v a n g ile e t L a b a ru m . J . P rin cip ii p c d a g o g i c e în p e d a g o g ia lu i C le m e n t A le x a n ­ d rin u l. H. Paris. 1925. 23. B a u d r i l l a r t . L é o n H o m o . Paris.. U g o B i a n c h i .PER IO A D A IN T I I (P lN Ä LA 324) J. 1. 1. 259— 279. Paris. M ith raism a n d C h ristia n ity . 1948.u. 1937. L e i p o 1 d. 1956 . G. Leiden. A u is tie g u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt . nr.-1006 p. N ew Y ork . 2 vol. în «Studii T eo log ice». 1953. E tu d e su r l ’a ttitu d in e d a C h ristia n ism e p rim iţii d e v a n t l e s p r o b lè m e s d e l'Etat d e la g u e r r e e t d e la v i o l e n c e . K ir c h lic h e s A m t u n d g e i s t l i c h e V o lm a c h t in d e n e r s t e n d r e i Ja h r h u n d e r te n . v o n C a m p e n h a u s e n . London. p. în . D octrin a ş i o r g a n iz a r e a în p r i­ m e l e ş a s e s e c o l e . 1936. Paris. L e r o y A. t. IX (1957). V ia ta c r e ş t in ă d u p ă b ă r b a ţ ii a p o s to lic i. C h r é tie n s d e s p r e m ie r s s i è c le s . D aily L ite in th e e a r l y C h u rch . 4-e éd. V e r m a s e r n . I d e m . 1927. Paris. 3— 4. 1980. 1913.

pe' apostolul Jacob al lui Zevedeu şi pe creştinii cei prigoniţi «pînă la moarte» de Sam.. .. .. Sfîntul Apostol Pavel a avut mu 11 de suferit din partea lor ş i. . Apostolii au avut dc suferit arestări.maniieslat fie prin persecuţii sînqeroase... . motiv pentru care Tertu­ lian numeşte sinagogile mai tîrziu «fontes persecutionum» (A d v ersu s G n o stico s. A ce a stă ură s-a . 14.....— . de agitaţia iudai'/....... Comunitatea^ creş­ tină a avut martiri dintru început : pe diaconul Ştefan. vezi Fapte 13. care le-a interzis de repetate ori să mai vorbească despre Iisus Hrislos.-... în dias­ pora. ca să-i pedepsească (La Corint.-■.-clei care porneau prigoană contra lor (Fapte 13. 23— 27)'...... . 13).. Pe lîngă măsurile luate de ei înşişi. îndepărtarea creştinilor de sinagogă.-—.. bătăi din partea sinedriului.. . — -.. despărţirea lor de iudeii angajaţi în războiul iudaic. iudeii denunţau uneori pe Apostoli mulţimii sau autorităţilor romane. In afarâ de Palestina. fie prin blesteme în rugăciunea Şmoneesre. ... fie prin^ calomnii şi b a tjo ­ curi la adresa Ini li... . 5— 8.-. lo a n R ăm u rean u .a fost de cîteva ori în pericol de moarte (Tî Cor. La Ierusalim.PERSECUŢIILE Cauzele generale.miilor... ..sus Hrislos.. ca uciderea lui Iacob «frateie j)oinnn~ITTT>r şi a altora sub Bar-Cochba.— — . 17... prut.... * C a p ito l re d a c ta t do P r.... 5 0 . creştinismul a cunoscut opoziţia multor iuH m i .. . au făcut să crească şi mai mult ura contra lor... procedură. IX)... de la început unele piedici şi greutăţi.---.. . am e­ ninţări.. pedepse * Propagarea creştinismului a întîmpirmt... .. închisoare.. Cauzele prigoanelor din partea iudeilor se cunosc şi se înţeleg din capitolele anterioare... !ie prin ai uza|ii împotriva creştinilor.. 1!. 19. lui Gallion. . Legislaţie. 45. 50 .. . Í7... 12— 13)...

Sf. cele îndurate de creştini din partea mulţim ii’păgîne şi a autorităţilor romane^-au-fosi mult.. persecuţiile se pot împărţi în două sau trei perioade. Cauza acestor ieşiri violente contra Apostolului era interesul material al unor păgîni.. adică se aplicau printr-un e d ic t imperial în tot Imperiul roman. Cit priveşte autoritatea romană. _De la Domiţian înainte. Persecu­ ţiile n-au fost continui.-ed]'ctul de la Milan din ianuarie 313. Pînă la Deciu. mai grele.P ERSECU ŢIILE ÎOÎ Din partea unor păgîni. La începutul primei perioade. creştinii au fost socotiţi o secta iudaică si confundaţi cu iudeii. Numărul lor n-a fost socotit acelaşi la cei vechi. Efes şi Ierusalim).sis te m a tic c si a e n e r a îe . Persecuţiile sînt numite de obicei după împăraţi. fie că a scos pe Apostoli din pericol (la Filipi. domnia lui Septimiu Sever (193— 2L1) se poate socoti de asemenea ca un moment nou în istoria persecuţiilor._(-9/iq— 951). de_la Deciu însă.i . Lactanţiu socoteşte şase. vrăji. Persecuţiile propriu-zise. C on stan tin c e l MajQ__ţ3Q£— g^ZL-pline capăl.i. de lungă clurăţa~~şi au pus uneori Biserica în grea cumpănă. ghicit). care i-au pus viaţa în pericol (Fapte 16. fie că nu a dat urmare cererii iudeilor contra creştinilor (la Corint). De la Traian (98— 117). Inccpînd cu împăratul Deciu. se aplică de regulă la judecarea creştinilor rescripto . dc la Nero şi pînă la Dom iţi an (81— 96). Din alt punct de vedere. înainte de împăxaJ-t4J.. După caracterul şi gravi­ t atea lor.-Dftf'i. Augustin şi Paul Orosiu zece. Sulţriciu Sever nouei.aoi-dufat. persecuţiile sînt dezlănţuite de autorităţile romane şi dobîndesc un caracter geneTiTT In secolul I. persecuţiilor în Imperiul^ roman. ei sînt deosebiţi de iudei şi persecutaţi ca religie nouă şi nepermisă (r e lig io illicita). prin interzicerea prozelitismului creştin. pî^ --la-âiir:e p u ^ lului al IY=lea^-Pjin. pnrcpmţiilp au fost in c id e n ta le şi l o ­ c a le . dar au ţinut ceva mai mult de jumătate din timpul de la 64 la 313. ea a procedat l e g a l . apostol Pavel a smerit de asemenea atacuri. legislaţia persecutoare e nesigură şi necunoscută. Persecuţiile sîngeroase_au-Ma^e:g ttt-aib-JVero (54— 68) si . 19— 40 • la Efes. care trăiau speculînd superstiţia poporului (fa­ bricarea de obiecte de cult şi idoli. 19. 23— 41). e J e a ^ devenit . creştinii au fost urmăriţi mai mult din iniţiativa mul­ ţimii păgînc sau a unor guvernatori . magie.

care prin dispreţul lor . fără zei şi jertfe. ducea l. S e impuIg_xxQsi. idolatră^ decăzută. chiar iudaismul. mo­ rală. care se aplica într-o cetate sau o provincie.-----. invazii "cTăşmane. monoteistă. în tot timpul de două secole şi jumătate de persecuţie. furtuni. cutremure. magie.iniIor <'. O rice calamitate abătută asupra Imperiului roman.. politeistă. creştinii sînt urmăriţi pe baze de edicte speciale... De la Deciu... toate erau atribuite creştinilor. mai ales întruparea lui Dumnezeu. învierea morţilor. Cauze religioase. situaţia creştinilor a depins mai mult de dispoziţia po­ porului şi a autorităţilor locale. care voia să înlăture pe toate celelalte şi întîmpina de aceea . farmece. cu aplicare generală şi obligatorie. o caricatură religioasă. Paginii nu aveau înţelegere pŞrDăTo' religie fără temple. Totuşi.^făra^Teprezentări plastice (idoli). c e s-a aplicat în tot Imperiul Roman. Cauzele generale ale persecuţiilor A cestea au fost de mai multe feluri : a. foamete. creştinismului fost socotit religie nepermisă — r e lig io M icită. unii împăraţi. provizorie şi limitată.-i iii ura Liiluror. De acum înainte. Pînă la Deciu. secetă. şi a cul­ tului. statul roman însuşi face încercarea de a distruge Biserica. o religie suspectă. Contrastul era evident şi esenţial. Romanii tolerau celelalte religii. Credinţa creştină era socotită o apostasie de la religia strămoşeas??t7~âToTsin7n î ^ Necunoaşterea şi neînţelegerea învăţăturii creştine. Creştinismul era o religie nouă. absolută. Edic|uj_era o adevărată lege de stat.i pmzeaia -lo i-Jin p ie d lca efectul binefăcător al • sacrificiilor religioase. cum a fost Gălbenuş (260— 268) şi unii guvernatori de provincie au avut faţă de creştini o atitudine care m ergea de la indiferenţă pînă chiar la bunăvoinţa. vreme rea.102 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă imperiale.. nu în întregul imperiu.. dar în creş­ tinism vedeau «o su p ers tiţie n o u ă şi r ă u îă c ă to a rc » (Suetoniu). R escrip tu l este o dispoziţie oficială. pe cînd păqînismul era o religie veche. Thuudaţii. Deciu este cel dinţii împărat roman care a promulgat un edict de persecuţie generală contra creştinilor. epidemii.i răstălmăciri şi la acuzaţii grave care făceau din creşti­ nism nn rull s e n e i şi periculos.n im -----.

Oamenii inteligenţi şi culţi. socotinciu-l rătăcire. întărită şi mai mult pe păgîni. Obligaţiile religioase erau adevărate datorii civice (participarea la acte <5e cult. pe care creştinii o făceau păgînismului. Nu numai poporul.vreo molimă.ritre religie. o religie funestă pentru stat. corupţie. Cultul împăratului a fost între cauzele persecuţiilor una din cele maj^£_s©â»w.r. II) şi Porfiriu (j. înşelăciune a demonilor. care jign esc şi supără pe zei. Se admitea cel mult ca noua religie să fie practicată în particular.ă-_ jii. cîte nenorociri n-au lovit Imperiul si cetatea Romei ?» (A p o lo g e tic u m .PERSECU ŢIILE 103 faţă de zei. ea transforma combaterea politeismului şi a idolatriei de către creştini în atitudine duşmănoasă faţă de stat şi de societate. XL. pentru s ocietate si— ealtotă. fă cea ca păgînii să vadă în creştini duşmani ai statului. c. El constituia o adevărată religie de stat şi eră""o obligaţie' .voi strigaţi. Critica aspră. preoţii şi filozofii _ţimpului v edeau în general în cre ştinism . ca filozofii Cels (sec. la unul singur ? j B i r o q . daca e "ioamete 1 _~gacă-Jse iveşte. mai ales pentru funcţionari si m ilit a r i Ideea păgînilor că statul este protejat şi ajutat de zei. faţă de religia strămoşilor — mos majoram. ceea ce nu se putea din par­ tea creştinilor. stat şi v iaţa pu­ blică scotea şi mai mult în evidentă contrastul dintre c reştinism si păgînism . i n dS a : CresEnii--la-4eu ! — Q h iistia n o s a d le o n em . ci şi conducătorii. spunîndu-le cu iro n ie : «Dacă Tibrul inundă cîmpiile. adină de venirea lui Hrlstos. Ş ti-însa lpgătn.. 2— 3). dacă se cutremură pSmimul. că lor li se datoreşte puterea şi gloria Imperiului roman şi că nenorocirile vin din cauza creştinilor. b.304). ca aceea a unui pericol public. mînie zeii şi trimit aceste nenorociri asupra oamenilor. Politeismul era în adevăr amestecat în toate manifestările vieţii publice şi de stat. dar cu respectul public al cultului păqîn. Scriitorul creştin Tertulian se adresează astfel romanilor. dacă. Atitia. înainte de împăratul Tiberiu. la serbări şi manifestări religioase). Nilul nu se revarsă peste ogoăreT dacă cerul nu plouă. nu s-au putut ridica peste prejudecăţile. mul­ ţimii în aprecierea creştinismului şi cereau distrugerea sau combaterea lui. Cauze politice. întinderea creştinismului îi neliniştea. din contră.

ca Oedip. Teofii al Antiohiei. V.. 9.104 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ ^elăţenească. (otStrcóSstot ¡xí^etc). Is to r ia b is e r ic c a s c ă . ^Cr^iiniLerau a cuzaţi că ucid copiii la cui iul lor si se hrănesc cu s î n g e ^ ş i c a m e a _ ^ r j ospeţe t h y e s t i c e . 2 6 . care căutau să compromită pe creştini şi să-i facă odioşi socie­ tăţii. Nu numai în societate.. că adoră soarele sau un asin (o n o la tr ie ) (Tertulian. A p o lo g e tic u m . jţlefuzînd să accepte păqînismul iii_ general. J mni-jde nimic (infructuosi negotiis. | ulm r. ci chiar .au^măi mult "d lrrfclaseîeinodesTe Creştinismul era )c socolil CJ. fiind acuzaţi că Ia ospeţclc lor comune. cei de sus vedeau elemente vulgare şi-i dispreţuiau. 1). că săvîrşesc alte fapte rele încă. d.(o o c u lta ia c in o r a ) era foarte mare pentru creştini (Tertulian. 12— 13). 30. 4— 15 .n~crul. de oameni inferiori (Cels). V II—• IX. D ialogu l cu iu d eu l Triton. A cestea sînt poate cele mai curioase şi mai periculoase : zvonuri necontrolate. în Trupul şi Singóle Domnului Hristos . 31). calomnii absurde. eraţi socotiţi imorali. comit chiar incesturi. m ajestate mai augustă decît a zeilor înşişi. iir. prefăcute prin harul sfinţitor al Sfîntului Duh.i si.. zicea ironic Tertulian. neînţelegînd rostul şi sensul agapei creştine.' Alenagora. 10. PrhTŢ^aj. pe care creştinii mărturiseau că refuza să admită că le-ar pu­ tea săvîrşi chiar păgînii (Eusebiu. 1 6 . 31— 36 . Cauze moral-sociale. "iy . A p o lo g ia I. A p o lo g e tic u m . Minucius Felix.n lesae religionis et divini'tatis»7crîfiia de ofensă a religiei şi a divinit.i^n^r Ţ n i i T ^ l } prin ab ţ i n e r e a l p r dcM a şi funcţiune prin cri li ca pe c â r e ^ o m c e a ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ î n e ^ p r i n Ţ ^ ^ ^ ^ n o m " de a pruni func ţiuni sau de a se supune serviciului militar. — Oasazsia osîr.ya). 14). O cta v iu s. neînteleqînd _ei Taina Sfintei îmoâ^-sam ^-4n-c a r e pîinea si vinul sînt. A p o lo g e tic u m . 1. A p o lo g e tic u m ..sacatil. 1. se dedau la desfrîu. x x v ii . Iustin Martirul. j^restinismu! era . X V I. C ă tre A iiln lic.ătiilT ertu lian.«crirap. ¿gíuzu¿ creştinilor de a participa la era socotit ca un act de impietate (sacrilegium — iasSeia) şi o ofensă a m aj est¥pIlHperiale~Tcrimen lesae majestatis). Tertulian.J2 religie de sclavi. In_Vii'şlini. XLII. G ra­ vitatea şi pericolul acestor acuzaţii calomnioase de crime s e c r e te . de ignoranţi. Prejudecăţile şi ura paginilor se manifes­ tau în'aprecîerile loFastrpra vieţii morale a creştinilor. c reştinii păreau paginilor c a inutili societăţii. R u g ăm in te pen tru creştin i.

a— ite le străine (religiones perem grinae. iar mulţimea. nebuni. a vieţii). creştinii erau urîti de pagini^ soco­ tiţi 'periculoşi. crestinismuLa. cu aplicarea generală sau specială Ia religii. o religie odioasă (odium generis humani. atpe xooi'dOsooi ia moarte cu creştinii !). chrisLianos aci leonem. duşmani publici (hostes publi­ ci). El putea fi urmărit pe baza unor decrete şi legi existente. 189 d. ^ pntrn fnate aceste motive. s-au dat şi legi speciale. prevăzute de legi. un neam de oameni superstiţioşi şi răufăcători (Suetoniu : genus superstitiosum ac malefîcum). _ Afară de legile exist ente. Chiar unii împăraţi sau guvernatori. creştinii. pe care nu-1 cunoaştem totdeauna. Un decret al senatului (de bacchanalibus. izbucnea uşor în strigăte contra lor (Toile s a c r ile g o s . cultele străine trebuiau de regulă să fie îngă­ duite prin lege. îndărătnici. cedau pre­ siunii mulţimii şi persecutau pe creştini. în care se putea încadra delictul de a fi creştin. superstitio prava et iminodica. se putea urma fie procedura regulată (ju d ic a tio ) a procesului de crima. privind anume pe creştini. Pînă la Constantin cel Mare (306-—-337).. trădători . cu pedepse capitale (pierderea liber­ tăţii.) şi o lege a lui Traian co n tra a s o c ia ţiilo r n e le ­ g a le (eteriilor) interziceau adunările nocturne. pentru un motiv sau altul. religiones illicitae) şi pedepsea magia.. subversivi. in judecarea creştinilor. Creştinii pu~ teciii fi acuzaţi şi urmăriţi pe baza unor asemenea legi şi decrete. o superstiţie rea (superstito exitiabilis. Care a fost prima lege şi ce procedură s-a urmat în ju decarea lor — sînt probleme încă neHiic idrite de istorici. Lcx J a l i a de m a je s ia t e pe­ depsea manifestările duşmănoase faţă do poporul roman. Legislaţia şi procedura de judecată Ca să poată fi tolerate.PERSECU ŢIILE 10 5 în familie se observa o schimbare de raporturi între creştini şi păgîni . L e g e a c e lo r 12 ta b le iniprzirp. imputări etc. conspiratori.fost însă o religie nepermisă si tinută deci în afara legii. Tacit). pentru . care nu socoteau pe creştini periculoşi din punct de vedere al ordinei morale şi de stat.Hr. mizantropi.• creştinismul. discuţii şi nemulţumiri.a dreptului de cetăţenia. pen­ tru un motiv sau altul. Pliniu).

socotit periclitat de creştinism.i treia părere. Interesa deci nu o crimă. cum s-a întîmplat uneori. dar aveau libertatea de a aprecia şi puteau proceda uneori arbitrar şi abuziv. de excepţie. 3. că la creştini se cău­ tau şi condamnau nu anumite crime. în aprecierea vinei şi pedepsei. pentru crime prevăzute şi pedepsite de legile în vigoare — magie. sacrilegiu. ci J3e bază de măsuri administrative şi poliţie­ neşti (c o e ic it io ) . asociaţii nepermise sau legea superioară a binelui public. împotriva acestei păreri se poate obiecta că dreptul coercitiv se aplica numai în judecarea necetăţenilor şi că unii creştini erau cetăţeni romani. A p o lo g ia l-a. bazată pe drep­ tul poliţienesc şi judecătoresc al funcţionarilor romani superiori. care~7irPso “poT înlătura uşor. iar persecuţiile' ar ti fost generale şi continui. fie procedura reprimării delictelor. creştinismul era interzis şi pedepsit pe baza imiiiJxM-M. — mărturisirea numelui. II. După . crimen laesae majestatis.106 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA cetăţenii romani . A p o Jo g e tic u m . împotriva acestor păreri se poate invoca mărturia precisă a apologeţilor. Fără ca delictul creştin să fi io. IX --X ). sînt totuşi unele mărturii. nu examinarea vinei (Tertulian.^¿SSIflir o l c g e de excepţie contra creştimTorTTa'rerea aceasta este ni i¡ i î 11111 *'|»I< (i Lí docil celelalte. nori ex a m in a tio crim in is. nu intermitente. Pentru exislenţa unei legi speciale. s -a . lăsîndu-se influenţaţi de mulţime sau de patimă. 4). deşi se poate aduce şi împotriva i < ei obiecliimea că. autoritatea romană n-ar mai fi avut ezitări in condamnarea creştinilor. 11 . c o é r c itio ). c o n îe s s io n om in is. ci numele însuşi : n o m en ipsum . care reglementau acest drept (Theodor Mommsen). el era urmărit în virtutea dreptului numit jus coercendi. T e rtulian şi istoricul Sulpiciu .. Rescriptele imperiale erau doar măsuri administrative. ci doar cali­ tatea şi numele lor de creştini (otá xb 6vo|ia Iustin Martirul. prevăzute de lege. S cor¡>¡cn:<'.p ro c e d a t. dé a păşi din oficiu contra necetăţenilor suspecţi sau vinovaţi de tulbu­ rarea ordinei publice (ju s c o e r c e n d i. ei se conduceau de regulă după normele procesului de crimă (ju d ica tio ). nu pe bază de legi speciale sau de legi penale de drept comun (ju d ica tio ). ¿ivind o asemenea lege.st specificat juridic de legi. Unii istorici cred c ă împotriva creştinilor. n om en ch i isH anum . în pri­ mele două secole. Alţii însă cred că la judecarea creştinilor se aplicau legile penale ele drept comun : creştinii erau adioa acuzaţi şi condamnaţi.

creştinii fiind ţinuţi în lanţuri ca şi s c l a v i i . decret numit şi In stitu tu m N eron ian u m . răstignire (moarte infamantă. Pedepsele c apitale erau :. a drepturilor civile. Ea constituia un m ijloc de conslrîngere la apostasie. de foame.PERSECU ŢIILE 107 S e v e r vorbesc despre un decret ai Iui Nero. creştinii au fost puşi în afară de lege şi că această situaţie a rămas în vigoare pînă la Constan­ tin cel Mare. de sete. s o c o tită « b on a m ors». sub formula : N on lic e t e s s e c h iis tia n o s = nu e permis să existe creştini. din anul 64. ca pentru sclavi). guvernatomL Ei av eau puteri poliţieneştL_sL4-UPedepsele variau. a acordat libertate creştinilor prin edictul de la Milan. în 313. m oartea. prefectnljaraşului (p r a e fe c tu s u r b iJ T iâr în provincii. fără lumină. care ” su­ a ferii m o a r te a pen tru H ristos în timpul Împăratului Comod (181— 192). închisoarea este mai lungă şi mai grea. în a i nje_ de judecată. pentru femei şi fecioare se aplica de cele mai multe ori vinderea lor la case de toleranţă. date la sărbători populare. Deşi n-au fost persecutaţi continuu. într-o atmosferă sufocantaj cu hraiTq pnţirm„si. erau ţinuţi în stare de nesiguranţă legală şi de alarmă.pierderea libertăţii. prin ardere. în ambele cazuri. Tertulian. la Roma sau în alte oraşe ale Imperiului. nohili— fie deportaţi. creşti nii erau închişi. cei să de ios decapitaţi — h o n e s tio r e s d ep orta n tu r. fără aer. Pedepse pe viaţă erau exilul sau deportarea în locuri nesănătoase şi sub pază.-= (Tertulian. De \a Deciu. Autoritatea c are judeca era. 7).rea. fiind scoşi de sub protecţia legilor. se face menţiune despre un d e c r e t al sen atu lu i. care.. h u m ilio r es c a p ite puniuntur . care interzice creşti­ nismul. = JSIu este „permis ca voi să existaţi . între altele^ în general după situaţia socială a creştinilor. Unii . în circuri. Aceasta putea fi provocată prin d e c a p it a r e . Se pare că încă de la Nero. IV. în grele condiţii de t*r'ai. 4 . Creştinii erau îngrămădiţi în în­ căperi subterane. creştinilor li se confiscau şi averile. I. din anul 64. la Roma. condamnarea la munci în mine şi în cariere. Principiul condamnării era : cei. concretizat în_ formula : N on lic e t e s s e \o s . Uneori mureau de asfixie. aruncare la fiare sau în luptele de gladiatori. A d n a tio n es. în M artiriu l lu i A p o llo n iu s. creştinii. A p o lo g e tic u m . uneori legaţi în lanţuri.

V . 1980. 1965. jă i e r ea limbii. l . r e ­ tip ărită în 1979. cu traducere spaniolă. N ew Y ork. Torino. cu bog. bătaia cu vergi. C h r i s t i m u l y a n d t h e R o m a n Im p e r ia l C ult. 19 38. 23.v-l'yna’ ). D. L. M o n r (' . T h e A c ts o l th e C h ristia n M artyrs. Paris. G li s v ilu p p i d e la le t te r a t u r a su i m a rtiri n oi p rim i q u a ttr o seco li. K u r t A 1 a n (I. 1956. A d o le m a r tir îc e . legarea de cai fugăriţi. Ruhbach. a nasului. H r i s t u. R u d o l f K n o p f . 1. 1982. La v r a ie lé g e n d e d o r é e . T e x t grec şi latin la unele. 1958. 'înţep'area corpului sau sub unghii cu'Bbiecte ascuţite. O xford. sugrumarea. 1 9 2 9 . . 1982. în A u fs tie g und N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt. A d a p rim oru m m ar ly rum .10 8 IST O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A L A creştini erau prinşi în butuci de lemn (n er v u s).apTupia tüW â[>~y-/l(rr> Xptaxtavwv. T e x te fran çais av e c Introduction par H. s in c e r a c l s e le c t a . 2-a. R u i z B u e n o . T rad u cere italian ă de E lena C ontucci. Paris. înecarea. L a G e s t e du sa n g . sub titlu l: L a G e s ta d e î m artiri. Creştinii liberi puteau sau reuşeau uneori să viziteze pe cei închişi. Ju d ecarea creştinilor era însoţită de torturi. A. Berlin. te x t grec şi latin la unele.f o n i‘ s. R u i n a r t . spînzurarea cu capul în jos. Tübingen. D. p. in l i m l m r o m â n ă : Pr. i ' c l i ' r c q . cu trad u cere enţileză. p. L a G e s t e d e s m a rty rs. A d a s d e l o s m a r tir es. L a z z a t i.'i bibliografii-. 23. Tübingen. te x t g r e c . 61— 246. sfîşierea corpului cu unghii sau: ghiare de fier sau cu cioburi ascuţite. I h r e H in ter. Das V e r h ä ltn is v o n K ir c h e u n d S ta a t in d e r F rü h z eit.il. sfărîmarea picioarelor. Tà fJ. turnarea de plumb îbpit pe spaieTTnHnSereâ^nembrelor sau a corpului prin diferite m ij­ loace. S t u d ii: II. 1972. A u s g e w ä h lt o M ä r ty r e r a k te n . arderea cu fier înroşit sau cu torţe. I » S l ii v e r. Paris. B erlin. 1023— 1118. M il. DaDM'l-Uops. a urechilor. trad. 360 — 370 şi la fiec a re a ct m artiric. In tr o d u c e r e . torturile au fost cele mai grele. B IB L IO G R A F IE Pentru cau zele persecu ţiilor..G u s t a v K r ü g e r . 1902— 1911. cei j : a r e se lepădau se numeau «lapsi» (căzuţi). vezi b iblio grafia gom-niKi şi urm ătoarele lucrări : I z v o a r e : P a n a i o i t C. t. 1978. P aris. 1953. tex t. lapidarea.i u x. 3-e A u fla­ ge. C h r is tc n w e r io lg u n g im R ö m is c h e n R e ic h . 1979. V ie rte A uflage von G. N ew Y ork. T h . M a­ drid. 14 vol. t. r) o in II. . R atisbon ae (R e((riisburg). L e s m arty rs. 1935. Pedepsele erau foarte grele şi de multe feluri : flagelarea (pedeapsă in­ famantă). g rin d e u n d V oiijrn . I> i c r r (> Il o n o z i n. ed. 1962. franc.mo. 1839. Düsseldorf. scoaterea ochilor şi multe altele^ în ultima faza a persecuţiilor. t r a d u c e r e şi c o m e n ta r ii ('EXX^vec IIotÉpEC 'ïïv. 1 1 a in m a n. pentru a-i sili să se lepeTTeTc iePcredinţă . r H e r b e r t M u s u r i l l o . p. sub DiocieţiârT(284— 3U4) şi urmaşii lui. te x t latin. G.. Paris. l o a n R a m u r e a n u . în A u fs tie g u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt. 2. Prof. T esalo n ic. Bucureşti.

1933. C. Paris. D ie C h r is t e n v e r lo lg u n g im R ö m is c h e n R e ic h . 1953. 238— 2 4 1 .. A d c o c k ş i c o l a b o r a t o r i i . Daniclou e t H. P o p e s c u. d e R e g i b u s . G r é g o i r e . 1927. Paris. L e p e 11 e y. L 'E m pire r o m a in e t l e C h ristia n ism e. D arm stadt. M é s 1 i n. H.. 1943— 1946. 112— 1 2 7 . 1964. B ru x elles. L e s o r ig in e s du c u l te d e s m a rty rs. A l l a r d . 5. 1963. K ir c h e d e r M ä r ty r er . L e s p e r s é c u * tio n d a n s T E m p ire ro m a in . Bern. 5— 187.e s i è c l e (95— 197). Paris. R om u n d d ie C h riste n . în «M ém oires de l’A cad ém ie ro y a le de Belgiqu e». F r e n d . v o n C a m p e n h a u s e n . C h r is te n v e r fo lg u n g (ju ristic h ). J. 2-nd ed. L e C h r is tia n is m e d a n s 1'E m p ire ro m a in . 1921. J. A tena. col. P aris. D u c h e s n e . L e s o r ig in e a u x du c u lt e d e s m a r ty rs d a n s l'a n tiq u ité. . p. p. C. 1970. J . C lasse de L ettres et de S cie n ce s m orales et politiques. 30— 313. col. d e N é r o n à T h e o d o s e . ■Oxford. K l e i n . Tübingen. art. 169— 1 9 0 . L o d s. Paris. 1969. D as fr ü h e C h riste n tu m im r ö m is c h e n S ta a t. E h r a r d. P e r s é c u tio n s . Marrou. X IV . d'arch. «R eallex ik o n fur A n tik e und C hristentum ». 1971. P. H a m a n n.». 1968. B ru x elles.. 1941. R e c h e r c h e su r l e c u lte d e s r e liq u e s e t l'art c h r é t ie n a n tiq u e . A. G ü tersloh. 1961. col. D es o r i­ g in e s à G r é g o ir e le G ran d . 1. 2 -e éd. G r a b a r. i b i d e m . Paris. I l io n d o g iu r id ic o d e l l e p e r s e c u z io n i n e i p rim i d u e s e c o li. 9-e Paris. 2-e A ufl. H. D roit p e r s é c u te u r . t. J . 1565— 1648. H. 523— 594. 1970. L ’É g lis e d e s m arty rs. D ie G e s c h ic h t e e in e s W o r te s . 263— 276. M. 1964. P.. L e c l e r c q . Rom a. Paris. p. nr. A. IV .PERSECU ŢIILE 109 R. D a n i e 1-R o p s. 1971. H. II. M arty riu m . în «Dict. L é o n H o m o . N o u v e lle h is t o ir e d e ¡'É g lise I. C o n tin u a tio n d e l'A tla s d e V A n tiqu ité c h r é tie n n e . 3 3 — 216. A. IV ). C a u z e le p e r s e c u ţ iilo r d in p u n ct d e v e d e r e i s ­ t o r ic ş i p s ih o lo g ic . M ünchen. C o n fe s e u r s e t m a r ty r s s u c c e s s e u r s d e s p r o p h è t e s d a n s l'É g lise d e s tro is p r e m ie r s s iè c le s . Paris. 1955. H. B ew e rtu n g d u r c h H e id e n u n d C h r is ­ ten . E. M artY rd om a n d P e r s é c u tio n in th e E a r ly C h u r ch . G ü n t h e r . ibidem. G enua. B ru x e lle s. Berlin. L e c h r is tia n is m e c l YE m p ire ro m a in . Stuttgart. col. Paris. L. 1958. Paris. 1956. A p ô t r e s e t m a r ty rs. 1925. H. I (h isto risc h ). M o r e a u e t A. Bd. C h r is te n v e r fo lg u n g . Zur A u s e in a n d e r s e tz u n g z w is c h e n C h r is ­ ten tu m u n d R ö m is c h e n S ta a t. 1971. T e o d o r M. M o n a c h i n o . chrét. în lim ba n e o -g re acă. 1922. 2-e A ufl. I d e m . 1-e éd. W . E. 1954. et de lit. A. 1939. W l o s o k .. 56. F. F. P o litic a e r c lig io n e d a A u g u sto a C o n sta n tin a . v a n d e r M e e r e t C h r i s t i n e M o h r m a n n . M. D ie I d é e d e s M arty riu m s in d e n a lte n K ir c h e . P aris. T r a d u c e r e d u p ă e d iţ ia f r a n c e z ă : La p e r s é c u tio n d u c h r is tia n is m e d a n s T E m pire ro m a in . O r g e l s. L a v i e q u o tid ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é t ie n s a u I I . Stuttgart. 1960. V . R ö m is c h e s W e lt r e ic h u n d C h risten tu m (H is to ira M undi. I— II. t. L a s t. 1956. Paris. 1159— 1208. L e s e m p e r e u r s r o m a in s e t l e C h ristia n ism e. Prof. M a r i e q. 1208— 1228. P aris. D e l e h a y e . H. t. 1932. 1956. V o g t . M arty rs. M o r e a u . N eu châtel. H.

cînd Roma a fost mai mult de jum ătate distrusă de un incendiu. în care s-a văzut persoana lui Hristos : «Judaeos impuîsore Chresto assidue lumultuantes Roma expulit» (Suetoniu. 25. ca re a îngrozit şi revoltat populaţia.. Aci'sle scene de groază au rămas neşterse în amintirea creştinilor. lmninînd noaptea grădinile lui Nero. pe care el le înăbuşea în sînge. ei au fost totuşi condamnaţi ca duşmani publici. alţii răstigniţi. cu vanitatea sa de artist închipuit. care da spectacole de curse. era un împărat vicios şi vanitos. dar opinia publică socotea v i­ novat pe Nero. Unii scri­ itori creştini crod că Nero a dat un decret prin care interzicea creşti* C a p ito l re d a c ta t de Pr. foarte tînăr. iar Clement Roma­ nul de o mare mulţime de creştini —. Nefiind dovediţi autori aî incendiului.110 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă Persecuţiile pină Ia împăratul Comod (anii 64— 192) * 1. foarte probabil în anul 67. După m ăr­ turii creştini. Cea mai m are nemulţumire a fost la anul 64. potrivită cu n e­ bunia împăratului şi cu fanatismul poporului înfuriat. Din vorhoa tradiţie bisericească. Ca să potolească furia mulţimii. care. Istoricul Tacit spune că unii creştini au fost îmbrăcaţi în piei de animale sălbatice şi slîşiaţi de cîini. pentru tulburările ce se pro­ duceau între ei din cauza lui «C hrestu s». C lau d iu ( 4 i — 54) a luat o măsură care a atins indirect pe creştini : el a alungat din Roma pe iudei in anul 49.a fost de o cruzime înspăimîntătoaro. . Tacit vorbeşte do o mu Iţi me uriaşe — in g en s m u ltitu d o. oameni periculoşi prin «superstiţia» lor (august 64). înaintaşul lui. la Roma^ Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. numărul victimelor a fost mult mai mare. 4). N e r o . prof. ar fi voit să admire un spectacol unic şi să construiască o capitală nouă şi măreaţă. C auza incendiului nu se cunoaşte. izbucnit la 19 iulie. contra cărora a început o violentă prigoană. V ita C lau dii. se ştie că au murit sub Nero. Domnia lui a fost o continuă criză politică şi un spectacol revoltător. Nemulţumirea.Primul împărat persecutor e socotit Nero (54— 68). Io a n R ăm u rean u . contra lui creştea şi izbucnea în comploturi.şi păgîne. Nero a abătut acuzaţia asupra creşti­ nilor. alţii unşi cu răşină şi arşi pe rug de vii.ttoXo ir^Oo? extax-cuiv. Persecuţia .

care îşi temea tronul. Cu_ acest refuz. zis ««fratele Domnului» (frate cu Iacob cel Mic). auzind despre împă­ răţia aşteptată de creştini. după dărîmarea templului din Ierusalim (70). Domîţian (81— 96). B ă ­ nuitor şi despotic. num it «Institutum N eion ia n u m » (Tertulian. că sînt oameni muncitori şi liniştiţi. Ştirea că a fost dus întîi la Roma şi aruncat într-un vas cu ulei fierbinte nu e verosimilă. După tradiţie.PERSECU ŢIILE 111 nismul. ea expunea pretutindeni pe creştini la prigonire din partea paginilor. El a fost ucis în urma unui complot. gelos. . El este cel dintîi împărat roman care s-a autodivinizat. Paul Orosiu. sau de moravuri iudaice. a chemat din Palestina pe nepoţii lui Iuda. numindu-se «dom in u s a c deu s». creştinii se arătau a nu fi iudei şi deci pierdeau dreptul de toleranţă. fiu al lui Vespasian. 2. şi i-a întrebat despre ocupaţia şi averea lor.Sulpiciu Sever. răzbunător şi răutăcios. pe creştini şi chiar pe filozofi şi matematicieni (astrologi). de care se bucurau aceştia. De la istoricul Dion Cassios. egoist. 4 . Convingîndu-se din înfăţişarea lor. Rangul lor social îi făcea suspecţi împăratului.. ca urmaşi ai lui David şi rude ale lui Iisus Hristos. II. A p o lo g e tic u m . Persecuţia a atins persoane nobile. fiind exilat în anul 96 în insula Patmos. 5).ambiţios. se mai ştie că persecuţia a lovit pe unii acuzaţi de «ateism». Domiţian. între care şi pe unele rude ale îm păiatului: pe vărul lui. a suferit şi Sfîntul Evanghelist Ioan. dar o dată începută. Noul împărat N er v a (96— 98) a graţiat pe cei condamnaţi de Domiţian şi n-a luat în consideraţie acuzaţiile aduse creştinilor. acuzaţie adusă de obicei creştinilor. de inerţie. el a prigonit pe iudei. f î is t o r i a e a d v ersw T p a g a n o s. Una a fost refuzul creştinilor de a plăti «iiscu s ju daicu s». Domiţian a tins să cen­ tralizeze administraţia Imperiului şi să-l facă o monarhie absolută. i-a lăsat liberi. Persecuţia lui Domiţian a fost un act de capriciu de scurtă durată. Ia sfîrşitul domniei lui (95— 96). După o ştire luată de Eusebiu de la Hegesip. II. H isto ria sa c ra . F la v iu s C lem en s şi pe soţia acestuia Flavia D ojn iţilla . concretizat în formula «nori lic e t e s s e v os» . Se crede că persecuţia s-a limitat la creştinii din Roma. de «urzire de lucruri noi» (m o lito r e s rcru m n ovaru m ). 29 . pe fostul consul A c iliu s G la b rio şi pe mulţi alţii. era un om. adică impozitul perceput de la iudei. pe care Domiţian îi ura sau îi bănuia de opoziţie. Cauzele persecuţiei lui contra creştinilor par a fi mai multe. VII. mai ales de creştini.

că se neglijau sărbătorile. Cît priveşte denunţurile anonime. c urajos.. Pliniu c c l 7 înăr. Pliniu cel Tînăr a ares­ tat. b) pedeapsă celor cc' n'luy. a pedepsit sau a eliberat un număr de creştini. inteligent.Ja procedura faţă de creştini. Comod (180— 192) este socotită cea mai fericită în istoria Imperiului roman. Guvernatorul Bitiniei şi Pontului. Epoca Antoninilor. între 111— 112. a anchetat. întinzîndu-se chiar la sate. şi cereau guvernatorului masuri împotriva lor. în rezumai. p u n ien d i sunt). inaugurată cu domxuaTui şi terminată cu Marcu Aureliu. privitor. Traían (98—-117). în care creştinii erau numeroşi. urmaşul lui Nerva. dar cînd sînt denunţaţi şi dovediţi a fi creştini. Rescripta] lui Traian către Pliniu nu schimbă situaţia creştin ilor. nu pentru crime de drept . El nu dă o normă generală de procedură. de fapt cu fiul acestuia. Era un bun soldat şi administrator. Traian a fost un împărat persecutor.112 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă 3. consi­ derată prima reglementare cunoscută a judecării creştinilor. muncitor. că nu se mai vindeau animale pentru sacrificii. ceea ce arată că nu-i socotea periculoşi şi vinovaţi de crim e . Deşi bun şi drept. dar stabileşte : creştinii să nu fie cău­ taţi din oficiu.■d) respingerea denunţurilor anonime.a sacrificiul zeilor. preocupat de ordine şi de binele obştesc. împrejurările în care s-a dat acest rescript sînt deosebit de interesante pentru istoria persecuţiilor şi pentru situaţia creştinilor în stat. această jnrisprudenţă se poate fixa în principiile urmă­ toare' : a) CrrşUnii nu trebuie să fie căutaţi din o ficiu . împăratul ordonă să nu se ţină seama de ele. stabilea legal penalitatea lor. din contra. dar mul­ ţimea lor. Traian a răspuns printr-o s c r is o a r e cu caracter de rescript. faptul că nu se dovedeau pe seama lor crime prevăzute de legi şi că primise denunţuri anonime contra lor. noii inel demn pentru epoca lui (n ec n o ştri s a e c u li est). avea calităţi rare şi se bucura de mare încredere şi cinste. sau lăsaţi liberi dacă se leapădă de credinţă (c o n q u ir n u li non s u n t : si d eîera n tu r et argu an tu r.c) iertare pentru creştinii care apos­ tasiază de la I Iris!os . El a reînnoit legea contra eteriilor şi a dat cei din ţii r e s c r ip l c a r c s e p ă strea z ă . a trimis împăratului un raport în formă de scrisoare asupra situaţiei din provincia sa. să fie pedepsiţi ■clacă nu apostasiază. l-a făcut să scrie împăjatului şi să ceară instrucţiuni către anul 111— 112. hotărîtT conştiincios şi drept. Păgînii se plîngeau că din cauza lor templele se goleau.

au nimicit oraşul. Tertulian (A p o lo g e lic u m . Mai cunoscuţi sînt e p. cu timpul.scc iul i n ’ u. în sensul rrsc-dptnlui lui Traian.1 :. Adrian a răspuns urmaşului acestuia.. Martiri au fost şi sub Adrian.PERSECU ŢIILE comun. rescriptul a rămas normativ pentru împăraţii următori. Persecuţia a făcut martiri şi în alte provincii. totuşi cu spirit destul de larg. 8 — Istoria bisericcască . în vîrstă de 120 de ani. In timpul Iui Adrian. ÎV. Traian. dar. privitoare la creştini. în care. El voia probabil să procedeze cu blîncleţe. Isto r ia b is e r ic e a s c ă . Adrian era un împărat sceptic şi rece. Rescriptul lui Adrian se găseşte la Iustin Martirul (A p o lo g ia I. şi de Aristide. situaţia creştinilor rămînea nesigură şi echivocă : deşi nu tre­ buiau urmăriţi din oficiu. 6— 9) a caracteri­ zat în cuvinte pline de ironie inconsecvenţa rescriptului lui Traian. şi la Eusebiu. Din punct de vedere ju ­ ridic. Romanii au recucerit IerusaJinu'l. şi epis­ copul S im con al Ieru salim u lu i. din anul 105— 106. el a primit o scrisoare de la un (-uvernator de provincie. poate. 9). care a fost dus la Roma şi aruncat la fiare > lu < 7 108. j al A n lio h ie i. Siia Adrian (117— 138). care înce­ puse să penie. m unita victoriei sale asupra dacilor.da. iudeii s-au răsculat între anii 132— 135. s-a menţinut. iubitor de cultură şi de ordine. 4. Numai interzicerea denunţurilor anonime uşura oare­ cum situaţia creştinilor. Deşi contradictoriu. sub conduce roci unui fals M esia numit Bar-Cocbba (Fiul Stelei). Ca şi Traian. şi pe ruinele lui au ridicat un oraş pagîn cu numele de A elia Copitolina. împăratul aducea doar unele precizări privi­ toare la modul de a proceda faţă de creştini. Rescriptul lui Traian era astfel o «jumătate de măsură». sînt liberi s-o iacă. . Lui i s-au adresat primele A p o lo g ii creştine : de Codratos = Quadratus. 68 . dintre rudele Iviîntuitorului. S eren iu s G ran ian u s. în timpul jocurilor organizate în circul roman de ( Traian.le pe creştinii clin Ierusalim şi Palestina. II. dacă denunţătorii creştinilor pot do­ vedi acuzaţiile lor înaintea tribunalului. împăratul opreşte tumultul contra creştinilor. a luat fiinţă o mică Biserică creştină. la Atena.situaţia creată. El doreşte ca oamenii să nu fie tulburaţi de răutatea calomniatorilor. M in u ciu s F iin dan u s. dar rescriptul era în fond aspru şi contradictoriu. puteau fi pedepsiţi dacă erau denunţaţi şi dovediţi. ci pentru nume.

Antonin Piosul (Antoninus Pius. în mai mu11(1 provincii : inundaţii. pentru că a refuzat să aducă sacrificii zeilor.„urmaşul lui Adrian.114 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ 5. interzicînd tumultul contra creştinilor. Poporul manifesta zgomotos împotriva lor. C'cc/7/a. După o mărturie păstrată la Eusebiu (Isto ria b is e r ic e a s c ă . atribuită lui Nero : n o n [¡cel v o s --. Politica lui religioasă a fost in­ fluenţată de ideile filozofiei stoice. nerespectînd rescriptul lui Adrian. IV. scrisă în greceşte Ei? eamov = «C ătre sin e însu şi». onest şi ponderat. C els). precum şi campania literară anti-creştină a unor scriitori greci şi romani. străpuns pe rug cu u n . precum şi insiigaţia şi iniluonţa retorilor şi scriitorilor păgîni (F ron ton . Pentru raţiuni de stat. un om bun. urît de rivalii săi păgîni (C re scen s) şi . înţelept. 10). 138—161). Antonin Piosul a scris «tuturor grecilor» (provincia Ahaia). Cauze întîmplăloare <iu contribuit la agitaţia opiniei publice contra creştinilor. care a fost condamnată la moarte. Ca reprezentant al filozofiei stoice. 26. iar după adoptarea sa de către Antonin Piosul. între cauzele care au produs agitaţia paginilor. datorită. El a pornit persecuţia contra creşlinilor.nu este permisă existenţa voastră. Mai cunoscută e persecuţia de la Smirna. M arcu Aureliu (161— 180). pumnal şi ars în circul din Smirna. servindu-se de legea de excepţie. o tînără fecioară romană. Marcus Aelius Aurelius Verus. ajestatr ju d ecat şi condamnat (t 23 februarie 155) şl bălrînul episcop al Smirnei Policarp.guver­ natori din'provincie. M işcări contra creştinilor s-au produs şi în alte locuri. făcînd martiri. La cererea mulţimii a fost căutat. Marcu Aureliu nu iubea creştinismul. foamete. la sfîrşitul căreia reproduce rescrip tu l lu i A d rian c ă tr c M inucius Fundanus. de neam nobil. numit Marcus Annius Verus. Lui Antonin i-a adresat Iustin Martirul prima sa A p o lo g ie . meditativ. 6. războaie. Tot la Roma a suferit martiriul apologetul şi filozoful creştin Ju stin M artirul. era un împărat foarte cult şi filozof. cu predilecţie pentru justiţie şi învăţămînt. unde au murit 11 cre ş­ tini şi a fost eliberat un apostat.. poporului şi unor . sînt unele calamităţi întîmplate atunci (cutremure). creştinii au avut totuşi de suferit persecuţii. el ne-a lăsat principiile stoicismului în lucrarea sa. şi pentru că filozofia stoică nu era acceptată de creştini. ca şi alţi împăraţi. a lost un împărat paşnic. Sub el. epidemii. a şuierit pentru Hristos. La Roma.

Cadavrele creştinilor au fost expuse cîteva zi'le. A ceştia au suferit chinuri îngrozitoare. între care sclavul imperial E v elp istu s. M atu rus. Con­ trariu legilor romane. fiind întrebat de guvernatorul Galiei. O sclavă B lan d in a şi fratele ei P on ticu s erau copilandri încă. V. unde se "întruneau în conferinţă administrativă anuală (1 august) — C on ciliu m triurn G alliaru m . A ttalu s. cu acest prilej. A ceastă persecuţie este cunoscută dintr-o lungă scrisoare a creştinilor din Asia. pentru a fi siliţi să apostasieze. Guvernatorul a ordonat sau a permis arestarea acestora. succes atribuit de creştini şi rugăciunilor . cărora li s-au zmuls acuzaţii false contra creştinilor. a maltratat şi a batjocorit cu puţin mai înainte un număr de 48 de creş­ tini.PERSECU ŢIILE 115 condamnat cu a. cu prilejul unor serbări păgîne date la Lugdunum (Lyon). cu prilejul acestei persecuţii. V ettiu s E pagathu s. Marcu Aureliu. 1). Unii s-au lepădat de credinţa creştină. P otin.lti şase creştini. Lui Marcu Aureliu i se atribuie totuşi un edict de toleranţă pentru creştini. A suferit de asemenea moarte. Populaţia pagină a prins. Numele unora sînt cunoscute din scrisoarea păstrată la Eusebiu (dia­ conul S an ctu s. delegaţii celor trei Galii. alţii au mărturisit-o cu mult curaj. 174). introducînd sistemul căutării lor şi făcînd parte denunţătorilor din averea creştinilor condamnaţi. iar cenuşa lor aruncată în fluviul Ron (Rodanus). Martirologii socotesc 48 de martiri în această persecuţie din Galia. Au fost puşi la torlură şi sclavi păgîni. medicul A lex a n d ru . la Vienna şi Lugdunum (Lyon). V iv lia d a). lăsînd frîu liber urii poporului. că existau comunităţi creştine înfloritoare. a dat un rescript prin care ordona eliberarea apos­ taţilor şi condamnarea celorlalţi. de 90 de ani. Alţi creştini au suferit în Asia Proconsulară. Persecuţia a izbucnit în anul 177 sau 178. în anul 165. cei mai mulţi de origine orientală. apoi arse. Martirii erau de diferite clase sociale. sub Marcu Aureliu s-au primit mărturiile sclavilor contra stă pinilor lor. El a înăsprit legislaţia contra creşti­ nilor. Mai grea a fost persecuţia în Galia. după grele torturi. El e pus în legătură cu cîştigarea unui război împotriva quazilor şi marcomanilor (c. bătrînul episcop de Lugdunum. unde aflăm pentru prima dată. păstrată aproape întreagă la istoricul Eusebiu (Isto ria b is e r ic e a s c ă . Chiar unii dintre cei căzuţi au mărturisit însă pînă la urmă credinţa creştină.

ire< lui Comod prin asasinare. printr-un preot creştin cu. pentru că era de rang social inferior lui. Cel mai însemnat m artir. Actul lor martiric este primul document creştin de limbă latină. Martiri cunoscuţi. este . A p o llo n h is. s-a schimbat situaţia g e­ i neralii a Imperiului roman. Deşi educat cu multă grijă. fulminea sau fulminatrix). 2) îl caracterizează ca «neruşinat. Comod a fost asociat mai întîi la domnie. fie influenţa soţiei sale Mareei. din pro­ vincii. diaconul Papylus şi creş­ tina A g a th o n ik i (Pergam).' 1J(). Comod a U s u l pe creştini în pace. probabil episcopului Romei. impurior Nerone». Alţi martiri au căzut în Asia Proconsulară. scăpată de moarte de sete prinIr-o ploaie (legio fulminata... Marcu Aureliu. care a durat t o t . desclii/îii(Iu-sc a st IV o lungă criză politică.s e ­ I colul al Ili-ieu. i I'i ■ lipsa Iui de interes pentru treburile publice. în afară de cei numiţi mai sus. a fost decapitat Ia Roma. despotic. U islo ria A u g u sta (XIX. fie alte influenţe creştine. V. fiind de­ nunţat de un sclav şi judecat de prefectul pretoriului Peremiis. doisprezece la număr. în Africa. După cîţiva ani de persecuţie. participînd astfel la politica iui religioasă. Comod (180— 192). dacă era în adevăr fiul lui.'H . cîţi va ani. începu Iii de Marcu Aureliu. d e e i. în iulie 180. venind pe tron împăraţi neromani. mai crud decît Domiţian. au suferit moarte martirică. au fost episcopii P u bliu s (Atena). Cu m 1iilur. crud.IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă soldaţilor creştini din armata romană. care. rare avea simpatie pentru creştini. «grupul m artirilor sciîitan i» . Ştirea este le ­ gendară (Tertulian. necinslil. cu tatăl său. S a g a iis (Laodiceea). au făcut ca împăiatul sii permită eliberarea creştinilor condamnaţi. Frigia. a continuat persecuţia contra creştinilor. Si rid. căzînd mai mulţi martiri : La Scili. . 5— 10).un. poate senator. roman cult. fiul lui Marcu Aurei iu. mur­ dar şi desfrînat. El a Jiis.il conducerea Imperiu­ lui pe mîna unor favoriţi abuzivi şi corupţi. probabil în anul 184. nu semăna întru ni­ mic cu tatăl sau. numită «concubina». orgolios şl vicios. C arpu s. Lista lor o ceri:1 Mum ia. spurcat la gură. 7. el era vulgar. ducînd o viaţă scandaloasă.. mai necurat decît Nero» —«saevior Domitiano. Sub Comod. A p o îo g etic u m . amintind de nebunia şi capriciile lui Nero.

Paris. 1971. J . R. 195 5 . A u g u st e t N éro n . II. 1979. în A u fs tie g u n d N ie d e r q u n g d e r r ö ­ m is c h e n W e it . C lasse de Lettres. p. G. M o r e a u e t A. H. 1960. Berlin. B ib lio g r a fie p en tru îm p â r a fii r o m a n i p e r s e c u t o r i : C ia u d iu (41— 54). 1971. 1979. I— IV e t d e p o ­ le m ic a p a g a n o -c h r is tia n a s a e c . 1 9 5 5 . L’E m p ire ro m a in e t ¡’É g lis e (H is to ire du m o n d e par E. 19. D as F r ü h e C h risten tu m im r ö m is c h e n R e ic h . ed.. Paris. J. B. M o 1 1 h a g e n. Paris. 1979. D a n i é 1 o u. K l e i n . L ’In c e n d io d i R om a. N ew York. t. L ’O p e r a d e ü ’im p e r a t o r e C la u d io . 1967. Roma. 1965.. Cam bridge. L e b r e t o n e t J . D annstadt. O r g e 1 s. D er r ö m is c h e S ta a t und d ie C h riste n im zw-'. p. Paris. 2-e éd. D er r ö m is c h e S taat und d ie C h risten . R o u x . R a cl i u s. M a r t a S o r d i. D e la fin du 2 -e s i è c l e à la p a :x c o n sta n tin ien n e. L e s p e r s é c u ­ tio n s d a n s V E m pire ro m a in . par Aug. Paris. M artin. 1962. 1. Paris. 1935. 1932. p. N ew Y o rk .e r e t I l . S c h ä l k e . 1965. 1982. 2). 1950— 1975. (H isto ire d e ¡’E g lise. I P ram i p a s s i d e l c r is tia n e s im o . 375— 386. P. Paris. 2. L e s p e r s é c u t io n s c o n tr e l e s c h r é t ie n s a u x I .. 2-e éd. C h a r 1 e s-P i c a r d. K e r e s z t e s. Paris. 247— 315 . G. E. S ta a t un d K ir c h e von D o­ m itian b is C o m m o d u s. J . 460— 723 . 1971. 1973. H a m m a n. 1934.. Ci/.P ERSECU ŢIILE B I B L I O G R A F I E V ezi capitolul an terior şi lu crările urm ătoare : Pr. W a l t e r . J . M o r e a u . H a m m a n. F ü c h e et V . 1979. Prol. 1962. L é o n H o m o . B erlin. M ilano. H is to ir e d e p e r s é c u t io n s p en d a n t l e s d e u x p r e m ie r s s iè c ie s . F r o m G aU ien u s to th e G r ea t P e r s c c u iio n . 1962. 23... V. T h e Im p e r ia l G o v e m e m e n t an d th e C h ristia n C h u rch . G öttingen.. C h. Grégoire. Boloona. L e s e m p e r e u r s r o m a in s et l e c h r is tia n is m e . J . ibidem. Z e i 1 1 e r. E. M a 11 i n g 1 y. 6 8 ): J . 5 — 18?. 1970. I d e m .’In c e n d ie d e R o m e en 64 e t ¡ e s c h r é tie n s . 5. O tago. Paris. Paris. A. N éro n (54 . J . 1965. A. Bucureşti. P a ! a n q u e. N ew Y ork . Paris. P. C h r is tia n ily in th e R o m a n E m p ire. L’é p o q u e d e N éro n et s e s c o n t r o v e r s e s i d é o lig iq u e s . Firenze. 1931.. în A u fs­ tie g und N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt. B ruxelles. A c t e le m a r tir ic e . M arlin. 1. M a r i q. 5— 103. Roma. F ro m N ero to th e S e v e r i. II C r is tia n e s im o e R o m a . 1962. 1). V. L ’E g lise p r im itiv e (H is to ire d e ¡’E g lise. no. o k. L e s o r ig in e s du c h r is tia n is m e latin . H. A H is to r y o f A fr ic a n C h ristia n ity . I. L a v i e q u o tid ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é t ie n s d u II-e s i è c le (95— 107). A. t. p. 1928. 1975.e s i è c le s . P e r s é c u tio n d u c h r is tia n is m e d a n s T E m p ire r e m a n ia . M o n a c h i n o.iten un d d ritten J a h r h u n d e r t.. N éro n . N éro n . N éro n et l e m y s tè r e d e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s . D e p e r s e c u ü o n ib u s in im p e r o ro m a n o s a e c . 2). R. J . S p e i g ]. B ru x elles. Leyde. F r ü c h r is t lic h e r 'W iderstan d. Paris. 4-e éd. G r i f f e . Z a ni o z a. L e s p r e m ie r s m a r ty r s d e ï É g l i s e . p. Paris.. J . L o s m a r lir o s d e ! S lg lo II. t. l o a n R ă m u r e a n u . 1967. L a r o m a p a g a n a y e ! c r is tia n e s im o . 1962. C avaignac. 23. în S io r ia d i R o m e . J . în «M ém oires de l'A cad ém ie de Belgiqu e». 2-e A ull. d e A u g. t. E. P i c h o n. A. 1971. t. H a s t i n g . 56. 1941. I I — III. I. . 1967. t. Paris. b ib lio g rafie 660— 705. J. A m sterdam . 1911.. P a u l A 11 a r d. F ü ch e et V. Paris. B e a u j e u . Paris. M o m i g 1 i a n o. t.. Z e i 11 e r. W . G. 1971. L e c h r is tia n is m e a n tiq u e .

Bd. S p a n n e u t. Clam art. L a c r is e d e ¡'E m pire r o m a in d e M arc A u r è le à A n a s ta s e (Coll. L. Pentru îm păratul Comod (180— 182). 4. p. l'e m p e r e u r d u b o n se n s .. ! ’E m pire d e s A n ton in s e t l e s m a r ty rs r a u l o is d e 177. Torino. P aris (1954). Rom a. L e m o n d e ro m a in s o u s l e s A n to n in s e l l e s S e v è r e s . D é m o u g e o t . H o m o . B ucureşti. 1979. L e ttr e s . D. E. 1967. E ssa i su r l e r è g n e d e l'e m p e r e u r D om U ien. A. p. Paris. 1959. 1970. X IV (1960). M essina. p. D o d d. 1962. V e s p a s ia n (69— 7 9 ): L. Bonn. L e S to ïc is m e d e s P è r e s d e ¡’É g lise. 1894. Trad. R o b e r t o P a r i b e n i . 1960.1. V e s p a s ie n . P r i g e n t . B ucureşti. . T e x te étab li et traduit. 1931. Paris. în afară de b ib lio g rafia din P atrologii : L. 11). 2-a. Prag. W .i I . Gerin. J . Cam bridge. I— II. Îm p ă r a tu l T ra ia n . M a r t a S o r d i. I— III.i-T h o in e s. 1933. 1960. N éro n . I' r < v < n I. M a r c -A u r è le un e m p e r e u r c it o y e n d u m o n d e. G r o s s o . 1970. în «Re­ vue d 'h istoire et de philosophie relig ieu se». 1926— 1927. S. L 'Im p ero d a T ib e r io a g li A n lo n in i. R é m o n d o n. 2-nd éd. E U. 1949. t. A n to n in P iu s (138— 16 1 ): P a u l K e r e s z t e s . l’ a r a i n . A u te m p s d e ¡'A p o c a ly p s e . B u cu reşti. | 1952. Princeton. London. C s e 11. 1970. D. 1— 26. 323— 333. D om itia n (81— 96). I r e s c r itti d i T r a ja n o e d i A d r ia n o . P lin l e J e u n e . F. . M arcu s A u reliu s. P. 344— 370. par M.iie an d 'th ou g h t.1. A n to n in u s P ius. 1970. ed. M arc A u rel. O xford. Cam bridge. M arcu A u reliu s . trad. S t . 1964. I. 1960. H is t. T ra ia n . nr. 538 p. 1— 18. H ad ria n . Popa-Lisseanu. . A . T u d o r. S c h ă f e r . 1971. M. p.m : N. de G. London. L a L o tta p o lit ic a a l te m p o di C o m m o d o . trad. M a rcu s A u reliu s. 54 (1974). T r a ia n (98— 1 1 7 ): C. 1930. C o l i n . P. P lin iu s c e ! T in ă r. I. D om ltien . 792 p. H a m m o n d . G u i 11 e m i n. 2 vol. K l e i n . A. W . S i c a r d. H o r i a U r s u . H a r m o n d . L e p e r s e c u z io n e d i D o m izian o. 1957. 1934. 196 4 . T h e E m p ero r A n to n in u s P iu s a n d th e C h ristia n . trad. d e C lè m ont île H o m e à C lén ie n l d ’A le x a n d r ie . P ag a n a n d Christian in a a g e of a n x ie ty . II r e g n o d i M a r co A u r e lio . O p tim u s p r in c e p s . S on a s p e c t s o i r e lig io u s t'x p e r ie n e e h o rn M a rcu s A u reliu s to C o n sta n tin e .mu z w e it e n jiid is c h e n K r ie g g e g e n R om . T h e A n to n in e M o n a r c h y . nr. P oin ts d e v u e su r ¡'im p é r ia lis m e ro m ain . Ju s tin M artyr. 22 (1971). 1981. O p e r e c o m p le t e . B a r n a r d. M ünchen.. 1957. C a r c o p i n o . în «Revue des étulU-s a n c ie n n e s » . O l i v e r . în «Jo u rnal of E cc le sia stica l H istory». t. P aris. 1965. L X V III (1966). Tübingen. C u I i n. IV iiln i Sf. M a rcu A u r e liu (161— 1 8 0 ): R. L e ttres . J. W e i g a 11. I. 1964. M arc A u r è le . Paris. A s p e c t s o i C iv ic anti C u ltu ral P o lic y in th e Hast. Paris. în «R ivista di S to ria délia Chiesa în Italia». C o r e s p o n d e n ţa lu i P lin iu cu Îm p ă r a tu l T ra ia n .i r < u h a r s o n. H ü t t l . D er B ar K o k h b a A u tstan d . M a r t a S o r d i . S tu d ie n /. 1927— 1929. Paris.. în «Rivista di sto ria de la Chiesa». Elis L ite a n d h is W o r ld . R. Darm stadt.-M .118 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă A . I. Ventru :.. 14 (1960). T orino. Bonn. îm p ă ra t a l R o m e i. Bologna. B u cu reşti. 1977. de Liana M anolach c. S a g tjio su lla s lo r ia e su i tem p i d eU ’im p e r a t o r e T r a ia n o . H. P. B e r w i g. 2-e éd. i i <' a r r . 1927. 455— 483. A d r ia n (117— 1 3 8 ): S t e w a r t P e r o w n e. . 1964. À p r o p o s d e s m a r ty r s ly o n n a is d e 197. nr. lusliri M artirul. C h . L 'E m pire d e s A n ton in s e t l e s m a r ty r s g a u lo is d e 177. Paris. Paris. 3— 4.li>iiv. N ouvelle Clio. 1900. A l b i n o G a r z e t t i . B i r 1 e y. M a r k A u r e l und d ie C h riste n . P lin l e J e u n e . 1953.

urmaşul lui Comod. socială. militar capabil. influenţa cultelor orientale creşte mult. Pentru a domni singur. fiica unui bogat preot păgîn de In Emesa (Siria). proclamaţi împăraţi de trupele lor. unele a jung culte. începe o perioadă de grea criză în istoria Imperiului roman. S ep tim iu S e v e r (193— 211). dar în cepe să scadă. ca mithraismul (cultul soarelui). A ceastă măsura desfiinţa deosebirea dintre romani şi provinciali. lucrări de apărare. brutali şi cruzi. culturală.PERSECU ŢIILE 119 Persecuţiile de Ia Septimiu Sever pînă la Aurelian (193— 275) * 1. loan R ăm u rean u . ci Biserica. economică. care se urau de moarte. de mai mulţi pretendenţi. Septimiu Sever a înfiinţat o dinastie nouă. Deşi capabil. Cu moartea lui Comod. PlFTn căsătoria cu Iulia Domna. aducea egalitate de drepturi şi contribuia * C ap itol ri!fla«!lal de P r . puterea armatei se m a­ cină în revolte şi lupte interne. religioasă chiar. Pentru a-şi crea o situaţie mai favorabilă şi a-şi con­ solida tronul. el a lăsat Imperiului o moştenire grea : pe fii săi. Faţă de creştinism. sleiesc t ezaurul statului. Organismul de stat este zdruncinat şi uneori ameninţat cu prăbuşirea. Aversiunea mulţimii faţă_ de creştini se menţine. asasinîndn-l la 23 februarie 212. ci generală : financiară. în braţele mamei sale. C ara­ calla a a c o r d a t d rep tu l d e c e t ă ţe n ie r o m an ă tuturor cetăţenilor liberi ai Imperiului. CrizcT e ste nu numai politică si militară.d e stat. bun administra lor. Dinastia Sjeverilor (împăraţi sirieni. Iniţiativa persecuţiei o iau împăraţii sau guvernatorii provinciilor. cheltuielile cerute de războaie. energic. se arată ori mai multă atenţie. aspru. p ro f. Per­ secutorii caută să lovească nu doar pe creştini ca indivizi. construcţii. C a r a c a lla şi G eta. 193— 253). Caracalla (211— 217) a înlăturat pe fratele său Geta. în istoria căreia fe^ ^meile şi cultele orientale au ju ca t un mare rol. cu unele excepţii. s-a declarat fiu adoptiv al lui Marcu Aureliu şi a acor­ dat onoruri divine lui Comod. 2. adică instituţia organizată. Curentul sincretist devine mai puternic . Tronul este disputat. legîndu-se astfel de dinastia Antoninilor. Situaţia generală. a ajuns la tron prin înlăturarea riva­ lilor săi. apărarea graniţelor ameninţate de barbari e slăbită. ori mai mare duşmănie. 'n 212. El era african romanizat.

iu urma unor mişcări din Palestina. sub dinastia Severilor. persecuţia a izbucnit violent în Africa (197). La începutul domniei lui S ep tim iu S e v e r . Caracalia a avut ca doică o creştină. EI a domnit ajutat de mama sa J u lia M a m m a ca şi de un consiliu de jurişti însemnaţi. Caracalla este urmat la domnie de M acrin (217— 218).. urmîndu-i M ax im in T racu l (235— 238). Septimiu Sever. El a introdus la Roma cultul zeului sirian. Macrin a fost înlăturat printr-o mişcare militară. a urmat vărul acestuia A le x a n d r u S e v e r (222— 235). ca şi pe fiul său mai maro. împăratul era ocupat în lupte pentru tron cu rivalii săi şi nu manifesta ostilitate pentru creş­ tini. H elio g ab cil sau Elagabal (El gabal . numai de 13 ani cînd s-a urcat pe tron. pe Alexandru Sever şi pe mama sa. şi mai ales printre soldaţii legiunilor de pe valea Dunării. Italia pierdea privilegiile sale.slililuloa populaţiei păgîne şi a guvernatorului. După Heliogabal. de o corupţie precoce şi scan­ daloasă. un african. asasinat împreună cu mama sa. Tertulian spune că Septimiu Sever ţinea la palat pe un creştin. s-a organizat în Perşi a un stat unificat şi puternic. tot aşa de tînăr. stat periculos de acum pentru Imperiul roman. . . dar instruit şi bine crescut. ridicîndu-i temple şi voind să-l facă general şi oficial. care-1 vindecase de o boală. sub dinastia sasanidă. Politica religioasă a împăraţilor Severi. în senat. Proeulus Torpacion. A cestea au adus Ia tron pe fiul uneia dintre ele. împăratul însuşi dovine persecutor. După t îli va ani de pace.Prea tînăr pentru domnie. avea 14 ani la suirea pe tron. cunoscut sub numele zeului al cărui preot era. reprezentantul soarelui pe pămînt. Heliogabal a fost o ruşine pentru Imperiu şi poale un mare pericol pentru creştinism. 3. iar puterea senatului scădea. creştinii s-au bucurat de pace.120 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă Ia nivelarea populaţiei. generos şi moral. dat din Orient la 200 sau 201. devine preponderent în Im­ periul roman. după o vizită în Egipt. nepotul Iuliei Domna. prin asasinai. Avitus Bassianus. cu care se agra­ vează criza militară. organizată de principesele siriene. In timpul lui Alexandru Sever. din o. Cultul zeului solar Mithra. printre care mai cunoscut este D om iţiu U lpian. Înlăturat prin asasinat. 218— 222). Printr-un edict sau rescript. se găseau creştini. De altfel. O revoltă militară a înlăturat. Curînd după aceea. episcopii pulemi ţine sinoade : sîntem în timpul controverselor pascale. primul împărat care nu era de rang senatorial. a op rit p ro z elitism u l iu d aic.

a izbucnit din nou persecuţia violentă în Africa. Motivul a fost refuzul unui subofiţer creştin de a purta pe cap o coroană de lauri. între aceştia. în frunte cu o nobilă romană. Martiriul S îîn tu lui Irin eu (f 202). nu e sigur. Origen însuşi s-ar fi încununat cu moarte de martir. după Potin. de 20 de ani. în alte provincii. în Egipt şi în Africa. Sub Caracalla (211— 217). P erp elim şi cu F elic ita s.. Din admiraţie pentru ei. Origen însuşi era urmărit de păgîni. persecuţia e cunoscută mai puţin. cu prilejul unei ceremonii cu caracter religios. o tînără P o ta m ia n a ..PERSECU ŢIILE 121 a fo s t in terzis şi p ro z elitism u l creştin . Conducătorul ei. S e v e rus. ci e r a o p rită B is e r ic a în c r e ş t e r e a ei. Din fericire. Măsura Iu iS e p iim in . Clement Alexandrinul ( ţ 215— 216). Şcoala a fost redeschisă cu mari greu lăţi de tînărul Origen. cîţiva păgîni s-au creştinat şi au murit martiri. Ea este socotită de unii ca începutul unei noi perioade în istoria persecuţiilor : Erau loviţi nu creştinii individual şi pe bază de denunţ. Ea a făcut victime mai ales în Alexandria. împreună cu mama ei. unde au suferit moartea. persecuţia n-a fost generală. Persecuţia a făcut martiri în Africa. convertit de curajul lor. La Alexandria au murit ca martiri L eo n id a . Unii din elevii lui şi din catehu­ meni au suferii m artiriul. dar au suferit torturi şi martiriu şi alţi creştini. unde montanismul. XVII). Istoricul Spartianus relatează cele două faple astfel : «Judaeos fieri sub gravi poena vetuit : idem etiam de christianis sanxit» (H istoria A u gu sta. în martie 202 sau 203. un soldat B a s ilid e . în cinstea împăraţilor Caracalla şi Geta. prin valul său de neoprofetism. la Cartagina. episcopul Lugdunului (Lyon). a părăsit Egiptul. Ea a făcut victime în Capadocia. un grup de creştini. Edictul privea mai ales pe cateheţi . tatăl lui Origen şi alţi creştini. din serviciul ei. în literatura creştină.catehumeni şi pe cei care erau de curînd botezaţi. din 177 sau 178. poate şi în Frigia. Izbucnirea persecuţiei la Alexandria. dacă mama sa nu i-ar fi ascuns hainele. înfierbînta spiritele creştine. .S e v e r era prima de felul a c e s ta : C o m b a te r e a creştin ism u lu i prin in t e r z ic e r e a p ro p a g a n d ei. o alta H era is. a adus închiderea şcolii creştine de aici. Actul lor martiric este unul din cele mai interesante şi mai frumoase pe care le avem. în 201 sau 202. Persecuţia s-a întins în pro-.

Lui Alexandru Sever i se atribuie chiar ideea de a fi vrut să ridice un templu lui Hristos şi să-l adinliă oficial între divi­ nităţile Imperiului. A p o lo n iu d e T y an a. Ea a avut convorbiri cu Ipolit . era scris un precept evanghelic. 22). Heliogabal (218— 222) voia însă.722 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV ERSALĂ . . chiar şi pe cele ale cultului creştin — ch ristia n a d s v o îio . vinciiie vecine la Apus. unde ar fi reunit simbolurile tuturor cul­ telor. punînd pe cererea lor rezoluţia : «Vreau mai bine ca Dumnezeu să fie adorat într-un chip oarecare pe acest loc.Iuliu Mammaea. aşa numita «regulă de aur» (Luca 6. Sub Caracalla şi Heliogabal. mama împăratului. ol a dat cîştig de cauză creştinilor. 31 .iro despre' ol : «Judaeis privilegia reservavit. teren pe care creştinii voiau să ridice o biserică. unde împăratul se ruga în fiecare dimineaţă. Un fapt dovedeşte mai ales ini eresul şi simpatia lui pentru creştinism. christianus esse passus e s l» (Alexandru Severus. biogra­ ful său din H isto ria A u gu sta. relatează despre el ca ar fi vrut să ridice pe Palatin un H elio g a b a lu m . N-a avut timp să o ducă pînă la capăt. A ceasta a făcut pe unii să vadă in ei un oroşlin. Matei 7. Istoricul Lam­ pridius y. Politica lui religioasă avea să rezerve creştinismului grele încercări. Numidia şi Mauretania. A v ra a m şi H ristos. să supună zeului său solar toate cultele. 12). Soţia lui Heliogabalus. era prie­ tenă creştinilor şi purta corespondenţă epistolară cu scriitorul creş­ tin Ipolit. jurisconsultul roman. Severina. Alexandrii Sever a acordat privilegii şi iudeilor. a întocmit o colecţie de ordine imperiale împotriva creştinilor. Violenţa ei este cu­ noscută din scrierile lui Tertulian (A d S cap u lam ). Aelius Lampridius. Domnia lui Macrin (217— 218) a fost scurtă şi fără pericol pentru creştini. se menţine influenţa siriană şi orientală asupra politicii religioase a Imperiului. într-o sală de rugăciuni închinată zeilor lari ¡ararium — pe O rfeu . Era un fel de cult al eroilor. Sub Alexandru Sever (222—235). Alexandru Sever a pus să fie cinstiţi împreună. a arătat de ase ­ menea un interes deosebit creştinismului. Religia casei impe­ riale este sincretismul. III. în consecinţă şi pe cel creştin. Pe pereţii capelei romane — larariu ra. decît să-l dau cîrciumarilor». Intr-un proces pentru un teren disputat de co r­ poralii) cîrciumarilor (p o p in arii). Domiţiu Ulpian. alătu ri d o A lex an d ru c e l M are şi de unii împăraţi divinizaţi.

bis.PERSECU ŢIILE 123 Ia Roma şi cu Origen la Antiohia. favorabil creştinilor. Eusebiu însuşi crede că împăratul era creştin şi că. împărăteasa Otacilia. Maximin Tracul (235— 238). creştinii avură între 238 şi 249 unsprezece ani de linişte. a fost respins de episcopul(Vavila^ spre a face mai întîi penitenţa pentru uciderea lui Cordian al III-lea. 28). «insula nociva». faptul că juristul roman Domitius Ulpianus. El şi soţia sa. Persecuţia a fost foarte violentă. sincretist şi tolerant. acesta însuşi a fost urmărit. Persecuţia avea motive politice. măsura aceasta s-a întins şi la p r e o ţi şi d ia co n i. ridicat de trupe contra dinastiei S e ­ v e r i l o r a dus o politică religioasă opusă lor. sfetnic imperial. chemat anume pentru aceasta şi cu ­ noştea probabil creştinismul din Siria. Au suferit cei doi episcopi rivali de la Roma. voind să asiste la cult. Faptul nu se poate confirma. Serbarea mileniu­ lui Romei (248). VI. A n ter o s (235— 236). P on ţian (230— 235) şi Ip o lit ( j 235). sub un împărat oriental. erau în corespondenţă cu marele teolog alexandrin Origen. încă de la începutul dom­ niei. în timpul domniei lui Filip Ara-' bul. înain­ taşul său. Cu toata indulgenţa casei imperiale pentru creştinism. în care poruncea u c id e r e a « c o n d u c ă to rilo r B is e ­ ricii. ca şi Alexandru Sever. 5. Filip Arabul (224— 249) a fost tolerant şi binevoitor cu creştinii. au suferit închisoare preotul P ro to ctist şi diaconul A m b r o z ie . el a dat un edict. în Biserica din Antiohia. Au su­ ferit de asemenea creştinii din Capadocia. prieteni ai lui Origen . unde au şi murit. 4. în n oaptea de Paşti. aar a reuşit să scape. fiind exilaţi în Sardinia. provocă izbucnirea fanatismului roman păgîn. în Orient. îeronim spune chiar că Filip Arabul ar fi fost primul împărat creştin : «p rim u s d e reg ib u s R om an is ch ristian u s iuit» (D e v iris illu stribu s. . în aplicarea ei. 54). unde era mult răspîndit. nu reli­ gioase. a codificat edictele şi rescriptele date pînă atunci contra creştinilor arata că spiritul roman reacţiona astfel contra celui oriental. După această persecuţie. poate şi urmaşul lui Ponţian. v in o v a ţi d e în v ă ţă tu ra c e a d u p ă E v a n g h elie» . care aveau simpatie pentru Alexandru Sever. a izbucnit o prigoană contra creştinilor_în_Egipt la instigaţia unui mag şi pool păyîn. zice istoricul bise­ ricesc Eusebiu (Ist. şi era poate mai mult o ameninţare faţă de creştini.

Deciu. iar la întoarcere erau ucişi. spre a fi intimidaţi ceilalţi creştini. Deciu a întreprins o reformă internă. Deciu vedea în aceasta un element dizolvant pentru muialea Imperiului. Autoritatea romană urmărea mi mimai pedepsirea creştinilor. Biserica se întărise mai mult în anii de paeeV^păgînii patrioţi se n e­ linişteau. de orice stare şi vîrstă şi chiar cei doar bănuiţi a fi creştini. hotărîta şi organizată prin lege de stat. cum nu se luase încă pînă atunci. Ne dă mărturie în privinţa aceaista Origen. dacă chinurile . activ. Fugarilor li se confisca averea. Origen avea presimţirea pericolului • el combate cartea lui Cels contra creştinilor în Ka?z KeXooo. energic. într-un anumit termen. iar funcţionarii indulgenţi erau ameninţaţi cu grave pedepse. 249— 251) era un ilirian brav. după liste întocmite de autorităţi şi invitaţi să sacrifice zeilor. El a domnit intr-un timp de pericol pen­ tru Imperiu. care era ameninţat de barbari (goţi). Din raţiune de stat. erau obligaţi să se prezinte înaintea unei comisii de sfat şi să iacă acte de adeziune la păgînism : sacrificii. care favorizase creştinismul. care spune : «Judecătorii se întristează. Nu se păstrează „textul lui. Voind să restaureze şi să consolideze Imperiul. Deciu (numit şi Traianus Decius . Aplicînd riguros măsuri severe. li se eliberau certificate (lib elli). pentru înlăturarea abuzurilor şi a dus lupte contra invadatorilor. Au fost lo­ viţi de măsurile luale mai ales clericii şi creştinii mai de seamă. care s-au executat prin edicte aplicate de împăraţi pe tot cuprinsul Im­ periului roman. libaţiuni. Toţi creştinii. spre a supraveghea moravurile societăţii. dar se ştie cum a fost aplicai. Cei care nu veneau singuri erau aduşi cu forţa. Deciu credea că va reuşi să descreştineze pe creştini. numeşte un cenzor. Pentru sal­ varea Imperiului. E l dezlănţuie o persecuţie generala. negarea lui Hristos. M ărtu­ risitorii credinţei creştine erau aruncaţi în închisori şi toturaţi. a ieşit ideea lui Deciu de a distruge creştinismul. participare la ospeţele sacre. el reacţiona contra politicii religioase a înaintaşului său. Celor ce făceau aceasta. Ca şi Maximin Trucul. ci mai ales apostasierea lor de la credinţa creştină. pe Valerian. iubit de trupe. Din dorinţa lui de reformă.124 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ 6. Deciu voia să înlăture creştinismul şi ia o măsură gravii. Deciu a dat edictul de persecuţie în toamna anului 249. începe a treia perioadă a persecuţiilor contra creştinilor. Unii erau chiar ucişi. Creştinii au fost chemaţi nominal.

adică . M ai în sem n aţi sînt epis­ copii F a liia n al Romei. Un episcop.PERSECU ŢIILE 125 sînt suportate cu cu raj • dim potrivă. ei păstrau legătu ra cu B iserica lor prin coresp on d en ţă şi oam eni de încred ere. Edictul lui-DedXL-a. Evdemon al Sm ir­ nei. in noiembrie 2 5 1. c u preţul unei formalităţi impuse.provocat numeroase apostasii. luptînd conjja. D io n isie: al A le x a n d rie i. dar ea era dureroasă pentru Biserică. goţiboT^ _Do-_ b reg ea. îngropau pe martiri. M artirii şi m ărturisitorii au fost numeroşi.:po. p ersecu ţia s-a potolit. A l e x a n d r u al Ieru salimului. ciuma.d n partea a u torităţilor că au sacrificat. pe alţii îi biru iau torturile. bucuria lor este fără de margini. îndemnaţi şi a ju ta ţi de c re d in c io şi: C ip rian al C a rtaqlnei. Apostaţii ( I a p s i. a aposlaziat cu un num ăr însemnat de creştini. V a v i l a al Antiohiei. fie printr-un nou edirl. O rig en a suferit în ch iso a re şi torturi. organizaţia B isericii se d ov ed ise puternică. Sub urmaşul iui D eciu. cei ce au adus sacrificiu nuj Ci c a (ie Uirnîie . se reia persecuţia. B is e ric a i-a obligat la pen iten ţă. cei ce au d e c la ra t la in t e r o ­ gatoriu că nu sînt creştini. mai ales că ca v e n e a după o perioadă de linişte şi era o surpriză. M u lţi creştini •au dovedit o slăbiciu n e d eplorabilă ■ unii se ofereau singuri sâ sa c ri­ fic e zeilor. G re cia şi a] le provincii. [ T r c b o n i u s G a llu s 1(251— 25 3). în c u ra ja u pe c ei slabi. Nici o p ersecu ţie nu tulburase a tît de mult B is e ­ rica. ei dorind şi crezînd c ă pot să răm înă creştini. potrivit g ra v ităţii vinei lor. H kcllaU c!.. După un an de groază. Gr î g o r c ai N o q c ezareei . C red in cio şii vizitau pe cei închişi. VIII). episcopii — şi alţi creştini — au reu şit să se refugieze. i e s . AbriUus. după trecerea furtunii. cînd pot triumfa asupra unui creştin» (C o n h a C c ls u m . fie prin ap licarea edictului lui Deciu. cei ce au obţinut un . foam etea. în Egipt. pentru B iserică . p oate să fi pro- . S a tu rn in Tolos e i _ p rc otul p l o n ius Ia Sm irna şi mulţi alţii. e i vc iu u n ific a t z e i l o r : th u rilicG u . In multe' locuri. obţinut pe b a n i . Invazii barbare. după puţină linişte. lÍETcttoxótss = căzuţi) au fost o g rea problemă. fiind primul îm părat rom an c are cădea pe cîmpul de luptă pentru a p ărarea Imperiului. Deciu cădea. Ţinînd seam a de g ra v ita tea actului de . h..certificat — h e V u c . Este drept că le p ă­ d area lor era doar ' de formă. fără sâ fi adus jertfe idoleşti.íasie. c u raju l c re ş tin ilo r creşte iarăşi. Scopul urm ărit nu fusese atins. a c i a î a c i o r . au fc st petru categorii de căzuţi : s a c r i f i c a ţ i .

bunu­ Mulţi clerici şi credincioşi închişi. episcopul Alexandriei. 1f>. Valerian a dezlănţuit per­ secuţia. Pare a fi suferit mai mult Biserica Romei . în Spania. La îndemnul unui mare demnitar. mai erau interzise sub pedeapsă de moarte . D ion isie. din porunca proconsulului Valerius Maximus. Se credea că Biserica dispunea de mari averi.. Valerian a fost luat prizonier în războiul cu perşii şi a murit în ca plivi la le.‘>xlo ercşlim. în calitate de cenzor al moravurilor. episcopul C orn eliu _ a fost arestat şi deportat. diaconul L au ren ţiu . Printr-un edict dat îndurat contra Bisericii. Macrian. a suferit mull. Au murit martiri. ales c l e r i c i i . doarece se v in do. Perşii l-au jupuit de viu şi i-au pus corpul umplut . dar slab. care agravează măsurile celui dintîi. inislre(i. T ru ctu osu s. Alţi creştini au suferit fiind aruncaţi în circ animalelor sal­ ba lire. iar cu cele imobiliare statul nu putea face mult. murind după cîteva luni. In 2G0... în mare criză financiară. în anul următor (258). influenţabil şi nestatornic. ligii. adunările rile Bisericii confiscate. Edictul lovea mai ales pe creştinii de rang. la Tarragona. pedepsind cu exilul. pentru a se da Imperiului roman o solidă orga­ nizare. împă­ ratul şi senatul dau un nou edict. C iprian al Cartaginei. cunoscuţi ca martiri sub denumirea de «m assa can d id a» . degradarea. La începutul domniei. Valerian deschide un război n e ­ Creştinii erau din nou obligaţi la sacrificii. Biserica avea puţine averi mobi­ liare. episcopii S ixt II al Romei. el a tolerat pe creştini. cu doi diaconi. la mine sau exilaţi.au greu. El vine la conducere în timpul unei mari crize economice. în august 257. neslins. la Roma. în Africa. El fusese colaboratorul lui Deciu. care erau sprijinul Bisericii. şeful tezaurului statului şi păgîn fanatic. urşi. au fost aruncaţi într-o groapă cu var. iar statul era atunci sărac. 7. confiscarea averii şi moartea. Aştep­ tările persecutorilor au fost înşelate. condamnaţi Efectele edictului au fost însă mici. Creştinii s-au dovedit mult mai curajoşi. care ucisese pe Sfîntul Ciprian. La lIIica. V alerian (253— 260) era un om bun şi onest.¡20 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ vocat fanatismul păgîn contra creştinilor. care se găseau numeroşi chiar în serviciul palatului. alţii în alte părţi.

Aurelian s-a arătat tolerant fală de creş­ tini.PERSECU ŢIILE 127 cu paie într-un templu.de renume. reprezentantul lui Sol invictus pe pămînt. La Roma. pe care a încercat mai tîrziu să-l reînvie Iulian Apostatul (361— 363). pînă la persecuţia lui Diocleţian. scaunul de Ăntiohia recu­ noscu. In 272. acesta distruse regatul Zenobiei. El a adoptat cultul soarelui. dezlipindu-1 de Imperiul roman. favorabilă creştinilor. căzînd în erezia antiţrinitară. făcînd din el religia împăraţilor. spre umilirea romanilor (Lactanţius. în locul lui Pavel de Samosat. comunicat prin scrisori episcopilor. Mithra. In primii ani de domnie. De m o i tibu s p c is e c u to iu m . creştinii din Ăntiohia apelară la Aurelian. în anarhia militară care ameninţa cu ruperea unităţii Imperiului. Textul rescriptului nu se păstrează. ne Domnus. fiul şi urmaşul la domnie al lui Valerian. îngrijorat de situaţia grea a Imperiului. pînă la victoria creştinismului : Este m o n o teism u l solar. ajunse ministrul. dar se cunoaşte sensul lui : creştinii erau liberi să se adune pentru cult. pe care.juMtQI_. a fost depus din scaunul Antiohiei şi înlocuit în 268. la sfîrşitul secolului al III-Iea şi începutul secolului al IV-lea. Pentru că el refuza să părăsească tronul episcopal. a dat un edict de perse­ cuţie conica creştinilor. în timpul său. Pavel de Samosata. influenţat poate şi de soţia sa Salonina. a devenit zeul principal al Imperiului ro­ man. acordă pace creştinilor. care înfiinţa în 271 regatul Palmyra-Siriei. reginei Zcnobia. fast şi glorie. dar edictul n-a ajuns sa~Tie~ aplicat în toate provinciile. pentru a rezista po­ poarelor migratoare. . Aurelian a luat şi măsuri cu caracter religios. în 274. — Mithriacum — pe care s-a pus inscripţia : «Soli invicto». convins 'de. cu episcopul Domnus. soldat auster. era fiul unei prcotese păgîne din Sirmium. a ameninţat s-o tulbure doar A u r e ­ lia n (270— 275).a. de păstrarea unităţii şi de întărirea lui. B i­ serica primea bunurile confiscate. Preocupat de reforma impe­ riului. episcopul Antipbieij Pavel de Sam qsala. Era prim ul îm p ărat c a r e f ă c e a a c e a s ta . Gallienus a dat un r c s c r ip t d e to lera n ţă . la sfîrşitiU domniei sale.zădărnicia persecuţiilor şi impresionat de soarta tatălui său. iar pe. A cest ilirian destoinic. împărat capabil.. s-a ridicat un templu zeului soare. C a ilien u s (260— 268). 5). A urelian. începea pentru creştini o mai lungă perioadă de pace.

B u c u re ş ti.. 1957. C h r . l o a n R ă m u r e a n u . I.. Imperiul a fost grav zdruncinat de războaie interne de năvăliri b arbare. 1.¿eus de tirani». J h r . 1979. unde a crea t D a c ia A u r e l i a n ă. cadrele islrative şi pe cei ce au vrut din populaţia înstărită de la ora şe şi se Le. i S e v e r i . 1974. B I B L I O G R A F I E P e r s e c u ţ i i : Pr. în « M ü n c h e n e r thoolo- i l ic. 1960.! '.1. numiţi «cei Ir.i m . 340— 374. de-a lungul Dunării.'Ic'plUniu S e v e r ( I S 3 — 2 1 1 ): I’ .M . p. A .. 3-e éd. P a ris . n. I. în apropierea Bizanţului.h u rle r o m a in s o u s le s A n lo n tn s e t ¡es Sévères. i i A . S p i • i < I i-. p.(i c r i s i d e ll 'I m p e r o n e l I I I se c o lo . în /.u m r lir ic e . 285— 311.e — V l I I . 505— 578. p. M a r t a S o r d i . 1 r i s 'i h ii. c ( i'iii'i). pînă la venirea unui nou împărat energic şi capabil. r 1 w .{'¿'A «Hudcs). j Chrislem p rtJilik des ! i ’ il!. unele in­ conştiente ale unui secretar veros şi răzbună lor. I'l (1971!).i Sardica (Sofia).JU p u n sis. care săvîrşise grave incorectitudini băneşti şi aştepta să fie pedepsii. cu reşedinţa la Ratiaria. A c l r h . H a 1 k i n.1.c i. Deşi Aurelian a fost un bun militar. i . Zu d e n C h r i s i e n v s r i o l g u n g e n in clor M i/ic d e s 3.lni î.a Caonophrurium (Castrul nou).(ht!e.9). 104— 186. d e s S e p l i m i u s S e v c r u s . t. 181-—194. S. A P r e c u r s o r of D e d u s . \u lian a evacuat în_27. încfrii-iHlu-s** de aproape de apărarea şi treburile Imperiului.. î n A u i s t i c g u n d N i e d e r q a n g d e r r ô œ is c h e n W e l t . A . N e w Y o rk .i 'i il.. Stofîeîbach. îm părţită în (Ion i i : D a cia . D firm s a u lt. . (5 . l ’ . 5 \ u ! o n o i. I! < h e I n n. .. F r. ■ D u s a n g c b l i c h e C h r is t e n g c s c ly . A c e a stă împărţire a fost consacrată în 292 do Dioclcţian. K. ! i.e s :c c l .e s i è c le . X X (!:M. l'i 'ii ln i . a f o s t jn s ă .h n ilie m d a n s ¡'E m p ire r u i r u r n eu t l l .11 o 1 d i. 23.i’. J h r . i i I i'. P a ris . l e s d e r n i e r e s p e r s é c u t io n s d u Hi’w le . "are va fi şi el un per­ secutor al Bisericii. . I. e s. s ’:. 1938.cţrlin. M a r t y r s g r e c s I I .4 trupele rom an e din n ordul Dunării. pentru a scurta fron tiera Im pe­ riului şi a apăra mai bine fron tiera Dunării. 456 p. P a ris .ar i'ln s c h ic h ie d e r W e l t k r i s e d e s 3. Lo n d o n . Diccleţian (284— 305). P a u l A llo r d . A . !007. de un grup de ofiţeri. 1938. Sub urmaşii lui Aurelian. p. l ni [)é i et! i ¡ces s y r i e n n e s .! .72« IST O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ Din consideraţii de ordin strategic.î ic s et c h r is t ia n is m e d a n s l ’A f r i q u e r o m a in de S e p tiin i' i ’i’ v r r e à l ’In'. P a ris . î n S t u d i e n /. I r a p p o r l i ir a i i C r i s t i a n e s i m o o r/m /x -ro da S e v e r i a C i a ll ie n o . B o lo g n a . S e p l i m i u s S e v c r u s . în munţii Haem us (Balcani).i I il < r i ii i. 1 Sevcrus.i ii I K < r (' x I. 1050. 1932.i: •/! \ : i . şi D c e ia ^A^difcrranea flnterioară). . Strasbou rg. cu reşodir l. ' T h e e m p e r o r S e p lim iu s si >i ! : ion. L e s p e r s é c u t io n s c e n tr e 1rs r . ' . > • l i . . | '>!> es!!. p. în sudul D unării. 1951. P ro î.

1951. 9 — Istoria bisericească H u m m e 1. 1981. W ürtzburg. Paris. B u cu reşti. S tu d i su ll'l'im p er a to re M a ssim in o il T r a c e . Luc Duquenne. p. A. L eg reton et J . A. 451— 461. P u g l i e s e . 1937. A cie ie m a r tir ic e . F lich e et V . A k e F r i d h. cu bogată bibliografie. Carthage. l i e r s a n e t t i . T h e M a r ty r d o m o f P erp e tu a . OX1I (1913). 1935. A c t e le m a r tir ic e . V ezi alte studii la :J. U n ter su ch u n g en zur C h r is te n v e r fo lg u n g d e s K a is e r s D eciu s. 104— 111 şi 366— 368. 1. 587— 588. L 'ètà d i V a le r ia n o e d i G a llie n o . E L i c s e r i n g. G lo tz ). Gregg. 1967.e s iè c le . Răm ureanu. Răm ureanu. L 'Im p ero d i G a lie n o . 1946. 1904. 32 (1962) p. P en tru m artiriu l S fin te lo r P e r p e tu a ş i F é lic it a s : Pr. A. L a p e r s é c u t io n d e D è c e en A fr iq u e d ’a p r è s la c o r r e s p o n ­ d a n c e d e S. M. M a ssim in o il T r a c e . Paul Keresztes. 1. C o n tr ib u to a lla sto r ia d e l III s e c o l o . 1982. L e p r o b lè m e d e la p a s s io n d e s S a in te s P e r p e t u e et F é lic it é . în «V içjiliae Christianae». 172— 176. L e d o s s i e r d e la p e r s é c u t io n d e D èce. 6 (1958). L. în «H istoria» 24 (1975. p. P lo n iu vezi Pr. 1898. I. 117— 163. C h . 1964.D u p 1 o u y. II). A p r o te s t a c c o u n t o f IlI-n d c e n tu r y C h r is tia n ity (A lost tradition. 113— 1 2 2 . Pisa. N. 29 (1975). în «Revue Historique!. I c r is tia n i n e l III s e c o lo . A c t e le m a r tir ic e . R a d e r. p o lit iq u e c h r é tie n n e . L 'em p ire ro m a in d e l'a v è n e m e n t d e s S é v è r e s au c o n c i l e d e N ic ë e (H is to ir e g é n é r a l e d e G. L'E dito d i D ec io . 81— 95.u. G i o r d a n o. De la tin d u 2 -e s i è c l e à la p a ix c o n s ta n tin ie n n e (H is to ire d e ¡'E glise. 1 9 4 9 . V e zi şi R.PERSECU ŢIILE 129 M. Bucureşti. Subsid ia H agiograp hica. T w o E d ic ts o f th e e m p e r o r V a le r ia n . IV . M essina. p. t. I. O. M ax im i n T ra cu l (235— 238) : L i p p o l d . N o te su r l'éd it d e t o lé r a n c e d e T e m p e r o r G a llien . M ax im in u s T h r a x un d d i e C h riste n . 2 -e éd. prof. p. Homo. în «Byzantion». I. A p p u n ta d i sto ria ro m a n a . P o litiq u e o r ie n t a le . 408). 1940. par Aug. P o p e s c u. T h e c o n c e p t o f m a r ty rd o m o f C y p ria n o f C a r th a g e . C h r o n o lo g ie d e s L e ttr e s d e S. 54. în «Studii Rom ani». 1929. p.. L a p a s s io n d e s S a in te s P e r p é tu e e t F é lic it é (m ars 203). T he D acian P ersécution. în «Byzatition». H. no. P en tru m artiriu l Si. S a u m m a g e. X X X I V (1980). 1— 29. L a p e r s e c u z io n e d i V a le r ia n o . p. Z eiller. B ru x elles. L a d a t a d e l l e d i t o d i D e c io e il s ig n ific a to d é lia p e r s e c u z io n e a n tic r is tia n a . t. G régoire. p. M a n n i . .C a r r a t e l i . 1945. C y p rien . B u cu reşti 1982. Paris. 1954. 13 (1938). C y p rien . 132— 137. L c v i n . p. Paris. V a le r ia n (253— 260) : P en tru m artiriu l SI. I. P a s c h i n i . Paris. H is to ir e r o m a in e . Prof. Prof. P. J . 479 sq. G enova. 145— 160. în lim b a ro m â n ă : V. B e 1 e z z a. Stockholm . Rom a. M artin. C a u z e le c o n flic tu lu i p o lit ic în tr e B is e r ic a c r e ş tin ă şi sta tu l ro m a n su b îm p ă r a ţii S e v e r i. E s s a i su r l e r è g n e d e l'e m p e r e u r À u rélien . 131 — ş. B e s n i e r. p.'e m p e r e u r G a llie n e t la c r is e d e T E m p ire r o m a in a u I l l . p. 1972. C ip ria n ( f 258) vezi b ib lio g rafia la Pr. H o m o.». W ashington. D eciu s (249— 25 1) : M a r t a S o r d i. H. în «R ivista di storia d élia ch iese in Italia». 1 --2 2 et 225— 267. liom a. A u r e lia n (270 275) : L. G. Rămureanu. p. 1968. G a llie n u s (260— 2 6 8 ): E. 1933 .

numit astfel pentru că împăratul singur de­ ţinea puterea supremă în stat. Pentru o mai uşoară conducere. Cei doi împăraţi şi-au luat în 292 ca ajutor cite un c e z a r . el a fost un adevărat reorganizator al Imperiului roman. dar conducător infe­ rior lui Diocleţian. cu vederi largi. inaugurat de August. de la care a avut un fiu.s. c a r e s-a înrudit de asemenea. Diocleţian s-a ridicat de jo s şi s-a distins în armată. — a lui Ârrius Ăper Ţsept~ 2 8 4 ). Diocletian a luat la 21 mai 293 pe ginerele său G alcriu (numit şi M ax im ian G aloriu ) iar Maximian Merculius a luat la 1 martie 293 pe C on stan tiu s Chlnru. După modelul monarhiilor orientale. Diocleţian a împărţit puterea cu un vechi camarad de arme. a păstrat iniţiativa şi a luat conducerea Orientului . el a ajuns la tron prin ucidere. d e pr. fiind considerat dom in u s. la I martie 286.legile se dădeau în numele ambilor auguşti. numindu-1 întîi «cezar». Cu împăratul Diocleţian. cezarii deveneau auguşti .130 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Persecuţiile sub Diocleţian. Diocleţian. capabil. Maximian a primit pe a Occidentului. anihilînd autori Lalea senatului şi a insti­ tuţiilor romane tradiţionale. începută de el şi desăvîrşită de Constantin cel Mare. cu augustul său. Sistemul~poTîTic al p rin cip atu lu i. prin căsătorie. la 19 septembrie 286. in locul lor ei numeau alţi cezari. trebuind să . Sfîrşitul persecuţiilor * 1. rece. lo a n R ăm u rean u . indiferent de rangul şi de clasa socială căreia aparţineau.. sub coregenţii şi urmaşii iui. zguduit de un secol de atîtea crize.a moartea sau retragerea auguşlilor. s-a transformat în d o m in a t. înlăturarea lui Carinus. bun general. împăratului i se prosternau toţi. Cei doi cezari primeau spre conducere cîte o parte din Imperiu.se despartă de soţia sa Elena. p r o f. apoi «au­ gust». ucis do soldaţi (primăvara 285). Reforma. A cest sistem trebuia să asi­ gure succesiunea la tron. J.anlin cel Mare. Imperiul era socotit unitar . * C a p ito l re d a c ta i. Consl. energic. a dat Imperiului un caracter de stat monarhic absolut. Diocleţian (284/285— 305) este cel mai însemnat dintre împăraţii ilirieni’ Ca şi alţii. începe în istoria Imperiului roman o nouă perioadă. pentru a se pune capăt revoluţiilor militare şi loviturilor de slat. «protaugusl». M ax im ian . Tempera­ ment de militar.

luînd titlul de J g v îu s . veteranul Iu liu şi soldaţii H esich iu s%N ican dru . pe care acesta l-a co n verfiT la creştinismT ambii refugiaţi aici de undeva din Asia Mică. La Durostorum (Silistra). Treveri (Ga'lia). IHrîcuIuIi ‘ ItălîeTşT^Galiilor. în istorîsIreâ~despre martiriul lor este menţionat primul episcop de Tornis (Constanţa). brutal şi superstiţios. anul. Diocleţian a adoptat fastul oriental (diademă. 96 pro­ vincii (numărul acestora a crescut apoi la peste 100). Galeriu a procedat în. 298 la o «curăţire» a armatei. în armată. Administraţia Imperiului era centralizată şi strict xerar■“înzâtă. să-i sărute marginea mantiei. Mediolanum (Milan) şi Roma. au pierit de moarte martirică. la suchd Dunării. s-a refugiat din cauza năvălirii carpilor în 248. Ea a influenţat pe fiul ei Galeriu să persecute pe creştini (Lactantlusi D e m o itib u s p e r s e ­ cut o m m . între 290 şi 300. Diocleţian era păgîn în fo ca t„ E l era însă tolerant cu creştinii. unii guvernatori şi filozofi neoplatonici. să-l adore ca pe un adevărat zeu. iar Maximian pe cel de H ercuH us. El a dat un adevărat_caracter divin puterii im­ periale. dar ofiţer de valoare. Mama acestuia. Capitale erau Nicomidia (Orient) Sirmium (Iliric). preotul E p ictet şi tînărul A stion^ jiu l. Pa s ic r a te şi V a len tin ian . au suferit moarte martirică la Halmyris. E v an g elicu s. In urina unei victorii contra perşilor (297). veşminte pompoase. incult. unui m a g istra t. pe braţul Sfîntului Gheorghe al Dunării. Maximian Herculius imita în Apus politica lui Galeriu contra creş­ tinilor.cian. a Orientului. M ar. trăind retras în palat). capitala Daciei Malvensis (Oltenia). Cei care se apropiau de el trebuiau să se prosterne înaintea lui. care se găseau numeroşi in administraţie. în acest timp. în patru pre­ fecturi. în Dacia Ripensis. _ La sfîrşitul secolului al IlI-lea. în anul 292. persecutînd sau înlăturînd pe creş­ tini din armată. unde s-a înfiinţat în 'cin ste a ei oraşul Romulianum.PERSECU ŢIILE 131 Puterea jmj^erială__a luat un caracter monarhic absolut. Cezarul Ga­ leriu era însă fanatic şi intolerant. In frunte. se găsea un consiliu imperial. Ca şi Galeriu. Prin convingere personală şi raţiune de stat. şi chiar în serviciul palatului. numită Romula. mai tîrziu Ravenna (Italia). la_ 21 iulie 287. IX). dintre . ceremonial com~ plicat. numit «Consistoriul " sacru»^ Imperiul a primit o nouă'îm părţire. originară din ceta­ tea Romula (Reşca). 12 dieceze.

care aveau simpatie pentru creştini. a fost distrusă. soţia lui Diocleţian (cunoscută şi sub numele de Alexandra) şi liica ei Valeria. persecutorii urmăreau descreştinarea şi desfiinţarea Bisericii. X III şi alţi istorici contemporani). ca Hierocles. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . şi a imprudenţei unui creştin. apoi al Egiptului urau creştinismul. dar. 2 . Diocleţian a emis decrete de persecuţie sub lozinca rad icală: n o m en c h iis tia n o r u m d e le t o = n u m ele cr e ş tin ilo r sa f i e n im icit (Eusebiu. m urma unui incendiu la palatul din Nicomidia.132 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă care unii aveau înalte funcţii de stat. primit de la acesta. în consfătuiri ţinute la palatul imperial din Nicomidia. cei de jo s erau făcuţi sclavi.şj Diocleţian voia să evite vărsarea de sînge. închinat lui Apollo. Perso­ şi n a l u l (iirlii imperiale < f o s t obligat să sacrifice zeilo r. cei mai de seamă pierdeau drep­ turile şi privilegiile. precum şi din cauza unor mişcări în Siria ■ in A r m e n i a r o m a n i i . guvernatorul Bitiniei. Prim ul e d ic t s-a dat la 24 fe b r u a r ie 303.lor. î n c ă rlin ajun b iserica epis­ copală din Nicomidia a fost prădată de mobilier. dărîmarea locaşurilor_jţe cuijy interzicerea adu­ nărilor^ arderea cărţilor sfinte. Edictul prevedea. protaugustul Diocleţian s-a hotărît să or­ done persecuţia. de asemenea i î m p a r a l e s e l e l ’ r i s c a . a scris o lucrare în 15 cărţi pentru combaterea creştinismului. că nu pot ghici în prezenţă. defavorabil pentru creştini. erau toturaţi .. de care erau socotiţi vinovaţi creştinii. în urma răspunsului. 'Tăr’ c e F a fla tă în apropierea palatului imperial. care a distrus un e x e m p l a r al e d i c l u l u i afişat. Diocleţian a ţinut să se consulte şi oracolul de la Milet. Ca şi Deciu şi Valerian. creştinii care r ^efazau. Şefii armatei şi preoţii păgîni (h a m s p ic ii) s-au plîns de asemenea contra creştinilor. iar ca sclavi erau excluşi de la eliberare. fără să se facă victime. între 290. aceasta deveni ine­ vitabilă.tsS apostszieze' erau p ed ep siţi. Lactanţius. şi 300. care. De in ortibu s p ersecu to ru m . de obiecte şi de cărţi. dar prin măsuri mai grave decît ale celor dinţii. soţia lui Galeriu. De. . în cele din urmă. VIII. Galeriu şi partizanii lui au îndemnat pe împărat să dezlănţuie persecuţia. la început. Diocleţian s-a opus. pus la cale i ( i e c e z a r u l Galeriu. T o Ţ O F io co tea u un element pericu­ los în armată şi pentru stat. Sub influenţa neoplatonicului Porfiriu.

