Preot prof. dr. IOAN RĂMUREANU Preot prof. dr. MILAN ŞESAN Preot prof. dr. TEODOR BODOGAE

BISERICEASCA UNIVERSALA
VOL. I (1— 1054)
TIP Ă R IT Ă CU B IN EC U V ÎN TA R EA PREA FER ICITU LU I PĂRIN TE

TEOCTIST
PATRIARH UL B ISE R IC II O RTO D O XE RO M Â N E

EDIŢIA A III-A REVĂZUTĂ Şi COMPLETATA

EDITURA IN ST IT U T U LU I BIBLIC S I DE M ISIU N E A L B IS E R IC II O RT O D O X E ROM ÂNE B U C U R E Ş T I, 1987

5 I

'OQii ; Jíifv"'trs?lor ü > » k f "'v * » B -**

.

1 i: L

I N T R O D U C E R E

Obiectul, definiţia, denumirea, scopul, importanţa, împărţirea şi metoda Istoriei bisericeşti universale * In tr o d u c e r e a în studiul Istoriei bisericeşti universale este de două f e l u r i : in tr o d u c e r e a fo r m a lă (sau tehnică) şi in tr o d u c e r e a m a te ria lă . Prima se ocupă cu obiectul, definiţia, metoda, împărţirea, ştiinţele auxiliare şi bibliografia generală a Istoriei bisericeşti universale, deci cu problemele formale, tehnice şi metodice, ale studiului ei. A doua tratează despre situaţia lumii greco-romane şi a iudaismului în epoca apariţiei creştinismului şi se mai numeşte de aceea «preistoria creşti­ nismului». Introducerea formală ne iniţiază în obiectul, natura, m ijloacele şi cerinţele studiului n o s tru ; introducerea materială prezintă epoca şi terenul pe care a apărut creştinismul şi ne pregăteşte pentru înţelegerea situaţiei lui în lumea veche. a. Obiectul. Cuvîntul istorie are două sensuri : obiectiv şi subiectiv. In sens obiectiv, istoria este viaţa din trecut, toate faptele întimplate, istoria ca f a p t ; în sens subiectiv, numit şi tehnic, istoria este cercetarea şi expunerea ştiinţifică a faptelor istorice, adică studiul vieţii istorice. Istoria, ca fapt, este obiectul de studiu al istoriei ca ştiinţă. Faptele sînt deci istoria, în sens obiectiv, iar studiul lor este istoria în sens subiectiv. Cuvîntul grecesc taxopta se păstrează în numele dat în mai multe limbi, punînd întimplate şi face expunerea (verb ioiope«)) are ambele sensuri şi ele ştiinţei istorice (latineşte historia), trecut în lumină că istoria arată evenimentele lor, cercetînd cauzele şi consecinţele lor.

* C apitol red actat de Pr. prof. l o a n R ă m u rea n u

6

IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

Obiectul Istoriei bisericeşti universale este B is e r ic a creştin ă , în înţelesul de comunitate religios-morală, înfiinţată de Iisus Hristos pentru mîntuirea oamenilor. Biserica este un aşezămînt dumnezeiesc şijanenes.c. în acelaşi timp. Prin originea, doctrina, spiritul, scopul şi puterile ei, ea are caracter supranatural; prin membrii care o consti­ tuie, prin formele pe care le-a luat, prin manifestările membrilor ei, ea are caracter omenesc. Istoria cercetează Biserica în latura ei omenească, în creşterea, formele şi manifestările ei istorice, accesibile cunoaşterii şi studiului. Biserica creştină are o istorie complexă. Dintr-o comunitate mică, cu forme simple de organizare, doctrină şi cult, ea s-a dezvoltat, ajungînd la forma actuală. Biserica s-a găsit în anumite raporturi cu lumea. Ea a primit unele influenţe şi a influenţat la rîndul ei lumea, societatea şi cultura. în dezvoltarea ei, Biserica are o istorie externă, a întinderii şi a raporturilor ei cu lumea, şi o istorie internă, a vieţii, organizaţiei şi acţiunii ei lăuntrice. Istoria externă priveşte Biserica în contactul şi raporturile ei cu statul, societatea şi celelalte religii, morala şi cultura. Istoria internă priveşte răspîndirea creştinismului, organizarea Bisericii, formularea doctrinei, luptele interne, cultul, viaţa, disciplina, literatura şi arta ei. Studiind viaţa Bisericii în general, Istoria bisericească universală sta­ bileşte situaţia şi rolul creştinismului în viaţa omenirii. Ea caracteri­ zează stările şi faptele în evoluţia şi specificul lor, observînd adică acele schimbări şi însuşiri care dau evenimentelor caracterul şi sensul lor propriu. b. Definiţie. Potrivit cu cele de mai sus, Is to r ia b is e r ic e a s c ă u n i­ v e r s a lă e s t e c e r c e t a r e a şi e x p u n e r e a m e to d ic ă a v ie ţii B ise ric ii creş tin e In g e n e r a l, p r iv ite în d e z v o lt a r e a şi a c ţiu n ea ei in tern ă şi ex tern ă . Unii cercetători bisericeşti dau definiţii mai lungi, care tind să fie mai dezvoltate şi mai precise, mai teologice sau mai filozofice. c. Denumirea disciplinei noastre nu este aceeaşi la toţi istoricii bisericeşti. Unii o numesc simplu «Istoria b i s e r ic e a s c ă », «Is to ria B i­ s e r ic ii> sau «Isto ria b is e r ic e a s c ă (sau a B ise ric ii) g en e ra lă » sau «uni­ ' v e r s a la » ; alţii preferă s-o numească «Istoria creştin ism u lu i», «Isto ria r e lig ie i creştin e» sau «Istoria cr eştin ă a r elig ie i» . După concepţia orto­

IN TRO D U CERE

?

doxă şi romano-catolică, Biserica a fost întemeiată de Mîntuitorul prin Sfinţii Apostoli, ca societate văzută şi organizata, ca instituţie ; protes­ tanţii cred că Mîntuitorul a predicat d o a r îm p ă ră ţia lui D u m n ezeu şi s iîrş itu l a p ro p ia t al lum ii, că nu s-a gîndit să înfiinţeze o instituţie vizi­ bilă şi organizată şi că aceasta a fost ideea şi opera Apostolilor. Pro­ testanţii concep Biserica drept «co m u n ita tea c r ed in c io şilo r» sau a « sfin ­ ţilor, o co m u n itate id e a lă , sp iritu ală» şi de aceea in v iz ib ilă , fără ca ra c­ ter «instituţional». d. Scopul studiului nostru este cunoaşterea şi înţelegerea desfă­ şurării vieţii Bisericii creştine în toate laturile ei, d e.la început.şi pînă acum, în toată lumea. Creştinismul s-a organizat şi manifestat ca B i­ serică. Biserica a avut nu numai viaţă religios-morală, ci şi socială şi culturală în general. Istoria ei este o foarte importantă parte a isto­ riei universale. Studiul ei ne face cunoscut creştinismul de-a lungul şi în contextul diferitelor etape. Scopul final al studiului Istoriei biseri­ ceşti universale este cunoaşterea şi înţelegerea s itu a ţiei a c tu a le a c r e ş ­ tin ism u lui, în organizaţiile lui mai importante. Căutînd să cunoască faptele istorice în cauzele, evoluţia şi legătura lor, Istoria bisericească universală înţelege şi explică mişcările şi schimbările în viaţa Bisericii de la începutul ei pînă azi. e. Din aceasta rezultă şi importanţa Istoriei bisericeşti universale, ca studiu al constituirii şi organizării Bisericii creştine, al doctrinei cultului, al acţiunilor creştinismului în decursul aproape a două milenii. Fără studiul Istoriei bisericeşti, nu se poate cunoaşte şi înţelege creş­ tinismul în organizarea şi viaţa sa bisericească trecută şi prezentă. In această privinţă, Istoria bisericească universală este o disci­ plină de bază, de cultură teologică largă şi indispensabilă în studiul teologiei. Creştinismul este o religie istorică ; el este legat de mari evenimente istorice ; s-a dezvoltat în strînsă legătură cu acestea. în unele cercuri protestante s-a produs un «istorism», curent care caută să explice creştinismul în chip raţional, ca pe un fapt natural, poate chiar organic, făcînd abstracţie de factorul supranatural. f. îm părţirea Istoriei bisericeşti universale este de două feluri : după con ţin u t (numită logică sau reală) şi după tim p (numită cronolo­ gică). După... conţin u t, Istoria bisericească este privită în răspîndirea

II

IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă

creştinismului, în raporturile cu lumea, în formularea învăţăturii lui, în organizaţie, cult, viaţă morală, literatură, artă. După tim p, Istoria esLo împărţită pentru studiu în perioade mai mari sau mai mici (pe­ riodizare). Deşi viaţa istorică formează şi prin conţinut şi în timp un fol continuu, împărţirea ei logică şi cronologică este o necesitate pentru uşurarea studiului, pentru cuprinderea şi stăpînirea materiei. Cele doua împărţiri se folosesc împreună : în fiecare perioadă se studiază viaţa bisericească în toate laturile manifestărilor ei, grupînd faptele după caracterul lor (misiune, raporturi externe, organizaţie, doctrină, cult, viaţă morală etc.). împărţirea logică se face pe baza tipizării, adică a privirii şi tratării laolaltă, sub un titlu comun a fap­ telor istorice care au caractere comune importante (tipuri istorice), şi cunoaşte trei evuri : an tic (vechi), m ed iu (de mijloc) şi m o d er n (nou). Ă c e a s t ă împărţire, de concepţie umanistă şi aplicată întîi la studiul fi­ lologiei, a fost însuşită în istoria universală şi a trecut de la aceasta la cea bisericească. Istoricii profani şi bisericeşti nu sînt toţi de acord asupra limitelor evurilor, adică asupra începutului şi sfîrşitului lor. De regulă, sfîrşitul evului antic şi începutul celui mediu în Istoria bisericească universală este pus aproximativ între anii 600— 800 (unii istorici socotesc încheiat evul antic cu împăratul Justinian (527— 565), alţii cu Papa Grigorie cel Mare (590— 604), alţii cu Carol cel Mare, (768— 814). Evul mediu este socotit ca întîrziindu-se pînă la sfîrşitul secolului al X V -le a şi începutul celui următor (Renaştere, Reforma). Evurile se împart în perioade mai mici, numite de obicei epoci. In Istoria bisericească universală, evurile se caracterizează ast­ fel : în e v u l an tic, creştinismul s-a răspîndit şi organizat în lumea greco-romană ; este epoca cea mai importantă : a constituirii Bisericii, doctrinei şi cultului, a persecuţiilor, a Sinoadelor ecumenice, a marilor Părinţi şi scriitori bisericeşti. în e v u l m ed iu , se convertesc la creşti­ nism popoarele germane, slave şi altele, puterea papală creşte, se di­ ferenţiază, are loc Schisma cea mare (1054), se produc conflicte între papalitate şi puterea lumească. In ev u l m o d ern , puterea papală des­ creşte, Biserica Occidentală se dezbină prin Reforma protestantă, B i­ serica Ortodoxă e stăpînită în mare parte de turci, se formează apoi

IN TRO D U CERE

Biserici naţionale a u to c e fa le ; în general se întinde curentul laic, antibisericesc. împărţirea — fie în evuri, fie în perioade mai mici — este relativă, subiectivă, convenţională şi diferită pentru Orient şi Occident. Ea este totuşi necesară şi trebuie să ţină seama de natura şi de importanţa e v e ­ nimentelor care constituie criteriul împărţirii. In locul împărţirii în evuri, care sînt prea întinse, s-a adoptat în manualul de faţă împărţirea în perioade mai mici, care este aplicată de unii istorici bisericeşti mai noi. P e r io a d a I, de la începutul creştinismului pînă la 324, de cînd Constantin cel Mare (306— 337) domneşte singur peste tot Imperiul roman, ca perioadă de confruntare a Bisericii cu lumea a n tic ă ; p e ­ r io a d a a II-a , de la 324 pînă la 787, perioada Sinoadelor ecumenice şi a Părinţilor bisericeşti, cînd s-a realizat biruinţa Ortodoxiei asupra ereziilor, care s-a consfinţit în Duminica Ortodoxiei, din 11 martie 843 ; p e r io a d a a III-a, de la 787 pînă la 1054, fiind epoca de cristalizare a catolicităţii sau universalităţii B ise ric ii; p e r io a d a a IV -a , de la 1054 pînă spre sfîrşitul secolului al X V -lea, ca perioadă a confruntării dintre Ortodoxie şi Romano-Catolicism, cu marile conflicte dintre papalitate şi suverani în Apus, în cadrul feudalismului dominator, cu cruciade, scolastică şi cucerirea Imperiului bizantin de către turci, în anul 1453 ; p e r io a d a a V -a , care se întinde din secolul al X V I-le a pînă în secolul al X V III-lea, fiind perioada marilor frămîntări aduse de Reforma Pro­ testantă în sînul Bisericii Romano-Catolice, şi a marilor nemulţumiri social-politice, care vor pregăti Revoluţia franceză din 1789. în urma conciliului de la Trident după 1564, Biserica Romei se individualizează ca Biserică Romano-Catolică, realizează unele reforme interne şi în­ treprinde mari misiuni creştine în alte co n tin e n te ; în fine, p e r io a d a a V I-a, de la 1800 pînă azi, este epoca critică a divizării creştinismului, a întăririi curentului laicizant, a constituirii, în Răsărit, a multor B i­ serici ortodoxe naţionale autocefale şi a străduinţelor ecumeniste din secolul al X X -lea, pentru refacerea unităţii Bisericii universale. g. M etoda. Istoria bisericească universală aplică, în studiile sale, metoda istorică generală. Potrivit acesteia, ea urmează metodei şcolii moderne de istorie, cu cele cinci principii : cunoaşterea izvoarelor, v e ­

10

IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

rificarea lor prin analiză critică, cercetarea lor evolutiv-genetică, folo­ sirea principiilor pentru expunerea sistematică a ideilor etc. Această metodă se bazează pe buna cunoaştere a documentelor şi izvoarelor şi pe justa lor înţelegere şi interpretare, în scopul de a des­ coperi şi spune adevărul istoric, adică lucrurile aşa cum s-au întîmplat. Studiul documentelor se face în mod critic şi comparativ ; faptele se urmăresc în cauzele, evoluţia, legăturile şi urmările lor (pragmatic-ge­ netic) şi se expun ordonate într-un tot sistematic. Pentru a corespunde scopului ei, care este cunoaşterea exactă şi înţelegerea dreaptă a faptelor, Istoria bisericească universală trebuie sa fie deci, din punctul de vedere al metodei, documentată, adică în­ temeiată pe documente, critică, pragmatică, genetică, obiectivă, adică nepărtinitoare : «ne qu id fa lş i d ic e r e a u d ea t, n e qu id v e r i n on au d eat» , a zis Cicero (De o r a to r e 2, 9, 15). Cu aceste calităţi de metodă, Istoria bisericească universală este şi r e lig io a s ă , adică socoteşte existenţa lui Dumnezeu şi raportează la El în mare cauzalitatea şi finalitatea even i­ mentelor. Istoricul bisericesc recunoaşte în apariţia lui Iisus Hristos, în învăţătura şi opera Lui, în întemeierea şi perpetuarea Bisericii creş­ tine, fapte divine, a căror explicaţie nu se poate face numai prin consi­ derarea factorilor istorici umani.
BIBLIOGRAFIE F r. H a in p !, G e s c h ic h t e cils k r it is c h e W is s e n s c h a ft. Bd. I. T h e o r ie d e r G e s ­ c h ic h t s w is s e n s c h a lt cds U n iv e r s a lg e s c h ic h le , Darm stadt, 1975. W . E c k e r m a n n u n d H. M o h r , E in lü h ru n g in d a s S tu diu m d e r G e s c h ic h t e , B erlin, 1966. H is to ir e . L 'h isto ire et s e s m e t h o d e s (R ech erch e, con serv atio n et critiqu e des tém oignages). Sous la d irection de Ch. Sam aran, P aris, 1961, X V II + 1773 p. H. U rs v o n B a l t h a s a r , T h é o lo g i e d e l'h is to ire . T rad u ction de l'allem and par R. Givord, Paris, 1955. A .-J. M a r r o u , D e la c o n n a is s a n c e h is to r iq u e , Louvain, 1954. P. P e t i t , G u id e d e l ’étu d ia n t en h is to ir e a n c ie n n e , Paris, 1959, 3-e éd., Paris, 1969. M a r c B l o c h, M é tie r d 'h isto rien , Paris, 1949. J . G. D r o y s e n, H is to r ik . V o r le s u n g e n ü b e r E n z y k lo p ä d ie u n d M e t h o d o lo g ie d e r G e s c h ic h t e , M ünchen und B erlin, 1937. 1’. H a r s i n, C o m m en t o n é c r it l'h is to ir e , 2-e éd., Paris, 1935. Kristian E r s 1 e v, H is to r is c h e T e c h n ik . D ie h is t o r is c h e U n tersu ch u n g in ih r e n G ru n d ziu /en d a r g e s te lt, M ünchen und B erlin , 1928. G u i d o P a g a n i n i, P r o p e d e u tic a is to r ic a . P rin cip i d i m e t o d ic a e d i t ilo s o iia d e lla s to r ia c c c l e s ia s t i c a , vol, I., M ilano, 1928.

IN TRO D U CERE

11

W. B a u e r , E in fü h ru n g in clas S tu d iu m d e r G e s c h ic h t e . 2-e A ufl., T ü bin­ gen, 1927:. A l f r e d F e d e r , L e h r b u c h d e r g e s c h ic h t lic h e n M e th o d e , 3-e A uflage, R eg en s­ burg, 1924. Siegmund H e l l m a n n , W ie stu d ie rt m an G e s c h ic h te , 2-e Aufl., M ünchen und Leipzig, 1920. Ernst B e r n h e i m , L e h r b u c h d e r h is t o r is c h e M e to d e u n d d e r G e s c h ic h ts p h il o s o i i e (T ratat de m etodă isto rică şi de filozofia isto riei), 6-e A ufl., Leipzig, 1908 (fo arte bună). In limba română: B. B e r c e a n u , I. P a n a i t e s c u , P r e z e n ta r e a lu c r ă r ilo r ş t iin ţ ific e -m e to d o lo g ic e , B u cu reşti, 1968. A. A v r a m e s c u şi V. C î n d e a , In tr o d u c e r e in d o c u m e n t a r e a ştiin ţific ă , B u cu reşti, 1960. N. G e o r g e s c u - T i s t u , S c ris ş i c a r te . I s t o r ie — te h n ic ă — s e m n ilic a ţie , B u cu reşti, 1948. . P r . P r o f . M i l a n Ş e s a n , P e r io d iz a r e a In is to r ia b i s e r i c e a s c ă u n iv e r s a lă , 1939 şi în «A ltarul Banatului», III (C aran sebeş, 1946), nr. 1— 6, p. 391— 411. A. S a c e r d o ţ e a n u, M e to d a a lc ă t u ir ii u n u i stu d iu d e is t o r ie , Bucureşti, 19G7. I d e m , În d r u m ă r i în c e r c e t ă r i l e is t o r ic e , B ucureşti, 1943. B ib lio g rafia poate fi com pletată din Studiul : P r o f. T. M. P o p e s c u , în d r u ­ m ă r i m e t o d ic e d e lu cru p en tru stu d e n ţii in t e o lo g ie , în «Studii T eo lo g ice », V III (1956), nr. 7— 8, p. 498— 530.

Izvoarele Istoriei bisericeşti universale * Iz v o a r e le . Prin iz v o a r e is to r ic e se înţelege materialul documentar d e tot felul c are poate servi la cunoaşterea faptelor.. Ele se inipart de obicei după orginea, caracterul sau forma lor în mai multe c a t e g o r i i : o r ig in a le (numite şi d ir e c te sau im e d ia te ) şi d e r iv a te (in ­ d ir e c te sau m e d ia te ) ; o fic ia le şi p a r t ic u la r e ; s c r is e , o r a le şi m o n u ­ m e n t a le (arheologice) rămăşiţe sau resturi (Ü b er re ste) şi tradiţii. Iz­ voarele Istoriei bisericeşti universale se mai pot împărţi în divine, (căr­ ţile Sfintei Scripturi) şi o m e n e ş ti, în creştine şi necreştine, sau din alte puncte de vedere. Cunoaşterea şi folosirea izvoarelor are o importanţă capitală... în studiul Istoriei în general. Ele sînt mărturii materiale şi spirituale des­ pre existenţa, acţiunea, rolul şi importanţa oamenilor, instituţiilor, ideilor care au făcut Istoria. Istoria nu se poate cunoaşte şi scrie fără studiul lor critic («pas de documents, pas d’histoire»). Ea nu se poate
* Capitol red actat de Pr. prof. Io a n R ă m u rea n u şi Pr. prof. M P. Ş e sa n

n

iS T Ô R ÎÀ B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

întemeia decît pe cele dovedite, autentice, sigure. în stabilirea valorii lor documentare, critica istorică are un rol foarte important. Studiul izvoarelor formează de regulă obiectul cercetărilor unor specialişti în cunoaşterea şi valorificarea lor. Izvoarele necesare pentru studiul Istoriei bisericeşti universale sînt adunate în diferite c o le c ţ ii sau ed iţii.
1. Colecţii principale J . P. M igne, P a t i o l o g ia e cu rsu s c o m p le tu s : a. P a tr o lo g ía G r a e c a , p rescu rtat P. G. (încep e de la P ărin ţii A p o stolici, sec. I pîn ă la ju m ă ta te a sec. X V ), 161 (167) vol., Paris, 1857— 1866. I n d e x de F. C av allera, Paris, 1912 ; Th. H opfner, In d e x l o c u p le t is sim u s, t. I— II, Paris, 1928 ; E. G eerard, C la v is P atru m G r a e c o r u m , 4 vol., Turnhout,. 1974— 1980. b. P a tr o lo g ía L a tin a , p re sc u rta t P. L. (în cep e de la scriitoru l latin T e rtu ­ lian, sec. II— III şi m erge pînă la papa Inocen ţiu III (-(-1216), 221 (222) volum e, P aris, 1844— 1864. Series Latina. S u p p lem en tu m , 9 vol., Paris, 1960— 1974. E. D ekkers, C la v is P atru m L a tin o ru m , Steen brü g ge, 1961. C o rp u s S c rip to ru m E c c le s ia s tic o r u m L a tin o ru m , p rescu rtat C.S.E.L., num it şi C o rp u s V in d o b o n e n s e , p rescu rtat C. V. (Corpul V ienez), ed itat de A cad em ia de Ş tiin ţe din V ien a, de la 1860, în continuare. A u apărut p este 70 de volum e. D/e g r ie c h is c h e n c h r is tlic h e n S c h r ils t e lle r d e r e r s te n J a h r h u n d e r t e , prescu rtat G .C.S., sau C o rp u s B e r o lin e n s e , prescu rtat C.B. (Corpul B erlinez), editat de A cadem ia d e Ş tiin ţe din B erlin , de la 1897, apărute p este 50 de volum e. C o rp u s C h ristia n o ru m L atin oru m , Turnhout — Paris, începînd din 1953. M o n u m en to G e r m a n ia e h is tó r ic a . A u c to r e s a n tiq u is sim i, în care sîn t ed itate lu ­ c ră rile au to rilo r la tin i din sec. V — V I d. Hr., Ed. Th. M om m sen, 13 vol., B erlin , 1877— 1898. P a t r o lo g ía O rien ta lis , prescu rtat P. O., sub con d u cerea lui R. G raffin et F. N au, P aris, 1908 şi urm. în curs de pu blicare. A u apărut 26 volum e. C o rp u s S c rip to ru m O rien ta liu m , p rescu rtat C. S. O., sub con d u cerea lui J.-B .. Chabot, I. Guidi, H. H yvernat, B. C arra de V au x, J . Fo rg et, P aris, 1903 şi urm., în curs de p u b licare. A u apărut p este 100 de volum e. P a tr o lo g ía S y r ia c a , ed. R. G raffin, 3 vol., Paris, 1894— 1926. F lo r ile g iu m p a tristic u m , ed. G. R auschen, de la 1904, Bonn, peste 44 volum e. T e x t e s e t d o c u m e n ts p o u r l'é tu d e h is t o r iq u e d u c h r is tia n is m e , pu bliés sous la d irec­ tion de II. H em m er et P. L eja y , 3 vol., P aris, 1905— 1912. S o u r c e s c h r é t ie n n e s , pu bliés sous la d irection de H. de L ubac et J . Daniélou,. Paris, do la 1942, în con tin uare. A u apăru t peste 160 de volum e. I. E. A nastasiu , T esalo n ic, 1979, 622 p. 'AvioXo^ix 7tr¡'¡ú¡y êxxXt]otaoTix^C taxopsac (I — X I c .). T I, vol. 1,,

IN TRO D U CERE 2. A cte sinodale

13

J . D. M ansi, S a cro ru m C o n c ilio r u m n o v a e t a m p lis s im a c o ll e c t i o , F lo re n tia e et V e n e tiis, 1759— 1798 ; reprodusă şi con tin u ată de L. P etit et J . B. M artin, pîn ă la c o n ciliu l I V atican , 1870, Paris, Leipzig, 1901— 1912 ; Arnhem , de la 1900, vol. .32— 53 (59). C o lle c t io C o n cilio ru m r e c e n tio r u m E c c le s ia e U n iv er sa e , Paris, 1899— 1927. Ed. Schw artz, A c ta C o n c ilio r u m o e c u m e n ic o r u m , Strasbou rg, P aris, Leipzig, 13 vol. de la 1914. E. J . Jo n k e rs, A c ta e t S y m b o la C o c ilio r u m q u a e s a e c u lo q u a r to L eid en, 1954. h a b it a sunt

J . A lberg io, P.-P. Joannou , C. Leonardi, P. Prodi, şi H. Je d in , C o n c ilio r u m o e c u ­ m e n ic o r u m d e c r e t a , Freib u rg im B reisgau , B âle, 1962. C h .-J. H efele — Dom H. L eclercq , H is to ir e d e s c o n c ile s . Stud ii şi te x te , 10 vol., :în 2 părţi, Paris, 1907— 1908. T. IX , re d a cta t de P. Richard ; t. X, de A. M ichel. 3. A cte m artirice. V ie ţi de Siin ţi A cia S a n c to ru m , pu blicată de B olland işti, A ntverpen (A nvers), 1643. E diţie nouă, P aris, de la 1854— 1931, în con tin u are (vol. 64, în 1910). Tom ul II din A c ta S a n c to ru m N o v e m b r is , pars prior, B ru x e llis, 1894, cuprinde M a r ty r o lo g iu m H ie ro n y m ia n u m , ed. J . B ap tista de Rossi et L. D u chesne ; a fost r e ­ e d itat de H. D eleh aye et Dom H. Q uentin sub titlu l: C o m m en ta r iu s p e r p e tu u s in M a r ty r o lo g iu m H ie ro n y m ia n u m , în A c ta S a n c to ru m N o v e m b r is , pars posterior, "Bruxellis, 1931. M a r ty lo ro g iu m R om an u m , ed. ty p ica V a tica n a , Roma, 1914, 1922. S y n a x a riu m E c c le s ia e C o n s ta n t in o p o lita n a e (P ro p y la eu m a d A c t a S a n c to ru m N o ­ v e m b r is ), ed. Hipp. D eleh aye, B ru x ellis, 1902. K. D ukakis, Méfocs XuvaÇapià~rp rzâvzmv xa>'i àficov, 12 vol., A ten a, 1889— 1897. B ib lio t h e c a h a g io g r a p h ic a G r a e c a , ed. F ran çois B ru x e llis, 1957. B ib lio t h e c a h a g io g r a p h ic a L a tin a , ed. S o cii Bollandiani, t. I et II, B ru x ellis, 1949. Panaiot. C. H ristu, Tà (j.ap-upta ■comentarii, T esalon ic, 1978. àpXaim^ XpiaTiavrâM. Introd u cere, te x t, trad ucere, H alkin, ed. 3-a, t. I— III,

H erbert M usurillo, T h e A c ts o i th e C h ristia n M artyrs, O xford, 1972 ; retip ărită în 1979. T e x t grec şi latin la un ele, cu trad u cere engleză. R. Knopf — G. K rüger, A u s g e w ä h lt e M ä r ty r e r a k te n , 3-e A ufl., Tübingen, 1929, 4 -e A uflage von G. Ruhbach, te x t grec, T übingen, 1965. E. Ehrhard, U b e r lie ie r u n g u n d B e s ta n d d e r h a g io g r a p h is c h e n u n d h o m ile t is c h e n L iter a tu r d e r g r ie c h is c h e n K ir c h e , Bd. I— III, Leipzig, 1937— 1952. Dom H. L eclercq , L e s m a rty rs, Paris,, 1902— 1911, 11 volum e. Th. Ruinart, A c ta p rim o ru m m a rty ru m sin c e r a , R atisbon ae (R egensburg), 1859; ed. 2-a, Paris, 1889.

M. 1963. Paris.. Gerland. 5-e éd. Freib u rg im Breisgau. I. E n c h irid io n a s c c tic u m . fa ce bune s e rv ic ii b ib lio g rafice pentru studiul isto riei b ise riceşti un iv ersale. Bd. 32-a. de A. Pasc. d e fin itio n u m . C onstantinople. Izvoare pentru istoria Patriarhiei de Constanlinopol şi a Imperiului bizantin A c t e s o t ii c i e l s e t p a r tic u lie r s e l a u tr e s d o c u m e n ts r e la t ifs à l'h is to ir e d u P a ­ d u rch d ie G e s c h ic h t s w e r k e d es e u r o p ä is c h e n M it- tria rca t O e c u m é n iq u e . R ouet de Jo u rn el. 1895. Ueding. D enziger et Clem. t.. M.s/ej. I. C a v allera. Ill (10-12 1200). 1917. t. Freibu rg im B reisgau . Paris. A ugust P othast. 1931 j . P eeters. Fase. I. F. B u cureşti. E. /iVi/e. E n c h irid io n S y m b o lo r u m . 1909.. N o m e n c la t o r lit e r a r iu s T h e o lo g i a e c a t h o l i c a e . O eniponte (In nsbruck). t. de mitrop. 366— 37Q. 4-a.IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ B ib lio t h e c a h a g io g r a p h ic a o r ie n ta lis . F r e i­ burg im B reisgau .ise. H ugo H urter. 1935. 2-e éd. în to ate epocile. 1936. d e - c la r a tio n u m d e r e b u s liclei e t m oru m . I. II (715— 1042). D uthilleul. Theil . 1947 . Bannw art.. 1931. d a tet von Pr. Ë nchirid ioane (Enchiridia) H enr. lo an D am aschin). G erland — V . i960. altă ed iţie. 3-a. C o rp u s N o t ¡1 itinim ci> iscopatu u m E c c le s ia e O rien taU s G r a e c a e . A c t e le m a r tir ic e . Poris. Laurent. 5 v o l. Istanbu l. 2. II şi III. al lite ra ­ tu rii c re ştin e şi a l teo lo g iei. 2-e éd.ileedon. I. 1 9 0 7 . 5. de B olland işti. p. In lim b a r o m â n ă ■ Pr. 22. T h e s a u r u s d o c trin u c c a t h o l i c a e e x d o c u m e n tis m a g is te r ii e c c le s i a s iic i o r d in e m e t o d ic o d is p o s itu s . B erlin. Schönm etzer. Freibu rg im B reisgau . 2.. L. ed. ed. de V . 1947 (pînă la Sf. ediţii mai noi de J. A bteilung 1. ed. t. Freibu rg im Breisgair. t.. ed. B. 2. VIIL-e_ A uflage.. J . Paris. 1962. loan Răm ureanu.. I. cu liogală b ib liog rafie. fase. K a is e r in k ü n d e n d e s o s t r ö m is c h e n R e ic h e s v o n 565— 1453. 1 T h e il : R egesten von 565— 102 5 . 25-a. P a /r ia r c h a tu s C o n s ta n tin o p o lita n i a c ta s e le c t a . C. 4.1922 . K irsch. E n c h irid io n p a tristicu m . C on stan ­ tinople. Fase. în «B ibliotheca' Photiunu» ( ‘l’trtTîïo': Bi6?ao0ii%rj). 1947 . ed. V atican . Prof. J . 1982. U m berg. 192 6 . l. de V . 3. 1937. Ueilie A.. 1 9 1 0 . E. ed. t. R ou et de Jo u rn e l et J . ed.e. IV (1206— 1310).. Laurent. 1932. 1941. Oudot.s R é g e s t e s d e s A c t e s du P a tr ia rc a t d e C o n s ta n tin o p le . lom I. IV . 1911. ed. fase.. V . ed. W e g w e is e r t e la h e r s . p <'h. b e a rb e i­ (C o rp u s der g r ie c h is c h e n U rk u n d e n d es M itte la lte r s und d er Dölger n e u e r e n / e i l ) . E n ch irid io n io n tiu m h is t o r ia e e c c le s i a s t ic a e a n tiq u a e . B ru xellis. Grum el : Les A tie v d e P a tr ia r c h e s . I (381— 7 1 5 ). 1947. J . ed. P. 1971. P asc. I şi II. . G henadie A rabadgioglu. A bt.

A cte papale. 25 vol. ed.. 1851. 3. ed. 1905. T h eil : R egesten von 1204— 1282. ed. 5-e A uflage. M omm sen.Ev>. P ragae — V ind obonnae — L ipsiae. A bt. 19?9. B eroüni. P. Duchesne. 186 6 . Taurini. în Corp. T h e il: R egesten von 1282— 1341. O tto Seek.S. 1964. Lipsiae. 1960.. Gams. a lio r u m in d e a b a n n o 367 u s q u e a d an n u m 543 d a t a e . B erlin .. R e g e s t e n d e r K a is e r un d P ä p s te für d ie J a h r e 311 b is 476 n. 1885— 1888. C o lle c t io A v e lla n a . Carl M irbt. Sien na. 1 9 4 3 i-1 9 7 i. 1919.B. . ed!. Lat.b. 1 8 9 3 . 475. Ilij'/al z r f êuÇav-jivTjc. E ccl. B erolini. I— X III. din 187 3 . Tübingen. C onstantinopol. 1967. 1874— 1875. Berlin. Rom a.. Loew enfeld..J . com m entaire par E. T e x te . K.b ’Avôpiou. P. Ja fé . A bt. 1902. N o titia dignitatum acced unt N o titia u r b is C o n s ta n tin o p o lita n a e e t L a t e r a l i i p ro v in cia r u m . 1829— 1897. ed.. 3' t.. E p is to la e im p e r a to r u m .pi Traccx-Ei^ T ’. F o n t e s . 1898 . C onstantinopol. a. L ib e r P on tiU calis. n atu m 1198.É'X. t. Ph. 1970. t. 193 2 . P otthast. 1971. V ieţi de papi. I. ’E^b-rjua '¿'¡-¡aatfa toù Otï. D elikanis. ed. ed. Salo n ic.r/. C o m m en ta r iu m o ii i c ia l e . vol. ita lia n ă : L. B erolini. 1904.. C hr. X X X V — X X X V I. p o n tiiicu m . R e g e s ta P o n tiiicu m R o m a n o ru m in d e a b p o s t C hr. B o n - . Tübingen. S ériés III.al oio'fpaçixai Ttspi tûiv Hct-piàpXojv K(i)'«Tavtivou7r6Xîwï hr. Q u e lle n zur G e s c h ic h t e d e s P ap sttu m s und d e s r ö m is c h e n K a t h o liz is ­ m us.. G. 1935. 1304.. 1895.. nae. K alten brun ner. de la 1909: A c ta R o m a n o ru m P on tiiicu m . Aug. ed. L. B ek ker. Petro A postolo. ed. 2 vol. Imm. 1924. v on O tto Seck . E.ouu. 1198.H. 1925. 2 vol. H onigm ann. 1975. Script. B ru x e l­ les. II. S é r ie s e p is c o p o r u m E c c le s i a e C a t h o lic a e . L e S Y n e c d è m o s d ’H ie r o k l è s e t l ’o p u s c u le g é o g r a p h iq u e d e G e o r g e s d e C h y p r e .. Roma. IIatpiap'/. Duchesne. EiSijcjEi» iatopiv. I.IN TRO D U CERE 15' R eg esten von 1025— 1204 . Burckhardt. 49 volume. re tip ărită Frankfu rt am M ain. P arthey. ed.. ■ C o rp u s S c rip to ru m h is t o r ia e b y z a n tin a e . ed. p. G. M ünchen und B erlin. 1885— 1890. 1886— 1 8 9 2 . prescu rtat C. de la 1857. Stu ttgart. 1876. 2-a S alo n ic. Vic/i d e p a p i : L ib e r P o n tiiic a lis .xoù IlaTpiapXeioo'. în con tin uare.. 2-a K. ed.oti ~!vcthe". ad. Aug.. V oi. 6. Th. Ewald. 6-a. K araginnopoulos. p artea II-a. ed. lip s ia e . ed. B u lla riu m R om an u m . R e g c s t a P o n tiiicu m R o m a n o ru m a b c o n d ita E c c le s ia a d an n u m p o s t C hr. S u p lim e n te : 1879.. P aris. et 1898. 1935 . 4. in M on u m en ta G e r m a n ia e h is lo r ic a . X III.. a. îaTopiaC. I— II. t. H ie r o c lis S y n e c d e m u s et n o t it la e G r a e c a e ep iscop citu u m . ¡j. Concordate A c ta A p o s t o lic a e S e d is. Ratisbonrm e (Regensburg). O tto G uenther. 1886. Rom a. M anuil Ghedeon.

. Cândea.~/.. In lim ba rom ână : R. IST O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ C o n c o r d a t e : A. 1914. B erolini.. 1861. t.a\ aij-p. S ch o ell et G. 1 n a lilu lio n e s L ilu r g ic a e d e ritib u s o r ie n ta lib u s . I— II. H I!ri<|lilm m. C onstantinopol. 1895. ed. R a c o lta d i c o n c o r d a ţ i (1080— 1914). K. 1852— 1859. 9. t. In s titu tio n e s e t D ig esta . M ărtu risiri de credinţă A. Hahn.ao'/. M om m sen und P. B erolini.aOo'AixrjC ’E-/. Ro111. Zepos. K rü ­ ger. Fabriciu s.-. 11130. S e d is. C o n c o r d a te . 1894— 1904. P.uv. ¡xa "áv OeÍmv xa i teprâv y. B erolini. Breslau.. B erolini. 8. C o d e x d ip lo m a tic u s d o m in ii tem p o rcilis S. tí£ jr. III. II. Z ach ariae von Lingenthal. 1749— 1766. 1954..c c les ia e u n iv e r s a lis . t. şi P. 3 vol. 1931. 16-a.r/. . N o v e lla e . Ediţie nouă P.. 1 9 5 4 . J . K ru eger. A ten a 1953 . 16-a. B ib li o t h e k d e n S y m b o le und G la u b e n s r e g e ln d e r K ir c h e . ed. Ghedeon. Roma. 1. 1 9 5 4 . I— II. l-asicrn L itu rg ias. A. K rüger et Th. M . 1905. D ie B e k e n n tn is s e und d ie w ic h tig s te n G la u b e n s z e u g n is s e d e r -gri­ e c h i s c h — o r ie n t a lis c h e n K ir c h e . C.illzt'w . M. I. M ich alcescu . P olles. t.1. I— II. M eyer. t.ini. 1928— 1943. ~/. 1 . C o d e x Ju s tin ia n u s.ayovav. T. 1888— 1889. T hcin er.Xr¡jía~. B ero lin i (W aldm ann). C o d e x lilu ig ic u s F . 2. Leipzig.i (j-vijiaeToe ec!. D ir L itu rgien d e r ru s s is c h — o r t h o d o x e n K ir c h e . Fase. Th. A.K-. 3-e A uflage.ir. 3 Bd. E. T e x t o rig in al or translated . 1921. Mommsen. 8 vol.azpiáp tu>v Kmvj- TavTivou-óAeroC. K roll. 1 8 8 8 . i. Xúasic. 2-a.. III. ed. 1904. II. und Leipzig. D ie B e k e n n tn is s e d e r C h r is te n h e it . C o rp u s c o n ie s s io n u m . 1897. 7 Bände. A. 1961. A ngelo M ercatti. xmv r..i-iu. Sim boale. B erlin ’OpGoSójou ’/.í.ía¡ia-a.. P. Legi şi canoane L e g i : C o d e x T h e o d o s ia n u s . S t u d ii : K. ed. C arm iris Tá bo~¡¡iaziv. Kavovixai A iaxá^ic. B erolini. Rom ae. tom I.. 13 vol. O xford. J u s G r a c c o -R o m a n u m . ed. . A ten a. D. 1856— 1884. ed. Berolini. I I.. K'oi'ua.. 16-a.í-ic-. C a n o a n e : G. I. 10 vol. ed. Av. Leipzig. . 1923— 1926. M. ed. C o rp u s ju r is c iv ilis . 7. 1962. Liturghii . I-a.1. Un c a p it o l d e is to r ie p o lit ic ă . B erolini. J u s G r a e c o -R o m a n u m . R halles şi M.. A tena. 1889. A tena.

Editio secunda. 1968. B erolin i. ed. 1828— 1877. M itrofanovici. 139— 143. . M omm sen. B onnae. T arn av sch i şi din nou e d itate şi com p letate de N. 1964. Th. l-a . Kaufm ann. 2 t. ed.. C’itta del V atican o . S p ä t g r ie c h is c h e u n d s p ä t la t e in is c h e In s c h r ifte n a u s B u lg a r ie n . 1980. purtînd in d ic a ţia : N ova sériés I. 4 Bände. K. Paris. C itta del V atican o . herau sg. vol. 1863— 1930. de Rossi. Berlin.-1 f. A schaffenbu rg. V I : C o e m e t e r ia in v iis L atina. Rom ae. 1956. G. 1922 şi 1957. V : C oem e te r ia r e liq u a v i a e A p p ia e . ed. 2 — Istoria bisericească t ' r l . 1960. I (1— 263).s. de Rossi. ni S tu dii : N. ed. L itu r g h iile b iz a n tin e p r iv ite is to r ic în stru c1ui ti ş i r în d u ia la lo r. t. K Amiot. Un al III-Ie a vol. Sotiriu. D ie L itu r g ie d e r O s tk ir c h e n . I. C o rp u s d e r g r ie c h is c h — c h r is tlic h e n In s c h r ifte n v o n H e lla s .1 1888. t.-B . B ecs. B u cureşti. Rom ae. Rom ¡ii. L itu r g ica B is e r ic ii O r to d o x e . B erolin i. . Cursuri u n iv ersitare p relu crate .. t. Ferru a. de A.. 1917. H is to ir e d e la M esse. B ib liog rafie foarte bună. Rom ae. In s c r ip tio n e s g r a e c a e U rb is R o m a e . a fost p u blicat . 1925— 1931. E. Ed. B erlin . 1. Q iiiislon. ! i1 '■■ Kcniiudotius. Lietzm ann. v o n V e se lin B eşev liev . 1847. J . J. Prof. Rom ae. P. Liesl.. In s c r ip t io n e s c h r is tia n a e u r b is R o m a e s e p t im o s a e c u lo a n tiq u io r c s .1. 24 voi. 1929. M. M oretti. L itu r g ica s p e c i a l ă p en tru In s titu te le T e o lo g i c e . ' 10. V II : C o em eteria v i a e T rib u rtin a e. C otlarciu c. Band I. 1 9 7 5 . Suplim ent la voi. Prof. 1930. Em ilian Popescu. V. de H. 2 vol. 24 de Letharius W ick e rt.. 1857— 1861 . M on u m ertia e u c h a r is t ic a e t litu rg ic a v e tu s tis s im a . p. 1935— 1937. Diehl. Frankfu rti 1 ■ Moi'iium. II. Rom e. L e s L itu r g ies c a t h o liq u e s o r ie n t a le s . 1985. Bucureşti. H a n d b u c h d e r a lt c h r is t lic h e n E p ig r a p h ik . 1971 . Delm ais. In s c r ip ţiile g r e c e ş t i şi la tin e d in s e c o l e l e IV — X III d e s c o p e r i t e in R o m â n ia . Silv agn i.-B . term inată de A. C o m m e n ta ir e s e t s c h é m a s mittlyliqtH'N a v e c c a r t e s g é o g r a p h iq u e s . 1958. Bröckh. ed. 1943. l.IN TRO D U CERE 17 J. di' T. In r o m â n e ş t e : Pr. A. 1976. n. L itu r g ia m m o r ie n ta liu m c o lle c t io . ed. Bucureşti. N ikos A. încep u tă de J. C o rp u s in sc rip tio ru m L atin aru m . Ene B ranişte. I n s c r ip lio n e s L a tin a e c h r is tia n a e v c t e r e s . 1941. B erlin . In scrip ţii C o rp u s in sc rip tio ru m G r a e c a r u m . 3 voi. t. A then. 1716. Paris. F reib u rg im B reisgau. l’ r.. fase. In s c r ip lio n c s c h r is tia n a e U rb is R o m a e . V in tilescu .a b ic a n a e t P r a e n e s tin a .

de la 38 înainte de era creştină (supunerea Spaniei de către August) . S fra g istica . socotită de la 29 august 284 . Is to ria d o g m e lo r . Deosebită importanţă au pentru studiul Istoriei bisericeşti universale. D reptu l b is e r ic e s c .era greacă (a olimpiadelor). A r h e o lo g ia creştin a. Ştiinţele auxiliare propriu-zise sînt cele ale istoriei în general : F ilo lo g ia . sau post urbem conditam). a. anul I al erei creştine este anul 753 al erei romane. N u m ism atica. c a r e înnumără anii de la întemeierea Romei (ab urbe condita. pentru citirea scrierii vechi .a. L i­ tu rg ica. care se repetau din 4 în 4 a n i. D ip lo m a tica . atmosfera.Vi IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Ştiinţele auxiliare. ('ra sp a n io lă . P a tro lo g ía . Ş tiin ţe le au x iliare Istoria bisericească universală ajută toate celelalte discipline teolo­ gice şi se ajută la rîndul ei cu unele dintre ele. care înţ epe la 778 înainte de era creştină (începutul jocurilor olimpice. P a le o g r a fia . C r o n o lo g ia se ocupă cu studiul timpului. mediul. G e o g r a fia is to r ic ă şi mai ales C ro n o lo g ia . F ilo s o fia is to r iei. D og m atica. C r o n o lo g ia . E p ig rafía. de la anul 40 după Hristos (Mauretania * Capiloi red actat de Pr. e ra m artirilor sau d io c le ţia n ă . Mai apropiate şi mai n e­ cesare îi sînt : Studiul N ou lu i T esta m en t. Faptele isto­ rice se desfăşoară în timp şi spaţiu şi sînt legate de acestea : pentru în­ ţelegerea lor este de aceea nevoie să se cunoască bine locul şi timpul în care s-au produs. Is to r ia B is e r ic ii O r to d o x e R om ân e. Erele (aera) mai însemnate sînt : e r a rom an ă. era niaurefană. cu 753 an i În ain te d e e r a creştin ă . pentru ci­ tirea inscripţiilor . Legătura Istoriei bisericeşti universale este foarte strînsă cu Patro­ logía şi Istoria dogmelor îndeosebi.r r a co n su la ra socotea anii după consuli sau după şefii bisericesli sau lumeşti . B iz a n tin o lo g ia ş. S im b o lica . aşa cum a fost împărţit şi socotit la diferite popoare. pentru cunoaşterea sigiilor sau peceţilor . pen­ tru tehnica şi citirea documentelor ..c. pentru cunoaşterea monedelor şi meda­ liilor vechi H e ra ld ica .. de aceea olimpiadele formează serii de cîte 4 ani) . pentru cunoaşterea stemelor .u. A r h e o lo g ia şi Isto r ia artei. viaţa şi ideile epocii. I iulie al olimpiadei 195 coincide cu 1 iulie al anului I de la Ilrislos. Bibliografia generală a Istoriei bisericeşti universale * 1. lo a n R ă m u rea n u . pentru cunoaşterea limbii docu­ mentelor . prof.

originar din Scythia Minor sau Dacia Pontică (Dobrogea).i : 1 ianuarie. i i a c r e ş tin ă a fost calculată de călugărul Dionisie Exiguus (cel M icr | . cînd a fost adoptai calendarul european. ( ii im an sau doi. 1 ianuarie s-a generalizat.»:> . de unde şi numele ca le n d a r g reg o ria n . calculată de Dionisie cel Mic în 753 a. în Orient 5492.. . Mai importante sînt în Istoria bisericească e r a d e la fa c e r e a lu m ii (er.) 753 a. 1 martie. prin hotărîrea Sinodului ţinut la Conslanlinopol în 1923. e/ a lui A v raa m .). e r a d e Tyr. la Roma. Anul bisericesc incepe in Biserica Ortodoxă la 1 septembrie. rămînînd în urmă cu 13 zile faţă de calendarul îndreptat. După cal<ninl Im Dionisie cel Mic. Alexandria 5508 şi Constantinopol 5509. cronicarii bizantini variază în calculul lot de la facerea lumii) — şi mai ales « era d e la H ristos» (post Christum n. 1 septembrie. . în Siria.c. corespunzînd cu anul 1 al Naşterii lui I iristos. începutul anului a variat chiar în era creşlin. al cărei calcul a variat (la evrei. Iisus Hristos s-a născut la (25 dec.c. după toată probabilitatea în 748 sau 749 a. era S ele u c iz ilo r .U. dar unele îl păstrează încă nemodificat. Chr.ilum. p. numit şi stilu l v e c h i. numită şi « era creştin ă» sau doar « era n o a s tr ă ». dată care a rămas pînă astăzi în stabilirea ev e ­ nimentelor din istoria universală..sl an a murit Irod. în care anul civil este mai mare decît anul solar real cu 11 minute şi 14 secunde. plecarea lui Mahomed de la M ecca la Medina). de l. al XVI-Iea. A c e . ■-ocolind anul de la 1 septembrie . deoarece se ştie că iii ace.c. în anul 1582.U. în uz la turci pînă la 1927 ( = 1346). de la 125 înainte de Hrislos . n. sau stilu l n o u . Cea mai mare parte dintre Bisericile Ortodoxe au îndreptat de ase­ menea calendarul iulian. cu «ini lunari de cîte 354 zile .U. sub papa Grigorie XIII. şi anume înainte de anul 750. adoptat de creştini.. începînd d i n sec.726 şi s-a mai numit de aceea şi «era d ion isia n ă » . de la 2017 înainte de Hristos e r a m a h o m e d a n ă . pentru că Mîntuitorul s-a născut manile de 753 a.sl calm i era greşit cu 4 sau 5 ani. Calendarul iulian. m Apus 3943.U.c. Ca şi calculul timpului.i înmii). in 11nn 1 . 3761 înainte de Hristos. X V III şi de proleslanţi. a fosl îndreptat în Apus. deci (ii 4 sau 5 ani înainte de începutul erei creştine.i l(i iulie G22 (hedjira. şi a fost adoptat din sec. 25 martie. de la 311/312 ina­ mic de I Iristos (bătălia de la Gaza) . Mîntuitorul s-a născut înainte de moartea Iui Irod.> in).IN TRO D U CERE 19 devine provincie romană) .

De la Constantin cel Mare (3C6— 337). numită şi Isto r ia is to r ie i b is e r ic e ş ti u n iv e r­ s a l i începe cii . în mai multe volume . precum sînt : siri­ enii. indienii ş. arabii. Spulber. în primul rînd. s-au cîezvoltat şi alte organizaţii biseri­ ceşti patriarhale şi mitropolitane. Patriarhia Ecume­ nică. «Orientalia chris­ tina periodica». în care Evangheliile. slovacilor şi polonilor. sîrbii şi ruşii au rămas ortodoxe pînă astăzi..a.). c . serii de cîte 15 ani.20 IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ C iclu l in d ic tio a n elo r. numite i in d ic tio a n e. Roma. Dintre scriitorii creştini greci i. în cadrul căruia a existat. popoarele slave.eiden. rev. apoi. pen­ tru că numeroşi creştini din Orientul Apropiat şi M ijlociu erau fie de ori­ gine «orientală». în Europa Centrală şi Răsăriteană. din 1935 ş. < Istoric) bisericeşti greci şi latini. Faptele Apostolilor şi Epistolele Sfîntului Apostol Pavel prezintă un interes deosebii. Datorită misiunii Bizanţului ortodox şi Patriarhiei Ecumenice. B ib liog rafia g en erală a Isto rie i b ise ric e şti un iv ersale B ib lio g r a fia (literatura). I1Ï. armenii. care a scris C ro n o g ra fii. etio ­ pienii. turcii. aşezate în Peninsula Balcanică. . Ii [uliu A frican u l (f 240— 250). s-au introdus. cehilor. etc. lucrări cu caracter istoric ne-au lăsat următorii : llciji'sil) (j. roman (pontifical). I. în împărţirea timpului. Ele erau de mai multe feluri : constantinopolitan. B iz a n tin o lo g ia cuprinde istoria Imperiului bizantin dintre anii 330— 1453. Popoarele slave ca : bulgarii. în regiunile orientale şi ale Peninsulei Balcanice.Ierusalim. în a doua jumătate a sec. sau de ¡< iii lui. la începutul sec. copţii din Egipt. mesopotamienii. Pentru Istoria bisericească universală mai sînt de mare utilitate şi următoarele ştiinţe istorice : B iz a n tin o lo g ia .scrierile Noului Testament. vezi şi rev. 2. din 1948. au primit cre­ dinţa Bisericii Ortodoxe de Răsărit. S la v istic a se ocupă cu istoria politică şi bisericească a popoarelor slave. (Amănunte la B. care u scris ÎitoiivTjiAa'ca (M em orii). incepind cu facerea lumii şi mergînd pînă la 217 (221) . a. S la v is tic a şi O rien ta listică. «Le proche Orient chrétien». . din primele trei secole. b. cu excepţia croaţilor. din 1951 ş. H an d bu ch cler O rien ta listik . O rie n ta listic ă are legături cu Istoria bisericească universală.u. u. fie cel puţin în contact cu orientalii.180 ?). cezarian (constantinian). 5 cărţi. perşii. în decursul istoriei.

episcop de Salamina.IN TRO D U CERE 21 d. pentru anii 450— 491 . în Is to r ia b is e r ic e a s c ă . franc.. în 36 de cărţi. către 473. V). A N ew E u sebiu s. 6 cărţi. istoric arian. Cel dintîi istoric creştin însemnat este episcopul E u seb iu al C e z a r e e i P a lestin ei (ţ 340). în 12 cărţi. el a scris şi o C ro ­ n ic ă s ir ia c ă . care a scris Is to r ia b is e r i­ c e a s c ă . numită Panarion (Cutiuţă cu medicamente) sau C on tra tuturor e r e z iilo r .. în 9 cărţi. Steven­ son. Z ah aria R etoru l sau de G aza (t 553). Hr. în 7 cărţi. (Critica documentelor utilizate de Eusebiu a făcut-o Pierre Nautin. pentru anii 431— 594. în 6 cărţi. 4 cărţi. precum şi unele şcoli filozofice. A doua lucrare importantă a istoricului Eusebiu este ’ExxXTjotaottx^ tcTopta (Isto ria b is e r ic e a s c ă ). în care a trecut şi un număr de popoare. numit pe drept «părintele Istoriei bisericeşti». Istoria lui Eusebiu de Cezareea a fost continuată de trei istorici greci : S o cra te. Teodor L ec­ torul merge de Ia 439 pînă la anul 527. care prelungeşte istoria pînă în 568/9 . Is to r ia B iseric ii. de la 324 pînă Ia 425 . de la 305 pînă la 439 . 1960). D ocu m en ts illu stra tiv e of th e H isto ry of th e C h u rch to A. datorită textelor citate din diferite documente. păstrată într-o traducere armeană şi parte în traduce­ rea latină a Fericitului Ieronim (Ţ 420). a continuat pe cei trei istorici şi E vagriu S c o la stic u l (-f către 600). Indice par P. V). T e o d o ­ re t a scris Is to r ia b is e r ic e a s c ă . în care expune Isto ria O rien tu lu i creştin în timpul lui Constantin cel M are (306— 337) . în 5 cărţi. în care istoriseşte persecuţia creştinilor dintre anii 303— 311 . Au mai scris lucrări istorice : F ilip d e S id e (sec. Paris. începînd cu naşterea lui Avraam (2016) î. G ela siu d e C izic (sec. în insula Ci­ pru. în lucra­ rea numită Is to r ia tripartită. De asemenea. D. Bardy. 1952— 1960. Io a n M ala las. El a mai scris : D esp re m artirii din P alestin a. începînd cu apariţia arianismului (318) pînă la 425 . Hr. S o c ra te (Ţ 439) a scris Isto ria b is e r ic e a s c ă . după moartea împăratului. pînă Ia anul 302 d. D. în 5 cărţi. a publicat Is to r ia b is e r ic e a s c ă . J . par G. în 3 cărţi. de la 325 pînă Ia 428. Lucrarea este de mare valoare pentru istoria celor trei secole creştine. în 10 cărţi în care expune evenimentele creştine de la Naşterea lui Iisus ITristos pînă la anul 324. Paris. London. adică . într-o is to r ie o rig in a lă . Opera lui Iuliu Africanul este socotită prima încercare de istorie universală creştină. ne-a lăsat o lucrare valoroasă despre istoria ereziilor. Hr. T e o d o r L ecto ru l. L e t­ tres et é c r iv a in s c h r é tie n s d e II-e e t III-e s iè c le s . 1961 . S o z o m en şi T e o d o r e t. El a scris o C ro n ic ă a lumii. istoric monofizit.• V ia ţa F e r i­ citu lu i C on stan tin . Vezi trad. Pe cei trei istorici i-a rezumat. E p iîan iu ('j' 403). îndreptată contra a 80 de erezii. 337. scrisă în 337. avocaţi din Constantinopol. din care multe sînt pierdute şi cunoştinţele istorice ale lui Eusebiu. pe la 530. 4 vol. care publică pe la 430 Is to r ia creştin ă .■ F ilo storg iu (f după 425). Paris. Périchon. din care ni s-au păstrat doar frag­ mente . Sozo­ men a scris Is to r ia b is e r ic e a s c ă . care o duce pînă la 378. 1957.

un C ron og raf. M. o istorie a primelor 4 secole creştine. P alad iu S c o la stic u l (f înainte de 431) ne-a lăsat Isto ria la u s ia c ă sau l. o cronică universală în 2 cărţi. Hr. Isid o r d e S e v illa ( t 636) a scris o C ro n ic ă u n iv e rs a lă d > la facerea lumii pînă la 615 d. N ic h i­ fo r G rig ora s (f 1360). prima istorie a Galiei creştine şi prima lucrare de istorie naţională a p ă r u i . care începe la 284 şi ajunge pînă la 819. a scris o C ro n ic ă u n iv ersală. T e o fa n M ărtu risitoru l ( j 818) a scris u:n C ro n o g ra f. A n a s ta sie B ib lio teca r u l (sec. Dintre istoricii bizantini au scris în domeniul Istoriei bisericeşti uni­ versale următorii : N ic h ifo r C alist X a n to p o l (| 1341). Cronicarii apuseni din Evul mediu. istoria t i m p u l u i l or .sucvHor. IX). în Evul mediu. începînd de la crearea lumii pînă în anul 400 d. în care face istoria vechiului monahism creştin. începînd de la Adam pînă la anul 417. VIII). ' G r ig o r ie d e T o u t s ( f 593—-594) a scris H istoria F ran coru m . P ro sp er d e A q u ita n ia (sec. C a s io d o r (f către 583) a întoc­ mit după istoricii greci creştini Socrate.IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ R etoru l ( j 577). a scris Isto ria u n iv ersa lă . Istorici bisericeşti din Evul mediu. mai mult după R u f i n . cie la facerea lumii pînă la 455 d. în 18 cărţi. s e c . Sozomen şi Teodoret. IX) a făcut o compilaţie după croni­ . R ufin ( t 410) a tradus 9 cărţi din Istoria lui Eusebiu de Cezareea. IV) a scris lucrarea D e m ortibu s p e r s e c u to r u m (Despre moartea persecutorilor). o istorie universală. B e d a V e n e ­ rab ilu l ( . Istoria lui Casiodor a iosL mult citită şi a servit ca model istoricilor din Occident. Hr. V).> . Contemporanul său S u lp iciu S e v e r ( t 420). şi o Is to r ie a v iz ig o ţilo r. / I). IX). Hr. în epoca postpatristică (după sec. o H istoria trip artita. Astfel. 1 î n literatura creştină. la care a adăugat 2 cărţi alcătuite de el pînă la anul 395. (sec. d a c ă nu conlinuau Cronica lui Ieronim. P au l O rosiu s a scris H isto ria e adv e r s u s p a g a n o s. de la facerea lumii pînă la 843 . în 17 cărţi. de regulă. Fericitul Iero n im ( f 420) a tradus şi a continuat C r o n ic a lui E u seb iu .a\ s a ik o n u l. Isto ria b is e r ic e a s c ă . de la facerea lumii pinii la 574 d. în 7 cărţi. în 10 c ă r ţ i . începînd de la Naşterea lui Hristos. sec. care e o primă istorie a persecuţiilor creştine sub împăraţii romani. A. Piojxatx-q lo-topia (Isto ria b'nantină) de la 1204 pînă la 1359. scriau. a scris H isto ria sa c ra . Hr. p r e l u i n d inlormaţii fără mult simţ critic. Vili) a s c r i s o istorie bisericească a anglilor episcopul H aynio ( g e r m a n . pînă la anul 610 . au scris în domeniul istoriei (Jiie o r g h e M on ah u l (A m a rtolos). v a n d a lilo r < . anterioară lucrărilor istorice ale lui Eusebiu de Cezareea. Latinii au făcut apoi traduceri după istoricii greci creştini. în secolul VII. La latini scriitorul L actan ţiu (sec. apoi a continuat pe Socrate pînă la 518.

1588— 1607). Lenain de Tillemont (16 voi. la Anvers. Polemica dintre romano-catolici şi protestanţi i-a făcut şi pe unii şi pe alţii să cerceteze organizaţia. Istoria bisericească a devnit apoi obiect de catedră. Laderchi. 1705.). Un grup de protestanţi. toţi romano-catolici. Bzovius. apar abia în sec. s-a inaugurat la Uni­ versitatea din Halle primul «Seminar metodologic» de studiere documen­ tată a Istoriei bisericeşti universale. la Paris. Din partea romano-catolicilor a răspuns Caesar Baronius. Episcopul Antonius de Florenţa (sec. fiind împărţită pe secole. pe lîngă alte multe cronici locale. care identifică stapînirea lui Hristos cu jurisdicţia universală a papei. datorită mai ales studiilor critice ale lui Laurenţiu V alla şi Nicolae de Cusa. pînă la 1646. au scris o mare istorie a primelor 13 veacuri. Roma. ambii din secolul X V . Lucrări originale. numită de obicei C en ­ tu rile d e M a g d eb u rg (1559— 1574). J . în A n n a les e c c le s ia s t ic i (12 voi. care au adus critici întemeiate tezei papale despre primatul papal.IN TRO D U CERE 23 carii bizantini. predîndu-se la cursuri în Facultăţile de teologie apuseană. scrise cu mai mult spirit critic. Seb. urmată de C ro n ica m o n d ia lă a lui Herman Contrac­ tus din Reichenau (1054). opera a fost continuată şi în parte îndreptată de episcopul H. în Franţa : Noel (Natalis) Alexandre (26 voi. Theiner . Mai tîrziu a apărut lucrarea mai pretenţioasă a dominica­ nului Ptolomeu din Lucca (1326). . In consecinţă. Raynald. pînă la 1572. Mansi (1769) şi alţi istorici. fiind scrieri părti­ nitoare. Analele Iui Baronius. o critică mai precisă a lucrării lui Baronius. izvoarelor apusene şi răsăritene. pentru a susţine fiecare punctul lor de vedere. d. au făcut-o fraţii Antoniu şi Francisc Pagi.) . au caracter confesional limitat. pînă la 1705. X V II. O. şi Otto din Freising (1185). în frunte cu M atth ias F la ciu s (V la ic h ) Illy ricu s. D. intitulată H is to iia e c c le s ia s t ic a n o v a . începînd din 1523. şi mai tîrziu Aug. apoi C r o n ic ile lui Ekkchart din Aura (1125). dar mult apreciată în secolele X V — X V I. A n ­ selm din Havelberg (1158).) . scriind Istoria bisericească pînă la 1198. bazat pe două documente false : D on atio C o n sta n ­ tini şi D e c r e te le p s e u d o is id o r ie n e . c. Harduin (1729). istoricii : Abrah. Spondanus. J . necritică.. Renaşterea şi Reforma au trezit interesul pentru scrierile istorice. în 1776. Rechemarea la realitate istorică au cerut-o J . de ia crearea lumii pînă la 1457. revizuiri importante au făcut la Roma acestei lu­ crări. Fleury (20 voi. cultul şi viaţa creştină din trecut. Au mai apărut în timpul Evului m e d iu : C ro n ic a iui R eginori din Pruem (906). X V) a scris S u m m a h isto ria lis. a început să se acor­ de o atenţie mai mare. Gustul cititorilor pentru legende îl arată succesul scrierii «L e­ g e n d a au rea» a dominicanului Iacob de Voragine ( t 1298). ca şi Centurile Magdeburgense.

Mitropolit de Heliopolis. Karl Heussi. istorici bisericeşti germani mai însemnaţi. La francezi au scris istorii bisericeşti universale romano-catolicii : L. sub conducerea cărora se publica cea mai bună lucrare de Istorie bisericească universală. Stuttgart. Vezi traducerea. K. Jo h ann es W alter . Hans Lielzmann. Veniamin Costachi. Funk. Emile Amann. H e ­ inrich Böhmer.(l )nl>'i noU'Ic Milrop. în timpurile mai noi. Chr. au scris mai ales protestanţii : G. în sec. 1970. Dufourcq. Dintre romano-catolici. P.. H. X V III şi X IX. nr. K. J . La reformaţi. Schroeckh. J. I— IV (8 vol. ot? Meletie. Th. Duchesne. 1841— 1843. următorii : L a g r e c i : Dositei. (f 1938). Is to r ia P a­ tria rh iei E cu m en ic e. H. I93'l). N. Paris. ( ii. Joh. J. F. 1715. Hans Achelis. în secolul X I X sînt : J . E ssai sur l ’h is to ir e p o litiq u e et (¡¡¡ ¡/¡on ialiq u e d e s L ieu x S aints d e la c h r é tie n té s . mai importanţi sînt următorii : Ghenadie (Arabagioglu). -1 . Bratsiotis. I— II. X. Gieseler. Hefele.Î7. Andreas Veit. 1935 . Dölger. Lortz. Eugène de Faye. Marion. i\>p<im iliai I. în greceşte. Atenei. J . Icrns. Alenei Hr. MoscTiopoulos. Paris. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . Papadopoulos). Augustin Fli­ ehe şi V. J . lî. A. Au mai scris: Const. Idem D/e O rth o d o x e K ir c h e în g r ie c h is c h e r S ich t. patriarhul Ierusalimului (f 1707) napi tiov "IspoaoXujA uauptap^suaavTcov (D esp re p a tria rh ii Ieru salim u lu i). Fr. J. ei în limba română de mitropolitul Moldovei.. P... Lebreton. 1966 . Albert Hauck. Baur. Alzog. Herzog.. Mitropolitul Atenei ( f 1718). X I X şi X X ). Alb. J . H istoire du P atria rcat O ec u m én iq u e d e C on stan tinoiioli'. 131— 273. Mourret. Erwin Preuschen. Batiffol. in < s Si 11 îi . von Schubert. Slavi idis. J . 3 vol.. J .IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ in Germania. Gustav Krüger. Alexandria 1951. Istorici protestanţi germani mai noi sînt : Adolf von Harnack. F. Alexandria.xX'qaiaç A r/yvop-1'7. 1934.ipadopoulos. Alois Mönöpfler. Möller.xX'yjoiaî tt/Ç ’Avujç oy_. Idem. L. 1953. Athènes. Leclercq. Iaşi. Kurtz. Kraus. Viénot. La ortodocşi au scris lucrări de istorie bisericească universală. 1957. G. J . Arhiep. Arnold. J. t. L. I lr. Döllinger. Et. Hollnsteiner. Kdil Hase. 1959. romano-catolici : Albert Ehrhardt. Bd. Bardy. 1910. V o n d e r g r ie c h e is c h e n O r th o d o x ie . Contogonis. 'Iaxopia zfjÇ ’E r.. H. J . Diomidis Kyriakos.). mitropolitul Filaret Vafidis (sec. I960. August Neander. Adam Möhler.. Karl Müller. P. M.. Atena. Karl Bihlmeyer. E. W. L. sub titlul : H isto ire d e l'E g lise d ep u is le s o r ig in es ju squ 'à n os jou rs. p. F.\<indria. Jacqu es Zeiller. M oslic'im. Dintre istoricii bisericeşti greci din secolul X X . Bucureşti. La T erre S ain te. Triandafiiakis 'Ioxopia x-/ ’E/. Martin. Chastel. 'Iaxopia irfî ’ExxX^oiaC ' I. Paul Fargues ş. XIII + 445 p. şi Ci. Wurzburg. Hergenroether. 2. în continuare. e. C.a.ilim şi A k‘.

). t. t. R om a in r a p o rtu rile s a le cu B is er ic a O rien ta lă.'ij 'Lnopia â-rc’apyjfi ¡J-sXP1 o-^jispov. Is to r ia n a C h ristia n sk a ta c r k v a . sub Uliul . 4 vol. 1928 . 1901 şi 1917 .r ’ExxX7jotaa'ciy. Bucu­ reşti. Is to r ia b is e r ic e a s c ă a iui Sozomen. B. dintre care cel mai bun rămîne manualul Pr.. L e k ţii p o is to r ia d r e v n ei Ţ er k v i. London. G lu b o k o v s k i. M. 1881 .. 1945. Sofia. P. Varşava. 1932.. Guettée.Idem. Mitropolitul Veniamin Costachi (t 1846) a tradus Isto r ia b is e r ic e a s c ă a Mitropolitului M eletie al Atenei. 1959. Gernigov. St. . vol. N. ed. St. La ro m â n i s-au făcut mai întîi unele traduceri. I. 1907. în limba germană. Alte studii le-au scris istoricul Bolotov pentru istoria Bisericilor : coptă. London. ed. pînă la 1054. I— IV (8 vol. t. Isto ria R u ssk oi Ţ e r k v i (Istoria Bisericii Ruse). ed. 1918. E astern C h risten d o m . au scris următorii : Filaret. au fost alcătuite numeroase manuale. London. E. Bruxelles. Zernov. La ruşi. Is to r ia b is e r ic e a s c ă u n iv er sa lă şi sta tistica b is e r ic e a s c ă . Mitropolitul Ungrovlahiei losif Gheorghian a tradus : Is to r ia b is e r ic e a s c ă şi V ia ţa lui C on stan tin c e l /'la re. P r a v o s la v ie p o ig o su ş c e ts v u (Ortodoxia în fiinţa ei). Czernowitz. III Bände. Eusebiu Popovici (f 1922). 1899. Dobrescu şi Ioan Lupaş. Bucureşti. V. Idem. Is to r ia g r e k o -v o s to c in o i Ţ e r k v i p o d v lastiu T u rk o v (Istoria Bisericii greco-răsăritene sub domi­ naţia turcilor). London. 1935.Boloiov. Pentru Seminariile teologice. 1898. 1897 . P a p a lita tea sch ism a tic ă . 1904. Au mai scris asemenea manuale pentru Seminarii.. I— V (988— 1826). Bucureşti. Prof. Ioan Mihălcescu. Iaşi 1841— 1843 . 1910. 2-a. 1925— 1928. 1964. Tot el a tradus : Wl. I s to ­ ria b is c r ic c a s c ă u n iv e rs a lă cu n oţiu n i d e P a tro lo g ie . I— IV. 1933. Bucureşti. a Iul Eusebiu de Cezareea. Idem. Isto r ia R u ssk oi Ţ e r k v i. T h e R u ssian s an d th eir C h u rch . ed. Petersburg. 1952 . V. fost mitropolit primat. ed. Prof. I. 1914 . t. Is to r ia b is e r ic e a s c ă a lui Evagrie. Il-a. Lebedev. 1946 . în româneşte. Traducere în limba rusă. Golubinskii. Is to r ia b is e r ic e a s c ă u n iv e rs a lă d e la 1054 p în ă azi. t.ulus mai întîi în limba sîrbă de Moisi Stoikov. 1913. Atena. I— II. etiopiană şi siro-iacobită . T h e R ein te­ g ra tio n o î th e C hu rch. V a sile. 1932 .. II. Idem. 2-a. Bucureşti. Bucu­ reşti. Bucureşti. Si. E.IN TRO D U CERE 25 Ştefanidis. R u sk a ia b o g lo s lo v s k a ia n a u k a v e ia is to r ic e s k o m ra z v itii . 2-a. 2-a. 1948 . 4-a.■ A. T h e C h u rch o f th e ea stern C hristians. sub titlul : Is to r ia h iis tia n s k o i Ţ e r k v i. tra­ iului a fost tradus de Atanasie Mironescu. La b u lg a ri : M. 1961 . Moskva. Bucureşti. Singurul tratat mare şi de valoare de Istorie bisericească universală d Tost compus de Pr. Moskva. E. 18G2 . Atena... sub Uliul K ir c h e n g e s c h ic h te . Petersburg. Petrograd. 1912. Tratatul a fost Ir. t. ed. II. Mitropolitul Gernigovului. A r ­ h ie p is c o p u l K e s a r ie i K a p a d o c ie i. profesorii : N. 1914 . Posnov. 1882. t. 1896.

l i i ' t ' k. în «Biserica Ortodoxă Română». t. \ H istory o I E astern C h ristia n ity . în «Ortodoxia». Ioan I. Şerbănescu. Coman a publicat M anu alu l d e P a tr o lo g ie. Pr. prof. T. 1980. I şi II. T rad u cere din lim ba germ ană. Milan Şesan. P a tr o lo g ie. Ciurea. I (— 1632) . de asemenea.. X X III (1971). I. Păcurariu. Popescu. L eferung D. p. prof.i n ii. George Stănescu au alcătuit manualul de Isto r ie b is e r ic e a s c ă univ a n a lă . Al.i I c r. Bucureşti 1982 . P r o b le m e d e is to r ie b is e r ic e a s c ă în e x p u n e r e a c e r c e tă to r ilo r o r t o d o c ş i rom ân i. vol. T.i ii s-C. l. . M. 1 G ottingen. T h e im p e r ia l C h u r ch Imm ( j iiis ia n lin e to th e e a r ly M id d le A g e . vol. 1. I). ( ¡ e s c h ic h t c d e r O r t h o d o x e n K ir c h e im b y z a n tin is c h e n R e ic h (/). In domeniul Patrologiei a publicat. 1937. Bucureşti. p. II. Pr. 1968. A z i z S. II. Lupşa şi Pr.. numeroase traduceri şi studii din Sfinţii Părinţi.'<■ K i ie h e in U nei I. Şt. nr. Wien. D e la 1054 p în ă azi. 1985 şi numeroase studii de Patristică şi Patrologie. Ioan Rămureanu. prof. nr. Isto ria B iseric ii R om ân e. I (1— 1054) . prof. nr. P reo c u p ă ri şi S tu dii d e te o lo g ie is to r ic ă şi p a tristic ă în «Studii T e o ­ logice»..s/. t h e elu ist inn C h u r c h e s o/ th e E ast. Gh. numeroase şi valoroase studii de istorie bisericească universală. Pr. t.i. prof. Bodogae şi pro). prof. Filipaşcu au alcătuit manualul de Is to r ia B is eric ii R om ân e. prof. II (1632— 1949).v/«W i . 3— 4. li vv i g a n d H. prof.Mi s. Bucureşti. prof. t. de asemenea. Fecioru. T. 1956. 5— 6. ¡ e s c liic h ie ) . Pr. M. t. 382— 394. Pr. Pr. p. 1968. precum şi numeroase studii în domeniul istoriei Bisericii Române. A. Studiile cele mai importante de Istorie Bisericească Universală în limba română. Studii mai noi re fe rito are la B ise rica O rtod oxă A m . 1957. A l i y «I. Bucureşti 1956. Bodogae. J .. 2 vol. I. prof. D. t. I il c ni. London. London. Valoroase studii în domeniul Istoriei Bisericii Ortodoxe Române au publicat de asemenea : Pr. Alex.sr/K Kirchcngeschichte. 364— 388 şi C on trib u ţia t e o lo ­ g ilo r şi is to r ic ilo r B ise ric ii O r to d o x e R o m â n e la c u n o a ş te re a d e z v o ltă r ii is l o i ic e a B is er ic ii O rto d o x e . London. Pr. prof. t. Numeroase şi valoroase studii de Istorie Bisericească Universală au publicat : Pr. î A I I vv . 1980 . I. Aceşti autori au publicat.IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Pentru uzul studenţilor Institutelor teologice de grad universitar ale 1»¡sericii Ortodoxe Române. 1968). prof. N. prof. T h e tlis sid en l E astern C h u r c h e s . M. prof. Moisescu. 11 . Pr. Ioan G. III. V o g t . licl. L X X X IX ( 1971). Bucureşti. London. Bucureşti. 1OHO. X X (Bucureşti. 0. Rămureanu. Bucureşti. o o r q. se pot găsi în studiile de sinteză publicate de : Pr. IS. 1981. prof. Milan Şesan şi Pr. (>c k. K„ P. care au revăzut şi completat manualul de faţă. 11— 26. 1950. Pr. X V I I 8 Hi |> .

I— II. 1941. Stuttgart. Paris. C h u r ch a n d th e W e s t. K le in e G e s c h ic h t e d e r O r th o d o x e n K ir c h e . 3-e ed. Costa de Beauregard. und P. Paris. I. P aris. D as C h riste n tu m d e s O sten s. 1959. J . 1956.. Paris. 1954.. ¡Paris.. 5 vol.. I960. Q u 'es t-ce q u e l'E g lise O r th o d o x e . 1961. K a w e r a u. C h r. R. 2-éd.. Paris. J. Paris. Köln. II..IN TRO D U CERE 27 I d e m . L'O rien t c h r é tie n . I d e m . C. P. 1 9 3 7 . Paris. 1979. E. L 'E glise O r th o d o x e . Tyciak.. 1926— 1935. 1946.. 1955. 1 9 6 0 . B L e p r o b lè m e ju r id iq u e d e s L ie u x -S a in te s . Z a n a n i r i. .. P arisiis. I d e m . Paris. t. v o n .. B y z a n tin e C h ristia n ity .. E m p e ro r. G. Dowling. 1960. M ach t und P ra ch t d e r P a tr ia r c h e n . T h e C h u r ch o f th e e a s t e r n Christians.. London. t. E. Heiler. 1948. M ünchen. G u i 11 a n d. 1951. t. A. D e v r e s s e. L a g i e r. M. D ie H a u p tk ir c h e n d e s O sten v o n A n fä n g e n b is zu m K o n z il v o n N ik a ia (325). 1963. sub titlu l : T h e O r th o d o x C h u rch . R o n d o t. H. 1972. I— fl. h i e r e t d e m a in .. L ’E g lis e O r th o d o x e h ie r e t a u jo u rd 'h u i. C l e m e n t .. 2-e A ufl. t. A p e r ç u h is t o r iq u e e t d o c tr in a l. Ed. I d e m . M ünchen. B. N euchâtel. 4 -e éd. 1962. Paris. 1913. E a s tern C h riste n d o m . O rien s C h ristia n u s in IV P a tr ia rc h a tu s d ig e s tu s . H is to ir e d e L 'E g lise b y z a n tin e . t. L e s c h r é t ie n s d'O rien t. Paris. 1969. Paris. F r . S. Santand er. 542 p . « 0 9 p. F r e n c h . Every G. P aris. R. Dahm. 1953. Crestw ood. T... 1955. D es A p ô t r e s ju sq u 'à P h otiu s.. E v d o k i m o v . L e P a tr ia rc a t d 'A n tio c h e d e p u is la p a ix d e l'E g lise ju sq u 'à la c o n q u ê t e a r a b e . L e s L ieu x S a in tes .1946. T h e O r th o d o x C h u rch . Paris. 1981. 1964.. H. 1964. 1961. L e s E g lis e s o r ie n t a le s et l e s rits o rien ta u x . 1965. R. L e s c h is m e b y z a n tin . R e p e r t o r i o b ib lio g r a fic o . T... 2-a în lim ba engleza. II. K ir c h e und t h e o l o g i s c h e L iter a tu r im b y z a n tin is c h e n R e ic h . É tu d es d e t o p o g r a p h ie d e C o n s ta n tin o p le b y z a n tin . I. I Bd. B erlin . Jugie. 1963. 1970. S u p p e r i c h. P aris. 2-nd ed. 451— 1204. J. Roma. J a n i n. O xford. London. Its p a st a n d its r o l e in th e w o r ld to d a y . Stuttgart. S.. M a g o u 1 i a s. I g le s ia s cle O rien te . 1968. P a r g o i r |.. 1740 . P. Idem. 1964. J. Paris. U r k ir c h e u n d O s t k ir c h e . W a r e. G r o t z.. London. 850— 1204. H a n d b u c h d e r O s t k ir c h e n k u n d e .. 1958. Gratz. M. 1956. D ie O s t k ir c h e n u n s e r e N a c h b a r n .. Düsseldorf. T h e E a s tern S h ism .. . W . L e Q u i é n. T h e B y z a n tin e P a tr ia r c h a te . L 'O rth o d o x ie . Paris. 2 -e ed. O. O ffenbaru ng. R u n c i m a n. P a u l . 1971. Santand er (1959).. T h e O r th o d o x G r e e k P a t r ia r c h a te o t J e r u s a le m . M ünchen. M. L 'E glise B y z a n tin e d e 527 à 840. L 'O rth o d o x ie. K ir c h e im O sten .. . De Foucauld. R. Hernandez. C h icago.. 1905. R. C o l l i n . Z e r n o v . S a r t o r i u s . London. D e P h o tiu s à ¡'E m pire la tin d e C o n s ta n tin o p le . 1966. Bria. T e o lo g ia d o g m a tic a c h r is tia n o r u m o r ie n ta liu m a b E c c le s ia C a t h o lic a d is s id e n tiu m . 1950. London.. 1965.. I. K ir c h e im O sten . Mayendorff. C a th o lic is m e o r ie n ta l. Harder J. M ünchen. T h e E a s tern O r th o d o x C h u rch .. W i e r t z. I v a n k a. 1971.. London. M a d e y J ..

H is to ir e a n c ie n n e d e ¡'E glise.e s i è c le . London. I. C a r r i n g t o n. Rogier. B a u s . Paris. I. ed. vol.— J. 1966.. D ie K c ith o lisc h e K ir c h e im W a n d e l cler Z. Paris. :t I' ■ n< i • c A u 11. H a n s. H a jja r. I) u f n n r r g. 1911 . v an Damme. S iè c le s d e s lu m iè r e s . B i h 1 m e y e r. 2. par M. IV . Freibu rg im Rreisgau. J.. l 'Utilise au V l. t. V ica ire . S tu d ie s in C h u r ch h is to r y . t. H is to ir e d e s d o c ­ trin e s c h r é t ie n n e s a v a n t N ic é e . 1963 . England. 392 p. J . A dapté par M. En l a c e d e n o u v e a u x d es tin s. ( ipi ! <1 ii •11 <[. X III — 68. t. 2 vol.. J é r ô m e . par. t.. T. E. N o u v e lle h is t o ir e d e l'Ë g lise. Band I. Paris. I oui] iià m u re a n u < 1 ■ . R é io r m e e t c o n t r e r é io r m e . II. M unier. D es o r ig in e s à S ain t G r é g o ir e l e G ran d . Philip. I1):. H. u n d W . J . D u g g a n. t. H. L e s o r ig in e s du c h r is ta in is m e latin . K a r s l . H e n r y . G ôttingen. L ’E g lise d a n s la s o c i é t é l ib e r a l e e t d a n s le m o n d e m o d e r n e (1848 à nos jo u rs). Aubert. A. T ra c y Ellis. l'. P. M id lesex. 1975. Los tem p s a p o s to liq u e s . 1929. T.. M. p. III. 192 3 . le Brun.. Tüchle. H a jja r.y. V . Le c a t h o lic is m e d e s o r ig in e s à Saint L éo n . John Cordon.il (!< l’r. Boulenger. 1950 —1954. adapté par M. I d e m . B. I d e m . şi 635 p. II. C.. 4.i v i e s . prof.i ii d Ch. L 'a n tiq u ité c h r é tie n n e . P aris. P aris. H. t. 12-e éd. O bolen sky. H arm ondswort. London„ 1982. Daniélou. L 'É g lise de r é v o lu tio n . I . par A. III. 5-e éd. 1967.. I— II. 1978. 1953. 344 p. Paris.Xi'iciiaî. Paris. I. Paris. Jean. Cambridge. ( ’. 1. (¡17 p. I d e ni. 2-a. 3. 'Tournai. A u i|. I. Il. Ge s c h i c h t e d e s U rch rislen tu m s. Chadwick. I) u c h e s il c. I ) n < ni o r c. 2 vol. Paris. 1911 . IV . J. t. H a n d b u c h d e r K i r c h e n g e s c h ic h t e . t. 19G3.. t. de Boî tier de Savigny. L'A ntiqu itéc h r é tie n n e . P. R es ta u ra tio n . i N e u s s. H is to ir e d e l'E g lise. Mar. |• ’1 I' I i i1h <-. T h e E a r ly C h r i s t i a n C h u rch . A. L 'E g lise d e la c h r é t ie n t é . 1968 . E. L e m o y e n â g e . 1965. io:!'i. 2-e éd. I. L 'E g lise c o n te m p o r a in e . Paris... t. V ic a ire et A. t.! 196. T h e e a r ly C hristian C h u rch .. M ülhouse.. Paris. T. I. Lu f h r è l i c i i l è m e d ie v a le (395— 1254). par. 1972. L’E g lise d e s te m p s c la s s iq u e s . L ’Ëglised e s tem p s m o d e r n e s . Pike. H. III. C runcan. Duval. Paris. t. T h e e a r ly C h u rch .. Paris. 193 0 .. ). IV .< |>zi<|.. 1964. 1925. C a r c o p i n o. I <>ii<l<»!t. G. III. 1 II. T ü c h 1 e.u is. 1926. Paris. V ic a ire . 1927. H is to r y an d th o u q h t o l tlie e a r ly C h u rch . J . B erlin . Bruis. H is to ir e d e Ï E g lis e . Paris. Paris. I. 1969. Boum an et J . T esalo n ic. E tu d es d ’H is to ir e c h r é tie n n e . (t. A dapté par M. et H. H. D. Paris. A.). Batiffol. I. 1960. par D. 1969 . t.IV<M <IU<K1 l'aris. Paris. V ol.IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ T ra ta te mai im portante de Isto rie bisericeasca u n iv ersală • * A n a s t a s i u. C o n z e 1 m a n n. K now les et D. 3-e éd. J . H is to ir e g é n é r a l e d e ¡'E glise. C. B ib liog rafie. 1975. 1957. M ulhouse. D ie K ir c h e in d e r a n tik e n W e lt. et . J . i< <. L 'E g lise n a is s a n t e et le c a t h o lic is m e . 1963 .c c h r is tia n is m e a n tiq u e d e s o r ig in e s ci la ié o d a l i t é . T. | < W. U . I. L 'ère d e s g ra n d s c r a q u e m e n ts . L e s te m p s d e s p e r s é c u tio n s . adapté par Ch. i ! . V II de L 'H isto ire d u mo/ti/r p a l 1!. L. 'lazop ia tij" ’Ey. . rou. I. 193 5 . F.rih-n. L o u i s . Daniélou. H li i li < r d. A. 1979. Daniel R o p s. 1931. Paris. 196 8 . R é v o lu tio n . M ulhouse.

2 vol.. 2-e éd. F. I d e m . 2 -e A ufl. D e la ic o n o c la s m p în ă la c ă d e r e a C o n s ta n tin o p o lu lu i (1453). Jean. L'Antiquité. E. T rad uit de l'allem and. H a n d b u c h d e r K ir c h e n g e s c h ic h t e . D o m) C h . T übingen. S éch er. P h e i d a s . 16 vol.. p ar M. Ö k u m e n is c h e K i r c h e n g e s c h ic h t e . Gaudemet. T. t. 461 p. London. D ie R e ic h s k ir c h e n ach K o n sta n tin d e m G r o s e n b is C h a lk e d o n . W . E in e Un iv e r s a lg e s c h ic h t e . J . începînd din 1934. H e u s s i. 1928— 1948. 1983. 1922. Sofia. C. 2 Bd. S p u l e r .. D as M ittela U er. F eibu rg im B reisgau . A. Paris. R e lo r m a tio n und G e g e n r e lo r m a t io n .. 1973. 1924— 1927. P aris.. 15. 1936. M o e l l e r. Paris. Hans. B ru x elles. P r é c is d 'h is to ir e d e ¡’È gU se (A daptation fran ­ ç a is e de K o m p e n d iu m d e r K ir c h e n g e s c h ic h t e ) . I — IV . 1962. B. T h e e a r l y C h u rch .. M itteia U er und R e lo r m a tio n . I s to r ia n a C h r is tia n s k a ta c v e r k v a . 1958. H. Bd. D as A lter tu m . N euchâtel. fase. I— III. I— II. 1965. L.... 1963. S to ria d é l i a C h ie s a . T. H a n d b u c h d e r K ir c h e n g e s c h ic h t e lu r S tu d ir e n d e 1-er T eil. D as N eu z eit. Tübingen. 1933.. 2-éd. 1931. A v ec le concurs de J . A. Tübingen. Poulet. F rom th e b e g in n in g to 461. e t E. t. Nitschke. III. S. M é m o ir e s p o u r s e r v ir à ¡'H istoire e c c lé s i a s t i ­ q u e d e s s ix p r e m ie r s s iè c le s .. IV . din 24 program ate sub num ele d iferitor autori. 1933. VI . Paris. Paris. t. 1979. I d e m . par A ndré Ju n d t. . t. und B. F re ib u rg im B reisgau . I— X + 2 Suppl. Paris.. 1961— 1965. M o u r r e t. T h e R ise o l C h ristia n ity . B erlin . Paris. în lim ba bulgară.. 1956 . H is to ire d u c h r is tia n is m e . M o u r r e t. 1941. H is to ir e d e ¡'É g lise. Idem. D ie K ir c h e im Z e it a lte r d e s I n d iv i­ d u a lis m u s . W ie n . 2-e A uflage. G ö t­ tin gen . F reibu rg im B reisgau . Frankfu rt. t. 1970. t. Hugues. Paris. III. 5 vol. P aris. I— II. et Victor Martin. M. I. 16 vol. 1935. P aris. 1953. 1054. K i d d.IN TRO D U CERE 29 Fliehe. 1923 .. 1929— 1942. A. IP h. A . Traduction fra n ça ise : H is to ir e d e T E g lise a n c ie n n e . E p o q u e c o n t e m ­ p o r a in e . Jedin. Paris. 1966. I. H is to ir e d e T Ë g ü se. S a b a. T rad u cere în lim ba rusă de Irèn e Posnov.. I— II. P aris. 1. D ie K ir c h e in d e r g r ie c h is c h — r ö m is c h e n K u ltu rw e lt. 2 -e r T eil. Stuttgart. A. G. 12 vol. K. 1 9 2 9 . 1948. 3-a. F r e ii d.. V e it. 1941. II. 4-er T eil. Heus und A. Kottje. Mann. K. IV . I— V II. London. H is to ir e d e ¡'É g lise d e p u is l e s o r ig in e s ju sq u 'à n o s jo u rs. P r o p y lä e n W e lt g e s c h ic h t e . H is to r y o l th e e a r f y C h u rch . L o r t z. Aug. N eu z eit. t. O xford. t.. Bd. 2-e A uflage. făcută după prim a ediţie. M ün ch en . III. A lte K ir c h e und O s t k ir c h e . A ten a. 1948. C a r r e y r e. 2-nd ed. 9 vol.. J a c q u i n. 2-e A uflage. t. H is to ir e d e l'E g lis e d e s o r ig in e s à n o s jo u rs. 3 vol.. L i e tz m a n. H..... II. F. Paris.. Torino. e t J. L afêvre. Krüger.. I. 1934.. 1935. 1967. 6-e éd. R. G e s c h ic h t e d e r A u sb reitu n g d e r C h riste n tu m s . Lenain de . 1931. 1932— 1934. t. ’ExxXi'jaictcmx'i) \<szopia.. Bd.. Bd. sub titlu l Is to r ia h r is t ia n s k o i Ţ e r k v i. ed. t. H a n d b u c h d e r O r ie n ta lis tik .. P e t e r . London. D ie O s t k ir c h e . Tübingen. G. P. 1956. 1964. Kirsch. P o s n o v. P r é c is d 'H isto ire d e ¡'É g lise. L a t o u r e 11 e. Leyden. 1693— 1712.-M . H is to ir e g é n é r a l e d e Ï Ë g lis e . T e m p s m o d e r n e s .. 1930. 1930 . Paris.. J. L 'E g lise d a n s ïE m p ir e r o m a in {IV — V -e siècles). 3 vol. I. pîn ă la d esp ărţirea B isericii.. 3-er Teil. A h is t o r y o i t h e C h u rch . Tillemont. 1937 . G e s c h ic h t e d e r a lte n K ir c h e .

A. 1984. P r é c is d e P a tr o lo g ie . H. Paris. 2 -e A ufl. London. H r i s t o u. 1!M¡. 1930.. E arlist C h ristia n ity (30— 150) 2 vol. B u cu reşti. O r t i I z de U r b i n a. L a litt é r a t u r e la t in e c h r é t ie n n e . t. li . vol. II. P a tr o lo g ía . I— V Bände. t. L e b e n . («Que s a is -je ? » .. P aris... 1949. London. 1286). Tíirino. T h e C h ristia n F a th e r s . 1918. p. G e s c h ic h t e d e r la t e in is c h e n L iter a tu r d e s M itte la lte r s .i u m s I o r k.i n i I i u s. J . Ulysse. P. Paris. cu bogată 1)i l>Iic)<j r. Z e i 11 e r. M o r i c c a.. ed. 6. ( ' o m a n . III a cura di A ngelo di Berardino. 3 vol. I— II. Quasten. F reibu rg im B reisgau . Ponn. 1963.i n (I. G e s c h ic h t e d e r s y r is c h e n L itera tu r. 1927.M1 1 <heu. neudr. V. istoriografie. 1978. A l t a n e r — A. N um eroase referin ţe la izvoare. 1894— 1899. I. H is to ir e d e la litté r a tu r e g r e c q u e c h r é tie n n e . în lim ba g reacă. In s titu tio n i d i P a tr o lo g ía . 8-e A uflage. 1978 .. M a n u c c i . 193 0 .. M ontheliard. * Cl . Louvain (B elgiqu e). 1945— 1955. Stuiber. The ecirly C h ristia n E a th e r s . 1928.IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ W a n d. P. 1973. 1968. ed. ifii ■ I II.-A . La litté r a tu r e et la v ie . Rom a. B a l a n o s . retip ărită Darm stadt. 1977. Bucuroşii. 1956. 1923. Manual pentru uzul stud enţilor In stitu telo r T e o lo g ice . co le cţii. 1959. 1985. C h r é tie n s la tin s d e s p r e m e ir s s iè c le s . London. M ünchen. Freibu rg. Roprrl 'i. London. Bibliografia pentru Patrologie: M. I d e m . t. 1981. I— II. care este o com pletare b ib lio g rafică isto ­ rică pentru anii 1870— 1926. Cayré. t. ju sq u 'à la lin du IV -e . 1962. B ibliog rap h ie. 1978. 7— 48. 2 -e éd. A ten a. 1931. H is to r y of t h e e a r ly C h u tc h . J. P a tr o lo g ía S y r ia c a . P a tr o lo g ía . 1948— 1950. t.. Torino.. A. G e s c h ic h t e d e r a lt k ir c h lic h e n L itera tu r. I III. F. 1926. 5 M. I— II. K o r f f. 11 I ii limbii rumânii : I’ i I 'i ii I. r u h /ilix /ie . N ew Y ork. P a tr o lo g ie . vol. C a s a m a s s a. 1fI. In itia tio n a u x P è r e s d e ¡’E g lise. M. 1978. Albert Warkotsch. S t.. Heinrich. J. I. P aris. A ten a. P a t r o lo g ie . W ien. 3 vol. 3 v o l. L e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s d a n s l e s p r o v in c e s d a n u b ie n n e s cle l'E m pire ro m a in . W e i s s. O. Papadopoulos. B asel. K i r s c h . 1905— 1907 . italian ă de N ello B eghin. A r h i m. vol. I o . S. . . Berlin. V e r z e ic h n is s v o n L e g e n s b e s c h r e ib u n g e n . op. 1927. Paris. cit. în 5 părţi. J. I.. ştiin ţe au x iliare se găsesc în «Revue d 'histoire e cclésiastiq u e». t. T e s t a r d. 1 9 2 2 . 1965. Paris. B e 11 e n s o n. I. B a r d e n h e w e r. P a tr o lo g ía . A. Paris. 1913— 193 2 . B ib lio g r a p h ia c a th o lic a ... 1940. De asem enea la J . I. l'C 'l 1934.t. Paderborn. A n tik e P h ilo s o p h ie im U rteil d e r K ir c h e n v ä t e r . 1928— 1930. T esalo n ic. tab les g én érales. B. p. 3-e éd. n o u velle éd. Ro«u¡. no. (ş I il e ni. Paris.. 1960. Fontaine J . 1976. Torino. L ittér a tu re g r e c q u e c h r é t ie n n e . pentru studiile apăru te pînă la 1907. . P a tr o lo g ie g r e a c ă . t. I— II..siccli's. Idem. trad. Paris.¡. M . F reib u rg im B reisgau . 1971.i io de Iii bl ¡o<|¡'t¡ fit1 : . P a t r o lo g ie . I. lim 111 ■■ I i. IOI I. 1 a r d y. D. 2-a. K. I’ u c c h . g re ccşte . S c h r itte n und L e h r e d e r K ir c h e n v ä te r . S to ria d é l i a Ie tt e r a t u r a la tin a c ris tia n a . R e p e r t o ir e d e s s o u r c e s h is to r iq u e s d u M o y e n A g e . în iimba g reacă. E u s t a t i o s. 197 0 . Chevalier. publica (ii gen erale. 2 vol. 220— 250. T esalo n ic. A.

