Preot prof. dr. IOAN RĂMUREANU Preot prof. dr. MILAN ŞESAN Preot prof. dr. TEODOR BODOGAE

BISERICEASCA UNIVERSALA
VOL. I (1— 1054)
TIP Ă R IT Ă CU B IN EC U V ÎN TA R EA PREA FER ICITU LU I PĂRIN TE

TEOCTIST
PATRIARH UL B ISE R IC II O RTO D O XE RO M Â N E

EDIŢIA A III-A REVĂZUTĂ Şi COMPLETATA

EDITURA IN ST IT U T U LU I BIBLIC S I DE M ISIU N E A L B IS E R IC II O RT O D O X E ROM ÂNE B U C U R E Ş T I, 1987

5 I

'OQii ; Jíifv"'trs?lor ü > » k f "'v * » B -**

.

1 i: L

I N T R O D U C E R E

Obiectul, definiţia, denumirea, scopul, importanţa, împărţirea şi metoda Istoriei bisericeşti universale * In tr o d u c e r e a în studiul Istoriei bisericeşti universale este de două f e l u r i : in tr o d u c e r e a fo r m a lă (sau tehnică) şi in tr o d u c e r e a m a te ria lă . Prima se ocupă cu obiectul, definiţia, metoda, împărţirea, ştiinţele auxiliare şi bibliografia generală a Istoriei bisericeşti universale, deci cu problemele formale, tehnice şi metodice, ale studiului ei. A doua tratează despre situaţia lumii greco-romane şi a iudaismului în epoca apariţiei creştinismului şi se mai numeşte de aceea «preistoria creşti­ nismului». Introducerea formală ne iniţiază în obiectul, natura, m ijloacele şi cerinţele studiului n o s tru ; introducerea materială prezintă epoca şi terenul pe care a apărut creştinismul şi ne pregăteşte pentru înţelegerea situaţiei lui în lumea veche. a. Obiectul. Cuvîntul istorie are două sensuri : obiectiv şi subiectiv. In sens obiectiv, istoria este viaţa din trecut, toate faptele întimplate, istoria ca f a p t ; în sens subiectiv, numit şi tehnic, istoria este cercetarea şi expunerea ştiinţifică a faptelor istorice, adică studiul vieţii istorice. Istoria, ca fapt, este obiectul de studiu al istoriei ca ştiinţă. Faptele sînt deci istoria, în sens obiectiv, iar studiul lor este istoria în sens subiectiv. Cuvîntul grecesc taxopta se păstrează în numele dat în mai multe limbi, punînd întimplate şi face expunerea (verb ioiope«)) are ambele sensuri şi ele ştiinţei istorice (latineşte historia), trecut în lumină că istoria arată evenimentele lor, cercetînd cauzele şi consecinţele lor.

* C apitol red actat de Pr. prof. l o a n R ă m u rea n u

6

IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

Obiectul Istoriei bisericeşti universale este B is e r ic a creştin ă , în înţelesul de comunitate religios-morală, înfiinţată de Iisus Hristos pentru mîntuirea oamenilor. Biserica este un aşezămînt dumnezeiesc şijanenes.c. în acelaşi timp. Prin originea, doctrina, spiritul, scopul şi puterile ei, ea are caracter supranatural; prin membrii care o consti­ tuie, prin formele pe care le-a luat, prin manifestările membrilor ei, ea are caracter omenesc. Istoria cercetează Biserica în latura ei omenească, în creşterea, formele şi manifestările ei istorice, accesibile cunoaşterii şi studiului. Biserica creştină are o istorie complexă. Dintr-o comunitate mică, cu forme simple de organizare, doctrină şi cult, ea s-a dezvoltat, ajungînd la forma actuală. Biserica s-a găsit în anumite raporturi cu lumea. Ea a primit unele influenţe şi a influenţat la rîndul ei lumea, societatea şi cultura. în dezvoltarea ei, Biserica are o istorie externă, a întinderii şi a raporturilor ei cu lumea, şi o istorie internă, a vieţii, organizaţiei şi acţiunii ei lăuntrice. Istoria externă priveşte Biserica în contactul şi raporturile ei cu statul, societatea şi celelalte religii, morala şi cultura. Istoria internă priveşte răspîndirea creştinismului, organizarea Bisericii, formularea doctrinei, luptele interne, cultul, viaţa, disciplina, literatura şi arta ei. Studiind viaţa Bisericii în general, Istoria bisericească universală sta­ bileşte situaţia şi rolul creştinismului în viaţa omenirii. Ea caracteri­ zează stările şi faptele în evoluţia şi specificul lor, observînd adică acele schimbări şi însuşiri care dau evenimentelor caracterul şi sensul lor propriu. b. Definiţie. Potrivit cu cele de mai sus, Is to r ia b is e r ic e a s c ă u n i­ v e r s a lă e s t e c e r c e t a r e a şi e x p u n e r e a m e to d ic ă a v ie ţii B ise ric ii creş tin e In g e n e r a l, p r iv ite în d e z v o lt a r e a şi a c ţiu n ea ei in tern ă şi ex tern ă . Unii cercetători bisericeşti dau definiţii mai lungi, care tind să fie mai dezvoltate şi mai precise, mai teologice sau mai filozofice. c. Denumirea disciplinei noastre nu este aceeaşi la toţi istoricii bisericeşti. Unii o numesc simplu «Istoria b i s e r ic e a s c ă », «Is to ria B i­ s e r ic ii> sau «Isto ria b is e r ic e a s c ă (sau a B ise ric ii) g en e ra lă » sau «uni­ ' v e r s a la » ; alţii preferă s-o numească «Istoria creştin ism u lu i», «Isto ria r e lig ie i creştin e» sau «Istoria cr eştin ă a r elig ie i» . După concepţia orto­

IN TRO D U CERE

?

doxă şi romano-catolică, Biserica a fost întemeiată de Mîntuitorul prin Sfinţii Apostoli, ca societate văzută şi organizata, ca instituţie ; protes­ tanţii cred că Mîntuitorul a predicat d o a r îm p ă ră ţia lui D u m n ezeu şi s iîrş itu l a p ro p ia t al lum ii, că nu s-a gîndit să înfiinţeze o instituţie vizi­ bilă şi organizată şi că aceasta a fost ideea şi opera Apostolilor. Pro­ testanţii concep Biserica drept «co m u n ita tea c r ed in c io şilo r» sau a « sfin ­ ţilor, o co m u n itate id e a lă , sp iritu ală» şi de aceea in v iz ib ilă , fără ca ra c­ ter «instituţional». d. Scopul studiului nostru este cunoaşterea şi înţelegerea desfă­ şurării vieţii Bisericii creştine în toate laturile ei, d e.la început.şi pînă acum, în toată lumea. Creştinismul s-a organizat şi manifestat ca B i­ serică. Biserica a avut nu numai viaţă religios-morală, ci şi socială şi culturală în general. Istoria ei este o foarte importantă parte a isto­ riei universale. Studiul ei ne face cunoscut creştinismul de-a lungul şi în contextul diferitelor etape. Scopul final al studiului Istoriei biseri­ ceşti universale este cunoaşterea şi înţelegerea s itu a ţiei a c tu a le a c r e ş ­ tin ism u lui, în organizaţiile lui mai importante. Căutînd să cunoască faptele istorice în cauzele, evoluţia şi legătura lor, Istoria bisericească universală înţelege şi explică mişcările şi schimbările în viaţa Bisericii de la începutul ei pînă azi. e. Din aceasta rezultă şi importanţa Istoriei bisericeşti universale, ca studiu al constituirii şi organizării Bisericii creştine, al doctrinei cultului, al acţiunilor creştinismului în decursul aproape a două milenii. Fără studiul Istoriei bisericeşti, nu se poate cunoaşte şi înţelege creş­ tinismul în organizarea şi viaţa sa bisericească trecută şi prezentă. In această privinţă, Istoria bisericească universală este o disci­ plină de bază, de cultură teologică largă şi indispensabilă în studiul teologiei. Creştinismul este o religie istorică ; el este legat de mari evenimente istorice ; s-a dezvoltat în strînsă legătură cu acestea. în unele cercuri protestante s-a produs un «istorism», curent care caută să explice creştinismul în chip raţional, ca pe un fapt natural, poate chiar organic, făcînd abstracţie de factorul supranatural. f. îm părţirea Istoriei bisericeşti universale este de două feluri : după con ţin u t (numită logică sau reală) şi după tim p (numită cronolo­ gică). După... conţin u t, Istoria bisericească este privită în răspîndirea

II

IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă

creştinismului, în raporturile cu lumea, în formularea învăţăturii lui, în organizaţie, cult, viaţă morală, literatură, artă. După tim p, Istoria esLo împărţită pentru studiu în perioade mai mari sau mai mici (pe­ riodizare). Deşi viaţa istorică formează şi prin conţinut şi în timp un fol continuu, împărţirea ei logică şi cronologică este o necesitate pentru uşurarea studiului, pentru cuprinderea şi stăpînirea materiei. Cele doua împărţiri se folosesc împreună : în fiecare perioadă se studiază viaţa bisericească în toate laturile manifestărilor ei, grupînd faptele după caracterul lor (misiune, raporturi externe, organizaţie, doctrină, cult, viaţă morală etc.). împărţirea logică se face pe baza tipizării, adică a privirii şi tratării laolaltă, sub un titlu comun a fap­ telor istorice care au caractere comune importante (tipuri istorice), şi cunoaşte trei evuri : an tic (vechi), m ed iu (de mijloc) şi m o d er n (nou). Ă c e a s t ă împărţire, de concepţie umanistă şi aplicată întîi la studiul fi­ lologiei, a fost însuşită în istoria universală şi a trecut de la aceasta la cea bisericească. Istoricii profani şi bisericeşti nu sînt toţi de acord asupra limitelor evurilor, adică asupra începutului şi sfîrşitului lor. De regulă, sfîrşitul evului antic şi începutul celui mediu în Istoria bisericească universală este pus aproximativ între anii 600— 800 (unii istorici socotesc încheiat evul antic cu împăratul Justinian (527— 565), alţii cu Papa Grigorie cel Mare (590— 604), alţii cu Carol cel Mare, (768— 814). Evul mediu este socotit ca întîrziindu-se pînă la sfîrşitul secolului al X V -le a şi începutul celui următor (Renaştere, Reforma). Evurile se împart în perioade mai mici, numite de obicei epoci. In Istoria bisericească universală, evurile se caracterizează ast­ fel : în e v u l an tic, creştinismul s-a răspîndit şi organizat în lumea greco-romană ; este epoca cea mai importantă : a constituirii Bisericii, doctrinei şi cultului, a persecuţiilor, a Sinoadelor ecumenice, a marilor Părinţi şi scriitori bisericeşti. în e v u l m ed iu , se convertesc la creşti­ nism popoarele germane, slave şi altele, puterea papală creşte, se di­ ferenţiază, are loc Schisma cea mare (1054), se produc conflicte între papalitate şi puterea lumească. In ev u l m o d ern , puterea papală des­ creşte, Biserica Occidentală se dezbină prin Reforma protestantă, B i­ serica Ortodoxă e stăpînită în mare parte de turci, se formează apoi

IN TRO D U CERE

Biserici naţionale a u to c e fa le ; în general se întinde curentul laic, antibisericesc. împărţirea — fie în evuri, fie în perioade mai mici — este relativă, subiectivă, convenţională şi diferită pentru Orient şi Occident. Ea este totuşi necesară şi trebuie să ţină seama de natura şi de importanţa e v e ­ nimentelor care constituie criteriul împărţirii. In locul împărţirii în evuri, care sînt prea întinse, s-a adoptat în manualul de faţă împărţirea în perioade mai mici, care este aplicată de unii istorici bisericeşti mai noi. P e r io a d a I, de la începutul creştinismului pînă la 324, de cînd Constantin cel Mare (306— 337) domneşte singur peste tot Imperiul roman, ca perioadă de confruntare a Bisericii cu lumea a n tic ă ; p e ­ r io a d a a II-a , de la 324 pînă la 787, perioada Sinoadelor ecumenice şi a Părinţilor bisericeşti, cînd s-a realizat biruinţa Ortodoxiei asupra ereziilor, care s-a consfinţit în Duminica Ortodoxiei, din 11 martie 843 ; p e r io a d a a III-a, de la 787 pînă la 1054, fiind epoca de cristalizare a catolicităţii sau universalităţii B ise ric ii; p e r io a d a a IV -a , de la 1054 pînă spre sfîrşitul secolului al X V -lea, ca perioadă a confruntării dintre Ortodoxie şi Romano-Catolicism, cu marile conflicte dintre papalitate şi suverani în Apus, în cadrul feudalismului dominator, cu cruciade, scolastică şi cucerirea Imperiului bizantin de către turci, în anul 1453 ; p e r io a d a a V -a , care se întinde din secolul al X V I-le a pînă în secolul al X V III-lea, fiind perioada marilor frămîntări aduse de Reforma Pro­ testantă în sînul Bisericii Romano-Catolice, şi a marilor nemulţumiri social-politice, care vor pregăti Revoluţia franceză din 1789. în urma conciliului de la Trident după 1564, Biserica Romei se individualizează ca Biserică Romano-Catolică, realizează unele reforme interne şi în­ treprinde mari misiuni creştine în alte co n tin e n te ; în fine, p e r io a d a a V I-a, de la 1800 pînă azi, este epoca critică a divizării creştinismului, a întăririi curentului laicizant, a constituirii, în Răsărit, a multor B i­ serici ortodoxe naţionale autocefale şi a străduinţelor ecumeniste din secolul al X X -lea, pentru refacerea unităţii Bisericii universale. g. M etoda. Istoria bisericească universală aplică, în studiile sale, metoda istorică generală. Potrivit acesteia, ea urmează metodei şcolii moderne de istorie, cu cele cinci principii : cunoaşterea izvoarelor, v e ­

10

IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

rificarea lor prin analiză critică, cercetarea lor evolutiv-genetică, folo­ sirea principiilor pentru expunerea sistematică a ideilor etc. Această metodă se bazează pe buna cunoaştere a documentelor şi izvoarelor şi pe justa lor înţelegere şi interpretare, în scopul de a des­ coperi şi spune adevărul istoric, adică lucrurile aşa cum s-au întîmplat. Studiul documentelor se face în mod critic şi comparativ ; faptele se urmăresc în cauzele, evoluţia, legăturile şi urmările lor (pragmatic-ge­ netic) şi se expun ordonate într-un tot sistematic. Pentru a corespunde scopului ei, care este cunoaşterea exactă şi înţelegerea dreaptă a faptelor, Istoria bisericească universală trebuie sa fie deci, din punctul de vedere al metodei, documentată, adică în­ temeiată pe documente, critică, pragmatică, genetică, obiectivă, adică nepărtinitoare : «ne qu id fa lş i d ic e r e a u d ea t, n e qu id v e r i n on au d eat» , a zis Cicero (De o r a to r e 2, 9, 15). Cu aceste calităţi de metodă, Istoria bisericească universală este şi r e lig io a s ă , adică socoteşte existenţa lui Dumnezeu şi raportează la El în mare cauzalitatea şi finalitatea even i­ mentelor. Istoricul bisericesc recunoaşte în apariţia lui Iisus Hristos, în învăţătura şi opera Lui, în întemeierea şi perpetuarea Bisericii creş­ tine, fapte divine, a căror explicaţie nu se poate face numai prin consi­ derarea factorilor istorici umani.
BIBLIOGRAFIE F r. H a in p !, G e s c h ic h t e cils k r it is c h e W is s e n s c h a ft. Bd. I. T h e o r ie d e r G e s ­ c h ic h t s w is s e n s c h a lt cds U n iv e r s a lg e s c h ic h le , Darm stadt, 1975. W . E c k e r m a n n u n d H. M o h r , E in lü h ru n g in d a s S tu diu m d e r G e s c h ic h t e , B erlin, 1966. H is to ir e . L 'h isto ire et s e s m e t h o d e s (R ech erch e, con serv atio n et critiqu e des tém oignages). Sous la d irection de Ch. Sam aran, P aris, 1961, X V II + 1773 p. H. U rs v o n B a l t h a s a r , T h é o lo g i e d e l'h is to ire . T rad u ction de l'allem and par R. Givord, Paris, 1955. A .-J. M a r r o u , D e la c o n n a is s a n c e h is to r iq u e , Louvain, 1954. P. P e t i t , G u id e d e l ’étu d ia n t en h is to ir e a n c ie n n e , Paris, 1959, 3-e éd., Paris, 1969. M a r c B l o c h, M é tie r d 'h isto rien , Paris, 1949. J . G. D r o y s e n, H is to r ik . V o r le s u n g e n ü b e r E n z y k lo p ä d ie u n d M e t h o d o lo g ie d e r G e s c h ic h t e , M ünchen und B erlin, 1937. 1’. H a r s i n, C o m m en t o n é c r it l'h is to ir e , 2-e éd., Paris, 1935. Kristian E r s 1 e v, H is to r is c h e T e c h n ik . D ie h is t o r is c h e U n tersu ch u n g in ih r e n G ru n d ziu /en d a r g e s te lt, M ünchen und B erlin , 1928. G u i d o P a g a n i n i, P r o p e d e u tic a is to r ic a . P rin cip i d i m e t o d ic a e d i t ilo s o iia d e lla s to r ia c c c l e s ia s t i c a , vol, I., M ilano, 1928.

IN TRO D U CERE

11

W. B a u e r , E in fü h ru n g in clas S tu d iu m d e r G e s c h ic h t e . 2-e A ufl., T ü bin­ gen, 1927:. A l f r e d F e d e r , L e h r b u c h d e r g e s c h ic h t lic h e n M e th o d e , 3-e A uflage, R eg en s­ burg, 1924. Siegmund H e l l m a n n , W ie stu d ie rt m an G e s c h ic h te , 2-e Aufl., M ünchen und Leipzig, 1920. Ernst B e r n h e i m , L e h r b u c h d e r h is t o r is c h e M e to d e u n d d e r G e s c h ic h ts p h il o s o i i e (T ratat de m etodă isto rică şi de filozofia isto riei), 6-e A ufl., Leipzig, 1908 (fo arte bună). In limba română: B. B e r c e a n u , I. P a n a i t e s c u , P r e z e n ta r e a lu c r ă r ilo r ş t iin ţ ific e -m e to d o lo g ic e , B u cu reşti, 1968. A. A v r a m e s c u şi V. C î n d e a , In tr o d u c e r e in d o c u m e n t a r e a ştiin ţific ă , B u cu reşti, 1960. N. G e o r g e s c u - T i s t u , S c ris ş i c a r te . I s t o r ie — te h n ic ă — s e m n ilic a ţie , B u cu reşti, 1948. . P r . P r o f . M i l a n Ş e s a n , P e r io d iz a r e a In is to r ia b i s e r i c e a s c ă u n iv e r s a lă , 1939 şi în «A ltarul Banatului», III (C aran sebeş, 1946), nr. 1— 6, p. 391— 411. A. S a c e r d o ţ e a n u, M e to d a a lc ă t u ir ii u n u i stu d iu d e is t o r ie , Bucureşti, 19G7. I d e m , În d r u m ă r i în c e r c e t ă r i l e is t o r ic e , B ucureşti, 1943. B ib lio g rafia poate fi com pletată din Studiul : P r o f. T. M. P o p e s c u , în d r u ­ m ă r i m e t o d ic e d e lu cru p en tru stu d e n ţii in t e o lo g ie , în «Studii T eo lo g ice », V III (1956), nr. 7— 8, p. 498— 530.

Izvoarele Istoriei bisericeşti universale * Iz v o a r e le . Prin iz v o a r e is to r ic e se înţelege materialul documentar d e tot felul c are poate servi la cunoaşterea faptelor.. Ele se inipart de obicei după orginea, caracterul sau forma lor în mai multe c a t e g o r i i : o r ig in a le (numite şi d ir e c te sau im e d ia te ) şi d e r iv a te (in ­ d ir e c te sau m e d ia te ) ; o fic ia le şi p a r t ic u la r e ; s c r is e , o r a le şi m o n u ­ m e n t a le (arheologice) rămăşiţe sau resturi (Ü b er re ste) şi tradiţii. Iz­ voarele Istoriei bisericeşti universale se mai pot împărţi în divine, (căr­ ţile Sfintei Scripturi) şi o m e n e ş ti, în creştine şi necreştine, sau din alte puncte de vedere. Cunoaşterea şi folosirea izvoarelor are o importanţă capitală... în studiul Istoriei în general. Ele sînt mărturii materiale şi spirituale des­ pre existenţa, acţiunea, rolul şi importanţa oamenilor, instituţiilor, ideilor care au făcut Istoria. Istoria nu se poate cunoaşte şi scrie fără studiul lor critic («pas de documents, pas d’histoire»). Ea nu se poate
* Capitol red actat de Pr. prof. Io a n R ă m u rea n u şi Pr. prof. M P. Ş e sa n

n

iS T Ô R ÎÀ B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

întemeia decît pe cele dovedite, autentice, sigure. în stabilirea valorii lor documentare, critica istorică are un rol foarte important. Studiul izvoarelor formează de regulă obiectul cercetărilor unor specialişti în cunoaşterea şi valorificarea lor. Izvoarele necesare pentru studiul Istoriei bisericeşti universale sînt adunate în diferite c o le c ţ ii sau ed iţii.
1. Colecţii principale J . P. M igne, P a t i o l o g ia e cu rsu s c o m p le tu s : a. P a tr o lo g ía G r a e c a , p rescu rtat P. G. (încep e de la P ărin ţii A p o stolici, sec. I pîn ă la ju m ă ta te a sec. X V ), 161 (167) vol., Paris, 1857— 1866. I n d e x de F. C av allera, Paris, 1912 ; Th. H opfner, In d e x l o c u p le t is sim u s, t. I— II, Paris, 1928 ; E. G eerard, C la v is P atru m G r a e c o r u m , 4 vol., Turnhout,. 1974— 1980. b. P a tr o lo g ía L a tin a , p re sc u rta t P. L. (în cep e de la scriitoru l latin T e rtu ­ lian, sec. II— III şi m erge pînă la papa Inocen ţiu III (-(-1216), 221 (222) volum e, P aris, 1844— 1864. Series Latina. S u p p lem en tu m , 9 vol., Paris, 1960— 1974. E. D ekkers, C la v is P atru m L a tin o ru m , Steen brü g ge, 1961. C o rp u s S c rip to ru m E c c le s ia s tic o r u m L a tin o ru m , p rescu rtat C.S.E.L., num it şi C o rp u s V in d o b o n e n s e , p rescu rtat C. V. (Corpul V ienez), ed itat de A cad em ia de Ş tiin ţe din V ien a, de la 1860, în continuare. A u apărut p este 70 de volum e. D/e g r ie c h is c h e n c h r is tlic h e n S c h r ils t e lle r d e r e r s te n J a h r h u n d e r t e , prescu rtat G .C.S., sau C o rp u s B e r o lin e n s e , prescu rtat C.B. (Corpul B erlinez), editat de A cadem ia d e Ş tiin ţe din B erlin , de la 1897, apărute p este 50 de volum e. C o rp u s C h ristia n o ru m L atin oru m , Turnhout — Paris, începînd din 1953. M o n u m en to G e r m a n ia e h is tó r ic a . A u c to r e s a n tiq u is sim i, în care sîn t ed itate lu ­ c ră rile au to rilo r la tin i din sec. V — V I d. Hr., Ed. Th. M om m sen, 13 vol., B erlin , 1877— 1898. P a t r o lo g ía O rien ta lis , prescu rtat P. O., sub con d u cerea lui R. G raffin et F. N au, P aris, 1908 şi urm. în curs de pu blicare. A u apărut 26 volum e. C o rp u s S c rip to ru m O rien ta liu m , p rescu rtat C. S. O., sub con d u cerea lui J.-B .. Chabot, I. Guidi, H. H yvernat, B. C arra de V au x, J . Fo rg et, P aris, 1903 şi urm., în curs de p u b licare. A u apărut p este 100 de volum e. P a tr o lo g ía S y r ia c a , ed. R. G raffin, 3 vol., Paris, 1894— 1926. F lo r ile g iu m p a tristic u m , ed. G. R auschen, de la 1904, Bonn, peste 44 volum e. T e x t e s e t d o c u m e n ts p o u r l'é tu d e h is t o r iq u e d u c h r is tia n is m e , pu bliés sous la d irec­ tion de II. H em m er et P. L eja y , 3 vol., P aris, 1905— 1912. S o u r c e s c h r é t ie n n e s , pu bliés sous la d irection de H. de L ubac et J . Daniélou,. Paris, do la 1942, în con tin uare. A u apăru t peste 160 de volum e. I. E. A nastasiu , T esalo n ic, 1979, 622 p. 'AvioXo^ix 7tr¡'¡ú¡y êxxXt]otaoTix^C taxopsac (I — X I c .). T I, vol. 1,,

IN TRO D U CERE 2. A cte sinodale

13

J . D. M ansi, S a cro ru m C o n c ilio r u m n o v a e t a m p lis s im a c o ll e c t i o , F lo re n tia e et V e n e tiis, 1759— 1798 ; reprodusă şi con tin u ată de L. P etit et J . B. M artin, pîn ă la c o n ciliu l I V atican , 1870, Paris, Leipzig, 1901— 1912 ; Arnhem , de la 1900, vol. .32— 53 (59). C o lle c t io C o n cilio ru m r e c e n tio r u m E c c le s ia e U n iv er sa e , Paris, 1899— 1927. Ed. Schw artz, A c ta C o n c ilio r u m o e c u m e n ic o r u m , Strasbou rg, P aris, Leipzig, 13 vol. de la 1914. E. J . Jo n k e rs, A c ta e t S y m b o la C o c ilio r u m q u a e s a e c u lo q u a r to L eid en, 1954. h a b it a sunt

J . A lberg io, P.-P. Joannou , C. Leonardi, P. Prodi, şi H. Je d in , C o n c ilio r u m o e c u ­ m e n ic o r u m d e c r e t a , Freib u rg im B reisgau , B âle, 1962. C h .-J. H efele — Dom H. L eclercq , H is to ir e d e s c o n c ile s . Stud ii şi te x te , 10 vol., :în 2 părţi, Paris, 1907— 1908. T. IX , re d a cta t de P. Richard ; t. X, de A. M ichel. 3. A cte m artirice. V ie ţi de Siin ţi A cia S a n c to ru m , pu blicată de B olland işti, A ntverpen (A nvers), 1643. E diţie nouă, P aris, de la 1854— 1931, în con tin u are (vol. 64, în 1910). Tom ul II din A c ta S a n c to ru m N o v e m b r is , pars prior, B ru x e llis, 1894, cuprinde M a r ty r o lo g iu m H ie ro n y m ia n u m , ed. J . B ap tista de Rossi et L. D u chesne ; a fost r e ­ e d itat de H. D eleh aye et Dom H. Q uentin sub titlu l: C o m m en ta r iu s p e r p e tu u s in M a r ty r o lo g iu m H ie ro n y m ia n u m , în A c ta S a n c to ru m N o v e m b r is , pars posterior, "Bruxellis, 1931. M a r ty lo ro g iu m R om an u m , ed. ty p ica V a tica n a , Roma, 1914, 1922. S y n a x a riu m E c c le s ia e C o n s ta n t in o p o lita n a e (P ro p y la eu m a d A c t a S a n c to ru m N o ­ v e m b r is ), ed. Hipp. D eleh aye, B ru x ellis, 1902. K. D ukakis, Méfocs XuvaÇapià~rp rzâvzmv xa>'i àficov, 12 vol., A ten a, 1889— 1897. B ib lio t h e c a h a g io g r a p h ic a G r a e c a , ed. F ran çois B ru x e llis, 1957. B ib lio t h e c a h a g io g r a p h ic a L a tin a , ed. S o cii Bollandiani, t. I et II, B ru x ellis, 1949. Panaiot. C. H ristu, Tà (j.ap-upta ■comentarii, T esalon ic, 1978. àpXaim^ XpiaTiavrâM. Introd u cere, te x t, trad ucere, H alkin, ed. 3-a, t. I— III,

H erbert M usurillo, T h e A c ts o i th e C h ristia n M artyrs, O xford, 1972 ; retip ărită în 1979. T e x t grec şi latin la un ele, cu trad u cere engleză. R. Knopf — G. K rüger, A u s g e w ä h lt e M ä r ty r e r a k te n , 3-e A ufl., Tübingen, 1929, 4 -e A uflage von G. Ruhbach, te x t grec, T übingen, 1965. E. Ehrhard, U b e r lie ie r u n g u n d B e s ta n d d e r h a g io g r a p h is c h e n u n d h o m ile t is c h e n L iter a tu r d e r g r ie c h is c h e n K ir c h e , Bd. I— III, Leipzig, 1937— 1952. Dom H. L eclercq , L e s m a rty rs, Paris,, 1902— 1911, 11 volum e. Th. Ruinart, A c ta p rim o ru m m a rty ru m sin c e r a , R atisbon ae (R egensburg), 1859; ed. 2-a, Paris, 1889.

1917. E n ch irid io n io n tiu m h is t o r ia e e c c le s i a s t ic a e a n tiq u a e . I. ed. B erlin. U m berg. fa ce bune s e rv ic ii b ib lio g rafice pentru studiul isto riei b ise riceşti un iv ersale. t. I. E. d e fin itio n u m . 25-a. 2. N o m e n c la t o r lit e r a r iu s T h e o lo g i a e c a t h o l i c a e . i960. 1936. 3-a. Paris. L. I (381— 7 1 5 ). Grum el : Les A tie v d e P a tr ia r c h e s . F. A ugust P othast. Ueding.. ed. H ugo H urter. ediţii mai noi de J. R ouet de Jo u rn el. O eniponte (In nsbruck). P a /r ia r c h a tu s C o n s ta n tin o p o lita n i a c ta s e le c t a .s R é g e s t e s d e s A c t e s du P a tr ia rc a t d e C o n s ta n tin o p le . M. Ill (10-12 1200). 1947 (pînă la Sf. 1 9 0 7 . în «B ibliotheca' Photiunu» ( ‘l’trtTîïo': Bi6?ao0ii%rj).. A bt. ed. fase. t. Gerland. P. ed. t. de B olland işti. Paris. Freibu rg im B reisgau . A c t e le m a r tir ic e . ed. M. 1931. J . Oudot. W e g w e is e r t e la h e r s . J . B. B u cureşti. 4.. Fase. Freib u rg im Breisgau. Schönm etzer. Bannw art. lom I. C on stan ­ tinople. al lite ra ­ tu rii c re ştin e şi a l teo lo g iei.ise. E n c h irid io n p a tristicu m .e. 1911. 5 v o l. 5-e éd. p.. altă ed iţie.. lo an D am aschin). Freibu rg im Breisgair. 2-e éd. 1932. p <'h. I. ed. de V .. Pasc. VIIL-e_ A uflage. D enziger et Clem. ed. G henadie A rabadgioglu. IV . 1931 j . l. C. R ou et de Jo u rn e l et J . t. P asc. d e - c la r a tio n u m d e r e b u s liclei e t m oru m . V atican . V . 366— 37Q. A bteilung 1. Izvoare pentru istoria Patriarhiei de Constanlinopol şi a Imperiului bizantin A c t e s o t ii c i e l s e t p a r tic u lie r s e l a u tr e s d o c u m e n ts r e la t ifs à l'h is to ir e d u P a ­ d u rch d ie G e s c h ic h t s w e r k e d es e u r o p ä is c h e n M it- tria rca t O e c u m é n iq u e . 2. P eeters. 1935. loan Răm ureanu. C onstantinople. 1941. ed. Istanbu l. 2-e éd. 1947. ed. fase. t.. I. Theil . F r e i­ burg im B reisgau . J . ed. E n c h irid io n S y m b o lo r u m . C o rp u s N o t ¡1 itinim ci> iscopatu u m E c c le s ia e O rien taU s G r a e c a e . 5. D uthilleul. B ru xellis. 1947 .. I. I şi II. In lim b a r o m â n ă ■ Pr. Ë nchirid ioane (Enchiridia) H enr. 22. K a is e r in k ü n d e n d e s o s t r ö m is c h e n R e ic h e s v o n 565— 1453. 1947 . G erland — V . E n c h irid io n a s c c tic u m . Poris. 1971. în to ate epocile. 192 6 . /iVi/e. Prof. de V . 1962.. Ueilie A. Bd. Fase. 1937. 32-a. 3. Laurent. Laurent. T h e s a u r u s d o c trin u c c a t h o l i c a e e x d o c u m e n tis m a g is te r ii e c c le s i a s iic i o r d in e m e t o d ic o d is p o s itu s .IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ B ib lio t h e c a h a g io g r a p h ic a o r ie n ta lis . . 2. 1982. 4-a. 1 9 1 0 . E. 1895. d a tet von Pr. I.s/ej. de A.. t. cu liogală b ib liog rafie. 1 T h e il : R egesten von 565— 102 5 . II (715— 1042). Paris. b e a rb e i­ (C o rp u s der g r ie c h is c h e n U rk u n d e n d es M itte la lte r s und d er Dölger n e u e r e n / e i l ) . 1909. II şi III. de mitrop.ileedon. 1963. Freibu rg im B reisgau ..1922 . C a v allera. K irsch. IV (1206— 1310).

1975... 1829— 1897. X X X V — X X X V I. Duchesne. p o n tiiicu m . în Corp. C o lle c t io A v e lla n a . II. ed. Taurini. ed!. P ragae — V ind obonnae — L ipsiae. K alten brun ner. Tübingen. L. P. 1 9 4 3 i-1 9 7 i. Lat.b.. Salo n ic. Gams. A bt. Burckhardt.. R e g c s t a P o n tiiicu m R o m a n o ru m a b c o n d ita E c c le s ia a d an n u m p o s t C hr. Th. 1935. ■ C o rp u s S c rip to ru m h is t o r ia e b y z a n tin a e .. 2 vol.b ’Avôpiou. 193 2 . vol. T h e il: R egesten von 1282— 1341. 1905. ed. 1964. 2 vol. O tto G uenther. L e S Y n e c d è m o s d ’H ie r o k l è s e t l ’o p u s c u le g é o g r a p h iq u e d e G e o r g e s d e C h y p r e . Imm. p artea II-a. prescu rtat C. 1886. C o m m en ta r iu m o ii i c ia l e . P. ’E^b-rjua '¿'¡-¡aatfa toù Otï. 1971. 1886— 1 8 9 2 . Petro A postolo. 1304.. ed. 2-a S alo n ic. Ja fé . T e x te . Sien na. lip s ia e . de la 1857. EiSijcjEi» iatopiv. p. 1885— 1890. 1960. H onigm ann.r/. a. E. S u p lim e n te : 1879.S. Stu ttgart. A bt.É'X. 1924. Rom a. 1198. Ilij'/al z r f êuÇav-jivTjc. A cte papale. S é r ie s e p is c o p o r u m E c c le s i a e C a t h o lic a e . Script. S ériés III.oti ~!vcthe".. B ek ker. com m entaire par E. B erolini. 1898 . Concordate A c ta A p o s t o lic a e S e d is. 4. V ieţi de papi. 1919.IN TRO D U CERE 15' R eg esten von 1025— 1204 . 1902. C onstantinopol. R e g e s t e n d e r K a is e r un d P ä p s te für d ie J a h r e 311 b is 476 n.ouu. Berlin. 49 volume. ad. M ünchen und B erlin. F o n t e s . 6-a. D elikanis. 1 8 9 3 . Rom a.. ed. Ratisbonrm e (Regensburg). 1904. 1895. 6. L ib e r P on tiU calis. ed.B. v on O tto Seck . 5-e A uflage. 1967. 25 vol. t. P arthey. Ewald. Vic/i d e p a p i : L ib e r P o n tiiic a lis . 1935 . Loew enfeld. ¡j. P otthast. K... 2-a K. n atu m 1198. . Carl M irbt. C onstantinopol. a lio r u m in d e a b a n n o 367 u s q u e a d an n u m 543 d a t a e . I. de la 1909: A c ta R o m a n o ru m P on tiiicu m . I— X III. Tübingen. 1925. B u lla riu m R om an u m . ita lia n ă : L. ed. 3. ed..Ev>.H. B o n - . Ph. M anuil Ghedeon. 1874— 1875. 1876. I. E p is to la e im p e r a to r u m . ed. C hr. re tip ărită Frankfu rt am M ain. V oi. G. t.xoù IlaTpiapXeioo'. H ie r o c lis S y n e c d e m u s et n o t it la e G r a e c a e ep iscop citu u m . R e g e s ta P o n tiiicu m R o m a n o ru m in d e a b p o s t C hr.J . B ru x e l­ les. K araginnopoulos. nae.. Aug. X III. 19?9. ed. Q u e lle n zur G e s c h ic h t e d e s P ap sttu m s und d e s r ö m is c h e n K a t h o liz is ­ m us. a. 1851. Aug. 186 6 ... Roma.al oio'fpaçixai Ttspi tûiv Hct-piàpXojv K(i)'«Tavtivou7r6Xîwï hr. Duchesne. din 187 3 . B erlin . 1970. îaTopiaC. N o titia dignitatum acced unt N o titia u r b is C o n s ta n tin o p o lita n a e e t L a t e r a l i i p ro v in cia r u m . G. T h eil : R egesten von 1204— 1282. ed.pi Traccx-Ei^ T ’. B eroüni.. 475. M omm sen. 1885— 1888. 3' t. t. ed.. B erolini. et 1898. P aris. in M on u m en ta G e r m a n ia e h is lo r ic a . Lipsiae. I— II. în con tin uare. ed. E ccl. IIatpiap'/. O tto Seek.. ed.

K rü ­ ger. i. Roma. Ediţie nouă P. B erolini. xmv r.. 1889. C o rp u s c o n ie s s io n u m . 16-a. 1749— 1766. 10 vol. 1928— 1943. P. D. M eyer.1. M om m sen und P. C o rp u s ju r is c iv ilis . 1904. 8. I— II. 1856— 1884. Av. 1894— 1904. N o v e lla e . D ir L itu rgien d e r ru s s is c h — o r t h o d o x e n K ir c h e . In s titu tio n e s e t D ig esta .K-. 1897. l-asicrn L itu rg ias. 2-a. Breslau. 7. 16-a.a\ aij-p. 16-a. 1. II. 1861. 1895.r/. R halles şi M. 1954. Un c a p it o l d e is to r ie p o lit ic ă . Liturghii . 1962. Z ach ariae von Lingenthal. B erolini. I. K'oi'ua. . 8 vol. A. III. 1 9 5 4 . In lim ba rom ână : R. B ero lin i (W aldm ann). A ten a. I I.. Zepos. III. Leipzig. O xford. C o d e x d ip lo m a tic u s d o m in ii tem p o rcilis S. I— II. 3-e A uflage. B ib li o t h e k d e n S y m b o le und G la u b e n s r e g e ln d e r K ir c h e .ía¡ia-a.. B erolini. H I!ri<|lilm m. Cândea. 1 n a lilu lio n e s L ilu r g ic a e d e ritib u s o r ie n ta lib u s .. . T. K. .. M. C o d e x lilu ig ic u s F .. S e d is. I— II. T hcin er. 1923— 1926. t.ao'/.. C. ed. C onstantinopol. C o d e x Ju s tin ia n u s. A ngelo M ercatti. M. tí£ jr. I-a..1. t. S t u d ii : K.. 1931. D ie B e k e n n tn is s e d e r C h r is te n h e it . Hahn.í.. 7 Bände. M . T e x t o rig in al or translated . A. ed. 1961. Ghedeon. Ro111. II. t. 1 9 5 4 . t. Legi şi canoane L e g i : C o d e x T h e o d o s ia n u s . tom I. B erolini. ¡xa "áv OeÍmv xa i teprâv y.-.aOo'AixrjC ’E-/. Fase. J u s G r a c c o -R o m a n u m . und Leipzig. A tena.. 1921. M ărtu risiri de credinţă A. 3 Bd. 1914. ed. A tena. ed.uv. Kavovixai A iaxá^ic. ed. Fabriciu s. ed. Rom ae. ed. A.illzt'w . 1852— 1859. Berolini. ~/.ayovav. 1888— 1889. Mommsen.i (j-vijiaeToe ec!. 3 vol.. Xúasic. t. K rüger et Th. 11130. 1 . ed. D ie B e k e n n tn is s e und d ie w ic h tig s te n G la u b e n s z e u g n is s e d e r -gri­ e c h i s c h — o r ie n t a lis c h e n K ir c h e . B erlin ’OpGoSójou ’/. şi P. Sim boale. C o n c o r d a te .azpiáp tu>v Kmvj- TavTivou-óAeroC. B erolini.c c les ia e u n iv e r s a lis . E.ini.í-ic-. P.i-iu. S ch o ell et G. C arm iris Tá bo~¡¡iaziv. 2. K roll. K ru eger. P olles. 1905. IST O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ C o n c o r d a t e : A.Xr¡jía~. C a n o a n e : G. J u s G r a e c o -R o m a n u m . B erolini. J . R a c o lta d i c o n c o r d a ţ i (1080— 1914). I. 9. 13 vol. Leipzig.ir. A ten a 1953 . Th. 1 8 8 8 ..~/. M ich alcescu .

1958. de Rossi.a b ic a n a e t P r a e n e s tin a . herau sg. 1828— 1877. J . L itu r g h iile b iz a n tin e p r iv ite is to r ic în stru c1ui ti ş i r în d u ia la lo r. ed. Sotiriu. 1935— 1937. a fost p u blicat . Q iiiislon. Kaufm ann. B u cureşti. I n s c r ip lio n e s L a tin a e c h r is tia n a e v c t e r e s . 1943. 2 vol. B erolin i. Cursuri u n iv ersitare p relu crate . l. Bucureşti. 1985. 1863— 1930. 1971 . In r o m â n e ş t e : Pr. L itu r g ica s p e c i a l ă p en tru In s titu te le T e o lo g i c e . Rom e. de Rossi. C’itta del V atican o . ' 10. N ikos A.-B . 2 t. B erlin . 1716. M itrofanovici. B onnae. 1968. Ed. 3 voi. 1929. 1960. M oretti. . In scrip ţii C o rp u s in sc rip tio ru m G r a e c a r u m . Ferru a.. V : C oem e te r ia r e liq u a v i a e A p p ia e . V in tilescu . 139— 143.1 1888. Em ilian Popescu. Diehl.1. Rom ¡ii. G. 1930. A. 1976. M omm sen. fase. ed. 24 de Letharius W ick e rt. term inată de A.. 4 Bände. Prof. B erlin . T arn av sch i şi din nou e d itate şi com p letate de N. L e s L itu r g ies c a t h o liq u e s o r ie n t a le s . B erolin i. V. Un al III-Ie a vol. V II : C o em eteria v i a e T rib u rtin a e.. Frankfu rti 1 ■ Moi'iium. D ie L itu r g ie d e r O s tk ir c h e n . ! i1 '■■ Kcniiudotius.. v o n V e se lin B eşev liev . II. B ib liog rafie foarte bună.-1 f. In s c r ip tio n e s g r a e c a e U rb is R o m a e . H is to ir e d e la M esse. C o rp u s d e r g r ie c h is c h — c h r is tlic h e n In s c h r ifte n v o n H e lla s .. Rom ae. t. ed. 1847. C itta del V atican o . ed. I (1— 263). Th. 1917. V I : C o e m e t e r ia in v iis L atina. L itu r g ia m m o r ie n ta liu m c o lle c t io . S p ä t g r ie c h is c h e u n d s p ä t la t e in is c h e In s c h r ifte n a u s B u lg a r ie n . C o m m e n ta ir e s e t s c h é m a s mittlyliqtH'N a v e c c a r t e s g é o g r a p h iq u e s . . Rom ae. 1964.IN TRO D U CERE 17 J. B ecs. Delm ais. P. Rom ae. In s c r ip t io n e s c h r is tia n a e u r b is R o m a e s e p t im o s a e c u lo a n tiq u io r c s . încep u tă de J. de A. l-a . M. I. K. purtînd in d ic a ţia : N ova sériés I. 1922 şi 1957. Paris. n. In s c r ip ţiile g r e c e ş t i şi la tin e d in s e c o l e l e IV — X III d e s c o p e r i t e in R o m â n ia . C o rp u s in sc rip tio ru m L atin aru m . di' T. ed. L itu r g ica B is e r ic ii O r to d o x e . Lietzm ann. p. H a n d b u c h d e r a lt c h r is t lic h e n E p ig r a p h ik . Ene B ranişte. 1925— 1931. vol. ni S tu dii : N. Editio secunda. Berlin. 1956. 1980. 2 — Istoria bisericească t ' r l . A schaffenbu rg. 24 voi. C otlarciu c. Silv agn i. In s c r ip lio n c s c h r is tia n a e U rb is R o m a e . Rom ae. 1. Bucureşti. Prof. E. K Amiot. Suplim ent la voi. A then. ed.-B . 1941. Liesl. 1 9 7 5 . t. Band I. t. J. de H. l’ r.. t. 1857— 1861 . Bröckh.s. M on u m ertia e u c h a r is t ic a e t litu rg ic a v e tu s tis s im a . Paris. F reib u rg im B reisgau.

A r h e o lo g ia creştin a. anul I al erei creştine este anul 753 al erei romane. G e o g r a fia is to r ic ă şi mai ales C ro n o lo g ia . era niaurefană. Mai apropiate şi mai n e­ cesare îi sînt : Studiul N ou lu i T esta m en t. care înţ epe la 778 înainte de era creştină (începutul jocurilor olimpice. pentru cunoaşterea monedelor şi meda­ liilor vechi H e ra ld ica . B iz a n tin o lo g ia ş. A r h e o lo g ia şi Isto r ia artei.c. pentru ci­ tirea inscripţiilor . de la 38 înainte de era creştină (supunerea Spaniei de către August) . viaţa şi ideile epocii. Faptele isto­ rice se desfăşoară în timp şi spaţiu şi sînt legate de acestea : pentru în­ ţelegerea lor este de aceea nevoie să se cunoască bine locul şi timpul în care s-au produs. C r o n o lo g ia se ocupă cu studiul timpului. E p ig rafía. Ştiinţele auxiliare propriu-zise sînt cele ale istoriei în general : F ilo lo g ia . F ilo s o fia is to r iei. pen­ tru tehnica şi citirea documentelor . ('ra sp a n io lă . a. L i­ tu rg ica. S im b o lica .r r a co n su la ra socotea anii după consuli sau după şefii bisericesli sau lumeşti . P a le o g r a fia . N u m ism atica. D ip lo m a tica . Ş tiin ţe le au x iliare Istoria bisericească universală ajută toate celelalte discipline teolo­ gice şi se ajută la rîndul ei cu unele dintre ele. Legătura Istoriei bisericeşti universale este foarte strînsă cu Patro­ logía şi Istoria dogmelor îndeosebi.a. sau post urbem conditam). cu 753 an i În ain te d e e r a creştin ă . pentru cunoaşterea sigiilor sau peceţilor . de la anul 40 după Hristos (Mauretania * Capiloi red actat de Pr. Erele (aera) mai însemnate sînt : e r a rom an ă. atmosfera. pentru cunoaşterea limbii docu­ mentelor .. e ra m artirilor sau d io c le ţia n ă .u. C r o n o lo g ia . Deosebită importanţă au pentru studiul Istoriei bisericeşti universale. S fra g istica . Is to r ia B is e r ic ii O r to d o x e R om ân e. Is to ria d o g m e lo r . pentru citirea scrierii vechi . P a tro lo g ía . lo a n R ă m u rea n u ..era greacă (a olimpiadelor). aşa cum a fost împărţit şi socotit la diferite popoare. mediul. c a r e înnumără anii de la întemeierea Romei (ab urbe condita. socotită de la 29 august 284 . pentru cunoaşterea stemelor . D reptu l b is e r ic e s c . Bibliografia generală a Istoriei bisericeşti universale * 1. care se repetau din 4 în 4 a n i. I iulie al olimpiadei 195 coincide cu 1 iulie al anului I de la Ilrislos. de aceea olimpiadele formează serii de cîte 4 ani) .Vi IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Ştiinţele auxiliare. prof. D og m atica.

sl calm i era greşit cu 4 sau 5 ani. calculată de Dionisie cel Mic în 753 a. numit şi stilu l v e c h i. plecarea lui Mahomed de la M ecca la Medina). m Apus 3943. era S ele u c iz ilo r . Cea mai mare parte dintre Bisericile Ortodoxe au îndreptat de ase­ menea calendarul iulian. a fosl îndreptat în Apus. n.c. A c e . p. e/ a lui A v raa m . Iisus Hristos s-a născut la (25 dec. Mîntuitorul s-a născut înainte de moartea Iui Irod. de unde şi numele ca le n d a r g reg o ria n .. pentru că Mîntuitorul s-a născut manile de 753 a. cînd a fost adoptai calendarul european. şi anume înainte de anul 750. şi a fost adoptat din sec. originar din Scythia Minor sau Dacia Pontică (Dobrogea). sub papa Grigorie XIII. dată care a rămas pînă astăzi în stabilirea ev e ­ nimentelor din istoria universală. de la 125 înainte de Hrislos . la Roma.IN TRO D U CERE 19 devine provincie romană) . de la 2017 înainte de Hristos e r a m a h o m e d a n ă . de l. 1 ianuarie s-a generalizat. în Siria.c. începutul anului a variat chiar în era creşlin. dar unele îl păstrează încă nemodificat. După cal<ninl Im Dionisie cel Mic. . al XVI-Iea. 1 septembrie.> in).c. Calendarul iulian. în care anul civil este mai mare decît anul solar real cu 11 minute şi 14 secunde.726 şi s-a mai numit de aceea şi «era d ion isia n ă » . X V III şi de proleslanţi.ilum. 3761 înainte de Hristos. e r a d e Tyr. . în anul 1582. 1 martie. numită şi « era creştin ă» sau doar « era n o a s tr ă ».U.U. în Orient 5492. deci (ii 4 sau 5 ani înainte de începutul erei creştine. cu «ini lunari de cîte 354 zile . i i a c r e ş tin ă a fost calculată de călugărul Dionisie Exiguus (cel M icr | .).. deoarece se ştie că iii ace.»:> . adoptat de creştini. Mai importante sînt în Istoria bisericească e r a d e la fa c e r e a lu m ii (er. corespunzînd cu anul 1 al Naşterii lui I iristos. sau stilu l n o u . Anul bisericesc incepe in Biserica Ortodoxă la 1 septembrie. 25 martie. în uz la turci pînă la 1927 ( = 1346). Alexandria 5508 şi Constantinopol 5509. Chr. in 11nn 1 .i l(i iulie G22 (hedjira. Ca şi calculul timpului. după toată probabilitatea în 748 sau 749 a.i înmii).) 753 a.i : 1 ianuarie. de la 311/312 ina­ mic de I Iristos (bătălia de la Gaza) .sl an a murit Irod. începînd d i n sec.U. cronicarii bizantini variază în calculul lot de la facerea lumii) — şi mai ales « era d e la H ristos» (post Christum n.c. prin hotărîrea Sinodului ţinut la Conslanlinopol în 1923.U.. al cărei calcul a variat (la evrei. ( ii im an sau doi. rămînînd în urmă cu 13 zile faţă de calendarul îndreptat. ■-ocolind anul de la 1 septembrie .

sîrbii şi ruşii au rămas ortodoxe pînă astăzi.20 IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ C iclu l in d ic tio a n elo r. precum sînt : siri­ enii. la începutul sec. Patriarhia Ecume­ nică. etc. apoi. în a doua jumătate a sec. . Faptele Apostolilor şi Epistolele Sfîntului Apostol Pavel prezintă un interes deosebii. cezarian (constantinian). Ii [uliu A frican u l (f 240— 250). din 1951 ş. O rie n ta listic ă are legături cu Istoria bisericească universală. perşii. c . mesopotamienii. I.a.scrierile Noului Testament. Pentru Istoria bisericească universală mai sînt de mare utilitate şi următoarele ştiinţe istorice : B iz a n tin o lo g ia . a. b. etio ­ pienii. copţii din Egipt. S la v istic a se ocupă cu istoria politică şi bisericească a popoarelor slave. serii de cîte 15 ani. în decursul istoriei. care u scris ÎitoiivTjiAa'ca (M em orii). Ele erau de mai multe feluri : constantinopolitan. cu excepţia croaţilor. «Orientalia chris­ tina periodica». în primul rînd. arabii. lucrări cu caracter istoric ne-au lăsat următorii : llciji'sil) (j. roman (pontifical). în regiunile orientale şi ale Peninsulei Balcanice.). 2.eiden. în cadrul căruia a existat. B iz a n tin o lo g ia cuprinde istoria Imperiului bizantin dintre anii 330— 1453. . Spulber. pen­ tru că numeroşi creştini din Orientul Apropiat şi M ijlociu erau fie de ori­ gine «orientală». cehilor. în mai multe volume . S la v is tic a şi O rien ta listică. Datorită misiunii Bizanţului ortodox şi Patriarhiei Ecumenice. indienii ş. fie cel puţin în contact cu orientalii. care a scris C ro n o g ra fii. B ib liog rafia g en erală a Isto rie i b ise ric e şti un iv ersale B ib lio g r a fia (literatura). H an d bu ch cler O rien ta listik .u. «Le proche Orient chrétien». din 1948. Roma. aşezate în Peninsula Balcanică.. I1Ï. numite i in d ic tio a n e. rev. u. în Europa Centrală şi Răsăriteană. s-au cîezvoltat şi alte organizaţii biseri­ ceşti patriarhale şi mitropolitane. în care Evangheliile. din primele trei secole. au primit cre­ dinţa Bisericii Ortodoxe de Răsărit. din 1935 ş. armenii. popoarele slave. incepind cu facerea lumii şi mergînd pînă la 217 (221) . Dintre scriitorii creştini greci i. < Istoric) bisericeşti greci şi latini. în împărţirea timpului. slovacilor şi polonilor.Ierusalim. (Amănunte la B. sau de ¡< iii lui. Popoarele slave ca : bulgarii. s-au introdus. vezi şi rev.180 ?). numită şi Isto r ia is to r ie i b is e r ic e ş ti u n iv e r­ s a l i începe cii . De la Constantin cel Mare (3C6— 337). 5 cărţi. turcii.

scrisă în 337. din care multe sînt pierdute şi cunoştinţele istorice ale lui Eusebiu.• V ia ţa F e r i­ citu lu i C on stan tin . London. Steven­ son. din care ni s-au păstrat doar frag­ mente . avocaţi din Constantinopol. S o z o m en şi T e o d o r e t.. G ela siu d e C izic (sec. în care expune Isto ria O rien tu lu i creştin în timpul lui Constantin cel M are (306— 337) . în 36 de cărţi. în care a trecut şi un număr de popoare. în Is to r ia b is e r ic e a s c ă . pentru anii 450— 491 . numit pe drept «părintele Istoriei bisericeşti». către 473. precum şi unele şcoli filozofice. D ocu m en ts illu stra tiv e of th e H isto ry of th e C h u rch to A. Hr. V). în 5 cărţi. datorită textelor citate din diferite documente. de la 324 pînă Ia 425 . Paris. ne-a lăsat o lucrare valoroasă despre istoria ereziilor. A doua lucrare importantă a istoricului Eusebiu este ’ExxXTjotaottx^ tcTopta (Isto ria b is e r ic e a s c ă ). care a scris Is to r ia b is e r i­ c e a s c ă . Sozo­ men a scris Is to r ia b is e r ic e a s c ă . Opera lui Iuliu Africanul este socotită prima încercare de istorie universală creştină. Bardy. Paris. 1957. Indice par P. (Critica documentelor utilizate de Eusebiu a făcut-o Pierre Nautin. D. par G. a continuat pe cei trei istorici şi E vagriu S c o la stic u l (-f către 600). numită Panarion (Cutiuţă cu medicamente) sau C on tra tuturor e r e z iilo r . Is to r ia B iseric ii. episcop de Salamina. pentru anii 431— 594. 4 vol. a publicat Is to r ia b is e r ic e a s c ă . V). A N ew E u sebiu s. Pe cei trei istorici i-a rezumat. în 7 cărţi. 1960). D. 6 cărţi. L e t­ tres et é c r iv a in s c h r é tie n s d e II-e e t III-e s iè c le s . Lucrarea este de mare valoare pentru istoria celor trei secole creştine. E p iîan iu ('j' 403). Hr. îndreptată contra a 80 de erezii. în 3 cărţi. istoric arian. Istoria lui Eusebiu de Cezareea a fost continuată de trei istorici greci : S o cra te. după moartea împăratului. J . care prelungeşte istoria pînă în 568/9 . el a scris şi o C ro ­ n ic ă s ir ia c ă . franc. El a mai scris : D esp re m artirii din P alestin a. de la 305 pînă la 439 . de la 325 pînă Ia 428. adică . Au mai scris lucrări istorice : F ilip d e S id e (sec.■ F ilo storg iu (f după 425). pînă Ia anul 302 d. în 12 cărţi. Paris. în lucra­ rea numită Is to r ia tripartită. în 6 cărţi. Teodor L ec­ torul merge de Ia 439 pînă la anul 527. Io a n M ala las.. istoric monofizit. în 5 cărţi. în insula Ci­ pru. începînd cu apariţia arianismului (318) pînă la 425 . într-o is to r ie o rig in a lă . Hr. De asemenea. Vezi trad. în care istoriseşte persecuţia creştinilor dintre anii 303— 311 . 337. 4 cărţi. începînd cu naşterea lui Avraam (2016) î. Périchon. pe la 530. Cel dintîi istoric creştin însemnat este episcopul E u seb iu al C e z a r e e i P a lestin ei (ţ 340). care publică pe la 430 Is to r ia creştin ă . T e o d o r L ecto ru l. T e o d o ­ re t a scris Is to r ia b is e r ic e a s c ă . S o c ra te (Ţ 439) a scris Isto ria b is e r ic e a s c ă . care o duce pînă la 378. 1961 . păstrată într-o traducere armeană şi parte în traduce­ rea latină a Fericitului Ieronim (Ţ 420). El a scris o C ro n ic ă a lumii. în 10 cărţi în care expune evenimentele creştine de la Naşterea lui Iisus ITristos pînă la anul 324. în 9 cărţi. Z ah aria R etoru l sau de G aza (t 553).IN TRO D U CERE 21 d. 1952— 1960.

şi o Is to r ie a v iz ig o ţilo r. Astfel. apoi a continuat pe Socrate pînă la 518. p r e l u i n d inlormaţii fără mult simţ critic.a\ s a ik o n u l. care începe la 284 şi ajunge pînă la 819. anterioară lucrărilor istorice ale lui Eusebiu de Cezareea. La latini scriitorul L actan ţiu (sec. de la facerea lumii pinii la 574 d. T e o fa n M ărtu risitoru l ( j 818) a scris u:n C ro n o g ra f. în 10 c ă r ţ i . o istorie universală. M. Isto ria b is e r ic e a s c ă . a scris o C ro n ic ă u n iv ersală. Cronicarii apuseni din Evul mediu. pînă la anul 610 . Hr. / I). a scris H isto ria sa c ra . A. s e c . care e o primă istorie a persecuţiilor creştine sub împăraţii romani. cie la facerea lumii pînă la 455 d. IX) a făcut o compilaţie după croni­ . istoria t i m p u l u i l or . Hr. 1 î n literatura creştină. VIII). sec. mai mult după R u f i n . Dintre istoricii bizantini au scris în domeniul Istoriei bisericeşti uni­ versale următorii : N ic h ifo r C alist X a n to p o l (| 1341). P alad iu S c o la stic u l (f înainte de 431) ne-a lăsat Isto ria la u s ia c ă sau l. începînd de la crearea lumii pînă în anul 400 d. începînd de la Naşterea lui Hristos. la care a adăugat 2 cărţi alcătuite de el pînă la anul 395. IV) a scris lucrarea D e m ortibu s p e r s e c u to r u m (Despre moartea persecutorilor). prima istorie a Galiei creştine şi prima lucrare de istorie naţională a p ă r u i . Istoria lui Casiodor a iosL mult citită şi a servit ca model istoricilor din Occident. în 17 cărţi. în secolul VII. Isid o r d e S e v illa ( t 636) a scris o C ro n ic ă u n iv e rs a lă d > la facerea lumii pînă la 615 d. Istorici bisericeşti din Evul mediu. Hr. o cronică universală în 2 cărţi. au scris în domeniul istoriei (Jiie o r g h e M on ah u l (A m a rtolos). v a n d a lilo r < . B e d a V e n e ­ rab ilu l ( .> . Latinii au făcut apoi traduceri după istoricii greci creştini. în epoca postpatristică (după sec. V). R ufin ( t 410) a tradus 9 cărţi din Istoria lui Eusebiu de Cezareea. o istorie a primelor 4 secole creştine. a scris Isto ria u n iv ersa lă .IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ R etoru l ( j 577). Piojxatx-q lo-topia (Isto ria b'nantină) de la 1204 pînă la 1359. Contemporanul său S u lp iciu S e v e r ( t 420). Hr. o H istoria trip artita. d a c ă nu conlinuau Cronica lui Ieronim. P au l O rosiu s a scris H isto ria e adv e r s u s p a g a n o s. în care face istoria vechiului monahism creştin. Fericitul Iero n im ( f 420) a tradus şi a continuat C r o n ic a lui E u seb iu . (sec. de regulă. ' G r ig o r ie d e T o u t s ( f 593—-594) a scris H istoria F ran coru m . un C ron og raf. C a s io d o r (f către 583) a întoc­ mit după istoricii greci creştini Socrate. IX). în Evul mediu. în 18 cărţi. scriau. de la facerea lumii pînă la 843 . în 7 cărţi. IX). N ic h i­ fo r G rig ora s (f 1360).sucvHor. Sozomen şi Teodoret. începînd de la Adam pînă la anul 417. Vili) a s c r i s o istorie bisericească a anglilor episcopul H aynio ( g e r m a n . A n a s ta sie B ib lio teca r u l (sec. P ro sp er d e A q u ita n ia (sec.

1588— 1607). A n ­ selm din Havelberg (1158). intitulată H is to iia e c c le s ia s t ic a n o v a . urmată de C ro n ica m o n d ia lă a lui Herman Contrac­ tus din Reichenau (1054). Au mai apărut în timpul Evului m e d iu : C ro n ic a iui R eginori din Pruem (906). Roma. Mai tîrziu a apărut lucrarea mai pretenţioasă a dominica­ nului Ptolomeu din Lucca (1326). Fleury (20 voi. toţi romano-catolici. O. revizuiri importante au făcut la Roma acestei lu­ crări. apoi C r o n ic ile lui Ekkchart din Aura (1125). de ia crearea lumii pînă la 1457. fiind împărţită pe secole. cultul şi viaţa creştină din trecut. Lenain de Tillemont (16 voi. scriind Istoria bisericească pînă la 1198. scrise cu mai mult spirit critic. s-a inaugurat la Uni­ versitatea din Halle primul «Seminar metodologic» de studiere documen­ tată a Istoriei bisericeşti universale. X V II. la Paris. Un grup de protestanţi. Polemica dintre romano-catolici şi protestanţi i-a făcut şi pe unii şi pe alţii să cerceteze organizaţia. istoricii : Abrah. Harduin (1729). a început să se acor­ de o atenţie mai mare. 1705. predîndu-se la cursuri în Facultăţile de teologie apuseană. pînă la 1646. Renaşterea şi Reforma au trezit interesul pentru scrierile istorice. Episcopul Antonius de Florenţa (sec. . Bzovius.). d. X V) a scris S u m m a h isto ria lis. opera a fost continuată şi în parte îndreptată de episcopul H. Rechemarea la realitate istorică au cerut-o J . Mansi (1769) şi alţi istorici. au caracter confesional limitat. J . Theiner . la Anvers. au făcut-o fraţii Antoniu şi Francisc Pagi. fiind scrieri părti­ nitoare. pentru a susţine fiecare punctul lor de vedere. Analele Iui Baronius. care au adus critici întemeiate tezei papale despre primatul papal. în A n n a les e c c le s ia s t ic i (12 voi. Spondanus. o critică mai precisă a lucrării lui Baronius. Istoria bisericească a devnit apoi obiect de catedră. Lucrări originale. Seb. Raynald. şi mai tîrziu Aug. c. ambii din secolul X V . care identifică stapînirea lui Hristos cu jurisdicţia universală a papei. numită de obicei C en ­ tu rile d e M a g d eb u rg (1559— 1574). pînă la 1572. în frunte cu M atth ias F la ciu s (V la ic h ) Illy ricu s. în 1776. izvoarelor apusene şi răsăritene. In consecinţă.) . bazat pe două documente false : D on atio C o n sta n ­ tini şi D e c r e te le p s e u d o is id o r ie n e . Laderchi. în Franţa : Noel (Natalis) Alexandre (26 voi. şi Otto din Freising (1185). apar abia în sec. ca şi Centurile Magdeburgense. dar mult apreciată în secolele X V — X V I. J .) .IN TRO D U CERE 23 carii bizantini. pînă la 1705. începînd din 1523. datorită mai ales studiilor critice ale lui Laurenţiu V alla şi Nicolae de Cusa. au scris o mare istorie a primelor 13 veacuri. Din partea romano-catolicilor a răspuns Caesar Baronius.. Gustul cititorilor pentru legende îl arată succesul scrierii «L e­ g e n d a au rea» a dominicanului Iacob de Voragine ( t 1298). pe lîngă alte multe cronici locale. necritică. D.

xX'qaiaç A r/yvop-1'7. J . Atena. M oslic'im. Alb.ilim şi A k‘. Is to r ia P a­ tria rh iei E cu m en ic e. lî. Jo h ann es W alter . Kdil Hase. La francezi au scris istorii bisericeşti universale romano-catolicii : L. J . Gieseler. K. Hefele. 3 vol. Bardy. Triandafiiakis 'Ioxopia x-/ ’E/. XIII + 445 p. von Schubert. -1 . Hollnsteiner. Chr. 1934. C. H. Bucureşti. L. Lebreton. 1715.. Au mai scris: Const. Paris. istorici bisericeşti germani mai însemnaţi. Fr. Veniamin Costachi. F... în greceşte. Lortz.xX'yjoiaî tt/Ç ’Avujç oy_. Dintre istoricii bisericeşti greci din secolul X X . Schroeckh. Bd. Alexandria 1951. Arhiep. Wurzburg. Martin. e. Augustin Fli­ ehe şi V. G. Duchesne. Alois Mönöpfler. M. 1959. nr. Diomidis Kyriakos. Döllinger. p. J . 2.a. Eugène de Faye. A. sub conducerea cărora se publica cea mai bună lucrare de Istorie bisericească universală. 'Iaxopia zfjÇ ’E r. I— IV (8 vol. J . H e ­ inrich Böhmer. X V III şi X IX. Alexandria. Et. J. J. I93'l). I960. 1970. în sec. in < s Si 11 îi .. Dölger. Adam Möhler. Hergenroether. J. Viénot. ( ii... I lr. Herzog. Athènes. 1953. E ssai sur l ’h is to ir e p o litiq u e et (¡¡¡ ¡/¡on ialiq u e d e s L ieu x S aints d e la c h r é tie n té s . P.Î7. Batiffol. X. Idem D/e O rth o d o x e K ir c h e în g r ie c h is c h e r S ich t. X I X şi X X ). Gustav Krüger. Paris. Karl Müller. Icrns. N. Marion. Möller. Karl Heussi. Mourret. Emile Amann. I— II. Jacqu es Zeiller. au scris mai ales protestanţii : G. Leclercq. Istorici protestanţi germani mai noi sînt : Adolf von Harnack.). P. Stuttgart. i\>p<im iliai I. 1966 . Papadopoulos). Alzog. W. F. 1957. Albert Hauck.(l )nl>'i noU'Ic Milrop. J .IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ in Germania. August Neander. Hans Achelis. Atenei. 'Iaxopia irfî ’ExxX^oiaC ' I. şi Ci.\<indria. romano-catolici : Albert Ehrhardt. în continuare. Dufourcq. L. Th. Andreas Veit. Dintre romano-catolici. P. ei în limba română de mitropolitul Moldovei..ipadopoulos. La T erre S ain te. Alenei Hr. Baur. sub titlul : H isto ire d e l'E g lise d ep u is le s o r ig in es ju squ 'à n os jou rs. H. Kurtz. J . Erwin Preuschen. La reformaţi. H. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . V o n d e r g r ie c h e is c h e n O r th o d o x ie . E. patriarhul Ierusalimului (f 1707) napi tiov "IspoaoXujA uauptap^suaavTcov (D esp re p a tria rh ii Ieru salim u lu i). F. Contogonis. Mitropolit de Heliopolis. Bratsiotis. J . ot? Meletie. Iaşi. K. Arnold. J . Funk. Mitropolitul Atenei ( f 1718). Chastel. Slavi idis. 1910. Vezi traducerea. în secolul X I X sînt : J . 131— 273. t. H istoire du P atria rcat O ec u m én iq u e d e C on stan tinoiioli'. J. Karl Bihlmeyer. La ortodocşi au scris lucrări de istorie bisericească universală. MoscTiopoulos. mitropolitul Filaret Vafidis (sec. L. (f 1938). mai importanţi sînt următorii : Ghenadie (Arabagioglu). Paul Fargues ş... Hans Lielzmann. Idem. Kraus. 1935 . următorii : L a g r e c i : Dositei. 1841— 1843. în timpurile mai noi. Joh.

London. 1882. t. t. Il-a. Si. tra­ iului a fost tradus de Atanasie Mironescu. 1952 . Moskva. 1964. St. Alte studii le-au scris istoricul Bolotov pentru istoria Bisericilor : coptă. II. A r ­ h ie p is c o p u l K e s a r ie i K a p a d o c ie i. Bucureşti. 1881 . Prof. Ioan Mihălcescu. I— V (988— 1826). V.. 4 vol. vol. R u sk a ia b o g lo s lo v s k a ia n a u k a v e ia is to r ic e s k o m ra z v itii . Mitropolitul Gernigovului. 4-a. Petersburg. 1910. 18G2 . au scris următorii : Filaret. în limba germană. Bucureşti. pînă la 1054. 1897 . Eusebiu Popovici (f 1922). Atena. . Is to r ia b is e r ic e a s c ă a lui Evagrie. 1932 . 1896. ed. Sofia. 1946 . Bucu­ reşti. I— IV. t. R om a in r a p o rtu rile s a le cu B is er ic a O rien ta lă. 1912. 2-a. B. Lebedev. III Bände. Varşava.Boloiov. t. Is to r ia b is e r ic e a s c ă a iui Sozomen. 2-a.ulus mai întîi în limba sîrbă de Moisi Stoikov. 1925— 1928. T h e R u ssian s an d th eir C h u rch . La ro m â n i s-au făcut mai întîi unele traduceri. ed. 1907. profesorii : N. E. Is to r ia b is e r ic e a s c ă u n iv er sa lă şi sta tistica b is e r ic e a s c ă . Bucureşti. V a sile. Pentru Seminariile teologice. 1933. etiopiană şi siro-iacobită .). Petersburg. G lu b o k o v s k i. Bruxelles. au fost alcătuite numeroase manuale. 1935. L e k ţii p o is to r ia d r e v n ei Ţ er k v i. La ruşi. ed. 1914 . în româneşte. Dobrescu şi Ioan Lupaş. Gernigov. 1961 . V. Moskva.r ’ExxX7jotaa'ciy. Isto r ia R u ssk oi Ţ e r k v i. Au mai scris asemenea manuale pentru Seminarii. Is to r ia n a C h ristia n sk a ta c r k v a . 1932.■ A. Bucureşti. Bucureşti. 1928 . Bucureşti.Idem. Posnov. E astern C h risten d o m .. Zernov. 1901 şi 1917 . London. 1913. I— II. P r a v o s la v ie p o ig o su ş c e ts v u (Ortodoxia în fiinţa ei). sub Uliul K ir c h e n g e s c h ic h te . P. Is to r ia g r e k o -v o s to c in o i Ţ e r k v i p o d v lastiu T u rk o v (Istoria Bisericii greco-răsăritene sub domi­ naţia turcilor).. ed. Idem. Golubinskii. Isto ria R u ssk oi Ţ e r k v i (Istoria Bisericii Ruse). Idem. 2-a. a Iul Eusebiu de Cezareea. 1899. Idem. Guettée. Singurul tratat mare şi de valoare de Istorie bisericească universală d Tost compus de Pr. sub Uliul . M. Mitropolitul Ungrovlahiei losif Gheorghian a tradus : Is to r ia b is e r ic e a s c ă şi V ia ţa lui C on stan tin c e l /'la re. I. sub titlul : Is to r ia h iis tia n s k o i Ţ e r k v i. Iaşi 1841— 1843 . ed. Mitropolitul Veniamin Costachi (t 1846) a tradus Isto r ia b is e r ic e a s c ă a Mitropolitului M eletie al Atenei. t.. Prof. E. 1904. St. 1959. ed. N. dintre care cel mai bun rămîne manualul Pr. Czernowitz. London..'ij 'Lnopia â-rc’apyjfi ¡J-sXP1 o-^jispov. E. t. Bucu­ reşti. P a p a lita tea sch ism a tic ă . Atena. 1918. Tot el a tradus : Wl.. T h e R ein te­ g ra tio n o î th e C hu rch. T h e C h u rch o f th e ea stern C hristians. 1898. La b u lg a ri : M. II. Tratatul a fost Ir. 1945. 2-a. Is to r ia b is e r ic e a s c ă u n iv e rs a lă d e la 1054 p în ă azi. Traducere în limba rusă. 1948 . I. 1914 . fost mitropolit primat. I— IV (8 vol. London.IN TRO D U CERE 25 Ştefanidis. Petrograd. I s to ­ ria b is c r ic c a s c ă u n iv e rs a lă cu n oţiu n i d e P a tro lo g ie .. t.

11 . \ H istory o I E astern C h ristia n ity . Numeroase şi valoroase studii de Istorie Bisericească Universală au publicat : Pr. Pr. Bucureşti. p. prof. A z i z S. numeroase şi valoroase studii de istorie bisericească universală. t h e elu ist inn C h u r c h e s o/ th e E ast. î A I I vv . Şerbănescu. 5— 6. t. I. II.s/.sr/K Kirchcngeschichte. Rămureanu. T h e tlis sid en l E astern C h u r c h e s . 382— 394. D. X X III (1971). vol. 1980 . ( ¡ e s c h ic h t c d e r O r t h o d o x e n K ir c h e im b y z a n tin is c h e n R e ic h (/). t. L eferung D. 1957. Bucureşti 1956. Ioan G. Isto ria B iseric ii R om ân e. prof. prof. de asemenea. I. Bucureşti. T. prof. 364— 388 şi C on trib u ţia t e o lo ­ g ilo r şi is to r ic ilo r B ise ric ii O r to d o x e R o m â n e la c u n o a ş te re a d e z v o ltă r ii is l o i ic e a B is er ic ii O rto d o x e . III. Şt. George Stănescu au alcătuit manualul de Isto r ie b is e r ic e a s c ă univ a n a lă . Pr.v/«W i . I. Milan Şesan şi Pr. Pr. t. P reo c u p ă ri şi S tu dii d e te o lo g ie is to r ic ă şi p a tristic ă în «Studii T e o ­ logice». l i i ' t ' k. Bucureşti. 0. 1956. 1968). IS. nr. A l i y «I. I şi II. prof. 1968. M. t. I (1— 1054) . L X X X IX ( 1971).. 2 vol. prof. t. Pr. London. T h e im p e r ia l C h u r ch Imm ( j iiis ia n lin e to th e e a r ly M id d le A g e .i I c r. Wien. Fecioru. K„ P. care au revăzut şi completat manualul de faţă. Păcurariu. 1937. I il c ni.. Bodogae. Ciurea. 1OHO. Bodogae şi pro). 1. Alex. Valoroase studii în domeniul Istoriei Bisericii Ortodoxe Române au publicat de asemenea : Pr. II (1632— 1949). Aceşti autori au publicat. P r o b le m e d e is to r ie b is e r ic e a s c ă în e x p u n e r e a c e r c e tă to r ilo r o r t o d o c ş i rom ân i. X V I I 8 Hi |> . Filipaşcu au alcătuit manualul de Is to r ia B is eric ii R om ân e. Bucureşti.'<■ K i ie h e in U nei I. Pr. Studiile cele mai importante de Istorie Bisericească Universală în limba română. l. nr. numeroase traduceri şi studii din Sfinţii Părinţi. M. Studii mai noi re fe rito are la B ise rica O rtod oxă A m . Ioan Rămureanu.Mi s. prof. prof. Pr. de asemenea. prof. II. V o g t . 1981.. în «Ortodoxia». prof. I (— 1632) . . P a tr o lo g ie. 1980. Moisescu. ¡ e s c liic h ie ) . (>c k. prof. prof.i n ii. Al. nr. p. In domeniul Patrologiei a publicat. 3— 4. licl. Pr. Bucureşti 1982 .. X X (Bucureşti. precum şi numeroase studii în domeniul istoriei Bisericii Române. Milan Şesan. Popescu. T rad u cere din lim ba germ ană. 1968. D e la 1054 p în ă azi. 11— 26. t. Coman a publicat M anu alu l d e P a tr o lo g ie. o o r q. T. 1985 şi numeroase studii de Patristică şi Patrologie. Pr.i ii s-C. Ioan I. prof. în «Biserica Ortodoxă Română». M. Bucureşti. prof. vol. I). Pr. 1 G ottingen. T. Lupşa şi Pr. prof. London. London. London. A.IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Pentru uzul studenţilor Institutelor teologice de grad universitar ale 1»¡sericii Ortodoxe Române. se pot găsi în studiile de sinteză publicate de : Pr. J . Gh. 1950. p.i. li vv i g a n d H. N.

E v d o k i m o v . T h e O r th o d o x C h u rch .IN TRO D U CERE 27 I d e m . J . Its p a st a n d its r o l e in th e w o r ld to d a y . I v a n k a. 1981. Gratz. S u p p e r i c h. E a s tern C h riste n d o m . W i e r t z. O ffenbaru ng. R. L'O rien t c h r é tie n . Paris. D es A p ô t r e s ju sq u 'à P h otiu s. I d e m . R. sub titlu l : T h e O r th o d o x C h u rch . 4 -e éd. Paris.. 1964. 1964. A.. Düsseldorf.. O xford... C h icago. G u i 11 a n d. Costa de Beauregard. T h e E a s tern S h ism . 1961. O.. 542 p . Paris. 1948. T h e O r th o d o x G r e e k P a t r ia r c h a te o t J e r u s a le m . S a r t o r i u s . P. K le in e G e s c h ic h t e d e r O r th o d o x e n K ir c h e . 3-e ed. t. I. Harder J. . 1 9 3 7 . J. P aris. L e Q u i é n. S. M. M a g o u 1 i a s. C l e m e n t . Santand er (1959).. P aris. P aris.. 1740 .. E. 1971. « 0 9 p. De Foucauld. 2-nd ed. M. Paris. 1965. II.. D as C h riste n tu m d e s O sten s. S. London.. I— II. D ie H a u p tk ir c h e n d e s O sten v o n A n fä n g e n b is zu m K o n z il v o n N ik a ia (325). N euchâtel. H is to ir e d e L 'E g lise b y z a n tin e . M ünchen. M. Köln. 1 9 6 0 .1946. 1955. L ’E g lis e O r th o d o x e h ie r e t a u jo u rd 'h u i. M ünchen. M a d e y J .. C. Hernandez. t. W a r e. 1950. Stuttgart.. M ünchen. M ach t und P ra ch t d e r P a tr ia r c h e n . Stuttgart. 1968. Paris. 1905. 1956. II. 1965. Jugie. 1941. E m p e ro r.. I d e m . t. 1960. I.. P arisiis. W . 451— 1204. R u n c i m a n. 1979. Roma. L e s c h r é t ie n s d'O rien t. L a g i e r. J a n i n. t. R o n d o t.. B. 1946. L e s c h is m e b y z a n tin ... B y z a n tin e C h ristia n ity . K a w e r a u.. F r e n c h . Paris. L e P a tr ia rc a t d 'A n tio c h e d e p u is la p a ix d e l'E g lise ju sq u 'à la c o n q u ê t e a r a b e .. Z a n a n i r i. v o n . 1958. P a u l . G r o t z. R e p e r t o r i o b ib lio g r a fic o . A p e r ç u h is t o r iq u e e t d o c tr in a l. London. Every G. I Bd. 1964. T. 1956. Idem. P.. C h u r ch a n d th e W e s t. P a r g o i r |. K ir c h e im O sten . h i e r e t d e m a in . I— fl. Mayendorff. Tyciak. Paris. G. Dowling. 1962. London.. Heiler. H a n d b u c h d e r O s t k ir c h e n k u n d e . 1953.. J. 5 vol. R. Santand er. T h e B y z a n tin e P a tr ia r c h a te .. H. K ir c h e im O sten .. London. É tu d es d e t o p o g r a p h ie d e C o n s ta n tin o p le b y z a n tin . 1966. Paris. T e o lo g ia d o g m a tic a c h r is tia n o r u m o r ie n ta liu m a b E c c le s ia C a t h o lic a d is s id e n tiu m .. Dahm. Paris... L 'E glise B y z a n tin e d e 527 à 840. 1963. 1969. t. D e v r e s s e. Paris. Bria. L 'O rth o d o x ie . T h e C h u r ch o f th e e a s t e r n Christians. D e P h o tiu s à ¡'E m pire la tin d e C o n s ta n tin o p le . Paris. L 'O rth o d o x ie. . 1951. 850— 1204. 2-éd. L 'E glise O r th o d o x e . J. I960.... 1963. T h e E a s tern O r th o d o x C h u rch . ¡Paris. 1970. K ir c h e und t h e o l o g i s c h e L iter a tu r im b y z a n tin is c h e n R e ic h . Z e r n o v .. 1961. F r . C a th o lic is m e o r ie n ta l. Q u 'es t-ce q u e l'E g lise O r th o d o x e . R. London. O rien s C h ristia n u s in IV P a tr ia rc h a tu s d ig e s tu s . E. Crestw ood. 1972. C h r. 1926— 1935. U r k ir c h e u n d O s t k ir c h e . London. . 1959. 2 -e ed. 2-a în lim ba engleza. D ie O s t k ir c h e n u n s e r e N a c h b a r n . L e s E g lis e s o r ie n t a le s et l e s rits o rien ta u x . 1971. T. 1954.. Paris. I. C o l l i n . 1913. 1955. I d e m . L e s L ieu x S a in tes . R. I g le s ia s cle O rien te . M ünchen. B L e p r o b lè m e ju r id iq u e d e s L ie u x -S a in te s . Paris. B erlin .. H. Ed. und P. 2-e A ufl.

L 'E g lise d e la c h r é t ie n t é . I. 12-e éd. t. Le c a t h o lic is m e d e s o r ig in e s à Saint L éo n . T h e E a r ly C h r i s t i a n C h u rch . 1975. Paris.. London. şi 635 p. Paris. | < W. I <>ii<l<»!t.Xi'iciiaî. vol. A. H li i li < r d. C runcan. T h e e a r ly C h u rch . Paris. 193 5 . London„ 1982. H. Daniélou. et H. J. H is to ir e d e l'E g lise. A dapté par M. H is to ir e g é n é r a l e d e ¡'E glise. 1911 . 1975. Band I. T esalo n ic. T h e e a r ly C hristian C h u rch . (t. C. Paris... Chadwick.. Paris. ( ’. IV . par A. t.— J. par. L'A ntiqu itéc h r é tie n n e . I. C o n z e 1 m a n n. 2 vol. III. Paris. u n d W . V ic a ire . 1969. 193 0 .. A. J . et . V ol. L e m o y e n â g e . t. de Boî tier de Savigny. D. rou. S iè c le s d e s lu m iè r e s . I d e m . I. P. Los tem p s a p o s to liq u e s . A.. I oui] iià m u re a n u < 1 ■ . adapté par Ch. |• ’1 I' I i i1h <-. Il. H e n r y . S tu d ie s in C h u r ch h is to r y . ( ipi ! <1 ii •11 <[. le Brun. 1957. K now les et D. R é io r m e e t c o n t r e r é io r m e . England. par. D u g g a n. I d e m . G ôttingen. I . B. I. Bruis. H is to ir e d e Ï E g lis e . Daniélou. V ica ire . T.i ii d Ch. K a r s l . T ra c y Ellis. F.u is. B a u s . Paris. H a jja r.. M ulhouse. :t I' ■ n< i • c A u 11. Tüchle. P aris. Paris. L ’Ëglised e s tem p s m o d e r n e s . p. III.rih-n. Boum an et J . 1929. v an Damme. 1963 . 1926. D es o r ig in e s à S ain t G r é g o ir e l e G ran d . C. Paris. I ) n < ni o r c. prof. H a n d b u c h d e r K i r c h e n g e s c h ic h t e .y. V ic a ire et A. l'. ed.IV<M <IU<K1 l'aris. T. t.. J. I. J . ). M.< |>zi<|. P aris. E. B erlin .. T. Daniel R o p s. 392 p. 1965. L 'É g lise de r é v o lu tio n .IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ T ra ta te mai im portante de Isto rie bisericeasca u n iv ersală • * A n a s t a s i u. L. L 'ère d e s g ra n d s c r a q u e m e n ts . M id lesex.). John Cordon. 1927. Paris. D ie K ir c h e in d e r a n tik e n W e lt. L 'a n tiq u ité c h r é tie n n e . T ü c h 1 e. U . Mar. G. L o u i s . 5-e éd. I. 1953. M ülhouse. V II de L 'H isto ire d u mo/ti/r p a l 1!. III. 192 3 . I. Jean. I d e ni. III. 1979. H is to r y an d th o u q h t o l tlie e a r ly C h u rch . 'lazop ia tij" ’Ey. 1925. 2-e éd. l 'Utilise au V l. 1964. I. 19G3. L 'E g lise n a is s a n t e et le c a t h o lic is m e . Rogier. IV . H. Paris. C a r r i n g t o n. io:!'i. R é v o lu tio n . t. 3-e éd.. 2. R es ta u ra tio n . 1963 . 1978. 1. N o u v e lle h is t o ir e d e l'Ë g lise. 1960. L 'E g lise c o n te m p o r a in e . J . 1911 . Ge s c h i c h t e d e s U rch rislen tu m s. 1 II. A. O bolen sky. Pike. 1972. 1969 . 1968 .il (!< l’r. L ’E g lise d a n s la s o c i é t é l ib e r a l e e t d a n s le m o n d e m o d e r n e (1848 à nos jo u rs). H. 3. 2-a. t. H a n s. D ie K c ith o lisc h e K ir c h e im W a n d e l cler Z. 196 8 .i v i e s . t. 1967. I) u c h e s il c. Paris. i ! . L’E g lise d e s te m p s c la s s iq u e s . 1950 —1954. . A u i|. I— II. H. Lu f h r è l i c i i l è m e d ie v a le (395— 1254). H a jja r. H is to ir e a n c ie n n e d e ¡'E glise. Philip. H arm ondswort.! 196.. t. En l a c e d e n o u v e a u x d es tin s.. t. par M. M unier. I. t. t. T. P. t. 2 vol. M ulhouse. IV ..c c h r is tia n is m e a n tiq u e d e s o r ig in e s ci la ié o d a l i t é . i N e u s s. 1931. I1):. J é r ô m e . Freibu rg im Rreisgau. 'Tournai. 344 p. Paris. Aubert. J . (¡17 p. B i h 1 m e y e r. i< <. L e s o r ig in e s du c h r is ta in is m e latin . J . B ib liog rafie. 1966. t. X III — 68. par D. Paris.. E. Paris.e s i è c le . Batiffol. Cambridge. C a r c o p i n o. L e s te m p s d e s p e r s é c u tio n s . H. V . Duval. A dapté par M. I. II.. II. E tu d es d ’H is to ir e c h r é tie n n e . adapté par M.. Boulenger. 4. Paris. H is to ir e d e s d o c ­ trin e s c h r é t ie n n e s a v a n t N ic é e . Paris. I) u f n n r r g.

und B. I— X + 2 Suppl. H is to ir e g é n é r a l e d e Ï Ë g lis e . K i d d. III. G e s c h ic h t e d e r A u sb reitu n g d e r C h riste n tu m s . I— II. I. 3-a. A ten a. P. H a n d b u c h d e r K ir c h e n g e s c h ic h t e . 2-e A uflage. 1922. Idem. C. F. 2-e A uflage. P aris. 1961— 1965. 16 vol.. F eibu rg im B reisgau . Bd. t. L. t. I— II.. P aris. B. A . Torino. 1958. T rad uit de l'allem and. Tillemont. D as A lter tu m . 2 vol. 1948. I — IV .. IP h. din 24 program ate sub num ele d iferitor autori. T. sub titlu l Is to r ia h r is t ia n s k o i Ţ e r k v i. T übingen. Mann. D ie R e ic h s k ir c h e n ach K o n sta n tin d e m G r o s e n b is C h a lk e d o n . 1965.. D ie K ir c h e im Z e it a lte r d e s I n d iv i­ d u a lis m u s . II. 1953.. D as M ittela U er. E. 1948. P r é c is d 'H isto ire d e ¡'É g lise. Jedin. t.. E p o q u e c o n t e m ­ p o r a in e .-M . K. 1931. I— II. 5 vol. 1964. F rom th e b e g in n in g to 461. H is to ire d u c h r is tia n is m e .. 1970. I s to r ia n a C h r is tia n s k a ta c v e r k v a . 1 9 2 9 . M ün ch en . 1693— 1712.. Paris. D ie K ir c h e in d e r g r ie c h is c h — r ö m is c h e n K u ltu rw e lt. făcută după prim a ediţie. T h e e a r l y C h u rch . 3 vol. N eu z eit. H is to ir e d e T Ë g ü se. A v ec le concurs de J . G. H e u s s i.... O xford.. 1932— 1934. H is to ir e d e ¡'É g lise. p ar M. Sofia. A. P r é c is d 'h is to ir e d e ¡’È gU se (A daptation fran ­ ç a is e de K o m p e n d iu m d e r K ir c h e n g e s c h ic h t e ) . 1931. 2 -e r T eil. t. Paris. D e la ic o n o c la s m p în ă la c ă d e r e a C o n s ta n tin o p o lu lu i (1453). M o u r r e t. 1933. H is to ir e d e l'E g lis e d e s o r ig in e s à n o s jo u rs. t. Poulet. Tübingen.. London. P e t e r . A. L 'E g lise d a n s ïE m p ir e r o m a in {IV — V -e siècles). P h e i d a s .. R.. t. Tübingen. par A ndré Ju n d t. H a n d b u c h d e r K ir c h e n g e s c h ic h t e lu r S tu d ir e n d e 1-er T eil. 1924— 1927. IV . 1983. t. Ö k u m e n is c h e K i r c h e n g e s c h ic h t e . R e lo r m a tio n und G e g e n r e lo r m a t io n . A lte K ir c h e und O s t k ir c h e . M o e l l e r.. S to ria d é l i a C h ie s a . I. I d e m . L afêvre.. 1973. L a t o u r e 11 e. Bd. H. V e it. G. D o m) C h . începînd din 1934. 1930 . H a n d b u c h d e r O r ie n ta lis tik . K. A h is t o r y o i t h e C h u rch . e t E. Paris. B erlin . Aug.IN TRO D U CERE 29 Fliehe. London. F r e ii d. 3-er Teil. A. F re ib u rg im B reisgau . P r o p y lä e n W e lt g e s c h ic h t e . Hugues. Nitschke. E in e Un iv e r s a lg e s c h ic h t e . 1963. 1934. II.... 1956. Kottje. C a r r e y r e. 2-e A uflage. ed. P aris. L'Antiquité. pîn ă la d esp ărţirea B isericii. G ö t­ tin gen . III. Paris. Frankfu rt. t. A. t. VI . 1935. Hans. 2 Bd. Jean. . 1928— 1948. Paris. H. Bd.. ’ExxXi'jaictcmx'i) \<szopia. 1. London. 1941. P o s n o v. B ru x elles. J .. 1936. F reibu rg im B reisgau . fase. Paris. M é m o ir e s p o u r s e r v ir à ¡'H istoire e c c lé s i a s t i ­ q u e d e s s ix p r e m ie r s s iè c le s . P aris. 6-e éd. 1966. M o u r r e t. T h e R ise o l C h ristia n ity . 1979. în lim ba bulgară. N euchâtel. 1923 . Heus und A. 2-nd ed. Lenain de . 1935. T e m p s m o d e r n e s . L o r t z. Gaudemet. S a b a.. t.. W .. Paris. e t J. Traduction fra n ça ise : H is to ir e d e T E g lise a n c ie n n e . G e s c h ic h t e d e r a lte n K ir c h e . S p u l e r . F. et Victor Martin. III. 2 -e A ufl. Paris. Stuttgart. 1937 . Krüger. 1930. 2-e éd. H is to r y o l th e e a r f y C h u rch . Kirsch.. H is to ir e d e ¡'É g lise d e p u is l e s o r ig in e s ju sq u 'à n o s jo u rs. T. Leyden. M.. T rad u cere în lim ba rusă de Irèn e Posnov. Paris. 16 vol. W ie n . I— III. S éch er. I. I— V II. 1941. D ie O s t k ir c h e . 15. J. 3 vol. IV . 2-éd. 9 vol. I d e m . S. Tübingen.. 1967.. 12 vol. M itteia U er und R e lo r m a tio n . 461 p. L i e tz m a n. 4-er T eil. 1929— 1942. 1962. Bd. 1054.. D as N eu z eit. I. 1933... Paris. t. J a c q u i n. 1956 .

197 0 . 1905— 1907 . F. cu bogată 1)i l>Iic)<j r. 1981. I III. 1286). t. Bucuroşii. 1978.i n (I. P a tr o lo g ía . Torino. L e b e n . O. ( ' o m a n . l'C 'l 1934. P a tr o lo g ie g r e a c ă . în iimba g reacă. B asel. P a tr o lo g ía . J. retip ărită Darm stadt. Paris. N um eroase referin ţe la izvoare. 1963. London. Stuiber. 11 I ii limbii rumânii : I’ i I 'i ii I. Paris. I. F reibu rg im B reisgau . K i r s c h . I— II. 1923. 8-e A uflage. neudr. 1978.. B u cu reşti. 2 -e éd. istoriografie. De asem enea la J . III a cura di A ngelo di Berardino. Paris. 1968. Roprrl 'i. li . J. P a t r o lo g ie . A. Fontaine J . H r i s t o u. I. 1959. I’ u c c h . G e s c h ic h t e d e r la t e in is c h e n L iter a tu r d e s M itte la lte r s . A l t a n e r — A. L e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s d a n s l e s p r o v in c e s d a n u b ie n n e s cle l'E m pire ro m a in . 1930. A. P aris. T e s t a r d. N ew Y ork. The ecirly C h ristia n E a th e r s . 220— 250. t. («Que s a is -je ? » . D. B a r d e n h e w e r. 3 v o l. Freibu rg. . T esalo n ic. 7— 48. Paderborn. 1913— 193 2 .. Heinrich. B e 11 e n s o n. Paris. M ünchen. E u s t a t i o s. W ien. Tíirino. trad. vol. M . 1965. 1945— 1955. J . I— II..¡. Paris. I. P a tr o lo g ía .. 1927. 3 vol.. II. I. H is to ir e d e la litté r a tu r e g r e c q u e c h r é tie n n e . 1973. A ten a. t. t. în 5 părţi. J. P r é c is d e P a tr o lo g ie . care este o com pletare b ib lio g rafică isto ­ rică pentru anii 1870— 1926. 3 vol. La litté r a tu r e et la v ie .. 1978. H. ed. Ulysse.-A . K. 1928. I. 1977. P. I— V Bände. italian ă de N ello B eghin. V e r z e ic h n is s v o n L e g e n s b e s c h r e ib u n g e n . H is to r y of t h e e a r ly C h u tc h . F reib u rg im B reisgau . 1fI. ifii ■ I II.M1 1 <heu. t. Manual pentru uzul stud enţilor In stitu telo r T e o lo g ice . 1960. A n tik e P h ilo s o p h ie im U rteil d e r K ir c h e n v ä t e r . 1928— 1930. G e s c h ic h t e d e r a lt k ir c h lic h e n L itera tu r. Berlin. 193 0 . cit.IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ W a n d. L ittér a tu re g r e c q u e c h r é t ie n n e . 1927. * Cl . co le cţii. P. 1!M¡. In itia tio n a u x P è r e s d e ¡’E g lise. 1894— 1899. T h e C h ristia n F a th e r s . no. B. vol. O r t i I z de U r b i n a. 1956. London.. W e i s s. lim 111 ■■ I i. P a tr o lo g ía S y r ia c a . M o r i c c a. E arlist C h ristia n ity (30— 150) 2 vol. 6. ştiin ţe au x iliare se găsesc în «Revue d 'histoire e cclésiastiq u e». C a s a m a s s a.. p. Ponn. 2 vol. B ib lio g r a p h ia c a th o lic a . Idem.i n i I i u s. vol. pentru studiile apăru te pînă la 1907. London. 1985. I. Papadopoulos.. 1984. 1931. 2-a.t.i u m s I o r k. . C h r é tie n s la tin s d e s p r e m e ir s s iè c le s .siccli's. I— II. Chevalier.. 1948— 1950. B ibliog rap h ie. R e p e r t o ir e d e s s o u r c e s h is to r iq u e s d u M o y e n A g e . IOI I. I o . I d e m .. . op. P a tr o lo g ie . 1978 . A. Cayré. P aris. In s titu tio n i d i P a tr o lo g ía . 2 -e A ufl. B a l a n o s . în lim ba g reacă. 1940. Albert Warkotsch. G e s c h ic h t e d e r s y r is c h e n L itera tu r. Rom a. S. ed. g re ccşte . Paris. publica (ii gen erale.. Bibliografia pentru Patrologie: M. 5 M. M. (ş I il e ni. 1918. Paris. T esalo n ic. p. V. Torino. 1949. Z e i 11 e r.. t. A. r u h /ilix /ie . S t. ju sq u 'à la lin du IV -e . 1 9 2 2 . L a litt é r a t u r e la t in e c h r é t ie n n e . A r h i m.. M a n u c c i . 1926. tab les g én érales. t. 1971. K o r f f. S c h r itte n und L e h r e d e r K ir c h e n v ä te r .i io de Iii bl ¡o<|¡'t¡ fit1 : . I— II. P a t r o lo g ie . Louvain (B elgiqu e). 1976. Quasten. 1 a r d y. n o u velle éd. M ontheliard. Ro«u¡. London.. 1962. S to ria d é l i a Ie tt e r a t u r a la tin a c ris tia n a . 3-e éd. A ten a.

t. C a le n d a r u l ş i P a s c a lia n o u ă şi v e c h e . Einführung. Prof. Paris. L o t . C. II de ¡’H is to ir e g é n é r a l e d e s c iv ilis a tio n s par M. P riv ir e is t o r ic ă a su p r a d iv e r g e n ţ e lo r şi c o m p u lu r ilo r p a s c a le . Pr. 1931.44 1. H is to ire g é n é r a le d e ¡’E m p ire ro m ain . 1980. în «E ncvclopaed ia U niversalisa. L'E m pire ro m a in (Peuples et civ ilisatio n . p. E. Auboyer. D arm stadt.. I d e m. T h e L a t e r R o m a n E m p ire. A. 2-e éd.. H is to ir e r o m a in e . T o y n b e e . 2-e A ufl. X V — 528 p. P r o b le m a s ta b ilir ii d a t e i P a ş te lo r . I— II. R ö m is c h e G e s c h ic h t c . P aris. Günther. 1974. Glotz). A H isto ry o f R o m e clow n to th e R eig n o f C o n sta n tin . B ucureşti. G a n s h o f. C av aignac. 3. 1961. 1927. Darm stadt. 1968. L e H a u t-E m p ire .. J o n e s . Ierom . 1970. M . ¡e B a s -E m p ire. M. Idem.. 1981. . Paris. R o m e e t so n d e s tin . D er U n terg a n g d e s R ö m is c h e s R e ic h e s . D. Thompson. New Y o rk . Z eitre c h n u n g d e r r ö m is c h e n K a is e r z e it d e s M it te la lle r s und d e r N e u z e it.. 2).. Tom e IV . L ’E m p ire r o m a in d e ¡’a v è n e m e n t d e s S é v è r e s a u c o n c ile d e N ic è e ( H is to ir e g é n é r a le de G. N o ţiu n i d e c r o n o lo g ie .. R o m e e t s o n e m p ir e . 1937 . P a u 1. 1 9 6 0 . nr. 1956 (T. B l o c h. 402— 408. 1976. 1940. H annover. c a le n d a r is t ic ă ş i c a lc u l p a s c a l. 3-e Aufl. Horst und R. t. P aris. F ig u ri d e Îm p ă r a ţi ro m an i. R o m a n s a n d B a r b a ria n s. I d e m . M adison. t.. Paris. R ö m is c h e G e s c h ic h t e . F. X V I (1964). Christ. A. 2-nd ed. 4-e éd. 1970.. P e t i t . André. Paris. J . 1960.. Î964. V. 334 . Paris. R o m a n h is t o r ic a l p o rtra its . H. J e r ô m e . t. Paris. La fin d e m o n d e a n tiq u e e t l e d é b u t d u M o y e n A g e . L e H au t E m p ire. Q uellenku nde. Ch r . 2-e éd. et J. Paris. G heorghiu. L e s é t a p e s d e l'im p é r ia lis m e ro m a in . 1. H e u s s . r L'E m pire ro m a in e t ¡'E g lise (H istoire du m onde par. 393— 402 . av ec supplém ent b ibliografiqu e par A. I d e m. H o m o . X V — 530 p. III. F r. T. M. în «O rtod oxia». C ron olog ie : H. C h r o n o lo g ie . 2 Bd. Braun schw eig. Paris.. Paris. C a r c o p i n o . 3 vol. 284— 602. Paris. Leitzm ann. A. In lim b a ro m â n ă : T u d o r. IV . R o m e e t ¡'E m pire ro m a in . 1933. C h r o n o lo g ie d e ¡’h is t o ir e m o ­ d e r n e . 1923. E u g è n e . C hastagnol. London. 1982. Cousin. B ib lio g ra­ phie.. 2 -e éd.IN TRO D U CERE 31 L u c ră ri p en tru is to r ia Im p e r iu lu i ro m a n : A l b e r t i n i . 1936. A. V I— 498 p.-A . 1947. C. t. N ew Y ork . B u cu reşti. Dieter. 2 par A ndré P iganiol. H is to ir e r o m a in e . L 'E m pire c h r é t ie n (325— 395). L é o n . Paris. IV ). 1974. 1946. p. Raymond et J. L e s e m p e r e u r s r o m a in s et le c h r is tia n is m e ... C rozet). Popescu. R ö m is c h e G e s c h ic h t e b is 476.t r u . Darm stadt. Pfister.. C avaignac. Z e i 11 e r. Karl. . 14. In lim b a ro m â n ă : Prof. M. J . 1934 . 1960. C a r r y. Paris. N icodim S ach elarie... E. 1891— 1898. Paris. Lot. L e s d e s t in é e s d e ¡'E m pire e n O c c id e n t d e 395 à 888. I— II. T h e d e c l i n e o f th e W estern E m p ire. Besnier M. 1936 . 1954. 4-e Aufl. 1978. I d e m . 2 -e éd. 1936. Paris. L. 1961. Paris. E. O xford. A y m a r d. Paris. P ro fils d e s c o n q u é r a n ts . V. B erlin . M în ăstirca C ernica. K r is e und U n ter g a n g d e r r ö m is c h e n R ep u b lic . Pari. 1979..

t. 1954— 1959. B y z a n z u n d d e s A b e n d lä n d is c h e H err sc h e rtu m . t.l) e r I. Paris. 405 p. I d e m . G. A tena. t. H eller. R e c h e r c h e s su r l e s ’Opixia d e T É g lise b y z a n tin e . Paris. nouă./. t. (867— 1704). 1983.11 r .. I— II.IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ Lucrări re fe rito are Ia isto ria papilor Caspar. Bd. D ie h l. X. A ten a. B y z a n c e o u ¡'au tre R o m e . Sigm aringen.. H ayw ard.unce a v a n t l'Islam . J.. J. D ie r ö m is c h e n P ä p s te in d e n le t z te n v ie r J a h r h u n d e r t e n . 1948— 1950. Anastas M i l t o n V. L. Jürgen und Joh. G lotz). Paris. I— II. 5 Bd.r Biyy.i 11 ri-'. éd.. L a c h r o n o lo g ie .. 6-e. 2-e éd. L e d e r n ie r s i è c l e d e Ia R o m e p o n t ilic a le . von.. Berlin. Louis. T. S tu d ie s in b y z a n tin e I n le lle c t u a l H is to r y .. II. J.inl. . I. Paris. I— III.'/. l e m o n d e o r ie n ta l d e 395 à 1081 (H is to ire (jé n ê n ile dt. i:h iti> cm bi'/xmtino. 3-e éd. Charles. 2 vol. Dur. Stuttgart. D as P ap stu m . 1950. ( ' h l i’. 1959.'Äge d e la io i. C h. 1931. 1939. Seppelt. Sch w eiger. 3). H is to ir e d e s p a p e s . Paris. N ew Y ork . B y z a n c e : l e s p a y s et l e s te r r ito ir e . 1934. t.. rev ăzu tă de G. P aris. 5. Mil<m<>. Dichl. I. l‘. Dummer.. P aris. B r é h i e r. A cura di A. Paris. 1976.. :. Paris. L ucrări pentru isto ria Im periului bizantin A man tos K. 902 p.ii is. II. 1305— 1378.. BuÇa'mv'il tatopia. t. I. ed. I. B y z a n c e et l e s F ra n cs. t.. Baynes. London. E.’. 1970. 610— 867. P aris. 1955. 1925. B y z a n c e e t ¡’O c c id e n t so u s h-*.tin ir n . I (395— 867)... éd. 195 4 . 1955. Luz. Paris. L e s P a p e s d 'A v ig n o n . London. 1) o c a r r a u x.. S. R anke. 1930— 1933. Bd. I d e e u n d W ir k lic h k e it . 2-e A uflage. 1927— 1928. 12-e éd. 1977. . B y za n z in cler e u r o p ä is c h e n S la a lr iis v e ll. 19. G e s c h ic h t e d e r P ä p s te.. T„ I. . H is to ir e d e s p a p e s . X IX .. Paris. Tübingen. V. I— X IX . ■ G o u.’r m p r r e u r M a u rice. C. P ierre de. în con tin u are ... 1960. D a r r o u z è s. Christophilopoulos. Ci r u ni e 1. L 'A p o g é e d e B y z a n c e . H is to ir e d e s p a p e s d e p u is la Un d u M o y e n  g e . 325 à 365 ap. Fern. M a r ç a i s . 2-e. M erola (S to ria de/ m o n d o m e d ie v a le . Paris. B y z a n tin e S tu d ie s an d o t h e r E ssa y s.. A ten a. 2 vol. Tübingen.. I r m s c h e r.. Idem. Louis. M ollat.n ii:. Paris. 1. l'v|/8. M ünchen. J . 1947. I) e e r. Norman. 1929 .. London. F. e t G. i m i t é < é t u d e s b y z a n tin e s . M. T. Paris. 1 11 u s s e y. T h e B y z a n tin e E m p ire. 1958. J . 1982. L e m o n d e b y z a n tin e . 1979. 1944.Ci. 1938.. 1958. Will. iir . Trad uit de l'allem and. t. Pastor. H é l è n e . G e s c h ic h t e d e s P ap stu m s. A h r w e i l e r ..M-u / <!r Ju n i in i m . 1953. B y z a n c e e t ¡'O rien t s o u s ¡e s s u c ir w . H is to ir e d e ¡'E m pire b y z a n tin . Iaxopia xoû SuCoem^oü Kpatouc ( — I s to r ia Im p eriu lu i biz a n tin ).

Bourguina.. par Ernst H onigm ann. 'Isto p ia tou SuÇavuivoû Kpatouc. 1967. 1956. Is t o r ia p r i­ m a p e r io a d e b iz a n tin e (324— 565) . O b o l e n s k y . 1948— 1952. Oikonomides. Paris. t. t. 1455). B y z a n c e . X I I — 446 p. franç. T. vol. 1972. 324— 1071. 3 — Istoria bisericească .. 1949. M. 1959. K öln. 1897. K. ton. Paris. W ashington.IN TRO D U CERE 33 I d e m . Palanque. K a r a g i a n n o p o u l o s . D i m i t r i . 639 p. 1951. E a s tern E u r o p e . II. 1959. par P. Is t o r ia p e r io a d e i b iz a n tin e m e d i e v a le (565— .1081). B y z a n c e e t l e s A r a b e s . 500— 1453. P aris. 1950. O s t r o g o r s k y . 2 vol. M abillè. L e m o n d e d e B y z a n c e . 2-e A uflage. 1934. W ash in g ­ K o u k o u l e s . L a d y n a s t ie m a c é d o n ie n n e (867— 959). C o n s ta n tin o p le b y z a n tin . De ¡'Etat ro u m a in à ¡'Etat b y ­ z a n tin . T h e B y z a n tin e E m p ire. par J. franç. H is to ir e d e B y z a n c e . Constable.. de Mciria H olban. W ien .. V ie e t c iv ilis a t io n b y z a n tin e s . 1982. trad. V. B ru x elles. 1 9 3 5 . Lucrări pentru literatu ra teologică a Bizanţului Balano. 1972. e t G. L e s lis t e s d e s p r é s é a n c e s b y z a n tin e s . A. trad. 1 9 5 0 . 324— 1071. t. Hussey. Le B a s -E m p ire (C oll. H is to ir e d e ¡'E m pire b y z a n tin . B eck . I— II. H is to ir e d u B a s -E m p ire. 1943. 1958. Paris. in lim ba germ ană.. B y z a n tin isc h e G e s c h ic h t e . Paris.s. B y za n tiu m in to E u ro p e. 1974. 1971. L e v t c h e n k o . T h e B y z a n tin e C o m m o n w e a lt h .. G ouillard. L e m e r l e . 1935.. trad. t. D. 1. R. London. 1979. Paris. 1971. Brodin et A. t. P e o p le a n d p o w e r in B y za n tiu m . III. I. N icol a n d G. Z a k y t h i n o s . M. A tena. IV .. fr.. C h u r c h a n d C iv ilis a tio n .-R . T h e S to r y o i B y z a n tiu m a s th e F irst E u r o p e (326— 1204) an d its tu r th er c o n tr ib u tio n till 1453.. 7 vol. I Bd. D ie O stg re n z e d e s b y z a n tin is c h e n R e ic h e s v o n 363 b is 1071. V o n Ju s tin ia n b is zu m E n d e d e s O strö m is c h c n R e ic h e s (527— 1453). G e s c h ic h t e d e r b y z a n tin is c h e n L iteratu r. 1. «Q ue s a is -je ? » . A. no. Oi SuCaviivoi ai>YYpacpstc (S c r iito r i b iz an tin i). Paris. C o w a n. I d e m .. M. taxopta.. I o r g a. 1952. pas II.. 1979. Kazhdan. J a n i n. H.. G. A ten a. N. T esalo n ic. J. N. rom. H is to ir e d e l'Etat b y z a n tin . t... Bucureşti. K rum bacher. par J . K ir c h e und t h e o l o g i s c h e L iter a tu r im b y z a n tin is c h e n R eic h . t. J . I —III. S t e i n . P a l a n q u e . L a d y n a s tie d'A m oriu m (820— 867). trad. t. 284— 476). N ew Y ork . P h . 2.-R . J . B ru x elles. G. P aris. M ünchen. 1— 2.. P ars I. B u carest. 1966. d e s o r ig in e s à 1453.. B ru xelles. Cam bridge.. A. E r n e s t . 1978. E. G o v e r n e m e n t. Paris. traduit du ru sse par P. A. B y za n tiu m an d its n e ig h b o u r s . A thène. D. H is to ire d e la v ie b y z a n tin e . P. în T h e C a m b r id g e M e d ie v a l H is to r y . Leipzig. V a s i 1 i e v. I. D. J . 1932. L i n d s a y .

4 vol. 1907— 1952. E n c ic lo p e d ia C a tto lic a .. 1950 tinuare. de M. . 1978. Zo- . de la 1977. M ourre. C abrol et Dom H. van Cauw erberghe. Paris. de la 1912. 1966. D ictio n n a ire d 'h is to ir e et d e g é o g r a p h ie e c c lé s ia s t iq u e . în lim ba neogreacă.nl. New York. 5 ISiirule. D ic tio n n a ire d e s p iritu a lité . în lim ba neogreacă. A m ann. 1962— 1968. Coulsen (editura The Sain t). : New. I— IV . -f Index. Editor Je ra ld C. 1948 şi urm. 1959. Paris. C av allera et J . 1903— 1. 1896— 1913. Kaulen.. V iller. M angenot. publié sous la d irection de A. R e a l e n c y c lo p a e d i e lilr p r o te s ta n lis c iic T h e o lo g ie und K ir c h e . 2-e Aufl. D octrin e et h is to ir e . 4-e éd. Paris. t. V og t et M. reed itat de J. Paris.. 1955. E. în continuare. Paris. Edin­ b u rg . von H. apoi «le J . sous la d irection de M.Firenze. Am sterdam .. publié par A. D ictio n n a ire e n c y c l o p é d iq u e d 'h isto ir e. E. de la 1926— 1934. 2 -e Aufl. Paris. G unkel und L. eluirtiiii-k. H asting. L e x ik o n liir T h e o lo g ie . 1958.' und C lcgen w art. de J .S. Freibu rg im Breisgau. ) 12 vol. Stuttcj. A. 1971.. P h ila­ delphia (U. I [¿nick. Tübingen. editat de B uchberger. 1968. De B uibert.A.iin tin istik. 1968. Baud rillart. K lauser. A tena. V acan t. 1957. D 'A lès. M arie T h io llier.34 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Dicţionare. 12 vol. + 1 Index. sub d irecţiu n ea lui J . von Th. und K ir c h e .950. Ilr a llr x ih n ii <lei liy /. continué par A. et Et. v o n P e te r W irth . 18 vol. Rouziès . Paris. 21 vol. iNiI< Ixi-al/i'xihun liir A n lik r m ul C h risten tu m . enciclopedii. N ew York. hrsg. E n c y c lo p e d ia o i R elig io n an d E th ic. herausg. pu blic par A. 10 Bände.. Leipzig. - E n c y c lo p e d ia u n iv ers a lis. y ’E'/xuxXorairjEÎoi. F reilniri) im Iîi 1■ m . ed.).. H ergenröther. 0p7]a%EüTL%'f] xai 7]0ixy] 'MeycîÀt) 'EXX tj-viv. 1911— 1931.. K irc h e n L e x ik o n . de M eyer. B rauer.C a th o lic E n c y c lo p e d ia . N ew Y ork. p u b lié par M arg. Bd. în con ­ Die H'-lii/imi m <¡c. 13 vol. 12 vol. ed itat de W etzer und W e llt e . în continuare. T h e W e s tm in s t e r D ictio n a ry o i C h u rch h isto ry . T— V III. atlase şi reviste D icţionare şi enciclop ed ii D ic tio n n a ire d ' a r c h é o lo g ie c h r é t ie n n e e t d e L itu rg ie.sc/i/cii/. A c o n c is e b io g r a p h ic a l D ictio n a ry . V atican —. . .: 19’08— 1 9 2 6 . 24 vol. 1880— 1921. D ic tio n n a ire a p o lo g é t iq u e d e la l o i c a t h o liq u e .. 1927 1932. publié par Dom F. 3-e A uflage. de la 1937. D ic tio n a ir e d e s r e lig io n s . a s c é t iq u e e t m y stiq u e. F. D ic tio n n a ire d e T h é o lo g i e C a th o liq u e . sub con du cerea lui A. L eclercq.

Roma. 1966. p. M ünchen. 1970. «O rientului Christiana Period ica». Stuttgart. 1894— 1941. de la 1882.u. Pentru cataco m bele din Roma..-B . Freibu rg im B reisgau (H er­ der). de ]a 1880 ş. K. R etip ărită la Frankfu rt a M. 3-e A uflage. M ohrm ann. «Le Proche O rient ch rétien. după cea engleză de P. W e e ld e rcn -B ak e lan ts et P. din 1951 ş. Tom e I. 1859 ş. franceză.u. van der M eer et C. în continuare. S. neue B earb eitu n g von G. Jed in . Paris. A t l a s zur K ir s c h e n g e s c h ic h te . Latou rotte und J . C in s tir ea S iin te lo r ic o a n e în p r im e le tre i s e c o l e .».iÇ Jil„Syrien». «Bjyzânnnoslavica». R e a l — E n c y c lo p ä d ie d e r c la s s is c h e n A lte r tu m w is s e n s c h a lt. 1971. J. D ie c h r is tlic h e n K ir c h e n in G e s c h ic h t e und G e g e n ­ w a r t. A. vezi b ibliografie recen tă la : Pr. Trad. Trad.). C onstantinople. Reviste «A nalecta_J^ lIj3nd yy ia». ed. Piganiol et Drioton. I.. publié par F. din 1956 ş. de Rossi. Paris — B ru x elles.u. . 1960. Prof. 2 vol.u. Roma s o t t e r a n e a cris tia n a . «Byzantinische Zeitschrift». A tlase A tla s is to r ic . D 'après les te x ts et docum ents . 9 ¡0. în sp ecial n o tele 20— 43. M artin. B ru xelles şi B oston (U . Ş tefan Pascu. şi 2 vol. de la 1943. W ashington. W issow a (P a u ly -W is s o w a R e a l — E n c y c lo p ä d ie ). er. de la 1929. de K arl H eussi und H. Jé ru sa le m . «ü S î. hersg. A n ti­ q u ité . G olliet. de la 1935. T rad u cere engleză de J .ak Papers». 1864— 1867. 1937. Î924 ş. < «H istorische Zeitschrift».IN TRO D U CERE Pentru antichităţi greco-rom ane 35 D ictio n n a ire d e s a n tiq u ité s g r e c q u e s e t r o m a in e s. «O stk irch lich e Studien». hrsg.u.S. von P auly ._j5ru xe!les-P aris. în continuare. u. A tla s y. Sp en cer N orthcote — W . Rom a. M ulert. 1950 ş. W urtzburg. Cam bridge (M ass. Răm ureanu. A llard. «Byzantion. C oordonator Pro!. în «Studii T eo lo g ice». «R evue des éludes byzantines». D arem berg et Edmond Saglio. 1937. 1892— 1949. publié par L. 1877— 1929.ur K ir c h e n g e s c h ite . Brow nlow . de la 1897 ş. Praga. din 1945. 1872 . B. T ü b in ­ gen. in continuare. Leipzig. din 1951 în continuare.. par D. A tlas d e TA n tiq u ité c h r é jie n n e . von H. «Dumbditun O. X X III (1971). în continuare.. Bucureşti. Paris. 2-e éd. Conslantinopol. Paris. 10 vol. Paris.u.». în continuare. D elaporte. Paris. R o m e s o u t e r r a in e . 1877. «Echos d'O rient». sous la d irection de Ch. zw eite Reihe. A tla s h is to r iq u e .A .. < ’E~/. 621— 671. M ünchen.xATjat33Ttx7j ’AÀijflaa». de planşe.).

2. Paris. în continuare. In tre 1907— 191 6 . B ucureşti. «O rtod oxia». «Z eitschrift für K irch en gesch ich te». în tre 1925— 1 9 4 3 . «R ivista di A rch eo lo g ia catto lica». Paris.u. C raiova. «Z eitschrift für K ath o lisch e T heolog ie». 1874— 1916. I. Rom a. în continuare. în continuare. B u cureşti. «Studii T eo lo g ice». în continuare. Bucureşti. In lim ba rom ână «B iserica O rtod oxă Rom ână». Sibiu. 1921—>1949. 1929— 1940 .u. în continuare. de la 1900. 3. Paris.u. din 1950.u. «Revue deTTÔnënt chrétien ». 1921. «Revue d 'histoire». din 1956. ş. seria I-a. . 1943. din 1944. B ucureşti.u. «M itropolia O lteniei^. în con tin uare. de la 1858 ş. în continuare. Innsbruck. 1880 ş. «R evista de isto rie bisericească». din 1949. «M itropolia M old ovei şi Sucevei». 1879— 1973. Gotha. Craiova. Iaşi. 1896. Iena. 1924. 1949. de la 1877 ş. «R ev ista teolog ică». din 1950. «Z eitschrift für W issen sch aftlich e T heolog ie». seria a Il-a . «Revue d 'h istoire des Religions». nr. în con tin uare. din 1877 ş. sub titlu l de «M itropolia M oldovei». în co n tin u a re .IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ «Revue d'histoire ecclésiastiq u e». «M itropolia A rdealului». B u cureşti. «G lasul B isericii». 1945— 1950. 1. Sibiu. Louvain (B elgiqu e).

avînd M area Mediterană la mijloc. cu începuturi modeste. Lumea era adică pregătită pentru v e ­ nirea Lui. Palestina. 4). el cuprindea toată lumea din jurul Mării Mediterane şi se întindea pe trei continente. 4. * Capitol redactat de Pr. cuprinzînd Dacia şi ajungînd la M a­ rea Caspică şi Golful Persic. Sub împăratul Traian (98— 117). a crescut treptat.PERIOADA ÎNTÎI (PÎNĂ LA 324) BISERICA IN PRIMELE TREI SECOLE ÎNTEMEIEREA BISERICII ŞI RÂSPÎNDIREA CREŞTINISMULUI Starea lumii greco-rom ane şi iudaice la apariţia creştinismului * 1. iar în fruntea Italiei a cucerit lumea antică. trebuie să cunoaştem starea generală a lumii antice la Naşterea lui Iisus Mristos. leagănul creştinismului. Roma a cucerit Italia. Statul roman. prof. Roma a creat un Imperiu continental. Ioan Râm ureanu . S ta re a lum ii greco-rom an e După cuvîntul Sfîntului apostol Pavel. Dintr-un mic stat maritim. În fruntea Laţiului. Arabiei şi M area Roşie. Im­ periul roman s-a întins şi mai mult. de la Oceanul A tlantic şi M area Nordului pînă la graniţa Armeniei. din Bretania. de la Rin şi Dunăre pînă la marginea Saharei şi a Etiopiei. făcea parte din Imperiul roman. A cest Imperiu era un stat u n iv e r s a l. Pentru a înţelege condiţiile în care s-a întemeiat Biserica şi s-a răspîndit creştinismul. Mîntuitorul s-a născut cînd a venit «plinirea vremii» (Gal.

O ra­ şele mai însemnate ale Imperiului erau : Roma (cap u t m undi). 1). de comunicaţii.! culturii (eleniste. în ­ tindere. Popoarele supuse erau mulţumite că se pusese capăt războaielor. erau conduse de uii^ procuratorf'(epitropos). Tesalonic. ca Egiptul. Armata. împăratul August (31— 14 d. asigurîndu-se pacea (p a x rom an a). deoarece împă­ ratul. se considera P rin cep s. care reprezenta pe împărat (leg a tu s A u gu sti p ro p r a e to r e ) . El este numit şi «lum ea» (oixoufj-svtj. care a inaugurat un nou sistem poli­ tic numit «dom in at». Antiohia. întinderea Imperiului. Limba greacă era vorbită sau înţeleasă în mai tot Im- . de coloniile romane. Imperiul era cosmopolit. situaţie b i­ nefăcătoare. era relativ uşoară şi in­ tensă.) era uşurată d e însăşi întinderea Imperiului. adică primul dintre senatori. A lexan ­ dria. deşi împărţea cu Senatul roman puterea supremă. de legături comerciale. Palestina şi Mauritania. Cu m ijloc de înţelegere era folosită mai mult limba greacă în dia­ lectul propri. desfiinţarea graniţelor înlăuntrul lui. avînd pe ele popasuri. Luca 2.38 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Statul roman se găsea la apogeu ca întindere. putere. Provinciile for­ mau unităţi administrative şi erara-^enrttxser'de un ^ o n c iliu m p x guverna­ torul lor.) a creat sistemul politic numit «P rin cip atu l». A cestea erau provinciile mai bine roma­ nizate ." Comunicaţia in Imperiu pe mare şi pe uscat. conduse de un proconsul.Hr. cultura se unifica şi contribuia la unificarea statului. cu o situaţie .specială. cultura. de la Alexandru cel Mare t 323 î. pe care au. Lugdunum (Lyon). Corint.Hr.d. unele provincii. s e n a t o ­ ria le . Oraşele se conduceau singure.#-zis comun — xoivvj StâXsxtoţ. organizaţie şi cultură. Stăpînirea romană era energică şi chibzuită. funcţionarii şi legile asigurau ordinea şi liniştea. Ele erau de trei categorii : p r o v in c ii im p e r ia le . Cartagina. de contactul între popoare. înlesneau amestecul populaţiei de diferite neamuri. Numeroase drumuri bune se întindeau ca o reţea dinspre Roma în provincii. în care s-au scris şi cărţile Noului Testament. A cest sistem politic a durat pînă la in păratul Diocleţian (284— 305). Pacea. v . siguranţa erau garantate. uşurinţa legăturilor. conduse de un legat. Efes. Cifra populaţiei Imperiului roman din timpul lui August nu se cu­ noaşte : istoricii o apreciază cu probabilitate între 60— 120 milioane. Statul era condus de împărat şi de Senat (diarhie) şi era împărţit în provincii.apreciat-o şi creştinii.

Aţţis. de monoteism. S ta r e a r e lig io a s ă . Astrologia! şi unele practici religioase noi. tindeau spre moiioleisni şi universalism. de curăţire. afară de unele culte socotite periculoase (ca al druzijor^din Galia. fără dogme. ele aveau mare influenţă. adică şef religios suprem aPsTâtului. a luat şi titlul de «p o n tiie x m axim u s».(jiiagiá. Sincretismul tindea la formarea unei religii universale cu idei luate din mai multe culte. Mai importante erau m istejele. . de renaştere. de ispăşire per­ . unele culte siriene şi egiptene. unele pro­ vincii păstrau încă specificul culturii lor. iar populaţiile barbare cuprinse în graniţele Imperiului sau trăind în contact cu el. de nemurire. aveau unele rituri şi ospeţe sacrale. Din oraşe. mai ales în răsărit.íjnisterele. Primul împărat. zeul soarelui (d eu s s o l in v iclu s). Cel mai î n ş e m n â t lîm t r e e le ”era cuTfüT^zeului Mithra (mithraismul). TavorlzaTcIe situaţia Imperiului şi chiar de unii împăraţi în sec. Ca religie de stat. se adaptau mai puţin culturii greco-romane. ca ideea de mîntuire. erau entuziaste şi prozelitiste. de^răspundere morală. religia poporului dominant. fiecare popor avea religia sa. constînd într-o mulţime de rituri. mai ales unefe culte orientale. Statul roman le tolera pe toate. Ele aveau unele idei religioase deose­ bite ca ^ ideea de păcat. mai ales cele de la Eleusis. fără istoric. şi a făcut o reformă religioasă. care tindea la întărirea păgînismului roman. apoi creştinis­ mul). Isis. elenizarea şi romanizarea se întin­ deau în provincii. Cultele erau numeroase ..-----------------------------------. (August. altele aveau culturi am este­ cate."" ' r Amestecul de popoare. E>atoriţă cultelor orientale. înlăturînd pe cele ale unor popoare locale. Osiriş. al III-lea. numit ş^ th e o c r a s i e ' adică amestec de zei. popoarele vechi erau politeiste şi idolatre. cu ea în toate provinciile. Prin caracterul lor mistic. „ •r---. Frămîntarea religioasă a timpului îndruma păgînismul spre unele idei şi stări noi. în secolele III— IV d.-.PER IO A D A ¡N T I I (P IN A LA 324) 3& periul. şi de culte a adus în Imperiul roman sincre­ tismul religios. ea era însă legată de toată viaţa cetăţeanuluj^U observarea ei interesa mult conducerea Imperiului. care s-a întins mult în armată şi a ajuns. era in decadenţă. Unificarea culturală nu era totuşi generală . Cu excepţia iudeilor. au pătruns în Im­ periul roman. îndeosebi ale zei­ tăţilor Cybele. religie de stat. Religia romană. Religia greacă era de asemenea în decadenţă. Ea era un cult formalist. curent puternic. Hr.

vînduţi ucişi. cultic. dar nu dau nici exemple. erau lipsiţi de drepturile şi de demnitatea de oameni. puteau fi bătuţi. Religiile păgîne nu învăţau morala. Religia era în general discreditată . copiii erau expuşi aruncării. superstiţia în popor era foarte mare. trăind la Roma din ajutorul statului şi al pa­ tronilor (c lic n li). femeia se găsea în inferioritate. Prin reorganizarea religiei romane de către August şi prin sprijinul statului. August era socotit un salvator al lumii şi a fost divinizat după moarte. unii stăpîneau domenii întinse şi aveau sute şi mii de sclavi. Domiţian. divorţurile se înmulţeau. mulţi nu se mai căsă­ toreau. sinuciderile sporeau. Diocleţian) au primit onoruri divine încă în viaţă. . necredinţa clasei culte era cu­ noscută. iar căsătoria lor nu era recunoscută legal. Unitatea religioasă o asigura în Imperiu cultul împăratului. ca şi prin atracţia cul­ telor orientale. Munca era urîtă de cei liberi. Legile date pentru îndrep­ tarea situaţiei nu au ajutat mult. Nevoile religioase crescuseră şi nu mai puteau fi satisfăcute de cultele păgîne. Alţi îm ­ păraţi (Caligula. Familia era slab întemeiată. Cultul împăratului era de origine orientală şi însemna conservarea religioasă a cuceririi şi a stăpînirii romane. maltrataţi. păgînismul avea să se opună totuşi creştinismului cu toată puterea sa.iar în unele culte orientale desfrîul avea caracterTellgios. Ceilalţi oameni liberi du­ ceau viaţă (/rea şi umilită. Bogaţii constituiau clasa privilegiată .40 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă sonală şi contribuia la o pregătire pentru mai uşoara primire a creşti­ nismului. cei mai mulţi trăiau în lux şi în plăceri. în lux. El era dovada lealităţii şi a respectului supuşilor faţă de împărat şi lua deci un caracter politic. Dimpotrivă.. zeii erau pilde de imoralitate. care formau o mare parte din populaţia Im­ periului. Starea morală a lumii vechi era în legătură cu cea religioasă şi so­ cială. Ei erau asemănaţi « f animalele şi cu uneltele. despărţiţi unii de alţii. R e ­ fuzul creştinilor de a adopta acest cult a adus asupra lor persecuţii grele. în desfrîu. S ilu n jia s o c ia lă era de asemenea defectuoasă. în viaţa uşuratică a multora. în risipa. care erau neumane şi sîngeroase. nu aveau nici sancţiuni. Ele aveau unele idei morale. în raporturile sociale. Imoralitatea se ma­ nifesta în spectacole. ca religia mozaică sau creşti­ nismul. Sclavii.

care învăţa pan­ teismul.. e c le c tic ă : culegea idei din mai multe sisteme. aşa cum religia era sincretistă. Stoicismul era totuşi in consecvent şi contradictoriu. Filozofii au început să interpreteze miturile alegoric şi predicau unele idei morale. mergînd din loc în loc şi ţinînd conferinţe (diatribe). care funcţionau în anumite forme legale. la apariţia creştinismului. R ă spîndirea creştinismului era apoi favo­ rizată de insuficienţa religioasă şi morală a politeismului greco-roman. colîegia iuneiaticia. era în parte favorabilă răspîndirii lui. cei care le adunau erau adesea arbitrari şi abuzivi. admitea că. III). Impozitele erau grele. . Porfiriu. Ă fost sistemul cel mai influent în societatea romană şi avea unele idei interesante din punct de vedere moral : privea pe oameni ca semeni (pagini frumoase ne-a lăsat filozoful Seneca). rocles. A cesta a găsit între filozofi ca Cels. profesat de noua Academie a lui Carneade. Filozofia pregătea într-o oaTecare măsură calea pentru propovăduirea ideilor creştine.____________________________ P ER IO A D A IN T 1I (P lN Ă LA 324)___________________________ j j Criza socială era mare. Ie-. stoicismul. " c h i a r răul este necesar. ceea ce explică întinderea lui ra­ pidă. Exista un stat universal. se formau asociaţii de ajutor reciproc mai ales pentru înmormântare ('soda-licia. Filozofia devine religios-morală. în­ văţa indiferenţa religioasă . şi existenţa comunităţilor creştine. o.. Iulian Apostalul. mari adversari. amestec şi apropiere de popoare şi de idei. mizeria creştea în rîndurile poporului. unificare culturală. xai avexou) justifica viciile şi sinuciderile. ordine. în general.. de propaganda cultelor orientale şi a filozofilor. collegia tenuiom m = colegiile celor săraci). scepticism ul. . socotea că lumea este condusă de necesitate (destin). Filozofia timpului era reprezentată de trei sisteme mai însemnate : epicuieism ul.. Ca o consecinţă a lipsurilor. filozofia era.. care avea ca principiu moral plăcerea. căi şi m ijloace de comuni­ caţie. recomanda în morală apatia (abstine et susţine . situaţia. limbă înţeleasă mai peste to t. care era totodată şi im o r a l. Organizarea lor uşura oarecum. de situaţia socială a lu-.. Neoplatonismul a fost îndeosebi în secolele III şi IV religia celor culţi şi discredita în schimb religia poporului. nega Providenţa. ~ ' A şa cum se prezenta lumea antică. pace. mai ales în neopitagorism şi apoi în neoplatonism (sec. dar ea a constituit şi unul din obstacolele puse în calea creştinismului. In oraşe se îngrămădeau capitaluri însemnate.

Starea lumii iudaice Sosiţi din captivitate. un fel de senat. fac apel la romani. se combat.c. care devine capitala politică a Pa­ lestinei. dar iudeii s-au ap§rat eroic şi şi-au păstrat fiinţa şi religia. Regele Ioan Hircao măreşte statui iudaic şi caută legă­ turi cu romanii (135— 105 î. Regatul perşilor a fost desfiinţat de Alexandru cel M are (f 323 . condus de sinedriu. Hr.). polemica anticreştină şi persecuţiile îndurate. Ierusalimul în puterea iudeilor. ridică oraşul ■ Cezareea la ţărmul Mării Mediterane. după ce regele perşilor Cyrus a distrus puterea babilonenilor (536 î. iudeii au reuşit să formeze un stat teocratic inde­ pendent. Hr.).). iudeii şi-au putut rezidi templul sub conduce­ rea lui Zorobabel şi s-au reorganizat. Prin împăr­ ţirea Imperiului lui Alexandru între urmaşii lui (diadohi). de creştini în timpul împăraţilor romani pînă la publicarea edictului de la Milan de către Constantin cel Mare. M işcarea de sub conducerea fraţilor Macabei a readus. în ianuarie 313. Ze- . 2. cultul mozaic a fost restabilit. situaţia era defavorabilă. romanii împart Pa­ lestina intre cei Irei Iii ai săi : Arhelau. d. . ceea ce explică rezi­ stenţa păgînismului.4 a. folosindu-i ca element de colonizare îii oraşele înfiinţate de el. Urmaşii acestuia se dezbină. acesta a favorizat pe iudei. Templul a fost ridicat.d. După o mare revoltă.a. •. care s-au purtat aspru cu iudeii şi au făcut încercarea deTa-i eleniza şi a le desfiinţa religia (Antioh IV Epifanius (174— 16. Generalul roman Pompei intervine în Palestina şi ia Ierusalimul (63 î. Palestina a ră­ mas în stăpînirea celor din^Sirîa (Seleucizi).• . introduce în Palestina jocuri păgîne şi slăbeşte influenţa preoliloi imi('i. Acesta rezideşte templul iudaic. La anul 30 î. d.. Irod Aţjripa. Apăsarea stăpînirii romane creşte.ITr. Nepotul lui Irod cel Marc.(750 a. Ţara e conduşi^ apoi numai de procuratori romani. alcătuit din 70 de membri şi un preşedinte.Chr.Chr) .42 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ mii vechi. romanii numesc rege al Iudeii pe idumeul irod cel Mare.U. Hr.). Irod Antipa şi Filip.). certurile dinlre partidele iudaice slăbesc naţiunea. La moartea lui Irod cel M a re . devine rege al întregii Palestine (41— 44). Iudeii au trebuii să recunoască dominaţia romană şi din acest timp plătesc un tribul romanilor. în parte însă.

S a d u c h e ii erau partid preoţesc aristocratic : oameni bogaţi. Ei duceauT) viaţă contemplativă şi se ocupau cu citirea Vechiului Testament. Ese­ nienii practicau co m u n ita tea b u n u rilor. P a rtid ele. ospeţe religioase. erau contra sclaviei. ieşită din iudei şi neiudei. Sub împăratul Nero (54— 68).PER IO A D A 1N T ÎI (P ÎN Ă LA 324) 43 loţii (sicarii) şi profeţii falşi o agită : se produc revolte şi intervenţii sîngeroase. v ia ţa v e ş n ic ă . izbucneşte războiul iudaic. indiferenţi. Aveau preoţii lor. un cult al soarelui şi al îngerilor. a jurămîntului şi a folosirii armelor. Ei ţi­ neau ca obligatorie numai Legea scrisă. pe căre-1 interpretau alegoric. ceremonioşi. dar nu şi învierea trupului. ceea ce s-a întîmplat şi cînd au judecat pe Apostoli. Erau ostili stăpînirii romane. E sen ien ii sau e s e n ii ( e s e ii) erau o sectă iudaică influenţată de idei religioase străine. ex is te n ţa în g e r ilo r şi a d e m o ­ n ilor. acomodaţi cu stăpînirea străină şi cu ideile timpului. deşi admiteau că Dumnezeu este unul. aveau un templu propriu pe Muntele Garizim şi . Fariseii erau de mai multe nuanţe şi aju nseseră formalişti. ci numai Pentateuhul lui Mioisi. Mulţi preoţi. Ei nu respectau întreaga Lege. In clasa conducătoare a poporului iudeu. iar templul distrus în anul 70. în sinedriu. Ieru­ salimul este cucerit. Respingeau sacrificiile de animale şi nu partic i p a u ja cultul de la templu. S am arin en ii erau o populaţie amestecată. T era p eu ţii erau o sectă iudaică din jurul Alexandriei (Egipt). ipocriţi. în Samaria. Ei ţineau la interpretarea clasică şi religioasă a Legii şi erau mult preocupaţi de cele religioase. în popor erau puţin influenţi. liberali. care se deosebesc între ele prin atitudinea lor politică şi reli­ gioasă. Ei trăiau mai ales pe lîngă M area Moartă şi duceau o viaţă cumpătată de asceţi. nu şi interpretarea ei oralii . în v ie r e a . erau monoteişti. cazuişti. F a r is e ii erau apărătorii Legii mozaice şi păstrători ai tradiţiilor religioase. Gradele superioare se abţineau de la căsătorie şi de la plăceri. n e­ gau p r o v id e n ţa . Organizau agape religioase cu cîntece şi dansuri. Au fost adversari ai Mîntuitorului şi creştinismului. admiteau nemurirea sufletului. cele două partide se combăteau adeseori. Unii ca Nicodim au fost totuşi favorabili Mîntuitorului şi creşti­ nismului. învăţători ai Legii (soferim) şi mai tot poporul era cu ei. se disting două partide.

Damasc. prescripţiile Legii lor. de obligaţiile nepotrivite cu. Intre samarineni şi iudei era mare ură. Misionarii creştini s-au adresat de regulă întîi iudeilor şi prozeliţilor din comunităţile iudaice. la rîndul ei. unii eretici ca : Dositei. în diaspora. apoi datorită unor interese comerciale şi privilegiilor de care se bucurau. Corint. i-a favorizat. Drept e că după aceea se producea dezbinarea dintre iudei şi creştini. deportări. Imprăştierea şi prozelitismul iudaic au avut. Dintre samarineni au ieşit sub influenţa ideilor religioase păgîne. iar stăpînirea romană. Ei au for­ mat colonii importante la Babilon. Influenţaţi de cultura greacă — au exislat iudei «elenişti». ca Adrian (117— 138) şi Septimiu Sever (193— 211) au interzis prozelitismul iudaic. Im p r ă ş tie r e a iu d a ic ă (diaspora). Unii primeau circumciziunea şi luau parte la sacrificii. observau sabatul.tsvoi sau as66[Asvoi t ov 0eov). la noua credinţă i a lui ] Irislos. nu­ meroşi păgîni. religioase ale iudei­ lor s-au modificai în parte. fiind numiţi în genere t e ­ m ă to ri d e D u m n ezeu (cpo6o6[. Alexandria. Antiohia.. Prozeliţii erau de mai multe feluri. deo­ sebirea dintre mîncărurile curate şi necurate. alţii respectau doar cele 10 porunci. le era per­ mis cultul mozaic şi respectarea sabatului. iudeii au făcut în adevăr prozelitism şi au atras la credinţa mozaică. A ceste privilegii au favorizat propaganda religioasă. numiţi p r o z e liţii d r ep tă ţii sau fiii a li a n ţ e i. Alexandru cel M are le-a acordat avantaje în oraşele înfiinţatede el. Menandru. un mare rol în răspîndirea creştinismului. dar comunitatea creştină. Simon Magul. de război. ideile. Prozelitismul iudaic a înlesnii credincioşilor celorlalte religii apropierea de creştinism. curăţirile rituale. coloni­ zări. aveau sinagogile şi justiţia lor. în diaspora. şi în interes de propagandă. prin iudaism.44 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ păstrau ideea mesianică. se organiza şi ducea viaţa ei proprie mai departe. iudeii s-au răspîndit mult în afara Palestinei. Sn contact cu lumea cealaltă. Roma. Erau scutiţi de serviciul mi­ litar. pe de alta prin înseşi privilegiile de care se bucurau. pe de o parte prin superioritatea lor religios-morală. de cultul oficial şi imperial. Unii împăraţi. odată înfiinţată. la început. aceştia devin mai puţin for- . Prin captivităţi. emigrări. ser­ vind ( < o punte de trecere de la păgînism. Iudeii formau co ­ munităţi proprii şi auţonome.

2. în general. E. J . 1933. M ün­ chen. 6-e éd. F ig u ri ele îm p ă r a ţi ro m a n i. C a r c o p i n o . II. A 1 1 h e i m. par A.. J . P rin c ip a lu l iu i A u g u s tu s. A u g u s te 63 av. B IB L IO G R A FIE 1.. P i g a n i o 1. Trad. 5 -e éd. 1963. L e s c u lt e s p a ïe n s d a n s ¡'em p ire ro m ain . Coeury. L e d e c ü n d u m o n d e a n tiq u e . Totuşi. C a r l S c h n e i d e r . misiu­ n ea acestui Mesia devenea politică. L e m o n d e g r e c o -r o m a in a u te m p s d e N o tr e S e ig n eu r. Paris. 1929. 1931. A. L e m iiieu sp iritu e l. C u m o n t. religia iudaică de după exilul Babilonului este deosebită de cea a profe­ ţilor. I d e m . L e s g ra n d s c o u r a n ts d e la p a n s é e a n tiq u e . L. Bucureşti. au pregătit calea pentru răspîndirea creştinismului mai mult decît ori care altă împrejurare din cele cunoscute în istorie.r o m a n ' e : D. 1932.. I. F e s t u g i è r e. I. K o r n e m a n . B o u n i e t. ritualistă. Paris. Din religios-morală. Bände. t. N. Paris. Paris. 1954. devenind formalistă. p. D as ir ü c h te C h risten tu m u n d d ie g r i e ­ c h i s c h e B ildu n g. Fr. stăruinţa poporului iudeu în mo­ noteism.. p. L 'em p ire r o m a in e . 1954. B erlin. J .. 1935. E x p a n sio n e t lu ttes . J . G e is t e s g e s c h ic h t e d e s a n tik e n C h risten tu m s. Paris. R i v a u d . A. Legea V e c hiului Testament. L e s e m p e r e u r s r o m a in s e t l e c h r is tia n is m e . 3 vol. I d e m . cazuistă. A ceasta a făcut ca iudeii să nu înţe­ leagă pe Iisus Hristos. 1974. Trad. L e H au t-E m p ire. L a v i e q u o tid ie n n e à R o m e à ¡'a p o g é e d e ¡'E m pire. admiţînd că şi alte popoare pot să primească Legea mozaică şi să dobîndească mîntuirea. 1960. Mesia era aşteptat nu ca un Mîntuitor al lumii. J . 1923. t.. A. T ib e r iu s . Le c a d r e t e m p o r e l.. 125— 170. nenorocirile şi umilirile în­ durate de iudei au contribuit la schimbarea ideii mesianice însăşi. Ja e g e r. — 14 ap. 1962. ci ca un erou. Paris. W . L e s r e lig io n s o r ie n t â t e s d a n s l e p a g a n is m e ro m a in . ca şi acţiunea iudaismului în lume. M aş k i n. 1959.. H is to ir e d e R o m e. L e m o n d e g r e c o -r o m a in a u te m p s d e n o tr e — S e ig n eu r. F r. Paris. F a b r e. Paris. 4-e éd. S tăpînirile străine.. Paris. dînd strictă observare lite­ rară prescripţiilor Legii. 1953. 20— 104.PER IO A D A ¡N T II (P IN A LA 324) 45 malişti şi fanatici decît iudeii din Palestina. H is to ir e r o m a in e . C. 1905— 1917. să nu-L respecte ca pe adevăratul Mesia şi să ceară osindirea Lui ca blasfemiator. J . L 'id éa l r e lig ie u x d e s G r e c s e t T E v a n g lie. F e s t u g i è r e et P. Paris. T u d o r. 1953. Paris. E. Paris. ca un eliberator naţional al p p p p ra lu X iu ^ ftjU a x o b iâ străină. A u g u s t u s şi T i b e r i u . Sam arian. III. fidelitatea lui faţă de religia primită şi păstrarea ideii mesianice. T o u t a i n . P e n t r u s t a r e a l u m i i g r e c o . B ucureşti. 2-e éd.. A.. Paris. S. L é o n H o m o . . Paris. C. A l b e r t i n i . E x a m en d e s c a u s e s d e la d ë c a d a n c e . I d e m . S tu ttg art. A. Le C h ristia n ism e n a issa n t. 1935. 1936. 1935.