Cu această ocazie. edictul a fost executat riguros. s-a sărbătorit v ic e n n a lia . alţii au predat cărţile cerute (tra d ito rc s). după 27 septembrie 303. doi medici care practicau medicina din caritate creştină . care po­ runcea ca cpiscopii. a suferit S iîn ta V a iv a fă . Constanţiu Chior a stricat doar unele biserici. prin care se declara război creştinismului. diaconii şi membrii clerului inferior închişi. care imita edictul lui Deciu din 249—250 şi edictul lui Valerian din 258.au suferit S im ţu l G h eo r g h e _ ş i JS iîn ta D o ro îee a . la Antiohia Pisidei. Africa. alţii în locul Sfintei Scripturi şi al cărţilor de cult'au predat cărţi eretice. In toamna anului 303. care nu s-a întins însă şi asupra creştinilor. mai ales în provinciile sud-dunărene ale Iliricului. In Capadocia^. care lovea mai ales clerul. Urmărindu-se arderea cărţilor creştine. La JTesalonic. spre a salva pe cele bune. adică 20 de ani de domnie ai lui Diocleţian. La Roma. multe catacombe ale creştinilor au fost astupate cu nisip de către aceştia. Urmărirea creştinilor s-a aplicat cu severitate in 'primăvara şi vara anului 304. Unii creştini au apostaziat. s-a publicat al ll l . Cei ce refuzau să aducă sacrificii zeilor erau ucişi. s-au distrus arhive bisericeşti de mare valoare. ' Martirii au fost numeroşi.le a e d ic t de persecuţie. Din contră. unde s-au înregistrat nu­ . în Numidia.PERSECU ŢIILE 133 In Răsărit. care se aflau sub conducerea directă a lui Galeriu. aîTsuîerit S fin te le A g a p i. se stabiliseră zile de sacrificiu de tămîiere (d ies th u riîication is). în primăvara anului 304. a fost decapitat în 303. în Egipt. cel mai grav dat pînă acum de împăraţii romani. să fie puşi în libertate dacă aduc sacrificii zeilor. d ia c o n ii. în Cilicia. a suferit M a r g a r eta fecioara. S-au aplicat chiar pedepse neprevăzute de legi. p r eo ţii. In Apus.l e a e d ic t de persecuţie. S cy thia Minon Astfel A n tim . le c to r ii şi e x o r c iş tii. Maximian Hercule l-a executat de asemenea. iar de nu să fie pe­ depsiţi cu moartea. Au avut loc execuţii. Edictul ordona să fie puşi la închisoare e p is c o p ii. preoţii. Italia. episcopul Nicomidiei. Galeriu smulse de la Diocleţian publi­ carea unui ai IV . mai ales în Orient. mai aspru decît cel clintii . Irin a şi H ion a. dacă nu apostaziază de la credinţa creştină. La Eliopol. în cursul lunii a p r ilie 303. s-a dat un al II-Ie a ed ic t. împăraţii au acordat o amnistie. pro­ vinciile sud-dunărene. au suferit C o sm a şi D am ian.

des­ coperită la Axiopolis (Cernavodă). împlinindu-se 20 de ani de domnie comună. polis. în Dalmaţia. în realitate cinci la număr. diaconul său. sub Diocleţian. 2. v io ­ lent. C a m a sis şi F ilip o s. iar al doilea pe F la v iu S ev er. la 20 august 304. <ui devenii . Galeriu şi Maximian Daia dau un nou edict (305) şi continuă per­ secuţia în Răsărit. fecioara B a silla . C hin dcas. au suferit martiriul ia Noviodunum (Isaccea). de unde moaştele lui au fost transportate la. a suferit creştinul S ecu n du s . la 9 aprilie 304. potrivit înţelegerii slabilite la început. pentru Orient şi Constanţiu Chior pentru Occidenl. vicio. A tta lo s. cei doi auguşti. către sfîrşilul secolului al VI-lea. în locul lui Diocleţian şi Maximian. episcop de Sirmium . In 305 sau 306. preotul M on tan u s . Diocleţian şi Maximian. după toată probabilitatea. la locul numit Fruska Gora.134 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă meroşi martiri. La 23 fe ­ bruarie 305. martirii Z otic. Amintim că la Sirmium. Duros-onun (Silistra) şi de aici duse la Ancona. asistînd la des!r. Tulcea). la 25 octombrie 304. în Austria). Pedepsele . Era o obligaţie generală de a sacrifica. O scurtă inscripţie greacă de la începutul secolului al IV-lea. la 2 noiembrie 304. Sfîn tu l Irin eu . şi T a sio s (D asius). au suferit martiriul. La 26 martie 304. un ofiţer barbar. s-au retras de la tron. sfinţii numiţi «Q uattu or c o r o nati» = «Cei patru încoronaţi». la 15 sau 20 iulie 304. şi a murit în 316. de la numele căruia Sir­ mium a primit numirea de Mitroviţa. Bine cunoscutul martir_D asiu s ele D urosto ru m (| 20 noiembrie 304). reşedinţa lui Galeriu. şi cinci sau şapte fecioare. Daza sau Daca). S fîntul D im itrie. a suferit episcopul V icto rin d e Pocio\ io (Pe!Sau. La 1 mai 305. S îîn ta A n a s ta s ia şi alţi martiri în alte cetăţi ale Iliricului. ca re şi-au luat ca cezari şi fii adoptivi: primul. între 32 0—323. în vara anului 1971 şi se află aslîizi în biserica mînăstirii Cocoş (jud. a suferit martiriul la 6 aprilie 304. «quarum nomina Deus scit» . a murit laj^ngidunuim (Belgrad). crunt. ale căror moaşte s-an descoperit în cripta de la Niculiţel. în apropiere de Sirmium. în Italia.niquşli Galeriu.:ihuiiea sistemului său politic. pe nepotul sini M axim ian Daia (Daja. Diocleţian s-a retras în singurătatea pa1ci 1ului său de la Salona.“'"între 304— 305. sculptori de meserie.s şi viclean. a pătimii Ja Sirmium grădinarul S in e r o s sau S in erotas. sau sub Liciniu. a suferit moarte de martir la A xio. menţionează numele a trei martiri C h irii. Probabil.

stropirea alimentelor din pieţe cu apă lustrală. Is to r ia b is e iic e a s c â .j prietenul său. 17). în 306.'că suBl5eciu. _ La" 307. şase îmJMralLi^ugiişll^şi . apoi le acordă libertatea de cult. îmbolnăvindu-se. In Occident. 34 . C ip ru lu i. acesta primeşte şi el titlul de august . S ev er este învins de Maxenţiu şi se sinucide. în 306. 3. se proclamă august M a x en . Ga­ leriu dă la 30 aprilie 311. de acord cu Constantin şi cu Liciniu. aceste evenimente nu schimbă situaţia creştinilor. La 306. VIII. Eusebiu. creştinilor li se refuzau îngroparea morţilor. El impută întîi creştinilor că în «nebunia» îoTTnu s-au întors la religia Strămoşilor. încît se găsesc în acelaşi timp. în primăvara anului 311. se aşează sentinele la intrarea în băi şi la fîntîni. ţiu. numind august pe cezarul F la v iu s S e v e i . nemulţumit. Galeriu. pentru a nu fi dezono­ rate. Ciliciei.PERSECU ŢIILE 135 erau groaznice.. Era falimen­ tul sistemului politic inaugurat de Diocleţian. constată zădărnicia persecuţiilor con­ tra lor. iar în Orient ei sînt persecutaţi de Galeriu şi de Maximin Daia. pe fiul său C on stan tin . Constanţiu Chior. Galeriu nu­ meşte î n locui lui pe un vechi tovarăş de arme. care permitea existenţa c r e ş tin ilo r : «ut d en u o sin t c h iis tia n i et c o n v e n tic u la su a co m p o nant» = «să existe din nou creştini şi să se poată ţine adunările lor» (Lactantius. Se intro­ duce constrîngerea la sacrificii prin apel nom inal. greu bolnav Ia Sardica. cîini şi păsări de pradă sfîşiau cadavrele creştinilor (la Cezareea Palestinei).^armata proclamă împărat. de asemenea. E d ictu l d e to le ra n ţă a l lui G aleriu . A suferit martiriul. V a le iiu s L icin iu s (308 —324). Palestinei. cu condiţia să se roage lui . Acesta însă era urît la Roma. la Alexandria. este numit august.! Murind Constanţiu.cezari)-. în locul lui. un edict de toleranţă pentru creş­ tini. S fin ta E ca terin a . Maximian tatăl îşi reia titlul de august. Edictul este surprinzător şi caracteristic pentru starea sufletea scă a lui Galeriu. Constantin (308). îl recunoaşte doar cezar. Unele creştine se sinucideau. după ce făcuse zadarnic apel la medici şi la zei. unde. a chemat din Orient pe fiuTlîau Constantin. cu vin sau cu sînge de la sacri­ ficiile păgîne. Cei care se opuneau sufereau torturi şi pe­ depse corporale . pentru a sili pe creştini să sacrifice. în 307. Mărturi­ sitorii credinţei (c o n îe s s o ie s ) umpleau minele şi carierele Tebaidei. D e m o rtib u s p e is e c u to r u m . fiul lui Maximian I fort ulius şi ginerele lui Galeriu. JLa protestul lui M axim i a i i J a i a . la Sardica.

Totodată Maximin Daia căuta să reorganizeze păgînismul. care era în Galia. în retragere ^ a _ înecat în Tibru. Galeriu a murit la 5 mai 311. în care Hristos l-a îndemnai sa pu ni i pe steaguri semnul crucii. mari preoţi peste provincii). aşa cum. Liciniu a făcut apel la Constantin. şi să nu tulbure ordinea publică. pe care Constantin l-a pus în forma monogramului creştin.^ Istoricii Jiusebiu şi Lactanţiu. rezultat din iniţialele numelui de Hris- . Liciniu. 4. socotit a fi învăţatul preot T. 312). Creştinii au primit edictul cu bucurie. în. circulau pamflete şi afişe anti­ creştine. iar Maximin la Maxenţiu. Un număr de preoţi au suferit în diferi le provincii. — şi a unui vis. din cariere şi din mine. în căutarea de sprijin. Armata lui Maxenţiu era mai numeroasă şi bine instruită Ha a fost lotuşi învinsă :_M axenţiu. se ţineau conferinţe contra creştinilor. In Orient însă. au suferit martiriul numeroşi creştini. Mărturisitorii se întorceau din închisori.136 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă Dumnezeu pentru el şi pentru stat. M a x imin Daia a pornit în un război şi contra regelui Tiridate al A rmeniei. In u r m a u n o r semne minunate — vederea unei cruci lumi­ n o a s e p e c e r .uriari de la_A ntiohia^ ceea ce nu este totuşi sigur. In Palestina. aveau creştinii (preoţi — conducători în oraşe. ev totkw vtxa. Maximin Daia a reînceput persecuţia. înconjurata de cuvintele «întru aceasta vei învinge» — in l ux : s i g n o v i i u v s . a bătut armatele lui Maxenţiu la Turin şi la Verona. a trecut în Italia. dar războiul nu s-a încheiat favorabil pentru romani. a cărui atitudine era jignitoare şi ameninţătoare. Nemulţumit să ur­ mărească pe creştini în Imperiul roman. între care Petru al A le x a n d r ie i şi P h ilc a s d a Thm uis. Din această perioadă sînt cunoscuţi ca marliri cinci episcopi egip­ teni. Persecuţia a încetat deocamdată. s l a nl i n. ceea ce a adus pe Constantin în război cu Maxenţiu. s c ca împăratul atribuia victoria sa ajutorului lui D u m n e z e u . care l-au~'ctrnt>scut de aproape pe ( ' o n. cîntînd şi credincioşii îi primeau cu dragoste. i s l o r i s e .. sus de capitală) şi a fost grea. Lupta deci­ sivii s-a dat lîngă Tibru. Conslanlin a intrat triumfător în Roma (28 octombrie. apoi a mers asupra Romei. devenit creştin. Neînţelegeri politice au adus în conflict pe Maximin Daia cu. la podul M ilvius (13 km. între care P am iil. Constantin. la Cezareea Palestinei şi L u cian la Nicomidia (| 312). dîndu-i o ierarhie. Oraşele c e ­ reau prin petiţii alungarea creştin ilo r. alţii în alte oraşe.

Creştinismul devine r e lig io licita . Liciniu a început să. care proteja pe creştini. adică religie permisă în Imperiul roman. Cei doi împăraţi aliaţi — şi de acum înrudiţi prin căsă­ toria lui Liciniu cu o soră a lui Constantin.PERSECU ŢIILE 137 tos (XP) suprapuse. Cultul creştin a fost din nou tulburat. dat la începutul anului 313. împreună cu Liciniu. are o importanţă epocală prin hotărîrea şi prin urmările lui. Actul s-a transmis şi lui Maximin Daia. jn v in s în 314 de ConslaîîfinT Liciniu îi cedează Iliria. acordîndu-i deplina şi definitivă libertate. dar continuă să-l duşmănească. El a fost urmărit de Liciniu pînă în Cilicia. în lacul Sevastia şi alţii. şi faptul nu trebuie pus la îndoială. D e m ortibu s pcrsecutoruni^~$&). el a căpătat deplină încredere în victorie şi a cîştigat bătălia.jîntre Constantin şi cumnatul său Liciniu. contra căruia Liciniu a trebuit să continue războiul. pe care-1 semnase împreună cu el. A cest act a fost ed ictu l d e la M ed io la n u m (M ilan). şi a actului de tole­ ranţă de la Milan. între anii 320 şi 324.. conflictul avea să izbucnească după aceea. din interese politice. Din nefericire. în orice rnîini s-ar găsi. Este ştiut că din acest moment Constantin s-a alăturat cu totul creştinilor şi că în cuiîhcI a săvîrşit actul hotărîtor pentru situaţia creştinismului. ci le asigura şi interesul şi sprijinul împăraţilor. unii creştini au apostaziat. împăraţii ordo­ nau ca toate bunurile luate bisericilor să fie restituite îndată. îa libertatea credinţei şi a cultului. împotriva lui Constantin. a consimţit de nevoie şi cu întîrziere. Actul de toleranţă de la Milan acorda creştinilor nu numai libertatea şi bunurile bisericeşti luate în trecut. adunările creştinilor au fost împiedicat*' . per secul o pe creştini. Actul de la Milan (textul la Lactanţiu. ca gu­ vernatorii fSa dea pace creştinilor. şi al creşti­ nilor. Pe lîiigă aceasta. verbal. Eusebiu spune că împăratul l-a încredinţat cu jurămînt despre aceasta. înfrint la Adrianopcl şi văzîndu-se strimtorat. Tiranul. ceea ce actul accentua înadins. mărturiseau interesul lor pentru chestiunea religioasă şi proclamau dreptul tuturor. Ei anulau toate hotărîrile anterioare date contra creştinismului şi declarau liberă trecerea la creş­ tinism. şi stingherit. Bisericii i se recunoştea oficial calitatea de instituţie religioasă organizată. • . care între timp dusese lupte contra lui Maximin Daia. unde l-a ajuns moartea pe jumătate pocăit (313 sau 314). Au suferit în acest timp c e i 40 d c w u c c n ic i care au îngheţat noaptea. după ce întrecuse în răutate şi patimă pe toţi ceilalţi persecutori.

Da Iü o rley . coi.). A. Paris. M e th o d e n d e r d i o k l e l ia n is c h c n C h r is te n v e r o ilg u n g n a ch d e r S c h rift d e s E u se b iu s ü b e r d e r M ä r ty r er in P a les tin a . M artin. Trad.. 1961. D o n a u p r o v im e n .ian o a lla c a d u tt a d e l l 'Im p ero d 'O c c id e n te . coi. R é m o n d o n. W.se. A lte s t u d ii : A . 1964. iîngă Bizanţ. J. Bologna. Mainz. J . engleză by A. V II A. 14-er lïalb b an d .¡scheu Allorlm n W iscn sch aft. H e d w i g Fritzen. D e la. ba chiar religie favorizată. Servadoni-D uparc. L a c r is e d e l'E m p ire ro m a in d e M a r c -A u r èle à A n asta. L e s m a r ty rs d e la g ra n tle p e r s é c u tio n (304— 314). par Aug. şi a unor intrigi contra lui Constantin.se.i i i b c ii i. Stuttgart. A. Torino. II c o n ü ic to tra p a g a n e s im o e c r is lia n e s im o n e l sec. D io k le iia n u s .138 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ I n ji r m a unei noi înfrîngeri la 18 septembrie 324.>nu. p. R eal-E n cy clop äd ie der c l. Constantin a rămas singurul împărat al întregului Imperiu roman. 1979. ~DTn'324. în 324. 116— 149. V o g t . n n < o m e t. 1959. C onver­ tirea lui Constantin cel M are a dat un nou curs isioriei universale. t. in « R e a lle x ik o n » iova cit. .010. Paris. Paris. prin încercarea sa de a armoniza interesele superioare ale Imperiului roman cu interesele Bisericii creştine. 2. S c s i m i. art. 284. Paris. Creştinismul s-a bucurat de pace în tot Imperiul. col. Stuttgart. Bd. 7. J o n e s . Se pare că s-a dat un nou edict de toleranţă. L c h r c l m i ci . F lieh e et V . art. de drept şi de fapt. cu buna bibliografie. IV . 2-e R eihe. V a leriu s D io cletia n u s. 1935. 1970. M ünchen.). . r e lig io licita . Din reli­ gie nepermisă şi persecutată. O xford.. în «R eallexicon für A n tike T : ifI ( hrisli'nUimi». 1 W. 147— 189. dar încercarea sa a eşuat complet.. 1946. Paris. i: n s s i i n. 1. la Chrysopolis. 1968. I’ .r . p. m». I < c m. Valeriu Liciniu a iosi c ondamnat la moarte şi executat la Ţesalonic. M. 1958. 1 0 . BIBLIOGRAFI K V ezi cap ito le le p reced en te despre p ersecu ţia creştin ilo r sub îm p ăraţii rom ani. în lu crarea c o le c tiv ă : T h e c o n flic t b e t w e e n P ag a n ism a n d C h r is tia ­ n ity in th e F o u r th C en tu r y (E ssa y s ed. L e d e c lin d u m o n d e a n tiq u e . I. pîna Ia moartea sa în 337. K i r s t e n . Band IV . :■ i n R. creştinismul devine. M om igliano). 1970. L 'E g lise d a n s T E m p ire ro m a in ( I V -e — V -e s i è c le s ) . Stuttgart. in P au ly -W isso v a. G u e r r e e t r é fo r m e (284— 300). persecutînd creştinismul. i p p o I d-E.ii I. t .. lU ettléiien et lu lé l r a r c h ie . 157— 479. 1963. m » . R. T h e C o n ü ic I b e t w e e n P a g a n ism a n d C h r is ­ tia n ity in th e F o u r th C en tu ry . 1965. e i 11 e r. A. după 313.1 1 . Barb. III. II). M. 1 770 p. Traduit de l'an g lais par A. A. fin du 2 -e s i è c le à la p a ix c o n sta n tin ien o (H is to ire d e l'Iigli. Numai Iu lian A p o s ­ tatul (3 6 1— 363) a încercat după aceea să restaureze pentru scurt timp păgînismul. H. O xford. M o m i g 1 i a n o. în situaţia lui de religie favorizată a Imperiului roman. H a m m a n . ( . Paris.

1918. I d e m . M i r c e a P ă c u r a r i u. Prof. 1935. M o n c e a u x . K o s m o s u n d D am ian . p. V I (1954). Prof. H a n o z i n. p. B ucureşti. 695 ş. G a le r iu ş i L icin iu . 1908.». Z e i 11 e r. e t d'H istoire». nr. 206— 2 7 9 . G u e r r e s . C ittà d el V atican o . 464— 471.u. O rt. 1926. 1926. p. B ru x elles. S a in ts d e T h r a c e e t d e M é s ie . 218— 228. 1980. D e l e h a y e . nr. în «Bis. F rankfu rt. 269— 286. R. D aniel Rops. 1925. H. pentru m artirii din S cy th ia M inor (D obrogea) : Pr. Frankfu rt. A rta c r e ş tin ă în R o m â n ia . în «R ivista di Studi C lassici». L a p e r s é c u t io n d e D io c lé tie n e t l e t r io m p h e d e ¡'É glise. 1909.. p. Is t o r ia B is e r ic ii O r to d o x e R o m â n e . 3— 23. X C II (1974). M a r ty r io n u l d e la N ic u liţe l. ed. Paris. t. M ilano. B erlin. Ort. In s c r ip ţiile g r e c e ş t i şi la tin e d in s e c o l e l e I V — X III d e s ­ c o p e r i t e în R o m â n ia . 2 vol. I. 1979. L a G e s t e d e s m arty rs. Rom. U n ter su ch u n g en zur d io k le t ia n is c h e n V e r io lg u n g . 10 (1968). Paris. 1971. p. 161— 192 . Rom. ibidem. în «Rivista di cultura classica e medievale^». 1928. R o m â n ii la D u n ărea d e J o s . p. 1958. 8 (1960). .' 65— 112. S e c o l e l e III— IV . B ucureşti. K n i p f i n g. E n e B r a n i ş t e . nr. 1977. p. vezi : A. P en tru m a r tir ii c ă z u ţi s u b D io c le ţia n . 7 (1958). M artiri ş i S iin ţi p e p ă m în lu l D o b r o g e i d e azi. K. Prof. C h a u l e u r . 1946. S. I (1922). L e s l é g e n d e s g r e c q u e s d e s sa in ts m ilita ir e s . A. p..». D er P o lit ik e r D io k le tia n u n d d i e l e t z t e g r o s s e C h r is te n v e r io lg u n g . A c t e le m a r tir ic e . 1—2. p. F l o r i a n . X C I (1973). L e c h r is tia n is m e e t ïE m p ir e ro m a in d e N é r o n à T h é o d o s e . T h e E d ict of G a le r iu s r e c o n s id e r e d . L a d a t a d e l l e d itt o di S e r d ic a e i v ic e n a lia d i G a le r io . 1923. p. ■3-e éd. 1953 . I d e m . R a d u V u l p e ş i I o n B a r n e a . A lexan d rie. 1908. L e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s d a n s ¡ e s p r o v in c e s d a n u b ie n n e s d e ¡'Em­ p i r e ro m a in . M o n u m en ti p a le o c r is t ia n i clella S c iz ia M in o re. t. Paris. 378— 381. Pr. Pr. p. 53— 120. G alaţi. p. I o n B â r n e a. 3— 5. în «R evue B elg e de Philol. I d e m .. 34— 62. 252— 262. L e s m a r ty rs d 'E g y p te. p.P ERSECU ŢIILE 139 H. B u ­ cureşti. 975— 1011. L e s m o n u m en ts p a lé o c h r é t i e n d e R o u m a n ie . 1— 2. P o litic a r e ii g i o s a d e l l 'm per a to r e L ic in o . S t a d e . C re ştin ism u l în S c y th ia M in or d u p ă in sc rip ţii. 1976. 1979. în D e la D u n ăre la M are. I d e m . 1982. L a v é r it a b l e lé g e n d e d o r é e . H a m m a n . F o r t i n a. p. P a u l A l l a r d . şi 329— 334. 9-e éd. Paris. P o p o s c u . 7— 8 . Faen za-R av en a. F. p. în «A nalecta B olland ian a». I d e m . X C I (1973). M artirii c r e ş t in i d e la N ic u liţe l d e s c o p e r i ţ i în 1971. W i 1 1 m a n. L a G e s ta d e i m artiri. I d e m . T e x te fran çais av ec Introd u ction de H. 2-a. în «Bis. Paris. Prof. lini. trad. S a n te C a t h e r in e d'A le x a n d r ie . D ie R e lig io n s p o lilik d e s K a is e r s L icin iu s. I d e m . I d e m . B u cu reşti. P en tru îm p ă r a tu l G a le r iu (293— 3 1 1 ): C a t a u d e l l a . P en tru îm p ă r a tu l L icin iu (308— 3 2 4 ): M. L a G e s t e d u sa n g . I o a n R ă m u r e a n u . cu b o ­ gată b ib lio g rafie rom ână şi străină. în «Philologus». X X X I (1912). 245— 2 6 5 . J . 1967. 255— 274. P. J . Paris. S iin ţi ş i m a r tir i Ia T o m is-C o n sta n ţa . P. In lim b a ro m â n ă . K u ltu sb r eitu n g und V o lk s d e v o t io n . ita lia n ă de E lena C ontucci. I. Paris.. în «Studii T e o lo g ic e i. I d e m . nr. 74— 82. L X X II (1913). B ucureşti.

Diocleţian. Rom. N o i d o v e z i a r h e o l o g i c e r e fe r i t o a r e la v c c h im e u m a r tir ilo r d e la N icu liie l. p. ipo­ (■ criziei şi solisl ic. Raporturile cu păginismul.180).* l ’ r. Alexandru Sever. nr. un Iile/of sloic sau eclectic. Pr. 9— 10. Prof. în «D acia».'i / (/ lui P eregrin ). m o­ noteistă şi morală. O rt. A ceastă nevoie creştea pe măsură ce creştinismul se prezenta ca o religie revelată. nr. mai ales filozofia. (533-. i l . loci/i R ă m u re a n u . Spre reformă tindeau şi unele măsuri imperiale (Au­ gust. ironiza şi ridiculiza credinţa în nemu­ rirea sufletului. 277— 281. în epoca primarii a creştinismului.«• b 'r ito riu l p a tr ie i n o a s tr e . A lta lo s . intitulată «C uvînt a d ev ă ra t» (Aoţoc ¿X'/jOVjs). D i a c o n u. 1600 d e a n i d c la p rim a m ă r tu rie docu ­ m e n ta r ă d e s p r e e x is t e n ţ a e p i s c o p i e i T o m isu lu i. cultele ori­ entale şi misterele. p r o f .». îr. d. Nic. X X IV (1972). 3— 4. 17— 26. «M itropolia O lten iei». p. Ş t . K a m a s is şi P h ilip p o s . El a criticat de asemenea superstiţiile. 189— 202. D e s p r e d a ta p ă tim irii lu i Z o tik o s . C rescc n s urau şi criticau pe creştini. nr. Evoluţia raporturilor creştinismului cu păginismul. nr. L X X X V III (1969). 4. în secolul al II-lea.. (1972).». Aurelian. în «Buletinul M onum entelor istorice». Cultul martirilor.140 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ V i c t o r H. în «A nale cta Bollandiana. T u lcea). P. p. nr. iubirea lor frăţească (în scrierea D espre /mu. 5— 6 . 120— . 91 (1973). P rim ii m a rtiri c r e ş tin i c u n o s c u ţi . p. p. p. O ri. de Tu lcea). profesorul lui Marcu Aurel iu. Cel ii’. X V I (1972). XLI. păgînismul însuşi simţea nevoia unei reforme.(Ml. p. Rom.ti in. care nu se păs!rează. Ş e r b ă n e s c u . spirituală. înainte dc neoplatonici. 5— 8 . Satiricul L u cian d e S a m o s a ta (c. dorinţa lor de martiriu. I.». I d e m . A cte martirice * 1. 966— 1026. A rrian u s. -în răsplata viitoare. C o rn eliu s F ron ton . X C IV (1976). 580— 586. credulitatea.s(-nuial adversar păgîn. N ă s t u r e l . dar e cunoscută în cea mai mare parte * Capitol r u da r i . N o v e a u x té m o ig n a g e s c h r é tie n s su r Ie lim e s n o r d -s c y th iq u e : Ia b a s i l i ­ q u e à m arty riu m d e b a s s e é p o q u e r o m a in e d é c o u v e r t e à N ic u lile l (dép. Q u a tre m a r ty rs à N o v io d iin u m (S cy lh i. Maxim in Daia). I d e m . a fost C els. crezînd chiar calomniile care circulau pe~scama lor.i M ineure). P. B a z ilic a cu «m a r t y r ic o n » din e p o c a r o m a n ită ţii tlrz ii d e s c o p e r i t ă Ia N ic u liţe l (jud. în «Bis. în «Bis. 24 (1973). El a scris pe la 175— 180 o serioasă lucrări' critică contra creştinismului. D a v i d . B a u m a n . în «Studii şi c e rc e tă ri de isto rie veche». 2 . dispreţul creştinilor faţă de moarte. P.i lilo/. un epicureu de mare talent.ofilor păgîni (cinici).

culturii. de scandaluri. ci să ducă şi o viaţă morală. Importanţa scrierii lui o dovedeşte faptul că a combătut-o după vreo şaptezeci de ani. care a căutat sa refacă păgînismul într-un sistem nou şi măreţ. N e o p la to n is m u l a fost un_ curent fi. un egiptean. El a scris E n n e a d e le . femei şi copii. —■vicioşi şi ridicoli în credinţa lor. iar întemeietor A m m on iu s Sciccas (ţ c. Pentru aceasta el era mult respectat de adepţii săi. de erori recente şi de idei morale împrumutate din filozofie şi-l denunţă ca periculos statului. într-o scriere intitulată K a i i Xpiotiavffiv = . şi mai ales pe autorul necunoscut numit D ion isie A r e o p a g itu l (-sec. cîte nouă lucrări în fiecare serie. Contemplarea şi extazul jucau mare rol în neoplatonism. re ­ venind la învăţături religioase pe care le credea comune altădată şi fundamentale religiei. El da lumii o explicaţie in­ teresantă. Sistemul neoplatonic era panteist. 240). pe creştini îi numeşte ignoranţi.lnzn./ Premergător al neoplatonismului poate fi socotit J> lu tarh (f 120— 125). El socoteşte creştinismul un amestec de extravaganţe iudaice. cu ură şi cu palimă. Cels a com­ bătut minunile. oameni de rînd —■ sclavi. în parte folosite şi azi. El a combătut creştinismul di­ rect. înrudită cu a platonismului. Elevul lui Plotin a fost P orîiriu din Tir (t 304. Cels nu a atacat din creştinism puncte izo­ late . [ P lotin (c. de superstiţii. V). la Roma). în care ia atitudine contra s c e p t ic is m u lu imaterialisimilui şi gnosticisrouluiTPTotin trăia ca un ascet şi urmărea să aibă şi să înveţe nu numai cunoştinţe filozofice-religioase. pe care voia s-o discrediteze şi compromită. despre care se crede că a fost un timp creştin. el se referă în critica sa la toată religia creştină. apărută in anul 248. Neoplatonismul a avut idei şi ter­ meni prin care a influenţat în parte chiar pe unii teologi ca Origen. Pe Iisus Hristos îl crede un mag iudeu. deci 54 de cărţi. cu argumente iscusite şi îndrăzneţe. prin lucrarea C on tra lu i C els (Kam KsXaoo). un mare teolog şi scriitor ca Origen. Sistemul neoplatonic l-a consolidat elevul lui Ammonius Saccas. în 248. El avea unele idei religioase şi morale însemnate şi voia să unifice diferite credinţe păgîne vechi înt’r-6 religie curăţită de miiuri. 205— 270). pe Apostoli nişte amăgiţi sau amăgitori. dogma întrupării şi învierii Mîntuitorului. şase serii de cărţi. societăţii. născut din adulter.PERSECU ŢIILE 141 din combaterea ei de către Origen. care a studiat în Italia. pe care l-a audiat şi Origen. religios.tir. ca profesor alexandrin.

contraziceri pe care le-a folosit în sec. Tot atît de violent a atacat creştinismul împăratul Iu lian A p o sta tu l (361— 363). El atacă sistematic creştinism ul. în care adună toate calomniile spuse de Cels. filozoful neoplatonic H ie ro c le s . la 303. în tratatul Kgcto tcuv TaXilamv = «C on tra G a lilee n ilo r» . ("uliul nmrlirilor a ieşit ca o manifestare firească din vrednicia martirilor şi din croclinţa creştină. retorii şi sofiştii: L ib a n iuh. cu insulte şi neadevăruri. Istoricii raţionalişti l-au socotit o imitaţie a cultului mor­ ţilor şi ('roilor clin păgînism. compusă între anii 290 şi 300. pomenirea.742 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ « C on tra creştin ilo r» . Ei au suferit. ale lui F ilo n A lex an d rin u l. în 15 cărţi. cantînd contraziceri în­ tre Vechiul şi Noul Testament. îndeosebi Sfînta Scriptură şi învăţăturile religiei creştine. precum şi între apostolii Petru şi Pavel. El a scris AoŢot cpiXaX^Qei? upoţ xpwttavou? = «C u vin te iu b ito a r e d e a d e v ă r c ă tr e creştin i» . Porfiriu combate minunile şi învierea Mîntuitorului. ca şi iudeii. Din epoca persecuţiilor. cu un curaj uimitor. La . făcut o serioasă concurenţă creştinismului şi mult rău Bisericii creştine. prin împrumutul său de idei şi mai ales prin caracterul său jilozqficp-religios. Au mai combiilut creşiiniismyd. s c r ie r ile orîicej. în această lucrare. Tot atît de violent a atacat creştinismul. precum şi o r a c o le le p ă g în e. piiviloiire la înmormîntarea. ţoale torturile şi pedepsele imaginate de fanatismul şi brutalitatea unei lumi care ura pe creştini şi pentru care viaţa lor nu preţuiau nimic. neoplatonismul a. Porfiriu adună toate cele spuse înaintea lui de Filostrat şi de Cels împotriva creştinilor. X V III— X I X critica protestantă raţionalistă. păgînii foloseau de asemenea. creştinismului adevărurile filozofice şi un păgînism epurat de mituri. cum. Biserica a moştenit cul­ tul nuntirilor. v eşni­ cia pedepselor iadului. punîndu-L mai prejos de Apollonius de Tyana.. pe cele numite ale lui H erm es J'iism cg isto s. ţlim e r iu ş iT h e m is t iu Prin pretenţia sa de superioritate. Elevul lui Porfiriu. Filostrat şi Porfiriu contra creştinismului şi înjoseşte persoana lui lisus Hristos. în s e ­ colul al IV-lea. cinstirea şi invocarea Sfin­ ţilor.^ Jam bU cj(Jamblichus Ţ 333) a combătut de ase­ menea creştinismul. Cultul martirilor. răstălmăceşte viaţa lui lisus I Iristos şi opune . guvernatorul BiLiniei şi apoi al Egiptului. numea el în derîdere pe creştini. 2. împotriva creştinilor. pe baza unor asemănări exterioare şi de formii.

d ie s n ata lis). C a sfinţi. martirul este considerat un sfînt. şi o însemnau spre ţinere de minte.. creştinii i-au cinstit pe martiri ca pe Sfinţi şi le-au adresat rugăciuni. modeşti. 19 . 6. 9). 28. senini.un botez. care tine loc de b o te z . 9). efectele martiriului i-au dat pentru credincioşi valoare apologetică. spune : «Am văzut sub jertfelnic sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvîntul lui Dum­ nezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o» (Apoc. Trupurile. convinşi. vorbind despre cei ce şi-au vărsat sîngele pentru Hristos. pentru ai lor. fără orgoliu. La mormîntul martirilor. a credinţei lor. Creştinul luptă şi suferă pentru Iisus Hristos.la . fara“a’~mai fi ju d e c a ţ r ’ca ceilalţi oameni. Mîntuitorul le spusese că vor fi prigoniţi şTT lilîg u rase~ că vaTlî~cu~eî (Matei 10. martirii vor " asista la judecată lumii.PERSECU ŢIILE 143 suferinţele fizice se adăugau cele morale. rugîndu-se. 50. Martiriul avea 'deci puterea unui sacrament. care a forţat chiar admiraţia paginilor. Sîngele vărsat şterge toate păcatele-^&i-este. fără revoltă. scria Tertulian (A p o lo g e ticu m . 20 . care a suferit de asemenea pentru mântuirea noastră. Martirii erau îngropaţi cu cinste. Ei mureau cu bucurie. pe care o numeau «ziua naş­ terii» (Tjftspa jevéOXioí. spre a se ruga la rîndul lor lui Dumnezeu pentru ei ¡ le-au adresat ca unor «martori» ai lui Iisus Hristos (Fapte 1. creştinii se adunau şi săvîrşeau cultul la ziua anuală a morţii lor. Atitudinea sufletească a martirilor. XVIII). j Rabdarea riiai presus de puteri a creştinilor se explica prin cre ­ dinţa lor. Murind pentru Hristos. Sfîntul Apostol loan. Tertulian aminteşte că creştinii făceau rugăciuni în fiecare an pentru . Atitudinea lor morală în faţa morţii era de asemenea vrednică de toată lauda. încrezători în dreptatea c auzei lor sfinte. Prin aceasta.~ MaHunsTEorii erau preferaţi în cler şi puteau să dea scrisori de recomandare pentru reprimirea în Biserică a celor căzuţi în persecuţii (la p si). martirul dobîndeşte merite deosebite înaintea lui Dumnezeu şi a creştinilor. Creştinii au văzut în el pe drept o dovadă a puterii dumnezeieşti. Curajul martirilor a adus pe mulţi păgîni la creştinism : «Semen est sanguis christianorum» = «sîiiqeJe creştinilor este ca o sămînţă». dragoste şi pietate ÍM artiriu l lui P olic a r p.8). Pentru aceasta. 13). Botezul"sinctelui.^ te h u m e n i. Creştinii ştiau că suferă pentru Iisus Hristos şi că sînt asistaţi de Dumnezeu. resturile sau osemintele lor erau adunate de creştini cu mare grijă. Marcu 13. Martirii le-au suportat cu un eroism unic.

se spune în M artiriu l S iîn tu lu i P o lica rp (f 155). Sfîntul este numai un intercesor. fără a muri. se adm o aiLJluJ^ Jiţ& Q ri-ci lui Dumnezeu. iar p e m artiri îi cin stim d u p ă vrednicie. în marea familie care este Biserica şi ai cărei membri sînt deopo­ trivă creştinii din viaţă şi cei morţi. adorarea şi jertfa. cei vii se pot ruga pentru cei ador­ miţi. Istorisirea celor îndurate de martiri şi de mărhirisiloii c o n lc s s o r c s . s-a păstrat încă din antichitatea creştină. c a p e u ce n ic ii şi im i­ ta torii D om nului» (XVII. Mie sini de mal multe feluri : a) C op ii d c p c p r o c c s c ic v e r b a le d e ju d e c a tă — . s .144 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LA cei morţi. ni s-au |11stra I. A ceastă rînduială creştină referitoare la cultul Sfinţilor.acestea se numesc propriu-zis «a c t e » (acta) şi sînt de mart. cu ocazia aniversării naşterii lor spirituale (De c o r o n a m ilitis. Ei nu invocau pe Sfinţi ca pe zei. opoXo'ţ-ij'cat.i lui I Iris tos sufereau torturi. închisoare. pedepse. adică de creştinii care pentru măr­ turisi re. Cultul propriu-zis. ticeasln nu infirmă legitimitatea şi folosul cultului Sfinţilor în Biserică. numite «m artyria». diverse fragmente în a c t e le z ise > m artirice. pen tru c a P. Dacă în TTrilTnr^fmţiîor şi al moaştelor lor. 3). în cinstea Sfinţilor.l e s t e F iu l Iui D um ­ n ezeu . s-au ridicat primele locaşuri creştine de cult. şi-i declara conştiinţa şi consensul clerului şi credincioşilor. Creştinii au făcut totdeauna deosebirea ini r e cultul Sfinţilor şi cul­ tul păgîn al morţilor şi al eroilor. _Acte martirice. Concepţia lor religioasă şi morală era cu mult deosebită de cea păgînă. «N e în ch in a m Iui H ristos. obţinute de creş­ tini de Ia Iribunale . SfinUil se poate ruga pen­ tru creştini. 3. căci rugăciunea lor se îndrepta prin mijlocirea Sfinţilor către Dum­ nezeu. Pe sfinţi îi recomanda viaţa şi sfîrşitul lor. . A ceasta au practicat-o de la început creştinii. învrednicit cu cinstea sfinţeniei. Ca şi martirii şi sfinţii în genere.auiridjj^ajUnesşuri-^te-euli^ numele lor a început să se dea de prefe­ rinţă ca n u m e d e b o tez . Din asemenea însemnări s-au format cu timpul m a r tir o lo a iile si c a le n d a rul creşti# . III). erau respectate şi cinstite moaş­ tele lor.. Ele erau considerate ca sfinţind locul şi do aceea erau depuse în biserici. s-au putut strecura şi unele abuzuri. pentru o parte din ei. Pe mormintele martirilor sau în apropierea acestora. Prin unele moaşte se săvîrşeau minuni. un mijlocitor bine plăcut lui Dumnezeu. valoare istorică.

a. E. D iac. 1957. c) In afară de aceasta. se numesc în general «m artirii» — p a s s io n e s (sing. 1928. A. p. în A u ls iie g u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt . dar multe din ele au fost distruse în timpul persecuţiei lui Diocleţian. 1982 : s to ic is m u l. B a 1 c a. în epoca piersecuţiilor din timpul împăra­ ţilor romani. martirii înşişi. G e g e n C e ls u s . 10 — Istoria bisericească . 1934. L 'A n tiqu ité e t M o y e n  g e . Perpetua. Bologna. P. T rad u cere engleză de A. Montanus. 8 . L e S to ïc is m e d e s P è r e s d e ¡'É glise d e C lé m e n t d e R o m e à C l é ­ m en t d 'A le x a n d r ie . B r é h i e r. Bucureşti. B u cu reşti. A. N. Torino. Ele se citeau la cult. Paris. B r c h i e r. II C ris tia n e s im o e R o m a . au fost traduse şi în limba română de Pr.a r é a c t io n p a ïe n n e . cu caracter nesigur sau legendar. 1062. É tu d es su r la p o lé m iq u e a n t ic h r é iie n n e d u I . N ew York. B u cureşti. W arbu rg-O xford . 415. P en tru p o le m ic a lu i C els. passio). J7 c o n llit o ir a p a g a n e s im o e t c r is tia n c s im o n e l s e c . Irineu de Sirmium ş. N. martori ai întîmplărilor. T. sau pe baza mărturiilor unor martori contemporani. p. ju d e­ cării. Unele martirii (ale lui Policarp. p. I. Is t o r ia F ilo s o lie i. O r ig e n e s W e r k e . 1965. pentru îmbărbătarea şi edificarea credincioşilor. D esp r e m o a r te a Iui P ere g rin o s. Paris. n e o p la to n is m u l. 1968. I d e m . Paris. T.P ERSECU ŢIILE 145 b) A ltele sînt p o v e s tir i s c r is e d e creştin ii c o n te m p o ra n i. p. 1959.485. BIBLIOGRAFIE P o le m ic a a n t ic r e ş t in ă : L u c i a n d e S a m o s a t a . Paris. A ctele martirice originale. H is to ir e d e la p h ilo s o p h ie . Uneori şi-au scris pătimirea lor. Dasius. 1979. L a r é a c tio n p a ïe n n e s o u s ¡’E m p ire ro u m a in . chinurilor şi morţii lor martirice. d e L a b r i o l l e . I.e r au V l . V aloarea lor este mare pentru cre­ dinţa şi viaţa credincioşilor. R o u g i e r. 458— 506. C e ls c o n tr e l e s c h r é tie n s . ed. s-au scris mai tîrziu numeroase p o v e s tir i despre martiri. I r a p p o r ti ir a il C r is iia n e s im o e V lm p ero d a S ev ero à G allie n o . pînă aproape de moarte. IV . Ioan Rămureanu. din auzite.. M a r t a S o r d i . II. Barb sub titlul.. au fost numeroase. P en tru i ilo s o lia s t o i c ă : L e s sto ïc ie n s . Paris. B erlin. care fără să fie de faţă la chinurile martirilor. 1970. 235— 264 . Prof. L. 1977. p. în A c t e le M artirice. trad u cere în rom âneşte de Radu H încu. Z. 313— 340. care a ordonat distrugerea arhi­ velor creştine între anii 303— 305. 1982. T e x te s traduits par E. A ceste istorisiri ale arestării. adică copiile făcute după procesele-verbale de judecată.e s i è c le s .. au istorisit suferinţele a ces­ tora. M o m i g l i a n o . ¡lap-coptov. Bücher. în S c r ie r i a le s e . Apollonius. 340— 374. S p a n n e u t. ca literatură pioasă. T h e C o n llic t b e t w e e n P ag a n ism a n d C h ristia n ity . ca Sfînta Perpetua. Prof.

L ’a ttitu d e d e Ï Ë g li s e e n v e r s la p o lit iq u e ant ¡c h r é tie n n e d e l'e m p e ­ reu r J u l i e n ¡'A p o sta t. Ju lia n i Im p e r a to r is li~ b r o r u m c o n tr a C h r is tia n o s q u a e su p ersu n t. 1975. P en tru P o r iiriu ( f 304. A. Schw yzer. p. p. D e l ’h is t o ir e à la l é (icn d r (X ll niC>). C ir illo A le s s a n d r in o . L 'e m p e r e u r J u lie n . Paris. ('¡egen d ie C h riste n . J . D ie A k tu a litä t P lo tin s. 1930. M ünchen. O r i g e n . Ju lia n th e A p o s t a t e . 5 vol. C hircă. B erlin . G iesen. t. de H. 2-nd ed. ed. Trad. B u c h n e r . 1960. Trad. t. J u lie n l'Ai><>sl(il. Paris. italiană. (331— 363j. li r n u n e t J . polonă. B erlin. T e x te é tab li et trad uit par H Bréhier. de Pr. II. Răm ureanu). K oetsch au în D ie griech. 1931. O r i g è n e . B odogae şi colab o rato rii : N . N ew Y ork. T h e r e a l M ea n in g o t P lo tin u s In t e llig ib le W o r ld . 1880. I. M olw auke. V I. K Bi nv in \ v t’Uc E m p ero r Ju lia n . 1956. T ă u ş a n . D ie W a h r e L e h r e d e s K e ls o s . trad. 1955. S tu d ii: P. cu bo gată bibliografie. R i r i i n I M. N.a v ie île T e m p e m r e J u lie n . engleză b y M. prof. von Ila rn a ck . IV — V. Lund. Darm stadt. Leipzig. 1978. 110. I. 1956. în SitzungIxTK'lili' der särli. Paris. ed. B erlin . M ackenna. Paris. R i c h t e r . 2. M ö g lich k eilsleh re. 1964. K l e i n . 1926. diip. Iu lia n a n d llc le n is m . 15 B ü­ cher. T. I. P 1 o t i n. germ. I7fl p. M. J . S t u d ii : A. R. Paris. M ilano. E n n ë a d e s .ilicn . 3-a.1. franc.F o w d e n . I— II. 1924— 1954. 1964. 6 (1928). 1977. 1942. P en tru Iu lia n A p o s ta tu l (361— 3 6 3 ): C. B i d e z .-R. . Lodz. p. V I— 531 p. L o g o s u n d N o m o s. 119— 1149-. pur 1'. N ew Y ork . B u cu reşti. T.. (Coll. London. Christ. 23. L on­ don. 1949.. d er ersten drei Jah rh . t. V ie d e P o r p h y r e . A n in te lle c ­ tu al b io g r a p h ie . T e x te é ta b li et trad uit par M arcel B orret. 1984. P. P l o t i n u s . M ünchen. N e u m a n n . Leipzig. S. II C o n tra G a l il a e o s d e l l 'Im p era to r G iu lia n o e t il C o n tra J u lia n u m d i S. A. B erlin. 1— 2. F i s c h e r . 1916.146 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ ed. ed. A kadem ie der W issen sch aften . IS i il ev. «Sources C h rétienn es»). Der r ö m is c h e K a is e r Ju lia n in d e r R e lig io n s g e s c h ic h t e . 1980. B ru x elles. în A u is tie g u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt. 1. M e r e d i t h . J . F r a g m e n te und R eferate. P aris. în «D idaskaleion». P ărinţi şi scriito ri b ise riceşti. 1978. W i f s t r a n d . L 'e m p e re u r J u l i e n o u l e r ê v e c a lc in é . i. Leipzig. 1910. 1970. trad. G r. 221— 260. C e r a n . la R o m a ): P o r p h y r i u s . 570 p. P aris. 1925. 7 vol. B ucureşti. Sch rifst. E n n c a d c s . Rinn. P.'im p c ra to re G iu lia n o ¡’A p o s t a ta . 1 9 5 9 . 1980. Pulpea ( = Pr. 9). cu trad u cere germ ană. T. by B. T r o u i l l a r d . C els a u l e c o n llit d e la c iv ilis a t io n a n tiq u e c l d u c h r is tia n is m e p rim iţii. London. L a p u r iiic a tio n p lo tin ie n n e . A r m s t r o n g .M é c h i n . 1959. in 1. A. H enry e t H. şi T eod osia L atcu (Col. C e ls u s u n d O r íg e n e s . P o r p h y r y a n d J u lia n a g a in st I lie C h ristia n s. A. 1978. 1956. A. S t u d ii: C a r l A n d r e s e n. I d e m . 1981. Page. J u lia n A p o s ta ta . C o n t r e C e ls . . L a p r o c e s s i o n p lo tin ie n n e . M i u r a -S t a n g e . 1942.. L u p ta îm p ă ra tu lu i Iu lia n îm p o tr iv a c reştin ism u lu i. t. Z e u g n is s e .1. ( I. 340 p. A t h a n a s s i a d i . Paris. Trad. B ibliog rafie. 1961. B ucureşti. R. 1957. I— V . I. de l'il. Paris. H ayw ard. P. l. (' i p o I il i. 1967— 1976. Paris. I. R o u g i e r . Vezi al io num eroase ediţii şi studii la I.i prima ed. P en tru P lo tin ( f 2 7 0 ): P lo tin i O p era . Prof. F ilo z o tia lu i P latin . L. W . . 1— 114. Paris. 1889. D ie P o le m ik d e s K e l s o s w i d e r d a s C h risten tu m . engleză b y S. C o n tr a lu i Ce/s. . S t u d ii : H. B o n o i s t . O xford. B o w e r s o c k . W . C o stelloe. I. (I. R e g a z z o n i .

Prof. Cercetătorii mai obiectivi* recunosc că aceste aprecieri sînt unilate­ rale şi exagerate. în «Studii T e o lo g ice». H r i s t o u . Paris. C. X V . 1943— 1946. T esalo n ic. t. 1964. J .PERSECU ŢIILE 14? Pentru cultul martirilor şi Actele martirice : Panaiot Herbert părită în 1979. că nu ţin seama de realităţi şi că desconsideră fără te ­ mei elogiile contemporanilor la adresa lui Constantin (Eusebiu de Ceza* C ap ito l re d a c ta t dc P r.. J . D aniel-Rops. care ar arăta că împăratul n-a fost creştin adevărat : că a păstrat titlul religios păgîn de «pontifex maximus» şi a tolerat încă păgînismul. lo a n R ă m u rea n u . O xfo rd . e t de Liturgiei». că a avut uneori atitudine echivocă între creştinism şi păgînism. 9— 10. Pe cînd Biserica Ortodoxă îl cinsteşte ca sfînt. oportunist. 1953. V. 324 p. politica lui religioasă. Paris. 1982. col. Studii: F r . P. în «M ém oires de l'A cad ém ie de B elg iqu e. H. nr. trad u cere ita lia n ă de E len a C ontucci. 1950. The Acts oi the Christian M arty rs. în «Dict. p. Paris. L e c 1 e r q. sub titlu l: La Gesta dei martiri. 2-e éd. Părerile istoricilor asupra lui C on stan tin c e l M a re (306— 331) variază mult. B ucureşti. 401— 462. 1. b ib lio g rafie bogată. 1955. se aduc diferite măsuri şi acte. 1974. T e x te fran çais a v e c Introduction par H. M u s u r i l l o . T à Mapxupia tôW â p ia ito v xpivziaviâv. Persécution du christianisme dans ¡'Empire romain. t. protestanţii şi unii cer­ cetători profani văd în el doar un însemnat om politic. Actele martirice. A. 1935. iar cea Romano-Catolică recunoaşte că e «mare». 621— 671. Unii socotesc chiar nefastă. 390 p. p. pentru creştinism. 1972. d 'A rch. Chap. B ru x elles. H a m a n n . P. I— III. Les persécutions dans TEmpire romain. 366— 370. 1958. între Ortodoxie şi arianism. G r a b a r. M a r i q. r e ti­ Traduceri: A. p ro f. Alte ediţii şi studii şi traducerea în româneşte a actelor martirice la Pr. 5. R. Martyrium. X V . că s-a botezat aproape de moarte de către episcopul semi-arian Eusebiu de Nicomidia. La Geste du sang. Recherche sur le culte des reliques et l'art chrétien antique. Saint. Martyrs grecs.. London. no.. La Geste des martyrs. p. C lasse des Lettres et des S cie n c e s m orales et p olitiques». O r g e l s . Constantin cel M are şi creştinismul * 1. II-c— VIII-e siècle (22 études). 1978. Les origines du culte des martyrs. P aris. chrét. Idem. care a servit Biserica pentru a şi-o aservi. H. I. G r é g o i r e . condus de in­ terese personale şi de stat. H a n o z i n . Cinstirea Slintelor icoane în primele trei secole. 5— 187. M ilano. M o r e a u e t A. Ca dovezi. X X III (1971). Convertirea. 56. Paris. M o r e a u . R ă m u r e a n u . H a l k i n .

la Pons Milvius (Podul Vulturului). Este. dar este ştiut că o dată declarat pentru libertatea creştinismului. sus l l r i s l o s . deasupra soarelui cu jiiseri|>(.i pe crucii. fa­ vorabil pe Constantin cel Mare. fiind mărturisită de el însuşi şi de contemporanii săi. introdus de împăratul Aurelian.ui : = xotm» vixa.148 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ reea şi Lactanţiu). să-l cn s e m nu l sleugurile |>m i. dar nu.. Constantin a văzut p e cor z i u a . Este sigur că înainte de toamna anului 312. EuseImi do Cezareea şi Lactanţiu. . în timpul războiului cu Maxenţiu. evoluţia lui religioasă. fireşte. cînd s-a produs schim­ barea lui Constantin. Unii din criticii cei mai înverşunaţi ai persoanei şi operei lui Constantin cel M are şi-au schimbat părerea mai tîrziu. D e -m or­ lv ii hus jH'ixc'ciilom m . o Cruce luminoasă.se iniţiase mai îndeaproape în religia lor. Constantin s-a apropiat tot mai mult de creştinism şi s-a lăsat tot mai mult pătruns şi influenţat de el. l e c l o r iu l u p l e . Este interesant că unii din cei care au criticat mai mult pe Constantin au fast ostili creştinismului însuşi şi au scris despre el cu patimă şi idei preconcepute. schimbarea lui Constantin e s t e mare. in h o c sig n o v in c c s (Lactanţius. Nu se poate spune sigur nici despre mama lui Elena. cerîndu-i soldaţilor ca să le servească drept semn proLa ziuă. 5). dată la 28 o c t o m b r i e 312. cu monograma creştină.era cultul sincretist al soa­ . Numeroşi istorici dintre cei mai severi şi obiectivi' apreciază. Pînă la 312. poate cu unele influenţe neoplatonice. î n amiaza mare. în ajunul luptei cu Maxenţiu. ca om de convingere religioasă. pe care-1 văzuse ziua pe cer. După istoricii creştini. Constantin cunoscuse desigur creş­ tini. că era creştină. 48. la început. ea. surprinzătoare şi incontestabilă. după modelul arătat în vis. greu de cunoscut în intimitatea ei. Cît priveşte realitatea şi sinceritatea convertirii lui la creştinism. ea este evidentă. relui — S o l in v ictu s. Noaptea. Constantin a progresat continuu. nu trebuie socotită ca fiind totală dintru început. şi confirmată în general de politica lui religioasă. La 312. l i. în timpul somnului. Aeosl ci este monogramul lui Hristos HP sau ^ confecţionă un steag. religia lui era pagină . iar politica lui re ­ ligioasă nu trebuie judecată numai după unele acte. începînd cu lupta cu Maxenţiu de la Pons Milvius din 28 o c­ tombrie 312 pînă la botezul lui în mai 337. In acest timp. Pentru a înţelege convertirea lui Constantin cel Mare la creştinism. i s-a arătat.

în ajunul luptei de la Pons Milvius.000 de soldaţi. I. dimpotrivă. afirmă că Mîntuitorul s-a arătat noaptea lui Constantin. V ictoria a fost cîştigată de Constantin spune Lactanţiu. Ceea ce Constantin aprecia mai mult la creştini era . in armata lui Constantin. apa­ riţiei minunate a Sfintei Cruci pe cer s-a petrecut înainte ca Constantin să plece cu armata din Galia (V ia ţa lu i C on stan tin . cu ajutorul lui Dumnezeu. Lactanţiu. care se păstrează pînă azi la Roma. Eusebiu afirmă că fenomenul. pentru a învinge pe Liciniu. Actul din ianuarie 313. Constantin a povestit mai tîrziu lui Eusebiu. Unele locuri din Galia revendică onoarea apari­ ţiei minunate a Sfintei Cruci pe cer. 28— 30). Chiar în războiul cu Liciniu. Constantin acordă libertate de cult generală. După cîteva luni de la victoria asupra lui Maxenţiu. afirmîndu-se că Constantin s-a aflat sub efectul unei halucinaţii. Constantin l-a apărat şi susţinut continuu. nu poate li în mintea lui Constantin doar rezultatul unui calcul politic.000 de soldaţi. cum a încercat să demonstreze istoricul belgian Henri Grégoire. V eracitatea apariţiei Sfintei Cruci pe cer a fost atacată de unii. în a cărui armată recrutată din ţările Orientului erau mulţi creştini.singura religie netolerată pînă atunci în Imperiul roman. Consecvent convingerii şi sen ­ timentului său despre dreptul şi valoarea religioasă şi morală a creşti­ nismului. lîngă Roma. La Roma i s-a mai ri­ dicat lui Constantin cel M are şi o statuie pe care se vede semnul Crucii. formată din ostaşi din ţările Occidentului. declarîndu-I relig ia lic ita în Imperiul roman. in stin ctu d iv in ita tis = prin inspiraţia divină. pentru ca împăratul să se poată bizui pe sprijinul politic-militar al creştinilor din armată.PERSECU ŢIILE 14» steag numit lab aru m . că semnele care i s-au arătat l-au încredinţat de puterea lui Hristos şi l-au făcut să treacă de partea creştinilor. cu jurămînt. iar M axenţiu 150. Atitudinea îngăduitoare faţă de creştini. Că Constantin însuşi a fost convins de apariţia minunată a Sfintei Cruci. ajungînd în apropierea Romei. Constantin nu se putea baza anume pe dezertarea lor în favoarea lui. creştinii erau alunei prea puţini. deoarece el. Războiul contra lui Maxenţiu nu avea un caracter religios. de la Milan. . cu preferinţă şi stăruinţă pentru creş­ tinism. după anul 312. nu avea decît 20. ne-o confirmă inscripţia de pe arcul de triumf al lui C on­ stantin. este nu numai un act de dreptate ci şi de protejare şi favorizare a creşlinilor.

150

IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LA

valoarea lor morală şi mai ales aceasta a ciştigat interesul şi simpatia lui faţă de creştinism. Că pe împărat l-au influenţat educaţia şi exemplul tatălui său Constanţiu, care s-a arătat tolerant cu creştinii, sau al mamei sale, Sfînta Elena, care a devenit o credincioasă zeloasă a lui Hristos, că l-a impresionat sfîrşitul lui Galeriu şi al altor persecutori, că era convins de nereuşita persecuţiilor şi de decadenţa progresivă a păgînismului, aceasta se poate admite. Dar aceste fapte reale nu infirmă sinceritatea convingerii sale. Fapt este că schimbarea hotărîtoare a lui Constantin s-a produs în momentul psihologic din 312, în ajunul luptei cu Maxenţiu şi este interesant că el atribuie victoria obţinută ajutorului lui Dum­ nezeu. Convertirea lui a fost reală şi binefăcătoare pentru creştinism. 2. Politica Iui religioasă este caracterizată mai ales de cîteva fapte de importanţă m ajoră : actul de libertate religioasă de la Milan din 313,, înfrîngerea lui Liciniu, alegerea unei noi reşedinţe imperiale, co n vo ca­ rea Sinodului I ecumenic de la N iceea din 325. Prin edictul de la Milan, Constantin cel M are asigura pentru viitor nu numai libertatea, ci şi v ic ­ toria creştinismului în Imperiu. Din tolerant faţă de toate religiile, Constantin devine protector al creştinismului. El ia una după alta mă­ suri favorabile Bisericii. Chiar de la început, în 313, împăratul scuteşte pe clericii creştini de obligaţia grea şi costisitoare a funcţiunilor muni­ cipale, favoare de care se bucurau preoţii pagini, şefii iudeilor, medicii şi profesorii. El acordă subvenţii importante pentru întreţinerea clerului, spre a se putea ocupa numai cu slujirea bisericească. Constantin cel M are a început să înlăture din legile penale dispo­ ziţii şi pedepse contrare spiritului creştinismului : răstignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea (arderea cu fierul roşu). S-a îmbunătăţit traUuuenlul în închisori, s-a uşurat situaţia sclavilor, recunoscîndu-se şi epi.si'opilor şi preoţilor dreptul de a-i proclama liberi, în biserică, în faţa credincioşilor. S-au luat măsuri de protecţie şi de ajutor pentru săraci, orfani, v.iduve şi bolnavi. S-au adus restricţiuni luptelor de gladiatori şi s-au trimis condamnaţii la mine, în loc de asemenea lupte. S-a mo­ dificai in spiril croşlin legislaţia referitoare la căsătorie, la celibatari, la părinţii fără copii, s-a îngreuiat divorţul, s-au pedepsit adulterul şi siluirea, s-a interzis aruncarea copiilor şi s-a îngrădit vinderea lor prin ajutoare date părinţilor săraci.

PERSECU ŢIILE

151

Conslantin cel M are a generalizat, ca zi de repaus în Imperiu, în 321, D um inica, sărbătoarea săptămînală a creştinilor, în care se permitea doar lucrul îa cîmp, ţăranii fiind încă mai mult păgîni. în această zi, soldaţii asistau la slujbe. împăratul a început încă de la 317 să bată şi m o n e d e cu m o n o ­ g ram u l creştin . După victoria finală asupra lui Liciniu în 323, emble­ mele păgîne încep să dispară, măsurile favorabile creştinismului se înmulţesc. In funcţiunile înalte, el numea de preferinţă creştini. Func­ ţionarilor păgîni li s-a interzis aducerea de sacrificii. Cît priveşte cultul păgîn, Constantin l-a tolerat, restrîngîndu-1 însă treptat prin anumite măsuri. Cultul împăratului a pierdut sensul lui religios, păstrînd mai mult semnificaţia lui politică : cinstirea autori­ tăţii împăratului ca exponent al puterii Imperiului roman ; templele dedicate lui devin localuri publice, fără statui şi fără sacrificii. Cul­ tele unite cu imoralitatea şi cu înşelătoria au fost interzise. împăratul şi membrii familiei sale — mama sa Elena, soţia sa Fausta, sora sa Anastasia, fiica sa Constantina, — dădeau episcopilor îndemnuri şi m ijloace materiale ca să repare bisericile sau să ridice altele mai mari. La Ierusalim şi în alte locuri din Palestina, la Antiohia, Tyr, Nicomidia, la Roma şi în alte oraşe, s-au ridicat biserici măreţe. Cultul creştin a luat o mare dezvoltare, pelerinajul la Locurile Sfinte a luat un mare avînt. La Roma s-a cedat episcopului fostul palat impe­ rial (Lateran). In unele locuri, unde creştinii erau în m ajoritate, ei au luat templele păgîne, le-au transformat în biserici, le-au închis sau chiar le-au dărîmat. Voinţa lui Constantin cel Mare de a susţine creştinismul s-a văzut şi în ^ alegerea unei noi capitale, în caracterul religios ce s-a dat a ces­ tui fapt şi în zidirea de biserici şi monumente creştine în oraş. Se şlie că Roma nu mai era capitala unică a Imperiului roman, de la Diocleţian, care o mutase la Nicomidia. Constantin s-a hotărît să pără­ sească definitiv Roma păgînă şi să ridice un alt oraş de reşedinţă. Acesta a fost Bizanţul, pe Bosfor, care a primit numele de C oristantin o p o l = oraşul lui Constantin, inaugurat la 11 mai 330. Pe cînd Roma, era un oraş încă mai mult păgîn, în care templele, monumentele, senatul, aristocraţia, aminteau şi păstrau vechea religie, Constantin face din Bizanţ o capitală de Imperiu creştin, care trebuia

15 2

IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

să arate aceasta, prin bisericile, monumentele, atmosfera sa. Desigur, holărîrea împăratului a avut şi alte motive decît cel religios ca : inte­ rese strategice, economice, dar dorinţa lui de a face din Bizanţ, un oraş creştin este cunoscută şi dovedită prin numeroase construcţii cu c a ­ racter religios. Mutarea capitalei a avut consecinţe importante în istoria Imperiu­ lui şi a Bisericii. In Constantinopol, numit şi «Roma cea nouă», s e ridica un oraş cu mare viitor politic şi bisericesc, care punea în umbră Roma veche şi avea să provoace nemulţumiră episcopilor ei, prin ridicarea episcopilor noii capitale la rang de cinste egal cu al lor, prin canonul al 3-lea al Sinodului II ecumenic din 381 şi canonul 28 al Sinodului IV ecumenic din 451. C o n v o c a r e a S in odu lu i I e c u m e n ic de la N iceea din 325 pe lingă alte măsuri de interes bisericesc, dovedeşte de asemenea dorinţa lui Constantin cel M are de a ridica şi de a ajuta Biserica, de a asigura unitatea creştinismului şi a face din această un i ta Le elementul de viaţa şi de rezistenţă al Imperiului. Politica lui religioasă, urmată în general de fiii lui şi de succesorii acestora, cu excepţia lui Iulian Apostatul (361— 363), a făcut din creştinism, înainte de siirşitul secolului al IV-lea, sub Teodosie cel Mare (379— 395), religie de stat, iar din O rto­ doxie, confesiunea oficială a Imperiului. Din timpul lui Teodosie cel Mare, Imperiul roman devine un imperiu creştin. Este adevărat că politica religioasă inagurată de Constantin cel Mare a avut şi unele urmări defavorabile Biseririi. împăraţii s-au amestecat în chestiunile religioase, ba chiar şi-au impus uneori voinţa ; unii au susţinut arianismul, monofizismul, monotelisrnul, au persecutat epi,scopi ortodocşi, au înlăturat de pe scaune ierarhi merituoşi. Interesul, curentul general, uşurarea intrării în Biserică a adus la creştinism pe mulţi care nu erau de calitatea sufletească a vechilor c r e ş t i n i . Au pătruns în creştinism oameni cu superstiţii păgîne şi cu moravuri l u m e ş t i , nivelul general al vieţii morale a scăzut. In schimb, a luat mart- avini monahismul a cărui importanţă creşte considerabil in Bisericii. S-au săvir.şit uneori acte de violenţă faţă de păgîni, care de altfel le provocau prin atitudinea lor. Meritele creştine ale lui Constantin cel Mare sînt totuşi mari. Acordînd libertate, ajutor şi privilegii creştinismului, el a făcut din

PERSECU ŢIILE

153

Biserica creştină urgisită, dispreţuită, persecutată, instituţia cea mai în­ seninată din Imperiul roman. Fără sprijinul lui Constantin, creştinismul ar' fi avut să sufere încă mult, jîrez iile hristologice, apărute chiar în timpul său, ar fi destrămat Biserica, păgînismul ar fi rezistat încă mult cu ajutorul statului, mahomedanismul ar fi găsit creştinismul fără pro­ tecţia unui stat mare şi puternic. Cu ajutorul împăratului, Biserica creş­ tină a intrat într-un «secol de aur». Unele greşeli ale împăratului nu pot face să se uite meritele lui. El a pus asprime în unele din actele sale de suveran, a pedepsit sîngeros, pentru motive de infidelitate politică şi pentru acte de trădare de stat, s-a lăsat influenţat de unii curtezani şi de arieni, a ezitat în unele chestiuni bisericeşti, şi-a amînat botezul pînă aproape de moarte. împăratul domnea într-o situaţie grea, în care, fără energie şi fără măsuri de apărare, tronul lui şi unitatea statului erau ameninţate (de Liciniu, de Bassianus). Greşelile politicii lui bisericeşti se datoresc mai mult ierarhilor care l-au influenţat şi l-au sfătuit (ca Eusebiu al Niccmidiei). Botezul era amînat de mulţi catehumeni cu anii, iar păs­ trarea titlului de p o n tiie x m ax i m us îi da dreptul şi posibilitatea de a supraveghea şi ţine în frîu păgînismul, în interesul creştinismului însuşi. Dacă împăratul lăsa acest titlu unui păgîn, îşi ridica în el un rival periculos, care ar fi putut căuta să restabilească situaţia de mai înainte, în favoarea păgînismului, încă puternic, prin numărul adepţilor lui, prin influenţa şi situaţia multora din ei. Este în general admis că împăratul Constantin cel M are a fost un ora cu o mare putere de voinţă, un înţelept bine intenţionat, şi ca el a făcut creştinismului, ca prim împărat creştin, cel mai mare ser­ viciu dintre toţi împăraţii romani. Lui, mai ales, i se datoreşte liber­ ia tea creştinismului, după lunga perioadă de persecuţii, care au tulbu­ rat şi strîmtorat greu Biserica. Constantin a fost botezat în vila sa de la Ancyrona, la margi­ nile Nicomidiei, de episcopul semiarian Eusebiu de Nicomidia şi alţi clerici, cu cîLeva zile înainte de Rusalii, în luna mai ° ° 7 El a murit eurînd după aceea, la 22 mai, acelaşi an, în Duminica Rusaliilor şi a iost îngropat în Biserica Sfinţii Apostoli din Constantinopol, ctitoria sa. Pentru meri lele sale şi mai ales pentru marile servicii aduse creş­ tinismului, Biserica l-a cinstit în chip deosebit, trecîndu-1 în rîndul

154

IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

Sfinţilor şi numindu-1 «Cel întocmai cu Apostolii)). La tron au urmat cei trei fii ai săi, C on stan tin II (337— 3-10), C on stan liu (337— 361), C on stan s (337— 350). Din 350, Constanţiu a domnit singur ca împărat pînă la 361, cînd i-a urmat Iu lian A p o sta tu l (361— 363), care a încercat za­ darnic să facă din nou din religia greco-romanu, o religie favorizată a Imperiului.
BIBLIOGRAFIE P. K e r e s z t e s , C o n sta n tin e, a g r e a t Christian m on arch an d a p o s tle , A m ster­ dam, 1981. R. P. C. H a n s o n , T h e Christian atitu .de to pagan r e lig io u s u p to th e tim e of C o n sta n tin th e G r ea t, în A u tstieg u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt, t. 23, 2, Berlin, N ew Y ork , 1980, p. 871— 909. D. De Deker et G. Dupuis-Masay, /,'« c p is c o p a t» d e ¡'e m p e r e u r C o n sta n tin , în «Byzantion», L (1980), p. 118— 157. C. A n d e r s e n , « S ie g r e ic h e K i r c h e », în A u fs tie g und N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e it , t. 23, 1, B erlin , N ew Y ork, 1979, p. 387— 459. ‘ D. B o w e r , T h e a g e o f C o n sta n tin a n d Ju lia n , London, 1976. G. Dragon, N a is s a n c e d'u n e c a p it a le . C o n s t a n tin o p o le d e 330 à 451. P réface par P. L em erle, P aris, 1974, 578 p. K r a f t H., K o n sta n tin d e r G r o s s e , Darm stadt, 1974, V I — 473 p. I d e m , K a is e r K o n s ta n tin o s r e lig iö s e E n tw ick lu n g , Tübingen, 1955. J . V o g t , K o n sta n tin d e r G r o s s e u n d s e in J a h r h u n d e r t . M en s c h e n u n d M a c h te , M ünchen, 1973, 318 p. ; K o n sta n tin d er G rosse, în «R eallexik o n für A n tik e und Christentum », Stu ttgart, III (1957), col. 306— 379. Idem, K o n s t a n tin is c h e F r a g e , în X -e C ongrès Intern. Sc. Stor., Rom a, 1955, A tti 6 , p. 733— 799. Norman H. Baynes, C o n sta n tin e t h e G r ea t an d t h e C h ristia n C h u rch , 2-nd ed., London, 1972. R. M a c M u l l a n, C o n sta n tin , l e p r e m ie r e m p e r e u r c h r é t ie n , trad, de l'an g lais par G. H. G alet, P aris, 1971. J . H. S m i t h , C o n sta n tin e t h e G rea t, London, 1971. R a f f a e l e F a r i n a , L 'Im p ero e t l'fm p e r a to a r e c r is tia n o in E u se b iu d in C s s a rca . L a p rim a t e o l o g i a p o lit ic a d e I C h r is tia n e s im o , Zürich, 1966. S. C a l d e r o n e, C o n sta n tin o e il C a t to lic is m o , I, Firenze, 1 9 6 2 ; Je a n Sirini-11i, I.i's v u e s h is t o r iq u e s d 'E u sè b e d e C é s a r é e d u ran t la p é r io d e p r é n ic é e n n e , Paris, 1901, 550 p. ; H. D orris, K o n sta n tin d e r G rosse, S tu ttg art, 1958. I d e m, D as S e lb s tz e u g n is K a is e r K o n sta n tin s , în «A bhandlungen der A kadem ie der W isso n srliafte n G öttingen», Phil.-H ist. K lasse, 3. Fo lge, 34, G öttingen, 1954. C.. Ci i l , l.'im p cro ro m a n o d a ll’a b d ic a z io n e d i D io c le z ia n o a lla m o r te d i C o n s ta n ­ tin o ( : m TA7), lioina, 1958. I,. V o r k l, IX'r K a is e r K o n sta n tin , 306— 337, A n n a le n e u e r Z e itw e n d e , M ün­ chen, 1057. H r ri < s l li «l r k < r, F rom A le x a n d e r to C o n s ta n tin e , O xford, 1956. • • S. !.. Ci r < ii s 1 ,i d e, ■ C h u r ch a n d S ta te fr o m C o n sta n tin e to T h e o d o s iu s , London, A. Piganiol, 1,'Etat a c t u e l d e la q u e s t io n c o n sta n tin ie n n e , 1930— 1949, în «H istoria. Z eitsch rift fur alte G esch ichte», B aden-B ad en, 1950, p. 82— 96.

P ERSECU ŢIILE

155

Idem, H is to ir e R o m a in e , t. IV , 2, L 'E m pire c h r é t ie n (3 2 5 — 395,), (H is to ir e g é ­ n é r a le d e G. G lo tz), Paris, 1947. I d e m , L 'E m p ereu r C o n sta n tin , Paris, 1932. A. A l f ö l d i , T h e C o n v e r s io n o l C o n sta n tin e a n d P a g a n R o m e , O xford 1948. K. H ä n n , K o n sta n tin d e r G r o s s e , 2-e Aufl., 1945 ; H. von S ch oen ebeck, B e it r ä g e zu r R e lig io n s p o lit ik d e s M a x e n tiu s und C o n sta n tin , Leipzig, 1939. H. Grégoire, L a v is io n d e C o n sta n tin «l iq u i d é e », în «Byzantion», X IV (1939), 2, p. 341— 351. Idem, N o u v e lle s r e c h e r c h e s c o n s ta n tin ie n n e s , în «Byzantion», X III, (1938), p. 551— 593, I d e m , L a «c o n v e r s io n » d e C o n sta n tin , în «Revue de l'U n iv e rsité de Bruxelles^ 36 (1930/1931), p. 231— 272. E. Gerland, K o n sta n tin d e r G r o s s e in G e s c h ic h t e u n d S a g e , A then, 1937; F. W inkelm an n, D er G la u b e K o n sta n tin s d e s G r o s s e n , în Sitzu n gsberich te der P reu ssisch en A kad em ie der W issen sch aften zu B erlin, Phil-H is. K lasse, 1937. E. S c h w ä r t z, K a is e r C o n sta n tin an d d ie c h r is tlic h e K ir c h e , 2-e Aufl., Leipzig, B erlin , 1936. J . - R. P a 1 a n q u e, G. B ard y, P. de L abriolle, D e la P a ix c o n sta n t in ie n n e à la m ort d e T h é o d o s e (H is to ir e d e l ’E g lis e d e p u is l e s o r ig in e s ju sq u 'à n o s jo u r s , par Aug. F lie h e et V. M artin, t. III), Paris, 1936, p. 7— 13 ; 17— 95. Léon Homo, L 'E m pire ro m a in , Paris, 193 0 ; G. B o issier, L a lin d e p a g a ­ n ism e , 8 -e éd., Paris, 1 9 2 5 ; J . M au rice, C o n sta n tin l e G ran d , Paris, 1928, P. Batiffol, L a p a ix c o n s ta n tin ie n n e e t l e c a t h o lic is m e , 3-e éd., Paris, 1924. V. Ş e s a n, K ir c h e u n d S ta a t im r ö m is c h -b y z a n tin is c h e n R e ic h e , Bd. I D ie R e lig io n s p o lit ik d e r c h r is tlic h - r ö m is c h e K a is e r K o n sta n tin d e r G rosse b is T h e o d o s iu s d e r G r o s s e (313— 380), C ernăuţi, 1911 ; Lous D uchesne, H is to ir e d e ¡’E g lise , t. II, 4-e éd., t. III, 3-e éd., Paris, 1910. ln lim b a r o m â n ă : I o n B a r n e a ş i O c t . I l i e s c u , C o n sta n tin c e l M are, Bucureşti, 1982 ; I. B arnea, P r e o c u p ă r ile Îm p ă r a tu lu i C o n sta n tin c e l M a r e la D u n ărea d e j o s , în «M itropolia O lten iei», X X X II (1980), p. 17— 20. Pr. prof. I o a n Rămureanu, L u pta O r to d o x ie i c o n tr a a rian ism u lu i..., în «Studii teologice,», X III (1961), nr. 1— 2, p. 13— 31, în d eo sebi stu d iile de la nota 2. I. B o c i o a g ă, P e r s o n a lit a te a Iui C o n sta n tin c e i M a r e şi p o lit ic a lu i s o c ia lă , G alaţi, 1935. ' P en tru Îm p ă r a tu l G a le r iu : T. Christensen, C. G a le r iu s V a le r iu s M ax intinus... Copenhague, 1974. P en tru îm p ă r a tu l L icin iu : H. F e l d , D er K a is e r L icin iu s, Saarb rü ck en , 1960. P en tru îm p ă r a tu l M ax im in D aia : H. C a s t r i t i u s, S tu d ie n zu M ax im in u s Da ia. K a llm u tz (O pf ), 1969.

Răspîndirea creştinismului pînă la începutul secolului IV * Cu ţoale persecuţiile din primele trei secole, creştinismul s-a răspîndit în Imperiul roman şi a irecut în unele părţi peste graniţa lui, ca singura religie cu scop de «calolicitate», după Sfîntul Ignaţiu.
* C ap itol re d a c ta t de P r. p ro f. M. P. Şesan

356

IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

Istoria persecuţiilor a explicat în parte răspîndirea lui. Martiriul însuşi făcea propagandă pentru creştinism, dovedea nevinovăţia, pu­ terea de credinţă şi de viaţă a creştinismului. Unii s-au convertit citind Sfînta Scriptură, în căutarea adevărului.. Creştinismul aducea idei noi, cuceritoare pentru ! oamenii perse­ cutaţi, iar abnegaţia şi moralitatea creştinilor atrăgea continuu noi aderenţi Bisericii. A cţiunea harismaticilor, mărturisită încă în a doua jum ătate a s e ­ colului al Il-lea (Irineu), impresiona pe cei de religii antice. Creştinii erau convinşi că au puterea de a alunga demonii, şi chiar «păgînii» se plîngeau că riturile lor nu-şi produc efectul (haruspicii) în prezenţa creştinilor (ca în Antiohia, în timpul lui Diocleţian). Mitologiile, sin­ cretismul, tendinţa spre monoteism şi propaganda cultelor orientale,, chiar propaganda filozofiei, uşurau primirea creştinismului, aşa cum întinderea şi organizaţia Imperiului roman uşurau circulaţia şi răspân­ direa ideilor, odată cu amestecul de popoare. Cu tot fanatismul v e ch i­ lor religii, care mai ales cerea persecutarea creştinilor în primele două secole de prigoană, aceasta a început să scadă şi poporul a început să simtă şi să manifeste simpatie pentru cei prigoniţi. Cînd împăraţii, începînd cu Deciu, au vrut să distrugă Biserica prin persecuţie generală şi sistematică, era prea tîrziu ca să mai poată reuşi. Creştinismul in­ trase adînc în lume şi se organizase solid. R ă s p în d ire a creştin ism u lu i. Ucenicii Sfinţilor Apostoli au continuat opera acestora după metodele şi experienţa lor. Istoricul Eusebiu scrie că «mulţi din ucenicii în viaţă» (sec. I şi II) îşi împărţeau săracilor averea şi plecau departe, în misiune creştină. Unii mergeau de la popor la popor, înfiinţau comunităţi, puneau preoţi. Eusebiu citează doar cîteva nume, ¿ile celor care au lăsat şi scrieri : Clement Romanul, Ignaţiu, Papii) şi Policarp, deci Părinţii zişi «apostolici». Rii.spimlireu creştinismului s-a făcut şi pe alte căi. Pe de o parte,, fiecare cumimilale creştină creştea în jurul său, prin acţiunea şi influ­ e n ţi ei in loralilale .şi în. Imperiu ; pe de alta, fiecare creştin era un misionar în cercul său de viaţă şi de lucru. Din secolul al II-lea, se cunoaşte organizarea calehumenatului, care începuse probabil în pri­ mul secol (în v ă lu iu ra c c lo r d o is p r e z e c e A p o sto li presupune un în ce ­ put de învăţămînl calehetic). In timp ce misionarii mergeau din loc

PERSECU ŢIILE

157

în Ioc, fiecare comunitate organiza misiunea în sînul său, atrăgînd la •creştinism pe laici. . . Uneori se cerea Bisericilor mai însemnate să trimită în alte locuri persoane cu cunoştinţe biblice şi teologice, care să întărească in cre ­ dinţă pe cei de acolo ; Panten şi Origen, profesori la şcoala catehetică din Alexandria, au fost de asemenea misionari ocazionali. în şcoala din A lexandria ascultau învăţămîntul creştin şi unii dintre păgîni ; alţii se adunau în jurul unor învăţători particulari (cum era Iustin Martirul, Taţian, Rodon). Faima lui Origen a făcut ca el să fie chemat la Antiohia şi ascultat de Ju lia Mammaea, mama împăratului Alexandru Sever, care a cunoscut de asemenea pe Ipolit la Roma. La Cezareea Palestinei, Origen a avut ucenici zeloşi, cîştigaţi la creştinism prin influenţa lui, care au desfăşurat apoi o intensă activitate misionară în provincia lor, ca Grigore Taumaturgul ( j c. 270) în Pont. Şcolile şi scriitorii ridicau nivelul intelectual al creştinismului şi-l impuneau atenţiei oameni­ lor culţi. M ed iu l m isiu n ii. La început creştinii proveneau mai ales din clasele de jos şi de mijloc. Au fost totuşi atraşi la credinţa lor şi o a­ meni de rang social înalt, ca proconsulul Sergius Paulus în Cipru şi areopagitul Dionisie la Atena. încă din secolul I, creştinismul reuşeşte să pătrundă în rîndurile aristocraţiei romane. Din ei se recrutează scriitori şi teologi, episcopi, martiri de s e a m ă : Iustin Martirul, Taţian, Atenagora, profesorii şcolii alexandrine, Apollonius, Ciprian, alţi creş­ tini aflaţi în funcţii civile sau militare, chiar la curtea imperială (sub Valerian, Diocleţian). Creştinii, numiţi şi «galileeni» sau «nazarineni» de catre necreştini şi de iudei, se deosebeau de aceştia priritr-o terminologie specială. Dar şi creştinii îi denumeau pe necreştini, de variate origini şi provenienţe, «elini» în Răsărit, şi «pagani» în Apus, sau, cu expresie apostolică «neamuri» 19-v»}). Creştinii aveau încă de la sfîrşitul secolului al II-lea conştiinţa nu­ mărului lor. Tertulian scria : «Sîntem de ieri şi am umplut toate ale voastre : oraşele, insulele, locurile întărite, municipiile, tîrgurile, chiar cástrele, triburile, decuriile, palatul, senatul, forul ; nu v-am lăsat decît templele» (A p o lo g c tic u m , 37, 4). Afirmaţia marelui scriitor exagerează,

158

IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă

fireşte, în scop apologetic, dar el nu putea s-o facă, dacă nu sa înte­ meia, oricum, pe realitatea răspîndirii creştinismului. în tin d e r e a g e o g r a fic ă . Pentru începutul răspîndirii creştinismului în unele provincii ale Imperiului roman lipsesc cu totul ştiri, iar pentru altele nu avem decît tradiţii nesigure sau legende. Informaţiile istorice oferă următoarele indicaţii : proconsulul Pliniu cel Tînăr din Bitinia, scria pe la anii 111— 112 către împăratul Traiam (98— 117) că «superstiţia cea mare (adică creştinismul) s-a răspîndit pre­ tutindeni» ; Sfîntul Iustin Martirul şi Filozoful (|‘ 165) precizează că : nu există popor, la care să nu fi fost predicat Hristos ; Sfîntul A verchie măr­ turisea pe la anul 180, că de la Roma şi pînă dincolo de Eufrat a găsit bi­ serici, creştini, Sfînta Euharistie şi semnul «ichtys»-peste, simbol al M întuitorului după acrostihul : ’Ivjaouţ Xptaxo? 0eoi> Y'ioc Hun^p; Sfîntul Irineu din Lungdunum (f 202) afirma, pe la 190, că : creştinismul s-a răspîndit şi în provinciile Iberia (Spania), Alemania, la celţii din Galia şi Britania, în Egipt, Libia, Grecia, Siria şi Asia M ică şi în Orient (A d v e rs u s h a e r e s e s I, 10, 2) ; apologetul Tertulian din Cariaţi ¡na afirma, pe la 200, că creştinismul a cuprins toate ţările, lăsînd «paginilor» doar templele goale, şi este cunoscut părţilor, mezilor, elamiţ.ilor, mesopotamienilor, armenilor, frigienilor, capadocienilor, în regiunile Asiei şi Pamfiliei, în Egipt, şi în Ierusalim, apoi getulilor, maurilor, pînii spre graniţele His­ panici, Galiei şi Britaniei, şi multor neamuri, sarma ţii or, d a c ilo r şi ger­ manilor şi s c iţilo r şi multora altora (A d v e rs u s lu d a e o s , 7, 4— 8) ; e x e ­ getul Origen din Alexandria preciza, pe la anul 248, cu prudenţă, că dintre britani, germani, d a c i, is,armaţi şi sciţi, cei mai mulţi nu au auzit încă cuvîntul Evangheliei, dar îl vor auzi şi încă în cursul secolului (C om cn ta r 39 la Matei, X X IV , 14) ; Arnobiu din Sicca (Ţ 310) afirma fii creştinismul s-a răspîndit în Imperiul roman şi în afara lui, la alein.mi, apoi la perşi şi a lţii; în fine Lucian din Antiohia (f 312) arăta că o r a ş e înlregi se converteau la creştinism. IV baza tuturor mărturiilor cunoscute şi a concluziilor posibile, Adoll llarnacls a întocmii o interesantă hartă a răspîndirii creştinis­ mului pinii l.i începutul secolului al IV-lea, într-o lucrare istorică, in ­ dispensabilii pentru studiul răspîndirii creştinismului în primele trei secole (Alissioti und A n shrcitu n g d e s C h risten tu m s in d en e r ste n d r ei Ja h r h u n d c r lc n , Leipzig, 1924). Pe regiuni, situaţia se prezintă astfel :

P ERSECU ŢIILE

Î59

P alestin a, vatra creştinismului, a pierdut importanţa misionară după războaiele iudaice (66— 70, 132— 135) şi ruinarea Ierusalimului, recon ­ struit de romani ca oraş nou, păgîn (A e lia C ap itolin a). Aici s-a format o nouă comunitate creştină, dintre păgîni. Mai importantă era cea din (Vzareea, metropola provinciei, care a cunoscut o mare înflorire în secolul al III-lea, prin şcoala înfiinţată acolo de Origen, silit să plece din Alexandria, şi prin biblioteca înfiinţată de învăţatul preot Pamfil. Prin Origen şi prin şcoală, Cezareea a devenit un important centru creştin, cu influenţă în provincie şi în afară. Aici a comandat Constantin col M are 50 exemplare «de lux» ale Sfintei Scripturi, pentru nevoile ti 1 tor Biserici. Aici va păstori printre alţii şi cunoscutul învăţat şi istoric, Eusebiu. La începutul sec. IV mai erau scaune episcopale la Ierusalim, Gaza, Emaus (Nicopolis), Elefteropolis şi în alte oraşe. In F e n ic ia s-au format biserici la Tyr, Sidon, Ptolemaida, Berit, Biblos, Tripolis ; la Tyr a murit marele scriitor creştin Origen (254). In A r a b ia creştinismul a pătruns din Palestina şi din Siria în a c e ­ laşi timp, în regiunea învecinată. Biserică mai importantă era în seco­ lul al III-lea cea de la Bostra, cunoscută prin episcopul Berii, întors de la eroarea antitrinitară de Origen, care a participat acolo la sinoade «nu mici», zice Eusebiu, în anul 244. S iria a fost de la început una din cele mai însemnate provincii creşline şi a crescut continuu în importanţă. Capitala ei, Antiohia, centru creştin în Orient, a rămas însemnat chiar şi după ce Alexandria a în­ ceput să-l întreacă, în secolul al III-lea. Primii ei episcopi au fost ucenici ¡.ii Apostolilor (Evodiu, Ignaţiu). Din a doua jumătate a secolului al III-lea, Antiohia avea o şcoală exegetică însemnată, care a întins in­ fluenţa ei şi în afară. între comunităţile creştine mai cunoscute sînt cele de la Damasc, Seleucia, Bereea, Apameea, Cyrus, Samosata. La Sinodul I ecumenic (325) au luat parte 20 de episcopi şi doi horepiscopi din Siria şi Celesiria (Coelesyria). Din Siria, creştinismul s-a întins de timpuriu în provinciile vecin e la răsărit, peste Eufrat, în Osroene, Adiabene, Mesopotamia, numite în parte Siria orientală, numite la un loc M e so p o ta m ia (ţara dintre flu­ viile Eufrat şi Tigru). Centrul creştin cel mai important al regiunii era iidesa, care a cunoscut creştinismul de timpuriu. Edesa este unul din cele dintîi oraşe despre care se ştie că a avut un locaş de cult public

160

IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă

(pe la 200), precum şi o şcoală creştină, în prima jumătate a secolului al III-lea. Comunităţi creştine mai erau la Nisibis, Cascar (Carrhae), Resaina, Persa, Europos, Macedonopolis. în Osroene creştinismul a fost tolerat şi. a ajuns religie de stat înainte de a ajunge în Imperiul roman, fiind introdus de toparhul Abgar VII (176— 213) sau IX. Prin Mesopotamia, creştinismul s-a întins spre est în P er sia şi spre sud-e>st în regiunea caldeiană, unde s-au înfiinţai comunităţi creştine la Seleucia şi Ctesifon. Din opoziţie faţă de romani, care persecutau pe creştini, perşii îi tolerau. / în provinciile A siei M ici, creştinismul era (loja răspîndit la începu­ tul secolului al IV-lea, Pentru Bitinia, proconsulul Pliniu cel Tînăr in­ formează că creştinismul se întinsese la Iw rp u lu l secolului al II-lsa chiar la sate şi că religiile neamurilor erau stingherite de întinderea lui. Situaţia era probabil aceeaşi şi în alte provincii, mai ales în c ele în care existau comunităţi apostolice mai num o roase, ca în Asia proconsulară. Efesul, Smirna, Filadelfia, Sardes, Thyalim , Pergam, Colose, Laodiceea, Hierapolis aveau de timpuriu biserici înfloritoare. Nicomidia (în Bitinia), reşedinţa lui Diocleţian, avea o biserică nu departe de pa­ latul imperial. Niceea, Calcedon, Prusa (Brusa) aveau comunităţi c r e ş ­ tine. în Frigia, mişcarea creştină era foarte vio, oînd a apărut montanismul. Comunităţile mai însemnate erau Pepuza şi Svnnada. Provinciile sudice — Cilicia, Pamfilia, Lirici — şi cele in terioare.— Licaonia, Pisidia, Galata — , aveau comunităţi numeroase. Tars, Epifania, Mira, Iconiu, Attalia, Side, Perga, Listra, Derbe, Filomelion, Ancira erau mai însemnate. In Pafîagonia şi Pont la sudul Mării N>gre, creştinismul ora de asemenea mult întins. Satiricul Lucian de Samosata se piîngea în spcolul al II-lea că în Pont sînt mulţi creştini. Biserici mai cunoscute « I. u !ti Nr.ocezareea şi Comasa. Capadocia, mare provincie interioară în ri ({<- răsărit a Asiei Mici, în care creştinismul pătrunsese din ■ n elul !, ,i\ < i în secolul al III-lea o biserică din cele mai însemnate «'< / '< ,!! u11 i in !;ăs,'iril, la Cozureea (Mazaca). I>iu ('<11).i< o(■ i şi l’onl, creştinismul a pătruns în A rm en ia romană, 1 ;c undi- -ni murii Li Sevusiia cei 40 de martiri în persecuţia lui Li ci mu. Anin ui.i ,i p: imi', rroşlinismul prin secolul al III-lea din provinciile v e ­ cine. In < (iou<i juiihilali' a secolului al III-lea, cînd s-a eliberat de perşi, i Armonia a linul mari progrese sub regele Tir/dat III (261— 317). Apostolul

PERSECU ŢIILE

161

Armeniei a fost G rig o re L u m in ătoru l, din neamul regal al arzacizilor. Biserica armeană era în strînse legături cu cea din Capadocia. Armenii au introdus limba naţională în predică şi cult. Creştinismul s-a întins în secolul al III-lea pe coasta de răsărit a Mării Negre pînă la Pityus, în regiunea Lazica, pînă unde se întindea stăpînirea romană. în insulele Cipru şi Creta din M area Mediterană orientală şi Marea Egee, creştinismul era cunoscut şi s-a organizat începînd din epoca apostolică. în E gipt începuturile creştinismului sînt ca şi necunoscute, ceea ce este surprinzător pentru o provincie aşa de importantă şi aproape de Palestina. Creştinismul a pătruns fără îndoială din secolul I. Marele număr de iudei din Egipt, prezenţa multora la Ierusalim în ziua Pogorîrii Sfîntului Duh, legăturile cu Palestina şi Siria, fac sigură răspîndirea creştinismului dintru început şi e pusă în legătură cu evanghe­ listul Ioan Marcu. în secolul al II-lea el este înfloritor. Şcoala din Alexandria, numărul martirilor de la Septimiu Sever pînă la sfîrşitul persecuţiilor, episcopi de însemnătatea lui Dimitrie, Dionisie, Petru chiar prezenţa şi importanţa gnosticismului, arată înflorirea Bisericii Egiptene. Din Alexandria creştinismul s-a întins în deltă, în lungul Nilului (în Tebaida), pe coastele marii, spre Răsărit şi spre Apus. La începutul secolului al IV-lea, Egiptul avea episcopi, iar Biserica Alexandriei ajun­ sese cea mai importantă din tot Orientul. Centre creştine mai erau la : Pelusium, Arsinoe, Nicopolis, Lycopolis, Hermopolis. Din Egipt creştinismul a putut pătrunde în E tiop ia , deşi nu avem şliri despre o activitate misionară în această ţară pînă în. secolul IV. El a ajuns de timpuriu în In d ia, prin care se înţelegea şi Arabia su­ dică. Prin legături comerciale, şi prin misionari, creştinismul a ajuns pînă în .India propriu-zisă, căci tradiţia aminteşte de plecarea Aposto­ lului Toma spre aceste regiuni. In provinciile sudice ale Peninsulei Balcanice, creştinismul s-a întins din comunităţile înfiinţate de Sfîntul apostol Pavel, precum şi prin legăturile cu provinciile Asiei Mici. în T ra c ia erau în secolul III comunităţi la Irad ia (Heraclea), Anchialos, Debeltum, Byzantion, Filipopole. în M a c cd o n ia , creştinismul s-a întins de la Tesalonic spre nord şi vest, pe drumurile care îl legau cu interiorul. Tesalia avea
11 — Istoria bisericcască

Pe coastă între Ostia şi NeapoJe. în D alm aţia (Iliria) creştinismul a putui să pătrundă încă în s e ­ colul II. este din cauza prezenţei armatei. Tomis = Constanţa) . La Dyrrachium (Durazzo) pe coastă. în porturile Moesiei Inferioare şi ale Sciţiei Mici. sub Comod. Callatis = Mangalia. creştinismul s-a întins. în interiorul acestor provincii. La Durostorum (Silistra). Noi ¡cum şi Raotia. din secolul I. la Sardica în M oesia Superioară. dar . Ita lia a îndeplinit mare rol în istoria misiunii creştine prin Roma şi prin legăturile ei cu toate provinciile. la Singidunum. creştinismul a pătruns treptat în centrele vechi în secolul II şi III. Dionysopolis. Dacă în interiorul Peninsulei Balcanici' şi la nord de Dunăre creştinismul a pătruns mai încet. Goţii aşezaţi în Dacia şi în regiunea de ia nordul Mării Negre. Atena. în secolul al III-lea a înaintat în reslMi Italiei. a înlrunit 60 de episcopi italici. aici creştinismul a putut fi cunoscut din secolul I. poate şi la Axiopolis (lîngă Cernavodă).162 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ biserică la Larissa. prin legăturile comerciale cu provinciile gre­ ceşti. in A fr ic a p ro c o n su la ră . Un sinod ţinut la Roma la 251. Din Itali. sînt biserici în secolul al III-lea. creş­ tinismul ora cunoscut în secolul al II-lea şi existau numeroase episcopii. poate şi Sardinia. el a înaintat dinspre coaste spre centru. Nicopolis (în Epir) avea comunităţi din secolul I. în Sicilia. în ţinutul de la sudul Dunării superioare. Pe coastele Greciei. creştinismul a dat martiri în persecuţia lui Diocleţian şi Galeriu (D asius). creştinismul este cunoscut abia spre sfîrşitul secolului al II-lea prin «martirii scilitani». Ahaia avea la Corint una din cele mai importante biserici în partea europeană a Imperiului. în secolul al II-lea s-a întins în regiunea Ravenna şi Mediolanum. în 180. poale şi pe alte căi. în restul Peninsulei Balcanice. după persecuţia lui Deciu. erau colonii greceşti (Marcianopolis. creştinismul s-a întins din secolul I. în care au venit ajungînd în timpul lui Valerian pînă la Capadocia (264). Sirmium şi l’oelovio (Pelavio) au dat martiri la începutul secolul IV. au cunoscut creştinismul prin contactul lor cu populaţia indigenă de coastă şi prin prizonierii luaţi din provinciile Imperiului.i şi Illyria. în nordul Peloponesului. de asemenea. în care era puternic cultul lui Mithra. creştinismul a pătruns în Punttoiiiti. şi a migraţiei popoarelor. ]a Seu pi. spre Crimeea. Malta. în insula Eubeea.

s-au supus lui Hristos» (A d v er su s J u d a e o s . a dat martiri la 202— 203 (grupul Perpetuei). Pe Ja anul 220 se ţineau în Africa sinoade cu 70 de episcopi. oraş mare. Legio. 7). Tarraco. prin legende. Populaţiei indigene i se predica în limba ei . poate şi Narbo. apus şi miazănoapte. cînd Tertulian scrie că «locurile britanilor. Ca şi în Spania. Eme­ rita. . creştinismul este cunoscut abia în persecuţia lui Marcu Aureliu (177— 178). Nuiniclici şi M a u reta n ia aveau biserici în secolul al III-lea : Sicca. B ri­ tania a trimis episcopi la sinodul de la Arelate (314). Burdigala (Bordeaux). grec de neam (ţ 202). unde era episcop Sfîntul Irineu. Afară de aceste oraşe. pînă la Rin. întîi în regiunea de la M area şi Canalul Mînecii. Tipasa şi altele. în secolul al III-lea. Londinium şi Lincoln. La Elvira s-a ţinut pe la anul 300 un sinod important. situat la peste 40 km de Cartagina. apoi în secolul al III-lea spre nord. dacă nu şi altele. Comunitate creştină cu­ noscută avea şi Harumetum. inac­ cesibile romanilor. Illiberis (Elvira) sînt centrele cele mai cunos­ cute. în perioada romană Moguntiacum). Creştinismul era cunoscut la începu­ tul secolului a] III-lea. Thuburbo Minus (azi Tebourba). Arelate. Suessiones (Soissons). Sub Ciprian ( ţ 258). de epoca apostolică. Biserica Africii era foarte însemnată. Toletum. aveau probabil creştini în secolul el II-lea Massalia (Marsilia). In S p an ia. Lambese. mai ales cu Alexandria. Biserica m e­ tropolei africane este înfloritoare pe vremea lui Septimiu (Tertulian).PERSECU ŢIILE 163 oste mai vechi. apoi mai spre nord. Caesarea. c e ­ lorlalţi în limba greacă şi latină. din secolul al II-lea. creştinismul a pătruns pe urma stăpînirii romane.. în G a llia. In r e g iu n ea R inului. Lutetia Parisiorum (Paris). La Cartagina. Strassbourg şi Bonn. se pot considera avînd comunităţi creştine în acest secol. Gallia a legat ori­ ginile sale creştine. fiind înfloritor atunci la Viena (Vienne) şi Lugdunurn (Lyon). Cirta. a ajuns de timpuriu prin legă­ turile ei cu Roma şi cu Orientul. precum şi Tingis în Mauretania Tingitana. în B ritan ia. Maienţa (Mainz. Rusicade. Caesaraugusta (Saragossa). la Eboracum. creştinismul (de origine paulină ?) s-a întins în regiunea vecină cu coasta ele sud. s-au format comunităţi de la Treveri (Augusta Treverorum) pînă la Colonia Agrippina (Köln). nord-est şi interior. în sudul provinciei. Tolosa (Toulouse). şi mai departe la Metz. creştinismul s-a întins spre răsărit.