I— II. B l o c h. 2-e éd. . A. C h r o n o lo g ie d e ¡’h is t o ir e m o ­ d e r n e . 1923. av ec supplém ent b ibliografiqu e par A. 2-nd ed. H o m o . 1. 1980. 1978. IV . D. M. 1960.. R ö m is c h e G e s c h ic h t e b is 476. C a r r y. Darm stadt. Auboyer. Pr. D arm stadt. Paris. Idem. 284— 602. L o t . Prof. 3-e Aufl. Lot. A y m a r d. Paris. B ucureşti. R o m e e t so n d e s tin . Paris. III.. Glotz). 2 -e éd. V I— 498 p. t. I d e m. F. Paris. Raymond et J. A. 2 Bd. 1891— 1898. Z e i 11 e r. 4-e éd. Ierom . 1961. M. Z eitre c h n u n g d e r r ö m is c h e n K a is e r z e it d e s M it te la lle r s und d e r N e u z e it. Darm stadt. 402— 408. C a r c o p i n o .t r u . t. P aris... 4-e Aufl... C h r o n o lo g ie . C. Ch r . G a n s h o f. V. N ew Y ork . M.. 1979. Paris. I— II. L'E m pire ro m a in (Peuples et civ ilisatio n .. 1927.. 1946. Î964. 1 9 6 0 . In lim b a ro m â n ă : Prof. 1936 . t. 1937 . P r o b le m a s ta b ilir ii d a t e i P a ş te lo r . New Y o rk . în «O rtod oxia». Pari. 393— 402 . 1982. . Paris. R o m a n s a n d B a r b a ria n s. 1933.IN TRO D U CERE 31 L u c ră ri p en tru is to r ia Im p e r iu lu i ro m a n : A l b e r t i n i . Horst und R. I d e m . E u g è n e . II de ¡’H is to ir e g é n é r a l e d e s c iv ilis a tio n s par M. 1974. Paris.. N icodim S ach elarie. L e H a u t-E m p ire . R o m a n h is t o r ic a l p o rtra its . La fin d e m o n d e a n tiq u e e t l e d é b u t d u M o y e n A g e . Karl. Paris. Paris. X V — 528 p. r L'E m pire ro m a in e t ¡'E g lise (H istoire du m onde par. J . J o n e s . Paris. 1961. 2-e éd. 2). A. 1974. Günther.44 1. L e H au t E m p ire. T h e L a t e r R o m a n E m p ire. Paris. Pfister. 1968. T. Paris.. R ö m is c h e G e s c h ic h t c . O xford. A. Thompson. L. London. 2 -e éd.. In lim b a ro m â n ă : T u d o r. în «E ncvclopaed ia U niversalisa. 1976. 2-e A ufl. J . 1936. 2 par A ndré P iganiol. X V — 530 p. L 'E m pire c h r é t ie n (325— 395). M în ăstirca C ernica. R o m e e t s o n e m p ir e . L e s d e s t in é e s d e ¡'E m pire e n O c c id e n t d e 395 à 888. A H isto ry o f R o m e clow n to th e R eig n o f C o n sta n tin . E. L ’E m p ire r o m a in d e ¡’a v è n e m e n t d e s S é v è r e s a u c o n c ile d e N ic è e ( H is to ir e g é n é r a le de G. F ig u ri d e Îm p ă r a ţi ro m an i. L e s é t a p e s d e l'im p é r ia lis m e ro m a in . B u cu reşti. E. Einführung. P a u 1. P riv ir e is t o r ic ă a su p r a d iv e r g e n ţ e lo r şi c o m p u lu r ilo r p a s c a le . H is to ire g é n é r a le d e ¡’E m p ire ro m ain . 14. L e s e m p e r e u r s r o m a in s et le c h r is tia n is m e . 3 vol. B ib lio g ra­ phie. R ö m is c h e G e s c h ic h t e . Paris. 3. Cousin. Paris. G heorghiu.-A . F r. N o ţiu n i d e c r o n o lo g ie . C ron olog ie : H. André. C a le n d a r u l ş i P a s c a lia n o u ă şi v e c h e . et J. T o y n b e e . 1970.. C rozet). t. D er U n terg a n g d e s R ö m is c h e s R e ic h e s . Paris. B erlin . H e u s s . M adison. H. Braun schw eig. C hastagnol. E. L é o n . Dieter. H is to ir e r o m a in e . C av aignac. P aris. p. ¡e B a s -E m p ire. Leitzm ann. t. 1956 (T. C avaignac. 1981. T h e d e c l i n e o f th e W estern E m p ire. R o m e e t ¡'E m pire ro m a in . C. IV ). X V I (1964). Tom e IV . 1960.. J e r ô m e . H annover. p. M . H is to ir e r o m a in e . 1954. 1936. Christ. 1970. 334 . c a le n d a r is t ic ă ş i c a lc u l p a s c a l. K r is e und U n ter g a n g d e r r ö m is c h e n R ep u b lic . P ro fils d e s c o n q u é r a n ts .. V. 1947. Q uellenku nde.. Popescu. 1931. I d e m.. Besnier M. Paris. 1934 . I d e m . P e t i t .. 1940. nr.

M a r ç a i s . London. I. éd. 2-e A uflage. 3).’.. e t G. t. 1925. Stuttgart. I. T h e B y z a n tin e E m p ire. Tübingen. B y z a n z u n d d e s A b e n d lä n d is c h e H err sc h e rtu m . R e c h e r c h e s su r l e s ’Opixia d e T É g lise b y z a n tin e . (867— 1704). 1927— 1928. Jürgen und Joh. 1) o c a r r a u x.. 1934.n ii:. Paris. t. Christophilopoulos. Paris.'Äge d e la io i. Paris. iir . 3-e éd.. X IX . P aris. Mil<m<>. H ayw ard.tin ir n . Norman.IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ Lucrări re fe rito are Ia isto ria papilor Caspar. 1979. B y z a n c e : l e s p a y s et l e s te r r ito ir e . J . London. 405 p. l'v|/8. P aris. 1305— 1378. 1955. B y z a n tin e S tu d ie s an d o t h e r E ssa y s.11 r . D ie h l. B r é h i e r. 1955. 5 Bd. :. C h. Anastas M i l t o n V. E. 2 vol. i:h iti> cm bi'/xmtino.’r m p r r e u r M a u rice.. 1929 . I. L e m o n d e b y z a n tin e . 325 à 365 ap. Paris.. 1976.Ci. G e s c h ic h t e d e r P ä p s te. H is to ir e d e s p a p e s d e p u is la Un d u M o y e n  g e . B y z a n c e e t ¡’O c c id e n t so u s h-*. I— X IX . 1953.. t. Louis.l) e r I.ii is. Luz.. 1930— 1933.. t. 2-e. 1977. Sch w eiger. ■ G o u. Will. II. t. P ierre de. . G lotz).i 11 ri-'. X. Berlin. H is to ir e d e s p a p e s .. 1970. J. I (395— 867). 902 p. Dummer. S tu d ie s in b y z a n tin e I n le lle c t u a l H is to r y . D ie r ö m is c h e n P ä p s te in d e n le t z te n v ie r J a h r h u n d e r t e n .inl. D as P ap stu m . 1982. Bd. N ew Y ork . Baynes. Paris. Seppelt. Paris. Paris.. Dur. I r m s c h e r.. Fern. London. A cura di A. nouă.. 2-e éd. H é l è n e .. B y z a n c e et l e s F ra n cs. A ten a. Iaxopia xoû SuCoem^oü Kpatouc ( — I s to r ia Im p eriu lu i biz a n tin ). l e m o n d e o r ie n ta l d e 395 à 1081 (H is to ire (jé n ê n ile dt. Paris. I d e m .. i m i t é < é t u d e s b y z a n tin e s . ( ' h l i’. L. l‘. M ollat. A tena. I) e e r. I— II. 610— 867. S. 5. M. 12-e éd.. în con tin u are . 1950. t.. J .. t. J.. V.. 1931. Paris. L a c h r o n o lo g ie . Sigm aringen. R anke. 1959. t. B y z a n c e e t ¡'O rien t s o u s ¡e s s u c ir w .'/.. P aris.. A h r w e i l e r . L 'A p o g é e d e B y z a n c e .unce a v a n t l'Islam . 1944. T.. 1948— 1950. . Bd. . H is to ir e d e s p a p e s . I— II. T. B y z a n c e o u ¡'au tre R o m e . 1960. 1 11 u s s e y. M erola (S to ria de/ m o n d o m e d ie v a le . T„ I. Paris. A ten a. Paris.. 19. L e d e r n ie r s i è c l e d e Ia R o m e p o n t ilic a le . I. Louis. Idem. Tübingen. I— III.M-u / <!r Ju n i in i m . 6-e. G e s c h ic h t e d e s P ap stu m s. II. 1938. M ünchen. von./. Dichl.. 1958. 1. ed. J. L e s P a p e s d 'A v ig n o n . C. rev ăzu tă de G. 2 vol. B y za n z in cler e u r o p ä is c h e n S la a lr iis v e ll. Trad uit de l'allem and. D a r r o u z è s. 195 4 . G. 1954— 1959. Paris. Charles.. 1983. F. BuÇa'mv'il tatopia. 1947. Ci r u ni e 1. H eller. Pastor. 1939. L ucrări pentru isto ria Im periului bizantin A man tos K. 1958.r Biyy. I d e e u n d W ir k lic h k e it . H is to ir e d e ¡'E m pire b y z a n tin . éd.

. B y za n tiu m in to E u ro p e. R. B ru xelles. A.. franç.. T h e B y z a n tin e C o m m o n w e a lt h .. E a s tern E u r o p e . Bucureşti. 3 — Istoria bisericească . Is t o r ia p r i­ m a p e r io a d e b iz a n tin e (324— 565) . fr. 1— 2. H is to ir e d u B a s -E m p ire. rom. S t e i n . trad. par P. B y za n tiu m an d its n e ig h b o u r s . V a s i 1 i e v. 500— 1453. Palanque. B y z a n tin isc h e G e s c h ic h t e . 1. W ashington. A thène. E. t. II. C o n s ta n tin o p le b y z a n tin . 1971. J . N. t. Cam bridge. N.. G.. N icol a n d G. trad. 2-e A uflage. 1956. H is to ir e d e l'Etat b y z a n tin . Oi SuCaviivoi ai>YYpacpstc (S c r iito r i b iz an tin i).. W ien . L e m o n d e d e B y z a n c e . Paris. 1948— 1952. 1959. 1950. J . D ie O stg re n z e d e s b y z a n tin is c h e n R e ic h e s v o n 363 b is 1071. E r n e s t .. 1972. P ars I. Hussey. «Q ue s a is -je ? » . 1967. De ¡'Etat ro u m a in à ¡'Etat b y ­ z a n tin . B eck . D. par J. W ash in g ­ K o u k o u l e s . Leipzig. G o v e r n e m e n t. 1982. IV .. 1974. 1966. 324— 1071. I Bd.-R . t. J . 1952. B ru x elles. P h . 1979.. M. 2 vol. Oikonomides. V o n Ju s tin ia n b is zu m E n d e d e s O strö m is c h c n R e ic h e s (527— 1453). 1 9 3 5 . Paris. A. Paris. par J . M. 324— 1071. T h e B y z a n tin e E m p ire.. B ru x elles. Brodin et A. t. no. A. 284— 476). in lim ba germ ană. D i m i t r i . P aris. 'Isto p ia tou SuÇavuivoû Kpatouc. t. I d e m . 1978. K öln. D. franç. taxopta. traduit du ru sse par P. C h u r c h a n d C iv ilis a tio n . Paris. M. J. B y z a n c e e t l e s A r a b e s . d e s o r ig in e s à 1453. T h e S to r y o i B y z a n tiu m a s th e F irst E u r o p e (326— 1204) an d its tu r th er c o n tr ib u tio n till 1453.. Paris.. e t G. 639 p. trad. M abillè.s. de Mciria H olban. P a l a n q u e . B y z a n c e . P e o p le a n d p o w e r in B y za n tiu m . H is to ir e d e ¡'E m pire b y z a n tin . 2. 1943. 1455).. L e s lis t e s d e s p r é s é a n c e s b y z a n tin e s . G. A. L i n d s a y . G e s c h ic h t e d e r b y z a n tin is c h e n L iteratu r. vol.. Paris. A ten a. pas II.. V ie e t c iv ilis a t io n b y z a n tin e s . t. B u carest. L e v t c h e n k o . III. 1935. t. ton.. H is to ire d e la v ie b y z a n tin e . 1958. Kazhdan. 1. H. t. I. A tena. 1932.1081). K a r a g i a n n o p o u l o s . Bourguina. Is t o r ia p e r io a d e i b iz a n tin e m e d i e v a le (565— . K rum bacher. London. O b o l e n s k y . K. O s t r o g o r s k y . 1971. L a d y n a s t ie m a c é d o n ie n n e (867— 959). 1934. P. 1959. 7 vol.. I —III. în T h e C a m b r id g e M e d ie v a l H is to r y . H is to ir e d e B y z a n c e .IN TRO D U CERE 33 I d e m . M ünchen. L a d y n a s tie d'A m oriu m (820— 867). C o w a n. 1979. 1972. K ir c h e und t h e o l o g i s c h e L iter a tu r im b y z a n tin is c h e n R eic h . Z a k y t h i n o s . Paris.. T. X I I — 446 p. Constable. Lucrări pentru literatu ra teologică a Bizanţului Balano. trad. P aris. L e m e r l e . 1897. J a n i n. D. par Ernst H onigm ann. I— II. N ew Y ork .-R . G ouillard. 1 9 5 0 . T esalo n ic. I. 1951. 1949. Le B a s -E m p ire (C oll. V. I o r g a.

Paris. D 'A lès. 2 -e Aufl. D ic tio n a ir e d e s r e lig io n s . 1958.).nl. de J . 13 vol. Bd. et Et. 1962— 1968. Zo- . Kaulen. -f Index. V iller. M angenot. 2-e Aufl. F. K lauser.. - E n c y c lo p e d ia u n iv ers a lis. t. apoi «le J . 1978. de M eyer. 1896— 1913. 1966. . H asting. sous la d irection de M. C av allera et J .. 4 vol. Paris. Ilr a llr x ih n ii <lei liy /.Firenze. Tübingen. D ic tio n n a ire a p o lo g é t iq u e d e la l o i c a t h o liq u e . ed itat de W etzer und W e llt e .A.. 12 vol. Paris. publié par A. Paris. Rouziès . M arie T h io llier.. ed. M ourre. 1927 1932. D ictio n n a ire d 'h is to ir e et d e g é o g r a p h ie e c c lé s ia s t iq u e . v o n P e te r W irth . P h ila­ delphia (U. + 1 Index. V og t et M. C abrol et Dom H. Editor Je ra ld C. publié sous la d irection de A. 12 vol.' und C lcgen w art. sub con du cerea lui A. 24 vol. continué par A. 21 vol. L e x ik o n liir T h e o lo g ie . ) 12 vol. V acan t. 1971. în continuare. D ic tio n n a ire d e T h é o lo g i e C a th o liq u e . 1957. van Cauw erberghe. 0p7]a%EüTL%'f] xai 7]0ixy] 'MeycîÀt) 'EXX tj-viv. herausg. von H. A tena. Am sterdam . A. : New. de la 1937. N ew York. sub d irecţiu n ea lui J . A c o n c is e b io g r a p h ic a l D ictio n a ry . Coulsen (editura The Sain t). 1907— 1952..iin tin istik. Paris. Freibu rg im Breisgau. . E. A m ann. D octrin e et h is to ir e . publié par Dom F.. T— V III. y ’E'/xuxXorairjEÎoi. T h e W e s tm in s t e r D ictio n a ry o i C h u rch h isto ry . Paris. în continuare. 1911— 1931.: 19’08— 1 9 2 6 . 1950 tinuare. E n c y c lo p e d ia o i R elig io n an d E th ic.C a th o lic E n c y c lo p e d ia . 1955. Edin­ b u rg .sc/i/cii/. de M. atlase şi reviste D icţionare şi enciclop ed ii D ic tio n n a ire d ' a r c h é o lo g ie c h r é t ie n n e e t d e L itu rg ie. 1968.. eluirtiiii-k. de la 1912. a s c é t iq u e e t m y stiq u e. 4-e éd. 10 Bände. Baud rillart. 1948 şi urm. în con ­ Die H'-lii/imi m <¡c. Leipzig. hrsg. I [¿nick. K irc h e n L e x ik o n . N ew Y ork. G unkel und L. De B uibert.S. enciclopedii. D ictio n n a ire e n c y c l o p é d iq u e d 'h isto ir e.34 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Dicţionare. de la 1977. p u b lié par M arg. New York. . 1959. und K ir c h e . Stuttcj. H ergenröther. 3-e A uflage. B rauer. D ic tio n n a ire d e s p iritu a lité . pu blic par A. de la 1926— 1934. I— IV . editat de B uchberger. 18 vol. 1968. în lim ba neogreacă. von Th. E n c ic lo p e d ia C a tto lic a . în lim ba neogreacă.950. Paris.. reed itat de J. L eclercq. V atican —.. 5 ISiirule. 1880— 1921. iNiI< Ixi-al/i'xihun liir A n lik r m ul C h risten tu m . R e a l e n c y c lo p a e d i e lilr p r o te s ta n lis c iic T h e o lo g ie und K ir c h e . E. F reilniri) im Iîi 1■ m . 1903— 1.

. de Rossi. după cea engleză de P. 10 vol. von H. Trad. B ru xelles şi B oston (U . M ulert. W urtzburg. în «Studii T eo lo g ice». «Echos d'O rient». Jé ru sa le m . M ohrm ann. Leipzig.S. Jed in . A tlase A tla s is to r ic . Paris. C onstantinople. Praga. şi 2 vol. «ü S î. Paris. D 'après les te x ts et docum ents . sous la d irection de Ch. 3-e A uflage. Stuttgart. «R evue des éludes byzantines». er. 1877. u. p. Î924 ş. 1966. de K arl H eussi und H. «Le Proche O rient ch rétien. «O rientului Christiana Period ica».. A. M artin. Conslantinopol. < «H istorische Zeitschrift».. de la 1943. R etip ărită la Frankfu rt a M. Freibu rg im B reisgau (H er­ der). Latou rotte und J . Reviste «A nalecta_J^ lIj3nd yy ia». în sp ecial n o tele 20— 43. von P auly .ur K ir c h e n g e s c h ite . T rad u cere engleză de J . X X III (1971). 9 ¡0._j5ru xe!les-P aris. franceză.u. S. în continuare. Sp en cer N orthcote — W . D arem berg et Edmond Saglio. de la 1882. publié par F. C oordonator Pro!. Bucureşti. K. în continuare. 1892— 1949. de la 1935..u. D ie c h r is tlic h e n K ir c h e n in G e s c h ic h t e und G e g e n ­ w a r t.).u. «Byzantinische Zeitschrift». Paris — B ru x elles.iÇ Jil„Syrien». 2 vol. J. Roma. în continuare. W ashington. Paris. 1859 ş. 1864— 1867. «Byzantion. Tom e I. . A llard. 1877— 1929. Cam bridge (M ass.IN TRO D U CERE Pentru antichităţi greco-rom ane 35 D ictio n n a ire d e s a n tiq u ité s g r e c q u e s e t r o m a in e s. din 1951 în continuare. 1872 . in continuare. 1937.).». Pentru cataco m bele din Roma. de planşe.xATjat33Ttx7j ’AÀijflaa». zw eite Reihe. C in s tir ea S iin te lo r ic o a n e în p r im e le tre i s e c o l e . 1970. din 1956 ş. Roma s o t t e r a n e a cris tia n a . publié par L. A tlas d e TA n tiq u ité c h r é jie n n e . din 1951 ş. 1937. Paris. Rom a. 1960. 621— 671. B. 1894— 1941. 1971. R e a l — E n c y c lo p ä d ie d e r c la s s is c h e n A lte r tu m w is s e n s c h a lt. în continuare. M ünchen. par D. W e e ld e rcn -B ak e lan ts et P. Paris. «Bjyzânnnoslavica». A t l a s zur K ir s c h e n g e s c h ic h te .A . Brow nlow .ak Papers». din 1945. ed. «Dumbditun O. A n ti­ q u ité . 1950 ş. A tla s h is to r iq u e . van der M eer et C. hrsg.. G olliet. Ş tefan Pascu.u. A tla s y. R o m e s o u t e r r a in e . W issow a (P a u ly -W is s o w a R e a l — E n c y c lo p ä d ie ). vezi b ibliografie recen tă la : Pr. de la 1897 ş. «O stk irch lich e Studien». I. hersg. Prof.». Răm ureanu. de ]a 1880 ş. Piganiol et Drioton. T ü b in ­ gen. de la 1929. D elaporte. neue B earb eitu n g von G.-B .u.u. Trad. < ’E~/. 2-e éd. M ünchen.

u. B ucureşti. 1874— 1916. în con tin uare. B u cureşti. în continuare. B u cureşti. de la 1858 ş. din 1956. «M itropolia A rdealului». C raiova. 1943. 1880 ş. 1924. în tre 1925— 1 9 4 3 . I. în continuare. In lim ba rom ână «B iserica O rtod oxă Rom ână». Paris. Sibiu. «G lasul B isericii». Iaşi. din 1949. din 1950.u. «Revue d 'histoire». «M itropolia O lteniei^. «Z eitschrift für W issen sch aftlich e T heolog ie». In tre 1907— 191 6 . din 1950. sub titlu l de «M itropolia M oldovei». în continuare. «Revue deTTÔnënt chrétien ». din 1877 ş. «Z eitschrift für K irch en gesch ich te». 1949. din 1944.IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ «Revue d'histoire ecclésiastiq u e». B ucureşti. «R ev ista teolog ică». «R ivista di A rch eo lo g ia catto lica». «Z eitschrift für K ath o lisch e T heolog ie». ş. Paris. . în continuare. 1. 1929— 1940 . 1921. Craiova. în con tin uare. Sibiu. Iena. «R evista de isto rie bisericească». «Revue d 'h istoire des Religions».u. Paris. «Studii T eo lo g ice». 1945— 1950. de la 1877 ş.u. în continuare. Louvain (B elgiqu e). «M itropolia M old ovei şi Sucevei». în continuare. 1896. Bucureşti. 2.u. 3. seria I-a. «O rtod oxia». Rom a. 1879— 1973. Gotha. în co n tin u a re . 1921—>1949. seria a Il-a . de la 1900. nr. Innsbruck.

Pentru a înţelege condiţiile în care s-a întemeiat Biserica şi s-a răspîndit creştinismul. Roma a creat un Imperiu continental. din Bretania. Im­ periul roman s-a întins şi mai mult. leagănul creştinismului. 4). el cuprindea toată lumea din jurul Mării Mediterane şi se întindea pe trei continente. Lumea era adică pregătită pentru v e ­ nirea Lui. făcea parte din Imperiul roman. Arabiei şi M area Roşie. prof. Statul roman. * Capitol redactat de Pr. de la Oceanul A tlantic şi M area Nordului pînă la graniţa Armeniei. S ta re a lum ii greco-rom an e După cuvîntul Sfîntului apostol Pavel. A cest Imperiu era un stat u n iv e r s a l. a crescut treptat.PERIOADA ÎNTÎI (PÎNĂ LA 324) BISERICA IN PRIMELE TREI SECOLE ÎNTEMEIEREA BISERICII ŞI RÂSPÎNDIREA CREŞTINISMULUI Starea lumii greco-rom ane şi iudaice la apariţia creştinismului * 1. de la Rin şi Dunăre pînă la marginea Saharei şi a Etiopiei. trebuie să cunoaştem starea generală a lumii antice la Naşterea lui Iisus Mristos. Ioan Râm ureanu . Dintr-un mic stat maritim. iar în fruntea Italiei a cucerit lumea antică. cu începuturi modeste. Mîntuitorul s-a născut cînd a venit «plinirea vremii» (Gal. cuprinzînd Dacia şi ajungînd la M a­ rea Caspică şi Golful Persic. Sub împăratul Traian (98— 117). Palestina. avînd M area Mediterană la mijloc. În fruntea Laţiului. 4. Roma a cucerit Italia.

în ­ tindere. cultura.apreciat-o şi creştinii. cultura se unifica şi contribuia la unificarea statului. Pacea. uşurinţa legăturilor. pe care au. Cifra populaţiei Imperiului roman din timpul lui August nu se cu­ noaşte : istoricii o apreciază cu probabilitate între 60— 120 milioane. adică primul dintre senatori.Hr. care reprezenta pe împărat (leg a tu s A u gu sti p ro p r a e to r e ) . Tesalonic. Efes.) era uşurată d e însăşi întinderea Imperiului. în care s-au scris şi cărţile Noului Testament. O ra­ şele mai însemnate ale Imperiului erau : Roma (cap u t m undi). întinderea Imperiului. desfiinţarea graniţelor înlăuntrul lui. conduse de un proconsul. A cest sistem politic a durat pînă la in păratul Diocleţian (284— 305). s e n a t o ­ ria le .#-zis comun — xoivvj StâXsxtoţ. 1).38 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Statul roman se găsea la apogeu ca întindere. Imperiul era cosmopolit. putere. El este numit şi «lum ea» (oixoufj-svtj. Oraşele se conduceau singure. ca Egiptul. Stăpînirea romană era energică şi chibzuită. înlesneau amestecul populaţiei de diferite neamuri. Cartagina. A lexan ­ dria. Palestina şi Mauritania. v .) a creat sistemul politic numit «P rin cip atu l». Lugdunum (Lyon). unele provincii. de coloniile romane. de comunicaţii. Cu m ijloc de înţelegere era folosită mai mult limba greacă în dia­ lectul propri. care a inaugurat un nou sistem poli­ tic numit «dom in at». cu o situaţie .d. siguranţa erau garantate. deoarece împă­ ratul. conduse de un legat. organizaţie şi cultură. era relativ uşoară şi in­ tensă. de contactul între popoare. Numeroase drumuri bune se întindeau ca o reţea dinspre Roma în provincii.specială. împăratul August (31— 14 d. se considera P rin cep s. Armata. Luca 2. Statul era condus de împărat şi de Senat (diarhie) şi era împărţit în provincii. A cestea erau provinciile mai bine roma­ nizate . situaţie b i­ nefăcătoare." Comunicaţia in Imperiu pe mare şi pe uscat. deşi împărţea cu Senatul roman puterea supremă. avînd pe ele popasuri. de legături comerciale.Hr. Corint. Popoarele supuse erau mulţumite că se pusese capăt războaielor. Ele erau de trei categorii : p r o v in c ii im p e r ia le . de la Alexandru cel Mare t 323 î. Antiohia. funcţionarii şi legile asigurau ordinea şi liniştea. erau conduse de uii^ procuratorf'(epitropos). asigurîndu-se pacea (p a x rom an a).! culturii (eleniste. Limba greacă era vorbită sau înţeleasă în mai tot Im- . Provinciile for­ mau unităţi administrative şi erara-^enrttxser'de un ^ o n c iliu m p x guverna­ torul lor.

Sincretismul tindea la formarea unei religii universale cu idei luate din mai multe culte. Primul împărat. de ispăşire per­ ."" ' r Amestecul de popoare. Statul roman le tolera pe toate. şi a făcut o reformă religioasă. altele aveau culturi am este­ cate. Religia greacă era de asemenea în decadenţă. Aţţis.-. au pătruns în Im­ periul roman.íjnisterele..-----------------------------------. TavorlzaTcIe situaţia Imperiului şi chiar de unii împăraţi în sec. E>atoriţă cultelor orientale. care tindea la întărirea păgînismului roman. Cel mai î n ş e m n â t lîm t r e e le ”era cuTfüT^zeului Mithra (mithraismul). mai ales cele de la Eleusis. în secolele III— IV d. Cu excepţia iudeilor. Religia romană. zeul soarelui (d eu s s o l in v iclu s). constînd într-o mulţime de rituri. se adaptau mai puţin culturii greco-romane. era in decadenţă. erau entuziaste şi prozelitiste. Ea era un cult formalist. elenizarea şi romanizarea se întin­ deau în provincii. şi de culte a adus în Imperiul roman sincre­ tismul religios. Din oraşe. . „ •r---. mai ales unefe culte orientale. apoi creştinis­ mul). Mai importante erau m istejele. Prin caracterul lor mistic. ele aveau mare influenţă. Ele aveau unele idei religioase deose­ bite ca ^ ideea de păcat. îndeosebi ale zei­ tăţilor Cybele. Ca religie de stat. S ta r e a r e lig io a s ă . fără dogme. înlăturînd pe cele ale unor popoare locale. fiecare popor avea religia sa. de nemurire. Isis. Unificarea culturală nu era totuşi generală . de^răspundere morală. care s-a întins mult în armată şi a ajuns. religia poporului dominant. Frămîntarea religioasă a timpului îndruma păgînismul spre unele idei şi stări noi. de monoteism. ea era însă legată de toată viaţa cetăţeanuluj^U observarea ei interesa mult conducerea Imperiului. cu ea în toate provinciile. al III-lea. popoarele vechi erau politeiste şi idolatre. Osiriş. numit ş^ th e o c r a s i e ' adică amestec de zei. de curăţire. religie de stat. (August. tindeau spre moiioleisni şi universalism. adică şef religios suprem aPsTâtului.(jiiagiá. curent puternic. Hr. Astrologia! şi unele practici religioase noi.PER IO A D A ¡N T I I (P IN A LA 324) 3& periul. aveau unele rituri şi ospeţe sacrale. unele culte siriene şi egiptene. mai ales în răsărit. Cultele erau numeroase . ca ideea de mîntuire. de renaştere. afară de unele culte socotite periculoase (ca al druzijor^din Galia. unele pro­ vincii păstrau încă specificul culturii lor. fără istoric. iar populaţiile barbare cuprinse în graniţele Imperiului sau trăind în contact cu el. a luat şi titlul de «p o n tiie x m axim u s».

mulţi nu se mai căsă­ toreau. în raporturile sociale. Diocleţian) au primit onoruri divine încă în viaţă.40 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă sonală şi contribuia la o pregătire pentru mai uşoara primire a creşti­ nismului. despărţiţi unii de alţii. Bogaţii constituiau clasa privilegiată . sinuciderile sporeau. Nevoile religioase crescuseră şi nu mai puteau fi satisfăcute de cultele păgîne. Sclavii. Unitatea religioasă o asigura în Imperiu cultul împăratului. în risipa. Cultul împăratului era de origine orientală şi însemna conservarea religioasă a cuceririi şi a stăpînirii romane. August era socotit un salvator al lumii şi a fost divinizat după moarte. cei mai mulţi trăiau în lux şi în plăceri. Ele aveau unele idei morale. maltrataţi. în viaţa uşuratică a multora. S ilu n jia s o c ia lă era de asemenea defectuoasă. necredinţa clasei culte era cu­ noscută. ca religia mozaică sau creşti­ nismul. ca şi prin atracţia cul­ telor orientale. Starea morală a lumii vechi era în legătură cu cea religioasă şi so­ cială.. care erau neumane şi sîngeroase. cultic. Imoralitatea se ma­ nifesta în spectacole. iar căsătoria lor nu era recunoscută legal. copiii erau expuşi aruncării. Dimpotrivă. care formau o mare parte din populaţia Im­ periului. puteau fi bătuţi. Ei erau asemănaţi « f animalele şi cu uneltele. Ceilalţi oameni liberi du­ ceau viaţă (/rea şi umilită. erau lipsiţi de drepturile şi de demnitatea de oameni. nu aveau nici sancţiuni.iar în unele culte orientale desfrîul avea caracterTellgios. zeii erau pilde de imoralitate. Munca era urîtă de cei liberi. vînduţi ucişi. în lux. Alţi îm ­ păraţi (Caligula. păgînismul avea să se opună totuşi creştinismului cu toată puterea sa. Familia era slab întemeiată. dar nu dau nici exemple. Domiţian. . El era dovada lealităţii şi a respectului supuşilor faţă de împărat şi lua deci un caracter politic. R e ­ fuzul creştinilor de a adopta acest cult a adus asupra lor persecuţii grele. unii stăpîneau domenii întinse şi aveau sute şi mii de sclavi. femeia se găsea în inferioritate. superstiţia în popor era foarte mare. trăind la Roma din ajutorul statului şi al pa­ tronilor (c lic n li). divorţurile se înmulţeau. în desfrîu. Religiile păgîne nu învăţau morala. Religia era în general discreditată . Prin reorganizarea religiei romane de către August şi prin sprijinul statului. Legile date pentru îndrep­ tarea situaţiei nu au ajutat mult.

____________________________ P ER IO A D A IN T 1I (P lN Ă LA 324)___________________________ j j Criza socială era mare. şi existenţa comunităţilor creştine. stoicismul. care învăţa pan­ teismul. se formau asociaţii de ajutor reciproc mai ales pentru înmormântare ('soda-licia. era în parte favorabilă răspîndirii lui. " c h i a r răul este necesar. admitea că. mergînd din loc în loc şi ţinînd conferinţe (diatribe). situaţia. care avea ca principiu moral plăcerea. Ca o consecinţă a lipsurilor. nega Providenţa. mizeria creştea în rîndurile poporului. collegia tenuiom m = colegiile celor săraci). recomanda în morală apatia (abstine et susţine . de propaganda cultelor orientale şi a filozofilor. pace.. Exista un stat universal. care era totodată şi im o r a l. de situaţia socială a lu-. Porfiriu.. Ie-. în­ văţa indiferenţa religioasă . A cesta a găsit între filozofi ca Cels. xai avexou) justifica viciile şi sinuciderile. Filozofia pregătea într-o oaTecare măsură calea pentru propovăduirea ideilor creştine.. mai ales în neopitagorism şi apoi în neoplatonism (sec. Neoplatonismul a fost îndeosebi în secolele III şi IV religia celor culţi şi discredita în schimb religia poporului. căi şi m ijloace de comuni­ caţie. care funcţionau în anumite forme legale. la apariţia creştinismului. Organizarea lor uşura oarecum. III). amestec şi apropiere de popoare şi de idei.. unificare culturală. Filozofia devine religios-morală. Ă fost sistemul cel mai influent în societatea romană şi avea unele idei interesante din punct de vedere moral : privea pe oameni ca semeni (pagini frumoase ne-a lăsat filozoful Seneca). dar ea a constituit şi unul din obstacolele puse în calea creştinismului. colîegia iuneiaticia. . scepticism ul. o. cei care le adunau erau adesea arbitrari şi abuzivi. limbă înţeleasă mai peste to t. rocles. . In oraşe se îngrămădeau capitaluri însemnate. în general. ordine. Impozitele erau grele. Filozofii au început să interpreteze miturile alegoric şi predicau unele idei morale. Stoicismul era totuşi in consecvent şi contradictoriu. Filozofia timpului era reprezentată de trei sisteme mai însemnate : epicuieism ul. filozofia era. socotea că lumea este condusă de necesitate (destin). ~ ' A şa cum se prezenta lumea antică. e c le c tic ă : culegea idei din mai multe sisteme. mari adversari.. profesat de noua Academie a lui Carneade. aşa cum religia era sincretistă. R ă spîndirea creştinismului era apoi favo­ rizată de insuficienţa religioasă şi morală a politeismului greco-roman. ceea ce explică întinderea lui ra­ pidă.. Iulian Apostalul.

care s-au purtat aspru cu iudeii şi au făcut încercarea deTa-i eleniza şi a le desfiinţa religia (Antioh IV Epifanius (174— 16. romanii împart Pa­ lestina intre cei Irei Iii ai săi : Arhelau.• . Hr. Irod Aţjripa. Generalul roman Pompei intervine în Palestina şi ia Ierusalimul (63 î. ridică oraşul ■ Cezareea la ţărmul Mării Mediterane. în ianuarie 313. iudeii au reuşit să formeze un stat teocratic inde­ pendent. Regele Ioan Hircao măreşte statui iudaic şi caută legă­ turi cu romanii (135— 105 î. care devine capitala politică a Pa­ lestinei. Hr. certurile dinlre partidele iudaice slăbesc naţiunea.a.(750 a.4 a. 2.U.). devine rege al întregii Palestine (41— 44).). de creştini în timpul împăraţilor romani pînă la publicarea edictului de la Milan de către Constantin cel Mare. d. Nepotul lui Irod cel Marc. dar iudeii s-au ap§rat eroic şi şi-au păstrat fiinţa şi religia. fac apel la romani. Templul a fost ridicat. în parte însă. Palestina a ră­ mas în stăpînirea celor din^Sirîa (Seleucizi). alcătuit din 70 de membri şi un preşedinte. . După o mare revoltă. Hr. Iudeii au trebuii să recunoască dominaţia romană şi din acest timp plătesc un tribul romanilor. Apăsarea stăpînirii romane creşte. d. M işcarea de sub conducerea fraţilor Macabei a readus..d. Ţara e conduşi^ apoi numai de procuratori romani. cultul mozaic a fost restabilit. Ierusalimul în puterea iudeilor. se combat. acesta a favorizat pe iudei. introduce în Palestina jocuri păgîne şi slăbeşte influenţa preoliloi imi('i. Regatul perşilor a fost desfiinţat de Alexandru cel M are (f 323 . după ce regele perşilor Cyrus a distrus puterea babilonenilor (536 î. un fel de senat. Prin împăr­ ţirea Imperiului lui Alexandru între urmaşii lui (diadohi). iudeii şi-au putut rezidi templul sub conduce­ rea lui Zorobabel şi s-au reorganizat.42 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ mii vechi. Starea lumii iudaice Sosiţi din captivitate. La anul 30 î. La moartea lui Irod cel M a re . situaţia era defavorabilă. folosindu-i ca element de colonizare îii oraşele înfiinţate de el. Acesta rezideşte templul iudaic. romanii numesc rege al Iudeii pe idumeul irod cel Mare.).Chr. condus de sinedriu. Ze- .).c.ITr. ceea ce explică rezi­ stenţa păgînismului.Chr) . Irod Antipa şi Filip.). Urmaşii acestuia se dezbină. polemica anticreştină şi persecuţiile îndurate. •.

se disting două partide. Ei ţineau la interpretarea clasică şi religioasă a Legii şi erau mult preocupaţi de cele religioase. ceea ce s-a întîmplat şi cînd au judecat pe Apostoli. Erau ostili stăpînirii romane. în v ie r e a . In clasa conducătoare a poporului iudeu. învăţători ai Legii (soferim) şi mai tot poporul era cu ei. Ese­ nienii practicau co m u n ita tea b u n u rilor. ipocriţi. Ei duceauT) viaţă contemplativă şi se ocupau cu citirea Vechiului Testament.PER IO A D A 1N T ÎI (P ÎN Ă LA 324) 43 loţii (sicarii) şi profeţii falşi o agită : se produc revolte şi intervenţii sîngeroase. deşi admiteau că Dumnezeu este unul. care se deosebesc între ele prin atitudinea lor politică şi reli­ gioasă. S am arin en ii erau o populaţie amestecată. Ei trăiau mai ales pe lîngă M area Moartă şi duceau o viaţă cumpătată de asceţi. Ei nu respectau întreaga Lege. liberali. v ia ţa v e ş n ic ă . iar templul distrus în anul 70. Fariseii erau de mai multe nuanţe şi aju nseseră formalişti. cazuişti. ci numai Pentateuhul lui Mioisi. n e­ gau p r o v id e n ţa . în popor erau puţin influenţi. dar nu şi învierea trupului. a jurămîntului şi a folosirii armelor. Respingeau sacrificiile de animale şi nu partic i p a u ja cultul de la templu. în Samaria. pe căre-1 interpretau alegoric. în sinedriu. Organizau agape religioase cu cîntece şi dansuri. S a d u c h e ii erau partid preoţesc aristocratic : oameni bogaţi. Ieru­ salimul este cucerit. erau contra sclaviei. ceremonioşi. erau monoteişti. Ei ţi­ neau ca obligatorie numai Legea scrisă. ospeţe religioase. Gradele superioare se abţineau de la căsătorie şi de la plăceri. Mulţi preoţi. nu şi interpretarea ei oralii . E sen ien ii sau e s e n ii ( e s e ii) erau o sectă iudaică influenţată de idei religioase străine. un cult al soarelui şi al îngerilor. T era p eu ţii erau o sectă iudaică din jurul Alexandriei (Egipt). ieşită din iudei şi neiudei. ex is te n ţa în g e r ilo r şi a d e m o ­ n ilor. F a r is e ii erau apărătorii Legii mozaice şi păstrători ai tradiţiilor religioase. cele două partide se combăteau adeseori. P a rtid ele. aveau un templu propriu pe Muntele Garizim şi . Aveau preoţii lor. acomodaţi cu stăpînirea străină şi cu ideile timpului. admiteau nemurirea sufletului. Unii ca Nicodim au fost totuşi favorabili Mîntuitorului şi creşti­ nismului. indiferenţi. Au fost adversari ai Mîntuitorului şi creştinismului. izbucneşte războiul iudaic. Sub împăratul Nero (54— 68).

Alexandria. apoi datorită unor interese comerciale şi privilegiilor de care se bucurau. dar comunitatea creştină. deo­ sebirea dintre mîncărurile curate şi necurate. în diaspora. Simon Magul. în diaspora. nu­ meroşi păgîni. Roma.44 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ păstrau ideea mesianică. prin iudaism. Dintre samarineni au ieşit sub influenţa ideilor religioase păgîne. Corint. ca Adrian (117— 138) şi Septimiu Sever (193— 211) au interzis prozelitismul iudaic. Ei au for­ mat colonii importante la Babilon. A ceste privilegii au favorizat propaganda religioasă. Prozelitismul iudaic a înlesnii credincioşilor celorlalte religii apropierea de creştinism. deportări. se organiza şi ducea viaţa ei proprie mai departe. aceştia devin mai puţin for- . de cultul oficial şi imperial. Imprăştierea şi prozelitismul iudaic au avut. ideile. unii eretici ca : Dositei. emigrări. iar stăpînirea romană. religioase ale iudei­ lor s-au modificai în parte. Intre samarineni şi iudei era mare ură. i-a favorizat. odată înfiinţată. la rîndul ei. Unii primeau circumciziunea şi luau parte la sacrificii. le era per­ mis cultul mozaic şi respectarea sabatului. Im p r ă ş tie r e a iu d a ic ă (diaspora). de obligaţiile nepotrivite cu. Influenţaţi de cultura greacă — au exislat iudei «elenişti». Damasc. iudeii s-au răspîndit mult în afara Palestinei. observau sabatul. Misionarii creştini s-au adresat de regulă întîi iudeilor şi prozeliţilor din comunităţile iudaice. un mare rol în răspîndirea creştinismului.. Unii împăraţi. la noua credinţă i a lui ] Irislos. Drept e că după aceea se producea dezbinarea dintre iudei şi creştini. iudeii au făcut în adevăr prozelitism şi au atras la credinţa mozaică. pe de alta prin înseşi privilegiile de care se bucurau. coloni­ zări. pe de o parte prin superioritatea lor religios-morală. Prin captivităţi.tsvoi sau as66[Asvoi t ov 0eov). Erau scutiţi de serviciul mi­ litar. Sn contact cu lumea cealaltă. la început. de război. Iudeii formau co ­ munităţi proprii şi auţonome. numiţi p r o z e liţii d r ep tă ţii sau fiii a li a n ţ e i. şi în interes de propagandă. Menandru. ser­ vind ( < o punte de trecere de la păgînism. curăţirile rituale. fiind numiţi în genere t e ­ m ă to ri d e D u m n ezeu (cpo6o6[. prescripţiile Legii lor. Antiohia. aveau sinagogile şi justiţia lor. alţii respectau doar cele 10 porunci. Alexandru cel M are le-a acordat avantaje în oraşele înfiinţatede el. Prozeliţii erau de mai multe feluri.

Bucureşti. A. Paris. 1929. K o r n e m a n . ca un eliberator naţional al p p p p ra lu X iu ^ ftjU a x o b iâ străină. 1960. 1954. 1963. III. 1905— 1917. C a r c o p i n o . 1936. misiu­ n ea acestui Mesia devenea politică. ritualistă. F e s t u g i è r e. 1935. H is to ir e r o m a in e . stăruinţa poporului iudeu în mo­ noteism. L e H au t-E m p ire. . L e s g ra n d s c o u r a n ts d e la p a n s é e a n tiq u e . F e s t u g i è r e et P. L 'em p ire r o m a in e .. A ceasta a făcut ca iudeii să nu înţe­ leagă pe Iisus Hristos. Le c a d r e t e m p o r e l. Trad. I. 1959. J . M aş k i n. cazuistă. L e m iiieu sp iritu e l. J . P e n t r u s t a r e a l u m i i g r e c o . F r.. T o u t a i n . 5 -e éd. Ja e g e r. H is to ir e d e R o m e. Fr. L e m o n d e g r e c o -r o m a in a u te m p s d e N o tr e S e ig n eu r. A. E. I d e m . 1933. A. G e is t e s g e s c h ic h t e d e s a n tik e n C h risten tu m s. Paris. A l b e r t i n i . T u d o r. B ucureşti. E. dînd strictă observare lite­ rară prescripţiilor Legii. 2-e éd. C. I.... Paris. Paris. fidelitatea lui faţă de religia primită şi păstrarea ideii mesianice. Paris. — 14 ap. J . J . 6-e éd. S.. admiţînd că şi alte popoare pot să primească Legea mozaică şi să dobîndească mîntuirea. Trad. E x a m en d e s c a u s e s d e la d ë c a d a n c e . B IB L IO G R A FIE 1. Paris. Paris. C. să nu-L respecte ca pe adevăratul Mesia şi să ceară osindirea Lui ca blasfemiator. devenind formalistă. Coeury.. 1953. R i v a u d . I d e m . p.. II.. Paris. 1932. t.. M ün­ chen. L 'id éa l r e lig ie u x d e s G r e c s e t T E v a n g lie. Totuşi. D as ir ü c h te C h risten tu m u n d d ie g r i e ­ c h i s c h e B ildu n g. Sam arian. S tăpînirile străine. ca şi acţiunea iudaismului în lume.PER IO A D A ¡N T II (P IN A LA 324) 45 malişti şi fanatici decît iudeii din Palestina. Paris. nenorocirile şi umilirile în­ durate de iudei au contribuit la schimbarea ideii mesianice însăşi. 3 vol. A 1 1 h e i m. A. în general. B o u n i e t. Paris. F a b r e. religia iudaică de după exilul Babilonului este deosebită de cea a profe­ ţilor. 1923. L e d e c ü n d u m o n d e a n tiq u e . t. ci ca un erou. J . 1953. J . par A. W . 20— 104. P i g a n i o 1. A. A u g u s te 63 av. T ib e r iu s . au pregătit calea pentru răspîndirea creştinismului mai mult decît ori care altă împrejurare din cele cunoscute în istorie. A u g u s t u s şi T i b e r i u . Paris. Legea V e c hiului Testament. N. Paris. 1935.r o m a n ' e : D. 1974. 1931. L e s e m p e r e u r s r o m a in s e t l e c h r is tia n is m e . Din religios-morală. 125— 170. 4-e éd. P rin c ip a lu l iu i A u g u s tu s. E x p a n sio n e t lu ttes . B erlin. p. Le C h ristia n ism e n a issa n t. 1935. Mesia era aşteptat nu ca un Mîntuitor al lumii. I d e m . L e m o n d e g r e c o -r o m a in a u te m p s d e n o tr e — S e ig n eu r. 1962. L é o n H o m o . L a v i e q u o tid ie n n e à R o m e à ¡'a p o g é e d e ¡'E m pire. Paris. Paris. L. 2. C u m o n t. L e s r e lig io n s o r ie n t â t e s d a n s l e p a g a n is m e ro m a in . C a r l S c h n e i d e r .. F ig u ri ele îm p ă r a ţi ro m a n i. S tu ttg art. 1954. L e s c u lt e s p a ïe n s d a n s ¡'em p ire ro m ain . Bände.

M a r q u a r d t et P. L e s H é b r e u x . 1 ’ . Paris.cil.. London. 1959. M a u r r e. Paris. H. Pentru in stitu ţiile şi v iaţa pu blică a rom anilor şi g recilo r.14. II. C. R evised édition. 1962. par P. 1959. 1936. F u s t e i d e C o u l a n g e s . W i f s t r a n d . K r ü g e r . M o e u rs p a ïe n n e s . L e ju d a ïs m e e t l e c h r is tia n is m e a n tiq u e d ’A n tio c h u s E p ip h a n e à C o n s ta n ­ tin. Paris. Paris. Berlin..C h r is t ia n is m e . C. Leiden. Paris. E s s é n ie n s . A h is to r y o l Is r a ë l. 25-e éd. M essage é v a n g é liq u e et c u ltu re h e l l é n is ­ tiq u e . D ew ailly. Leiden. J u d e n un d C h riste n im a lte n R om . M an u el d e s a n tiq u ité s ro m a in e s. Le m o n d e à la n a is s a n c e du C hrist. 1961. C a u s s e . N ew York. J . 1976.40 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ 2. N a h o n. 3. 1966. 1963. La v ie q u o t id ie n n e en P a le s tin e au t e m p s . 1968. Trad uit du suédois par L. B a u d r i l l a r t . . t. réim prim é. t. Trad uit de l'allem and sous la d irection de G. 1966. Paris. 1976. 707— 716.. J u s t e r. E s e n ie n ii şi B is e r ic a p rim a ră .-D. Paris. 1929. 1925. Philadelphie. 1960. ■ J. W icn . 437 p. 9 --1 0 . ' C. T h é o lo g ie du Ju d é o . 1914 . J. L e M o y n e. C h risten . 1929. E. tome I— V . Paris. B r i g h t .-M. J e w is h s e c t s at th e tim e o l J é s u s . M o m m s e n . A uvry. Paris. B o x l e r . D a n i e l . trad. 1929. I d e m . trad. I d e m . K o s m a i a. La c it é a n tiq u e. 1958 . franç. C. G r a y z e l . 1939. Paris. H is to ir e d 'Isra ël. F r ü c h r is tlic h e J u d e n tu m ü n d G n o s is . X X V I (1974). Leiden. V II— X IX .. 512 p. L eu r c o n d itio n ju r id iq u e . 1— 2. U e m en tio n p a u lin ie n n e d e s E s s é n ie n s d e Q um ran. J . Paris. P r é c is d e s in stitu tio n s p u b liq u e s d e la G r è c e et d e R o m e a n c ie n n e s . A b b é A. 1961.. p. P e n t r u l u m e a i u d a i c ă : M. T h . é c o n o ­ m iq u e e t s o c i a l e . 1980. :. par M. 19. S i m o n . Paris. L e s J u ils d a n s ¡‘E m p ire ro m a in . T h e J e ws u n d e r R o m a n R u le. H e b r a e r . M. E rom P o m p e y t o D io­ c le tia n .T eolo g ice». M a r y S m a l l w o o d . nr. ! ■ P e l c r s o n. Paris. H is to ire d e s d o c tr in e s c h r é t ie n n e s a v a n t N ic é e . 2 vol. H is to ire d e s J u ü s . 1962. V . J. Hum bert. G abalda. P a u l S t y g e r. A.d e J é s u s . H. Paris. Les d is p e r s é s d 'Isr a ë l. Paris.R o p s . S.. 1887— 1907. 2 vol. în «Studii. 1967. I d e m . Paris. m o e u r s c h r é tie n n e s . du fra n ç a is : L es s e c t e s ju iv e s a u te m p s d e J é s u s . D a n i e l . D a n i é 1 o u. L 'E glise a n c ie n n e et Ia c u ltu re g r e c q u e . Zé l o t e s et S ic a ir e s e t leu r m en tio n p a r p a r o n y m ie d a n s le N o u v e a u T e s ta m e n t. Les S a d d u c é e n s (Études bibliques). trad. S tr e itlic h te r a ü s d e r e r s te n V ciiolgiiiH iay. franc. X IV — 595 p. E sse n e r. Paris. N. vezi : A. 1966. Paris. I. 2 vol. Touati. U i c i o t t i.

prof. popor alergau la el. El nu tinde să form eze. cunoaştem totuşi bine ca* Capitol red actat de Pr. 5). el anun­ ţa şi judecata lui Dumnezeu. I. ci să «îndrepteze calea» pentru venirea Mîntuitorului. fără egal în is­ toria omenirii.«creştinii lui I o a n » . dreptate şi pietate (Eusebiu. ani. întrebînd dacă el este Mesia. Ioan era convins de venirea timpului me­ sianic şi se considera vestitorul lui. necreştinii şi unii din adversarii creştinis­ mului recunosc în Iisu s H ristos o personalitate unică.IISUS HRISTOS. Creştinii. care îndemna pe iudei la vir­ tute. Isto r ia b is e r ic e a s c ă .). Iisus Hristos. fiul lui Irod cel Mare. care au urm at apoi Mîntuitorului. 5). II. A n tich ită ţi iu d a ic e (XVIII. Cu împărăţia lui Dumnezeu. în aşteptarea Celui «mai mare». a fost închis la Macherus şi decapitat. numindu-1 un om bun. care vorbeşte cu laude despre el. A ctivitatea Mintuitorului a fost precedată cu pu­ ţin de a lui Ioan Botezătorul. soldaţi. . El ducea viaţa de ascet şi boteza în Iordan. Vameşi. decît el. Ioan Botezătorul era un profet — ultimul al Legii Vechi — şi predica pocăinţa pentru apropiata «împărăţie a cerurilor». Predica lui Ioan a făcut o puternică impresie. Ioan Botezătorul a fost arestat de Irod Antipa (4 î.—39. el este amintit în scrierea istori­ cului iudeu Iosif Flaviu. Pentru predica lui necruţătoare. Pe lîngă ştirile ce avem des­ pre Ioan Botezătorul în Evanghelii. Io a n R ă m u rea n :J . Deşi materialul istoric de care dispunem este prea puţin faţă de ceea ce a fost şi a făcut Iisus Hristos. fiind numiţi . d.o comunitate proprie.Hr. Ucenicii lui s-au menţinut cîteva zeci de. Cu aceasta se desăvîrşea «plinirea vremii» şi se intensifica pregătirea mesianică. Printre ei. au fost la început Apostolii Andrei şi Ioan.e i practicau un botez şi aveau rugă­ ciuni şi posturi proprii. MÎNTUITORUL LUMII* Ioan Botezătorul.Hr.

Evangheliile lăsate de Sfinţii apostoli Matei. sociale.c. !este Fiul lui Dumnezeu. El este prezentat ca gînditor. Era creştină. îndeosebi la Dogmatică. el punînd naş­ terea Mîntuilorului. Iuda Tadeul şi Faptele Apos­ tolilor sînt singurele noastre documente. Iisus Hristos s-a născut în zilele procuratorului roman Ponţiu Pilat (Luca 1. Pentru creştini.sau Hxiguus.'i (Dobrogea). Cronologia vieţii Mîntuitorului. <lala oi nu so cunoaşte cu precizie. greşită. Iisus Hristos n-a scris nimic. Deşi naşterea lui Iisus Hristos este rol m. prin cuvîntări şi parabole.— 14 d. viata. care formează un obiect de sludiu pentru alte discipline teologice. la Roma.Hr. originar din provincia romană Scythia Minor sau Daria Ponlir. vom înfăţişa aci numai datele şi laptele mai însemnate. ci o mărturie a credinţei Sfinţilor Apostoli şi a primilor creştini.■48 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ •racIerul. este. moralist. calculată de Dionisie cel Mir . 5). cum am arătat. în timpul împăratului Augusl. pentru istoria creştinismului. idealist visător sau reformator religios. Luca şi Ioan.u. aceasta făcîndu-se la alte discipline teologice. mai ales din cele patru Evanghelii. Ele nu sînt nişte biografii ale lui Iisus Hristos sau rezumate ale cuvîntărilor sale. învăţătura şi rezultatele misiunii Sale. Marcu. Rînd pe rînd. Din viaţa şi învăţătura Mîntuitorului. începînd din 526.c. filosof. mai tîrziu decît a fost. Asupra vieţii lui Iisus Hristos s-au scris şi se scriu continuu nenu­ mărate studii şi lucrări. epistolele Sfîntului apostol Pavel şi epistolele lă ­ sate de Sfinţii apostoli Iacob. Istorisirea evanghelică nu este o încercare de biografie. ci se ocupă numai de viaţa sa omenească. cu rîţiva ani înaintea erei creştine stabilită de Dionisie cel Mic (f 540) în 753 a.) şi Tiberiu (14— 37). Care s-a întrupat din fecioara Maria şi a vieţuit ca persoană istorică în timpul împăraţilor romani August (31 î. . Petru.Hr.u.ii insemiml eveniment din istoria omenirii şi a mîntuirii noastre. eco ­ nomice şi politice. la 753 a. ci ea ur­ măreşte să transmită o învăţătură dogmatică şi morală. El s-a adresat iudeilor pe cale orală. filosofice. însă Iisus Hristos este o persoană divino-umană. fiecare autor interpretînd opera şi mesajul său evanghelic în funcţie de opiniile sale istorice. Ioan. Istoria nu poate să înfăţişeze viaţa sa dumnezeiască în sînul Sfintei şi celei de o fiinţă Treimi. de aceea învăţătura sa este orală sau predicatorială (kerygmatică).

A ceste indicaţii ne îndreptăţesc să aşezăm anul naşterii lui Iisus Hristos în 749 sau 748 a.u. în jurul anului 377 Ia Antiohia.Hr. unde în­ cepe să înveţe în oraşele din jurul lacului Ghenizaret. misiunea la vîrsta de treizeci de ani pe malurile Iordanului. fiind limp de pace.. moartea lui Irod în 750 a.u. s-a arătat la Betleem steaua magilor la Naşterea lui Hristos. nu departe de aşezările esenienilor. printre u ce ­ nicii lui Ioan Botezătorul.P ER IO A D A IN T II (P IN Ă LA 324) 49 In realitate. uciderea pruncilor. pe lîngă iudei se aflau şi greci. Iisus se retrage în pustie. apoi şi în Răsărit. numit şi M area Galileci sau Marea Tiberiadei şi în ţinutul numit D e c a p o lis = ţinutul celor zece cetăţi. Iisus Hristos s-a născut cu un an sau doi înainte de 750 a. Este cunoscută. în acest timp. Iisus Hristos şi-a începui.c.u. i-au zis iudeii (Ioan 8.u. 23). 29). Mai tîrziu.). Cînd Sfîntul Ioan Botezătorul a văzut pe Iisus venind către el.— 39 d. cum a stabilit-o Dionisie cel Mic. sărbătorită mai întîi la Roma. unde. în lîm p in aţi-L » (P. se retrage în Galileea. Cînd el se întoarce şi află de arestarea şi moartea Sfîntului Ioan Botezătorul de către Irod Antipa (4 î. El şi-a ales doi­ sprezece Apostoli şi învăţa în sinagogile iudeilor în zilele Sabatului.(14— 37). a spus : «Iată m ielu l lui D u m n ezeu C el c e r id ic ă p ă ca tu l lum ii» (Ioan 1. cînd Sfîntul Grigorie de Nazianz a ţinut celebra sa predică festivă : «H ristos s e n a şte.G. îndrăciţi. isterici. anul morţii lui Irod. Iisus se adresează de preferinţă oamenilor simpli.Hr. cînd Iisus avea «aproape treizeci de ani »(Luca 3. de asemenea.c.c. împreună cu Fecioara M aria şi bătrînul Iosif. 4 — Istoria bisericească . ¡fiind proconsul al Siriei şi Palestinei Quirinus.c.u. iar din 379 şi la Constantinopol. deci în 749 sau mai corect în 748 a. în Evanghelii se găsesc cîteva date şi indicaţii de timp referitoare la anul naşterii şi vîrstei lui Iisus Hristos... 19— 20). în anul al X V -le a al domniei împăratului Tiberiu . Primii săi discipoli au fost discipolii Sfîntului Ioan Botezătorul (ca Ioan şi Andrei). precum şi vameşilor. 57) şi la zidirea templului de către Irod cel M are (Ioan 2. aluzia la vîrsta Lui — «în că nu a i c in c iz e c i d e ani». care precede cu puţin pe a Mîntuitorului. 311— 336).c. deci cu 4 sau 5 ani mai înainte de 753 a. 36. celor umili şi bo l­ navi : orbi. paralitici. tradiţia creştină a fixat naşterea Mîntuitorului la 25 decembrie în fie­ care an. a urmat fuga lui Iisus Hristos în Egipt.. apoi începutul activităţii publice a Sfîntului Ioan Botezătorul.. leproşi. slăv iţi-L ! Ilr is îo s din ceru ri. care a făcut un recensămînt ai populaţiei. Ea a avut loc în timpul împăraiului August.

pe drumuri. 2) şi Lev. anume 35— 36 de ani. alţii chiar mai tîrziu (36). | rîliva ani (I fi ! după moarlea Mîntuitorului). care vorbeşte de trei Paşte.c. rezultă că Iisus Hristos a trăit mai mult de 33 de ani. iar înaintea. iii I>()l('/.Paştelui din anul 783. 32 sau 33 al erei creştine. alţii în 30.). ci menţionează doar fapte nedatate din xâaţa Mîntu¡torului.n| simbăla. 14 nisan (7 aprilie).ni stabilirea datei morţii Mîntuitorului pot fi luate în consideî't. au crezul că activitatea pu­ blică a Mîntuitorului a fost doar de un an. Mîntuitorul s-a botezat în Iordan la 6 ianuarie 780 a. socotind data naşterii în 749 748 a. cil se (’iede în mod obişnuit. care aminteşte. .. EI a petrecut Pasha anului 781— 82 (Ioan 5. 1) şi a anului 782— 83 (Ioân 6.c. anul 30 (783 a.itorul (poale cu doi ani înainte de moartea lui Hristos). De asemenea. Ţinînd seama de faplul că Mîntuitorul a muri! pe Cruce..Hr.un loc din profetul Isaia (61. Matei.|îc'. (783 a. şi alte date creştine însemnate ca : moar­ tea lui Io. A ctiv ita ­ tea publică a Mîntuitorului variază — după unii istorici şi cercetători — între 1 şi 3 ani. judecat şi răs­ tignit vineri dimineaţa. Nici anul morţii Mîntuitorului nu este acelaşi pentru toţi. 18— 19) : «M-a Irim is s ă v e s t e s c an u l m ilei lui D um n ezeu ». unii autori noi o pun în anul 28. în sinagogi. 23).). Unii scri­ itori creştini socotesc a fi anul 28. într-o vineri. în anul 27 al erei dionisiace. a serbat cu Sfinţii Apostoli Cina cea de taină. sau 30 al erei dionisiace.u. în pustie. a fost apoi prins. ca alogii şi gnosticii. X IX .u. (25. După studii mai noi. 10). pe ţărmurile lacului Tiberiada. calculele cele mai lume sînt de acord pentru anii 30 sau 33 cînd paştile iudaice au cir/. După dalele de mai sus.. Părerea cea mai întemeiată şi admisă de cei mai mulţi este dala de 7 aprilie. Marcu şi Luca.u.c. iar data morţii în anul 30 d. IVnl.50 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ cărturarilor şi fariseilor. E de remarcat că evangheliştii nu dau date islorice precise. unii eretici. care vorbesc de un singur Paşte şi Evanghelistul Ioan.u. După Sfîntul Luca (4. ceea ce arată că activitatea sa a durat peste trei ani.c. în ajunul paştilor iudaice. desigur cu probabilitate. Durata activităţii publice a Mîntuilorului nu este nici ea mai si­ gur cunoscută din cauza deosebirii dintre Evangheliştii sinoptici. alţii 29. Acea sin ipoteză a fost re­ luată de unii istorici bisericeşti în sec. 4). alţii în 33. martiriul Simţului Şlelan şi convertirea lui Saul (Sfîntul apostol Pa vel). avînd circa 30 de ani (Luca 3.

Răstignirea. 19. pe de o parte a făcut o foarte puternică impresie asupra poporului. afirmau ei. De aceea. T e ia c i p e T in e D um ­ n ezeu » (Ioan 10. cu prilejul unui recensământ. Astfel s-a ajuns la con­ damnarea iui Iisus Hristos la moarte prin răstignire pe cruce. prinderea. Iată cuvintele lor : «Pentru lu cru bun nu aru n căm cu p ie tr e a su ­ p ra Ta. după care Iisus a învăţat la preoţii din Egipt sau în alte ţări (India). 9— 11). profet şi făcător de minuni. 33— 3 7 . 48). 33). ideile pe care El le-a predicat.. Unii scri­ itori creştini vechi (Sfîntul Irineu al Lugdunului = Lyon) şi unii teologi noi cred că Mîntuitorul a trăit pe pămînt chiar 40 de ani. Marcu 1. toţi v o r c r e d e în El şi v o r v en i ro m a n ii şi n e v o r lu a lo c u l şi n eam u l» (Ioan 11. după conducătorii iudeilor. In cei vreo trei ani dţ^nnsiune publică. Iudeea. propovăduirea însoţită de minuni în Galijeea. religioasă şi politică. ch e­ marea Apostolilor (Matei 10). Iisus Hristos a fost arestat din ordinul procurato­ rului Ponţiu Pilat (26— 36 d. . dacă se va fi născut înainte de 748 î. după opi­ nia marelui arhiereu Caiafa. judecarea. 42). 50). sînt simple închipuiri fără nici un temei istoric. Vina lui Iisus Hristos este. Intr-adevăr.) şi judecat de marele preot Caiafa şi de sinedriul iudeilor. ca învăţător. intrarea triumfală în Ierusalim. condamnarea. om iiin d. Iisus Hristos a desfăşurat o a c ­ tivitate extraordinară. în timpul proconsu­ lului Quirinus. în afară de faptul istoric al naşterii Lui la Bethleem. Mîntuitorul a declarat : «Eu şi T atăl una sin tem » (Ioan 10. şi înălţarea Lui. pe de alta a stîrniţ ura conducătorilor iudei. . Moartea.Din activitatea mesianică a Iui Iisus Hristos. 12) şi s-a declarat pe sine Fiu al lu i D um ­ n ezeu . Din copilăria lui Iisus Hristos. nu se cunoaşte decît episodul de la 12 ani.Hr. 1 7 . . ci p en tru h u lă şi pen tru c ă Tu. Ipotezele unor cercetători raţionalişti. care. 13. Iudeii se temeau foarte mult de romani să nu le nimicească ţara şi neamul : «De-1 v o m lă s a a şa . cînd El s-a rătăcit de părinţii săi în templul din Ierusalim (Luca 2. El este acuzat că s-a făcut pe sine « r e g e le iu d e i­ lor» (Ioan 18. Evenimentele mai însemnate din viaţa Mîntuitorului. şi Ierusalim.PER IO A D A ÎN T lI (P IN A LA 324) 51 sau ceva mai mult. « e ste m ai d e fo lo s s ă m o a r ă un om pen tru p o p o r d e c ît s ă p iară tot n e a m u l» (Ioan 11. învierea. In cele din urmă.d. sub Împăratul August. 30) şi «De Ia D um n ezeu am ie ş it şi am v e n it» (Ioan 8.Hr. Evangheliile au reţi­ n u t: botezul Lui de către ¡Ioan (Matei 3. 42— 51). în afară de fuga Lui în Egipt şi de întoarcerea în Galileea.

Ideea centrală a propovăduirii Mîntuitorului este « îm p ă ră ţia lui D um nezeu» sau « îm p ărăţia ceru rilo r» . mergînd mult mai departe de . de virtute morală şi fericire sufletească. Mîntuitorul urmăreşte mîntuirea omului. Iisus Hristos a vorbit şi a lucrat în numele. adusă lumii. aşa rum l-a vestit Mîntuitorul era o nouă con­ cepţii* r<i şi lo. învăţătura Lui n-a fost depăşită şi nu poate fi depăşită de nici una dintre religiile naturale ale lumii sau de vreun alt sistem de gîndire filosofic sau religios. învăţătura Lui este destinată iul regii lumi.IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ învăţătura. îşi începe El misiunea sa mîntuitoare. se schimbă sufleteşte* şi trăiesc o viaţă religios-morală nouă şi curată. Deşi Iisus Hristos predica iudeilor. sinceritate.il«' marile adevăruri predicate de El. 46). 22). Cu tot sincretismul religios Şi prozelitismul iudaic. Acest universalism religios. adîncime. vor intra toţi cei ce cred în El şi în misiunea Lui dumnezeiască. sfinţirea şi îndumnezeirea omului. nu social sau politic. 10. A ceastă împărăţie este înţeleasă ca o nouă ordine morală. Marcu 1. «C in e d in tre v o i m ă v ă d e ş t e d e păcat». cu auto­ ritatea şi puterea lui Dumnezeu. adică vestea cea bună. «Si s c v a p r o p o v ă d u i E v a n g h e lia a c e a s t a a îm p ă ră ţiei în luată lu m ea sp r e m ărtu rie la to a te n eam u rile» (Matei 24. 5). se renasc «din a p ă şi din D uh» (Ioan 3. Prin îndemnul : «P o c ă iţi-v ă c ă s-a a p r o p ia t îm p ă r ă ţia c e r u r ilo r » (Matei 3. 17). Mi uluitorul a pornii de la ideile religios-morale ale Vechiului T es­ tament. 4. Prin doctrina Sa. iar Sfîn­ tul Apostol Petru mărturiseşte : «Ei n -a s ă v îrş it n ici un p ă c a t. 15). în îm p ă ră ţia ceru rilor. ea fiind de origine dumnezeiască. propovăduită de Iisus Hristos. a spus El (Ioan 8. a avut o viaţă morală de o curăţie şi înălţime sufletească unică şi incomparabilă. a mărturisit dumnezeirea Sa şi a ară­ tat misiunea Lui mesianică în faţa Apostolilor şi a oamenilor. ascultă şi (in preceptele Lui. a fost un mesaj religios şi moral. 7 . obişnuiţi cu propriile lor religii. 14). 2 . reînnoirea. învăţătura Mîntuitorului a fost înţeleasă cu greutate de unii şi de alţii. bun suprem apărut cu El şi realizat în lume prin îndeplinirea poruncilor lui Dumnezeu. 57 . ca stare de credinţă. Evanghelia. parabole şi ima­ gini de o simplitate. frumuseţe şi înţelepciune supraomenească. dar «a plin ii L eg ea » (Matei 5. Mîntuitorul a dat învăţături sublime în cuvinte. care înseamnă eliberarea lui de păcate. n ici s -a a i la t v ic le ş u g în gu ra L ui» (I Petru 2. restructurarea firii umane.

După Sfînlul apostol Pavel. 7). deşi a îmbrăcat chip omenesc. curăţia. 38). sfinţenia şi bunătatea Sa. c ă T atăl e s t e în M in e şi Eu sîn t în T atăl ?» (Ioan 10. 14. 3). atotputernic. sfinţenie şi îndumnezeire. 15). prin Domnul Iisus Hristos. Fiul şi Duhul Sfînt. Iisus Hristos se găseşte faţă de Dumnezeu-Tatăl într-un raport deo­ sebit şi unic. prin credinţă în Iisus Hristos şi prin revărsarea harului Sfîntuluj Duh la desăvîrşire. 1. ci trei ipostasuri sau persoane a le u n ei sin g u re D u m n ezeiri. iar oamenii de pe toată faţa pămîntului sînt fiii Săi şi fraţi între ei. «C ăci trei sîn t c a r e m ă rtu rise sc în c e r : T atăl. A ltă­ dată a a d ă u g a t: «C ine M ă v e d e p e M in e v e d e p e C el c e M -a trim is p e M ine» (Ioan 12. sfîntă. 10). 38 . ideea de Dumnezeu este mult adîncită şi atinge în învăţătura lui Iisus Hristos «cea mai înaltă treaptă a theismului». de filiaţie directă propriu-zisă : El este Fiul lui Dumnezeu în înţeles real metafizic. meniţi să ajungă. «Nu ştiţi. 45) şi «Cei ce M -a văzu t p e M in e a v ăz u t p e T atăl» (Ioan 4.. Există un singur Dumnezeu ade­ vărat în trei ipostasuri sau persoane : Tatăl. Cu alte cuvinte. iar prin jertfa Sa pe cruce a adus mîntuirea lor. după cum Fiul lui Dumnezeu este prezent în «sinul T atălui». mărturiseşte Sfîntul Apostol Ioan (I Ioan 4. Ei nu sînt trei Dumnezeu. Prin m o n o teism u l şi spiritualitatea lui Dumnezeu. a mărturisit Mântuitorul despre Sine. deofiinţă şi nedespărţită Treime. El esle Tatăl ceresc al tuturor oamenilor. Iisus Hristos a afirmat totdeauna dumnezeirea Sa şi legătura Lui intimă cu Dumnezeu-Tatăl ca Fiu al Său. « T oate c ît e a rc T alăl a le M e le sînt» (Ioan 16. ca şi raportul dintre oameni este radical schimbat prin preceptele Evangheliei. n e ­ văzut. care formează una. născut mai înainte de toţi vecii din Tatăl. Dumnezeu este spirit personal. Dar.. care a îmbrăcat chip de om. «El e s t e ch ip u l D u m n ezeu lu i celu i . In noua religie. Iisus Hristos este « stră lu cirea s la v e i şi c h ip u l fiin ţei lui D u m n ezeu » (Evr. 10). Raportul dintre Dumnezeu şi oameni. lot. Prin Fiul Său. le-a spus El Sfinţilor Apostoli. aşa Dumnezeu-Tatăl este prezent în întruparea Fiului. 9). «Şi to a te a le M e le sîn t a le T a le şi a le T ale sîn t a le M e le » (Ioan 16.P ER IO A D A IN T 1I (P IN A LA 324) 53 ea. ideea existenţei unui singur D u m n ezeu spiritual. «Eu şi T atăl una sîn tem » (Ioan 10. inefabil şi infinit este esenţială. C u vîn tu l şi S lîn tu l D uh şi a c c ş ti trei una sînt». Dumnezeu-Tatăl s-a făcut cunoscut oamenilor. desăvîrşit în fiinţa. El a înnoit şi a înnobilat conţinutul noţiunilor religios-morale vechi şi contemporane şi a creat o nouă religie şi morală.

29— 3 0 . După doctrina creştină. Luca 22. 4 . 22— 23 . Minunea cea mai mare. 2 . ­ 20. vom ii asemenea Lui.«V răjm aşu l c e l din urm ă. stă în slrînsă legătură cu concepţia despre Dumnezeu. renegarea lui Petru (Matei 26. 1. Ioan 13.. în Iisus Hristos «lo c u ie ş te tru p eşte to a tă p lin ă ta te a D u m n ezeh ii» (Col. Fapte 1. Ioan 15. Marcu 14. 18— 20 . spune Sfîntul Apostol Ioan. concepţia despre om. 21 . 27). ci mai ales prin faptele. «C ă ci d a c ă H ristos n -a în v ia t. z a d a rn ic ă e s te p r o p o v ă d u ir e a n oastră . Cor. Iisus Hristos şi-a afirmat Dumnezeirea Sa nu numai prin cuvintele şi învăţătura Sa. 2. moartea şi învierea Sa (Matei 16. Marcu 10. a treia persoană a Sfintei Treimi. Chipul lui Dumnezeu din fiinţa omului orientează omul spre îndumnezeire. 15. 38). 8). în teologia creştină este implicată şi a n tr o p o lo g ia . De asemenea. 20.. 18— 20 . 1. 2. 17.. simplă. 14 . Antropologia creştină este cu totul diferită de antro­ pologia religiilor naturale. Sufletul omului este o substanţă fină. Luca 19.. dărîmarea Ierusalimului (Matei 24. Pogorîrea Sfîntului Duh asupra Sfinţilor Apostoli (Luca 24. 2 . . c a r e v a fi n im icit e s t e m o a rtea » (I Cor. Ioan 13. 2 6 .54 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ n ev ăzu t» (Col.. ise revarsă continuu asupra celor ce cred în Iisus Hristos harul lui Dumnezeu cel înnoitor şi sfinţitor. 32— 34 . 6). 49 .. fiin d c ă îl v o m v e d e a p recu m este» . 1 5. antropologia. imaterială. 31— 3 4 . Prin Sfîntul Duh. minunile şi proorociile Sale. 21 . 22). 16. spune sfîntul Apostol Pavel. 26). 21 . Filip. Iisus a proorocit patimile.(. care a confirmat că este Fiul lui Dumnezeu este în v ie r e a s a din m orţi. 1 3 . 4. Luca 9. 33— 3 4 . z a d a rn ic ă şi c r e ­ d in ţa v oa stră. piatra de temelie a predicăm creştine şi garanţia învierii tuturor oamenilor. propriile Sale profeţii confirmă d iv in ita te a Sa. dar capabil să se ridice prin virliile şi barul divin la asemănarea cu Dumnezeu. M arcu 14.» «Dar acu m H ristos a în v ia t din m orţi. 21— 26). trădarea lui Iuda (Matei 26. ca împlinire şi desăvîrşire a întregii creaţii. omul fiind format din trup nialorial şi suf 1(4 spirilual. 21. Luca 22. Doctrina creştină învaţă că omul a fost creat de Dumnezmi «după ch ip u l şi a s e m ă n a r e a sa» (Fac. în fiinţa omului se unesc în chip mi­ nimal lumea nuilerială şi lumea spirituală.. 9).Y/c/ şlim c ă atu n ci cîn d s e v a a ră ta Iisu s. Iisus Hristos a adus în lume o concepţie nouă d e s p r e om . înălţîndu-se pînă la sfinţire şi nulumno'/oire spre a trăi în veşnicie cu Dumnezu. 6). distinctă de fiinţa lui Dumnezeu. Marcu 13. 44 . fiin d în cep u tu ră (a învierii) c e lo r adorm iţi» .

d a c ă -ş i p ie r d e s u fletu l sau ?» (Marcu 8. spiritua­ lizate şi valorificate în gradul cel mai înalt. « că ci c e ..i f o lo s e ş t e om u lu i s ă c îş tig e lu m ea în tr e a g ă . « d ra g o s tea e s t e d e la D um ­ n ezeu . ia r nu în fe lu l că rtu rarilo r» (Marcu 1. 7— 8 şi 19). mîntuirea lui este datoria şi fericirea cea mai mare. M atei 16. 22). Luca 10. De asemenea. ne-a descoperit nouă înşine valoarea sufletului nostru.P E R IO A D A IN T lI (P IN A LA 324) 55 (I Ioan 3. bunătate şi curăţie sufletească. «Şi era u u im iţi d e în v ă ­ ţătu ra Lui. Luca 9. Cu această învăţătură. pe care a pus un preţ nou şi infinit. Iisus Hristos a adus nu numai ideea de iubire a aproapelui nostru.• Marcu 12. de a cărui mintuire sîntem cu toţii responsabili. 16).. B ă iu b e ş ti p e a p r o a p e le tău c a p e tin e în su ţi» (Matei 22. După mărturia Sfîntului Apostol Ioan. «A tu n ci c e i d repţi. v o r stră lu ci c a s o a r e le in îm ­ p ă r ă ţia T atălu i lor» (Matei 13. cu to ată in im a ta. căci El este fratele nostru. A c e a s ta e s t e m a r ea şi c e a d in tîi p oru n că. Evanghelia lui Iisus Hristos aduce o înnoire şi un pro­ gres tot atît de mare. Aşa cum sufletul este cel mai mare bun al nostru. Iisus Hristos ne învaţă şi porunceşte : «Să iu b e ş ti p e D om n ul D um ­ n e z e u l tău. «N oi iu bim p e D u m n ezeu . prin care fiecare trebuie să năzuiască spre desăvîrşirea dum- . In m o r a lă . cu tot su fletu l tău şi cu tot cu g etu l tău. Ia r a d o u a . Principiul şi temeiul raporturilor dintre oameni este iu b ir e a . idee şi pildă dumnezeiască a vieţii creştine. la f e l c a a c ea sta . 3 6 . 27). Cel în treime adorat. 25). « C ăci D u m n ezeu a ş a a iu b it lu m ea . c ă c i îi în v ă ţa p e e i c a C el C a re a re p u tere. 4). în cît p e F iu l Său C el U nu l-N ăscu t L -a d at. c i s ă a ib ă v iaţă v e ş n ic ă » (Ioan 3. Siîntul Apostol Petru spune că cei drepţi se fac «p ărtaşi firii d u m n ez e ie şti — (0eia? xotvovoi csuaeioc) (II Petru 1. religia şi cultul au fost moralizate. 37— 39 . Aşa cum ne-a descoperit pe Dumnezeu. ne încredinţează Sfîntul Apostol Matei. Iisus Hristos. 43). 29— 31 . care s e v a realiza prin viziunea 'beatifică a lui Dumnezeu şi trăirea în eternitate cu El. fiin d c ă El n e -a iubit c e l dintîi» (I Ioan 4. 2 6 . c a o r ic in e c r e d e în El s ă nu p iară. Evanghelia ne descoperă şi pe semenul nostru. ci a dat şi pilda dumnezeiască a unei vieţi de iubire. 2). Iubirea este cea mai mare poruncă dată de Iisus Hristos şi cea mai m are realizare a vieţii morale creştine : iubirea lui Dumnezeu ca Tată al tuturor oamenilor şi iubirea de oameni ca fii ai lui Dumnezeu şi fraţi ai noştri. c ă c i D um n ezeu e s t e iu b ire» .

necunoscute pînă atunci. nu s-au opus. a dezamăgit şi a scandalizat pe de alta. In sinedriu. cu excepţia cîtorva. Prin învăţătura Sa. de nici o filosofie. care era moarte ruşinoasă dc sclavi. 8. prin răstignire. de nici o religie. El a uimit. Deşi Iisus Hristos a fost ucis în chip infamanl. a al ras.i ipocrizia lor : saduebeii pentru că nu credeau în înviere şi în 1ici1 u i i re. a cucerit pe de 0 parce . 46). ca hulitor (Marcu 14. voind să se proclame rege al iudeilor (Ioan 19. dar nu ceea ce gîndea şi voia Iisus Hristos.IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ nozeiască însăşi. după cum spune Evanghelistul Luca «un semn de con­ trazicere» (Luca 2. nu fiin d c ă n oi am iu bit p e D um n ezeu . a convins. învăţătura şi trăirea religios-morală propovăduite de El. prin accentuarea nemuririi sufletului şi a răs­ punderii lui înaintea lui Dumnezeu. 12). Astfel. L-au acuzat în mod fals şi L-au tîrît la judecata procuratorului roman Ponţiu Pilat ca «răufăcător» (Ioan 18. iar n o i d a to r i sîn tem s ă n e iu bim unul p e altul» (I Ioan 4. Iisus Hristos a ridicat considerabil sensul şi valoarea religiei şi a lărgit orizontul ei într-un mod cu totul deosebit. Ucenicii Lui înşişi L-au înţeles treptat şi cu oarecare greutate.. în general. blasfemafor. adică tocmai ceea ce doreau ei. j sul lotului. prin concepţia despre Dumnezeu şi creatura Sa. agitator. religia şi morala. prin viaţa şi faptele Sale minunate. ipocrizia şi formalismul lor religios-moral. (Mie era saduebeii. iar fariseii. Poporul. 34). marele preot (arhie­ reul)..in. prin curăţirea şi intensificarea sen­ timentului religios şi moral. L-a ascultat şi L-a urmat cu dragoste. Iisus Hristos a unit strîns credinţa şi fapta. L-au socotit înşelător.iţie pătimaşe : fariseii pentru că El combătuse formalismul gol . Mîntuitorul este învăţătorul şi modelul vinei vieţi morale. orbiţi de orgoliul. Conducătorii iudei. Partidele iudaice I-au birul o opo/. «în a c e a s ta e s te d r a g o s te a . superioare. spune Siîntul evanghelist lo. demascaţi şi biciuiţi de cuvîntul Lui. 10— 11). c i fiin d c ă El n c -a iu bit p e noi. 30). i ii vutcile de El. Iisus Hristos a fost în lume. con- . declarînd că «niciodată n-a vo r­ bit un om ca Acesta» (Ioan 7. căruia s-a adresat de preferinţă. a declarat uciderea lui Iisus ca o necesitate politică.. cu încredere şi cu respect. de nici o cultură. şi pentru că socoteau mesianismul î periculos ilin punrl do vedere politic. ca răzvrătitor contra împăratului de la Roma. a surprins.. Prin concepţia Lui spiritualista. în cea mai mare parte însă. noi. (¡4). slăpîniţi de o con­ cepţie mesianică denaturată.

M a ia .— 7. Ni s-a păstrat o E p isto lă a unui sirian . Persoana lui Abgar V al Edesei este istorică. a lui Toma israelitul. Documentul numit A c ta P liaţi şi E p isto la lui L en iu lu s. au prins rădăcini şi au rămas. îl chema prin scrisoarea sa pe Iisus ca să-l vindece de o boală grea. organizate în Biserică.Hr. dar că-i va trimite pe unul dintre ucenicii Săi. S c r is o a r e a unui r e g e (toparh) al E d esei. 13.d. Deşi Evangheliile nu s-au scris cu interesul şi scopul de a face o biografie completă şi datată riguros. deşi s-au găsit apărători ai autenticităţii ei (Epistolele sînt păstrate de istoricul Eusebiu. Ştirile acestea sînt puţine.) c ă tre Iisu s H ristos şi R ăspu nsu l M în tu itoru lu i c ă t i e A b g ar. M oartea şi învierea lui Hristos. . în care vorbeşte despre «înţeleptul rege» al iudeilor. suferinţele. dar acestea sînt mai tîrziu şi tendenţioase. A b g a r V U kam a (Cel N e­ gru 4 î. Ştiri din surse necreştine despre Iisus Hristos. pentru că redau într-o relatare simplă şi veridică cuvintele şi faptele iui Iisus Hristos şi constituie o mărturie a impresiei extraordinare pe care a lăsat-o El. între acestea sînt Evangheliile zise apocrife : a lui Iacob cel Tînăr. 6— 10). c ă tr e iiu l său S e ­ rap ion . cunoscute din tradiţia creştină. sînt în mod cert apocrife. constituind cea mai mare înnoire spirituală de pînă atunci. care imită. iar el continuă să trăiască prin Legea pe care a dat-o.PERIO A D A IN T II (P lN Ă LA 324) 5? linuate de Apostolii Săi. un pretins prieten al lui Pilat. 13— 50 d. Autenticitatea acestei epistole. Izvoarele istorice ale vieţii lui Iisus sînt scrierile vechi creştine. 2. a cărui moarte a adus ruina poporului iudeu.Hr. cunoscute din sec. Regele Edesei Abgar. Un număr de scrieri apocrife.ITr. a copilăriei lui Iisus. după care s-a orientat. în frunte cu scrierile Noului Testament. al III-Iea. dar corespondenţa lui cu Iisus Hristos trebuie socotită apocrifă. a naşterii Măriei. oferindu-I în schimb ospi­ talitatea în cetatea Edesei. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . E p istola lui L en iu lu s face o descriere frumoasă a chipului lui Iisus Hristos. pictorii. . reproducînd chipul presupus real al Mîntuitorului Hristos. scrisă între anii 70— 170 este îndoielnică. în limba siriană. 1. A cta P ilati vorbesc în chip batjocoritor despre condamnarea. a lui Nicodim. d. conţin poate unele elemente istorice. I. Iisus îi răspunde că nu poate să meargă la Edesa. completează sau contrafac scrierile canonice ale Noului Testament. amîndouă adresate Senatului roman. ele sînt pentru noi un document sufletesc de o valoare incontestabilă. la toate popoarele creştine.

11. Acţiunile cu caracter mesianic îi făceau pe iudei. un pretins medic egiptean. pe care ar fi scris-o pe la anul 83 d.55 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ 3. Cuvintele de mai sus. nefiind cunoscute lui Origen (f 254). 9. tăcerea iudeilor la adresa lui s-a schimbat? ei au început să răspîndească ştiri calom­ n i o a s e c u p r i v i r e l a originea şi viaţa Lui. Ele pot fi o însemnare făcută pe marginea textului de un creştin : «Acesta era Hristos». mai recent. II. 1). A ceste ştiri au fost apoi împ r u m u l d l e d e un i i s c r i i t o r i pagini ca Cels. la jumătatea secolului al II-lea. Mai tîrziu. De lisus llrislos Un lals îndrăzneţ. adică aşteptau să vadă în M esia un eli­ berator. I. deoarece o asemenea măr­ turisire din partea lui Iosif Flaviu. care a fost introdusă apoi în textul lui Iosif Flaviu de un copist. n-au scris despre lisus Hris­ tos. c a r e s a dă ca foarte veche. 3. . explicînd-o prin gustul lui Iosif Flaviu pentru sincretism şi prin inconsecvenţa lui. II) spune că a cunoscut pe un discipol. la Eusebiu (Isto ria b is e r ic e a s c ă . se află şi cuvintele : «6 XpiaxoS ouxoi r¡y» = «Acesta este Hristos». T ăcerea scriitorilor iudei despre lisus Hristos este explicabilă. Pe de altă parte. înainte de Eusebiu. în text. Unii istorici. faţă de rondam. este probabilă. M ărtu rii iu d a ic e. 23. c a ­ l o m n i i l e i u d a i c e a u trecut în cartea « Ş eier to ld o t Icşu» = Cartea originii l ui l i s u s . despre uci­ derea lui Iacob. Porfiriu ş. F ilo n şi Ju stu s d e T ib er ia d a (sec. iar în alt loc (XVIII. Iacob al lui lisus Nazarineanul.Hr. 7— 8). este E p isto la lui B en an . între ei Adolf Harnack. aşa cum ni s-a păstrat pînă azi. Se ştie că romanilor le displăceau speranţele mesia­ nice ale poporului iudeu. înclină totuşi să admită auten­ ticitatea ei. Is to r ia b is e r ic c a s c ă . 21— 24). iudeilor nu le convenea să vorbească despre lisus Hristos ca despre un adevărat Mesia. Scriitorul iudeu Iosif Flaviu (37/38— 100/105) aminteşte în lucrarea sa A n tic h ită ţile iu d a ic e (XX. suspecţi şi urîţi. pentru că voiau sa placă romanilor. I). se socotesc interpolate în textul Iui Iosif Flaviu. Rabinul E lie z er b e n F lyrcan (sec. 3) vorbeşte despre lisus ca învăţător al adevărului şi făcător de minuni. un erou. care nu era creştin. -Autenticitatea acestor cuvinte este contestată.a. în realitate. s-a constatat ulterior că aceasta e r a un p a m f l e l din Evul mediu. Ei aveau despre Mesia alte idei. «frate al lui lisus Hristos» (Eusebiu. 4.

. C h restu s este.Hr. aminteşte suferinţele îndurate de creştini în timpul persecuţiei lui Nero din anul 64 (A n n a les X V . puţin însem­ nată. X. în S c r is o a r e a s a c ă tre îm p ăratu l T raian . tăcerea sau rezerva lor. Văzut de la Roma. vorbeşte despre expulzarea iudeilor din Roma în anul 49 de_ către împăratul Claudiu (41— 54^ care se agitau clin cauza lui Hristos —■ « Ju d a e o s .Hr. Dacă scriitorii păgîni nu vorbesc mai mult şi mai bine despre Hristos. creş­ tinismul. R om a expu lit» (V ita C lau d ii 25. o apariţie periferică. Datorită edictului împăratului Claudiu. Ei vedeau în creştinism o sectă iudaică dispreţuită sau o superstiţie orien­ tală. fără îndo­ ială. Pliniu cel Tînăr. Istoricul T acit (| 120). im p u ls o r e C h r es to c o n tin u e tu m ul­ tu an tes. S criitorii rom an i care amintesc despre Iisus Hristos sau despre creştinismul începător sînt : proconsulul Bitiniei.000 de iudei. într-o carte specială îndreptată contra creştinilor — Aoţo? áXv¡9v¡? (Cuvînt adevărat). Pliniu c e l T inăr. Scriitorii L u cian d e S a m o sa ta şi C els (sec. Suetoniu vorbeşte despre torturarea creştinilor sub împăratul Nero (V ita N er o n is 16. II). insultă şi acuză pe creştini. Se aflau atunci în Roma circa 10. 2). vorbeşte despre adunarea creşti­ nilor pentru cult într-o anumită zi — sta to d ie —■ (Duminica) şi despre adorarea lui Hristos ca Dumnezeu (c a rm en C h risto q u a si D eo d ic e re ). Istoricul S u eton iu (Ţ 141). iar în Iisus Hristos un amăgitor. ca şi a iudeilor. creştinismul era o religie dispreţuită. în anul 64. au trebuit să plece din Roma familia de iudei Aquila şi Priscilla. alţii nu. într-o S c r is o a r e c ă tre îm p ăratu l T raían (ep. 2). nu putea atrage atenţia romanilor în chip deosebii. 44). care pătrunseseră în Pantheonul roman. un instigator demagog. Hristos. este explicabilă. Cels. 5. cînd a izbucnit incendiul Romei.). Menţiuni despre creştini se mai găsesc la medicul G a llen u s şi la retorul F ron ton . pe care Apostolul Pavel i-a întîlnit la Corint în 52 (Fapte 18. din anul 111— 112. cel puţin la apariţia sa. 1910). unii care credeau în Hristos.PER IO A D A 1N T ¡I (P ÎN Ă LA 324) 59 ea e plăsmuită chiar de pretinsul ei descoperitor (Ernst Edler von cler Plani tz. vorbesc despre creştini mai mult.) şi S u eton iu (69— 141 d. în mulţimea de culte. în a lt loc din istoria sa. condam­ nat la moartea pe cruce de autoritatea romană. 4). 97). istoricii T acit (55— 120 d.

J e s u s C h ristu s. /. A n d e r s o n . J é s u s d e v a n t ¡'h isto ire. Paris. trad. li r o v e r. D a n i e l . G u i 11 e t. 19(ia. Î971. K ä s e m a n n . E. V iflq . 19G5. p. din Ib. B arcelon a. 9. L. L e D ieu d e s p r e m ie r s c h r é tie n s . 7 m l’in g e n a ch d e m h is to r is c h e n J e s u s . G e s c s ic h t lic h k e it u n d P e r s o n s e in J e s u C h risti. 1957. P. C o rsa n i. 1972. Trad. Ii i < > u x. 1967. M y t h o lo g ie und d e m y t h o lo g is a lio n ( J e s u s C h rist a n d M y t­ h o lo g y ). R. M. j risu ltu li d e ila c r itic a s to r ic a . D ietelm eier. Schm idt. 1431. S l e n c z k a . gen. R. J . 1965. 1968. 1961. L e n z m a n n . W. L e b e n und T o d d e s J e s u s v o n N a z a r eth . J . C a r m i c h a e l . e i r u n d ni a n n. S c li w e i t / e r. L es s o u r c e s d e ¡’h is t o ir e d e J é s u s . New Y ork.’H is to r icité d e J é s u s d e v a n t l ’e x é g è s e r e c e n t e . D a n i e l . 1968. Borlin. 837 p. Les E v a n g ile s e t l ’h is t o ir e d e J e s u s . Je n a . 19)8. D a n i é 1 o u. 1968. C. M ünchen.J e s u F o rs ch u n g . J e s u s v o n N a z a r et. Torino.R o p s . Le p r o b lè m e h is to r iq u e d e J é s u s C h rist. Elrdm ans Publ. T h e h is t o r ic a l J e s u s . J e s u s ln his o w e n tim e.R o p s . 1961. Faris. K a li I e r / V r sogi'n n u n lc h is t o r is c h e J e s u s und d e r g e s c h ic h t lic h e b ib lis c h e (. 1961. 1961.00 IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ BIBLIOGRAFIE D espre Iisus H ristos e x istă o b ib lio g rafie consid erabilă. 1960. M ünchen. I X V ( I !):>'(). Darm stadt. Le K é r y g m e d e ¡’E g lis e e t l e J é s u s d e l ’h is t o ir e (K e r y g m a und h is to r is c h e r J e s u s ) . 1969. 1976.de J e s u . A. L é o n-D u f o u r. li. par. Paris. 1964. Trad. M. C r i s t i a n i . A. T h e h isto ry o f J e s u s C h rist. X.*. 462 p. Grand Rapids. D urand-G aselin. en sta n d .1. 1957. De P eyer. t. Z i m m e r m a n . D ien </ C és a r . . E. ii eli. J . L e o rig in i d e l crisfianesim o. N euchâtel. B o r n k a m m . t. P. B r u c k b e r g e r . 1972. Paris. D ie G e s c h ic h t e J e s u C h risti.. J é s u s d e N a z a r e th v u p a r l e s tém o in s d e sa v ie . 1960. E. W . ■ J o s é M. Paris. G öttingen. 1964. Paris. B o r n k a m m. trad. D ie E n tsteh u n g d e s C h riste n tu m s . Berlin. M . 1976. T r o c m é . E. Tübingen. Stuttgart. B r u n o t. J é s u s . E. p. K r a f t . 1962. 1968. A ici m enţionăm lu c ră ­ rile im portante. F. 1981. I. S. A c o n tin u ig q u e s tio n . 6-c A uflage.e S r c i e t h is to r iq u e d e la v i e d e J é s u s (D as M essia n itü ts. mai noi : H. A cu ra d i B. Hamburg. M. J . D as P r o b le m d e s h is to r is c h e n J e s u s . IÎ. S. R o b b e . în «Revue B i­ i i blique. G e s c h ic h t e und V e rk ü n d ig u n g . Paris. Berlin. de l’allem and par J . in isln s. 426— 431. G. J é s u s e n so n tem p s. i-ine Shiy.und L e id e n g e h eiin n is. “ R. M iiiie lio n . C u I in a n ii. Paris. Paris. 2-e ed. B ordeaux. J é s u s . London. K a s p e r . engleză de C. de l'A n g lais par A. B u l t m a n n . A m i o t. 1966. N euchâtel. în «Z eitschrift für T h e o ­ logie und K irch e».ye d e s L e b e n s Je s u ). în « lin c y c lo p a e d ia U niversalism . S c h w e i t z e r . G e o l t r a i n e t G. M e A u ll . Trad. In c o ll. G r a n t. J è s u le C hrist. 1973.. 2-e éd. J é s u s . Trad. 1956. J e s u s C h ristu s. Paris. H.. G en ève. Mgr. Giroudout. T ü bin­ . E. M. Sch losser. 1973. . R o b i n s o n. C h. O. G e s c h ic h t e d e r L e b e n . par F. W . C h G u i g n e b e r t (raţionalist). A nex-H eim brod. J é s u s . de l'AUemand par J. Paris. R e fle x io n su r l e s o r ig in e s d u c h r is tia n is m e . I il e m. «G énies et réalités». A. . 1964. 1971. trad. I:. Leipzig. J o Ii ii • n ii. T r i l l i n g . Stuttgart. Paris. Paris. Freuss.C r is to . J e r e m i a s . . C o n z e l m a n t i . 1977. W ie d a s C hristen tu m . D er U rspru n g d e s C h risten tu m s. R. H.

p. de S. . 11— 12. L o u i s d e G r a n d m a i s o n . 7— 12. I). Paris. K l a u s n e r . Prof. 1934. în «M itropolia M oldovei şi Su cevei» L (1974). B u cu reşti. 9— 10. par Aug. 63 a v . B u cureşti. 1944. L IX (1041). T a y l o r . 792 p. H e a d 1 a m. S t e r i e D i a m a n d i .) şi T iberiu (14— 37). 2 vol.. F ig u ri d e Îm p ă r a ţi ro m a n i. IX (1957).Hr. nr. B ru x e lle s. 621— 671. s o n m e s s a g e s e s p r e ­ u v e s . fr. în lim ba rom ână de Liana M anolach e. L e ttr e s .— 14 d. M. In l i m b a r o m â n ă : Diac. p. s a v ie . A u to u r d e T ib è r e . I. nr. Pr.. 1960.PER IO A D A IN T II (P lN Â LA 324) 6i V. sa d o c t r in e . C e i d in ţii t ă g ă d u ito r i a i e x is t e n ţ e i lu i lis u s . D. p. 2 vol. so n o e u v r e . v e z i: P. P u 1 p e a. R e z u ş. T e x te é tab lie et traduit. 1958. ¡'e n s e ig n e m e n t d e J é s u s C h rist. La p. A l b i n o G a r z e t t i . în «B iserica O rtod oxă Rom ână». P e t i t . Fr.. A n u l şi z iu a m o rţii D om n u lu i n o str u lis u s H risto s. R ecen su it M. p. Paris. P l i n i u s C a e c i l i u s S e c u n d u s . 1928. London. s a d o c t r in e . G h e o r g h i u . Prof. Prof. IV (1947). A. J é s u s . t. L a v i e et. 1933. 2-e éd. Z e i l l e r . Stuttgart. în «A lta ru l B a n a ­ tului».. ed. (1943). C ern ăuţi. L 'E v a n g ile d e J é s u s C h rist. par C. 1960. în «B iserica O rtod oxă Rom ână». 2. T u d o r.. Pr. J. Sch u ster. M i h ă l c e s c u . t. H o m o . 2 vol. Pline le Je u n e. T h e L ile a n d M in istry of Je su . H is to ire g é n é r a le d e ¡'E m pire ro m ain . A u g u s te . 177— 199. L a g r a n g e. V au ssard . S o n tem p s. Paris. Pentru îm p ăraţii A ugustus (31 î. Fiu l ¡ui D u m n ezeu — Fiu l O m ului. 304— 313. S a v i e . J . 712 p. 1931. Jé s u s -C h r is t. 3. 63— 125. B ucureşti. Paris. trad.. p. V . R. de H.— 14 a p r è s J . V ie d e J é s u s C h rist. I d e m . Pr. 1927. L e s p lu s a n c ie n s t é m o ig n a g e s p r o ia n e s su r J é s u s . 4— 15 şi e xtras. C. 194—205 . Sam arian. M ărtu rii p r o ia n e d e s p r e S tîn tu l A p o s t o l P a v e l ş i M în tu itoru l H risto s. 1928. J . 1933. L. E. M i l a n Ş e s a n . t. p. nr. 1947. ( — Răm ureanu).. D. L 'Im p ero d a T ib e r io a g li A n ton in i. Trad. B ucureşti. p. M. C in s tir e a Ş tiu te lo r ic o a n e în p r im e le tr e i s e c o l e . A. B o g ata b ibliografie despre lisu s H ristos pu b licată pînă la 1934 se g ăse şte la : J. O p e r e c o m p le t e . J . C r o n o lo g ia v ie ţ ii M în tu itoru lu i. n o tr e S e ig n eu r. a 2-a. E p istu laru m lib r i n o v e m .. N.Hr. Paris. Prof. Prof. 1. Paris. C. K i c c i o t t i . B ologn a. M o r e a u . S a e g e r. F lich e et V. Pr. 385— 408. p. 1935. nr. 1954. 1950. I s t o r ic it a t e a M în tu ilo ru lu i. I. Paris. 3 -e A u f’ age. M a ş k i n . nr. I. V a s i l e s c u . X X III (1971). P. P rin cip a lu l lu i A u gu stu s. 1972. Paris. Sa p e r s o n n e .. 656— 665. X L I (1922). 7— 8. B u cureşti. 1974. Introd uction b ib lio ­ graphique. nr. I. L e b r e t o n e t J. 3 vol. 1954. T h e L ile a n d T e a c h in g o i J é s u s th e C hrist. Hm. London. 49— 63. 3— 4. T ib e r iu s .. 1974. Jé s u s -C h r is t. Sicard . C. Lipsiae.. J. I d e m . L 'E g lise p r im itiv e (H is to ire d e ¡'E glise. I. 1983. Paris. L e B r e t o n . G o g u e l . Prof. 1977. Trad. P i p p i d i. în «Studii T eo lo g ice ». M artin. R ă m u r e a n u . par M. în «S tu d ii te o lo g ic e » . 1944. 2-nd éd. p. p. p. 20— 104. T ib eriu s. 546— 560. Is to r ia r e lig iilo r . P en tru P liniu c e I T în ăr. Plinius c e l T î n ă r . Paris. Bucureşti. p. 1954. nr. V ia ţa D om n u lu i n o stru lis u s IT rlstos şi v ia ţ a a lto r în t e m e ie to r i d e r e ­ lig ii.. H anslik. Pr. Paris. M. Prof. K o r n e m a n . ibidem. 657— 661 : C o r e s p o n d e n ţa r e g e lu i A b g a r a l E d e s e i cu M în tu itoru l. London. J é s u s d e N a z a r e th . 1925. M enţionăm ca mai im portante : F. X X I (1897— 1898). Is to r ic u l c e r c e t ă r ilo r d e s p r e « V ia ţa lu i lisu s» . P r a t.

ca şi ei. N. făgă­ duinţa făcută de lisus s-a împlinit. Fapte 1. Ioan R ăm u rean u . 4 — 5). Oxford. s-a înălţat ■ n împlinii făgăduinţa luată de la Tatăl. «Pătrunşi la inimă». . A. în locul lui Iuda. La originea Bisericii creştine. F o u r i e r. 181— 174. urmăriseră tot timpul cuvîntul şi activitatea Mîntuitorului. Prima connmilaie creştină era astfel formată. dintre credincioşii care. allul la Ieru­ salim (ca la 120. întemeiată de Sfinţii Apostoli după învăţătura şi puterea Mîntuitorului. credincioşii Lui formau două grupuri cu no scu te: unul în Galileea (peste 500. 15. stă acest fapt extraordinar din ziua praznicului Cincizecimii. După zece zile de la înălţare. A ceşti trei mii de primi creştini. cel răstignit şi ucis. 15). în «Recherches deThéologie ancienne et médievaie». «. 31 (1964). pe care le-a tăcui prin El Dumnezeu. împreună cu învierea Lui. adică Dumnezeu şi Mesia. 1966. d o l ’r . 42). mergînd şi învăţînd toate neamurile. care a întărit pe Apostoli cu puteri şi daruri supranaturale pentru misiunea lor în lume (Fapte 2). T h e le t t e r s o i P lin y. * C a p i t o l r r c l a r l n i . 14— 36). de a revărsa asupra lor f> Duhul Slîiil. în comuniune. Apostolii au completat numărul lor. El. A ctivitatea Sfinţilor Apostoli şi a ucenicilor lor * La înălţarea Mîntuitorului.<12 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ F. S h e r v i n -W h i t e. Grăind în limbile mulţimii de iudei şi de prozeliţi-adunaţi la Ierusalim pentru praznic. trăind în rugăciune. 26) şi a botezului Jor cu Duhul Sfînt (Fapte 1 .. su r I e s c h r é tie n s .El este «Domn şi llnsloK». (5). ascultătorii ■s-a11 pocăit <le ¡iacalele lor şi au primit botezul (Fapte 2. Apostolii au convertit din prima zi «ça la trei mii de suflete». Se trăia o viaţă nouă. alegînd prin sorţi. prin Pogorîrea Sfîntului Duh. I Cor. In fii s-au împlinit profeţiile mesianice.stăruind iu învăţătura Apostolilor. în frîngerea pîinîi şi în rugăciuni» (Fapte 2. A h is t o r ic a l an d s o c ia l c o mcnlarY. p r o i . a înviat. ab­ negaţia şi curajul cu care Apostolii au pornit să împlinească porunca Lui. avem un tip de predică apostolică: Jisus Nazarineanul. el explică zelul. care a învăţat cu minuni şi cu semne. întem eierea Bisericii. pe Matia. . La le t t r e cle P lin e à T r a ja n c . în aşteptarea Mîngîietorului promis (Ioan 15. Efectul Pogorîrii Sfîntului Duh a fost imediat şi revelator. In cuvîntarea Sfîntului Petru. p.