P e n t r u l u m e a i u d a i c ă : M. H. A uvry. J u d e n un d C h riste n im a lte n R om . 1980. 1914 . A. franc. Paris. Paris. J.. B r i g h t . U e m en tio n p a u lin ie n n e d e s E s s é n ie n s d e Q um ran. S tr e itlic h te r a ü s d e r e r s te n V ciiolgiiiH iay. 1976. Paris. A b b é A. Paris. C h risten . L eu r c o n d itio n ju r id iq u e . Paris.. 1967. Les d is p e r s é s d 'Isr a ë l.cil. V II— X IX . L e ju d a ïs m e e t l e c h r is tia n is m e a n tiq u e d ’A n tio c h u s E p ip h a n e à C o n s ta n ­ tin. Leiden. Zé l o t e s et S ic a ir e s e t leu r m en tio n p a r p a r o n y m ie d a n s le N o u v e a u T e s ta m e n t. X IV — 595 p. N ew York. franç. Trad uit du suédois par L. Paris. H is to ir e d 'Isra ël. V . D ew ailly. N. 1958 . S i m o n . ' C. Paris.T eolo g ice». J e w is h s e c t s at th e tim e o l J é s u s . p. P a u l S t y g e r. E rom P o m p e y t o D io­ c le tia n .R o p s . F r ü c h r is tlic h e J u d e n tu m ü n d G n o s is . G abalda. E.. H e b r a e r . M an u el d e s a n tiq u ité s ro m a in e s. J . J . D a n i é 1 o u. M a u r r e. par M. 1963. Paris. Paris. C. 2 vol. 1959. L e s J u ils d a n s ¡‘E m p ire ro m a in . L e s H é b r e u x . K r ü g e r . t. Paris. 1939. 1— 2. Berlin. II. Pentru in stitu ţiile şi v iaţa pu blică a rom anilor şi g recilo r. H is to ire d e s J u ü s . La c it é a n tiq u e. I d e m . réim prim é. A h is to r y o l Is r a ë l. B a u d r i l l a r t . M. 1887— 1907. Hum bert. K o s m a i a. 1976. M essage é v a n g é liq u e et c u ltu re h e l l é n is ­ tiq u e . Philadelphie. 1962.C h r is t ia n is m e . Paris. R evised édition. Le m o n d e à la n a is s a n c e du C hrist. T h é o lo g ie du Ju d é o . 9 --1 0 .d e J é s u s . 512 p.14. 1936. 1962. B o x l e r . 1929. I d e m . 19. m o e u r s c h r é tie n n e s . :. 2 vol. 1961. U i c i o t t i. Paris. 1959. H. 1968. E s e n ie n ii şi B is e r ic a p rim a ră . par P. 1961. H is to ire d e s d o c tr in e s c h r é t ie n n e s a v a n t N ic é e . 1929. 2 vol. t. S. C. C.. nr. G r a y z e l . T h e J e ws u n d e r R o m a n R u le. vezi : A. Les S a d d u c é e n s (Études bibliques). W i f s t r a n d . ! ■ P e l c r s o n. Trad uit de l'allem and sous la d irection de G. 1966. J u s t e r. E sse n e r. W icn . în «Studii. Paris. M o m m s e n . 437 p. Paris. trad. 25-e éd. trad. Touati. tome I— V . 1925. London. F u s t e i d e C o u l a n g e s . Paris. 1 ’ . 3. I. 707— 716. X X V I (1974). I d e m . D a n i e l . Paris. ■ J. du fra n ç a is : L es s e c t e s ju iv e s a u te m p s d e J é s u s . C a u s s e .. Paris. é c o n o ­ m iq u e e t s o c i a l e . Leiden. M a r y S m a l l w o o d .-M. La v ie q u o t id ie n n e en P a le s tin e au t e m p s . 1966. N a h o n. L 'E glise a n c ie n n e et Ia c u ltu re g r e c q u e . M a r q u a r d t et P.40 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ 2. 1929. Leiden. 1966.. E s s é n ie n s . . J. P r é c is d e s in stitu tio n s p u b liq u e s d e la G r è c e et d e R o m e a n c ie n n e s . Paris.-D. M o e u rs p a ïe n n e s . T h . D a n i e l . trad. L e M o y n e. 1960.

el anun­ ţa şi judecata lui Dumnezeu.Hr. Pentru predica lui necruţătoare. cunoaştem totuşi bine ca* Capitol red actat de Pr. Io a n R ă m u rea n :J . întrebînd dacă el este Mesia. prof.o comunitate proprie. care îndemna pe iudei la vir­ tute.). Printre ei. necreştinii şi unii din adversarii creştinis­ mului recunosc în Iisu s H ristos o personalitate unică. dreptate şi pietate (Eusebiu. II. El nu tinde să form eze. a fost închis la Macherus şi decapitat. popor alergau la el.—39. El ducea viaţa de ascet şi boteza în Iordan. soldaţi. au fost la început Apostolii Andrei şi Ioan. Pe lîngă ştirile ce avem des­ pre Ioan Botezătorul în Evanghelii. fiul lui Irod cel Mare. 5). fiind numiţi . Creştinii. A ctivitatea Mintuitorului a fost precedată cu pu­ ţin de a lui Ioan Botezătorul.e i practicau un botez şi aveau rugă­ ciuni şi posturi proprii. ci să «îndrepteze calea» pentru venirea Mîntuitorului. d. Isto r ia b is e r ic e a s c ă . în aşteptarea Celui «mai mare».Hr. numindu-1 un om bun. el este amintit în scrierea istori­ cului iudeu Iosif Flaviu. Ioan Botezătorul era un profet — ultimul al Legii Vechi — şi predica pocăinţa pentru apropiata «împărăţie a cerurilor». . decît el. care vorbeşte cu laude despre el. Predica lui Ioan a făcut o puternică impresie. Ucenicii lui s-au menţinut cîteva zeci de. Ioan era convins de venirea timpului me­ sianic şi se considera vestitorul lui. care au urm at apoi Mîntuitorului. Ioan Botezătorul a fost arestat de Irod Antipa (4 î. Cu aceasta se desăvîrşea «plinirea vremii» şi se intensifica pregătirea mesianică.«creştinii lui I o a n » . Deşi materialul istoric de care dispunem este prea puţin faţă de ceea ce a fost şi a făcut Iisus Hristos. ani. Iisus Hristos. A n tich ită ţi iu d a ic e (XVIII. I. fără egal în is­ toria omenirii.IISUS HRISTOS. 5). MÎNTUITORUL LUMII* Ioan Botezătorul. Vameşi. Cu împărăţia lui Dumnezeu.

cum am arătat. El este prezentat ca gînditor. El s-a adresat iudeilor pe cale orală.) şi Tiberiu (14— 37). Deşi naşterea lui Iisus Hristos este rol m. !este Fiul lui Dumnezeu. Istorisirea evanghelică nu este o încercare de biografie. este. filosofice. . Era creştină. începînd din 526. învăţătura şi rezultatele misiunii Sale. aceasta făcîndu-se la alte discipline teologice. Rînd pe rînd. Din viaţa şi învăţătura Mîntuitorului. Pentru creştini. Istoria nu poate să înfăţişeze viaţa sa dumnezeiască în sînul Sfintei şi celei de o fiinţă Treimi.sau Hxiguus. mai tîrziu decît a fost. Luca şi Ioan.Hr. el punînd naş­ terea Mîntuilorului. Ioan. moralist. <lala oi nu so cunoaşte cu precizie.'i (Dobrogea).ii insemiml eveniment din istoria omenirii şi a mîntuirii noastre. însă Iisus Hristos este o persoană divino-umană. Asupra vieţii lui Iisus Hristos s-au scris şi se scriu continuu nenu­ mărate studii şi lucrări. de aceea învăţătura sa este orală sau predicatorială (kerygmatică).Hr. mai ales din cele patru Evanghelii. 5).u. ci o mărturie a credinţei Sfinţilor Apostoli şi a primilor creştini. pentru istoria creştinismului. vom înfăţişa aci numai datele şi laptele mai însemnate. cu rîţiva ani înaintea erei creştine stabilită de Dionisie cel Mic (f 540) în 753 a.■48 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ •racIerul. eco ­ nomice şi politice. Care s-a întrupat din fecioara Maria şi a vieţuit ca persoană istorică în timpul împăraţilor romani August (31 î. Iuda Tadeul şi Faptele Apos­ tolilor sînt singurele noastre documente. la Roma. Petru. sociale.— 14 d. prin cuvîntări şi parabole. Cronologia vieţii Mîntuitorului. Marcu. epistolele Sfîntului apostol Pavel şi epistolele lă ­ sate de Sfinţii apostoli Iacob.c. Evangheliile lăsate de Sfinţii apostoli Matei.c.u. idealist visător sau reformator religios. viata. la 753 a. calculată de Dionisie cel Mir . care formează un obiect de sludiu pentru alte discipline teologice. Iisus Hristos n-a scris nimic. greşită. filosof. originar din provincia romană Scythia Minor sau Daria Ponlir. fiecare autor interpretînd opera şi mesajul său evanghelic în funcţie de opiniile sale istorice. ci se ocupă numai de viaţa sa omenească. în timpul împăratului Augusl. Ele nu sînt nişte biografii ale lui Iisus Hristos sau rezumate ale cuvîntărilor sale. îndeosebi la Dogmatică. ci ea ur­ măreşte să transmită o învăţătură dogmatică şi morală. Iisus Hristos s-a născut în zilele procuratorului roman Ponţiu Pilat (Luca 1.

Iisus se adresează de preferinţă oamenilor simpli.P ER IO A D A IN T II (P IN Ă LA 324) 49 In realitate. 36. aluzia la vîrsta Lui — «în că nu a i c in c iz e c i d e ani».u. anul morţii lui Irod. A ceste indicaţii ne îndreptăţesc să aşezăm anul naşterii lui Iisus Hristos în 749 sau 748 a. 57) şi la zidirea templului de către Irod cel M are (Ioan 2. împreună cu Fecioara M aria şi bătrînul Iosif. Este cunoscută. isterici. printre u ce ­ nicii lui Ioan Botezătorul.u.Hr. pe lîngă iudei se aflau şi greci.— 39 d. 29). 311— 336). a urmat fuga lui Iisus Hristos în Egipt. s-a arătat la Betleem steaua magilor la Naşterea lui Hristos. celor umili şi bo l­ navi : orbi. Cînd el se întoarce şi află de arestarea şi moartea Sfîntului Ioan Botezătorul de către Irod Antipa (4 î.. i-au zis iudeii (Ioan 8. unde în­ cepe să înveţe în oraşele din jurul lacului Ghenizaret. Iisus Hristos şi-a începui. care a făcut un recensămînt ai populaţiei. cînd Iisus avea «aproape treizeci de ani »(Luca 3. 19— 20). de asemenea. numit şi M area Galileci sau Marea Tiberiadei şi în ţinutul numit D e c a p o lis = ţinutul celor zece cetăţi. în acest timp. care precede cu puţin pe a Mîntuitorului.. 4 — Istoria bisericească . Mai tîrziu. a spus : «Iată m ielu l lui D u m n ezeu C el c e r id ic ă p ă ca tu l lum ii» (Ioan 1. deci cu 4 sau 5 ani mai înainte de 753 a.c. Iisus Hristos s-a născut cu un an sau doi înainte de 750 a.c. în Evanghelii se găsesc cîteva date şi indicaţii de timp referitoare la anul naşterii şi vîrstei lui Iisus Hristos. leproşi.u. ¡fiind proconsul al Siriei şi Palestinei Quirinus. Ea a avut loc în timpul împăraiului August. precum şi vameşilor.(14— 37). 23). în anul al X V -le a al domniei împăratului Tiberiu . slăv iţi-L ! Ilr is îo s din ceru ri. unde..c. moartea lui Irod în 750 a. fiind limp de pace. în lîm p in aţi-L » (P.G. apoi începutul activităţii publice a Sfîntului Ioan Botezătorul. paralitici. misiunea la vîrsta de treizeci de ani pe malurile Iordanului. iar din 379 şi la Constantinopol. se retrage în Galileea. apoi şi în Răsărit. Iisus se retrage în pustie. îndrăciţi. nu departe de aşezările esenienilor. Primii săi discipoli au fost discipolii Sfîntului Ioan Botezătorul (ca Ioan şi Andrei).u. Cînd Sfîntul Ioan Botezătorul a văzut pe Iisus venind către el.. cum a stabilit-o Dionisie cel Mic. sărbătorită mai întîi la Roma.c.u. tradiţia creştină a fixat naşterea Mîntuitorului la 25 decembrie în fie­ care an. El şi-a ales doi­ sprezece Apostoli şi învăţa în sinagogile iudeilor în zilele Sabatului.). deci în 749 sau mai corect în 748 a. uciderea pruncilor.. cînd Sfîntul Grigorie de Nazianz a ţinut celebra sa predică festivă : «H ristos s e n a şte.Hr. în jurul anului 377 Ia Antiohia.c.

pe drumuri.|îc'.). calculele cele mai lume sînt de acord pentru anii 30 sau 33 cînd paştile iudaice au cir/.50 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ cărturarilor şi fariseilor. | rîliva ani (I fi ! după moarlea Mîntuitorului). anume 35— 36 de ani. X IX . (25. a serbat cu Sfinţii Apostoli Cina cea de taină. EI a petrecut Pasha anului 781— 82 (Ioan 5.. ceea ce arată că activitatea sa a durat peste trei ani. judecat şi răs­ tignit vineri dimineaţa. a fost apoi prins. sau 30 al erei dionisiace. cil se (’iede în mod obişnuit. 2) şi Lev. alţii chiar mai tîrziu (36). iii I>()l('/. iar data morţii în anul 30 d. După studii mai noi.c. unii autori noi o pun în anul 28. alţii în 30. au crezul că activitatea pu­ blică a Mîntuitorului a fost doar de un an. 32 sau 33 al erei creştine. 10). în anul 27 al erei dionisiace. 1) şi a anului 782— 83 (Ioân 6. în ajunul paştilor iudaice. (783 a. E de remarcat că evangheliştii nu dau date islorice precise.c.u.u.c. Nici anul morţii Mîntuitorului nu este acelaşi pentru toţi.). avînd circa 30 de ani (Luca 3. De asemenea. pe ţărmurile lacului Tiberiada. 4). desigur cu probabilitate.Hr. 23). .un loc din profetul Isaia (61. în sinagogi. martiriul Simţului Şlelan şi convertirea lui Saul (Sfîntul apostol Pa vel). unii eretici.ni stabilirea datei morţii Mîntuitorului pot fi luate în consideî't. alţii 29.itorul (poale cu doi ani înainte de moartea lui Hristos). Acea sin ipoteză a fost re­ luată de unii istorici bisericeşti în sec. După dalele de mai sus. După Sfîntul Luca (4. 18— 19) : «M-a Irim is s ă v e s t e s c an u l m ilei lui D um n ezeu ». iar înaintea. Mîntuitorul s-a botezat în Iordan la 6 ianuarie 780 a.n| simbăla..u. care vorbeşte de trei Paşte. în pustie. Unii scri­ itori creştini socotesc a fi anul 28. alţii în 33. într-o vineri. IVnl. ca alogii şi gnosticii.. şi alte date creştine însemnate ca : moar­ tea lui Io. care vorbesc de un singur Paşte şi Evanghelistul Ioan.Paştelui din anul 783. Ţinînd seama de faplul că Mîntuitorul a muri! pe Cruce. Marcu şi Luca.c. Matei. 14 nisan (7 aprilie). rezultă că Iisus Hristos a trăit mai mult de 33 de ani. Părerea cea mai întemeiată şi admisă de cei mai mulţi este dala de 7 aprilie. Durata activităţii publice a Mîntuilorului nu este nici ea mai si­ gur cunoscută din cauza deosebirii dintre Evangheliştii sinoptici.u. A ctiv ita ­ tea publică a Mîntuitorului variază — după unii istorici şi cercetători — între 1 şi 3 ani. anul 30 (783 a. care aminteşte. socotind data naşterii în 749 748 a. ci menţionează doar fapte nedatate din xâaţa Mîntu¡torului.

Din copilăria lui Iisus Hristos. . Ipotezele unor cercetători raţionalişti. după conducătorii iudeilor. după care Iisus a învăţat la preoţii din Egipt sau în alte ţări (India). afirmau ei. 1 7 . Iudeea. 12) şi s-a declarat pe sine Fiu al lu i D um ­ n ezeu . învierea. Intr-adevăr. ci p en tru h u lă şi pen tru c ă Tu. T e ia c i p e T in e D um ­ n ezeu » (Ioan 10.. 42— 51). condamnarea. intrarea triumfală în Ierusalim. în afară de faptul istoric al naşterii Lui la Bethleem. cînd El s-a rătăcit de părinţii săi în templul din Ierusalim (Luca 2. dacă se va fi născut înainte de 748 î. Răstignirea. şi Ierusalim. Iisus Hristos a desfăşurat o a c ­ tivitate extraordinară. ideile pe care El le-a predicat. 48). 33).Din activitatea mesianică a Iui Iisus Hristos. pe de o parte a făcut o foarte puternică impresie asupra poporului. In cele din urmă. Vina lui Iisus Hristos este. Moartea. după opi­ nia marelui arhiereu Caiafa. cu prilejul unui recensământ. Astfel s-a ajuns la con­ damnarea iui Iisus Hristos la moarte prin răstignire pe cruce. . profet şi făcător de minuni. ca învăţător. Mîntuitorul a declarat : «Eu şi T atăl una sin tem » (Ioan 10. nu se cunoaşte decît episodul de la 12 ani.Hr. Marcu 1. în timpul proconsu­ lului Quirinus. om iiin d. şi înălţarea Lui. « e ste m ai d e fo lo s s ă m o a r ă un om pen tru p o p o r d e c ît s ă p iară tot n e a m u l» (Ioan 11. sub Împăratul August.Hr. în afară de fuga Lui în Egipt şi de întoarcerea în Galileea.d.PER IO A D A ÎN T lI (P IN A LA 324) 51 sau ceva mai mult. Evenimentele mai însemnate din viaţa Mîntuitorului. Iată cuvintele lor : «Pentru lu cru bun nu aru n căm cu p ie tr e a su ­ p ra Ta. 50). De aceea. judecarea. propovăduirea însoţită de minuni în Galijeea. ch e­ marea Apostolilor (Matei 10). 42). care. Iudeii se temeau foarte mult de romani să nu le nimicească ţara şi neamul : «De-1 v o m lă s a a şa . . 13. prinderea. In cei vreo trei ani dţ^nnsiune publică.) şi judecat de marele preot Caiafa şi de sinedriul iudeilor. 19. sînt simple închipuiri fără nici un temei istoric. pe de alta a stîrniţ ura conducătorilor iudei. Unii scri­ itori creştini vechi (Sfîntul Irineu al Lugdunului = Lyon) şi unii teologi noi cred că Mîntuitorul a trăit pe pămînt chiar 40 de ani. 30) şi «De Ia D um n ezeu am ie ş it şi am v e n it» (Ioan 8. Iisus Hristos a fost arestat din ordinul procurato­ rului Ponţiu Pilat (26— 36 d. Evangheliile au reţi­ n u t: botezul Lui de către ¡Ioan (Matei 3. toţi v o r c r e d e în El şi v o r v en i ro m a n ii şi n e v o r lu a lo c u l şi n eam u l» (Ioan 11. religioasă şi politică. El este acuzat că s-a făcut pe sine « r e g e le iu d e i­ lor» (Ioan 18. 33— 3 7 . 9— 11).

Evanghelia. 46). învăţătura Lui este destinată iul regii lumi. ea fiind de origine dumnezeiască. restructurarea firii umane. a spus El (Ioan 8. de virtute morală şi fericire sufletească. Acest universalism religios. A ceastă împărăţie este înţeleasă ca o nouă ordine morală. nu social sau politic. 5). parabole şi ima­ gini de o simplitate. care înseamnă eliberarea lui de păcate. Prin doctrina Sa. a avut o viaţă morală de o curăţie şi înălţime sufletească unică şi incomparabilă. reînnoirea. 4. Mîntuitorul urmăreşte mîntuirea omului. 57 . «C in e d in tre v o i m ă v ă d e ş t e d e păcat». bun suprem apărut cu El şi realizat în lume prin îndeplinirea poruncilor lui Dumnezeu. sfinţirea şi îndumnezeirea omului. 7 . obişnuiţi cu propriile lor religii. dar «a plin ii L eg ea » (Matei 5. adusă lumii. aşa rum l-a vestit Mîntuitorul era o nouă con­ cepţii* r<i şi lo. se schimbă sufleteşte* şi trăiesc o viaţă religios-morală nouă şi curată. «Si s c v a p r o p o v ă d u i E v a n g h e lia a c e a s t a a îm p ă ră ţiei în luată lu m ea sp r e m ărtu rie la to a te n eam u rile» (Matei 24. Deşi Iisus Hristos predica iudeilor. în îm p ă ră ţia ceru rilor. a mărturisit dumnezeirea Sa şi a ară­ tat misiunea Lui mesianică în faţa Apostolilor şi a oamenilor. ascultă şi (in preceptele Lui. învăţătura Lui n-a fost depăşită şi nu poate fi depăşită de nici una dintre religiile naturale ale lumii sau de vreun alt sistem de gîndire filosofic sau religios.il«' marile adevăruri predicate de El. 22). iar Sfîn­ tul Apostol Petru mărturiseşte : «Ei n -a s ă v îrş it n ici un p ă c a t. 14). învăţătura Mîntuitorului a fost înţeleasă cu greutate de unii şi de alţii. 10. 2 . 15). adîncime. 17). vor intra toţi cei ce cred în El şi în misiunea Lui dumnezeiască. îşi începe El misiunea sa mîntuitoare. a fost un mesaj religios şi moral.IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ învăţătura. Ideea centrală a propovăduirii Mîntuitorului este « îm p ă ră ţia lui D um nezeu» sau « îm p ărăţia ceru rilo r» . Prin îndemnul : «P o c ă iţi-v ă c ă s-a a p r o p ia t îm p ă r ă ţia c e r u r ilo r » (Matei 3. sinceritate. n ici s -a a i la t v ic le ş u g în gu ra L ui» (I Petru 2. Marcu 1. mergînd mult mai departe de . frumuseţe şi înţelepciune supraomenească. Mi uluitorul a pornii de la ideile religios-morale ale Vechiului T es­ tament. Cu tot sincretismul religios Şi prozelitismul iudaic. Mîntuitorul a dat învăţături sublime în cuvinte. ca stare de credinţă. se renasc «din a p ă şi din D uh» (Ioan 3. propovăduită de Iisus Hristos. cu auto­ ritatea şi puterea lui Dumnezeu. adică vestea cea bună. Iisus Hristos a vorbit şi a lucrat în numele.

A ltă­ dată a a d ă u g a t: «C ine M ă v e d e p e M in e v e d e p e C el c e M -a trim is p e M ine» (Ioan 12.. Raportul dintre Dumnezeu şi oameni. prin credinţă în Iisus Hristos şi prin revărsarea harului Sfîntuluj Duh la desăvîrşire. «El e s t e ch ip u l D u m n ezeu lu i celu i . 38). Dar. ideea de Dumnezeu este mult adîncită şi atinge în învăţătura lui Iisus Hristos «cea mai înaltă treaptă a theismului». După Sfînlul apostol Pavel. lot. a mărturisit Mântuitorul despre Sine. iar oamenii de pe toată faţa pămîntului sînt fiii Săi şi fraţi între ei. 7). El esle Tatăl ceresc al tuturor oamenilor. ca şi raportul dintre oameni este radical schimbat prin preceptele Evangheliei. C u vîn tu l şi S lîn tu l D uh şi a c c ş ti trei una sînt». In noua religie. născut mai înainte de toţi vecii din Tatăl. 10). sfinţenie şi îndumnezeire. Cu alte cuvinte. prin Domnul Iisus Hristos. 3). 15). « T oate c ît e a rc T alăl a le M e le sînt» (Ioan 16. inefabil şi infinit este esenţială. desăvîrşit în fiinţa. curăţia. mărturiseşte Sfîntul Apostol Ioan (I Ioan 4. «Eu şi T atăl una sîn tem » (Ioan 10. c ă T atăl e s t e în M in e şi Eu sîn t în T atăl ?» (Ioan 10. Prin Fiul Său. Iisus Hristos se găseşte faţă de Dumnezeu-Tatăl într-un raport deo­ sebit şi unic. «C ăci trei sîn t c a r e m ă rtu rise sc în c e r : T atăl. 9). 38 . «Şi to a te a le M e le sîn t a le T a le şi a le T ale sîn t a le M e le » (Ioan 16. care a îmbrăcat chip de om. Ei nu sînt trei Dumnezeu. Există un singur Dumnezeu ade­ vărat în trei ipostasuri sau persoane : Tatăl. Prin m o n o teism u l şi spiritualitatea lui Dumnezeu. sfîntă. aşa Dumnezeu-Tatăl este prezent în întruparea Fiului. Iisus Hristos a afirmat totdeauna dumnezeirea Sa şi legătura Lui intimă cu Dumnezeu-Tatăl ca Fiu al Său. atotputernic. de filiaţie directă propriu-zisă : El este Fiul lui Dumnezeu în înţeles real metafizic. «Nu ştiţi. deofiinţă şi nedespărţită Treime. le-a spus El Sfinţilor Apostoli. El a înnoit şi a înnobilat conţinutul noţiunilor religios-morale vechi şi contemporane şi a creat o nouă religie şi morală. Fiul şi Duhul Sfînt. 14. care formează una. ci trei ipostasuri sau persoane a le u n ei sin g u re D u m n ezeiri. deşi a îmbrăcat chip omenesc. 1. sfinţenia şi bunătatea Sa. Dumnezeu-Tatăl s-a făcut cunoscut oamenilor. iar prin jertfa Sa pe cruce a adus mîntuirea lor. 10). după cum Fiul lui Dumnezeu este prezent în «sinul T atălui».P ER IO A D A IN T 1I (P IN A LA 324) 53 ea. meniţi să ajungă. n e ­ văzut. Dumnezeu este spirit personal. Iisus Hristos este « stră lu cirea s la v e i şi c h ip u l fiin ţei lui D u m n ezeu » (Evr. ideea existenţei unui singur D u m n ezeu spiritual. 45) şi «Cei ce M -a văzu t p e M in e a v ăz u t p e T atăl» (Ioan 4..

21 . 2 . Iisus Hristos a adus în lume o concepţie nouă d e s p r e om .. spune sfîntul Apostol Pavel. 32— 34 . stă în slrînsă legătură cu concepţia despre Dumnezeu. Ioan 15. 33— 3 4 . 2 6 . minunile şi proorociile Sale. Ioan 13. 6).. Minunea cea mai mare. 49 . Luca 22. 22). După doctrina creştină.» «Dar acu m H ristos a în v ia t din m orţi. De asemenea. . trădarea lui Iuda (Matei 26. imaterială. 44 . «C ă ci d a c ă H ristos n -a în v ia t.. simplă. dărîmarea Ierusalimului (Matei 24. antropologia. 2 . Sufletul omului este o substanţă fină. 38). 18— 20 . vom ii asemenea Lui. 1. 17. ci mai ales prin faptele. 1. 21— 26). propriile Sale profeţii confirmă d iv in ita te a Sa. dar capabil să se ridice prin virliile şi barul divin la asemănarea cu Dumnezeu. 15. 1 5. M arcu 14. în teologia creştină este implicată şi a n tr o p o lo g ia .. Ioan 13. 2.. spune Sfîntul Apostol Ioan. Fapte 1. Cor. 21. 31— 3 4 . fiin d c ă îl v o m v e d e a p recu m este» . c a r e v a fi n im icit e s t e m o a rtea » (I Cor. Iisus Hristos şi-a afirmat Dumnezeirea Sa nu numai prin cuvintele şi învăţătura Sa.(. Antropologia creştină este cu totul diferită de antro­ pologia religiilor naturale. piatra de temelie a predicăm creştine şi garanţia învierii tuturor oamenilor. 26). omul fiind format din trup nialorial şi suf 1(4 spirilual. ca împlinire şi desăvîrşire a întregii creaţii. 4 . a treia persoană a Sfintei Treimi. 2. ­ 20.. 22— 23 . 1 3 . Marcu 13. în fiinţa omului se unesc în chip mi­ nimal lumea nuilerială şi lumea spirituală. 29— 3 0 . moartea şi învierea Sa (Matei 16.Y/c/ şlim c ă atu n ci cîn d s e v a a ră ta Iisu s. concepţia despre om. 21 .. 14 . distinctă de fiinţa lui Dumnezeu. Pogorîrea Sfîntului Duh asupra Sfinţilor Apostoli (Luca 24. 4. z a d a rn ic ă e s te p r o p o v ă d u ir e a n oastră . renegarea lui Petru (Matei 26. Prin Sfîntul Duh. 21 . z a d a rn ic ă şi c r e ­ d in ţa v oa stră. 8). care a confirmat că este Fiul lui Dumnezeu este în v ie r e a s a din m orţi. 27). 20. Iisus a proorocit patimile. fiin d în cep u tu ră (a învierii) c e lo r adorm iţi» . Marcu 14. înălţîndu-se pînă la sfinţire şi nulumno'/oire spre a trăi în veşnicie cu Dumnezu. Filip. în Iisus Hristos «lo c u ie ş te tru p eşte to a tă p lin ă ta te a D u m n ezeh ii» (Col. Luca 22.54 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ n ev ăzu t» (Col. Luca 9. Doctrina creştină învaţă că omul a fost creat de Dumnezmi «după ch ip u l şi a s e m ă n a r e a sa» (Fac. 9). ise revarsă continuu asupra celor ce cred în Iisus Hristos harul lui Dumnezeu cel înnoitor şi sfinţitor. 6).«V răjm aşu l c e l din urm ă. Luca 19. 18— 20 . Chipul lui Dumnezeu din fiinţa omului orientează omul spre îndumnezeire. Marcu 10. 16.

A c e a s ta e s t e m a r ea şi c e a d in tîi p oru n că. c ă c i îi în v ă ţa p e e i c a C el C a re a re p u tere. «Şi era u u im iţi d e în v ă ­ ţătu ra Lui. 4). c a o r ic in e c r e d e în El s ă nu p iară. După mărturia Sfîntului Apostol Ioan. idee şi pildă dumnezeiască a vieţii creştine. 7— 8 şi 19). cu tot su fletu l tău şi cu tot cu g etu l tău. ci a dat şi pilda dumnezeiască a unei vieţi de iubire. «N oi iu bim p e D u m n ezeu . M atei 16. 3 6 . religia şi cultul au fost moralizate. 16).P E R IO A D A IN T lI (P IN A LA 324) 55 (I Ioan 3. Iisus Hristos a adus nu numai ideea de iubire a aproapelui nostru. Cel în treime adorat. Ia r a d o u a . fiin d c ă El n e -a iubit c e l dintîi» (I Ioan 4. De asemenea. Iisus Hristos ne învaţă şi porunceşte : «Să iu b e ş ti p e D om n ul D um ­ n e z e u l tău. ia r nu în fe lu l că rtu rarilo r» (Marcu 1. c ă c i D um n ezeu e s t e iu b ire» . Iubirea este cea mai mare poruncă dată de Iisus Hristos şi cea mai m are realizare a vieţii morale creştine : iubirea lui Dumnezeu ca Tată al tuturor oamenilor şi iubirea de oameni ca fii ai lui Dumnezeu şi fraţi ai noştri. Principiul şi temeiul raporturilor dintre oameni este iu b ir e a . cu to ată in im a ta.. spiritua­ lizate şi valorificate în gradul cel mai înalt. B ă iu b e ş ti p e a p r o a p e le tău c a p e tin e în su ţi» (Matei 22. Cu această învăţătură. în cît p e F iu l Său C el U nu l-N ăscu t L -a d at. prin care fiecare trebuie să năzuiască spre desăvîrşirea dum- . mîntuirea lui este datoria şi fericirea cea mai mare. « d ra g o s tea e s t e d e la D um ­ n ezeu . bunătate şi curăţie sufletească. In m o r a lă . v o r stră lu ci c a s o a r e le in îm ­ p ă r ă ţia T atălu i lor» (Matei 13. Evanghelia ne descoperă şi pe semenul nostru. 43). 22). Siîntul Apostol Petru spune că cei drepţi se fac «p ărtaşi firii d u m n ez e ie şti — (0eia? xotvovoi csuaeioc) (II Petru 1. de a cărui mintuire sîntem cu toţii responsabili. c i s ă a ib ă v iaţă v e ş n ic ă » (Ioan 3. Evanghelia lui Iisus Hristos aduce o înnoire şi un pro­ gres tot atît de mare. d a c ă -ş i p ie r d e s u fletu l sau ?» (Marcu 8. Luca 10. căci El este fratele nostru. 37— 39 . 27)..i f o lo s e ş t e om u lu i s ă c îş tig e lu m ea în tr e a g ă .• Marcu 12. la f e l c a a c ea sta . 25). « C ăci D u m n ezeu a ş a a iu b it lu m ea . 2). care s e v a realiza prin viziunea 'beatifică a lui Dumnezeu şi trăirea în eternitate cu El. «A tu n ci c e i d repţi. 29— 31 . Luca 9. pe care a pus un preţ nou şi infinit. Iisus Hristos. 2 6 . Aşa cum sufletul este cel mai mare bun al nostru. « că ci c e . Aşa cum ne-a descoperit pe Dumnezeu. ne încredinţează Sfîntul Apostol Matei. ne-a descoperit nouă înşine valoarea sufletului nostru.

voind să se proclame rege al iudeilor (Ioan 19. i ii vutcile de El. Prin învăţătura Sa. noi. El a uimit. «în a c e a s ta e s te d r a g o s te a . adică tocmai ceea ce doreau ei. a convins. în general. Partidele iudaice I-au birul o opo/. în cea mai mare parte însă. necunoscute pînă atunci. L-a ascultat şi L-a urmat cu dragoste. spune Siîntul evanghelist lo. cu excepţia cîtorva. In sinedriu. Ucenicii Lui înşişi L-au înţeles treptat şi cu oarecare greutate. Deşi Iisus Hristos a fost ucis în chip infamanl. demascaţi şi biciuiţi de cuvîntul Lui..i ipocrizia lor : saduebeii pentru că nu credeau în înviere şi în 1ici1 u i i re. Poporul. 10— 11). de nici o filosofie. con- . şi pentru că socoteau mesianismul î periculos ilin punrl do vedere politic. 30).. prin viaţa şi faptele Sale minunate. L-au socotit înşelător.in. de nici o cultură. Iisus Hristos a fost în lume.IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ nozeiască însăşi. ca răzvrătitor contra împăratului de la Roma. Prin concepţia Lui spiritualista. nu fiin d c ă n oi am iu bit p e D um n ezeu . agitator. a dezamăgit şi a scandalizat pe de alta. ca hulitor (Marcu 14. prin curăţirea şi intensificarea sen­ timentului religios şi moral. (¡4).iţie pătimaşe : fariseii pentru că El combătuse formalismul gol . a surprins. prin accentuarea nemuririi sufletului şi a răs­ punderii lui înaintea lui Dumnezeu. Iisus Hristos a ridicat considerabil sensul şi valoarea religiei şi a lărgit orizontul ei într-un mod cu totul deosebit. 12). 34). ipocrizia şi formalismul lor religios-moral. de nici o religie. prin răstignire. Conducătorii iudei. învăţătura şi trăirea religios-morală propovăduite de El. marele preot (arhie­ reul). Iisus Hristos a unit strîns credinţa şi fapta. a al ras. nu s-au opus. care era moarte ruşinoasă dc sclavi. j sul lotului. orbiţi de orgoliul. dar nu ceea ce gîndea şi voia Iisus Hristos. (Mie era saduebeii. a cucerit pe de 0 parce .. c i fiin d c ă El n c -a iu bit p e noi. după cum spune Evanghelistul Luca «un semn de con­ trazicere» (Luca 2. L-au acuzat în mod fals şi L-au tîrît la judecata procuratorului roman Ponţiu Pilat ca «răufăcător» (Ioan 18. 8. a declarat uciderea lui Iisus ca o necesitate politică. religia şi morala. declarînd că «niciodată n-a vo r­ bit un om ca Acesta» (Ioan 7. iar n o i d a to r i sîn tem s ă n e iu bim unul p e altul» (I Ioan 4. slăpîniţi de o con­ cepţie mesianică denaturată. blasfemafor.. Mîntuitorul este învăţătorul şi modelul vinei vieţi morale. Astfel. superioare. cu încredere şi cu respect. prin concepţia despre Dumnezeu şi creatura Sa. 46). iar fariseii. căruia s-a adresat de preferinţă.

a lui Nicodim. d. I. Ştirile acestea sînt puţine. a cărui moarte a adus ruina poporului iudeu. amîndouă adresate Senatului roman. în limba siriană. Deşi Evangheliile nu s-au scris cu interesul şi scopul de a face o biografie completă şi datată riguros. Persoana lui Abgar V al Edesei este istorică. ele sînt pentru noi un document sufletesc de o valoare incontestabilă. oferindu-I în schimb ospi­ talitatea în cetatea Edesei. al III-Iea. sînt în mod cert apocrife. îl chema prin scrisoarea sa pe Iisus ca să-l vindece de o boală grea. Ştiri din surse necreştine despre Iisus Hristos. un pretins prieten al lui Pilat.ITr. 1. dar acestea sînt mai tîrziu şi tendenţioase. c ă tr e iiu l său S e ­ rap ion . S c r is o a r e a unui r e g e (toparh) al E d esei.Hr. a copilăriei lui Iisus. . Un număr de scrieri apocrife. constituind cea mai mare înnoire spirituală de pînă atunci. 13.d. în care vorbeşte despre «înţeleptul rege» al iudeilor. la toate popoarele creştine. completează sau contrafac scrierile canonice ale Noului Testament. între acestea sînt Evangheliile zise apocrife : a lui Iacob cel Tînăr. după care s-a orientat. au prins rădăcini şi au rămas. a naşterii Măriei. scrisă între anii 70— 170 este îndoielnică. 2. A cta P ilati vorbesc în chip batjocoritor despre condamnarea. Ni s-a păstrat o E p isto lă a unui sirian .) c ă tre Iisu s H ristos şi R ăspu nsu l M în tu itoru lu i c ă t i e A b g ar. 6— 10).— 7. reproducînd chipul presupus real al Mîntuitorului Hristos. suferinţele. M oartea şi învierea lui Hristos. organizate în Biserică. Regele Edesei Abgar. iar el continuă să trăiască prin Legea pe care a dat-o. care imită. Autenticitatea acestei epistole. Documentul numit A c ta P liaţi şi E p isto la lui L en iu lu s. . 13— 50 d. E p istola lui L en iu lu s face o descriere frumoasă a chipului lui Iisus Hristos. cunoscute din sec. a lui Toma israelitul. cunoscute din tradiţia creştină. dar corespondenţa lui cu Iisus Hristos trebuie socotită apocrifă. conţin poate unele elemente istorice.PERIO A D A IN T II (P lN Ă LA 324) 5? linuate de Apostolii Săi. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . A b g a r V U kam a (Cel N e­ gru 4 î. Iisus îi răspunde că nu poate să meargă la Edesa. dar că-i va trimite pe unul dintre ucenicii Săi. M a ia .Hr. în frunte cu scrierile Noului Testament. deşi s-au găsit apărători ai autenticităţii ei (Epistolele sînt păstrate de istoricul Eusebiu. Izvoarele istorice ale vieţii lui Iisus sînt scrierile vechi creştine. pictorii. pentru că redau într-o relatare simplă şi veridică cuvintele şi faptele iui Iisus Hristos şi constituie o mărturie a impresiei extraordinare pe care a lăsat-o El.

c a ­ l o m n i i l e i u d a i c e a u trecut în cartea « Ş eier to ld o t Icşu» = Cartea originii l ui l i s u s . care a fost introdusă apoi în textul lui Iosif Flaviu de un copist. I). deoarece o asemenea măr­ turisire din partea lui Iosif Flaviu. este E p isto la lui B en an . este probabilă. un pretins medic egiptean. între ei Adolf Harnack. mai recent.Hr. . Cuvintele de mai sus. n-au scris despre lisus Hris­ tos. explicînd-o prin gustul lui Iosif Flaviu pentru sincretism şi prin inconsecvenţa lui. iudeilor nu le convenea să vorbească despre lisus Hristos ca despre un adevărat Mesia. 21— 24). adică aşteptau să vadă în M esia un eli­ berator. pentru că voiau sa placă romanilor. un erou. T ăcerea scriitorilor iudei despre lisus Hristos este explicabilă. F ilo n şi Ju stu s d e T ib er ia d a (sec.a. faţă de rondam. Ei aveau despre Mesia alte idei. despre uci­ derea lui Iacob. Pe de altă parte. M ărtu rii iu d a ic e. în realitate. pe care ar fi scris-o pe la anul 83 d. 7— 8). 3. care nu era creştin. se socotesc interpolate în textul Iui Iosif Flaviu. la Eusebiu (Isto ria b is e r ic e a s c ă . s-a constatat ulterior că aceasta e r a un p a m f l e l din Evul mediu.55 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ 3. -Autenticitatea acestor cuvinte este contestată. se află şi cuvintele : «6 XpiaxoS ouxoi r¡y» = «Acesta este Hristos». Acţiunile cu caracter mesianic îi făceau pe iudei. tăcerea iudeilor la adresa lui s-a schimbat? ei au început să răspîndească ştiri calom­ n i o a s e c u p r i v i r e l a originea şi viaţa Lui. II) spune că a cunoscut pe un discipol. «frate al lui lisus Hristos» (Eusebiu. suspecţi şi urîţi. Scriitorul iudeu Iosif Flaviu (37/38— 100/105) aminteşte în lucrarea sa A n tic h ită ţile iu d a ic e (XX. II. 4. 9. înainte de Eusebiu. De lisus llrislos Un lals îndrăzneţ. Se ştie că romanilor le displăceau speranţele mesia­ nice ale poporului iudeu. 3) vorbeşte despre lisus ca învăţător al adevărului şi făcător de minuni. 1). la jumătatea secolului al II-lea. nefiind cunoscute lui Origen (f 254). Is to r ia b is e r ic c a s c ă . Ele pot fi o însemnare făcută pe marginea textului de un creştin : «Acesta era Hristos». 23. Porfiriu ş. Unii istorici. în text. Mai tîrziu. Rabinul E lie z er b e n F lyrcan (sec. 11. A ceste ştiri au fost apoi împ r u m u l d l e d e un i i s c r i i t o r i pagini ca Cels. Iacob al lui lisus Nazarineanul. I. aşa cum ni s-a păstrat pînă azi. c a r e s a dă ca foarte veche. înclină totuşi să admită auten­ ticitatea ei. iar în alt loc (XVIII.

1910). creş­ tinismul. într-o carte specială îndreptată contra creştinilor — Aoţo? áXv¡9v¡? (Cuvînt adevărat). 2). tăcerea sau rezerva lor. care pătrunseseră în Pantheonul roman. . Dacă scriitorii păgîni nu vorbesc mai mult şi mai bine despre Hristos. Cels.PER IO A D A 1N T ¡I (P ÎN Ă LA 324) 59 ea e plăsmuită chiar de pretinsul ei descoperitor (Ernst Edler von cler Plani tz. Suetoniu vorbeşte despre torturarea creştinilor sub împăratul Nero (V ita N er o n is 16. în S c r is o a r e a s a c ă tre îm p ăratu l T raian . Ei vedeau în creştinism o sectă iudaică dispreţuită sau o superstiţie orien­ tală. în a lt loc din istoria sa. este explicabilă. im p u ls o r e C h r es to c o n tin u e tu m ul­ tu an tes. 5. Văzut de la Roma. nu putea atrage atenţia romanilor în chip deosebii. S criitorii rom an i care amintesc despre Iisus Hristos sau despre creştinismul începător sînt : proconsulul Bitiniei. insultă şi acuză pe creştini. vorbesc despre creştini mai mult. fără îndo­ ială. cel puţin la apariţia sa.Hr. o apariţie periferică. Datorită edictului împăratului Claudiu. aminteşte suferinţele îndurate de creştini în timpul persecuţiei lui Nero din anul 64 (A n n a les X V . vorbeşte despre adunarea creşti­ nilor pentru cult într-o anumită zi — sta to d ie —■ (Duminica) şi despre adorarea lui Hristos ca Dumnezeu (c a rm en C h risto q u a si D eo d ic e re ). Hristos. iar în Iisus Hristos un amăgitor.000 de iudei. ca şi a iudeilor. pe care Apostolul Pavel i-a întîlnit la Corint în 52 (Fapte 18. Pliniu cel Tînăr. alţii nu. cînd a izbucnit incendiul Romei. un instigator demagog. R om a expu lit» (V ita C lau d ii 25. puţin însem­ nată. au trebuit să plece din Roma familia de iudei Aquila şi Priscilla. 2). II). Pliniu c e l T inăr.Hr. istoricii T acit (55— 120 d. C h restu s este. în mulţimea de culte. 44). Se aflau atunci în Roma circa 10. 97). Menţiuni despre creştini se mai găsesc la medicul G a llen u s şi la retorul F ron ton . în anul 64. 4). unii care credeau în Hristos. X. creştinismul era o religie dispreţuită. Istoricul S u eton iu (Ţ 141).) şi S u eton iu (69— 141 d. Scriitorii L u cian d e S a m o sa ta şi C els (sec.). condam­ nat la moartea pe cruce de autoritatea romană. din anul 111— 112. vorbeşte despre expulzarea iudeilor din Roma în anul 49 de_ către împăratul Claudiu (41— 54^ care se agitau clin cauza lui Hristos —■ « Ju d a e o s . Istoricul T acit (| 120). într-o S c r is o a r e c ă tre îm p ăratu l T raían (ep.

t.R o p s . Elrdm ans Publ. B o r n k a m m.und L e id e n g e h eiin n is. De P eyer. 9. A c o n tin u ig q u e s tio n . L e b e n und T o d d e s J e s u s v o n N a z a r eth . 1968. Torino. in isln s. 1964. gen. J é s u s d e N a z a r e th v u p a r l e s tém o in s d e sa v ie . trad. D ietelm eier. D ien </ C és a r . Trad. J . H. L e D ieu d e s p r e m ie r s c h r é tie n s . Trad. li r o v e r. W. M. B u l t m a n n . London. “ R. t. IÎ. 2-e éd. 19(ia. 1972. mai noi : H. New Y ork. Paris. 1965. I. 1968. Trad. I X V ( I !):>'(). A. 1968. 1973. G r a n t. J é s u s . P. J . R o b b e . 1956. R. Paris. 1973. R. 6-c A uflage.1. R o b i n s o n. 7 m l’in g e n a ch d e m h is to r is c h e n J e s u s . 1961. D ie G e s c h ic h t e J e s u C h risti. 1962. C a r m i c h a e l . 1961. en sta n d . 19)8. Berlin. C o n z e l m a n t i . 1977. din Ib. par F. Le p r o b lè m e h is to r iq u e d e J é s u s C h rist. /. ii eli. E. 1961.ye d e s L e b e n s Je s u ).. 1981. A. L e n z m a n n .*. J e r e m i a s . F. T h e h is t o r ic a l J e s u s . E. 1957. M. p. Stuttgart. . A nex-H eim brod. Darm stadt. Paris. J . Les E v a n g ile s e t l ’h is t o ir e d e J e s u s . J . J e s u s v o n N a z a r et. Le K é r y g m e d e ¡’E g lis e e t l e J é s u s d e l ’h is t o ir e (K e r y g m a und h is to r is c h e r J e s u s ) . T ü bin­ . p. L é o n-D u f o u r. Leipzig. Mgr. 1961. 1957. M y t h o lo g ie und d e m y t h o lo g is a lio n ( J e s u s C h rist a n d M y t­ h o lo g y ). Paris. L e o rig in i d e l crisfianesim o. J é s u s . W ie d a s C hristen tu m . Î971. Stuttgart. G e s c s ic h t lic h k e it u n d P e r s o n s e in J e s u C h risti. O. E. L es s o u r c e s d e ¡’h is t o ir e d e J é s u s . . C u I in a n ii. Paris. A n d e r s o n . 2-e ed. Paris. A ici m enţionăm lu c ră ­ rile im portante. E. M . B r u c k b e r g e r .de J e s u . 1976. D urand-G aselin. S l e n c z k a . Hamburg. par. Paris. B r u n o t. K r a f t . Je n a . 837 p. e i r u n d ni a n n. W . 1968. C. Tübingen. 1969. 1960. A cu ra d i B. T h e h isto ry o f J e s u s C h rist. . J e s u s C h ristu s.. Paris. i-ine Shiy.e S r c i e t h is to r iq u e d e la v i e d e J é s u s (D as M essia n itü ts. V iflq . Z i m m e r m a n . Paris. engleză de C. J é s u s . J o Ii ii • n ii.J e s u F o rs ch u n g . 19G5. H. Paris. în «Z eitschrift für T h e o ­ logie und K irch e». M ünchen. X. K a s p e r . de l’allem and par J . T r o c m é . 1964. R e fle x io n su r l e s o r ig in e s d u c h r is tia n is m e . C o rsa n i. S c li w e i t / e r. G u i 11 e t. D er U rspru n g d e s C h risten tu m s. K a li I e r / V r sogi'n n u n lc h is t o r is c h e J e s u s und d e r g e s c h ic h t lic h e b ib lis c h e (. K ä s e m a n n . 1972. Paris. Sch losser. M. P. Faris. j risu ltu li d e ila c r itic a s to r ic a . Borlin. G e s c h ic h t e und V e rk ü n d ig u n g . M. In c o ll. G öttingen. B ordeaux.C r is to . trad. G en ève. E. A m i o t. B o r n k a m m . Paris. . J e s u s C h ristu s. T r i l l i n g . D a n i e l . C h. li. 1964. G. D a n i e l . B arcelon a. M iiiie lio n . «G énies et réalités». 1966. ■ J o s é M.’H is to r icité d e J é s u s d e v a n t l ’e x é g è s e r e c e n t e . de l'A n g lais par A. J é s u s d e v a n t ¡'h isto ire. 1431. N euchâtel. Trad. în « lin c y c lo p a e d ia U niversalism . 1976. J é s u s e n so n tem p s. Freuss. Ii i < > u x. S c h w e i t z e r . Schm idt. N euchâtel. A. M e A u ll . 462 p. D as P r o b le m d e s h is to r is c h e n J e s u s . I il e m. de l'AUemand par J. J è s u le C hrist. S. S. G e s c h ic h t e d e r L e b e n . J é s u s . E. M ünchen. 1960. 1971. Grand Rapids. în «Revue B i­ i i blique. C h G u i g n e b e r t (raţionalist). trad. L. 1967.00 IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ BIBLIOGRAFIE D espre Iisus H ristos e x istă o b ib lio g rafie consid erabilă. I:. Berlin.R o p s . W . G e o l t r a i n e t G. C r i s t i a n i . 426— 431. R. D a n i é 1 o u. D ie E n tsteh u n g d e s C h riste n tu m s . J e s u s ln his o w e n tim e.. Giroudout.

L e b r e t o n e t J. Prof. 1931. Pr. P u 1 p e a. C. E p istu laru m lib r i n o v e m . p. Is to r ia r e lig iilo r . p. 63— 125. L IX (1041). p. 1928. R ă m u r e a n u . V ia ţa D om n u lu i n o stru lis u s IT rlstos şi v ia ţ a a lto r în t e m e ie to r i d e r e ­ lig ii. Introd uction b ib lio ­ graphique. Paris. t. C ern ăuţi. I. E. 2 vol. în «S tu d ii te o lo g ic e » . 9— 10. 304— 313. J é s u s d e N a z a r e th .. C r o n o lo g ia v ie ţ ii M în tu itoru lu i. Prof.. t. K o r n e m a n . S a e g e r. ¡'e n s e ig n e m e n t d e J é s u s C h rist.. ed. 1974. I. K l a u s n e r . R e z u ş. . P en tru P liniu c e I T în ăr. H is to ire g é n é r a le d e ¡'E m pire ro m ain . Prof. D. ibidem. 7— 8. Paris. J é s u s . sa d o c t r in e . n o tr e S e ig n eu r. T h e L ile a n d T e a c h in g o i J é s u s th e C hrist. în «B iserica O rtod oxă Rom ână». A n u l şi z iu a m o rţii D om n u lu i n o str u lis u s H risto s. Plinius c e l T î n ă r . 3— 4. Prof. Pr. N. L a g r a n g e.. J .. 3 -e A u f’ age. H o m o . D. Paris. B u cu reşti. V ie d e J é s u s C h rist. 177— 199. 49— 63. M. p. 1935. M i l a n Ş e s a n . Prof. F lich e et V. H anslik. Fiu l ¡ui D u m n ezeu — Fiu l O m ului. ( — Răm ureanu).. L 'Im p ero d a T ib e r io a g li A n ton in i. fr. C. Lipsiae. T e x te é tab lie et traduit. IV (1947). P r a t. O p e r e c o m p le t e . s o n m e s s a g e s e s p r e ­ u v e s . 1933. Pline le Je u n e. 1954. 2. par M.— 14 d. La p. 20— 104.) şi T iberiu (14— 37). Pr. X L I (1922). I s t o r ic it a t e a M în tu ilo ru lu i. Paris. în «Studii T eo lo g ice ». 1944. p. 2-nd éd.. nr. p. 792 p. de S. I.PER IO A D A IN T II (P lN Â LA 324) 6i V. p. Fr. nr. L. T a y l o r . 1950. M. M o r e a u . în «B iserica O rtod oxă Rom ână». I).. p. P e t i t . par C.Hr. Hm. 1954. C in s tir e a Ş tiu te lo r ic o a n e în p r im e le tr e i s e c o l e . 1960. nr. par Aug. P. J. S a v i e . 1. 657— 661 : C o r e s p o n d e n ţa r e g e lu i A b g a r a l E d e s e i cu M în tu itoru l. L e ttr e s . p. 1977. Bucureşti. A u g u s te . a 2-a. R ecen su it M. I. London. Stuttgart.Hr. M a ş k i n . Sa p e r s o n n e . Pr. B ucureşti. M. p. V . trad. în «A lta ru l B a n a ­ tului». Paris. 4— 15 şi e xtras. M artin. p. 2 vol. t. B o g ata b ibliografie despre lisu s H ristos pu b licată pînă la 1934 se g ăse şte la : J. R. S t e r i e D i a m a n d i . I. L 'E v a n g ile d e J é s u s C h rist. IX (1957). 1954. 1944. I d e m . Sam arian. V a s i l e s c u . 1934. A l b i n o G a r z e t t i . Paris. 1927. Paris. B ru x e lle s.— 14 a p r è s J . so n o e u v r e . B ologn a. 1974. 1958. Sicard . T ib eriu s. M i h ă l c e s c u . Paris. Paris. L a v i e et. H e a d 1 a m. 1947. 2-e éd. C. 7— 12. 1928. 621— 671. 3 vol. Is to r ic u l c e r c e t ă r ilo r d e s p r e « V ia ţa lu i lisu s» . 11— 12... 385— 408. A u to u r d e T ib è r e . X X I (1897— 1898). L 'E g lise p r im itiv e (H is to ire d e ¡'E glise. T u d o r. 1933. Pentru îm p ăraţii A ugustus (31 î. M enţionăm ca mai im portante : F. L e s p lu s a n c ie n s t é m o ig n a g e s p r o ia n e s su r J é s u s . P rin cip a lu l lu i A u gu stu s. 3. Jé s u s -C h r is t. 1925. 546— 560. In l i m b a r o m â n ă : Diac. J. L e B r e t o n . 712 p. London. V au ssard . (1943). P l i n i u s C a e c i l i u s S e c u n d u s . 194—205 . în lim ba rom ână de Liana M anolach e.. F ig u ri d e Îm p ă r a ţi ro m a n i. B ucureşti. 63 a v . nr. Z e i l l e r . 1960. A. Prof. Sch u ster. nr. I d e m . L o u i s d e G r a n d m a i s o n . p. Paris. M ărtu rii p r o ia n e d e s p r e S tîn tu l A p o s t o l P a v e l ş i M în tu itoru l H risto s. 656— 665. Pr. T ib e r iu s . s a v ie . A. Prof. Jé s u s -C h r is t. nr. Trad. 2 vol. J . Trad. s a d o c t r in e . v e z i: P. C e i d in ţii t ă g ă d u ito r i a i e x is t e n ţ e i lu i lis u s . K i c c i o t t i . B u cureşti. nr. London. Paris. 1972. de H. T h e L ile a n d M in istry of Je su . 1983.. în «M itropolia M oldovei şi Su cevei» L (1974). G h e o r g h i u . B u cureşti. P i p p i d i. J . S o n tem p s. X X III (1971). G o g u e l .

In fii s-au împlinit profeţiile mesianice. Apostolii au completat numărul lor. în frîngerea pîinîi şi în rugăciuni» (Fapte 2. allul la Ieru­ salim (ca la 120. împreună cu învierea Lui. A ctivitatea Sfinţilor Apostoli şi a ucenicilor lor * La înălţarea Mîntuitorului. A h is t o r ic a l an d s o c ia l c o mcnlarY. 42). ascultătorii ■s-a11 pocăit <le ¡iacalele lor şi au primit botezul (Fapte 2. ab­ negaţia şi curajul cu care Apostolii au pornit să împlinească porunca Lui. urmăriseră tot timpul cuvîntul şi activitatea Mîntuitorului. In cuvîntarea Sfîntului Petru.El este «Domn şi llnsloK». prin Pogorîrea Sfîntului Duh. «. pe care le-a tăcui prin El Dumnezeu. 181— 174. dintre credincioşii care. . A. Apostolii au convertit din prima zi «ça la trei mii de suflete». care a învăţat cu minuni şi cu semne. (5). Efectul Pogorîrii Sfîntului Duh a fost imediat şi revelator. 14— 36). stă acest fapt extraordinar din ziua praznicului Cincizecimii. Fapte 1. su r I e s c h r é tie n s . 1966. s-a înălţat ■ n împlinii făgăduinţa luată de la Tatăl. întemeiată de Sfinţii Apostoli după învăţătura şi puterea Mîntuitorului. p r o i . a înviat. S h e r v i n -W h i t e. El. I Cor. credincioşii Lui formau două grupuri cu no scu te: unul în Galileea (peste 500. «Pătrunşi la inimă». ca şi ei. T h e le t t e r s o i P lin y. Grăind în limbile mulţimii de iudei şi de prozeliţi-adunaţi la Ierusalim pentru praznic.. 15. 26) şi a botezului Jor cu Duhul Sfînt (Fapte 1 . Oxford. 4 — 5). adică Dumnezeu şi Mesia. în locul lui Iuda. p. Prima connmilaie creştină era astfel formată. făgă­ duinţa făcută de lisus s-a împlinit. 31 (1964). trăind în rugăciune. La originea Bisericii creştine. d o l ’r . După zece zile de la înălţare. Se trăia o viaţă nouă. La le t t r e cle P lin e à T r a ja n c . în aşteptarea Mîngîietorului promis (Ioan 15. cel răstignit şi ucis. A ceşti trei mii de primi creştini. * C a p i t o l r r c l a r l n i . F o u r i e r. Ioan R ăm u rean u . N. alegînd prin sorţi. în comuniune. în «Recherches deThéologie ancienne et médievaie». avem un tip de predică apostolică: Jisus Nazarineanul. care a întărit pe Apostoli cu puteri şi daruri supranaturale pentru misiunea lor în lume (Fapte 2). 15). el explică zelul. de a revărsa asupra lor f> Duhul Slîiil. întem eierea Bisericii. . pe Matia. mergînd şi învăţînd toate neamurile.<12 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ F.stăruind iu învăţătura Apostolilor.

Episodul este edificator pentru caracterul benevol şi . Anania şi Safira. Curajul Apostolului şi prezenţa paraliticului vindecat îi pune pe sinedrişti în încurcătură. pentru aju to­ rarea tuturor. aduşi' înaintea membrilor sinedriului şi cer­ cetaţi asupra puterii şi numelui lui Hristos în care vorbesc. voind să facă act de cari late. Cuvîntul cald şi pu­ ternic al Apostolilor era crezut. Apostolii sînt arestaţi. Apostolii sînt eliberaţi.. martori ai eveni­ mentului din ziua Pogorîrii Sfîntului Duh. Succesul încuraja pe Apostoli. numit de Apostoli Barnaba (fiul mîngîierii)..PER IO A D A IN T II (P ÎN Ă LA 324) iudei şi prozeliţi. Petru mărturiseşte cu curaj pe Ii-sus cel răstignit de ei şi înviat de Dumne­ zeu. se descopcră şi prima umbră. Ei se mulţumesc să-i ameninţe. Ei aveau «o inimă şi un suflet». 4). Cuvintul lor era întărit de minunile pe care le puteau face. Apostolii încredinţau cu mărturia lor învierea lui Hristos. din Palestina şi din împrăştiere. spunînd Apostolilor că l-au adus întreg: (Fapte 5. «părîndu-le rău că învăţau poporul şi vesteau în Iisus învierea morţilor» (Fapte 4. Numărul lor creştea zilnic. Doi soţi. pentru rugăciune. Apostolii predicau îndeo­ sebi la templu. păstrează pentru ei o parte din preţul unei ţarine vînclute în folosul comunităţii. avînd un cult special. iar acest fapt tulbura şi Inînia pe iudeii care-1 condamnaseră la moarte. 1— 2). Cu acest sentiment nou şi puternic. interzicîndu-le să mai vorbească în numele lui Iisus. încît numărul credincioşilor a crescut în curînd ca la cinci mii de bărbaţi (Fapte 4. şi consti­ tuiau o comunitate proprie.Aceşti primi creştini mergeau la templu. Un suflu de adîncă pietate şi de dragoste frăţească plutea peste mulţimea credincioşilor. pe care se întemeia predica lor. 1— 11). credincioşii din Ierusalim au realizat bene­ vol şi parţial c o m u n ita te a bu n u rilo r : cei care aveau case sau ţarini le vindeau şi aduceau preţul «la picioarele Apostolilor». ir în g e r e a p lin ii şi un nou mod de viaţă. . dîndu-se fiecăruia «după trebuinţă». 36— 37). A cest creştin generos şi zelos va fi unul dintre cei mai activi şi mai preţioşi colaboratori ai «Apostolilor». Vindecarea unui paralitic a trezit un interes şi mai mare pentru predica lor. dar neliniştea pe conducătorii poporului. în latura aceasta atît de frumoasă a vieţii de comunitate creştină. creş­ tinii se bucură şi laudă împreună pe Domnul. Levitul Iosif din Cipru. este citat cu cinste pentru o asemenea faptă (Fapte 4. dovedesc succesul prodigios al predicii apostolice şi caracterul supranatural al evenimentului care stă la începutul Bisericii.

păzea hainele uciga­ şilor şi se bucurii de uciderea diaconului creştin. 1— 11). diaconul Şte!<.fi 4 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ idealist al vieţii comunitare a creştinilor. murind pe loc. scapă din închisoare. căulîndu-i prin case şi tîrîndu-i la judecată. de Duh şi înţelepciune».şliaţi propovăduiesc credinţa lor prin Samaria : ajung în . scoţînd din pro­ feţii şi din fapte concluzia că Iisus este M esia cel prezis de ei şi că iudeii sînt vinovaţi de uciderea Lui. Vin la ei şi bolnavi ca să-i vindece prin minuni. Iudeii elenişti se plîng Apostolilor că văduvele lor sînt trecute cu vederea la împărţirea ajutoarelor. Acolo. d ia co n ii. credincioşii au ales şapte bărbaţi «plini. Intervenţia înţeleptului şi veneratului rabin Gămăliei le scapă viaţa. în vacarmul produs. dar soţii Anania şi Satira «minţiseră Duhului Sfînt» şi au primit pedeapsă'exem plară. Cu toată împotrivirea sinedriului. P r i g o a n a se întinde asupra comunităţii întregi. Judecarea lui Ştefan i i u pi ¡iru l co n flict d octrin a r al creştin ism u lu i cu iu daism u l. Ei sînt totuşi bătuţi şi lăsaţi liberi. cu condiţia de a nu mai vorbi despre Iisus (Fapte 5. Ştefan. iar el primul mariir al Bisericii. Apostolii sînt din nou arestaţi. Credin­ cioşii împra. Un tînăr. vorbind cu mai mult curaj despre credinţa cea nouă. Ei aveau să supravegheze şi să asigure buna rînduială la mesele comune. ca un blasfemiator. Apostolii continuă să predice cu succes. Unii dintre ei. Apostolii rămîn în Ierusalim. Ei nu erau obligaţi să aducă totul în ajutorul comunităţii. diaconii puteau să şi predice cuvîntul (Fapte 6). tîrît afară din i or<iş şi ucis cu pietre (Fapte 7). Ştefan rosteşte o lungă cuvînU>ro. 12— 42). sînt găsiţi în templu. Saul. Era prima măsură disciplinară în Biserică luată de Dumnezeu însuşi (Fapte 5. Slujirea lor nu se mărginea însă la aceasta . La propunerea Apos­ tolilor. Apostolii sînt certaţi cu mai mare asprime şi ameninţaţi acum cu moar­ tea. şi-a atras mini a unor iudei din diaspora (elenişti). Saul prigoneşte cu pcilimă pe creştini. spre judecată. asu p ra c ă r o r a A p o s to lii şi-au pu s m îin ile cu ru g ă ciu n e : Sînt primii slu­ jitori hirotoniţi. Creşterea numărului credincioşilor era urmată de unele greutăţi în viaţa comunităţii. ceea ce a impresionat adînc pe cei de faţă. în care face o privire a istoriei poporului iudeu. Aduşi iarăşi în faţa sinedriului. dar nu cu forţa. Credincioşii se răspîiidosc în provincie. de teama mulţimii care-i asculta. El a fost acuzat fals de blasfemie contra lui Moisi şi a lui Dumnezeu şi dus în faţa sinedriului.m < fost scos din sinedriu în bătaie.

se afla reşedinţa procuratorului şi a garnizoanei romane. O problemă grea se punea prin aceasta Apostolului Petru. Episodul convertirii lui este caracteristic pentru mentalitatea religioasă în lumea păgînă şi pentru efectul predicii creştine. La C e­ zareea Palestinei. capitala politică a ţării. îl încredinţă despre împlinirea profeţiilor şi venirea lui Mesia. eunuc. liniştind şi bucurînd pe creştinii dintre iudei. ca să intre în vorbă cu el. 26— 40). Urma lui dispare din Noul Testament şi se găseşte în literatura apocrifă. Biserica sporea şi în alte laturi. Un ofiţer roman. Simon. Un alt episod interesant ilustrează din altă latură situaţia. El pre­ geta să boteze un străin. ci şi un principiu foarte important: primirea neamurilor. spre ui­ mirea credincioşilor dintre iudei (Fapte X). adică a credincioşilor celorlalte religii. în Cipru. făcea rugă­ ciuni şi săvîrşea multe fapte bune. Eunucul se botează şi se în­ toarce creştin în Etiopia. Prozelitul citea din profetul Isaia. se cîştiga nu numai o familie dintre paginii trecuţi la iudaism. la Antiohia. El află de şederea lui Petru la Ioppe şi trimise să-l cheme la Cezareea. dincolo de graniţa cea mai sudică a Imperiului roman (Fapte 8. unde primesc botezul şi întîlnesc un mag. El era un om credincios. Un asemenea prilej aduce pe Petru şi pe Ioan în Samaria. Simon Magul e cunoscut apoi ca eretic. prin botezul creştin. El oferă Apostolilor bani pentru a-i da puterea cu care întăreau în Duhul Sfînt pe cei botezaţi. Diaconul luă prilej din aceasta. B otezu l su taşu lu i C o in eliu . Diaconii predică şi botează . Prin botezul sutaşului Corneliu. Apostolii afla de succesul cuvîntului lor şi se duc să pună mîinile pe cei con­ vertiţi. direct. era prozelit. Corneliu. pe drumul ce ducea la Gaza. Petru a tre­ buit apoi să explice fapta sa.P ER IO A D A IN T II (P ÎN A LA 324) 65 Fenicia. Petru merse la Cezareea şi boteză pe sutaşul Corneliu cu toată casa lui. demnitar la curtea reginei Candachia a Etiopiei. nu prin circumciziunea mozaică. centurion în cohorta Italica. Solu- 5 — I s t o r i a b i s e r i c v a s c u . în B ise­ rică. Predica Apostolului Filip în Cezareea a aprins în el dorinţa de a se boteza. care apreciau bunătatea şi prietenia sa. «cucernic şi temător de Dumnezeu». La Ierusalim. fapt pentru care era cinstit de iudei. Acest străin se întorcea de la Ierusalim spre ţara sa. faimos în neamul său. ridicată de Irod cel Mare. cu toată casa lui. Petru îl ceartă cu asprime (Fapte 8). Diaconul Fi lip întîlneşte un prozelit. dar Dumnezeu birui îndoiala sa.

A colo au predicat c re ş ­ tinismul mai îritîi iudeo-creştinii din diaspora. ca să cerceteze şi să spo­ rească lucrul evanghelic. binevestind pe Domnul Iisus «şi elinilor». în acelaşi timp. Creştinii. a fost ucis Apostolul Iacob. dueîndu-se «în alt loc» (Fapte 12. Barnaba a avut succes ia Antiohia. care. Altă comunitate creştina însemnată s-a format în Siria. aduse tulburare creştinilor. istoria misiunii creştine se îmbogăţeşte cu experienţa unui om şi un fapt de importanţă excepţională : Barnaba a trimis la Tars şi a chemat pe Saul. efect al entuzias­ mului creştin. pe care-1 vor purta cei ce vor veni la Bise­ rică. între iudei şi prozeliţii din D am asc. Era o misiune particulară. spontană. A n tio h ia . Petru se duse noaptea la casa Măriei. Cînd s-a aflat la Ierusalim despre existenţa creştinilor la Antiohia. care s-au dovedit misio­ nari zeloşi. Clăsim apoi pe Sl'înlvil Petru împreună cu Sfîntul Pavel printre creştinii din Antiohia. fraţi. Scăpînd în chip minunat. c r e ­ d in c io şi. Cînd Petru s-a retras din comunitatea creştinilor proveniţi dintre neamuri. se vor numi de acum înainte cu numele lui Hristos. 17). domnia lui Irod Agripa (41— 44). se convertise la creştinism. ci o idee nouă. n u m e le d e creştin . între timp. fie din celelalte religii. aducînd la creş­ tinism pe mulţi.m IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă ţia aceasta era absolut necesară pentru interesele propovăduirii creş­ tine. este nu numai un cuvînt nou. Apostolii au trimis pe Barnaba. «Şi s-a u num it în tîi în A n tio h ia u c en ic ii «creştin i» (Fapte 11. La Ierusalim. primul apostol martir (an 44). Din acest moment. nume propriu şi specific lor. Sfîntul . sfin ţi. mama lui Marcu. împreună cu Barnaba şi ceilalţi iudeo-creştini. «Văzînd că este cu plăcere iudeilor». A cest nume. învăţînd «mulţime multă». perla Orientului. pe care nu-1 cunoaşte. Apostolul Petru părăseşte Ierusalimul. era reşedinţa imperială şi cel mai mare oraş al Imperiului Roman. după Alexandria. Din acest loc şi moment. creştinismul se răspîndeşte deci într-un mediu nou şi cu un nume nou. Irod Agripa I a arestat şi pe Petru. La Antiohia. fie din iudaism. fratele lui loan. nepotul Iui Irod cel Mare şi rege din graţia romanilor peste toată Palestina. Din porunca acestuia. pe teren păgîn. care în mediul iudaic se numeau u cen ic i. Ei au lucrat împreună un an întreg. propaganda creştină avea succes printre iudeii şi paginii din Antiohia. 26). unde erau adunaţi mulţi credincioşi şi se rugau.

s-a înlăturat neînţelegerea dintre tendinţa iudaizantă. 2 4 . Tradiţia l-a numit mai tlrziu episcop (Eusebiu. Bitinia. că Apostolii şi ucenicii lor s-au împrăştiat în toata lumea şi au predicat creştinismul : T om a la părţi (după ştiri mai tîrzii şi în Persia şi India). Sfîntul Matei ar fi mers chiar în Etiopia. figura uriaşă a Sfîntului Apostol Pavel. care se bucura de mare autoritate morală nu numai la creştini. iar pe Iacob cu prilejul uciderii lui. pe de o parte din rudenia lui cu Mîntuitorul (văr). fiind tăiat cu fierăstrăul. Prezenţa lor se constată peste cîţiva ani. cu prilejul aşa-numitului Sinod apostolic ţinut în anul 50. pusă la Antiohia (Fapte 15). 61— 62). apare Iacob cel Mic. care a rezolvat problema privitoare la situaţia creştinilor dintre păgîni. După uciderea lui Iacob al lui Zevedeu. după o tradiţie orientală şi în Armenia. Pe scena istoriei cunoscute. 10). iar a unora nicidecum. Dintre ceilalţi Apostoli. urma Apostolilor se pierde în Faptele Apostolilor. 3). Autori­ tatea lui cea mare provenea. B a r to lo m e u în India (Ara­ bia sudică). apărînd cu tărie universalitatea creştinismului (Gal. 1. Faptele Apostolilor numesc alături de Petru pe Ioan. A c tiv ita te a A p o s to lilo r în lu m e a păg în ă. II. . Is to r ia b is e r ic e a s c ă . A ctivitatea c e ­ lorlalţi Apostoli este mai puţin cunoscută. Isto r ia b is e r ic e a s c ă III.PER IO A D A IN T II (P lN Ă LA 324) 67 Pavel nu s-a sfiit să-l mustre în faţa adunării credincioşilor. numit şi Iacob cel M are sau cel Bătrîn. 2. Capadocia şi Asia Proconsulară. P etru în G a­ latia. A n d rei în Sciţia. unde a murit c a martir. pe de alta din pietatea lui exemplară şi viaţa lui ascetică. El a rămas continuu în Ierusalim şi comunitatea s-a bucurat de linişte pînă la moartea lui (c. ci şi la evreii din Ierusalim şi din afară. iar acesta ştie din tradiţie. Datorită mai ales înţelepciunii lui. 1. Istoricul bisericesc Eusebiu de Cezareea ştie de la Origen. El nu p a r e a ii a c e e a ş i p e r s o a n ă cu A p o sto lu l I a c o b al lu i A ii eu . rămîne dominantă. şi după plecarea lui Petru din Ierusalim (an 44). şi tendinţa opusă ei. Sfîntul apos­ tol Pavel îl stima în chip deosebit şi-l numea «stîlp» al Bisericii. M a te i printre iudei. apoi la alto neamuri (Eusebiu. în fruntea adunării din Ierusalim. numit «fra­ tele Domnului». 11— 15). După tradiţie. mai mult de două decenii. care cerea respectarea Legii mozaice de creştini. V. Nu toţi Apostolii au pă­ răsit Ierusalimul. Io a n în Asia.

din cei mai de seim iii recunosc că ceea ce se ştie despre Sfîntul Petru este că el a mers la R u i n a . în anul 66. Petru. /oan. în Vatican. Se ştie că Apostolii nu au păstorii ca episcopi în nici un oraş din timpul lor. crezînd că este n e­ vrednic să fie răstignit ca Domnul Hristos. Din Epistola I Corinteni I. A s ia P ro c o n su la ră şi Bitinia. I). El a fost răstignit între două borne din Circul lui Nero. a desfăşurat aci cîtva timp o activitate misionară şi a j i i i i i il. în P ont. Sfîntul Petru a predicat şi în M a ­ cedonia. fie din Noul Testament. Fiind condamnat de autorităţile romane să fie răstignit pe cruce.. Din Antiohia. scrisă către anul 95. relativ tîrzie (sec. după toată probabili­ tatea. la picioarele Capitoliului. 2 . doarece ei aşezau în celăţi pe episcopi. 12— 13. alţii ai lui Chifa (Petru). a jucat un rol însemnat între Apostoli. 2. apoi la Roma. G alatia. 1). alţii ai lui Apolo. cum afirmă Sfîntul Clement al Romei (88—98) în l-a sa Epistolă către Corinteni. în anul 67 şi a fost îngropat la Roma. Nero. Ieronim.evedcu. După o tradiţie consemnată de Origen şi citată de Eusebiu de Cezareea (Isto ria b is e r ic e a s c ă III.f iS IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă A ceste ştiri se pot completa cu puţine altele. ii 11î lui y. III— IV). înlîi la Antiohia. aflîndu-se la Roma. D e v iris illu stribu s. Petru a fost închis pentru a doua oară în închisoarea mamertină. C a p a d o c ia . 9). 11 ) . ceea ce ne lasă să înţelegem că Sfîntul Petru a stat un timp şi la C o ­ rint. aflăm că credincioşii din Corint se numeau unii ai lui Pavel. Către sfîrşitul domniei lui. Sfîntul apostol Petru a cerut să fie răstignit «cu capul în jo s spre pămînt şi cu picioarele în sus».. dar a scăpat. c a m a l tir. bucurîndu-se de cinstirea întregii lumi creştine (Fer. lîngă Calea triumfală. Istoricii bisericeşti romano-catolici. a fost închis. Se crede că . îm ­ preună cu Petru şi cu lacob cel M are «fratele Domnului». provenind din scrieri apocrife şi osie contrară faptelor istorice cunoscute. Demnitatea de a p o s to l era desigur superioară d em n ităţii de episcop. fie din tradiţia creştină scrisă : Petru a predicat la Antiohia (Gal. sînt numiţi d e Sfîntul Apostol Pavel «stilpii B isericii» (Gal. care-1 numeşte «episcop». pe care se bazează primatul pa­ pal. în timpul persecuţiei lui Nero din anul 64. are un caracter legendar. Sfîntul Petru a făcut misiune. Tradiţia.

. fratele lui Petru. unde a pus episcop pe Stachys. Callatis (Mangalia). din Scythia Minor. fiind răstignit pe o cruce în formă de X. numită Scythia Major. a făcut ca prin el epoca apostolică să se poată lega strîns de cea postapostolică. în locul lui Iuda Iscarioleanul. şi ar fi murit la Ierapole. pe care Mîntuitorul a lăsat-o în grija lui. îndeosebi în capitala acesteia. Fiii lui au fost aduşi la Roma. Două din fiicele lui aveau darul profeţiei . după mărturia lui Origen şi a istoricu­ lui Eusebiu de Cezareea. 31). i-a lăsat liberi (Eusebiu. iar de aici a plecat în Ahaia sau Crecia. A n d rei. fratele lui Iacob cel Mic. sau că ar fi sufe­ rit la Roma în persecuţia lui Domiţian. în c e ­ tăţile Histria. III. iar despre M atia. una din ele a murit la Efes (Eusebiu. adică misionar. spun că a predicat în Etiopia. Exilul său pe insula Patmos din M area Egee. murind în oraşul Petras. în Frigia. în anul 95 sau 96 (Tertulian). ca şi fratele său Iacob cel M are (de la Filip Sidetul).. După tradiţia creştină. sau mai sigur în Scythia Minor sau Dacia Pontică (Dobrogea). II şi III. ca martir. ar fi predicat în Sciţia. Dionysopolis (Balcic). Is to r ia b is e r ic e a s c ă III. sau poate chiar pînă ]a începutul războiului iudaic. cap. în anul 96 este confirmat de Apocalipsă (I. de care el face men­ ţiune în Apocalipsă. fiind socotiţi sus­ pecţi de revoluţie politică. M oartea lui tîrzie. 9). cel ales apostol la sorţi. cînd împă­ ratul a văzut că sînt oameni simpli. .P ER IO A D A 1N T II (P IN A LA 324) 69 Ioan a trebuit să rămînă în Ierusalim pînă la moartea Sfintei Fecioare Maria. Tomis (Constanţa). El este numit şi evanghelist. Andrei a mers la Bizanţ. 20). 19. «urmaşi ai lui David». cu mîinile bătătorite de muncă. în anul 66. prin care poate fi înţeleasă regiunea de la nordul Mării Negre. din porunca lui Domiţian (81— 96). ca. a înfiinţat în mai multe oraşe Biserici înfloritoare. la JEfes. Isto ria b is e r ic e a s c ă . Ştirea că ar fi murit la Ierusalim. dar. în provincia Asia. nu este întemeiata. Despre Apostolul T ad eu (Lebeu). pe la anul 100. Ştiri legendare spun despre Apostolul Sim on Z elo tu l (C an aan itu l) că a predicai în Persia şi Babilonia. Tradiţia bisericească cunoaşte că Sfîntul evanghelist Ioan a predicat în Asia Proconsulară. Apostolul F ilip a fost confundat uneori cu diaconul Filip. în afară de Efes. se crede că a predicat în Palestina şi a scris o epistolă.

i|cim.. L e s A c t e s d e s A p ô tr e s . 1950. I. Ioan Mar cu a mers cu el şi cu . K irschbaum . După o tradiţie veche. 192 6 . E. precum şi cîteva femei devotate. S te p h e n a n d t h e H e lle n is ts in tlie p r im itiv e C h u rch . E. P etru s r ö m is c h e r M ärtyrer. Timotei. . Lietzm ann. Rom a. alţii însoţeau pe Apostoli sau lucrau în legătură cu ei. 1959. H a e n c h e n . G en èv e. 'r i <hI. E v o c a tio n d e la c h r é t ie n t é ro m a n e . . K. C a r c o p i n o . 127— 158 . 1950. London. 1957. H is to ir e d e ¡'É glise de Aug. P aris. 83— 93 . ed. cit. M. T r o c m é . l ondon. P aris. engleză de J . A W ikenh au ser. 1965. D iscip le. . Studii d espre isto ria N o u lu i T e s ta m e n t. -a. Dintre colaboratorii Sfîntului Apostol Pavel. 2-e A ufl. Sila (Silvan). I> ( . P e r k i n s.? Gotha. O ursel. L e s r e liq u e s d e sa in t P ie r r e à R o m e. London. Z e i l l e r . L e liv r e d e s A c te s et l'h is to ir e . 1968. 1958. J e a n ¡e t h é o lo g ie n e t s o n É v a n g ile d a n s l'É g lise a n c ie n n e . Sainl P ie r r e e t l e s p r e m iè r e s a n n é e s d u c h r is tia n is m e . c n I I i m a ii n.i : / > louilU 's d e Saint P ie r r e d e R o m e . P. L iv r e d e s A c t e s d 'a p r è s l e s travau x. P etru : R. în g en eral. între anii 45— 48 . V iii l ‘c ln m in R o m . . M. V ezi la J. Braun. Il e u s s i . Rirot. Cei 70 (sau 72) de ucenici ai Domnului Hristos mergeau predicînd doi cite doi. A . 1959. Sfîntul Apostol Pavel în prima călătorie misionară. Paris. A p ô t r e . N euchâtel. S ain l J e a n e t ¡a lin d e l'â g e a p o s to liq u e . care au adus misiunii creştine preţioase servicii. S ain l P ie rre . M. 1921. W . Flieh e et V . Trad. l'ouard. Iraiu c/. M artin).70 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Ucenicii şi colaboratorii Apostolilor au fost numeroşi. O. Z ü ric h . 1934. Paris. Sim on. 15-e éd. G u a r d u c i . Lovain. autorul Evangheliei a treia şi ah Faptelor Apostolilor. Io a n E v a n g h e lis tu l : F. op. P en tru Si. t a to m b a ă i P ie tr o . B o u d r o u. Iterlin.. după predica căruia a scris Evan­ ghelia care-i poartă numele. p. 1961. H. Paris. 1 9 3 6 . 225 25». J. J. 1957 . P aris. 1 9 2 8 . 1958. E. M ünster. a c l c h e r. ei a înfiinţat Bise­ rica din Alexandria Egiptului. 9. P etru s u n d s e in e Z eit. L 'É g lise p rim itiv a (T. L e b r e t o n e t J. 1959 . 1952 . 1923 . ( ¡nibi r d e r A in ritc lliir slcn . E. D ie . Barnaba este din cei mai însemnaţi . D ie A p o s t e lg e s c h ic h t e . Paris.. P aris. mai însemnaţi sînt : medicul Luca. P aris. G öttingen. T o v n b e e a n d J .'. Paris. Saint P ie r r e et l e s o r ig in e s d e la p rim a n tè r o m a in e . l!)3(>. a însoţit pe Sfîntul Petru. ¡Paris. p. mai tîrziu. BIBLIOGRAFIE P en tru în t e m e i e r e a B i s e r i c i i : C om entarii şi studii asupra F a p t e lo r A p o s t o lilo r . Innsbruck. S ain t J e a n . L. Toronto. Tit. Trad. 1922. P en tru Si.. L e s A c te s d e s A p ô t r e s . A lt e stu d ii : M. 1960. 109— 112. m arty r. 19. 8-a éd. Frankfu rt. Dupont. T h e S h r in e o f P e te r a n d t h e V a tic a n l:x< (i\ niions. r é c e n t s .. l i e s s o n.• . L'abbé C. 770— 773. Fouard. J a c q u i e r . D ie A p o s ­ t e l g e s c h i c h t e u n d ih r G e s c h ic h t s w e r t . J. 1933.. . C. M urray. KirsCli. 1928. N ew Y o rk . J.vărul lui. S tuttgart. P aris.

1. p 164— 178.. 1927 .. . nr. Amann. 1 . înainte de convertire.. E ste p rim a tu l lu i P etru un p r iiv le g iu d e d r e p t d iv in d u p ă N o u l T e s ta m e n t ? Sibiu. capitala provinciei Cîlicia. I X — L X X V III. 1927. scrise de ucenicul luT^Luca. Diac. L 'E glise n a is s a n t e e t l e c a t h o lic is m e . ' ~ ~T" ' ~7 ' . lo a n R ăm u rean u . avînd. C o j o c a r u. N o i c o n s id e r a ţ ii p riv in d p ă t r u n d e r e a c re ştin ism u lu i la t r a c o . în «B iserica O rtod oxă Rom ână». nr. P aris.. Părinţii lui erau iudei. * C a p ito l r e d a c ta t d e P r . . El s-a născut în oraşul JLars.. răm în e fundam entală. S iin ţi ş i m a rtiri Ia T o m is. 7— 8. p r o f. . X C II (1974). 1940. îndeletnicire răspîndită în regiune.lui se poate stabili cu aproximaţie.. Pe lîngă cultura elenistă. 23. pe baza cîtorva date cunoscute cu probabilitate. Gal. L a v ie c h r é t ie n n e a u p r e m ie r s i è c le . mare importanţa m activitatea lui misionară. 1920— 1923. London... B ib lio g rafie fo arte bo gată la p. H.. I şi II).. Saul le-a cunoscut în chip firesc si le-a^lnsusit. Pavel c cunoscut întîi cu numele său iudaic de Saul ( c c l dorit). Paris. 975— 979.g e t o . P en tru B is e r ic a p rim a r ă : J . Ambele calităţi au avut V‘ . după tradiţia riguroasă a iudaismului. Cronologia vieţii . B atiffo l. în jurul cărora gravitează viaţa Apostolului. prof. probabil un atelier de ţesut stofe din păr de capră.. L 'E g lise d e s p r e m ie r s s iè c le s . Paris. el avea din familie dreptul de cetăţean roman. 24. Trăind în mediu de limbă şi cultură g reacă. I. şi din epistolele sale. L e b r e t o n.d a c i. pentru care era comparat cu Alexandria şi Atena. p. din care se făceau mai ales mantale şi corturi. 5 vol. F o ak es Jo h n so n and Kirsopp Lake. în «O rtodoxia».. într-o măsură în care nu le poseda nici unul din ceilalţi Apostoli..i_in bună parte viaţa Sfîntului apostol Pavel si se poate cunoaşte mai ales su­ fletul lui (Fapte 22.. T h e B eg in n in g o l C h ristia n ity . cu oare­ care bunăstare. Oraşul Tars avea şi şcoli eline vestite. I o a n Rămureanu. I d e m . F. SfîntuI apostol Pavel * Persoana şi activitatea Sfîntului apostol Pavel sînt mai bine cunos­ cute decît ale celorlalţi Apostoli... ' " . se poate r e constitn. E. în primii ani ai erei creştine. J . Din Faptele Apostolilor. _Saul însuşi a învăţai^a caa sll-Jie s£rle ^ _El a primit în familie si în şcoala de la sinaaodă o bună educaţie si instrucţiune religioasă. M is iu n e a S im ţu lu i A p o s t o l A n d r e i In S c y th ia M in or. 1 9 2 7 . 9-e éd. ’. P.P ER IO A D A I N T I I (P IN A LA 324) 71 In lim b a r o m â n ă : Pr. X X V I (1974). . 26 .

oflalmie purulentă. un geniu religios. intra în casele creştinilor şi-i tîra la judecată. dogmatică. vărul lui Barnaba. bogată şi complexă. el era o personalitate puternică. Pregătirea lui. C o m e i lire. istorie.la şcoala rabinică a înv. el vrea să desli ¡iilţey. i. însufleţit. 3). afectuos şi delicat. Despre înfăţişarea fizică. aşezat la vreo 200 km. cu prezenţă de spirit. Saul. drept. s-a înlîmplal laptul extraordinar. la uciderea l ui Ştefan el păzea hainele iudeilor care l-au u cis cii_ pietre. un foarte bun psiholog. Saul ’ porneşte spre inipoi l. e r a j i n om superior. morala). La şcoala marelui rabin.. Prin calităţile lui sufleteşti.aple 8. aproape de Da­ m asc. cum sînt prea • puţini. mai probabil fiind cea din urmă (era obişnuită în regiunea Tarsului). iîn pri­ goana începută după aceea împotriva creştinismului. se ştie de la el însuşi că nu era im­ punătoare. vestit atunci în toată lumea iudaică. gută.teologie.. Pe vremea activităţii publice a Mântuitorului. La Ierusalim. are o deosebită însemnă­ tate pentru viaţa şi misiunea lui. cu un simţ moral foarte fin. «la picioarele lui Gămăliei». ca .utalului Gămăliei. Saul a mers la ierusalim . energic.72 IST O R IA BISERICEA SCĂL U N IV E R S A L Ă De foarte tînăr. sever* totodată sensibil.TudeUj. Saul a în­ văţat cu zel tot ce putea şi trebuia să ştie u n . Saul avea o soră căsătorită. un spirit de observaţie ascuţit. Pe acest drum de persecutor. Saul a arătat un laualism şi o violenţă sîngeroasă aparte. Cu scrisori de împuternicir e j j e la marele preot către c omunii. «pustia B i­ serica. Tars. spre nord-osl de Ierusalim.e pe* cea formată la Damasc. 1. mama lui Ioan Marcu. După împrăstierea comunităţii din Ierusalim. bun. ţn istorie e l apare ca persecutor. cu un sentiment religios excepţional de cald şi de puternic. Saul suferea de o boală supărătoare. unde era probabil rabin. rar.n?~nTTt7iîra din Damasc şi cu o gardă dală de sinedriu.anlul oraş sirian. epi­ lepsie sau malarie.(l. (ex e­ geză. Ginditor'^ffînc^şPvorbitor îndemînatic. fiind cunoscut cu numele de Saul . Saul «sufla cu ameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor Domnului». La Ierusalim l-a readus poate vestea marii mişcări produse de {p redica Apostolilor. care a schimbat cu totul viaţa * . Saul nu a cunoscut direct pe Iisus Hristoş. el terminase studiile ia Gămăliei şi trăia în oraşul său natal. pe care nu o numeşte şi pe care istoricii o socotesc migrenă. fiind sufletul acestei prime persecuţii.

ca şi creştinii. Hotărîrea lui de a mărturisi de acum înainte pe. 6). iudeii plănuiesc să-l omoare. în viaţa şi istoria Bisericii. după înviere. n era socotit. a lui lisus Hristos .a. «Şi în amintirea ceasului Damascului stă de-a pururea ceea ce se pomeneşte în II Cor. «Fiindcă Dumnezeu care a zis : Strălucească din întuneric lu­ mina ! El a făcut ziuă în inimile noastre. Convertirea lui Saul este un fapt de o importanţă excepţională. Saul e dus la Damasc. a lui lisus Hristos. spăimîntat. Apostolul Pavel al. aşa cum s-a arătat El Apostolilor.P ER IO A D A IN T II (P IN Ă LA 324) 73 şi misiunea rabinului Saulj_ c o n v e r t ir e a lu i Ia c r e ş tinism^. 4.-prin apariţia. (Fapte 9 şi 20). peste zidurile cetăţii. iar el se retrage pentru Irei ani în A rabia vecină. în. adică impresia unei lumini supreme. presiuni psihologice. cum. din prigonitorul Saul. IV.iă lucrul său de «vas ales». Deissmann. PavjlL_mpQ£teiL-a l • eetmuxilpr». ţîşnind din întuneric la facerea lumii» (A. minun ea Damascului a făcut . Surprins.. şi scandalizaţi _de schimbarea lui. a devenit.. Ca renegat al Legii iudaice. P aulus. intr-o lumină strălucitoare. de apostol «chemat ». 20). uimit. 6. încît. Tübingen. mustrat.. ca să strălucească cunoştinţa măririi lui Dumnezeu pe faţa lui Hristos» (II Cor. asemănătoare cu prima şi iradianta zi a Domnului. Saul a fos.amiaza mare.ejie-îad.lumină în inima lui Pavel. Mărturia pe care însuşi Sf. ziua. cu riscul vieţii sale. Intr-adevăr. insolaţii sau. afară de cea dată de el şi de Evanghelistul Luca : convertirea sa a fost efectul apariţiei reale. dovedeşte caracterul miraculos şi irezistibil al chemării lui la apostolat. a oboselii drumului. coborîndu-1 intr-un coş noaptea. Desi el a păstrat toată v iata dorinţa de a converti n eamul său şi a suferit mult pentru aceasta. socotind-o efectul unei obsesii. unde & primit botezul de la preotul Anania. mărturisiud-Jft-^iaa«eaă-^»ft-Hristos «că Acesta este Fiul lui Dumnezeu» (Fapte 9. Surprinşi de aceasta. halucinaţii. boli. 104). obiective. apostol Pavel o dă despre convertirea sa înlătură însă orice altă explicaţie. Convertirea Sfîntului Pavel a însemnat dezarmarea celui mai periculos adversar al creştinismului şi transformarea lui în cel mai mare Apostol. Hristos.lui Hristos. Pentru a-i nega caracterul supranatural. istoricii raţionalişti au căutat s-o explice pe calea naturală. EI intră astfel în sînul c omunităţii creştine si înr. 1925. Saul este ajutat de creştini să părăsească oraşul. p. a'~TFe1îuit să facă misiune îndeosebi printre . profund schimbat.L.rontirmn bănuit—urmărit si ameninţat de iudei.

i Antiohja de J3arnaba pentru misiune între neamuri. Cei li oi misionari s-au îmbarcat la Seleucia. elenist prin cultură şi prin cunoaşterea limbii. greceşti. p r e f e r i n d oraşele mai însemnate. Ioan Marcu i-a.. pentru. .1 in provincia^ Pamlilia . j " . Saul avea însuşiri cu care întrecea pe ceilalţi misionari şi era înarmat în chip desăvîrşit pentru apostolatul creştin. creştin-iudeu. Iudeu prin naş­ tere şi. proconsulul Sftrqiiis Paulus.nsr pe auvernatom LJLnsulcl.p rin educaţie. Pavel şi ISarnaba merg spre nord-vest în provinciile vecine. aleşi d i n l r e iudeii sau păgînii convertiţi.i faptului cii a convertit pe guvernatorul Ciprului (Fapte I 9). In misiune. în acelaşi timp.insula Cipru. adică printre păgîni. i. pe Timotei şi pe Tit. După ce merg împreună la Ieru­ salim t u o colectă. ' Prima călătorie misionară a Sfintului Pavel 145 -48). s-a retras 1a_ Cezareea. el păstra le ­ gături cu Biserica mamă din Ierusalim. originar din insula Cipru. la Perga. nărăsit si a plecat la Icn-usalini.. Terenul misiu­ nii Sfîntului apostol Pavel a fost vast.mn. între anii 4'r). do unde crir Ikirnaba. se reîntorc la Antiohia şi întreprind prima călătorie misionară. ne care au străbătut-o dc _la răsă£it. de unde a fast Hi. el se adresa de regulă comuni Lăţi l o r iudaice şi proze­ liţilor.iminlnv. unde~~ă fost introdus în cercul Apostolilor de Barnaba..il l. unde ducea sau trimitea a ju ­ toare adunate de la comunităţile înfiinţate. unde interesul pentru ideile noi e r a mai mare. Apostolul păstra leg ă­ turi cu ea prin trimişi şi prin epistole. cei trei misionarLJx £ £_. i-a pus episcopi în Bisericile înfiinţate de el.. el s-a dus la Ierusalim. acvsl limp S aul a primit numele de Paul (Pavel). De altfel.pe mare spre nord-vest.I:Iliiwl uînd cu ei şi pe ioan Marcu (Fapte 13— 14).njr^nl P a l n y ronvnrl. . pe care nu le aveau ceilalţi. în . Ameninţat la Ierusalim de iudeii elenisti.-rÎil.. A ceasta s-a făcut cu recomandarea şi învoirea celorlalţi Apostoli. dintre care pe unii.ii din. Apostolul era însoţit şi ajutat în misiune de unii colaboratori. Pupii primirea botezului la Damasc si retragerea sa în Arabia. aj^ni p ă t r u n d e a î n lumea areco-romană.Ja-^ajms. nici unul dintre ei nu avea pre­ gătirea şi calităţile lui pentru misiune (¡la neamuri«. apoi la Tars. în timpul foametei de sub împăratul Claudiu. După ce forma şi organiza comunitatea creştină localii. l)e 1 Paloş. cetă­ ţean roman cu drepturi legale.74 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ neamuri. cu instrucţiune teologică de rabin şi cu zel de fariseu.

Prin predica lor şi prin puterea de a face minuni. s-a dus la Antiohia si s-a ferit... 11— 14). 11— 18). 29).— .. oraşele : Antiohia Pi­ şi d ie i ^ c o m u 1 _^isţra şi Derbe.... dimpo­ trivă. Păgînii. i-au crezut zei coborîţi pe pămînt. Pavel si Barnaba continuară a ctivitatea lor. viaţa lot a fost în pericol din cauza iudeilor care s-au agitat contra lor. însoţiţi de Tit... 23). De aici m erg în portul A i ta li a. . care învăţau că păgînii convertiţi la eres tinism ţre]iiji£... ci ei să se ferească «de cele jertfite idolilor. la puţin timp după anul 50. de sînge.. S in od u l d e la Ier u sa lim din_an u l 50. In anul 50. Atitudinea lui Petru. sa le aducă sacrificii de animale (Fapte 14. La Iconiu şi la Listra. hirotoneau preoţi (Fapte 14.^şă_observe şi Legea mozaică. primind circnmciziunea. voind. ' "" ' ... Sinodul Apostolilor. Apostolii cîştige... de unde se reîntorc în oraşele cercetate pînă la Perga.P ER IO A D A ÎN T II (P ÎN Ă LA 324) 75 Pisidia si Licaonia si predică noua credinţă în. care. 1 se impună creştinilor dintre neamuri «jugul» Legii mozaice. Ă fost un moment critic şi important pentru misiunea creştină... ... uimiţi de puterea şi de cuvîntul lor.. din cauza unor iudeic restini. a provocat mustrarea l u L ji e .. Pavel si Barnaba.. Episodul este caracteristic pentru sentimentul religios al pagi­ nilor şi pentru efectul predicii Sfîntului apostol Pavel._ unde se îm­ barcă pentru a se înapoia pe mare la Anţiqhia Siriei.. de t eama iudaizanţilor.u mulţi iudei şi păgîni. de a. la Ierusalim ca să supun>tfbjj&stiunea celorlalţi Apostoli.. în numele. în anul 49 sau 50.mai mînca la mesele creştinilor dintre păgîni..II Duh. au ascultat cele cerute de c o ­ munitatea din Antiohia si au hotărît. ■'. veniţi din Iudeea.... în frunte cu Petru si Iacob. în sînul comu­ nităţii din Antiohia s-a produs însă tulburare.către Apostolul J â v i U C ^ . A ceastă hotărîre înţeleaptă a produs mare bucurie în Biserica Antiohiei şi a uşurat mult misiunea creştină printre neamuri. merg ca delegaţi ai Bisericii djn A niiohia. Primirea şi observarea Legii iudaice nu era decL nhlinatnrie pentru creştinii dintre păgîni. presbiterilor şi credincioşilor din Ierusalim... . misionară^. la Listra... de animalele sugrumate şi de desfrînare» (Fapte 15... să nuSfîntului ... A stfel s-a născut disputa despre valabilitatea Legii mozaice sau disT puta despre respectarea ceremoniilor iudaice în Biserică. întorşi la Antiohia Siriei.. înfiinţau şi organizau comunităţi. A ctivitatea lor era împreunată cu mari bucurii şi cu mari surprize şi griji..

A reopaoitu^ după tradiţie. Frigia. ¡1 duc în faţa lui Galion. _in. oraşul T. Lăudînd cu­ cernicia— alinierii l o r faţă de zei. Licaonia. Pavel a tim. trec prin insula Samotraee si ajung la oraşul Neapolis^ în Macedonia. Cilicia. trec prin oraşele Amfipolis.sLJlujginală-Guvîntaxe înaintea Areopagului. Grecii s-au arătat curioşi. în Filipi.. Pavel predică. în urma cuvîntării sale din A reopag. au convertit pe Timotei. în timp ce Barnaba şi Marcu merg din nou în: insula Cipru (Fapte 15. a convertit pe Crispus. mai marele sinagogii. o fem eie cn numele Damaris si^ alţii împ'rennă cu _ jei_ (Fapte 17. li mp de» un an si jumătate^ pe care i-a întîlnit aici în anul 52. Pavel a plecat la Bereea şi de aici a fost nevoit. 39). Sfîntul Pavel le spune: «stxăbăimd^Mat£a_yxia^iră. Iudeii.4 M a m a ^ voastre de incliinaje^-arn_a. La C'orint.it o interesantă.din comunităţile înfiinţate în prima călă­ to rie. se aflau Dionisifi. 23). străbătînd astfel Asia M ică dinspre sud-est spre nord-vest şi ajung la oraşul Troia (Troa). proconsulul Ahaiei. Producîndu-se mare turburare împotriva misionarilor. 34). predică la Filipi cu succes înfiinţînd aici prima comunitale creştină europeană.flat_^L. vizitează parte.Deci Cel pe care voi. fratele . ş i mulţi alţii dintre greci. unde au venit în urmă şi însoţitorii săi.iti i ofugiaL la Corint de la Roma în urma edictului publicat în anul 4!) do împăratul Cluudiu contra iudeilor. jjp d e . în cetatea culturii elene. A coşi ia N-. între care. hiînri cu ei şi pc Luca. De la Filipi.£±asliti—pe Acela îl v es­ tesc vouă» (Fapte 17. Pavel si „Sila sînt închişi şi bătuţi cu biciul. un altar pe care s: a scris : D u m n ezeu lu i c e lu i n ecu n o scu t — ¿jvLoa’zu ) Qsffi. ■ Mai îndelungată şi mai rodnică a fost activitatea Sfîntului apostol Pavel tki Corint undo a lucrat intens cu soţii iudeo-creştini Aguila şi P/iscilla.. jin d e an con­ v ertit un număr mare de prozeliţi g m n __şi romani şi pe unii dintre iudei.76 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ A doua călătorie misionară (51— 54) o întreprinde Sfîntul apostol Pavel împreună cu Sila.. dar au rămas sceptici. care se certau din pricina lui lisus llristos. unde au in Troia. în Siria. Î1. si ainnn la Tosalonic. Succesul nu corespundea totuşi aşteptărilor Apostolului neamurilor. primul episcop al Atenei.istra. mergînd de astă dată pe uscat.. Pavel a_xm a^rti4-4a^reştinism un număr de greci. să pi om __la Aten a.. mînioşi din cauza succe­ selor iui Pavol. . Apolonia. M isia. t rec prin Galaţi a. necnnoscîndu-L.

15— 38). apoi. El a vizitat mai întîî comuni­ tăţile creştine înfiinţate în Galatia şi Frigia si s-a oprit apoi la Efes pentru doi ani şi jumătate. la instigaţia unui argintar.turnul A ntonia.Sfîntul Pavel a întreprins a treia călătorie misionară. ocolind Efesul nnde avusese neplăceri din cauza argintarului Dimitrie.s a 1i.mnnsmt. Sub paza ostaşilor romani. Pavel a trebyit să plece din Efes şi s-a dus în M acedonia. în Epistola către Romani (15. pe mare la Tir. i s-a îngăduit să se apere în faţa mulţimii şi a sincdrului. Din Corint.s ia Jifes. .ob cel M ic rezultatele mi­ .La intervenţia ofiterul:iii_mrnan. unde făcea propagandă creştină un iudeu alexandrin învăţat. de care s-a despărţit în chip duios pe ţărmul mării. A ici a chemat pe presbiterii din Efes. Apollos. a ajuns la Troia şi Assus. A cesta trimite noap­ .m --Ea^eL 4 iQ. O conspiraţie pusă la cale de iudeii fanatici. hiliarhul Claudius T. De Ia Milet. Cunoscînd ura iudeilor contra lui. 23— 40). pe cele două către Tesaloniceni... plecînd cu însoţitorii^săi* tot din Antiohia. La__l£iu. Dimitrie. Cezareea Pa lestinei. iar din Uiria la Corint. Iac. c omandantul gSrzii. contra vieţii lui este aflată de nepotul san^do soră şi comunicată Eiliarhului.ysias.. A treia călătorie misionară (54— 58). Pavel .. presimţind că nu-i va mai vedea (Fapte 20. cum spune însuşi. Activitatea lui rodnică a provocat o mişcare tumultoasă contra creştinilor. iar de aici în Iliria. Iacob îl sfătuieşte să îndeplinească un act prevăzut de Legea mozaică. prin înlăturarea cultului zeilor (Fapte 19.centrul misiunii sale. de unde a scris Epistola către Romani. aducînd cu sine co ­ lecta făcută pentru săracii din Ierusalim în Grecia şi Macedonia. a plecat. prins si atacat do iud.T siunii sale.. s-a oprit la M ile t .. apoi la Ierusalim._a_scos. care îşi vedea periclitată meseria. Pavel a plecat din Corint. 19). însoţit de Aquila şi Priscilla. a scris Apostolul Pavel primele sale e pistole. şi s-a dt.din mîinile l ar_şi închis în . Pavel s-a dus pe mare la C ezareea Palestinei. şi de aici a ajuns la Ierusalim în^ anul 58. între anii 54— 58.PER IO A D A 1N T II (P IN A LA 324) 7? filozofului Seneca. .. Apostolul suportă preţul pentru curăţirea unor nazirei. dar agitaţia contra lui creşte ameninţător. care a refuzat să se amestece în disputele reli­ gioase ale iudeilor şi le-a poruncit să se întoarcă liniştiţi la casele lor. de unde s-a întors în A ntiohia. Din cauza agitaţiei iudeilor. Ţrecînd din nou prin Macedonia.vesle§te lui. dar în templu e rp.ei. Ptolemaida.. Din Efes.

fl. 24 şi 28).cu Sfînlul Apostol P e t r u . 1772272517“ . A Ui istorici socotesc că între moartea martirică a Sfinţilor Petru şi Pavel Ireluiie socotită o distanţă de timp de cel puţin un an. în Creta. Pavel a a j uns la Puteoli. Din Epistolele scrise de la Roma. sub N ero. Faptele Apostolilor se opresc aici. ca martir.. 29 iunie. probabil m anul 67.. Milet. după tradiţia crejştinăJjLAceeaşi-zl. sub paza unui soldat roman. unde secole' de-a lîndul pelerinii creştini din toată lumea vin să se închine Ja morunului său (Ivr... scrisă către anul 96. a căror prezenţă l-a încurajat mult. E sigur că a mu'rit la Roma. în calitatea sa de cetăţean roman (Fapte 21. de unde a făcui. de procuratorul F e lix .\j_Ap()s L(nurs"-~a~Hus din noii la Roma.Roma. leronim. în primăvara anului 61.78 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ tea pe Pavel. D e v iiis illu stribu s. unde a consolidat comunităţile înfiinţate.. Ostia l a .care a rămas pînă astăzi ziua sărbătoririi lor în tîecaie an. El a mers~poate şi în Spania. drumul pe ios. Prezenţa creştinilor la Roma este o probă gvidentă că creştinismul pătrunsese în capitala Imperiului^ înainte ca Apostolii Petru şi Pavel să fi sosit la Roma.si astfel a pulul propovădui şi întări creştinismul timp de doi ani (61— 631. Pavel o sumă de bani. cu speranţa de a obţine de la.rf 58 si 60. Iudeii. la locul numit Trei Taverne.. ~ ~ ~ D ™ s iL L £ e aP^' spre Roma a fost făcut sub pază. cum afirmă Sfîntul C le­ — ment Romanul în prima sa Epistolă către corinteni. 15.elJ. în capitala Imperiului. un naufragiu.• t ldO)Fj^i_în cele din urmă face ap.. judecata împăratului de la Roma. S(uiiulJEaA«4Tt--fosfHTigmpat-pe--Gâlea. pînă la Roma. împrejurările sfîrşituluj însă sînt neclare şi necunoscute.de.. uncTe" corabia a suferit. Epir. după anul 63. de toamnă şi 'de ia rn a ~ înTmrpTI^^ furtunilor şi a valuril£r_jnării. HIn5~întimpinat de creştini. precum şi din alte ştiri.^ — 52 . unde a suferit a doua închisoare. pe timp nepo­ trivit. îl urmăresc însă şi acolo Pavel se apără înaintea noului procurator Feslus şi a regelui Irod A g r ip a 'lî. n oi-călăto r^ -m isio n are îa-Eăsărit. msula M alta. S e crede c. Pavel avea liber­ tatea de a primi la sine pe oricine... .IaJLer. şi a întreprins. din caiv im a mai scăpat. pe lînqă insula Cijgru. Trecînd prin Sidon.us. 5)..alim.. JUicnrîndu-se c!e o închi­ soare uşoară într-o casă. rezultă că Apostolul neamurilor a fost lăsat liber. Grecia. cum dorea (Rom. Mira Liciei. sub_ escortă la Cezareea.. pînă la mar­ ginile Apusului • $7:1 xo xepjAa rrfi SuastoC. unde e ţinut în închisoare doi / «niI înt.

cen i.. 30— 33 : anul m orţii M întu itoru lu i.. 3 9 : prim a călăto rie la Ierusalim . o aspiraţie . Sfîntul apostol Pavel a făcut începutul teologiei^ creştine....P ER IO A D A 1NT1I (P ÎN Â LA 324) 79 M eritele Sfîntului apostol Pa vel. 45— 48 : p rim a c ă lă t o r ie m is io n a r ă .cinat mai ales creştinismul în lumea areco-rom ană. 1— 5 d. El a eliberat mai ales creştinismul de servitutea Legii iudaice şi a asigurat universalismul lui.-a-iQSi. 52— 53 La A ten a şi C orint . . : n aşterea lui Saul. Ambele păreri păcătuiesc grav. două E p isto le c ă tre T esalo n icon v ertirea lui Saul. 54­ <58 : a tr e ia c ă lă t o r ie m is io n a ră . Hr. 56 : fuga din E fe s . în 52. Pentru că cronologia vieţii Sfîntului apostol Pavel variază la unii autori.6 0 : în în ch iso a re la C ezareea tPetru la A ntiohia. prin calităţile lui personale. După unii. transformînd în doctrină şi instituţie ceea ce la Iisus Hristos era doar o idee. şi l-a întărit la Roma.. unii autori raţionalişti au apreciat cu vădită exagerare rolul şi meritele Sfîntului Pavel. faptul că Sfîntul apostol Pavel a fost cel mai credincios şi mai mare interpret şi instrument al Evangheliei lui Hristos. ignorînd. 51— 54 a d o u a c ă lă t o r ie m is io n a ră . a scos. cele 36 : ucid erea arhid iaconu lu i Ş te fan . E pistola a 40— 42 : şed erea la Tars. în centrul Imperiului. ca şi prin întin­ d e r e a şi rezultatele ei. P alestin ei. 36— 39 : şed erea lui în A rab ia. 58 : ultim a c ă lă to rie la Ierusalim . E p istola către 44 : foam ete. Romani. după alţii. alţii le-au contestat cu pa­ timă. Prin misiunea_lui printre neamuri. 57— 58 iarna la C o r in t. 42 : sosirea la A ntioh ia. indicăm mai jo s cîteva date istorice din viaţa şi activitatea Sfîntului apostol Pavel. cu sau fără ştiinţă. transformînd învăţătura Mîntuitorului într-un sistem teologic îngust. discuţia cu 58. organizare şi viaţă creştină. Prin epis­ tolele sale.considerate pentru__tăsplndirea creştinismului. urmat de Sfîntul Ioan. scrise din Corint. din viaţa şi învăţătura M întuitorului. M aced onia şi Iliria .. m isiune în după con v ertire. In timpurile mai noi.. el a îniădă. A ctivitatea. învăţături de o neasemuită.Joii— ¡msion. mai__ însemnată ca a celorlalţi^ Apostoli. el a denaturat creştinismul. El este cel mai înseninat ca scriitor şi gînditor între Apostoli. că lă to ria le Ierusalim . doua că tre C orinteni. mi­ siune.ară. frumuseţe^ a lăsat Bisericii universale o nepreţuită experienţă în. el ar fi adevăratul întemeietor al creştinismului. 50 : Sinodul ap ostolic .sini .

'i : V irila şi a c t iv it a t e a Sf. 63— 67 : activ itatea misionară în Creta. A p o s to l P a v e l. S iin ţii A p o s lo ii P etru şi P a v e l lu c e fe r i ai i cn 'ştin ălO ţii. R i g a u x . Paris. IO!-. 1957. P i e p e r. Tübingen. P. 644 p. 5—6. C a r c o p i n o .. p. I ¿ r m. A ten a. P r o f. p e S fîn tu l A p o s to l F a v e i ?. S t.i.'in. ' < l: o n n r d. E tu d es d 'h is to ir e c h r é t ie n n e . Saint P au l. I Pavel. Paris. EioafcoTi) etc tà ç *epi IlaùXov vnntààz. II. III ( l ’i. H .. Trad uit de l'esp ag n ol par D. In limli. se găsesc l a : A. 1953. P au l. S ain t P au l. Tübingen. ■■ N. Paris.. A ]i o ■I : . H. 2. S e s m issio n s. Saint P au l. L ü d e m a n n . 1977. Apostol Pu voi. Paris. 1929.oc. de P ed ras. p. J . L 'É glise d e s o r ig in e s d a n s l e s A rles île s A p ô tr e s et d a n s leu r s é c r its . '0 HaûXoc.. I. S ain t P au l et s e s le ttr e s . pîn ă la 1934. V olum com e­ m orativ al c ă lă to rie i Sf. ' Studii mai im p o rta n te: G. P au lu s. I o a n li « m i i r e a n u . . A n ti­ p a u lism u s in fr ü h e n C h risten tu m . 1934.. P r. 1971. ( '. L e c h r is tia n is m e p rim itif. S ain t P au l. H. B. S c h w e i t z e r .-J. I. L a T h é o lo g i e d e S ain t P au l. în care biblio grafia rom ânească este a lcătu ită de Pi . T u s l i n M o i s e s e u. Paris. r Epistolele scrise din Roma. 12-e éd. Tübingen. D u f o u r c q. S e in e m is s io n a r is c h e P e r s ö n lic h k e it und W ir k s a m k e it . d. Idem. P a o lo d i T a r so . ( :o n lr ih u lia lite r a tu r ii t e o i o g i c c r o m â n e ia Î n ţ e le g e r e a p e r s o n a lila lii a rt i\ lUitii St.ii iiil. 1 X X ( l'Hil ). 1954. in «Studii T eo lo g ice». A m i o t. L ebreton et J . P aris. P a u lu s d e r I I d t lc n a p o s lc l. lifu tre a u x R o m a in s.oC Top. X V -e ed. L e s i d é e s m a îtr e s s e s d e S ain t P au s.. N i c o 1 a i d i s. A p ô tr e d e s g e n iile s . p. L o u v a r i s . 1941 . F. X IX (1967).i rnm. S ein L e b e n und s e in e B r i d e in r c lig io n s g e s c h ic h t ü s c h e m Z u sa m m en h a n g . Paris. A ten a. L y o n n e t . L e s c h e m in s d e Saint P au l. J . S ain t I r é n é e . biblio grafie.. I. 1933 . Hr/v/jYupr/. 4 2 8 . K. 2-e A ufl. A postol P avel în G recia. 1960. . în «G lasul B isericii».special. 194 6 . m . T r i c o t. 1928. E. 16-e éd. H u b y et S. (1929). 1958. Paris. 195 9 . P aris. 1953. L e s o r ig in e s d e l'E g lise . J . \ i '1 1111 nn '111 ¡o sii F lu viu . V nuiimir . 487— 489. 15— 19 Aufl. d e L 'h isto ire d e ¡'E glise par Auq. 359— 368. 645 p. S. C o 1 s on. p. Efes. Gliche et V . A.!!. Le C ap itaine. (>lini|i N. N apoli. Epir. S e s m issio n s. 1958. 1925. Paris. 61— 63 : captiv itate uşoară la Roma . G e s c h ic h t e der pau lin iscln 'ii F o rs c h u n g v o n d e r R e fo r m a tio n b is a u f d ie G e g e n w a r t. 1983. S ain t P au l. A. S e s d e r n iè r e s a n n é e s . 221— 225. R. Prat. . Bd. 462— 480. Saint J e a n . 1932. 1925. . P a u fa s. I) c i s s m a n. M ünsli'r. m. G öttingen. 67 : a doua captivitate la Roma şi m o a r te a Iui m artirică . Paris. H o 1 z n e r. É tat d e la q u e s tio n . A p o s t o lo d e ü e g e n li. S ain t P aul. A ten a. Freib u rg im B reisgau .80 IST O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ 60— 61 : c ă lă t o r ia sp r e R om a. 1959. 159— 223. „ . Z eiller. 195 9 . a ctiv ită ţii şi teo lo g ie i Si. BIBLIOGRAFIE Stud ii asupra v ie ţii. Omedeo. D ie T h e o lo g i e d e s A p o s t e ls im L ic h te d e r jü d is c h e n R e lig io n s g e s c h ic h t e . P i o f. _ . P au l. 77 > 111. 11. Perez de Urbei. Schoeps. p. A p ô tr e c l m arty r Paris. Paris. Paris. t. M artin).M ). bib lio grafie. A c t iv it a t e a S im ţu lu i A p o s t o l P a v e l Ia A te n a . nr. I | . 15-i> éd. L 'E g lise p r im itiv e (T. Paris. G a b b i a t i. L e s r o u te s d e St. sau poate în Spania. in «M ilrupolia O lten iei». 1962. od. Iaşi. J. 448 p . M e t z g e r . P au lu s. A. 1957. P au lu s. J . a 2-a. p. S a v ie e t so n tem p s.

. Raportul cu iudaismul. A p o s to l P a v e l. unde Policarp e numit eiriaxo-rcoţ ev SfxupvTj xosOoXixyjs exxXTjaia?. Pr. Misiunea ce le-a încredinţat El şi făgăduinţa că va fi cu ei pînă la sfîrşitul veacurilor (Matei 28. Stin tu l P a v e l ş i v ia ţ a c e l o r m a i d e s e a m ă c o m u n ită ţi c r e ş tin e în e p o c a a p o s t o lic ă . 5. 7— 8. Un p ă s t o r m o d e l. episcopul Bisericii universale din Smirna.. Bise­ rica lui Dumnezeu. 1909. P r. Diac. nr. C lu j. VIII şi XVI). necorespunzătoare gîndului LuL l o imitaţie după modelul altor institufli. P r o f . 5— 6. V ia ţa Si. 177— 203. C in d . P r. de societate creştină. S a u l din T ars. Căderea Ierusalimului (70) 4 1. 11 . în îndoitul sens de comunitate locală şi de totalul comunităţilor. P r. 19). Organizarea Bisericii Primare. 1942. 1946.de. ci pe cel de aso­ ciaţie. too Xpiatou. 1 9 3 9 . Mîntuitorul ar fi predicat doar împărăţia lui Dumnezeu. organe şi funcţii pămînteşti. nu un aşezămînt bisericesc permanent. E x tras din «B iserica O rtod oxă Rom ână». S o f r o n V 1 a d. în esenţa si spiritul ei însă. p. prof. Sf.. Ignaţiu al Anliohiei i f 107) foloseşte. gespre~câre~~spune că se află acolo unde este Hristos (Ep. fenomen. N. St. ci o creaţie apostolica. S ibiu . «Biserică» ’ExxXTjaia. 6. C r o n o lo g ia p a u lin ă . Ea are nu sensul de simplă adunare. Prof. M a r c u. ca o nouă stare apropiată a lumii..PER IO A D A 1N T ÎI (P IN A LA 324) 81 I d e m . VIII). cu forme. T. Comjjjiitatea ■creştmă^infiinţată de Sfinţii A postoli se numeşte î n c ă . Sfîntul apostol Pavel o numeşte figurat şi «Israelul lui Dumnezeu» (Gal. A p o s t o l P a v e l. Prof. V ia ţa ş i a c t iv it a t e a sa . «Ecclesia» a rămas de atunci numele Bisericii. * Capitol redactat de Pr. nr.gîndul M întuitorului. I. Raţionalismul protestant a văzut în Biserică nu o instituţie voită de Iisus Hristos. 4 7 . M u n t e a n u. Io a n R ă m u rea n u 6 — Istoria bisericească . Nicolaescu. Gheorghiu. (Fapte 2. In înfăţişarea sa ex terioară B iserica creştină are unele asemănări cu alte comunităţi religioase . . St.religioase — iudaice sau păgîne. 398— 416.urL-Prjganism cu jto tul nou.an-Jniiinţat. pentru prima dată în istoria creştinismului expresia de « B i s e r i c ă u n i v e r s a l ă » — xaOoXixrj ’ ExxXrjaia. III (1951). pe care-1 avea cuvînlul pînă atunci.şj. 1942. Biserica. 3). A p o s t o l P au l. la_începu t de obicei. P artea I-a. G r. Expresia se găseşte apoi în Martiriul Sf. 8. Sfinţii Ap-QstoJLL. Biserica lui Hristos : ’ExxXtjoîos too 0eo5. ea este un . B u cu reşti. ! I P r o f . G. Policarp ( t 155. L X (1942). către Smirneni. p. T im işoara. în «Studii T eo lo g ice». P r o t L. 16).. cap. Biserica. V . de frăţie. R ecu n o şte au fără în­ doială bine.

avîncl de la început forma şi norma ei de viaţă nouă : trăia în învăţătura Apostolilor. P e J . Siria şi Cipru (Fapte 15. sînt numiţi în adresa scrisorii către creşlinii din Antiohia.i n g a ^ p o s t o ii .. de Tacob. Biserica trebu T â^ ă~ ^ rste. în cursul timpului.înainte de a asculta pe loc predica unui a p o sto l^ p r i n . 7.. 6. Uneori. diaconii si alţi misionarL^numiţi şi ei apostoli sau evanghelişti. prin . erau ţinuţi în mare cinslo la creştini celelalte rudenii ale Mîntuitorului (Ssauroauvoi la Eusebiu. ca ajutători la . în spirit de comunitate frăţească. s-an format pe această cale. parte la sinodul apostolic. în forma potrivită cu natura. sa” aibă membri. înţelepciunea şi credinţa lor.creştin din ăîtă parte.şl. In mediul iudaic dc_la_Jeru sa lim . cum era firesc. poate * si altele.analogie. cu «balrinîi» poporului iudeu.uiui flpnstm b t v p i . înainte de a fi mers vreun apos­ tol acolo. au luai.82 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă nu lasă nici o îndoială că. Organizarea Bisericii. IruA-ri-p—A-pasiQlL-. 16. 1a Ierusalim era grupată în jurul Apostolilor si c ondusă de ei.cârc aduceau cuvintuL. conducere. 22. Isto ria b is e r ic e a s c ă I. Cea de la Roma era importantă cînd îi scrie Sfîntul Apostol Pavel. norme şi viaţă "de'Tă" Sfinţii.. . Sfînt. 4.c a i. întemeind Biserica. cea de la Roma. 2. jpreoicau coiaDoraiorn ior. Sfinţii Apostoli înfăptuiau ideea şi porunca Mîntuitorului. In ipostaza de comunitate creştină şi de aşezămînt al mîntuirii. ajutorul adus de Barnaba şi de Saul de la Antiohia (Fapte II. ca avînd rol însemnat în viaţa comunităţii. în frîngerea pîinii şi în rugăciuni (Fapte 2.Apostoli dintru început. 16.14). învăţătorul lor. Comunitatea de la Antiohia^e«a__de la Damasc.. Ca şi Iacob. Este de necon­ ceput ca ei să fi înfiinţat-Biserica. o categorie de creştini respec­ taţi pentru vîrsla. 4). 2 3 . Diaconii. Ei au primit. Faptele Apostolilor vorbesc jdespre «proshilori». Ele sînt iniţiale şi fundamentale şi s-au dezvoltat cu Biserica însăşi. fără a fi voit aceasta IisusJHristos. conducător al Bisericii era Iacob «fratele DoiTmnlui»r c a re se huoixa— _ de— airturitate chiar în faţa AjDoşţolilor. a c e ş ti presbiteri formau. se formau cercuri de credincioşi. Comunitatea— de. După plecarea Apostolilor din Ierusalim. 30). caracterul şi scopul său. 42).

iitt’ i r i . 1). cărora li se cereau calităti morale deosebite. completau organele de conducere a'le Bisericii din IerusaIxinT~ ' : ’ ” : Celelalte comunităţi creştine erau organizate asemănător. Este ştiut totodată că ei au îndeplinit şi slujba cuvîntului. Sfîntul apostol Pavel numeşte şi pe o di a con iţă Fibi a Bisericii din Chenhreia. pe aceşti presbiteri-preoţi îi recomandă Sfîntul ApQstol— aw lr cînd scrie lui Timotei. Pe.. este dovedită de F aptele. ... ai “ .. 'cu post si rugăciuni.. . In Epistola către Romani. 23). .. .. le scriau. . in­ struirea lor a cunoscut din primii ani ai comunităţii de la Ierusalim (Fapte 6. . iar după Apostoli de episcopi. . C arac­ terul sacerdotal *at~diaconiei e confirmiF~de-Tejdul din Fapte 6. unde se spune că Sfîntul Apostol Pavel a hirotonit presbiteri la Bisericile înfiinţate în prima călătorie misionarăPresbiterii menţionaţi mai departe. Diacon (Biaxovo?) însemna slujitor.. -'i P r e s b ite iij e primul nume întrebuinţat pentru. sînt de ase­ menea slujitori hirotoniţi de Apostoli. 5)...*—. .. pri£L-caxe-^je--lnie le a la început si preotul^ şi episcopul. .. 1— 6). ■■!■■■'»■» ' . Cit priveşte pe diaconi.. 3. 12). 14) j pe presbiteriipreoţi îi învaţă Sfîntul Petru să păstorească turma făcîndu-se pildă pentru ea (I. precum i-a poruncit (Tit 1. ca ei să se învrednicească de P îndoită cinstire (I Tim. 1 I Tim. 17. după exemplul Bisericii din Ierusalim (Filip.r iilrr-1 .. 1 9 ) : de asemenea îi scrie Iui Tit să pună în fiecare oras presbiteri-preoti. .. 5.(14. .. . 2... Bisericii învaţă Sfîntul Iacob pe credincioşi să-i cheme în caz de boală... C onducerea locală o exercitau organele puse de Apostoli : presbiteri-episcopi şi diaconi. Se poate presupune că fiecare comunitate a avut diaconi pentru nevoile slujirii. «pe aceştia (diaconi) i-au pus înaintea Apostolilor şi ru g în d u -se şi-au pu s m iin ile p e s t e ei». iar nu pe bătrînii laici...... . ." .. . scrisă de la Corint. . f Instituirea lor prin hirotonie. . . 5. predicînd şi botezînd.... . . . la mese şi la propovăduire..P ER IO A D A IN T II (P ÎN Â LA 324) 83 cult. Pres- . 6 . . 8. 1— 3) ." "asemenea preoţi. . y . . Latura practică a slujirii lor a rămas caracteristică diaconatului şi s-a întins în epoca următoare la toate nevoile asistenţei în comunitate. ca^să se roage pentru ei (5.. ceilalţi slujitori ai comunităţilor. . . .. 5. ” * .. le supravegheau prin ucenici destoinici şi devotaţi... cînd nu e vorba de cei de la Ierusalim sau de bătrînii propriu-zişi (ca în I Tim. Cgndncerea lor oHăTOmTTAposTo^ Ei nu se~sTFbFleau definitiv într-o c omunitifeT~'"crii~vizitau.

. . precum Iisus s-a supus Tatălui Său. .. aminteşte ce le b re i trepte ale Ierarhiei . Timolci şi.. . .. .. p reo ţii ţin locul adunării Apostolilor. . . dar îi numeşte aşa în calitatea lor de păstori ai Bisericii lui Dumnezeu. numit anume aşa. II.. . ca atribuţii şi ca cinste. . . . . chemaţi J a M ilet. scrise de Sfînlul apostol Pavel spre sfîrşitul vieţii sale.84 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ biterii erau deci slujitori bisericeşti. De asemenea.întîia sa S c r is o a r e c ă tr e C orin ten i. . . de conducători ai turmei (Fapte 20. .. cei aşa de d u lc im ie . .. . nu poate induce în e roare asupra deosebirii lor. . în. VIII.rLtitaie«~^-ttume_Ja început. . . ..._I^. 1). . şi p r e o ţilo r ca Apostolilor. ceea ce nu ne împiedică să admitem— ă .._ adică întîic stătători între presbiteri. .• E p iscoI p■ u l era presbiterul cel. . 17. . Ucenicul apostolic Ignaţiu.seamă din fruntea_ _ _ _ comuni-. Sfîntul Ignaţiu spune că creştinii trebuie sa se su­ pună o/j/'scopului ca lui Iisus Hristos.. sau de . iar ele sînt deosebite.. . ..u B i i ._ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ . .. . . . interesează funcţiile şi cinstea. iar p r e o ţilo r ca Apostolilor. numele de preot şi de episcop primesc sensul în care sînt cunoscute moi tîrziu. « III« ! «II 1. este o ? demnitate mai mare decît cea preoţească.. au fost încre­ dinţaţi servirii (diaconia) lui Iisus Hristos». sînt înţeleşi ca episcopi.. în E p isto la '7'ălrc• T ralien i. spre sfîrşitul sec. tăţii.. ceea ce ne îndreptăţeşte să conchidem că încă înainte de sfîrşitul epocii apostolice. mai. Din «epistolele pastorale». avînd rol şi cinste de păstori şi de învăţători. Dar cu mult mai mult decît numele. . Tit sînt episcopi în acest sens.de. iar d ia co n ii. . 28) . .presbiteri e rau episcopi *propriu-zişi. spunînd : «Supuneţi-vă cu toţii e p is ­ cop u lu i. . .. VI. 1. . D ia­ co n ii s i n i rînduiţi spre servirea Bisericii. . . hirotoniţi de Apostoli episcopi..Tot el recomandă creştinilor în E p istola cu lrc S m irneni. cu preoţii (presbiler-episcop). I arată că cele trei categorii de slujitori erau bine diferenţiate ca nume. aflăm că episcopatul.. . .. ceea ce ar putea însemna că presbiterii. Sfîntul Ignaţiu afirm ă: « ep isco p u l ţine locul lui Dumnezeu. El le porunceşte în calitatea lor de episcopi să pună presbiteri — preoţi în oraşe. Pavel îijiu in eşte şi episcopi. . . . Cinstiţi p e d ia c o n i ca pe porunca lui Dumnezeu». p e presbiterii de la Rfes.. .. Este drept că uneori Sfîn­ tul apţostol Pavel vorbeşte numai de episcopi şi de diaconi (Filip. Sfînlul Clement Romanul (91— 100). scrisă către 96-^98. în E p isto la c ă tr e M a g n esien i. . episcop de Antiohia..

al căror rol a fost însemnat în Biserica apostolică : harismaticii. c a şi din cele imediat următoare.. adică cei învestiţi de Dumnezeu ciiroci cu daruri speciale.de_JDumnezeu cu diferite daruri şi puleri cu caracter «preternatural si adesea prodigios» (Lacger. administrarea comunităţii. . 11). sînt celelalte ca te­ gorii de sluji lori. pe al vorbirii în limbi (comp.Le§iini_-îiizes±raţi . sînt cuprinşi şi clericii.pe. cîrrnuiri. de care vorbesc protestanţii. care nu este interpretat în lumina stării de fapt din Biserica apostolică. Rom. Pe lîngă aceşti slujitori ai Bisericii. Din_scrierile Noului Testament. 4.f-preoţii şi jdiaconii formau un c orp conducător în Bisericile c re^iine^ erau aleşi şi hirotoniţi şi se bucurau de cinste deosebită din partea credincioşilor. pe alţii învăţători . preoţii şi leviţii din Vechiul T e stament (cap. I Cor. în această largă enumerare.. -apoi '] învăţ ăt orii ( a id a s c a li î) . Efes. pe al ajutoarelor. Ei nu erau aleşi ce comunitate. ca drept al tuturor creştinilor la predicarea cuvîntului evanghelic şi la conducerea Bisericii. 8 f . este răstălmăcirea unui cuvînt din Epistola I Petru (2. p r e o ţi şi d ia c o n i. care-i compara c u .. 11). 131).. avîncl drept la daruri" din partea creştinilor. 28 . 12. 9). nici aşeze ţi prin hirotonie şi se bucurau de mare cinste pentru harul lor.. indicaţi prin unele atribuţii ale lor (ajutorări. Dintre > . Rom.s. în care Apostolul spune că Dumnezeu a pus pe unii în Biserică Apostoli. Efes. 12. 40— 44). 6— 8 . excepţionale. p. Apostolii posedau mai multe şi mai mari daruri. după aceea darul minunilor. Ea arată limpede că episcopii. exista la început o altă categorie de slujitori doar ai cu­ vîntului. Locui cel mai însemnat este cel din Epistola I către Corinteni (12. opera carităţii. dar harismaticii prepriu-zişi. 12. supravegherea vieţii morale şi impunerea disciplinei creştine.PERIO A D A IN T ÎI (P lN A LA 324) 85 c reştine e p is c o p i. în care existau «păstori» şi «turmă». al tămăduirilor. preoţii şj diaconii aveau în qriili_săvîrsirea cultului^ predicarea cuvirT 'tului. întîistătători. după a ceşt i a proorocii. Aşa numita «preoţie universală». numite h c r is m e (xaptojiaxa). sau PJ}e v n'ţ£tjcii erajjjinii_c. Rezultă că episcopii. ~ S fîn tu la p o s to l Pavel numeşte de mai multe ori asemenea harisme. 4. cum este In v ăţaîu F a c e lo r i 2 A p o sto li (Atogyij). păs­ tori. pe al cîrmuitorilor.:>t mai însemnaţi Apostolii. 28— 30). A ceastă diferen­ ţiere venea din timpul apropiat al Apostolilor.. pe alţii prooroci. arhiereii.

profeţii «vorbeau în Duh>\ erau «glasul lui Dumnezeu».80 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă puţind să înveţe. atrăgeau la Bi­ serică şi întăreau pe creştini în credinţa lor. ca fiicele «evanghelistului» Filip (diaconul) puteau să aibă harisma proorocieî. în particular sau în şcoli).. Chiar femei.JL-iiit£les dintru început pericolul şi a pre­ dicat şi . • 2. liberă si u niversală. discuţia dintre Pavel şi Petru la Antiohia. Celelalte harisme amintite de Sfînlul apostol Pavel sau cunoscute din alte locuri par a fi fost mai mull ocazionale şi pro­ vizorii.i]>.iraij'u liolărîre «libertatea» Evangheliei împotriva «fraţilor mincinoşi». al cărei rol religios şi istoric trecuse. Raporturile cu iudaismul sînt una din colo mai importante pro­ bleme în istoria Bisericii primare. aservindu-1 iudaismului. care învăţau pe alţii. el era legat cu m ozaismuL prin mergerea creştinilor la templu şi prin observarea prescripţiilor Legii. Dascălii erau învă­ ţătorii com unităţilor. ei înşiruiau pe credincioşi mai de aproape asu­ pra învăţăturii şi moralei creştine. Harisme excepţionale aveau uneori şi unii dintre laici. SJiiiluL a puciul J^ţv£L. După epoca apostolică. Creştinismul era o religie spirituală. centrul religios al T iudaismului. sfă­ tuiau. Ele făceau mare im­ presie asuî5m“l!î^dmcioşilor şi chiar şi a necreşimilor. certau. I io t ărîrca sinodului a postolic din anul 50 a adus lumină şi mînqîiere fraţilor din Anliohia şi din alte comunităţi. care puneau Legea mai presus de Evanghelie şi condiţio­ nau creştinarea de pă/iiea Legii. puteau să prezică. s-au stins treptaţ şi— trecerea timpului au J n c e l a t sau s-au transfor­ m mat (didascalii sînt mai tîrziu profesori creştini. caracterizează aceste raporturi şi ilustrează o stare de spirit vrednică de cunoscut.au— fost. alături de ei se înnumără «evangheliştii» . ! lari sin ele . In comunitatea de la Ierusalim. dar el fusese pregătit de_Vechiul Testament. Greutăţile înlimpinate de Sfîntul apostol Pavel din partea iudeilor. apăruse în ludeea şi era pre< h al în tîiiu d e ilo r. ludaizanţii cereau ca şi creştiniî recrutaţi dintre prozeliţi şi păgîni s ă ''r e s p e c t e T ^ ^ ă T m o '/¿lira. dar presiunea iudai- . Această pretenţie îngreuia mult convertirea paginilor şi denatura sensul creştinismului. să facă şi minuni . un dar supranatural special făcut Bisericii îiv c epăfoaxe^ pentru creşterea şi consolidarea ci. sinodul apostolic.

îndeosebi a lui Gessius Florus şi prezenţa armatei romane la Ierusalim producea nemulţumiri între iudeii din Palestina. V esp asian^este proclamat împărat si lasă conducerea războiului fiului său T it. s-au apărat lotuşi cu o tenacitate uimitoare.în Palestina o răscoală care se transformă într-un război greu. Oraşul a fost cucerit şi în mare parlc distrus în. spunînd că nu se pot mîntui fără păzirea ei.. Luptele au fost foarte g r e îe p e n î r u amîndouă părţile. avea put.. care a rezistat unui asediu de cinci luni. Sfîntul Apos­ t o l Pavel a avut serioase greutăţi în Galatia şi la Corint. timpul luptelor. iar templul ars (august 70). în care . Evenimentele istorice au contribuit la lămurirea situaţiei. 3. separînd tot mai mult creştinismul de iudaism.Căderea Ierusalim u lu i.ele m en to t-iudai’/ant nn mai. în care de altfel majoritatea credincioşilor au format-o cu timpul cei convertiţi dintre neamuri sau necreştini.ere.„împăratului Nero (68) si a generalului V itellius (69). După anul 70.PER IO A D A IN T H (P lN Â LA 324) 87 zanţilor producea încă unele neînţelegeri si nemulţumiri. Intre timp iudeii. Purtarea procuratorilor romani.tma. iudeii asediaţi sinucigîndu-se ca să nu se predea romanilor. la 65— 66. După moartea. începînd din Galileea. .JEnoca apostolică se consideră înche­ ia jă^xaj^ădefetr-ie rusaMm-triui—si dls. suferind de foame şi de boli.. unde iudaizanţii riguroşi căutau să aducă pe creştini la Legea mozaică. Sub împăratul Nero. se întăriseră mult în Ierusalim. Armata romană sub conducerea generalului Vespaşian.T it a atacat ora­ şul. Pericolul iudaizării creştinismului s-a menţinut şi după epoca apostolică. la Ierusalim s-a înfiinţat o comunitate nouă. care suportau greu stăpînirea romană şi încercau mişcări de eliberare. Evenimentul a avut răsunet şi în celelalte comunităţi creştine.exea templului în urma răz­ boiului in da ir (66— 70). în c omunităţile în care e le ­ mentul iudaic era numeros. izbucneşte. iudeii. Războiul de sub Nero a motivat pi ecare a creştinilor din Ierusalim şi desolidarizarea lor de compatrioţii revoltaţi. cucereşte una cîte una ce tăţile apărate de iudeii înarmaţi. R es­ turi din armala iudaică au prelungit zadarnic cîteva luni războiul la M asada (vest de M area Moartă).

formînd comunităţi mai importante la Peila şi la Kokaba. Cînd iu d e i i TeTTşesr sa i e r i i <’e i e a sra_" p r o v i z o r iu l £ msa4ioiînr~su5~~ls^ i a n . c a r e sînt înăbuşite cu f o r ţa . Asupri ie. devenea imposibilă observarea legii rituale.i şi nenorocirile întreţin totuşi sjiexen tele m esianice. Conducerea spirituală a iudaismului au preluat-o şcolile ra­ binice din Puibilon şi Tiberias. p e r s e c u tă p e c r e ş t in i.88 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Iudeii au avut în război aproape un milion de morţi şi au fost luaţi vreo sută de mii de prizonieri. pe la Iii) s i A drian.Cultul mozaic cu sacri 1icii sîngeroase. de asemenea. sinedriul se desfiinţa. cu tem ­ plele lui Jupiter şi Junona (dec. Darea sau birul cătreTempTul din Ierusalim (<î i«11 <ili in< ) ..i. 1:T~Tmporţanţă epocală. unde s-a ridicat un. 2 . Pentru iudaism.se percepe de acum înainte de către statul roman ffisc u s > iudaicii:. Războiul avînd un caracter mesianic. care în parte au fost vînduţi c a r sclavi. candelabrul cu şapte braţe. ci au părăsit Ierusalimul încă de la început şi s-au retras peste Iordan.). cartea Legii. care se săvirsea la templul din Ierusalim. T e ­ zaurele templului.ărc de triumf în amintirea victoriei lui Tit. să fie distrus de incendiu la Roma Capitoliul. « r e g e le » fne. Sub înjpăi7ÎJ7r. Cu aceasta se împlinea pentru~creştlni o profeţie a Mîntuitorului şi se întărea credinţa lor. între 132—135.l~Luilaii. Pînă la sfîrşitul secolului. opt luni înainte de distrugerea templului iudaic. creştinismul se separa definitiv de iudaism. O r a ş u l e reluaPHe r o m a n i . sau formează secte iudaizante (n a z a r e ii. creştinii nu s-au solidarizat cu conaţionalii lor. distrugerea templului şi pierderea Ierusalimului a avui.. în parte au fost trimişi la mine sau la lupte de gladiatori.iiiic î*m i -C ' o c h b a.. întîmplarea făcu ca. M arele sanctuare — păgîn şi cel iudaic — dispăreau astfel în acelaşi timp. iudeii introduc blesteme împotriva creştinilor în rugăciunea Şmone e. eb io n iţii). în­ ceta. Cu dărîmarea templului. stofiîe~^ăn3îîarului. Iudeocreştinii se asimilează cu ceilalţi creştini. 69).. obiecîeIe~săcrer au fost luate ca pradă de făzBoi~~şr~gnseT â ~Rbma. masa de aur. 6) este un eveniment religios şi istoric important.sre. despre care Iisus a spus : «nu va rămânea (piatră pe piatră» (Matei 24. Cultul iudaic central..se produc noi r e v o l t e iu d a ic e s i i u i e ro ase. funcţiunea de mare preot (ar­ hiereu). de­ venea imposibil. Luca 21. Distrugerea templului de la Ierusalim.