Biserica a rezistat în persecu(ii. P e 1 1 e g r i n o. J . A legerea şi întreţinerea clerului.164 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă In general. N ew Y ork. menţinui şi consolidat organismul şi disciplina.. vol. Ierarhia bisericească.. p. cita tă mai sus . M ulhouse. 1918. Şesan ' . despre numărul episcopilor şi al altor clerici. I. datorită constituţiei ierarhice şi orţi. Is t o r ia b is e r i c e a s c ă u n iv e r s a lă . 418— 422. vol. persecuţii. 1928. breiburg. p.i ci. şi-. J . P o p o v i c i . B a u s. creştinismul era răspîndit mai mult în Orient decît în Occident. Torino. cel puţin pentru Orient. 1969. E u s . 59 — 6 6 şi biblio grafia p. Deşi lovită mai ales în cler. Dacă ţinem seama de tot ce se ştie despre răspîndirea creştinis­ mului. La c h ie s a n e i p rim i s e c o l i . şcoli. mai in­ tens în regiunile romanizate şi elinizate decît în celelalte şi mai mult la oraşe decît la sate.melor de conducere. mai mult în provinciile de coastă decît în interior.’licî Bisericii a avut o importanţă hotărîtoare în viaţa şi ac. I. im portant J . p r o f . K i r s c h . a desfăşur. A tla s O rb is c h r is tia n i a n tiq u i. Sistema! mitropolitan. 778— 779 şi 801— 802. 1901. vol. K. Karl Bihlmeyer admite 3— 4 milioane la începutul secolului al IV-lea. 1931 şi altele m ai noi. 1907. P. p. p. despre organizarea Bisericii. mai apropiată de fracţia 1/5. K. M P. L e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s d a n s l e s p r o v in c e s d a n u b i­ e n n e s d e ¡'E m p ire r o m a in e . Pentru regiu nea dunăreană şi b alcan ică.i c k. 237. sinoadele * O i (jüiii/. vol. 1939.il . credem că se poate admite că proporţia creştinilor în Imperiu la 313 era mai mare de 1/10. ca al lui K arl Pieper. L 'e m p ire ro m a in e t ¡ ’E g lis e . I. Pe cînd Imperiul roman mergea de la un timp din cnzii în criză şi unitatea lui era ameninţată de uzurpatori de * C a p i t o l ivclaciuit cic P r . 1963. U tile atlasele. 216— 221. cit. Paris. 411 s. u n ele în d rep tări şi com pletări la J . Z e i l l e r . Paris. 1. R i v i è r e . L a p r o p a g a i ion du c h r is tia n is m e d a n s I e s tr o is p r e m ie r s s i è c le s . o p . Z eiller. martiri. ss. B i h l m e y e r-H. H a n d b u c h d e r K ir c h e n g e s c h ic h t e . despre sinoade. BIBLIOGRAFIE L u crarea de bază este a cee a a Iui A d o l f I-I a r n .. C.u'iivil. L a t o u r e 11 e. 1925. H is to ire d e ¡’E g lise .. T u c h 1 e -V a n D a m m e. Iiviliîlc.iti' misionarii şi viaţă morală. M. P aris. H isto ry o i th e e x p a n s io n o i C h risliu n ity .

încît nu poate fi îndoială asupra rolului şi autorităţii lor în Biserică. cele trei trepte ierarhice apar în generaţia următoare. 3. plebs. Tit i. credincioşii se nu­ meau fideles. a Părinţilor Apostolici. plebei. care exista de la început. 41). a. S m im en i 8). ordo ecclesiasticus (sau ordines ecclesiastici). 1). laici. V. Ieronim şi Sfîntul Ioan Gură de Aur par a vorbi despre preoţi şi despre episcopi la început ca despre . Ierarhia bisericească este cum am spus de origine divină de la Mîntuitorul (Evr. C orin ten i. Ucenicii Apostolilor au moştenit organizaţia dată Bisericii de Hristos prin Apostoli. 28) . ordo sacerdotalis. precum şi pe cea dintre treptele ierarhice. 5— 7). cuprinzînd în sînul ei credincioşi de alte neamuri. • Astfel. populus. numele şi funcţia treptelor ie ­ rarhice s-au precizat. fraternitas . I Tim. după cum se con­ stată la Simţul Clement Romanul în E p isto la c ă tr e C o rin ten i (din 96). M agn e s ie n i 6 şi Ep. 12). 1 şi 8 . care a şi indicat întreita formă a ierarhiei în : apostoli. 23 . plebs) şi de cler (xXvjpo?). la Sfîntul Ignaţiu al Antiohiei în E p isto la c ă tr e S m im en i (cap. 12. o dezvoltă în chip firesc. deose­ besc în toată Biserica pe credincioşi de păstori . 17 . plebani.PERSECU ŢIILE 165 tron şi de invazii barbare. Deosebirea dintre conducători şi credincioşi. (toc^ic). Per. 40. păstrînd deosebirea dintre cler şi popor. Cînd mai lîrziu (secolul IV). Biserica se dezvolta şi se întărea. După moartea Apostolilor puterea şi atribuţiile clerului au crescut. clericii se numeau clerus. importanţa şi răspunderea lor au sporit. 8) şi la Sfîntnl Mucii al Lugdlinului (A d v c rsu s h a e r e s e s 5. prooroci şi învăţători (I Cor. Biserica s-a constituit în unităţi provin­ ciale organizate sinodal şi forma la începutul secolului al IV-lea un organism care se întindea aproape în tot Imperiul. Cler şi popor. (D? p r a e s c r ip tio n e h a e r e tic o r u m . s-a accentuat cu timpul. Numele de popor (XaoS. iar în Orient chiar depăşea graniţele lui. fratres. Ignaţiu al Antiohiei arată că clerul era în mare cinste faţă de popor (Ep. apoi Apostolii le-au de­ numit pentru uzul bisericesc : episcopi. 5). Plecînd do la mici comunităţi împrăştiate prin cîteva provincii şi izolate în depărtarea şi autonomia lor. b. presviteri şi diaconi (Fapte 14. Tertulian acuză pe eretici că nu respectă deose­ birea dintre cler şi popor. 7. Clement Romanul vorbeşte de «omul laic» (Xatx&C av&pioito?) şi de «tipul preoţilor» (xt^-tcoc t(5v tepstov. Ep. bine deosebite şi caracterizate.

itpoTftoiSţAevoC. în generaţia Părinţilor apostolici.166 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă o singură treaptă. dezvoltîndu-se şiTiimulţindu-se. Teofil al Antiobiei. crescînd mai mult auto­ ritatea episcopilor. fiind confir­ mate de alte mărturii. íspápxijj. Ambele păreri au cedat însă în faţa evidenţei. sau să spună că ele oglindesc doar situaţia de la Antiohia.il. adică întîistătători-proiestoşi recunoscuţi şi respectaţi ai comunităţilor [or.oTro?). indicate de Sfinţii Apostoli. Această formă a con­ ducerii bisericeşti este numită. Firesc era să se dez­ v o l t e şi consliluţia. care ar fi lăsat urme în viaţa Bisericii şi în literatura creştină. şi este socotit de ei o inovaţie în organizaţia Bisericii. Constatarea loarte timpurie şi gene­ rală a episcopatului «monarhic». pe treptele ierarhice. generalizîndu-se cele trei trepte ale clerului în toată Biserica (poate că unele comunităţi nu le aveau pe toate la în ­ ceput) şi concentrîndu-se asupra clerului. liturghisitor sau preot al lui Dumne­ zeu sau al lui Mrislos (sa cerclos D ei ei C hristi. deo­ sebirea între treptele clerului era deja precisă şi cunoscută. Policarp al Smirnei. arată că acest episcopal este organic şi firesc Bisericii. «episcopat m o­ narhic» (adică unitar sau unic. adică organizaţia dată de ei Bisericii. atît de credincioasă tradiţiei apostolice şi nu s-ar fi putut intro­ duce pretutindeni fără conflicte şi turburări. în sensul «epis­ copalului monarhic». Protestanţii au căutat să nege autenticitatea epistolelor Sfinţilor Clement şi Ignaţiu. u ce ­ nici ai Sfinţilor Apostoli. D ei ei C hristi . mai ales de protestanţi. O oarecare schimbare s-a produs totuşi. Dar în timpul Sfîntului Ignaţiu.ilor ('KjH)SGTwi. nu colectiv). ini iisl. episcopii Rom oi. Policarp al Efesului şi toţi ceilalţi sînt cunoscuţi ca episcopi în adevăratul înţeles al cuvîntului. O inovaţie în această privinţă nu ar li fost primită de B ise­ rică. p o n /ife x . D ei p o n tiiex . cu succesiune apostolica. în direcţia şi spiritul dat de ei. ci constată că ea era mică pe vremea Sfinţilor Apostoli. încît înlă­ tură orice îndoială sau echivoc în această privinţă. nposopoţ. latineşte a n tis­ íe s . el nu neagă deosebirea lor. care unele aparţi­ neau' harismaticilor. p rin c ep s e c c lc s ia e ). Toate formele şi organele vieţii bisericeşti au ev o ­ luai. de Părinţi apostolici sau de episcopi din se co ­ lul al II-lea. Inspector (iţopoc). Dlonisie al Corintului. I) Ii/lisa>¡niI poarta în secolele II— III diferite nume care arată ran­ gul şi ol ici ti I lui i i i Bisericii : supraveghetor (siuoy. slujiri din.

Episcopul se alegea de regulă dintre clericii comunităţii. Putea fi ales şi un diacon. de timpuriu. p a ter). su m m u s s a c e r d o s ). iar în chip excepţional cineva din clerul inferior (lec­ tor) sau chiar un laic. săvîrşea Sfînta Euharistie şi c e ­ lelalte taine. Episcopul prezida adunarea cultică. V. A început a fi regulii totuşi. mai ales presbiterii. cujus a singulis in solidum pars tenetur». El hirotonea preoţi şi diaconi. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . D e u n ita te E c c le s ia e . (mxitai. In acest sens. 55. . Deşi nu era stabilită o anumită vîrstă. 3. afară de hirotonie. aplica disciplina bisericească. JEpiscopul se alegea de clerul şi de credincioşii comunităţii. ca să se aleagă dintre clericii celibatari. Episcopul încredinţa parte din funcţiunile sale cultice preoţilor. Uneori credincioşii arătau prin aclamaţii pe favoritul lor. Din unele familii s-au ales episcopi în serie. 1— 7). predica. ortodox. p aren s. dar rangul şi cinstea lui de episcop erau recunoscute pretutindeni. preferîndu-se cei care trecuseră prin clerul inferior.PERSECU ŢIILE 167 p o n tife x . 12). filantropii. Episcopii puteau fi căsătoriţi. quae singulorum vitam plenissime novit. era al optulea din familia sa. Policrat al Efesului. Fiecare episcop avea competenţă numai în biserica sa. bun chivernisitor. participa la sinoadele provin­ ciei. administra bunurile Bisericii. păs­ torul şi părintele ei sufletesc. 24. La alegere se ţinea seama de calităţile celui ales. epistolele 33. Episcopul trebuia să fie în general un om de încredere. Sfîntul Ciprian motivează aceasta spunînd că aceştia cunoşteau bine viaţa fiecăruia (Episcopus deligatur plebe praesente. 68). deşi episcopii erau mulţi. El păstra legăturile cu celelalte Biserici. liniştii. 6). v. bărbat apos­ Episcopul comunităţii era conducătorul şi organul unităţii ei. V). părinte tolic (v ir a p o sto licu s). la sfîrşitul secolului al II-lea (Eusebiu. iar uneori un cleric din altă localitate. cu calităţi intelectuale şi morale. Erau preferaţi oamenii virtuoşi. se alegeau de obicei oameni maturi : uneori se alegeau însă şi tineri (I Tim. scria Sfîntul Ciprian. 4. 52. reprezentantul ei. Clerul recomanda credincioşilor pe unul din membrii săi şi cerea şi aprobarea. episcopatul erau unic în Bise­ rică («Episcopatus unus est. cunoscători ai Sfintei Scripturi şi ai învăţăturii creştine (I Tim.

La alegerea sau întoarcerea episcopu­ lui. 43. co le­ giul preoţilor — presbyterium. VI. Isto ria b is e r ic e a s c ă . La Roma se găseau pe la 250 un număr do ■ preoli (Tîusebiu. 8 . de regulă mai mulţi într-o comunitate şi formau sfatul episcopului (presbYlerium). . ei se adu­ nau în altele. fie separat.i iilf episcop. . între preoţi şi diaconi. Preoţii putea să şi pre­ dice şi să catehizeze. păs­ tra legăturile cu celelalte Biserici. pe cînd diaconii stăteau în picioare'.ovot). Ei slujeau fie împreună cu el. conducea şi administra comunitatea. Colegiu] preoţesc din Alexandria. Episcopii se bucurau de mare cinste din partea credin­ cioşilor.’) I>i(it'i>nii (oiây. ajutau pe episcopi la cult şi în administrarea Importanţa lor. 55. preoţii şedeau de-a dreapta şi de-a stînga lui. ' i ţ i i . duceau Sfînla împărtăşanie celor absenţi de la adunare (bolnavi. 11) . Numărul preoţilor a cres­ cut oda la cu comunităţile. apoi sinoadele de la Arelate (314) şi de la Niceea (325) cer ca la hirotonia unui episcop să asiste cel puţin trei . bun nume. Canonul 1 apos­ tolic. se cereau pentru preoţie calităţi morale. Cînd slujeau cu episcopul. serviciile încredinţate de el. după ce aprobau alegerea lui (Sf. . 2) P r eo ţii (irpeaŞ-iÎTepot.i c r e s c u t mu l l c u timpul. Ca şi pentru episcopat. Importanţa preoţilor a crescut cu mărirea şi cu înmulţirea comunităţilor în oraşe şi în jurul lor. Ei menţineau ordinea la cult. Ca vîrstă. fiind socotiţi sfinţi. b u n u r i l o r c omuni i . sinodul de la Neocezareea (ţinut între 314 -325) prin can. Ciprian. Tradiţia Bisericii şi sinoadele au stabilit impedimente la hirotonie. uneori asistau şi mai mulţi episcopi. în alte comunităţi Iii er.168 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Candidatul ales era propus pentru hirotonie episcopilor mai apro­ piaţi. unde slujea cîte un preot trimis de episcop. care era mai mică în vremea Apos­ t o l i l o r . 68). citeau din Sfînta Scriptură la cult cînd nu erau lectori.iu mai puţini.r-un locaş. în caz de vacanţă episcopală sau de absenţii u episcopului. în cimitire. In altar. cu timpul. primeau o f r a n d e l e credincioşilor. hirotonea el pe noul ales. Ep. 67. prcsbiteriul da seama de administraţia sa. atît timp cît provin­ cia nu avi'. 4 s . se îngropau şi în biserici. presbyteri) erau. episcopul sta pe un scaun de cinste (c a th e d r a ). Cînd creştinii nu mai încăpeau înl. avînd loc pe scaune. episcopii aveau locuri speciale . 11 cere vîrsta de 30 ani. care săvlrşeau hirotonia în comunitatea noului episcop. stima şi încrederea credincioşilor şi lolodată a episcopului.

Scrierea C on stitu ţiile a p o s t o lic e îi nu­ meşte «ochiul. Diaconii erau rînduiţi de episcopi. in unele biserici (în Siria. Uneori făceau serviciul de curiei ai episcopului. uşierii. Din clerul inferior făceau parte : ipodiaconii (subdiaconi). Unii clerici din treptele inferioare erau instruiţi prin rugăciuni. Ip o d ia c o n il (oitootânovoi) săvîrşeau unele din serviciile diaconilor. să aibă îndemânare la citire. anunţau adunările viitoare. 4) C leru l in fer io r. Cel mai însemnat dintre ei. inima şi sufletul episcopului». se bucura de deosebită încredere. le c t o r e s ) sînt prima treaptă a clerului inferior după exorcişti. L e c to r ii sau citeţii (ă v ajvoîctcou. în amintirea primilor diaconi numărul lor era limitat de obicei la şapte. acoluţii. Diaconii erau în general persoane de încredere şi de legă­ tură între episcopi şi credincioşi. de aceea sînt numiţi uneori slujitori ai diaconilor. vizitau pe cei închişi. înmulţirea nevoilor bisericeştT 'p rin ' dezvoltarea cultului şi a vieţii sociale creştine. putînd boteza şi predica . ia care s-au adăugat mai tîrziu groparii. Poate că în unele locuri lectorii traduceau sau explicau textul citit. Mărimea comunităţilor. care în secolul I erau harismatici. alţii doar prin binecuvîntarea (hirolcsia) epis­ copului. putînd săvîrşi acolo cultul. sau chiar li se în­ credinţa lor o asemeenea biserică. numit «diaconul episcopului» sau «primul diacon». Sinodul de la Arelate a oprit însă pe diaconi de a săvîrşi Sfînta Euharistie. Uneori erau alăturaţi preoţilor pentru a sluji împreună la o biserică sau comunitate de sat. A ceste categorii de slujitori s-au ivit treptat şi n-au fost toate de la început în clerul inferior. urechea..PERSECU ŢIILE 169 închişi). Ei erau de regulă tineri. Lectorii fă­ ceau citiri din Sfînta Scriptură la cult şi aveau în grijă păstrarea ei. spre deosebire de clericii propriuzişi. exorciştii. chiar în Biserici mari. Nu toate Bisericile aveau toate categoriile de clerici. Ei trebuiau să cunoscă bine textul şi scrierea. duceau ajutorul celor care nu puteau veni Ia cult şi aveau grijă de găzduirea călătorilor creştini. psalţii. P salţii (<bakiai) erau cîntăreţi. erau ajutătorii lor. La început se cînta de către credin­ cioşi din psalmii Vechiului Testam ent. au făcut necesară crearea personalului ajutător. numiţi «ordines majores». de . prin înfiinţarea aşa numitelor «ordine minore» sau clerul inferior. lectorii. cu timpul s-au compus şi cîntări creştine. Ei cercetau şi înscriau pe cei care aveau nevoie de ajutorul Bisericii. la Edesa) se cînta antifonic.

370 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ către doi psalţi sau două coruri. însărcinarea lor era necesară şi importantă. A c o lu ţii (axoXoofroi. asistau ia botezul femeilor. Exorciştii ajutau şi la botezul catehumenilor. 4) H o r e p is c o p ii . Horepiscopii puteau săvîrşi cultul şi l. Unele sinoade au restrîns drepturile lor in I. E x o rciştii. îndeplineau (> l'i'iiH'ili' <Hn . E' erau inferiori episcopilor din oraşe şi au ajuns în de­ pendenţă de oi. m in istrae) ) servicii auxiliare. Cju-ş-i— ipodiaconii. a c o ly ti) erau însoţitori ai episcopilor. // < v / ( > r)(/ • / -ii'/!). Ei au fost trecuţi în clerul inferior. împreună cu lectorii.(xwpsrciaxoirot. purtînd luminile la ceremoniile bisericeşti. G rop a rii (fo s s o r e s ) sînt cunoscuţi dintr-un document din timpul persecuţiilor lui Diocleţian (303). D ia c o n c s e le (Siaxoviosat. numiţi uneori şi e p o r c h iş li au avut la început caracter harismatic. Unii horepiscopi aveau hirtonie de episcopi.iee misiune. Ei nu sînt socotiţi de toţi istoricii treaptă a clerului inferior. Ei sînt cunoscuţi în Orient clin secolul al IlI-lea cu numele ele h o r e p is c o p i sau episcopi de ţară (sirtoxowoi Tiov aŢpiov). horepiscopii au fost înlocuiţi de /. A ceştia erau însă clerici sau chiar laici însărcinaţi. în epoca persecuţiilor. la împărţirea . Slujba lor era vindecarea celor posedaţi de duhuri necu­ rate (en erg u m en i) sau a celor ce sufereau de boli sufleteşti. Serviciul lor îl îndeplineau uneori alţi clerici.ne. acoluţii erau trimişi uneori de episcopi să ducă scrisori . Ei ajutau la cult. dar trebuii' să fi fost mai vechi. Unii istorici înnumără între clericii inferiori pe c a te h e ţi [v. mai ales la Roma şi acolo unde se mai săpau catacombe. U şierii (o stia rii) aveau în grijă paza uşilor şi a porţilor. preoţi vizitatori. altit erau doar preoţi. cu pregătirea cate­ humenilor.i episcopilor. mai ales pe cele pentru care erau mai po­ trivite decît diaconii bărbaţi . prin două legi ale împăratului Constanţiu (35Î).7 : ¡.-rl/r -.7.vc/ \iciu l B isericii. c h o r e p is c o p i). Ei vegheau ca să nu intre în biserică necreştini. cu un fel de vicari. d u r nu hirotoneau.nn. numărul lor varia. sau de preoţi de ţară. întinderea creştinismu­ lui în afară de oraşe a făcut necesară crearea unor slujitori speciali pentru comunităţile depărtate de oraşe.. Cu timpul.

pe neofiţi. cei trecuţi prin ele erau preferaţi în cler. ele aveau în fruntea lor o întîistătătoare ('¡rpEa^S-cn. pe en erg u m en i (bolnavi sufleteşte). Pe lîngă daruri în n a­ tură. Antiohia. c. pe clinici (cei botezaţi în caz de boală grea). au început să intre în hotărîrile sinoadelor. Cum contribuţia credincioşilor nu ajungea întotdeauna. Biserica a stabilit să nu hirotonească pe cei ce au unele defecte tru­ peşti. Clericii nu se pregăteau la început în anu­ mite şcoli. pe militari. chiar dacă ar fi făcut penitenţă. Făceau servicii pentru femei şi se ocupau cu rugă­ ciunea şi îngrijirea locaşului de cult. cu unele excepţii. Mai mulţi din episcopii din secolele II şi III au ieşit din aceste şcoli (din Alexandria. Ele se alegeau din­ I re fecioarele vîrstnice. Un timp a existat şi un serviciu al văduvelor (x%pai). 1 Cor. unde s-au şi menţinut mai mult. 9. Condiţiile cerute pentru intrarea în cler erau mai ales morale. Creştinii duceau ofrande (o b la tio n e s ) din mai toate produsele muncii lor. Clerul se întreţinea în primele trei secole clin darurile şi din contribuţia credincioşilor. El lua pe lîngă sine pe cei mai apţi pentru cler şi-i forma cu Învăţătură şi cu exemplul său. pe cei căsătoriţi cu rude apropiate. trebuind să fie ajutaţi înlîi săracii. Pregătirea clerului. slujitorii alta­ rului trăiau de la altar (Luca 10. De regulă. pe sclavi (dacă nu aveau învoirea stăpînilor). Rolul lor era important în Orient. care făceau vot de castitate. evlavioase şi virtuoase. După înfiinţarea şcolilor creştine. întreţinerea clerului. Edesa). Cezareea Palestinei. 13). clericii. După practica Vechiului Testament şi după principiul aplicat de Sfinţii Apostoli. pe cei cu soţii adultere. Clericii primeau ajutor potrivit cu rangul şi cu situaţia lor ma­ terială. pe funcţionari. viitorii clerici treceau întîi prin clerul inferior. sau dintre vădu­ vele căsătorie o singură dată. la agape. Asemenea condiţii. ei ofereau şi bani pentru ajutorarea săracilor şi întreţinerea cle­ rului.). deşi acestea nu erau şcoli speciale pentru formarea clerului. pe bigami. pe e re­ ticii şi pe schismaticii chiar reveniţi la Biserică. la vizitarea bolnavilor. mai ales la episcopat. M ijlocul obişnuit de pregătire a clerului era trăirea şi slujirea pe lingă episcop.P ERSECU ŢIILE 171 djuloarelor pentru femei. culţi- . 7 . observate de timpuriu. d. pe cei care după boiez săvîrşeau fapte infamante. se întreţineau şi prin munca lor.

172 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA vînd cîmpul. dar pe de alta par le se ţinea să nu se sporească mult numărul cpiscopilor. Din oraşe. Comunităţile conduse de ei . Unii c le ­ rici. Euharistii.'!! (irapoixiai). Celibatul clerului. s-a inlerzis în Spania.i l. ţinut la N iceea în 325. Sinodul I ecumenic. e.ie s-au grupat pe provincii. pe la 300) hiroloiiiii celor căsătoriţi. H o r e p is c o p il ajutau la satisfacerea 11 e \ uilei . Se cerea doar ca ei să fio căsătoriţi o singură dată (m o n o g a m ie) şi să nu se recăsătorească după hirotonie. trăiau totuşi în feciorie sau văduvie. ci celibatul). Canonul (33) prin care se hotărăşte aceasta este redactat greşit (luat după literă. Unii făceau chiar comerţ . De p r a e s c rip tio n e . La cult. Egiptul la Alexandria ( iailia l. Veşminte liturgice speciale se cunosc din secolul al IV-lea. dar se ştie. Din B i s e r i c a o r a ş u lu i şi a 1: i ilen iuiui î nvec i nai . şi anume : Aliaia la Corinl. ei se v cr fi îmbrăcat în haine mai bune şi turale". că sinodul a impus celibatul. Sfîntul Ciprian şi sinoadele au oprit aceasta. de regulă de culoare aibă. I>ierey.se ihmk'. Noile comunităţi de pe teritoriul vecin ţineau dc episcopul ora­ şului. prin si­ nodul de la Ei vira (Illiberis. 36. în discuţia căruia a venit şi celibatul c lerului. f. Cu numărul comunităţilor din oraş a crescut şi numărul episco­ pi lor. Clericii purtau desigur costumul timpului şi ul regiunii lor. Sciţia M ică la Tomis. Sistemul mitropolitan.a format d lo c? z n s a 11 ep a r h ia (in î n ţ e l e s u l de azi) a. .mjdunum. rccunoscînd întîietatea şi autoritatea. precum şi din «parichii». el interzice nu convieţuirea clerului cu soţia. nu l-a aprobaL Costum special clerul nu pare să fi avui in primele trei secole. u l l i ' e şi misiuiui re î n tir guri şi sat e. creştinismul s-a întins în jurul lor. Unele pro­ vincii au avut pînă la un timp un singur episcop. Abia la începutul secolului al IV-lea. Clerul celibatar era socotit mai curat şi mai vrednic pentru săvîrşirea Sfintei. în jurul episcopului capiU:lei (metropolei). fiind obligaţi clericii să-şi lase soţiile. clin aplicarea şi interpretarea lui. lui (can. Macedonia ia Filipi şi Tesalonic. Regula era ca fiecare oraş să aibă episcopul său. 1— 3). grădina sau exercitînd o meserie. Italia la Roma.eie episcopi. Asia la Efes. f i e c ă r u i episcop. Nici o hotărîre apostolică sau bisericească nu obliga pe clericii din primele trei secole să fie celibatari sau să-şi lase soţiile pentru hirotonie. (vezi Teriulian. mai ales episcopi. s .

Asistau chiar şi laici. cele trei metropole (mari oraşe). Dionisie el Corintului. care era convocat şi prezidat ele mitropolit.P ERSECU ŢIILE 173 34 apostolic). Sinoadele aveau conştiinţa -a fi inspirate de Sfîntul Duh şi întrebuinţau de obicei formula Sfinţilor Apostoli (Fapte 15. în 150. sistemul mitropolitan se consti­ tuie. Pentru chestiuni mai importante sau de interes general. ca în împărţirea civilă. Hotărîrile lor se comunicau celor interesaţi şi erau obligatorii în toată provincia. Ciprian al Cartaginei. de apă­ rare a credinţei. Grigorie Taumaturgul al Neocezareei şi episcopii Romei erau astfel personalităţi de seamă. Episcopul capitalei devine astfel « m itropolit». Prin importanţa oraşului şi prin personalitatea sa. iar drept de cuvînt ¿iveau şi preoţii şi diaconii. Dionisie al Alexandriei. apoi cele din Frigia şi Anhialos din Tracia. Policrat al Efesului. dincolo de provincia civilă propriu-zisă a fiecăruia. ei îndeplinea un rol însemnat în viaţa religioasă a provinciei şi asigura unitatea ei bisericească. adică epis­ copul şef al provinciei. precum şi în Pont pînă la constituirea pro­ vinciei. S-au format şi unele grupări din mai multe provincii bise­ riceşti. cele de la Antiohia con- . S in o a d e le . dar sinodul a ţinut seama de el. episcopii provinciei se adunau în sin o d . avînd în frunte un ex a rh . numite dieceze. sinodul era prezidat de episcopul cel mai vechi sau cel mai în vîrstă (s e n e x . ca însoţitori sau reprezentanţi ai episcopilor. Egipt şi Siria. La sinoade puteau să asiste şi preoţi sau diaconi. sen io r). numit în Occident prim at. Sinoa­ dele hotărau cu m ajoritate de voturi şi întocmeau procesele-verbale. Apoi au fost cele de la Cartagina sub Sfîntul Ciprian. Sinoadele se ţineau de regulă în capitala provinciei. Drept de vot aveau numai episcopii. Sinoadele erau m ijloace de afirmare a unităţii bisericeşti. Pînă la Sinodul I ecumenic (325). de impunere a disciplinei bisericeşti. chiar în afară de provincia lor. Firmilian al Cezareei Capadociei. Autoritatea morală a unor mitropoliţi îi făcea ascultaţi şi influenţi. Alexandriei şi Antiohiei. luîndu-1 ca bază a organizaţiei bisericeşti următoare. Primele de care se face menţiune în istoria bisericească sînt cele de la Palermo în Sicilia. 28) : «Părutu-s-a Sfîntului Duh şi nouă». cu­ noscuţi şi stimaţi pînă departe. El a recunoscut episcopilor Romei. autoritatea mitropolitană în Italia. în Numidia şi Mauretania.

190!). P r a t. liucuroşti. 64. B a t i f f o 1. 1. op. 790. ’ . ed. 7. 202— 238. 388 ss. în «D ictionnaire d 'arhéologie ch rétien n e et de Liturgie».. P. P o p o v i c i . V . o p . A titu d in e a Si. cit. 245— 276. Zur L ô su n g d e r K ir c h e n v e r ia s s im t j d o r U rch risten tu m s. e p is c o p a t . C ip ria n la ţ ă d e p r o b le m a u n ită ţii B is e r ic ii. 1. F o rm a d e c o n d u c e r e în B is e r ic a c r e ş tin ă în p r im e le tre i v e a c u r i. ' G.F. 268). K i r s c h . M itr o p o lia în d r e p tu l c a n o n ic o rtod ox . 96— 105 si bib lio grafia. 225— 280. Ie r a r h ia b i s e r i c e a s c ă în e p o c a a p o s to lic ă . op. L e c l e r c q . K o n i d a r i s. 210 p. p. nr. art. 1939. 4. cit. ie r a r h ie .u). 61. 7— 16. 1942. col. F. C u rs d e d r e p t b is e r i c e s c u n iv e r s a l. 2 vol. I u s t i n M o i s e s c u ( — P. BIBLIOGRAFIE La J. A ten a. Ş e s a n. In unele provincii (Africa şi Capadocia) sinodul se întrunea regulat o dată sau de două ori pe an.. 300). X X I (1969). 799—8 0 0 . 791. 1963. E p is c o p a t. B a u s. P. 75. ' K. 1970. 1959. p. 776— 7 7 8 . 1926. 1656 — 1701. Patriarh Iustin M nisest. D a u v i 11 i e r.. art. cit. în «D ictionnaire de th ro lo q ie catholique». S o a r e . în «M itropolia O lten iei». p. sin o d ). «Studii T eo lo g ice».. V I (1954). cel de la Arelate (314). 1— 2. în «Etudes d 'histoire et de th éolo gie p o ­ sitive». B i h 1 m e y e r-T iï c h 1 e-D a m m e. 92. 4— 6. nr. p.17 4 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ Ira lui Pavel de Samosata (264. IX — X X X V I). în enciclop ed ii. 52— 74 şi nr. p. n i. la cu v in tele re sp e ctiv e (B is eric ă . 1925. I d e m . N. 3. p. col. V. G. cel de la Elvira (c. l’nris. op. H. IV. p. cit. 209— 233. ’ J. Paris. cel de la Ancyra (314) şi Neocezareea (între 314— 325). p. La h ié r a r c h ie p r im itiv e . 1938 (foarte bogată bib liografie. V . Bucureşti. c lo r . I. p. 1.. S a v a. p. I. Les tem p s a p o s t o liq u e s .. E v ê q u e . m itr o p o lit. 433— 436. E. p.

Sfîntul apostol Pavel socoteşte ereziile ceva firesc («Trebuie . prezenţa supranaturalului în natural.EREZIILE Ereziile iudaizante. «kenodoxie» (părere deş< irIci). h a e r e s is ). I Cor. 2). prefacerea da­ nii iior euharistice. P. 22). Astfel. ca fiind deosebit de religia lor (Fapte 28. Creştinismul era numit de iudei la început «eres». «Ortodoxia» XII. Şesan. iu. sau pronia di-' * C a p ito l re d a c ta t de P r. Simon Magul * Cuvîntul e r e z ie (aí'psat?. El se întrebuinţează pentru a arăta învăţăturile greşite. p ra f. erorile de doctrină ale celor care n-au primit sau n-au păstrat doctrina creştină aşa cum s-a predicat de Sfinţii Apostoli şi cum s-a înţeles şi păstrat de Biserică. Iudeo-gnosticii. l.să fie şi erezii între voi. Ereziile au tulburat adesea Biserica şi au fost dintru început un pericol grav pentru învăţătura ei. Ereziile sînt tot aşa de vechi ca şi creştinismul. M. Cerint. dar nu orice explicare personală de bună credinţă < unui text mai greu de înţeles din Sfînta Scriptură era chiar de la în­ i ceput o erezie. O rto d o x îe~ şi catolîcT tate. 1961. 19).iţa de acestea. kakodoxie» (părere rea). «o abatere de la doctrina creştină era numită «eferodoxie» (părere sau credinţă eronată). «Erezia» este pornire conştientă de a contrazice învăţătura ofi­ cială a Bisericii . cum se constată ■cea sta la J Tegesip. întruparea Fiului. Ş esan . Probleme mai greu de înţeles din creştinism e r a u : existenţa SI iniei Treimi. T ertulian. 11. Sfîntul Iustin Martirul. eroare. însemnează alegere. Origen si alţii i (vo-zi la M. sectă. părere se­ parată. poziţia corectă era numită «ortodoxă». sau «paradoxie» (părere greşită) . ca să se învedereze între voi cei încercaţi». învierea Mîntuitorului.

./' a hotărît că Legea mozaică nu es te obligai or io pentru creştinii dintre neamuri (Fapte 15. Şi unii şi alţii au părăsit Ierusalimul. deşi Sinodul A postolilor de la Ierusalim. fornând o comuni­ tate cu creştinii recrutaţi dintre neamuri. Corint şi în Galatia. nu au existat in doc Irii!. Iudeo-creştinii moderaţi au rămas în 1»iscric-ă. ''TucTaizanţii şi-au ales şef pe T’hebutis. după unii cercetători moderni. pe cînd iudeo-creştinii au ales pe Simeon. precum la Antiohia. la Felia. din primăvara anului^50.cu .«co­ munitatea de l< Qumrun» . . ci şi în diaspora. exagerînd sensul discuţiei de la Anlioliia şi nuanţele de formă din predica lor. trecînd la răsărit de Iordan.mai piili'i opuse. în Decapole şi spre M area Moartă.gudaizanţii s-au or­ ganizat în s e c te * Jn c ă de la moartea iui Iacob «fratele Domnului» (62). A ceste erezii atribuiau Vechiului T esta ­ ment valoare permanentă şi cereau aplicarea Sui integrală. Acestea le-au fost atribuite de raţionalişti. Unii din iudeocreştinii moderaţi au revenit la Ierusalim (A('!ia).observa V e chiul T e s tament şi legea mozaică. sub împăratul Adrian. Curentul iudaizant era puternic nu numai în Palestina. în deosebi la Ierusalim. a . 19 şi 28).! şi vin Io Bisericii primare. în legătură . concepţii şi tendinţe creştine contrarii. O asemenea părere este vădit neîntemeiată.176 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ vină. Iar «schisma» — a^ia[ia — era rupere sau despărţire de Biserică pe motive de indisciplină.'i. i ii is-l nu esle îndreptăţită considerarea esenienilor ca o comunil. Personalitatea celor doi Apostoli n-a dat creştinismului interpretări deosebite şi cu atît . ale Sfinţilor apostoli Petru şi Pavcl. Răscoalele şi războaiele iudaice. numite aşa pentru că au în_cercat să iudaizeze.creştinismul prin oMcjaţia de. Aci iudaizanţii s-au apropiat tio (’seni. au contribuit la înăsprirea raporturilor dintre iudaizanţi şi creştini şi totodată la sepa­ rarea lor. mai ales ruinarea Ierusalimului şi distrugerea templului (70). Critica protestantă a imaginat în creştinismul apostolic şi o opo­ ziţie între «petrinism» şi «paulîsm». unde iudaizanţii au făcut uneori mari greutăţi predicii apostolice. ca două. parusia Domnului şi mîntuirea generală. ei trăiau în asceză şi în afară de legile i mozaice. în iraşji-_ nism.. Primele erezii sînt cele iu d a iz a n te. Ele erau produsul naţionalism ului^particularismului şi formalismului Ju d a ic . care a murit martir sub Traian.ili* < i nl.

considerat ca apostat. şi de aceea nu sînt to t­ deauna de acord. Eretici iudaizanţi Ereticii iudaizanţi erau de mai multe nuanţe. IV) Epifaniu. Evanghelia după Matei în limba aramaică.EREZIILE 177 1. Un ebionit însemnat pare a fi Symmachus. dar nu ţineau ca ea să fie impusă şi creştinilor dintre neamuri. Creştinii s-au dezinteresat de ele şi le confundau sau asemănau cu iudaismul. După unii scriitori creştini. Ei vedeau în El pe Fiul lui Dumnezeu şi Mesia. Teodoret spune mai tîrziu (sec. mai mult sau mai puţin rigorişti. şi unii şi alţii negau divinitatea Lui. după alţii de la|abâp un veşmînt sărăcăcios. de la un oarecare Ebion. sau de la un rabin laba sau Ăbun . par a fi existat două feluri (Iustin). de cerşetor sarPcTeTTă numele comun de "‘•gara ci (ebionim]^ săraci pioşi. Ambele categorii respectau legea mo­ zaică. confundaţi uneori cu nazareii. EvoIuţTâ~ToT~esŢfr~7^^ urmărit. Ştirile ce avetai despre ele sînt din diferite locuri şi timpuri. Nu se poate deci spune că iudaizanţii aveau de la început ideile cu care i-a cunoscut mai tîrziu (în sec. în care explicarea Scripturii se făcea îm­ potriva lui lisus ca Mesia. Ebioniţii (afîtcovatoi) erau iudaizanţi. şi refuzau scrisul SfînLului Pavel. Origen crede că şe numeau aşa ca săraci cu duhul. în limba aramaică. Unii recunoşteau N asierea miraculoasă a lui lisus Hristos. rămaşi izolaţi în retragerea lor peste Iordan şi staţionari în ideile lor religioase. serbau şi sabatul. şi duminica. 12 — Istoria bisericească . a. Foloseau Evanghelia după Matei. M oartea şi învierea Lui. Ieronim şi alţii. Ebioniţii s-au apropiat mai tîrziu de «rabînism» şi de «talmudism». ca iudeii. după alţii trei feluri (Origen) de iudaizanţi. în forma ei originală. ca şi creştinii. După Origen şi Teodoret erau două feluri de ebioniţi. Numele lor se confundă la unii şi pare a se fi dat uneori chiar creştinilor. b. II). după Sfîntul Irineu. dintre care sînt cunoscute două. IV— V) că ţineau Evanghelia zisă «după Evrei». alţii îl socoteau fiul lui Iosif şi ai Măriei . care a făcut o traducere lăudată a Vechiului Testament în limba greacă (în sec. xignxişti. Epifaniu îl socoteşte însă samarinean convertit la iudaism. Ei observeau legea mozaică. Nazareii recunoşteau Naşterea supranaturală a Mîntuitorului. Ebioniţii moderaţi. Nazareii (vaCtopaîot) erau iudaizanţi moderaţi. Numele lor vine.

El era dualist. ad- . Ei aveau şi alte idei clecît cele iudaice. cu rituri deosebite de cele iudaice.178 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ c. La aceste categorii de eretici. cunoscuţi din Apocalipsă (2. Ei se dedau la speculaţii asupra preexistenţei şi rolului lui Iisus Hristos în lumea spirituală. deosebirea alimentelor. ^ a) (. 2. Sfîntul apostol Pavel cunoaşte unii termeni întrebuinţaţi de aceştia. Iudeo gnostici 1iideo-<|noslicii erau eretici care păstrau în parte legea iudaică i i ¡iii|)iinmilau idei slrăme. care-i aseamănă cu iudeo-gnosticii.. 2 0 . sărbători. El se plînge că aseme­ nea eretici pervertesc Evanghelia şi că erau interesaţi la cîştig. Afoştia mergeau mai de­ parte : aprobau cultul idolatrie. el trăia în Asia Micii. din gnosticismul antic. mîncau din carnea jertfită idolilor şi învăţau că ¡femeile pot fi comune bărbaţilor. precum şi unele idei n es! ine. II Tim. sini mărturii că Cerint avea şi idei gnostice. Negau a doua venire a lui Hristos. ţinerea sabatului. Sub pretextul libertăţii. în creaţie şi în mintuire . 2. Unii în­ văţau şi practicau imoralitatea. 1.d. ei dispreţuitul legea. d. Iudaizanţii combătuţi de Sfîntul apostol Pavel în Epis­ tola către Coloseni propagau nu num ai obs'efvăreâ'îegii mozaice (circumc'iziunea. ■ ( 11. . socotind corpul ca o închisoare a sufle­ tului . Asem enea eretici se găseau şi la Corint.ilr. 6 şi 15). Spre sfîrşitul secolului I. în unele scrieri ale Noului Testament se constată existenţa unor eretici deosebiţi de iudaizanţii propriu-zişi. Epifaniu) îl socotesc doar iudaizanl. ei aveau un cult al îngerilor. Din epistolele lui Petru şi a lui Iuda cunoaştem eretici dedaţi plăcerilor.'< ) ml era un iudeu alexandrin. mituri şi genealogii (I Tim. pe care-i socoteau intermediari către Dumnezeu. a lunii noi). influenţat de ideile lii^ Filon. Din Epistola către Efeseni şi din epistolele pastorale se cunoaşte existenţa unor iudaizanţi cu idei gnostice. i li) d. Ei opreau căsătoria şl unele alimente (carnea). Deşii unii scriitori creştini (Ipolit. străine de iudaism. :’() i. aveau un dogma­ tism special.ilr...). aveau «basme"şi~nesîîrşite înşirări de neamuri». ci şi practicarea ascezei. aveau un cult al îngerilor. se găseau idei străine de ale iudaizanţilor. Eretici asemănători erau n ic o la iţu de l a Efes şi Pergam. denal tu ale în sensul şi scopul sistemului lor. 17).

şi b) E lch esa ism u l. / Dochetismul şi ideile iudaizante sînt Sfîntul Ignaţiu al Antiohiei în epistolele îmbinau idei iudaice. magice. Asupra Lui s-a coborît la botez Hristos. elchesaiţii spuneau că este un con sau un înger superior. Ilxai). Elchesaiţii socoteau legea mo­ zaică obligatorie (circumciziune. oprire de la carne denunţate şi combătute de sale. sabat).excdojipivT/). astrologice. permiteau căsătoria. printr-o scri­ ere secretă. După părerea elchesaiţilor. sabat. dar L-a. Iisus a fost un om natural. Lumea a fost creată de un înger. o6va|jug y. de păgînism de idei creştine găsim în erezia elchesaită. care ar fi trăit pe timpul lui Traian (98— 117). dar mai bun şi mai drept decît ceilalţi oameni. Demiurg (ăvjjuoop'ps = crealor). Sfîntul Ioan Evanghelistul l-a combătut. El ţinea legea mozaică (circumciziune. dar nu ţineau sacrificiile. unele rituri). Hristos putea să fie renegat. invizibil. Opreau mîncarea de ca m e şi vinul. lat de 24) . de proporţii uriaşe (înalt de 96 de mile. eseniene. ca m ijloc de curăţire şi de vin­ decare. sau de la cuvintele ebraice «hei kesai» ( = putere ascunsă. căzută din cer şi adusă «profetului» lor Elchesai de către Fiul lui Dumnezeu : aşa pretindea elchesaitul Alcibiade de la Apameea (Siria). Originea numelui lor nu este sigură. Săvîrşeau un fel de împărtăşire cu pîine şi sare. fataliste. influenţe parsiste. alături de el sta ca principiu feminin Sfîntul Duh. Hristos s-a întrupat de mai multe ori (în Adam şi în alţii ca în credinţele hinduse) şi cea din urmă întrupare e cea din Fecioara Maria. care a făcut prin El minuni. Cerint era deci si dochet. Ilkasai. Un alt înger a dat legea mozaică. Elchesaiţii sînt cunoscuţi din secolul al II-lea. care s-a dus la Roma (pe la 220). ascetism. El poate veni de la un e r e t i c E lk e m l (Elkasai. Ereticii cunoscuţi de el şi învăţau practici de absti­ şi de la vin). In elchesaism se întîînesc idei religioase diferite : naturalism păgîn. neadmiţînd realitatea Întrupării lui Hristos. inefabil şi a materiei eterne. Despre Hristos. părăsit la moarte. Un curios amestec de iudaism.EREZIILE 179 miţînd existenţa unui Dumnezeu ascuns. creştine şi străine nenţă (celibat. Elchesaiţii pretindeau că învăţătura lor este revelată. spiritul lui Dumnezeu. Ei practicau un fel de botez şi spălări dese. . sau ceva mai tîrziu.

M oise şi ! fristos sînt profeţi. pînă la Roma. cu ţa b e ii sau s a b e ii (bo­ tezaţi . Iderludeo-gnostrce se găsesc şi în scrierea apocrifă numită C a r tea lui lUiruh. numii. în realitate. Cercetări mai noi îi arată înrudiţi cu sa m p s eii (oamenii soarelui). Adam . Ca şi cele de mai sus (ale lui Cerint şi elchesaiţilor). cunos­ cătorii : «manda» = cunoştinţă. ereliee şi antice. 9— 25^. C rearea. Scrierile pseucîo-clementine recom an­ dă sărăcie. elem en­ tul iudaic este mai puternic decît în «Recunoaşteri». Refuză interpretarea alegorică a Sfintei Scripturi.oi — 10 cărţi).lumii esto concepută ca făcută prin emanaţie. gnoză) din Mesopotamia. credinţa în SfînUi Treime şi politeismul mitologic”~Pseudo-Clementinele admit necesilalea botezului pentru ier. c) Iu d e o -g n o s tic ism u l se constată şi în ideile scrierilor apocrife cu­ noscute sub numele de P seu d o -C lein en tin e : («Omilii» (20) şi «Recu­ noaşteri» — ¿vaŢv(upta[j. iarea păcatelor. Ele combat în v ă­ ţă tu ra Sfîntului apostol Pavel. abţinere de la carne. ele formează o legătură între iudaism şi creştinism cu gnosticismul propriuzis. şi pretind a reda învăţătura lui Pelru. admit pan­ teismul stoic. El este cunoscut din Faptele A postul! lor (K. iar pe Simon Magul lui Petru. şi fizic-cosmologic (a se vedea capiIolul următor). unde se vorbeşte despre aparenta lui convertire ia creştinism. pe care îl identifică încă cu iudais­ mul curat. spre deosebire de cel iudaizant. întunecată de păcatele oamenilor. nu cel falsificat. în urma^predicii în Samaria a diaconului Filip. veşniciei materiei. în «Omilii». . Pe Xoan Botezătorul îl socotesc opus lui Hristos. este identic cu creştinismul. bazate pe tradiţii şi pe legende de pe la anul 200. în realitate.380 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Erezia elchesaiţilor s-a menţinut mult timp. plecaţi în urmărirea ereticului Simon Magul. în limba arabă «moghtasilah») şi m a n d e ii ( = gnosticii._care au descoperit din nou vechea re v e­ laţie de la crearea lumii. Ele sînt un adevărat roman de călătorie al lui Petru şi C le­ ment Romanul (91— 100). Simon Magul Simon Magul osie cronologic primul eretic. dualismul. căsătorie timpurie. emanaţia. compuse mai tîrziu : în secolul IV). scrie­ rile Pseudo-Clementine conţin idei iudaice. Scrierile Pseudo-Clementine văd în Sfîntul apostol Petru pe reprezenTăntuI creştinismului adevărat. ^Mozaismul adevăxat.

... eu sînt frumuseţea.. Simon Magul a găsit aderenţi în ¡Siria.Cele patru sfîrşituri ale lumii») şi răspîndeau . Ereticul învăţa mîntuirea prin credinţa în el şi în Elena. . pe care el îl urmărea ele aproape. Ei aveau o evanghelie apocrifă («. Simon că era vestit.... ca să-i dea şi lui puterea lor. cure-: însoţea.. .. din Ieronim şi alţii.. nici virtuţi.... în «simonie»... zicea erei icul samarinean.. care înseamnă cumpă­ rarea celor sfinte.. Numele lui a rămas pînă azi în graiul creştin. Prinsă în sfera spiritelor inferioare. Simon este deci antinpmişt şi învaţă imoralitatea. După ştirile mâi tîrzii din scrierea F ilo s o iu m en a . eu sînt mîngîierea.. ' “ .. Pe Iisus îl socotea una din formele aparente ale puterii supreme.... s-a manifestat iu­ deilor ca ^iu în Iisus^păgînilor ca Sfînt Duh.. eu sînt totul lui Dumnezeu» (C o m en ta r la E v a n g h e lia du pă M atei. Venind Apostolii să pună mîinile pe cei botezaţi.^jdolatria le era un lucru indiferent. nu există nici vicii. o femeie de moravuri uşoare. el admitea o ierarhie de eo n i..EREZIILE 181 Ceea ce impresiona şi interesa anume pe Simon. la(Roma. Asupra acestuia a coborît Dumnezeu «marea Sa putere».. fdpnecele.... Doctrina lui e puţin şi nu limpede cunoscută. că se socotea «a fi el cineva mare» şi că era numit de toţi «puterea cea mare a lui.. Simon ar fi învăţat la Alexandria. Faptele bune sînt inutile .. Legea mozaică era socotită de Simon operă a spiritelor inferioare şi un instrument de sclavie. Ei practicau magia^e^orcismele... Simon o socotea în­ trupată într-o partizană a lui Tyr. " . .. Dumnezeul suprem. Dositei. în fruntea cărora era c u g e ta r ea (svvoia).. care este Dumnezeul iudeilor..în ora­ şul. Dumnezeu» (8. A cea stă -a -n rodus.pe îngeri.. pe arhangheli şi pe D em iu rg.' . eu sînt atotpu­ ternicia. După scrierile pseudo-clementine. Ieronim scrie că Simon Magul zicea despre sine : «Eu silit cuvîntul Iui Dumnezeu. în ^rigia.. Cugetarea s-a întrupat intr-o serie de femei . . iar în Samaria el ar fi fost ucenicul altui eretic.’ . Samaria. Simon Magul avea ideea că este o întrupare divină.. erau «puterile cele mari şi semnele ce făcea» misionarul creştin. 5). 9— 10). Din Faptele Apostolilor se ştie despre . .. Simon a oferit bani Sfîntului Petru..prin magie.. 24. ţ .. Secta adora chipul lui Sim on‘tx-a^Mpiter) şi pe al Elenei (ca Atena)'. Partizanii lui erau corupţi.. în vremea sa. iar samarinenilor ca Tată în Simon. Elena..

b i b l i o g r a f i i : La J. la m a s b o te i (sau masboteni). N c i] o i t <ï. li o n g s (1 o r f. In realitate statuia. liiitliciii. «Studii T eo lo g ice». 1. • B i h I ni e v e r-T ii c h 1 o-D a m m e.şi i'fcziarh ilo r. iir. el se socotea profetul anunţat de mult. N a is s a n c e d e ¡'E g lise. 783— 784 şi In enciclop edii la num ele ereziilor . cit. II. p. Paris. apoi ucenicul lui Simon. voind să facă o minune. cit. 1.. 131— 136 şi b ib lio g rafie. este a unui zeu sabin numit Semo Sancus.. mi. 11 c h r ă c r-E s s e n e r-C h r i s ( e n. p. S e e b e r g.ii. Menandru a rămas. :. K ir c h e u n d S y n a g o g e . după Simon. 447— 450. poale şi eternitatea lumii. care asi­ gură învierea. Dintr-o greşeală de citire sau de înţelegere. :î -1. Paris. s-a lăsat îngropat de viu. 1959. op. s e c t e ju iv e r e j e t é e . X X II (1970).in i c i . 1925. la g o rten ien i (goratenieni). X IV ţ i‘Kix). L o o f s. N. 307. 1968/9. T ra ta te le de isto ria dogm elor la A d . vol.. Despre primul s-a crezut că a fost învăţătorul. numiţi şi basmotei. Idei asemănătoare cu ale lui Simon Magul se mai găseau la ereti­ cul C le o b io s . Stuttgart. Simon Magul este socotit de Sfîntul Irineu «părintele ereticilor». :> (>. |. Le c o n c ile d e J e r u s a l e m . J . il’B . !■ I’ o p o v i c i. care a fost descoperită la 1547. o p .i I . M. El se da drept Mesia şi pretindea că nimeni nu se poate mîntui fără botezul lui. a vrut să se înalţe la cer. F r.i y c I I c s. cit. 1969.1. O rg a n iz a re a e s e n ie n ilo r şi d o c tr in a lo r. p. Ideile iui nu sînt bine cunoscute. înrudiţi cu Simon Magul erau ereticii D ositei şi M en an dru . M. şi a căzut . S a ­ mar ¡nean ca şi Simon. nemurirea şi o tinereţe veşnică. Köln. ■ II.u . op. :>oi ş.i. < t ii r n y. cu care să dovedească puterea sa (după o versiune. 1969. «Studii T eo lo g ice». |>. H a r n a c k. a cărei inscrip­ ţie el a citit-o ca «Simoni Deo Sancto». T i x c r o n t.182 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ scrierea numită P r ed ic a lui Petru. < ' . spunând că va învia). d e n u m ir e a e s e n ie n ilo r . P. ş. Legenda adaugă că Simon Magul şi-a găsit sfirşitul la Roma. Justin Martirul a cre ­ zut că lui Simon Magul i s-a ridicat la Roma o statuie. 1968. K i r s c h .. K. . K o ■ in . ' ■ . Se crede că Dositei observa legea mozaică şi că respingea teoria eonilor şi antinomismul. Din scrierile lor s-au păstrat doar unele fragmente. S c h w a n e . şeful seclei. după alta. I. p. 778. > <\ l> . 2 vol.

VII) şi o scriere I I îoti? . Originea gnosticismului au văzut-o vechii scriitori creştini în filo­ zofia antică. Cunoaş­ terea lui este deci relativă.transforme într-o religie de mistere. Ea pretindea că se bazează pe tradiţii secrete. o privire a misterelor ei. P. prin propaganda.0 -^a.. ci al putem icuJjirT álm ñ r^Tñrretist. El este anterior creştinismului şi nu este un produs al evoluţiei interne a creslmisimilui. în orfism sau în influenţa sistemelor religioase orientale şi în deo­ sebi în sincretismul religios. 111 marele proces-a-Lame-stecuIul de religii şi să-] . Tertulian. Teodoret de Cyr. Adamantius. El a fost un pericol pentru creştinism prin unele idei. Gnosticismul este un fenomen religios cu caracter sincretist. P. Sfîntul apostol Pavel o numeşte «falsă ştiinţă» ((¡jsuSw vuiaos -fvíoatc. avînd idei din diferite culte vechi. 20). 6 . prin scrierile şi prin pretinsa sa" ştiinţă în « P rob lem a creaţiu n ii». Ipolit. Gnosticismul este un sistem de erezii. Filastriu de Brescia.ar. în bu dism. I Tim. care a căutat să atragă şi creştinismul. Bogata literaturaă gnostică s-a pierdut aproape toată. şi chiar unele din iucTâFsm şi~creşfrn]s:n. complicat şi straniu. unii au căutat-o iImTlMér?n~Tñ~caFaia iudScaTldţii în parsism (mazdeismul persan).ib. Gnosticismul era încercarea de a face din «ştiinţă» o înţelegere superioară a religiei..e. ceea ce este adevărat în parte. M. înţelepciune). Numele gnosticismuTuî"vTiîe cíe l a rvcoat». Maniheismul * Gnosticismul este cunoscut mai mult din scrierile creştinilor care l-au combătut (Irineu. prof. mai ales pentru -gnosticismul alexandrin. Dinlre istoricii mai noi.EREZIILE 18 3 Gnosticismul sirian şi alexandrin. c u n o a ş te r e pe care gnosiicii credeau că o posedă. Din ea se păstrează numai fragmente (în Migne.iL£axi toţi oamenii. G. Epifaniu. Gnoza era deci o «ştiinţă». cunoscute numai de iniţiaţi. El raţionaliza religla'şT credea că asigură cunoaşterea adevărului religios şi posibilitatea mîn. Ş esan « _ \K y C v v ° / . maî'~ăIes~platonică. precum şi din unele locuri de la C le­ ment Alexandrinul şi Origen). Nici scrierile în care creştinii au combătut gnosticismul nu se păstrează toate. în mul­ ţimea şi variaţia ideilor şi termenilor săi. P£_c. Unii au văzut-o chiar în creştinism. Alte sisteme..aocpta (Credinţă. - * Capitol redactat de Pr.

transcendenţa oi ora dusă la limită. Noţiunea do divinitate era cît se poate de abstractă. a învăţăturii care mînluieşte pe oameni. nici să conceapă e x is ­ tenţa lumii prin actul creator al unei voinţe personale şi libere. potrivit căreia există două principii veşnice şi opuse. Gnosticii voiau să dea o idee foarte înaltă despre divinitate. F on d u l com u n al doctrinei gnostice rezidă în dualism. Ea este iz v o r u l p rim a r închis în sine al tuturor perfecţiunilor.smul^--este concepţia de caracter aristotelic. Divinitatea nu putea fi definită sau numită. ba lua chiar aspect creştin prin aceea că socotea pe Iisus Hristos în posesiunea cunoştinţei. în creştinism. Gnoza lucra cu unele noţiuni filozofice. să conducă materia şi finitul. Gnosticii o mai uu m oau do <ico<hi p r in c ip iu sau început (oLpxrf).spiritului şi a. mai presus de tot ce este omenesc şi material. La . Pentru a o arăta cît mai departe do Ivimo. să producă. cea mai demnă de divinitate. unul şi totul (ev xa'i i t a v ) . do col fizic şi de cel moral. gnosticii căutau să dea dogmelor şi practicilor lui o expre­ sie filozofică. preînceput (icpoapx'/j). Ce am fost şi ce am d ev en it? Unde am fost şi unde am a ju n s ? Unde mergem şi unde vom fi mînluiţi ? Ce e naştere şi ce e renaştere ? Care sînt raporturile Intre Dumnezeu şi lume ? Cum poate spiritul pur. emanaţionism şi mîntuire prin gnoză. infinit separată de om şi de natură. după gnostici. ceva de care nu se poale nici vorbi. 1 (îSA se găseşte din veci în opoziţie absolută cu spiritul vj) divin. o numeau (tăcere) (aijrj). ~ _DualJ. Pen­ tru a o arăta cît mai pură şi mai înaltă.. adică lu m ea ? Importantă era îndeosebi pro­ blema originii răului şi a mîntuirii de rău. materiei. Gnosticismul nu poate să explice altfel dubla existenţă a . o numeau încă abis (jjuOoţL Această concepţie — o tăcoro eternă în profunzimile unui abis infinit — era. Eu oslo socotilă sediul răului sau este identificată cu răul. M aiori . fericire prin gnoză. Gnosticismul punea şi credea că dezleagă marile întrebări care preocupă spiritul omenesc : De unde vine rău] şi de ce ? De unde vine omul şi cu m ? (Unde malum et quare ? Et unde homo et quomodo ? — la Tertulian). dar avea scop religios. fiinţa dumnezeiască infinită să cunoască. Toate sistemele gnostice credeau că ajung 1 a. prolopurinle (npoitatiop).184 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ tuirii pe această cale..

unor nffţiuni filozofice. 1< '(istor părţi din împărăţia materială a lumii şi restabilirea lor în pliroina. La aceasta se ajunge prin gnoză^ Pe rînd lupta dintre cele două principii şi împărăţii. în opoziţie cu spiritul T divin.un eon inferior. în plante). Mîntuirea este concepută de gnostici ca un proces cosmic.autorul răului. la care aspiră sufletul omului. pervers. ' Demiurg. a principiului divin şi bun | otevop . formează laolaltă} •KXrjpwp. mîntuirea constă în descătuşarea .. Lumea materială nu este opera lui Dumnezeu. Felul cum se întîmplă acest proces de eli­ berare. creatorul lumii. Cu cît eonii sînt..ulteriori.creaţia. cînd haos. ajungînd pînă 1|T365. în urma celorlalţi. El este Dumne. senzuale. întrebarea : de unde vine răul (tcoSsv -co xaxov). Ea însemnează scăpare. . prin separarea elementelor.stau3nxMlci5JUiiUnIâtuxa. prin crearea lumii de către Demiurg (ele se gă­ sesc în oameni. spiritele a u ’f ost"prinse închise în materie. ca în platonism. gnosticii răspundeau : din materie ( â q ţ bXrfi). un eon masculin şi unul fe­ minin.?.ze. numit mintea fvooc). în animale.xJ— deplinătatea. eliberare de materie : este dizolvarea lumii mate­ riale.. estedeosebit conceput de gnostici. în împărăţia spirituală.puţin perfecţi. numiţi şi îngeri./ . Cu.biblică şi aceas­ ta pentru a nu f a c ^ d i n J u m n e z e i i . ignorant.n Este numit şi apXwv (căpetenie).. adică m ai tîrzii. Lui i s-a încredinţat opera mîntuirii lumii.xdamaii). raţiunea sau cuvîntul (Aoţoî). emanat din divinitate.. era opusă «pliromei». după cum stă la baza lor influenţa filozofiei platonice(la Alexandria).^a£^. este cel din urmă : de aceea el este soco­ tit mărginit.. vidul haotic. Numărul lor variază la gnostici. Cea mai înaltă emanaţie este eonul superior. 1 0 0 9 7 0 ?). cu atît sînt mai.ul. împărăţia binelui şi a luminii. Crearea lumii este fapta Iui Demiurg (Stjjj. prin crearea lumii de către_EL±nsuşi. Ei provin din principiul divin prin emanaţie iipdp oX^fie cîte unul. sau dualismul parsist (în Siria). M ateria este nu­ mită cînd jA j ov — ca fără fiinţă şi fără formă. mai îndepărtaţi. (E o n ii ^aiffive?) erau figuri din vechea mitologie sau personificarea.EREZIILE 185. Ideea aceasta venea din parsism.iudeilo. şi de unire cu divinitatea. şi reîntoarcerea absolutu­ lui în sine însuşi (ânOKa. fie perechi (auCufot)./ = ’sau c h ia r ' mai mulţi (365 ceruri / 7 eoni). Diferenţele între sistemele gnostice sînt de altfel mul Le. _____ Eonii.

pentru dis­ trugerea materiei. Pnevmalicii. fie aruncată. lucrînd cu materie. prin formule şi practici magice. Alte sisteme admiteau trei categorii. spiritele se vor întoarce în pliro 111*1 prin gnoză : înviere. Unele sisteme deosebeau pnevmat. şXJliciLăgnoranţi şi osîndiţi. prin gnoză. adică materialii.urnea se va distruge prin foc. pnevmaticii.iri si ilici. după trihotomismul platonic şi filonic (spirit. Cei c ar e posedau gnoza. între care unul asemănător cu Euharistia creş­ tină (Irineu spune că unii aveau meşteşugul de n colora în roşu lichidul de care se serveau în timpul săvîrşirii ritului lor).alegoric.sînt şi dochetiste. se mîntuiau numai prin ea. Gnosticii aveau totuşi unele'rituri. ilicii. numai oi se mîntuiesc . sau asupra_^omului fisus s-a coborît eonul Hrislos. judecată. se pierd. eshatologia creştină este înlăturată de gnosIici. nu a ju tă la mîntuire. fie libertin ¡. Sfintele Taine.iveau cărţile lor prelinse sacre şi o revelaţie socotită secretă şi cunoscul..psihicii (sufleteşti).sin. din ideea că nu faptele bune sînt necesare pentru mînluire. care sînt g n o s tic ii. Asceza gnostică interzicea căsătoria. sînt cei care posedă scîntei din divin itate. antinomistă. Ea se păstrează. Mîntuirea nu se realizează prin Moartea Lui. adică material. vinul. Şuferinţele. concepţia gnostică despre materie nu îngăduie aceasta. ziceau ei. învăţînd că Hristos n-a luat trup real. care este corpul.stă. SIîulu. ci gnoza. . prin asceză.! pi in iniţiere. Cn şi creaţia biblică. de la unii Apostoli (Pelru. Iisus Hrislos este totuşi în toate sistemele gnostice marea răspîntie a istoriei lumii. . suflet. Toma). S eri piliră es le fie interpretată. Grioslicii . excesiv de severă. carnea.286 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ _Sistem ele „gnostice. în care folosea arta . adică spiritualii. ci sau unul aparent. plăcerile senzuale. Libertiniştii erau dimpo­ t r i v ă destrînaţi şi senzuali. prin cultul lui fastuos şi bogat. M o ra la g n o s tic ilo r era fie ascetică. Pavel. trup) . ei obţinînd o fericire inferioară. Nu vor învia 'n ic i corpurile omeneşti . care sînt simpli credincioşi şi cărora gnoza le rămîne închisă. Gnosticismul era atrăgător prin pretenţia lui de a poseda cunoş­ tinţa misterelor. ceresc. rieruşmaţTşi corupţi. ca şi întruparea Sa. T. M oartea şi învierea liu_Hristos sînt aparente. ci prin cunoştinţă. sau unul eteric. aşa cum nu admite întruparea şi învierea lui Hristos. Gnosticii împărţeau pe oameni în două sau trei categorii. . rai şi iad nu vor fi.

EREZIILE 187 (imne. Sistemul lui este mult mai prelucrat decît al lui Satornil .incapabil SrO. în secolul al II-lea se dezvoltă_şi înfloreşte^ rnenţinîndu-se periculos pentru creştinism pînă T â ”fiimătatea secolului al III-lea ^ după aceea decade. în secolul I . ca biserici. îl leagă prin <giosticul_ B asîlid c r (Vasilide). In sectele lor se intra după o ini­ ţiere prin diferite rituri şi cu depunere de jurămînt că nu vor descoperi altora misterele încredinţate lor. şi Eoifaniu . Gnosticii s-au organizat în diferite forme şi nume. Spre sfîrşitul secolu. mîntuiasccL Gnosticismul alexandrin este mult mai însemnat. culte misterice.. în Evul mediu. adunări. Reprezentant mai însemnat este^a|orniI}(Satornin). Basilide se lăuda a fi discipolul unui Glaucias. Satornil consideră căsătoria instituită de diavol. v echile sisteme dispar. . prin îndrăzneala spe­ culaţiei şi a imaginaţiei lui. la c atari şi_ a lbiaen ezi. şi deci de gnoza samarineană. asociaţii ascetice. S is te m e le g n o s tic e mai însemnate sînt cel siria n şi cel alex an d rin . de asemenea l ini său Isidor. G n osticismul sirian este un sistem religios oriental. care trăia în Alexandria în prima jumătate a secolului al II-lea. El a fost un scriitor însemnat . prin literatura lui teologică (ex e ­ geză) şi tendenţioasă (romane pseudo-apostolice). Pe lingă oameni preocupaţi de proble­ mele religioase şi filozofice. apoi în bog omilism. care trăia la Antiohia şi es le so­ cotit de Sfîntul Irineu (t 202) discipol al lui Menandru. şcoli — formînd comunităţi. lumini). El îm­ părţea pe oameni în două categorii. secte. Unii dintre scriitorii vechi au crezut că Basilide a fost şi în Persia. colegii. de acelaşi Menandru. diatribe. la Paris. înrudite cu ideile gnostice în epoca modernă au filozofia mistică-panteistă a lui Iacob Böhme ( j 1624). caracterizat prin dualism riguros. a lui Hegel ( t 1831). interpret al Sfîntului Petru. Se menţine În^ă3ianiheîsmul/~r: apărut în secolul aLIII-lea^ iar după decăderea lui supravieţuiesc idei gnostico-maniheiee. . partizanul lui Simon Magul . î n rpavlicianism.. a lui Schelling (Ţ 1854) precum şi mica organizaţie numită «Eglise gnostique de France». O rg an izarea. Pe Dumnezeul iudeilor îl .socotea creatorul Ju m ii jşL.lm-aL. gnosticismul era în curs de formare. dintre care unii aveau ştiinţă şi talent se găseau între gnostici mulţi şarlatani şi oameni creduli şi amăgiţi. chipuri ale lui Hristos. prin dochetism şi anti-iudaism exagerat.TV-jea . o| este o amplificare şi o expunere gnostică mai sistematică. Irineu.

avînd fiecare şapte eoni şi formînd pliroma. care formează tetrada (2 perechi). Intre marele arhon (Dumnezeu) si arhonul ebdomadei. SinL cunoscuţi Ptolomeu. a creat lumea. iar din acesta se ridică marele arhon. care se coboară la botez asupra omului Iisus.sistemul în «A d v e rs u s V alen tin ia n o s» .188 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Sistemul lui Basilide este prezentat variat la Clement Alexandrinul (ţ 215/216) şi la Ipolit t 235 . pentru eliberarea cărora Iehova. la Irineu (• 202) şi Epifaniu (f 403) estef o emanaţie de sus în jos. decada. Heracleon. ogdoada. este influenţat mai mult de filozofie şi pri­ veşte lumea nu sub forma dualismului riguros. a pamîntului şi a ilicilor printr-un foc. deosebit de strălucit. care sc> va ridica din adîncurile materiei. eonii s-au unit şi au produs prin em a­ naţie comună un nou eon. Roma. Marcu. învaţă timp de un an şi este Minluilorul ( aojtijp). s-a produs lumea fenomenelor . imperiul vidului. aşezată adînc sub pliroma.planetar. In «ofism» jo a c ă mare rol şarpele (ocpic}:. purul nimic. . care întemeiază _ogdoaba . ~ V alentin este autorul sistemului gnostic: celui mai dezvoltat şi mai. un al doilea jir h o n întemeiază ebdomada. El l-a răspîndit la Alexandria şi la. în urma unei tulburări în pliroma. important. care este cerul . Pentru aceasta. A cest arhon a condus lumea __j5 Înă la Moise. fie ca principiu . Dumnezeu a trimis pe cel mai mare dintre eoni (min­ tea). din care a ieşit haosul. care s-a unit la botez cu omul Iisus. Materia eternă. Secundus . F ilo s o fu m e n a ) . arhonul ultimului cer. produsă de eonul aoepta = înţelepciunea. fără a le putea mînţui. A lic sisleme gnostice sînt înrudite fie cu cel sirian oriental fio cu ce! alexandrin-J'îlozofic. Valentin învaţă emanaţia în perechi de eoni. el apare ca o evoluţie de­ jo s în sus în procesul cosmic . a mîntuit pe oameni prin gnoză şi s-a retras în pliroma. Tertulian vorbeşte despre elocvenţa lui. pliroma. adică al cunoştinţei către oameni. opusă kenomei. Valentin împărţea pe oameni în trei categorii şi învăţa distrugerea materiei. La început era neantul. Terlulian a combălul. ci a paralelismului dintre lumea superioară a ideilor şi lumea inferioară. a fenomenelor. mijlocitor al gnozei. unde a murit pe la 160. dodecada. se găsesc 365 de ceruri. Valentin atenuează dualismul gnostic oriental . a prins cîteva părţi de lumină. pe Iisus cel ceresc. Discipolii lui Valentin s-au împărţit în două şcoli : una italică şi una orientală. triaconlada (30 de eoni) care este lumea ideală.

. antitacţii. prodicienii.. unii erau asceţi severi. reprezintă un sistem gnostic mai apropiat de creştinism.EREZIILE 189 rău (y.... Sirianul B a rd es a n e (Bar-Daisan). care trăia la Edesa ( t 202) şi fiul lui Harmonius. Platón. El combate unele erori ale ereticilor. ci numai în închipui­ . păgînă. aşa cum a făcut Hristos.. Hermogen a lost combătut de Tertulian (A d v ersu s H erm o g en em ). cainiţi (Cain). Adevărata religie este întoarcerea în monadă. care ne-a mîntuit prin «reminiscenţele» sale < monadă. Unii istorici îi contestă existenţa.. In morală. severieni (aceştia întrebuinţau scrierea păstrată JIíaTt? oocpia cu nuanţe valentiniene). deşi pe altele nu le admite. discipol al lui Iustin Martirul ( ţ 165). un sirian stabilit în Africa..axo8 aí¡j. Cercetători mai noi cred totuşi că el .. Pe aceeaşi linie cu Hristos punea Carpocrat pe filozofi (Pi­ lin lit gora. care trăia în Alexandria — jumătatea secolului al II-lea — reprezintă o gnoză anti-iudaică. IJnii istorici nu-i socotesc eretici. barbonienii. la sfîrşitul secolului al II-lea avea un sistem apropiat de al lui M arcian şi era influenţat de plato­ nism. Dumnezeul iudeilor (laldabaot. fie ca principiu bun (áfa&oSaíjiwv). panteislă.(ov). zicea el. Hine şi rău — zicea el — nu există de la natură. setieni (de la Set). C a rp o c ra t.. Bardesane a scris contra marcioniţilor şi a lăsat imne religioase. Ofismul era anti-iudaic şi dua­ list riguros. susţinînd că numele său aparţine zeului egiptean I Îorus-Harpokrates. a adoptat la întoarcerea în ţara sa pe la 172— 173 o doctrină cu apa­ renţe gnostice şi o morală ascetică (abţinere de la căsătorie. Sistemul ofic este mai complicat decît al lui Satornil şi are numeroase ramificaţii şi nuanţe : naaseni (nahas = şarpe în 1 . Apologetul Taţian Asirianul. ale căror chipuri le aşeza în locaşurile de cult ale sectei.. mai ales cea iudaică. peraţi. Religiile populare. sau «encratiţi» «cumpătaţi».. dar are idei gnostice (dualism. de la car­ ne. H erm o g en . Gnoza lui Carpocrat este caracterizată prin corupţia ei morală. Ereticii înrudiţi sînt cei numiţi barbelognostici. vin de la demoni. de aceea unii îl adorau. pe aceasta a adus-o şarpele. prin gnoză şi călcarea legii lui Demiurg. în unitatea pierdută a totului.. emanaţie). ei erau numiţi de aceea «aquari» sau «hydroparastaţi». Aristotel).. Adepţii lui săvîrşeau euharistia cu apă . de la vin). alţii desfrînaţi. nu era dualist. ebra­ ică). El admitea şi creaţia biblică şi teoria emanaţiilor. Demiurg) ţinea pe oameni departe de cunoştinţă .

M an es sau M a n ih eo s. a străbătut lumea răspîndind doctrina sa. budism. în limbile greacă şi latină — se deosebesc mult în cele ce spun despre ereziarh. ci o adevărată biserică. ele sînt sufletul lumii sau Iisus cel pătimi tor (J e s u s p atib ilis). Elementele rele au creai pe Adam şi pe Eva (pe aceasta numai din materie). El nu voia să fie doar un sistem pentru iniţiaţi. a intrat în secta moghtasilah. unele părţi de lumină au devenit captive in împărăţia întunericu­ lui . a gurii. Maniheismul reprezintă o nouă faz. vii.i se l. Carpocrat a avut un fiu. născut în Babilonia (în regiunea CtesîTon. de v e ch e teosofie babilonian-haldeică şi de idei creştine. Agapele carpocratiene erau întinate de desfrîu. F ie ­ care om are un suflet luminos bun şi unul rău.deşi cu idei împrumutate. arabă.. în lupta dintre ele. Maniheismul are un caracter mai oriental decît celelalte sisteme gnostice şi oarecare ase­ mănare cu elchesaismul. el este conceput mai original. pe la 215— 216). Izvoarele — unele orientale. este înconjurată de legendă. a inîinilor şi a sinului (signacula oris. adică ferirea de păcatele săvîrşite cu vorbirea. Ele­ mentele luminoase salvate s-au aşezat în soare şi formează pe Iisus cel nepaUmitor (J e s u s im p a tib ilis). cu gnoza siriană ş. altele occidentale. a luminii şi a întunericului. membre sau elemente.ice prin învăţătura lui Iisus Hristos. care moare la vîrsta de 17 ani.^ n ''a m e s ie c d o . el este un produs gnostic sln c re H ^ . Mani voia să dea o nouă religie perşilor şi a încercat să influenţeze şi asupra creştinilor. lilihri are. cu faptele şi . Fiecare are cinci serii de eoni sau cinci regiuni.i perpeLua prin naştere captivitatea elementelor luminoase. pen­ tru . Sistemul lui este cel mai bine format şi mai consecvent dintre cele gnostice. care a coborît clin soare pe pămînl. persană şi armeană. Persoana întemeietorului.190 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ rea omului. Carpocrat învăţînd comunitatea bunurilor şi a femeilor. Mani era persan. în limbile siriacă. S e zice că a murit jupuit de viu de către perşi (la 277). manus el sinus). ca o yiganlomachie. în trup omenesc aparent. Dualismul maniheic este extrem. a învăţat pe oameni cele «trei peceţi». El a primit învăţătură aleasă. o nouă religie universală. necreale. Epifaniu. Ele sînt personificate. care este Mîntuitorul. numit M ani. se găsesc în cea mai mare opo­ ziţie. de origine nobilă. Cele două împărăţii.parsism.a. veşnice.Ş a gnosticism ului.

unde a fost perse­ cutată de unii împăraţi păgîni sau creştini. nu şi pentru ceilalţi. E u g è n e d e F a y e . B u o n a i u t i . G n ostiq u . cit. 499— 540 E.EREZIILE 191 ca plăcerile.' 804— 805..es et g n o s tic is m e . Secta maniheică s-a întins în Imperiul roman. pentru cei aleşi. să se grăbească încheierea canonului Sfin­ tei Scripturi. p. E tu d e c r itiq u e d e s d o c u m e n ts d u g n o s t ic is m e c h r é tie n a u x H -e e t I II-c s i è c le s . Maniheii imitau Botezul şi Euharistia. 2. Morala sectei era severă. 784— 788. de la plăceri. Aleşii păstrau cele trei peceţi : Se abţineau de la carne. Roma.. 1955.pişcppi-pr. avînd rituri asemănătoare (botez cu untdelemn şi o împărtăşire fără vin).. BIBLIOGRAFIE V ezi num eJe e re ticilo r şi ereziilo r gn ostice. să se întărească autoritatea episcopală. D ie G n o s is . să lămurească şi să fixeze doctrina Bisericii. L e i s e g n n g. şi a murit în aparenţă. 1. în sectele numite «neomaniheice». Învăţătura lui a fost falsificată de Apostoli. în Africa. ouă. Regele vandal Huneric a deportat mulţi manihei pe coastele europene sudice (Italia. Sărbătoarea principală era ziua morţii lui Mani. Paris. înainte de convertirea lui la creştinism.diaconi „şi el/ăn^gHeîiştTT Comunitatea jm a niheică era formată din aleşi (desăvîrşiţi) şi auditori (catehumeni). numită pentru că aderenţii lui se pros­ ternau în faţa unui scaun. simbol al învăţătorului lor. cei din urmă trebuiau să treacă prin metempsihoză in altă viaţă. Se admite că el a făcut să se pre­ cizeze regula de credinţă. Leipzig. K i r s c h. op. Ideile lor s-au păstrat şi în Evul mediu. Galia). gnosticismul a fost pentru Biserică şi un stimul. Mani pretindea că o restabileşte el. L o G n o s tic is m o . Fapt este că teologii ortodocşi au trebuit. să se îmbogăţească şi dezvolte cultul. de la lucrul manual.. . P o p o v i c i... în e n ciclop ed iile teo lo g ice. lapte şi vin. p. H. ed. P.eoţiT. El şi-a ales doisprezece Apostoli (m agistri) şi 72 jde.. 1907. să se scrie opere creştine polemice. M ani a imitat creştinismul. cit. organizarea sectei sale. _ în. iar aceş­ tia întreţineau pe aleşi cu hrană. p. combătînd gnosticismul. Prin pericolul pe care-1 prezenta pentru creştinism. Aleşii se rugau pentru auditori. E. 308— 333. J . Ei erau vegetarieni. op.e. ea a cîştigat un timp ca auditor pe Augustin (')' 430).

Teologii obişnuiesc s-o numească «quasi-gnostică». cit. (sec.F.. Montanismul. luc/ia lui provine mai ales dintr-o greşită înţelegere a Sfintei i şi îndeosebi a raportului dintre cele dona Testamente. 1954. H a a r d t. R. R. II— IV ). Ereticul a oferit cliiar ca ajuî< I’ is'M'ieij o sumă mare (200. Marcionismul este o erezie care are o oarecare asemănare cu gnosticismul. P.a Roma. G r a n t. P. o p . P r é c is d 'h is to ir e d e la t h é o l o g i e c h r é tie n n e .. R. Marcion. L o d s. el ar îi fost excomunicat de tatăl său. Paris. 2 v o l.Pr . Ş e s a n . di. Mürtchen. ar fi fost fiul unui episcop creştin şi deci creştin de familie.. L e D ieu d e s p r e m ie r s c h r é tie n s . G n o sis und G nostizAsm us. Pe la 138— 139. ’i e p i s c o p u l ¡-. Atunci Marcion şi-a înfiinţat o s e r i a p r o p r i e ( p e ia 144).e e t I l l .i înapoiat banii şi l-a respins. G e is t e s g e s c h ic h t e d e s a n tik e n C h risten tu m . H endry. M ar­ cion credea că între ele sînt deosebiri radicale. Fiind pi opi ielar de corăbii.102 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ C.000 sesterţi). 1971. 1. R. p. M. dezacord. Salzburg 1967. Marcion a căutat să intre în comunitatea creştină. I. G r a n d . unde a intrat în legătură cu alţi eretici. B i h l m e y e r .T ü c h l e . ca ^gnosticul sirian C er don .e s iè c le s . 1961. In Pont existau comunităţi iudaice şi creştinismul pătrunsese de tim­ puriu. 2 vol. Asemănările între marcionism ¡şi gnosticism sînt parţiale. 1961. Leyda. Paris. 450— 542. 1966. p r o f . D arm sladt. Marcionismul.D a m m e . S e r i pl ui * Capii. M arcion s-a dus la Roma. T h e g n o s tic p r o b le m . Londra. 862 p. Hiliasmul. S c h n e i d e r . 1969. s-a născut la Sinope (Pont) pe la anul 85. pentru a susţine originalitatea ereticului. 137— 148 eu b ib îio g rafie p. 1964. Paris.ol r r t i a c l a l . trad u cere englezà de J . Dar din cauza învăţăturii lui greşite. 1962. din cnglezâ. N a u t in. M arcion . ed. l a g n o s e e t l e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s . el era om bogat. Paris. 1975. 1971. nepotriviri. care s-ar fi inspirat direct de la Sfîntul apostol Pavel şi din Noul Testament (Adolf Harnack). M. D a n i e l o u . H is to ir e d e s d o c t r in e s c h r é t ie n n e s a v a n t N ic è e . care ar fi fost unul dintre cei mai mari gînditori ai creştinismului în primele secole: un geniu religios şi un reformator. Marcion are însă alte puncte de plecare şi alt interes decît gnosticii propriu-zişi. şeful sectei. L e ttr e s e t é c r iv a in s d e s I l . J. W i 1 s o n. K u r t R u d o l f . P aris. D ie G n o sis. deşi unii isto­ rici neagă aceasta. Dovedindu-se însă eretic. Alogii * 1. II.

deci nu pe cei drepţi. El a făcut minuni şi a învăţat. 54— 56). în Noul Testament. Noul Testament le condamnă. . pe sodomeni. deci unul învaţă răzbunarea. ci pe cei păcătoşi. Mîntuitorul i-a mustrat (Luca 9. Marcion nu <dinitea de aceea a doua venire a lui Iisus Hristos pentru judecarea luinii. pe egipteni etc.Istoria bisericeasca . Dumnezeul cel bun s-a descoperii în Iisus Hristos. unde a predicat şi a mîntuit pe coi condamnaţi de Dumnezeul V e ­ chiului Testament. el a adunat pretinse contraziceri între cele două Testamente. Hrislos a întemeiat pentru ai Săi. necunoscut chiar de Dumnezeul-demiurg al Vechiului Testament. S-soc oixaio?). ci pe Cain. Dumnezeul Noului Testament este bun (Sso? ¿-j-a&os). nu este nici atotştiutor. s-a coborît la iiid. celălalt dragostea. 19. «iubiţi pe vrăjm aşii voştri» . cînd Apostolii au cerut aceasta. In timpul morţii Lui aparente. Marcion era şi dochetist. 24) • în Noul Testament.EREZIILE 193 Intr-o scriere intitulată A n titez e. Iisus Hristos a chemat pe toii oamenii la mîntuire. poporul sau «¡Ies. Pe cînd acesta voia să ajute şi să înalţe numai pe iudei. în Vechiul Testament stă scris «ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte» . Dumnezeul Vechiului Testament este drept şi aspru (deus justus. a venit să cheme nu pe cei drepţi. Dumnezeul Noului Testament ştie şi poate totul. coborînd asupra Lui în anul al X V -le a al domniei iui Tiberiu. Iisus Hristos fericeşte pe ai Săi din iubire fără judecată. Dumnezeu a pedepsit cu ploaie de foc din cer (Fac. în Vechiul Testament. creatorul lumii. nici moartea lui Iisus i ‘ *stos n-a Fost reală. Pe cînd Dumnezeul Vechiului Testament exercita judecată. Făcîndu-i-se milă de păcătoşi şi voind să-i mîntuiască. Mîntuitorul a desfiinţat Legea veche. nici atotputernic. Marcion credea de aceea că Vechiul şi Noul Testament nu sînt opera unuia şi aceluiaşi Dumnezeu şi că deci sînt doi Dumnezei. po cînd iudeii voiau o împărăţie lumească. una cerească. privitoare la precepte morale. Nici întruparea. a combătut pe învăţătorii ei (căr­ turari). Vechiul Testament justifică unele păcate (furtul) . El a intervenit în lume împotriva celuilalt Dumnezeu. Dum­ nezeul Vechiului Testament. combătînd legea şi opera Dumnezeului Vechiului Testament. Acesta a fost necunoscut pînă la Iisus Hristos.

fără primele capitole. pe care-1 opunea Vechiului T e s ­ tament şi pe care credea că se întemeiază învăţă tura lui. mistere şi iniţiere.194 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă Intre cele două Testamente nu poate fi. Vechiul Testament este pomul care nu face roade şi se aruncă în foc . nu cosmologic şi filozofic. dar admitea autenticitatea lui. Invăţînd acestea. cu imne. şi zece epistole pauline (fără epistolele pastorale şi cea către evrei). botez pe care îl puteau săvîrşi şi femeile. El caută argumente în cel Nou pentru combaterea celui Vechi. El nu admite teoria eonilor şi necesitatea gnozei. Marcionismul se deosebeşte de gnosticism prin aceea că dualismul lui ('st. El permi­ tea al doilea şi al treilea botez pentru iertarea păcatelor. 16— 17). EI n-a înfiinţat o şcoală ca gnosticii. dar le săvîrşea în felul său. şi nega totuşi autenti­ citatea unor cărţi din Noul Testament. cu cler. Partizanii lui Marcion îl numeau pe ('I <sanctissimus magister». El nu împarte pe oameni în pnevmatici şi ilici şi im despărţea pe catehumeni de credincioşi. . care a făcut lumea. ci o biserică formată din comunităţi proprii. pe baza tezei că nu se pune vin nou în foaie vechi şi nici petic nou la haină veche (Matei 9. Noul Testament este pomul cel bun. nu avea doctrina secretă. după Marcion. condamna căsătoria. pe c a r e le socoteşte ale Dumnezeului-demiurg.pjetinsa. M arcion a făcut propagandă cu succes. oprea de la carne şi de la vin. cu locaşuri de cult. Marcionismul a dat şi martiri în persecuţii. învăţa asceza severă. El pretindea că reface cărţile Noului Testament în forma lor auten­ tică. . In morală. ci-1 mutila. Marcion credea că urmează Sfîntului apostol Pavel. ca gnosticii. ca alj p o s t i c i l o r . Marcion păstra Tainele Bisericii. Interesul lui este soteriologic. Combătea V e ­ chiul Testament. admiţînd numai Evanghelia după Luca. dar fără a fi dualism metafizic. care rodeşte. El nu păstra nici măcar Noul Testament întreg. le desparte pe unul de altţul şi respinge pe cel V echi prin cel Nou.QPPz iţie _dintre Vechiul şi Noul Tes* lamf'H!. Marcion era rig o ris t. care vorbesc despre Naşterea şi genealo­ gia lui Iisus Hristos. pe care în realitate nu-1 înţelegea bine. dar făcea aceasta în mod arbitrar şi inconsecvent.< I>iT>ITc7'^cos~3in. legătură posibilă.

coborîrea Ierusalimului . Mai în ­ semnat dintre ei a fost A p e lle s . Din speranţa venirii apropiate a lui lisus Hristos. el fusese sacerdot al zeiţei Cybele. M ontan . unii un geniu religios. sectar. îndată după jumătateă. starea de spirit a provinciei. montaniştii concepeau un creştinism îngust. montanismul tulbură Biserica prin ideile sale apocaliptice. au trezit aci speranţa parusiei. Importanţa lui M arcion a fost astfel mult şi tendenţios exagerată. Frigia. Fiind mai uşor de înţeles decît gnosticismul şi mai bine orga­ nizat. moderîndu-le. exclusivist. Adolf Harnack a văzut în el un gînditor şi un-creator comparabil cu Sfîntul apostol Pavel. Ca şi Marcion. controversele teologice timpurii. producînd o surescitare bolnăvicioasă. Concurenţa dintre culte. Pe cînd însă gnosticii voiau să cuprindă creştinismul într-o reli­ gie universală. Regiunea în care a apărut montanismul. ri­ goriste. a primilor creştini. dar din alt punct de vedere. ba chiar «primul protestant» (Neander). Iustin. şi cu aceasta profetismul. Părinţii şi scrii­ torii bisericeşti l-au combătut ca pe un eretic mai rău decît alţii (Policarp. hiliaste. Tertulian). viaţa bisericească mai agitată. Irineu. marcionismul a fost mai periculos pentru Biserică. Montanismul a fost o sectă apărută în Frigia. era din cele în care mişcarea de idei religioase era mai mare. la 172). Dar protestanţii l-au apreciat elogios. Montanismul apare ca o reacţie contra acestei stări. cu Augustin şi cu Luther. Urmaşii lui Marcion au modificat ideile lui.EREZIILE 195 M arcion a vrut să fie un reformator al Bisericii.secolului al II-lea. Montan făcea un motiv de trezire excepţională a sentimentului religios. readucînd spiritul profetic şi ideea parusiei apropiate. Unii marcioniţi au adoptat maniheis­ mul. Încă înainte de a fi fost învins gnosticismul.. socotindu. fiind influen­ ţată de lume. un adevărat reformator. mai tîrziu. şeful sectei. per­ secuţiile.1 . el credea că Biserica a decăzut. voja să fie reformator . Montan era un vizionar care voia să pregătească Iu mea pentru marele eveniment religios anunţat de el. 2. speranţă care mîngîiase pe primii creştini. Montan a început să înveţe la Ardabau sfîrşitul lumii. că morala şi disciplina ei au slăbit. un înte­ meietor de religie. Pe la 156— 157 (după Eusebiu. Montan era în creştinism un n e o f i t .

împărăţia de o mie de ani a lui Hristos cu drepţii. «eu. cel care dă omului inima». săvîrşind cultul sub cerul liber. tulburări şi alte întîmplări. un episcop montanist a pornit în pustie. Mulţimea înfrigurată s-a strîns la locul şi timpul prezis. . In aşteptarea Ierusa­ limului ceresc.. montanismul era mai rigorist clocit Biserica. Mulţi şi-au vîndut averile şi le-au pus la mijloc. Fecioria era socolilă necesară pentru a primi revelaţii. .. ţinînd adunări. iar pentru păcate grele excludeau din comunitate. o renaştere morală. dar voia să aducă o viaţă religios-morală nouă. «Nu un înger. 26). Pe gnostici. persecuţii. Dumnezeu Domnul. Iată. renunţau . Predica profetică a lui Montan a făcut maro impresie. completînd deci descop¥rlrea'facuîa'prîii^Tisus Hristos. ca P aradei.“ . /'. un alt episcop. Montan pretindea că revelaţia Noului Testament nu este desăvîrşită. cei căsătoriţi de două ori erau excluşi din comunitate. Credincioşii îşi lăsau lucrul şi averea.IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ ceresc.. cu i» iii■i şi copii. «Nu pe mine. ci se desăvîrşeşte prin el..¡ni. nici un trimis.111 • in Sii ia. voia întărirea dis­ ciplinei. Fenomenul ceresc aştep¡<. atotputernicul. se produceau stări de extază.ii . ci eu Domnul Dumnezeu am venit» . inlerproiind în sensul învăţăturilor lor semnele timpului : i . anunţa că sfîrşitul va veni ni limp d(> un ¿in.i întîmplat.. organul Sfîntului Duli . i r . «Omul doarme şi eu veghez. cuprinşi de emoţia sfinţitului lumii şi a împă­ răţiei celei noi. ci pe Hristos îl ascultaţi» . Montan se socotea Paracletul (Mîngîietorul) anunţat de Iisus Hris­ tos (Ioan 15. ca primii creştini. Entuziasmul s-a trezit în ascultători. el vorbea în numele şi în locul lui Dumnezeu însuşi. in ■ • Pont. I / T u . In morală.i i:. sălăşluind într-un om». A ceasta avea să se întîmple în apropiere de Pepuza şi de Tymion. urmat de I ¡uuM. dar ideea şi mişcarea au prins. Montan şi predicatorii lui îi combăteau. A doua căsătorie era socotită adulter şi interzisă. în urma unui vis repetat. în spirit eshalologic.111ii s ii an c ontinuat să predice ca nişte profeţi ai împărăţiei de o / mi«' (’(■ . Distracţiile şi podoabele erau socoti le păcate. El nu schimba credinţa Bisericii.i s-. în întîmpinarea Ierusalimului ceresc. Cuvîntul şi Paraclet». în Frigia. Montan şi par’i■. cînd z ic e a : «Eu sînt Tatăl. Postul montaniştilor era mai lung şi mai sever decît al Bisericii. Domnul este cel care în extază înlocuieşte inima omului. rulrcniuro. .