Cuvintul lor era întărit de minunile pe care le puteau face. spunînd Apostolilor că l-au adus întreg: (Fapte 5. dovedesc succesul prodigios al predicii apostolice şi caracterul supranatural al evenimentului care stă la începutul Bisericii. Apostolii predicau îndeo­ sebi la templu. Anania şi Safira. pentru rugăciune. dar neliniştea pe conducătorii poporului.PER IO A D A IN T II (P ÎN Ă LA 324) iudei şi prozeliţi. 36— 37).. Vindecarea unui paralitic a trezit un interes şi mai mare pentru predica lor. voind să facă act de cari late. Doi soţi. creş­ tinii se bucură şi laudă împreună pe Domnul. Episodul este edificator pentru caracterul benevol şi . dîndu-se fiecăruia «după trebuinţă». păstrează pentru ei o parte din preţul unei ţarine vînclute în folosul comunităţii. Cuvîntul cald şi pu­ ternic al Apostolilor era crezut. Succesul încuraja pe Apostoli. «părîndu-le rău că învăţau poporul şi vesteau în Iisus învierea morţilor» (Fapte 4. Numărul lor creştea zilnic. ir în g e r e a p lin ii şi un nou mod de viaţă. pentru aju to­ rarea tuturor. Un suflu de adîncă pietate şi de dragoste frăţească plutea peste mulţimea credincioşilor. Petru mărturiseşte cu curaj pe Ii-sus cel răstignit de ei şi înviat de Dumne­ zeu. credincioşii din Ierusalim au realizat bene­ vol şi parţial c o m u n ita te a bu n u rilo r : cei care aveau case sau ţarini le vindeau şi aduceau preţul «la picioarele Apostolilor».Aceşti primi creştini mergeau la templu. . martori ai eveni­ mentului din ziua Pogorîrii Sfîntului Duh. 4). avînd un cult special. se descopcră şi prima umbră. A cest creştin generos şi zelos va fi unul dintre cei mai activi şi mai preţioşi colaboratori ai «Apostolilor».. încît numărul credincioşilor a crescut în curînd ca la cinci mii de bărbaţi (Fapte 4. numit de Apostoli Barnaba (fiul mîngîierii). aduşi' înaintea membrilor sinedriului şi cer­ cetaţi asupra puterii şi numelui lui Hristos în care vorbesc. 1— 2). Cu acest sentiment nou şi puternic. Levitul Iosif din Cipru. Ei se mulţumesc să-i ameninţe. în latura aceasta atît de frumoasă a vieţii de comunitate creştină. Curajul Apostolului şi prezenţa paraliticului vindecat îi pune pe sinedrişti în încurcătură. interzicîndu-le să mai vorbească în numele lui Iisus. din Palestina şi din împrăştiere. Ei aveau «o inimă şi un suflet». 1— 11). iar acest fapt tulbura şi Inînia pe iudeii care-1 condamnaseră la moarte. este citat cu cinste pentru o asemenea faptă (Fapte 4. Apostolii sînt arestaţi. pe care se întemeia predica lor. Apostolii sînt eliberaţi. şi consti­ tuiau o comunitate proprie. Apostolii încredinţau cu mărturia lor învierea lui Hristos.

Ei nu erau obligaţi să aducă totul în ajutorul comunităţii. Era prima măsură disciplinară în Biserică luată de Dumnezeu însuşi (Fapte 5. sînt găsiţi în templu. Cu toată împotrivirea sinedriului. Credin­ cioşii împra. 1— 11). de Duh şi înţelepciune». Saul prigoneşte cu pcilimă pe creştini. scapă din închisoare. Credincioşii se răspîiidosc în provincie. Saul. diaconul Şte!<. păzea hainele uciga­ şilor şi se bucurii de uciderea diaconului creştin. Apostolii continuă să predice cu succes. căulîndu-i prin case şi tîrîndu-i la judecată. Apostolii sînt din nou arestaţi. Apostolii rămîn în Ierusalim. Creşterea numărului credincioşilor era urmată de unele greutăţi în viaţa comunităţii. şi-a atras mini a unor iudei din diaspora (elenişti). diaconii puteau să şi predice cuvîntul (Fapte 6). murind pe loc. credincioşii au ales şapte bărbaţi «plini. scoţînd din pro­ feţii şi din fapte concluzia că Iisus este M esia cel prezis de ei şi că iudeii sînt vinovaţi de uciderea Lui. iar el primul mariir al Bisericii.şliaţi propovăduiesc credinţa lor prin Samaria : ajung în . Intervenţia înţeleptului şi veneratului rabin Gămăliei le scapă viaţa.m < fost scos din sinedriu în bătaie. ca un blasfemiator. în vacarmul produs. La propunerea Apos­ tolilor. P r i g o a n a se întinde asupra comunităţii întregi. Slujirea lor nu se mărginea însă la aceasta . spre judecată. Apostolii sînt certaţi cu mai mare asprime şi ameninţaţi acum cu moar­ tea. Vin la ei şi bolnavi ca să-i vindece prin minuni. tîrît afară din i or<iş şi ucis cu pietre (Fapte 7). Ştefan. 12— 42). d ia co n ii. asu p ra c ă r o r a A p o s to lii şi-au pu s m îin ile cu ru g ă ciu n e : Sînt primii slu­ jitori hirotoniţi. Un tînăr. Ei aveau să supravegheze şi să asigure buna rînduială la mesele comune. dar soţii Anania şi Satira «minţiseră Duhului Sfînt» şi au primit pedeapsă'exem plară. cu condiţia de a nu mai vorbi despre Iisus (Fapte 5.fi 4 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ idealist al vieţii comunitare a creştinilor. Unii dintre ei. vorbind cu mai mult curaj despre credinţa cea nouă. Aduşi iarăşi în faţa sinedriului. Iudeii elenişti se plîng Apostolilor că văduvele lor sînt trecute cu vederea la împărţirea ajutoarelor. dar nu cu forţa. Judecarea lui Ştefan i i u pi ¡iru l co n flict d octrin a r al creştin ism u lu i cu iu daism u l. Ei sînt totuşi bătuţi şi lăsaţi liberi. în care face o privire a istoriei poporului iudeu. ceea ce a impresionat adînc pe cei de faţă. de teama mulţimii care-i asculta. El a fost acuzat fals de blasfemie contra lui Moisi şi a lui Dumnezeu şi dus în faţa sinedriului. Ştefan rosteşte o lungă cuvînU>ro. Acolo.

nu prin circumciziunea mozaică. eunuc. Petru îl ceartă cu asprime (Fapte 8). B otezu l su taşu lu i C o in eliu . Diaconul luă prilej din aceasta. Un asemenea prilej aduce pe Petru şi pe Ioan în Samaria. adică a credincioşilor celorlalte religii. dincolo de graniţa cea mai sudică a Imperiului roman (Fapte 8. Predica Apostolului Filip în Cezareea a aprins în el dorinţa de a se boteza. Diaconii predică şi botează . la Antiohia. faimos în neamul său. în B ise­ rică. «cucernic şi temător de Dumnezeu». Un ofiţer roman. 26— 40). El era un om credincios. Apostolii afla de succesul cuvîntului lor şi se duc să pună mîinile pe cei con­ vertiţi. Petru a tre­ buit apoi să explice fapta sa. Urma lui dispare din Noul Testament şi se găseşte în literatura apocrifă. Prin botezul sutaşului Corneliu. demnitar la curtea reginei Candachia a Etiopiei. cu toată casa lui. Diaconul Fi lip întîlneşte un prozelit. care apreciau bunătatea şi prietenia sa. Corneliu. Eunucul se botează şi se în­ toarce creştin în Etiopia. O problemă grea se punea prin aceasta Apostolului Petru. Prozelitul citea din profetul Isaia. îl încredinţă despre împlinirea profeţiilor şi venirea lui Mesia. El află de şederea lui Petru la Ioppe şi trimise să-l cheme la Cezareea. Biserica sporea şi în alte laturi. Simon. ci şi un principiu foarte important: primirea neamurilor. ca să intre în vorbă cu el. spre ui­ mirea credincioşilor dintre iudei (Fapte X). unde primesc botezul şi întîlnesc un mag. Petru merse la Cezareea şi boteză pe sutaşul Corneliu cu toată casa lui. se cîştiga nu numai o familie dintre paginii trecuţi la iudaism. capitala politică a ţării. El pre­ geta să boteze un străin. Episodul convertirii lui este caracteristic pentru mentalitatea religioasă în lumea păgînă şi pentru efectul predicii creştine.P ER IO A D A IN T II (P ÎN A LA 324) 65 Fenicia. prin botezul creştin. Simon Magul e cunoscut apoi ca eretic. centurion în cohorta Italica. dar Dumnezeu birui îndoiala sa. El oferă Apostolilor bani pentru a-i da puterea cu care întăreau în Duhul Sfînt pe cei botezaţi. era prozelit. făcea rugă­ ciuni şi săvîrşea multe fapte bune. ridicată de Irod cel Mare. La Ierusalim. Acest străin se întorcea de la Ierusalim spre ţara sa. Un alt episod interesant ilustrează din altă latură situaţia. fapt pentru care era cinstit de iudei. se afla reşedinţa procuratorului şi a garnizoanei romane. direct. liniştind şi bucurînd pe creştinii dintre iudei. pe drumul ce ducea la Gaza. Solu- 5 — I s t o r i a b i s e r i c v a s c u . La C e­ zareea Palestinei. în Cipru.

în acelaşi timp. La Ierusalim. Din acest moment. 26). aduse tulburare creştinilor. n u m e le d e creştin . La Antiohia. «Văzînd că este cu plăcere iudeilor». pe care-1 vor purta cei ce vor veni la Bise­ rică. se vor numi de acum înainte cu numele lui Hristos. Clăsim apoi pe Sl'înlvil Petru împreună cu Sfîntul Pavel printre creştinii din Antiohia. dueîndu-se «în alt loc» (Fapte 12. ca să cerceteze şi să spo­ rească lucrul evanghelic. binevestind pe Domnul Iisus «şi elinilor». care s-au dovedit misio­ nari zeloşi. Irod Agripa I a arestat şi pe Petru. împreună cu Barnaba şi ceilalţi iudeo-creştini. spontană. Din porunca acestuia. Era o misiune particulară. după Alexandria. era reşedinţa imperială şi cel mai mare oraş al Imperiului Roman. 17). fie din iudaism. c r e ­ d in c io şi. Petru se duse noaptea la casa Măriei. este nu numai un cuvînt nou. domnia lui Irod Agripa (41— 44). între iudei şi prozeliţii din D am asc. perla Orientului. Cînd s-a aflat la Ierusalim despre existenţa creştinilor la Antiohia. nume propriu şi specific lor.m IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă ţia aceasta era absolut necesară pentru interesele propovăduirii creş­ tine. fratele lui loan. efect al entuzias­ mului creştin. fraţi. între timp. A cest nume. Barnaba a avut succes ia Antiohia. care. a fost ucis Apostolul Iacob. Sfîntul . creştinismul se răspîndeşte deci într-un mediu nou şi cu un nume nou. «Şi s-a u num it în tîi în A n tio h ia u c en ic ii «creştin i» (Fapte 11. care în mediul iudaic se numeau u cen ic i. Cînd Petru s-a retras din comunitatea creştinilor proveniţi dintre neamuri. unde erau adunaţi mulţi credincioşi şi se rugau. propaganda creştină avea succes printre iudeii şi paginii din Antiohia. pe teren păgîn. Apostolii au trimis pe Barnaba. A n tio h ia . fie din celelalte religii. aducînd la creş­ tinism pe mulţi. primul apostol martir (an 44). învăţînd «mulţime multă». Creştinii. istoria misiunii creştine se îmbogăţeşte cu experienţa unui om şi un fapt de importanţă excepţională : Barnaba a trimis la Tars şi a chemat pe Saul. se convertise la creştinism. nepotul Iui Irod cel Mare şi rege din graţia romanilor peste toată Palestina. Din acest loc şi moment. sfin ţi. mama lui Marcu. A colo au predicat c re ş ­ tinismul mai îritîi iudeo-creştinii din diaspora. Ei au lucrat împreună un an întreg. Apostolul Petru părăseşte Ierusalimul. Altă comunitate creştina însemnată s-a format în Siria. pe care nu-1 cunoaşte. Scăpînd în chip minunat. ci o idee nouă.

Pe scena istoriei cunoscute. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . şi după plecarea lui Petru din Ierusalim (an 44). care se bucura de mare autoritate morală nu numai la creştini. A c tiv ita te a A p o s to lilo r în lu m e a păg în ă. care a rezolvat problema privitoare la situaţia creştinilor dintre păgîni. unde a murit c a martir. apărînd cu tărie universalitatea creştinismului (Gal. Io a n în Asia. Istoricul bisericesc Eusebiu de Cezareea ştie de la Origen. P etru în G a­ latia. figura uriaşă a Sfîntului Apostol Pavel. 10). Bitinia. Isto r ia b is e r ic e a s c ă III. Prezenţa lor se constată peste cîţiva ani. Tradiţia l-a numit mai tlrziu episcop (Eusebiu. Nu toţi Apostolii au pă­ răsit Ierusalimul. Dintre ceilalţi Apostoli. care cerea respectarea Legii mozaice de creştini. 3). apoi la alto neamuri (Eusebiu. şi tendinţa opusă ei. Capadocia şi Asia Proconsulară. 11— 15). Sfîntul Matei ar fi mers chiar în Etiopia. . în fruntea adunării din Ierusalim. s-a înlăturat neînţelegerea dintre tendinţa iudaizantă. după o tradiţie orientală şi în Armenia. 1. 1. 2 4 . După tradiţie. iar pe Iacob cu prilejul uciderii lui. II. numit şi Iacob cel M are sau cel Bătrîn. Datorită mai ales înţelepciunii lui. că Apostolii şi ucenicii lor s-au împrăştiat în toata lumea şi au predicat creştinismul : T om a la părţi (după ştiri mai tîrzii şi în Persia şi India). Sfîntul apos­ tol Pavel îl stima în chip deosebit şi-l numea «stîlp» al Bisericii. mai mult de două decenii. pe de o parte din rudenia lui cu Mîntuitorul (văr). A n d rei în Sciţia. Faptele Apostolilor numesc alături de Petru pe Ioan. Autori­ tatea lui cea mare provenea. numit «fra­ tele Domnului». iar a unora nicidecum. rămîne dominantă. V. pusă la Antiohia (Fapte 15). cu prilejul aşa-numitului Sinod apostolic ţinut în anul 50. M a te i printre iudei. fiind tăiat cu fierăstrăul. urma Apostolilor se pierde în Faptele Apostolilor. pe de alta din pietatea lui exemplară şi viaţa lui ascetică. După uciderea lui Iacob al lui Zevedeu. 2. El nu p a r e a ii a c e e a ş i p e r s o a n ă cu A p o sto lu l I a c o b al lu i A ii eu . A ctivitatea c e ­ lorlalţi Apostoli este mai puţin cunoscută.PER IO A D A IN T II (P lN Ă LA 324) 67 Pavel nu s-a sfiit să-l mustre în faţa adunării credincioşilor. El a rămas continuu în Ierusalim şi comunitatea s-a bucurat de linişte pînă la moartea lui (c. B a r to lo m e u în India (Ara­ bia sudică). iar acesta ştie din tradiţie. apare Iacob cel Mic. ci şi la evreii din Ierusalim şi din afară. 61— 62).

fie din tradiţia creştină scrisă : Petru a predicat la Antiohia (Gal. după toată probabili­ tatea. Petru a fost închis pentru a doua oară în închisoarea mamertină. a jucat un rol însemnat între Apostoli. în anul 67 şi a fost îngropat la Roma. Din Antiohia. doarece ei aşezau în celăţi pe episcopi. ii 11î lui y. /oan. După o tradiţie consemnată de Origen şi citată de Eusebiu de Cezareea (Isto ria b is e r ic e a s c ă III. Din Epistola I Corinteni I. dar a scăpat. aflîndu-se la Roma. Petru. aflăm că credincioşii din Corint se numeau unii ai lui Pavel. cum afirmă Sfîntul Clement al Romei (88—98) în l-a sa Epistolă către Corinteni. în P ont. relativ tîrzie (sec.f iS IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă A ceste ştiri se pot completa cu puţine altele. alţii ai lui Chifa (Petru). ceea ce ne lasă să înţelegem că Sfîntul Petru a stat un timp şi la C o ­ rint. lîngă Calea triumfală. Tradiţia. 9). în Vatican. alţii ai lui Apolo. c a m a l tir. pe care se bazează primatul pa­ pal. înlîi la Antiohia. îm ­ preună cu Petru şi cu lacob cel M are «fratele Domnului». din cei mai de seim iii recunosc că ceea ce se ştie despre Sfîntul Petru este că el a mers la R u i n a . 2 . provenind din scrieri apocrife şi osie contrară faptelor istorice cunoscute. a desfăşurat aci cîtva timp o activitate misionară şi a j i i i i i il. Către sfîrşitul domniei lui.evedcu. în timpul persecuţiei lui Nero din anul 64. D e v iris illu stribu s. 2. apoi la Roma. are un caracter legendar. în anul 66. Sfîntul Petru a făcut misiune. A s ia P ro c o n su la ră şi Bitinia. G alatia. Sfîntul apostol Petru a cerut să fie răstignit «cu capul în jo s spre pămînt şi cu picioarele în sus». III— IV). sînt numiţi d e Sfîntul Apostol Pavel «stilpii B isericii» (Gal. scrisă către anul 95.. Ieronim. a fost închis. Nero. Istoricii bisericeşti romano-catolici. Sfîntul Petru a predicat şi în M a ­ cedonia. 1). care-1 numeşte «episcop». crezînd că este n e­ vrednic să fie răstignit ca Domnul Hristos. Demnitatea de a p o s to l era desigur superioară d em n ităţii de episcop. Se ştie că Apostolii nu au păstorii ca episcopi în nici un oraş din timpul lor. bucurîndu-se de cinstirea întregii lumi creştine (Fer. la picioarele Capitoliului. Fiind condamnat de autorităţile romane să fie răstignit pe cruce. C a p a d o c ia . fie din Noul Testament.. I). Se crede că . 12— 13. El a fost răstignit între două borne din Circul lui Nero. 11 ) .

fratele lui Iacob cel Mic. murind în oraşul Petras. 31).P ER IO A D A 1N T II (P IN A LA 324) 69 Ioan a trebuit să rămînă în Ierusalim pînă la moartea Sfintei Fecioare Maria. 20). în locul lui Iuda Iscarioleanul. cap. cînd împă­ ratul a văzut că sînt oameni simpli. din porunca lui Domiţian (81— 96). cel ales apostol la sorţi. se crede că a predicat în Palestina şi a scris o epistolă. adică misionar. fiind socotiţi sus­ pecţi de revoluţie politică. Andrei a mers la Bizanţ. Tradiţia bisericească cunoaşte că Sfîntul evanghelist Ioan a predicat în Asia Proconsulară. în Frigia. M oartea lui tîrzie. . în anul 96 este confirmat de Apocalipsă (I. A n d rei. Dionysopolis (Balcic). sau poate chiar pînă ]a începutul războiului iudaic. «urmaşi ai lui David». sau că ar fi sufe­ rit la Roma în persecuţia lui Domiţian. la JEfes. i-a lăsat liberi (Eusebiu. în provincia Asia. 19.. Fiii lui au fost aduşi la Roma. spun că a predicat în Etiopia. de care el face men­ ţiune în Apocalipsă. ca şi fratele său Iacob cel M are (de la Filip Sidetul). 9). Apostolul F ilip a fost confundat uneori cu diaconul Filip. dar. Tomis (Constanţa). iar despre M atia. sau mai sigur în Scythia Minor sau Dacia Pontică (Dobrogea). El este numit şi evanghelist. a înfiinţat în mai multe oraşe Biserici înfloritoare. pe care Mîntuitorul a lăsat-o în grija lui. Callatis (Mangalia). III. îndeosebi în capitala acesteia. ca. unde a pus episcop pe Stachys. fiind răstignit pe o cruce în formă de X. în afară de Efes. După tradiţia creştină. ar fi predicat în Sciţia. Is to r ia b is e r ic e a s c ă III. Ştiri legendare spun despre Apostolul Sim on Z elo tu l (C an aan itu l) că a predicai în Persia şi Babilonia. ca martir. cu mîinile bătătorite de muncă. a făcut ca prin el epoca apostolică să se poată lega strîns de cea postapostolică. nu este întemeiata. II şi III. pe la anul 100. prin care poate fi înţeleasă regiunea de la nordul Mării Negre. Exilul său pe insula Patmos din M area Egee. din Scythia Minor. în c e ­ tăţile Histria. şi ar fi murit la Ierapole. Ştirea că ar fi murit la Ierusalim. una din ele a murit la Efes (Eusebiu. . după mărturia lui Origen şi a istoricu­ lui Eusebiu de Cezareea. în anul 66. în anul 95 sau 96 (Tertulian). iar de aici a plecat în Ahaia sau Crecia. Despre Apostolul T ad eu (Lebeu). numită Scythia Major. Isto ria b is e r ic e a s c ă . Două din fiicele lui aveau darul profeţiei . fratele lui Petru.

Sim on. 1950. H. G en èv e. . 109— 112. 1922. 1928. între anii 45— 48 . M urray. mai însemnaţi sînt : medicul Luca. P etru : R. P aris. H a e n c h e n .? Gotha.. 192 6 . N euchâtel. 9. J. 1968. 1 9 3 6 . Flieh e et V . I. A lt e stu d ii : M. m arty r. i|cim. în g en eral. Frankfu rt. Paris. . L e s r e liq u e s d e sa in t P ie r r e à R o m e. l ondon. L'abbé C. M ünster. Paris. ( ¡nibi r d e r A in ritc lliir slcn . 1958.. 1958. 'r i <hI. D ie A p o s t e lg e s c h ic h t e . r é c e n t s . p. E.. .i : / > louilU 's d e Saint P ie r r e d e R o m e . . Ioan Mar cu a mers cu el şi cu . precum şi cîteva femei devotate. cit. ei a înfiinţat Bise­ rica din Alexandria Egiptului. autorul Evangheliei a treia şi ah Faptelor Apostolilor. Paris. c n I I i m a ii n. L iv r e d e s A c t e s d 'a p r è s l e s travau x.. l!)3(>. Paris. E. Rom a. op.• . 19. Z e i l l e r . J. Sfîntul Apostol Pavel în prima călătorie misionară. Trad. După o tradiţie veche. K. 1957 . P aris. Dupont. M.'. J. A W ikenh au ser. P etru s u n d s e in e Z eit. a însoţit pe Sfîntul Petru. W . J e a n ¡e t h é o lo g ie n e t s o n É v a n g ile d a n s l'É g lise a n c ie n n e . 770— 773. Lovain. Sainl P ie r r e e t l e s p r e m iè r e s a n n é e s d u c h r is tia n is m e . Lietzm ann. 2-e A ufl. H is to ir e d e ¡'É glise de Aug. D iscip le. J a c q u i e r . t a to m b a ă i P ie tr o . Saint P ie r r e et l e s o r ig in e s d e la p rim a n tè r o m a in e . Cei 70 (sau 72) de ucenici ai Domnului Hristos mergeau predicînd doi cite doi. P en tru Si. D ie A p o s ­ t e l g e s c h i c h t e u n d ih r G e s c h ic h t s w e r t .vărul lui. ¡Paris. l i e s s o n. A . L e b r e t o n e t J. 15-e éd. 1959. Braun. S ain l J e a n e t ¡a lin d e l'â g e a p o s to liq u e . a c l c h e r. alţii însoţeau pe Apostoli sau lucrau în legătură cu ei. 1934. 8-a éd. M. p. Timotei. . -a. 1950. A p ô t r e . 1959. 1 9 2 8 . Iterlin. 1965. Tit. 1923 . S tuttgart. C. Dintre colaboratorii Sfîntului Apostol Pavel. Rirot. 1952 . Io a n E v a n g h e lis tu l : F. Sila (Silvan). V iii l ‘c ln m in R o m . S ain t J e a n . N ew Y o rk . D ie . T r o c m é . I> ( . 127— 158 . G öttingen. S te p h e n a n d t h e H e lle n is ts in tlie p r im itiv e C h u rch . Trad. L 'É g lise p rim itiv a (T. L. L e liv r e d e s A c te s et l'h is to ir e . O ursel. 1959 . C a r c o p i n o . K irschbaum . 83— 93 . L e s A c te s d e s A p ô t r e s . Paris. P etru s r ö m is c h e r M ärtyrer. 1961. mai tîrziu. după predica căruia a scris Evan­ ghelia care-i poartă numele. E v o c a tio n d e la c h r é t ie n t é ro m a n e . P en tru Si. M. P aris. Toronto. S ain l P ie rre . P aris. 1960. London. Barnaba este din cei mai însemnaţi .70 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Ucenicii şi colaboratorii Apostolilor au fost numeroşi. L e s A c t e s d e s A p ô tr e s . Z ü ric h . 225 25». P aris. engleză de J . KirsCli. G u a r d u c i . Fouard. Innsbruck. BIBLIOGRAFIE P en tru în t e m e i e r e a B i s e r i c i i : C om entarii şi studii asupra F a p t e lo r A p o s t o lilo r . E. P e r k i n s. care au adus misiunii creştine preţioase servicii. P aris. M artin). P. Studii d espre isto ria N o u lu i T e s ta m e n t. V ezi la J. B o u d r o u. 1933. 1921. Il e u s s i . E. J. ed. 1957. London. T o v n b e e a n d J . l'ouard. Iraiu c/. T h e S h r in e o f P e te r a n d t h e V a tic a n l:x< (i\ niions... O.

d a c i. Saul le-a cunoscut în chip firesc si le-a^lnsusit. X X V I (1974). Oraşul Tars avea şi şcoli eline vestite. L 'E g lise d e s p r e m ie r s s iè c le s .. cu oare­ care bunăstare. p. S iin ţi ş i m a rtiri Ia T o m is. răm în e fundam entală. Diac. Din Faptele Apostolilor. . SfîntuI apostol Pavel * Persoana şi activitatea Sfîntului apostol Pavel sînt mai bine cunos­ cute decît ale celorlalţi Apostoli. P. I. 1 .. 26 . ' ~ ~T" ' ~7 ' . .. Ambele calităţi au avut V‘ . 1920— 1923. _Saul însuşi a învăţai^a caa sll-Jie s£rle ^ _El a primit în familie si în şcoala de la sinaaodă o bună educaţie si instrucţiune religioasă. I o a n Rămureanu.. prof. ’.. Părinţii lui erau iudei. într-o măsură în care nu le poseda nici unul din ceilalţi Apostoli. 5 vol. după tradiţia riguroasă a iudaismului. din care se făceau mai ales mantale şi corturi. ' " . 9-e éd. avînd. 1. în «B iserica O rtod oxă Rom ână». el avea din familie dreptul de cetăţean roman. 1927 .. T h e B eg in n in g o l C h ristia n ity . P en tru B is e r ic a p rim a r ă : J .. Pe lîngă cultura elenistă. . El s-a născut în oraşul JLars. E ste p rim a tu l lu i P etru un p r iiv le g iu d e d r e p t d iv in d u p ă N o u l T e s ta m e n t ? Sibiu. pe baza cîtorva date cunoscute cu probabilitate. . B atiffo l. F o ak es Jo h n so n and Kirsopp Lake. nr. L a v ie c h r é t ie n n e a u p r e m ie r s i è c le . în jurul cărora gravitează viaţa Apostolului. şi din epistolele sale. L e b r e t o n. p r o f. 1940. Amann. C o j o c a r u.... în «O rtodoxia». * C a p ito l r e d a c ta t d e P r . Cronologia vieţii .. I d e m .. Trăind în mediu de limbă şi cultură g reacă. I şi II). înainte de convertire.lui se poate stabili cu aproximaţie. L 'E glise n a is s a n t e e t l e c a t h o lic is m e . Gal. capitala provinciei Cîlicia.P ER IO A D A I N T I I (P IN A LA 324) 71 In lim b a r o m â n ă : Pr.. B ib lio g rafie fo arte bo gată la p. lo a n R ăm u rean u . 7— 8. în primii ani ai erei creştine. Paris. 24. London. 975— 979. îndeletnicire răspîndită în regiune. se poate r e constitn.i_in bună parte viaţa Sfîntului apostol Pavel si se poate cunoaşte mai ales su­ fletul lui (Fapte 22. 1927. N o i c o n s id e r a ţ ii p riv in d p ă t r u n d e r e a c re ştin ism u lu i la t r a c o . probabil un atelier de ţesut stofe din păr de capră. E. M is iu n e a S im ţu lu i A p o s t o l A n d r e i In S c y th ia M in or.. I X — L X X V III. pentru care era comparat cu Alexandria şi Atena. Paris. F. p 164— 178. 1 9 2 7 . X C II (1974). H. nr.g e t o . P aris. 23. J .. mare importanţa m activitatea lui misionară. scrise de ucenicul luT^Luca. Pavel c cunoscut întîi cu numele său iudaic de Saul ( c c l dorit)..

aple 8. care a schimbat cu totul viaţa * .teologie. dogmatică. epi­ lepsie sau malarie. Pe vremea activităţii publice a Mântuitorului. gută. Saul a în­ văţat cu zel tot ce putea şi trebuia să ştie u n . pe care nu o numeşte şi pe care istoricii o socotesc migrenă. bogată şi complexă. vărul lui Barnaba. Saul a arătat un laualism şi o violenţă sîngeroasă aparte. Saul suferea de o boală supărătoare. Tars. mai probabil fiind cea din urmă (era obişnuită în regiunea Tarsului). Saul «sufla cu ameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor Domnului». bun. unde era probabil rabin. La Ierusalim. 3). ţn istorie e l apare ca persecutor. spre nord-osl de Ierusalim. e r a j i n om superior. afectuos şi delicat. fiind cunoscut cu numele de Saul . Saul ’ porneşte spre inipoi l. fiind sufletul acestei prime persecuţii. Prin calităţile lui sufleteşti. (ex e­ geză. la uciderea l ui Ştefan el păzea hainele iudeilor care l-au u cis cii_ pietre. el terminase studiile ia Gămăliei şi trăia în oraşul său natal. aşezat la vreo 200 km. morala).72 IST O R IA BISERICEA SCĂL U N IV E R S A L Ă De foarte tînăr. drept. oflalmie purulentă. Saul nu a cunoscut direct pe Iisus Hristoş.n?~nTTt7iîra din Damasc şi cu o gardă dală de sinedriu. are o deosebită însemnă­ tate pentru viaţa şi misiunea lui. «la picioarele lui Gămăliei».. intra în casele creştinilor şi-i tîra la judecată. cum sînt prea • puţini.TudeUj. energic.la şcoala rabinică a înv.(l. cu un sentiment religios excepţional de cald şi de puternic. sever* totodată sensibil.anlul oraş sirian. Ginditor'^ffînc^şPvorbitor îndemînatic. mama lui Ioan Marcu. un foarte bun psiholog. el era o personalitate puternică. rar. un spirit de observaţie ascuţit. istorie. Saul avea o soră căsătorită. «pustia B i­ serica. s-a înlîmplal laptul extraordinar. Saul a mers la ierusalim . Pe acest drum de persecutor. vestit atunci în toată lumea iudaică. ca . un geniu religios. După împrăstierea comunităţii din Ierusalim. Pregătirea lui. cu un simţ moral foarte fin. 1. C o m e i lire. Despre înfăţişarea fizică. La Ierusalim l-a readus poate vestea marii mişcări produse de {p redica Apostolilor. i.utalului Gămăliei. se ştie de la el însuşi că nu era im­ punătoare. iîn pri­ goana începută după aceea împotriva creştinismului. Cu scrisori de împuternicir e j j e la marele preot către c omunii. cu prezenţă de spirit. Saul.. însufleţit. aproape de Da­ m asc.e pe* cea formată la Damasc. el vrea să desli ¡iilţey. La şcoala marelui rabin.

încît. boli. Mărturia pe care însuşi Sf. Saul e dus la Damasc. afară de cea dată de el şi de Evanghelistul Luca : convertirea sa a fost efectul apariţiei reale.a. unde & primit botezul de la preotul Anania. P aulus. de apostol «chemat ». iar el se retrage pentru Irei ani în A rabia vecină. Surprins. şi scandalizaţi _de schimbarea lui. spăimîntat. Surprinşi de aceasta. halucinaţii.lumină în inima lui Pavel. 1925. Hotărîrea lui de a mărturisi de acum înainte pe. n era socotit. ca şi creştinii.lui Hristos. (Fapte 9 şi 20). din prigonitorul Saul. a lui lisus Hristos. profund schimbat. coborîndu-1 intr-un coş noaptea.-prin apariţia.rontirmn bănuit—urmărit si ameninţat de iudei. ţîşnind din întuneric la facerea lumii» (A.ejie-îad. EI intră astfel în sînul c omunităţii creştine si înr. presiuni psihologice. Tübingen. în viaţa şi istoria Bisericii. ca să strălucească cunoştinţa măririi lui Dumnezeu pe faţa lui Hristos» (II Cor.. obiective. a oboselii drumului. Pentru a-i nega caracterul supranatural. Apostolul Pavel al. uimit. Convertirea lui Saul este un fapt de o importanţă excepţională. apostol Pavel o dă despre convertirea sa înlătură însă orice altă explicaţie. istoricii raţionalişti au căutat s-o explice pe calea naturală. iudeii plănuiesc să-l omoare. Convertirea Sfîntului Pavel a însemnat dezarmarea celui mai periculos adversar al creştinismului şi transformarea lui în cel mai mare Apostol. a devenit. adică impresia unei lumini supreme. Saul este ajutat de creştini să părăsească oraşul. ziua... socotind-o efectul unei obsesii. «Şi în amintirea ceasului Damascului stă de-a pururea ceea ce se pomeneşte în II Cor. aşa cum s-a arătat El Apostolilor.P ER IO A D A IN T II (P IN Ă LA 324) 73 şi misiunea rabinului Saulj_ c o n v e r t ir e a lu i Ia c r e ş tinism^. în.L. 6. 4. mărturisiud-Jft-^iaa«eaă-^»ft-Hristos «că Acesta este Fiul lui Dumnezeu» (Fapte 9. mustrat.iă lucrul său de «vas ales». Hristos. 104). Ca renegat al Legii iudaice. dovedeşte caracterul miraculos şi irezistibil al chemării lui la apostolat. 6). minun ea Damascului a făcut . Deissmann. asemănătoare cu prima şi iradianta zi a Domnului. peste zidurile cetăţii. Saul a fos. a'~TFe1îuit să facă misiune îndeosebi printre . Desi el a păstrat toată v iata dorinţa de a converti n eamul său şi a suferit mult pentru aceasta. insolaţii sau. după înviere. p. Intr-adevăr.amiaza mare. cu riscul vieţii sale. «Fiindcă Dumnezeu care a zis : Strălucească din întuneric lu­ mina ! El a făcut ziuă în inimile noastre. cum. 20). a lui lisus Hristos . intr-o lumină strălucitoare. IV. PavjlL_mpQ£teiL-a l • eetmuxilpr».

în . el s-a dus la Ierusalim. Saul avea însuşiri cu care întrecea pe ceilalţi misionari şi era înarmat în chip desăvîrşit pentru apostolatul creştin. greceşti. pentru. unde interesul pentru ideile noi e r a mai mare. adică printre păgîni.74 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ neamuri.I:Iliiwl uînd cu ei şi pe ioan Marcu (Fapte 13— 14).njr^nl P a l n y ronvnrl. j " . p r e f e r i n d oraşele mai însemnate.-rÎil. Ioan Marcu i-a.mn..1 in provincia^ Pamlilia .p rin educaţie. Cei li oi misionari s-au îmbarcat la Seleucia. în acelaşi timp. do unde crir Ikirnaba. Apostolul era însoţit şi ajutat în misiune de unii colaboratori. In misiune. După ce forma şi organiza comunitatea creştină localii. unde~~ă fost introdus în cercul Apostolilor de Barnaba. Pupii primirea botezului la Damasc si retragerea sa în Arabia. . el păstra le ­ gături cu Biserica mamă din Ierusalim. ' Prima călătorie misionară a Sfintului Pavel 145 -48). în timpul foametei de sub împăratul Claudiu. l)e 1 Paloş.. cu instrucţiune teologică de rabin şi cu zel de fariseu. nici unul dintre ei nu avea pre­ gătirea şi calităţile lui pentru misiune (¡la neamuri«. .nsr pe auvernatom LJLnsulcl. originar din insula Cipru. unde ducea sau trimitea a ju ­ toare adunate de la comunităţile înfiinţate. A ceasta s-a făcut cu recomandarea şi învoirea celorlalţi Apostoli.pe mare spre nord-vest. între anii 4'r). aleşi d i n l r e iudeii sau păgînii convertiţi. De altfel. de unde a fast Hi.insula Cipru. pe Timotei şi pe Tit. aj^ni p ă t r u n d e a î n lumea areco-romană.. acvsl limp S aul a primit numele de Paul (Pavel). proconsulul Sftrqiiis Paulus. După ce merg împreună la Ieru­ salim t u o colectă. i-a pus episcopi în Bisericile înfiinţate de el. Pavel şi ISarnaba merg spre nord-vest în provinciile vecine. Apostolul păstra leg ă­ turi cu ea prin trimişi şi prin epistole. elenist prin cultură şi prin cunoaşterea limbii. creştin-iudeu. s-a retras 1a_ Cezareea.iminlnv. Ameninţat la Ierusalim de iudeii elenisti.i Antiohja de J3arnaba pentru misiune între neamuri. i. la Perga. nărăsit si a plecat la Icn-usalini. el se adresa de regulă comuni Lăţi l o r iudaice şi proze­ liţilor. cei trei misionarLJx £ £_..ii din.Ja-^ajms. Terenul misiu­ nii Sfîntului apostol Pavel a fost vast.il l.i faptului cii a convertit pe guvernatorul Ciprului (Fapte I 9). se reîntorc la Antiohia şi întreprind prima călătorie misionară. pe care nu le aveau ceilalţi. cetă­ ţean roman cu drepturi legale. dintre care pe unii. ne care au străbătut-o dc _la răsă£it.. Iudeu prin naş­ tere şi. apoi la Tars.

oraşele : Antiohia Pi­ şi d ie i ^ c o m u 1 _^isţra şi Derbe. 29)... din cauza unor iudeic restini. merg ca delegaţi ai Bisericii djn A niiohia. să nuSfîntului ... Atitudinea lui Petru. S in od u l d e la Ier u sa lim din_an u l 50. Prin predica lor şi prin puterea de a face minuni.... La Iconiu şi la Listra.. înfiinţau şi organizau comunităţi.. Episodul este caracteristic pentru sentimentul religios al pagi­ nilor şi pentru efectul predicii Sfîntului apostol Pavel... care învăţau că păgînii convertiţi la eres tinism ţre]iiji£.. care. Sinodul Apostolilor. Ă fost un moment critic şi important pentru misiunea creştină. 11— 14). voind. A ceastă hotărîre înţeleaptă a produs mare bucurie în Biserica Antiohiei şi a uşurat mult misiunea creştină printre neamuri. De aici m erg în portul A i ta li a. Pavel si Barnaba continuară a ctivitatea lor. A ctivitatea lor era împreunată cu mari bucurii şi cu mari surprize şi griji. ci ei să se ferească «de cele jertfite idolilor. la Listra.. A stfel s-a născut disputa despre valabilitatea Legii mozaice sau disT puta despre respectarea ceremoniilor iudaice în Biserică. Pavel si Barnaba. i-au crezut zei coborîţi pe pămînt.II Duh. în frunte cu Petru si Iacob... viaţa lot a fost în pericol din cauza iudeilor care s-au agitat contra lor... de a. presbiterilor şi credincioşilor din Ierusalim.. sa le aducă sacrificii de animale (Fapte 14..— . însoţiţi de Tit. s-a dus la Antiohia si s-a ferit.. misionară^. la puţin timp după anul 50._ unde se îm­ barcă pentru a se înapoia pe mare la Anţiqhia Siriei..u mulţi iudei şi păgîni..... Apostolii cîştige.... 11— 18).P ER IO A D A ÎN T II (P ÎN Ă LA 324) 75 Pisidia si Licaonia si predică noua credinţă în.. au ascultat cele cerute de c o ­ munitatea din Antiohia si au hotărît.. hirotoneau preoţi (Fapte 14.. de sînge. în anul 49 sau 50. ' "" ' . 1 se impună creştinilor dintre neamuri «jugul» Legii mozaice. dimpo­ trivă. . de t eama iudaizanţilor. uimiţi de puterea şi de cuvîntul lor. . a provocat mustrarea l u L ji e .. de animalele sugrumate şi de desfrînare» (Fapte 15. în sînul comu­ nităţii din Antiohia s-a produs însă tulburare..către Apostolul J â v i U C ^ . de unde se reîntorc în oraşele cercetate pînă la Perga. In anul 50..mai mînca la mesele creştinilor dintre păgîni. întorşi la Antiohia Siriei. 23). primind circnmciziunea.. veniţi din Iudeea. . la Ierusalim ca să supun>tfbjj&stiunea celorlalţi Apostoli.. ■'.. în numele. Păgînii..^şă_observe şi Legea mozaică. Primirea şi observarea Legii iudaice nu era decL nhlinatnrie pentru creştinii dintre păgîni.

Apolonia.4 M a m a ^ voastre de incliinaje^-arn_a. Cilicia. au convertit pe Timotei.it o interesantă.iti i ofugiaL la Corint de la Roma în urma edictului publicat în anul 4!) do împăratul Cluudiu contra iudeilor. _in.£±asliti—pe Acela îl v es­ tesc vouă» (Fapte 17. unde au in Troia. fratele . li mp de» un an si jumătate^ pe care i-a întîlnit aici în anul 52. în cetatea culturii elene. să pi om __la Aten a. unde au venit în urmă şi însoţitorii săi. ş i mulţi alţii dintre greci. Licaonia. un altar pe care s: a scris : D u m n ezeu lu i c e lu i n ecu n o scu t — ¿jvLoa’zu ) Qsffi. A reopaoitu^ după tradiţie. străbătînd astfel Asia M ică dinspre sud-est spre nord-vest şi ajung la oraşul Troia (Troa).sLJlujginală-Guvîntaxe înaintea Areopagului. proconsulul Ahaiei. Frigia. Pavel si „Sila sînt închişi şi bătuţi cu biciul. predică la Filipi cu succes înfiinţînd aici prima comunitale creştină europeană. Sfîntul Pavel le spune: «stxăbăimd^Mat£a_yxia^iră. si ainnn la Tosalonic. jjp d e .flat_^L. dar au rămas sceptici. Iudeii. . Pavel a_xm a^rti4-4a^reştinism un număr de greci. trec prin oraşele Amfipolis. Lăudînd cu­ cernicia— alinierii l o r faţă de zei. A coşi ia N-. oraşul T.76 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ A doua călătorie misionară (51— 54) o întreprinde Sfîntul apostol Pavel împreună cu Sila. 34). mînioşi din cauza succe­ selor iui Pavol. Pavel a plecat la Bereea şi de aici a fost nevoit. De la Filipi. jin d e an con­ v ertit un număr mare de prozeliţi g m n __şi romani şi pe unii dintre iudei. o fem eie cn numele Damaris si^ alţii împ'rennă cu _ jei_ (Fapte 17. mergînd de astă dată pe uscat.Deci Cel pe care voi. mai marele sinagogii. hiînri cu ei şi pc Luca. trec prin insula Samotraee si ajung la oraşul Neapolis^ în Macedonia. La C'orint. în urma cuvîntării sale din A reopag. M isia.istra. ¡1 duc în faţa lui Galion. Pavel a tim. Grecii s-au arătat curioşi. a convertit pe Crispus.din comunităţile înfiinţate în prima călă­ to rie. între care. în timp ce Barnaba şi Marcu merg din nou în: insula Cipru (Fapte 15. Succesul nu corespundea totuşi aşteptărilor Apostolului neamurilor. vizitează parte.. în Siria. 23). necnnoscîndu-L. care se certau din pricina lui lisus llristos.. Producîndu-se mare turburare împotriva misionarilor.... primul episcop al Atenei. t rec prin Galaţi a. 39). în Filipi. Pavel predică. ■ Mai îndelungată şi mai rodnică a fost activitatea Sfîntului apostol Pavel tki Corint undo a lucrat intens cu soţii iudeo-creştini Aguila şi P/iscilla. Î1. se aflau Dionisifi.

19). însoţit de Aquila şi Priscilla. Iacob îl sfătuieşte să îndeplinească un act prevăzut de Legea mozaică. şi de aici a ajuns la Ierusalim în^ anul 58.. Apollos. ocolind Efesul nnde avusese neplăceri din cauza argintarului Dimitrie. Apostolul suportă preţul pentru curăţirea unor nazirei. între anii 54— 58. Activitatea lui rodnică a provocat o mişcare tumultoasă contra creştinilor. prin înlăturarea cultului zeilor (Fapte 19. La__l£iu._a_scos. Iac. cum spune însuşi. Sub paza ostaşilor romani. dar în templu e rp. care a refuzat să se amestece în disputele reli­ gioase ale iudeilor şi le-a poruncit să se întoarcă liniştiţi la casele lor.centrul misiunii sale.s a 1i. aducînd cu sine co ­ lecta făcută pentru săracii din Ierusalim în Grecia şi Macedonia. presimţind că nu-i va mai vedea (Fapte 20. c omandantul gSrzii. i s-a îngăduit să se apere în faţa mulţimii şi a sincdrului. Cezareea Pa lestinei. în Epistola către Romani (15.s ia Jifes. Dimitrie.. iar din Uiria la Corint. dar agitaţia contra lui creşte ameninţător.m --Ea^eL 4 iQ. hiliarhul Claudius T. de care s-a despărţit în chip duios pe ţărmul mării.din mîinile l ar_şi închis în .vesle§te lui. apoi. la instigaţia unui argintar. . Din Corint. contra vieţii lui este aflată de nepotul san^do soră şi comunicată Eiliarhului. pe mare la Tir.PER IO A D A 1N T II (P IN A LA 324) 7? filozofului Seneca. Din cauza agitaţiei iudeilor. ...ysias.La intervenţia ofiterul:iii_mrnan.ei. s-a oprit la M ile t . a plecat. a scris Apostolul Pavel primele sale e pistole. El a vizitat mai întîî comuni­ tăţile creştine înfiinţate în Galatia şi Frigia si s-a oprit apoi la Efes pentru doi ani şi jumătate. de unde s-a întors în A ntiohia.Sfîntul Pavel a întreprins a treia călătorie misionară. Pavel . Ţrecînd din nou prin Macedonia. 23— 40). de unde a scris Epistola către Romani. iar de aici în Iliria... şi s-a dt. pe cele două către Tesaloniceni. Pavel s-a dus pe mare la C ezareea Palestinei. prins si atacat do iud. A ici a chemat pe presbiterii din Efes.turnul A ntonia. Pavel a plecat din Corint. Ptolemaida. apoi la Ierusalim.. unde făcea propagandă creştină un iudeu alexandrin învăţat.mnnsmt. O conspiraţie pusă la cale de iudeii fanatici. A treia călătorie misionară (54— 58). Din Efes. a ajuns la Troia şi Assus. Cunoscînd ura iudeilor contra lui. Pavel a trebyit să plece din Efes şi s-a dus în M acedonia. A cesta trimite noap­ .. 15— 38).ob cel M ic rezultatele mi­ . De Ia Milet.T siunii sale. plecînd cu însoţitorii^săi* tot din Antiohia. care îşi vedea periclitată meseria.

sub paza unui soldat roman. 15. uncTe" corabia a suferit. sub N ero.. Trecînd prin Sidon.rf 58 si 60.. A Ui istorici socotesc că între moartea martirică a Sfinţilor Petru şi Pavel Ireluiie socotită o distanţă de timp de cel puţin un an.. msula M alta. 29 iunie. Grecia. pînă la Roma.care a rămas pînă astăzi ziua sărbătoririi lor în tîecaie an. leronim.fl. 5).78 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ tea pe Pavel. după tradiţia crejştinăJjLAceeaşi-zl. de unde a făcui. El a mers~poate şi în Spania. cu speranţa de a obţine de la. la locul numit Trei Taverne. de toamnă şi 'de ia rn a ~ înTmrpTI^^ furtunilor şi a valuril£r_jnării. în capitala Imperiului. cum afirmă Sfîntul C le­ — ment Romanul în prima sa Epistolă către corinteni.. judecata împăratului de la Roma.us.cu Sfînlul Apostol P e t r u . precum şi din alte ştiri. Pavel a a j uns la Puteoli. Pavel o sumă de bani. pe timp nepo­ trivit. împrejurările sfîrşituluj însă sînt neclare şi necunoscute.alim. ~ ~ ~ D ™ s iL L £ e aP^' spre Roma a fost făcut sub pază. Din Epistolele scrise de la Roma. a căror prezenţă l-a încurajat mult. unde a consolidat comunităţile înfiinţate.• t ldO)Fj^i_în cele din urmă face ap. cum dorea (Rom. probabil m anul 67.IaJLer. îl urmăresc însă şi acolo Pavel se apără înaintea noului procurator Feslus şi a regelui Irod A g r ip a 'lî... n oi-călăto r^ -m isio n are îa-Eăsărit. Mira Liciei. ca martir.. pînă la mar­ ginile Apusului • $7:1 xo xepjAa rrfi SuastoC. sub_ escortă la Cezareea. 1772272517“ . scrisă către anul 96.de. din caiv im a mai scăpat. pe lînqă insula Cijgru. JUicnrîndu-se c!e o închi­ soare uşoară într-o casă. după anul 63.. Milet. Faptele Apostolilor se opresc aici. Iudeii. un naufragiu..\j_Ap()s L(nurs"-~a~Hus din noii la Roma. unde a suferit a doua închisoare. 24 şi 28). rezultă că Apostolul neamurilor a fost lăsat liber. S e crede c. S(uiiulJEaA«4Tt--fosfHTigmpat-pe--Gâlea.. . în calitatea sa de cetăţean roman (Fapte 21. unde e ţinut în închisoare doi / «niI înt. Pavel avea liber­ tatea de a primi la sine pe oricine.. D e v iiis illu stribu s.Roma.elJ.. unde secole' de-a lîndul pelerinii creştini din toată lumea vin să se închine Ja morunului său (Ivr. HIn5~întimpinat de creştini. Prezenţa creştinilor la Roma este o probă gvidentă că creştinismul pătrunsese în capitala Imperiului^ înainte ca Apostolii Petru şi Pavel să fi sosit la Roma. drumul pe ios. şi a întreprins. E sigur că a mu'rit la Roma..si astfel a pulul propovădui şi întări creştinismul timp de doi ani (61— 631. Ostia l a . în primăvara anului 61. în Creta.^ — 52 . de procuratorul F e lix . Epir.

6 0 : în în ch iso a re la C ezareea tPetru la A ntiohia. El a eliberat mai ales creştinismul de servitutea Legii iudaice şi a asigurat universalismul lui. transformînd învăţătura Mîntuitorului într-un sistem teologic îngust. Romani.. 56 : fuga din E fe s . organizare şi viaţă creştină.Joii— ¡msion.P ER IO A D A 1NT1I (P ÎN Â LA 324) 79 M eritele Sfîntului apostol Pa vel. el a îniădă. doua că tre C orinteni. cen i. 57— 58 iarna la C o r in t. prin calităţile lui personale. ca şi prin întin­ d e r e a şi rezultatele ei. 54­ <58 : a tr e ia c ă lă t o r ie m is io n a ră . a scos. A ctivitatea. urmat de Sfîntul Ioan. . două E p isto le c ă tre T esalo n icon v ertirea lui Saul. mi­ siune. E p istola către 44 : foam ete. din viaţa şi învăţătura M întuitorului. P alestin ei. E pistola a 40— 42 : şed erea la Tars. după alţii.considerate pentru__tăsplndirea creştinismului... mai__ însemnată ca a celorlalţi^ Apostoli. el ar fi adevăratul întemeietor al creştinismului. Ambele păreri păcătuiesc grav. 58 : ultim a c ă lă to rie la Ierusalim . indicăm mai jo s cîteva date istorice din viaţa şi activitatea Sfîntului apostol Pavel. faptul că Sfîntul apostol Pavel a fost cel mai credincios şi mai mare interpret şi instrument al Evangheliei lui Hristos. Pentru că cronologia vieţii Sfîntului apostol Pavel variază la unii autori. transformînd în doctrină şi instituţie ceea ce la Iisus Hristos era doar o idee. scrise din Corint. 50 : Sinodul ap ostolic . După unii. 36— 39 : şed erea lui în A rab ia. unii autori raţionalişti au apreciat cu vădită exagerare rolul şi meritele Sfîntului Pavel. Prin epis­ tolele sale. El este cel mai înseninat ca scriitor şi gînditor între Apostoli. 45— 48 : p rim a c ă lă t o r ie m is io n a r ă .. în centrul Imperiului. cele 36 : ucid erea arhid iaconu lu i Ş te fan . 30— 33 : anul m orţii M întu itoru lu i. In timpurile mai noi. 3 9 : prim a călăto rie la Ierusalim . o aspiraţie . frumuseţe^ a lăsat Bisericii universale o nepreţuită experienţă în. M aced onia şi Iliria .-a-iQSi.. 52— 53 La A ten a şi C orint . 51— 54 a d o u a c ă lă t o r ie m is io n a ră . în 52. m isiune în după con v ertire. discuţia cu 58. Hr. el a denaturat creştinismul.ară. 42 : sosirea la A ntioh ia. alţii le-au contestat cu pa­ timă. 1— 5 d..sini . cu sau fără ştiinţă. şi l-a întărit la Roma. ignorînd. învăţături de o neasemuită. că lă to ria le Ierusalim . Prin misiunea_lui printre neamuri.cinat mai ales creştinismul în lumea areco-rom ană.. Sfîntul apostol Pavel a făcut începutul teologiei^ creştine. : n aşterea lui Saul..

J. É tat d e la q u e s tio n . C o 1 s on.oc. I ¿ r m. sau poate în Spania. I) c i s s m a n. Saint P au l. D ie T h e o lo g i e d e s A p o s t e ls im L ic h te d e r jü d is c h e n R e lig io n s g e s c h ic h t e . P au l. 2-e A ufl. A. in «Studii T eo lo g ice».!!. A n ti­ p a u lism u s in fr ü h e n C h risten tu m . A c t iv it a t e a S im ţu lu i A p o s t o l P a v e l Ia A te n a . I. Saint J e a n . 1983. lifu tre a u x R o m a in s. 645 p. M artin). A ten a. Saint P au l. A. Tübingen. '0 HaûXoc. L 'E g lise p r im itiv e (T. P r. . S c h w e i t z e r . F. N apoli. G e s c h ic h t e der pau lin iscln 'ii F o rs c h u n g v o n d e r R e fo r m a tio n b is a u f d ie G e g e n w a r t. Paris. pîn ă la 1934. ( '. p e S fîn tu l A p o s to l F a v e i ?. ' Studii mai im p o rta n te: G. L e s i d é e s m a îtr e s s e s d e S ain t P au s. 15-i> éd. m. 1958. IO!-. r Epistolele scrise din Roma. od. Epir. S ain t P au l et s e s le ttr e s . _ . S ain t P aul. D u f o u r c q. S ain t P au l. 359— 368. Efes. 1957. A p o s to l P a v e l. 462— 480.i rnm. T r i c o t.i. 195 9 . A ten a. C a r c o p i n o . Idem. 1 X X ( l'Hil ). H. L e s c h e m in s d e Saint P au l.. Hr/v/jYupr/. d e L 'h isto ire d e ¡'E glise par Auq. Iaşi. S e s d e r n iè r e s a n n é e s .. Paris. 5—6. S e s m issio n s. 1925. 12-e éd. I. 448 p . S. de P ed ras.. 487— 489. 2. Omedeo. X V -e ed. Paris. S ain t I r é n é e . (>lini|i N. S ein L e b e n und s e in e B r i d e in r c lig io n s g e s c h ic h t ü s c h e m Z u sa m m en h a n g . p. L a T h é o lo g i e d e S ain t P au l. 1960. Paris.. t. P i o f. în care biblio grafia rom ânească este a lcătu ită de Pi . L 'É glise d e s o r ig in e s d a n s l e s A rles île s A p ô tr e s et d a n s leu r s é c r its . A p ô tr e d e s g e n iile s . \ i '1 1111 nn '111 ¡o sii F lu viu . P a u fa s. P i e p e r. S iin ţii A p o s lo ii P etru şi P a v e l lu c e fe r i ai i cn 'ştin ălO ţii. A m i o t. L e s o r ig in e s d e l'E g lise . Bd. L e c h r is tia n is m e p rim itif. J . 1958.80 IST O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ 60— 61 : c ă lă t o r ia sp r e R om a.. V olum com e­ m orativ al c ă lă to rie i Sf. Freib u rg im B reisgau . Perez de Urbei. Paris.M ). 194 6 . Paris. A ]i o ■I : . 159— 223. m . p. Apostol Pu voi. Tübingen. 1971. 1934. II. S ain t P au l. se găsesc l a : A. III ( l ’i. Paris. M e t z g e r . . H. P aris. 1959. I. 221— 225. L y o n n e t . 1954. 16-e éd. biblio grafie. P a u lu s d e r I I d t lc n a p o s lc l. L ü d e m a n n . 1977. . 77 > 111. ' < l: o n n r d. Z eiller. L ebreton et J . BIBLIOGRAFIE Stud ii asupra v ie ţii. Paris. „ . A ten a. Tübingen. G a b b i a t i. 63— 67 : activ itatea misionară în Creta.. 1929. M ünsli'r. 1953.ii iiil. p. (1929). 1941 . P au lu s. bib lio grafie. ( :o n lr ih u lia lite r a tu r ii t e o i o g i c c r o m â n e ia Î n ţ e le g e r e a p e r s o n a lila lii a rt i\ lUitii St. 1925. 1962. Paris. d. Schoeps. 1932. In limli. N i c o 1 a i d i s. Paris. p. H u b y et S. 1928. K. R i g a u x . J . B. 644 p. X IX (1967). P a o lo d i T a r so . Le C ap itaine. E tu d es d 'h is to ir e c h r é t ie n n e . J . Trad uit de l'esp ag n ol par D. p. E. 1953. P. S e s m issio n s.'i : V irila şi a c t iv it a t e a Sf. P aris.. P au l.oC Top. I Pavel. P au lu s. A p ô tr e c l m arty r Paris. EioafcoTi) etc tà ç *epi IlaùXov vnntààz.special. H . A. I o a n li « m i i r e a n u . p. in «M ilrupolia O lten iei». L e s r o u te s d e St. V nuiimir . 15— 19 Aufl. Paris. 1957. a ctiv ită ţii şi teo lo g ie i Si. T u s l i n M o i s e s e u.-J. I | . 195 9 . A p o s t o lo d e ü e g e n li. L o u v a r i s . P au lu s. H o 1 z n e r. A postol P avel în G recia. 61— 63 : captiv itate uşoară la Roma . S ain t P au l.'in. 11. G öttingen. nr. 1933 . Paris. R. J . ■■ N. S a v ie e t so n tem p s. a 2-a. P r o f. Gliche et V . 67 : a doua captivitate la Roma şi m o a r te a Iui m artirică . . 4 2 8 . S t. Prat. S e in e m is s io n a r is c h e P e r s ö n lic h k e it und W ir k s a m k e it . în «G lasul B isericii».

şj. T.an-Jniiinţat. nr. Sf. Expresia se găseşte apoi în Martiriul Sf. ca o nouă stare apropiată a lumii. Organizarea Bisericii Primare. Ea are nu sensul de simplă adunare.. 1942. C lu j. T im işoara. nr. 3). M u n t e a n u. 5— 6. prof. 4 7 . 8. V ia ţa Si. de societate creştină. Biserica. Sfîntul apostol Pavel o numeşte figurat şi «Israelul lui Dumnezeu» (Gal. cap. cu forme. C in d . Comjjjiitatea ■creştmă^infiinţată de Sfinţii A postoli se numeşte î n c ă .. Prof. 1 9 3 9 . Misiunea ce le-a încredinţat El şi făgăduinţa că va fi cu ei pînă la sfîrşitul veacurilor (Matei 28. p. pentru prima dată în istoria creştinismului expresia de « B i s e r i c ă u n i v e r s a l ă » — xaOoXixrj ’ ExxXrjaia. III (1951). ci o creaţie apostolica. P artea I-a. în «Studii T eo lo g ice». P r o f . A p o s to l P a v e l. S a u l din T ars. (Fapte 2. 177— 203. 5. pe care-1 avea cuvînlul pînă atunci. către Smirneni. V ia ţa ş i a c t iv it a t e a sa . Diac. unde Policarp e numit eiriaxo-rcoţ ev SfxupvTj xosOoXixyjs exxXTjaia?. P r. Prof. «Ecclesia» a rămas de atunci numele Bisericii. în îndoitul sens de comunitate locală şi de totalul comunităţilor. V . I. ci pe cel de aso­ ciaţie. 19). G r. Bise­ rica lui Dumnezeu. S ibiu . too Xpiatou. 1942. S o f r o n V 1 a d. 11 . 1946. Biserica. Ignaţiu al Anliohiei i f 107) foloseşte. B u cu reşti. episcopul Bisericii universale din Smirna. 7— 8. Pr. VIII şi XVI). nu un aşezămînt bisericesc permanent. Raţionalismul protestant a văzut în Biserică nu o instituţie voită de Iisus Hristos. 1909. Gheorghiu. Policarp ( t 155. St. ea este un . N.. VIII). Căderea Ierusalimului (70) 4 1. L X (1942). ! I P r o f .PER IO A D A 1N T ÎI (P IN A LA 324) 81 I d e m . A p o s t o l P au l..urL-Prjganism cu jto tul nou. 16). la_începu t de obicei. fenomen. P r. în esenţa si spiritul ei însă. A p o s t o l P a v e l. necorespunzătoare gîndului LuL l o imitaţie după modelul altor institufli. Io a n R ă m u rea n u 6 — Istoria bisericească . organe şi funcţii pămînteşti. * Capitol redactat de Pr. de frăţie.religioase — iudaice sau păgîne. Mîntuitorul ar fi predicat doar împărăţia lui Dumnezeu. R ecu n o şte au fără în­ doială bine. Un p ă s t o r m o d e l. 398— 416. M a r c u. Sfinţii Ap-QstoJLL. Nicolaescu.gîndul M întuitorului. In înfăţişarea sa ex terioară B iserica creştină are unele asemănări cu alte comunităţi religioase . . G. Stin tu l P a v e l ş i v ia ţ a c e l o r m a i d e s e a m ă c o m u n ită ţi c r e ş tin e în e p o c a a p o s t o lic ă . 6. E x tras din «B iserica O rtod oxă Rom ână». Raportul cu iudaismul. p. P r o t L.de. gespre~câre~~spune că se află acolo unde este Hristos (Ep. C r o n o lo g ia p a u lin ă . Biserica lui Hristos : ’ExxXtjoîos too 0eo5. P r.. «Biserică» ’ExxXTjaia. St.

înainte de a asculta pe loc predica unui a p o sto l^ p r i n . întemeind Biserica.c a i. ca avînd rol însemnat în viaţa comunităţii. Isto ria b is e r ic e a s c ă I. Organizarea Bisericii. învăţătorul lor.. 16.82 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă nu lasă nici o îndoială că. După plecarea Apostolilor din Ierusalim. Ele sînt iniţiale şi fundamentale şi s-au dezvoltat cu Biserica însăşi.uiui flpnstm b t v p i . înţelepciunea şi credinţa lor. poate * si altele.i n g a ^ p o s t o ii . a c e ş ti presbiteri formau.creştin din ăîtă parte. ajutorul adus de Barnaba şi de Saul de la Antiohia (Fapte II. 4. 42).. sînt numiţi în adresa scrisorii către creşlinii din Antiohia. erau ţinuţi în mare cinslo la creştini celelalte rudenii ale Mîntuitorului (Ssauroauvoi la Eusebiu. Sfînt. au luai.şl. caracterul şi scopul său. jpreoicau coiaDoraiorn ior. sa” aibă membri. 6. Diaconii. Ei au primit. P e J . 2 3 . Ca şi Iacob. diaconii si alţi misionarL^numiţi şi ei apostoli sau evanghelişti. în frîngerea pîinii şi în rugăciuni (Fapte 2.. conducător al Bisericii era Iacob «fratele DoiTmnlui»r c a re se huoixa— _ de— airturitate chiar în faţa AjDoşţolilor. 2.analogie. s-an format pe această cale. 1a Ierusalim era grupată în jurul Apostolilor si c ondusă de ei. în forma potrivită cu natura. parte la sinodul apostolic. 4). 22. Uneori. avîncl de la început forma şi norma ei de viaţă nouă : trăia în învăţătura Apostolilor. Comunitatea— de. Este de necon­ ceput ca ei să fi înfiinţat-Biserica. cum era firesc. cea de la Roma. In ipostaza de comunitate creştină şi de aşezămînt al mîntuirii. Siria şi Cipru (Fapte 15. IruA-ri-p—A-pasiQlL-. ca ajutători la . Sfinţii Apostoli înfăptuiau ideea şi porunca Mîntuitorului. în cursul timpului. In mediul iudaic dc_la_Jeru sa lim .14). 16. conducere.. Cea de la Roma era importantă cînd îi scrie Sfîntul Apostol Pavel.cârc aduceau cuvintuL. . fără a fi voit aceasta IisusJHristos. prin . Biserica trebu T â^ ă~ ^ rste. Faptele Apostolilor vorbesc jdespre «proshilori». Comunitatea de la Antiohia^e«a__de la Damasc. se formau cercuri de credincioşi. 7. 30). în spirit de comunitate frăţească. norme şi viaţă "de'Tă" Sfinţii. o categorie de creştini respec­ taţi pentru vîrsla. de Tacob. cu «balrinîi» poporului iudeu. înainte de a fi mers vreun apos­ tol acolo.Apostoli dintru început.

cînd nu e vorba de cei de la Ierusalim sau de bătrînii propriu-zişi (ca în I Tim. la mese şi la propovăduire. C onducerea locală o exercitau organele puse de Apostoli : presbiteri-episcopi şi diaconi. .. ai “ .. y . 14) j pe presbiteriipreoţi îi învaţă Sfîntul Petru să păstorească turma făcîndu-se pildă pentru ea (I. f Instituirea lor prin hirotonie. . este dovedită de F aptele. . Este ştiut totodată că ei au îndeplinit şi slujba cuvîntului. 1— 3) . 1). Latura practică a slujirii lor a rămas caracteristică diaconatului şi s-a întins în epoca următoare la toate nevoile asistenţei în comunitate. ca ei să se învrednicească de P îndoită cinstire (I Tim. . .(14.. iar nu pe bătrînii laici... Se poate presupune că fiecare comunitate a avut diaconi pentru nevoile slujirii.." "asemenea preoţi. ceilalţi slujitori ai comunităţilor. 'cu post si rugăciuni..... 5. cărora li se cereau calităti morale deosebite.. . In Epistola către Romani. Diacon (Biaxovo?) însemna slujitor. pri£L-caxe-^je--lnie le a la început si preotul^ şi episcopul.. Cit priveşte pe diaconi. iar după Apostoli de episcopi... 5.. sînt de ase­ menea slujitori hirotoniţi de Apostoli.. completau organele de conducere a'le Bisericii din IerusaIxinT~ ' : ’ ” : Celelalte comunităţi creştine erau organizate asemănător. ” * . 1 9 ) : de asemenea îi scrie Iui Tit să pună în fiecare oras presbiteri-preoti. precum i-a poruncit (Tit 1.. . 8. le supravegheau prin ucenici destoinici şi devotaţi. 23). scrisă de la Corint. . . 2. . 1 I Tim.. . . in­ struirea lor a cunoscut din primii ani ai comunităţii de la Ierusalim (Fapte 6. 5." .. ... predicînd şi botezînd... 3. 6 . ... .. . 12).. ■■!■■■'»■» ' . pe aceşti presbiteri-preoţi îi recomandă Sfîntul ApQstol— aw lr cînd scrie lui Timotei.P ER IO A D A IN T II (P ÎN Â LA 324) 83 cult.*—.. . . . după exemplul Bisericii din Ierusalim (Filip. 1— 6).. Sfîntul apostol Pavel numeşte şi pe o di a con iţă Fibi a Bisericii din Chenhreia. unde se spune că Sfîntul Apostol Pavel a hirotonit presbiteri la Bisericile înfiinţate în prima călătorie misionarăPresbiterii menţionaţi mai departe. le scriau. ca^să se roage pentru ei (5. 17. . . . «pe aceştia (diaconi) i-au pus înaintea Apostolilor şi ru g în d u -se şi-au pu s m iin ile p e s t e ei». Pe. C arac­ terul sacerdotal *at~diaconiei e confirmiF~de-Tejdul din Fapte 6. Pres- . .. .. Bisericii învaţă Sfîntul Iacob pe credincioşi să-i cheme în caz de boală.r iilrr-1 . -'i P r e s b ite iij e primul nume întrebuinţat pentru. 5). . ... ..iitt’ i r i . Cgndncerea lor oHăTOmTTAposTo^ Ei nu se~sTFbFleau definitiv într-o c omunitifeT~'"crii~vizitau..

tăţii. precum Iisus s-a supus Tatălui Său.u B i i . Timolci şi. .. . ceea ce ne îndreptăţeşte să conchidem că încă înainte de sfîrşitul epocii apostolice.Tot el recomandă creştinilor în E p istola cu lrc S m irneni. . ... . .. şi p r e o ţilo r ca Apostolilor. scrisă către 96-^98. . . « III« ! «II 1.. .. . . VIII.• E p iscoI p■ u l era presbiterul cel. 17. Ucenicul apostolic Ignaţiu. . Sfînlul Clement Romanul (91— 100). . El le porunceşte în calitatea lor de episcopi să pună presbiteri — preoţi în oraşe. . D ia­ co n ii s i n i rînduiţi spre servirea Bisericii.. 28) . Sfîntul Ignaţiu afirm ă: « ep isco p u l ţine locul lui Dumnezeu. iar ele sînt deosebite. Sfîntul Ignaţiu spune că creştinii trebuie sa se su­ pună o/j/'scopului ca lui Iisus Hristos. I arată că cele trei categorii de slujitori erau bine diferenţiate ca nume. ... p e presbiterii de la Rfes. II. Tit sînt episcopi în acest sens._ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ . . .seamă din fruntea_ _ _ _ comuni-. .presbiteri e rau episcopi *propriu-zişi. de conducători ai turmei (Fapte 20. . .._I^. .. nu poate induce în e roare asupra deosebirii lor. în. mai. ceea ce ar putea însemna că presbiterii. . hirotoniţi de Apostoli episcopi. chemaţi J a M ilet. aflăm că episcopatul._ adică întîic stătători între presbiteri.. ceea ce nu ne împiedică să admitem— ă ... au fost încre­ dinţaţi servirii (diaconia) lui Iisus Hristos».. spre sfîrşitul sec. . . dar îi numeşte aşa în calitatea lor de păstori ai Bisericii lui Dumnezeu... . cei aşa de d u lc im ie .. . 1. . spunînd : «Supuneţi-vă cu toţii e p is ­ cop u lu i. . .. 1). . în E p isto la c ă tr e M a g n esien i..84 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ biterii erau deci slujitori bisericeşti. în E p isto la '7'ălrc• T ralien i. Din «epistolele pastorale». . iar p r e o ţilo r ca Apostolilor.de. ca atribuţii şi ca cinste. Pavel îijiu in eşte şi episcopi. . numit anume aşa. avînd rol şi cinste de păstori şi de învăţători. . . aminteşte ce le b re i trepte ale Ierarhiei . scrise de Sfînlul apostol Pavel spre sfîrşitul vieţii sale.. Dar cu mult mai mult decît numele.. p reo ţii ţin locul adunării Apostolilor. sînt înţeleşi ca episcopi. . . . Este drept că uneori Sfîn­ tul apţostol Pavel vorbeşte numai de episcopi şi de diaconi (Filip. . . episcop de Antiohia. este o ? demnitate mai mare decît cea preoţească. .întîia sa S c r is o a r e c ă tr e C orin ten i. cu preoţii (presbiler-episcop). . . Cinstiţi p e d ia c o n i ca pe porunca lui Dumnezeu». sau de .. iar d ia co n ii. . VI. .rLtitaie«~^-ttume_Ja început. De asemenea. interesează funcţiile şi cinstea. . . .. numele de preot şi de episcop primesc sensul în care sînt cunoscute moi tîrziu.

cîrrnuiri. pe al ajutoarelor.de_JDumnezeu cu diferite daruri şi puleri cu caracter «preternatural si adesea prodigios» (Lacger. 9). Rezultă că episcopii. păs­ tori. 6— 8 . nici aşeze ţi prin hirotonie şi se bucurau de mare cinste pentru harul lor. adică cei învestiţi de Dumnezeu ciiroci cu daruri speciale. preoţii şi leviţii din Vechiul T e stament (cap. Aşa numita «preoţie universală». în care Apostolul spune că Dumnezeu a pus pe unii în Biserică Apostoli. arhiereii. 4.pe.:>t mai însemnaţi Apostolii.. 12. supravegherea vieţii morale şi impunerea disciplinei creştine. Efes. pe al vorbirii în limbi (comp. ca drept al tuturor creştinilor la predicarea cuvîntului evanghelic şi la conducerea Bisericii. . Pe lîngă aceşti slujitori ai Bisericii. care-i compara c u . Locui cel mai însemnat este cel din Epistola I către Corinteni (12. sînt celelalte ca te­ gorii de sluji lori.. 11).s. Efes. pe alţii învăţători . Ea arată limpede că episcopii. 28— 30). opera carităţii. sînt cuprinşi şi clericii. Ei nu erau aleşi ce comunitate. I Cor. avîncl drept la daruri" din partea creştinilor. pe al cîrmuitorilor. Rom. p r e o ţi şi d ia c o n i. cum este In v ăţaîu F a c e lo r i 2 A p o sto li (Atogyij). 11). după a ceşt i a proorocii. este răstălmăcirea unui cuvînt din Epistola I Petru (2. întîistătători.. de care vorbesc protestanţii. care nu este interpretat în lumina stării de fapt din Biserica apostolică. în această largă enumerare. dar harismaticii prepriu-zişi. 40— 44). numite h c r is m e (xaptojiaxa). administrarea comunităţii. Dintre > . 131). 28 .PERIO A D A IN T ÎI (P lN A LA 324) 85 c reştine e p is c o p i. preoţii şj diaconii aveau în qriili_săvîrsirea cultului^ predicarea cuvirT 'tului. indicaţi prin unele atribuţii ale lor (ajutorări. după aceea darul minunilor. A ceastă diferen­ ţiere venea din timpul apropiat al Apostolilor. sau PJ}e v n'ţ£tjcii erajjjinii_c..Le§iini_-îiizes±raţi . 4. 12.. p. -apoi '] învăţ ăt orii ( a id a s c a li î) . 8 f . excepţionale. exista la început o altă categorie de slujitori doar ai cu­ vîntului. în care existau «păstori» şi «turmă».f-preoţii şi jdiaconii formau un c orp conducător în Bisericile c re^iine^ erau aleşi şi hirotoniţi şi se bucurau de cinste deosebită din partea credincioşilor. 12. al căror rol a fost însemnat în Biserica apostolică : harismaticii. Rom. c a şi din cele imediat următoare. Din_scrierile Noului Testament. ~ S fîn tu la p o s to l Pavel numeşte de mai multe ori asemenea harisme.. al tămăduirilor. pe alţii prooroci. Apostolii posedau mai multe şi mai mari daruri.

sfă­ tuiau. SJiiiluL a puciul J^ţv£L. s-au stins treptaţ şi— trecerea timpului au J n c e l a t sau s-au transfor­ m mat (didascalii sînt mai tîrziu profesori creştini. ludaizanţii cereau ca şi creştiniî recrutaţi dintre prozeliţi şi păgîni s ă ''r e s p e c t e T ^ ^ ă T m o '/¿lira. Celelalte harisme amintite de Sfînlul apostol Pavel sau cunoscute din alte locuri par a fi fost mai mull ocazionale şi pro­ vizorii. I io t ărîrca sinodului a postolic din anul 50 a adus lumină şi mînqîiere fraţilor din Anliohia şi din alte comunităţi. Această pretenţie îngreuia mult convertirea paginilor şi denatura sensul creştinismului. dar presiunea iudai- . Harisme excepţionale aveau uneori şi unii dintre laici. aservindu-1 iudaismului. în particular sau în şcoli). Greutăţile înlimpinate de Sfîntul apostol Pavel din partea iudeilor. un dar supranatural special făcut Bisericii îiv c epăfoaxe^ pentru creşterea şi consolidarea ci. discuţia dintre Pavel şi Petru la Antiohia. • 2.i]>. caracterizează aceste raporturi şi ilustrează o stare de spirit vrednică de cunoscut. liberă si u niversală. sinodul apostolic. Ele făceau mare im­ presie asuî5m“l!î^dmcioşilor şi chiar şi a necreşimilor. profeţii «vorbeau în Duh>\ erau «glasul lui Dumnezeu». După epoca apostolică. Creştinismul era o religie spirituală. dar el fusese pregătit de_Vechiul Testament. ca fiicele «evanghelistului» Filip (diaconul) puteau să aibă harisma proorocieî. Raporturile cu iudaismul sînt una din colo mai importante pro­ bleme în istoria Bisericii primare. certau. ! lari sin ele .JL-iiit£les dintru început pericolul şi a pre­ dicat şi . puteau să prezică. el era legat cu m ozaismuL prin mergerea creştinilor la templu şi prin observarea prescripţiilor Legii.80 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă puţind să înveţe. atrăgeau la Bi­ serică şi întăreau pe creştini în credinţa lor. care puneau Legea mai presus de Evanghelie şi condiţio­ nau creştinarea de pă/iiea Legii.au— fost. alături de ei se înnumără «evangheliştii» . al cărei rol religios şi istoric trecuse. apăruse în ludeea şi era pre< h al în tîiiu d e ilo r. ei înşiruiau pe credincioşi mai de aproape asu­ pra învăţăturii şi moralei creştine. centrul religios al T iudaismului. Dascălii erau învă­ ţătorii com unităţilor. care învăţau pe alţii.iraij'u liolărîre «libertatea» Evangheliei împotriva «fraţilor mincinoşi». Chiar femei. In comunitatea de la Ierusalim. să facă şi minuni ..

„împăratului Nero (68) si a generalului V itellius (69).ele m en to t-iudai’/ant nn mai. Sub împăratul Nero. se întăriseră mult în Ierusalim. unde iudaizanţii riguroşi căutau să aducă pe creştini la Legea mozaică.. separînd tot mai mult creştinismul de iudaism. . R es­ turi din armala iudaică au prelungit zadarnic cîteva luni războiul la M asada (vest de M area Moartă). Purtarea procuratorilor romani. iudeii asediaţi sinucigîndu-se ca să nu se predea romanilor.Căderea Ierusalim u lu i. în c omunităţile în care e le ­ mentul iudaic era numeros. 3. Luptele au fost foarte g r e îe p e n î r u amîndouă părţile. Războiul de sub Nero a motivat pi ecare a creştinilor din Ierusalim şi desolidarizarea lor de compatrioţii revoltaţi..JEnoca apostolică se consideră înche­ ia jă^xaj^ădefetr-ie rusaMm-triui—si dls. Oraşul a fost cucerit şi în mare parlc distrus în.exea templului în urma răz­ boiului in da ir (66— 70).T it a atacat ora­ şul. în care de altfel majoritatea credincioşilor au format-o cu timpul cei convertiţi dintre neamuri sau necreştini. iudeii. Evenimentul a avut răsunet şi în celelalte comunităţi creştine. la 65— 66. iar templul ars (august 70). îndeosebi a lui Gessius Florus şi prezenţa armatei romane la Ierusalim producea nemulţumiri între iudeii din Palestina.. avea put. s-au apărat lotuşi cu o tenacitate uimitoare. Evenimentele istorice au contribuit la lămurirea situaţiei. la Ierusalim s-a înfiinţat o comunitate nouă. După moartea. care suportau greu stăpînirea romană şi încercau mişcări de eliberare. timpul luptelor. cucereşte una cîte una ce tăţile apărate de iudeii înarmaţi. Sfîntul Apos­ t o l Pavel a avut serioase greutăţi în Galatia şi la Corint. Armata romană sub conducerea generalului Vespaşian. spunînd că nu se pot mîntui fără păzirea ei. Pericolul iudaizării creştinismului s-a menţinut şi după epoca apostolică.tma. suferind de foame şi de boli. izbucneşte.PER IO A D A IN T H (P lN Â LA 324) 87 zanţilor producea încă unele neînţelegeri si nemulţumiri.în Palestina o răscoală care se transformă într-un război greu. începînd din Galileea. După anul 70. Intre timp iudeii. în care . care a rezistat unui asediu de cinci luni.ere. V esp asian^este proclamat împărat si lasă conducerea războiului fiului său T it.

Pînă la sfîrşitul secolului.i şi nenorocirile întreţin totuşi sjiexen tele m esianice.. iudeii introduc blesteme împotriva creştinilor în rugăciunea Şmone e..sre..iiiic î*m i -C ' o c h b a. despre care Iisus a spus : «nu va rămânea (piatră pe piatră» (Matei 24. distrugerea templului şi pierderea Ierusalimului a avui. obiecîeIe~săcrer au fost luate ca pradă de făzBoi~~şr~gnseT â ~Rbma. întîmplarea făcu ca. T e ­ zaurele templului. masa de aur. opt luni înainte de distrugerea templului iudaic. care în parte au fost vînduţi c a r sclavi. Războiul avînd un caracter mesianic. cu tem ­ plele lui Jupiter şi Junona (dec. formînd comunităţi mai importante la Peila şi la Kokaba. 69). « r e g e le » fne. funcţiunea de mare preot (ar­ hiereu). 6) este un eveniment religios şi istoric important.). p e r s e c u tă p e c r e ş t in i. O r a ş u l e reluaPHe r o m a n i .88 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Iudeii au avut în război aproape un milion de morţi şi au fost luaţi vreo sută de mii de prizonieri. Iudeocreştinii se asimilează cu ceilalţi creştini. c a r e sînt înăbuşite cu f o r ţa . unde s-a ridicat un. în parte au fost trimişi la mine sau la lupte de gladiatori.se percepe de acum înainte de către statul roman ffisc u s > iudaicii:. între 132—135. creştinismul se separa definitiv de iudaism. Cînd iu d e i i TeTTşesr sa i e r i i <’e i e a sra_" p r o v i z o r iu l £ msa4ioiînr~su5~~ls^ i a n . Pentru iudaism. cartea Legii. sau formează secte iudaizante (n a z a r e ii. creştinii nu s-au solidarizat cu conaţionalii lor. Cultul iudaic central. Darea sau birul cătreTempTul din Ierusalim (<î i«11 <ili in< ) . 2 . Cu aceasta se împlinea pentru~creştlni o profeţie a Mîntuitorului şi se întărea credinţa lor. Distrugerea templului de la Ierusalim. devenea imposibilă observarea legii rituale. care se săvirsea la templul din Ierusalim. de­ venea imposibil. Sub înjpăi7ÎJ7r. Asupri ie. eb io n iţii).se produc noi r e v o l t e iu d a ic e s i i u i e ro ase. Conducerea spirituală a iudaismului au preluat-o şcolile ra­ binice din Puibilon şi Tiberias.ărc de triumf în amintirea victoriei lui Tit.i. sinedriul se desfiinţa. în­ ceta. Cu dărîmarea templului. candelabrul cu şapte braţe... stofiîe~^ăn3îîarului. 1:T~Tmporţanţă epocală.l~Luilaii.Cultul mozaic cu sacri 1icii sîngeroase. M arele sanctuare — păgîn şi cel iudaic — dispăreau astfel în acelaşi timp. de asemenea. ci au părăsit Ierusalimul încă de la început şi s-au retras peste Iordan. să fie distrus de incendiu la Roma Capitoliul. Luca 21. pe la Iii) s i A drian.

Paris. 1. 1959. Paris. Freibu rg. în parte este colonizată şi este numită Syria Palesl i n a (Siria FilîsYenilor). Is to r ia b i s e r i c e a s c ă . E. XIII + 792 p. Ed. I.. F ia u ri d e îm p ă ra ţi ro m a n i. 1914. 1961. of A. Paris. Vieillard. S ch rilt. P rim ii d a s c ă li c r e ştin i. . I e r a r h ia b is e r i­ c e a s c ă in c p o c a a p o s to lic ă ..e r s i è c le d e l'E g lise. P o I < r s o n. Bucureşti. D o m F. W ie n. A lt e studii. S i m i o n. J . 1936. P. U rspru n g un d A n iă n g e d e s C h risten tu m s. A. G o p p o I !. 2 Bd.R. 2 vol. Kirsch. 1932.. L c b r e t o n. Tübingen. G. Berlin. 1909. p. Ü >4. 2. B e e k. 1903. Iustin Moisescu (P. Prof.. Importanţă mai mare are însă pentru cîteva secole cea din Cezareea. V ie r u r c h r is tlic h e P artein und îh r e V e rein ig u n g zur a p o s to lis c h e n K ir c h e . vezi H u s e b i u de Cezareea. J. In joraşul nou. 1928. 1932). L e s p r e m ie r s c h r é tie n s . Schwartz. D er B ar K o k h b a A u tstan d . M o y e r..). A. T h e F a ll o l J é r u s a le m an d t h e C h ristia n C h u rch . p. A uvry. à l'exil. 1974. 1967. B r a nd t o n. p. ed. Rome. Pentru relaţiile iudeo-creştioe: M. D.O. Philadelphia. J . (1934). Bucureşti. Ed. L 'E g lise à la Un du p r e m ie r s iè c le . Stuttgart. 3 vol. L a v i e c h r é t ie n n e au I . 1954. T h e R ise an d Fa!! o i th e J u d a e a n S ta te. ■ J . Z ei 1 1 i n.. RicxoUi. S. T h e e a r ly ch ris tia n s. c h rist. 1957 . : D es o r ig in e . L a p r iè r e d e s p r e m ie r s c h r é tie n s . ¡Paris. 1 r s jv. G. 195— 2 0 3 : Titus~ P. R. cit. La Ierusalim se ridică temple păgîne şi se interzice sub pedeapsă de moarte stabilirea iudeilor. Iudeii pierdeau ultimele resturi de viaţă poli­ tică. d e L a c g e r. C. C h risten tu m un d Ju d c n tu m in e r s te n und z w e ite n J a h r h u n d e r ie n G ü tersloh. par P. S. 170— 1 9 5 : V e s p a s ia n u s . deşi privilegiile religioase de care se bucurau se menţineau. p. H is to ire d 'Israël. A. 2-e éti. M. W. Pentru anii 1— 324. L e c 1 e r q. 1921— 1923. 770— 771. 1957. V. P o p e s c u. Rom. S tu d ien zum z v seiten jü d is c h e n K r ieg g e g e n R om . T. Paris. Patriarh Iustin al B. C h r é tie n s d e s p r e m ie r s s iè c le s . franc. R e c h e r c h e s su r le s o r ig in e s de ¡a R om e c h r é tie n n e . Parts.'E glise p rim itiv e. D o m H. 1939. F r ü h k ir c h e . 1962.P ER IO A D A IN T II (P lN A LA 324) 89 domeniu imperial. L c b r c t o n e t J . II : D e l'e x il à l'an 135 ap. . B a r d y. Z e i 11 c r. op. ' L. 1960. . Jaub ert. Trad. în G r ie c h . în «Stud ii Teolo gic e». II (Bucuroşii. C a b r o l . 1961. 70. Paris. L e c h r is tia n is m e a u x o r ig in e s et à l'â g e a p o s to liq u e . G e s c h ic h t e I s r a e ls v o n A b r a h a m b is B a r -C o c h b a . London. H * . Ju d c n lu m un d G n osis.ils d a n s ¡'E m p ire ro m ain . Tu dor. Pentru căderea Ierusalimului: D. 1932... 3 Bande. I 9 6 0 . London. L. la Bonnardière. G o u g h . J u s i c r. G. F. 1908. F. H ar t k e. Israel. La v ie c h r é t ie n n e p rim itiv e. É tu d e su r 1rs r e la tio n s e n tr e c h r é t ie n s e t le s ju ifs d a n s l'em p ir e ro m a in (135— 425).. Stuttgart. S c h â f e r. Paris. M. 1955. J929. 140— 211. în t e m e i e r e a B iseric ii.-M. 1981. nr. Paris. M. T. care devine metropola creştină__a_ Palestinei. BIBLIOGRAFIE Pentru organizarea Bisericii: vezi şi la cap. Rabat. se formează o comunitate c reştină din păgîni convertiţi. t. la J . Paris. Leipzig.

. 20— 29). 42) si. cum se raimea ia început Sfinta Euharistie.nlo Apnsiolilc«^-Bf. îşi mănîncă şi bea osîndă. în persecuţia lui Irod Agripa 1 (Fapte 12.. ţlau o idee despre viaţa cea noiiă.. care x e r e creştin i.a. care o numeşte «împărtăşanie» (xoivtuvia) cu sîngele şi cu trupul lui Hristos (I Cor.J IL ea « a M ăriei. precum şi respectul pe care-1 cerea credincio­ şilor la săvîrşirea şi primirea e i : «Căci cel ce mănîncă şi bea cu n e ­ vrednicie. cum nvjmeşte frîngerea pîinii (IX.cxes i iai l. Adunarea creştinilor se făcea în casă (xax' olxov) în înţelesul «prin c<iSQ»' Ştin «acasă». I).. aminteau învăţătura şi faptele Mîntuitorului. 16). Apostolii luminau şi edificau pe credin­ cioşi prin cuvîntul lor.«curată» (14.mama lui ioiHL ^ 1 i 1' lH t <uo Sl'inlul Petru a găsit «pe mulţi adunaţi pentru I rugăciune». p apl. adică nu la templu sau la sinagogă~TJ~asemenea casă (>sle cea in c are se adunau Apostolii cu grupul de cfecfinoTosi. 20).nr (2. îoan U âm urea nu . era .iiia C mci/ecimii.IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Cultul şi viaţa creştină în epoca apostolică * 1.lar. în ziua Cincizecimii. prin care se deosebea de restul poporului. 11. in noaptea cînd a scăpat din închisoare. «Frîngerea pi inii». Comunitatea creştină înfiinţată de Sfinţii Apostoli. con tinu aTa tra iască.u şi să meargă la templu.. o dovedesc cu prisosinţă cuvintele Sfinlului Apostol Pavel. dar şi-a stabilit de la început un cult şi o viaţă pro­ prie. Cultul creştin 1. Frîngerea pîinii era însoţită-de— fa^ăţâtura Apostolilor şi de r u g ă ­ c iuni. A cest caracter de taină al «frînqerii pîinii» ii confirmă fn v ă{ă ţura c e lo r d o is p r e z e c e A p o s to li (Didahia)..10. despre cnlt.nl lor. să-şi mărturisească păcatele înainte de primirea sfintei Euharistii. A ceasta consta f n « fr în g e r e a plinii».. înainte ele poijoi ii cm Siîntului Duh si în care a avut Inc faptul PYtr^(y j l iun din ■ / . nesocotind trupul Domnului» (11. şi se numea de aceea si «Cina domnească» (xopiaxov Ssîtcvov . lor. Dat fiind marele număr de credincioşi * Capitol r e d a c ta t do Pr. Că această cină avea~un caracter’’sacru de taină creştină şi nu era un ospăţ sau o masă obişnuită. în amintirea Cinei Lui. în adunarea creştinilor.în sinul poporului iiîidp.^A-ceasta— poale.să^djsTtă~~de~Sfinţii Apostoli după po ­ runca Mîntuitorului.. (x lia ii toi~ ¿pxou) făcută în adu> nări~ţlnuţe in case^particulare. îndemnau pe credincioşi să trăiască după preceptele Lui. I Cor.. '12). I) «pentru a fi jertfa». prof. La Ierusalim.

«Pe cînd Pavel vorbea ţot mai mult». sau de întîistătătorul comunităţii. care sta la fereastra deschisă.. se cîntan psalmi. în diaspora. care manifesta şi întreţinea sentimentul dragostei creştine şi serveâ~Ue cadru cultului. s-au fo­ losit şi în cultul creştin : lecturi din Vechiul Testament. se rosteau rugăciuni şi cuvîntări. cînd credincioşii erau liberi de ocupaţiile lor zilnice şi cînd de altfel erau şi mai feriţi de ochii iscoditori ai prigonitorilor. 2. atît cit era linişte. care nu mai aveau nici o legătură cu sinagoga. Sfîntul apostol Pavel a adunat pe credincioşi într-o seară. a păstrat unele forme din cultul sinagogii. a săvîrşit frîngerea pîinii «şi a lungit cuvîntul pînă la miezul nopţii». numitq «agapă». se prelungea uneori cuv întul pînă noap­ te a tîrziu. In sinagogă se citea din V echiul Testament. îmbogăţite treptat cu material de cult creştin. rugăciuni. episcopul. Cu frîngerea pîinii era unită o masă comună. în afară de Ierusalim creştinii erau dezlegaţi de practicile cul­ tului ¡iudaic şi cultul lor era organizat prin analogie cu cel al sina­ gogii.. Adunarea se făcea seara. Ei oficiau astfel numai cultul lor creştin. Din Faptele Apostolilor. Ia Troia. . un tînăr. Se săvîrşea apoi frîngerea pîinii. Eutih. pînă la ziuă» (Fapte 20. pe care-1 săvîrşeau cre­ dincioşii de la Ierusalim în case şi cu care. care după aceea încă «a mai «vorbit cu ei mult. a căzut jo s la pămînt şi a murit. 46). precum şi din scrierile Apostolilor. aşa cum mergeau şi la templu (Fapte 2.la templu. pe măsură ce apăreau psalmi. ei se adunau desigur în mai multe case mai încăpătoareCreştinii se adunau «în toate zilele». în anul 58. aflăm că în a treia călătorie misionară. omilie. !«doborît de somn». Era «în camera de sus». Adunarea era prezidată de un apostol. cultul creştin. fără îndoială. 5000) (Fapte 4. a unei case cu etaj. deşi nou în spiritul său. 7—12). Pe cînd la Ierusalim iudeo-creştinii puteau să meargă. A ceste forme de cult. Frîngerea pîinii şi masa a avut loc după «cuvîntul lungit» al lui Pavel.P ER IO A D A 1N T ÎI (P IN A LA 324) 91 (3000. creştinii erau alungaţi din sinagogi şi nevoiţi să se organizeze în comunităţi aparte. se 'lua o masă comună «agapă». 4). dacă era prezent. In general. aveau ase­ mănare. luminată cu multe făclii. Apostolul l-a readus la viaţă.