¡Paris. Paris.. c h rist. Paris. Prof. P. T h e e a r ly ch ris tia n s. L c b r c t o n e t J . 3 Bande. Tübingen. Bucureşti. Pentru anii 1— 324. în t e m e i e r e a B iseric ii. 1957 . I. II (Bucuroşii. A. 1955. M. p.. J u s i c r. J929. la Bonnardière. V. d e L a c g e r. par P. Paris. 1932). S i m i o n.).O.e r s i è c le d e l'E g lise. op. 140— 211. Vieillard. Tu dor. care devine metropola creştină__a_ Palestinei. Is to r ia b i s e r i c e a s c ă . 2 vol. F r ü h k ir c h e . Ü >4. în G r ie c h . 1. Israel. 1 r s jv. I 9 6 0 . Pentru căderea Ierusalimului: D. A. L 'E g lise à la Un du p r e m ie r s iè c le . G. G e s c h ic h t e I s r a e ls v o n A b r a h a m b is B a r -C o c h b a . Bucureşti. P rim ii d a s c ă li c r e ştin i. Iustin Moisescu (P. Iudeii pierdeau ultimele resturi de viaţă poli­ tică. 1959. H ar t k e. 70. 1957. H is to ire d 'Israël. cit. . p. É tu d e su r 1rs r e la tio n s e n tr e c h r é t ie n s e t le s ju ifs d a n s l'em p ir e ro m a in (135— 425).-M. în «Stud ii Teolo gic e». Importanţă mai mare are însă pentru cîteva secole cea din Cezareea. L. franc. G o u g h .. ed.. ■ J . 1961. S ch rilt. Pentru relaţiile iudeo-creştioe: M. Berlin. L a v i e c h r é t ie n n e au I . 1903. T h e F a ll o l J é r u s a le m an d t h e C h ristia n C h u rch . 1908. In joraşul nou. W. U rspru n g un d A n iă n g e d e s C h risten tu m s. A uvry.. deşi privilegiile religioase de care se bucurau se menţineau. Patriarh Iustin al B. S tu d ien zum z v seiten jü d is c h e n K r ieg g e g e n R om . 1954. . G o p p o I !. 1960. L e c h r is tia n is m e a u x o r ig in e s et à l'â g e a p o s to liq u e . în parte este colonizată şi este numită Syria Palesl i n a (Siria FilîsYenilor). p.. A lt e studii.. Jaub ert. L e c 1 e r q. Paris. la J . II : D e l'e x il à l'an 135 ap. 1936. Paris. London. B r a nd t o n. t. 1961. M o y e r. L a p r iè r e d e s p r e m ie r s c h r é tie n s . L e s p r e m ie r s c h r é tie n s . Leipzig. se formează o comunitate c reştină din păgîni convertiţi. P o p e s c u.P ER IO A D A IN T II (P lN A LA 324) 89 domeniu imperial.ils d a n s ¡'E m p ire ro m ain . Trad. C h risten tu m un d Ju d c n tu m in e r s te n und z w e ite n J a h r h u n d e r ie n G ü tersloh. 1928. Z e i 11 c r. BIBLIOGRAFIE Pentru organizarea Bisericii: vezi şi la cap. Stuttgart. . R. of A. à l'exil. 1967. S. La v ie c h r é t ie n n e p rim itiv e. 1974. T h e R ise an d Fa!! o i th e J u d a e a n S ta te. Schwartz. R e c h e r c h e s su r le s o r ig in e s de ¡a R om e c h r é tie n n e . J .'E glise p rim itiv e.R. Paris. Rabat. Kirsch. XIII + 792 p. B a r d y. Stuttgart. C a b r o l . D o m F. nr. 1981. P o I < r s o n. Z ei 1 1 i n. G. B e e k. Freibu rg. Ed. S c h â f e r. I e r a r h ia b is e r i­ c e a s c ă in c p o c a a p o s to lic ă . M. J . 1962. D o m H. V ie r u r c h r is tlic h e P artein und îh r e V e rein ig u n g zur a p o s to lis c h e n K ir c h e . Rome. Parts. London. Ju d c n lu m un d G n osis. La Ierusalim se ridică temple păgîne şi se interzice sub pedeapsă de moarte stabilirea iudeilor. T. ' L. p. F. (1934). C h r é tie n s d e s p r e m ie r s s iè c le s . F ia u ri d e îm p ă ra ţi ro m a n i. 2-e éti. Philadelphia. M. Paris. 770— 771. 2. Rom. RicxoUi. 170— 1 9 5 : V e s p a s ia n u s . 1939. F. D. W ie n. D er B ar K o k h b a A u tstan d . Ed. H * . Paris. J.. 1909. L c b r e t o n. G. T. 195— 2 0 3 : Titus~ P. 1932. C. A. 2 Bd. : D es o r ig in e .. vezi H u s e b i u de Cezareea. E. S. 1914. 3 vol. 1921— 1923. 1932.

. era . '12). in noaptea cînd a scăpat din închisoare. în persecuţia lui Irod Agripa 1 (Fapte 12. Frîngerea pîinii era însoţită-de— fa^ăţâtura Apostolilor şi de r u g ă ­ c iuni.. nesocotind trupul Domnului» (11. I). îndemnau pe credincioşi să trăiască după preceptele Lui. îoan U âm urea nu . cum nvjmeşte frîngerea pîinii (IX. 20— 29).a. 20). A cest caracter de taină al «frînqerii pîinii» ii confirmă fn v ă{ă ţura c e lo r d o is p r e z e c e A p o s to li (Didahia). Dat fiind marele număr de credincioşi * Capitol r e d a c ta t do Pr.. lor. precum şi respectul pe care-1 cerea credincio­ şilor la săvîrşirea şi primirea e i : «Căci cel ce mănîncă şi bea cu n e ­ vrednicie.iiia C mci/ecimii.nl lor. o dovedesc cu prisosinţă cuvintele Sfinlului Apostol Pavel.. I Cor. şi se numea de aceea si «Cina domnească» (xopiaxov Ssîtcvov . Cultul creştin 1. Că această cină avea~un caracter’’sacru de taină creştină şi nu era un ospăţ sau o masă obişnuită.10.. prof..cxes i iai l. care o numeşte «împărtăşanie» (xoivtuvia) cu sîngele şi cu trupul lui Hristos (I Cor. con tinu aTa tra iască. despre cnlt..J IL ea « a M ăriei.. în adunarea creştinilor. în ziua Cincizecimii.în sinul poporului iiîidp. I) «pentru a fi jertfa». ţlau o idee despre viaţa cea noiiă. în amintirea Cinei Lui. 42) si. înainte ele poijoi ii cm Siîntului Duh si în care a avut Inc faptul PYtr^(y j l iun din ■ / . Comunitatea creştină înfiinţată de Sfinţii Apostoli. La Ierusalim. aminteau învăţătura şi faptele Mîntuitorului.u şi să meargă la templu.IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Cultul şi viaţa creştină în epoca apostolică * 1. adică nu la templu sau la sinagogă~TJ~asemenea casă (>sle cea in c are se adunau Apostolii cu grupul de cfecfinoTosi. îşi mănîncă şi bea osîndă.nlo Apnsiolilc«^-Bf.lar.nr (2. (x lia ii toi~ ¿pxou) făcută în adu> nări~ţlnuţe in case^particulare. dar şi-a stabilit de la început un cult şi o viaţă pro­ prie. 16). prin care se deosebea de restul poporului. A ceasta consta f n « fr în g e r e a plinii».«curată» (14. Apostolii luminau şi edificau pe credin­ cioşi prin cuvîntul lor. p apl.să^djsTtă~~de~Sfinţii Apostoli după po ­ runca Mîntuitorului. să-şi mărturisească păcatele înainte de primirea sfintei Euharistii. cum se raimea ia început Sfinta Euharistie.^A-ceasta— poale. 11. care x e r e creştin i.mama lui ioiHL ^ 1 i 1' lH t <uo Sl'inlul Petru a găsit «pe mulţi adunaţi pentru I rugăciune».. «Frîngerea pi inii». Adunarea creştinilor se făcea în casă (xax' olxov) în înţelesul «prin c<iSQ»' Ştin «acasă».

Pe cînd la Ierusalim iudeo-creştinii puteau să meargă. Era «în camera de sus». Adunarea se făcea seara. dacă era prezent. Eutih. se 'lua o masă comună «agapă». pînă la ziuă» (Fapte 20.la templu. care manifesta şi întreţinea sentimentul dragostei creştine şi serveâ~Ue cadru cultului. s-au fo­ losit şi în cultul creştin : lecturi din Vechiul Testament. Din Faptele Apostolilor. . sau de întîistătătorul comunităţii. A ceste forme de cult. omilie. Cu frîngerea pîinii era unită o masă comună. aflăm că în a treia călătorie misionară. în diaspora. care sta la fereastra deschisă. numitq «agapă». în anul 58. Se săvîrşea apoi frîngerea pîinii. a căzut jo s la pămînt şi a murit. pe care-1 săvîrşeau cre­ dincioşii de la Ierusalim în case şi cu care. 4). ei se adunau desigur în mai multe case mai încăpătoareCreştinii se adunau «în toate zilele». se cîntan psalmi. care nu mai aveau nici o legătură cu sinagoga. 7—12). precum şi din scrierile Apostolilor. Ei oficiau astfel numai cultul lor creştin. luminată cu multe făclii. se rosteau rugăciuni şi cuvîntări. care după aceea încă «a mai «vorbit cu ei mult. se prelungea uneori cuv întul pînă noap­ te a tîrziu. atît cit era linişte. fără îndoială. Ia Troia. deşi nou în spiritul său. 5000) (Fapte 4. 46). a săvîrşit frîngerea pîinii «şi a lungit cuvîntul pînă la miezul nopţii». aşa cum mergeau şi la templu (Fapte 2.. episcopul. pe măsură ce apăreau psalmi. In sinagogă se citea din V echiul Testament. îmbogăţite treptat cu material de cult creştin. Sfîntul apostol Pavel a adunat pe credincioşi într-o seară.P ER IO A D A 1N T ÎI (P IN A LA 324) 91 (3000. în afară de Ierusalim creştinii erau dezlegaţi de practicile cul­ tului ¡iudaic şi cultul lor era organizat prin analogie cu cel al sina­ gogii. creştinii erau alungaţi din sinagogi şi nevoiţi să se organizeze în comunităţi aparte. un tînăr. rugăciuni. cultul creştin. Frîngerea pîinii şi masa a avut loc după «cuvîntul lungit» al lui Pavel.. a păstrat unele forme din cultul sinagogii. a unei case cu etaj. 2. In general. !«doborît de somn». aveau ase­ mănare. Adunarea era prezidată de un apostol. «Pe cînd Pavel vorbea ţot mai mult». Apostolul l-a readus la viaţă. cînd credincioşii erau liberi de ocupaţiile lor zilnice şi cînd de altfel erau şi mai feriţi de ochii iscoditori ai prigonitorilor.

prin cult euharistie şi cu masă obştească. i u s o j H . 1). Rugăciunea comună şi obişnuită era cea domnească. u l e i i i< r isiiiii tic.. pe care o găsim în A p o c a lip s ă " (2. ziua învierii Domnului. despre creştini în S c r is o a r e a c ă tr e îm p ăratu l T raian (c. care probabil s-au fixat de tim­ puriu. în afară de Ierusalim. Duminica. altele.—I zîr ~ t> " T T r j m T î n L u i a p o s t o l P a v e l î m po t r i v a ubu/. 4— 61. Rugăciunea IK rnI: ii Tii..ului :. încă din epoca apostolică.11 sufleloşLo prin rugăciune.Apostoli o recom an­ dau in.u d e g e n e r ă r i l o r posi bil eprevine pe corinteni .92 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ In acest loc găsim ştirea preţioasă că adunarea şi cultul au avut loc «în ziua întîia a săptămînii» (ev tîj juŞ tîov aaSSckcuv) adică dumi­ nica (v. cum găsim prea frumoase în în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o s ­ toli (9. Sfinţii .-. Ce rugăciuni rosteau la început creştinii in adunarea lor."socotită rugăciune liturgică. stăruitoare. rugăciuni ocazionale. 10) şi în în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li (XIV. u n e o r i .u . deşi Apostolul a stat la Troia o săptămînă. precum şi ştirea pe care o dă Pli-niu cel Tînăr. 111— 112). C i ul ul ei eş| ijj c i u . dovedesc că. făceau să se părăsească sabatul iudaic. Numele ei de «ziua domnească (xopiax'ij Tjfiipa). 2— 4. do cereri sau de mul­ ţumire lui Dumnezeu. TÎ!o s î nt a d e v e r i te p e n t r u B i s e r i c a din C o ­ i ri ni ‘"(l— C-'or-. iudco-creştinii sărbătoreau desigur şi sabatul cu iudeii şi ziua întîia a săplăimnii cu ceilalţi creştini. La Ierusalim. „ • Rugăciunea avea mare importanţă în viata si cultul crestmilor. dă Clement Romanul în E p is­ to la sa că tre C orin terd (59. Ele erau de regulă improvizate şi potrivite cu momentul şi cu scopul lor : unele erau rugăciuni euharistice. T atăl n o s tru. 3). în ziua întîia (după calendarul iudaic). creştinii au ţinut ca zi de sărbătoare . 3).săptămînală. pe_ care In v a ia iu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o s to li cere creştinilor s-o roş­ ii'*1scă de trei ori pe zi (VIII.serică îi (Iii caracter colectiv şi social. lin era caldă. nu ştim. 10) . creştini se adunau pentru frîngerea pîinii odată pe săptămînă. Despărţirea de sinagogă şi recrutarea creştinilor mai mult dintre prozeliţi şi păgîni. Este deci foarte probabil că. în legătură cu nevoile şi cu bucuriile credincio­ şilor sau ale Apostolilor (Fapte 4. plină de suflet şi de dragoste. î n e p o c a a p o st o l i c ă . care este ziua Domnului.7). O rugăciune cuprinzătoare şi foarte inkTesâhtă.' islenl n e d i m i o ş i l o r şi ie-o cereau şi pentru ei înşişi. proconsulul Bitiniei. Creştinii de pretuti n­ d e n i eoni iniic . 23— 31). d e m a n i f e s ­ tări cn i'.

. 10. cum spune D idahia. 38.de Taină. Botezul se săvîrşea. Formula baptis- . 5) nu este propriu-zis o formulă de botez.. Sfîntul apostol Pavel îl numeşte «baia naşterii din nou prin înnoirea Duhului Sfînt»' (Tit 3. 5).. în apă curgătoare.... Menţiunea că se făcea* «în numele Domnului Iisus». In v ăţătuicr~c^IoT~TtutSTjrSzece~~Ă p o s t o ir i} s ie de drept socotită în prima e i parte (cap. Botezul creştin era mai mult decît un rit sau un simb ol : el avRa~caracier-. 1 6 ..... 8. 19. cerută de Mîntuitorul ca o condiţie "pentru a intra în împaraţia lui Dumnezeu (loan 3. In comunitatea creştină se intra. după mărturisirea creriint£TTtTl^]sTTrÎsţos~r sr~iriT cfc^ îg r7^ ^ Sfîntului Botez. sau «în numele Domnului» (Fapte 2. Dacă nu era destulă pentru cufundare... încă înainte de sfîrşitul secolului I.. găsim botezul precedat de o pregătire mai îndelungată a celor ce aveau să-l primească. ... înainte de botez. ca al ucenicilor lui Ioan. precum «şi alţii dacă pot». IK.. I— VI) un catehism ce cuprindea învăţăturile morale pe c are trebuia să le cunoască şi practice creştinii. ■ . PreţpHrea efâ~T "regulă scurtă şi uneori se reducea la ascultarea unei de predici.. ci doar caracterizarea botezului creş­ tin.. Botezul creştin se deosebea şi de botezul iudaic. S im b o lu l numit a p o s to lic .. Aceeaşi scriere liă ştiri importanţe^despje săvîrşirea Tainei _Bot ezului. spre deosebire de altele. El era «naştere din apă şi Duh».. ... — ■ Nu avem o formulă a măturisirii de credinţa baptismale din v re ­ mea Apostolilor. El era s c u r t : cuprindea numai adevărurile de credinţă fundamentale ale căror centru îl forma persoana dumnezeiască şi opera mântuitoare a lui Iisus Hristos. de regulă. Botezul putea fi săvîrşit şi de diaconi. exprimat în cuvintele Evangheliei şi arătînd ce trebuie să facă şi ce nu trebuie să facă creştinii. 4 8 .... care era un rit de curăţiiFe~şriIe~J5PtSzur i3 r a c tic at de ucenicii lui Ioan ca botez al pocăinţei. pran care se iertau păcatele şi se comunica harul dumnezeiesc. cunoscut din secolul al II-lea. cel care avea să-l primească trebuia să pos­ tească o zi sau două.. «în numele lui Iisus Hristos».. se putea face Botezul prin văr­ sare de apă pe capul celui ce se boteza• Botezul se săvîrşea în numele Sfintei Treimi. putîndu-se săvîrşi însă şi în orice âpă." T 1 . Este un învăţămînt simplu... Postea de asemenea cel care săvîrşea Botezul.. are probabil la bază o mărturisire de credinţă obişnuită însă din epoca apostolică.. 5).PER IO A D A 1N T II (P lN Ă LA 324) 93 Botezul....

1. Hirotonia slujitorilor Bisericii se făcea prin rugăciuni şi punerea m îinîfor de către Sfinţii ^Apostoli (Fapte 6. 2— 3). 1.prin care se comunică harul act sfînt. în practica vieţii creştine. 19) şi este cunoscută şi de în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li.. " lui Dumnezeu. Ea era săvîrşită la început numai de Apostoli_şi era unită cu rugăciunea pentru primirea Sfîntului Duh de către cei botezaţi (Fapte 8. Poate că r în zilele de post. 5^ 14. de exemplu în Biserica Africii (Cartagina). se postea înainte de sfirsituL secolului.. 14. la Antiohia. ’ Punerea_mîinilor urma botezului si-1 completa. 5. mai alesL pe Simon’ Magul. c are le deosebeşte de zilele de posţ ale iudeilor (luni şi joi). Este inteiesant__c ă _ p u n e r e a mîinilor a impresionat. aşa că nu putea fi îndoială^ sau abatere în această privinţă. Uneori era urmată de manifestarea harismelor. creştinii se adunau sT~poi)ljjj_oiilr ghiccd pe care-1 năşim mai tîrziu (sec. (Matei 28. 2 . Punerea mîinilor cu post şi cu rugăciune esLe considerată şi pen­ tru alte acţiuni de consacrare decît hirotonia clericilor. asiqunndu-se astfel succe ­ siunea apostolică pînă astăzi.i clcT^înTTiTâTrrşi de cult creştin. precum şi porunca de a nu se fa c e părtaş la păcatele altora (I Tim. hiroto­ niile au fost făcute de episcapii-puşi de ei. 5. 22). în unele Biserici. înainte de plecarea lor in prima călătorie mi­ sionară (Fapte 13. precedată He~~postire7 Sem nificaţia ei de ___. după mărturia în v ă ţă tu rii c e lo r d o is p r e z e c e A pos~ /7>/77VTTT7~Tîr~™™tte «dies stationum».jşi Sfinţii Apostoli. 23). . numită. o dovedesc si cuvintele S fîntului Apostol Pavel către Timotei despre «harul lui Dumnezeu».si «ziua domnească» sau «ziua Domnului)» (Fapte 20. ziua întîi a săptămînii iudaice ca y.04 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ nială în n u m e le S fin tei T r e im i ora doar bine m n o s rn tă rie la MîntuiÎoruT. Sărbători. Pe Barnaba şi pe Saul şi-au pus mîinile. „însuşi. 6). 10). legat de acte de cult. I Cor. I în zilele de m iercu ri şi v in eri. din vrem ea Sfinţilor Apostoli. Apoc. cel dat lui «prin punerea mîi_nilor» Apostolului (II Tim. 15. cu post şi rugăciuni. . 8 . Am amintit mai sus. Postul este c onstatat.III). După Sfinţii Apostoli. 7 ..ca. 16. 13.. care a ceruLxnLbani puterea de a o face si el cu acelaşi efect.. în afară de împrejurările speciale am in li te mai sus. _. 17— 19). în v ă ţă tu ra c e lo r . ceilalţi «profeţi şi dascăli»..

sărbătoare care a trecut apoi şi în Biserica Romei. 311— 334). întîmpinaţi-L». care. Hris- . la începutul secolului al IV-lea. din secolul al III-lea.— N atalîs D om ini -. serbîndu-se Ia 25 decembrie. sau Crăciunul. la sărbă­ toarea Naşferii Domnului. Semnificaţia ei creştină este subliniată de Sf. Sfîntul Iqnaţiu o numeşte ziua în carp a răsărit viaţa noastră. slăviţi-L ! Hristos din ceruri. STîntuTapostol Pavel aminteşte dc praznicul Cincizecimii (I Cor. I). în anul 379. în catedrala din Antiohia. zicînd despre creştini că ei «nu sabatizează. comp.da spărţit sărhătoarea N aşterii Domnului de c e a a Botezului. Iqnaţiu al Antiohiei ( i îof). P astile şi C.(P..rimiă— sarhători mai mari. creştinii se întemeiază pe tradiţia apostolică a săr­ bătorilor.. cu noua lor semnificaţie : lnvierea'~ D om nului si P o a o r îr e a S îîn tu lui D uh. ca o zi sfînta. Naşterea Domnului. la 6 ianuarie E m tan ia ( ’Ewttpâvsta) numită şi T h eo ta n ia (0eocpâveta) o sărbătoare comună pentru întruparea Domnului şi arătarea Lui. 16. M a g n ez ien i IX. Pe cele. care face din ea caracteristica vieţii religioase creş­ tine. s-a combinat cu sărbătoarea zeului solar Mithra.inr. 351— 362). în amintirea naşterii şi b otezului Mîntuitorului şi a descoperirii Sale dumnezeieşti unită cu evenimentul botezării în rîul Iordanului (Matei 3. adică a înviat Hristos. s i a . Probabil din secolul III.izprimpn. se serba în O rient. 49. 16). 16— 17).PERI O A D A IN T II (P IN A LA 324) 95 d o is p r e z e c e A p o sto li o numeşte «ziua domnească a Domnului» (XIV.. ci trăiesc după ziua Domnului» (Ep. 8 . Sărbătoarea este menţionată. iar în discuţiile referitoare la data Paştilor din secolul al II-lea.. G: 36. le-au ţinut de timpuriu şi creştinii. sărbătorit la 25 decembrie în fiecare an. 1) şi cere creştinilor să se adune şi să săvîrşească sfînta Euharistie în această zi... Iudeo-creştinii vor fi ţinut la început şi sărbătorile iudaice. în actul martiric al episcopului Filip de Heracleea (t 304). in jurul anului 377^ apoi la Constantinopol. G. a înlocuit sărbătoarea păgînă a solstiţiului de iarnă fn a ta lis so lis). reprezentantul soarelui pe pămînt (d eu s s o lis in victu s). Fapte 20. Sfîntul Ioan Gură de Aur spune că această strălucită sărbătoare s-a introdus~în R'asarit de aproape zece ani (P. dar ea nu era generală. în Biserica de Ântiohia. cu care coinci­ deau mari evenimente creştine. In cuvîntarea ţinută la 25 decembrie J386 sau 388. Pentru prima dată. cînd Sfîntul Grigorie de Nazianz a ţinut celebra sa predică f e s t iv ă : «Hris­ tos se naşte.

‘ z icea T ln v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li. «trupul lui Hristos». Aşteptarea revenirii Domnului întărea mnlt hotărîrea primilor creştini.Caritatea devine o funcţiune morală normală a Bisericii.smui. care-şi făcea merite din cunoaşterea şi observarea unor prescripţiuni. Col.oaili moral şi iudais­ -H mului si păqînismului. pm TSfînta Euharistie. Biserică ' creştină era. 3). 3. S-a ridicat . «soarele dreptăţii». Spre deosebire de legalismu] iudaic formalist şi cauzuist. citirea cărţilor sfinte. ca şi de imoralitatea păgînă. după Sfîntul apostol Pavel..credincioşii "de la Ierusalim au reali'/jiLcoinnnilatea benevolă a bunurilor. I b . pe milă. creştinii re a­ lizau o viaţămorâTă~Ue~o~Trumuseţe necunoscută oină atunci. 3. simţul răspunderii morale. pe care Sfîntul Apostol Pavel o invăţa şi cu pilda mîinilor sale. 16). dacă nu veţi fi desăvîrşiţi în ultimul moment» (X V I. Ei trăiau in dragosTe. El dă sfaturi morale tuturor categoriilor şi vîrstelor (Efes. se. conştiinţa demnităţii creştine. pe răbdare... Pen­ tru neînţelegeri le lor. de a fi găsiţi pregătiţi pentru primirea Lui. pe caritate şi evita orice plă­ cere unită cu păcat.o . căutînZ cele de trebuinţă sufletelor voastre.tm iau. V iaţa creştină stă în strînsă legătură cu credinţa si cu cnlt. Cu preceptele ce învăţau şi cu exemplele ce aveau.cinstea si recomanda tuturor munca. supravegherea conducătorilor comunităţii. 2b— 26). prin punerea mîinilor penlnr^rimTxee^^ . creştinismul punea preţ pe curăţia sufletească. pe bună­ tate.'2). care era centrul şi manifestarea ei cea mai frumoasă şi mai edifica^ loare. pe sinceritate. a în­ vins păgînismul greco-roman şi mithraismul. cr'eşUnli' erau*-«macTuTafele» Lui. trupul creştinului devine «templul Sfîntului Duh» şi nu trebuie să fie întinat prin păcate (I Cor. Adunarea adesea pentru cult şi învăţătură. care a adus lumii «răsăritul cel de sus». Sfinţit prin botez. ca de exemplu «sfinţii din Ierusalim» (Rom. caracterizează sentimentul k)r <2LLII°U. cunoaşterea creştini­ lor între ei. îndemnau si se ajutau la c e le bune. «AdumTţi-vă dsy. 6). ridi­ cau mult nivelul vieţii creştine faţă de al lumii celeilalte. Creştinii.90 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ tos. cn_ care. ce se numărau cu sutele.nl. & ]e§^mr^spîrau la sfinţenie şi se numeau «sfinţi». 'îfl~pace. Croslini. căci nu vii va folosi tot timpul credinţei voastre."'T'ri cumpătare. creştinii erau îndemnaţi.v i atĂ nniiă~-JW a 4ăT Sw e r i. pe iubire. 5— 6 . E l a n u l de credinţă şi de dreptate. stăruitor să se judece inlie ei şi sa nu meargă la judecata păgînă (I Cor.

6).si o cinste. 23. Viaţa creştinilor este o prefaţă a nemuririi cereşti. Paris. Autorul E pis to le i c ă tr e D iog n et ne face descrierea modului exemplar de viaţă a creştinilor din primele clouă se co le. 1979. prin cinstirea soţiei ca mădular al Bisericii şi soră a lui Hristos. H a ni m n n. precum şi insistenţa sfaturilor ce le dă. iar de timpuriu regu­ lat. Erau puţini c ei care o părăseau. Interesant e că Biserica intervenea pentru cercetarea şi îndreptarea păcătoşilor şi excludea din sînul ei pe cei vinovaţi de păcate grele. înainte de împărtăşanie. 1). a v ie ­ ţii de dincolo. I d e m . Ei sînt pentru lume ceea ce este sufletul pentru trup» (cap. Unele umbre existau fireşte şi în această societate nouă. Ei nu sînt o societate n o n ă . 1980. biruiţi de plăcerile şi interesele păgîne aîe~Tumii. 14 . io r m e s e t d iifè r e n c e s . L e s p r e m ie r s m a r ty rs d e L ’Ê g lis e . Pentru cei mulţi creştinismul era o vrednicie. dar nu după trup . dnpă . t. Biserica ave a__un m ijloc excelent în mărturisirea păcatelor. Mustrările pe care Sfîntul apostol Pavel le adresează unor credincioşi. 1190— 1247.^Aceasta se făcea nu numai la intrarea în creştinism. La p r iè r e c h r é t ie n n e e t Ia p r iè r e p a ïe n n e . . cu caracter moral. arată ca unii cădeau în păcate şi slăbiciuni. «Creştinii trăiesc în trup. N ew Y ork .şi îndreptare.i n sînul Bisericii. în A u fs tie g und N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n V ie lt.trăiesc pe pămînt. O disciplină bisericească s-a impus dintru început şi ea a servit pentru menţinerea nivelului moral al comunităţilor. unită cu rugăciune {În v ăţătu ra c c lo r d o i­ s p r e z e c e A p o sto li. Biserica na aplica pedepse corporale. ci spirituale. 14). Rentru controlul si îndreptar£a. 7. prin cinstirea şi grija de copii. spre mîntuirea sufletului răscumpărat prin sînaele BIBLIOGRAFIE P en tru cu ltu l c r c ş lin A. 7 — Istoria bisericcască . Spre deosebire însă de sinagogă. deşi viaţa lor materială este l a fel c a a tutu­ ror Q_am eL i!i]xa^ --tm iit a 1or m o r a l ă ş i duhovnicească este excepţional ă .jâetii--îaQj-a]R. ca «sfinţi» şi curaţi prin Botez (I Cor. IV. X IV . B erlin . cu viaţă morală atît de frumoasă. dar vieţuiesc ca în ceruri. ca şi aluzia la neînţelegerea dintre ei. 2. ci si în a l t e J jjînrgfamri. Prin pocăinţă.P ER IO A D A IN T I I (P IN Ä L A 324) 97 mult nivelul moral al vieţii familiale. care trebuia păstrată şi meritată. păcă ­ toşii se_jm h lL iia i^ si puteau să rămînă. p. Ele ţineau ele firea oamenilor.

1953. A £t’| 'ava %ai tcz9 0 1 Ji-ap-cuptov v a z à xrtoz xpeTc TrpwxooC aEütva". I d e m . X V . J . J u n g m a n n. M. J . D. t. W. Berlin. 1934. T c b r e t o n e t J . 1955. Paris. I d e m . J . I. 1955. Paris. L 'E g lise p r im itiv e (H is to ire d e ¡’É g lise. B ucureşti. K a h l e r . A i m é G. 1973.. Paris. 1932. S i m o n . A. t. I d e m . II-e — V III-e siè c le (22 études). 1973. 1972. Köln und Oppladen. 1964. Paris. I d e m . G r a b a r. M artin. H a 1 k i n. B ru x elles. E s s a i su r l e c u lte d e s S a in ts d a n s l'a n tiq u ité. Köln. în «Dict. P aris. I e r a r h ia b is e r i c e a s c ă in e p o c a al>iisl<ilica. 1973. 1961— 1964. 1.. I*. J . M a r t i m o r t .. de l'allem and. L a v ie q u o t id ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é tie n s . W ien . L a v i e q u o t id ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é t ie n s au I I . P h y t r a k i s . l’. Paris. 1933. d'A rchéol. K u lt u n d K u ltra u m . 2-e éd. M é la n g e s ¿ 'h a g io g r a p h iq u e s . B ru x elles. 1973. par E. I). R o ( | c r G r y s o 11. London.. ibidem . D er Ir ü h c h r is tü c h e R e liq u ie n k u lt u n d c h r is tlic h e A r c h ä o lo g ie . S a n c tu s. Paris. 4 -e A ufl. p.. chrét. t. P aris. I d e m . O rig in es d u c u lte c h r é t ie n . I— III. M arty riu m . Th. S ain t. M. Rideau. 1974. Paris. a p i n. Prof. c h a p . 416 p. 366— 3 7 0 : l> bl if)(| r. Trad uction franç. 1960. B ru x elles.. B ru xelles.irr. E u c h a r is tie o u l a M e s s e d a n s s e s v e r ie t è s s o n h is to ir e et s e s o r ig in e s . 1905. B ru x elles. par . I d e m . B o u l e t . L e c 1 e r c q. C l. H is to ir e d e la p r iè r e c h r é t ie n n e . Trad. Berlin.. L e s L é g e n d e s h a g io g r a p h iq u e s .. G em blaux. Atena. M arty r. 10'/:'.. p. London. 1960. ' E t li e r i e. C o n tin u a tio n d e l ’A tla s d e A n tiq u ité c h r é t ie n n e . L é g e n d e s g r e c q u e s d e s «m a r ty rs ro m a in s» . 1943— 1946. In tr o d u c tio n à ¡a L itu r g ie. 1921. 33— 216. 2 3 5 9 . A rt p a lé o . M a r ty r s g r e c s . Paris. L a io n c tio n d i a c o n a le a u x o r ig in e s d e ¡'E glise. 5-e éd. 1927. F r . L 'E glise e n p r iè r e . . L e s fo n c tio n s e c c lé s i a t e s a u x d e u x p r e m ie r s siè cle s. I u s t i n M o i s e s c u . 1961. in lim b a ro m â n ă . i P entru v ia la c r e ş tin a . G e s c h ic h t e d e s c h r is tlic h e n G o t te s d ie n s te s . A.. L e s o r ig in e s du c u lte d e s m a r ty rs. L e m in is tèr e d e s fe m m e s d a n s ¡’E g lis e a n c ie n n e . Paris. col. Paris. I d e m .e s i è c l e (95— 197). 4-e éd. pmi.1.O ii IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă Idem. 1958.. N e g e l . R. N e y r e t . L a c iv ilis a tio n d e ¡’A n tiq u ité e t Ie c h r is tia ­ n ism e. 401 -4 0 2 . A. C h r is tlic h e r M a r ty r er k u lt. col. B ru x elles. J u n g m a n M issa ru m S o lle m m ia . S a in ts m o in s d'O rien t. H. 1965. 251— 274. H. R e c h e r c h e su r le c u lte d e r e liq u e s e t d e L'art c h r é t ie n a n tiq u e . L e s l e g e n d e s g r e c q u e s d e s S a in ts m ilita ir e s . E in e g e n e t is c h e E rk lä ru n g d e r r ö m is ­ c h e n M è s s e . J o u r n a l d e v o y a g e . l’i. L e s o r ig in e s d u c u lte d e s m a rty rs. Paris. 2.2512. Paris. 1971.. h e id n is c h e r H e r o e n k u lt und s p ă t ju d is c h e H e ilig e n v e r e h r u n g . L e s o r ig in e s d e la M ess e. Paris. 1966. J . Paris. 1950. A c t e le m a r tir ic e . 1955. 3— 313. t. Bucureşti. v o n d e r M e e r e t C h r i s t i n e M o h r n i a n . A. g r e c q u e e t la tin e .. et trad uction par H élène P étré.c h r é t ie n . 1909. P aris. I d e m . R. D u c h e s n e . 1982. 1956. D ie ir ü h e K ir c h e . P aris. L a l o i e t l e c u lte d e ¡'E glise p r im itiv e . te x te latin. X. II a n i m a 11 . C o l s o n . H y p p o l y t e D e l e h a y e . I. 1960.. Z e i 11 e r. Atiij. Fliehe et V . N. 1971. 197. 1970. O s c a r C u l m a n n . I 0 . X V .i fie. A rt b y z a n tin . et de Liturgie». p. 1972. 1 11 R ă m u r e a n u . K l a u s e r. L 'E g lise d e s m a rty rs. K ö t t i n g .

1948. U g o B i a n c h i . 23. Paris. 325 623. in S fîn ta T r a d iţ ie ş i în t e o lo g ia c o n te m p o r a n ă . 1980. D aily L ite in th e e a r l y C h u rch . C h r é tie n s d e s p r e m ie r s s i è c le s . I d e m . S t e f a n A l e x e . 1. Paris. M itro p o lit A n t o n i e P l ă m ă d e a l ă . 1968. G o r d o n D a v i e s . Paris. t. 1. 541 ş. G en ève. Paris. 9— 10. 4-e éd. L a v i e c h r é t ie n n e p rim itiv e. H. . 1928. Pr. nr. 1929. B is e r ic a s lu ji­ to a r e . 2 vol. S. C h risten tu m u n d S k l a v e r e i . 1950. London. 1956 . L é o n H o m o . 1306 — 1332. m o e u r s c h r é tie n n e s . col. neu e Aufl. 3— 4.. F r . V II (1955).u. 1970. IX (1957). P r e s c u r e . t. S o c ia l L ite o t e a r ly C h ristia n s. 1967. III. 1929.. în S lîn ta S crip tu ră . 1960. M. p. G. 1936. D er s o z ia le G e d a n k e in d e r a ltc h r is t lic h e n K ir c h e . p. 1953. 259— 279. Paris. A. Paris. Drd. In lim b a ro m â n ă MI. în «Studii T e o lo ­ gice». Leiden. 9— 10. 1927. 1957. Tübingen. p. W ien. P en tru r e lig ia z eu lu i s o la r M it lira. C o r p u s in sc rip tio n u m e t m o n u m en to ru m r e lig io n is m it h r ia c a c . Pr. L e s r e lig io n s o r ie n t a le s d a n s l e p a g a n is m e ro m a in . 1952. M o e u r s p a ïe n n e s . P rin cip ii p c d a g o g i c e în p e d a g o g ia lu i C le m e n t A le x a n ­ d rin u l. p. L i v i u S t a n . et de Lit. în «Studii T e o lo g ice». N. K a t z. Paris.. p. 1954. C h a rité. B a u d r i l l a r t . Paris. prof. E v a n g ile e t L a b a ru m . nr. 598— 653. X X V II. 1956. J . 223 ş. J a u b e r t. C u m o n t. L e r o y A. H agae. 2 vol. 1967. H o r n u s. V ia ta c r e ş t in ă d u p ă b ă r b a ţ ii a p o s to lic i. in «Dict. în «Studii T eo log ice». S c h m i d t . I d e m . Drd. I. t. O s c a r C u l l m a n n . D octrin a m o r a lă a P ă r in ţilo r a p o s to lic i. 1913. d A rch é o l. 1937. 1970. L a c h a r it é a u x p r e m ie r s s i è c l e s d u c h r is tia n is m e . G h. N euchâtel. K ir c h lic h e s A m t u n d g e i s t l i c h e V o lm a c h t in d e n e r s t e n d r e i Ja h r h u n d e r te n . v o n C a m p e n h a u s e n . L e i p o 1 d. M a u q u o y . J . B is e r ic a şi a s is t e n ţ a s o c ia lă . In s titu ţiile d e a s is te n ţă s o c ia lă în B is e r ic a v e c h e . M ith raism a n d C h ristia n ity . IX (1957). t.u. C a m p b e l . 2. Paris. L e s p r e m ie r s c h r é t ie n s . C h r é tie n s d e s p r e m ie r s s i è c le s . D ieu e t C é s a r .. P. II. A u is tie g u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt . M. I d e m . V o r n i c e s c u. B o r r o w in g s a n d T r a n s fo r m a tio n . L e c h r is tia n is m e et l' e s c la v a g e a n tiq u e . 726 ş. H. S o a r e . în «Studii Teo lo g ice».-1006 p. p. E tu d e su r l ’a ttitu d in e d a C h ristia n ism e p rim iţii d e v a n t l e s p r o b lè m e s d e l'Etat d e la g u e r r e e t d e la v i o l e n c e .». Berlin. P. 1925. D octrin a ş i o r g a n iz a r e a în p r i­ m e l e ş a s e s e c o l e . A. nr. N ew Y ork . chrét. nr. J . 1960. D e la R o m e p a ïe n n e à la R o m e c h r é t ie n n e . Leiden. London. 2. A n n e-M a r i e l a B o n n a r d i è r e .PER IO A D A IN T I I (P lN Ä LA 324) J.u. L ü ttic h (Liège). M ith r a ic I c o n o g r a p h y a n d I d e o lo g y . J . X V (1963). J . X X IV (1972). art. Paris. D o m . Bucureşti. L e a s e. L e c 1 e r c q. în . M y s te r ia M ith rae. în «O rtodoxia». 5— 7. A. nr. V e r m a s e r n .

— .... pe' apostolul Jacob al lui Zevedeu şi pe creştinii cei prigoniţi «pînă la moarte» de Sam... procedură. bătăi din partea sinedriului....... . 13). lui Gallion. * C a p ito l re d a c ta t do P r. La Ierusalim. de la început unele piedici şi greutăţi....---. Comunitatea^ creş­ tină a avut martiri dintru început : pe diaconul Ştefan. în dias­ pora.. 19. care le-a interzis de repetate ori să mai vorbească despre Iisus Hrislos.. 50 ... creştinismul a cunoscut opoziţia multor iuH m i .... 1!. 14.. vezi Fapte 13.. ... Apostolii au avut dc suferit arestări. Í7. .a fost de cîteva ori în pericol de moarte (Tî Cor.. .. .-—..-.... 12— 13). ca uciderea lui Iacob «frateie j)oinnn~ITTT>r şi a altora sub Bar-Cochba.... .. 5 0 .. IX)... despărţirea lor de iudeii angajaţi în războiul iudaic.. .. am e­ ninţări.sus Hrislos.. prut. In afarâ de Palestina. .. 17. îndepărtarea creştinilor de sinagogă..maniieslat fie prin persecuţii sînqeroase.. Sfîntul Apostol Pavel a avut mu 11 de suferit din partea lor ş i. Legislaţie.-clei care porneau prigoană contra lor (Fapte 13.. au făcut să crească şi mai mult ura contra lor. .... pedepse * Propagarea creştinismului a întîmpirmt.. iudeii denunţau uneori pe Apostoli mulţimii sau autorităţilor romane. fie prin blesteme în rugăciunea Şmoneesre.. lo a n R ăm u rean u . .... — -. . !ie prin ai uza|ii împotriva creştinilor. motiv pentru care Tertu­ lian numeşte sinagogile mai tîrziu «fontes persecutionum» (A d v ersu s G n o stico s. ... 5— 8.-■... ca să-i pedepsească (La Corint..miilor. fie prin^ calomnii şi b a tjo ­ curi la adresa Ini li. 45. Cauzele prigoanelor din partea iudeilor se cunosc şi se înţeleg din capitolele anterioare.-. 23— 27)'. .— — . închisoare. Pe lîngă măsurile luate de ei înşişi. . de agitaţia iudai'/.. A ce a stă ură s-a .PERSECUŢIILE Cauzele generale...

magie. 23— 41). prin interzicerea prozelitismului creştin. de lungă clurăţa~~şi au pus uneori Biserica în grea cumpănă. persecuţiilor în Imperiul^ roman. După caracterul şi gravi­ t atea lor.sis te m a tic c si a e n e r a îe . creştinii au fost socotiţi o secta iudaică si confundaţi cu iudeii. mai grele. Inccpînd cu împăratul Deciu. Persecuţiile propriu-zise. pnrcpmţiilp au fost in c id e n ta le şi l o ­ c a le . 19— 40 • la Efes. ghicit).. Efes şi Ierusalim).-ed]'ctul de la Milan din ianuarie 313. fie că a scos pe Apostoli din pericol (la Filipi.aoi-dufat. creştinii au fost urmăriţi mai mult din iniţiativa mul­ ţimii păgînc sau a unor guvernatori . Persecuţiile sîngeroase_au-Ma^e:g ttt-aib-JVero (54— 68) si . Sulţriciu Sever nouei. înainte de împăxaJ-t4J. ei sînt deosebiţi de iudei şi persecutaţi ca religie nouă şi nepermisă (r e lig io illicita). persecuţiile sînt dezlănţuite de autorităţile romane şi dobîndesc un caracter geneTiTT In secolul I.i . Din alt punct de vedere. Cit priveşte autoritatea romană. Numărul lor n-a fost socotit acelaşi la cei vechi. fie că nu a dat urmare cererii iudeilor contra creştinilor (la Corint). legislaţia persecutoare e nesigură şi necunoscută.-Dftf'i. care trăiau speculînd superstiţia poporului (fa­ bricarea de obiecte de cult şi idoli. Lactanţiu socoteşte şase.. 19. se aplică de regulă la judecarea creştinilor rescripto . adică se aplicau printr-un e d ic t imperial în tot Imperiul roman. e J e a ^ devenit . pî^ --la-âiir:e p u ^ lului al IY=lea^-Pjin. Sf. domnia lui Septimiu Sever (193— 2L1) se poate socoti de asemenea ca un moment nou în istoria persecuţiilor.P ERSECU ŢIILE ÎOÎ Din partea unor păgîni.i. care i-au pus viaţa în pericol (Fapte 16. dc la Nero şi pînă la Dom iţi an (81— 96). De la Traian (98— 117). persecuţiile se pot împărţi în două sau trei perioade. de_la Deciu însă. Persecu­ ţiile n-au fost continui. C on stan tin c e l MajQ__ţ3Q£— g^ZL-pline capăl. dar au ţinut ceva mai mult de jumătate din timpul de la 64 la 313. ea a procedat l e g a l .. Persecuţiile sînt numite de obicei după împăraţi. _De la Domiţian înainte. La începutul primei perioade. vrăji. Cauza acestor ieşiri violente contra Apostolului era interesul material al unor păgîni. Augustin şi Paul Orosiu zece. cele îndurate de creştini din partea mulţim ii’păgîne şi a autorităţilor romane^-au-fosi mult. Pînă la Deciu._(-9/iq— 951). apostol Pavel a smerit de asemenea atacuri.

statul roman însuşi face încercarea de a distruge Biserica. idolatră^ decăzută. Romanii tolerau celelalte religii.i răstălmăciri şi la acuzaţii grave care făceau din creşti­ nism nn rull s e n e i şi periculos.102 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă imperiale. foamete. politeistă. nu în întregul imperiu. Creştinismul era o religie nouă. De acum înainte.. care se aplica într-o cetate sau o provincie. care voia să înlăture pe toate celelalte şi întîmpina de aceea .^făra^Teprezentări plastice (idoli). S e impuIg_xxQsi.. absolută. fără zei şi jertfe.n im -----. invazii "cTăşmane. Thuudaţii.iniIor <'. Totuşi.-i iii ura Liiluror. c e s-a aplicat în tot Imperiul Roman. situaţia creştinilor a depins mai mult de dispoziţia po­ porului şi a autorităţilor locale. Cauzele generale ale persecuţiilor A cestea au fost de mai multe feluri : a. dar în creş­ tinism vedeau «o su p ers tiţie n o u ă şi r ă u îă c ă to a rc » (Suetoniu). cutremure..i pmzeaia -lo i-Jin p ie d lca efectul binefăcător al • sacrificiilor religioase. toate erau atribuite creştinilor. pe cînd păqînismul era o religie veche. R escrip tu l este o dispoziţie oficială. secetă. De la Deciu. învierea morţilor. Credinţa creştină era socotită o apostasie de la religia strămoşeas??t7~âToTsin7n î ^ Necunoaşterea şi neînţelegerea învăţăturii creştine.. o religie suspectă. şi a cul­ tului. unii împăraţi. mai ales întruparea lui Dumnezeu. furtuni. în tot timpul de două secole şi jumătate de persecuţie. Cauze religioase. Deciu este cel dinţii împărat roman care a promulgat un edict de persecuţie generală contra creştinilor. o caricatură religioasă. magie. care prin dispreţul lor ..-----. vreme rea. farmece. O rice calamitate abătută asupra Imperiului roman. cu aplicare generală şi obligatorie. Edic|uj_era o adevărată lege de stat. Pînă la Deciu. creştinii sînt urmăriţi pe baze de edicte speciale. creştinismului fost socotit religie nepermisă — r e lig io M icită. mo­ rală. Paginii nu aveau înţelegere pŞrDăTo' religie fără temple. Contrastul era evident şi esenţial. cum a fost Gălbenuş (260— 268) şi unii guvernatori de provincie au avut faţă de creştini o atitudine care m ergea de la indiferenţă pînă chiar la bunăvoinţa. ducea l. epidemii.. monoteistă.. chiar iudaismul. provizorie şi limitată.

Cultul împăratului a fost între cauzele persecuţiilor una din cele maj^£_s©â»w. Nilul nu se revarsă peste ogoăreT dacă cerul nu plouă. înainte de împăratul Tiberiu. care jign esc şi supără pe zei. Ş ti-însa lpgătn. Oamenii inteligenţi şi culţi. daca e "ioamete 1 _~gacă-Jse iveşte. ceea ce nu se putea din par­ tea creştinilor.voi strigaţi. mînie zeii şi trimit aceste nenorociri asupra oamenilor. Nu numai poporul. mul­ ţimii în aprecierea creştinismului şi cereau distrugerea sau combaterea lui. fă cea ca păgînii să vadă în creştini duşmani ai statului. la unul singur ? j B i r o q . înşelăciune a demonilor. pe care creştinii o făceau păgînismului.r. la serbări şi manifestări religioase). II) şi Porfiriu (j. ca filozofii Cels (sec. 2— 3). dacă. o religie funestă pentru stat.vreo molimă. din contră. spunîndu-le cu iro n ie : «Dacă Tibrul inundă cîmpiile. El constituia o adevărată religie de stat şi eră""o obligaţie' . că lor li se datoreşte puterea şi gloria Imperiului roman şi că nenorocirile vin din cauza creştinilor. întărită şi mai mult pe păgîni. XL. Critica aspră. Obligaţiile religioase erau adevărate datorii civice (participarea la acte <5e cult. c. ci şi conducătorii. Se admitea cel mult ca noua religie să fie practicată în particular. întinderea creştinismului îi neliniştea. dacă se cutremură pSmimul. Cauze politice.304). ca aceea a unui pericol public. i n dS a : CresEnii--la-4eu ! — Q h iistia n o s a d le o n em .. socotinciu-l rătăcire. mai ales pentru funcţionari si m ilit a r i Ideea păgînilor că statul este protejat şi ajutat de zei. corupţie. b.ritre religie. pentru s ocietate si— ealtotă. ea transforma combaterea politeismului şi a idolatriei de către creştini în atitudine duşmănoasă faţă de stat şi de societate. Atitia. nu s-au putut ridica peste prejudecăţile. preoţii şi filozofii _ţimpului v edeau în general în cre ştinism .ă-_ jii. cîte nenorociri n-au lovit Imperiul si cetatea Romei ?» (A p o lo g e tic u m . Politeismul era în adevăr amestecat în toate manifestările vieţii publice şi de stat. faţă de religia strămoşilor — mos majoram. adină de venirea lui Hrlstos. Scriitorul creştin Tertulian se adresează astfel romanilor.PERSECU ŢIILE 103 faţă de zei. dar cu respectul public al cultului păqîn. stat şi v iaţa pu­ blică scotea şi mai mult în evidentă contrastul dintre c reştinism si păgînism .

sacatil.n lesae religionis et divini'tatis»7crîfiia de ofensă a religiei şi a divinit. J mni-jde nimic (infructuosi negotiis. Nu numai în societate. A p o lo g e tic u m . că adoră soarele sau un asin (o n o la tr ie ) (Tertulian. | ulm r. V. C ă tre A iiln lic. cei de sus vedeau elemente vulgare şi-i dispreţuiau. ¿gíuzu¿ creştinilor de a participa la era socotit ca un act de impietate (sacrilegium — iasSeia) şi o ofensă a m aj est¥pIlHperiale~Tcrimen lesae majestatis). 31— 36 .ătiilT ertu lian. neînteleqînd _ei Taina Sfintei îmoâ^-sam ^-4n-c a r e pîinea si vinul sînt. 4— 15 . Teofii al Antiohiei.(o o c u lta ia c in o r a ) era foarte mare pentru creştini (Tertulian. 12— 13). se dedau la desfrîu. j^restinismu! era . "iy . pe care creştinii mărturiseau că refuza să admită că le-ar pu­ tea săvîrşi chiar păgînii (Eusebiu. iir. G ra­ vitatea şi pericolul acestor acuzaţii calomnioase de crime s e c r e te . 2 6 . Prejudecăţile şi ura paginilor se manifes­ tau în'aprecîerile loFastrpra vieţii morale a creştinilor. 1.n~crul. m ajestate mai augustă decît a zeilor înşişi. — Oasazsia osîr. 31).J2 religie de sclavi. V II—• IX. zicea ironic Tertulian. Is to r ia b is e r ic c a s c ă . că săvîrşesc alte fapte rele încă. de oameni inferiori (Cels). eraţi socotiţi imorali. PrhTŢ^aj. D ialogu l cu iu d eu l Triton. calomnii absurde. neînţelegînd rostul şi sensul agapei creştine. A cestea sînt poate cele mai curioase şi mai periculoase : zvonuri necontrolate. 30. In_Vii'şlini. (otStrcóSstot ¡xí^etc). prefăcute prin harul sfinţitor al Sfîntului Duh. Cauze moral-sociale. jţlefuzînd să accepte păqînismul iii_ general.. X V I.' Alenagora. XLII. A p o lo g e tic u m . Minucius Felix. 1). Tertulian. x x v ii .104 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ ^elăţenească. 10.au^măi mult "d lrrfclaseîeinodesTe Creştinismul era )c socolil CJ. Iustin Martirul.ya). A p o lo g e tic u m .. c reştinii păreau paginilor c a inutili societăţii. A p o lo g e tic u m . în Trupul şi Singóle Domnului Hristos . 14). d. de ignoranţi.. care căutau să compromită pe creştini şi să-i facă odioşi socie­ tăţii. 9.. ci chiar . 1. R u g ăm in te pen tru creştin i. 1 6 . A p o lo g ia I.i si. O cta v iu s. ^Cr^iiniLerau a cuzaţi că ucid copiii la cui iul lor si se hrănesc cu s î n g e ^ ş i c a m e a _ ^ r j ospeţe t h y e s t i c e .«crirap. fiind acuzaţi că Ia ospeţclc lor comune.i^n^r Ţ n i i T ^ l } prin ab ţ i n e r e a l p r dcM a şi funcţiune prin cri li ca pe c â r e ^ o m c e a ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ î n e ^ p r i n Ţ ^ ^ ^ ^ n o m " de a pruni func ţiuni sau de a se supune serviciului militar. comit chiar incesturi. ca Oedip.

crestinismuLa. Care a fost prima lege şi ce procedură s-a urmat în ju decarea lor — sînt probleme încă neHiic idrite de istorici. conspiratori. Pînă la Constantin cel Mare (306-—-337).. s-au dat şi legi speciale. Tacit). în care se putea încadra delictul de a fi creştin. Chiar unii împăraţi sau guvernatori. pentru . creştinii. duşmani publici (hostes publi­ ci). mizantropi. Lcx J a l i a de m a je s ia t e pe­ depsea manifestările duşmănoase faţă do poporul roman. Pliniu). ^ pntrn fnate aceste motive. Creştinii pu~ teciii fi acuzaţi şi urmăriţi pe baza unor asemenea legi şi decrete. creştinii erau urîti de pagini^ soco­ tiţi 'periculoşi. iar mulţimea. care nu socoteau pe creştini periculoşi din punct de vedere al ordinei morale şi de stat.. imputări etc. pen­ tru un motiv sau altul. izbucnea uşor în strigăte contra lor (Toile s a c r ile g o s . _ Afară de legile exist ente. cu pedepse capitale (pierderea liber­ tăţii. discuţii şi nemulţumiri. L e g e a c e lo r 12 ta b le iniprzirp.• creştinismul. superstitio prava et iminodica.PERSECU ŢIILE 10 5 în familie se observa o schimbare de raporturi între creştini şi păgîni . in judecarea creştinilor. atpe xooi'dOsooi ia moarte cu creştinii !). un neam de oameni superstiţioşi şi răufăcători (Suetoniu : genus superstitiosum ac malefîcum). religiones illicitae) şi pedepsea magia. privind anume pe creştini. se putea urma fie procedura regulată (ju d ic a tio ) a procesului de crima. prevăzute de legi. pe care nu-1 cunoaştem totdeauna. a vieţii). subversivi.) şi o lege a lui Traian co n tra a s o c ia ţiilo r n e le ­ g a le (eteriilor) interziceau adunările nocturne. o religie odioasă (odium generis humani. trădători . Un decret al senatului (de bacchanalibus.fost însă o religie nepermisă si tinută deci în afara legii. pentru un motiv sau altul. îndărătnici. Legislaţia şi procedura de judecată Ca să poată fi tolerate. cedau pre­ siunii mulţimii şi persecutau pe creştini. cu aplicarea generală sau specială Ia religii. 189 d.a— ite le străine (religiones perem grinae.Hr. El putea fi urmărit pe baza unor decrete şi legi existente.a dreptului de cetăţenia. o superstiţie rea (superstito exitiabilis. chrisLianos aci leonem. cultele străine trebuiau de regulă să fie îngă­ duite prin lege. nebuni.

Unii istorici cred c ă împotriva creştinilor. sacrilegiu. nu pe bază de legi speciale sau de legi penale de drept comun (ju d ica tio ). Rescriptele imperiale erau doar măsuri administrative. împotriva acestei păreri se poate obiecta că dreptul coercitiv se aplica numai în judecarea necetăţenilor şi că unii creştini erau cetăţeni romani.st specificat juridic de legi. crimen laesae majestatis. T e rtulian şi istoricul Sulpiciu . sînt totuşi unele mărturii. c o n îe s s io n om in is. creştinismul era interzis şi pedepsit pe baza imiiiJxM-M.106 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA cetăţenii romani . dé a păşi din oficiu contra necetăţenilor suspecţi sau vinovaţi de tulbu­ rarea ordinei publice (ju s c o e r c e n d i. dar aveau libertatea de a aprecia şi puteau proceda uneori arbitrar şi abuziv. nu examinarea vinei (Tertulian. în aprecierea vinei şi pedepsei. socotit periclitat de creştinism. s -a . autoritatea romană n-ar mai fi avut ezitări in condamnarea creştinilor. bazată pe drep­ tul poliţienesc şi judecătoresc al funcţionarilor romani superiori. A p o lo g ia l-a. fie procedura reprimării delictelor. 4). lăsîndu-se influenţaţi de mulţime sau de patimă. A p o Jo g e tic u m . care reglementau acest drept (Theodor Mommsen). Interesa deci nu o crimă. II. ei se conduceau de regulă după normele procesului de crimă (ju d ica tio ). — mărturisirea numelui. S cor¡>¡cn:<'. 3.^¿SSIflir o l c g e de excepţie contra creştimTorTTa'rerea aceasta este ni i¡ i î 11111 *'|»I< (i Lí docil celelalte. Pentru exislenţa unei legi speciale. c o é r c itio ). nu intermitente. el era urmărit în virtutea dreptului numit jus coercendi. După .. ci J3e bază de măsuri administrative şi poliţie­ neşti (c o e ic it io ) . de excepţie. deşi se poate aduce şi împotriva i < ei obiecliimea că. care~7irPso “poT înlătura uşor. nori ex a m in a tio crim in is. IX --X ). în pri­ mele două secole.i treia părere. iar persecuţiile' ar ti fost generale şi continui. pentru crime prevăzute şi pedepsite de legile în vigoare — magie. Alţii însă cred că la judecarea creştinilor se aplicau legile penale ele drept comun : creştinii erau adioa acuzaţi şi condamnaţi. ci numele însuşi : n o m en ipsum .p ro c e d a t. prevăzute de lege. 11 . că la creştini se cău­ tau şi condamnau nu anumite crime. Fără ca delictul creştin să fi io. ci doar cali­ tatea şi numele lor de creştini (otá xb 6vo|ia Iustin Martirul. împotriva acestor păreri se poate invoca mărturia precisă a apologeţilor. ¿ivind o asemenea lege. cum s-a întîmplat uneori. n om en ch i isH anum . asociaţii nepermise sau legea superioară a binelui public.

guvernatomL Ei av eau puteri poliţieneştL_sL4-UPedepsele variau. 4 . răstignire (moarte infamantă. într-o atmosferă sufocantaj cu hraiTq pnţirm„si.rea. m oartea. creştinii. creştinii au fost puşi în afară de lege şi că această situaţie a rămas în vigoare pînă la Constan­ tin cel Mare. din anul 64. date la sărbători populare. prefectnljaraşului (p r a e fe c tu s u r b iJ T iâr în provincii. în circuri. IV. în M artiriu l lu i A p o llo n iu s. Creştinii erau îngrămădiţi în în­ căperi subterane. condamnarea la munci în mine şi în cariere. în ambele cazuri. Se pare că încă de la Nero. cei să de ios decapitaţi — h o n e s tio r e s d ep orta n tu r. s o c o tită « b on a m ors». pentru femei şi fecioare se aplica de cele mai multe ori vinderea lor la case de toleranţă. concretizat în_ formula : N on lic e t e s s e \o s . = JSIu este „permis ca voi să existaţi . a acordat libertate creştinilor prin edictul de la Milan. uneori legaţi în lanţuri.. care interzice creşti­ nismul. de foame. A d n a tio n es. Aceasta putea fi provocată prin d e c a p it a r e . De \a Deciu. care.PERSECU ŢIILE 107 S e v e r vorbesc despre un decret ai Iui Nero. creştinii fiind ţinuţi în lanţuri ca şi s c l a v i i . Pedepsele c apitale erau :. Ea constituia un m ijloc de conslrîngere la apostasie. se face menţiune despre un d e c r e t al sen atu lu i. la Roma. Principiul condamnării era : cei. nohili— fie deportaţi. din anul 64.pierderea libertăţii.-= (Tertulian. sub formula : N on lic e t e s s e c h iis tia n o s = nu e permis să existe creştini. Tertulian. fiind scoşi de sub protecţia legilor. de sete. care ” su­ a ferii m o a r te a pen tru H ristos în timpul Împăratului Comod (181— 192). între altele^ în general după situaţia socială a creştinilor. prin ardere. h u m ilio r es c a p ite puniuntur . Autoritatea c are judeca era. închisoarea este mai lungă şi mai grea. Uneori mureau de asfixie. la Roma sau în alte oraşe ale Imperiului. 7). a drepturilor civile. erau ţinuţi în stare de nesiguranţă legală şi de alarmă. Deşi n-au fost persecutaţi continuu. fără lumină. decret numit şi In stitu tu m N eron ian u m . fără aer. Pedepse pe viaţă erau exilul sau deportarea în locuri nesănătoase şi sub pază. în 313. aruncare la fiare sau în luptele de gladiatori. în a i nje_ de judecată. în grele condiţii de t*r'ai. creşti nii erau închişi. A p o lo g e tic u m . ca pentru sclavi). creştinilor li se confiscau şi averile. I. Unii .

Ju d ecarea creştinilor era însoţită de torturi. Pedepsele erau foarte grele şi de multe feluri : flagelarea (pedeapsă in­ famantă). in l i m l m r o m â n ă : Pr. lapidarea. Tübingen. sfîşierea corpului cu unghii sau: ghiare de fier sau cu cioburi ascuţite. B erlin. DaDM'l-Uops. A d a p rim oru m m ar ly rum . N ew Y ork. Berlin. sub DiocieţiârT(284— 3U4) şi urmaşii lui. 19 38. l . S t u d ii: II.G u s t a v K r ü g e r . 1958. sfărîmarea picioarelor. 1972. La v r a ie lé g e n d e d o r é e . 1982.i u x. T e x te fran çais av e c Introduction par H. R u i n a r t . Creştinii liberi puteau sau reuşeau uneori să viziteze pe cei închişi. turnarea de plumb îbpit pe spaieTTnHnSereâ^nembrelor sau a corpului prin diferite m ij­ loace. p. sub titlu l: L a G e s ta d e î m artiri. a urechilor. 23. I h r e H in ter. T h e A c ts o l th e C h ristia n M artyrs. cei j : a r e se lepădau se numeau «lapsi» (căzuţi). scoaterea ochilor şi multe altele^ în ultima faza a persecuţiilor. înecarea. cu traducere spaniolă. 1023— 1118. jă i e r ea limbii.. Tà fJ. franc.il. sugrumarea. T e x t grec şi latin la unele. g rin d e u n d V oiijrn . D. A. T rad u cere italian ă de E lena C ontucci. s in c e r a c l s e le c t a . 1902— 1911. C h r i s t i m u l y a n d t h e R o m a n Im p e r ia l C ult. Prof. T h . t. V ie rte A uflage von G.10 8 IST O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A L A creştini erau prinşi în butuci de lemn (n er v u s). . vezi b iblio grafia gom-niKi şi urm ătoarele lucrări : I z v o a r e : P a n a i o i t C. 61— 246. t. G. l o a n R a m u r e a n u . 360 — 370 şi la fiec a re a ct m artiric. 1962. K u r t A 1 a n (I. Paris. trad. 2.apTupia tüW â[>~y-/l(rr> Xptaxtavwv. bătaia cu vergi. p. V . 1953. Das V e r h ä ltn is v o n K ir c h e u n d S ta a t in d e r F rü h z eit. A d o le m a r tir îc e . pentru a-i sili să se lepeTTeTc iePcredinţă . Paris. In tr o d u c e r e . O xford. cu bog. I> i c r r (> Il o n o z i n. te x t g r e c . L a G e s t e d e s m a rty rs. Düsseldorf. arderea cu fier înroşit sau cu torţe. te x t latin. P aris. 'înţep'area corpului sau sub unghii cu'Bbiecte ascuţite.v-l'yna’ ). C h r is tc n w e r io lg u n g im R ö m is c h e n R e ic h . spînzurarea cu capul în jos. Ruhbach. torturile au fost cele mai grele. R atisbon ae (R e((riisburg).mo. t r a d u c e r e şi c o m e n ta r ii ('EXX^vec IIotÉpEC 'ïïv. Paris. M il. N ew Y ork. 1978. A u s g e w ä h lt o M ä r ty r e r a k te n . r e ­ tip ărită în 1979. R u i z B u e n o . 14 vol. te x t grec şi latin la unele. . A d a s d e l o s m a r tir es. 1 1 a in m a n. în A u fs tie g u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt. p. 1935. i ' c l i ' r c q . în A u fs tie g und N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt. 3-e A u fla­ ge.. 23. 1965.'i bibliografii-. Torino. ed. 1982. 1979. L a G e s t e du sa n g . T esalo n ic. 1839. cu trad u cere enţileză.f o n i‘ s. 1980. D. L a z z a t i. Tübingen. a nasului. r) o in II. M o n r (' . Paris. M a­ drid. 1 9 2 9 . legarea de cai fugăriţi. Bucureşti. 2-a. I » S l ii v e r. H r i s t u. r H e r b e r t M u s u r i l l o . R u d o l f K n o p f . L e s m arty rs. L. B IB L IO G R A F IE Pentru cau zele persecu ţiilor. G li s v ilu p p i d e la le t te r a t u r a su i m a rtiri n oi p rim i q u a ttr o seco li. tex t. 1. 1956.

L o d s. 1956. L e s p e r s é c u * tio n d a n s T E m p ire ro m a in . Stuttgart. col. 1964. 1925. M ünchen. 1208— 1228. A. J. 1961. A. M arty riu m . D a n i e 1-R o p s. G ü n t h e r . C o n tin u a tio n d e l'A tla s d e V A n tiqu ité c h r é tie n n e . P aris. L é o n H o m o . 1970. M. 1956. D roit p e r s é c u te u r . I d e m . E. Paris. Zur A u s e in a n d e r s e tz u n g z w is c h e n C h r is ­ ten tu m u n d R ö m is c h e n S ta a t. p. 1943— 1946. M o r e a u e t A. R e c h e r c h e su r l e c u lte d e s r e liq u e s e t l'art c h r é t ie n a n tiq u e . A d c o c k ş i c o l a b o r a t o r i i . M é s 1 i n. nr. Berlin. Tübingen. Paris. H. 1971. M o n a c h i n o . L e p e 11 e y. IV . V o g t .. 112— 1 2 7 . 523— 594. L e c l e r c q . în lim ba n e o -g re acă. 1932. H. 5— 187. Paris. i b i d e m . P. L e s o r ig in e a u x du c u lt e d e s m a r ty rs d a n s l'a n tiq u ité. J . P aris. L a s t. chrét. 56. T r a d u c e r e d u p ă e d iţ ia f r a n c e z ă : La p e r s é c u tio n d u c h r is tia n is m e d a n s T E m pire ro m a in . p. H. A. C o n fe s e u r s e t m a r ty r s s u c c e s s e u r s d e s p r o p h è t e s d a n s l'É g lise d e s tro is p r e m ie r s s iè c le s . 1955. 30— 313. L a v i e q u o tid ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é t ie n s a u I I . E h r a r d. G r é g o i r e . d e R e g i b u s . 3 3 — 216. P e r s é c u tio n s . 2-nd ed. Rom a.. F. C h r is te n v e r fo lg u n g (ju ristic h ). L. J . IV ). v o n C a m p e n h a u s e n . 1963. M a r i e q. Paris. O r g e l s. I l io n d o g iu r id ic o d e l l e p e r s e c u z io n i n e i p rim i d u e s e c o li. P. în «Dict.. I (h isto risc h ). C a u z e le p e r s e c u ţ iilo r d in p u n ct d e v e d e r e i s ­ t o r ic ş i p s ih o lo g ic . II. M o r e a u . 1941. H. K l e i n . t. 2-e A ufl. 1922.. 9-e Paris. W . 1953. Paris. L e C h r is tia n is m e d a n s 1'E m p ire ro m a in . V . K ir c h e d e r M ä r ty r er . A l l a r d . 1565— 1648. Paris. 1971. L 'E m pire r o m a in e t l e C h ristia n ism e. 1933. M artY rd om a n d P e r s é c u tio n in th e E a r ly C h u r ch . Paris. Daniclou e t H. 1958. D as fr ü h e C h riste n tu m im r ö m is c h e n S ta a t. E. Bd. J. p. X IV . 1971. 1964. col. et de lit. L e c h r is tia n is m e c l YE m p ire ro m a in . 5. D ie C h r is t e n v e r lo lg u n g im R ö m is c h e n R e ic h . D ie I d é e d e s M arty riu m s in d e n a lte n K ir c h e . B ru x e lle s. B ru x elles. 263— 276. Stuttgart. t. D u c h e s n e . t. Marrou. d'arch. I— II. A tena. A p ô t r e s e t m a r ty rs. H.e s i è c l e (95— 197). H. Paris. 1939.». 2-e A ufl. 1968. ibidem. N o u v e lle h is t o ir e d e ¡'É g lise I. Bern. 1927.. H. D arm stadt. 1970. H a m a n n. v a n d e r M e e r e t C h r i s t i n e M o h r m a n n . G r a b a r. W l o s o k . col. P o p e s c u. Paris. H. P aris. «R eallex ik o n fur A n tik e und C hristentum ». 1159— 1208. 169— 1 9 0 . T e o d o r M. C. D e l e h a y e . Prof. R ö m is c h e s W e lt r e ic h u n d C h risten tu m (H is to ira M undi. A. B ru x elles. 238— 2 4 1 . L ’É g lis e d e s m arty rs. 1969. art. 1960. D ie G e s c h ic h t e e in e s W o r te s . C lasse de L ettres et de S cie n ce s m orales et politiques. M arty rs. în «M ém oires de l’A cad ém ie ro y a le de Belgiqu e». N eu châtel. G ü tersloh. d e N é r o n à T h e o d o s e . B ew e rtu n g d u r c h H e id e n u n d C h r is ­ ten . C h r is te n v e r fo lg u n g . R om u n d d ie C h riste n . G enua. 1. 2 -e éd. L e s o r ig in e s du c u l te d e s m a rty rs. 1956. ■Oxford. D es o r i­ g in e s à G r é g o ir e le G ran d . L e s e m p e r e u r s r o m a in s e t l e C h ristia n ism e. . 1-e éd.PERSECU ŢIILE 109 R. F. 1954. 1921. col. P o litic a e r c lig io n e d a A u g u sto a C o n sta n tin a . F r e n d . M. C. Paris.

C lau d iu ( 4 i — 54) a luat o măsură care a atins indirect pe creştini : el a alungat din Roma pe iudei in anul 49. alţii unşi cu răşină şi arşi pe rug de vii. care da spectacole de curse. Cea mai m are nemulţumire a fost la anul 64. V ita C lau dii. foarte tînăr. se ştie că au murit sub Nero. dar opinia publică socotea v i­ novat pe Nero. Nero a abătut acuzaţia asupra creşti­ nilor. cînd Roma a fost mai mult de jum ătate distrusă de un incendiu. pentru tulburările ce se pro­ duceau între ei din cauza lui «C hrestu s». Ca să potolească furia mulţimii. numărul victimelor a fost mult mai mare. contra lui creştea şi izbucnea în comploturi.110 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă Persecuţiile pină Ia împăratul Comod (anii 64— 192) * 1. oameni periculoşi prin «superstiţia» lor (august 64). izbucnit la 19 iulie. înaintaşul lui. foarte probabil în anul 67. alţii răstigniţi. contra cărora a început o violentă prigoană. C auza incendiului nu se cunoaşte. Persecuţia . ca re a îngrozit şi revoltat populaţia. Nefiind dovediţi autori aî incendiului. După m ăr­ turii creştini. pe care el le înăbuşea în sînge. Istoricul Tacit spune că unii creştini au fost îmbrăcaţi în piei de animale sălbatice şi slîşiaţi de cîini. 4). ei au fost totuşi condamnaţi ca duşmani publici. care. prof. Unii scri­ itori creştini crod că Nero a dat un decret prin care interzicea creşti* C a p ito l re d a c ta t de Pr. Io a n R ăm u rean u . Nemulţumirea. Domnia lui a fost o continuă criză politică şi un spectacol revoltător. Din vorhoa tradiţie bisericească. lmninînd noaptea grădinile lui Nero.ttoXo ir^Oo? extax-cuiv.şi păgîne. ar fi voit să admire un spectacol unic şi să construiască o capitală nouă şi măreaţă. 25. în care s-a văzut persoana lui Hristos : «Judaeos impuîsore Chresto assidue lumultuantes Roma expulit» (Suetoniu. N e r o .. Tacit vorbeşte do o mu Iţi me uriaşe — in g en s m u ltitu d o. cu vanitatea sa de artist închipuit. potrivită cu n e­ bunia împăratului şi cu fanatismul poporului înfuriat.Primul împărat persecutor e socotit Nero (54— 68). iar Clement Roma­ nul de o mare mulţime de creştini —. era un împărat vicios şi vanitos. Aci'sle scene de groază au rămas neşterse în amintirea creştinilor. la Roma^ Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. .a fost de o cruzime înspăimîntătoaro.

i-a lăsat liberi. de «urzire de lucruri noi» (m o lito r e s rcru m n ovaru m ). ea expunea pretutindeni pe creştini la prigonire din partea paginilor. După o ştire luată de Eusebiu de la Hegesip. ca urmaşi ai lui David şi rude ale lui Iisus Hristos. Convingîndu-se din înfăţişarea lor. . auzind despre împă­ răţia aşteptată de creştini. răzbunător şi răutăcios. sau de moravuri iudaice. acuzaţie adusă de obicei creştinilor. de care se bucurau aceştia. era un om. Persecuţia lui Domiţian a fost un act de capriciu de scurtă durată. Noul împărat N er v a (96— 98) a graţiat pe cei condamnaţi de Domiţian şi n-a luat în consideraţie acuzaţiile aduse creştinilor. II. a chemat din Palestina pe nepoţii lui Iuda. 5). B ă ­ nuitor şi despotic. după dărîmarea templului din Ierusalim (70). Ia sfîrşitul domniei lui (95— 96). num it «Institutum N eion ia n u m » (Tertulian. F la v iu s C lem en s şi pe soţia acestuia Flavia D ojn iţilla . De la istoricul Dion Cassios. Domiţian a tins să cen­ tralizeze administraţia Imperiului şi să-l facă o monarhie absolută. că sînt oameni muncitori şi liniştiţi. care îşi temea tronul. el a prigonit pe iudei. Ştirea că a fost dus întîi la Roma şi aruncat într-un vas cu ulei fierbinte nu e verosimilă. dar o dată începută. mai ales de creştini. Rangul lor social îi făcea suspecţi împăratului. 29 . numindu-se «dom in u s a c deu s». Cauzele persecuţiei lui contra creştinilor par a fi mai multe. se mai ştie că persecuţia a lovit pe unii acuzaţi de «ateism». Una a fost refuzul creştinilor de a plăti «iiscu s ju daicu s». concretizat în formula «nori lic e t e s s e v os» . VII. adică impozitul perceput de la iudei. El a fost ucis în urma unui complot. 4 . A p o lo g e tic u m .PERSECU ŢIILE 111 nismul. 2. II. gelos. şi i-a întrebat despre ocupaţia şi averea lor. de inerţie. pe care Domiţian îi ura sau îi bănuia de opoziţie. pe fostul consul A c iliu s G la b rio şi pe mulţi alţii. H isto ria sa c ra . între care şi pe unele rude ale îm păiatului: pe vărul lui.Sulpiciu Sever. fiu al lui Vespasian. El este cel dintîi împărat roman care s-a autodivinizat. a suferit şi Sfîntul Evanghelist Ioan. pe creştini şi chiar pe filozofi şi matematicieni (astrologi). fiind exilat în anul 96 în insula Patmos. Paul Orosiu. Domiţian.. Domîţian (81— 96). f î is t o r i a e a d v ersw T p a g a n o s.ambiţios. zis ««fratele Domnului» (frate cu Iacob cel Mic). Persecuţia a atins persoane nobile. creştinii se arătau a nu fi iudei şi deci pierdeau dreptul de toleranţă. Se crede că persecuţia s-a limitat la creştinii din Roma. egoist. După tradiţie. Cu_ acest refuz.

Pliniu cel Tînăr a ares­ tat. şi cereau guvernatorului masuri împotriva lor. l-a făcut să scrie împăjatului şi să ceară instrucţiuni către anul 111— 112. Traían (98—-117). Pliniu c c l 7 înăr. Cît priveşte denunţurile anonime. a anchetat. această jnrisprudenţă se poate fixa în principiile urmă­ toare' : a) CrrşUnii nu trebuie să fie căutaţi din o ficiu . a trimis împăratului un raport în formă de scrisoare asupra situaţiei din provincia sa. privitor. dar mul­ ţimea lor. sau lăsaţi liberi dacă se leapădă de credinţă (c o n q u ir n u li non s u n t : si d eîera n tu r et argu an tu r. inteligent. Comod (180— 192) este socotită cea mai fericită în istoria Imperiului roman. Traian a fost un împărat persecutor. ceea ce arată că nu-i socotea periculoşi şi vinovaţi de crim e .. împăratul ordonă să nu se ţină seama de ele.c) iertare pentru creştinii care apos­ tasiază de la I Iris!os . în rezumai. c urajos. că se neglijau sărbătorile. nu pentru crime de drept . inaugurată cu domxuaTui şi terminată cu Marcu Aureliu. avea calităţi rare şi se bucura de mare încredere şi cinste. Epoca Antoninilor. Era un bun soldat şi administrator. stabilea legal penalitatea lor. din contra. întinzîndu-se chiar la sate. de fapt cu fiul acestuia. dar cînd sînt denunţaţi şi dovediţi a fi creştini. urmaşul lui Nerva. preocupat de ordine şi de binele obştesc. a pedepsit sau a eliberat un număr de creştini.112 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă 3. El a reînnoit legea contra eteriilor şi a dat cei din ţii r e s c r ip l c a r c s e p ă strea z ă .■d) respingerea denunţurilor anonime. Guvernatorul Bitiniei şi Pontului. noii inel demn pentru epoca lui (n ec n o ştri s a e c u li est). împrejurările în care s-a dat acest rescript sînt deosebit de interesante pentru istoria persecuţiilor şi pentru situaţia creştinilor în stat. Păgînii se plîngeau că din cauza lor templele se goleau. faptul că nu se dovedeau pe seama lor crime prevăzute de legi şi că primise denunţuri anonime contra lor. p u n ien d i sunt). dar stabileşte : creştinii să nu fie cău­ taţi din oficiu.Ja procedura faţă de creştini. El nu dă o normă generală de procedură. b) pedeapsă celor cc' n'luy. să fie pedepsiţi ■clacă nu apostasiază. Rescripta] lui Traian către Pliniu nu schimbă situaţia creştin ilor. hotărîtT conştiincios şi drept.a sacrificiul zeilor. între 111— 112. că nu se mai vindeau animale pentru sacrificii. muncitor. în care creştinii erau numeroşi. Deşi bun şi drept. Traian a răspuns printr-o s c r is o a r e cu caracter de rescript. consi­ derată prima reglementare cunoscută a judecării creştinilor.

Isto r ia b is e r ic e a s c ă .le pe creştinii clin Ierusalim şi Palestina. . In timpul Iui Adrian.1 :. iudeii s-au răsculat între anii 132— 135. sînt liberi s-o iacă. Lui i s-au adresat primele A p o lo g ii creştine : de Codratos = Quadratus. în vîrstă de 120 de ani. Deşi contradictoriu. în care. Martiri au fost şi sub Adrian. şi pe ruinele lui au ridicat un oraş pagîn cu numele de A elia Copitolina. 68 . dar rescriptul era în fond aspru şi contradictoriu.da. Rescriptul lui Traian era astfel o «jumătate de măsură». situaţia creştinilor rămînea nesigură şi echivocă : deşi nu tre­ buiau urmăriţi din oficiu. din anul 105— 106. dacă denunţătorii creştinilor pot do­ vedi acuzaţiile lor înaintea tribunalului. Adrian a răspuns urmaşului acestuia. Siia Adrian (117— 138). sub conduce roci unui fals M esia numit Bar-Cocbba (Fiul Stelei). 6— 9) a caracteri­ zat în cuvinte pline de ironie inconsecvenţa rescriptului lui Traian. El doreşte ca oamenii să nu fie tulburaţi de răutatea calomniatorilor. iubitor de cultură şi de ordine. puteau fi pedepsiţi dacă erau denunţaţi şi dovediţi. Ca şi Traian. m unita victoriei sale asupra dacilor. şi epis­ copul S im con al Ieru salim u lu i. şi de Aristide. dintre rudele Iviîntuitorului. şi la Eusebiu. M in u ciu s F iin dan u s. ci pentru nume.PERSECU ŢIILE comun. împăratul aducea doar unele precizări privi­ toare la modul de a proceda faţă de creştini. Romanii au recucerit IerusaJinu'l. dar. ÎV. Adrian era un împărat sceptic şi rece. s-a menţinut. împăratul opreşte tumultul contra creştinilor. II. S eren iu s G ran ian u s. Mai cunoscuţi sînt e p. Tertulian (A p o lo g e lic u m .scc iul i n ’ u.. poate. 9). Din punct de vedere ju ­ ridic. 4. el a primit o scrisoare de la un (-uvernator de provincie. totuşi cu spirit destul de larg.situaţia creată. Numai interzicerea denunţurilor anonime uşura oare­ cum situaţia creştinilor. El voia probabil să procedeze cu blîncleţe. a luat fiinţă o mică Biserică creştină. Rescriptul lui Adrian se găseşte la Iustin Martirul (A p o lo g ia I. Persecuţia a făcut martiri şi în alte provincii. în sensul rrsc-dptnlui lui Traian. rescriptul a rămas normativ pentru împăraţii următori. 8 — Istoria bisericcască . care a fost dus la Roma şi aruncat la fiare > lu < 7 108. au nimicit oraşul. cu timpul. în timpul jocurilor organizate în circul roman de ( Traian. j al A n lio h ie i. la Atena. care înce­ puse să penie. Traian. privitoare la creştini.

„urmaşul lui Adrian. 138—161). Ca reprezentant al filozofiei stoice. nerespectînd rescriptul lui Adrian. IV. unde au murit 11 cre ş­ tini şi a fost eliberat un apostat. 6. poporului şi unor . atribuită lui Nero : n o n [¡cel v o s --. Mai cunoscută e persecuţia de la Smirna. Antonin Piosul (Antoninus Pius. în mai mu11(1 provincii : inundaţii. epidemii. el ne-a lăsat principiile stoicismului în lucrarea sa. Sub el. Pentru raţiuni de stat. pentru că a refuzat să aducă sacrificii zeilor. străpuns pe rug cu u n .nu este permisă existenţa voastră. a lost un împărat paşnic. numit Marcus Annius Verus. C els). Antonin Piosul a scris «tuturor grecilor» (provincia Ahaia). Marcus Aelius Aurelius Verus. Lui Antonin i-a adresat Iustin Martirul prima sa A p o lo g ie . Cauze întîmplăloare <iu contribuit la agitaţia opiniei publice contra creştinilor. pumnal şi ars în circul din Smirna. de neam nobil. După o mărturie păstrată la Eusebiu (Isto ria b is e r ic e a s c ă . Politica lui religioasă a fost in­ fluenţată de ideile filozofiei stoice. scrisă în greceşte Ei? eamov = «C ătre sin e însu şi».114 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ 5. ca şi alţi împăraţi. interzicînd tumultul contra creştinilor. El a pornit persecuţia contra creşlinilor. era un împărat foarte cult şi filozof. servindu-se de legea de excepţie. un om bun. 10). care a fost condamnată la moarte. onest şi ponderat. înţelept. precum şi campania literară anti-creştină a unor scriitori greci şi romani. C'cc/7/a. 26. făcînd martiri. urît de rivalii săi păgîni (C re scen s) şi .. iar după adoptarea sa de către Antonin Piosul. precum şi insiigaţia şi iniluonţa retorilor şi scriitorilor păgîni (F ron ton . M arcu Aureliu (161— 180). o tînără fecioară romană. Marcu Aureliu nu iubea creştinismul. La cererea mulţimii a fost căutat. M işcări contra creştinilor s-au produs şi în alte locuri. meditativ. sînt unele calamităţi întîmplate atunci (cutremure). a şuierit pentru Hristos.guver­ natori din'provincie. La Roma. datorită. între cauzele care au produs agitaţia paginilor. războaie. cu predilecţie pentru justiţie şi învăţămînt. Poporul manifesta zgomotos împotriva lor. foamete. ajestatr ju d ecat şi condamnat (t 23 februarie 155) şl bălrînul episcop al Smirnei Policarp. şi pentru că filozofia stoică nu era acceptată de creştini. la sfîrşitul căreia reproduce rescrip tu l lu i A d rian c ă tr c M inucius Fundanus. Tot la Roma a suferit martiriul apologetul şi filozoful creştin Ju stin M artirul. creştinii au avut totuşi de suferit persecuţii.

Cadavrele creştinilor au fost expuse cîteva zi'le.lti şase creştini. între care sclavul imperial E v elp istu s. M atu rus. după grele torturi. V iv lia d a). Mai grea a fost persecuţia în Galia. pentru a fi siliţi să apostasieze. cu acest prilej. V. cărora li s-au zmuls acuzaţii false contra creştinilor. 1). a dat un rescript prin care ordona eliberarea apos­ taţilor şi condamnarea celorlalţi. alţii au mărturisit-o cu mult curaj. A suferit de asemenea moarte. unde se "întruneau în conferinţă administrativă anuală (1 august) — C on ciliu m triurn G alliaru m . Numele unora sînt cunoscute din scrisoarea păstrată la Eusebiu (dia­ conul S an ctu s. că existau comunităţi creştine înfloritoare. El e pus în legătură cu cîştigarea unui război împotriva quazilor şi marcomanilor (c. cei mai mulţi de origine orientală. A ceastă persecuţie este cunoscută dintr-o lungă scrisoare a creştinilor din Asia. V ettiu s E pagathu s. O sclavă B lan d in a şi fratele ei P on ticu s erau copilandri încă. bătrînul episcop de Lugdunum. Chiar unii dintre cei căzuţi au mărturisit însă pînă la urmă credinţa creştină. Marcu Aureliu.PERSECU ŢIILE 115 condamnat cu a. lăsînd frîu liber urii poporului. Unii s-au lepădat de credinţa creştină. A ttalu s. Con­ trariu legilor romane. delegaţii celor trei Galii. sub Marcu Aureliu s-au primit mărturiile sclavilor contra stă pinilor lor. de 90 de ani. Alţi creştini au suferit în Asia Proconsulară. cu prilejul acestei persecuţii. P otin. Guvernatorul a ordonat sau a permis arestarea acestora. Persecuţia a izbucnit în anul 177 sau 178. medicul A lex a n d ru . A ceştia au suferit chinuri îngrozitoare. păstrată aproape întreagă la istoricul Eusebiu (Isto ria b is e r ic e a s c ă . fiind întrebat de guvernatorul Galiei. Au fost puşi la torlură şi sclavi păgîni. succes atribuit de creştini şi rugăciunilor . unde aflăm pentru prima dată. cu prilejul unor serbări păgîne date la Lugdunum (Lyon). El a înăsprit legislaţia contra creşti­ nilor. Populaţia pagină a prins. în anul 165. a maltratat şi a batjocorit cu puţin mai înainte un număr de 48 de creş­ tini. introducînd sistemul căutării lor şi făcînd parte denunţătorilor din averea creştinilor condamnaţi. iar cenuşa lor aruncată în fluviul Ron (Rodanus). Lui Marcu Aureliu i se atribuie totuşi un edict de toleranţă pentru creştini. apoi arse. Martirii erau de diferite clase sociale. Martirologii socotesc 48 de martiri în această persecuţie din Galia. 174). la Vienna şi Lugdunum (Lyon).

S a g a iis (Laodiceea). poate senator. A p o llo n h is. s-a schimbat situaţia g e­ i neralii a Imperiului roman. necinslil. fie influenţa soţiei sale Mareei. începu Iii de Marcu Aureliu. Cel mai însemnat m artir. a fost decapitat Ia Roma. a continuat persecuţia contra creştinilor.'H . Si rid. au făcut ca împăiatul sii permită eliberarea creştinilor condamnaţi. Actul lor martiric este primul document creştin de limbă latină. care. Comod a fost asociat mai întîi la domnie. Marcu Aureliu. despotic. Comod a U s u l pe creştini în pace. 5— 10).' 1J()... După cîţiva ani de persecuţie. cîţi va ani. C arpu s. venind pe tron împăraţi neromani.il conducerea Imperiu­ lui pe mîna unor favoriţi abuzivi şi corupţi. spurcat la gură. orgolios şl vicios. impurior Nerone». 7. mai crud decît Domiţian. rare avea simpatie pentru creştini. în afară de cei numiţi mai sus. cu tatăl său. crud. diaconul Papylus şi creş­ tina A g a th o n ik i (Pergam). Lista lor o ceri:1 Mum ia. participînd astfel la politica iui religioasă.IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă soldaţilor creştini din armata romană. V. Sub Comod.. i I'i ■ lipsa Iui de interes pentru treburile publice. mai necurat decît Nero» —«saevior Domitiano. mur­ dar şi desfrînat.s e ­ I colul al Ili-ieu. Cu m 1iilur. desclii/îii(Iu-sc a st IV o lungă criză politică. ducînd o viaţă scandaloasă. fiul lui Marcu Aurei iu. scăpată de moarte de sete prinIr-o ploaie (legio fulminata. căzînd mai mulţi martiri : La Scili. amintind de nebunia şi capriciile lui Nero. fiind de­ nunţat de un sclav şi judecat de prefectul pretoriului Peremiis. probabil episcopului Romei. Alţi martiri au căzut în Asia Proconsulară. probabil în anul 184. U islo ria A u g u sta (XIX. în iulie 180. . «grupul m artirilor sciîitan i» . printr-un preot creştin cu. au suferit moarte martirică. 2) îl caracterizează ca «neruşinat. numită «concubina». roman cult. au fost episcopii P u bliu s (Atena). în Africa. Martiri cunoscuţi. Comod (180— 192). dacă era în adevăr fiul lui. este . A p o îo g etic u m .un. el era vulgar. nu semăna întru ni­ mic cu tatăl sau.ire< lui Comod prin asasinare. El a Jiis. fie alte influenţe creştine. Frigia. d e e i. doisprezece la număr. care a durat t o t . din pro­ vincii. fulminea sau fulminatrix). Ştirea este le ­ gendară (Tertulian. pentru că era de rang social inferior lui. Deşi educat cu multă grijă.

1 9 5 5 . L’é p o q u e d e N éro n et s e s c o n t r o v e r s e s i d é o lig iq u e s . K e r e s z t e s. P i c h o n. 19. 1934. 1967. B. N ew Y o rk . J . în A u fs­ tie g und N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt. I d e m . F ü ch e et V. M artin. Z e i 11 e r.e r e t I l . M o r e a u e t A. Berlin. 1971. G. Paris. p.’In c e n d ie d e R o m e en 64 e t ¡ e s c h r é tie n s .. 23. G. Grégoire. A. O r g e 1 s. 1962. 1979. C h a r 1 e s-P i c a r d. L e s o r ig in e s du c h r is tia n is m e latin . A H is to r y o f A fr ic a n C h ristia n ity . N éro n (54 . 1982. Paris. t. D a n i é 1 o u. C avaignac. l o a n R ă m u r e a n u . A. K l e i n . L e b r e t o n e t J . Firenze. C lasse de Lettres. Paris. 2). A u g u st e t N éro n . L’E m p ire ro m a in e t ¡’É g lis e (H is to ire du m o n d e par E. I P ram i p a s s i d e l c r is tia n e s im o . 1967. P. M o m i g 1 i a n o. Boloona. 1931. 1). 1962. H is to ir e d e p e r s é c u t io n s p en d a n t l e s d e u x p r e m ie r s s iè c ie s . H. (H isto ire d e ¡’E g lise. B e a u j e u . 2-e éd. II C r is tia n e s im o e R o m a . J . 1. Leyde. t. t. L é o n H o m o . N ew Y ork . Paris. 460— 723 . M ilano. R. 1932. B erlin. W a l t e r . L e s p r e m ie r s m a r ty r s d e ï É g l i s e . C h r is tia n ily in th e R o m a n E m p ire. Paris. Paris. O tago. A c t e le m a r tir ic e . p. în S io r ia d i R o m e . L ’O p e r a d e ü ’im p e r a t o r e C la u d io . H. G r i f f e . d e A u g... 1950— 1975. 6 8 ): J . 247— 315 . L o s m a r lir o s d e ! S lg lo II. M a r i q. 1970. Paris. 1928. J . M o 1 1 h a g e n. p. T h e Im p e r ia l G o v e m e m e n t an d th e C h ristia n C h u rch . P a u l A 11 a r d. J . L e s p e r s é c u t io n s c o n tr e l e s c h r é t ie n s a u x I . p. N éro n . L a v i e q u o tid ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é t ie n s d u II-e s i è c le (95— 107). 2-e éd. în «M ém oires de l'A cad ém ie de Belgiqu e». L e s p e r s é c u ­ tio n s d a n s V E m pire ro m a in . Paris. D as F r ü h e C h risten tu m im r ö m is c h e n R e ic h . N éro n et l e m y s tè r e d e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s . 5 — 18?. J. 1962.. I— IV e t d e p o ­ le m ic a p a g a n o -c h r is tia n a s a e c . 1971. 1979. C h. R a cl i u s.. B ruxelles. 1. J . Roma. B ib lio g r a fie p en tru îm p â r a fii r o m a n i p e r s e c u t o r i : C ia u d iu (41— 54).. Cam bridge. Paris. E. W . Ci/. M o r e a u . D er r ö m is c h e S ta a t und d ie C h riste n im zw-'. 2-e A ull. M a 11 i n g 1 y.. o k. R o u x . 1971. S p e i g ]. Bucureşti. t. N éro n . L ’E g lise p r im itiv e (H is to ire d e ¡’E g lise. J . Paris. no. 5— 103. 1960. F ü c h e et V . A. I I — III.iten un d d ritten J a h r h u n d e r t. M o n a c h i n o. E. V. Z e i 1 1 e r. 2. în A u fs tie g u n d N ie d e r q u n g d e r r ö ­ m is c h e n W e it . Paris. Z a ni o z a. F r o m G aU ien u s to th e G r ea t P e r s c c u iio n . 375— 386. D e la fin du 2 -e s i è c l e à la p a :x c o n sta n tin ien n e. 4-e éd. 1965. M a r t a S o r d i. H a m m a n. Paris. D annstadt. Paris. Paris. L e s e m p e r e u r s r o m a in s et l e c h r is tia n is m e . 1962. S ta a t un d K ir c h e von D o­ m itian b is C o m m o d u s. t. 1911. 195 5 . N ew York. 1965. t.. I.P ERSECU ŢIILE B I B L I O G R A F I E V ezi capitolul an terior şi lu crările urm ătoare : Pr. J . 1962. V. B ru x elles. F r ü c h r is t lic h e r 'W iderstan d.e s i è c le s . 1971. 1975. 1979. M arlin. I. . H a s t i n g . 1979. A m sterdam . D e p e r s e c u ü o n ib u s in im p e r o ro m a n o s a e c . A. L a r o m a p a g a n a y e ! c r is tia n e s im o . p. 2). t. D er r ö m is c h e S taat und d ie C h risten . 1935. R. ibidem. 1971. P. 1973. 1967. G. E. H a m m a n... II. 56. 1965. J. Roma. J . 1941. S c h ä l k e .. Paris. F ro m N ero to th e S e v e r i. L ’In c e n d io d i R om a. P a ! a n q u e. P e r s é c u tio n d u c h r is tia n is m e d a n s T E m p ire r e m a n ia . G öttingen.. 23. L e c h r is tia n is m e a n tiq u e . Paris. par Aug. Prol. b ib lio g rafie 660— 705. ed. 5.

Cam bridge. 2-nd éd. S t . 1933. N éro n . 1981. T orino. B u cu reşti. D om itia n (81— 96). Paris. G r o s s o . M a r k A u r e l und d ie C h riste n . S. 1927— 1929. 1964. trad. Paris. B ucureşti. 11). nr.. 1930. N ouvelle Clio. Trad. G u i 11 e m i n. P. p. P lin l e J e u n e . de Liana M anolach c. p. E U. I r e s c r itti d i T r a ja n o e d i A d r ia n o . F. C o r e s p o n d e n ţa lu i P lin iu cu Îm p ă r a tu l T ra ia n . D o d d. I. T ra ia n . Ventru :. IV iiln i Sf. T u d o r. I. A s p e c t s o i C iv ic anti C u ltu ral P o lic y in th e Hast. în «Jo u rnal of E cc le sia stica l H istory». L X V III (1966). W e i g a 11. A. T h e E m p ero r A n to n in u s P iu s a n d th e C h ristia n . Clam art. II r e g n o d i M a r co A u r e lio . H o r i a U r s u . L e m o n d e ro m a in s o u s l e s A n to n in s e l l e s S e v è r e s . A u te m p s d e ¡'A p o c a ly p s e . V e s p a s ie n . 1977. R o b e r t o P a r i b e n i . L e S to ïc is m e d e s P è r e s d e ¡’É g lise. 1894. Gerin.mu z w e it e n jiid is c h e n K r ie g g e g e n R om . Princeton. Paris. 4. H a m m o n d . 1— 18. P oin ts d e v u e su r ¡'im p é r ia lis m e ro m ain .m : N. P. C h . Îm p ă r a tu l T ra ia n . Bd. Bologna. T e x te étab li et traduit. E. 1957. M a rcu A u r e liu (161— 1 8 0 ): R. A d r ia n (117— 1 3 8 ): S t e w a r t P e r o w n e. P aris. Popa-Lisseanu. H.-M .i I . D é m o u g e o t . S tu d ie n /. 1979. 1927. 1964. O xford. S a g tjio su lla s lo r ia e su i tem p i d eU ’im p e r a t o r e T r a ia n o . 1962. H ad ria n . M a r t a S o r d i . 455— 483. P lin iu s c e ! T in ă r. 2 vol. London. M a r t a S o r d i. | 1952. R.li>iiv. 22 (1971). L a c r is e d e ¡'E m pire r o m a in d e M arc A u r è le à A n a s ta s e (Coll. B ucureşti. Torino. W . M. Rom a. Prag. 1953.1. C a r c o p i n o . Paris. J.. London. A n to n in P iu s (138— 16 1 ): P a u l K e r e s z t e s . A. 2-e éd. D er B ar K o k h b a A u tstan d . S c h ă f e r . D. C o l i n . trad. 1— 26. S i c a r d. I— II. 1959. M a r c -A u r è le un e m p e r e u r c it o y e n d u m o n d e. P. A l b i n o G a r z e t t i . I— III. D om ltien . I. M arcu A u reliu s . în «Re­ vue d 'h istoire et de philosophie relig ieu se». 1934. Paris. À p r o p o s d e s m a r ty r s ly o n n a is d e 197. 323— 333. lusliri M artirul. I. O l i v e r .1. Bonn. M ünchen. 2-a. 538 p. O p tim u s p r in c e p s . L e ttres . T r a ia n (98— 1 1 7 ): C. p. W . 196 4 . B u cu reşti. O p e r e c o m p le t e . l’ a r a i n . ! ’E m pire d e s A n ton in s e t l e s m a r ty rs r a u l o is d e 177. de G.i r < u h a r s o n. 1964.i-T h o in e s. Tübingen. 54 (1974).118 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă A . i i <' a r r . P lin l e J e u n e . 1970. L e p e r s e c u z io n e d i D o m izian o. trad. Cam bridge. nr. . Ju s tin M artyr. în «Rivista di sto ria de la Chiesa». M arc A u r è le . par M. L a L o tta p o lit ic a a l te m p o di C o m m o d o . Paris. p. M a rcu s A u reliu s. 3— 4. P ag a n a n d Christian in a a g e of a n x ie ty . B a r n a r d. H ü t t l . J . C u I i n. Paris. 1967. 1957.iie an d 'th ou g h t.. d e C lè m ont île H o m e à C lén ie n l d ’A le x a n d r ie . 1960. Elis L ite a n d h is W o r ld . . 1971. 1960. S on a s p e c t s o i r e lig io u s t'x p e r ie n e e h o rn M a rcu s A u reliu s to C o n sta n tin e . l'e m p e r e u r d u b o n se n s . B i r 1 e y. A n to n in u s P ius. H a r m o n d . 1970. 1970. P aris (1954). 344— 370. 1926— 1927. nr. îm p ă ra t a l R o m e i. în «Revue des étulU-s a n c ie n n e s » . X IV (1960). T h e A n to n in e M o n a r c h y . 792 p. H o m o . D. Darm stadt. M arcu s A u reliu s. 1970. în afară de b ib lio g rafia din P atrologii : L. L e ttr e s . R é m o n d o n. V e s p a s ia n (69— 7 9 ): L. P r i g e n t . E ssa i su r l e r è g n e d e l'e m p e r e u r D om U ien. t. în «R ivista di S to ria délia Chiesa în Italia». M essina. 1960. . L 'Im p ero d a T ib e r io a g li A n lo n in i. Bonn. . I' r < v < n I. t. 1900. Pentru îm păratul Comod (180— 182). M arc A u rel. 1931. K l e i n . L.. A . C s e 11. L 'E m pire d e s A n ton in s e t l e s m a r ty r s g a u lo is d e 177. S p a n n e u t. H is t. B e r w i g. 1965. 1949. ed. 14 (1960).

el a lăsat Imperiului o moştenire grea : pe fii săi. 193— 253). Iniţiativa persecuţiei o iau împăraţii sau guvernatorii provinciilor. Pentru a-şi crea o situaţie mai favorabilă şi a-şi con­ solida tronul. se arată ori mai multă atenţie. aspru. Curentul sincretist devine mai puternic . culturală. Per­ secutorii caută să lovească nu doar pe creştini ca indivizi. S ep tim iu S e v e r (193— 211). El era african romanizat. Dinastia Sjeverilor (împăraţi sirieni. începe o perioadă de grea criză în istoria Imperiului roman. dar în cepe să scadă. Situaţia generală. ci Biserica. energic. adică instituţia organizată. apărarea graniţelor ameninţate de barbari e slăbită. legîndu-se astfel de dinastia Antoninilor. p ro f. A ceastă măsura desfiinţa deosebirea dintre romani şi provinciali. lucrări de apărare. proclamaţi împăraţi de trupele lor. 'n 212. care se urau de moarte. C ara­ calla a a c o r d a t d rep tu l d e c e t ă ţe n ie r o m an ă tuturor cetăţenilor liberi ai Imperiului. C a r a c a lla şi G eta. Caracalla (211— 217) a înlăturat pe fratele său Geta. urmaşul lui Comod. în istoria căreia fe^ ^meile şi cultele orientale au ju ca t un mare rol. Pentru a domni singur. Tronul este disputat. Deşi capabil. bun administra lor. Organismul de stat este zdruncinat şi uneori ameninţat cu prăbuşirea. 2. influenţa cultelor orientale creşte mult. construcţii. unele a jung culte. ci generală : financiară. brutali şi cruzi. asasinîndn-l la 23 februarie 212. PlFTn căsătoria cu Iulia Domna. s-a declarat fiu adoptiv al lui Marcu Aureliu şi a acor­ dat onoruri divine lui Comod. militar capabil. cu unele excepţii. loan R ăm u rean u . Septimiu Sever a înfiinţat o dinastie nouă. sleiesc t ezaurul statului. în braţele mamei sale. a ajuns la tron prin înlăturarea riva­ lilor săi. aducea egalitate de drepturi şi contribuia * C ap itol ri!fla«!lal de P r . economică. fiica unui bogat preot păgîn de In Emesa (Siria). socială. Aversiunea mulţimii faţă_ de creştini se menţine.PERSECU ŢIILE 119 Persecuţiile de Ia Septimiu Sever pînă la Aurelian (193— 275) * 1. Faţă de creştinism. puterea armatei se m a­ cină în revolte şi lupte interne.d e stat. religioasă chiar. ori mai mare duşmănie. de mai mulţi pretendenţi. ca mithraismul (cultul soarelui). cheltuielile cerute de războaie. Cu moartea lui Comod. CrizcT e ste nu numai politică si militară.

devine preponderent în Im­ periul roman. A cestea au adus Ia tron pe fiul uneia dintre ele. asasinat împreună cu mama sa. EI a domnit ajutat de mama sa J u lia M a m m a ca şi de un consiliu de jurişti însemnaţi. Italia pierdea privilegiile sale. un african. tot aşa de tînăr. După t îli va ani de pace. dar instruit şi bine crescut. In timpul lui Alexandru Sever. Macrin a fost înlăturat printr-o mişcare militară. H elio g ab cil sau Elagabal (El gabal . reprezentantul soarelui pe pămînt. Avitus Bassianus. ca şi pe fiul său mai maro. Cultul zeului solar Mithra. Tertulian spune că Septimiu Sever ţinea la palat pe un creştin. ridicîndu-i temple şi voind să-l facă general şi oficial. iu urma unor mişcări din Palestina. se găseau creştini. 3. împăratul însuşi dovine persecutor. stat periculos de acum pentru Imperiul roman. avea 14 ani la suirea pe tron. La începutul domniei lui S ep tim iu S e v e r . . nepotul Iuliei Domna. primul împărat care nu era de rang senatorial. Curînd după aceea. O revoltă militară a înlăturat. a op rit p ro z elitism u l iu d aic. sub dinastia Severilor. s-a organizat în Perşi a un stat unificat şi puternic. iar puterea senatului scădea. După Heliogabal. episcopii pulemi ţine sinoade : sîntem în timpul controverselor pascale.Prea tînăr pentru domnie. în senat.slililuloa populaţiei păgîne şi a guvernatorului. De altfel. pe Alexandru Sever şi pe mama sa. dat din Orient la 200 sau 201.120 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă Ia nivelarea populaţiei. generos şi moral. creştinii s-au bucurat de pace.. Politica religioasă a împăraţilor Severi. care-1 vindecase de o boală. împăratul era ocupat în lupte pentru tron cu rivalii săi şi nu manifesta ostilitate pentru creş­ tini. Înlăturat prin asasinat. cunoscut sub numele zeului al cărui preot era. El a introdus la Roma cultul zeului sirian. din o. Septimiu Sever. Proeulus Torpacion. prin asasinai. Caracalla este urmat la domnie de M acrin (217— 218). printre care mai cunoscut este D om iţiu U lpian. sub dinastia sasanidă. Caracalia a avut ca doică o creştină. cu care se agra­ vează criza militară. Heliogabal a fost o ruşine pentru Imperiu şi poale un mare pericol pentru creştinism. şi mai ales printre soldaţii legiunilor de pe valea Dunării. urmîndu-i M ax im in T racu l (235— 238). 218— 222). numai de 13 ani cînd s-a urcat pe tron. după o vizită în Egipt. organizată de principesele siriene. de o corupţie precoce şi scan­ daloasă. persecuţia a izbucnit violent în Africa (197). a urmat vărul acestuia A le x a n d r u S e v e r (222— 235). Printr-un edict sau rescript. .

Persecuţia s-a întins în pro-. din 177 sau 178.. a părăsit Egiptul. convertit de curajul lor. Sub Caracalla (211— 217). Edictul privea mai ales pe cateheţi . Persecuţia a făcut martiri în Africa. persecuţia n-a fost generală. în Egipt şi în Africa. Martiriul S îîn tu lui Irin eu (f 202). cîţiva păgîni s-au creştinat şi au murit martiri. Istoricul Spartianus relatează cele două faple astfel : «Judaeos fieri sub gravi poena vetuit : idem etiam de christianis sanxit» (H istoria A u gu sta. Ea a făcut victime în Capadocia. episcopul Lugdunului (Lyon). în cinstea împăraţilor Caracalla şi Geta. Ea a făcut victime mai ales în Alexandria. XVII). un grup de creştini. La Alexandria au murit ca martiri L eo n id a . a adus închiderea şcolii creştine de aici. nu e sigur. ci e r a o p rită B is e r ic a în c r e ş t e r e a ei. Din fericire. o tînără P o ta m ia n a . înfierbînta spiritele creştine. Unii din elevii lui şi din catehu­ meni au suferii m artiriul. din serviciul ei. Ea este socotită de unii ca începutul unei noi perioade în istoria persecuţiilor : Erau loviţi nu creştinii individual şi pe bază de denunţ. o alta H era is. cu prilejul unei ceremonii cu caracter religios. în 201 sau 202.PERSECU ŢIILE 121 a fo s t in terzis şi p ro z elitism u l creştin . S e v e rus. în martie 202 sau 203. în literatura creştină. la Cartagina. după Potin. Actul lor martiric este unul din cele mai interesante şi mai frumoase pe care le avem. Conducătorul ei. persecuţia e cunoscută mai puţin. prin valul său de neoprofetism. Motivul a fost refuzul unui subofiţer creştin de a purta pe cap o coroană de lauri. . Din admiraţie pentru ei. unde montanismul. P erp elim şi cu F elic ita s. în alte provincii. tatăl lui Origen şi alţi creştini. Măsura Iu iS e p iim in .. împreună cu mama ei. Izbucnirea persecuţiei la Alexandria. de 20 de ani. Origen însuşi s-ar fi încununat cu moarte de martir. Origen însuşi era urmărit de păgîni. Clement Alexandrinul ( ţ 215— 216). a izbucnit din nou persecuţia violentă în Africa.catehumeni şi pe cei care erau de curînd botezaţi.S e v e r era prima de felul a c e s ta : C o m b a te r e a creştin ism u lu i prin in t e r z ic e r e a p ro p a g a n d ei. un soldat B a s ilid e . Şcoala a fost redeschisă cu mari greu lăţi de tînărul Origen. în frunte cu o nobilă romană. între aceştia. dar au suferit torturi şi martiriu şi alţi creştini. dacă mama sa nu i-ar fi ascuns hainele. unde au suferit moartea. poate şi în Frigia.

Lui Alexandru Sever i se atribuie chiar ideea de a fi vrut să ridice un templu lui Hristos şi să-l adinliă oficial între divi­ nităţile Imperiului. A v ra a m şi H ristos. Domnia lui Macrin (217— 218) a fost scurtă şi fără pericol pentru creştini.722 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV ERSALĂ . relatează despre el ca ar fi vrut să ridice pe Palatin un H elio g a b a lu m . Alexandru Sever a pus să fie cinstiţi împreună. Era un fel de cult al eroilor. N-a avut timp să o ducă pînă la capăt. ol a dat cîştig de cauză creştinilor. Soţia lui Heliogabalus. unde ar fi reunit simbolurile tuturor cul­ telor. Heliogabal (218— 222) voia însă. era scris un precept evanghelic. Aelius Lampridius. teren pe care creştinii voiau să ridice o biserică. chiar şi pe cele ale cultului creştin — ch ristia n a d s v o îio . Sub Alexandru Sever (222—235). Istoricul Lam­ pridius y. alătu ri d o A lex an d ru c e l M are şi de unii împăraţi divinizaţi. . într-o sală de rugăciuni închinată zeilor lari ¡ararium — pe O rfeu . 12). vinciiie vecine la Apus. decît să-l dau cîrciumarilor». A ceasta a făcut pe unii să vadă in ei un oroşlin. a întocmit o colecţie de ordine imperiale împotriva creştinilor. Matei 7. punînd pe cererea lor rezoluţia : «Vreau mai bine ca Dumnezeu să fie adorat într-un chip oarecare pe acest loc. A p o lo n iu d e T y an a. 22). să supună zeului său solar toate cultele. III. jurisconsultul roman. mama împăratului. Ea a avut convorbiri cu Ipolit . unde împăratul se ruga în fiecare dimineaţă. Alexandrii Sever a acordat privilegii şi iudeilor. Severina. Numidia şi Mauretania. Violenţa ei este cu­ noscută din scrierile lui Tertulian (A d S cap u lam ). în consecinţă şi pe cel creştin. Sub Caracalla şi Heliogabal. Pe pereţii capelei romane — larariu ra. Intr-un proces pentru un teren disputat de co r­ poralii) cîrciumarilor (p o p in arii).Iuliu Mammaea. christianus esse passus e s l» (Alexandru Severus. Politica lui religioasă avea să rezerve creştinismului grele încercări. Un fapt dovedeşte mai ales ini eresul şi simpatia lui pentru creştinism.iro despre' ol : «Judaeis privilegia reservavit. Religia casei impe­ riale este sincretismul. a arătat de ase ­ menea un interes deosebit creştinismului. biogra­ ful său din H isto ria A u gu sta. era prie­ tenă creştinilor şi purta corespondenţă epistolară cu scriitorul creş­ tin Ipolit. aşa numita «regulă de aur» (Luca 6. se menţine influenţa siriană şi orientală asupra politicii religioase a Imperiului. 31 . Domiţiu Ulpian.

P on ţian (230— 235) şi Ip o lit ( j 235). care aveau simpatie pentru Alexandru Sever. poate şi urmaşul lui Ponţian. VI. zice istoricul bise­ ricesc Eusebiu (Ist. în aplicarea ei. a fost respins de episcopul(Vavila^ spre a face mai întîi penitenţa pentru uciderea lui Cordian al III-lea. creştinii avură între 238 şi 249 unsprezece ani de linişte.PERSECU ŢIILE 123 Ia Roma şi cu Origen la Antiohia. Faptul nu se poate confirma. provocă izbucnirea fanatismului roman păgîn. sincretist şi tolerant. ca şi Alexandru Sever. chemat anume pentru aceasta şi cu ­ noştea probabil creştinismul din Siria. a codificat edictele şi rescriptele date pînă atunci contra creştinilor arata că spiritul roman reacţiona astfel contra celui oriental. sub un împărat oriental. favorabil creştinilor. în n oaptea de Paşti. Au su­ ferit de asemenea creştinii din Capadocia. încă de la începutul dom­ niei. 28). . unde au şi murit. şi era poate mai mult o ameninţare faţă de creştini. Filip Arabul (224— 249) a fost tolerant şi binevoitor cu creştinii. în care poruncea u c id e r e a « c o n d u c ă to rilo r B is e ­ ricii. Persecuţia avea motive politice. 4. sfetnic imperial. A n ter o s (235— 236). fiind exilaţi în Sardinia. acesta însuşi a fost urmărit. Persecuţia a fost foarte violentă. 54). nu reli­ gioase. erau în corespondenţă cu marele teolog alexandrin Origen. împărăteasa Otacilia. ridicat de trupe contra dinastiei S e ­ v e r i l o r a dus o politică religioasă opusă lor. în Biserica din Antiohia. în Orient. măsura aceasta s-a întins şi la p r e o ţi şi d ia co n i. După această persecuţie. Cu toata indulgenţa casei imperiale pentru creştinism. el a dat un edict. au suferit închisoare preotul P ro to ctist şi diaconul A m b r o z ie . Au suferit cei doi episcopi rivali de la Roma. îeronim spune chiar că Filip Arabul ar fi fost primul împărat creştin : «p rim u s d e reg ib u s R om an is ch ristian u s iuit» (D e v iris illu stribu s. faptul că juristul roman Domitius Ulpianus. a izbucnit o prigoană contra creştinilor_în_Egipt la instigaţia unui mag şi pool păyîn. prieteni ai lui Origen . unde era mult răspîndit. aar a reuşit să scape. Serbarea mileniu­ lui Romei (248). El şi soţia sa. Eusebiu însuşi crede că împăratul era creştin şi că. bis. 5. voind să asiste la cult. în timpul domniei lui Filip Ara-' bul. v in o v a ţi d e în v ă ţă tu ra c e a d u p ă E v a n g h elie» . «insula nociva». înain­ taşul său. Maximin Tracul (235— 238).

Din dorinţa lui de reformă. participare la ospeţele sacre. Deciu a dat edictul de persecuţie în toamna anului 249. iubit de trupe. Ne dă mărturie în privinţa aceaista Origen. Voind să restaureze şi să consolideze Imperiul. Deciu vedea în aceasta un element dizolvant pentru muialea Imperiului. erau obligaţi să se prezinte înaintea unei comisii de sfat şi să iacă acte de adeziune la păgînism : sacrificii. pe Valerian. de orice stare şi vîrstă şi chiar cei doar bănuiţi a fi creştini. a ieşit ideea lui Deciu de a distruge creştinismul. energic. dacă chinurile . negarea lui Hristos. care s-au executat prin edicte aplicate de împăraţi pe tot cuprinsul Im­ periului roman. iar la întoarcere erau ucişi. spre a fi intimidaţi ceilalţi creştini. Fugarilor li se confisca averea. Origen avea presimţirea pericolului • el combate cartea lui Cels contra creştinilor în Ka?z KeXooo. cum nu se luase încă pînă atunci. iar funcţionarii indulgenţi erau ameninţaţi cu grave pedepse. el reacţiona contra politicii religioase a înaintaşului său. Nu se păstrează „textul lui. Autoritatea romană urmărea mi mimai pedepsirea creştinilor. într-un anumit termen. după liste întocmite de autorităţi şi invitaţi să sacrifice zeilor. Pentru sal­ varea Imperiului. El a domnit intr-un timp de pericol pen­ tru Imperiu. Celor ce făceau aceasta. începe a treia perioadă a persecuţiilor contra creştinilor. li se eliberau certificate (lib elli). pentru înlăturarea abuzurilor şi a dus lupte contra invadatorilor. activ. care spune : «Judecătorii se întristează. spre a supraveghea moravurile societăţii. Cei care nu veneau singuri erau aduşi cu forţa. libaţiuni. E l dezlănţuie o persecuţie generala. 249— 251) era un ilirian brav. Deciu. ci mai ales apostasierea lor de la credinţa creştină. dar se ştie cum a fost aplicai. Unii erau chiar ucişi. Deciu (numit şi Traianus Decius . Aplicînd riguros măsuri severe. Deciu a întreprins o reformă internă. Toţi creştinii. hotărîta şi organizată prin lege de stat. M ărtu­ risitorii credinţei creştine erau aruncaţi în închisori şi toturaţi. numeşte un cenzor. Biserica se întărise mai mult în anii de paeeV^păgînii patrioţi se n e­ linişteau.124 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ 6. care era ameninţat de barbari (goţi). Ca şi Maximin Trucul. Creştinii au fost chemaţi nominal. Deciu credea că va reuşi să descreştineze pe creştini. care favorizase creştinismul. Deciu voia să înlăture creştinismul şi ia o măsură gravii. Au fost lo­ viţi de măsurile luale mai ales clericii şi creştinii mai de seamă. Din raţiune de stat.

foam etea. fie printr-un nou edirl. pentru B iserică . h. [ T r c b o n i u s G a llu s 1(251— 25 3). D io n isie: al A le x a n d rie i. cei ce au d e c la ra t la in t e r o ­ gatoriu că nu sînt creştini. obţinut pe b a n i . in noiembrie 2 5 1. M ai în sem n aţi sînt epis­ copii F a liia n al Romei.:po. mai ales că ca v e n e a după o perioadă de linişte şi era o surpriză. după trecerea furtunii..íasie. Ţinînd seam a de g ra v ita tea actului de . ei dorind şi crezînd c ă pot să răm înă creştini. G re cia şi a] le provincii. Sub urmaşul iui D eciu. p oate să fi pro- . Apostaţii ( I a p s i. c u preţul unei formalităţi impuse. B is e ric a i-a obligat la pen iten ţă. Invazii barbare. în c u ra ja u pe c ei slabi. fie prin ap licarea edictului lui Deciu. Nici o p ersecu ţie nu tulburase a tît de mult B is e ­ rica. pe alţii îi biru iau torturile. O rig en a suferit în ch iso a re şi torturi. ciuma. Este drept că le p ă­ d area lor era doar ' de formă. i e s . Gr î g o r c ai N o q c ezareei . îndemnaţi şi a ju ta ţi de c re d in c io şi: C ip rian al C a rtaqlnei. a aposlaziat cu un num ăr însemnat de creştini. a c i a î a c i o r . Edictul lui-DedXL-a. AbriUus. adică . e i vc iu u n ific a t z e i l o r : th u rilicG u .PERSECU ŢIILE 125 sînt suportate cu cu raj • dim potrivă. goţiboT^ _Do-_ b reg ea. ei păstrau legătu ra cu B iserica lor prin coresp on d en ţă şi oam eni de încred ere.provocat numeroase apostasii. cînd pot triumfa asupra unui creştin» (C o n h a C c ls u m . potrivit g ra v ităţii vinei lor. episcopii — şi alţi creştini — au reu şit să se refugieze. M u lţi creştini •au dovedit o slăbiciu n e d eplorabilă ■ unii se ofereau singuri sâ sa c ri­ fic e zeilor. H kcllaU c!. îngropau pe martiri. Scopul urm ărit nu fusese atins. se reia persecuţia. Evdemon al Sm ir­ nei. Un episcop. V a v i l a al Antiohiei. după puţină linişte. In multe' locuri. cei ce au adus sacrificiu nuj Ci c a (ie Uirnîie . în Egipt. M artirii şi m ărturisitorii au fost numeroşi.certificat — h e V u c . După un an de groază. Deciu cădea. VIII). fiind primul îm părat rom an c are cădea pe cîmpul de luptă pentru a p ărarea Imperiului. au fc st petru categorii de căzuţi : s a c r i f i c a ţ i . dar ea era dureroasă pentru Biserică.. C red in cio şii vizitau pe cei închişi. A l e x a n d r u al Ieru salimului.d n partea a u torităţilor că au sacrificat. fără sâ fi adus jertfe idoleşti. cei ce au obţinut un . bucuria lor este fără de margini. lÍETcttoxótss = căzuţi) au fost o g rea problemă. c u raju l c re ş tin ilo r creşte iarăşi. p ersecu ţia s-a potolit. S a tu rn in Tolos e i _ p rc otul p l o n ius Ia Sm irna şi mulţi alţii. luptînd conjja. organizaţia B isericii se d ov ed ise puternică.

episcopul Alexandriei. Alţi creştini au suferit fiind aruncaţi în circ animalelor sal­ ba lire. Valerian deschide un război n e ­ Creştinii erau din nou obligaţi la sacrificii. murind după cîteva luni. Biserica avea puţine averi mobi­ liare. Printr-un edict dat îndurat contra Bisericii. şeful tezaurului statului şi păgîn fanatic. Edictul lovea mai ales pe creştinii de rang. la Tarragona. Au murit martiri. în anul următor (258). în mare criză financiară. Valerian a fost luat prizonier în războiul cu perşii şi a murit în ca plivi la le. care se găseau numeroşi chiar în serviciul palatului. La începutul domniei.. episcopii S ixt II al Romei. mai erau interzise sub pedeapsă de moarte . influenţabil şi nestatornic. La îndemnul unui mare demnitar. El vine la conducere în timpul unei mari crize economice. C iprian al Cartaginei. confiscarea averii şi moartea. ales c l e r i c i i . iar statul era atunci sărac. urşi. care agravează măsurile celui dintîi. La lIIica. au fost aruncaţi într-o groapă cu var. iar cu cele imobiliare statul nu putea face mult. El fusese colaboratorul lui Deciu. 7.‘>xlo ercşlim. cunoscuţi ca martiri sub denumirea de «m assa can d id a» .. care erau sprijinul Bisericii. Creştinii s-au dovedit mult mai curajoşi. In 2G0. Pare a fi suferit mai mult Biserica Romei . în calitate de cenzor al moravurilor. Aştep­ tările persecutorilor au fost înşelate. Valerian a dezlănţuit per­ secuţia. diaconul L au ren ţiu . condamnaţi Efectele edictului au fost însă mici. împă­ ratul şi senatul dau un nou edict.au greu. inislre(i. în Spania. adunările rile Bisericii confiscate.¡20 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ vocat fanatismul păgîn contra creştinilor. T ru ctu osu s. 1f>. Perşii l-au jupuit de viu şi i-au pus corpul umplut . Se credea că Biserica dispunea de mari averi. din porunca proconsulului Valerius Maximus. cu doi diaconi. în august 257. dar slab. alţii în alte părţi. episcopul C orn eliu _ a fost arestat şi deportat. Macrian.bunu­ Mulţi clerici şi credincioşi închişi. ligii. a suferit mull. degradarea.. pentru a se da Imperiului roman o solidă orga­ nizare. el a tolerat pe creştini. doarece se v in do. la Roma. la mine sau exilaţi. neslins. în Africa. care ucisese pe Sfîntul Ciprian. D ion isie. pedepsind cu exilul. V alerian (253— 260) era un om bun şi onest.

pînă la victoria creştinismului : Este m o n o teism u l solar. Era prim ul îm p ărat c a r e f ă c e a a c e a s ta . dar se cunoaşte sensul lui : creştinii erau liberi să se adune pentru cult. cu episcopul Domnus. C a ilien u s (260— 268). Mithra. A urelian. pentru a rezista po­ poarelor migratoare.PERSECU ŢIILE 127 cu paie într-un templu. In 272. influenţat poate şi de soţia sa Salonina. ne Domnus. reginei Zcnobia. îngrijorat de situaţia grea a Imperiului. comunicat prin scrisori episcopilor. în locul lui Pavel de Samosat. Textul rescriptului nu se păstrează. Aurelian s-a arătat tolerant fală de creş­ tini. B i­ serica primea bunurile confiscate. fast şi glorie. a devenit zeul principal al Imperiului ro­ man. La Roma. favorabilă creştinilor. pe care a încercat mai tîrziu să-l reînvie Iulian Apostatul (361— 363). dar edictul n-a ajuns sa~Tie~ aplicat în toate provinciile. în anarhia militară care ameninţa cu ruperea unităţii Imperiului. pe care. 5). la sfîrşitul secolului al III-Iea şi începutul secolului al IV-lea. a ameninţat s-o tulbure doar A u r e ­ lia n (270— 275). scaunul de Ăntiohia recu­ noscu. In primii ani de domnie. — Mithriacum — pe care s-a pus inscripţia : «Soli invicto». Pentru că el refuza să părăsească tronul episcopal. Gallienus a dat un r c s c r ip t d e to lera n ţă . pînă la persecuţia lui Diocleţian. în timpul său. spre umilirea romanilor (Lactanţius. reprezentantul lui Sol invictus pe pămînt. căzînd în erezia antiţrinitară. acesta distruse regatul Zenobiei. Pavel de Samosata. de păstrarea unităţii şi de întărirea lui. soldat auster. . convins 'de. creştinii din Ăntiohia apelară la Aurelian.juMtQI_. A cest ilirian destoinic. episcopul Antipbieij Pavel de Sam qsala. s-a ridicat un templu zeului soare. Preocupat de reforma impe­ riului. la sfîrşitiU domniei sale. El a adoptat cultul soarelui. a fost depus din scaunul Antiohiei şi înlocuit în 268.. era fiul unei prcotese păgîne din Sirmium. De m o i tibu s p c is e c u to iu m . Aurelian a luat şi măsuri cu caracter religios. iar pe. fiul şi urmaşul la domnie al lui Valerian.de renume. începea pentru creştini o mai lungă perioadă de pace.a. a dat un edict de perse­ cuţie conica creştinilor.zădărnicia persecuţiilor şi impresionat de soarta tatălui său. în 274. dezlipindu-1 de Imperiul roman. care înfiinţa în 271 regatul Palmyra-Siriei. împărat capabil. ajunse ministrul. făcînd din el religia împăraţilor. acordă pace creştinilor.

' T h e e m p e r o r S e p lim iu s si >i ! : ion.i ii I K < r (' x I. p. 1960.lni î. p. numiţi «cei Ir. S p i • i < I i-. 1951. . i S e v e r i . i . a f o s t jn s ă . 1938. î n S t u d i e n /. l ’ . 1932.. H a 1 k i n. . !007. c ( i'iii'i).. e s. l o a n R ă m u r e a n u . p. D firm s a u lt. j Chrislem p rtJilik des ! i ’ il!.î ic s et c h r is t ia n is m e d a n s l ’A f r i q u e r o m a in de S e p tiin i' i ’i’ v r r e à l ’In'. P a ris . A P r e c u r s o r of D e d u s . | '>!> es!!. cu reşodir l. s ’:. î n A u i s t i c g u n d N i e d e r q a n g d e r r ô œ is c h e n W e l t .h n ilie m d a n s ¡'E m p ire r u i r u r n eu t l l . în « M ü n c h e n e r thoolo- i l ic. P a ris .cţrlin.! '. 23. (5 .c i. . 1. P ro î. i i I i'.72« IST O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ Din consideraţii de ordin strategic.. t. A . P a ris . N e w Y o rk . în /. B u c u re ş ti. 505— 578.'Ic'plUniu S e v e r ( I S 3 — 2 1 1 ): I’ . A .ar i'ln s c h ic h ie d e r W e l t k r i s e d e s 3. P a u l A llo r d . 340— 374. unele in­ conştiente ale unui secretar veros şi răzbună lor. S. 181-—194.. 285— 311. I. F r. în munţii Haem us (Balcani). ! i.i 'i il. Stofîeîbach. Diccleţian (284— 305). l e s d e r n i e r e s p e r s é c u t io n s d u Hi’w le . cu reşedinţa la Ratiaria. care săvîrşise grave incorectitudini băneşti şi aştepta să fie pedepsii. 456 p. l'i 'ii ln i .e s i è c le . de-a lungul Dunării. de un grup de ofiţeri. C h r . J h r . ■ D u s a n g c b l i c h e C h r is t e n g c s c ly . Imperiul a fost grav zdruncinat de războaie interne de năvăliri b arbare. p. ' .i m .1.u m r lir ic e . în apropierea Bizanţului.! . pentru a scurta fron tiera Im pe­ riului şi a apăra mai bine fron tiera Dunării. M a r t y r s g r e c s I I . în sudul D unării. 1974. X X (!:M.i: •/! \ : i . 104— 186.9). încfrii-iHlu-s** de aproape de apărarea şi treburile Imperiului.. B o lo g n a . > • l i . 1050. A c l r h .JU p u n sis. A c e a stă împărţire a fost consacrată în 292 do Dioclcţian. K. r 1 w . 1 Sevcrus. cadrele islrative şi pe cei ce au vrut din populaţia înstărită de la ora şe şi se Le. J h r . n. d e s S e p l i m i u s S e v c r u s . .h u rle r o m a in s o u s le s A n lo n tn s e t ¡es Sévères. S e p l i m i u s S e v c r u s . M a r t a S o r d i . L e s p e r s é c u t io n s c e n tr e 1rs r . 3-e éd.i’. . 1938. Strasbou rg. pînă la venirea unui nou împărat energic şi capabil. Lo n d o n . "are va fi şi el un per­ secutor al Bisericii. A .M .i Sardica (Sofia). p. i i A .11 o 1 d i.a Caonophrurium (Castrul nou).1.{'¿'A «Hudcs).¿eus de tirani». şi D c e ia ^A^difcrranea flnterioară).(i c r i s i d e ll 'I m p e r o n e l I I I se c o lo .e s :c c l . B I B L I O G R A F I E P e r s e c u ţ i i : Pr. 1957. I r a p p o r l i ir a i i C r i s t i a n e s i m o o r/m /x -ro da S e v e r i a C i a ll ie n o . I'l (1971!). \u lian a evacuat în_27.e — V l I I . unde a crea t D a c ia A u r e l i a n ă. 5 \ u ! o n o i. l ni [)é i et! i ¡ces s y r i e n n e s . Zu d e n C h r i s i e n v s r i o l g u n g e n in clor M i/ic d e s 3. I! < h e I n n.i I il < r i ii i. Sub urmaşii lui Aurelian. 1 r i s 'i h ii. 1979.(ht!e. îm părţită în (Ion i i : D a cia .4 trupele rom an e din n ordul Dunării. Deşi Aurelian a fost un bun militar.. P a ris . I. I.

N. 1951. H. Paris. p. C y p rien . C y p rien . J . M a n n i . G. A. S tu d i su ll'l'im p er a to re M a ssim in o il T r a c e . 1933 . G a llie n u s (260— 2 6 8 ): E.C a r r a t e l i . p. G enova. p. De la tin d u 2 -e s i è c l e à la p a ix c o n s ta n tin ie n n e (H is to ire d e ¡'E glise. L a p e r s é c u t io n d e D è c e en A fr iq u e d ’a p r è s la c o r r e s p o n ­ d a n c e d e S. P lo n iu vezi Pr. V ezi alte studii la :J. Pisa. în «V içjiliae Christianae». E L i c s e r i n g. în «Revue Historique!. H. H is to ir e r o m a in e . A p p u n ta d i sto ria ro m a n a . H o m o. A u r e lia n (270 275) : L. t. Prof. 1898. 117— 163. p. M ax im in u s T h r a x un d d i e C h riste n . p. P o litiq u e o r ie n t a le . I. p. 9 — Istoria bisericească H u m m e 1. C ip ria n ( f 258) vezi b ib lio g rafia la Pr. Subsid ia H agiograp hica. 1929. V a le r ia n (253— 260) : P en tru m artiriu l SI. T h e c o n c e p t o f m a r ty rd o m o f C y p ria n o f C a r th a g e . 104— 111 şi 366— 368. 132— 137. 1935. E s s a i su r l e r è g n e d e l'e m p e r e u r À u rélien . P. OX1I (1913). 1945. L a p e r s e c u z io n e d i V a le r ia n o . A p r o te s t a c c o u n t o f IlI-n d c e n tu r y C h r is tia n ity (A lost tradition. W ashington. cu bogată bibliografie.e s iè c le . O. A c t e le m a r tir ic e . par Aug. Răm ureanu. liom a. 131 — ş. în «H istoria» 24 (1975. F lich e et V . 1981. M essina. p. 6 (1958). T h e M a r ty r d o m o f P erp e tu a . M artin. A k e F r i d h. T he D acian P ersécution. 1964. Carthage. p. 1904. B e s n i e r. în «R ivista di storia d élia ch iese in Italia». L a d a t a d e l l e d i t o d i D e c io e il s ig n ific a to d é lia p e r s e c u z io n e a n tic r is tia n a . V e zi şi R. Paris. P o p e s c u. în «Byzantion». 13 (1938). 145— 160. C h . Z eiller. 1946. 29 (1975). 1982. I. A c t e le m a r tir ic e . L 'ètà d i V a le r ia n o e d i G a llie n o . B u cu reşti 1982. 587— 588. L c v i n . II). G i o r d a n o. 408). 113— 1 2 2 . 81— 95. G lo tz ). Răm ureanu. t. prof. p. C a u z e le c o n flic tu lu i p o lit ic în tr e B is e r ic a c r e ş tin ă şi sta tu l ro m a n su b îm p ă r a ţii S e v e r i.u. Rămureanu. p. 1937. 54. I. Paris. P en tru m artiriu l S fin te lo r P e r p e tu a ş i F é lic it a s : Pr. P en tru m artiriu l Si. 1— 29. Luc Duquenne. no.PERSECU ŢIILE 129 M. P u g l i e s e . I. 2 -e éd. . 1940. M a ssim in o il T r a c e . 451— 461. l i e r s a n e t t i . Rom a. A. 1 --2 2 et 225— 267. Paul Keresztes. Paris.».D u p 1 o u y. Bucureşti. în «Byzatition». în «Studii Rom ani». N o te su r l'éd it d e t o lé r a n c e d e T e m p e r o r G a llien . Prof. 172— 176. 1968. L. L a p a s s io n d e s S a in te s P e r p é tu e e t F é lic it é (m ars 203). 1. S a u m m a g e.. P a s c h i n i . W ürtzburg. L 'em p ire ro m a in d e l'a v è n e m e n t d e s S é v è r e s au c o n c i l e d e N ic ë e (H is to ir e g é n é r a l e d e G. A cie ie m a r tir ic e . L e d o s s i e r d e la p e r s é c u t io n d e D èce. 1 9 4 9 . 1. M. Gregg. M ax im i n T ra cu l (235— 238) : L i p p o l d . în lim b a ro m â n ă : V. Stockholm . A. I c r is tia n i n e l III s e c o lo . L eg reton et J . 1954. D eciu s (249— 25 1) : M a r t a S o r d i. X X X I V (1980). L 'Im p ero d i G a lie n o . p o lit iq u e c h r é tie n n e . B e 1 e z z a. C o n tr ib u to a lla sto r ia d e l III s e c o l o . T w o E d ic ts o f th e e m p e r o r V a le r ia n . Homo. U n ter su ch u n g en zur C h r is te n v e r fo lg u n g d e s K a is e r s D eciu s. 479 sq. B ru x elles. B u cu reşti. C h r o n o lo g ie d e s L e ttr e s d e S. L e p r o b lè m e d e la p a s s io n d e s S a in te s P e r p e t u e et F é lic it é . p. L'E dito d i D ec io . IV . 1972. 1967. G régoire. 32 (1962) p. R a d e r.'e m p e r e u r G a llie n e t la c r is e d e T E m p ire r o m a in a u I l l .