A lex an d ru . cu dife­ rite numiri («eschiniţi» sau «aschiniţi». Biserica s-a pronunţat contra lor . Exaltatul «profet» îşi alăturase cîteva femei : Priscilla (Prisca). La începutul mişcării. privilegiaţi ai Sfîntului Duh (spi­ rituales. Ea s-a organizat. mai tîrziu un fel de patriarhi. Din Frigia. Chiar femeile puteau să intre în clerul montanist. Cu timpul. Montanismul a făcut aderenţi numeroşi. care se deosebea de Biserică doar prin rigorismul ei moral. «pepuzieni». ca o co ­ munitate de sfinţi. socotind pe ceilalţi «psihici». Tertulian şi partizanii săi reprezentau o ramură moderată. Montanismul a fost combătut şi în scris de Claudiu Apolinare. «tascodrugiţi» (îşi fixau la rugăciune degetul arătător de nas) şi «quintilieni». profeţi. Ei înşişi se numeau spirituali. Pe la 179— 180. Intre partizanii lui mai în­ semnaţi sînt A lc ib ia d e . «catafrigi» (rj xkto Opo^ai atpeaic = erezia Frigienilor). Respinşi de Biserică. Miltiade. Ei erau numiţi «montanişti». montaniştii voiau să rămînă în sînul Bisericii. «pepuzani». Secta montanistă s-a menţinut cîteva secole şi a fost condamnată prin legi şi canoane. montanismul s-a dezbinat în mai multe secte. care cădeau în stări de extază şi de somnambulism şi profeţeau ca şi Montan sfîrşitul. T hem isort. pri­ mele sinoade cunoscute sînt cele împotriva montanismului (între 160— 180). ci genul masculin şi afirmînd că după profeţia lor va urma sfîrşitul. iar la Cariagina pe cel mai însemnat dintre aderenţii săi. După oarecare ezitare. A ceastă stăruinţă din partea «profeţilor» şi această credulitate din partea mulţimii arată starea. precum şi în afară de aceasta. secta s-a întins în Galatia şi în alte provincii din Asia Mică. Rodon.EREZIILE 19? să se mai căsătorească. episcopi. ceea ce surprinde pentru rigo­ rismul lor. irveofjicmxot). pe marele scriitor bist-ricesc Tertulian ( î 240). Meliton de Sardes şi alţii. avînd evanghelişti. T h e o d o t. Maximilţa7 Quitilla. se aştepta din nou venirea îm­ părăţiei milenare. «terlulianişti»). «proclieni». «priscilieni». montaniştii s-au organizat separat. Montanismul a cîştigat aderenţi şi la Roma (P io c u l. E schin ). «artotyriţi» (aceştia întrebuinţau la împărtăşire pîine şi brînză). socotindu-se organe ale Sfîntului Duh şi întrebuinţînd de aceea în vorbirea lor nu genul feminin. de spirit a timpului. .

puterea lui Satan este biruită şi legată. 28). 13). Sens eretic a luat hiliasmul prin apariţia montanismului. 31 . exrj sau mil­ lenium (o mie de ani). iar ideea timpului de o mie de ani şi alte idei erau luate din Apocalipsă (20. drepţii şi credincioşii domnesc cu Iisus peste lumea cealaltă. a cărui învăţătură greşea sau exagera şi în alte privinţe. despre sfîr­ şitul şi judecata lumii. Nici El. nici ei n-au fost hiliaşti. 34— 42 . / Ideea hiliastă era mai veche decît creşLinismul şi venea din iu­ daism. numit astfel de la yiXia. epistola atribuită lui Varnava. epistola II Petru). Luca 12. Ideea îm­ părăţiei viitoare şi a parusiei apropiate era mai ales o mîngîiere în persecuţii. dom­ nind cu drepţii o mie de ani. 39. Iisus Hristos a vorbii despre venirea sfîrşitului pe neaşteptate. numit pentru aceasta de istoricul Eusebiu «Ioarl. Ea avea început în profeţiile despre o împărăţie viitoare (Isaia. Hiliasmul s-a format prin greşita interpretare a celor spuse de Mîntuitorul şi de Sfinţii Apostoli. După o primă înviere. '-Daniil). III. Ea a avut la început forma unei aşteptări apropiate a sfîrşitului lumii. 39 : Ioan 5. sub apăsarea şi influenţa greutăţilor prin care au trecut. împărăţia lui Mesia. P ăstoru l lu i H erm a şi mai a Ies la Papia (pe la 130). în timpul împărăţiei milenare. la Irineu. Sfinţii Apostoli au trebuit să pre­ vină pe credincioşi că sfîrşitul nu este iminent şi că trebuie să tră­ iască liniştiţi (epistolele către Tesaloniceni. Ideea revenirii Mîntuitorului găsea temei în cele spuse în Evan­ ghelie (Matei 24. Ea se găseşte la unii Părinţi apostolici — în v ă ţă tu ra c e lo r ciois p r A p o s t o l i . dar n-a învăţat o împărăţie a Sa pămîntească. a drepţilor.198 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă 3. 25. este credinţa că Iisus Hristos va veni din nou şi va înfiinţa o împărăţie de o mie de ani. Hiliasmul (milenarismul). După aceasta avea să vină sfîrşitul lumii. Ideea hiliastă s-a menţinut şi la unii scriitori creştini din secolele III— IV. pe care iudeii au denaturat-o cu ideea de Mesia. datori iii persecuţiilor şi strîmtorărilor îndurate de creştini. ca speranţă . învierea generală şi judecata viitoare. Iisus Hristos va stabili o teocraţie pămîntească vizibilă.e puţin la minte» (Isto ria b is e r ic e a s c ă . Ideea era generală şi neclară. 5— 7) înţelese de hiliaşti ca despre o îm­ părăţie pămîntească a Mîntuitorului. la unii apologeţi (Iustin Martirul). Termenii simbolici şi profetici ai Apocalipsei întreţineau însă ideea împărăţiei. Ideea împărăţiei viitoare a intrat cu unele lărgiri şi modificări în creştinism.

care sc credea Montan. Victorin de Poetovio). Nepos de Arsinoe. n. Ideea sfîrşitului apropiat şi a împărăţiei lui Hristos s-a menţinut în unele secte medievale şi mo­ derne. ed. 2. M ontan. 3020. .D a m m e . Londra. M a rc io n . 2. Leipzig 1921 . Londra. c it. Alogii au fost o sectă puţin cunoscută. cum crede Epifaniu.iu v. c ritica lui Eug. II. 451 ş. precum şi un antitrinitar.T u c h l e . T h e o d o t. op. J . 3253). K i r s c h . Comodian. pe a Evangheliei pentru că vorbeşte despre trimi­ terea Paracletului (15. Hiliasmul a fost combătut şi în Biserică şi în afară de ea.. fără să observe că acesta era mai degrabă combătut de Sfîntul loan.. Tertulian era hiliast ea montanist.. P. împotriva profetismului şi hiliasmului montanist. prin interpretarea alegorică a Apocalipsei. Dar în Egipt hiliasmul era susţinut chiar de un episcop. 1925. col. cit. In Răsărit l-au combătut mai ales alexandrinii. p. col. în . 1924 (v.u. E.pe a Apocalipsei pentru că vorbeşte de împărăţia milenară. P o p o v i c i. în frunte cu Origen.EREZIILE 199 în venirea lui Iisus Hristos (Metodiu. studiul cel m ai im portant este al lui A dolf H arnack.u. 26). este greu de spus. 341 ş. p. 788 (M ontanism ). Lactanţiu. între alogi este socotit scriitorul creştin roman C aiu s din a doua jumătate a secolului al II-Iea. BIBLIOGRAFIE în e n ciclop ed iile te o lo g ice (e re tic ii şi ereziile numite). II). 4. (B ibliograph ie). 345 (hiliasm ). care se baza pe o greşită inter­ pretare a scrierilor Sfîntului evanghelist Ioan. M a rc io n . Ei au apărut în Asia M ică (Frigia).. p. 1949. 1933. op. cit. cit. Dionisie al Alexandriei l-a combătut pe acesta într-o scriere specială (Ilspi eira7 7 eX > Despre făgăduinţe).u. op. p... de Fay e. op. I. II (M arcion. B i h l m e y e r . de unde ar veni numele lor. alogii contestau auten­ ticitatea a c e s t o r a . 317 ş. G n o s tiq u e s et g n o s tic is m e . alogi). D a s E v a n g e liu m v o m ir e m d e n G o tt. împo­ triva celei literale a hiliaştilor. ed. 143 ş. Apus a fost combătut mai ales de Augustin. X L V ). C. ca adversari ai montanismului (în sec. de unii eretici (gnostici. ' R. B l a c k m a n . 2 voi. (T e x t e u n d U n te rs u c h u n g e n . M a r c io n and h is in ilu e n c e . U l y s s e C h e v a l i e r . P e n tr u M a rc io n is m . W i 1 s o n.. Dacă alogii respingeau şi doctrina despre Logos. 787 (M arcion).u. Alogii le socoteau scrieri ale lui Cerint. 529— 536). 1. 234. fiind cea mai stăruitoare dintre răstălmăcirile Evangheliei. ed. E. 154 şi b ib lio g rafie p.

p. F. ca Fiu şi ca Sfînt Duh. cealaltă an titrin itarism m o d a ­ list. W . O r ig in e a ş i a s p e c te le m ile n a r is m u lu i în p rim e le d o u ă v e a c u r i . B u cureşti. 1903.ichiarn Umioiiuis»). P e n tr u H ilia s m vezi : L. E n th u s ia s m . dar asemănătoare prin l a piui că se referă amîndouă la aceeaşi dogmă şi neagă trinitatea persoanelor dumnezeieşti. 1913 . T o m a C h i r i c u ţ ă . 1913. G ra n a d a 1933. S c h e p e l e r n . Leipzig. a fost numit cu preferinţă sau chiar exclusiv an titrin itarism sau m on a rh ia n ism (Adolf Harnack) . A l c a n i z . ci om îndumnezeit. op. Aniitrinitarismul (monarhianisinul). P r . «Studii T eo lo g ice ». Gry. (în A d v ersu s P rax ea m ) pe cind anlili inilai ii dinamici neagă dumnezeirea lui lisus Hristos. al cărui Fiu a devenit prin acea sta. se da la începui celor modalişli. ca antitrinitari. Subordmaţianismul.. lislc dicpl di nutnele de monarhieni. M ile n a r is m u l. R. L a c r is e m o n ta n isle . S tu d iu a su p ra te x t e lo r e v a n g h e lic e c u p r iv ir e Ia p a r u s ie sa u a d o u a v e n ir e . Problema Sfinte! Treimi * Sub numele comun de antitriniiarism sau monarMamsm se înţeleg doua învăţături greşite privitoare la dogma Sfintei Treimi.. 1935 (p. 24 — 31). după Tertulian. ca ţinînd la unitatea persoanei dumnezeieşti (. O xford. 1905. B au er W . 2. din secolul VII). cit.200 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ P e n tr u M o n ta n is m vezi P ierre de L ab riolle. D.u. L o i c h i ţ a. R i g a u x. Adhémar d'A 1 è s.. Deşi antitrmi* C a p i t o l r c c l a c l a t iU* L’r. pro£. Paris. IV1oii. Fiul şi Sfîntul Duh. p. K nox. L 'A n t é c h r is t . 1. Idem. 1950. 1931. P o p o v i c i . Louvain 1932. nr. Paris. 334 ş. socolindu-L nu persoana dumnezeiască. L a th é o lo g ie d e T e r t u llie n . V. X V I {1964). M. p a tiip a sia n . ed. alta neagă deosebirea personală dintre Tatăl. L e m ilè n a r is m e d a n s s c s o rig in e s et so n d é v e lo p ­ p e m e n t. 1925. se manifestă deosebit ca Tată. cari. B. deosebite una de alta în fond. 1929. Prima se numeşte qntitrinitarism d i­ n am ic (e b io n itic sau su b ord in a ţion ist). D er M o n ta n ism u s. L e s s o u r c e s de l'h is t o ir ? d u m o n ­ ta n ism e . s a b elia n ism . E. Fribourg et Paris. Una neagă dumnezeierea lui lisus Hrislos. 361 s. E c c le s ia p a tr is tic a et M ille n a r is m . Ş e s a n . p atiip a sia n ism . c e ­ la laII s-a numit ad o p ţia n ism (care trebuie totuşi deosebit de adopţianismul de mai lîrziu. F rib ou rg et Paris. A. trad. Cum doar acesta pune propriu-zis problema Sfintei Treimi. socotind persoana dumnezeiască una. P . socotindu-L doar un om inspirat şi împuternicit de Dumnezeu. V a s i 1 e s c u. 5/6.

primii teologi (Iustin Martirul. Cele două i d e i : există un singur Dumnezeu (numit Tată) şi Iisus Hristos este (şi) Dum­ nezeu par a fi contradictorii. Antitrinitarismul este prima mare controversă dogmatică în sînul Bisericii . cele două învăţături se întîlnesc în rezultatele speculaţiilor lor. ca Fiu cu Dumnezeu Tatăl.Lui. Tertulian. şi a defini ra­ porturile lui Iisus Hristos.EREZIILE 201 ţarismul dinamic punea mai mult problema hristologică. stabilindu-se identitatea de fiinţă a persoanelor dumnezeieşti. este preludiul marilor controverse hristologice din secolele următoare (IV— VII). de la Sinodul I ecumenic s-a combătut concepţia dileistă sau triteiştă a acestei deo­ sebiri (subordinaţianism. Cit priveşte pe Sfîntul Duh. rezultatul teologic este ace la şi: negarea treimii persoanelor dumnezeieşti. Ipolit. Deşi plecînd de la puncte de vedere deosebite şi pe căi deo­ sebite. teologia era şi mai puţin clară şi precisă.). prin care se apăra şi dumnezeirea şi umani­ tatea . la fel şi învăţătura antitrinitarului T e o d o t din . cea trinitară propriu-zisă. negînd dogma Sfintei Treimi. Din preocuparea de a explica dumnezeirea lui Iisus Hristos şi ra­ portul lui de Fiu cu Tatăl a ieşit antitrinitarismul dinamic . s-a com­ bătut monarhianismul sau unilerismul ca monoteism abstract şi s-a scos în evidenţă deosebirea persoanelor dumnezeieşti . 28) despre existenţa preomenească a Mîntuitorului. arianism etc. împotriva antitrinitarismului. înainte de Sinodul I ecumenic (325). iar cel modalist p e . înţelegînd cuvintele «Tatăl este mai mare decît mine» (Ioan 14. Irineu. ' Antitrinitarismul a ieşit din încercarea de a explica şi pune de acord cele două adevăruri de credinţă creştină : monoteismul şi dum­ nezeirea lui Iisus Hristos deosebit de Dumnezeu Tatăl. câ Logosul devenit om. la care se găseşte eroarea ebionită îndreptată împotriva clumnezeirii Logosului . din preocu­ parea de a saiva şi explica monoteismul creştin a ieşit antitrinitarismul modalist. Epifaniu crede că primii adversari ai dogmei Sfintei Treimi au fost alogii. In preocuparea de a se deosebi între Fiul şi Tatăl. Biserica afirma unitatea fiinţei dum­ nezeieşti şi personalitatea Fiului ca ipostasă divină (hypostasianism). Origen) au spus că Fiul este mai mic decît Tatăl (subordinaţianism). .

Iisus Hristos era deci . Teodotienii îl numeau pe Iisus Dumnezeu numai după Pogorîrea Duhului sau după învierea din morţi. înţelegînd prin aceasta că Iisus este numai om.iîura sa pe alţii. Teodot nu se abatea de la doctrina Bisericii şi invă(a. nu Logosul dumnezeiesc în­ trupat. 40 . 38). 31 . s-a coborît asupra Lui. că la bote/. care zicea că Hristos este simplu om. 9 .i in\ ii!. 35 .ilislă şi cu interpretare gramaticală-literala. Luca 1. El a fost e x ­ comunicai de episcopul Romei Victor. din fraţii tăi» (DenL. 10. El era un meseriaş lucrător de piei — curelar sau cisniar ■ — bogat — din Bizanţ. pe care nu o avea înainte de a primi Duhul (pe care-1 numeşte Hristos).i iiiţion. de sus. din epistole (I Tim. in alte privinţe. . e. 5). 18.i omul Iisus a lost î nt ăr i t l a b o t e z c u D uhu l lui D u m n e z e u sau i I Irislos. Teodot afirma că Iisus este om născut din Fecioară din voinţa Tatălui . 2. împotriva gnosticilor. c a r e î n v ă ţ a u U lei . precum şi altele din profeţi (Ier. Teodot cita în favoarea părerii sale locurile biblice în care se vo r­ beşte despre omenitatea M întuitorului: «Profet ca şi mine îţi va ridica Domnul din mijlocul tău. întărit şi îndumnezeit prin pogorîrea lui Hristos sau a Duhului asupra Lui. dar a reuşit să atragă ]. a primit o putere. 2 ş. Antitrinitarismiil dinamic apare în istorie ca învăţătură a acestui Teodot. pe la 190.după Teodot. zice Epifaniu. Hristos în chip de porumbel şi că. ci pe un om.202 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă Bizanţ. lormînd o şcoală sectară antitrinitaiă. şi din Evanghelii (Matei 12. Ioan 8 . cu |('i!tlni[. din (Fapte 2. prin voinţa şi puterea lui Dumnezeu. 22 . prin aceasta. că Dumnezeu a făcut toate.). ci un om născut din Fecioara Maria. Epifaniu o credea pro­ venind din erezia alogilor. A c e ş t i a spuneau c h i a r c ă M e l c h i s e d e c a f os t o p u t e r e mai alţii — un e g i p t e a n m a r e . fiind acuzat pentru fapta sa. 1. şi d ec i s u p e r i o r lui Ii sus ( m e l c h i s e d e c i e n i ) .¡pol un «ill 7 r o d u l n um i t c e l T î n ă r s au B a n c h e r u l . nu o persoană dumnezeiască. In urma unei persecuţii. u). Teodot s-a dus la Roma. J 8 . unde. I ) 111 > Teodot ti Curei arul a c o n d u s ş c o a l a A s c le p io d o t ( s a u A s c lc - nin:. el s-a apărat spunînd că n-a tăgăduit pe Dumnezeu. că a trăit la fel ca toţi oamenii şi a fost foarte credincios şi pios . 15). nu şi Dumnezeu. In discuţiile pe care le-a provocat. «Duhul Sfînt va veni peste tine şi puterea Celui Prea înalt te va umbri»). Isaia 53. în care apostaziase.

. Logosul sau raţiunea şi înţelepciunea (ootpta) dumne­ zeiască sini în El. ea a avut pe cel mai însemnat reprezentant. încă înainte de acesta. episcopul Berii a renunţat Ia eroarea sa antitrinitară. VI. El pare a nu fi adoptat întru totul teoria lui Teodot. ci ca atribute sau facultăţi nepersonale : nu svowoototoC ci dvorootatoi. în Orient însă. episcopul de Antiohia. El nu avea dumnezeirea Sa. Antitrinitarismul lui Berii sta între cele două ramuri. dinamică şi rnodalistă : Iisuş^nu avea înainte dc întrupare. Ultimul cunoscut ca reprezentant al sectei la Roma a fost jXHemorPtiArtemasL pe laf230^= 235^\ sau ceva mai tîrziu. e p is c o p de Antiohia. care era identificat cu Sfîntul Duh. ca şi Teodot. dar după alegere acesta a renunţat (a fost numit primul «antipapă»). care-şi întin­ sese stăpînirea şi peste Siria. La Roma. Zenobia. era un om de lume. Berii credea că înainte de N aşterea sa. unde erezia aceasta este mai puţin răspîndită. în regiunea vecină cu Siria şi cu Pales­ tina. ci locuia în El dumnezeirea TatăluLXEiisebiu. El era şi demnitar . dar nega în fond dumnezeirea lui Iisus Hristos. îndumnezeit la Botez sau după înviere şi deosebit de Ffristos. alţii cu Avraam.(ducenarius = procurator) al reginei Palmirei. P a v e l d e S a m o s a ta (260— 269). care-L numea simplu om (ido? dv&punroţ). iubitor de slavă şi de fast. P a v e l d e S a m osata. b o ­ gat. avea erori antitrinitare episcopul Berii de Bostra. Logosul nu este deci o ipostasă (liwooxaotţ) proprie. După jum ătatea secolului al III-lea. în Arabia nord-vestică. ca şi raţiu­ nea în om.. al cărui vasal era statul ei. Pavel de Samosata învăţa că Dumnezeu este o singură persoană (lîpoaiDTîov Iv). vanitos. mîndru. la care a luat parte şi învăţătorul Origen. 33). numindu-1 Fiul lui Dumnezeu. Isto ria b is e r ic e a s c ă . aflată pe teritoriul Imperiului roman. Iisus nu era Dumnezeu. în a doua jumătate a secolului III. în El este divinitatea Tatălui. — fiind o erezie condamnată — antitrinitarismul lui Teodot dispare în Occident (Sfîntul Ciprian nu vorbeşte de el). ci este impersonal. teodotienii au reuşit să amăgească pe un confesor NaJa liu s J N a ta li s ) să fie episcopul lor. Intr-un sinod important ţinut la Bostra în 244. profitînd de greutăţile interne ale Impe­ riului roman.^divinitatea__sa .EREZIILE 203 H ieia caS y — identificau pe M elchisedec cu Sfîntul Duh. dar nu ca persoane sau ipostase.

j. Fi este unit nedespărţit cu Dumnezeu mîntuieşte pe noi. Totuşi Logosul face din Iisus o fiinţă unică. pentru că este de la Duhul Sfînt. Uns de Sfîntul Duh la Botez. încrezător în protecţia Zenobiei şi <. Doninus. Logosul nu este deosebit ipostatic de Tatăl.i losl condamnai. In El a locuit şi a lucraţi Logosul dumnezeiesc. Iisus este om născut din Fecioara Maria în chip supran atural.ooucjioC uo Ila-cpi. sălăşluind în omul Iisus.i (Iovi•diM. ci este deofiinţă cu El : 6 . Clrigore Taumataimtlr-Elenos de Tarş.mbi(ios. Logosul locu­ ieşte în el ca într-un templu (u ? ev vouă). Logosul este deci deosebit esenţial. la care au luat parte. Iisus I Iris tos este deci Dum­ nezeu nu prin'’firea. El a atins perfecţiunea morală. Unul este Dumnezeu Tatăl. ciupii fiinţă. ci Logosul lui Dum­ nezeu.1 ecumenic: de la Niceea din 325 n-a recunoscut botezul antitrinitarilor. pîiiii ce creştinii s-au plîns împăratului Aurelian. Două (sau poate trei) sinoade ţinute între anii 264—269 la Antioliia. Sfînta Fecioară a năs­ cu!. înţelegînd că fiinţa este sinonimă cu persoana sau ipostasa. Iisus şi Logosul sînt uniţi nu prin fiinţă. Firirulian. unde Pavel de Samosata era episcop. ca în Moisi şi în Profeţi. . ci prin calitate. S i­ nodul . Deşi condamnai. voinţa Lui fără păcat. l lymeneu al Ierusalimului. acesta nu are o personalitate dumnezeiască. Cezareei Capadocic'i. Iubirea Lui de Dumnezeu. de I is u s . ci prin virtutea^ sa. d a r unul este Iisus Hristos > şi altul Logosul. in ultimul. între alţii. om asemenea cu noi • El este însă mai bun decît toţi oamenii.i voii să părăsească locuinţa episcopală în favoarea noului dh's.al. mai presus de toţi oamenii. îl putem numi tJurnne/eu. învăţatul preot Malchion. Pavel de Samosata . i-| n . Theotecnos al Cezareei 'i'iilc'slmoi. Pavel de Samosata a avut partizani numeroşi. dar înlr-un grad mult mai înalt. îi d'au o superioritate mai merituoasă decît dacă ar fi în El de la natură. iar Fiul Lui este în El ca raţiunea în om : sv irpooajirov o Seo? (o singură per­ soană este Dumnezeu împreună cu Logosul). au reuşit s.2 04 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă După Pavel de Samosata. au discutat învăţătura lui. Fiind înzestrat cu putere (o6 vgc[ai?) dumnezeiască. nefiind făcui. Prin puterea lui Dumnezeu. înrudită cu a lui A r temon.srn erezia lui. Pe Logos îl identifica Pavel de Samosata cu înţelepciunea Iui Dum­ nezeu (oocpta ©sou) şi cu Sfîntul Duh (lîveujxa). şi depus de sinod. dar El nu este Fiu-persoană. in numele Sfintei Treimi.

P ra x ea s. P ra x ea s. Dumnezeu. el se găseşte îa N o e t din Smirna. care s-a născut şi a murit. spre sfîrşitul secolului al II-lea . Excomunicat la Smirna. în Iisus. J i ul este trupul sau_. Ipse se sibi filium fecit». aveau aceleaşi idei : Născîndii-se. în răsărit şi în apus şi a agitat mai mult Biserica. Tatăl s-a făcut Fiu : «Post tempus pater natus et pater passus. Dacă Hristos nu este Tatăl însuşi. 18. îoan 10. 10 . n e­ real. zicea Praxeas : «monarchiam tenemus». Hristos a suferii pentru noi. dominus omnipotens. E p ig on şi C leo m en . Fiu sau Sfîntul Duh. patripasianism (ita'tpOTraaxftai). Mîntuitorul a murit nu după fiinţa sa dumnezeiască. de unde a fost dus la Roma. ci după cea o m en ească: «qui mortuus est non ex divina. s-a dus de asemenea la Roma. Acesta zicea.EREZIILE 205 2 . Ca şi Noet. că Iisus Hristos este Tatăl însuşi. El vedea în Iisus Hristos pe Dumnezeu Tatăl însuşi. cel modalist a apărut în Orient. Tatăl a devenit Fiul Său însuşi. iar de acolo în Africa. .. dar în alt chip. Tatăl este Fiu. fiind ca să ne poată mîntui. Praxeas se apropia de antitrinitarismul dinamic. Ca şi antitrinitarismul dinamic. corpul. Primind să se nas­ că.&niul : Tatăl . monarhianism. Tatăl a suferit împreună cu Fiul : «compassus est Pater Filio». Cu ideea că în Mîntuitorul omul este Iisus. şi anume întrupat. Dumnezeu este unul din diferitele sale moduri : Tată. ipse deus.. Praxeas învăţa că Tatăl s-a născut şi a pătimit ca Fiu. Antitrinitarismul modalist s-a întins şi a durat mai mult decît cel dinamic. Sub forma cea mai simplă. 6 . unde se pare că erezia ajunsese înaintea lui. 20). EI pretindea că-şi bazează învăţătura pe Sfînta Scriptură (Isaia 44. S a b e liu şi ucenicii lor. învăţătura lui o cunoaştem de la Tertulian. Noet s-a dus la Roma. eretic din Asia Mică. Luca 1.. Pe cinci antitrinitarismul dina­ mic socotea pe Logos impersonal. Jesu s Christus praedicatur. Spiritul JHristosuJ J o i păstrăm unitatea în Dumnezeu. 35 . Antitrinitarismul modalist se mai numeşte şi tropic. 50 . spre sfîrşitul secolului II. care l-a combătut (în A d v e r s u s P rax ea m ). este. 24 . El nu este Dumnezeu. iar spiritul este Dumnezeu. 9. E p ig on şi C leo m e n es. a căror învăţătură este cunoscută de la Ipolit. 14. cel modalist îl socotea alegoric. Reprezentanţii lui de seamă sîni N o et. sed ex hu­ mana substantia». El învăţa în acelaşi timp.

Fiul şi Sfîntul Duh sînt personal identici. este monada. In privinţa aceasta. dar după fiecare manifestare se întoarce în sine. cei doi episcopi romani admiteau o formulă modificată a antitrinitarismului mo- . A celaşi Dumnezeu este Tată şi Fiu (uiomxTup) şi Sfîntul Duh. nu se ştie dacă s-a dus din Libia la Roma. cure. pe care Ipolit i-a atacat pentru aceasta l-au tolerat. este mîntuitor . Sabeliu învăţa realitatea celor trei moduri ca apariţii istorice succesive. în Libia. a pătruns în cler şi în popor.irismul modalist s-a răspîndit mai mult. Zefirin şi Calist. Fiul şi Sfîntul Duh sînt diferite nume ale aceleiaşi persoane dumnezeieşti. deci la începutul secolului III. Ipolit l-a cunoscut la Roma. sfinţitor şi conducător al Bisericii. Deşi este unul şi acelaşi. Sînt trei forme de existenţă şi de manifestare. Egipt). Fiind cunoscut şi la Roma. deşi este o singură ipostasă. Se pare chiar că şi episcopii Romei. dar nu în acelaşi timp. ca Sfîntul Duh este desăvîrşilor. Dumnezeu se revelează în diferite forme şi trepte. per­ sonale. deşi nu este dovedit. invaţulura lui era ceva mai apropiată de a Bisericii. nu trei ipostase. ci ca moduri ale lui Dumnezeu. Fiu şi Sfîntul Duh. este creator . dar el considera ipostasele nu ca proprii. După Ipolit. Sabeliu a conceput unitatea lui Dumnezeu riguros: trei numiri într-o singură ipostasă (ev [iia Uiroatâoet. care ipostatic este unul. El a introdus în acest sistem şi pe S fin tul Duh şi a evitat ten ­ dinţa spre antitrinitarismul dinamic. Revelaţia este un proces asemănător cu dilatarea sau extinderea şi cu contracta­ rea sau întoarcerea în sine. care socotea pe Fiul şi pe Sfîntul Duh puteri impersonale. luminează. încălzeşte şi are o formă. Ca Dumnezeu Tu lai. Sistemul antitrinitar modalist este la el mai dezvoltat şi mai com­ plicat. Ştirile cu privire la persoana şi la învă­ ţătura lui nu sînt clare. sau de la Roma în Libia. Auliti iuil. Se crede că el era preot. ca Fiu. în timpul episcopilor Zefirin şi Calist. ci trep­ tat. spre deosebire de antitrinitarismul dinamic. Nou şi interesant era că Sabeliu ţinea oarecum seama de ideea bisericească a iconomiei dumnezeieşti în revelarea lui Dumnezeu ca Tată. numit şi sabelianism. trei măşti numite itpooioiţa.. căci altfel ar ii politeism. Tatăl. succesiv. originar din Cirenaica (Pentapolis. 'cpstc ovojiaaiai) socotind că Tatăl. ca şi soarele.206 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ S a b e liu este cel mai de seamă reprezentant al antitrinitarismnlui modalist.

3. Subordinaţianismul. numiţi şi unitarieni. T er­ tulian şi Novaţian (în D e T rinitate). Subordi­ naţianismul a fost înlăturat în cursul controverselor hristologice din secolele IV — V. Antitrinitarismul modalist a provocat numeroase controverse şi în Egipt . M arcel al Ancirei se observă idei de nuanţă moclalistă. La Comodian.EREZIILE 207 dalist. La aceasta ducea nu numai faptul că problema raporturilor dintre persoanele Sfintei Treimi nu fusese pînă atunci lămurită. Dionisie al Romei (258— 268) a condamnat antitrinitarismul modalist. subordinaţianismul afirmă deci deosebirea personală dintre Tatăl şi Fiul şi evită mai ales antitrinitarismul modalist. Arnobiu. ci a devenit. luat mai ales de la Origen. antitrinitari devin şi socinienii. socotind pe Tatăl şi pe Fiul un singur Dumnezeu. ci şi necesitatea de a arăta că Fiul esie deosebit de Tatăl. în care Fiul a pătimit. Ipolit. efectul platonismului asupra teologiei lui trinitare. A cesta a fost combătut cu vigoare şi de Ipolit. In secolul al X V I-lea. pe care adversarii îl acuzau din cauza aceasta de «diteism». a servit în parte ca pregătire pentru arianism în secolul al IV-lea. La Origen. deci subordonat Lui. el spune că Fiul nu este de aceeaşi fiinţă. Subordinaţianismul este o consecinţă a disputelor teologice triniCombătînd pe eretici. dar a întrebuinţat unii termeni care nu erau po­ triviţi. iar Tatăl a compătimit. la Irineu. adică a pătimit împreună cu el. Origen. unii scriitori ortodocşi au tare şi hristologice. Pentru a deosebi personal pe Fiul de Tatăl. Dionisie al Alexandriei (248— 264) l-a combătut în cîteva scri­ sori trimise la Roma. afirmat că Fiul este mai mic decît Tatăl. Din punct cîe vedere filozofic. în antitrinitarismul dinamic se observă înclinare spre aristotelism. iar în cel dinamic spre stoicism. 7 e făptură a Tatălui (iroÍTjjxa sau sv7 ¡tóv). la Origen şi mai ales 1a. . el este filozofic. El se observă la Iustin Martirul. Lactanţiu. nu o putere şi nici o altă formă sau un mod al Lui . interpre­ tând aşa locurile în care Iisus Hrislos zice că este mai mic decît Tatăl şi în care vorbeşte despre supunerea către Tatăl.

tra ta te le de Is t o r ia d o g m e lo r. en ciclo p ed iile te o lo g ice la num ele e re ticilo r şi ereziilo r . 1. B¡. 1928. G. Mo!ivii! lor este arătat mai tîrziu. p. Controverse şi scMsme : Data serbării Paştilor. P . C h e v a l l i e r . şi practici locale. Controversele pascale Răspîndirea creştinismului pe o suprafaţa mare a Imperiului roman. 3/4. H e f e l e . V o i c u. K i r s c h. op. Ipolii. H. X III (1961). D e p la to n is m o Pat ru m . c it. şi biblio grafia. Paris. (B ibliographie). la num ele resp ectiv e. in timpul împăratului Antonin I iu (138 — 161). I. 1969. 1952 C.IT. «O rtodoxia».s d u p r o c e s de P a u l do Samosate. 1. Paris. 405 ş. Melitie . 6. cit. J. Fribou rg. l e b r e t o n . B a r d y. p.1 KW»). Louvain. 1. P a u l de Sa m o sate. H is t o ir e d e s c o n c ilc s .. L e c l e r c q . 1973. H r is t o lo g ia P ă r in ţ ilo r a p o s to lic i.. la o dală pe )* Capitol re ct.208 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă BIBLIOGRAFIE La J . pv or.iua şi felul serbării Paştilor. Ş e s an . o p cit. 1929. 1. p. P. Rom a. E. 1925.u. la atîtea popoare. A r n o n . J . H.ai decurs în trei faze. p.. io . A. 1.D a m m e. ed. Dintr-o scrisoare a sfîntului Irineu. c it. I e s acte. Novat şi Novaţian. G. L e s o rig in e s d u d o g m e de la T r in il'e . M a r c u s . 2 voi. L e C h r is t d a n s la tra d itio n c h r é lic n n e : D e I ’ăge a p o s to liq u o á C h a lc é d o in e (451).u. G r o s u. între Bisericile din Asia proconsiilara şi din unele provincii vecine şi între celelalte Biserici din răsăi ii şi din • pus.v iat ■!. care au constituit cu timpul deosebiri mai mult de ordin practic privind cultul şi disciplina. op. a uşurat formarea unor tradiţii. p. 148 ş. nr. 1907.u. ¡P o p o v i c i. 3. G r i 11 m e i e r. W . B i e h 1 m e y e r -1" ü c h 1 e . începutul acestei diferenţieri nu este bine < 'unoseut. X V I (1965). i şl ie că cele dintîi discuţii s-au produs la jumătatea secolului I!. citată de istoricul Euse­ I > 11.. 2-e éd. nr. M üncben. i ('< > I ¡ < n >vn pasee. Botezul ereticilor. D e R i e d m a t t e n . 337 ş. > Prima care a produs discuţii şi unele neînţelegeri a fost cea privitoare la data Paştilor. 797— 799 ¡ 804 . p.u. 195— 206. p. op. i-i au deosebiri cu privire 1> '/. A s p e c t e d o c trin a re d in s c r ie r ile c r e ş tin e a le s e c o lu lu i I I . D e r S u b o rd in a tia n is m u s . 1963. «G lasul B isericii».. 453 ş. 334 ş. 1935.u.. M. Prima este cea a discuţiei ini re episcopii Poli carp al Smirnei (| 155) şi A nicet al Romei (l!).

Ceilalţi creştini au lăsat sem­ nificaţia acesteia şi au serbat ca Paşti învierea Domnului. în această controversă au intervenit doi ep isco p i: Meliton de Sardes şi Apolinar[e de Ierapolis. de unde numele ce li s-a dat de «qum ^decimani» (Teoaapsay. Se cunoaşte o altă discuţie locală.'j.l tSv ¡i 7 ( TTjpouvxcuv. ceilalţi serbau duminica după 14 nisan. pe la 167— 170 s-a provocat o controversă pascală la Laodiceea Frigiei.a'cl'iai). Cele cîteva fragmente 14 — Istoria bisericească . din ziua de 14 a lunii (quartodecima). care serba Paştile în felul său. ' . A nicet pe obiceiul păstrat de la înaintaşii săi. V. probabil în legătură cu apariţia montanismului. şi creştinii — zice Irineu — au avut pace : «Şi cei care ţineau şi cei care nu ţineau» (nat wv ttjpouvtmv y. Eusebiu.atoey.ov) iar învierea ca Paştile învierii (Ilao^a avao'ctxotp. \ ■ .. chiar în sînul Bisericilor din Asia . Deoarece Răstignirea şi învierea Mîntuitorului s-au înţîmplat la vremea Paş­ tilor iudaice. Răstignirea era serbată ca Paştile răstignirii (Hao^a oi:aopu>ai[i.ov). Primii ţineau adică data lunii cînd a avut loc Răstignirea şi învierea Mîntuito­ rului.De~7dârfe timpuriu trebuie să fi existat deosebiri cu privire la timpul şi la data serbării Paştilor între iudeo-creştini şi ceilalţi creş­ tini.EREZIILE 20 9 care 1 1 . cei doi episcopi au rămas în bune rapor­ turi şi în comuniune bisericească. creştinii au păstrat această dată ca timp al Paştilor lor. Isto r ia b is e r ic e a s c ă . la 14 nisan (Răstigni­ rea) şi duminica (Învierea). indife­ rent de ziua săptămînii . Irineu scrie că Policarp s-a dus la Roma în timpul lui A nicet şi că ar fi avut unele mici neînţelegeri privitoare la serbarea Paştilor. ludaizanţii serbau Pascha iudaică.. 15— 17). 24. amintind vineri răstignirea. indiferent de data lunii. iar du­ minică învierea. Controversele pascale arată că cei din Asia ţineau datele morţii şi învierii Mîntuitorului după calendarul iudaic. Din context se vede că obiectul acestei «ţineri» şi discuţii era ziua de_14 nisan ca dată a Paştilor.0 cunoaştem (se crede că pe la 155).. Anicet a îngăduit lui Policarp să săvîrşească Sfînta Euharistie la Roma. Nici unul din ei nu a putut să convingă pe celălalt ca «să ţină» sau «să nu ţină». Deşi n-au căzut de acord. ceilalţi ţineau ziua săptămînii. Creştinii din prima categorie serbau deci Paştile la aceeaşi dată c i iju d e ii (14— 16 nisan). fiecare din ei se baza pe o tradiţie veche : Policarp pe cea de la Sfîntul loan şi de la alţi Apostoli.

Victor a vrut să excludă din comunitatea bisericească grupul Bisericilor din Asia. după unii). . 23— 24). Pe la 190 sau curînd după acest an. iar sino­ dul s-a opus cererii1 autoritare a lui Victor. între episcopii Victor I al Romei (190— 199) şi Policrat al Efesului. Motivul controverselor pascale se lămureşte mai bine în a treia controversă. murind. Apolinarie se baza pe cronologia Evangheliei după Ioan. invitîmlu-i să se întrunească în sinod şi să adopte practica pascală romanii. dară nu vor da urmare invitaţiei lui. Este interesant că Apolinarie voia să pună de acord Evangheliile cu privire la data morţii Mîntuitorului. Episcopul Romei. Policrat a răspuns episcopului Romei printr-o scrisoare de o energic semnilicativn. De p r a e s c rip tio n e h a e r e tic o r u m . fiind în această privinţă un precursor. nu ne lămuresc asupra m oti­ vului ei. Victor. propaga la Roma obiceiul de a serba Paştile după legea iudaică. Apolinarie combate părerea celor ce susţineau că la 14 nisan M întuitorul a săvîrşit Pascha iudaică obişnuită. 53). V ictor ameninţa pe episcopii Asiei cu excomunicarea. la 14 nisan Răstignirea şi moartea. deci ca şi iudeii (Tertulian. ierarh autoritar. episcopul V ictor s-a hotărît să condamne practica lor şi să pună astfel capăt deosebirilor şi controverselor pascale. cînd deosebirile privitoare la data serbării Paştilor produceau discuţii pasionante la Roma. controversa lor avea deci alt motiv decît data Paştilor. Is lo r ia bisu riccd u câ.270 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă păstrate. (Jn preot. de a-şi schimba tradiţia . dacă nu eretic (montanist sau gnostic. a scris episcopilor mai însemnaţi din afară. unde se găseau şi creştini quartodecimani din Asia. Policrat a convocat în sinod pe episcopii provinciei Asia. la sfîrşitul secolului II. care era a celor mai multe biserici. Eusebiu sc rie că în urma răspunsului lui Policrat. la 13 nisan a avut loc cina cu Sfinţii Apostoli. lui Policrat al Efesului şi altora din Asia. Obiceiul acesta venea din Asia. păstrată din generaţie în generaţie (liuselmi. schis­ matic. V. privitoare la această dispută. Blastus. Meliton şi Apolinarie erau amîndoi quartodecim ani. vorbind probabil în nu­ mele episcopatului italic. pascală. Hpiscopii din Asia întemeiau practica lor quartodecimuiM pe tradiţia apostolică. jertfind adică mielul pas­ cal : el susţinea că în acea zi s-a jertfit Mîntuitorul însuşi.

Ipolit era un om foarte învăţat. amînîndu-se cu o săptămînă dacă se întîmpla să coincidă cu Pascha iudaică. iar Sinodul ecu ­ menic a stabilit apoi ca ziua Paştilor să fie prima duminică după lună plină după echinocţiul de primăvară ( 2 . Schisma lui Ipolit Cea dintîi abatere de la disciplina Bisericii în ordine cronologică. Sinodul de la Arelate (314) a hotărît ca toţi creştinii să ţină Paştile «într-o zi şi un timp în toată lumea» (canon 1). ei au adoptat regula generală. fără a înceta opoziţia dintre ei.)Era prima dată cînd un episcop lua o asemenea măsură gravă. al cărui sfetnic devenise ca diacon. «dar aceasta n-a plăcut tuturor episcopilor». abuzînd de încrederea stăpînului său (Calixt fusese sclav). in scrierea F ilo so iu m en a . data Paştilor a variat şi după Sino­ dul I ecumenic între Roma şi Alexandria. ci şi durata Postului premergător. vorbind în numele fraţilor din Galia. Irineu. între care cea mai însemnată era a Sf. după moartea lui Zefirin (pe la 217). scriitor fecund şi teolog de v a ­ loare. El acuza pe . de unde cunoaştem faptele.1 martie). La moartea lui Zefirin. declarînd printr-o epistolă pe toţi fra­ x ţii de acolo scoşi din comuniunea creştină (¿xoivojvrjToo'. iar în Răsărit la 21 martie. Victor a fost mustrat şi îndemnat prin scrisori. s-a produs dintr-o îndoită alegere de episcop la Roma. A ceastă alegere a fost precedată de o polemică provocată de erezia antitrinitară şi de ches­ tiunea disciplinară a penitenţei. dar cei din Asia şi-au păstrat obiceiul. Din scrisoa­ rea lui Irineu aflăm că deosebirea privea nu numai ziua Paştilor. Nu se ştie dacă Victor şi-a retras e x c o ­ municarea. Ipolit îi imputa totodată aba­ teri de la practica bisericească în chestiunea disciplinară. El cîştigase apoi încrederea episcopului Zefirin. a lui Calixt (Calist) şi a lui Ipolit. pe care apoi l-a condamnat şi Calixt. Ipolit arată pe Calixt ca eretic antitrinitar şi ca avînd înainte de episcopat o purtare aventuroasă şi necorectă. să nu excomunice «toate Biseri­ cile lui Dumnezeu care ţin din tradiţie un obicei vechi». o parte din credin­ cioşi a ales episcop pe Calixt.EREZIILE 211 ca eretice (w? <v sxepo8 o$o6 sac). 2. Din cauza deosebirii ciclului pascal în uz şi a datei echinocţiului. El a combătut antitrinitarismul. o parte pe Ipolit. la Roma la 18 martie. Totuşi. încă înainte de Sinodul I ecumenic. afară poate de unele mici grupuri.

crilicînd abuzul confesorilor. Un grup de credincioşi.212 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Calixt că ierta păcate grele. deşi era îndreptăţită. precedată cu puţin de una la Cartagina. altul decît Novaţian. 258). de unde s-a Itimis Slinlnhii Ciprian o epistolă jignitoare. 3. se refugiase şi conducea Biserica sa prin scrisori şi prin oameni de legătură. azi la muzeul Lateran). Amîndoi. scriitor cunoscut. i-a pus capăt prin deportarea lui Ponţian şi a lui Ipolit în Sardinia. Murind mar­ tir în această persecuţie episcopul Romei. s-a opus măsurii luate de episcop. episcopul Cartaginei (249 — f 14 sept. El a răspuns preotu­ lui Novii(ian. a provocat nemul­ ţumiri. care primeau pe cei «căzuţi» cu zecile şi cu sutele. acuzîndu-1 de severitate. Fabian. Nemulţumirea partidei indul­ gente de la ( 'arlagina s-a comunicat prin scrisori şi la Roma. din care făcea parte un preot învăţat. la Roma. O parte din confesori ¡şi alţi patru preoţi afară de Novat. Ambele slau în legătură cu si­ tuaţia creată în Biserică de persecuţia lui Deciu (249— 251). şi neputîndu-se face alegere îndată. prima statuie creştină cunoscută (descoperită Ja 1551. în frunte cu preotul Novat. iar admiratorii lui Ipolit i-au ridicat o statuie de marmură lîngă mormînt. Ipolit şi Ponţian. admitea în cler bigami (căsătoriţi a doua şi a treia oară). Schisma de la Roma a durat şi sub urmaşii lui Calixt — Urban şi Ponţian. unde schisma s-a stins prin împăcarea şi moartea celor doi episcopi. Atitudinea lui Ciprian. Luînd cunoştinţă că mărturisitorii (c o n ie s s o r e s ) dădeau cu uşurinţă scrisori de recomandare pentru reprimirea în Biserică a celor care au apostaziat în persecuţie (lap si). au fost cinstiţi ca martiri ai Bisericii Romane. Biserica Romei a fost condusă 1-1 luni de colegiul presbiterilor. Schisma Iui N ovat şi Novaţian La jum ătatea secolului al III-lea s-a produs la Roma o nouă schismă. Novaţian. tolera căsătorii secrete (în­ tre soţi de clase sociale deosebite). explic indu-i situaţia. la 235. deşi el s-a K'lugiat în timpul persecuţiei. fără penitenţă. Ciprian a scris la Cartagina sa fie supuşi penitenţei. susţinuţi şi agitaţi de un laic ambiţios . La Cartagina. Persecuţia lui Maximin Tracul (235— 238). primea eretici în Biserică. Ciprian. opoziţia se organizează.

interziceau a doua. dar n-a reuşit. care se socotea ade­ vărata Biserică. Dar la Roma. căsătorie.1 acuza de slăbiciune. El excludea pe cei «căzuţi». Secta novaţiană a reuşit să cîştige aderenţi în Apus şi în Răsărit. VI. care era rigorist. Novaţian şi-a organizat partizanii în sectă. 45). candidat la scaunul episcopal. în­ treţinea nemulţumirea celor «căzuţi» împotriva episcopului. lămurind lucrurile prin scrierea sa D e lap sîs. spunînd că Biserica trebuie să cuprindă în sînul său numai oameni. care era indulgent. care s-a declarat de acord cu cele hotărîte la Cartagina. curaţi. «cathari» (xoc&apot). Corneliu contesta alegerea şi hirotonia lui Novaţian. zicînd că se botezase greu bolnav (botezul clinicilor). Un sinod ţinut la Roma. Felicissimus. unde fusese ales episcop Corneliu (250—253). Ciprian a comunicat măsurile luate şi la Roma. s-au unit în opoziţie şi în schismă contra episcopilor lor. a excomunicat pe Novaţian. Novaţienii s-au numit în adevăr aşa. -s-t— l t î AA 1 . In Asia Mică. înainte de sfîrşitul pregătirii (catehumenatului) şi fără să fi primit punerea mîinilor după botez. VI. ea s-a unit cu montaniştii şi cu quartodecimanii. Corneliu a fost recunoscut de m ajoritatea episcopilor Italiei şi de cei din afară. 43. hirotonit diacon se pare în chip necanonic. în aprilie 251. dar la Roma situaţia s-a agravat. deşi trimişii lui au căutat să provoace agitaţii în acest scop. Prin sinoade s-a stabilit obligativitatea penitenţei pentru lapsi. se agita Novaţian. se făcea opoziţie lui Corneliu pentru indulgenţa lui. Novaţian a încercat să cîştige de partea sa şi pe Ciprian. Novat de la Cartagina. Isto ria b is e r ic e a s c ă . Sfîrşitul lui Novaţian nu se cunoaşte. faţă de lapsi. durînd sute de ani. Revenind la scaun. Atunci Novaţian a dat sectei sale caracter rigorist. El a încercat prin scrisori să obţină recunoaşterea sa ca episcop legitim al Romei din partea altora.Ei rebotezau pe cei veniţi la secta lor. In iruntea unei partide ca re . înlăturau pe cei care săvîrşeau păcate grele după botez. inducînd în eroare cîţiva episcopi din provincie (Eusebiu. opo­ ziţia avea motive personale.EREZIILE 213 şi bogat. Simţul Ciprian a pus ordine în Biserică. Nova­ ţian a fost ales episcop de partizanii săi în 251 şi a reuşit să fie hiroto­ nit. Dionisie al Alexandriei i-a dat un răspuns. 9). care face din scrisoarea sa o podoabă a genului epistolar (la Eusebiu. şi Novaţian de la Roma. Isto ria b i s e ­ r ic e a s c ă . Ca şi la Cartagina.

şi în favoarea celor aleşi în locul lor . Ca şi Victor în ch es­ tiunea pascală. în frunte cu Firmilian. O asemenea neînţelegere s-a produs între Ciprian al Cartaginei şi Ştefan al Romei (254— 257). dar a provocat o nemulţumire ca>e a rupi raporturile dintre ei şi episcopii din Asia Mică. pe la 230— 235 unul la Iconiu. stabilise rebotezarea ereticilor. A intervenit împăciuitor Dionisie al Alexandriei. care murise în persecuţia lui Trebonius Gallus. al doilea urmaş al lui Corneliu. în privinţa botezului ereticilor. altul la Synnada.~eTnu era recunos'Cnt-şTcÎe~âceea ereticii erau rebotezaţi. Liniştea Bisericii a fost tulburată şi prin unele neînţelegeri intre episcopii legitimi. Şlofan al Romei a ameninţat cu excomunicarea pe unii episcopi orionlali (Firmilian al Cezareei Capadociei şi pe Elenos de Tars). Ştefan a căutat să-şi impună autoritatea în chestiunea baptismală. Ştefan a voit să impună practica romană în Africa. un sinod ţinut la Cartagina (255). Ştefan era indulgent. Apoi. In Africa. pentru roliolezureu orei ici lor.Atitudinea faţă de novaţieni. prezidat de Firmilian al Cezareei Capadociei. dimpotrivă. dar s-a lovit de rezistenţa Bisericii africane. pe cînd Ciprian nu-1 recunoştea. acuzaţi de slăbi­ ciune în persecuţia lui Deciu. nemulţumea de asemenea pe episcopul Romei. La Roma se recunoştea botezul jşreLicilor şi nu erau „re^_ botezaţi cînd reveneau în sînuT~BlierIciT. pentru a răspunde între­ bării unor episcopi din Numidia. în frunte cu Sfîntul Ciprian. La cererea creştinilor din Spania contra a doi episcopi. Biserica africană. în Frigia. Ştefan şi Ciprian au luat atitudini deo­ sebite : Ciprian s-a pronunţat împotriva celor doi episcopi contestaţi. în care Ştefan era mai sever decît Ciprian. la Roma). a hotărît rebotezarea ereticilor şi a . Alte Biserici erau mai indulgente: primeau pe erotici prin punerea mîinilor episcopului asupra lor şi prin admiterea lu SIinla Euharistie (în Egipt. Şic:Uin n-n pronunţai excomunicarea.2 14 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă 4 . Controversa baptismală (botezul ereticilor). A ceeaşi hotărîre s-a luat în două sinoade ţinute în Orient. în urma unui sinod ţinut înainte sub Agrippinus. Controversa baptismală fusese precedată do alte nemulţumiri. Palestina.

Ştefan voia să impună practica sa romană.EREZIILE 215 schismaticilor. şi acesta nu poate fi valid decît săvîrşit în Biserică. . a protestat împreună cu alţii împotriva indulgenţei lui Petru. Ciprian a înte­ meiat această hotărîre într-o lunqă scrisoare către Jubaianus (e p is ­ to la 73). sub Galeriu (305— 311) şi Maximin Daia (305— 313). Ciprian şi Ştefan au rămas pe poziţiile lor. în care au murit amîndoi. fătărebotezare. ei ar putea săvîrşi valid şi celelalte Taine (e p is to la 70). mai numeros. ci prin ea însăşi. în lipsa lui Petru. ţinut în anul următor a hotărît la fel. al doilea în cinste în Egipt. din anul 258. episcopul de Alexandria. a pus probabil capăt controversei. Un nou sinod. contestîndu-i dreptul de a-şi lua puteri de urmaş al lui Petru. taina era validă nu prin săvîrşitorul ei. A cesta i-a trimis o lungă epistolă. Pe cînd însă Ciprian recunoştea altor episcopi dreptul de a proceda cum vor crede mai bine. Petru I (300— 311). pentru că nu au har. Sf. Izvoarele istorice se deosebesc în arătarea începutului şi des­ făşurării ei. a uşurat reprimirea celor «căzuţi». Altfel. Pe Sfîntul Ciprian chiar l-a criticat în cuvinte aspre. conducînd Biserica Egiptului — nu se ştie dacă în înţelegere cu Petru sau nu — a luat unele masuri şi a săvîrşit hirotonii dc episcopi la scaune ai căror titulari se gă- . Episcopul de Lycopolis. în timpul persecuţiilor de Ia începutul s e c o ­ lului IV. Melitie de Lycopolis. Ştefan al Romei a refuzat să primească pe trimişii lui Ciprian voind să cîştige mai uşor pe novaţieni. Iritat de această hotărîre. Schisma meîitiană S-a produs în Egipt. Izbucnind din nou persecuţia. în care critică violent pe Ştefan. Voind să aducă linişte în Biserică. Recunoaşterea bote­ zului ereticilor făcut în numele Sfintei Treimi a fost aprobată de si­ nodul de la Arelate (314) şi de Sinodul I ecumenic (325). Petru al Alexandriei şi alţii au fost arestaţi sau s-au ascuns. Ereticii. După Ştefan. fără să rupă legăturile bisericeşti. după episcopul A le ­ xandriei. nu pot săvîrşi valabile Sfintele Taine. 5. Nu poate fi decît un botez. Meletie. zicea Ciprian. Persecuţia lui Valerian (253— 260). Ciprian a scris lui Firmilian al Cezareei Capadociei. negăsindu-se în Bise­ rică.

3. A ceasta a adus tulburare şi nemulţumiri în Biserica Egiptului. P s e f t o g a s. I). p. W olfgang Huber.. P o p e s c u.. 1925. 802— 8 0 4 . O. numind-o «Bise­ rica martirilor». op. Ca şi novaţienii.2 16 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ seau atunci arestaţi. nr. V I (1961). J . A d. melitienii se socoteau Biserica ade­ vărată. Turnhout. Doct rina d e s p r e T a in a B o te z u lu i în p r im e le s e c o l e c r e ş tin e . P aris. melitienii au făcut în sccolul al IV -lea mari greutăţi Sfîntului Atanasie cel M are ( j 373) şi ortodocşilor. A f» . ( ' o i n e a n ii. cit. p. T h e T w o W ritin g s d e P a s c h a . în tra ta te le de isto ria dogm elor. P r o b le m a s t a b ilir ii d a t e i P aştilor.D a m m . Fiind arestat şi Melitie. M elito's of Sard es. X X X V (1959). op . F. G ottingen. d'A 1 è s.i M oldovei şi S u cevei». D i e r c î s . T e o d o r M. BIBLIOGRAFIE V .ul e r e t ic ilo r .u. 1963. 793. n u n ei p rim u m in un u m c o ll e c t a a d iid e m c o d ic u m q u i a d h u c ex ta n t. 1 > :•I'. 9— 12.. N o v a iie n . U n ter su c h u n g en zur O s te r n ie ie r d e r a lt e n K ir c h c . X V I (1964). A c ta u lita te a tra ta tu lu i lu i T ertu lia n «D esp re p r e s c r ip ţia e r e lit'iloi -. D ie K in d e r ta u ie . în «M itropolia A rdealului». H ipolit d 'A les. 119 ş. XIII ( 1!Ut 1). K i r s c h . S. el a continuat acţiunea sa schismatică printre creştinii din minele de la Faeno (Arabia). 334— 444. N o v a ţ i a n . L a c o n v e r s io n a u c h r is tia n is m e d u ran t I e s p r e m ie r s s i è c le s Paris. d u III-e s iè c le . 1907.:i. 1.< B i li I m e y e r .. 440. cit. / ! Ic te d e s P â q u e s d a n s l'B g lise d e s pères.. scriind clerului şi credincioşilor să rupă legăturile cu el. nr. 1958. B a r d y. P a s c a unei O ster. 1906. ¡n ■Mili o|)(ili. După unele ştiri. nr. I. I.. H ip p o ly te .T ii c b 1 o . H e f e l e .e.i’-.u. p. nr. N. 1949. L a t h é o l o g i e d e S. 1971.in. S. Paris. 133— 153. Paris. 1972. . cu biblio grafie. N o v a tia n i o p e r a q u a e su p er su n t. p. H is to ir e d e s c o n c ile s . în > «O rlo iio xi. C y p rien . in en ciclop ed iile teo lo g ice. E tu d e su r Ia t h é o l o g i e r o m a in e a u m ilieu . şi 122 ş. 3. s-a dus la Alexandria şi a organizat Biserica sa schismatică. 580 ş. a r­ tico le le re sp e ctiv e . . Petru şi alţi patru episcopi au murit martiri f M elitie a fost eliberat. Hulw. 438 ş. iîn unire cu arienii.’ . 1.1 e i i. învrăjbindu-i. . n i < < i Toilor.<■ i i . p. dar despre care nu se mai ştia nimic.1. ed. 1922. ( !. Idem. p.in ia s. • C h .u. L a t h é o l o g i e d e S. C a s e i . Berlin 1969. . P aris. 1969. 444. p.u. 393 ş. P. 797— 799.L e c l e r c q . Paris. Melitie a fost excomunicat de Petru al Alexandriei din închisoare. I’ < |> <■-.u. T h e s­ salo n iki. în «O rtodoxia».

aJ-tir^deVjăj. neînregislraFe"‘m scrisul canonic. Mărturia o d ă js m e r e a In v ă iă t m a . De mare autoritate s-au bucurat apoi îndrumările din scrisul Părinţilor Aposto­ lici. cum era cazul Apostolului Pavel. P. încă înainte de sfîrşitu.c e ­ lo r d o is p r e z e c e A p o sto li. scrisă fie din «împreună-trăirea evangheliştilor cu Mîntuitoruî».. şi a unor didascali laici.1 secolului I. în sinul comunităţii^ Pe lîngă h arismatici. Apoi era A p o sto lu l. p ro f. cum erau a p o lo g e ţii. care este un fel de catehism. JBiu— s&cqIuI. învăţătura creş­ tină începe să preceadă botezului. în e p o c a a p o s to lic ă . PapieTcTin Ierapole. Sfîntul ignaţiu al Antiohiei. fie «în urma chemării speciale». Astfel. cuprinzînd pe scurt ceea ce mai ales învăţau cei care voiau să primească botezul... care circulau de la o comunitate la alta. In fine pregătirea pentru Sfîntul 5oîez~a constituit im prilej pentru îndrumări organizate în creştinism. M. Ş e s a n . Cezareea Palestinei.ul creştin c a fiind filozofia cea adevărată.EREZIILE 217 începuturile învăţămmtului creştin.~ Ju stin a fost arestat în persecuţia lui Marcu Aureliu. Şcolile din Alexandria. sau colecţia de epistole apostolice. profeţii. care lămureau unele mo­ mente din viaţa Bisericii. Ei se găsesc printre (.. Apoi s-au asociat şi elemente «apostolice». credincioşi cu mai multă cultură..din tim m n"peTseCTrtill6 r'->âu T o s î introduse si_ martirologiile si s-au asociat în latura populară şi apocrifei». în Rînduiala apostolică. De timpuriu. Antiohia şi Edesa * .J5fîntul Policarp al Smirnei şi altele. obiect de învăţătură îl constituie de la început E v a n g h elia Mîntuitorului. această activitate era în grija Bisericii. Ea se făcea la început după primirea botezului. ca Sfîntul Clement Romanul.reşl±rrii~ru' învăţătură. învăţămîntul creştin era harismatic : Apos­ tolii.11. care în­ )' văţa m. Primul mai bine cunoscut este un""fÎTozoTTrecuF la creştinism^ Justin Martirul (■ 165). Fiind între­ bat la judecată despre locul în care se adună creştinii şi despre învă* C ap ito l re d a c ta t de P r. D id a sca lii aveau anume această misiune a învăţăturii. învăţau pe credincioşi şi cle rici. didascalii învăţau pe credincioşi învăţătura cea nouă. in Tradiţia ’celor ' 12 Apostoli^ şi_ altele. care au produs cursuri şi chiar şcoli «pentru catehumeni».

Dominus. din cuvintele — folosite în Noul Testament op&o? şi 8 o£a -— cea adevărată ■ corectă — mărire — credinţă. 26). iar des­ pre învăţătura sa a spus : «Cui voia să vină la mine. îi comunicam cuvintele adevărului» (A ctu l m a itiiic .. A cestea au fost apoi latinizate de Tertulicin : ecclesia. Pentru indicarea caracterului universalist al B i­ sericii. fie prin adoptarea unor cuvinte vechi la sensuri noi. —•Sfînta Treime. care însemna înainte o «adunare». în Biserica din Antiohia. care însemna întinderea «peste totalitate» .xju. primea acum la sine şi în­ văţa pe alţii învăţătura cea adevărată. şcoala catehizării (xo x i f xa. adică de «biserică» (Matei 18. Ju stin a indicat casa unde se adună auditorii lui. A fost apoi formulat cuvîntul nou de /piaxiavoC. sp'eeifici. Învăţătura Mîntuitorului Hristos a venit şi cu probleme noi. compus din xaxâ şi okixâs.lui Dumnezeu .i mulţumirea. — creştin. 10). i Şcoala alexandrină are diferite n u m e : Şcoala cuvintelor sau învă­ ţăturilor sacre (oioaaxaXetov -tujv isp«Bv Xoţwv) . pentru desemnarea adepţilor lui Hristos (Fapte 11. Trinitas. episcopul Teofil al Antiohiei ( j 183— 185) a definit pe la 180 termenul rA jia Tpii. haeresis şi altele. cea în care găsise el msiv. mersese din profesor în profesor. otoaoxaXetov). V. Fiul . aîpeoiQ eres. în continuare au fost apoi definite sensurile specifice pentru noţiunile de Aoţoc — Cuvîntul lui Dum nezeu. purusia. adunarea (pentru învăţătură) a credincioşilor (tj x(7)v utaxiov oiaxpipTj) sau doar şcoala din Alexandria (xo xax’ ’AXe|âv- . care. pri\ / mea acum sensul specific-^ de întrunire liturgică şi organica a creşti­ nilor. fie necesitînd formu­ larea de termeni noi. T e r m in o lo g ia creştin ă. Hapouota \— Parusia. care au determinat şi o terminologie specifică. 17). înainte de con­ vertire. Verbum. I. orthodoxus. Istoricul Eusebiu scrie ( < ea exista de mult (Isto ria b is e r ic e a s c ă . catholicus. III). Pentru-definirea adevăratei cre ­ dinţe creştine a fost compus cuvîntul op&oooţoc i ortodox. cunoscută spre sfîrşiliil secolului II. pentru a doua venire a M în tu itoru lu i. pentru abaterea de la dreapta credinţă şi altele. Sfîntul Ignaţiu a folosit cuvîntul xathoXixoi — catolic. Prima şcoaîă creştină publică a fost Şcoala din Alexandria.ipzm<. ¡' \ Astfel cuvîntul.218 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ ţătura lui. în plină înflorire. Sco-cvjp sau Kupio? pentru Mîntuitorul şi Domnul. Justin. sxxXt)oî4.

38 şi 69). (A pologetul Alenagorâ^) este socotit de istoricul bisericesc Filip ele Side (sec. ca adevărată şcoală de «teologie». cu un program dejrursuri. la cererea unor elini şi creştini dornici de învăţătură.aXetov).limiu Sever. adăpostind vestita bibliotecă a Ptolomeilor. şcoala din Alexandria^ devine o instituţie bine înteme­ iată. Dionisie. A le­ xandru. frecventată de un număr mic de auditori. Ieronim o numeşte (ecclesiastica) schola xaxvjx^oscuv (D e v iiis illu strib u s. mai tîrziu Didim cel Orb. cu un şir continuu de conducători iluştri. Petru. 36). acolo se învăţa neoplatonismul în secolul III. creatorul unei filozofii religioase şi al unei atmosfere în care au trăit şi de care au fost influenţaţi şi teologii alexandrini . De v iris illu stribu s. prin mişcarea de idei şi de popoare. nu ca instituţie a Bisericii. urmaşul lui Didim. Prin . în legătură cu evanghelistul^^jjrgk. cu numeroşi auditori. Clement A lexan ­ drinul. după Ieronim. (Ieronim. Panten care este primul cunoscut pe la anul 180 şi-a conti­ nuat activitatea şi în timpul lui Septimiu Sever şi Caracalla (193— 217). mărimea şi importanţa sa ca oraş. Prin aşezarea. a avut ca urmare faptul că au fost continuu învăţători creştini acolo ( e c c le s ia s tic i d o c to r e s ). fără însemnată influenţă asu­ pra Bisericii. Origen a luat conduccrea ei. Alexandria era unul din cele dintîi şi mai cău­ tate centre culturale ale lumii_vechi. ceea ce nu pare probabil. A colo trăise Filon. Iustin şi a altor profesori particulari. Urmaşul lui Panten. Creştinismul care a prins rădăcini în Alexandria din epoca apos­ tolică. Iraclas. M acarie . cu mare faimă şi influenţă asupra teologiei creştine. Cu însemnătatea ce i-a dat Clement Alexandrinul şi mai ales Origen. Ea pare a fi început din iniţiativă particulară. Teognost. Pieriu. şcoala creştină se putea măsura cu orice şcoală filozofică. a plecat la Sida (în Pamfilia) şi s-a stabilit acolo în timpul lui Teodosie c e l Mare (379— 395). în timpul persecuţiei lui Sep. cînd a izbucnit persecuţia de la 202— 203 şi cînd a părăsit oraşul. Şirul conducătorilor şcolii după el este cunoscut pentru tot secolul III şi în parte din secolul IV : Oriqen.EREZIILE 219 ■Speiav StSaoy. Ultimul conducător cunoscut Rodon. Spre deosebire de şcoala Sf. ^Grecî| |udeiiilgnosticii şi alţii aveau acolo şcoli însem­ nate. conducea şcoala.~V)7 primuT profesor al şcolii alexandrine.

Valentin. pentru a putea trăi. Origen a încredinţat pe . iudaic sau chiar eretic.itirliIorii siii începători colaboratorului său Iraclas. care l-a avut pro­ fesor la Cezareea Palestinei. Şcoala nu era întreţinută de Biserică. Audiau probabil Şi iudei şi eretic i. învăţămîntul se preda astfel în două cicluri. se făcea interpretarea Sfintei Scripituri^ care era baza învăţămîntului . ci şi de catehumeni şi chiar de unii elini. ca "şT p rin scrieri şi imne. se vede că şcoala a intrat sub autoritatea episcopului şi a rămas probabil aşa. şi mai ales din CuvTntuT de m al [urnire c ă tr e O rig en al lui.„Grigore Taumaturgul. un fost gnostic. Origen predase.¡că (. Pînă la un timp. Este ştiut că gnosticismul. a audiat pe neoplatonicul Ammonitis-Saccas. şi că. pe cînd preda la şcoala catehetică învăţămîntul creştin. care a avut la Alexandria pe cei mai însemnaţi reprezentanţi ai săi (_Basilide. Ce şi cum se preda se poate însă deduce din scrierile lui C lem £ itt-A lex a n d riii^ şi ale lui Origen. La Alexandria. Ambrozie. dialectică. convertit de Origen. Origen însuşi. la Alexandria. Invăţămîntul predat în şcoala catehetică alexandrină era urmat nu numai de creştini. Origen. dornici să cunoască religia creştină şi poate s-o îmbrăţişeze. probabil la Alexandria <•('('. Carpocrat) se orga­ niza şi răspîndea mai ales prin şcoli. Cum anume s-a organizat învăţămîntul creştin nu se ştie mai de aproape. 5e~poate zice că învăţămîntul creştin s-a înfiripat şi dezvoltat ca o necesitate teologică şi culturală a creştinismului. la A lex an ­ dria. el învăţînd pe cei mai înaintaţi. el înflorea pe la jumătatea secolului al II-lea. El a fost apoi ajutat de un creştin bogat.i cum o făceau cei vechi. Chiar creştinii dornici de învăţătură filozofică şi teologică mergeau în căutarea de profesori acolo unde erau aceştia. atraşi de faima profesorilor creştini. în concurenţă şi prin analogie cu învăţămîntul elin. în studiul teologici. Aşa umblase mult Clement Alexandrinul.i ce preda la CezareeaTun întreg ciclu ştiinţific : logică. Din secolul IV şcoala a primit poate ajutor de la stat. în legătură cu matematica şi cu sli(> <% 11 ini<i). ea nu avea local propriu. pînă ce s-a oprit la Panten. la vîrsta de 25 ani. care încorona învăţămîntul predat de Origen.220 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R SA LĂ îndepărtarea episcopului Dimitrie şi numirea altui conducător. vindea manuscrise ale operelor scriitorilor profani pe care le poseda. li /. Aceste discipline serveau ca pregătire pentru ciclul ur­ mător : morala şi leolo&ia. îndeosebi a lui Qrig^n.iş.

2.Cgzji^eea_Palestiaei. Şcoala catehetică alexandrină are o mare importanţă în viaţa B i­ sericii vechi.ore T a u m a tu r g u l^ c. Profesorul discuta însă şi ideile metafizice ale filozofilor şi poeţilor clasici.d. o exegeză teologică.t. întorşi în provincia lor. a cărui ştiinţă şi personalitate i-a impresionat. cei doi fraţi au .alexandriixă^şi cea raţionalistă antiohiană au caracterizat fiecare teologia şcolii respective. o dogmatică. în urma hiroto­ nirii lui de către episcopii da.e_drfi._Mergînd întîi la Cezareea. ei au plecat spre. Condamnat pentru aceasta de către episcopul său Dim itli^ Origen s-a stabilit la_ Cezar-eea^ unde a con­ tinuat activitatea didactică şi a terminat operele începute la Alexandria. Şcoala de la Cezareea Palestinei a fost. au cunoscut aici pe Origen. din care cunoaştem învăţămîntul predat de acesta. metoda de interpretare era de preferinţă aleqor. 270).EREZIILE 221 creştin.devenit episcopj şi aji-lucrat cu mult zel pentru Biserică Teodor este Gr[g.. Teodor şi Atenodor. apropiate şi depăr­ tate — au ascultat şi admirat pe marele profesor la Cezareea. unde aveau o soră căsăto­ rită cu un înalt funcţionar. Firmilian . La Cezareea. Învăţămîntul creştin se baza pe interpretarea Sfintei Scripturi şi era concentrat în jurul ei. Ea a dat Bisericii un învăţămînt teologic.ierusalim :şi. înfiinţată şi condusă de O rig en . La Alexandria. După studii literare şi juridice făcute în oraşul lor. după plecarea din A le x andria (la 231— 232). între care pe cei doi fraţi din N eocezareea Pontului. A ceasta a avut mare importanţă pentru dezvoltarea lui şi a teologiei creştine. acel C uvîn t d e m u lţu m ire pen tru O rigen .p. Teodor a ţinut în faţa unei mari şi alese adunări. Mulţi alţii — din Palestina şi din alte provincii. . Faptul acesta a fost hotărîtor pentru evoluţia teologiei creştine în epoca marilor controverse hristologice... Origen a avut discipoli deosebiţi. Gîndirea teologică s-a întemeiat pe învăţămîntul şi pe exegeza şcolilor creştine. care-1 stimau mult pentru ştiinţa lui. înainte de plecarea lor din Cezareea Palestinei.Bejriţ (în Fenicia) unde era o faimoasă jcoală. cu excepţia celor care nu admiteau existenţa lui Dum­ nezeu şi providenţa.iciL~la Antiohia era istoricogramaticaîă s'ău literală. Tendinţa— „mi&tică. A ceştia erau dintr-o familie elină bogata. convertindu-se la creştinism.

Pamfil a îniiinţat pentru învăţămîntul creştin o bibliotecă însemnată. dintr-o familie însemnată . VII.ipoi | A jitiohi. La Antiohia Siriei s-a format o altă şcoală creştină. i-a consacrat o parte din studii şi din activitatea literară. ca şi acolo. 2 . El a creat însă. VI. 3). şi mai ales cunoaştem pe Origen şi şcoala alexandrină. 13. Malchion era un om învăţat şi în ale teologiei. VIII. Cel dinţii cunoscut este preotul M alchion. condu­ cătorul unei şcoli retorice «eline». 29— 30). începutul şcolii este legat însă de' L u cia n . după^spusa lui Eusebiu (Is to r ia b i s e ­ r ic e a s c ă .i condus şeoaja. cunoscută din secolul al III-lea prin unii din cei care au predat învăţămîntul acolo. Este cunoscut din disputa cu episcopul Pavel de Samosata.i. în primele secole. Şcoala din Antiohia. marele istoric bisericesc. unde om o şcoala creştină condusă de uiTanume Macarie. împreună cu Eusebiu. nici dacă a avut vreun rol în începuturile şcolii creştine din Antiohia. şi a avut printre elevii săi ş î apoi colaborator pe Eusebiu. 3. El era un admirator al lui Origen. în care au lucrat alţii. A ceastă şcoală a fost continuată de alţii şi a luat m. . zis de S a m o sata.şitul secolului al II-lea . căruia. şcoală care era însemnată la Antiohia. IX. zis şi do A id io lu a f Fî era dintr-o familie de seamă şi studiase la Edesa. care era supranumit «Origen cel Tînăr». 30).222 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ al Cezareei Capadociei a fost unul dintre elevii lui (Eusebiu.ne avînl în «ocolul al IV -le a prin studiile ei de exegeză biblicii. La începutul secolului al IV-lea este cunoscut ca pro­ fesor la Cezareea Palestinei P am iil (t c. de la care cunoaştem atîtea din istoria învăţămintului şi a creştinismului în general. Lucian s-a stabilii . a fost hirotonit acolo ti preol şi . dacă preda şi învăţătura creştină. Cezareea Palestinei a avut apoi în E u seb iu pe cel mai învăţat episcop al său şi unul din cei mai de seamă creştini vechi. 6 . Nu se ştie dacă Origen a avut la Cezareea urmaşi imediaţi ca la Alexandria. Nu se ştie în ce consta învăţămîntul lui Malcliion. un distins preot. audi­ ind pe Pieriu. şi el admirator al marelui profesor şi creştin. Istoricul liuselmi are cuvinte de laudă pentru Lucian (Isto ria b i s e r i ­ c e a s c ă . . după ce episcopul reuşise pînă atunci să-şi acopere erezia. originar din Berit. 310). o atmosferă teologică. Isto r ia b is e r ic e a s c ă .spre sfîr. pe care l-a dovedit eretic (antitrinitar) într-un sinod ţinut la Antiohia (268/269). el făcuse studii la Alexandria.

Dorctei. S. îndeo­ sebi de studiul Vechiului Testament pe care-1 citea în limba ebraică.expli^ ca. ca Arie şi alţii se numeau syU u cian işîî^ adică erau_cplegi de studii la Lucian si partiza n u lu i. sau după locuri paralele. Din istoria arianismului se ştie apoi. unde a mărturisit . în care se pare că a in­ trodus corecturi după textul ebraic şi după traducerea lui Teodotion. Dorotei era un om cunoscut şi apreciat chiar de împărat.. Dintre ele. VII. cu Diodor de Tars. 2— 4). A cesta este so_( OtfrŢfe altfel izvor al^ arianismului prin exegeza şi teo logia sa. fiind dus la Nicomidia.şi apărat creştinism uTTirîaţă“ impăr'atului. Alături de Lucian— este amintit un alt preot antiohian învăţat. Nu se ştie dacă şcoala antiohiană a avut un şir de profesori ca şcoala alexandrină. fiind lite rală. Ea a devenit mai însemnată în a doua jumătate a secolului IV. de la care s-a accentuat deosebirea exegetică-teologică in ire" cele două şcoli. pînă la(303^cind ar fLxenunţat la erezie. Şcoala antiohiană n-a avut idealismul şi ('lanul mistic al şcolii alexandrine. care ~l-a numit mai mare peste vopsi toria ele purpură de la Tyr. Lucian. ci un altul cu un nume asemănător.cLe. cea alexandrină a înclinat în filozofie spre platonism. Eusebiu zice că l-a auzit şi el cxplicînd poporului Sfînta Scriptură cu mare îndemînare (Istoria b is e r ic e a s c ă .. decît j eoloqic-apoloqetic. D. Se pare de asemenea că el a căutat să corecteze cuvinte pe care nu le socotea potrivite. Ei cunoaştea de asemenea bine cultura elină. . fost profesor la Atena. Lucian este cinstit totuşi ca martir. El a făcut o revizuire a traducerii Septuaqintei. socoteşte că Lucian de Antiohia n-a murit ca martir. Lucian este însemnat mai ales ca recenzent al Sfintei Scripturi. în persecuţia lui Maximin Daia (pe la 312). Sfînta §crîp u îaŢ jaaF ‘înai mult în scop exegetic. Ca şi Ori gen. la Cezareea Palestinei şi la Alexandria. dar a dat teologiei creştine pe cei mai de seamă exegeţi intre care şi pe Sfîntul Ioan Gură de Aur. la Antiohia.. care se ocupa cu mult zei de studiul Sfintei Scripturi. . 32. cea anliohiană spre arislotelişm."Interpretarea lui se deosebea ’de**T*aTexandrinilor.EREZIILE 223 După unele ştiri.ctism. mort în sinul Bisericii. neoplatonisnirsj_-e. Lucian a fost partizan al episcopului compatriot Pavel de Samosata şi de aceea a faşt scos din Biserică sub următorii irei episcopi de Antiohia. Balanos.

B u 1 a c u. T e r­ tulian de la Cartagina şi urmaşul acestuia. La J . cimitire. Locaşuri de cult.. cit..u. ed.i apropiat pe credincioşi între ei. au mai existat şi altele. 1956. ştim doar că ea pare să fie mai veche decît cea din Antiohia şi la ea a studiat LueiaJU A ceastă şcoală va juca un rol mai important în perioada următoare.. Ş e s a n .Egipt. fără însă a putea crea un învăţămînt adevărat şcoala siriacă iniţiată de T a ti an. P a tr o lo g ia . M. p. C a d i o u. la şco lile resp ectiv e. şi bibliografie. é t u d e su r I e s r a p p o rts d u c h r is tia n is m e e t d e Ia p h ilo s o p h ié g r e c q u e a u l l. legate mai mult de personalitatea vreunui Sfînt Părinte bisericesc. Pe lîngă aceste şcoli organizate. 165 ş. 1932. Bihlmeyer-Tüchle-Damme. Arta creştină * ( ‘u liu l . 72 ş. în tra ta te le de patrolo gie. Ş c o a la e x e g e t i c ă b i b li c ă din A n tio h ia . disciplina şi viaţa creştină. cit... G... op. p r o l . care a produs traducerea Bibliei. 1928. Iii a menţinut unitatea şi solidaritatea comunităţii creş­ tine şî . un rol locirlo însemn. op.. Sirianul şi din cadrul c ă ­ reia a ieşit traducerea Bibliei numită «P e şitlo» în_secolul III .oala romană cu un şir de teo ­ logi. postările. Paris. apoi şcoala copilcă din. 352 ş. Eugène de F a y e . şi latineşte ca Miniuciu Felix şi Novaţian. 2. B u cu reşti.. care scriau mai mult în greceşte. M. 1. o altă şcoală în J j a l i 4 era legată de Sfîntul Irineu al Luqdunului.u.d r ia . Paris.i îndeplinii în viaţa creştină. . P rim i d id a s c ă li c r e ş tin i. Ş c o a la a le x a n d r in ă . T. Cultul. * C a p i t o l r e d a c t a t do P r . P. M. 1931. ¡KM. asemenea în JIF. B ucureşti. în primele trei secole. 1925. L u n g u l e s c u . P o p o v i c i. L a je u n e s s e d 'O rig èn e . p. c are promova exegeza alexandrină .224 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ D esp re ş c o a la din E d esa.e s i è c le . H is to ir e d e l' é c o le d 'A le x a n d r ie au d éb u t d e I l l .u. 36-1 ş. 1903. Liturghia. 459— 473. p.e s iè c le . 1936. 34 — 4 1 ..Ciprian f t 258) . K i r s c h . Hurureşii. E. 92 ş. 796— 797. M. _ BIBLIOGRAPIi. p.u. Astfel se poate accepta o şcoală legată de Septimiu. sau te o ­ log de frunte. P o p e s c u. C o m a n. agapele. B ucureşti. ca Ipolit şi Caius. 1969. C lé m e n t d 'A Ie x a . c il. amintită mai sus. I.u. sărbătorile. apo fşc. 1930. C le m e n t şi ş c o a la d in A le x a n d r ia . I. 31 ş.u.. P . R îm n icu l-V ilcea. M angâru.u. p.. o p . Sfîntul. p. 46 ş.îl.

confiscînd sau distrugînd lo ­ caşurile. în alte locuri. poate şi în alte locuri (Roma. convivium dominicum (cu agapa). arzînd cărţile. 57. La Cartagina. Cultul epocii apostolice s-a menţinut şi s-a dezvoltat în epoca următoare pe baza liturghiei Sfîntului Iacob. dvacpopoc. A p o lo g e tic u m 4. Spania). 3 . ispoopŢta (lucrare . se mai săvîrşea miercuri şi vineri (în Egipt). taină). 6 6 . In epoca postapostolică se mai numeşte : euXoŢia (binecuvîntare). (oblation. E p is to le le 39. s-a introdus obiceiul ca să se primească pe ncinîncate. De m o rtib u s p ers. cmveXeooiS. ca a devenit de timpuriu săptămînală şi Euharistia -s-a despărţit de masă. încă înainte de sfîrşitul secolului I. ca adunare cultică : ouvaCiî. deşi îl denaturau cu închipuirea. din secolul al IV-lea. ¡xoa'cspta (sacramentum. 18). Fie din cauza legii contra asociaţiilor ilegale. Euharistia se săvîrşea dumi­ nica (în v ă ţă tu r a c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li. aovaŢiof^. teXex'/j (ceremonie. necunoscîndu-1. seara. 3 . din 30 aprilie 311. collecta dominica.EREZIILE 225 «Păgînii» înşişi. 1 . jertfă). froaia (sacrificium. spunea : «ut denuo sint christiani» — de acum să fie creştinii (Lactanţiu. sau «non licet esse vos» — nu vă este îngăduit să existaţi (din 2 1 1 ) şi «nomen christianorum deleto» — să fie distrus şi numele de creştin (vezi la Tertulian.sfînta). pe care o găsim cu acest nume. a 0 pota[j. interzicînd adunările creştine. XIV) şi probabil dimineaţa. xotval eu/ai (rugăciuni comune). Săvîrşindu-se duminică dimineaţa. 4 . 34). 58.■ D e d o m in ic a o ra tio n e .. fie mai de grabă pentru că adunarea creş­ tinilor şi unirea ei cu masa frăţească era greu de făcut zilnic. auvoooi. cina domnească). — Istoria bisericcascu . ofrandă). iar in Apus. potrivit lozincilor : «non licet esse christianos» — nu e permis să fie creştini (din 164 sau 165). îngăduinţa obţinută însă prin edictul de toleranţă al împăratului Galeriu de la Sardica. 3— 15 şi în 304 . Centrul lui a rămas Sfînta Euharistie (eo^apistia = mulţumire). au înţeles importanţa cultului în Biserică şi l-au lovit prin măsuri de persecuţie. reînnoită de Traian. Liturghia. aşa cum mărturiseşte Pliniu cel Tînăr la începutul secolului II (între 111— 112) : «stato die ante lucem».a. slujbă). ea încă se mai săvîrşea zilnic la jumătatea secolului al III-lea (Ciprian. irpoacpopâ. pe lîngă cele cu care era cunoscută mai înainte (frîngerea pîinii. missa şi alte numiri. Se săvîrşea de asemenea la botezul catehumenilor şi în zilele de comemorare a martirilor.

neputincoşi. rugăciuni comune . 65. una « C on sti­ tu ţiile b is e r ic e ş ti e g ip te n e » (este versiunea în limba coptă a scrierii lui Ipolit ’AiroaToiaxvj IlapâSoat? = Tradiţia apostolică — c. 39). o omilie (predică) asupra celor citite.. Muzica instrumentală nu era ă3misăTn cult. în care se făceau citiri largi din cărţile Noului şi Vechiului Testament... altele din secolul al IV-lea. al împăcării lor. 220). pentru nevoile de moment ale comunităţii. Sînt trei scrieri intitulate. Cultul euharistie consta din două părţi : una didactică. dacă se putea). cea mai completă scriere liturgică veche cunos­ cută şi în prescurtare ca E p ito m e sau C on stitu tio p e i H ip p oly tu m . pentru împăr­ tăşirea ce urma să primească. Un frumos imn este rugăciunea de laudă de la sfîrşitul scrierii P e d a g o g u l a lui Clement Alexandrinul. denumită şi sărutarea sfîntă. .226 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R SA LĂ Pentru cunoaşterea cultului creştin din primele trei secole... cu ochii ridicaţi spre cer. alta C on stitu ţia b is e r ic e a s c ă a p o s to lic ă .. Se făceau şi cîntări : psalmi din Vechiul Testament. vin şi apă : episcopul sau preotul liturghisitor făcea rugăciuni şi aducea «euharistii» (mulţumiri). celor de faţă. nu avem un formular liturgic ci unele descrieri (la Justin Martirul. Atitudinea obiş­ nuită era cea de «orantes» : în picioare.. în timp de pace. 67 . La cult se adunau daruri benevole pentru ajutorarea săracilor. semn al comu­ niunii lor în credinţa şi în dragoste. La prima parte a liturghiei putea să' asisle şi catehumenii. alta numită D id a sca lia A p o s t o ­ lilo r. precum şi cartea a VUI-a din scrierea numită de regulă C o n stitu ţiile A p o s t o lic e sau C a n o n e s e c c le s ia s tic i A p o sto lo ru m .. precum şi ştiri şi reguli privitoare la cler.. A p o lo g e tic u m . penitenţii sau chiar necreştinii. . in am ic de săvîrşirea Sfintei Euharistii. A p o lo ­ g ia I. după o rugăcune. unele din secolele II— III. . creştinii îşi dădeau sărutarea păcii. cu braţele întinse. chiar celor închişi. cunoscuţi. clerici şi credincioşi. foarte în­ semnată pentru istoria cultului creştin . alta liturgică (sacra­ mentală) : se punea pe altar (masă) pîine. la Tertulian. cîntaţi recitatfv7"sau imne creştine. Diaconii duceau Sfînta Euharistie şi celor absenţi (bolnavi.. parte stabilite (pentru Sfînta Euharistie).. Mai importante decît acestea sînt «C on stitu ţiile b is e r ic e ş ti» care cuprind indicaţii şi formule liturgice. Rugăciunile erau parte improvizate.

bani.. îm părtăşirea era precedată de mărturisirea păcatelor (În v ă ţătu ra c c lo r d o is p r e z e c e A p o sto li. pîine. S-a introdus obiceiul de a se îmbina pîinea cu vin. pentru ajutorarea săracilor şi pentru întreţinerea clerului. clericii inferiori. fără vin. Credincioşii se apropiau pe rînd de altar Ţ«ad aram Dei starer>}7"pnnîeâu de la episcop. «Pîinea euharistică» era dospită . . încălţăminte. altele erau păstrate pentru nevoie. culoarea lui nu era stabilită. preoţi sau diaconi o bu­ cată din pîinea euharistică şi beau din potir. Vinul era curat . 'KÎV. afară de Du­ minici şi de zilele de la Paşti pînă la Pogorîrea Sfîntului Duh. Credincioşii o luau şi în călătoriile lor. !n vin se punea şi apă. Se închideau uşile. Rugăciunile ei erau ascultate de creştini în genunchi. pe temeiul mărtu­ riilor apostolice. Irineu.«amin». preoţii.EREZIILE 227 După aceea. 1). dar vinul era de obicei roşu. femeile. apoi de sticlă sau de metal. a fost condamnat. Acest amestec era uzual şi obligatoriu (loan 19. împărtăşirea "se făcea începînd cu clericii : episcopul. Iustin. veşminte. creştinii primeau trupul şi sîngele Domnului. copiii. în Sfînta Euharistie. pe penitenţii şi pe eventualii necreştini să părăsească locaşul. « G esta ap u d Z en ophilu m ».. răspunzînd . Ciprian). Unele se împărţeau îndată. se făcea tăcere solemnă. «potirul Euharistiei». Celor absenţi li se ducea numai pîinea euharistică. Pentru vin se întrebuinţa un potir (vrox^ptov. dia­ conii.după o lungă-JuemteniS. Cei c ăzuţi în păcate grele primeau Sfînta Euharistie doar . I se recunoştea caracterul de taină şi de jertfă. Pe lîngă ofrande euharistice — pîine şi vin — . apoi văduvele şi fecioarele din serviciul bise-_ ricii. (azima)s-a introdus în_Apus mult mai tîrziu (în secolele VIII-IX). credincioşii aduceau la cult daruri în alimente. 34). Alte mărturii bisericeşti în această privinţă devin din ce în ce mai numeroase f Ian a tiu. de la începutul secolului IV şi « G esta p u rg a tio n is F e lic is » dau foarte interesante şliri despre rezervele de obiecte şi alimente ale bisericilor. ^ a lb i\ la început de lemn. bărbaţii. diaconii invitau pe asistenţii nebotezaţi. Obiceiul unor comunităţi de a săvîrşi Sfînta Euharistie cu apă. Refuzul de a primi pe unii creştini la Sfînta Euharistie era o grea pedeapsă. se săvîrşea Sfînta Euharistie. Primirea ei cu nevrednicie era socotită un mare păcat.

prevăd anu­ mite măsuri pentru lipsă n eju s tificată la maPmuTt ele trei duminici. cum cred unii sectanţi. VIII). se ţineau în cinste zilele de post — miercuri şi < vineri (dies slalionarii. iar uneori cu numele corespunzătoare ei în Calendarul antic (d ies so lis). Duminica era ţinută de creştini cu repaus . mărturiile despre serbarea duminicii se în­ mulţesc. Tertulian o numesc cu numele ei creştin (xoptax-/}. Arelate (314). se vede că Duminica se făcea şi agapă. Darurile se aduceau lui Dumnezeu şi se împărţeau ca de la Dumnezeu. 67).T)biceiul iudeocreştin de a serba şi sîmbăta s-a menţinut la unii creştini. Dionisic al Corintului. Meliton de Sardes. el era un continuu control şi stimulent al vieţii morale. săvîrşindu-se după aceasta. In epoca postapostolică. Cultul ma­ nifesta astfel credinţa şi dragostea credincioşilor . 1— 2). ceea ce este foarte important din punct de vedere liturgic şi dogmatic. Duminica a devenit sărbătoarea săptă­ mânală a creştinilor încă din epoca apostolică. Este bine ştiut că nu împăratul a c r e a i a c e a s t ă sărl>ăloarc. ci că ea era ţinută de c r e ş l i n i î n c ă d i n epoca apostolică. mărturie despre aeraşi a dau unii apologeţi (Ătenagora. Frecventarea cultului era obli­ gatorie şi regulată. ■ Duminica era serbată ca zi a învierii Domnului. dar Biserica l-a interzis. aşa chiu era sabatul la iudei. după mărturii ce avem pentru .^ Sărbătorile creştine. De o r a tio n e 20). slationes). în care creştinii se rugau fără a posti şi a îngenunchea. Alara d > Duminicii. de cînd este cunoscută cu numele de «zi domnească» xoptaxTj Tjjxepa) şi c u destinaţia de zi de adunare şi de cult. Aducerea darurilor la altar şi împărţirea lor de către episcop da faptului un caracter sacru şi o semnificaţie înaltă. In aceste zile se făceau şi adunări cu cult. zi de bucurie. Sinoadele Elvira (300). dies dominica). Tertulian. el spune doar că se cînta antifonic «carmen Christo quasi Deo». Iustin M arti­ rul (A p o lo g ia I. Episcopul comunica numele binefăcătorilor. Pliniu nu ştie în ce anume consta cultul creştin d u m inical. Din S c r is o a r e a lui Pliniu c e l T in ăr c ă tr e T raian . după o mărturie foarte apropiată de vremea Sfinţilor Apostoli (în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li.228 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Cultul era şi un excelent m ijloc de educaţie şi de binefacere tot­ odată. iar cei ajutaţi se rugau pentru ei. în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li (XIV. Corisîlntîn cel Mare a întărit-o şi generali­ zai-o şi peniru slat prin lege (321). dar ea era despărţită de Euharistie.

nu­ mite ziua a doua şi a cincea) şi aveau justificare creştină : miercuri s-a hotărît de către iudei moartea Mîntuitorului. 20) : episcopul de Laodiceea..zi). Cincizecimea coinci­ dea cu o sărbătoare iudaică.deL i9 m W b i d e m . era timp de bucurie.. sau pentru a asculta omilia (Cartagina).. cea mai mare şi cea mai veche sărbătoare creştină. Din variantele şi interpretarea unui ca­ non (43) al sinodului de la Elvira (pe la 300). d ie s p e n te c o s t e s ). Ca şi Paştile. cu care a păstrat asemănare de nume. Ziua învierii era sărbătorită cu mare evlavie.. fe r ia se x ta -v in e ri)... Dionisie al A lexandriei a întocmit un ciclu pascal de 8 ani (Eusebiu. Ori gen predica aproape zilnic. după Paşti. după un şir de ani. în legătură cu învierea Domnului (Udea/a avaaraatjxov) era comemorată şi Răstignirea (Paştile răstignirii. canon 6 ). Se numea Cine ¡zecime şi tot timpul de la Paşti pînă la Pogorîrea Sfmlului Duh (50 de zile) . VII. d) Alte sărbători creştine. Zilele de mjerc. Stabilirea datei Paştelui a făcut necesare studii astrologice. Paştile fer aţi sărbătoare creştină generală. era săr­ bătoarea Pogorîrii Sfîntului Duh.ciclu. ’TsTorTcT b is e r ic e a s c ă .. Erau zile de tristeţe. Deose­ birile cu privire la data. S-au făcut de timpuriu încercări de stabilire a unui ciclu sau canon pascal. în care creştinii se rugau în genunchi...EREZIILE 229 Egipt şi Africa în secolele III-IV. aşa cum duminica era cea săptămînală.. pe care unii creştini .u1 i . Ele sînt numite chiar sărbători (ferici q u a rta -m iercu ri. Ilao/a aŢaopcoatjxov).. un. V ll. ei au fost motivul controverselor pascale din secolul II. de la A lexandria <prin epistole pascale sau festive (sopzaazr/. ea era precedată de post şi de nopţi de priveghere. 1 4 = T 9 ) T — — —~ . pentru săvîrşirea Sfintei Euharistii. Sinodul de la Ancira (la 314) o numeşte «ziua cea mare» (tj ¡lejăl'/] 7 jp. c) C in c iz e c im e a JUsvxvjxoazri. în care creştinii nu pos­ teau şi nu îngenuncheau la rugăciune. b) P a ştile (K ăaxa. Analolie. pascha) erau sărbătoarea anuală a învierii Dom­ nului. în care să se prevadă revenirea perio­ dică regulată a datei Paştilor în aceeaşi zi.. rezultă că se sărbătorea şi ziua a patruzecea (q u a d r a g es im a ) de la Paşti. 32. Ea este. în unele Biserici s-a menţinut încă mult timp obiceiul de a se aduna credincioşii zilnic. p e n te c o s t e . spre deosebire de zilele de post iudaic (luni şi joi. vineri a fost răstignit şi a murit. cu bucurie şi so­ lemnitate . 5 i vineri se ţineau de creştini cu post. C al­ culul se făcea şi se anunţa.spa.

In unele cazuri se serba ziua mutării moaştelor martirilor (tran slu tio). Pentru prima oară. Se pare că sărbătoa­ rea nu era generală.sărbătoare veche cu una creştină. Simbolismul creştin (Hristos este numit «soarele dreptăţii») uşura această coincidenţă. nefiind încă cunoscută precis ziua morţii lor. adică arătarea Domnului. apoi s-a introdus în Biserica de Constantinopol în 379. Ea este menţionată într-un act martiric (al episcopului Filip de Heracleea. ca prima minune a Domnului. pentru a o opune sărbă­ torii păgîne a solstiţiului de iarnă (n a ta lis soîis). la 6 ianuarie. numite de asemenea q u a d ra g esim a . era serbată de creştini cu adu­ nare şi cult. în amintirea Botezului Mîntuitoruiui şi a descoperirii dumnezeirii Sale. unite cu acest fapt (Matei 3. Creştinii orientali au introdus sărbătoarea Naşterii Domnului în a doua jum ătate a secolului al IV-lea. în Egipt. se ţinea ca sărbătoare corespunzătoare Naşterii Dom­ nului (N a ta lis D om ini) ziua de 25 decembrie. 16— 17). Cei din Apus au introdus în schimb Epifania la 6 ianuarie.230 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ o ţineau în locul Cincizecimii. Se pare că înălţarea Domnului era comemorată mai mult la Cincizecime. cum este cea a Sfinţilor apostoli Petru şi Pavel. serbîndu-se la 25 decembrie. Istoricul bisericesc Albert Ehrhard crede însă că prin ea se înţelegea arătarea Domnului la sfîrşitul lumii. Prima mărturie o avem in M artiriul lui P o îic a tp (XVIII) scris ia 176. Clement Alexandrinul spune că o aseme­ nea /sărbătoare ţineau gnosticii (Basilide). Sărbătorile martirilor sînt din cele mai vechi. ca o «zi sfîntă». dîndu-i deci sens eshatologic. Sărbătoarea coincidea cu înălţarea Dom­ nului. prin care Biserica înlocuia pentru credincioşii ei o . în Occident. iar Origen nu o aminteşte. în jurul anului 377. s-a des­ părţit sărbătoarea Naşterii Domnului de cea a Botezului (Epifania). Probabil din secolul al IlI-lea se serba în Orient Epifania (’Euicpdiveta) numită şi T h eo ta n ia (0eoep<xveta). la anul 304). numită «ziua naşterii» (ţsvs&Xio? Tjjxspa. luiUililia) pentru. dies natalis. . din care aflăm că zi iui morţii nuntii ului. sărbătoarea Epifaniei era generală în Orient. viaţa de veci. de chemarea neamurilor şi de Nunta din Cana Galileei. se făcea amintire în această zi de Naşterea Mîntuitoruiui. în secolul al IV-lea. în Biserica din Antiohia. Cele 40 de zile de după Paşti erau o paralelă la cele 40 de zile de post dinainte de Paşti. în acest secol.

Obiceiul apostolic de a se lua o masă comună în adu­ narea creştină s-a menţinut. 4). Pliniu cel Tînăr. s-a introdus din secolul III obiceiul de a posti sîmbăta. Se crede ca aceste mese s-au despărţit de timpuriu de cult.00). între care şi Roma. vin). ca prilejuri de desfrîu.__cînd se ajuna de obicei pînă la orele 15.00. In afară de zilele de miercuri şi vin eri.EREZIILE 231 Nu se cunosc în primele trei secole sărbători ale Sfintei Fecioare. foşti creştini şi apostaţi în Bilinia. Augustin considera veche sărbătoarea Sfîntului Ioan Botezătorul. creştinii ţineau cu post zilele dinaintea Paştilor. în unele Biserici din^ Apus. iar în perioadele următoare chiar la mai mult. dar durata lui varia. deşi se bucura în mare cinste în rîndul creştinilor. 12). ajungînd la 40 de zile.a a a P e < dragoste) este totuşi admis în generai. Din În v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li se ştie că se mai postea cu prilejul botezului de către primitorul lui. care a anchetat numeroşi creştini. le numeşte o «masă cuviincioasă». Ele erau de regulă mese cumpătate (probabil cu pîine. V. c a r e 1aveau în sabat zi de sărbătoare şi de bucurie. 24. zilele şederii Mîntuitorului în mormînt . El ştie că se . Is to r ia b is e r ic e a s c ă . anticii le bat­ jocoreau cu scopuri calomnioase. postul s-a lungit apoi. prin ajutorul ce se da celor săraci şi prin spiritul de comunitate în dra­ goste. la ora a noua (15. Agapele. Obiceiul meselor comune numite. deşi unii cercetători mai noi neagă existenţa aga­ pelor euharistice. fructe. Bisericile orientale nu l-au adoptat şi mai tîrziu sinodul quinisext (692) J-a_interzis (canon 55). în care se mînca odată pe zi pîine cu sare şi cu apă. în unele Biserici se postea (ajunînd) o_zil în altele două în altele patruzeci de ore (Eusebiu. pe care-1 întreţineau. Agapele aveau un rol important în viaţa creştinilor. Postul de sîmbăta era un «adaus» (superpositio jejunii). Acest obicei s-a introdus din opoziţie faţă de iudei. în amintirea şederii M întuito­ rului în mormînt şi ca pregătire pentru împărtăşirea de duminică. peşte. A cest post era general. ajunîndu-se vineri şi sîmbătă. de către săvîrşitor şi de cei care mai voiau (VII. admiţînd doar că se împărţeau ajutoare şi se dădeau mese funerare sau la anivjarsări. Necunoscînd caracterul lor. Postul. în Secolul IlI^postul s-a lungit la 6 zile.

numit mai tîrziu pronaos (itpovao?.xX^aia) şi casa Bisericii (olxoc ¿y. Numele di» IwsiUv. Asemenea mese se dau cu prilejul înmormîntărilor. Basilicile aveau trei părţi : un alrium sau portic.iscă). partea de mijloc.ii arată că locaşul creştin avea asemănare cu locaşul Domnului clin Vechiul Testament (leş. (vaoc. după adunarea euharistică duminicală. fie în case parti­ culare. botezului. Origen). precum şi din alte mărturii. nunţilor sau la diferite sărbători. Tertu­ lian. ei nu mai în ­ căpeau într-o casă. la creştinii mai înstăriţi. Clement Alexandrinul dau mărturie despre carac­ terul moral al agapelor. for­ . săracilor li se dădeau de la agape alimente şi acasă. iar clericii nu mai ajungeau pentru a sluji în mai multe.6 v. nume rămas în limba noastră (biserica. De la începutul secolului al IV-lea se numea b a siliv a. vâp{bj£). Sfîntul Ignaţiu al Antiohiei cere ca masa comună să fie prezidată de episcop. locul «de rugăciune» (-/rpoceir/.opiay.xX'qaiaţ). Hipolit. Cu creşterea numărului creş­ tinilor. y. domus Dei). Locaşul de cult. Se constată ast­ fel separarea timpurie a agapei de cultul propriu-zis. catehumenii şi unii penitenţi asistau la cult în atrium. unde se puteau feri de ochii «păgînilor». casa rugăciunii (domus orationis). Locaşul creştin se numeşte «casa lui Dum­ nezeu» (olxos 0Eou. 26— 27). uneori în cimitire. Filip Arabul). Situaţia ilegală a creştinismului ca «religio illicita». Tertulian.232 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ lua dimineaţa. Ele începeau şi se terminau cu rugăciuni şi erau însoţite de cîntări de psalmi. Din mese comune. agapele au ajuns mese date săra­ cilor. se profila de anii de pace sau de toleranţa unor împăraţi (ca Alexandru Sever. după numele date de scriitorii creştini de atunci (Clement Alexandrinul.. care era un spaţiu în forma patrată. Pentru a ridica locaşuri de cult. paoiXeioC olxoc = casa mipiinile. ca şi adunarea şi comu­ nitatea însăşi se mai numeşte biserică (¿-/. Existenţa unor asemenea locaşuri proprii se constată de Ia sfîrşitul secolului II şi mai ales după 280. în catacombe sau în alte locuri.•ţ^piov). oratorium populi). naos. Minuciu Felix. creştinii au trebuit să-şi ridice locaşuri de c u l t . mărginii de coloane. Agapele aveau loc fie la (sau lîngă) biserică. avînd la m ijloc un bazin sau o f î n t î n ă . Ei se adunau în case particulare mai încăpătoare. numărul mic şi lipsa de m ijloace n-au îngăduit creştinilor să-şi ridice locaşuri de cult pînă la un timp.

s-au folosit ca loc de îngropare catacombe. . m arty ru m m e m o r ia e . A fară de cimitirele obişnuite.a. Africa. de pe care se făceau citirile. cella coemeterialis). c o em e te riu m . unde sta clerul (numită âjiaao. unde episcopii aveau una specială. Egipt. ci una mobilă. cam de înălţimea unui om. Mesopotamia. în care se adunau creştinii la ziua martiriului. Asia Mică. în faţa absidei. Ea nu avea o masă fixă pentru săvîrşirea Sfintei Euharistii. fie spre alta. Cei săraci erau îngropaţi de comunitate. Cimitirele (xoifiT^ptov. descoperite. m arty rîu m . de lemn. Creştinii au luat obiceiul de a se îngropa în cimitire comune. numită cimitirul lui Calixt. în care se de­ puneau: corpurile morţilor. Spania şi în alte părţi. după trebuinţă. Catacombele erau galerii săpate în pămînt. S-a luat de timpuriu obiceiul de a pune moaşte sub Sfînta M asă — cînd a ajuns fixă • şi de a se ridica mici locaşuri pe mormintele marti­ — rilor (memoriae. su scep tu s). Bisericile aveau şi clădiri anexe: baptisterii. lungi şi înguste. în aşteptarea învierii. Cele mai multe catacombe se găseau la Roma. Catacombe se mai găseau la Neapole. care se aducea şi se lua. c o n fe s s io . în Sicilia. avînd intrarea fie spre o parte. nume dat întîi unui cimitir subteran la Roma (a d c a ta c o m b a s ). unele chiar săli pentru agape. Dalmaţia. aci şedeau cred in cio şii. era un amvon sau două (pu lpitum . Ele se mai numeau a r e a e (chvistianorum). Galia. Basilica era îndreptată de obicei de la răsărit la apus. Creştinii au ridicat probabil locaşuri şi de alte forme. despărţite prin coloane . spaţiul de la m ijloc era mai larg şi mai înalt. în naos. camere pentru păstrarea darurilor aduse de creştini. Nevoia de a se ruga creştinii cu faţa spre Răsărit a făcut să se obişnuiască aşezarea intrării la apus şi a altarului (absi­ dei) spre răsărit. pe proprietatea unuia din ei sau a Bisericii.EREZIILE 233 mată din trei spaţii dreptunghiulare paralele. adînci şi uneori suprapuse. chorus) şi care era despărţită de restul clădirii printr-o perdea ce se trăgea. locuinţă pentru epis­ cop. Palestina. Siria. Aveau de asemenea cărţi şi obiecte de cult. d orm itoriu m ) este numele creştin simbolic dat locurilor de îngropare ca loc de odihnă (de dor­ mit). Malta. al SfîntuluiJŞebastian. o absidă în fund (semicerc).

plante sau obiecte —• simbolizînd idei religioase sau acte creştine. peştele (i/ftuc). la început. In ele s-au găsit cele dintîi reprezentări de figuri şi scene creştine. virtuţi sau figuri evanghelice. Ceea ce interesa în reprezentările lor artistice nu era arta în sine. A ria creştină a fost la început simplă şi simbolică (pictură). moarte şi mîntuire. De regulă se găseau în apropierea unei biserici. Creştinii au folosit-o cu unele rezerve. ramura de măslin. mielul. Scenele sculptate sînt de regulă cele reprezentate în pictură. etc. creştinii reprezentau c h i­ pu ri şi s c e n e b ib lic e sau s im b o lic e . in basoreliefuri. serioasă. care era liberă în manifestările ei. Catacombele sînt importante şi ca loc al primelor manifestări creş­ tine de artă. De aceea. mai ales cele din Vechiul Testament. Aceasta o face cu atît mai im­ portantă ca manifestare a spiritului creştin. se mai r e ­ prezentau — animale. castă. cît ideea în serviciul căreia era pusă. intrările lor au fost astupate. îndeosebi chipul bunului păstor : Iisus . 11111 S cu lp tu ra a fost întrebuinţată mai ales în reprezentarea de scene pe sarfoiage. Mîntuitorul este reprezentat de obicei foarte tînăr şi. Sfînta Fecioară şi Sfinţii Apostoli sînt de asemenea reprezentaţi: Apostolii . utilă credinţei şi moralei evanghelice. Scenele biblice formează de asemenea material obişnuit pentru <1 rLti creştină. sau excepţional în lucrări ca statuia lui Ipolit. Spre deosebire de arta antică. adesea imorale.adesea ¡n < > cu JVlîiUuitorul. naturală şi sănătoasă. sălciile. stînd în strînsă legătură cu concepţia creştină despre viaţă. Afară de acestea. semnificaţia figurilor creştine este mult mai importantă decît valoarea lor artistică. a inimii omului credincios. ca m ijloc de manifestare a credinţei şi nădejdilor lor. arta creştină era sobră. fără barbă.2 34 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Ele serveau şi ca loc de refugiu şi de cult în timpul persecuţiilor. Arta creştină a început ca a rtă d e c o r a tiv ă . mai ales în timpul perse­ cuţiilor de la începutul secolului al IV-lea. ancora. era o artă simplă. păsări. sau chiar simbolice. artă de interior sub­ teran. porumbelul. Spre a nu fi profanate de «păgîni». Pe lingă motive decorative obişnuite. Erti mai mult o artă funerară. edificatoare.