-. î n e p o c a a p o st o l i c ă .săptămînală. precum şi ştirea pe care o dă Pli-niu cel Tînăr. „ • Rugăciunea avea mare importanţă în viata si cultul crestmilor. cum găsim prea frumoase în în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o s ­ toli (9. 1). 10) şi în în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li (XIV.' islenl n e d i m i o ş i l o r şi ie-o cereau şi pentru ei înşişi. 10) . iudco-creştinii sărbătoreau desigur şi sabatul cu iudeii şi ziua întîia a săplăimnii cu ceilalţi creştini. încă din epoca apostolică.serică îi (Iii caracter colectiv şi social. ziua învierii Domnului.92 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ In acest loc găsim ştirea preţioasă că adunarea şi cultul au avut loc «în ziua întîia a săptămînii» (ev tîj juŞ tîov aaSSckcuv) adică dumi­ nica (v.11 sufleloşLo prin rugăciune. O rugăciune cuprinzătoare şi foarte inkTesâhtă. u l e i i i< r isiiiii tic. Duminica. despre creştini în S c r is o a r e a c ă tr e îm p ăratu l T raian (c. în legătură cu nevoile şi cu bucuriile credincio­ şilor sau ale Apostolilor (Fapte 4. Este deci foarte probabil că. care probabil s-au fixat de tim­ puriu."socotită rugăciune liturgică. stăruitoare. Rugăciunea IK rnI: ii Tii. în ziua întîia (după calendarul iudaic). i u s o j H . TÎ!o s î nt a d e v e r i te p e n t r u B i s e r i c a din C o ­ i ri ni ‘"(l— C-'or-.u d e g e n e r ă r i l o r posi bil eprevine pe corinteni . pe care o găsim în A p o c a lip s ă " (2.—I zîr ~ t> " T T r j m T î n L u i a p o s t o l P a v e l î m po t r i v a ubu/. rugăciuni ocazionale. 2— 4. Ele erau de regulă improvizate şi potrivite cu momentul şi cu scopul lor : unele erau rugăciuni euharistice. nu ştim. Creştinii de pretuti n­ d e n i eoni iniic .u . lin era caldă. Sfinţii .. 4— 61. care este ziua Domnului. Despărţirea de sinagogă şi recrutarea creştinilor mai mult dintre prozeliţi şi păgîni. în afară de Ierusalim. făceau să se părăsească sabatul iudaic. creştini se adunau pentru frîngerea pîinii odată pe săptămînă. altele. 111— 112). prin cult euharistie şi cu masă obştească. creştinii au ţinut ca zi de sărbătoare . Numele ei de «ziua domnească (xopiax'ij Tjfiipa). pe_ care In v a ia iu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o s to li cere creştinilor s-o roş­ ii'*1scă de trei ori pe zi (VIII.ului :. u n e o r i . dovedesc că. Ce rugăciuni rosteau la început creştinii in adunarea lor. 3). dă Clement Romanul în E p is­ to la sa că tre C orin terd (59. Rugăciunea comună şi obişnuită era cea domnească. 3). La Ierusalim. C i ul ul ei eş| ijj c i u .Apostoli o recom an­ dau in. do cereri sau de mul­ ţumire lui Dumnezeu.7). d e m a n i f e s ­ tări cn i'. proconsulul Bitiniei.. T atăl n o s tru. plină de suflet şi de dragoste. deşi Apostolul a stat la Troia o săptămînă. 23— 31).

. 38. «în numele lui Iisus Hristos». 10. Botezul creştin era mai mult decît un rit sau un simb ol : el avRa~caracier-. El era s c u r t : cuprindea numai adevărurile de credinţă fundamentale ale căror centru îl forma persoana dumnezeiască şi opera mântuitoare a lui Iisus Hristos.de Taină.PER IO A D A 1N T II (P lN Ă LA 324) 93 Botezul.. ca al ucenicilor lui Ioan... ■ . In v ăţătuicr~c^IoT~TtutSTjrSzece~~Ă p o s t o ir i} s ie de drept socotită în prima e i parte (cap. are probabil la bază o mărturisire de credinţă obişnuită însă din epoca apostolică... cel care avea să-l primească trebuia să pos­ tească o zi sau două. precum «şi alţii dacă pot».. S im b o lu l numit a p o s to lic .. 19. putîndu-se săvîrşi însă şi în orice âpă." T 1 .. încă înainte de sfîrşitul secolului I... 8. sau «în numele Domnului» (Fapte 2.... cunoscut din secolul al II-lea. spre deosebire de altele.. I— VI) un catehism ce cuprindea învăţăturile morale pe c are trebuia să le cunoască şi practice creştinii.. pran care se iertau păcatele şi se comunica harul dumnezeiesc. Dacă nu era destulă pentru cufundare. înainte de botez. Postea de asemenea cel care săvîrşea Botezul. IK.. . 5)... 5) nu este propriu-zis o formulă de botez. Sfîntul apostol Pavel îl numeşte «baia naşterii din nou prin înnoirea Duhului Sfînt»' (Tit 3. Botezul creştin se deosebea şi de botezul iudaic... Formula baptis- ... El era «naştere din apă şi Duh».. Botezul putea fi săvîrşit şi de diaconi. care era un rit de curăţiiFe~şriIe~J5PtSzur i3 r a c tic at de ucenicii lui Ioan ca botez al pocăinţei. găsim botezul precedat de o pregătire mai îndelungată a celor ce aveau să-l primească.. se putea face Botezul prin văr­ sare de apă pe capul celui ce se boteza• Botezul se săvîrşea în numele Sfintei Treimi. In comunitatea creştină se intra. după mărturisirea creriint£TTtTl^]sTTrÎsţos~r sr~iriT cfc^ îg r7^ ^ Sfîntului Botez.. Botezul se săvîrşea. — ■ Nu avem o formulă a măturisirii de credinţa baptismale din v re ­ mea Apostolilor. ci doar caracterizarea botezului creş­ tin.... în apă curgătoare. . Este un învăţămînt simplu. 1 6 . exprimat în cuvintele Evangheliei şi arătînd ce trebuie să facă şi ce nu trebuie să facă creştinii.. 4 8 . Aceeaşi scriere liă ştiri importanţe^despje săvîrşirea Tainei _Bot ezului.. cerută de Mîntuitorul ca o condiţie "pentru a intra în împaraţia lui Dumnezeu (loan 3. PreţpHrea efâ~T "regulă scurtă şi uneori se reducea la ascultarea unei de predici. cum spune D idahia.. de regulă.. Menţiunea că se făcea* «în numele Domnului Iisus».. 5).

Punerea mîinilor cu post şi cu rugăciune esLe considerată şi pen­ tru alte acţiuni de consacrare decît hirotonia clericilor. 7 . în unele Biserici. legat de acte de cult. Ea era săvîrşită la început numai de Apostoli_şi era unită cu rugăciunea pentru primirea Sfîntului Duh de către cei botezaţi (Fapte 8. După Sfinţii Apostoli. de exemplu în Biserica Africii (Cartagina). 5. 10).III). (Matei 28. 19) şi este cunoscută şi de în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li.04 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ nială în n u m e le S fin tei T r e im i ora doar bine m n o s rn tă rie la MîntuiÎoruT. numită.si «ziua domnească» sau «ziua Domnului)» (Fapte 20.ca. 15. 1. 16. Postul este c onstatat. Am amintit mai sus. 5. I Cor. o dovedesc si cuvintele S fîntului Apostol Pavel către Timotei despre «harul lui Dumnezeu». I în zilele de m iercu ri şi v in eri. 2 . ceilalţi «profeţi şi dascăli». " lui Dumnezeu. asiqunndu-se astfel succe ­ siunea apostolică pînă astăzi.i clcT^înTTiTâTrrşi de cult creştin. ’ Punerea_mîinilor urma botezului si-1 completa. după mărturia în v ă ţă tu rii c e lo r d o is p r e z e c e A pos~ /7>/77VTTT7~Tîr~™™tte «dies stationum». la Antiohia. . 23).. în afară de împrejurările speciale am in li te mai sus. c are le deosebeşte de zilele de posţ ale iudeilor (luni şi joi). 13. hiroto­ niile au fost făcute de episcapii-puşi de ei. cu post şi rugăciuni. Este inteiesant__c ă _ p u n e r e a mîinilor a impresionat. Pe Barnaba şi pe Saul şi-au pus mîinile.jşi Sfinţii Apostoli... aşa că nu putea fi îndoială^ sau abatere în această privinţă. ziua întîi a săptămînii iudaice ca y. 22). precum şi porunca de a nu se fa c e părtaş la păcatele altora (I Tim. _. Sărbători. care a ceruLxnLbani puterea de a o face si el cu acelaşi efect. precedată He~~postire7 Sem nificaţia ei de ___. 6). cel dat lui «prin punerea mîi_nilor» Apostolului (II Tim. 2— 3)... Poate că r în zilele de post. în practica vieţii creştine. din vrem ea Sfinţilor Apostoli.prin care se comunică harul act sfînt. 17— 19). mai alesL pe Simon’ Magul. se postea înainte de sfirsituL secolului. „însuşi. înainte de plecarea lor in prima călătorie mi­ sionară (Fapte 13. Apoc. 1. 8 . . creştinii se adunau sT~poi)ljjj_oiilr ghiccd pe care-1 năşim mai tîrziu (sec. Uneori era urmată de manifestarea harismelor. 5^ 14. în v ă ţă tu ra c e lo r . Hirotonia slujitorilor Bisericii se făcea prin rugăciuni şi punerea m îinîfor de către Sfinţii ^Apostoli (Fapte 6.. 14.

Iudeo-creştinii vor fi ţinut la început şi sărbătorile iudaice. slăviţi-L ! Hristos din ceruri.izprimpn. M a g n ez ien i IX. adică a înviat Hristos. care. 16— 17)..PERI O A D A IN T II (P IN A LA 324) 95 d o is p r e z e c e A p o sto li o numeşte «ziua domnească a Domnului» (XIV. cu care coinci­ deau mari evenimente creştine. 16. zicînd despre creştini că ei «nu sabatizează. din secolul al III-lea. Hris- . In cuvîntarea ţinută la 25 decembrie J386 sau 388.rimiă— sarhători mai mari. la 6 ianuarie E m tan ia ( ’Ewttpâvsta) numită şi T h eo ta n ia (0eocpâveta) o sărbătoare comună pentru întruparea Domnului şi arătarea Lui.. 16). întîmpinaţi-L». în anul 379. dar ea nu era generală. sărbătoare care a trecut apoi şi în Biserica Romei. sau Crăciunul. s-a combinat cu sărbătoarea zeului solar Mithra. G. Iqnaţiu al Antiohiei ( i îof). STîntuTapostol Pavel aminteşte dc praznicul Cincizecimii (I Cor. Semnificaţia ei creştină este subliniată de Sf.inr.. la sărbă­ toarea Naşferii Domnului. G: 36. ci trăiesc după ziua Domnului» (Ep. sărbătorit la 25 decembrie în fiecare an. Fapte 20. 49.. în actul martiric al episcopului Filip de Heracleea (t 304). Sfîntul Iqnaţiu o numeşte ziua în carp a răsărit viaţa noastră. în catedrala din Antiohia. se serba în O rient. Pe cele. in jurul anului 377^ apoi la Constantinopol. ca o zi sfînta. Sfîntul Ioan Gură de Aur spune că această strălucită sărbătoare s-a introdus~în R'asarit de aproape zece ani (P. cînd Sfîntul Grigorie de Nazianz a ţinut celebra sa predică f e s t iv ă : «Hris­ tos se naşte. reprezentantul soarelui pe pămînt (d eu s s o lis in victu s). la începutul secolului al IV-lea. 1) şi cere creştinilor să se adune şi să săvîrşească sfînta Euharistie în această zi.. I). a înlocuit sărbătoarea păgînă a solstiţiului de iarnă fn a ta lis so lis). s i a . 8 .. creştinii se întemeiază pe tradiţia apostolică a săr­ bătorilor. Pentru prima dată. cu noua lor semnificaţie : lnvierea'~ D om nului si P o a o r îr e a S îîn tu lui D uh.da spărţit sărhătoarea N aşterii Domnului de c e a a Botezului. serbîndu-se Ia 25 decembrie. 351— 362). comp. P astile şi C. 311— 334).— N atalîs D om ini -. Naşterea Domnului. le-au ţinut de timpuriu şi creştinii. în Biserica de Ântiohia. în amintirea naşterii şi b otezului Mîntuitorului şi a descoperirii Sale dumnezeieşti unită cu evenimentul botezării în rîul Iordanului (Matei 3. care face din ea caracteristica vieţii religioase creş­ tine. iar în discuţiile referitoare la data Paştilor din secolul al II-lea. Sărbătoarea este menţionată.(P. Probabil din secolul III.

Croslini. ca de exemplu «sfinţii din Ierusalim» (Rom."'T'ri cumpătare. supravegherea conducătorilor comunităţii. creştinismul punea preţ pe curăţia sufletească. & ]e§^mr^spîrau la sfinţenie şi se numeau «sfinţi». căci nu vii va folosi tot timpul credinţei voastre. pe milă. cunoaşterea creştini­ lor între ei. pe bună­ tate. 'îfl~pace. trupul creştinului devine «templul Sfîntului Duh» şi nu trebuie să fie întinat prin păcate (I Cor. pm TSfînta Euharistie. caracterizează sentimentul k)r <2LLII°U. cn_ care. 5— 6 . stăruitor să se judece inlie ei şi sa nu meargă la judecata păgînă (I Cor. de a fi găsiţi pregătiţi pentru primirea Lui. pe care Sfîntul Apostol Pavel o invăţa şi cu pilda mîinilor sale.o . El dă sfaturi morale tuturor categoriilor şi vîrstelor (Efes.. 16). Biserică ' creştină era.nl.cinstea si recomanda tuturor munca. V iaţa creştină stă în strînsă legătură cu credinţa si cu cnlt. pe răbdare. Adunarea adesea pentru cult şi învăţătură. citirea cărţilor sfinte. a în­ vins păgînismul greco-roman şi mithraismul. Aşteptarea revenirii Domnului întărea mnlt hotărîrea primilor creştini. Col. pe sinceritate..credincioşii "de la Ierusalim au reali'/jiLcoinnnilatea benevolă a bunurilor. «trupul lui Hristos». pe caritate şi evita orice plă­ cere unită cu păcat.'2). Creştinii. simţul răspunderii morale. Cu preceptele ce învăţau şi cu exemplele ce aveau. Spre deosebire de legalismu] iudaic formalist şi cauzuist.. pe iubire.Caritatea devine o funcţiune morală normală a Bisericii. E l a n u l de credinţă şi de dreptate.‘ z icea T ln v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li.v i atĂ nniiă~-JW a 4ăT Sw e r i. S-a ridicat . ridi­ cau mult nivelul vieţii creştine faţă de al lumii celeilalte.oaili moral şi iudais­ -H mului si păqînismului. «soarele dreptăţii». ca şi de imoralitatea păgînă. 6). prin punerea mîinilor penlnr^rimTxee^^ . creştinii erau îndemnaţi. care-şi făcea merite din cunoaşterea şi observarea unor prescripţiuni.90 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ tos. 3. 3. 2b— 26). «AdumTţi-vă dsy. Ei trăiau in dragosTe.tm iau. care a adus lumii «răsăritul cel de sus». I b .smui. conştiinţa demnităţii creştine. se. îndemnau si se ajutau la c e le bune. ce se numărau cu sutele. căutînZ cele de trebuinţă sufletelor voastre. după Sfîntul apostol Pavel. creştinii re a­ lizau o viaţămorâTă~Ue~o~Trumuseţe necunoscută oină atunci. care era centrul şi manifestarea ei cea mai frumoasă şi mai edifica^ loare. Sfinţit prin botez. cr'eşUnli' erau*-«macTuTafele» Lui. dacă nu veţi fi desăvîrşiţi în ultimul moment» (X V I. Pen­ tru neînţelegeri le lor. 3).

^Aceasta se făcea nu numai la intrarea în creştinism. ca şi aluzia la neînţelegerea dintre ei. 1979. B erlin . p. 1190— 1247. care trebuia păstrată şi meritată. unită cu rugăciune {În v ăţătu ra c c lo r d o i­ s p r e z e c e A p o sto li. Ei sînt pentru lume ceea ce este sufletul pentru trup» (cap. arată ca unii cădeau în păcate şi slăbiciuni. 1980. Biserica na aplica pedepse corporale. L e s p r e m ie r s m a r ty rs d e L ’Ê g lis e . Ei nu sînt o societate n o n ă . Viaţa creştinilor este o prefaţă a nemuririi cereşti. înainte de împărtăşanie. t. 14 . cu caracter moral. ca «sfinţi» şi curaţi prin Botez (I Cor. ci spirituale.i n sînul Bisericii. Erau puţini c ei care o părăseau. . păcă ­ toşii se_jm h lL iia i^ si puteau să rămînă. La p r iè r e c h r é t ie n n e e t Ia p r iè r e p a ïe n n e . O disciplină bisericească s-a impus dintru început şi ea a servit pentru menţinerea nivelului moral al comunităţilor. io r m e s e t d iifè r e n c e s . ci si în a l t e J jjînrgfamri.şi îndreptare. Pentru cei mulţi creştinismul era o vrednicie. dar nu după trup . spre mîntuirea sufletului răscumpărat prin sînaele BIBLIOGRAFIE P en tru cu ltu l c r c ş lin A. I d e m .trăiesc pe pămînt. dar vieţuiesc ca în ceruri. Autorul E pis to le i c ă tr e D iog n et ne face descrierea modului exemplar de viaţă a creştinilor din primele clouă se co le.jâetii--îaQj-a]R. Rentru controlul si îndreptar£a. Mustrările pe care Sfîntul apostol Pavel le adresează unor credincioşi. N ew Y ork . deşi viaţa lor materială este l a fel c a a tutu­ ror Q_am eL i!i]xa^ --tm iit a 1or m o r a l ă ş i duhovnicească este excepţional ă . iar de timpuriu regu­ lat. în A u fs tie g und N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n V ie lt. dnpă . biruiţi de plăcerile şi interesele păgîne aîe~Tumii. X IV . 1). 14).P ER IO A D A IN T I I (P IN Ä L A 324) 97 mult nivelul moral al vieţii familiale. Unele umbre existau fireşte şi în această societate nouă. «Creştinii trăiesc în trup. Prin pocăinţă. 6). 23. precum şi insistenţa sfaturilor ce le dă. prin cinstirea soţiei ca mădular al Bisericii şi soră a lui Hristos. Ele ţineau ele firea oamenilor. H a ni m n n. 2. a v ie ­ ţii de dincolo. cu viaţă morală atît de frumoasă. Spre deosebire însă de sinagogă. Paris. Interesant e că Biserica intervenea pentru cercetarea şi îndreptarea păcătoşilor şi excludea din sînul ei pe cei vinovaţi de păcate grele. Biserica ave a__un m ijloc excelent în mărturisirea păcatelor. 7 — Istoria bisericcască . prin cinstirea şi grija de copii. IV. 7.si o cinste.

W ien . I e r a r h ia b is e r i c e a s c ă in e p o c a al>iisl<ilica. p. H is to ir e d e la p r iè r e c h r é t ie n n e . Trad. I. J . S i m o n .. London. H a 1 k i n. 1970. O rig in es d u c u lte c h r é t ie n . N. Z e i 11 e r. Berlin. In tr o d u c tio n à ¡a L itu r g ie. 251— 274. ' E t li e r i e. L a io n c tio n d i a c o n a le a u x o r ig in e s d e ¡'E glise. 1955. W. par . t. Paris. R o ( | c r G r y s o 11. M é la n g e s ¿ 'h a g io g r a p h iq u e s . 366— 3 7 0 : l> bl if)(| r. col. Paris. X. A.1. T c b r e t o n e t J . 1972. 1971. et de Liturgie». M. G e s c h ic h t e d e s c h r is tlic h e n G o t te s d ie n s te s . S ain t. I— III. Th. B o u l e t . 2-e éd.c h r é t ie n . M artin.i fie. P h y t r a k i s . M. L a v i e q u o t id ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é t ie n s au I I . C o l s o n . l’.. Bucureşti. 1973. I d e m . 1933.. A i m é G. 1973. Trad uction franç. C l. N e g e l . 416 p. t. de l'allem and. I d e m .irr. 1909. L e s o r ig in e s du c u lte d e s m a r ty rs. L a l o i e t l e c u lte d e ¡'E glise p r im itiv e . R. . t. G em blaux. Paris. I d e m . 1955. P aris.. Paris.. p. O s c a r C u l m a n n . 1955. N e y r e t . Paris. I d e m . M a r t i m o r t . I u s t i n M o i s e s c u . E u c h a r is tie o u l a M e s s e d a n s s e s v e r ie t è s s o n h is to ir e et s e s o r ig in e s . D. S a in ts m o in s d'O rien t. 1958. S a n c tu s. B ru xelles. A. A c t e le m a r tir ic e .. K a h l e r . l’i. Prof. I*. J . M a r ty r s g r e c s . K l a u s e r. J . Paris. 1961— 1964. Fliehe et V . 1960.. c h a p . 1956. E in e g e n e t is c h e E rk lä ru n g d e r r ö m is ­ c h e n M è s s e .. L 'E g lise p r im itiv e (H is to ire d e ¡’É g lise. Paris. 1974. A rt b y z a n tin . L e s l e g e n d e s g r e c q u e s d e s S a in ts m ilita ir e s . M arty riu m . par E.O ii IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă Idem. Köln. 1950.. 1982. D ie ir ü h e K ir c h e . Paris.e s i è c l e (95— 197).2512. in lim b a ro m â n ă . I d e m . I d e m . d'A rchéol. B ru x elles. ibidem . 5-e éd. L e m in is tèr e d e s fe m m e s d a n s ¡’E g lis e a n c ie n n e . 1960. 1961. I. Paris. Paris. 1934. 2 3 5 9 . t. I). F r . în «Dict. L é g e n d e s g r e c q u e s d e s «m a r ty rs ro m a in s» . Paris. E s s a i su r l e c u lte d e s S a in ts d a n s l'a n tiq u ité. P aris. i P entru v ia la c r e ş tin a . 1932. 197. Paris. R e c h e r c h e su r le c u lte d e r e liq u e s e t d e L'art c h r é t ie n a n tiq u e . P aris. I d e m . L e c 1 e r c q. 10'/:'. J . L e s o r ig in e s d u c u lte d e s m a rty rs. 4-e éd. C o n tin u a tio n d e l ’A tla s d e A n tiq u ité c h r é t ie n n e . g r e c q u e e t la tin e . B ru x elles. et trad uction par H élène P étré. A £t’| 'ava %ai tcz9 0 1 Ji-ap-cuptov v a z à xrtoz xpeTc TrpwxooC aEütva". H y p p o l y t e D e l e h a y e . G r a b a r. 1953. L e s o r ig in e s d e la M ess e. 1965. H. M arty r. L e s L é g e n d e s h a g io g r a p h iq u e s . Rideau. L a v ie q u o t id ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é tie n s . 1. 1973. B ru x elles. 1921. K ö t t i n g . 1966. L 'E glise e n p r iè r e . Berlin. h e id n is c h e r H e r o e n k u lt und s p ă t ju d is c h e H e ilig e n v e r e h r u n g .. 1905. p. I 0 . 4 -e A ufl. 1 11 R ă m u r e a n u . J o u r n a l d e v o y a g e . chrét. D er Ir ü h c h r is tü c h e R e liq u ie n k u lt u n d c h r is tlic h e A r c h ä o lo g ie . 1973. X V .. B ru x elles. Atiij. A. col. te x te latin. J u n g m a n M issa ru m S o lle m m ia . 3— 313. Paris. L a c iv ilis a tio n d e ¡’A n tiq u ité e t Ie c h r is tia ­ n ism e. C h r is tlic h e r M a r ty r er k u lt. L 'E g lise d e s m a rty rs. H. 1964. II-e — V III-e siè c le (22 études).. B ru x elles. R. J u n g m a n n. K u lt u n d K u ltra u m . 1960. 2. D u c h e s n e .. Atena. Paris. B ucureşti. 1943— 1946.. 1927. 1971. A. 33— 216. II a n i m a 11 . X V . a p i n. v o n d e r M e e r e t C h r i s t i n e M o h r n i a n . J . L e s fo n c tio n s e c c lé s i a t e s a u x d e u x p r e m ie r s siè cle s. 1972. A rt p a lé o . P aris. 401 -4 0 2 . Köln und Oppladen. London. I d e m . pmi.

IX (1957). X V (1963). Leiden. II. m o e u r s c h r é tie n n e s . C h risten tu m u n d S k l a v e r e i . I d e m . A n n e-M a r i e l a B o n n a r d i è r e . et de Lit. nr. 1957. 541 ş. 1967. 325 623. 1929. Leiden. M ith raism a n d C h ristia n ity . în «Studii T e o lo g ice». col. In s titu ţiile d e a s is te n ţă s o c ia lă în B is e r ic a v e c h e . D octrin a ş i o r g a n iz a r e a în p r i­ m e l e ş a s e s e c o l e . D o m . P. D aily L ite in th e e a r l y C h u rch . Paris. 1. în «O rtodoxia». G en ève. 4-e éd. IX (1957). Paris. H.PER IO A D A IN T I I (P lN Ä LA 324) J. B o r r o w in g s a n d T r a n s fo r m a tio n . C a m p b e l . A. L e c h r is tia n is m e et l' e s c la v a g e a n tiq u e . 1913. G h. 1956. C h a rité. 223 ş. M. J . Paris. 2. B is e r ic a şi a s is t e n ţ a s o c ia lă . Tübingen. Drd. D octrin a m o r a lă a P ă r in ţilo r a p o s to lic i. L e r o y A. M y s te r ia M ith rae. C h r é tie n s d e s p r e m ie r s s i è c le s . nr. 3— 4. d A rch é o l. 1929. P. 1925. D ieu e t C é s a r . N ew Y ork . K a t z. G o r d o n D a v i e s . C u m o n t. chrét. Pr. L é o n H o m o . S o c ia l L ite o t e a r ly C h ristia n s. L e i p o 1 d. M ith r a ic I c o n o g r a p h y a n d I d e o lo g y . Bucureşti.-1006 p. P r e s c u r e . 9— 10. nr. art. M o e u r s p a ïe n n e s . 9— 10. 598— 653. 5— 7. 1956 . I d e m . III. A. M itro p o lit A n t o n i e P l ă m ă d e a l ă . in S fîn ta T r a d iţ ie ş i în t e o lo g ia c o n te m p o r a n ă . nr. în «Studii Teo lo g ice». J . U g o B i a n c h i . prof. X X V II. 2 vol. X X IV (1972). N. J . M a u q u o y . P rin cip ii p c d a g o g i c e în p e d a g o g ia lu i C le m e n t A le x a n ­ d rin u l. 1960. G. 1968. p. V II (1955). N euchâtel. V e r m a s e r n . p. 1970. t. L i v i u S t a n . în «Studii T e o lo ­ gice».. 726 ş. neu e Aufl. 1. Paris. p.». B is e r ic a s lu ji­ to a r e . L e c 1 e r c q. L a c h a r it é a u x p r e m ie r s s i è c l e s d u c h r is tia n is m e .. J a u b e r t. L a v i e c h r é t ie n n e p rim itiv e. p. H. în . O s c a r C u l l m a n n . 1980. F r . 23. 1928. Paris. L e a s e. L ü ttic h (Liège).. In lim b a ro m â n ă MI. Drd. Pr.u. V ia ta c r e ş t in ă d u p ă b ă r b a ţ ii a p o s to lic i. . 2 vol. K ir c h lic h e s A m t u n d g e i s t l i c h e V o lm a c h t in d e n e r s t e n d r e i Ja h r h u n d e r te n . S o a r e . nr. 2. L e s p r e m ie r s c h r é t ie n s . C h r é tie n s d e s p r e m ie r s s i è c le s . in «Dict. Paris. P en tru r e lig ia z eu lu i s o la r M it lira.u. 1967. E tu d e su r l ’a ttitu d in e d a C h ristia n ism e p rim iţii d e v a n t l e s p r o b lè m e s d e l'Etat d e la g u e r r e e t d e la v i o l e n c e . 1950.u. 1937. M.. I. 1948. 259— 279. 1954. în «Studii T eo log ice». p. Paris. în S lîn ta S crip tu ră . Paris. Berlin. Paris. t. v o n C a m p e n h a u s e n . A. London. D e la R o m e p a ïe n n e à la R o m e c h r é t ie n n e . V o r n i c e s c u. 1306 — 1332. S t e f a n A l e x e . J . t. London. S c h m i d t . C o r p u s in sc rip tio n u m e t m o n u m en to ru m r e lig io n is m it h r ia c a c . 1952. W ien. B a u d r i l l a r t . 1953. L e s r e lig io n s o r ie n t a le s d a n s l e p a g a n is m e ro m a in . I d e m . H agae. H o r n u s. p. A u is tie g u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt . S. 1936. D er s o z ia le G e d a n k e in d e r a ltc h r is t lic h e n K ir c h e . 1927. J . t. Paris. E v a n g ile e t L a b a ru m . 1960. 1970.

ca să-i pedepsească (La Corint. care le-a interzis de repetate ori să mai vorbească despre Iisus Hrislos. au făcut să crească şi mai mult ura contra lor... 50 .... — -.. 13).— — ... . prut... despărţirea lor de iudeii angajaţi în războiul iudaic..miilor. iudeii denunţau uneori pe Apostoli mulţimii sau autorităţilor romane.... 1!. . lui Gallion.. de la început unele piedici şi greutăţi. ca uciderea lui Iacob «frateie j)oinnn~ITTT>r şi a altora sub Bar-Cochba. In afarâ de Palestina. de agitaţia iudai'/..-clei care porneau prigoană contra lor (Fapte 13. procedură. .PERSECUŢIILE Cauzele generale. Apostolii au avut dc suferit arestări.. 14.-■. ..... .. Í7. A ce a stă ură s-a . . Cauzele prigoanelor din partea iudeilor se cunosc şi se înţeleg din capitolele anterioare. . * C a p ito l re d a c ta t do P r.... pedepse * Propagarea creştinismului a întîmpirmt.... îndepărtarea creştinilor de sinagogă.. bătăi din partea sinedriului. Pe lîngă măsurile luate de ei înşişi. ... în dias­ pora... . La Ierusalim... .. IX)... Sfîntul Apostol Pavel a avut mu 11 de suferit din partea lor ş i..sus Hrislos. 5— 8. !ie prin ai uza|ii împotriva creştinilor..-. 19.maniieslat fie prin persecuţii sînqeroase... lo a n R ăm u rean u .. 17.. creştinismul a cunoscut opoziţia multor iuH m i .. fie prin blesteme în rugăciunea Şmoneesre. .. am e­ ninţări. 45. 5 0 ...-. 23— 27)'.. ..a fost de cîteva ori în pericol de moarte (Tî Cor... închisoare... 12— 13). Comunitatea^ creş­ tină a avut martiri dintru început : pe diaconul Ştefan... . vezi Fapte 13.. .-—..---.. motiv pentru care Tertu­ lian numeşte sinagogile mai tîrziu «fontes persecutionum» (A d v ersu s G n o stico s... Legislaţie. pe' apostolul Jacob al lui Zevedeu şi pe creştinii cei prigoniţi «pînă la moarte» de Sam. fie prin^ calomnii şi b a tjo ­ curi la adresa Ini li.— .

-Dftf'i. Lactanţiu socoteşte şase. Cauza acestor ieşiri violente contra Apostolului era interesul material al unor păgîni. persecuţiile sînt dezlănţuite de autorităţile romane şi dobîndesc un caracter geneTiTT In secolul I. adică se aplicau printr-un e d ic t imperial în tot Imperiul roman. înainte de împăxaJ-t4J. pnrcpmţiilp au fost in c id e n ta le şi l o ­ c a le . mai grele. ghicit). Persecuţiile propriu-zise. 19— 40 • la Efes. Numărul lor n-a fost socotit acelaşi la cei vechi. Din alt punct de vedere.. Pînă la Deciu. Cit priveşte autoritatea romană. dc la Nero şi pînă la Dom iţi an (81— 96). ei sînt deosebiţi de iudei şi persecutaţi ca religie nouă şi nepermisă (r e lig io illicita). care trăiau speculînd superstiţia poporului (fa­ bricarea de obiecte de cult şi idoli. de lungă clurăţa~~şi au pus uneori Biserica în grea cumpănă. persecuţiilor în Imperiul^ roman. vrăji. ea a procedat l e g a l . 23— 41). _De la Domiţian înainte. Persecuţiile sînt numite de obicei după împăraţi.-ed]'ctul de la Milan din ianuarie 313. dar au ţinut ceva mai mult de jumătate din timpul de la 64 la 313. e J e a ^ devenit . Augustin şi Paul Orosiu zece. legislaţia persecutoare e nesigură şi necunoscută.i. fie că nu a dat urmare cererii iudeilor contra creştinilor (la Corint). Efes şi Ierusalim). care i-au pus viaţa în pericol (Fapte 16.i .aoi-dufat. domnia lui Septimiu Sever (193— 2L1) se poate socoti de asemenea ca un moment nou în istoria persecuţiilor. creştinii au fost socotiţi o secta iudaică si confundaţi cu iudeii. Persecuţiile sîngeroase_au-Ma^e:g ttt-aib-JVero (54— 68) si . După caracterul şi gravi­ t atea lor. Sf. Persecu­ ţiile n-au fost continui.. fie că a scos pe Apostoli din pericol (la Filipi.sis te m a tic c si a e n e r a îe ._(-9/iq— 951). 19. pî^ --la-âiir:e p u ^ lului al IY=lea^-Pjin. de_la Deciu însă. magie. Inccpînd cu împăratul Deciu. persecuţiile se pot împărţi în două sau trei perioade.. De la Traian (98— 117). La începutul primei perioade.P ERSECU ŢIILE ÎOÎ Din partea unor păgîni. C on stan tin c e l MajQ__ţ3Q£— g^ZL-pline capăl. cele îndurate de creştini din partea mulţim ii’păgîne şi a autorităţilor romane^-au-fosi mult. apostol Pavel a smerit de asemenea atacuri. creştinii au fost urmăriţi mai mult din iniţiativa mul­ ţimii păgînc sau a unor guvernatori . prin interzicerea prozelitismului creştin. Sulţriciu Sever nouei. se aplică de regulă la judecarea creştinilor rescripto .

R escrip tu l este o dispoziţie oficială..102 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă imperiale. Pînă la Deciu. chiar iudaismul. foamete.i răstălmăciri şi la acuzaţii grave care făceau din creşti­ nism nn rull s e n e i şi periculos. statul roman însuşi face încercarea de a distruge Biserica. provizorie şi limitată. cutremure. epidemii. Thuudaţii. politeistă. creştinii sînt urmăriţi pe baze de edicte speciale. Romanii tolerau celelalte religii. absolută. Credinţa creştină era socotită o apostasie de la religia strămoşeas??t7~âToTsin7n î ^ Necunoaşterea şi neînţelegerea învăţăturii creştine. S e impuIg_xxQsi. Paginii nu aveau înţelegere pŞrDăTo' religie fără temple.. învierea morţilor. care voia să înlăture pe toate celelalte şi întîmpina de aceea . creştinismului fost socotit religie nepermisă — r e lig io M icită. şi a cul­ tului. în tot timpul de două secole şi jumătate de persecuţie. Edic|uj_era o adevărată lege de stat. magie.. ducea l.. Deciu este cel dinţii împărat roman care a promulgat un edict de persecuţie generală contra creştinilor. Creştinismul era o religie nouă. unii împăraţi. Cauze religioase. c e s-a aplicat în tot Imperiul Roman.i pmzeaia -lo i-Jin p ie d lca efectul binefăcător al • sacrificiilor religioase. idolatră^ decăzută. Contrastul era evident şi esenţial. pe cînd păqînismul era o religie veche. secetă. Totuşi. fără zei şi jertfe. O rice calamitate abătută asupra Imperiului roman. care prin dispreţul lor . vreme rea. cum a fost Gălbenuş (260— 268) şi unii guvernatori de provincie au avut faţă de creştini o atitudine care m ergea de la indiferenţă pînă chiar la bunăvoinţa. situaţia creştinilor a depins mai mult de dispoziţia po­ porului şi a autorităţilor locale. dar în creş­ tinism vedeau «o su p ers tiţie n o u ă şi r ă u îă c ă to a rc » (Suetoniu).. De acum înainte. mai ales întruparea lui Dumnezeu.^făra^Teprezentări plastice (idoli). o caricatură religioasă.n im -----.. cu aplicare generală şi obligatorie. Cauzele generale ale persecuţiilor A cestea au fost de mai multe feluri : a. care se aplica într-o cetate sau o provincie. o religie suspectă. farmece. monoteistă. furtuni. mo­ rală.iniIor <'.. De la Deciu.-i iii ura Liiluror. nu în întregul imperiu.-----. toate erau atribuite creştinilor. invazii "cTăşmane.

Ş ti-însa lpgătn. ci şi conducătorii. mul­ ţimii în aprecierea creştinismului şi cereau distrugerea sau combaterea lui. Nu numai poporul. întinderea creştinismului îi neliniştea. Obligaţiile religioase erau adevărate datorii civice (participarea la acte <5e cult. Scriitorul creştin Tertulian se adresează astfel romanilor. dacă se cutremură pSmimul. că lor li se datoreşte puterea şi gloria Imperiului roman şi că nenorocirile vin din cauza creştinilor. din contră. daca e "ioamete 1 _~gacă-Jse iveşte. pentru s ocietate si— ealtotă. Critica aspră. ca aceea a unui pericol public. ceea ce nu se putea din par­ tea creştinilor. II) şi Porfiriu (j. stat şi v iaţa pu­ blică scotea şi mai mult în evidentă contrastul dintre c reştinism si păgînism . Nilul nu se revarsă peste ogoăreT dacă cerul nu plouă. Atitia.vreo molimă. la serbări şi manifestări religioase). ea transforma combaterea politeismului şi a idolatriei de către creştini în atitudine duşmănoasă faţă de stat şi de societate. ca filozofii Cels (sec. cîte nenorociri n-au lovit Imperiul si cetatea Romei ?» (A p o lo g e tic u m .ritre religie. Oamenii inteligenţi şi culţi.304). preoţii şi filozofii _ţimpului v edeau în general în cre ştinism . adină de venirea lui Hrlstos. socotinciu-l rătăcire. care jign esc şi supără pe zei. înainte de împăratul Tiberiu. Cultul împăratului a fost între cauzele persecuţiilor una din cele maj^£_s©â»w. mai ales pentru funcţionari si m ilit a r i Ideea păgînilor că statul este protejat şi ajutat de zei.voi strigaţi. dacă.. c. corupţie. la unul singur ? j B i r o q . întărită şi mai mult pe păgîni. i n dS a : CresEnii--la-4eu ! — Q h iistia n o s a d le o n em . Politeismul era în adevăr amestecat în toate manifestările vieţii publice şi de stat. mînie zeii şi trimit aceste nenorociri asupra oamenilor. pe care creştinii o făceau păgînismului. dar cu respectul public al cultului păqîn.PERSECU ŢIILE 103 faţă de zei.ă-_ jii. o religie funestă pentru stat. Cauze politice. nu s-au putut ridica peste prejudecăţile.r. spunîndu-le cu iro n ie : «Dacă Tibrul inundă cîmpiile. 2— 3). fă cea ca păgînii să vadă în creştini duşmani ai statului. b. faţă de religia strămoşilor — mos majoram. El constituia o adevărată religie de stat şi eră""o obligaţie' . Se admitea cel mult ca noua religie să fie practicată în particular. înşelăciune a demonilor. XL.

(otStrcóSstot ¡xí^etc).sacatil. R u g ăm in te pen tru creştin i. comit chiar incesturi.n lesae religionis et divini'tatis»7crîfiia de ofensă a religiei şi a divinit. cei de sus vedeau elemente vulgare şi-i dispreţuiau. c reştinii păreau paginilor c a inutili societăţii. ci chiar . x x v ii . | ulm r. în Trupul şi Singóle Domnului Hristos . O cta v iu s. 12— 13). calomnii absurde.. X V I. 1. fiind acuzaţi că Ia ospeţclc lor comune. Prejudecăţile şi ura paginilor se manifes­ tau în'aprecîerile loFastrpra vieţii morale a creştinilor. Cauze moral-sociale. 31). ^Cr^iiniLerau a cuzaţi că ucid copiii la cui iul lor si se hrănesc cu s î n g e ^ ş i c a m e a _ ^ r j ospeţe t h y e s t i c e . 4— 15 .J2 religie de sclavi. eraţi socotiţi imorali. C ă tre A iiln lic. 1. A p o lo g e tic u m . iir. zicea ironic Tertulian. V. că săvîrşesc alte fapte rele încă. V II—• IX. 31— 36 . G ra­ vitatea şi pericolul acestor acuzaţii calomnioase de crime s e c r e te . se dedau la desfrîu. neînţelegînd rostul şi sensul agapei creştine. de ignoranţi. Is to r ia b is e r ic c a s c ă .n~crul. 1 6 . de oameni inferiori (Cels). ca Oedip. Nu numai în societate. In_Vii'şlini. 9.. 2 6 . Teofii al Antiohiei.. m ajestate mai augustă decît a zeilor înşişi. 30. PrhTŢ^aj. prefăcute prin harul sfinţitor al Sfîntului Duh. Tertulian.' Alenagora.i si.ya). neînteleqînd _ei Taina Sfintei îmoâ^-sam ^-4n-c a r e pîinea si vinul sînt.(o o c u lta ia c in o r a ) era foarte mare pentru creştini (Tertulian.au^măi mult "d lrrfclaseîeinodesTe Creştinismul era )c socolil CJ. 1). A p o lo g ia I. pe care creştinii mărturiseau că refuza să admită că le-ar pu­ tea săvîrşi chiar păgînii (Eusebiu.104 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ ^elăţenească. A cestea sînt poate cele mai curioase şi mai periculoase : zvonuri necontrolate. 14).«crirap. 10. J mni-jde nimic (infructuosi negotiis. "iy . Iustin Martirul. A p o lo g e tic u m . XLII. că adoră soarele sau un asin (o n o la tr ie ) (Tertulian.. D ialogu l cu iu d eu l Triton. Minucius Felix. jţlefuzînd să accepte păqînismul iii_ general. care căutau să compromită pe creştini şi să-i facă odioşi socie­ tăţii. A p o lo g e tic u m . — Oasazsia osîr.i^n^r Ţ n i i T ^ l } prin ab ţ i n e r e a l p r dcM a şi funcţiune prin cri li ca pe c â r e ^ o m c e a ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ î n e ^ p r i n Ţ ^ ^ ^ ^ n o m " de a pruni func ţiuni sau de a se supune serviciului militar. d. A p o lo g e tic u m .ătiilT ertu lian. ¿gíuzu¿ creştinilor de a participa la era socotit ca un act de impietate (sacrilegium — iasSeia) şi o ofensă a m aj est¥pIlHperiale~Tcrimen lesae majestatis). j^restinismu! era .

. un neam de oameni superstiţioşi şi răufăcători (Suetoniu : genus superstitiosum ac malefîcum).) şi o lege a lui Traian co n tra a s o c ia ţiilo r n e le ­ g a le (eteriilor) interziceau adunările nocturne. care nu socoteau pe creştini periculoşi din punct de vedere al ordinei morale şi de stat.PERSECU ŢIILE 10 5 în familie se observa o schimbare de raporturi între creştini şi păgîni . Lcx J a l i a de m a je s ia t e pe­ depsea manifestările duşmănoase faţă do poporul roman. Tacit). L e g e a c e lo r 12 ta b le iniprzirp. religiones illicitae) şi pedepsea magia.a dreptului de cetăţenia. îndărătnici. duşmani publici (hostes publi­ ci).Hr. nebuni. o religie odioasă (odium generis humani. Care a fost prima lege şi ce procedură s-a urmat în ju decarea lor — sînt probleme încă neHiic idrite de istorici. se putea urma fie procedura regulată (ju d ic a tio ) a procesului de crima. în care se putea încadra delictul de a fi creştin. privind anume pe creştini. creştinii. mizantropi. cu pedepse capitale (pierderea liber­ tăţii. cedau pre­ siunii mulţimii şi persecutau pe creştini. Legislaţia şi procedura de judecată Ca să poată fi tolerate.• creştinismul. pe care nu-1 cunoaştem totdeauna. Pînă la Constantin cel Mare (306-—-337). El putea fi urmărit pe baza unor decrete şi legi existente. s-au dat şi legi speciale. Pliniu). superstitio prava et iminodica. 189 d. pen­ tru un motiv sau altul. pentru un motiv sau altul.a— ite le străine (religiones perem grinae.fost însă o religie nepermisă si tinută deci în afara legii. ^ pntrn fnate aceste motive. Creştinii pu~ teciii fi acuzaţi şi urmăriţi pe baza unor asemenea legi şi decrete. atpe xooi'dOsooi ia moarte cu creştinii !). chrisLianos aci leonem. discuţii şi nemulţumiri. a vieţii). Chiar unii împăraţi sau guvernatori. creştinii erau urîti de pagini^ soco­ tiţi 'periculoşi.. cultele străine trebuiau de regulă să fie îngă­ duite prin lege. pentru . crestinismuLa. conspiratori. _ Afară de legile exist ente. in judecarea creştinilor. imputări etc. cu aplicarea generală sau specială Ia religii. o superstiţie rea (superstito exitiabilis. prevăzute de legi. trădători . subversivi. Un decret al senatului (de bacchanalibus. izbucnea uşor în strigăte contra lor (Toile s a c r ile g o s . iar mulţimea.

A p o Jo g e tic u m . împotriva acestei păreri se poate obiecta că dreptul coercitiv se aplica numai în judecarea necetăţenilor şi că unii creştini erau cetăţeni romani.i treia părere. 4).^¿SSIflir o l c g e de excepţie contra creştimTorTTa'rerea aceasta este ni i¡ i î 11111 *'|»I< (i Lí docil celelalte.p ro c e d a t. II. După . 11 . care~7irPso “poT înlătura uşor. autoritatea romană n-ar mai fi avut ezitări in condamnarea creştinilor. Fără ca delictul creştin să fi io. Interesa deci nu o crimă. nu examinarea vinei (Tertulian. IX --X ). S cor¡>¡cn:<'. Rescriptele imperiale erau doar măsuri administrative. dé a păşi din oficiu contra necetăţenilor suspecţi sau vinovaţi de tulbu­ rarea ordinei publice (ju s c o e r c e n d i. iar persecuţiile' ar ti fost generale şi continui.106 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA cetăţenii romani . pentru crime prevăzute şi pedepsite de legile în vigoare — magie.st specificat juridic de legi. nori ex a m in a tio crim in is.. ¿ivind o asemenea lege. ei se conduceau de regulă după normele procesului de crimă (ju d ica tio ). T e rtulian şi istoricul Sulpiciu . Pentru exislenţa unei legi speciale. în aprecierea vinei şi pedepsei. ci numele însuşi : n o m en ipsum . că la creştini se cău­ tau şi condamnau nu anumite crime. s -a . deşi se poate aduce şi împotriva i < ei obiecliimea că. socotit periclitat de creştinism. de excepţie. prevăzute de lege. A p o lo g ia l-a. n om en ch i isH anum . — mărturisirea numelui. sacrilegiu. ci J3e bază de măsuri administrative şi poliţie­ neşti (c o e ic it io ) . fie procedura reprimării delictelor. lăsîndu-se influenţaţi de mulţime sau de patimă. împotriva acestor păreri se poate invoca mărturia precisă a apologeţilor. 3. cum s-a întîmplat uneori. nu intermitente. dar aveau libertatea de a aprecia şi puteau proceda uneori arbitrar şi abuziv. Unii istorici cred c ă împotriva creştinilor. care reglementau acest drept (Theodor Mommsen). în pri­ mele două secole. creştinismul era interzis şi pedepsit pe baza imiiiJxM-M. nu pe bază de legi speciale sau de legi penale de drept comun (ju d ica tio ). c o n îe s s io n om in is. sînt totuşi unele mărturii. c o é r c itio ). bazată pe drep­ tul poliţienesc şi judecătoresc al funcţionarilor romani superiori. ci doar cali­ tatea şi numele lor de creştini (otá xb 6vo|ia Iustin Martirul. crimen laesae majestatis. el era urmărit în virtutea dreptului numit jus coercendi. Alţii însă cred că la judecarea creştinilor se aplicau legile penale ele drept comun : creştinii erau adioa acuzaţi şi condamnaţi. asociaţii nepermise sau legea superioară a binelui public.

din anul 64. 4 . uneori legaţi în lanţuri. creşti nii erau închişi. concretizat în_ formula : N on lic e t e s s e \o s . Pedepsele c apitale erau :. Tertulian. fără aer. A d n a tio n es. aruncare la fiare sau în luptele de gladiatori. fiind scoşi de sub protecţia legilor. la Roma sau în alte oraşe ale Imperiului. Principiul condamnării era : cei. IV. condamnarea la munci în mine şi în cariere. cei să de ios decapitaţi — h o n e s tio r e s d ep orta n tu r. creştinii. de sete. a drepturilor civile. creştinilor li se confiscau şi averile. Aceasta putea fi provocată prin d e c a p it a r e . creştinii fiind ţinuţi în lanţuri ca şi s c l a v i i .PERSECU ŢIILE 107 S e v e r vorbesc despre un decret ai Iui Nero. Creştinii erau îngrămădiţi în în­ căperi subterane. Pedepse pe viaţă erau exilul sau deportarea în locuri nesănătoase şi sub pază.rea.pierderea libertăţii. a acordat libertate creştinilor prin edictul de la Milan. Ea constituia un m ijloc de conslrîngere la apostasie. ca pentru sclavi). decret numit şi In stitu tu m N eron ian u m . prin ardere. Unii . Deşi n-au fost persecutaţi continuu. De \a Deciu. guvernatomL Ei av eau puteri poliţieneştL_sL4-UPedepsele variau. se face menţiune despre un d e c r e t al sen atu lu i. m oartea. erau ţinuţi în stare de nesiguranţă legală şi de alarmă. între altele^ în general după situaţia socială a creştinilor. în M artiriu l lu i A p o llo n iu s. Autoritatea c are judeca era.-= (Tertulian. care. răstignire (moarte infamantă. pentru femei şi fecioare se aplica de cele mai multe ori vinderea lor la case de toleranţă. în circuri. 7). din anul 64. A p o lo g e tic u m . fără lumină. în grele condiţii de t*r'ai. închisoarea este mai lungă şi mai grea. care interzice creşti­ nismul. la Roma. s o c o tită « b on a m ors». date la sărbători populare. în ambele cazuri. = JSIu este „permis ca voi să existaţi . care ” su­ a ferii m o a r te a pen tru H ristos în timpul Împăratului Comod (181— 192). I. în a i nje_ de judecată. creştinii au fost puşi în afară de lege şi că această situaţie a rămas în vigoare pînă la Constan­ tin cel Mare. sub formula : N on lic e t e s s e c h iis tia n o s = nu e permis să existe creştini. Uneori mureau de asfixie.. prefectnljaraşului (p r a e fe c tu s u r b iJ T iâr în provincii. nohili— fie deportaţi. h u m ilio r es c a p ite puniuntur . într-o atmosferă sufocantaj cu hraiTq pnţirm„si. de foame. Se pare că încă de la Nero. în 313.

sub titlu l: L a G e s ta d e î m artiri. te x t grec şi latin la unele.. L e s m arty rs. T e x t grec şi latin la unele. 3-e A u fla­ ge. 1956. lapidarea. Paris. Paris.G u s t a v K r ü g e r . DaDM'l-Uops. I » S l ii v e r. Berlin. Pedepsele erau foarte grele şi de multe feluri : flagelarea (pedeapsă in­ famantă). Prof. R u i z B u e n o . Torino. in l i m l m r o m â n ă : Pr. .. tex t. l o a n R a m u r e a n u . Tà fJ. T esalo n ic. L a G e s t e d e s m a rty rs. pentru a-i sili să se lepeTTeTc iePcredinţă . R atisbon ae (R e((riisburg). N ew Y ork. sub DiocieţiârT(284— 3U4) şi urmaşii lui. D. 61— 246. Düsseldorf. sfărîmarea picioarelor. p. legarea de cai fugăriţi. 360 — 370 şi la fiec a re a ct m artiric. A d a s d e l o s m a r tir es. 19 38. O xford. Ruhbach. scoaterea ochilor şi multe altele^ în ultima faza a persecuţiilor. I> i c r r (> Il o n o z i n. T h e A c ts o l th e C h ristia n M artyrs. N ew Y ork. cu traducere spaniolă. H r i s t u. M il. 1982. 1. I h r e H in ter. a nasului. cei j : a r e se lepădau se numeau «lapsi» (căzuţi). p. . vezi b iblio grafia gom-niKi şi urm ătoarele lucrări : I z v o a r e : P a n a i o i t C. Creştinii liberi puteau sau reuşeau uneori să viziteze pe cei închişi. arderea cu fier înroşit sau cu torţe. ed. g rin d e u n d V oiijrn .f o n i‘ s. sfîşierea corpului cu unghii sau: ghiare de fier sau cu cioburi ascuţite. 2-a. Paris. 2. 1935. bătaia cu vergi. G li s v ilu p p i d e la le t te r a t u r a su i m a rtiri n oi p rim i q u a ttr o seco li. V ie rte A uflage von G. cu bog. T e x te fran çais av e c Introduction par H. C h r i s t i m u l y a n d t h e R o m a n Im p e r ia l C ult. Das V e r h ä ltn is v o n K ir c h e u n d S ta a t in d e r F rü h z eit. B IB L IO G R A F IE Pentru cau zele persecu ţiilor. Paris. r e ­ tip ărită în 1979. 1979. s in c e r a c l s e le c t a . te x t g r e c .il.v-l'yna’ ). Tübingen. 1972. i ' c l i ' r c q . spînzurarea cu capul în jos. 1 1 a in m a n. L a G e s t e du sa n g . Bucureşti. M a­ drid. A. 1023— 1118. 1965. A u s g e w ä h lt o M ä r ty r e r a k te n . franc. A d a p rim oru m m ar ly rum . B erlin. In tr o d u c e r e . P aris. înecarea. 1839. D. La v r a ie lé g e n d e d o r é e . 23. a urechilor. te x t latin. 1962. jă i e r ea limbii. 23. 1902— 1911. torturile au fost cele mai grele.'i bibliografii-. A d o le m a r tir îc e . t r a d u c e r e şi c o m e n ta r ii ('EXX^vec IIotÉpEC 'ïïv. t. Ju d ecarea creştinilor era însoţită de torturi. 1978. R u i n a r t . r) o in II. C h r is tc n w e r io lg u n g im R ö m is c h e n R e ic h . 1953. 14 vol. S t u d ii: II. turnarea de plumb îbpit pe spaieTTnHnSereâ^nembrelor sau a corpului prin diferite m ij­ loace. 1 9 2 9 . V . L a z z a t i.i u x. T rad u cere italian ă de E lena C ontucci. sugrumarea. K u r t A 1 a n (I.mo. R u d o l f K n o p f . T h . 1980. în A u fs tie g und N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt. 1982. cu trad u cere enţileză. M o n r (' . l . G. 1958. 'înţep'area corpului sau sub unghii cu'Bbiecte ascuţite.apTupia tüW â[>~y-/l(rr> Xptaxtavwv. r H e r b e r t M u s u r i l l o . în A u fs tie g u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt. Tübingen. L. trad.10 8 IST O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A L A creştini erau prinşi în butuci de lemn (n er v u s). p. t.

Paris. 1159— 1208. 1968. C lasse de L ettres et de S cie n ce s m orales et politiques. 1961. P. H. L a s t. O r g e l s. M arty rs. II. 1953. 1922. A. L ’É g lis e d e s m arty rs. M ünchen. chrét. C h r is te n v e r fo lg u n g .PERSECU ŢIILE 109 R. 1956. 3 3 — 216. 1956. 1970. 1925. p. J.. H. M. T r a d u c e r e d u p ă e d iţ ia f r a n c e z ă : La p e r s é c u tio n d u c h r is tia n is m e d a n s T E m pire ro m a in . ■Oxford. IV ). L e c l e r c q . 1969. H. D ie G e s c h ic h t e e in e s W o r te s . A l l a r d . 2 -e éd. M o r e a u . col. L e s o r ig in e s du c u l te d e s m a rty rs. ibidem. A. 1941. J . C a u z e le p e r s e c u ţ iilo r d in p u n ct d e v e d e r e i s ­ t o r ic ş i p s ih o lo g ic . v o n C a m p e n h a u s e n . C. D u c h e s n e . Rom a. 1927. P o p e s c u. . F r e n d . M o r e a u e t A. X IV . D es o r i­ g in e s à G r é g o ir e le G ran d . 1970. Bd. 1971. D a n i e 1-R o p s. în «M ém oires de l’A cad ém ie ro y a le de Belgiqu e». M arty riu m . 1960. L. Marrou. Paris. K ir c h e d e r M ä r ty r er . 2-e A ufl. G enua. D roit p e r s é c u te u r . «R eallex ik o n fur A n tik e und C hristentum ». 263— 276. t.e s i è c l e (95— 197). Paris. col. 1565— 1648. 1964. G ü n t h e r . P aris. V o g t . Tübingen. et de lit. Bern. D arm stadt. E. I d e m . 56. 5. W . 1921. col. 112— 1 2 7 . H. D ie I d é e d e s M arty riu m s in d e n a lte n K ir c h e . 1939. B ew e rtu n g d u r c h H e id e n u n d C h r is ­ ten . 169— 1 9 0 . 1955. art. 1. Berlin. T e o d o r M. L e s e m p e r e u r s r o m a in s e t l e C h ristia n ism e. H. A d c o c k ş i c o l a b o r a t o r i i . 1933. 1943— 1946. Paris. M o n a c h i n o . G r a b a r. C o n fe s e u r s e t m a r ty r s s u c c e s s e u r s d e s p r o p h è t e s d a n s l'É g lise d e s tro is p r e m ie r s s iè c le s . H. Daniclou e t H. IV .». B ru x elles. A p ô t r e s e t m a r ty rs. D e l e h a y e . L e s o r ig in e a u x du c u lt e d e s m a r ty rs d a n s l'a n tiq u ité. Zur A u s e in a n d e r s e tz u n g z w is c h e n C h r is ­ ten tu m u n d R ö m is c h e n S ta a t. A. 1-e éd. H. i b i d e m . I— II. C o n tin u a tio n d e l'A tla s d e V A n tiqu ité c h r é tie n n e .. P aris. N o u v e lle h is t o ir e d e ¡'É g lise I. Paris. A. 1956. C. I (h isto risc h ). Paris. D as fr ü h e C h riste n tu m im r ö m is c h e n S ta a t. J . d e R e g i b u s . B ru x e lle s. 1971. R om u n d d ie C h riste n . L a v i e q u o tid ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é t ie n s a u I I .. Stuttgart. L 'E m pire r o m a in e t l e C h ristia n ism e. N eu châtel. nr. 1954. M artY rd om a n d P e r s é c u tio n in th e E a r ly C h u r ch . Paris. I l io n d o g iu r id ic o d e l l e p e r s e c u z io n i n e i p rim i d u e s e c o li. B ru x elles. L e s p e r s é c u * tio n d a n s T E m p ire ro m a in . J. 9-e Paris.. P o litic a e r c lig io n e d a A u g u sto a C o n sta n tin a . 1964. t. în lim ba n e o -g re acă. d'arch. L é o n H o m o . 2-e A ufl. P aris. E h r a r d. H a m a n n. K l e i n . Stuttgart.. M é s 1 i n. v a n d e r M e e r e t C h r i s t i n e M o h r m a n n . 238— 2 4 1 . Paris. 1958. M. D ie C h r is t e n v e r lo lg u n g im R ö m is c h e n R e ic h . R ö m is c h e s W e lt r e ic h u n d C h risten tu m (H is to ira M undi. col. p. 1971. A tena. M a r i e q. 1208— 1228. V . 2-nd ed. 1963. 1932. P e r s é c u tio n s . G ü tersloh. 523— 594. în «Dict. t. F. Paris. F. G r é g o i r e . L e p e 11 e y. 30— 313. L e C h r is tia n is m e d a n s 1'E m p ire ro m a in . Paris. P. p. d e N é r o n à T h e o d o s e . E. 5— 187. H. C h r is te n v e r fo lg u n g (ju ristic h ). R e c h e r c h e su r l e c u lte d e s r e liq u e s e t l'art c h r é t ie n a n tiq u e . Prof. L e c h r is tia n is m e c l YE m p ire ro m a in . L o d s. W l o s o k .

foarte probabil în anul 67. alţii unşi cu răşină şi arşi pe rug de vii. Nemulţumirea. iar Clement Roma­ nul de o mare mulţime de creştini —. dar opinia publică socotea v i­ novat pe Nero. N e r o . cînd Roma a fost mai mult de jum ătate distrusă de un incendiu.a fost de o cruzime înspăimîntătoaro. era un împărat vicios şi vanitos.110 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă Persecuţiile pină Ia împăratul Comod (anii 64— 192) * 1. contra lui creştea şi izbucnea în comploturi. se ştie că au murit sub Nero. C lau d iu ( 4 i — 54) a luat o măsură care a atins indirect pe creştini : el a alungat din Roma pe iudei in anul 49. la Roma^ Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. ei au fost totuşi condamnaţi ca duşmani publici. izbucnit la 19 iulie. 25. pentru tulburările ce se pro­ duceau între ei din cauza lui «C hrestu s».. alţii răstigniţi. Tacit vorbeşte do o mu Iţi me uriaşe — in g en s m u ltitu d o. numărul victimelor a fost mult mai mare. C auza incendiului nu se cunoaşte.Primul împărat persecutor e socotit Nero (54— 68). Io a n R ăm u rean u . înaintaşul lui. oameni periculoşi prin «superstiţia» lor (august 64). Unii scri­ itori creştini crod că Nero a dat un decret prin care interzicea creşti* C a p ito l re d a c ta t de Pr. Cea mai m are nemulţumire a fost la anul 64. 4). După m ăr­ turii creştini. ar fi voit să admire un spectacol unic şi să construiască o capitală nouă şi măreaţă. Ca să potolească furia mulţimii. prof. care. Istoricul Tacit spune că unii creştini au fost îmbrăcaţi în piei de animale sălbatice şi slîşiaţi de cîini. Nero a abătut acuzaţia asupra creşti­ nilor. contra cărora a început o violentă prigoană. foarte tînăr. potrivită cu n e­ bunia împăratului şi cu fanatismul poporului înfuriat. Aci'sle scene de groază au rămas neşterse în amintirea creştinilor. Persecuţia . Din vorhoa tradiţie bisericească. Domnia lui a fost o continuă criză politică şi un spectacol revoltător. cu vanitatea sa de artist închipuit.şi păgîne. lmninînd noaptea grădinile lui Nero. care da spectacole de curse. în care s-a văzut persoana lui Hristos : «Judaeos impuîsore Chresto assidue lumultuantes Roma expulit» (Suetoniu. Nefiind dovediţi autori aî incendiului. pe care el le înăbuşea în sînge. V ita C lau dii. ca re a îngrozit şi revoltat populaţia. .ttoXo ir^Oo? extax-cuiv.

4 . a suferit şi Sfîntul Evanghelist Ioan. Domîţian (81— 96). de «urzire de lucruri noi» (m o lito r e s rcru m n ovaru m ). răzbunător şi răutăcios.ambiţios. VII. acuzaţie adusă de obicei creştinilor. . Se crede că persecuţia s-a limitat la creştinii din Roma. Cu_ acest refuz. Domiţian. 2. Ştirea că a fost dus întîi la Roma şi aruncat într-un vas cu ulei fierbinte nu e verosimilă. concretizat în formula «nori lic e t e s s e v os» . sau de moravuri iudaice. era un om. Convingîndu-se din înfăţişarea lor. B ă ­ nuitor şi despotic. a chemat din Palestina pe nepoţii lui Iuda. De la istoricul Dion Cassios. Una a fost refuzul creştinilor de a plăti «iiscu s ju daicu s». de care se bucurau aceştia. după dărîmarea templului din Ierusalim (70). i-a lăsat liberi. şi i-a întrebat despre ocupaţia şi averea lor. El este cel dintîi împărat roman care s-a autodivinizat. f î is t o r i a e a d v ersw T p a g a n o s. num it «Institutum N eion ia n u m » (Tertulian. zis ««fratele Domnului» (frate cu Iacob cel Mic). II. el a prigonit pe iudei. H isto ria sa c ra . 5). El a fost ucis în urma unui complot. numindu-se «dom in u s a c deu s». pe care Domiţian îi ura sau îi bănuia de opoziţie. între care şi pe unele rude ale îm păiatului: pe vărul lui. se mai ştie că persecuţia a lovit pe unii acuzaţi de «ateism». F la v iu s C lem en s şi pe soţia acestuia Flavia D ojn iţilla . Ia sfîrşitul domniei lui (95— 96).PERSECU ŢIILE 111 nismul. fiind exilat în anul 96 în insula Patmos.. gelos. Persecuţia lui Domiţian a fost un act de capriciu de scurtă durată. ca urmaşi ai lui David şi rude ale lui Iisus Hristos. După o ştire luată de Eusebiu de la Hegesip. de inerţie. mai ales de creştini. Cauzele persecuţiei lui contra creştinilor par a fi mai multe. fiu al lui Vespasian. auzind despre împă­ răţia aşteptată de creştini. Paul Orosiu. pe creştini şi chiar pe filozofi şi matematicieni (astrologi). După tradiţie. creştinii se arătau a nu fi iudei şi deci pierdeau dreptul de toleranţă. ea expunea pretutindeni pe creştini la prigonire din partea paginilor. Rangul lor social îi făcea suspecţi împăratului. care îşi temea tronul. adică impozitul perceput de la iudei. Persecuţia a atins persoane nobile. dar o dată începută. pe fostul consul A c iliu s G la b rio şi pe mulţi alţii. că sînt oameni muncitori şi liniştiţi. A p o lo g e tic u m . 29 . II.Sulpiciu Sever. egoist. Noul împărat N er v a (96— 98) a graţiat pe cei condamnaţi de Domiţian şi n-a luat în consideraţie acuzaţiile aduse creştinilor. Domiţian a tins să cen­ tralizeze administraţia Imperiului şi să-l facă o monarhie absolută.

p u n ien d i sunt).. hotărîtT conştiincios şi drept. dar stabileşte : creştinii să nu fie cău­ taţi din oficiu. întinzîndu-se chiar la sate. faptul că nu se dovedeau pe seama lor crime prevăzute de legi şi că primise denunţuri anonime contra lor. El a reînnoit legea contra eteriilor şi a dat cei din ţii r e s c r ip l c a r c s e p ă strea z ă . privitor.a sacrificiul zeilor. avea calităţi rare şi se bucura de mare încredere şi cinste. nu pentru crime de drept . împrejurările în care s-a dat acest rescript sînt deosebit de interesante pentru istoria persecuţiilor şi pentru situaţia creştinilor în stat. noii inel demn pentru epoca lui (n ec n o ştri s a e c u li est). Traian a fost un împărat persecutor. Epoca Antoninilor. l-a făcut să scrie împăjatului şi să ceară instrucţiuni către anul 111— 112. Deşi bun şi drept. Era un bun soldat şi administrator. ceea ce arată că nu-i socotea periculoşi şi vinovaţi de crim e . a trimis împăratului un raport în formă de scrisoare asupra situaţiei din provincia sa. inaugurată cu domxuaTui şi terminată cu Marcu Aureliu. El nu dă o normă generală de procedură. muncitor.■d) respingerea denunţurilor anonime.c) iertare pentru creştinii care apos­ tasiază de la I Iris!os . Rescripta] lui Traian către Pliniu nu schimbă situaţia creştin ilor. Păgînii se plîngeau că din cauza lor templele se goleau. între 111— 112. şi cereau guvernatorului masuri împotriva lor.112 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă 3. Guvernatorul Bitiniei şi Pontului. preocupat de ordine şi de binele obştesc. dar cînd sînt denunţaţi şi dovediţi a fi creştini. în care creştinii erau numeroşi. urmaşul lui Nerva. b) pedeapsă celor cc' n'luy. Cît priveşte denunţurile anonime. că nu se mai vindeau animale pentru sacrificii. din contra. a pedepsit sau a eliberat un număr de creştini. Pliniu cel Tînăr a ares­ tat. stabilea legal penalitatea lor. în rezumai. a anchetat. c urajos. că se neglijau sărbătorile. inteligent. Pliniu c c l 7 înăr. Traian a răspuns printr-o s c r is o a r e cu caracter de rescript. împăratul ordonă să nu se ţină seama de ele. dar mul­ ţimea lor.Ja procedura faţă de creştini. această jnrisprudenţă se poate fixa în principiile urmă­ toare' : a) CrrşUnii nu trebuie să fie căutaţi din o ficiu . Traían (98—-117). să fie pedepsiţi ■clacă nu apostasiază. de fapt cu fiul acestuia. consi­ derată prima reglementare cunoscută a judecării creştinilor. sau lăsaţi liberi dacă se leapădă de credinţă (c o n q u ir n u li non s u n t : si d eîera n tu r et argu an tu r. Comod (180— 192) este socotită cea mai fericită în istoria Imperiului roman.

sînt liberi s-o iacă. m unita victoriei sale asupra dacilor.situaţia creată. a luat fiinţă o mică Biserică creştină. El voia probabil să procedeze cu blîncleţe. care a fost dus la Roma şi aruncat la fiare > lu < 7 108. Numai interzicerea denunţurilor anonime uşura oare­ cum situaţia creştinilor. şi epis­ copul S im con al Ieru salim u lu i. M in u ciu s F iin dan u s. au nimicit oraşul. 4. Traian. poate. dintre rudele Iviîntuitorului. S eren iu s G ran ian u s. în sensul rrsc-dptnlui lui Traian. Deşi contradictoriu. împăratul opreşte tumultul contra creştinilor. Rescriptul lui Adrian se găseşte la Iustin Martirul (A p o lo g ia I. 6— 9) a caracteri­ zat în cuvinte pline de ironie inconsecvenţa rescriptului lui Traian. care înce­ puse să penie. dacă denunţătorii creştinilor pot do­ vedi acuzaţiile lor înaintea tribunalului. El doreşte ca oamenii să nu fie tulburaţi de răutatea calomniatorilor. . şi de Aristide.PERSECU ŢIILE comun.1 :.da. situaţia creştinilor rămînea nesigură şi echivocă : deşi nu tre­ buiau urmăriţi din oficiu. II. Siia Adrian (117— 138). sub conduce roci unui fals M esia numit Bar-Cocbba (Fiul Stelei). iubitor de cultură şi de ordine. 9). s-a menţinut. Adrian a răspuns urmaşului acestuia. 8 — Istoria bisericcască . Romanii au recucerit IerusaJinu'l.. în vîrstă de 120 de ani. Persecuţia a făcut martiri şi în alte provincii. şi pe ruinele lui au ridicat un oraş pagîn cu numele de A elia Copitolina. împăratul aducea doar unele precizări privi­ toare la modul de a proceda faţă de creştini. Isto r ia b is e r ic e a s c ă . Martiri au fost şi sub Adrian.scc iul i n ’ u. şi la Eusebiu. în care. j al A n lio h ie i. el a primit o scrisoare de la un (-uvernator de provincie. cu timpul. 68 . In timpul Iui Adrian. ÎV. dar rescriptul era în fond aspru şi contradictoriu. iudeii s-au răsculat între anii 132— 135.le pe creştinii clin Ierusalim şi Palestina. rescriptul a rămas normativ pentru împăraţii următori. privitoare la creştini. puteau fi pedepsiţi dacă erau denunţaţi şi dovediţi. Adrian era un împărat sceptic şi rece. dar. la Atena. Mai cunoscuţi sînt e p. din anul 105— 106. Lui i s-au adresat primele A p o lo g ii creştine : de Codratos = Quadratus. în timpul jocurilor organizate în circul roman de ( Traian. Ca şi Traian. Rescriptul lui Traian era astfel o «jumătate de măsură». totuşi cu spirit destul de larg. Din punct de vedere ju ­ ridic. ci pentru nume. Tertulian (A p o lo g e lic u m .

şi pentru că filozofia stoică nu era acceptată de creştini. Mai cunoscută e persecuţia de la Smirna. străpuns pe rug cu u n .114 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ 5. care a fost condamnată la moarte. La cererea mulţimii a fost căutat. C els). Tot la Roma a suferit martiriul apologetul şi filozoful creştin Ju stin M artirul. Marcus Aelius Aurelius Verus. interzicînd tumultul contra creştinilor. numit Marcus Annius Verus. atribuită lui Nero : n o n [¡cel v o s --. onest şi ponderat. datorită. Poporul manifesta zgomotos împotriva lor. între cauzele care au produs agitaţia paginilor. El a pornit persecuţia contra creşlinilor. creştinii au avut totuşi de suferit persecuţii. a şuierit pentru Hristos. de neam nobil. iar după adoptarea sa de către Antonin Piosul. 6. Marcu Aureliu nu iubea creştinismul.„urmaşul lui Adrian. cu predilecţie pentru justiţie şi învăţămînt. La Roma. scrisă în greceşte Ei? eamov = «C ătre sin e însu şi». el ne-a lăsat principiile stoicismului în lucrarea sa. M işcări contra creştinilor s-au produs şi în alte locuri. Ca reprezentant al filozofiei stoice. poporului şi unor . După o mărturie păstrată la Eusebiu (Isto ria b is e r ic e a s c ă . era un împărat foarte cult şi filozof. servindu-se de legea de excepţie. la sfîrşitul căreia reproduce rescrip tu l lu i A d rian c ă tr c M inucius Fundanus. pentru că a refuzat să aducă sacrificii zeilor. Cauze întîmplăloare <iu contribuit la agitaţia opiniei publice contra creştinilor. Politica lui religioasă a fost in­ fluenţată de ideile filozofiei stoice. unde au murit 11 cre ş­ tini şi a fost eliberat un apostat. pumnal şi ars în circul din Smirna.guver­ natori din'provincie. războaie. Antonin Piosul (Antoninus Pius. sînt unele calamităţi întîmplate atunci (cutremure). precum şi campania literară anti-creştină a unor scriitori greci şi romani. o tînără fecioară romană. precum şi insiigaţia şi iniluonţa retorilor şi scriitorilor păgîni (F ron ton . Sub el. făcînd martiri. 138—161). a lost un împărat paşnic. foamete. C'cc/7/a. Lui Antonin i-a adresat Iustin Martirul prima sa A p o lo g ie . un om bun. 26. în mai mu11(1 provincii : inundaţii. IV. înţelept.nu este permisă existenţa voastră. epidemii. ajestatr ju d ecat şi condamnat (t 23 februarie 155) şl bălrînul episcop al Smirnei Policarp. Antonin Piosul a scris «tuturor grecilor» (provincia Ahaia). meditativ. urît de rivalii săi păgîni (C re scen s) şi . M arcu Aureliu (161— 180). ca şi alţi împăraţi. 10).. nerespectînd rescriptul lui Adrian. Pentru raţiuni de stat.

pentru a fi siliţi să apostasieze. El a înăsprit legislaţia contra creşti­ nilor. de 90 de ani. Martirii erau de diferite clase sociale. cu prilejul unor serbări păgîne date la Lugdunum (Lyon). introducînd sistemul căutării lor şi făcînd parte denunţătorilor din averea creştinilor condamnaţi. după grele torturi. Populaţia pagină a prins. păstrată aproape întreagă la istoricul Eusebiu (Isto ria b is e r ic e a s c ă . A ceastă persecuţie este cunoscută dintr-o lungă scrisoare a creştinilor din Asia. fiind întrebat de guvernatorul Galiei. Cadavrele creştinilor au fost expuse cîteva zi'le. P otin. V. Con­ trariu legilor romane. cărora li s-au zmuls acuzaţii false contra creştinilor. a maltratat şi a batjocorit cu puţin mai înainte un număr de 48 de creş­ tini. lăsînd frîu liber urii poporului. Persecuţia a izbucnit în anul 177 sau 178. medicul A lex a n d ru . El e pus în legătură cu cîştigarea unui război împotriva quazilor şi marcomanilor (c. Numele unora sînt cunoscute din scrisoarea păstrată la Eusebiu (dia­ conul S an ctu s.lti şase creştini. Marcu Aureliu. V ettiu s E pagathu s. A ttalu s. Unii s-au lepădat de credinţa creştină. succes atribuit de creştini şi rugăciunilor . M atu rus. între care sclavul imperial E v elp istu s. unde se "întruneau în conferinţă administrativă anuală (1 august) — C on ciliu m triurn G alliaru m . Au fost puşi la torlură şi sclavi păgîni. A ceştia au suferit chinuri îngrozitoare. Mai grea a fost persecuţia în Galia. delegaţii celor trei Galii. că existau comunităţi creştine înfloritoare. la Vienna şi Lugdunum (Lyon). A suferit de asemenea moarte. cu acest prilej. Alţi creştini au suferit în Asia Proconsulară. alţii au mărturisit-o cu mult curaj. 174). apoi arse.PERSECU ŢIILE 115 condamnat cu a. cei mai mulţi de origine orientală. Chiar unii dintre cei căzuţi au mărturisit însă pînă la urmă credinţa creştină. O sclavă B lan d in a şi fratele ei P on ticu s erau copilandri încă. 1). unde aflăm pentru prima dată. iar cenuşa lor aruncată în fluviul Ron (Rodanus). Guvernatorul a ordonat sau a permis arestarea acestora. sub Marcu Aureliu s-au primit mărturiile sclavilor contra stă pinilor lor. V iv lia d a). bătrînul episcop de Lugdunum. Lui Marcu Aureliu i se atribuie totuşi un edict de toleranţă pentru creştini. Martirologii socotesc 48 de martiri în această persecuţie din Galia. a dat un rescript prin care ordona eliberarea apos­ taţilor şi condamnarea celorlalţi. în anul 165. cu prilejul acestei persecuţii.

U islo ria A u g u sta (XIX. mur­ dar şi desfrînat. d e e i.un. pentru că era de rang social inferior lui. cu tatăl său. începu Iii de Marcu Aureliu. El a Jiis. fie influenţa soţiei sale Mareei. Cu m 1iilur. Deşi educat cu multă grijă. amintind de nebunia şi capriciile lui Nero. în afară de cei numiţi mai sus. numită «concubina». 7.il conducerea Imperiu­ lui pe mîna unor favoriţi abuzivi şi corupţi. fiul lui Marcu Aurei iu. rare avea simpatie pentru creştini. Cel mai însemnat m artir. Frigia. diaconul Papylus şi creş­ tina A g a th o n ik i (Pergam). printr-un preot creştin cu.IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă soldaţilor creştini din armata romană. orgolios şl vicios. impurior Nerone». Marcu Aureliu. poate senator. Comod a U s u l pe creştini în pace. dacă era în adevăr fiul lui.. . Sub Comod. Si rid. necinslil. Ştirea este le ­ gendară (Tertulian. 5— 10). cîţi va ani. probabil episcopului Romei. roman cult. mai necurat decît Nero» —«saevior Domitiano.. au fost episcopii P u bliu s (Atena). în Africa.'H . C arpu s. au suferit moarte martirică.s e ­ I colul al Ili-ieu. Lista lor o ceri:1 Mum ia. A p o îo g etic u m . desclii/îii(Iu-sc a st IV o lungă criză politică. spurcat la gură. în iulie 180. Alţi martiri au căzut în Asia Proconsulară. a continuat persecuţia contra creştinilor. fie alte influenţe creştine. V. despotic. fiind de­ nunţat de un sclav şi judecat de prefectul pretoriului Peremiis. După cîţiva ani de persecuţie. Actul lor martiric este primul document creştin de limbă latină. fulminea sau fulminatrix). crud. S a g a iis (Laodiceea). doisprezece la număr. 2) îl caracterizează ca «neruşinat. nu semăna întru ni­ mic cu tatăl sau. căzînd mai mulţi martiri : La Scili. i I'i ■ lipsa Iui de interes pentru treburile publice. scăpată de moarte de sete prinIr-o ploaie (legio fulminata.ire< lui Comod prin asasinare. «grupul m artirilor sciîitan i» . mai crud decît Domiţian.. este . ducînd o viaţă scandaloasă. care. A p o llo n h is. Martiri cunoscuţi. din pro­ vincii. el era vulgar. venind pe tron împăraţi neromani. Comod (180— 192). s-a schimbat situaţia g e­ i neralii a Imperiului roman. care a durat t o t .' 1J(). au făcut ca împăiatul sii permită eliberarea creştinilor condamnaţi. probabil în anul 184. a fost decapitat Ia Roma. Comod a fost asociat mai întîi la domnie. participînd astfel la politica iui religioasă.

par Aug. p. 1928. N éro n (54 . M arlin. E. 1960. J . Paris. 1. 195 5 . M a r t a S o r d i. N ew York. C lasse de Lettres. 1965. E. Paris. în A u fs tie g u n d N ie d e r q u n g d e r r ö ­ m is c h e n W e it . W a l t e r . 56. p.. I d e m . L e s o r ig in e s du c h r is tia n is m e latin .. d e A u g. 1935. 1941. t. Roma. A u g u st e t N éro n . C h r is tia n ily in th e R o m a n E m p ire.. 1967. P. J . L e s p e r s é c u t io n s c o n tr e l e s c h r é t ie n s a u x I . 2-e éd. J . . t. H. 6 8 ): J . D annstadt. L’E m p ire ro m a in e t ¡’É g lis e (H is to ire du m o n d e par E. 1934. b ib lio g rafie 660— 705. L o s m a r lir o s d e ! S lg lo II. II. 1979. N éro n et l e m y s tè r e d e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s . D a n i é 1 o u. J . t. M o r e a u .’In c e n d ie d e R o m e en 64 e t ¡ e s c h r é tie n s . 5 — 18?. I. I P ram i p a s s i d e l c r is tia n e s im o .. 1975. A H is to r y o f A fr ic a n C h ristia n ity .. B e a u j e u . II C r is tia n e s im o e R o m a . o k. D as F r ü h e C h risten tu m im r ö m is c h e n R e ic h . Paris. no. I. L’é p o q u e d e N éro n et s e s c o n t r o v e r s e s i d é o lig iq u e s . V. 1. 1979. D e p e r s e c u ü o n ib u s in im p e r o ro m a n o s a e c . C avaignac. B erlin. 1971. t. A.. 1971. 1967. L a v i e q u o tid ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é t ie n s d u II-e s i è c le (95— 107). P a u l A 11 a r d. Paris. 1). 2-e A ull. 247— 315 .. Paris. Paris. S ta a t un d K ir c h e von D o­ m itian b is C o m m o d u s. Paris. 1962. t. E. F r o m G aU ien u s to th e G r ea t P e r s c c u iio n . 1962. 2). D er r ö m is c h e S ta a t und d ie C h riste n im zw-'. O tago. J. H. Bucureşti. M o n a c h i n o. H a m m a n. 1 9 5 5 . 5. B ruxelles.e r e t I l . R. 460— 723 . Paris. Paris. G. N éro n . ed. C h. B ru x elles. R. 5— 103. S p e i g ]. L é o n H o m o . M a 11 i n g 1 y. 23. în A u fs­ tie g und N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt. L e s p e r s é c u ­ tio n s d a n s V E m pire ro m a in . Paris. Paris. 1967. A. p. B ib lio g r a fie p en tru îm p â r a fii r o m a n i p e r s e c u t o r i : C ia u d iu (41— 54). F ü ch e et V. 23.. I I — III. 19. D e la fin du 2 -e s i è c l e à la p a :x c o n sta n tin ien n e. p. Paris. Cam bridge. L ’O p e r a d e ü ’im p e r a t o r e C la u d io . A c t e le m a r tir ic e .e s i è c le s .iten un d d ritten J a h r h u n d e r t. L e s p r e m ie r s m a r ty r s d e ï É g l i s e . 1932. H is to ir e d e p e r s é c u t io n s p en d a n t l e s d e u x p r e m ie r s s iè c ie s . Leyde. 1971. 1971. J . t. Paris. W . p. I— IV e t d e p o ­ le m ic a p a g a n o -c h r is tia n a s a e c . 1911. 1931. 1979. R o u x . M ilano. Paris. G r i f f e .. M o m i g 1 i a n o. J. Z e i 1 1 e r. F ü c h e et V . A m sterdam . J . M o r e a u e t A. în S io r ia d i R o m e . A. N éro n . 375— 386. Grégoire. 1973. L e b r e t o n e t J .. 1965. J . Z a ni o z a. Paris. P. t. R a cl i u s. 2). K e r e s z t e s. 2. N ew Y ork . M o 1 1 h a g e n. Berlin. S c h ä l k e .. L e s e m p e r e u r s r o m a in s et l e c h r is tia n is m e . L e c h r is tia n is m e a n tiq u e . P i c h o n. 1971. Ci/. H a s t i n g . Paris. L ’E g lise p r im itiv e (H is to ire d e ¡’E g lise. 1970. Roma. 1965. 1962. M a r i q. N ew Y o rk . Prol. 1962. C h a r 1 e s-P i c a r d. G. ibidem. K l e i n . (H isto ire d e ¡’E g lise. T h e Im p e r ia l G o v e m e m e n t an d th e C h ristia n C h u rch . B. 2-e éd. 1950— 1975. l o a n R ă m u r e a n u . G öttingen. D er r ö m is c h e S taat und d ie C h risten . Z e i 11 e r. F ro m N ero to th e S e v e r i. V. G. H a m m a n. A.. 1979. M artin. O r g e 1 s. în «M ém oires de l'A cad ém ie de Belgiqu e». J . P e r s é c u tio n d u c h r is tia n is m e d a n s T E m p ire r e m a n ia .P ERSECU ŢIILE B I B L I O G R A F I E V ezi capitolul an terior şi lu crările urm ătoare : Pr. Boloona. 4-e éd. F r ü c h r is t lic h e r 'W iderstan d. Firenze. 1962. L ’In c e n d io d i R om a. P a ! a n q u e. 1982. L a r o m a p a g a n a y e ! c r is tia n e s im o .

1970. À p r o p o s d e s m a r ty r s ly o n n a is d e 197. M. P.mu z w e it e n jiid is c h e n K r ie g g e g e n R om . I. S on a s p e c t s o i r e lig io u s t'x p e r ie n e e h o rn M a rcu s A u reliu s to C o n sta n tin e . Tübingen. S. Trad. M arcu A u reliu s . Torino. Pentru îm păratul Comod (180— 182). T e x te étab li et traduit. S i c a r d. A. Prag. 1967. nr. M a r t a S o r d i . P oin ts d e v u e su r ¡'im p é r ia lis m e ro m ain . l'e m p e r e u r d u b o n se n s . 1960. C u I i n. S tu d ie n /. G u i 11 e m i n. nr.i r < u h a r s o n. Îm p ă r a tu l T ra ia n . E ssa i su r l e r è g n e d e l'e m p e r e u r D om U ien. H o m o . 1926— 1927. L. T h e A n to n in e M o n a r c h y . . L a L o tta p o lit ic a a l te m p o di C o m m o d o . V e s p a s ie n . Ju s tin M artyr. M arc A u r è le . R o b e r t o P a r i b e n i . O p tim u s p r in c e p s . I. T orino. T u d o r. 3— 4. p. 1979. Cam bridge. în «Jo u rnal of E cc le sia stica l H istory». Paris.i-T h o in e s. 1931. 1957. A . 4. 1927— 1929. W . L 'E m pire d e s A n ton in s e t l e s m a r ty r s g a u lo is d e 177. H. S t . C o l i n . L e S to ïc is m e d e s P è r e s d e ¡’É g lise.. Bonn. | 1952. H a m m o n d . I. W . H a r m o n d . 1933. N ouvelle Clio. W e i g a 11. A l b i n o G a r z e t t i . B e r w i g. C o r e s p o n d e n ţa lu i P lin iu cu Îm p ă r a tu l T ra ia n . Cam bridge. A n to n in u s P ius.1. K l e i n . nr. E. P. Paris. A s p e c t s o i C iv ic anti C u ltu ral P o lic y in th e Hast. îm p ă ra t a l R o m e i. 196 4 . S p a n n e u t.m : N. 1927. 1962. par M. în «Re­ vue d 'h istoire et de philosophie relig ieu se». P lin l e J e u n e . C s e 11. 792 p. P aris. L e m o n d e ro m a in s o u s l e s A n to n in s e l l e s S e v è r e s . 1970. . E U. 1960. M a rcu A u r e liu (161— 1 8 0 ): R. în «R ivista di S to ria délia Chiesa în Italia».iie an d 'th ou g h t. trad. Bonn. R. trad. F. S c h ă f e r . V e s p a s ia n (69— 7 9 ): L. t. T h e E m p ero r A n to n in u s P iu s a n d th e C h ristia n . J. t. T ra ia n . 1960. J .. 1894. 1— 18. M a r k A u r e l und d ie C h riste n . B i r 1 e y. C a r c o p i n o . 1900. Paris. M a r c -A u r è le un e m p e r e u r c it o y e n d u m o n d e. Paris. Paris. 1964. ! ’E m pire d e s A n ton in s e t l e s m a r ty rs r a u l o is d e 177.. L a c r is e d e ¡'E m pire r o m a in d e M arc A u r è le à A n a s ta s e (Coll.li>iiv. Elis L ite a n d h is W o r ld . O l i v e r . Bologna. L 'Im p ero d a T ib e r io a g li A n lo n in i. Bd. Popa-Lisseanu. 1953. N éro n . H ü t t l . 11). 2-nd éd.. P r i g e n t . I. M arc A u rel. D er B ar K o k h b a A u tstan d . 455— 483. în afară de b ib lio g rafia din P atrologii : L. A u te m p s d e ¡'A p o c a ly p s e . M a r t a S o r d i. 14 (1960). London. p. 1964. D o d d. ed. P. Gerin. M arcu s A u reliu s. A. 1965.-M . L X V III (1966). 1949. D é m o u g e o t . H ad ria n . I— II. I' r < v < n I. D om itia n (81— 96). B u cu reşti. 1930. trad. 1970. Rom a. 538 p. London. P lin iu s c e ! T in ă r. M essina. A n to n in P iu s (138— 16 1 ): P a u l K e r e s z t e s . X IV (1960). 1970. d e C lè m ont île H o m e à C lén ie n l d ’A le x a n d r ie . Clam art. A d r ia n (117— 1 3 8 ): S t e w a r t P e r o w n e. 2-a. M ünchen. D. S a g tjio su lla s lo r ia e su i tem p i d eU ’im p e r a t o r e T r a ia n o . P lin l e J e u n e . 323— 333. O p e r e c o m p le t e . B u cu reşti. 1934. G r o s s o . B ucureşti. 1959. Darm stadt. L e p e r s e c u z io n e d i D o m izian o. de G. p. H is t. lusliri M artirul.1. 2 vol. B ucureşti. M a rcu s A u reliu s. 1981. în «Revue des étulU-s a n c ie n n e s » . 54 (1974). 1971. 344— 370. . L e ttr e s . 1— 26. II r e g n o d i M a r co A u r e lio . Paris. Ventru :. 1964. de Liana M anolach c. 22 (1971). i i <' a r r . Paris. T r a ia n (98— 1 1 7 ): C. I— III. I r e s c r itti d i T r a ja n o e d i A d r ia n o . B a r n a r d. p. l’ a r a i n . D om ltien . H o r i a U r s u . 1957. D. 2-e éd. Princeton. 1977. O xford. în «Rivista di sto ria de la Chiesa».118 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă A . L e ttres . R é m o n d o n. C h . IV iiln i Sf. P ag a n a n d Christian in a a g e of a n x ie ty . P aris (1954). .i I .

aspru. C ara­ calla a a c o r d a t d rep tu l d e c e t ă ţe n ie r o m an ă tuturor cetăţenilor liberi ai Imperiului. p ro f. influenţa cultelor orientale creşte mult. El era african romanizat. proclamaţi împăraţi de trupele lor. legîndu-se astfel de dinastia Antoninilor. ci generală : financiară. Iniţiativa persecuţiei o iau împăraţii sau guvernatorii provinciilor. dar în cepe să scadă. unele a jung culte. urmaşul lui Comod. 2. Curentul sincretist devine mai puternic . PlFTn căsătoria cu Iulia Domna. apărarea graniţelor ameninţate de barbari e slăbită.PERSECU ŢIILE 119 Persecuţiile de Ia Septimiu Sever pînă la Aurelian (193— 275) * 1. Faţă de creştinism. se arată ori mai multă atenţie. a ajuns la tron prin înlăturarea riva­ lilor săi.d e stat. Deşi capabil. loan R ăm u rean u . s-a declarat fiu adoptiv al lui Marcu Aureliu şi a acor­ dat onoruri divine lui Comod. A ceastă măsura desfiinţa deosebirea dintre romani şi provinciali. asasinîndn-l la 23 februarie 212. CrizcT e ste nu numai politică si militară. energic. Caracalla (211— 217) a înlăturat pe fratele său Geta. în braţele mamei sale. Organismul de stat este zdruncinat şi uneori ameninţat cu prăbuşirea. Tronul este disputat. el a lăsat Imperiului o moştenire grea : pe fii săi. socială. cu unele excepţii. S ep tim iu S e v e r (193— 211). Per­ secutorii caută să lovească nu doar pe creştini ca indivizi. Dinastia Sjeverilor (împăraţi sirieni. cheltuielile cerute de războaie. militar capabil. începe o perioadă de grea criză în istoria Imperiului roman. ci Biserica. sleiesc t ezaurul statului. fiica unui bogat preot păgîn de In Emesa (Siria). 193— 253). Pentru a-şi crea o situaţie mai favorabilă şi a-şi con­ solida tronul. bun administra lor. construcţii. culturală. ori mai mare duşmănie. Pentru a domni singur. puterea armatei se m a­ cină în revolte şi lupte interne. 'n 212. Cu moartea lui Comod. care se urau de moarte. brutali şi cruzi. Situaţia generală. religioasă chiar. în istoria căreia fe^ ^meile şi cultele orientale au ju ca t un mare rol. de mai mulţi pretendenţi. Aversiunea mulţimii faţă_ de creştini se menţine. economică. Septimiu Sever a înfiinţat o dinastie nouă. ca mithraismul (cultul soarelui). aducea egalitate de drepturi şi contribuia * C ap itol ri!fla«!lal de P r . adică instituţia organizată. lucrări de apărare. C a r a c a lla şi G eta.

numai de 13 ani cînd s-a urcat pe tron. de o corupţie precoce şi scan­ daloasă. Printr-un edict sau rescript. Septimiu Sever. reprezentantul soarelui pe pămînt. a op rit p ro z elitism u l iu d aic. prin asasinai. împăratul era ocupat în lupte pentru tron cu rivalii săi şi nu manifesta ostilitate pentru creş­ tini. sub dinastia sasanidă. stat periculos de acum pentru Imperiul roman. devine preponderent în Im­ periul roman. sub dinastia Severilor. La începutul domniei lui S ep tim iu S e v e r . O revoltă militară a înlăturat. se găseau creştini. un african. Curînd după aceea. Avitus Bassianus. . şi mai ales printre soldaţii legiunilor de pe valea Dunării. H elio g ab cil sau Elagabal (El gabal . El a introdus la Roma cultul zeului sirian. care-1 vindecase de o boală. nepotul Iuliei Domna. Macrin a fost înlăturat printr-o mişcare militară. primul împărat care nu era de rang senatorial. printre care mai cunoscut este D om iţiu U lpian. s-a organizat în Perşi a un stat unificat şi puternic. Italia pierdea privilegiile sale. iu urma unor mişcări din Palestina. avea 14 ani la suirea pe tron. împăratul însuşi dovine persecutor. organizată de principesele siriene. dar instruit şi bine crescut. pe Alexandru Sever şi pe mama sa. Caracalla este urmat la domnie de M acrin (217— 218). iar puterea senatului scădea.120 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă Ia nivelarea populaţiei. cu care se agra­ vează criza militară. Proeulus Torpacion. . Politica religioasă a împăraţilor Severi. Tertulian spune că Septimiu Sever ţinea la palat pe un creştin. a urmat vărul acestuia A le x a n d r u S e v e r (222— 235). 218— 222). Caracalia a avut ca doică o creştină. generos şi moral. persecuţia a izbucnit violent în Africa (197). asasinat împreună cu mama sa. dat din Orient la 200 sau 201.Prea tînăr pentru domnie. creştinii s-au bucurat de pace. După Heliogabal. A cestea au adus Ia tron pe fiul uneia dintre ele. episcopii pulemi ţine sinoade : sîntem în timpul controverselor pascale. din o. după o vizită în Egipt. cunoscut sub numele zeului al cărui preot era. De altfel. în senat. EI a domnit ajutat de mama sa J u lia M a m m a ca şi de un consiliu de jurişti însemnaţi.slililuloa populaţiei păgîne şi a guvernatorului. ca şi pe fiul său mai maro. Heliogabal a fost o ruşine pentru Imperiu şi poale un mare pericol pentru creştinism.. urmîndu-i M ax im in T racu l (235— 238). Cultul zeului solar Mithra. In timpul lui Alexandru Sever. După t îli va ani de pace. tot aşa de tînăr. Înlăturat prin asasinat. ridicîndu-i temple şi voind să-l facă general şi oficial. 3.

episcopul Lugdunului (Lyon). Din fericire. o tînără P o ta m ia n a .PERSECU ŢIILE 121 a fo s t in terzis şi p ro z elitism u l creştin . din 177 sau 178. împreună cu mama ei. cu prilejul unei ceremonii cu caracter religios. între aceştia. a izbucnit din nou persecuţia violentă în Africa. Izbucnirea persecuţiei la Alexandria. tatăl lui Origen şi alţi creştini. prin valul său de neoprofetism. în 201 sau 202. în cinstea împăraţilor Caracalla şi Geta. a părăsit Egiptul. Istoricul Spartianus relatează cele două faple astfel : «Judaeos fieri sub gravi poena vetuit : idem etiam de christianis sanxit» (H istoria A u gu sta. P erp elim şi cu F elic ita s. Edictul privea mai ales pe cateheţi . Ea a făcut victime în Capadocia. Persecuţia s-a întins în pro-.. unde montanismul. . persecuţia n-a fost generală. Sub Caracalla (211— 217).. convertit de curajul lor. cîţiva păgîni s-au creştinat şi au murit martiri. Actul lor martiric este unul din cele mai interesante şi mai frumoase pe care le avem. ci e r a o p rită B is e r ic a în c r e ş t e r e a ei. persecuţia e cunoscută mai puţin. XVII). Persecuţia a făcut martiri în Africa. Origen însuşi s-ar fi încununat cu moarte de martir. La Alexandria au murit ca martiri L eo n id a . Motivul a fost refuzul unui subofiţer creştin de a purta pe cap o coroană de lauri. înfierbînta spiritele creştine. în alte provincii. o alta H era is. Origen însuşi era urmărit de păgîni. unde au suferit moartea. Unii din elevii lui şi din catehu­ meni au suferii m artiriul. dacă mama sa nu i-ar fi ascuns hainele.catehumeni şi pe cei care erau de curînd botezaţi. un grup de creştini. Conducătorul ei. Clement Alexandrinul ( ţ 215— 216). în literatura creştină. Ea a făcut victime mai ales în Alexandria. poate şi în Frigia. Din admiraţie pentru ei. din serviciul ei. Şcoala a fost redeschisă cu mari greu lăţi de tînărul Origen. după Potin. Ea este socotită de unii ca începutul unei noi perioade în istoria persecuţiilor : Erau loviţi nu creştinii individual şi pe bază de denunţ. în frunte cu o nobilă romană. S e v e rus. un soldat B a s ilid e . Martiriul S îîn tu lui Irin eu (f 202).S e v e r era prima de felul a c e s ta : C o m b a te r e a creştin ism u lu i prin in t e r z ic e r e a p ro p a g a n d ei. a adus închiderea şcolii creştine de aici. la Cartagina. Măsura Iu iS e p iim in . dar au suferit torturi şi martiriu şi alţi creştini. în Egipt şi în Africa. în martie 202 sau 203. de 20 de ani. nu e sigur.

punînd pe cererea lor rezoluţia : «Vreau mai bine ca Dumnezeu să fie adorat într-un chip oarecare pe acest loc. să supună zeului său solar toate cultele. Religia casei impe­ riale este sincretismul. Violenţa ei este cu­ noscută din scrierile lui Tertulian (A d S cap u lam ). Era un fel de cult al eroilor. A ceasta a făcut pe unii să vadă in ei un oroşlin. Heliogabal (218— 222) voia însă. unde împăratul se ruga în fiecare dimineaţă. Un fapt dovedeşte mai ales ini eresul şi simpatia lui pentru creştinism. Alexandrii Sever a acordat privilegii şi iudeilor. A p o lo n iu d e T y an a. Ea a avut convorbiri cu Ipolit . Numidia şi Mauretania. Politica lui religioasă avea să rezerve creştinismului grele încercări. 31 . Istoricul Lam­ pridius y.722 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV ERSALĂ .iro despre' ol : «Judaeis privilegia reservavit. relatează despre el ca ar fi vrut să ridice pe Palatin un H elio g a b a lu m . Domnia lui Macrin (217— 218) a fost scurtă şi fără pericol pentru creştini. Intr-un proces pentru un teren disputat de co r­ poralii) cîrciumarilor (p o p in arii).Iuliu Mammaea. Soţia lui Heliogabalus. vinciiie vecine la Apus. alătu ri d o A lex an d ru c e l M are şi de unii împăraţi divinizaţi. decît să-l dau cîrciumarilor». Pe pereţii capelei romane — larariu ra. într-o sală de rugăciuni închinată zeilor lari ¡ararium — pe O rfeu . 22). A v ra a m şi H ristos. unde ar fi reunit simbolurile tuturor cul­ telor. mama împăratului. chiar şi pe cele ale cultului creştin — ch ristia n a d s v o îio . ol a dat cîştig de cauză creştinilor. era prie­ tenă creştinilor şi purta corespondenţă epistolară cu scriitorul creş­ tin Ipolit. Severina. biogra­ ful său din H isto ria A u gu sta. Sub Alexandru Sever (222—235). Aelius Lampridius. Alexandru Sever a pus să fie cinstiţi împreună. era scris un precept evanghelic. Sub Caracalla şi Heliogabal. aşa numita «regulă de aur» (Luca 6. teren pe care creştinii voiau să ridice o biserică. se menţine influenţa siriană şi orientală asupra politicii religioase a Imperiului. în consecinţă şi pe cel creştin. Lui Alexandru Sever i se atribuie chiar ideea de a fi vrut să ridice un templu lui Hristos şi să-l adinliă oficial între divi­ nităţile Imperiului. . christianus esse passus e s l» (Alexandru Severus. a întocmit o colecţie de ordine imperiale împotriva creştinilor. 12). N-a avut timp să o ducă pînă la capăt. Domiţiu Ulpian. jurisconsultul roman. Matei 7. III. a arătat de ase ­ menea un interes deosebit creştinismului.

unde au şi murit. provocă izbucnirea fanatismului roman păgîn. VI. în Biserica din Antiohia. în n oaptea de Paşti. au suferit închisoare preotul P ro to ctist şi diaconul A m b r o z ie . Au suferit cei doi episcopi rivali de la Roma. poate şi urmaşul lui Ponţian. «insula nociva». în timpul domniei lui Filip Ara-' bul. a codificat edictele şi rescriptele date pînă atunci contra creştinilor arata că spiritul roman reacţiona astfel contra celui oriental. favorabil creştinilor. creştinii avură între 238 şi 249 unsprezece ani de linişte. ridicat de trupe contra dinastiei S e ­ v e r i l o r a dus o politică religioasă opusă lor. în care poruncea u c id e r e a « c o n d u c ă to rilo r B is e ­ ricii. sub un împărat oriental. a fost respins de episcopul(Vavila^ spre a face mai întîi penitenţa pentru uciderea lui Cordian al III-lea. A n ter o s (235— 236). Faptul nu se poate confirma. faptul că juristul roman Domitius Ulpianus.PERSECU ŢIILE 123 Ia Roma şi cu Origen la Antiohia. P on ţian (230— 235) şi Ip o lit ( j 235). nu reli­ gioase. acesta însuşi a fost urmărit. care aveau simpatie pentru Alexandru Sever. unde era mult răspîndit. El şi soţia sa. Filip Arabul (224— 249) a fost tolerant şi binevoitor cu creştinii. prieteni ai lui Origen . sfetnic imperial. încă de la începutul dom­ niei. 5. a izbucnit o prigoană contra creştinilor_în_Egipt la instigaţia unui mag şi pool păyîn. sincretist şi tolerant. ca şi Alexandru Sever. Eusebiu însuşi crede că împăratul era creştin şi că. Persecuţia avea motive politice. aar a reuşit să scape. Persecuţia a fost foarte violentă. zice istoricul bise­ ricesc Eusebiu (Ist. . măsura aceasta s-a întins şi la p r e o ţi şi d ia co n i. înain­ taşul său. îeronim spune chiar că Filip Arabul ar fi fost primul împărat creştin : «p rim u s d e reg ib u s R om an is ch ristian u s iuit» (D e v iris illu stribu s. el a dat un edict. 54). Maximin Tracul (235— 238). După această persecuţie. 28). Au su­ ferit de asemenea creştinii din Capadocia. împărăteasa Otacilia. Cu toata indulgenţa casei imperiale pentru creştinism. chemat anume pentru aceasta şi cu ­ noştea probabil creştinismul din Siria. 4. v in o v a ţi d e în v ă ţă tu ra c e a d u p ă E v a n g h elie» . voind să asiste la cult. şi era poate mai mult o ameninţare faţă de creştini. fiind exilaţi în Sardinia. erau în corespondenţă cu marele teolog alexandrin Origen. bis. în Orient. în aplicarea ei. Serbarea mileniu­ lui Romei (248).

li se eliberau certificate (lib elli). Creştinii au fost chemaţi nominal. energic. M ărtu­ risitorii credinţei creştine erau aruncaţi în închisori şi toturaţi. spre a supraveghea moravurile societăţii. Deciu. care era ameninţat de barbari (goţi). ci mai ales apostasierea lor de la credinţa creştină. E l dezlănţuie o persecuţie generala. care spune : «Judecătorii se întristează. participare la ospeţele sacre. dar se ştie cum a fost aplicai. El a domnit intr-un timp de pericol pen­ tru Imperiu. Din raţiune de stat. dacă chinurile . libaţiuni. Deciu a dat edictul de persecuţie în toamna anului 249. iar la întoarcere erau ucişi. Celor ce făceau aceasta. după liste întocmite de autorităţi şi invitaţi să sacrifice zeilor. Deciu credea că va reuşi să descreştineze pe creştini. iubit de trupe. Cei care nu veneau singuri erau aduşi cu forţa. hotărîta şi organizată prin lege de stat. Unii erau chiar ucişi. pentru înlăturarea abuzurilor şi a dus lupte contra invadatorilor. Deciu voia să înlăture creştinismul şi ia o măsură gravii. începe a treia perioadă a persecuţiilor contra creştinilor. Aplicînd riguros măsuri severe. Toţi creştinii. Deciu vedea în aceasta un element dizolvant pentru muialea Imperiului. într-un anumit termen. care s-au executat prin edicte aplicate de împăraţi pe tot cuprinsul Im­ periului roman. Ca şi Maximin Trucul. Origen avea presimţirea pericolului • el combate cartea lui Cels contra creştinilor în Ka?z KeXooo. activ. Deciu (numit şi Traianus Decius . Fugarilor li se confisca averea. Autoritatea romană urmărea mi mimai pedepsirea creştinilor. Biserica se întărise mai mult în anii de paeeV^păgînii patrioţi se n e­ linişteau. el reacţiona contra politicii religioase a înaintaşului său. Ne dă mărturie în privinţa aceaista Origen. Deciu a întreprins o reformă internă. spre a fi intimidaţi ceilalţi creştini. Pentru sal­ varea Imperiului.124 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ 6. 249— 251) era un ilirian brav. negarea lui Hristos. a ieşit ideea lui Deciu de a distruge creştinismul. Din dorinţa lui de reformă. Au fost lo­ viţi de măsurile luale mai ales clericii şi creştinii mai de seamă. erau obligaţi să se prezinte înaintea unei comisii de sfat şi să iacă acte de adeziune la păgînism : sacrificii. care favorizase creştinismul. pe Valerian. numeşte un cenzor. Voind să restaureze şi să consolideze Imperiul. cum nu se luase încă pînă atunci. Nu se păstrează „textul lui. iar funcţionarii indulgenţi erau ameninţaţi cu grave pedepse. de orice stare şi vîrstă şi chiar cei doar bănuiţi a fi creştini.

după trecerea furtunii. fiind primul îm părat rom an c are cădea pe cîmpul de luptă pentru a p ărarea Imperiului.íasie.PERSECU ŢIILE 125 sînt suportate cu cu raj • dim potrivă. In multe' locuri. O rig en a suferit în ch iso a re şi torturi. După un an de groază. D io n isie: al A le x a n d rie i. în c u ra ja u pe c ei slabi. fără sâ fi adus jertfe idoleşti. adică . Ţinînd seam a de g ra v ita tea actului de . foam etea. goţiboT^ _Do-_ b reg ea. îngropau pe martiri. după puţină linişte. A l e x a n d r u al Ieru salimului. luptînd conjja. a aposlaziat cu un num ăr însemnat de creştini. pentru B iserică . Nici o p ersecu ţie nu tulburase a tît de mult B is e ­ rica. Deciu cădea. Este drept că le p ă­ d area lor era doar ' de formă. fie printr-un nou edirl. [ T r c b o n i u s G a llu s 1(251— 25 3). îndemnaţi şi a ju ta ţi de c re d in c io şi: C ip rian al C a rtaqlnei. organizaţia B isericii se d ov ed ise puternică. c u preţul unei formalităţi impuse. G re cia şi a] le provincii. obţinut pe b a n i . Evdemon al Sm ir­ nei. in noiembrie 2 5 1. p ersecu ţia s-a potolit.d n partea a u torităţilor că au sacrificat. a c i a î a c i o r . cei ce au adus sacrificiu nuj Ci c a (ie Uirnîie . dar ea era dureroasă pentru Biserică. bucuria lor este fără de margini. ei dorind şi crezînd c ă pot să răm înă creştini.. cînd pot triumfa asupra unui creştin» (C o n h a C c ls u m . pe alţii îi biru iau torturile. fie prin ap licarea edictului lui Deciu. Scopul urm ărit nu fusese atins. în Egipt. Gr î g o r c ai N o q c ezareei . H kcllaU c!. Sub urmaşul iui D eciu. episcopii — şi alţi creştini — au reu şit să se refugieze.certificat — h e V u c . se reia persecuţia.:po. VIII). C red in cio şii vizitau pe cei închişi. au fc st petru categorii de căzuţi : s a c r i f i c a ţ i . ei păstrau legătu ra cu B iserica lor prin coresp on d en ţă şi oam eni de încred ere. potrivit g ra v ităţii vinei lor. Apostaţii ( I a p s i. i e s . mai ales că ca v e n e a după o perioadă de linişte şi era o surpriză. V a v i l a al Antiohiei. c u raju l c re ş tin ilo r creşte iarăşi. B is e ric a i-a obligat la pen iten ţă. h. e i vc iu u n ific a t z e i l o r : th u rilicG u . Invazii barbare. p oate să fi pro- . cei ce au d e c la ra t la in t e r o ­ gatoriu că nu sînt creştini. lÍETcttoxótss = căzuţi) au fost o g rea problemă. M artirii şi m ărturisitorii au fost numeroşi. Un episcop. S a tu rn in Tolos e i _ p rc otul p l o n ius Ia Sm irna şi mulţi alţii.. AbriUus. Edictul lui-DedXL-a.provocat numeroase apostasii. M u lţi creştini •au dovedit o slăbiciu n e d eplorabilă ■ unii se ofereau singuri sâ sa c ri­ fic e zeilor. M ai în sem n aţi sînt epis­ copii F a liia n al Romei. cei ce au obţinut un . ciuma.