Cei doi împăraţi şi-au luat în 292 ca ajutor cite un c e z a r . a dat Imperiului un caracter de stat monarhic absolut. p r o f. A cest sistem trebuia să asi­ gure succesiunea la tron. zguduit de un secol de atîtea crize. lo a n R ăm u rean u . împăratului i se prosternau toţi.legile se dădeau în numele ambilor auguşti. a păstrat iniţiativa şi a luat conducerea Orientului . bun general. prin căsătorie. energic. fiind considerat dom in u s. rece.. J. Diocleţian a împărţit puterea cu un vechi camarad de arme. c a r e s-a înrudit de asemenea. apoi «au­ gust». Cu împăratul Diocleţian. cu augustul său. cu vederi largi. trebuind să . — a lui Ârrius Ăper Ţsept~ 2 8 4 ). începe în istoria Imperiului roman o nouă perioadă. ucis do soldaţi (primăvara 285). Diocleţian (284/285— 305) este cel mai însemnat dintre împăraţii ilirieni’ Ca şi alţii. la I martie 286. pentru a se pune capăt revoluţiilor militare şi loviturilor de slat. Diocleţian s-a ridicat de jo s şi s-a distins în armată.a moartea sau retragerea auguşlilor. Sistemul~poTîTic al p rin cip atu lu i. inaugurat de August. numindu-1 întîi «cezar».130 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Persecuţiile sub Diocleţian. cezarii deveneau auguşti . înlăturarea lui Carinus. Diocleţian. indiferent de rangul şi de clasa socială căreia aparţineau. începută de el şi desăvîrşită de Constantin cel Mare. «protaugusl». Pentru o mai uşoară conducere.anlin cel Mare. Sfîrşitul persecuţiilor * 1. Imperiul era socotit unitar . Diocletian a luat la 21 mai 293 pe ginerele său G alcriu (numit şi M ax im ian G aloriu ) iar Maximian Merculius a luat la 1 martie 293 pe C on stan tiu s Chlnru. s-a transformat în d o m in a t. sub coregenţii şi urmaşii iui. anihilînd autori Lalea senatului şi a insti­ tuţiilor romane tradiţionale. Cei doi cezari primeau spre conducere cîte o parte din Imperiu. Reforma. dar conducător infe­ rior lui Diocleţian. * C a p ito l re d a c ta i. Consl. Tempera­ ment de militar. el a fost un adevărat reorganizator al Imperiului roman. capabil. in locul lor ei numeau alţi cezari. de la care a avut un fiu. el a ajuns la tron prin ucidere. M ax im ian . numit astfel pentru că împăratul singur de­ ţinea puterea supremă în stat. După modelul monarhiilor orientale.s. la 19 septembrie 286. Maximian a primit pe a Occidentului.se despartă de soţia sa Elena. d e pr.

să-i sărute marginea mantiei. în anul 292. în acest timp. Mama acestuia. Capitale erau Nicomidia (Orient) Sirmium (Iliric). Ea a influenţat pe fiul ei Galeriu să persecute pe creştini (Lactantlusi D e m o itib u s p e r s e ­ cut o m m . veteranul Iu liu şi soldaţii H esich iu s%N ican dru . incult. 298 la o «curăţire» a armatei. iar Maximian pe cel de H ercuH us. au pierit de moarte martirică. dintre . Pa s ic r a te şi V a len tin ian . în armată. Ca şi Galeriu. dar ofiţer de valoare. anul. Diocleţian era păgîn în fo ca t„ E l era însă tolerant cu creştinii. In urina unei victorii contra perşilor (297). Prin convingere personală şi raţiune de stat. pe braţul Sfîntului Gheorghe al Dunării. între 290 şi 300. Diocleţian a adoptat fastul oriental (diademă. pe care acesta l-a co n verfiT la creştinismT ambii refugiaţi aici de undeva din Asia Mică. unde s-a înfiinţat în 'cin ste a ei oraşul Romulianum. Administraţia Imperiului era centralizată şi strict xerar■“înzâtă. persecutînd sau înlăturînd pe creş­ tini din armată. s-a refugiat din cauza năvălirii carpilor în 248. M ar. ceremonial com~ plicat. El a dat un adevărat_caracter divin puterii im­ periale. care se găseau numeroşi in administraţie. numită Romula. a Orientului. Mediolanum (Milan) şi Roma. au suferit moarte martirică la Halmyris. originară din ceta­ tea Romula (Reşca). în Dacia Ripensis. Cezarul Ga­ leriu era însă fanatic şi intolerant. la suchd Dunării. Maximian Herculius imita în Apus politica lui Galeriu contra creş­ tinilor. IX). numit «Consistoriul " sacru»^ Imperiul a primit o nouă'îm părţire. _ La sfîrşitul secolului al IlI-lea. în patru pre­ fecturi. 96 pro­ vincii (numărul acestora a crescut apoi la peste 100). luînd titlul de J g v îu s . unui m a g istra t. trăind retras în palat). E v an g elicu s. se găsea un consiliu imperial. preotul E p ictet şi tînărul A stion^ jiu l. capitala Daciei Malvensis (Oltenia). brutal şi superstiţios. 12 dieceze. unii guvernatori şi filozofi neoplatonici. în istorîsIreâ~despre martiriul lor este menţionat primul episcop de Tornis (Constanţa). IHrîcuIuIi ‘ ItălîeTşT^Galiilor. Galeriu a procedat în.cian. In frunte. Cei care se apropiau de el trebuiau să se prosterne înaintea lui. să-l adore ca pe un adevărat zeu. mai tîrziu Ravenna (Italia). veşminte pompoase. Treveri (Ga'lia). la_ 21 iulie 287. La Durostorum (Silistra).PERSECU ŢIILE 131 Puterea jmj^erială__a luat un caracter monarhic absolut. şi chiar în serviciul palatului.

creştinii care r ^efazau. fără să se facă victime. a scris o lucrare în 15 cărţi pentru combaterea creştinismului. T o Ţ O F io co tea u un element pericu­ los în armată şi pentru stat. şi 300. Diocleţian a emis decrete de persecuţie sub lozinca rad icală: n o m en c h iis tia n o r u m d e le t o = n u m ele cr e ş tin ilo r sa f i e n im icit (Eusebiu. între 290. Diocleţian a ţinut să se consulte şi oracolul de la Milet. închinat lui Apollo. iar ca sclavi erau excluşi de la eliberare.. X III şi alţi istorici contemporani). defavorabil pentru creştini. De. erau toturaţi .132 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă care unii aveau înalte funcţii de stat. Şefii armatei şi preoţii păgîni (h a m s p ic ii) s-au plîns de asemenea contra creştinilor. Lactanţius. aceasta deveni ine­ vitabilă. de obiecte şi de cărţi. persecutorii urmăreau descreştinarea şi desfiinţarea Bisericii. Galeriu şi partizanii lui au îndemnat pe împărat să dezlănţuie persecuţia. guvernatorul Bitiniei. apoi al Egiptului urau creştinismul. în urma răspunsului. VIII. Ca şi Deciu şi Valerian. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . la început. dărîmarea locaşurilor_jţe cuijy interzicerea adu­ nărilor^ arderea cărţilor sfinte. Sub influenţa neoplatonicului Porfiriu. î n c ă rlin ajun b iserica epis­ copală din Nicomidia a fost prădată de mobilier.tsS apostszieze' erau p ed ep siţi. primit de la acesta.lor. care. 2 .şj Diocleţian voia să evite vărsarea de sînge. pus la cale i ( i e c e z a r u l Galeriu. în cele din urmă. Diocleţian s-a opus. . în consfătuiri ţinute la palatul imperial din Nicomidia. cei de jo s erau făcuţi sclavi. Edictul prevedea. protaugustul Diocleţian s-a hotărît să or­ done persecuţia. soţia lui Diocleţian (cunoscută şi sub numele de Alexandra) şi liica ei Valeria. dar prin măsuri mai grave decît ale celor dinţii. care a distrus un e x e m p l a r al e d i c l u l u i afişat. precum şi din cauza unor mişcări în Siria ■ in A r m e n i a r o m a n i i . de asemenea i î m p a r a l e s e l e l ’ r i s c a . 'Tăr’ c e F a fla tă în apropierea palatului imperial. de care erau socotiţi vinovaţi creştinii. dar. şi a imprudenţei unui creştin. m urma unui incendiu la palatul din Nicomidia. care aveau simpatie pentru creştini. soţia lui Galeriu. a fost distrusă. Perso­ şi n a l u l (iirlii imperiale < f o s t obligat să sacrifice zeilo r. Prim ul e d ic t s-a dat la 24 fe b r u a r ie 303. că nu pot ghici în prezenţă. cei mai de seamă pierdeau drep­ turile şi privilegiile. De in ortibu s p ersecu to ru m . ca Hierocles.

a suferit M a r g a r eta fecioara. s-a dat un al II-Ie a ed ic t. prin care se declara război creştinismului.au suferit S im ţu l G h eo r g h e _ ş i JS iîn ta D o ro îee a . La Eliopol. S cy thia Minon Astfel A n tim . In Capadocia^. în Numidia. multe catacombe ale creştinilor au fost astupate cu nisip de către aceştia. s-a sărbătorit v ic e n n a lia . ' Martirii au fost numeroşi. împăraţii au acordat o amnistie. pro­ vinciile sud-dunărene. d ia c o n ii. Galeriu smulse de la Diocleţian publi­ carea unui ai IV . doi medici care practicau medicina din caritate creştină . Unii creştini au apostaziat. Africa.l e a e d ic t de persecuţie. Edictul ordona să fie puşi la închisoare e p is c o p ii. In Apus.le a e d ic t de persecuţie. Cei ce refuzau să aducă sacrificii zeilor erau ucişi. alţii în locul Sfintei Scripturi şi al cărţilor de cult'au predat cărţi eretice. s-a publicat al ll l . Maximian Hercule l-a executat de asemenea. după 27 septembrie 303. se stabiliseră zile de sacrificiu de tămîiere (d ies th u riîication is). care lovea mai ales clerul. episcopul Nicomidiei. Au avut loc execuţii. Constanţiu Chior a stricat doar unele biserici. spre a salva pe cele bune. care se aflau sub conducerea directă a lui Galeriu. Din contră. dacă nu apostaziază de la credinţa creştină. Urmărindu-se arderea cărţilor creştine. care nu s-a întins însă şi asupra creştinilor. Irin a şi H ion a. La Roma. mai aspru decît cel clintii . mai ales în Orient. edictul a fost executat riguros. au suferit C o sm a şi D am ian. în cursul lunii a p r ilie 303. In toamna anului 303. în primăvara anului 304. La JTesalonic. să fie puşi în libertate dacă aduc sacrificii zeilor. diaconii şi membrii clerului inferior închişi. p r eo ţii. a suferit S iîn ta V a iv a fă . a fost decapitat în 303. Cu această ocazie. s-au distrus arhive bisericeşti de mare valoare. Italia. care po­ runcea ca cpiscopii. preoţii. adică 20 de ani de domnie ai lui Diocleţian. alţii au predat cărţile cerute (tra d ito rc s). în Cilicia. Urmărirea creştinilor s-a aplicat cu severitate in 'primăvara şi vara anului 304. le c to r ii şi e x o r c iş tii. aîTsuîerit S fin te le A g a p i. care imita edictul lui Deciu din 249—250 şi edictul lui Valerian din 258. unde s-au înregistrat nu­ . iar de nu să fie pe­ depsiţi cu moartea. mai ales în provinciile sud-dunărene ale Iliricului. S-au aplicat chiar pedepse neprevăzute de legi. în Egipt. la Antiohia Pisidei.PERSECU ŢIILE 133 In Răsărit. cel mai grav dat pînă acum de împăraţii romani.

a suferit moarte de martir la A xio. ale căror moaşte s-an descoperit în cripta de la Niculiţel. a suferit episcopul V icto rin d e Pocio\ io (Pe!Sau. în locul lui Diocleţian şi Maximian. Bine cunoscutul martir_D asiu s ele D urosto ru m (| 20 noiembrie 304). Galeriu şi Maximian Daia dau un nou edict (305) şi continuă per­ secuţia în Răsărit. la locul numit Fruska Gora. pentru Orient şi Constanţiu Chior pentru Occidenl. şi a murit în 316. şi T a sio s (D asius). împlinindu-se 20 de ani de domnie comună. în vara anului 1971 şi se află aslîizi în biserica mînăstirii Cocoş (jud. reşedinţa lui Galeriu. sub Diocleţian.niquşli Galeriu. sculptori de meserie. sfinţii numiţi «Q uattu or c o r o nati» = «Cei patru încoronaţi». după toată probabilitatea. către sfîrşilul secolului al VI-lea. a murit laj^ngidunuim (Belgrad).134 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă meroşi martiri. la 25 octombrie 304. în Italia. au suferit martiriul. au suferit martiriul ia Noviodunum (Isaccea). Probabil. în Austria). v io ­ lent. asistînd la des!r. în Dalmaţia. Tulcea). episcop de Sirmium . La 23 fe ­ bruarie 305. Duros-onun (Silistra) şi de aici duse la Ancona. <ui devenii . menţionează numele a trei martiri C h irii. diaconul său. a suferit creştinul S ecu n du s .:ihuiiea sistemului său politic. S fîntul D im itrie. în apropiere de Sirmium. des­ coperită la Axiopolis (Cernavodă). S îîn ta A n a s ta s ia şi alţi martiri în alte cetăţi ale Iliricului. sau sub Liciniu. între 32 0—323. Era o obligaţie generală de a sacrifica. iar al doilea pe F la v iu S ev er. la 2 noiembrie 304. Daza sau Daca). la 20 august 304. crunt. un ofiţer barbar. de unde moaştele lui au fost transportate la. La 26 martie 304. preotul M on tan u s . fecioara B a silla . C a m a sis şi F ilip o s. în realitate cinci la număr. s-au retras de la tron. cei doi auguşti. a suferit martiriul la 6 aprilie 304. polis. vicio. de la numele căruia Sir­ mium a primit numirea de Mitroviţa. la 15 sau 20 iulie 304. ca re şi-au luat ca cezari şi fii adoptivi: primul. şi cinci sau şapte fecioare. la 9 aprilie 304. 2. In 305 sau 306.s şi viclean. A tta lo s.“'"între 304— 305. Diocleţian şi Maximian. «quarum nomina Deus scit» . Pedepsele . pe nepotul sini M axim ian Daia (Daja. Sfîn tu l Irin eu . Diocleţian s-a retras în singurătatea pa1ci 1ului său de la Salona. C hin dcas. martirii Z otic. La 1 mai 305. a pătimii Ja Sirmium grădinarul S in e r o s sau S in erotas. potrivit înţelegerii slabilite la început. Amintim că la Sirmium. O scurtă inscripţie greacă de la începutul secolului al IV-lea.

ţiu. Era falimen­ tul sistemului politic inaugurat de Diocleţian. care permitea existenţa c r e ş tin ilo r : «ut d en u o sin t c h iis tia n i et c o n v e n tic u la su a co m p o nant» = «să existe din nou creştini şi să se poată ţine adunările lor» (Lactantius. cîini şi păsări de pradă sfîşiau cadavrele creştinilor (la Cezareea Palestinei). Is to r ia b is e iic e a s c â . în 307. pentru a nu fi dezono­ rate.j prietenul său. In Occident. a chemat din Orient pe fiuTlîau Constantin. V a le iiu s L icin iu s (308 —324). Maximian tatăl îşi reia titlul de august. _ La" 307. fiul lui Maximian I fort ulius şi ginerele lui Galeriu. Unele creştine se sinucideau. la Sardica. Mărturi­ sitorii credinţei (c o n îe s s o ie s ) umpleau minele şi carierele Tebaidei. este numit august. aceste evenimente nu schimbă situaţia creştinilor. Cei care se opuneau sufereau torturi şi pe­ depse corporale . Constantin (308). JLa protestul lui M axim i a i i J a i a . se aşează sentinele la intrarea în băi şi la fîntîni. Acesta însă era urît la Roma.! Murind Constanţiu. constată zădărnicia persecuţiilor con­ tra lor. apoi le acordă libertatea de cult. în 306. de asemenea.'că suBl5eciu. încît se găsesc în acelaşi timp. acesta primeşte şi el titlul de august . D e m o rtib u s p e is e c u to r u m . în primăvara anului 311. S ev er este învins de Maxenţiu şi se sinucide. după ce făcuse zadarnic apel la medici şi la zei. Galeriu nu­ meşte î n locui lui pe un vechi tovarăş de arme. îl recunoaşte doar cezar. Palestinei. Ciliciei. VIII. stropirea alimentelor din pieţe cu apă lustrală. 34 . Constanţiu Chior. în 306. nemulţumit. unde. Galeriu. 3. C ip ru lu i. S fin ta E ca terin a . îmbolnăvindu-se. creştinilor li se refuzau îngroparea morţilor. El impută întîi creştinilor că în «nebunia» îoTTnu s-au întors la religia Strămoşilor. E d ictu l d e to le ra n ţă a l lui G aleriu . Eusebiu. în locul lui. numind august pe cezarul F la v iu s S e v e i .^armata proclamă împărat.cezari)-. Edictul este surprinzător şi caracteristic pentru starea sufletea scă a lui Galeriu. pe fiul său C on stan tin .PERSECU ŢIILE 135 erau groaznice. Se intro­ duce constrîngerea la sacrificii prin apel nom inal. se proclamă august M a x en .. 17). cu vin sau cu sînge de la sacri­ ficiile păgîne. pentru a sili pe creştini să sacrifice. La 306. cu condiţia să se roage lui . iar în Orient ei sînt persecutaţi de Galeriu şi de Maximin Daia. A suferit martiriul. de acord cu Constantin şi cu Liciniu. Ga­ leriu dă la 30 aprilie 311. la Alexandria. un edict de toleranţă pentru creş­ tini. greu bolnav Ia Sardica. şase îmJMralLi^ugiişll^şi .

dar războiul nu s-a încheiat favorabil pentru romani. Mărturisitorii se întorceau din închisori. şi să nu tulbure ordinea publică. Liciniu a făcut apel la Constantin. iar Maximin la Maxenţiu. a bătut armatele lui Maxenţiu la Turin şi la Verona. Nemulţumit să ur­ mărească pe creştini în Imperiul roman. alţii în alte oraşe. — şi a unui vis. în care Hristos l-a îndemnai sa pu ni i pe steaguri semnul crucii. i s l o r i s e . care l-au~'ctrnt>scut de aproape pe ( ' o n. ev totkw vtxa. s l a nl i n. se ţineau conferinţe contra creştinilor. Totodată Maximin Daia căuta să reorganizeze păgînismul. pe care Constantin l-a pus în forma monogramului creştin. care era în Galia. Maximin Daia a reînceput persecuţia. rezultat din iniţialele numelui de Hris- .136 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă Dumnezeu pentru el şi pentru stat. Constantin. In Orient însă. Persecuţia a încetat deocamdată. din cariere şi din mine. 4. ceea ce a adus pe Constantin în război cu Maxenţiu. dîndu-i o ierarhie.. circulau pamflete şi afişe anti­ creştine. socotit a fi învăţatul preot T. In Palestina. Lupta deci­ sivii s-a dat lîngă Tibru. între care Petru al A le x a n d r ie i şi P h ilc a s d a Thm uis. în. a trecut în Italia. au suferit martiriul numeroşi creştini. In u r m a u n o r semne minunate — vederea unei cruci lumi­ n o a s e p e c e r .^ Istoricii Jiusebiu şi Lactanţiu. Armata lui Maxenţiu era mai numeroasă şi bine instruită Ha a fost lotuşi învinsă :_M axenţiu. în retragere ^ a _ înecat în Tibru. Un număr de preoţi au suferit în diferi le provincii. Neînţelegeri politice au adus în conflict pe Maximin Daia cu. Creştinii au primit edictul cu bucurie. devenit creştin. înconjurata de cuvintele «întru aceasta vei învinge» — in l ux : s i g n o v i i u v s . s c ca împăratul atribuia victoria sa ajutorului lui D u m n e z e u . cîntînd şi credincioşii îi primeau cu dragoste. mari preoţi peste provincii). Oraşele c e ­ reau prin petiţii alungarea creştin ilo r. sus de capitală) şi a fost grea. la Cezareea Palestinei şi L u cian la Nicomidia (| 312). aveau creştinii (preoţi — conducători în oraşe. în căutarea de sprijin.uriari de la_A ntiohia^ ceea ce nu este totuşi sigur. la podul M ilvius (13 km. aşa cum. M a x imin Daia a pornit în un război şi contra regelui Tiridate al A rmeniei. a cărui atitudine era jignitoare şi ameninţătoare. Liciniu. Conslanlin a intrat triumfător în Roma (28 octombrie. Galeriu a murit la 5 mai 311. 312). între care P am iil. apoi a mers asupra Romei. Din această perioadă sînt cunoscuţi ca marliri cinci episcopi egip­ teni.

între anii 320 şi 324.PERSECU ŢIILE 137 tos (XP) suprapuse. în orice rnîini s-ar găsi. Pe lîiigă aceasta. înfrint la Adrianopcl şi văzîndu-se strimtorat. din interese politice. care proteja pe creştini. Creştinismul devine r e lig io licita . dar continuă să-l duşmănească. Actul de toleranţă de la Milan acorda creştinilor nu numai libertatea şi bunurile bisericeşti luate în trecut. contra căruia Liciniu a trebuit să continue războiul. per secul o pe creştini. îa libertatea credinţei şi a cultului. unii creştini au apostaziat. Liciniu a început să. adică religie permisă în Imperiul roman. Din nefericire. Tiranul. mărturiseau interesul lor pentru chestiunea religioasă şi proclamau dreptul tuturor. şi a actului de tole­ ranţă de la Milan. Eusebiu spune că împăratul l-a încredinţat cu jurămînt despre aceasta. Actul de la Milan (textul la Lactanţiu. • . şi faptul nu trebuie pus la îndoială. Cei doi împăraţi aliaţi — şi de acum înrudiţi prin căsă­ toria lui Liciniu cu o soră a lui Constantin. a consimţit de nevoie şi cu întîrziere. ceea ce actul accentua înadins. în lacul Sevastia şi alţii. împotriva lui Constantin. unde l-a ajuns moartea pe jumătate pocăit (313 sau 314). şi stingherit.. Ei anulau toate hotărîrile anterioare date contra creştinismului şi declarau liberă trecerea la creş­ tinism. Bisericii i se recunoştea oficial calitatea de instituţie religioasă organizată. dat la începutul anului 313. A cest act a fost ed ictu l d e la M ed io la n u m (M ilan). acordîndu-i deplina şi definitivă libertate. are o importanţă epocală prin hotărîrea şi prin urmările lui. pe care-1 semnase împreună cu el. Cultul creştin a fost din nou tulburat. el a căpătat deplină încredere în victorie şi a cîştigat bătălia. şi al creşti­ nilor. conflictul avea să izbucnească după aceea. Este ştiut că din acest moment Constantin s-a alăturat cu totul creştinilor şi că în cuiîhcI a săvîrşit actul hotărîtor pentru situaţia creştinismului.jîntre Constantin şi cumnatul său Liciniu. ci le asigura şi interesul şi sprijinul împăraţilor. după ce întrecuse în răutate şi patimă pe toţi ceilalţi persecutori. jn v in s în 314 de ConslaîîfinT Liciniu îi cedează Iliria. care între timp dusese lupte contra lui Maximin Daia. verbal. împreună cu Liciniu. El a fost urmărit de Liciniu pînă în Cilicia. ca gu­ vernatorii fSa dea pace creştinilor. împăraţii ordo­ nau ca toate bunurile luate bisericilor să fie restituite îndată. D e m ortibu s pcrsecutoruni^~$&). Actul s-a transmis şi lui Maximin Daia. adunările creştinilor au fost împiedicat*' . Au suferit în acest timp c e i 40 d c w u c c n ic i care au îngheţat noaptea.

.r . Barb. O xford. art. 1970. F lieh e et V . 1970. după 313. Traduit de l'an g lais par A. BIBLIOGRAFI K V ezi cap ito le le p reced en te despre p ersecu ţia creştin ilo r sub îm p ăraţii rom ani. 1965. par Aug. 1963. ba chiar religie favorizată. L c h r c l m i ci . coi. m». Paris. Bologna. 1 770 p. fin du 2 -e s i è c le à la p a ix c o n sta n tin ien o (H is to ire d e l'Iigli.). ( . 116— 149. A lte s t u d ii : A . 1935. în 324. 1968. e i 11 e r. n n < o m e t. Mainz. D io k le iia n u s .i i i b c ii i. A. V o g t . ~DTn'324. i: n s s i i n. p. III. V II A. Se pare că s-a dat un nou edict de toleranţă. H e d w i g Fritzen. 1. 1959. Stuttgart. I’ . Servadoni-D uparc. M artin. A. R é m o n d o n. O xford. 1 0 . 1964. H a m m a n . M om igliano). art. engleză by A. pîna Ia moartea sa în 337. Constantin a rămas singurul împărat al întregului Imperiu roman. creştinismul devine. M. prin încercarea sa de a armoniza interesele superioare ale Imperiului roman cu interesele Bisericii creştine. Bd. . M o m i g 1 i a n o. IV ... iîngă Bizanţ. K i r s t e n . în «R eallexicon für A n tike T : ifI ( hrisli'nUimi».¡scheu Allorlm n W iscn sch aft. 1979. de drept şi de fapt. J. m » . 1961. M. D o n a u p r o v im e n .). in « R e a lle x ik o n » iova cit. Stuttgart. persecutînd creştinismul. A. t. L e s m a r ty rs d e la g ra n tle p e r s é c u tio n (304— 314). coi. L e d e c lin d u m o n d e a n tiq u e . J o n e s .se. Paris. 147— 189. cu buna bibliografie. L a c r is e d e l'E m p ire ro m a in d e M a r c -A u r èle à A n asta. 2. :■ i n R. Din reli­ gie nepermisă şi persecutată. W. p. dar încercarea sa a eşuat complet. M e th o d e n d e r d i o k l e l ia n is c h c n C h r is te n v e r o ilg u n g n a ch d e r S c h rift d e s E u se b iu s ü b e r d e r M ä r ty r er in P a les tin a . 157— 479. 2-e R eihe. la Chrysopolis. în lu crarea c o le c tiv ă : T h e c o n flic t b e t w e e n P ag a n ism a n d C h r is tia ­ n ity in th e F o u r th C en tu r y (E ssa y s ed. 14-er lïalb b an d .138 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ I n ji r m a unei noi înfrîngeri la 18 septembrie 324. R eal-E n cy clop äd ie der c l. I. II c o n ü ic to tra p a g a n e s im o e c r is lia n e s im o n e l sec. II). şi a unor intrigi contra lui Constantin. Band IV . 1958. t . S c s i m i. D e la. 1946.>nu. Trad. I < c m.se. R. L 'E g lise d a n s T E m p ire ro m a in ( I V -e — V -e s i è c le s ) . 284. Numai Iu lian A p o s ­ tatul (3 6 1— 363) a încercat după aceea să restaureze pentru scurt timp păgînismul. in P au ly -W isso v a.. i p p o I d-E. col. Paris. 7. Torino.ian o a lla c a d u tt a d e l l 'Im p ero d 'O c c id e n te . Creştinismul s-a bucurat de pace în tot Imperiul. Paris.1 1 . Paris. J . r e lig io licita . lU ettléiien et lu lé l r a r c h ie . T h e C o n ü ic I b e t w e e n P a g a n ism a n d C h r is ­ tia n ity in th e F o u r th C en tu ry . Stuttgart.ii I. în situaţia lui de religie favorizată a Imperiului roman. . H. Da Iü o rley .010. Valeriu Liciniu a iosi c ondamnat la moarte şi executat la Ţesalonic. Paris. 1 W. V a leriu s D io cletia n u s. G u e r r e e t r é fo r m e (284— 300). A. M ünchen. C onver­ tirea lui Constantin cel M are a dat un nou curs isioriei universale.

1982. 1953 . 695 ş. Pr. Frankfu rt. M ilano. p. Is t o r ia B is e r ic ii O r to d o x e R o m â n e . p. S. 34— 62. B ucureşti. ibidem. şi 329— 334. p. 2-a. H. p. T e x te fran çais av ec Introd u ction de H. în «Bis. R a d u V u l p e ş i I o n B a r n e a . Pr. 245— 2 6 5 . nr. în «Philologus». 10 (1968). 255— 274. P en tru îm p ă r a tu l G a le r iu (293— 3 1 1 ): C a t a u d e l l a . 3— 5.. Z e i 11 e r. A. I d e m . J . T h e E d ict of G a le r iu s r e c o n s id e r e d . M a r ty r io n u l d e la N ic u liţe l. 1— 2. L a v é r it a b l e lé g e n d e d o r é e . F. A lexan d rie. vezi : A. P o litic a r e ii g i o s a d e l l 'm per a to r e L ic in o .P ERSECU ŢIILE 139 H. S e c o l e l e III— IV . 1909. 378— 381. P. Prof. D ie R e lig io n s p o lilik d e s K a is e r s L icin iu s. nr. U n ter su ch u n g en zur d io k le t ia n is c h e n V e r io lg u n g . 464— 471. A c t e le m a r tir ic e . nr. 1926. 3— 23. în «Studii T e o lo g ic e i. L e s l é g e n d e s g r e c q u e s d e s sa in ts m ilita ir e s . în «R ivista di Studi C lassici». I (1922). 1946. K n i p f i n g. p. K. P. 1979. în «R evue B elg e de Philol. R o m â n ii la D u n ărea d e J o s . G u e r r e s . Ort. ita lia n ă de E lena C ontucci. L e c h r is tia n is m e e t ïE m p ir e ro m a in d e N é r o n à T h é o d o s e . Paris. e t d'H istoire».. I d e m . pentru m artirii din S cy th ia M inor (D obrogea) : Pr. 252— 262. S t a d e . Rom. 8 (1960). Rom. D e l e h a y e . Paris. P en tru m a r tir ii c ă z u ţi s u b D io c le ţia n . 1—2. 7— 8 . V I (1954). . 1967. P o p o s c u .». F rankfu rt. B ru x elles. în «Bis. J . 1928. 161— 192 . p. B erlin. 1918. lini. L a G e s t e d e s m arty rs. P en tru îm p ă r a tu l L icin iu (308— 3 2 4 ): M. 1980. C ittà d el V atican o . M i r c e a P ă c u r a r i u. 9-e éd. Prof. 1926. B u ­ cureşti. 1976. R. 1935.». I. t. M artiri ş i S iin ţi p e p ă m în lu l D o b r o g e i d e azi. G a le r iu ş i L icin iu . nr.u. C h a u l e u r . p. Prof. I d e m . p. ed. G alaţi. I d e m . p. A rta c r e ş tin ă în R o m â n ia . ■3-e éd. 975— 1011. Paris. în «Rivista di cultura classica e medievale^». C re ştin ism u l în S c y th ia M in or d u p ă in sc rip ţii. H a m m a n . 218— 228. B ucureşti. I o a n R ă m u r e a n u . I d e m . K u ltu sb r eitu n g und V o lk s d e v o t io n . S iin ţi ş i m a r tir i Ia T o m is-C o n sta n ţa . E n e B r a n i ş t e . D aniel Rops. F o r t i n a. I d e m . H a n o z i n. p. P a u l A l l a r d . O rt. L a G e s ta d e i m artiri. t. In lim b a ro m â n ă . I.. 1977. p. I d e m . p. X C I (1973). K o s m o s u n d D am ian . L X X II (1913). 74— 82. L e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s d a n s ¡ e s p r o v in c e s d a n u b ie n n e s d e ¡'Em­ p i r e ro m a in . 1925. S a n te C a t h e r in e d'A le x a n d r ie . X X X I (1912). 7 (1958). Faen za-R av en a. 1908. 1958. în D e la D u n ăre la M are. cu b o ­ gată b ib lio g rafie rom ână şi străină. 1908. p. p. M o n c e a u x . 2 vol. X C II (1974). L a p e r s é c u t io n d e D io c lé tie n e t l e t r io m p h e d e ¡'É glise. D er P o lit ik e r D io k le tia n u n d d i e l e t z t e g r o s s e C h r is te n v e r io lg u n g . trad. In s c r ip ţiile g r e c e ş t i şi la tin e d in s e c o l e l e I V — X III d e s ­ c o p e r i t e în R o m â n ia . 53— 120. B u cu reşti. în «A nalecta B olland ian a». 1979. I o n B â r n e a. I d e m .' 65— 112. Prof. L a d a t a d e l l e d itt o di S e r d ic a e i v ic e n a lia d i G a le r io . M artirii c r e ş t in i d e la N ic u liţe l d e s c o p e r i ţ i în 1971. F l o r i a n . 1923. S a in ts d e T h r a c e e t d e M é s ie . M o n u m en ti p a le o c r is t ia n i clella S c iz ia M in o re. Paris. Paris. W i 1 1 m a n. 206— 2 7 9 . X C I (1973). L e s m o n u m en ts p a lé o c h r é t i e n d e R o u m a n ie . Paris. L e s m a r ty rs d 'E g y p te. p. I d e m . Paris. 1971.. L a G e s t e d u sa n g . B ucureşti. 269— 286.

în «D acia». N o v e a u x té m o ig n a g e s c h r é tie n s su r Ie lim e s n o r d -s c y th iq u e : Ia b a s i l i ­ q u e à m arty riu m d e b a s s e é p o q u e r o m a in e d é c o u v e r t e à N ic u lile l (dép. Cel ii’. 5— 8 . 91 (1973). dar e cunoscută în cea mai mare parte * Capitol r u da r i . I d e m . ipo­ (■ criziei şi solisl ic. nr. nr.». în «Bis.'i / (/ lui P eregrin ). în «Studii şi c e rc e tă ri de isto rie veche». p. credulitatea. p. P. Ş t . loci/i R ă m u re a n u . Pr. p.«• b 'r ito riu l p a tr ie i n o a s tr e . cultele ori­ entale şi misterele. Evoluţia raporturilor creştinismului cu păginismul. 17— 26. în secolul al II-lea. 3— 4. XLI. m o­ noteistă şi morală. nr. A cte martirice * 1. X C IV (1976). 4. N ă s t u r e l . (533-. nr. 580— 586. profesorul lui Marcu Aurel iu. B a z ilic a cu «m a r t y r ic o n » din e p o c a r o m a n ită ţii tlrz ii d e s c o p e r i t ă Ia N ic u liţe l (jud. nr. crezînd chiar calomniile care circulau pe~scama lor. care nu se păs!rează. Alexandru Sever. înainte dc neoplatonici. D a v i d . Prof. P. Ş e r b ă n e s c u . p.s(-nuial adversar păgîn. A ceastă nevoie creştea pe măsură ce creştinismul se prezenta ca o religie revelată. p r o f . D i a c o n u. ironiza şi ridiculiza credinţa în nemu­ rirea sufletului. P. L X X X V III (1969). A lta lo s . Diocleţian. p. -în răsplata viitoare. Satiricul L u cian d e S a m o s a ta (c. îr. păgînismul însuşi simţea nevoia unei reforme. O ri. 277— 281.i M ineure).. p. în «A nale cta Bollandiana. El a scris pe la 175— 180 o serioasă lucrări' critică contra creştinismului. T u lcea). un epicureu de mare talent. în «Bis. «M itropolia O lten iei». spirituală.ti in. Aurelian. B a u m a n .180).i lilo/. Cultul martirilor. 24 (1973). în «Buletinul M onum entelor istorice». dispreţul creştinilor faţă de moarte. dorinţa lor de martiriu. 9— 10. iubirea lor frăţească (în scrierea D espre /mu. Spre reformă tindeau şi unele măsuri imperiale (Au­ gust. a fost C els.». El a criticat de asemenea superstiţiile. i l . A rrian u s. intitulată «C uvînt a d ev ă ra t» (Aoţoc ¿X'/jOVjs).* l ’ r. Q u a tre m a r ty rs à N o v io d iin u m (S cy lh i. O rt. P rim ii m a rtiri c r e ş tin i c u n o s c u ţi . D e s p r e d a ta p ă tim irii lu i Z o tik o s .». p. I d e m . 2 . 1600 d e a n i d c la p rim a m ă r tu rie docu ­ m e n ta r ă d e s p r e e x is t e n ţ a e p i s c o p i e i T o m isu lu i. Raporturile cu păginismul. X X IV (1972). 189— 202. C o rn eliu s F ron ton .140 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ V i c t o r H. Rom. Maxim in Daia). 5— 6 . (1972). în epoca primarii a creştinismului. un Iile/of sloic sau eclectic.(Ml.ofilor păgîni (cinici). mai ales filozofia. de Tu lcea). d. 966— 1026. N o i d o v e z i a r h e o l o g i c e r e fe r i t o a r e la v c c h im e u m a r tir ilo r d e la N icu liie l. C rescc n s urau şi criticau pe creştini. Rom. X V I (1972). I. Nic. 120— . K a m a s is şi P h ilip p o s .

Pe Iisus Hristos îl crede un mag iudeu. El socoteşte creştinismul un amestec de extravaganţe iudaice. Cels a com­ bătut minunile.PERSECU ŢIILE 141 din combaterea ei de către Origen. religios. Pentru aceasta el era mult respectat de adepţii săi. dogma întrupării şi învierii Mîntuitorului. Contemplarea şi extazul jucau mare rol în neoplatonism. de superstiţii. pe Apostoli nişte amăgiţi sau amăgitori. El da lumii o explicaţie in­ teresantă. un egiptean. născut din adulter. Sistemul neoplatonic era panteist. de scandaluri. care a căutat sa refacă păgînismul într-un sistem nou şi măreţ.lnzn. prin lucrarea C on tra lu i C els (Kam KsXaoo). într-o scriere intitulată K a i i Xpiotiavffiv = . Cels nu a atacat din creştinism puncte izo­ late . de erori recente şi de idei morale împrumutate din filozofie şi-l denunţă ca periculos statului. iar întemeietor A m m on iu s Sciccas (ţ c. Sistemul neoplatonic l-a consolidat elevul lui Ammonius Saccas. în parte folosite şi azi. în care ia atitudine contra s c e p t ic is m u lu imaterialisimilui şi gnosticisrouluiTPTotin trăia ca un ascet şi urmărea să aibă şi să înveţe nu numai cunoştinţe filozofice-religioase. N e o p la to n is m u l a fost un_ curent fi. în 248. culturii. [ P lotin (c. El a combătut creştinismul di­ rect. deci 54 de cărţi. apărută in anul 248. Elevul lui Plotin a fost P orîiriu din Tir (t 304. el se referă în critica sa la toată religia creştină./ Premergător al neoplatonismului poate fi socotit J> lu tarh (f 120— 125). ca profesor alexandrin. societăţii. cu argumente iscusite şi îndrăzneţe. El a scris E n n e a d e le . cu ură şi cu palimă. un mare teolog şi scriitor ca Origen. —■vicioşi şi ridicoli în credinţa lor. şase serii de cărţi. El avea unele idei religioase şi morale însemnate şi voia să unifice diferite credinţe păgîne vechi înt’r-6 religie curăţită de miiuri. pe care voia s-o discrediteze şi compromită. Importanţa scrierii lui o dovedeşte faptul că a combătut-o după vreo şaptezeci de ani. şi mai ales pe autorul necunoscut numit D ion isie A r e o p a g itu l (-sec. pe creştini îi numeşte ignoranţi. femei şi copii. ci să ducă şi o viaţă morală. Neoplatonismul a avut idei şi ter­ meni prin care a influenţat în parte chiar pe unii teologi ca Origen. re ­ venind la învăţături religioase pe care le credea comune altădată şi fundamentale religiei. înrudită cu a platonismului. 205— 270). pe care l-a audiat şi Origen. cîte nouă lucrări în fiecare serie. 240). V). oameni de rînd —■ sclavi. care a studiat în Italia. la Roma). despre care se crede că a fost un timp creştin.tir.

prin împrumutul său de idei şi mai ales prin caracterul său jilozqficp-religios. filozoful neoplatonic H ie ro c le s . creştinismului adevărurile filozofice şi un păgînism epurat de mituri. în 15 cărţi. precum şi între apostolii Petru şi Pavel. Au mai combiilut creşiiniismyd. în această lucrare. cu un curaj uimitor. ţoale torturile şi pedepsele imaginate de fanatismul şi brutalitatea unei lumi care ura pe creştini şi pentru care viaţa lor nu preţuiau nimic. cu insulte şi neadevăruri. El atacă sistematic creştinism ul. numea el în derîdere pe creştini. la 303. s c r ie r ile orîicej. La .742 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ « C on tra creştin ilo r» . Filostrat şi Porfiriu contra creştinismului şi înjoseşte persoana lui lisus Hristos. punîndu-L mai prejos de Apollonius de Tyana. Tot atît de violent a atacat creştinismul împăratul Iu lian A p o sta tu l (361— 363). retorii şi sofiştii: L ib a n iuh. în care adună toate calomniile spuse de Cels. Istoricii raţionalişti l-au socotit o imitaţie a cultului mor­ ţilor şi ('roilor clin păgînism. Tot atît de violent a atacat creştinismul.. în s e ­ colul al IV-lea. ale lui F ilo n A lex an d rin u l. v eşni­ cia pedepselor iadului. cantînd contraziceri în­ tre Vechiul şi Noul Testament. X V III— X I X critica protestantă raţionalistă. Elevul lui Porfiriu. Din epoca persecuţiilor. Porfiriu combate minunile şi învierea Mîntuitorului. cinstirea şi invocarea Sfin­ ţilor. Biserica a moştenit cul­ tul nuntirilor. ("uliul nmrlirilor a ieşit ca o manifestare firească din vrednicia martirilor şi din croclinţa creştină. El a scris AoŢot cpiXaX^Qei? upoţ xpwttavou? = «C u vin te iu b ito a r e d e a d e v ă r c ă tr e creştin i» . Porfiriu adună toate cele spuse înaintea lui de Filostrat şi de Cels împotriva creştinilor. pomenirea. ţlim e r iu ş iT h e m is t iu Prin pretenţia sa de superioritate. pe cele numite ale lui H erm es J'iism cg isto s. împotriva creştinilor.^ Jam bU cj(Jamblichus Ţ 333) a combătut de ase­ menea creştinismul. precum şi o r a c o le le p ă g în e. compusă între anii 290 şi 300. răstălmăceşte viaţa lui lisus I Iristos şi opune . contraziceri pe care le-a folosit în sec. neoplatonismul a. făcut o serioasă concurenţă creştinismului şi mult rău Bisericii creştine. cum. piiviloiire la înmormîntarea. 2. guvernatorul BiLiniei şi apoi al Egiptului. păgînii foloseau de asemenea. Ei au suferit. îndeosebi Sfînta Scriptură şi învăţăturile religiei creştine. pe baza unor asemănări exterioare şi de formii. în tratatul Kgcto tcuv TaXilamv = «C on tra G a lilee n ilo r» . Cultul martirilor. ca şi iudeii.

convinşi. 13). fara“a’~mai fi ju d e c a ţ r ’ca ceilalţi oameni. Martirii le-au suportat cu un eroism unic.la . martirii vor " asista la judecată lumii. Trupurile. vorbind despre cei ce şi-au vărsat sîngele pentru Hristos. Sîngele vărsat şterge toate păcatele-^&i-este. şi o însemnau spre ţinere de minte. Pentru aceasta. creştinii i-au cinstit pe martiri ca pe Sfinţi şi le-au adresat rugăciuni. 50. scria Tertulian (A p o lo g e ticu m . 20 . Creştinii au văzut în el pe drept o dovadă a puterii dumnezeieşti.~ MaHunsTEorii erau preferaţi în cler şi puteau să dea scrisori de recomandare pentru reprimirea în Biserică a celor căzuţi în persecuţii (la p si). care tine loc de b o te z . Atitudinea sufletească a martirilor. j Rabdarea riiai presus de puteri a creştinilor se explica prin cre ­ dinţa lor. modeşti. Sfîntul Apostol loan. Marcu 13. Curajul martirilor a adus pe mulţi păgîni la creştinism : «Semen est sanguis christianorum» = «sîiiqeJe creştinilor este ca o sămînţă». fără orgoliu. care a forţat chiar admiraţia paginilor. resturile sau osemintele lor erau adunate de creştini cu mare grijă. d ie s n ata lis). dragoste şi pietate ÍM artiriu l lui P olic a r p. martirul este considerat un sfînt. încrezători în dreptatea c auzei lor sfinte. 19 . care a suferit de asemenea pentru mântuirea noastră. efectele martiriului i-au dat pentru credincioşi valoare apologetică. spre a se ruga la rîndul lor lui Dumnezeu pentru ei ¡ le-au adresat ca unor «martori» ai lui Iisus Hristos (Fapte 1.un botez. a credinţei lor.8). Martiriul avea 'deci puterea unui sacrament. Prin aceasta. Creştinii ştiau că suferă pentru Iisus Hristos şi că sînt asistaţi de Dumnezeu. La mormîntul martirilor.^ te h u m e n i. spune : «Am văzut sub jertfelnic sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvîntul lui Dum­ nezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o» (Apoc. Tertulian aminteşte că creştinii făceau rugăciuni în fiecare an pentru . Murind pentru Hristos. 6. senini. rugîndu-se. Botezul"sinctelui. creştinii se adunau şi săvîrşeau cultul la ziua anuală a morţii lor. pe care o numeau «ziua naş­ terii» (Tjftspa jevéOXioí. Martirii erau îngropaţi cu cinste. fără revoltă. 9). 9).. C a sfinţi. Atitudinea lor morală în faţa morţii era de asemenea vrednică de toată lauda.PERSECU ŢIILE 143 suferinţele fizice se adăugau cele morale. Mîntuitorul le spusese că vor fi prigoniţi şTT lilîg u rase~ că vaTlî~cu~eî (Matei 10. martirul dobîndeşte merite deosebite înaintea lui Dumnezeu şi a creştinilor. Ei mureau cu bucurie. Creştinul luptă şi suferă pentru Iisus Hristos. pentru ai lor. XVIII). 28.

căci rugăciunea lor se îndrepta prin mijlocirea Sfinţilor către Dum­ nezeu. cei vii se pot ruga pentru cei ador­ miţi. «N e în ch in a m Iui H ristos. diverse fragmente în a c t e le z ise > m artirice. ticeasln nu infirmă legitimitatea şi folosul cultului Sfinţilor în Biserică. se adm o aiLJluJ^ Jiţ& Q ri-ci lui Dumnezeu. Concepţia lor religioasă şi morală era cu mult deosebită de cea păgînă. închisoare. Ca şi martirii şi sfinţii în genere. un mijlocitor bine plăcut lui Dumnezeu. s . pentru o parte din ei. fără a muri..144 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LA cei morţi. opoXo'ţ-ij'cat. Ele erau considerate ca sfinţind locul şi do aceea erau depuse în biserici. Pe mormintele martirilor sau în apropierea acestora. Ei nu invocau pe Sfinţi ca pe zei. _Acte martirice. adorarea şi jertfa. Dacă în TTrilTnr^fmţiîor şi al moaştelor lor. adică de creştinii care pentru măr­ turisi re.l e s t e F iu l Iui D um ­ n ezeu . 3. valoare istorică. se spune în M artiriu l S iîn tu lu i P o lica rp (f 155). învrednicit cu cinstea sfinţeniei.i lui I Iris tos sufereau torturi. cu ocazia aniversării naşterii lor spirituale (De c o r o n a m ilitis. s-au ridicat primele locaşuri creştine de cult. iar p e m artiri îi cin stim d u p ă vrednicie. A ceastă rînduială creştină referitoare la cultul Sfinţilor. Prin unele moaşte se săvîrşeau minuni. Mie sini de mal multe feluri : a) C op ii d c p c p r o c c s c ic v e r b a le d e ju d e c a tă — . în cinstea Sfinţilor. obţinute de creş­ tini de Ia Iribunale . Cultul propriu-zis. c a p e u ce n ic ii şi im i­ ta torii D om nului» (XVII. Din asemenea însemnări s-au format cu timpul m a r tir o lo a iile si c a le n d a rul creşti# . ni s-au |11stra I. în marea familie care este Biserica şi ai cărei membri sînt deopo­ trivă creştinii din viaţă şi cei morţi. III). s-au putut strecura şi unele abuzuri. şi-i declara conştiinţa şi consensul clerului şi credincioşilor. Creştinii au făcut totdeauna deosebirea ini r e cultul Sfinţilor şi cul­ tul păgîn al morţilor şi al eroilor. erau respectate şi cinstite moaş­ tele lor.acestea se numesc propriu-zis «a c t e » (acta) şi sînt de mart. A ceasta au practicat-o de la început creştinii. pedepse. 3). pen tru c a P. s-a păstrat încă din antichitatea creştină. Pe sfinţi îi recomanda viaţa şi sfîrşitul lor.auiridjj^ajUnesşuri-^te-euli^ numele lor a început să se dea de prefe­ rinţă ca n u m e d e b o tez . Sfîntul este numai un intercesor. Istorisirea celor îndurate de martiri şi de mărhirisiloii c o n lc s s o r c s . SfinUil se poate ruga pen­ tru creştini. numite «m artyria». .

în A u ls iie g u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt . p. dar multe din ele au fost distruse în timpul persecuţiei lui Diocleţian. M a r t a S o r d i . au fost traduse şi în limba română de Pr.P ERSECU ŢIILE 145 b) A ltele sînt p o v e s tir i s c r is e d e creştin ii c o n te m p o ra n i. 1959. B erlin. 8 . O r ig e n e s W e r k e . Ele se citeau la cult. 1062. în S c r ie r i a le s e . D iac. se numesc în general «m artirii» — p a s s io n e s (sing. Bücher. B u cu reşti. care fără să fie de faţă la chinurile martirilor.e s i è c le s . cu caracter nesigur sau legendar. sau pe baza mărturiilor unor martori contemporani. în A c t e le M artirice. 1968. D esp r e m o a r te a Iui P ere g rin o s. Irineu de Sirmium ş. N. T h e C o n llic t b e t w e e n P ag a n ism a n d C h ristia n ity . 340— 374.. N. au istorisit suferinţele a ces­ tora. B u cureşti. Bucureşti. p. R o u g i e r. martirii înşişi. n e o p la to n is m u l. A ctele martirice originale. T. T e x te s traduits par E. L e S to ïc is m e d e s P è r e s d e ¡'É glise d e C lé m e n t d e R o m e à C l é ­ m en t d 'A le x a n d r ie . martori ai întîmplărilor. BIBLIOGRAFIE P o le m ic a a n t ic r e ş t in ă : L u c i a n d e S a m o s a t a . IV . Prof. Uneori şi-au scris pătimirea lor. A ceste istorisiri ale arestării. Bologna. L 'A n tiqu ité e t M o y e n  g e . 235— 264 . 415. A. 1957. Unele martirii (ale lui Policarp. ¡lap-coptov. A. ca literatură pioasă. J7 c o n llit o ir a p a g a n e s im o e t c r is tia n c s im o n e l s e c . 1977. Paris. M o m i g l i a n o . L a r é a c tio n p a ïe n n e s o u s ¡’E m p ire ro u m a in . I d e m . 1982 : s to ic is m u l. G e g e n C e ls u s . Paris. care a ordonat distrugerea arhi­ velor creştine între anii 303— 305. II. Paris. pentru îmbărbătarea şi edificarea credincioşilor. Torino. d e L a b r i o l l e . H is to ir e d e la p h ilo s o p h ie . au fost numeroase. Montanus.. I. P en tru i ilo s o lia s t o i c ă : L e s sto ïc ie n s . 10 — Istoria bisericească . ed. 1982. Ioan Rămureanu. N ew York.a r é a c t io n p a ïe n n e . ju d e­ cării. Dasius. P en tru p o le m ic a lu i C els. Apollonius.e r au V l . Z. 1979. É tu d es su r la p o lé m iq u e a n t ic h r é iie n n e d u I . 458— 506. II C ris tia n e s im o e R o m a . p. Paris. B r é h i e r. Barb sub titlul. E. P. I r a p p o r ti ir a il C r is iia n e s im o e V lm p ero d a S ev ero à G allie n o . 1928. C e ls c o n tr e l e s c h r é tie n s . I. B r c h i e r. p. în epoca piersecuţiilor din timpul împăra­ ţilor romani. Prof. chinurilor şi morţii lor martirice. c) In afară de aceasta. W arbu rg-O xford . din auzite. V aloarea lor este mare pentru cre­ dinţa şi viaţa credincioşilor. 1965. ca Sfînta Perpetua. 1970. s-au scris mai tîrziu numeroase p o v e s tir i despre martiri.485. Is t o r ia F ilo s o lie i.. S p a n n e u t. 1934. adică copiile făcute după procesele-verbale de judecată.a. trad u cere în rom âneşte de Radu H încu. 313— 340. Perpetua. B a 1 c a. p. L. T rad u cere engleză de A. Paris. passio). pînă aproape de moarte. T.

P aris. J . Paris. L 'e m p e r e u r J u lie n . Sch rifst. W . W . D e l ’h is t o ir e à la l é (icn d r (X ll niC>). V I. 1956. în A u is tie g u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt. N. M e r e d i t h . B o w e r s o c k . Prof. «Sources C h rétienn es»). 1978. O r i g e n . Darm stadt. Leipzig..146 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ ed. N ew Y ork . K oetsch au în D ie griech. trad. 9). J . 1960. L o g o s u n d N o m o s. IV — V. germ. 1961. 5 vol. 1. C o n tr a lu i Ce/s. J u lie n l'Ai><>sl(il. A. C e r a n . (' i p o I il i. C o stelloe. 221— 260. 1916. p. E n n ë a d e s . F r a g m e n te und R eferate. t. Vezi al io num eroase ediţii şi studii la I. L on­ don. 1980. ( I. P. 1959. engleză b y M. M. diip. Paris. 1 9 5 9 .M é c h i n . B ucureşti. 1925. (I. B odogae şi colab o rato rii : N . London. I.'im p c ra to re G iu lia n o ¡’A p o s t a ta .F o w d e n . L ’a ttitu d e d e Ï Ë g li s e e n v e r s la p o lit iq u e ant ¡c h r é tie n n e d e l'e m p e ­ reu r J u l i e n ¡'A p o sta t. Paris. V I— 531 p. in 1. 3-a. 2. P. P en tru Iu lia n A p o s ta tu l (361— 3 6 3 ): C. T r o u i l l a r d . 1956. p. L a p r o c e s s i o n p lo tin ie n n e . C els a u l e c o n llit d e la c iv ilis a t io n a n tiq u e c l d u c h r is tia n is m e p rim iţii. Paris. 1978. P. D ie W a h r e L e h r e d e s K e ls o s . A t h a n a s s i a d i . R i c h t e r . trad. L a p u r iiic a tio n p lo tin ie n n e . 1977. von Ila rn a ck . B ru x elles. în SitzungIxTK'lili' der särli.. C ir illo A le s s a n d r in o . Trad. A. Iu lia n a n d llc le n is m . 1880. Leipzig. 1980. R e g a z z o n i . Page. R o u g i e r . C e ls u s u n d O r íg e n e s . L. B u c h n e r .ilicn . E n n c a d c s . p. O r i g è n e . T e x te é ta b li et trad uit par M arcel B orret. A. Paris. B ibliog rafie. P o r p h y r y a n d J u lia n a g a in st I lie C h ristia n s. L 'e m p e re u r J u l i e n o u l e r ê v e c a lc in é . 1964.-R. P en tru P o r iiriu ( f 304. R. Der r ö m is c h e K a is e r Ju lia n in d e r R e lig io n s g e s c h ic h t e . d er ersten drei Jah rh . t. 1956. de l'il. M olw auke. de Pr. pur 1'. J . şi T eod osia L atcu (Col. A kadem ie der W issen sch aften . Trad. T. franc. ed. 1942. N ew Y ork. Trad. T e x te é tab li et trad uit par H Bréhier. Christ. M ünchen. engleză b y S. 1949.a v ie île T e m p e m r e J u lie n . Răm ureanu). B erlin . 1967— 1976. . Rinn. cu bo gată bibliografie. I. M i u r a -S t a n g e . prof. II. P ărinţi şi scriito ri b ise riceşti. 1964.1. 1955. F ilo z o tia lu i P latin . T. B i d e z . (Coll. li r n u n e t J . I— V .. B ucureşti. Leipzig. 1978. Ju lia n i Im p e r a to r is li~ b r o r u m c o n tr a C h r is tia n o s q u a e su p ersu n t. D ie P o le m ik d e s K e l s o s w i d e r d a s C h risten tu m . R. 119— 1149-. 1970. M ilano. Pulpea ( = Pr. S t u d ii : A. I d e m . Z e u g n is s e . B erlin. 1924— 1954. London. de H. A r m s t r o n g . IS i il ev. I— II. H ayw ard. B o n o i s t . L u p ta îm p ă ra tu lu i Iu lia n îm p o tr iv a c reştin ism u lu i. C hircă. P en tru P lo tin ( f 2 7 0 ): P lo tin i O p era . 340 p. T. 1981. 1975. . I. A. P l o t i n u s . B u cu reşti. 570 p. (331— 363j. A. 110. W i f s t r a n d . I7fl p. M ö g lich k eilsleh re. P 1 o t i n. 6 (1928). Paris. S tu d ii: P. I. t. F i s c h e r . V ie d e P o r p h y r e . 23. italiană. cu trad u cere germ ană. M ünchen. 2-nd ed. ed. 1942. K l e i n . 1930. by B. I. C o n t r e C e ls . l. S. Lodz. S t u d ii: C a r l A n d r e s e n. Paris. 1926. 15 B ü­ cher.1. 1889. 1931. polonă. G r. în «D idaskaleion». . . Paris.i prima ed. G iesen. 1910. H enry e t H. Paris. 1984. ('¡egen d ie C h riste n . N e u m a n n . M ackenna. R i r i i n I M. O xford. T ă u ş a n . 1— 114. 7 vol. J u lia n A p o s ta ta . A n in te lle c ­ tu al b io g r a p h ie . ed. i. Ju lia n th e A p o s t a t e . 1957. Lund. T h e r e a l M ea n in g o t P lo tin u s In t e llig ib le W o r ld . D ie A k tu a litä t P lo tin s. Schw yzer. K Bi nv in \ v t’Uc E m p ero r Ju lia n . la R o m a ): P o r p h y r i u s . t. 1— 2. P aris. S t u d ii : H. I. B erlin . B erlin. II C o n tra G a l il a e o s d e l l 'Im p era to r G iu lia n o e t il C o n tra J u lia n u m d i S.

în «M ém oires de l'A cad ém ie de B elg iqu e. no. în «Dict. 1. 1982. d 'A rch. Cinstirea Slintelor icoane în primele trei secole. H a n o z i n . P aris. O xfo rd .PERSECU ŢIILE 14? Pentru cultul martirilor şi Actele martirice : Panaiot Herbert părită în 1979. H a m a n n . că nu ţin seama de realităţi şi că desconsideră fără te ­ mei elogiile contemporanilor la adresa lui Constantin (Eusebiu de Ceza* C ap ito l re d a c ta t dc P r. 1964. 621— 671. La Geste des martyrs. trad u cere ita lia n ă de E len a C ontucci. C lasse des Lettres et des S cie n c e s m orales et p olitiques». T esalo n ic. B ru x elles. sub titlu l: La Gesta dei martiri. politica lui religioasă. D aniel-Rops. Martyrium. 1943— 1946. că a avut uneori atitudine echivocă între creştinism şi păgînism. Pe cînd Biserica Ortodoxă îl cinsteşte ca sfînt. Les persécutions dans TEmpire romain. condus de in­ terese personale şi de stat. L e c 1 e r q. 1955. M ilano. The Acts oi the Christian M arty rs. pentru creştinism. 9— 10. Cercetătorii mai obiectivi* recunosc că aceste aprecieri sînt unilate­ rale şi exagerate. 1974. p ro f. J . X V . O r g e l s . p. H. II-c— VIII-e siècle (22 études). G r a b a r. t. r e ti­ Traduceri: A. t. lo a n R ă m u rea n u . e t de Liturgiei». Martyrs grecs. care ar arăta că împăratul n-a fost creştin adevărat : că a păstrat titlul religios păgîn de «pontifex maximus» şi a tolerat încă păgînismul. M o r e a u . P. London. în «Studii T e o lo g ice».. Constantin cel M are şi creştinismul * 1. 1935. 366— 370. X X III (1971). între Ortodoxie şi arianism. Studii: F r . 1950. Paris. Paris. H r i s t o u . Actele martirice. A. C. I— III. T e x te fran çais a v e c Introduction par H. Les origines du culte des martyrs. Unii socotesc chiar nefastă. T à Mapxupia tôW â p ia ito v xpivziaviâv. că s-a botezat aproape de moarte de către episcopul semi-arian Eusebiu de Nicomidia. H. 324 p. 2-e éd. M o r e a u e t A. M u s u r i l l o . 1958. X V . P. Recherche sur le culte des reliques et l'art chrétien antique. Alte ediţii şi studii şi traducerea în româneşte a actelor martirice la Pr. Convertirea. H a l k i n . 5— 187. J . Paris. se aduc diferite măsuri şi acte. chrét. G r é g o i r e . 1953. M a r i q. oportunist. iar cea Romano-Catolică recunoaşte că e «mare». 1978. Persécution du christianisme dans ¡'Empire romain. 390 p. Părerile istoricilor asupra lui C on stan tin c e l M a re (306— 331) variază mult. Chap. B ucureşti.. Ca dovezi. nr. 56. protestanţii şi unii cer­ cetători profani văd în el doar un însemnat om politic. b ib lio g rafie bogată. col. 1972.. R ă m u r e a n u . p. Paris. V. Idem. 5. I. p. Prof. 401— 462. care a servit Biserica pentru a şi-o aservi. Saint. La Geste du sang. R.

introdus de împăratul Aurelian. schimbarea lui Constantin e s t e mare. sus l l r i s l o s . in h o c sig n o v in c c s (Lactanţius. ea este evidentă.148 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ reea şi Lactanţiu). dată la 28 o c t o m b r i e 312. Constantin a văzut p e cor z i u a . după modelul arătat în vis.se iniţiase mai îndeaproape în religia lor. i s-a arătat. să-l cn s e m nu l sleugurile |>m i. fiind mărturisită de el însuşi şi de contemporanii săi. . Este interesant că unii din cei care au criticat mai mult pe Constantin au fast ostili creştinismului însuşi şi au scris despre el cu patimă şi idei preconcepute. Constantin s-a apropiat tot mai mult de creştinism şi s-a lăsat tot mai mult pătruns şi influenţat de el. surprinzătoare şi incontestabilă. La 312. greu de cunoscut în intimitatea ei.i pe crucii. religia lui era pagină . fireşte. Cît priveşte realitatea şi sinceritatea convertirii lui la creştinism. la Pons Milvius (Podul Vulturului). l e c l o r iu l u p l e . ca om de convingere religioasă. Numeroşi istorici dintre cei mai severi şi obiectivi' apreciază. D e -m or­ lv ii hus jH'ixc'ciilom m . EuseImi do Cezareea şi Lactanţiu. î n amiaza mare. şi confirmată în general de politica lui religioasă. Constantin cunoscuse desigur creş­ tini. Nu se poate spune sigur nici despre mama lui Elena. în timpul somnului. nu trebuie socotită ca fiind totală dintru început. poate cu unele influenţe neoplatonice. dar este ştiut că o dată declarat pentru libertatea creştinismului.ui : = xotm» vixa. 48. deasupra soarelui cu jiiseri|>(. iar politica lui re ­ ligioasă nu trebuie judecată numai după unele acte. Este sigur că înainte de toamna anului 312.. în ajunul luptei cu Maxenţiu. Aeosl ci este monogramul lui Hristos HP sau ^ confecţionă un steag. cerîndu-i soldaţilor ca să le servească drept semn proLa ziuă. Pentru a înţelege convertirea lui Constantin cel Mare la creştinism. fa­ vorabil pe Constantin cel Mare. Este. Unii din criticii cei mai înverşunaţi ai persoanei şi operei lui Constantin cel M are şi-au schimbat părerea mai tîrziu. cînd s-a produs schim­ barea lui Constantin. Pînă la 312. o Cruce luminoasă. l i. dar nu. relui — S o l in v ictu s.era cultul sincretist al soa­ . ea. începînd cu lupta cu Maxenţiu de la Pons Milvius din 28 o c­ tombrie 312 pînă la botezul lui în mai 337. evoluţia lui religioasă. la început. 5). In acest timp. După istoricii creştini. cu monograma creştină. pe care-1 văzuse ziua pe cer. Noaptea. că era creştină. Constantin a progresat continuu. în timpul războiului cu Maxenţiu.

nu avea decît 20. apa­ riţiei minunate a Sfintei Cruci pe cer s-a petrecut înainte ca Constantin să plece cu armata din Galia (V ia ţa lu i C on stan tin . după anul 312. I. Actul din ianuarie 313. V ictoria a fost cîştigată de Constantin spune Lactanţiu. La Roma i s-a mai ri­ dicat lui Constantin cel M are şi o statuie pe care se vede semnul Crucii. în a cărui armată recrutată din ţările Orientului erau mulţi creştini. nu poate li în mintea lui Constantin doar rezultatul unui calcul politic. de la Milan. deoarece el. ne-o confirmă inscripţia de pe arcul de triumf al lui C on­ stantin.000 de soldaţi. este nu numai un act de dreptate ci şi de protejare şi favorizare a creşlinilor. ajungînd în apropierea Romei. în ajunul luptei de la Pons Milvius. Că Constantin însuşi a fost convins de apariţia minunată a Sfintei Cruci. cu jurămînt. creştinii erau alunei prea puţini. 28— 30). pentru a învinge pe Liciniu. Eusebiu afirmă că fenomenul. Ceea ce Constantin aprecia mai mult la creştini era . Atitudinea îngăduitoare faţă de creştini. Consecvent convingerii şi sen ­ timentului său despre dreptul şi valoarea religioasă şi morală a creşti­ nismului. cum a încercat să demonstreze istoricul belgian Henri Grégoire. in stin ctu d iv in ita tis = prin inspiraţia divină. care se păstrează pînă azi la Roma. Războiul contra lui Maxenţiu nu avea un caracter religios. Unele locuri din Galia revendică onoarea apari­ ţiei minunate a Sfintei Cruci pe cer. Constantin acordă libertate de cult generală.PERSECU ŢIILE 14» steag numit lab aru m . cu preferinţă şi stăruinţă pentru creş­ tinism. După cîteva luni de la victoria asupra lui Maxenţiu. pentru ca împăratul să se poată bizui pe sprijinul politic-militar al creştinilor din armată. afirmă că Mîntuitorul s-a arătat noaptea lui Constantin. afirmîndu-se că Constantin s-a aflat sub efectul unei halucinaţii. lîngă Roma. declarîndu-I relig ia lic ita în Imperiul roman. că semnele care i s-au arătat l-au încredinţat de puterea lui Hristos şi l-au făcut să treacă de partea creştinilor. iar M axenţiu 150. Chiar în războiul cu Liciniu. dimpotrivă. formată din ostaşi din ţările Occidentului. in armata lui Constantin. Constantin l-a apărat şi susţinut continuu. Constantin a povestit mai tîrziu lui Eusebiu. V eracitatea apariţiei Sfintei Cruci pe cer a fost atacată de unii.singura religie netolerată pînă atunci în Imperiul roman. Constantin nu se putea baza anume pe dezertarea lor în favoarea lui. Lactanţiu.000 de soldaţi. cu ajutorul lui Dumnezeu. .

150

IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LA

valoarea lor morală şi mai ales aceasta a ciştigat interesul şi simpatia lui faţă de creştinism. Că pe împărat l-au influenţat educaţia şi exemplul tatălui său Constanţiu, care s-a arătat tolerant cu creştinii, sau al mamei sale, Sfînta Elena, care a devenit o credincioasă zeloasă a lui Hristos, că l-a impresionat sfîrşitul lui Galeriu şi al altor persecutori, că era convins de nereuşita persecuţiilor şi de decadenţa progresivă a păgînismului, aceasta se poate admite. Dar aceste fapte reale nu infirmă sinceritatea convingerii sale. Fapt este că schimbarea hotărîtoare a lui Constantin s-a produs în momentul psihologic din 312, în ajunul luptei cu Maxenţiu şi este interesant că el atribuie victoria obţinută ajutorului lui Dum­ nezeu. Convertirea lui a fost reală şi binefăcătoare pentru creştinism. 2. Politica Iui religioasă este caracterizată mai ales de cîteva fapte de importanţă m ajoră : actul de libertate religioasă de la Milan din 313,, înfrîngerea lui Liciniu, alegerea unei noi reşedinţe imperiale, co n vo ca­ rea Sinodului I ecumenic de la N iceea din 325. Prin edictul de la Milan, Constantin cel M are asigura pentru viitor nu numai libertatea, ci şi v ic ­ toria creştinismului în Imperiu. Din tolerant faţă de toate religiile, Constantin devine protector al creştinismului. El ia una după alta mă­ suri favorabile Bisericii. Chiar de la început, în 313, împăratul scuteşte pe clericii creştini de obligaţia grea şi costisitoare a funcţiunilor muni­ cipale, favoare de care se bucurau preoţii pagini, şefii iudeilor, medicii şi profesorii. El acordă subvenţii importante pentru întreţinerea clerului, spre a se putea ocupa numai cu slujirea bisericească. Constantin cel M are a început să înlăture din legile penale dispo­ ziţii şi pedepse contrare spiritului creştinismului : răstignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea (arderea cu fierul roşu). S-a îmbunătăţit traUuuenlul în închisori, s-a uşurat situaţia sclavilor, recunoscîndu-se şi epi.si'opilor şi preoţilor dreptul de a-i proclama liberi, în biserică, în faţa credincioşilor. S-au luat măsuri de protecţie şi de ajutor pentru săraci, orfani, v.iduve şi bolnavi. S-au adus restricţiuni luptelor de gladiatori şi s-au trimis condamnaţii la mine, în loc de asemenea lupte. S-a mo­ dificai in spiril croşlin legislaţia referitoare la căsătorie, la celibatari, la părinţii fără copii, s-a îngreuiat divorţul, s-au pedepsit adulterul şi siluirea, s-a interzis aruncarea copiilor şi s-a îngrădit vinderea lor prin ajutoare date părinţilor săraci.

PERSECU ŢIILE

151

Conslantin cel M are a generalizat, ca zi de repaus în Imperiu, în 321, D um inica, sărbătoarea săptămînală a creştinilor, în care se permitea doar lucrul îa cîmp, ţăranii fiind încă mai mult păgîni. în această zi, soldaţii asistau la slujbe. împăratul a început încă de la 317 să bată şi m o n e d e cu m o n o ­ g ram u l creştin . După victoria finală asupra lui Liciniu în 323, emble­ mele păgîne încep să dispară, măsurile favorabile creştinismului se înmulţesc. In funcţiunile înalte, el numea de preferinţă creştini. Func­ ţionarilor păgîni li s-a interzis aducerea de sacrificii. Cît priveşte cultul păgîn, Constantin l-a tolerat, restrîngîndu-1 însă treptat prin anumite măsuri. Cultul împăratului a pierdut sensul lui religios, păstrînd mai mult semnificaţia lui politică : cinstirea autori­ tăţii împăratului ca exponent al puterii Imperiului roman ; templele dedicate lui devin localuri publice, fără statui şi fără sacrificii. Cul­ tele unite cu imoralitatea şi cu înşelătoria au fost interzise. împăratul şi membrii familiei sale — mama sa Elena, soţia sa Fausta, sora sa Anastasia, fiica sa Constantina, — dădeau episcopilor îndemnuri şi m ijloace materiale ca să repare bisericile sau să ridice altele mai mari. La Ierusalim şi în alte locuri din Palestina, la Antiohia, Tyr, Nicomidia, la Roma şi în alte oraşe, s-au ridicat biserici măreţe. Cultul creştin a luat o mare dezvoltare, pelerinajul la Locurile Sfinte a luat un mare avînt. La Roma s-a cedat episcopului fostul palat impe­ rial (Lateran). In unele locuri, unde creştinii erau în m ajoritate, ei au luat templele păgîne, le-au transformat în biserici, le-au închis sau chiar le-au dărîmat. Voinţa lui Constantin cel Mare de a susţine creştinismul s-a văzut şi în ^ alegerea unei noi capitale, în caracterul religios ce s-a dat a ces­ tui fapt şi în zidirea de biserici şi monumente creştine în oraş. Se şlie că Roma nu mai era capitala unică a Imperiului roman, de la Diocleţian, care o mutase la Nicomidia. Constantin s-a hotărît să pără­ sească definitiv Roma păgînă şi să ridice un alt oraş de reşedinţă. Acesta a fost Bizanţul, pe Bosfor, care a primit numele de C oristantin o p o l = oraşul lui Constantin, inaugurat la 11 mai 330. Pe cînd Roma, era un oraş încă mai mult păgîn, în care templele, monumentele, senatul, aristocraţia, aminteau şi păstrau vechea religie, Constantin face din Bizanţ o capitală de Imperiu creştin, care trebuia

15 2

IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

să arate aceasta, prin bisericile, monumentele, atmosfera sa. Desigur, holărîrea împăratului a avut şi alte motive decît cel religios ca : inte­ rese strategice, economice, dar dorinţa lui de a face din Bizanţ, un oraş creştin este cunoscută şi dovedită prin numeroase construcţii cu c a ­ racter religios. Mutarea capitalei a avut consecinţe importante în istoria Imperiu­ lui şi a Bisericii. In Constantinopol, numit şi «Roma cea nouă», s e ridica un oraş cu mare viitor politic şi bisericesc, care punea în umbră Roma veche şi avea să provoace nemulţumiră episcopilor ei, prin ridicarea episcopilor noii capitale la rang de cinste egal cu al lor, prin canonul al 3-lea al Sinodului II ecumenic din 381 şi canonul 28 al Sinodului IV ecumenic din 451. C o n v o c a r e a S in odu lu i I e c u m e n ic de la N iceea din 325 pe lingă alte măsuri de interes bisericesc, dovedeşte de asemenea dorinţa lui Constantin cel M are de a ridica şi de a ajuta Biserica, de a asigura unitatea creştinismului şi a face din această un i ta Le elementul de viaţa şi de rezistenţă al Imperiului. Politica lui religioasă, urmată în general de fiii lui şi de succesorii acestora, cu excepţia lui Iulian Apostatul (361— 363), a făcut din creştinism, înainte de siirşitul secolului al IV-lea, sub Teodosie cel Mare (379— 395), religie de stat, iar din O rto­ doxie, confesiunea oficială a Imperiului. Din timpul lui Teodosie cel Mare, Imperiul roman devine un imperiu creştin. Este adevărat că politica religioasă inagurată de Constantin cel Mare a avut şi unele urmări defavorabile Biseririi. împăraţii s-au amestecat în chestiunile religioase, ba chiar şi-au impus uneori voinţa ; unii au susţinut arianismul, monofizismul, monotelisrnul, au persecutat epi,scopi ortodocşi, au înlăturat de pe scaune ierarhi merituoşi. Interesul, curentul general, uşurarea intrării în Biserică a adus la creştinism pe mulţi care nu erau de calitatea sufletească a vechilor c r e ş t i n i . Au pătruns în creştinism oameni cu superstiţii păgîne şi cu moravuri l u m e ş t i , nivelul general al vieţii morale a scăzut. In schimb, a luat mart- avini monahismul a cărui importanţă creşte considerabil in Bisericii. S-au săvir.şit uneori acte de violenţă faţă de păgîni, care de altfel le provocau prin atitudinea lor. Meritele creştine ale lui Constantin cel Mare sînt totuşi mari. Acordînd libertate, ajutor şi privilegii creştinismului, el a făcut din

PERSECU ŢIILE

153

Biserica creştină urgisită, dispreţuită, persecutată, instituţia cea mai în­ seninată din Imperiul roman. Fără sprijinul lui Constantin, creştinismul ar' fi avut să sufere încă mult, jîrez iile hristologice, apărute chiar în timpul său, ar fi destrămat Biserica, păgînismul ar fi rezistat încă mult cu ajutorul statului, mahomedanismul ar fi găsit creştinismul fără pro­ tecţia unui stat mare şi puternic. Cu ajutorul împăratului, Biserica creş­ tină a intrat într-un «secol de aur». Unele greşeli ale împăratului nu pot face să se uite meritele lui. El a pus asprime în unele din actele sale de suveran, a pedepsit sîngeros, pentru motive de infidelitate politică şi pentru acte de trădare de stat, s-a lăsat influenţat de unii curtezani şi de arieni, a ezitat în unele chestiuni bisericeşti, şi-a amînat botezul pînă aproape de moarte. împăratul domnea într-o situaţie grea, în care, fără energie şi fără măsuri de apărare, tronul lui şi unitatea statului erau ameninţate (de Liciniu, de Bassianus). Greşelile politicii lui bisericeşti se datoresc mai mult ierarhilor care l-au influenţat şi l-au sfătuit (ca Eusebiu al Niccmidiei). Botezul era amînat de mulţi catehumeni cu anii, iar păs­ trarea titlului de p o n tiie x m ax i m us îi da dreptul şi posibilitatea de a supraveghea şi ţine în frîu păgînismul, în interesul creştinismului însuşi. Dacă împăratul lăsa acest titlu unui păgîn, îşi ridica în el un rival periculos, care ar fi putut căuta să restabilească situaţia de mai înainte, în favoarea păgînismului, încă puternic, prin numărul adepţilor lui, prin influenţa şi situaţia multora din ei. Este în general admis că împăratul Constantin cel M are a fost un ora cu o mare putere de voinţă, un înţelept bine intenţionat, şi ca el a făcut creştinismului, ca prim împărat creştin, cel mai mare ser­ viciu dintre toţi împăraţii romani. Lui, mai ales, i se datoreşte liber­ ia tea creştinismului, după lunga perioadă de persecuţii, care au tulbu­ rat şi strîmtorat greu Biserica. Constantin a fost botezat în vila sa de la Ancyrona, la margi­ nile Nicomidiei, de episcopul semiarian Eusebiu de Nicomidia şi alţi clerici, cu cîLeva zile înainte de Rusalii, în luna mai ° ° 7 El a murit eurînd după aceea, la 22 mai, acelaşi an, în Duminica Rusaliilor şi a iost îngropat în Biserica Sfinţii Apostoli din Constantinopol, ctitoria sa. Pentru meri lele sale şi mai ales pentru marile servicii aduse creş­ tinismului, Biserica l-a cinstit în chip deosebit, trecîndu-1 în rîndul

154

IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

Sfinţilor şi numindu-1 «Cel întocmai cu Apostolii)). La tron au urmat cei trei fii ai săi, C on stan tin II (337— 3-10), C on stan liu (337— 361), C on stan s (337— 350). Din 350, Constanţiu a domnit singur ca împărat pînă la 361, cînd i-a urmat Iu lian A p o sta tu l (361— 363), care a încercat za­ darnic să facă din nou din religia greco-romanu, o religie favorizată a Imperiului.
BIBLIOGRAFIE P. K e r e s z t e s , C o n sta n tin e, a g r e a t Christian m on arch an d a p o s tle , A m ster­ dam, 1981. R. P. C. H a n s o n , T h e Christian atitu .de to pagan r e lig io u s u p to th e tim e of C o n sta n tin th e G r ea t, în A u tstieg u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt, t. 23, 2, Berlin, N ew Y ork , 1980, p. 871— 909. D. De Deker et G. Dupuis-Masay, /,'« c p is c o p a t» d e ¡'e m p e r e u r C o n sta n tin , în «Byzantion», L (1980), p. 118— 157. C. A n d e r s e n , « S ie g r e ic h e K i r c h e », în A u fs tie g und N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e it , t. 23, 1, B erlin , N ew Y ork, 1979, p. 387— 459. ‘ D. B o w e r , T h e a g e o f C o n sta n tin a n d Ju lia n , London, 1976. G. Dragon, N a is s a n c e d'u n e c a p it a le . C o n s t a n tin o p o le d e 330 à 451. P réface par P. L em erle, P aris, 1974, 578 p. K r a f t H., K o n sta n tin d e r G r o s s e , Darm stadt, 1974, V I — 473 p. I d e m , K a is e r K o n s ta n tin o s r e lig iö s e E n tw ick lu n g , Tübingen, 1955. J . V o g t , K o n sta n tin d e r G r o s s e u n d s e in J a h r h u n d e r t . M en s c h e n u n d M a c h te , M ünchen, 1973, 318 p. ; K o n sta n tin d er G rosse, în «R eallexik o n für A n tik e und Christentum », Stu ttgart, III (1957), col. 306— 379. Idem, K o n s t a n tin is c h e F r a g e , în X -e C ongrès Intern. Sc. Stor., Rom a, 1955, A tti 6 , p. 733— 799. Norman H. Baynes, C o n sta n tin e t h e G r ea t an d t h e C h ristia n C h u rch , 2-nd ed., London, 1972. R. M a c M u l l a n, C o n sta n tin , l e p r e m ie r e m p e r e u r c h r é t ie n , trad, de l'an g lais par G. H. G alet, P aris, 1971. J . H. S m i t h , C o n sta n tin e t h e G rea t, London, 1971. R a f f a e l e F a r i n a , L 'Im p ero e t l'fm p e r a to a r e c r is tia n o in E u se b iu d in C s s a rca . L a p rim a t e o l o g i a p o lit ic a d e I C h r is tia n e s im o , Zürich, 1966. S. C a l d e r o n e, C o n sta n tin o e il C a t to lic is m o , I, Firenze, 1 9 6 2 ; Je a n Sirini-11i, I.i's v u e s h is t o r iq u e s d 'E u sè b e d e C é s a r é e d u ran t la p é r io d e p r é n ic é e n n e , Paris, 1901, 550 p. ; H. D orris, K o n sta n tin d e r G rosse, S tu ttg art, 1958. I d e m, D as S e lb s tz e u g n is K a is e r K o n sta n tin s , în «A bhandlungen der A kadem ie der W isso n srliafte n G öttingen», Phil.-H ist. K lasse, 3. Fo lge, 34, G öttingen, 1954. C.. Ci i l , l.'im p cro ro m a n o d a ll’a b d ic a z io n e d i D io c le z ia n o a lla m o r te d i C o n s ta n ­ tin o ( : m TA7), lioina, 1958. I,. V o r k l, IX'r K a is e r K o n sta n tin , 306— 337, A n n a le n e u e r Z e itw e n d e , M ün­ chen, 1057. H r ri < s l li «l r k < r, F rom A le x a n d e r to C o n s ta n tin e , O xford, 1956. • • S. !.. Ci r < ii s 1 ,i d e, ■ C h u r ch a n d S ta te fr o m C o n sta n tin e to T h e o d o s iu s , London, A. Piganiol, 1,'Etat a c t u e l d e la q u e s t io n c o n sta n tin ie n n e , 1930— 1949, în «H istoria. Z eitsch rift fur alte G esch ichte», B aden-B ad en, 1950, p. 82— 96.

P ERSECU ŢIILE

155

Idem, H is to ir e R o m a in e , t. IV , 2, L 'E m pire c h r é t ie n (3 2 5 — 395,), (H is to ir e g é ­ n é r a le d e G. G lo tz), Paris, 1947. I d e m , L 'E m p ereu r C o n sta n tin , Paris, 1932. A. A l f ö l d i , T h e C o n v e r s io n o l C o n sta n tin e a n d P a g a n R o m e , O xford 1948. K. H ä n n , K o n sta n tin d e r G r o s s e , 2-e Aufl., 1945 ; H. von S ch oen ebeck, B e it r ä g e zu r R e lig io n s p o lit ik d e s M a x e n tiu s und C o n sta n tin , Leipzig, 1939. H. Grégoire, L a v is io n d e C o n sta n tin «l iq u i d é e », în «Byzantion», X IV (1939), 2, p. 341— 351. Idem, N o u v e lle s r e c h e r c h e s c o n s ta n tin ie n n e s , în «Byzantion», X III, (1938), p. 551— 593, I d e m , L a «c o n v e r s io n » d e C o n sta n tin , în «Revue de l'U n iv e rsité de Bruxelles^ 36 (1930/1931), p. 231— 272. E. Gerland, K o n sta n tin d e r G r o s s e in G e s c h ic h t e u n d S a g e , A then, 1937; F. W inkelm an n, D er G la u b e K o n sta n tin s d e s G r o s s e n , în Sitzu n gsberich te der P reu ssisch en A kad em ie der W issen sch aften zu B erlin, Phil-H is. K lasse, 1937. E. S c h w ä r t z, K a is e r C o n sta n tin an d d ie c h r is tlic h e K ir c h e , 2-e Aufl., Leipzig, B erlin , 1936. J . - R. P a 1 a n q u e, G. B ard y, P. de L abriolle, D e la P a ix c o n sta n t in ie n n e à la m ort d e T h é o d o s e (H is to ir e d e l ’E g lis e d e p u is l e s o r ig in e s ju sq u 'à n o s jo u r s , par Aug. F lie h e et V. M artin, t. III), Paris, 1936, p. 7— 13 ; 17— 95. Léon Homo, L 'E m pire ro m a in , Paris, 193 0 ; G. B o issier, L a lin d e p a g a ­ n ism e , 8 -e éd., Paris, 1 9 2 5 ; J . M au rice, C o n sta n tin l e G ran d , Paris, 1928, P. Batiffol, L a p a ix c o n s ta n tin ie n n e e t l e c a t h o lic is m e , 3-e éd., Paris, 1924. V. Ş e s a n, K ir c h e u n d S ta a t im r ö m is c h -b y z a n tin is c h e n R e ic h e , Bd. I D ie R e lig io n s p o lit ik d e r c h r is tlic h - r ö m is c h e K a is e r K o n sta n tin d e r G rosse b is T h e o d o s iu s d e r G r o s s e (313— 380), C ernăuţi, 1911 ; Lous D uchesne, H is to ir e d e ¡’E g lise , t. II, 4-e éd., t. III, 3-e éd., Paris, 1910. ln lim b a r o m â n ă : I o n B a r n e a ş i O c t . I l i e s c u , C o n sta n tin c e l M are, Bucureşti, 1982 ; I. B arnea, P r e o c u p ă r ile Îm p ă r a tu lu i C o n sta n tin c e l M a r e la D u n ărea d e j o s , în «M itropolia O lten iei», X X X II (1980), p. 17— 20. Pr. prof. I o a n Rămureanu, L u pta O r to d o x ie i c o n tr a a rian ism u lu i..., în «Studii teologice,», X III (1961), nr. 1— 2, p. 13— 31, în d eo sebi stu d iile de la nota 2. I. B o c i o a g ă, P e r s o n a lit a te a Iui C o n sta n tin c e i M a r e şi p o lit ic a lu i s o c ia lă , G alaţi, 1935. ' P en tru Îm p ă r a tu l G a le r iu : T. Christensen, C. G a le r iu s V a le r iu s M ax intinus... Copenhague, 1974. P en tru îm p ă r a tu l L icin iu : H. F e l d , D er K a is e r L icin iu s, Saarb rü ck en , 1960. P en tru îm p ă r a tu l M ax im in D aia : H. C a s t r i t i u s, S tu d ie n zu M ax im in u s Da ia. K a llm u tz (O pf ), 1969.

Răspîndirea creştinismului pînă la începutul secolului IV * Cu ţoale persecuţiile din primele trei secole, creştinismul s-a răspîndit în Imperiul roman şi a irecut în unele părţi peste graniţa lui, ca singura religie cu scop de «calolicitate», după Sfîntul Ignaţiu.
* C ap itol re d a c ta t de P r. p ro f. M. P. Şesan

356

IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

Istoria persecuţiilor a explicat în parte răspîndirea lui. Martiriul însuşi făcea propagandă pentru creştinism, dovedea nevinovăţia, pu­ terea de credinţă şi de viaţă a creştinismului. Unii s-au convertit citind Sfînta Scriptură, în căutarea adevărului.. Creştinismul aducea idei noi, cuceritoare pentru ! oamenii perse­ cutaţi, iar abnegaţia şi moralitatea creştinilor atrăgea continuu noi aderenţi Bisericii. A cţiunea harismaticilor, mărturisită încă în a doua jum ătate a s e ­ colului al Il-lea (Irineu), impresiona pe cei de religii antice. Creştinii erau convinşi că au puterea de a alunga demonii, şi chiar «păgînii» se plîngeau că riturile lor nu-şi produc efectul (haruspicii) în prezenţa creştinilor (ca în Antiohia, în timpul lui Diocleţian). Mitologiile, sin­ cretismul, tendinţa spre monoteism şi propaganda cultelor orientale,, chiar propaganda filozofiei, uşurau primirea creştinismului, aşa cum întinderea şi organizaţia Imperiului roman uşurau circulaţia şi răspân­ direa ideilor, odată cu amestecul de popoare. Cu tot fanatismul v e ch i­ lor religii, care mai ales cerea persecutarea creştinilor în primele două secole de prigoană, aceasta a început să scadă şi poporul a început să simtă şi să manifeste simpatie pentru cei prigoniţi. Cînd împăraţii, începînd cu Deciu, au vrut să distrugă Biserica prin persecuţie generală şi sistematică, era prea tîrziu ca să mai poată reuşi. Creştinismul in­ trase adînc în lume şi se organizase solid. R ă s p în d ire a creştin ism u lu i. Ucenicii Sfinţilor Apostoli au continuat opera acestora după metodele şi experienţa lor. Istoricul Eusebiu scrie că «mulţi din ucenicii în viaţă» (sec. I şi II) îşi împărţeau săracilor averea şi plecau departe, în misiune creştină. Unii mergeau de la popor la popor, înfiinţau comunităţi, puneau preoţi. Eusebiu citează doar cîteva nume, ¿ile celor care au lăsat şi scrieri : Clement Romanul, Ignaţiu, Papii) şi Policarp, deci Părinţii zişi «apostolici». Rii.spimlireu creştinismului s-a făcut şi pe alte căi. Pe de o parte,, fiecare cumimilale creştină creştea în jurul său, prin acţiunea şi influ­ e n ţi ei in loralilale .şi în. Imperiu ; pe de alta, fiecare creştin era un misionar în cercul său de viaţă şi de lucru. Din secolul al II-lea, se cunoaşte organizarea calehumenatului, care începuse probabil în pri­ mul secol (în v ă lu iu ra c c lo r d o is p r e z e c e A p o sto li presupune un în ce ­ put de învăţămînl calehetic). In timp ce misionarii mergeau din loc

PERSECU ŢIILE

157

în Ioc, fiecare comunitate organiza misiunea în sînul său, atrăgînd la •creştinism pe laici. . . Uneori se cerea Bisericilor mai însemnate să trimită în alte locuri persoane cu cunoştinţe biblice şi teologice, care să întărească in cre ­ dinţă pe cei de acolo ; Panten şi Origen, profesori la şcoala catehetică din Alexandria, au fost de asemenea misionari ocazionali. în şcoala din A lexandria ascultau învăţămîntul creştin şi unii dintre păgîni ; alţii se adunau în jurul unor învăţători particulari (cum era Iustin Martirul, Taţian, Rodon). Faima lui Origen a făcut ca el să fie chemat la Antiohia şi ascultat de Ju lia Mammaea, mama împăratului Alexandru Sever, care a cunoscut de asemenea pe Ipolit la Roma. La Cezareea Palestinei, Origen a avut ucenici zeloşi, cîştigaţi la creştinism prin influenţa lui, care au desfăşurat apoi o intensă activitate misionară în provincia lor, ca Grigore Taumaturgul ( j c. 270) în Pont. Şcolile şi scriitorii ridicau nivelul intelectual al creştinismului şi-l impuneau atenţiei oameni­ lor culţi. M ed iu l m isiu n ii. La început creştinii proveneau mai ales din clasele de jos şi de mijloc. Au fost totuşi atraşi la credinţa lor şi o a­ meni de rang social înalt, ca proconsulul Sergius Paulus în Cipru şi areopagitul Dionisie la Atena. încă din secolul I, creştinismul reuşeşte să pătrundă în rîndurile aristocraţiei romane. Din ei se recrutează scriitori şi teologi, episcopi, martiri de s e a m ă : Iustin Martirul, Taţian, Atenagora, profesorii şcolii alexandrine, Apollonius, Ciprian, alţi creş­ tini aflaţi în funcţii civile sau militare, chiar la curtea imperială (sub Valerian, Diocleţian). Creştinii, numiţi şi «galileeni» sau «nazarineni» de catre necreştini şi de iudei, se deosebeau de aceştia priritr-o terminologie specială. Dar şi creştinii îi denumeau pe necreştini, de variate origini şi provenienţe, «elini» în Răsărit, şi «pagani» în Apus, sau, cu expresie apostolică «neamuri» 19-v»}). Creştinii aveau încă de la sfîrşitul secolului al II-lea conştiinţa nu­ mărului lor. Tertulian scria : «Sîntem de ieri şi am umplut toate ale voastre : oraşele, insulele, locurile întărite, municipiile, tîrgurile, chiar cástrele, triburile, decuriile, palatul, senatul, forul ; nu v-am lăsat decît templele» (A p o lo g c tic u m , 37, 4). Afirmaţia marelui scriitor exagerează,

158

IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă

fireşte, în scop apologetic, dar el nu putea s-o facă, dacă nu sa înte­ meia, oricum, pe realitatea răspîndirii creştinismului. în tin d e r e a g e o g r a fic ă . Pentru începutul răspîndirii creştinismului în unele provincii ale Imperiului roman lipsesc cu totul ştiri, iar pentru altele nu avem decît tradiţii nesigure sau legende. Informaţiile istorice oferă următoarele indicaţii : proconsulul Pliniu cel Tînăr din Bitinia, scria pe la anii 111— 112 către împăratul Traiam (98— 117) că «superstiţia cea mare (adică creştinismul) s-a răspîndit pre­ tutindeni» ; Sfîntul Iustin Martirul şi Filozoful (|‘ 165) precizează că : nu există popor, la care să nu fi fost predicat Hristos ; Sfîntul A verchie măr­ turisea pe la anul 180, că de la Roma şi pînă dincolo de Eufrat a găsit bi­ serici, creştini, Sfînta Euharistie şi semnul «ichtys»-peste, simbol al M întuitorului după acrostihul : ’Ivjaouţ Xptaxo? 0eoi> Y'ioc Hun^p; Sfîntul Irineu din Lungdunum (f 202) afirma, pe la 190, că : creştinismul s-a răspîndit şi în provinciile Iberia (Spania), Alemania, la celţii din Galia şi Britania, în Egipt, Libia, Grecia, Siria şi Asia M ică şi în Orient (A d v e rs u s h a e r e s e s I, 10, 2) ; apologetul Tertulian din Cariaţi ¡na afirma, pe la 200, că creştinismul a cuprins toate ţările, lăsînd «paginilor» doar templele goale, şi este cunoscut părţilor, mezilor, elamiţ.ilor, mesopotamienilor, armenilor, frigienilor, capadocienilor, în regiunile Asiei şi Pamfiliei, în Egipt, şi în Ierusalim, apoi getulilor, maurilor, pînii spre graniţele His­ panici, Galiei şi Britaniei, şi multor neamuri, sarma ţii or, d a c ilo r şi ger­ manilor şi s c iţilo r şi multora altora (A d v e rs u s lu d a e o s , 7, 4— 8) ; e x e ­ getul Origen din Alexandria preciza, pe la anul 248, cu prudenţă, că dintre britani, germani, d a c i, is,armaţi şi sciţi, cei mai mulţi nu au auzit încă cuvîntul Evangheliei, dar îl vor auzi şi încă în cursul secolului (C om cn ta r 39 la Matei, X X IV , 14) ; Arnobiu din Sicca (Ţ 310) afirma fii creştinismul s-a răspîndit în Imperiul roman şi în afara lui, la alein.mi, apoi la perşi şi a lţii; în fine Lucian din Antiohia (f 312) arăta că o r a ş e înlregi se converteau la creştinism. IV baza tuturor mărturiilor cunoscute şi a concluziilor posibile, Adoll llarnacls a întocmii o interesantă hartă a răspîndirii creştinis­ mului pinii l.i începutul secolului al IV-lea, într-o lucrare istorică, in ­ dispensabilii pentru studiul răspîndirii creştinismului în primele trei secole (Alissioti und A n shrcitu n g d e s C h risten tu m s in d en e r ste n d r ei Ja h r h u n d c r lc n , Leipzig, 1924). Pe regiuni, situaţia se prezintă astfel :

P ERSECU ŢIILE

Î59

P alestin a, vatra creştinismului, a pierdut importanţa misionară după războaiele iudaice (66— 70, 132— 135) şi ruinarea Ierusalimului, recon ­ struit de romani ca oraş nou, păgîn (A e lia C ap itolin a). Aici s-a format o nouă comunitate creştină, dintre păgîni. Mai importantă era cea din (Vzareea, metropola provinciei, care a cunoscut o mare înflorire în secolul al III-lea, prin şcoala înfiinţată acolo de Origen, silit să plece din Alexandria, şi prin biblioteca înfiinţată de învăţatul preot Pamfil. Prin Origen şi prin şcoală, Cezareea a devenit un important centru creştin, cu influenţă în provincie şi în afară. Aici a comandat Constantin col M are 50 exemplare «de lux» ale Sfintei Scripturi, pentru nevoile ti 1 tor Biserici. Aici va păstori printre alţii şi cunoscutul învăţat şi istoric, Eusebiu. La începutul sec. IV mai erau scaune episcopale la Ierusalim, Gaza, Emaus (Nicopolis), Elefteropolis şi în alte oraşe. In F e n ic ia s-au format biserici la Tyr, Sidon, Ptolemaida, Berit, Biblos, Tripolis ; la Tyr a murit marele scriitor creştin Origen (254). In A r a b ia creştinismul a pătruns din Palestina şi din Siria în a c e ­ laşi timp, în regiunea învecinată. Biserică mai importantă era în seco­ lul al III-lea cea de la Bostra, cunoscută prin episcopul Berii, întors de la eroarea antitrinitară de Origen, care a participat acolo la sinoade «nu mici», zice Eusebiu, în anul 244. S iria a fost de la început una din cele mai însemnate provincii creşline şi a crescut continuu în importanţă. Capitala ei, Antiohia, centru creştin în Orient, a rămas însemnat chiar şi după ce Alexandria a în­ ceput să-l întreacă, în secolul al III-lea. Primii ei episcopi au fost ucenici ¡.ii Apostolilor (Evodiu, Ignaţiu). Din a doua jumătate a secolului al III-lea, Antiohia avea o şcoală exegetică însemnată, care a întins in­ fluenţa ei şi în afară. între comunităţile creştine mai cunoscute sînt cele de la Damasc, Seleucia, Bereea, Apameea, Cyrus, Samosata. La Sinodul I ecumenic (325) au luat parte 20 de episcopi şi doi horepiscopi din Siria şi Celesiria (Coelesyria). Din Siria, creştinismul s-a întins de timpuriu în provinciile vecin e la răsărit, peste Eufrat, în Osroene, Adiabene, Mesopotamia, numite în parte Siria orientală, numite la un loc M e so p o ta m ia (ţara dintre flu­ viile Eufrat şi Tigru). Centrul creştin cel mai important al regiunii era iidesa, care a cunoscut creştinismul de timpuriu. Edesa este unul din cele dintîi oraşe despre care se ştie că a avut un locaş de cult public

160

IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă

(pe la 200), precum şi o şcoală creştină, în prima jumătate a secolului al III-lea. Comunităţi creştine mai erau la Nisibis, Cascar (Carrhae), Resaina, Persa, Europos, Macedonopolis. în Osroene creştinismul a fost tolerat şi. a ajuns religie de stat înainte de a ajunge în Imperiul roman, fiind introdus de toparhul Abgar VII (176— 213) sau IX. Prin Mesopotamia, creştinismul s-a întins spre est în P er sia şi spre sud-e>st în regiunea caldeiană, unde s-au înfiinţai comunităţi creştine la Seleucia şi Ctesifon. Din opoziţie faţă de romani, care persecutau pe creştini, perşii îi tolerau. / în provinciile A siei M ici, creştinismul era (loja răspîndit la începu­ tul secolului al IV-lea, Pentru Bitinia, proconsulul Pliniu cel Tînăr in­ formează că creştinismul se întinsese la Iw rp u lu l secolului al II-lsa chiar la sate şi că religiile neamurilor erau stingherite de întinderea lui. Situaţia era probabil aceeaşi şi în alte provincii, mai ales în c ele în care existau comunităţi apostolice mai num o roase, ca în Asia proconsulară. Efesul, Smirna, Filadelfia, Sardes, Thyalim , Pergam, Colose, Laodiceea, Hierapolis aveau de timpuriu biserici înfloritoare. Nicomidia (în Bitinia), reşedinţa lui Diocleţian, avea o biserică nu departe de pa­ latul imperial. Niceea, Calcedon, Prusa (Brusa) aveau comunităţi c r e ş ­ tine. în Frigia, mişcarea creştină era foarte vio, oînd a apărut montanismul. Comunităţile mai însemnate erau Pepuza şi Svnnada. Provinciile sudice — Cilicia, Pamfilia, Lirici — şi cele in terioare.— Licaonia, Pisidia, Galata — , aveau comunităţi numeroase. Tars, Epifania, Mira, Iconiu, Attalia, Side, Perga, Listra, Derbe, Filomelion, Ancira erau mai însemnate. In Pafîagonia şi Pont la sudul Mării N>gre, creştinismul ora de asemenea mult întins. Satiricul Lucian de Samosata se piîngea în spcolul al II-lea că în Pont sînt mulţi creştini. Biserici mai cunoscute « I. u !ti Nr.ocezareea şi Comasa. Capadocia, mare provincie interioară în ri ({<- răsărit a Asiei Mici, în care creştinismul pătrunsese din ■ n elul !, ,i\ < i în secolul al III-lea o biserică din cele mai însemnate «'< / '< ,!! u11 i in !;ăs,'iril, la Cozureea (Mazaca). I>iu ('<11).i< o(■ i şi l’onl, creştinismul a pătruns în A rm en ia romană, 1 ;c undi- -ni murii Li Sevusiia cei 40 de martiri în persecuţia lui Li ci mu. Anin ui.i ,i p: imi', rroşlinismul prin secolul al III-lea din provinciile v e ­ cine. In < (iou<i juiihilali' a secolului al III-lea, cînd s-a eliberat de perşi, i Armonia a linul mari progrese sub regele Tir/dat III (261— 317). Apostolul

PERSECU ŢIILE

161

Armeniei a fost G rig o re L u m in ătoru l, din neamul regal al arzacizilor. Biserica armeană era în strînse legături cu cea din Capadocia. Armenii au introdus limba naţională în predică şi cult. Creştinismul s-a întins în secolul al III-lea pe coasta de răsărit a Mării Negre pînă la Pityus, în regiunea Lazica, pînă unde se întindea stăpînirea romană. în insulele Cipru şi Creta din M area Mediterană orientală şi Marea Egee, creştinismul era cunoscut şi s-a organizat începînd din epoca apostolică. în E gipt începuturile creştinismului sînt ca şi necunoscute, ceea ce este surprinzător pentru o provincie aşa de importantă şi aproape de Palestina. Creştinismul a pătruns fără îndoială din secolul I. Marele număr de iudei din Egipt, prezenţa multora la Ierusalim în ziua Pogorîrii Sfîntului Duh, legăturile cu Palestina şi Siria, fac sigură răspîndirea creştinismului dintru început şi e pusă în legătură cu evanghe­ listul Ioan Marcu. în secolul al II-lea el este înfloritor. Şcoala din Alexandria, numărul martirilor de la Septimiu Sever pînă la sfîrşitul persecuţiilor, episcopi de însemnătatea lui Dimitrie, Dionisie, Petru chiar prezenţa şi importanţa gnosticismului, arată înflorirea Bisericii Egiptene. Din Alexandria creştinismul s-a întins în deltă, în lungul Nilului (în Tebaida), pe coastele marii, spre Răsărit şi spre Apus. La începutul secolului al IV-lea, Egiptul avea episcopi, iar Biserica Alexandriei ajun­ sese cea mai importantă din tot Orientul. Centre creştine mai erau la : Pelusium, Arsinoe, Nicopolis, Lycopolis, Hermopolis. Din Egipt creştinismul a putut pătrunde în E tiop ia , deşi nu avem şliri despre o activitate misionară în această ţară pînă în. secolul IV. El a ajuns de timpuriu în In d ia, prin care se înţelegea şi Arabia su­ dică. Prin legături comerciale, şi prin misionari, creştinismul a ajuns pînă în .India propriu-zisă, căci tradiţia aminteşte de plecarea Aposto­ lului Toma spre aceste regiuni. In provinciile sudice ale Peninsulei Balcanice, creştinismul s-a întins din comunităţile înfiinţate de Sfîntul apostol Pavel, precum şi prin legăturile cu provinciile Asiei Mici. în T ra c ia erau în secolul III comunităţi la Irad ia (Heraclea), Anchialos, Debeltum, Byzantion, Filipopole. în M a c cd o n ia , creştinismul s-a întins de la Tesalonic spre nord şi vest, pe drumurile care îl legau cu interiorul. Tesalia avea
11 — Istoria bisericcască

în insula Eubeea. din secolul I. aici creştinismul a putut fi cunoscut din secolul I. şi a migraţiei popoarelor. în ţinutul de la sudul Dunării superioare. Din Itali. poate şi la Axiopolis (lîngă Cernavodă). Callatis = Mangalia. poale şi pe alte căi. Dacă în interiorul Peninsulei Balcanici' şi la nord de Dunăre creştinismul a pătruns mai încet. La Dyrrachium (Durazzo) pe coastă. Sirmium şi l’oelovio (Pelavio) au dat martiri la începutul secolul IV.i şi Illyria. creştinismul a pătruns în Punttoiiiti. de asemenea. creştinismul a dat martiri în persecuţia lui Diocleţian şi Galeriu (D asius). au cunoscut creştinismul prin contactul lor cu populaţia indigenă de coastă şi prin prizonierii luaţi din provinciile Imperiului. Malta. în interiorul acestor provincii. creş­ tinismul ora cunoscut în secolul al II-lea şi existau numeroase episcopii. în care au venit ajungînd în timpul lui Valerian pînă la Capadocia (264). la Sardica în M oesia Superioară. în secolul al III-lea a înaintat în reslMi Italiei. este din cauza prezenţei armatei. în Sicilia. la Singidunum. sînt biserici în secolul al III-lea. spre Crimeea. Goţii aşezaţi în Dacia şi în regiunea de ia nordul Mării Negre. prin legăturile comerciale cu provinciile gre­ ceşti. a înlrunit 60 de episcopi italici. in A fr ic a p ro c o n su la ră . Noi ¡cum şi Raotia. Tomis = Constanţa) . creştinismul s-a întins din secolul I.162 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ biserică la Larissa. în porturile Moesiei Inferioare şi ale Sciţiei Mici. în restul Peninsulei Balcanice. dar . erau colonii greceşti (Marcianopolis. Nicopolis (în Epir) avea comunităţi din secolul I. după persecuţia lui Deciu. Un sinod ţinut la Roma la 251. poate şi Sardinia. ]a Seu pi. în D alm aţia (Iliria) creştinismul a putui să pătrundă încă în s e ­ colul II. Dionysopolis. Pe coastele Greciei. Ita lia a îndeplinit mare rol în istoria misiunii creştine prin Roma şi prin legăturile ei cu toate provinciile. creştinismul s-a întins. Atena. Pe coastă între Ostia şi NeapoJe. La Durostorum (Silistra). creştinismul este cunoscut abia spre sfîrşitul secolului al II-lea prin «martirii scilitani». sub Comod. el a înaintat dinspre coaste spre centru. în nordul Peloponesului. în secolul al II-lea s-a întins în regiunea Ravenna şi Mediolanum. în care era puternic cultul lui Mithra. în 180. Ahaia avea la Corint una din cele mai importante biserici în partea europeană a Imperiului. creştinismul a pătruns treptat în centrele vechi în secolul II şi III.

Strassbourg şi Bonn. Illiberis (Elvira) sînt centrele cele mai cunos­ cute. creştinismul s-a întins spre răsărit. Toletum. creştinismul a pătruns pe urma stăpînirii romane. aveau probabil creştini în secolul el II-lea Massalia (Marsilia). 7). Arelate. In S p an ia. Londinium şi Lincoln. creştinismul este cunoscut abia în persecuţia lui Marcu Aureliu (177— 178). Comunitate creştină cu­ noscută avea şi Harumetum. în secolul al III-lea. Eme­ rita. Caesarea. şi mai departe la Metz. situat la peste 40 km de Cartagina. Rusicade. fiind înfloritor atunci la Viena (Vienne) şi Lugdunurn (Lyon). precum şi Tingis în Mauretania Tingitana. în sudul provinciei. apus şi miazănoapte. Sub Ciprian ( ţ 258). apoi în secolul al III-lea spre nord. poate şi Narbo. Cirta. din secolul al II-lea. c e ­ lorlalţi în limba greacă şi latină. oraş mare. în G a llia. Tarraco. Biserica Africii era foarte însemnată. nord-est şi interior. Lambese. La Cartagina. Tipasa şi altele. Gallia a legat ori­ ginile sale creştine. s-au format comunităţi de la Treveri (Augusta Treverorum) pînă la Colonia Agrippina (Köln). întîi în regiunea de la M area şi Canalul Mînecii. La Elvira s-a ţinut pe la anul 300 un sinod important. Pe Ja anul 220 se ţineau în Africa sinoade cu 70 de episcopi. Nuiniclici şi M a u reta n ia aveau biserici în secolul al III-lea : Sicca. Suessiones (Soissons). B ri­ tania a trimis episcopi la sinodul de la Arelate (314). Maienţa (Mainz. în perioada romană Moguntiacum). Ca şi în Spania.. creştinismul (de origine paulină ?) s-a întins în regiunea vecină cu coasta ele sud. Legio. în B ritan ia. grec de neam (ţ 202). la Eboracum. Thuburbo Minus (azi Tebourba). pînă la Rin. Creştinismul era cunoscut la începu­ tul secolului a] III-lea. mai ales cu Alexandria. inac­ cesibile romanilor. Tolosa (Toulouse). In r e g iu n ea R inului.PERSECU ŢIILE 163 oste mai vechi. Lutetia Parisiorum (Paris). cînd Tertulian scrie că «locurile britanilor. dacă nu şi altele. a dat martiri la 202— 203 (grupul Perpetuei). Burdigala (Bordeaux). Afară de aceste oraşe. . Caesaraugusta (Saragossa). unde era episcop Sfîntul Irineu. s-au supus lui Hristos» (A d v er su s J u d a e o s . de epoca apostolică. apoi mai spre nord. se pot considera avînd comunităţi creştine în acest secol. Biserica m e­ tropolei africane este înfloritoare pe vremea lui Septimiu (Tertulian). a ajuns de timpuriu prin legă­ turile ei cu Roma şi cu Orientul. Populaţiei indigene i se predica în limba ei . prin legende.

u n ele în d rep tări şi com pletări la J .164 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă In general. Dacă ţinem seama de tot ce se ştie despre răspîndirea creştinis­ mului. Pe cînd Imperiul roman mergea de la un timp din cnzii în criză şi unitatea lui era ameninţată de uzurpatori de * C a p i t o l ivclaciuit cic P r . datorită constituţiei ierarhice şi orţi. 1931 şi altele m ai noi. vol. cel puţin pentru Orient. 778— 779 şi 801— 802. N ew Y ork. 1907. 1939. L e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s d a n s l e s p r o v in c e s d a n u b i­ e n n e s d e ¡'E m p ire r o m a in e . creştinismul era răspîndit mai mult în Orient decît în Occident. BIBLIOGRAFIE L u crarea de bază este a cee a a Iui A d o l f I-I a r n . P o p o v i c i . I. I. Iiviliîlc. ss. breiburg. H is to ire d e ¡’E g lise . J . Ierarhia bisericească. L 'e m p ire ro m a in e t ¡ ’E g lis e . vol.. A legerea şi întreţinerea clerului. o p ... 59 — 6 6 şi biblio grafia p. 216— 221.il . p r o f . despre numărul episcopilor şi al altor clerici. Torino. şi-. K i r s c h . Pentru regiu nea dunăreană şi b alcan ică. E u s . mai in­ tens în regiunile romanizate şi elinizate decît în celelalte şi mai mult la oraşe decît la sate. 237. C. Karl Bihlmeyer admite 3— 4 milioane la începutul secolului al IV-lea. L a t o u r e 11 e. Şesan ' . p. cita tă mai sus . 1969.u'iivil. M P. vol. 1. B i h l m e y e r-H. P aris. Is t o r ia b is e r i c e a s c ă u n iv e r s a lă . K. La c h ie s a n e i p rim i s e c o l i . I. 1928. Deşi lovită mai ales în cler. credem că se poate admite că proporţia creştinilor în Imperiu la 313 era mai mare de 1/10. mai mult în provinciile de coastă decît în interior. M. a desfăşur. M ulhouse. 1963. şcoli. Paris. 418— 422. 411 s. Z eiller. sinoadele * O i (jüiii/. L a p r o p a g a i ion du c h r is tia n is m e d a n s I e s tr o is p r e m ie r s s i è c le s . B a u s. Z e i l l e r .’licî Bisericii a avut o importanţă hotărîtoare în viaţa şi ac.i c k.melor de conducere. im portant J . martiri. P e 1 1 e g r i n o. Paris.. 1925. Biserica a rezistat în persecu(ii. H isto ry o i th e e x p a n s io n o i C h risliu n ity .iti' misionarii şi viaţă morală. P. despre organizarea Bisericii. cit. H a n d b u c h d e r K ir c h e n g e s c h ic h t e . persecuţii. p. ca al lui K arl Pieper. J .i ci. K. 1918. menţinui şi consolidat organismul şi disciplina. A tla s O rb is c h r is tia n i a n tiq u i. p. vol. mai apropiată de fracţia 1/5. 1901. p. U tile atlasele. Sistema! mitropolitan. T u c h 1 e -V a n D a m m e. despre sinoade. R i v i è r e .

V. 8) şi la Sfîntnl Mucii al Lugdlinului (A d v c rsu s h a e r e s e s 5. (toc^ic). 23 . precum şi pe cea dintre treptele ierarhice. Biserica s-a constituit în unităţi provin­ ciale organizate sinodal şi forma la începutul secolului al IV-lea un organism care se întindea aproape în tot Imperiul. • Astfel. 12. 1 şi 8 . 3. ordo ecclesiasticus (sau ordines ecclesiastici). plebani. 5— 7). C orin ten i. Deosebirea dintre conducători şi credincioşi. apoi Apostolii le-au de­ numit pentru uzul bisericesc : episcopi. Tertulian acuză pe eretici că nu respectă deose­ birea dintre cler şi popor. Ucenicii Apostolilor au moştenit organizaţia dată Bisericii de Hristos prin Apostoli. (D? p r a e s c r ip tio n e h a e r e tic o r u m . După moartea Apostolilor puterea şi atribuţiile clerului au crescut. încît nu poate fi îndoială asupra rolului şi autorităţii lor în Biserică. fraternitas . fratres. importanţa şi răspunderea lor au sporit. care a şi indicat întreita formă a ierarhiei în : apostoli. 7. Ieronim şi Sfîntul Ioan Gură de Aur par a vorbi despre preoţi şi despre episcopi la început ca despre . deose­ besc în toată Biserica pe credincioşi de păstori . Biserica se dezvolta şi se întărea. s-a accentuat cu timpul. presviteri şi diaconi (Fapte 14. Ierarhia bisericească este cum am spus de origine divină de la Mîntuitorul (Evr. Ep. M agn e s ie n i 6 şi Ep. păstrînd deosebirea dintre cler şi popor. bine deosebite şi caracterizate. 12). ordo sacerdotalis. plebs) şi de cler (xXvjpo?). 5). Ignaţiu al Antiohiei arată că clerul era în mare cinste faţă de popor (Ep. prooroci şi învăţători (I Cor. b. după cum se con­ stată la Simţul Clement Romanul în E p isto la c ă tr e C o rin ten i (din 96). plebs. cuprinzînd în sînul ei credincioşi de alte neamuri. a Părinţilor Apostolici. clericii se numeau clerus. numele şi funcţia treptelor ie ­ rarhice s-au precizat. Plecînd do la mici comunităţi împrăştiate prin cîteva provincii şi izolate în depărtarea şi autonomia lor. credincioşii se nu­ meau fideles. 41). care exista de la început. Numele de popor (XaoS. 1). Cler şi popor. S m im en i 8). I Tim. a. la Sfîntul Ignaţiu al Antiohiei în E p isto la c ă tr e S m im en i (cap.PERSECU ŢIILE 165 tron şi de invazii barbare. 40. cele trei trepte ierarhice apar în generaţia următoare. 17 . Clement Romanul vorbeşte de «omul laic» (Xatx&C av&pioito?) şi de «tipul preoţilor» (xt^-tcoc t(5v tepstov. laici. populus. Tit i. Cînd mai lîrziu (secolul IV). iar în Orient chiar depăşea graniţele lui. plebei. Per. o dezvoltă în chip firesc. 28) .

Constatarea loarte timpurie şi gene­ rală a episcopatului «monarhic». Dlonisie al Corintului. Dar în timpul Sfîntului Ignaţiu. în sensul «epis­ copalului monarhic». de Părinţi apostolici sau de episcopi din se co ­ lul al II-lea. D ei p o n tiiex . episcopii Rom oi. care unele aparţi­ neau' harismaticilor. Policarp al Smirnei. p o n /ife x . Teofil al Antiobiei. ini iisl. dezvoltîndu-se şiTiimulţindu-se. liturghisitor sau preot al lui Dumne­ zeu sau al lui Mrislos (sa cerclos D ei ei C hristi. fiind confir­ mate de alte mărturii. Firesc era să se dez­ v o l t e şi consliluţia. Această formă a con­ ducerii bisericeşti este numită. în generaţia Părinţilor apostolici. el nu neagă deosebirea lor. şi este socotit de ei o inovaţie în organizaţia Bisericii. adică organizaţia dată de ei Bisericii.ilor ('KjH)SGTwi. deo­ sebirea între treptele clerului era deja precisă şi cunoscută. arată că acest episcopal este organic şi firesc Bisericii. O oarecare schimbare s-a produs totuşi. latineşte a n tis­ íe s . crescînd mai mult auto­ ritatea episcopilor.il. Toate formele şi organele vieţii bisericeşti au ev o ­ luai. Ambele păreri au cedat însă în faţa evidenţei. I) Ii/lisa>¡niI poarta în secolele II— III diferite nume care arată ran­ gul şi ol ici ti I lui i i i Bisericii : supraveghetor (siuoy. Policarp al Efesului şi toţi ceilalţi sînt cunoscuţi ca episcopi în adevăratul înţeles al cuvîntului. u ce ­ nici ai Sfinţilor Apostoli. O inovaţie în această privinţă nu ar li fost primită de B ise­ rică.166 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă o singură treaptă. indicate de Sfinţii Apostoli. generalizîndu-se cele trei trepte ale clerului în toată Biserica (poate că unele comunităţi nu le aveau pe toate la în ­ ceput) şi concentrîndu-se asupra clerului. slujiri din. încît înlă­ tură orice îndoială sau echivoc în această privinţă. pe treptele ierarhice. nu colectiv). Protestanţii au căutat să nege autenticitatea epistolelor Sfinţilor Clement şi Ignaţiu. itpoTftoiSţAevoC. ci constată că ea era mică pe vremea Sfinţilor Apostoli. «episcopat m o­ narhic» (adică unitar sau unic. Inspector (iţopoc). D ei ei C hristi . mai ales de protestanţi. nposopoţ. sau să spună că ele oglindesc doar situaţia de la Antiohia. atît de credincioasă tradiţiei apostolice şi nu s-ar fi putut intro­ duce pretutindeni fără conflicte şi turburări. adică întîistătători-proiestoşi recunoscuţi şi respectaţi ai comunităţilor [or. cu succesiune apostolica.oTro?). p rin c ep s e c c lc s ia e ). íspápxijj. în direcţia şi spiritul dat de ei. care ar fi lăsat urme în viaţa Bisericii şi în literatura creştină.

administra bunurile Bisericii. Deşi nu era stabilită o anumită vîrstă. ca să se aleagă dintre clericii celibatari. p a ter). La alegere se ţinea seama de calităţile celui ales. episcopatul erau unic în Bise­ rică («Episcopatus unus est. afară de hirotonie. Policrat al Efesului. Uneori credincioşii arătau prin aclamaţii pe favoritul lor. su m m u s s a c e r d o s ). filantropii. 12). epistolele 33. era al optulea din familia sa. mai ales presbiterii. Episcopii puteau fi căsătoriţi. ortodox. 52. Clerul recomanda credincioşilor pe unul din membrii săi şi cerea şi aprobarea. Episcopul prezida adunarea cultică. păs­ torul şi părintele ei sufletesc. p aren s. Erau preferaţi oamenii virtuoşi. de timpuriu. D e u n ita te E c c le s ia e . 68). cujus a singulis in solidum pars tenetur». 1— 7).PERSECU ŢIILE 167 p o n tife x . cu calităţi intelectuale şi morale. bărbat apos­ Episcopul comunităţii era conducătorul şi organul unităţii ei. Episcopul trebuia să fie în general un om de încredere. 55. aplica disciplina bisericească. 24. dar rangul şi cinstea lui de episcop erau recunoscute pretutindeni. reprezentantul ei. scria Sfîntul Ciprian. liniştii. El păstra legăturile cu celelalte Biserici. quae singulorum vitam plenissime novit. iar uneori un cleric din altă localitate. JEpiscopul se alegea de clerul şi de credincioşii comunităţii. v. la sfîrşitul secolului al II-lea (Eusebiu. iar în chip excepţional cineva din clerul inferior (lec­ tor) sau chiar un laic. Fiecare episcop avea competenţă numai în biserica sa. V. cunoscători ai Sfintei Scripturi şi ai învăţăturii creştine (I Tim. A început a fi regulii totuşi. deşi episcopii erau mulţi. Episcopul se alegea de regulă dintre clericii comunităţii. Putea fi ales şi un diacon. părinte tolic (v ir a p o sto licu s). V). preferîndu-se cei care trecuseră prin clerul inferior. 4. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . participa la sinoadele provin­ ciei. 3. bun chivernisitor. In acest sens. Episcopul încredinţa parte din funcţiunile sale cultice preoţilor. predica. . El hirotonea preoţi şi diaconi. Sfîntul Ciprian motivează aceasta spunînd că aceştia cunoşteau bine viaţa fiecăruia (Episcopus deligatur plebe praesente. săvîrşea Sfînta Euharistie şi c e ­ lelalte taine. 6). se alegeau de obicei oameni maturi : uneori se alegeau însă şi tineri (I Tim. Din unele familii s-au ales episcopi în serie. (mxitai.

în alte comunităţi Iii er. ei se adu­ nau în altele. avînd loc pe scaune. 68). unde slujea cîte un preot trimis de episcop. atît timp cît provin­ cia nu avi'. 11) . ajutau pe episcopi la cult şi în administrarea Importanţa lor. pe cînd diaconii stăteau în picioare'. Importanţa preoţilor a crescut cu mărirea şi cu înmulţirea comunităţilor în oraşe şi în jurul lor. hirotonea el pe noul ales. episcopul sta pe un scaun de cinste (c a th e d r a ).iu mai puţini. b u n u r i l o r c omuni i . prcsbiteriul da seama de administraţia sa. cu timpul. în caz de vacanţă episcopală sau de absenţii u episcopului.r-un locaş. care săvlrşeau hirotonia în comunitatea noului episcop. .i iilf episcop. Ei menţineau ordinea la cult. . care era mai mică în vremea Apos­ t o l i l o r . Ca şi pentru episcopat. 2) P r eo ţii (irpeaŞ-iÎTepot. Canonul 1 apos­ tolic. uneori asistau şi mai mulţi episcopi. Isto ria b is e r ic e a s c ă . între preoţi şi diaconi. Preoţii putea să şi pre­ dice şi să catehizeze. se cereau pentru preoţie calităţi morale.i c r e s c u t mu l l c u timpul. La alegerea sau întoarcerea episcopu­ lui. In altar.’) I>i(it'i>nii (oiây. conducea şi administra comunitatea. Tradiţia Bisericii şi sinoadele au stabilit impedimente la hirotonie. preoţii şedeau de-a dreapta şi de-a stînga lui. 43. ' i ţ i i . după ce aprobau alegerea lui (Sf. . bun nume. Ep. 8 . serviciile încredinţate de el.168 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Candidatul ales era propus pentru hirotonie episcopilor mai apro­ piaţi. VI. citeau din Sfînta Scriptură la cult cînd nu erau lectori. 67. duceau Sfînla împărtăşanie celor absenţi de la adunare (bolnavi. de regulă mai mulţi într-o comunitate şi formau sfatul episcopului (presbYlerium). păs­ tra legăturile cu celelalte Biserici. sinodul de la Neocezareea (ţinut între 314 -325) prin can. în cimitire. Cînd slujeau cu episcopul. episcopii aveau locuri speciale . Numărul preoţilor a cres­ cut oda la cu comunităţile. Episcopii se bucurau de mare cinste din partea credin­ cioşilor. apoi sinoadele de la Arelate (314) şi de la Niceea (325) cer ca la hirotonia unui episcop să asiste cel puţin trei . co le­ giul preoţilor — presbyterium. 55. 4 s . La Roma se găseau pe la 250 un număr do ■ preoli (Tîusebiu. Colegiu] preoţesc din Alexandria. Ca vîrstă. primeau o f r a n d e l e credincioşilor. Cînd creştinii nu mai încăpeau înl. Ei slujeau fie împreună cu el. 11 cere vîrsta de 30 ani.ovot). stima şi încrederea credincioşilor şi lolodată a episcopului. se îngropau şi în biserici. fiind socotiţi sfinţi. presbyteri) erau. Ciprian. fie separat.

le c t o r e s ) sînt prima treaptă a clerului inferior după exorcişti. cu timpul s-au compus şi cîntări creştine. alţii doar prin binecuvîntarea (hirolcsia) epis­ copului. Poate că în unele locuri lectorii traduceau sau explicau textul citit. prin înfiinţarea aşa numitelor «ordine minore» sau clerul inferior. inima şi sufletul episcopului». se bucura de deosebită încredere. ia care s-au adăugat mai tîrziu groparii. urechea. erau ajutătorii lor. care în secolul I erau harismatici. 4) C leru l in fer io r. au făcut necesară crearea personalului ajutător. Mărimea comunităţilor. Ei cercetau şi înscriau pe cei care aveau nevoie de ajutorul Bisericii. putînd boteza şi predica . A ceste categorii de slujitori s-au ivit treptat şi n-au fost toate de la început în clerul inferior.. putînd săvîrşi acolo cultul. Ip o d ia c o n il (oitootânovoi) săvîrşeau unele din serviciile diaconilor. Cel mai însemnat dintre ei. Diaconii erau rînduiţi de episcopi. de aceea sînt numiţi uneori slujitori ai diaconilor. La început se cînta de către credin­ cioşi din psalmii Vechiului Testam ent. Scrierea C on stitu ţiile a p o s t o lic e îi nu­ meşte «ochiul. Uneori făceau serviciul de curiei ai episcopului. spre deosebire de clericii propriuzişi. exorciştii. de . in unele biserici (în Siria. în amintirea primilor diaconi numărul lor era limitat de obicei la şapte. înmulţirea nevoilor bisericeştT 'p rin ' dezvoltarea cultului şi a vieţii sociale creştine. acoluţii. Din clerul inferior făceau parte : ipodiaconii (subdiaconi). numit «diaconul episcopului» sau «primul diacon». numiţi «ordines majores».PERSECU ŢIILE 169 închişi). Uneori erau alăturaţi preoţilor pentru a sluji împreună la o biserică sau comunitate de sat. sau chiar li se în­ credinţa lor o asemeenea biserică. P salţii (<bakiai) erau cîntăreţi. Diaconii erau în general persoane de încredere şi de legă­ tură între episcopi şi credincioşi. Ei erau de regulă tineri. lectorii. psalţii. Lectorii fă­ ceau citiri din Sfînta Scriptură la cult şi aveau în grijă păstrarea ei. Ei trebuiau să cunoscă bine textul şi scrierea. duceau ajutorul celor care nu puteau veni Ia cult şi aveau grijă de găzduirea călătorilor creştini. Nu toate Bisericile aveau toate categoriile de clerici. anunţau adunările viitoare. L e c to r ii sau citeţii (ă v ajvoîctcou. uşierii. Sinodul de la Arelate a oprit însă pe diaconi de a săvîrşi Sfînta Euharistie. chiar în Biserici mari. la Edesa) se cînta antifonic. să aibă îndemânare la citire. vizitau pe cei închişi. Unii clerici din treptele inferioare erau instruiţi prin rugăciuni.

la împărţirea . Ei ajutau la cult.7. Unii istorici înnumără între clericii inferiori pe c a te h e ţi [v.ne. cu pregătirea cate­ humenilor. Exorciştii ajutau şi la botezul catehumenilor.(xwpsrciaxoirot. îndeplineau (> l'i'iiH'ili' <Hn . purtînd luminile la ceremoniile bisericeşti. Serviciul lor îl îndeplineau uneori alţi clerici. numărul lor varia. Ei vegheau ca să nu intre în biserică necreştini. Ei au fost trecuţi în clerul inferior. întinderea creştinismu­ lui în afară de oraşe a făcut necesară crearea unor slujitori speciali pentru comunităţile depărtate de oraşe. mai ales la Roma şi acolo unde se mai săpau catacombe.. Ei nu sînt socotiţi de toţi istoricii treaptă a clerului inferior. asistau ia botezul femeilor. 4) H o r e p is c o p ii . E' erau inferiori episcopilor din oraşe şi au ajuns în de­ pendenţă de oi. U şierii (o stia rii) aveau în grijă paza uşilor şi a porţilor. A c o lu ţii (axoXoofroi. Slujba lor era vindecarea celor posedaţi de duhuri necu­ rate (en erg u m en i) sau a celor ce sufereau de boli sufleteşti. D ia c o n c s e le (Siaxoviosat. d u r nu hirotoneau. împreună cu lectorii. dar trebuii' să fi fost mai vechi. acoluţii erau trimişi uneori de episcopi să ducă scrisori .iee misiune.nn. Unii horepiscopi aveau hirtonie de episcopi. horepiscopii au fost înlocuiţi de /. G rop a rii (fo s s o r e s ) sînt cunoscuţi dintr-un document din timpul persecuţiilor lui Diocleţian (303). // < v / ( > r)(/ • / -ii'/!).i episcopilor. m in istrae) ) servicii auxiliare. Cu timpul.370 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ către doi psalţi sau două coruri. A ceştia erau însă clerici sau chiar laici însărcinaţi. Ei sînt cunoscuţi în Orient clin secolul al IlI-lea cu numele ele h o r e p is c o p i sau episcopi de ţară (sirtoxowoi Tiov aŢpiov). c h o r e p is c o p i). numiţi uneori şi e p o r c h iş li au avut la început caracter harismatic. Unele sinoade au restrîns drepturile lor in I.7 : ¡. altit erau doar preoţi. mai ales pe cele pentru care erau mai po­ trivite decît diaconii bărbaţi . Horepiscopii puteau săvîrşi cultul şi l. sau de preoţi de ţară. prin două legi ale împăratului Constanţiu (35Î).vc/ \iciu l B isericii. însărcinarea lor era necesară şi importantă. a c o ly ti) erau însoţitori ai episcopilor. în epoca persecuţiilor. cu un fel de vicari. preoţi vizitatori. Cju-ş-i— ipodiaconii. E x o rciştii.-rl/r -.

Cum contribuţia credincioşilor nu ajungea întotdeauna. El lua pe lîngă sine pe cei mai apţi pentru cler şi-i forma cu Învăţătură şi cu exemplul său. slujitorii alta­ rului trăiau de la altar (Luca 10. Ele se alegeau din­ I re fecioarele vîrstnice. au început să intre în hotărîrile sinoadelor. pe sclavi (dacă nu aveau învoirea stăpînilor). pe militari. trebuind să fie ajutaţi înlîi săracii. observate de timpuriu. Cezareea Palestinei. ele aveau în fruntea lor o întîistătătoare ('¡rpEa^S-cn. pe en erg u m en i (bolnavi sufleteşte). c. pe bigami.P ERSECU ŢIILE 171 djuloarelor pentru femei. clericii. Făceau servicii pentru femei şi se ocupau cu rugă­ ciunea şi îngrijirea locaşului de cult. Antiohia. M ijlocul obişnuit de pregătire a clerului era trăirea şi slujirea pe lingă episcop. pe cei cu soţii adultere. Rolul lor era important în Orient. culţi- . d. cu unele excepţii. deşi acestea nu erau şcoli speciale pentru formarea clerului. unde s-au şi menţinut mai mult.). pe funcţionari. Clerul se întreţinea în primele trei secole clin darurile şi din contribuţia credincioşilor. mai ales la episcopat. 7 . pe cei care după boiez săvîrşeau fapte infamante. cei trecuţi prin ele erau preferaţi în cler. Biserica a stabilit să nu hirotonească pe cei ce au unele defecte tru­ peşti. se întreţineau şi prin munca lor. Edesa). Condiţiile cerute pentru intrarea în cler erau mai ales morale. 13). 1 Cor. Creştinii duceau ofrande (o b la tio n e s ) din mai toate produsele muncii lor. Pregătirea clerului. 9. Clericii nu se pregăteau la început în anu­ mite şcoli. sau dintre vădu­ vele căsătorie o singură dată. evlavioase şi virtuoase. Mai mulţi din episcopii din secolele II şi III au ieşit din aceste şcoli (din Alexandria. pe cei căsătoriţi cu rude apropiate. chiar dacă ar fi făcut penitenţă. viitorii clerici treceau întîi prin clerul inferior. Clericii primeau ajutor potrivit cu rangul şi cu situaţia lor ma­ terială. care făceau vot de castitate. ei ofereau şi bani pentru ajutorarea săracilor şi întreţinerea cle­ rului. După înfiinţarea şcolilor creştine. pe clinici (cei botezaţi în caz de boală grea). Pe lîngă daruri în n a­ tură. După practica Vechiului Testament şi după principiul aplicat de Sfinţii Apostoli. la vizitarea bolnavilor. Asemenea condiţii. pe e re­ ticii şi pe schismaticii chiar reveniţi la Biserică. întreţinerea clerului. Un timp a existat şi un serviciu al văduvelor (x%pai). De regulă. la agape. pe neofiţi.

Se cerea doar ca ei să fio căsătoriţi o singură dată (m o n o g a m ie) şi să nu se recăsătorească după hirotonie. Unii făceau chiar comerţ . Sciţia M ică la Tomis. că sinodul a impus celibatul. grădina sau exercitînd o meserie.eie episcopi. (vezi Teriulian. Din B i s e r i c a o r a ş u lu i şi a 1: i ilen iuiui î nvec i nai . s-a inlerzis în Spania. fiind obligaţi clericii să-şi lase soţiile. . Clerul celibatar era socotit mai curat şi mai vrednic pentru săvîrşirea Sfintei. 36. dar se ştie. s . dar pe de alta par le se ţinea să nu se sporească mult numărul cpiscopilor. mai ales episcopi. Unii c le ­ rici. în discuţia căruia a venit şi celibatul c lerului. f. Euharistii. Abia la începutul secolului al IV-lea. creştinismul s-a întins în jurul lor.mjdunum.'!! (irapoixiai). de regulă de culoare aibă. şi anume : Aliaia la Corinl.a format d lo c? z n s a 11 ep a r h ia (in î n ţ e l e s u l de azi) a. nu l-a aprobaL Costum special clerul nu pare să fi avui in primele trei secole.ie s-au grupat pe provincii.i l. e. Cu numărul comunităţilor din oraş a crescut şi numărul episco­ pi lor. ţinut la N iceea în 325. Asia la Efes. el interzice nu convieţuirea clerului cu soţia. Clericii purtau desigur costumul timpului şi ul regiunii lor. Unele pro­ vincii au avut pînă la un timp un singur episcop. ei se v cr fi îmbrăcat în haine mai bune şi turale". De p r a e s c rip tio n e . Sistemul mitropolitan. clin aplicarea şi interpretarea lui. ci celibatul). Canonul (33) prin care se hotărăşte aceasta este redactat greşit (luat după literă.se ihmk'. pe la 300) hiroloiiiii celor căsătoriţi. Din oraşe. Egiptul la Alexandria ( iailia l. precum şi din «parichii». La cult. Veşminte liturgice speciale se cunosc din secolul al IV-lea. lui (can.172 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA vînd cîmpul. Celibatul clerului. f i e c ă r u i episcop. trăiau totuşi în feciorie sau văduvie. Noile comunităţi de pe teritoriul vecin ţineau dc episcopul ora­ şului. H o r e p is c o p il ajutau la satisfacerea 11 e \ uilei . în jurul episcopului capiU:lei (metropolei). prin si­ nodul de la Ei vira (Illiberis. 1— 3). u l l i ' e şi misiuiui re î n tir guri şi sat e. Italia la Roma. Sinodul I ecumenic. Nici o hotărîre apostolică sau bisericească nu obliga pe clericii din primele trei secole să fie celibatari sau să-şi lase soţiile pentru hirotonie. Regula era ca fiecare oraş să aibă episcopul său. rccunoscînd întîietatea şi autoritatea. Sfîntul Ciprian şi sinoadele au oprit aceasta. Macedonia ia Filipi şi Tesalonic. I>ierey. Comunităţile conduse de ei .

Apoi au fost cele de la Cartagina sub Sfîntul Ciprian. numite dieceze. care era convocat şi prezidat ele mitropolit. S-au format şi unele grupări din mai multe provincii bise­ riceşti. dincolo de provincia civilă propriu-zisă a fiecăruia. Ciprian al Cartaginei. luîndu-1 ca bază a organizaţiei bisericeşti următoare. S in o a d e le . Alexandriei şi Antiohiei. Dionisie el Corintului. Hotărîrile lor se comunicau celor interesaţi şi erau obligatorii în toată provincia. Egipt şi Siria. adică epis­ copul şef al provinciei. de apă­ rare a credinţei. autoritatea mitropolitană în Italia. sinodul era prezidat de episcopul cel mai vechi sau cel mai în vîrstă (s e n e x . Prin importanţa oraşului şi prin personalitatea sa. apoi cele din Frigia şi Anhialos din Tracia. iar drept de cuvînt ¿iveau şi preoţii şi diaconii. sen io r).P ERSECU ŢIILE 173 34 apostolic). ei îndeplinea un rol însemnat în viaţa religioasă a provinciei şi asigura unitatea ei bisericească. Episcopul capitalei devine astfel « m itropolit». 28) : «Părutu-s-a Sfîntului Duh şi nouă». cu­ noscuţi şi stimaţi pînă departe. avînd în frunte un ex a rh . cele de la Antiohia con- . Primele de care se face menţiune în istoria bisericească sînt cele de la Palermo în Sicilia. sistemul mitropolitan se consti­ tuie. în 150. chiar în afară de provincia lor. Asistau chiar şi laici. Firmilian al Cezareei Capadociei. precum şi în Pont pînă la constituirea pro­ vinciei. Drept de vot aveau numai episcopii. Sinoadele erau m ijloace de afirmare a unităţii bisericeşti. Sinoadele se ţineau de regulă în capitala provinciei. Autoritatea morală a unor mitropoliţi îi făcea ascultaţi şi influenţi. numit în Occident prim at. Grigorie Taumaturgul al Neocezareei şi episcopii Romei erau astfel personalităţi de seamă. ca însoţitori sau reprezentanţi ai episcopilor. Policrat al Efesului. La sinoade puteau să asiste şi preoţi sau diaconi. în Numidia şi Mauretania. Pentru chestiuni mai importante sau de interes general. episcopii provinciei se adunau în sin o d . Pînă la Sinodul I ecumenic (325). cele trei metropole (mari oraşe). El a recunoscut episcopilor Romei. de impunere a disciplinei bisericeşti. ca în împărţirea civilă. Sinoa­ dele hotărau cu m ajoritate de voturi şi întocmeau procesele-verbale. dar sinodul a ţinut seama de el. Sinoadele aveau conştiinţa -a fi inspirate de Sfîntul Duh şi întrebuinţau de obicei formula Sfinţilor Apostoli (Fapte 15. Dionisie al Alexandriei.

cel de la Arelate (314). în «D ictionnaire de th ro lo q ie catholique».F. 7— 16. E. op. c lo r . 791. E p is c o p a t. 61. 3.. Ş e s a n. G. 4— 6. E v ê q u e . ie r a r h ie . 190!). cit. p. 1959. 1656 — 1701. o p . 1925. P o p o v i c i . cel de la Ancyra (314) şi Neocezareea (între 314— 325). I. A ten a. p. 4. 1963. 1— 2. col. 1. B i h 1 m e y e r-T iï c h 1 e-D a m m e. 75. ' K. 1938 (foarte bogată bib liografie. IV. H. 300). Ie r a r h ia b i s e r i c e a s c ă în e p o c a a p o s to lic ă . p. Zur L ô su n g d e r K ir c h e n v e r ia s s im t j d o r U rch risten tu m s. 1942. N. BIBLIOGRAFIE La J. S o a r e . IX — X X X V I). 96— 105 si bib lio grafia. art. B a t i f f o 1. 388 ss. 209— 233. în «Etudes d 'histoire et de th éolo gie p o ­ sitive». 52— 74 şi nr. 433— 436. cit. V I (1954). nr. 1. Patriarh Iustin M nisest. p. l’nris. In unele provincii (Africa şi Capadocia) sinodul se întrunea regulat o dată sau de două ori pe an. A titu d in e a Si.. B a u s. Les tem p s a p o s t o liq u e s . Paris. p. 799—8 0 0 . F. 64. L e c l e r c q . 776— 7 7 8 . nr.. 202— 238. ed. «Studii T eo lo g ice». 210 p. I d e m . p. 1926. cit. La h ié r a r c h ie p r im itiv e . în «D ictionnaire d 'arhéologie ch rétien n e et de Liturgie».17 4 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ Ira lui Pavel de Samosata (264. X X I (1969). ’ J. p. 225— 280. 245— 276. I. p.u). p. Bucureşti. p.. liucuroşti. col. S a v a. e p is c o p a t . 7. n i. cel de la Elvira (c. 1970. I u s t i n M o i s e s c u ( — P. ' G. P. la cu v in tele re sp e ctiv e (B is eric ă . K i r s c h . 1939.. 268). V . C u rs d e d r e p t b is e r i c e s c u n iv e r s a l. V . C ip ria n la ţ ă d e p r o b le m a u n ită ţii B is e r ic ii. 2 vol. 92. op. op. 1. F o rm a d e c o n d u c e r e în B is e r ic a c r e ş tin ă în p r im e le tre i v e a c u r i. sin o d ). P r a t. D a u v i 11 i e r. M itr o p o lia în d r e p tu l c a n o n ic o rtod ox . m itr o p o lit. 790. cit. K o n i d a r i s.. în enciclop ed ii. V. p. P. ’ . în «M itropolia O lten iei». art.

Astfel. prezenţa supranaturalului în natural.să fie şi erezii între voi. 19). poziţia corectă era numită «ortodoxă». cum se constată ■cea sta la J Tegesip. «o abatere de la doctrina creştină era numită «eferodoxie» (părere sau credinţă eronată). Şesan. h a e r e s is ). sau pronia di-' * C a p ito l re d a c ta t de P r. Sfîntul Iustin Martirul. sectă. 2). kakodoxie» (părere rea). El se întrebuinţează pentru a arăta învăţăturile greşite. eroare. I Cor.iţa de acestea. învierea Mîntuitorului. 11. însemnează alegere. P. Iudeo-gnosticii. întruparea Fiului. Ereziile sînt tot aşa de vechi ca şi creştinismul. Probleme mai greu de înţeles din creştinism e r a u : existenţa SI iniei Treimi.EREZIILE Ereziile iudaizante. Ş esan . l. «Erezia» este pornire conştientă de a contrazice învăţătura ofi­ cială a Bisericii . Creştinismul era numit de iudei la început «eres». 1961. «kenodoxie» (părere deş< irIci). sau «paradoxie» (părere greşită) . 22). dar nu orice explicare personală de bună credinţă < unui text mai greu de înţeles din Sfînta Scriptură era chiar de la în­ i ceput o erezie. iu. prefacerea da­ nii iior euharistice. ca să se învedereze între voi cei încercaţi». T ertulian. «Ortodoxia» XII. Simon Magul * Cuvîntul e r e z ie (aí'psat?. Sfîntul apostol Pavel socoteşte ereziile ceva firesc («Trebuie . Ereziile au tulburat adesea Biserica şi au fost dintru început un pericol grav pentru învăţătura ei. O rto d o x îe~ şi catolîcT tate. p ra f. erorile de doctrină ale celor care n-au primit sau n-au păstrat doctrina creştină aşa cum s-a predicat de Sfinţii Apostoli şi cum s-a înţeles şi păstrat de Biserică. Origen si alţii i (vo-zi la M. părere se­ parată. Cerint. ca fiind deosebit de religia lor (Fapte 28. M.

observa V e chiul T e s tament şi legea mozaică.gudaizanţii s-au or­ ganizat în s e c te * Jn c ă de la moartea iui Iacob «fratele Domnului» (62). mai ales ruinarea Ierusalimului şi distrugerea templului (70). ci şi în diaspora. ei trăiau în asceză şi în afară de legile i mozaice.176 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ vină.mai piili'i opuse. Critica protestantă a imaginat în creştinismul apostolic şi o opo­ ziţie între «petrinism» şi «paulîsm». Corint şi în Galatia. Răscoalele şi războaiele iudaice.ili* < i nl. Şi unii şi alţii au părăsit Ierusalimul. i ii is-l nu esle îndreptăţită considerarea esenienilor ca o comunil. în Decapole şi spre M area Moartă. care a murit martir sub Traian.«co­ munitatea de l< Qumrun» . Acestea le-au fost atribuite de raţionalişti.cu . după unii cercetători moderni. a .creştinismul prin oMcjaţia de. O asemenea părere este vădit neîntemeiată. Personalitatea celor doi Apostoli n-a dat creştinismului interpretări deosebite şi cu atît . în deosebi la Ierusalim. nu au existat in doc Irii!. în iraşji-_ nism. Iudeo-creştinii moderaţi au rămas în 1»iscric-ă. precum la Antiohia. concepţii şi tendinţe creştine contrarii. la Felia. numite aşa pentru că au în_cercat să iudaizeze. Curentul iudaizant era puternic nu numai în Palestina.. unde iudaizanţii au făcut uneori mari greutăţi predicii apostolice. Ele erau produsul naţionalism ului^particularismului şi formalismului Ju d a ic . deşi Sinodul A postolilor de la Ierusalim. ale Sfinţilor apostoli Petru şi Pavcl. ca două. ''TucTaizanţii şi-au ales şef pe T’hebutis. din primăvara anului^50. Primele erezii sînt cele iu d a iz a n te./' a hotărît că Legea mozaică nu es te obligai or io pentru creştinii dintre neamuri (Fapte 15. în legătură . au contribuit la înăsprirea raporturilor dintre iudaizanţi şi creştini şi totodată la sepa­ rarea lor.! şi vin Io Bisericii primare. parusia Domnului şi mîntuirea generală. A ceste erezii atribuiau Vechiului T esta ­ ment valoare permanentă şi cereau aplicarea Sui integrală. . 19 şi 28). Iar «schisma» — a^ia[ia — era rupere sau despărţire de Biserică pe motive de indisciplină. Aci iudaizanţii s-au apropiat tio (’seni. fornând o comuni­ tate cu creştinii recrutaţi dintre neamuri.'i. exagerînd sensul discuţiei de la Anlioliia şi nuanţele de formă din predica lor. trecînd la răsărit de Iordan. pe cînd iudeo-creştinii au ales pe Simeon. Unii din iudeocreştinii moderaţi au revenit la Ierusalim (A('!ia).. sub împăratul Adrian.