«O rtodoxia». canon 36). «M itropolia B anatului». «M itro p o lia A rd ealu lu i». L itu rg h ia c re ştin ă în p r im e le tr e i v e a c u r i.. op. nr. L itu rg h ia c r e ş tin ă d in s e c . O rig in es d u c u lte c h r é tie n . Ş t e f ă n e s c u . altele vor fi folosit încă mult timp case parti­ culare pentru cult. p. p. 1925. o p . A sist. 175— 201.. IV (1959). X II (1962). Nu ştim dacă şi cum erau împodobite bisericile în primele trei secole. în e n ciclo p ed iile te o lo g ice la a rti­ c o le le resipective. Unele comunităţi şi-au construit locaşuri mari. 74 ş. «Studii T eo lo g ice». A s p e c tu l c o m u n ita r a l d u m n e z e ie ş t ii E u h a ristii. 612 ş. nr. 696 ş. Sînt indicii că se obişnuiau picturile.u. 5— 6.nr. 1985. frumuseţe. D u c h e s n e. P o p o v i c i. .u. 1— 2. L i v i u S t r e z a . 1— 2. 805—807 .. B ib lio ­ g rafie. p. S t o i c a . 1929. C î n d e a . G r. S. 1906. X V II (1965). J . 405 ş. graţie.. . I d e m . K i r s c h . 1. «Studii T eo lo g ice». B u cu reşti. 791— 793. Paris. fiind uz antic şi mitologic. P r . X X X V II (1985).u. nr. p. P aris. L. E xtras «O rtodoxia». Arta a găsit întrebuinţare şi în casele creştinilor. X II (1960) . C a b r o 1. BIBLIOGRAFIE Pr. adaptînd-o scopului clădirilor.u. B o te z u l In d ite r ite ritu ri litu r g ic e c r e ş tin e . P e t r e V i n t il e s e u . V e c h i lo c a ş u r i c r e ş t in e d e cu lt. p. Incepînd cu secolul IV. nr.u. deşi unii scriitori creştini şi unele sinoade erau contra reprezentării chipurilor. B ucureşti. ci al ideii religioase. I d e m . pentru a nu de­ veni obiect de adorare din partea credincioşilor (sinodul de la Elvira.. V I (1954). Bucureşti. în c e r c ă r i d e Is t o r ia L itu r g h iei. 1. pictarea bisericilor devine ceva obişnuit şi regulă. «Studii T e o lo g ice». Cu tot simbolismul şi alegorismul iniţial. T e o lo g i a i c o a n e lo r . 297 ş. L e s o r ig in e s litu r g iq u e s . «Studii T e o lo g ice». nr. 33 ş. I d e m . 417 ş. în arh itec tu ră . II la Si. p.u. I. In tlu e n ţa m u z icii e lin e a s u p r a m u z icii c r e ş t in e d in e p o c a p rim a r ă . nr. A g a p a şi litu r g h ia in B is e r ic a p rim a r ă . p. 3— 4. Statuile nu erau acceptate.EREZIILE 235 cu un miel pe umăr. împodobindu-le cu noile motive şi figuri. V II (1955). p. Ea nu era însă pusă în serviciul frumosului. basilici. C h i ţ u. ed.u. X I. creştinii au urmat fără îndoială arta şi tehnica pro­ fană. p. 270— 276. 11— 12. B r a n i ş t e . E. IV (1952). p. «Studii T e o lo g ice». B ă b u ş. E. I. 1930. 17— 186. 7— 8. 1925. I. p. Iu stin M artiru l. 9 — 10. (1959). N. C o n stitu ţiu n ile A p o s t o lilo r c a iz v o r p en tru stu d iu l litu r g h ie i. arta creştină a evoluat spre realism. dovedind naturaleţe. nr. S p. X III (1961). B r i a . F. nr. R a p o rtu l d in tre cu ltu l V e c h iu lu i T e s ta m e n t ş i cu ltu l c r e ş tin . în «Studii T eo lo g ice ». 5. cit. P. 7— 8. nr. V . L itu r g h iile p r im a r e s a u a p o s t o l ic e . cit. M isteru l litu rg ic.

P. T e ^ lia a in | r e b u in ţ e a z ă (cel dintîi) numele de « ca lejnnneniii. H. G e s c h ic h t e d e s c h r is tlic h e n G o ttescU en sles. D ie C h r is t e n v e r io lg u n g e n im rom . nr. Catehumenatul (m'zr¡ir¡Gic. Catehumenatul. D. J. H. X X V (1966). I— III. p. N i c u l e s c u . P . S e p e 11 e y.ilul «noviciatul vieţii creştine». 1971. el le adresează o s c r ie r e (De poenitentia) şi socoteşte catcInimen. 1943— 1946. Paris. 234 p. B ru x elles. 438— 446 ş. T h e cu it o f S o l in v ictu s. M. în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o s to li presupune o asemenea pregătire înainte de botez (VII. p.. Ş e s a n . * C apitol re d a c ta t dp P r. I. R ă m u r e a n u . 61) şi mai ales de Tertulian conlirm. 1959. ca un stagiu de învăţătură creştină. S t . 1024— 1051. t. ( \i lei ni menú Iul a fost o necesitate a vieţii creştine. 9— 10. 11— 12. Loiden. Le s a c r ific e e u c h a r is t iq u e clcs p r e m ie r s s iè c le s . catehumenatul este organizat. M e s l i n . 1971 . ¡Paris. Paris. C ră ciu n u l. 1967. Celelalte Taine 4 1. C in s tir ea s iin t e lo r i c o a n e în p r im e le tr e i s e c o l e . J . Bern. A . S a b b a t e t D im a n ch e d a n s ¡'E g lise a n c ie n n e . El iniţia pe «păgîni» iu î 11v <ţă 1 11 r¿i religioasă şi morală a creştinismului. Corinteni. 42. 1962. p. 621— 671.'i acestea. J . M. O t C h rista do k o n s ta n tin a . G r é g o i r e . R c ic h . cit. 303 p. A rt p a lé o c h r é t ie n . p. L ’E m p ire ro m a in e t l e c h r is tia n is m e . I. P aris. iar Clement Romanul vorbeşte despre «viitorii credincioşi» ¡léXXovxE? utoTsúetVj (ep. 1972. R e c h e r c h e su r l e c u lte d e s r e liq u e s e t l'art c h r é tie n a n tiq u e . 1951. L e s p e r s é c u t io n s d a n s ¡’E m p ire ro m a in .J . K a z d a n. O rien t e t B y z a n c e . P a u l P e e t e r s .236 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ P r. vol. N. 1969. A . M a r r o u . «Studii T e o ­ logice». 318 p. C u l l m a n n .L e o r d e n i . B ru x e lle s. p ro f. W a t t e v i l l e . G r a b a r. Interesul de a recruta credincioşi convinşi. Paris. M artyrium . X X II (1971). N o u v e lle h is t o ir e d e ¡'E glise. P e r o w n e . H a l s b e r g h e G. care era i alît de deosebită de a lor. M oscova. op. 1966. nr. 110— 130 şi b ib lio g rafia. 1 ). Din secolul al II-lea. în «G lasul B isericii». P a l a n q u e .. 1963.u. Cele spuse de 1 li slin Martirul despre botez (A p o lo g ia 1. Paris. B i h 1 m e y e r-T ü c h 1 e-D a m m e. N a g e 1. du B ourguet. Paris. Paris. 1961.-M o u r e a u. 1963. L a f o i et le c u lte d e ¡'E g lise p rim itiv e. W . Botezul. 26).. L e s c é s a r s e t l e s S a in ts. 1972. ea s-a organizat şi a procedat încă de tim­ puriu botezul. Berlin. L e tr è io n d o r ie n ta l d e ïH a g i o g r a p h i e b y ­ z a n tin e (Subsid ia hagiographica. D a n i e 1 o u-H. 1961. Le c h r is tia n is m e uni ¡que. La început foarte sumară. 4). R o r d o r f . 1. catechesis) era pregătirea pe care o primeau înainte de botez cei care doreau să îmbrăţişeze creştinismul. 223 p. M. Stuttgart. 1965.

au d ito ri san cei care vin să se apropie (áxpotójxevoi. ca p a b iP sa -i in~ veţe (d o c to r au dien tiu m ). sau chiar unui creştin laic. magii. competenţi pentru primirea botezului (e le c ti. Cateheţii puteau fi ajutaţi de lectori (le c to r e s d o c to ru m au dien tiu m ). în adunările ţinute în unele locuri. luminaţi. numiţi de regulă c a te h u m en i (xanjxoú¡j.a%v¡xrtxy¡<. de un credincios sau de mai mulţi. Acesta îi învăţa treptat adevărurile de cre ­ dinţă şi de morală. îndemna Biserica să organizeze cu deosebită grijă pregătirea cfcior pe care avea să-i primească la sînul său. Catehumenii erau aleşi. ca şi a ispitelor vieţii. i se făcea semnul crucii pe frunte şi era primit în rîndul catehumenilor. de încercare şi de întărire a moralului celor care aveau să fie credin­ cioşii ei. _ Admiterea în catehumenat o aprecia şi aproba episcopul. funcţionarii. din ocupaţii infamante. care să reziste în persecuţii şi în iaţa ereziilor. a c c e d e n te s . Catehumenii erau încredinţaţi unui catehet (Y.EREZIILE 23? aleşi. Cel care dorea să îmbrăţişeze creştinismul era prezentat episcopului sau unui preot. iar pentru cei mai înaintaţi. şi cei mai înaintaţi numiţi a le ş i._ Catehumenii din prima categorie nu puteau să asiste la cultul creştin . illu m in ati. ei erau instruiţi în afară de adunările publice. îngenunchetorii . în biserici. Catehumenatul era nu numai un m ijloc de pregătire pentru creştinism. cei care erau în slujba cultelor păgîne — astro­ logii. tpojTiCó[xsvot. poate în şcolile creştine. În c e p ătorii. (¿atehum enü) se împărţeau în două categorii. supravegheaţi şi supuşi disciplinei bisericeşti. cu profesiune sau meserie onorabilă. Sclavii erau primiţi cu voia stăpînului. g e n u fle c te n te s ) şi lu m in aţi. Dacă nu era nici un impediment. In general erau primiţi în sînul catehumenilor oamenii care pu­ teau să dispună liber de ei înşişi. -irpoaíovTe?.). c o m p e te n te s). de obicei preot (p r e s b y te r d o c to r). soţii dacă trăiau împreună. soldaţii şi alte categorii nu erau primiţi cît timp se găseau în situaţia aceasta (C a n o a n e le lui Ip olit).evoi). La începutul S f î ^ u . cu viaţă morală. ci şi de cunoaştere. Sinodul de la_JSfeocezareea (între 314— 325) îi numeşte au d itori e t ° ri (TovuxXCvovteî. au d ien tes. Cei care trăiau din meserii legate de idolatrie. v e ­ n ien tes). în secolele II— III. ghicitorii. l u l i V ^ s e constată în Orient trei categorii de catehu^ meni. Candidatul era cercetat asu­ pra vieţii şi a dorinţei lui de a deveni creştin.

canci. Pentru abateri grave. pe care începeau să le deprindă şi ei. Astfel pregătiţi. Învăţămîntul catehetic dura mai mult pentru clasa auditorilor. iar în caz de recidivă îndepărtaţi din catelmineuat.(ir. îşi mărturiseau păcatele şi primeau apoi botezul. Unii amînau botezul pînă aproape de moarte. sau prelungi după dorinţa catehumenii Iui. citirile. Cei care mureau martiri. ca şi creştinii.238 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ erau primiţi în biserici. Luminaţii erau cei pregătiţi pentru a primi în curînd botezul (competenţei). El consta în citiri. Viaţa lor era supravegheată de diaconi şi de diaconese. înainte de termen J p o ţ e z u ] clin icilo r). rugăciuni. îngenunchetorii şi luminaţii ascultau la prima parte (didactică) a Liturghiei. cei luminaţi erau înscrişi pentru Botez. dar se rugau şi primeau binecuvîntarea epis­ copului sau preotului în genunchi. a evita rigorile impuse disciplinei după botez. li se făceau cunos­ cute preceptele moralei creştine. în caz de boală. precum şi din acela că unele învăţături creştine se comunicau . erau socotiţi sfinţi. Durata catehumenatului varia. mai interesant şi-i da o mare autoritate în faţa anticilor şi a n r o l i ţi lor. sau chiar din respect faţă de Sfînta Taină. catehumenii erau supuşi penitenţei. dar nu erau socotiţi «păgîni». explicări. Se vorbea auditorilor despre adevărurile religioase mai simple. petreceau 30— 40 de zile în post. In acest stadiu. omilia. catehumenii învăţau adevăruri mai înalte. Cei botezaţi de nevoie. asigurînd alegerea şi pregătirea viitorilor creştini în condiţiuni c a r e luceau posibilă cunoaşterea lor. Catebiimenatul a fost o instituţie de mare importanţă pentru B i­ serică. pentru a muri curăţiţi de toate păcatele. J)isi'ii>Hi\u . Organizaţia lui făcea creştinismul mai u l iu g ă lo r . rugăciunile._ Din faptul că Biserica nu îngăduia catehumenilor şi necroştinilor să asiste la săvîrşirea Sfintei Euharistii şi a Bote­ zului. li se explica Simbolul credinţei şi-l învăţau (tia d itio s y m b o li). numită de aceea «liturghia catehumenilor». omilii. primind «botezul sîngelui». sfaturi şi se făcea treptat. abstinenţă. înainte de botez se învăţa de regulă şi Rugăciunea domnească. Sinodul de la Elvira vorbeşte de 2 — 3 ani^dar această durată se putea scurta după aprecierea episcopu­ lui. erau admişi cu greutate în cler şi excluşi de la episcopat” ' Catehumenii se deosebeau de credincioşi (iid e le s). cîntările.

. c m m r e g e n e r ă tîo n is). ceea ce ar arăta că nu există o disciplină arcană. baia renaşterii (lav a . luminare (tpuma^oc. şi de laici credincioşi. Raţionaliştii au văzut în ea o imitare a practicii aplicate la mis­ terele păgîne. Deşi Iustin Martirul descrie cultul creştin. illu m in atio). ca să facă să crească. 6 ).l. Temei pentru aceasta puteau fi cuvintele Mîntuitorului (Matei 7. care a fost numită de un teolog protestant din secolul X V II^D allăus (f 1670^ «disciplina arcana». care nu se făceau cunoscute decît celor iniţiaţi. El avea caracter sacramental. Clement Alexandrinul şi Origen se înţelege că Biserica observa o ase­ menea practică. Ritul iui s^a dezvoltat odată cu catehumenatuj^ îmbogăţîndu-se mult din secolul'T^OEl era săvîrşit de regulă de către episcopi. r e g e n e r a tio ). _pecete (acppa-p?. şi chiar diaconii.Miely. renaştere (no’Xijysvsaia. unde este scris. pentru a nu fi răstălmăcite sau profanate. Botezul era numit baie^ sau spălare (Xouxpov^._6). cifra lor de «şapte» a fost confirmată apoi în Apocalipsa Sfîntului Apos­ tol şi evanghelist Ioan. i~' Botezul era actul de credinţă şi de cult.^. s-a dedus că Biserica urma în aceasta o hotărîre. totuşi din spusele lui Tertulian.-adlLai. Din în­ sărcinarea lui. prin care se inlra în sinul Bisericii. după descoperire divină. Ea are o paralelă în simbolismul artei creştine vechi şi a durat cît catehumenatul (pînă în secplul V — VI).ale Iui Dumnezeu. 5.poc. de taină : şlergea păcatele şi acorda daniLJSfîntului Duh. trimise peste tot pămmtul»JA.. în catehumeni.. ori batjocorite.. în lipsă de preot.«cele 7 duhuri. după care creştinii nu desvăluiau Tainele lor celor nebotezaţi. dar se constată practica bisericească. despxe— «cele 7 coarne.luL>> şi despreţ . Nu se cunoaşte textul sau momentul unei asemenea hotărîri. Practica Bisericii era motivată de credinţă şi de interesele ei şi avea şi scop pedagogic.EREZIILE 239 după botez. i (5L^5iintele Taine. îTptueau săvîrşi şi preoţii. la v a cru m ). har desăvîrşit (teXstov X<xpta[xa). dorinţa de a cunoaşte Tainele creştine. sigillu m ). Sinodul de la Elvira a . Instituite de Mîntuitorul Iisus Hristos. pecetea credinţei (acppoqic uîoteîuî). iar la mare nevoie. Botezul era unit cu o serie de acte legate de instituţia catehumenatului. Se pare în adevăr că Tainele de credinţă şi de IH îîf e îă ir ferite de ochii şi de auzul necreştinilor. Asem ă­ narea este numai de formă.

în ape curgătoare sau stătătoare (nuri. se lucea înainte de lermen. pîraie. cunoscuta din t Constituţia bisericească egipteană). care începea de seara (în Siria) sau dis-de-dimineaţă. la cap o făcea c le ­ ricul. Cel care se boteza se întorcea cu faţa spre apus. scuipare) şi avea caracter de exorcism. era însoţită de gesturi. era întrebat dacă se lepăda de Satana şi dacă se uneşte cu Hristos. se făcea ungerea cu untdelemn sfinţit pe corp . La caz de nevoie. Dacă botezul era săvirşiL de un laic. L ep ăd area. Biserica a continuat să facă botezul. După ri­ dicarea locaşurilor de cult. după cum arată unele picturi apusene. Se făcea sfinţirea apei şi a untdelemnului. Cu organizarea catehumenatului. în Orient se făcea şi la Epifanie (Botezul Domnului). ceea ce îi conferea un caracter mai solemn şi mai important. cunoscut întîi dintr-o aluzie a Sfîntului apostol . El răspundea cu formulele stabilite. După ieşirea din apă.2 40 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ oprit de la săvîrşirea lui pe laicii bigami (căsătoriţi de două ori) şi pe cei care au căzut în păcat greu după botezul lor (canon 38). ca şi Sfinţii Apostoli. se făcea mărturisirea păca­ telor. cu citiri şi rugăciuni. pentru femei. lacuri). mare. practica Bisericii a stabilit ca zile speciale Paştile şi Cincizecimea (în ajunul lor). iar pe corp diaconesele. Deşi el se putea săvîrşi în orice timp al anului. necesar pentru botez. Se parc» că în unele locuri se mai săvîrşea botezul (reprezen­ tativ) penLru morţi.şi bazine speciale pentru botez (baptisterii). mai ales prin stropire. întors cu faţa spre răsărit. se cufunda de trei ori în apă. botezul se săvîrşea de obicei în grup. dacă nu mai înainte. se făceau lepădările (a b ren u n tia tio ). izvoare. Catehumenul se dezbrăca. care simbolizau alungarea demonilor (suflare. liotezul se putea săvîrşi şi prin vărsare de apă pe cap sau prin slropiie. epis­ copul sau preotul ţinîndu-i mina pe cap. uns cu unt­ delemn (se pare ca numai la cap) . el intra apoi în apă. In acest moment. episcopul sau preotul trebuia să ungă apoi pe cel botezai. rostind sim­ bolul sau regula de credinţă (reg u la U dei). au început să se construiască pe lîngă ele . Botezul la oamenii maturi-catehumeni era precedat de o prive­ ghere. catehumenul făcea mărturisirea de credinţă (recld ilio sy m b o li). răspundea la o serie de întrebări rituale (după ’AuoatoXtjc j lEapâooatţ. era acoperit eu o pînză.

^ J ' U n g erea cu u n td elem n sfin ţit (mirungerea) urma îndată după b o ­ tez. 16 — Istoria bisericească . Sfîntul Ciprian a respins pro■puiîerea unor episcopi ca botezul copiilor să nu fie făcut înainte de a opta zi. adu­ ceau primele lor ofrande. Episcopul rostea o rugăciune cu mîinile puse pe cel botezat.EREZIILE 241 Pavel (I Cor. ’ In Apus. spre a primi Duhul Sfînt. M irungerea era însoţită de fo rm u la : «te ung cu untdelemn sfinţit în numele lui Iisus Hristos». Numele creştiiie.a) era obişnuit.. sigillu m ). confirmare adică întărire a mărturisirii (fkpauoaic icîote«)?. fid e l ju s s o r e s. pe care le purta opt zile. noul credincios era introdus în biserică. obiceiul de a prezenta episcopului pe cei botezaţi. Cei botezaţi şi miruiţi asistau la toată Liturghia.Sraa. Botezat şi uns. In Apus s-a introdus şi obiceiul de a da celor bo te­ zaţi să guste lapte şi miere. deşi nu general. Irineu. Tertulian vorbeşte de el dezaprobîndu-1. sau întinse asupra grupului întreg. co n firm a tio ). înlocuind punerea mîinilor. ll săvîrşeau în secolul I V m a rrim iţiL f ’ ]3otezul copiilor (itai8opáirua[i. patrin i). După ungere. La botezul copiilor s-a introdus regula de a fi asistaţi de un creştin matur. pentru a rosti asupra lor rugăciuni cu punerea mîinilor. s p o n s o ie s . s u s c e p to r e s . pe care o săvîrşiseră Sfinţii Apostoli. desăvîrşire (p e r fe c tio ). co n sig n a tio ). ca rit cu caracter sacramental. pecetea Duhului Sfînt. ca alimente simbolice. La botez se pare că adulţii schimbau numele lor vechi cu unul creştin (se cunosc cazuri la începutul secolului al IV-lea). sau alta asemănătoare. precum şi un mic grăunte de sare. 15.generalizat de la Constantin cel Mare. care făcea pentru ei lepădările şi mărturisirea de cre­ dinţă (áváSojfotj xetpaŢcuŢoi. m iru n g e re a poartă nume simbolice : pecete (acppaŢÎc. ungerea cu untdelemn sfinţit nu se repeta. se împărtăşeau prima dată. Origen îl socotea de origine apostolică. mir (¡xúpov). Tertulian. atunci cînd episcopul putea să viziteze dieceza sa în acest scop. 8). iar copiii primeau un nume. Ca şi botezul. cel botezat se îmbrăca în veşminte albe. 29).. a făcut ca ungerea cu untdelemn sfinţit să se despartă de botez şi să se facă mai tîrziu. se ştie că se practica. Ca şi botezul. Din mărturii de Ia Iustin Martirul. Tertulian dă o strălucită mărturie despre semnificaţia ei de taină (D e r e s u r r e c tio n e carn is. ungere (c h rism a tio . Se preferau nume biblice şi dej martiri.

a căror m ărturisire şi ispăşire era edificatoare pentru com unitatea creştinilor. c)publică. preoţii asistau stînd în picioare. După Sfinţii A postoli. fapte de m i­ lostenie). pentru iertarea păcatelor poste­ rioare lui. acolo unde nu exista în regiune decît un episcop. uciderea. în practica B isericii s-a impus totuşi ideea mai m oderată că ele se pot ierta în urma unei penitenţe corespunzătoare. Deşi unii episcopi şi scriitori creştini s-au arătat rigorişti în privinţa iertării păcatelor grele. verbe : x^Potoveîv. Hirotonia în episcop se făcea în sobor de episcopi şi de preoţi. exom ologesis. Toţi se rugau în tăcere. j Q-. în caz de vacanţă episcopală. coniessio. Ea se numea s£o(AoX6 Ţ7jats. ca apostasia. Num ele obişnuite sînt punerea m îinilor (^sipotovia. poenitentia). constituere). La începutul secolului III el se cunoaşte în forma pe care o descrie Ipolit în Tradiţia apostolică. sut&sat? m ov Xetpwv. Episcopii slu jito ri puneau m îinile pe noul ales. colegiul presbiterilor. In mod excepţional. y. M ărturisirea păcatelor a fost unită de la început cu celelalte două taine. M ărturisirea avea.X7 jpouv. ordinatio clerica . făcută în faţa clerului şi a adunării credincioşilor. In prim ele trei secole. M ărturisirea sem ipublică era precedată de cea secretă şi se făcea cu aprobarea episcopului sau a preotului confesor pentru păcate cunoscute şi de alţii sau grave. im plorînd coborîrea Sfîntului Duh . şi se întem eia pe puterea dată Sfinţilor A postoli şi urm aşilor lor de a ierta păcatele. Ritualul hirotoniei s-a dezvoltat odată cu cultul şi cu creşterea im portanţei clerului. M ărturisirea publică era cerută uneori de penitent însuşi.242 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ . au hirotonit episcopii. avaŢops'jais (de­ claraţie. xadioTavetv. Botezul şi Euharistia. ordinare. în număr de doisprezece (la A lexandria. pe lîngă caracteru l ei de taină. făcută în faţa episcopului sau p re o tu lu i. făcută în faţa clerului în tr e g . rugăciuni. un rol m oralizator foarte im portant în viaţa credincioşilor. pînă la un timp). Hirotonia este între cele dinţii taine săvîrşite şi cunoscute în B i­ serică. M ărturisirea păcatelor era urm ată de îndeplinirea faptelor de în­ dreptare (epitim ie) indicate de duhovnic (post. în cadrul Sfintei Liturghii. Importanţa ei a crescu t din faptul că botezul nu se putea repeta. m ărturisirea putea fi : a) secretă. b) sem ipublică. care se iertau prin m ărturisire şi penitenţă. aceasta era re g u la . singurul m ijloc de iertare a păcatelor g rele săvîrşite după botez. în scop de umilinţă. adulterul. h iro­ tonea.

II. afară de cele trupeşti cunoscute după hirotonie (sinodul de la N eocezareea. 9. H irotonia de diacon avea form ule potrivite cu slu jirea lui. 32). D e m o n o g a m ia . canon 76). A d u x o rem . T er­ tulian dă m ărturie că în adevăr căsătoria creştin ă se încheie bisericeşte («matrimonium quod ecclesia conciliat». lţ—6 . Creştin ii încheiau cununia cu. . binecu vîn tarea B isericii. sinodul de la Elvira. ca la hirotonia de episcop să asiste cel puţin trei episcopi. iar nu după poftă : toate spre cinstirea lui Dumnezeu să se facă» (V. fie cu unele asem ănă­ toare. înain te de a se binecuvînta căsătoria. în prezenţa com unităţii. clericii se inform au despre tineri prin diaconii şi diaconese. La orice hirotonie se m enţiona gradul celui hirotonit. m atrim on iu m ) a fost ridicată de la început la rangul şi im portanţa de instituţie sfîntă şi de legătu ră indisolubilă (M atei 5. Tinerii care voiau să se căsăto rească înştiin ­ ţau pe episcop sau pe preot despre dorinţa lor. H irotonia în preot-presviter se săvîrşea de episcop fie cu aceleaşi formule de rugăciune ca hirotonia episcopului. primeau sfatul şi bin e­ cu vîntarea lui.nu ştim. Sfîntul Ignaţiu scrie lui Policarp ca soţii să se unească «cu aprobarea episcopului. cu rugă­ ciunile ei şi ale slujitorilor. 5. Unul dintre episcopii slu jitori rostea o rugăciu­ ne specială de hirotonie. canon 9 şi 10. S-a stabilit prin uz şi prin canoane. H irotoniei i se atribuia şi efectul iertării păcatelor.EREZIILE 2 43 peste cel hirotonit. 2). schimba cu ceilalţi slu jitori sărutarea frăţească şi săvîrşea Sfînta Euharistie.. Sinodul de la A relate (314) socotea chiar de dorit prezenţa a opt episcopi (canon 20). Ei aduceau ofrande şi se împărtăşeau. Cu ce forme rituale se săvîrşea cununia . Numărul depindea şi de im ­ portanţa oraşului şi de apropierea episcopilor. Ca şi alte mari acte din viaţa creştină. 19. Clerul inferior era rînduit prin rugăciune de binecuvântare şi prin înm înarea unui obiect. ca să fie căsătoria după Domnul. «et conjungent vos in ecclesia». Efes. Noul episcop era salutat de toţi. 3 2 . M irii se uneau în faţa Sfîntului A ltar. ea era unită cu săvîrşirea Sfin tei Euharistii. La hirotonia lui Corneliu al Rom ei au asistat 16 episcopi. II). care era sim bolul slu jb ei respective. A C ă s ă to r ia (?á¡Aoí. Respectul de care se bucura hirotonia îl arată calităţile cerute clericilo r şi grelele pedepse can o­ nice pentru păcatele lor.

ele au fost deci valabile în Biserică totdeauna. Aşa cum Biserica a întocm it rugăciuni pentru alte nevoi sufleteşti ş i trupeşti. V ind ecările au avut în prim ele trei secole mai mult acest ca­ racter ritual şi harism atic. 19. oprea chiar desfacerea logodnei (sinodul de la Elvira. 13. . 4). C ătre sfîrşitul sec. 28 şi 30). V I. t o c Se cunosc şi episcopi şi preoţi care au avut darul vindecărilor şi a] alungării duhurilor rele (Eusebiu. VII. iar uneori este cauzată de duhuri rele. U ngerea cu untdelemn sfinţit avea caracter sacram ental (la botez se făcea «în num ele Domnu­ lui»). 14). III şi la începutul c e ­ lui următor se mai vorbea încă de anumiţi exorcişti. Cuvintele Sfîntului Iacob despre M aslu nu erau scrise penlru rugăciunile harism aticilor. 32.a iajj. vindecarea ei devine rugăciune şi act ritual. P ractica aceasta este bazată pe concepţia că de multe ori boala se datoreşte păcatului. V. cum recom andase Sfîntul Iacob (5. (I Cor. era exclus pentru totdeauna din com unitatea creştină (acelaşi sinod. 8 ). Sfîntul Ciprian m ărturiseşte efectul harului lor (epistola 69. Prin asem enea măsuri. Ele făceau obiectul rugăciunilor preoţilor. Pe N ovaţian l-a vindecat de boală un exo rcist (Eusebiu. 2. «păgînii» nu puteau să asiste la binecu vîntarea nunţii creştine. Dacă un soţ părăsea fără m otiv pe celălalt şi se căsătorea cu altă persoană. va fi înlocui it şi pentru vindecarea bolnavilor. canon 8 ). 15). între harism e sînt numite şi «harism ele vindecărilor» (xâpwp. Dintru început B iserica a săvîrşit rugăciuni pentru cei bolnavi şi ungerea cu untdelemn. iar în caz de boală era de uz m edical (Luca 10. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . canon 54). nu numai în epoca harism elor. •f* M asîu l. în numele Domnului. în g rijirea şi vindecarea bolnavilor a fost una din g rijile şi datoriile m orale ale Bisericii. ale celor înzestraţi cu harul tăm ăduitor sau chiar ale exorciştilor. 3 . Se recom anda căsătoria între soţi creştini. Ea de­ vine astfel obiectul unui tratam ent m oral duhovnicesc . 14). B iserica oprea desfacerea căsătoriei. II. afară de caz de adulter . 43.244 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Tertulian scrie în cuvinte foarte frum oase despre solem nitatea litur­ gică a cununiei (A d u x o rem . Fiind unită cu Euharistia. 23-. VIII. ci ale p reo ţilo r. al căror dar era apreciat de credincioşi şi de clerici. B iserica da fam iliei creştine o bază religios-m orală sacră şi solidă cu consecinţe sociale şi ju rid ice foarte im portante. 34).<kwv). Isto r ia b is e r ic e a s c ă .

M. H a r is m e le în B is e r ic a p rim a r ă .u. «M itropolia M old ovei şi Su­ cev ei». nr. p ro l. fie în timp de pace. 1925. Ş t . p rilej de păcat. 110 ş. su­ pravegheat. 698 ş. A stfel Tertulian făcea deosebirea între «creştinul ca credincios ostenitor» ■ m iles. cit.T u c h l e . B i h l m e y e r . Ş e s a n . X X X IX ). p. p. Disciplina B isericii era severă. E. tia d ito ie s). In general.u. ca închinător la idoli şi m ito­ — logii (D e c o r o n a . Num eroase m ărturii din istoria persecu ţiilor con­ firmă im aginea prezentată de ei. în en ciclop ed ii la a rtico le le resp ectiv e. A lţi scriitori creştini au lăudat-o de asem enea. B u j o r e a n u . în scop apologetic. 1. p. p. 11). 76 ş. că unii lăsau de dorit prin purtarea lor. P. I. 775. pe de altă parte. 805— 806 . viaţa m orală a creştinilor era în adevăr de un nivel superior celei a «păgînilor».. C e l e 7 i z v o a r e d e h a r. din h otărîrile sinoadelor..u. cit. P o p o v i c i. chibzuit. şi între credinciosul pasiv — inactivul pe care îl — asem ăna cu «paganus» ■ păgîn şi infidel. 1969. P racti­ cile antice pătrunseseră în toate latu rile vieţii.D a m m e . op. . S l e v o a c ă . A p o lo g e tic u m . Ea s-a impus adm iraţiei «păgînilor» înşişi.EREZIILE BIBLIOGRAFIE 245 J..u. fie în timp de p ersecu ţie (lapsi. Oriunde s-ar fi în ­ tors creştinul. V iaţa morală a creştinilor. cu b ib lio g rafie. Consideraţii generale. contrastul cu viaţa «păgînă» era un stim ulent pentru creştini. 418 s. p. K i r s c h. cit. Disciplina. 9— 10. din istoria penitenţei. găsea m otive de scandal. do P r. şi creştin ii mai păstrau încă am intiri şi legături de care nu se puteau desprinde uşor cu * C ap itol redaclal. op. ispite. 791— 793. M. Se ştie însă. P. C onvertirea la creştinism era un act foarte serios. V —V I f Tertulian. pregătit. op. «A lm anahul ortodox». P erico lele pentru viaţa lor erau însă multe. 438 ş. din critica făcută creştinilor de unii episcopi şi scriitori. X X X I V (1958). Sibiu pe 1952. p. Unii apologeţi au înfăţişat viaţa creşti­ nilor în tablouri adm irabile (Epistola către Diognet. începuturile monahismului * 1.

Pe cînd acestea erau arătate doar ocazional. A şa se explica faptul că ele sînt m ărturisite şi cunoscute chiar mai mult decît virtuţile creştinilor. ba chiar de la satiricu l Lucian de Sam osata (sec.24G IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ totul. Totuşi. P ractica postului. A stfel recrutaţi. se ştie că. de sinoade.i. Frum useţea vieţii m orale creştine este dovedită în toate laturile ei — individuale. Era de aceea greu ca v iaţa lor să nu prezinte şi unele umbre. P ăcatele creş­ tinilor nu erau nici ascunse. educaţia în fam ilie. de la medicul Galienus. rugăciunea p arti­ cularii. P ăcatele grele săvîrşite în urmă nu se puteau ierta decît prin lungă penitenţă. m ărturisirea păcatelor. luminat. virtuţile creştinilor se impuneau şi recunoaşterii an­ ticilor. în ju d ecată şi răsplcilă întreţinea moralul creştin. în acte oficiale şi în scrieri întregi. Cel botezat era un om lepădat de «păgînism». din epistola lui Pliniu cel Tînăr către Traian. răspîndind afir­ m aţii im aginare pe seama lor. pregătiţi şi obligaţi. «m iliţia Christi». par­ ticip area la cult şi la viaţa B isericii. El începea o viaţă nouă. Pregătirea prin catehum enat. <'r«*c!inţii în nemurirea sufletului. fam iliare şi sociale. păcătoasă şi trecăloare. a scrierilor cre ş­ tine. C oncepţiile şi m oravurile antice furişate între creştini au fost cen ­ zurate cu severitate de episcopi. C eea ce interesează este că B iserica n-a tolerat recăd erea creş­ tinilor şi im oralitatea păgînă şi că a stabilit o disciplină m orală. Botezul îl punea într-o stare de curăţie care trebuia păstrată. de scriitori. evitarea spectacolelor şi a m anifestărilor antice im orale. Păgînii au criticat cu patimă viaţa creştinilor. îndreptat. renăscut. . trire trebuia să trăiască şi să gîndească deosebit de lum ea pă<|în. în viaţa viitoare. II) şi mai tîrziu de la împăraLul apostat Iulian (361— 363). a actelor m artirice. instituţia penitenţei au creat şi au menţinut un înalt nivel de viaţă m orală. nici cruţate. cilirea Sfintei Scripturi.iiid». scă ­ derile creştin ilor erau criticate adesea. care a servit ca frîu slăbiciunilor. creştinii constituiau «Biserica lui Hristos». iar rigoriştii susţineau chiar că pentru ele nu există iertare. alim en­ tau continuu viaţa m orală a creştinilor. sau «christi. în scop apologetic.

Ei erau frate şi soră de credinţă. sau de sărăcie. C reştinii o încheiau pe viaţă şi nu se despărţeau decît în caz de adulter. ci o binecuvîntare dum nezeiască a fam iliei . nu puteau fi ucişi în pîntece (avort). A doua căsătorie era permisă in caz de văduvie prin deces. însuşi Sfîntul Ignaţiu a definit facerea acestui semn. 1. Soţii erau egali. C o­ piii erau sfinţiţi prin creştinarea lor. o nu­ m eşte adulter cuviincios. inviolabil. dar era socotită de mai pu­ ţină cinsle. V iaţa m orală a creştinilor. C ăsătoria între soţi de clase sociale deosebite nu era legală. sfinţind-o cu binecuvîntarea lui Dumnezeu. şi de la umărul drept spre umărul s tîn g : «şi al Sfîntului Duh». de viaţă şi de suferinţă creştină. apoi la piept : «şi al Fiului». Soţii nu erau egali în faţa l e g ii. 11). Apoi Tertulian în ­ demna pe creştini ca să facă acest semn al crucii la orice început şi sfirşit de activitate şi la orice îm prejurare din viaţă. indisolubil. nici aruncaţi. celelalte două se strîng în palmă simbolizînd unitatea celor două firi în M întuitorul . Fam ilia în so­ cietatea antică era în decădere. precum şi simbolismul lui. era facerea semnului Sfintei Cruci. întreţineau fără voia lor im ora­ litatea societăţii. ca membri ai Bisericii. Nu se admiteau legături în afară de căsătorie. Apologetul A tenagora (JlpeaŞsta irspi /piaTiayffiv. C ăsătoria era discreditată. C elibatarii se înmulţeau. adulterul şi concubinajul erau tolerate legal pentru b ăr­ baţi. Ea a căpătat astfel în B iserică un caracter sacru. în caz de nerecu noaştere de către tată. starea civ ilă obişnuită era că să ­ toria. siliţi de stăpîni şi lipsiţi de drepturi omeneşti. 33). Copiii erau expuşi aruncării. de nădejde. Ei aveau aceleaşi drepturi m orale. divorţul se pronunţa uşor. C ăsătoria s e încheia de regulă între soţii creştini care nu erau rude în grade oprite de B iserică (sinodul de la Elvira. canon 61 . «mădulare» deopotrivă ale lui Iisus Hristos. de dimineaţa pînă seara (D e co ro n a . natalitatea scădea.EREZIILE 247 Un m ijloc eficace de a aduce m ereu aminte creştinului că este al lui Hristos. Ei erau socotiţi nu o povară. Creştinism ul a făcut din căsătorie o Taină. precizînd : se îm preunează prim ele trei degete ale m îinii drepte simbolizînd Sfînta Treim e . cînd încă se mai încerca îm păcarea soţilor. sclavii. m îna dreaptă se duce la frunte : «în num ele Tatălui». D eşi era mult cinstită fecioria. III. a) V ia ţa d e fa m ilie . Amin. Neo- .

sau alţii trebuiau să înveţe o m eserie n o u ă . argintăria. Un tablou al vieţii fam iliale creş­ tine. în societate.. canon 6 2 . A dulterul şi alte păcate contra căsătoriei erau pedepsite de B ise­ rică (sinodul de la Elvira. B iserica prefera să-i întreţină ea (Sfîntul Ciprian. alergări. sculp­ tura. m odestia. funcţii. B iserica recunoaşte căsătoriile m ixte. pictura. 47. 64. în viaţa publică. cum­ pătarea în toate. B iserica a îngăduit şi căsă­ toria între soţi de rang social deosebit. 24) . Dacă se converteau la creştinism . alt­ fel. m orala creştin ă întîmpina mai multe ispite şi greutăţi decît în cea de fam ilie. creştinii riscau să cadă în păcat sau să fie condamnaţi. ju stiţie). trebuiau să renunţe la ea (sinodul de la Elvira. canon 7. îm păraţii romani n-au reuşit să stăv ilească prin legi adulterele şi alte păcate contra căsătoriei. A strologia. II. b) V ia ţa p u b lic ă (spectacole. cochetăria în general. lupte de fiare. ca şi diferite alte distracţii. E p isto la 2). gladiatorii. Ei iubeau sim plitatea. O lege a lui Septim iu Sever (193— 211) a provocat într-un singur an la Roma trei mii de procese de adulter. . 71. magia. ceea ce a. făcut să se renunţe la aplicarea ei. 69. (Tertulian. 70. V III. m eserii. De sp e c ta c u lis . ei le socoteau «pompa diaboli» : lupte de gladiatori. a c­ torii. luxul. 31). dacă ea nu-i punea în contact cu «păgînismul». C reştinii evitau spectacolele şi erau recunoscuţi după aceasta. raporturile şi obligaţiile erau multiple şi de altă natură . dar recom anda evitarea lor . dacă nu mai puteau să facă aceasta. M ai periculoase erau profesoratul. 6 ). creştin ii îşi păstrau m eseria sau profesiunea. sau dacă nu era infam antă . dă contem poranul Tertulian (A d u x o rem . actele cu sem nificaţie pa­ gină erau condam nate de creştini. ele erau uneori periculoase. acestea slujind cultului m itologic. de teatru şi de circ erau cu totul incom pati­ bile cu creştinism ul. ea perm itea însă desfacerea căsătoriei.248 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LA cezareea. pe care legea n-o recunoştea . De obicei. canon 2 şi altele). 72). ea a făcut aceasta şi pentru a evita căsătoriile m ixte sau concubinajul soţului care n-ar fi găsit tovarăş de viaţă potrivit. ConstiLuţiu ni le apostolice. jo cu ri scenice obscene şi altele. băile m ixte. po­ doabele. dacă era p ericlitată m întuirea sufletului creştin. de rară frum useţe. parfum urile. 12. O cupaţiile legate de cultul acesta.

Clem ent A lexandrinul. omul este doar beneficiaru l şi chivernisitorul ei. creştin ii întrebuinţau formule cu caracter religios.EREZIILE 2 49 Deşi funcţiile publice. Unii episcopi şi creştini bogaţi au dăruit averea lor Bisericii. în spiritul credinţei lor. B ogăţiei i s-a dat astfel un scop religios-m oral. El trebuie s-o folosească în scopuri vo ite de Dumne­ zeu. aju torarea săracilor. C reştinism ul a rezol­ vat problem a grea a bunurilor m ateriale în chip religios-m oral. Clem ent A lexandrinul. A pologeţii stăruie în scrierile lor asupra acestui lucru. recom andă întrebuinţarea lor raţională. pre­ zentau greutăţi pentru creştini (jurăm înt. pe de alta n ecesitatea p ractică de a o folosi pentru binele obştii creştine şi sociale. luxul). prin acte de caritate. Locaşurile de cult. Herma. învăţînd că ele sînt păm înteşti şi trecăto are şi că nu trebuie să fie căutate sau preţuite în sine. In loc de jurăm inte. precum şi organizînd întrebuinţarea lor în chipul cel mai folositor pentru societate. Proprietatea asupra bogăţiei aparţine lui Dumnezeu . Ei erau buni cetăţeni şi-şi îndeplineau datoriile faţă de stat şi de societate. condamnări la m oarte. cim itire. serviciul m ilitar. ş. care a tratat problema bogăţiei într-o scriere specială Care b o g a t s e m în tu ieşte ? cea mai im portantă în prim ele trei secole despre folosirea bunurilor m ateriale în viaţa creştină. Pentru n eîn ţeleg erile dintre ei. m agistratura. participare la serbări şi acte de cult antice. In com unităţile creştine au intrat şi oameni bogaţi. c) C reştin ism u l şi b u n u rile m a te r ia le (bogăţia.a. munca. a străinilor. ea trebuind să ser­ v ească pentru facerea de bine. răs­ . trebuinţele trupeşti. O rigen. în num ele lui Hristos. după exem plul Sfîntului apostol Pavel (I Cor. sau asigurînd că spun adevărul «pe trupul şi pe sîngele lui Hristos». Faţă de bogăţie s-a m anifestat pe de o parte rezerva impusă de M întuitorul pentru bunurile păm înteşti. 6 ). păstrînd linia ju stă între dispreţul bunurilor m ateriale şi între folosirea lor egoistă şi evdem onistă. Sfîntul Ciprian privesc bo­ găţia ca pe un m ijloc al m ilosteniei creştine. se recom anda creştinilor. să se împace în dragoste creştină. luînd m artori pe Hristos şi pe îngeri. a altor com unităţi. pentru faple de caritate şi pentru nevoile com unităţii. ucidere) vor avea în rîndurile lor lot mai mulţi creştini.

250 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ cum părarea prizonierilor se făceau prin contribuţia credincioşilor. au făcut ca şi credincioşii şi com unităţile să contribuie cu elan la opera m oral-socială a a ju to ­ rării tuluror celor aflaţi în lipsă şi nevoie. ca mădular al Irtipului lui Tlrislos. d) C a rita te a creştin ă este unul din m eritele m orale ale Bisericii din primele trei secole. Tertulian cere mai mult decît cum pătare şi anume abţinere de la tot ce făcea plăcerea v ieţii «păgîne». Comerţul li s-a interzis ca nepotrivit cu preoţia. în frunte cu cei înstăriţi. pentru a putea să aju te pe cei inapţi pentru muncă. podoabe. Pe cînd la cei vech i munca m anuală era dispreţuită. conccpţia despre bunurile m ateriale. pentru a-şi asigura în treţi­ nerea. care este Biserica. care prescrie regulile de urmat în toate actele v ieţii publice şi particulare (P e d a g o ­ gul. monlanişti). canon 17). . a învăţat-o şi a pilduit-o. C lericii înşişi munceau. iar plata ei socotită ca un semn al servituţii. distracţii. iar împrumutul cu dobîndă era oprit şi clericilor şi laicilor (sinodul de la Elvira. datoria m ilos­ teniei ca m anifeslare a credinţei creştine. Ei îşi impuneau m oderaţie şi bunăcuviinţă în îm brăcă­ minte. Cu toată sev eritatea Bisericii. se recom anda creştinilor cumpă­ tare în toate. canon 2 0 . trebuind să fie aju taţi şi săracii. m arcioniţi. sentim entul de dra­ goste şi de mila. ca frate. ca şi m ese­ riile potrivite : ei au preţuit şi au recom andat munca în general ca pe o datorie a tuturor oam enilor valizi şi ca pe singurul m ijloc de trai al acestora. Prin spiritul şi prin efectele ei. Ideea despre om ca aproape. ea este o cu ­ noscută operă filantropică. ea nu cădea în e x c e ­ sele ascetice şi rigoriste ale unor secte (gnostici. C reştinii au practicat com erţul în spiritul m oralei. Fiecărui creştin i se cerea să m uncească. canon 12. Sinodul de la A relate. m obilă. Leneşul era socotit un parazit. cărţile II şi III). M unca devenea astfel un m ijloc de binefacere. deoarece darurile credincioşilor nu erau de ajuns. sinodul I ecum enic. în satisfacerea nevoilor trupeşti. chiar de la unele lucruri indiferente. creştinism ul a cinstit munca dintru început. hrană. Clem ent A lexandrinul stabi­ leşte în a ceastă privinţă un adevărat cod m oral creştin.

M ijlo a ce le de aju torare se adunau de regulă prin co lectă între credincioşi la cult (Iustin M artiriul. Sclavia era cea mai grea problem ă socială ce se punea Bisericii. participau la m ese comune. Darurile credincioşilor se întrebuinţau de ase­ m en ea pentru aju torarea săracilor. de obiecte. 16). ea nu putea s-o des­ fiinţeze. 5— 7. Creştinism ul a acordat însă sclavilor creştinaţi dem nitatea de oameni. s c la v ia . M ajo ritatea credincioşilor erau oameni simpli. Unii clerici învăţau penir u aceasta medicina. nici viciul (cerşeto ria profesională). în rudenia împăratului Domiţian (81— 96). nici o categorie de o a m e n i. împărţindu-se pe loc sau fiind duse acasă. care cercetau pe creştini acasă. creştinii au dat exem plul unui devotam ent sublim. B olnavii erau cercetaţi şi în g rijiţi acasă. creştinii din închisori erau vizitaţi după putinţă. A p o lo g ia I. In condiţiile econom ice ale societăţii antice. 39. nici o clasă socială. îngrijind pe bolnavi şi îngropînd chiar pe morţii păgîni. F aţă de ei.de îm brăcăm inte şi de încălţăm inte. criteriile alegerii ei erau numai de ordin moral. e) C reştin ism u l şi c la s e le s o c ia le . . A p o lo ■geticum. ea num ăra credincioşi. 6 . Erau aju taţi chiar necreştinii. C reştinii de orice rang formau o com unitate de credinţă şi de •dragoste. părăsiţi de ai lor. 67. se ajutau şi se respectau ca fraţi în Hristos. B isericile îşi făceau după putinţă rezerve de alim ente. . Tertulian. Oameni de cultură aleasă vin mai ales din secolul al II-lea. şi a cerut contribuţia tuturor creştinilor. Ei se rugau împreună. Cu p rileju l unor epidemii de ciumă la C artagina şi A lexandria. B iserica nu în cu raja nici lenea. din clasele de jos. Străinii erau găzduiţi şi ospătaţi. B iserica n-a exclus în recru tarea credincioşilor ei nici un neam. O ricine putea să facă un bine. La o ju m ătate de secol după ziua Cincizecim ii. ajutînd fie şi cu puţin pe altul mai lipsit decît el. Biserica n-a asigurat privilegii celor bogaţi.EREZIILE 251 B iserica a căutat să cunoască pe toţi cei aflaţi în lipsă şi neputinţă. în timpul Sfîntului Ciprian şi al lui Dionisie. pentru nevoile asistenţei sociale. D e şi la creştinism au ven it mai mult clasele de jo s. întocm ind liste prin diaconi şi diaconese. puternici sau culţi. B iserica a avut de foarte timpuriu în rîndurile sale oameni de rang (proconsulul Sergius Paulus în Cipru).

transm iţînd-o prin Evul mediu lumii moderni'. f) Creştinism ul şi cultura. ju d ecat şi condamnat alături de filozoful Iustin. şi lite ­ r a t u r a sa p r o p r i e . Sclavul fusese răscum părat cu cel mai scump sînge. clerul a obţinut dreptul de a face liberări de sclavi în adunarea credincioşilor. A nticii au imputat creştinilor lipsă de în ţeleg ere şi aversiune faţă de cultura lor. au luat măsuri leg ale pentru uşurarea v ieţii şi liberării sclavilor (C odex Theodosianus. IV. Platón şi V irgiliu s-au bucurat de cinste la creştini . «Nu fiţi mîndri faţă de sclavi şi de servitoare». C reştinii nu urau cultura sau arta în sine . Stăpînii creştini şi-au liberat sclavii sau i-au tratat om eneşte . creştinii au evitat-o sau au condamnat-o. îi atrăgeau şi înălţau. Creştinii au lost totuşi persecutaţi ca «duşmani publici». ei criticau pe cea imorală. ca oameni inutili (intructuoşi ne- . duşmani ai stalului. B iserica îi ferea pe credincioşi de in­ fluenţa ei în sens religios-m oral. scria Sfîntul Ignaţiu lui Policarp (4). 1 ). el a m oştenit şi a păstrat cultura grecorom ană p r i n p r i s m a preocupărilor sale. şi îm părtăşesc aceeaşi nădejde prin harul lui Hristos» (Actul martirio al Siîntului Justin. 3). Sclavul im perial Evelpist.252 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Sclavii. în m ăsura în care cultura lumii vechi era legată de m itologii şi viciată de im oralitate. 7. primiţi ca toţi ceilalţi în sinul Bisericii. şcolile creştin e dovedeau interesul creştinism ului. alexandrinii şi mai toţi scriitorii creştini o apreciază şi o pun în ser­ viciul Bisericii. pe care le găseau în creştinism . C reştinarea lor echivala cu o eliberare m orală. Mai mult. ai societăţii . D acă T aţian şi Tertulian critică pe filozofi şi arată oarecare dis­ preţ de «barbari» (Taţian) faţă de cultura greacă. Constantin cel M are şi urm aşii lui. sîngele lui Iisus Hristos (Tertulian. răspundea prefectului Rom ei : «Şi eu sînt creştin. iar unii istorici i-au atribuit decăderea lumii şi culturii greco-rom ane. IV. Condiţiile m orale. nu cultural sau estetic. In spiritul creştinism ului. şi cap acitatea pentru cultură a Creştinism ul însuşi şi-a creat cultura şi şi-a produs arta. eliberat de Hristos. au fost trataţi ca fraţi şi s-au bucurat de aceeaşi cinste de creştini. Ju stin M artirul.ai culturii. 13). De corona militis.

pentru . mortalia delicta. privegheri. au făcut unele concesii. peccata moitalia. V iaţa lor m orală a fost însă în general fru­ m oasă şi curată. lea li­ tate. s-au adaptat. Prin analogie cu h otărîrea A postolilor şi p resbiterilor în «sinodul» de la Ierusalim (Fapte 15. s-au socotit păcate grave : apostasia (idolatria). crim en mortale. O rganizarea ei este una din caracteristicile şi unul din m arile m erite ale B isericii prim elor secole. numită cu greutate. Ele se numeau păcate de m oarte («iJiapt^jiata ftavaxTjcpopa. 29). 2. pe care o pro­ fiind săvîrşite după botez. A pologeticum . să poarte un costum de penitent. cu c ît îndreptarea şi ridicarea sufle­ tească a lumii antice nu s-a făcut uşor. iar pentru p ăcatele cele mai grele pînă la sfîrşitul vieţii. a instituit penitenţa. uciderea şi adulterul. 1). crim en mortis. au avut chiar unele păcate. să petreacă în post. Cu excep ţia celor împotriva Sfîntului Duh. La acestea s-au adăugat apoi altele. ea a fost unită cu multe greutăţi şi obţinută cu preţul unor sforţări m orale continui şi al unei discipline. rugăciuni. A sem enea păcate aduceau excluderea nunţa episcopul. căreia nu-i scăpa nici o latură a v ieţii creştine : disciplina penitenţei. crim en capitale). Penitenţa dura de regulă mulţi ani. Tertulian. de asem enea în caz de călătorie lungă sau de persccuţie. Unii credeau chiar că. 42. Rezultatele acţiunii şi influenţei m orale a creştinism ului sînt cu a tît mai vrednice de apreciat. dar’ se com plela după însănătoşire . penitenţa se putea scurta. în acte de pocăinţă şi de m ilostenie.ele' nu mai există iertare. Dimpotrivă. B iserica a procedat dintru început cu m ultă sev eritate contra păcatelor grave. 20. Penitentul era obligat sa m ărturisească păcatele public. B iserica şi «botez laborios». interes pentru cultură. era socotit iertat şi îm păcat cu Biserica. atunci cînd nu­ dintre ei a crescut. Dacă penitentul m urea m artir. Ei au dovedit supunere. adică iertare obţinută mărul credincioşilor şi deci al păcătoşilor din Biserică. capitalia sau ca n o n ica . In caz de boală. a c ă ­ rei disciplină B iserica a stabilit-o în prim ele trei secole. să im plore în genunchi rugăciunile cre ­ dincioşilor pentru iertarea sa. . D isciplina (penitenţa).EREZIILE 253 gotiis. care se puteau ierta numai printr-o grea penitenţă.

cam ăta). După persecuţia lui Deciu. au n ecesitat organi­ zarea şi precizarea ei. N oval-N ovatian. îm preună-şezători (aoo'cávxeí. Ca şi botezul. erau supuşi de asem enea catehum enii. dar se rugau în genunchi sau prosternaţi. numiţi penitenţiari (irpeofîikepoi éiu ¡ASTavota?). au existat preoţi însărcinaţi anume cu supravegherea penitenţei. care nu puteau să intre în biserică.. ci implorau pe credincioşi afară să se roage pentru ei şi să intervină la episcop pentru uşurarea situaţiei lor. In O rient s-au form at mai multe trepte. C redincioşii sau clericii excom unicaţi dintr-o B iserică erau soco ­ tiţi excluşi din toate. Au fost supuse penitenţei şi alte păcate (sinodul de la Elvira : sperjurul.25 4 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ După înch eierea timpului penitenţei. dar nu puteau să aducă ofrande şi să prim ească Sfînta Euharistie (canon 5. Penitenţa a asigurat. M elitie). iar persecu ţiile de la ju m ătatea secolu ­ lui III. De la Sinodul I ecum enic. dacă dovedise părere de rău şi îndreptare. Disciplina penitenţei a avut m are însem nătate în v iaţa Bisericii vechi. A pariţia montanism ului a înăsprit penitenţa. penitenţii erau alăturaţi cateh um enilor. împreună cu educaţia creştină şi cu . răpirea. plîngătorii (irpoaxXoiemeC. Sinodul de la A ncira (314) vorbeşte de a treia categorie. se cunoaşte o a patra categorie de penitenţi. Clerul era supus penitenţei ca şi laicii . In secolul II era încă o practică penitenţială uniformă. consistentes). 270) am inteşte două categorii : auditorii (áxpoa>¡j. substrati) . audientes) şi ingenunchetorii (ţovuxXîvovxsC. Problem a penitenţei a provocat prim ele schism e în B iserică (IpoJit. prin opoziţia a două curente.svoc. tientes). penitenţa se făcea o singură dată. 9). (Ţ c. în organizarea penitenţei se observă.unul rigo­ rist şi altul mai indulgent. penitentul îşi m ărturisea păcatele şi era reprim it în B i­ serică de către episcop cu rugăciuni şi punerea m îinilor. sau form atae). cînd au căzut mulţi creştin i de la credinţă. 6 . ceilalţi la tot serviciul divin. G rigorie Taumaturgul. Ea se făcea cu form e şi cu o solem nitate care im presionau pe credincioşi. 8 . primii asistau la liturghia catehum enilor. în O ccident îndeosebi. care participau la tot cultul şi se rugau în picioare. prosternaţi. C reştinii nu puteau fi primiţi dintr-o B iserică în alia fără scrisori de la episcopul lor (litterae form atoriae. oarecare analogie cu cea a catehum enatului.

De la începutul secolului TV. sub conducerea unuia mai bătrîn sau mai distins. în regim chinovial. S-au organizat m înăstiri de bărbaţi şi m înăstiri de femei .u l (Teba dig. Egipt7~c7""234— 347). Ms “* . V ot de castitate Făceau şi fecio arele. mo­ nahii făceau vot de ascultare. El a cîştigat mult ca număr de adepţi. Unii din ei au ajuns celebri. C elibatul era form a obişnuită a ascezei (doxTjoic. unde trăiau izolaţi ca erem iti (pustnici) sau anahoreţi. se abţineau de la unele alim ente şi băuturi. O rganizatorul monahismului a fost mai ales Sfîntul A ntonie (251— 356). stabilindu-se în locuri ferite.■ prima de acest fel a fost condusă de M aria. stăruiau în practici foarte aspre . Ea a făcut să crească încă puterea opiscopilor. începuturile monahismului.EREZIILE 255 cultul. avînd loc special în adunare la cult. exercitare în v ir­ tute). ca Paul. C ei dornici de desăvîrşire trăiau în cumpătare. M onahii s-au adunat apoi în grupuri mari. A sceţii au început să form eze grupuri m ici. în care găseau s p rijin 'în lupta contra ereziilor. Ele primeau cu acest prilej un văl pentru a-şi acoperi capul.leb e. sau canonicae în faţa episcopului. sau V t f H i v larwrnr im t —. formînd chinovii săuTnînastiri. în năzuinţa lor de desăvîrşire. C ălcarea votului impunea penitenţă. asceţii erau ţinuţi în deosebită cinste de credincioşi. Este începutul unui costum as­ cetic special. la lux. cu v iaţă comună. monahismul este o instituţie d eja con­ stituită. unii creştini trăiau în feciorie sau nu se recăsătoreau. de castitate şi de sărăcie. în că din secolu l III. adică viaţa ascetică trăită în singurătate. F ie în dorinţa de a se ex ercita şi desăvîrşi în virtute. Unul din acestea a fost obiceiul de a locui împreună asceţi bărbaţi şi fem ei. P ractica ascezei era expusă unor exagerări şi pericole. ca şi fecio arele. virgines con secratae. v iaţa m orală a Bisericii. renunţau la avere. fie din n e­ voia de a se sustrage persecuţiilor. unii asceţi s-au retras din lume. posteau. F ecio arele (uap&svoi) :şi văduvele (x^pat) se bucurau în B iserică de cinste şi de unele pri­ vilegii m orale. Rol însem at a avut în organizarea lor si . 3.. sora lui Pahom ie. ca autoritate m orală şi ca influenţă în Biserică. Episcopii erau de regulă celib atari sau monahi şi încu rajau monahismul.Sfîntul Pahom ie (276— 349). A şa a început monahismul.

nr. J . P. 223 ş. 1 )). c l de Lit». E. nr. C h risten tu m und S k la v e r e i. Paris. 1929.u. V II (1955). 1980. L e s p r e m ie r s c h r é tie n s . I. Paris. B a u d r i l l a r t . în «Studii teolog ice». Paris. p. H . 1925. A. 1927. s e c o l e . l . în «Studii teo log ice». Paris. P rin cip ii p e d a g o g ic e în p e d a g o g ia lu i C le m e n t A l e ­ xa n d rin u l. L e s e s c l a v e s c h r é tie n s . 325— 623. Ş 1 o I < n A 1 (> x e. ( 'o v o r c ă . I d e m . P. 793— 795 . Drd. 9— 10.. D o m. L a v i e c h r é t ie n n e p r im itiv e . un fel de «căsă­ torie spirituală». 1969. nr. Bucureşti. C h r é tie n s d e s p r e m ie r s s i è c le s . A . Paris. ni. 2 vol. P. 541 ş. în «Studii T e o lo g ice». H a m m a n. în comuniune duhovnicească. J a u b e r t . IX (1957). C h a r ité . nr. I d e m . 3— 4. > J)(icl. p. I’ rnl. 259— 279. L e c 1 e r c q. K a t z. 1924. art. Paris. V o r n i c e s c u . 1971. Paris. A cest obicei a fost m otiv de critică şi a fost com bătut îndeosebi de Sfîntul Ioan Gură de M onahism ul a dat creştinism ului multe personalităţi religioase şi pe ce i mai mari ierarhi din perioada urm ătoare. 206— 237. 2. în «Studii T e o ­ i logice». M.. S l a n n e u t . X III (1901). M o e u r s p a ïe n n e s e t m o e u r s c h r é t ie n n e s . Paris. Paris. în S iîn tu i V a s ile c ei M are. 726 ş. Prof. V ia ţa c r e ş tin ă d u p ă b ă r b a ţ ii a p o s to lic i. I o a n R ă m u r e a n u . Paris. cu obligaţia păstrării castităţii. H. Bd. în «Dict.-J. 1914. cit. In s titu ţiile d e a s is te n ţă s o c i a l ă în B is e r ic a v e c h e . BIBLIOGRAFIE* V ia ţa m o r a lă a c r e ş tin ilo r în p r im e le tr e i . A . t. I. A . P r o b le m e le m o r a le în o p e r a S im ţu lu i V asilc. 1. T etru llia n e t I e s p r e m ie r s m o r a lis te s a ir ic a in s . i v i u S t a n .256 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ fecioare pe lingă clerici. chrét. 1937. p. 1970. Paris. X X I V (1972). M itropolit A n t o n i e P l ă m ă d e a l ă . Paris. d 'A rch éol. H is to ir e d e ¡'éd u c a tio n d a n s ¡'A n tiq u ité..P.. 1928. L e i p o l d . C 0 ş.u. p. K i r s c h . A l l a r d . in «Slm lii Teologicei». C h e n o n. L 'E g lise e t la R é m is s io n d e s p é c h é s a u x p r e m ie r s s i è c le s . 598— 653. col. L e r ô l e s o c ia l d e ¡'E g lise. W ien . L uttich (Liège). P. J u d e c a t a b is e r i c e a s c ă în e p o c a v e c h e . în c h in a r e Ia 1600 d e a n i d e ia s ă v îr ş ir e a sa. I. nouă.. J . 5— 8. D er s o z ia le G e d a n k e in d e r a lc h r is t lic h e n K ir c h e . S c h m i d t . M a r r o u . G a 1 1 i e r. 6-e éd. A sem enea fecioare se numeau «subintroduse» (virgines subintroductae). L a c h a r ité a u x p r e m ie r s s i è c l e du c h r is tia n is m e . X V (1903). ed. N. Pr. 4-e éd. op. nr.. Arhid. 1958.u. 1936. în «O rtodoxia». IX (1957). J . p. p. 2 vol. M a u q u o y . L a v i e q u o t i­ d ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é tie n s . * B ib lio g ra fic a lc ă tu ită de P r. 9— 10. I ' r e s c u r e . 1932. c o l M a rc. L e c h r is tia n is m e e t ¡ ' e s c la v a g e a n tiq u e .S.u. 1969. p ro f. 1967. în S iîn ta T r a d iţie ş i în T e o lo g ia c o n te m p o r a n ă . în lim b a ro m â n ă . III. 807— 808. D octrin a m o r a lă a P ă r in ţilo r a p o s to lic i. a realizat mari virtuţi. B is e r ic a s lu ji­ t o a r e în S iîn ta S c rip tu ră . I o a n Z ă g r e a n . p. El a ridicat idealul moral creştin la un nivel superior. 1913. J .

II. II. Paris. part. 1964. te x te critiqut. Rom. I. 1969.1979. H ls to r y o i A s c e t is m in th e S y r ia n O rien t. Introduction et trad uction par Léon Lèbe. Idem. 2.U. în «Studia P atristica». Vööbus. Essen. U. 418 ş. 1981. Solesm e. C u le g e r e d e c u v in te ş i în v ă ţă tu r i a l e P ă r in ţilo f. p.». L X III (1945). I. L e s é n t e n c e s d e s P è r e s d u d é s e r t . Paris. 1948. L e s m o in s d'O rien t. 17 — Istoria bisericească . în «Bis. . I— V I. S o a r e . cit. 64) Berlin. S tu d ii: A. R a n k c . P. t. P o p e s c u. II (T. 1957— 1966.. N eufville.u. W . o p . A tena. L ö w en . H o p p e n b r o u w e r s .u. L. . Introd uction. 1968. D octrin a şi o r g a n iz a r e a în p r im e le ş a s e s e c o l e . Bucureşti. H is to ir e la u s ia q u e . D e s e i 11 e. Étude de critiqu e te x tu elle . Paul Evdokimov.J . franc. A. Paris. I— II. B ellefon tain e. C u ltu re o u S a in tet-. Louvain. E v e r g e t i n. .. I. Paris. Paris. ed. t.. 405 ş. 1961. 425— 453. 1957. R e g n a a 1 1. 1961. W ürtzburg. L e s m o in s d u d é s e r t. P o p o v i c i. 1960. T e o d o r M. L 'E v a n g ile a u d é s e r t . Arthur.. E. * T h é o d o r e t d e C y r . V ie e t d o c t r in e s p ir itu e lle . 1964. 1956. în lim ba g reacă. B en o it. D as V e r m ä c h ln is d e s U rspru n gs. 427 ş. P a 11 a d i u s. d e V o g u é . Paris.u.EREZIILE 257 Pr. Paris. L e s â g e s d e la v i e s p ir itu e lle . suivi de la traduction fra n ça ise des Pachom iana L atina par les m oines de Solesm e B ellefo n tain e. cd. I d e m . de V og u e et J . G r i b o m o n t. H a m m a n. Leboir. T e x te et trad uction par L. J . D es P è r e s d u d é s e r t à n o s jo u r s . . P. H is to ir e d e s m oin s d e S y rie. L a p lu s a n c ie n n e v e r s io n la tin e d e la v ie d e S ain t A n to in e p a r A th a n a s e .H e i n e m a n n . L'E sprit clu m o n a c h is m e p a c h ô m ie n .c s iè c le e n A s ie M in eu re. Bd. M olinghen. F.. H. 1964. I. nr. Paris. N ouveau recu eil. B a c h t. t. Le R è g le s m o r a le s d e S ain l B a s ile et le N o u v e a u T e s ta m e n t. 400 -415. V ie d e s P è r e s d u d é s e r t . în «Revue d 'histoire ecclésiastique. C an ivet et A lice Leroy. 1966. Paris. P en tru is t o r ia m o n a h ism u lu i Izv o are : S a i n t B a s i l e . t. P. I— II. L e s r è g le s m o n a s tiq u e s . p. vol. P l a c i d e D a s e i l l e . L X IX (1974). p. 1977. D as Irü h e M ön ch tu m . notes par P. Guy. G h .o s. 1972. LothielleuXj Paris. . 1958. 1972. A . C o u s s i n . C a r it a t e a c r e ş tin ă in B is e r ic a v e c h e . F e s t u q i è r e . H. trad uction. S ain t J e a n C a ssia n . t. p. L e s A p o p h t e g m e s d e P è r e s d u d é s e r t. trad. S ain t P a c h ô m e e t s o n o e u v r e d 'a p r è s p lu s ie u r s é t u d e s r é c e n t e s . L a r è g le d e S. nr. p. Berlin. 64— 66. U trecht-N im ègue.». . în «Studia P atristica». L e m o n a c h is m e au V I .C. 1961. 1970. 1957. S tu d ien zu m Iriih en M ön ch tu m s. P. 1960. B is e r ic a şi a s is t e n ţa s o c ia lă . P r é c is d 'h is to ir e m o n a s tiq u e . 1— 2. M. A . S é r ie a lp h a b é t iq u e . O rt. J . 1971.

. de N. 1933. C am bridge. 24— 3 0 . 81— 108. 1950.25 8 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă O. în lu cra re a c o le c tiv ă : S îin tu l V a s ile c e l M a re. John C a s s i a n. Episcop Visarion. în «Studii teologice?». L e tr e io n d o r ie n ta l d e ¡ 'H a g io g r a p h ie b y z a n ­ tin e (Subsid ia hagiographica. In lim b a ro m â n ă : S i . 146— 1 6 2 . M a l o n e . I o a s a f . 1934. 1950. D. 1950. 1— 2. I o n F 1 o c a. 346— 3 5 6 . Vladimir de Repta. P artea I-a şi a Il-a . p. 1929. T e m e iu r i p a t r is t ic e p en tru v ia ţ a d e o b ş t e — A v a Ş e n u te din A tr ip e (334— 452). V a s ile . T h e m o n k s artd t h e m a r ty rs. V III (1956). p. 1936. V e c h i l e r în d u ie li a le v i e ţ i i m o n a h a le . Rîm nicul V îlc ii. B ru x elles. P o p a . M în ă s tir e a D o b r u ş a -S o r o c a . V a s i 1 e. 1898. a s c e s e m o n a s tiq u e . Irad. Chadwick. D er U rspru n g d e s M ön ch tu m s. A rhid. E f r e m Enăcescu. W . o r g a n iz a to r a l v ie ţ ii m o n a ­ h a le . R e g u le le m ari. 330— 354. 1980. A rhim . 81— 8 8 . K arl H eussi. a r h ie p is c o p u l C e z a r e ii C a p a d o c ie i. Cotos. P. B u cu reşti. P e e t e r s . W ash in gto n . in «Candela». 214— 2 3 0 . S iin tu l V a s ile c e i M are. T übingen. A şezăm în tu ri c ă lu g ă r e ş ti. C ernăuţi. 204— 3 0 0 . Prof. P r iv ir e g e n e r a lă a s u p r a m o n a h ism u lu i d u p ă d iie r iţ i a u to r i. 606— 614. p. 568— 5 7 5 . nr. în c h in a r e la 1600 d e a n i d e la s ă v îr ş ir e a sa . Essai h istoriqu e M aredsous. X X V I (1907). Ierom . A stu d y in p r im itiv e M o n a s ticism . O rien t e t B y z a n c e . Saint B a s ile. 26). 1948. A r m a n d . în rom.

iar Constans. diecezele Egipt. a numit «caesares» pe fiii săi Constantin II. A sia şi Pont. A frica. cu reşedinţa l a v Constantinopol. Intre cei trei Iii ai împăratului a început o luptă disperată. Panonia. cu reşedinţa la Sirmium. Britania şi Spania cu M auretenia T in qitana. Illyricum şi Tracia. fiind convins că pilonul esenţial al Imperiului îl form ează tronul.2 53 PERIOADA A DOUA (325 . nici unul n-a putut să se ridice pînă la gloria acestuia. au căutat să urmeze politica tatălui lor.787 ) BISERICA IN EPOCA SINOADELOR ECUMENICE Politica religioasă a împăraţilor creştini după Constantin cel M are * C onstantin cel M are. la care s-a adăugat. căzut în lupta cu el. după bătălia de la A quileea (340). Deşi atît Constanţiu (337— 361) cît şi Constans ( t 350). şi prefectura fratelui său C onstan­ tin II. I. au crezut că trebuie să facă tot posibilul ca să trium fe creştinism ul. C rescuţi şi educaţi în spiritul Evangheliei. A stfel Constantiu a emis. La 346. * C ap ito l re d a c ta i de P r. p ro í. Italia. Atitudinea celor doi faţă de păgînism a fost cu totul diferită de cea a tatălui lor. (Treveri).i • l^ o le g e d r a stic ă î m p o triv a c e lo r c e je r tfe a u z eilo r.j4 H otărîrea luată de Constanţiu a fost adoptată şi de Constans. Constanţiu şi Constans. . în nordul Galieih C onstanţiu. avînd reşedinţa la Augusta Treveroruja. I o a n R ă m u r c a n u . Constantin II a primit prefectura G alia. O rient.

şi-a sta­ b ilit reşedinţa la Sirmium. un neoplatonic trecut la creştinism . într-o m ăsură mai m are decît părintele său. imperator la Paris. Proclamat. s-a produs în inima tînăruluj împărat o profundă schim bare. Cultul zeilor era practicat în case particulare. fiind sortit să slu jească altarului. la 357 e ridicat de unchiul său Constanţiu la demni­ tatea de caosar şi trimis în G alia să lupte contra germ anilor. aflate în mina sofiştilor şi a neo-platonicilor. neavînd m oşteni­ tori de linie bărbătească. numit A postatul (361— 363). Din clipa întronării. a fost execu tat în 354. 1. mai toate celelalte locaşuri de închinare ale păgînilor au fost distruse. după m oartea fratelui său Constans.260 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA Iulius Firm icus M aternus. după ce primi botezul «inj ş x t rem is». după ce a făcut o descriere a superstiţiilor păgîne. p. tronul a reven it nepoţilor săi Gallus şi Iulian. O parte a tem plelor păgîne au continuat însă să dăinu­ iască. M otivele ce l-au determinat pe Iulian să se lepede de creştinism au fost urm ările educaţiei primite . Paris. l< slirşilul lui ianuarie sau încep-utul lui februarie 360. şi-a atras atît ura ortodocşilor. Iulian i a ajuns pe tronul imperial. în C ilicia. F ratele sau Iulian. prea înfumurat pentru a fi mare» (W il Durant. a îndemnat pe îm păraţi să topească com orile de aur şi de argint ale tem plelor. ajutînd la răspîndirea e re­ ziei lui A rie din A lexandria. printr-un « p ron u n ciam en to» militar. Constanţiu. H isto ire d e la c iv ilis a tio n . iar co leg iile preoţilor păgîni să încaseze subvenţiile de la stat. prea bănuitor pentru a fi fericit. 1953. Gallus. El a condus treburile publice ale Imperiului roman «cu o incom petenţă notorie. De asem enea şi faim oa­ sele focare de ştiinţă. pe patul de m oarte. prea crud pen­ tru a fi iubit. cît şi dis­ preţul păgînilor. Din 350. Cei trei fii ai împăratului Constantin cel M are. Cu toate că a fost hirotesil ciW-ţ în biserică. sancţionînd pe toţi cei care nu se vor lepăda de păgînism. îm păratul Constanţiu a murit la 3 noiem brie 361. Cu excep ţia tem plelor de la periferie. care deveni pentru mai mulţi ani centrul politic al Imperiului roman şi în acelaşi timp centrul bisericesc al lumii creştine. Ia M opsucrene. 9). nu a fost educat pentru t r o n . de ” la episcopul arian Euzoiu al A ntiohiei. fiind acuzat de crim ă de înaltă trădare. am estecîndu-se în treburile B isericii. dînd do­ vadă de calităţi m ilitare superioare şi de desăvîrşit gospodar şi admi­ nistrator. au continuat să existe. Constanţiu.

La Durostorum (Siiistra). aşezîndu-i pe o tem elie neo-platonică.. nimicindu-se reciproc. în virtutea principiului că fiecare individ este liber să creadă şi să se închine cum îi dictează inima sa. sacrificiile şi je rtfe le păgîne au fost din nou permise. exercitînd în una din bisericile A ntiohiei funcţiunea de citeţ. din ordinul prefectului Capitolin.-ruc[ la 18 iulie 362.. de team ă faţă de Constanţiu..PER IO A D A A D OUA (3 2 5 ~ ? 8 7 ) 261 din partea unor profesori păgini.. Gîndul său intim era să folosească îndeosebi ura teo lo gică jdiiitre_Jiar-tjdele creştine din timpul său — od iu m th e o lo q ic u m . Iulian n-a persecutat pe creştini. după. . Reinstaurînd religia greco-rom ană. tem plele şi-au deschis din nou porţile. în S cvth ia M inor. . A stfel..... Iulian a cău tat să reform eze păginismul.. reuşind să facă din el un admirator pasionat al vechii culturi şi religii greco-rom ane. 5. Iulian a porun cit des^. je r tfe în onoarea_ zeilor. Eunucul păgîn M ardoniu j -a iniţiat în m isterele culturii clasice. Iulian a început să se arate ostil cre ş­ tinilor. ' — — . dezgustîndu-1 de credinţa în Iisus Hristos.. tratîndu-i cu indiferenţă.. acordînd libertate religioasă tuturor ereziilor. îm prejurările de viaţă în care a trăit sub continua nesiguranţă şi am eninţare cu m oartea.. l-a cucerit1 . ch jd erea te mplelor şi aducerea de... pentru ca.. In copilărie. . T oţi soldaţii cre ştini din garda im perială au fost dem işi. cu literatura-i străluci Loare şi seducătoare... cu m itologia poetică. dar nu pe faţă. sem nele şi insignele creştine din arm ată şi de pe m onedele Imperiului au dispărut. ~* Dorind să dea vechiului crez o nouă organizare. mai solidă. Filozoful M axim din Efes_ l-a iniţiat în m isterele cultulifi__lui M ithra^ reprezentantul soarelui pe pămînt. 2 şi 4). în calitatea sa de «pontifex m aximus». pen­ tru a conlrapune creştinism ului.. La începutul domniei. ... cu filozofia m ăreaţă. Curînd însă după înscăunare. a sim ulat că este creştin convins. în unele provincii din răs a îîl an "Căzut şi m artiri. Sfîntul Emili an. Totul a fost însă zadarnic. el a preluat suprema dem nitate de mai m arele preoţim ii păgîne din întreg Imperiul roman şi a adus reform e păgînism ului. să distrugă în acelaşi timp forţa şi unitatea creşti­ nismului.. precum şi a caraclerului său. X X II. ^aJ:Qs4--ar-s~pe. Elenism ul antic. soldat J n arm ata ro ­ mană.. M arcellinus (R es"'G estae. Entu- . am estecată cu elem ente luate din creştinism ..cum ne inform ează istoricul A .

vă îndemn dar şi or­ don. In m oartea timpurie şi n eaşteptată a împăratului Iulian. din voinţa ostaşilor. Respingea cererile creştinilor. după afirm aţia istoricului creştin Teodorei (Isto r ia b is e r ic e a s c ă . dacă sîn teţi prigoniţi». fiind rănit grav de o să­ geată care i-a pătruns în ficat. el a com bătut creştinism ul şi în scris. ci mai curînd perfidia. în cursul cam paniei contra perşilor. a publicat L e g e a co n tra p r o fe s o r ilo r creştin i. 25). căzut în cam pania cu perşii îi trebuia dat un urmaş.. III. G alileene !». a fost anularea p rivilegiilor şi a drepturilor de im unitate. în lu crarea Karâ t«jv raXtXaicov = «C on tra G a lile e n ilo r » . nedreptăţiţi de autorităţi.zicînd : «Voi învăţaţi că veţi fi fericiţi.262 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ ziasmul religios al paginilor se stinsese. sm ulgîndu-şi săgeata şi aruncîndu-şi sîngele ce curgea din rană spre cer. spunînd că legile lui Hristos învaţă pe cei bogaţi că nu vor intra în îm părăţia lui Dumnezeu. feriţi-v ă de a studia gram atica. ar fi r o s t it : «vevixvjxa? FaXiXate» = «Ai învins. s-a stins şi şirul descendenţilor fam iliei împăratului Constantin cel M are. Plin de ironie.. Scadenţa celor făcute creştin ilor de Iulian A postatul se apropia de sfîrşit. N ici unul din marii com andaţi de unităţi m ilitare nu a v o it să accept*' purpura im perială. Celui. iar slu jito rii lor erau vicioşi şi nu mai impuneau nici un respect. In cele din urmă. Fiind un dibaci m înuitor al condeiului. pe care îl cinstiţi ca pe un sfînt. . în j«362„ a reînnoit îm potriva creştin ilo r vech ea perfidie a împăratului M axim ian D aiar lăsînd ca to ate alim entele din pieţele publice să fie stropite cu apă de la je r tfe le idolilor şi i-a oprit de a studia literatura greacă. în noaptea de 26 spre 27 iunie 363. Iulian spunea creştinilor : «Oare Pavel. La 17 iu lie 362. Odată cu Iulian A pos­ tatul. îm păratul şi-a bătut jo c de creştinii care s-au tînguit că trebuie să restituie toiul. atît cre ş­ tinii cil şi păgînii au văzut o ju d ecată cerească. Printre m ăsurile prin care a căutat să lo vească în Biserică. Toate bunurile secularizate ale tem plelor păgîne au trebuit să fie restituite. tem plele lor au rămas goale. sub m otiv că ei nu cred în zei. care este periculoasă pentru credinţa v o a stră ? Deci spre a nu păcii lui. Iulian a c ă ­ pătat un urmaş în persoana blîndului şi înţeleptului Jo_vianJ3fi3— 364). voind să dem ons­ treze lumii păgîne inutilitatea Evangheliei. filozofia şi retorica». nu v-a oprit să consum aţi carnea răm asă de la sacrificii ? Nu v-a oprit să gustaţi din literatura g recească. prin care li se interzicea să profeseze în învăţăm înt. căci aşa numea el în derîdere pe creştini. Iulian n-a întrebuinţat contra creştinilor forţa brutală.

31 . dar pierdute apoi în timpul domniei A postatului. V. O lună după proclam area lui ca împărat. a fost de scurtă durată. Jo v ia n s-a purtat cu multă clem enţă faţă de păgîni. Lumea Impe­ riului roman s-a divizat de bună voie în două jum ătăţi. 3. sub pedeapsa m orţii (Teodoret. VI. în care cei doi fraţi şi-au îm părţit Imperiul şi arm ata. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . De asem enea şi ritua­ lurile nocturne din domeniul m agiei şi al m anticii (prevestirea viitoru ­ lui). IX . V alentinian I şi-a păstrat Apusul cu Illyricum . III. mulţumindu-se cu interzicerea v ră jito riei (Socrat. Jo v ian . 24. în urma consfătuirii de la Niş. care au participat în mod activ la distrugerea bisericilor. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . 25) şi citirea viitorului din intestinele anim alelor sacrificate zeilor. Dorinţa de a putea confisca multe bunuri pe seam a Im­ periului. în locul rămas vacant. Jo v ia n a murit. 19). pe V alen tin ian I (364— 375). Is to r ia b i ­ s e r ic e a s c ă . au fost siliţi să suporte ch eltu ielile de refacere a lor. 4. libertate deplină celor două credinţe ale Imperiului. i-a repus pe aceştia în toate drepturile cîştigate prin edictul de la M ilan din 313. îndreptată mai ales îm potriva prietenilor fostului împărat. deoarece în 17 februarie 364. neţinînd în secret sentim entele sale nobile faţă de creştini (Sozomen. a continuat şi el politica tolerantă faţă de păgîni. adept al Sinodului de ia N iceea din 325. V alenlinian I n-a voit să devină jud ecătorul episcopilor creştini. au fost interzise. V a ­ l en s (364— 378). al cărui protector a fost. F ratele său şi-a însuşit şi el acest punct de vedere. . 24). a împărţit conducerea Imperiului cu fratele său mai mic. dar nici prigonitorul păginilor. păgînism ul a continuat sa trăiască. ajutînd însă cauza greşită a arianismului. încredinţînd R ăsăritul fratelui său V alens. Isto ria b is e r ic e a s c ă . asigurînd. IV. deşi a fost un bun ortodox. Singura m ăsură mai n e­ plăcută pentru păgîni a fost dispoziţia ca toate averile retrocedate de Iulian tem plelor să treacă în proprietatea statului. prim irea de aju toare şi subvenţii din vistieria publică. reprezentanţi ai arm atei şi funcţionarii au ales ca îm părat un alt distins general. în alţii dem nitari păgîni. de la începutul domniei. la cererea alegă­ torilor. a avut drept urm are că în p ărţile Răsăritului s-a dezlănţuit o persecuţie. V alentin ian I. originar tot din Panonia. A fară de anu­ larea favorului dat paginilor de Iulian Apostatul. Teodoret.P ER IO A D A A D OU A (325— 787J 263 Cu toate că Jo v ian a fost creştin ortodox. Bucuria creştinilor însă.

Exemplul său a fost urmat în 382 de Graţian. Cei care au avut mai mult de suferit.. au fost filozofii neoplatonici. Cînd. au fost secularizate toate bunurile religiei păgîne. im . dem ni­ tatea religioasă de arhierei supremi ai religiei rom ane şi a refuzat să mai poarte mantia albastră sm ălţuită cu stele.. a venit rîndul fecioarelor v estale.. blînd şi bun.. a căzut în lupta cu goţii. aceasta fiind adevărata religie. a fost proclam at fratele său vitreg V a len tin ia n II (375— 392). un copil de 4 ani. După ce preoţim ea păgînă a fost privată de ben eficiile acordate de stat. pe viteazul general Teodosie. La 381. în 379. Graţian.. stînd sub influenţa m arelui ierarh Sfîntul A m brozie al M ilanului (f 397). care au fost înlăturate. Se poate spune pe drept că T e o d o s ie c c l M a re e s t e c r ea to r u l Im p eriu lu i ro m a n creştin . simbolul pontificatului păgiru. P ersecutarea paginilor odată începută... ~ . Graţian. Teodosie a oprit toate m anticile.. Ş La m oartea lui V alentinian I. care. la 378. Un an mai tîrziu. sofiştii.379. A lături de Graţian. augustul O cci­ dentului. Potrivit prevederilor noului edict. publicat la 10 ianuarie 381. Trebuia să se adore pretutindeni num ele singurului şi adevăratului Dumnezeu şi să se res­ pecte credinţa niceeană păstrată de înaintaşi. un edict în favoarea O rtodoxiei niceene. î n .. cu excepţia sacrificiu lu i tăm îierii. în urma acestor dispoziţiuni. G raţian a numit.---f"| 28_fgbju a rie 380/ Teodosie a publicat la Tesalonic. elevul poetului creştin Ausoniu. G raţian şi Teodosie au continuat politica de favorizare a creştinism ului. V alens. B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Iulian A postatul.. din voinţa luptătorilor.. împăratul Teodosie a renunţat la tilIul de «pontifex max imus». De asem enea.acorda îm păraţilor romani.2 04 ISTORIA. împăratul Apusului. Lo- C . pe care l-a reînnoit printr-un nou edict.. " ' .. împăratul ju m ătăţii orientale a Imperiului. unde-şi avea provizoriu reşedinţa. a fost un bărbat viteaz. printr-un nou edict. cei doi împăraţi au interzis toate practicile păgîne. dar după term inarea războiului cu ei. tronul a revenit fiului său G raţian (375— 383)... inauqurată de Constantin cel M are. a dispus ca o parte din preoţim ea pagină să nu mai ben eficieze de nici un fel de subvenţii de la stal. păgînii au fost cruţaţi. ori­ ginar din Spania. rîndurile păgînilor s-au tot rărit... faţă de care el s-a purtat ca un tată. preoţii pagini şi înalţii funcţionari de stat păgîni. ... la Constantinopol. în 382. C ît timp au durat luptele cu goţii. La urcarea sa pe tron. . august al Răsăritului.

precum şi ghicirea viitorului după in testinele anim alelor sacrificate. Eugeniu e prins şi ucis.. Hr^ în bătălia navală de la_A ctium (Sozomen.altor./iar m isterele de la Eleusiş. X V I. curînd după biruinţa repurtată în anul 31 a. prin înlăturarea statuiei V icto ria. Sub Teodosie cel M are. 20). 1 6 .• C o d e x T h e o d o sia n u s . 1). 10. a fost spulberată după bătălia din anul 394. cu m ăreţul şi grandiosul chip al zeului Serapis^ în A lexandria (Socrat. nu Şi-a atins scopul. precum şl aducerea oricărui sacrificiu.. I. cît şi contra sectelor. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . <le lîngă A quileea.. în 396. s-a omorît. a ./el a poruncit ca toţi care s-au lepădat de ade­ vărata credinţa creştină şi au trecut din nou la cultul zeilor. Inutile au fost protestele senatorilor romani păgîni şi memoriul adresat împă­ ratului Graţian. A pologia păgînism ului. Je rtfe le .. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . în Apus. V.. legată de revolta lui Eugeniu si a franr_ cului A rboqast. primind num ele de S im b o lu l n ic e o -c o n s ta n tin o p o lita ji. care fusese aşezată de O ctavian Au-™ gust. T eod orei. J n G recia. bătrînul consular Symachus^ un ven erabil reprezentant al «Cetăţii eterne». 36 . un înfocat ortodox. de team a pe­ depsei. de dreptul de a testa cuiva averea sau de a b en eficia de aceste drepturi (C o d e x T h eo d o sia n u s. O rto­ doxia n iceeană recunoscută religie de stat. 22)) Jo cu rile olim pice fură desfiinţate în flj93. a luptat atît îm potriva pă(jînismului. făcută de retorul Libanius din A nţiohia. 7.. Ultim a speranţă a paginilor.a 391.... o ordo-^ nanţă jim perială a interzis ce rcetarea tem pIelor_^i. IV. toate tem plele din A sia şi Egipt au fost închise. Prin edictul dir/2~mai 381. X V I. 1 5 . au fost interzise. u ltim ele cinci articole referitoare la Şfjjatul Duh. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . din ordinul împăratului Teodosie. A utoritatea episcopilor A m ­ brozie al M ilanului şi Damasus al Romei _a fost mai m are d ecît arta oratorică a Iui Sym achus. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . iar A rbogast.. . iar în februarie 39Î şi noiem brie 392.. Sozomen. V. în localul Curiei Senatului de pe_Capiioliu. s-a ţinut în 3B1 Sinodul al II-lea ecum enic de la Constantinopol.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 265 vitura cea mai crudă a prim it-o vechea religie rom ană însă. a obţinut poziţie specială . în 382. lo caşuri pă^ gîne. să fie lipsiţi de dreptul de m oştenire. Teodosie cel M are. a căzut pradă faim osul Serapeum. VII. care a com bătut erezia p n e v m a to m a h ilo r şi a h otărît să se adauge la Sim bolul niceean din 325. de prefectul Romei. In 386. Teodosie cel M are a dat lovitura de graţie păgînism ului. B iserică şi viaţa viitoare.

pe baza căruia urmau să fie arse toate cărţile îndreptate îm potriva creştinilor. Pe patul de m oarte. a fost împinsă în umbră de E v d o c h ia . s-a păstrat <l('-a lungul întregii existenţe a Im periului bizantin. i-a urmat L e o n T racu l (457— 474) şi după el cei doi gineri. s-a ţinut în 451 Sinodul al IV -lea ecum enic de la Calcedon. Sub Teodosie al II-lea. care a condamnat erezia lui N estorie. care a primit Răsăritul. încoronarea îm păraţilor de către patriarhul de Constantinopol. 13— 19). mai ales a filozofilor şi a retorilor. din persoana M întuitorului. după căderea Evdochiei — A thanals. în 415. A r c ad iu (395— 408). Şi H o n o iiu (395— 423). In R ăsărit. X V I. din A tena. începînd cu anul 450. Arcadiu şi după el fiul său. soţul Pulcheriei. 43— 4 7 . şi a stabilit că Sfînta Fecioară M aria este cu adevărat 0eoToxoi = N ăscătoare de Dumnezeu. înlăturat în 475 de uzurpatorul B a s ilis k o s (475— 476).anlinopolului sub turci. Prin m ăsurile şi legiuirile sale în favoarea creştinism ului. Teodosie II (408— 450). ar exista două persoane şi nu una. Lui Teodosie II i-a urmat viteazul general M a rcian (450— 457). în 431. sora împăratului Teodosie. Hypatia. caro a com bătut m o n o iiz ism u l şi a definit raportul celor două firi. X V I. 10. după care în Hristos. numită înainte de a primi botezul creştin A thenaîs. A ceştia au răsuflat mai uşuraţi. cînd pioasa P u lc h e­ ria. Din porunca lui. s-a emis un decret. d io p r o s o p is m u l. fiica unui filozof grec. In 448. 5. divină şi umană. au dus la bun sfîrşit toate dispoziţiile lăsate de Teodosie cel M are (Codex T h e o d o s ia n u s . Sinodul al III-lea ecum enic. au fost licen ţiaţi din slujbă. s-a în­ trunit la Efes. reven it a doua oară la tron . cum învaţă B iserica. în 1453. soţii fiicei sale Adriana. «regina filozofiei». Teodosie cel M are a spulberat definitiv iluzia păgînilor. toate chipurile zeilor au fost distruse. toţi păgînii. Teodosie a dispus ca m area lui m oştenire să trea că pe seam a fiilor săi. ca religia lor ar putea să mai reînvie. în urma unei dispoziţiuni impe­ riale. care a primit Apusul. Z en o n Isa u ru l (474— 475). Sul) M arcian. în A lexandria şi-a găsit o m oarte forţată.266 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ faţă de toate celelalte crezuri şi confesiuni din Imperiul roman. soţia lui Teodosie II. La un an după u ci­ derea ei. Lui M arcian. A rcadiu a am eninţat cu pedeapsa capitală pe toţi funcţionarii care nu se vor arăta destul de vigilenţi în exercitarea legilor privitoare la cultul păgîn. M arcian a fosţ primul jm p ă ra ţ c a r e a p rim it coroana^ din m in a p atria rh u lu i d e C on sta n tin o p o l. pînă la căderea Consl.

Imperiul de R ăsărit a cunoscut o mare întindere şi înflo­ rire. 5. epoca împăratului Ju stin ian I poate fi considerată drept una în care capul încoronat a exercitat cea mai mare influenţă asupra v ieţii bisericeşti. nepotul lui Ju stin I. a condus adunările bisericeşti. neluînd n ici o m ăsură în vederea dărîm ării temple- . dar acesta a contribuit la pri­ ma schism ă dintre Roma şi Constantinopol. gata la compromisuri de formă. în Apusul am eninţat şi călcat de invazia popoarelor m igratoare. s-au reluat în 518 ra ­ porturile b isericeşti frăţeşti dintre Constantinopol şi Roma. a compus tratate teo lo g ice şi chiar cîntări bisericeşti. Sub domnia împăratului J ustin I (518— 527). In timpul împăratului Zenon. şi A n a s ta s ie I (491— 518). In istoria raporturilor dintre B i­ serică şi Stat. B iserica Ortodoxă a găsit în persoana acestuia. Domnia îm ­ păratului Ju stin . Dacă în R ăsărit toate edictele şi ordonanţele referitoare la păgînism au putut fi execu tate destul de uşor. X V I.P ER IO A D A A D O U A (325— 787) 2 67 în 477 pînă la 491. La începutul domniei. ultimul refugiu al păgînismului.{423— 455) a trebuit să se mulţu­ m ească cu legile em ise contra cultului idolilor (C o d e x T h eo d o sia n u s. între 527 şi 528. Cu u rcarea pe tron a îm păratului Ju stin ia n I (527— 565). a fost paşnică şi lipsită de evenim ente mai însemnate. mulţumindu-se doar cu dărîm area tem plelor de la ţară (C o­ dex T h e o d o s ia n u s . ele n-au putut fi traduse în faptă. un m are ocrotitor. X V I. El a emis mai m ulte edicte refe­ ritoare la credinţă. 17 şi 18). Ju stin a devenit un aprig prigonitor al acestuia. dar în acelaşi timp şi un stăpîn. numită sc h is m a a c a c h ia n ă . s-a publicat la 24 octom brie 482 H en o ticon u l. iar în 529 ordonă în c h id e r e a ş c o lii d e iilo s o t ie la A ten a . un act de împă­ care între ortodocşi şi ereticii m onofiziţi. V a len tin ia n I I I . Urmaşul său. Pasiunile în ch es­ tiunile b isericeşti erau mai mari. 10. pentru a putea lovi şi mai bine duşmanul. A stfel îm păratul H on oriu (395—423) s-a arătat destul de indulgent faţă de păgîni. 42). Ju stin ian a publicat cele m ai severe edicte contra ereticilor. Cum înaintaşul său A nastasie I (491— 518) sprijinise pe faţă monofizismul. Ju stin ian I s-a am estecat pînă în cele mai m ici am ă­ nunte în rînduielile B isericii şi a căutat să-şi impună părerea chiar şi cînd era vorba de dogme şi de cult. după num ele patriarhului ecum enic A cach ie (472— 489). oam enii intoleranţi şi în căutarea alian ­ ţelor. care a durat din 482 pînă în 518.