Pare a fi suferit mai mult Biserica Romei . iar cu cele imobiliare statul nu putea face mult. care erau sprijinul Bisericii. T ru ctu osu s. 1f>. alţii în alte părţi. Biserica avea puţine averi mobi­ liare. care agravează măsurile celui dintîi.. el a tolerat pe creştini. Valerian a dezlănţuit per­ secuţia. doarece se v in do. care ucisese pe Sfîntul Ciprian. mai erau interzise sub pedeapsă de moarte . condamnaţi Efectele edictului au fost însă mici. cunoscuţi ca martiri sub denumirea de «m assa can d id a» .bunu­ Mulţi clerici şi credincioşi închişi. la mine sau exilaţi. 7. în Spania. episcopii S ixt II al Romei. la Roma. în mare criză financiară. Macrian. diaconul L au ren ţiu .. din porunca proconsulului Valerius Maximus. a suferit mull. In 2G0. ales c l e r i c i i . Valerian a fost luat prizonier în războiul cu perşii şi a murit în ca plivi la le. degradarea. El vine la conducere în timpul unei mari crize economice. neslins. Alţi creştini au suferit fiind aruncaţi în circ animalelor sal­ ba lire. împă­ ratul şi senatul dau un nou edict. adunările rile Bisericii confiscate. murind după cîteva luni. C iprian al Cartaginei. iar statul era atunci sărac. Printr-un edict dat îndurat contra Bisericii. episcopul C orn eliu _ a fost arestat şi deportat. V alerian (253— 260) era un om bun şi onest. pedepsind cu exilul. ligii. La lIIica.. în Africa. Se credea că Biserica dispunea de mari averi. în anul următor (258). La îndemnul unui mare demnitar. dar slab. Aştep­ tările persecutorilor au fost înşelate. în august 257.‘>xlo ercşlim. D ion isie. El fusese colaboratorul lui Deciu.¡20 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ vocat fanatismul păgîn contra creştinilor. episcopul Alexandriei. la Tarragona. cu doi diaconi. Au murit martiri. confiscarea averii şi moartea. au fost aruncaţi într-o groapă cu var. pentru a se da Imperiului roman o solidă orga­ nizare. La începutul domniei. şeful tezaurului statului şi păgîn fanatic. Perşii l-au jupuit de viu şi i-au pus corpul umplut . urşi. Creştinii s-au dovedit mult mai curajoşi.au greu. inislre(i. Valerian deschide un război n e ­ Creştinii erau din nou obligaţi la sacrificii. în calitate de cenzor al moravurilor. Edictul lovea mai ales pe creştinii de rang. influenţabil şi nestatornic. care se găseau numeroşi chiar în serviciul palatului.

In 272. în locul lui Pavel de Samosat. fiul şi urmaşul la domnie al lui Valerian. B i­ serica primea bunurile confiscate. Preocupat de reforma impe­ riului. influenţat poate şi de soţia sa Salonina. Era prim ul îm p ărat c a r e f ă c e a a c e a s ta . episcopul Antipbieij Pavel de Sam qsala. pe care a încercat mai tîrziu să-l reînvie Iulian Apostatul (361— 363).PERSECU ŢIILE 127 cu paie într-un templu. . pînă la victoria creştinismului : Este m o n o teism u l solar. pentru a rezista po­ poarelor migratoare. fast şi glorie. îngrijorat de situaţia grea a Imperiului. care înfiinţa în 271 regatul Palmyra-Siriei. ajunse ministrul. Aurelian a luat şi măsuri cu caracter religios. pe care. a dat un edict de perse­ cuţie conica creştinilor.zădărnicia persecuţiilor şi impresionat de soarta tatălui său. soldat auster.a. a ameninţat s-o tulbure doar A u r e ­ lia n (270— 275). spre umilirea romanilor (Lactanţius. scaunul de Ăntiohia recu­ noscu. în 274. C a ilien u s (260— 268). El a adoptat cultul soarelui. Textul rescriptului nu se păstrează. Mithra. dezlipindu-1 de Imperiul roman. a devenit zeul principal al Imperiului ro­ man. la sfîrşitul secolului al III-Iea şi începutul secolului al IV-lea. acordă pace creştinilor. ne Domnus. La Roma. acesta distruse regatul Zenobiei. De m o i tibu s p c is e c u to iu m . iar pe. căzînd în erezia antiţrinitară.juMtQI_. favorabilă creştinilor. reginei Zcnobia. comunicat prin scrisori episcopilor. a fost depus din scaunul Antiohiei şi înlocuit în 268. făcînd din el religia împăraţilor. s-a ridicat un templu zeului soare. de păstrarea unităţii şi de întărirea lui. A urelian. A cest ilirian destoinic.. în anarhia militară care ameninţa cu ruperea unităţii Imperiului. In primii ani de domnie. cu episcopul Domnus. împărat capabil. dar se cunoaşte sensul lui : creştinii erau liberi să se adune pentru cult. — Mithriacum — pe care s-a pus inscripţia : «Soli invicto». începea pentru creştini o mai lungă perioadă de pace. Aurelian s-a arătat tolerant fală de creş­ tini. era fiul unei prcotese păgîne din Sirmium. convins 'de. 5). la sfîrşitiU domniei sale. dar edictul n-a ajuns sa~Tie~ aplicat în toate provinciile.de renume. reprezentantul lui Sol invictus pe pămînt. Pentru că el refuza să părăsească tronul episcopal. Gallienus a dat un r c s c r ip t d e to lera n ţă . în timpul său. pînă la persecuţia lui Diocleţian. creştinii din Ăntiohia apelară la Aurelian. Pavel de Samosata.

e s i è c le . c ( i'iii'i). P ro î. A .i m . î n A u i s t i c g u n d N i e d e r q a n g d e r r ô œ is c h e n W e l t .î ic s et c h r is t ia n is m e d a n s l ’A f r i q u e r o m a in de S e p tiin i' i ’i’ v r r e à l ’In'. a f o s t jn s ă . 456 p. P a ris .. ' T h e e m p e r o r S e p lim iu s si >i ! : ion. D firm s a u lt. pînă la venirea unui nou împărat energic şi capabil. 340— 374. 104— 186. S p i • i < I i-. H a 1 k i n. 1974. p. de-a lungul Dunării. Zu d e n C h r i s i e n v s r i o l g u n g e n in clor M i/ic d e s 3.e s :c c l . l ni [)é i et! i ¡ces s y r i e n n e s . X X (!:M. Diccleţian (284— 305). .c i. în apropierea Bizanţului. .¿eus de tirani». 1957. t. de un grup de ofiţeri. P a u l A llo r d . p. 1 Sevcrus.1. în munţii Haem us (Balcani).! . în « M ü n c h e n e r thoolo- i l ic. S. p. şi D c e ia ^A^difcrranea flnterioară). l e s d e r n i e r e s p e r s é c u t io n s d u Hi’w le .11 o 1 d i. B u c u re ş ti.72« IST O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ Din consideraţii de ordin strategic.'Ic'plUniu S e v e r ( I S 3 — 2 1 1 ): I’ .i I il < r i ii i. > • l i . i i A .. i S e v e r i . 1932. 285— 311. l o a n R ă m u r e a n u . J h r .e — V l I I .h u rle r o m a in s o u s le s A n lo n tn s e t ¡es Sévères. 1050. p. numiţi «cei Ir. Lo n d o n .i Sardica (Sofia). . B I B L I O G R A F I E P e r s e c u ţ i i : Pr. pentru a scurta fron tiera Im pe­ riului şi a apăra mai bine fron tiera Dunării. N e w Y o rk . P a ris . în sudul D unării. 1979.JU p u n sis.9). J h r . I! < h e I n n. unde a crea t D a c ia A u r e l i a n ă. I. "are va fi şi el un per­ secutor al Bisericii. 1. în /. cu reşodir l.lni î.1. d e s S e p l i m i u s S e v c r u s . P a ris . e s. . 1951. r 1 w . \u lian a evacuat în_27. ' . L e s p e r s é c u t io n s c e n tr e 1rs r . ! i. B o lo g n a . j Chrislem p rtJilik des ! i ’ il!.. 1 r i s 'i h ii. 1960.u m r lir ic e .(i c r i s i d e ll 'I m p e r o n e l I I I se c o lo . i i I i'. Sub urmaşii lui Aurelian. I.. care săvîrşise grave incorectitudini băneşti şi aştepta să fie pedepsii.{'¿'A «Hudcs).i 'i il.ar i'ln s c h ic h ie d e r W e l t k r i s e d e s 3.a Caonophrurium (Castrul nou). A .i: •/! \ : i . î n S t u d i e n /. 1938. 1938. I r a p p o r l i ir a i i C r i s t i a n e s i m o o r/m /x -ro da S e v e r i a C i a ll ie n o . 505— 578. I. p.. P a ris . A P r e c u r s o r of D e d u s . A . I'l (1971!). n. s ’:. i . 181-—194.M . ■ D u s a n g c b l i c h e C h r is t e n g c s c ly .! '. Imperiul a fost grav zdruncinat de războaie interne de năvăliri b arbare. (5 . 5 \ u ! o n o i.h n ilie m d a n s ¡'E m p ire r u i r u r n eu t l l . A c l r h .4 trupele rom an e din n ordul Dunării.i ii I K < r (' x I. . S e p l i m i u s S e v c r u s . încfrii-iHlu-s** de aproape de apărarea şi treburile Imperiului. 23.i’. Strasbou rg. A c e a stă împărţire a fost consacrată în 292 do Dioclcţian.. C h r . l ’ . !007. îm părţită în (Ion i i : D a cia . K. Deşi Aurelian a fost un bun militar. | '>!> es!!. l'i 'ii ln i . M a r t a S o r d i . 3-e éd.(ht!e. unele in­ conştiente ale unui secretar veros şi răzbună lor. cu reşedinţa la Ratiaria. M a r t y r s g r e c s I I . Stofîeîbach. cadrele islrative şi pe cei ce au vrut din populaţia înstărită de la ora şe şi se Le.cţrlin. F r.

O. W ashington. 104— 111 şi 366— 368. Rămureanu. P lo n iu vezi Pr. V a le r ia n (253— 260) : P en tru m artiriu l SI. N. 13 (1938). L e d o s s i e r d e la p e r s é c u t io n d e D èce. M essina. 1 --2 2 et 225— 267. G a llie n u s (260— 2 6 8 ): E. B e s n i e r. G. t. 6 (1958). 9 — Istoria bisericească H u m m e 1. Paris. 1967. I. în «H istoria» 24 (1975. p. J . în «Revue Historique!. P o litiq u e o r ie n t a le . în «Studii Rom ani». p. W ürtzburg. F lich e et V . T he D acian P ersécution. M artin. 451— 461. A p p u n ta d i sto ria ro m a n a . 408). 32 (1962) p. B e 1 e z z a. L 'Im p ero d i G a lie n o . Paul Keresztes. 1.C a r r a t e l i . L e p r o b lè m e d e la p a s s io n d e s S a in te s P e r p e t u e et F é lic it é . P en tru m artiriu l S fin te lo r P e r p e tu a ş i F é lic it a s : Pr. 1 9 4 9 . Paris. 1964. A. în «Byzantion». Stockholm . 1954. 1— 29. H. Luc Duquenne. A u r e lia n (270 275) : L. 1937. l i e r s a n e t t i . M ax im i n T ra cu l (235— 238) : L i p p o l d . A p r o te s t a c c o u n t o f IlI-n d c e n tu r y C h r is tia n ity (A lost tradition. P. S a u m m a g e. liom a. 1968. p. H is to ir e r o m a in e . Paris. M a n n i . Carthage. V ezi alte studii la :J. L a p e r s é c u t io n d e D è c e en A fr iq u e d ’a p r è s la c o r r e s p o n ­ d a n c e d e S.D u p 1 o u y.'e m p e r e u r G a llie n e t la c r is e d e T E m p ire r o m a in a u I l l . II). Z eiller. S tu d i su ll'l'im p er a to re M a ssim in o il T r a c e . A k e F r i d h. P en tru m artiriu l Si. C h . Homo. 172— 176. Bucureşti.. no. Prof. A cie ie m a r tir ic e . L eg reton et J . 132— 137. L c v i n . Răm ureanu. V e zi şi R. p. M ax im in u s T h r a x un d d i e C h riste n .». în «R ivista di storia d élia ch iese in Italia». 479 sq. I. prof. H. 1982. D eciu s (249— 25 1) : M a r t a S o r d i. M a ssim in o il T r a c e . I. 1. 113— 1 2 2 . p. B u cu reşti. G i o r d a n o. C y p rien . I. 587— 588. 2 -e éd. 1933 . P u g l i e s e . G enova. p. p. M. X X X I V (1980). N o te su r l'éd it d e t o lé r a n c e d e T e m p e r o r G a llien . par Aug.PERSECU ŢIILE 129 M. cu bogată bibliografie. în «V içjiliae Christianae». p. E L i c s e r i n g. 145— 160. L a d a t a d e l l e d i t o d i D e c io e il s ig n ific a to d é lia p e r s e c u z io n e a n tic r is tia n a . în lim b a ro m â n ă : V. 1940. OX1I (1913). C y p rien . A c t e le m a r tir ic e . L. Răm ureanu. L 'em p ire ro m a in d e l'a v è n e m e n t d e s S é v è r e s au c o n c i l e d e N ic ë e (H is to ir e g é n é r a l e d e G. 54. 117— 163. P a s c h i n i . L a p a s s io n d e s S a in te s P e r p é tu e e t F é lic it é (m ars 203). 131 — ş. 1904. C h r o n o lo g ie d e s L e ttr e s d e S. C ip ria n ( f 258) vezi b ib lio g rafia la Pr. Subsid ia H agiograp hica. Gregg. 1972. T h e M a r ty r d o m o f P erp e tu a . Prof. H o m o. P o p e s c u. 1898. t. IV . L a p e r s e c u z io n e d i V a le r ia n o . 1945. L'E dito d i D ec io . 81— 95.u. T h e c o n c e p t o f m a r ty rd o m o f C y p ria n o f C a r th a g e . p. 29 (1975). Paris. 1935. p. B ru x elles. I c r is tia n i n e l III s e c o lo . p o lit iq u e c h r é tie n n e . B u cu reşti 1982. C a u z e le c o n flic tu lu i p o lit ic în tr e B is e r ic a c r e ş tin ă şi sta tu l ro m a n su b îm p ă r a ţii S e v e r i. T w o E d ic ts o f th e e m p e r o r V a le r ia n . G régoire.e s iè c le . U n ter su ch u n g en zur C h r is te n v e r fo lg u n g d e s K a is e r s D eciu s. . în «Byzatition». G lo tz ). Rom a. A c t e le m a r tir ic e . p. 1929. L 'ètà d i V a le r ia n o e d i G a llie n o . 1946. Pisa. C o n tr ib u to a lla sto r ia d e l III s e c o l o . A. R a d e r. E s s a i su r l e r è g n e d e l'e m p e r e u r À u rélien . De la tin d u 2 -e s i è c l e à la p a ix c o n s ta n tin ie n n e (H is to ire d e ¡'E glise. 1951. 1981. A.

inaugurat de August. a păstrat iniţiativa şi a luat conducerea Orientului . Cei doi împăraţi şi-au luat în 292 ca ajutor cite un c e z a r . Cei doi cezari primeau spre conducere cîte o parte din Imperiu.130 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Persecuţiile sub Diocleţian. in locul lor ei numeau alţi cezari. pentru a se pune capăt revoluţiilor militare şi loviturilor de slat. la 19 septembrie 286. dar conducător infe­ rior lui Diocleţian. fiind considerat dom in u s.s. Imperiul era socotit unitar . Sistemul~poTîTic al p rin cip atu lu i. Diocleţian a împărţit puterea cu un vechi camarad de arme. Diocleţian s-a ridicat de jo s şi s-a distins în armată.se despartă de soţia sa Elena. M ax im ian . energic. lo a n R ăm u rean u . el a ajuns la tron prin ucidere. J. «protaugusl». la I martie 286. bun general. numit astfel pentru că împăratul singur de­ ţinea puterea supremă în stat. trebuind să . prin căsătorie.. Maximian a primit pe a Occidentului. de la care a avut un fiu. p r o f. rece. Diocleţian. După modelul monarhiilor orientale. anihilînd autori Lalea senatului şi a insti­ tuţiilor romane tradiţionale. c a r e s-a înrudit de asemenea. începută de el şi desăvîrşită de Constantin cel Mare.legile se dădeau în numele ambilor auguşti. cu augustul său. ucis do soldaţi (primăvara 285). împăratului i se prosternau toţi. înlăturarea lui Carinus. indiferent de rangul şi de clasa socială căreia aparţineau. zguduit de un secol de atîtea crize. Tempera­ ment de militar. — a lui Ârrius Ăper Ţsept~ 2 8 4 ). cezarii deveneau auguşti . A cest sistem trebuia să asi­ gure succesiunea la tron. Diocleţian (284/285— 305) este cel mai însemnat dintre împăraţii ilirieni’ Ca şi alţii. numindu-1 întîi «cezar». sub coregenţii şi urmaşii iui. d e pr. Pentru o mai uşoară conducere. Cu împăratul Diocleţian. apoi «au­ gust». * C a p ito l re d a c ta i. Consl. Sfîrşitul persecuţiilor * 1.a moartea sau retragerea auguşlilor. începe în istoria Imperiului roman o nouă perioadă. capabil. Reforma.anlin cel Mare. a dat Imperiului un caracter de stat monarhic absolut. el a fost un adevărat reorganizator al Imperiului roman. cu vederi largi. Diocletian a luat la 21 mai 293 pe ginerele său G alcriu (numit şi M ax im ian G aloriu ) iar Maximian Merculius a luat la 1 martie 293 pe C on stan tiu s Chlnru. s-a transformat în d o m in a t.

_ La sfîrşitul secolului al IlI-lea. preotul E p ictet şi tînărul A stion^ jiu l. persecutînd sau înlăturînd pe creş­ tini din armată. 298 la o «curăţire» a armatei. La Durostorum (Silistra). Capitale erau Nicomidia (Orient) Sirmium (Iliric). pe care acesta l-a co n verfiT la creştinismT ambii refugiaţi aici de undeva din Asia Mică. dintre . numit «Consistoriul " sacru»^ Imperiul a primit o nouă'îm părţire.PERSECU ŢIILE 131 Puterea jmj^erială__a luat un caracter monarhic absolut. 12 dieceze. trăind retras în palat). s-a refugiat din cauza năvălirii carpilor în 248. brutal şi superstiţios. Galeriu a procedat în. E v an g elicu s. în patru pre­ fecturi. Prin convingere personală şi raţiune de stat. In urina unei victorii contra perşilor (297). Ca şi Galeriu. veteranul Iu liu şi soldaţii H esich iu s%N ican dru . care se găseau numeroşi in administraţie. Pa s ic r a te şi V a len tin ian . în istorîsIreâ~despre martiriul lor este menţionat primul episcop de Tornis (Constanţa). şi chiar în serviciul palatului. se găsea un consiliu imperial. Maximian Herculius imita în Apus politica lui Galeriu contra creş­ tinilor. anul. IHrîcuIuIi ‘ ItălîeTşT^Galiilor. Cei care se apropiau de el trebuiau să se prosterne înaintea lui. IX). între 290 şi 300. la suchd Dunării. veşminte pompoase. Mediolanum (Milan) şi Roma.cian. originară din ceta­ tea Romula (Reşca). Ea a influenţat pe fiul ei Galeriu să persecute pe creştini (Lactantlusi D e m o itib u s p e r s e ­ cut o m m . au suferit moarte martirică la Halmyris. luînd titlul de J g v îu s . să-l adore ca pe un adevărat zeu. a Orientului. în Dacia Ripensis. iar Maximian pe cel de H ercuH us. El a dat un adevărat_caracter divin puterii im­ periale. Mama acestuia. Administraţia Imperiului era centralizată şi strict xerar■“înzâtă. Cezarul Ga­ leriu era însă fanatic şi intolerant. dar ofiţer de valoare. unii guvernatori şi filozofi neoplatonici. mai tîrziu Ravenna (Italia). să-i sărute marginea mantiei. pe braţul Sfîntului Gheorghe al Dunării. unde s-a înfiinţat în 'cin ste a ei oraşul Romulianum. Treveri (Ga'lia). la_ 21 iulie 287. unui m a g istra t. M ar. Diocleţian a adoptat fastul oriental (diademă. In frunte. au pierit de moarte martirică. numită Romula. 96 pro­ vincii (numărul acestora a crescut apoi la peste 100). în armată. incult. capitala Daciei Malvensis (Oltenia). în anul 292. ceremonial com~ plicat. Diocleţian era păgîn în fo ca t„ E l era însă tolerant cu creştinii. în acest timp.

cei de jo s erau făcuţi sclavi. Galeriu şi partizanii lui au îndemnat pe împărat să dezlănţuie persecuţia. care a distrus un e x e m p l a r al e d i c l u l u i afişat. şi a imprudenţei unui creştin. între 290.şj Diocleţian voia să evite vărsarea de sînge. De in ortibu s p ersecu to ru m . fără să se facă victime. apoi al Egiptului urau creştinismul. VIII. dărîmarea locaşurilor_jţe cuijy interzicerea adu­ nărilor^ arderea cărţilor sfinte.tsS apostszieze' erau p ed ep siţi. că nu pot ghici în prezenţă. Edictul prevedea. erau toturaţi . de obiecte şi de cărţi. soţia lui Galeriu. în consfătuiri ţinute la palatul imperial din Nicomidia. T o Ţ O F io co tea u un element pericu­ los în armată şi pentru stat. m urma unui incendiu la palatul din Nicomidia. ca Hierocles. Lactanţius. de asemenea i î m p a r a l e s e l e l ’ r i s c a . 'Tăr’ c e F a fla tă în apropierea palatului imperial.lor. persecutorii urmăreau descreştinarea şi desfiinţarea Bisericii. a scris o lucrare în 15 cărţi pentru combaterea creştinismului. primit de la acesta. dar. soţia lui Diocleţian (cunoscută şi sub numele de Alexandra) şi liica ei Valeria. dar prin măsuri mai grave decît ale celor dinţii. a fost distrusă. iar ca sclavi erau excluşi de la eliberare. cei mai de seamă pierdeau drep­ turile şi privilegiile. la început. care aveau simpatie pentru creştini. defavorabil pentru creştini. guvernatorul Bitiniei. Sub influenţa neoplatonicului Porfiriu. î n c ă rlin ajun b iserica epis­ copală din Nicomidia a fost prădată de mobilier. şi 300. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . în urma răspunsului.132 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă care unii aveau înalte funcţii de stat. precum şi din cauza unor mişcări în Siria ■ in A r m e n i a r o m a n i i . Perso­ şi n a l u l (iirlii imperiale < f o s t obligat să sacrifice zeilo r. X III şi alţi istorici contemporani). Prim ul e d ic t s-a dat la 24 fe b r u a r ie 303. Ca şi Deciu şi Valerian. protaugustul Diocleţian s-a hotărît să or­ done persecuţia. Diocleţian s-a opus. pus la cale i ( i e c e z a r u l Galeriu.. aceasta deveni ine­ vitabilă. Diocleţian a ţinut să se consulte şi oracolul de la Milet. de care erau socotiţi vinovaţi creştinii. De. . creştinii care r ^efazau. Şefii armatei şi preoţii păgîni (h a m s p ic ii) s-au plîns de asemenea contra creştinilor. închinat lui Apollo. care. în cele din urmă. Diocleţian a emis decrete de persecuţie sub lozinca rad icală: n o m en c h iis tia n o r u m d e le t o = n u m ele cr e ş tin ilo r sa f i e n im icit (Eusebiu. 2 .

Maximian Hercule l-a executat de asemenea. în primăvara anului 304. cel mai grav dat pînă acum de împăraţii romani. care po­ runcea ca cpiscopii. Urmărirea creştinilor s-a aplicat cu severitate in 'primăvara şi vara anului 304. a suferit S iîn ta V a iv a fă . Au avut loc execuţii. Edictul ordona să fie puşi la închisoare e p is c o p ii. mai aspru decît cel clintii . In Apus. Din contră. alţii au predat cărţile cerute (tra d ito rc s). Irin a şi H ion a. le c to r ii şi e x o r c iş tii. edictul a fost executat riguros. S-au aplicat chiar pedepse neprevăzute de legi. împăraţii au acordat o amnistie. doi medici care practicau medicina din caritate creştină . pro­ vinciile sud-dunărene. la Antiohia Pisidei. mai ales în provinciile sud-dunărene ale Iliricului. episcopul Nicomidiei. care nu s-a întins însă şi asupra creştinilor. a suferit M a r g a r eta fecioara. s-au distrus arhive bisericeşti de mare valoare. în Cilicia. iar de nu să fie pe­ depsiţi cu moartea. Africa. d ia c o n ii. se stabiliseră zile de sacrificiu de tămîiere (d ies th u riîication is). spre a salva pe cele bune. Galeriu smulse de la Diocleţian publi­ carea unui ai IV . în Numidia. Unii creştini au apostaziat. p r eo ţii. în cursul lunii a p r ilie 303. multe catacombe ale creştinilor au fost astupate cu nisip de către aceştia. Constanţiu Chior a stricat doar unele biserici. unde s-au înregistrat nu­ . La Roma. In Capadocia^. In toamna anului 303. au suferit C o sm a şi D am ian.le a e d ic t de persecuţie. La Eliopol. în Egipt. preoţii.au suferit S im ţu l G h eo r g h e _ ş i JS iîn ta D o ro îee a . dacă nu apostaziază de la credinţa creştină. Urmărindu-se arderea cărţilor creştine. care imita edictul lui Deciu din 249—250 şi edictul lui Valerian din 258. care se aflau sub conducerea directă a lui Galeriu. după 27 septembrie 303. ' Martirii au fost numeroşi. alţii în locul Sfintei Scripturi şi al cărţilor de cult'au predat cărţi eretice. adică 20 de ani de domnie ai lui Diocleţian. mai ales în Orient. Cei ce refuzau să aducă sacrificii zeilor erau ucişi. S cy thia Minon Astfel A n tim . Cu această ocazie. s-a sărbătorit v ic e n n a lia . s-a dat un al II-Ie a ed ic t. La JTesalonic. să fie puşi în libertate dacă aduc sacrificii zeilor. Italia. prin care se declara război creştinismului.l e a e d ic t de persecuţie.PERSECU ŢIILE 133 In Răsărit. aîTsuîerit S fin te le A g a p i. a fost decapitat în 303. care lovea mai ales clerul. diaconii şi membrii clerului inferior închişi. s-a publicat al ll l .

Diocleţian s-a retras în singurătatea pa1ci 1ului său de la Salona. Tulcea). în Dalmaţia. In 305 sau 306. în vara anului 1971 şi se află aslîizi în biserica mînăstirii Cocoş (jud. la 25 octombrie 304. episcop de Sirmium . iar al doilea pe F la v iu S ev er. Bine cunoscutul martir_D asiu s ele D urosto ru m (| 20 noiembrie 304). şi cinci sau şapte fecioare. s-au retras de la tron. Probabil. vicio. pentru Orient şi Constanţiu Chior pentru Occidenl. crunt. La 23 fe ­ bruarie 305.134 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă meroşi martiri. fecioara B a silla . în locul lui Diocleţian şi Maximian. Galeriu şi Maximian Daia dau un nou edict (305) şi continuă per­ secuţia în Răsărit. au suferit martiriul ia Noviodunum (Isaccea). v io ­ lent. de la numele căruia Sir­ mium a primit numirea de Mitroviţa.:ihuiiea sistemului său politic. Duros-onun (Silistra) şi de aici duse la Ancona. şi a murit în 316. a pătimii Ja Sirmium grădinarul S in e r o s sau S in erotas. Pedepsele . a murit laj^ngidunuim (Belgrad). între 32 0—323. după toată probabilitatea. reşedinţa lui Galeriu. şi T a sio s (D asius). potrivit înţelegerii slabilite la început. ale căror moaşte s-an descoperit în cripta de la Niculiţel. preotul M on tan u s . <ui devenii . 2. a suferit martiriul la 6 aprilie 304.s şi viclean. C a m a sis şi F ilip o s. în Italia. diaconul său. des­ coperită la Axiopolis (Cernavodă). S îîn ta A n a s ta s ia şi alţi martiri în alte cetăţi ale Iliricului. menţionează numele a trei martiri C h irii. la 9 aprilie 304. cei doi auguşti. C hin dcas. a suferit episcopul V icto rin d e Pocio\ io (Pe!Sau. asistînd la des!r. polis. Daza sau Daca). A tta lo s. martirii Z otic. la 20 august 304. sau sub Liciniu. către sfîrşilul secolului al VI-lea. la 15 sau 20 iulie 304. de unde moaştele lui au fost transportate la.niquşli Galeriu. ca re şi-au luat ca cezari şi fii adoptivi: primul. pe nepotul sini M axim ian Daia (Daja. sfinţii numiţi «Q uattu or c o r o nati» = «Cei patru încoronaţi».“'"între 304— 305. S fîntul D im itrie. au suferit martiriul. la 2 noiembrie 304. Amintim că la Sirmium. La 26 martie 304. a suferit creştinul S ecu n du s . sculptori de meserie. în realitate cinci la număr. în apropiere de Sirmium. în Austria). O scurtă inscripţie greacă de la începutul secolului al IV-lea. un ofiţer barbar. Sfîn tu l Irin eu . Era o obligaţie generală de a sacrifica. Diocleţian şi Maximian. «quarum nomina Deus scit» . a suferit moarte de martir la A xio. la locul numit Fruska Gora. sub Diocleţian. împlinindu-se 20 de ani de domnie comună. La 1 mai 305.

In Occident. de acord cu Constantin şi cu Liciniu. La 306. în locul lui. S ev er este învins de Maxenţiu şi se sinucide. Constantin (308). care permitea existenţa c r e ş tin ilo r : «ut d en u o sin t c h iis tia n i et c o n v e n tic u la su a co m p o nant» = «să existe din nou creştini şi să se poată ţine adunările lor» (Lactantius. un edict de toleranţă pentru creş­ tini. V a le iiu s L icin iu s (308 —324). la Sardica. se aşează sentinele la intrarea în băi şi la fîntîni. după ce făcuse zadarnic apel la medici şi la zei. nemulţumit. în primăvara anului 311. în 306. 17). pentru a nu fi dezono­ rate. VIII.cezari)-. Ga­ leriu dă la 30 aprilie 311. cu vin sau cu sînge de la sacri­ ficiile păgîne. pe fiul său C on stan tin . JLa protestul lui M axim i a i i J a i a . îl recunoaşte doar cezar. stropirea alimentelor din pieţe cu apă lustrală. este numit august. C ip ru lu i. Is to r ia b is e iic e a s c â . Acesta însă era urît la Roma. cu condiţia să se roage lui . Eusebiu. pentru a sili pe creştini să sacrifice. Palestinei.'că suBl5eciu. E d ictu l d e to le ra n ţă a l lui G aleriu . în 307. Se intro­ duce constrîngerea la sacrificii prin apel nom inal. creştinilor li se refuzau îngroparea morţilor. acesta primeşte şi el titlul de august . se proclamă august M a x en . îmbolnăvindu-se. Ciliciei. de asemenea. Cei care se opuneau sufereau torturi şi pe­ depse corporale . 34 . Maximian tatăl îşi reia titlul de august. Galeriu.! Murind Constanţiu. încît se găsesc în acelaşi timp.^armata proclamă împărat. Edictul este surprinzător şi caracteristic pentru starea sufletea scă a lui Galeriu. aceste evenimente nu schimbă situaţia creştinilor. unde. numind august pe cezarul F la v iu s S e v e i . A suferit martiriul. Galeriu nu­ meşte î n locui lui pe un vechi tovarăş de arme. greu bolnav Ia Sardica. apoi le acordă libertatea de cult.PERSECU ŢIILE 135 erau groaznice. iar în Orient ei sînt persecutaţi de Galeriu şi de Maximin Daia. _ La" 307. D e m o rtib u s p e is e c u to r u m . Mărturi­ sitorii credinţei (c o n îe s s o ie s ) umpleau minele şi carierele Tebaidei.. Unele creştine se sinucideau.j prietenul său. la Alexandria. El impută întîi creştinilor că în «nebunia» îoTTnu s-au întors la religia Strămoşilor. fiul lui Maximian I fort ulius şi ginerele lui Galeriu. Constanţiu Chior. ţiu. constată zădărnicia persecuţiilor con­ tra lor. 3. Era falimen­ tul sistemului politic inaugurat de Diocleţian. S fin ta E ca terin a . cîini şi păsări de pradă sfîşiau cadavrele creştinilor (la Cezareea Palestinei). în 306. a chemat din Orient pe fiuTlîau Constantin. şase îmJMralLi^ugiişll^şi .

Totodată Maximin Daia căuta să reorganizeze păgînismul. Armata lui Maxenţiu era mai numeroasă şi bine instruită Ha a fost lotuşi învinsă :_M axenţiu. Oraşele c e ­ reau prin petiţii alungarea creştin ilo r. Liciniu. Persecuţia a încetat deocamdată. Nemulţumit să ur­ mărească pe creştini în Imperiul roman. devenit creştin. înconjurata de cuvintele «întru aceasta vei învinge» — in l ux : s i g n o v i i u v s . în retragere ^ a _ înecat în Tibru. In Palestina. In u r m a u n o r semne minunate — vederea unei cruci lumi­ n o a s e p e c e r . între care P am iil. s l a nl i n. a bătut armatele lui Maxenţiu la Turin şi la Verona.uriari de la_A ntiohia^ ceea ce nu este totuşi sigur. socotit a fi învăţatul preot T. M a x imin Daia a pornit în un război şi contra regelui Tiridate al A rmeniei. Galeriu a murit la 5 mai 311. Conslanlin a intrat triumfător în Roma (28 octombrie. — şi a unui vis. Lupta deci­ sivii s-a dat lîngă Tibru. în care Hristos l-a îndemnai sa pu ni i pe steaguri semnul crucii. circulau pamflete şi afişe anti­ creştine. aveau creştinii (preoţi — conducători în oraşe. dîndu-i o ierarhie. dar războiul nu s-a încheiat favorabil pentru romani. a trecut în Italia. sus de capitală) şi a fost grea. Din această perioadă sînt cunoscuţi ca marliri cinci episcopi egip­ teni. alţii în alte oraşe. Neînţelegeri politice au adus în conflict pe Maximin Daia cu. se ţineau conferinţe contra creştinilor. între care Petru al A le x a n d r ie i şi P h ilc a s d a Thm uis.. Un număr de preoţi au suferit în diferi le provincii. a cărui atitudine era jignitoare şi ameninţătoare.^ Istoricii Jiusebiu şi Lactanţiu. din cariere şi din mine. 4. Liciniu a făcut apel la Constantin. In Orient însă.136 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă Dumnezeu pentru el şi pentru stat. aşa cum. iar Maximin la Maxenţiu. Creştinii au primit edictul cu bucurie. Maximin Daia a reînceput persecuţia. în. la podul M ilvius (13 km. i s l o r i s e . şi să nu tulbure ordinea publică. Mărturisitorii se întorceau din închisori. au suferit martiriul numeroşi creştini. cîntînd şi credincioşii îi primeau cu dragoste. Constantin. apoi a mers asupra Romei. care era în Galia. 312). s c ca împăratul atribuia victoria sa ajutorului lui D u m n e z e u . mari preoţi peste provincii). pe care Constantin l-a pus în forma monogramului creştin. în căutarea de sprijin. care l-au~'ctrnt>scut de aproape pe ( ' o n. rezultat din iniţialele numelui de Hris- . ceea ce a adus pe Constantin în război cu Maxenţiu. ev totkw vtxa. la Cezareea Palestinei şi L u cian la Nicomidia (| 312).

pe care-1 semnase împreună cu el. Pe lîiigă aceasta. şi a actului de tole­ ranţă de la Milan. adică religie permisă în Imperiul roman.. Creştinismul devine r e lig io licita . în orice rnîini s-ar găsi. mărturiseau interesul lor pentru chestiunea religioasă şi proclamau dreptul tuturor. contra căruia Liciniu a trebuit să continue războiul. Este ştiut că din acest moment Constantin s-a alăturat cu totul creştinilor şi că în cuiîhcI a săvîrşit actul hotărîtor pentru situaţia creştinismului. are o importanţă epocală prin hotărîrea şi prin urmările lui. împăraţii ordo­ nau ca toate bunurile luate bisericilor să fie restituite îndată. care între timp dusese lupte contra lui Maximin Daia. între anii 320 şi 324. Bisericii i se recunoştea oficial calitatea de instituţie religioasă organizată. Cultul creştin a fost din nou tulburat. unii creştini au apostaziat. Ei anulau toate hotărîrile anterioare date contra creştinismului şi declarau liberă trecerea la creş­ tinism. unde l-a ajuns moartea pe jumătate pocăit (313 sau 314). Cei doi împăraţi aliaţi — şi de acum înrudiţi prin căsă­ toria lui Liciniu cu o soră a lui Constantin. conflictul avea să izbucnească după aceea. şi faptul nu trebuie pus la îndoială. şi al creşti­ nilor. D e m ortibu s pcrsecutoruni^~$&). în lacul Sevastia şi alţii. Liciniu a început să. dar continuă să-l duşmănească. Din nefericire. după ce întrecuse în răutate şi patimă pe toţi ceilalţi persecutori. ci le asigura şi interesul şi sprijinul împăraţilor. El a fost urmărit de Liciniu pînă în Cilicia. jn v in s în 314 de ConslaîîfinT Liciniu îi cedează Iliria. adunările creştinilor au fost împiedicat*' . a consimţit de nevoie şi cu întîrziere. • . împotriva lui Constantin. dat la începutul anului 313. per secul o pe creştini. ceea ce actul accentua înadins. verbal. înfrint la Adrianopcl şi văzîndu-se strimtorat. A cest act a fost ed ictu l d e la M ed io la n u m (M ilan).jîntre Constantin şi cumnatul său Liciniu. Eusebiu spune că împăratul l-a încredinţat cu jurămînt despre aceasta.PERSECU ŢIILE 137 tos (XP) suprapuse. ca gu­ vernatorii fSa dea pace creştinilor. Tiranul. împreună cu Liciniu. îa libertatea credinţei şi a cultului. Au suferit în acest timp c e i 40 d c w u c c n ic i care au îngheţat noaptea. care proteja pe creştini. şi stingherit. Actul de toleranţă de la Milan acorda creştinilor nu numai libertatea şi bunurile bisericeşti luate în trecut. din interese politice. el a căpătat deplină încredere în victorie şi a cîştigat bătălia. Actul s-a transmis şi lui Maximin Daia. acordîndu-i deplina şi definitivă libertate. Actul de la Milan (textul la Lactanţiu.

G u e r r e e t r é fo r m e (284— 300).. 1959. 1970. H. L 'E g lise d a n s T E m p ire ro m a in ( I V -e — V -e s i è c le s ) . p. 1935. iîngă Bizanţ. C onver­ tirea lui Constantin cel M are a dat un nou curs isioriei universale. M ünchen. Servadoni-D uparc. ( . V a leriu s D io cletia n u s. Paris. in P au ly -W isso v a. D io k le iia n u s . A. la Chrysopolis. 1 0 . 14-er lïalb b an d .se. dar încercarea sa a eşuat complet. Mainz. V II A. J. Trad. p. D e la. II c o n ü ic to tra p a g a n e s im o e c r is lia n e s im o n e l sec. Bologna.se.i i i b c ii i. J .1 1 .. Paris. i p p o I d-E. R é m o n d o n. 1963. Stuttgart. M artin. H a m m a n . A. M. 1965. H e d w i g Fritzen. 1. col. 1961. Barb. şi a unor intrigi contra lui Constantin. Da Iü o rley . Creştinismul s-a bucurat de pace în tot Imperiul. coi. i: n s s i i n. O xford.>nu. Band IV . Paris. 116— 149. de drept şi de fapt. par Aug. V o g t . II)..138 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ I n ji r m a unei noi înfrîngeri la 18 septembrie 324. IV .010.¡scheu Allorlm n W iscn sch aft. .). 2. Din reli­ gie nepermisă şi persecutată. prin încercarea sa de a armoniza interesele superioare ale Imperiului roman cu interesele Bisericii creştine. persecutînd creştinismul. e i 11 e r. 1979. în situaţia lui de religie favorizată a Imperiului roman. I’ . după 313. . Torino. M om igliano). L a c r is e d e l'E m p ire ro m a in d e M a r c -A u r èle à A n asta. in « R e a lle x ik o n » iova cit. n n < o m e t. W. 157— 479. m». 147— 189. lU ettléiien et lu lé l r a r c h ie . 1 770 p. A. 1 W. Stuttgart. I. ba chiar religie favorizată. I < c m. Se pare că s-a dat un nou edict de toleranţă. K i r s t e n . 284. T h e C o n ü ic I b e t w e e n P a g a n ism a n d C h r is ­ tia n ity in th e F o u r th C en tu ry . L c h r c l m i ci . Numai Iu lian A p o s ­ tatul (3 6 1— 363) a încercat după aceea să restaureze pentru scurt timp păgînismul. L e d e c lin d u m o n d e a n tiq u e . art. R eal-E n cy clop äd ie der c l. t. III. R. fin du 2 -e s i è c le à la p a ix c o n sta n tin ien o (H is to ire d e l'Iigli. 1970. 1946. D o n a u p r o v im e n .). Stuttgart. M o m i g 1 i a n o. A lte s t u d ii : A . t . F lieh e et V .r . art. L e s m a r ty rs d e la g ra n tle p e r s é c u tio n (304— 314). engleză by A. Constantin a rămas singurul împărat al întregului Imperiu roman. în lu crarea c o le c tiv ă : T h e c o n flic t b e t w e e n P ag a n ism a n d C h r is tia ­ n ity in th e F o u r th C en tu r y (E ssa y s ed. O xford. 1964. Paris. :■ i n R. J o n e s . 2-e R eihe. M e th o d e n d e r d i o k l e l ia n is c h c n C h r is te n v e r o ilg u n g n a ch d e r S c h rift d e s E u se b iu s ü b e r d e r M ä r ty r er in P a les tin a . 7. în 324. A. în «R eallexicon für A n tike T : ifI ( hrisli'nUimi». coi. m » . S c s i m i. Bd. ~DTn'324. 1958. creştinismul devine. BIBLIOGRAFI K V ezi cap ito le le p reced en te despre p ersecu ţia creştin ilo r sub îm p ăraţii rom ani. Traduit de l'an g lais par A. 1968.ii I.ian o a lla c a d u tt a d e l l 'Im p ero d 'O c c id e n te . Valeriu Liciniu a iosi c ondamnat la moarte şi executat la Ţesalonic.. Paris. cu buna bibliografie. Paris. pîna Ia moartea sa în 337. r e lig io licita . M.

p. 1908. E n e B r a n i ş t e . Is t o r ia B is e r ic ii O r to d o x e R o m â n e . V I (1954). 1946. M artirii c r e ş t in i d e la N ic u liţe l d e s c o p e r i ţ i în 1971. în D e la D u n ăre la M are. în «R evue B elg e de Philol. L a G e s ta d e i m artiri. 1909. în «R ivista di Studi C lassici». în «Studii T e o lo g ic e i.. I d e m . X X X I (1912). Paris. în «Bis. L a p e r s é c u t io n d e D io c lé tie n e t l e t r io m p h e d e ¡'É glise. p.. 255— 274. 1980.». p. In s c r ip ţiile g r e c e ş t i şi la tin e d in s e c o l e l e I V — X III d e s ­ c o p e r i t e în R o m â n ia . Paris. 2-a. W i 1 1 m a n. Prof. C ittà d el V atican o . M o n c e a u x . 464— 471. P en tru m a r tir ii c ă z u ţi s u b D io c le ţia n . 378— 381. . M a r ty r io n u l d e la N ic u liţe l. 245— 2 6 5 . L e s m o n u m en ts p a lé o c h r é t i e n d e R o u m a n ie . ed. 8 (1960). în «Philologus». p. B ucureşti. C re ştin ism u l în S c y th ia M in or d u p ă in sc rip ţii. K o s m o s u n d D am ian . Pr. B u ­ cureşti. 1— 2. T e x te fran çais av ec Introd u ction de H. K. Faen za-R av en a. p. 1967. B u cu reşti. t. X C II (1974). 975— 1011. nr. Pr. trad. D ie R e lig io n s p o lilik d e s K a is e r s L icin iu s.. M artiri ş i S iin ţi p e p ă m în lu l D o b r o g e i d e azi. C h a u l e u r . 10 (1968). 695 ş. p. 1925. I. p. 74— 82. Rom. 1908. 7— 8 . Paris. Prof.P ERSECU ŢIILE 139 H. P en tru îm p ă r a tu l L icin iu (308— 3 2 4 ): M. G a le r iu ş i L icin iu . S a n te C a t h e r in e d'A le x a n d r ie . I d e m . L X X II (1913). A. P. R o m â n ii la D u n ărea d e J o s . P o p o s c u . 2 vol. K u ltu sb r eitu n g und V o lk s d e v o t io n . 161— 192 . I d e m . în «Bis. p. J . S e c o l e l e III— IV . 1926. B ucureşti. A lexan d rie. 1977. X C I (1973). In lim b a ro m â n ă . L a G e s t e d e s m arty rs. 269— 286. R a d u V u l p e ş i I o n B a r n e a . p. L e c h r is tia n is m e e t ïE m p ir e ro m a in d e N é r o n à T h é o d o s e . 1979. 1—2. I d e m . Paris. 1958. L e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s d a n s ¡ e s p r o v in c e s d a n u b ie n n e s d e ¡'Em­ p i r e ro m a in . 1935. Frankfu rt. 1953 . 218— 228. F rankfu rt. p. H a m m a n . pentru m artirii din S cy th ia M inor (D obrogea) : Pr.. p. 1971. F. P en tru îm p ă r a tu l G a le r iu (293— 3 1 1 ): C a t a u d e l l a . 1928. lini. L a d a t a d e l l e d itt o di S e r d ic a e i v ic e n a lia d i G a le r io . F o r t i n a. ita lia n ă de E lena C ontucci. Prof. 252— 262. B ucureşti. Paris. 34— 62. nr. M o n u m en ti p a le o c r is t ia n i clella S c iz ia M in o re. I d e m . I d e m . S a in ts d e T h r a c e e t d e M é s ie . 1923. 206— 2 7 9 . L a G e s t e d u sa n g . p. P. Rom. D aniel Rops. J . p. Ort. T h e E d ict of G a le r iu s r e c o n s id e r e d . 3— 23. t. P o litic a r e ii g i o s a d e l l 'm per a to r e L ic in o . în «Rivista di cultura classica e medievale^». cu b o ­ gată b ib lio g rafie rom ână şi străină. nr. vezi : A. B ru x elles. M i r c e a P ă c u r a r i u. I o a n R ă m u r e a n u . P a u l A l l a r d . L a v é r it a b l e lé g e n d e d o r é e . ibidem. O rt. Prof. G alaţi. 1982. H. B erlin. X C I (1973). S t a d e . 1976. H a n o z i n. D er P o lit ik e r D io k le tia n u n d d i e l e t z t e g r o s s e C h r is te n v e r io lg u n g . în «A nalecta B olland ian a». Paris. A c t e le m a r tir ic e . ■3-e éd. I d e m . F l o r i a n . K n i p f i n g. p. A rta c r e ş tin ă în R o m â n ia . I (1922). nr. R. Z e i 11 e r. L e s m a r ty rs d 'E g y p te. I d e m . S iin ţi ş i m a r tir i Ia T o m is-C o n sta n ţa . 3— 5. L e s l é g e n d e s g r e c q u e s d e s sa in ts m ilita ir e s . M ilano. D e l e h a y e . I d e m . S. G u e r r e s . şi 329— 334. Paris. p. 1926. 7 (1958). 1918. 9-e éd. e t d'H istoire».' 65— 112. 1979. I.u. 53— 120. I o n B â r n e a. U n ter su ch u n g en zur d io k le t ia n is c h e n V e r io lg u n g .».

(1972). în secolul al II-lea. Evoluţia raporturilor creştinismului cu păginismul. ironiza şi ridiculiza credinţa în nemu­ rirea sufletului. 3— 4. 189— 202. 4. în epoca primarii a creştinismului. nr. p r o f . 1600 d e a n i d c la p rim a m ă r tu rie docu ­ m e n ta r ă d e s p r e e x is t e n ţ a e p i s c o p i e i T o m isu lu i.ti in. D i a c o n u. X V I (1972). El a scris pe la 175— 180 o serioasă lucrări' critică contra creştinismului. 120— . un Iile/of sloic sau eclectic. îr. -în răsplata viitoare. Raporturile cu păginismul. nr. XLI. p. în «Bis. B a z ilic a cu «m a r t y r ic o n » din e p o c a r o m a n ită ţii tlrz ii d e s c o p e r i t ă Ia N ic u liţe l (jud. în «Bis. A rrian u s. i l .». D a v i d . El a criticat de asemenea superstiţiile. loci/i R ă m u re a n u . K a m a s is şi P h ilip p o s . 277— 281. B a u m a n . a fost C els. ipo­ (■ criziei şi solisl ic. N o i d o v e z i a r h e o l o g i c e r e fe r i t o a r e la v c c h im e u m a r tir ilo r d e la N icu liie l. m o­ noteistă şi morală. p. în «Buletinul M onum entelor istorice». spirituală. păgînismul însuşi simţea nevoia unei reforme.ofilor păgîni (cinici). înainte dc neoplatonici.i lilo/.'i / (/ lui P eregrin ). X C IV (1976). d.«• b 'r ito riu l p a tr ie i n o a s tr e . credulitatea. nr. 9— 10. intitulată «C uvînt a d ev ă ra t» (Aoţoc ¿X'/jOVjs). p.i M ineure). D e s p r e d a ta p ă tim irii lu i Z o tik o s . N o v e a u x té m o ig n a g e s c h r é tie n s su r Ie lim e s n o r d -s c y th iq u e : Ia b a s i l i ­ q u e à m arty riu m d e b a s s e é p o q u e r o m a in e d é c o u v e r t e à N ic u lile l (dép. dar e cunoscută în cea mai mare parte * Capitol r u da r i . Nic.180). O rt.. care nu se păs!rează. Rom. cultele ori­ entale şi misterele.». T u lcea). 5— 6 . p. C rescc n s urau şi criticau pe creştini. 966— 1026. Q u a tre m a r ty rs à N o v io d iin u m (S cy lh i. A cte martirice * 1. 2 . 17— 26. Pr. un epicureu de mare talent. Alexandru Sever. p. p. I d e m . N ă s t u r e l . I d e m . Rom. profesorul lui Marcu Aurel iu. P. de Tu lcea). P. Prof. nr. crezînd chiar calomniile care circulau pe~scama lor. X X IV (1972). Satiricul L u cian d e S a m o s a ta (c. 91 (1973). nr. în «A nale cta Bollandiana. dispreţul creştinilor faţă de moarte. I. p. Maxim in Daia). 580— 586. Ş e r b ă n e s c u . Cultul martirilor.s(-nuial adversar păgîn. O ri. A ceastă nevoie creştea pe măsură ce creştinismul se prezenta ca o religie revelată. în «D acia». iubirea lor frăţească (în scrierea D espre /mu. A lta lo s . în «Studii şi c e rc e tă ri de isto rie veche».(Ml. mai ales filozofia. Spre reformă tindeau şi unele măsuri imperiale (Au­ gust. Aurelian. C o rn eliu s F ron ton . Diocleţian. P. 24 (1973). P rim ii m a rtiri c r e ş tin i c u n o s c u ţi .».140 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ V i c t o r H. L X X X V III (1969).* l ’ r. (533-. Ş t . dorinţa lor de martiriu. «M itropolia O lten iei». 5— 8 . Cel ii’.

iar întemeietor A m m on iu s Sciccas (ţ c.tir. pe Apostoli nişte amăgiţi sau amăgitori. Sistemul neoplatonic l-a consolidat elevul lui Ammonius Saccas. un egiptean. El socoteşte creştinismul un amestec de extravaganţe iudaice. apărută in anul 248. Pe Iisus Hristos îl crede un mag iudeu. re ­ venind la învăţături religioase pe care le credea comune altădată şi fundamentale religiei. El da lumii o explicaţie in­ teresantă. înrudită cu a platonismului. el se referă în critica sa la toată religia creştină. pe care l-a audiat şi Origen. El avea unele idei religioase şi morale însemnate şi voia să unifice diferite credinţe păgîne vechi înt’r-6 religie curăţită de miiuri. cîte nouă lucrări în fiecare serie. cu argumente iscusite şi îndrăzneţe. Importanţa scrierii lui o dovedeşte faptul că a combătut-o după vreo şaptezeci de ani. El a combătut creştinismul di­ rect. dogma întrupării şi învierii Mîntuitorului. 205— 270). pe care voia s-o discrediteze şi compromită. V). despre care se crede că a fost un timp creştin. la Roma). de scandaluri. —■vicioşi şi ridicoli în credinţa lor. 240). în 248. Elevul lui Plotin a fost P orîiriu din Tir (t 304. care a căutat sa refacă păgînismul într-un sistem nou şi măreţ. un mare teolog şi scriitor ca Origen. Cels a com­ bătut minunile. prin lucrarea C on tra lu i C els (Kam KsXaoo). [ P lotin (c. religios. ci să ducă şi o viaţă morală. într-o scriere intitulată K a i i Xpiotiavffiv = ./ Premergător al neoplatonismului poate fi socotit J> lu tarh (f 120— 125).lnzn. societăţii. N e o p la to n is m u l a fost un_ curent fi. cu ură şi cu palimă. Contemplarea şi extazul jucau mare rol în neoplatonism. şi mai ales pe autorul necunoscut numit D ion isie A r e o p a g itu l (-sec. Sistemul neoplatonic era panteist. care a studiat în Italia. deci 54 de cărţi.PERSECU ŢIILE 141 din combaterea ei de către Origen. născut din adulter. El a scris E n n e a d e le . oameni de rînd —■ sclavi. Neoplatonismul a avut idei şi ter­ meni prin care a influenţat în parte chiar pe unii teologi ca Origen. Pentru aceasta el era mult respectat de adepţii săi. în care ia atitudine contra s c e p t ic is m u lu imaterialisimilui şi gnosticisrouluiTPTotin trăia ca un ascet şi urmărea să aibă şi să înveţe nu numai cunoştinţe filozofice-religioase. de superstiţii. în parte folosite şi azi. Cels nu a atacat din creştinism puncte izo­ late . pe creştini îi numeşte ignoranţi. de erori recente şi de idei morale împrumutate din filozofie şi-l denunţă ca periculos statului. femei şi copii. şase serii de cărţi. ca profesor alexandrin. culturii.

El a scris AoŢot cpiXaX^Qei? upoţ xpwttavou? = «C u vin te iu b ito a r e d e a d e v ă r c ă tr e creştin i» . Au mai combiilut creşiiniismyd. La . s c r ie r ile orîicej. în această lucrare. cu insulte şi neadevăruri. piiviloiire la înmormîntarea. cantînd contraziceri în­ tre Vechiul şi Noul Testament. prin împrumutul său de idei şi mai ales prin caracterul său jilozqficp-religios. v eşni­ cia pedepselor iadului. Tot atît de violent a atacat creştinismul împăratul Iu lian A p o sta tu l (361— 363). în s e ­ colul al IV-lea. compusă între anii 290 şi 300. 2. îndeosebi Sfînta Scriptură şi învăţăturile religiei creştine. împotriva creştinilor. în 15 cărţi. Elevul lui Porfiriu.^ Jam bU cj(Jamblichus Ţ 333) a combătut de ase­ menea creştinismul. Filostrat şi Porfiriu contra creştinismului şi înjoseşte persoana lui lisus Hristos.. contraziceri pe care le-a folosit în sec. făcut o serioasă concurenţă creştinismului şi mult rău Bisericii creştine. El atacă sistematic creştinism ul. filozoful neoplatonic H ie ro c le s . cum. Din epoca persecuţiilor. numea el în derîdere pe creştini. pomenirea. pe baza unor asemănări exterioare şi de formii. precum şi o r a c o le le p ă g în e. precum şi între apostolii Petru şi Pavel. în tratatul Kgcto tcuv TaXilamv = «C on tra G a lilee n ilo r» . Cultul martirilor. în care adună toate calomniile spuse de Cels. pe cele numite ale lui H erm es J'iism cg isto s. creştinismului adevărurile filozofice şi un păgînism epurat de mituri. ("uliul nmrlirilor a ieşit ca o manifestare firească din vrednicia martirilor şi din croclinţa creştină.742 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ « C on tra creştin ilo r» . X V III— X I X critica protestantă raţionalistă. Istoricii raţionalişti l-au socotit o imitaţie a cultului mor­ ţilor şi ('roilor clin păgînism. ţoale torturile şi pedepsele imaginate de fanatismul şi brutalitatea unei lumi care ura pe creştini şi pentru care viaţa lor nu preţuiau nimic. Tot atît de violent a atacat creştinismul. răstălmăceşte viaţa lui lisus I Iristos şi opune . Biserica a moştenit cul­ tul nuntirilor. ţlim e r iu ş iT h e m is t iu Prin pretenţia sa de superioritate. Ei au suferit. Porfiriu combate minunile şi învierea Mîntuitorului. guvernatorul BiLiniei şi apoi al Egiptului. Porfiriu adună toate cele spuse înaintea lui de Filostrat şi de Cels împotriva creştinilor. păgînii foloseau de asemenea. ale lui F ilo n A lex an d rin u l. retorii şi sofiştii: L ib a n iuh. cinstirea şi invocarea Sfin­ ţilor. ca şi iudeii. neoplatonismul a. la 303. cu un curaj uimitor. punîndu-L mai prejos de Apollonius de Tyana.

dragoste şi pietate ÍM artiriu l lui P olic a r p. creştinii i-au cinstit pe martiri ca pe Sfinţi şi le-au adresat rugăciuni. 13). Ei mureau cu bucurie. Prin aceasta. martirul este considerat un sfînt. care tine loc de b o te z . spre a se ruga la rîndul lor lui Dumnezeu pentru ei ¡ le-au adresat ca unor «martori» ai lui Iisus Hristos (Fapte 1. Curajul martirilor a adus pe mulţi păgîni la creştinism : «Semen est sanguis christianorum» = «sîiiqeJe creştinilor este ca o sămînţă». vorbind despre cei ce şi-au vărsat sîngele pentru Hristos. Mîntuitorul le spusese că vor fi prigoniţi şTT lilîg u rase~ că vaTlî~cu~eî (Matei 10. 20 . fara“a’~mai fi ju d e c a ţ r ’ca ceilalţi oameni. Trupurile. care a forţat chiar admiraţia paginilor. 6.~ MaHunsTEorii erau preferaţi în cler şi puteau să dea scrisori de recomandare pentru reprimirea în Biserică a celor căzuţi în persecuţii (la p si). convinşi. Atitudinea sufletească a martirilor. creştinii se adunau şi săvîrşeau cultul la ziua anuală a morţii lor. C a sfinţi. a credinţei lor. Sfîntul Apostol loan.8). rugîndu-se. 28. 9). pentru ai lor. fără revoltă. senini. care a suferit de asemenea pentru mântuirea noastră. Sîngele vărsat şterge toate păcatele-^&i-este. şi o însemnau spre ţinere de minte. încrezători în dreptatea c auzei lor sfinte. Murind pentru Hristos. 19 . Atitudinea lor morală în faţa morţii era de asemenea vrednică de toată lauda. spune : «Am văzut sub jertfelnic sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvîntul lui Dum­ nezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o» (Apoc. Creştinii au văzut în el pe drept o dovadă a puterii dumnezeieşti. d ie s n ata lis).PERSECU ŢIILE 143 suferinţele fizice se adăugau cele morale.la . Tertulian aminteşte că creştinii făceau rugăciuni în fiecare an pentru . Creştinul luptă şi suferă pentru Iisus Hristos. scria Tertulian (A p o lo g e ticu m ..un botez. 9). resturile sau osemintele lor erau adunate de creştini cu mare grijă. Martirii erau îngropaţi cu cinste. j Rabdarea riiai presus de puteri a creştinilor se explica prin cre ­ dinţa lor. Botezul"sinctelui. 50. Pentru aceasta. Martirii le-au suportat cu un eroism unic.^ te h u m e n i. La mormîntul martirilor. pe care o numeau «ziua naş­ terii» (Tjftspa jevéOXioí. Martiriul avea 'deci puterea unui sacrament. martirul dobîndeşte merite deosebite înaintea lui Dumnezeu şi a creştinilor. modeşti. Marcu 13. XVIII). Creştinii ştiau că suferă pentru Iisus Hristos şi că sînt asistaţi de Dumnezeu. fără orgoliu. efectele martiriului i-au dat pentru credincioşi valoare apologetică. martirii vor " asista la judecată lumii.

«N e în ch in a m Iui H ristos. ni s-au |11stra I. ticeasln nu infirmă legitimitatea şi folosul cultului Sfinţilor în Biserică. Pe mormintele martirilor sau în apropierea acestora. Ele erau considerate ca sfinţind locul şi do aceea erau depuse în biserici. în cinstea Sfinţilor. 3. închisoare. fără a muri. erau respectate şi cinstite moaş­ tele lor. numite «m artyria». opoXo'ţ-ij'cat. se adm o aiLJluJ^ Jiţ& Q ri-ci lui Dumnezeu. III). valoare istorică. c a p e u ce n ic ii şi im i­ ta torii D om nului» (XVII.l e s t e F iu l Iui D um ­ n ezeu . Prin unele moaşte se săvîrşeau minuni. obţinute de creş­ tini de Ia Iribunale .i lui I Iris tos sufereau torturi. diverse fragmente în a c t e le z ise > m artirice. adorarea şi jertfa. în marea familie care este Biserica şi ai cărei membri sînt deopo­ trivă creştinii din viaţă şi cei morţi. Cultul propriu-zis.. Istorisirea celor îndurate de martiri şi de mărhirisiloii c o n lc s s o r c s .acestea se numesc propriu-zis «a c t e » (acta) şi sînt de mart. iar p e m artiri îi cin stim d u p ă vrednicie. s . . Concepţia lor religioasă şi morală era cu mult deosebită de cea păgînă. adică de creştinii care pentru măr­ turisi re. cei vii se pot ruga pentru cei ador­ miţi.144 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LA cei morţi. A ceastă rînduială creştină referitoare la cultul Sfinţilor. cu ocazia aniversării naşterii lor spirituale (De c o r o n a m ilitis. Din asemenea însemnări s-au format cu timpul m a r tir o lo a iile si c a le n d a rul creşti# . A ceasta au practicat-o de la început creştinii. pedepse. s-a păstrat încă din antichitatea creştină. SfinUil se poate ruga pen­ tru creştini. Ei nu invocau pe Sfinţi ca pe zei. s-au putut strecura şi unele abuzuri. Sfîntul este numai un intercesor. învrednicit cu cinstea sfinţeniei. Mie sini de mal multe feluri : a) C op ii d c p c p r o c c s c ic v e r b a le d e ju d e c a tă — . s-au ridicat primele locaşuri creştine de cult. căci rugăciunea lor se îndrepta prin mijlocirea Sfinţilor către Dum­ nezeu. Dacă în TTrilTnr^fmţiîor şi al moaştelor lor. se spune în M artiriu l S iîn tu lu i P o lica rp (f 155). _Acte martirice.auiridjj^ajUnesşuri-^te-euli^ numele lor a început să se dea de prefe­ rinţă ca n u m e d e b o tez . Creştinii au făcut totdeauna deosebirea ini r e cultul Sfinţilor şi cul­ tul păgîn al morţilor şi al eroilor. un mijlocitor bine plăcut lui Dumnezeu. şi-i declara conştiinţa şi consensul clerului şi credincioşilor. Pe sfinţi îi recomanda viaţa şi sfîrşitul lor. 3). Ca şi martirii şi sfinţii în genere. pen tru c a P. pentru o parte din ei.

V aloarea lor este mare pentru cre­ dinţa şi viaţa credincioşilor. ¡lap-coptov.a. în A u ls iie g u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt . P en tru p o le m ic a lu i C els. G e g e n C e ls u s . Prof. Ele se citeau la cult. M a r t a S o r d i . p. T. dar multe din ele au fost distruse în timpul persecuţiei lui Diocleţian. Dasius. Paris. R o u g i e r. I. É tu d es su r la p o lé m iq u e a n t ic h r é iie n n e d u I . care a ordonat distrugerea arhi­ velor creştine între anii 303— 305. martirii înşişi. I r a p p o r ti ir a il C r is iia n e s im o e V lm p ero d a S ev ero à G allie n o . Irineu de Sirmium ş.485. Uneori şi-au scris pătimirea lor. sau pe baza mărturiilor unor martori contemporani. T h e C o n llic t b e t w e e n P ag a n ism a n d C h ristia n ity . N. D iac. B r é h i e r. p. din auzite. T rad u cere engleză de A. 1982. au istorisit suferinţele a ces­ tora. S p a n n e u t. I d e m . 1934. au fost traduse şi în limba română de Pr. ju d e­ cării. pînă aproape de moarte. Prof. adică copiile făcute după procesele-verbale de judecată.a r é a c t io n p a ïe n n e . L e S to ïc is m e d e s P è r e s d e ¡'É glise d e C lé m e n t d e R o m e à C l é ­ m en t d 'A le x a n d r ie . Paris. Paris. N. A ceste istorisiri ale arestării.P ERSECU ŢIILE 145 b) A ltele sînt p o v e s tir i s c r is e d e creştin ii c o n te m p o ra n i. M o m i g l i a n o . II. 1965. care fără să fie de faţă la chinurile martirilor. cu caracter nesigur sau legendar. C e ls c o n tr e l e s c h r é tie n s . în S c r ie r i a le s e . au fost numeroase. 458— 506. se numesc în general «m artirii» — p a s s io n e s (sing. Unele martirii (ale lui Policarp. ca Sfînta Perpetua. Bologna. 1968. 1977. ca literatură pioasă. B erlin. 1062. d e L a b r i o l l e . L.e r au V l . passio). T. 1982 : s to ic is m u l.. trad u cere în rom âneşte de Radu H încu. Bucureşti. A ctele martirice originale. s-au scris mai tîrziu numeroase p o v e s tir i despre martiri. în epoca piersecuţiilor din timpul împăra­ ţilor romani. p. 235— 264 . 313— 340. P en tru i ilo s o lia s t o i c ă : L e s sto ïc ie n s . Z. Torino. 1957. c) In afară de aceasta. Montanus. D esp r e m o a r te a Iui P ere g rin o s. 1979. A. H is to ir e d e la p h ilo s o p h ie . W arbu rg-O xford . Paris. p. ed. B a 1 c a. L 'A n tiqu ité e t M o y e n  g e .. Perpetua. martori ai întîmplărilor. O r ig e n e s W e r k e . 1959. Apollonius. 340— 374. 1928. Is t o r ia F ilo s o lie i. Paris. P. II C ris tia n e s im o e R o m a .e s i è c le s . Bücher. 1970. în A c t e le M artirice. T e x te s traduits par E. N ew York. n e o p la to n is m u l. E. J7 c o n llit o ir a p a g a n e s im o e t c r is tia n c s im o n e l s e c . pentru îmbărbătarea şi edificarea credincioşilor. 10 — Istoria bisericească . B u cu reşti. BIBLIOGRAFIE P o le m ic a a n t ic r e ş t in ă : L u c i a n d e S a m o s a t a . 8 . B u cureşti. Barb sub titlul. I. chinurilor şi morţii lor martirice. A. Ioan Rămureanu. B r c h i e r. IV . L a r é a c tio n p a ïe n n e s o u s ¡’E m p ire ro u m a in . 415.. p.

A. by B.. 1880. B erlin . R i r i i n I M. London. Darm stadt. 1984. li r n u n e t J . prof. 1977. D ie P o le m ik d e s K e l s o s w i d e r d a s C h risten tu m . cu bo gată bibliografie.1. engleză b y M. Christ. 1956. P en tru Iu lia n A p o s ta tu l (361— 3 6 3 ): C. p. B o n o i s t . I. B ucureşti. Z e u g n is s e . 1960. G r. 1970. 1980. 1959.M é c h i n . 1930. P en tru P lo tin ( f 2 7 0 ): P lo tin i O p era . 1956. 5 vol. 2-nd ed. D ie W a h r e L e h r e d e s K e ls o s . IV — V. Pulpea ( = Pr.ilicn . . Vezi al io num eroase ediţii şi studii la I. E n n c a d c s . Der r ö m is c h e K a is e r Ju lia n in d e r R e lig io n s g e s c h ic h t e . 110. S. Paris. in 1. A kadem ie der W issen sch aften . trad. V I— 531 p. C els a u l e c o n llit d e la c iv ilis a t io n a n tiq u e c l d u c h r is tia n is m e p rim iţii. von Ila rn a ck . O xford. T r o u i l l a r d . D ie A k tu a litä t P lo tin s. italiană. 340 p. 1910. Paris. J u lie n l'Ai><>sl(il. 1967— 1976. O r i g e n . S t u d ii: C a r l A n d r e s e n. 1924— 1954. W i f s t r a n d . de Pr. A.-R. P o r p h y r y a n d J u lia n a g a in st I lie C h ristia n s. 119— 1149-. 1926. E n n ë a d e s . Trad. I. 1975. (I. 1956.1. M olw auke. 1964. Sch rifst. 1949. Răm ureanu). C o stelloe. d er ersten drei Jah rh . M i u r a -S t a n g e . B ru x elles. 1955. 1980. Paris. T e x te é ta b li et trad uit par M arcel B orret. în A u is tie g u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt. p. t. K Bi nv in \ v t’Uc E m p ero r Ju lia n . R. I— V . B erlin. p. 7 vol. T h e r e a l M ea n in g o t P lo tin u s In t e llig ib le W o r ld . I. L a p r o c e s s i o n p lo tin ie n n e . L u p ta îm p ă ra tu lu i Iu lia n îm p o tr iv a c reştin ism u lu i. I— II.'im p c ra to re G iu lia n o ¡’A p o s t a ta . B erlin . L 'e m p e r e u r J u lie n . P aris. M. F r a g m e n te und R eferate. M ö g lich k eilsleh re. 221— 260. pur 1'. t. . Paris. N e u m a n n . i. C e r a n . 23. K oetsch au în D ie griech. Iu lia n a n d llc le n is m . J . l. C hircă. «Sources C h rétienn es»). 1925. B u cu reşti. N. J . 1— 114. S t u d ii : A. Leipzig. cu trad u cere germ ană. L o g o s u n d N o m o s. L 'e m p e re u r J u l i e n o u l e r ê v e c a lc in é . A r m s t r o n g . P aris. şi T eod osia L atcu (Col. de H. V I. Page. Leipzig. Paris. J . S t u d ii : H. t. (' i p o I il i. franc. C ir illo A le s s a n d r in o . Paris. Leipzig. de l'il. W . 1— 2. B ibliog rafie. germ. II C o n tra G a l il a e o s d e l l 'Im p era to r G iu lia n o e t il C o n tra J u lia n u m d i S. 1889. 1964. Ju lia n i Im p e r a to r is li~ b r o r u m c o n tr a C h r is tia n o s q u a e su p ersu n t. M ünchen.. 1961. Paris. T. . 570 p. engleză b y S. Lodz. Lund. . la R o m a ): P o r p h y r i u s . P en tru P o r iiriu ( f 304.a v ie île T e m p e m r e J u lie n . 6 (1928). Rinn.F o w d e n . V ie d e P o r p h y r e . polonă. R o u g i e r . I d e m . Prof. C e ls u s u n d O r íg e n e s . M ilano. I7fl p. 1978. diip. A t h a n a s s i a d i . 1. A. A. 1942. G iesen. H enry e t H. M e r e d i t h . Paris. B i d e z . London. P. Schw yzer. B u c h n e r . L a p u r iiic a tio n p lo tin ie n n e . I. 1957. P ărinţi şi scriito ri b ise riceşti. I. L on­ don. C o n tr a lu i Ce/s. 1978. B o w e r s o c k . t.i prima ed. P. N ew Y ork .. Trad.146 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ ed. P. R e g a z z o n i . F ilo z o tia lu i P latin . S tu d ii: P. ('¡egen d ie C h riste n . 3-a. P 1 o t i n. B odogae şi colab o rato rii : N . D e l ’h is t o ir e à la l é (icn d r (X ll niC>). I. T. B ucureşti. L. (331— 363j. în SitzungIxTK'lili' der särli. H ayw ard. A. 2. IS i il ev. T. W . 9). K l e i n . ed. (Coll. C o n t r e C e ls . T e x te é tab li et trad uit par H Bréhier. P l o t i n u s . II. 1931. L ’a ttitu d e d e Ï Ë g li s e e n v e r s la p o lit iq u e ant ¡c h r é tie n n e d e l'e m p e ­ reu r J u l i e n ¡'A p o sta t. 15 B ü­ cher. A n in te lle c ­ tu al b io g r a p h ie . N ew Y ork. 1916. 1981. 1978. Ju lia n th e A p o s t a t e . O r i g è n e . Paris. R i c h t e r . F i s c h e r . 1942. J u lia n A p o s ta ta . M ünchen. trad. T ă u ş a n . R. ed. Trad. în «D idaskaleion». ( I. M ackenna. B erlin. ed. 1 9 5 9 .

T e x te fran çais a v e c Introduction par H. 621— 671. M o r e a u e t A. L e c 1 e r q. Les origines du culte des martyrs. condus de in­ terese personale şi de stat. e t de Liturgiei». Recherche sur le culte des reliques et l'art chrétien antique. M a r i q. The Acts oi the Christian M arty rs. O xfo rd . 1972. 56. 1955. 1. col. La Geste du sang. 5— 187. 390 p. X V . Paris. sub titlu l: La Gesta dei martiri. Persécution du christianisme dans ¡'Empire romain. C lasse des Lettres et des S cie n c e s m orales et p olitiques». politica lui religioasă. G r a b a r.. V. Paris. A. Les persécutions dans TEmpire romain. Convertirea. J . M o r e a u . care a servit Biserica pentru a şi-o aservi. Chap. 1953. lo a n R ă m u rea n u . M ilano. Martyrs grecs. Studii: F r . I. R ă m u r e a n u . că s-a botezat aproape de moarte de către episcopul semi-arian Eusebiu de Nicomidia. II-c— VIII-e siècle (22 études). în «M ém oires de l'A cad ém ie de B elg iqu e. H r i s t o u . Actele martirice. chrét. T à Mapxupia tôW â p ia ito v xpivziaviâv. t. H. 366— 370. trad u cere ita lia n ă de E len a C ontucci. 401— 462. M u s u r i l l o . Idem. nr. 1964. b ib lio g rafie bogată. R. La Geste des martyrs. p. J . 1978. no. 1982. O r g e l s . 1935. 5. London. că a avut uneori atitudine echivocă între creştinism şi păgînism. Părerile istoricilor asupra lui C on stan tin c e l M a re (306— 331) variază mult. H a n o z i n . între Ortodoxie şi arianism. X V . P aris. iar cea Romano-Catolică recunoaşte că e «mare». 1950. G r é g o i r e . 324 p. p. se aduc diferite măsuri şi acte. d 'A rch. Pe cînd Biserica Ortodoxă îl cinsteşte ca sfînt. Unii socotesc chiar nefastă. Paris. H a m a n n . t. 9— 10. 1958. p ro f. C. Paris. D aniel-Rops. I— III. B ru x elles. r e ti­ Traduceri: A. pentru creştinism. T esalo n ic.. Constantin cel M are şi creştinismul * 1. Martyrium. care ar arăta că împăratul n-a fost creştin adevărat : că a păstrat titlul religios păgîn de «pontifex maximus» şi a tolerat încă păgînismul. Prof. B ucureşti. H. Alte ediţii şi studii şi traducerea în româneşte a actelor martirice la Pr. 1974. 2-e éd. X X III (1971). p. P. 1943— 1946. Saint. P. Cinstirea Slintelor icoane în primele trei secole. oportunist. Ca dovezi. în «Studii T e o lo g ice». protestanţii şi unii cer­ cetători profani văd în el doar un însemnat om politic. Cercetătorii mai obiectivi* recunosc că aceste aprecieri sînt unilate­ rale şi exagerate. în «Dict.PERSECU ŢIILE 14? Pentru cultul martirilor şi Actele martirice : Panaiot Herbert părită în 1979. că nu ţin seama de realităţi şi că desconsideră fără te ­ mei elogiile contemporanilor la adresa lui Constantin (Eusebiu de Ceza* C ap ito l re d a c ta t dc P r.. H a l k i n .

ea este evidentă. Constantin a progresat continuu. începînd cu lupta cu Maxenţiu de la Pons Milvius din 28 o c­ tombrie 312 pînă la botezul lui în mai 337. pe care-1 văzuse ziua pe cer. în timpul războiului cu Maxenţiu. în timpul somnului. dată la 28 o c t o m b r i e 312. Aeosl ci este monogramul lui Hristos HP sau ^ confecţionă un steag. cu monograma creştină. Nu se poate spune sigur nici despre mama lui Elena. ea. 48. In acest timp. Constantin s-a apropiat tot mai mult de creştinism şi s-a lăsat tot mai mult pătruns şi influenţat de el. Este interesant că unii din cei care au criticat mai mult pe Constantin au fast ostili creştinismului însuşi şi au scris despre el cu patimă şi idei preconcepute.i pe crucii. î n amiaza mare.se iniţiase mai îndeaproape în religia lor. La 312. 5). şi confirmată în general de politica lui religioasă. D e -m or­ lv ii hus jH'ixc'ciilom m . fireşte. la început. ca om de convingere religioasă. Este. . l e c l o r iu l u p l e . o Cruce luminoasă. cînd s-a produs schim­ barea lui Constantin. schimbarea lui Constantin e s t e mare. poate cu unele influenţe neoplatonice. După istoricii creştini. fiind mărturisită de el însuşi şi de contemporanii săi. Numeroşi istorici dintre cei mai severi şi obiectivi' apreciază. l i. Cît priveşte realitatea şi sinceritatea convertirii lui la creştinism. după modelul arătat în vis. i s-a arătat. Constantin a văzut p e cor z i u a . deasupra soarelui cu jiiseri|>(. să-l cn s e m nu l sleugurile |>m i.era cultul sincretist al soa­ . surprinzătoare şi incontestabilă. introdus de împăratul Aurelian. Noaptea. iar politica lui re ­ ligioasă nu trebuie judecată numai după unele acte. greu de cunoscut în intimitatea ei. dar este ştiut că o dată declarat pentru libertatea creştinismului. in h o c sig n o v in c c s (Lactanţius. cerîndu-i soldaţilor ca să le servească drept semn proLa ziuă. la Pons Milvius (Podul Vulturului). în ajunul luptei cu Maxenţiu. Constantin cunoscuse desigur creş­ tini. Unii din criticii cei mai înverşunaţi ai persoanei şi operei lui Constantin cel M are şi-au schimbat părerea mai tîrziu. sus l l r i s l o s .ui : = xotm» vixa.. Pentru a înţelege convertirea lui Constantin cel Mare la creştinism. evoluţia lui religioasă. nu trebuie socotită ca fiind totală dintru început. că era creştină. EuseImi do Cezareea şi Lactanţiu. Este sigur că înainte de toamna anului 312.148 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ reea şi Lactanţiu). religia lui era pagină . relui — S o l in v ictu s. fa­ vorabil pe Constantin cel Mare. Pînă la 312. dar nu.

după anul 312. nu poate li în mintea lui Constantin doar rezultatul unui calcul politic. cum a încercat să demonstreze istoricul belgian Henri Grégoire.000 de soldaţi. de la Milan. că semnele care i s-au arătat l-au încredinţat de puterea lui Hristos şi l-au făcut să treacă de partea creştinilor. care se păstrează pînă azi la Roma. ajungînd în apropierea Romei. formată din ostaşi din ţările Occidentului. . Ceea ce Constantin aprecia mai mult la creştini era . ne-o confirmă inscripţia de pe arcul de triumf al lui C on­ stantin. V ictoria a fost cîştigată de Constantin spune Lactanţiu. Constantin l-a apărat şi susţinut continuu. Actul din ianuarie 313. lîngă Roma. I. Atitudinea îngăduitoare faţă de creştini. nu avea decît 20. Consecvent convingerii şi sen ­ timentului său despre dreptul şi valoarea religioasă şi morală a creşti­ nismului. afirmîndu-se că Constantin s-a aflat sub efectul unei halucinaţii. Că Constantin însuşi a fost convins de apariţia minunată a Sfintei Cruci. deoarece el. pentru ca împăratul să se poată bizui pe sprijinul politic-militar al creştinilor din armată. Lactanţiu. dimpotrivă. afirmă că Mîntuitorul s-a arătat noaptea lui Constantin. Eusebiu afirmă că fenomenul. în a cărui armată recrutată din ţările Orientului erau mulţi creştini. apa­ riţiei minunate a Sfintei Cruci pe cer s-a petrecut înainte ca Constantin să plece cu armata din Galia (V ia ţa lu i C on stan tin . Unele locuri din Galia revendică onoarea apari­ ţiei minunate a Sfintei Cruci pe cer. V eracitatea apariţiei Sfintei Cruci pe cer a fost atacată de unii. cu preferinţă şi stăruinţă pentru creş­ tinism. este nu numai un act de dreptate ci şi de protejare şi favorizare a creşlinilor. Constantin nu se putea baza anume pe dezertarea lor în favoarea lui. 28— 30). Constantin acordă libertate de cult generală. După cîteva luni de la victoria asupra lui Maxenţiu. creştinii erau alunei prea puţini. pentru a învinge pe Liciniu. declarîndu-I relig ia lic ita în Imperiul roman. in stin ctu d iv in ita tis = prin inspiraţia divină. cu ajutorul lui Dumnezeu. in armata lui Constantin. în ajunul luptei de la Pons Milvius. iar M axenţiu 150. Constantin a povestit mai tîrziu lui Eusebiu.singura religie netolerată pînă atunci în Imperiul roman.PERSECU ŢIILE 14» steag numit lab aru m . Chiar în războiul cu Liciniu.000 de soldaţi. Războiul contra lui Maxenţiu nu avea un caracter religios. La Roma i s-a mai ri­ dicat lui Constantin cel M are şi o statuie pe care se vede semnul Crucii. cu jurămînt.

150

IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LA

valoarea lor morală şi mai ales aceasta a ciştigat interesul şi simpatia lui faţă de creştinism. Că pe împărat l-au influenţat educaţia şi exemplul tatălui său Constanţiu, care s-a arătat tolerant cu creştinii, sau al mamei sale, Sfînta Elena, care a devenit o credincioasă zeloasă a lui Hristos, că l-a impresionat sfîrşitul lui Galeriu şi al altor persecutori, că era convins de nereuşita persecuţiilor şi de decadenţa progresivă a păgînismului, aceasta se poate admite. Dar aceste fapte reale nu infirmă sinceritatea convingerii sale. Fapt este că schimbarea hotărîtoare a lui Constantin s-a produs în momentul psihologic din 312, în ajunul luptei cu Maxenţiu şi este interesant că el atribuie victoria obţinută ajutorului lui Dum­ nezeu. Convertirea lui a fost reală şi binefăcătoare pentru creştinism. 2. Politica Iui religioasă este caracterizată mai ales de cîteva fapte de importanţă m ajoră : actul de libertate religioasă de la Milan din 313,, înfrîngerea lui Liciniu, alegerea unei noi reşedinţe imperiale, co n vo ca­ rea Sinodului I ecumenic de la N iceea din 325. Prin edictul de la Milan, Constantin cel M are asigura pentru viitor nu numai libertatea, ci şi v ic ­ toria creştinismului în Imperiu. Din tolerant faţă de toate religiile, Constantin devine protector al creştinismului. El ia una după alta mă­ suri favorabile Bisericii. Chiar de la început, în 313, împăratul scuteşte pe clericii creştini de obligaţia grea şi costisitoare a funcţiunilor muni­ cipale, favoare de care se bucurau preoţii pagini, şefii iudeilor, medicii şi profesorii. El acordă subvenţii importante pentru întreţinerea clerului, spre a se putea ocupa numai cu slujirea bisericească. Constantin cel M are a început să înlăture din legile penale dispo­ ziţii şi pedepse contrare spiritului creştinismului : răstignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea (arderea cu fierul roşu). S-a îmbunătăţit traUuuenlul în închisori, s-a uşurat situaţia sclavilor, recunoscîndu-se şi epi.si'opilor şi preoţilor dreptul de a-i proclama liberi, în biserică, în faţa credincioşilor. S-au luat măsuri de protecţie şi de ajutor pentru săraci, orfani, v.iduve şi bolnavi. S-au adus restricţiuni luptelor de gladiatori şi s-au trimis condamnaţii la mine, în loc de asemenea lupte. S-a mo­ dificai in spiril croşlin legislaţia referitoare la căsătorie, la celibatari, la părinţii fără copii, s-a îngreuiat divorţul, s-au pedepsit adulterul şi siluirea, s-a interzis aruncarea copiilor şi s-a îngrădit vinderea lor prin ajutoare date părinţilor săraci.