şi duminica. Teodoret spune mai tîrziu (sec. după Sfîntul Irineu. în limba aramaică. După Origen şi Teodoret erau două feluri de ebioniţi. După unii scriitori creştini. Un ebionit însemnat pare a fi Symmachus. rămaşi izolaţi în retragerea lor peste Iordan şi staţionari în ideile lor religioase. par a fi existat două feluri (Iustin). ca şi creştinii. după alţii trei feluri (Origen) de iudaizanţi. Creştinii s-au dezinteresat de ele şi le confundau sau asemănau cu iudaismul. Numele lor vine. de la un oarecare Ebion. şi refuzau scrisul SfînLului Pavel. serbau şi sabatul. b.EREZIILE 177 1. Ebioniţii moderaţi. Foloseau Evanghelia după Matei. în forma ei originală. Ştirile ce avetai despre ele sînt din diferite locuri şi timpuri. considerat ca apostat. şi de aceea nu sînt to t­ deauna de acord. 12 — Istoria bisericească . Eretici iudaizanţi Ereticii iudaizanţi erau de mai multe nuanţe. confundaţi uneori cu nazareii. dintre care sînt cunoscute două. Nazareii recunoşteau Naşterea supranaturală a Mîntuitorului. Ei observeau legea mozaică. Origen crede că şe numeau aşa ca săraci cu duhul. Epifaniu îl socoteşte însă samarinean convertit la iudaism. mai mult sau mai puţin rigorişti. II). Ebioniţii s-au apropiat mai tîrziu de «rabînism» şi de «talmudism». în care explicarea Scripturii se făcea îm­ potriva lui lisus ca Mesia. Ebioniţii (afîtcovatoi) erau iudaizanţi. Ambele categorii respectau legea mo­ zaică. a. dar nu ţineau ca ea să fie impusă şi creştinilor dintre neamuri. Unii recunoşteau N asierea miraculoasă a lui lisus Hristos. sau de la un rabin laba sau Ăbun . xignxişti. şi unii şi alţii negau divinitatea Lui. Nu se poate deci spune că iudaizanţii aveau de la început ideile cu care i-a cunoscut mai tîrziu (în sec. EvoIuţTâ~ToT~esŢfr~7^^ urmărit. care a făcut o traducere lăudată a Vechiului Testament în limba greacă (în sec. Numele lor se confundă la unii şi pare a se fi dat uneori chiar creştinilor. IV) Epifaniu. de cerşetor sarPcTeTTă numele comun de "‘•gara ci (ebionim]^ săraci pioşi. M oartea şi învierea Lui. IV— V) că ţineau Evanghelia zisă «după Evrei». Nazareii (vaCtopaîot) erau iudaizanţi moderaţi. Evanghelia după Matei în limba aramaică. Ei vedeau în El pe Fiul lui Dumnezeu şi Mesia. alţii îl socoteau fiul lui Iosif şi ai Măriei . ca iudeii. Ieronim şi alţii. după alţii de la|abâp un veşmînt sărăcăcios.

denal tu ale în sensul şi scopul sistemului lor. El se plînge că aseme­ nea eretici pervertesc Evanghelia şi că erau interesaţi la cîştig. ^ a) (. i li) d. a lunii noi). cunoscuţi din Apocalipsă (2. el trăia în Asia Micii. Spre sfîrşitul secolului I. precum şi unele idei n es! ine. 2 0 . ei aveau un cult al îngerilor. în unele scrieri ale Noului Testament se constată existenţa unor eretici deosebiţi de iudaizanţii propriu-zişi. din gnosticismul antic. II Tim. . ci şi practicarea ascezei. ei dispreţuitul legea. Afoştia mergeau mai de­ parte : aprobau cultul idolatrie. sărbători.. aveau un cult al îngerilor.'< ) ml era un iudeu alexandrin. deosebirea alimentelor. care-i aseamănă cu iudeo-gnosticii. pe care-i socoteau intermediari către Dumnezeu. Ei opreau căsătoria şl unele alimente (carnea). Negau a doua venire a lui Hristos. Epifaniu) îl socotesc doar iudaizanl. La aceste categorii de eretici. Din epistolele lui Petru şi a lui Iuda cunoaştem eretici dedaţi plăcerilor. aveau «basme"şi~nesîîrşite înşirări de neamuri».). Eretici asemănători erau n ic o la iţu de l a Efes şi Pergam. străine de iudaism. 6 şi 15).178 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ c. Ei se dedau la speculaţii asupra preexistenţei şi rolului lui Iisus Hristos în lumea spirituală. aveau un dogma­ tism special. Deşii unii scriitori creştini (Ipolit. El era dualist. 17). 2. d. 1. Iudeo gnostici 1iideo-<|noslicii erau eretici care păstrau în parte legea iudaică i i ¡iii|)iinmilau idei slrăme.ilr. ■ ( 11.. Ei aveau şi alte idei clecît cele iudaice. influenţat de ideile lii^ Filon. Sfîntul apostol Pavel cunoaşte unii termeni întrebuinţaţi de aceştia.. cu rituri deosebite de cele iudaice. Sub pretextul libertăţii. mîncau din carnea jertfită idolilor şi învăţau că ¡femeile pot fi comune bărbaţilor. se găseau idei străine de ale iudaizanţilor. :’() i. în creaţie şi în mintuire . Iudaizanţii combătuţi de Sfîntul apostol Pavel în Epis­ tola către Coloseni propagau nu num ai obs'efvăreâ'îegii mozaice (circumc'iziunea.d. Din Epistola către Efeseni şi din epistolele pastorale se cunoaşte existenţa unor iudaizanţi cu idei gnostice. Unii în­ văţau şi practicau imoralitatea. Asem enea eretici se găseau şi la Corint. ţinerea sabatului. mituri şi genealogii (I Tim. socotind corpul ca o închisoare a sufle­ tului . sini mărturii că Cerint avea şi idei gnostice.ilr. ad- . 2.

Elchesaiţii socoteau legea mo­ zaică obligatorie (circumciziune. de păgînism de idei creştine găsim în erezia elchesaită. sabat). invizibil. o6va|jug y. / Dochetismul şi ideile iudaizante sînt Sfîntul Ignaţiu al Antiohiei în epistolele îmbinau idei iudaice. Despre Hristos. ca m ijloc de curăţire şi de vin­ decare. Opreau mîncarea de ca m e şi vinul.EREZIILE 179 miţînd existenţa unui Dumnezeu ascuns. lat de 24) . Demiurg (ăvjjuoop'ps = crealor). Elchesaiţii pretindeau că învăţătura lor este revelată. dar mai bun şi mai drept decît ceilalţi oameni. şi b) E lch esa ism u l. Sfîntul Ioan Evanghelistul l-a combătut. Hristos putea să fie renegat. Lumea a fost creată de un înger. permiteau căsătoria. Originea numelui lor nu este sigură. elchesaiţii spuneau că este un con sau un înger superior. El poate veni de la un e r e t i c E lk e m l (Elkasai. alături de el sta ca principiu feminin Sfîntul Duh. care s-a dus la Roma (pe la 220). dar nu ţineau sacrificiile. Ei practicau un fel de botez şi spălări dese. Ilxai). Iisus a fost un om natural.excdojipivT/). sabat. Cerint era deci si dochet. creştine şi străine nenţă (celibat. După părerea elchesaiţilor. eseniene. inefabil şi a materiei eterne. sau ceva mai tîrziu. printr-o scri­ ere secretă. magice. In elchesaism se întîînesc idei religioase diferite : naturalism păgîn. El ţinea legea mozaică (circumciziune. care a făcut prin El minuni. Săvîrşeau un fel de împărtăşire cu pîine şi sare. Ereticii cunoscuţi de el şi învăţau practici de absti­ şi de la vin). spiritul lui Dumnezeu. fataliste. ascetism. părăsit la moarte. influenţe parsiste. sau de la cuvintele ebraice «hei kesai» ( = putere ascunsă. dar L-a. căzută din cer şi adusă «profetului» lor Elchesai de către Fiul lui Dumnezeu : aşa pretindea elchesaitul Alcibiade de la Apameea (Siria). unele rituri). Hristos s-a întrupat de mai multe ori (în Adam şi în alţii ca în credinţele hinduse) şi cea din urmă întrupare e cea din Fecioara Maria. . Un alt înger a dat legea mozaică. neadmiţînd realitatea Întrupării lui Hristos. Ilkasai. astrologice. Elchesaiţii sînt cunoscuţi din secolul al II-lea. care ar fi trăit pe timpul lui Traian (98— 117). Un curios amestec de iudaism. oprire de la carne denunţate şi combătute de sale. Asupra Lui s-a coborît la botez Hristos. de proporţii uriaşe (înalt de 96 de mile.

^Mozaismul adevăxat. gnoză) din Mesopotamia. abţinere de la carne. bazate pe tradiţii şi pe legende de pe la anul 200. în «Omilii». Scrierile Pseudo-Clementine văd în Sfîntul apostol Petru pe reprezenTăntuI creştinismului adevărat. unde se vorbeşte despre aparenta lui convertire ia creştinism. El este cunoscut din Faptele A postul! lor (K. Cercetări mai noi îi arată înrudiţi cu sa m p s eii (oamenii soarelui). spre deosebire de cel iudaizant. C rearea. . credinţa în SfînUi Treime şi politeismul mitologic”~Pseudo-Clementinele admit necesilalea botezului pentru ier._care au descoperit din nou vechea re v e­ laţie de la crearea lumii. Ele combat în v ă­ ţă tu ra Sfîntului apostol Pavel. 9— 25^.380 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Erezia elchesaiţilor s-a menţinut mult timp. în realitate. Ca şi cele de mai sus (ale lui Cerint şi elchesaiţilor). ele formează o legătură între iudaism şi creştinism cu gnosticismul propriuzis. plecaţi în urmărirea ereticului Simon Magul. Refuză interpretarea alegorică a Sfintei Scripturi. iar pe Simon Magul lui Petru. întunecată de păcatele oamenilor. Pe Xoan Botezătorul îl socotesc opus lui Hristos. iarea păcatelor. pînă la Roma. cunos­ cătorii : «manda» = cunoştinţă. c) Iu d e o -g n o s tic ism u l se constată şi în ideile scrierilor apocrife cu­ noscute sub numele de P seu d o -C lein en tin e : («Omilii» (20) şi «Recu­ noaşteri» — ¿vaŢv(upta[j. şi pretind a reda învăţătura lui Pelru. în limba arabă «moghtasilah») şi m a n d e ii ( = gnosticii. Adam . scrie­ rile Pseudo-Clementine conţin idei iudaice. Ele sînt un adevărat roman de călătorie al lui Petru şi C le­ ment Romanul (91— 100). admit pan­ teismul stoic. şi fizic-cosmologic (a se vedea capiIolul următor). este identic cu creştinismul. nu cel falsificat. Iderludeo-gnostrce se găsesc şi în scrierea apocrifă numită C a r tea lui lUiruh. M oise şi ! fristos sînt profeţi. dualismul. cu ţa b e ii sau s a b e ii (bo­ tezaţi . în urma^predicii în Samaria a diaconului Filip. compuse mai tîrziu : în secolul IV).oi — 10 cărţi). numii. ereliee şi antice.lumii esto concepută ca făcută prin emanaţie. Simon Magul Simon Magul osie cronologic primul eretic. Scrierile pseucîo-clementine recom an­ dă sărăcie. căsătorie timpurie. elem en­ tul iudaic este mai puternic decît în «Recunoaşteri». emanaţia. în realitate. pe care îl identifică încă cu iudais­ mul curat. veşniciei materiei.

. fdpnecele.’ ..... A cea stă -a -n rodus... cure-: însoţea. ' “ . din Ieronim şi alţii... Numele lui a rămas pînă azi în graiul creştin. Faptele bune sînt inutile .prin magie..... Dumnezeu» (8.. Simon o socotea în­ trupată într-o partizană a lui Tyr... Prinsă în sfera spiritelor inferioare.. care este Dumnezeul iudeilor.. " . eu sînt atotpu­ ternicia. ca să-i dea şi lui puterea lor. pe arhangheli şi pe D em iu rg..Cele patru sfîrşituri ale lumii») şi răspîndeau . erau «puterile cele mari şi semnele ce făcea» misionarul creştin. pe care el îl urmărea ele aproape.' . Simon este deci antinpmişt şi învaţă imoralitatea. Secta adora chipul lui Sim on‘tx-a^Mpiter) şi pe al Elenei (ca Atena)'. în vremea sa. După ştirile mâi tîrzii din scrierea F ilo s o iu m en a . ţ ... eu sînt mîngîierea.. 5). . eu sînt totul lui Dumnezeu» (C o m en ta r la E v a n g h e lia du pă M atei.. nici virtuţi. Elena... Samaria.. Simon Magul a găsit aderenţi în ¡Siria.. o femeie de moravuri uşoare. Din Faptele Apostolilor se ştie despre . la(Roma.. Cugetarea s-a întrupat intr-o serie de femei . iar în Samaria el ar fi fost ucenicul altui eretic. Simon Magul avea ideea că este o întrupare divină.. în «simonie». . Dositei.. Legea mozaică era socotită de Simon operă a spiritelor inferioare şi un instrument de sclavie.EREZIILE 181 Ceea ce impresiona şi interesa anume pe Simon... eu sînt frumuseţea. Simon a oferit bani Sfîntului Petru. Ei aveau o evanghelie apocrifă («. Ei practicau magia^e^orcismele. în ^rigia.. că se socotea «a fi el cineva mare» şi că era numit de toţi «puterea cea mare a lui.. zicea erei icul samarinean.. 24.. Venind Apostolii să pună mîinile pe cei botezaţi. Ieronim scrie că Simon Magul zicea despre sine : «Eu silit cuvîntul Iui Dumnezeu.. Partizanii lui erau corupţi. Dumnezeul suprem. Doctrina lui e puţin şi nu limpede cunoscută. Ereticul învăţa mîntuirea prin credinţa în el şi în Elena.. Asupra acestuia a coborît Dumnezeu «marea Sa putere». care înseamnă cumpă­ rarea celor sfinte. 9— 10).. Simon că era vestit.. . După scrierile pseudo-clementine.. . în fruntea cărora era c u g e ta r ea (svvoia).pe îngeri.în ora­ şul.^jdolatria le era un lucru indiferent. Simon ar fi învăţat la Alexandria. iar samarinenilor ca Tată în Simon.. nu există nici vicii.. el admitea o ierarhie de eo n i. s-a manifestat iu­ deilor ca ^iu în Iisus^păgînilor ca Sfînt Duh.. Pe Iisus îl socotea una din formele aparente ale puterii supreme. .

:î -1. 1968. la g o rten ien i (goratenieni). Stuttgart. X IV ţ i‘Kix). ■ II. • B i h I ni e v e r-T ii c h 1 o-D a m m e. 1969. spunând că va învia).1. iir. voind să facă o minune. a vrut să se înalţe la cer. p. d e n u m ir e a e s e n ie n ilo r . Legenda adaugă că Simon Magul şi-a găsit sfirşitul la Roma. p. 1. H a r n a c k. este a unui zeu sabin numit Semo Sancus. la m a s b o te i (sau masboteni). Dintr-o greşeală de citire sau de înţelegere. 11 c h r ă c r-E s s e n e r-C h r i s ( e n.ii. In realitate statuia.. S c h w a n e . :> (>. ' ■ . şeful seclei. cit. O rg a n iz a re a e s e n ie n ilo r şi d o c tr in a lo r. a cărei inscrip­ ţie el a citit-o ca «Simoni Deo Sancto». J . :>oi ş. li o n g s (1 o r f. 1925. Le c o n c ile d e J e r u s a l e m . T i x c r o n t. după alta. op. Köln. 447— 450. după Simon.in i c i . Ideile iui nu sînt bine cunoscute. S e e b e r g. K i r s c h . N a is s a n c e d e ¡'E g lise. 131— 136 şi b ib lio g rafie. 783— 784 şi In enciclop edii la num ele ereziilor . II.u . L o o f s. Simon Magul este socotit de Sfîntul Irineu «părintele ereticilor». «Studii T eo lo g ice».i. Se crede că Dositei observa legea mozaică şi că respingea teoria eonilor şi antinomismul. il’B . liiitliciii.. ş. înrudiţi cu Simon Magul erau ereticii D ositei şi M en an dru . X X II (1970).. Justin Martirul a cre ­ zut că lui Simon Magul i s-a ridicat la Roma o statuie. F r. mi. apoi ucenicul lui Simon. care a fost descoperită la 1547. !■ I’ o p o v i c i. vol. P. el se socotea profetul anunţat de mult. K. I. op.şi i'fcziarh ilo r. s e c t e ju iv e r e j e t é e . poale şi eternitatea lumii. Paris. > <\ l> . p. şi a căzut . M. Despre primul s-a crezut că a fost învăţătorul. 1969. K o ■ in . 1968/9. Paris. 2 vol.i y c I I c s. . |. M. < ' . K ir c h e u n d S y n a g o g e . «Studii T eo lo g ice». cit. p. 1959. 778. :. T ra ta te le de isto ria dogm elor la A d .i I . Din scrierile lor s-au păstrat doar unele fragmente.. care asi­ gură învierea. S a ­ mar ¡nean ca şi Simon. 307. 1. o p . El se da drept Mesia şi pretindea că nimeni nu se poate mîntui fără botezul lui. nemurirea şi o tinereţe veşnică. cu care să dovedească puterea sa (după o versiune. N. numiţi şi basmotei.182 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ scrierea numită P r ed ic a lui Petru. Idei asemănătoare cu ale lui Simon Magul se mai găseau la ereti­ cul C le o b io s . b i b l i o g r a f i i : La J. N c i] o i t <ï. |>. cit. < t ii r n y. Menandru a rămas. s-a lăsat îngropat de viu.

Numele gnosticismuTuî"vTiîe cíe l a rvcoat». precum şi din unele locuri de la C le­ ment Alexandrinul şi Origen). Gnosticismul este un fenomen religios cu caracter sincretist.transforme într-o religie de mistere.e. ci al putem icuJjirT álm ñ r^Tñrretist. prof.EREZIILE 18 3 Gnosticismul sirian şi alexandrin. El raţionaliza religla'şT credea că asigură cunoaşterea adevărului religios şi posibilitatea mîn.. Nici scrierile în care creştinii au combătut gnosticismul nu se păstrează toate.ib. Gnoza era deci o «ştiinţă». prin propaganda. cunoscute numai de iniţiaţi. în bu dism. care a căutat să atragă şi creştinismul. şi chiar unele din iucTâFsm şi~creşfrn]s:n. Filastriu de Brescia. complicat şi straniu. Epifaniu. G. VII) şi o scriere I I îoti? . El este anterior creştinismului şi nu este un produs al evoluţiei interne a creslmisimilui. Alte sisteme. o privire a misterelor ei.. 20). prin scrierile şi prin pretinsa sa" ştiinţă în « P rob lem a creaţiu n ii». P. unii au căutat-o iImTlMér?n~Tñ~caFaia iudScaTldţii în parsism (mazdeismul persan). Adamantius. avînd idei din diferite culte vechi. Tertulian. Ipolit. Ş esan « _ \K y C v v ° / . Originea gnosticismului au văzut-o vechii scriitori creştini în filo­ zofia antică. Unii au văzut-o chiar în creştinism. El a fost un pericol pentru creştinism prin unele idei. - * Capitol redactat de Pr. în mul­ ţimea şi variaţia ideilor şi termenilor săi. 6 . P£_c. Bogata literaturaă gnostică s-a pierdut aproape toată. Ea pretindea că se bazează pe tradiţii secrete.ar.. Sfîntul apostol Pavel o numeşte «falsă ştiinţă» ((¡jsuSw vuiaos -fvíoatc. maî'~ăIes~platonică. ceea ce este adevărat în parte. I Tim. M. P. Cunoaş­ terea lui este deci relativă. 111 marele proces-a-Lame-stecuIul de religii şi să-] . Maniheismul * Gnosticismul este cunoscut mai mult din scrierile creştinilor care l-au combătut (Irineu.iL£axi toţi oamenii.0 -^a. Dinlre istoricii mai noi. c u n o a ş te r e pe care gnosiicii credeau că o posedă. în orfism sau în influenţa sistemelor religioase orientale şi în deo­ sebi în sincretismul religios. mai ales pentru -gnosticismul alexandrin. înţelepciune). Din ea se păstrează numai fragmente (în Migne. Teodoret de Cyr. Gnosticismul este un sistem de erezii.aocpta (Credinţă. Gnosticismul era încercarea de a face din «ştiinţă» o înţelegere superioară a religiei.

F on d u l com u n al doctrinei gnostice rezidă în dualism. cea mai demnă de divinitate. transcendenţa oi ora dusă la limită. după gnostici. Gnoza lucra cu unele noţiuni filozofice. Gnosticii voiau să dea o idee foarte înaltă despre divinitate. gnosticii căutau să dea dogmelor şi practicilor lui o expre­ sie filozofică. dar avea scop religios. adică lu m ea ? Importantă era îndeosebi pro­ blema originii răului şi a mîntuirii de rău.spiritului şi a.. în creştinism. preînceput (icpoapx'/j). ~ _DualJ. o numeau (tăcere) (aijrj). să producă. 1 (îSA se găseşte din veci în opoziţie absolută cu spiritul vj) divin. să conducă materia şi finitul. infinit separată de om şi de natură.smul^--este concepţia de caracter aristotelic. Gnosticismul punea şi credea că dezleagă marile întrebări care preocupă spiritul omenesc : De unde vine rău] şi de ce ? De unde vine omul şi cu m ? (Unde malum et quare ? Et unde homo et quomodo ? — la Tertulian). Pentru a o arăta cît mai departe do Ivimo. o numeau încă abis (jjuOoţL Această concepţie — o tăcoro eternă în profunzimile unui abis infinit — era. emanaţionism şi mîntuire prin gnoză. fericire prin gnoză. unul şi totul (ev xa'i i t a v ) . Eu oslo socotilă sediul răului sau este identificată cu răul. M aiori . materiei. Noţiunea do divinitate era cît se poate de abstractă. Toate sistemele gnostice credeau că ajung 1 a. Gnosticii o mai uu m oau do <ico<hi p r in c ip iu sau început (oLpxrf). do col fizic şi de cel moral. mai presus de tot ce este omenesc şi material. Ea este iz v o r u l p rim a r închis în sine al tuturor perfecţiunilor. Pen­ tru a o arăta cît mai pură şi mai înaltă. a învăţăturii care mînluieşte pe oameni. Ce am fost şi ce am d ev en it? Unde am fost şi unde am a ju n s ? Unde mergem şi unde vom fi mînluiţi ? Ce e naştere şi ce e renaştere ? Care sînt raporturile Intre Dumnezeu şi lume ? Cum poate spiritul pur. Gnosticismul nu poate să explice altfel dubla existenţă a . ceva de care nu se poale nici vorbi. nici să conceapă e x is ­ tenţa lumii prin actul creator al unei voinţe personale şi libere. fiinţa dumnezeiască infinită să cunoască. prolopurinle (npoitatiop). ba lua chiar aspect creştin prin aceea că socotea pe Iisus Hristos în posesiunea cunoştinţei. potrivit căreia există două principii veşnice şi opuse.184 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ tuirii pe această cale. Divinitatea nu putea fi definită sau numită.. La .

formează laolaltă} •KXrjpwp. Numărul lor variază la gnostici.creaţia.?.un eon inferior.ze... pervers. în opoziţie cu spiritul T divin. mîntuirea constă în descătuşarea . .. împărăţia binelui şi a luminii.ul. prin separarea elementelor.puţin perfecţi.. prin crearea lumii de către_EL±nsuşi. ignorant. numit mintea fvooc). creatorul lumii. raţiunea sau cuvîntul (Aoţoî). prin crearea lumii de către Demiurg (ele se gă­ sesc în oameni.. El este Dumne. eliberare de materie : este dizolvarea lumii mate­ riale. în animale.ulteriori. Ea însemnează scăpare. estedeosebit conceput de gnostici. după cum stă la baza lor influenţa filozofiei platonice(la Alexandria). numiţi şi îngeri. Felul cum se întîmplă acest proces de eli­ berare. (E o n ii ^aiffive?) erau figuri din vechea mitologie sau personificarea. Ideea aceasta venea din parsism. M ateria este nu­ mită cînd jA j ov — ca fără fiinţă şi fără formă. La aceasta se ajunge prin gnoză^ Pe rînd lupta dintre cele două principii şi împărăţii. senzuale. ajungînd pînă 1|T365. unor nffţiuni filozofice. emanat din divinitate. fie perechi (auCufot). cu atît sînt mai. a principiului divin şi bun | otevop . 1 0 0 9 7 0 ?). la care aspiră sufletul omului. spiritele a u ’f ost"prinse închise în materie. _____ Eonii. sau dualismul parsist (în Siria). Ei provin din principiul divin prin emanaţie iipdp oX^fie cîte unul.biblică şi aceas­ ta pentru a nu f a c ^ d i n J u m n e z e i i . un eon masculin şi unul fe­ minin.iudeilo. Lumea materială nu este opera lui Dumnezeu. Cea mai înaltă emanaţie este eonul superior. ' Demiurg. în urma celorlalţi.^a£^.xdamaii)./ = ’sau c h ia r ' mai mulţi (365 ceruri / 7 eoni). întrebarea : de unde vine răul (tcoSsv -co xaxov). 1< '(istor părţi din împărăţia materială a lumii şi restabilirea lor în pliroina.xJ— deplinătatea. în împărăţia spirituală. vidul haotic. gnosticii răspundeau : din materie ( â q ţ bXrfi).autorul răului.stau3nxMlci5JUiiUnIâtuxa. este cel din urmă : de aceea el este soco­ tit mărginit. şi de unire cu divinitatea.. ca în platonism. în plante). Diferenţele între sistemele gnostice sînt de altfel mul Le. Mîntuirea este concepută de gnostici ca un proces cosmic. Lui i s-a încredinţat opera mîntuirii lumii. mai îndepărtaţi./ . Crearea lumii este fapta Iui Demiurg (Stjjj. cînd haos. era opusă «pliromei». şi reîntoarcerea absolutu­ lui în sine însuşi (ânOKa. Cu cît eonii sînt. adică m ai tîrzii.n Este numit şi apXwv (căpetenie). Cu.EREZIILE 185.

Gnosticii împărţeau pe oameni în două sau trei categorii. plăcerile senzuale. judecată. M o ra la g n o s tic ilo r era fie ascetică. ci prin cunoştinţă. M oartea şi învierea liu_Hristos sînt aparente. carnea. antinomistă. care sînt simpli credincioşi şi cărora gnoza le rămîne închisă. prin cultul lui fastuos şi bogat. aşa cum nu admite întruparea şi învierea lui Hristos. Cn şi creaţia biblică. Gnosticismul era atrăgător prin pretenţia lui de a poseda cunoş­ tinţa misterelor. numai oi se mîntuiesc . prin formule şi practici magice. trup) . sau asupra_^omului fisus s-a coborît eonul Hrislos. nu a ju tă la mîntuire. între care unul asemănător cu Euharistia creş­ tină (Irineu spune că unii aveau meşteşugul de n colora în roşu lichidul de care se serveau în timpul săvîrşirii ritului lor). adică material. Gnosticii aveau totuşi unele'rituri. Cei c ar e posedau gnoza. după trihotomismul platonic şi filonic (spirit. Unele sisteme deosebeau pnevmat. care este corpul. spiritele se vor întoarce în pliro 111*1 prin gnoză : înviere. ei obţinînd o fericire inferioară. fie aruncată. Grioslicii . Asceza gnostică interzicea căsătoria. şXJliciLăgnoranţi şi osîndiţi. care sînt g n o s tic ii. fie libertin ¡. .iveau cărţile lor prelinse sacre şi o revelaţie socotită secretă şi cunoscul. Toma). pentru dis­ trugerea materiei. Nu vor învia 'n ic i corpurile omeneşti . suflet. adică spiritualii.iri si ilici. ceresc. Pnevmalicii. SIîulu. Alte sisteme admiteau trei categorii. se mîntuiau numai prin ea. eshatologia creştină este înlăturată de gnosIici.psihicii (sufleteşti). Iisus Hrislos este totuşi în toate sistemele gnostice marea răspîntie a istoriei lumii.286 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ _Sistem ele „gnostice. sau unul eteric. prin gnoză. . adică materialii.urnea se va distruge prin foc. ilicii. sînt cei care posedă scîntei din divin itate. excesiv de severă. T. ci gnoza. S eri piliră es le fie interpretată. Ea se păstrează. Mîntuirea nu se realizează prin Moartea Lui. Şuferinţele.sin.sînt şi dochetiste. vinul.. de la unii Apostoli (Pelru.alegoric. rieruşmaţTşi corupţi. ci sau unul aparent. Libertiniştii erau dimpo­ t r i v ă destrînaţi şi senzuali. rai şi iad nu vor fi. lucrînd cu materie. concepţia gnostică despre materie nu îngăduie aceasta. ziceau ei. ca şi întruparea Sa. Sfintele Taine. din ideea că nu faptele bune sînt necesare pentru mînluire. se pierd. . în care folosea arta . învăţînd că Hristos n-a luat trup real. pnevmaticii.stă.! pi in iniţiere. Pavel. prin asceză.

S is te m e le g n o s tic e mai însemnate sînt cel siria n şi cel alex an d rin . în secolul I . El a fost un scriitor însemnat . dintre care unii aveau ştiinţă şi talent se găseau între gnostici mulţi şarlatani şi oameni creduli şi amăgiţi. Basilide se lăuda a fi discipolul unui Glaucias. Irineu. a lui Hegel ( t 1831).lm-aL. o| este o amplificare şi o expunere gnostică mai sistematică. Reprezentant mai însemnat este^a|orniI}(Satornin).TV-jea . lumini). în secolul al II-lea se dezvoltă_şi înfloreşte^ rnenţinîndu-se periculos pentru creştinism pînă T â ”fiimătatea secolului al III-lea ^ după aceea decade. de acelaşi Menandru. Sistemul lui este mult mai prelucrat decît al lui Satornil . Satornil consideră căsătoria instituită de diavol.socotea creatorul Ju m ii jşL. adunări. colegii. de asemenea l ini său Isidor. diatribe. asociaţii ascetice. prin îndrăzneala spe­ culaţiei şi a imaginaţiei lui. . apoi în bog omilism. .. ca biserici. gnosticismul era în curs de formare. mîntuiasccL Gnosticismul alexandrin este mult mai însemnat.incapabil SrO. chipuri ale lui Hristos. prin literatura lui teologică (ex e ­ geză) şi tendenţioasă (romane pseudo-apostolice).. In sectele lor se intra după o ini­ ţiere prin diferite rituri şi cu depunere de jurămînt că nu vor descoperi altora misterele încredinţate lor. partizanul lui Simon Magul . O rg an izarea. Gnosticii s-au organizat în diferite forme şi nume. îl leagă prin <giosticul_ B asîlid c r (Vasilide). şcoli — formînd comunităţi. Pe Dumnezeul iudeilor îl . şi deci de gnoza samarineană. a lui Schelling (Ţ 1854) precum şi mica organizaţie numită «Eglise gnostique de France». care trăia în Alexandria în prima jumătate a secolului al II-lea. culte misterice. şi Eoifaniu . Unii dintre scriitorii vechi au crezut că Basilide a fost şi în Persia. prin dochetism şi anti-iudaism exagerat. Pe lingă oameni preocupaţi de proble­ mele religioase şi filozofice. v echile sisteme dispar. G n osticismul sirian este un sistem religios oriental. caracterizat prin dualism riguros.EREZIILE 187 (imne. la Paris. secte. la c atari şi_ a lbiaen ezi. care trăia la Antiohia şi es le so­ cotit de Sfîntul Irineu (t 202) discipol al lui Menandru. înrudite cu ideile gnostice în epoca modernă au filozofia mistică-panteistă a lui Iacob Böhme ( j 1624). interpret al Sfîntului Petru. Se menţine În^ă3ianiheîsmul/~r: apărut în secolul aLIII-lea^ iar după decăderea lui supravieţuiesc idei gnostico-maniheiee. î n rpavlicianism. în Evul mediu. Spre sfîrşitul secolu. El îm­ părţea pe oameni în două categorii.

care s-a unit la botez cu omul Iisus. s-a produs lumea fenomenelor . Pentru aceasta.sistemul în «A d v e rs u s V alen tin ia n o s» . Roma. adică al cunoştinţei către oameni.planetar. în urma unei tulburări în pliroma. fie ca principiu . a prins cîteva părţi de lumină. El l-a răspîndit la Alexandria şi la. pentru eliberarea cărora Iehova. fără a le putea mînţui. este influenţat mai mult de filozofie şi pri­ veşte lumea nu sub forma dualismului riguros. a fenomenelor. aşezată adînc sub pliroma. produsă de eonul aoepta = înţelepciunea. Dumnezeu a trimis pe cel mai mare dintre eoni (min­ tea). ogdoada. a pamîntului şi a ilicilor printr-un foc. In «ofism» jo a c ă mare rol şarpele (ocpic}:. învaţă timp de un an şi este Minluilorul ( aojtijp). important. Materia eternă. se găsesc 365 de ceruri. Marcu. eonii s-au unit şi au produs prin em a­ naţie comună un nou eon. Heracleon. care sc> va ridica din adîncurile materiei. opusă kenomei. Terlulian a combălul. A cest arhon a condus lumea __j5 Înă la Moise. a mîntuit pe oameni prin gnoză şi s-a retras în pliroma. iar din acesta se ridică marele arhon. mijlocitor al gnozei. el apare ca o evoluţie de­ jo s în sus în procesul cosmic . imperiul vidului. unde a murit pe la 160. Valentin învaţă emanaţia în perechi de eoni. care întemeiază _ogdoaba . Discipolii lui Valentin s-au împărţit în două şcoli : una italică şi una orientală. din care a ieşit haosul. avînd fiecare şapte eoni şi formînd pliroma. Valentin atenuează dualismul gnostic oriental . triaconlada (30 de eoni) care este lumea ideală. decada. dodecada. SinL cunoscuţi Ptolomeu. Valentin împărţea pe oameni în trei categorii şi învăţa distrugerea materiei. deosebit de strălucit.188 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Sistemul lui Basilide este prezentat variat la Clement Alexandrinul (ţ 215/216) şi la Ipolit t 235 . a creat lumea. arhonul ultimului cer. Intre marele arhon (Dumnezeu) si arhonul ebdomadei. Tertulian vorbeşte despre elocvenţa lui. . ~ V alentin este autorul sistemului gnostic: celui mai dezvoltat şi mai. care se coboară la botez asupra omului Iisus. ci a paralelismului dintre lumea superioară a ideilor şi lumea inferioară. care formează tetrada (2 perechi). care este cerul . pe Iisus cel ceresc. un al doilea jir h o n întemeiază ebdomada. purul nimic. A lic sisleme gnostice sînt înrudite fie cu cel sirian oriental fio cu ce! alexandrin-J'îlozofic. la Irineu (• 202) şi Epifaniu (f 403) estef o emanaţie de sus în jos. Secundus . F ilo s o fu m e n a ) . pliroma. La început era neantul.

severieni (aceştia întrebuinţau scrierea păstrată JIíaTt? oocpia cu nuanţe valentiniene). prin gnoză şi călcarea legii lui Demiurg. Bardesane a scris contra marcioniţilor şi a lăsat imne religioase. dar are idei gnostice (dualism. în unitatea pierdută a totului.. Hine şi rău — zicea el — nu există de la natură. Gnoza lui Carpocrat este caracterizată prin corupţia ei morală. reprezintă un sistem gnostic mai apropiat de creştinism.(ov). cainiţi (Cain). Sirianul B a rd es a n e (Bar-Daisan). discipol al lui Iustin Martirul ( ţ 165). ei erau numiţi de aceea «aquari» sau «hydroparastaţi». păgînă. El combate unele erori ale ereticilor... prodicienii. barbonienii. Ofismul era anti-iudaic şi dua­ list riguros. care ne-a mîntuit prin «reminiscenţele» sale < monadă. vin de la demoni. de la vin). de aceea unii îl adorau.. Religiile populare.. Demiurg) ţinea pe oameni departe de cunoştinţă .. deşi pe altele nu le admite. El admitea şi creaţia biblică şi teoria emanaţiilor. unii erau asceţi severi. peraţi.axo8 aí¡j. Adepţii lui săvîrşeau euharistia cu apă . panteislă. care trăia în Alexandria — jumătatea secolului al II-lea — reprezintă o gnoză anti-iudaică. Pe aceeaşi linie cu Hristos punea Carpocrat pe filozofi (Pi­ lin lit gora. fie ca principiu bun (áfa&oSaíjiwv).. susţinînd că numele său aparţine zeului egiptean I Îorus-Harpokrates. sau «encratiţi» «cumpătaţi».. Hermogen a lost combătut de Tertulian (A d v ersu s H erm o g en em ). care trăia la Edesa ( t 202) şi fiul lui Harmonius. Apologetul Taţian Asirianul.. Aristotel). de la car­ ne. pe aceasta a adus-o şarpele... un sirian stabilit în Africa. a adoptat la întoarcerea în ţara sa pe la 172— 173 o doctrină cu apa­ renţe gnostice şi o morală ascetică (abţinere de la căsătorie. H erm o g en . Adevărata religie este întoarcerea în monadă. IJnii istorici nu-i socotesc eretici.. zicea el. nu era dualist. setieni (de la Set).. Platón. antitacţii. Cercetători mai noi cred totuşi că el . emanaţie). Sistemul ofic este mai complicat decît al lui Satornil şi are numeroase ramificaţii şi nuanţe : naaseni (nahas = şarpe în 1 . aşa cum a făcut Hristos. Ereticii înrudiţi sînt cei numiţi barbelognostici. Dumnezeul iudeilor (laldabaot. mai ales cea iudaică.EREZIILE 189 rău (y.. C a rp o c ra t. Unii istorici îi contestă existenţa. ale căror chipuri le aşeza în locaşurile de cult ale sectei. ebra­ ică). ci numai în închipui­ . alţii desfrînaţi. In morală. la sfîrşitul secolului al II-lea avea un sistem apropiat de al lui M arcian şi era influenţat de plato­ nism.

Maniheismul reprezintă o nouă faz. necreale. cu gnoza siriană ş. el este un produs gnostic sln c re H ^ .i perpeLua prin naştere captivitatea elementelor luminoase. în limbile siriacă.. Ele­ mentele luminoase salvate s-au aşezat în soare şi formează pe Iisus cel nepaUmitor (J e s u s im p a tib ilis). Agapele carpocratiene erau întinate de desfrîu. o nouă religie universală. S e zice că a murit jupuit de viu de către perşi (la 277). M an es sau M a n ih eo s. numit M ani. adică ferirea de păcatele săvîrşite cu vorbirea. persană şi armeană. unele părţi de lumină au devenit captive in împărăţia întunericu­ lui . Mani era persan. Carpocrat a avut un fiu. Elementele rele au creai pe Adam şi pe Eva (pe aceasta numai din materie). ele sînt sufletul lumii sau Iisus cel pătimi tor (J e s u s p atib ilis). ca o yiganlomachie. care a coborît clin soare pe pămînl.^ n ''a m e s ie c d o . cu faptele şi . El nu voia să fie doar un sistem pentru iniţiaţi. Fiecare are cinci serii de eoni sau cinci regiuni. ci o adevărată biserică.i se l.deşi cu idei împrumutate. se găsesc în cea mai mare opo­ ziţie. a străbătut lumea răspîndind doctrina sa. F ie ­ care om are un suflet luminos bun şi unul rău. el este conceput mai original. budism.190 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ rea omului. El a primit învăţătură aleasă. lilihri are. născut în Babilonia (în regiunea CtesîTon.parsism. arabă. Maniheismul are un caracter mai oriental decît celelalte sisteme gnostice şi oarecare ase­ mănare cu elchesaismul. de v e ch e teosofie babilonian-haldeică şi de idei creştine. membre sau elemente. a gurii. a intrat în secta moghtasilah. în trup omenesc aparent. a luminii şi a întunericului. Ele sînt personificate. Persoana întemeietorului. pen­ tru .ice prin învăţătura lui Iisus Hristos.Ş a gnosticism ului. Dualismul maniheic este extrem. Cele două împărăţii. Epifaniu. manus el sinus). pe la 215— 216). Mani voia să dea o nouă religie perşilor şi a încercat să influenţeze şi asupra creştinilor. este înconjurată de legendă. în limbile greacă şi latină — se deosebesc mult în cele ce spun despre ereziarh. în lupta dintre ele. care moare la vîrsta de 17 ani.a. care este Mîntuitorul. altele occidentale. Carpocrat învăţînd comunitatea bunurilor şi a femeilor. vii. a inîinilor şi a sinului (signacula oris. veşnice. de origine nobilă. Izvoarele — unele orientale. a învăţat pe oameni cele «trei peceţi». Sistemul lui este cel mai bine format şi mai consecvent dintre cele gnostice.

P o p o v i c i. combătînd gnosticismul. op. B u o n a i u t i . p. L o G n o s tic is m o . D ie G n o s is . K i r s c h. E. El şi-a ales doisprezece Apostoli (m agistri) şi 72 jde. să se îmbogăţească şi dezvolte cultul.. Ideile lor s-au păstrat şi în Evul mediu. E tu d e c r itiq u e d e s d o c u m e n ts d u g n o s t ic is m e c h r é tie n a u x H -e e t I II-c s i è c le s . cit.e. Fapt este că teologii ortodocşi au trebuit. cit.. E u g è n e d e F a y e . Morala sectei era severă.EREZIILE 191 ca plăcerile. Leipzig.es et g n o s tic is m e . 499— 540 E. în sectele numite «neomaniheice»..diaconi „şi el/ăn^gHeîiştTT Comunitatea jm a niheică era formată din aleşi (desăvîrşiţi) şi auditori (catehumeni). Se admite că el a făcut să se pre­ cizeze regula de credinţă. Aleşii se rugau pentru auditori. Maniheii imitau Botezul şi Euharistia. ed. 784— 788. _ în. J . nu şi pentru ceilalţi. să lămurească şi să fixeze doctrina Bisericii. pentru cei aleşi. să se întărească autoritatea episcopală. în Africa. Ei erau vegetarieni. cei din urmă trebuiau să treacă prin metempsihoză in altă viaţă. BIBLIOGRAFIE V ezi num eJe e re ticilo r şi ereziilo r gn ostice. Roma.. p. înainte de convertirea lui la creştinism.eoţiT. simbol al învăţătorului lor. să se scrie opere creştine polemice. şi a murit în aparenţă. M ani a imitat creştinismul.pişcppi-pr. lapte şi vin. .. unde a fost perse­ cutată de unii împăraţi păgîni sau creştini. ouă. Galia). Sărbătoarea principală era ziua morţii lui Mani. op. 1907. să se grăbească încheierea canonului Sfin­ tei Scripturi.' 804— 805. organizarea sectei sale. numită pentru că aderenţii lui se pros­ ternau în faţa unui scaun. p. G n ostiq u . de la plăceri. ea a cîştigat un timp ca auditor pe Augustin (')' 430). Paris. în e n ciclop ed iile teo lo g ice. 1.. gnosticismul a fost pentru Biserică şi un stimul. de la lucrul manual. 1955. Regele vandal Huneric a deportat mulţi manihei pe coastele europene sudice (Italia. iar aceş­ tia întreţineau pe aleşi cu hrană. L e i s e g n n g. Mani pretindea că o restabileşte el. Prin pericolul pe care-1 prezenta pentru creştinism. Secta maniheică s-a întins în Imperiul roman. 2. 308— 333. Învăţătura lui a fost falsificată de Apostoli.. Aleşii păstrau cele trei peceţi : Se abţineau de la carne. P. avînd rituri asemănătoare (botez cu untdelemn şi o împărtăşire fără vin). H.

B i h l m e y e r . Paris. Salzburg 1967. W i 1 s o n. G e is t e s g e s c h ic h t e d e s a n tik e n C h risten tu m . P r é c is d 'h is to ir e d e la t h é o l o g i e c h r é tie n n e . 1961.F. G r a n t..D a m m e . 137— 148 eu b ib îio g rafie p.T ü c h l e . H is to ir e d e s d o c t r in e s c h r é t ie n n e s a v a n t N ic è e . M arcion s-a dus la Roma. II. ed. trad u cere englezà de J . pentru a susţine originalitatea ereticului. Hiliasmul. cit.e s iè c le s . M ar­ cion credea că între ele sînt deosebiri radicale. Marcion a căutat să intre în comunitatea creştină. T h e g n o s tic p r o b le m . In Pont existau comunităţi iudaice şi creştinismul pătrunsese de tim­ puriu. ’i e p i s c o p u l ¡-. el ar îi fost excomunicat de tatăl său. Marcion. I. S c h n e i d e r . l a g n o s e e t l e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s . care s-ar fi inspirat direct de la Sfîntul apostol Pavel şi din Noul Testament (Adolf Harnack). R. P aris. M. D ie G n o sis. N a u t in.ol r r t i a c l a l . K u r t R u d o l f . p. deşi unii isto­ rici neagă aceasta. 1975. Montanismul..102 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ C. R. R. Paris. 862 p. 1962. II— IV ). Fiind pi opi ielar de corăbii.. 1954.i înapoiat banii şi l-a respins. 1964. Londra. Asemănările între marcionism ¡şi gnosticism sînt parţiale. dezacord. Paris. H endry. unde a intrat în legătură cu alţi eretici. L o d s. Teologii obişnuiesc s-o numească «quasi-gnostică».a Roma. M arcion . Marcionismul este o erezie care are o oarecare asemănare cu gnosticismul. 1971. 2 v o l. Ereticul a oferit cliiar ca ajuî< I’ is'M'ieij o sumă mare (200. P. 1966. Dovedindu-se însă eretic. luc/ia lui provine mai ales dintr-o greşită înţelegere a Sfintei i şi îndeosebi a raportului dintre cele dona Testamente. Paris. care ar fi fost unul dintre cei mai mari gînditori ai creştinismului în primele secole: un geniu religios şi un reformator. 1969. Atunci Marcion şi-a înfiinţat o s e r i a p r o p r i e ( p e ia 144). p r o f . el era om bogat. di. şeful sectei. Marcionismul.Pr . Alogii * 1. (sec. ca ^gnosticul sirian C er don . Ş e s a n . s-a născut la Sinope (Pont) pe la anul 85. R. H a a r d t. din cnglezâ. G r a n d . S e r i pl ui * Capii. Leyda. Mürtchen. M. Pe la 138— 139. ar fi fost fiul unui episcop creştin şi deci creştin de familie. 1971. L e ttr e s e t é c r iv a in s d e s I l . J. D a n i e l o u . L e D ieu d e s p r e m ie r s c h r é tie n s . D arm sladt. Dar din cauza învăţăturii lui greşite. P. 1961. o p . 1.e e t I l l . G n o sis und G nostizAsm us. 2 vol.000 sesterţi). 450— 542. Marcion are însă alte puncte de plecare şi alt interes decît gnosticii propriu-zişi. nepotriviri.

nici moartea lui Iisus i ‘ *stos n-a Fost reală. pe egipteni etc. . ci pe Cain. nici atotputernic. Marcion nu <dinitea de aceea a doua venire a lui Iisus Hristos pentru judecarea luinii. una cerească. necunoscut chiar de Dumnezeul-demiurg al Vechiului Testament. In timpul morţii Lui aparente. în Vechiul Testament. Iisus Hristos fericeşte pe ai Săi din iubire fără judecată. Pe cînd acesta voia să ajute şi să înalţe numai pe iudei. po cînd iudeii voiau o împărăţie lumească. a venit să cheme nu pe cei drepţi. Marcion credea de aceea că Vechiul şi Noul Testament nu sînt opera unuia şi aceluiaşi Dumnezeu şi că deci sînt doi Dumnezei. pe sodomeni. poporul sau «¡Ies. în Vechiul Testament stă scris «ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte» . 54— 56). celălalt dragostea. el a adunat pretinse contraziceri între cele două Testamente. Noul Testament le condamnă. Vechiul Testament justifică unele păcate (furtul) . deci nu pe cei drepţi. Dumnezeul Noului Testament ştie şi poate totul. Dum­ nezeul Vechiului Testament. Pe cînd Dumnezeul Vechiului Testament exercita judecată. Nici întruparea. creatorul lumii. 24) • în Noul Testament. 19. în Noul Testament. Acesta a fost necunoscut pînă la Iisus Hristos. Marcion era şi dochetist. Făcîndu-i-se milă de păcătoşi şi voind să-i mîntuiască.Istoria bisericeasca . s-a coborît la iiid. Dumnezeul cel bun s-a descoperii în Iisus Hristos. «iubiţi pe vrăjm aşii voştri» . a combătut pe învăţătorii ei (căr­ turari). El a intervenit în lume împotriva celuilalt Dumnezeu.EREZIILE 193 Intr-o scriere intitulată A n titez e. deci unul învaţă răzbunarea. S-soc oixaio?). Dumnezeu a pedepsit cu ploaie de foc din cer (Fac. Dumnezeul Noului Testament este bun (Sso? ¿-j-a&os). Dumnezeul Vechiului Testament este drept şi aspru (deus justus. unde a predicat şi a mîntuit pe coi condamnaţi de Dumnezeul V e ­ chiului Testament. Mîntuitorul i-a mustrat (Luca 9. cînd Apostolii au cerut aceasta. privitoare la precepte morale. coborînd asupra Lui în anul al X V -le a al domniei iui Tiberiu. combătînd legea şi opera Dumnezeului Vechiului Testament. Iisus Hristos a chemat pe toii oamenii la mîntuire. El a făcut minuni şi a învăţat. Mîntuitorul a desfiinţat Legea veche. Hrislos a întemeiat pentru ai Săi. ci pe cei păcătoşi. nu este nici atotştiutor.

nu cosmologic şi filozofic. cu cler. Marcion credea că urmează Sfîntului apostol Pavel. dar fără a fi dualism metafizic. dar făcea aceasta în mod arbitrar şi inconsecvent. El caută argumente în cel Nou pentru combaterea celui Vechi. cu imne. care rodeşte. mistere şi iniţiere. In morală. oprea de la carne şi de la vin. pe c a r e le socoteşte ale Dumnezeului-demiurg. care vorbesc despre Naşterea şi genealo­ gia lui Iisus Hristos. condamna căsătoria.< I>iT>ITc7'^cos~3in. cu locaşuri de cult.QPPz iţie _dintre Vechiul şi Noul Tes* lamf'H!. ca gnosticii. pe care-1 opunea Vechiului T e s ­ tament şi pe care credea că se întemeiază învăţă tura lui. le desparte pe unul de altţul şi respinge pe cel V echi prin cel Nou. El nu admite teoria eonilor şi necesitatea gnozei. EI n-a înfiinţat o şcoală ca gnosticii. Noul Testament este pomul cel bun. legătură posibilă. . El nu împarte pe oameni în pnevmatici şi ilici şi im despărţea pe catehumeni de credincioşi. El permi­ tea al doilea şi al treilea botez pentru iertarea păcatelor. învăţa asceza severă.pjetinsa. botez pe care îl puteau săvîrşi şi femeile. Marcionismul a dat şi martiri în persecuţii. după Marcion. pe baza tezei că nu se pune vin nou în foaie vechi şi nici petic nou la haină veche (Matei 9. El nu păstra nici măcar Noul Testament întreg. M arcion a făcut propagandă cu succes. Vechiul Testament este pomul care nu face roade şi se aruncă în foc . Invăţînd acestea. El pretindea că reface cărţile Noului Testament în forma lor auten­ tică. admiţînd numai Evanghelia după Luca. şi zece epistole pauline (fără epistolele pastorale şi cea către evrei). Partizanii lui Marcion îl numeau pe ('I <sanctissimus magister». pe care în realitate nu-1 înţelegea bine. care a făcut lumea. ci o biserică formată din comunităţi proprii.194 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă Intre cele două Testamente nu poate fi. Marcion păstra Tainele Bisericii. Marcion era rig o ris t. . fără primele capitole. Interesul lui este soteriologic. Marcionismul se deosebeşte de gnosticism prin aceea că dualismul lui ('st. ci-1 mutila. şi nega totuşi autenti­ citatea unor cărţi din Noul Testament. nu avea doctrina secretă. Combătea V e ­ chiul Testament. dar le săvîrşea în felul său. ca alj p o s t i c i l o r . 16— 17). dar admitea autenticitatea lui.

marcionismul a fost mai periculos pentru Biserică. Iustin. îndată după jumătateă. Fiind mai uşor de înţeles decît gnosticismul şi mai bine orga­ nizat. a primilor creştini. un înte­ meietor de religie. Montan a început să înveţe la Ardabau sfîrşitul lumii. Pe cînd însă gnosticii voiau să cuprindă creştinismul într-o reli­ gie universală. ba chiar «primul protestant» (Neander). unii un geniu religios. Frigia. că morala şi disciplina ei au slăbit.. 2. Montan era în creştinism un n e o f i t . ri­ goriste. Mai în ­ semnat dintre ei a fost A p e lle s .1 . dar din alt punct de vedere. voja să fie reformator . Tertulian). socotindu. Montanismul a fost o sectă apărută în Frigia. la 172). fiind influen­ ţată de lume. montanismul tulbură Biserica prin ideile sale apocaliptice. readucînd spiritul profetic şi ideea parusiei apropiate. speranţă care mîngîiase pe primii creştini. Montanismul apare ca o reacţie contra acestei stări. M ontan . Montan era un vizionar care voia să pregătească Iu mea pentru marele eveniment religios anunţat de el.EREZIILE 195 M arcion a vrut să fie un reformator al Bisericii. au trezit aci speranţa parusiei.secolului al II-lea. moderîndu-le. el credea că Biserica a decăzut. Dar protestanţii l-au apreciat elogios. producînd o surescitare bolnăvicioasă. un adevărat reformator. Irineu. mai tîrziu. Importanţa lui M arcion a fost astfel mult şi tendenţios exagerată. Concurenţa dintre culte. hiliaste. era din cele în care mişcarea de idei religioase era mai mare. controversele teologice timpurii. Unii marcioniţi au adoptat maniheis­ mul. Urmaşii lui Marcion au modificat ideile lui. Regiunea în care a apărut montanismul. Montan făcea un motiv de trezire excepţională a sentimentului religios. Ca şi Marcion. Părinţii şi scrii­ torii bisericeşti l-au combătut ca pe un eretic mai rău decît alţii (Policarp. şi cu aceasta profetismul. per­ secuţiile. viaţa bisericească mai agitată. Pe la 156— 157 (după Eusebiu. starea de spirit a provinciei. sectar. el fusese sacerdot al zeiţei Cybele. exclusivist. Din speranţa venirii apropiate a lui lisus Hristos. coborîrea Ierusalimului . Adolf Harnack a văzut în el un gînditor şi un-creator comparabil cu Sfîntul apostol Pavel. montaniştii concepeau un creştinism îngust. şeful sectei. Încă înainte de a fi fost învins gnosticismul. cu Augustin şi cu Luther.

Pe gnostici. cu i» iii■i şi copii. Mulţimea înfrigurată s-a strîns la locul şi timpul prezis. «eu. Iată. ci se desăvîrşeşte prin el. El nu schimba credinţa Bisericii. In aşteptarea Ierusa­ limului ceresc.i s-. montanismul era mai rigorist clocit Biserica. I / T u . cel care dă omului inima». Distracţiile şi podoabele erau socoti le păcate. . atotputernicul.. Postul montaniştilor era mai lung şi mai sever decît al Bisericii. i r . persecuţii. se produceau stări de extază. Cuvîntul şi Paraclet». Montan şi predicatorii lui îi combăteau. el vorbea în numele şi în locul lui Dumnezeu însuşi. iar pentru păcate grele excludeau din comunitate. Montan se socotea Paracletul (Mîngîietorul) anunţat de Iisus Hris­ tos (Ioan 15. Montan pretindea că revelaţia Noului Testament nu este desăvîrşită.. Mulţi şi-au vîndut averile şi le-au pus la mijloc. /'. rulrcniuro. Credincioşii îşi lăsau lucrul şi averea. A doua căsătorie era socotită adulter şi interzisă. dar ideea şi mişcarea au prins. ca primii creştini.. inlerproiind în sensul învăţăturilor lor semnele timpului : i . în Frigia. Fenomenul ceresc aştep¡<. o renaştere morală.. ci pe Hristos îl ascultaţi» . anunţa că sfîrşitul va veni ni limp d(> un ¿in. organul Sfîntului Duli . voia întărirea dis­ ciplinei. nici un trimis. Dumnezeu Domnul. sălăşluind într-un om». ci eu Domnul Dumnezeu am venit» .i întîmplat. în întîmpinarea Ierusalimului ceresc.ii . ţinînd adunări. un episcop montanist a pornit în pustie.i i:. In morală. . Montan şi par’i■. tulburări şi alte întîmplări.“ . Entuziasmul s-a trezit în ascultători. săvîrşind cultul sub cerul liber.. in ■ • Pont. cei căsătoriţi de două ori erau excluşi din comunitate. . dar voia să aducă o viaţă religios-morală nouă. completînd deci descop¥rlrea'facuîa'prîii^Tisus Hristos. Predica profetică a lui Montan a făcut maro impresie. Domnul este cel care în extază înlocuieşte inima omului. «Nu un înger. 26). ca P aradei. «Omul doarme şi eu veghez. în spirit eshalologic.111ii s ii an c ontinuat să predice ca nişte profeţi ai împărăţiei de o / mi«' (’(■ . cuprinşi de emoţia sfinţitului lumii şi a împă­ răţiei celei noi. urmat de I ¡uuM. A ceasta avea să se întîmple în apropiere de Pepuza şi de Tymion. Fecioria era socolilă necesară pentru a primi revelaţii. împărăţia de o mie de ani a lui Hristos cu drepţii.IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ ceresc.¡ni. un alt episcop. în urma unui vis repetat. renunţau .111 • in Sii ia. cînd z ic e a : «Eu sînt Tatăl. «Nu pe mine.

care cădeau în stări de extază şi de somnambulism şi profeţeau ca şi Montan sfîrşitul. pri­ mele sinoade cunoscute sînt cele împotriva montanismului (între 160— 180). secta s-a întins în Galatia şi în alte provincii din Asia Mică. ceea ce surprinde pentru rigo­ rismul lor. «pepuzieni». episcopi. T hem isort. «terlulianişti»). A ceastă stăruinţă din partea «profeţilor» şi această credulitate din partea mulţimii arată starea. precum şi în afară de aceasta. «tascodrugiţi» (îşi fixau la rugăciune degetul arătător de nas) şi «quintilieni». «proclieni». La începutul mişcării. irveofjicmxot). ci genul masculin şi afirmînd că după profeţia lor va urma sfîrşitul. avînd evanghelişti. Ea s-a organizat. Exaltatul «profet» îşi alăturase cîteva femei : Priscilla (Prisca). se aştepta din nou venirea îm­ părăţiei milenare. pe marele scriitor bist-ricesc Tertulian ( î 240). ca o co ­ munitate de sfinţi. socotind pe ceilalţi «psihici». montaniştii s-au organizat separat. Meliton de Sardes şi alţii.EREZIILE 19? să se mai căsătorească. privilegiaţi ai Sfîntului Duh (spi­ rituales. Secta montanistă s-a menţinut cîteva secole şi a fost condamnată prin legi şi canoane. Tertulian şi partizanii săi reprezentau o ramură moderată. montanismul s-a dezbinat în mai multe secte. «priscilieni». Miltiade. Montanismul a cîştigat aderenţi şi la Roma (P io c u l. Ei înşişi se numeau spirituali. T h e o d o t. Chiar femeile puteau să intre în clerul montanist. Intre partizanii lui mai în­ semnaţi sînt A lc ib ia d e . . «artotyriţi» (aceştia întrebuinţau la împărtăşire pîine şi brînză). Respinşi de Biserică. A lex an d ru . Biserica s-a pronunţat contra lor . Maximilţa7 Quitilla. E schin ). mai tîrziu un fel de patriarhi. Rodon. După oarecare ezitare. iar la Cariagina pe cel mai însemnat dintre aderenţii săi. Din Frigia. socotindu-se organe ale Sfîntului Duh şi întrebuinţînd de aceea în vorbirea lor nu genul feminin. Cu timpul. Montanismul a făcut aderenţi numeroşi. montaniştii voiau să rămînă în sînul Bisericii. Pe la 179— 180. Montanismul a fost combătut şi în scris de Claudiu Apolinare. Ei erau numiţi «montanişti». profeţi. cu dife­ rite numiri («eschiniţi» sau «aschiniţi». care se deosebea de Biserică doar prin rigorismul ei moral. «pepuzani». «catafrigi» (rj xkto Opo^ai atpeaic = erezia Frigienilor). de spirit a timpului.

După aceasta avea să vină sfîrşitul lumii. este credinţa că Iisus Hristos va veni din nou şi va înfiinţa o împărăţie de o mie de ani. la Irineu. Luca 12.e puţin la minte» (Isto ria b is e r ic e a s c ă . sub apăsarea şi influenţa greutăţilor prin care au trecut. a drepţilor. Termenii simbolici şi profetici ai Apocalipsei întreţineau însă ideea împărăţiei. nici ei n-au fost hiliaşti. Nici El. 31 . 39. în timpul împărăţiei milenare. puterea lui Satan este biruită şi legată. Sfinţii Apostoli au trebuit să pre­ vină pe credincioşi că sfîrşitul nu este iminent şi că trebuie să tră­ iască liniştiţi (epistolele către Tesaloniceni. '-Daniil). După o primă înviere. 28). 5— 7) înţelese de hiliaşti ca despre o îm­ părăţie pămîntească a Mîntuitorului. epistola II Petru). despre sfîr­ şitul şi judecata lumii. 13). III. Iisus Hristos va stabili o teocraţie pămîntească vizibilă. iar ideea timpului de o mie de ani şi alte idei erau luate din Apocalipsă (20. Hiliasmul s-a format prin greşita interpretare a celor spuse de Mîntuitorul şi de Sfinţii Apostoli. Ea avea început în profeţiile despre o împărăţie viitoare (Isaia. datori iii persecuţiilor şi strîmtorărilor îndurate de creştini. pe care iudeii au denaturat-o cu ideea de Mesia. epistola atribuită lui Varnava. Ideea era generală şi neclară. la unii apologeţi (Iustin Martirul). Hiliasmul (milenarismul). Ideea împărăţiei viitoare a intrat cu unele lărgiri şi modificări în creştinism. Ideea hiliastă s-a menţinut şi la unii scriitori creştini din secolele III— IV. dar n-a învăţat o împărăţie a Sa pămîntească.198 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă 3. Ideea revenirii Mîntuitorului găsea temei în cele spuse în Evan­ ghelie (Matei 24. numit pentru aceasta de istoricul Eusebiu «Ioarl. P ăstoru l lu i H erm a şi mai a Ies la Papia (pe la 130). Ea a avut la început forma unei aşteptări apropiate a sfîrşitului lumii. / Ideea hiliastă era mai veche decît creşLinismul şi venea din iu­ daism. 39 : Ioan 5. ca speranţă . învierea generală şi judecata viitoare. 25. drepţii şi credincioşii domnesc cu Iisus peste lumea cealaltă. 34— 42 . împărăţia lui Mesia. exrj sau mil­ lenium (o mie de ani). Ea se găseşte la unii Părinţi apostolici — în v ă ţă tu ra c e lo r ciois p r A p o s t o l i . Sens eretic a luat hiliasmul prin apariţia montanismului. a cărui învăţătură greşea sau exagera şi în alte privinţe. dom­ nind cu drepţii o mie de ani. numit astfel de la yiXia. Iisus Hristos a vorbii despre venirea sfîrşitului pe neaşteptate. Ideea îm­ părăţiei viitoare şi a parusiei apropiate era mai ales o mîngîiere în persecuţii.

BIBLIOGRAFIE în e n ciclop ed iile te o lo g ice (e re tic ii şi ereziile numite). alogii contestau auten­ ticitatea a c e s t o r a . între alogi este socotit scriitorul creştin roman C aiu s din a doua jumătate a secolului al II-Iea. care se baza pe o greşită inter­ pretare a scrierilor Sfîntului evanghelist Ioan. M a rc io n . B l a c k m a n .. p. Dar în Egipt hiliasmul era susţinut chiar de un episcop. In Răsărit l-au combătut mai ales alexandrinii. ed. 529— 536).iu v. împo­ triva celei literale a hiliaştilor. de Fay e.. c ritica lui Eug.u. cit. K i r s c h . col. B i h l m e y e r . II (M arcion. Alogii au fost o sectă puţin cunoscută. 154 şi b ib lio g rafie p. p. I. G n o s tiq u e s et g n o s tic is m e . (B ibliograph ie). c it. Hiliasmul a fost combătut şi în Biserică şi în afară de ea. Alogii le socoteau scrieri ale lui Cerint. cit. op. Dionisie al Alexandriei l-a combătut pe acesta într-o scriere specială (Ilspi eira7 7 eX > Despre făgăduinţe). E. 2. fiind cea mai stăruitoare dintre răstălmăcirile Evangheliei. alogi).T u c h l e . ca adversari ai montanismului (în sec. Lactanţiu. de unii eretici (gnostici. Ei au apărut în Asia M ică (Frigia).. 1949. ed. X L V ). 787 (M arcion). Leipzig 1921 . 143 ş. fără să observe că acesta era mai degrabă combătut de Sfîntul loan. de unde ar veni numele lor. Nepos de Arsinoe.. Londra. op.u. 317 ş. Apus a fost combătut mai ales de Augustin. n. Ideea sfîrşitului apropiat şi a împărăţiei lui Hristos s-a menţinut în unele secte medievale şi mo­ derne. 2. 1924 (v. T h e o d o t. cum crede Epifaniu. care sc credea Montan. 788 (M ontanism ).. II). 2 voi.. împotriva profetismului şi hiliasmului montanist. 26). P e n tr u M a rc io n is m . . ' R. 3253).D a m m e . cit. în . p. 345 (hiliasm ). M ontan. Dacă alogii respingeau şi doctrina despre Logos. W i 1 s o n. pe a Evangheliei pentru că vorbeşte despre trimi­ terea Paracletului (15. Victorin de Poetovio). M a rc io n . 4.u. P o p o v i c i.EREZIILE 199 în venirea lui Iisus Hristos (Metodiu.u. 1925. op. Tertulian era hiliast ea montanist. P. II. 3020. în frunte cu Origen. precum şi un antitrinitar. 451 ş. p. U l y s s e C h e v a l i e r . M a r c io n and h is in ilu e n c e . E. Comodian.. 341 ş.pe a Apocalipsei pentru că vorbeşte de împărăţia milenară. 234. este greu de spus. 1. 1933. op. ed. J . prin interpretarea alegorică a Apocalipsei. D a s E v a n g e liu m v o m ir e m d e n G o tt. Londra. C. col. studiul cel m ai im portant este al lui A dolf H arnack. (T e x t e u n d U n te rs u c h u n g e n .

Fribourg et Paris. Paris. L a th é o lo g ie d e T e r t u llie n . ca ţinînd la unitatea persoanei dumnezeieşti (. op. 1935 (p. socotind persoana dumnezeiască una. L o i c h i ţ a. cealaltă an titrin itarism m o d a ­ list. p. S c h e p e l e r n . 2.ichiarn Umioiiuis»). Idem. X V I {1964). socotindu-L doar un om inspirat şi împuternicit de Dumnezeu. 1950. A. Aniitrinitarismul (monarhianisinul). c e ­ la laII s-a numit ad o p ţia n ism (care trebuie totuşi deosebit de adopţianismul de mai lîrziu. 1929. trad. E c c le s ia p a tr is tic a et M ille n a r is m . Gry. D er M o n ta n ism u s. Una neagă dumnezeierea lui lisus Hrislos. pro£. 1913. din secolul VII). P r . cit. nr.u. T o m a C h i r i c u ţ ă . Leipzig. (în A d v ersu s P rax ea m ) pe cind anlili inilai ii dinamici neagă dumnezeirea lui lisus Hristos. A l c a n i z . L a c r is e m o n ta n isle . «Studii T eo lo g ice ». S tu d iu a su p ra te x t e lo r e v a n g h e lic e c u p r iv ir e Ia p a r u s ie sa u a d o u a v e n ir e . 1. ca Fiu şi ca Sfînt Duh. 361 s. Cum doar acesta pune propriu-zis problema Sfintei Treimi. Subordmaţianismul. O xford. Prima se numeşte qntitrinitarism d i­ n am ic (e b io n itic sau su b ord in a ţion ist). după Tertulian. 1903.. G ra n a d a 1933. ca antitrinitari.200 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ P e n tr u M o n ta n is m vezi P ierre de L ab riolle. L e s s o u r c e s de l'h is t o ir ? d u m o n ­ ta n ism e . dar asemănătoare prin l a piui că se referă amîndouă la aceeaşi dogmă şi neagă trinitatea persoanelor dumnezeieşti. ci om îndumnezeit. V a s i 1 e s c u. Deşi antitrmi* C a p i t o l r c c l a c l a t iU* L’r. p atiip a sia n ism . B. 1931. B au er W . R. p a tiip a sia n . W . Paris. a fost numit cu preferinţă sau chiar exclusiv an titrin itarism sau m on a rh ia n ism (Adolf Harnack) . 334 ş. O r ig in e a ş i a s p e c te le m ile n a r is m u lu i în p rim e le d o u ă v e a c u r i . IV1oii. alta neagă deosebirea personală dintre Tatăl. s a b elia n ism . B u cureşti. M. F. lislc dicpl di nutnele de monarhieni. E n th u s ia s m .. Problema Sfinte! Treimi * Sub numele comun de antitriniiarism sau monarMamsm se înţeleg doua învăţături greşite privitoare la dogma Sfintei Treimi. 24 — 31). 5/6. V. L 'A n t é c h r is t . K nox. 1905. 1925. Adhémar d'A 1 è s. Louvain 1932. R i g a u x. P e n tr u H ilia s m vezi : L. Fiul şi Sfîntul Duh.. 1913 . cari. P . Ş e s a n . p. D. L e m ilè n a r is m e d a n s s c s o rig in e s et so n d é v e lo p ­ p e m e n t. se da la începui celor modalişli. P o p o v i c i . M ile n a r is m u l. se manifestă deosebit ca Tată. deosebite una de alta în fond. ed. socolindu-L nu persoana dumnezeiască. E. F rib ou rg et Paris. al cărui Fiu a devenit prin acea sta.

cele două învăţături se întîlnesc în rezultatele speculaţiilor lor. arianism etc.Lui. teologia era şi mai puţin clară şi precisă. In preocuparea de a se deosebi între Fiul şi Tatăl. înainte de Sinodul I ecumenic (325). Antitrinitarismul este prima mare controversă dogmatică în sînul Bisericii . Cit priveşte pe Sfîntul Duh. Deşi plecînd de la puncte de vedere deosebite şi pe căi deo­ sebite. stabilindu-se identitatea de fiinţă a persoanelor dumnezeieşti. Irineu. de la Sinodul I ecumenic s-a combătut concepţia dileistă sau triteiştă a acestei deo­ sebiri (subordinaţianism. câ Logosul devenit om. Epifaniu crede că primii adversari ai dogmei Sfintei Treimi au fost alogii. Biserica afirma unitatea fiinţei dum­ nezeieşti şi personalitatea Fiului ca ipostasă divină (hypostasianism). ' Antitrinitarismul a ieşit din încercarea de a explica şi pune de acord cele două adevăruri de credinţă creştină : monoteismul şi dum­ nezeirea lui Iisus Hristos deosebit de Dumnezeu Tatăl.). iar cel modalist p e . Tertulian. 28) despre existenţa preomenească a Mîntuitorului. rezultatul teologic este ace la şi: negarea treimii persoanelor dumnezeieşti. înţelegînd cuvintele «Tatăl este mai mare decît mine» (Ioan 14. la fel şi învăţătura antitrinitarului T e o d o t din . şi a defini ra­ porturile lui Iisus Hristos. ca Fiu cu Dumnezeu Tatăl. primii teologi (Iustin Martirul. prin care se apăra şi dumnezeirea şi umani­ tatea .EREZIILE 201 ţarismul dinamic punea mai mult problema hristologică. cea trinitară propriu-zisă. la care se găseşte eroarea ebionită îndreptată împotriva clumnezeirii Logosului . Ipolit. din preocu­ parea de a saiva şi explica monoteismul creştin a ieşit antitrinitarismul modalist. este preludiul marilor controverse hristologice din secolele următoare (IV— VII). împotriva antitrinitarismului. Cele două i d e i : există un singur Dumnezeu (numit Tată) şi Iisus Hristos este (şi) Dum­ nezeu par a fi contradictorii. Origen) au spus că Fiul este mai mic decît Tatăl (subordinaţianism). . negînd dogma Sfintei Treimi. s-a com­ bătut monarhianismul sau unilerismul ca monoteism abstract şi s-a scos în evidenţă deosebirea persoanelor dumnezeieşti . Din preocuparea de a explica dumnezeirea lui Iisus Hristos şi ra­ portul lui de Fiu cu Tatăl a ieşit antitrinitarismul dinamic .

Epifaniu o credea pro­ venind din erezia alogilor.i iiiţion.i omul Iisus a lost î nt ăr i t l a b o t e z c u D uhu l lui D u m n e z e u sau i I Irislos. Hristos în chip de porumbel şi că. e. că Dumnezeu a făcut toate. fiind acuzat pentru fapta sa. că a trăit la fel ca toţi oamenii şi a fost foarte credincios şi pios .iîura sa pe alţii. unde. A c e ş t i a spuneau c h i a r c ă M e l c h i s e d e c a f os t o p u t e r e mai alţii — un e g i p t e a n m a r e .ilislă şi cu interpretare gramaticală-literala. 2. nu o persoană dumnezeiască. Teodot nu se abatea de la doctrina Bisericii şi invă(a. a primit o putere. din (Fapte 2.202 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă Bizanţ. înţelegînd prin aceasta că Iisus este numai om. in alte privinţe. el s-a apărat spunînd că n-a tăgăduit pe Dumnezeu. 18. 1. nu Logosul dumnezeiesc în­ trupat. zice Epifaniu. El a fost e x ­ comunicai de episcopul Romei Victor.după Teodot. 35 . 2 ş. întărit şi îndumnezeit prin pogorîrea lui Hristos sau a Duhului asupra Lui. din fraţii tăi» (DenL. 38). lormînd o şcoală sectară antitrinitaiă. prin voinţa şi puterea lui Dumnezeu. dar a reuşit să atragă ]. Luca 1. 40 .i in\ ii!. şi din Evanghelii (Matei 12. u). Isaia 53. cu |('i!tlni[. şi d ec i s u p e r i o r lui Ii sus ( m e l c h i s e d e c i e n i ) . Antitrinitarismiil dinamic apare în istorie ca învăţătură a acestui Teodot. c a r e î n v ă ţ a u U lei . 15). împotriva gnosticilor. 10. Teodot cita în favoarea părerii sale locurile biblice în care se vo r­ beşte despre omenitatea M întuitorului: «Profet ca şi mine îţi va ridica Domnul din mijlocul tău. de sus. . 9 . precum şi altele din profeţi (Ier. 22 . ci pe un om. 5). că la bote/. Teodot s-a dus la Roma. In discuţiile pe care le-a provocat. nu şi Dumnezeu. pe care nu o avea înainte de a primi Duhul (pe care-1 numeşte Hristos). ci un om născut din Fecioara Maria. în care apostaziase. Teodotienii îl numeau pe Iisus Dumnezeu numai după Pogorîrea Duhului sau după învierea din morţi. I ) 111 > Teodot ti Curei arul a c o n d u s ş c o a l a A s c le p io d o t ( s a u A s c lc - nin:. din epistole (I Tim. Teodot afirma că Iisus este om născut din Fecioară din voinţa Tatălui . In urma unei persecuţii. J 8 . El era un meseriaş lucrător de piei — curelar sau cisniar ■ — bogat — din Bizanţ. Iisus Hristos era deci . Ioan 8 . «Duhul Sfînt va veni peste tine şi puterea Celui Prea înalt te va umbri»). care zicea că Hristos este simplu om. prin aceasta.). s-a coborît asupra Lui. pe la 190.¡pol un «ill 7 r o d u l n um i t c e l T î n ă r s au B a n c h e r u l . 31 .

Pavel de Samosata învăţa că Dumnezeu este o singură persoană (lîpoaiDTîov Iv). în El este divinitatea Tatălui. al cărui vasal era statul ei. în Arabia nord-vestică. . După jum ătatea secolului al III-lea. ci este impersonal. episcopul de Antiohia. Zenobia. ca şi raţiu­ nea în om. teodotienii au reuşit să amăgească pe un confesor NaJa liu s J N a ta li s ) să fie episcopul lor. dinamică şi rnodalistă : Iisuş^nu avea înainte dc întrupare. e p is c o p de Antiohia. VI. încă înainte de acesta. Antitrinitarismul lui Berii sta între cele două ramuri. ci locuia în El dumnezeirea TatăluLXEiisebiu. ci ca atribute sau facultăţi nepersonale : nu svowoototoC ci dvorootatoi. Intr-un sinod important ţinut la Bostra în 244.EREZIILE 203 H ieia caS y — identificau pe M elchisedec cu Sfîntul Duh. 33). dar nu ca persoane sau ipostase. unde erezia aceasta este mai puţin răspîndită. P a v e l d e S a m osata. aflată pe teritoriul Imperiului roman. în Orient însă. profitînd de greutăţile interne ale Impe­ riului roman. îndumnezeit la Botez sau după înviere şi deosebit de Ffristos. dar după alegere acesta a renunţat (a fost numit primul «antipapă»). b o ­ gat. alţii cu Avraam. Berii credea că înainte de N aşterea sa. El era şi demnitar . era un om de lume. La Roma. Logosul sau raţiunea şi înţelepciunea (ootpta) dumne­ zeiască sini în El.(ducenarius = procurator) al reginei Palmirei. episcopul Berii a renunţat Ia eroarea sa antitrinitară. El pare a nu fi adoptat întru totul teoria lui Teodot. Iisus nu era Dumnezeu. ea a avut pe cel mai însemnat reprezentant. care-L numea simplu om (ido? dv&punroţ). mîndru. P a v e l d e S a m o s a ta (260— 269). — fiind o erezie condamnată — antitrinitarismul lui Teodot dispare în Occident (Sfîntul Ciprian nu vorbeşte de el).^divinitatea__sa . ca şi Teodot. la care a luat parte şi învăţătorul Origen. dar nega în fond dumnezeirea lui Iisus Hristos. Isto ria b is e r ic e a s c ă . Ultimul cunoscut ca reprezentant al sectei la Roma a fost jXHemorPtiArtemasL pe laf230^= 235^\ sau ceva mai tîrziu. care era identificat cu Sfîntul Duh. vanitos. numindu-1 Fiul lui Dumnezeu. Logosul nu este deci o ipostasă (liwooxaotţ) proprie. în a doua jumătate a secolului III. care-şi întin­ sese stăpînirea şi peste Siria.. El nu avea dumnezeirea Sa. iubitor de slavă şi de fast. în regiunea vecină cu Siria şi cu Pales­ tina. avea erori antitrinitare episcopul Berii de Bostra.

Logosul este deci deosebit esenţial. Unul este Dumnezeu Tatăl.2 04 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă După Pavel de Samosata.ooucjioC uo Ila-cpi. Clrigore Taumataimtlr-Elenos de Tarş. acesta nu are o personalitate dumnezeiască. i-| n . Pavel de Samosata a avut partizani numeroşi. îl putem numi tJurnne/eu. Prin puterea lui Dumnezeu. între alţii. Iisus şi Logosul sînt uniţi nu prin fiinţă. El a atins perfecţiunea morală.al. S i­ nodul . om asemenea cu noi • El este însă mai bun decît toţi oamenii. ci prin calitate. au discutat învăţătura lui. ci Logosul lui Dum­ nezeu. Pe Logos îl identifica Pavel de Samosata cu înţelepciunea Iui Dum­ nezeu (oocpta ©sou) şi cu Sfîntul Duh (lîveujxa). ci este deofiinţă cu El : 6 . Theotecnos al Cezareei 'i'iilc'slmoi. in ultimul. ci prin virtutea^ sa. dar El nu este Fiu-persoană. Deşi condamnai. Două (sau poate trei) sinoade ţinute între anii 264—269 la Antioliia. ca în Moisi şi în Profeţi. Iisus I Iris tos este deci Dum­ nezeu nu prin'’firea. de I is u s . sălăşluind în omul Iisus. învăţatul preot Malchion. pentru că este de la Duhul Sfînt.i losl condamnai. pîiiii ce creştinii s-au plîns împăratului Aurelian. . înrudită cu a lui A r temon. au reuşit s. l lymeneu al Ierusalimului. la care au luat parte. Pavel de Samosata . Iubirea Lui de Dumnezeu. Logosul locu­ ieşte în el ca într-un templu (u ? ev vouă). d a r unul este Iisus Hristos > şi altul Logosul. voinţa Lui fără păcat. unde Pavel de Samosata era episcop. înţelegînd că fiinţa este sinonimă cu persoana sau ipostasa.1 ecumenic: de la Niceea din 325 n-a recunoscut botezul antitrinitarilor. dar înlr-un grad mult mai înalt. Cezareei Capadocic'i. Doninus. Fiind înzestrat cu putere (o6 vgc[ai?) dumnezeiască. iar Fiul Lui este în El ca raţiunea în om : sv irpooajirov o Seo? (o singură per­ soană este Dumnezeu împreună cu Logosul).srn erezia lui.j. încrezător în protecţia Zenobiei şi <. Logosul nu este deosebit ipostatic de Tatăl. nefiind făcui.mbi(ios. Iisus este om născut din Fecioara Maria în chip supran atural. Fi este unit nedespărţit cu Dumnezeu mîntuieşte pe noi. In El a locuit şi a lucraţi Logosul dumnezeiesc. Uns de Sfîntul Duh la Botez. in numele Sfintei Treimi.i (Iovi•diM. Firirulian. Sfînta Fecioară a năs­ cu!. mai presus de toţi oamenii. îi d'au o superioritate mai merituoasă decît dacă ar fi în El de la natură. Totuşi Logosul face din Iisus o fiinţă unică.i voii să părăsească locuinţa episcopală în favoarea noului dh's. şi depus de sinod. ciupii fiinţă.

Cu ideea că în Mîntuitorul omul este Iisus. Dumnezeu este unul din diferitele sale moduri : Tată. s-a dus de asemenea la Roma. 35 .. Praxeas se apropia de antitrinitarismul dinamic. Sub forma cea mai simplă. în răsărit şi în apus şi a agitat mai mult Biserica. corpul. Reprezentanţii lui de seamă sîni N o et. monarhianism. este. sed ex hu­ mana substantia». El nu este Dumnezeu. el se găseşte îa N o e t din Smirna. învăţătura lui o cunoaştem de la Tertulian. 18. 9. iar de acolo în Africa. şi anume întrupat. P ra x ea s. 20). Tatăl a suferit împreună cu Fiul : «compassus est Pater Filio». 50 . Noet s-a dus la Roma. Excomunicat la Smirna. ipse deus.. îoan 10.EREZIILE 205 2 . Acesta zicea. Hristos a suferii pentru noi. spre sfîrşitul secolului II. . a căror învăţătură este cunoscută de la Ipolit. E p ig on şi C leo m en . n e­ real. Ipse se sibi filium fecit». zicea Praxeas : «monarchiam tenemus». aveau aceleaşi idei : Născîndii-se. Praxeas învăţa că Tatăl s-a născut şi a pătimit ca Fiu. Antitrinitarismul modalist s-a întins şi a durat mai mult decît cel dinamic. Ca şi Noet. cel modalist a apărut în Orient. Ca şi antitrinitarismul dinamic. care s-a născut şi a murit. P ra x ea s. Luca 1. 14. El vedea în Iisus Hristos pe Dumnezeu Tatăl însuşi. Mîntuitorul a murit nu după fiinţa sa dumnezeiască. E p ig on şi C leo m e n es. de unde a fost dus la Roma. Dacă Hristos nu este Tatăl însuşi. EI pretindea că-şi bazează învăţătura pe Sfînta Scriptură (Isaia 44. Pe cinci antitrinitarismul dina­ mic socotea pe Logos impersonal. iar spiritul este Dumnezeu. Dumnezeu. Antitrinitarismul modalist se mai numeşte şi tropic. Jesu s Christus praedicatur. care l-a combătut (în A d v e r s u s P rax ea m ). Tatăl este Fiu. 24 . 6 . că Iisus Hristos este Tatăl însuşi. fiind ca să ne poată mîntui. Tatăl a devenit Fiul Său însuşi. Tatăl s-a făcut Fiu : «Post tempus pater natus et pater passus. El învăţa în acelaşi timp. Spiritul JHristosuJ J o i păstrăm unitatea în Dumnezeu.. Fiu sau Sfîntul Duh. unde se pare că erezia ajunsese înaintea lui. patripasianism (ita'tpOTraaxftai). S a b e liu şi ucenicii lor. eretic din Asia Mică. cel modalist îl socotea alegoric.&niul : Tatăl . 10 . în Iisus. ci după cea o m en ească: «qui mortuus est non ex divina. dar în alt chip. spre sfîrşitul secolului al II-lea . J i ul este trupul sau_. Primind să se nas­ că. dominus omnipotens.

Sînt trei forme de existenţă şi de manifestare. încălzeşte şi are o formă. cei doi episcopi romani admiteau o formulă modificată a antitrinitarismului mo- . Revelaţia este un proces asemănător cu dilatarea sau extinderea şi cu contracta­ rea sau întoarcerea în sine. invaţulura lui era ceva mai apropiată de a Bisericii. luminează. este monada. Ipolit l-a cunoscut la Roma. ca Fiu. Fiul şi Sfîntul Duh sînt personal identici. Se pare chiar că şi episcopii Romei. ca Sfîntul Duh este desăvîrşilor.206 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ S a b e liu este cel mai de seamă reprezentant al antitrinitarismnlui modalist. sfinţitor şi conducător al Bisericii. este creator . deci la începutul secolului III. Se crede că el era preot. în timpul episcopilor Zefirin şi Calist.. a pătruns în cler şi în popor. trei măşti numite itpooioiţa. Tatăl. 'cpstc ovojiaaiai) socotind că Tatăl. Nou şi interesant era că Sabeliu ţinea oarecum seama de ideea bisericească a iconomiei dumnezeieşti în revelarea lui Dumnezeu ca Tată. Deşi este unul şi acelaşi. Sabeliu a conceput unitatea lui Dumnezeu riguros: trei numiri într-o singură ipostasă (ev [iia Uiroatâoet. care ipostatic este unul. ci trep­ tat. deşi nu este dovedit. Fiul şi Sfîntul Duh sînt diferite nume ale aceleiaşi persoane dumnezeieşti. spre deosebire de antitrinitarismul dinamic. dar nu în acelaşi timp. Sistemul antitrinitar modalist este la el mai dezvoltat şi mai com­ plicat. Dumnezeu se revelează în diferite forme şi trepte. per­ sonale. dar el considera ipostasele nu ca proprii. care socotea pe Fiul şi pe Sfîntul Duh puteri impersonale. pe care Ipolit i-a atacat pentru aceasta l-au tolerat. După Ipolit. Fiu şi Sfîntul Duh. In privinţa aceasta.irismul modalist s-a răspîndit mai mult. cure. Sabeliu învăţa realitatea celor trei moduri ca apariţii istorice succesive. Fiind cunoscut şi la Roma. ca şi soarele. Ca Dumnezeu Tu lai. succesiv. Ştirile cu privire la persoana şi la învă­ ţătura lui nu sînt clare. în Libia. sau de la Roma în Libia. Auliti iuil. nu se ştie dacă s-a dus din Libia la Roma. A celaşi Dumnezeu este Tată şi Fiu (uiomxTup) şi Sfîntul Duh. nu trei ipostase. ci ca moduri ale lui Dumnezeu. Zefirin şi Calist. originar din Cirenaica (Pentapolis. căci altfel ar ii politeism. dar după fiecare manifestare se întoarce în sine. Egipt). este mîntuitor . El a introdus în acest sistem şi pe S fin tul Duh şi a evitat ten ­ dinţa spre antitrinitarismul dinamic. deşi este o singură ipostasă. numit şi sabelianism.

In secolul al X V I-lea. numiţi şi unitarieni. el spune că Fiul nu este de aceeaşi fiinţă. în care Fiul a pătimit. la Origen şi mai ales 1a. Ipolit. Lactanţiu. nu o putere şi nici o altă formă sau un mod al Lui . Dionisie al Romei (258— 268) a condamnat antitrinitarismul modalist. Antitrinitarismul modalist a provocat numeroase controverse şi în Egipt . A cesta a fost combătut cu vigoare şi de Ipolit. interpre­ tând aşa locurile în care Iisus Hrislos zice că este mai mic decît Tatăl şi în care vorbeşte despre supunerea către Tatăl. unii scriitori ortodocşi au tare şi hristologice. Arnobiu. . Subordi­ naţianismul a fost înlăturat în cursul controverselor hristologice din secolele IV — V. 7 e făptură a Tatălui (iroÍTjjxa sau sv7 ¡tóv). la Irineu.EREZIILE 207 dalist. iar în cel dinamic spre stoicism. Dionisie al Alexandriei (248— 264) l-a combătut în cîteva scri­ sori trimise la Roma. iar Tatăl a compătimit. 3. a servit în parte ca pregătire pentru arianism în secolul al IV-lea. T er­ tulian şi Novaţian (în D e T rinitate). Din punct cîe vedere filozofic. La Origen. deci subordonat Lui. efectul platonismului asupra teologiei lui trinitare. luat mai ales de la Origen. afirmat că Fiul este mai mic decît Tatăl. Subordinaţianismul este o consecinţă a disputelor teologice triniCombătînd pe eretici. socotind pe Tatăl şi pe Fiul un singur Dumnezeu. subordinaţianismul afirmă deci deosebirea personală dintre Tatăl şi Fiul şi evită mai ales antitrinitarismul modalist. în antitrinitarismul dinamic se observă înclinare spre aristotelism. El se observă la Iustin Martirul. antitrinitari devin şi socinienii. La Comodian. Subordinaţianismul. ci a devenit. el este filozofic. Origen. ci şi necesitatea de a arăta că Fiul esie deosebit de Tatăl. La aceasta ducea nu numai faptul că problema raporturilor dintre persoanele Sfintei Treimi nu fusese pînă atunci lămurită. adică a pătimit împreună cu el. pe care adversarii îl acuzau din cauza aceasta de «diteism». dar a întrebuinţat unii termeni care nu erau po­ triviţi. Pentru a deosebi personal pe Fiul de Tatăl. M arcel al Ancirei se observă idei de nuanţă moclalistă.

M a r c u s . A r n o n . pv or. p. 1. 1907. 2 voi. 337 ş. cit.. J.IT.. între Bisericile din Asia proconsiilara şi din unele provincii vecine şi între celelalte Biserici din răsăi ii şi din • pus. H is t o ir e d e s c o n c ilc s . (B ibliographie). L e C h r is t d a n s la tra d itio n c h r é lic n n e : D e I ’ăge a p o s to liq u o á C h a lc é d o in e (451). «O rtodoxia». 1. M üncben. 1929. P . citată de istoricul Euse­ I > 11. V o i c u. la atîtea popoare. la o dală pe )* Capitol re ct. p. i-i au deosebiri cu privire 1> '/. 6. in timpul împăratului Antonin I iu (138 — 161). 3/4. nr. op. B i e h 1 m e y e r -1" ü c h 1 e . Dintr-o scrisoare a sfîntului Irineu.u. D e p la to n is m o Pat ru m .u. 148 ş. Rom a. G. 1.s d u p r o c e s de P a u l do Samosate.208 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă BIBLIOGRAFIE La J . l e b r e t o n . op. M.u. 797— 799 ¡ 804 . 1928.iua şi felul serbării Paştilor. p. io . H. Fribou rg. X III (1961). 1925. c it. K i r s c h. A. Ipolii. I. D e r S u b o rd in a tia n is m u s . B a r d y. op.. «G lasul B isericii». 453 ş. A s p e c t e d o c trin a re d in s c r ie r ile c r e ş tin e a le s e c o lu lu i I I . 1969. şi practici locale. X V I (1965).1 KW»). c it. G r o s u. 334 ş. începutul acestei diferenţieri nu este bine < 'unoseut.D a m m e. 1935. p. la num ele resp ectiv e. I e s acte. 1952 C. Louvain. J . H e f e l e . Ş e s an .ai decurs în trei faze.u. D e R i e d m a t t e n . H.. > Prima care a produs discuţii şi unele neînţelegeri a fost cea privitoare la data Paştilor. Controverse şi scMsme : Data serbării Paştilor. p. 1973. 1963. G. P. G r i 11 m e i e r. tra ta te le de Is t o r ia d o g m e lo r. care au constituit cu timpul deosebiri mai mult de ordin practic privind cultul şi disciplina. 195— 206. i şl ie că cele dintîi discuţii s-au produs la jumătatea secolului I!.. E. B¡. ed. Controversele pascale Răspîndirea creştinismului pe o suprafaţa mare a Imperiului roman. P a u l de Sa m o sate. i ('< > I ¡ < n >vn pasee. L e s o rig in e s d u d o g m e de la T r in il'e . 3. nr. 405 ş.. Botezul ereticilor. p. o p cit. Paris.u. 1. en ciclo p ed iile te o lo g ice la num ele e re ticilo r şi ereziilo r . Paris. şi biblio grafia. Prima este cea a discuţiei ini re episcopii Poli carp al Smirnei (| 155) şi A nicet al Romei (l!). Novat şi Novaţian. a uşurat formarea unor tradiţii. H r is t o lo g ia P ă r in ţ ilo r a p o s to lic i. Melitie . W . ¡P o p o v i c i.v iat ■!. Mo!ivii! lor este arătat mai tîrziu. L e c l e r c q . C h e v a l l i e r . p. 2-e éd. 1.

Nici unul din ei nu a putut să convingă pe celălalt ca «să ţină» sau «să nu ţină». Deoarece Răstignirea şi învierea Mîntuitorului s-au înţîmplat la vremea Paş­ tilor iudaice.0 cunoaştem (se crede că pe la 155). ludaizanţii serbau Pascha iudaică. cei doi episcopi au rămas în bune rapor­ turi şi în comuniune bisericească. indiferent de data lunii. Isto r ia b is e r ic e a s c ă . Anicet a îngăduit lui Policarp să săvîrşească Sfînta Euharistie la Roma.De~7dârfe timpuriu trebuie să fi existat deosebiri cu privire la timpul şi la data serbării Paştilor între iudeo-creştini şi ceilalţi creş­ tini.ov). creştinii au păstrat această dată ca timp al Paştilor lor. Primii ţineau adică data lunii cînd a avut loc Răstignirea şi învierea Mîntuito­ rului.ov) iar învierea ca Paştile învierii (Ilao^a avao'ctxotp. fiecare din ei se baza pe o tradiţie veche : Policarp pe cea de la Sfîntul loan şi de la alţi Apostoli. care serba Paştile în felul său.. Controversele pascale arată că cei din Asia ţineau datele morţii şi învierii Mîntuitorului după calendarul iudaic. iar du­ minică învierea. chiar în sînul Bisericilor din Asia .atoey. Eusebiu. amintind vineri răstignirea. Din context se vede că obiectul acestei «ţineri» şi discuţii era ziua de_14 nisan ca dată a Paştilor. la 14 nisan (Răstigni­ rea) şi duminica (Învierea). Se cunoaşte o altă discuţie locală. \ ■ . Deşi n-au căzut de acord. ceilalţi serbau duminica după 14 nisan. şi creştinii — zice Irineu — au avut pace : «Şi cei care ţineau şi cei care nu ţineau» (nat wv ttjpouvtmv y.. 15— 17). Ceilalţi creştini au lăsat sem­ nificaţia acesteia şi au serbat ca Paşti învierea Domnului. Răstignirea era serbată ca Paştile răstignirii (Hao^a oi:aopu>ai[i. ceilalţi ţineau ziua săptămînii.a'cl'iai). Creştinii din prima categorie serbau deci Paştile la aceeaşi dată c i iju d e ii (14— 16 nisan).'j. Cele cîteva fragmente 14 — Istoria bisericească . 24.EREZIILE 20 9 care 1 1 . Irineu scrie că Policarp s-a dus la Roma în timpul lui A nicet şi că ar fi avut unele mici neînţelegeri privitoare la serbarea Paştilor. V. de unde numele ce li s-a dat de «qum ^decimani» (Teoaapsay. probabil în legătură cu apariţia montanismului. indife­ rent de ziua săptămînii . A nicet pe obiceiul păstrat de la înaintaşii săi.l tSv ¡i 7 ( TTjpouvxcuv. în această controversă au intervenit doi ep isco p i: Meliton de Sardes şi Apolinar[e de Ierapolis. din ziua de 14 a lunii (quartodecima). ' .. pe la 167— 170 s-a provocat o controversă pascală la Laodiceea Frigiei.

. (Jn preot. Is lo r ia bisu riccd u câ. cînd deosebirile privitoare la data serbării Paştilor produceau discuţii pasionante la Roma. Policrat a răspuns episcopului Romei printr-o scrisoare de o energic semnilicativn. între episcopii Victor I al Romei (190— 199) şi Policrat al Efesului. dară nu vor da urmare invitaţiei lui. la sfîrşitul secolului II. după unii). 53). a scris episcopilor mai însemnaţi din afară. propaga la Roma obiceiul de a serba Paştile după legea iudaică. unde se găseau şi creştini quartodecimani din Asia. Episcopul Romei. murind. V ictor ameninţa pe episcopii Asiei cu excomunicarea. schis­ matic. de a-şi schimba tradiţia . la 14 nisan Răstignirea şi moartea.270 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă păstrate. păstrată din generaţie în generaţie (liuselmi. 23— 24). Blastus. pascală. De p r a e s c rip tio n e h a e r e tic o r u m . Victor a vrut să excludă din comunitatea bisericească grupul Bisericilor din Asia. Apolinarie se baza pe cronologia Evangheliei după Ioan. Eusebiu sc rie că în urma răspunsului lui Policrat. vorbind probabil în nu­ mele episcopatului italic. la 13 nisan a avut loc cina cu Sfinţii Apostoli. episcopul V ictor s-a hotărît să condamne practica lor şi să pună astfel capăt deosebirilor şi controverselor pascale. lui Policrat al Efesului şi altora din Asia. Meliton şi Apolinarie erau amîndoi quartodecim ani. ierarh autoritar. controversa lor avea deci alt motiv decît data Paştilor. Este interesant că Apolinarie voia să pună de acord Evangheliile cu privire la data morţii Mîntuitorului. dacă nu eretic (montanist sau gnostic. deci ca şi iudeii (Tertulian. Obiceiul acesta venea din Asia. privitoare la această dispută. invitîmlu-i să se întrunească în sinod şi să adopte practica pascală romanii. iar sino­ dul s-a opus cererii1 autoritare a lui Victor. fiind în această privinţă un precursor. Pe la 190 sau curînd după acest an. Policrat a convocat în sinod pe episcopii provinciei Asia. Hpiscopii din Asia întemeiau practica lor quartodecimuiM pe tradiţia apostolică. V. nu ne lămuresc asupra m oti­ vului ei. Apolinarie combate părerea celor ce susţineau că la 14 nisan M întuitorul a săvîrşit Pascha iudaică obişnuită. Motivul controverselor pascale se lămureşte mai bine în a treia controversă. Victor. care era a celor mai multe biserici. jertfind adică mielul pas­ cal : el susţinea că în acea zi s-a jertfit Mîntuitorul însuşi.

Nu se ştie dacă Victor şi-a retras e x c o ­ municarea. Sinodul de la Arelate (314) a hotărît ca toţi creştinii să ţină Paştile «într-o zi şi un timp în toată lumea» (canon 1). fără a înceta opoziţia dintre ei.)Era prima dată cînd un episcop lua o asemenea măsură gravă. de unde cunoaştem faptele. Schisma lui Ipolit Cea dintîi abatere de la disciplina Bisericii în ordine cronologică. Irineu. El cîştigase apoi încrederea episcopului Zefirin. A ceastă alegere a fost precedată de o polemică provocată de erezia antitrinitară şi de ches­ tiunea disciplinară a penitenţei. abuzînd de încrederea stăpînului său (Calixt fusese sclav). «dar aceasta n-a plăcut tuturor episcopilor». vorbind în numele fraţilor din Galia. iar Sinodul ecu ­ menic a stabilit apoi ca ziua Paştilor să fie prima duminică după lună plină după echinocţiul de primăvară ( 2 . să nu excomunice «toate Biseri­ cile lui Dumnezeu care ţin din tradiţie un obicei vechi». încă înainte de Sinodul I ecumenic. o parte pe Ipolit. o parte din credin­ cioşi a ales episcop pe Calixt. La moartea lui Zefirin. Din cauza deosebirii ciclului pascal în uz şi a datei echinocţiului. 2. Totuşi. a lui Calixt (Calist) şi a lui Ipolit. s-a produs dintr-o îndoită alegere de episcop la Roma. dar cei din Asia şi-au păstrat obiceiul. Victor a fost mustrat şi îndemnat prin scrisori. declarînd printr-o epistolă pe toţi fra­ x ţii de acolo scoşi din comuniunea creştină (¿xoivojvrjToo'.EREZIILE 211 ca eretice (w? <v sxepo8 o$o6 sac). ci şi durata Postului premergător. in scrierea F ilo so iu m en a . la Roma la 18 martie. între care cea mai însemnată era a Sf. iar în Răsărit la 21 martie. El a combătut antitrinitarismul. data Paştilor a variat şi după Sino­ dul I ecumenic între Roma şi Alexandria. al cărui sfetnic devenise ca diacon. afară poate de unele mici grupuri. după moartea lui Zefirin (pe la 217). pe care apoi l-a condamnat şi Calixt. Ipolit era un om foarte învăţat. ei au adoptat regula generală. scriitor fecund şi teolog de v a ­ loare. El acuza pe . Ipolit arată pe Calixt ca eretic antitrinitar şi ca avînd înainte de episcopat o purtare aventuroasă şi necorectă.1 martie). Din scrisoa­ rea lui Irineu aflăm că deosebirea privea nu numai ziua Paştilor. Ipolit îi imputa totodată aba­ teri de la practica bisericească în chestiunea disciplinară. amînîndu-se cu o săptămînă dacă se întîmpla să coincidă cu Pascha iudaică.

deşi el s-a K'lugiat în timpul persecuţiei. unde schisma s-a stins prin împăcarea şi moartea celor doi episcopi. 3. Persecuţia lui Maximin Tracul (235— 238). Ciprian a scris la Cartagina sa fie supuşi penitenţei. la Roma. Un grup de credincioşi. susţinuţi şi agitaţi de un laic ambiţios . azi la muzeul Lateran). a provocat nemul­ ţumiri. se refugiase şi conducea Biserica sa prin scrisori şi prin oameni de legătură. precedată cu puţin de una la Cartagina. în frunte cu preotul Novat. scriitor cunoscut. episcopul Cartaginei (249 — f 14 sept. Amîndoi.212 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Calixt că ierta păcate grele. au fost cinstiţi ca martiri ai Bisericii Romane. i-a pus capăt prin deportarea lui Ponţian şi a lui Ipolit în Sardinia. prima statuie creştină cunoscută (descoperită Ja 1551. Ciprian. deşi era îndreptăţită. acuzîndu-1 de severitate. O parte din confesori ¡şi alţi patru preoţi afară de Novat. 258). explic indu-i situaţia. La Cartagina. altul decît Novaţian. Nemulţumirea partidei indul­ gente de la ( 'arlagina s-a comunicat prin scrisori şi la Roma. s-a opus măsurii luate de episcop. care primeau pe cei «căzuţi» cu zecile şi cu sutele. admitea în cler bigami (căsătoriţi a doua şi a treia oară). Ipolit şi Ponţian. Biserica Romei a fost condusă 1-1 luni de colegiul presbiterilor. la 235. Schisma de la Roma a durat şi sub urmaşii lui Calixt — Urban şi Ponţian. Atitudinea lui Ciprian. iar admiratorii lui Ipolit i-au ridicat o statuie de marmură lîngă mormînt. tolera căsătorii secrete (în­ tre soţi de clase sociale deosebite). crilicînd abuzul confesorilor. Fabian. opoziţia se organizează. Novaţian. primea eretici în Biserică. şi neputîndu-se face alegere îndată. de unde s-a Itimis Slinlnhii Ciprian o epistolă jignitoare. din care făcea parte un preot învăţat. El a răspuns preotu­ lui Novii(ian. Luînd cunoştinţă că mărturisitorii (c o n ie s s o r e s ) dădeau cu uşurinţă scrisori de recomandare pentru reprimirea în Biserică a celor care au apostaziat în persecuţie (lap si). Ambele slau în legătură cu si­ tuaţia creată în Biserică de persecuţia lui Deciu (249— 251). Schisma Iui N ovat şi Novaţian La jum ătatea secolului al III-lea s-a produs la Roma o nouă schismă. Murind mar­ tir în această persecuţie episcopul Romei. fără penitenţă.

deşi trimişii lui au căutat să provoace agitaţii în acest scop. Sfîrşitul lui Novaţian nu se cunoaşte. In iruntea unei partide ca re . Prin sinoade s-a stabilit obligativitatea penitenţei pentru lapsi. Un sinod ţinut la Roma. Isto ria b i s e ­ r ic e a s c ă . care s-a declarat de acord cu cele hotărîte la Cartagina. dar la Roma situaţia s-a agravat. a excomunicat pe Novaţian. -s-t— l t î AA 1 . candidat la scaunul episcopal. inducînd în eroare cîţiva episcopi din provincie (Eusebiu. Novat de la Cartagina. s-au unit în opoziţie şi în schismă contra episcopilor lor. în aprilie 251. se agita Novaţian. Secta novaţiană a reuşit să cîştige aderenţi în Apus şi în Răsărit. Atunci Novaţian a dat sectei sale caracter rigorist. VI. care era rigorist. în­ treţinea nemulţumirea celor «căzuţi» împotriva episcopului.Ei rebotezau pe cei veniţi la secta lor. interziceau a doua. Simţul Ciprian a pus ordine în Biserică.1 acuza de slăbiciune. faţă de lapsi. se făcea opoziţie lui Corneliu pentru indulgenţa lui. căsătorie. Nova­ ţian a fost ales episcop de partizanii săi în 251 şi a reuşit să fie hiroto­ nit. In Asia Mică. Dar la Roma. şi Novaţian de la Roma. Dionisie al Alexandriei i-a dat un răspuns. Ciprian a comunicat măsurile luate şi la Roma. opo­ ziţia avea motive personale. durînd sute de ani. hirotonit diacon se pare în chip necanonic. 45). VI. care se socotea ade­ vărata Biserică. care era indulgent. El excludea pe cei «căzuţi». Novaţienii s-au numit în adevăr aşa. Ca şi la Cartagina. dar n-a reuşit. Felicissimus. Isto ria b is e r ic e a s c ă . curaţi. 43. spunînd că Biserica trebuie să cuprindă în sînul său numai oameni. lămurind lucrurile prin scrierea sa D e lap sîs. Novaţian şi-a organizat partizanii în sectă.EREZIILE 213 şi bogat. Revenind la scaun. 9). Corneliu contesta alegerea şi hirotonia lui Novaţian. Corneliu a fost recunoscut de m ajoritatea episcopilor Italiei şi de cei din afară. «cathari» (xoc&apot). înainte de sfîrşitul pregătirii (catehumenatului) şi fără să fi primit punerea mîinilor după botez. unde fusese ales episcop Corneliu (250—253). ea s-a unit cu montaniştii şi cu quartodecimanii. El a încercat prin scrisori să obţină recunoaşterea sa ca episcop legitim al Romei din partea altora. înlăturau pe cei care săvîrşeau păcate grele după botez. care face din scrisoarea sa o podoabă a genului epistolar (la Eusebiu. Novaţian a încercat să cîştige de partea sa şi pe Ciprian. zicînd că se botezase greu bolnav (botezul clinicilor).

Apoi. Ştefan a voit să impună practica romană în Africa.2 14 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă 4 . Biserica africană. Ca şi Victor în ch es­ tiunea pascală. şi în favoarea celor aleşi în locul lor . Şic:Uin n-n pronunţai excomunicarea. A intervenit împăciuitor Dionisie al Alexandriei. La Roma se recunoştea botezul jşreLicilor şi nu erau „re^_ botezaţi cînd reveneau în sînuT~BlierIciT. dimpotrivă. Ştefan şi Ciprian au luat atitudini deo­ sebite : Ciprian s-a pronunţat împotriva celor doi episcopi contestaţi. Controversa baptismală (botezul ereticilor). altul la Synnada. La cererea creştinilor din Spania contra a doi episcopi. dar a provocat o nemulţumire ca>e a rupi raporturile dintre ei şi episcopii din Asia Mică. în Frigia. în frunte cu Sfîntul Ciprian. pentru roliolezureu orei ici lor. Ştefan era indulgent. stabilise rebotezarea ereticilor. O asemenea neînţelegere s-a produs între Ciprian al Cartaginei şi Ştefan al Romei (254— 257). Alte Biserici erau mai indulgente: primeau pe erotici prin punerea mîinilor episcopului asupra lor şi prin admiterea lu SIinla Euharistie (în Egipt. Liniştea Bisericii a fost tulburată şi prin unele neînţelegeri intre episcopii legitimi. Şlofan al Romei a ameninţat cu excomunicarea pe unii episcopi orionlali (Firmilian al Cezareei Capadociei şi pe Elenos de Tars). Palestina. al doilea urmaş al lui Corneliu. pe cînd Ciprian nu-1 recunoştea. la Roma). acuzaţi de slăbi­ ciune în persecuţia lui Deciu. prezidat de Firmilian al Cezareei Capadociei. Ştefan a căutat să-şi impună autoritatea în chestiunea baptismală. A ceeaşi hotărîre s-a luat în două sinoade ţinute în Orient. un sinod ţinut la Cartagina (255). nemulţumea de asemenea pe episcopul Romei. a hotărît rebotezarea ereticilor şi a . pe la 230— 235 unul la Iconiu. în frunte cu Firmilian. pentru a răspunde între­ bării unor episcopi din Numidia.~eTnu era recunos'Cnt-şTcÎe~âceea ereticii erau rebotezaţi.Atitudinea faţă de novaţieni. Controversa baptismală fusese precedată do alte nemulţumiri. în urma unui sinod ţinut înainte sub Agrippinus. în care Ştefan era mai sever decît Ciprian. In Africa. în privinţa botezului ereticilor. care murise în persecuţia lui Trebonius Gallus. dar s-a lovit de rezistenţa Bisericii africane.

Recunoaşterea bote­ zului ereticilor făcut în numele Sfintei Treimi a fost aprobată de si­ nodul de la Arelate (314) şi de Sinodul I ecumenic (325). contestîndu-i dreptul de a-şi lua puteri de urmaş al lui Petru. Persecuţia lui Valerian (253— 260). Schisma meîitiană S-a produs în Egipt. Altfel. Izbucnind din nou persecuţia. Sf. conducînd Biserica Egiptului — nu se ştie dacă în înţelegere cu Petru sau nu — a luat unele masuri şi a săvîrşit hirotonii dc episcopi la scaune ai căror titulari se gă- . Pe cînd însă Ciprian recunoştea altor episcopi dreptul de a proceda cum vor crede mai bine. Pe Sfîntul Ciprian chiar l-a criticat în cuvinte aspre. pentru că nu au har. fără să rupă legăturile bisericeşti. Episcopul de Lycopolis. Iritat de această hotărîre. în care critică violent pe Ştefan. Petru I (300— 311). Izvoarele istorice se deosebesc în arătarea începutului şi des­ făşurării ei. Ciprian a scris lui Firmilian al Cezareei Capadociei. Melitie de Lycopolis. a protestat împreună cu alţii împotriva indulgenţei lui Petru. Nu poate fi decît un botez. Ereticii. nu pot săvîrşi valabile Sfintele Taine. Ştefan voia să impună practica sa romană. negăsindu-se în Bise­ rică. sub Galeriu (305— 311) şi Maximin Daia (305— 313). Ciprian şi Ştefan au rămas pe poziţiile lor. taina era validă nu prin săvîrşitorul ei. episcopul de Alexandria. în care au murit amîndoi. fătărebotezare. mai numeros. Voind să aducă linişte în Biserică. A cesta i-a trimis o lungă epistolă. 5. şi acesta nu poate fi valid decît săvîrşit în Biserică. al doilea în cinste în Egipt. Ştefan al Romei a refuzat să primească pe trimişii lui Ciprian voind să cîştige mai uşor pe novaţieni. ei ar putea săvîrşi valid şi celelalte Taine (e p is to la 70). în lipsa lui Petru. din anul 258. a uşurat reprimirea celor «căzuţi». ci prin ea însăşi. Un nou sinod. în timpul persecuţiilor de Ia începutul s e c o ­ lului IV. zicea Ciprian. ţinut în anul următor a hotărît la fel. Petru al Alexandriei şi alţii au fost arestaţi sau s-au ascuns. . După Ştefan.EREZIILE 215 schismaticilor. a pus probabil capăt controversei. Meletie. Ciprian a înte­ meiat această hotărîre într-o lunqă scrisoare către Jubaianus (e p is ­ to la 73). după episcopul A le ­ xandriei.

numind-o «Bise­ rica martirilor». în > «O rlo iio xi. L a t h é o l o g i e d e S. ( !. X V I (1964). H is to ir e d e s c o n c ile s . nr. iîn unire cu arienii. P a s c a unei O ster. U n ter su c h u n g en zur O s te r n ie ie r d e r a lt e n K ir c h c . în «O rtodoxia». nr. Doct rina d e s p r e T a in a B o te z u lu i în p r im e le s e c o l e c r e ş tin e . A ceasta a adus tulburare şi nemulţumiri în Biserica Egiptului. T h e s­ salo n iki. 1906.u. 119 ş. 793. op. . H ip p o ly te . nr.. şi 122 ş. L a t h é o l o g i e d e S. D i e r c î s . I). Petru şi alţi patru episcopi au murit martiri f M elitie a fost eliberat.in ia s. 3. in en ciclop ed iile teo lo g ice. 1972. P aris. G ottingen.’ . N. Melitie a fost excomunicat de Petru al Alexandriei din închisoare. Ca şi novaţienii. F. W olfgang Huber. Hulw. Idem. cit. T e o d o r M. P r o b le m a s t a b ilir ii d a t e i P aştilor. a r­ tico le le re sp e ctiv e . N o v a iie n .in. P. 393 ş.i M oldovei şi S u cevei». D ie K in d e r ta u ie .:i. p. n i < < i Toilor.< B i li I m e y e r . C a s e i . melitienii se socoteau Biserica ade­ vărată.u.D a m m . I’ < |> <■-. X X X V (1959). I. Paris. C y p rien . p. el a continuat acţiunea sa schismatică printre creştinii din minele de la Faeno (Arabia). A f» . 1969. 580 ş. H ipolit d 'A les.e. După unele ştiri..ul e r e t ic ilo r . Paris. 1. XIII ( 1!Ut 1). 1963. cu biblio grafie. S. 133— 153. 444.. 1. p.<■ i i . învrăjbindu-i. . P aris. Turnhout. 438 ş. N o v a tia n i o p e r a q u a e su p er su n t. p. Berlin 1969. ( ' o i n e a n ii. A d. N o v a ţ i a n . Paris. V I (1961). 1971. 9— 12. dar despre care nu se mai ştia nimic. d u III-e s iè c le . n u n ei p rim u m in un u m c o ll e c t a a d iid e m c o d ic u m q u i a d h u c ex ta n t. K i r s c h . T h e T w o W ritin g s d e P a s c h a . Fiind arestat şi Melitie. 1907. B a r d y. E tu d e su r Ia t h é o l o g i e r o m a in e a u m ilieu .1 e i i. P o p e s c u. 802— 8 0 4 . 797— 799. J .1. p. 1 > :•I'.. / ! Ic te d e s P â q u e s d a n s l'B g lise d e s pères. 440.. p. în «M itropolia A rdealului». cit. . 1958.u. . nr. I. S. 1949. 334— 444. H e f e l e .i’-.L e c l e r c q . A c ta u lita te a tra ta tu lu i lu i T ertu lia n «D esp re p r e s c r ip ţia e r e lit'iloi -.u. M elito's of Sard es. 3.2 16 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ seau atunci arestaţi.T ii c b 1 o . s-a dus la Alexandria şi a organizat Biserica sa schismatică. ed. BIBLIOGRAFIE V ..u. • C h . d'A 1 è s. p. P s e f t o g a s. O. L a c o n v e r s io n a u c h r is tia n is m e d u ran t I e s p r e m ie r s s i è c le s Paris. 1922. melitienii au făcut în sccolul al IV -lea mari greutăţi Sfîntului Atanasie cel M are ( j 373) şi ortodocşilor. în tra ta te le de isto ria dogm elor. 1925. ¡n ■Mili o|)(ili. op . scriind clerului şi credincioşilor să rupă legăturile cu el.

neînregislraFe"‘m scrisul canonic. în e p o c a a p o s to lic ă . JBiu— s&cqIuI. Antiohia şi Edesa * . Ş e s a n . Apoi s-au asociat şi elemente «apostolice». Apoi era A p o sto lu l. învăţătura creş­ tină începe să preceadă botezului..c e ­ lo r d o is p r e z e c e A p o sto li. fie «în urma chemării speciale». învăţau pe credincioşi şi cle rici.aJ-tir^deVjăj. această activitate era în grija Bisericii.J5fîntul Policarp al Smirnei şi altele. Primul mai bine cunoscut este un""fÎTozoTTrecuF la creştinism^ Justin Martirul (■ 165). Ei se găsesc printre (.11. cuprinzînd pe scurt ceea ce mai ales învăţau cei care voiau să primească botezul. încă înainte de sfîrşitu.~ Ju stin a fost arestat în persecuţia lui Marcu Aureliu. in Tradiţia ’celor ' 12 Apostoli^ şi_ altele. M. Mărturia o d ă js m e r e a In v ă iă t m a . P. p ro f. şi a unor didascali laici. în sinul comunităţii^ Pe lîngă h arismatici. scrisă fie din «împreună-trăirea evangheliştilor cu Mîntuitoruî».. Şcolile din Alexandria. care circulau de la o comunitate la alta. profeţii.. Cezareea Palestinei. în Rînduiala apostolică.ul creştin c a fiind filozofia cea adevărată.1 secolului I. obiect de învăţătură îl constituie de la început E v a n g h elia Mîntuitorului. didascalii învăţau pe credincioşi învăţătura cea nouă. PapieTcTin Ierapole.din tim m n"peTseCTrtill6 r'->âu T o s î introduse si_ martirologiile si s-au asociat în latura populară şi apocrifei». cum era cazul Apostolului Pavel. De timpuriu. Ea se făcea la început după primirea botezului. care este un fel de catehism. De mare autoritate s-au bucurat apoi îndrumările din scrisul Părinţilor Aposto­ lici. In fine pregătirea pentru Sfîntul 5oîez~a constituit im prilej pentru îndrumări organizate în creştinism. Fiind între­ bat la judecată despre locul în care se adună creştinii şi despre învă* C ap ito l re d a c ta t de P r.. sau colecţia de epistole apostolice. credincioşi cu mai multă cultură. care au produs cursuri şi chiar şcoli «pentru catehumeni». care lămureau unele mo­ mente din viaţa Bisericii. Astfel. învăţămîntul creştin era harismatic : Apos­ tolii.EREZIILE 217 începuturile învăţămmtului creştin. cum erau a p o lo g e ţii. D id a sca lii aveau anume această misiune a învăţăturii. care în­ )' văţa m. Sfîntul ignaţiu al Antiohiei. ca Sfîntul Clement Romanul.reşl±rrii~ru' învăţătură..

A cestea au fost apoi latinizate de Tertulicin : ecclesia. episcopul Teofil al Antiohiei ( j 183— 185) a definit pe la 180 termenul rA jia Tpii. A fost apoi formulat cuvîntul nou de /piaxiavoC.xju. sxxXt)oî4. care însemna înainte o «adunare».218 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ ţătura lui. pentru a doua venire a M în tu itoru lu i. în plină înflorire. 26). Fiul . Trinitas.i mulţumirea. Hapouota \— Parusia. Sco-cvjp sau Kupio? pentru Mîntuitorul şi Domnul. —•Sfînta Treime. care au determinat şi o terminologie specifică. care însemna întinderea «peste totalitate» . ¡' \ Astfel cuvîntul. V. — creştin. i Şcoala alexandrină are diferite n u m e : Şcoala cuvintelor sau învă­ ţăturilor sacre (oioaaxaXetov -tujv isp«Bv Xoţwv) .lui Dumnezeu . adunarea (pentru învăţătură) a credincioşilor (tj x(7)v utaxiov oiaxpipTj) sau doar şcoala din Alexandria (xo xax’ ’AXe|âv- . Prima şcoaîă creştină publică a fost Şcoala din Alexandria. Dominus. catholicus. cunoscută spre sfîrşiliil secolului II. iar des­ pre învăţătura sa a spus : «Cui voia să vină la mine. Pentru indicarea caracterului universalist al B i­ sericii. orthodoxus. 10). fie necesitînd formu­ larea de termeni noi. adică de «biserică» (Matei 18. Istoricul Eusebiu scrie ( < ea exista de mult (Isto ria b is e r ic e a s c ă . aîpeoiQ eres. T e r m in o lo g ia creştin ă. sp'eeifici. înainte de con­ vertire. cea în care găsise el msiv. primea acum la sine şi în­ văţa pe alţii învăţătura cea adevărată. otoaoxaXetov). Verbum. îi comunicam cuvintele adevărului» (A ctu l m a itiiic . pentru abaterea de la dreapta credinţă şi altele. Învăţătura Mîntuitorului Hristos a venit şi cu probleme noi. pri\ / mea acum sensul specific-^ de întrunire liturgică şi organica a creşti­ nilor. Pentru-definirea adevăratei cre ­ dinţe creştine a fost compus cuvîntul op&oooţoc i ortodox. III). 17). Justin. în Biserica din Antiohia. fie prin adoptarea unor cuvinte vechi la sensuri noi. Ju stin a indicat casa unde se adună auditorii lui.. I. care. şcoala catehizării (xo x i f xa. purusia. din cuvintele — folosite în Noul Testament op&o? şi 8 o£a -— cea adevărată ■ corectă — mărire — credinţă. pentru desemnarea adepţilor lui Hristos (Fapte 11. haeresis şi altele. mersese din profesor în profesor.ipzm<. Sfîntul Ignaţiu a folosit cuvîntul xathoXixoi — catolic. compus din xaxâ şi okixâs. în continuare au fost apoi definite sensurile specifice pentru noţiunile de Aoţoc — Cuvîntul lui Dum nezeu.

Clement A lexan ­ drinul. frecventată de un număr mic de auditori. Alexandria era unul din cele dintîi şi mai cău­ tate centre culturale ale lumii_vechi. ceea ce nu pare probabil.EREZIILE 219 ■Speiav StSaoy. a avut ca urmare faptul că au fost continuu învăţători creştini acolo ( e c c le s ia s tic i d o c to r e s ). Şirul conducătorilor şcolii după el este cunoscut pentru tot secolul III şi în parte din secolul IV : Oriqen. la cererea unor elini şi creştini dornici de învăţătură. ^Grecî| |udeiiilgnosticii şi alţii aveau acolo şcoli însem­ nate. adăpostind vestita bibliotecă a Ptolomeilor. Ea pare a fi început din iniţiativă particulară. Panten care este primul cunoscut pe la anul 180 şi-a conti­ nuat activitatea şi în timpul lui Septimiu Sever şi Caracalla (193— 217). în timpul persecuţiei lui Sep. Spre deosebire de şcoala Sf. Petru. cu mare faimă şi influenţă asupra teologiei creştine.aXetov). Ieronim o numeşte (ecclesiastica) schola xaxvjx^oscuv (D e v iiis illu strib u s. conducea şcoala. mărimea şi importanţa sa ca oraş. fără însemnată influenţă asu­ pra Bisericii. A le­ xandru. Origen a luat conduccrea ei. M acarie . 38 şi 69). Pieriu. şcoala din Alexandria^ devine o instituţie bine înteme­ iată. cu numeroşi auditori. Prin . creatorul unei filozofii religioase şi al unei atmosfere în care au trăit şi de care au fost influenţaţi şi teologii alexandrini .limiu Sever. Iraclas. urmaşul lui Didim. Urmaşul lui Panten. Ultimul conducător cunoscut Rodon. cînd a izbucnit persecuţia de la 202— 203 şi cînd a părăsit oraşul. după Ieronim. nu ca instituţie a Bisericii. a plecat la Sida (în Pamfilia) şi s-a stabilit acolo în timpul lui Teodosie c e l Mare (379— 395).~V)7 primuT profesor al şcolii alexandrine. prin mişcarea de idei şi de popoare. (Ieronim. Iustin şi a altor profesori particulari. acolo se învăţa neoplatonismul în secolul III. Cu însemnătatea ce i-a dat Clement Alexandrinul şi mai ales Origen. Creştinismul care a prins rădăcini în Alexandria din epoca apos­ tolică. cu un program dejrursuri. cu un şir continuu de conducători iluştri. şcoala creştină se putea măsura cu orice şcoală filozofică. (A pologetul Alenagorâ^) este socotit de istoricul bisericesc Filip ele Side (sec. în legătură cu evanghelistul^^jjrgk. mai tîrziu Didim cel Orb. ca adevărată şcoală de «teologie». Dionisie. Teognost. A colo trăise Filon. Prin aşezarea. De v iris illu stribu s. 36).

i cum o făceau cei vechi. la Alexandria. Aceste discipline serveau ca pregătire pentru ciclul ur­ mător : morala şi leolo&ia.„Grigore Taumaturgul. şi mai ales din CuvTntuT de m al [urnire c ă tr e O rig en al lui.220 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R SA LĂ îndepărtarea episcopului Dimitrie şi numirea altui conducător. în legătură cu matematica şi cu sli(> <% 11 ini<i).¡că (. un fost gnostic. la A lex an ­ dria. el înflorea pe la jumătatea secolului al II-lea. a audiat pe neoplatonicul Ammonitis-Saccas. pe cînd preda la şcoala catehetică învăţămîntul creştin. pentru a putea trăi.itirliIorii siii începători colaboratorului său Iraclas. Origen. Valentin. Origen a încredinţat pe . Invăţămîntul predat în şcoala catehetică alexandrină era urmat nu numai de creştini. Aşa umblase mult Clement Alexandrinul. Pînă la un timp. 5e~poate zice că învăţămîntul creştin s-a înfiripat şi dezvoltat ca o necesitate teologică şi culturală a creştinismului. ca "şT p rin scrieri şi imne. pînă ce s-a oprit la Panten. ci şi de catehumeni şi chiar de unii elini. Origen însuşi. Carpocrat) se orga­ niza şi răspîndea mai ales prin şcoli. care încorona învăţămîntul predat de Origen. Şcoala nu era întreţinută de Biserică. li /. Ce şi cum se preda se poate însă deduce din scrierile lui C lem £ itt-A lex a n d riii^ şi ale lui Origen. în studiul teologici. Ambrozie. care l-a avut pro­ fesor la Cezareea Palestinei. Este ştiut că gnosticismul. vindea manuscrise ale operelor scriitorilor profani pe care le poseda. se vede că şcoala a intrat sub autoritatea episcopului şi a rămas probabil aşa. ea nu avea local propriu. învăţămîntul se preda astfel în două cicluri. în concurenţă şi prin analogie cu învăţămîntul elin. convertit de Origen. la vîrsta de 25 ani. Audiau probabil Şi iudei şi eretic i. iudaic sau chiar eretic.iş. El a fost apoi ajutat de un creştin bogat. Origen predase. şi că. La Alexandria. dornici să cunoască religia creştină şi poate s-o îmbrăţişeze. atraşi de faima profesorilor creştini. care a avut la Alexandria pe cei mai însemnaţi reprezentanţi ai săi (_Basilide. se făcea interpretarea Sfintei Scripituri^ care era baza învăţămîntului . probabil la Alexandria <•('('. Din secolul IV şcoala a primit poate ajutor de la stat. dialectică. Cum anume s-a organizat învăţămîntul creştin nu se ştie mai de aproape. el învăţînd pe cei mai înaintaţi. Chiar creştinii dornici de învăţătură filozofică şi teologică mergeau în căutarea de profesori acolo unde erau aceştia.i ce preda la CezareeaTun întreg ciclu ştiinţific : logică. îndeosebi a lui Qrig^n.

în urma hiroto­ nirii lui de către episcopii da. După studii literare şi juridice făcute în oraşul lor. ei au plecat spre. Şcoala de la Cezareea Palestinei a fost. Faptul acesta a fost hotărîtor pentru evoluţia teologiei creştine în epoca marilor controverse hristologice. Mulţi alţii — din Palestina şi din alte provincii.Cgzji^eea_Palestiaei.devenit episcopj şi aji-lucrat cu mult zel pentru Biserică Teodor este Gr[g. acel C uvîn t d e m u lţu m ire pen tru O rigen . convertindu-se la creştinism. La Alexandria. înainte de plecarea lor din Cezareea Palestinei. care-1 stimau mult pentru ştiinţa lui. metoda de interpretare era de preferinţă aleqor.ierusalim :şi. Ea a dat Bisericii un învăţămînt teologic.d. Firmilian . între care pe cei doi fraţi din N eocezareea Pontului. Gîndirea teologică s-a întemeiat pe învăţămîntul şi pe exegeza şcolilor creştine. întorşi în provincia lor.p.Bejriţ (în Fenicia) unde era o faimoasă jcoală. 270).e_drfi.. din care cunoaştem învăţămîntul predat de acesta. cu excepţia celor care nu admiteau existenţa lui Dum­ nezeu şi providenţa.t. Origen a avut discipoli deosebiţi. o dogmatică. după plecarea din A le x andria (la 231— 232). Învăţămîntul creştin se baza pe interpretarea Sfintei Scripturi şi era concentrat în jurul ei.ore T a u m a tu r g u l^ c. La Cezareea. a cărui ştiinţă şi personalitate i-a impresionat. înfiinţată şi condusă de O rig en . Teodor a ţinut în faţa unei mari şi alese adunări. A ceştia erau dintr-o familie elină bogata. Tendinţa— „mi&tică. Şcoala catehetică alexandrină are o mare importanţă în viaţa B i­ sericii vechi. Profesorul discuta însă şi ideile metafizice ale filozofilor şi poeţilor clasici.EREZIILE 221 creştin. . Condamnat pentru aceasta de către episcopul său Dim itli^ Origen s-a stabilit la_ Cezar-eea^ unde a con­ tinuat activitatea didactică şi a terminat operele începute la Alexandria. A ceasta a avut mare importanţă pentru dezvoltarea lui şi a teologiei creştine. cei doi fraţi au ... apropiate şi depăr­ tate — au ascultat şi admirat pe marele profesor la Cezareea._Mergînd întîi la Cezareea. au cunoscut aici pe Origen. 2.alexandriixă^şi cea raţionalistă antiohiană au caracterizat fiecare teologia şcolii respective.iciL~la Antiohia era istoricogramaticaîă s'ău literală. o exegeză teologică. unde aveau o soră căsăto­ rită cu un înalt funcţionar. Teodor şi Atenodor.

împreună cu Eusebiu. şcoală care era însemnată la Antiohia. Nu se ştie dacă Origen a avut la Cezareea urmaşi imediaţi ca la Alexandria. în primele secole. . 3. nici dacă a avut vreun rol în începuturile şcolii creştine din Antiohia. şi mai ales cunoaştem pe Origen şi şcoala alexandrină. El a creat însă. o atmosferă teologică. IX. 2 . La Antiohia Siriei s-a format o altă şcoală creştină. .222 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ al Cezareei Capadociei a fost unul dintre elevii lui (Eusebiu. i-a consacrat o parte din studii şi din activitatea literară.i. el făcuse studii la Alexandria. şi a avut printre elevii săi ş î apoi colaborator pe Eusebiu.şitul secolului al II-lea . Istoricul liuselmi are cuvinte de laudă pentru Lucian (Isto ria b i s e r i ­ c e a s c ă . şi el admirator al marelui profesor şi creştin. 30). 13. 310). Malchion era un om învăţat şi în ale teologiei. VII. după^spusa lui Eusebiu (Is to r ia b i s e ­ r ic e a s c ă .spre sfîr. Şcoala din Antiohia. zis de S a m o sata. ca şi acolo. Cezareea Palestinei a avut apoi în E u seb iu pe cel mai învăţat episcop al său şi unul din cei mai de seamă creştini vechi. a fost hirotonit acolo ti preol şi . căruia. VI. care era supranumit «Origen cel Tînăr». pe care l-a dovedit eretic (antitrinitar) într-un sinod ţinut la Antiohia (268/269). Isto r ia b is e r ic e a s c ă . un distins preot. 6 .ipoi | A jitiohi. El era un admirator al lui Origen. dintr-o familie însemnată . VIII. Lucian s-a stabilii . La începutul secolului al IV-lea este cunoscut ca pro­ fesor la Cezareea Palestinei P am iil (t c. Este cunoscut din disputa cu episcopul Pavel de Samosata. zis şi do A id io lu a f Fî era dintr-o familie de seamă şi studiase la Edesa. unde om o şcoala creştină condusă de uiTanume Macarie. condu­ cătorul unei şcoli retorice «eline». Nu se ştie în ce consta învăţămîntul lui Malcliion. cunoscută din secolul al III-lea prin unii din cei care au predat învăţămîntul acolo.i condus şeoaja. audi­ ind pe Pieriu. după ce episcopul reuşise pînă atunci să-şi acopere erezia. 3). marele istoric bisericesc. Cel dinţii cunoscut este preotul M alchion. 29— 30). începutul şcolii este legat însă de' L u cia n . de la care cunoaştem atîtea din istoria învăţămintului şi a creştinismului în general. A ceastă şcoală a fost continuată de alţii şi a luat m. în care au lucrat alţii. dacă preda şi învăţătura creştină. originar din Berit. Pamfil a îniiinţat pentru învăţămîntul creştin o bibliotecă însemnată.ne avînl în «ocolul al IV -le a prin studiile ei de exegeză biblicii.

neoplatonisnirsj_-e. Şcoala antiohiană n-a avut idealismul şi ('lanul mistic al şcolii alexandrine. la Cezareea Palestinei şi la Alexandria. fost profesor la Atena. unde a mărturisit . decît j eoloqic-apoloqetic.. A cesta este so_( OtfrŢfe altfel izvor al^ arianismului prin exegeza şi teo logia sa. Balanos. care ~l-a numit mai mare peste vopsi toria ele purpură de la Tyr.. cea alexandrină a înclinat în filozofie spre platonism. ci un altul cu un nume asemănător. Nu se ştie dacă şcoala antiohiană a avut un şir de profesori ca şcoala alexandrină. fiind lite rală. sau după locuri paralele. Lucian.EREZIILE 223 După unele ştiri. în care se pare că a in­ trodus corecturi după textul ebraic şi după traducerea lui Teodotion.şi apărat creştinism uTTirîaţă“ impăr'atului. mort în sinul Bisericii. Se pare de asemenea că el a căutat să corecteze cuvinte pe care nu le socotea potrivite. Dorotei era un om cunoscut şi apreciat chiar de împărat. în persecuţia lui Maximin Daia (pe la 312).cLe."Interpretarea lui se deosebea ’de**T*aTexandrinilor. Lucian este cinstit totuşi ca martir. Eusebiu zice că l-a auzit şi el cxplicînd poporului Sfînta Scriptură cu mare îndemînare (Istoria b is e r ic e a s c ă . VII. Dintre ele. Lucian a fost partizan al episcopului compatriot Pavel de Samosata şi de aceea a faşt scos din Biserică sub următorii irei episcopi de Antiohia. îndeo­ sebi de studiul Vechiului Testament pe care-1 citea în limba ebraică. cu Diodor de Tars. Ea a devenit mai însemnată în a doua jumătate a secolului IV.expli^ ca. la Antiohia. care se ocupa cu mult zei de studiul Sfintei Scripturi. pînă la(303^cind ar fLxenunţat la erezie. ca Arie şi alţii se numeau syU u cian işîî^ adică erau_cplegi de studii la Lucian si partiza n u lu i. de la care s-a accentuat deosebirea exegetică-teologică in ire" cele două şcoli. Lucian este însemnat mai ales ca recenzent al Sfintei Scripturi.ctism.Dorctei. 32. S. Sfînta §crîp u îaŢ jaaF ‘înai mult în scop exegetic. Ca şi Ori gen. D. 2— 4).. fiind dus la Nicomidia. El a făcut o revizuire a traducerii Septuaqintei. cea anliohiană spre arislotelişm. . Din istoria arianismului se ştie apoi. Ei cunoaştea de asemenea bine cultura elină. socoteşte că Lucian de Antiohia n-a murit ca martir. . Alături de Lucian— este amintit un alt preot antiohian învăţat. dar a dat teologiei creştine pe cei mai de seamă exegeţi intre care şi pe Sfîntul Ioan Gură de Aur.

Pe lîngă aceste şcoli organizate. 72 ş.. sau te o ­ log de frunte. M angâru.e s i è c le .. 92 ş.Egipt. Astfel se poate accepta o şcoală legată de Septimiu.Ciprian f t 258) .. L a je u n e s s e d 'O rig èn e . p. 1969. apo fşc. şi bibliografie. P o p e s c u. 796— 797. op.u. M. Sfîntul. _ BIBLIOGRAPIi. Paris. Sirianul şi din cadrul c ă ­ reia a ieşit traducerea Bibliei numită «P e şitlo» în_secolul III . care scriau mai mult în greceşte. C a d i o u. é t u d e su r I e s r a p p o rts d u c h r is tia n is m e e t d e Ia p h ilo s o p h ié g r e c q u e a u l l. C o m a n. 165 ş. Ş c o a la a le x a n d r in ă .u. T. 1932. P. la şco lile resp ectiv e. 1930. ¡KM. şi latineşte ca Miniuciu Felix şi Novaţian. 1. P . 31 ş. fără însă a putea crea un învăţămînt adevărat şcoala siriacă iniţiată de T a ti an. c are promova exegeza alexandrină ... E. 459— 473. p. Paris. 36-1 ş. B u cu reşti. Eugène de F a y e . Bihlmeyer-Tüchle-Damme. 46 ş. M. sărbătorile. un rol locirlo însemn. asemenea în JIF. în primele trei secole.224 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ D esp re ş c o a la din E d esa. o altă şcoală în J j a l i 4 era legată de Sfîntul Irineu al Luqdunului.u. Hurureşii. Ş e s a n . care a produs traducerea Bibliei. cit. p.u. p.. 1956. K i r s c h . B ucureşti. Locaşuri de cult. * C a p i t o l r e d a c t a t do P r . 1903.u. H is to ir e d e l' é c o le d 'A le x a n d r ie au d éb u t d e I l l . apoi şcoala copilcă din. p. . R îm n icu l-V ilcea. Arta creştină * ( ‘u liu l . postările. T e r­ tulian de la Cartagina şi urmaşul acestuia. P o p o v i c i. Ş c o a la e x e g e t i c ă b i b li c ă din A n tio h ia .îl. p.e s iè c le .. M. c il. 34 — 4 1 . ştim doar că ea pare să fie mai veche decît cea din Antiohia şi la ea a studiat LueiaJU A ceastă şcoală va juca un rol mai important în perioada următoare.i îndeplinii în viaţa creştină.. I.. au mai existat şi altele.. p r o l . amintită mai sus. 1925. B ucureşti. agapele.u.u. 2. 1936. I. Liturghia. cit. Iii a menţinut unitatea şi solidaritatea comunităţii creş­ tine şî . La J .d r ia .oala romană cu un şir de teo ­ logi. o p .. cimitire. op. M.. P rim i d id a s c ă li c r e ş tin i.i apropiat pe credincioşi între ei. ca Ipolit şi Caius. C le m e n t şi ş c o a la d in A le x a n d r ia . 1928. C lé m e n t d 'A Ie x a . L u n g u l e s c u . B u 1 a c u. 1931. disciplina şi viaţa creştină. legate mai mult de personalitatea vreunui Sfînt Părinte bisericesc. ed. în tra ta te le de patrolo gie. Cultul. G. 352 ş. P a tr o lo g ia .

poate şi în alte locuri (Roma. 58. In epoca postapostolică se mai numeşte : euXoŢia (binecuvîntare). taină). 4 . xotval eu/ai (rugăciuni comune). 34). De m o rtib u s p ers. Centrul lui a rămas Sfînta Euharistie (eo^apistia = mulţumire).sfînta). iar in Apus. 3— 15 şi în 304 . Spania). 1 . pe lîngă cele cu care era cunoscută mai înainte (frîngerea pîinii. aovaŢiof^. — Istoria bisericcascu . 57. auvoooi. cina domnească). 3 .a. se mai săvîrşea miercuri şi vineri (în Egipt). A p o lo g e tic u m 4. din secolul al IV-lea. XIV) şi probabil dimineaţa. din 30 aprilie 311. ofrandă).■ D e d o m in ic a o ra tio n e . ca adunare cultică : ouvaCiî. interzicînd adunările creştine. Euharistia se săvîrşea dumi­ nica (în v ă ţă tu r a c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li. a 0 pota[j. E p is to le le 39. aşa cum mărturiseşte Pliniu cel Tînăr la începutul secolului II (între 111— 112) : «stato die ante lucem». seara. irpoacpopâ. (oblation. dvacpopoc. s-a introdus obiceiul ca să se primească pe ncinîncate. spunea : «ut denuo sint christiani» — de acum să fie creştinii (Lactanţiu. deşi îl denaturau cu închipuirea. 18). ispoopŢta (lucrare . au înţeles importanţa cultului în Biserică şi l-au lovit prin măsuri de persecuţie. pe care o găsim cu acest nume. missa şi alte numiri. Liturghia. în alte locuri. slujbă). potrivit lozincilor : «non licet esse christianos» — nu e permis să fie creştini (din 164 sau 165). fie mai de grabă pentru că adunarea creş­ tinilor şi unirea ei cu masa frăţească era greu de făcut zilnic. 3 .EREZIILE 225 «Păgînii» înşişi. Cultul epocii apostolice s-a menţinut şi s-a dezvoltat în epoca următoare pe baza liturghiei Sfîntului Iacob. convivium dominicum (cu agapa). Se săvîrşea de asemenea la botezul catehumenilor şi în zilele de comemorare a martirilor. arzînd cărţile. necunoscîndu-1. reînnoită de Traian. confiscînd sau distrugînd lo ­ caşurile. cmveXeooiS. sau «non licet esse vos» — nu vă este îngăduit să existaţi (din 2 1 1 ) şi «nomen christianorum deleto» — să fie distrus şi numele de creştin (vezi la Tertulian. 6 6 . ca a devenit de timpuriu săptămînală şi Euharistia -s-a despărţit de masă. Fie din cauza legii contra asociaţiilor ilegale. teXex'/j (ceremonie. La Cartagina. collecta dominica. îngăduinţa obţinută însă prin edictul de toleranţă al împăratului Galeriu de la Sardica. ¡xoa'cspta (sacramentum. froaia (sacrificium.. încă înainte de sfîrşitul secolului I. Săvîrşindu-se duminică dimineaţa. ea încă se mai săvîrşea zilnic la jumătatea secolului al III-lea (Ciprian. jertfă).

220). La prima parte a liturghiei putea să' asisle şi catehumenii.. rugăciuni comune .. . penitenţii sau chiar necreştinii.. dacă se putea). altele din secolul al IV-lea. denumită şi sărutarea sfîntă. cea mai completă scriere liturgică veche cunos­ cută şi în prescurtare ca E p ito m e sau C on stitu tio p e i H ip p oly tu m . în timp de pace. vin şi apă : episcopul sau preotul liturghisitor făcea rugăciuni şi aducea «euharistii» (mulţumiri). La cult se adunau daruri benevole pentru ajutorarea săracilor. Muzica instrumentală nu era ă3misăTn cult. Cultul euharistie consta din două părţi : una didactică. clerici şi credincioşi. Diaconii duceau Sfînta Euharistie şi celor absenţi (bolnavi. cu ochii ridicaţi spre cer.. la Tertulian. chiar celor închişi. creştinii îşi dădeau sărutarea păcii. alta liturgică (sacra­ mentală) : se punea pe altar (masă) pîine. A p o lo ­ g ia I. o omilie (predică) asupra celor citite. Rugăciunile erau parte improvizate.. 67 .. parte stabilite (pentru Sfînta Euharistie). după o rugăcune. precum şi ştiri şi reguli privitoare la cler. nu avem un formular liturgic ci unele descrieri (la Justin Martirul. Sînt trei scrieri intitulate. alta C on stitu ţia b is e r ic e a s c ă a p o s to lic ă . unele din secolele II— III. A p o lo g e tic u m . cîntaţi recitatfv7"sau imne creştine.. 65. . Mai importante decît acestea sînt «C on stitu ţiile b is e r ic e ş ti» care cuprind indicaţii şi formule liturgice. . al împăcării lor. in am ic de săvîrşirea Sfintei Euharistii.. în care se făceau citiri largi din cărţile Noului şi Vechiului Testament. celor de faţă. precum şi cartea a VUI-a din scrierea numită de regulă C o n stitu ţiile A p o s t o lic e sau C a n o n e s e c c le s ia s tic i A p o sto lo ru m . pentru nevoile de moment ale comunităţii. 39). alta numită D id a sca lia A p o s t o ­ lilo r. cu braţele întinse. Atitudinea obiş­ nuită era cea de «orantes» : în picioare. cunoscuţi. foarte în­ semnată pentru istoria cultului creştin . Un frumos imn este rugăciunea de laudă de la sfîrşitul scrierii P e d a g o g u l a lui Clement Alexandrinul. Se făceau şi cîntări : psalmi din Vechiul Testament.226 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R SA LĂ Pentru cunoaşterea cultului creştin din primele trei secole.. una « C on sti­ tu ţiile b is e r ic e ş ti e g ip te n e » (este versiunea în limba coptă a scrierii lui Ipolit ’AiroaToiaxvj IlapâSoat? = Tradiţia apostolică — c. semn al comu­ niunii lor în credinţa şi în dragoste. pentru împăr­ tăşirea ce urma să primească.. neputincoşi..