La slirşilul domniei împăratului H eraclie. deci adoptarea unei politici antimonofizite. patriarhul de Constantinopol reapare alături de împărat. patriarhii de Constantinopol au trebuit să stea în umbra puternicei personalităţi a acestui împărat. care au contribuit la separarea Bisericilor n§calcedo. a fost. al IV -Ica Pogonului (668— 685) a convocat Sinodul V I ecum enic. urme de păgînism s-au m enţiuni timp înde­ lungat. soţia lui Ju stin ian I. a fost detronat de O d o a cru . din 451. Cea mai im portantă problem ă bisericească-p olitică. a avut drept consecinţă producerea unor noi cer­ turi şi disensiuni. Datorită acestui fapt. legate de această dificilă problem ă. împăratul Constantin. din Siria şi din Palestina. încît Imperiul roman de apus şi-a încetat existenţa. Noul împărat. o prelungire a ereziei monofizite. Compromisul la care a recurs împăratul Justinian. convocînd S i­ nodul V ecum enic de la Constantinopol în 553.. în timpul îm păratului H e r a c lie (610— 641). R om u lu s A u gu stu lu s. pe care a înălţat-o în b iserica învierii la 14. în Sardinia şi Corsica. A versiunea Egiptului şi S i­ riei Faţă de cultura greacă şi de Bizanţul dominator şi centralizator. după Sindoul IV ecum enic de la Calccdon. spre a fi văzută de credincioşi. care p ro teja în secret pe monofiziţi. apare în Bizanţ erezia monolelismului. . a readus de la perşi Sfînta Cruce a M întuitorului la ierusalim . în seco lele V şi VI. pentru condam narea « C elo r trei C ap ito le» . regele tribului german al herulilor. care s-a ţinut la Constantinopol între 680— 681 şi a condamnat erezia monotelită.-„ _ju£ue sau v ech i-orientale de Biserica Ortodoxă^ D acă în timpul lui Ju stinian I. şi a reorganizai învăţăm intul din Bizanţ. Pentru stabi­ lirea dreptei credinţe şi liniştirea spiritelor. au fost m ărite de am estecul îm părătesei Teodora. P olitica de expansiune şi de cu ceriri teritoriale în Apus n ecesita o înţelegere cu B iserica Romei. reuşind să alunge pe perşi din A sia M ică. noi puteri jm ş£ â m ^ se p a ra tiste a cjjpţiImu_sirienilor şi mai tirziu a arm enilor^Im plicaţiile poîîtTce şi bisericeşti.268 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ lor. ultimul împărat roman. m on otizism u l. după 630. ocupînd primul loc de onoare în B iserica Răsăritului. cu toate că unii împăraţi s-au străduit să ia măsuri severe pentru nim icirea lor. în 476. care decăzuse aproape cu totul din cauza anarhiei din timpul împăratului F o c a (602— 610). în răsărit. a reorganizat armata cu ajutorul p atriar­ hului de Constantinopol.septem brie §2£L patriarhul Zaharia al Ierusalim ului. a dat.

A ltă bibliografie recen tă. lupta contra sfintelor icoane a izbucnit din nou în Bizanţ. Constans. De Constantin ci C ha rle mag ne. Piva. III d e ¡'Histoire d e TEglise par Aug.R. F. O ttaw a. 266— 316. P a 1 a n q u e. ibidem. p. L. 5— 6. P a l a n q u e . l'ap o g ée de Byzance. 324— 336. 1928. Will Durant.. J. Iniţiatorul luptei contra Sfintelor Icoane. nr. p. Paris. Prof. 1952. în «Studii Teologice». In lim ba română . A cte d e autoritate im perială în sprijinul primatului papal în sec. VII (1955). . I. 7— 8. în Biserică. al Sfintelor Icoane şi al m oaştelor. îm părăteasa T eo ­ dora (842— 856). Darmstadt. Augustin. Prof.08 . Oxford. a fost împăratul L eo n III Isa u ru l. 3— 4. nr. V ăduva acestuia. Sub domnia împăratului L e o n a l V . G a f t o n. 1972. Irina. 146—'182.(717— 741)^ luptă continuată de fiul său C on stan tin V C o p ro n im (741— 775) şi de succesorul acestuia L eo n IV C ezaru l (775— 780). 1959.R. regenta fiului ei M ih ail III (842— 867). la Pr. La situation ecclésiolog iqu e d es Donatistes d ’après S. Paris. O s t r o g o r s k y . 1959. Paris. L a m i r a n d e. 1952. Martin. H istoire de l'Etat byzantin. Gouillard. . A cte de violenţă şi abu/. The Donatist Church.». J . IV — V . p. 1936. C.. Evenim ente istorice înainte şi după Sinodul din C alcedon (451). Pentru Constanţiu (337— 3 6 1 ). mama împăratului C on stan tin V I P o r fir o g en e tu l (780— 797). ibidem . Trad. în «Studii Teologice». J. 325 à 569 ap.. nr. in «Studii Teologice».Pr. H. 160 184. Răm ureanu. 53— 116. G a u d e m e n t . p. 131—298. H. X IV (1962). H istoire de la civilisation m edievale. în «Jahrbuch für Antike und Christentum. ..PER IO A D A A DOUA (325— 787) 269 Prin urcarea pe tronul de Constantinopol a îm păraţilor din dinastia Isauriană.. J . 1956. G. W . în Imperiul bizantin. Conslantinus II. p.l e a A rm ean u l (813— 820). I. fiind sărbătorită în fiecare an. M o r e a u . a M ovement o f Protest in Roman North Africa. M i c h e l . care a aprobat cultul Sfintei Fecioare M aria. care atunci a primit num ele de'«D u­ m inica O rto d o x iei» . française de J. I d e m . ale împăraţilor bizantini tafă d e Pa­ triarhii de Constantinopol. nr. 3— 4. VIII (1956). 2 (1959). t. I. G. în prima. Trente. 61. în ziua de 11 m artie 843. X X II (1970). L'Église dans l'empire romain (IV —V -e siècles). 5— 6. I d e m . Lucilcro de Cagliari contro l’im peratore Costanzo. a convocat în anul 787 Sinodul al V II-le a ecum enic de la N iceea. Sinoadele de Ia Sirmium dintre anii 348 şi 358. p. BIBLIOGRAFIE Pentru puterea îm păraţilor bizantini în Biserică : A. Constantius II. nr. Paris. 455— 469. F r e n d. p. p. R ă m u r e a n u . a reintrodus cu mare solem nitate sfin tele icoane în biserici. P. XV (1963). L’âg e de la loi. a început pentru B iserica Răsăritului o nouă dramă : apariţia ico n o c la sm u lu i. Paris.. Fliehe et V. J . Die Kaiserm acht in d er O stkirche. C.Dnminira a postului mare. 1958. 179— 211. de Labriolle. De la paix constantinienne ä la mort de T hëodosc. Sinodul de la Sardica din anul 343. Bardy. al Sfinţilor.

The Conllict betw een Paganism and Christianity in the iourts century. P. B r a u n et J. I. H.utXiavoO. 1939. L u crarea a fost tradusă în limba germ ană tot de Neumann. J. p. L’em pereur Julien. Parisiis et Romae. <10 (1973). Milano. London. p. J. 1906— 1919. P. P a u l A l l a r d . SI intui Mucenic Emilian din Durostor. I . IV. nr. tr. R ă m u r e a n u). p. 1930 ¡ trad. Gaetano. J . după prima ediţie italiană. Paris. G. 408— 450. polonă. G. 1928. 1. 1920. Emilian din D urostor: MaptúpioM tou áfíou (¿apropie Ai. Martyrium Sancti Aemiliani. ed. 3-e éd. Julien philahelléne.1». Rom. M.u. X X X I (1981) p. 1978. 1980. 111. 30— 3 5 . Der röm ische K aiser Julien in der R eligionsgeschichte. ed. antichrétien. 6 (1928). Pentru Iulian Apostatul (361— 363). Leipzig. Castelloe. H ayw ard. 1960. I. W. Studii: PL A thanassiadi-Fow den. Ju lien the A postate. în «Didaskaleion». în Sitzungsberichte der säch. ed. Rinn. . 1 2 5 . G. sub titlul : K aiser Julian s Bücher gegen d ie Christen. trad. F .. B i d e z . Lodz. R D o l e li a y o. I. loan G. p. (363). La v ie de l'em pereur Ju lien . 1982. L'im peratore Giuliano ¡'Apostata. franç. R e g a z z o n i. în 1. 1— 114. 1981. prof. Paris. R. Berlin. W . . A . I. Aus den S chrillen Julian s des « A btrünigen». Julian the A postate. G rigorie d e Nazianz desp re împăratul Iulian. N ew York. in lim ba română. de l’r. 61— 81 ¡. Ort. 1941. Bucu­ roşii 1938. J I d i-m. 1978. The Emperor Julian. ÎM linili. London.Kl. J . R o s t a g n i . Jl. 430 p. A ctele martirice. N ach ihrer W ieder-herstellung übersetzt.. K l e i n . Saint Emilien de Durostorum martyre sous Julien. Oxford. 1964. ibidem. M o m i g 1 i a n o.Pulpea ( — Pr. 1880. 3 vol. p. Creştinismul în provinciile rom ane dunărene ale Iliricului la siîrşitul sec. Julian and Hellenism. Paris.(i. Der Kaiser der Römer gegen den König der Juden. L e i p o 1 d t. K aiser Julian und des ludentum. 110. germ . de H. engleză by M. . Cirillo Alessandrino. Aberdeen. V I--531 p.1 rom. Leipzig. . Bucureşti. 1962. W . philosèm ile. V o g t . Prof. Paris. Trad. Teubner). B e n o i s * . Torino. C . R. M olwaukee. Coman. G e f f c k e n . LXII (1944). N e u m a n n . L'imperatore Giuliano Ï Apostata. II regno dell'Im peratore Giuliano. 4. 1880. A n d r e o t i. ilkin. în «A nalecta Boll.». Les Belles Lettres. Julian i Im peratoris Librorum contra christianos quae super sunt. 478 p. în «Bis. München. Răm ureanu.. 1959 . I. Aria Sanctorum Jiilii.270 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ Idem. J. Leipzig. Giuliano ¡'Apostata. 1868. 1975. R. T. p. 7— 8. 1942. X X X I (1912).. Julien VApostat. Ju lien ¡'Apostat. Leipzig. B o w e r s o c k . p. t. 304 ‘ O?. 1978. Darm stadt. liosrliiu-. L'ailaire du Tem ple d e Jérusalem . X V I (1964). R. Bucureşti. 1940. nr. 4-a. K. A kadem ie der W isenschaften. 1977. Bologna. Sí. 373— 3 7 7 ... Lupta împăratului Iulian îm potriva creştinismului. IV (in folio). 263 ş. De l'histoire à la lég en d e (331— 1715). Saints de Thrace et de M ésie. în «The Jou rn al of Jew ish studies». fr. I et II. R i c h t e r . par F. N. Milano. Berlin.nuli. C e r a n . An in tellectu al biographie. II Contra G alilaeos dell'Im peratore Giuliano e il Contra Julianum di S. Prutul SI. K aiser Julianus. ¡ D o u g l a s Simpson. 1914. 1963. (B. 1936. (336— 363). Paris. . E g g e r . 1930. Leipzig. B l a n c h e t i è r e . Julian Apostata. B r o w n i n g . . 1 vol. in «A nalecta Bollandiana».M é c h i n r L'IŞmpereur Ju lien ou le rêv e calciné. P r . Fase. R i c c i o 11 i.1 4 0 . L'attitude d e ¡'Eglise en vers la politique antichrétienne de l'em­ pereu r Ju lien ïA p osta t .

1923. 626— 634 . 1956. I. Norm an H. 1968. 1950. K. Paribeni. An Introduc­ tion to the ep o ch of Justinian the Great. 1951. Idezn. C h a r a n i s. S t r a t o s .. 1953. vol. W. Church and State in the Later Roman Empire. Pentru Iustin I (518— 527) : A.. 1969'. p. siastical N. Das Zeitalter Justinians. Justin the First.. B a r k e r . r Pentru A nastasie I (491— 5 18): C. 9— 32. E g g e r. L i p p o 1 d. Justinian und T eheodora. 1 B.'il tz X z i xoü ’IouaxiMiäMoO naxa x*)v Ipiv 7tepi xà xpi® oi xîfaX aia v-aî xîjv E’oinou. 1980. R. 413 ş. I d e m .ang. Kosmos.. III. K i n g . II. Pentru împăratul Graţian (375— 383). 1960. 1961. M adison. Trad. Cambridge. Munich. 1936. 685— 711. p. 1 9 6 5 . 1963. Berlin. t. 118— 260. C a p i z z i . V a s i 1 i e v. R u b i n . Grupe. L’im peratore A nastasio I (491— 518). Byzance et les Francs.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) G.'rjy auvoăov. Wolff. P. t. în cerca te d e m onografie asupra cetăţii Drăstoru !— SUistra. t.ance au V II-c siècle Vol. 1951 . 137— 153. II regno dell'im peratore Graziano. W. A. 1— 17. The Dynasty of V alentinian and Theodosius the Great. B r i d g e . Thesalonic. 2. The religionsp oiicy ol Anastasius the First. Cambridge (M assachusetts). A. p. V.antium in the VII-th cent. By/. Leipzig. 1957. II. München. Stuttgart. H e e r i n g . Die Religionspolitik d er K aisers Theodosius d er G rosse. V (1929— 1930). T. 1974.. ' Pentru împăratul H eraclie (610— 6 4 1 ): A. D. R. din limba engleză de Engl. Justinian and his age. Jen a. în «Sitzungs­ berichte der B ayer. 1913. The first two y ears of em peror Theodosius I. 39 ş. L'Empereure Maurice. Bucureşti. A tena. în «A ctes du X -e Congrès intern. Die Entstehung der K aiserlichen Synodalgewalt. La crisi im periale d op o T eodosie. p. p. Popa-Lisiseanu.u. Theodosius der G rosse und seine Zeit. II.. T heodora. în «Byzantion». . A. Akad. 2-nd edition. 'H è*xXi]aiaatr/. Gigli. fase. E h r h a r d . 634— 641. I. 1966. U r e. în limba n eo -g reacă. J. 1939 .u. 1981. Ed. 602— 626 . Les prem iers H èraclides et la lutte contre les A rabes. Tesalonic. Amsterdam . Justinian I und die Patriarchate von Rom und Konstantinopol. Paris. Studienheft. Lübbe. P. Santo M azzarino. Aufstieg und Herrschaft einer byzantinischen K aise­ rin. p. în «Journal E ccle­ H istory». Bologna.. Calw ey. Der erste T heodosius. Justinian and the later Roman em pire. Stilicone. 1942. în Cam ­ bridge M edieval History. Da Dioclezian alla caduta deW Impero d'O ccidente. Leontius and T ibe­ rius. A thènes 1956. Band. Baynes. I. N . By/. Ensslin.1 . 1960. Pentru Justinian I (527— 565j : R. The Emperor T heodosius and the establishm ent of Christianity. M iddlesex. 1971 P. Chrysos. 1980. . K aiser Justinian. Paris. A. L'Empire ch ré­ tien (325— 395). Christentum». Bizanţul în secolu l VIL T. în «Kirche und O rthodoxes und ev. W.1 9 6 9 . Ensslin. E. N. I. der W issensch. 1927. Roma..uEviy. Paris. Pentru T eodosie cel Mare (379— 3 9 5 ): A n d r e Piganiol. T. W . 2. Staat und K irche von Konstantin der G rosse bis Theodosius d er G rosse. M adison-W isconsin. I. vezi : G. e-e éd. Glanz und G rosse des byzantinischen K aiserpaares. Byzance et ¡'Orient sous les xucceseurs d e Justinian. 194. London. 15 (1964). Justinian II. Roma. . de Byzantinologie à Thessalonique 1953». Byzance avant ITslam. Goubert. Idem. 1. Philhist. B r o w n i n g . 1972. 1969. Klasse. Istambul. Paris. t. Roma.1 9 6 6 . Harm insworth. K aiser V alentinian I (364— 375).

p ro f. Siria sau A sia M ică erau intens creştinate pînă şi în regiuni rurale. mai ales după ce schim barea m oravurilor şi a credinţei adusese şi în Im ­ periu o singură şi o prosperitate econom ică mult deosebite de stările de criză din secolul al III-lea. V şi V I mai existau pînă şi în aceste părţi mulţimi nenum ărate de oameni încă neconvertiţi la creştinism . Palestina. profesori şi medici. au m ărturisit că nu-. de aceea au fost biciuiţi şi întem niţaţi. iar cel de Răsărit. B o d o g a e . afară de linia aceasta «dură». E drept că acest lucru va li cuţit cu două tăişuri : făcîndu-şi din B iserică o aliată. Imperiul de R ăsărit n-ar fi avut şansa de a dura încă 1000 de ani după încetarea celui de Apus. Desigur. care-i dădea elan şi ascendenţii de ordin cultural asupra tuturor supuşilor şi mai ales asupra popoarelor din jur. M ărturii suficiente ne dau nu numai actele Sinoadelor ecu ­ m enice şi locale. pentru ca pe urmă să fie în cre­ dinţaţi b isericilor să-i înveţe doctrina creştină». în cet-în cet se va gred za. filozofi. după ce au fost descoperiţi şi torturaţi. doşi va păstra mai departe atributul de «roman» — atunci vom înţelege că dacă n-ar păstra orientarea creştină. mai paşnic. totuşi în veacu rile IV. la Bizanţ. T. Totuşi. după cum cereau acest lucru atît m otivele de strategie politică şi m ilitară. cît mai ales cele de ordin econom ic şi cultural.272 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Răspîndirea creştinismului în Răsărit * De bună seamă că «creştinarea» lui Constantin cel M are nu a în ­ semnat im ediat şi creştinarea Im periului său. ' Iată cum afirma la 546 «prea creştinul împărat» Ju stin ian despre cei ce încă nu prim iseră pînă atunci creştinism ul : «Zeci de mii de oameni. Imperiul roman do Apus va sucomba.s creştini. Dacă ne gîndim că la anul 476. N ici m ăcar după ce la 11 mai 330 se mutase capitala lui în Răsărit. linia urmată de Constantin nu mai putea fi părăsită. grăm ătici. din care unii vestiţi şi de neam. cît mai ales decretele im periale şi scrierile m arilor Părinţi şi scriitori bisericeşti. unii din împăraţi au căutat să facă din ea nu numai «Biserică de stat» ci şi m ijloc de * C ap itol re d a c ta t de P r. prevederile C odicelui teodosian ori închiderea şcolii din A tena (529) de către Ju stinian sînt numai cîteva momente din procesul atît de com plex al creştinării Imperiului. Episoadele Iulian A postatul ori Hipatia din A lexandria. creştinările cele mai multe au urmat drum mai firesc. Chiar dacă unele provincii orientale ca Egiptul.

Să nu uităm că prin nestorieni credinţa creştină a ajuns să fie cunoscută pînă în Turchestan. dar şi din pricina unei intoleranţe crescînde a B isericii mai bine-zis a B isericii «greceşti» faţă de celelalte (siriană. Să le luăm pe rînd. A celaşi lucru se va întîmpla în seco ­ lele IV — V I cu B isericile arm eană. iar în seco lele III— IV şi cîntări şi slu jbe respective. China şi M ongolia. M ai trebuie să spunem cîtev a cuvinte şi despre căile prin care creştinism ul a făcut progrese în Răsărit. E ceva în spiritul grecesc de a vedea în chip dem ocratic şi pentru alte popoare şi pentru alte Biserici aceeaşi îndreptăţire. abisiniană etc. Dintre popoarele răsăritene creştin ate în perioada aceasta amin­ tim pe armeni. 1. B iserica siriană îşi avea încă din veacul II Scriptura tradusă în limbă proprie. Fiind de la început patria creştinism ului. Este azi. cînd istoria şi vrem ile ne cer să ne apropiem din nou unii de alţii. A fost o mare fe ­ ricire că. Deşi ţinutul 18 — Istoria bisericească . Nu-i de m irare că şi poporul «barbar» al goţilor şi-a primit traducerea B ibliei tot din Răsărit. copţii egipteni şi e tio ­ pieni. arabă etc. popoarele din vestul A siei şi din sud-estul Europei au trăit d eja o experienţă de libertate. nubieni etc. In A rm en ia vom avea prima biserică naţională înainte chiar ca în Im periul roman creştinism ul să aju n gă religie de stat. coptică. păcat că acestea au fost strivite. s-a aju ns la grele su­ ferinţe şi chiar la dezbinări dintre Biserica-m am ă şi B isericile nestoriană şi m onofizite. georgieni. au cîntat şi s-au rugat în limba lor. Popoarele şi B ise­ ricile Apusului au avut şi ele în primul mileniu liturghii şi tradiţii de rugă p ro p rii. provinciile răsăritene au cunoscut din prim ele veacuri o largă autonomie şi apoi şi autocefalie. dar au fost mult ocazii cînd ea a stricat şi unuia şi celeilalte. au respirat duh ecum enic. înainte de a se greciza şi deci înainte de a se îngusta unghiul de vedere al creştinilor răsăriteni. A cest lucru în Apus n-a fost posibil. georgiană.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 273 dom inare cezaro-papistă. coptă. dezbinare care durează pînă azi. iar atunci cînd — din pricini de ordin extern. o datorie de prim ordin de a reconsidera în duh de sinceritate şi iubire dorinţa M întuitorului şi a A postolilor : de a fi cu toţii una. indieni. armeană. arabi. perşi. Au fost momente cînd această colaborare a a ju ta t şi statului şi B isericii. arabă. în cît abia le-a mai ră­ mas am intirea.) — nu s-au ştiut m enaja interesele lo cale şi specificul spiritual al acestor popoare.

în că G rigorie folosise în locu l limbii siriene limba arm eană în predică. că nu pentru multă vreme. iar reslul di' bizantini. C el mai mare ierarh a fost atunci S a h a c (îs a c ) c e l M a re (390— 440). anexînd teritorii din ea sau chiar supunînd-o îndeo­ sebi pentru poziţia ei strategică. R eligia dualismului persan renăscută cu fanatism de regatul sasanizilor (224— 640) n-a putut atrage pe ar­ m enii dornici după independenţă.274 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ muntos al tării i-a aju tat pe armeni să-şi apere mai uşor independenţa. G rigorie a murit la adînci bătrîneţe. totuşi cele două mari puteri Persia şi Bizanţul se vor am esteca ade­ seori în viaţa ei. acesta şi-a schim bat atitudinea. : In A rm enia s-a introdus. Ca să scape de un m ăcel organizat de trupele persane. Un descendent al său A r is ta g e va prezenta B iserica armeană la Sinodul I ecum enic din N iceea (325). Şi astăzi Ecimiadzinul este cea' mai mare m înăslire şi centrul B isericii arm ene. form aţi de el în credinţa creştină. principiul ereditar. Ce folos însă. Po la 385 cea mai maro parte (4/5) din A rm enia e anexată de perşi. ultimul deseori- . după modelul preoţiei leviţilor. Tiridate trim ite acum pe G rigorie la C ezareea să fie hirotonit. ajungînd — după tradiţie — să mai lase n ecreştinate doar 17 fam ilii. aşezînd ca titulari pe fiii foştilor preoţi păgîni. amintim de N c r s e s c e l M a re (353— 379). iar de acum G ri­ gorie organizează B iserica cu centrul la Ecimiadzin. mai ales în urma unei vindecări m iraculoase la care ar fi contribuit şi Grigorie aruncat de el în închisoare vrem e de 15 ani. prieten cu Sfîntul V asile al C ezareei. de la care a luat exemplu. Salvarea a ven it to t prin Biserică. Jvicrri caro n-a fost înţeles de reg ele Pap. întem eind m înăstiri şi aşezăm inte de binefacere. care l-a otrăvit pe m otiv c-ar imila pe greci. a fost Ia început persecutat de regele T irid a tc II (261— 317). locul unde — după tradiţie — însuşi Domnul Unul-Născut s-a coborît să-i fixeze altarul. întors în ţară. arm ata şi sfetnicii lui se botează (între anii 280— 301). Dintre urmaşii acestuia. dar mai ales fam iliarizaţi cu credinţa creştină. tînărul descendent dintr-o fam ilie regală G rig o rie supranumit L u sa v o riţ = Lu­ m inătorul (f 332). iar conducătorul oi «culolicos». Do atunci B iserica arm eană se declară autocefală. G rigorie a mai înfiinţat încă 12 episcopate. iar la întoarcere însuşi regele. cîştigat pentru credinţa creştină. dar rolul de conducător al poporului îl ia acum catolicosul cu adunarea clerului şi poporului. s-a refugiat în C ezareea Capadociei. A rătîndu-se ca un adevărat părinte. pentru că la 428 regalul armean încetează. dar în urma unor îm prejurări zguduitoare. unde arhiepis­ copul Firm ilian l-a.

«cel ce te-ai răstignit pentru noi». în Ioc de «fire». Tocm ai în anul 451. ar­ m enii ţin un monofizism moderat. amîndoi istorici cunoscuţi. după cum s-a făcut şi popularizarea multor scrieri patristice din părinţii sirieni şi greci. mai ales sub îm păratul H e i a d i e (610— 641) de a reveni la ortodoxia calcedoniană n-au dat roade tot din m otivele am intite. care voia. aju nsa acolo ca roabă de război. C elebri au mai fost şi polem istul Eznic. cînd se ţinea Sinodul IV ecum enic la Calcedon. precum şi E lise şi M oisi de la H orene. După 485 s-a restabilit' pacea între bizantini şi perşi. legat mai mult de unele expresii mai puţin fericite. La anul 410 era gata traducerea B ibliei după versiunea siriană (P eşito). La fel s-au introdus slu jbele sfintelor Taine şi ierurgii. nu au reuşit. C ontinuele războaie dintre sasanizi şi bizantini exp lică de ce la Sinoadele II. C elelalte elem ente din cultul şi trad iţiile lor (cu excep ­ ţia unor influenţe iudaice despre jertfe. arhimandritul M esro p . iar la 432 o a doua ediţie şi după Septuaginta. sinoadele de la V a g a iş a p a t (491) şi Tvin (525). în fond. Sfîntului V asile şi Sfîntului Ioan Gură de Aur. b i­ zantinii n-au făcut-o. ca şi unele deosebiri privind postul şi alte puncte de mai m ică im portanţă). arm enii se răsculaseră contra perşilor. născoci alfabetul arm ean după modelul celui sirian. au declarat că ţin de acum monofizismul. trim iţîndu-le episcopi sau învăţaţi greci. Prietenul acestuia. însuşi cato-licosul Io s ii a murit ca m artir în 543. 2.PER IO A D A A D OU A (325— 787) 275 dent al Sfîntului G rigorie Luminătorul. poate dintr-o traducere greşită a term enului «cpooi?» prin «persoană». în cît . III şi IV ecum enice au lipsit cu totul episcopii armeni. Cu toate că le prom iseseră ajutor. introducînd — pe lingă imne proprii — şi elem ente din liturghiile Sfîntului lacob. dar curind după aceea. a în g rijit pe un copil bolnav atît de bine. Sahac şi M esrop reform ează litur­ ghia arm eană. aşa încît de acum nici în cercările perşilor de a sparge unitatea arm enilor trim iţîndu-le episcopi sirieni şi nici cele ale bizantinilor. în cercările făcute ulterior. H en o tic o n u l lui Zenon. poate şi din anti­ patie p olitică faţă de «greci». primind totodată şi adaosul la trisaghion făcut de Petru Gnafevs. care voiau să Ie impună cre ­ dinţa m azdeistă a lui Zoroastru. Din A rm enia creştinism ul s-a răspîndit şi în G e o ig ia sau I v iiia şi iată cum : Prin anii 320 o credincioasă arm eană N in a sau N un ia. sînt ortodoxe. Cei doi prieteni. la care au luat parte şi episcopi georgieni şi alani.îm păcarea dintre nestorieni şi m onofiziţi a fost aprobat şi de armeni.

s-a d eclarat autocefală. Amintim ca m artiri pe A b o din T b ilisi . R avagii m ari a făcut m ahom e­ danismul : m înăstiri şi biserici vech i au fost distruse. şi la 491 şi 525 s-au d ecla­ rat m onofiziţi. în cît Nunia a fost chem ată şi la regina. n ici georgienii n-au participat la S i­ nodul IV ecum enic de la C alcedon. R e­ gele M irian n-a dat atenţie prea m are faptului.276 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ acesta s-a vindecat în mod neaşteptat. dar odată cînd a ajuns într-un impas într-o pădure. despărţindu-se astfel de armeni. dar acest fapt a fost numai ceva trecător. regii A rc il şi V a h ta n g s-au răsculat adeseori îm potriva perşilor invadatori. s-a introdus liturghia bizantină şi s-a putut astfel păşirii specificul propriu al culturii georgiene. Drept mulţumită pentru ajutorul dat. de acum bine organizată în 2 eparhii. care erau tot mai dese acum. care botează pe rege şi poporul său. din Cipru şi Bitinia. patriarhului de A ntiohia revenindu-i doar dreptul de a . de la Athos.1 hirotoni pe cato lico s ori de a trim ite un exarh în caz de vacanţă sau de tulburări eretice. sub împăratul H eraclie (610— 641). în seco lele V şi V I cu arma în mînă. că ju risd icţia scaunului antiohian va fi încetat de acum. Probabil că prim ejdia incursiu­ nilor arabe. fiind un profund cunoscător al literaturii ascetice creştine. căreia i-a insuflat încredere în Dumnezeul creştinilor şi prin rugăciune. V estea a făcut vîlv ă atît de mare. în tăriţi îndeosebi prin contactul strîns cu cen trele m onahale de lingă Ierusalim . IVlru Ivirul era o m arcantă figură în secolul V III. georgienii revin la formula calcedoniană sub catolicosu l K irian I. şi-a adus am inte de rugăciunile creştinilor şi a invocat şi el pe Dumnezeu. regele a trim is în anul 326 soli la împăratul Constantin cel M are să-i trim ită m isionari.o cărţi creştine. în tre 390 şi 550 s-au tradus Biblia şi principalele cărţi de slujbă în limba georgiană. aşezînd ca prim episcop pe lo a n ca sufragan al său. întrerupe buna dezvoltare a B isericii georgiene. am estecul perşilor şi bizanti­ n ilor le-a stat de multe ori în cale în drumul spre independenţă. m ajoritatea popu­ la ţie i islam izată prin teroare. Constantin trim ite pe patriarhul Eustaţiu al A ntiohiei. Nu e sigur dacă Sinodul trulan din 692 recunoaşte au tocefalia B isericii georgiene. Ca şi arm enii. Sinai. unde de timpuriu se întîln esc şi călugări georgieni s-au tradus şi în limba lor niull. ceea ce înseamnă — ca şi în A r­ menia — că B iserica georgiană. Ca şi în Arm enia. Sub V ahtang (446— 499) se amin­ teşte de primul catolicos georgian. bolnava s-a vindecat. La începutul secolului V II. din 451.

răscum părînd cu bani 7000 de prizonieri perşi. cînd în favoarea unuia. nestorienii cîştigară bunăvoinţa regelui V a ra n es. în 325. 4. La N iceea. cum s-a văzut şi din istoria maniheismului. ci şi cu alte popoare din sud şi din nord. 3. Epoca de aur a literaturii si­ riene a atins culm ea dezvoltării sale pe vrem ea S tîn tu lu i E frem Şirul ( t 373) supranumit «lira Duhului Sfînt». centrul cel mai im portant a rămas N isibi. La anul 343 începe o epocă de 35 de ani de crudă persecu ţie a creştinilor de către regele persan Ş a p o r II. I a c o b c e l M a re ( f 338) a ilustrat v estita şco ală siriană prin predicile lui m orale. în schimb. în anul 418 izbucni o altă persecuţie ce va dura 30 de ani din pricina episcopului A b d o s din Suza. Se ştie că de la georgieni în secolul V I s-a extin s creştinism ul şi spre nord la populaţiile vecine : alani. de pe ţărmu­ rile M ării N egre şi Caspicei. şi din Nisibi. N isibi se afla sub stăpînire persană. r e g e l e A r c il (t 727) etc. ţani. unde «şcoala perşilor» a fost întem eiată în anul 306 de Sfîntul Iacob ( t 338). P e şito . vech ea cetate a regilor A bgar şi patria primei traduceri siriene.000 m a rtiri! După o linişte de 40 de ani. participa şi Io a n episcopul Persiei. pînă ce la 628 i-a zdrobit îm păratul bizantin H eraclie. La începutul secolului IV din două centre au radiat spre Persia m isiunile creştine : din Edesa. dar aceştia îngăduie —•din ură faţă de bizantini —• desfăşurarea liberă a creştinism ului la ei. pentru gingăşia şi m ăiestria imnelor şi rugăciunilor lui pline de evlavie. cînd a altuia. centrul b isericesc a răm as la M zehet. Se ştie că în tot timpul dinastiei sasanide. instigat de m agi şi de e v r e i: Se vorbeşte de 16. între Tigru şi Eufrat. m ărturisitor în persecuţia lui D iocleţian şi participant apoi la primul Sinod ecum enic. din anul 425. lazi. cînd şcoala de la Edesa a fost închisă. creştin ii s-au înm ulţit încă înainte de anii 300. perşii au fost mereu în luptă nu numai cu bizantinii. iar peste 1 0 ani cad sub arabi. . S fin ţii D aniil şi C on stan tin (f 715). cu toate că era dominată politic de cercurile fan atice ale preoţilor mazdeeni şi dualişti. In tot acest răstimp teatrul de luptă se schimba. După 489. In P e r s ia de sub dinastia sasanizilor (226— 636). Se ştie că după anul 363. Pentru cei răm aşi ortodocşi. abasgi. Spre miazăzi de A rm enia se înregistrează în perioada a Il-a pro­ grese m ari printre m e s o p o ta m ie n i. care a incendiat un templu persan.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 277 (| 6 8 6 ).

arabă. după 5 luni de episcopal. pe care o va mai ilustra după el şi alţi mari dascăli şi m isionari ca N a rses. C ărţile lui erau tra­ duse de timpuriu în greacă. m arele dascăl Efrem Şirul va trece cu colaboratorii lui în Edesa. predicînd ca nimeni altul înfrînarea. dar peste 14 ani îi răzbună îm păratul bizantin H erad ie.273 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Ultima persecuţie persană are loc sub regele C o s r o e la anul 614. slavă. în Persia propriu-zisă.i marelui anahoret Is a c S im l. După jum ătatea veacului V. cîtev a m ilioane. C el mai im portant sinod e cel din 499 de la Seleucia. respectiv l-au adorat pe Hristos. La începutul secolului V avem şi un episcop diplomat M a iu ta din M aiperkal. chiar şi episcopii. conduşi de vreo 2 0 0 de e p i s c o p i . M ult a influenţat şi teolo­ gia ascetica . care. R ab u la (toţi în secolul V). toi atîtea căi spre desăvîrşire. fără podoabe ca cele bizantine. la triburile ungro-turce de lîngă Ura Ii şi Turchestan. De la sinodul din Seleu cia din 497. Pe la sfîrşitul perioadei a Il-a rolul «patriar­ hatului» nestorian de Seleu cia-C tesifon se fundamenta în cadrul isto­ riei creştinism ului prin referirea la Avraam din Haran şi cei trei magi. Numărul lor va creşte vertiginos. care l-au vestit. Cînd în 363 Nisibi cade sub perşi. trezvia şi munca manuală. La sinodul din Seleu cia din 486 s-a definit «crezul» B isericii nestoriene : «M întuitorul e Dumnezeu perfect şi om perfect» . etiopiana. «nu ne trebuie confuzie ca în monofizism». Conştiinţa de sine a nestorienilor ajunge la apogeu cu toată apă­ sarea musulmană. p olitica stalului persan a fost deosebit de favorabilă faţă de nestorienii alungaţi de bizantini. modeste. trim is în m isiune la Bizanţ. unde în 410 şi 419 se ţineau sinoade. Iha. unde la c o b A ir a a te expunea pe la 350 în acrostih învăţătura creştină. tot la o «şcoală a perşilor». în acelaşi timp au înflorit şi alte centre. num ele ]ui N estorie este pomenit alături de ale m artirilor. ajungînd chiar şi în Sum atra şi în China (pe la 779). la tibetani (unde influenţară şi asupra cultului local lama). Cam în aceeaşi vrem e înflorea şcoala din S e le u c ia -C te s ifo n . s-a rctias intr-o m înăslire. care vor cunoaşte acum o înflorire excepţională. B isericile lor erau sim ­ ple. încă pe la anii 600 ei făcuseră convertiri din nordul A rabiei pînă la hunii din Crim eea. C l e r u l era căsătorit. ce afirmau independenţa canonică faţă de scaunul de A ntiohia. de pildă la M oşu l. P ăcat că popoarele de stepă vor distruge aproape total această operă im presionantă. .

. B isericile creştine din India devin monofizite. pe la m ijlocu l se­ colului V. din C oelesiria şi pînă la poalele muntelui Sinai şi golful A caba. ce întreţinea legături de prietenie cu Bizanţul. Din acel timp. O altă cruce cu inscripţii în dialect indian (secolul VII) s-a păstrat în biserica din Kottayam . De pe la anii 800. M au v ia. era dependentă de scaunul A ntiohiei. Limba de cult era siriana. Pe acea vrem e. odată cu în ch eierea acordului de pace cu Bizanţul. Dar au răm as şi com unităţi ortodoxe. De asem enea şi S im ion S tîlp n icu l şi cuviosul monah E ftim ie s-au bucurat de mare cinste printre arabi. cum spun scrii­ torii Eusebiu de Cezareea. 6 . în per­ soana venerabilului călugăr M o ise. căpetenia p olitică a unui alt trib arab. Din cauza persecuţiei regelui Şapor sute de m eşteri persani se refugiază în M a la b a r . legătura cu Persia s-a rupt pentru aproape 600 de ani. Tradiţia despre evanghelia dusă în India de Apostolul Toma era vie în secolul IV. D atorită contactului cu Persia. B i­ serica indiană a fost mult timp nestoriană. S-a păstrat şi o cruce cioplită în piatră neagră cu inscripţii din vrem ea sasanizilor. pe coasta apuseană a Indiei. păstrate pînă azi. pentru arabii din ju ru l muntelui Sinai. Din secolul X V II. creşti­ nismul a pătruns graţie apostolatului erem iţilor din pustiul arabic. G rigorie Teologul şi Am brozie. C eva mai bine s-au păstrat creştin ii torniţi din Mcilcibar. centrul bisericesc din M a­ labar.PER IO A D A A D OU A (325— 787) 279 5. în timpul domniei îm ­ păratului A n a sta sie (f 518) a trecut la creştinism A lm u n dar. eliberîndu-se de tradiţiile aduse de m isionarii rom ano-catolici. cum s-a numit după ce a fost botezat de călugărul Eftimie. Un alt trib arab a> avut în decursul secolului V un scaun episcopal la Jita b e . A cest episcopat arab se afla sub ascultarea scaunului de la Ierusalim . a primit episcop pentru supuşii ei creştini. a patra eparhie creată pentru triburile arabe din jurul Damascului. s-a creat un episcopat sufragan Patriarhiei de A lexandria. unde domina nestorianism ul. o principesă saracenă. şi-a primit căpetenie b i­ sericească chiar pe propriul lui şeic A s p e b e th o s sau P etru . B iserica indiană e autoceaflă. în fine. Pe la 372. unde li se dau însem nate privilegii. Un al treilea trib. La Sinodul I ecum enic semnătura episcopului «loan al m arei Indii şi al Persiei» vrea să însemne că încă de atunci exista în India o B iserică sufragană celei persane. în veacu l V I n e­ gustorul C o sm a « In d icop lev stu l» m ărturiseşte că a întîln it multe co ­ m unităţi creştine sub conducerea cîtorva episcopi. Printre triburile a r a b e de la hotarul sud-estic al Imperiului roman.

şi-au cîştigat m erite nepieritoare. se puteau mîndri cu b i­ serici şi ininiisliri. bastioanele păyîne unul după altul.280 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Cu toate că părţile nordice ale A rabiei au fost cercetate de nu­ m eroşi m isionari creştini şi săm înţa învăţăturii lui Hristos a fost arun­ cată pînă departe în ţinutul N edjed. Pe seam a acestor arabo-creştini au fost înfiinţate trei biserici în Tarafan. bucurîndu-se de spri­ jinu l împăratului. Din cauză că la 616 partjea cea mai mare a A rabiei a ajuns sub dependenţa perşilor. a activ at ca predicator în decursul anilor 350— 354. care-1 răsturnă. Incepînd cu anul 522. aşa-num iţii «creştinii lui Toma» au fost atraşi spre nestorianism . încă de la începutul secolului al III-lea era împîn/ită cu o reţea de biserici episcopale. printre care şi pe regele hom eriţilor. a propovăduit creştinism ul sub form ă ariană. Odată cu această învăţătură greşită şi-a făcut in tra­ rea printre creştinii de acolo şi monofizismul. primul oraş al O rientului. episcopul T e o iil. în cercul retorilor şi al filozofilor. Deşi o parle a Asiei M ici. 7. arhiepiscopul de mai tîrziu al Constantinopolului. a putut distruge. vech ile san c­ . elenism ul mai avea încă forţă vitală. creştinii arabi sînt persecutaţi de acest rege iudeu. ridicînd pe pămînlul «Tării făgăduinţei» biserici m onumentale. creştinism ul ajunge dominant în decursul secolului IV. în aşa-zisa «A rabie fericită». toate centrele mai în ­ semnate'. iar în decursul seco ­ lului IV creştinism ul va înregistra o victorie importantă. pentru consolidarea creştinism ului. Cu cea mai mare ten acitate s-a menţinut păgînismul în Gaza din F ilisteea. La sfîrşilul secolului al IV -lea. In Palestina. în ţinutul apusean al Siriei. trim isul împăratului Constanţiu. educat în ale credinţei de Eusebiu al Nicom idiei. atît împăratul Constantin cel M are cît şi mama sa. în ţinutul Fen iciei de la litoralul mării. îm părăteasa Elena. cu ajutorul călugărilor. îm potriva misiunii creştine din Yem en au reacţion at iudeii care vor reuşi să dea hom eriţilor un rege iudeu. Ioan Gură de Aur. nu se poate vorbi de o B iserică unitară şi naţională arabă. în sudul A rabiei. Aden şi Hormuz. în aju tor e chem at regele Etiopiei. A cest episcop. de cari' ne vorbeşte Sfînta Scriptură. printre h a ja riţi sau hom eriţi. Duh-Novas. cîştigînd pe mulţi arabi din Yemen. făcînd ca păgînism ul să-şi continue existen ţa pînă prin secolul V. în cetatea A ntiohiei.

vechea scriere cursivă. B iserica egipteană nu a fost cîştigată de propaganda arienilor. VII. Lycopolis. în Egipt. numărînd aproape 100 de eparhii. a fost îm ­ p rejurarea că începînd cu secolul IV. după ce a primit unele adaptări şi transform ări.PER IO A D A A D OU A (325— 787) 281 tuare păgîne au continuat să-şi m enţină poziţiile. Cu toate că în acest oraş. 8. pe insula Philae. M isionarii creştini au putut desfăşura o activitate bogată şi încununată de succeis. Pe nesim ţite. 13). Cu toate acestea. a simţit păgînism ul că pierde cu totul terenul. 4 6 . 10. în extrem itatea sudică. Is to r ia b is e r i­ c e a s c ă VI. Aşa. A bia cînd au fost dărîm ate faimosul Serapeum şi celelalte sanctuare păgîne. B iserica îşi avea organizarea ei proprie. 42. Un alt factor care a aju tat cauza creştină. 11. In secolul IV. aproape întreg Egiptul era împînzit cu biserici creştine. nu se poate afirma că păgînismul era zdrobit. U rm area a fost că păgînii şi-au putut practica nestingheriţi cultul în templul zeiţei Isis. unde totuşi în decursul secolului al V l-le a mai existau puternice colonii păgîne. Dintre cen trele eparhiale mai însem nate amintim pe cele din Pelusium. limba m aternă a fost întrebuin­ ţată de oam enii B isericii în scopuri m isionare. A rsinoe. Herm opolis din Tebaida şi cel din B eren ice din Libia pentapolit)ană (Eusebiu. N icopolis. m arele sanctuar al Isidei a trebuit să fie cruţat de teama tribului blem ienilor de dincolo de hotare. care erau în dependenţă de scaunul A lexan ­ driei. cît şi în alte locuri secrete. în timpul disputelor dogm atice. greoaie şi nepractică. . deşi exista o puternică colonie creştină. m etropola de unde radiau razele bin efăcătoare ale soa­ relui învăţăturilor M întuitorului era A lexandria. încă de la sfîrşitul secolului al II-lea dăinuia faim oasa şcoală cateh etică. In întreg Egiptul. păgînismul a putut să se m enţină în tot cursul secolului IV. atît în A sia. iar m isionarii m elitienilor mai curînd au întărit decît au slăbit unitatea avîntului monahismului ortodox. Frigia şi Licia. fiind însă continuu supravegheaţi şi urmă­ riţi în acţiunile lor de conducătorii B isericii egiptene. cît şi în Caria. de pildă. fiind acom odată limbii autohtone a copţilor. A lături de propaganda şi m isiunea bisericilo r episcopale şi a clericilo r exilaţi în părţile de nord şi de m ij­ loc ale Egiptului. Thmuis. 40. un m erit deosebit şi-au cîştigat călugării. 26 şi V III. e înlăturată de alfabetul grecesc.

M eritul lui Frum enţiu a fost că a introdus şi v o c a le 1în scrierea etiopiană.să accepte să fie sfinţit episcop al abisinienilor. obţinînd chiar posturi de înaltă . creştinism ul a pă­ truns graţie a doi tineri din Tir. P. Cu excep ţia celor doi tineri. In A b isin ia . sau în regatul azumitic etiopian.r ă s pîndirea credinţei creştine. atît M eropiu cit şi însoţitorii lui . Frum enţiu a plecat spre A lexandria. ajutînd-o la conducerea ţării şi veghind ca tînărul fiu de rege Aizana (Ezana) să prim ească o creştere îng rijită. am in­ teşte în lucrarea sa (1. Frum enţiu şi Edesiu sînt aduşi sclavi la curtea regală din Axum (Auxuma). cei doi au continuat să trăiască la palat.G. 3 la M igne. nepoţii învăţa­ tului filozof M ero p iu din Tir. Cosma Indicoplevstul. reuşind . unde tocm ai fusese hirotonit episcop Sfîntul A tanasie cel M are. pirul atunci alcătuită numai din consoane. Intorcîndu-se la Axum. . că în A bisinia erau biserici. A bisinia a continuat totuşi să răm înă ortodoxă.răs­ pundere la curtea regală. L X X X V III. episcopj. recăpătîndu-şi libertatea. A juns într-un port al acelei părţi. care s-a bucurat d e . preoţi şi mulţi călugări ortodocşi. în timpul lui Constantin cel M are (306— 337). a cărei dezvoltare a mers m înă în mină cu creştinarea lor.sînt omorîţi. Frumenţiu a botezat la 350 pe regele A iz a n a şi pe fratele său S aza n a şi apoi pe rînd o parte însem nată: a poporului. m arele A tanasie l-a înduplecat .. La 356. să se con ­ form eze adevăratei credinţe reprezentată prin episcopul arian Gheor. După m oartea regelui.282 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ 9. la stăruinţele regineimame. Constanţiu a crezut că prin acest m ijloc va reuşi să-l atragă şi pe Frumenţiu. 169). de partea arienilor sau îl va com promite în faţa înalţilor săi protectori. După unii istorici actul sfinţirii a ¡avut loc la 328 sau 329. precum şi succesele obţinute în predicarea ş i. împăratul Constanţiu scrie atît regelui. rupînd orice legătură cu A tanasie cel M are. Cînd acesta a luat conducerea ţării. episcopul Frumenţiu. Istorisindu-i toate întîm plările. ' (in alt merit al episcopului Frum enţiu a fost crearea unei litora­ luri naţionale eliopiene. sau curînd după 346. G raţie culturii şi ştiinţei. corabia lui e atacată şi jefu ită de indigeni. F ru m en ţiu : şi Edesiu au părăsit A bisinia.uilorul unei topografii creştine. cît şi fratelui lui să vegheze ca şeful lor bisericesc. acest filozof a întreprins o călătorie de studii în A bisinia.m a re cinste în limpid îm păraţilor Ju stin ian I (527— 565) şi Iustin II (565— 578). după alţii sau ceva înainte de 340. cei doi şi-au cîştigat încrederea regelui. F ru m en ţiu şi E desiu .ghe al A lexandriei.

După o activitate m isionară de doi ani. H. H is to ir e d e l'A rm én ie d e s o r ig in e s à 1071. In ro m ân eşte de V . preoţia ereditară) şi de mahomedanism (poligam ia). D o w l i n g . H is to ir e d e l'A rm én ie. 1910. 1947. H. Paris. 1920. 3— 4. Ca şi în Egipt şi în vestul A rabiei. K r ü g e r . London. a Protos. Paris. Cît despre monofizismul B isericii etiopiene. engleză. III (1951). 1920. 1934. XC1I (1974). Is to r ia B is e r ic ii A r m e n e d e la in t r o d u c e r e a c r e ş tin is m u lu i in A r m e n ia p in ă în z ile le n o a s tr e . P o s ib ilit a te a în t o a r c e r ii B is e r ic ilo r m o n o fiz ite la O r to d o x ie . A bisinia răm îne într-o izolare im presionantă. Ş. Zur E in fü h ru n g d es C h riste n tu m s in A r m e n ie n d u r ch d e n K ö n ig T reiat (T ir k la le s ). dar îşi va păstra trad iţiile vech i creştine. Paris 1910. W . mai mult o form ă ana­ cron ică. 374— 390. bucurîndu-se de sprijinul îm părătesei Teodora. ca şi acolo. tn lim b a ro m â n ă : M i h a i R ă d u l o s c u . Z o h r a b i a n . p. Prof. O r m a n i a n . T h e C h u r c h e a n d F a ith of A r m e n ia . sabatul — alături de duminică. G r o s s c t . N u b ien ii şi b le m ie n ii . P a s d e r m a d j a n.P ER IO A D A A D OUA (325— 787) 283 s-o facă astfel mai uşor de citit. R. K o g y a n. încredinţînd turma spre păs­ torire episcopului Teodor din P h ilae. T o n r n c b i z e. Pr. în că rţile de cult ei sînt ortodocşi. H is to ir e p o lit iq u e et r e lig ie u s e d e 1'A r m e n ie . în «O stk irch lich e S tu ­ dien». A. în «M itropolia M old ovei şi S u cev ei». A. 4. 1978. Paris. în «O rtodoxia». el s-a reîntors la A lexandria. L 'E glise A r m é n ie n n e . 1949. 339— 346. După venirea arabilor în Egipt (640). în veacurile V şi VI. A s p e c tu l n a ţio n a l în e v o lu ţ ia B is e r ic ii • r m e n e . X IX (1970). . nr. London. B is e r ic a A r m e a n ă . P u 1 p e a (Răm ureanu). H isto ry o i th e A rm en ia n s. nr. C ălugărilor se şi datoresc primele imne şi primele traduceri din greacă şi siriacă. A b r a h a m i a n . T h o m s o n . C am ­ bridge (M ass). Printre e i a activat preotul Iu lian din A lexandria. el este mai mult formal. M o s e s K h o r e n a I s ' i . un rol deosebit a avut în dez­ voltarea creştinism ului din Etiopia monahismul. E p i f a n i e N o r o c e l . L 'E glise A r m é n ie n n e ju sq u 'a u C o n c ile d e F lo r e n c e . în «B iserica O rtod oxă Rom ână». 586— 636. T h e A r m e n ia n C h u rch . F. 1.au a c c e p ta t şi ei creştinism ul sub formă de monofizism în timpul domniei împăratului Ju stinian (527— 565). 7— 8. abţinerea de la unele m încăruri. W ürtzburg. M estu rgian. chiar dacă alături de ele sînt şi urme de iu ­ daism (circum ciziunea. un m onofizit înflăcărat. B u cu reşti. în d eoseb i p. London. 1910. 1961. încetu l cu încetul a luat naştere o literatură etiopiană creştină. p. înainte de ven irea arabilor. M. la A lexandria etc. nr. BIBLIOGRAFIE R. B eiru th. p. trad. P en tru r ă sp în c lire a c re ştin ism u lu i in A r m e n i a : P. 447— 515. 618— 621. L. XLI (1965). se am intesc chiar pelerini etio ­ pieni pe la Sinai. p. Legăturile «oficiale» cu Biserica-m am ă a copţilor egipteni a rămas şi aici.

L e s d é b u t s d u c h r is tia n is m e en G é o r g ie d 'a p rès l e s s o u r c e s h a g io ­ g r a p h iq u e s . nr. 1957. Les v e r s io n s g r e c q u e s d e s a c t e s d e s m a r ty r e s p e r s e s s o u s S a p o r II. 1963. Paris. C r u c e a n u . J . 1929. C h u r c h e s in In d ia .. T irag e a part des «A nalecta Bolland ian a». D. H is to ir e p o lit iq u e e t r é ü g ie u s e d 'A b y ssin ie . T. Protos. . L 'e x p a n s io n n e s t o r ie n n e e n A s ie . G r . în ¡«M itropolia M old ovei şi S u cev ei». C o u 1 b e a u x. P en tru r ă s p în d ir e a c re ştin ism u lu i în P ers ia . J a n i n. P aris. X V (1912)r p. T a m a r a t i. în porturi.. B u cu reşti. Rom e. 554— 565. L iv e s a n d le g e n d s o i t h e G e o r g ia n S a in ts. pe liniile mai circulate. în «C haiers d 'h isto rie m ondiale». L’É g lis e g é o r g ie n n e . Cam bridge. E. Ceea ce o interesant de con statat pentru peninsulele Italică şi Iberică. P aris. I s t o r ic u l B is e r ic ii g e o r g e in e . 289— 299. Prim ele com unităţi ştim c-au fost în oraşe. O n o u ă p a tr ia r h ie . B asel. W . T h e In d ia n C h ristia n s o i St. J . P en tru E t i o p i a : N i c o I a e. L a n g. 5— 58.284 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă Pr. B o d o g a e . I.. M adras.le a e c u ­ m en ic . 1905. nr. 3. C alcu tta. O r ig e n e s c h r é t ie n n e s d e G é o r g ie . T o u m a n o f f. în «Echos d'O rient». Prof. p. g raniţele nordice ale Imperiului roman aju n seseră pînă la văile Dunării şi Rinului. L a b o u r t. 577— 592. nr. 1914. P en tru In d ia : P. H. ¡Pr. 1910. 1908. H is to ir e d e la c o n v e r s io n d e s G é o r g ie n s a u c h r is tia n is m e . C o d i e r. 'H ’Ex-zli'iata AiOtoziac. X II (1960). T h o m a s .-iP. 1905. P e e t e r s. Is t o r ia B is e r ic ii A r m e n e p în ă Ia S in o d u l a l I V . Le c h r is tia n is m e d a n s ¡'E m p ire p e r s e s o u s ia d y n a s t ie sa ss a n ic le (224— 632]. 1929. Paris. A s h o rt in tr o d u c tio n to t h e E tio p ia n O r th o d o x C h u r c h . 9— 10. E. D e 1 i u s. E a s tern C h r is t ia n it j in In d ia . Term enul «paganus» în accepţia actuală apare cam din perioada aceasta în documente (Paul Orosiu). Rom e. I (1932). London. 601 p. Delhi. Desigur nu toate populaţiile cuprinse în aceste im ense terito rii erau creştine. G eorgetow n. în «O rtod oxia». L. 1954.. Răspîndirea creştinismului în Apus * La începutul secolului IV. L i v i u S t a n . 34— 73. L 'É g lise M a z d é e n n e d a n s ¡’E m p ire S a s s a n d ie . B r o w n . 1904. M. A ddis A beda. M. de M é n a s c a . B. B ru x e lle s. prof. O l g a L e b e d e w. N a u. M iinchen. T u r k e s ta n . 2-e éd. II (1955). L e c h r is tia n is m e e n C h in e e t e n A s ie so u s i e s M on g o ¡s. term inologia creştină indicînd elem entele de bază ale crezului * Capitol redactat de Pr. 1956.. p. M o n g o lia . S tu d ie s in C h ristia n C a u c a s ia n h is to r y . T h o m a s . 1956. Bom bay. A ddis A beba. G e s c h ic h t e d e r ir is c h e n K ir c h e v o n ih r e n A n lă n g e n b is zu m 12. D e 1 e h a y e. Ja h r h u n d e r t. X L III (1967). dar în cele mai multe purii lumea părăsise vechile credinţe. T i s s e r a n t . 1. R. P. In d ia ş i C h i n a : W . E p i f a n i e N o r o c e l . P en tru r ă s p în d ir e a c r e ş tin is m u lu i în G e o r g ia : C.. p. iP.. m itrop olitu l A xom ei. 1965. 1964. spre a nu mai vorbi de insulele britanice şi de Apusul co n ti­ nental.. 1950. p. B is e r ic a d in E tio p ia . Paris.

ir după creştin area francilor (finele secolului V) şi mai ales după • ilianţa cu m erovingienii. în orice caz. în general. Ioan ('iisian. şi alţii. mai tirziu a scriitorilor Isidor şi Hiidefons de Sev illa se ştie că în jurul anilor 300 concentrau în sinoade aproape regulate la Sevila cîte 19— 20 episcopi. Petre Hrisologul. a înflăcăraţilor Firm icus M aternus şi Lactanţiu. A ceasta cu atît mai mult.ibătut — odată cu im igrarea popoarelor germ anice — şi luptele ariene. însă. papa Leon cel M are (440— 461). Sfîntul G rigorie de Tours. limba în care se săv îrşea Liturghia era greaca. i. Paulin de Nola. în Italia pînă la anii 300. Cezar de A relate. pe zi c e trecea tot mai depărtat de duhul apostolic şi de respiraţia ecum eni<< a B isericii. apostolii E lveţiei de azi. de pildă.PER IO A D A A D O U A (325— 787j 285 şi organizării v ieţii creştine au un caracter mai abstract şi mai in telectu alist decît în Răsărit. în perioada de care ne ocupăm. a isto ricilor Paul O rosiu şi Sulpiciu Sever. Totuşi. Liturghia. Prosper de Aquitania şi alţii care-şi aveau tradiţii venerabile din R ăsărit cu litur­ ghie şi cu sinoade proprii ? Iar de-a lungul Rinului şi Dunării în seco ­ lele IV —-VI activau nu mai puţin vestiţii m isionari : Sfinţii Severin de Noricum ( f 482). C ît despre 9( pania poetului creştin Prudenţiu. duse cu cea mai m are cruzime. A bia scriitori mari din seco lele IV şi V ca şi sinoadele respective au creat şi generalizat term inologia creştină. «erei . chiar dacă ei vor schim ba aproape total aspectul lumii apu­ sene. V incenţiu de Lerin. dar mai ales a lui A u­ gustin. Episcopatul din nord-vestul A fricii (patria lui A rnobius de Sicca. Era şi firesc acest lucru pentru că. peste întreg Apusul vrem e de peste 100 de ani s-au . F ericitul Ieronim . cu cît em igraţia continuă a popoarelor numai pe această cale s-a putut dizolva în «Romania».a. Rufin. Fulgenţiu de Ruspe ş. creştinism ul apusean va primi prin noua idee <le ju risd icţie universală a papalităţii uri aspect instituţionalist. Columban şi Gali.) era numeros încă înainte de secolul IV. în această perioadă tot ce s-a adîncit şi lărgit în m aterie de răspîndire a creştinism ului se leagă de tem eliile puse an te­ rior. Ce să vorbim de B iserica cu vechim e to t aşa de mare a G aliei. unele din ele (mai ales în nordul A fricii). în care activau Sfîntul Ilarie. în m oştenirea romană. de­ sigur sprijiniţi de un trecut lung de muncă. dus de apostoli şi scriitori <a A m brozie din M ilan. La acestea Irebuie adăugaţi factorii care au dinamizat şi unificat opera de creşti­ nare din Apus : papalitatea şi ordinul călugăresc al benedictinilor.

Ei erau însă puţini la număr. îără in iţiative industriale şi com erciale. Nu ştii care din ele au fost mai mari. vizigoţii din Spania şi chiar vandalii din A frica şi atunci cînd vor crea organizaţii statale. orfanii sînt călcaţi în picioare pînă în tr-atît în cît mulţi dintre ei (chiar oam eni de neam ales şi de creştere deo­ .286 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R SA LĂ zul». Un Imperiu nu se putea conduce de unul singur. criza re ­ ligioasă şi asaltul tot mai în teţit al «barbarilor» vor schim ba în curînd totul. este faptul că nu «barbarii» au distrus Imperiul. C eea ce este însă interesant. dar ei n icio ­ dată nu se vor gîndi să ia tronul im perial pentru ei. la romani) de tot ce au. ale unor B iserici noi. ca aliaţi. vor gîndi că salvează Imperiul. form ele noi vor li lot atîţia germeni ale unor popoare noi. nici să schim be m ăcar lim ba latină pe care o im itau copilăreşte. ostrogoţii din Italia. Iată ce spune în această privinţă scriitorul creştin Salvian (t 495) : «Săracii sînt despoiaţi (la noi. norm ele de conducere nu-şi pierduseră încă cu totul nota au­ ten tică din vechim e. un astfel de Imperiu nu putea să nu cadă. Desigur aceasta nu va mai fi ca cea veche .• regresiunea econom ică. cu limba latină nu s-au fam iliarizat prea mult. în cît în scurtă vrem e «statele» lor s-au prăbuşit. e necesar să mai amintim cîtev a lucruri proprii numai O ccidentului. Goţii din Balcani. văduvele se vaită. Ca un paradox viaţa creştin ilor se sim ţea mai în siguranţă tocm ai pe teritoriul «barbar». fără un ideal propriu. Pentru a înţelege mai bine specificul v ieţii bisericeşti apusene. Aşa trebuie înţelese creştin ările din Apus din perioada a Il-a. conducătorii lor urcă în scara ierarh iei civile şi m ilitare a Imperiului pînă la cele mai mari grade n obiliare şi adm inistrative. D escentralizarea adm inistrativă a Imperiului adusă de D iocleţian nu-i putuse asigura acestuia liniştea . cu un aparat adminLstrativ incapabil şi co ­ rupt. un Imperiu în care între anii 300— 450 toată arm ata era condusă numai de «barbari». După «barbarizarea» Im periului se revine curînd la o «rom a­ nizare» a lui. un m are serviciu Imperiului împrospătîndu-i cadrele. însă. ci el s-a prăbuşit din pricina decăderii sale sub toate aspectele. Un Im periu de uzură şi de dezgust. coeziunea lor internă era slabă. «Barbarii» au venit pe teritoriu l rom an ca «federaţi». într-un fel ei făcuseră. a graniţelor pe care im pe­ rialii nu le mai puteau apăra. burgunzii din Franţa. clim a sudică îi m o­ leşea repede. în afara limesu-Iui. servit cu devotam ent.

de ospitalitate şi de curăţenie a m oravurilor pe care le vedeau la unii din reprezentanţii Bisericii. dar mai ales calcul politic.PER IO A D A A D OU A (3 2 5 ^ 7 8 7 ) 287 sebită). în oraşele greceşti. aşa-num iţii germani nordici. îşi caută scăpare la duşmani. Titulatura de «episcop de Gothia» nu vrea să însem ne că toţi goţii erau la 325 creştini. De la captivii căzuţi în sclavie. Oricum. căci preferă să trăiască liberi sub o aparentă sclavie. Se stră­ mută la goţi. stabilindu-se pentru un timp la gurile V istulei. ajungînd pînă la Dunăre şi atacînd Imperiul roman. doi episcopi. precum şi de la creştinii găsiţi în D acia şi Crim eea. întrucît nu mai pot răbda neom enia barbară printre romani. form at în m ajo ­ ritate de goţi sau germani răsăriteni. După cum am mai spus. prin creştin irea triburilor germ anice începe o epocă nouă în istoria Apusului : Evul mediu. Dintre aceştia. de putere. în co lo . goţii au luat cunoştinţă de m isterele religiei cre ş­ tine.. . au pornit spre sud. Cu alte cuvinte. C elălalt ram. . cît şi Bonifaciu al saxonilor. Pentru a nu pieri ca victim e ale persecuţiei publice. îndeosebi la că ­ lugări. de cunoaştere. «Dumnezeul creştinilor e mai puternic». spuneau atît C lovis al francilor. cu m ici excep ţii (unde a in terven it şi folosirea forţei) cele mai multe popoare germ anice au fraternizat cu creştin is­ mul în mod voluntar. I-a im presionat îndeosebi ideea. bagauzi (burgunzi) sau la alţi barbari. de bogăţie. creştinism ul era bine co n so lid at. ' Triburile germ anice se pot împărţi în două grupe mari : germ anii de vest şi cei din ţările scandinave. form ele noi creştine nu <sînt de cea mai înaltă şi mai pură calitate.. iar ca el num eroşii preoţi şi monahi din Goţia. C adm u s de Bosphorus şi T e o til (Theophilos) din Gothia. răsfirate de-a lungul coastei M ării Negre. ex ilat în Sciţia M ică de împăratul Constanţiu. S -a am estecat şi ceva superstiţie. au luat parte la primul Sinod ecu­ m enic de la N iceea (325). : Au activat cu succes printre goţi capadocianul E u tih ie (E u ty c h io s) şi episcopul A u diu de M esopotam ia. un ram a răm as în patria lor. ei se duc să caute la barbari omenia rom anilor. nu mai încape îndoială că era grec. decît să fie sclavi sub o aparentă libertate». goţii au năvălit în Dacia. ci că ei locuiau intr-un ţinut în care B iserica era bine organizată. la începutul secolului al IlI-lea. Judecîndu-1 pe episcopul Teofli după num ele său.

a fost alcătuirea unei noi scrieri. latin şi scrierea runică a germ anilor. în M oesia in­ ferioară la N icopolis ad Istrum . bucurîndu-se de consim ţăm întul împăratului. îndeplinind funcţia de interpret. M ultele latinism e din traducerea sa sînt o m ăturie a influenţei ţinuturilor rom anizate de la Dunăre asupra operei sale. s-a început şi acţiunea de creştin are a unor goţi ce locuiau în Dacia. Dezlănţuind du-se pe la 348 o cumplită persecuţie îm potriva creştinilor goţi. în 383. strănepotul unor creştini originari din apusul Capadocici. precum şi trad u cerea Sfintei Scripturi în limba gotică. Vrem e de 40 de ani a predicat în trei lim bi (greacă.288 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ M eritul cel mai m are pentru con vertirea goţilor îi revine lui U liila sau W u liila. A taşat unei misiuni gotice la curtea împăratului Constanţiu. latină şi greacă. Şase ani mai tîrziu dau de vizigoţi. A participat la diferite sinoade şi conferinţe. de Ulfila. A ceştia. C oncom itent cu răspîndirea creştinism ului printre goţii lui Ulfila. îşi înch eie viaţa la Constantinopol. Pe la 370. a intrat în slu jba goţilor. acţiune brusc întreruptă de persecu ţia pornită între anii 368— 372 îm­ potriva creştinilor. Ulfila. un popor nomad originar din A sia. fiind conduşi. aju nşi la Don. A ci au putut să trăiască în sărăcie şi lipsiţi de o cultură superioară. făcută din alfabetul grecesc. atît din punct de vedere b isericesc cît şi social. Fiind un bun cunoscător al lim bilor gotică. fiind sfinţit episcop în 341 de Eusebiu al Nicomidiei. îi bat pe alani. cei stabiliţi în ţinutul din ju ru l Plevnei. a rămas la Constantinopol. care la 264 au fost luaţi în cap tivitate de goţi. dar liniştiţi şi nesupăraţi de nimeni. U lfila s-a bucurat de o cinste deosebită şi între «romani». a condus cea mai mare parte a fraţilor creştini de origine gotică peste Dunăre. unde-i în tîln esc pe oslrogoţi. latină şi gotică). se numeau «goţi m ici». pe atunci epis­ cop de Constantinopol. aju ng la M area de Azov. Poate că persecuţia ar fi luat proporţii. pentru creştin ii din ţara goţilor. W ulfila (Ulfila) s-a născut în ţinutul dunărean. Un alt m erit al aceluia care s-a putut mîndri cu titlul de «apos­ tolul goţilor». ţinute între reprezentanţii goţilor şi ai rom anilor. dintre care multe fam ilii şi-au încredinţat odraslele creşterii şi educaţiei lui. C ele două popoare ger­ . dacă nu s-ar fi pus în m iş­ care hunii. în ju ru l anului 310. cu ocazia unei conferinţe religioase ţinută la curlea lui Teodosie cel M are.

nu­ mea episcopi. cerînd vo ie îm ­ păratului V alens (364— 378) să se stabilească pe păm întul Imperiului. O altă condiţie pusă de V alens a fost îm brăţişarea creştinism ului sub forma ariană. V alen s le-a satisfăcut cererea. Reşedinţa sa din R avena era un centru invidiat. Cu to ată groaza răspîndită de hunii lui A tila. . adică luptători au xiliari. A bia peste 180 de ani d irecţia ariană din Spania e înlocuită cu una ortodoxă. în calitate de «foederati». cînd vin arabii. de unde vor p leca curînd. După m oartea lui. vizigoţii jefu iesc Roma. Liturghia păstra un străvechi caracter ecum enic. Im p eriu l rom an d e A p u s ş i-a în c e ta t e x isten ţa . au trecu t Dunărea. Ultimul împărat roman. Romulus Augustulus (476) se dovedise neputincios. slujind împăratului ori de cîte ori avea n evoie de m ercenari. în deosebi cel care s-a intitulat «regele Italiei». fiind de­ tronat de Odoacru.PER IO A D A A D OU A (325— 787) 289 mane. goţii se răs­ coală în mai multe rînduri. Statul vizigot din Spania sucom bă în 711. care a şi creat o tradiţie de stat şi B iserică autocefală : regele convoca sinoadele. iar m eritul regelui H araric (510— 559) este <icela de a-i readuce la O rtodoxie. regele tribului german al herulilor. Un m erit deosebit la convertirea snevilor are arhiepiscopul M arian d e B ra c a ra (B rag a). regatul ostrogot decade şi va fi cu cerit de bizantini. papa Leon cel M are (440— 461) nu ezită să-i iasă in cale şi să salveze Roma de la distrugere. . în timpul domniei regelui Renismunt. pe care şi papii îl cereau arbitru.suevii au devenit arieni. în sudul Franţei (la Toulouse) şi apoi în Spania. A stfel m ajoritatea vizigoţilor lui Fritigern au deve­ nit arieni. în jurul anului 375. De la oslrogoţi şi vizigoţi arianism ul a trecut şi la alte triburi germ anice învecinate sau înrudite. neputînd ţine piept hunilor. La 24 august 410. s-au statornicit pe teritoriul roman. în anul 378 însuşi împăratul V alens e bătut la A drianopol şi ucis de ei. Doar atitudinea Iui Ju stin ian de sprijinire a m onofiziţilor l-a silit şi pe Teodoric să-şi m odifice politica. în m ase com pacte de triburi. indicîndu-le ca loc de adăpost Tracia. nord-vestul Spaniei. T rataţi rău de guvernatorii im periali de la Dunăre. Ioan Gură de Aur) va fi zadarnică. O rice în cercare de a-i readuce la O rtodoxie (chiar din partea Sf. în Italia numai B iserica mai stătea în picioare. Din 476. Teodoric cel M are (t 526). O strogoţii aduşi de huni s-au arătat mai toleranţi.

au fost arieni. longobarzii au avut o regină creştină. persecutînd pe ortodocşi. V a n d a lii au făcut cunoştinţă cu arianismul în Panonia. a lacul un legăm înt so lem n : îm brăţişarea creştinism ului în cazu l că va învinge. parte pe m alul stîng al Rinului. era fam iliarizat cu credinţa în Hristos. dar după m oartea lui A utharis. ortod ocşilor au continuat pînă la 534. la stăruinţele ei. La 496. In urma căsătoriei regelui A utharis cu principesa T h eo d elin d a . au îm brăţişat arianism ul şi rugii. graţie soţiei sale Cloti Ida. regele C h lo d w ig (C lo v is) (481— 511). din partea episcopului R em ig iu s d e R cim s. V II. O steneala Theodelindei de a-şi convinge soţul să se lepede de arianism a fost zadarnică. . unde au locuit un timp.290 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ L o n g o b a r z ii (la n g o b a rz ii) lui A lboin ( t 572) care au venit pe la 568 în Italia din Panonia. întemeinduş-şi un nou regat.. care la începutul secolului V locuiau parte între rîul M ain şi N eckar. A bia în secolul V II. cînd s-au m utat în A frica. La 429. 32) şi Socrate (Isto ria b is e r ic e a s c ă . P ersecuţiile îndreptate împotriva. V II. s-a botezat. La început nu toţi francii au îm brăţişat creştinism ul. A ctul regelui a l'ost curînd im itat şi de restul francilor. A sem enea celorlalte popoare germ anice. îm pre­ ună cu p e s le 3 . trimis de Ju stinian. Soissons. desigur tot în form ă ariană. Promisiunea făcută şi-a ţinut-o primind botezul. în preajm a b ătăliei cu alam anii. au fost to t arieni. erau parte păgîni.000 de nobili. 30). Legenda spune că o porumbiţă ar fi adus din cer mirul pentru ungerea regilor 1a. a dat lovitura de graţie regatului vandalilor. care într-o m ăsură oarecare. Burgunzii au păstrat arianismul pînă la m oartea regelui Gundobas şi u rca­ rea pe tron a fiului său SigismunS. Suferinţele aduse de vandali vor ii exploatate de arabi în curînd. schirii şi turchelingii. parte creştini arieni. F ran cii au făcut cunoştinţă cu Evanghelia în urma faptului că s-au aşezat într-o ţară în care creştinism ul era îm păm întenit de mult. o principesă burgundă. B urgunzii. de la Rinul superior. în timpul domniei regelui G rim oald . au putut fi convinşi longobarzii să se lepede de arianism. Theodelinda. îm brăţişînd această erezie de la vizigoţi. acesta. căsătorindu-se cu ducele A gilulf de Turin. cînd generalul Belizarie. după isto ricii Paul Orosiu (Is to r ia b is e r ic e a s c ă .

m oravi şi boemi. La m ijlocul secolului VI. în parte. Spre norocul francilor. expansiunea ereziei lui A rie era oprită. Fiissen şi Kempten. numai o m inoritate a alam anilor erau creştini. ai alam anilor. Gallen. în jurul anului 685. Reichenau. C ez a r d e A r lc s şi M artin d e T ou rs.P ER IO A D A A D O U A (325— 787) 291 C onvertirea francilor a fost un evenim ent de o însem nătate capi­ tală. era aruncată săm înţa Evangheliei. Pirm in. aflaţi sub ascultarea francilor. Deşi v icto ria puternicului rege Chlodwig (496) asupra triburilor germ ane ale alam anilor şi şvabilor a fost h otărîtoare şi în ale credin­ ţei. La invitaţia lui Garibald au venit diferiţi m isionari spre a d esăvîrşi acţiunea creştin ării (abatele E u staţiu dc L u x eu il. nici brutalitatea. episcopul R u p rech t d e W orm s. C olu m b a n . s-au ostenit la con vertirea alam anilor călugării m isionari scoţieni (F r id o lin. Sokingen. totuşi convertirea lor a mers greu. T eri­ toriul ei a fost împărţit în u rm ătoarele eparhii : Regensburg. Prin încreştinarea acestui popor. Trudpert.• din voinţa îm păratului Carol cel M are (768— 814) B iserica B avariei a fost ridicată. Intr-o vrem e cînd aproape toţi principii germani erau păgîni sau arieni. adică spre carinlieni. vecinii de la răsărit. Freising şi Salzburg . Passau. A devărata orînduire a v ieţii bisericeşti a bavarezilor a creat-o. regina longobarzilor. Din a doua ju m ătate a secolului VI propaganda creştină a sporit. Atunci probabil s-a creştinat şi G a rib a ld şi fiica sa T h eo d elin d a . E adevărat că prin creştinarea francilor nu au putut fi înlăturate dintr-odată nici superstiţia. T ru dpert. B o n ifaciu . S fin ta R a d eg u n d a etc. St. în decursul secolului V I burgunzii. vizigoţii şi suevii s-au lep ă­ dat de arianism. Ia iniţativa ducelui Odillo. G allus. în 798. pătrunzînd şi în fam ilia princiară. fundaţiuni ale lor. episcopul E m eran d e P o itiers şi episcopul m isio­ nar C o rb in ia n d e C h a rtrettes). şi-a făcut apariţia ia i . A şezăm intele m înăstireşti de la St. Creştinism ul a pătruns în acelaşi timp şi la cei din Turingia. De la aceste scaune episcopale ale B avariei a pornit în curînd o vie a c­ ţiune m isionară spre popoarele slave de la răsăritul şi nord-estul ţării. B a v a r e z ii. M agn u s şi T eo d o r). începînd cu secolul V II. au continuat m area operă m isionară. S fin la G e n o v e v a . regele Chlodwig ne apare ca un apărător al O rto­ doxiei în Apus. s-au aşezat încă de la începutul secolului al şaselea înlr-un ţinut în care. . la rangul de arhiepiscopie. ca un R em ig iu s de R eim s. nu le-au lipsit episcopi demni şi conştienţi de m isiunea lor.

2!>2 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ W ürzburg scoţianu l K ilian . reform ator şi organizator. . După ce bălrînul Bonifaciu a consolidat situaţia b isericească din G e r m a n i a . De data aceasta. în urma reacţiunii de la 698. şi-a îndreptat din n o u paşii s p r e ţinutul unde îşi începuse activ itatea m isionară. în ziua de 5 iunie . Printre frizi. fraţii D ettic şi Deowulf. De asem enea a pus tem eliile eparhiilor de Buraburg. aşezaţi între W eser şi gurile Rinului. întovărăşit de num eroşi discipoli. Pro­ te ja t de puternicul C arol M artel. Erfurt. munca lui nu i-a fost de lungă durată. îndată ce s . M unca la care s-au an gajat (690) nu a fost uşoară. au a c­ ceptat şi ceilalţi turingieni creştinism ul. a fost necesară o nouă misiune. s-a îndreptat de data aceasta spre H essa inferioară şi Turingia. printre care şi căp e­ ten iile locului. doborînd faim osul stejar de la Geism ar. A colo a reuşit să înlăture păgînism ul. a pornit la 753 pe c u r s u l R i n u l u i i n jo s. D efinitiva con ­ vertire a frizilor a putut-o face C arol cel M are. dar mai înalt. în lo calitatea Am öneburg a reuşit să con vertească mult popor. în H essa superioară. W ürzburg. închinai zeului Thunar sau Thor (zeul tunetului). prin cu cerirea în tre­ gului teritoriu. în ţ i n u t u l f ri zi lor. şi-a continuat activitatea m isionară. ridicat în 732 de papa G ri­ g o r ie III (731— 741). m isiunea creş­ tină a fost condusă cu succes de anglo-saxonul W illib ro rd şi tovarăşii săi. M eritul cel mai mare în răspîndirea creştinism ului printre n ea­ murile germ ane îl are anglo-saxonul W in irid (B on ifaciu ). Din lemnul stejaru lu i tăiat a lăsat să fie construită o bisericu ţă închinată Sfîntului Petru.a desprim ăvărat.străbătut de un dor ascuns. m uriră ca m artiri mai mulţi m isionari c r e ş tin i. De mai mare succes s-a învred­ nicit Bonifaciu după a doua călătorie făcută la Roma în 722 cînd a fost sfinţit episcop al germ anilor de către papa G rigorie II (715— 731). Iarna anului 753— 754 a petrecut-o la Utrecht. Bonifaciu şi-a îndreptat privi­ rile şi asupra celorlalte teritorii ale germ anilor şi ale regatului fran­ cilor. Totodată. convingînd astfel pe germ anici că puternicul lor zeu e neputincios. în drum spre casă a rînduit treburile b isericeşti din Bavaria. După creştin area ducelui G o z b erg . A ctiv itatea organizatorică a lui Bonifaciu. De primul succes s-a învrednicit între anii 721— 722. săvîrşită de Bonifaciu. la dem nitatea de arhiepiscop. a început după a treia călătorie făcută la Roma (737— 738). A cesta s-a evidenţiat ca m isionar. care necesitau o grabnică şi radicală reform ă bisericească.

In Caledonia sau S co ţia (S co ttia M inor) cum i s-a spus în Evul mediu. pe la începutul se­ colului al IV -lea. Numai britanii din părţile m untoase ale apusului. C ătre sfîrşitul secolului al V l-le a m isiunile creştin e îşi reîncep a c­ tiv itatea printre a n g lo -s a x o n i. dintre care unii erau reprezentanţii unor credinţe rătăcite. Corpul bătrînului m artir. un preot roman. în celela lte părţi învecinate. In decursul secolului al IV -lea. Cînd însă trupele rom ane s-au văzut silite să abandoneze. M eritul definitivei creştin ări a celor din Irlanda îi revine S fîn tu lui P a tr ic k (P atriciu ). P osteritatea l-a preţuit în mod deosebit. ucis pe malul rîului Boorn. pătrunzînd în nord pînă aproape ele Scoţia. la 407. papa Grigore cel M are (590— 604) a trim is pe egumenul benedictin A u g u stin împreună cu alţi 40 călugări ca m isionari în A nglia. adică în ţara picţilor. unde astăzi se găseşte oraşul Dockum. a fost trans­ portat şi înm ormîntat la m înăstirea Fulda. . Bonifaciu şi cei 52 discipoli şi în ­ soţitori. un britan. Evanghelia a fost a c­ cep tată aproape de toţi locuitorii. adică al locuitorilor din Scoţia şi Irlanda.PER IO A D A A D OU A (325— 787) 293 în săptăm îna Rusaliilor anului 754. Odată cu statornicirea lor în noua patrie politeism ul cîştigă tot mai mult teren. a început să predice. acordîndu-i num ele de «apostolul germ anilor». ţară a devenit teatrul de ja f şi de pradă al picţilor şi sco ­ ţilor. pe cînd aşteptau lin iştiţi pe neofiţii ce urmau să prim ească taina m întuirii. creştinism ul a prins rădăcini încă din pe­ rioada anterioară. la 431 episcopul C elestin I al Romei a trim is în calitate de episcop «ad Scottas in Christum credentes» pe P alad iu . britanul N in ian . centrul activ ităţii sale. Britania. omorîndu-i pe loc. el a avut continui lupte cu adversarii. Sco ttia M aior). P rin tre b ritan i sau briţi. Prinţul V o rtin g ern a cerut aju tor triburilor germ ane ale anglilor şi saxonilor. spre a face pe plac . R egele Ethelbert din Kent. In Irlanda (Hibernia. creştinism ul a înregistrat un oarecare progres. s-au pom enit în faţă cu o ceată de păgîni care s-au năpustit asupra lor. Dar în curînd noii ven iţi cu ceresc insula şi devin stăpînii ei. unde săm înţa creştin ă a pătruns mai de mult din Britania. din C am brai (W ales şi Cornwall) au putut să-şi m enţină independenţa şi credinţa creştină. Fire intolerantă. La 596. iar alţii se opuneau ca B iserica germ ană să fie supusă scaunului de la Roma. M eritul cel m are al con vertirii p ic­ ţilor şi scoţienilor îi revine însă abatelui irlandez C olu m ba n . care i-au sa­ tisfăcu t cererea.

o principesă francă. Idem. London. Latourette. în «Revue H istoriquq». I’en ln i p ă t r u n d e r e a c re ş tin is m u lu i în G a lia : V e zi b iblio grafia pentru îm p ăratul Miircii Aurcliu (160. Trad. K restan. N o l l : F r ü h e s C h riste n tu m s in Ö s te r r e ic h . 1924. G e f f c k e n .1. K i r s t e n . prof. Paris. — 451 après J . C h ristia n ity a n d th e n o r th e r n B a r b a ria n . D ie M is sio n und A u sb reitu n g d e s C h riste n tu m s .2 04 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ soţiei sale Berta. J . J Fon tain e. Curînd după sosirea lui A u­ gustin şi a tovarăşilor săi din A nglia. IV . S. L atein isch und deutsch. 1963. Bd. R. 2 Bd. T. B a y e r n u n d Ö s te r r e ic h .1965. O xford. L e m e r 1 e. p. A. 1920. engleză by L. J. 1959. il966 .i h ihJiografic : P. M eslin. După 50 de ani. L etraille. P. ed. 1974. L a G a u le ju sq u 'a u m ilie u d u V -e s iè c le . T e x te et trad. I. regele şi m ajoritatea poporului au primit Taina Botezului. a primit cu bunăvoinţă pe m isio­ nari. Răm ureanu. Paris. . N oll. R.1951. H isto ire d e la G a u le r o m a in e (120 av ant J . W ien . 1973.. 1956. capitala regatului). S tu ttg art . D o n a u p ro v in z e n . . 196 4 . t. E. D er A u s q a n q d e s q r ie c h is c h . K ent şi York. L a G a u le c h r é t ie n n e . 265— 308. von R. L a fo r m a tio n d e l'E u ro p e e t I e s in v a s io n s b a r b a r e s . A h is t o r y o l t h e e x p a n s io n o l C h ristia n ity . V io d e S ain t M artin . P entru p ă t r u n d e r e a c r e ş tin is m u lu i in N o ricu m ş i G e rm a n ia : V e zi b iblio grafia de la cap itolu l preced en t precum ş i : S u lp ice S év ère. 108 -450. nr. 1918. i l l. O xford . Leipzig. T h e V is ig o t h s in t h e tim e o i U lfila . T h e C o n ilic t h e t w e e n P a g a n ism a n d C h r is ­ tia n ity in t h e to u rth c en tu r y . au primit creştinism ul alte cinci regate anglo-saxone. D es o r ig in e s g e r m a n iq u e à l'a v è n e m e n t d e D io c tétien . T h o m s e n .'< (• !• P .r ö m is c h e n H eid en tu m s.-181). N o ricu m .. D elarn elle et J. 1059. D es o r ig in e s à la c h r é ­ tie n té m e d ie v a le . . D e s o n i j n i ch s e rétien n es à la fin du IV -e siè cle . Philippe et autres. B erlin . 1963. I. 1954. în «Studii T eo lo g ice». X V I (1964). 1957 . Idem. I—II. Paris. Roma. 1968. Ch. Paris. B iz an tin i e L o n g o b a r d i. All. B ie le r and L.-R . Paris.. C r e ş tin is m u l în p r o v in c iile r o m a n e d u n ă r e n e a le Ilir icu lu i Ia s fîr ş itu l s e c o lu lu i a l IV -Ie a . I. H is to ire du c h r is tia n is m e e n F r a n c e . 7 «. 1969. t. par. L e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s d a n s l e s p r o v in c e s d a n u b ie n n e s d e ¡'E m pire R o m a in . Paris. în «R e alle x ico n für A n tik e und Christentum «. s-au învrednicit de această cinste. v o n Harnack. • > . Paris. 4-e A uflage. M. p. t. A. Zibermayr. H eid el­ berg.h K 1!)/1. A. îngăduindu-le să predice nestingheriţi. Paris. 500— 900. Démougeot.). A. Eugipius. In v a s io n s e t m ig r a tio n s d a n s fus B a lk a n s d e p u is la fin d e l' é p o ­ q u e r o m a in e ju sq u 'a u V I II. 147— 189. L a G a u le c h r é tie n n e à l' é p o q u e r o m a in e . 2-e A u flag e H orn. Z e i 11 e r. I. I. C entrele m itropolitane C anterbury (Canturia.e s i è c le . D as L e b e n d e s H e ilig e n S e v er in . E. I v a n D u i c e v . L 'E g lise d e s (¡ m ile s nu V -< / • • / . 211 (1954). 1965. în frunte cu Essex şi puternicul Northumbria. Paliin<|ue. 1971. L o r c h a ls H a u p tsta d t und clio E in fü h ru n g d e s C h risten tu m s. 1957—. L i p p o l d u n d E. W ashington. 1— 2. Ch. D u v a 1. A. E.1. BIBLIOGRAFIE K. l l . V e zi şi altă b ib lio ­ g rafic în studiul Pr. Idem . H ila ir e d e P o itie r s . Paris.

prin aclam aţiuni. s-a stabilit ca sediul unui episcop să fie numai într-un oraş. dintre care m itropolitul cu episcopii alegeau pe unul (N ov .). decidea m ajoritatea. 137. vizite canonice. care.PER IO A D A A D OU A (325— 787) 295 Dezvoltarea organizării bisericeşti. prim irea şi exercitarea puterii legislative. Din cauză că de multe ori po­ porul. 343). putea s-o împartă cu un alt episcop. Patriarhalele. protodiaconilor şi a altor dem nitari b is e r ic e ş ti. N ov . fiind îndeplinită de trei episcopi (can. ju d ecăto reşti şi admi* Capitol redactat de Pr. iar ceilalţi să-şi dea opinia în scris. 25 al Sinod. M itropoli­ tului îi reven ea dreptul de confirm are. precum şi de clerul şi poporul respectivei com unităţi bisericeşti. 4 şi 6 al Sinodului I ecum enic). cap. IV ecum. această h otărîre n-a putut fi aplicată nici în Apus. îm păra­ tul Ju stin ian a dispus ca la alegeri să participe din popor numai perso­ n alităţi distinse. hirotesia subdiaconilor. nici în Răsărit. unde găsim sedii episcopale şi în lo calităţi mai puţin însem nate. împreună cu clerul cetăţii respective. egum enilor. adm inistrarea peni­ tenţei . O biceiul din timpul postapostolic ca episcopii să fie aleşi de episcopii învecinaţi. II). Sfinţirea noului ales urma să aibă loc în decurs de trei luni după alegere. Tem eiul organizaţiei B ise­ ricii a răm as tot eparhia cu circum scripţiile adm inistrative rom ane. Dacă nu puteau participa toţi episcopii. să desem ­ neze trei candidaţi. se cerea ca c e l p u ţin trei s ă l i e p rez en ţi. lectorilor. proclam a episcop pe cîte un preot sau chiar laic catehum en. Deşi prin canoane (can. sfinţirea antim iselor şi a cim itirelor . s-a menţinut timp îndelungat. Sinoadele * Începînd cu domnia împăratului Constantin cel M are (306— 337). Imperiul roman a luat tot mai mult aspectul unui stat creştin. hirotonirea preoţilor şi a diaconilor. pregătirea şi sfin ţirea Sfîntului M ir . cum a fost cazul alegerii lui Am brozie din M ilan şi a lui Sinesiu din Ptolem ais. cu consim ţăm întul sinodului provincial.soanei unui candidat (can. şi in special de la împăratul Teodosie cel M are (379— 395). prof. I . Pen­ tru cazul că nu se puteau înţelege asupra per. 6 Sardica. 123. sau m itropolitul avea dreptul să înfiinţeze noi eparhii. dreptul poporului a fost restrîns. Dacă un episcop avea o eparhie prea întinsă. cap. lo a n R â m u rean u . protopresbiterilor. Drepturile speciale ale e p is c o p u lu i erau : răspîndirea învăţăturii creştin e prin predică .

începînd cu secolul al IV -lea. pe care nu-1 putea părăsi. în caz că şeful său ierarh ic era îm ­ piedicat să slu jească. locul lor fiind ocupat de aşa numiţii p e r io d e u ţi (vizitatori). să inform eze sinodul episcopal despre vizitele canonice.296 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA nistrative asupra tuturor persoanelor bisericeşti. ci laici. După ce Evanghelia s-a răspîndit de la oraşe la sate. care la început n-au avut nici o însem nătate oficială. episcopii nemaiputînd supraveghea pe toţi clericii de la ţară şi-au ales reprezen­ tanţi care aveau datoria să controleze pe preoţii de la sate. Existenţa acestor funcţionari o putem atesta numai la b isericile epis­ copale din oraşele mai mari şi mai însem nate. IV. fiind doar m artorii v ieţii duhovniceşti a episcopului. p rot o p ie s b it e r sau şi p r o to p o p al bisericii catedrale şi stătea în timpul Liturghiei la stînga episcopului. să fie m ilostiv faţă de clerici şi să nu caute să stoarcă bani de la dînşii (can. să propună m ăsurile de cuviinţă pentru prospe­ rarea e p a rh ie i. Numărul tot mai m are al credincioşilor a adus cu sine. din Sardica şi can. 4 al Sinod. în confor­ m itate cu h otărîrile sinodului din C artagina (419).fără ştirea au torită­ ţilor superioare bisericeşti. 19 al Sinodului IV ecum enic şi ca ­ nonul 18 al sinodului trulan) . A ceştia au căpătat num ele de e p is c o p i d e ţa ră sau h o r e p is c o p i. protopresbiterul îi ţinea locul. decît din m otive bine întem eiate. locul de frunte îl deţinea arhidiaconul. V II ecum.). De mulle ori funcţionarii eclesiastici nu erau clerici. cel mai vechi preot a căpătat numele de a rh ip r es b ite r. 14 al sinod. înmulţi rea funcţiunilor b isericeşti. horepiscopii au început să dispară. între dem nitarii eparhiilor. despre evenim entele mai însem nate din eparhia sa. După ce însă legiuirea b isericească a oprit înm ulţirea prea m are a numărului episcopilor prin aşezarea lor în oraşe mai mici. trebuia să se poarte cu blîndeţe. supunîndu-se h otărîrilor acestuia (can. Episcopul nu avea dreptul să sfin ţească c le ­ rici pentru altă eparhie decît a sa. să prim ească sugestii. El era dator să se în g rijească de instruirea religioasă a clerului şi a credincioşilor . să participe la sinodul episcopal. în special în B iserica R ăsări­ tului. era obligat să rezideze în oraşul de reşedinţă al eparhiei sale. Episcopul. Era obligat să vegheze ca averile b isericeşti şi m înăstireşti să fie admi­ nistrate conform destinaţiei l o r . din sec. să nu întreprindă nim ic im portant . A stfel la curtea impe­ rială se găseau sin g h eli. El avea datoria să supravegheze clerul inferior. în cu- .

Adm inistrarea averii B isericii fiind una din atribu­ ţiile episcopului. care erau departe de curtea im perială de la Constantinopol. pe care în B iserica v ech e îl avea presbiterul însărcinat cu supravegherea slujitorilor bisericeşti. pentru m enţinerea bunelor relaţii din­ tre conducerea politică şi B iserică şi rezolvarea diferitelor treburi bisericeşti. In special episcopul de la Roma şi din A lexandria. cîştigîndu-şi o mare vază şi autoritate. Pe cît era posibil. Supravegherea notarilor o avea arhidiaconul numit p rim ic eru l (primicerius) n o ta rilo r. 3 din anul 535). se recrutau din rîndul clerului. îm pă­ ratul Ju stin ian (N ov . 25 cîntăreţi şi 100 portari. Din acest nume. 40 diaconese. Pentru buna în g rijire a bisericilo r erau aşa-num iţii p a ia m o n a r i (uapafjtovcxpioi). îndeosebi pe lîngă curtea im perială din Bizanţ. îşi aveau re sp o n s a lisu l sau a p o c r is ia iu l lor. 100 diaconi. în sarcina cărora cădea păstrarea actelor mai însem nate.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 297 rînd însă singhelii au devenit consilierii şi sfetnicii lui intimi. în latineşte r e s p o n s a le s . Pentru execu tarea serviciilor inferioare. Pe lîngă notari mai erau a rh iv arii. obligaţi să repre­ zinte in teresele B isericii înaintea tribunalelor. în R ăsărit funcţia aceasta era încredinţată mai ales diaconilor. din 451. A p o c r is ia r ii. pentru a nu fi învinuit că nu adm inistrează co rect bunul obştesc. 100 citeţi. la 410 îm păratul Teodosie II (408— 450) s-a văzut silit să decreteze ca episcopul A lexandriei să nu aibă m ai mult de 600 parabolani. el a numit un ic o n o m . ca unii care erau în continuă leg ă­ tură cu episcopul. iar cel din Constantinopol mai mult de 950 gropari. Pentru lucrările de cancelarie. s-a sim ţit n ecesitatea numirii unor e k d i k o s sau d e fe n s o r i. De cînd B iserica a obţinut privilegiul ca prin persoana episcopu­ lui să-şi e x ercite dreptul de protectoare a văduvelor. A tribuţiile acestora au fost fixate prin can. Din cauză că numărul acestor servitori inferiori a ajuns să fie ridicat. ca de pildă în g rijirea b o l­ navilor şi îngroparea morţilor. s-a format . episcopii aveau n o ta ri sau exceptori. erau aşa numiţii p a r a b o la n i şi k o p ia ti (xouiatai) groparii. recrutat de cele mai multe ori din rîndul preoţilor. erau trim işii sau solii episcopilor pe lîngă autorităţile politice. a dispus ca la biserica Sfînta Sofia să funcţioneze 60 preoţi. adică avocaţi ai B isericii. 90 ipodiaconi. 26 al Sinodului IV ecum enic de la Efes. orfanilor şi săra­ cilor în faţa instanţelor civile.

de a conduce alegerea episcopilor. de a da con ­ cedii episcopilor. fiind subordonaţi vechiului lor m itropolit. Jntre m itropoliţii care s-au bucurat de acest titlu. din punct de vedere politic-adm inistrativ. episcopii acelor oraşe cu drept de capitală au primit şi ei titlul de «mitropoliţi». El se în g rijea de adm inistrarea episcopiilor vacante. dat unui servitor b isericesc : pălimariu. în m e tr o p o lă . s-d hotărît ca episcopii din cap italele nou-înfiinţate ale unor provincii. Tesalonic. căpetenia celorlalţi episcopi. Tot în sarcina m itropolitului mai cădea îndatorirea de a depune pe un episcop. de a publica dispoziţiile can onico-bisericeşti în eparhia sa şi de a veghea la păstrarea învăţăturii creştine adevărate. pe lîngă vechea capitală. S istem u l m itro p o lita n existent în parte şi înainte de secolul IV. Efes. El avea dreptul de a convoca sinoadele provinciale. cînd se făcea vinovat de erezie sau com itea abateri de la disciplina Bisericii. M ai tîrziu. au fost cei din Roma. numele de m itro p o lit. precum şi apelurile împotriva sentinţelor date de aceştia şi luau. In urma faptului că mai multe provincii formau. în adevăratul înţeles al cuvîntului intră în uz abia în perioada a Il-a. Din îm prejurarea că unii îm păraţi au dat unei provincii. primea plîngerile fă ­ cute contra episcopilor. de a hirotoni şi a întroniza în scaune pe cei aleşi. Cu toate că încă din perioada trecută în fiecare pro­ vincie se găsea cîte un mitropolit. Numele m itropolitului trebuia să fie pomenit la serviciile divine de toţi episcopii eparhiei sale. din cauză că m itropoliţii onorari s-au em ancipat de Iu lela vechiului lor m itropolit. . o nouă capitală. A lexandria. Sirmium. poate şi episcopul de Sardica. iar mai multe die­ ceze formau o p r e fe c tu r ă . ducînd la creşterea şi centralizarea lui. iar în unele cazuri chiar două capi­ tale. C ezareea Capadociei. o d ie c e z ă . A ntiohia. Cartagina. ponomariu sau palamariu.298 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ num ele greşit. H eracleea din Tracia. executînd h otărîrile lor. a luat în perioada a Il-a o dezvoltare deosebită. ei au depins numai de m itro p o litu l su p erio r sau do a r h ie p is c o p u l căruia îi era subordonat şi vechiul lor m itropolii. adică m itro p o litu l lor. h otărîrile de cu­ viinţă pentru bunul m ers al Bisericii. împreună cu sinodul m itropolitan. Pentru a nu se diviza unitatea eparhiei şi a provinciei. episcopul ce-şi avea reşedinţa în capitala provinciei. să rămînă numai m itro p o liţi o n o ra ri. a devenit căpetenia şi protosul episcopilor din provincia lui.