PERSECU ŢIILE

151

Conslantin cel M are a generalizat, ca zi de repaus în Imperiu, în 321, D um inica, sărbătoarea săptămînală a creştinilor, în care se permitea doar lucrul îa cîmp, ţăranii fiind încă mai mult păgîni. în această zi, soldaţii asistau la slujbe. împăratul a început încă de la 317 să bată şi m o n e d e cu m o n o ­ g ram u l creştin . După victoria finală asupra lui Liciniu în 323, emble­ mele păgîne încep să dispară, măsurile favorabile creştinismului se înmulţesc. In funcţiunile înalte, el numea de preferinţă creştini. Func­ ţionarilor păgîni li s-a interzis aducerea de sacrificii. Cît priveşte cultul păgîn, Constantin l-a tolerat, restrîngîndu-1 însă treptat prin anumite măsuri. Cultul împăratului a pierdut sensul lui religios, păstrînd mai mult semnificaţia lui politică : cinstirea autori­ tăţii împăratului ca exponent al puterii Imperiului roman ; templele dedicate lui devin localuri publice, fără statui şi fără sacrificii. Cul­ tele unite cu imoralitatea şi cu înşelătoria au fost interzise. împăratul şi membrii familiei sale — mama sa Elena, soţia sa Fausta, sora sa Anastasia, fiica sa Constantina, — dădeau episcopilor îndemnuri şi m ijloace materiale ca să repare bisericile sau să ridice altele mai mari. La Ierusalim şi în alte locuri din Palestina, la Antiohia, Tyr, Nicomidia, la Roma şi în alte oraşe, s-au ridicat biserici măreţe. Cultul creştin a luat o mare dezvoltare, pelerinajul la Locurile Sfinte a luat un mare avînt. La Roma s-a cedat episcopului fostul palat impe­ rial (Lateran). In unele locuri, unde creştinii erau în m ajoritate, ei au luat templele păgîne, le-au transformat în biserici, le-au închis sau chiar le-au dărîmat. Voinţa lui Constantin cel Mare de a susţine creştinismul s-a văzut şi în ^ alegerea unei noi capitale, în caracterul religios ce s-a dat a ces­ tui fapt şi în zidirea de biserici şi monumente creştine în oraş. Se şlie că Roma nu mai era capitala unică a Imperiului roman, de la Diocleţian, care o mutase la Nicomidia. Constantin s-a hotărît să pără­ sească definitiv Roma păgînă şi să ridice un alt oraş de reşedinţă. Acesta a fost Bizanţul, pe Bosfor, care a primit numele de C oristantin o p o l = oraşul lui Constantin, inaugurat la 11 mai 330. Pe cînd Roma, era un oraş încă mai mult păgîn, în care templele, monumentele, senatul, aristocraţia, aminteau şi păstrau vechea religie, Constantin face din Bizanţ o capitală de Imperiu creştin, care trebuia

15 2

IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

să arate aceasta, prin bisericile, monumentele, atmosfera sa. Desigur, holărîrea împăratului a avut şi alte motive decît cel religios ca : inte­ rese strategice, economice, dar dorinţa lui de a face din Bizanţ, un oraş creştin este cunoscută şi dovedită prin numeroase construcţii cu c a ­ racter religios. Mutarea capitalei a avut consecinţe importante în istoria Imperiu­ lui şi a Bisericii. In Constantinopol, numit şi «Roma cea nouă», s e ridica un oraş cu mare viitor politic şi bisericesc, care punea în umbră Roma veche şi avea să provoace nemulţumiră episcopilor ei, prin ridicarea episcopilor noii capitale la rang de cinste egal cu al lor, prin canonul al 3-lea al Sinodului II ecumenic din 381 şi canonul 28 al Sinodului IV ecumenic din 451. C o n v o c a r e a S in odu lu i I e c u m e n ic de la N iceea din 325 pe lingă alte măsuri de interes bisericesc, dovedeşte de asemenea dorinţa lui Constantin cel M are de a ridica şi de a ajuta Biserica, de a asigura unitatea creştinismului şi a face din această un i ta Le elementul de viaţa şi de rezistenţă al Imperiului. Politica lui religioasă, urmată în general de fiii lui şi de succesorii acestora, cu excepţia lui Iulian Apostatul (361— 363), a făcut din creştinism, înainte de siirşitul secolului al IV-lea, sub Teodosie cel Mare (379— 395), religie de stat, iar din O rto­ doxie, confesiunea oficială a Imperiului. Din timpul lui Teodosie cel Mare, Imperiul roman devine un imperiu creştin. Este adevărat că politica religioasă inagurată de Constantin cel Mare a avut şi unele urmări defavorabile Biseririi. împăraţii s-au amestecat în chestiunile religioase, ba chiar şi-au impus uneori voinţa ; unii au susţinut arianismul, monofizismul, monotelisrnul, au persecutat epi,scopi ortodocşi, au înlăturat de pe scaune ierarhi merituoşi. Interesul, curentul general, uşurarea intrării în Biserică a adus la creştinism pe mulţi care nu erau de calitatea sufletească a vechilor c r e ş t i n i . Au pătruns în creştinism oameni cu superstiţii păgîne şi cu moravuri l u m e ş t i , nivelul general al vieţii morale a scăzut. In schimb, a luat mart- avini monahismul a cărui importanţă creşte considerabil in Bisericii. S-au săvir.şit uneori acte de violenţă faţă de păgîni, care de altfel le provocau prin atitudinea lor. Meritele creştine ale lui Constantin cel Mare sînt totuşi mari. Acordînd libertate, ajutor şi privilegii creştinismului, el a făcut din

PERSECU ŢIILE

153

Biserica creştină urgisită, dispreţuită, persecutată, instituţia cea mai în­ seninată din Imperiul roman. Fără sprijinul lui Constantin, creştinismul ar' fi avut să sufere încă mult, jîrez iile hristologice, apărute chiar în timpul său, ar fi destrămat Biserica, păgînismul ar fi rezistat încă mult cu ajutorul statului, mahomedanismul ar fi găsit creştinismul fără pro­ tecţia unui stat mare şi puternic. Cu ajutorul împăratului, Biserica creş­ tină a intrat într-un «secol de aur». Unele greşeli ale împăratului nu pot face să se uite meritele lui. El a pus asprime în unele din actele sale de suveran, a pedepsit sîngeros, pentru motive de infidelitate politică şi pentru acte de trădare de stat, s-a lăsat influenţat de unii curtezani şi de arieni, a ezitat în unele chestiuni bisericeşti, şi-a amînat botezul pînă aproape de moarte. împăratul domnea într-o situaţie grea, în care, fără energie şi fără măsuri de apărare, tronul lui şi unitatea statului erau ameninţate (de Liciniu, de Bassianus). Greşelile politicii lui bisericeşti se datoresc mai mult ierarhilor care l-au influenţat şi l-au sfătuit (ca Eusebiu al Niccmidiei). Botezul era amînat de mulţi catehumeni cu anii, iar păs­ trarea titlului de p o n tiie x m ax i m us îi da dreptul şi posibilitatea de a supraveghea şi ţine în frîu păgînismul, în interesul creştinismului însuşi. Dacă împăratul lăsa acest titlu unui păgîn, îşi ridica în el un rival periculos, care ar fi putut căuta să restabilească situaţia de mai înainte, în favoarea păgînismului, încă puternic, prin numărul adepţilor lui, prin influenţa şi situaţia multora din ei. Este în general admis că împăratul Constantin cel M are a fost un ora cu o mare putere de voinţă, un înţelept bine intenţionat, şi ca el a făcut creştinismului, ca prim împărat creştin, cel mai mare ser­ viciu dintre toţi împăraţii romani. Lui, mai ales, i se datoreşte liber­ ia tea creştinismului, după lunga perioadă de persecuţii, care au tulbu­ rat şi strîmtorat greu Biserica. Constantin a fost botezat în vila sa de la Ancyrona, la margi­ nile Nicomidiei, de episcopul semiarian Eusebiu de Nicomidia şi alţi clerici, cu cîLeva zile înainte de Rusalii, în luna mai ° ° 7 El a murit eurînd după aceea, la 22 mai, acelaşi an, în Duminica Rusaliilor şi a iost îngropat în Biserica Sfinţii Apostoli din Constantinopol, ctitoria sa. Pentru meri lele sale şi mai ales pentru marile servicii aduse creş­ tinismului, Biserica l-a cinstit în chip deosebit, trecîndu-1 în rîndul

154

IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

Sfinţilor şi numindu-1 «Cel întocmai cu Apostolii)). La tron au urmat cei trei fii ai săi, C on stan tin II (337— 3-10), C on stan liu (337— 361), C on stan s (337— 350). Din 350, Constanţiu a domnit singur ca împărat pînă la 361, cînd i-a urmat Iu lian A p o sta tu l (361— 363), care a încercat za­ darnic să facă din nou din religia greco-romanu, o religie favorizată a Imperiului.
BIBLIOGRAFIE P. K e r e s z t e s , C o n sta n tin e, a g r e a t Christian m on arch an d a p o s tle , A m ster­ dam, 1981. R. P. C. H a n s o n , T h e Christian atitu .de to pagan r e lig io u s u p to th e tim e of C o n sta n tin th e G r ea t, în A u tstieg u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt, t. 23, 2, Berlin, N ew Y ork , 1980, p. 871— 909. D. De Deker et G. Dupuis-Masay, /,'« c p is c o p a t» d e ¡'e m p e r e u r C o n sta n tin , în «Byzantion», L (1980), p. 118— 157. C. A n d e r s e n , « S ie g r e ic h e K i r c h e », în A u fs tie g und N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e it , t. 23, 1, B erlin , N ew Y ork, 1979, p. 387— 459. ‘ D. B o w e r , T h e a g e o f C o n sta n tin a n d Ju lia n , London, 1976. G. Dragon, N a is s a n c e d'u n e c a p it a le . C o n s t a n tin o p o le d e 330 à 451. P réface par P. L em erle, P aris, 1974, 578 p. K r a f t H., K o n sta n tin d e r G r o s s e , Darm stadt, 1974, V I — 473 p. I d e m , K a is e r K o n s ta n tin o s r e lig iö s e E n tw ick lu n g , Tübingen, 1955. J . V o g t , K o n sta n tin d e r G r o s s e u n d s e in J a h r h u n d e r t . M en s c h e n u n d M a c h te , M ünchen, 1973, 318 p. ; K o n sta n tin d er G rosse, în «R eallexik o n für A n tik e und Christentum », Stu ttgart, III (1957), col. 306— 379. Idem, K o n s t a n tin is c h e F r a g e , în X -e C ongrès Intern. Sc. Stor., Rom a, 1955, A tti 6 , p. 733— 799. Norman H. Baynes, C o n sta n tin e t h e G r ea t an d t h e C h ristia n C h u rch , 2-nd ed., London, 1972. R. M a c M u l l a n, C o n sta n tin , l e p r e m ie r e m p e r e u r c h r é t ie n , trad, de l'an g lais par G. H. G alet, P aris, 1971. J . H. S m i t h , C o n sta n tin e t h e G rea t, London, 1971. R a f f a e l e F a r i n a , L 'Im p ero e t l'fm p e r a to a r e c r is tia n o in E u se b iu d in C s s a rca . L a p rim a t e o l o g i a p o lit ic a d e I C h r is tia n e s im o , Zürich, 1966. S. C a l d e r o n e, C o n sta n tin o e il C a t to lic is m o , I, Firenze, 1 9 6 2 ; Je a n Sirini-11i, I.i's v u e s h is t o r iq u e s d 'E u sè b e d e C é s a r é e d u ran t la p é r io d e p r é n ic é e n n e , Paris, 1901, 550 p. ; H. D orris, K o n sta n tin d e r G rosse, S tu ttg art, 1958. I d e m, D as S e lb s tz e u g n is K a is e r K o n sta n tin s , în «A bhandlungen der A kadem ie der W isso n srliafte n G öttingen», Phil.-H ist. K lasse, 3. Fo lge, 34, G öttingen, 1954. C.. Ci i l , l.'im p cro ro m a n o d a ll’a b d ic a z io n e d i D io c le z ia n o a lla m o r te d i C o n s ta n ­ tin o ( : m TA7), lioina, 1958. I,. V o r k l, IX'r K a is e r K o n sta n tin , 306— 337, A n n a le n e u e r Z e itw e n d e , M ün­ chen, 1057. H r ri < s l li «l r k < r, F rom A le x a n d e r to C o n s ta n tin e , O xford, 1956. • • S. !.. Ci r < ii s 1 ,i d e, ■ C h u r ch a n d S ta te fr o m C o n sta n tin e to T h e o d o s iu s , London, A. Piganiol, 1,'Etat a c t u e l d e la q u e s t io n c o n sta n tin ie n n e , 1930— 1949, în «H istoria. Z eitsch rift fur alte G esch ichte», B aden-B ad en, 1950, p. 82— 96.

P ERSECU ŢIILE

155

Idem, H is to ir e R o m a in e , t. IV , 2, L 'E m pire c h r é t ie n (3 2 5 — 395,), (H is to ir e g é ­ n é r a le d e G. G lo tz), Paris, 1947. I d e m , L 'E m p ereu r C o n sta n tin , Paris, 1932. A. A l f ö l d i , T h e C o n v e r s io n o l C o n sta n tin e a n d P a g a n R o m e , O xford 1948. K. H ä n n , K o n sta n tin d e r G r o s s e , 2-e Aufl., 1945 ; H. von S ch oen ebeck, B e it r ä g e zu r R e lig io n s p o lit ik d e s M a x e n tiu s und C o n sta n tin , Leipzig, 1939. H. Grégoire, L a v is io n d e C o n sta n tin «l iq u i d é e », în «Byzantion», X IV (1939), 2, p. 341— 351. Idem, N o u v e lle s r e c h e r c h e s c o n s ta n tin ie n n e s , în «Byzantion», X III, (1938), p. 551— 593, I d e m , L a «c o n v e r s io n » d e C o n sta n tin , în «Revue de l'U n iv e rsité de Bruxelles^ 36 (1930/1931), p. 231— 272. E. Gerland, K o n sta n tin d e r G r o s s e in G e s c h ic h t e u n d S a g e , A then, 1937; F. W inkelm an n, D er G la u b e K o n sta n tin s d e s G r o s s e n , în Sitzu n gsberich te der P reu ssisch en A kad em ie der W issen sch aften zu B erlin, Phil-H is. K lasse, 1937. E. S c h w ä r t z, K a is e r C o n sta n tin an d d ie c h r is tlic h e K ir c h e , 2-e Aufl., Leipzig, B erlin , 1936. J . - R. P a 1 a n q u e, G. B ard y, P. de L abriolle, D e la P a ix c o n sta n t in ie n n e à la m ort d e T h é o d o s e (H is to ir e d e l ’E g lis e d e p u is l e s o r ig in e s ju sq u 'à n o s jo u r s , par Aug. F lie h e et V. M artin, t. III), Paris, 1936, p. 7— 13 ; 17— 95. Léon Homo, L 'E m pire ro m a in , Paris, 193 0 ; G. B o issier, L a lin d e p a g a ­ n ism e , 8 -e éd., Paris, 1 9 2 5 ; J . M au rice, C o n sta n tin l e G ran d , Paris, 1928, P. Batiffol, L a p a ix c o n s ta n tin ie n n e e t l e c a t h o lic is m e , 3-e éd., Paris, 1924. V. Ş e s a n, K ir c h e u n d S ta a t im r ö m is c h -b y z a n tin is c h e n R e ic h e , Bd. I D ie R e lig io n s p o lit ik d e r c h r is tlic h - r ö m is c h e K a is e r K o n sta n tin d e r G rosse b is T h e o d o s iu s d e r G r o s s e (313— 380), C ernăuţi, 1911 ; Lous D uchesne, H is to ir e d e ¡’E g lise , t. II, 4-e éd., t. III, 3-e éd., Paris, 1910. ln lim b a r o m â n ă : I o n B a r n e a ş i O c t . I l i e s c u , C o n sta n tin c e l M are, Bucureşti, 1982 ; I. B arnea, P r e o c u p ă r ile Îm p ă r a tu lu i C o n sta n tin c e l M a r e la D u n ărea d e j o s , în «M itropolia O lten iei», X X X II (1980), p. 17— 20. Pr. prof. I o a n Rămureanu, L u pta O r to d o x ie i c o n tr a a rian ism u lu i..., în «Studii teologice,», X III (1961), nr. 1— 2, p. 13— 31, în d eo sebi stu d iile de la nota 2. I. B o c i o a g ă, P e r s o n a lit a te a Iui C o n sta n tin c e i M a r e şi p o lit ic a lu i s o c ia lă , G alaţi, 1935. ' P en tru Îm p ă r a tu l G a le r iu : T. Christensen, C. G a le r iu s V a le r iu s M ax intinus... Copenhague, 1974. P en tru îm p ă r a tu l L icin iu : H. F e l d , D er K a is e r L icin iu s, Saarb rü ck en , 1960. P en tru îm p ă r a tu l M ax im in D aia : H. C a s t r i t i u s, S tu d ie n zu M ax im in u s Da ia. K a llm u tz (O pf ), 1969.

Răspîndirea creştinismului pînă la începutul secolului IV * Cu ţoale persecuţiile din primele trei secole, creştinismul s-a răspîndit în Imperiul roman şi a irecut în unele părţi peste graniţa lui, ca singura religie cu scop de «calolicitate», după Sfîntul Ignaţiu.
* C ap itol re d a c ta t de P r. p ro f. M. P. Şesan

356

IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

Istoria persecuţiilor a explicat în parte răspîndirea lui. Martiriul însuşi făcea propagandă pentru creştinism, dovedea nevinovăţia, pu­ terea de credinţă şi de viaţă a creştinismului. Unii s-au convertit citind Sfînta Scriptură, în căutarea adevărului.. Creştinismul aducea idei noi, cuceritoare pentru ! oamenii perse­ cutaţi, iar abnegaţia şi moralitatea creştinilor atrăgea continuu noi aderenţi Bisericii. A cţiunea harismaticilor, mărturisită încă în a doua jum ătate a s e ­ colului al Il-lea (Irineu), impresiona pe cei de religii antice. Creştinii erau convinşi că au puterea de a alunga demonii, şi chiar «păgînii» se plîngeau că riturile lor nu-şi produc efectul (haruspicii) în prezenţa creştinilor (ca în Antiohia, în timpul lui Diocleţian). Mitologiile, sin­ cretismul, tendinţa spre monoteism şi propaganda cultelor orientale,, chiar propaganda filozofiei, uşurau primirea creştinismului, aşa cum întinderea şi organizaţia Imperiului roman uşurau circulaţia şi răspân­ direa ideilor, odată cu amestecul de popoare. Cu tot fanatismul v e ch i­ lor religii, care mai ales cerea persecutarea creştinilor în primele două secole de prigoană, aceasta a început să scadă şi poporul a început să simtă şi să manifeste simpatie pentru cei prigoniţi. Cînd împăraţii, începînd cu Deciu, au vrut să distrugă Biserica prin persecuţie generală şi sistematică, era prea tîrziu ca să mai poată reuşi. Creştinismul in­ trase adînc în lume şi se organizase solid. R ă s p în d ire a creştin ism u lu i. Ucenicii Sfinţilor Apostoli au continuat opera acestora după metodele şi experienţa lor. Istoricul Eusebiu scrie că «mulţi din ucenicii în viaţă» (sec. I şi II) îşi împărţeau săracilor averea şi plecau departe, în misiune creştină. Unii mergeau de la popor la popor, înfiinţau comunităţi, puneau preoţi. Eusebiu citează doar cîteva nume, ¿ile celor care au lăsat şi scrieri : Clement Romanul, Ignaţiu, Papii) şi Policarp, deci Părinţii zişi «apostolici». Rii.spimlireu creştinismului s-a făcut şi pe alte căi. Pe de o parte,, fiecare cumimilale creştină creştea în jurul său, prin acţiunea şi influ­ e n ţi ei in loralilale .şi în. Imperiu ; pe de alta, fiecare creştin era un misionar în cercul său de viaţă şi de lucru. Din secolul al II-lea, se cunoaşte organizarea calehumenatului, care începuse probabil în pri­ mul secol (în v ă lu iu ra c c lo r d o is p r e z e c e A p o sto li presupune un în ce ­ put de învăţămînl calehetic). In timp ce misionarii mergeau din loc

PERSECU ŢIILE

157

în Ioc, fiecare comunitate organiza misiunea în sînul său, atrăgînd la •creştinism pe laici. . . Uneori se cerea Bisericilor mai însemnate să trimită în alte locuri persoane cu cunoştinţe biblice şi teologice, care să întărească in cre ­ dinţă pe cei de acolo ; Panten şi Origen, profesori la şcoala catehetică din Alexandria, au fost de asemenea misionari ocazionali. în şcoala din A lexandria ascultau învăţămîntul creştin şi unii dintre păgîni ; alţii se adunau în jurul unor învăţători particulari (cum era Iustin Martirul, Taţian, Rodon). Faima lui Origen a făcut ca el să fie chemat la Antiohia şi ascultat de Ju lia Mammaea, mama împăratului Alexandru Sever, care a cunoscut de asemenea pe Ipolit la Roma. La Cezareea Palestinei, Origen a avut ucenici zeloşi, cîştigaţi la creştinism prin influenţa lui, care au desfăşurat apoi o intensă activitate misionară în provincia lor, ca Grigore Taumaturgul ( j c. 270) în Pont. Şcolile şi scriitorii ridicau nivelul intelectual al creştinismului şi-l impuneau atenţiei oameni­ lor culţi. M ed iu l m isiu n ii. La început creştinii proveneau mai ales din clasele de jos şi de mijloc. Au fost totuşi atraşi la credinţa lor şi o a­ meni de rang social înalt, ca proconsulul Sergius Paulus în Cipru şi areopagitul Dionisie la Atena. încă din secolul I, creştinismul reuşeşte să pătrundă în rîndurile aristocraţiei romane. Din ei se recrutează scriitori şi teologi, episcopi, martiri de s e a m ă : Iustin Martirul, Taţian, Atenagora, profesorii şcolii alexandrine, Apollonius, Ciprian, alţi creş­ tini aflaţi în funcţii civile sau militare, chiar la curtea imperială (sub Valerian, Diocleţian). Creştinii, numiţi şi «galileeni» sau «nazarineni» de catre necreştini şi de iudei, se deosebeau de aceştia priritr-o terminologie specială. Dar şi creştinii îi denumeau pe necreştini, de variate origini şi provenienţe, «elini» în Răsărit, şi «pagani» în Apus, sau, cu expresie apostolică «neamuri» 19-v»}). Creştinii aveau încă de la sfîrşitul secolului al II-lea conştiinţa nu­ mărului lor. Tertulian scria : «Sîntem de ieri şi am umplut toate ale voastre : oraşele, insulele, locurile întărite, municipiile, tîrgurile, chiar cástrele, triburile, decuriile, palatul, senatul, forul ; nu v-am lăsat decît templele» (A p o lo g c tic u m , 37, 4). Afirmaţia marelui scriitor exagerează,

158

IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă

fireşte, în scop apologetic, dar el nu putea s-o facă, dacă nu sa înte­ meia, oricum, pe realitatea răspîndirii creştinismului. în tin d e r e a g e o g r a fic ă . Pentru începutul răspîndirii creştinismului în unele provincii ale Imperiului roman lipsesc cu totul ştiri, iar pentru altele nu avem decît tradiţii nesigure sau legende. Informaţiile istorice oferă următoarele indicaţii : proconsulul Pliniu cel Tînăr din Bitinia, scria pe la anii 111— 112 către împăratul Traiam (98— 117) că «superstiţia cea mare (adică creştinismul) s-a răspîndit pre­ tutindeni» ; Sfîntul Iustin Martirul şi Filozoful (|‘ 165) precizează că : nu există popor, la care să nu fi fost predicat Hristos ; Sfîntul A verchie măr­ turisea pe la anul 180, că de la Roma şi pînă dincolo de Eufrat a găsit bi­ serici, creştini, Sfînta Euharistie şi semnul «ichtys»-peste, simbol al M întuitorului după acrostihul : ’Ivjaouţ Xptaxo? 0eoi> Y'ioc Hun^p; Sfîntul Irineu din Lungdunum (f 202) afirma, pe la 190, că : creştinismul s-a răspîndit şi în provinciile Iberia (Spania), Alemania, la celţii din Galia şi Britania, în Egipt, Libia, Grecia, Siria şi Asia M ică şi în Orient (A d v e rs u s h a e r e s e s I, 10, 2) ; apologetul Tertulian din Cariaţi ¡na afirma, pe la 200, că creştinismul a cuprins toate ţările, lăsînd «paginilor» doar templele goale, şi este cunoscut părţilor, mezilor, elamiţ.ilor, mesopotamienilor, armenilor, frigienilor, capadocienilor, în regiunile Asiei şi Pamfiliei, în Egipt, şi în Ierusalim, apoi getulilor, maurilor, pînii spre graniţele His­ panici, Galiei şi Britaniei, şi multor neamuri, sarma ţii or, d a c ilo r şi ger­ manilor şi s c iţilo r şi multora altora (A d v e rs u s lu d a e o s , 7, 4— 8) ; e x e ­ getul Origen din Alexandria preciza, pe la anul 248, cu prudenţă, că dintre britani, germani, d a c i, is,armaţi şi sciţi, cei mai mulţi nu au auzit încă cuvîntul Evangheliei, dar îl vor auzi şi încă în cursul secolului (C om cn ta r 39 la Matei, X X IV , 14) ; Arnobiu din Sicca (Ţ 310) afirma fii creştinismul s-a răspîndit în Imperiul roman şi în afara lui, la alein.mi, apoi la perşi şi a lţii; în fine Lucian din Antiohia (f 312) arăta că o r a ş e înlregi se converteau la creştinism. IV baza tuturor mărturiilor cunoscute şi a concluziilor posibile, Adoll llarnacls a întocmii o interesantă hartă a răspîndirii creştinis­ mului pinii l.i începutul secolului al IV-lea, într-o lucrare istorică, in ­ dispensabilii pentru studiul răspîndirii creştinismului în primele trei secole (Alissioti und A n shrcitu n g d e s C h risten tu m s in d en e r ste n d r ei Ja h r h u n d c r lc n , Leipzig, 1924). Pe regiuni, situaţia se prezintă astfel :

P ERSECU ŢIILE

Î59

P alestin a, vatra creştinismului, a pierdut importanţa misionară după războaiele iudaice (66— 70, 132— 135) şi ruinarea Ierusalimului, recon ­ struit de romani ca oraş nou, păgîn (A e lia C ap itolin a). Aici s-a format o nouă comunitate creştină, dintre păgîni. Mai importantă era cea din (Vzareea, metropola provinciei, care a cunoscut o mare înflorire în secolul al III-lea, prin şcoala înfiinţată acolo de Origen, silit să plece din Alexandria, şi prin biblioteca înfiinţată de învăţatul preot Pamfil. Prin Origen şi prin şcoală, Cezareea a devenit un important centru creştin, cu influenţă în provincie şi în afară. Aici a comandat Constantin col M are 50 exemplare «de lux» ale Sfintei Scripturi, pentru nevoile ti 1 tor Biserici. Aici va păstori printre alţii şi cunoscutul învăţat şi istoric, Eusebiu. La începutul sec. IV mai erau scaune episcopale la Ierusalim, Gaza, Emaus (Nicopolis), Elefteropolis şi în alte oraşe. In F e n ic ia s-au format biserici la Tyr, Sidon, Ptolemaida, Berit, Biblos, Tripolis ; la Tyr a murit marele scriitor creştin Origen (254). In A r a b ia creştinismul a pătruns din Palestina şi din Siria în a c e ­ laşi timp, în regiunea învecinată. Biserică mai importantă era în seco­ lul al III-lea cea de la Bostra, cunoscută prin episcopul Berii, întors de la eroarea antitrinitară de Origen, care a participat acolo la sinoade «nu mici», zice Eusebiu, în anul 244. S iria a fost de la început una din cele mai însemnate provincii creşline şi a crescut continuu în importanţă. Capitala ei, Antiohia, centru creştin în Orient, a rămas însemnat chiar şi după ce Alexandria a în­ ceput să-l întreacă, în secolul al III-lea. Primii ei episcopi au fost ucenici ¡.ii Apostolilor (Evodiu, Ignaţiu). Din a doua jumătate a secolului al III-lea, Antiohia avea o şcoală exegetică însemnată, care a întins in­ fluenţa ei şi în afară. între comunităţile creştine mai cunoscute sînt cele de la Damasc, Seleucia, Bereea, Apameea, Cyrus, Samosata. La Sinodul I ecumenic (325) au luat parte 20 de episcopi şi doi horepiscopi din Siria şi Celesiria (Coelesyria). Din Siria, creştinismul s-a întins de timpuriu în provinciile vecin e la răsărit, peste Eufrat, în Osroene, Adiabene, Mesopotamia, numite în parte Siria orientală, numite la un loc M e so p o ta m ia (ţara dintre flu­ viile Eufrat şi Tigru). Centrul creştin cel mai important al regiunii era iidesa, care a cunoscut creştinismul de timpuriu. Edesa este unul din cele dintîi oraşe despre care se ştie că a avut un locaş de cult public

160

IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă

(pe la 200), precum şi o şcoală creştină, în prima jumătate a secolului al III-lea. Comunităţi creştine mai erau la Nisibis, Cascar (Carrhae), Resaina, Persa, Europos, Macedonopolis. în Osroene creştinismul a fost tolerat şi. a ajuns religie de stat înainte de a ajunge în Imperiul roman, fiind introdus de toparhul Abgar VII (176— 213) sau IX. Prin Mesopotamia, creştinismul s-a întins spre est în P er sia şi spre sud-e>st în regiunea caldeiană, unde s-au înfiinţai comunităţi creştine la Seleucia şi Ctesifon. Din opoziţie faţă de romani, care persecutau pe creştini, perşii îi tolerau. / în provinciile A siei M ici, creştinismul era (loja răspîndit la începu­ tul secolului al IV-lea, Pentru Bitinia, proconsulul Pliniu cel Tînăr in­ formează că creştinismul se întinsese la Iw rp u lu l secolului al II-lsa chiar la sate şi că religiile neamurilor erau stingherite de întinderea lui. Situaţia era probabil aceeaşi şi în alte provincii, mai ales în c ele în care existau comunităţi apostolice mai num o roase, ca în Asia proconsulară. Efesul, Smirna, Filadelfia, Sardes, Thyalim , Pergam, Colose, Laodiceea, Hierapolis aveau de timpuriu biserici înfloritoare. Nicomidia (în Bitinia), reşedinţa lui Diocleţian, avea o biserică nu departe de pa­ latul imperial. Niceea, Calcedon, Prusa (Brusa) aveau comunităţi c r e ş ­ tine. în Frigia, mişcarea creştină era foarte vio, oînd a apărut montanismul. Comunităţile mai însemnate erau Pepuza şi Svnnada. Provinciile sudice — Cilicia, Pamfilia, Lirici — şi cele in terioare.— Licaonia, Pisidia, Galata — , aveau comunităţi numeroase. Tars, Epifania, Mira, Iconiu, Attalia, Side, Perga, Listra, Derbe, Filomelion, Ancira erau mai însemnate. In Pafîagonia şi Pont la sudul Mării N>gre, creştinismul ora de asemenea mult întins. Satiricul Lucian de Samosata se piîngea în spcolul al II-lea că în Pont sînt mulţi creştini. Biserici mai cunoscute « I. u !ti Nr.ocezareea şi Comasa. Capadocia, mare provincie interioară în ri ({<- răsărit a Asiei Mici, în care creştinismul pătrunsese din ■ n elul !, ,i\ < i în secolul al III-lea o biserică din cele mai însemnate «'< / '< ,!! u11 i in !;ăs,'iril, la Cozureea (Mazaca). I>iu ('<11).i< o(■ i şi l’onl, creştinismul a pătruns în A rm en ia romană, 1 ;c undi- -ni murii Li Sevusiia cei 40 de martiri în persecuţia lui Li ci mu. Anin ui.i ,i p: imi', rroşlinismul prin secolul al III-lea din provinciile v e ­ cine. In < (iou<i juiihilali' a secolului al III-lea, cînd s-a eliberat de perşi, i Armonia a linul mari progrese sub regele Tir/dat III (261— 317). Apostolul

PERSECU ŢIILE

161

Armeniei a fost G rig o re L u m in ătoru l, din neamul regal al arzacizilor. Biserica armeană era în strînse legături cu cea din Capadocia. Armenii au introdus limba naţională în predică şi cult. Creştinismul s-a întins în secolul al III-lea pe coasta de răsărit a Mării Negre pînă la Pityus, în regiunea Lazica, pînă unde se întindea stăpînirea romană. în insulele Cipru şi Creta din M area Mediterană orientală şi Marea Egee, creştinismul era cunoscut şi s-a organizat începînd din epoca apostolică. în E gipt începuturile creştinismului sînt ca şi necunoscute, ceea ce este surprinzător pentru o provincie aşa de importantă şi aproape de Palestina. Creştinismul a pătruns fără îndoială din secolul I. Marele număr de iudei din Egipt, prezenţa multora la Ierusalim în ziua Pogorîrii Sfîntului Duh, legăturile cu Palestina şi Siria, fac sigură răspîndirea creştinismului dintru început şi e pusă în legătură cu evanghe­ listul Ioan Marcu. în secolul al II-lea el este înfloritor. Şcoala din Alexandria, numărul martirilor de la Septimiu Sever pînă la sfîrşitul persecuţiilor, episcopi de însemnătatea lui Dimitrie, Dionisie, Petru chiar prezenţa şi importanţa gnosticismului, arată înflorirea Bisericii Egiptene. Din Alexandria creştinismul s-a întins în deltă, în lungul Nilului (în Tebaida), pe coastele marii, spre Răsărit şi spre Apus. La începutul secolului al IV-lea, Egiptul avea episcopi, iar Biserica Alexandriei ajun­ sese cea mai importantă din tot Orientul. Centre creştine mai erau la : Pelusium, Arsinoe, Nicopolis, Lycopolis, Hermopolis. Din Egipt creştinismul a putut pătrunde în E tiop ia , deşi nu avem şliri despre o activitate misionară în această ţară pînă în. secolul IV. El a ajuns de timpuriu în In d ia, prin care se înţelegea şi Arabia su­ dică. Prin legături comerciale, şi prin misionari, creştinismul a ajuns pînă în .India propriu-zisă, căci tradiţia aminteşte de plecarea Aposto­ lului Toma spre aceste regiuni. In provinciile sudice ale Peninsulei Balcanice, creştinismul s-a întins din comunităţile înfiinţate de Sfîntul apostol Pavel, precum şi prin legăturile cu provinciile Asiei Mici. în T ra c ia erau în secolul III comunităţi la Irad ia (Heraclea), Anchialos, Debeltum, Byzantion, Filipopole. în M a c cd o n ia , creştinismul s-a întins de la Tesalonic spre nord şi vest, pe drumurile care îl legau cu interiorul. Tesalia avea
11 — Istoria bisericcască

în care era puternic cultul lui Mithra. creştinismul s-a întins din secolul I. în nordul Peloponesului. în care au venit ajungînd în timpul lui Valerian pînă la Capadocia (264). in A fr ic a p ro c o n su la ră . la Singidunum. a înlrunit 60 de episcopi italici. după persecuţia lui Deciu. Pe coastele Greciei. el a înaintat dinspre coaste spre centru. poale şi pe alte căi. creştinismul a pătruns treptat în centrele vechi în secolul II şi III. creştinismul a pătruns în Punttoiiiti. au cunoscut creştinismul prin contactul lor cu populaţia indigenă de coastă şi prin prizonierii luaţi din provinciile Imperiului. în restul Peninsulei Balcanice. în insula Eubeea. creştinismul s-a întins. Nicopolis (în Epir) avea comunităţi din secolul I.162 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ biserică la Larissa. aici creştinismul a putut fi cunoscut din secolul I. Ahaia avea la Corint una din cele mai importante biserici în partea europeană a Imperiului. Pe coastă între Ostia şi NeapoJe. creştinismul a dat martiri în persecuţia lui Diocleţian şi Galeriu (D asius). Dionysopolis. din secolul I. în interiorul acestor provincii. Dacă în interiorul Peninsulei Balcanici' şi la nord de Dunăre creştinismul a pătruns mai încet. Din Itali. este din cauza prezenţei armatei. La Dyrrachium (Durazzo) pe coastă. Ita lia a îndeplinit mare rol în istoria misiunii creştine prin Roma şi prin legăturile ei cu toate provinciile. în D alm aţia (Iliria) creştinismul a putui să pătrundă încă în s e ­ colul II. poate şi Sardinia. în Sicilia. creştinismul este cunoscut abia spre sfîrşitul secolului al II-lea prin «martirii scilitani». creş­ tinismul ora cunoscut în secolul al II-lea şi existau numeroase episcopii. în 180. Callatis = Mangalia. Malta. Noi ¡cum şi Raotia. La Durostorum (Silistra). Tomis = Constanţa) . dar . spre Crimeea. prin legăturile comerciale cu provinciile gre­ ceşti. în porturile Moesiei Inferioare şi ale Sciţiei Mici. poate şi la Axiopolis (lîngă Cernavodă). erau colonii greceşti (Marcianopolis. Atena. şi a migraţiei popoarelor.i şi Illyria. sub Comod. Un sinod ţinut la Roma la 251. Sirmium şi l’oelovio (Pelavio) au dat martiri la începutul secolul IV. în ţinutul de la sudul Dunării superioare. în secolul al III-lea a înaintat în reslMi Italiei. Goţii aşezaţi în Dacia şi în regiunea de ia nordul Mării Negre. ]a Seu pi. de asemenea. sînt biserici în secolul al III-lea. în secolul al II-lea s-a întins în regiunea Ravenna şi Mediolanum. la Sardica în M oesia Superioară.

Gallia a legat ori­ ginile sale creştine. la Eboracum. Tipasa şi altele. poate şi Narbo. Toletum. de epoca apostolică. Afară de aceste oraşe. s-au format comunităţi de la Treveri (Augusta Treverorum) pînă la Colonia Agrippina (Köln). în sudul provinciei. La Elvira s-a ţinut pe la anul 300 un sinod important. B ri­ tania a trimis episcopi la sinodul de la Arelate (314). Lambese. Biserica Africii era foarte însemnată. Caesarea. Nuiniclici şi M a u reta n ia aveau biserici în secolul al III-lea : Sicca.PERSECU ŢIILE 163 oste mai vechi. întîi în regiunea de la M area şi Canalul Mînecii. Eme­ rita. Strassbourg şi Bonn. Maienţa (Mainz. Arelate. Tolosa (Toulouse). Londinium şi Lincoln. Cirta. în G a llia. Populaţiei indigene i se predica în limba ei . precum şi Tingis în Mauretania Tingitana. în B ritan ia. în secolul al III-lea. unde era episcop Sfîntul Irineu. pînă la Rin. prin legende. Burdigala (Bordeaux). La Cartagina. creştinismul este cunoscut abia în persecuţia lui Marcu Aureliu (177— 178). creştinismul (de origine paulină ?) s-a întins în regiunea vecină cu coasta ele sud. creştinismul a pătruns pe urma stăpînirii romane. Tarraco. apus şi miazănoapte. Ca şi în Spania. se pot considera avînd comunităţi creştine în acest secol. din secolul al II-lea. nord-est şi interior. mai ales cu Alexandria. Rusicade. Illiberis (Elvira) sînt centrele cele mai cunos­ cute. Lutetia Parisiorum (Paris). Comunitate creştină cu­ noscută avea şi Harumetum. Biserica m e­ tropolei africane este înfloritoare pe vremea lui Septimiu (Tertulian). Creştinismul era cunoscut la începu­ tul secolului a] III-lea. c e ­ lorlalţi în limba greacă şi latină. apoi mai spre nord. Legio. Suessiones (Soissons). dacă nu şi altele. în perioada romană Moguntiacum). situat la peste 40 km de Cartagina.. 7). apoi în secolul al III-lea spre nord. oraş mare. grec de neam (ţ 202). Caesaraugusta (Saragossa). In S p an ia. a ajuns de timpuriu prin legă­ turile ei cu Roma şi cu Orientul. cînd Tertulian scrie că «locurile britanilor. aveau probabil creştini în secolul el II-lea Massalia (Marsilia). Thuburbo Minus (azi Tebourba). şi mai departe la Metz. inac­ cesibile romanilor. In r e g iu n ea R inului. fiind înfloritor atunci la Viena (Vienne) şi Lugdunurn (Lyon). Pe Ja anul 220 se ţineau în Africa sinoade cu 70 de episcopi. . Sub Ciprian ( ţ 258). a dat martiri la 202— 203 (grupul Perpetuei). s-au supus lui Hristos» (A d v er su s J u d a e o s . creştinismul s-a întins spre răsărit.

i c k. J . mai in­ tens în regiunile romanizate şi elinizate decît în celelalte şi mai mult la oraşe decît la sate. im portant J .i ci. 411 s.. 1907. Biserica a rezistat în persecu(ii. Z eiller. A tla s O rb is c h r is tia n i a n tiq u i. H is to ire d e ¡’E g lise . L e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s d a n s l e s p r o v in c e s d a n u b i­ e n n e s d e ¡'E m p ire r o m a in e . p. Deşi lovită mai ales în cler. 1931 şi altele m ai noi.. R i v i è r e . 1925. sinoadele * O i (jüiii/.. p r o f . H a n d b u c h d e r K ir c h e n g e s c h ic h t e . u n ele în d rep tări şi com pletări la J . vol. 418— 422. K i r s c h . martiri. H isto ry o i th e e x p a n s io n o i C h risliu n ity .’licî Bisericii a avut o importanţă hotărîtoare în viaţa şi ac. 59 — 6 6 şi biblio grafia p. Pe cînd Imperiul roman mergea de la un timp din cnzii în criză şi unitatea lui era ameninţată de uzurpatori de * C a p i t o l ivclaciuit cic P r . B a u s. despre numărul episcopilor şi al altor clerici. A legerea şi întreţinerea clerului. M P. persecuţii. 1928.u'iivil. T u c h 1 e -V a n D a m m e. datorită constituţiei ierarhice şi orţi. Pentru regiu nea dunăreană şi b alcan ică. despre sinoade. 1963. 237. M ulhouse. N ew Y ork. ss. şcoli. mai apropiată de fracţia 1/5. Z e i l l e r . 216— 221. I. Torino. breiburg. L a p r o p a g a i ion du c h r is tia n is m e d a n s I e s tr o is p r e m ie r s s i è c le s . L 'e m p ire ro m a in e t ¡ ’E g lis e . Iiviliîlc.164 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă In general. Dacă ţinem seama de tot ce se ştie despre răspîndirea creştinis­ mului. E u s . Karl Bihlmeyer admite 3— 4 milioane la începutul secolului al IV-lea. şi-. L a t o u r e 11 e.iti' misionarii şi viaţă morală. p. C. I. Is t o r ia b is e r i c e a s c ă u n iv e r s a lă . Paris. 1918. a desfăşur. mai mult în provinciile de coastă decît în interior. K. BIBLIOGRAFIE L u crarea de bază este a cee a a Iui A d o l f I-I a r n . credem că se poate admite că proporţia creştinilor în Imperiu la 313 era mai mare de 1/10. creştinismul era răspîndit mai mult în Orient decît în Occident. B i h l m e y e r-H. K. Sistema! mitropolitan. o p . P. vol. vol. P e 1 1 e g r i n o. ca al lui K arl Pieper. 1901. p. Paris. J . 1.melor de conducere. P aris. 778— 779 şi 801— 802. cel puţin pentru Orient. p. U tile atlasele. M.. despre organizarea Bisericii. cita tă mai sus . vol. La c h ie s a n e i p rim i s e c o l i .il . 1939. Şesan ' . Ierarhia bisericească. 1969. I. cit. menţinui şi consolidat organismul şi disciplina. P o p o v i c i .

apoi Apostolii le-au de­ numit pentru uzul bisericesc : episcopi. încît nu poate fi îndoială asupra rolului şi autorităţii lor în Biserică. Ieronim şi Sfîntul Ioan Gură de Aur par a vorbi despre preoţi şi despre episcopi la început ca despre . deose­ besc în toată Biserica pe credincioşi de păstori . fratres. C orin ten i. (D? p r a e s c r ip tio n e h a e r e tic o r u m . plebs. numele şi funcţia treptelor ie ­ rarhice s-au precizat. s-a accentuat cu timpul. Tertulian acuză pe eretici că nu respectă deose­ birea dintre cler şi popor. 5— 7). 12. Tit i. Biserica s-a constituit în unităţi provin­ ciale organizate sinodal şi forma la începutul secolului al IV-lea un organism care se întindea aproape în tot Imperiul. populus. 40. plebs) şi de cler (xXvjpo?). 23 . clericii se numeau clerus. păstrînd deosebirea dintre cler şi popor. importanţa şi răspunderea lor au sporit. V. după cum se con­ stată la Simţul Clement Romanul în E p isto la c ă tr e C o rin ten i (din 96). Ucenicii Apostolilor au moştenit organizaţia dată Bisericii de Hristos prin Apostoli. plebei. b. Ignaţiu al Antiohiei arată că clerul era în mare cinste faţă de popor (Ep. Per. presviteri şi diaconi (Fapte 14. Clement Romanul vorbeşte de «omul laic» (Xatx&C av&pioito?) şi de «tipul preoţilor» (xt^-tcoc t(5v tepstov. bine deosebite şi caracterizate. care exista de la început. Biserica se dezvolta şi se întărea. Cler şi popor. credincioşii se nu­ meau fideles. S m im en i 8). 3. ordo sacerdotalis. prooroci şi învăţători (I Cor. Ep. (toc^ic). • Astfel. laici. fraternitas . Ierarhia bisericească este cum am spus de origine divină de la Mîntuitorul (Evr. la Sfîntul Ignaţiu al Antiohiei în E p isto la c ă tr e S m im en i (cap. 5). Cînd mai lîrziu (secolul IV). 8) şi la Sfîntnl Mucii al Lugdlinului (A d v c rsu s h a e r e s e s 5. M agn e s ie n i 6 şi Ep. precum şi pe cea dintre treptele ierarhice. Deosebirea dintre conducători şi credincioşi. 12). a Părinţilor Apostolici. 1). 28) . Plecînd do la mici comunităţi împrăştiate prin cîteva provincii şi izolate în depărtarea şi autonomia lor. Numele de popor (XaoS. care a şi indicat întreita formă a ierarhiei în : apostoli. ordo ecclesiasticus (sau ordines ecclesiastici).PERSECU ŢIILE 165 tron şi de invazii barbare. 7. 1 şi 8 . 41). 17 . I Tim. După moartea Apostolilor puterea şi atribuţiile clerului au crescut. cuprinzînd în sînul ei credincioşi de alte neamuri. o dezvoltă în chip firesc. a. plebani. cele trei trepte ierarhice apar în generaţia următoare. iar în Orient chiar depăşea graniţele lui.

episcopii Rom oi. care unele aparţi­ neau' harismaticilor. latineşte a n tis­ íe s . în generaţia Părinţilor apostolici. D ei ei C hristi . u ce ­ nici ai Sfinţilor Apostoli. nposopoţ. Policarp al Smirnei. p o n /ife x . Inspector (iţopoc). el nu neagă deosebirea lor. liturghisitor sau preot al lui Dumne­ zeu sau al lui Mrislos (sa cerclos D ei ei C hristi. O inovaţie în această privinţă nu ar li fost primită de B ise­ rică. slujiri din. care ar fi lăsat urme în viaţa Bisericii şi în literatura creştină. Teofil al Antiobiei. «episcopat m o­ narhic» (adică unitar sau unic. adică organizaţia dată de ei Bisericii.ilor ('KjH)SGTwi. Ambele păreri au cedat însă în faţa evidenţei.oTro?). Dar în timpul Sfîntului Ignaţiu. şi este socotit de ei o inovaţie în organizaţia Bisericii.166 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă o singură treaptă. generalizîndu-se cele trei trepte ale clerului în toată Biserica (poate că unele comunităţi nu le aveau pe toate la în ­ ceput) şi concentrîndu-se asupra clerului. Dlonisie al Corintului. Firesc era să se dez­ v o l t e şi consliluţia. în direcţia şi spiritul dat de ei. ci constată că ea era mică pe vremea Sfinţilor Apostoli. cu succesiune apostolica. mai ales de protestanţi. I) Ii/lisa>¡niI poarta în secolele II— III diferite nume care arată ran­ gul şi ol ici ti I lui i i i Bisericii : supraveghetor (siuoy. itpoTftoiSţAevoC. atît de credincioasă tradiţiei apostolice şi nu s-ar fi putut intro­ duce pretutindeni fără conflicte şi turburări. indicate de Sfinţii Apostoli. D ei p o n tiiex . dezvoltîndu-se şiTiimulţindu-se. Această formă a con­ ducerii bisericeşti este numită. de Părinţi apostolici sau de episcopi din se co ­ lul al II-lea. adică întîistătători-proiestoşi recunoscuţi şi respectaţi ai comunităţilor [or. pe treptele ierarhice. fiind confir­ mate de alte mărturii. p rin c ep s e c c lc s ia e ). în sensul «epis­ copalului monarhic». crescînd mai mult auto­ ritatea episcopilor. arată că acest episcopal este organic şi firesc Bisericii. íspápxijj. Constatarea loarte timpurie şi gene­ rală a episcopatului «monarhic». încît înlă­ tură orice îndoială sau echivoc în această privinţă. sau să spună că ele oglindesc doar situaţia de la Antiohia. Protestanţii au căutat să nege autenticitatea epistolelor Sfinţilor Clement şi Ignaţiu. Policarp al Efesului şi toţi ceilalţi sînt cunoscuţi ca episcopi în adevăratul înţeles al cuvîntului.il. nu colectiv). Toate formele şi organele vieţii bisericeşti au ev o ­ luai. O oarecare schimbare s-a produs totuşi. deo­ sebirea între treptele clerului era deja precisă şi cunoscută. ini iisl.

iar în chip excepţional cineva din clerul inferior (lec­ tor) sau chiar un laic. Fiecare episcop avea competenţă numai în biserica sa. se alegeau de obicei oameni maturi : uneori se alegeau însă şi tineri (I Tim. cunoscători ai Sfintei Scripturi şi ai învăţăturii creştine (I Tim. liniştii. 6). participa la sinoadele provin­ ciei. părinte tolic (v ir a p o sto licu s). 68). 3. scria Sfîntul Ciprian. cujus a singulis in solidum pars tenetur». 52. ortodox. păs­ torul şi părintele ei sufletesc. Putea fi ales şi un diacon. Uneori credincioşii arătau prin aclamaţii pe favoritul lor. episcopatul erau unic în Bise­ rică («Episcopatus unus est. Episcopul trebuia să fie în general un om de încredere. p aren s. administra bunurile Bisericii. In acest sens. mai ales presbiterii. V. reprezentantul ei. la sfîrşitul secolului al II-lea (Eusebiu. Deşi nu era stabilită o anumită vîrstă. V). filantropii. deşi episcopii erau mulţi. bun chivernisitor. su m m u s s a c e r d o s ). Sfîntul Ciprian motivează aceasta spunînd că aceştia cunoşteau bine viaţa fiecăruia (Episcopus deligatur plebe praesente. Episcopul se alegea de regulă dintre clericii comunităţii. Clerul recomanda credincioşilor pe unul din membrii săi şi cerea şi aprobarea. cu calităţi intelectuale şi morale. 55. p a ter). Episcopii puteau fi căsătoriţi. era al optulea din familia sa. bărbat apos­ Episcopul comunităţii era conducătorul şi organul unităţii ei. dar rangul şi cinstea lui de episcop erau recunoscute pretutindeni. A început a fi regulii totuşi. predica. 4. El păstra legăturile cu celelalte Biserici. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . săvîrşea Sfînta Euharistie şi c e ­ lelalte taine. epistolele 33. 1— 7). v. quae singulorum vitam plenissime novit. (mxitai. D e u n ita te E c c le s ia e . de timpuriu.PERSECU ŢIILE 167 p o n tife x . iar uneori un cleric din altă localitate. Episcopul prezida adunarea cultică. JEpiscopul se alegea de clerul şi de credincioşii comunităţii. aplica disciplina bisericească. Episcopul încredinţa parte din funcţiunile sale cultice preoţilor. Din unele familii s-au ales episcopi în serie. preferîndu-se cei care trecuseră prin clerul inferior. La alegere se ţinea seama de calităţile celui ales. El hirotonea preoţi şi diaconi. Policrat al Efesului. 24. afară de hirotonie. . ca să se aleagă dintre clericii celibatari. Erau preferaţi oamenii virtuoşi. 12).

. 68). primeau o f r a n d e l e credincioşilor. în alte comunităţi Iii er. La Roma se găseau pe la 250 un număr do ■ preoli (Tîusebiu. episcopul sta pe un scaun de cinste (c a th e d r a ). serviciile încredinţate de el. între preoţi şi diaconi. păs­ tra legăturile cu celelalte Biserici. prcsbiteriul da seama de administraţia sa. Ep. uneori asistau şi mai mulţi episcopi. Ca vîrstă. se îngropau şi în biserici. . cu timpul. ajutau pe episcopi la cult şi în administrarea Importanţa lor.ovot). Numărul preoţilor a cres­ cut oda la cu comunităţile. Ei slujeau fie împreună cu el. ei se adu­ nau în altele. în cimitire. ' i ţ i i . Ciprian. Cînd creştinii nu mai încăpeau înl. b u n u r i l o r c omuni i . 11 cere vîrsta de 30 ani. Colegiu] preoţesc din Alexandria. apoi sinoadele de la Arelate (314) şi de la Niceea (325) cer ca la hirotonia unui episcop să asiste cel puţin trei . Cînd slujeau cu episcopul. care săvlrşeau hirotonia în comunitatea noului episcop. bun nume. In altar. avînd loc pe scaune. 2) P r eo ţii (irpeaŞ-iÎTepot.iu mai puţini. Preoţii putea să şi pre­ dice şi să catehizeze. preoţii şedeau de-a dreapta şi de-a stînga lui. Ei menţineau ordinea la cult. stima şi încrederea credincioşilor şi lolodată a episcopului. Isto ria b is e r ic e a s c ă . după ce aprobau alegerea lui (Sf. fie separat. 67. VI.168 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Candidatul ales era propus pentru hirotonie episcopilor mai apro­ piaţi. .i c r e s c u t mu l l c u timpul. 11) . se cereau pentru preoţie calităţi morale. Canonul 1 apos­ tolic. care era mai mică în vremea Apos­ t o l i l o r . conducea şi administra comunitatea. presbyteri) erau. Importanţa preoţilor a crescut cu mărirea şi cu înmulţirea comunităţilor în oraşe şi în jurul lor.r-un locaş. atît timp cît provin­ cia nu avi'. 4 s . unde slujea cîte un preot trimis de episcop. hirotonea el pe noul ales. citeau din Sfînta Scriptură la cult cînd nu erau lectori. episcopii aveau locuri speciale . Tradiţia Bisericii şi sinoadele au stabilit impedimente la hirotonie. La alegerea sau întoarcerea episcopu­ lui. co le­ giul preoţilor — presbyterium. sinodul de la Neocezareea (ţinut între 314 -325) prin can. pe cînd diaconii stăteau în picioare'. duceau Sfînla împărtăşanie celor absenţi de la adunare (bolnavi. 43.i iilf episcop. Ca şi pentru episcopat. fiind socotiţi sfinţi.’) I>i(it'i>nii (oiây. Episcopii se bucurau de mare cinste din partea credin­ cioşilor. 8 . în caz de vacanţă episcopală sau de absenţii u episcopului. de regulă mai mulţi într-o comunitate şi formau sfatul episcopului (presbYlerium). 55.

Ei cercetau şi înscriau pe cei care aveau nevoie de ajutorul Bisericii. A ceste categorii de slujitori s-au ivit treptat şi n-au fost toate de la început în clerul inferior. L e c to r ii sau citeţii (ă v ajvoîctcou. Poate că în unele locuri lectorii traduceau sau explicau textul citit. să aibă îndemânare la citire. uşierii. se bucura de deosebită încredere. Sinodul de la Arelate a oprit însă pe diaconi de a săvîrşi Sfînta Euharistie. putînd săvîrşi acolo cultul. au făcut necesară crearea personalului ajutător. la Edesa) se cînta antifonic. Ip o d ia c o n il (oitootânovoi) săvîrşeau unele din serviciile diaconilor. P salţii (<bakiai) erau cîntăreţi. exorciştii. Diaconii erau rînduiţi de episcopi. Mărimea comunităţilor. Uneori erau alăturaţi preoţilor pentru a sluji împreună la o biserică sau comunitate de sat. putînd boteza şi predica . acoluţii.. in unele biserici (în Siria. de aceea sînt numiţi uneori slujitori ai diaconilor. duceau ajutorul celor care nu puteau veni Ia cult şi aveau grijă de găzduirea călătorilor creştini. erau ajutătorii lor. sau chiar li se în­ credinţa lor o asemeenea biserică. inima şi sufletul episcopului». numit «diaconul episcopului» sau «primul diacon». 4) C leru l in fer io r. Nu toate Bisericile aveau toate categoriile de clerici. prin înfiinţarea aşa numitelor «ordine minore» sau clerul inferior. numiţi «ordines majores». ia care s-au adăugat mai tîrziu groparii. Diaconii erau în general persoane de încredere şi de legă­ tură între episcopi şi credincioşi. vizitau pe cei închişi. Din clerul inferior făceau parte : ipodiaconii (subdiaconi). alţii doar prin binecuvîntarea (hirolcsia) epis­ copului. Ei trebuiau să cunoscă bine textul şi scrierea. Ei erau de regulă tineri. le c t o r e s ) sînt prima treaptă a clerului inferior după exorcişti. Cel mai însemnat dintre ei. Uneori făceau serviciul de curiei ai episcopului. anunţau adunările viitoare. lectorii. înmulţirea nevoilor bisericeştT 'p rin ' dezvoltarea cultului şi a vieţii sociale creştine. spre deosebire de clericii propriuzişi. La început se cînta de către credin­ cioşi din psalmii Vechiului Testam ent. care în secolul I erau harismatici. psalţii.PERSECU ŢIILE 169 închişi). chiar în Biserici mari. cu timpul s-au compus şi cîntări creştine. urechea. Scrierea C on stitu ţiile a p o s t o lic e îi nu­ meşte «ochiul. Unii clerici din treptele inferioare erau instruiţi prin rugăciuni. de . în amintirea primilor diaconi numărul lor era limitat de obicei la şapte. Lectorii fă­ ceau citiri din Sfînta Scriptură la cult şi aveau în grijă păstrarea ei.

Unii istorici înnumără între clericii inferiori pe c a te h e ţi [v. în epoca persecuţiilor. Cu timpul. G rop a rii (fo s s o r e s ) sînt cunoscuţi dintr-un document din timpul persecuţiilor lui Diocleţian (303).iee misiune. împreună cu lectorii. cu pregătirea cate­ humenilor. preoţi vizitatori. dar trebuii' să fi fost mai vechi. horepiscopii au fost înlocuiţi de /. c h o r e p is c o p i). îndeplineau (> l'i'iiH'ili' <Hn . E x o rciştii. Horepiscopii puteau săvîrşi cultul şi l.vc/ \iciu l B isericii. Ei ajutau la cult. sau de preoţi de ţară.nn. Cju-ş-i— ipodiaconii. m in istrae) ) servicii auxiliare. altit erau doar preoţi. asistau ia botezul femeilor. numărul lor varia. 4) H o r e p is c o p ii . a c o ly ti) erau însoţitori ai episcopilor.ne. însărcinarea lor era necesară şi importantă. Unii horepiscopi aveau hirtonie de episcopi. prin două legi ale împăratului Constanţiu (35Î). Ei nu sînt socotiţi de toţi istoricii treaptă a clerului inferior. A c o lu ţii (axoXoofroi. Ei au fost trecuţi în clerul inferior. // < v / ( > r)(/ • / -ii'/!). întinderea creştinismu­ lui în afară de oraşe a făcut necesară crearea unor slujitori speciali pentru comunităţile depărtate de oraşe. mai ales pe cele pentru care erau mai po­ trivite decît diaconii bărbaţi . E' erau inferiori episcopilor din oraşe şi au ajuns în de­ pendenţă de oi.-rl/r -. Serviciul lor îl îndeplineau uneori alţi clerici. Ei sînt cunoscuţi în Orient clin secolul al IlI-lea cu numele ele h o r e p is c o p i sau episcopi de ţară (sirtoxowoi Tiov aŢpiov). Unele sinoade au restrîns drepturile lor in I.7 : ¡. A ceştia erau însă clerici sau chiar laici însărcinaţi. D ia c o n c s e le (Siaxoviosat. U şierii (o stia rii) aveau în grijă paza uşilor şi a porţilor.370 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ către doi psalţi sau două coruri. d u r nu hirotoneau. Ei vegheau ca să nu intre în biserică necreştini. Exorciştii ajutau şi la botezul catehumenilor. cu un fel de vicari. mai ales la Roma şi acolo unde se mai săpau catacombe.7. purtînd luminile la ceremoniile bisericeşti.(xwpsrciaxoirot. Slujba lor era vindecarea celor posedaţi de duhuri necu­ rate (en erg u m en i) sau a celor ce sufereau de boli sufleteşti. la împărţirea .i episcopilor. acoluţii erau trimişi uneori de episcopi să ducă scrisori . numiţi uneori şi e p o r c h iş li au avut la început caracter harismatic..

pe cei care după boiez săvîrşeau fapte infamante. Condiţiile cerute pentru intrarea în cler erau mai ales morale. pe funcţionari. Pregătirea clerului. pe neofiţi. 7 . Edesa). evlavioase şi virtuoase. pe bigami. Un timp a existat şi un serviciu al văduvelor (x%pai). pe cei căsătoriţi cu rude apropiate. chiar dacă ar fi făcut penitenţă. la vizitarea bolnavilor. care făceau vot de castitate. Pe lîngă daruri în n a­ tură. După practica Vechiului Testament şi după principiul aplicat de Sfinţii Apostoli. El lua pe lîngă sine pe cei mai apţi pentru cler şi-i forma cu Învăţătură şi cu exemplul său. cu unele excepţii. unde s-au şi menţinut mai mult. au început să intre în hotărîrile sinoadelor.). la agape. observate de timpuriu. 1 Cor. 9. slujitorii alta­ rului trăiau de la altar (Luca 10. c. sau dintre vădu­ vele căsătorie o singură dată. viitorii clerici treceau întîi prin clerul inferior. pe clinici (cei botezaţi în caz de boală grea). Asemenea condiţii. trebuind să fie ajutaţi înlîi săracii. 13). Cezareea Palestinei. pe e re­ ticii şi pe schismaticii chiar reveniţi la Biserică. ele aveau în fruntea lor o întîistătătoare ('¡rpEa^S-cn. deşi acestea nu erau şcoli speciale pentru formarea clerului. Clerul se întreţinea în primele trei secole clin darurile şi din contribuţia credincioşilor. Rolul lor era important în Orient. pe cei cu soţii adultere. Creştinii duceau ofrande (o b la tio n e s ) din mai toate produsele muncii lor. De regulă. clericii.P ERSECU ŢIILE 171 djuloarelor pentru femei. pe militari. După înfiinţarea şcolilor creştine. se întreţineau şi prin munca lor. pe sclavi (dacă nu aveau învoirea stăpînilor). Cum contribuţia credincioşilor nu ajungea întotdeauna. mai ales la episcopat. Biserica a stabilit să nu hirotonească pe cei ce au unele defecte tru­ peşti. pe en erg u m en i (bolnavi sufleteşte). Clericii primeau ajutor potrivit cu rangul şi cu situaţia lor ma­ terială. ei ofereau şi bani pentru ajutorarea săracilor şi întreţinerea cle­ rului. cei trecuţi prin ele erau preferaţi în cler. Antiohia. culţi- . Făceau servicii pentru femei şi se ocupau cu rugă­ ciunea şi îngrijirea locaşului de cult. Mai mulţi din episcopii din secolele II şi III au ieşit din aceste şcoli (din Alexandria. d. Clericii nu se pregăteau la început în anu­ mite şcoli. M ijlocul obişnuit de pregătire a clerului era trăirea şi slujirea pe lingă episcop. Ele se alegeau din­ I re fecioarele vîrstnice. întreţinerea clerului.

Egiptul la Alexandria ( iailia l. ţinut la N iceea în 325. dar pe de alta par le se ţinea să nu se sporească mult numărul cpiscopilor. Asia la Efes. Veşminte liturgice speciale se cunosc din secolul al IV-lea. de regulă de culoare aibă. s . Macedonia ia Filipi şi Tesalonic. ei se v cr fi îmbrăcat în haine mai bune şi turale". Clerul celibatar era socotit mai curat şi mai vrednic pentru săvîrşirea Sfintei. Din B i s e r i c a o r a ş u lu i şi a 1: i ilen iuiui î nvec i nai . Italia la Roma. 1— 3). Sfîntul Ciprian şi sinoadele au oprit aceasta. f. lui (can. şi anume : Aliaia la Corinl. Canonul (33) prin care se hotărăşte aceasta este redactat greşit (luat după literă. (vezi Teriulian. I>ierey. grădina sau exercitînd o meserie. în discuţia căruia a venit şi celibatul c lerului. Comunităţile conduse de ei . Nici o hotărîre apostolică sau bisericească nu obliga pe clericii din primele trei secole să fie celibatari sau să-şi lase soţiile pentru hirotonie. precum şi din «parichii». Unii c le ­ rici. Regula era ca fiecare oraş să aibă episcopul său. Euharistii. Noile comunităţi de pe teritoriul vecin ţineau dc episcopul ora­ şului. e. ci celibatul).se ihmk'. Sistemul mitropolitan. mai ales episcopi. u l l i ' e şi misiuiui re î n tir guri şi sat e. pe la 300) hiroloiiiii celor căsătoriţi. nu l-a aprobaL Costum special clerul nu pare să fi avui in primele trei secole. La cult. creştinismul s-a întins în jurul lor. că sinodul a impus celibatul. Sciţia M ică la Tomis. s-a inlerzis în Spania. Abia la începutul secolului al IV-lea.'!! (irapoixiai). Unii făceau chiar comerţ . . el interzice nu convieţuirea clerului cu soţia.eie episcopi. 36. Cu numărul comunităţilor din oraş a crescut şi numărul episco­ pi lor. clin aplicarea şi interpretarea lui. Unele pro­ vincii au avut pînă la un timp un singur episcop. De p r a e s c rip tio n e .172 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA vînd cîmpul. H o r e p is c o p il ajutau la satisfacerea 11 e \ uilei . Celibatul clerului.mjdunum. Se cerea doar ca ei să fio căsătoriţi o singură dată (m o n o g a m ie) şi să nu se recăsătorească după hirotonie. prin si­ nodul de la Ei vira (Illiberis.ie s-au grupat pe provincii.i l. Sinodul I ecumenic. Clericii purtau desigur costumul timpului şi ul regiunii lor. fiind obligaţi clericii să-şi lase soţiile. în jurul episcopului capiU:lei (metropolei). dar se ştie. trăiau totuşi în feciorie sau văduvie.a format d lo c? z n s a 11 ep a r h ia (in î n ţ e l e s u l de azi) a. f i e c ă r u i episcop. rccunoscînd întîietatea şi autoritatea. Din oraşe.

Pînă la Sinodul I ecumenic (325). sistemul mitropolitan se consti­ tuie. luîndu-1 ca bază a organizaţiei bisericeşti următoare. Episcopul capitalei devine astfel « m itropolit». cele de la Antiohia con- . adică epis­ copul şef al provinciei. Firmilian al Cezareei Capadociei. de impunere a disciplinei bisericeşti. Grigorie Taumaturgul al Neocezareei şi episcopii Romei erau astfel personalităţi de seamă. La sinoade puteau să asiste şi preoţi sau diaconi. Policrat al Efesului. dar sinodul a ţinut seama de el. episcopii provinciei se adunau în sin o d . S-au format şi unele grupări din mai multe provincii bise­ riceşti. iar drept de cuvînt ¿iveau şi preoţii şi diaconii. sen io r). ei îndeplinea un rol însemnat în viaţa religioasă a provinciei şi asigura unitatea ei bisericească. Primele de care se face menţiune în istoria bisericească sînt cele de la Palermo în Sicilia. precum şi în Pont pînă la constituirea pro­ vinciei. autoritatea mitropolitană în Italia. Sinoadele erau m ijloace de afirmare a unităţii bisericeşti. El a recunoscut episcopilor Romei. ca în împărţirea civilă. Dionisie al Alexandriei. numite dieceze. Hotărîrile lor se comunicau celor interesaţi şi erau obligatorii în toată provincia. ca însoţitori sau reprezentanţi ai episcopilor. Sinoadele se ţineau de regulă în capitala provinciei. sinodul era prezidat de episcopul cel mai vechi sau cel mai în vîrstă (s e n e x . apoi cele din Frigia şi Anhialos din Tracia. chiar în afară de provincia lor. dincolo de provincia civilă propriu-zisă a fiecăruia. Alexandriei şi Antiohiei. Asistau chiar şi laici. Dionisie el Corintului. S in o a d e le . 28) : «Părutu-s-a Sfîntului Duh şi nouă». în 150.P ERSECU ŢIILE 173 34 apostolic). Egipt şi Siria. Drept de vot aveau numai episcopii. în Numidia şi Mauretania. avînd în frunte un ex a rh . Pentru chestiuni mai importante sau de interes general. Sinoa­ dele hotărau cu m ajoritate de voturi şi întocmeau procesele-verbale. de apă­ rare a credinţei. cele trei metropole (mari oraşe). Apoi au fost cele de la Cartagina sub Sfîntul Ciprian. cu­ noscuţi şi stimaţi pînă departe. Ciprian al Cartaginei. care era convocat şi prezidat ele mitropolit. Sinoadele aveau conştiinţa -a fi inspirate de Sfîntul Duh şi întrebuinţau de obicei formula Sfinţilor Apostoli (Fapte 15. numit în Occident prim at. Autoritatea morală a unor mitropoliţi îi făcea ascultaţi şi influenţi. Prin importanţa oraşului şi prin personalitatea sa.

E p is c o p a t. Paris. 96— 105 si bib lio grafia. Les tem p s a p o s t o liq u e s . o p . 210 p. V . 1938 (foarte bogată bib liografie. Patriarh Iustin M nisest. P r a t. ed. N. p. 790. V I (1954).F. D a u v i 11 i e r. I d e m . 1942. 388 ss. ’ J. Ş e s a n. în «D ictionnaire de th ro lo q ie catholique». 1939. p. 1— 2. op. F. Bucureşti. P o p o v i c i . 52— 74 şi nr. c lo r . ie r a r h ie .u). 61. X X I (1969). La h ié r a r c h ie p r im itiv e . I. în «D ictionnaire d 'arhéologie ch rétien n e et de Liturgie». «Studii T eo lo g ice». S a v a. p.. 1. cel de la Ancyra (314) şi Neocezareea (între 314— 325).. art.17 4 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ Ira lui Pavel de Samosata (264. In unele provincii (Africa şi Capadocia) sinodul se întrunea regulat o dată sau de două ori pe an. 4. 209— 233. P. 300). p. IX — X X X V I). K o n i d a r i s. cel de la Elvira (c. cit. op. 1970. cit. 190!). 75. C u rs d e d r e p t b is e r i c e s c u n iv e r s a l. nr. Ie r a r h ia b i s e r i c e a s c ă în e p o c a a p o s to lic ă . M itr o p o lia în d r e p tu l c a n o n ic o rtod ox . p. V . IV. col. 202— 238.. 225— 280. E v ê q u e . p. în enciclop ed ii. 4— 6. I.. 1. K i r s c h . 1926. 268). 7. ’ . cel de la Arelate (314).. în «M itropolia O lten iei». liucuroşti. V. ' G. BIBLIOGRAFIE La J. B a u s. 1963. 1959. S o a r e . 3. e p is c o p a t . F o rm a d e c o n d u c e r e în B is e r ic a c r e ş tin ă în p r im e le tre i v e a c u r i. 433— 436. p. A titu d in e a Si. art. ' K. la cu v in tele re sp e ctiv e (B is eric ă . p. H. P. I u s t i n M o i s e s c u ( — P. 1. l’nris. Zur L ô su n g d e r K ir c h e n v e r ia s s im t j d o r U rch risten tu m s. cit. 1925. n i. 2 vol. p. 776— 7 7 8 . p. nr. B a t i f f o 1. 92. 799—8 0 0 . 64. G. C ip ria n la ţ ă d e p r o b le m a u n ită ţii B is e r ic ii. col.. sin o d ). 245— 276. 791. 1656 — 1701. E. op. m itr o p o lit. în «Etudes d 'histoire et de th éolo gie p o ­ sitive». 7— 16. p. L e c l e r c q . B i h 1 m e y e r-T iï c h 1 e-D a m m e. A ten a. cit.

sectă. sau pronia di-' * C a p ito l re d a c ta t de P r. ca fiind deosebit de religia lor (Fapte 28. însemnează alegere. P. 22). Cerint.iţa de acestea. Sfîntul apostol Pavel socoteşte ereziile ceva firesc («Trebuie . iu. poziţia corectă era numită «ortodoxă». ca să se învedereze între voi cei încercaţi». Origen si alţii i (vo-zi la M. 2). prefacerea da­ nii iior euharistice. El se întrebuinţează pentru a arăta învăţăturile greşite. 1961. Simon Magul * Cuvîntul e r e z ie (aí'psat?. Ereziile sînt tot aşa de vechi ca şi creştinismul. întruparea Fiului. l. învierea Mîntuitorului. «o abatere de la doctrina creştină era numită «eferodoxie» (părere sau credinţă eronată). «kenodoxie» (părere deş< irIci). M. sau «paradoxie» (părere greşită) . kakodoxie» (părere rea). Probleme mai greu de înţeles din creştinism e r a u : existenţa SI iniei Treimi. părere se­ parată. T ertulian. Creştinismul era numit de iudei la început «eres». O rto d o x îe~ şi catolîcT tate. 19). p ra f. prezenţa supranaturalului în natural. 11.să fie şi erezii între voi. cum se constată ■cea sta la J Tegesip. dar nu orice explicare personală de bună credinţă < unui text mai greu de înţeles din Sfînta Scriptură era chiar de la în­ i ceput o erezie.EREZIILE Ereziile iudaizante. Şesan. «Erezia» este pornire conştientă de a contrazice învăţătura ofi­ cială a Bisericii . h a e r e s is ). Ş esan . «Ortodoxia» XII. Ereziile au tulburat adesea Biserica şi au fost dintru început un pericol grav pentru învăţătura ei. Sfîntul Iustin Martirul. Iudeo-gnosticii. eroare. Astfel. erorile de doctrină ale celor care n-au primit sau n-au păstrat doctrina creştină aşa cum s-a predicat de Sfinţii Apostoli şi cum s-a înţeles şi păstrat de Biserică. I Cor.

mai ales ruinarea Ierusalimului şi distrugerea templului (70). în iraşji-_ nism. în deosebi la Ierusalim.! şi vin Io Bisericii primare. Ele erau produsul naţionalism ului^particularismului şi formalismului Ju d a ic .cu . în Decapole şi spre M area Moartă. ei trăiau în asceză şi în afară de legile i mozaice.observa V e chiul T e s tament şi legea mozaică. parusia Domnului şi mîntuirea generală. A ceste erezii atribuiau Vechiului T esta ­ ment valoare permanentă şi cereau aplicarea Sui integrală.mai piili'i opuse./' a hotărît că Legea mozaică nu es te obligai or io pentru creştinii dintre neamuri (Fapte 15. Iar «schisma» — a^ia[ia — era rupere sau despărţire de Biserică pe motive de indisciplină. O asemenea părere este vădit neîntemeiată. Curentul iudaizant era puternic nu numai în Palestina. în legătură . precum la Antiohia. concepţii şi tendinţe creştine contrarii. i ii is-l nu esle îndreptăţită considerarea esenienilor ca o comunil.«co­ munitatea de l< Qumrun» . Unii din iudeocreştinii moderaţi au revenit la Ierusalim (A('!ia).gudaizanţii s-au or­ ganizat în s e c te * Jn c ă de la moartea iui Iacob «fratele Domnului» (62). .. ale Sfinţilor apostoli Petru şi Pavcl. la Felia.'i.176 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ vină. sub împăratul Adrian. ci şi în diaspora. care a murit martir sub Traian. după unii cercetători moderni. trecînd la răsărit de Iordan. ca două. nu au existat in doc Irii!. Critica protestantă a imaginat în creştinismul apostolic şi o opo­ ziţie între «petrinism» şi «paulîsm». Răscoalele şi războaiele iudaice. Şi unii şi alţii au părăsit Ierusalimul. Acestea le-au fost atribuite de raţionalişti. pe cînd iudeo-creştinii au ales pe Simeon.creştinismul prin oMcjaţia de.ili* < i nl. fornând o comuni­ tate cu creştinii recrutaţi dintre neamuri. Corint şi în Galatia. ''TucTaizanţii şi-au ales şef pe T’hebutis. a . din primăvara anului^50. exagerînd sensul discuţiei de la Anlioliia şi nuanţele de formă din predica lor. numite aşa pentru că au în_cercat să iudaizeze. deşi Sinodul A postolilor de la Ierusalim.. au contribuit la înăsprirea raporturilor dintre iudaizanţi şi creştini şi totodată la sepa­ rarea lor. Iudeo-creştinii moderaţi au rămas în 1»iscric-ă. Personalitatea celor doi Apostoli n-a dat creştinismului interpretări deosebite şi cu atît . Aci iudaizanţii s-au apropiat tio (’seni. 19 şi 28). Primele erezii sînt cele iu d a iz a n te. unde iudaizanţii au făcut uneori mari greutăţi predicii apostolice.

Epifaniu îl socoteşte însă samarinean convertit la iudaism. după alţii de la|abâp un veşmînt sărăcăcios. Foloseau Evanghelia după Matei. Ieronim şi alţii. Nazareii (vaCtopaîot) erau iudaizanţi moderaţi. Origen crede că şe numeau aşa ca săraci cu duhul. şi de aceea nu sînt to t­ deauna de acord. Eretici iudaizanţi Ereticii iudaizanţi erau de mai multe nuanţe. Unii recunoşteau N asierea miraculoasă a lui lisus Hristos. după alţii trei feluri (Origen) de iudaizanţi. Ei observeau legea mozaică. ca şi creştinii. Numele lor se confundă la unii şi pare a se fi dat uneori chiar creştinilor.EREZIILE 177 1. II). în forma ei originală. şi unii şi alţii negau divinitatea Lui. mai mult sau mai puţin rigorişti. alţii îl socoteau fiul lui Iosif şi ai Măriei . EvoIuţTâ~ToT~esŢfr~7^^ urmărit. considerat ca apostat. Creştinii s-au dezinteresat de ele şi le confundau sau asemănau cu iudaismul. şi duminica. După Origen şi Teodoret erau două feluri de ebioniţi. de la un oarecare Ebion. şi refuzau scrisul SfînLului Pavel. care a făcut o traducere lăudată a Vechiului Testament în limba greacă (în sec. După unii scriitori creştini. ca iudeii. Ebioniţii moderaţi. Un ebionit însemnat pare a fi Symmachus. xignxişti. Evanghelia după Matei în limba aramaică. Ei vedeau în El pe Fiul lui Dumnezeu şi Mesia. Nu se poate deci spune că iudaizanţii aveau de la început ideile cu care i-a cunoscut mai tîrziu (în sec. Ebioniţii (afîtcovatoi) erau iudaizanţi. în limba aramaică. dintre care sînt cunoscute două. Ştirile ce avetai despre ele sînt din diferite locuri şi timpuri. Numele lor vine. a. dar nu ţineau ca ea să fie impusă şi creştinilor dintre neamuri. de cerşetor sarPcTeTTă numele comun de "‘•gara ci (ebionim]^ săraci pioşi. par a fi existat două feluri (Iustin). după Sfîntul Irineu. în care explicarea Scripturii se făcea îm­ potriva lui lisus ca Mesia. IV— V) că ţineau Evanghelia zisă «după Evrei». Nazareii recunoşteau Naşterea supranaturală a Mîntuitorului. 12 — Istoria bisericească . Teodoret spune mai tîrziu (sec. serbau şi sabatul. Ambele categorii respectau legea mo­ zaică. sau de la un rabin laba sau Ăbun . M oartea şi învierea Lui. Ebioniţii s-au apropiat mai tîrziu de «rabînism» şi de «talmudism». confundaţi uneori cu nazareii. b. rămaşi izolaţi în retragerea lor peste Iordan şi staţionari în ideile lor religioase. IV) Epifaniu.

178 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ c.d. în unele scrieri ale Noului Testament se constată existenţa unor eretici deosebiţi de iudaizanţii propriu-zişi. 6 şi 15). :’() i. 17). mituri şi genealogii (I Tim. Epifaniu) îl socotesc doar iudaizanl.). ci şi practicarea ascezei. denal tu ale în sensul şi scopul sistemului lor. pe care-i socoteau intermediari către Dumnezeu. deosebirea alimentelor. el trăia în Asia Micii. ^ a) (. Ei se dedau la speculaţii asupra preexistenţei şi rolului lui Iisus Hristos în lumea spirituală. aveau un dogma­ tism special. Iudaizanţii combătuţi de Sfîntul apostol Pavel în Epis­ tola către Coloseni propagau nu num ai obs'efvăreâ'îegii mozaice (circumc'iziunea. influenţat de ideile lii^ Filon. ■ ( 11. care-i aseamănă cu iudeo-gnosticii. Sub pretextul libertăţii. ei aveau un cult al îngerilor. 2. Ei opreau căsătoria şl unele alimente (carnea). Din epistolele lui Petru şi a lui Iuda cunoaştem eretici dedaţi plăcerilor. El se plînge că aseme­ nea eretici pervertesc Evanghelia şi că erau interesaţi la cîştig. a lunii noi). La aceste categorii de eretici. Negau a doua venire a lui Hristos. din gnosticismul antic. în creaţie şi în mintuire .'< ) ml era un iudeu alexandrin. aveau «basme"şi~nesîîrşite înşirări de neamuri». .. Iudeo gnostici 1iideo-<|noslicii erau eretici care păstrau în parte legea iudaică i i ¡iii|)iinmilau idei slrăme.ilr. d. cunoscuţi din Apocalipsă (2. Din Epistola către Efeseni şi din epistolele pastorale se cunoaşte existenţa unor iudaizanţi cu idei gnostice. i li) d. Spre sfîrşitul secolului I. II Tim. 2. Deşii unii scriitori creştini (Ipolit. Ei aveau şi alte idei clecît cele iudaice. Asem enea eretici se găseau şi la Corint. aveau un cult al îngerilor. Eretici asemănători erau n ic o la iţu de l a Efes şi Pergam.. Afoştia mergeau mai de­ parte : aprobau cultul idolatrie. sărbători. ei dispreţuitul legea. Sfîntul apostol Pavel cunoaşte unii termeni întrebuinţaţi de aceştia. străine de iudaism.ilr.. 2 0 . ad- . cu rituri deosebite de cele iudaice. se găseau idei străine de ale iudaizanţilor. socotind corpul ca o închisoare a sufle­ tului . ţinerea sabatului. Unii în­ văţau şi practicau imoralitatea. sini mărturii că Cerint avea şi idei gnostice. mîncau din carnea jertfită idolilor şi învăţau că ¡femeile pot fi comune bărbaţilor. El era dualist. 1. precum şi unele idei n es! ine.

In elchesaism se întîînesc idei religioase diferite : naturalism păgîn. Lumea a fost creată de un înger. Elchesaiţii sînt cunoscuţi din secolul al II-lea. / Dochetismul şi ideile iudaizante sînt Sfîntul Ignaţiu al Antiohiei în epistolele îmbinau idei iudaice. Hristos s-a întrupat de mai multe ori (în Adam şi în alţii ca în credinţele hinduse) şi cea din urmă întrupare e cea din Fecioara Maria. Cerint era deci si dochet. elchesaiţii spuneau că este un con sau un înger superior. ascetism. El ţinea legea mozaică (circumciziune. eseniene. Săvîrşeau un fel de împărtăşire cu pîine şi sare. Opreau mîncarea de ca m e şi vinul. . printr-o scri­ ere secretă. Elchesaiţii socoteau legea mo­ zaică obligatorie (circumciziune. oprire de la carne denunţate şi combătute de sale. Elchesaiţii pretindeau că învăţătura lor este revelată. influenţe parsiste. Un curios amestec de iudaism. Ilkasai. alături de el sta ca principiu feminin Sfîntul Duh. părăsit la moarte. Ilxai). permiteau căsătoria. spiritul lui Dumnezeu. unele rituri). sau ceva mai tîrziu. Sfîntul Ioan Evanghelistul l-a combătut. magice. astrologice. o6va|jug y.EREZIILE 179 miţînd existenţa unui Dumnezeu ascuns. Hristos putea să fie renegat. care a făcut prin El minuni. dar mai bun şi mai drept decît ceilalţi oameni. neadmiţînd realitatea Întrupării lui Hristos. de păgînism de idei creştine găsim în erezia elchesaită. fataliste. Ereticii cunoscuţi de el şi învăţau practici de absti­ şi de la vin). Asupra Lui s-a coborît la botez Hristos. Despre Hristos. dar L-a. După părerea elchesaiţilor. sabat). ca m ijloc de curăţire şi de vin­ decare. Iisus a fost un om natural. şi b) E lch esa ism u l. Ei practicau un fel de botez şi spălări dese. Demiurg (ăvjjuoop'ps = crealor). dar nu ţineau sacrificiile. Un alt înger a dat legea mozaică. care s-a dus la Roma (pe la 220). Originea numelui lor nu este sigură. inefabil şi a materiei eterne. de proporţii uriaşe (înalt de 96 de mile. sabat.excdojipivT/). care ar fi trăit pe timpul lui Traian (98— 117). căzută din cer şi adusă «profetului» lor Elchesai de către Fiul lui Dumnezeu : aşa pretindea elchesaitul Alcibiade de la Apameea (Siria). invizibil. lat de 24) . El poate veni de la un e r e t i c E lk e m l (Elkasai. sau de la cuvintele ebraice «hei kesai» ( = putere ascunsă. creştine şi străine nenţă (celibat.

veşniciei materiei. bazate pe tradiţii şi pe legende de pe la anul 200. ^Mozaismul adevăxat._care au descoperit din nou vechea re v e­ laţie de la crearea lumii. căsătorie timpurie. pe care îl identifică încă cu iudais­ mul curat. gnoză) din Mesopotamia. Scrierile Pseudo-Clementine văd în Sfîntul apostol Petru pe reprezenTăntuI creştinismului adevărat. unde se vorbeşte despre aparenta lui convertire ia creştinism. spre deosebire de cel iudaizant. este identic cu creştinismul. C rearea. elem en­ tul iudaic este mai puternic decît în «Recunoaşteri». nu cel falsificat. ereliee şi antice. M oise şi ! fristos sînt profeţi. Refuză interpretarea alegorică a Sfintei Scripturi.oi — 10 cărţi). Ele combat în v ă­ ţă tu ra Sfîntului apostol Pavel. Cercetări mai noi îi arată înrudiţi cu sa m p s eii (oamenii soarelui). .lumii esto concepută ca făcută prin emanaţie. în «Omilii». cunos­ cătorii : «manda» = cunoştinţă. Pe Xoan Botezătorul îl socotesc opus lui Hristos. c) Iu d e o -g n o s tic ism u l se constată şi în ideile scrierilor apocrife cu­ noscute sub numele de P seu d o -C lein en tin e : («Omilii» (20) şi «Recu­ noaşteri» — ¿vaŢv(upta[j. Scrierile pseucîo-clementine recom an­ dă sărăcie. în realitate. abţinere de la carne. şi fizic-cosmologic (a se vedea capiIolul următor).380 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Erezia elchesaiţilor s-a menţinut mult timp. pînă la Roma. compuse mai tîrziu : în secolul IV). credinţa în SfînUi Treime şi politeismul mitologic”~Pseudo-Clementinele admit necesilalea botezului pentru ier. Adam . în realitate. cu ţa b e ii sau s a b e ii (bo­ tezaţi . iar pe Simon Magul lui Petru. El este cunoscut din Faptele A postul! lor (K. Iderludeo-gnostrce se găsesc şi în scrierea apocrifă numită C a r tea lui lUiruh. şi pretind a reda învăţătura lui Pelru. Simon Magul Simon Magul osie cronologic primul eretic. Ca şi cele de mai sus (ale lui Cerint şi elchesaiţilor). întunecată de păcatele oamenilor. dualismul. numii. ele formează o legătură între iudaism şi creştinism cu gnosticismul propriuzis. Ele sînt un adevărat roman de călătorie al lui Petru şi C le­ ment Romanul (91— 100). în limba arabă «moghtasilah») şi m a n d e ii ( = gnosticii. plecaţi în urmărirea ereticului Simon Magul. scrie­ rile Pseudo-Clementine conţin idei iudaice. admit pan­ teismul stoic. 9— 25^. emanaţia. în urma^predicii în Samaria a diaconului Filip. iarea păcatelor.

Samaria.. zicea erei icul samarinean. Asupra acestuia a coborît Dumnezeu «marea Sa putere». . Simon o socotea în­ trupată într-o partizană a lui Tyr.prin magie. După scrierile pseudo-clementine. în ^rigia. s-a manifestat iu­ deilor ca ^iu în Iisus^păgînilor ca Sfînt Duh. Simon a oferit bani Sfîntului Petru. Simon ar fi învăţat la Alexandria. Faptele bune sînt inutile . Ieronim scrie că Simon Magul zicea despre sine : «Eu silit cuvîntul Iui Dumnezeu. în fruntea cărora era c u g e ta r ea (svvoia). ... Doctrina lui e puţin şi nu limpede cunoscută. " . la(Roma. Secta adora chipul lui Sim on‘tx-a^Mpiter) şi pe al Elenei (ca Atena)'. cure-: însoţea. eu sînt frumuseţea. iar în Samaria el ar fi fost ucenicul altui eretic. care este Dumnezeul iudeilor. erau «puterile cele mari şi semnele ce făcea» misionarul creştin.. eu sînt atotpu­ ternicia. eu sînt totul lui Dumnezeu» (C o m en ta r la E v a n g h e lia du pă M atei.. Ei aveau o evanghelie apocrifă («.. 24. ..' .. Numele lui a rămas pînă azi în graiul creştin. nu există nici vicii.. ... Ei practicau magia^e^orcismele. Elena. Partizanii lui erau corupţi. Cugetarea s-a întrupat intr-o serie de femei . fdpnecele.. în «simonie». Dumnezeul suprem. A cea stă -a -n rodus. pe care el îl urmărea ele aproape... care înseamnă cumpă­ rarea celor sfinte. din Ieronim şi alţii. Simon că era vestit. el admitea o ierarhie de eo n i..... Simon Magul a găsit aderenţi în ¡Siria.. nici virtuţi. Dumnezeu» (8. Prinsă în sfera spiritelor inferioare.pe îngeri.... eu sînt mîngîierea. Din Faptele Apostolilor se ştie despre .. Pe Iisus îl socotea una din formele aparente ale puterii supreme.... 9— 10).EREZIILE 181 Ceea ce impresiona şi interesa anume pe Simon..^jdolatria le era un lucru indiferent.. Ereticul învăţa mîntuirea prin credinţa în el şi în Elena..... pe arhangheli şi pe D em iu rg. Legea mozaică era socotită de Simon operă a spiritelor inferioare şi un instrument de sclavie. în vremea sa.....în ora­ şul. După ştirile mâi tîrzii din scrierea F ilo s o iu m en a .. Dositei. o femeie de moravuri uşoare.. Simon Magul avea ideea că este o întrupare divină.. Simon este deci antinpmişt şi învaţă imoralitatea.. Venind Apostolii să pună mîinile pe cei botezaţi.. . că se socotea «a fi el cineva mare» şi că era numit de toţi «puterea cea mare a lui..’ . ţ . ca să-i dea şi lui puterea lor. iar samarinenilor ca Tată în Simon. ' “ ... 5).Cele patru sfîrşituri ale lumii») şi răspîndeau .

înrudiţi cu Simon Magul erau ereticii D ositei şi M en an dru . b i b l i o g r a f i i : La J. :> (>. S a ­ mar ¡nean ca şi Simon.i. d e n u m ir e a e s e n ie n ilo r . iir. li o n g s (1 o r f.i y c I I c s. şeful seclei. Menandru a rămas. numiţi şi basmotei. J . 447— 450. 2 vol. < t ii r n y. op. 1959. Idei asemănătoare cu ale lui Simon Magul se mai găseau la ereti­ cul C le o b io s . I. II. |>. care a fost descoperită la 1547. K o ■ in . S e e b e r g. 307. ■ II. 1925. 1.i I . p. X X II (1970). s-a lăsat îngropat de viu. la m a s b o te i (sau masboteni). N c i] o i t <ï. Legenda adaugă că Simon Magul şi-a găsit sfirşitul la Roma.. Paris. 1969. K ir c h e u n d S y n a g o g e .. K i r s c h . • B i h I ni e v e r-T ii c h 1 o-D a m m e. spunând că va învia).. nemurirea şi o tinereţe veşnică. El se da drept Mesia şi pretindea că nimeni nu se poate mîntui fără botezul lui. p. p. :>oi ş. voind să facă o minune. In realitate statuia. N. X IV ţ i‘Kix).1. Din scrierile lor s-au păstrat doar unele fragmente. ş. |. cit. K. O rg a n iz a re a e s e n ie n ilo r şi d o c tr in a lo r. P. care asi­ gură învierea. 1968/9. N a is s a n c e d e ¡'E g lise. > <\ l> . «Studii T eo lo g ice». vol. op. il’B . 1969. la g o rten ien i (goratenieni). Dintr-o greşeală de citire sau de înţelegere. 11 c h r ă c r-E s s e n e r-C h r i s ( e n.u .ii. M. 778. «Studii T eo lo g ice».in i c i .182 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ scrierea numită P r ed ic a lui Petru. 783— 784 şi In enciclop edii la num ele ereziilor . după alta. poale şi eternitatea lumii. Se crede că Dositei observa legea mozaică şi că respingea teoria eonilor şi antinomismul. 1. :. !■ I’ o p o v i c i. apoi ucenicul lui Simon. liiitliciii. Köln. Le c o n c ile d e J e r u s a l e m . mi. p. este a unui zeu sabin numit Semo Sancus. . Justin Martirul a cre ­ zut că lui Simon Magul i s-a ridicat la Roma o statuie. :î -1. F r. şi a căzut . cu care să dovedească puterea sa (după o versiune. a cărei inscrip­ ţie el a citit-o ca «Simoni Deo Sancto». Paris. L o o f s.. H a r n a c k. după Simon. cit. o p . Stuttgart. 131— 136 şi b ib lio g rafie.şi i'fcziarh ilo r. s e c t e ju iv e r e j e t é e . Ideile iui nu sînt bine cunoscute. Simon Magul este socotit de Sfîntul Irineu «părintele ereticilor». el se socotea profetul anunţat de mult. < ' . S c h w a n e . T i x c r o n t. M. Despre primul s-a crezut că a fost învăţătorul. T ra ta te le de isto ria dogm elor la A d . cit. a vrut să se înalţe la cer. ' ■ . 1968.

o privire a misterelor ei.iL£axi toţi oamenii.aocpta (Credinţă. Epifaniu.. prin propaganda. P. - * Capitol redactat de Pr. prof. Ea pretindea că se bazează pe tradiţii secrete.. Din ea se păstrează numai fragmente (în Migne. Ipolit. maî'~ăIes~platonică. Nici scrierile în care creştinii au combătut gnosticismul nu se păstrează toate.transforme într-o religie de mistere. avînd idei din diferite culte vechi. în bu dism.ib. 20). cunoscute numai de iniţiaţi. Sfîntul apostol Pavel o numeşte «falsă ştiinţă» ((¡jsuSw vuiaos -fvíoatc. Adamantius. c u n o a ş te r e pe care gnosiicii credeau că o posedă. Teodoret de Cyr. Gnosticismul era încercarea de a face din «ştiinţă» o înţelegere superioară a religiei. ci al putem icuJjirT álm ñ r^Tñrretist. VII) şi o scriere I I îoti? . Numele gnosticismuTuî"vTiîe cíe l a rvcoat». în orfism sau în influenţa sistemelor religioase orientale şi în deo­ sebi în sincretismul religios.ar. Cunoaş­ terea lui este deci relativă. care a căutat să atragă şi creştinismul. G.0 -^a. Ş esan « _ \K y C v v ° / . Dinlre istoricii mai noi. mai ales pentru -gnosticismul alexandrin. 6 . în mul­ ţimea şi variaţia ideilor şi termenilor săi. Maniheismul * Gnosticismul este cunoscut mai mult din scrierile creştinilor care l-au combătut (Irineu. complicat şi straniu. 111 marele proces-a-Lame-stecuIul de religii şi să-] . P. El raţionaliza religla'şT credea că asigură cunoaşterea adevărului religios şi posibilitatea mîn. şi chiar unele din iucTâFsm şi~creşfrn]s:n. Filastriu de Brescia.. Bogata literaturaă gnostică s-a pierdut aproape toată. ceea ce este adevărat în parte. I Tim. Gnosticismul este un fenomen religios cu caracter sincretist. El este anterior creştinismului şi nu este un produs al evoluţiei interne a creslmisimilui. Tertulian. Originea gnosticismului au văzut-o vechii scriitori creştini în filo­ zofia antică. precum şi din unele locuri de la C le­ ment Alexandrinul şi Origen).EREZIILE 18 3 Gnosticismul sirian şi alexandrin. Gnosticismul este un sistem de erezii. P£_c. Unii au văzut-o chiar în creştinism. prin scrierile şi prin pretinsa sa" ştiinţă în « P rob lem a creaţiu n ii». M. Alte sisteme. unii au căutat-o iImTlMér?n~Tñ~caFaia iudScaTldţii în parsism (mazdeismul persan). El a fost un pericol pentru creştinism prin unele idei.e. înţelepciune). Gnoza era deci o «ştiinţă».

M aiori .184 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ tuirii pe această cale. infinit separată de om şi de natură. Ea este iz v o r u l p rim a r închis în sine al tuturor perfecţiunilor. ceva de care nu se poale nici vorbi. Toate sistemele gnostice credeau că ajung 1 a. potrivit căreia există două principii veşnice şi opuse. mai presus de tot ce este omenesc şi material. nici să conceapă e x is ­ tenţa lumii prin actul creator al unei voinţe personale şi libere. în creştinism. cea mai demnă de divinitate. Gnosticii voiau să dea o idee foarte înaltă despre divinitate. adică lu m ea ? Importantă era îndeosebi pro­ blema originii răului şi a mîntuirii de rău. a învăţăturii care mînluieşte pe oameni. F on d u l com u n al doctrinei gnostice rezidă în dualism. transcendenţa oi ora dusă la limită. Gnoza lucra cu unele noţiuni filozofice. dar avea scop religios.. do col fizic şi de cel moral. o numeau încă abis (jjuOoţL Această concepţie — o tăcoro eternă în profunzimile unui abis infinit — era. Gnosticismul nu poate să explice altfel dubla existenţă a . Gnosticii o mai uu m oau do <ico<hi p r in c ip iu sau început (oLpxrf). La . fericire prin gnoză. emanaţionism şi mîntuire prin gnoză. Pen­ tru a o arăta cît mai pură şi mai înaltă. Ce am fost şi ce am d ev en it? Unde am fost şi unde am a ju n s ? Unde mergem şi unde vom fi mînluiţi ? Ce e naştere şi ce e renaştere ? Care sînt raporturile Intre Dumnezeu şi lume ? Cum poate spiritul pur.smul^--este concepţia de caracter aristotelic. gnosticii căutau să dea dogmelor şi practicilor lui o expre­ sie filozofică. o numeau (tăcere) (aijrj). 1 (îSA se găseşte din veci în opoziţie absolută cu spiritul vj) divin. unul şi totul (ev xa'i i t a v ) . după gnostici. să producă.. fiinţa dumnezeiască infinită să cunoască. ~ _DualJ. Pentru a o arăta cît mai departe do Ivimo. materiei. ba lua chiar aspect creştin prin aceea că socotea pe Iisus Hristos în posesiunea cunoştinţei.spiritului şi a. preînceput (icpoapx'/j). Gnosticismul punea şi credea că dezleagă marile întrebări care preocupă spiritul omenesc : De unde vine rău] şi de ce ? De unde vine omul şi cu m ? (Unde malum et quare ? Et unde homo et quomodo ? — la Tertulian). Noţiunea do divinitate era cît se poate de abstractă. Divinitatea nu putea fi definită sau numită. prolopurinle (npoitatiop). să conducă materia şi finitul. Eu oslo socotilă sediul răului sau este identificată cu răul.

ul. ' Demiurg. numit mintea fvooc). 1 0 0 9 7 0 ?). prin separarea elementelor. întrebarea : de unde vine răul (tcoSsv -co xaxov). eliberare de materie : este dizolvarea lumii mate­ riale.autorul răului.EREZIILE 185. în plante). spiritele a u ’f ost"prinse închise în materie. unor nffţiuni filozofice.ze. El este Dumne. (E o n ii ^aiffive?) erau figuri din vechea mitologie sau personificarea. mai îndepărtaţi. Ideea aceasta venea din parsism. Cu.^a£^. pervers. este cel din urmă : de aceea el este soco­ tit mărginit. a principiului divin şi bun | otevop .xJ— deplinătatea. cu atît sînt mai. în urma celorlalţi. la care aspiră sufletul omului. . raţiunea sau cuvîntul (Aoţoî).puţin perfecţi. după cum stă la baza lor influenţa filozofiei platonice(la Alexandria).ulteriori... vidul haotic. în opoziţie cu spiritul T divin. emanat din divinitate.. formează laolaltă} •KXrjpwp. şi reîntoarcerea absolutu­ lui în sine însuşi (ânOKa. în animale./ = ’sau c h ia r ' mai mulţi (365 ceruri / 7 eoni). Cea mai înaltă emanaţie este eonul superior. şi de unire cu divinitatea. _____ Eonii. Diferenţele între sistemele gnostice sînt de altfel mul Le. un eon masculin şi unul fe­ minin. Lui i s-a încredinţat opera mîntuirii lumii. ca în platonism. 1< '(istor părţi din împărăţia materială a lumii şi restabilirea lor în pliroina. Ea însemnează scăpare. numiţi şi îngeri..creaţia.. Numărul lor variază la gnostici. estedeosebit conceput de gnostici. Crearea lumii este fapta Iui Demiurg (Stjjj. ignorant. La aceasta se ajunge prin gnoză^ Pe rînd lupta dintre cele două principii şi împărăţii. prin crearea lumii de către Demiurg (ele se gă­ sesc în oameni. împărăţia binelui şi a luminii. creatorul lumii. era opusă «pliromei».biblică şi aceas­ ta pentru a nu f a c ^ d i n J u m n e z e i i . senzuale.n Este numit şi apXwv (căpetenie).xdamaii). fie perechi (auCufot). ajungînd pînă 1|T365.stau3nxMlci5JUiiUnIâtuxa. Felul cum se întîmplă acest proces de eli­ berare. Ei provin din principiul divin prin emanaţie iipdp oX^fie cîte unul.iudeilo. în împărăţia spirituală. sau dualismul parsist (în Siria).?. prin crearea lumii de către_EL±nsuşi. Cu cît eonii sînt. mîntuirea constă în descătuşarea . cînd haos. Lumea materială nu este opera lui Dumnezeu.un eon inferior. gnosticii răspundeau : din materie ( â q ţ bXrfi)./ . Mîntuirea este concepută de gnostici ca un proces cosmic. adică m ai tîrzii. M ateria este nu­ mită cînd jA j ov — ca fără fiinţă şi fără formă..