1). dar vinul era de obicei roşu.EREZIILE 227 După aceea. femeile.. apoi de sticlă sau de metal. « G esta ap u d Z en ophilu m ». S-a introdus obiceiul de a se îmbina pîinea cu vin. copiii. Obiceiul unor comunităţi de a săvîrşi Sfînta Euharistie cu apă. îm părtăşirea era precedată de mărturisirea păcatelor (În v ă ţătu ra c c lo r d o is p r e z e c e A p o sto li. (azima)s-a introdus în_Apus mult mai tîrziu (în secolele VIII-IX).după o lungă-JuemteniS. a fost condamnat. se făcea tăcere solemnă. preoţii. 'KÎV. de la începutul secolului IV şi « G esta p u rg a tio n is F e lic is » dau foarte interesante şliri despre rezervele de obiecte şi alimente ale bisericilor. pîine. pe penitenţii şi pe eventualii necreştini să părăsească locaşul. Primirea ei cu nevrednicie era socotită un mare păcat. Credincioşii o luau şi în călătoriile lor. veşminte. apoi văduvele şi fecioarele din serviciul bise-_ ricii. Irineu. credincioşii aduceau la cult daruri în alimente.. Se închideau uşile. în Sfînta Euharistie. culoarea lui nu era stabilită. Pe lîngă ofrande euharistice — pîine şi vin — . Celor absenţi li se ducea numai pîinea euharistică. Iustin. se săvîrşea Sfînta Euharistie. pentru ajutorarea săracilor şi pentru întreţinerea clerului. Ciprian). Pentru vin se întrebuinţa un potir (vrox^ptov. ^ a lb i\ la început de lemn. Rugăciunile ei erau ascultate de creştini în genunchi. preoţi sau diaconi o bu­ cată din pîinea euharistică şi beau din potir. bărbaţii. !n vin se punea şi apă. bani. altele erau păstrate pentru nevoie. dia­ conii. împărtăşirea "se făcea începînd cu clericii : episcopul. răspunzînd . clericii inferiori. diaconii invitau pe asistenţii nebotezaţi. fără vin. Cei c ăzuţi în păcate grele primeau Sfînta Euharistie doar .«amin». «Pîinea euharistică» era dospită . «potirul Euharistiei». Credincioşii se apropiau pe rînd de altar Ţ«ad aram Dei starer>}7"pnnîeâu de la episcop. Refuzul de a primi pe unii creştini la Sfînta Euharistie era o grea pedeapsă. Acest amestec era uzual şi obligatoriu (loan 19. afară de Du­ minici şi de zilele de la Paşti pînă la Pogorîrea Sfîntului Duh. I se recunoştea caracterul de taină şi de jertfă. încălţăminte. 34). Unele se împărţeau îndată. pe temeiul mărtu­ riilor apostolice. creştinii primeau trupul şi sîngele Domnului. Vinul era curat . Alte mărturii bisericeşti în această privinţă devin din ce în ce mai numeroase f Ian a tiu. .

In epoca postapostolică. iar uneori cu numele corespunzătoare ei în Calendarul antic (d ies so lis). Duminica era ţinută de creştini cu repaus . în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li (XIV. Sinoadele Elvira (300). prevăd anu­ mite măsuri pentru lipsă n eju s tificată la maPmuTt ele trei duminici. el spune doar că se cînta antifonic «carmen Christo quasi Deo». Tertulian o numesc cu numele ei creştin (xoptax-/}. ci că ea era ţinută de c r e ş l i n i î n c ă d i n epoca apostolică. Arelate (314). Corisîlntîn cel Mare a întărit-o şi generali­ zai-o şi peniru slat prin lege (321). Frecventarea cultului era obli­ gatorie şi regulată. Dionisic al Corintului. De o r a tio n e 20). ceea ce este foarte important din punct de vedere liturgic şi dogmatic. Darurile se aduceau lui Dumnezeu şi se împărţeau ca de la Dumnezeu. ■ Duminica era serbată ca zi a învierii Domnului. Din S c r is o a r e a lui Pliniu c e l T in ăr c ă tr e T raian . dies dominica). Meliton de Sardes. el era un continuu control şi stimulent al vieţii morale. dar Biserica l-a interzis. mărturie despre aeraşi a dau unii apologeţi (Ătenagora.T)biceiul iudeocreştin de a serba şi sîmbăta s-a menţinut la unii creştini. Tertulian. mărturiile despre serbarea duminicii se în­ mulţesc. Pliniu nu ştie în ce anume consta cultul creştin d u m inical.^ Sărbătorile creştine. dar ea era despărţită de Euharistie. 1— 2). în care creştinii se rugau fără a posti şi a îngenunchea. după o mărturie foarte apropiată de vremea Sfinţilor Apostoli (în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li. Este bine ştiut că nu împăratul a c r e a i a c e a s t ă sărl>ăloarc. cum cred unii sectanţi. Aducerea darurilor la altar şi împărţirea lor de către episcop da faptului un caracter sacru şi o semnificaţie înaltă. 67). Alara d > Duminicii. după mărturii ce avem pentru . săvîrşindu-se după aceasta. In aceste zile se făceau şi adunări cu cult. iar cei ajutaţi se rugau pentru ei. se ţineau în cinste zilele de post — miercuri şi < vineri (dies slalionarii. Iustin M arti­ rul (A p o lo g ia I. Duminica a devenit sărbătoarea săptă­ mânală a creştinilor încă din epoca apostolică. de cînd este cunoscută cu numele de «zi domnească» xoptaxTj Tjjxepa) şi c u destinaţia de zi de adunare şi de cult. Episcopul comunica numele binefăcătorilor. slationes). aşa chiu era sabatul la iudei. se vede că Duminica se făcea şi agapă. Cultul ma­ nifesta astfel credinţa şi dragostea credincioşilor . VIII). zi de bucurie.228 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Cultul era şi un excelent m ijloc de educaţie şi de binefacere tot­ odată.

EREZIILE 229 Egipt şi Africa în secolele III-IV. ei au fost motivul controverselor pascale din secolul II. V ll. cu bucurie şi so­ lemnitate . Deose­ birile cu privire la data. de la A lexandria <prin epistole pascale sau festive (sopzaazr/. pascha) erau sărbătoarea anuală a învierii Dom­ nului. Ziua învierii era sărbătorită cu mare evlavie. vineri a fost răstignit şi a murit.. în legătură cu învierea Domnului (Udea/a avaaraatjxov) era comemorată şi Răstignirea (Paştile răstignirii. fe r ia se x ta -v in e ri).. canon 6 ). aşa cum duminica era cea săptămînală. pe care unii creştini . Analolie. Ca şi Paştile. 1 4 = T 9 ) T — — —~ .u1 i . cea mai mare şi cea mai veche sărbătoare creştină. 20) : episcopul de Laodiceea. în unele Biserici s-a menţinut încă mult timp obiceiul de a se aduna credincioşii zilnic.. un. spre deosebire de zilele de post iudaic (luni şi joi.zi). ’TsTorTcT b is e r ic e a s c ă . Dionisie al A lexandriei a întocmit un ciclu pascal de 8 ani (Eusebiu.. Se numea Cine ¡zecime şi tot timpul de la Paşti pînă la Pogorîrea Sfmlului Duh (50 de zile) .. Paştile fer aţi sărbătoare creştină generală.. S-au făcut de timpuriu încercări de stabilire a unui ciclu sau canon pascal. Sinodul de la Ancira (la 314) o numeşte «ziua cea mare» (tj ¡lejăl'/] 7 jp. C al­ culul se făcea şi se anunţa. Cincizecimea coinci­ dea cu o sărbătoare iudaică... p e n te c o s t e . Ea este. 32. Din variantele şi interpretarea unui ca­ non (43) al sinodului de la Elvira (pe la 300).spa.. Zilele de mjerc. Erau zile de tristeţe. 5 i vineri se ţineau de creştini cu post.ciclu. era săr­ bătoarea Pogorîrii Sfîntului Duh. în care creştinii se rugau în genunchi. era timp de bucurie. d ie s p e n te c o s t e s ). Ilao/a aŢaopcoatjxov). în care creştinii nu pos­ teau şi nu îngenuncheau la rugăciune..deL i9 m W b i d e m . Ele sînt numite chiar sărbători (ferici q u a rta -m iercu ri. rezultă că se sărbătorea şi ziua a patruzecea (q u a d r a g es im a ) de la Paşti. Ori gen predica aproape zilnic. în care să se prevadă revenirea perio­ dică regulată a datei Paştilor în aceeaşi zi. d) Alte sărbători creştine.. b) P a ştile (K ăaxa. după un şir de ani. VII. sau pentru a asculta omilia (Cartagina).. cu care a păstrat asemănare de nume. Stabilirea datei Paştelui a făcut necesare studii astrologice. pentru săvîrşirea Sfintei Euharistii. ea era precedată de post şi de nopţi de priveghere. c) C in c iz e c im e a JUsvxvjxoazri. după Paşti. nu­ mite ziua a doua şi a cincea) şi aveau justificare creştină : miercuri s-a hotărît de către iudei moartea Mîntuitorului.

în Egipt. în Occident. Simbolismul creştin (Hristos este numit «soarele dreptăţii») uşura această coincidenţă. iar Origen nu o aminteşte. de chemarea neamurilor şi de Nunta din Cana Galileei. 16— 17). în secolul al IV-lea. era serbată de creştini cu adu­ nare şi cult. dîndu-i deci sens eshatologic. dies natalis. în amintirea Botezului Mîntuitoruiui şi a descoperirii dumnezeirii Sale.230 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ o ţineau în locul Cincizecimii. Ea este menţionată într-un act martiric (al episcopului Filip de Heracleea. în acest secol. In unele cazuri se serba ziua mutării moaştelor martirilor (tran slu tio). viaţa de veci. adică arătarea Domnului. Creştinii orientali au introdus sărbătoarea Naşterii Domnului în a doua jum ătate a secolului al IV-lea. Se pare că sărbătoa­ rea nu era generală. sărbătoarea Epifaniei era generală în Orient. s-a des­ părţit sărbătoarea Naşterii Domnului de cea a Botezului (Epifania). la anul 304). Prima mărturie o avem in M artiriul lui P o îic a tp (XVIII) scris ia 176. Clement Alexandrinul spune că o aseme­ nea /sărbătoare ţineau gnosticii (Basilide). Istoricul bisericesc Albert Ehrhard crede însă că prin ea se înţelegea arătarea Domnului la sfîrşitul lumii. se ţinea ca sărbătoare corespunzătoare Naşterii Dom­ nului (N a ta lis D om ini) ziua de 25 decembrie. cum este cea a Sfinţilor apostoli Petru şi Pavel. numite de asemenea q u a d ra g esim a . . în jurul anului 377. luiUililia) pentru. Cele 40 de zile de după Paşti erau o paralelă la cele 40 de zile de post dinainte de Paşti. unite cu acest fapt (Matei 3. Pentru prima oară. la 6 ianuarie. pentru a o opune sărbă­ torii păgîne a solstiţiului de iarnă (n a ta lis soîis). Cei din Apus au introdus în schimb Epifania la 6 ianuarie. prin care Biserica înlocuia pentru credincioşii ei o . Sărbătoarea coincidea cu înălţarea Dom­ nului. Probabil din secolul al IlI-lea se serba în Orient Epifania (’Euicpdiveta) numită şi T h eo ta n ia (0eoep<xveta). Sărbătorile martirilor sînt din cele mai vechi.sărbătoare veche cu una creştină. Se pare că înălţarea Domnului era comemorată mai mult la Cincizecime. apoi s-a introdus în Biserica de Constantinopol în 379. în Biserica din Antiohia. ca o «zi sfîntă». ca prima minune a Domnului. nefiind încă cunoscută precis ziua morţii lor. se făcea amintire în această zi de Naşterea Mîntuitoruiui. serbîndu-se la 25 decembrie. din care aflăm că zi iui morţii nuntii ului. numită «ziua naşterii» (ţsvs&Xio? Tjjxspa.

în unele Biserici din^ Apus. fructe. Agapele aveau un rol important în viaţa creştinilor.00.00). admiţînd doar că se împărţeau ajutoare şi se dădeau mese funerare sau la anivjarsări.__cînd se ajuna de obicei pînă la orele 15. peşte. c a r e 1aveau în sabat zi de sărbătoare şi de bucurie. Postul de sîmbăta era un «adaus» (superpositio jejunii). Pliniu cel Tînăr. In afară de zilele de miercuri şi vin eri. iar în perioadele următoare chiar la mai mult. 12). la ora a noua (15. Necunoscînd caracterul lor. deşi unii cercetători mai noi neagă existenţa aga­ pelor euharistice. ca prilejuri de desfrîu. care a anchetat numeroşi creştini. în Secolul IlI^postul s-a lungit la 6 zile. 4). Se crede ca aceste mese s-au despărţit de timpuriu de cult. s-a introdus din secolul III obiceiul de a posti sîmbăta. Postul. le numeşte o «masă cuviincioasă». A cest post era general. Din În v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li se ştie că se mai postea cu prilejul botezului de către primitorul lui. deşi se bucura în mare cinste în rîndul creştinilor.EREZIILE 231 Nu se cunosc în primele trei secole sărbători ale Sfintei Fecioare. postul s-a lungit apoi. între care şi Roma. Augustin considera veche sărbătoarea Sfîntului Ioan Botezătorul. dar durata lui varia. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . ajunîndu-se vineri şi sîmbătă. Ele erau de regulă mese cumpătate (probabil cu pîine. pe care-1 întreţineau. vin). Bisericile orientale nu l-au adoptat şi mai tîrziu sinodul quinisext (692) J-a_interzis (canon 55). anticii le bat­ jocoreau cu scopuri calomnioase. în amintirea şederii M întuito­ rului în mormînt şi ca pregătire pentru împărtăşirea de duminică. ajungînd la 40 de zile. V. de către săvîrşitor şi de cei care mai voiau (VII.a a a P e < dragoste) este totuşi admis în generai. Acest obicei s-a introdus din opoziţie faţă de iudei. creştinii ţineau cu post zilele dinaintea Paştilor. El ştie că se . 24. în unele Biserici se postea (ajunînd) o_zil în altele două în altele patruzeci de ore (Eusebiu. Obiceiul meselor comune numite. în care se mînca odată pe zi pîine cu sare şi cu apă. Obiceiul apostolic de a se lua o masă comună în adu­ narea creştină s-a menţinut. Agapele. prin ajutorul ce se da celor săraci şi prin spiritul de comunitate în dra­ goste. zilele şederii Mîntuitorului în mormînt . foşti creştini şi apostaţi în Bilinia.

Pentru a ridica locaşuri de cult. Locaşul de cult. Existenţa unor asemenea locaşuri proprii se constată de Ia sfîrşitul secolului II şi mai ales după 280. numărul mic şi lipsa de m ijloace n-au îngăduit creştinilor să-şi ridice locaşuri de cult pînă la un timp.ii arată că locaşul creştin avea asemănare cu locaşul Domnului clin Vechiul Testament (leş. oratorium populi). iar clericii nu mai ajungeau pentru a sluji în mai multe. (vaoc. ca şi adunarea şi comu­ nitatea însăşi se mai numeşte biserică (¿-/. săracilor li se dădeau de la agape alimente şi acasă.xX^aia) şi casa Bisericii (olxoc ¿y. catehumenii şi unii penitenţi asistau la cult în atrium. Asemenea mese se dau cu prilejul înmormîntărilor. agapele au ajuns mese date săra­ cilor. botezului. uneori în cimitire. Hipolit. y. nume rămas în limba noastră (biserica. Basilicile aveau trei părţi : un alrium sau portic. Tertu­ lian. numit mai tîrziu pronaos (itpovao?. la creştinii mai înstăriţi. după numele date de scriitorii creştini de atunci (Clement Alexandrinul. Tertulian.6 v. for­ . după adunarea euharistică duminicală. Ei se adunau în case particulare mai încăpătoare. partea de mijloc. naos. care era un spaţiu în forma patrată. casa rugăciunii (domus orationis). Origen). fie în case parti­ culare. vâp{bj£).232 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ lua dimineaţa. Filip Arabul). se profila de anii de pace sau de toleranţa unor împăraţi (ca Alexandru Sever. în catacombe sau în alte locuri. Agapele aveau loc fie la (sau lîngă) biserică. ei nu mai în ­ căpeau într-o casă. locul «de rugăciune» (-/rpoceir/. domus Dei). Situaţia ilegală a creştinismului ca «religio illicita». mărginii de coloane. paoiXeioC olxoc = casa mipiinile. precum şi din alte mărturii. De la începutul secolului al IV-lea se numea b a siliv a. Cu creşterea numărului creş­ tinilor.. avînd la m ijloc un bazin sau o f î n t î n ă . Numele di» IwsiUv. nunţilor sau la diferite sărbători. Se constată ast­ fel separarea timpurie a agapei de cultul propriu-zis.opiay. unde se puteau feri de ochii «păgînilor». creştinii au trebuit să-şi ridice locaşuri de c u l t . Locaşul creştin se numeşte «casa lui Dum­ nezeu» (olxos 0Eou. Sfîntul Ignaţiu al Antiohiei cere ca masa comună să fie prezidată de episcop. Ele începeau şi se terminau cu rugăciuni şi erau însoţite de cîntări de psalmi.xX'qaiaţ). 26— 27).iscă). Minuciu Felix. Din mese comune.•ţ^piov). Clement Alexandrinul dau mărturie despre carac­ terul moral al agapelor.

Egipt. su scep tu s). Cimitirele (xoifiT^ptov. Catacombele erau galerii săpate în pămînt. Ele se mai numeau a r e a e (chvistianorum). în naos. Asia Mică. Ea nu avea o masă fixă pentru săvîrşirea Sfintei Euharistii. Siria. în aşteptarea învierii. în care se adunau creştinii la ziua martiriului. ci una mobilă. chorus) şi care era despărţită de restul clădirii printr-o perdea ce se trăgea. pe proprietatea unuia din ei sau a Bisericii. S-a luat de timpuriu obiceiul de a pune moaşte sub Sfînta M asă — cînd a ajuns fixă • şi de a se ridica mici locaşuri pe mormintele marti­ — rilor (memoriae. Galia.EREZIILE 233 mată din trei spaţii dreptunghiulare paralele. Basilica era îndreptată de obicei de la răsărit la apus. m arty rîu m . Creştinii au ridicat probabil locaşuri şi de alte forme. Spania şi în alte părţi. de pe care se făceau citirile. d orm itoriu m ) este numele creştin simbolic dat locurilor de îngropare ca loc de odihnă (de dor­ mit). unele chiar săli pentru agape. Palestina. Bisericile aveau şi clădiri anexe: baptisterii. Africa. o absidă în fund (semicerc). Nevoia de a se ruga creştinii cu faţa spre Răsărit a făcut să se obişnuiască aşezarea intrării la apus şi a altarului (absi­ dei) spre răsărit. m arty ru m m e m o r ia e . A fară de cimitirele obişnuite. fie spre alta. . s-au folosit ca loc de îngropare catacombe. c o em e te riu m . aci şedeau cred in cio şii. cella coemeterialis). în care se de­ puneau: corpurile morţilor. Cele mai multe catacombe se găseau la Roma. avînd intrarea fie spre o parte. c o n fe s s io . descoperite. Aveau de asemenea cărţi şi obiecte de cult. în Sicilia. al SfîntuluiJŞebastian. adînci şi uneori suprapuse. numită cimitirul lui Calixt. nume dat întîi unui cimitir subteran la Roma (a d c a ta c o m b a s ). Cei săraci erau îngropaţi de comunitate. de lemn. locuinţă pentru epis­ cop. Creştinii au luat obiceiul de a se îngropa în cimitire comune. în faţa absidei. cam de înălţimea unui om. despărţite prin coloane .a. după trebuinţă. spaţiul de la m ijloc era mai larg şi mai înalt. lungi şi înguste. era un amvon sau două (pu lpitum . Malta. unde sta clerul (numită âjiaao. camere pentru păstrarea darurilor aduse de creştini. unde episcopii aveau una specială. Catacombe se mai găseau la Neapole. Dalmaţia. care se aducea şi se lua. Mesopotamia.

serioasă. fără barbă. ramura de măslin. moarte şi mîntuire. Scenele sculptate sînt de regulă cele reprezentate în pictură. castă. creştinii reprezentau c h i­ pu ri şi s c e n e b ib lic e sau s im b o lic e . mai ales cele din Vechiul Testament. Spre a nu fi profanate de «păgîni». porumbelul. la început. intrările lor au fost astupate. păsări. mai ales în timpul perse­ cuţiilor de la începutul secolului al IV-lea. care era liberă în manifestările ei. semnificaţia figurilor creştine este mult mai importantă decît valoarea lor artistică. in basoreliefuri. cît ideea în serviciul căreia era pusă. sălciile. plante sau obiecte —• simbolizînd idei religioase sau acte creştine. sau excepţional în lucrări ca statuia lui Ipolit. Scenele biblice formează de asemenea material obişnuit pentru <1 rLti creştină. stînd în strînsă legătură cu concepţia creştină despre viaţă.adesea ¡n < > cu JVlîiUuitorul. utilă credinţei şi moralei evanghelice. Arta creştină a început ca a rtă d e c o r a tiv ă . In ele s-au găsit cele dintîi reprezentări de figuri şi scene creştine. artă de interior sub­ teran. îndeosebi chipul bunului păstor : Iisus . Sfînta Fecioară şi Sfinţii Apostoli sînt de asemenea reprezentaţi: Apostolii . edificatoare. ancora. adesea imorale. sau chiar simbolice. De aceea.2 34 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Ele serveau şi ca loc de refugiu şi de cult în timpul persecuţiilor. a inimii omului credincios. peştele (i/ftuc). Spre deosebire de arta antică. etc. A ria creştină a fost la început simplă şi simbolică (pictură). naturală şi sănătoasă. Erti mai mult o artă funerară. Mîntuitorul este reprezentat de obicei foarte tînăr şi. virtuţi sau figuri evanghelice. Creştinii au folosit-o cu unele rezerve. arta creştină era sobră. ca m ijloc de manifestare a credinţei şi nădejdilor lor. Aceasta o face cu atît mai im­ portantă ca manifestare a spiritului creştin. era o artă simplă. Afară de acestea. Catacombele sînt importante şi ca loc al primelor manifestări creş­ tine de artă. se mai r e ­ prezentau — animale. De regulă se găseau în apropierea unei biserici. 11111 S cu lp tu ra a fost întrebuinţată mai ales în reprezentarea de scene pe sarfoiage. Ceea ce interesa în reprezentările lor artistice nu era arta în sine. Pe lingă motive decorative obişnuite. mielul.

cit. p. nr. I d e m . arta creştină a evoluat spre realism. 1. V e c h i lo c a ş u r i c r e ş t in e d e cu lt. P o p o v i c i. L itu r g h iile p r im a r e s a u a p o s t o l ic e . L itu rg h ia c r e ş tin ă d in s e c . IV (1959). D u c h e s n e.u. Cu tot simbolismul şi alegorismul iniţial. 417 ş. B r i a . nr. nr. nr. F. frumuseţe. X V II (1965). E. «Studii T e o lo g ice». S. 1— 2. în «Studii T eo lo g ice ». 297 ş.u. Ea nu era însă pusă în serviciul frumosului. L itu rg h ia c re ştin ă în p r im e le tr e i v e a c u r i. «O rtodoxia». BIBLIOGRAFIE Pr. I. p. p. A sist.u. B ucureşti. în arh itec tu ră . 74 ş. 3— 4. Statuile nu erau acceptate. A g a p a şi litu r g h ia in B is e r ic a p rim a r ă . . adaptînd-o scopului clădirilor. N. In tlu e n ţa m u z icii e lin e a s u p r a m u z icii c r e ş t in e d in e p o c a p rim a r ă . p. T e o lo g i a i c o a n e lo r . nr. altele vor fi folosit încă mult timp case parti­ culare pentru cult. R a p o rtu l d in tre cu ltu l V e c h iu lu i T e s ta m e n t ş i cu ltu l c r e ş tin . Nu ştim dacă şi cum erau împodobite bisericile în primele trei secole.u. p. 405 ş. Ş t e f ă n e s c u . Bucureşti. p. P e t r e V i n t il e s e u . 696 ş. I d e m . P. I. Iu stin M artiru l. 1906. 1925. B u cu reşti. nr. p. canon 36). «M itropolia B anatului». X III (1961). X II (1960) . V I (1954). Arta a găsit întrebuinţare şi în casele creştinilor.nr. Paris. Incepînd cu secolul IV. 1. . 33 ş. P r . ed. C h i ţ u. A s p e c tu l c o m u n ita r a l d u m n e z e ie ş t ii E u h a ristii. G r. V . (1959). 1930. 175— 201.. L e s o r ig in e s litu r g iq u e s . X II (1962). 5. V II (1955).EREZIILE 235 cu un miel pe umăr. L. 17— 186.u. C î n d e a . ci al ideii religioase. pictarea bisericilor devine ceva obişnuit şi regulă.u. 11— 12. L i v i u S t r e z a . 9 — 10. P aris. nr. C a b r o 1. B o te z u l In d ite r ite ritu ri litu r g ic e c r e ş tin e . p. Unele comunităţi şi-au construit locaşuri mari. 5— 6. 1985. creştinii au urmat fără îndoială arta şi tehnica pro­ fană. 270— 276. M isteru l litu rg ic. B ă b u ş. X X X V II (1985). 1— 2. «Studii T e o lo g ice». II la Si. «Studii T e o lo g ice». 612 ş. cit. I d e m . dovedind naturaleţe. B ib lio ­ g rafie. Sînt indicii că se obişnuiau picturile.. S p. «Studii T eo lo g ice». în e n ciclo p ed iile te o lo g ice la a rti­ c o le le resipective. fiind uz antic şi mitologic.. 1925. împodobindu-le cu noile motive şi figuri. basilici. deşi unii scriitori creştini şi unele sinoade erau contra reprezentării chipurilor. nr. B r a n i ş t e . o p . 791— 793. 7— 8. p. 7— 8. J . op. nr.u.. graţie. E. 805—807 . O rig in es d u c u lte c h r é tie n . în c e r c ă r i d e Is t o r ia L itu r g h iei. 1929. S t o i c a . K i r s c h . X I. «M itro p o lia A rd ealu lu i». C o n stitu ţiu n ile A p o s t o lilo r c a iz v o r p en tru stu d iu l litu r g h ie i. E xtras «O rtodoxia». p. I. pentru a nu de­ veni obiect de adorare din partea credincioşilor (sinodul de la Elvira. IV (1952).. p. «Studii T eo lo g ice».

621— 671. nr. Le c h r is tia n is m e uni ¡que. G e s c h ic h t e d e s c h r is tlic h e n G o ttescU en sles. Interesul de a recruta credincioşi convinşi. 1971 .ilul «noviciatul vieţii creştine». p. O rien t e t B y z a n c e . W a t t e v i l l e . D a n i e 1 o u-H. 1963. nr. 1972. Botezul. W . S e p e 11 e y. 223 p. p. N i c u l e s c u . * C apitol re d a c ta t dp P r. catehumenatul este organizat. 11— 12. 1024— 1051. P e r o w n e . B ru x e lle s. 110— 130 şi b ib lio g rafia. A . du B ourguet. Loiden. T e ^ lia a in | r e b u in ţ e a z ă (cel dintîi) numele de « ca lejnnneniii. Paris. Bern. p. ¡Paris. Berlin. 1963.L e o r d e n i . ca un stagiu de învăţătură creştină. op. Paris. 318 p. M. Celelalte Taine 4 1. 1969. P a u l P e e t e r s . t. Paris. 1965. M.u. C in s tir ea s iin t e lo r i c o a n e în p r im e le tr e i s e c o l e .J . 1972. N. vol. J . R ă m u r e a n u . K a z d a n. H. 1 ). G r é g o i r e . P. R c ic h . H. 1943— 1946.. J . Le s a c r ific e e u c h a r is t iq u e clcs p r e m ie r s s iè c le s . ( \i lei ni menú Iul a fost o necesitate a vieţii creştine. Catehumenatul.. El iniţia pe «păgîni» iu î 11v <ţă 1 11 r¿i religioasă şi morală a creştinismului. 26). A rt p a lé o c h r é t ie n . R o r d o r f . M artyrium . N a g e 1. H a l s b e r g h e G. iar Clement Romanul vorbeşte despre «viitorii credincioşi» ¡léXXovxE? utoTsúetVj (ep. A . 1961. Paris. «Studii T e o ­ logice». 1966. M e s l i n .'i acestea. N o u v e lle h is t o ir e d e ¡'E glise. O t C h rista do k o n s ta n tin a . 1. S a b b a t e t D im a n ch e d a n s ¡'E g lise a n c ie n n e . 4). Paris. 1961. 1971. P a l a n q u e . P . Stuttgart.. p. D. care era i alît de deosebită de a lor. 1951. p ro f. T h e cu it o f S o l in v ictu s. L e s p e r s é c u t io n s d a n s ¡’E m p ire ro m a in .-M o u r e a u. 303 p. C u l l m a n n . Din secolul al II-lea. 234 p. Cele spuse de 1 li slin Martirul despre botez (A p o lo g ia 1. M a r r o u . B i h 1 m e y e r-T ü c h 1 e-D a m m e. S t . el le adresează o s c r ie r e (De poenitentia) şi socoteşte catcInimen. 1959. D ie C h r is t e n v e r io lg u n g e n im rom . în «G lasul B isericii». 61) şi mai ales de Tertulian conlirm. G r a b a r. R e c h e r c h e su r l e c u lte d e s r e liq u e s e t l'art c h r é tie n a n tiq u e . L e s c é s a r s e t l e s S a in ts. 42. 1967. catechesis) era pregătirea pe care o primeau înainte de botez cei care doreau să îmbrăţişeze creştinismul. 438— 446 ş. L a f o i et le c u lte d e ¡'E g lise p rim itiv e. L e tr è io n d o r ie n ta l d e ïH a g i o g r a p h i e b y ­ z a n tin e (Subsid ia hagiographica. I. Paris. Catehumenatul (m'zr¡ir¡Gic.236 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ P r. în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o s to li presupune o asemenea pregătire înainte de botez (VII. I. 1962. X X V (1966). cit. M. X X II (1971). ea s-a organizat şi a procedat încă de tim­ puriu botezul. J. La început foarte sumară. B ru x elles. 9— 10. M oscova. L ’E m p ire ro m a in e t l e c h r is tia n is m e . Corinteni. Ş e s a n . C ră ciu n u l. P aris. I— III.

în biserici. Catehumenii erau încredinţaţi unui catehet (Y. În c e p ătorii. au d ito ri san cei care vin să se apropie (áxpotójxevoi. care să reziste în persecuţii şi în iaţa ereziilor. şi cei mai înaintaţi numiţi a le ş i. Candidatul era cercetat asu­ pra vieţii şi a dorinţei lui de a deveni creştin. numiţi de regulă c a te h u m en i (xanjxoú¡j. supravegheaţi şi supuşi disciplinei bisericeşti. poate în şcolile creştine. Dacă nu era nici un impediment.)._ Catehumenii din prima categorie nu puteau să asiste la cultul creştin . Sinodul de la_JSfeocezareea (între 314— 325) îi numeşte au d itori e t ° ri (TovuxXCvovteî. g e n u fle c te n te s ) şi lu m in aţi. au d ien tes. Cei care trăiau din meserii legate de idolatrie. Acesta îi învăţa treptat adevărurile de cre ­ dinţă şi de morală. In general erau primiţi în sînul catehumenilor oamenii care pu­ teau să dispună liber de ei înşişi. în secolele II— III. cei care erau în slujba cultelor păgîne — astro­ logii. La începutul S f î ^ u . v e ­ n ien tes). soţii dacă trăiau împreună. din ocupaţii infamante. ca şi a ispitelor vieţii. ei erau instruiţi în afară de adunările publice. l u l i V ^ s e constată în Orient trei categorii de catehu^ meni. Cel care dorea să îmbrăţişeze creştinismul era prezentat episcopului sau unui preot. ci şi de cunoaştere. magii. soldaţii şi alte categorii nu erau primiţi cît timp se găseau în situaţia aceasta (C a n o a n e le lui Ip olit).EREZIILE 23? aleşi. îndemna Biserica să organizeze cu deosebită grijă pregătirea cfcior pe care avea să-i primească la sînul său. _ Admiterea în catehumenat o aprecia şi aproba episcopul. (¿atehum enü) se împărţeau în două categorii. de un credincios sau de mai mulţi. iar pentru cei mai înaintaţi. cu viaţă morală. Cateheţii puteau fi ajutaţi de lectori (le c to r e s d o c to ru m au dien tiu m ). c o m p e te n te s). a c c e d e n te s . tpojTiCó[xsvot. luminaţi. în adunările ţinute în unele locuri. de obicei preot (p r e s b y te r d o c to r).evoi). Catehumenatul era nu numai un m ijloc de pregătire pentru creştinism. funcţionarii. illu m in ati. Sclavii erau primiţi cu voia stăpînului. cu profesiune sau meserie onorabilă. sau chiar unui creştin laic. competenţi pentru primirea botezului (e le c ti. Catehumenii erau aleşi. i se făcea semnul crucii pe frunte şi era primit în rîndul catehumenilor.a%v¡xrtxy¡<. îngenunchetorii . -irpoaíovTe?. ca p a b iP sa -i in~ veţe (d o c to r au dien tiu m ). ghicitorii. de încercare şi de întărire a moralului celor care aveau să fie credin­ cioşii ei.

dar se rugau şi primeau binecuvîntarea epis­ copului sau preotului în genunchi. erau socotiţi sfinţi. Cei botezaţi de nevoie. Învăţămîntul catehetic dura mai mult pentru clasa auditorilor. Pentru abateri grave. J)isi'ii>Hi\u . a evita rigorile impuse disciplinei după botez. pe care începeau să le deprindă şi ei. cei luminaţi erau înscrişi pentru Botez. explicări.canci. Se vorbea auditorilor despre adevărurile religioase mai simple.(ir. Unii amînau botezul pînă aproape de moarte. Catebiimenatul a fost o instituţie de mare importanţă pentru B i­ serică. sau prelungi după dorinţa catehumenii Iui. îşi mărturiseau păcatele şi primeau apoi botezul. înainte de botez se învăţa de regulă şi Rugăciunea domnească. precum şi din acela că unele învăţături creştine se comunicau . omilii. abstinenţă. dar nu erau socotiţi «păgîni». Organizaţia lui făcea creştinismul mai u l iu g ă lo r . primind «botezul sîngelui». ca şi creştinii. sfaturi şi se făcea treptat. îngenunchetorii şi luminaţii ascultau la prima parte (didactică) a Liturghiei. li se explica Simbolul credinţei şi-l învăţau (tia d itio s y m b o li). numită de aceea «liturghia catehumenilor». catehumenii erau supuşi penitenţei. iar în caz de recidivă îndepărtaţi din catelmineuat. Viaţa lor era supravegheată de diaconi şi de diaconese. Cei care mureau martiri. li se făceau cunos­ cute preceptele moralei creştine. înainte de termen J p o ţ e z u ] clin icilo r). în caz de boală. cîntările. mai interesant şi-i da o mare autoritate în faţa anticilor şi a n r o l i ţi lor. pentru a muri curăţiţi de toate păcatele. Durata catehumenatului varia. catehumenii învăţau adevăruri mai înalte._ Din faptul că Biserica nu îngăduia catehumenilor şi necroştinilor să asiste la săvîrşirea Sfintei Euharistii şi a Bote­ zului. asigurînd alegerea şi pregătirea viitorilor creştini în condiţiuni c a r e luceau posibilă cunoaşterea lor. petreceau 30— 40 de zile în post. El consta în citiri. Sinodul de la Elvira vorbeşte de 2 — 3 ani^dar această durată se putea scurta după aprecierea episcopu­ lui. Astfel pregătiţi. sau chiar din respect faţă de Sfînta Taină. Luminaţii erau cei pregătiţi pentru a primi în curînd botezul (competenţei). In acest stadiu.238 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ erau primiţi în biserici. rugăciuni. omilia. erau admişi cu greutate în cler şi excluşi de la episcopat” ' Catehumenii se deosebeau de credincioşi (iid e le s). citirile. rugăciunile.

Instituite de Mîntuitorul Iisus Hristos.ale Iui Dumnezeu. la v a cru m )..EREZIILE 239 după botez. după care creştinii nu desvăluiau Tainele lor celor nebotezaţi. s-a dedus că Biserica urma în aceasta o hotărîre. îTptueau săvîrşi şi preoţii. şi chiar diaconii. pentru a nu fi răstălmăcite sau profanate. Temei pentru aceasta puteau fi cuvintele Mîntuitorului (Matei 7. prin care se inlra în sinul Bisericii. Din în­ sărcinarea lui. Raţionaliştii au văzut în ea o imitare a practicii aplicate la mis­ terele păgîne. _pecete (acppa-p?.-adlLai. Ritul iui s^a dezvoltat odată cu catehumenatuj^ îmbogăţîndu-se mult din secolul'T^OEl era săvîrşit de regulă de către episcopi.«cele 7 duhuri.. r e g e n e r a tio ).poc. El avea caracter sacramental. despxe— «cele 7 coarne. Clement Alexandrinul şi Origen se înţelege că Biserica observa o ase­ menea practică. dar se constată practica bisericească. Deşi Iustin Martirul descrie cultul creştin. luminare (tpuma^oc.. illu m in atio). trimise peste tot pămmtul»JA. i (5L^5iintele Taine. pecetea credinţei (acppoqic uîoteîuî).Miely. iar la mare nevoie. Sinodul de la Elvira a . ceea ce ar arăta că nu există o disciplină arcană. totuşi din spusele lui Tertulian. i~' Botezul era actul de credinţă şi de cult. 5. ca să facă să crească.l. în lipsă de preot. sigillu m ). har desăvîrşit (teXstov X<xpta[xa). Botezul era numit baie^ sau spălare (Xouxpov^._6). c m m r e g e n e r ă tîo n is). renaştere (no’Xijysvsaia. Practica Bisericii era motivată de credinţă şi de interesele ei şi avea şi scop pedagogic. şi de laici credincioşi. în catehumeni.^. cifra lor de «şapte» a fost confirmată apoi în Apocalipsa Sfîntului Apos­ tol şi evanghelist Ioan.luL>> şi despreţ .. Ea are o paralelă în simbolismul artei creştine vechi şi a durat cît catehumenatul (pînă în secplul V — VI). ori batjocorite. după descoperire divină. Nu se cunoaşte textul sau momentul unei asemenea hotărîri. Asem ă­ narea este numai de formă. unde este scris. Botezul era unit cu o serie de acte legate de instituţia catehumenatului. dorinţa de a cunoaşte Tainele creştine. 6 ). de taină : şlergea păcatele şi acorda daniLJSfîntului Duh. care a fost numită de un teolog protestant din secolul X V II^D allăus (f 1670^ «disciplina arcana». Se pare în adevăr că Tainele de credinţă şi de IH îîf e îă ir ferite de ochii şi de auzul necreştinilor. baia renaşterii (lav a . care nu se făceau cunoscute decît celor iniţiaţi.

el intra apoi în apă. se făcea mărturisirea păca­ telor. se făcea ungerea cu untdelemn sfinţit pe corp . episcopul sau preotul trebuia să ungă apoi pe cel botezai. La caz de nevoie.şi bazine speciale pentru botez (baptisterii). cunoscut întîi dintr-o aluzie a Sfîntului apostol . era acoperit eu o pînză. Se făcea sfinţirea apei şi a untdelemnului. au început să se construiască pe lîngă ele . mare. pîraie. iar pe corp diaconesele. epis­ copul sau preotul ţinîndu-i mina pe cap. cunoscuta din t Constituţia bisericească egipteană). dacă nu mai înainte. rostind sim­ bolul sau regula de credinţă (reg u la U dei). era întrebat dacă se lepăda de Satana şi dacă se uneşte cu Hristos. care simbolizau alungarea demonilor (suflare. Dacă botezul era săvirşiL de un laic. Cel care se boteza se întorcea cu faţa spre apus. cu citiri şi rugăciuni. El răspundea cu formulele stabilite. în Orient se făcea şi la Epifanie (Botezul Domnului). izvoare. L ep ăd area. Cu organizarea catehumenatului. catehumenul făcea mărturisirea de credinţă (recld ilio sy m b o li). după cum arată unele picturi apusene. botezul se săvîrşea de obicei în grup. Botezul la oamenii maturi-catehumeni era precedat de o prive­ ghere. practica Bisericii a stabilit ca zile speciale Paştile şi Cincizecimea (în ajunul lor). se făceau lepădările (a b ren u n tia tio ). Deşi el se putea săvîrşi în orice timp al anului. In acest moment. liotezul se putea săvîrşi şi prin vărsare de apă pe cap sau prin slropiie. uns cu unt­ delemn (se pare ca numai la cap) . se cufunda de trei ori în apă. era însoţită de gesturi. răspundea la o serie de întrebări rituale (după ’AuoatoXtjc j lEapâooatţ. se lucea înainte de lermen. Se parc» că în unele locuri se mai săvîrşea botezul (reprezen­ tativ) penLru morţi. scuipare) şi avea caracter de exorcism. ca şi Sfinţii Apostoli. necesar pentru botez. ceea ce îi conferea un caracter mai solemn şi mai important. lacuri). După ri­ dicarea locaşurilor de cult. care începea de seara (în Siria) sau dis-de-dimineaţă. mai ales prin stropire. După ieşirea din apă.2 40 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ oprit de la săvîrşirea lui pe laicii bigami (căsătoriţi de două ori) şi pe cei care au căzut în păcat greu după botezul lor (canon 38). în ape curgătoare sau stătătoare (nuri. întors cu faţa spre răsărit. Catehumenul se dezbrăca. pentru femei. Biserica a continuat să facă botezul. la cap o făcea c le ­ ricul.

Ca şi botezul. se ştie că se practica. pentru a rosti asupra lor rugăciuni cu punerea mîinilor. adu­ ceau primele lor ofrande. ca rit cu caracter sacramental. sau întinse asupra grupului întreg. sigillu m ). înlocuind punerea mîinilor. Tertulian. După ungere. precum şi un mic grăunte de sare. M irungerea era însoţită de fo rm u la : «te ung cu untdelemn sfinţit în numele lui Iisus Hristos». Tertulian dă o strălucită mărturie despre semnificaţia ei de taină (D e r e s u r r e c tio n e carn is. care făcea pentru ei lepădările şi mărturisirea de cre­ dinţă (áváSojfotj xetpaŢcuŢoi.generalizat de la Constantin cel Mare. pecetea Duhului Sfînt. Din mărturii de Ia Iustin Martirul. ungere (c h rism a tio . s p o n s o ie s . deşi nu general. Se preferau nume biblice şi dej martiri. sau alta asemănătoare. co n sig n a tio ). La botez se pare că adulţii schimbau numele lor vechi cu unul creştin (se cunosc cazuri la începutul secolului al IV-lea). iar copiii primeau un nume. Irineu. ^ J ' U n g erea cu u n td elem n sfin ţit (mirungerea) urma îndată după b o ­ tez. fid e l ju s s o r e s.. Ca şi botezul. ’ In Apus. pe care le purta opt zile. a făcut ca ungerea cu untdelemn sfinţit să se despartă de botez şi să se facă mai tîrziu. spre a primi Duhul Sfînt. Origen îl socotea de origine apostolică. co n firm a tio ). m iru n g e re a poartă nume simbolice : pecete (acppaŢÎc. ca alimente simbolice. 29). Episcopul rostea o rugăciune cu mîinile puse pe cel botezat. Cei botezaţi şi miruiţi asistau la toată Liturghia.. obiceiul de a prezenta episcopului pe cei botezaţi. 8). Tertulian vorbeşte de el dezaprobîndu-1. 15. Sfîntul Ciprian a respins pro■puiîerea unor episcopi ca botezul copiilor să nu fie făcut înainte de a opta zi. In Apus s-a introdus şi obiceiul de a da celor bo te­ zaţi să guste lapte şi miere. Numele creştiiie.Sraa. s u s c e p to r e s . La botezul copiilor s-a introdus regula de a fi asistaţi de un creştin matur. Botezat şi uns. ll săvîrşeau în secolul I V m a rrim iţiL f ’ ]3otezul copiilor (itai8opáirua[i. mir (¡xúpov). noul credincios era introdus în biserică. ungerea cu untdelemn sfinţit nu se repeta. patrin i). cel botezat se îmbrăca în veşminte albe.a) era obişnuit. 16 — Istoria bisericească . se împărtăşeau prima dată. confirmare adică întărire a mărturisirii (fkpauoaic icîote«)?. desăvîrşire (p e r fe c tio ).EREZIILE 241 Pavel (I Cor. atunci cînd episcopul putea să viziteze dieceza sa în acest scop. pe care o săvîrşiseră Sfinţii Apostoli.

Botezul şi Euharistia. ordinare. în practica B isericii s-a impus totuşi ideea mai m oderată că ele se pot ierta în urma unei penitenţe corespunzătoare. coniessio. fapte de m i­ lostenie). ca apostasia. aceasta era re g u la . rugăciuni. şi se întem eia pe puterea dată Sfinţilor A postoli şi urm aşilor lor de a ierta păcatele. M ărturisirea păcatelor era urm ată de îndeplinirea faptelor de în­ dreptare (epitim ie) indicate de duhovnic (post. preoţii asistau stînd în picioare. verbe : x^Potoveîv. Toţi se rugau în tăcere. avaŢops'jais (de­ claraţie. M ărturisirea avea. b) sem ipublică. ordinatio clerica . M ărturisirea publică era cerută uneori de penitent însuşi. xadioTavetv.242 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ . sut&sat? m ov Xetpwv. La începutul secolului III el se cunoaşte în forma pe care o descrie Ipolit în Tradiţia apostolică. care se iertau prin m ărturisire şi penitenţă. a căror m ărturisire şi ispăşire era edificatoare pentru com unitatea creştinilor. După Sfinţii A postoli. h iro­ tonea. poenitentia). Hirotonia este între cele dinţii taine săvîrşite şi cunoscute în B i­ serică. uciderea. c)publică. Importanţa ei a crescu t din faptul că botezul nu se putea repeta. M ărturisirea sem ipublică era precedată de cea secretă şi se făcea cu aprobarea episcopului sau a preotului confesor pentru păcate cunoscute şi de alţii sau grave. pentru iertarea păcatelor poste­ rioare lui. în caz de vacanţă episcopală. In mod excepţional. Deşi unii episcopi şi scriitori creştini s-au arătat rigorişti în privinţa iertării păcatelor grele. Hirotonia în episcop se făcea în sobor de episcopi şi de preoţi. acolo unde nu exista în regiune decît un episcop. pe lîngă caracteru l ei de taină. un rol m oralizator foarte im portant în viaţa credincioşilor. im plorînd coborîrea Sfîntului Duh . y. făcută în faţa clerului şi a adunării credincioşilor.X7 jpouv. pînă la un timp). constituere). în scop de umilinţă. în număr de doisprezece (la A lexandria. colegiul presbiterilor. Num ele obişnuite sînt punerea m îinilor (^sipotovia. Ritualul hirotoniei s-a dezvoltat odată cu cultul şi cu creşterea im portanţei clerului. m ărturisirea putea fi : a) secretă. j Q-. exom ologesis. făcută în faţa episcopului sau p re o tu lu i. M ărturisirea păcatelor a fost unită de la început cu celelalte două taine. Episcopii slu jito ri puneau m îinile pe noul ales. în cadrul Sfintei Liturghii. In prim ele trei secole. singurul m ijloc de iertare a păcatelor g rele săvîrşite după botez. adulterul. au hirotonit episcopii. făcută în faţa clerului în tr e g . Ea se numea s£o(AoX6 Ţ7jats.

Unul dintre episcopii slu jitori rostea o rugăciu­ ne specială de hirotonie. 5. afară de cele trupeşti cunoscute după hirotonie (sinodul de la N eocezareea. «et conjungent vos in ecclesia». canon 76). m atrim on iu m ) a fost ridicată de la început la rangul şi im portanţa de instituţie sfîntă şi de legătu ră indisolubilă (M atei 5. fie cu unele asem ănă­ toare. ca să fie căsătoria după Domnul. S-a stabilit prin uz şi prin canoane. La orice hirotonie se m enţiona gradul celui hirotonit. cu rugă­ ciunile ei şi ale slujitorilor. H irotonia în preot-presviter se săvîrşea de episcop fie cu aceleaşi formule de rugăciune ca hirotonia episcopului. canon 9 şi 10. M irii se uneau în faţa Sfîntului A ltar.. Noul episcop era salutat de toţi. care era sim bolul slu jb ei respective. Creştin ii încheiau cununia cu. înain te de a se binecuvînta căsătoria. Ei aduceau ofrande şi se împărtăşeau. 19. D e m o n o g a m ia . ca la hirotonia de episcop să asiste cel puţin trei episcopi.EREZIILE 2 43 peste cel hirotonit. H irotonia de diacon avea form ule potrivite cu slu jirea lui. schimba cu ceilalţi slu jitori sărutarea frăţească şi săvîrşea Sfînta Euharistie. H irotoniei i se atribuia şi efectul iertării păcatelor. La hirotonia lui Corneliu al Rom ei au asistat 16 episcopi. A d u x o rem . Cu ce forme rituale se săvîrşea cununia . Clerul inferior era rînduit prin rugăciune de binecuvântare şi prin înm înarea unui obiect. primeau sfatul şi bin e­ cu vîntarea lui. 32). binecu vîn tarea B isericii. clericii se inform au despre tineri prin diaconii şi diaconese. Numărul depindea şi de im ­ portanţa oraşului şi de apropierea episcopilor. Ca şi alte mari acte din viaţa creştină. Tinerii care voiau să se căsăto rească înştiin ­ ţau pe episcop sau pe preot despre dorinţa lor. II). 2). Efes. Respectul de care se bucura hirotonia îl arată calităţile cerute clericilo r şi grelele pedepse can o­ nice pentru păcatele lor.nu ştim. sinodul de la Elvira. iar nu după poftă : toate spre cinstirea lui Dumnezeu să se facă» (V. ea era unită cu săvîrşirea Sfin tei Euharistii. 9. A C ă s ă to r ia (?á¡Aoí. Sinodul de la A relate (314) socotea chiar de dorit prezenţa a opt episcopi (canon 20). II. lţ—6 . 3 2 . Sfîntul Ignaţiu scrie lui Policarp ca soţii să se unească «cu aprobarea episcopului. T er­ tulian dă m ărturie că în adevăr căsătoria creştin ă se încheie bisericeşte («matrimonium quod ecclesia conciliat». . în prezenţa com unităţii.

Pe N ovaţian l-a vindecat de boală un exo rcist (Eusebiu. 34). 43.244 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Tertulian scrie în cuvinte foarte frum oase despre solem nitatea litur­ gică a cununiei (A d u x o rem . II. t o c Se cunosc şi episcopi şi preoţi care au avut darul vindecărilor şi a] alungării duhurilor rele (Eusebiu. Cuvintele Sfîntului Iacob despre M aslu nu erau scrise penlru rugăciunile harism aticilor. Isto r ia b is e r ic e a s c ă . 8 ). V I. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . nu numai în epoca harism elor. în numele Domnului. VII. era exclus pentru totdeauna din com unitatea creştină (acelaşi sinod. 23-. Dacă un soţ părăsea fără m otiv pe celălalt şi se căsătorea cu altă persoană. Ele făceau obiectul rugăciunilor preoţilor. Fiind unită cu Euharistia. Prin asem enea măsuri. al căror dar era apreciat de credincioşi şi de clerici. P ractica aceasta este bazată pe concepţia că de multe ori boala se datoreşte păcatului.a iajj. 19. 15). 14). canon 54). U ngerea cu untdelemn sfinţit avea caracter sacram ental (la botez se făcea «în num ele Domnu­ lui»). Sfîntul Ciprian m ărturiseşte efectul harului lor (epistola 69. canon 8 ). B iserica oprea desfacerea căsătoriei. va fi înlocui it şi pentru vindecarea bolnavilor. Se recom anda căsătoria între soţi creştini. Dintru început B iserica a săvîrşit rugăciuni pentru cei bolnavi şi ungerea cu untdelemn. •f* M asîu l. în g rijirea şi vindecarea bolnavilor a fost una din g rijile şi datoriile m orale ale Bisericii. oprea chiar desfacerea logodnei (sinodul de la Elvira. Ea de­ vine astfel obiectul unui tratam ent m oral duhovnicesc . (I Cor. cum recom andase Sfîntul Iacob (5. iar uneori este cauzată de duhuri rele. ele au fost deci valabile în Biserică totdeauna. . 4). 32. B iserica da fam iliei creştine o bază religios-m orală sacră şi solidă cu consecinţe sociale şi ju rid ice foarte im portante. ale celor înzestraţi cu harul tăm ăduitor sau chiar ale exorciştilor. C ătre sfîrşitul sec. VIII. Aşa cum Biserica a întocm it rugăciuni pentru alte nevoi sufleteşti ş i trupeşti. V. 3 . afară de caz de adulter . V ind ecările au avut în prim ele trei secole mai mult acest ca­ racter ritual şi harism atic. 14). «păgînii» nu puteau să asiste la binecu vîntarea nunţii creştine.<kwv). între harism e sînt numite şi «harism ele vindecărilor» (xâpwp. 13. 2. 28 şi 30). III şi la începutul c e ­ lui următor se mai vorbea încă de anumiţi exorcişti. ci ale p reo ţilo r. iar în caz de boală era de uz m edical (Luca 10. vindecarea ei devine rugăciune şi act ritual.

P. 1. In general. do P r. I. 698 ş. 438 ş. P racti­ cile antice pătrunseseră în toate latu rile vieţii. su­ pravegheat. p. A stfel Tertulian făcea deosebirea între «creştinul ca credincios ostenitor» ■ m iles. p ro l. C e l e 7 i z v o a r e d e h a r. p rilej de păcat.T u c h l e . Ea s-a impus adm iraţiei «păgînilor» înşişi. op. din critica făcută creştinilor de unii episcopi şi scriitori. M. în scop apologetic. P erico lele pentru viaţa lor erau însă multe. pregătit.. Consideraţii generale. Ş t .. 110 ş. fie în timp de pace. op. tia d ito ie s). 76 ş.EREZIILE BIBLIOGRAFIE 245 J. 1969. ca închinător la idoli şi m ito­ — logii (D e c o r o n a . p. şi creştin ii mai păstrau încă am intiri şi legături de care nu se puteau desprinde uşor cu * C ap itol redaclal. Oriunde s-ar fi în ­ tors creştinul. X X X I V (1958). K i r s c h. P o p o v i c i. Se ştie însă. Disciplina B isericii era severă. din istoria penitenţei.u. 11). C onvertirea la creştinism era un act foarte serios.u. cit. şi între credinciosul pasiv — inactivul pe care îl — asem ăna cu «paganus» ■ păgîn şi infidel. 418 s. op. ispite. B i h l m e y e r . V —V I f Tertulian. viaţa m orală a creştinilor era în adevăr de un nivel superior celei a «păgînilor». contrastul cu viaţa «păgînă» era un stim ulent pentru creştini. p. Sibiu pe 1952. găsea m otive de scandal. din h otărîrile sinoadelor. Ş e s a n . cit. H a r is m e le în B is e r ic a p rim a r ă . 1925. începuturile monahismului * 1. .. 791— 793. 805— 806 . p. p.D a m m e . cu b ib lio g rafie. «M itropolia M old ovei şi Su­ cev ei». A lţi scriitori creştini au lăudat-o de asem enea. 775. chibzuit. 9— 10. cit.u. fie în timp de p ersecu ţie (lapsi. «A lm anahul ortodox». Num eroase m ărturii din istoria persecu ţiilor con­ firmă im aginea prezentată de ei. S l e v o a c ă . că unii lăsau de dorit prin purtarea lor. pe de altă parte. X X X IX ). A p o lo g e tic u m . B u j o r e a n u . E. M.u. P. în en ciclop ed ii la a rtico le le resp ectiv e. p. nr. Disciplina. V iaţa morală a creştinilor. Unii apologeţi au înfăţişat viaţa creşti­ nilor în tablouri adm irabile (Epistola către Diognet.

scă ­ derile creştin ilor erau criticate adesea. iar rigoriştii susţineau chiar că pentru ele nu există iertare. Era de aceea greu ca v iaţa lor să nu prezinte şi unele umbre.24G IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ totul. sau «christi. a scrierilor cre ş­ tine. Totuşi. luminat. C oncepţiile şi m oravurile antice furişate între creştini au fost cen ­ zurate cu severitate de episcopi. alim en­ tau continuu viaţa m orală a creştinilor. pregătiţi şi obligaţi. fam iliare şi sociale. de la medicul Galienus. II) şi mai tîrziu de la împăraLul apostat Iulian (361— 363). m ărturisirea păcatelor. cilirea Sfintei Scripturi. P ractica postului. rugăciunea p arti­ cularii. din epistola lui Pliniu cel Tînăr către Traian. par­ ticip area la cult şi la viaţa B isericii. de scriitori. Botezul îl punea într-o stare de curăţie care trebuia păstrată. evitarea spectacolelor şi a m anifestărilor antice im orale.iiid». . în ju d ecată şi răsplcilă întreţinea moralul creştin. care a servit ca frîu slăbiciunilor. de sinoade. Cel botezat era un om lepădat de «păgînism».i. în acte oficiale şi în scrieri întregi. A şa se explica faptul că ele sînt m ărturisite şi cunoscute chiar mai mult decît virtuţile creştinilor. Pregătirea prin catehum enat. trire trebuia să trăiască şi să gîndească deosebit de lum ea pă<|în. Pe cînd acestea erau arătate doar ocazional. A stfel recrutaţi. păcătoasă şi trecăloare. în scop apologetic. virtuţile creştinilor se impuneau şi recunoaşterii an­ ticilor. Păgînii au criticat cu patimă viaţa creştinilor. se ştie că. P ăcatele grele săvîrşite în urmă nu se puteau ierta decît prin lungă penitenţă. <'r«*c!inţii în nemurirea sufletului. creştinii constituiau «Biserica lui Hristos». Frum useţea vieţii m orale creştine este dovedită în toate laturile ei — individuale. El începea o viaţă nouă. C eea ce interesează este că B iserica n-a tolerat recăd erea creş­ tinilor şi im oralitatea păgînă şi că a stabilit o disciplină m orală. ba chiar de la satiricu l Lucian de Sam osata (sec. instituţia penitenţei au creat şi au menţinut un înalt nivel de viaţă m orală. «m iliţia Christi». în viaţa viitoare. educaţia în fam ilie. îndreptat. răspîndind afir­ m aţii im aginare pe seama lor. nici cruţate. renăscut. a actelor m artirice. P ăcatele creş­ tinilor nu erau nici ascunse.

sclavii. Nu se admiteau legături în afară de căsătorie. canon 61 . Ei erau socotiţi nu o povară. C ăsătoria s e încheia de regulă între soţii creştini care nu erau rude în grade oprite de B iserică (sinodul de la Elvira. «mădulare» deopotrivă ale lui Iisus Hristos. cînd încă se mai încerca îm păcarea soţilor. siliţi de stăpîni şi lipsiţi de drepturi omeneşti. Ei erau frate şi soră de credinţă. 33). Neo- . Ei aveau aceleaşi drepturi m orale. V iaţa m orală a creştinilor. natalitatea scădea. Creştinism ul a făcut din căsătorie o Taină. o nu­ m eşte adulter cuviincios. 11). însuşi Sfîntul Ignaţiu a definit facerea acestui semn. era facerea semnului Sfintei Cruci. a) V ia ţa d e fa m ilie . m îna dreaptă se duce la frunte : «în num ele Tatălui». întreţineau fără voia lor im ora­ litatea societăţii. de nădejde. C elibatarii se înmulţeau. dar era socotită de mai pu­ ţină cinsle. şi de la umărul drept spre umărul s tîn g : «şi al Sfîntului Duh». D eşi era mult cinstită fecioria. precizînd : se îm preunează prim ele trei degete ale m îinii drepte simbolizînd Sfînta Treim e . Copiii erau expuşi aruncării. Ea a căpătat astfel în B iserică un caracter sacru. adulterul şi concubinajul erau tolerate legal pentru b ăr­ baţi. Apologetul A tenagora (JlpeaŞsta irspi /piaTiayffiv. C o­ piii erau sfinţiţi prin creştinarea lor. C ăsătoria era discreditată. precum şi simbolismul lui. în caz de nerecu noaştere de către tată. nici aruncaţi.EREZIILE 247 Un m ijloc eficace de a aduce m ereu aminte creştinului că este al lui Hristos. C ăsătoria între soţi de clase sociale deosebite nu era legală. sau de sărăcie. Soţii erau egali. de dimineaţa pînă seara (D e co ro n a . starea civ ilă obişnuită era că să ­ toria. ci o binecuvîntare dum nezeiască a fam iliei . C reştinii o încheiau pe viaţă şi nu se despărţeau decît în caz de adulter. A doua căsătorie era permisă in caz de văduvie prin deces. celelalte două se strîng în palmă simbolizînd unitatea celor două firi în M întuitorul . nu puteau fi ucişi în pîntece (avort). sfinţind-o cu binecuvîntarea lui Dumnezeu. Fam ilia în so­ cietatea antică era în decădere. de viaţă şi de suferinţă creştină. 1. divorţul se pronunţa uşor. Amin. indisolubil. Soţii nu erau egali în faţa l e g ii. III. ca membri ai Bisericii. inviolabil. apoi la piept : «şi al Fiului». Apoi Tertulian în ­ demna pe creştini ca să facă acest semn al crucii la orice început şi sfirşit de activitate şi la orice îm prejurare din viaţă.

69. po­ doabele. ju stiţie). A dulterul şi alte păcate contra căsătoriei erau pedepsite de B ise­ rică (sinodul de la Elvira. dacă ea nu-i punea în contact cu «păgînismul». sau alţii trebuiau să înveţe o m eserie n o u ă . . O lege a lui Septim iu Sever (193— 211) a provocat într-un singur an la Roma trei mii de procese de adulter. jo cu ri scenice obscene şi altele. II. gladiatorii. cum­ pătarea în toate. trebuiau să renunţe la ea (sinodul de la Elvira. De obicei. alergări. actele cu sem nificaţie pa­ gină erau condam nate de creştini. de rară frum useţe. C reştinii evitau spectacolele şi erau recunoscuţi după aceasta. B iserica recunoaşte căsătoriile m ixte. a c­ torii. 12. ea perm itea însă desfacerea căsătoriei. 71. creştinii riscau să cadă în păcat sau să fie condamnaţi. băile m ixte. luxul. ea a făcut aceasta şi pentru a evita căsătoriile m ixte sau concubinajul soţului care n-ar fi găsit tovarăş de viaţă potrivit. parfum urile. canon 2 şi altele). E p isto la 2). sculp­ tura. ei le socoteau «pompa diaboli» : lupte de gladiatori. dar recom anda evitarea lor . făcut să se renunţe la aplicarea ei. dacă nu mai puteau să facă aceasta. canon 6 2 . sau dacă nu era infam antă . Dacă se converteau la creştinism . de teatru şi de circ erau cu totul incom pati­ bile cu creştinism ul. De sp e c ta c u lis . m eserii. 72). acestea slujind cultului m itologic. m odestia. 70. M ai periculoase erau profesoratul. pictura. ConstiLuţiu ni le apostolice. 31). V III.248 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LA cezareea. Un tablou al vieţii fam iliale creş­ tine. O cupaţiile legate de cultul acesta. A strologia. (Tertulian. magia. Ei iubeau sim plitatea. pe care legea n-o recunoştea . 64. creştin ii îşi păstrau m eseria sau profesiunea. în societate. lupte de fiare. dacă era p ericlitată m întuirea sufletului creştin. b) V ia ţa p u b lic ă (spectacole. dă contem poranul Tertulian (A d u x o rem . 47. B iserica a îngăduit şi căsă­ toria între soţi de rang social deosebit. canon 7. funcţii. cochetăria în general. raporturile şi obligaţiile erau multiple şi de altă natură .. 24) . ca şi diferite alte distracţii. 6 ). B iserica prefera să-i întreţină ea (Sfîntul Ciprian. ceea ce a. îm păraţii romani n-au reuşit să stăv ilească prin legi adulterele şi alte păcate contra căsătoriei. argintăria. în viaţa publică. m orala creştin ă întîmpina mai multe ispite şi greutăţi decît în cea de fam ilie. ele erau uneori periculoase. alt­ fel.

C reştinism ul a rezol­ vat problem a grea a bunurilor m ateriale în chip religios-m oral. B ogăţiei i s-a dat astfel un scop religios-m oral. In com unităţile creştine au intrat şi oameni bogaţi. omul este doar beneficiaru l şi chivernisitorul ei. luxul). recom andă întrebuinţarea lor raţională.EREZIILE 2 49 Deşi funcţiile publice. munca. aju torarea săracilor. El trebuie s-o folosească în scopuri vo ite de Dumne­ zeu. Sfîntul Ciprian privesc bo­ găţia ca pe un m ijloc al m ilosteniei creştine. a altor com unităţi. pentru faple de caritate şi pentru nevoile com unităţii. participare la serbări şi acte de cult antice. păstrînd linia ju stă între dispreţul bunurilor m ateriale şi între folosirea lor egoistă şi evdem onistă. ş. condamnări la m oarte. a străinilor. Faţă de bogăţie s-a m anifestat pe de o parte rezerva impusă de M întuitorul pentru bunurile păm înteşti. cim itire. în spiritul credinţei lor. după exem plul Sfîntului apostol Pavel (I Cor. pre­ zentau greutăţi pentru creştini (jurăm înt. trebuinţele trupeşti. învăţînd că ele sînt păm înteşti şi trecăto are şi că nu trebuie să fie căutate sau preţuite în sine. se recom anda creştinilor. A pologeţii stăruie în scrierile lor asupra acestui lucru. O rigen. ea trebuind să ser­ v ească pentru facerea de bine. serviciul m ilitar. c) C reştin ism u l şi b u n u rile m a te r ia le (bogăţia. pe de alta n ecesitatea p ractică de a o folosi pentru binele obştii creştine şi sociale. Locaşurile de cult. Clem ent A lexandrinul. creştin ii întrebuinţau formule cu caracter religios. Ei erau buni cetăţeni şi-şi îndeplineau datoriile faţă de stat şi de societate. Pentru n eîn ţeleg erile dintre ei. Proprietatea asupra bogăţiei aparţine lui Dumnezeu . în num ele lui Hristos. răs­ . sau asigurînd că spun adevărul «pe trupul şi pe sîngele lui Hristos». 6 ). m agistratura. care a tratat problema bogăţiei într-o scriere specială Care b o g a t s e m în tu ieşte ? cea mai im portantă în prim ele trei secole despre folosirea bunurilor m ateriale în viaţa creştină.a. să se împace în dragoste creştină. ucidere) vor avea în rîndurile lor lot mai mulţi creştini. prin acte de caritate. Herma. Unii episcopi şi creştini bogaţi au dăruit averea lor Bisericii. Clem ent A lexandrinul. luînd m artori pe Hristos şi pe îngeri. precum şi organizînd întrebuinţarea lor în chipul cel mai folositor pentru societate. In loc de jurăm inte.

canon 2 0 . se recom anda creştinilor cumpă­ tare în toate. cărţile II şi III). datoria m ilos­ teniei ca m anifeslare a credinţei creştine. C lericii înşişi munceau. creştinism ul a cinstit munca dintru început.250 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ cum părarea prizonierilor se făceau prin contribuţia credincioşilor. Tertulian cere mai mult decît cum pătare şi anume abţinere de la tot ce făcea plăcerea v ieţii «păgîne». sentim entul de dra­ goste şi de mila. care este Biserica. iar împrumutul cu dobîndă era oprit şi clericilor şi laicilor (sinodul de la Elvira. monlanişti). ca şi m ese­ riile potrivite : ei au preţuit şi au recom andat munca în general ca pe o datorie a tuturor oam enilor valizi şi ca pe singurul m ijloc de trai al acestora. în frunte cu cei înstăriţi. Leneşul era socotit un parazit. ea este o cu ­ noscută operă filantropică. sinodul I ecum enic. în satisfacerea nevoilor trupeşti. m arcioniţi. ca mădular al Irtipului lui Tlrislos. care prescrie regulile de urmat în toate actele v ieţii publice şi particulare (P e d a g o ­ gul. m obilă. ea nu cădea în e x c e ­ sele ascetice şi rigoriste ale unor secte (gnostici. canon 17). trebuind să fie aju taţi şi săracii. Ei îşi impuneau m oderaţie şi bunăcuviinţă în îm brăcă­ minte. Comerţul li s-a interzis ca nepotrivit cu preoţia. Fiecărui creştin i se cerea să m uncească. Sinodul de la A relate. Clem ent A lexandrinul stabi­ leşte în a ceastă privinţă un adevărat cod m oral creştin. podoabe. . Pe cînd la cei vech i munca m anuală era dispreţuită. pentru a-şi asigura în treţi­ nerea. iar plata ei socotită ca un semn al servituţii. d) C a rita te a creştin ă este unul din m eritele m orale ale Bisericii din primele trei secole. au făcut ca şi credincioşii şi com unităţile să contribuie cu elan la opera m oral-socială a a ju to ­ rării tuluror celor aflaţi în lipsă şi nevoie. a învăţat-o şi a pilduit-o. ca frate. pentru a putea să aju te pe cei inapţi pentru muncă. deoarece darurile credincioşilor nu erau de ajuns. M unca devenea astfel un m ijloc de binefacere. Ideea despre om ca aproape. chiar de la unele lucruri indiferente. hrană. Cu toată sev eritatea Bisericii. distracţii. conccpţia despre bunurile m ateriale. C reştinii au practicat com erţul în spiritul m oralei. canon 12. Prin spiritul şi prin efectele ei.

de obiecte. 16). puternici sau culţi. A p o lo g ia I. Oameni de cultură aleasă vin mai ales din secolul al II-lea. B iserica a avut de foarte timpuriu în rîndurile sale oameni de rang (proconsulul Sergius Paulus în Cipru). pentru nevoile asistenţei sociale. 6 . întocm ind liste prin diaconi şi diaconese. A p o lo ■geticum.de îm brăcăm inte şi de încălţăm inte. . în timpul Sfîntului Ciprian şi al lui Dionisie. Sclavia era cea mai grea problem ă socială ce se punea Bisericii. B isericile îşi făceau după putinţă rezerve de alim ente. participau la m ese comune. Biserica n-a asigurat privilegii celor bogaţi. se ajutau şi se respectau ca fraţi în Hristos. In condiţiile econom ice ale societăţii antice. s c la v ia . şi a cerut contribuţia tuturor creştinilor. D e şi la creştinism au ven it mai mult clasele de jo s. ea num ăra credincioşi. nici viciul (cerşeto ria profesională). nici o categorie de o a m e n i. îngrijind pe bolnavi şi îngropînd chiar pe morţii păgîni. 5— 7. Unii clerici învăţau penir u aceasta medicina. . în rudenia împăratului Domiţian (81— 96). Creştinism ul a acordat însă sclavilor creştinaţi dem nitatea de oameni. C reştinii de orice rang formau o com unitate de credinţă şi de •dragoste. ajutînd fie şi cu puţin pe altul mai lipsit decît el. 67. Darurile credincioşilor se întrebuinţau de ase­ m en ea pentru aju torarea săracilor. 39. nici o clasă socială. care cercetau pe creştini acasă. din clasele de jos. F aţă de ei. părăsiţi de ai lor. Străinii erau găzduiţi şi ospătaţi. B iserica n-a exclus în recru tarea credincioşilor ei nici un neam. Ei se rugau împreună. criteriile alegerii ei erau numai de ordin moral. M ijlo a ce le de aju torare se adunau de regulă prin co lectă între credincioşi la cult (Iustin M artiriul. B olnavii erau cercetaţi şi în g rijiţi acasă. creştinii din închisori erau vizitaţi după putinţă. La o ju m ătate de secol după ziua Cincizecim ii. ea nu putea s-o des­ fiinţeze. Tertulian. împărţindu-se pe loc sau fiind duse acasă. O ricine putea să facă un bine. B iserica nu în cu raja nici lenea.EREZIILE 251 B iserica a căutat să cunoască pe toţi cei aflaţi în lipsă şi neputinţă. M ajo ritatea credincioşilor erau oameni simpli. e) C reştin ism u l şi c la s e le s o c ia le . Cu p rileju l unor epidemii de ciumă la C artagina şi A lexandria. creştinii au dat exem plul unui devotam ent sublim. Erau aju taţi chiar necreştinii.

duşmani ai stalului. iar unii istorici i-au atribuit decăderea lumii şi culturii greco-rom ane. au fost trataţi ca fraţi şi s-au bucurat de aceeaşi cinste de creştini. şcolile creştin e dovedeau interesul creştinism ului. IV. ai societăţii . f) Creştinism ul şi cultura. «Nu fiţi mîndri faţă de sclavi şi de servitoare». ju d ecat şi condamnat alături de filozoful Iustin. Constantin cel M are şi urm aşii lui. el a m oştenit şi a păstrat cultura grecorom ană p r i n p r i s m a preocupărilor sale. în m ăsura în care cultura lumii vechi era legată de m itologii şi viciată de im oralitate. 3). D acă T aţian şi Tertulian critică pe filozofi şi arată oarecare dis­ preţ de «barbari» (Taţian) faţă de cultura greacă. creştinii au evitat-o sau au condamnat-o. C reştinii nu urau cultura sau arta în sine . primiţi ca toţi ceilalţi în sinul Bisericii. 13). ei criticau pe cea imorală. De corona militis. 1 ). IV. ca oameni inutili (intructuoşi ne- . A nticii au imputat creştinilor lipsă de în ţeleg ere şi aversiune faţă de cultura lor. şi lite ­ r a t u r a sa p r o p r i e . pe care le găseau în creştinism . Sclavul fusese răscum părat cu cel mai scump sînge. şi cap acitatea pentru cultură a Creştinism ul însuşi şi-a creat cultura şi şi-a produs arta. şi îm părtăşesc aceeaşi nădejde prin harul lui Hristos» (Actul martirio al Siîntului Justin. Stăpînii creştini şi-au liberat sclavii sau i-au tratat om eneşte . In spiritul creştinism ului. transm iţînd-o prin Evul mediu lumii moderni'. au luat măsuri leg ale pentru uşurarea v ieţii şi liberării sclavilor (C odex Theodosianus. îi atrăgeau şi înălţau. Sclavul im perial Evelpist. eliberat de Hristos. nu cultural sau estetic. răspundea prefectului Rom ei : «Şi eu sînt creştin. Platón şi V irgiliu s-au bucurat de cinste la creştini . Mai mult. 7. clerul a obţinut dreptul de a face liberări de sclavi în adunarea credincioşilor. scria Sfîntul Ignaţiu lui Policarp (4). Condiţiile m orale. C reştinarea lor echivala cu o eliberare m orală.ai culturii. alexandrinii şi mai toţi scriitorii creştini o apreciază şi o pun în ser­ viciul Bisericii. Ju stin M artirul.252 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Sclavii. B iserica îi ferea pe credincioşi de in­ fluenţa ei în sens religios-m oral. Creştinii au lost totuşi persecutaţi ca «duşmani publici». sîngele lui Iisus Hristos (Tertulian.

lea li­ tate. care se puteau ierta numai printr-o grea penitenţă. peccata moitalia. Prin analogie cu h otărîrea A postolilor şi p resbiterilor în «sinodul» de la Ierusalim (Fapte 15. Dacă penitentul m urea m artir. să petreacă în post. Ele se numeau păcate de m oarte («iJiapt^jiata ftavaxTjcpopa. a c ă ­ rei disciplină B iserica a stabilit-o în prim ele trei secole. crim en mortale. Unii credeau chiar că. B iserica şi «botez laborios». 20. de asem enea în caz de călătorie lungă sau de persccuţie. In caz de boală. privegheri. a instituit penitenţa. Penitentul era obligat sa m ărturisească păcatele public. pe care o pro­ fiind săvîrşite după botez. în acte de pocăinţă şi de m ilostenie. Dimpotrivă. rugăciuni. Tertulian. crim en mortis. interes pentru cultură.EREZIILE 253 gotiis. 1). A sem enea păcate aduceau excluderea nunţa episcopul. s-au socotit păcate grave : apostasia (idolatria). uciderea şi adulterul. 42. să poarte un costum de penitent. A pologeticum . Rezultatele acţiunii şi influenţei m orale a creştinism ului sînt cu a tît mai vrednice de apreciat. au făcut unele concesii. . pentru . au avut chiar unele păcate.ele' nu mai există iertare. La acestea s-au adăugat apoi altele. O rganizarea ei este una din caracteristicile şi unul din m arile m erite ale B isericii prim elor secole. Penitenţa dura de regulă mulţi ani. adică iertare obţinută mărul credincioşilor şi deci al păcătoşilor din Biserică. penitenţa se putea scurta. dar’ se com plela după însănătoşire . D isciplina (penitenţa). s-au adaptat. iar pentru p ăcatele cele mai grele pînă la sfîrşitul vieţii. 29). 2. căreia nu-i scăpa nici o latură a v ieţii creştine : disciplina penitenţei. mortalia delicta. Ei au dovedit supunere. capitalia sau ca n o n ica . V iaţa lor m orală a fost însă în general fru­ m oasă şi curată. numită cu greutate. cu c ît îndreptarea şi ridicarea sufle­ tească a lumii antice nu s-a făcut uşor. atunci cînd nu­ dintre ei a crescut. Cu excep ţia celor împotriva Sfîntului Duh. ea a fost unită cu multe greutăţi şi obţinută cu preţul unor sforţări m orale continui şi al unei discipline. să im plore în genunchi rugăciunile cre ­ dincioşilor pentru iertarea sa. crim en capitale). era socotit iertat şi îm păcat cu Biserica. B iserica a procedat dintru început cu m ultă sev eritate contra păcatelor grave.

Au fost supuse penitenţei şi alte păcate (sinodul de la Elvira : sperjurul. Sinodul de la A ncira (314) vorbeşte de a treia categorie. M elitie). penitenţa se făcea o singură dată. Disciplina penitenţei a avut m are însem nătate în v iaţa Bisericii vechi. Clerul era supus penitenţei ca şi laicii .unul rigo­ rist şi altul mai indulgent. substrati) . 270) am inteşte două categorii : auditorii (áxpoa>¡j. După persecuţia lui Deciu. 8 . îm preună-şezători (aoo'cávxeí. primii asistau la liturghia catehum enilor. sau form atae). In O rient s-au form at mai multe trepte. tientes). audientes) şi ingenunchetorii (ţovuxXîvovxsC. C redincioşii sau clericii excom unicaţi dintr-o B iserică erau soco ­ tiţi excluşi din toate. cînd au căzut mulţi creştin i de la credinţă. au n ecesitat organi­ zarea şi precizarea ei. erau supuşi de asem enea catehum enii.25 4 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ După înch eierea timpului penitenţei. răpirea. (Ţ c. dacă dovedise părere de rău şi îndreptare. G rigorie Taumaturgul. care nu puteau să intre în biserică. oarecare analogie cu cea a catehum enatului. Penitenţa a asigurat. cam ăta). In secolul II era încă o practică penitenţială uniformă. 6 . N oval-N ovatian. au existat preoţi însărcinaţi anume cu supravegherea penitenţei.. penitenţii erau alăturaţi cateh um enilor.svoc. ceilalţi la tot serviciul divin. în O ccident îndeosebi. plîngătorii (irpoaxXoiemeC. care participau la tot cultul şi se rugau în picioare. dar nu puteau să aducă ofrande şi să prim ească Sfînta Euharistie (canon 5. C reştinii nu puteau fi primiţi dintr-o B iserică în alia fără scrisori de la episcopul lor (litterae form atoriae. iar persecu ţiile de la ju m ătatea secolu ­ lui III. Ea se făcea cu form e şi cu o solem nitate care im presionau pe credincioşi. împreună cu educaţia creştină şi cu . numiţi penitenţiari (irpeofîikepoi éiu ¡ASTavota?). penitentul îşi m ărturisea păcatele şi era reprim it în B i­ serică de către episcop cu rugăciuni şi punerea m îinilor. Problem a penitenţei a provocat prim ele schism e în B iserică (IpoJit. consistentes). în organizarea penitenţei se observă. dar se rugau în genunchi sau prosternaţi. prin opoziţia a două curente. De la Sinodul I ecum enic. Ca şi botezul. 9). se cunoaşte o a patra categorie de penitenţi. A pariţia montanism ului a înăsprit penitenţa. prosternaţi. ci implorau pe credincioşi afară să se roage pentru ei şi să intervină la episcop pentru uşurarea situaţiei lor.

Sfîntul Pahom ie (276— 349). F ie în dorinţa de a se ex ercita şi desăvîrşi în virtute. Egipt7~c7""234— 347). sora lui Pahom ie. în regim chinovial. unii asceţi s-au retras din lume. se abţineau de la unele alim ente şi băuturi. posteau. M onahii s-au adunat apoi în grupuri mari.EREZIILE 255 cultul. 3. ca şi fecio arele.leb e. de castitate şi de sărăcie. în că din secolu l III. De la începutul secolului TV. Ms “* . O rganizatorul monahismului a fost mai ales Sfîntul A ntonie (251— 356). cu v iaţă comună. Episcopii erau de regulă celib atari sau monahi şi încu rajau monahismul. începuturile monahismului. V ot de castitate Făceau şi fecio arele. la lux. unii creştini trăiau în feciorie sau nu se recăsătoreau. ca Paul. formînd chinovii săuTnînastiri. mo­ nahii făceau vot de ascultare.. v iaţa m orală a Bisericii. A sceţii au început să form eze grupuri m ici. sau canonicae în faţa episcopului. Rol însem at a avut în organizarea lor si . C ălcarea votului impunea penitenţă. sau V t f H i v larwrnr im t —. asceţii erau ţinuţi în deosebită cinste de credincioşi. stabilindu-se în locuri ferite.■ prima de acest fel a fost condusă de M aria. fie din n e­ voia de a se sustrage persecuţiilor. stăruiau în practici foarte aspre . C elibatul era form a obişnuită a ascezei (doxTjoic. C ei dornici de desăvîrşire trăiau în cumpătare. Ele primeau cu acest prilej un văl pentru a-şi acoperi capul. exercitare în v ir­ tute). renunţau la avere. unde trăiau izolaţi ca erem iti (pustnici) sau anahoreţi. Unul din acestea a fost obiceiul de a locui împreună asceţi bărbaţi şi fem ei. Unii din ei au ajuns celebri. ca autoritate m orală şi ca influenţă în Biserică. în care găseau s p rijin 'în lupta contra ereziilor. în năzuinţa lor de desăvîrşire. sub conducerea unuia mai bătrîn sau mai distins. virgines con secratae. F ecio arele (uap&svoi) :şi văduvele (x^pat) se bucurau în B iserică de cinste şi de unele pri­ vilegii m orale. avînd loc special în adunare la cult. adică viaţa ascetică trăită în singurătate. Este începutul unui costum as­ cetic special.u l (Teba dig. El a cîştigat mult ca număr de adepţi. A şa a început monahismul. Ea a făcut să crească încă puterea opiscopilor. P ractica ascezei era expusă unor exagerări şi pericole. S-au organizat m înăstiri de bărbaţi şi m înăstiri de femei . monahismul este o instituţie d eja con­ stituită.

L a v i e c h r é t ie n n e p r im itiv e . 1925.-J. a realizat mari virtuţi. d 'A rch éol. Paris.. 1969. D er s o z ia le G e d a n k e in d e r a lc h r is t lic h e n K ir c h e . I d e m . art. P. p. S l a n n e u t . 541 ş. D o m. Paris. în lim b a ro m â n ă . A sem enea fecioare se numeau «subintroduse» (virgines subintroductae). ni. A cest obicei a fost m otiv de critică şi a fost com bătut îndeosebi de Sfîntul Ioan Gură de M onahism ul a dat creştinism ului multe personalităţi religioase şi pe ce i mai mari ierarhi din perioada urm ătoare. A. Paris. J . J u d e c a t a b is e r i c e a s c ă în e p o c a v e c h e . M o e u r s p a ïe n n e s e t m o e u r s c h r é t ie n n e s . N. L e s p r e m ie r s c h r é tie n s . Paris. 9— 10.u.. P. L e s e s c l a v e s c h r é tie n s . X X I V (1972). p. L a c h a r ité a u x p r e m ie r s s i è c l e du c h r is tia n is m e . 259— 279. op. in «Slm lii Teologicei». H is to ir e d e ¡'éd u c a tio n d a n s ¡'A n tiq u ité. M a r r o u . L e c 1 e r c q. C 0 ş.. I. p.S. J a u b e r t . c o l M a rc. X V (1903). I o a n Z ă g r e a n . P. Ş 1 o I < n A 1 (> x e. I ' r e s c u r e . I’ rnl. E.. C h risten tu m und S k la v e r e i. J . L a v i e q u o t i­ d ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é tie n s . Arhid. Bucureşti. A . H . III. M a u q u o y .P. 6-e éd. D octrin a m o r a lă a P ă r in ţilo r a p o s to lic i. B a u d r i l l a r t . nr. J . M itropolit A n t o n i e P l ă m ă d e a l ă .u. 5— 8. 223 ş. L e r ô l e s o c ia l d e ¡'E g lise. BIBLIOGRAFIE* V ia ţa m o r a lă a c r e ş tin ilo r în p r im e le tr e i . 3— 4. X III (1901). 1936. l . în S iîn ta T r a d iţie ş i în T e o lo g ia c o n te m p o r a n ă . cit. cu obligaţia păstrării castităţii. 206— 237.. 1 )). p. 2 vol. P. I. P rin cip ii p e d a g o g ic e în p e d a g o g ia lu i C le m e n t A l e ­ xa n d rin u l. 1967. 1924. Paris. 9— 10. 807— 808. A .256 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ fecioare pe lingă clerici. nouă. nr. K a t z. B is e r ic a s lu ji­ t o a r e în S iîn ta S c rip tu ră .u. în «Studii teolog ice». 1969. Drd. 1928. I. IX (1957). C h r é tie n s d e s p r e m ie r s s i è c le s . în S iîn tu i V a s ile c ei M are. în c h in a r e Ia 1600 d e a n i d e ia s ă v îr ş ir e a sa. 1971. în «O rtodoxia». 1958. p. 1927. > J)(icl. El a ridicat idealul moral creştin la un nivel superior. 4-e éd. J . s e c o l e . K i r s c h . C h e n o n. P r o b le m e le m o r a le în o p e r a S im ţu lu i V asilc. A . Prof. 598— 653. chrét. A l l a r d . p ro f. 325— 623. Bd. nr. L uttich (Liège). 1914. p. p. ed. i v i u S t a n . M. S c h m i d t . 2.u. 1913. V o r n i c e s c u . t. 1980. Paris. L e i p o l d . H a m m a n. V II (1955). Paris. Paris. c l de Lit». în «Studii T e o lo g ice». L 'E g lise e t la R é m is s io n d e s p é c h é s a u x p r e m ie r s s i è c le s . 1932. Paris. ( 'o v o r c ă . un fel de «căsă­ torie spirituală». G a 1 1 i e r. H. col. L e c h r is tia n is m e e t ¡ ' e s c la v a g e a n tiq u e . în «Studii T e o ­ i logice». 1970. C h a r ité .. T etru llia n e t I e s p r e m ie r s m o r a lis te s a ir ic a in s . Pr. nr. W ien . In s titu ţiile d e a s is te n ţă s o c i a l ă în B is e r ic a v e c h e . 726 ş. 1. I d e m . în «Studii teo log ice». * B ib lio g ra fic a lc ă tu ită de P r. IX (1957). 2 vol. 1929. nr. 1937. I o a n R ă m u r e a n u . Paris. Paris. V ia ţa c r e ş tin ă d u p ă b ă r b a ţ ii a p o s to lic i. Paris. în comuniune duhovnicească. 793— 795 . în «Dict.

Introd uction. Essen. 1970. R e g n a a 1 1. M olinghen. ed. D e s e i 11 e. L e m o n a c h is m e au V I . . 2. W .. H is to ir e d e s m oin s d e S y rie. F e s t u q i è r e . I. P. * T h é o d o r e t d e C y r . S o a r e . D as V e r m ä c h ln is d e s U rspru n gs. 425— 453. P. te x te critiqut. L a r è g le d e S. în «Bis. N ouveau recu eil. A tena. . 1961. p. în «Studia P atristica». . cd.c s iè c le e n A s ie M in eu re. 1964. p.u. H. L X IX (1974). trad. notes par P. suivi de la traduction fra n ça ise des Pachom iana L atina par les m oines de Solesm e B ellefo n tain e. H o p p e n b r o u w e r s . E v e r g e t i n. I d e m . W ürtzburg. H. L e s A p o p h t e g m e s d e P è r e s d u d é s e r t. vol. Paris. F. Paris.». . N eufville.H e i n e m a n n .1979. 1961. Paris. Bucureşti.u. G h . t. E. d e V o g u é . G r i b o m o n t. t. .u. 17 — Istoria bisericească . 1956. Rom. 405 ş. A . B a c h t. t. I. Le R è g le s m o r a le s d e S ain l B a s ile et le N o u v e a u T e s ta m e n t. Paris. L X III (1945). p.J . 400 -415. în «Studia P atristica». 1958. part. S ain t P a c h ô m e e t s o n o e u v r e d 'a p r è s p lu s ie u r s é t u d e s r é c e n t e s . J . Idem. 1966. Berlin. L e s é n t e n c e s d e s P è r e s d u d é s e r t . Solesm e. Paris. franc. P l a c i d e D a s e i l l e . 64— 66. P a 11 a d i u s. Leboir. S ain t J e a n C a ssia n . Introduction et trad uction par Léon Lèbe. t. 1981. 1957. Paris. Arthur. D octrin a şi o r g a n iz a r e a în p r im e le ş a s e s e c o l e .. în «Revue d 'histoire ecclésiastique. 1964. 1968. în lim ba g reacă. nr. 1972. 1960. O rt. P. 1961. C u le g e r e d e c u v in te ş i în v ă ţă tu r i a l e P ă r in ţilo f. 1971.. Vööbus.. 427 ş. 1960.o s. p. L e s r è g le s m o n a s tiq u e s . L e s â g e s d e la v i e s p ir itu e lle . L. C a r it a t e a c r e ş tin ă in B is e r ic a v e c h e . S tu d ien zu m Iriih en M ön ch tu m s. B ellefon tain e. Paris. I— V I. T e o d o r M. 418 ş. Étude de critiqu e te x tu elle . M. P en tru is t o r ia m o n a h ism u lu i Izv o are : S a i n t B a s i l e . . de V og u e et J . H is to ir e la u s ia q u e . T e x te et trad uction par L. V ie e t d o c t r in e s p ir itu e lle . 64) Berlin. Paris. B en o it.». Bd. 1972. P o p o v i c i. L'E sprit clu m o n a c h is m e p a c h ô m ie n . II. L a p lu s a n c ie n n e v e r s io n la tin e d e la v ie d e S ain t A n to in e p a r A th a n a s e . U trecht-N im ègue. II. 1969. I— II. 1— 2. L ö w en . S é r ie a lp h a b é t iq u e . I. H ls to r y o i A s c e t is m in th e S y r ia n O rien t. t. 1964. D as Irü h e M ön ch tu m . J . trad uction. 1957— 1966. D es P è r e s d u d é s e r t à n o s jo u r s . V ie d e s P è r e s d u d é s e r t . U. P r é c is d 'h is to ir e m o n a s tiq u e . Paris. I— II. B is e r ic a şi a s is t e n ţa s o c ia lă . L 'E v a n g ile a u d é s e r t . Guy.U. Louvain. S tu d ii: A. P o p e s c u. 1977. nr. H a m m a n. Paul Evdokimov. o p . P. LothielleuXj Paris. I..EREZIILE 257 Pr. R a n k c . II (T. C o u s s i n . L e s m o in s d u d é s e r t. p.C. cit. 1948. 1957. C an ivet et A lice Leroy. L e s m o in s d'O rien t. A . C u ltu re o u S a in tet-. A.

M a l o n e . E f r e m Enăcescu.25 8 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă O. Vladimir de Repta. I o a s a f . a s c e s e m o n a s tiq u e . S iin tu l V a s ile c e i M are. V III (1956). nr. Episcop Visarion. 146— 1 6 2 . în rom. M în ă s tir e a D o b r u ş a -S o r o c a . A rhim . 1933. în c h in a r e la 1600 d e a n i d e la s ă v îr ş ir e a sa . de N. p. V e c h i l e r în d u ie li a le v i e ţ i i m o n a h a le . Essai h istoriqu e M aredsous. W . T übingen. T h e m o n k s artd t h e m a r ty rs. Prof. 330— 354. Saint B a s ile. 1934. I o n F 1 o c a. K arl H eussi. P. C ernăuţi. p. B u cu reşti. X X V I (1907). A stu d y in p r im itiv e M o n a s ticism . Rîm nicul V îlc ii. A şezăm în tu ri c ă lu g ă r e ş ti. P o p a . p. V a s ile . P artea I-a şi a Il-a . 568— 5 7 5 . 1936. 81— 8 8 . 1— 2. A r m a n d . John C a s s i a n. 1980. 1948. L e tr e io n d o r ie n ta l d e ¡ 'H a g io g r a p h ie b y z a n ­ tin e (Subsid ia hagiographica. 1898. P r iv ir e g e n e r a lă a s u p r a m o n a h ism u lu i d u p ă d iie r iţ i a u to r i. 214— 2 3 0 . 24— 3 0 . 204— 3 0 0 . V a s i 1 e. 1929. în «Studii teologice?». 346— 3 5 6 . In lim b a ro m â n ă : S i . in «Candela». 1950. P e e t e r s . D. o r g a n iz a to r a l v ie ţ ii m o n a ­ h a le . W ash in gto n . B ru x elles. Irad. D er U rspru n g d e s M ön ch tu m s. C am bridge. 1950. Cotos. 1950. R e g u le le m ari. 81— 108. 606— 614. A rhid. . Ierom . T e m e iu r i p a t r is t ic e p en tru v ia ţ a d e o b ş t e — A v a Ş e n u te din A tr ip e (334— 452). a r h ie p is c o p u l C e z a r e ii C a p a d o c ie i. Chadwick. O rien t e t B y z a n c e . în lu cra re a c o le c tiv ă : S îin tu l V a s ile c e l M a re. 26).

i • l^ o le g e d r a stic ă î m p o triv a c e lo r c e je r tfe a u z eilo r. * C ap ito l re d a c ta i de P r. în nordul Galieih C onstanţiu. şi prefectura fratelui său C onstan­ tin II. nici unul n-a putut să se ridice pînă la gloria acestuia. La 346. cu reşedinţa la Sirmium. Britania şi Spania cu M auretenia T in qitana. (Treveri). . au crezut că trebuie să facă tot posibilul ca să trium fe creştinism ul. I o a n R ă m u r c a n u . diecezele Egipt. A sia şi Pont. după bătălia de la A quileea (340). A frica. A stfel Constantiu a emis.2 53 PERIOADA A DOUA (325 . fiind convins că pilonul esenţial al Imperiului îl form ează tronul. Deşi atît Constanţiu (337— 361) cît şi Constans ( t 350).787 ) BISERICA IN EPOCA SINOADELOR ECUMENICE Politica religioasă a împăraţilor creştini după Constantin cel M are * C onstantin cel M are. Italia. Intre cei trei Iii ai împăratului a început o luptă disperată. au căutat să urmeze politica tatălui lor. avînd reşedinţa la Augusta Treveroruja. Atitudinea celor doi faţă de păgînism a fost cu totul diferită de cea a tatălui lor. C rescuţi şi educaţi în spiritul Evangheliei. Illyricum şi Tracia. Panonia. O rient. la care s-a adăugat. a numit «caesares» pe fiii săi Constantin II. căzut în lupta cu el. I. cu reşedinţa l a v Constantinopol. Constantin II a primit prefectura G alia.j4 H otărîrea luată de Constanţiu a fost adoptată şi de Constans. p ro í. Constanţiu şi Constans. iar Constans.

1953. aflate în mina sofiştilor şi a neo-platonicilor. Cu toate că a fost hirotesil ciW-ţ în biserică. M otivele ce l-au determinat pe Iulian să se lepede de creştinism au fost urm ările educaţiei primite . a fost execu tat în 354. după ce a făcut o descriere a superstiţiilor păgîne. ajutînd la răspîndirea e re­ ziei lui A rie din A lexandria. pe patul de m oarte. prea bănuitor pentru a fi fericit. 9). un neoplatonic trecut la creştinism . imperator la Paris. tronul a reven it nepoţilor săi Gallus şi Iulian. mai toate celelalte locaşuri de închinare ale păgînilor au fost distruse. l< slirşilul lui ianuarie sau încep-utul lui februarie 360. printr-un « p ron u n ciam en to» militar. H isto ire d e la c iv ilis a tio n . şi-a atras atît ura ortodocşilor. El a condus treburile publice ale Imperiului roman «cu o incom petenţă notorie. O parte a tem plelor păgîne au continuat însă să dăinu­ iască. într-o m ăsură mai m are decît părintele său. prea crud pen­ tru a fi iubit. Cultul zeilor era practicat în case particulare. a îndemnat pe îm păraţi să topească com orile de aur şi de argint ale tem plelor. Gallus. sancţionînd pe toţi cei care nu se vor lepăda de păgînism. de ” la episcopul arian Euzoiu al A ntiohiei. neavînd m oşteni­ tori de linie bărbătească. au continuat să existe. p. am estecîndu-se în treburile B isericii. care deveni pentru mai mulţi ani centrul politic al Imperiului roman şi în acelaşi timp centrul bisericesc al lumii creştine.260 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA Iulius Firm icus M aternus. Constanţiu. Paris. cît şi dis­ preţul păgînilor. s-a produs în inima tînăruluj împărat o profundă schim bare. prea înfumurat pentru a fi mare» (W il Durant. fiind sortit să slu jească altarului. De asem enea şi faim oa­ sele focare de ştiinţă. fiind acuzat de crim ă de înaltă trădare. şi-a sta­ b ilit reşedinţa la Sirmium. numit A postatul (361— 363). după ce primi botezul «inj ş x t rem is». Iulian i a ajuns pe tronul imperial. Constanţiu. F ratele sau Iulian. după m oartea fratelui său Constans. Din clipa întronării. Cu excep ţia tem plelor de la periferie. dînd do­ vadă de calităţi m ilitare superioare şi de desăvîrşit gospodar şi admi­ nistrator. îm păratul Constanţiu a murit la 3 noiem brie 361. Cei trei fii ai împăratului Constantin cel M are. în C ilicia. Proclamat. iar co leg iile preoţilor păgîni să încaseze subvenţiile de la stat. 1. Ia M opsucrene. nu a fost educat pentru t r o n . Din 350. la 357 e ridicat de unchiul său Constanţiu la demni­ tatea de caosar şi trimis în G alia să lupte contra germ anilor.

~* Dorind să dea vechiului crez o nouă organizare. pen­ tru a conlrapune creştinism ului. îm prejurările de viaţă în care a trăit sub continua nesiguranţă şi am eninţare cu m oartea. pentru ca... el a preluat suprema dem nitate de mai m arele preoţim ii păgîne din întreg Imperiul roman şi a adus reform e păgînism ului. acordînd libertate religioasă tuturor ereziilor. Curînd însă după înscăunare. l-a cucerit1 .. sacrificiile şi je rtfe le păgîne au fost din nou permise. dezgustîndu-1 de credinţa în Iisus Hristos.. aşezîndu-i pe o tem elie neo-platonică.cum ne inform ează istoricul A . precum şi a caraclerului său. mai solidă. de team ă faţă de Constanţiu. tratîndu-i cu indiferenţă. am estecată cu elem ente luate din creştinism . soldat J n arm ata ro ­ mană. 2 şi 4). exercitînd în una din bisericile A ntiohiei funcţiunea de citeţ.. . Sfîntul Emili an. Gîndul său intim era să folosească îndeosebi ura teo lo gică jdiiitre_Jiar-tjdele creştine din timpul său — od iu m th e o lo q ic u m . X X II. după. ^aJ:Qs4--ar-s~pe. Iulian n-a persecutat pe creştini.. să distrugă în acelaşi timp forţa şi unitatea creşti­ nismului.-ruc[ la 18 iulie 362. nimicindu-se reciproc.. La începutul domniei. T oţi soldaţii cre ştini din garda im perială au fost dem işi.. cu filozofia m ăreaţă. A stfel... reuşind să facă din el un admirator pasionat al vechii culturi şi religii greco-rom ane.. Elenism ul antic.. je r tfe în onoarea_ zeilor. în calitatea sa de «pontifex m aximus»... Iulian a porun cit des^... tem plele şi-au deschis din nou porţile. Totul a fost însă zadarnic.. Iulian a început să se arate ostil cre ş­ tinilor. ' — — . Iulian a cău tat să reform eze păginismul. a sim ulat că este creştin convins. Filozoful M axim din Efes_ l-a iniţiat în m isterele cultulifi__lui M ithra^ reprezentantul soarelui pe pămînt. .. Reinstaurînd religia greco-rom ană.. în virtutea principiului că fiecare individ este liber să creadă şi să se închine cum îi dictează inima sa. Eunucul păgîn M ardoniu j -a iniţiat în m isterele culturii clasice.. La Durostorum (Siiistra).PER IO A D A A D OUA (3 2 5 ~ ? 8 7 ) 261 din partea unor profesori păgini. .. sem nele şi insignele creştine din arm ată şi de pe m onedele Imperiului au dispărut. 5.. M arcellinus (R es"'G estae. . în S cvth ia M inor. cu m itologia poetică. din ordinul prefectului Capitolin. In copilărie.. cu literatura-i străluci Loare şi seducătoare. ch jd erea te mplelor şi aducerea de. Entu- . dar nu pe faţă. în unele provincii din răs a îîl an "Căzut şi m artiri.

din voinţa ostaşilor. spunînd că legile lui Hristos învaţă pe cei bogaţi că nu vor intra în îm părăţia lui Dumnezeu. . Celui. nu v-a oprit să consum aţi carnea răm asă de la sacrificii ? Nu v-a oprit să gustaţi din literatura g recească. voind să dem ons­ treze lumii păgîne inutilitatea Evangheliei. s-a stins şi şirul descendenţilor fam iliei împăratului Constantin cel M are. N ici unul din marii com andaţi de unităţi m ilitare nu a v o it să accept*' purpura im perială. Printre m ăsurile prin care a căutat să lo vească în Biserică. In m oartea timpurie şi n eaşteptată a împăratului Iulian. III. iar slu jito rii lor erau vicioşi şi nu mai impuneau nici un respect. nedreptăţiţi de autorităţi. Iulian n-a întrebuinţat contra creştinilor forţa brutală. La 17 iu lie 362. a fost anularea p rivilegiilor şi a drepturilor de im unitate. în noaptea de 26 spre 27 iunie 363. a publicat L e g e a co n tra p r o fe s o r ilo r creştin i.. fiind rănit grav de o să­ geată care i-a pătruns în ficat. G alileene !». 25).. vă îndemn dar şi or­ don. în lu crarea Karâ t«jv raXtXaicov = «C on tra G a lile e n ilo r » .262 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ ziasmul religios al paginilor se stinsese. în j«362„ a reînnoit îm potriva creştin ilo r vech ea perfidie a împăratului M axim ian D aiar lăsînd ca to ate alim entele din pieţele publice să fie stropite cu apă de la je r tfe le idolilor şi i-a oprit de a studia literatura greacă. filozofia şi retorica». Iulian a c ă ­ pătat un urmaş în persoana blîndului şi înţeleptului Jo_vianJ3fi3— 364). căci aşa numea el în derîdere pe creştini. dacă sîn teţi prigoniţi». atît cre ş­ tinii cil şi păgînii au văzut o ju d ecată cerească. îm păratul şi-a bătut jo c de creştinii care s-au tînguit că trebuie să restituie toiul. sm ulgîndu-şi săgeata şi aruncîndu-şi sîngele ce curgea din rană spre cer. după afirm aţia istoricului creştin Teodorei (Isto r ia b is e r ic e a s c ă . căzut în cam pania cu perşii îi trebuia dat un urmaş. Toate bunurile secularizate ale tem plelor păgîne au trebuit să fie restituite. prin care li se interzicea să profeseze în învăţăm înt. Plin de ironie. Fiind un dibaci m înuitor al condeiului. Odată cu Iulian A pos­ tatul. ci mai curînd perfidia. ar fi r o s t it : «vevixvjxa? FaXiXate» = «Ai învins. Iulian spunea creştinilor : «Oare Pavel. Scadenţa celor făcute creştin ilor de Iulian A postatul se apropia de sfîrşit. In cele din urmă. Respingea cererile creştinilor. sub m otiv că ei nu cred în zei. în cursul cam paniei contra perşilor.zicînd : «Voi învăţaţi că veţi fi fericiţi. feriţi-v ă de a studia gram atica. tem plele lor au rămas goale. pe care îl cinstiţi ca pe un sfînt. el a com bătut creştinism ul şi în scris. care este periculoasă pentru credinţa v o a stră ? Deci spre a nu păcii lui.

Jo v ian . de la începutul domniei. De asem enea şi ritua­ lurile nocturne din domeniul m agiei şi al m anticii (prevestirea viitoru ­ lui). Jo v ia n s-a purtat cu multă clem enţă faţă de păgîni. al cărui protector a fost. Dorinţa de a putea confisca multe bunuri pe seam a Im­ periului. deşi a fost un bun ortodox. libertate deplină celor două credinţe ale Imperiului. IX . sub pedeapsa m orţii (Teodoret. ajutînd însă cauza greşită a arianismului. dar pierdute apoi în timpul domniei A postatului. 24. în locul rămas vacant. Isto ria b is e r ic e a s c ă . Jo v ia n a murit. pe V alen tin ian I (364— 375). Bucuria creştinilor însă. 19). 3. V. V alentin ian I. în alţii dem nitari păgîni. A fară de anu­ larea favorului dat paginilor de Iulian Apostatul. asigurînd. IV. au fost interzise. reprezentanţi ai arm atei şi funcţionarii au ales ca îm părat un alt distins general. a împărţit conducerea Imperiului cu fratele său mai mic. a avut drept urm are că în p ărţile Răsăritului s-a dezlănţuit o persecuţie. deoarece în 17 februarie 364. care au participat în mod activ la distrugerea bisericilor. mulţumindu-se cu interzicerea v ră jito riei (Socrat. i-a repus pe aceştia în toate drepturile cîştigate prin edictul de la M ilan din 313. Teodoret. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . originar tot din Panonia. O lună după proclam area lui ca împărat. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . V a ­ l en s (364— 378).P ER IO A D A A D OU A (325— 787J 263 Cu toate că Jo v ian a fost creştin ortodox. 24). păgînism ul a continuat sa trăiască. III. V alentinian I şi-a păstrat Apusul cu Illyricum . F ratele său şi-a însuşit şi el acest punct de vedere. VI. 31 . au fost siliţi să suporte ch eltu ielile de refacere a lor. încredinţînd R ăsăritul fratelui său V alens. neţinînd în secret sentim entele sale nobile faţă de creştini (Sozomen. . Is to r ia b i ­ s e r ic e a s c ă . Singura m ăsură mai n e­ plăcută pentru păgîni a fost dispoziţia ca toate averile retrocedate de Iulian tem plelor să treacă în proprietatea statului. la cererea alegă­ torilor. dar nici prigonitorul păginilor. a continuat şi el politica tolerantă faţă de păgîni. 25) şi citirea viitorului din intestinele anim alelor sacrificate zeilor. adept al Sinodului de ia N iceea din 325. prim irea de aju toare şi subvenţii din vistieria publică. în care cei doi fraţi şi-au îm părţit Imperiul şi arm ata. în urma consfătuirii de la Niş. 4. îndreptată mai ales îm potriva prietenilor fostului împărat. V alenlinian I n-a voit să devină jud ecătorul episcopilor creştini. Lumea Impe­ riului roman s-a divizat de bună voie în două jum ătăţi. a fost de scurtă durată.

sofiştii. stînd sub influenţa m arelui ierarh Sfîntul A m brozie al M ilanului (f 397). care. Graţian. G raţian şi Teodosie au continuat politica de favorizare a creştinism ului.. După ce preoţim ea păgînă a fost privată de ben eficiile acordate de stat. august al Răsăritului. au fost filozofii neoplatonici. la Constantinopol. Graţian. în urma acestor dispoziţiuni.. pe care l-a reînnoit printr-un nou edict. simbolul pontificatului păgiru. blînd şi bun. inauqurată de Constantin cel M are. pe viteazul general Teodosie.. . P ersecutarea paginilor odată începută. augustul O cci­ dentului. printr-un nou edict.... păgînii au fost cruţaţi. a dispus ca o parte din preoţim ea pagină să nu mai ben eficieze de nici un fel de subvenţii de la stal. La urcarea sa pe tron. dar după term inarea războiului cu ei. Se poate spune pe drept că T e o d o s ie c c l M a re e s t e c r ea to r u l Im p eriu lu i ro m a n creştin .. De asem enea.. La 381.---f"| 28_fgbju a rie 380/ Teodosie a publicat la Tesalonic.... Trebuia să se adore pretutindeni num ele singurului şi adevăratului Dumnezeu şi să se res­ pecte credinţa niceeană păstrată de înaintaşi. G raţian a numit. a fost un bărbat viteaz. a venit rîndul fecioarelor v estale. C ît timp au durat luptele cu goţii.. împăratul Apusului.... Exemplul său a fost urmat în 382 de Graţian. Potrivit prevederilor noului edict. Cînd. tronul a revenit fiului său G raţian (375— 383). un copil de 4 ani...379. Teodosie a oprit toate m anticile. aceasta fiind adevărata religie. V alens. B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Iulian A postatul.. care au fost înlăturate. au fost secularizate toate bunurile religiei păgîne. A lături de Graţian. " ' . a căzut în lupta cu goţii. cei doi împăraţi au interzis toate practicile păgîne. unde-şi avea provizoriu reşedinţa. a fost proclam at fratele său vitreg V a len tin ia n II (375— 392). ~ . Lo- C .2 04 ISTORIA. la 378.acorda îm păraţilor romani. Un an mai tîrziu. preoţii pagini şi înalţii funcţionari de stat păgîni. im . împăratul Teodosie a renunţat la tilIul de «pontifex max imus». din voinţa luptătorilor. ori­ ginar din Spania. în 382.. faţă de care el s-a purtat ca un tată. î n . . dem ni­ tatea religioasă de arhierei supremi ai religiei rom ane şi a refuzat să mai poarte mantia albastră sm ălţuită cu stele. publicat la 10 ianuarie 381. în 379. rîndurile păgînilor s-au tot rărit. Cei care au avut mai mult de suferit. Ş La m oartea lui V alentinian I. cu excepţia sacrificiu lu i tăm îierii. un edict în favoarea O rtodoxiei niceene. împăratul ju m ătăţii orientale a Imperiului. elevul poetului creştin Ausoniu.

/iar m isterele de la Eleusiş. 10. în 382. 22)) Jo cu rile olim pice fură desfiinţate în flj93. Je rtfe le . a . Eugeniu e prins şi ucis. Hr^ în bătălia navală de la_A ctium (Sozomen. In 386. care a com bătut erezia p n e v m a to m a h ilo r şi a h otărît să se adauge la Sim bolul niceean din 325. IV.. 20). Is to r ia b is e r ic e a s c ă . V. iar în februarie 39Î şi noiem brie 392.. 1). <le lîngă A quileea. primind num ele de S im b o lu l n ic e o -c o n s ta n tin o p o lita ji. a fost spulberată după bătălia din anul 394. nu Şi-a atins scopul. A pologia păgînism ului.. X V I.. V. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . precum şl aducerea oricărui sacrificiu.. . cu m ăreţul şi grandiosul chip al zeului Serapis^ în A lexandria (Socrat.. 1 6 . făcută de retorul Libanius din A nţiohia. X V I. Teodosie cel M are. A utoritatea episcopilor A m ­ brozie al M ilanului şi Damasus al Romei _a fost mai m are d ecît arta oratorică a Iui Sym achus. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . legată de revolta lui Eugeniu si a franr_ cului A rboqast. cît şi contra sectelor. prin înlăturarea statuiei V icto ria. precum şi ghicirea viitorului după in testinele anim alelor sacrificate. 36 . iar A rbogast. s-a omorît. 7. Ultim a speranţă a paginilor.. toate tem plele din A sia şi Egipt au fost închise. I. Sub Teodosie cel M are. în Apus..P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 265 vitura cea mai crudă a prim it-o vechea religie rom ană însă. B iserică şi viaţa viitoare. un înfocat ortodox. de prefectul Romei. de dreptul de a testa cuiva averea sau de a b en eficia de aceste drepturi (C o d e x T h eo d o sia n u s. curînd după biruinţa repurtată în anul 31 a. a obţinut poziţie specială .• C o d e x T h e o d o sia n u s . în localul Curiei Senatului de pe_Capiioliu. VII. din ordinul împăratului Teodosie. Prin edictul dir/2~mai 381. Sozomen. bătrînul consular Symachus^ un ven erabil reprezentant al «Cetăţii eterne». Teodosie cel M are a dat lovitura de graţie păgînism ului./el a poruncit ca toţi care s-au lepădat de ade­ vărata credinţa creştină şi au trecut din nou la cultul zeilor. de team a pe­ depsei.altor. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . 1 5 . lo caşuri pă^ gîne. u ltim ele cinci articole referitoare la Şfjjatul Duh. să fie lipsiţi de dreptul de m oştenire. a căzut pradă faim osul Serapeum. au fost interzise. a luptat atît îm potriva pă(jînismului. J n G recia... O rto­ doxia n iceeană recunoscută religie de stat. în 396. T eod orei. o ordo-^ nanţă jim perială a interzis ce rcetarea tem pIelor_^i. s-a ţinut în 3B1 Sinodul al II-lea ecum enic de la Constantinopol..a 391. Inutile au fost protestele senatorilor romani păgîni şi memoriul adresat împă­ ratului Graţian. care fusese aşezată de O ctavian Au-™ gust.

în A lexandria şi-a găsit o m oarte forţată. Teodosie a dispus ca m area lui m oştenire să trea că pe seam a fiilor săi. Arcadiu şi după el fiul său. soţul Pulcheriei. d io p r o s o p is m u l. înlăturat în 475 de uzurpatorul B a s ilis k o s (475— 476). s-a ţinut în 451 Sinodul al IV -lea ecum enic de la Calcedon. care a condamnat erezia lui N estorie. Z en o n Isa u ru l (474— 475). încoronarea îm păraţilor de către patriarhul de Constantinopol. Lui Teodosie II i-a urmat viteazul general M a rcian (450— 457). toate chipurile zeilor au fost distruse. au fost licen ţiaţi din slujbă. Din porunca lui. care a primit Răsăritul. divină şi umană. Teodosie cel M are a spulberat definitiv iluzia păgînilor. Teodosie II (408— 450). după care în Hristos. în urma unei dispoziţiuni impe­ riale. s-a păstrat <l('-a lungul întregii existenţe a Im periului bizantin. din persoana M întuitorului. soţii fiicei sale Adriana. Şi H o n o iiu (395— 423). caro a com bătut m o n o iiz ism u l şi a definit raportul celor două firi.266 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ faţă de toate celelalte crezuri şi confesiuni din Imperiul roman. Prin m ăsurile şi legiuirile sale în favoarea creştinism ului.anlinopolului sub turci. Pe patul de m oarte. fiica unui filozof grec. 13— 19). şi a stabilit că Sfînta Fecioară M aria este cu adevărat 0eoToxoi = N ăscătoare de Dumnezeu. 10. A rcadiu a am eninţat cu pedeapsa capitală pe toţi funcţionarii care nu se vor arăta destul de vigilenţi în exercitarea legilor privitoare la cultul păgîn. A r c ad iu (395— 408). Lui M arcian. Hypatia. s-a în­ trunit la Efes. în 415. In 448. Sul) M arcian. pînă la căderea Consl. în 431. a fost împinsă în umbră de E v d o c h ia . mai ales a filozofilor şi a retorilor. In R ăsărit. cum învaţă B iserica. 5. din A tena. sora împăratului Teodosie. în 1453. M arcian a fosţ primul jm p ă ra ţ c a r e a p rim it coroana^ din m in a p atria rh u lu i d e C on sta n tin o p o l. numită înainte de a primi botezul creştin A thenaîs. X V I. ca religia lor ar putea să mai reînvie. toţi păgînii. după căderea Evdochiei — A thanals. soţia lui Teodosie II. Sub Teodosie al II-lea. au dus la bun sfîrşit toate dispoziţiile lăsate de Teodosie cel M are (Codex T h e o d o s ia n u s . ar exista două persoane şi nu una. «regina filozofiei». pe baza căruia urmau să fie arse toate cărţile îndreptate îm potriva creştinilor. 43— 4 7 . cînd pioasa P u lc h e­ ria. începînd cu anul 450. A ceştia au răsuflat mai uşuraţi. Sinodul al III-lea ecum enic. La un an după u ci­ derea ei. i-a urmat L e o n T racu l (457— 474) şi după el cei doi gineri. reven it a doua oară la tron . care a primit Apusul. X V I. s-a emis un decret.

epoca împăratului Ju stin ian I poate fi considerată drept una în care capul încoronat a exercitat cea mai mare influenţă asupra v ieţii bisericeşti. Imperiul de R ăsărit a cunoscut o mare întindere şi înflo­ rire. 5. Ju stin a devenit un aprig prigonitor al acestuia. numită sc h is m a a c a c h ia n ă . un act de împă­ care între ortodocşi şi ereticii m onofiziţi. 10. Ju stin ian I s-a am estecat pînă în cele mai m ici am ă­ nunte în rînduielile B isericii şi a căutat să-şi impună părerea chiar şi cînd era vorba de dogme şi de cult. Cum înaintaşul său A nastasie I (491— 518) sprijinise pe faţă monofizismul. A stfel îm păratul H on oriu (395—423) s-a arătat destul de indulgent faţă de păgîni. ele n-au putut fi traduse în faptă. a fost paşnică şi lipsită de evenim ente mai însemnate. El a emis mai m ulte edicte refe­ ritoare la credinţă. dar acesta a contribuit la pri­ ma schism ă dintre Roma şi Constantinopol.P ER IO A D A A D O U A (325— 787) 2 67 în 477 pînă la 491. şi A n a s ta s ie I (491— 518). nepotul lui Ju stin I. B iserica Ortodoxă a găsit în persoana acestuia. In istoria raporturilor dintre B i­ serică şi Stat.{423— 455) a trebuit să se mulţu­ m ească cu legile em ise contra cultului idolilor (C o d e x T h eo d o sia n u s. 42). ultimul refugiu al păgînismului. a compus tratate teo lo g ice şi chiar cîntări bisericeşti. oam enii intoleranţi şi în căutarea alian ­ ţelor. In timpul împăratului Zenon. X V I. Pasiunile în ch es­ tiunile b isericeşti erau mai mari. pentru a putea lovi şi mai bine duşmanul. La începutul domniei. Urmaşul său. s-au reluat în 518 ra ­ porturile b isericeşti frăţeşti dintre Constantinopol şi Roma. mulţumindu-se doar cu dărîm area tem plelor de la ţară (C o­ dex T h e o d o s ia n u s . V a len tin ia n I I I . 17 şi 18). s-a publicat la 24 octom brie 482 H en o ticon u l. gata la compromisuri de formă. între 527 şi 528. iar în 529 ordonă în c h id e r e a ş c o lii d e iilo s o t ie la A ten a . Dacă în R ăsărit toate edictele şi ordonanţele referitoare la păgînism au putut fi execu tate destul de uşor. a condus adunările bisericeşti. în Apusul am eninţat şi călcat de invazia popoarelor m igratoare. Cu u rcarea pe tron a îm păratului Ju stin ia n I (527— 565). Domnia îm ­ păratului Ju stin . X V I. dar în acelaşi timp şi un stăpîn. un m are ocrotitor. care a durat din 482 pînă în 518. Ju stin ian a publicat cele m ai severe edicte contra ereticilor. Sub domnia împăratului J ustin I (518— 527). după num ele patriarhului ecum enic A cach ie (472— 489). neluînd n ici o m ăsură în vederea dărîm ării temple- .

m on otizism u l. în timpul îm păratului H e r a c lie (610— 641). din Siria şi din Palestina. spre a fi văzută de credincioşi. Datorită acestui fapt. în 476. La slirşilul domniei împăratului H eraclie. convocînd S i­ nodul V ecum enic de la Constantinopol în 553. încît Imperiul roman de apus şi-a încetat existenţa. Noul împărat. apare în Bizanţ erezia monolelismului. a fost. reuşind să alunge pe perşi din A sia M ică. R om u lu s A u gu stu lu s. soţia lui Ju stin ian I. . deci adoptarea unei politici antimonofizite.. au fost m ărite de am estecul îm părătesei Teodora. din 451. a readus de la perşi Sfînta Cruce a M întuitorului la ierusalim . urme de păgînism s-au m enţiuni timp înde­ lungat. care p ro teja în secret pe monofiziţi. regele tribului german al herulilor. care s-a ţinut la Constantinopol între 680— 681 şi a condamnat erezia monotelită. pe care a înălţat-o în b iserica învierii la 14. legate de această dificilă problem ă. care au contribuit la separarea Bisericilor n§calcedo. a fost detronat de O d o a cru . în Sardinia şi Corsica. Compromisul la care a recurs împăratul Justinian. ultimul împărat roman. Cea mai im portantă problem ă bisericească-p olitică. cu toate că unii împăraţi s-au străduit să ia măsuri severe pentru nim icirea lor. noi puteri jm ş£ â m ^ se p a ra tiste a cjjpţiImu_sirienilor şi mai tirziu a arm enilor^Im plicaţiile poîîtTce şi bisericeşti. a avut drept consecinţă producerea unor noi cer­ turi şi disensiuni.-„ _ju£ue sau v ech i-orientale de Biserica Ortodoxă^ D acă în timpul lui Ju stinian I. patriarhii de Constantinopol au trebuit să stea în umbra puternicei personalităţi a acestui împărat. după 630. P olitica de expansiune şi de cu ceriri teritoriale în Apus n ecesita o înţelegere cu B iserica Romei. a reorganizat armata cu ajutorul p atriar­ hului de Constantinopol. Pentru stabi­ lirea dreptei credinţe şi liniştirea spiritelor. în răsărit. împăratul Constantin. A versiunea Egiptului şi S i­ riei Faţă de cultura greacă şi de Bizanţul dominator şi centralizator. şi a reorganizai învăţăm intul din Bizanţ. a dat.268 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ lor.septem brie §2£L patriarhul Zaharia al Ierusalim ului. care decăzuse aproape cu totul din cauza anarhiei din timpul împăratului F o c a (602— 610). o prelungire a ereziei monofizite. pentru condam narea « C elo r trei C ap ito le» . în seco lele V şi VI. ocupînd primul loc de onoare în B iserica Răsăritului. patriarhul de Constantinopol reapare alături de împărat. după Sindoul IV ecum enic de la Calccdon. al IV -Ica Pogonului (668— 685) a convocat Sinodul V I ecum enic.

1958. 2 (1959).PER IO A D A A DOUA (325— 787) 269 Prin urcarea pe tronul de Constantinopol a îm păraţilor din dinastia Isauriană. J . Oxford. 1952. H istoire de l'Etat byzantin. nr. I d e m . G a f t o n. p. nr. p. Sinodul de la Sardica din anul 343. în «Studii Teologice».l e a A rm ean u l (813— 820). Pentru Constanţiu (337— 3 6 1 ). in «Studii Teologice». 3— 4. C.». Paris. 179— 211. Trad. în prima. L. a reintrodus cu mare solem nitate sfin tele icoane în biserici. 325 à 569 ap. IV — V . . 146—'182. P a l a n q u e . Prof. VIII (1956). ibidem. 266— 316. R ă m u r e a n u . Augustin. 131—298. I. al Sfintelor Icoane şi al m oaştelor.. De la paix constantinienne ä la mort de T hëodosc. 1952. Evenim ente istorice înainte şi după Sinodul din C alcedon (451). BIBLIOGRAFIE Pentru puterea îm păraţilor bizantini în Biserică : A. A cte d e autoritate im perială în sprijinul primatului papal în sec. 61. Irina. 1959. nr. de Labriolle. mama împăratului C on stan tin V I P o r fir o g en e tu l (780— 797). III d e ¡'Histoire d e TEglise par Aug. p. Răm ureanu. ibidem . Gouillard. X X II (1970). C. W .(717— 741)^ luptă continuată de fiul său C on stan tin V C o p ro n im (741— 775) şi de succesorul acestuia L eo n IV C ezaru l (775— 780). în Imperiul bizantin.08 . Piva. Lucilcro de Cagliari contro l’im peratore Costanzo. Will Durant. The Donatist Church. 1972. Constans.R. Constantius II. 3— 4. A cte de violenţă şi abu/. L a m i r a n d e. în ziua de 11 m artie 843. . 53— 116. p.Dnminira a postului mare. Paris. Bardy. p. ale împăraţilor bizantini tafă d e Pa­ triarhii de Constantinopol. 5— 6. 7— 8. O ttaw a. 160 184. G a u d e m e n t . I. 1956. Sub domnia împăratului L e o n a l V . La situation ecclésiolog iqu e d es Donatistes d ’après S. 324— 336. Darmstadt. X IV (1962). H. VII (1955). a fost împăratul L eo n III Isa u ru l. XV (1963). la Pr. Paris. J. 1936. H istoire de la civilisation m edievale. O s t r o g o r s k y . L'Église dans l'empire romain (IV —V -e siècles). lupta contra sfintelor icoane a izbucnit din nou în Bizanţ. p. H. regenta fiului ei M ih ail III (842— 867). în «Studii Teologice». al Sfinţilor. De Constantin ci C ha rle mag ne. Prof. p.Pr. J. I d e m . . nr.. J . française de J. Die Kaiserm acht in d er O stkirche. Paris. în «Jahrbuch für Antike und Christentum. nr. l'ap o g ée de Byzance. care atunci a primit num ele de'«D u­ m inica O rto d o x iei» . p. J . P. Martin. I. L’âg e de la loi. Sinoadele de Ia Sirmium dintre anii 348 şi 358. a M ovement o f Protest in Roman North Africa.. V ăduva acestuia.. F. Fliehe et V. Paris. A ltă bibliografie recen tă. Trente. fiind sărbătorită în fiecare an. In lim ba română .R. 5— 6. care a aprobat cultul Sfintei Fecioare M aria. 1928. în Biserică. G. P a 1 a n q u e. 1959.. îm părăteasa T eo ­ dora (842— 856). 455— 469. F r e n d. t. a început pentru B iserica Răsăritului o nouă dramă : apariţia ico n o c la sm u lu i. a convocat în anul 787 Sinodul al V II-le a ecum enic de la N iceea. M i c h e l . G. Conslantinus II. Iniţiatorul luptei contra Sfintelor Icoane. M o r e a u ..

Sí. trad. 1978. 1964. 1939. . 430 p. G e f f c k e n . X X X I (1981) p. Bucu­ roşii 1938. K. nr.Pulpea ( — Pr. Torino. Milano. G. 3 vol. L'ailaire du Tem ple d e Jérusalem . p. I. Bucureşti. în «The Jou rn al of Jew ish studies». I. Oxford. Paris. 111. An in tellectu al biographie. p. t. Bologna. L e i p o 1 d t. Teubner). R i c h t e r . 1981. 373— 3 7 7 . M olwaukee. Milano. Aria Sanctorum Jiilii. fr. M. Berlin. în «Didaskaleion». J. N e u m a n n . R i c c i o 11 i. Lupta împăratului Iulian îm potriva creştinismului.270 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ Idem. SI intui Mucenic Emilian din Durostor. Aberdeen. Der Kaiser der Römer gegen den König der Juden. 1975. B r o w n i n g . 1977. în Sitzungsberichte der säch. 1930. W . F . J . R ă m u r e a n u). p.. în «A nalecta Boll. J . ilkin. engleză by M. 1941. 1— 114. N ew York.. 1930 ¡ trad. L'attitude d e ¡'Eglise en vers la politique antichrétienne de l'em­ pereu r Ju lien ïA p osta t . R. P a u l A l l a r d . p. Jl. J I d i-m. A n d r e o t i. (B. The Conllict betw een Paganism and Christianity in the iourts century. Pentru Iulian Apostatul (361— 363). A kadem ie der W isenschaften. I et II. München. p.utXiavoO. X X X I (1912). V o g t . De l'histoire à la lég en d e (331— 1715). Ort.. R e g a z z o n i.1 4 0 . The Emperor Julian. p. B l a n c h e t i è r e . nr. G rigorie d e Nazianz desp re împăratul Iulian. 1880.. V I--531 p. Studii: PL A thanassiadi-Fow den. 263 ş. în «Bis. Rom. Giuliano ¡'Apostata. B r a u n et J. L'imperatore Giuliano Ï Apostata. 1959 .. 1980. Paris. H. Julian the A postate. 1978. Darm stadt. Julian i Im peratoris Librorum contra christianos quae super sunt. ibidem. tr. G. 1 2 5 . I. Fase. N ach ihrer W ieder-herstellung übersetzt. . Julien philahelléne.Kl. . R. Răm ureanu. Rinn. A . Leipzig. I . 1. . P. M o m i g 1 i a n o. R D o l e li a y o. ÎM linili. R. 1978. G. philosèm ile. 1960. La v ie de l'em pereur Ju lien . LXII (1944). Saints de Thrace et de M ésie. 1 vol. 1920. Bucureşti. Paris. Martyrium Sancti Aemiliani. liosrliiu-. ed. Der röm ische K aiser Julien in der R eligionsgeschichte. W . 408— 450. Paris. 1868. p. Creştinismul în provinciile rom ane dunărene ale Iliricului la siîrşitul sec.M é c h i n r L'IŞmpereur Ju lien ou le rêv e calciné. Leipzig. sub titlul : K aiser Julian s Bücher gegen d ie Christen. par F. Lodz.nuli. germ . Emilian din D urostor: MaptúpioM tou áfíou (¿apropie Ai. prof. (363). 4. . Leipzig. K aiser Julian und des ludentum. polonă. 1942. K l e i n . Julian and Hellenism. 1880. Julien VApostat. Leipzig. London. franç. Julian Apostata. J. A ctele martirice. W. Ju lien ¡'Apostat. Paris. 1940. 61— 81 ¡. B i d e z . 30— 3 5 .(i. în 1. E g g e r . Aus den S chrillen Julian s des « A btrünigen». 1928. 1914. . I.1». ed. in lim ba română. Berlin. R. C . London. C e r a n . T. K aiser Julianus.. X V I (1964). Prof. Leipzig. 1963. de l’r. 7— 8. 110. (336— 363). ed. IV (in folio). ¡ D o u g l a s Simpson.u. in «A nalecta Bollandiana». P r . 1936. J. 1982. II regno dell'Im peratore Giuliano. loan G. N. R o s t a g n i . 3-e éd. Gaetano. 6 (1928). 4-a. B o w e r s o c k . Les Belles Lettres. Cirillo Alessandrino. după prima ediţie italiană. Ju lien the A postate. Parisiis et Romae. 1906— 1919. Trad. H ayw ard. <10 (1973). I. Castelloe. Saint Emilien de Durostorum martyre sous Julien. 1962. L u crarea a fost tradusă în limba germ ană tot de Neumann. 304 ‘ O?. 478 p. antichrétien.».1 rom. Coman. B e n o i s * . Prutul SI. de H. L’em pereur Julien. IV. II Contra G alilaeos dell'Im peratore Giuliano e il Contra Julianum di S. P. L'im peratore Giuliano ¡'Apostata.

1969'. . Grupe. 1942. Klasse. M adison-W isconsin. Studienheft. 1936. T. Berlin. V a s i 1 i e v. în limba n eo -g reacă. E. Lübbe. L i p p o 1 d. E h r h a r d . V (1929— 1930). 1913. Calw ey. Trad. München. 194.'rjy auvoăov. London. vol. Harm insworth. Byzance et les Francs. M iddlesex. A. Roma. Chrysos. The Dynasty of V alentinian and Theodosius the Great. Bologna.. în «Byzantion». A. By/. 1939 ... Idem. Pentru împăratul Graţian (375— 383). de Byzantinologie à Thessalonique 1953». W. Tesalonic. p. II. din limba engleză de Engl.1 9 6 6 .ance au V II-c siècle Vol. 626— 634 . W. I. r Pentru A nastasie I (491— 5 18): C.u. 1980. A. A thènes 1956. Kosmos. S t r a t o s . 1951 . în Cam ­ bridge M edieval History.. T heodora. The Emperor T heodosius and the establishm ent of Christianity. Justinian and the later Roman em pire. Da Dioclezian alla caduta deW Impero d'O ccidente. Stuttgart. e-e éd. Paris. I d e m . C h a r a n i s. 1953.'il tz X z i xoü ’IouaxiMiäMoO naxa x*)v Ipiv 7tepi xà xpi® oi xîfaX aia v-aî xîjv E’oinou. M adison. Wolff. Paribeni. 413 ş. I.antium in the VII-th cent. Justin the First.1 9 6 9 . Justinian and his age. p. Aufstieg und Herrschaft einer byzantinischen K aise­ rin. 1923. R u b i n . Band. Justinian I und die Patriarchate von Rom und Konstantinopol. I. 1 9 6 5 . vezi : G. Pentru Iustin I (518— 527) : A. Roma. Byzance et ¡'Orient sous les xucceseurs d e Justinian. 1960. I. Munich. 137— 153. T. 1961. Akad. I. 602— 626 . 1957. Cambridge.u. II. Byzance avant ITslam. A tena. 1980. Roma. Paris. 118— 260. D. ' Pentru împăratul H eraclie (610— 6 4 1 ): A. 2. P. Popa-Lisiseanu. Der erste T heodosius. N . B r i d g e . t.. în «Sitzungs­ berichte der B ayer. Paris. Die Entstehung der K aiserlichen Synodalgewalt. Cambridge (M assachusetts). H e e r i n g . 1960. Paris.. R. E g g e r. 1 B. Bizanţul în secolu l VIL T.ang. Bucureşti. J. 1927. The first two y ears of em peror Theodosius I. p. A. t. 'H è*xXi]aiaatr/. La crisi im periale d op o T eodosie. Pentru Justinian I (527— 565j : R. 1963. . K i n g . 1974. 1956. 39 ş. 1951. Christentum». 1971 P. Philhist. B a r k e r . în «A ctes du X -e Congrès intern. III. K aiser Justinian.. Das Zeitalter Justinians. t. Staat und K irche von Konstantin der G rosse bis Theodosius d er G rosse. Justinian II. 1966. 1968. Idezn. V. K. Santo M azzarino. Glanz und G rosse des byzantinischen K aiserpaares. siastical N. 15 (1964). L’im peratore A nastasio I (491— 518). . der W issensch. Church and State in the Later Roman Empire. Goubert. în cerca te d e m onografie asupra cetăţii Drăstoru !— SUistra. Thesalonic. II. fase.. Amsterdam . Baynes. Leipzig. 1950. Justinian und T eheodora. Norm an H. Leontius and T ibe­ rius.uEviy. W . W. 1981. Jen a. 2-nd edition. 634— 641. în «Kirche und O rthodoxes und ev. în «Journal E ccle­ H istory». The religionsp oiicy ol Anastasius the First. 1972.1 . p. Pentru T eodosie cel Mare (379— 3 9 5 ): A n d r e Piganiol. C a p i z z i . Les prem iers H èraclides et la lutte contre les A rabes. 2. 9— 32. U r e. P. Ed. N. Ensslin. Stilicone. By/. II regno dell'im peratore Graziano. L'Empire ch ré­ tien (325— 395). B r o w n i n g . Die Religionspolitik d er K aisers Theodosius d er G rosse. Ensslin. L'Empereure Maurice. Gigli. 1. Theodosius der G rosse und seine Zeit. 685— 711. K aiser V alentinian I (364— 375). t. 1969.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) G. p. An Introduc­ tion to the ep o ch of Justinian the Great. R. Istambul. p. 1— 17.

linia urmată de Constantin nu mai putea fi părăsită. în cet-în cet se va gred za. prevederile C odicelui teodosian ori închiderea şcolii din A tena (529) de către Ju stinian sînt numai cîteva momente din procesul atît de com plex al creştinării Imperiului.272 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Răspîndirea creştinismului în Răsărit * De bună seamă că «creştinarea» lui Constantin cel M are nu a în ­ semnat im ediat şi creştinarea Im periului său.s creştini. doşi va păstra mai departe atributul de «roman» — atunci vom înţelege că dacă n-ar păstra orientarea creştină. Imperiul de R ăsărit n-ar fi avut şansa de a dura încă 1000 de ani după încetarea celui de Apus. pentru ca pe urmă să fie în cre­ dinţaţi b isericilor să-i înveţe doctrina creştină». Imperiul roman do Apus va sucomba. T. care-i dădea elan şi ascendenţii de ordin cultural asupra tuturor supuşilor şi mai ales asupra popoarelor din jur. după ce au fost descoperiţi şi torturaţi. p ro f. Siria sau A sia M ică erau intens creştinate pînă şi în regiuni rurale. mai ales după ce schim barea m oravurilor şi a credinţei adusese şi în Im ­ periu o singură şi o prosperitate econom ică mult deosebite de stările de criză din secolul al III-lea. Totuşi. unii din împăraţi au căutat să facă din ea nu numai «Biserică de stat» ci şi m ijloc de * C ap itol re d a c ta t de P r. Desigur. B o d o g a e . din care unii vestiţi şi de neam. totuşi în veacu rile IV. M ărturii suficiente ne dau nu numai actele Sinoadelor ecu ­ m enice şi locale. Episoadele Iulian A postatul ori Hipatia din A lexandria. Palestina. afară de linia aceasta «dură». ' Iată cum afirma la 546 «prea creştinul împărat» Ju stin ian despre cei ce încă nu prim iseră pînă atunci creştinism ul : «Zeci de mii de oameni. de aceea au fost biciuiţi şi întem niţaţi. N ici m ăcar după ce la 11 mai 330 se mutase capitala lui în Răsărit. la Bizanţ. filozofi. mai paşnic. profesori şi medici. Dacă ne gîndim că la anul 476. cît mai ales decretele im periale şi scrierile m arilor Părinţi şi scriitori bisericeşti. E drept că acest lucru va li cuţit cu două tăişuri : făcîndu-şi din B iserică o aliată. V şi V I mai existau pînă şi în aceste părţi mulţimi nenum ărate de oameni încă neconvertiţi la creştinism . iar cel de Răsărit. Chiar dacă unele provincii orientale ca Egiptul. creştinările cele mai multe au urmat drum mai firesc. după cum cereau acest lucru atît m otivele de strategie politică şi m ilitară. au m ărturisit că nu-. grăm ătici. cît mai ales cele de ordin econom ic şi cultural.

indieni. cînd istoria şi vrem ile ne cer să ne apropiem din nou unii de alţii. arabă. arabi. în cît abia le-a mai ră­ mas am intirea. au cîntat şi s-au rugat în limba lor. coptică. perşi. Popoarele şi B ise­ ricile Apusului au avut şi ele în primul mileniu liturghii şi tradiţii de rugă p ro p rii. armeană. Să nu uităm că prin nestorieni credinţa creştină a ajuns să fie cunoscută pînă în Turchestan. au respirat duh ecum enic. Nu-i de m irare că şi poporul «barbar» al goţilor şi-a primit traducerea B ibliei tot din Răsărit. Fiind de la început patria creştinism ului. Au fost momente cînd această colaborare a a ju ta t şi statului şi B isericii. A cest lucru în Apus n-a fost posibil. E ceva în spiritul grecesc de a vedea în chip dem ocratic şi pentru alte popoare şi pentru alte Biserici aceeaşi îndreptăţire. A celaşi lucru se va întîmpla în seco ­ lele IV — V I cu B isericile arm eană. arabă etc.) — nu s-au ştiut m enaja interesele lo cale şi specificul spiritual al acestor popoare. Dintre popoarele răsăritene creştin ate în perioada aceasta amin­ tim pe armeni.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 273 dom inare cezaro-papistă. In A rm en ia vom avea prima biserică naţională înainte chiar ca în Im periul roman creştinism ul să aju n gă religie de stat. provinciile răsăritene au cunoscut din prim ele veacuri o largă autonomie şi apoi şi autocefalie. dar au fost mult ocazii cînd ea a stricat şi unuia şi celeilalte. M ai trebuie să spunem cîtev a cuvinte şi despre căile prin care creştinism ul a făcut progrese în Răsărit. dezbinare care durează pînă azi. iar atunci cînd — din pricini de ordin extern. Este azi. abisiniană etc. georgieni. s-a aju ns la grele su­ ferinţe şi chiar la dezbinări dintre Biserica-m am ă şi B isericile nestoriană şi m onofizite. B iserica siriană îşi avea încă din veacul II Scriptura tradusă în limbă proprie. păcat că acestea au fost strivite. popoarele din vestul A siei şi din sud-estul Europei au trăit d eja o experienţă de libertate. Deşi ţinutul 18 — Istoria bisericească . înainte de a se greciza şi deci înainte de a se îngusta unghiul de vedere al creştinilor răsăriteni. 1. georgiană. coptă. A fost o mare fe ­ ricire că. dar şi din pricina unei intoleranţe crescînde a B isericii mai bine-zis a B isericii «greceşti» faţă de celelalte (siriană. o datorie de prim ordin de a reconsidera în duh de sinceritate şi iubire dorinţa M întuitorului şi a A postolilor : de a fi cu toţii una. copţii egipteni şi e tio ­ pieni. China şi M ongolia. Să le luăm pe rînd. iar în seco lele III— IV şi cîntări şi slu jbe respective. nubieni etc.

prieten cu Sfîntul V asile al C ezareei. arm ata şi sfetnicii lui se botează (între anii 280— 301). unde arhiepis­ copul Firm ilian l-a. întem eind m înăstiri şi aşezăm inte de binefacere. form aţi de el în credinţa creştină. C el mai mare ierarh a fost atunci S a h a c (îs a c ) c e l M a re (390— 440). : In A rm enia s-a introdus. de la care a luat exemplu. A rătîndu-se ca un adevărat părinte. Do atunci B iserica arm eană se declară autocefală. anexînd teritorii din ea sau chiar supunînd-o îndeo­ sebi pentru poziţia ei strategică. Dintre urmaşii acestuia. în că G rigorie folosise în locu l limbii siriene limba arm eană în predică. acesta şi-a schim bat atitudinea. iar de acum G ri­ gorie organizează B iserica cu centrul la Ecimiadzin. pentru că la 428 regalul armean încetează. iar conducătorul oi «culolicos». ajungînd — după tradiţie — să mai lase n ecreştinate doar 17 fam ilii. Un descendent al său A r is ta g e va prezenta B iserica armeană la Sinodul I ecum enic din N iceea (325). după modelul preoţiei leviţilor. totuşi cele două mari puteri Persia şi Bizanţul se vor am esteca ade­ seori în viaţa ei. tînărul descendent dintr-o fam ilie regală G rig o rie supranumit L u sa v o riţ = Lu­ m inătorul (f 332). dar rolul de conducător al poporului îl ia acum catolicosul cu adunarea clerului şi poporului. aşezînd ca titulari pe fiii foştilor preoţi păgîni. mai ales în urma unei vindecări m iraculoase la care ar fi contribuit şi Grigorie aruncat de el în închisoare vrem e de 15 ani. Tiridate trim ite acum pe G rigorie la C ezareea să fie hirotonit. Jvicrri caro n-a fost înţeles de reg ele Pap. G rigorie a murit la adînci bătrîneţe. iar la întoarcere însuşi regele. Po la 385 cea mai maro parte (4/5) din A rm enia e anexată de perşi. Şi astăzi Ecimiadzinul este cea' mai mare m înăslire şi centrul B isericii arm ene. Ca să scape de un m ăcel organizat de trupele persane. Ce folos însă. a fost Ia început persecutat de regele T irid a tc II (261— 317). Salvarea a ven it to t prin Biserică. iar reslul di' bizantini. dar mai ales fam iliarizaţi cu credinţa creştină. R eligia dualismului persan renăscută cu fanatism de regatul sasanizilor (224— 640) n-a putut atrage pe ar­ m enii dornici după independenţă. că nu pentru multă vreme.274 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ muntos al tării i-a aju tat pe armeni să-şi apere mai uşor independenţa. dar în urma unor îm prejurări zguduitoare. cîştigat pentru credinţa creştină. ultimul deseori- . întors în ţară. locul unde — după tradiţie — însuşi Domnul Unul-Născut s-a coborît să-i fixeze altarul. principiul ereditar. care l-a otrăvit pe m otiv c-ar imila pe greci. amintim de N c r s e s c e l M a re (353— 379). s-a refugiat în C ezareea Capadociei. G rigorie a mai înfiinţat încă 12 episcopate.