Episcopul B ise­ ricii de Ierusalim a rămas numai episcop simplu. pe lin ­ gă dieceza sa de la început. A le x a n d r ia şi A n tioh ia. prin can. în ierarhia bisericilor vechi. în Europa. Ioan V I Postitorul (582— 595). fără ca prin acest titlu să se im pieteze sau să se m icşoreze autoritatea sau ju risd icţia celo rlalţi patriarhi răsăriteni ai scaunelor apostolice din A lexandria. A ceastă denumire s-a dat pentru pri­ ma dată de împăratul Ju stin ian cel M are. «noua Romă». 325). M itropoliţii de frunte sau superiori erau în B iserica veche patru : c e i din R om a. 381). Sinodul al IV -lea ecum enic. prin S criso area din 595. a confirm at această poziţie a B isericii de C onstantinopol şi i-a extin s ju risd icţia asupra diocezei Tracia. în timpul cînd s-a organizat sistem ul m itropolitan.L. toţi întîistătătorii B isericii de Con­ stantinopol să poarte titlul de «patriarh ecum enic». Contra titlului de « patriarh ecu m en ic » a protestat papa G rigorie ce l M are al Romei (590—604).. începînd cu Sinodul al IV -lea ecum enic s-a fixat mai bine şi ju ris­ dicţia pe care o avea fiecare patriarh în parte. a ştiut să-şi supună treptat ţările în ­ tregului A p u s . Sinodul lo cal întrunit în c a ­ pitala Imperiului la anul 588 a h otărît ca începînd cu titularul de atunci. 168— 173). Italia. p. a fost stab ilită prin canonul 3 al Sinodului II ecum enic (Constantinopol. P. traducere de Pr. fiind subordonat m itropolitului din Cezareea Palestinei. a ridicat scaunul de Ierusalim la rangul de Patriarhie. A ntiohia şi Ierusalim . 451). a suferit şi a înviat Domnul Hristos. s-a dat în tîietate onorifică scaunului de Ierusalim faţă de scaunul din Cezareea Palestinei. L X X V II. Canonul 28 al Sinodului al IV lea ecum enic (Calcedon. 2. în «Ortodoxia». 28. X V II (1965). ca re a h otărît ca scaunul «Romei celei noi» să urmeze în cinste im e­ diat după scaunul «Romei celei vechi». iar în A sia M ică asupra diocezelor A sia Proconsulară şi Pont.PERIO A D A A D OU A (325— 787) 299 Cînd vechiul Byzantium a devenit în 330. Episcopul Romei. începînd din secolul al V l-lea . patriarhului Epifanie al Constantinopolului (520— 535). avînd în vedere că aici a trăit. 7 al Sinodului I ecum enic (N iceea. în aprilie 533. el luîndu-şi titlul de «S erv u s s cr v o ru m Dei» (Epistola X V III (cartea V). Constantinopolul a avut precăderea faţă de H eracleea (Pirynt). Poziţia Patriarhiei Ecum enice. patriarhul de C onstantinopol avea sub ju risd icţia sa . patriarhul de Constantinopol poar­ tă titlul de « p atriarh ecu m en ic» . 738— 743. nr. Ioan Gagiu. C on stan tin op ol. a învăţat. Prin can.

adică de sinodul p atriarh al. cu ocazia întem eierii m înăstirii sau bisericii. d rep tu l d e s ta v io p h ig h ie . Sinoadele sau con ciliile au primit în această perioadă o nouă dez­ voltare. împăratul trebuia să convoace un sinod special. care era lo cal sau particular. Libia şi Pentapole. prezidat de un alt patriarh. precum şi drep­ tul de a lua în serviciul său clerici din alte episcopii sufragane . patriarhul de A lexandria avea sub ascultare Egiptul. In intervalul de timp al perioadei a Il-a. Siria. d r e p ­ tul d e a sfin ţi m irul pentru întreg p atriarh atu l. In perioada a Il-a. m antiei şi engolpionului. d rep tu l d e a co n firm a şi h ir o to n i pe m itropoliţii şi arhiepiscopii de sub ju risd icţia sa. de a fi p o m en it la s e r v ic iu l d iv in de către toţi clericii subordonaţi . F en icia şi A rabia. Din obiceiul episcopilor de a aduna în cazuri extraordinare pe clericii din eparhia lor. şi cea din Ierusalim : 3 m itropoliţi şi vreo 30 episcopi. au fost ş a p te S in o a d e e c u m e n ic e.300 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Tracia. A fară de aceasta. Patriarhia de Constantinopol avea sub conducerea e i : 39 m itropoliţi şi aproape 400 e p isco p i. erau asem ănătoare cu drepturile m itropoliţilor faţă de episcopii eparhiali şi de m itropoliile lor. Roma avea mai mulţi m itropoliţi şi episcopi decît celelalte patriarhii. cu scopul de a cunoaşte părerea întregului cler subordonat. din cauza m ultiplelor şi m arilor discuţii şi controverse teo ­ logice. Drepturile patriarhale. la care participau reprezentanţi ai întregii B iserici şi se luau hotărîri pentru întreaga Biserică. cea din A lexandria : 14 m itropoliţi şi vreo 114 ep isco p i. convocate cu . Palestina. In cazul că un patriarh urma să fie judecat. patriarhul mai avea urm ătoarele drepturi speciale : a ca n o n iza . adică a trece in­ tre sfinţi pe unii dintre ră p o sa ţi. avem în schimb s in o a d e sau c o n c ilii g e n e r a le sau m i m e n i c e . dacă se putea jiicii înalt în rang onorific. s-a născut instituţia sin o d u lu i o r d in a i. în raport cu patriarhatul şi cu m itropoliţii subordonaţi. cea din A n tio h ia: 13 m itropoliţi şi 140 episcopi. A legerea patriarhilor se făcea de către episcopii şi m itropoliţii învecinaţi. adică de a scoate o m înăstire sau o biserică ce se găsea pe teritoriul unei eparhii străine şi a şi-o supune prin simpla trim itere a unei cruci. cu toate protestele episcopului de Efes . sub ju risd icţia sa. cel ales era confirm at şi in­ vestit de împărat prin acordarea cîrje i. cel din A ntiohia. A sia Proconsulară şi Pontul. iar cel de Ierusalim.

al IV le a de M arcian (451— 457) . la 325 . lua­ re a de h otărîri referitoare la organizarea şi adm inistrarea B isericii în­ treg i. nu are nici o bază istorică.PER IO A D A A D O U A (325— 787) 301 scopul de a soluţiona m arile dispute teologice ce frăm întau lumea creştină. . care au participat la sinoade. al cin cilea la Constantinopol. în 787. H otărîrile Sinodului ecum enic. n ici n -a trim is d e le g a ţi. precum şi stabilirea gradelor şi drepturilor ierarhiei b is e r ic e ş ti. ex e rcita re a puterii ju d ecătoreşti în instanţă supremă. revizuirea canoanelor sinoadelor anterioare . iar la S in odu l a l II -le a e c u m e ­ n ic. In atribuţiile Sinoadelor ecum enice intrau urm ătoarele : d e fin ir e a ş i c o n fir m a r e a d o g m e lo r c r e ş tin e p e b a z a S fin tei S criptu ri şi a S fin tei T rad iţii şi e x p u n e r e a lo r p e scu rt în fo r m ă d e sim b o lu ri d e cred in ţă. al doi­ lea la Constantinopol. Sinodul I ecum enic a fost convocat de Constantin cel M are (306— 337) . avea drept de vot decisiv. al patrulea la C alcedon. al IlI-le a de Teodosie II (408— 450) . T oate aceste Sinoade au fost con vocate de împăraţi. al şaselea la C onstantinopol. în 680/681 şi al şaptelea la N iceea. în 451 . Dacă însă un preot sau diacon reprezenta pe un episcop la sinod. Dreptul de a participa la sinod cu vot deliberativ îl aveau toţi e p is c o p ii. E p isco p u l R o m ei n -a io s t p r e z e n t la n ici unul din a c e s t e S in o a d e . fiind purtătorul suprem al puterii spirituale în întreaga Biserică. îm păraţii bizan­ tin i au recunoscut şi ei puterea obligatorie a hotărîrilor Sinoadelor ecum enice. îm păratul Ju stin ian a dispus ca h otărîrile canoanelor să aibă aceeaşi putere şi valoare ca şi legile statului. B iserica Romei a recu ­ n oscu t şi ea h otărîrile dogm atice şi canonice ale acestor Sinoade. în 381 . al treilea la Efes. în Bitinia. exam inarea şi întărirea Tradiţiei b isericeşti şi despărţirea tradiţiei ade­ v ărate de cea falsă .• al V -le a de Ju stin ian (527— 565) . Cu toate acestea. în 553 . dacă erau publicate în mod form al şi solemn. aveau numai vot consultativ. în cercarea rom ano-catolicilor de a dem onstra că episcopul Rom ei a contribuit la con vocarea tuturor a ce sto r Sinoade. precum şi cercetarea fiecărei învăţături ce s-ar ivi în vreo B iserică . Primul Sinod ecum enic s-a ţinut la N iceea. preoţi sau diaconi. al II-lea de Teodosie I (379— 395) . al V l-le a de Constantin IV Pogonatul sau Bărbosul (668— 685) şi al V lI-le a de îm ­ p ărăteasa Irina (coregentă : 780— 790). erau obligatorii pentru toţi membrii B isericii. în 431 . unii clerici distinşi.

referi­ toare în special la cult şi drepturile preoţilor. a dat 20 canoane . cît şi spre a reprezenta B iserica unui stal sau a unei naţiuni. alcătuite d i n episcopi şi dem nitari laici. Sinoadele africane au dat num eroase canoane. convocate pentru re­ z o l v a r e a u n o r p r o b l e m e bisericeşti şi civile. în Răsărit. C ele mai însem ­ nate din ele. S in od u l din A n tio h ia S iriei (341). sinoadele p a rtic u la re sau e x tr a o rd in a re . a dat 25 canoane . O categorie specială de sinoade particulare extraordinare erau cele ţi 11ule d i n m otive particulare de un episcop protos cu toţi epis­ copii. a dat 60 canoane. a dat 25 canoane. propriu-zis adunări ale s t a t u l u i . în C alatia (314— 315).a u n u m i i . a dat 2 canoane. ţinut sub preşedinţia p atriar­ hului N ectarie. s-au ţinut în A frica mai multe sinoade. ca de pildă cel de la H ip p o (393). întîlnim. In Apus. S in od u l din C o n sta n tin o p o le (394). a dat 2 1 canoane îm potriva eustaţienilor . sinoade e n d e m ic e (oiivoSot â v S ^ o i k m ) . Intre anii 390— 426. mai e r a u i n uz a ş a numitele c o n c ilia m ix ta. Tot la acest sinod a fost codificat şi canonul sfintelor cărţi ale B isericii Răsăritului . Ele tratează mai ales despre procedeul ce trebuie îndeplinit referitor la cei căzuţi de la dreapta credinţă. S in od u l din L a o d ic e e a (între 360— 375). atît în R ăsărit cît şi în Apus. S in od u l din S a rd ica (343— 344).302 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ In afară de sinoadele sau con ciliile ordinare. A stfel de sinoade s . din dieceza D aciei M editeranea a li­ pită Iliricului răsăritean. M ile v e (402) şi la C arta g in a. formînd o co lecţie de 133— 147 canoane. şi în afară de Sinoadele ecum enice. care se întruneau periodic. . în timpul persecuţiei lui D iocleţian (284— 305). S in od u l d in N e o c e z a r e e a din Pont (între 314— 325) a dat 15 ca ­ noane referitoare la disciplina B is e r ic ii. sînt urm ă­ toarele : S in od u l din A n cira. care au dat canoane acceptate de întreaga B iserică drept canoane generale. fiind în vigoare pînă în zilele noastre.S in od u l întrunit între anii (360— 370) în G an gra din Paflagonia. ca r e înUmplălor se nim ereau la reşedinţa lui. Sinoadele particulare s-au întrunit atît spre a reprezenta una sau niiii multe circum scripţii bisericeşti.

Pr. iar limba în care se slu jea era greaca. X V (1963). 1930. M a r o t .267. C o n c ile s a n t è n ic é e n s e t c o n c ile s o e c u m é n iq u e s . 183— 207. E v e n im e n te le is to r ic e în a in te şi d u p ă S in o d u l d e la C a lc e d o n (451). nr. Dar nu cu drepturi ju risd icţionale « Capitol redactat de Pr. C hevetôgne. 3. t. Idem. T h e o r ig in e o i t h e P a tr ia r c h a t e o i C o n s ta n tin o p le an d th e iir st r e c o g n it io n o i its p a tr ia r c a t ju r id ic tio n . A rad. A rad. L a u r e n t .PERIO A D A A D OU A (325— 787) BIBLIOGRAFIE 303 W. T h e o r ig in e o i E a s te r n P a tr ia r c h a t e s an d t h e ir r e ia t io s h ip to t h e p o w e r o i t h e p o p e . P ie rre . D. C h a lk e d o n u n d d ie A u s g e s ta ltu n g d e s K o n s ta n t in o p o lita n is c h e n P rim a ts. în acele timpuri. L e C o n c ile e t l e s C o n c ile s . în «Studii Teologice». d ’A le x a n d r ie . C o n s ta n t in o p ie e t C h a lc é d o in e . 2— 3. M. p. 328— 346. E. C l é m e n t . p. D am as. C a n o a n e le B is e r ic ii O r to d o x e în s o ţ it e d e c o m e n ta r ii. una şi aceeaşi.20. 1934. M é l è c e e t B a s ile . C o n s t a n d a c h e . A le x a n d r ie . t. Pr. L e titre d e P a tr ia r c h o e c u m c n iq u c et la sig n a tu r e p a t r ia r c a le . 1— 2. H e r m a n . în «O rtodoxia». 53— 141. Prof. K ovincici şi N. V I. Bd. II. D as K o n z il v o n C h a lk e d o n . II (1966). P a tr ia r h ia ş i d e m n ita te a d e P a tr ia rh în B is e r ic a O rto ­ d o x ă . 1— 4. B a r d y. A n tio c h e . în A. C o n s ta n tin o p le (325— 451). I. Prof. XXI I (1970). t. I e r a r h ia p r in c ip a le lo r S c a u n e e p i s c o p a l e în B is e r ic a v e c h e . 1964. B u carest. în vol. XV II (1965). V o lu b ilit a t e a a c tu a lă « c a n o n u lu i 28 a l S in o d u lu i IV e c u m e n ic d e la C a lc e d o n . I. p. 1962. p. 261. Popovici. XIII (1961). p. W ürzburg. B o d o g a e . d ’A n ­ t i o c h e e t d e C è s a r è e d e C a p p a d o c e v. T. l o a n R ă m u r e a n u . K r e i 1 k a m p. 1. III (1951). L e s r a p p o r ts d e c o m m u n io n e c c lé s i a s t iq u e e n tr e l e s E g lis e s d e R o m e. p. ibidem. în «One in Christ». W ashington. p. D esp re a u t o c c la lie . 179— 211. M. 173— 187. nr. 1954.. p. de U. nr. L i v i u S t a n . nr. în 1054— 1954. p. nr. patriarhul României. C r i s t i ş o r . 38— 41. în «Studii Teologice». nr. D. 1960. V a p p o r tio n d u P a tr ia rc a t d a n s ¡’E g lise cl’ai>rès l e s C o n c ile s d e N ic é e . VIII (1956). A m a n d d e M e n d i e t a . Totuşi faptul că în Apus Roma a fost singura com unitate întem eiată de A postoli şi că aici era capitala Imperiului ne aju tă să înţelegem de ce vaza Biser ricii Romane s-a impus de timpuriu. în «M itropolia O l­ teniei». 1931 . 5 --6 . Creşterea puterii papale * în prim ele trei secole. P. Chevetôgne. 225 249. M an u a l d e d r e p t b i s e r i c e s c o r ie n ta l. In lim b a r o m â n ă : J u s t i n i a n . de V r i e s . în «O rtodoxia». D o m H. 1948. p. vol. nim eni n-a vorbit despre un suveran pontif rezident pe «scaunul lui Petru» cu drept de a dicta celorlalte Biserici. p. G. H. 1965. 459— 490.. 2. Grillm eyer-H . p artea 1 şi 2. prof. p. A th a n a s e . şi în Apus şi în Răsărit. N i c o d im M i l a ş . L 'E g lise e t l e s E g lise s. 5 . O b îr ş ia a u i o c e iu li e i şi a u to n o m ie i.. P o p o v i c i . N. 1925. nr. Trad. Se ştie că în Biserica Rom ei pînă în secolul IV cei mai mulţi episcopi au fost greci. M a n e a N. în «O rtodoxia». în «R evue des Études Byzantines». V. I. 80— 113. 369— 396. A rad. Lyon. parteti I şi 2. Instituţia păm întească a M intuitorului era. 1936. II. Bacht. 3— 4.

ai m etropolele din Filippi ori din T esalon ic . «necuviincioase». ai Efesul. deşi între Apostoli. Curînd după anii 220 se vînturau lozinci despre «episcopus episcoporum». In fine. iar dacă te apropii de Italia. legate etc. gîndindu-se pro­ babil la venitu rile mari ale «urmaşilor lui Petru». Sfîntul Ciprian numea ieşirile episcopului Romei drept «neom e­ noase». ci că acela a fost şi episcopul ei timp de 25 de ani. cît şi Pavel au murit la Roma). ale cărui intervenţii în controversa pascală sau a botezului ereticilor luase aproape ton porun­ citor. ai Roma. La în ălţarea puterii episcopilor Romei au contribuit mult im ensele averi de care dispuneau. ai cărei păstori au păstrat aceaşi credinţă cu toţi ceilalţi episcopi de pe pămînt». ultima îm prejurare care a favorizat vaza şi autoritatea «scaunului apostolic» au fost controversele bisericeşti din . sub formă de danii.304 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ mai mari decit ale altora. La finele secolului I însă episcopul Clem ent al Rom ei îndemnase pe corinteni «să se supună presbiterilor». cum afirmau cam în acelaşi timp şi la cîtev a decenii după aceea m arii păs­ tori Irineu din Lyon (t 202) şi Ciprian al C arlaginei (f 258). spri­ jin ite pe tradiţia că B iserica Romei nu numai că a fost înfiinţată de Petru. Aşa. la 11 mai 330. «Scaunul apostolic» era din punct de vedere m aterial invidiat chiar ele păgîni. Cu cît timpul trecea. a spus : «Faceţi-m ă episcopul Rom ei şi mă fac îndată creştin». Un aii laclor ce a contribuit la creşterea puterii papale a fost şi îm prejurarea că la m utarea reşedinţei im periale la Constantinopol. «tem erare». spunea Sfîntul Ciprian. episcopul Romei a devenit persoana cea mai însemnată din vech ea capitala. a crescut necontenit. în cinstea şi memoria căruia au fost donate. «nebune». fiecare episcop deţine o parte». A stfel un înalt m agistrat păgîn din a doua jum ătate a secolului IV. de voieşti să treci în A sia M ică. «Din în ­ treaga putere de conducere. «dar numai în solidaritate cu B iserica universală». dîndu-li-se numele de «m oştenirea lui Petru» sub «pali imonium sancti Petri». proprietăţi cîştigale de la diferiţi împăraţi şi nobili romani. Petru n-a avut nici un primat decît poate al v îrstei (se ştie că atît Petru. ai la îndemînă Corintul ¡ de nu eşti departe de M acedonia. autoritatea şi vaza episcopului Romei. pe la anul 200 scriitorul Tertulian în­ demna pe cel ce voia să se convingă despre păstrarea neschim bată a credinţei creştine să consulte Bisericile A postolice : «De eşti mai aproape de G recia. A verile scaunului roman au fosl puse şi ele în legătură cu Apostolul Petru.

Damasus I. G raţie acestei m ărturisiri de credinţă a sinodului din anul 382. născute chiar în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii. bazîndu-şi revendicările primatului pa­ pal pe succesiunea scaunului Sfîntului Petru. T esalia.» (M atei \16. ultimul cuvînt hotărîtor să-l aibă «locţiitorul A postolului Petru». a inaugurat un anumit stil de can celarie. Deşi acest drept s-a acordat exclusiv episcopului Iu liu I al R o m ei (337— 352). a ştiut să dezvolte ideea «monarhiei papale». cu ocazia sinodu­ lui de la Sardica (343). a fost cel dinţii episcop roman. care prin canonul 3 a declarat că episcopul din «Roma nouă» urm ează în rang im ediat celui din Roma «veche». Epir. Inocenţiu I a cerut ca în privinţa tuturor contro­ verselor de credinţă. N esatis­ făcut cu atîta numai. să poată apela la episcopul Romei. respectiv titularul scaunului de la Roma. în decursul secolului IV . Urmaşul lui. A deseori. la care au fost prezenţi aproape numai episcopi din Apus. a devenit acel conciliu una din pietrele de hotar în istoria dezvoltării m onarhiei pa­ pale.P ER IO A D A A D O U A (325— 787) 305 R ăsărit. ca unui arbitru. din vechim e făcuseră parte din teritoriu l bisericesc grecesc. o dată ce a avut în m înă acest extrem de preţios document. încredinţînd episcopului Rufus din T esalo n ic g rija duhovnicească peste provinciile bisericeşti din A haia. El a statornicit primatul de ju ris ­ dicţie în Răsărit. al doilea urmaş al lui Siriciu. care în m ajo ritatea lor. M oesia. îm potriva h otărîrii una­ nime a Sinodului II ecum enic de la Conslanlinopol (381). S iriciu (384— 392). care căuta să do­ ved ească primatul roman cu cuvintele Mîn tui torului : «Tu eşti Petru şi pe această ţ>iatră voi zidi Biserica mea. 18). împăratul G raţian a proclamat. în orgoliul de a fi «urmaşul Sfîntului Petru». s-a hotărît ca un episcop depus de un sinod. Damasus I.. care a numit scaunul de pe Tibru : «Sedes apos­ tolica».. Creta. la 378. s-au adresat B isericii de la Roma. De la Damasus această titulatură a devenit o form ulă consa­ crată pentru titularii de la Roma. ju d ecător suprem al episcopilor şi preoţilor din Imperiul său pe episcopul Dam asu s I (366— 384). a continuat drumul inaugurat de episcopii V ic to r (189—198) şi Ş tefa n I (254— 257). Papa In o c e n ţiu I (402— 417). dacă socoteşte că depunerea sa este ilegală. Dacia. s-a ridicai m ă rtu risirea d e c r ed in ţă a sin o d u lu i rom an din an u l 382. condus de Damasus I. 20 — istoria bisericească . Dardania şi Praevalitana. ce avea forma constituţiilor im periale. partidele contrare din Răsărit. trei d ecenii mai tîrziu.

presbiterul Filip. Rapida dezvoltare pe care a luat-o episcopatul roman într-un timp relativ scurt.işii s. ci unul real. de la Damasus I pînă la Sixtus III. F iecare problem ă mai însem nată. Filip a accentuat că Apostolul Petru. . B on itaciu I (418— 422). nu întreaga lui putere. Din cele de mai sus. . a legat şi mai strîns vicariatul de la Tesalonic de scaunul apostolic de la Roma. trebuie su­ pusă spre soluţionare scaunului apostolic. îm puternicitul şi trim isul episcopului C elestin I (422— 432). prin îm puternicirea dată m itropolitului de la T esalon ic de a supraveghea şi controla în calitatea de m andatar al episcopului rom an pe toţi clericii acelui întins ţinut bisericesc. care în tim purile urmă­ toare a fost de nenum ărate ori rostit de papi. a repetat suspomenita afirm aţie a episcopului roman. pînă in zilele noastre trăieşte şi glăsuieşte prin urm aşii săi de la Roma. care a ştiut mai bine decît înainl. dezvoltată în mod ingenios de către Leon cel M are. pînă în cele din urmă. După con ­ cepţia lui.ii s.Formularea pretenţiei papale la «plenitudo potestatis» în legătură cu doctrina romanii relativă la drepturile ce-i revin «urmaşului lui Petru».300 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Inocenţiu I a continuat şi centralizarea B isericii apusene. Leon I. 74 ani. zis «cel M are». şi-a ajuns apo­ geul în zilele lui L eo n I (440— 461). Cu ocazia Sinodului III ecum enic de la Efes (431). în cuvîntarea rostită.i scoată în evidenţă drepturile de primat ju risdicţional şi ale unui episcopul universal. «primatul» Apostolului Petru nu este unul ideal. prin C onciliul I de la V atican (1870) a căpătat putere de dogmă. a form ulat cu claritate ideea m onarhiei papale. spiritul diri­ guitor al B isericii rom ane în timpul pontificatului lui C elestin I şi Sixtus III. deci şi un episcopat universal. Astfel a dispus ca toate chestiunile mai im portante. după ce au fost soluţio­ nate de sinoadele episcopale respective. a lo. se vede că învăţătura despre primatul papal. căpetenia colegiului «celor doi­ sprezece». acel term en grandios. aşa-num ita causa m ajor.st dejucată de poziţia ce a luat-o B iserica Răsăritului faţă de problema papalii. să fie trim ise spre aprobare la Roma. cuci ceilalţi episcopi şi mitropoliţi au doar m enirea de a îndeplini numai o parte («in partem solicitudinis») a atribuţiilor urmaşului lui Petru. un adevărat primat de ju risdicţie. a fost mai iutii opera papei Leon cel M are. «Plenitudo petestatis».

impus atît de mult în vestul anarhizat de barbari. G elasiu I spunea că autoritatea spirituală a m arelui preot este superioară autorităţii lum eşti a împăratului sau regelui.se . a fost natural să ducă la o com paraţie cu puterea exercitată de împărat. care a fost «regele preoţilor». a lăsat pe orientali nepăsători. F e lix II (483— 492). a . G şlasiu I a căutat. întru cît dom­ nul lumesc. Papa GeIa siu I (492— 496) a căutat să scoată în evidenţă deplina suveranitate a papei faţă de sinodul episcopalCu cît timpul trecea şi puterea papală creştea şi se amplifica.V şi începutul celui următor. îndrăzneala cu care Leon a com bătut canonul 28. care nu are însă nici un drept să se am estece în sfera treburilor b ise­ riceşti. care a proclam at principiul «prima sedes a . cînd cei prezenţi au recunoscut şi episcopului de la Constanlinopol acelaşi rang de onoare ca şi celui de la Roma. dar în Apus unde el salvase Roma în faţa lui A tila şi G enseric. u nesc din cauză că em ană din puterea M întuitorului. au fost prototipul viitoarelor bule papale de excom unicare. C ele două puteri . Deplina putere spirituală a episcopului roman cerută de Leon cel M are a fost lărgită de urm aşii lui. Punctul de vedere al lui Gelasiu I privitor la o suveranitate de drept a episcopului roman. să arate legătura şi deosebirea între cele două puteri. chiar şi înaintea împăratului. este supus purtătorului puterii spirituale. Cuvintele aspre pe care episcopul F elix II le-a întrebuinţat în scrisoarea de e x co ­ m unicare. El susţinea că puterea lum ească aparţine căpeteniilor lumeşti. a primit o form ulare p recisă în vrem ea papei S y m m a ch u s (498— 514). Dezideratul papal de a deţine întreaga putere a fost şi mai bine precizat la sfîrşitul secolului . .P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 307 era cu totul străină şi departe de punctul de vedere al răsăritenilor. . cînd a luat cu­ noştinţă de conţinutul H en o ţik o n -u lu i ce favoriza monofizismul. D eosebirea între concepţia primatului celor din Apus şi din Răsărit s-a evidenţiat mai bine cu ocazia Sinodului IV ecum enic din C alcedon (451). a rostit îm potriva patriarhului A caciu de Constantinopol dem iterea din funcţia ierarh ică şi excom unicarea din sinul com unităţii ortodoxe. încît încă înainte de Leon «sedes Petri caput mundi est». . în toate chestiunile de natură veşnică şi spirituală. Făcînd această com pa­ raţie.

unde se perpetuează adevărata şi n estră­ mutata tem elie a învăţăturii creştine. a fost redusă în realitate la un patriarhat al Apusului. ca să poată fi ştearsă de cezaro-papismul lui Ju stin ian . Deviza lui suna : «Sînt servitorul tuturor preoţilor». avînd acelaşi rang şi drepturi cu cel din Bizanţ. G ri­ gore cel M are a căutat să-şi întem eieze primatul pe cuvintele M întuito ru lu i: «Cel ce vrea să fie întîiul. Prim atul papal a căp ătat un alt caracter d ecît în timpul prem ergătorilor şi luptătorilor puterii papale. S iliciu . fixînd-o în formula : «religia cato lică totdeauna a fost m întuitoare şi infailibilă în scaunul apostolic». Cu toate acestea. Hormisdas a cerut episcopilor din R ăsărit recunoaşterea solem nă că vor urma întru toate di­ rectiv ele scaunului apostolic. care a semnat o formulă monofizită. Roma papală. ca Danuisus. Leon I. 18). Titlu l de «servus . în frunte cu Leon cel M are. Inocenţiu. Bonifaciu şi G elasiu. Biserica Rom ană urma să alcătu iască o verigă dintr-un organism al cărui stăpîn nelim itat a fost stăpînul Imperiului şi al B isericii im periale. H o rm isd as (514— 523). a definitivat suprema autoritate de învăţător a «urmaşilor Sfîntului Petru». D acă aceş­ tia au căutat să-şi întem eieze drepturile de învăţători. deşi a continuat să răm înă primul scaun. După perioada ju stiniană de atîrnare şi depen­ denţă a B isericii de puterea statală. a fost răpită de îm păratul Ju stinian. Dovada despre totala supunere a papalităţii puterii bizantine o găsim în cap tivitatea de zece ani a papei V igiliu la Constantinopol şi în sem nătura papei Honoriu (625— 628). bazîndu-se pe cuvintele M intuitorului redate de Evanghelistul M atei (16. aşa cum a fost alcătuită de episcopii romani ce au urmat de la Damasus pînă la Gelasiu. puterea papalităţii s-a ridicat din nou sub G r ig o re c e l M a re (590—604). va fi tuturor slugă» (M arcu 10. iar Constantinopolul al doilea. conducători şi ju decători de îm puternicirea dată de Iisus ucenicului său Petru. formulă privitoare la cea mai înaltă putere ju d ecă­ torească a scaunului roman. 44).308 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ nemine judicatur». Ideea că puterea papalităţii îşi are tem eiul în originea divină a «primului scaun» era prea puternică şi prea adînc înrădăcinată în tradiţia romană. Urmaşul lui. supunerea scaunului roman im perialism ului bi­ zantin a fost ceva trecător. Libertatea şi suveranitatea scaunului de la Roma.

In fond.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 309 servorum Dei». G rigore cel M are a căutat să dem onstreze că nici A postolul Petru. începînd din secolul al XH -lea. a fost respinsă de papa Grigore cel M are. Numai atunci voi fi într-adevăr onorat. Pentru mine nu alcătuieşte un titlu de glorie şi de cinste un nume care ştiu că răpeşte onoarea fraţilor preoţi. Cînd patriar­ hul Eulogiu de A lexandria i s-a adresat cu titulatura «universalis papa». aşa cum îl vor predica mai tîrziu Bernard de Clairvaux. întrebuinţată de patriarhul de Constantinopol. ea a devenit titulatura stereotipă a episcopului ro ­ man. La o parte cu cuvintele care m ăresc îngîm farea şi rănesc dragostea !». Cinstea m ea constituie puterea tuturor fraţilor mei. cu cît cerea slu jito rilo r ei să se ridice peste ideea oricărui secularism . a continuat să-l folosească de la începutul pontificatului în toate pastoralele sale. întrebuinţată din 588. A ceastă formulă de profundă devoţiune a devenit îndreptarul concepţiei sale relative la înalta sa dem nitate de păstor sufletesc. Savonarola. Nostradamus sau alţi visători. acest senator roman. în cît G rigore cel M are a declarat : «A cela care se intitulează sau îngăduie să fie numit episcop ecum enic este un prem ergător al A ntichristului». Titulatura de «patriarh ecum enic». dacă fiecărui frate de al meu i se va acorda cinstea m eritată. pe care i-a întrebuinţat ca diacon şi monah. D intr-o «ierarhie» G rigore voia o «ierodiaconie». că ­ ruia M întuitorul i-a dat un primat de conducere a întregii Biserici. C instea m ea este cinstea întregii Biserici. «Ispita veacului» a fost însă mai mare. atît pentru persoana lui. care a fost G rigore cel . afirmînd : «Eu nu găsesc nici o cinste în îm prejurarea că mi se spune «universalis papa». n-a fost niciodată numit «un apostol universal». A versiunea faţă de titlul de «patriarh ecum enic» m ergea atît de departe. încredinţîndu-i ch eile îm părăţiei cerului şi întreaga putere de a lega şi des­ lega. uzuală în toate scrisorile lor. o înălţare cu atît mai mult a prestigiului papalităţii. cum va zice scriitorul rus D ostoievski. G rigore s-a ridicat îm potriva acestui titlu onorific. după părerea lui Grigore cel M are era o degradare a celorlalţi patriarhi. prin h otărîrea unui sinod local ţinut în acest an la Constantinopol de patriarhul lo a n al IV -le a P ostitoru l de la Constantinopol (582— 595). cît şi a altor episcopi. m itropoliţi şi episcopi. Titulatura de «patriarh ecum enic».

papa — care avea cele mai întinse moşii în Italia — a ştiut cîştiga de partea sa pînă şi pe tribunii şi patricii din fostul aparat bizantin. în plus. cînd a ce­ laşi împărat a anexat în 731 Iliricul răsăritean la Bizanţ şi cînd a cău ­ tat să impună asupra Italiei şi Un nou impozit. papalitatea a dat la 754 lovitura cea m are : s-a aliat cu regatul franc al "lui Pi pin cel Scurt. care vor face din papalitate cea mai redutabilă putere politică şi spirituală a Evului mediu. cu toate că predica resem narea şi fuga de lume. încă din veacul VI. iar atunci cînd bizantinii au com is grave erori. ca un stup harnic. ci şi pe paznicii lor. După ce cîştigase încă de pe vrem ea lui G rigorie cel M are B iserica A ngliei. iar" în secolul V III şi pe cea a Germ aniei prin cele trei misiuni ale lui Bonifaciu. uitînd însă că restaurarea în istorie nu însem nează reîntoarcere. el le -a 'ş tiu t exploata în folosul său. ci pornire din nou şi aceasta se va face sub altă zodie : cea a alianţei papalităţii cu carolîngienii. despre care se ştie că din 55 scrisori păstrate de la el. ' în cei 200 de ani cît durase exarhatul de Ravenna (555— 753) do­ m inaţia bizantină în Italia n-a fost deplină. Peste cinci ani. Erau prea puţine trupe care să asigure liniştea Imperiului. Primul papă care a făcut uz de garanţia dată de Pipin a fost A d rian I (795— 816). Papa avea de partea lui nu numai m oşiile. 45 se ocupă numai de problem a adm inistrării statului papal. Roma (care trăia din cultul relicvelor) a protestat. papa Leon III (795— 816). V or veni peste cîtev a sute de ani celelalte ordine călugăreşti. prin care a scăpat şi de am eninţarea longobarzilor şi de cea bizantină. lumea s-a răsculat deo­ dată cu longobarzii. Statul papal era asigurat. iar dacă amintim că în noap­ tea de Crăciun a anului 800. în fond tot la o restaurare a Romei gindea. Călugării benedictini lu craseră încet. iar fiscalism ul excesiv bizantin nu putea fi tolerat. La 726 cînd Leon III Isaurul promulgă iconoclasm ul. faţă de am eninţările de fiecare zi ale longobarzilor. atunci vom avea conturată şi baza papalităţii m edievale cu pretenţii de dominare universală din Spania şi Italia pînă în Scandi- . Papii aveau de acum şi alte preocupări.310 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ M are. ceea ce v a in­ fluenţa toata istoria apuseană. încoronează pe C arol cel M are (768— 814) ca împărat roman peste cea mai m are parte a Apusului. armata.

la finele secolului V III. trebuie să fim un singur trup sub un singur cap.• cît despre ti Lin 1 de «patriarh ecum enic» pe care v o ia să-l ia noul ales (T a ia s ie). de întîietate onorifică. lui Pavel neamurile». In schimb. dar generalul este unul. scaunul de la Roma. după atîtea frăm întări iconoclaste. după cum de curînd Carol cel M are «a supus puterii noastre toate naţiunile barbare din Apus» . cealaltă din timpul ultimului Sinod ecum enic. Se ştie că papa Adrian I n-a venit ia Sinodul V II ecum enic. inclusiv pe solii din Apus. Serviciul era reciproc. venit din Apus. prefigurînd parcă drumul ce va urma şi mai departe.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 311 n avia şi Carpaţi. Sfîntul Ioan Gură de Aur zicea la un moment dat despre egalitatea celor doi A postoli : «dacă a încredinţat lui Petru pe evrei. n-ar avea nici măcar rangul al doilea». cum vom vedea mai departe. spre care au purces. înch eia patriarhul Tarasie. iar pentru că patriarhii şi împă­ raţii bizantini n-au vrut să recunoască legitim itatea celor din Apus. Comentînd Epistola către G alateni la pasagiul unde Pavel a tre ­ buit sa certe pe Petru pentru atitudinea de duplicitate în problem a neobligativităţii legii m ozaice (Gal. «am bele corpuri de arm ată sînt diferite. fapt care a mulţumit pe toţi. putem aduce două m ărturii : una din preajm a anilor 400. unde se va statornici iarăşi pacea şi unitatea credinţei. aşa cum făcuseră în toate celelalte Sinoade ecum enice. însă. care se preocupa mai mult de cîştigarea de latifundii pen­ tru întărirea lum ească a statului papal. papa pune condiţii ca mai în tîi să i se «restituie toate patrim oniile Sfîntul ui Petru în Răsărit (Iliricul)». atunci cînd i s-a cerut de îm pără­ teasa Irina să participe personal sau prin reprezentanţi la Sinodul V II ecum enic. epi­ scopul Romei. acelaşi Adrian I (772— 795). Ca încheiere. . fără consim ­ ţământul scaunului nostru. mai ales după înnoirea acestei alianţe în anul 962 cu «împăraţii romani de naţiune germ anică». 11. De ce ? De bună seam ă pentru că nu-i dădea ascultare acestui «lim baj nou». spre a se vedea cît de diferite sînt concepţia şi atitudinea papilor în drumul lor spre m o­ narhia universală a Evului mediu. «acesta. «unde zi de zi sîntem anatem atizaţi». în cuvîntarea sa însă T arasie s-a referit adeseori la «un lim baj nou». 8 ). H ristos Domnul». e uşor de înţeles cum de s-a ajuns la Schism a din 1054. «Noi. adaugă Adrian. rolul prim. Hristos». dar Tarasie (784— 806) şi episcopii orientali au susţinut.

X . H r i s o s t o m P a p a d o p u l o s : P rim a tu l e p is c o p u lu i R o m e i. ibidem. M i r b t. 1947 (Gr. ediţia II îngrijită de J. F r. în «O rtodoxia». 209— 240. G. I. L a p rim a u té r o m a in e d a n s la tr a d itio n c a n o n iq u e ju sq u 'a u C o n c ile d e C a lc é d o in e . P e r r o y . M a r o t . Sibiu. 2. Bucureşti. P rim a tu l p a p a l ş i c o le g ia l it a t e a e p i s c o p a lă în d e z b a ­ t e r ile C o n c iliu lu i a l II . p. L e s c o n c ile s ro m a in s d e s IV . Tübingen. G a g i u. H. 139— 1 6 6 . L e m o n d e c a r o lin g ie n . nr. Paris. D o m H. 1964. Chevetogne 1954. E r i c h C a s p a r . 1964. Un v a lo r o s stu d iu a l A r h ie p is c o p u lu i H r y s o s to m P ap a d o p o u lo s a s u p r a p rim a tu lu i e p is c o p u lu i R o m e i. G e s c h ic h t e d e s P a p sttu m s v o n d e n A n iä n g e n b is zu r H ö h e d e r W e lt h e r s c h a it .I e a d e la V a tic a n . Tübingen. Q u e lle n zu r G e s c h ic h t e d e s P a p sttu m s und d e s r ö m is c h e n K a t h o liz is ­ m u s. ' F r. P o p e s c u. P ro c a n o n u l. P e t r u M a i o r . E. P a p a lita te a s c h is m a t ic ă sa u R o m a în r a p o r ­ tu r ile e i cu B is e r ic a O rien ta lă . Pr. II. Prof. F o r n i e r . în «M itropolia M oldovei şi Sucevei». 167— 173. nr. T e o d o r M. B y z a n c e e t la p rim a u té r o m a in e . F. I— II. M arcu). 463—¡484. A lt k ir c h lic h e A u to n o m ie u n d p ä p s t lic h e r Z en tra lism u s. 1941. 180— 224. S p e c iiic u l O rto ­ d o x ie i în c o m p a r a ţ ie c u B is e r ic a R o m a n o -C a to lic ă ş i P ro testa n tism u l. 1906. I.e e t V . Constantinidis. (în 1. p. D v o r n i k. In lim b a r o m â n ă : V I . p. 1931. H e i l e r . ed. 1930. Atena. G e s c h ic h t e d e s P ap sttu m s. 1934. M e y e n d o r f f . G u e t t é e . Pr. în «Istina» IV. trad u cere de Iosif M itropolitul. p. J. 1924. XV II (1965). 577— 600. Leipzig. 1954. .e s i è c l e s e t l e d ë v e lo p p m en t d e la p r im a u té în volumul 1054— 1 9 5 4 : L ’E cjlise e t l e s É g lise s. ibidem. N e te m e in ic ia p rim a tu lu i p a p a l o g lin d ită în o p e r i l e u n o r m ari i e r a r h i : O s c r i s o a r e a p a p ii G r ig o r ie c e l M a re. p. M ünchen.312 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ BIBLIOGRAFIE K. 1933. Paris. 10. g reacă). R ă m u r e a n u . 1930. 1974. Paris. Paris. A tena. L 'O ccid en t d e la lin d u V -e s i è c l e à la lin d u IX . 1970. X X X II (1956).e s iè c le . p. S e p p e 1 1. I— II. Idem.

c e a luat fiinţă în Răsărit. veninos şi viclean.EREZII. Situaţia s-a schim ­ bat cînd şi reprezentanţi ai claselor avu le şi dintre in telectu ali au îm ­ b răţişat creştinism ul. un aderent al lui Paul de Sam osata. «ţara care abunda în m onştri şi în produse nefireşti». precum spune Epifaniu. dar mai ales problem a Sfintei T reimi. zdruncinînd profund lumea creştină. avar şi sever. tulburent. O riginar din Libia Egiptului. care uşor se poate furişa şi ascunde». nu cu mintea. care toţi vor ju ca un rol însem nat în istoricul * Capitol redactat de Pr. SCHISME. Ei au căutat adevărul credinţei cu inima. ştiind să-şi acopere aceste defecte cu o m are sfinţenie. Teognis de N iceea şi Leontie al A ntiohiei. A ceastă problem ă a dat mult de lucru şi în perioada trecu tă înaltelor fe ţe b isericeşti şi ajunge în secolul IV să dea naştere unei m ari erezii. Instruit de preotul Lucian din A ntiohia. Era şi natural ca învăţaţii deveniţi creştini să caute să se fam iliarizeze cu m isterele noii lor credinţe. prol. M aris de Calcedon. fiind. io a n R ă m u rean u . să le explice felu ritele chestiuni teologice. a avut colegi de studii pe Eusebiu al Nicomidiei. A rie a fost acela care a susţinut cu ten acitate subordinaţianismul. dar care s-a întins şi în Apus. devenind întem eietorul unei erezii puternice şi răspîndite. SINOADELE ECUMENICE Arianismul. a fost un cap răzvrătit. «la înfăţişare ca un şarpe de mlădios. discipolul indirect al ereticului episcop Paul de Sam osata. Sinodul 1 ecumenic de la N iceea din 325 * Luptele teologice din această perioadă sînt mult mai importante şi mai grave decît cele din perioada trecută. Arie. Prim ii creştini s-au mulţumit cu învăţăturile timpului lor.

Zadarnice au fost în cercările episcopului A lexandru de a . Probabil că A rie. fiind ales A lex an d ru . mai ales femei credule. în care erau redate pentru popor. în form ă de cîntece. găsind adăpost la Euşebiu al Co/. încrezut în succesul repurtat. Folosindu-se mai ales de sofisme. a încolţit în sufletul său ideea să por­ nească o cam panie de răsturnare a celui ce i-o luase înainte. la fostul său coleg de studii..Deşi condamnat. Cei aproape 100 de participanţi s-au pronunţat contra învăţăturilor lui Arie. înl'ăţişînd-o în deplină concordanţă cu Ortodoxia. La sfatul acestuia. Fiu ­ lui din Tată. a v u t-a i tiu în a in te d e a ii m am ă». A rie a căutat să-şi răspîndească ideile numai printre prieteni şi ad m iratori. După term inarea studiilor. Tot în cursul şederii sale în Nicomidia. a trim is episcopului A lexandriei o scrisoare în care. a căutat să atragă de partea sa oameni simpli. A rie n-a cedat. Văzînd episcopul A lexandriei că învăţăturile lui A rie atrag tot mai mulţi naivi.314 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ acestei erezii.. unde distingîndu-se ca un om cu bune purtări m orale. cărora le punea urm ătoarea întrebare : «Spune. episcopii egipteni Secund de Ptolem aida şi ] eon as ai M arm aricăi şi alţi cîţiva preoţi şi diaconi. . a revenit la A lexandria. La în ceput. Părăsind Egiptul. a căutat să-şi apere credinţa. apoi preot de episcopul A chila. şi-a continuat lupta pe faţă îm potriva O rto­ doxiei. cu anul 318 a pornit difuzarea rătăcirilor sale şi prin biserici. Pentapole şi Libia la un sinod. născută din cauza co n flic­ tului dintre Conslanlin cel M are şi cum natul său Liciniu.1 readuce la dreapta credinţă. Profitind de /situaţia politică tulbure. cea mai însem nată din cele nouă biserici ale A lexandriei. a convocat pe epis­ copii din Egipt. văzînd că la alegerea de episcop al A lexandriei s-a trecut peste per­ soana lui. a venit la A lexandria. a fost hirotonit diacon dş episcopul Petru. chiar printre zidurile m înăstirilor. au fost excom unicaţi. căutînd astfel să trezească îndoieli cu privire (a naşterea eternă a. cu multă m ăiestrie. nu se ştie. în 32. iar el şi am icii lui. . inceplnd din nou lupta îm potriva B isericii.0 sau 321. aju tat de talentul său oratoric. primind postul de paroh la biserica Baucalis. De acolo a plecat la Nicomidia. fiind o fire foarte vanitoasă. a compus şi faim oasa sa lucrare T h alia. ereziile sale.areei. A rie a devenit . Care a fost propriu-zis naşterea conflictului dintre A rie şi epis­ copul său. Eusebiu al N icom idiei. bine instruit şi un bun orator. s-a dus în Palestina.

care poate fi reprezentantul B isericii de Tom is (Constanţa) din Scythia M inor (Dobrogea) (V ia ţa fe ric itu lu i îm ­ p ă r a t C on stan tin . din Persia. SCH ISM E. a venit la N icom idia. Episcopii — spune Eusebiu al Cezareei (V ita C on stan tin i. Era apoi în apro­ pierea reşedinţei im periale din Nicomidia. cau­ z ate de un jo c de cuvinte copilăreşti. 7 : «Nici scitul nu lipsea din ceată»). dar. Eusebiu de C ezareea spune că la Sinodul I ecum enic a participat şi un episcop «scit». S -a propus ca sinodul să se ţină la A ncira. — se ciocneau ca nişte corăbii în v re­ m e de furtună. La apelul împăratului Constantin. fără deosebire de neam. din m otive binecuvîntate. Unii din episcopi veniţi la N iceea erau renum iţi prin ştiinţă şi elocvenţă. în Bitinia. situat la întretăierea căilor ce veneau din Apus cu drumurile A siei M ici. în G alatia. Împăratul. SIN O A D E ECU M EN ICE 315 to t mai popular. alţii prin severitatea moravurilor. C ele două scrisori au fost duse la A lexandria de epis­ copul Osiu de Cordoba. . M ajo ritatea episcopilor erau din Răsărit. epis­ copul A lexandru şi preotul A rie. I. fiind inform at de Eusebiu că în B iserica Egiptului au izbucnit unele n eînţelegeri neînsem nate. După ce Constantin l-a învins pe Liciniu în 323. au răspuns căp eteniile întregii B iserici. C onstantin cel M are a acordat episcopilor toate facilităţile. A ceste privilegii le-au păstrat şi îm ­ păraţii care au convocat sinoadele următoare. îndeosebi privilegiul num it e v e c t io . G oţia şi Arm enia. unde urma să fie luate m ăsurile necesare contra lui A rie. III. III. afară de ceilalţi clerici veniţi ca însoţitori ai episcopilor. ideile sale rătăcite au devenit obiect de predilecţie al discuţiilor dintre episcopi şi clerici. fără să-i spună numele. dînd crezare spuselor lui Eusebiu. apelînd la ei să în ­ ceteze cearta. s -a a le s o ra şu l N ic e e a . dînd posibilitate împăratului să ia parte în persoană la această m ăreaţă adunare. adică folosirea poştei im periale şi întreţin erea episco­ pilor pe timpul duratei Sinodului. 7). 4).EREZII. Nu­ m ărul sinodalilor s-a ridicat la 300. M isiunea lui Osiu fiind fără rezultat. C onstan­ tin cel M are a invitat pe în tîistătăto rii B isericii întregi la un sinod ecum enic. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . Tradiţia bisericească a con sacrat numărul de 318 Părinţi care au participat la Sinodul de la N iceea. la Sinod participînd chiar episcopi de peste h otarele Imperiului. a sfinţeniei şi a răbdării. rămînînd singur stăpîn al Imperiului. a scris atît lui A lexandru cît şi lui Arie. între doi clerici însem naţi. iar alţii purtînd în că pe corp sem nele chinurilor din trecu t pentru credinţa lor (Teodoret.

avea dese izbucniri de furie. spunîndu-le : «Toate acestea vor veni spre ju decată. Printre sino­ dali. care a rostit ruvînlul de deschidere ca şi pe cel de închidere a Sinodului. Eu nu sin i c h e m a t s ă l e cu n o s c şi s ă l e ju d e c . M arcel al A ncirei. să ne iertăm unii pe alţii. s-a dstins Sfîntul A tanasie. la unire şi la pace. au fost foarte agitate.316 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ Papa Silvestru I al Romei (314— 335). După aceea. renunţînd la aceste acuzaţii. aprobînd pe cei ce îm părtăşeau dreapta . sub preşedinţia episcopilor Eustaţiu al Antiohiei (324--330) şi A lexandru al A lexandriei (313— 328). Deci. Eustaţiu de A ntiohia. din cauza diferitelor păreri. disculînd asupra rătăcirilor lui A rie. Sinodul I ecumenic Sinodul I ecum enic s-a deschis oficial la N iceea. a trim is ca delegaţi la sinod pe preoţii V itus şi V incenţiu din Roma la curtea im perială se afla pe lîngă îm păratul Constantin. înain te de deschiderea oficială a Sinodului. Leonţiu de C ezareea. din ordinul împăratului. se distingeau episcopii : A lexandru al A lexandriei. M acarie al Ierusalim ului. diaconul epis­ copului A lexandru de A lexandria. în aceste consfătuiri. a c u z a to rii şi a cu z aţii fiin d e p is c o p i. a cărui faţă era grovaz de palidă. La şedinţa deschiderii oficiale şi Ia cea de închidere a asistat însuşi îm păratul Constantin. cu diaconul său A tanasie. imitînd bunătatea lui Dumnezeu. Arie. A rie n-a voit să renunţe la ideile sale eretice. la 20 mai 325 şi a durat pînă la 25 august acelaşi an. Fiindcă îm păratul era aproape zilnic asaltat cu tot felul de plîngeri îm potriva m em brilor sino­ dului. D iscuţiile. hotărînd ziua în care să înceapă Sinodul. să ne unim şi să exam inăm chestiunile pentru care ne-am întrunit». părul zburlit.a. Sfîntul N icolae. C ecilian de Cartagina ş. Sfîntul Spiridon episcopul Trim itundei (Creta). îndemnînd cu multă bunăvoinţă pe episcopi la înţelegere. Constantin a venit în m ijlocul sinodalilor. trăsăturile feţei istovite şi privirile abălule. în secţiuni. a poruncit ca toate m em oriile adresate lui să fie aruncate în foc. la ziua fixată de judecătorul nostru comun. episcop de M ira Lichiei. de prietenii ereziarhului A rie. cei prezenţi au lucrat. Cu toate insistenţele episcopilor. Osiu de Cordoba (Spania). îm păratul s-a arătat plin de răbdare şi bJîndeţe. Şedinţele o ficiale ale Sinodului s-au ţinut în sala de recepţie a palatului imperial din N iceea.

cînd El nu era — vjv itote ox3 coz 7 jv. Părinţii întruniţi la N iceea au respins învă­ ţătura lui A rie şi au condam nat-o. fiindcă Dumnezeu cel Prea în a lt nu putea crea universul m aterial d ecît cu ajutorul unei fiinţe interm ediare. datorită harului divin pe care L-a primit de la Tatăl. 22.EREZII. 3. este cu totul străin şi deosebit de fiinţa Tatălui şi nu poate fi numit «deofiinţă» cu T atăl —■ ¿[xoouato? tu> Ila'cpi. Pînă în cele din urmă. însăşi denum irea de T ată cuprinde inevitabil în sine întîietatea sau ¿superioritatea faţă de Fiul. deoarece prin Fiul. Fiul lui Dum­ nezeu. Fiul a creat din voinţa Tatălui. 2. Principiile ereziei ariene sînt urm ătoarele : 1. pe care A rie o confunda cu Logosul divin. Se rem arcă în gîndirea lui A rie concepţii raţionale gnostico-filozofice. schim babil. textu l din Proverbe 8 . căci a existat un timp. Fiul a primit m ăreţia şi puterea creato are a Tatălui. Dum nezeu-Tatăl singur este principiul necreat şi nenăscut — â-fsvvrjxo?. fiind o simplă creatură — xTÎajia. im perfect şi chiar capabil de a păcătui. Scopul pentru care Dumnezeu a creat pe Fiul este creaţiunea lumii. după care m ateria este rea în sine. tcoî^oc. dar aici e vorba de înţelepciunea om enească.. înaintea tuturor veacurilor». făcînd să trium fe Ortodoxia.. Ca atare Fiul are o divinitate împrumutată din divinitatea Tatălui. Fiul poate fi numit şi El Dumnezeu. m ărginit. Arianismul este o concepţie raţional-om enească de înţelegere a creştinism ului. a devenit un Fiu a d o p tiv a l T atălu i. C onstantin cel M are i-a adus aproape pe toţi pe. fiind prima Sa creatură. Deşi Fiul este după fiinţa Sa o creatură. ci din nim ic. Dumnezeu a creat toate. SIN O A D E ECU M EN ICE 31? credinţă. căci s-ar întina de aceasta. La creaţie. 4. chiar şi timpul. dar nu din fiinţa Lui. iar Dumnezeul suprem nu se poate atinge direct de m aterie. 5. Fiul are existenţa înainte de timp. El se bucură totuşi de cinstea ce a mai mare. Sub­ stanţa Tatălui faţă de a Fiului se deosebeşte atît de mult. A rie aducea în sp rijin u l acestei idei. deoarece.calea adevărului. mustrînd pe cei rătăciţi şi îndărătnici. în care se spune : «Domnul m -a făcut cea dintîi dintre lu cră­ rile Lui. SCH ISM E. dar nu din eternitate. cum se deo­ seb eşte infinitul faţă de finit. . A ceasta este o idee gnostică şi eretică.

diaconul A tanasie ş. 7 . A cesta a prezentat în Sinod o formulă de credinţă în care raportul dintre T atăl şi Fiul era numit cu term enul o m io u s io s — ojioiouaios = «asem ă­ nător după fiinţă cu Tatăl» în loc de o m o o u s io s — ¿¡ioouoioţ = «deofiinţă cu Tatăl». iar alţii. 1. a. cum afirmă doctrina ortodoxă.cu a d e v ă r a t din D u m n ezeu a d e v ă r a t. In S im b o lu l n ic c c a n ş-a fixat învăţătura despre D u m n ez eirea F iu ­ lui. n ăscu t. Evr. ţineau calea de m ijloc. nu fă cu t. ca Secund al Ptolem aidei. bazaţi pe Sfînta Scriptură . A rticolul 8 începe cu m ărturisirea : «Credem şi întru Duhul Sf i nt ». dar m ajoritatea Părinţilor episcopi şi diaconul A tanasie au dem onstrat că această form ulă nu este inventată de ei. erau de partea lui Arie.318 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ A rie a căutat să folosească toate acele locuri din Sfînta Scriptură. Clem ent A lexandrinul. Părinţii sinodali au hotărît ca învăţătura lorm ulală în Sinod să fie redactată într-un S im b o l d e cred in ţă . 5). care vorbesc despre natura om enească a Fiului şi despre inferioritatea Sa faţă de Tatăl. Părinţii Sinodului s-au împărţit în trei direcţii : unii. ouata? xciu Hatpoţ = din fiin ţa T atălu i şi ¿¡1 0 0 0 3 1 0 ? xw IÎatpt = de o fiin ţa cu T atăl. ca : «Tatăl este mai mare decît Mine» (Ioan 14.. Osiu. 28). 2. M em brii Sinodului au respins am bele formule. se anatem atizează ideile principale ale lui A rie şi anum e: c ă F iu l a fo s t . căci a fost folosită şi de Părinţii dinaintea lor ca : Dionisie al A lexandriei. A ceasta însemna m en­ ţinerea ereziei ariene sub o form ulă camuflaţii. în frunte cu A lexandru. Dionisie al Romei ş. a. afirmînd că term enul nu se găseşte în Sfînta Scriptură. La sfîrşitul dezbaterilor. în frunte cu Eusebiu de Nicomidia. Eu astăzi Te-am născut» (Ps. arătînd sinodalilor că textele invocate de A rie se referă la Iisus Hristos. sau «Fiul M eu eşti Tu . numai ca om. diaconul A tanasie a dus altele din Sfînta Scriptură. hotărînd ca să se întrebuinţeze numai term eni care nu perm it nici un echivoc ca : h. prin c a r e to a te s-a u făcu t» . d e o fiin ţă cu T atăl.. Origen. La un moment dat. alţii. . susţineau credinţa adevărată ortodoxă că Iisus Hristos este şi Dumnezeu şi om. îm potriva acestor argumentări. Tertulian. îm potriva expresiei «de o fiin ţă cu T atăl» au obiectat unii Părinţi. Eusebiu de C ezareea a prezentat şi el o altă formulă. î n p a r t e a iutii. care ¿1 re 7 articole. iar în p_artea a doua. Domnul nostru Iisus H fistos. Teonas al M arm aricii şi încă vreo 20 de episcopi. oslo «Dumni'/. se recunoaşte că Fiul.

nevoind să semneze.EREZII. Intre alte problem e pe care le-a rezolvai Sinodul I ecum enic. au losl exilaţi şi episcopii Eusebiu . Trei luni mai tîrziu. după toată probabilitatea. Domnului urma să fie_. care socotea că cele trei per­ soane ale Sfintei Treim i sînt doar nişte «puteri® — 8 uva[xstC im per­ sonale ale unui singur Dumnezeu. Teonas de M arm arica şi Secund de Ptolem aida.nu au voit lotuşi să recunoască a na Ierna pronunţată contra lui Arie.al N icom idiei şi Teognis de Ni ceea. Teognis al Niceei. prin canonul 19.ai săi. Ei au re ­ fuzat să semneze de asem enea anatem a rostită contra lui A rie. SIN O A D E ECU M EN ICE 3 19 c r e a t în tim p din n im ic. apoi s-a stins încetul cu încetul. arianismul n-a putut fi siîrpii îndată şi pe deplin. Teonas cîe M arm arica. D isputele ariene au continuat să tulbure Imperiul roman încă o jum ă­ tate de secol. al O rtodoxiei. la sud de Singidunum (Belgrad). Cu toate că Sim bolul de credinţă niceean a devenit digul de apă­ rare. Pe lîngă erezia lui A rie şi rezolvarea disputei pascale. la colul Dunării. au fost depuşi din scaunele lor şi ex ilaţi în Iliric. sau îl sărbătoreau cu o săptăm înă mai înainte. a fost şi s ta b ilir e a d a te i P aştelu i.. c ă e s t e y r ea t din altă ţ b sta n ţă sau iijîiţă c su d e c ît T atăl şi e s t e s c h im b a b il. fiindcă.. cu excep ţia episcopiior : Eusebiu al Nicomidiei. întrucît acest oraş era centru l principal al cunoştinţelor astronom ice din timpul acela. Dacă se întîm pla să cadă în acelaşi timp cu Paştile iudeilor. deşi au subscris la Sim bolul de credinţă niceean.din Egipt. antitrinitar dinamic. Arie şi cei doi prieteni . primii trei au cedat. SCH ISM E. pînă în cele din urmă. Data sărbătorii învierii . 'De frica împăratului. Sinodul a stabilit ca întreaga creştin ătate să sărbătorească P aşlile în prima Du­ m in ică d u p ă lu n ă p lin ă c e u rm ea z ă e c h in o cţiu lu i d c p rim ă v a ră . S im b o lu l n ic e e a n a fost aprobat şi semnat de toţi Părinţii prezenţi. încă din secolul II. a lui M e litie şi erezia lui P a v e l d e S a m o sa ta . care n-au voit să aprobe term enul o m o o u s io s — co n su b sta n tia lis. s-au mai discutat şi alte problem e : s c h is m a lui N ov at. M aris de Calcedon. existau unele neîn­ ţeleg eri între B iserici privitoare la serbarea datei Paştilor. . creştin ii amînau sărbătoarea Paştilor în Duminica urm ătoare. Sinodul a hotărît. precum şi cea mai precisă şi expresivă formulare a dreptei credinţe. Secund al Ptolem aidei..comunicată tuturor B isericilor de episcopul A lexandriei.

Cei hirotoniţi de el puteau să răm înă în funcţiile lor. iar ca n o n u l 7 a c o r d a e p is ­ c o p u lu i d e Ier u sa lim ran gu l d e m itro p o lit. F aţă de novaţieni. ca pe viitor preoţii şi diaconii să nu mai aibă dreptul de a locui cu soţiile lor. După ce episcopul A cesiu a recunoscut Sim bolul de credinţă niceean. întrucît propagau unele n eadevă­ ruri cu privire la hristologie.« 25 iulie 325. înaintea hirotoniei. unii sinodali au propus introducerea unui canon pentru observarea celibatului. m ărturisind că vor res­ pecta toate h otărîrile B isericii O rtodoxe. pierzînd doar toate drepturile episcopale. să evite orice fel de certuri şi neînţelegeri. în cazul cînd vor să revină la B iserica Ortodoxă. s-a ridicat vestitul eremit. ii 1 . şi numai cei hirotoniţi ca celibatari să nu ni< aibă dreptul să încheie o căsătorie. a avut loc şedinţa festivă de închidere a Sinodului. Drept garanţie. ci şi de preoţi şi diaconi. el a oferit Părinţilor sinodali un ospăţ. Botezul în num ele Sfintei Treim i. Canonul 6 confirm a drepturile m itropoliţilor din Roma. ca cei căsă­ toriţi o singură dată. avînd în vedere faptul ca Ierusalim ul este centrul unde a luat fiinţă creştinism ul. Cu privire la m e litien i şi n o v a ţien i. Sinodul s-a arătat mai indul­ gent. care a apărat cinstea şi vrednicia T ainei căsătoriei. li s-a îngăduit preoţilor novaţieni să-şi reocupe posturile avute. M elitie a continuat să-şi păstreze titlul de episcop de Licopole. faţă de ceilalţi m itropoliţi. şi nu cred că Sfînta Treim e are trei per­ soane. prin punerea m îinilor. ei trebuiau să dea o declaraţie scrisă. să li se ceară. care cuprind dispoziţii referitoare la organizaţia şi disciplina bisericească. îm potriva propu­ nerii episcopului Osiu al Cordobei. Sinodul a procedat cu şi mai multă clem enţă. să-şi poată duce mai departe via ţa împreună cu soţiile lor. Venind în discuţie m oralitatea m em brilor clerului. M ai însem nate sînt canoanele 6 şi 7. La 25 august. Sinodul a răm as la vechiul uz. . A lexan ­ dria şi A ntiohia. în Egipt. împlinindu-se 20 de ani de la u rcarea pe tron a i împăralului Constantin cel M are. Sinodul a alcătuit 20 de canoane.320 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ ca aderenţii lui Pavel de Sam osata. nu numai de către episcopi. la care împărţitul a îndemnat pe cei prezenţi să ţină cu tărie la învă­ ţătura form ulată în Sinod. episcopul Pafnutie al Tebaidei de sus (Egipt). cu condiţia să ceară confirm area de la arhiepiscopul A lexandriei.

Salles-Dabadie. Paris. 1 9 5 5 . 428 p. ' J. vol. C o n sta n tin . M a r i j u l.. Index generalis tomorum t. Idem. S c h rilt. F. . A c ta C o n c ilio r u m n o v a e l a m p lis s im a c o ll e c t i o . 2-e Aufl. G. Christ. L e s C o n c ile s o e c u m é n iq u e s d a n s l'a n tiq u ité c h r é t ie n n e . Leiden. Cl L e o n a r d i . bis. C h rist. în G r ie c h . Paris. D v o r n i k . P h e i d a s. P e tite h is t o ir e d es gran ds C o n c ile s . Dumcige. reproduction Paris. H. 1962. I C o n c ili e c u m e n ic i. G vol. Paris. E u s è b e d e C é s a r é e . D ie o e k u m e n i s c h e K o n z ile d e r C h r is te n h e it. • BIBLIOGRAFIE confirm ate de roman. X X V I— 540 p. J. T. Christ. A. A 1 b e r g i o. 1962. T. D. Sc J i r î f s l l î d. O r t i z de U r b i n a. ed. S o c r a t e. C o n c ilio ru m o e c u m e n ic o r u m d é c r é t a . 1972. 1974. Paris. Ahrweiler. R. Migne. S c h rilt. Berlin. J. G enève. Berlin. S o z o m e n. 15 (1974). I— III. J . 1 9 0 1. M e i n li o 1 d. M e t z . Straub. R o d r i g u e z. începînd din 1963. 1962. Bardtf. 19(ifi. 1952.. S. ed. H a y w a r d. IV. D e t er n c s.. Stuttgart. Isl. 'H -posSpia oixoofic-Ji y. col. Schw artz.XVTI. "Viafa St. ed. A. Leipzig. N ic é e e l C o n s la n tin o p le . Berlin. continuavit J. Ist. Leipzig. VII. Studii : J. . P. M a n s i . 614 p.. 1962. Bd. Ist. L es C o n c ile s o e c u m é n iq u e s . A c t a C o n c ilio r u m o ec u m e n ic o r u m . 341— 358. 1901— 1912. Iv ar Heikel. H is to ir e e c c lé s i a s t iq u e t. 1> G. ed. A c ta e t S y m b o la C o n c ilio ru m q u a e s a e c u l a q u a r to h a b it a sunt. Bd. 197 9 . b is. P r o d i . Institut E. V i é. F. L. 50. în Griech. H is to ire d e s c o n c ile s . T h e g e n e r a l C o n c ils o i th c C h u rch . 1954 . Bidez. Schrifst. Paris. J. 1962. Leipzig..'fjc auvofiou. Preiburg im Breisgau. 13 vol. L E g lis e d e s e p t c o n c ile s . publiée sous la direction de G. F lo ren i i a e e t V e n e tiis . J . Ed. Burgense. Scheidw eiler. L. S a c ro ru m C o n c ilio r u m n o v a e l a m p lis s im a c o ll e c t i o . X X IX '{1975).P.. P a 1 a n g u e. J . Toulouse. pars 1. 1902.. H is to ire d e s C o n c ile s o e ­ c u m é n iq u e s . L e s c o n c ile s o e c u m é n iq u e s d a n s l'h is to ire . R. Paris. Bidez. 29— 572. c h r is t. 1 9 5 4 . Torino. F. A ctele se cunosc din lui Eusebiu de Périt ru S in o a d e le e c u m e n ic e in g e n e r a l : I z v o a r e : J. W a r e . J e d i n. J o n k e r s . J o a n n o u . t. Teodoret.itsidee d e r a lte n K ir c h e . H. M. F a v a 1 e. Atonn. C h é 1 i n i. 1971. 1961. Is t o r ia I lis v r ic c a s c ä . Bâle. SIN O A D E ECU M EN ICE 321 trăind în pace unii cu alţii. Philosloriqius. SCH ISM E. bis. Paderborn. Berlin. Eusebiiu de Ce'zareea. L e x p é r i e n c e n icct'im e in «Dmnbarlon Onks Papers». Schwartz. J. 1962. Paris. 1962. H. III. în G r ie c h . Brügges. 1960. I et II.. îndeosebi din scrierile C ezareea. Is to r ia b i s e r i c e a s c â . ' P. p. P etite h is t o ir e d e s C o n c ile s . 1961. ed. J. 59 vol. Parm entier F. 1961. 54. J. •p.. în Griech. ed. H otărîrile Sinodului au fost Constantin cel M are şi prom ulgate în întreg Imperiul Sinodului I ecum enic s-au pierdut. P. de la 1914 . 21 — Istoria bisericească . 21— 40. K o n z ile d e r K ir c h e in e v a n g e li s c h e r S ich t. _ _ B. Paris.. 1759— 1798 . 2-e Aufl. dar h otărîrile lui scrierile istoricilor contem porani. p. D ie K orv/.EREZII. L e s L is ta s e p i s c o p a lo s d e N ie r a en la C o ll e c c io n c a n o n ic a H is p a n a . S i e b e n .

275 285. T à zp ia à f l a i a cixoupiêvixà Su¡i. L e s p r e m iè r e s c o n le s s io n s d e la lo i c h r é t ie n n e . 12 (Roma. critică. T h e s e v e n E c u m e n ic a l C o n c ils . A.Soka. I.». London. p. ed. 2-e éd. H. T h e h is to r y o i t h e C r e e d s .e e t V -e s i è c le s . B ' otxooixs. ( '. 636— 676. K o e v. Dosetti. Paris.’ (M ass. o p . P. L. o i th e in d iv id e d C h u rch . D. în «R evue d'hist. Paris. D as N ic a e n is c h e G la u b e n s b e k e m b n is . col 665— 668. p. 45— 73. 1961 .. Paris. |>. Paris. eccl. E d iţii : C r e e d s . Pai is. I.rjQ Suvooou 'Iatopiy. p. 257— 2 6 3 .». Leipzig. reproduction Paris-Leipzig. t. in lim ba bulgara.iliini|iio. 1956. 1963. 1968. 1924. M. 5. 1003. S tev en so n . 1. p.. p. 1914. 1 9 3 0 . A ltă bo gată b ib lio g rafie se g ă ­ seşte la J. L e s S y m b o le s c h r é t ie n s p rim itiis. 97— 142. p. 5 — 17. . t. Tô SüfiioXov -ti]. J . par Aug. 1961 . fran ceză. X X X (1927). nr. 1— 2. I. J . J . Sofia. 32-a de A.. J . M arlin. von L. H. c o u n c ils an d c o n t r o v e r s ie s . E a r ly C hristian C r e e d s . Calh. F. nr. Hr.. II. Ci. te x t g rec cu trad u cere franceză. G. 1936. G o d in P a tr is tic T h o u g h t. D a 1 m a y r.. In cu rrm h ou . d e U r b i n a.«!:> . în L e C o n c ile e t l e s C o n c ile s .103. 1952. D. E in e D o x o lo g ie . L 'H istoire d e ¡’E g lise. N ic è e e t C o n sta n tin o p le. 1960. Freibu rg im B reisgau . 1759. II. 1976. M a n s i . II. P. H e f e l e — D o m H. Th. J. nr. X X X V III (1942). * * * ¡U-nlru S in o d u l I e c u m e n i c : I. 8. 1935. în «Echos d'O rient». nr. F lo ren tiae. Cam elot. B reslau. P e r c i v a 1. 337— 461. O r t i z d e U r b i n a . Cullman.. Papadopoulos.c s s o u r c e s d e l'h is to ir e d u c o n c ile d e N ic è e . în «Bis.J . 449— 4 5 3 . D ie B e k e n n t n is s e und d ie v ic h t ig s t e n G la u b e n s z e u g n is s e d e r g r ie c h is c h . A. 9.). G o e m a n s. Rom a. T rin ity .. S y m b o le d e r a lt e n K ir c h e ( K le in e T e x te . I. Buffalo.. London. de T héol. 1960. 69— 96 : L e c o n c i l e d e N ic è e . A n c ien t a n d M od ern . 1960. M. M adrid. 1963. H et a lg e m e n C o n c ile in d e v i e r d e e e u w . Stu ttgart. p. H ans Lietzmann. nr. te x te g rec şi latin.. 0. E dited by J . B erlin. B . 1. 1956. p. W o l f s o ii. 7. P. . C h i l d . El S im b o lo N ic e n o . 3.322 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ H.o r t h o d o x e n K ir c h e . 3 -e Aufl. l’ r c s t i g e. te x t g re c . de L abriolle. 513— 520. R. T. C o n c ile s . D ie G r o s s e n v ie r K o n z ilie n . C h . X X III (1925). r < Ci. Hahn. în «O rien talia C h ristian a P eriod ica». Schönm etzer.yi7. ed. B ib lio t h e k d e r S y m b o le u n d G la u b e n r e g e h n d e r a lte n K ir c h e . C h ristia n S y m b o ls . 1. p. 17 ş i 18). t. 1945. K a r m i r i s. V o r g e t.. T h e P h ilo s o p h y o i th e C h u r ch F a th e r s . 2-e A uflage. 1961. 11111> i d ţ|. S im b o lu r i d e c r e d in ţă . N. 2-nd ed.». London. London. p. . d e C h e 11 i n k. 1967. L e s C o n c ile s o e c u m é n iq u e d e s I V . I. 37 3 8 . F lieh e et V . D ie o e k u m e n is c h e n K o n z ile cler K a t h o lis c h e n K ir c h e . L e s r e c h e r c h e s su r l'o r ig in e du S y m b o le d e p u is X X V a n n é e s . p. 385— 3 9 5 . 4-e Aufl. i D e n z i n g e r et Cl . Io n Mihălcescu. Bonn.. 443— 446. Studii : H. 1908. O r t i z.i I i f f o 1 l. F o r m u lă r ile d o g m a t ic e a le p r im e lo r p a tru S in o a d e e c u m e n ic e . H. H. O rt. în «Dict. Hahn. J e d i n . X L III (1925). A tena. M ünchen. Il S im b o li d i N ic e a e C o n s ta n tin o p o l. col. O r t i z d e U r b i n a . H is to ir e d e s c o n c ils d 'a p r è s l e s d o c u m e n ts o r ig in a u x . p. V o g e l . N igm egen. Tournai. trad. L e c l e r c q . 1923. Paris. L a stru ttu ra d el S im b o lo C o n s ta n tin o p o lita n o . E u c h irid io n S y m b o lo r u m .. B a d c o c k . F a ith .Tj x a l xpiTixij ¡x tkizf]. M. London. K e l l y . p. J . 1942). . 26— 27. 1 9 7 1 . Bannwart.. 1901. cit. T. A tena. 194 7 . 1904. 1960. 1. Rom . 1948. T rad u cere în lim ba rom ână de Prof. Paris. Popescu. Bardy. III. 1956. D a n i é l o u .

C aransebeş. Pr. L a c u e s t ió n d i O sio o b is p o d e C a r d o v a . M. Cotoşman. I. Sibiu. p. în «Bis. 808— 811 . 1— 2. S c h w a r t z. Prof. ed. p. în «Byzantion». M adrid. E c c le s ia e o c c id e n t a lis m o n u m e n ta ju r is an tiq u is s im a .). e p is c o p u l C o r d o v e i. 1 9 2 5 . în «Revue d 'h isto ire ecclésiastiq u e». 1— 2. F. Paris. M ünchen. Ed. hist. nr. X X (1896). Script. S tu d ii su ll'a r ia n e s im o . P u n cte d e s p r ijin p en tru a r ia ­ n ism în t e o l o g i a c r e ş tin ă a n t e r io a r ă . .. R e c h e r c h e s su r l e s lis t e s d e P è r e s d e N ic è e e t d e C o n s ta n tin o p le . S im b o iu l N ic e e a n . 1979. X IV (1939). T i KoÀÀou0iav6v a-¿ío¡jLr/ y. în /ev. la O rtiz de U rbina. H. X X X V III (1968). p.and¡ana». S u r e d a Blanes. H. 1930. Idem. nr. Eccl. în Corp. p. L o i c h i ţ ă. X IX (1959). der W issen sch aften zu M ünchen». p. S c h w a r t z .. 323— 3 4 7 . C o llectan ea :a ntiarian a P arisiana. H eft X III. în «Studii T e o lo g ice » . V .». p. p. în «Revue de P hilologie». p. 15— 60. Ilie Beleuţă. 9 (1958). 1. în «Byzantion». H. 429— 4 4 9 . Q u e s t io n e s se l e c t a s d e c r itic a h is tó r ic a . p. Rom . 356— 361. p a r s p rio r. nr. E. P rim u l s in o d e c u m e n ic ţinut la N ic e e a in a n u l 325.. T h e o r ig in a l L ists o í th e m e m ­ b e r s o í th e C o u n c il o í N ic a e a . nota 12 . S in o d u l I e c u m e n ic d e ¡a N ic e e a d e Ia 325. Lipsiae. p. A kad. 211— 233 . 534— 542. 1963 . A. 1— 2. d e C l e r c q. 3— 4. 6. 78 (1960). SCH ISM E. 36— 91 : N om ina episcoporum . S u r l e s lis t e s d es é v ê q u e s p a r tic ip a n t a u x c o n c i l e s d e N ic è e . 1926. 1916. G. 1972. T h . 105— 111 .. G e n e z a a ria n ism u lu i.ocl ai àpX'/i tou àpiavijijicü. 1— 90. Arad. I. L e r o y . v. O siu. 17—-76. K o p e c e k . 2 Bd. T h e O rig in s o í A r ia n ism .s y n o d an d t h e C o u n c il o i C a lc e d o n . în «Re­ v ista teo lo g ică». Opiz. La m ort d'A riu s. 12 p. 35 ş. W ashington.. H is to ir e d e s c o n c ile s o e c u m é n iq u e s » . C o n d a m n a r e a e r e z i e i Iu i A r ie . C am bridge (M ass.EREZII. 1 9 2 5 . V ind obonae — Lipsiae. N ic è e e t C o n s ta tin o p lc . H. 1934. Cuntz. 13— 31. Pentru episcopul O siu de Cordoba : L a v ie g r e c q u e d e «S a in t» O siu s d e C o r ­ d o n . A ubineau. Ed. 2. în «Byzantion». în «B yzantion». 83— 90. în «Byzantion». 103— 130. P en tru a r ia n is m : F r a g m en ts d e la « T h a lie» . t. L X V . Feder. L e s 318 P'etres d e N ic è e . în «Byzantion. L h é r é s i e d'A riu s e t la «foi» d e N ic é e . Lat. H. L X I (1966). G h . B a r d y. în «Studii te o lo ­ g ice». G e i z e r . 1— 2. N ic a e a u n d K o n s ta n tin o p e l. 1899. 2— 215 . Prof. La T h a lie d'A riu s. I d e m . H i l g e n f e l d . d e C o n s ta n tin o p le e t d e C h a lc è d o in . D u m e i g e. 254— 255. nr. 364— 3 7 4 . 1898. în «A n alecta Boll. L a L is te o r ig in a le d e s P è r e s d e N ic è e . 1928. p. X III (1961). ed. p. I. în «M itropolia Banatului». p. 1. p. E. p. SIN O A D E ECU M EN ICE 323 In lim b a ro m â n ă : Pr. ed. A. cit. P en tru e p i s c o p i i p r e z e n ţ i la S in o d u l I e c u m e n ic : H. A th a n a siu s W e r k e . E rn est H onigm ann. Popovici. P o l l a r d . A ten a. la s e . S tu d ii: B. Rămureanu. 1937. d'A riu s. I d e m . V e zi alte sludii la Pr. în special.u. X II (1937). U b e r d ie B is c h o is lis te n d e r S y n o d e n v o n C h a lc e d o n . LIII (1927).». nr. C h a d w i k . Roma. t. l o a n Rămureanu. X V I (1942— 1943). 553 p. O rt. P atru m N ic a e n o r u m n o m in a. 1954. A bt. 296— 3 1 1 . G. y d i L ib e r io o b i s p o d e R o m a . G. Idem. 3— 10. III. Turner. Sim onetti. B erlin . X X (1950). P h e i d a s . U n e lis te in e d it e d e s P è r e s d e N ic è e . Is to r ic u l S in o d u lu i e c u m e n ic d e la N ic e e a . Episcop Calistrat O r i e a nu. O xon ii. O. X I (1936). X X I X (1977). p. 19G5. Phil. N. p. R o u 1 a r d. H o t ă r îr ile d o g m a t ic e a le c e lo r ş a p t e S in o a d e e c u m e n ic e . 63— 71 . C. cu bogată bibliografie. N eue Folge. Prof. 1973. în «Jo u rn al of T h eo lo g y Studies». t. S in o d u l I e c u m e n ic d e la N ic e e a . trad. nr. 10— 11. Paris. T. ju ille t. I.. p. U rk u n d en zu r G e s c h ic h t e d e s a r ia n is c h e n S tr e ite s . 103— 111. şi 1935. 20— 8 0 . p. 1. 15— 18 . V i c t o r C. p. p. Idem. nr. p. th e r o b b e r . nr. Lu pta O r t o d o x ie i c o n tr a a ria n is m u lu i d e Ia S in o d u l I c c u m c n ic p în ă la m o a r te a lu i A r ie . în «A bhandlungen der beyer. O ssiu s o í C o r d o v a . M. A h is t o r y o í n e o -a ria n ism .M o l i n g h e n .

după numele căruia. deoarece arienii s-au împărţit în trei partide. Le s e n s d e s te r m e s oùaiâ. H. m ilitînd pentru îm păcare prinlr-o formulă leologica de compromis. ibidem. C. 397— 412. în «Studia P atristica». Le so rt d u «C o n s u b s ta n tie i» n ic c e n . nr. 48— 63 î L X X IV (1917). p. 1— 24. J . s-au numit. 485— 529.oazaai'. F rom t h e B eg in n in g to th e C o u n c il o i C a lc e d o n . a n o m e i sau an om ien i. 133— 189. '0. R. D as XVorl H ypostasis'. V o i c u. de la numele căruia arienii extrem işti s-a numit şi eu n o m ien i. tiu 1’r. ei s-au nuii numit şi cu s e b ie n i. t. 1. în «M i­ tro p o lia Oltenie^». I. G. p.j . Frăm întările şi sinoadele ariene după Sinodul I ecumenic de la N iceea * H otărîrile sinodale de la N iceea n-au adus mult dorita şi aşteptata pace în . A. Gonzalos. 3— 20. care negau consubstanţialitatea F iu ­ lui cu Tatăl. T h e S ig n iiic a n c e o i t h e H o m o o u s io s . 66 (1954— 1955). part.j. T. III. p. proL lo a n R ă m u rean u ■ . S t e a d. 1961 . N ash ville and N ew Y ork . A rienii extrem işti sau radicali. de la termenul àvojxotoç. p. care se com bateau reciproc.ooù3!&': d a n s ie v o c a b u la ir e t h é o lo g iq u e d'A riu s e t d e l ' é c o le d A n t io c h e . iar cu toţii luptau îm potriva O rtodoxiei. p. Pentru că anom ienii afirmau că Fiul este deosebit de T atăl după fiinţă — I^epoi xa-cViaiav. T u i l i e r . se afla diaconul Eţiu (Aetius) şi elevul a ces­ tuia. episcop de Cizic. E r d i n. ùr. care afir­ mau cii Fiul este «a se m ă n ă to r in su b sta n ţă cu T atăl» ojiotouato? t«j îlatpi — sim ilitu d in e su b sta n ţia lă . în «Revue d 'h istoire e c c lé ­ siastiqu e». P r o b le m a opioouaioc la S iîn lu l A ta n a sie ce/ M are. P r e s t i g e. R o u g i e r.am « m a xai xaţ’ouaiav. p. s-au numit o m iu sien i sau se m ia r ien i. God in p a tr is tic T h o u g h t. cei mai num eroşi de altfel. Eunomiu. X L II (1952). în «Revue de l'h isto ire des religion s». p. Diac. Freibu rg im B reisgau . 1970. din 360. în fruntea lor. Partida m oderată a arienilor. 1— 2.324 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ P en tru te r m e n u l ¿¡xoouaiaz t ă üa^pl — con su bstan ţial cu T atăl : J . 1939.oo6aiot: în «Z eit­ sch rift fur K irch en g esch ich te». L.sinul B isericii. ei au fost numiţi şi h c t e io u s ia ş t i. * Capitol redactat. Lomlon. afirmînd că Fiul este «neasem ănător cu T atăl şi în toate şi după fiinţă» -x a ï v. G. L. K raft. A ceastă grupare căuta să ţină calea de m ijloc între arienii extrem işti şi ortodocşi. 1952. A h i s t o r j o l C hristian T h o u g h t. et jcpôawnoN dan s les c o n t r o v e r s e s tr in ita ir e s p o s t n ic è e n n e s . ôa-aaic : F r. X V I (1963). avînd în înm iea lor pe episcopul Eusebiu al Nicom idiei. L X X III (1916). Le s e n s d u ter m e ô. C. 421— 430 . P en tru te r m e n u l üt. B erlin . L e b o n.

Triumful sem iarienilor urma să culm ineze cu reprim irea ereticului A rie în B iserica A lexandriei. a aprobat exilarea Sfîntului A tanasie la Treveri în G alia (întîiul exil : 11 iul. ajungînd .EREZII. se afla episcopul A caciu de C ezareea. de la term enul o. pentru a-i înşela buna credinţă un fel de m ărturisire. în urma ţinerii unui sinod la Constantinopol. Constantin cel M are. Sfîntul A tanasie. care a apărut după 358. datorită faptului că au pus în circu laţie o formulă de credinţă ech iv ocă opoiouaios în loc de ofxoouaioCj au reuşit să atragă de partea lor mulţi episcopi şi clerici. Ca şi el.axâ irâvxa. a fost pus la grea încercare. a avut parte de aceeaşi soartă şi Sfîntul A tanasie. A rie a prezentat împăratului. după num ele căruia s-au mai numit şi a c a c ie n i. s-au numit o m e i sau o m ien i. îm păratul s-a văzut silit să rechem e pe A rie la Constantinopol. Pentru apărătorii dreptei credinţe au venit zile negre. care apărau credinţa cea dreaptă stabilită în Sinodul de la N iceea şi term enul ¿¡aoouoio? xip l l a x p i <(de o fiinţă cu Tatăl». 337).axi xâc Fpaaâx. fiind condamnat de un sinod întrunit în 330 la A ntiohia şi trim is în exil. Sîm bătă seara.j. In urma h otărîrilor luate de adversarii săi la sinodul din Tir (335). Fiul are cu Tatăl o sim ilitu d in e n esu b sta n ţialâ. care de la 8 iunie 328 a urmat episcopului A lexandru pe scaunul A lexand riei. în 335 a fost exilat şi episcopul ortodox M arcel al A ncirei. pentru că afirmau printr-o formulă vagă că Fiul este «ase­ m ănător cu T atăl în toate» — ojjioio? T Hxxpi y. După cinci ani. SIN O A D E ECU M EN ICE A treia partidă de arieni. în a ju ­ nul Duminicii în care A rie trebuia să fie primit în B iserică. în care nu se mai află nici una din exp resiile sale eretice şi a promis solemn că va recunoaşte Sim bolul niceean. influenţat de Eusebiu al N icom idiei. A rienii moderaţi. 335— 22 nov. urmînd ca aici să se facă reintroducerea lui în Biserică. a reuşit să cîştige pe m arele îm­ părat Constantin. In fruntea lor. a avut de suferit episcopul Eustaţiu al A ntiohiei.oto?. determinîndu-1 să rechem e pe A rie şi pe prietenii săi din exil. SCH ISM E. clericii şi creştin ii ortodocşi. sau «consubstanţial cu Tatăl». Din cauză că la auzul acestei veşti s-au produs mari tulburări în A lexandria. sau «asernăip m ănător cu Tatăl după Scripturi» — ojj-oloc xcp Ifaxpi y. căpetenia lor. Episcopii. iar duşmanii săi l-au îm proşcat cu un potop de calomnii. s e m ia r ie n ii sau o m iu sien ii. Eusebiu al Nicom idiei. au fost numiţi o m o u sien i.După aceştia.

reuşind să cîştige pe îm păratul C onstanţiu de partea lor. La u neltirile lui Eusebiu de Nicomidia. «una din personalităţile cele mai u rîcioase pe care le-a cunoscut istoria». Aproape întreg Răsăritul era dominat acum de eusebieni. A stfel s-a putut întoarce la A lexandria şi Sf. dar term enul «omoousios» eru o vila I. acesta fiind silit să se depărteze din cauza unei nevoi naturale. Simţind că viaţa lui este în pe­ ricol. o pedeapsă dumnezeiască. în al doilea exil. după atîtea um ilinţe şi violenţe din partea arienilor. la 22 noiem brie 337. în 341. . pe baza vech ilo r acuzaţii m incinoase. unde a rămas. îm păratul a dispus înlocuirea Sfîntului A tanasie cu un episcop arian. cuvîntul h otărîtor l-au avut eusebienii. la 16 aprilie 339. H otărîrile Sinodului au fost aduse şi la cunoştinţa răsăritenilor. refugiindu-se la Roma. Eusebienii sau sem iarienii. cei trei fii ai săi au h otărît să rechem e din exil pe toţi episcopii. a murit. Dar nici de data aceasta.326 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ cu un mare cortegiu de partizani şi adm iratori pînă la Forul lui C ons­ tantin. în v îrslă de 80 de ani. C redincioşii din Constantinopol au cerut ca episcop pe Pavel. A tanasie. Episcopul Romei. cel ce va fi întem eietorul ereziei pnevm atom ahilor. S i­ nodul a alcătuit «patru formule de credinţă» de îm păcare cu Ortodoxia. care s-a pronunţat pentru nevinovăţia lui A tanasie. Iuliu I (337— 352). văzînd în m oartea neaşteptată a lui Arie. a convocat la 342 un sin o d la R om a. A ceştia au ţinut în 341 un sin o d la A n tio h ia . muri subit de o ruptură de intestine. M arcel al A ncirei şi a celorlalţi ierarhi ortodocşi acuzaţi. devenit acum titularul scaunului de Constantinopol. deşi m ajoritatea oj>isc opi lor erau ortodocşi. aducînd noi învinuiri Sfîntului A tanasie. numit «al sfinţirii» —■ «Encaeniis». erezia ariană era com bătută. au cerut exilarea episcopului Pavel de Constantinopol. pînă la 21 octom brie 346. pentru că s-a ţi­ nut în timpul sfinţirii catedralei din A ntiohia. a hotărît. înlocu irea Sfîntului A tanasie cu in­ trusul G rigorie de Capadocia. în 336. Ciirînd după închiderea sinodului de la A ntiohia. Eusebiu al N irom idiei. Sfîntul A tanasie n-a putut să ram înă li­ niştit la A lexandria. în sinod. dar eusebienii au ridicat în scaun pe M acedonie. Un sinod ţinut la A ntiohia în 340. După m oartea lui Constantin cel M are la 22 mai 337. începută de Constantin. C re­ dincioşii şi clericii ortodocşi respirară uşuraţi. De ochii lumii. Sfîntul A tanasie a părăsit pentru a doua oară A lexandria.

care s-au declarat pentru hotărîrile sinodului din Sardica. apărătorul credinţei n iceene. sinodalii de la Sardica au dat 20 de canoane prin care s-au stabilit drepturile şi datoriile episcopilor. Sinodul a confirm at h otărîrile dogm atice şi can onice luate de S i­ nodul I ecum enic de la N iceea în 325 şi a anulat depunerea episcopilor A tanasie. în Tracia. . dimpotrivă. Sinodul s-a deschis în toamna anului 343 şi a continuat şi în 344. c. In sfîrşit. SCH ISM E. Constanţiu a trebuit să execu te h olărîrile sinodului din Sardica şi să perm ită reînscăunarea episcopilor alungaţi din scaune. Episcopii sem iarieni întruniţi la Filipopole. şi! au ţinut sinodul lor la Filipopole. S-a cercetat mai întîi sfînta şi dreapta credinţă pe care au stri­ cat-o sem iarienii ? b. îm păratul Apu­ sului. depuşi din scaune de sem iarieni şi canonicitatea acestor depuneri. A m eninţat cu război de fratele său Constans. S -a cercetat apoi situaţia episcopilor A tanasie al A lexandriei. în 350. a propus fratelui său Constanţiu. De asem enea. participînd circa 170 de episcopi. pentru îm păcarea episcopilor din R ăsărit cu cei din Apus. hotărînd să rupă orice legături cu papa Iuliu I al Romei şi episcopul Osiu de Cordoba. M arcel şi Pavel. pe teritoriu l Imperiului d e 'R ă să rit. în modul acesta. şi-au pierdut scaunele. SIN O A D E ECU M EN ICE 327 Văzând uneltirile sem iarienilor în Orient. au părăsit Sardica. care era ortodox. dintre care circa 80 erau sem iarieni. în care apusenii nu aveau nici o com petenţă. sinodalii s-au ocupat cu cercetarea actelor de violenţă săvîrşite de semiarieni împotriva mai multor slujitori ai altarului. Constans. fiind omorît de uzurpatorul M agnenţiu. con vocarea unui sin o d la S a r d ic a (Sofia) în Iliricul răsăritean. eusebienii şi-au întins influ­ enţa şi asupra Occidentului. au reînnoit anatem a contra celor trei episcopi. îm păratul O ccidentului. 21 octom brie 346. Sfîntul A tanasie şi-a putut reocupa scaunul. acuzîndu-i că s-au am estecat într-o chestiune din R ăsărit. A ceştia n-au voit să asiste la dezbateri cu episcopii ortodocşi. " Sinodalii răm aşi la Sardica au îndeplinit o triplă m isiune : a. Constans. apărătorul arienilor. Episcopii răsăriteni. M arcel de A ncira şi Pavel de Constantinopol.EREZII. fiind exilaţi de împăratul Constanţiu.

30). în sudul G aliei. dar a cerut ca sinodul să se ţină la A relate. După m oartea episcopului Iuliu al Romei. Cei întruniţi în sin o d u l d e la A r e la te . Conslimţiu a forţat pe cei 147 de participanţi să se lepede de O rtodoxie. sem iarienii alcătuiră o m ărtu­ risire de credinţă. fost ucenic al episcopului M arcel al A n d rei (Socrate. în 352. au semnat condam narea Sfîntului A tanasie. care. î n 355. deşi respingea erezia lui A rie. Sfîntul A tanasie a plecat pentru a treia oară în exil. aşa numita « în tiia fo rm u lă d e c r ed in ţă d e la S ir­ m ium ». care avea să cerceteze toate acuza­ ţiile aduse contra Sfîntului A tanasie. sprijiniţi de împărat. capitala provinciei Pannonia Inferior. sub presiunea împăratului Constanţiu. în toam na anului 353. episcopul Liberiu (352—366). în cît acest oraş a devenit pentru mai mulţi ani centrul politic al Imperiului roman şi în acelaşi timp centrul b isericesc al lumii creştine. împăratul Constanţiu s-a stabilit la Sirmium (M itroviţa). Întristat peste măsură de atitudinea delegatului său. a cerut perm isiunea împăratului Constanţiu să convoace un sinod la A quileea. la care se va adăuga şi G erm in iu d c Sirm ium . care au făcut mult rău apărătorilor O rtodoxiei niceene. între care Liberiu al Romei şi bălrînul Osiu de Cordoba. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . La sin o d u l ţinut la Sirm ium .rn. î m p ă r a t u l a ordonat m utarea sinodului în palatul im perial. Prin teroare. S-au ţinut în acest oraş mai multe sinoade. ereticul A rie a reuşit să atragă la erezia sa doi tineri episcopi. V a le n s d e M ur s a (O siec) şi U rsaciu d e Sin gidu nu m (Belgrad). împreună cu Vinconţiu de Capua.328 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ In Răsărit. în exilul -său în Iliric. D eoarece chiar de la prima şedinţă s-a născut un in ci­ d e n t . Stînlul A tanasie şi mulţi alţi episcopi. Din anul 350. urmaşul său. inventînd tot felul de calom ­ nii contra lui. dar din n efericire ele au fost dominate de arieni şi se­ m iarieni. au trebuit să plece în exil. Sinodul a rostit anatem a şi îm potriva episcopului Fotin de Sirmium. papa Liberiu a r u g a i pe împăratul Constanţiu sa-i îngăduie ţinerea unui sinod l a Mil. evita expresia ortodoxă «o m o o u s io s ». de la 9 februarie 356 . episcopii arieni şi sem iarieni şi-an unit eforturile pentru înlăturarea din scaun a Sfîntului A tanasie. II. eretic antitrinitar. în 351. delegatul episcopului Liberiu al Romei. Constanţiu a fost de acord.

Tem îndu-se însă că eusebienii. supus la lovituri şi chinuri.EREZII. In vara şi toamna anului 357. în tot Imperiul roman. printr-un sinod ecum enic. în Egipt. a fost alcătuită la 22 mai 359. la Rimini (Ariminium). în Italia. s-ar putea uni cu ortodocşii.axa xâ? Tpaipâ?. im ­ p licit pe arienii extrem işti. după care Fiul este « a s e m ă n ă to r cu Talul în to ate» — ojioio? t «> Ilaxpi xaxi mema. Era o form ulă elastică şi cuprinzătoare. A rienii s-au silit să impună formula ariană omiană prin sinodul de la Constantinopol. la A ntiohia. de la Sirmium. . In sinodul de la Sirmium din vara anului 358. ci răm îne la expresii inconsistente şi vagi. găsind adăpost la pustnicii din munţii N itriei şi deşerturile Tebaidei. arieni extrem işti. au convins pe împăratul C onstanţiu să le îngăduie ţinerea a două sinoade : unul pentru Răsărit. în Seleu cia din Isauria. SCH ISM E. A ceastă form ulă nu mai reproduce term enii originari ai arianism ului rigid. cu facu ltăţile slăbite de suferinţele pribegiei. după care Fiul este «n e a s e m ă n ă to r şi în to a te şi d u p ă tiin ţă » — dvoţio io? x a l x a x â irocvra xod xax’ouaiavj cu Tatăl. Osiu de Cordoba. a fost silit să sem ­ neze această formulă ariană. au ţinut un sinod la Sirmium. socotita moderată. după num ele episcopului A caciu de Cezareea. pentru a am ăgi pe ortodocşi. Ultim ii s-au străduit acum să impună arianismul în tot Imperiul roman. numiţi şi a c a c ie n i. Este «a d o u a fo rm u lă d e c r ed in ţă d e la Sirm ium ». — ojioto? iŞ IlaTpi -/. spre a se putea întoarce din exil la Roma. formulă susţinuţii atunci de episcopul V asile al A n d rei. care reprezintă doctrina sem iarien ilor sau om iusienilor. sau « a sem ă n ă to r cu T atăl d u p ă S criptu ri». după care Fiul este «a se m ă n ă to r în su b sta n ţă cu T a tă l » — ojxotouoio. aşa cum l-a con­ ceput A rie şi l-a sistem atizat apoi în formule logice A etius. în 357.s-a compus «a treia fo r m u lă d e cr e d in ţă d e la Sirm ium ». La această formulă s-a referit desigur Fericitul . Ea reprezintă doctrina om ien ilo r. In aceste două sinoade s-a adoptat formula ariană o m ia n ă . în vîrstă de aproape 100 de ani. din 360. şi altul pentru Apus. care a impus doctrina lor eretică. Ea a fost semnată şi de papa Liberiu. dar cu atît mai pericu­ loasă. mult mai num eroşi. SIN O A D E ECU M EN ICE pînă la 21 februarie 362. anomienii. a treia ram ură a arian is­ mului. m enită să satisfaci! toate grupările creştine. tio Ilaxpt. A «patra fo rm u lă d e c re d in ţă d e la S irm iu m ». atenuate şi n eprecise.

Pentru că împăratul Constanţiu. se poate spune că faza ilirian ă a istoriei arianism ului a început cu sinodul de la Sardica. Datorită acestei măsuri. de doreşti preţul p li­ nii.• de întrebi. X LV I. nebunie sau manie ?» (D esp re D u m n ezeirea F iu lu i şi a S lin tu lu i Duh. 19). după m oartea lui A rie (f 336). Iulian. Ea a fost formula oficială a arianismului. 557 B). Nu ştiu cum să num esc acest rău. aprobată de sin o ­ dul de la Constantinopol.330 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ îeronim . porunci ca episcopii exilaţi să se întoarcă la scaunele lor şi să se restituie bisericilor şi credincioşilor bunurile confisca le. prin sprijinul acordat arienilor. care. în cuvinte pline de am ară ironie : «De întrebi pe cineva de bani.G. P.. referitoare la Dumnezeirea Fiului şi la raportul Lui cu Tatăl. din ianuarie 360. baia e gata. 358. Schim barea n eîn cetată a form ulelor de credinţă. la 21 februarie 362. îşi atrăsese ura credincioşilor şi a episcopilor ortodocşi. între 24 octom brie 362 şi 5 septem brie 363. din 343. Sub îm păratul Iulian A postatul (361— 363). a evoluat în sinoadele de la Sirmium din 351. se produce în Imperiul roman o schim bare în politica religioasă. din ordinul îm păratului Iulian a trebuit să plece pentru a patra oară în exil. ţi se răspunde : T atăl este mai m are şi Fiul i se supune . în num eroasele sinoade ariene. pe care-i trim isese în exil. după al treilea exil. cînd s-a e x p rim a t: «Tot universul a suspinat şi văzu cu m irare că este arian» = «Ingemuit totus orbis et Arianum se esse miratus est» (D ialog u s co n tra L u c iferia n o s. Sfîntul G rigorie de Nazianz ne înfăţişează atm osfera în cărcată şi agitată în care s-au purtat aprinsele discuţii teo lo g ice din secolul al IV -lea. eşti îndoctrinat asupra Celui N ăscut sau N e n ă scu t. au răspîndit-o pînă în Spania. Sfîntul A tanasie al A lexandriei a putut să-şi reocupe scaunul. Din cauză că acest neobosit episcop ortodox a readus la dreapta cre ­ dinţă mulţi sem iarieni şi chiar păgîni. după ce au trecut pe teritoriul Imperiului roman. ţi se răspunde : Fiul a fost creat din cele ce nu există. şi s-a term inat cu formula omiană. răspîndită în special la popoarele germ anice de la Dunăre. Ţinîiid seam a de evoluţia arianismului. a provocat tulburare şi contuzie în sufletele m ultor cle ­ rici şi credincioşi. la începutul dom­ niei. 357. . dorind să devină popular şi să arate că a rupt-o cu politica re li­ gioasă a predecesorului său.

O rtodoxia a ajuns la mare cinste. V alentin ian al II-lea a renunţat de a mai sprijini pe ereticii arieni. care era o adeptă a arianismului. cînd s-a putut reîn to arce la A lexandria. 1980. s-au distins ca apărători ai O rtodoxiei : Sfîntul Ilarie de Pictavium (f 367) şi Sfîntul Am brozie al M ilanului (Ï397). M ilan. mulţi eretici au reven it la B ise­ rică. De data aceasta. care a dus o luptă necruţătoare îm potriva creticilor arieni şi pnevmatom ahilor. în Apus. îndem nat de mama sa Ju stin a. p.M o n d e T r a c e . 298— 307. a fost chem at de clericii şi credincioşii orto­ d ocşi din Constantinopol. la conducerea Bisericii. numit «sinodul păcii». Sfîntul G rigorie de N azianz. B ucureşti. întronizat oficial la 27 noiem brie 380 de Teodosie cel M are. în drepturile avute. V olum e selectif. 4— 10 sept. SIN O A D E ECU M EN ICE 331 înain te de a părăsi A lexandria. dans A c t e s d u I l . M ontréal. dusă la bun sfîrşit de lupta v icto rio asă a m arilor ierarhi şi dascăli din C apadocia : V asile cel M are (t 379). în cît arianismul a încetat de a mai fi o prim ejdie în Răsărit. 435— 444 et dans L e . Sub acesta şi în timpul lui V alentin I (364— 375). L e c h r is tia n is m e c h e z l e s T h r a c o -P h r ig y e n s d 'A s ie M in eu r e e t c h e z l e s T h r a c o . protector al O rtodoxiei. a putut întruni în 362 un sin o d l a A le x a n d r ia . Grigorie de Nazianz ( f 390) şi G rigorie de N isa ('j' 394). Paris. BIBLIOGRAFIE P en tru c e r t u r ile a r ie n e . Pr. care invadau atunci Italia. în timpul domniei lui Iovian (363— 364). în schimb. T. D atorită străduinţelor sale. O rtodocşii au dat do­ vadă de multă îngăduinţă la reprim irea episcopilor şi a clericilor. 1976). SCH ISM E.. arianism ul şi-a găsit un refugiu la popoarele germ anice. care au continuat opera Sfîntului A tanasie cel M are. C îtva timp arienii au fost favorizaţi de V alentin ian II (375— 392). După m oartea acestuia. Spania şi A frica. Sfîntul A tanasie este silit să plece pentru a cincea oară în exil la 5 octom brie 365 pînă la 31 ianuarie 366. a putut păstori în linişte pînă la m oartea sa. graţie stăruinţei Sfîntului Am brozie al M ilanului. N um eroasele diviziuni din sînul arianismului i-au pregătit ruina. învins. I o a n R ă m u r e a n u . II H is to ir e e t A r c h é o lo g i e .G é t o .. Sfîntul A tanasie s-a întors din al patrulea exil. După 1 ianuarie 379. . întîm plată la 2 mai 373..D a c e s d e la P én in su le B a lk a n iq u e . Rom a.EREZII. care a înlesnit în to arcerea celor ce doreau să se unească cu B iserica Ortodoxă. fratele lui. a sp rijinit pe arieni. p. V alens (364— 378). prof. 1982.e C o n g r è s In te r n a t io n a l d e T h r a c o lo g ie (B u carest). G alia.