. suflet. . ci sau unul aparent. . prin asceză. sau asupra_^omului fisus s-a coborît eonul Hrislos. sînt cei care posedă scîntei din divin itate. Grioslicii . pentru dis­ trugerea materiei.sînt şi dochetiste. învăţînd că Hristos n-a luat trup real. fie libertin ¡. concepţia gnostică despre materie nu îngăduie aceasta. T. ci prin cunoştinţă. Gnosticii împărţeau pe oameni în două sau trei categorii. prin cultul lui fastuos şi bogat. rai şi iad nu vor fi. ca şi întruparea Sa. Pnevmalicii. se mîntuiau numai prin ea. aşa cum nu admite întruparea şi învierea lui Hristos. din ideea că nu faptele bune sînt necesare pentru mînluire. Toma). pnevmaticii. adică spiritualii. spiritele se vor întoarce în pliro 111*1 prin gnoză : înviere. de la unii Apostoli (Pelru. antinomistă. care sînt simpli credincioşi şi cărora gnoza le rămîne închisă. ilicii. care sînt g n o s tic ii. ei obţinînd o fericire inferioară. Nu vor învia 'n ic i corpurile omeneşti .alegoric. numai oi se mîntuiesc . judecată. Libertiniştii erau dimpo­ t r i v ă destrînaţi şi senzuali.iri si ilici.286 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ _Sistem ele „gnostice.! pi in iniţiere. Cei c ar e posedau gnoza.urnea se va distruge prin foc. Iisus Hrislos este totuşi în toate sistemele gnostice marea răspîntie a istoriei lumii. Pavel. Şuferinţele. se pierd. M oartea şi învierea liu_Hristos sînt aparente. Gnosticii aveau totuşi unele'rituri.psihicii (sufleteşti). prin formule şi practici magice.stă. eshatologia creştină este înlăturată de gnosIici. carnea. între care unul asemănător cu Euharistia creş­ tină (Irineu spune că unii aveau meşteşugul de n colora în roşu lichidul de care se serveau în timpul săvîrşirii ritului lor). plăcerile senzuale. după trihotomismul platonic şi filonic (spirit. Gnosticismul era atrăgător prin pretenţia lui de a poseda cunoş­ tinţa misterelor. rieruşmaţTşi corupţi. excesiv de severă. SIîulu. Ea se păstrează. S eri piliră es le fie interpretată. M o ra la g n o s tic ilo r era fie ascetică. Unele sisteme deosebeau pnevmat. adică materialii. prin gnoză. vinul. Alte sisteme admiteau trei categorii. Cn şi creaţia biblică. adică material. fie aruncată.sin. Sfintele Taine. Asceza gnostică interzicea căsătoria. trup) . ci gnoza. Mîntuirea nu se realizează prin Moartea Lui. sau unul eteric. şXJliciLăgnoranţi şi osîndiţi. în care folosea arta .iveau cărţile lor prelinse sacre şi o revelaţie socotită secretă şi cunoscul.. ziceau ei. lucrînd cu materie. care este corpul. nu a ju tă la mîntuire. ceresc.

a lui Schelling (Ţ 1854) precum şi mica organizaţie numită «Eglise gnostique de France». în secolul al II-lea se dezvoltă_şi înfloreşte^ rnenţinîndu-se periculos pentru creştinism pînă T â ”fiimătatea secolului al III-lea ^ după aceea decade. . Pe Dumnezeul iudeilor îl . In sectele lor se intra după o ini­ ţiere prin diferite rituri şi cu depunere de jurămînt că nu vor descoperi altora misterele încredinţate lor. îl leagă prin <giosticul_ B asîlid c r (Vasilide). Reprezentant mai însemnat este^a|orniI}(Satornin). î n rpavlicianism. şcoli — formînd comunităţi. v echile sisteme dispar. şi Eoifaniu .. Basilide se lăuda a fi discipolul unui Glaucias. de acelaşi Menandru. care trăia în Alexandria în prima jumătate a secolului al II-lea. S is te m e le g n o s tic e mai însemnate sînt cel siria n şi cel alex an d rin . dintre care unii aveau ştiinţă şi talent se găseau între gnostici mulţi şarlatani şi oameni creduli şi amăgiţi. El a fost un scriitor însemnat . Se menţine În^ă3ianiheîsmul/~r: apărut în secolul aLIII-lea^ iar după decăderea lui supravieţuiesc idei gnostico-maniheiee.lm-aL. chipuri ale lui Hristos. Spre sfîrşitul secolu. culte misterice. la c atari şi_ a lbiaen ezi. apoi în bog omilism. Irineu. lumini). ca biserici. Gnosticii s-au organizat în diferite forme şi nume. O rg an izarea. El îm­ părţea pe oameni în două categorii. adunări. mîntuiasccL Gnosticismul alexandrin este mult mai însemnat. de asemenea l ini său Isidor.. în secolul I . colegii. prin dochetism şi anti-iudaism exagerat. asociaţii ascetice.socotea creatorul Ju m ii jşL. Unii dintre scriitorii vechi au crezut că Basilide a fost şi în Persia. gnosticismul era în curs de formare. care trăia la Antiohia şi es le so­ cotit de Sfîntul Irineu (t 202) discipol al lui Menandru.incapabil SrO.EREZIILE 187 (imne. diatribe. G n osticismul sirian este un sistem religios oriental. caracterizat prin dualism riguros. Satornil consideră căsătoria instituită de diavol. la Paris. secte. . Pe lingă oameni preocupaţi de proble­ mele religioase şi filozofice. în Evul mediu. partizanul lui Simon Magul . prin îndrăzneala spe­ culaţiei şi a imaginaţiei lui. a lui Hegel ( t 1831). interpret al Sfîntului Petru.TV-jea . o| este o amplificare şi o expunere gnostică mai sistematică. înrudite cu ideile gnostice în epoca modernă au filozofia mistică-panteistă a lui Iacob Böhme ( j 1624). Sistemul lui este mult mai prelucrat decît al lui Satornil . prin literatura lui teologică (ex e ­ geză) şi tendenţioasă (romane pseudo-apostolice). şi deci de gnoza samarineană.

arhonul ultimului cer. Marcu. purul nimic. se găsesc 365 de ceruri. F ilo s o fu m e n a ) . Intre marele arhon (Dumnezeu) si arhonul ebdomadei. adică al cunoştinţei către oameni. iar din acesta se ridică marele arhon. imperiul vidului. a fenomenelor. din care a ieşit haosul. fără a le putea mînţui. Valentin învaţă emanaţia în perechi de eoni. Dumnezeu a trimis pe cel mai mare dintre eoni (min­ tea). pliroma. eonii s-au unit şi au produs prin em a­ naţie comună un nou eon. a creat lumea. . opusă kenomei. pentru eliberarea cărora Iehova. a pamîntului şi a ilicilor printr-un foc. care formează tetrada (2 perechi). care s-a unit la botez cu omul Iisus. ogdoada. care întemeiază _ogdoaba . In «ofism» jo a c ă mare rol şarpele (ocpic}:. ~ V alentin este autorul sistemului gnostic: celui mai dezvoltat şi mai. ci a paralelismului dintre lumea superioară a ideilor şi lumea inferioară. pe Iisus cel ceresc.188 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Sistemul lui Basilide este prezentat variat la Clement Alexandrinul (ţ 215/216) şi la Ipolit t 235 . La început era neantul. Discipolii lui Valentin s-au împărţit în două şcoli : una italică şi una orientală.planetar. la Irineu (• 202) şi Epifaniu (f 403) estef o emanaţie de sus în jos. el apare ca o evoluţie de­ jo s în sus în procesul cosmic . dodecada. A lic sisleme gnostice sînt înrudite fie cu cel sirian oriental fio cu ce! alexandrin-J'îlozofic. Tertulian vorbeşte despre elocvenţa lui. A cest arhon a condus lumea __j5 Înă la Moise. unde a murit pe la 160. Heracleon. decada. Valentin atenuează dualismul gnostic oriental . aşezată adînc sub pliroma. Roma. a mîntuit pe oameni prin gnoză şi s-a retras în pliroma. triaconlada (30 de eoni) care este lumea ideală. s-a produs lumea fenomenelor . deosebit de strălucit. care sc> va ridica din adîncurile materiei. fie ca principiu . care se coboară la botez asupra omului Iisus. SinL cunoscuţi Ptolomeu. Pentru aceasta. a prins cîteva părţi de lumină. învaţă timp de un an şi este Minluilorul ( aojtijp). în urma unei tulburări în pliroma. Materia eternă. un al doilea jir h o n întemeiază ebdomada. produsă de eonul aoepta = înţelepciunea. El l-a răspîndit la Alexandria şi la. care este cerul . Secundus .sistemul în «A d v e rs u s V alen tin ia n o s» . este influenţat mai mult de filozofie şi pri­ veşte lumea nu sub forma dualismului riguros. Terlulian a combălul. Valentin împărţea pe oameni în trei categorii şi învăţa distrugerea materiei. mijlocitor al gnozei. avînd fiecare şapte eoni şi formînd pliroma. important.

susţinînd că numele său aparţine zeului egiptean I Îorus-Harpokrates.. Sirianul B a rd es a n e (Bar-Daisan). care trăia în Alexandria — jumătatea secolului al II-lea — reprezintă o gnoză anti-iudaică.. pe aceasta a adus-o şarpele. de aceea unii îl adorau. Pe aceeaşi linie cu Hristos punea Carpocrat pe filozofi (Pi­ lin lit gora. alţii desfrînaţi. C a rp o c ra t. peraţi. dar are idei gnostice (dualism. severieni (aceştia întrebuinţau scrierea păstrată JIíaTt? oocpia cu nuanţe valentiniene).axo8 aí¡j. IJnii istorici nu-i socotesc eretici.. Dumnezeul iudeilor (laldabaot. Gnoza lui Carpocrat este caracterizată prin corupţia ei morală. reprezintă un sistem gnostic mai apropiat de creştinism.. barbonienii. Cercetători mai noi cred totuşi că el ... ebra­ ică).(ov).. sau «encratiţi» «cumpătaţi». H erm o g en . Religiile populare. Aristotel). Adevărata religie este întoarcerea în monadă. El combate unele erori ale ereticilor. ale căror chipuri le aşeza în locaşurile de cult ale sectei. Hine şi rău — zicea el — nu există de la natură.. în unitatea pierdută a totului. Adepţii lui săvîrşeau euharistia cu apă .. cainiţi (Cain). aşa cum a făcut Hristos. zicea el. Sistemul ofic este mai complicat decît al lui Satornil şi are numeroase ramificaţii şi nuanţe : naaseni (nahas = şarpe în 1 . antitacţii. de la vin). In morală. El admitea şi creaţia biblică şi teoria emanaţiilor. discipol al lui Iustin Martirul ( ţ 165). ci numai în închipui­ . vin de la demoni.. deşi pe altele nu le admite. panteislă. Platón. a adoptat la întoarcerea în ţara sa pe la 172— 173 o doctrină cu apa­ renţe gnostice şi o morală ascetică (abţinere de la căsătorie. ei erau numiţi de aceea «aquari» sau «hydroparastaţi». nu era dualist. Apologetul Taţian Asirianul. păgînă. prin gnoză şi călcarea legii lui Demiurg. la sfîrşitul secolului al II-lea avea un sistem apropiat de al lui M arcian şi era influenţat de plato­ nism.... Bardesane a scris contra marcioniţilor şi a lăsat imne religioase. Unii istorici îi contestă existenţa. fie ca principiu bun (áfa&oSaíjiwv). emanaţie). Demiurg) ţinea pe oameni departe de cunoştinţă . Ereticii înrudiţi sînt cei numiţi barbelognostici. mai ales cea iudaică. care ne-a mîntuit prin «reminiscenţele» sale < monadă.EREZIILE 189 rău (y. un sirian stabilit în Africa. de la car­ ne.. setieni (de la Set). prodicienii. care trăia la Edesa ( t 202) şi fiul lui Harmonius. Hermogen a lost combătut de Tertulian (A d v ersu s H erm o g en em ). Ofismul era anti-iudaic şi dua­ list riguros. unii erau asceţi severi.

Carpocrat a avut un fiu. Persoana întemeietorului. a gurii. a luminii şi a întunericului.^ n ''a m e s ie c d o . adică ferirea de păcatele săvîrşite cu vorbirea. el este conceput mai original. Elementele rele au creai pe Adam şi pe Eva (pe aceasta numai din materie). Mani era persan. de v e ch e teosofie babilonian-haldeică şi de idei creştine. el este un produs gnostic sln c re H ^ . S e zice că a murit jupuit de viu de către perşi (la 277). Sistemul lui este cel mai bine format şi mai consecvent dintre cele gnostice. Carpocrat învăţînd comunitatea bunurilor şi a femeilor. ca o yiganlomachie. se găsesc în cea mai mare opo­ ziţie. membre sau elemente.parsism. o nouă religie universală. care este Mîntuitorul. a străbătut lumea răspîndind doctrina sa. veşnice. F ie ­ care om are un suflet luminos bun şi unul rău. în limbile greacă şi latină — se deosebesc mult în cele ce spun despre ereziarh.i perpeLua prin naştere captivitatea elementelor luminoase. născut în Babilonia (în regiunea CtesîTon. persană şi armeană. M an es sau M a n ih eo s. numit M ani. în trup omenesc aparent. cu gnoza siriană ş. Mani voia să dea o nouă religie perşilor şi a încercat să influenţeze şi asupra creştinilor. Maniheismul are un caracter mai oriental decît celelalte sisteme gnostice şi oarecare ase­ mănare cu elchesaismul. lilihri are. cu faptele şi . vii. manus el sinus). El a primit învăţătură aleasă. a inîinilor şi a sinului (signacula oris. care a coborît clin soare pe pămînl. pen­ tru . este înconjurată de legendă. necreale.ice prin învăţătura lui Iisus Hristos. ci o adevărată biserică.Ş a gnosticism ului. a învăţat pe oameni cele «trei peceţi». a intrat în secta moghtasilah. El nu voia să fie doar un sistem pentru iniţiaţi. unele părţi de lumină au devenit captive in împărăţia întunericu­ lui . care moare la vîrsta de 17 ani. altele occidentale. Izvoarele — unele orientale.190 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ rea omului.i se l. Fiecare are cinci serii de eoni sau cinci regiuni. Maniheismul reprezintă o nouă faz. de origine nobilă. Epifaniu.a. Ele sînt personificate. în limbile siriacă. ele sînt sufletul lumii sau Iisus cel pătimi tor (J e s u s p atib ilis).. Dualismul maniheic este extrem.deşi cu idei împrumutate. în lupta dintre ele. pe la 215— 216). Cele două împărăţii. Ele­ mentele luminoase salvate s-au aşezat în soare şi formează pe Iisus cel nepaUmitor (J e s u s im p a tib ilis). arabă. budism. Agapele carpocratiene erau întinate de desfrîu.

să se scrie opere creştine polemice.eoţiT. şi a murit în aparenţă. în e n ciclop ed iile teo lo g ice.. organizarea sectei sale. Sărbătoarea principală era ziua morţii lui Mani. înainte de convertirea lui la creştinism. .. op. de la plăceri. Galia). 499— 540 E. p. gnosticismul a fost pentru Biserică şi un stimul. să se întărească autoritatea episcopală. combătînd gnosticismul. Morala sectei era severă. Fapt este că teologii ortodocşi au trebuit..EREZIILE 191 ca plăcerile. ed. Mani pretindea că o restabileşte el.' 804— 805. B u o n a i u t i . p. Aleşii păstrau cele trei peceţi : Se abţineau de la carne. BIBLIOGRAFIE V ezi num eJe e re ticilo r şi ereziilo r gn ostice. ea a cîştigat un timp ca auditor pe Augustin (')' 430). cit. să se îmbogăţească şi dezvolte cultul... 784— 788. 2. E. op. în sectele numite «neomaniheice». Ideile lor s-au păstrat şi în Evul mediu. D ie G n o s is . L o G n o s tic is m o . Regele vandal Huneric a deportat mulţi manihei pe coastele europene sudice (Italia. _ în.pişcppi-pr. H. Prin pericolul pe care-1 prezenta pentru creştinism. să lămurească şi să fixeze doctrina Bisericii. numită pentru că aderenţii lui se pros­ ternau în faţa unui scaun. M ani a imitat creştinismul. 1907. P. cei din urmă trebuiau să treacă prin metempsihoză in altă viaţă.diaconi „şi el/ăn^gHeîiştTT Comunitatea jm a niheică era formată din aleşi (desăvîrşiţi) şi auditori (catehumeni). Leipzig. avînd rituri asemănătoare (botez cu untdelemn şi o împărtăşire fără vin). simbol al învăţătorului lor. E u g è n e d e F a y e . E tu d e c r itiq u e d e s d o c u m e n ts d u g n o s t ic is m e c h r é tie n a u x H -e e t I II-c s i è c le s . să se grăbească încheierea canonului Sfin­ tei Scripturi. Aleşii se rugau pentru auditori. K i r s c h. iar aceş­ tia întreţineau pe aleşi cu hrană. Ei erau vegetarieni. pentru cei aleşi. de la lucrul manual.es et g n o s tic is m e . Paris. 308— 333. Maniheii imitau Botezul şi Euharistia. Învăţătura lui a fost falsificată de Apostoli. G n ostiq u .e. Secta maniheică s-a întins în Imperiul roman. ouă. cit. Roma. în Africa. p. nu şi pentru ceilalţi... L e i s e g n n g. lapte şi vin. J . El şi-a ales doisprezece Apostoli (m agistri) şi 72 jde. 1. unde a fost perse­ cutată de unii împăraţi păgîni sau creştini. Se admite că el a făcut să se pre­ cizeze regula de credinţă. 1955. P o p o v i c i.

nepotriviri. In Pont existau comunităţi iudaice şi creştinismul pătrunsese de tim­ puriu. H a a r d t. Paris. 1969. Fiind pi opi ielar de corăbii. K u r t R u d o l f . Marcion. ed. ar fi fost fiul unui episcop creştin şi deci creştin de familie. D ie G n o sis. B i h l m e y e r . l a g n o s e e t l e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s .e s iè c le s . Ereticul a oferit cliiar ca ajuî< I’ is'M'ieij o sumă mare (200. o p . 2 vol. 1971. P. trad u cere englezà de J . R. Mürtchen. di.Pr . L e ttr e s e t é c r iv a in s d e s I l . G r a n t. P aris. D a n i e l o u . L o d s. p r o f . din cnglezâ. 1954. 1971. R. el ar îi fost excomunicat de tatăl său. Pe la 138— 139. Teologii obişnuiesc s-o numească «quasi-gnostică». Dar din cauza învăţăturii lui greşite. M.a Roma. Dovedindu-se însă eretic. Marcionismul este o erezie care are o oarecare asemănare cu gnosticismul. s-a născut la Sinope (Pont) pe la anul 85. Montanismul. M arcion . I. W i 1 s o n. M. R. M arcion s-a dus la Roma. II— IV ). Asemănările între marcionism ¡şi gnosticism sînt parţiale.D a m m e . Londra.F. Marcion a căutat să intre în comunitatea creştină. 1964. dezacord. 1. T h e g n o s tic p r o b le m . 862 p.T ü c h l e . Atunci Marcion şi-a înfiinţat o s e r i a p r o p r i e ( p e ia 144). M ar­ cion credea că între ele sînt deosebiri radicale.102 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ C. 450— 542. el era om bogat. P. P r é c is d 'h is to ir e d e la t h é o l o g i e c h r é tie n n e . şeful sectei. ’i e p i s c o p u l ¡-. cit. Paris.. deşi unii isto­ rici neagă aceasta. Salzburg 1967. ca ^gnosticul sirian C er don . (sec. luc/ia lui provine mai ales dintr-o greşită înţelegere a Sfintei i şi îndeosebi a raportului dintre cele dona Testamente. 1961. N a u t in. pentru a susţine originalitatea ereticului. 1961. p. 1975. S c h n e i d e r . Paris. G e is t e s g e s c h ic h t e d e s a n tik e n C h risten tu m . R.000 sesterţi). S e r i pl ui * Capii. 2 v o l. II. care s-ar fi inspirat direct de la Sfîntul apostol Pavel şi din Noul Testament (Adolf Harnack). D arm sladt.ol r r t i a c l a l .e e t I l l . H is to ir e d e s d o c t r in e s c h r é t ie n n e s a v a n t N ic è e . 1966. Leyda. unde a intrat în legătură cu alţi eretici. Ş e s a n . G n o sis und G nostizAsm us... Marcionismul. Hiliasmul.i înapoiat banii şi l-a respins. Alogii * 1. Paris. L e D ieu d e s p r e m ie r s c h r é tie n s . G r a n d . H endry. 137— 148 eu b ib îio g rafie p. Marcion are însă alte puncte de plecare şi alt interes decît gnosticii propriu-zişi. care ar fi fost unul dintre cei mai mari gînditori ai creştinismului în primele secole: un geniu religios şi un reformator. 1962. J.

Pe cînd acesta voia să ajute şi să înalţe numai pe iudei. nici atotputernic. coborînd asupra Lui în anul al X V -le a al domniei iui Tiberiu. Iisus Hristos a chemat pe toii oamenii la mîntuire. deci nu pe cei drepţi. Făcîndu-i-se milă de păcătoşi şi voind să-i mîntuiască. Mîntuitorul a desfiinţat Legea veche. El a intervenit în lume împotriva celuilalt Dumnezeu. el a adunat pretinse contraziceri între cele două Testamente. Mîntuitorul i-a mustrat (Luca 9. Marcion nu <dinitea de aceea a doua venire a lui Iisus Hristos pentru judecarea luinii. deci unul învaţă răzbunarea. Nici întruparea. po cînd iudeii voiau o împărăţie lumească. Hrislos a întemeiat pentru ai Săi. în Vechiul Testament stă scris «ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte» . privitoare la precepte morale. celălalt dragostea. In timpul morţii Lui aparente. Vechiul Testament justifică unele păcate (furtul) . El a făcut minuni şi a învăţat. Dumnezeul Noului Testament ştie şi poate totul.Istoria bisericeasca . în Noul Testament. nici moartea lui Iisus i ‘ *stos n-a Fost reală. creatorul lumii. pe sodomeni. S-soc oixaio?). Iisus Hristos fericeşte pe ai Săi din iubire fără judecată. Dumnezeul cel bun s-a descoperii în Iisus Hristos. una cerească. 24) • în Noul Testament. Dumnezeu a pedepsit cu ploaie de foc din cer (Fac. Noul Testament le condamnă. ci pe cei păcătoşi. . ci pe Cain. în Vechiul Testament. combătînd legea şi opera Dumnezeului Vechiului Testament. unde a predicat şi a mîntuit pe coi condamnaţi de Dumnezeul V e ­ chiului Testament. Marcion credea de aceea că Vechiul şi Noul Testament nu sînt opera unuia şi aceluiaşi Dumnezeu şi că deci sînt doi Dumnezei. Dum­ nezeul Vechiului Testament. Acesta a fost necunoscut pînă la Iisus Hristos.EREZIILE 193 Intr-o scriere intitulată A n titez e. necunoscut chiar de Dumnezeul-demiurg al Vechiului Testament. Marcion era şi dochetist. 19. cînd Apostolii au cerut aceasta. Pe cînd Dumnezeul Vechiului Testament exercita judecată. poporul sau «¡Ies. Dumnezeul Vechiului Testament este drept şi aspru (deus justus. a venit să cheme nu pe cei drepţi. Dumnezeul Noului Testament este bun (Sso? ¿-j-a&os). nu este nici atotştiutor. pe egipteni etc. 54— 56). a combătut pe învăţătorii ei (căr­ turari). «iubiţi pe vrăjm aşii voştri» . s-a coborît la iiid.

dar admitea autenticitatea lui. cu cler. care vorbesc despre Naşterea şi genealo­ gia lui Iisus Hristos. El nu admite teoria eonilor şi necesitatea gnozei. dar făcea aceasta în mod arbitrar şi inconsecvent. Marcion credea că urmează Sfîntului apostol Pavel. . . M arcion a făcut propagandă cu succes. botez pe care îl puteau săvîrşi şi femeile. dar le săvîrşea în felul său. dar fără a fi dualism metafizic. In morală. El pretindea că reface cărţile Noului Testament în forma lor auten­ tică. ca alj p o s t i c i l o r . El nu împarte pe oameni în pnevmatici şi ilici şi im despărţea pe catehumeni de credincioşi. care a făcut lumea. şi nega totuşi autenti­ citatea unor cărţi din Noul Testament.pjetinsa. Partizanii lui Marcion îl numeau pe ('I <sanctissimus magister».< I>iT>ITc7'^cos~3in. El caută argumente în cel Nou pentru combaterea celui Vechi. cu locaşuri de cult. 16— 17). nu cosmologic şi filozofic. EI n-a înfiinţat o şcoală ca gnosticii. fără primele capitole. Noul Testament este pomul cel bun. şi zece epistole pauline (fără epistolele pastorale şi cea către evrei). Marcionismul a dat şi martiri în persecuţii. Interesul lui este soteriologic. Vechiul Testament este pomul care nu face roade şi se aruncă în foc . care rodeşte. după Marcion.194 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă Intre cele două Testamente nu poate fi. ci o biserică formată din comunităţi proprii. oprea de la carne şi de la vin. El nu păstra nici măcar Noul Testament întreg. pe c a r e le socoteşte ale Dumnezeului-demiurg. învăţa asceza severă. cu imne. legătură posibilă. mistere şi iniţiere. pe care în realitate nu-1 înţelegea bine. Marcion păstra Tainele Bisericii. Invăţînd acestea. admiţînd numai Evanghelia după Luca. ca gnosticii. le desparte pe unul de altţul şi respinge pe cel V echi prin cel Nou. nu avea doctrina secretă. condamna căsătoria.QPPz iţie _dintre Vechiul şi Noul Tes* lamf'H!. Combătea V e ­ chiul Testament. Marcion era rig o ris t. El permi­ tea al doilea şi al treilea botez pentru iertarea păcatelor. ci-1 mutila. pe baza tezei că nu se pune vin nou în foaie vechi şi nici petic nou la haină veche (Matei 9. pe care-1 opunea Vechiului T e s ­ tament şi pe care credea că se întemeiază învăţă tura lui. Marcionismul se deosebeşte de gnosticism prin aceea că dualismul lui ('st.

Fiind mai uşor de înţeles decît gnosticismul şi mai bine orga­ nizat. coborîrea Ierusalimului . Adolf Harnack a văzut în el un gînditor şi un-creator comparabil cu Sfîntul apostol Pavel. au trezit aci speranţa parusiei. viaţa bisericească mai agitată. mai tîrziu. exclusivist. M ontan . era din cele în care mişcarea de idei religioase era mai mare.EREZIILE 195 M arcion a vrut să fie un reformator al Bisericii. Montanismul a fost o sectă apărută în Frigia. per­ secuţiile. socotindu. Tertulian). Frigia. Mai în ­ semnat dintre ei a fost A p e lle s . Importanţa lui M arcion a fost astfel mult şi tendenţios exagerată. Ca şi Marcion.1 . Montan era un vizionar care voia să pregătească Iu mea pentru marele eveniment religios anunţat de el. un adevărat reformator. sectar. voja să fie reformator . că morala şi disciplina ei au slăbit. şi cu aceasta profetismul. montaniştii concepeau un creştinism îngust. Iustin. Montan făcea un motiv de trezire excepţională a sentimentului religios. Unii marcioniţi au adoptat maniheis­ mul. fiind influen­ ţată de lume. unii un geniu religios. Din speranţa venirii apropiate a lui lisus Hristos. Concurenţa dintre culte. speranţă care mîngîiase pe primii creştini. starea de spirit a provinciei. montanismul tulbură Biserica prin ideile sale apocaliptice. 2. un înte­ meietor de religie. el fusese sacerdot al zeiţei Cybele. readucînd spiritul profetic şi ideea parusiei apropiate. a primilor creştini. şeful sectei. Regiunea în care a apărut montanismul. el credea că Biserica a decăzut. Pe la 156— 157 (după Eusebiu. moderîndu-le. producînd o surescitare bolnăvicioasă. ri­ goriste. Montan era în creştinism un n e o f i t . la 172). Montan a început să înveţe la Ardabau sfîrşitul lumii. hiliaste. ba chiar «primul protestant» (Neander). Încă înainte de a fi fost învins gnosticismul. Montanismul apare ca o reacţie contra acestei stări.. Părinţii şi scrii­ torii bisericeşti l-au combătut ca pe un eretic mai rău decît alţii (Policarp. Irineu. controversele teologice timpurii. cu Augustin şi cu Luther. Urmaşii lui Marcion au modificat ideile lui. marcionismul a fost mai periculos pentru Biserică. Pe cînd însă gnosticii voiau să cuprindă creştinismul într-o reli­ gie universală. Dar protestanţii l-au apreciat elogios.secolului al II-lea. dar din alt punct de vedere. îndată după jumătateă.

«Omul doarme şi eu veghez. completînd deci descop¥rlrea'facuîa'prîii^Tisus Hristos. ci se desăvîrşeşte prin el. în spirit eshalologic. inlerproiind în sensul învăţăturilor lor semnele timpului : i . în Frigia. iar pentru păcate grele excludeau din comunitate. . dar voia să aducă o viaţă religios-morală nouă. voia întărirea dis­ ciplinei. Fenomenul ceresc aştep¡<. anunţa că sfîrşitul va veni ni limp d(> un ¿in. cei căsătoriţi de două ori erau excluşi din comunitate. «eu. ca P aradei.IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ ceresc. Predica profetică a lui Montan a făcut maro impresie. cel care dă omului inima». se produceau stări de extază. o renaştere morală. Mulţi şi-au vîndut averile şi le-au pus la mijloc.¡ni. atotputernicul. El nu schimba credinţa Bisericii. în urma unui vis repetat. urmat de I ¡uuM. «Nu un înger. cu i» iii■i şi copii. /'. in ■ • Pont.. ţinînd adunări. Credincioşii îşi lăsau lucrul şi averea. Montan şi par’i■. A doua căsătorie era socotită adulter şi interzisă. In morală. montanismul era mai rigorist clocit Biserica. i r . nici un trimis. ci eu Domnul Dumnezeu am venit» . Montan pretindea că revelaţia Noului Testament nu este desăvîrşită. Mulţimea înfrigurată s-a strîns la locul şi timpul prezis..i întîmplat. un alt episcop. în întîmpinarea Ierusalimului ceresc.. renunţau . I / T u .ii .i s-. Cuvîntul şi Paraclet».111ii s ii an c ontinuat să predice ca nişte profeţi ai împărăţiei de o / mi«' (’(■ . Distracţiile şi podoabele erau socoti le păcate. . ci pe Hristos îl ascultaţi» . Pe gnostici. el vorbea în numele şi în locul lui Dumnezeu însuşi. dar ideea şi mişcarea au prins. . cînd z ic e a : «Eu sînt Tatăl. In aşteptarea Ierusa­ limului ceresc. «Nu pe mine. 26). Entuziasmul s-a trezit în ascultători. Postul montaniştilor era mai lung şi mai sever decît al Bisericii. Montan se socotea Paracletul (Mîngîietorul) anunţat de Iisus Hris­ tos (Ioan 15. Domnul este cel care în extază înlocuieşte inima omului. săvîrşind cultul sub cerul liber. rulrcniuro.. cuprinşi de emoţia sfinţitului lumii şi a împă­ răţiei celei noi.i i:. ca primii creştini. un episcop montanist a pornit în pustie. Iată. tulburări şi alte întîmplări.“ ..111 • in Sii ia. A ceasta avea să se întîmple în apropiere de Pepuza şi de Tymion. Fecioria era socolilă necesară pentru a primi revelaţii. Montan şi predicatorii lui îi combăteau. împărăţia de o mie de ani a lui Hristos cu drepţii. persecuţii. sălăşluind într-un om». Dumnezeu Domnul. organul Sfîntului Duli .

Chiar femeile puteau să intre în clerul montanist. Ei înşişi se numeau spirituali. Montanismul a cîştigat aderenţi şi la Roma (P io c u l. E schin ). socotindu-se organe ale Sfîntului Duh şi întrebuinţînd de aceea în vorbirea lor nu genul feminin. «terlulianişti»). ca o co ­ munitate de sfinţi. «priscilieni». se aştepta din nou venirea îm­ părăţiei milenare. Miltiade. A lex an d ru . A ceastă stăruinţă din partea «profeţilor» şi această credulitate din partea mulţimii arată starea. ceea ce surprinde pentru rigo­ rismul lor. Cu timpul. La începutul mişcării. Rodon. montaniştii voiau să rămînă în sînul Bisericii. irveofjicmxot). «pepuzieni». T h e o d o t. profeţi. Secta montanistă s-a menţinut cîteva secole şi a fost condamnată prin legi şi canoane. iar la Cariagina pe cel mai însemnat dintre aderenţii săi. montanismul s-a dezbinat în mai multe secte. T hem isort. «pepuzani». de spirit a timpului. pri­ mele sinoade cunoscute sînt cele împotriva montanismului (între 160— 180). După oarecare ezitare. mai tîrziu un fel de patriarhi. socotind pe ceilalţi «psihici». precum şi în afară de aceasta. privilegiaţi ai Sfîntului Duh (spi­ rituales. montaniştii s-au organizat separat. Montanismul a fost combătut şi în scris de Claudiu Apolinare. pe marele scriitor bist-ricesc Tertulian ( î 240). care se deosebea de Biserică doar prin rigorismul ei moral. Montanismul a făcut aderenţi numeroşi. Din Frigia. care cădeau în stări de extază şi de somnambulism şi profeţeau ca şi Montan sfîrşitul. «proclieni».EREZIILE 19? să se mai căsătorească. Maximilţa7 Quitilla. Ea s-a organizat. Ei erau numiţi «montanişti». Biserica s-a pronunţat contra lor . secta s-a întins în Galatia şi în alte provincii din Asia Mică. avînd evanghelişti. Pe la 179— 180. cu dife­ rite numiri («eschiniţi» sau «aschiniţi». Tertulian şi partizanii săi reprezentau o ramură moderată. Exaltatul «profet» îşi alăturase cîteva femei : Priscilla (Prisca). Meliton de Sardes şi alţii. episcopi. . «catafrigi» (rj xkto Opo^ai atpeaic = erezia Frigienilor). Intre partizanii lui mai în­ semnaţi sînt A lc ib ia d e . «artotyriţi» (aceştia întrebuinţau la împărtăşire pîine şi brînză). ci genul masculin şi afirmînd că după profeţia lor va urma sfîrşitul. «tascodrugiţi» (îşi fixau la rugăciune degetul arătător de nas) şi «quintilieni». Respinşi de Biserică.

la unii apologeţi (Iustin Martirul). Termenii simbolici şi profetici ai Apocalipsei întreţineau însă ideea împărăţiei. 31 . în timpul împărăţiei milenare. Luca 12. numit pentru aceasta de istoricul Eusebiu «Ioarl. numit astfel de la yiXia.198 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă 3. Ea se găseşte la unii Părinţi apostolici — în v ă ţă tu ra c e lo r ciois p r A p o s t o l i . 39 : Ioan 5. După aceasta avea să vină sfîrşitul lumii. învierea generală şi judecata viitoare. Ideea era generală şi neclară. '-Daniil). 34— 42 . III. pe care iudeii au denaturat-o cu ideea de Mesia. datori iii persecuţiilor şi strîmtorărilor îndurate de creştini. a cărui învăţătură greşea sau exagera şi în alte privinţe. 28). P ăstoru l lu i H erm a şi mai a Ies la Papia (pe la 130). / Ideea hiliastă era mai veche decît creşLinismul şi venea din iu­ daism. drepţii şi credincioşii domnesc cu Iisus peste lumea cealaltă. exrj sau mil­ lenium (o mie de ani). Ea a avut la început forma unei aşteptări apropiate a sfîrşitului lumii. epistola II Petru).e puţin la minte» (Isto ria b is e r ic e a s c ă . dar n-a învăţat o împărăţie a Sa pămîntească. 25. Hiliasmul (milenarismul). 5— 7) înţelese de hiliaşti ca despre o îm­ părăţie pămîntească a Mîntuitorului. împărăţia lui Mesia. Ideea revenirii Mîntuitorului găsea temei în cele spuse în Evan­ ghelie (Matei 24. După o primă înviere. Sens eretic a luat hiliasmul prin apariţia montanismului. 39. a drepţilor. Iisus Hristos va stabili o teocraţie pămîntească vizibilă. la Irineu. puterea lui Satan este biruită şi legată. Hiliasmul s-a format prin greşita interpretare a celor spuse de Mîntuitorul şi de Sfinţii Apostoli. Ideea hiliastă s-a menţinut şi la unii scriitori creştini din secolele III— IV. Ideea îm­ părăţiei viitoare şi a parusiei apropiate era mai ales o mîngîiere în persecuţii. 13). Ideea împărăţiei viitoare a intrat cu unele lărgiri şi modificări în creştinism. iar ideea timpului de o mie de ani şi alte idei erau luate din Apocalipsă (20. Ea avea început în profeţiile despre o împărăţie viitoare (Isaia. despre sfîr­ şitul şi judecata lumii. epistola atribuită lui Varnava. Iisus Hristos a vorbii despre venirea sfîrşitului pe neaşteptate. Sfinţii Apostoli au trebuit să pre­ vină pe credincioşi că sfîrşitul nu este iminent şi că trebuie să tră­ iască liniştiţi (epistolele către Tesaloniceni. sub apăsarea şi influenţa greutăţilor prin care au trecut. ca speranţă . Nici El. dom­ nind cu drepţii o mie de ani. nici ei n-au fost hiliaşti. este credinţa că Iisus Hristos va veni din nou şi va înfiinţa o împărăţie de o mie de ani.

de unde ar veni numele lor. 26)..iu v. care sc credea Montan. c ritica lui Eug. D a s E v a n g e liu m v o m ir e m d e n G o tt. In Răsărit l-au combătut mai ales alexandrinii. W i 1 s o n. U l y s s e C h e v a l i e r .. 788 (M ontanism ). X L V ). 345 (hiliasm ). Ei au apărut în Asia M ică (Frigia). K i r s c h . precum şi un antitrinitar. B i h l m e y e r . BIBLIOGRAFIE în e n ciclop ed iile te o lo g ice (e re tic ii şi ereziile numite).pe a Apocalipsei pentru că vorbeşte de împărăţia milenară. Ideea sfîrşitului apropiat şi a împărăţiei lui Hristos s-a menţinut în unele secte medievale şi mo­ derne. 154 şi b ib lio g rafie p. cum crede Epifaniu. Comodian. (T e x t e u n d U n te rs u c h u n g e n . II). de unii eretici (gnostici. c it. 451 ş. în . I. 2 voi. col. E. alogi). alogii contestau auten­ ticitatea a c e s t o r a . M a r c io n and h is in ilu e n c e . Apus a fost combătut mai ales de Augustin. Dacă alogii respingeau şi doctrina despre Logos.u. J . C.u. op. E. pe a Evangheliei pentru că vorbeşte despre trimi­ terea Paracletului (15. ' R. 1924 (v. cit.. (B ibliograph ie). op. 1.. M a rc io n . între alogi este socotit scriitorul creştin roman C aiu s din a doua jumătate a secolului al II-Iea. prin interpretarea alegorică a Apocalipsei. 234. Hiliasmul a fost combătut şi în Biserică şi în afară de ea. Leipzig 1921 . p.. Dar în Egipt hiliasmul era susţinut chiar de un episcop. 317 ş. de Fay e. Alogii au fost o sectă puţin cunoscută. p. II.u. p. G n o s tiq u e s et g n o s tic is m e . 3253). 1925. 2. 341 ş. p. M ontan. împo­ triva celei literale a hiliaştilor. 3020. P. M a rc io n .u. 143 ş. cit. Nepos de Arsinoe. Londra.T u c h l e . este greu de spus.. Tertulian era hiliast ea montanist. op. ca adversari ai montanismului (în sec. Londra. n. în frunte cu Origen. 2. P e n tr u M a rc io n is m . 787 (M arcion). col.. fără să observe că acesta era mai degrabă combătut de Sfîntul loan. ed. Lactanţiu. 1949. 1933. fiind cea mai stăruitoare dintre răstălmăcirile Evangheliei. ed. împotriva profetismului şi hiliasmului montanist.EREZIILE 199 în venirea lui Iisus Hristos (Metodiu. . Victorin de Poetovio). care se baza pe o greşită inter­ pretare a scrierilor Sfîntului evanghelist Ioan. P o p o v i c i. Alogii le socoteau scrieri ale lui Cerint. 529— 536). B l a c k m a n . Dionisie al Alexandriei l-a combătut pe acesta într-o scriere specială (Ilspi eira7 7 eX > Despre făgăduinţe). op. ed.D a m m e . cit. II (M arcion. studiul cel m ai im portant este al lui A dolf H arnack. 4. T h e o d o t.

ed. B u cureşti. cealaltă an titrin itarism m o d a ­ list. Adhémar d'A 1 è s. F. 1903.ichiarn Umioiiuis»). se manifestă deosebit ca Tată. p. Problema Sfinte! Treimi * Sub numele comun de antitriniiarism sau monarMamsm se înţeleg doua învăţături greşite privitoare la dogma Sfintei Treimi. op. G ra n a d a 1933. din secolul VII). Cum doar acesta pune propriu-zis problema Sfintei Treimi. W . Aniitrinitarismul (monarhianisinul). 1935 (p.. «Studii T eo lo g ice ». M. Subordmaţianismul.. Una neagă dumnezeierea lui lisus Hrislos. alta neagă deosebirea personală dintre Tatăl. 334 ş. Fribourg et Paris. socotind persoana dumnezeiască una. L o i c h i ţ a. pro£.. p atiip a sia n ism . (în A d v ersu s P rax ea m ) pe cind anlili inilai ii dinamici neagă dumnezeirea lui lisus Hristos. socolindu-L nu persoana dumnezeiască. M ile n a r is m u l. O r ig in e a ş i a s p e c te le m ile n a r is m u lu i în p rim e le d o u ă v e a c u r i . 1913. 1. se da la începui celor modalişli. F rib ou rg et Paris. V. D. s a b elia n ism . 1929. deosebite una de alta în fond. 361 s. 24 — 31). Louvain 1932. 1905. Idem. 1931. O xford. 1925. ca Fiu şi ca Sfînt Duh. T o m a C h i r i c u ţ ă . E. după Tertulian. L a th é o lo g ie d e T e r t u llie n . ca antitrinitari. P o p o v i c i . 1950. ca ţinînd la unitatea persoanei dumnezeieşti (. R i g a u x. P r . K nox. al cărui Fiu a devenit prin acea sta. dar asemănătoare prin l a piui că se referă amîndouă la aceeaşi dogmă şi neagă trinitatea persoanelor dumnezeieşti. socotindu-L doar un om inspirat şi împuternicit de Dumnezeu. D er M o n ta n ism u s. p. P e n tr u H ilia s m vezi : L. L e s s o u r c e s de l'h is t o ir ? d u m o n ­ ta n ism e . Paris. 1913 . Fiul şi Sfîntul Duh. Deşi antitrmi* C a p i t o l r c c l a c l a t iU* L’r. Paris. X V I {1964). P . S tu d iu a su p ra te x t e lo r e v a n g h e lic e c u p r iv ir e Ia p a r u s ie sa u a d o u a v e n ir e . A l c a n i z . nr. trad. lislc dicpl di nutnele de monarhieni.200 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ P e n tr u M o n ta n is m vezi P ierre de L ab riolle. 5/6. cit. L 'A n t é c h r is t . a fost numit cu preferinţă sau chiar exclusiv an titrin itarism sau m on a rh ia n ism (Adolf Harnack) . E n th u s ia s m . B au er W . S c h e p e l e r n . p a tiip a sia n . V a s i 1 e s c u. c e ­ la laII s-a numit ad o p ţia n ism (care trebuie totuşi deosebit de adopţianismul de mai lîrziu. ci om îndumnezeit. 2. Gry. E c c le s ia p a tr is tic a et M ille n a r is m . Ş e s a n . cari. R. Leipzig.u. B. L a c r is e m o n ta n isle . A. IV1oii. Prima se numeşte qntitrinitarism d i­ n am ic (e b io n itic sau su b ord in a ţion ist). L e m ilè n a r is m e d a n s s c s o rig in e s et so n d é v e lo p ­ p e m e n t.

negînd dogma Sfintei Treimi. Cele două i d e i : există un singur Dumnezeu (numit Tată) şi Iisus Hristos este (şi) Dum­ nezeu par a fi contradictorii. ca Fiu cu Dumnezeu Tatăl. Cit priveşte pe Sfîntul Duh. primii teologi (Iustin Martirul.). la fel şi învăţătura antitrinitarului T e o d o t din . arianism etc. Deşi plecînd de la puncte de vedere deosebite şi pe căi deo­ sebite. ' Antitrinitarismul a ieşit din încercarea de a explica şi pune de acord cele două adevăruri de credinţă creştină : monoteismul şi dum­ nezeirea lui Iisus Hristos deosebit de Dumnezeu Tatăl. înainte de Sinodul I ecumenic (325). Tertulian. câ Logosul devenit om. stabilindu-se identitatea de fiinţă a persoanelor dumnezeieşti. In preocuparea de a se deosebi între Fiul şi Tatăl. prin care se apăra şi dumnezeirea şi umani­ tatea . 28) despre existenţa preomenească a Mîntuitorului. cele două învăţături se întîlnesc în rezultatele speculaţiilor lor. Ipolit.EREZIILE 201 ţarismul dinamic punea mai mult problema hristologică. . s-a com­ bătut monarhianismul sau unilerismul ca monoteism abstract şi s-a scos în evidenţă deosebirea persoanelor dumnezeieşti . teologia era şi mai puţin clară şi precisă.Lui. Irineu. împotriva antitrinitarismului. Biserica afirma unitatea fiinţei dum­ nezeieşti şi personalitatea Fiului ca ipostasă divină (hypostasianism). de la Sinodul I ecumenic s-a combătut concepţia dileistă sau triteiştă a acestei deo­ sebiri (subordinaţianism. rezultatul teologic este ace la şi: negarea treimii persoanelor dumnezeieşti. Origen) au spus că Fiul este mai mic decît Tatăl (subordinaţianism). Epifaniu crede că primii adversari ai dogmei Sfintei Treimi au fost alogii. şi a defini ra­ porturile lui Iisus Hristos. la care se găseşte eroarea ebionită îndreptată împotriva clumnezeirii Logosului . iar cel modalist p e . Antitrinitarismul este prima mare controversă dogmatică în sînul Bisericii . din preocu­ parea de a saiva şi explica monoteismul creştin a ieşit antitrinitarismul modalist. Din preocuparea de a explica dumnezeirea lui Iisus Hristos şi ra­ portul lui de Fiu cu Tatăl a ieşit antitrinitarismul dinamic . înţelegînd cuvintele «Tatăl este mai mare decît mine» (Ioan 14. este preludiul marilor controverse hristologice din secolele următoare (IV— VII). cea trinitară propriu-zisă.

In urma unei persecuţii. din (Fapte 2. ci un om născut din Fecioara Maria. prin aceasta.i omul Iisus a lost î nt ăr i t l a b o t e z c u D uhu l lui D u m n e z e u sau i I Irislos. dar a reuşit să atragă ]. pe care nu o avea înainte de a primi Duhul (pe care-1 numeşte Hristos). 2. J 8 . In discuţiile pe care le-a provocat.¡pol un «ill 7 r o d u l n um i t c e l T î n ă r s au B a n c h e r u l . că a trăit la fel ca toţi oamenii şi a fost foarte credincios şi pios . e. nu şi Dumnezeu. Luca 1. Antitrinitarismiil dinamic apare în istorie ca învăţătură a acestui Teodot. 35 . 22 . în care apostaziase. u). unde. 10. înţelegînd prin aceasta că Iisus este numai om. şi din Evanghelii (Matei 12. a primit o putere. . Teodotienii îl numeau pe Iisus Dumnezeu numai după Pogorîrea Duhului sau după învierea din morţi. 5). care zicea că Hristos este simplu om. cu |('i!tlni[.i iiiţion. că Dumnezeu a făcut toate. el s-a apărat spunînd că n-a tăgăduit pe Dumnezeu. că la bote/. prin voinţa şi puterea lui Dumnezeu. zice Epifaniu. Isaia 53. 40 . 18. c a r e î n v ă ţ a u U lei . 1.). «Duhul Sfînt va veni peste tine şi puterea Celui Prea înalt te va umbri»).i in\ ii!. 31 . Iisus Hristos era deci . lormînd o şcoală sectară antitrinitaiă. El era un meseriaş lucrător de piei — curelar sau cisniar ■ — bogat — din Bizanţ. 15).202 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă Bizanţ. 38).după Teodot. Ioan 8 . întărit şi îndumnezeit prin pogorîrea lui Hristos sau a Duhului asupra Lui. din epistole (I Tim. El a fost e x ­ comunicai de episcopul Romei Victor. nu o persoană dumnezeiască. şi d ec i s u p e r i o r lui Ii sus ( m e l c h i s e d e c i e n i ) . din fraţii tăi» (DenL. nu Logosul dumnezeiesc în­ trupat. A c e ş t i a spuneau c h i a r c ă M e l c h i s e d e c a f os t o p u t e r e mai alţii — un e g i p t e a n m a r e . 9 . Teodot s-a dus la Roma.ilislă şi cu interpretare gramaticală-literala. pe la 190. I ) 111 > Teodot ti Curei arul a c o n d u s ş c o a l a A s c le p io d o t ( s a u A s c lc - nin:. împotriva gnosticilor. precum şi altele din profeţi (Ier. s-a coborît asupra Lui. de sus. 2 ş. Epifaniu o credea pro­ venind din erezia alogilor. in alte privinţe. Teodot nu se abatea de la doctrina Bisericii şi invă(a. fiind acuzat pentru fapta sa. ci pe un om.iîura sa pe alţii. Teodot afirma că Iisus este om născut din Fecioară din voinţa Tatălui . Hristos în chip de porumbel şi că. Teodot cita în favoarea părerii sale locurile biblice în care se vo r­ beşte despre omenitatea M întuitorului: «Profet ca şi mine îţi va ridica Domnul din mijlocul tău.

EREZIILE 203 H ieia caS y — identificau pe M elchisedec cu Sfîntul Duh. la care a luat parte şi învăţătorul Origen. care era identificat cu Sfîntul Duh. Logosul nu este deci o ipostasă (liwooxaotţ) proprie. care-L numea simplu om (ido? dv&punroţ). Antitrinitarismul lui Berii sta între cele două ramuri. La Roma. mîndru. P a v e l d e S a m o s a ta (260— 269). Pavel de Samosata învăţa că Dumnezeu este o singură persoană (lîpoaiDTîov Iv). alţii cu Avraam. El nu avea dumnezeirea Sa. era un om de lume. Ultimul cunoscut ca reprezentant al sectei la Roma a fost jXHemorPtiArtemasL pe laf230^= 235^\ sau ceva mai tîrziu. dar nu ca persoane sau ipostase. Berii credea că înainte de N aşterea sa. ci ca atribute sau facultăţi nepersonale : nu svowoototoC ci dvorootatoi. în Arabia nord-vestică. iubitor de slavă şi de fast. în a doua jumătate a secolului III. După jum ătatea secolului al III-lea. în Orient însă. b o ­ gat. El era şi demnitar . ea a avut pe cel mai însemnat reprezentant. profitînd de greutăţile interne ale Impe­ riului roman. încă înainte de acesta. al cărui vasal era statul ei. numindu-1 Fiul lui Dumnezeu. Iisus nu era Dumnezeu.(ducenarius = procurator) al reginei Palmirei. Isto ria b is e r ic e a s c ă . Intr-un sinod important ţinut la Bostra în 244. aflată pe teritoriul Imperiului roman. în regiunea vecină cu Siria şi cu Pales­ tina. care-şi întin­ sese stăpînirea şi peste Siria.. ci locuia în El dumnezeirea TatăluLXEiisebiu. Zenobia. VI. ca şi Teodot. Logosul sau raţiunea şi înţelepciunea (ootpta) dumne­ zeiască sini în El. 33). episcopul de Antiohia. . în El este divinitatea Tatălui. — fiind o erezie condamnată — antitrinitarismul lui Teodot dispare în Occident (Sfîntul Ciprian nu vorbeşte de el). ca şi raţiu­ nea în om. El pare a nu fi adoptat întru totul teoria lui Teodot. dar după alegere acesta a renunţat (a fost numit primul «antipapă»). dar nega în fond dumnezeirea lui Iisus Hristos. episcopul Berii a renunţat Ia eroarea sa antitrinitară. ci este impersonal. dinamică şi rnodalistă : Iisuş^nu avea înainte dc întrupare. P a v e l d e S a m osata. avea erori antitrinitare episcopul Berii de Bostra. e p is c o p de Antiohia. vanitos. unde erezia aceasta este mai puţin răspîndită. îndumnezeit la Botez sau după înviere şi deosebit de Ffristos. teodotienii au reuşit să amăgească pe un confesor NaJa liu s J N a ta li s ) să fie episcopul lor.^divinitatea__sa .

Iisus şi Logosul sînt uniţi nu prin fiinţă. ca în Moisi şi în Profeţi. Pe Logos îl identifica Pavel de Samosata cu înţelepciunea Iui Dum­ nezeu (oocpta ©sou) şi cu Sfîntul Duh (lîveujxa). ci prin virtutea^ sa. între alţii. om asemenea cu noi • El este însă mai bun decît toţi oamenii. şi depus de sinod. Firirulian. l lymeneu al Ierusalimului. iar Fiul Lui este în El ca raţiunea în om : sv irpooajirov o Seo? (o singură per­ soană este Dumnezeu împreună cu Logosul). înţelegînd că fiinţa este sinonimă cu persoana sau ipostasa. i-| n . in ultimul. d a r unul este Iisus Hristos > şi altul Logosul. pentru că este de la Duhul Sfînt. Deşi condamnai. voinţa Lui fără păcat. Două (sau poate trei) sinoade ţinute între anii 264—269 la Antioliia. ci Logosul lui Dum­ nezeu.i voii să părăsească locuinţa episcopală în favoarea noului dh's.srn erezia lui. Doninus. In El a locuit şi a lucraţi Logosul dumnezeiesc.i losl condamnai. Fi este unit nedespărţit cu Dumnezeu mîntuieşte pe noi. Fiind înzestrat cu putere (o6 vgc[ai?) dumnezeiască. înrudită cu a lui A r temon.mbi(ios. Iisus I Iris tos este deci Dum­ nezeu nu prin'’firea. îi d'au o superioritate mai merituoasă decît dacă ar fi în El de la natură.1 ecumenic: de la Niceea din 325 n-a recunoscut botezul antitrinitarilor. Pavel de Samosata a avut partizani numeroşi. Uns de Sfîntul Duh la Botez. Logosul nu este deosebit ipostatic de Tatăl. S i­ nodul . Iubirea Lui de Dumnezeu. la care au luat parte. ci este deofiinţă cu El : 6 .i (Iovi•diM. Clrigore Taumataimtlr-Elenos de Tarş. Theotecnos al Cezareei 'i'iilc'slmoi.2 04 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă După Pavel de Samosata. învăţatul preot Malchion. sălăşluind în omul Iisus. pîiiii ce creştinii s-au plîns împăratului Aurelian. au reuşit s. unde Pavel de Samosata era episcop. nefiind făcui. in numele Sfintei Treimi. dar El nu este Fiu-persoană. Unul este Dumnezeu Tatăl. . ciupii fiinţă.ooucjioC uo Ila-cpi.j. mai presus de toţi oamenii. de I is u s . încrezător în protecţia Zenobiei şi <. Logosul locu­ ieşte în el ca într-un templu (u ? ev vouă). au discutat învăţătura lui. Iisus este om născut din Fecioara Maria în chip supran atural. Logosul este deci deosebit esenţial. dar înlr-un grad mult mai înalt. acesta nu are o personalitate dumnezeiască. ci prin calitate. Pavel de Samosata . îl putem numi tJurnne/eu. Totuşi Logosul face din Iisus o fiinţă unică. Cezareei Capadocic'i. Sfînta Fecioară a năs­ cu!. Prin puterea lui Dumnezeu. El a atins perfecţiunea morală.al.

. dominus omnipotens. Tatăl a suferit împreună cu Fiul : «compassus est Pater Filio».. care l-a combătut (în A d v e r s u s P rax ea m ).&niul : Tatăl . Tatăl a devenit Fiul Său însuşi. Ca şi antitrinitarismul dinamic. că Iisus Hristos este Tatăl însuşi. Dumnezeu este unul din diferitele sale moduri : Tată. J i ul este trupul sau_. el se găseşte îa N o e t din Smirna. ci după cea o m en ească: «qui mortuus est non ex divina. iar de acolo în Africa. EI pretindea că-şi bazează învăţătura pe Sfînta Scriptură (Isaia 44. cel modalist a apărut în Orient. Antitrinitarismul modalist se mai numeşte şi tropic. Antitrinitarismul modalist s-a întins şi a durat mai mult decît cel dinamic.. Jesu s Christus praedicatur. Praxeas se apropia de antitrinitarismul dinamic. P ra x ea s. s-a dus de asemenea la Roma. spre sfîrşitul secolului al II-lea . spre sfîrşitul secolului II. ipse deus. Pe cinci antitrinitarismul dina­ mic socotea pe Logos impersonal. 14. 9. Cu ideea că în Mîntuitorul omul este Iisus. El vedea în Iisus Hristos pe Dumnezeu Tatăl însuşi. Primind să se nas­ că. învăţătura lui o cunoaştem de la Tertulian. eretic din Asia Mică.EREZIILE 205 2 . zicea Praxeas : «monarchiam tenemus». Ipse se sibi filium fecit». iar spiritul este Dumnezeu. în Iisus. 20). 35 . monarhianism. cel modalist îl socotea alegoric. patripasianism (ita'tpOTraaxftai). este. Dacă Hristos nu este Tatăl însuşi. Ca şi Noet. Tatăl este Fiu. fiind ca să ne poată mîntui. Sub forma cea mai simplă. 6 . Praxeas învăţa că Tatăl s-a născut şi a pătimit ca Fiu. şi anume întrupat. E p ig on şi C leo m e n es. Hristos a suferii pentru noi. de unde a fost dus la Roma. E p ig on şi C leo m en . Excomunicat la Smirna. Fiu sau Sfîntul Duh. 50 . n e­ real. sed ex hu­ mana substantia». S a b e liu şi ucenicii lor. 10 . Spiritul JHristosuJ J o i păstrăm unitatea în Dumnezeu. Mîntuitorul a murit nu după fiinţa sa dumnezeiască. Noet s-a dus la Roma. îoan 10. aveau aceleaşi idei : Născîndii-se. P ra x ea s. dar în alt chip. 24 . a căror învăţătură este cunoscută de la Ipolit. El învăţa în acelaşi timp. în răsărit şi în apus şi a agitat mai mult Biserica. Luca 1. El nu este Dumnezeu.. Acesta zicea. corpul. Tatăl s-a făcut Fiu : «Post tempus pater natus et pater passus. unde se pare că erezia ajunsese înaintea lui. care s-a născut şi a murit. 18. Reprezentanţii lui de seamă sîni N o et. Dumnezeu.

cure. Ştirile cu privire la persoana şi la învă­ ţătura lui nu sînt clare. luminează. dar nu în acelaşi timp. Se crede că el era preot. este mîntuitor . Ipolit l-a cunoscut la Roma. căci altfel ar ii politeism. ci ca moduri ale lui Dumnezeu. pe care Ipolit i-a atacat pentru aceasta l-au tolerat. este creator . nu se ştie dacă s-a dus din Libia la Roma. originar din Cirenaica (Pentapolis. dar după fiecare manifestare se întoarce în sine. per­ sonale. El a introdus în acest sistem şi pe S fin tul Duh şi a evitat ten ­ dinţa spre antitrinitarismul dinamic. nu trei ipostase. Auliti iuil. care ipostatic este unul. ca şi soarele. încălzeşte şi are o formă. ca Sfîntul Duh este desăvîrşilor. dar el considera ipostasele nu ca proprii. invaţulura lui era ceva mai apropiată de a Bisericii.. In privinţa aceasta.206 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ S a b e liu este cel mai de seamă reprezentant al antitrinitarismnlui modalist. numit şi sabelianism. Zefirin şi Calist. deci la începutul secolului III. care socotea pe Fiul şi pe Sfîntul Duh puteri impersonale. Fiind cunoscut şi la Roma. trei măşti numite itpooioiţa. Tatăl. Ca Dumnezeu Tu lai. deşi nu este dovedit. cei doi episcopi romani admiteau o formulă modificată a antitrinitarismului mo- . succesiv. Sabeliu învăţa realitatea celor trei moduri ca apariţii istorice succesive. Fiul şi Sfîntul Duh sînt diferite nume ale aceleiaşi persoane dumnezeieşti.irismul modalist s-a răspîndit mai mult. Se pare chiar că şi episcopii Romei. ci trep­ tat. sfinţitor şi conducător al Bisericii. Sînt trei forme de existenţă şi de manifestare. 'cpstc ovojiaaiai) socotind că Tatăl. Dumnezeu se revelează în diferite forme şi trepte. Egipt). este monada. A celaşi Dumnezeu este Tată şi Fiu (uiomxTup) şi Sfîntul Duh. Fiu şi Sfîntul Duh. Deşi este unul şi acelaşi. Fiul şi Sfîntul Duh sînt personal identici. sau de la Roma în Libia. spre deosebire de antitrinitarismul dinamic. După Ipolit. a pătruns în cler şi în popor. Sabeliu a conceput unitatea lui Dumnezeu riguros: trei numiri într-o singură ipostasă (ev [iia Uiroatâoet. ca Fiu. deşi este o singură ipostasă. Nou şi interesant era că Sabeliu ţinea oarecum seama de ideea bisericească a iconomiei dumnezeieşti în revelarea lui Dumnezeu ca Tată. în timpul episcopilor Zefirin şi Calist. în Libia. Sistemul antitrinitar modalist este la el mai dezvoltat şi mai com­ plicat. Revelaţia este un proces asemănător cu dilatarea sau extinderea şi cu contracta­ rea sau întoarcerea în sine.

subordinaţianismul afirmă deci deosebirea personală dintre Tatăl şi Fiul şi evită mai ales antitrinitarismul modalist. 7 e făptură a Tatălui (iroÍTjjxa sau sv7 ¡tóv). M arcel al Ancirei se observă idei de nuanţă moclalistă. Arnobiu. Din punct cîe vedere filozofic. el spune că Fiul nu este de aceeaşi fiinţă.EREZIILE 207 dalist. la Irineu. 3. nu o putere şi nici o altă formă sau un mod al Lui . Pentru a deosebi personal pe Fiul de Tatăl. . El se observă la Iustin Martirul. La aceasta ducea nu numai faptul că problema raporturilor dintre persoanele Sfintei Treimi nu fusese pînă atunci lămurită. Lactanţiu. a servit în parte ca pregătire pentru arianism în secolul al IV-lea. Dionisie al Alexandriei (248— 264) l-a combătut în cîteva scri­ sori trimise la Roma. Subordinaţianismul este o consecinţă a disputelor teologice triniCombătînd pe eretici. Dionisie al Romei (258— 268) a condamnat antitrinitarismul modalist. deci subordonat Lui. ci şi necesitatea de a arăta că Fiul esie deosebit de Tatăl. numiţi şi unitarieni. unii scriitori ortodocşi au tare şi hristologice. efectul platonismului asupra teologiei lui trinitare. iar în cel dinamic spre stoicism. pe care adversarii îl acuzau din cauza aceasta de «diteism». adică a pătimit împreună cu el. ci a devenit. La Comodian. interpre­ tând aşa locurile în care Iisus Hrislos zice că este mai mic decît Tatăl şi în care vorbeşte despre supunerea către Tatăl. antitrinitari devin şi socinienii. el este filozofic. Ipolit. în care Fiul a pătimit. dar a întrebuinţat unii termeni care nu erau po­ triviţi. socotind pe Tatăl şi pe Fiul un singur Dumnezeu. La Origen. iar Tatăl a compătimit. In secolul al X V I-lea. luat mai ales de la Origen. în antitrinitarismul dinamic se observă înclinare spre aristotelism. Antitrinitarismul modalist a provocat numeroase controverse şi în Egipt . T er­ tulian şi Novaţian (în D e T rinitate). Subordinaţianismul. Subordi­ naţianismul a fost înlăturat în cursul controverselor hristologice din secolele IV — V. A cesta a fost combătut cu vigoare şi de Ipolit. la Origen şi mai ales 1a. afirmat că Fiul este mai mic decît Tatăl. Origen.

c it. 337 ş. P. G r i 11 m e i e r. p. Rom a. o p cit. 1928. la num ele resp ectiv e. L e s o rig in e s d u d o g m e de la T r in il'e . L e C h r is t d a n s la tra d itio n c h r é lic n n e : D e I ’ăge a p o s to liq u o á C h a lc é d o in e (451).. en ciclo p ed iile te o lo g ice la num ele e re ticilo r şi ereziilo r . l e b r e t o n . Controversele pascale Răspîndirea creştinismului pe o suprafaţa mare a Imperiului roman. i şl ie că cele dintîi discuţii s-au produs la jumătatea secolului I!. 405 ş. i-i au deosebiri cu privire 1> '/. a uşurat formarea unor tradiţii. V o i c u. M.. Louvain. Ş e s an . D e p la to n is m o Pat ru m . citată de istoricul Euse­ I > 11. 1929. pv or. cit. nr. 195— 206. E.1 KW»). începutul acestei diferenţieri nu este bine < 'unoseut. H. între Bisericile din Asia proconsiilara şi din unele provincii vecine şi între celelalte Biserici din răsăi ii şi din • pus. 1925. 1. B i e h 1 m e y e r -1" ü c h 1 e . io . şi biblio grafia. 3. 1. i ('< > I ¡ < n >vn pasee.IT. 1952 C.D a m m e.. 1. G.. A r n o n . G. p. Paris. nr. op. X III (1961). W . 1963. Mo!ivii! lor este arătat mai tîrziu. 797— 799 ¡ 804 . la o dală pe )* Capitol re ct. p. Controverse şi scMsme : Data serbării Paştilor. Botezul ereticilor. care au constituit cu timpul deosebiri mai mult de ordin practic privind cultul şi disciplina. Paris. ed. P . H is t o ir e d e s c o n c ilc s . p. B¡. 2 voi. C h e v a l l i e r .iua şi felul serbării Paştilor.u. şi practici locale. Melitie . D e R i e d m a t t e n . la atîtea popoare. 1907.v iat ■!. p. op. 334 ş. H e f e l e . X V I (1965). Fribou rg. D e r S u b o rd in a tia n is m u s . A. J ..u. P a u l de Sa m o sate.s d u p r o c e s de P a u l do Samosate. 1935. in timpul împăratului Antonin I iu (138 — 161). c it. 6.u. I. «O rtodoxia». 148 ş.208 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă BIBLIOGRAFIE La J .ai decurs în trei faze. H r is t o lo g ia P ă r in ţ ilo r a p o s to lic i. 2-e éd.u. 1969. L e c l e r c q . > Prima care a produs discuţii şi unele neînţelegeri a fost cea privitoare la data Paştilor. H. ¡P o p o v i c i. tra ta te le de Is t o r ia d o g m e lo r. K i r s c h. M üncben. M a r c u s . Dintr-o scrisoare a sfîntului Irineu. I e s acte. (B ibliographie). «G lasul B isericii». 3/4. 1. G r o s u. 1973. B a r d y. p. 1. Prima este cea a discuţiei ini re episcopii Poli carp al Smirnei (| 155) şi A nicet al Romei (l!).u. op. A s p e c t e d o c trin a re d in s c r ie r ile c r e ş tin e a le s e c o lu lu i I I . Novat şi Novaţian. Ipolii.. 453 ş. J. p.

şi creştinii — zice Irineu — au avut pace : «Şi cei care ţineau şi cei care nu ţineau» (nat wv ttjpouvtmv y. Cele cîteva fragmente 14 — Istoria bisericească . Isto r ia b is e r ic e a s c ă . chiar în sînul Bisericilor din Asia . probabil în legătură cu apariţia montanismului.EREZIILE 20 9 care 1 1 . V. Deşi n-au căzut de acord.'j. Creştinii din prima categorie serbau deci Paştile la aceeaşi dată c i iju d e ii (14— 16 nisan). indife­ rent de ziua săptămînii . în această controversă au intervenit doi ep isco p i: Meliton de Sardes şi Apolinar[e de Ierapolis. din ziua de 14 a lunii (quartodecima). pe la 167— 170 s-a provocat o controversă pascală la Laodiceea Frigiei.. Ceilalţi creştini au lăsat sem­ nificaţia acesteia şi au serbat ca Paşti învierea Domnului. de unde numele ce li s-a dat de «qum ^decimani» (Teoaapsay.0 cunoaştem (se crede că pe la 155). Irineu scrie că Policarp s-a dus la Roma în timpul lui A nicet şi că ar fi avut unele mici neînţelegeri privitoare la serbarea Paştilor.l tSv ¡i 7 ( TTjpouvxcuv. A nicet pe obiceiul păstrat de la înaintaşii săi. cei doi episcopi au rămas în bune rapor­ turi şi în comuniune bisericească.. Nici unul din ei nu a putut să convingă pe celălalt ca «să ţină» sau «să nu ţină». ceilalţi ţineau ziua săptămînii. Controversele pascale arată că cei din Asia ţineau datele morţii şi învierii Mîntuitorului după calendarul iudaic. ceilalţi serbau duminica după 14 nisan.ov) iar învierea ca Paştile învierii (Ilao^a avao'ctxotp. Se cunoaşte o altă discuţie locală. Deoarece Răstignirea şi învierea Mîntuitorului s-au înţîmplat la vremea Paş­ tilor iudaice.De~7dârfe timpuriu trebuie să fi existat deosebiri cu privire la timpul şi la data serbării Paştilor între iudeo-creştini şi ceilalţi creş­ tini. Din context se vede că obiectul acestei «ţineri» şi discuţii era ziua de_14 nisan ca dată a Paştilor. creştinii au păstrat această dată ca timp al Paştilor lor. \ ■ . ' . indiferent de data lunii.atoey. 15— 17).a'cl'iai). Primii ţineau adică data lunii cînd a avut loc Răstignirea şi învierea Mîntuito­ rului. la 14 nisan (Răstigni­ rea) şi duminica (Învierea). care serba Paştile în felul său. Eusebiu.. fiecare din ei se baza pe o tradiţie veche : Policarp pe cea de la Sfîntul loan şi de la alţi Apostoli. Răstignirea era serbată ca Paştile răstignirii (Hao^a oi:aopu>ai[i. amintind vineri răstignirea. Anicet a îngăduit lui Policarp să săvîrşească Sfînta Euharistie la Roma. 24. iar du­ minică învierea. ludaizanţii serbau Pascha iudaică.ov).

după unii). Pe la 190 sau curînd după acest an. Policrat a convocat în sinod pe episcopii provinciei Asia. invitîmlu-i să se întrunească în sinod şi să adopte practica pascală romanii. jertfind adică mielul pas­ cal : el susţinea că în acea zi s-a jertfit Mîntuitorul însuşi. schis­ matic. episcopul V ictor s-a hotărît să condamne practica lor şi să pună astfel capăt deosebirilor şi controverselor pascale. iar sino­ dul s-a opus cererii1 autoritare a lui Victor. la 14 nisan Răstignirea şi moartea. Blastus. ierarh autoritar. Obiceiul acesta venea din Asia. la sfîrşitul secolului II.270 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă păstrate. pascală. Este interesant că Apolinarie voia să pună de acord Evangheliile cu privire la data morţii Mîntuitorului. deci ca şi iudeii (Tertulian. a scris episcopilor mai însemnaţi din afară. la 13 nisan a avut loc cina cu Sfinţii Apostoli. Hpiscopii din Asia întemeiau practica lor quartodecimuiM pe tradiţia apostolică. Apolinarie combate părerea celor ce susţineau că la 14 nisan M întuitorul a săvîrşit Pascha iudaică obişnuită. controversa lor avea deci alt motiv decît data Paştilor. Victor a vrut să excludă din comunitatea bisericească grupul Bisericilor din Asia. nu ne lămuresc asupra m oti­ vului ei. (Jn preot. V. fiind în această privinţă un precursor. . 23— 24). propaga la Roma obiceiul de a serba Paştile după legea iudaică. lui Policrat al Efesului şi altora din Asia. cînd deosebirile privitoare la data serbării Paştilor produceau discuţii pasionante la Roma. Eusebiu sc rie că în urma răspunsului lui Policrat. De p r a e s c rip tio n e h a e r e tic o r u m . Policrat a răspuns episcopului Romei printr-o scrisoare de o energic semnilicativn. V ictor ameninţa pe episcopii Asiei cu excomunicarea. 53). Apolinarie se baza pe cronologia Evangheliei după Ioan. dară nu vor da urmare invitaţiei lui. Episcopul Romei. între episcopii Victor I al Romei (190— 199) şi Policrat al Efesului. de a-şi schimba tradiţia . unde se găseau şi creştini quartodecimani din Asia. Motivul controverselor pascale se lămureşte mai bine în a treia controversă. care era a celor mai multe biserici. dacă nu eretic (montanist sau gnostic. păstrată din generaţie în generaţie (liuselmi. vorbind probabil în nu­ mele episcopatului italic. privitoare la această dispută. Victor. Is lo r ia bisu riccd u câ. murind. Meliton şi Apolinarie erau amîndoi quartodecim ani.

Victor a fost mustrat şi îndemnat prin scrisori. Ipolit era un om foarte învăţat. la Roma la 18 martie. ci şi durata Postului premergător. o parte pe Ipolit. data Paştilor a variat şi după Sino­ dul I ecumenic între Roma şi Alexandria. 2. Ipolit îi imputa totodată aba­ teri de la practica bisericească în chestiunea disciplinară. amînîndu-se cu o săptămînă dacă se întîmpla să coincidă cu Pascha iudaică. după moartea lui Zefirin (pe la 217). La moartea lui Zefirin. al cărui sfetnic devenise ca diacon. încă înainte de Sinodul I ecumenic. declarînd printr-o epistolă pe toţi fra­ x ţii de acolo scoşi din comuniunea creştină (¿xoivojvrjToo'. Din scrisoa­ rea lui Irineu aflăm că deosebirea privea nu numai ziua Paştilor. Ipolit arată pe Calixt ca eretic antitrinitar şi ca avînd înainte de episcopat o purtare aventuroasă şi necorectă. in scrierea F ilo so iu m en a . Schisma lui Ipolit Cea dintîi abatere de la disciplina Bisericii în ordine cronologică. vorbind în numele fraţilor din Galia. El cîştigase apoi încrederea episcopului Zefirin.1 martie).)Era prima dată cînd un episcop lua o asemenea măsură gravă. Totuşi. El acuza pe . «dar aceasta n-a plăcut tuturor episcopilor». fără a înceta opoziţia dintre ei. între care cea mai însemnată era a Sf. Sinodul de la Arelate (314) a hotărît ca toţi creştinii să ţină Paştile «într-o zi şi un timp în toată lumea» (canon 1). să nu excomunice «toate Biseri­ cile lui Dumnezeu care ţin din tradiţie un obicei vechi». s-a produs dintr-o îndoită alegere de episcop la Roma. a lui Calixt (Calist) şi a lui Ipolit. de unde cunoaştem faptele. A ceastă alegere a fost precedată de o polemică provocată de erezia antitrinitară şi de ches­ tiunea disciplinară a penitenţei. o parte din credin­ cioşi a ales episcop pe Calixt. El a combătut antitrinitarismul. dar cei din Asia şi-au păstrat obiceiul.EREZIILE 211 ca eretice (w? <v sxepo8 o$o6 sac). scriitor fecund şi teolog de v a ­ loare. ei au adoptat regula generală. abuzînd de încrederea stăpînului său (Calixt fusese sclav). iar Sinodul ecu ­ menic a stabilit apoi ca ziua Paştilor să fie prima duminică după lună plină după echinocţiul de primăvară ( 2 . afară poate de unele mici grupuri. Nu se ştie dacă Victor şi-a retras e x c o ­ municarea. Din cauza deosebirii ciclului pascal în uz şi a datei echinocţiului. pe care apoi l-a condamnat şi Calixt. iar în Răsărit la 21 martie. Irineu.

La Cartagina. iar admiratorii lui Ipolit i-au ridicat o statuie de marmură lîngă mormînt. deşi era îndreptăţită. 258). unde schisma s-a stins prin împăcarea şi moartea celor doi episcopi. Ciprian. primea eretici în Biserică. Un grup de credincioşi. Persecuţia lui Maximin Tracul (235— 238). la 235. El a răspuns preotu­ lui Novii(ian. fără penitenţă. în frunte cu preotul Novat. susţinuţi şi agitaţi de un laic ambiţios . admitea în cler bigami (căsătoriţi a doua şi a treia oară). Ambele slau în legătură cu si­ tuaţia creată în Biserică de persecuţia lui Deciu (249— 251). altul decît Novaţian. Atitudinea lui Ciprian.212 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Calixt că ierta păcate grele. Luînd cunoştinţă că mărturisitorii (c o n ie s s o r e s ) dădeau cu uşurinţă scrisori de recomandare pentru reprimirea în Biserică a celor care au apostaziat în persecuţie (lap si). la Roma. precedată cu puţin de una la Cartagina. Schisma Iui N ovat şi Novaţian La jum ătatea secolului al III-lea s-a produs la Roma o nouă schismă. crilicînd abuzul confesorilor. Murind mar­ tir în această persecuţie episcopul Romei. episcopul Cartaginei (249 — f 14 sept. Fabian. 3. Schisma de la Roma a durat şi sub urmaşii lui Calixt — Urban şi Ponţian. Ciprian a scris la Cartagina sa fie supuşi penitenţei. Ipolit şi Ponţian. Novaţian. scriitor cunoscut. a provocat nemul­ ţumiri. din care făcea parte un preot învăţat. acuzîndu-1 de severitate. deşi el s-a K'lugiat în timpul persecuţiei. Nemulţumirea partidei indul­ gente de la ( 'arlagina s-a comunicat prin scrisori şi la Roma. care primeau pe cei «căzuţi» cu zecile şi cu sutele. s-a opus măsurii luate de episcop. de unde s-a Itimis Slinlnhii Ciprian o epistolă jignitoare. prima statuie creştină cunoscută (descoperită Ja 1551. O parte din confesori ¡şi alţi patru preoţi afară de Novat. explic indu-i situaţia. au fost cinstiţi ca martiri ai Bisericii Romane. opoziţia se organizează. Biserica Romei a fost condusă 1-1 luni de colegiul presbiterilor. azi la muzeul Lateran). tolera căsătorii secrete (în­ tre soţi de clase sociale deosebite). şi neputîndu-se face alegere îndată. Amîndoi. se refugiase şi conducea Biserica sa prin scrisori şi prin oameni de legătură. i-a pus capăt prin deportarea lui Ponţian şi a lui Ipolit în Sardinia.

durînd sute de ani. în­ treţinea nemulţumirea celor «căzuţi» împotriva episcopului. Ciprian a comunicat măsurile luate şi la Roma. Felicissimus. care era indulgent. a excomunicat pe Novaţian. Secta novaţiană a reuşit să cîştige aderenţi în Apus şi în Răsărit. deşi trimişii lui au căutat să provoace agitaţii în acest scop. unde fusese ales episcop Corneliu (250—253). spunînd că Biserica trebuie să cuprindă în sînul său numai oameni. faţă de lapsi. Un sinod ţinut la Roma. Novaţian a încercat să cîştige de partea sa şi pe Ciprian.Ei rebotezau pe cei veniţi la secta lor. inducînd în eroare cîţiva episcopi din provincie (Eusebiu. El excludea pe cei «căzuţi». VI. Dionisie al Alexandriei i-a dat un răspuns. hirotonit diacon se pare în chip necanonic. El a încercat prin scrisori să obţină recunoaşterea sa ca episcop legitim al Romei din partea altora. şi Novaţian de la Roma. Sfîrşitul lui Novaţian nu se cunoaşte. Isto ria b i s e ­ r ic e a s c ă . înainte de sfîrşitul pregătirii (catehumenatului) şi fără să fi primit punerea mîinilor după botez. care face din scrisoarea sa o podoabă a genului epistolar (la Eusebiu.EREZIILE 213 şi bogat. zicînd că se botezase greu bolnav (botezul clinicilor). s-au unit în opoziţie şi în schismă contra episcopilor lor. candidat la scaunul episcopal. dar n-a reuşit. In Asia Mică. care s-a declarat de acord cu cele hotărîte la Cartagina. curaţi. 9). lămurind lucrurile prin scrierea sa D e lap sîs. Corneliu a fost recunoscut de m ajoritatea episcopilor Italiei şi de cei din afară. 45). Novaţienii s-au numit în adevăr aşa. se făcea opoziţie lui Corneliu pentru indulgenţa lui. ea s-a unit cu montaniştii şi cu quartodecimanii. dar la Roma situaţia s-a agravat. Ca şi la Cartagina. VI. 43. Novat de la Cartagina. care era rigorist. «cathari» (xoc&apot). în aprilie 251. In iruntea unei partide ca re . Revenind la scaun.1 acuza de slăbiciune. Dar la Roma. înlăturau pe cei care săvîrşeau păcate grele după botez. interziceau a doua. care se socotea ade­ vărata Biserică. Corneliu contesta alegerea şi hirotonia lui Novaţian. se agita Novaţian. Simţul Ciprian a pus ordine în Biserică. Isto ria b is e r ic e a s c ă . Novaţian şi-a organizat partizanii în sectă. -s-t— l t î AA 1 . opo­ ziţia avea motive personale. Prin sinoade s-a stabilit obligativitatea penitenţei pentru lapsi. căsătorie. Nova­ ţian a fost ales episcop de partizanii săi în 251 şi a reuşit să fie hiroto­ nit. Atunci Novaţian a dat sectei sale caracter rigorist.

Controversa baptismală fusese precedată do alte nemulţumiri. Şlofan al Romei a ameninţat cu excomunicarea pe unii episcopi orionlali (Firmilian al Cezareei Capadociei şi pe Elenos de Tars). Controversa baptismală (botezul ereticilor). în care Ştefan era mai sever decît Ciprian. Ştefan şi Ciprian au luat atitudini deo­ sebite : Ciprian s-a pronunţat împotriva celor doi episcopi contestaţi. dar s-a lovit de rezistenţa Bisericii africane. dar a provocat o nemulţumire ca>e a rupi raporturile dintre ei şi episcopii din Asia Mică. In Africa. Biserica africană. în urma unui sinod ţinut înainte sub Agrippinus. şi în favoarea celor aleşi în locul lor . al doilea urmaş al lui Corneliu. în Frigia. Ştefan era indulgent. în frunte cu Firmilian. pe cînd Ciprian nu-1 recunoştea. O asemenea neînţelegere s-a produs între Ciprian al Cartaginei şi Ştefan al Romei (254— 257).~eTnu era recunos'Cnt-şTcÎe~âceea ereticii erau rebotezaţi. acuzaţi de slăbi­ ciune în persecuţia lui Deciu. Alte Biserici erau mai indulgente: primeau pe erotici prin punerea mîinilor episcopului asupra lor şi prin admiterea lu SIinla Euharistie (în Egipt. A ceeaşi hotărîre s-a luat în două sinoade ţinute în Orient. La Roma se recunoştea botezul jşreLicilor şi nu erau „re^_ botezaţi cînd reveneau în sînuT~BlierIciT. un sinod ţinut la Cartagina (255). Ştefan a căutat să-şi impună autoritatea în chestiunea baptismală. în frunte cu Sfîntul Ciprian. La cererea creştinilor din Spania contra a doi episcopi. pentru roliolezureu orei ici lor. care murise în persecuţia lui Trebonius Gallus. Palestina. Şic:Uin n-n pronunţai excomunicarea. pentru a răspunde între­ bării unor episcopi din Numidia. Ca şi Victor în ch es­ tiunea pascală. altul la Synnada. stabilise rebotezarea ereticilor. Apoi. Liniştea Bisericii a fost tulburată şi prin unele neînţelegeri intre episcopii legitimi. pe la 230— 235 unul la Iconiu. Ştefan a voit să impună practica romană în Africa. prezidat de Firmilian al Cezareei Capadociei.Atitudinea faţă de novaţieni. dimpotrivă. nemulţumea de asemenea pe episcopul Romei. în privinţa botezului ereticilor.2 14 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă 4 . a hotărît rebotezarea ereticilor şi a . la Roma). A intervenit împăciuitor Dionisie al Alexandriei.

al doilea în cinste în Egipt. Sf. A cesta i-a trimis o lungă epistolă. contestîndu-i dreptul de a-şi lua puteri de urmaş al lui Petru. Petru I (300— 311). a protestat împreună cu alţii împotriva indulgenţei lui Petru. fără să rupă legăturile bisericeşti. mai numeros. Melitie de Lycopolis. Meletie. a pus probabil capăt controversei. Petru al Alexandriei şi alţii au fost arestaţi sau s-au ascuns. taina era validă nu prin săvîrşitorul ei. în care au murit amîndoi. nu pot săvîrşi valabile Sfintele Taine. Pe Sfîntul Ciprian chiar l-a criticat în cuvinte aspre. Ciprian a scris lui Firmilian al Cezareei Capadociei. Ereticii. după episcopul A le ­ xandriei. 5. pentru că nu au har. Ciprian şi Ştefan au rămas pe poziţiile lor. După Ştefan. Ştefan voia să impună practica sa romană. Ştefan al Romei a refuzat să primească pe trimişii lui Ciprian voind să cîştige mai uşor pe novaţieni. Iritat de această hotărîre. negăsindu-se în Bise­ rică. sub Galeriu (305— 311) şi Maximin Daia (305— 313). fătărebotezare. Recunoaşterea bote­ zului ereticilor făcut în numele Sfintei Treimi a fost aprobată de si­ nodul de la Arelate (314) şi de Sinodul I ecumenic (325). Altfel. Pe cînd însă Ciprian recunoştea altor episcopi dreptul de a proceda cum vor crede mai bine. Persecuţia lui Valerian (253— 260). în timpul persecuţiilor de Ia începutul s e c o ­ lului IV. ci prin ea însăşi. episcopul de Alexandria. Nu poate fi decît un botez. ţinut în anul următor a hotărît la fel. Schisma meîitiană S-a produs în Egipt. în lipsa lui Petru. şi acesta nu poate fi valid decît săvîrşit în Biserică. Ciprian a înte­ meiat această hotărîre într-o lunqă scrisoare către Jubaianus (e p is ­ to la 73). Izvoarele istorice se deosebesc în arătarea începutului şi des­ făşurării ei. conducînd Biserica Egiptului — nu se ştie dacă în înţelegere cu Petru sau nu — a luat unele masuri şi a săvîrşit hirotonii dc episcopi la scaune ai căror titulari se gă- . Episcopul de Lycopolis. ei ar putea săvîrşi valid şi celelalte Taine (e p is to la 70). din anul 258. Un nou sinod. .EREZIILE 215 schismaticilor. Izbucnind din nou persecuţia. zicea Ciprian. Voind să aducă linişte în Biserică. a uşurat reprimirea celor «căzuţi». în care critică violent pe Ştefan.

P. 1969. a r­ tico le le re sp e ctiv e . p. / ! Ic te d e s P â q u e s d a n s l'B g lise d e s pères.1.u. 802— 8 0 4 . ¡n ■Mili o|)(ili. I. el a continuat acţiunea sa schismatică printre creştinii din minele de la Faeno (Arabia). 1907. M elito's of Sard es. 1958. s-a dus la Alexandria şi a organizat Biserica sa schismatică. şi 122 ş. N o v a ţ i a n . 3. V I (1961). nr. P aris. Hulw. A f» . p.’ .in ia s. H ipolit d 'A les. Petru şi alţi patru episcopi au murit martiri f M elitie a fost eliberat. N o v a iie n . 438 ş. melitienii se socoteau Biserica ade­ vărată.. p. în «M itropolia A rdealului». 1922. XIII ( 1!Ut 1). D ie K in d e r ta u ie . • C h .< B i li I m e y e r . scriind clerului şi credincioşilor să rupă legăturile cu el. A c ta u lita te a tra ta tu lu i lu i T ertu lia n «D esp re p r e s c r ip ţia e r e lit'iloi -. H e f e l e . . P a s c a unei O ster. n u n ei p rim u m in un u m c o ll e c t a a d iid e m c o d ic u m q u i a d h u c ex ta n t.i’-.D a m m . D i e r c î s . H ip p o ly te . nr.. Paris.u. O. ( ' o i n e a n ii. ( !. Idem. 1 > :•I'. E tu d e su r Ia t h é o l o g i e r o m a in e a u m ilieu . 1906. Doct rina d e s p r e T a in a B o te z u lu i în p r im e le s e c o l e c r e ş tin e . d'A 1 è s. Fiind arestat şi Melitie. ed. X X X V (1959). 133— 153. Ca şi novaţienii.. op. iîn unire cu arienii. 334— 444. n i < < i Toilor. cit. P s e f t o g a s. K i r s c h . H is to ir e d e s c o n c ile s . 1963.:i.T ii c b 1 o . op . După unele ştiri. A d. Paris. T h e T w o W ritin g s d e P a s c h a .L e c l e r c q . cit. 793.. d u III-e s iè c le . I. în > «O rlo iio xi.1 e i i. S. 1972. 1925. 797— 799. T e o d o r M.u. p.. J . B a r d y. 119 ş.i M oldovei şi S u cevei». Turnhout.<■ i i . T h e s­ salo n iki. .2 16 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ seau atunci arestaţi. . Melitie a fost excomunicat de Petru al Alexandriei din închisoare. C a s e i . melitienii au făcut în sccolul al IV -lea mari greutăţi Sfîntului Atanasie cel M are ( j 373) şi ortodocşilor. F. 393 ş. W olfgang Huber. L a c o n v e r s io n a u c h r is tia n is m e d u ran t I e s p r e m ie r s s i è c le s Paris. I’ < |> <■-. 9— 12. A ceasta a adus tulburare şi nemulţumiri în Biserica Egiptului. C y p rien . 1. Paris. Berlin 1969. 3. P o p e s c u. S. P r o b le m a s t a b ilir ii d a t e i P aştilor. BIBLIOGRAFIE V .e. 1971. învrăjbindu-i.u. L a t h é o l o g i e d e S. dar despre care nu se mai ştia nimic. G ottingen. p..in.ul e r e t ic ilo r . nr. in en ciclop ed iile teo lo g ice. 440.u. P aris. N. X V I (1964). p. numind-o «Bise­ rica martirilor». 1. 1949. nr. L a t h é o l o g i e d e S. U n ter su c h u n g en zur O s te r n ie ie r d e r a lt e n K ir c h c . în «O rtodoxia». p. N o v a tia n i o p e r a q u a e su p er su n t. în tra ta te le de isto ria dogm elor. 444. 580 ş. . I). cu biblio grafie.

Sfîntul ignaţiu al Antiohiei. Ş e s a n ... care au produs cursuri şi chiar şcoli «pentru catehumeni». Cezareea Palestinei. De mare autoritate s-au bucurat apoi îndrumările din scrisul Părinţilor Aposto­ lici. şi a unor didascali laici. Ei se găsesc printre (. in Tradiţia ’celor ' 12 Apostoli^ şi_ altele.11. încă înainte de sfîrşitu. De timpuriu. Şcolile din Alexandria. D id a sca lii aveau anume această misiune a învăţăturii. Mărturia o d ă js m e r e a In v ă iă t m a .EREZIILE 217 începuturile învăţămmtului creştin.aJ-tir^deVjăj. scrisă fie din «împreună-trăirea evangheliştilor cu Mîntuitoruî».. învăţămîntul creştin era harismatic : Apos­ tolii. în sinul comunităţii^ Pe lîngă h arismatici. în e p o c a a p o s to lic ă . fie «în urma chemării speciale». Astfel. didascalii învăţau pe credincioşi învăţătura cea nouă. Apoi era A p o sto lu l. JBiu— s&cqIuI. care lămureau unele mo­ mente din viaţa Bisericii. care în­ )' văţa m.~ Ju stin a fost arestat în persecuţia lui Marcu Aureliu. credincioşi cu mai multă cultură. cuprinzînd pe scurt ceea ce mai ales învăţau cei care voiau să primească botezul.J5fîntul Policarp al Smirnei şi altele. învăţătura creş­ tină începe să preceadă botezului.reşl±rrii~ru' învăţătură. Fiind între­ bat la judecată despre locul în care se adună creştinii şi despre învă* C ap ito l re d a c ta t de P r.. Apoi s-au asociat şi elemente «apostolice». ca Sfîntul Clement Romanul. care este un fel de catehism. în Rînduiala apostolică. M. cum era cazul Apostolului Pavel. care circulau de la o comunitate la alta. neînregislraFe"‘m scrisul canonic. Antiohia şi Edesa * . această activitate era în grija Bisericii. In fine pregătirea pentru Sfîntul 5oîez~a constituit im prilej pentru îndrumări organizate în creştinism. sau colecţia de epistole apostolice. profeţii. obiect de învăţătură îl constituie de la început E v a n g h elia Mîntuitorului. Ea se făcea la început după primirea botezului. Primul mai bine cunoscut este un""fÎTozoTTrecuF la creştinism^ Justin Martirul (■ 165).ul creştin c a fiind filozofia cea adevărată.c e ­ lo r d o is p r e z e c e A p o sto li. p ro f.1 secolului I.din tim m n"peTseCTrtill6 r'->âu T o s î introduse si_ martirologiile si s-au asociat în latura populară şi apocrifei».. P. învăţau pe credincioşi şi cle rici. cum erau a p o lo g e ţii. PapieTcTin Ierapole.

xju.218 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ ţătura lui. care însemna înainte o «adunare». pentru desemnarea adepţilor lui Hristos (Fapte 11. Sco-cvjp sau Kupio? pentru Mîntuitorul şi Domnul. cea în care găsise el msiv. şcoala catehizării (xo x i f xa. în continuare au fost apoi definite sensurile specifice pentru noţiunile de Aoţoc — Cuvîntul lui Dum nezeu. 26). Sfîntul Ignaţiu a folosit cuvîntul xathoXixoi — catolic. Ju stin a indicat casa unde se adună auditorii lui. i Şcoala alexandrină are diferite n u m e : Şcoala cuvintelor sau învă­ ţăturilor sacre (oioaaxaXetov -tujv isp«Bv Xoţwv) .lui Dumnezeu . mersese din profesor în profesor. din cuvintele — folosite în Noul Testament op&o? şi 8 o£a -— cea adevărată ■ corectă — mărire — credinţă. T e r m in o lo g ia creştin ă. purusia. Pentru-definirea adevăratei cre ­ dinţe creştine a fost compus cuvîntul op&oooţoc i ortodox. pentru a doua venire a M în tu itoru lu i. episcopul Teofil al Antiohiei ( j 183— 185) a definit pe la 180 termenul rA jia Tpii. compus din xaxâ şi okixâs. Fiul . în Biserica din Antiohia. Hapouota \— Parusia. V. ¡' \ Astfel cuvîntul. aîpeoiQ eres. haeresis şi altele. sp'eeifici. fie necesitînd formu­ larea de termeni noi. orthodoxus. — creştin. otoaoxaXetov). în plină înflorire. Dominus. —•Sfînta Treime. I.. catholicus. Justin. care au determinat şi o terminologie specifică. Istoricul Eusebiu scrie ( < ea exista de mult (Isto ria b is e r ic e a s c ă . cunoscută spre sfîrşiliil secolului II. pentru abaterea de la dreapta credinţă şi altele. iar des­ pre învăţătura sa a spus : «Cui voia să vină la mine. fie prin adoptarea unor cuvinte vechi la sensuri noi. sxxXt)oî4.i mulţumirea. adică de «biserică» (Matei 18. Pentru indicarea caracterului universalist al B i­ sericii. A cestea au fost apoi latinizate de Tertulicin : ecclesia. care. îi comunicam cuvintele adevărului» (A ctu l m a itiiic . primea acum la sine şi în­ văţa pe alţii învăţătura cea adevărată. Învăţătura Mîntuitorului Hristos a venit şi cu probleme noi. 17).ipzm<. care însemna întinderea «peste totalitate» . adunarea (pentru învăţătură) a credincioşilor (tj x(7)v utaxiov oiaxpipTj) sau doar şcoala din Alexandria (xo xax’ ’AXe|âv- . Verbum. III). A fost apoi formulat cuvîntul nou de /piaxiavoC. Prima şcoaîă creştină publică a fost Şcoala din Alexandria. Trinitas. 10). pri\ / mea acum sensul specific-^ de întrunire liturgică şi organica a creşti­ nilor. înainte de con­ vertire.

cu un program dejrursuri. Şirul conducătorilor şcolii după el este cunoscut pentru tot secolul III şi în parte din secolul IV : Oriqen. Pieriu.~V)7 primuT profesor al şcolii alexandrine.limiu Sever. Ea pare a fi început din iniţiativă particulară. Teognost. Prin aşezarea. în legătură cu evanghelistul^^jjrgk. Ieronim o numeşte (ecclesiastica) schola xaxvjx^oscuv (D e v iiis illu strib u s. şcoala creştină se putea măsura cu orice şcoală filozofică. Clement A lexan ­ drinul. Panten care este primul cunoscut pe la anul 180 şi-a conti­ nuat activitatea şi în timpul lui Septimiu Sever şi Caracalla (193— 217). 36). creatorul unei filozofii religioase şi al unei atmosfere în care au trăit şi de care au fost influenţaţi şi teologii alexandrini . Prin . după Ieronim. adăpostind vestita bibliotecă a Ptolomeilor. Alexandria era unul din cele dintîi şi mai cău­ tate centre culturale ale lumii_vechi. nu ca instituţie a Bisericii. (A pologetul Alenagorâ^) este socotit de istoricul bisericesc Filip ele Side (sec. prin mişcarea de idei şi de popoare. urmaşul lui Didim. cu un şir continuu de conducători iluştri. la cererea unor elini şi creştini dornici de învăţătură. şcoala din Alexandria^ devine o instituţie bine înteme­ iată. Petru. mărimea şi importanţa sa ca oraş.aXetov). Spre deosebire de şcoala Sf. Dionisie. Creştinismul care a prins rădăcini în Alexandria din epoca apos­ tolică.EREZIILE 219 ■Speiav StSaoy. (Ieronim. frecventată de un număr mic de auditori. în timpul persecuţiei lui Sep. Iraclas. Iustin şi a altor profesori particulari. A le­ xandru. De v iris illu stribu s. ceea ce nu pare probabil. A colo trăise Filon. M acarie . a plecat la Sida (în Pamfilia) şi s-a stabilit acolo în timpul lui Teodosie c e l Mare (379— 395). 38 şi 69). fără însemnată influenţă asu­ pra Bisericii. cînd a izbucnit persecuţia de la 202— 203 şi cînd a părăsit oraşul. cu mare faimă şi influenţă asupra teologiei creştine. acolo se învăţa neoplatonismul în secolul III. Origen a luat conduccrea ei. cu numeroşi auditori. ^Grecî| |udeiiilgnosticii şi alţii aveau acolo şcoli însem­ nate. conducea şcoala. a avut ca urmare faptul că au fost continuu învăţători creştini acolo ( e c c le s ia s tic i d o c to r e s ). mai tîrziu Didim cel Orb. ca adevărată şcoală de «teologie». Urmaşul lui Panten. Cu însemnătatea ce i-a dat Clement Alexandrinul şi mai ales Origen. Ultimul conducător cunoscut Rodon.

el înflorea pe la jumătatea secolului al II-lea. vindea manuscrise ale operelor scriitorilor profani pe care le poseda.¡că (. Pînă la un timp. la A lex an ­ dria. a audiat pe neoplatonicul Ammonitis-Saccas. Ce şi cum se preda se poate însă deduce din scrierile lui C lem £ itt-A lex a n d riii^ şi ale lui Origen. probabil la Alexandria <•('('. Audiau probabil Şi iudei şi eretic i. ca "şT p rin scrieri şi imne. dornici să cunoască religia creştină şi poate s-o îmbrăţişeze. Origen predase. Chiar creştinii dornici de învăţătură filozofică şi teologică mergeau în căutarea de profesori acolo unde erau aceştia. Aşa umblase mult Clement Alexandrinul. Origen. Din secolul IV şcoala a primit poate ajutor de la stat. care încorona învăţămîntul predat de Origen. convertit de Origen. Aceste discipline serveau ca pregătire pentru ciclul ur­ mător : morala şi leolo&ia. se vede că şcoala a intrat sub autoritatea episcopului şi a rămas probabil aşa.iş.220 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R SA LĂ îndepărtarea episcopului Dimitrie şi numirea altui conducător.itirliIorii siii începători colaboratorului său Iraclas. la vîrsta de 25 ani. care l-a avut pro­ fesor la Cezareea Palestinei. învăţămîntul se preda astfel în două cicluri. el învăţînd pe cei mai înaintaţi. atraşi de faima profesorilor creştini. 5e~poate zice că învăţămîntul creştin s-a înfiripat şi dezvoltat ca o necesitate teologică şi culturală a creştinismului.i ce preda la CezareeaTun întreg ciclu ştiinţific : logică. la Alexandria. un fost gnostic. La Alexandria. în studiul teologici. pentru a putea trăi. îndeosebi a lui Qrig^n. iudaic sau chiar eretic. pe cînd preda la şcoala catehetică învăţămîntul creştin. dialectică. ci şi de catehumeni şi chiar de unii elini. Ambrozie. Este ştiut că gnosticismul. în legătură cu matematica şi cu sli(> <% 11 ini<i). ea nu avea local propriu. Invăţămîntul predat în şcoala catehetică alexandrină era urmat nu numai de creştini. El a fost apoi ajutat de un creştin bogat. în concurenţă şi prin analogie cu învăţămîntul elin.„Grigore Taumaturgul. Origen a încredinţat pe . Valentin. care a avut la Alexandria pe cei mai însemnaţi reprezentanţi ai săi (_Basilide. se făcea interpretarea Sfintei Scripituri^ care era baza învăţămîntului . Carpocrat) se orga­ niza şi răspîndea mai ales prin şcoli. pînă ce s-a oprit la Panten. Origen însuşi. şi mai ales din CuvTntuT de m al [urnire c ă tr e O rig en al lui. li /. Cum anume s-a organizat învăţămîntul creştin nu se ştie mai de aproape. Şcoala nu era întreţinută de Biserică. şi că.i cum o făceau cei vechi.