Din A rm enia creştinism ul s-a răspîndit şi în G e o ig ia sau I v iiia şi iată cum : Prin anii 320 o credincioasă arm eană N in a sau N un ia. C elelalte elem ente din cultul şi trad iţiile lor (cu excep ­ ţia unor influenţe iudaice despre jertfe. Prietenul acestuia. introducînd — pe lingă imne proprii — şi elem ente din liturghiile Sfîntului lacob. în Ioc de «fire». care voia.îm păcarea dintre nestorieni şi m onofiziţi a fost aprobat şi de armeni. în fond. La anul 410 era gata traducerea B ibliei după versiunea siriană (P eşito). Cu toate că le prom iseseră ajutor. precum şi E lise şi M oisi de la H orene. la care au luat parte şi episcopi georgieni şi alani. legat mai mult de unele expresii mai puţin fericite. cînd se ţinea Sinodul IV ecum enic la Calcedon. arm enii se răsculaseră contra perşilor. «cel ce te-ai răstignit pentru noi». iar la 432 o a doua ediţie şi după Septuaginta. primind totodată şi adaosul la trisaghion făcut de Petru Gnafevs. sinoadele de la V a g a iş a p a t (491) şi Tvin (525). mai ales sub îm păratul H e i a d i e (610— 641) de a reveni la ortodoxia calcedoniană n-au dat roade tot din m otivele am intite. III şi IV ecum enice au lipsit cu totul episcopii armeni. după cum s-a făcut şi popularizarea multor scrieri patristice din părinţii sirieni şi greci. au declarat că ţin de acum monofizismul. După 485 s-a restabilit' pacea între bizantini şi perşi. ar­ m enii ţin un monofizism moderat. însuşi cato-licosul Io s ii a murit ca m artir în 543. poate dintr-o traducere greşită a term enului «cpooi?» prin «persoană». 2. ca şi unele deosebiri privind postul şi alte puncte de mai m ică im portanţă). a în g rijit pe un copil bolnav atît de bine. C elebri au mai fost şi polem istul Eznic. Sfîntului V asile şi Sfîntului Ioan Gură de Aur. aşa încît de acum nici în cercările perşilor de a sparge unitatea arm enilor trim iţîndu-le episcopi sirieni şi nici cele ale bizantinilor. b i­ zantinii n-au făcut-o.PER IO A D A A D OU A (325— 787) 275 dent al Sfîntului G rigorie Luminătorul. H en o tic o n u l lui Zenon. amîndoi istorici cunoscuţi. Cei doi prieteni. care voiau să Ie impună cre ­ dinţa m azdeistă a lui Zoroastru. în cercările făcute ulterior. dar curind după aceea. La fel s-au introdus slu jbele sfintelor Taine şi ierurgii. Sahac şi M esrop reform ează litur­ ghia arm eană. în cît . Tocm ai în anul 451. nu au reuşit. C ontinuele războaie dintre sasanizi şi bizantini exp lică de ce la Sinoadele II. aju nsa acolo ca roabă de război. arhimandritul M esro p . sînt ortodoxe. poate şi din anti­ patie p olitică faţă de «greci». trim iţîndu-le episcopi sau învăţaţi greci. născoci alfabetul arm ean după modelul celui sirian.

La începutul secolului V II. Drept mulţumită pentru ajutorul dat. Sinai. căreia i-a insuflat încredere în Dumnezeul creştinilor şi prin rugăciune. Constantin trim ite pe patriarhul Eustaţiu al A ntiohiei. ceea ce înseamnă — ca şi în A r­ menia — că B iserica georgiană. care botează pe rege şi poporul său. Sub V ahtang (446— 499) se amin­ teşte de primul catolicos georgian. Amintim ca m artiri pe A b o din T b ilisi . întrerupe buna dezvoltare a B isericii georgiene. din Cipru şi Bitinia. de la Athos. R e­ gele M irian n-a dat atenţie prea m are faptului. în seco lele V şi V I cu arma în mînă. patriarhului de A ntiohia revenindu-i doar dreptul de a . s-a d eclarat autocefală. fiind un profund cunoscător al literaturii ascetice creştine. şi la 491 şi 525 s-au d ecla­ rat m onofiziţi. din 451. bolnava s-a vindecat. de acum bine organizată în 2 eparhii. n ici georgienii n-au participat la S i­ nodul IV ecum enic de la C alcedon. georgienii revin la formula calcedoniană sub catolicosu l K irian I. R avagii m ari a făcut m ahom e­ danismul : m înăstiri şi biserici vech i au fost distruse. despărţindu-se astfel de armeni. unde de timpuriu se întîln esc şi călugări georgieni s-au tradus şi în limba lor niull. în tăriţi îndeosebi prin contactul strîns cu cen trele m onahale de lingă Ierusalim .o cărţi creştine. Probabil că prim ejdia incursiu­ nilor arabe. Ca şi arm enii. sub împăratul H eraclie (610— 641). dar acest fapt a fost numai ceva trecător. am estecul perşilor şi bizanti­ n ilor le-a stat de multe ori în cale în drumul spre independenţă. care erau tot mai dese acum. în cît Nunia a fost chem ată şi la regina. m ajoritatea popu­ la ţie i islam izată prin teroare.1 hirotoni pe cato lico s ori de a trim ite un exarh în caz de vacanţă sau de tulburări eretice. Ca şi în Arm enia. s-a introdus liturghia bizantină şi s-a putut astfel păşirii specificul propriu al culturii georgiene. V estea a făcut vîlv ă atît de mare. Nu e sigur dacă Sinodul trulan din 692 recunoaşte au tocefalia B isericii georgiene. regii A rc il şi V a h ta n g s-au răsculat adeseori îm potriva perşilor invadatori. IVlru Ivirul era o m arcantă figură în secolul V III. că ju risd icţia scaunului antiohian va fi încetat de acum. în tre 390 şi 550 s-au tradus Biblia şi principalele cărţi de slujbă în limba georgiană. şi-a adus am inte de rugăciunile creştinilor şi a invocat şi el pe Dumnezeu. regele a trim is în anul 326 soli la împăratul Constantin cel M are să-i trim ită m isionari.276 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ acesta s-a vindecat în mod neaşteptat. dar odată cînd a ajuns într-un impas într-o pădure. aşezînd ca prim episcop pe lo a n ca sufragan al său.

pînă ce la 628 i-a zdrobit îm păratul bizantin H eraclie. din anul 425. între Tigru şi Eufrat. . ci şi cu alte popoare din sud şi din nord. centrul b isericesc a răm as la M zehet. de pe ţărmu­ rile M ării N egre şi Caspicei. r e g e l e A r c il (t 727) etc. cînd în favoarea unuia. ţani. în 325. cum s-a văzut şi din istoria maniheismului. nestorienii cîştigară bunăvoinţa regelui V a ra n es. S fin ţii D aniil şi C on stan tin (f 715). dar aceştia îngăduie —•din ură faţă de bizantini —• desfăşurarea liberă a creştinism ului la ei. Spre miazăzi de A rm enia se înregistrează în perioada a Il-a pro­ grese m ari printre m e s o p o ta m ie n i. I a c o b c e l M a re ( f 338) a ilustrat v estita şco ală siriană prin predicile lui m orale. La începutul secolului IV din două centre au radiat spre Persia m isiunile creştine : din Edesa. unde «şcoala perşilor» a fost întem eiată în anul 306 de Sfîntul Iacob ( t 338). care a incendiat un templu persan. perşii au fost mereu în luptă nu numai cu bizantinii. lazi. participa şi Io a n episcopul Persiei. iar peste 1 0 ani cad sub arabi. în anul 418 izbucni o altă persecuţie ce va dura 30 de ani din pricina episcopului A b d o s din Suza. în schimb. pentru gingăşia şi m ăiestria imnelor şi rugăciunilor lui pline de evlavie. cu toate că era dominată politic de cercurile fan atice ale preoţilor mazdeeni şi dualişti. răscum părînd cu bani 7000 de prizonieri perşi. m ărturisitor în persecuţia lui D iocleţian şi participant apoi la primul Sinod ecum enic.000 m a rtiri! După o linişte de 40 de ani. La anul 343 începe o epocă de 35 de ani de crudă persecu ţie a creştinilor de către regele persan Ş a p o r II. cînd a altuia.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 277 (| 6 8 6 ). creştin ii s-au înm ulţit încă înainte de anii 300. La N iceea. Pentru cei răm aşi ortodocşi. 4. P e şito . Se ştie că de la georgieni în secolul V I s-a extin s creştinism ul şi spre nord la populaţiile vecine : alani. abasgi. vech ea cetate a regilor A bgar şi patria primei traduceri siriene. După 489. In P e r s ia de sub dinastia sasanizilor (226— 636). şi din Nisibi. centrul cel mai im portant a rămas N isibi. In tot acest răstimp teatrul de luptă se schimba. cînd şcoala de la Edesa a fost închisă. Se ştie că după anul 363. 3. Se ştie că în tot timpul dinastiei sasanide. instigat de m agi şi de e v r e i: Se vorbeşte de 16. N isibi se afla sub stăpînire persană. Epoca de aur a literaturii si­ riene a atins culm ea dezvoltării sale pe vrem ea S tîn tu lu i E frem Şirul ( t 373) supranumit «lira Duhului Sfînt».

care. arabă. La sinodul din Seleu cia din 486 s-a definit «crezul» B isericii nestoriene : «M întuitorul e Dumnezeu perfect şi om perfect» . Cam în aceeaşi vrem e înflorea şcoala din S e le u c ia -C te s ifo n . C l e r u l era căsătorit. num ele ]ui N estorie este pomenit alături de ale m artirilor. La începutul secolului V avem şi un episcop diplomat M a iu ta din M aiperkal. După jum ătatea veacului V. unde la c o b A ir a a te expunea pe la 350 în acrostih învăţătura creştină. Pe la sfîrşitul perioadei a Il-a rolul «patriar­ hatului» nestorian de Seleu cia-C tesifon se fundamenta în cadrul isto­ riei creştinism ului prin referirea la Avraam din Haran şi cei trei magi. De la sinodul din Seleu cia din 497. predicînd ca nimeni altul înfrînarea. pe care o va mai ilustra după el şi alţi mari dascăli şi m isionari ca N a rses.i marelui anahoret Is a c S im l. de pildă la M oşu l. Cînd în 363 Nisibi cade sub perşi. modeste. care vor cunoaşte acum o înflorire excepţională. toi atîtea căi spre desăvîrşire.273 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Ultima persecuţie persană are loc sub regele C o s r o e la anul 614. în acelaşi timp au înflorit şi alte centre. conduşi de vreo 2 0 0 de e p i s c o p i . Numărul lor va creşte vertiginos. p olitica stalului persan a fost deosebit de favorabilă faţă de nestorienii alungaţi de bizantini. etiopiana. M ult a influenţat şi teolo­ gia ascetica . la triburile ungro-turce de lîngă Ura Ii şi Turchestan. . Conştiinţa de sine a nestorienilor ajunge la apogeu cu toată apă­ sarea musulmană. P ăcat că popoarele de stepă vor distruge aproape total această operă im presionantă. tot la o «şcoală a perşilor». unde în 410 şi 419 se ţineau sinoade. m arele dascăl Efrem Şirul va trece cu colaboratorii lui în Edesa. C el mai im portant sinod e cel din 499 de la Seleucia. trezvia şi munca manuală. dar peste 14 ani îi răzbună îm păratul bizantin H erad ie. în Persia propriu-zisă. s-a rctias intr-o m înăslire. Iha. după 5 luni de episcopal. trim is în m isiune la Bizanţ. fără podoabe ca cele bizantine. ce afirmau independenţa canonică faţă de scaunul de A ntiohia. «nu ne trebuie confuzie ca în monofizism». chiar şi episcopii. B isericile lor erau sim ­ ple. C ărţile lui erau tra­ duse de timpuriu în greacă. încă pe la anii 600 ei făcuseră convertiri din nordul A rabiei pînă la hunii din Crim eea. slavă. respectiv l-au adorat pe Hristos. la tibetani (unde influenţară şi asupra cultului local lama). cîtev a m ilioane. care l-au vestit. ajungînd chiar şi în Sum atra şi în China (pe la 779). R ab u la (toţi în secolul V).

unde domina nestorianism ul. De pe la anii 800. Din cauza persecuţiei regelui Şapor sute de m eşteri persani se refugiază în M a la b a r . creşti­ nismul a pătruns graţie apostolatului erem iţilor din pustiul arabic. odată cu în ch eierea acordului de pace cu Bizanţul. Pe acea vrem e. în per­ soana venerabilului călugăr M o ise. B iserica indiană e autoceaflă. . eliberîndu-se de tradiţiile aduse de m isionarii rom ano-catolici. o principesă saracenă. 6 . unde li se dau însem nate privilegii. Tradiţia despre evanghelia dusă în India de Apostolul Toma era vie în secolul IV. pe coasta apuseană a Indiei. în veacu l V I n e­ gustorul C o sm a « In d icop lev stu l» m ărturiseşte că a întîln it multe co ­ m unităţi creştine sub conducerea cîtorva episcopi. pe la m ijlocu l se­ colului V. era dependentă de scaunul A ntiohiei. în fine. a primit episcop pentru supuşii ei creştini. D atorită contactului cu Persia. S-a păstrat şi o cruce cioplită în piatră neagră cu inscripţii din vrem ea sasanizilor. O altă cruce cu inscripţii în dialect indian (secolul VII) s-a păstrat în biserica din Kottayam . şi-a primit căpetenie b i­ sericească chiar pe propriul lui şeic A s p e b e th o s sau P etru . C eva mai bine s-au păstrat creştin ii torniţi din Mcilcibar. centrul bisericesc din M a­ labar. legătura cu Persia s-a rupt pentru aproape 600 de ani. căpetenia p olitică a unui alt trib arab.PER IO A D A A D OU A (325— 787) 279 5. Dar au răm as şi com unităţi ortodoxe. în timpul domniei îm ­ păratului A n a sta sie (f 518) a trecut la creştinism A lm u n dar. A cest episcopat arab se afla sub ascultarea scaunului de la Ierusalim . B i­ serica indiană a fost mult timp nestoriană. M au v ia. Un alt trib arab a> avut în decursul secolului V un scaun episcopal la Jita b e . a patra eparhie creată pentru triburile arabe din jurul Damascului. s-a creat un episcopat sufragan Patriarhiei de A lexandria. Printre triburile a r a b e de la hotarul sud-estic al Imperiului roman. B isericile creştine din India devin monofizite. pentru arabii din ju ru l muntelui Sinai. cum s-a numit după ce a fost botezat de călugărul Eftimie. ce întreţinea legături de prietenie cu Bizanţul. din C oelesiria şi pînă la poalele muntelui Sinai şi golful A caba. Un al treilea trib. Pe la 372. G rigorie Teologul şi Am brozie. păstrate pînă azi. De asem enea şi S im ion S tîlp n icu l şi cuviosul monah E ftim ie s-au bucurat de mare cinste printre arabi. Din secolul X V II. Din acel timp. Limba de cult era siriana. La Sinodul I ecum enic semnătura episcopului «loan al m arei Indii şi al Persiei» vrea să însemne că încă de atunci exista în India o B iserică sufragană celei persane. cum spun scrii­ torii Eusebiu de Cezareea.

aşa-num iţii «creştinii lui Toma» au fost atraşi spre nestorianism . Cu cea mai mare ten acitate s-a menţinut păgînismul în Gaza din F ilisteea. cu ajutorul călugărilor. în aşa-zisa «A rabie fericită». pentru consolidarea creştinism ului. Pe seam a acestor arabo-creştini au fost înfiinţate trei biserici în Tarafan. Ioan Gură de Aur. vech ile san c­ . bucurîndu-se de spri­ jinu l împăratului. episcopul T e o iil. creştinism ul ajunge dominant în decursul secolului IV. în cetatea A ntiohiei. în sudul A rabiei. făcînd ca păgînism ul să-şi continue existen ţa pînă prin secolul V. In Palestina. în cercul retorilor şi al filozofilor. în ţinutul Fen iciei de la litoralul mării. printre care şi pe regele hom eriţilor. educat în ale credinţei de Eusebiu al Nicom idiei. cîştigînd pe mulţi arabi din Yemen.280 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Cu toate că părţile nordice ale A rabiei au fost cercetate de nu­ m eroşi m isionari creştini şi săm înţa învăţăturii lui Hristos a fost arun­ cată pînă departe în ţinutul N edjed. de cari' ne vorbeşte Sfînta Scriptură. iar în decursul seco ­ lului IV creştinism ul va înregistra o victorie importantă. 7. nu se poate vorbi de o B iserică unitară şi naţională arabă. creştinii arabi sînt persecutaţi de acest rege iudeu. Duh-Novas. arhiepiscopul de mai tîrziu al Constantinopolului. şi-au cîştigat m erite nepieritoare. printre h a ja riţi sau hom eriţi. în ţinutul apusean al Siriei. a propovăduit creştinism ul sub form ă ariană. Aden şi Hormuz. Odată cu această învăţătură greşită şi-a făcut in tra­ rea printre creştinii de acolo şi monofizismul. care-1 răsturnă. atît împăratul Constantin cel M are cît şi mama sa. în aju tor e chem at regele Etiopiei. Din cauză că la 616 partjea cea mai mare a A rabiei a ajuns sub dependenţa perşilor. elenism ul mai avea încă forţă vitală. Incepînd cu anul 522. bastioanele păyîne unul după altul. se puteau mîndri cu b i­ serici şi ininiisliri. încă de la începutul secolului al III-lea era împîn/ită cu o reţea de biserici episcopale. a activ at ca predicator în decursul anilor 350— 354. primul oraş al O rientului. a putut distruge. Deşi o parle a Asiei M ici. toate centrele mai în ­ semnate'. A cest episcop. îm părăteasa Elena. trim isul împăratului Constanţiu. La sfîrşilul secolului al IV -lea. îm potriva misiunii creştine din Yem en au reacţion at iudeii care vor reuşi să dea hom eriţilor un rege iudeu. ridicînd pe pămînlul «Tării făgăduinţei» biserici m onumentale.

pe insula Philae. U rm area a fost că păgînii şi-au putut practica nestingheriţi cultul în templul zeiţei Isis. a fost îm ­ p rejurarea că începînd cu secolul IV. Pe nesim ţite. cît şi în alte locuri secrete. 10. a simţit păgînism ul că pierde cu totul terenul. vechea scriere cursivă. numărînd aproape 100 de eparhii. Dintre cen trele eparhiale mai însem nate amintim pe cele din Pelusium. Un alt factor care a aju tat cauza creştină. B iserica îşi avea organizarea ei proprie. A bia cînd au fost dărîm ate faimosul Serapeum şi celelalte sanctuare păgîne. Cu toate că în acest oraş. fiind acom odată limbii autohtone a copţilor. în extrem itatea sudică. care erau în dependenţă de scaunul A lexan ­ driei. deşi exista o puternică colonie creştină. m arele sanctuar al Isidei a trebuit să fie cruţat de teama tribului blem ienilor de dincolo de hotare. păgînismul a putut să se m enţină în tot cursul secolului IV. Is to r ia b is e r i­ c e a s c ă VI. 40. greoaie şi nepractică. un m erit deosebit şi-au cîştigat călugării. 4 6 . după ce a primit unele adaptări şi transform ări. fiind însă continuu supravegheaţi şi urmă­ riţi în acţiunile lor de conducătorii B isericii egiptene. e înlăturată de alfabetul grecesc. Thmuis. în timpul disputelor dogm atice. m etropola de unde radiau razele bin efăcătoare ale soa­ relui învăţăturilor M întuitorului era A lexandria. Frigia şi Licia.PER IO A D A A D OU A (325— 787) 281 tuare păgîne au continuat să-şi m enţină poziţiile. 26 şi V III. Cu toate acestea. Aşa. aproape întreg Egiptul era împînzit cu biserici creştine. In secolul IV. A lături de propaganda şi m isiunea bisericilo r episcopale şi a clericilo r exilaţi în părţile de nord şi de m ij­ loc ale Egiptului. 42. B iserica egipteană nu a fost cîştigată de propaganda arienilor. iar m isionarii m elitienilor mai curînd au întărit decît au slăbit unitatea avîntului monahismului ortodox. M isionarii creştini au putut desfăşura o activitate bogată şi încununată de succeis. VII. A rsinoe. nu se poate afirma că păgînismul era zdrobit. Herm opolis din Tebaida şi cel din B eren ice din Libia pentapolit)ană (Eusebiu. de pildă. în Egipt. In întreg Egiptul. 11. atît în A sia. . 13). 8. cît şi în Caria. limba m aternă a fost întrebuin­ ţată de oam enii B isericii în scopuri m isionare. N icopolis. Lycopolis. unde totuşi în decursul secolului al V l-le a mai existau puternice colonii păgîne. încă de la sfîrşitul secolului al II-lea dăinuia faim oasa şcoală cateh etică.

preoţi şi mulţi călugări ortodocşi. P. reuşind .m a re cinste în limpid îm păraţilor Ju stin ian I (527— 565) şi Iustin II (565— 578). că în A bisinia erau biserici. A bisinia a continuat totuşi să răm înă ortodoxă. cei doi şi-au cîştigat încrederea regelui. F ru m en ţiu şi E desiu . sau în regatul azumitic etiopian. am in­ teşte în lucrarea sa (1. Istorisindu-i toate întîm plările. să se con ­ form eze adevăratei credinţe reprezentată prin episcopul arian Gheor.să accepte să fie sfinţit episcop al abisinienilor. de partea arienilor sau îl va com promite în faţa înalţilor săi protectori. F ru m en ţiu : şi Edesiu au părăsit A bisinia. Constanţiu a crezut că prin acest m ijloc va reuşi să-l atragă şi pe Frumenţiu. recăpătîndu-şi libertatea. G raţie culturii şi ştiinţei. Frum enţiu şi Edesiu sînt aduşi sclavi la curtea regală din Axum (Auxuma).sînt omorîţi. ajutînd-o la conducerea ţării şi veghind ca tînărul fiu de rege Aizana (Ezana) să prim ească o creştere îng rijită. A juns într-un port al acelei părţi. atît M eropiu cit şi însoţitorii lui . care s-a bucurat d e . ' (in alt merit al episcopului Frum enţiu a fost crearea unei litora­ luri naţionale eliopiene. Intorcîndu-se la Axum. Frumenţiu a botezat la 350 pe regele A iz a n a şi pe fratele său S aza n a şi apoi pe rînd o parte însem nată: a poporului. obţinînd chiar posturi de înaltă . în timpul lui Constantin cel M are (306— 337). Frum enţiu a plecat spre A lexandria. . cît şi fratelui lui să vegheze ca şeful lor bisericesc. pirul atunci alcătuită numai din consoane. 169). acest filozof a întreprins o călătorie de studii în A bisinia. la stăruinţele regineimame.uilorul unei topografii creştine. cei doi au continuat să trăiască la palat. La 356. nepoţii învăţa­ tului filozof M ero p iu din Tir. împăratul Constanţiu scrie atît regelui. In A b isin ia ..ghe al A lexandriei. după alţii sau ceva înainte de 340. M eritul lui Frum enţiu a fost că a introdus şi v o c a le 1în scrierea etiopiană.răs­ pundere la curtea regală. creştinism ul a pă­ truns graţie a doi tineri din Tir. a cărei dezvoltare a mers m înă în mină cu creştinarea lor. m arele A tanasie l-a înduplecat . rupînd orice legătură cu A tanasie cel M are. episcopj. unde tocm ai fusese hirotonit episcop Sfîntul A tanasie cel M are. sau curînd după 346. 3 la M igne. precum şi succesele obţinute în predicarea ş i. Cu excep ţia celor doi tineri. După m oartea regelui. episcopul Frumenţiu. Cînd acesta a luat conducerea ţării.r ă s pîndirea credinţei creştine. După unii istorici actul sfinţirii a ¡avut loc la 328 sau 329.G.282 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ 9. Cosma Indicoplevstul. L X X X V III. corabia lui e atacată şi jefu ită de indigeni.

mai mult o form ă ana­ cron ică. nr. H. L 'E glise A r m é n ie n n e ju sq u 'a u C o n c ile d e F lo r e n c e . 4. M. înainte de ven irea arabilor. D o w l i n g . G r o s s c t . C am ­ bridge (M ass). M estu rgian. în «M itropolia M old ovei şi S u cev ei». K o g y a n. a Protos. K r ü g e r .P ER IO A D A A D OUA (325— 787) 283 s-o facă astfel mai uşor de citit. In ro m ân eşte de V . London. W ürtzburg. Z o h r a b i a n . H isto ry o i th e A rm en ia n s. Ca şi în Egipt şi în vestul A rabiei. Prof. 3— 4. Pr. B is e r ic a A r m e a n ă . London. 7— 8. Legăturile «oficiale» cu Biserica-m am ă a copţilor egipteni a rămas şi aici. . L. H is to ir e d e l'A rm én ie d e s o r ig in e s à 1071. După o activitate m isionară de doi ani. Paris. Ş. B u cu reşti. W . 1910. 1947. 1978. F. el s-a reîntors la A lexandria. la A lexandria etc. L 'E glise A r m é n ie n n e . în «O rtodoxia». Zur E in fü h ru n g d es C h riste n tu m s in A r m e n ie n d u r ch d e n K ö n ig T reiat (T ir k la le s ). T h e A r m e n ia n C h u rch .au a c c e p ta t şi ei creştinism ul sub formă de monofizism în timpul domniei împăratului Ju stinian (527— 565). în că rţile de cult ei sînt ortodocşi. Paris 1910. Is to r ia B is e r ic ii A r m e n e d e la in t r o d u c e r e a c r e ş tin is m u lu i in A r m e n ia p in ă în z ile le n o a s tr e . sabatul — alături de duminică. trad. un rol deosebit a avut în dez­ voltarea creştinism ului din Etiopia monahismul. A. Cît despre monofizismul B isericii etiopiene. 1. London. P o s ib ilit a te a în t o a r c e r ii B is e r ic ilo r m o n o fiz ite la O r to d o x ie . se am intesc chiar pelerini etio ­ pieni pe la Sinai. C ălugărilor se şi datoresc primele imne şi primele traduceri din greacă şi siriacă. B eiru th. 1949. p. H. bucurîndu-se de sprijinul îm părătesei Teodora. P a s d e r m a d j a n. încredinţînd turma spre păs­ torire episcopului Teodor din P h ilae. A bisinia răm îne într-o izolare im presionantă. Printre e i a activat preotul Iu lian din A lexandria. 374— 390. BIBLIOGRAFIE R. chiar dacă alături de ele sînt şi urme de iu ­ daism (circum ciziunea. X IX (1970). XLI (1965). în veacurile V şi VI. E p i f a n i e N o r o c e l . H is to ir e p o lit iq u e et r e lig ie u s e d e 1'A r m e n ie . A. N u b ien ii şi b le m ie n ii . preoţia ereditară) şi de mahomedanism (poligam ia). p. III (1951). nr. Paris. nr. După venirea arabilor în Egipt (640). engleză. încetu l cu încetul a luat naştere o literatură etiopiană creştină. O r m a n i a n . în «O stk irch lich e S tu ­ dien». T h o m s o n . M o s e s K h o r e n a I s ' i . A s p e c tu l n a ţio n a l în e v o lu ţ ia B is e r ic ii • r m e n e . H is to ir e d e l'A rm én ie. 1920. dar îşi va păstra trad iţiile vech i creştine. 339— 346. 447— 515. 1934. un m onofizit înflăcărat. 586— 636. T o n r n c b i z e. abţinerea de la unele m încăruri. 618— 621. R. Paris. 1910. P u 1 p e a (Răm ureanu). P en tru r ă sp în c lire a c re ştin ism u lu i in A r m e n i a : P. tn lim b a ro m â n ă : M i h a i R ă d u l o s c u . în d eoseb i p. 1920. XC1I (1974). 1961. A b r a h a m i a n . ca şi acolo. T h e C h u r c h e a n d F a ith of A r m e n ia . p. p. în «B iserica O rtod oxă Rom ână». el este mai mult formal.

C o u 1 b e a u x. C alcu tta. P e e t e r s. 1910. 289— 299.. P. în «C haiers d 'h isto rie m ondiale». G e s c h ic h t e d e r ir is c h e n K ir c h e v o n ih r e n A n lă n g e n b is zu m 12. 577— 592. J a n i n. 1954. 34— 73. B asel. G eorgetow n. 1956. p. A s h o rt in tr o d u c tio n to t h e E tio p ia n O r th o d o x C h u r c h . în «Echos d'O rient». P aris. B ru x e lle s. nr. A ddis A beda.. E. T a m a r a t i. T h o m a s . Ceea ce o interesant de con statat pentru peninsulele Italică şi Iberică. Ja h r h u n d e r t. L. B r o w n . 1964.. M iinchen. 9— 10. m itrop olitu l A xom ei. B is e r ic a d in E tio p ia . L e s d é b u t s d u c h r is tia n is m e en G é o r g ie d 'a p rès l e s s o u r c e s h a g io ­ g r a p h iq u e s . B o d o g a e . B. O r ig e n e s c h r é t ie n n e s d e G é o r g ie . 5— 58. M. O n o u ă p a tr ia r h ie . Delhi. P aris. Paris. Paris. Term enul «paganus» în accepţia actuală apare cam din perioada aceasta în documente (Paul Orosiu). D. p. E a s tern C h r is t ia n it j in In d ia . 1965. Protos. prof. L i v i u S t a n .. W . 1904. dar în cele mai multe purii lumea părăsise vechile credinţe. H is to ir e d e la c o n v e r s io n d e s G é o r g ie n s a u c h r is tia n is m e . spre a nu mai vorbi de insulele britanice şi de Apusul co n ti­ nental.. Răspîndirea creştinismului în Apus * La începutul secolului IV. 1957.284 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă Pr. London. A ddis A beba. g raniţele nordice ale Imperiului roman aju n seseră pînă la văile Dunării şi Rinului. M. I (1932). Paris. term inologia creştină indicînd elem entele de bază ale crezului * Capitol redactat de Pr. C r u c e a n u . L iv e s a n d le g e n d s o i t h e G e o r g ia n S a in ts. de M é n a s c a . ¡Pr. X L III (1967). T h o m a s . P en tru r ă s p în d ir e a c re ştin ism u lu i în P ers ia . 1929. B u cu reşti. 1905. L 'e x p a n s io n n e s t o r ie n n e e n A s ie . I s t o r ic u l B is e r ic ii g e o r g e in e . Le c h r is tia n is m e d a n s ¡'E m p ire p e r s e s o u s ia d y n a s t ie sa ss a n ic le (224— 632]. X II (1960). T. în porturi. 1914. Prim ele com unităţi ştim c-au fost în oraşe. J . In d ia ş i C h i n a : W . P en tru r ă s p în d ir e a c r e ş tin is m u lu i în G e o r g ia : C. L’É g lis e g é o r g ie n n e . 1. J . p. M adras. în ¡«M itropolia M old ovei şi S u cev ei». în «O rtod oxia». E p i f a n i e N o r o c e l .. Is t o r ia B is e r ic ii A r m e n e p în ă Ia S in o d u l a l I V . 'H ’Ex-zli'iata AiOtoziac. X V (1912)r p. Desigur nu toate populaţiile cuprinse în aceste im ense terito rii erau creştine.. 1929. Rom e. p. pe liniile mai circulate. T u r k e s ta n . L a n g. E. T h e In d ia n C h ristia n s o i St. 1950. P en tru E t i o p i a : N i c o I a e. L a b o u r t. H. nr. C o d i e r. G r . T i s s e r a n t . I. 1905. D e 1 i u s. L 'É g lise M a z d é e n n e d a n s ¡’E m p ire S a s s a n d ie . Rom e. 1908. Cam bridge. iP. D e 1 e h a y e. II (1955). . L e c h r is tia n is m e e n C h in e e t e n A s ie so u s i e s M on g o ¡s. 2-e éd. 1956. N a u. T o u m a n o f f. M o n g o lia . S tu d ie s in C h ristia n C a u c a s ia n h is to r y . Les v e r s io n s g r e c q u e s d e s a c t e s d e s m a r ty r e s p e r s e s s o u s S a p o r II. P en tru In d ia : P. R. 554— 565.le a e c u ­ m en ic . C h u r c h e s in In d ia . T irag e a part des «A nalecta Bolland ian a».-iP. 601 p. 3. H is to ir e p o lit iq u e e t r é ü g ie u s e d 'A b y ssin ie . O l g a L e b e d e w. Prof. 1963. nr.. Bom bay.

ir după creştin area francilor (finele secolului V) şi mai ales după • ilianţa cu m erovingienii. dar mai ales a lui A u­ gustin. limba în care se săv îrşea Liturghia era greaca. Columban şi Gali. în perioada de care ne ocupăm. a înflăcăraţilor Firm icus M aternus şi Lactanţiu. Rufin. Cezar de A relate. de pildă. Sfîntul G rigorie de Tours. Ioan ('iisian. cu cît em igraţia continuă a popoarelor numai pe această cale s-a putut dizolva în «Romania». A bia scriitori mari din seco lele IV şi V ca şi sinoadele respective au creat şi generalizat term inologia creştină. în orice caz. mai tirziu a scriitorilor Isidor şi Hiidefons de Sev illa se ştie că în jurul anilor 300 concentrau în sinoade aproape regulate la Sevila cîte 19— 20 episcopi. în m oştenirea romană. de­ sigur sprijiniţi de un trecut lung de muncă. în general. Fulgenţiu de Ruspe ş. F ericitul Ieronim . Prosper de Aquitania şi alţii care-şi aveau tradiţii venerabile din R ăsărit cu litur­ ghie şi cu sinoade proprii ? Iar de-a lungul Rinului şi Dunării în seco ­ lele IV —-VI activau nu mai puţin vestiţii m isionari : Sfinţii Severin de Noricum ( f 482).) era numeros încă înainte de secolul IV.ibătut — odată cu im igrarea popoarelor germ anice — şi luptele ariene. dus de apostoli şi scriitori <a A m brozie din M ilan. Liturghia. Era şi firesc acest lucru pentru că. însă. Paulin de Nola.a. peste întreg Apusul vrem e de peste 100 de ani s-au . i. unele din ele (mai ales în nordul A fricii). creştinism ul apusean va primi prin noua idee <le ju risd icţie universală a papalităţii uri aspect instituţionalist. a isto ricilor Paul O rosiu şi Sulpiciu Sever. C ît despre 9( pania poetului creştin Prudenţiu. Petre Hrisologul. papa Leon cel M are (440— 461). chiar dacă ei vor schim ba aproape total aspectul lumii apu­ sene. Ce să vorbim de B iserica cu vechim e to t aşa de mare a G aliei. în care activau Sfîntul Ilarie. duse cu cea mai m are cruzime. în această perioadă tot ce s-a adîncit şi lărgit în m aterie de răspîndire a creştinism ului se leagă de tem eliile puse an te­ rior. La acestea Irebuie adăugaţi factorii care au dinamizat şi unificat opera de creşti­ nare din Apus : papalitatea şi ordinul călugăresc al benedictinilor. «erei . apostolii E lveţiei de azi. pe zi c e trecea tot mai depărtat de duhul apostolic şi de respiraţia ecum eni<< a B isericii. Episcopatul din nord-vestul A fricii (patria lui A rnobius de Sicca.PER IO A D A A D O U A (325— 787j 285 şi organizării v ieţii creştine au un caracter mai abstract şi mai in telectu alist decît în Răsărit. în Italia pînă la anii 300. şi alţii. V incenţiu de Lerin. Totuşi. A ceasta cu atît mai mult.

criza re ­ ligioasă şi asaltul tot mai în teţit al «barbarilor» vor schim ba în curînd totul. ca aliaţi. Desigur aceasta nu va mai fi ca cea veche . «Barbarii» au venit pe teritoriu l rom an ca «federaţi». Un Imperiu nu se putea conduce de unul singur. C eea ce este însă interesant. Iată ce spune în această privinţă scriitorul creştin Salvian (t 495) : «Săracii sînt despoiaţi (la noi. este faptul că nu «barbarii» au distrus Imperiul. coeziunea lor internă era slabă. fără un ideal propriu. un astfel de Imperiu nu putea să nu cadă. ale unor B iserici noi. un Imperiu în care între anii 300— 450 toată arm ata era condusă numai de «barbari». form ele noi vor li lot atîţia germeni ale unor popoare noi. vor gîndi că salvează Imperiul. conducătorii lor urcă în scara ierarh iei civile şi m ilitare a Imperiului pînă la cele mai mari grade n obiliare şi adm inistrative. Ei erau însă puţini la număr. dar ei n icio ­ dată nu se vor gîndi să ia tronul im perial pentru ei.• regresiunea econom ică. ostrogoţii din Italia. burgunzii din Franţa. norm ele de conducere nu-şi pierduseră încă cu totul nota au­ ten tică din vechim e. D escentralizarea adm inistrativă a Imperiului adusă de D iocleţian nu-i putuse asigura acestuia liniştea . ci el s-a prăbuşit din pricina decăderii sale sub toate aspectele.286 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R SA LĂ zul». a graniţelor pe care im pe­ rialii nu le mai puteau apăra. nici să schim be m ăcar lim ba latină pe care o im itau copilăreşte. Ca un paradox viaţa creştin ilor se sim ţea mai în siguranţă tocm ai pe teritoriul «barbar». îără in iţiative industriale şi com erciale. în cît în scurtă vrem e «statele» lor s-au prăbuşit. văduvele se vaită. Pentru a înţelege mai bine specificul v ieţii bisericeşti apusene. vizigoţii din Spania şi chiar vandalii din A frica şi atunci cînd vor crea organizaţii statale. într-un fel ei făcuseră. clim a sudică îi m o­ leşea repede. servit cu devotam ent. orfanii sînt călcaţi în picioare pînă în tr-atît în cît mulţi dintre ei (chiar oam eni de neam ales şi de creştere deo­ . în afara limesu-Iui. Aşa trebuie înţelese creştin ările din Apus din perioada a Il-a. Nu ştii care din ele au fost mai mari. la romani) de tot ce au. însă. cu un aparat adminLstrativ incapabil şi co ­ rupt. cu limba latină nu s-au fam iliarizat prea mult. După «barbarizarea» Im periului se revine curînd la o «rom a­ nizare» a lui. e necesar să mai amintim cîtev a lucruri proprii numai O ccidentului. Un Im periu de uzură şi de dezgust. un m are serviciu Imperiului împrospătîndu-i cadrele. Goţii din Balcani.

. dar mai ales calcul politic. Oricum. form ele noi creştine nu <sînt de cea mai înaltă şi mai pură calitate. de putere. Titulatura de «episcop de Gothia» nu vrea să însem ne că toţi goţii erau la 325 creştini. răsfirate de-a lungul coastei M ării Negre. După cum am mai spus. goţii au luat cunoştinţă de m isterele religiei cre ş­ tine. prin creştin irea triburilor germ anice începe o epocă nouă în istoria Apusului : Evul mediu. cît şi Bonifaciu al saxonilor. în oraşele greceşti. îndeosebi la că ­ lugări. Se stră­ mută la goţi. stabilindu-se pentru un timp la gurile V istulei. îşi caută scăpare la duşmani. au luat parte la primul Sinod ecu­ m enic de la N iceea (325). întrucît nu mai pot răbda neom enia barbară printre romani.PER IO A D A A D OU A (3 2 5 ^ 7 8 7 ) 287 sebită).. S -a am estecat şi ceva superstiţie. spuneau atît C lovis al francilor. Judecîndu-1 pe episcopul Teofli după num ele său. Pentru a nu pieri ca victim e ale persecuţiei publice. C adm u s de Bosphorus şi T e o til (Theophilos) din Gothia. la începutul secolului al IlI-lea. De la captivii căzuţi în sclavie. : Au activat cu succes printre goţi capadocianul E u tih ie (E u ty c h io s) şi episcopul A u diu de M esopotam ia. ' Triburile germ anice se pot împărţi în două grupe mari : germ anii de vest şi cei din ţările scandinave. în co lo . precum şi de la creştinii găsiţi în D acia şi Crim eea. aşa-num iţii germani nordici. cu m ici excep ţii (unde a in terven it şi folosirea forţei) cele mai multe popoare germ anice au fraternizat cu creştin is­ mul în mod voluntar. creştinism ul era bine co n so lid at. ei se duc să caute la barbari omenia rom anilor. ajungînd pînă la Dunăre şi atacînd Imperiul roman. iar ca el num eroşii preoţi şi monahi din Goţia. decît să fie sclavi sub o aparentă libertate». de cunoaştere. ex ilat în Sciţia M ică de împăratul Constanţiu. . Dintre aceştia. bagauzi (burgunzi) sau la alţi barbari. nu mai încape îndoială că era grec. . C elălalt ram. doi episcopi. I-a im presionat îndeosebi ideea. ci că ei locuiau intr-un ţinut în care B iserica era bine organizată. un ram a răm as în patria lor. form at în m ajo ­ ritate de goţi sau germani răsăriteni. au pornit spre sud. de ospitalitate şi de curăţenie a m oravurilor pe care le vedeau la unii din reprezentanţii Bisericii. căci preferă să trăiască liberi sub o aparentă sclavie. Cu alte cuvinte. goţii au năvălit în Dacia. de bogăţie. «Dumnezeul creştinilor e mai puternic».

îi bat pe alani. Vrem e de 40 de ani a predicat în trei lim bi (greacă. dacă nu s-ar fi pus în m iş­ care hunii. dar liniştiţi şi nesupăraţi de nimeni. cei stabiliţi în ţinutul din ju ru l Plevnei. atît din punct de vedere b isericesc cît şi social. Poate că persecuţia ar fi luat proporţii. în M oesia in­ ferioară la N icopolis ad Istrum . precum şi trad u cerea Sfintei Scripturi în limba gotică. a rămas la Constantinopol. acţiune brusc întreruptă de persecu ţia pornită între anii 368— 372 îm­ potriva creştinilor. de Ulfila. în ju ru l anului 310. îşi înch eie viaţa la Constantinopol. a intrat în slu jba goţilor.288 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ M eritul cel mai m are pentru con vertirea goţilor îi revine lui U liila sau W u liila. care la 264 au fost luaţi în cap tivitate de goţi. latin şi scrierea runică a germ anilor. Ulfila. bucurîndu-se de consim ţăm întul împăratului. strănepotul unor creştini originari din apusul Capadocici. Un alt m erit al aceluia care s-a putut mîndri cu titlul de «apos­ tolul goţilor». latină şi greacă. A ci au putut să trăiască în sărăcie şi lipsiţi de o cultură superioară. C oncom itent cu răspîndirea creştinism ului printre goţii lui Ulfila. dintre care multe fam ilii şi-au încredinţat odraslele creşterii şi educaţiei lui. A ceştia. un popor nomad originar din A sia. aju nşi la Don. Pe la 370. se numeau «goţi m ici». Şase ani mai tîrziu dau de vizigoţi. fiind conduşi. U lfila s-a bucurat de o cinste deosebită şi între «romani». C ele două popoare ger­ . A participat la diferite sinoade şi conferinţe. Fiind un bun cunoscător al lim bilor gotică. fiind sfinţit episcop în 341 de Eusebiu al Nicomidiei. unde-i în tîln esc pe oslrogoţi. în 383. îndeplinind funcţia de interpret. s-a început şi acţiunea de creştin are a unor goţi ce locuiau în Dacia. pentru creştin ii din ţara goţilor. Dezlănţuind du-se pe la 348 o cumplită persecuţie îm potriva creştinilor goţi. ţinute între reprezentanţii goţilor şi ai rom anilor. cu ocazia unei conferinţe religioase ţinută la curlea lui Teodosie cel M are. M ultele latinism e din traducerea sa sînt o m ăturie a influenţei ţinuturilor rom anizate de la Dunăre asupra operei sale. pe atunci epis­ cop de Constantinopol. W ulfila (Ulfila) s-a născut în ţinutul dunărean. A taşat unei misiuni gotice la curtea împăratului Constanţiu. aju ng la M area de Azov. a fost alcătuirea unei noi scrieri. făcută din alfabetul grecesc. a condus cea mai mare parte a fraţilor creştini de origine gotică peste Dunăre. latină şi gotică).

care a şi creat o tradiţie de stat şi B iserică autocefală : regele convoca sinoadele. în Italia numai B iserica mai stătea în picioare. La 24 august 410. papa Leon cel M are (440— 461) nu ezită să-i iasă in cale şi să salveze Roma de la distrugere. Romulus Augustulus (476) se dovedise neputincios. în m ase com pacte de triburi. .suevii au devenit arieni. pe care şi papii îl cereau arbitru. Teodoric cel M are (t 526). vizigoţii jefu iesc Roma. Liturghia păstra un străvechi caracter ecum enic. neputînd ţine piept hunilor. s-au statornicit pe teritoriul roman. adică luptători au xiliari. au trecu t Dunărea. goţii se răs­ coală în mai multe rînduri. Statul vizigot din Spania sucom bă în 711. De la oslrogoţi şi vizigoţi arianism ul a trecut şi la alte triburi germ anice învecinate sau înrudite. . cerînd vo ie îm ­ păratului V alens (364— 378) să se stabilească pe păm întul Imperiului. în calitate de «foederati». Ioan Gură de Aur) va fi zadarnică.PER IO A D A A D OU A (325— 787) 289 mane. După m oartea lui. Doar atitudinea Iui Ju stin ian de sprijinire a m onofiziţilor l-a silit şi pe Teodoric să-şi m odifice politica. nu­ mea episcopi. nord-vestul Spaniei. slujind împăratului ori de cîte ori avea n evoie de m ercenari. în anul 378 însuşi împăratul V alens e bătut la A drianopol şi ucis de ei. A bia peste 180 de ani d irecţia ariană din Spania e înlocuită cu una ortodoxă. O altă condiţie pusă de V alens a fost îm brăţişarea creştinism ului sub forma ariană. Un m erit deosebit la convertirea snevilor are arhiepiscopul M arian d e B ra c a ra (B rag a). regele tribului german al herulilor. fiind de­ tronat de Odoacru. în sudul Franţei (la Toulouse) şi apoi în Spania. în deosebi cel care s-a intitulat «regele Italiei». indicîndu-le ca loc de adăpost Tracia. O strogoţii aduşi de huni s-au arătat mai toleranţi. în timpul domniei regelui Renismunt. V alen s le-a satisfăcut cererea. A stfel m ajoritatea vizigoţilor lui Fritigern au deve­ nit arieni. T rataţi rău de guvernatorii im periali de la Dunăre. de unde vor p leca curînd. în jurul anului 375. regatul ostrogot decade şi va fi cu cerit de bizantini. iar m eritul regelui H araric (510— 559) este <icela de a-i readuce la O rtodoxie. Ultimul împărat roman. Cu to ată groaza răspîndită de hunii lui A tila. Din 476. cînd vin arabii. O rice în cercare de a-i readuce la O rtodoxie (chiar din partea Sf. Reşedinţa sa din R avena era un centru invidiat. Im p eriu l rom an d e A p u s ş i-a în c e ta t e x isten ţa .

Promisiunea făcută şi-a ţinut-o primind botezul. B urgunzii. acesta. de la Rinul superior. îm brăţişînd această erezie de la vizigoţi. trimis de Ju stinian. în preajm a b ătăliei cu alam anii. schirii şi turchelingii. V a n d a lii au făcut cunoştinţă cu arianismul în Panonia. La 496. V II. V II. a lacul un legăm înt so lem n : îm brăţişarea creştinism ului în cazu l că va învinge. întemeinduş-şi un nou regat. care într-o m ăsură oarecare. la stăruinţele ei. regele C h lo d w ig (C lo v is) (481— 511).290 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ L o n g o b a r z ii (la n g o b a rz ii) lui A lboin ( t 572) care au venit pe la 568 în Italia din Panonia. au fost arieni. au îm brăţişat arianism ul şi rugii.. In urma căsătoriei regelui A utharis cu principesa T h eo d elin d a . Theodelinda. dar după m oartea lui A utharis. după isto ricii Paul Orosiu (Is to r ia b is e r ic e a s c ă . persecutînd pe ortodocşi. au putut fi convinşi longobarzii să se lepede de arianism. .000 de nobili. erau parte păgîni. La început nu toţi francii au îm brăţişat creştinism ul. cînd generalul Belizarie. a dat lovitura de graţie regatului vandalilor. O steneala Theodelindei de a-şi convinge soţul să se lepede de arianism a fost zadarnică. parte pe m alul stîng al Rinului. 30). căsătorindu-se cu ducele A gilulf de Turin. A sem enea celorlalte popoare germ anice. Legenda spune că o porumbiţă ar fi adus din cer mirul pentru ungerea regilor 1a. din partea episcopului R em ig iu s d e R cim s. au fost to t arieni. cînd s-au m utat în A frica. s-a botezat. P ersecuţiile îndreptate împotriva. A ctul regelui a l'ost curînd im itat şi de restul francilor. ortod ocşilor au continuat pînă la 534. unde au locuit un timp. Suferinţele aduse de vandali vor ii exploatate de arabi în curînd. La 429. 32) şi Socrate (Isto ria b is e r ic e a s c ă . îm pre­ ună cu p e s le 3 . A bia în secolul V II. graţie soţiei sale Cloti Ida. care la începutul secolului V locuiau parte între rîul M ain şi N eckar. parte creştini arieni. o principesă burgundă. era fam iliarizat cu credinţa în Hristos. F ran cii au făcut cunoştinţă cu Evanghelia în urma faptului că s-au aşezat într-o ţară în care creştinism ul era îm păm întenit de mult. în timpul domniei regelui G rim oald . desigur tot în form ă ariană. Soissons. longobarzii au avut o regină creştină. Burgunzii au păstrat arianismul pînă la m oartea regelui Gundobas şi u rca­ rea pe tron a fiului său SigismunS.

fundaţiuni ale lor. vizigoţii şi suevii s-au lep ă­ dat de arianism. A devărata orînduire a v ieţii bisericeşti a bavarezilor a creat-o. B a v a r e z ii. Atunci probabil s-a creştinat şi G a rib a ld şi fiica sa T h eo d elin d a . Trudpert. Gallen. au continuat m area operă m isionară. s-au aşezat încă de la începutul secolului al şaselea înlr-un ţinut în care. Fiissen şi Kempten. în decursul secolului V I burgunzii. Reichenau. expansiunea ereziei lui A rie era oprită. M agn u s şi T eo d o r). Sokingen. Deşi v icto ria puternicului rege Chlodwig (496) asupra triburilor germ ane ale alam anilor şi şvabilor a fost h otărîtoare şi în ale credin­ ţei. în jurul anului 685. era aruncată săm înţa Evangheliei. T eri­ toriul ei a fost împărţit în u rm ătoarele eparhii : Regensburg. G allus. adică spre carinlieni.• din voinţa îm păratului Carol cel M are (768— 814) B iserica B avariei a fost ridicată. De la aceste scaune episcopale ale B avariei a pornit în curînd o vie a c­ ţiune m isionară spre popoarele slave de la răsăritul şi nord-estul ţării. episcopul R u p rech t d e W orm s. aflaţi sub ascultarea francilor. episcopul E m eran d e P o itiers şi episcopul m isio­ nar C o rb in ia n d e C h a rtrettes). pătrunzînd şi în fam ilia princiară. Pirm in. nu le-au lipsit episcopi demni şi conştienţi de m isiunea lor. ca un R em ig iu s de R eim s. m oravi şi boemi. La invitaţia lui Garibald au venit diferiţi m isionari spre a d esăvîrşi acţiunea creştin ării (abatele E u staţiu dc L u x eu il. C olu m b a n . C ez a r d e A r lc s şi M artin d e T ou rs. La m ijlocul secolului VI. Din a doua ju m ătate a secolului VI propaganda creştină a sporit. regele Chlodwig ne apare ca un apărător al O rto­ doxiei în Apus. în parte. T ru dpert. şi-a făcut apariţia ia i . Creştinism ul a pătruns în acelaşi timp şi la cei din Turingia. S fin ta R a d eg u n d a etc. Ia iniţativa ducelui Odillo. în 798. Intr-o vrem e cînd aproape toţi principii germani erau păgîni sau arieni.P ER IO A D A A D O U A (325— 787) 291 C onvertirea francilor a fost un evenim ent de o însem nătate capi­ tală. totuşi convertirea lor a mers greu. . numai o m inoritate a alam anilor erau creştini. s-au ostenit la con vertirea alam anilor călugării m isionari scoţieni (F r id o lin. ai alam anilor. regina longobarzilor. începînd cu secolul V II. nici brutalitatea. Spre norocul francilor. B o n ifaciu . Prin încreştinarea acestui popor. Passau. S fin la G e n o v e v a . vecinii de la răsărit. la rangul de arhiepiscopie. A şezăm intele m înăstireşti de la St. St. E adevărat că prin creştinarea francilor nu au putut fi înlăturate dintr-odată nici superstiţia. Freising şi Salzburg .

Erfurt. în drum spre casă a rînduit treburile b isericeşti din Bavaria. închinai zeului Thunar sau Thor (zeul tunetului). doborînd faim osul stejar de la Geism ar. şi-a continuat activitatea m isionară. munca lui nu i-a fost de lungă durată. aşezaţi între W eser şi gurile Rinului. . Printre frizi. După ce bălrînul Bonifaciu a consolidat situaţia b isericească din G e r m a n i a . printre care şi căp e­ ten iile locului. îndată ce s . Pro­ te ja t de puternicul C arol M artel. Din lemnul stejaru lu i tăiat a lăsat să fie construită o bisericu ţă închinată Sfîntului Petru. După creştin area ducelui G o z b erg . A ctiv itatea organizatorică a lui Bonifaciu. care necesitau o grabnică şi radicală reform ă bisericească. săvîrşită de Bonifaciu. şi-a îndreptat din n o u paşii s p r e ţinutul unde îşi începuse activ itatea m isionară. s-a îndreptat de data aceasta spre H essa inferioară şi Turingia.2!>2 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ W ürzburg scoţianu l K ilian . în ziua de 5 iunie . convingînd astfel pe germ anici că puternicul lor zeu e neputincios. întovărăşit de num eroşi discipoli. Bonifaciu şi-a îndreptat privi­ rile şi asupra celorlalte teritorii ale germ anilor şi ale regatului fran­ cilor. au a c­ ceptat şi ceilalţi turingieni creştinism ul. a pornit la 753 pe c u r s u l R i n u l u i i n jo s.străbătut de un dor ascuns. M eritul cel mai mare în răspîndirea creştinism ului printre n ea­ murile germ ane îl are anglo-saxonul W in irid (B on ifaciu ). De primul succes s-a învrednicit între anii 721— 722. fraţii D ettic şi Deowulf. M unca la care s-au an gajat (690) nu a fost uşoară. W ürzburg. în lo calitatea Am öneburg a reuşit să con vertească mult popor. a început după a treia călătorie făcută la Roma (737— 738). A colo a reuşit să înlăture păgînism ul. prin cu cerirea în tre­ gului teritoriu. în urma reacţiunii de la 698. Iarna anului 753— 754 a petrecut-o la Utrecht.a desprim ăvărat. m isiunea creş­ tină a fost condusă cu succes de anglo-saxonul W illib ro rd şi tovarăşii săi. la dem nitatea de arhiepiscop. în H essa superioară. De data aceasta. în ţ i n u t u l f ri zi lor. a fost necesară o nouă misiune. De asem enea a pus tem eliile eparhiilor de Buraburg. D efinitiva con ­ vertire a frizilor a putut-o face C arol cel M are. reform ator şi organizator. De mai mare succes s-a învred­ nicit Bonifaciu după a doua călătorie făcută la Roma în 722 cînd a fost sfinţit episcop al germ anilor de către papa G rigorie II (715— 731). m uriră ca m artiri mai mulţi m isionari c r e ş tin i. ridicat în 732 de papa G ri­ g o r ie III (731— 741). Totodată. A cesta s-a evidenţiat ca m isionar. dar mai înalt.

In decursul secolului al IV -lea. P osteritatea l-a preţuit în mod deosebit. Dar în curînd noii ven iţi cu ceresc insula şi devin stăpînii ei. s-au pom enit în faţă cu o ceată de păgîni care s-au năpustit asupra lor. creştinism ul a înregistrat un oarecare progres. dintre care unii erau reprezentanţii unor credinţe rătăcite. R egele Ethelbert din Kent. Fire intolerantă. pătrunzînd în nord pînă aproape ele Scoţia. unde săm înţa creştin ă a pătruns mai de mult din Britania. Britania. In Irlanda (Hibernia. în celela lte părţi învecinate. adică al locuitorilor din Scoţia şi Irlanda. iar alţii se opuneau ca B iserica germ ană să fie supusă scaunului de la Roma. un britan. a fost trans­ portat şi înm ormîntat la m înăstirea Fulda. P rin tre b ritan i sau briţi.PER IO A D A A D OU A (325— 787) 293 în săptăm îna Rusaliilor anului 754. acordîndu-i num ele de «apostolul germ anilor». la 431 episcopul C elestin I al Romei a trim is în calitate de episcop «ad Scottas in Christum credentes» pe P alad iu . a început să predice. care i-au sa­ tisfăcu t cererea. Sco ttia M aior). La 596. Evanghelia a fost a c­ cep tată aproape de toţi locuitorii. omorîndu-i pe loc. Numai britanii din părţile m untoase ale apusului. C ătre sfîrşitul secolului al V l-le a m isiunile creştin e îşi reîncep a c­ tiv itatea printre a n g lo -s a x o n i. Cînd însă trupele rom ane s-au văzut silite să abandoneze. . Corpul bătrînului m artir. In Caledonia sau S co ţia (S co ttia M inor) cum i s-a spus în Evul mediu. Bonifaciu şi cei 52 discipoli şi în ­ soţitori. M eritul cel m are al con vertirii p ic­ ţilor şi scoţienilor îi revine însă abatelui irlandez C olu m ba n . unde astăzi se găseşte oraşul Dockum. la 407. din C am brai (W ales şi Cornwall) au putut să-şi m enţină independenţa şi credinţa creştină. un preot roman. pe la începutul se­ colului al IV -lea. ucis pe malul rîului Boorn. M eritul definitivei creştin ări a celor din Irlanda îi revine S fîn tu lui P a tr ic k (P atriciu ). Odată cu statornicirea lor în noua patrie politeism ul cîştigă tot mai mult teren. adică în ţara picţilor. Prinţul V o rtin g ern a cerut aju tor triburilor germ ane ale anglilor şi saxonilor. el a avut continui lupte cu adversarii. papa Grigore cel M are (590— 604) a trim is pe egumenul benedictin A u g u stin împreună cu alţi 40 călugări ca m isionari în A nglia. pe cînd aşteptau lin iştiţi pe neofiţii ce urmau să prim ească taina m întuirii. spre a face pe plac . centrul activ ităţii sale. britanul N in ian . ţară a devenit teatrul de ja f şi de pradă al picţilor şi sco ­ ţilor. creştinism ul a prins rădăcini încă din pe­ rioada anterioară.

O xford . 1971.-181). H eid el­ berg. p. 1968. P. London.e s i è c le . D es o r ig in e s à la c h r é ­ tie n té m e d ie v a le . 1965. Paris. Idem . J . C h ristia n ity a n d th e n o r th e r n B a r b a ria n . BIBLIOGRAFIE K. 500— 900. IV . regele şi m ajoritatea poporului au primit Taina Botezului. — 451 après J . L 'E g lise d e s (¡ m ile s nu V -< / • • / . Eugipius. prof. 1956. . W ashington. M. par. L a G a u le c h r é tie n n e à l' é p o q u e r o m a in e . Paris. 2-e A u flag e H orn. E. a primit cu bunăvoinţă pe m isio­ nari. îngăduindu-le să predice nestingheriţi. Bd. l l . D er A u s q a n q d e s q r ie c h is c h . All. D u v a 1. B iz an tin i e L o n g o b a r d i. I. . Paris.. I. 1059. Răm ureanu. Zibermayr. nr. 265— 308.r ö m is c h e n H eid en tu m s. s-au învrednicit de această cinste. în «R e alle x ico n für A n tik e und Christentum «. 7 «. 1957—. D ie M is sio n und A u sb reitu n g d e s C h riste n tu m s .-R .). E. Paris. ed.. I v a n D u i c e v . T. K ent şi York. L a fo r m a tio n d e l'E u ro p e e t I e s in v a s io n s b a r b a r e s . A. 147— 189. Roma. Z e i 11 e r. I. 1959. 1974. L o r c h a ls H a u p tsta d t und clio E in fü h ru n g d e s C h risten tu m s. Latourette.1. Ch. 1918. Paris. Paris. 108 -450. H ila ir e d e P o itie r s . L i p p o l d u n d E. Trad. După 50 de ani. 1920. C r e ş tin is m u l în p r o v in c iile r o m a n e d u n ă r e n e a le Ilir icu lu i Ia s fîr ş itu l s e c o lu lu i a l IV -Ie a . J Fon tain e. T h e C o n ilic t h e t w e e n P a g a n ism a n d C h r is ­ tia n ity in t h e to u rth c en tu r y . t. R. D o n a u p ro v in z e n . S. L e m e r 1 e. I—II. 1969. L etraille. 4-e A uflage. H is to ire du c h r is tia n is m e e n F r a n c e . I. D es o r ig in e s g e r m a n iq u e à l'a v è n e m e n t d e D io c tétien . B erlin . Paris. L a G a u le ju sq u 'a u m ilie u d u V -e s iè c le . A.'< (• !• P . engleză by L. E. Idem. B a y e r n u n d Ö s te r r e ic h . 2 Bd. L atein isch und deutsch. V io d e S ain t M artin .2 04 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ soţiei sale Berta. C entrele m itropolitane C anterbury (Canturia. S tu ttg art . T h e V is ig o t h s in t h e tim e o i U lfila . i l l. I’en ln i p ă t r u n d e r e a c re ş tin is m u lu i în G a lia : V e zi b iblio grafia pentru îm p ăratul Miircii Aurcliu (160. . N o ricu m . D elarn elle et J. 211 (1954). 1954. A. 1963. 1973. L e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s d a n s l e s p r o v in c e s d a n u b ie n n e s d e ¡'E m pire R o m a in . N oll. G e f f c k e n . M eslin. t. 1963. D e s o n i j n i ch s e rétien n es à la fin du IV -e siè cle . L a G a u le c h r é t ie n n e .h K 1!)/1. il966 . X V I (1964). Ch. A h is t o r y o l t h e e x p a n s io n o l C h ristia n ity . 196 4 .. Idem. au primit creştinism ul alte cinci regate anglo-saxone. v o n Harnack. în «Studii T eo lo g ice».1965. T h o m s e n . A. • > . J. D as L e b e n d e s H e ilig e n S e v er in . Paliin<|ue. p. K restan. W ien . 1924. H isto ire d e la G a u le r o m a in e (120 av ant J .i h ihJiografic : P. T e x te et trad. I. Démougeot. Leipzig. Curînd după sosirea lui A u­ gustin şi a tovarăşilor săi din A nglia. Paris. R. t.1. 1— 2. Paris. în frunte cu Essex şi puternicul Northumbria. A. V e zi şi altă b ib lio ­ g rafic în studiul Pr. von R. în «Revue H istoriquq». Philippe et autres. capitala regatului). B ie le r and L. 1957 . O xford. K i r s t e n . o principesă francă. P entru p ă t r u n d e r e a c r e ş tin is m u lu i in N o ricu m ş i G e rm a n ia : V e zi b iblio grafia de la cap itolu l preced en t precum ş i : S u lp ice S év ère.1951. In v a s io n s e t m ig r a tio n s d a n s fus B a lk a n s d e p u is la fin d e l' é p o ­ q u e r o m a in e ju sq u 'a u V I II. N o l l : F r ü h e s C h riste n tu m s in Ö s te r r e ic h .

decidea m ajoritatea. precum şi de clerul şi poporul respectivei com unităţi bisericeşti. hirotonirea preoţilor şi a diaconilor. şi in special de la împăratul Teodosie cel M are (379— 395). cap.soanei unui candidat (can.PER IO A D A A D OU A (325— 787) 295 Dezvoltarea organizării bisericeşti. sfinţirea antim iselor şi a cim itirelor . 25 al Sinod. O biceiul din timpul postapostolic ca episcopii să fie aleşi de episcopii învecinaţi. 123. Pen­ tru cazul că nu se puteau înţelege asupra per. II). hirotesia subdiaconilor. nici în Răsărit. Deşi prin canoane (can. s-a stabilit ca sediul unui episcop să fie numai într-un oraş. proclam a episcop pe cîte un preot sau chiar laic catehum en. M itropoli­ tului îi reven ea dreptul de confirm are. iar ceilalţi să-şi dea opinia în scris. I . Imperiul roman a luat tot mai mult aspectul unui stat creştin. pregătirea şi sfin ţirea Sfîntului M ir . Dacă un episcop avea o eparhie prea întinsă. Dacă nu puteau participa toţi episcopii. lectorilor. protodiaconilor şi a altor dem nitari b is e r ic e ş ti. protopresbiterilor. lo a n R â m u rean u . vizite canonice. se cerea ca c e l p u ţin trei s ă l i e p rez en ţi. Drepturile speciale ale e p is c o p u lu i erau : răspîndirea învăţăturii creştin e prin predică . s-a menţinut timp îndelungat. putea s-o împartă cu un alt episcop. Din cauză că de multe ori po­ porul. cum a fost cazul alegerii lui Am brozie din M ilan şi a lui Sinesiu din Ptolem ais. N ov . împreună cu clerul cetăţii respective. prof. sau m itropolitul avea dreptul să înfiinţeze noi eparhii. prin aclam aţiuni. dintre care m itropolitul cu episcopii alegeau pe unul (N ov . dreptul poporului a fost restrîns. adm inistrarea peni­ tenţei . Tem eiul organizaţiei B ise­ ricii a răm as tot eparhia cu circum scripţiile adm inistrative rom ane. IV ecum. 137. 4 şi 6 al Sinodului I ecum enic). Patriarhalele. unde găsim sedii episcopale şi în lo calităţi mai puţin însem nate. ju d ecăto reşti şi admi* Capitol redactat de Pr. cap. fiind îndeplinită de trei episcopi (can. Sfinţirea noului ales urma să aibă loc în decurs de trei luni după alegere.). să desem ­ neze trei candidaţi. 6 Sardica. Sinoadele * Începînd cu domnia împăratului Constantin cel M are (306— 337). cu consim ţăm întul sinodului provincial. îm păra­ tul Ju stin ian a dispus ca la alegeri să participe din popor numai perso­ n alităţi distinse. 343). prim irea şi exercitarea puterii legislative. care. această h otărîre n-a putut fi aplicată nici în Apus. egum enilor.

19 al Sinodului IV ecum enic şi ca ­ nonul 18 al sinodului trulan) .fără ştirea au torită­ ţilor superioare bisericeşti. 4 al Sinod. din Sardica şi can. A ceştia au căpătat num ele de e p is c o p i d e ţa ră sau h o r e p is c o p i. decît din m otive bine întem eiate. locul lor fiind ocupat de aşa numiţii p e r io d e u ţi (vizitatori). să participe la sinodul episcopal. El era dator să se în g rijească de instruirea religioasă a clerului şi a credincioşilor . V II ecum. să inform eze sinodul episcopal despre vizitele canonice. între dem nitarii eparhiilor. pe care nu-1 putea părăsi. în confor­ m itate cu h otărîrile sinodului din C artagina (419). A stfel la curtea impe­ rială se găseau sin g h eli.).296 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA nistrative asupra tuturor persoanelor bisericeşti. în special în B iserica R ăsări­ tului. despre evenim entele mai însem nate din eparhia sa. 14 al sinod. Episcopul nu avea dreptul să sfin ţească c le ­ rici pentru altă eparhie decît a sa. era obligat să rezideze în oraşul de reşedinţă al eparhiei sale. p rot o p ie s b it e r sau şi p r o to p o p al bisericii catedrale şi stătea în timpul Liturghiei la stînga episcopului. Era obligat să vegheze ca averile b isericeşti şi m înăstireşti să fie admi­ nistrate conform destinaţiei l o r . înmulţi rea funcţiunilor b isericeşti. IV. trebuia să se poarte cu blîndeţe. De mulle ori funcţionarii eclesiastici nu erau clerici. locul de frunte îl deţinea arhidiaconul. să nu întreprindă nim ic im portant . Episcopul. După ce însă legiuirea b isericească a oprit înm ulţirea prea m are a numărului episcopilor prin aşezarea lor în oraşe mai mici. Existenţa acestor funcţionari o putem atesta numai la b isericile epis­ copale din oraşele mai mari şi mai însem nate. care la început n-au avut nici o însem nătate oficială. să propună m ăsurile de cuviinţă pentru prospe­ rarea e p a rh ie i. El avea datoria să supravegheze clerul inferior. începînd cu secolul al IV -lea. După ce Evanghelia s-a răspîndit de la oraşe la sate. protopresbiterul îi ţinea locul. horepiscopii au început să dispară. să fie m ilostiv faţă de clerici şi să nu caute să stoarcă bani de la dînşii (can. Numărul tot mai m are al credincioşilor a adus cu sine. fiind doar m artorii v ieţii duhovniceşti a episcopului. în caz că şeful său ierarh ic era îm ­ piedicat să slu jească. în cu- . supunîndu-se h otărîrilor acestuia (can. ci laici. din sec. episcopii nemaiputînd supraveghea pe toţi clericii de la ţară şi-au ales reprezen­ tanţi care aveau datoria să controleze pe preoţii de la sate. să prim ească sugestii. cel mai vechi preot a căpătat numele de a rh ip r es b ite r.

cîştigîndu-şi o mare vază şi autoritate. îndeosebi pe lîngă curtea im perială din Bizanţ. erau aşa numiţii p a r a b o la n i şi k o p ia ti (xouiatai) groparii. Supravegherea notarilor o avea arhidiaconul numit p rim ic eru l (primicerius) n o ta rilo r. la 410 îm păratul Teodosie II (408— 450) s-a văzut silit să decreteze ca episcopul A lexandriei să nu aibă m ai mult de 600 parabolani. în sarcina cărora cădea păstrarea actelor mai însem nate. îm pă­ ratul Ju stin ian (N ov . ca de pildă în g rijirea b o l­ navilor şi îngroparea morţilor. 40 diaconese. îşi aveau re sp o n s a lisu l sau a p o c r is ia iu l lor.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 297 rînd însă singhelii au devenit consilierii şi sfetnicii lui intimi. Din cauză că numărul acestor servitori inferiori a ajuns să fie ridicat. Pe cît era posibil. Pentru execu tarea serviciilor inferioare. A p o c r is ia r ii. el a numit un ic o n o m . s-a sim ţit n ecesitatea numirii unor e k d i k o s sau d e fe n s o r i. A tribuţiile acestora au fost fixate prin can. în R ăsărit funcţia aceasta era încredinţată mai ales diaconilor. recrutat de cele mai multe ori din rîndul preoţilor. a dispus ca la biserica Sfînta Sofia să funcţioneze 60 preoţi. 90 ipodiaconi. 25 cîntăreţi şi 100 portari. s-a format . orfanilor şi săra­ cilor în faţa instanţelor civile. ca unii care erau în continuă leg ă­ tură cu episcopul. 100 citeţi. Pe lîngă notari mai erau a rh iv arii. 26 al Sinodului IV ecum enic de la Efes. iar cel din Constantinopol mai mult de 950 gropari. De cînd B iserica a obţinut privilegiul ca prin persoana episcopu­ lui să-şi e x ercite dreptul de protectoare a văduvelor. care erau departe de curtea im perială de la Constantinopol. 100 diaconi. pentru m enţinerea bunelor relaţii din­ tre conducerea politică şi B iserică şi rezolvarea diferitelor treburi bisericeşti. 3 din anul 535). obligaţi să repre­ zinte in teresele B isericii înaintea tribunalelor. Pentru lucrările de cancelarie. pe care în B iserica v ech e îl avea presbiterul însărcinat cu supravegherea slujitorilor bisericeşti. Adm inistrarea averii B isericii fiind una din atribu­ ţiile episcopului. In special episcopul de la Roma şi din A lexandria. se recrutau din rîndul clerului. Pentru buna în g rijire a bisericilo r erau aşa-num iţii p a ia m o n a r i (uapafjtovcxpioi). Din acest nume. adică avocaţi ai B isericii. erau trim işii sau solii episcopilor pe lîngă autorităţile politice. episcopii aveau n o ta ri sau exceptori. în latineşte r e s p o n s a le s . din 451. pentru a nu fi învinuit că nu adm inistrează co rect bunul obştesc.

să rămînă numai m itro p o liţi o n o ra ri. căpetenia celorlalţi episcopi. de a hirotoni şi a întroniza în scaune pe cei aleşi. o d ie c e z ă . au fost cei din Roma. A ntiohia. executînd h otărîrile lor. M ai tîrziu. A lexandria. H eracleea din Tracia. ei au depins numai de m itro p o litu l su p erio r sau do a r h ie p is c o p u l căruia îi era subordonat şi vechiul lor m itropolii. Efes. episcopii acelor oraşe cu drept de capitală au primit şi ei titlul de «mitropoliţi». de a da con ­ cedii episcopilor. numele de m itro p o lit. din punct de vedere politic-adm inistrativ. El se în g rijea de adm inistrarea episcopiilor vacante. El avea dreptul de a convoca sinoadele provinciale. Cu toate că încă din perioada trecută în fiecare pro­ vincie se găsea cîte un mitropolit. Sirmium. dat unui servitor b isericesc : pălimariu. cînd se făcea vinovat de erezie sau com itea abateri de la disciplina Bisericii. Tot în sarcina m itropolitului mai cădea îndatorirea de a depune pe un episcop. h otărîrile de cu­ viinţă pentru bunul m ers al Bisericii. Numele m itropolitului trebuia să fie pomenit la serviciile divine de toţi episcopii eparhiei sale. din cauză că m itropoliţii onorari s-au em ancipat de Iu lela vechiului lor m itropolit. Cartagina. iar mai multe die­ ceze formau o p r e fe c tu r ă . Din îm prejurarea că unii îm păraţi au dat unei provincii. poate şi episcopul de Sardica.298 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ num ele greşit. ducînd la creşterea şi centralizarea lui. a luat în perioada a Il-a o dezvoltare deosebită. de a conduce alegerea episcopilor. Jntre m itropoliţii care s-au bucurat de acest titlu. S istem u l m itro p o lita n existent în parte şi înainte de secolul IV. adică m itro p o litu l lor. precum şi apelurile împotriva sentinţelor date de aceştia şi luau. Tesalonic. . fiind subordonaţi vechiului lor m itropolit. iar în unele cazuri chiar două capi­ tale. de a publica dispoziţiile can onico-bisericeşti în eparhia sa şi de a veghea la păstrarea învăţăturii creştine adevărate. pe lîngă vechea capitală. în m e tr o p o lă . ponomariu sau palamariu. C ezareea Capadociei. episcopul ce-şi avea reşedinţa în capitala provinciei. a devenit căpetenia şi protosul episcopilor din provincia lui. primea plîngerile fă ­ cute contra episcopilor. s-d hotărît ca episcopii din cap italele nou-înfiinţate ale unor provincii. în adevăratul înţeles al cuvîntului intră în uz abia în perioada a Il-a. Pentru a nu se diviza unitatea eparhiei şi a provinciei. o nouă capitală. împreună cu sinodul m itropolitan. In urma faptului că mai multe provincii formau.

fără ca prin acest titlu să se im pieteze sau să se m icşoreze autoritatea sau ju risd icţia celo rlalţi patriarhi răsăriteni ai scaunelor apostolice din A lexandria. a confirm at această poziţie a B isericii de C onstantinopol şi i-a extin s ju risd icţia asupra diocezei Tracia. C on stan tin op ol. el luîndu-şi titlul de «S erv u s s cr v o ru m Dei» (Epistola X V III (cartea V). Contra titlului de « patriarh ecu m en ic » a protestat papa G rigorie ce l M are al Romei (590—604). Poziţia Patriarhiei Ecum enice. M itropoliţii de frunte sau superiori erau în B iserica veche patru : c e i din R om a. iar în A sia M ică asupra diocezelor A sia Proconsulară şi Pont. Sinodul al IV -lea ecum enic. s-a dat în tîietate onorifică scaunului de Ierusalim faţă de scaunul din Cezareea Palestinei. începînd din secolul al V l-lea . patriarhului Epifanie al Constantinopolului (520— 535). 738— 743. A le x a n d r ia şi A n tioh ia. a suferit şi a înviat Domnul Hristos. traducere de Pr. P. a ştiut să-şi supună treptat ţările în ­ tregului A p u s . Ioan Gagiu.PERIO A D A A D OU A (325— 787) 299 Cînd vechiul Byzantium a devenit în 330. prin can.. a ridicat scaunul de Ierusalim la rangul de Patriarhie. Episcopul B ise­ ricii de Ierusalim a rămas numai episcop simplu. 451). a fost stab ilită prin canonul 3 al Sinodului II ecum enic (Constantinopol. p. X V II (1965). 28. patriarhul de C onstantinopol avea sub ju risd icţia sa . Canonul 28 al Sinodului al IV lea ecum enic (Calcedon. Italia. A ntiohia şi Ierusalim . 381). 2. 7 al Sinodului I ecum enic (N iceea. în timpul cînd s-a organizat sistem ul m itropolitan. în Europa. Ioan V I Postitorul (582— 595). ca re a h otărît ca scaunul «Romei celei noi» să urmeze în cinste im e­ diat după scaunul «Romei celei vechi». în «Ortodoxia». 325). nr. începînd cu Sinodul al IV -lea ecum enic s-a fixat mai bine şi ju ris­ dicţia pe care o avea fiecare patriarh în parte. Sinodul lo cal întrunit în c a ­ pitala Imperiului la anul 588 a h otărît ca începînd cu titularul de atunci. Constantinopolul a avut precăderea faţă de H eracleea (Pirynt). Episcopul Romei. în ierarhia bisericilor vechi. 168— 173). A ceastă denumire s-a dat pentru pri­ ma dată de împăratul Ju stin ian cel M are. «noua Romă». a învăţat. Prin can. prin S criso area din 595. L X X V II.L. patriarhul de Constantinopol poar­ tă titlul de « p atriarh ecu m en ic» . pe lin ­ gă dieceza sa de la început. avînd în vedere că aici a trăit. fiind subordonat m itropolitului din Cezareea Palestinei. în aprilie 533. toţi întîistătătorii B isericii de Con­ stantinopol să poarte titlul de «patriarh ecum enic».

Sinoadele sau con ciliile au primit în această perioadă o nouă dez­ voltare. Roma avea mai mulţi m itropoliţi şi episcopi decît celelalte patriarhii. adică de a scoate o m înăstire sau o biserică ce se găsea pe teritoriul unei eparhii străine şi a şi-o supune prin simpla trim itere a unei cruci. d rep tu l d e a co n firm a şi h ir o to n i pe m itropoliţii şi arhiepiscopii de sub ju risd icţia sa. d r e p ­ tul d e a sfin ţi m irul pentru întreg p atriarh atu l. Patriarhia de Constantinopol avea sub conducerea e i : 39 m itropoliţi şi aproape 400 e p isco p i. cu ocazia întem eierii m înăstirii sau bisericii. Din obiceiul episcopilor de a aduna în cazuri extraordinare pe clericii din eparhia lor. cu toate protestele episcopului de Efes . adică a trece in­ tre sfinţi pe unii dintre ră p o sa ţi. d rep tu l d e s ta v io p h ig h ie . convocate cu . la care participau reprezentanţi ai întregii B iserici şi se luau hotărîri pentru întreaga Biserică. au fost ş a p te S in o a d e e c u m e n ic e. iar cel de Ierusalim. A sia Proconsulară şi Pontul. cel ales era confirm at şi in­ vestit de împărat prin acordarea cîrje i. dacă se putea jiicii înalt în rang onorific. împăratul trebuia să convoace un sinod special. cea din A n tio h ia: 13 m itropoliţi şi 140 episcopi. Siria. cu scopul de a cunoaşte părerea întregului cler subordonat. precum şi drep­ tul de a lua în serviciul său clerici din alte episcopii sufragane . avem în schimb s in o a d e sau c o n c ilii g e n e r a le sau m i m e n i c e . In perioada a Il-a. sub ju risd icţia sa. A fară de aceasta. patriarhul mai avea urm ătoarele drepturi speciale : a ca n o n iza . şi cea din Ierusalim : 3 m itropoliţi şi vreo 30 episcopi. prezidat de un alt patriarh. adică de sinodul p atriarh al. în raport cu patriarhatul şi cu m itropoliţii subordonaţi. A legerea patriarhilor se făcea de către episcopii şi m itropoliţii învecinaţi. de a fi p o m en it la s e r v ic iu l d iv in de către toţi clericii subordonaţi . din cauza m ultiplelor şi m arilor discuţii şi controverse teo ­ logice. patriarhul de A lexandria avea sub ascultare Egiptul. cea din A lexandria : 14 m itropoliţi şi vreo 114 ep isco p i. cel din A ntiohia.300 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Tracia. m antiei şi engolpionului. Palestina. Libia şi Pentapole. F en icia şi A rabia. In cazul că un patriarh urma să fie judecat. erau asem ănătoare cu drepturile m itropoliţilor faţă de episcopii eparhiali şi de m itropoliile lor. In intervalul de timp al perioadei a Il-a. Drepturile patriarhale. care era lo cal sau particular. s-a născut instituţia sin o d u lu i o r d in a i.

în 680/681 şi al şaptelea la N iceea. exam inarea şi întărirea Tradiţiei b isericeşti şi despărţirea tradiţiei ade­ v ărate de cea falsă . H otărîrile Sinodului ecum enic. al IlI-le a de Teodosie II (408— 450) . în Bitinia. . preoţi sau diaconi. în 381 .• al V -le a de Ju stin ian (527— 565) . ex e rcita re a puterii ju d ecătoreşti în instanţă supremă. al II-lea de Teodosie I (379— 395) . T oate aceste Sinoade au fost con vocate de împăraţi. al cin cilea la Constantinopol. n ici n -a trim is d e le g a ţi. revizuirea canoanelor sinoadelor anterioare . Dacă însă un preot sau diacon reprezenta pe un episcop la sinod. care au participat la sinoade. în 787. în 431 . precum şi cercetarea fiecărei învăţături ce s-ar ivi în vreo B iserică . precum şi stabilirea gradelor şi drepturilor ierarhiei b is e r ic e ş ti. în cercarea rom ano-catolicilor de a dem onstra că episcopul Rom ei a contribuit la con vocarea tuturor a ce sto r Sinoade. al V l-le a de Constantin IV Pogonatul sau Bărbosul (668— 685) şi al V lI-le a de îm ­ p ărăteasa Irina (coregentă : 780— 790). dacă erau publicate în mod form al şi solemn. Cu toate acestea. unii clerici distinşi. avea drept de vot decisiv. la 325 . B iserica Romei a recu ­ n oscu t şi ea h otărîrile dogm atice şi canonice ale acestor Sinoade. E p isco p u l R o m ei n -a io s t p r e z e n t la n ici unul din a c e s t e S in o a d e . al treilea la Efes. Sinodul I ecum enic a fost convocat de Constantin cel M are (306— 337) . iar la S in odu l a l II -le a e c u m e ­ n ic. în 553 . în 451 . al patrulea la C alcedon. fiind purtătorul suprem al puterii spirituale în întreaga Biserică. al şaselea la C onstantinopol. îm păratul Ju stin ian a dispus ca h otărîrile canoanelor să aibă aceeaşi putere şi valoare ca şi legile statului. al IV le a de M arcian (451— 457) . In atribuţiile Sinoadelor ecum enice intrau urm ătoarele : d e fin ir e a ş i c o n fir m a r e a d o g m e lo r c r e ş tin e p e b a z a S fin tei S criptu ri şi a S fin tei T rad iţii şi e x p u n e r e a lo r p e scu rt în fo r m ă d e sim b o lu ri d e cred in ţă. Dreptul de a participa la sinod cu vot deliberativ îl aveau toţi e p is c o p ii. al doi­ lea la Constantinopol.PER IO A D A A D O U A (325— 787) 301 scopul de a soluţiona m arile dispute teologice ce frăm întau lumea creştină. Primul Sinod ecum enic s-a ţinut la N iceea. lua­ re a de h otărîri referitoare la organizarea şi adm inistrarea B isericii în­ treg i. îm păraţii bizan­ tin i au recunoscut şi ei puterea obligatorie a hotărîrilor Sinoadelor ecum enice. nu are nici o bază istorică. erau obligatorii pentru toţi membrii B isericii. aveau numai vot consultativ.

în Răsărit. în timpul persecuţiei lui D iocleţian (284— 305). atît în R ăsărit cît şi în Apus. C ele mai însem ­ nate din ele. s-au ţinut în A frica mai multe sinoade. ca de pildă cel de la H ip p o (393). S in od u l din L a o d ic e e a (între 360— 375). a dat 60 canoane. S in od u l din S a rd ica (343— 344). S in od u l din C o n sta n tin o p o le (394). S in od u l d in N e o c e z a r e e a din Pont (între 314— 325) a dat 15 ca ­ noane referitoare la disciplina B is e r ic ii. . întîlnim. a dat 25 canoane . ţinut sub preşedinţia p atriar­ hului N ectarie. cît şi spre a reprezenta B iserica unui stal sau a unei naţiuni. Sinoadele particulare s-au întrunit atît spre a reprezenta una sau niiii multe circum scripţii bisericeşti. şi în afară de Sinoadele ecum enice. mai e r a u i n uz a ş a numitele c o n c ilia m ix ta. care au dat canoane acceptate de întreaga B iserică drept canoane generale. sînt urm ă­ toarele : S in od u l din A n cira. a dat 20 canoane . ca r e înUmplălor se nim ereau la reşedinţa lui.a u n u m i i . a dat 25 canoane. sinoadele p a rtic u la re sau e x tr a o rd in a re . propriu-zis adunări ale s t a t u l u i . a dat 2 1 canoane îm potriva eustaţienilor . fiind în vigoare pînă în zilele noastre. In Apus. Sinoadele africane au dat num eroase canoane. O categorie specială de sinoade particulare extraordinare erau cele ţi 11ule d i n m otive particulare de un episcop protos cu toţi epis­ copii. A stfel de sinoade s . din dieceza D aciei M editeranea a li­ pită Iliricului răsăritean.302 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ In afară de sinoadele sau con ciliile ordinare. Intre anii 390— 426.S in od u l întrunit între anii (360— 370) în G an gra din Paflagonia. alcătuite d i n episcopi şi dem nitari laici. a dat 2 canoane. în C alatia (314— 315). Tot la acest sinod a fost codificat şi canonul sfintelor cărţi ale B isericii Răsăritului . referi­ toare în special la cult şi drepturile preoţilor. S in od u l din A n tio h ia S iriei (341). Ele tratează mai ales despre procedeul ce trebuie îndeplinit referitor la cei căzuţi de la dreapta credinţă. convocate pentru re­ z o l v a r e a u n o r p r o b l e m e bisericeşti şi civile. sinoade e n d e m ic e (oiivoSot â v S ^ o i k m ) . care se întruneau periodic. formînd o co lecţie de 133— 147 canoane. M ile v e (402) şi la C arta g in a.

C r i s t i ş o r . 53— 141. 173— 187. Totuşi faptul că în Apus Roma a fost singura com unitate întem eiată de A postoli şi că aici era capitala Imperiului ne aju tă să înţelegem de ce vaza Biser ricii Romane s-a impus de timpuriu. T. 179— 211. p. Trad. p. XIII (1961). t. A n tio c h e . C o n s ta n tin o p le (325— 451). p. şi în Apus şi în Răsărit. de V r i e s . A th a n a s e . T h e o r ig in e o i t h e P a tr ia r c h a t e o i C o n s ta n tin o p le an d th e iir st r e c o g n it io n o i its p a tr ia r c a t ju r id ic tio n . nim eni n-a vorbit despre un suveran pontif rezident pe «scaunul lui Petru» cu drept de a dicta celorlalte Biserici. II (1966). 1. p.PERIO A D A A D OU A (325— 787) BIBLIOGRAFIE 303 W. A rad. p artea 1 şi 2. 3. N i c o d im M i l a ş . A m a n d d e M e n d i e t a . iar limba în care se slu jea era greaca. II. Grillm eyer-H . 183— 207. Instituţia păm întească a M intuitorului era. XXI I (1970). XV II (1965). Pr. W ashington. p. D as K o n z il v o n C h a lk e d o n . L a u r e n t . 328— 346. Bd. vol. nr. D esp re a u t o c c la lie . 1954.20. ibidem. în «O rtodoxia». W ürzburg. 3— 4. Lyon. III (1951). 1960. în acele timpuri. VIII (1956). nr. I. 38— 41.. C l é m e n t . I. nr. X V (1963). parteti I şi 2. P ie rre . 369— 396. II. 80— 113. Creşterea puterii papale * în prim ele trei secole. E. C h a lk e d o n u n d d ie A u s g e s ta ltu n g d e s K o n s ta n t in o p o lita n is c h e n P rim a ts. K ovincici şi N. O b îr ş ia a u i o c e iu li e i şi a u to n o m ie i.. L e C o n c ile e t l e s C o n c ile s . nr. A rad. V o lu b ilit a t e a a c tu a lă « c a n o n u lu i 28 a l S in o d u lu i IV e c u m e n ic d e la C a lc e d o n . nr. t. 1936. A le x a n d r ie . Popovici. M a r o t . K r e i 1 k a m p. Pr. B a r d y. Se ştie că în Biserica Rom ei pînă în secolul IV cei mai mulţi episcopi au fost greci. în A. în «Studii Teologice». V I. 5 . 459— 490. 1934. p. T h e o r ig in e o i E a s te r n P a tr ia r c h a t e s an d t h e ir r e ia t io s h ip to t h e p o w e r o i t h e p o p e . H. D. p. în «O rtodoxia». I. E v e n im e n te le is to r ic e în a in te şi d u p ă S in o d u l d e la C a lc e d o n (451). în «Studii Teologice». 2— 3. N. p. în 1054— 1954. 1964. H e r m a n . prof. în «M itropolia O l­ teniei». Chevetôgne. P. 225 249. V a p p o r tio n d u P a tr ia rc a t d a n s ¡’E g lise cl’ai>rès l e s C o n c ile s d e N ic é e . C o n s ta n t in o p ie e t C h a lc é d o in e . C hevetôgne. M an u a l d e d r e p t b i s e r i c e s c o r ie n ta l. 1— 2. nr. t. 1962. L e s r a p p o r ts d e c o m m u n io n e c c lé s i a s t iq u e e n tr e l e s E g lis e s d e R o m e. 2. p. I e r a r h ia p r in c ip a le lo r S c a u n e e p i s c o p a l e în B is e r ic a v e c h e . în «O rtodoxia». de U. 5 --6 . d ’A le x a n d r ie . D o m H. p. L e titre d e P a tr ia r c h o e c u m c n iq u c et la sig n a tu r e p a t r ia r c a le . nr. 1948. In lim b a r o m â n ă : J u s t i n i a n . p. 1930.267. M. L 'E g lise e t l e s E g lise s. l o a n R ă m u r e a n u . Prof. 261. 1931 . 1925. Prof. în «One in Christ». în «R evue des Études Byzantines». G. C o n c ile s a n t è n ic é e n s e t c o n c ile s o e c u m é n iq u e s . L i v i u S t a n . p. Idem. 1— 4. patriarhul României. C o n s t a n d a c h e . M é l è c e e t B a s ile .. M. P a tr ia r h ia ş i d e m n ita te a d e P a tr ia rh în B is e r ic a O rto ­ d o x ă . B o d o g a e . M a n e a N. A rad. B u carest. una şi aceeaşi. 1965. D. P o p o v i c i . C a n o a n e le B is e r ic ii O r to d o x e în s o ţ it e d e c o m e n ta r ii. V. în vol. Bacht. d ’A n ­ t i o c h e e t d e C è s a r è e d e C a p p a d o c e v. D am as. Dar nu cu drepturi ju risd icţionale « Capitol redactat de Pr.

ale cărui intervenţii în controversa pascală sau a botezului ereticilor luase aproape ton porun­ citor. Un aii laclor ce a contribuit la creşterea puterii papale a fost şi îm prejurarea că la m utarea reşedinţei im periale la Constantinopol. cît şi Pavel au murit la Roma). autoritatea şi vaza episcopului Romei. deşi între Apostoli.304 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ mai mari decit ale altora. «tem erare». Curînd după anii 220 se vînturau lozinci despre «episcopus episcoporum». cum afirmau cam în acelaşi timp şi la cîtev a decenii după aceea m arii păs­ tori Irineu din Lyon (t 202) şi Ciprian al C arlaginei (f 258). la 11 mai 330. iar dacă te apropii de Italia. ultima îm prejurare care a favorizat vaza şi autoritatea «scaunului apostolic» au fost controversele bisericeşti din . «nebune». «necuviincioase». «Scaunul apostolic» era din punct de vedere m aterial invidiat chiar ele păgîni. ai la îndemînă Corintul ¡ de nu eşti departe de M acedonia. Cu cît timpul trecea. La în ălţarea puterii episcopilor Romei au contribuit mult im ensele averi de care dispuneau. de voieşti să treci în A sia M ică. A verile scaunului roman au fosl puse şi ele în legătură cu Apostolul Petru. La finele secolului I însă episcopul Clem ent al Rom ei îndemnase pe corinteni «să se supună presbiterilor». Sfîntul Ciprian numea ieşirile episcopului Romei drept «neom e­ noase». ai cărei păstori au păstrat aceaşi credinţă cu toţi ceilalţi episcopi de pe pămînt». a spus : «Faceţi-m ă episcopul Rom ei şi mă fac îndată creştin». episcopul Romei a devenit persoana cea mai însemnată din vech ea capitala. In fine. Aşa. ai Efesul. dîndu-li-se numele de «m oştenirea lui Petru» sub «pali imonium sancti Petri». ai m etropolele din Filippi ori din T esalon ic . sub formă de danii. spunea Sfîntul Ciprian. pe la anul 200 scriitorul Tertulian în­ demna pe cel ce voia să se convingă despre păstrarea neschim bată a credinţei creştine să consulte Bisericile A postolice : «De eşti mai aproape de G recia. fiecare episcop deţine o parte». «dar numai în solidaritate cu B iserica universală». Petru n-a avut nici un primat decît poate al v îrstei (se ştie că atît Petru. A stfel un înalt m agistrat păgîn din a doua jum ătate a secolului IV. proprietăţi cîştigale de la diferiţi împăraţi şi nobili romani. ai Roma. gîndindu-se pro­ babil la venitu rile mari ale «urmaşilor lui Petru». spri­ jin ite pe tradiţia că B iserica Romei nu numai că a fost înfiinţată de Petru. «Din în ­ treaga putere de conducere. ci că acela a fost şi episcopul ei timp de 25 de ani. a crescut necontenit. legate etc. în cinstea şi memoria căruia au fost donate.

Damasus I. Dardania şi Praevalitana. condus de Damasus I. a fost cel dinţii episcop roman. născute chiar în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii. o dată ce a avut în m înă acest extrem de preţios document. trei d ecenii mai tîrziu. ultimul cuvînt hotărîtor să-l aibă «locţiitorul A postolului Petru». îm potriva h otărîrii una­ nime a Sinodului II ecum enic de la Conslanlinopol (381). la 378.» (M atei \16. El a statornicit primatul de ju ris ­ dicţie în Răsărit. a devenit acel conciliu una din pietrele de hotar în istoria dezvoltării m onarhiei pa­ pale. care în m ajo ritatea lor.. s-au adresat B isericii de la Roma. Creta. împăratul G raţian a proclamat. a inaugurat un anumit stil de can celarie. în orgoliul de a fi «urmaşul Sfîntului Petru». De la Damasus această titulatură a devenit o form ulă consa­ crată pentru titularii de la Roma. dacă socoteşte că depunerea sa este ilegală. Epir. cu ocazia sinodu­ lui de la Sardica (343). Damasus I. la care au fost prezenţi aproape numai episcopi din Apus. 20 — istoria bisericească . al doilea urmaş al lui Siriciu. care prin canonul 3 a declarat că episcopul din «Roma nouă» urm ează în rang im ediat celui din Roma «veche». care a numit scaunul de pe Tibru : «Sedes apos­ tolica». Inocenţiu I a cerut ca în privinţa tuturor contro­ verselor de credinţă. Papa In o c e n ţiu I (402— 417).. ju d ecător suprem al episcopilor şi preoţilor din Imperiul său pe episcopul Dam asu s I (366— 384). Dacia. ca unui arbitru. respectiv titularul scaunului de la Roma. încredinţînd episcopului Rufus din T esalo n ic g rija duhovnicească peste provinciile bisericeşti din A haia. s-a hotărît ca un episcop depus de un sinod. 18).P ER IO A D A A D O U A (325— 787) 305 R ăsărit. M oesia. A deseori. partidele contrare din Răsărit. G raţie acestei m ărturisiri de credinţă a sinodului din anul 382. care căuta să do­ ved ească primatul roman cu cuvintele Mîn tui torului : «Tu eşti Petru şi pe această ţ>iatră voi zidi Biserica mea. a ştiut să dezvolte ideea «monarhiei papale». N esatis­ făcut cu atîta numai. a continuat drumul inaugurat de episcopii V ic to r (189—198) şi Ş tefa n I (254— 257). din vechim e făcuseră parte din teritoriu l bisericesc grecesc. în decursul secolului IV . s-a ridicai m ă rtu risirea d e c r ed in ţă a sin o d u lu i rom an din an u l 382. S iriciu (384— 392). ce avea forma constituţiilor im periale. Deşi acest drept s-a acordat exclusiv episcopului Iu liu I al R o m ei (337— 352). să poată apela la episcopul Romei. Urmaşul lui. T esalia. bazîndu-şi revendicările primatului pa­ pal pe succesiunea scaunului Sfîntului Petru.

un adevărat primat de ju risdicţie. în cuvîntarea rostită. pînă in zilele noastre trăieşte şi glăsuieşte prin urm aşii săi de la Roma. să fie trim ise spre aprobare la Roma. de la Damasus I pînă la Sixtus III. presbiterul Filip. a fost mai iutii opera papei Leon cel M are. cuci ceilalţi episcopi şi mitropoliţi au doar m enirea de a îndeplini numai o parte («in partem solicitudinis») a atribuţiilor urmaşului lui Petru. «Plenitudo petestatis». B on itaciu I (418— 422).Formularea pretenţiei papale la «plenitudo potestatis» în legătură cu doctrina romanii relativă la drepturile ce-i revin «urmaşului lui Petru». trebuie su­ pusă spre soluţionare scaunului apostolic. a lo.i scoată în evidenţă drepturile de primat ju risdicţional şi ale unui episcopul universal. 74 ani. Rapida dezvoltare pe care a luat-o episcopatul roman într-un timp relativ scurt. Astfel a dispus ca toate chestiunile mai im portante. Din cele de mai sus. şi-a ajuns apo­ geul în zilele lui L eo n I (440— 461). . spiritul diri­ guitor al B isericii rom ane în timpul pontificatului lui C elestin I şi Sixtus III. prin C onciliul I de la V atican (1870) a căpătat putere de dogmă. deci şi un episcopat universal. aşa-num ita causa m ajor. prin îm puternicirea dată m itropolitului de la T esalon ic de a supraveghea şi controla în calitatea de m andatar al episcopului rom an pe toţi clericii acelui întins ţinut bisericesc. nu întreaga lui putere. se vede că învăţătura despre primatul papal. . Cu ocazia Sinodului III ecum enic de la Efes (431). îm puternicitul şi trim isul episcopului C elestin I (422— 432).işii s. a repetat suspomenita afirm aţie a episcopului roman. care a ştiut mai bine decît înainl. «primatul» Apostolului Petru nu este unul ideal. După con ­ cepţia lui. dezvoltată în mod ingenios de către Leon cel M are. după ce au fost soluţio­ nate de sinoadele episcopale respective. acel term en grandios. ci unul real. a legat şi mai strîns vicariatul de la Tesalonic de scaunul apostolic de la Roma.ii s. pînă în cele din urmă. zis «cel M are». a form ulat cu claritate ideea m onarhiei papale. Filip a accentuat că Apostolul Petru. căpetenia colegiului «celor doi­ sprezece».300 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Inocenţiu I a continuat şi centralizarea B isericii apusene. care în tim purile urmă­ toare a fost de nenum ărate ori rostit de papi.st dejucată de poziţia ce a luat-o B iserica Răsăritului faţă de problema papalii. Leon I. F iecare problem ă mai însem nată.

întru cît dom­ nul lumesc. . încît încă înainte de Leon «sedes Petri caput mundi est». Cuvintele aspre pe care episcopul F elix II le-a întrebuinţat în scrisoarea de e x co ­ m unicare.se . Făcînd această com pa­ raţie. care a fost «regele preoţilor».V şi începutul celui următor. dar în Apus unde el salvase Roma în faţa lui A tila şi G enseric. D eosebirea între concepţia primatului celor din Apus şi din Răsărit s-a evidenţiat mai bine cu ocazia Sinodului IV ecum enic din C alcedon (451). . care nu are însă nici un drept să se am estece în sfera treburilor b ise­ riceşti. a rostit îm potriva patriarhului A caciu de Constantinopol dem iterea din funcţia ierarh ică şi excom unicarea din sinul com unităţii ortodoxe. a primit o form ulare p recisă în vrem ea papei S y m m a ch u s (498— 514). să arate legătura şi deosebirea între cele două puteri. chiar şi înaintea împăratului. El susţinea că puterea lum ească aparţine căpeteniilor lumeşti. impus atît de mult în vestul anarhizat de barbari. îndrăzneala cu care Leon a com bătut canonul 28. Punctul de vedere al lui Gelasiu I privitor la o suveranitate de drept a episcopului roman. Papa GeIa siu I (492— 496) a căutat să scoată în evidenţă deplina suveranitate a papei faţă de sinodul episcopalCu cît timpul trecea şi puterea papală creştea şi se amplifica. a fost natural să ducă la o com paraţie cu puterea exercitată de împărat. a lăsat pe orientali nepăsători. cînd a luat cu­ noştinţă de conţinutul H en o ţik o n -u lu i ce favoriza monofizismul.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 307 era cu totul străină şi departe de punctul de vedere al răsăritenilor. este supus purtătorului puterii spirituale. G şlasiu I a căutat. . G elasiu I spunea că autoritatea spirituală a m arelui preot este superioară autorităţii lum eşti a împăratului sau regelui. au fost prototipul viitoarelor bule papale de excom unicare. C ele două puteri . în toate chestiunile de natură veşnică şi spirituală. Dezideratul papal de a deţine întreaga putere a fost şi mai bine precizat la sfîrşitul secolului . Deplina putere spirituală a episcopului roman cerută de Leon cel M are a fost lărgită de urm aşii lui. cînd cei prezenţi au recunoscut şi episcopului de la Constanlinopol acelaşi rang de onoare ca şi celui de la Roma. u nesc din cauză că em ană din puterea M întuitorului. care a proclam at principiul «prima sedes a . a . F e lix II (483— 492).

bazîndu-se pe cuvintele M intuitorului redate de Evanghelistul M atei (16. Inocenţiu. Cu toate acestea. ca să poată fi ştearsă de cezaro-papismul lui Ju stin ian . a fost răpită de îm păratul Ju stinian. fixînd-o în formula : «religia cato lică totdeauna a fost m întuitoare şi infailibilă în scaunul apostolic». Leon I. S iliciu . După perioada ju stiniană de atîrnare şi depen­ denţă a B isericii de puterea statală. Urmaşul lui. H o rm isd as (514— 523).308 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ nemine judicatur». 44). Biserica Rom ană urma să alcătu iască o verigă dintr-un organism al cărui stăpîn nelim itat a fost stăpînul Imperiului şi al B isericii im periale. supunerea scaunului roman im perialism ului bi­ zantin a fost ceva trecător. Deviza lui suna : «Sînt servitorul tuturor preoţilor». Ideea că puterea papalităţii îşi are tem eiul în originea divină a «primului scaun» era prea puternică şi prea adînc înrădăcinată în tradiţia romană. în frunte cu Leon cel M are. Hormisdas a cerut episcopilor din R ăsărit recunoaşterea solem nă că vor urma întru toate di­ rectiv ele scaunului apostolic. Dovada despre totala supunere a papalităţii puterii bizantine o găsim în cap tivitatea de zece ani a papei V igiliu la Constantinopol şi în sem nătura papei Honoriu (625— 628). va fi tuturor slugă» (M arcu 10. deşi a continuat să răm înă primul scaun. a fost redusă în realitate la un patriarhat al Apusului. conducători şi ju decători de îm puternicirea dată de Iisus ucenicului său Petru. puterea papalităţii s-a ridicat din nou sub G r ig o re c e l M a re (590—604). G ri­ gore cel M are a căutat să-şi întem eieze primatul pe cuvintele M întuito ru lu i: «Cel ce vrea să fie întîiul. Roma papală. avînd acelaşi rang şi drepturi cu cel din Bizanţ. care a semnat o formulă monofizită. aşa cum a fost alcătuită de episcopii romani ce au urmat de la Damasus pînă la Gelasiu. Titlu l de «servus . 18). Bonifaciu şi G elasiu. D acă aceş­ tia au căutat să-şi întem eieze drepturile de învăţători. formulă privitoare la cea mai înaltă putere ju d ecă­ torească a scaunului roman. iar Constantinopolul al doilea. a definitivat suprema autoritate de învăţător a «urmaşilor Sfîntului Petru». unde se perpetuează adevărata şi n estră­ mutata tem elie a învăţăturii creştine. Prim atul papal a căp ătat un alt caracter d ecît în timpul prem ergătorilor şi luptătorilor puterii papale. Libertatea şi suveranitatea scaunului de la Roma. ca Danuisus.

Nostradamus sau alţi visători. «Ispita veacului» a fost însă mai mare. Cinstea m ea constituie puterea tuturor fraţilor mei. In fond. întrebuinţată de patriarhul de Constantinopol. aşa cum îl vor predica mai tîrziu Bernard de Clairvaux. Pentru mine nu alcătuieşte un titlu de glorie şi de cinste un nume care ştiu că răpeşte onoarea fraţilor preoţi. n-a fost niciodată numit «un apostol universal». m itropoliţi şi episcopi. acest senator roman. încredinţîndu-i ch eile îm părăţiei cerului şi întreaga putere de a lega şi des­ lega. prin h otărîrea unui sinod local ţinut în acest an la Constantinopol de patriarhul lo a n al IV -le a P ostitoru l de la Constantinopol (582— 595). cît şi a altor episcopi. A ceastă formulă de profundă devoţiune a devenit îndreptarul concepţiei sale relative la înalta sa dem nitate de păstor sufletesc. cum va zice scriitorul rus D ostoievski. La o parte cu cuvintele care m ăresc îngîm farea şi rănesc dragostea !». Titulatura de «patriarh ecum enic». A versiunea faţă de titlul de «patriarh ecum enic» m ergea atît de departe. afirmînd : «Eu nu găsesc nici o cinste în îm prejurarea că mi se spune «universalis papa». începînd din secolul al XH -lea. care a fost G rigore cel . după părerea lui Grigore cel M are era o degradare a celorlalţi patriarhi. a continuat să-l folosească de la începutul pontificatului în toate pastoralele sale. că ­ ruia M întuitorul i-a dat un primat de conducere a întregii Biserici. Titulatura de «patriarh ecum enic». Savonarola. ea a devenit titulatura stereotipă a episcopului ro ­ man. pe care i-a întrebuinţat ca diacon şi monah.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 309 servorum Dei». în cît G rigore cel M are a declarat : «A cela care se intitulează sau îngăduie să fie numit episcop ecum enic este un prem ergător al A ntichristului». dacă fiecărui frate de al meu i se va acorda cinstea m eritată. a fost respinsă de papa Grigore cel M are. C instea m ea este cinstea întregii Biserici. întrebuinţată din 588. atît pentru persoana lui. G rigore s-a ridicat îm potriva acestui titlu onorific. cu cît cerea slu jito rilo r ei să se ridice peste ideea oricărui secularism . Cînd patriar­ hul Eulogiu de A lexandria i s-a adresat cu titulatura «universalis papa». G rigore cel M are a căutat să dem onstreze că nici A postolul Petru. uzuală în toate scrisorile lor. o înălţare cu atît mai mult a prestigiului papalităţii. D intr-o «ierarhie» G rigore voia o «ierodiaconie». Numai atunci voi fi într-adevăr onorat.

Călugării benedictini lu craseră încet. Primul papă care a făcut uz de garanţia dată de Pipin a fost A d rian I (795— 816). încoronează pe C arol cel M are (768— 814) ca împărat roman peste cea mai m are parte a Apusului. faţă de am eninţările de fiecare zi ale longobarzilor. atunci vom avea conturată şi baza papalităţii m edievale cu pretenţii de dominare universală din Spania şi Italia pînă în Scandi- . cu toate că predica resem narea şi fuga de lume. armata. ' în cei 200 de ani cît durase exarhatul de Ravenna (555— 753) do­ m inaţia bizantină în Italia n-a fost deplină. cînd a ce­ laşi împărat a anexat în 731 Iliricul răsăritean la Bizanţ şi cînd a cău ­ tat să impună asupra Italiei şi Un nou impozit. papa Leon III (795— 816). ci pornire din nou şi aceasta se va face sub altă zodie : cea a alianţei papalităţii cu carolîngienii. el le -a 'ş tiu t exploata în folosul său. iar atunci cînd bizantinii au com is grave erori. După ce cîştigase încă de pe vrem ea lui G rigorie cel M are B iserica A ngliei. Papa avea de partea lui nu numai m oşiile. Peste cinci ani. V or veni peste cîtev a sute de ani celelalte ordine călugăreşti. ceea ce v a in­ fluenţa toata istoria apuseană. în fond tot la o restaurare a Romei gindea. papalitatea a dat la 754 lovitura cea m are : s-a aliat cu regatul franc al "lui Pi pin cel Scurt. Statul papal era asigurat. în plus. ci şi pe paznicii lor. 45 se ocupă numai de problem a adm inistrării statului papal. încă din veacul VI. iar dacă amintim că în noap­ tea de Crăciun a anului 800. lumea s-a răsculat deo­ dată cu longobarzii. prin care a scăpat şi de am eninţarea longobarzilor şi de cea bizantină.310 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ M are. Roma (care trăia din cultul relicvelor) a protestat. La 726 cînd Leon III Isaurul promulgă iconoclasm ul. Papii aveau de acum şi alte preocupări. papa — care avea cele mai întinse moşii în Italia — a ştiut cîştiga de partea sa pînă şi pe tribunii şi patricii din fostul aparat bizantin. Erau prea puţine trupe care să asigure liniştea Imperiului. care vor face din papalitate cea mai redutabilă putere politică şi spirituală a Evului mediu. uitînd însă că restaurarea în istorie nu însem nează reîntoarcere. iar fiscalism ul excesiv bizantin nu putea fi tolerat. despre care se ştie că din 55 scrisori păstrate de la el. iar" în secolul V III şi pe cea a Germ aniei prin cele trei misiuni ale lui Bonifaciu. ca un stup harnic.

Serviciul era reciproc. In schimb. prefigurînd parcă drumul ce va urma şi mai departe. la finele secolului V III. H ristos Domnul». în cuvîntarea sa însă T arasie s-a referit adeseori la «un lim baj nou». spre a se vedea cît de diferite sînt concepţia şi atitudinea papilor în drumul lor spre m o­ narhia universală a Evului mediu. cum vom vedea mai departe. Hristos». cealaltă din timpul ultimului Sinod ecum enic. Sfîntul Ioan Gură de Aur zicea la un moment dat despre egalitatea celor doi A postoli : «dacă a încredinţat lui Petru pe evrei. care se preocupa mai mult de cîştigarea de latifundii pen­ tru întărirea lum ească a statului papal. «unde zi de zi sîntem anatem atizaţi». însă. «Noi. dar generalul este unul. după cum de curînd Carol cel M are «a supus puterii noastre toate naţiunile barbare din Apus» .• cît despre ti Lin 1 de «patriarh ecum enic» pe care v o ia să-l ia noul ales (T a ia s ie). venit din Apus. e uşor de înţeles cum de s-a ajuns la Schism a din 1054. lui Pavel neamurile». unde se va statornici iarăşi pacea şi unitatea credinţei. Comentînd Epistola către G alateni la pasagiul unde Pavel a tre ­ buit sa certe pe Petru pentru atitudinea de duplicitate în problem a neobligativităţii legii m ozaice (Gal. iar pentru că patriarhii şi împă­ raţii bizantini n-au vrut să recunoască legitim itatea celor din Apus. acelaşi Adrian I (772— 795). 8 ). dar Tarasie (784— 806) şi episcopii orientali au susţinut. fără consim ­ ţământul scaunului nostru. rolul prim. Se ştie că papa Adrian I n-a venit ia Sinodul V II ecum enic. putem aduce două m ărturii : una din preajm a anilor 400. spre care au purces.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 311 n avia şi Carpaţi. adaugă Adrian. atunci cînd i s-a cerut de îm pără­ teasa Irina să participe personal sau prin reprezentanţi la Sinodul V II ecum enic. n-ar avea nici măcar rangul al doilea». Ca încheiere. aşa cum făcuseră în toate celelalte Sinoade ecum enice. după atîtea frăm întări iconoclaste. papa pune condiţii ca mai în tîi să i se «restituie toate patrim oniile Sfîntul ui Petru în Răsărit (Iliricul)». fapt care a mulţumit pe toţi. 11. . inclusiv pe solii din Apus. de întîietate onorifică. trebuie să fim un singur trup sub un singur cap. înch eia patriarhul Tarasie. scaunul de la Roma. «acesta. «am bele corpuri de arm ată sînt diferite. mai ales după înnoirea acestei alianţe în anul 962 cu «împăraţii romani de naţiune germ anică». epi­ scopul Romei. De ce ? De bună seam ă pentru că nu-i dădea ascultare acestui «lim baj nou».

Chevetogne 1954. E r i c h C a s p a r . B y z a n c e e t la p rim a u té r o m a in e . în «O rtodoxia». 2. Idem. S p e c iiic u l O rto ­ d o x ie i în c o m p a r a ţ ie c u B is e r ic a R o m a n o -C a to lic ă ş i P ro testa n tism u l. T e o d o r M. 139— 1 6 6 . Bucureşti. ediţia II îngrijită de J. 180— 224. F r. L e m o n d e c a r o lin g ie n . p. (în 1. P o p e s c u.I e a d e la V a tic a n . H r i s o s t o m P a p a d o p u l o s : P rim a tu l e p is c o p u lu i R o m e i. 1974. 1934. în «M itropolia M oldovei şi Sucevei». ed. X . M ünchen. 1947 (Gr. 1970. Tübingen. F o r n i e r . I. X X X II (1956). Q u e lle n zu r G e s c h ic h t e d e s P a p sttu m s und d e s r ö m is c h e n K a t h o liz is ­ m u s. P a p a lita te a s c h is m a t ic ă sa u R o m a în r a p o r ­ tu r ile e i cu B is e r ic a O rien ta lă . Paris. R ă m u r e a n u . P e r r o y . Constantinidis. Paris. Pr. 1931. M arcu). D o m H.e s iè c le . H. 1924. Prof. 209— 240. H e i l e r . p. p. Paris. 1964. I— II. 1964. ibidem. ' F r. ibidem. 167— 173. A lt k ir c h lic h e A u to n o m ie u n d p ä p s t lic h e r Z en tra lism u s. F. 1933. In lim b a r o m â n ă : V I . E. trad u cere de Iosif M itropolitul. N e te m e in ic ia p rim a tu lu i p a p a l o g lin d ită în o p e r i l e u n o r m ari i e r a r h i : O s c r i s o a r e a p a p ii G r ig o r ie c e l M a re. 1906. A tena. 1930. 1930. Paris. L e s c o n c ile s ro m a in s d e s IV . 1941.e s i è c l e s e t l e d ë v e lo p p m en t d e la p r im a u té în volumul 1054— 1 9 5 4 : L ’E cjlise e t l e s É g lise s. G a g i u. P rim a tu l p a p a l ş i c o le g ia l it a t e a e p i s c o p a lă în d e z b a ­ t e r ile C o n c iliu lu i a l II . D v o r n i k. Pr. L 'O ccid en t d e la lin d u V -e s i è c l e à la lin d u IX . Sibiu. I. P e t r u M a i o r . nr. Atena. M i r b t. p. G e s c h ic h t e d e s P ap sttu m s. în «Istina» IV. G u e t t é e . G e s c h ic h t e d e s P a p sttu m s v o n d e n A n iä n g e n b is zu r H ö h e d e r W e lt h e r s c h a it . p. S e p p e 1 1. L a p rim a u té r o m a in e d a n s la tr a d itio n c a n o n iq u e ju sq u 'a u C o n c ile d e C a lc é d o in e .e e t V . I— II. 577— 600. M e y e n d o r f f . Un v a lo r o s stu d iu a l A r h ie p is c o p u lu i H r y s o s to m P ap a d o p o u lo s a s u p r a p rim a tu lu i e p is c o p u lu i R o m e i. 10. 463—¡484. nr. P ro c a n o n u l.312 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ BIBLIOGRAFIE K. 1954. M a r o t . g reacă). G. Leipzig. J. XV II (1965). p. Tübingen. II. .

c e a luat fiinţă în Răsărit. «la înfăţişare ca un şarpe de mlădios.EREZII. Situaţia s-a schim ­ bat cînd şi reprezentanţi ai claselor avu le şi dintre in telectu ali au îm ­ b răţişat creştinism ul. A rie a fost acela care a susţinut cu ten acitate subordinaţianismul. a avut colegi de studii pe Eusebiu al Nicomidiei. M aris de Calcedon. Sinodul 1 ecumenic de la N iceea din 325 * Luptele teologice din această perioadă sînt mult mai importante şi mai grave decît cele din perioada trecută. io a n R ă m u rean u . dar mai ales problem a Sfintei T reimi. care uşor se poate furişa şi ascunde». devenind întem eietorul unei erezii puternice şi răspîndite. dar care s-a întins şi în Apus. Teognis de N iceea şi Leontie al A ntiohiei. A ceastă problem ă a dat mult de lucru şi în perioada trecu tă înaltelor fe ţe b isericeşti şi ajunge în secolul IV să dea naştere unei m ari erezii. precum spune Epifaniu. prol. SINOADELE ECUMENICE Arianismul. avar şi sever. fiind. nu cu mintea. zdruncinînd profund lumea creştină. Instruit de preotul Lucian din A ntiohia. a fost un cap răzvrătit. SCHISME. O riginar din Libia Egiptului. discipolul indirect al ereticului episcop Paul de Sam osata. Prim ii creştini s-au mulţumit cu învăţăturile timpului lor. să le explice felu ritele chestiuni teologice. veninos şi viclean. tulburent. un aderent al lui Paul de Sam osata. «ţara care abunda în m onştri şi în produse nefireşti». care toţi vor ju ca un rol însem nat în istoricul * Capitol redactat de Pr. Arie. Ei au căutat adevărul credinţei cu inima. Era şi natural ca învăţaţii deveniţi creştini să caute să se fam iliarizeze cu m isterele noii lor credinţe. ştiind să-şi acopere aceste defecte cu o m are sfinţenie.

Părăsind Egiptul. a căutat să atragă de partea sa oameni simpli. Eusebiu al N icom idiei. apoi preot de episcopul A chila. nu se ştie. cu anul 318 a pornit difuzarea rătăcirilor sale şi prin biserici. a trim is episcopului A lexandriei o scrisoare în care. Tot în cursul şederii sale în Nicomidia. iar el şi am icii lui. Pentapole şi Libia la un sinod. în 32.. . ereziile sale. cărora le punea urm ătoarea întrebare : «Spune. La sfatul acestuia. episcopii egipteni Secund de Ptolem aida şi ] eon as ai M arm aricăi şi alţi cîţiva preoţi şi diaconi. De acolo a plecat la Nicomidia. a convocat pe epis­ copii din Egipt. născută din cauza co n flic­ tului dintre Conslanlin cel M are şi cum natul său Liciniu. a fost hirotonit diacon dş episcopul Petru. Care a fost propriu-zis naşterea conflictului dintre A rie şi epis­ copul său.0 sau 321. s-a dus în Palestina. inceplnd din nou lupta îm potriva B isericii.Deşi condamnat. a v u t-a i tiu în a in te d e a ii m am ă». şi-a continuat lupta pe faţă îm potriva O rto­ doxiei. în care erau redate pentru popor. . a revenit la A lexandria.1 readuce la dreapta credinţă. cu multă m ăiestrie. După term inarea studiilor. primind postul de paroh la biserica Baucalis. căutînd astfel să trezească îndoieli cu privire (a naşterea eternă a. au fost excom unicaţi. încrezut în succesul repurtat. La în ceput.. bine instruit şi un bun orator. a venit la A lexandria. chiar printre zidurile m înăstirilor. Folosindu-se mai ales de sofisme. Văzînd episcopul A lexandriei că învăţăturile lui A rie atrag tot mai mulţi naivi. înl'ăţişînd-o în deplină concordanţă cu Ortodoxia. unde distingîndu-se ca un om cu bune purtări m orale. Cei aproape 100 de participanţi s-au pronunţat contra învăţăturilor lui Arie. văzînd că la alegerea de episcop al A lexandriei s-a trecut peste per­ soana lui. fiind ales A lex an d ru . Profitind de /situaţia politică tulbure. mai ales femei credule. A rie a devenit . aju tat de talentul său oratoric. Fiu ­ lui din Tată. Zadarnice au fost în cercările episcopului A lexandru de a . a compus şi faim oasa sa lucrare T h alia. A rie a căutat să-şi răspîndească ideile numai printre prieteni şi ad m iratori. fiind o fire foarte vanitoasă. la fostul său coleg de studii. Probabil că A rie.areei.314 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ acestei erezii. a căutat să-şi apere credinţa. a încolţit în sufletul său ideea să por­ nească o cam panie de răsturnare a celui ce i-o luase înainte. găsind adăpost la Euşebiu al Co/. A rie n-a cedat. în form ă de cîntece. cea mai însem nată din cele nouă biserici ale A lexandriei.

C onstantin cel M are a acordat episcopilor toate facilităţile. s -a a le s o ra şu l N ic e e a . dînd crezare spuselor lui Eusebiu. situat la întretăierea căilor ce veneau din Apus cu drumurile A siei M ici. au răspuns căp eteniile întregii B iserici. 7). M isiunea lui Osiu fiind fără rezultat. Împăratul. fiind inform at de Eusebiu că în B iserica Egiptului au izbucnit unele n eînţelegeri neînsem nate. 4). epis­ copul A lexandru şi preotul A rie. ideile sale rătăcite au devenit obiect de predilecţie al discuţiilor dintre episcopi şi clerici. adică folosirea poştei im periale şi întreţin erea episco­ pilor pe timpul duratei Sinodului. în G alatia. din m otive binecuvîntate. dînd posibilitate împăratului să ia parte în persoană la această m ăreaţă adunare. I. Eusebiu de C ezareea spune că la Sinodul I ecum enic a participat şi un episcop «scit». între doi clerici însem naţi. alţii prin severitatea moravurilor. C ele două scrisori au fost duse la A lexandria de epis­ copul Osiu de Cordoba. III. din Persia. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . Tradiţia bisericească a con sacrat numărul de 318 Părinţi care au participat la Sinodul de la N iceea. S -a propus ca sinodul să se ţină la A ncira. dar. a venit la N icom idia. După ce Constantin l-a învins pe Liciniu în 323. în Bitinia. — se ciocneau ca nişte corăbii în v re­ m e de furtună. fără să-i spună numele. apelînd la ei să în ­ ceteze cearta. Era apoi în apro­ pierea reşedinţei im periale din Nicomidia. III. Unii din episcopi veniţi la N iceea erau renum iţi prin ştiinţă şi elocvenţă. iar alţii purtînd în că pe corp sem nele chinurilor din trecu t pentru credinţa lor (Teodoret. La apelul împăratului Constantin. rămînînd singur stăpîn al Imperiului. unde urma să fie luate m ăsurile necesare contra lui A rie. C onstan­ tin cel M are a invitat pe în tîistătăto rii B isericii întregi la un sinod ecum enic. a scris atît lui A lexandru cît şi lui Arie.EREZII. 7 : «Nici scitul nu lipsea din ceată»). A ceste privilegii le-au păstrat şi îm ­ păraţii care au convocat sinoadele următoare. afară de ceilalţi clerici veniţi ca însoţitori ai episcopilor. a sfinţeniei şi a răbdării. . Episcopii — spune Eusebiu al Cezareei (V ita C on stan tin i. Nu­ m ărul sinodalilor s-a ridicat la 300. G oţia şi Arm enia. SCH ISM E. la Sinod participînd chiar episcopi de peste h otarele Imperiului. îndeosebi privilegiul num it e v e c t io . care poate fi reprezentantul B isericii de Tom is (Constanţa) din Scythia M inor (Dobrogea) (V ia ţa fe ric itu lu i îm ­ p ă r a t C on stan tin . SIN O A D E ECU M EN ICE 315 to t mai popular. M ajo ritatea episcopilor erau din Răsărit. fără deosebire de neam. cau­ z ate de un jo c de cuvinte copilăreşti.

din cauza diferitelor păreri. care a rostit ruvînlul de deschidere ca şi pe cel de închidere a Sinodului.a. la 20 mai 325 şi a durat pînă la 25 august acelaşi an. A rie n-a voit să renunţe la ideile sale eretice. de prietenii ereziarhului A rie. aprobînd pe cei ce îm părtăşeau dreapta . îm păratul s-a arătat plin de răbdare şi bJîndeţe. a poruncit ca toate m em oriile adresate lui să fie aruncate în foc. renunţînd la aceste acuzaţii. hotărînd ziua în care să înceapă Sinodul. Leonţiu de C ezareea. să ne unim şi să exam inăm chestiunile pentru care ne-am întrunit». înain te de deschiderea oficială a Sinodului. a c u z a to rii şi a cu z aţii fiin d e p is c o p i. Fiindcă îm păratul era aproape zilnic asaltat cu tot felul de plîngeri îm potriva m em brilor sino­ dului. din ordinul împăratului. diaconul epis­ copului A lexandru de A lexandria. îndemnînd cu multă bunăvoinţă pe episcopi la înţelegere. avea dese izbucniri de furie. să ne iertăm unii pe alţii. Şedinţele o ficiale ale Sinodului s-au ţinut în sala de recepţie a palatului imperial din N iceea. M acarie al Ierusalim ului. Constantin a venit în m ijlocul sinodalilor. a trim is ca delegaţi la sinod pe preoţii V itus şi V incenţiu din Roma la curtea im perială se afla pe lîngă îm păratul Constantin. episcop de M ira Lichiei. Sfîntul N icolae. C ecilian de Cartagina ş. disculînd asupra rătăcirilor lui A rie. cei prezenţi au lucrat. Eustaţiu de A ntiohia. Sinodul I ecumenic Sinodul I ecum enic s-a deschis oficial la N iceea. se distingeau episcopii : A lexandru al A lexandriei. Cu toate insistenţele episcopilor. Printre sino­ dali. Sfîntul Spiridon episcopul Trim itundei (Creta). la ziua fixată de judecătorul nostru comun. a cărui faţă era grovaz de palidă. trăsăturile feţei istovite şi privirile abălule. sub preşedinţia episcopilor Eustaţiu al Antiohiei (324--330) şi A lexandru al A lexandriei (313— 328). la unire şi la pace. imitînd bunătatea lui Dumnezeu. M arcel al A ncirei.316 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ Papa Silvestru I al Romei (314— 335). D iscuţiile. spunîndu-le : «Toate acestea vor veni spre ju decată. Eu nu sin i c h e m a t s ă l e cu n o s c şi s ă l e ju d e c . La şedinţa deschiderii oficiale şi Ia cea de închidere a asistat însuşi îm păratul Constantin. Osiu de Cordoba (Spania). cu diaconul său A tanasie. După aceea. în secţiuni. s-a dstins Sfîntul A tanasie. în aceste consfătuiri. Arie. părul zburlit. au fost foarte agitate. Deci.

La creaţie. . 2. Părinţii întruniţi la N iceea au respins învă­ ţătura lui A rie şi au condam nat-o. dar nu din eternitate. El se bucură totuşi de cinstea ce a mai mare. cum se deo­ seb eşte infinitul faţă de finit. făcînd să trium fe Ortodoxia. Dumnezeu a creat toate.calea adevărului. Scopul pentru care Dumnezeu a creat pe Fiul este creaţiunea lumii. a devenit un Fiu a d o p tiv a l T atălu i. căci a existat un timp. 3. deoarece.. Principiile ereziei ariene sînt urm ătoarele : 1. dar aici e vorba de înţelepciunea om enească. A rie aducea în sp rijin u l acestei idei.EREZII. Fiul lui Dum­ nezeu. SIN O A D E ECU M EN ICE 31? credinţă. în care se spune : «Domnul m -a făcut cea dintîi dintre lu cră­ rile Lui. căci s-ar întina de aceasta. im perfect şi chiar capabil de a păcătui. datorită harului divin pe care L-a primit de la Tatăl. tcoî^oc. Pînă în cele din urmă. Ca atare Fiul are o divinitate împrumutată din divinitatea Tatălui. Arianismul este o concepţie raţional-om enească de înţelegere a creştinism ului. Fiul are existenţa înainte de timp. fiind o simplă creatură — xTÎajia. pe care A rie o confunda cu Logosul divin.. schim babil. deoarece prin Fiul. ci din nim ic. iar Dumnezeul suprem nu se poate atinge direct de m aterie. 22. fiindcă Dumnezeu cel Prea în a lt nu putea crea universul m aterial d ecît cu ajutorul unei fiinţe interm ediare. dar nu din fiinţa Lui. textu l din Proverbe 8 . după care m ateria este rea în sine. chiar şi timpul. este cu totul străin şi deosebit de fiinţa Tatălui şi nu poate fi numit «deofiinţă» cu T atăl —■ ¿[xoouato? tu> Ila'cpi. Fiul a primit m ăreţia şi puterea creato are a Tatălui. 4. cînd El nu era — vjv itote ox3 coz 7 jv. însăşi denum irea de T ată cuprinde inevitabil în sine întîietatea sau ¿superioritatea faţă de Fiul. A ceasta este o idee gnostică şi eretică. Fiul a creat din voinţa Tatălui. Deşi Fiul este după fiinţa Sa o creatură. Fiul poate fi numit şi El Dumnezeu. Sub­ stanţa Tatălui faţă de a Fiului se deosebeşte atît de mult. C onstantin cel M are i-a adus aproape pe toţi pe. m ărginit. SCH ISM E. fiind prima Sa creatură. Dum nezeu-Tatăl singur este principiul necreat şi nenăscut — â-fsvvrjxo?. mustrînd pe cei rătăciţi şi îndărătnici. 5. înaintea tuturor veacurilor». Se rem arcă în gîndirea lui A rie concepţii raţionale gnostico-filozofice.

diaconul A tanasie ş. 7 .cu a d e v ă r a t din D u m n ezeu a d e v ă r a t.. afirmînd că term enul nu se găseşte în Sfînta Scriptură. Tertulian. La sfîrşitul dezbaterilor. ca : «Tatăl este mai mare decît Mine» (Ioan 14. 5). sau «Fiul M eu eşti Tu . arătînd sinodalilor că textele invocate de A rie se referă la Iisus Hristos. erau de partea lui Arie. care ¿1 re 7 articole. alţii. Eusebiu de C ezareea a prezentat şi el o altă formulă. în frunte cu Eusebiu de Nicomidia. A cesta a prezentat în Sinod o formulă de credinţă în care raportul dintre T atăl şi Fiul era numit cu term enul o m io u s io s — ojioiouaios = «asem ă­ nător după fiinţă cu Tatăl» în loc de o m o o u s io s — ¿¡ioouoioţ = «deofiinţă cu Tatăl». n ăscu t.318 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ A rie a căutat să folosească toate acele locuri din Sfînta Scriptură. se anatem atizează ideile principale ale lui A rie şi anum e: c ă F iu l a fo s t . prin c a r e to a te s-a u făcu t» . î n p a r t e a iutii. ţineau calea de m ijloc. M em brii Sinodului au respins am bele formule. Părinţii sinodali au hotărît ca învăţătura lorm ulală în Sinod să fie redactată într-un S im b o l d e cred in ţă . ouata? xciu Hatpoţ = din fiin ţa T atălu i şi ¿¡1 0 0 0 3 1 0 ? xw IÎatpt = de o fiin ţa cu T atăl. numai ca om. dar m ajoritatea Părinţilor episcopi şi diaconul A tanasie au dem onstrat că această form ulă nu este inventată de ei. a. în frunte cu A lexandru. Evr. La un moment dat. hotărînd ca să se întrebuinţeze numai term eni care nu perm it nici un echivoc ca : h. A rticolul 8 începe cu m ărturisirea : «Credem şi întru Duhul Sf i nt ». Teonas al M arm aricii şi încă vreo 20 de episcopi.. A ceasta însemna m en­ ţinerea ereziei ariene sub o form ulă camuflaţii. Osiu. diaconul A tanasie a dus altele din Sfînta Scriptură. căci a fost folosită şi de Părinţii dinaintea lor ca : Dionisie al A lexandriei. 28). a. 2. se recunoaşte că Fiul. Dionisie al Romei ş. . îm potriva expresiei «de o fiin ţă cu T atăl» au obiectat unii Părinţi. care vorbesc despre natura om enească a Fiului şi despre inferioritatea Sa faţă de Tatăl. Eu astăzi Te-am născut» (Ps. ca Secund al Ptolem aidei. nu fă cu t. In S im b o lu l n ic c c a n ş-a fixat învăţătura despre D u m n ez eirea F iu ­ lui. d e o fiin ţă cu T atăl. 1. oslo «Dumni'/. Domnul nostru Iisus H fistos. cum afirmă doctrina ortodoxă. îm potriva acestor argumentări. iar în p_artea a doua. Clem ent A lexandrinul. susţineau credinţa adevărată ortodoxă că Iisus Hristos este şi Dumnezeu şi om. Origen. iar alţii. Părinţii Sinodului s-au împărţit în trei direcţii : unii. bazaţi pe Sfînta Scriptură .

Intre alte problem e pe care le-a rezolvai Sinodul I ecum enic. existau unele neîn­ ţeleg eri între B iserici privitoare la serbarea datei Paştilor. încă din secolul II. Sinodul a hotărît.. antitrinitar dinamic. care socotea că cele trei per­ soane ale Sfintei Treim i sînt doar nişte «puteri® — 8 uva[xstC im per­ sonale ale unui singur Dumnezeu.comunicată tuturor B isericilor de episcopul A lexandriei. Arie şi cei doi prieteni . precum şi cea mai precisă şi expresivă formulare a dreptei credinţe. după toată probabilitatea.ai săi. SCH ISM E. apoi s-a stins încetul cu încetul. a lui M e litie şi erezia lui P a v e l d e S a m o sa ta . deşi au subscris la Sim bolul de credinţă niceean.din Egipt. Sinodul a stabilit ca întreaga creştin ătate să sărbătorească P aşlile în prima Du­ m in ică d u p ă lu n ă p lin ă c e u rm ea z ă e c h in o cţiu lu i d c p rim ă v a ră . a fost şi s ta b ilir e a d a te i P aştelu i. arianismul n-a putut fi siîrpii îndată şi pe deplin. al O rtodoxiei. Ei au re ­ fuzat să semneze de asem enea anatem a rostită contra lui A rie. Cu toate că Sim bolul de credinţă niceean a devenit digul de apă­ rare... Teonas cîe M arm arica. S im b o lu l n ic e e a n a fost aprobat şi semnat de toţi Părinţii prezenţi. s-au mai discutat şi alte problem e : s c h is m a lui N ov at. Teonas de M arm arica şi Secund de Ptolem aida. la colul Dunării. Teognis al Niceei. 'De frica împăratului. Dacă se întîm pla să cadă în acelaşi timp cu Paştile iudeilor. SIN O A D E ECU M EN ICE 3 19 c r e a t în tim p din n im ic. M aris de Calcedon. Domnului urma să fie_. D isputele ariene au continuat să tulbure Imperiul roman încă o jum ă­ tate de secol. primii trei au cedat. cu excep ţia episcopiior : Eusebiu al Nicomidiei. au fost depuşi din scaunele lor şi ex ilaţi în Iliric. . Secund al Ptolem aidei. prin canonul 19. Pe lîngă erezia lui A rie şi rezolvarea disputei pascale.EREZII.al N icom idiei şi Teognis de Ni ceea. c ă e s t e y r ea t din altă ţ b sta n ţă sau iijîiţă c su d e c ît T atăl şi e s t e s c h im b a b il. fiindcă. la sud de Singidunum (Belgrad). care n-au voit să aprobe term enul o m o o u s io s — co n su b sta n tia lis. nevoind să semneze. sau îl sărbătoreau cu o săptăm înă mai înainte. au losl exilaţi şi episcopii Eusebiu . creştin ii amînau sărbătoarea Paştilor în Duminica urm ătoare. întrucît acest oraş era centru l principal al cunoştinţelor astronom ice din timpul acela. Data sărbătorii învierii . Trei luni mai tîrziu.nu au voit lotuşi să recunoască a na Ierna pronunţată contra lui Arie. pînă în cele din urmă.

A lexan ­ dria şi A ntiohia. După ce episcopul A cesiu a recunoscut Sim bolul de credinţă niceean. şi nu cred că Sfînta Treim e are trei per­ soane. Sinodul s-a arătat mai indul­ gent. cu condiţia să ceară confirm area de la arhiepiscopul A lexandriei. faţă de ceilalţi m itropoliţi. m ărturisind că vor res­ pecta toate h otărîrile B isericii O rtodoxe. pierzînd doar toate drepturile episcopale. avînd în vedere faptul ca Ierusalim ul este centrul unde a luat fiinţă creştinism ul. Sinodul a răm as la vechiul uz. să li se ceară. unii sinodali au propus introducerea unui canon pentru observarea celibatului. să evite orice fel de certuri şi neînţelegeri. la care împărţitul a îndemnat pe cei prezenţi să ţină cu tărie la învă­ ţătura form ulată în Sinod. ii 1 . care a apărat cinstea şi vrednicia T ainei căsătoriei. Venind în discuţie m oralitatea m em brilor clerului. Sinodul a alcătuit 20 de canoane. Sinodul a procedat cu şi mai multă clem enţă. Cei hirotoniţi de el puteau să răm înă în funcţiile lor. La 25 august.320 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ ca aderenţii lui Pavel de Sam osata. . ca cei căsă­ toriţi o singură dată. s-a ridicat vestitul eremit. episcopul Pafnutie al Tebaidei de sus (Egipt). Botezul în num ele Sfintei Treim i. în cazul cînd vor să revină la B iserica Ortodoxă. împlinindu-se 20 de ani de la u rcarea pe tron a i împăralului Constantin cel M are. care cuprind dispoziţii referitoare la organizaţia şi disciplina bisericească. a avut loc şedinţa festivă de închidere a Sinodului. el a oferit Părinţilor sinodali un ospăţ. li s-a îngăduit preoţilor novaţieni să-şi reocupe posturile avute. Cu privire la m e litien i şi n o v a ţien i. iar ca n o n u l 7 a c o r d a e p is ­ c o p u lu i d e Ier u sa lim ran gu l d e m itro p o lit. să-şi poată duce mai departe via ţa împreună cu soţiile lor. ca pe viitor preoţii şi diaconii să nu mai aibă dreptul de a locui cu soţiile lor. Drept garanţie. îm potriva propu­ nerii episcopului Osiu al Cordobei. în Egipt. întrucît propagau unele n eadevă­ ruri cu privire la hristologie. M ai însem nate sînt canoanele 6 şi 7.« 25 iulie 325. ei trebuiau să dea o declaraţie scrisă. ci şi de preoţi şi diaconi. F aţă de novaţieni. şi numai cei hirotoniţi ca celibatari să nu ni< aibă dreptul să încheie o căsătorie. M elitie a continuat să-şi păstreze titlul de episcop de Licopole. înaintea hirotoniei. nu numai de către episcopi. Canonul 6 confirm a drepturile m itropoliţilor din Roma. prin punerea m îinilor.

1962. X X V I— 540 p. L e s c o n c ile s o e c u m é n iq u e s d a n s l'h is to ire . S o z o m e n. vol. Paderborn. p. Philosloriqius. S o c r a t e. Ist. S c h rilt. R. IV. J o a n n o u . "Viafa St. . 1 9 5 5 . Stuttgart. Is t o r ia I lis v r ic c a s c ä . F. F.. bis. A c t a C o n c ilio r u m o ec u m e n ic o r u m . T. 15 (1974). ' J. Paris. pars 1. H. D ie K orv/. 1972. C o n c ilio ru m o e c u m e n ic o r u m d é c r é t a . 341— 358. 428 p. 2-e Aufl. 1952. J. ed. 19(ifi. dar h otărîrile lui scrierile istoricilor contem porani. O r t i z de U r b i n a. bis. I C o n c ili e c u m e n ic i. A ctele se cunosc din lui Eusebiu de Périt ru S in o a d e le e c u m e n ic e in g e n e r a l : I z v o a r e : J.. 1962. 13 vol. M e i n li o 1 d. 50. Leipzig. Paris. G enève. 2-e Aufl. de la 1914 . 1901— 1912. D e t er n c s. L es C o n c ile s o e c u m é n iq u e s . J. 54. D. G. A. F a v a 1 e. L e x p é r i e n c e n icct'im e in «Dmnbarlon Onks Papers». în Griech. Sc J i r î f s l l î d. P e tite h is t o ir e d es gran ds C o n c ile s . 197 9 . Berlin. H is to ire d e s c o n c ile s . C h rist. Atonn. J . Ed. III. Teodoret. Brügges.'fjc auvofiou. A. A c ta C o n c ilio r u m n o v a e l a m p lis s im a c o ll e c t i o . ed. 1962. P h e i d a s. 1962. 'H -posSpia oixoofic-Ji y. F.itsidee d e r a lte n K ir c h e . K o n z ile d e r K ir c h e in e v a n g e li s c h e r S ich t. publiée sous la direction de G. Institut E. Leiden. J. Berlin. Preiburg im Breisgau. Paris. P r o d i . în Griech. L e s L is ta s e p i s c o p a lo s d e N ie r a en la C o ll e c c io n c a n o n ic a H is p a n a . G vol. F lo ren i i a e e t V e n e tiis . Straub. 1954 . 1974. S a c ro ru m C o n c ilio r u m n o v a e l a m p lis s im a c o ll e c t i o . Christ.P. J. J e d i n. ed. 1961.XVTI. b is. 1962.. începînd din 1963. H is to ire d e s C o n c ile s o e ­ c u m é n iq u e s . L. Isl. Scheidw eiler. Schrifst. ' P. 29— 572. Bidez. în G r ie c h . S. Parm entier F. Is to r ia b i s e r i c e a s c â . Torino. H. Cl L e o n a r d i . S c h rilt. L E g lis e d e s e p t c o n c ile s . 1961. P. J. V i é. 21 — Istoria bisericească . _ _ B. J. 1> G. J . Paris. 1 9 0 1. T h e g e n e r a l C o n c ils o i th c C h u rch . J o n k e r s . Bardtf. 1759— 1798 . Iv ar Heikel. p. M. Toulouse. Schwartz. H is to ir e e c c lé s i a s t iq u e t. . T. Ahrweiler.. A 1 b e r g i o. P. 614 p. 1 9 5 4 . ed. E u s è b e d e C é s a r é e . Migne. c h r is t. C o n sta n tin . ed. Paris. continuavit J. N ic é e e l C o n s la n tin o p le . în G r ie c h . Ist. A c ta e t S y m b o la C o n c ilio ru m q u a e s a e c u l a q u a r to h a b it a sunt. Berlin. 1902. Studii : J. L e s C o n c ile s o e c u m é n iq u e s d a n s l'a n tiq u ité c h r é t ie n n e . H a y w a r d. Salles-Dabadie. 1960. P a 1 a n g u e. Eusebiiu de Ce'zareea.. Paris. 1961. M a r i j u l. • BIBLIOGRAFIE confirm ate de roman. Bd. D v o r n i k . Paris. D ie o e k u m e n i s c h e K o n z ile d e r C h r is te n h e it. R o d r i g u e z. Bidez. 21— 40.. 59 vol. S i e b e n . W a r e . Bâle. M a n s i . reproduction Paris. Burgense.EREZII. SCH ISM E.. J .. Dumcige. H. M e t z . îndeosebi din scrierile C ezareea. Berlin. P etite h is t o ir e d e s C o n c ile s . Leipzig. Idem. Index generalis tomorum t. Leipzig. t. C h é 1 i n i. Bd. SIN O A D E ECU M EN ICE 321 trăind în pace unii cu alţii. 1971. R. Christ. Paris. Schw artz. •p. 1962. H otărîrile Sinodului au fost Constantin cel M are şi prom ulgate în întreg Imperiul Sinodului I ecum enic s-au pierdut. I— III... 1962. ed. I et II. VII. col. X X IX '{1975). L.