* Capitol redactat dc Pr. depus din scaun în 360 de sinodul din C onstanti­ nopol. nr. Ş t . I d e m . X V I (1964). N egarea Dumnezeirii lui Iisus Hristos. a apărut o nouă erezie. D acă arienii au evitat. I d e m . S in o d u l d e la S a r d ic a d in 343. 266— 313. 1— 2. Denum irea de m a c e d o n ie n i li s-a dat după numele episcopului sem iarian M a ced o n iu .. B a r n a r d. punea de la sine în discuţie şi Dum nezeirea Sfîntului Duh.. conducerea pnevm ato­ m ahilor a preluat-o diaconul M ara ton iu . Luptătorii contra Duhului Sfînt au primit numele de p n e v m a to m a h i. IV . S in o a d e le d e la S irm iu m d in tr e a n ii 348 ş i 358.. ibidem. 425— 433. B u carest. Paderborn. S t a n e v . W . ca eretic. care punea în discuţie D u m n ez eirea S fîn tu lui Duh. de la care au primit numele de m a ra lo n icn i. II. nr. lo a n R ă m u rean u . L. L e C o n c ile d e S a r d iq u e (3 4 3 ): é t a p e n o u v e lle d a n s la lu tte d e s i d é e s a u I V . L u p ta O r to d o x ie i c o n tr a a ria n is m u lu i d e la S in o d u l I e c u m e n ic p în ă la m o a r te a lu i A r ie . Apolinarismul * Erezia pnevmatomahilor. Erezia pnevmatomahilor. C o u n c il o i S e r d ic a . de la Ilvsùjjia = Duh şi = luptă. p. La jum ătatea secolului al IV -lea. ca o nouă formă a arianismului.. B ucureşti. După m oartea lui M acedoniu. în «Anuarium H isto riae C onciliorura». 13— 31. 146 — 182. 408— 450. să com bată Dumnezeirea Sfîntului Duh. la început.. în focul discuţiilor ariene referitoare la Dumnezeirea Fiului. hirotonit de M acedoniu de C onstantinopol episcop de N icom idia. 1— 25. p. Fiul lui Dumnezeu. X IV (1962). X V (1963). prof. în «Studii T eo lo g ice».. S o m e p r o b le m s r e . X III (1961).. sau m a c e d o n ie n ii şi m a ra to n ien ii de la numele prom otorilor acestei erezii. ibidem . 1980. în A c t e s d u I I-a C o n g r è s In te r n a t io n a le d e T h r a c o lo g ie .. 7— 8. p. 5— 6. au făcut aceasta din m otive ta c ­ tice. ibidem.. p. X II (1980) (1982). I d e m . e g a lita t e a şi c o n s u b s ta n ţia lita te a Lui cu T atăl şi cu Fiul. C re ştin ism u l în p r o v in c iile r o m a n e d u n ă r e n e a le Ilir ic u lu i l a s iîr ş itu l s e c .. p. t.e s i è c le . nr.. S iîn tu l N ic e t a d e R e m e s ia n a . 3— 4. p. .. nr. N. intrurît voiau să cîştige mai în tîi lupta dusă îm potriva Dumne­ zei rii Fiului. A ltă B ib liog rafie pentru su biectu l de faţă se g ăseşte în capitolul precedent.332 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ I d e m . Erezia pnevm atom ahilor a apărut ca o prelungire a ereziei ariene.a s s e s e d . 1969. Sinodul II ecumenic de la Constantinopol din 381. A 1 e x e.

SIN O A D E ECU M EN ICE 333 Erezia pnevm atomahilor. Sfîntul Epifaniu (t 403). cunoaşte pe luptătorii contra Duhului Sfînt sub num ele de p n e v m a to m a h i şi i-a com bătut în 377.. cu toate că fiecare dintre per­ soane se num eşte fiinţă şi Dumnezeu. nici trei Dumnezei. 248— 249 . . s-a răspîndit mai ales în Răsărit. care i-a com bătut tem einic în lu crarea sa D esp re S fîn tu l Duh. compusă între anii 374— 375. cînd au adoptat o formulă de credinţă. Sfîntul V asile afirmă că Duhul Sfînt se bucură de aceeaşi dem nitate cu Tatăl şi cu Fiul. P. deoarece El are o singură şi unică fiinţă. 261— 265).. Sfîntul G rigorie de Nisa. Pnevm atom ahii sau m acedonienii au ţinut în 376 un sinod. Fiul şi Duhul Sfînt nu sînt trei substanţe. X X X II. G. cea mai bună lucrare a antichităţii creştine. în 380. a com bătut de asem enea pe adversarii Sfîntului Duh. cînd m araton ie n i.. D uhul S fîn t e D um nezeu.EREZII. Ţinînd seama de m işcarea de idei din timpul său. în tratatu l D esp re S fîn tu l D uh co n tra p n e v m a to m a h ilo r m a c e d o n ie n i. XLII. Sfîntul G rigorie de Nazianz a com bătut tem einic pe ereticii pnevm atom ahi în C u v în ta rea a V -a te o lo g ic ă . numiţi cînd m a c e d o n ie n i. la Cizic. El e s t e d e o fiin ţă cu T atăl ş i cu F iu l» (E p isto la V III. în vara anului 378. El este egalul şi nu inferiorul lor. :întrunindu-se în sinodul de la Sirmium sub preşedinţia episcopului lo cu ­ lui Anem ius şi a Sfîntului Am brozie al M ilanului. în anul 380. F iu l e D um n ezeu . scriitorul alexan ­ drin Didim cel Orb (t 398) a scris înainte de 381 un scurt tratat D esp re S fîn tu l Duh. în biserica «învierea». 74. 475— 501). episcopii din provinciile Iliricului occidental. într-un capitol special din lucrarea sa P an arion sau C on tra tuturor e r e z iilo r (cap. H el­ lespont şi îm prejurim i. Primul care s-a ridicat îm potriva pnevm atom ahilor a fost Sfîntul V a silie cel M are. răspîndită atunci în Răsărit. SCH ISM E. din Constantinopol. în care este com bătută erezia pnevm atomahilor.. ca şi prim ele patru. în care afirm ă că T atăl. «N oi tre b u ie să m ărtu risim c ă T atăl e D um ­ n ez e u . rostită. în provinciile Tracia. fratele Sfîntului V asile cel M are. G. în care pe Sfîntul Duh l-au trecut în rîndul creaturilor. Bitinia. au condam nat odată cu erezia arienilor şi erezia m a c e d o n ie n ilo r sau p n ev m a to m a h ilo r. P.

. C hirii de Ierusalim .ic şi M arrian de Lampsac. Sinodul II ecumenic de la Constantinopol. Ei admiteau Dumnezeirea Tatălui şi a Fiului. V II. în Scythia M inor (Sozomen. după eretidii pnevmatomahi* iS'fînt'ul Duh ocupă o p o z iţie in te r m e d ia r ă în tre D u m n ezeu şi crea tu ri. V. C eva mai tîrziu. so c o tin d u -L d o a r «Duh» sau «Spirit».a. cînd a ţinut ultim a şedinţă. în 381. din C onstanti­ nopol. pe care la reînnoit la 10 ianuarie 381. La S i­ nodul II ecum enic a participat şi G eron tiu s sau mai co rect T eren tiu s. pe filozoful M axim Cinicul. hirotonit în mod necanonic. s u p e rio r n atu rii s p ir i­ tu a le a în g e r ilo r . Diodor de Tars ş. în frunte cu fim oloi al A lexandriei şi A holiu sau A scholius de Tesalonic. Am filohiu de Iconiu. văzînd că ereticii arieni şi pnevm atom ahii tulbură liniştea Imperiului. po­ runcind ca toţi supuşii Imperiului să adere ]a adevărata credinţă «a u n ei sin g u re D u m n ezeiri a T atălu i şi a F iu lu i şi a S fin tu lui D uh. în concluzie. printre care mai de seamă au fost urmă­ to rii': M eietie al A ntiohiei. geloşi pe prestigiul Sfîntului G rigorie de N a­ zianz. Sinodul s-a deschis în Constantinopol. d e a c e e a ş i m ă rire în T reim e» . Isto r ia b i ­ s e r ic e a s c ă .. G rigorie de Nazianz. s-au înfăţişat la sinod şi episcopii din Egipt şi Iliricul oriental. Teodoret. lîpiscopii egipteni. a dai ia 28 februarie 380 din Tesalonic un edict către popoarele Imperiului. dar refuzau să recunoască consubstanţialitatea Sfîntului Duh cu Fiul şi cu Tatăl. 381 Noul îm părat al Bizanţului. G rigorie de Nisa. dar ei n-au reuşit să definească mai clar această poziţie. la începutul lunii mai 381 şi a durat pînă la 9 iulie acelaşi an. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . în vara . La sinod au participat şi 36 episcopi pnevmatomahi. în frunte cu Eleusiu de C’i/. episcop de Tom is (Constanţa). Au participat 150 de episcopi. şi n eg a u D ivin i­ ta te a Lui. 7 . şi cei mai mulţi accep ­ tau consubstanţialitatea Fiului cu Tatăl. 8 ).334 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Pnevm atom ahii sau m acedonienii nu aveau o doctrină bine p reci­ zată. dorind împăratul să restabilească liniştea şi ordinea în B iserică. doreau să impună pe scaunul de Constantinopol un om de-al lor. Teodosie coi M are (379— 395). a convocat pe In tîistătăto riî B isericii din ju m ătatea orientală a Imperiului său la un Sinod ecum enic.

supăraţi mai ales că tri­ misul lor M axim Cinicul a fost depus din treapta arh ieriei şi alungat în chip ruşinos din Constantinopol. conducătorul eustaţienilor. A bia sosiţi la Sinod. în cele din urmă a mers la A quileea. A cuzaţia era neîntem eiată. sul) pretext că alegerea sa pe scaunul de Constantinopol este necanonică. întrucît episcopii din O ccident şi din pro­ v in ciile Iliricului occidental pregăteau ţinerea unui sinod al lor. Văzînd scandalul pe care l-a provocat fapta sa murdară. episcopii egipteni. dar episcopii orientali n-au voit şi au propus alegerea lui Flavian.EREZII. Preşedinţia Sinodului II ecum enic a avul-o la început. de aici se reîntoarce la A lexandria. Papa D am asu s al Romei (366— 384) n-a trimis la Sinodul al II-lea ecum enic nici un delegat. pre­ şedinţia Sinodului i-a revenit. în calitate de episcop al capitalei Imperiului de Răsărit. întruniţi în sinod la 3 septem brie 381. oficială de Sfîntul G rigorie de Nazianz în faţa Părinţilor Sinodului. După m oartea neaşteptată a lui M eletie. SIN O A D E ECU M EN ICE 335 anului 380. invidioşi pe prestigiul scau ­ nului cap italei şi pe Sfîntul G rigorie însuşi. S fîn tu lu i G ri­ g o r ie d e N azian z. con­ vocat de împăratul Graţian al Occidentului. deoarece la Sasima. Roma cea Nouă. au refuzat să ia parte la Sfînta Liturghie. spre a se plînge papei Damasus pentru alungarea sa din Constan­ tinopol . partidă ortodoxă rigoristă. Sfîntul Grigorie a propus c:a scaunul A ntiohiei să fie în cre­ dinţat lui Paulin. chiar în biserica «învierea» din Constantinopol. de la începutul lunii iunie. Sfîntul G rigorie n-a mers probabil niciodată. fără ştirea Sfîntului Grigorie de Nazianz. de un grup de episcopi egipteni. pentru a convinge pe episcopii occidentali. la frontiera italo-iliriană. apoi plecă la Roma. să apere cauza sa. care se va deschide la 3 septem brie 381. recunoscut de Sinod episcop al B isericii din C onstan­ tinopol. . fiind cel mai în vîrstă dintre sinodali. SCH ISM E. la A quileea. Prima g rijă a Sfîntului G rigorie a fost să pună capăt sc h is m e i antio h ie n e . in­ cit schism a antiohiană a continuat încă mulţi ani. Ei au acuzat pe Sfîntul G rigorie de Nazianz că şi-a părăsit m ica lui episcopie de la Sasima. M axim C inicul s-a refugiat la Tesalonic . la sfîrşitul lunii mai 381. ci a răm as episcop a ju tă ­ tor pe lîngă tatăl său. din dorinţa de a aju nge episcopul cap italei Imperiului. G rigorie de Nazianz. episcopul M e le tie al A n tio h ie i (362— 381).

prin care m ărturiseau consubstanţialitatea şi deosebirea celor trei persoane divine. contra se m ia ric n ilo r . eu n o m ien ii sau a n o m ien ii. El a dem isionat. apoi contra s a b e lie n ilo r — urmaşii antitrinitarului m o­ dalist Sabeliu (f sec. pă­ răsind oraşul cu sufletul plin de am ărăciune şi tristeţe pentru cîte v ă ­ zuse. îndeosebi contra diferitelor fracţiuni ariene. şi apolinariştilor — susţinătorii ereziei lui Apolinaiie^ de L aodiceea Siriei (f 392). Tomosul doctrinar al Sinodului II ecum enic din 381. pentru a com bate pe pnevmalom. Sfîntul G rigorie s-a h otărît să dem isioneze. a m a r c e lie n ilo r — aderenţii lui M arcel de A ncira (t 374). III). numiţi în text şi p n e v m a to m a h i. care a devenit preşedintele necontestat al Sinodului. episcopii prezenţi au rostit anatema. din nefericire. sacrifieîndu-se pentru pacea şi liniştea Bisericii. Cu ţo ale stăruinţele îm păratului Teodosie şi ale episcopilor ortodocşi.ilii. contra tuturor e re ­ ziilor. apoi a prim it pe rînd harul diaconiei. ca Ionâ profetul. Sinodul şi-a reluat şedinţele şi s-a ocupat de e r e tic ii m a c e d o n ie n i.330 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ D iscuţiile au început să se desfăşoare într-o atm osferă foarte ag i­ tată. cum se exprim ă el. IloWirîrea lui dogm atică e m enţionată în rezumat în Seri- . retrăgîndu-se în Capadocia. atît de la preşedinţia Sin o ­ dului.xeOsv). N e c ta r ie (381— 397). care s-a sacrificat pentru salvarea corăbiei. la 30 iunie 331. fiind episcopul capitalei. şi au părăsit Sinodul. după toată probabilitatea. a fo tin ie n ilo i — adepţii lui Folin de Sirmium (t 376). precum şi întruparea Cuvîntului. după cum ne confirm ă primul canon al Sinodului. de i n t r i g i de _in t e ­ rese şi de conflicte. catehum en încă. a r ie n ii sau eu d o x ie n ii. pentru a com bulc ereziei lui A polinarie. După alegerea lui N ectarie. Văzînd atm osfera creată de invidia multora. cunoscuse şi suferise. cit şi din scaunul de episcop al B isericii de Constantinopol. ei n-au voit să accepte credinţa niceeană şi să şe întoarcă în sînul Bisericii O rtodoxe. a fost ales episcop al B i­ sericii de Constantinopol un laic în vîrstă înaintată. care a trebuit să fie mai întîi . în locul Sfîntului G rigorie de Nazianz.botezat. al preoţiei şi arhieriei. Fiul lui Dumnezeu. Părinţii Sinodului au redactat de asem enea o d e fin iţie sau e x p u ­ n ere d o g m a tic ă (xo ey. s-a pierdui. Sub preşedinţia lui N ectarie.

pentru m întuirea noastră» (Teodoret. a cărei îm părăţie e veşnică. sau n-a fost desăvîrşilă. care am estecă ipostasurile sau le nim iceşte însuşirile. putere şi fiinţă a Tatălui şi a Fiului şi a Sfîntului Duh. care de la T atăl purcede — xo ex xoiî ilaxpoC exTTopsoojievov (Ioan 15. nici blasfem ia eunom ienilor. adică în trei per­ soan e deisăvîrşite». în care se spune : «Noi am rămas la credinţa evanghelică hotărîtă de cei 318 Părinţi de la N iceea. trebuie s-o aprobăm ca pe cea mai veche credinţă în arm onie cu Botezul. natura sau Dumnezeirea. deoarece nu primim că alcătuirea trupului Cuvîntului n-a avut n ici suflet. el se mai num eşte şi S im b o lu l n ic c o -c o n sta n tin o p o lita n . care ne învaţă să credem în num ele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh. V oi şi noi. sfîn tă . în 471. Sinodalii au com pletat Sim bolul niceean cu încă 5 articole de c re ­ dinţă. de viaţă fă c ă to ru l— xo C«f ^oio5v (Ioan 6. de patriarhul m onofizit Petru Gnafevs 22 — Istoria bisericească . în trei iposlasuri. C ela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit». cunoscînd că El a fost mai înainte de toţi v ecii Dumnezeu — Cuvîntul deşăvîrşit. «Iar învăţătura despre întruparea Domnului o păstrăm nestrăm u­ tată. învăţătură m ărturisită dintru început în Simb oalele locale.EREZII. 3. «Noi nu primim nici erezia lui Sabelie. adică într-o singură Dumnezeire. articolul IX al Simbolului arată lăm urit că. nici raţiune. potrivit Sfintei Scripturi şi Sfintei Tradiţii. Despre Sfîntul Duh. 1 7). s o b o r n i­ c e a s c ă şi a p o s to lc a s c ă » . Is to r ia b is e r ic e a s c ă V. 6 3 ). şi in­ troduc în Treim ea cea necreată. trim isă papei Damasus al Romei şi episcopilor occidentali. SIN O A D E ECU M EN ICE 337 so a rea sinodului întrunit la Constantinopol în 382. şi toţi cîţi nu răstălm ăcesc cuvîntul adevă­ ratei credinţe. pe care l-au revizuit şi com pletat cu ultim ile 5 articole de credinţă. arienilor şi pnevm atom ahilor. R ecitarea regulată a Simbolului la Sfînta Liturghie a fost intro­ dusă mai întîi la A ntiohia. care despart fiinţa. întru cît sinodalii au păstrat Sim bolul niceean. de aceeaşi cinste şi dem­ nitate. 9). sau simplu S im b o lu l co n sta n tin o p o litan . 2 6 ). care în zilele cele de pe urmă s-a făcut om. care stabilesc învăţătura Bisericii despre Sfîntul Duh şi despre B iserică. cev a posterior. se accentuează că El este «Domnul — o Kupto? (II Cor. de o fiinţă şi veşnică. Despre Sfînta Biserică. SCH ISM E. este «una.

du pă e p is c o p u l R o m ei. . dar a. în V inerea Patim ilor. cînd catehum enii îl rosteau în vederea primirii botezului.338 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ sau Fullo. Pelagiu II (579— 590) şi G rigorie cel M are (590—'604). afirmă A polinarie. H otărîrile dogm atici' au fost acceptate abia în secolul V I de papii V igiliu (537— 555). raţiune schim bătoare şi robită calcu lelo r n ecin s­ tite. Mai lîrziu. cu Sim bolul constantinopolitan.3. care se rosteşte pînă azi la Sifînta Liturghie şi la celelalte serv icii religioase. Condam narea apolinarism ului. ca o m ăsură contra h otărîrii dogm atice a Sinodului IV ecu ­ m enic din Calcedon. refuzat să accepte canoanele acestuia. după care omul e compuls din Inip m aterial (oS^a sau aap^). . printr-un edict dat de împăratul bizantin Ju stin II (565— 578). pornea de la concepţia trihotom ică a lui Plato. «Logosul însuşi s-a făcut trup. dintre care mai im portant este can o­ nul. MărLurisirea sau expunerea dogm atică a Sinodului II ecum enic a condamnat si e rezia lui Apolinarie de Laodiceea. dar n-a luat ra ­ ţiunea om enească. suflet anim al (tlwx^âXoŢcic) şi suflet ra ­ ţiona! şi nem uritor XoifixTj sau yooî). din cauza c a ­ nonului 3. voind să explice modul unirii firii diTmnezeieşti cu firea om enească în persoana M întuitorului.. deoarece locul raţiunii sau minţii l-au luat Logosul (A oţoc). care ridică în onoare B iserica de Constantinopol. în toate B isericile O rtodoxe ale-Răsăritului. Sim bolul niceean a fost înlocuit. <lîvinlul lui Dumnezeu. din 451. pen tru c ă d e fa p t a c e la e s te R om a c e a N ou ă». im ediat după B iserica Romei. care mai înainte se rostea numai o dată pe an. Se ştie că acesta. cerească» (Fragm en­ . : Sinodul a dat şi 7 canoane. _ susţinînd că la întrupare. fără ca prin aceasta să poată fi servită cauza lor. ■ B iserica Romei a acceptat h otărîrile dogm atice ale Sinodului II ecum enic. care hotărăşte ca « e p isc o p u l d e C o n s la n tin o p o l s ă a ib ă în tîie ta te a d e o n o a ie — Tcpsaoeîa zffi — prim atu m h o n o r is . care au recunoscut autoritatea Sinodului II ecu ­ m enic şi în B iserica Apusului. în 567. lipsit însă de sullelul raţional. iar Dumnezeirea este raţiune neschim bătoare. Domnul I Jrislos a primit un trap om enesc cu suflet animal. Patriarhul Tim otei (512— 518) al Conslantinopolului a poruncit ca la fiecare slu jb ă să se rostească S im b o lu l n ic e c a n . pe care refuzau s-o accepte.

A polinarie este autorul cunoscutei formule h ristologice ¡-na cpuoi? too 0eo5 Aoţoî csa7. XLIII.Ev7j —•«O singurii fire întrupată a lui Dumnezeu Cu­ vîntul» (Pseudo-A tanasie A polinarie. P. trup. G rigorie ds Nazianz. D raeseke.ortodox Sfîntul Chirii al A lexan ­ driei (t 444). întregul neam om ensc.). raţiune şi tot ceea ce constituie omul. 120. A p o llin a riu s v o n L aoclicea. îndemna pe clericii şi credincioşii B isericii adevărate să păstreze cu ferm itate doc­ trina ortodoxă. Sfînlul Epifaniu. au condamnat apolinarism ul. Prin această concepţie eronată.. în expunerea dogm atică. primită la întrupare. .. afară de păcal» (P an arion . Fiul lui Dumnezeu. ' 1 . Ed.. î n ’Apus. episcopul Salam inei (Cipru). 251. SCH ISM E.pzu)p. 233 C. părinţii Sinodului au condam nat afirm aţiile lui A polinarie. sfinţind episcop! şi clerici proprii.EREZII. adică s-a făcut om perfect. dar resturile ereziei sale s-au m enţinut pînă la jum ătatea secolului V.. Letpzig. pe care o va folosi în sens. . G rigorie de Nisa ş. adică avînd trup adevărat sau real şi su­ flet înzestrat cu minte sau raţiune. să aducă la m întuire. 376.fost definliv condamnat de Sinodul al II-Iea ecum enic. SIN O A D E ECU M EN ICE 339 tul X V III. A d Jo v ia n u m . în fine. putea Domnul Hristos. : . şi punea astfel în prim ejdie întreaga Sa operă m întuitoare. com bătînd în 377 erezia apolinariştilor în lucrarea sa P an arion sa u C on tra tu tu ror er e z iilo r . d eoarece confundă în H ristos natura divină cu cea umană. : A polinariştii au provocat tulburări în Biserică. Doctrina greşită a lui A polinarie a fost com bătută de Sfinţii A tanasie cel M are. 1892.a. . primind suflet. 380 şi 382). care învaţă lăm urit că «Logosul sau Cuvîntul s-a în ­ trupat. la J . A polinarie a murit în 392. 3 9 3 ) . mai multe sinoade rom ane (374. sau n-a fost desăvîrşit. p. a. după care alcătuirea trupului Cuvinfului — adică a Domnului Hristos n-a avut nici suflet. Numai îmbrăcînd firea om enească deplină. I. Apolinarism ul mai este numit şi sin u sian ism . din iubire de oameni. p. A polinarie distrugea integritatea sau deplinătatea firii umane a M întuitorului. . Lie. cînd apolinarism ul s-a contopit cu monofizismul.tzmann). care e partea conducătoare şi cea mai nobilă a omului. nici raţiune. apolinarismul. G.

X L II. 1956. P. art. 320. S c o lie s a r ie n n e s su r l e c o n c ile . şi în «O rto­ doxia» X X X III (1981). S f. Dum eige. nr. Popescu. 513— 520. 1974. Prof. P en tru a p o lin a r is m : Iz v o a re : S f . II. Paris.e C o n c ile O e c u m é n iq u e . nr. I. în rom. P r (' s t i g o. op. A tena. II (1981). .l e a e c u m e n ic . G rison. 408— 450. 1124— 1 2 6 9 . G ottingen.G. A p o lin a r is tis c h e S c h r iite n . S im b o lu l N ic e o -C o n s ta n tin o p o lila n . Ori. X V I (1964). de Riedmaten. 682— 724. 1924. în «OsoXofia» A tena.. p. Rom. I d e m . în «O rtodoxia» X X X III (1981). 3. C o n s ta n tin o p le II e t C o n s ta n tin o p le III. 5 6 . A p o ilin a r is tic in h -rp o lu lio n in th e T o m u s an d A n tio c h e n o s o i 362. T. col. P. 257— 263 . d 'A q u ilé e . H r. 327— 3 8 6 . 1906. în «Studii T eo lo g ice». Q. S im b o lu l c o n sta n tin o p o lita n . La c h r is t o lo g ie d ’A p o llin a ir e d e L a o d ic é e . B laizatet et J . Miihlenberg. p. . în «Studia Patristic. III. în «Studii T e o lo g ice». C o n tra lu i A p o lin a r ic c ă t r e T e o ii l e p is c o p u l A le x a n d r ie i. S t . L IV (1981). S. J. St. II. în «Bis. . London. 3). B erlin. Lon­ don. cit. de l'an g lais p ar G. 1900. N. p. Murphy. 1980. 1961. p. E. P a p a d o p o u l o s . 1957. P. Ii. G i e t. p. part. 341— 365. C re ştin ism u l în p r o v in c iile r o m a n e d u n ă r e n e a le llir ic u lu i la si'irşilul s e c o lu lu i a l IV -le a . p. 449— 454. Lietzm. R i t t e r . cit. I d e m . nr. 198 2 . Prof. vol. B a r d y . X L V . Sherw ood.d o g m a lic p r e s u p p o s itio n o l th e e c u m e n ic it y o i t h e S e c o n d H o ly E c u m e n ic a l C o u n c il. în «C ristian esino n ella storia. F l e m m i n g . l o a n Rămureanu. S ta to d e l l a r ic e r c a . T h év en et (H is to ire d e s c o n c ile s o e c u m é n iq u e s .iila r. A. nr.l e a e c u m e n ic ţniut la C o n s ta n tin o p o l în a n u l 381. S on im p o r ta n c e e t s o n a c t u a lité . J . col. B ucureşti. nr. Chr . 1941. Paris. G. 1904.340 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ BIBLIOGRAFIE P entru b ibliografia Sinodului a l II-le a ecum enic. St udi i : E. de Prof. nr. King. X X I (1969). L e C o n c ile d e C o n s ta n tin o p le (381). Phil. A lte studii do la Pr. G r i g o r i e de N y ss a. p. 321 XSO. ed. 285— 291: . S in o d u l a l I I . d e Ia C o n s ta n tin o p o l (381). trad. ibidem . T h e h is t o r ic o . X L V . Paris. s ir is c h m it den q r ie c h is c h e n T e x te n . H. trad.R. II. t. 7— 8 . X. R. G. 163— 191. P. K lasse». Z i n c u l e s c u . p. his. S a sim es. în g receşte. P a n a r io n s a u C o n tra tu tu ror etcv . col. p. erezia 77. lib er III. To SùfifjoXov 'îfjc EuvoBou. A p o llin a r is v o n L a o d ic e a . P. nofa 128. 208— 2 3 4 . L. S ig n iiic a tio n e t a c t u a lité p o u r l e m o n d e d 'a u ­ jou rd 'h u i. vezi : L e I l . M.H. B a s il th e G r ea t a n d A p o llin a r is o i L a o d ic e e a . 7. R ă m u r e a n u . 385— 395 . A n tir r e h c tic u s a d v e r s u s A p o llin a r e m .». M. G. p. D ébats de M a x i m i n u s av ec A u g u s t i n . la : J . Il-e oecum énique. D as K o m i l v o n K o n s ta n t in o p e l u n d s e in S y m b o l. W e i g e n b o r g . 1269— 1278. izvo are şi studii. LII (1981).».ann. 3. 5. B erlin . R.1. A ltă bib lio g rafie. N. p. 8 . Il s e c o n d o C o n c ilio e c u m e n ic o e Ie su a ric c z io n e . In lim b a ro m â n ă : Pr. d e L a b r i o l l e . P a p i a n . Bologna. 9. L e C o n c ile d e C o n s ta n tin o p le d e 381. Constantinidis. X L III (1925). S in o d u l a l I I . p. 1965 ¡ I d e m . 642— 760. p. 285— 336. Willebrnds. 1961. 358 p. nr.. în «A bhandlungen der k on ig lich G esellsch aft der W isse n schiiflcii zu G ottingen. S in o d u l d e Ia S irm iu m d in 378 ş i S in o d u l d e ia A q u ile e a d in 381. t n v ă fă lu r a d e s p r e S iin tu l Duh ş i B is eric ă . U n e m é p r is e d e S ain t B a s ile . P a l a n q u e G. nr. Cham bésy. Berlin. E p i f a n i u. G ottingen 1969. p. T h e 150 h o ly F a t h e r o i th e e s ta b lis h m e n t oi C h ristia n ity . 1.!». Bucureşti. în «Irénikon».

m în ă _ s tir e a Sfîntul Euprepiu din A ntiohia. N ăscătoare de Dumnezeu» — MeotoxîjC erau socotite ca po­ trivite şi ortodoxe.EREZII. De timpuriu. care au fost discu­ tate în Sinoadele ecum enice III (431). firea dum nezeiască şi cea om enească sini perfect unite în Iisus Hristos. în atm osfera Răsăritului. a rămas o taină. pe tronul Dumnezeiriî şi al gloriei cereşti. pînă la începutul secolului V . sînt greşite. iar expresiile : «N ăscătoare de Dumnezeu. nu s-au încins discuţii între re ­ prezentanţii am belor şcoli. prof. Dar cum se făcea această reuşită îngem ănare. Expresiile «Dumnezeu s-a născut. IV (451). B iserica ţinea cu ten acitate la Dumnezeirea M întuitorului. un nepot îndepărtat al episcopului eretic Paul de Sam osata. privind raportul firii divine cu firea umană din persoana M întuitorului. N estorie a ifost crescut şi form at Ia şco a ja _ lu i Diodor de Tars ( t 394) şi a lui T eodor de M onsuestia ( t . Cu toate deosebirile de principii. Dimpotrivă. Dumnezeu s-a născut. dar şi la um anitatea M întuitorului. plutea însă o nouă întrebare : p r o b le m a h r is to lo g ic ă . s-a călug ă r ii_ ^ r î^ Jin . după cele afirm ate de Suidas. a pătimit. în lupta ei de apărare îm potriva arienilor. SIN O A D E ECU M EN ICE 341 Nestorianismul. B iserica învăţa că odată ce unitatea Omului Dumnezeu este de­ plin lăm urită. Ş coala antiohiană învăţa că unirea dintre cele două firi ale M în ­ tuitorului a fost numai m orală şi consta numai din arm onia conlucrării celor două firi (svuwi? o x s w r i. înzestrat de * Capitol redactat de Pr. Sinodul III ecumenic de Ia Efes din 431 :i După victoria repurtată de B iserică împotriva arianismului. loan Răm ureanu . în lupta dusă contra docheţilor şi apolinariştilor. Iisus M întuitorul a fost aşezat pe locul ce I se cuvenea.A2 S). cînd pe scau­ nul patriarhal de Constantinopol s-a urcat călugărul antiohian N e s to r ie . V (553) şi V I (680— 681). aov a cpsta). Concluzia care se putea trage de aici era că nu se cuvine închinare trupului Domnului. SCH ISM E. Şcoala alexandrină învăţa că cele două firi erau unite în chip real (svcooi? cpoau^). Dumnezeu a pătimit». S-au ivit astfel ereziile h ristologice în Bisericii.

aflat atunci la C onslanlinopol. con ­ damnaţi în Apus de mai multe sinoade. o voce plăcută şi sonoră (Socrate. mulţi văzînd în el un al doilea Ioan Gură de Aur.) Ini N estorie s-a numit d io p r o s o p is m sau n esto ria n ism . N estorie susţinea că în Iisus H ristos există dou ă persoan e ■ — 8 6 o wpoaorca. au fost pelagienii. A fecţiunea arătată acestor eretici de N estorie. De aceea oro/i«. N estorie a lăsat să treacă trei luni. Nestorianismul. Singurii eretici care n-au avut de şuierit. Lidia şi Caria. au început o serie de fră­ mântări şi certuri. p e r s o a n a d iv in ă a Fiului lui Dumnezeu. La v en irea sa în Constantinopol. scîrb it de intrigile nesfîrşite din sinul clerului de la Constantinopol şi auzind multe cuvinte de laudă la adresa călugărului N estorie. cum ă fost poreclii. cu care s-a născut din F ecioara M aria. Consecinţa acestei erezii era că F ecio ara M aria n-a născut pe Fiul lui Dumnezeu ca să m erite a fi numită «N ăscătoare de Dumnezeu» —■ .' la ¿ 0 aprilie 428? Ca să arate că n-a rîvnit după m ărire. arătîndu-se totodată un duşman n eîn fricat al ereticilo r şi schism aticilor. îm păratul Teodosie II (408—450). călugărul N estorie a atras de tim ­ puriu atenţia tuturor asupra lui. A ceastă concepţie eretică despre existenţa a două persoane în Iisus Hristos ducea la afirm aţia că Dum nezeu-Tatal a avut d o i iii. a kdus toată m oştenirea acelei şcoli. 29). a indignat pe laicul apu­ sean M arius M ercator. sau cel mult «N ăscătoare de Hristos» — xpiotoToxo?. v ă d u v it. văzînd mulţimea candidaţilor. cit şi a răm ăşiţelor quartodecim anilor din A sia. cres­ cut şi form at în mediul antiohian. l-a chem at în capitală. < început lupta atît îm ­ j potriva arienilor şi novaţienilor. a m acedonienilor clin H ellespont şi a maniheilor. alţii «N ăs­ . şi-a cîştigat renum ele unui mare' predicator. N estorie a găsit aici două partide. cum a învăţat totdeauna Biserica. episcopul capitalei. în sărcin at cu instruirea catehum enilor şi predicarea cuvîntului lui Dumnezeu. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . Unii numeau pe Fecioara M aria «N ăscătoare de Dumnezeu».342 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA natură cu un deosebit talen t oratoric. n ii scut diiTTH al mai înainte de toţi v ecii şi p e r s o a n a u m an ă sau istorică a Ini Iisus Hristos. ci ea a născut pe omul H ristos şi clo aceea I rebuie numită «N ăscătoare de om»— âvOp(oicoxq*o?. încredintîndu-i snaunul . determinîndu-1 să adreseze împăratului un memoriu în care se arăta că pelagienii. N estorie. V II. pînă să sosească la Constantinopol. sînt protejaţi de N estorie. Murind la 427 Sisinie. «M incătorul de eretici».

Unii. ci mama lui Dumnezeu-. SCH ISM E. s-a născut a doua oară.'iour. dintr-o fem eie. care a întreprins o adevărată persecuţie contra acelora care nu admiteau v e derile lui. Conducătorul or­ todocşilor era Proclu. Sfîntul Chirii al A lexandriei afirmă că N estorie a îngăduit episcopului Dorotei al M arcianopolei să anatematîzeze în B iserică pe oricine ar zice că M aria esle N ăscătoare de Dum­ nezeu. monahii s-au îm­ părţit. op. determinîndu-1 să afirme la finele anului 428: «M a­ ria nu trebu ie să fie numită de nim eni «N ăscătoare do Dumnezeu». in tr-o predică ţinută în prezenţa lui N esîo n eT aHpfeam ărit po_ Uei. C redincioşii murmurau împotriva episcopului eretic.cîr_Q„jţ<Iiăscăto are de Dumnezeu». După m ărturia istoricilor Socrate (Isto ria b i ­ s e r ic e a s c ă . dar se credea că Hristos este o persoană dum nezeiască şi că F ecio ara M aria.. erau împotriva lui. Poporul indignat de cele auzite. care. în care se afla N estorie. 2). ţineau cu N estorie . putini la număr. care s-a născut din eternitate din Tatăl. La palat.Maria. m ajoritatea covîrşitoare. dind naştere lui Hristos. pe cînd N estorie propovăduia de pe amvon erezia lui. Scandalurile provocate de erezia lui N estorie luară proporţii tot mai îngrijorătoare. a fost mama persoanei dum nezeieşti şi în acest sens a putut fi numită nu mama Dumnezeirii. renum itul avocat Eusebiu s-a ridicat din mulţime strigînd: «Ceea ce am auzit este o minciună. pentru că ea a fost o creatură om enească şi esle imposibil de im a­ ginat ca Dumnezeu-Fiul să fie născut de o creatură» (Socrate. V II. uşuratici şi linguşitori.a. ceilalţi. Tulburările au luat proporţii. I. Despre începuturile predicării în public a ereziei nestoriene. 32) şi Evagrie (Isto ria b is e r ic e a s c ă . pentru a ne răscum păra». Odată. a ales o cale de m ijloc.EREZII.. cit. V II. pe m irenii :din capitală. pă­ rerile cercetătorilor sînt diferite.numin. A devărul este că acelaşi Cuvînt. N estorie ar fi în sărcin at pe singhelul său A tanasie să caute să răspândească noua sa învăţătu ră greşită. 32). o blasfem ie. C lerul. numind-o «N ăscătoare de Hristos» —■ ypiGtv-Jjv. iar N estorie. după trup.oc. poporul ş i. SIN O A D E ECU M EN ICE 343 cătoare de om». N iciodată nu s-a crezut în Biserica primară că o «creatură om enească a dat naştere Creatorului. A ceste cuvinte au tulburat atît pe clericii cit şi.. a părăsit ostentativ biserica. pentru a linişti spiritele. împă- . episcop de Ci/ic.

fixînd cu o uim itoare preciziune doctrina ortodoxă. o scurtă scrisoare. cît şi cu privire la calitatea de M aică a Domnului — 0 s o 6.a IJ august 430. despre erezia lui N estorie.o in amănunt învăţăturile lui N estorie. atît cu privire la unirea naturilor divină şi um ană în persoana Fiului lui Dumnezeu. a scris Sfîntul Chirii C in ci că rţi pen tru com b a tc r e g b la s fe m ie i lui N e s to r ie . M aica Lui Dumnezeu?». C ă­ lugărul Casi. la sfîrşitul verii anului 429. întrebîndu-1 dacă va nuii continua să întreţină legături cu acesta. însuşit d o c l m u i Sim ţului Chirii în privinţa hristologiei. a alcătuit în cursul anului 430 trei «memprii». sora basileu lu i. Sfîntul. a fost declarată erezie. Aflînd Sfîntul C hirii din afir­ m aţiile lui N estorie că şi fam ilia im perială îi aprobă învăţăturile. «Dacă Domnul nostru Iisus H ristos e ste Dumnezeu. să se ridice cu toată puterea îm potriva lor. în caro a com bătut erezia nestoriană. spune Sfîntul Chirii. în care arată că eL N es­ torie. ci Logos-ul cel unit cu natura umană. luînd cunoştinţă de această scrisoare. im periale Teodosie II şi Eudochia şi sorei împăratului^ Pulcheria. numind pe F ecio ara M aria : «M aica lui Dumnezeu» — O s o t o x o î . Erezia lui N estorie a străbătut pînă departe între călugării din Egipt. în timp ce Pulcheria. rolul pe care l-a avut m arele Ă tanasie. a fost în săr­ cinat siLstudie/. . originar din S c y t h i a M inor (Dobrogea). Sfîntul C hirii a adresat. este cauza dezordinei din_ Biserică.in. într-o scrisoare intitu lată C ă tie m o n a h ii E giptu lui. Chirii apără unitatea personală a M întuitorului. determ inînd pe Chirii al A lexandriei (t 444). I. C elestin a convocat un sinod la Roma care şi-a.adresate perechei. In acelaşi an. ca răspuns. care L-a născut. In epistola pas­ cală din anul 429. in c a rn a tio n e). nu pentru că ar fi născut D ivinita­ tea în sine. Sfîntul C hirii a com bătut învăţăturile greşite ale Iu i N estorie. la predicile lui N estorie. avînd. .344 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ raiul Teodosie şi soţia isa Evdochia aprobau pe N estorie. în com baterea acestei erezii. în com baterea arianismului. cum n-ar fi Sfînta Fecioară. N estorie. Teoria lui N es­ torie despic «coi doi Iii ai lui Dumnezeu». tratînd D esp re d r e a p ta cred in ţă. a avut ieşiri v e ­ hem ente contra Sfîntului Chirii. De asem enea. Sfîntul Chirii a inform at si pe papa C e­ lestin al Romei (422— 432). Ca răspuns. o ortodoxă convinsă. îl socotea un eretic periculos. fără să pronunţe numele lui N estorie. Rezultatul ce r­ cetărilor sale a fost alcătuirea unui studiu cu privire la întrupare (De.

Numai un Sinod ecum enic putea să resta­ b ilească liniştea în Biserica Răsăritului. opunînd fiecărei anatem atism e a lui C hirii o conlraanaLematismă. N estorie n-a dat nici un răspuns trim işilor Sf. Cel dintîi a crezut că a sosit momentul să se desfacă de ju risd icţia scaunului de la Con­ stantinopol. C hirii a ţinut un sinod în A lexandria. Cu toate că cele expuse de N estorie în C o n tr a a n a tc m a tis m e le sale erau o erezie criticată atît de Teodoret de Cir cit şi de A ndrei deSam osata.EREZII. M ai tiîrziu. care era influenţat de principiile şcolii antiohienc. In timp ce toţi prietenii antiohienilor s-au solidarizat cu episcopul Ioan. La sfîrşitul scrisorii. Teopem pt şi Daniil. adresată lui N estorie. de doi episcopi egipteni.... SCH ISM E. a alcătuit 12 C o n tra a n a tem a tism e. care con­ ţineau pe scurt tot ceea ce trebuia să anatem alizeze N estorie.1 că e incorect. împreună cu A n a te m a iis m e le lu i C hirii. N estorie a trim is C o n tr a a n a te m a tism e le sale şi arhiepiscopului loan al A nliohiei. A lături de N estorie.. M ai tîrziu. Disputele au luat proporţii.. ca Teodorei de Cir şi Andrei de Samo& ata^kidianati de îndrăzneala alexandrini­ lo r. în frunte cu Sfîntul Chirii.. . unde îşi primise educaţia teologică."'e r a a f^ şi pe C elestin al Romei. au fost înm m ate lui N estorie. Ioan al A ntiohiei si alti episcopi. întregul dosar al actelor sinodale de la Roma şi de la A lexandria. la rîndul său. arogant şi teolog slab. pe cînd se afla în bise­ rică. de apolinarism şi alto erori. Drept urmare au alcătuit scrieri polem ice împotriva Sfîntului Chirii. SIN O A D E ECU M EN ICE 345 In noiem brie 430. H otărîrile dogm atice ale acestui sinod le-a cuprins într-o lu naă_epi5 foiă s in o d ală. dacă vo ia să mai rălmînă în com uniune cu celelalte Biserici. pentru faptul că s-a alăturat Sfîntului Chirii. a nădăjduit că acum se va putea em ancipa de sub autoritatea scaunului antiohian. Sf. celeb rele «12 capitole» au fost num ite A n a tem a tism ele la i C h irii din A le x a n d r ia . acuzîndu . într-o duminică. ereticul din Constantinopol a învinuit pe toţi alexandrinii. scoţînd în evidenţă că natura umană nu s-a cufundat în cea divină. s-au alăturat Sfîntului Chirii. Chirii. în mod solem n şi în public. a alăturat faim oasele sale « 1 2 capitole». toţi adversarii acelei şcoli. căutînd să cîşlige şi mai mult curtea im perială de partea lui.. ci C uvîntul s-a unit ipostatic cu natura umană. în frunte cu episcopul M emnon al Efesului şi Iuvenal al Ierusalim ului. Iuvenal al Ierusalim ului. .

7 iunie 431. urma să participe numai cîţiv a m itropoliţi şi episcopi.său. nevoind probabil să ia parte la condam narea prietenului său Ne. Petronius de N ovae (Sviştov). A lţi epi­ scopi sud-dunăreni ca : Iulian de Sardica (Sofia). episcopul Efesului. După praznicul Rusaliilor. Deşi N estorie n-a . Cu toate că numărul episcopilor so ­ siţi la Efes nu era prea mare. Chirii a căutat să pro­ fite de absenţa lor. nu sosiseră încă la sinod. care cădeau la 7 iunie.it.sl. a venit la Efes însoţit de corniţele Irineu. Episcopul C elestin al Romei a trimis o delegaţie compusă din episcopii A rcadie. Candidian. recom andîndu-le să se alăture de la început Sfintului Chirii. ■' Sinodul al III-lea ecumenic Sinodul al III-lea ecumenic de la Efes s-a ţinut între 22 iunie — 31 iulie 431.din Efes. au sosit hi sinod luvenal^ al Ierusalimului şi Flavian de Tesalonic cu sufraganii. un bun prieten al :. C hirii de vreo 50. m itropoliţii A lexandru de A p«meca şi A lexandru de ler. a creat lui N estorie o atm osferă defavorabilă. N estorie.IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ După dorinţa împăratului Teodosie II. M emnon.il. să amine deschiderea Sinodului. voit să se prezinte în faţa Sinodului. în frunte cu loan al A ntiohiei. Cum episcopii din Siria. Proiect şi preotul Filip. comandantul gărzii im periale. care a sem n at'ca al 170-lea par­ ticipant A natem atism ele Sf. Cînd. iar Sf. la sinodul proiectat pentru R usaliile anului 431. şi de 1& episcopi. Cu m enţinerea ordinei la sinod. aliaţii l i roşii ai lui N estorie.. Sf. împăratul a delegat pe com isul Candidian. C hirii al A lexandriei a făcuţ neîncetate demersuri pe lîngă com isul Candidian. Chirii si condamnarea lui N estorie. Dorotei de M arcianopolis (Paradi). în ca te­ drala Sfintei re d o ^ re M aria. spre m area supărare a Sfintului C hiiil. din Sc. bucurîndu-se încă de bunăvoinţa curţii im periale. M arcianus de A brittus au fost de partea lui N estorie.yt. cu toate că atît com isul Candidian cît şi cei 68 de episcopi din A sia au protestat pentru deschiderea Sinodului. lor. căutînd să-l determ ine să deschidă Sinodul.ipolis au anunţat că loan al A ntiohiei roagă să nu fie aşlt pl. special invitaţi încă din noiem brie 430. Sf. N estorie spera că biruinţa va fi a lui. Din părţile noastre a parti­ cipat la Sinodul al III-lea ecum enic de la Efes episcopul T im o tei al To ­ nusului. în fine. aşteptînd sosirea arhiepiscopului loan al A ntiohiei.oi ic . .Slinlul Chirii a deschis Sinodul la 22 iunie 431.hia M inor (Dobroqea). a conliiiii.

una divină şi alta umană. Chirii. Legătura dintre am bele firi este o legătu ră firească. N estorie a fost destituit . Sfîntul Chirii triumfase. de ră tă ciri eunom iene şi apolinariste. Denumirea de 0 sotoxoî = «N ăscătoare de Dumnezeu». SCH ISM E. Fiul lui Dumnezeu. ‘dar o singură persoană. din Sfinţii V asile cel M are. . ieşindu-şi din fire. în care. pline. luînd ca bază ce le 12 A n a tem a tism e ale Sfîntului C hirii şi alte tex te din scrierile Sfin ­ ţilo r Părinţi. fuigerînd de m înie con tra Sf. ipostatică. la m area veste că «duşmanii F ecioarei M aria au fost înfrînţi». Hristos. declarînd nule şi fără valoare hotărîrile luate de SI.. autorul celor 12 A n a ta n u lis m c . este con­ substanţial cu Tatăl.cu episcopii din A sia. Efesul. cei 198 de episcopi. au d eclarat că în Iisus Hristos sînt două firi. din demni latea arh ierească şi excom un ica t'la 22 iunie 431. după Dumnezeire şi consubstanţial cu noi după iim anitatea pe care a primit-o în sînul F ecioarei M aria. Informat de cele petrecute. . cu secole înainte. Chiar de la începutul discuţiilor.EREZII. Ei au anatem atizat pe Sf. şi pe toţi episcopii care nu se vor pocăi. Părinţii epis­ copi a fost adusă la cunoştinţa lui N estorie. C inci zile după deschiderea Sinodului. dată F e cio a ­ rei M aria. «Apostolul neamurilor». Contra ei a pro­ te sta t delegatul împăratului. vociferînd : «M are este Diana efesenilor» (Fapte 19. a fost ridicată la însem nătatea ce i se cuvenea. al celor hotărîte de Sinodul ţinut de Sf. D ezbaterile sinodului au durat de dim ineaţa pînă noaptea iîrziu. C hirii. pe prietenii săi. C hirii în 22 iunie 431. precum şi pe M emnon al Efesulni. alăturîndu-se lui Ioan al A ntiohiei. G rigorie de Nazianz şi G rigorie de Nisa. cum afirma N estorie. a credincioşilor din Efes şi a clericilo r şi credincioşilor din Constantinopol. Chirii şi-a con vocat prietenii la un sinod. SIN O A D E ECU M EN ICE 347 pentru că episcopii din A sia nu sosiseră. sinodalii şi-au văzut liniştiţi de lucru. autorul moral. răsuna acum de strigăte de bucurie. blîndul a r h i e p i s c o p . A doua zi după ţinerea Sinodului. Chirii şi episcopii întruniţi cu el. H otărîrea condamnării lui N estorie a fost sem nată de cei 198 de episcopi. în deosebi. poporul a m anifestat îm ­ potriva Sfîntului Pavel. sosise la Efes şi Ioan al A n tiohie i. cărora s-au alăturat mai tîrziu şi alte sem nături. avînd ca obiect de discuţie doctrina greşită a lui N estorie. 28). hotărîrea rostită de. nu numai una m orală. cea divina a Fiului iu i Dumnezeu. plîngîndu-se de violenţa Sf.

cît şi cel prezidat de Ioan de A ntiohia. prin canonul 7. unde fusese tuns în. sub aspră pedeapsă bisericească.. i S in o d u ljll ecum enic din Iifes a fost declarat închis în octom brie 431. Cu toate că pînă în cele din urmă împăratul Teodosie II a con ­ firm at h otărîrile Sinodului III ecum enic de la Efes. sperînd ca în felul acesta să fie p acificate spiritele. la sfatul curtenilor.a.. Chirii. Canonul 8 confirm a autocefalia B isericii din Cipru. s-au mai ţinut în prezenţa lor încă şase şedinţe.. Iulian de Eclanum ş. atît cel prezidat de Sf. C elestin. După îndelungate negocieri duse de delegaţii Sinodului şi reprezentanţii clerului din capitală cu împăratul Teodosie II. Este cea mai veche autocefalie în B iserica Răsăritului.348 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ A m bele sinoade. călugărie.. ca să com unice episcopilor că socoteşte nule şi fără valoare hotărîrile luate la 2 2 iunie. introducerea sau com punerea altui Sim bol de credinţă decît cel N iceo-constanlinopolitan (Mansi. au fost excom unicaţi. cît şi pe Sf. . IV.. N estorie a fost exilat în M înăstirea Sfîntul Euprepiu de lingă Anliohia. acesta a revenit asupra deciziei privitoare la exilarea Si. împreună cu cele . reaşezîndu-i în scaunele Jor. recunoscută de un Sinod ecum enic. (Mansi. 1361 D. Chirii al A lexandriei şi Memnon al Efesului. au adus la cunoştinţa împăratului Teodosie II hotărîrile lor.. Părinţii episcopi au pronunţat condam narea pelagianism ului şi a reprezentanţilor lui: Pelagiu. iar episcopilor li s-a dat voie să se întoarcă la eparhiile lor.). îm păratul. Com isul Candidian a raportat şi el împăratului cele petrecute în 22 iunie la Efes şi purtarea autoritară a Sf. Ioan al A ntiohiei şi prietenii lor. pe m agistratul Paladie. N estorie. După prim irea rapoartelor. sosind la Efes şi cei trei delegaţi ai papii C elestin al Romei. In şedinţa a V l-a din 31 iulie 431.. în şedinţa a IlI-a. C hirii şi Memnon. Chirii. can o an e. Chirii. Sinodul a alcătu it__si. Dimpotrivă. Au fost exam inate din nou învăţăturile Iui N estorie. _ . IV. a destituil atît pe N estorie. In şedinţa a IV -a din 16 iulie 431. la 1 iulie 431. s-au aprobat ţoale hotărîrile luate în şe­ dinţa din 22 iunie. ordonînd întem niţarea lor. dintre care ultim ile sînt mai im­ 8 portante. iar în locul său Ia ConsLmtinopo! < losl adus M axim ian (431— 434). se oprea.. Teodosie II a trim is la Efes.. 1330— 1338). conduse tot de Sf. iar în ziua de 1 1 iulie. . faţă de P atriar­ hia A ntiohiei. Intre timp.

Episcopii din A ntiohia erau acum supăraţi şi pentru alegerea lui M axim ian la C onstantinopol. Persecutat fără cruţare. în Egipt. în văţaţii Teodoret. s-a reînnoit anatem a contra Sfîntului C hirii. N estorie a fost trim is în localitatea Petra din A rabia su­ dică. SIN O A D E ECU M EN ICE 349 canoane. în 435. şcoala a fost închisă. împăratul Teodosie II a procedat cu m are asprime contra celor ce refu/. cînd. în şcoala de la Edesa. Din ordinul îm ­ păratului.EREZII. s-a ajuns la u n acord. Sfîntul Chirii şi-a făcut intrarea trium fală în A lexandria. Deşi întrevederea cerută de Teodosie II n-a avut loc. Din cauză că nu toţi episcopii Răsăritului au acceptat întru totul prevederile unirii din 12 aprilie 433. în felul în care a fost primit odinioară de alexandrini Sfîntul A tanasie. A ndrei de Sam osata şi Euteriu de Tiana au alcătu it scrieri polem ice contra Sfîntului Chirii. Ioan al A ntiohiei a trim is la A lexandria pe episcopul Paul d e Emesa. în 489. nevoind să recunoască cele hotărîte la Sinodul din Efes. la m arginea Imperiului. au fost destituiţi 15 episcopi care n-au acceptat unirea. C hirii al A lexan ­ d riei s-a făcut. La intervenţia lu i Ioan al A ntiohiei. după 431. apărătorul O rtodoxiei. episcopii sirieni s-au întors în patrie plini de nemulţumire. SCH ISM E. Chirii al A lexandriei şi Ioan al A ntiohiei să se în tîln ească la N icom idia pentru îm păcare. nemulţumiţi cu stăpînirea Bizanţului. unde a scris C a r tea lu i H e r a c lie din D am asc.O rice adunare a prietenilor lui a fost interzisă. în urma m ultor discuţii şi tratative. Din Persia. îm păratul Teodosie II a propus Sf. nestorianism ul şi-a găsit un refugiu. după doi ani de discuţii şi corespondenţă.au s-o accepte. îm păcarea dintre patriarhul Ioan al Antiohiei şi Sf. sciziunea a continuat totuşi între cei din A lexandria şi cei din A ntiohia. neslorienii. au trecu t în Persia. unde au găsit bună primire şi au fost toleraţi. toate scrierile lui N estorie au fost căutate şi arse. Bătrînul eretic a m urit în exil pe la 450. la 1 2 apri­ lie 433. nestorianism ul s-a întins 8 . în sinoa­ dele ţinute la Tars şi A ntiohia. din ordinul împăratului Zenon. totuşi. A ici nestorien ii au înfiinţat la N isibi o şcoală sub conducerea m itropolitului Barsum a. fiind salutat de credincioşi cu m are entuziasm. La 30 octom ­ brie 431. un nestorian înfocat. După închiderea Sinodului. iar de acolo la Oasis. cu o formulă de credinţă care recunoştea expresia « N ă scă ­ t o a r e d e D um nezeu» şi învăţătura că în unica persoană a M întuitorului sînt două naturi : dum nezeiască şi om enească.

408— 431. T h e o t o k o s . L e s lis t e s c o n c ilia ir e s .<!{(■( lier. L. lies de scie n c e religieu se». nr. p. e c c l . M idii* cl V. R eligieu ses». La d o c t r in e c h r is ţ o lo g iq u e d e sa in t C y r ile d 'A le x a n d r ie a v a n t la q u e r e l le n e s to r ie n n e . Paris. fo arte b u n : I d : e m. B I B L I O G R A F I I I z v o a r e . X X V (1935). I’. G r i l l m e y e r . 1905. . de P l i n v a l . 433—437. p. du M . H alle. V o n d e r a p o s t o lis c h e r Z eit b is zu m K o n z il v o n C h a lc e d o n (451). Savantul german F. 28— 52 . 1974.-T h. L e d o g m e d 'E p h èse . E p h è s e (C o n ciled 'j. in «Revue de Sc. p. 1960. 1962. : D'A 1 è s. t. E p h è s e e t C h a lc è d o in e . 1931. Paris. F.. p. d'hist. l!). I d e m . l. Republik». Paris. 1 9 6 6 . hrsg.. 1 9 6 5 . a lui N estorie. I d e m . l. 23. J . în «N e s to r ia n a ». D ie F r a g m e n te d e s N e s to r iu s . D e Ia m ort d o T h é o d o s e à ¡’é l e c t i o n d e G r é g o ir e l e G ran d . p 441— 461 . L 'in carn a tio n . A rb e it der D. L 'a iia ir e d e N e s to r iu s v u e d e R o m e . 222— 242 . H y p o s ta s is . în N e sto iia n u (Halle. L 'artju m cn tation p a tr is tiq u e d a n s la c o n t r o v e r s e n e s t o r ie n n e . trad. 1951. B r e h i e r . în «Le C o n ci­ le et les co n ciles». Freib u rg im ßreisgau . e t d e g è o g r . A p ic. IV . ' P. A ten a. C a m e l o t . Irm sch er. M ilano. pre­ dicile. l. cautînd să re­ abiliteze pe fostul patriarh eretic de la ConslanLinopol. de ¡'H istoire d e ¡'É g lise par Aug. în «Sch olastik». par F. p. N e s to r iu s w a s o r t h o d o x . 117— 140. S to ria . 1937. 1910. C o n ţin u tu l o n t o lo g ic a l n o ţiu n ii o n t o lo g ic e d e p e r s o a n ă .')l.s d u c o n c i l e d 'E p h è s e îri «Revue deá scie n ces philosophiques el théologiqiu 's». 1962. S y n o d e d e G a b a d iu s 304 . V III — 453 p. T h . B a r d y . B e d ja n . 163— 196. Ç r e e d s .. M . 23 (1949). M.i n o i r. 321— 336. 1957. Loofs. trad. ed. p. Y a n n a r a s.5— 265. A n a t e m a t is m c le . B u cu reşti. — V. C h . SujiSoXai sic ttjv itepl tou ííeaTopíou ¿psuvoiv. 561— 574. în «Dumlnirton O aks Papers». K. L a u r e n t . L i e b a e r t . O lim p C ăciulă. 24 (1950). 431. 5— 37 . a u to b io g ra fie i s crie re polem ico-d og­ m atică. X X V III (1929). . K ad iköy. Tpa-(a>5ia. în «Aus der byz. p. Sf. E r d i n. R i s t o w. V . .. r. ‘365 p. de L a b r i o 11 e.e s «c/i'. M artin. 1965.e p a tr ia r c a t d ’A n t io c h e d e p u is la p a ix d e ¡'E g lise ju sq u 'à lu c o iK /u èle a i a b e . G. . A ten a. Turchestan şi chiar pînă în India şi China de V est. S c i p i o n i. X V (1962). N es t o r i e. 531— 559 R l i . 207— 244 . d o g m a . din autobiografia TpaŢcaSta şi din scrierea polem ico-dogm atică 0 eo7îocaxi'i7]< . 1964. T e x te syriaq u e par P. în «Iicho. II. N au. G. în lim ba n eo g reacă. Loofs a cules fragm ente din scrisorile. B äle.Istanbu l. c o u n c ils a n d c o n t r o v e r s ie s . A rabia. ' A. . Lille. S tu d ii : Luigi I. în . 218— 236. 1976. p. C o n c ile s o e c u m é n iq u e s d e s I V -e e t V -e s i è c le s . 8 6 col. C o n c ile d 'E p h è s e (431).350 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ în M esopotam ia. I d e m . . D as S c a n d a lu m o e c u m e n ic u m d e s N esto riu s. 1936. Paris. fase. N e s t o r i e . L e r e to u r d e s o r ie n ta u x ù l’u n ité. P aris. Stevenson. N i c o 1 a s. D es o r ig in e s a u C o n c ile d e C h a lc è d o in e . P. 271— 292. p. N e s t o r ie e il C o n c ilio d l E ie s o . 45— 73. 193 9 .s le c o n c ile cl'E phèse. 1905). 1937. C h r is to lo g ie . E. D er B e g r iíí TtpóamTtov in d e r T h e o lo g i e d e s N esto riu s . P aris. L e m y s t è r e d e M ario. H. B e b i s.s d'Oi icnl -. 1970. C i r i l a l A l e x a n d r i e i . 16. de Pr. G. A n a s t o s . D as W o r t. I. 337:—461.-J. I. c ritic a . C a m e l o t . v on J . B erlin . S. I. D iel. franç. ' v r c s s o . Ldilcci by J . L e liv r e d 'H éra c lid e . D. Tournai. A m a n n .. A. P aris. 36 (1961). G e r l a n d . Idem.

N. J u g i e. de P I i n v a 1. care împingea atît de departe deosebirea celor două fîrTdin persoana M întuitorului. s e s é c r its . 295— 307. B u cu reşti. cînd izbucni o nouă erezie.iei nesLoriene. .. 1927. Q u e r a . N. 397 -419. El luptase cu m ull zel contra ereziei lui N estorie.le a e c u ­ m e n ic (431). prof.. C h r is to lo g ie v o m T o d e d e s A th a n a s îu s b is zu m A u s b r u c h d e s N e s to r ia n is c h e n S treits. C h irii a l A le x a n d r ie i. din lim ba germ ană de G ala G alactio n . M iinchen. I d e m . 1912. A rhiep. N e t z h a m m e r . Sibiu. Ir. p. B r é h i e r. în «A nnuarium h isto riae con cilioru m ». 40— 58. de P I i n v a l .EREZII. M. E. X X II (1970). o p .p. Prof. susţinută de Sfîntul C hirii al A lexandriei. stareţul unei m înăstiri m ari şi însem ­ nate din jurul Constantinopolului. P iteşti. S in o d u l a l I I I . după condam narea ere/. Un e s b o s d 'h isto ria d e l c o n c ili d 'E ies. cit. In lim b a ro m â n ă : Pr. 1933. Am sterdam . 299— 306. Sinoadele din Constantinopol (448) şi Efes (449). 180— 181. om cu solide cunoştinţe teologice. J . V II (1931). p. X V II (1965). l o a n R ă m u r e a n u . I (1969). în «O rtod oxia». nr. 7— 8 . 1931. Prof. G. îneît ajungea să * Capitol redactat do Pr. I. Î n c e p u t u r ile n esto ria n isn iiilu i. V III (1956). în «M itro­ p olia O lten iei». D er P e la g ia n is m u s a u t d e m K o n z il v o n E p h csu s. SCH ISM E. erezia e u tih ia n ă sau m o n o fiz ită . 1925. Tim işoara. a 2-a. 3. R.le a e c u m e n ic ţinut Ia E ie s in 431. nr. C h i r i a c . P en tru con d am n area p e la g ia n is m u lu i . 1931. D iac. G. W e i g 1 e.ul. G.D i m a n c e a . d e L a b r i o 11 e. lum ea creştină va avea linişte şi pace desăvîrşită. E v e n im e n t e le is t o r ic e În a in te ş i d u p ă S in o d u l d e Ia C a lc e d o n (451). lo a n R ă m u rean u . p. 1973. 1934. B a r d y. L X IV (1931). E u tih ie. 426— 433. N e s to r iu s e t la c o n t r o v e r s e n e s to r ie n n e . ' A rhim . C h i ţ e s c u . L. P e la g e . B ă n e s c u. N. D o ctrin a h r is t o lo g ic ă a SI.. nr. 1— 2. 3 —4. Sinodul IV ecumenic de Ia Calcedon din 451 * Eutihianismul sau monofizismul Se părea că. în «Studii T e o lo g ice». în «Studii T eo log ice». dar dusese la extrem învăţătura şcoalei din A lexandria despre unirea celor două firi din persoana Mîntuitoirului. nr. ap rilie. p. sa v i e e t sa réform e. 79— 128 . dar încăpăţînat. Lausanne. în «C onvorbiri L iterare». O c e l e b r i t a t e à tro n u lu i b iz a n t in : Al h e n a is -E u d o k ia . B u cu reşti.. ed. E le s u l ş i T om is.. 1— 53. S p r e deosebire de N estorie. Erezia îşi are numele de la un bătrîn arhim an­ drit din Constantinopol. T i m o t e i S e v i c i u .. p. N. Is t o r ia n e sto riu n is m iilu i cu S in o d u l a l I I I . P o p o v i c i . 1— 14. Monofizlsmul. B arcelo n a. S p e i g l e . C o n trib u ţia B is e r ic ii E g ip tu lu i l a o p e r a d o g m a t ic ă a B is e r ic ii c r e ş tin c . F o rm u la o sin g u ră iir e în tru p a tă a L o g o s u lu i lu i D u m n e­ z eu .. în «A nalecta T arracon en sia». p. SIN O A D E ECU M EN ICE 351 M. M i h ă l c e s c u . p. Paris. X IV (1962). p.

n-a avut un trup om enesc real. personalitatea cu. monofizismul apare pe de o parte ca o fo r m ă a d oc h etism u lu i. Primul care a com bătut erezia lui Eutihie a fost Teodoret al Ciru­ lui... su ccesorul Sfîntului C hirii pe scaunul A lexan d riei. Dommis. iar pe de alta ca o variantă a ap o lin arism u lu i.avea unele păreri înrudite cu ea. devenit om real. Numai Fiul lui Dumnezeu.. aşa cum o picătură de apă se pierde 'fiT im en sitatea m ării. numai firea dum nezeiască. l-a acuzat pe Eutihie de apolinarism şi l-a denunţai. Eutihie se bucura de m are cinste printre călugării răsăriteni. după care M întuitorul a avut un trup aparent. patriarhul A ntiohiei.352 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ admită că îu Iisus H risios exis-a două persoane. Pentru virtuţile sale ascetice. nu are pe lîngă firea Lui dum nezeiască şi o fire om enească reală atunci se nim iceşte întreaga operă de răscum părare a omului. d u m n e z e ia s c ă şi o m e n e a s c ă — d io fiz itism . în rît-iăcaa-xiin ele o sin g u ră f i r e — jxovotpoots.de— mult unirea celor două_fi_rî. şi chiar D io sco r (444— 451). în cît aceasta a dispărut complet. patriarhului F lavian de C onstantinopol (446— 449). dacă Hristos. Fiul lui Dum­ nezeu. Eutihie exagera aşa. iar trupul Său a fost dumnezeiesc. Episcopul Eusebiu de Doryldcum. in Iii« jia . Doctrina ortodoxă referitoare la firile din persoana M întuitorului este că în Iisus Hristos sînt d o u ă firi. Ca atare Iisus Hristos a avut în persoana Sa o singură fire. A ceastă învăţătură eronată era susţinută la A le­ xandria de unii clerici şi teologi. unite într-o singură persoană divino-um ană. C onsecinţa ereziei m onofizite este că. care afirma că locul raţiunii umane din persoana lui Iisus H ristos l-a luat raţiunea sau Logosul lui Dumnezeu. . Nu m ică era puterea bătrînului arhimandrit şi la curtea im perială.jn a re trecere pe lîngă împărat. sau că Dum nezeu-Tatăl are doi fii. întrucît M întuitorul. putea duce neamul om enesc la m întuire. l-a denunţat pe Eutihie. deosebite — d io p r o s o pism . De aceea erezia lui Eutihie a primit numele d e m o n o fiz ism sau eu tih ian ism .jce a _inai.. după unii monofiziţi. în lu<-rare a 'Sa l i f l r e i l ® ^ '^ I n _ih u r 4 4 7 ( num ită E ran istes (C erşeto­ rul). ^ n o ie m b r ie 448. pentru a explica astfel m odalitatea unirii firii umane cu firea di vină. graţie faptului că era naşul de botez al eunucului IIr isafie. nu om enesc.Eutihie susţinea că firea om enească luală de M întuitorul la întru ­ pare în sinul F ecio arei M aria a fost absorbită de firea Sa dumnezeiască. . împăratului Teodosie II.

deschis la 12 noiem brie 448 la C onstan­ tinopol. fiind inform at despre erezia lui Eutihie. Eutihie s-a prezentat în faţa sinodului. VI. a adresat la 13 iunie 449 patriarhului Flavian al Constantinopolului o importantă scriso are dogm atica — E p is to la d o g m a tic ă a d F laviam im . la care au participat episcopii aflaţi în capitală. Sentinţa de condamnare a fost sem nată de 30 de episcopi şi 23 de egumeni. Eutihie a fost chem at să-şi expună doctrina sa intr-un sinod local. în care expune d a r învăţătura ortodoxă despre cele două firi din persoana M ântuito­ rului. Legăturile lui Eutihie cu curtea im perială. Protecţia atotputernicului Hrisafie. precum şi sprijinul m oral al patriarhului D ioscor al A lexandriei. făcînd urm ătoarea m ărturisire : «Recunosc că î n a ­ inte de unirea Dumnezeirii cu um anitatea. socotind pe arhimandritul Eutihie «eretic periculos». După multe ezitări. dar după unire nu recunosc d ecît o singură fire» (Mansi. evitînd să se prezinte în faţa s i­ nodului. Eutihie a invocat fel de fel de scuze. avînd p riete­ nia eunucului H risafie şi a îm părătesei Eudochia. îru ca rc a . prin finul său H risafie. în 448. găsit un apărător înfocat. cînd patriarhul Flavian era bănuit şi acuzat de erezie. Hristos avea două firi. Eutihie însă era puternâc apărat la curtea Im perială. l-au în cu rajat pe Eutihie în atitudinea sa de opoziţie şi neascu ltare faţă de patriarhul său şi faţă de sinod.Eutihie a apelat la papa Leon I al Romei (440—• 461) si Ia patriarhul D ioscor al A lexan d riei i 444— 451). aşa că s-a ajuns un timp.. Eutihie a fost anatem atizat. pe care stima şi protecţia împă­ rătesei Eudochia îl făcea şi mai nesuferit eunucului. l-au făcut pe bătrînul eretic încrezut şi com bativ. 744). SCH ISM E. Papa Leon I. pe drept analem atizat de sinodul din Constantinopol din 448. SIN O A D E ECU M EN ICE 353 Sinodul de la Constantinopol din 448 Denunţat patriarhului Flavian al Constantinopolului pentru erezia sa (le episcopul Eusebiu de Dorylaeum . La început. 23 — Istoria bisericească . în urma acestei declaraţii..EREZII. Nemulţumit de hotărîrea de anatem atizare. în ziua de 22 noiem brie 448. mai întîi de sinodul local din Constantinopol. duşman neîm păcat al pa­ triarhului Flavian de Constantinopol.

unirii ui Barsuma. de asem enea episcopul Eusebiu de D orvlaeum. înarm aţi cu ciom egeL. care. Domnus de A ntiohia a fost depus din scaun. Teodoret al C irului si Ibas de Edesa au fost condamnaţi ca neslorieni. A st­ fel s-a retras dreptul de vot tuturor ierarhilor care s-au pronunţat în sinodul lo cal din Constantinopol. în biserica Sfînta M aji a .35 4 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă Sinodul tîlhăresc de la Efes (449) Fată de tulburarea produsă de erezia lui Eutihie. acuzatorul principal al erelirulin Eutihie. Sinodul s-a deschis la Efes. Elpidiu şi Eulogiu. Cu m enţinerea ordinei la sinod. Pentru a da însă sinodului ca ra cteru l său de ecum enic. preşedinţia fiind încredinţată patriarhului D ioscor al A lexandriei. A fost condamnai. care a fost_ con vocat la Efes. şi pe diaconul Ilarie. care. împreună cu patriarhul D ioscor al A lexandriei şi cu parabolanii aduşi de acesta din Egipt. care a murit pe drum. D ioscor al A lexandriei dictă sinodului condamnarea învăţăturii or­ todoxe' despre existenţa celor două firi în persoana M întuitorului şi im­ pusese monofizismul ca doctrină ortodoxă. după ce a fost depus din scaun. Teodoret al Cirului. sînt răspunzători direct de actele de violenţă petrecute în sinod. D ioscor însuşi aduse o ceată de călugări şi parabolani (îngrijitor de bolnavi). băr­ bat foarte violent. a fost alungat din . Papa Leon I. iar ceilalţi dintre episcopi să nu facă nici o o biec­ ţie. pe preotul Renatus. la 8 aucfusT~449. din anul 448. primi pe patriarhul F lavian şi pe delegaţii papei Leon cel M are. au fost delegaţi doi înalţi dem ni­ tari. a trim is la sinod trei delegaşi : pe episcopul Iuliu de Puteoli. de team a soldaţilor. D ezbaterile sinodului s-au ţinut într-o atm osferă foarte agitată. în schimb. un bărbat cu caracter violent şi despotic. sinod epis­ copii bănuiţi că sînt adversari ai lui Eutihie. în timpul discuţiilor. Patriarhul D ioscor a folosit sinodul Cii arm ă de răzbunare îm potriva blîndului patriarh Flavian al ('onsldiilitiopolului. s-a h otărît ca întreaga chestiune să fie prezentată şi discutată într-un nou sinod. voind să jo a ce rolul unui ju d e­ cător suprem. Eunucul H risafie a făcut totul spre a fi QpriţLsă vin ă JLa. îneît după trei zile a încetat din viaţă. a fost grav brutalizat de rirliiin.aranjînd lucrurile în aşa fel ca delegaţii papei să nu poată lua cuvîntul în sinod. căruia H ri­ safie i-a pus la dispoziţie şi puternica garda de soldaţi. s-a acordat drept de vot arhimandritului sirian Barsuma. pentru luna auguşţ 449. contra lui Eutihie.

. care a prezidat «sinodul tîlhăresc».B ila n ţ. Pont şi A sia M ică numai puţini episcopi au avut cu raju l să se opună pe faţă monofizismului prom ovat de Eutihie. care să spele. T racia si P alestin a.Ş rjâ -Jn fă ti^ . aprobarea hotărîrilor sinodului tîlhăresc din Efes. condamnat în 448. rugîndu-i sa. Părăsind Efesul. iar în eparhiile din Siria. Sinodul şi-a pre­ lungit dezbaterile pînă la 22 august 449.. «sinodul tîlhăresc» — auvoooc cpixi] ■ e p h e ­ — sinu m latro cin iu m de la Efes a provocat mare confuzie şi haos. din 44!). . SIN O A D E ECU M EN ICE 355 eparhia sa şi închis într-o m înăstire de către călugării înarm aţi. Cînd. monarh naiv şi lipsit de experienţei în treburile politice şi în problem ele religioase.. Dioscor al A lexandriei a găsit învăţătura lui Eutihie ortodoxă. în februarie 450.d in . cînd s-a închis.Jn a ltilo r oaspeţi. patriarhul Dioscor a reuşit să obţină de la îm păratul Teodosie al II-lea. In sinodul ţinut la Roma în 449. a venit la Roma împăratul V alen tinian III. seci lalrocinium). Epar­ h iile din Egipt. adversarii monofizismului. apărătorii xeloaL aj O rtodoxiei cereau convocarea unui nou sinod ecu ­ m enic..r u ş i n e a . In modul acesta.papa Leon L . jn„soţit de mama sa G ala Placidia si soţia sa Eudoxia. împăratul Teodosie al II-lea a murit în urma unui acciu em ue călărie. inform at prin delegaţii săi de bru talităţile petrecute la Efes în 449. La 28 iulie 450. intervină la basileul din Bizanţ în favoarea Ortodoxiei. mai ales din cauza abuzului de putere al patriarhului Dioscor al A lexandriei. a numit acest sinod : «sin odu l lllh d resc» . JJLcu. nume care i-a răm as în is to r ie — aovoSoţ Xtjc'cptx?i (ephesinum nori judicium . Din toate părţile. căutînd să legitim eze şi să impună monofizismul în B iserica Răsăritului. descoperind în ea chiar multe asem ă­ nări cu cele învăţate de Sfîntul Chirii al A lexandriei. D ele­ gaţii papei scăpară cu fuga de ciom egele călugărilor şi parabolanilor. în lipsa unui m oş­ . au fost înfieraţi de Eutihie ca nestorieni.ţă Bisericii de «sinodul tîlhăresc» de îa Efes. iar tronul Bizanţului a revenit. aduşi de Dioscor al A lexandriei la sinod. Papa Leon I. . SCH ISM E.k Sinodul IV ecumenic de la Calcedon din 451 In B iserica de Răsărit. N e­ mulţum irea în rîndurile clericilo r şi credincioşilor ortodocşi era foarte mare.EREZII. fiica împăiatului. pa pa Leon cel M are a respins toate h otărîrile sinodului tîlhăresc. an trecut de partea iui Dioscor.

care s-a căsătorit cu viteazul general M arcian (450— 457).Sinodul IV ecum enic_s -a tinut In tr e 8 si 25 o c t o m b r ie 451. pentru că împăratul dorea să fie mai în apropiere. a fost mutat la Calcedon (azi Kadi-K oy). sprijinitoarea O rtodoxiei. refu­ giaţi din A frica. i-a adus la cunoştinţă şi in­ tenţia con vocării unui nou Sinod ecum enic. Împăratul M arcian a prezidat şedinţa din 25 octom brie 451. noua pereche im perială. şedinţa a Il-a din 13 octom brie a fost prezidată de e p i s c o p u l Paschasinus de Lilybaeum. Se mai aflau printre sinodali doi episcopi africani. înştiinţînd pe papa Leon I de actul urcării sale pe tronul im perial de la C onstantinopil.taiit_şi_mărje. Paschasinus de Lilybaeum. Numărul episcopilor participanţi a variat între 520 şi G30. înainte de convocarea sinodului. „ . . iar el a ţinut cuvîntarea de închidere a Sinodului. Aurelia şi Rustician. îm păratul M arcian. toţi episcopii. Pentru rezolvarea chestiunilor m ateriale şi m enţinerea ordinei la S i n o d .ţ«SinM_din an tich itatea creştină. . cifră noajnnsă de nici un Sinod ecum enic. în lipsa d e l e g a ţ i l o r imperiali. în faţa Constantinopolului. la N iceea. c a r e . îm păratul a delegat un număr de com isari im periali şi senatori. cînd s-a iăcut proclam area solem nă a hotărîrii de credinţă. Imediaţ_după u rcarea pe tronuLBizanţului. M arcian şi Pulheria.hi condus dezbaterile Sinodului. fiind cel mai impor. Lucentius şi Iulian de Cos şi doi preoţi. care sa spele ruşinea «sinodului tîlhăresc» din 449.35 O IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A L Ă tenitor. sorei sale Pulheria. Un rol însem nat la Sinod l-a a v u i pti Ir ia i li u I Anatolie al Constantinopolului (449— 458). a h otărît să convoace un nou Sinod ecum enic. Sinodul convocat încă de la 17 mai pentru 1 septem brie 451.ortodocşi condamnaţi si exilaţi au fost rech e­ maţi şi reaşezaţi în scaunele lor. M ajo ritatea episcopilor participanţi erau din Răsărit. spre a asista la discuţii. O sem intele patriarhului Flavian au îo st aduse la Constantinopol şi aşezate cu mare cinste în Biserica Sfinţii A postoli. Boirifiicius şi V asile. în biserica Sjfinta Eufimia din Calcedon. fără ca să ia parte la vot. A totputernicul eunuc H risafie a fost destituit şi înlăturat de la curtea im perială. Papa L e o n c e l M a re a l R o m ei (440— 461) a trimis la Sinodul IV ecu ­ m enic din Calcedon 5 delegaţi : trei episcopi. din cauza n ăvălirii vandalilor.

ca de exemplu egiptenii contra lui Teod orei de Cir. din 449. punînd în prim ejdie întreaga dogmă a răscum părării omului. Sinodul s-a arătat înţelegător şi indulgent. Dioscor a trebuit să-şi schim be locul de frunte unde se aşe­ zase cu scaunul. In teresan t este că el n-a fost ju d ecat şi condamnai şi ca eretic m ono­ fizit. caro . mai în spate. între care se găsea şi Ju v en al al Ierusalim ului. SCH ISM E. iar Sfîntul apostol P avel zice : «C ăci (H ristos) treb u ia să f i e întru to a te a s e m e n e a fra ţilo r săi» (Evr. Îm potriva afirm aţiilor lui Eutihie. au fost socotite suficiente ponlru primirea lor în B iserică. P ărinţii Sinodului au răm as la învăţătu ra Sfin­ tei Scripturi. care afirmă că Iisus Hristos. 14). vinovat de brutalităţile com ise de unii călugări şi parabolani în «sinodul tîlhăresc» de la Efes. care acum se scuzau şi ei cum puteau. prin urmă­ toarea m ărturisire de credinţă : . Fiul lui Dumnezeu. «Şi C uvîn tu l trup s -a tăcu t». aruncînd toată răspunderea celor înlîm plate asupra lui Dioscor. din scaun. A cuzaţiile contra patriarhului Dioscor al A lexandriei. erau num eroase. A ceastă greşeală şi scăpare din vedere a Sinodului s-a resim ţit mai tîrziu. Pentru Sinod. recunoscută drept ortodoxă. M onofiziţii se puteau mîndri că episcopul lor n-a fost condam nat pentru erezie şi deci era ortodox. depunerea lui era suficient m otivată cu răul im ens pe care l-a făcut B isericii în 449. în «sinodul tîlhăresc» de la Efes. 'spune Sfintul evanghelist Ioan (1. Cu toată abilitatea şi îndărătnicia lui. Com isarii im periali au trebuit deseori să chem e la ordine pe episcopii care vociferau.davediLvinov. In şedinţa a V -a. s-au ţinut 15 şedinţe. Jncă înainte de începerea lucrărilor. din 22 octom brie 451 s inodalii au definit doctrina b ise rice ască a celor~3oua~firi din persoana lui Iisus H ristos..aL şLxlepus. D ioscor a fost dem ascat com plet. 17).susţinea că Iisus Hristos a avut numai firea dumnezeiască şi nega consubstanţialitatea firii umane a lui Hristos cu um anitatea noastră. asupriţi şi nedreptăţiţi de ei. a tost D u m n ezeu aclev ârat şi o m a d e v ă r a t. cum îl demascau opiniile sale. au prezen­ tat Sinodului plîngeri şi m ărturii contra lui.EREZII. SIN O A D E ECU M EN ICE 357 După unii istorici. Cu com plicii lui D ioscor de la «sinodul tîlhăresc» din Efes.. uneori dram atice. Şedinţele au fost agitate. 2. C lericii şi m onahii egipteni apărători ai doctrinei ortodoxe. A natem atizarea lui Eutihie şi sem narea E p isto lei d o g m a tic e a papei Leon I.

noua Elenă» (A c tio VI. îm p ă iţit sau d esp ă rţit. în c E ip n e a m e s te M r ş T n & s c h im b a t (aooŢ/inwţ xai ¿xpeifUD?) şi n eîm p ărţit şi n ed esp ă r ţit (aBtaipetcu? — d e o s e b ir e a f i i i l o i n efiin d n ic id ecu m d is tiu s ă prin u n iie. ci Unul şi a c e la ş i Fiu. referitoare la ju risd icţia asupra Palestinei. într-o şedinţă solemnă. 65— 67). p ă strîn d u -se m ai a le s în su şirea fi e c ă r e i a şi în llln in d u -se îm p ie u n ă în ti-o s in g u iă p e is o a n ă şi un sin g u i ip o s ta s . 26— 27. H otărîrea de credinţă — opo? a fost proclam ată la 25 octom brie 451. A şa n e -a u în v ă ţa t m ai în a in te d e s p i e El p i o o i o c i i şi în su şi D om nul n o stiu Iisu s H iis to s şi a ş a n e -a tian sm is S im b o lu l P ă iin ţilo i n oştri» (Denzinger.i rond am n area-ereziei m onofizite şi stabilirea adevăratei crediule. p. Iisus Hristos putea să realizeze inînluiiiM oam enilor şi numai fiind om adevărat. M arcian. S -a h olărît prin canonul 28 ca B iserica Ierusalim ului să fie . n oi în v ă ţă m şi m ă itu risim cu toţii p e Unul şi a c e la ş i Fiu.. D om n. 1927. foaleTa s e m e n e a n ou ă. D om nul Iisu s H iisto s. Denzimjer. în persoana Dumnezeu-Omului Hristos are o mare însem nătate pentru întreaga operă m întuitoare a lui Dumne­ zeu. Unul şi a c e la ş i H iistos. Fiu. p e D om nul n o stiu Iisu s H iisto s. ed. în ~aiară d e~ p ăcat.358 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă «Uimind. în vederea iniiituiiii luluror oamenilor. C a D u m n ezeu . d u p ă u m an itate. nu în d o u ă p e is o a n e (oox eii 8uo irpoacomx). d e o fiin ţă cu T atăl d u p ă D um nez e i i e şi d e o fiin ţ ă cu n oi. d e s ă v îiş it în D am ­ n ez e i i e şi d& săvîişit în u m an itate. D um n ezeu a d e v ă ia t şi om a d ev ă r a t. D u m n ezeu -C u vîn tu l. dum nezeiască şi om enească. N ă s c ă to a r e a 7îe'T3umnW z^u~— Weoz6xo'. lln u lN ă s c u f ~ c L m o s c i T t în d o u ă ' fiii (ev luo'~yuaeqtv). Numai fiind Dumnezeu adevărat. 351). a v în d s u fle t ra ţio n a l şi tiu p. D octrina despre unirea personală sau ipostatică a celor două firi. noul Constantin şi Pulheria. 11 . p. putea El să se aducă je rtfă pe cruce de bunăvoie. care au fost aclam aţi ca «luminători ai credinţei ortodoxe» : «prin voi pacea domneşte pretutindeni. de faţă fiind perechea im perială M arcian şi Pulheria. s-a n ă scu t m ai în a in te d e toţi v e c ii din T atăl.. i ar c a om s -a n ăscu t în z ile l e c e l e d e p e u im ă p e n tiu n o i şi p en tiu m în tu iiea n o a s t iă din F e c io a r a M a iia . UnulN ăscu t. fiind in tiu . reprezentînd întreaga o m e n i r e . S fin ţilor P ăiin ţi. d u p ă D um ne z e ir e . JV ling. A rabiei şi F eniciei. Sinodul a curmat şi cearta dintre Ju v en al al Ierusalim ului şi M axim al A nliohiei.

I. conform cărui a Părinţii Sinodului al IV -lea ecum enic ar fi trebuit să pună în frunte Ierusalim ul. ci pe p rin cip iu l im p o rta n ţei lo r p o lit ic e în Imperiul roman. impunînd călugărilor să se supună episcopului ep arh ieijcăreia aparţin. Importanţa lui este excep ţio n ală şi este recunoscută în general de isto ricii bisericeşti şi profani. îm păratul M arcian a confirm at toate hofărîrile Sinodului IV ecu ­ m enic din Calcedon. . care reia prevederile canonului 3 al Sinodului II ecum enic de la Constantinopol. 498 ş. avînd ju risd icţie numai asupra Palestinei.. La 452. 475 ş.. Opera Sinodului din Calcedon a fost mare ¡şi bin efăcătoare pentru toate B isericile. Sinodul a pus o anumită ordine şi în clerul de mir. şi precizează mai amănunţit poziţia Patriarhiei de Constantinopol faţă de B iserica Rom ei îşi de restul patriarhiilor. scau n u l d e C o n sta n tin o p o l tr e ­ b u ie s o c o tit al d o ile a . întărind disciplina. şi 502 ş. Stabilirea ordinei ierarhice onorifice a vechilor scaune patriarhale nu s-a în te­ m eiat pe p rin cip iu l « a p o sto licită ţii» . ca Roma cea veche. şă locu iască în m înăstiri şi să răxnînă la ocupaţiile lor spirituale. a suferit şi a înviat Domnul Hristos. Canonul 28 stabileşte că după scaunul Romei.).s-n -eeu-pat-si-dn d is c ip lin a m on ah alii. canonul 28 extinde ju risdicţia Patriarhiei de Constanti­ nopol asupra diocezei T racia. în Europa.EREZII. pentru că «Roma cea nouă» — Constantinopolul este şi ea capitala Imperiului.u. avînd în vedere importanţa politică şi bisericească a Constantinopolului.u. De asem enea. trim iţînd în exil atît pe Dioscor al A lexandriei. ■ Sinodul a dat şi 30 de canoane. şi asupra diecezelor Pont şi A s ia P ro co n su la ră . cît şi pe ereticul Eulihie. bucurîndu-se de aceeaşi cinste. şi de aceleaşi pri­ vilegii ca şi scaunul Romei. U lterior s-a m ai adăugat P atriarhiei de Ierusalim o provincie siriană şi alta arabă. VII.. amintind slu jito rilo r B isericii caracterul religios-m oral al m isiunii lor sacre. din ordinul împăratului. din 381. Ea constituie pentru Biserica O rtodoxă şi pentru Impe­ riul bizantin un litiu de glorie. SIN O A D E ECU M EN ICE 359 ridicată la rangul de patriarhie spre a cinsti faptul că aici a trăit. . Totodată. Cel mai im portant este canonul 28. au fost em ise edicte severe şi contra celor ce îm părtăşeau vederile lor eretice (Mansi.u. SCH ISM E. a în­ văţat.

(T extu s et docum enta). T h e r is e o f th e M o n o p h y s ile m o v e m e n t. cit. la G rillm eyerB arht. în «O rto ­ doxii! -. p. o p . B u carest. I. t. p. D e N e s to r iu s à E u tic h ès . 2— 3.le a e c u ­ m en ic. p. C r e e d s . op . nr. 45— 73. ibidem . L e c h a lc é d o n is m e e t l e n é o . Rom ae. 337— 461. nr. e ccl.. X X II (1970). nr. d'hist. G r i l l m e y e r . X V ). 1953.. N ic ä a un d K o n s ta n t in o p e l. Ü b e r d ie B is c h o fs — lis te n d e r S y n o d e n v o n C h a lk e d o n . C a m e l o t ..e s i è c le s . fasc. în A. cit. E. l'o p p o s itio n d e d e u x c h r is to lo g ie s . C o u n c ils a n d c o n t r o v e r s ie s . Prof. T h . T h e D e fe n c e o f C h a lc c d o n in th e E ast (451— 553). W . W ürtzburg. III (1951). F l e m m i n g .i». 1.97. K.3. în «B ulletin de la S ectio n h istorig u e de l'A cad ém ie Roum aine». III. ibidem . I. 349— 366. X V (1962). în «Oi lodoxi. Leyde. A lte c o le c ţii pentru te x te să se v adă în b ib lio g rafia gen erală. T h e C o u n c il o f C h a lc e d o n . ibidem . IV . X V et X X . 179— 211.c h a lc é d o n is m e en O rien t d e 451 à ln lin du V I . !’i. I.. A kad. 111 (1951). C h a p te r s in t h e h is to r y o f t h e C h u r c h in t h e V -th a n d V l-th c e n tu r ie s Cam bridge.. p. 1936. Pentru «s in o d u l tîlh ă r e s c » E ie s . . în «Die. G e s c h ic h t e u n d G e ­ g en w a rt. C h evetogn e. 9/41— 13/45. 637— 720. 1932. Bd. I960. G e se llsch a ft der W issen sch aft zu G öttingen. T extu s et docum enta.. iPhiloshist. III (1951). G erlan d -V . 213—229. Ig. Lon­ don. p. L a u r e n t . L i e b a e r t. B -de I. ' H BiixeSiC tä v auvEBpiotiM xijc ¿v oixoujjieviT. D as K o n z il v o n C h a lk e d o n .e s i è c le . X V II (1965).ij': auvoSoucu rezum at în lim ba germ ană: D ie O rdn u n g d e r S itz u n g en d e s K o n z ils v o n C h a lc e d o n . et de G èogr. E v. t. V. A. M o m e lile ş i a s p e c t e a le h r is t o lo g ie i p r e c a l c e d o n ie n e .i n i 1 o a e. in «A bhandlungen der B ayer. S t u d i i : P. l’r.. p. London. 295 440. Berlin. E. p. s I . I m p o r ta n ţa is t o r ic ă a S in o d u lu i a l I V . C a m e l o t . . Prof.T a r o u c a . in «Studii T e o lo g ice». D as K o n z il v o n C h a lk e d o n . Bd. F r e n d. p. G r a y .). C. in lim h a r o m â n ă : J u s t i n i a n . p. S i l v a . 4. P. D efin iţia d o g m a t ic ă d e la C a lc e d o n . T. 499— 506. I o . II. X X I (1969). fo arte bun. C. în L e C o n c ile ‘l e t l e s C o n c ile s . 15. nr. E p h è s e ( c o n c ile d it B r ig a n d a g e d'). ]]. G h . L e n o i s M a g n i. :î(i ! 193 : T h e M y s te r y o f th e In ca rn a tio n ... p. C o m a n . 3— 4. S c h w a r t z .1 ’iof. 86. 1 d e m. p. l’r. A b teilu n g . Rom ae. Va/ahilil(tl<-(i a ctu a lii a c a n o n u lu i 28 a l S in o d u lu i IV e c u m e n ic d e la C a lc e d o n . A. Edited b y J.. 389— 418. 1944. loan (1. W ürtzburg. 2 . D as G la u b e n s s y m b o l v o n C h a lk e d o n . Cam bridge (M ass. E p is tu la e c o n tr a E u tich is h a e ie s im . P o p e s c u. 173— 187 si în «A postolat S o cial». 188— 294. în «Irénikon». 44— 82. 1937.. W olfso n . S on h is to ir e . K adiköy. der W iessen sch aften ». S. B ach t. B u carest. 2 3. L e o n i s M a g n i . nr. 1979. T o m u s a d F la v ia n u m e p is c o p u m C o n sta n tin o p o lita n u m . D efin iţia d o c tr in a r ă a S in o d u lu i d e la C a lc e d o n şi a c c e p t a r e a c i în B is e r ic a O r to d o x ă . p. C o rp u s N o titia ru m E p is c o p a tu u m E c c le s i a e O rien ta lis G r a e c e I. 1917.. t. J . Paris. V. p. p. p atriarh ul B ise ricii O rtod oxe Rom âne. T h e P h ilo s o p h y o i th e C h u r c h F a th e r .H . L aurent.». E v e n im e n te le i s t o r ic e în a in te şi d u p ă S in o d u l ilc hi C d lrrtlu n . 1956. K lasse. L e s é v ê q u e s d ’A fr iq u e au c o n c ile d e C h a lc e d o in e (451).i n R ă m u r c a n u . 1953. 1 9 7 2 . în G rillm eyer-B ach t. A k t e n d e s e p h e s is c h e n S y n o d e v o m J a h r e 449. 451. phil-hist. 1934— 1935.e < V .360 IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A L Ă BIBLIOGRAFIE S. T e o d o r M. 574— 597. M o e l l e r . 1943. T esalo n ic. R. M ünchen. O r t i z d e U r b i n a . I’rnf. 2. S e l l e r s . Stevan son. B a c h t . X L IV (1971). 1— 90.. m it G eorg Hoffm ans d eu tsch er Ü bersetzung . (A bhandlungen der kgl. Bd. 449 : J . 289— 303. If. nr. L e s c o n c ile s o e c u m é n iq u e s d e s I V . C h r y s o s . sa r é c e p t io n p a r l e s É g lis e s e t s o n a c tu a lité . I d e m . G rillm eyer-H . I. L e s lis t e s c o n c ilia ir e s . H eft 13. P en tru e p i s c o p i i p a r tic ip a n ţi la S in o d u l d in C a lc c d o n . L e n o m b r e d e s P è r e s d e C h a lc c d o in e (451). 1971. 1962. p. 1. X X V I. 1976. L e c o n c ile d e C h a lc é d o in e . I). p.

care a îm ­ piedicat dezvoltarea norm ală a B isericii africane pentru o perioadă de aproape un veac. Printre unii credincioşi ai. din doctrina ce susţinea că. priscilianismul. ca de pildă m arcioniţii. SCH ISM E. a recunoscut creşti­ nismul ortodox drept religie dom inantă a Imperiului. m elitienii. prof. săvîrşite de un cleric decăzut. ' Donatismul s-a născut din divergenţele de păreri produse de con ­ cepţia novaţionilor referitoare la «Biserica celor curaţi». voind să împiedice pe cît era posibil. care căutau să de* Capitol redactat de Pr. începînd cu anul 313. situaţia s-a schimbat. s-a născut o nouă o roz io : d on atism u l. m ontaniştii. opuse noilor concepţii mai toleran te ale B isericii Ortodoxe. Mensuriu. IV şi V. donatiştii. dîndu-şi seama că slăbirea unităţii b ise­ riceşti este şi în detrim entul Imperiului a căutat să in Ier vină pentru desfiinţarea diferitelor com unităţi eretice şi schism atice. ci o m anifestare mai brutală a unei vechi doctrine greşite. precum şi vechea concepţie a lui T ertu ­ lian şi Ciprian privitoare la v alabilitatea Tainelor. novaţienii. prin edictul de la T esalonic.it religiile «păgîne» cît şi ereziile şi schism ele urmau să fie iovi Le. incidentele cu au torităţile. n-au avui de suferit din par­ tea autorităţilor statale. din anul 380. y Donatismul. Dar aceste secte n-au putut fi însă suprimate dintr-odată nici de autoritatea statală. Din aceste principii. Ş esan . în timpul persecuţiei lui D iocleţian. Schism a donatistă n-a fost în fond o rătăcire nouă a sec. al. care pînă la edictul de toleranţă religioasă de la M ilan. episcop de Cartagina. M. s-a ridicat îmDotriva entuziasmului exag erat al unora. Împăratul Constantin cel M are. semipelagianismul 4 Cînd la 313 creştinism ul a fost recunoscut de au toritatea romană religie egal îndreptăţită cu relig iile antice. nici de conducerea bisericească. ce frăm înta de mult m inţile unor credincioşi.EREZII. alăluri de B iserica O rto ­ doxă se găseau o serie de com unităţi eretice şi schism atice. pelagianismul. îm păratul Teodosie I. SIN O A D E ECU M EN ICE 363 Controverse. Bisericii african e creştine mai exista vechiul rigorism. P.-valabilitatea Tainelor e determ inată de sfinţenia adm inis­ tratorului şi în fine de sîngeroasa persecuţie a împăratului D iocleţian. erezii şi schisme în Apus : donatismul.

un rol hotărîtor la pronunţarea acestei sen­ tinţe bizare au ju cat banii puşi la dispoziţia lui Maiorin de bogata ma­ troană Lucilla. în frunte cu Roma. pentru recunoaşterea episcopului lor. la. care. Episcopul Donat de Casae Nigrae. Aproape toate Bisericile Apusului. calificînd alegerea lui Cecilian ilegală. a devenit stăpîmil Imperiului roman de Apus. Reticius de Autun şi Marianus de Arelate. a aşezat în locul lui Cecilian. Conformlnclu-se dispoziţiilor impe­ riale. în Galia). pentru că ar fi predat autorităţilor «păgîne» cărţile sfinte. Do asemenea împăratul a dispus convocarea unui sinod la A relale (Arles. După discuţii de trei zile. supă­ raţi că n-au fost la alegerea lui Cecilian. sfinţit de episcopul F elix de Aptunga (Aftonga). împotriva lui s-au ridicat rigoriştii. mai mulţi episcopi din Numidia. fiind influenţat de aristocrata şi bogata Lucilla şi de preoţii Botrus şi Caelestius. după victoria împotriva lui Maxenţiu.362 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă vină cu orice preţ martiri. Aneliola a dovedit completa netemeinicie a acuzaţiilor aduse îm­ potriva lui. sinodul a recunoscut pe Cecilian ca episcop legal. să examineze plîiKjorile împotriva lui Cecilian. sobor ce s-a ţinut la 314. De aceeaşi părere a fost şi împăratul Constantin cel Maro (306— 337). întrucît episcopul F elix de Aptunga. chemînd în ajutor episcopatul Numidiei. iar acesta episcopului roman Miltiade (311— 314). Donatiştii s-au adresat atunci împăratului. a însaroinol pe proconsulul Aolian să facă o anchetă severă a trecutului episcopului poli\. trimis ca m e­ diator la Cartagina. s-au pronunţat pentru Maiorin. Sinodul a trimis scrisori tuturor Bisericilor africane. nemulţumiţi cu liolaririlo sinodului roman s-au adresat din nou îm păratului. au fost pentru Cecilian.irlicipat 18 episcopi din Italia. pe lectorul Maiorin. Miltiade a convocat în octombrie 313 un sinod la Romia. La acest sinod au . Ambele tabere1 s-au adresat celorlalte Biserici. La un sinod ţinut în 312 la Cartagina. fiecare îşi avea epis­ copul şi credincioşii ei. care după moartea episcopului Mensuriu (311). voind sa punii capăt neînţelegerilor din Biserica afri