1923. 1945.i I i f f o 1 l. Io n Mihălcescu. 1961 . în «Dict. von L. M ünchen.. A tena. col. 1 9 7 1 . Calh. N. S tev en so n . 3. d e U r b i n a. 443— 446. 0. 8. T à zp ia à f l a i a cixoupiêvixà Su¡i. 12 (Roma. Popescu. p. p. N ic è e e t C o n sta n tin o p le. 1. o i th e in d iv id e d C h u rch . Paris. critică. J . E u c h irid io n S y m b o lo r u m . p. II.. 5. în «Echos d'O rient». M adrid. D ie B e k e n n t n is s e und d ie v ic h t ig s t e n G la u b e n s z e u g n is s e d e r g r ie c h is c h . H is to ir e d e s c o n c ils d 'a p r è s l e s d o c u m e n ts o r ig in a u x . D a 1 m a y r. ( '. F lo ren tiae. 636— 676.Tj x a l xpiTixij ¡x tkizf]. L e c l e r c q . H e f e l e — D o m H. K e l l y . M. Paris. 337— 461. G o e m a n s. II. Tournai. B ib lio t h e k d e r S y m b o le u n d G la u b e n r e g e h n d e r a lte n K ir c h e . C o n c ile s . c o u n c ils an d c o n t r o v e r s ie s . p. P. 3 -e Aufl. London. 1003. in lim ba bulgara. trad. 1967. 1952. 4-e Aufl. X X III (1925). 1960. 1976. 69— 96 : L e c o n c i l e d e N ic è e . D ie G r o s s e n v ie r K o n z ilie n . . Leipzig. T h e h is to r y o i t h e C r e e d s . te x t g re c . O r t i z. r < Ci. N igm egen. 97— 142. I. A n c ien t a n d M od ern . Bonn. L e s r e c h e r c h e s su r l'o r ig in e du S y m b o le d e p u is X X V a n n é e s . Tô SüfiioXov -ti]. p. K a r m i r i s. p. E in e D o x o lo g ie . Hahn. 1908. L e s C o n c ile s o e c u m é n iq u e d e s I V .«!:> . 1960. 257— 2 6 3 . A tena. d e C h e 11 i n k. 1963. nr. 1— 2.. F o r m u lă r ile d o g m a t ic e a le p r im e lo r p a tru S in o a d e e c u m e n ic e . p. cit. L 'H istoire d e ¡’E g lise. D.. H.. C h i l d . P. 1904.e e t V -e s i è c le s .Soka. C h . 1948. Paris. H.).’ (M ass. 275 285. 1901. X L III (1925). H. K o e v.322 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ H. L e s p r e m iè r e s c o n le s s io n s d e la lo i c h r é t ie n n e . ed. Stu ttgart.J . 1956. p. D a n i é l o u . T. 45— 73. 7. ed. 26— 27.o r t h o d o x e n K ir c h e . Bannwart. Cullman. t. t. T. 1956. Schönm etzer. Rom a.. T rin ity .. * * * ¡U-nlru S in o d u l I e c u m e n i c : I. 1. S im b o lu r i d e c r e d in ţă . J e d i n . p. P. O r t i z d e U r b i n a . A. |>. O rt. C h ristia n S y m b o ls . V o r g e t. 1963.».. J . Hr. p. F a ith . Freibu rg im B reisgau . nr. G. reproduction Paris-Leipzig. 2-e éd. Dosetti. M. 2-nd ed.c s s o u r c e s d e l'h is to ir e d u c o n c ile d e N ic è e . 1 9 3 0 . I. 513— 520. E dited by J . p. 385— 3 9 5 . o p . T h e P h ilo s o p h y o i th e C h u r ch F a th e r s . J . Papadopoulos.. El S im b o lo N ic e n o . London. p. de L abriolle. L e s S y m b o le s c h r é t ie n s p rim itiis. Buffalo. H et a lg e m e n C o n c ile in d e v i e r d e e e u w .rjQ Suvooou 'Iatopiy. F. 1956. T rad u cere în lim ba rom ână de Prof. D. nr. Il S im b o li d i N ic e a e C o n s ta n tin o p o l. 1968. 1924. R. în «R evue d'hist. J . 1914. i D e n z i n g e r et Cl .yi7.». te x t g rec cu trad u cere franceză. A ltă bo gată b ib lio g rafie se g ă ­ seşte la J. Paris. nr.. Sofia. S y m b o le d e r a lt e n K ir c h e ( K le in e T e x te . 1. H ans Lietzmann. J. 1759. III. 1960. F lieh e et V . D ie o e k u m e n is c h e n K o n z ile cler K a t h o lis c h e n K ir c h e . 1942). II. V o g e l . 1961.. I. Bardy. 1. 9. B ' otxooixs. Pai is. Studii : H. Paris. în L e C o n c ile e t l e s C o n c ile s . eccl. în «Bis. London. B erlin. L. 37 3 8 . E a r ly C hristian C r e e d s . Cam elot. l’ r c s t i g e. B a d c o c k .». de T héol. D as N ic a e n is c h e G la u b e n s b e k e m b n is . Paris. 17 ş i 18). Th. M arlin.103. 1936. J . col 665— 668.. 11111> i d ţ|. London. te x te g rec şi latin.. p. L a stru ttu ra d el S im b o lo C o n s ta n tin o p o lita n o . M. par Aug. Rom . H. B reslau. B . Ci. W o l f s o ii. 2-e A uflage. X X X (1927). în «O rien talia C h ristian a P eriod ica».iliini|iio. . X X X V III (1942). London. . I. M a n s i . O r t i z d e U r b i n a . Hahn. fran ceză. 32-a de A. 1961 . In cu rrm h ou . A. I. t. 449— 4 5 3 . E d iţii : C r e e d s . T h e s e v e n E c u m e n ic a l C o n c ils . 1935. 194 7 . 5 — 17. nr. . 1960. G o d in P a tr is tic T h o u g h t. P e r c i v a 1.

1. 3— 4. 1972. Episcop Calistrat O r i e a nu. 1928. 1 9 2 5 . 1. în special. 17—-76. 2 Bd. H. A bt. în «Bis. hist. Cotoşman. La m ort d'A riu s. Pr. M. L X I (1966). p. G. Prof. P en tru a r ia n is m : F r a g m en ts d e la « T h a lie» . nr. H. în «A n alecta Boll. S c h w a r t z. Lipsiae. T h . O xon ii.. la s e . W ashington. y d i L ib e r io o b i s p o d e R o m a . 103— 111. p. I d e m . Paris. A ten a. L o i c h i ţ ă. Pentru episcopul O siu de Cordoba : L a v ie g r e c q u e d e «S a in t» O siu s d e C o r ­ d o n . X X (1950). O siu. Prof. e p is c o p u l C o r d o v e i. nr. Phil. I. Rămureanu. 356— 361. Opiz. 78 (1960). B a r d y. . p a r s p rio r. Ed. p. trad. Sim onetti. în «Re­ v ista teo lo g ică». A kad. 1— 2. N ic è e e t C o n s ta tin o p lc . A th a n a siu s W e r k e . ed. 1— 2. H i l g e n f e l d . Eccl. C h a d w i k . în «Byzantion». 1934. p. în «M itropolia Banatului». U n e lis te in e d it e d e s P è r e s d e N ic è e . 364— 3 7 4 . A.». 1898. p. p.). X II (1937). v. 10— 11. 63— 71 . X I (1936). U rk u n d en zu r G e s c h ic h t e d e s a r ia n is c h e n S tr e ite s . K o p e c e k . U b e r d ie B is c h o is lis te n d e r S y n o d e n v o n C h a lc e d o n . în «Revue de P hilologie». p. 1954. N eue Folge. R o u 1 a r d. S in o d u l I e c u m e n ic d e la N ic e e a . Prof. în «Byzantion». 6. 553 p. III. X X (1896). 1— 2. C o n d a m n a r e a e r e z i e i Iu i A r ie . S u r l e s lis t e s d es é v ê q u e s p a r tic ip a n t a u x c o n c i l e s d e N ic è e . 19G5. E rn est H onigm ann. ed. Turner.u. d e C l e r c q. O. 429— 4 4 9 . I d e m . P u n cte d e s p r ijin p en tru a r ia ­ n ism în t e o l o g i a c r e ş tin ă a n t e r io a r ă . t. C am bridge (M ass. der W issen sch aften zu M ünchen». H o t ă r îr ile d o g m a t ic e a le c e lo r ş a p t e S in o a d e e c u m e n ic e . S c h w a r t z . p. în «Revue d 'h isto ire ecclésiastiq u e». P rim u l s in o d e c u m e n ic ţinut la N ic e e a in a n u l 325. 12 p. p..and¡ana». Feder.. P o l l a r d .. 323— 3 4 7 . X X I X (1977). p. ju ille t. La T h a lie d'A riu s. 1937. 103— 130. 1. 1926. X III (1961). 211— 233 . 1916. SIN O A D E ECU M EN ICE 323 In lim b a ro m â n ă : Pr. p.EREZII.s y n o d an d t h e C o u n c il o i C a lc e d o n . Q u e s t io n e s se l e c t a s d e c r itic a h is tó r ic a . p. Idem.. H. L X V . G. T h e O rig in s o í A r ia n ism . E. cit. p. P h e i d a s . t. 9 (1958). T i KoÀÀou0iav6v a-¿ío¡jLr/ y. nr. E c c le s ia e o c c id e n t a lis m o n u m e n ta ju r is an tiq u is s im a . d'A riu s. Popovici. I. Arad. Is to r ic u l S in o d u lu i e c u m e n ic d e la N ic e e a .. D u m e i g e. în Corp. S im b o iu l N ic e e a n . V ind obonae — Lipsiae. LIII (1927). A h is t o r y o í n e o -a ria n ism . S in o d u l I e c u m e n ic d e ¡a N ic e e a d e Ia 325. p. 36— 91 : N om ina episcoporum . E. p. nr. în «A bhandlungen der beyer. Lu pta O r t o d o x ie i c o n tr a a ria n is m u lu i d e Ia S in o d u l I c c u m c n ic p în ă la m o a r te a lu i A r ie . SCH ISM E. Ed. C aransebeş. R e c h e r c h e s su r l e s lis t e s d e P è r e s d e N ic è e e t d e C o n s ta n tin o p le . N. G e n e z a a ria n ism u lu i. O ssiu s o í C o r d o v a . S u r e d a Blanes. F.ocl ai àpX'/i tou àpiavijijicü. H eft X III. G e i z e r . V . P en tru e p i s c o p i i p r e z e n ţ i la S in o d u l I e c u m e n ic : H. 534— 542. 15— 60. în «B yzantion». nr. Roma. în /ev. 1979. 20— 8 0 . H. 1— 2. p. la O rtiz de U rbina. p. în «Studii T e o lo g ice » . 2— 215 . 1 9 2 5 . 83— 90. 35 ş. M ünchen. L a L is te o r ig in a le d e s P è r e s d e N ic è e . t. 105— 111 . A. H. P atru m N ic a e n o r u m n o m in a. 296— 3 1 1 . 15— 18 . şi 1935. X IV (1939). d e C o n s ta n tin o p le e t d e C h a lc è d o in . în «Byzantion. p. L a c u e s t ió n d i O sio o b is p o d e C a r d o v a . 3— 10. M. p. L e s 318 P'etres d e N ic è e . th e r o b b e r . nr. nota 12 . V i c t o r C. S tu d ii: B. L h é r é s i e d'A riu s e t la «foi» d e N ic é e . T h e o r ig in a l L ists o í th e m e m ­ b e r s o í th e C o u n c il o í N ic a e a . I. I. B erlin . p. 1963 . 13— 31. G h . O rt. L e r o y . Lat. T. X V I (1942— 1943). nr. Ilie Beleuţă. în «Byzantion». 2. N ic a e a u n d K o n s ta n tin o p e l. în «Jo u rn al of T h eo lo g y Studies». Script. M adrid. G. l o a n Rămureanu. Paris.». V e zi alte sludii la Pr. H is to ir e d e s c o n c ile s o e c u m é n iq u e s » . cu bogată bibliografie. X IX (1959). X X X V III (1968). 808— 811 . Idem. 1— 90. ed. p. 1973. 254— 255. nr. p. C. în «Byzantion». Rom . 1899. Sibiu.M o l i n g h e n . 1930. S tu d ii su ll'a r ia n e s im o . C o llectan ea :a ntiarian a P arisiana. A ubineau. Idem. Cuntz. în «Studii te o lo ­ g ice».

1952. care negau consubstanţialitatea F iu ­ lui cu Tatăl. L. S t e a d. p. s-au numit o m iu sien i sau se m ia r ien i. în «Revue d 'h istoire e c c lé ­ siastiqu e». tiu 1’r. p. 397— 412. deoarece arienii s-au împărţit în trei partide. A rienii extrem işti sau radicali. m ilitînd pentru îm păcare prinlr-o formulă leologica de compromis. P r e s t i g e. Pentru că anom ienii afirmau că Fiul este deosebit de T atăl după fiinţă — I^epoi xa-cViaiav. nr. 1939.324 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ P en tru te r m e n u l ¿¡xoouaiaz t ă üa^pl — con su bstan ţial cu T atăl : J . part. K raft. D as XVorl H ypostasis'. X L II (1952). Frăm întările şi sinoadele ariene după Sinodul I ecumenic de la N iceea * H otărîrile sinodale de la N iceea n-au adus mult dorita şi aşteptata pace în . E r d i n. P en tru te r m e n u l üt. T u i l i e r . p. în «M i­ tro p o lia Oltenie^». God in p a tr is tic T h o u g h t. A. 66 (1954— 1955). 1.oo6aiot: în «Z eit­ sch rift fur K irch en g esch ich te». ei s-au nuii numit şi cu s e b ie n i. P r o b le m a opioouaioc la S iîn lu l A ta n a sie ce/ M are. V o i c u. avînd în înm iea lor pe episcopul Eusebiu al Nicom idiei.j .am « m a xai xaţ’ouaiav. B erlin . et jcpôawnoN dan s les c o n t r o v e r s e s tr in ita ir e s p o s t n ic è e n n e s . A h i s t o r j o l C hristian T h o u g h t. I. p. Lomlon. F rom t h e B eg in n in g to th e C o u n c il o i C a lc e d o n . 1— 24. J . 1961 . p. 3— 20. G. cei mai num eroşi de altfel. proL lo a n R ă m u rean u ■ . G. t. T h e S ig n iiic a n c e o i t h e H o m o o u s io s . R o u g i e r. episcop de Cizic. din 360. ôa-aaic : F r. L. L X X III (1916). A ceastă grupare căuta să ţină calea de m ijloc între arienii extrem işti şi ortodocşi.sinul B isericii. p. R. care afir­ mau cii Fiul este «a se m ă n ă to r in su b sta n ţă cu T atăl» ojiotouato? t«j îlatpi — sim ilitu d in e su b sta n ţia lă .oazaai'. 1970. 1— 2. Le so rt d u «C o n s u b s ta n tie i» n ic c e n . 48— 63 î L X X IV (1917). Eunomiu. ei au fost numiţi şi h c t e io u s ia ş t i. C. III. s-au numit.ooù3!&': d a n s ie v o c a b u la ir e t h é o lo g iq u e d'A riu s e t d e l ' é c o le d A n t io c h e . iar cu toţii luptau îm potriva O rtodoxiei. C. de la termenul àvojxotoç. L e b o n. 133— 189. '0. Freibu rg im B reisgau .j. X V I (1963). în «Revue de l'h isto ire des religion s». N ash ville and N ew Y ork . Diac. Le s e n s d u ter m e ô. Le s e n s d e s te r m e s oùaiâ. ùr. Gonzalos. în fruntea lor. după numele căruia. H. p. afirmînd că Fiul este «neasem ănător cu T atăl şi în toate şi după fiinţă» -x a ï v. 421— 430 . Partida m oderată a arienilor. ibidem. se afla diaconul Eţiu (Aetius) şi elevul a ces­ tuia. T. în «Studia P atristica». de la numele căruia arienii extrem işti s-a numit şi eu n o m ien i. 485— 529. * Capitol redactat. care se com bateau reciproc. a n o m e i sau an om ien i.

j. A rie a prezentat împăratului. determinîndu-1 să rechem e pe A rie şi pe prietenii săi din exil. clericii şi creştin ii ortodocşi. care de la 8 iunie 328 a urmat episcopului A lexandru pe scaunul A lexand riei. a avut parte de aceeaşi soartă şi Sfîntul A tanasie.axâ irâvxa. Sîm bătă seara. s e m ia r ie n ii sau o m iu sien ii. după num ele căruia s-au mai numit şi a c a c ie n i. In urma h otărîrilor luate de adversarii săi la sinodul din Tir (335). în urma ţinerii unui sinod la Constantinopol. care a apărut după 358. influenţat de Eusebiu al N icom idiei. au fost numiţi o m o u sien i.După aceştia. După cinci ani. SIN O A D E ECU M EN ICE A treia partidă de arieni. a aprobat exilarea Sfîntului A tanasie la Treveri în G alia (întîiul exil : 11 iul. ajungînd . s-au numit o m e i sau o m ien i. datorită faptului că au pus în circu laţie o formulă de credinţă ech iv ocă opoiouaios în loc de ofxoouaioCj au reuşit să atragă de partea lor mulţi episcopi şi clerici. A rienii moderaţi. fiind condamnat de un sinod întrunit în 330 la A ntiohia şi trim is în exil. se afla episcopul A caciu de C ezareea. Din cauză că la auzul acestei veşti s-au produs mari tulburări în A lexandria. Episcopii. pentru că afirmau printr-o formulă vagă că Fiul este «ase­ m ănător cu T atăl în toate» — ojjioio? T Hxxpi y. Ca şi el. urmînd ca aici să se facă reintroducerea lui în Biserică. In fruntea lor. Fiul are cu Tatăl o sim ilitu d in e n esu b sta n ţialâ. în a ju ­ nul Duminicii în care A rie trebuia să fie primit în B iserică.EREZII. sau «asernăip m ănător cu Tatăl după Scripturi» — ojj-oloc xcp Ifaxpi y. a avut de suferit episcopul Eustaţiu al A ntiohiei. 337). a fost pus la grea încercare. Constantin cel M are. îm păratul s-a văzut silit să rechem e pe A rie la Constantinopol. Sfîntul A tanasie. Eusebiu al Nicom idiei.oto?. care apărau credinţa cea dreaptă stabilită în Sinodul de la N iceea şi term enul ¿¡aoouoio? xip l l a x p i <(de o fiinţă cu Tatăl». în 335 a fost exilat şi episcopul ortodox M arcel al A ncirei. în care nu se mai află nici una din exp resiile sale eretice şi a promis solemn că va recunoaşte Sim bolul niceean. de la term enul o. a reuşit să cîştige pe m arele îm­ părat Constantin. căpetenia lor. Triumful sem iarienilor urma să culm ineze cu reprim irea ereticului A rie în B iserica A lexandriei.axi xâc Fpaaâx. Pentru apărătorii dreptei credinţe au venit zile negre. SCH ISM E. iar duşmanii săi l-au îm proşcat cu un potop de calomnii. sau «consubstanţial cu Tatăl». 335— 22 nov. pentru a-i înşela buna credinţă un fel de m ărturisire.

acesta fiind silit să se depărteze din cauza unei nevoi naturale. pe baza vech ilo r acuzaţii m incinoase. A stfel s-a putut întoarce la A lexandria şi Sf. Simţind că viaţa lui este în pe­ ricol. în 336. Ciirînd după închiderea sinodului de la A ntiohia. cei trei fii ai săi au h otărît să rechem e din exil pe toţi episcopii. Un sinod ţinut la A ntiohia în 340. A tanasie. Sfîntul A tanasie n-a putut să ram înă li­ niştit la A lexandria. reuşind să cîştige pe îm păratul C onstanţiu de partea lor. refugiindu-se la Roma. Eusebiu al N irom idiei. Episcopul Romei. devenit acum titularul scaunului de Constantinopol. deşi m ajoritatea oj>isc opi lor erau ortodocşi. în sinod. pînă la 21 octom brie 346. . pentru că s-a ţi­ nut în timpul sfinţirii catedralei din A ntiohia. au cerut exilarea episcopului Pavel de Constantinopol. C re­ dincioşii şi clericii ortodocşi respirară uşuraţi. erezia ariană era com bătută. care s-a pronunţat pentru nevinovăţia lui A tanasie. numit «al sfinţirii» —■ «Encaeniis». văzînd în m oartea neaşteptată a lui Arie. De ochii lumii. începută de Constantin. muri subit de o ruptură de intestine. în 341. aducînd noi învinuiri Sfîntului A tanasie. în v îrslă de 80 de ani. După m oartea lui Constantin cel M are la 22 mai 337. «una din personalităţile cele mai u rîcioase pe care le-a cunoscut istoria». C redincioşii din Constantinopol au cerut ca episcop pe Pavel. Sfîntul A tanasie a părăsit pentru a doua oară A lexandria.326 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ cu un mare cortegiu de partizani şi adm iratori pînă la Forul lui C ons­ tantin. cel ce va fi întem eietorul ereziei pnevm atom ahilor. la 22 noiem brie 337. cuvîntul h otărîtor l-au avut eusebienii. o pedeapsă dumnezeiască. înlocu irea Sfîntului A tanasie cu in­ trusul G rigorie de Capadocia. A ceştia au ţinut în 341 un sin o d la A n tio h ia . a hotărît. S i­ nodul a alcătuit «patru formule de credinţă» de îm păcare cu Ortodoxia. după atîtea um ilinţe şi violenţe din partea arienilor. îm păratul a dispus înlocuirea Sfîntului A tanasie cu un episcop arian. Dar nici de data aceasta. unde a rămas. în al doilea exil. La u neltirile lui Eusebiu de Nicomidia. Aproape întreg Răsăritul era dominat acum de eusebieni. a convocat la 342 un sin o d la R om a. la 16 aprilie 339. dar eusebienii au ridicat în scaun pe M acedonie. Eusebienii sau sem iarienii. a murit. Iuliu I (337— 352). M arcel al A ncirei şi a celorlalţi ierarhi ortodocşi acuzaţi. dar term enul «omoousios» eru o vila I. H otărîrile Sinodului au fost aduse şi la cunoştinţa răsăritenilor.

participînd circa 170 de episcopi. apărătorul credinţei n iceene. sinodalii s-au ocupat cu cercetarea actelor de violenţă săvîrşite de semiarieni împotriva mai multor slujitori ai altarului. care era ortodox. în 350. 21 octom brie 346. pentru îm păcarea episcopilor din R ăsărit cu cei din Apus. M arcel de A ncira şi Pavel de Constantinopol. eusebienii şi-au întins influ­ enţa şi asupra Occidentului. S-a cercetat mai întîi sfînta şi dreapta credinţă pe care au stri­ cat-o sem iarienii ? b. con vocarea unui sin o d la S a r d ic a (Sofia) în Iliricul răsăritean. A ceştia n-au voit să asiste la dezbateri cu episcopii ortodocşi. care s-au declarat pentru hotărîrile sinodului din Sardica. au reînnoit anatem a contra celor trei episcopi. au părăsit Sardica. dintre care circa 80 erau sem iarieni. Sinodul s-a deschis în toamna anului 343 şi a continuat şi în 344. M arcel şi Pavel. depuşi din scaune de sem iarieni şi canonicitatea acestor depuneri. Episcopii răsăriteni.EREZII. dimpotrivă. Sinodul a confirm at h otărîrile dogm atice şi can onice luate de S i­ nodul I ecum enic de la N iceea în 325 şi a anulat depunerea episcopilor A tanasie. în modul acesta. în care apusenii nu aveau nici o com petenţă. SIN O A D E ECU M EN ICE 327 Văzând uneltirile sem iarienilor în Orient. apărătorul arienilor. Constans. şi-au pierdut scaunele. sinodalii de la Sardica au dat 20 de canoane prin care s-au stabilit drepturile şi datoriile episcopilor. S -a cercetat apoi situaţia episcopilor A tanasie al A lexandriei. A m eninţat cu război de fratele său Constans. fiind omorît de uzurpatorul M agnenţiu. In sfîrşit. în Tracia. îm păratul O ccidentului. pe teritoriu l Imperiului d e 'R ă să rit. fiind exilaţi de împăratul Constanţiu. De asem enea. c. Constanţiu a trebuit să execu te h olărîrile sinodului din Sardica şi să perm ită reînscăunarea episcopilor alungaţi din scaune. şi! au ţinut sinodul lor la Filipopole. . Sfîntul A tanasie şi-a putut reocupa scaunul. hotărînd să rupă orice legături cu papa Iuliu I al Romei şi episcopul Osiu de Cordoba. îm păratul Apu­ sului. acuzîndu-i că s-au am estecat într-o chestiune din R ăsărit. a propus fratelui său Constanţiu. " Sinodalii răm aşi la Sardica au îndeplinit o triplă m isiune : a. Constans. SCH ISM E. Episcopii sem iarieni întruniţi la Filipopole.

rn. Stînlul A tanasie şi mulţi alţi episcopi. capitala provinciei Pannonia Inferior. împăratul Constanţiu s-a stabilit la Sirmium (M itroviţa). evita expresia ortodoxă «o m o o u s io s ». Constanţiu a fost de acord. fost ucenic al episcopului M arcel al A n d rei (Socrate. ereticul A rie a reuşit să atragă la erezia sa doi tineri episcopi. care. 30). sem iarienii alcătuiră o m ărtu­ risire de credinţă. de la 9 februarie 356 . împreună cu Vinconţiu de Capua. D eoarece chiar de la prima şedinţă s-a născut un in ci­ d e n t . între care Liberiu al Romei şi bălrînul Osiu de Cordoba. Conslimţiu a forţat pe cei 147 de participanţi să se lepede de O rtodoxie. au semnat condam narea Sfîntului A tanasie. Sinodul a rostit anatem a şi îm potriva episcopului Fotin de Sirmium. Cei întruniţi în sin o d u l d e la A r e la te . Prin teroare. După m oartea episcopului Iuliu al Romei. urmaşul său. II. care au făcut mult rău apărătorilor O rtodoxiei niceene. în 352. S-au ţinut în acest oraş mai multe sinoade. sub presiunea împăratului Constanţiu. în toam na anului 353. deşi respingea erezia lui A rie. î m p ă r a t u l a ordonat m utarea sinodului în palatul im perial. inventînd tot felul de calom ­ nii contra lui. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . delegatul episcopului Liberiu al Romei. au trebuit să plece în exil. Întristat peste măsură de atitudinea delegatului său. sprijiniţi de împărat. V a le n s d e M ur s a (O siec) şi U rsaciu d e Sin gidu nu m (Belgrad). care avea să cerceteze toate acuza­ ţiile aduse contra Sfîntului A tanasie. La sin o d u l ţinut la Sirm ium . eretic antitrinitar. în 351. Sfîntul A tanasie a plecat pentru a treia oară în exil. a cerut perm isiunea împăratului Constanţiu să convoace un sinod la A quileea. Din anul 350.328 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ In Răsărit. dar din n efericire ele au fost dominate de arieni şi se­ m iarieni. în exilul -său în Iliric. la care se va adăuga şi G erm in iu d c Sirm ium . episcopii arieni şi sem iarieni şi-an unit eforturile pentru înlăturarea din scaun a Sfîntului A tanasie. în cît acest oraş a devenit pentru mai mulţi ani centrul politic al Imperiului roman şi în acelaşi timp centrul b isericesc al lumii creştine. î n 355. în sudul G aliei. episcopul Liberiu (352—366). papa Liberiu a r u g a i pe împăratul Constanţiu sa-i îngăduie ţinerea unui sinod l a Mil. dar a cerut ca sinodul să se ţină la A relate. aşa numita « în tiia fo rm u lă d e c r ed in ţă d e la S ir­ m ium ».

au convins pe împăratul C onstanţiu să le îngăduie ţinerea a două sinoade : unul pentru Răsărit. şi altul pentru Apus. spre a se putea întoarce din exil la Roma. — ojioto? iŞ IlaTpi -/. supus la lovituri şi chinuri. în Italia. Este «a d o u a fo rm u lă d e c r ed in ţă d e la Sirm ium ». arieni extrem işti. după care Fiul este « a s e m ă n ă to r cu Talul în to ate» — ojioio? t «> Ilaxpi xaxi mema. după care Fiul este «a se m ă n ă to r în su b sta n ţă cu T a tă l » — ojxotouoio. după care Fiul este «n e a s e m ă n ă to r şi în to a te şi d u p ă tiin ţă » — dvoţio io? x a l x a x â irocvra xod xax’ouaiavj cu Tatăl. în vîrstă de aproape 100 de ani.axa xâ? Tpaipâ?. după num ele episcopului A caciu de Cezareea. Ultim ii s-au străduit acum să impună arianismul în tot Imperiul roman. socotita moderată. Era o form ulă elastică şi cuprinzătoare. anomienii. la Rimini (Ariminium). ci răm îne la expresii inconsistente şi vagi. de la Sirmium. formulă susţinuţii atunci de episcopul V asile al A n d rei. A rienii s-au silit să impună formula ariană omiană prin sinodul de la Constantinopol. la A ntiohia. s-ar putea uni cu ortodocşii. . A «patra fo rm u lă d e c re d in ţă d e la S irm iu m ». din 360. im ­ p licit pe arienii extrem işti. găsind adăpost la pustnicii din munţii N itriei şi deşerturile Tebaidei. Ea reprezintă doctrina om ien ilo r. La această formulă s-a referit desigur Fericitul .s-a compus «a treia fo r m u lă d e cr e d in ţă d e la Sirm ium ». printr-un sinod ecum enic. cu facu ltăţile slăbite de suferinţele pribegiei. A ceastă form ulă nu mai reproduce term enii originari ai arianism ului rigid. care a impus doctrina lor eretică. în Egipt. aşa cum l-a con­ ceput A rie şi l-a sistem atizat apoi în formule logice A etius. Tem îndu-se însă că eusebienii. a fost alcătuită la 22 mai 359. SIN O A D E ECU M EN ICE pînă la 21 februarie 362. au ţinut un sinod la Sirmium. numiţi şi a c a c ie n i. în 357. dar cu atît mai pericu­ loasă. m enită să satisfaci! toate grupările creştine. tio Ilaxpt. în tot Imperiul roman. pentru a am ăgi pe ortodocşi. In aceste două sinoade s-a adoptat formula ariană o m ia n ă . In vara şi toamna anului 357. a fost silit să sem ­ neze această formulă ariană. a treia ram ură a arian is­ mului. în Seleu cia din Isauria. Osiu de Cordoba. atenuate şi n eprecise.EREZII. mult mai num eroşi. SCH ISM E. sau « a sem ă n ă to r cu T atăl d u p ă S criptu ri». Ea a fost semnată şi de papa Liberiu. In sinodul de la Sirmium din vara anului 358. care reprezintă doctrina sem iarien ilor sau om iusienilor.

îşi atrăsese ura credincioşilor şi a episcopilor ortodocşi. nebunie sau manie ?» (D esp re D u m n ezeirea F iu lu i şi a S lin tu lu i Duh. la începutul dom­ niei. între 24 octom brie 362 şi 5 septem brie 363. 557 B). Din cauză că acest neobosit episcop ortodox a readus la dreapta cre ­ dinţă mulţi sem iarieni şi chiar păgîni. eşti îndoctrinat asupra Celui N ăscut sau N e n ă scu t. Sfîntul G rigorie de Nazianz ne înfăţişează atm osfera în cărcată şi agitată în care s-au purtat aprinsele discuţii teo lo g ice din secolul al IV -lea. în cuvinte pline de am ară ironie : «De întrebi pe cineva de bani. a provocat tulburare şi contuzie în sufletele m ultor cle ­ rici şi credincioşi. Datorită acestei măsuri. după ce au trecut pe teritoriul Imperiului roman. referitoare la Dumnezeirea Fiului şi la raportul Lui cu Tatăl. 358. Nu ştiu cum să num esc acest rău. din 343. după m oartea lui A rie (f 336). din ordinul îm păratului Iulian a trebuit să plece pentru a patra oară în exil. 357. în num eroasele sinoade ariene. se produce în Imperiul roman o schim bare în politica religioasă. dorind să devină popular şi să arate că a rupt-o cu politica re li­ gioasă a predecesorului său. Pentru că împăratul Constanţiu. cînd s-a e x p rim a t: «Tot universul a suspinat şi văzu cu m irare că este arian» = «Ingemuit totus orbis et Arianum se esse miratus est» (D ialog u s co n tra L u c iferia n o s.. a evoluat în sinoadele de la Sirmium din 351. X LV I. Schim barea n eîn cetată a form ulelor de credinţă. care. ţi se răspunde : T atăl este mai m are şi Fiul i se supune . la 21 februarie 362. de doreşti preţul p li­ nii. din ianuarie 360. prin sprijinul acordat arienilor. au răspîndit-o pînă în Spania. Sfîntul A tanasie al A lexandriei a putut să-şi reocupe scaunul.330 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ îeronim . ţi se răspunde : Fiul a fost creat din cele ce nu există. 19). pe care-i trim isese în exil.• de întrebi.G. răspîndită în special la popoarele germ anice de la Dunăre. P. după al treilea exil. . Iulian. şi s-a term inat cu formula omiană. se poate spune că faza ilirian ă a istoriei arianism ului a început cu sinodul de la Sardica. Sub îm păratul Iulian A postatul (361— 363). baia e gata. Ea a fost formula oficială a arianismului. aprobată de sin o ­ dul de la Constantinopol. Ţinîiid seam a de evoluţia arianismului. porunci ca episcopii exilaţi să se întoarcă la scaunele lor şi să se restituie bisericilor şi credincioşilor bunurile confisca le.

G alia.. la conducerea Bisericii. îndem nat de mama sa Ju stin a. . care era o adeptă a arianismului. N um eroasele diviziuni din sînul arianismului i-au pregătit ruina. B ucureşti.M o n d e T r a c e . Spania şi A frica. M ontréal. Sfîntul A tanasie este silit să plece pentru a cincea oară în exil la 5 octom brie 365 pînă la 31 ianuarie 366. în cît arianismul a încetat de a mai fi o prim ejdie în Răsărit. M ilan. dans A c t e s d u I l . în drepturile avute..EREZII. 298— 307. O rtodoxia a ajuns la mare cinste. 1982. C îtva timp arienii au fost favorizaţi de V alentin ian II (375— 392). 4— 10 sept. D atorită străduinţelor sale. T. a sp rijinit pe arieni. cînd s-a putut reîn to arce la A lexandria. p. 1980. Sfîntul G rigorie de N azianz. întîm plată la 2 mai 373. care au continuat opera Sfîntului A tanasie cel M are. care a înlesnit în to arcerea celor ce doreau să se unească cu B iserica Ortodoxă. care a dus o luptă necruţătoare îm potriva creticilor arieni şi pnevmatom ahilor. mulţi eretici au reven it la B ise­ rică. întronizat oficial la 27 noiem brie 380 de Teodosie cel M are. prof. p. în Apus. V olum e selectif.. II H is to ir e e t A r c h é o lo g i e . a fost chem at de clericii şi credincioşii orto­ d ocşi din Constantinopol. V alens (364— 378). în timpul domniei lui Iovian (363— 364). a putut păstori în linişte pînă la m oartea sa. SIN O A D E ECU M EN ICE 331 înain te de a părăsi A lexandria. Sub acesta şi în timpul lui V alentin I (364— 375). Sfîntul A tanasie s-a întors din al patrulea exil. fratele lui. care invadau atunci Italia. graţie stăruinţei Sfîntului Am brozie al M ilanului. 435— 444 et dans L e . arianism ul şi-a găsit un refugiu la popoarele germ anice. Grigorie de Nazianz ( f 390) şi G rigorie de N isa ('j' 394). BIBLIOGRAFIE P en tru c e r t u r ile a r ie n e . I o a n R ă m u r e a n u . numit «sinodul păcii». protector al O rtodoxiei. O rtodocşii au dat do­ vadă de multă îngăduinţă la reprim irea episcopilor şi a clericilor. s-au distins ca apărători ai O rtodoxiei : Sfîntul Ilarie de Pictavium (f 367) şi Sfîntul Am brozie al M ilanului (Ï397).G é t o .e C o n g r è s In te r n a t io n a l d e T h r a c o lo g ie (B u carest). a putut întruni în 362 un sin o d l a A le x a n d r ia . L e c h r is tia n is m e c h e z l e s T h r a c o -P h r ig y e n s d 'A s ie M in eu r e e t c h e z l e s T h r a c o . în schimb. Rom a. SCH ISM E.D a c e s d e la P én in su le B a lk a n iq u e . De data aceasta. dusă la bun sfîrşit de lupta v icto rio asă a m arilor ierarhi şi dascăli din C apadocia : V asile cel M are (t 379). Pr. După m oartea acestuia. învins. Paris. După 1 ianuarie 379. 1976). V alentin ian al II-lea a renunţat de a mai sprijini pe ereticii arieni.

IV . Ş t .a s s e s e d . p. nr.332 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ I d e m . X II (1980) (1982)... ca o nouă formă a arianismului. După m oartea lui M acedoniu. S iîn tu l N ic e t a d e R e m e s ia n a . p.. au făcut aceasta din m otive ta c ­ tice. 408— 450. prof. 266— 313. conducerea pnevm ato­ m ahilor a preluat-o diaconul M ara ton iu . I d e m . depus din scaun în 360 de sinodul din C onstanti­ nopol. în A c t e s d u I I-a C o n g r è s In te r n a t io n a le d e T h r a c o lo g ie . 1969. ca eretic. X IV (1962).. Erezia pnevm atom ahilor a apărut ca o prelungire a ereziei ariene. p. 146 — 182. la început. Fiul lui Dumnezeu. punea de la sine în discuţie şi Dum nezeirea Sfîntului Duh. S in o a d e le d e la S irm iu m d in tr e a n ii 348 ş i 358. nr. I d e m . B a r n a r d. L u p ta O r to d o x ie i c o n tr a a ria n is m u lu i d e la S in o d u l I e c u m e n ic p în ă la m o a r te a lu i A r ie . .. * Capitol redactat dc Pr. II. L e C o n c ile d e S a r d iq u e (3 4 3 ): é t a p e n o u v e lle d a n s la lu tte d e s i d é e s a u I V . a apărut o nouă erezie.. X III (1961). N. Erezia pnevmatomahilor. S o m e p r o b le m s r e . în focul discuţiilor ariene referitoare la Dumnezeirea Fiului. nr. 1980. să com bată Dumnezeirea Sfîntului Duh. La jum ătatea secolului al IV -lea. Denum irea de m a c e d o n ie n i li s-a dat după numele episcopului sem iarian M a ced o n iu . t.. p. în «Anuarium H isto riae C onciliorura». B u carest. de la Ilvsùjjia = Duh şi = luptă.e s i è c le . e g a lita t e a şi c o n s u b s ta n ţia lita te a Lui cu T atăl şi cu Fiul. S t a n e v . 3— 4. X V (1963). 1— 2. C re ştin ism u l în p r o v in c iile r o m a n e d u n ă r e n e a le Ilir ic u lu i l a s iîr ş itu l s e c . X V I (1964). de la care au primit numele de m a ra lo n icn i.. 425— 433. hirotonit de M acedoniu de C onstantinopol episcop de N icom idia. ibidem. L.. sau m a c e d o n ie n ii şi m a ra to n ien ii de la numele prom otorilor acestei erezii. D acă arienii au evitat. N egarea Dumnezeirii lui Iisus Hristos. Apolinarismul * Erezia pnevmatomahilor. care punea în discuţie D u m n ez eirea S fîn tu lui Duh. în «Studii T eo lo g ice». lo a n R ă m u rean u . B ucureşti. Sinodul II ecumenic de la Constantinopol din 381. I d e m . intrurît voiau să cîştige mai în tîi lupta dusă îm potriva Dumne­ zei rii Fiului. W . 13— 31.. ibidem. 5— 6... S in o d u l d e la S a r d ic a d in 343. ibidem . p. A ltă B ib liog rafie pentru su biectu l de faţă se g ăseşte în capitolul precedent. 7— 8. p. Luptătorii contra Duhului Sfînt au primit numele de p n e v m a to m a h i. 1— 25. nr. C o u n c il o i S e r d ic a . A 1 e x e. Paderborn.

El e s t e d e o fiin ţă cu T atăl ş i cu F iu l» (E p isto la V III. . în provinciile Tracia. «N oi tre b u ie să m ărtu risim c ă T atăl e D um ­ n ez e u . scriitorul alexan ­ drin Didim cel Orb (t 398) a scris înainte de 381 un scurt tratat D esp re S fîn tu l Duh. XLII. Primul care s-a ridicat îm potriva pnevm atom ahilor a fost Sfîntul V a silie cel M are.EREZII. deoarece El are o singură şi unică fiinţă. din Constantinopol. 248— 249 . au condam nat odată cu erezia arienilor şi erezia m a c e d o n ie n ilo r sau p n ev m a to m a h ilo r. SCH ISM E. El este egalul şi nu inferiorul lor. Bitinia. în biserica «învierea». în care este com bătută erezia pnevm atomahilor. în anul 380. P.. episcopii din provinciile Iliricului occidental. cea mai bună lucrare a antichităţii creştine. în tratatu l D esp re S fîn tu l D uh co n tra p n e v m a to m a h ilo r m a c e d o n ie n i. nici trei Dumnezei. cu toate că fiecare dintre per­ soane se num eşte fiinţă şi Dumnezeu. D uhul S fîn t e D um nezeu. Sfîntul G rigorie de Nazianz a com bătut tem einic pe ereticii pnevm atom ahi în C u v în ta rea a V -a te o lo g ic ă . fratele Sfîntului V asile cel M are. Fiul şi Duhul Sfînt nu sînt trei substanţe. H el­ lespont şi îm prejurim i. într-un capitol special din lucrarea sa P an arion sau C on tra tuturor e r e z iilo r (cap. Sfîntul V asile afirmă că Duhul Sfînt se bucură de aceeaşi dem nitate cu Tatăl şi cu Fiul. :întrunindu-se în sinodul de la Sirmium sub preşedinţia episcopului lo cu ­ lui Anem ius şi a Sfîntului Am brozie al M ilanului.. Pnevm atom ahii sau m acedonienii au ţinut în 376 un sinod. G. X X X II. în vara anului 378. cînd m araton ie n i. la Cizic. Sfîntul G rigorie de Nisa. care i-a com bătut tem einic în lu crarea sa D esp re S fîn tu l Duh. răspîndită atunci în Răsărit. F iu l e D um n ezeu . 475— 501). cînd au adoptat o formulă de credinţă. în care pe Sfîntul Duh l-au trecut în rîndul creaturilor. cunoaşte pe luptătorii contra Duhului Sfînt sub num ele de p n e v m a to m a h i şi i-a com bătut în 377. ca şi prim ele patru. în 380. compusă între anii 374— 375. rostită. G.. Ţinînd seama de m işcarea de idei din timpul său. Sfîntul Epifaniu (t 403). în care afirm ă că T atăl. a com bătut de asem enea pe adversarii Sfîntului Duh. SIN O A D E ECU M EN ICE 333 Erezia pnevm atomahilor. P. 74. numiţi cînd m a c e d o n ie n i. s-a răspîndit mai ales în Răsărit. 261— 265)..

dar ei n-au reuşit să definească mai clar această poziţie. geloşi pe prestigiul Sfîntului G rigorie de N a­ zianz. G rigorie de Nazianz. 8 ).334 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Pnevm atom ahii sau m acedonienii nu aveau o doctrină bine p reci­ zată. V II. pe care la reînnoit la 10 ianuarie 381. dorind împăratul să restabilească liniştea şi ordinea în B iserică.ic şi M arrian de Lampsac. dar refuzau să recunoască consubstanţialitatea Sfîntului Duh cu Fiul şi cu Tatăl. Diodor de Tars ş. V. Sinodul s-a deschis în Constantinopol. La sinod au participat şi 36 episcopi pnevmatomahi. doreau să impună pe scaunul de Constantinopol un om de-al lor. Teodoret. lîpiscopii egipteni. Au participat 150 de episcopi. . şi n eg a u D ivin i­ ta te a Lui. 381 Noul îm părat al Bizanţului. în frunte cu fim oloi al A lexandriei şi A holiu sau A scholius de Tesalonic. episcop de Tom is (Constanţa). po­ runcind ca toţi supuşii Imperiului să adere ]a adevărata credinţă «a u n ei sin g u re D u m n ezeiri a T atălu i şi a F iu lu i şi a S fin tu lui D uh. Am filohiu de Iconiu.. hirotonit în mod necanonic.a. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . Isto r ia b i ­ s e r ic e a s c ă . Teodosie coi M are (379— 395). La S i­ nodul II ecum enic a participat şi G eron tiu s sau mai co rect T eren tiu s. C eva mai tîrziu. la începutul lunii mai 381 şi a durat pînă la 9 iulie acelaşi an. C hirii de Ierusalim . s-au înfăţişat la sinod şi episcopii din Egipt şi Iliricul oriental. Ei admiteau Dumnezeirea Tatălui şi a Fiului. în vara . so c o tin d u -L d o a r «Duh» sau «Spirit». cînd a ţinut ultim a şedinţă. a convocat pe In tîistătăto riî B isericii din ju m ătatea orientală a Imperiului său la un Sinod ecum enic. 7 . G rigorie de Nisa. văzînd că ereticii arieni şi pnevm atom ahii tulbură liniştea Imperiului. în concluzie. a dai ia 28 februarie 380 din Tesalonic un edict către popoarele Imperiului. s u p e rio r n atu rii s p ir i­ tu a le a în g e r ilo r . şi cei mai mulţi accep ­ tau consubstanţialitatea Fiului cu Tatăl. în 381. din C onstanti­ nopol. Sinodul II ecumenic de la Constantinopol. în frunte cu Eleusiu de C’i/. printre care mai de seamă au fost urmă­ to rii': M eietie al A ntiohiei. după eretidii pnevmatomahi* iS'fînt'ul Duh ocupă o p o z iţie in te r m e d ia r ă în tre D u m n ezeu şi crea tu ri. pe filozoful M axim Cinicul. d e a c e e a ş i m ă rire în T reim e» . în Scythia M inor (Sozomen.

ci a răm as episcop a ju tă ­ tor pe lîngă tatăl său. la frontiera italo-iliriană. Ei au acuzat pe Sfîntul G rigorie de Nazianz că şi-a părăsit m ica lui episcopie de la Sasima. episcopul M e le tie al A n tio h ie i (362— 381). con­ vocat de împăratul Graţian al Occidentului. Roma cea Nouă. in­ cit schism a antiohiană a continuat încă mulţi ani. G rigorie de Nazianz. SCH ISM E. conducătorul eustaţienilor. întrucît episcopii din O ccident şi din pro­ v in ciile Iliricului occidental pregăteau ţinerea unui sinod al lor. SIN O A D E ECU M EN ICE 335 anului 380. pentru a convinge pe episcopii occidentali. în calitate de episcop al capitalei Imperiului de Răsărit. partidă ortodoxă rigoristă. S fîn tu lu i G ri­ g o r ie d e N azian z.EREZII. în cele din urmă a mers la A quileea. din dorinţa de a aju nge episcopul cap italei Imperiului. A bia sosiţi la Sinod. apoi plecă la Roma. Preşedinţia Sinodului II ecum enic a avul-o la început. întruniţi în sinod la 3 septem brie 381. După m oartea neaşteptată a lui M eletie. fără ştirea Sfîntului Grigorie de Nazianz. spre a se plînge papei Damasus pentru alungarea sa din Constan­ tinopol . deoarece la Sasima. pre­ şedinţia Sinodului i-a revenit. sul) pretext că alegerea sa pe scaunul de Constantinopol este necanonică. Sfîntul G rigorie n-a mers probabil niciodată. să apere cauza sa. dar episcopii orientali n-au voit şi au propus alegerea lui Flavian. fiind cel mai în vîrstă dintre sinodali. invidioşi pe prestigiul scau ­ nului cap italei şi pe Sfîntul G rigorie însuşi. au refuzat să ia parte la Sfînta Liturghie. de la începutul lunii iunie. de un grup de episcopi egipteni. Papa D am asu s al Romei (366— 384) n-a trimis la Sinodul al II-lea ecum enic nici un delegat. la sfîrşitul lunii mai 381. care se va deschide la 3 septem brie 381. A cuzaţia era neîntem eiată. . la A quileea. supăraţi mai ales că tri­ misul lor M axim Cinicul a fost depus din treapta arh ieriei şi alungat în chip ruşinos din Constantinopol. oficială de Sfîntul G rigorie de Nazianz în faţa Părinţilor Sinodului. M axim C inicul s-a refugiat la Tesalonic . Sfîntul Grigorie a propus c:a scaunul A ntiohiei să fie în cre­ dinţat lui Paulin. episcopii egipteni. de aici se reîntoarce la A lexandria. recunoscut de Sinod episcop al B isericii din C onstan­ tinopol. Prima g rijă a Sfîntului G rigorie a fost să pună capăt sc h is m e i antio h ie n e . Văzînd scandalul pe care l-a provocat fapta sa murdară. chiar în biserica «învierea» din Constantinopol.

apoi contra s a b e lie n ilo r — urmaşii antitrinitarului m o­ dalist Sabeliu (f sec. Sinodul şi-a reluat şedinţele şi s-a ocupat de e r e tic ii m a c e d o n ie n i. care a devenit preşedintele necontestat al Sinodului. El a dem isionat. Fiul lui Dumnezeu. cunoscuse şi suferise. III). eu n o m ien ii sau a n o m ien ii. după cum ne confirm ă primul canon al Sinodului. Sfîntul G rigorie s-a h otărît să dem isioneze. pentru a com bate pe pnevmalom. s-a pierdui.botezat. episcopii prezenţi au rostit anatema. contra se m ia ric n ilo r . precum şi întruparea Cuvîntului. Părinţii Sinodului au redactat de asem enea o d e fin iţie sau e x p u ­ n ere d o g m a tic ă (xo ey. prin care m ărturiseau consubstanţialitatea şi deosebirea celor trei persoane divine. Văzînd atm osfera creată de invidia multora. din nefericire. contra tuturor e re ­ ziilor. a r ie n ii sau eu d o x ie n ii. după toată probabilitatea. de i n t r i g i de _in t e ­ rese şi de conflicte. Cu ţo ale stăruinţele îm păratului Teodosie şi ale episcopilor ortodocşi. şi au părăsit Sinodul. îndeosebi contra diferitelor fracţiuni ariene. în locul Sfîntului G rigorie de Nazianz. N e c ta r ie (381— 397). fiind episcopul capitalei. ei n-au voit să accepte credinţa niceeană şi să şe întoarcă în sînul Bisericii O rtodoxe.xeOsv). a fo tin ie n ilo i — adepţii lui Folin de Sirmium (t 376). a fost ales episcop al B i­ sericii de Constantinopol un laic în vîrstă înaintată.ilii. Sub preşedinţia lui N ectarie. sacrifieîndu-se pentru pacea şi liniştea Bisericii. care a trebuit să fie mai întîi .330 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ D iscuţiile au început să se desfăşoare într-o atm osferă foarte ag i­ tată. numiţi în text şi p n e v m a to m a h i. atît de la preşedinţia Sin o ­ dului. IloWirîrea lui dogm atică e m enţionată în rezumat în Seri- . pentru a com bulc ereziei lui A polinarie. şi apolinariştilor — susţinătorii ereziei lui Apolinaiie^ de L aodiceea Siriei (f 392). retrăgîndu-se în Capadocia. al preoţiei şi arhieriei. pă­ răsind oraşul cu sufletul plin de am ărăciune şi tristeţe pentru cîte v ă ­ zuse. cit şi din scaunul de episcop al B isericii de Constantinopol. După alegerea lui N ectarie. care s-a sacrificat pentru salvarea corăbiei. cum se exprim ă el. a m a r c e lie n ilo r — aderenţii lui M arcel de A ncira (t 374). Tomosul doctrinar al Sinodului II ecum enic din 381. catehum en încă. la 30 iunie 331. apoi a prim it pe rînd harul diaconiei. ca Ionâ profetul.

sfîn tă . care în zilele cele de pe urmă s-a făcut om. de o fiinţă şi veşnică. «Iar învăţătura despre întruparea Domnului o păstrăm nestrăm u­ tată. 9). în care se spune : «Noi am rămas la credinţa evanghelică hotărîtă de cei 318 Părinţi de la N iceea. natura sau Dumnezeirea. pentru m întuirea noastră» (Teodoret. care stabilesc învăţătura Bisericii despre Sfîntul Duh şi despre B iserică. în 471. pe care l-au revizuit şi com pletat cu ultim ile 5 articole de credinţă. de viaţă fă c ă to ru l— xo C«f ^oio5v (Ioan 6. şi in­ troduc în Treim ea cea necreată. Sinodalii au com pletat Sim bolul niceean cu încă 5 articole de c re ­ dinţă. trebuie s-o aprobăm ca pe cea mai veche credinţă în arm onie cu Botezul. putere şi fiinţă a Tatălui şi a Fiului şi a Sfîntului Duh. s o b o r n i­ c e a s c ă şi a p o s to lc a s c ă » . articolul IX al Simbolului arată lăm urit că. în trei iposlasuri. este «una. care ne învaţă să credem în num ele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh. 1 7). de patriarhul m onofizit Petru Gnafevs 22 — Istoria bisericească . arienilor şi pnevm atom ahilor. SIN O A D E ECU M EN ICE 337 so a rea sinodului întrunit la Constantinopol în 382. potrivit Sfintei Scripturi şi Sfintei Tradiţii. 6 3 ). întru cît sinodalii au păstrat Sim bolul niceean. de aceeaşi cinste şi dem­ nitate. a cărei îm părăţie e veşnică. se accentuează că El este «Domnul — o Kupto? (II Cor. nici raţiune.EREZII. «Noi nu primim nici erezia lui Sabelie. cunoscînd că El a fost mai înainte de toţi v ecii Dumnezeu — Cuvîntul deşăvîrşit. Despre Sfînta Biserică. Is to r ia b is e r ic e a s c ă V. învăţătură m ărturisită dintru început în Simb oalele locale. trim isă papei Damasus al Romei şi episcopilor occidentali. şi toţi cîţi nu răstălm ăcesc cuvîntul adevă­ ratei credinţe. adică într-o singură Dumnezeire. R ecitarea regulată a Simbolului la Sfînta Liturghie a fost intro­ dusă mai întîi la A ntiohia. sau n-a fost desăvîrşilă. care am estecă ipostasurile sau le nim iceşte însuşirile. care despart fiinţa. Despre Sfîntul Duh. V oi şi noi. nici blasfem ia eunom ienilor. adică în trei per­ soan e deisăvîrşite». cev a posterior. sau simplu S im b o lu l co n sta n tin o p o litan . 3. 2 6 ). deoarece nu primim că alcătuirea trupului Cuvîntului n-a avut n ici suflet. el se mai num eşte şi S im b o lu l n ic c o -c o n sta n tin o p o lita n . C ela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit». care de la T atăl purcede — xo ex xoiî ilaxpoC exTTopsoojievov (Ioan 15. SCH ISM E.

MărLurisirea sau expunerea dogm atică a Sinodului II ecum enic a condamnat si e rezia lui Apolinarie de Laodiceea. Pelagiu II (579— 590) şi G rigorie cel M are (590—'604). în V inerea Patim ilor. <lîvinlul lui Dumnezeu. dar a. _ susţinînd că la întrupare. în toate B isericile O rtodoxe ale-Răsăritului. H otărîrile dogm atici' au fost acceptate abia în secolul V I de papii V igiliu (537— 555). ■ B iserica Romei a acceptat h otărîrile dogm atice ale Sinodului II ecum enic. Mai lîrziu. care hotărăşte ca « e p isc o p u l d e C o n s la n tin o p o l s ă a ib ă în tîie ta te a d e o n o a ie — Tcpsaoeîa zffi — prim atu m h o n o r is . Patriarhul Tim otei (512— 518) al Conslantinopolului a poruncit ca la fiecare slu jb ă să se rostească S im b o lu l n ic e c a n . pe care refuzau s-o accepte. cerească» (Fragm en­ . cînd catehum enii îl rosteau în vederea primirii botezului. în 567. deoarece locul raţiunii sau minţii l-au luat Logosul (A oţoc). . suflet anim al (tlwx^âXoŢcic) şi suflet ra ­ ţiona! şi nem uritor XoifixTj sau yooî). pen tru c ă d e fa p t a c e la e s te R om a c e a N ou ă». dintre care mai im portant este can o­ nul..3. im ediat după B iserica Romei. care se rosteşte pînă azi la Sifînta Liturghie şi la celelalte serv icii religioase. din 451.338 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ sau Fullo. Sim bolul niceean a fost înlocuit. care ridică în onoare B iserica de Constantinopol. fără ca prin aceasta să poată fi servită cauza lor. «Logosul însuşi s-a făcut trup. iar Dumnezeirea este raţiune neschim bătoare. care au recunoscut autoritatea Sinodului II ecu ­ m enic şi în B iserica Apusului. din cauza c a ­ nonului 3. dar n-a luat ra ­ ţiunea om enească. Se ştie că acesta. care mai înainte se rostea numai o dată pe an. afirmă A polinarie. refuzat să accepte canoanele acestuia. lipsit însă de sullelul raţional. : Sinodul a dat şi 7 canoane. cu Sim bolul constantinopolitan. pornea de la concepţia trihotom ică a lui Plato. ca o m ăsură contra h otărîrii dogm atice a Sinodului IV ecu ­ m enic din Calcedon. voind să explice modul unirii firii diTmnezeieşti cu firea om enească în persoana M întuitorului. du pă e p is c o p u l R o m ei. Condam narea apolinarism ului. printr-un edict dat de împăratul bizantin Ju stin II (565— 578). . Domnul I Jrislos a primit un trap om enesc cu suflet animal. după care omul e compuls din Inip m aterial (oS^a sau aap^). raţiune schim bătoare şi robită calcu lelo r n ecin s­ tite.

376. să aducă la m întuire. . cînd apolinarism ul s-a contopit cu monofizismul. p. G. dar resturile ereziei sale s-au m enţinut pînă la jum ătatea secolului V. I...Ev7j —•«O singurii fire întrupată a lui Dumnezeu Cu­ vîntul» (Pseudo-A tanasie A polinarie. îndemna pe clericii şi credincioşii B isericii adevărate să păstreze cu ferm itate doc­ trina ortodoxă.tzmann). Doctrina greşită a lui A polinarie a fost com bătută de Sfinţii A tanasie cel M are.. la J .ortodox Sfîntul Chirii al A lexan ­ driei (t 444). ' 1 . com bătînd în 377 erezia apolinariştilor în lucrarea sa P an arion sa u C on tra tu tu ror er e z iilo r . p. după care alcătuirea trupului Cuvinfului — adică a Domnului Hristos n-a avut nici suflet. pe care o va folosi în sens.pzu)p. care e partea conducătoare şi cea mai nobilă a omului. . SIN O A D E ECU M EN ICE 339 tul X V III. care învaţă lăm urit că «Logosul sau Cuvîntul s-a în ­ trupat. : A polinariştii au provocat tulburări în Biserică. Apolinarism ul mai este numit şi sin u sian ism . d eoarece confundă în H ristos natura divină cu cea umană.fost definliv condamnat de Sinodul al II-Iea ecum enic. adică s-a făcut om perfect. SCH ISM E. sfinţind episcop! şi clerici proprii. raţiune şi tot ceea ce constituie omul. Lie. Letpzig. în expunerea dogm atică.a. primită la întrupare. Fiul lui Dumnezeu. G rigorie ds Nazianz. G rigorie de Nisa ş. D raeseke. Sfînlul Epifaniu.. sau n-a fost desăvîrşit. P. nici raţiune. Numai îmbrăcînd firea om enească deplină. Ed. A p o llin a riu s v o n L aoclicea. întregul neam om ensc. 3 9 3 ) . episcopul Salam inei (Cipru). trup.). putea Domnul Hristos. A polinarie distrugea integritatea sau deplinătatea firii umane a M întuitorului. Prin această concepţie eronată. 1892. în fine. adică avînd trup adevărat sau real şi su­ flet înzestrat cu minte sau raţiune. A d Jo v ia n u m . şi punea astfel în prim ejdie întreaga Sa operă m întuitoare. A polinarie a murit în 392. . apolinarismul. 251. : . părinţii Sinodului au condam nat afirm aţiile lui A polinarie. a.EREZII. 380 şi 382). 120. mai multe sinoade rom ane (374. A polinarie este autorul cunoscutei formule h ristologice ¡-na cpuoi? too 0eo5 Aoţoî csa7. primind suflet. . XLIII. din iubire de oameni. afară de păcal» (P an arion . î n ’Apus. 233 C. au condamnat apolinarism ul.

S. C o n s ta n tin o p le II e t C o n s ta n tin o p le III. trad. T h e 150 h o ly F a t h e r o i th e e s ta b lis h m e n t oi C h ristia n ity . în «OsoXofia» A tena. C re ştin ism u l în p r o v in c iile r o m a n e d u n ă r e n e a le llir ic u lu i la si'irşilul s e c o lu lu i a l IV -le a . A p o lin a r is tis c h e S c h r iite n . şi în «O rto­ doxia» X X X III (1981). Paris. d 'A q u ilé e . 1269— 1278. p. 1961. Chr . în g receşte. In lim b a ro m â n ă : Pr. P. 1124— 1 2 6 9 . G i e t. p. nr. în «Studii T e o lo g ice». X L V . A ltă bib lio g rafie. W e i g e n b o r g . 408— 450. Bucureşti. în «A bhandlungen der k on ig lich G esellsch aft der W isse n schiiflcii zu G ottingen.l e a e c u m e n ic ţniut la C o n s ta n tin o p o l în a n u l 381. A p o llin a r is v o n L a o d ic e a . Sherw ood.. p. în «Studii T eo lo g ice». P a p i a n . nr. Q. p. 1965 ¡ I d e m . d e Ia C o n s ta n tin o p o l (381).». L e C o n c ile d e C o n s ta n tin o p le (381). Z i n c u l e s c u . La c h r is t o lo g ie d ’A p o llin a ir e d e L a o d ic é e . R. P a n a r io n s a u C o n tra tu tu ror etcv . L. L IV (1981). 327— 3 8 6 . 385— 395 . M. Ori. în «O rtodoxia» X X X III (1981). .R. I. 5. his. N. în «Bis. M. Prof.». l o a n Rămureanu. nr. 285— 336. Popescu.e C o n c ile O e c u m é n iq u e . 1980. L e C o n c ile d e C o n s ta n tin o p le d e 381. U n e m é p r is e d e S ain t B a s ile . S t . 1924. Constantinidis. II (1981). J . St. 1. de l'an g lais p ar G. T. G ottingen 1969. P. 513— 520. Bologna. S ig n iiic a tio n e t a c t u a lité p o u r l e m o n d e d 'a u ­ jou rd 'h u i. în «C ristian esino n ella storia. 1956. la : J . Paris. D as K o m i l v o n K o n s ta n t in o p e l u n d s e in S y m b o l. S c o lie s a r ie n n e s su r l e c o n c ile . nr. Miihlenberg. 341— 365. izvo are şi studii. p. p. X X I (1969). în «Studia Patristic. Il s e c o n d o C o n c ilio e c u m e n ic o e Ie su a ric c z io n e . A lte studii do la Pr. col. K lasse». 3.G. . lib er III. P a p a d o p o u l o s . G r i g o r i e de N y ss a. To SùfifjoXov 'îfjc EuvoBou. 3). P. S a sim es. X. G. nr. G. X L III (1925). p. B a r d y . A tena. Il-e oecum énique. în rom. p. P a l a n q u e G. Rom. erezia 77. p. St udi i : E. Dum eige. 8 . 320. A p o ilin a r is tic in h -rp o lu lio n in th e T o m u s an d A n tio c h e n o s o i 362. 1941. P en tru a p o lin a r is m : Iz v o a re : S f . 1957.1. E. . A n tir r e h c tic u s a d v e r s u s A p o llin a r e m . 1974. E p i f a n i u. de Prof. B erlin .340 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ BIBLIOGRAFIE P entru b ibliografia Sinodului a l II-le a ecum enic. Murphy. S in o d u l a l I I .iila r.!». P. I d e m . nr. P r (' s t i g o. p. art. 7— 8 . II.d o g m a lic p r e s u p p o s itio n o l th e e c u m e n ic it y o i t h e S e c o n d H o ly E c u m e n ic a l C o u n c il. op. LII (1981). S f. D ébats de M a x i m i n u s av ec A u g u s t i n . H. p.ann. 642— 760. col. p. Willebrnds. N. P. H r. X L II. T h év en et (H is to ire d e s c o n c ile s o e c u m é n iq u e s . Lietzm. 9. X L V . B a s il th e G r ea t a n d A p o llin a r is o i L a o d ic e e a . 198 2 . 285— 291: . King. II. R i t t e r . 1904. B laizatet et J . J. T h e h is t o r ic o . G rison. în «Irénikon». 208— 2 3 4 . trad. p. 358 p. III. 3. 257— 263 . 449— 454. ed. 1961. R ă m u r e a n u . 1906.l e a e c u m e n ic . Phil. nofa 128. p. 7. Ii. vol. G. I d e m . s ir is c h m it den q r ie c h is c h e n T e x te n . cit. 1900. S in o d u l a l I I . Cham bésy.H.. 5 6 . de Riedmaten. B erlin. S im b o lu l c o n sta n tin o p o lita n . t n v ă fă lu r a d e s p r e S iin tu l Duh ş i B is eric ă . 163— 191. nr. X V I (1964). Prof. part. S in o d u l d e Ia S irm iu m d in 378 ş i S in o d u l d e ia A q u ile e a d in 381. ibidem . 321 XSO. vezi : L e I l . C o n tra lu i A p o lin a r ic c ă t r e T e o ii l e p is c o p u l A le x a n d r ie i. London. II. Berlin. Paris. col. S on im p o r ta n c e e t s o n a c t u a lité . F l e m m i n g . d e L a b r i o l l e . S im b o lu l N ic e o -C o n s ta n tin o p o lila n . G ottingen. nr. A. 682— 724. cit. S ta to d e l l a r ic e r c a . Lon­ don. t. B ucureşti. R.

S-au ivit astfel ereziile h ristologice în Bisericii. N ăscătoare de Dumnezeu» — MeotoxîjC erau socotite ca po­ trivite şi ortodoxe. Concluzia care se putea trage de aici era că nu se cuvine închinare trupului Domnului.A2 S). nu s-au încins discuţii între re ­ prezentanţii am belor şcoli. iar expresiile : «N ăscătoare de Dumnezeu. în lupta dusă contra docheţilor şi apolinariştilor. a rămas o taină. în atm osfera Răsăritului. pînă la începutul secolului V . înzestrat de * Capitol redactat de Pr. aov a cpsta). Cu toate deosebirile de principii. firea dum nezeiască şi cea om enească sini perfect unite în Iisus Hristos. a pătimit. V (553) şi V I (680— 681). SIN O A D E ECU M EN ICE 341 Nestorianismul. Dimpotrivă. Expresiile «Dumnezeu s-a născut. De timpuriu. N estorie a ifost crescut şi form at Ia şco a ja _ lu i Diodor de Tars ( t 394) şi a lui T eodor de M onsuestia ( t .m în ă _ s tir e a Sfîntul Euprepiu din A ntiohia. sînt greşite. loan Răm ureanu . Şcoala alexandrină învăţa că cele două firi erau unite în chip real (svcooi? cpoau^). Dar cum se făcea această reuşită îngem ănare. SCH ISM E. prof. Dumnezeu a pătimit». Iisus M întuitorul a fost aşezat pe locul ce I se cuvenea. privind raportul firii divine cu firea umană din persoana M întuitorului. Ş coala antiohiană învăţa că unirea dintre cele două firi ale M în ­ tuitorului a fost numai m orală şi consta numai din arm onia conlucrării celor două firi (svuwi? o x s w r i. Sinodul III ecumenic de Ia Efes din 431 :i După victoria repurtată de B iserică împotriva arianismului. Dumnezeu s-a născut.EREZII. un nepot îndepărtat al episcopului eretic Paul de Sam osata. după cele afirm ate de Suidas. IV (451). în lupta ei de apărare îm potriva arienilor. dar şi la um anitatea M întuitorului. s-a călug ă r ii_ ^ r î^ Jin . B iserica învăţa că odată ce unitatea Omului Dumnezeu este de­ plin lăm urită. plutea însă o nouă întrebare : p r o b le m a h r is to lo g ic ă . cînd pe scau­ nul patriarhal de Constantinopol s-a urcat călugărul antiohian N e s to r ie . care au fost discu­ tate în Sinoadele ecum enice III (431). B iserica ţinea cu ten acitate la Dumnezeirea M întuitorului. pe tronul Dumnezeiriî şi al gloriei cereşti.

29). sau cel mult «N ăscătoare de Hristos» — xpiotoToxo?. N estorie. cum ă fost poreclii. Singurii eretici care n-au avut de şuierit. N estorie susţinea că în Iisus H ristos există dou ă persoan e ■ — 8 6 o wpoaorca. Unii numeau pe Fecioara M aria «N ăscătoare de Dumnezeu». cu care s-a născut din F ecioara M aria. şi-a cîştigat renum ele unui mare' predicator. sînt protejaţi de N estorie. De aceea oro/i«. văzînd mulţimea candidaţilor. l-a chem at în capitală. mulţi văzînd în el un al doilea Ioan Gură de Aur. a kdus toată m oştenirea acelei şcoli. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . scîrb it de intrigile nesfîrşite din sinul clerului de la Constantinopol şi auzind multe cuvinte de laudă la adresa călugărului N estorie.342 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA natură cu un deosebit talen t oratoric. călugărul N estorie a atras de tim ­ puriu atenţia tuturor asupra lui. în sărcin at cu instruirea catehum enilor şi predicarea cuvîntului lui Dumnezeu. n ii scut diiTTH al mai înainte de toţi v ecii şi p e r s o a n a u m an ă sau istorică a Ini Iisus Hristos. p e r s o a n a d iv in ă a Fiului lui Dumnezeu. Consecinţa acestei erezii era că F ecio ara M aria n-a născut pe Fiul lui Dumnezeu ca să m erite a fi numită «N ăscătoare de Dumnezeu» —■ . încredintîndu-i snaunul . «M incătorul de eretici». cres­ cut şi form at în mediul antiohian. cum a învăţat totdeauna Biserica. con ­ damnaţi în Apus de mai multe sinoade.' la ¿ 0 aprilie 428? Ca să arate că n-a rîvnit după m ărire. a indignat pe laicul apu­ sean M arius M ercator. arătîndu-se totodată un duşman n eîn fricat al ereticilo r şi schism aticilor. aflat atunci la C onslanlinopol. pînă să sosească la Constantinopol.) Ini N estorie s-a numit d io p r o s o p is m sau n esto ria n ism . A fecţiunea arătată acestor eretici de N estorie. cit şi a răm ăşiţelor quartodecim anilor din A sia. a m acedonienilor clin H ellespont şi a maniheilor. alţii «N ăs­ . determinîndu-1 să adreseze împăratului un memoriu în care se arăta că pelagienii. Murind la 427 Sisinie. o voce plăcută şi sonoră (Socrate. Lidia şi Caria. < început lupta atît îm ­ j potriva arienilor şi novaţienilor. au fost pelagienii. A ceastă concepţie eretică despre existenţa a două persoane în Iisus Hristos ducea la afirm aţia că Dum nezeu-Tatal a avut d o i iii. V II. N estorie a lăsat să treacă trei luni. N estorie a găsit aici două partide. La v en irea sa în Constantinopol. ci ea a născut pe omul H ristos şi clo aceea I rebuie numită «N ăscătoare de om»— âvOp(oicoxq*o?. îm păratul Teodosie II (408—450). v ă d u v it. episcopul capitalei. Nestorianismul. au început o serie de fră­ mântări şi certuri.

dind naştere lui Hristos. după trup. numind-o «N ăscătoare de Hristos» —■ ypiGtv-Jjv. a ales o cale de m ijloc. putini la număr. op. dar se credea că Hristos este o persoană dum nezeiască şi că F ecio ara M aria. Scandalurile provocate de erezia lui N estorie luară proporţii tot mai îngrijorătoare. împă- . pe cînd N estorie propovăduia de pe amvon erezia lui. 32) şi Evagrie (Isto ria b is e r ic e a s c ă . episcop de Ci/ic. I.oc. 2). Sfîntul Chirii al A lexandriei afirmă că N estorie a îngăduit episcopului Dorotei al M arcianopolei să anatematîzeze în B iserică pe oricine ar zice că M aria esle N ăscătoare de Dum­ nezeu. Unii. A devărul este că acelaşi Cuvînt. renum itul avocat Eusebiu s-a ridicat din mulţime strigînd: «Ceea ce am auzit este o minciună. cit.cîr_Q„jţ<Iiăscăto are de Dumnezeu»... iar N estorie.a. La palat. V II. a părăsit ostentativ biserica. pentru că ea a fost o creatură om enească şi esle imposibil de im a­ ginat ca Dumnezeu-Fiul să fie născut de o creatură» (Socrate. Odată. ceilalţi. care s-a născut din eternitate din Tatăl.numin.EREZII. Poporul indignat de cele auzite. dintr-o fem eie. Tulburările au luat proporţii. După m ărturia istoricilor Socrate (Isto ria b i ­ s e r ic e a s c ă . SIN O A D E ECU M EN ICE 343 cătoare de om». C redincioşii murmurau împotriva episcopului eretic.. ţineau cu N estorie . pe m irenii :din capitală. N estorie ar fi în sărcin at pe singhelul său A tanasie să caute să răspândească noua sa învăţătu ră greşită. erau împotriva lui. uşuratici şi linguşitori.'iour. determinîndu-1 să afirme la finele anului 428: «M a­ ria nu trebu ie să fie numită de nim eni «N ăscătoare do Dumnezeu». o blasfem ie. V II. poporul ş i. în care se afla N estorie. A ceste cuvinte au tulburat atît pe clericii cit şi. ci mama lui Dumnezeu-. pentru a linişti spiritele. C lerul. N iciodată nu s-a crezut în Biserica primară că o «creatură om enească a dat naştere Creatorului. monahii s-au îm­ părţit. Despre începuturile predicării în public a ereziei nestoriene. m ajoritatea covîrşitoare.Maria. a fost mama persoanei dum nezeieşti şi în acest sens a putut fi numită nu mama Dumnezeirii. 32). Conducătorul or­ todocşilor era Proclu. pentru a ne răscum păra». SCH ISM E. in tr-o predică ţinută în prezenţa lui N esîo n eT aHpfeam ărit po_ Uei. s-a născut a doua oară. pă­ rerile cercetătorilor sînt diferite. care a întreprins o adevărată persecuţie contra acelora care nu admiteau v e derile lui. care.

N estorie. întrebîndu-1 dacă va nuii continua să întreţină legături cu acesta. spune Sfîntul Chirii. cît şi cu privire la calitatea de M aică a Domnului — 0 s o 6.o in amănunt învăţăturile lui N estorie. a fost în săr­ cinat siLstudie/. Ca răspuns. C elestin a convocat un sinod la Roma care şi-a. ca răspuns.344 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ raiul Teodosie şi soţia isa Evdochia aprobau pe N estorie.adresate perechei. a avut ieşiri v e ­ hem ente contra Sfîntului Chirii. la sfîrşitul verii anului 429. Teoria lui N es­ torie despic «coi doi Iii ai lui Dumnezeu». într-o scrisoare intitu lată C ă tie m o n a h ii E giptu lui. în caro a com bătut erezia nestoriană. în timp ce Pulcheria. a fost declarată erezie.in. a alcătuit în cursul anului 430 trei «memprii». tratînd D esp re d r e a p ta cred in ţă. M aica Lui Dumnezeu?». in c a rn a tio n e). im periale Teodosie II şi Eudochia şi sorei împăratului^ Pulcheria. este cauza dezordinei din_ Biserică. îl socotea un eretic periculos. în care arată că eL N es­ torie. o scurtă scrisoare. Sfîntul. rolul pe care l-a avut m arele Ă tanasie. Sfîntul C hirii a com bătut învăţăturile greşite ale Iu i N estorie. determ inînd pe Chirii al A lexandriei (t 444). De asem enea. care L-a născut. Chirii apără unitatea personală a M întuitorului. In epistola pas­ cală din anul 429. ci Logos-ul cel unit cu natura umană. a scris Sfîntul Chirii C in ci că rţi pen tru com b a tc r e g b la s fe m ie i lui N e s to r ie . «Dacă Domnul nostru Iisus H ristos e ste Dumnezeu. fixînd cu o uim itoare preciziune doctrina ortodoxă. originar din S c y t h i a M inor (Dobrogea). în com baterea arianismului. In acelaşi an. Sfîntul Chirii a inform at si pe papa C e­ lestin al Romei (422— 432). fără să pronunţe numele lui N estorie. . avînd. Erezia lui N estorie a străbătut pînă departe între călugării din Egipt. C ă­ lugărul Casi.a IJ august 430. luînd cunoştinţă de această scrisoare. Aflînd Sfîntul C hirii din afir­ m aţiile lui N estorie că şi fam ilia im perială îi aprobă învăţăturile. I. despre erezia lui N estorie. sora basileu lu i. Rezultatul ce r­ cetărilor sale a fost alcătuirea unui studiu cu privire la întrupare (De. în com baterea acestei erezii. cum n-ar fi Sfînta Fecioară. la predicile lui N estorie. însuşit d o c l m u i Sim ţului Chirii în privinţa hristologiei. să se ridice cu toată puterea îm potriva lor. nu pentru că ar fi născut D ivinita­ tea în sine. o ortodoxă convinsă. Sfîntul C hirii a adresat. . atît cu privire la unirea naturilor divină şi um ană în persoana Fiului lui Dumnezeu. numind pe F ecio ara M aria : «M aica lui Dumnezeu» — O s o t o x o î .

EREZII. Numai un Sinod ecum enic putea să resta­ b ilească liniştea în Biserica Răsăritului.. ereticul din Constantinopol a învinuit pe toţi alexandrinii. Cel dintîi a crezut că a sosit momentul să se desfacă de ju risd icţia scaunului de la Con­ stantinopol. M ai tîrziu. în mod solem n şi în public. opunînd fiecărei anatem atism e a lui C hirii o conlraanaLematismă. s-au alăturat Sfîntului Chirii.. N estorie a trim is C o n tr a a n a te m a tism e le sale şi arhiepiscopului loan al A nliohiei.. La sfîrşitul scrisorii. Ioan al A ntiohiei si alti episcopi. Chirii.. adresată lui N estorie. A lături de N estorie. pe cînd se afla în bise­ rică. ca Teodorei de Cir şi Andrei de Samo& ata^kidianati de îndrăzneala alexandrini­ lo r. In timp ce toţi prietenii antiohienilor s-au solidarizat cu episcopul Ioan. pentru faptul că s-a alăturat Sfîntului Chirii. . la rîndul său. ci C uvîntul s-a unit ipostatic cu natura umană.1 că e incorect. în frunte cu Sfîntul Chirii. H otărîrile dogm atice ale acestui sinod le-a cuprins într-o lu naă_epi5 foiă s in o d ală. întregul dosar al actelor sinodale de la Roma şi de la A lexandria. acuzîndu . Disputele au luat proporţii.. . N estorie n-a dat nici un răspuns trim işilor Sf. au fost înm m ate lui N estorie. celeb rele «12 capitole» au fost num ite A n a tem a tism ele la i C h irii din A le x a n d r ia . de apolinarism şi alto erori. a nădăjduit că acum se va putea em ancipa de sub autoritatea scaunului antiohian. Iuvenal al Ierusalim ului. care con­ ţineau pe scurt tot ceea ce trebuia să anatem alizeze N estorie. Teopem pt şi Daniil. unde îşi primise educaţia teologică. împreună cu A n a te m a iis m e le lu i C hirii. Sf. scoţînd în evidenţă că natura umană nu s-a cufundat în cea divină. C hirii a ţinut un sinod în A lexandria. toţi adversarii acelei şcoli. SIN O A D E ECU M EN ICE 345 In noiem brie 430. arogant şi teolog slab. SCH ISM E. într-o duminică. a alăturat faim oasele sale « 1 2 capitole»."'e r a a f^ şi pe C elestin al Romei. M ai tiîrziu. Drept urmare au alcătuit scrieri polem ice împotriva Sfîntului Chirii. dacă vo ia să mai rălmînă în com uniune cu celelalte Biserici. Cu toate că cele expuse de N estorie în C o n tr a a n a tc m a tis m e le sale erau o erezie criticată atît de Teodoret de Cir cit şi de A ndrei deSam osata.. de doi episcopi egipteni. în frunte cu episcopul M emnon al Efesului şi Iuvenal al Ierusalim ului. căutînd să cîşlige şi mai mult curtea im perială de partea lui. a alcătuit 12 C o n tra a n a tem a tism e.. care era influenţat de principiile şcolii antiohienc.

aliaţii l i roşii ai lui N estorie. Candidian.sl. N estorie spera că biruinţa va fi a lui. şi de 1& episcopi. căutînd să-l determ ine să deschidă Sinodul. C hirii de vreo 50. din Sc. comandantul gărzii im periale. a conliiiii.il. a venit la Efes însoţit de corniţele Irineu. Cu toate că numărul episcopilor so ­ siţi la Efes nu era prea mare. ■' Sinodul al III-lea ecumenic Sinodul al III-lea ecumenic de la Efes s-a ţinut între 22 iunie — 31 iulie 431. Proiect şi preotul Filip. Petronius de N ovae (Sviştov). au sosit hi sinod luvenal^ al Ierusalimului şi Flavian de Tesalonic cu sufraganii. în frunte cu loan al A ntiohiei. episcopul Efesului.IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ După dorinţa împăratului Teodosie II. în fine. recom andîndu-le să se alăture de la început Sfintului Chirii.din Efes. M arcianus de A brittus au fost de partea lui N estorie. A lţi epi­ scopi sud-dunăreni ca : Iulian de Sardica (Sofia). nu sosiseră încă la sinod.yt.it. lor. împăratul a delegat pe com isul Candidian.Slinlul Chirii a deschis Sinodul la 22 iunie 431.său. N estorie.. Deşi N estorie n-a . nevoind probabil să ia parte la condam narea prietenului său Ne. Chirii a căutat să pro­ fite de absenţa lor.ipolis au anunţat că loan al A ntiohiei roagă să nu fie aşlt pl. Sf. spre m area supărare a Sfintului C hiiil. Din părţile noastre a parti­ cipat la Sinodul al III-lea ecum enic de la Efes episcopul T im o tei al To ­ nusului. C hirii al A lexandriei a făcuţ neîncetate demersuri pe lîngă com isul Candidian. aşteptînd sosirea arhiepiscopului loan al A ntiohiei. După praznicul Rusaliilor. Sf. Cînd. să amine deschiderea Sinodului. bucurîndu-se încă de bunăvoinţa curţii im periale. Episcopul C elestin al Romei a trimis o delegaţie compusă din episcopii A rcadie. 7 iunie 431. Cum episcopii din Siria.hia M inor (Dobroqea). care cădeau la 7 iunie. urma să participe numai cîţiv a m itropoliţi şi episcopi. la sinodul proiectat pentru R usaliile anului 431. Cu m enţinerea ordinei la sinod. un bun prieten al :. voit să se prezinte în faţa Sinodului. special invitaţi încă din noiem brie 430. Chirii si condamnarea lui N estorie.oi ic . iar Sf. . M emnon. m itropoliţii A lexandru de A p«meca şi A lexandru de ler. cu toate că atît com isul Candidian cît şi cei 68 de episcopi din A sia au protestat pentru deschiderea Sinodului. care a sem n at'ca al 170-lea par­ ticipant A natem atism ele Sf. în ca te­ drala Sfintei re d o ^ re M aria. Dorotei de M arcianopolis (Paradi). a creat lui N estorie o atm osferă defavorabilă.

Sfîntul Chirii triumfase. autorul moral. SIN O A D E ECU M EN ICE 347 pentru că episcopii din A sia nu sosiseră. pline. precum şi pe M emnon al Efesulni. sosise la Efes şi Ioan al A n tiohie i. Părinţii epis­ copi a fost adusă la cunoştinţa lui N estorie. Denumirea de 0 sotoxoî = «N ăscătoare de Dumnezeu». nu numai una m orală. Chirii şi episcopii întruniţi cu el. cu secole înainte. din demni latea arh ierească şi excom un ica t'la 22 iunie 431. poporul a m anifestat îm ­ potriva Sfîntului Pavel. «Apostolul neamurilor». Informat de cele petrecute. avînd ca obiect de discuţie doctrina greşită a lui N estorie. . Hristos. hotărîrea rostită de. Ei au anatem atizat pe Sf. la m area veste că «duşmanii F ecioarei M aria au fost înfrînţi». a fost ridicată la însem nătatea ce i se cuvenea. fuigerînd de m înie con tra Sf. în deosebi. A doua zi după ţinerea Sinodului. H otărîrea condamnării lui N estorie a fost sem nată de cei 198 de episcopi. SCH ISM E. . este con­ substanţial cu Tatăl. Legătura dintre am bele firi este o legătu ră firească.. una divină şi alta umană. Chiar de la începutul discuţiilor. după Dumnezeire şi consubstanţial cu noi după iim anitatea pe care a primit-o în sînul F ecioarei M aria. au d eclarat că în Iisus Hristos sînt două firi. G rigorie de Nazianz şi G rigorie de Nisa. blîndul a r h i e p i s c o p . răsuna acum de strigăte de bucurie. plîngîndu-se de violenţa Sf. al celor hotărîte de Sinodul ţinut de Sf. cea divina a Fiului iu i Dumnezeu. de ră tă ciri eunom iene şi apolinariste.EREZII. în care. din Sfinţii V asile cel M are. autorul celor 12 A n a ta n u lis m c . C hirii. Efesul. Chirii. C hirii în 22 iunie 431. alăturîndu-se lui Ioan al A ntiohiei. D ezbaterile sinodului au durat de dim ineaţa pînă noaptea iîrziu. a credincioşilor din Efes şi a clericilo r şi credincioşilor din Constantinopol. N estorie a fost destituit . şi pe toţi episcopii care nu se vor pocăi. dată F e cio a ­ rei M aria. vociferînd : «M are este Diana efesenilor» (Fapte 19. ipostatică. Contra ei a pro­ te sta t delegatul împăratului. ieşindu-şi din fire. cărora s-au alăturat mai tîrziu şi alte sem nături. 28). Fiul lui Dumnezeu. sinodalii şi-au văzut liniştiţi de lucru. ‘dar o singură persoană.cu episcopii din A sia. pe prietenii săi. Chirii şi-a con vocat prietenii la un sinod. declarînd nule şi fără valoare hotărîrile luate de SI. cum afirma N estorie. cei 198 de episcopi. C inci zile după deschiderea Sinodului. luînd ca bază ce le 12 A n a tem a tism e ale Sfîntului C hirii şi alte tex te din scrierile Sfin ­ ţilo r Părinţi.

i S in o d u ljll ecum enic din Iifes a fost declarat închis în octom brie 431. (Mansi. ca să com unice episcopilor că socoteşte nule şi fără valoare hotărîrile luate la 2 2 iunie. Chirii al A lexandriei şi Memnon al Efesului. IV. După îndelungate negocieri duse de delegaţii Sinodului şi reprezentanţii clerului din capitală cu împăratul Teodosie II. N estorie. C elestin. N estorie a fost exilat în M înăstirea Sfîntul Euprepiu de lingă Anliohia. Cu toate că pînă în cele din urmă împăratul Teodosie II a con ­ firm at h otărîrile Sinodului III ecum enic de la Efes. 1330— 1338). atît cel prezidat de Sf... iar în ziua de 1 1 iulie. IV. . ordonînd întem niţarea lor.. călugărie. Chirii.348 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ A m bele sinoade. iar episcopilor li s-a dat voie să se întoarcă la eparhiile lor. unde fusese tuns în. au adus la cunoştinţa împăratului Teodosie II hotărîrile lor.. conduse tot de Sf. După prim irea rapoartelor. au fost excom unicaţi. 1361 D.. Sinodul a alcătu it__si.. prin canonul 7. sosind la Efes şi cei trei delegaţi ai papii C elestin al Romei. C hirii şi Memnon. In şedinţa a IV -a din 16 iulie 431. Chirii. cît şi cel prezidat de Ioan de A ntiohia. Au fost exam inate din nou învăţăturile Iui N estorie. s-au aprobat ţoale hotărîrile luate în şe­ dinţa din 22 iunie. In şedinţa a V l-a din 31 iulie 431. Com isul Candidian a raportat şi el împăratului cele petrecute în 22 iunie la Efes şi purtarea autoritară a Sf. se oprea. în şedinţa a IlI-a. faţă de P atriar­ hia A ntiohiei. can o an e. Canonul 8 confirm a autocefalia B isericii din Cipru. cît şi pe Sf.. reaşezîndu-i în scaunele Jor. la sfatul curtenilor. Părinţii episcopi au pronunţat condam narea pelagianism ului şi a reprezentanţilor lui: Pelagiu. împreună cu cele . s-au mai ţinut în prezenţa lor încă şase şedinţe. iar în locul său Ia ConsLmtinopo! < losl adus M axim ian (431— 434).). Chirii. sub aspră pedeapsă bisericească. îm păratul. recunoscută de un Sinod ecum enic. Ioan al A ntiohiei şi prietenii lor. Dimpotrivă. Iulian de Eclanum ş. . Teodosie II a trim is la Efes. dintre care ultim ile sînt mai im­ 8 portante. pe m agistratul Paladie.a.. sperînd ca în felul acesta să fie p acificate spiritele. acesta a revenit asupra deciziei privitoare la exilarea Si.. a destituil atît pe N estorie. introducerea sau com punerea altui Sim bol de credinţă decît cel N iceo-constanlinopolitan (Mansi. Intre timp. _ . Este cea mai veche autocefalie în B iserica Răsăritului. la 1 iulie 431.

împăratul Teodosie II a procedat cu m are asprime contra celor ce refu/. sciziunea a continuat totuşi între cei din A lexandria şi cei din A ntiohia. Persecutat fără cruţare. un nestorian înfocat. după 431. iar de acolo la Oasis. Episcopii din A ntiohia erau acum supăraţi şi pentru alegerea lui M axim ian la C onstantinopol. îm păratul Teodosie II a propus Sf.au s-o accepte.EREZII. la 1 2 apri­ lie 433. Ioan al A ntiohiei a trim is la A lexandria pe episcopul Paul d e Emesa. C hirii al A lexan ­ d riei s-a făcut. toate scrierile lui N estorie au fost căutate şi arse. Deşi întrevederea cerută de Teodosie II n-a avut loc. episcopii sirieni s-au întors în patrie plini de nemulţumire. A ndrei de Sam osata şi Euteriu de Tiana au alcătu it scrieri polem ice contra Sfîntului Chirii. în văţaţii Teodoret. cînd.O rice adunare a prietenilor lui a fost interzisă. apărătorul O rtodoxiei. SCH ISM E. La intervenţia lu i Ioan al A ntiohiei. nestorianism ul s-a întins 8 . în urma m ultor discuţii şi tratative. îm păcarea dintre patriarhul Ioan al Antiohiei şi Sf. După închiderea Sinodului. în şcoala de la Edesa. au fost destituiţi 15 episcopi care n-au acceptat unirea. după doi ani de discuţii şi corespondenţă. s-a ajuns la u n acord. nestorianism ul şi-a găsit un refugiu. şcoala a fost închisă. Din Persia. în 435. au trecu t în Persia. fiind salutat de credincioşi cu m are entuziasm. s-a reînnoit anatem a contra Sfîntului C hirii. în Egipt. în felul în care a fost primit odinioară de alexandrini Sfîntul A tanasie. unde au găsit bună primire şi au fost toleraţi. N estorie a fost trim is în localitatea Petra din A rabia su­ dică. Chirii al A lexandriei şi Ioan al A ntiohiei să se în tîln ească la N icom idia pentru îm păcare. Sfîntul Chirii şi-a făcut intrarea trium fală în A lexandria. totuşi. Din cauză că nu toţi episcopii Răsăritului au acceptat întru totul prevederile unirii din 12 aprilie 433. din ordinul împăratului Zenon. Bătrînul eretic a m urit în exil pe la 450. în sinoa­ dele ţinute la Tars şi A ntiohia. cu o formulă de credinţă care recunoştea expresia « N ă scă ­ t o a r e d e D um nezeu» şi învăţătura că în unica persoană a M întuitorului sînt două naturi : dum nezeiască şi om enească. A ici nestorien ii au înfiinţat la N isibi o şcoală sub conducerea m itropolitului Barsum a. la m arginea Imperiului. La 30 octom ­ brie 431. nemulţumiţi cu stăpînirea Bizanţului. neslorienii. SIN O A D E ECU M EN ICE 349 canoane. în 489. unde a scris C a r tea lu i H e r a c lie din D am asc. Din ordinul îm ­ păratului. nevoind să recunoască cele hotărîte la Sinodul din Efes.

Loofs a cules fragm ente din scrisorile. T h e o t o k o s . de ¡'H istoire d e ¡'É g lise par Aug. ed. . A ten a. 1962.e p a tr ia r c a t d ’A n t io c h e d e p u is la p a ix d e ¡'E g lise ju sq u 'à lu c o iK /u èle a i a b e . 117— 140. C o n c ile s o e c u m é n iq u e s d e s I V -e e t V -e s i è c le s . e c c l . ' A. . 321— 336. L. 16. Turchestan şi chiar pînă în India şi China de V est. S y n o d e d e G a b a d iu s 304 . în .350 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ în M esopotam ia.-T h. par F. G r i l l m e y e r . 337:—461. a u to b io g ra fie i s crie re polem ico-d og­ m atică. 193 9 . . H alle. A ten a. 218— 236. Lille. N es t o r i e. Irm sch er. Savantul german F. franç. S c i p i o n i. J . 1974. p. G. C i r i l a l A l e x a n d r i e i . 1964. L 'a iia ir e d e N e s to r iu s v u e d e R o m e . D as S c a n d a lu m o e c u m e n ic u m d e s N esto riu s. 431. D e Ia m ort d o T h é o d o s e à ¡’é l e c t i o n d e G r é g o ir e l e G ran d . M. v on J . A n a t e m a t is m c le . Paris. 1976.i n o i r. : D'A 1 è s. D. C o n c ile d 'E p h è s e (431). SujiSoXai sic ttjv itepl tou ííeaTopíou ¿psuvoiv.s d u c o n c i l e d 'E p h è s e îri «Revue deá scie n ces philosophiques el théologiqiu 's». 271— 292. t. V III — 453 p. X X V (1935). p. p. d o g m a . T e x te syriaq u e par P. K. L e d o g m e d 'E p h èse . p. I. d'hist. V o n d e r a p o s t o lis c h e r Z eit b is zu m K o n z il v o n C h a lc e d o n (451). L e r e to u r d e s o r ie n ta u x ù l’u n ité. Y a n n a r a s. c o u n c ils a n d c o n t r o v e r s ie s . L e s lis t e s c o n c ilia ir e s . I d e m . L 'in carn a tio n . în «Le C o n ci­ le et les co n ciles». R i s t o w. 23 (1949). G e r l a n d . B äle. II.s le c o n c ile cl'E phèse. A n a s t o s . P aris. B r e h i e r . B a r d y . fo arte b u n : I d : e m. nr. . p. 1951. A m a n n . Loofs. 1931. Idem. din autobiografia TpaŢcaSta şi din scrierea polem ico-dogm atică 0 eo7îocaxi'i7]< . 433—437. du M . Ç r e e d s . 1937. A. 1 9 6 6 . M ilano. B e b i s. 1965. K ad iköy. în «Sch olastik». X X V III (1929).')l.. p. trad. C o n ţin u tu l o n t o lo g ic a l n o ţiu n ii o n t o lo g ic e d e p e r s o a n ă . 24 (1950). E. H. L i e b a e r t . X V (1962). 408— 431. 561— 574. C h r is to lo g ie . l. 23. p 441— 461 . D es o r ig in e s a u C o n c ile d e C h a lc è d o in e . cautînd să re­ abiliteze pe fostul patriarh eretic de la ConslanLinopol. I d e m . 8 6 col. N e s t o r ie e il C o n c ilio d l E ie s o . N au.. 36 (1961).e s «c/i'. L e liv r e d 'H éra c lid e . 1936. C h . în «Aus der byz. 163— 196. p. I. în lim ba n eo g reacă. .s d'Oi icnl -. L 'artju m cn tation p a tr is tiq u e d a n s la c o n t r o v e r s e n e s t o r ie n n e . r. 28— 52 . D iel. 5— 37 . ' P. S. E p h è s e (C o n ciled 'j. hrsg. 222— 242 . IV . Sf. c ritic a . 1905). 1937. pre­ dicile. în «Dumlnirton O aks Papers». Tpa-(a>5ia. l. C a m e l o t . P aris. T h . M artin.<!{(■( lier.-J.. L a u r e n t . B e d ja n . p. D er B e g r iíí TtpóamTtov in d e r T h e o lo g i e d e s N esto riu s . în «Iicho. A rb e it der D. G. E r d i n. V . Paris. e t d e g è o g r . I d e m . l!). ‘365 p. 1905. E p h è s e e t C h a lc è d o in e . fase. Paris. D as W o r t. S tu d ii : Luigi I. 207— 244 . Freib u rg im ßreisgau . 1 9 6 5 . N i c o 1 a s. 531— 559 R l i . Republik». ' v r c s s o . N e s to r iu s w a s o r t h o d o x . Stevenson. M idii* cl V. 1910. B I B L I O G R A F I I I z v o a r e . 1962. A p ic. I. P aris. N e s t o r i e . B u cu reşti.. — V.Istanbu l. R eligieu ses». lies de scie n c e religieu se». 1957. D ie F r a g m e n te d e s N e s to r iu s . 1960. Tournai.. în N e sto iia n u (Halle. H y p o s ta s is . O lim p C ăciulă. I’.5— 265. Paris. B erlin . in «Revue de Sc. 45— 73. de P l i n v a l . p. F. în «N e s to r ia n a ». G. . 1970. trad. P. l. A rabia. a lui N estorie. de L a b r i o 11 e. S to ria . de Pr. Ldilcci by J . M . L e m y s t è r e d e M ario. La d o c t r in e c h r is ţ o lo g iq u e d e sa in t C y r ile d 'A le x a n d r ie a v a n t la q u e r e l le n e s to r ie n n e . C a m e l o t .

nr. p. Prof. A rhiep. X V II (1965). C h irii a l A le x a n d r ie i. L X IV (1931). în «A nalecta T arracon en sia». E u tih ie.D i m a n c e a . S p e i g l e . p. 3. P en tru con d am n area p e la g ia n is m u lu i . 299— 306. în «Studii T eo log ice». cit. 1— 14. 1934. G. Is t o r ia n e sto riu n is m iilu i cu S in o d u l a l I I I . Un e s b o s d 'h isto ria d e l c o n c ili d 'E ies. lum ea creştină va avea linişte şi pace desăvîrşită. G. V II (1931). p. 180— 181. stareţul unei m înăstiri m ari şi însem ­ nate din jurul Constantinopolului. p. C h i ţ e s c u . p. Erezia îşi are numele de la un bătrîn arhim an­ drit din Constantinopol. ap rilie.le a e c u ­ m e n ic (431). o p . J u g i e. J . Paris. după condam narea ere/. Q u e r a .iei nesLoriene. I. P e la g e . I (1969).EREZII. I d e m . Sinodul IV ecumenic de Ia Calcedon din 451 * Eutihianismul sau monofizismul Se părea că. 79— 128 . a 2-a. dar dusese la extrem învăţătura şcoalei din A lexandria despre unirea celor două firi din persoana Mîntuitoirului. SCH ISM E. în «Studii T e o lo g ice». B u cu reşti. 40— 58. nr. 1931. ed. care împingea atît de departe deosebirea celor două fîrTdin persoana M întuitorului. prof. 426— 433.p. nr. 1925. 1— 2. în «M itro­ p olia O lten iei». 7— 8 . Sibiu.. C h r is to lo g ie v o m T o d e d e s A th a n a s îu s b is zu m A u s b r u c h d e s N e s to r ia n is c h e n S treits. W e i g 1 e. . d e L a b r i o 11 e. Prof. S p r e deosebire de N estorie. B a r d y. p. N.. 3 —4. cînd izbucni o nouă erezie. B arcelo n a. P o p o v i c i .. D o ctrin a h r is t o lo g ic ă a SI. P iteşti. L. ' A rhim .ul. 1973. dar încăpăţînat. nr. M iinchen. p. O c e l e b r i t a t e à tro n u lu i b iz a n t in : Al h e n a is -E u d o k ia . lo a n R ă m u rean u .le a e c u m e n ic ţinut Ia E ie s in 431. p. îneît ajungea să * Capitol redactat do Pr.. N e s to r iu s e t la c o n t r o v e r s e n e s to r ie n n e . 1927. N e t z h a m m e r . 1933. sa v i e e t sa réform e. E v e n im e n t e le is t o r ic e În a in te ş i d u p ă S in o d u l d e Ia C a lc e d o n (451). Ir. Î n c e p u t u r ile n esto ria n isn iiilu i. Lausanne. 1912. C h i r i a c . B r é h i e r.. T i m o t e i S e v i c i u . B u cu reşti. F o rm u la o sin g u ră iir e în tru p a tă a L o g o s u lu i lu i D u m n e­ z eu . de P I i n v a 1.. 295— 307. C o n trib u ţia B is e r ic ii E g ip tu lu i l a o p e r a d o g m a t ic ă a B is e r ic ii c r e ş tin c . D er P e la g ia n is m u s a u t d e m K o n z il v o n E p h csu s. M. 1931. în «C onvorbiri L iterare». s e s é c r its . B ă n e s c u. erezia e u tih ia n ă sau m o n o fiz ită . D iac. M i h ă l c e s c u .. In lim b a ro m â n ă : Pr. X IV (1962). N. SIN O A D E ECU M EN ICE 351 M. susţinută de Sfîntul C hirii al A lexandriei. El luptase cu m ull zel contra ereziei lui N estorie. 397 -419. G. V III (1956). Monofizlsmul. N. în «O rtod oxia». Sinoadele din Constantinopol (448) şi Efes (449). E. în «A nnuarium h isto riae con cilioru m ». R. Tim işoara. de P I i n v a l . E le s u l ş i T om is. l o a n R ă m u r e a n u . N. om cu solide cunoştinţe teologice. Am sterdam . S in o d u l a l I I I . din lim ba germ ană de G ala G alactio n . 1— 53. X X II (1970).

întrucît M întuitorul. iar pe de alta ca o variantă a ap o lin arism u lu i. iar trupul Său a fost dumnezeiesc.352 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ admită că îu Iisus H risios exis-a două persoane.avea unele păreri înrudite cu ea. Dommis. Pentru virtuţile sale ascetice. in Iii« jia . putea duce neamul om enesc la m întuire. De aceea erezia lui Eutihie a primit numele d e m o n o fiz ism sau eu tih ian ism . în cît aceasta a dispărut complet. Numai Fiul lui Dumnezeu. pentru a explica astfel m odalitatea unirii firii umane cu firea di vină. l-a acuzat pe Eutihie de apolinarism şi l-a denunţai. Ca atare Iisus Hristos a avut în persoana Sa o singură fire. dacă Hristos.Eutihie susţinea că firea om enească luală de M întuitorul la întru ­ pare în sinul F ecio arei M aria a fost absorbită de firea Sa dumnezeiască. personalitatea cu. deosebite — d io p r o s o pism . aşa cum o picătură de apă se pierde 'fiT im en sitatea m ării. sau că Dum nezeu-Tatăl are doi fii. C onsecinţa ereziei m onofizite este că. Primul care a com bătut erezia lui Eutihie a fost Teodoret al Ciru­ lui.. patriarhului F lavian de C onstantinopol (446— 449). unite într-o singură persoană divino-um ană. A ceastă învăţătură eronată era susţinută la A le­ xandria de unii clerici şi teologi. în rît-iăcaa-xiin ele o sin g u ră f i r e — jxovotpoots. d u m n e z e ia s c ă şi o m e n e a s c ă — d io fiz itism . monofizismul apare pe de o parte ca o fo r m ă a d oc h etism u lu i.jn a re trecere pe lîngă împărat. după care M întuitorul a avut un trup aparent.jce a _inai. patriarhul A ntiohiei. . graţie faptului că era naşul de botez al eunucului IIr isafie. Eutihie exagera aşa.. şi chiar D io sco r (444— 451).. Doctrina ortodoxă referitoare la firile din persoana M întuitorului este că în Iisus Hristos sînt d o u ă firi. în lu<-rare a 'Sa l i f l r e i l ® ^ '^ I n _ih u r 4 4 7 ( num ită E ran istes (C erşeto­ rul). care afirma că locul raţiunii umane din persoana lui Iisus H ristos l-a luat raţiunea sau Logosul lui Dumnezeu. devenit om real. nu are pe lîngă firea Lui dum nezeiască şi o fire om enească reală atunci se nim iceşte întreaga operă de răscum părare a omului. Nu m ică era puterea bătrînului arhimandrit şi la curtea im perială. Eutihie se bucura de m are cinste printre călugării răsăriteni. l-a denunţat pe Eutihie.. nu om enesc.de— mult unirea celor două_fi_rî. Episcopul Eusebiu de Doryldcum. ^ n o ie m b r ie 448. su ccesorul Sfîntului C hirii pe scaunul A lexan d riei. după unii monofiziţi. numai firea dum nezeiască. n-a avut un trup om enesc real. . împăratului Teodosie II. Fiul lui Dum­ nezeu.

. Hristos avea două firi. 23 — Istoria bisericească . l-au făcut pe bătrînul eretic încrezut şi com bativ. avînd p riete­ nia eunucului H risafie şi a îm părătesei Eudochia. socotind pe arhimandritul Eutihie «eretic periculos». SIN O A D E ECU M EN ICE 353 Sinodul de la Constantinopol din 448 Denunţat patriarhului Flavian al Constantinopolului pentru erezia sa (le episcopul Eusebiu de Dorylaeum .. Eutihie a invocat fel de fel de scuze. cînd patriarhul Flavian era bănuit şi acuzat de erezie. Eutihie a fost anatem atizat. După multe ezitări. dar după unire nu recunosc d ecît o singură fire» (Mansi. deschis la 12 noiem brie 448 la C onstan­ tinopol. pe drept analem atizat de sinodul din Constantinopol din 448. Protecţia atotputernicului Hrisafie. Sentinţa de condamnare a fost sem nată de 30 de episcopi şi 23 de egumeni.EREZII. în ziua de 22 noiem brie 448.Eutihie a apelat la papa Leon I al Romei (440—• 461) si Ia patriarhul D ioscor al A lexan d riei i 444— 451). evitînd să se prezinte în faţa s i­ nodului. Eutihie s-a prezentat în faţa sinodului. pe care stima şi protecţia împă­ rătesei Eudochia îl făcea şi mai nesuferit eunucului. Eutihie însă era puternâc apărat la curtea Im perială. îru ca rc a . în 448. la care au participat episcopii aflaţi în capitală. Eutihie a fost chem at să-şi expună doctrina sa intr-un sinod local. făcînd urm ătoarea m ărturisire : «Recunosc că î n a ­ inte de unirea Dumnezeirii cu um anitatea. precum şi sprijinul m oral al patriarhului D ioscor al A lexandriei. în care expune d a r învăţătura ortodoxă despre cele două firi din persoana M ântuito­ rului. a adresat la 13 iunie 449 patriarhului Flavian al Constantinopolului o importantă scriso are dogm atica — E p is to la d o g m a tic ă a d F laviam im . Papa Leon I. prin finul său H risafie. VI. duşman neîm păcat al pa­ triarhului Flavian de Constantinopol. mai întîi de sinodul local din Constantinopol. Nemulţumit de hotărîrea de anatem atizare. fiind inform at despre erezia lui Eutihie. 744). l-au în cu rajat pe Eutihie în atitudinea sa de opoziţie şi neascu ltare faţă de patriarhul său şi faţă de sinod. aşa că s-a ajuns un timp. găsit un apărător înfocat. SCH ISM E. în urma acestei declaraţii. La început. Legăturile lui Eutihie cu curtea im perială.

din anul 448. căruia H ri­ safie i-a pus la dispoziţie şi puternica garda de soldaţi. îneît după trei zile a încetat din viaţă. voind să jo a ce rolul unui ju d e­ cător suprem. Elpidiu şi Eulogiu. la 8 aucfusT~449. care. de team a soldaţilor.unirii ui Barsuma. împreună cu patriarhul D ioscor al A lexandriei şi cu parabolanii aduşi de acesta din Egipt. a fost grav brutalizat de rirliiin. pe preotul Renatus. au fost delegaţi doi înalţi dem ni­ tari.aranjînd lucrurile în aşa fel ca delegaţii papei să nu poată lua cuvîntul în sinod. Eunucul H risafie a făcut totul spre a fi QpriţLsă vin ă JLa. Papa Leon I. în timpul discuţiilor. D ioscor însuşi aduse o ceată de călugări şi parabolani (îngrijitor de bolnavi). s-a acordat drept de vot arhimandritului sirian Barsuma.35 4 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă Sinodul tîlhăresc de la Efes (449) Fată de tulburarea produsă de erezia lui Eutihie. în biserica Sfînta M aji a . şi pe diaconul Ilarie. Teodoret al C irului si Ibas de Edesa au fost condamnaţi ca neslorieni. D ezbaterile sinodului s-au ţinut într-o atm osferă foarte agitată. Sinodul s-a deschis la Efes. băr­ bat foarte violent. un bărbat cu caracter violent şi despotic. sînt răspunzători direct de actele de violenţă petrecute în sinod. contra lui Eutihie. A fost condamnai. care. Domnus de A ntiohia a fost depus din scaun. Pentru a da însă sinodului ca ra cteru l său de ecum enic. Cu m enţinerea ordinei la sinod. în schimb. care a fost_ con vocat la Efes. A st­ fel s-a retras dreptul de vot tuturor ierarhilor care s-au pronunţat în sinodul lo cal din Constantinopol. care a murit pe drum. înarm aţi cu ciom egeL. Teodoret al Cirului. a fost alungat din . acuzatorul principal al erelirulin Eutihie. de asem enea episcopul Eusebiu de D orvlaeum. Patriarhul D ioscor a folosit sinodul Cii arm ă de răzbunare îm potriva blîndului patriarh Flavian al ('onsldiilitiopolului. a trim is la sinod trei delegaşi : pe episcopul Iuliu de Puteoli. sinod epis­ copii bănuiţi că sînt adversari ai lui Eutihie. D ioscor al A lexandriei dictă sinodului condamnarea învăţăturii or­ todoxe' despre existenţa celor două firi în persoana M întuitorului şi im­ pusese monofizismul ca doctrină ortodoxă. s-a h otărît ca întreaga chestiune să fie prezentată şi discutată într-un nou sinod. pentru luna auguşţ 449. iar ceilalţi dintre episcopi să nu facă nici o o biec­ ţie. după ce a fost depus din scaun. preşedinţia fiind încredinţată patriarhului D ioscor al A lexandriei. primi pe patriarhul F lavian şi pe delegaţii papei Leon cel M are.

SCH ISM E. inform at prin delegaţii săi de bru talităţile petrecute la Efes în 449.. intervină la basileul din Bizanţ în favoarea Ortodoxiei.EREZII. în februarie 450. SIN O A D E ECU M EN ICE 355 eparhia sa şi închis într-o m înăstire de către călugării înarm aţi. iar în eparhiile din Siria.Jn a ltilo r oaspeţi. Cînd. aprobarea hotărîrilor sinodului tîlhăresc din Efes. N e­ mulţum irea în rîndurile clericilo r şi credincioşilor ortodocşi era foarte mare. care a prezidat «sinodul tîlhăresc». patriarhul Dioscor a reuşit să obţină de la îm păratul Teodosie al II-lea. seci lalrocinium). La 28 iulie 450. descoperind în ea chiar multe asem ă­ nări cu cele învăţate de Sfîntul Chirii al A lexandriei. Pont şi A sia M ică numai puţini episcopi au avut cu raju l să se opună pe faţă monofizismului prom ovat de Eutihie. «sinodul tîlhăresc» — auvoooc cpixi] ■ e p h e ­ — sinu m latro cin iu m de la Efes a provocat mare confuzie şi haos.Ş rjâ -Jn fă ti^ .papa Leon L . pa pa Leon cel M are a respins toate h otărîrile sinodului tîlhăresc. monarh naiv şi lipsit de experienţei în treburile politice şi în problem ele religioase. condamnat în 448. a numit acest sinod : «sin odu l lllh d resc» . au fost înfieraţi de Eutihie ca nestorieni. Epar­ h iile din Egipt.. cînd s-a închis. Părăsind Efesul. In sinodul ţinut la Roma în 449. a venit la Roma împăratul V alen tinian III. Dioscor al A lexandriei a găsit învăţătura lui Eutihie ortodoxă.r u ş i n e a .ţă Bisericii de «sinodul tîlhăresc» de îa Efes.k Sinodul IV ecumenic de la Calcedon din 451 In B iserica de Răsărit. iar tronul Bizanţului a revenit. . JJLcu. apărătorii xeloaL aj O rtodoxiei cereau convocarea unui nou sinod ecu ­ m enic. . Din toate părţile. rugîndu-i sa. Papa Leon I. mai ales din cauza abuzului de putere al patriarhului Dioscor al A lexandriei. aduşi de Dioscor al A lexandriei la sinod. adversarii monofizismului..B ila n ţ. an trecut de partea iui Dioscor. în lipsa unui m oş­ . jn„soţit de mama sa G ala Placidia si soţia sa Eudoxia. T racia si P alestin a. nume care i-a răm as în is to r ie — aovoSoţ Xtjc'cptx?i (ephesinum nori judicium . Sinodul şi-a pre­ lungit dezbaterile pînă la 22 august 449.d in .. din 44!). căutînd să legitim eze şi să impună monofizismul în B iserica Răsăritului. care să spele. In modul acesta. D ele­ gaţii papei scăpară cu fuga de ciom egele călugărilor şi parabolanilor. împăratul Teodosie al II-lea a murit în urma unui acciu em ue călărie. fiica împăiatului.

„ . Imediaţ_după u rcarea pe tronuLBizanţului. Lucentius şi Iulian de Cos şi doi preoţi. noua pereche im perială. Numărul episcopilor participanţi a variat între 520 şi G30. la N iceea. care s-a căsătorit cu viteazul general M arcian (450— 457). refu­ giaţi din A frica. cifră noajnnsă de nici un Sinod ecum enic. a fost mutat la Calcedon (azi Kadi-K oy). M ajo ritatea episcopilor participanţi erau din Răsărit. sorei sale Pulheria. Aurelia şi Rustician. şedinţa a Il-a din 13 octom brie a fost prezidată de e p i s c o p u l Paschasinus de Lilybaeum. toţi episcopii.Sinodul IV ecum enic_s -a tinut In tr e 8 si 25 o c t o m b r ie 451. înştiinţînd pe papa Leon I de actul urcării sale pe tronul im perial de la C onstantinopil. i-a adus la cunoştinţă şi in­ tenţia con vocării unui nou Sinod ecum enic. Împăratul M arcian a prezidat şedinţa din 25 octom brie 451. . Papa L e o n c e l M a re a l R o m ei (440— 461) a trimis la Sinodul IV ecu ­ m enic din Calcedon 5 delegaţi : trei episcopi. spre a asista la discuţii. M arcian şi Pulheria. fiind cel mai impor. Se mai aflau printre sinodali doi episcopi africani. Sinodul convocat încă de la 17 mai pentru 1 septem brie 451. fără ca să ia parte la vot. A totputernicul eunuc H risafie a fost destituit şi înlăturat de la curtea im perială. a h otărît să convoace un nou Sinod ecum enic. . Pentru rezolvarea chestiunilor m ateriale şi m enţinerea ordinei la S i n o d . din cauza n ăvălirii vandalilor. Un rol însem nat la Sinod l-a a v u i pti Ir ia i li u I Anatolie al Constantinopolului (449— 458). îm păratul a delegat un număr de com isari im periali şi senatori.35 O IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A L Ă tenitor. în faţa Constantinopolului. îm păratul M arcian. înainte de convocarea sinodului. în biserica Sjfinta Eufimia din Calcedon. iar el a ţinut cuvîntarea de închidere a Sinodului. c a r e .ţ«SinM_din an tich itatea creştină. în lipsa d e l e g a ţ i l o r imperiali.ortodocşi condamnaţi si exilaţi au fost rech e­ maţi şi reaşezaţi în scaunele lor. Paschasinus de Lilybaeum. cînd s-a iăcut proclam area solem nă a hotărîrii de credinţă.hi condus dezbaterile Sinodului.taiit_şi_mărje. Boirifiicius şi V asile. sprijinitoarea O rtodoxiei. pentru că împăratul dorea să fie mai în apropiere. care sa spele ruşinea «sinodului tîlhăresc» din 449. O sem intele patriarhului Flavian au îo st aduse la Constantinopol şi aşezate cu mare cinste în Biserica Sfinţii A postoli.

din 22 octom brie 451 s inodalii au definit doctrina b ise rice ască a celor~3oua~firi din persoana lui Iisus H ristos. In teresan t este că el n-a fost ju d ecat şi condamnai şi ca eretic m ono­ fizit.EREZII. uneori dram atice. vinovat de brutalităţile com ise de unii călugări şi parabolani în «sinodul tîlhăresc» de la Efes.. Cu toată abilitatea şi îndărătnicia lui. SCH ISM E. din 449. aruncînd toată răspunderea celor înlîm plate asupra lui Dioscor. caro .. care afirmă că Iisus Hristos. D ioscor a fost dem ascat com plet. mai în spate. în «sinodul tîlhăresc» de la Efes. M onofiziţii se puteau mîndri că episcopul lor n-a fost condam nat pentru erezie şi deci era ortodox. Fiul lui Dumnezeu.aL şLxlepus.susţinea că Iisus Hristos a avut numai firea dumnezeiască şi nega consubstanţialitatea firii umane a lui Hristos cu um anitatea noastră. au fost socotite suficiente ponlru primirea lor în B iserică. punînd în prim ejdie întreaga dogmă a răscum părării omului. A ceastă greşeală şi scăpare din vedere a Sinodului s-a resim ţit mai tîrziu. Pentru Sinod. asupriţi şi nedreptăţiţi de ei. 'spune Sfintul evanghelist Ioan (1. depunerea lui era suficient m otivată cu răul im ens pe care l-a făcut B isericii în 449. 17). prin urmă­ toarea m ărturisire de credinţă : . erau num eroase. ca de exemplu egiptenii contra lui Teod orei de Cir. din scaun. Sinodul s-a arătat înţelegător şi indulgent. C lericii şi m onahii egipteni apărători ai doctrinei ortodoxe. Dioscor a trebuit să-şi schim be locul de frunte unde se aşe­ zase cu scaunul. iar Sfîntul apostol P avel zice : «C ăci (H ristos) treb u ia să f i e întru to a te a s e m e n e a fra ţilo r săi» (Evr. «Şi C uvîn tu l trup s -a tăcu t». Îm potriva afirm aţiilor lui Eutihie. 2. Com isarii im periali au trebuit deseori să chem e la ordine pe episcopii care vociferau. a tost D u m n ezeu aclev ârat şi o m a d e v ă r a t. A cuzaţiile contra patriarhului Dioscor al A lexandriei. Şedinţele au fost agitate. A natem atizarea lui Eutihie şi sem narea E p isto lei d o g m a tic e a papei Leon I. între care se găsea şi Ju v en al al Ierusalim ului. In şedinţa a V -a. care acum se scuzau şi ei cum puteau. recunoscută drept ortodoxă. 14). Jncă înainte de începerea lucrărilor. cum îl demascau opiniile sale. Cu com plicii lui D ioscor de la «sinodul tîlhăresc» din Efes. P ărinţii Sinodului au răm as la învăţătu ra Sfin­ tei Scripturi.davediLvinov. s-au ţinut 15 şedinţe. SIN O A D E ECU M EN ICE 357 După unii istorici. au prezen­ tat Sinodului plîngeri şi m ărturii contra lui.

A rabiei şi F eniciei. d e o fiin ţă cu T atăl d u p ă D um nez e i i e şi d e o fiin ţ ă cu n oi. în ~aiară d e~ p ăcat. p. lln u lN ă s c u f ~ c L m o s c i T t în d o u ă ' fiii (ev luo'~yuaeqtv). referitoare la ju risd icţia asupra Palestinei. îm p ă iţit sau d esp ă rţit. ci Unul şi a c e la ş i Fiu. A şa n e -a u în v ă ţa t m ai în a in te d e s p i e El p i o o i o c i i şi în su şi D om nul n o stiu Iisu s H iis to s şi a ş a n e -a tian sm is S im b o lu l P ă iin ţilo i n oştri» (Denzinger. d u p ă D um ne z e ir e . Unul şi a c e la ş i H iistos. D om n. noul Constantin şi Pulheria. S fin ţilor P ăiin ţi.. 26— 27.i rond am n area-ereziei m onofizite şi stabilirea adevăratei crediule. C a D u m n ezeu . d e s ă v îiş it în D am ­ n ez e i i e şi d& săvîişit în u m an itate. nu în d o u ă p e is o a n e (oox eii 8uo irpoacomx). D u m n ezeu -C u vîn tu l. S -a h olărît prin canonul 28 ca B iserica Ierusalim ului să fie . Numai fiind Dumnezeu adevărat. s-a n ă scu t m ai în a in te d e toţi v e c ii din T atăl. în persoana Dumnezeu-Omului Hristos are o mare însem nătate pentru întreaga operă m întuitoare a lui Dumne­ zeu. Denzimjer. noua Elenă» (A c tio VI. care au fost aclam aţi ca «luminători ai credinţei ortodoxe» : «prin voi pacea domneşte pretutindeni. M arcian. d u p ă u m an itate. a v în d s u fle t ra ţio n a l şi tiu p. UnulN ăscu t. N ă s c ă to a r e a 7îe'T3umnW z^u~— Weoz6xo'. în c E ip n e a m e s te M r ş T n & s c h im b a t (aooŢ/inwţ xai ¿xpeifUD?) şi n eîm p ărţit şi n ed esp ă r ţit (aBtaipetcu? — d e o s e b ir e a f i i i l o i n efiin d n ic id ecu m d is tiu s ă prin u n iie. ed. D um n ezeu a d e v ă ia t şi om a d ev ă r a t. Fiu. JV ling. foaleTa s e m e n e a n ou ă. fiind in tiu . D om nul Iisu s H iisto s. de faţă fiind perechea im perială M arcian şi Pulheria.358 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă «Uimind. Sinodul a curmat şi cearta dintre Ju v en al al Ierusalim ului şi M axim al A nliohiei.. într-o şedinţă solemnă. dum nezeiască şi om enească. 65— 67). 351). în vederea iniiituiiii luluror oamenilor. putea El să se aducă je rtfă pe cruce de bunăvoie. p e D om nul n o stiu Iisu s H iisto s. reprezentînd întreaga o m e n i r e . 1927. p. H otărîrea de credinţă — opo? a fost proclam ată la 25 octom brie 451. D octrina despre unirea personală sau ipostatică a celor două firi. 11 . Iisus Hristos putea să realizeze inînluiiiM oam enilor şi numai fiind om adevărat. n oi în v ă ţă m şi m ă itu risim cu toţii p e Unul şi a c e la ş i Fiu. i ar c a om s -a n ăscu t în z ile l e c e l e d e p e u im ă p e n tiu n o i şi p en tiu m în tu iiea n o a s t iă din F e c io a r a M a iia . p ă strîn d u -se m ai a le s în su şirea fi e c ă r e i a şi în llln in d u -se îm p ie u n ă în ti-o s in g u iă p e is o a n ă şi un sin g u i ip o s ta s .

au fost em ise edicte severe şi contra celor ce îm părtăşeau vederile lor eretice (Mansi. în Europa.u.. 475 ş. avînd în vedere importanţa politică şi bisericească a Constantinopolului.u. şi de aceleaşi pri­ vilegii ca şi scaunul Romei. ■ Sinodul a dat şi 30 de canoane. U lterior s-a m ai adăugat P atriarhiei de Ierusalim o provincie siriană şi alta arabă. Canonul 28 stabileşte că după scaunul Romei. pentru că «Roma cea nouă» — Constantinopolul este şi ea capitala Imperiului. a suferit şi a înviat Domnul Hristos.u. şă locu iască în m înăstiri şi să răxnînă la ocupaţiile lor spirituale. SCH ISM E. trim iţînd în exil atît pe Dioscor al A lexandriei. întărind disciplina. La 452. impunînd călugărilor să se supună episcopului ep arh ieijcăreia aparţin. . şi asupra diecezelor Pont şi A s ia P ro co n su la ră . amintind slu jito rilo r B isericii caracterul religios-m oral al m isiunii lor sacre. 498 ş. Totodată. ci pe p rin cip iu l im p o rta n ţei lo r p o lit ic e în Imperiul roman. şi precizează mai amănunţit poziţia Patriarhiei de Constantinopol faţă de B iserica Rom ei îşi de restul patriarhiilor. Importanţa lui este excep ţio n ală şi este recunoscută în general de isto ricii bisericeşti şi profani. Stabilirea ordinei ierarhice onorifice a vechilor scaune patriarhale nu s-a în te­ m eiat pe p rin cip iu l « a p o sto licită ţii» . VII. conform cărui a Părinţii Sinodului al IV -lea ecum enic ar fi trebuit să pună în frunte Ierusalim ul.s-n -eeu-pat-si-dn d is c ip lin a m on ah alii. avînd ju risd icţie numai asupra Palestinei. ca Roma cea veche.. canonul 28 extinde ju risdicţia Patriarhiei de Constanti­ nopol asupra diocezei T racia. SIN O A D E ECU M EN ICE 359 ridicată la rangul de patriarhie spre a cinsti faptul că aici a trăit.).. Sinodul a pus o anumită ordine şi în clerul de mir. îm păratul M arcian a confirm at toate hofărîrile Sinodului IV ecu ­ m enic din Calcedon. De asem enea. din 381. bucurîndu-se de aceeaşi cinste.EREZII. din ordinul împăratului. care reia prevederile canonului 3 al Sinodului II ecum enic de la Constantinopol. cît şi pe ereticul Eulihie. Cel mai im portant este canonul 28. . şi 502 ş. scau n u l d e C o n sta n tin o p o l tr e ­ b u ie s o c o tit al d o ile a . Opera Sinodului din Calcedon a fost mare ¡şi bin efăcătoare pentru toate B isericile. I. Ea constituie pentru Biserica O rtodoxă şi pentru Impe­ riul bizantin un litiu de glorie. a în­ văţat.

15. L e n o m b r e d e s P è r e s d e C h a lc c d o in e (451). D as G la u b e n s s y m b o l v o n C h a lk e d o n . C a m e l o t . T h e r is e o f th e M o n o p h y s ile m o v e m e n t...ij': auvoSoucu rezum at în lim ba germ ană: D ie O rdn u n g d e r S itz u n g en d e s K o n z ils v o n C h a lc e d o n . III. T e o d o r M. E. phil-hist. loan (1. (A bhandlungen der kgl. ' H BiixeSiC tä v auvEBpiotiM xijc ¿v oixoujjieviT. G e se llsch a ft der W issen sch aft zu G öttingen. d'hist.. O r t i z d e U r b i n a . Pentru «s in o d u l tîlh ă r e s c » E ie s . X V II (1965). p. p. p. la G rillm eyerB arht. T. 2. S on h is to ir e . L i e b a e r t. 4. X X I (1969). p atriarh ul B ise ricii O rtod oxe Rom âne.i n i 1 o a e. Bd. R. 179— 211. G erlan d -V . Berlin. Bd. 44— 82.. C h a p te r s in t h e h is to r y o f t h e C h u r c h in t h e V -th a n d V l-th c e n tu r ie s Cam bridge. L e o n i s M a g n i .97. t. I). t. l'o p p o s itio n d e d e u x c h r is to lo g ie s . 1943. 2 . fasc. X X II (1970). L e s c o n c ile s o e c u m é n iq u e s d e s I V . op .e s i è c le . der W iessen sch aften ».. C h evetogn e. B u carest. p. p. C h r y s o s . W ürtzburg.). I960. 86. 213—229. M o m e lile ş i a s p e c t e a le h r is t o lo g ie i p r e c a l c e d o n ie n e . I. 337— 461. L e c o n c ile d e C h a lc é d o in e . în L e C o n c ile ‘l e t l e s C o n c ile s . 389— 418. Edited b y J. sa r é c e p t io n p a r l e s É g lis e s e t s o n a c tu a lité . K adiköy. p. 1. I.T a r o u c a . S e l l e r s . o p .. !’i.3. I m p o r ta n ţa is t o r ic ă a S in o d u lu i a l I V . J . B a c h t . cit. E v e n im e n te le i s t o r ic e în a in te şi d u p ă S in o d u l ilc hi C d lrrtlu n . în «Die. C. 1971. I. C a m e l o t . 188— 294. C. p. p. S c h w a r t z . 1962. L e n o i s M a g n i. 451. în A. p. 1. 3— 4. 1934— 1935. X X V I. în «B ulletin de la S ectio n h istorig u e de l'A cad ém ie Roum aine». (T extu s et docum enta). P o p e s c u.e s i è c le s .360 IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A L Ă BIBLIOGRAFIE S. D efin iţia d o c tr in a r ă a S in o d u lu i d e la C a lc e d o n şi a c c e p t a r e a c i în B is e r ic a O r to d o x ă . iPhiloshist. în «Irénikon». V. D efin iţia d o g m a t ic ă d e la C a lc e d o n . 173— 187 si în «A postolat S o cial». nr. L e s é v ê q u e s d ’A fr iq u e au c o n c ile d e C h a lc e d o in e (451). G rillm eyer-H . p. in «Studii T e o lo g ice». L aurent. ibidem . 111 (1951). p. D as K o n z il v o n C h a lk e d o n . L e s lis t e s c o n c ilia ir e s . . Stevan son. W ürtzburg. D as K o n z il v o n C h a lk e d o n . A kad. 1953. Lon­ don. fo arte bun. 349— 366. X L IV (1971). 2— 3. s I . L e c h a lc é d o n is m e e t l e n é o . m it G eorg Hoffm ans d eu tsch er Ü bersetzung . I. C r e e d s . Leyde. A.le a e c u ­ m en ic.H . ibidem . F r e n d. în G rillm eyer-B ach t. S i l v a . 295 440.. A. Bd. 1936. p. 2 3. 1956.1 ’iof. III (1951). L a u r e n t . 1 9 7 2 . T h . I’rnf. Rom ae. E v. ]]. A k t e n d e s e p h e s is c h e n S y n o d e v o m J a h r e 449. T o m u s a d F la v ia n u m e p is c o p u m C o n sta n tin o p o lita n u m . A b teilu n g . e ccl. T extu s et docum enta. 1932.. Ü b e r d ie B is c h o fs — lis te n d e r S y n o d e n v o n C h a lk e d o n . T esalo n ic. 289— 303. M ünchen. E p is tu la e c o n tr a E u tich is h a e ie s im . 45— 73.i n R ă m u r c a n u . 1— 90. 499— 506. B ach t.. nr. B u carest. l’r. in «A bhandlungen der B ayer. Va/ahilil(tl<-(i a ctu a lii a c a n o n u lu i 28 a l S in o d u lu i IV e c u m e n ic d e la C a lc e d o n . K lasse. ibidem . S t u d i i : P. . K. P en tru e p i s c o p i i p a r tic ip a n ţi la S in o d u l d in C a lc c d o n . T h e C o u n c il o f C h a lc e d o n . p. Rom ae. Paris. T h e P h ilo s o p h y o i th e C h u r c h F a th e r .. 1979.c h a lc é d o n is m e en O rien t d e 451 à ln lin du V I . et de G èogr. G r i l l m e y e r . in lim h a r o m â n ă : J u s t i n i a n . p. 637— 720. C o u n c ils a n d c o n t r o v e r s ie s . X V et X X . Prof. t. G r a y . E p h è s e ( c o n c ile d it B r ig a n d a g e d'). 574— 597. nr. G h . în «O rto ­ doxii! -. D e N e s to r iu s à E u tic h ès . X V (1962). 9/41— 13/45. nr. E. în «Oi lodoxi. III (1951).i». S.. C o m a n . B -de I. N ic ä a un d K o n s ta n t in o p e l. W olfso n . 449 : J . H eft 13. l’r. M o e l l e r . p. London. A lte c o le c ţii pentru te x te să se v adă în b ib lio g rafia gen erală. 1 d e m. 1917. cit. C o rp u s N o titia ru m E p is c o p a tu u m E c c le s i a e O rien ta lis G r a e c e I. X V ). 1937. W . :î(i ! 193 : T h e M y s te r y o f th e In ca rn a tio n . Ig. nr.». F l e m m i n g . If. IV . V. 1944. 1953.e < V . Cam bridge (M ass. Prof. 1976.. G e s c h ic h t e u n d G e ­ g en w a rt. I d e m . I o . P. T h e D e fe n c e o f C h a lc c d o n in th e E ast (451— 553). II. nr. p..

dîndu-şi seama că slăbirea unităţii b ise­ riceşti este şi în detrim entul Imperiului a căutat să in Ier vină pentru desfiinţarea diferitelor com unităţi eretice şi schism atice. m ontaniştii. voind să împiedice pe cît era posibil. pelagianismul. care pînă la edictul de toleranţă religioasă de la M ilan. donatiştii. Ş esan . s-a născut o nouă o roz io : d on atism u l. SIN O A D E ECU M EN ICE 363 Controverse. care a îm ­ piedicat dezvoltarea norm ală a B isericii africane pentru o perioadă de aproape un veac. M. P. ci o m anifestare mai brutală a unei vechi doctrine greşite. s-a ridicat îmDotriva entuziasmului exag erat al unora. priscilianismul. novaţienii. din anul 380. prof.EREZII.it religiile «păgîne» cît şi ereziile şi schism ele urmau să fie iovi Le. din doctrina ce susţinea că. Dar aceste secte n-au putut fi însă suprimate dintr-odată nici de autoritatea statală. al.-valabilitatea Tainelor e determ inată de sfinţenia adm inis­ tratorului şi în fine de sîngeroasa persecuţie a împăratului D iocleţian. îm păratul Teodosie I. Printre unii credincioşi ai. care căutau să de* Capitol redactat de Pr. IV şi V. SCH ISM E. a recunoscut creşti­ nismul ortodox drept religie dom inantă a Imperiului. Mensuriu. y Donatismul. ce frăm înta de mult m inţile unor credincioşi. prin edictul de la T esalonic. incidentele cu au torităţile. ca de pildă m arcioniţii. ' Donatismul s-a născut din divergenţele de păreri produse de con ­ cepţia novaţionilor referitoare la «Biserica celor curaţi». opuse noilor concepţii mai toleran te ale B isericii Ortodoxe. episcop de Cartagina. începînd cu anul 313. erezii şi schisme în Apus : donatismul. Schism a donatistă n-a fost în fond o rătăcire nouă a sec. săvîrşite de un cleric decăzut. m elitienii. Împăratul Constantin cel M are. n-au avui de suferit din par­ tea autorităţilor statale. nici de conducerea bisericească. precum şi vechea concepţie a lui T ertu ­ lian şi Ciprian privitoare la v alabilitatea Tainelor. în timpul persecuţiei lui D iocleţian. Din aceste principii. alăluri de B iserica O rto ­ doxă se găseau o serie de com unităţi eretice şi schism atice. Bisericii african e creştine mai exista vechiul rigorism. situaţia s-a schimbat. semipelagianismul 4 Cînd la 313 creştinism ul a fost recunoscut de au toritatea romană religie egal îndreptăţită cu relig iile antice.

Episcopul Donat de Casae Nigrae. supă­ raţi că n-au fost la alegerea lui Cecilian. a însaroinol pe proconsulul Aolian să facă o anchetă severă a trecutului episcopului poli\. mai mulţi episcopi din Numidia. conduşi de episcopul Secundus din Tigisis. pentru că ar fi predat autorităţilor «păgîne» cărţile sfinte. întrucît episcopul F elix de Aptunga. Miltiade a convocat în octombrie 313 un sinod la Romia. Constantin. rugîndu-1 ca. La acest sinod au . Conformlnclu-se dispoziţiilor impe­ riale. s-au pronunţat pentru Maiorin. Aproape toate Bisericile Apusului. la. nemulţumiţi cu liolaririlo sinodului roman s-au adresat din nou îm păratului. fiecare îşi avea epis­ copul şi credincioşii ei. care după moartea episcopului Mensuriu (311). împotriva lui s-au ridicat rigoriştii. Reticius de Autun şi Marianus de Arelate. după victoria împotriva lui Maxenţiu. au fost pentru Cecilian.irlicipat 18 episcopi din Italia. să examineze plîiKjorile împotriva lui Cecilian. care. car e <iu p. fiind influenţat de aristocrata şi bogata Lucilla şi de preoţii Botrus şi Caelestius. a devenit stăpîmil Imperiului roman de Apus. După cele redate de Optat de Mileve. Donatiştii s-au adresat atunci împăratului. pentru recunoaşterea episcopului lor. De aceeaşi părere a fost şi împăratul Constantin cel Maro (306— 337). care se combăteau cu violenţă. La un sinod ţinut în 312 la Cartagina. pe lectorul Maiorin. în frunte cu Roma. în Galia). sobor ce s-a ţinut la 314. Do asemenea împăratul a dispus convocarea unui sinod la A relale (Arles. trimis ca m e­ diator la Cartagina. Donatiştii. invitîndu-le să rupă orice legătură canonică cu Cecilian. sinodul a recunoscut pe Cecilian ca episcop legal. Ambele tabere1 s-au adresat celorlalte Biserici. iar acesta episcopului roman Miltiade (311— 314). ar fi un «traditor». Aneliola a dovedit completa netemeinicie a acuzaţiilor aduse îm­ potriva lui. voind sa punii capăt neînţelegerilor din Biserica africană.362 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă vină cu orice preţ martiri. a fost ales în scaunul de la Cartagina. împreună cu episcopii Mate mus do Colonia. După discuţii de trei zile. Biserica africană se dezbină în doua tabere . un rol hotărîtor la pronunţarea acestei sen­ tinţe bizare au ju cat banii puşi la dispoziţia lui Maiorin de bogata ma­ troană Lucilla. chemînd în ajutor episcopatul Numidiei. calificînd alegerea lui Cecilian ilegală. Sufletul acţiunii sale era arhidiaconul Cecilian. sfinţit de episcopul F elix de Aptunga (Aftonga). a aşezat în locul lui Cecilian. Sinodul a trimis scrisori tuturor Bisericilor africane.

înăbuşind orice mişcare e re ­ tică. au participai 270 opiscopi donatişti. trimişi să cerceteze situaţia la faţa locului. Con­ stantin a convocat taberele contrare la o disputa la Milan (316). trimise în luptă de episcopul Donat de Bagae.EREZII. chiar contra autorităţii de stat. Spania. de schismatici pentru anul 330 la Cartagina. cutreierau ţara în lung şi în lat înarmaţi cu furci. răscoale a africanilor împotriva Bisericii Ortodoxe. precum şi calităţile supe­ rioare ale urmaşilor neînsemnatului Maiorin. prin reproşul «quid est imperatori cum e cd e s ia » — ce are împăratul cu cele bisericeşti. numite de ortodocşi «circumcelliones». La sinodul convocat. a proprietarilor şi a autorităţilor. Galia. ca odinioară novaţienii. Grupuri înarmate. Toţi cei prezenţi s-au pronunţat' pentru Cecilian. SCH ISM E. rechemînd clin exil pe toţi episcopii schismatici. Toto­ dată a ordonat autorităţilor africane să ia donatiştilor toate bisericile ocupate de ei. au declarat că întreaga Biserică Ortodoxă este decăzută şi coruptă şi nu­ mai Biserica lor este curată. în multe părţi. în consecinţă au holărît că numai botezul :săvîrşit în Biserica lor este cel adevărat. — donatiştii au trecut la opoziţie făţişă. Bandele donatiştilor şi ale ţăranilor răsculaţi. m ilite s C hristi). donatiştii. donatiştilor deplinii libertate de cult. coase . Donatiştii nu s-au declarait mulţumiţi nici cu această sentinţă. au contribuit la întărirea donaI işt i lor. căci respingînd mcdiaţia împăratului. SIN O A D E ECU M EN ICE 363 luat parte episcopii din Italia. au devenit un flagel pentru întreaga provincie. restituindu-le ortodocşilor. Donat col Mare. în mai 321. După sentinţa de la Milan. pe temeiul rapoartelor pri­ mite de la episcopii Economiu şi Olimpiu. adică ■cutreierătorii şi înconjurătorii caselor şi colibelor (circum cellas). unde se găsea curtea imperială. rugîndu-1 să cerceteze şi să judece personal conflictul din Biserica africană. Britania şi Africa. pronunţîndu-se. pentru cauza lui Cecilian şi nevinovăţia lui Felix. Atitudinea şovăielnică şi nehotărîtă a împăratului Constantin cel 'Mare. M ajoritatea episcopatului african era donatist. Parmenian şi Primian. apelînd din nou la împărat. autorităţile s-au văzut silite să facă uz do arme împotriva rezistenţei îndîrjite a donatiştilor. Trupele donatiş­ tilor erau alcătuite din fanatici în ale credinţei şi din nemulţumiţi cu stările socialo ale acelui veac. care a dat. încercarea împăratului Constans c)o a desfiinţa donatismul cu forţa (343) a avut ca rezultate izbucnirea unei. care îşi spuneau cu mîndrie a g o n is tic i (luptători.

364 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă şi ciomege. alţii. Rogatus episcop de Cartagina şi Primian. a dispus ţinerea unei dispute la Cartagina. în urma activităţii sale agitatorice. din 362.iI si erudii. Comisarul împărătesc hotărînd că victoria e de partea vorbitorilor ortodocşi. la 411. Salvian şi Inslanţiu. oprind întru­ nirile lor sub pedeapsa morţii sau a pierderii drepturilor cetăţeneşti. Intre timp însă în comunitatea donatiştilor s-a născut o ruptură. Lovitura de graţie au primit-o de la vandali. din anul 394. . se luptau între ele. al maximianiştilor şi cel de la Bagae (393) al primianiştilor. aduse pe solul Spaniei de egipteanul Marcn din Mempliis. Autorităţile de s