Bejriţ (în Fenicia) unde era o faimoasă jcoală.._Mergînd întîi la Cezareea. Teodor a ţinut în faţa unei mari şi alese adunări.t.EREZIILE 221 creştin.d.ore T a u m a tu r g u l^ c. după plecarea din A le x andria (la 231— 232). 270). Faptul acesta a fost hotărîtor pentru evoluţia teologiei creştine în epoca marilor controverse hristologice. Tendinţa— „mi&tică. convertindu-se la creştinism. a cărui ştiinţă şi personalitate i-a impresionat. acel C uvîn t d e m u lţu m ire pen tru O rigen . apropiate şi depăr­ tate — au ascultat şi admirat pe marele profesor la Cezareea. Origen a avut discipoli deosebiţi.. cei doi fraţi au .devenit episcopj şi aji-lucrat cu mult zel pentru Biserică Teodor este Gr[g. Profesorul discuta însă şi ideile metafizice ale filozofilor şi poeţilor clasici. 2. A ceştia erau dintr-o familie elină bogata.ierusalim :şi. Ea a dat Bisericii un învăţămînt teologic. . Gîndirea teologică s-a întemeiat pe învăţămîntul şi pe exegeza şcolilor creştine. din care cunoaştem învăţămîntul predat de acesta. Şcoala catehetică alexandrină are o mare importanţă în viaţa B i­ sericii vechi. în urma hiroto­ nirii lui de către episcopii da. între care pe cei doi fraţi din N eocezareea Pontului. Învăţămîntul creştin se baza pe interpretarea Sfintei Scripturi şi era concentrat în jurul ei. După studii literare şi juridice făcute în oraşul lor.iciL~la Antiohia era istoricogramaticaîă s'ău literală. metoda de interpretare era de preferinţă aleqor. La Cezareea. Mulţi alţii — din Palestina şi din alte provincii.. Condamnat pentru aceasta de către episcopul său Dim itli^ Origen s-a stabilit la_ Cezar-eea^ unde a con­ tinuat activitatea didactică şi a terminat operele începute la Alexandria. cu excepţia celor care nu admiteau existenţa lui Dum­ nezeu şi providenţa. înainte de plecarea lor din Cezareea Palestinei. care-1 stimau mult pentru ştiinţa lui. ei au plecat spre. au cunoscut aici pe Origen. Teodor şi Atenodor. o dogmatică. întorşi în provincia lor. unde aveau o soră căsăto­ rită cu un înalt funcţionar.e_drfi. A ceasta a avut mare importanţă pentru dezvoltarea lui şi a teologiei creştine. înfiinţată şi condusă de O rig en .p.alexandriixă^şi cea raţionalistă antiohiană au caracterizat fiecare teologia şcolii respective. o exegeză teologică.Cgzji^eea_Palestiaei. Şcoala de la Cezareea Palestinei a fost. Firmilian . La Alexandria.

ca şi acolo. Lucian s-a stabilii .i. împreună cu Eusebiu. Nu se ştie dacă Origen a avut la Cezareea urmaşi imediaţi ca la Alexandria. dacă preda şi învăţătura creştină. Malchion era un om învăţat şi în ale teologiei. după ce episcopul reuşise pînă atunci să-şi acopere erezia. Isto r ia b is e r ic e a s c ă . audi­ ind pe Pieriu. 3. 3). originar din Berit. La începutul secolului al IV-lea este cunoscut ca pro­ fesor la Cezareea Palestinei P am iil (t c. a fost hirotonit acolo ti preol şi . zis şi do A id io lu a f Fî era dintr-o familie de seamă şi studiase la Edesa. nici dacă a avut vreun rol în începuturile şcolii creştine din Antiohia. El era un admirator al lui Origen. 13. Şcoala din Antiohia.ne avînl în «ocolul al IV -le a prin studiile ei de exegeză biblicii. şi mai ales cunoaştem pe Origen şi şcoala alexandrină. căruia. Istoricul liuselmi are cuvinte de laudă pentru Lucian (Isto ria b i s e r i ­ c e a s c ă . după^spusa lui Eusebiu (Is to r ia b i s e ­ r ic e a s c ă . marele istoric bisericesc.ipoi | A jitiohi. Cel dinţii cunoscut este preotul M alchion. şi a avut printre elevii săi ş î apoi colaborator pe Eusebiu.şitul secolului al II-lea . el făcuse studii la Alexandria. şi el admirator al marelui profesor şi creştin. VIII.spre sfîr. A ceastă şcoală a fost continuată de alţii şi a luat m. 310). un distins preot. VII. cunoscută din secolul al III-lea prin unii din cei care au predat învăţămîntul acolo. 6 .222 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ al Cezareei Capadociei a fost unul dintre elevii lui (Eusebiu. 30). El a creat însă. de la care cunoaştem atîtea din istoria învăţămintului şi a creştinismului în general. zis de S a m o sata. IX. Nu se ştie în ce consta învăţămîntul lui Malcliion. 29— 30). pe care l-a dovedit eretic (antitrinitar) într-un sinod ţinut la Antiohia (268/269). care era supranumit «Origen cel Tînăr». condu­ cătorul unei şcoli retorice «eline». începutul şcolii este legat însă de' L u cia n . şcoală care era însemnată la Antiohia. La Antiohia Siriei s-a format o altă şcoală creştină. o atmosferă teologică. VI. .i condus şeoaja. în care au lucrat alţii. dintr-o familie însemnată . Cezareea Palestinei a avut apoi în E u seb iu pe cel mai învăţat episcop al său şi unul din cei mai de seamă creştini vechi. unde om o şcoala creştină condusă de uiTanume Macarie. 2 . . Este cunoscut din disputa cu episcopul Pavel de Samosata. în primele secole. Pamfil a îniiinţat pentru învăţămîntul creştin o bibliotecă însemnată. i-a consacrat o parte din studii şi din activitatea literară.

Balanos. Nu se ştie dacă şcoala antiohiană a avut un şir de profesori ca şcoala alexandrină. Dintre ele. în care se pare că a in­ trodus corecturi după textul ebraic şi după traducerea lui Teodotion. Se pare de asemenea că el a căutat să corecteze cuvinte pe care nu le socotea potrivite. Ca şi Ori gen. mort în sinul Bisericii.. ci un altul cu un nume asemănător. cea anliohiană spre arislotelişm. fiind lite rală. care se ocupa cu mult zei de studiul Sfintei Scripturi. Ei cunoaştea de asemenea bine cultura elină.cLe. Lucian. A cesta este so_( OtfrŢfe altfel izvor al^ arianismului prin exegeza şi teo logia sa. la Cezareea Palestinei şi la Alexandria.ctism.Dorctei. 2— 4). îndeo­ sebi de studiul Vechiului Testament pe care-1 citea în limba ebraică. Şcoala antiohiană n-a avut idealismul şi ('lanul mistic al şcolii alexandrine. D. 32. Sfînta §crîp u îaŢ jaaF ‘înai mult în scop exegetic. Lucian este însemnat mai ales ca recenzent al Sfintei Scripturi. fiind dus la Nicomidia. Ea a devenit mai însemnată în a doua jumătate a secolului IV. Lucian este cinstit totuşi ca martir. cea alexandrină a înclinat în filozofie spre platonism. Lucian a fost partizan al episcopului compatriot Pavel de Samosata şi de aceea a faşt scos din Biserică sub următorii irei episcopi de Antiohia.. ca Arie şi alţii se numeau syU u cian işîî^ adică erau_cplegi de studii la Lucian si partiza n u lu i. care ~l-a numit mai mare peste vopsi toria ele purpură de la Tyr. Eusebiu zice că l-a auzit şi el cxplicînd poporului Sfînta Scriptură cu mare îndemînare (Istoria b is e r ic e a s c ă . Alături de Lucian— este amintit un alt preot antiohian învăţat. dar a dat teologiei creştine pe cei mai de seamă exegeţi intre care şi pe Sfîntul Ioan Gură de Aur. cu Diodor de Tars. El a făcut o revizuire a traducerii Septuaqintei. Din istoria arianismului se ştie apoi. VII.expli^ ca. . fost profesor la Atena. Dorotei era un om cunoscut şi apreciat chiar de împărat. la Antiohia.EREZIILE 223 După unele ştiri.. decît j eoloqic-apoloqetic. neoplatonisnirsj_-e. de la care s-a accentuat deosebirea exegetică-teologică in ire" cele două şcoli."Interpretarea lui se deosebea ’de**T*aTexandrinilor. . socoteşte că Lucian de Antiohia n-a murit ca martir. pînă la(303^cind ar fLxenunţat la erezie. unde a mărturisit .şi apărat creştinism uTTirîaţă“ impăr'atului. sau după locuri paralele. S. în persecuţia lui Maximin Daia (pe la 312).

p. c il. cit. P rim i d id a s c ă li c r e ş tin i.oala romană cu un şir de teo ­ logi. E. 1969.. 1932.u. p.u.u. Sirianul şi din cadrul c ă ­ reia a ieşit traducerea Bibliei numită «P e şitlo» în_secolul III . B u 1 a c u. asemenea în JIF.îl. disciplina şi viaţa creştină. p. Liturghia. * C a p i t o l r e d a c t a t do P r .u.. 46 ş. L a je u n e s s e d 'O rig èn e . 1930.i îndeplinii în viaţa creştină. M.Egipt. agapele. 2.i apropiat pe credincioşi între ei. _ BIBLIOGRAPIi. op.. Sfîntul.u. Paris. Paris. 1. T. 34 — 4 1 . B ucureşti. G. P a tr o lo g ia . 36-1 ş. legate mai mult de personalitatea vreunui Sfînt Părinte bisericesc. Eugène de F a y e . K i r s c h . cimitire. apoi şcoala copilcă din. L u n g u l e s c u . . 72 ş. 352 ş. p r o l . o p . p.d r ia . H is to ir e d e l' é c o le d 'A le x a n d r ie au d éb u t d e I l l . fără însă a putea crea un învăţămînt adevărat şcoala siriacă iniţiată de T a ti an. 165 ş. C lé m e n t d 'A Ie x a . Cultul.. Ş c o a la a le x a n d r in ă . p. ¡KM. şi bibliografie. 459— 473. cit. sărbătorile. P o p e s c u. Ş e s a n ..u. C o m a n. 31 ş.224 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ D esp re ş c o a la din E d esa. la şco lile resp ectiv e. I. apo fşc. Arta creştină * ( ‘u liu l . M. M angâru. Locaşuri de cult. Iii a menţinut unitatea şi solidaritatea comunităţii creş­ tine şî . P .e s i è c le .... 1925. Ş c o a la e x e g e t i c ă b i b li c ă din A n tio h ia .. şi latineşte ca Miniuciu Felix şi Novaţian. I. é t u d e su r I e s r a p p o rts d u c h r is tia n is m e e t d e Ia p h ilo s o p h ié g r e c q u e a u l l. c are promova exegeza alexandrină . R îm n icu l-V ilcea. M. amintită mai sus.u. au mai existat şi altele. Astfel se poate accepta o şcoală legată de Septimiu. B ucureşti.Ciprian f t 258) . P o p o v i c i. 92 ş. ed. ştim doar că ea pare să fie mai veche decît cea din Antiohia şi la ea a studiat LueiaJU A ceastă şcoală va juca un rol mai important în perioada următoare. sau te o ­ log de frunte. Pe lîngă aceste şcoli organizate. ca Ipolit şi Caius.. C a d i o u. o altă şcoală în J j a l i 4 era legată de Sfîntul Irineu al Luqdunului. postările. M... op. La J . 1936. B u cu reşti. 796— 797. 1931. care scriau mai mult în greceşte. p. T e r­ tulian de la Cartagina şi urmaşul acestuia. în tra ta te le de patrolo gie. Bihlmeyer-Tüchle-Damme. în primele trei secole. un rol locirlo însemn. 1956. care a produs traducerea Bibliei. C le m e n t şi ş c o a la d in A le x a n d r ia .e s iè c le . P. Hurureşii. 1928. 1903.

pe care o găsim cu acest nume. froaia (sacrificium. auvoooi. Spania). 18). De m o rtib u s p ers. spunea : «ut denuo sint christiani» — de acum să fie creştinii (Lactanţiu. Se săvîrşea de asemenea la botezul catehumenilor şi în zilele de comemorare a martirilor. A p o lo g e tic u m 4. aovaŢiof^. arzînd cărţile. Cultul epocii apostolice s-a menţinut şi s-a dezvoltat în epoca următoare pe baza liturghiei Sfîntului Iacob. aşa cum mărturiseşte Pliniu cel Tînăr la începutul secolului II (între 111— 112) : «stato die ante lucem». 3 . dvacpopoc. ispoopŢta (lucrare . sau «non licet esse vos» — nu vă este îngăduit să existaţi (din 2 1 1 ) şi «nomen christianorum deleto» — să fie distrus şi numele de creştin (vezi la Tertulian. missa şi alte numiri. ea încă se mai săvîrşea zilnic la jumătatea secolului al III-lea (Ciprian. poate şi în alte locuri (Roma. La Cartagina. convivium dominicum (cu agapa). 57. îngăduinţa obţinută însă prin edictul de toleranţă al împăratului Galeriu de la Sardica. confiscînd sau distrugînd lo ­ caşurile.EREZIILE 225 «Păgînii» înşişi. In epoca postapostolică se mai numeşte : euXoŢia (binecuvîntare). cina domnească). 3 . Centrul lui a rămas Sfînta Euharistie (eo^apistia = mulţumire). seara. E p is to le le 39. Săvîrşindu-se duminică dimineaţa. încă înainte de sfîrşitul secolului I. XIV) şi probabil dimineaţa. s-a introdus obiceiul ca să se primească pe ncinîncate. 3— 15 şi în 304 . collecta dominica. (oblation. 1 . fie mai de grabă pentru că adunarea creş­ tinilor şi unirea ei cu masa frăţească era greu de făcut zilnic. Fie din cauza legii contra asociaţiilor ilegale. interzicînd adunările creştine. pe lîngă cele cu care era cunoscută mai înainte (frîngerea pîinii. — Istoria bisericcascu .. reînnoită de Traian. slujbă). teXex'/j (ceremonie. jertfă).a. taină). din secolul al IV-lea. a 0 pota[j. Liturghia. 34). deşi îl denaturau cu închipuirea. Euharistia se săvîrşea dumi­ nica (în v ă ţă tu r a c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li. iar in Apus. potrivit lozincilor : «non licet esse christianos» — nu e permis să fie creştini (din 164 sau 165). xotval eu/ai (rugăciuni comune). din 30 aprilie 311. ¡xoa'cspta (sacramentum. 6 6 . irpoacpopâ.sfînta). necunoscîndu-1. ca adunare cultică : ouvaCiî. ofrandă). 4 .■ D e d o m in ic a o ra tio n e . au înţeles importanţa cultului în Biserică şi l-au lovit prin măsuri de persecuţie. în alte locuri. ca a devenit de timpuriu săptămînală şi Euharistia -s-a despărţit de masă. cmveXeooiS. 58. se mai săvîrşea miercuri şi vineri (în Egipt).

. A p o lo g e tic u m .. pentru împăr­ tăşirea ce urma să primească. Rugăciunile erau parte improvizate. în care se făceau citiri largi din cărţile Noului şi Vechiului Testament. . cea mai completă scriere liturgică veche cunos­ cută şi în prescurtare ca E p ito m e sau C on stitu tio p e i H ip p oly tu m ..226 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R SA LĂ Pentru cunoaşterea cultului creştin din primele trei secole. Un frumos imn este rugăciunea de laudă de la sfîrşitul scrierii P e d a g o g u l a lui Clement Alexandrinul. nu avem un formular liturgic ci unele descrieri (la Justin Martirul. Se făceau şi cîntări : psalmi din Vechiul Testament.. .. altele din secolul al IV-lea.. la Tertulian. foarte în­ semnată pentru istoria cultului creştin . . in am ic de săvîrşirea Sfintei Euharistii. 39). chiar celor închişi. cunoscuţi. A p o lo ­ g ia I. în timp de pace. Cultul euharistie consta din două părţi : una didactică. La prima parte a liturghiei putea să' asisle şi catehumenii. cu braţele întinse. cîntaţi recitatfv7"sau imne creştine. Atitudinea obiş­ nuită era cea de «orantes» : în picioare. alta numită D id a sca lia A p o s t o ­ lilo r. alta C on stitu ţia b is e r ic e a s c ă a p o s to lic ă ... 67 . celor de faţă. creştinii îşi dădeau sărutarea păcii. semn al comu­ niunii lor în credinţa şi în dragoste. Sînt trei scrieri intitulate. Diaconii duceau Sfînta Euharistie şi celor absenţi (bolnavi. parte stabilite (pentru Sfînta Euharistie).. dacă se putea).. o omilie (predică) asupra celor citite. al împăcării lor. 220). pentru nevoile de moment ale comunităţii. La cult se adunau daruri benevole pentru ajutorarea săracilor. rugăciuni comune . denumită şi sărutarea sfîntă. clerici şi credincioşi. după o rugăcune. Muzica instrumentală nu era ă3misăTn cult. neputincoşi. una « C on sti­ tu ţiile b is e r ic e ş ti e g ip te n e » (este versiunea în limba coptă a scrierii lui Ipolit ’AiroaToiaxvj IlapâSoat? = Tradiţia apostolică — c. 65. Mai importante decît acestea sînt «C on stitu ţiile b is e r ic e ş ti» care cuprind indicaţii şi formule liturgice. unele din secolele II— III. vin şi apă : episcopul sau preotul liturghisitor făcea rugăciuni şi aducea «euharistii» (mulţumiri). alta liturgică (sacra­ mentală) : se punea pe altar (masă) pîine. penitenţii sau chiar necreştinii.. precum şi ştiri şi reguli privitoare la cler. precum şi cartea a VUI-a din scrierea numită de regulă C o n stitu ţiile A p o s t o lic e sau C a n o n e s e c c le s ia s tic i A p o sto lo ru m . cu ochii ridicaţi spre cer.

34). I se recunoştea caracterul de taină şi de jertfă. 1).EREZIILE 227 După aceea. ^ a lb i\ la început de lemn. apoi văduvele şi fecioarele din serviciul bise-_ ricii. «potirul Euharistiei». pentru ajutorarea săracilor şi pentru întreţinerea clerului. în Sfînta Euharistie. pe penitenţii şi pe eventualii necreştini să părăsească locaşul. Credincioşii se apropiau pe rînd de altar Ţ«ad aram Dei starer>}7"pnnîeâu de la episcop. Iustin. S-a introdus obiceiul de a se îmbina pîinea cu vin. creştinii primeau trupul şi sîngele Domnului. Se închideau uşile. « G esta ap u d Z en ophilu m ». copiii. «Pîinea euharistică» era dospită . a fost condamnat. (azima)s-a introdus în_Apus mult mai tîrziu (în secolele VIII-IX). altele erau păstrate pentru nevoie. preoţi sau diaconi o bu­ cată din pîinea euharistică şi beau din potir. !n vin se punea şi apă. apoi de sticlă sau de metal. clericii inferiori. Rugăciunile ei erau ascultate de creştini în genunchi.după o lungă-JuemteniS. 'KÎV. Credincioşii o luau şi în călătoriile lor.. pîine. încălţăminte. Unele se împărţeau îndată. Ciprian). . Celor absenţi li se ducea numai pîinea euharistică. răspunzînd . veşminte. femeile. se săvîrşea Sfînta Euharistie. afară de Du­ minici şi de zilele de la Paşti pînă la Pogorîrea Sfîntului Duh. bărbaţii. Vinul era curat . se făcea tăcere solemnă. Irineu. dia­ conii. credincioşii aduceau la cult daruri în alimente. îm părtăşirea era precedată de mărturisirea păcatelor (În v ă ţătu ra c c lo r d o is p r e z e c e A p o sto li.. fără vin. preoţii. împărtăşirea "se făcea începînd cu clericii : episcopul. bani. dar vinul era de obicei roşu.«amin». Acest amestec era uzual şi obligatoriu (loan 19. Primirea ei cu nevrednicie era socotită un mare păcat. Cei c ăzuţi în păcate grele primeau Sfînta Euharistie doar . pe temeiul mărtu­ riilor apostolice. Obiceiul unor comunităţi de a săvîrşi Sfînta Euharistie cu apă. Pe lîngă ofrande euharistice — pîine şi vin — . de la începutul secolului IV şi « G esta p u rg a tio n is F e lic is » dau foarte interesante şliri despre rezervele de obiecte şi alimente ale bisericilor. culoarea lui nu era stabilită. Pentru vin se întrebuinţa un potir (vrox^ptov. diaconii invitau pe asistenţii nebotezaţi. Refuzul de a primi pe unii creştini la Sfînta Euharistie era o grea pedeapsă. Alte mărturii bisericeşti în această privinţă devin din ce în ce mai numeroase f Ian a tiu.

iar uneori cu numele corespunzătoare ei în Calendarul antic (d ies so lis). Alara d > Duminicii. Pliniu nu ştie în ce anume consta cultul creştin d u m inical. zi de bucurie. Arelate (314). Corisîlntîn cel Mare a întărit-o şi generali­ zai-o şi peniru slat prin lege (321). el era un continuu control şi stimulent al vieţii morale. ■ Duminica era serbată ca zi a învierii Domnului. în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li (XIV. prevăd anu­ mite măsuri pentru lipsă n eju s tificată la maPmuTt ele trei duminici. Episcopul comunica numele binefăcătorilor. dar Biserica l-a interzis. aşa chiu era sabatul la iudei. 1— 2). Duminica era ţinută de creştini cu repaus . Meliton de Sardes. Cultul ma­ nifesta astfel credinţa şi dragostea credincioşilor . VIII). după o mărturie foarte apropiată de vremea Sfinţilor Apostoli (în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li. De o r a tio n e 20).^ Sărbătorile creştine. se vede că Duminica se făcea şi agapă. Duminica a devenit sărbătoarea săptă­ mânală a creştinilor încă din epoca apostolică. Tertulian o numesc cu numele ei creştin (xoptax-/}. în care creştinii se rugau fără a posti şi a îngenunchea. Este bine ştiut că nu împăratul a c r e a i a c e a s t ă sărl>ăloarc. Frecventarea cultului era obli­ gatorie şi regulată. săvîrşindu-se după aceasta. Dionisic al Corintului. se ţineau în cinste zilele de post — miercuri şi < vineri (dies slalionarii. cum cred unii sectanţi. iar cei ajutaţi se rugau pentru ei. slationes). Aducerea darurilor la altar şi împărţirea lor de către episcop da faptului un caracter sacru şi o semnificaţie înaltă. după mărturii ce avem pentru . Din S c r is o a r e a lui Pliniu c e l T in ăr c ă tr e T raian . ci că ea era ţinută de c r e ş l i n i î n c ă d i n epoca apostolică. Iustin M arti­ rul (A p o lo g ia I.228 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Cultul era şi un excelent m ijloc de educaţie şi de binefacere tot­ odată. In epoca postapostolică. ceea ce este foarte important din punct de vedere liturgic şi dogmatic. mărturiile despre serbarea duminicii se în­ mulţesc. 67). Tertulian.T)biceiul iudeocreştin de a serba şi sîmbăta s-a menţinut la unii creştini. de cînd este cunoscută cu numele de «zi domnească» xoptaxTj Tjjxepa) şi c u destinaţia de zi de adunare şi de cult. dies dominica). mărturie despre aeraşi a dau unii apologeţi (Ătenagora. Sinoadele Elvira (300). el spune doar că se cînta antifonic «carmen Christo quasi Deo». In aceste zile se făceau şi adunări cu cult. Darurile se aduceau lui Dumnezeu şi se împărţeau ca de la Dumnezeu. dar ea era despărţită de Euharistie.

vineri a fost răstignit şi a murit.spa. cu bucurie şi so­ lemnitate . Se numea Cine ¡zecime şi tot timpul de la Paşti pînă la Pogorîrea Sfmlului Duh (50 de zile) . C al­ culul se făcea şi se anunţa. Cincizecimea coinci­ dea cu o sărbătoare iudaică.. Deose­ birile cu privire la data. Ea este. aşa cum duminica era cea săptămînală. Sinodul de la Ancira (la 314) o numeşte «ziua cea mare» (tj ¡lejăl'/] 7 jp. după un şir de ani.. rezultă că se sărbătorea şi ziua a patruzecea (q u a d r a g es im a ) de la Paşti. cea mai mare şi cea mai veche sărbătoare creştină... pascha) erau sărbătoarea anuală a învierii Dom­ nului. nu­ mite ziua a doua şi a cincea) şi aveau justificare creştină : miercuri s-a hotărît de către iudei moartea Mîntuitorului. ea era precedată de post şi de nopţi de priveghere. în care să se prevadă revenirea perio­ dică regulată a datei Paştilor în aceeaşi zi. un. era săr­ bătoarea Pogorîrii Sfîntului Duh.ciclu... spre deosebire de zilele de post iudaic (luni şi joi.. b) P a ştile (K ăaxa. Ele sînt numite chiar sărbători (ferici q u a rta -m iercu ri. în unele Biserici s-a menţinut încă mult timp obiceiul de a se aduna credincioşii zilnic. pentru săvîrşirea Sfintei Euharistii. Ilao/a aŢaopcoatjxov). d) Alte sărbători creştine. după Paşti. Ziua învierii era sărbătorită cu mare evlavie. era timp de bucurie. Paştile fer aţi sărbătoare creştină generală.. pe care unii creştini .EREZIILE 229 Egipt şi Africa în secolele III-IV.. în care creştinii nu pos­ teau şi nu îngenuncheau la rugăciune. Dionisie al A lexandriei a întocmit un ciclu pascal de 8 ani (Eusebiu.. sau pentru a asculta omilia (Cartagina). ’TsTorTcT b is e r ic e a s c ă .u1 i . Erau zile de tristeţe.. canon 6 ). 1 4 = T 9 ) T — — —~ . Din variantele şi interpretarea unui ca­ non (43) al sinodului de la Elvira (pe la 300). d ie s p e n te c o s t e s ).deL i9 m W b i d e m . 20) : episcopul de Laodiceea. fe r ia se x ta -v in e ri). p e n te c o s t e . 5 i vineri se ţineau de creştini cu post. 32. cu care a păstrat asemănare de nume. c) C in c iz e c im e a JUsvxvjxoazri. VII. Stabilirea datei Paştelui a făcut necesare studii astrologice. S-au făcut de timpuriu încercări de stabilire a unui ciclu sau canon pascal.zi). în care creştinii se rugau în genunchi. Analolie. ei au fost motivul controverselor pascale din secolul II. Ca şi Paştile. de la A lexandria <prin epistole pascale sau festive (sopzaazr/. Ori gen predica aproape zilnic. în legătură cu învierea Domnului (Udea/a avaaraatjxov) era comemorată şi Răstignirea (Paştile răstignirii. V ll.. Zilele de mjerc.

dîndu-i deci sens eshatologic. numite de asemenea q u a d ra g esim a . ca prima minune a Domnului. nefiind încă cunoscută precis ziua morţii lor.sărbătoare veche cu una creştină. pentru a o opune sărbă­ torii păgîne a solstiţiului de iarnă (n a ta lis soîis). în jurul anului 377. dies natalis. Cei din Apus au introdus în schimb Epifania la 6 ianuarie. sărbătoarea Epifaniei era generală în Orient. la anul 304). Istoricul bisericesc Albert Ehrhard crede însă că prin ea se înţelegea arătarea Domnului la sfîrşitul lumii. în Occident. 16— 17). se ţinea ca sărbătoare corespunzătoare Naşterii Dom­ nului (N a ta lis D om ini) ziua de 25 decembrie. Simbolismul creştin (Hristos este numit «soarele dreptăţii») uşura această coincidenţă. de chemarea neamurilor şi de Nunta din Cana Galileei. Ea este menţionată într-un act martiric (al episcopului Filip de Heracleea. în secolul al IV-lea. numită «ziua naşterii» (ţsvs&Xio? Tjjxspa. Sărbătorile martirilor sînt din cele mai vechi. la 6 ianuarie. în Biserica din Antiohia. serbîndu-se la 25 decembrie. Probabil din secolul al IlI-lea se serba în Orient Epifania (’Euicpdiveta) numită şi T h eo ta n ia (0eoep<xveta). viaţa de veci. în Egipt. Pentru prima oară.230 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ o ţineau în locul Cincizecimii. Prima mărturie o avem in M artiriul lui P o îic a tp (XVIII) scris ia 176. unite cu acest fapt (Matei 3. cum este cea a Sfinţilor apostoli Petru şi Pavel. Clement Alexandrinul spune că o aseme­ nea /sărbătoare ţineau gnosticii (Basilide). In unele cazuri se serba ziua mutării moaştelor martirilor (tran slu tio). Cele 40 de zile de după Paşti erau o paralelă la cele 40 de zile de post dinainte de Paşti. era serbată de creştini cu adu­ nare şi cult. ca o «zi sfîntă». Sărbătoarea coincidea cu înălţarea Dom­ nului. adică arătarea Domnului. se făcea amintire în această zi de Naşterea Mîntuitoruiui. apoi s-a introdus în Biserica de Constantinopol în 379. Creştinii orientali au introdus sărbătoarea Naşterii Domnului în a doua jum ătate a secolului al IV-lea. luiUililia) pentru. Se pare că sărbătoa­ rea nu era generală. prin care Biserica înlocuia pentru credincioşii ei o . Se pare că înălţarea Domnului era comemorată mai mult la Cincizecime. în acest secol. iar Origen nu o aminteşte. în amintirea Botezului Mîntuitoruiui şi a descoperirii dumnezeirii Sale. din care aflăm că zi iui morţii nuntii ului. . s-a des­ părţit sărbătoarea Naşterii Domnului de cea a Botezului (Epifania).

în unele Biserici din^ Apus. la ora a noua (15.__cînd se ajuna de obicei pînă la orele 15. postul s-a lungit apoi.00). le numeşte o «masă cuviincioasă». între care şi Roma. A cest post era general. In afară de zilele de miercuri şi vin eri. peşte. Ele erau de regulă mese cumpătate (probabil cu pîine. în amintirea şederii M întuito­ rului în mormînt şi ca pregătire pentru împărtăşirea de duminică. Din În v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li se ştie că se mai postea cu prilejul botezului de către primitorul lui. deşi se bucura în mare cinste în rîndul creştinilor. admiţînd doar că se împărţeau ajutoare şi se dădeau mese funerare sau la anivjarsări. care a anchetat numeroşi creştini. prin ajutorul ce se da celor săraci şi prin spiritul de comunitate în dra­ goste. Se crede ca aceste mese s-au despărţit de timpuriu de cult. creştinii ţineau cu post zilele dinaintea Paştilor. pe care-1 întreţineau. Obiceiul meselor comune numite. Obiceiul apostolic de a se lua o masă comună în adu­ narea creştină s-a menţinut. Pliniu cel Tînăr. ca prilejuri de desfrîu. V. Postul. în Secolul IlI^postul s-a lungit la 6 zile. iar în perioadele următoare chiar la mai mult. 12).EREZIILE 231 Nu se cunosc în primele trei secole sărbători ale Sfintei Fecioare. deşi unii cercetători mai noi neagă existenţa aga­ pelor euharistice. de către săvîrşitor şi de cei care mai voiau (VII. fructe. s-a introdus din secolul III obiceiul de a posti sîmbăta. Augustin considera veche sărbătoarea Sfîntului Ioan Botezătorul. Postul de sîmbăta era un «adaus» (superpositio jejunii). El ştie că se . ajunîndu-se vineri şi sîmbătă. ajungînd la 40 de zile.00. c a r e 1aveau în sabat zi de sărbătoare şi de bucurie. Acest obicei s-a introdus din opoziţie faţă de iudei. foşti creştini şi apostaţi în Bilinia. zilele şederii Mîntuitorului în mormînt . Necunoscînd caracterul lor.a a a P e < dragoste) este totuşi admis în generai. vin). Is to r ia b is e r ic e a s c ă . Agapele aveau un rol important în viaţa creştinilor. dar durata lui varia. 4). în unele Biserici se postea (ajunînd) o_zil în altele două în altele patruzeci de ore (Eusebiu. Agapele. anticii le bat­ jocoreau cu scopuri calomnioase. în care se mînca odată pe zi pîine cu sare şi cu apă. Bisericile orientale nu l-au adoptat şi mai tîrziu sinodul quinisext (692) J-a_interzis (canon 55). 24.

creştinii au trebuit să-şi ridice locaşuri de c u l t . Minuciu Felix.iscă). botezului. Basilicile aveau trei părţi : un alrium sau portic. vâp{bj£). partea de mijloc. Ei se adunau în case particulare mai încăpătoare. unde se puteau feri de ochii «păgînilor». paoiXeioC olxoc = casa mipiinile. locul «de rugăciune» (-/rpoceir/.232 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ lua dimineaţa. Filip Arabul). Locaşul creştin se numeşte «casa lui Dum­ nezeu» (olxos 0Eou. Sfîntul Ignaţiu al Antiohiei cere ca masa comună să fie prezidată de episcop. Clement Alexandrinul dau mărturie despre carac­ terul moral al agapelor. după adunarea euharistică duminicală. Asemenea mese se dau cu prilejul înmormîntărilor. naos. fie în case parti­ culare. Se constată ast­ fel separarea timpurie a agapei de cultul propriu-zis. în catacombe sau în alte locuri. numărul mic şi lipsa de m ijloace n-au îngăduit creştinilor să-şi ridice locaşuri de cult pînă la un timp. Existenţa unor asemenea locaşuri proprii se constată de Ia sfîrşitul secolului II şi mai ales după 280.opiay. Numele di» IwsiUv. la creştinii mai înstăriţi. ei nu mai în ­ căpeau într-o casă. avînd la m ijloc un bazin sau o f î n t î n ă . săracilor li se dădeau de la agape alimente şi acasă. y. Cu creşterea numărului creş­ tinilor. Hipolit. catehumenii şi unii penitenţi asistau la cult în atrium. se profila de anii de pace sau de toleranţa unor împăraţi (ca Alexandru Sever. Din mese comune. care era un spaţiu în forma patrată. casa rugăciunii (domus orationis). Pentru a ridica locaşuri de cult. agapele au ajuns mese date săra­ cilor. Situaţia ilegală a creştinismului ca «religio illicita». (vaoc. precum şi din alte mărturii. Tertu­ lian. De la începutul secolului al IV-lea se numea b a siliv a. oratorium populi). mărginii de coloane. for­ . nunţilor sau la diferite sărbători. Locaşul de cult.xX'qaiaţ). numit mai tîrziu pronaos (itpovao?.6 v. domus Dei). 26— 27). Ele începeau şi se terminau cu rugăciuni şi erau însoţite de cîntări de psalmi. nume rămas în limba noastră (biserica.. iar clericii nu mai ajungeau pentru a sluji în mai multe.•ţ^piov).ii arată că locaşul creştin avea asemănare cu locaşul Domnului clin Vechiul Testament (leş. Agapele aveau loc fie la (sau lîngă) biserică. Tertulian. după numele date de scriitorii creştini de atunci (Clement Alexandrinul.xX^aia) şi casa Bisericii (olxoc ¿y. uneori în cimitire. Origen). ca şi adunarea şi comu­ nitatea însăşi se mai numeşte biserică (¿-/.

în naos. avînd intrarea fie spre o parte. era un amvon sau două (pu lpitum . spaţiul de la m ijloc era mai larg şi mai înalt. c o n fe s s io . Egipt. m arty rîu m . Creştinii au luat obiceiul de a se îngropa în cimitire comune. S-a luat de timpuriu obiceiul de a pune moaşte sub Sfînta M asă — cînd a ajuns fixă • şi de a se ridica mici locaşuri pe mormintele marti­ — rilor (memoriae. ci una mobilă. după trebuinţă. su scep tu s).EREZIILE 233 mată din trei spaţii dreptunghiulare paralele. o absidă în fund (semicerc). Africa. în faţa absidei.a. în aşteptarea învierii. . nume dat întîi unui cimitir subteran la Roma (a d c a ta c o m b a s ). despărţite prin coloane . Malta. Dalmaţia. Cele mai multe catacombe se găseau la Roma. de lemn. fie spre alta. Ele se mai numeau a r e a e (chvistianorum). care se aducea şi se lua. numită cimitirul lui Calixt. A fară de cimitirele obişnuite. Spania şi în alte părţi. Cei săraci erau îngropaţi de comunitate. Galia. locuinţă pentru epis­ cop. camere pentru păstrarea darurilor aduse de creştini. Palestina. în care se de­ puneau: corpurile morţilor. în Sicilia. Basilica era îndreptată de obicei de la răsărit la apus. Asia Mică. Aveau de asemenea cărţi şi obiecte de cult. aci şedeau cred in cio şii. Siria. unele chiar săli pentru agape. c o em e te riu m . lungi şi înguste. m arty ru m m e m o r ia e . Catacombe se mai găseau la Neapole. pe proprietatea unuia din ei sau a Bisericii. unde sta clerul (numită âjiaao. Catacombele erau galerii săpate în pămînt. Bisericile aveau şi clădiri anexe: baptisterii. în care se adunau creştinii la ziua martiriului. al SfîntuluiJŞebastian. s-au folosit ca loc de îngropare catacombe. Ea nu avea o masă fixă pentru săvîrşirea Sfintei Euharistii. adînci şi uneori suprapuse. Creştinii au ridicat probabil locaşuri şi de alte forme. chorus) şi care era despărţită de restul clădirii printr-o perdea ce se trăgea. Cimitirele (xoifiT^ptov. Nevoia de a se ruga creştinii cu faţa spre Răsărit a făcut să se obişnuiască aşezarea intrării la apus şi a altarului (absi­ dei) spre răsărit. unde episcopii aveau una specială. Mesopotamia. descoperite. cella coemeterialis). de pe care se făceau citirile. cam de înălţimea unui om. d orm itoriu m ) este numele creştin simbolic dat locurilor de îngropare ca loc de odihnă (de dor­ mit).

De regulă se găseau în apropierea unei biserici. 11111 S cu lp tu ra a fost întrebuinţată mai ales în reprezentarea de scene pe sarfoiage. stînd în strînsă legătură cu concepţia creştină despre viaţă. sau excepţional în lucrări ca statuia lui Ipolit. semnificaţia figurilor creştine este mult mai importantă decît valoarea lor artistică. ramura de măslin. arta creştină era sobră. Creştinii au folosit-o cu unele rezerve. artă de interior sub­ teran. a inimii omului credincios. era o artă simplă. etc. in basoreliefuri. creştinii reprezentau c h i­ pu ri şi s c e n e b ib lic e sau s im b o lic e . mielul.adesea ¡n < > cu JVlîiUuitorul. Scenele sculptate sînt de regulă cele reprezentate în pictură. naturală şi sănătoasă. serioasă. moarte şi mîntuire. Catacombele sînt importante şi ca loc al primelor manifestări creş­ tine de artă. îndeosebi chipul bunului păstor : Iisus . De aceea. Spre a nu fi profanate de «păgîni». păsări. cît ideea în serviciul căreia era pusă. utilă credinţei şi moralei evanghelice. In ele s-au găsit cele dintîi reprezentări de figuri şi scene creştine. adesea imorale. Sfînta Fecioară şi Sfinţii Apostoli sînt de asemenea reprezentaţi: Apostolii . Spre deosebire de arta antică. ca m ijloc de manifestare a credinţei şi nădejdilor lor. Aceasta o face cu atît mai im­ portantă ca manifestare a spiritului creştin. Afară de acestea. Ceea ce interesa în reprezentările lor artistice nu era arta în sine. la început. mai ales cele din Vechiul Testament. virtuţi sau figuri evanghelice. plante sau obiecte —• simbolizînd idei religioase sau acte creştine. Mîntuitorul este reprezentat de obicei foarte tînăr şi. se mai r e ­ prezentau — animale. peştele (i/ftuc). porumbelul. care era liberă în manifestările ei. edificatoare. A ria creştină a fost la început simplă şi simbolică (pictură). sau chiar simbolice. intrările lor au fost astupate. fără barbă. Scenele biblice formează de asemenea material obişnuit pentru <1 rLti creştină. Erti mai mult o artă funerară. castă. Pe lingă motive decorative obişnuite. Arta creştină a început ca a rtă d e c o r a tiv ă . mai ales în timpul perse­ cuţiilor de la începutul secolului al IV-lea. sălciile.2 34 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Ele serveau şi ca loc de refugiu şi de cult în timpul persecuţiilor. ancora.

T e o lo g i a i c o a n e lo r . Bucureşti. L itu rg h ia c r e ş tin ă d in s e c . S t o i c a . P r . 7— 8. 270— 276. p. «Studii T e o lo g ice». p. «Studii T e o lo g ice». Arta a găsit întrebuinţare şi în casele creştinilor. X V II (1965). L itu r g h iile p r im a r e s a u a p o s t o l ic e .. op. 405 ş. C o n stitu ţiu n ile A p o s t o lilo r c a iz v o r p en tru stu d iu l litu r g h ie i. B ucureşti. ed. Nu ştim dacă şi cum erau împodobite bisericile în primele trei secole.u. S. S p. I d e m . 1— 2. în «Studii T eo lo g ice ». 696 ş.EREZIILE 235 cu un miel pe umăr. p. 5. B o te z u l In d ite r ite ritu ri litu r g ic e c r e ş tin e . B ib lio ­ g rafie. 33 ş. E. P o p o v i c i. frumuseţe. 1906. în c e r c ă r i d e Is t o r ia L itu r g h iei. pentru a nu de­ veni obiect de adorare din partea credincioşilor (sinodul de la Elvira. V I (1954). «O rtodoxia».nr. X II (1960) . 1985. canon 36). 612 ş. B r i a . p.u. «Studii T eo lo g ice». p. A g a p a şi litu r g h ia in B is e r ic a p rim a r ă . I. p. altele vor fi folosit încă mult timp case parti­ culare pentru cult. nr. Cu tot simbolismul şi alegorismul iniţial. X X X V II (1985). arta creştină a evoluat spre realism. P aris. X II (1962). K i r s c h . L. M isteru l litu rg ic. C a b r o 1. p. 175— 201. O rig in es d u c u lte c h r é tie n . p. L e s o r ig in e s litu r g iq u e s . E. A sist. p. I d e m . Paris. G r.u. nr. 417 ş.u. «M itro p o lia A rd ealu lu i». B u cu reşti.. Incepînd cu secolul IV. V II (1955). F. «M itropolia B anatului». I d e m .. nr. dovedind naturaleţe. B ă b u ş. «Studii T eo lo g ice». C î n d e a . C h i ţ u. nr. 11— 12. deşi unii scriitori creştini şi unele sinoade erau contra reprezentării chipurilor. P e t r e V i n t il e s e u . nr. nr. N. BIBLIOGRAFIE Pr.. X I. V . basilici. 7— 8. . 1929. I.u. J . I. fiind uz antic şi mitologic. 74 ş. 297 ş. 9 — 10. A s p e c tu l c o m u n ita r a l d u m n e z e ie ş t ii E u h a ristii. creştinii au urmat fără îndoială arta şi tehnica pro­ fană. 17— 186. X III (1961). în arh itec tu ră . II la Si. cit. Unele comunităţi şi-au construit locaşuri mari. 1925. adaptînd-o scopului clădirilor. Ş t e f ă n e s c u . p. împodobindu-le cu noile motive şi figuri. Statuile nu erau acceptate.. (1959). V e c h i lo c a ş u r i c r e ş t in e d e cu lt. pictarea bisericilor devine ceva obişnuit şi regulă. L itu rg h ia c re ştin ă în p r im e le tr e i v e a c u r i. în e n ciclo p ed iile te o lo g ice la a rti­ c o le le resipective. 3— 4. Iu stin M artiru l. 1— 2. nr. In tlu e n ţa m u z icii e lin e a s u p r a m u z icii c r e ş t in e d in e p o c a p rim a r ă . P. . 1. E xtras «O rtodoxia». p. nr. graţie. 1930. 1925. 805—807 . R a p o rtu l d in tre cu ltu l V e c h iu lu i T e s ta m e n t ş i cu ltu l c r e ş tin . «Studii T e o lo g ice». L i v i u S t r e z a .u. IV (1959).u. Ea nu era însă pusă în serviciul frumosului. 1. nr. 5— 6. ci al ideii religioase. cit. Sînt indicii că se obişnuiau picturile. B r a n i ş t e . 791— 793. o p . D u c h e s n e. IV (1952).

1962. B i h 1 m e y e r-T ü c h 1 e-D a m m e. O rien t e t B y z a n c e . 438— 446 ş. Celelalte Taine 4 1. * C apitol re d a c ta t dp P r. X X V (1966). J.. A . 1943— 1946. 234 p. N a g e 1. K a z d a n. în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o s to li presupune o asemenea pregătire înainte de botez (VII. 1. p.-M o u r e a u. ea s-a organizat şi a procedat încă de tim­ puriu botezul. 621— 671. 303 p.'i acestea. H. 1961. G r é g o i r e . Cele spuse de 1 li slin Martirul despre botez (A p o lo g ia 1. C u l l m a n n .L e o r d e n i . El iniţia pe «păgîni» iu î 11v <ţă 1 11 r¿i religioasă şi morală a creştinismului. X X II (1971). nr. P a u l P e e t e r s . 1972. în «G lasul B isericii». R e c h e r c h e su r l e c u lte d e s r e liq u e s e t l'art c h r é tie n a n tiq u e . Le s a c r ific e e u c h a r is t iq u e clcs p r e m ie r s s iè c le s . t. Paris. M. D ie C h r is t e n v e r io lg u n g e n im rom . cit. nr. Berlin. 1963. P e r o w n e . catehumenatul este organizat. Loiden. I— III. N. O t C h rista do k o n s ta n tin a . 1951. 26). I. L ’E m p ire ro m a in e t l e c h r is tia n is m e . N o u v e lle h is t o ir e d e ¡'E glise. L e s p e r s é c u t io n s d a n s ¡’E m p ire ro m a in . P. 1 ). Paris. ( \i lei ni menú Iul a fost o necesitate a vieţii creştine. N i c u l e s c u . Paris. M. L e s c é s a r s e t l e s S a in ts. op. Paris. Catehumenatul (m'zr¡ir¡Gic. 42. 11— 12. P a l a n q u e . Stuttgart. G e s c h ic h t e d e s c h r is tlic h e n G o ttescU en sles. Interesul de a recruta credincioşi convinşi. M oscova. Din secolul al II-lea. La început foarte sumară. H.u. 1969. ¡Paris. C in s tir ea s iin t e lo r i c o a n e în p r im e le tr e i s e c o l e .236 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ P r. 9— 10. Paris. Ş e s a n . catechesis) era pregătirea pe care o primeau înainte de botez cei care doreau să îmbrăţişeze creştinismul. du B ourguet. W a t t e v i l l e . M a r r o u . «Studii T e o ­ logice». T h e cu it o f S o l in v ictu s. S e p e 11 e y. R c ic h . A rt p a lé o c h r é t ie n . L a f o i et le c u lte d e ¡'E g lise p rim itiv e. 61) şi mai ales de Tertulian conlirm. 110— 130 şi b ib lio g rafia. H a l s b e r g h e G. B ru x elles. 318 p. 1967.J . Botezul. Bern. I.ilul «noviciatul vieţii creştine». T e ^ lia a in | r e b u in ţ e a z ă (cel dintîi) numele de « ca lejnnneniii. el le adresează o s c r ie r e (De poenitentia) şi socoteşte catcInimen. W . Corinteni. Paris. J . 1963. 1024— 1051. M. L e tr è io n d o r ie n ta l d e ïH a g i o g r a p h i e b y ­ z a n tin e (Subsid ia hagiographica. 1971 . R ă m u r e a n u . 1959. D a n i e 1 o u-H. p. Le c h r is tia n is m e uni ¡que. p ro f. ca un stagiu de învăţătură creştină. 1972. C ră ciu n u l. P . P aris. iar Clement Romanul vorbeşte despre «viitorii credincioşi» ¡léXXovxE? utoTsúetVj (ep. M e s l i n .. M artyrium . p. 4). care era i alît de deosebită de a lor. S t .. J . 223 p. D. 1965. 1961. G r a b a r. A . R o r d o r f . vol. B ru x e lle s. 1971. Catehumenatul. p. S a b b a t e t D im a n ch e d a n s ¡'E g lise a n c ie n n e . 1966.

sau chiar unui creştin laic. soţii dacă trăiau împreună. Cei care trăiau din meserii legate de idolatrie. ca p a b iP sa -i in~ veţe (d o c to r au dien tiu m ). cu profesiune sau meserie onorabilă. illu m in ati. Cel care dorea să îmbrăţişeze creştinismul era prezentat episcopului sau unui preot. au d ito ri san cei care vin să se apropie (áxpotójxevoi. magii. Dacă nu era nici un impediment. îngenunchetorii . Acesta îi învăţa treptat adevărurile de cre ­ dinţă şi de morală. luminaţi. poate în şcolile creştine. în secolele II— III. în adunările ţinute în unele locuri. au d ien tes. Sinodul de la_JSfeocezareea (între 314— 325) îi numeşte au d itori e t ° ri (TovuxXCvovteî. din ocupaţii infamante. v e ­ n ien tes). numiţi de regulă c a te h u m en i (xanjxoú¡j. în biserici. ca şi a ispitelor vieţii. Catehumenatul era nu numai un m ijloc de pregătire pentru creştinism. ei erau instruiţi în afară de adunările publice. şi cei mai înaintaţi numiţi a le ş i. ci şi de cunoaştere. cei care erau în slujba cultelor păgîne — astro­ logii.a%v¡xrtxy¡<. Sclavii erau primiţi cu voia stăpînului. soldaţii şi alte categorii nu erau primiţi cît timp se găseau în situaţia aceasta (C a n o a n e le lui Ip olit).). de obicei preot (p r e s b y te r d o c to r). -irpoaíovTe?. (¿atehum enü) se împărţeau în două categorii.evoi). de un credincios sau de mai mulţi. tpojTiCó[xsvot. Cateheţii puteau fi ajutaţi de lectori (le c to r e s d o c to ru m au dien tiu m ). supravegheaţi şi supuşi disciplinei bisericeşti. cu viaţă morală. In general erau primiţi în sînul catehumenilor oamenii care pu­ teau să dispună liber de ei înşişi. c o m p e te n te s). îndemna Biserica să organizeze cu deosebită grijă pregătirea cfcior pe care avea să-i primească la sînul său. g e n u fle c te n te s ) şi lu m in aţi. care să reziste în persecuţii şi în iaţa ereziilor. Catehumenii erau încredinţaţi unui catehet (Y. a c c e d e n te s . Candidatul era cercetat asu­ pra vieţii şi a dorinţei lui de a deveni creştin. Catehumenii erau aleşi. l u l i V ^ s e constată în Orient trei categorii de catehu^ meni. funcţionarii. de încercare şi de întărire a moralului celor care aveau să fie credin­ cioşii ei. În c e p ătorii. La începutul S f î ^ u . iar pentru cei mai înaintaţi. competenţi pentru primirea botezului (e le c ti.EREZIILE 23? aleşi. i se făcea semnul crucii pe frunte şi era primit în rîndul catehumenilor. ghicitorii. _ Admiterea în catehumenat o aprecia şi aproba episcopul._ Catehumenii din prima categorie nu puteau să asiste la cultul creştin .

Cei botezaţi de nevoie. Organizaţia lui făcea creştinismul mai u l iu g ă lo r . sau prelungi după dorinţa catehumenii Iui. primind «botezul sîngelui». îşi mărturiseau păcatele şi primeau apoi botezul. omilii. li se făceau cunos­ cute preceptele moralei creştine. abstinenţă. In acest stadiu. rugăciuni. rugăciunile. precum şi din acela că unele învăţături creştine se comunicau . mai interesant şi-i da o mare autoritate în faţa anticilor şi a n r o l i ţi lor. sfaturi şi se făcea treptat. în caz de boală. Durata catehumenatului varia. petreceau 30— 40 de zile în post. Catebiimenatul a fost o instituţie de mare importanţă pentru B i­ serică. omilia. pe care începeau să le deprindă şi ei. a evita rigorile impuse disciplinei după botez. El consta în citiri. Se vorbea auditorilor despre adevărurile religioase mai simple. Cei care mureau martiri. J)isi'ii>Hi\u . numită de aceea «liturghia catehumenilor». Sinodul de la Elvira vorbeşte de 2 — 3 ani^dar această durată se putea scurta după aprecierea episcopu­ lui. îngenunchetorii şi luminaţii ascultau la prima parte (didactică) a Liturghiei. explicări. dar se rugau şi primeau binecuvîntarea epis­ copului sau preotului în genunchi. Astfel pregătiţi. asigurînd alegerea şi pregătirea viitorilor creştini în condiţiuni c a r e luceau posibilă cunoaşterea lor. înainte de botez se învăţa de regulă şi Rugăciunea domnească.canci._ Din faptul că Biserica nu îngăduia catehumenilor şi necroştinilor să asiste la săvîrşirea Sfintei Euharistii şi a Bote­ zului. catehumenii învăţau adevăruri mai înalte. Pentru abateri grave. sau chiar din respect faţă de Sfînta Taină. dar nu erau socotiţi «păgîni».(ir. înainte de termen J p o ţ e z u ] clin icilo r). Viaţa lor era supravegheată de diaconi şi de diaconese. Luminaţii erau cei pregătiţi pentru a primi în curînd botezul (competenţei).238 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ erau primiţi în biserici. Învăţămîntul catehetic dura mai mult pentru clasa auditorilor. iar în caz de recidivă îndepărtaţi din catelmineuat. cei luminaţi erau înscrişi pentru Botez. ca şi creştinii. citirile. erau socotiţi sfinţi. pentru a muri curăţiţi de toate păcatele. li se explica Simbolul credinţei şi-l învăţau (tia d itio s y m b o li). Unii amînau botezul pînă aproape de moarte. cîntările. catehumenii erau supuşi penitenţei. erau admişi cu greutate în cler şi excluşi de la episcopat” ' Catehumenii se deosebeau de credincioşi (iid e le s).

Nu se cunoaşte textul sau momentul unei asemenea hotărîri. baia renaşterii (lav a .ale Iui Dumnezeu. iar la mare nevoie. renaştere (no’Xijysvsaia. pentru a nu fi răstălmăcite sau profanate. Ritul iui s^a dezvoltat odată cu catehumenatuj^ îmbogăţîndu-se mult din secolul'T^OEl era săvîrşit de regulă de către episcopi. dar se constată practica bisericească. după descoperire divină. Practica Bisericii era motivată de credinţă şi de interesele ei şi avea şi scop pedagogic. şi chiar diaconii. luminare (tpuma^oc. Se pare în adevăr că Tainele de credinţă şi de IH îîf e îă ir ferite de ochii şi de auzul necreştinilor.«cele 7 duhuri. în lipsă de preot. Instituite de Mîntuitorul Iisus Hristos. Raţionaliştii au văzut în ea o imitare a practicii aplicate la mis­ terele păgîne. Botezul era numit baie^ sau spălare (Xouxpov^. 5. Deşi Iustin Martirul descrie cultul creştin. unde este scris. totuşi din spusele lui Tertulian.^. Botezul era unit cu o serie de acte legate de instituţia catehumenatului.-adlLai._6). ceea ce ar arăta că nu există o disciplină arcană. în catehumeni.poc.. r e g e n e r a tio ).luL>> şi despreţ . care a fost numită de un teolog protestant din secolul X V II^D allăus (f 1670^ «disciplina arcana». i (5L^5iintele Taine. şi de laici credincioşi. Ea are o paralelă în simbolismul artei creştine vechi şi a durat cît catehumenatul (pînă în secplul V — VI). har desăvîrşit (teXstov X<xpta[xa). _pecete (acppa-p?. 6 ). Temei pentru aceasta puteau fi cuvintele Mîntuitorului (Matei 7.EREZIILE 239 după botez. i~' Botezul era actul de credinţă şi de cult. illu m in atio). trimise peste tot pămmtul»JA. ca să facă să crească. s-a dedus că Biserica urma în aceasta o hotărîre. după care creştinii nu desvăluiau Tainele lor celor nebotezaţi.. ori batjocorite. Clement Alexandrinul şi Origen se înţelege că Biserica observa o ase­ menea practică.. despxe— «cele 7 coarne. Din în­ sărcinarea lui. dorinţa de a cunoaşte Tainele creştine.. de taină : şlergea păcatele şi acorda daniLJSfîntului Duh. cifra lor de «şapte» a fost confirmată apoi în Apocalipsa Sfîntului Apos­ tol şi evanghelist Ioan.Miely. c m m r e g e n e r ă tîo n is). Asem ă­ narea este numai de formă. El avea caracter sacramental.l. pecetea credinţei (acppoqic uîoteîuî). îTptueau săvîrşi şi preoţii. sigillu m ). prin care se inlra în sinul Bisericii. Sinodul de la Elvira a . la v a cru m ). care nu se făceau cunoscute decît celor iniţiaţi.

el intra apoi în apă. era întrebat dacă se lepăda de Satana şi dacă se uneşte cu Hristos. După ieşirea din apă. episcopul sau preotul trebuia să ungă apoi pe cel botezai. care simbolizau alungarea demonilor (suflare. Botezul la oamenii maturi-catehumeni era precedat de o prive­ ghere. cunoscuta din t Constituţia bisericească egipteană). pîraie. La caz de nevoie. era însoţită de gesturi. la cap o făcea c le ­ ricul. uns cu unt­ delemn (se pare ca numai la cap) . se făceau lepădările (a b ren u n tia tio ). Se făcea sfinţirea apei şi a untdelemnului. iar pe corp diaconesele. necesar pentru botez. întors cu faţa spre răsărit. botezul se săvîrşea de obicei în grup. scuipare) şi avea caracter de exorcism. se lucea înainte de lermen. au început să se construiască pe lîngă ele . Biserica a continuat să facă botezul. pentru femei. ca şi Sfinţii Apostoli. dacă nu mai înainte. epis­ copul sau preotul ţinîndu-i mina pe cap. Cu organizarea catehumenatului. care începea de seara (în Siria) sau dis-de-dimineaţă. era acoperit eu o pînză. In acest moment.2 40 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ oprit de la săvîrşirea lui pe laicii bigami (căsătoriţi de două ori) şi pe cei care au căzut în păcat greu după botezul lor (canon 38). lacuri). cunoscut întîi dintr-o aluzie a Sfîntului apostol . Cel care se boteza se întorcea cu faţa spre apus. Catehumenul se dezbrăca. rostind sim­ bolul sau regula de credinţă (reg u la U dei). Deşi el se putea săvîrşi în orice timp al anului. în ape curgătoare sau stătătoare (nuri. După ri­ dicarea locaşurilor de cult. L ep ăd area. se cufunda de trei ori în apă. El răspundea cu formulele stabilite. catehumenul făcea mărturisirea de credinţă (recld ilio sy m b o li). mai ales prin stropire.şi bazine speciale pentru botez (baptisterii). răspundea la o serie de întrebări rituale (după ’AuoatoXtjc j lEapâooatţ. practica Bisericii a stabilit ca zile speciale Paştile şi Cincizecimea (în ajunul lor). mare. după cum arată unele picturi apusene. Se parc» că în unele locuri se mai săvîrşea botezul (reprezen­ tativ) penLru morţi. Dacă botezul era săvirşiL de un laic. ceea ce îi conferea un caracter mai solemn şi mai important. în Orient se făcea şi la Epifanie (Botezul Domnului). cu citiri şi rugăciuni. se făcea mărturisirea păca­ telor. liotezul se putea săvîrşi şi prin vărsare de apă pe cap sau prin slropiie. se făcea ungerea cu untdelemn sfinţit pe corp . izvoare.

sau alta asemănătoare. deşi nu general. 8). obiceiul de a prezenta episcopului pe cei botezaţi. ’ In Apus. a făcut ca ungerea cu untdelemn sfinţit să se despartă de botez şi să se facă mai tîrziu. mir (¡xúpov). Episcopul rostea o rugăciune cu mîinile puse pe cel botezat. pe care le purta opt zile. Origen îl socotea de origine apostolică. Numele creştiiie. atunci cînd episcopul putea să viziteze dieceza sa în acest scop.EREZIILE 241 Pavel (I Cor. Sfîntul Ciprian a respins pro■puiîerea unor episcopi ca botezul copiilor să nu fie făcut înainte de a opta zi. Ca şi botezul. noul credincios era introdus în biserică. desăvîrşire (p e r fe c tio ). sigillu m ). adu­ ceau primele lor ofrande. In Apus s-a introdus şi obiceiul de a da celor bo te­ zaţi să guste lapte şi miere. confirmare adică întărire a mărturisirii (fkpauoaic icîote«)?. ungerea cu untdelemn sfinţit nu se repeta. s u s c e p to r e s . La botez se pare că adulţii schimbau numele lor vechi cu unul creştin (se cunosc cazuri la începutul secolului al IV-lea). ll săvîrşeau în secolul I V m a rrim iţiL f ’ ]3otezul copiilor (itai8opáirua[i. pentru a rosti asupra lor rugăciuni cu punerea mîinilor. Ca şi botezul. Botezat şi uns. ca alimente simbolice. care făcea pentru ei lepădările şi mărturisirea de cre­ dinţă (áváSojfotj xetpaŢcuŢoi. se împărtăşeau prima dată. Tertulian. m iru n g e re a poartă nume simbolice : pecete (acppaŢÎc.. fid e l ju s s o r e s. se ştie că se practica. cel botezat se îmbrăca în veşminte albe. M irungerea era însoţită de fo rm u la : «te ung cu untdelemn sfinţit în numele lui Iisus Hristos». Irineu. patrin i). La botezul copiilor s-a introdus regula de a fi asistaţi de un creştin matur. precum şi un mic grăunte de sare.generalizat de la Constantin cel Mare. înlocuind punerea mîinilor. ungere (c h rism a tio . sau întinse asupra grupului întreg. ca rit cu caracter sacramental. spre a primi Duhul Sfînt. Cei botezaţi şi miruiţi asistau la toată Liturghia. 29). 15. Tertulian vorbeşte de el dezaprobîndu-1. Se preferau nume biblice şi dej martiri. ^ J ' U n g erea cu u n td elem n sfin ţit (mirungerea) urma îndată după b o ­ tez. s p o n s o ie s . pe care o săvîrşiseră Sfinţii Apostoli. pecetea Duhului Sfînt. Din mărturii de Ia Iustin Martirul. 16 — Istoria bisericească .a) era obişnuit. co n sig n a tio )..Sraa. co n firm a tio ). iar copiii primeau un nume. Tertulian dă o strălucită mărturie despre semnificaţia ei de taină (D e r e s u r r e c tio n e carn is. După ungere.

avaŢops'jais (de­ claraţie. ca apostasia. Botezul şi Euharistia. în cadrul Sfintei Liturghii. în scop de umilinţă. preoţii asistau stînd în picioare. M ărturisirea avea. j Q-. im plorînd coborîrea Sfîntului Duh . Hirotonia este între cele dinţii taine săvîrşite şi cunoscute în B i­ serică. adulterul. Ritualul hirotoniei s-a dezvoltat odată cu cultul şi cu creşterea im portanţei clerului. m ărturisirea putea fi : a) secretă. verbe : x^Potoveîv. singurul m ijloc de iertare a păcatelor g rele săvîrşite după botez. acolo unde nu exista în regiune decît un episcop. M ărturisirea păcatelor a fost unită de la început cu celelalte două taine. în număr de doisprezece (la A lexandria. In prim ele trei secole. exom ologesis. Hirotonia în episcop se făcea în sobor de episcopi şi de preoţi. y. Importanţa ei a crescu t din faptul că botezul nu se putea repeta. M ărturisirea păcatelor era urm ată de îndeplinirea faptelor de în­ dreptare (epitim ie) indicate de duhovnic (post. colegiul presbiterilor. ordinare. pentru iertarea păcatelor poste­ rioare lui. pe lîngă caracteru l ei de taină. După Sfinţii A postoli.242 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ . fapte de m i­ lostenie). făcută în faţa clerului în tr e g . h iro­ tonea. şi se întem eia pe puterea dată Sfinţilor A postoli şi urm aşilor lor de a ierta păcatele. La începutul secolului III el se cunoaşte în forma pe care o descrie Ipolit în Tradiţia apostolică.X7 jpouv. au hirotonit episcopii. coniessio. un rol m oralizator foarte im portant în viaţa credincioşilor. în practica B isericii s-a impus totuşi ideea mai m oderată că ele se pot ierta în urma unei penitenţe corespunzătoare. uciderea. M ărturisirea sem ipublică era precedată de cea secretă şi se făcea cu aprobarea episcopului sau a preotului confesor pentru păcate cunoscute şi de alţii sau grave. xadioTavetv. constituere). b) sem ipublică. Toţi se rugau în tăcere. în caz de vacanţă episcopală. aceasta era re g u la . făcută în faţa clerului şi a adunării credincioşilor. c)publică. poenitentia). făcută în faţa episcopului sau p re o tu lu i. a căror m ărturisire şi ispăşire era edificatoare pentru com unitatea creştinilor. care se iertau prin m ărturisire şi penitenţă. Deşi unii episcopi şi scriitori creştini s-au arătat rigorişti în privinţa iertării păcatelor grele. In mod excepţional. Ea se numea s£o(AoX6 Ţ7jats. Num ele obişnuite sînt punerea m îinilor (^sipotovia. M ărturisirea publică era cerută uneori de penitent însuşi. Episcopii slu jito ri puneau m îinile pe noul ales. sut&sat? m ov Xetpwv. ordinatio clerica . rugăciuni. pînă la un timp).

Unul dintre episcopii slu jitori rostea o rugăciu­ ne specială de hirotonie. A d u x o rem . 9. cu rugă­ ciunile ei şi ale slujitorilor. ea era unită cu săvîrşirea Sfin tei Euharistii. D e m o n o g a m ia . lţ—6 . 19. A C ă s ă to r ia (?á¡Aoí. Creştin ii încheiau cununia cu. Sinodul de la A relate (314) socotea chiar de dorit prezenţa a opt episcopi (canon 20). 3 2 . H irotonia de diacon avea form ule potrivite cu slu jirea lui. Efes. 32). schimba cu ceilalţi slu jitori sărutarea frăţească şi săvîrşea Sfînta Euharistie. H irotonia în preot-presviter se săvîrşea de episcop fie cu aceleaşi formule de rugăciune ca hirotonia episcopului. . 2). înain te de a se binecuvînta căsătoria. iar nu după poftă : toate spre cinstirea lui Dumnezeu să se facă» (V. Clerul inferior era rînduit prin rugăciune de binecuvântare şi prin înm înarea unui obiect.nu ştim. «et conjungent vos in ecclesia». binecu vîn tarea B isericii. S-a stabilit prin uz şi prin canoane. Tinerii care voiau să se căsăto rească înştiin ­ ţau pe episcop sau pe preot despre dorinţa lor. fie cu unele asem ănă­ toare. M irii se uneau în faţa Sfîntului A ltar. Respectul de care se bucura hirotonia îl arată calităţile cerute clericilo r şi grelele pedepse can o­ nice pentru păcatele lor. Numărul depindea şi de im ­ portanţa oraşului şi de apropierea episcopilor. care era sim bolul slu jb ei respective. H irotoniei i se atribuia şi efectul iertării păcatelor. T er­ tulian dă m ărturie că în adevăr căsătoria creştin ă se încheie bisericeşte («matrimonium quod ecclesia conciliat».. afară de cele trupeşti cunoscute după hirotonie (sinodul de la N eocezareea. II). Noul episcop era salutat de toţi. Sfîntul Ignaţiu scrie lui Policarp ca soţii să se unească «cu aprobarea episcopului. La hirotonia lui Corneliu al Rom ei au asistat 16 episcopi. canon 9 şi 10. Ei aduceau ofrande şi se împărtăşeau. Ca şi alte mari acte din viaţa creştină. clericii se inform au despre tineri prin diaconii şi diaconese. Cu ce forme rituale se săvîrşea cununia . La orice hirotonie se m enţiona gradul celui hirotonit. canon 76). m atrim on iu m ) a fost ridicată de la început la rangul şi im portanţa de instituţie sfîntă şi de legătu ră indisolubilă (M atei 5. primeau sfatul şi bin e­ cu vîntarea lui. II. ca la hirotonia de episcop să asiste cel puţin trei episcopi. 5. în prezenţa com unităţii. sinodul de la Elvira. ca să fie căsătoria după Domnul.EREZIILE 2 43 peste cel hirotonit.

ci ale p reo ţilo r. Aşa cum Biserica a întocm it rugăciuni pentru alte nevoi sufleteşti ş i trupeşti. ale celor înzestraţi cu harul tăm ăduitor sau chiar ale exorciştilor. oprea chiar desfacerea logodnei (sinodul de la Elvira. II. .244 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Tertulian scrie în cuvinte foarte frum oase despre solem nitatea litur­ gică a cununiei (A d u x o rem . Dacă un soţ părăsea fără m otiv pe celălalt şi se căsătorea cu altă persoană. Pe N ovaţian l-a vindecat de boală un exo rcist (Eusebiu. 13. 8 ). Fiind unită cu Euharistia. Prin asem enea măsuri. Isto r ia b is e r ic e a s c ă . va fi înlocui it şi pentru vindecarea bolnavilor. C ătre sfîrşitul sec. 14). afară de caz de adulter . 23-. P ractica aceasta este bazată pe concepţia că de multe ori boala se datoreşte păcatului. 19. 2. V I. Sfîntul Ciprian m ărturiseşte efectul harului lor (epistola 69. V ind ecările au avut în prim ele trei secole mai mult acest ca­ racter ritual şi harism atic. 34). cum recom andase Sfîntul Iacob (5.<kwv). Dintru început B iserica a săvîrşit rugăciuni pentru cei bolnavi şi ungerea cu untdelemn. U ngerea cu untdelemn sfinţit avea caracter sacram ental (la botez se făcea «în num ele Domnu­ lui»). VIII. •f* M asîu l. nu numai în epoca harism elor. B iserica da fam iliei creştine o bază religios-m orală sacră şi solidă cu consecinţe sociale şi ju rid ice foarte im portante. B iserica oprea desfacerea căsătoriei. în g rijirea şi vindecarea bolnavilor a fost una din g rijile şi datoriile m orale ale Bisericii. Ele făceau obiectul rugăciunilor preoţilor. canon 8 ). 15). (I Cor. iar în caz de boală era de uz m edical (Luca 10. 3 . vindecarea ei devine rugăciune şi act ritual. III şi la începutul c e ­ lui următor se mai vorbea încă de anumiţi exorcişti. 14). ele au fost deci valabile în Biserică totdeauna. era exclus pentru totdeauna din com unitatea creştină (acelaşi sinod. al căror dar era apreciat de credincioşi şi de clerici. Se recom anda căsătoria între soţi creştini. 28 şi 30). t o c Se cunosc şi episcopi şi preoţi care au avut darul vindecărilor şi a] alungării duhurilor rele (Eusebiu.a iajj. iar uneori este cauzată de duhuri rele. 4). 43. 32. «păgînii» nu puteau să asiste la binecu vîntarea nunţii creştine. canon 54). Cuvintele Sfîntului Iacob despre M aslu nu erau scrise penlru rugăciunile harism aticilor. Ea de­ vine astfel obiectul unui tratam ent m oral duhovnicesc . în numele Domnului. între harism e sînt numite şi «harism ele vindecărilor» (xâpwp. VII. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . V.

1.u. chibzuit. p. 11). op. V —V I f Tertulian. şi creştin ii mai păstrau încă am intiri şi legături de care nu se puteau desprinde uşor cu * C ap itol redaclal. în scop apologetic. p. Disciplina B isericii era severă. cu b ib lio g rafie. din critica făcută creştinilor de unii episcopi şi scriitori. do P r. nr. Unii apologeţi au înfăţişat viaţa creşti­ nilor în tablouri adm irabile (Epistola către Diognet.u. p. contrastul cu viaţa «păgînă» era un stim ulent pentru creştini. Num eroase m ărturii din istoria persecu ţiilor con­ firmă im aginea prezentată de ei.D a m m e . M. pregătit. «A lm anahul ortodox». Se ştie însă. p. Oriunde s-ar fi în ­ tors creştinul. Consideraţii generale. C onvertirea la creştinism era un act foarte serios. E. p rilej de păcat. şi între credinciosul pasiv — inactivul pe care îl — asem ăna cu «paganus» ■ păgîn şi infidel. Disciplina.u.EREZIILE BIBLIOGRAFIE 245 J. su­ pravegheat. P. în en ciclop ed ii la a rtico le le resp ectiv e. 791— 793. X X X I V (1958). ispite. 775. «M itropolia M old ovei şi Su­ cev ei». cit. A stfel Tertulian făcea deosebirea între «creştinul ca credincios ostenitor» ■ m iles. op. K i r s c h. Sibiu pe 1952. începuturile monahismului * 1.T u c h l e . 1925. X X X IX ). M.. P. P erico lele pentru viaţa lor erau însă multe. din istoria penitenţei. op. Ş t . 418 s. S l e v o a c ă . 698 ş. 438 ş. B i h l m e y e r . P racti­ cile antice pătrunseseră în toate latu rile vieţii. p. I. ca închinător la idoli şi m ito­ — logii (D e c o r o n a . Ş e s a n . C e l e 7 i z v o a r e d e h a r. cit. H a r is m e le în B is e r ic a p rim a r ă . p. cit. V iaţa morală a creştinilor. găsea m otive de scandal. fie în timp de p ersecu ţie (lapsi. B u j o r e a n u . 9— 10. .. că unii lăsau de dorit prin purtarea lor. A lţi scriitori creştini au lăudat-o de asem enea. 110 ş. A p o lo g e tic u m . tia d ito ie s). viaţa m orală a creştinilor era în adevăr de un nivel superior celei a «păgînilor». p ro l. din h otărîrile sinoadelor.u. pe de altă parte. Ea s-a impus adm iraţiei «păgînilor» înşişi. P o p o v i c i.. fie în timp de pace. 805— 806 . 1969. 76 ş. In general.

care a servit ca frîu slăbiciunilor. <'r«*c!inţii în nemurirea sufletului. în scop apologetic. II) şi mai tîrziu de la împăraLul apostat Iulian (361— 363). rugăciunea p arti­ cularii. renăscut. de sinoade. creştinii constituiau «Biserica lui Hristos». Păgînii au criticat cu patimă viaţa creştinilor. virtuţile creştinilor se impuneau şi recunoaşterii an­ ticilor. ba chiar de la satiricu l Lucian de Sam osata (sec. Frum useţea vieţii m orale creştine este dovedită în toate laturile ei — individuale. în ju d ecată şi răsplcilă întreţinea moralul creştin. păcătoasă şi trecăloare. instituţia penitenţei au creat şi au menţinut un înalt nivel de viaţă m orală. educaţia în fam ilie. Pregătirea prin catehum enat. El începea o viaţă nouă. P ractica postului. nici cruţate. cilirea Sfintei Scripturi. în viaţa viitoare. iar rigoriştii susţineau chiar că pentru ele nu există iertare. răspîndind afir­ m aţii im aginare pe seama lor. «m iliţia Christi». A şa se explica faptul că ele sînt m ărturisite şi cunoscute chiar mai mult decît virtuţile creştinilor. alim en­ tau continuu viaţa m orală a creştinilor. trire trebuia să trăiască şi să gîndească deosebit de lum ea pă<|în. C oncepţiile şi m oravurile antice furişate între creştini au fost cen ­ zurate cu severitate de episcopi.24G IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ totul. Era de aceea greu ca v iaţa lor să nu prezinte şi unele umbre. Totuşi. evitarea spectacolelor şi a m anifestărilor antice im orale. Botezul îl punea într-o stare de curăţie care trebuia păstrată. A stfel recrutaţi.iiid». de la medicul Galienus. îndreptat. sau «christi. din epistola lui Pliniu cel Tînăr către Traian. . a actelor m artirice. C eea ce interesează este că B iserica n-a tolerat recăd erea creş­ tinilor şi im oralitatea păgînă şi că a stabilit o disciplină m orală. luminat. pregătiţi şi obligaţi. în acte oficiale şi în scrieri întregi. P ăcatele grele săvîrşite în urmă nu se puteau ierta decît prin lungă penitenţă. de scriitori. Pe cînd acestea erau arătate doar ocazional. se ştie că. fam iliare şi sociale. par­ ticip area la cult şi la viaţa B isericii.i. m ărturisirea păcatelor. scă ­ derile creştin ilor erau criticate adesea. a scrierilor cre ş­ tine. P ăcatele creş­ tinilor nu erau nici ascunse. Cel botezat era un om lepădat de «păgînism».

starea civ ilă obişnuită era că să ­ toria. dar era socotită de mai pu­ ţină cinsle. Soţii erau egali. în caz de nerecu noaştere de către tată. A doua căsătorie era permisă in caz de văduvie prin deces. Ei aveau aceleaşi drepturi m orale. Creştinism ul a făcut din căsătorie o Taină. inviolabil. C ăsătoria era discreditată. Apologetul A tenagora (JlpeaŞsta irspi /piaTiayffiv. D eşi era mult cinstită fecioria. de nădejde. C elibatarii se înmulţeau. C ăsătoria între soţi de clase sociale deosebite nu era legală. a) V ia ţa d e fa m ilie . era facerea semnului Sfintei Cruci. nici aruncaţi. Fam ilia în so­ cietatea antică era în decădere. divorţul se pronunţa uşor. C o­ piii erau sfinţiţi prin creştinarea lor. nu puteau fi ucişi în pîntece (avort). Copiii erau expuşi aruncării. precum şi simbolismul lui. precizînd : se îm preunează prim ele trei degete ale m îinii drepte simbolizînd Sfînta Treim e . cînd încă se mai încerca îm păcarea soţilor. III. apoi la piept : «şi al Fiului». 33). şi de la umărul drept spre umărul s tîn g : «şi al Sfîntului Duh». o nu­ m eşte adulter cuviincios. sclavii. C reştinii o încheiau pe viaţă şi nu se despărţeau decît în caz de adulter. întreţineau fără voia lor im ora­ litatea societăţii. Nu se admiteau legături în afară de căsătorie.EREZIILE 247 Un m ijloc eficace de a aduce m ereu aminte creştinului că este al lui Hristos. sfinţind-o cu binecuvîntarea lui Dumnezeu. Apoi Tertulian în ­ demna pe creştini ca să facă acest semn al crucii la orice început şi sfirşit de activitate şi la orice îm prejurare din viaţă. Ei erau frate şi soră de credinţă. de dimineaţa pînă seara (D e co ro n a . V iaţa m orală a creştinilor. siliţi de stăpîni şi lipsiţi de drepturi omeneşti. m îna dreaptă se duce la frunte : «în num ele Tatălui». 11). Soţii nu erau egali în faţa l e g ii. celelalte două se strîng în palmă simbolizînd unitatea celor două firi în M întuitorul . adulterul şi concubinajul erau tolerate legal pentru b ăr­ baţi. Ea a căpătat astfel în B iserică un caracter sacru. natalitatea scădea. «mădulare» deopotrivă ale lui Iisus Hristos. sau de sărăcie. C ăsătoria s e încheia de regulă între soţii creştini care nu erau rude în grade oprite de B iserică (sinodul de la Elvira. 1. de viaţă şi de suferinţă creştină. ca membri ai Bisericii. Neo- . însuşi Sfîntul Ignaţiu a definit facerea acestui semn. canon 61 . ci o binecuvîntare dum nezeiască a fam iliei . Ei erau socotiţi nu o povară. Amin. indisolubil.

24) . 71. ea a făcut aceasta şi pentru a evita căsătoriile m ixte sau concubinajul soţului care n-ar fi găsit tovarăş de viaţă potrivit. E p isto la 2). funcţii. m orala creştin ă întîmpina mai multe ispite şi greutăţi decît în cea de fam ilie. pictura. în societate. Ei iubeau sim plitatea. De sp e c ta c u lis . II. alergări.. po­ doabele. în viaţa publică. C reştinii evitau spectacolele şi erau recunoscuţi după aceasta. creştinii riscau să cadă în păcat sau să fie condamnaţi. argintăria. B iserica a îngăduit şi căsă­ toria între soţi de rang social deosebit. făcut să se renunţe la aplicarea ei. ju stiţie). canon 7. magia. (Tertulian. sau alţii trebuiau să înveţe o m eserie n o u ă . Un tablou al vieţii fam iliale creş­ tine. lupte de fiare. trebuiau să renunţe la ea (sinodul de la Elvira. . O cupaţiile legate de cultul acesta. B iserica recunoaşte căsătoriile m ixte. canon 2 şi altele). dacă nu mai puteau să facă aceasta. A dulterul şi alte păcate contra căsătoriei erau pedepsite de B ise­ rică (sinodul de la Elvira. ceea ce a. m odestia.248 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LA cezareea. 31). dacă ea nu-i punea în contact cu «păgînismul». ConstiLuţiu ni le apostolice. O lege a lui Septim iu Sever (193— 211) a provocat într-un singur an la Roma trei mii de procese de adulter. alt­ fel. V III. dă contem poranul Tertulian (A d u x o rem . raporturile şi obligaţiile erau multiple şi de altă natură . 72). 64. M ai periculoase erau profesoratul. luxul. de teatru şi de circ erau cu totul incom pati­ bile cu creştinism ul. de rară frum useţe. 47. 70. actele cu sem nificaţie pa­ gină erau condam nate de creştini. De obicei. pe care legea n-o recunoştea . parfum urile. ele erau uneori periculoase. Dacă se converteau la creştinism . ea perm itea însă desfacerea căsătoriei. b) V ia ţa p u b lic ă (spectacole. acestea slujind cultului m itologic. cum­ pătarea în toate. 12. băile m ixte. ca şi diferite alte distracţii. a c­ torii. dar recom anda evitarea lor . cochetăria în general. 69. jo cu ri scenice obscene şi altele. îm păraţii romani n-au reuşit să stăv ilească prin legi adulterele şi alte păcate contra căsătoriei. A strologia. sau dacă nu era infam antă . gladiatorii. creştin ii îşi păstrau m eseria sau profesiunea. 6 ). dacă era p ericlitată m întuirea sufletului creştin. canon 6 2 . ei le socoteau «pompa diaboli» : lupte de gladiatori. sculp­ tura. B iserica prefera să-i întreţină ea (Sfîntul Ciprian. m eserii.

participare la serbări şi acte de cult antice. Locaşurile de cult. omul este doar beneficiaru l şi chivernisitorul ei. ş. pre­ zentau greutăţi pentru creştini (jurăm înt. învăţînd că ele sînt păm înteşti şi trecăto are şi că nu trebuie să fie căutate sau preţuite în sine. luxul). sau asigurînd că spun adevărul «pe trupul şi pe sîngele lui Hristos». Clem ent A lexandrinul. condamnări la m oarte. m agistratura. după exem plul Sfîntului apostol Pavel (I Cor. ucidere) vor avea în rîndurile lor lot mai mulţi creştini. răs­ . Proprietatea asupra bogăţiei aparţine lui Dumnezeu . cim itire. C reştinism ul a rezol­ vat problem a grea a bunurilor m ateriale în chip religios-m oral. creştin ii întrebuinţau formule cu caracter religios. care a tratat problema bogăţiei într-o scriere specială Care b o g a t s e m în tu ieşte ? cea mai im portantă în prim ele trei secole despre folosirea bunurilor m ateriale în viaţa creştină. Sfîntul Ciprian privesc bo­ găţia ca pe un m ijloc al m ilosteniei creştine. precum şi organizînd întrebuinţarea lor în chipul cel mai folositor pentru societate. Clem ent A lexandrinul. aju torarea săracilor. Ei erau buni cetăţeni şi-şi îndeplineau datoriile faţă de stat şi de societate. In loc de jurăm inte. să se împace în dragoste creştină. Unii episcopi şi creştini bogaţi au dăruit averea lor Bisericii. 6 ).a. B ogăţiei i s-a dat astfel un scop religios-m oral. se recom anda creştinilor. a străinilor. Herma. El trebuie s-o folosească în scopuri vo ite de Dumne­ zeu. recom andă întrebuinţarea lor raţională. pe de alta n ecesitatea p ractică de a o folosi pentru binele obştii creştine şi sociale. luînd m artori pe Hristos şi pe îngeri. Faţă de bogăţie s-a m anifestat pe de o parte rezerva impusă de M întuitorul pentru bunurile păm înteşti. In com unităţile creştine au intrat şi oameni bogaţi. Pentru n eîn ţeleg erile dintre ei. păstrînd linia ju stă între dispreţul bunurilor m ateriale şi între folosirea lor egoistă şi evdem onistă. c) C reştin ism u l şi b u n u rile m a te r ia le (bogăţia. O rigen.EREZIILE 2 49 Deşi funcţiile publice. prin acte de caritate. A pologeţii stăruie în scrierile lor asupra acestui lucru. în spiritul credinţei lor. trebuinţele trupeşti. serviciul m ilitar. ea trebuind să ser­ v ească pentru facerea de bine. munca. pentru faple de caritate şi pentru nevoile com unităţii. în num ele lui Hristos. a altor com unităţi.

Ei îşi impuneau m oderaţie şi bunăcuviinţă în îm brăcă­ minte. Ideea despre om ca aproape. Leneşul era socotit un parazit. a învăţat-o şi a pilduit-o. Cu toată sev eritatea Bisericii. Fiecărui creştin i se cerea să m uncească.250 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ cum părarea prizonierilor se făceau prin contribuţia credincioşilor. Clem ent A lexandrinul stabi­ leşte în a ceastă privinţă un adevărat cod m oral creştin. C lericii înşişi munceau. ca mădular al Irtipului lui Tlrislos. ea nu cădea în e x c e ­ sele ascetice şi rigoriste ale unor secte (gnostici. ca frate. podoabe. iar împrumutul cu dobîndă era oprit şi clericilor şi laicilor (sinodul de la Elvira. m arcioniţi. monlanişti). care prescrie regulile de urmat în toate actele v ieţii publice şi particulare (P e d a g o ­ gul. care este Biserica. Pe cînd la cei vech i munca m anuală era dispreţuită. Prin spiritul şi prin efectele ei. hrană. datoria m ilos­ teniei ca m anifeslare a credinţei creştine. pentru a putea să aju te pe cei inapţi pentru muncă. trebuind să fie aju taţi şi săracii. iar plata ei socotită ca un semn al servituţii. Sinodul de la A relate. creştinism ul a cinstit munca dintru început. Tertulian cere mai mult decît cum pătare şi anume abţinere de la tot ce făcea plăcerea v ieţii «păgîne». se recom anda creştinilor cumpă­ tare în toate. canon 17). distracţii. ca şi m ese­ riile potrivite : ei au preţuit şi au recom andat munca în general ca pe o datorie a tuturor oam enilor valizi şi ca pe singurul m ijloc de trai al acestora. sinodul I ecum enic. M unca devenea astfel un m ijloc de binefacere. în frunte cu cei înstăriţi. ea este o cu ­ noscută operă filantropică. au făcut ca şi credincioşii şi com unităţile să contribuie cu elan la opera m oral-socială a a ju to ­ rării tuluror celor aflaţi în lipsă şi nevoie. Comerţul li s-a interzis ca nepotrivit cu preoţia. canon 2 0 . conccpţia despre bunurile m ateriale. m obilă. în satisfacerea nevoilor trupeşti. pentru a-şi asigura în treţi­ nerea. C reştinii au practicat com erţul în spiritul m oralei. deoarece darurile credincioşilor nu erau de ajuns. . d) C a rita te a creştin ă este unul din m eritele m orale ale Bisericii din primele trei secole. sentim entul de dra­ goste şi de mila. chiar de la unele lucruri indiferente. cărţile II şi III). canon 12.

în rudenia împăratului Domiţian (81— 96). D e şi la creştinism au ven it mai mult clasele de jo s. 6 . Sclavia era cea mai grea problem ă socială ce se punea Bisericii. din clasele de jos. care cercetau pe creştini acasă. O ricine putea să facă un bine. se ajutau şi se respectau ca fraţi în Hristos. s c la v ia . în timpul Sfîntului Ciprian şi al lui Dionisie. Erau aju taţi chiar necreştinii. părăsiţi de ai lor. B isericile îşi făceau după putinţă rezerve de alim ente. 39. puternici sau culţi. Tertulian. B iserica n-a exclus în recru tarea credincioşilor ei nici un neam. criteriile alegerii ei erau numai de ordin moral. Unii clerici învăţau penir u aceasta medicina. e) C reştin ism u l şi c la s e le s o c ia le .EREZIILE 251 B iserica a căutat să cunoască pe toţi cei aflaţi în lipsă şi neputinţă. B iserica a avut de foarte timpuriu în rîndurile sale oameni de rang (proconsulul Sergius Paulus în Cipru). ea num ăra credincioşi. M ajo ritatea credincioşilor erau oameni simpli. 5— 7. Oameni de cultură aleasă vin mai ales din secolul al II-lea. împărţindu-se pe loc sau fiind duse acasă. întocm ind liste prin diaconi şi diaconese. In condiţiile econom ice ale societăţii antice. C reştinii de orice rang formau o com unitate de credinţă şi de •dragoste. Creştinism ul a acordat însă sclavilor creştinaţi dem nitatea de oameni. 16). creştinii din închisori erau vizitaţi după putinţă. ajutînd fie şi cu puţin pe altul mai lipsit decît el.de îm brăcăm inte şi de încălţăm inte. Ei se rugau împreună. 67. B olnavii erau cercetaţi şi în g rijiţi acasă. Cu p rileju l unor epidemii de ciumă la C artagina şi A lexandria. F aţă de ei. şi a cerut contribuţia tuturor creştinilor. Biserica n-a asigurat privilegii celor bogaţi. Darurile credincioşilor se întrebuinţau de ase­ m en ea pentru aju torarea săracilor. participau la m ese comune. pentru nevoile asistenţei sociale. A p o lo ■geticum. de obiecte. nici viciul (cerşeto ria profesională). La o ju m ătate de secol după ziua Cincizecim ii. ea nu putea s-o des­ fiinţeze. Străinii erau găzduiţi şi ospătaţi. M ijlo a ce le de aju torare se adunau de regulă prin co lectă între credincioşi la cult (Iustin M artiriul. . . A p o lo g ia I. îngrijind pe bolnavi şi îngropînd chiar pe morţii păgîni. nici o categorie de o a m e n i. nici o clasă socială. B iserica nu în cu raja nici lenea. creştinii au dat exem plul unui devotam ent sublim.

duşmani ai stalului. Mai mult. şi cap acitatea pentru cultură a Creştinism ul însuşi şi-a creat cultura şi şi-a produs arta. Ju stin M artirul. 7. B iserica îi ferea pe credincioşi de in­ fluenţa ei în sens religios-m oral. şi îm părtăşesc aceeaşi nădejde prin harul lui Hristos» (Actul martirio al Siîntului Justin. C reştinii nu urau cultura sau arta în sine . ai societăţii . nu cultural sau estetic. Sclavul fusese răscum părat cu cel mai scump sînge. 3). transm iţînd-o prin Evul mediu lumii moderni'. sîngele lui Iisus Hristos (Tertulian. răspundea prefectului Rom ei : «Şi eu sînt creştin. In spiritul creştinism ului. Sclavul im perial Evelpist. D acă T aţian şi Tertulian critică pe filozofi şi arată oarecare dis­ preţ de «barbari» (Taţian) faţă de cultura greacă. 1 ). creştinii au evitat-o sau au condamnat-o. De corona militis. scria Sfîntul Ignaţiu lui Policarp (4). primiţi ca toţi ceilalţi în sinul Bisericii. alexandrinii şi mai toţi scriitorii creştini o apreciază şi o pun în ser­ viciul Bisericii. şi lite ­ r a t u r a sa p r o p r i e . Condiţiile m orale. Creştinii au lost totuşi persecutaţi ca «duşmani publici». îi atrăgeau şi înălţau. au fost trataţi ca fraţi şi s-au bucurat de aceeaşi cinste de creştini. A nticii au imputat creştinilor lipsă de în ţeleg ere şi aversiune faţă de cultura lor. ca oameni inutili (intructuoşi ne- . pe care le găseau în creştinism . în m ăsura în care cultura lumii vechi era legată de m itologii şi viciată de im oralitate. el a m oştenit şi a păstrat cultura grecorom ană p r i n p r i s m a preocupărilor sale.ai culturii. iar unii istorici i-au atribuit decăderea lumii şi culturii greco-rom ane. Platón şi V irgiliu s-au bucurat de cinste la creştini . IV. Constantin cel M are şi urm aşii lui. ju d ecat şi condamnat alături de filozoful Iustin. 13). Stăpînii creştini şi-au liberat sclavii sau i-au tratat om eneşte . «Nu fiţi mîndri faţă de sclavi şi de servitoare». clerul a obţinut dreptul de a face liberări de sclavi în adunarea credincioşilor. eliberat de Hristos. IV. ei criticau pe cea imorală. C reştinarea lor echivala cu o eliberare m orală. f) Creştinism ul şi cultura. şcolile creştin e dovedeau interesul creştinism ului.252 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Sclavii. au luat măsuri leg ale pentru uşurarea v ieţii şi liberării sclavilor (C odex Theodosianus.

ea a fost unită cu multe greutăţi şi obţinută cu preţul unor sforţări m orale continui şi al unei discipline. V iaţa lor m orală a fost însă în general fru­ m oasă şi curată. crim en mortis. Penitenţa dura de regulă mulţi ani. A pologeticum . să poarte un costum de penitent. cu c ît îndreptarea şi ridicarea sufle­ tească a lumii antice nu s-a făcut uşor. Penitentul era obligat sa m ărturisească păcatele public. O rganizarea ei este una din caracteristicile şi unul din m arile m erite ale B isericii prim elor secole.ele' nu mai există iertare. B iserica şi «botez laborios». In caz de boală. a c ă ­ rei disciplină B iserica a stabilit-o în prim ele trei secole. Dimpotrivă. Ele se numeau păcate de m oarte («iJiapt^jiata ftavaxTjcpopa. pentru . pe care o pro­ fiind săvîrşite după botez. A sem enea păcate aduceau excluderea nunţa episcopul. La acestea s-au adăugat apoi altele. a instituit penitenţa. mortalia delicta. 42. D isciplina (penitenţa). de asem enea în caz de călătorie lungă sau de persccuţie. 1).EREZIILE 253 gotiis. în acte de pocăinţă şi de m ilostenie. Prin analogie cu h otărîrea A postolilor şi p resbiterilor în «sinodul» de la Ierusalim (Fapte 15. privegheri. s-au socotit păcate grave : apostasia (idolatria). 2. s-au adaptat. atunci cînd nu­ dintre ei a crescut. să im plore în genunchi rugăciunile cre ­ dincioşilor pentru iertarea sa. crim en mortale. au avut chiar unele păcate. Dacă penitentul m urea m artir. Ei au dovedit supunere. crim en capitale). iar pentru p ăcatele cele mai grele pînă la sfîrşitul vieţii. adică iertare obţinută mărul credincioşilor şi deci al păcătoşilor din Biserică. peccata moitalia. dar’ se com plela după însănătoşire . care se puteau ierta numai printr-o grea penitenţă. 29). 20. capitalia sau ca n o n ica . au făcut unele concesii. căreia nu-i scăpa nici o latură a v ieţii creştine : disciplina penitenţei. Tertulian. era socotit iertat şi îm păcat cu Biserica. . interes pentru cultură. uciderea şi adulterul. numită cu greutate. rugăciuni. B iserica a procedat dintru început cu m ultă sev eritate contra păcatelor grave. penitenţa se putea scurta. Rezultatele acţiunii şi influenţei m orale a creştinism ului sînt cu a tît mai vrednice de apreciat. Unii credeau chiar că. lea li­ tate. Cu excep ţia celor împotriva Sfîntului Duh. să petreacă în post.

G rigorie Taumaturgul.25 4 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ După înch eierea timpului penitenţei. au n ecesitat organi­ zarea şi precizarea ei. Sinodul de la A ncira (314) vorbeşte de a treia categorie. ceilalţi la tot serviciul divin. în O ccident îndeosebi. C redincioşii sau clericii excom unicaţi dintr-o B iserică erau soco ­ tiţi excluşi din toate. dar nu puteau să aducă ofrande şi să prim ească Sfînta Euharistie (canon 5. Problem a penitenţei a provocat prim ele schism e în B iserică (IpoJit. tientes). se cunoaşte o a patra categorie de penitenţi. (Ţ c. dar se rugau în genunchi sau prosternaţi. consistentes). penitenţa se făcea o singură dată. iar persecu ţiile de la ju m ătatea secolu ­ lui III. răpirea. 270) am inteşte două categorii : auditorii (áxpoa>¡j. dacă dovedise părere de rău şi îndreptare. erau supuşi de asem enea catehum enii. oarecare analogie cu cea a catehum enatului. îm preună-şezători (aoo'cávxeí. primii asistau la liturghia catehum enilor. Disciplina penitenţei a avut m are însem nătate în v iaţa Bisericii vechi. 6 . în organizarea penitenţei se observă. Clerul era supus penitenţei ca şi laicii . De la Sinodul I ecum enic. substrati) . prin opoziţia a două curente. audientes) şi ingenunchetorii (ţovuxXîvovxsC. După persecuţia lui Deciu. penitenţii erau alăturaţi cateh um enilor. plîngătorii (irpoaxXoiemeC.svoc. Ca şi botezul. Penitenţa a asigurat. cam ăta). penitentul îşi m ărturisea păcatele şi era reprim it în B i­ serică de către episcop cu rugăciuni şi punerea m îinilor. împreună cu educaţia creştină şi cu . Ea se făcea cu form e şi cu o solem nitate care im presionau pe credincioşi. Au fost supuse penitenţei şi alte păcate (sinodul de la Elvira : sperjurul. prosternaţi. au existat preoţi însărcinaţi anume cu supravegherea penitenţei. In O rient s-au form at mai multe trepte. N oval-N ovatian.unul rigo­ rist şi altul mai indulgent. 8 . A pariţia montanism ului a înăsprit penitenţa. care nu puteau să intre în biserică. numiţi penitenţiari (irpeofîikepoi éiu ¡ASTavota?). care participau la tot cultul şi se rugau în picioare. 9). In secolul II era încă o practică penitenţială uniformă. M elitie).. ci implorau pe credincioşi afară să se roage pentru ei şi să intervină la episcop pentru uşurarea situaţiei lor. C reştinii nu puteau fi primiţi dintr-o B iserică în alia fără scrisori de la episcopul lor (litterae form atoriae. cînd au căzut mulţi creştin i de la credinţă. sau form atae).

EREZIILE 255 cultul. mo­ nahii făceau vot de ascultare.Sfîntul Pahom ie (276— 349).u l (Teba dig.leb e. v iaţa m orală a Bisericii. ca Paul. de castitate şi de sărăcie. El a cîştigat mult ca număr de adepţi. S-au organizat m înăstiri de bărbaţi şi m înăstiri de femei . A şa a început monahismul. unii asceţi s-au retras din lume. Ms “* . în care găseau s p rijin 'în lupta contra ereziilor. ca şi fecio arele. C elibatul era form a obişnuită a ascezei (doxTjoic. Egipt7~c7""234— 347). se abţineau de la unele alim ente şi băuturi. sau V t f H i v larwrnr im t —. renunţau la avere. Este începutul unui costum as­ cetic special. avînd loc special în adunare la cult. P ractica ascezei era expusă unor exagerări şi pericole. Unul din acestea a fost obiceiul de a locui împreună asceţi bărbaţi şi fem ei. A sceţii au început să form eze grupuri m ici. virgines con secratae. O rganizatorul monahismului a fost mai ales Sfîntul A ntonie (251— 356). cu v iaţă comună. De la începutul secolului TV. V ot de castitate Făceau şi fecio arele. la lux. în regim chinovial. stabilindu-se în locuri ferite. monahismul este o instituţie d eja con­ stituită. C ălcarea votului impunea penitenţă. începuturile monahismului. sora lui Pahom ie. adică viaţa ascetică trăită în singurătate. Rol însem at a avut în organizarea lor si . stăruiau în practici foarte aspre . ca autoritate m orală şi ca influenţă în Biserică. în năzuinţa lor de desăvîrşire. în că din secolu l III. F ie în dorinţa de a se ex ercita şi desăvîrşi în virtute. Ele primeau cu acest prilej un văl pentru a-şi acoperi capul. M onahii s-au adunat apoi în grupuri mari. unii creştini trăiau în feciorie sau nu se recăsătoreau. exercitare în v ir­ tute). formînd chinovii săuTnînastiri. sau canonicae în faţa episcopului. posteau. fie din n e­ voia de a se sustrage persecuţiilor..■ prima de acest fel a fost condusă de M aria. unde trăiau izolaţi ca erem iti (pustnici) sau anahoreţi. 3. Unii din ei au ajuns celebri. Episcopii erau de regulă celib atari sau monahi şi încu rajau monahismul. C ei dornici de desăvîrşire trăiau în cumpătare. Ea a făcut să crească încă puterea opiscopilor. F ecio arele (uap&svoi) :şi văduvele (x^pat) se bucurau în B iserică de cinste şi de unele pri­ vilegii m orale. asceţii erau ţinuţi în deosebită cinste de credincioşi. sub conducerea unuia mai bătrîn sau mai distins.

un fel de «căsă­ torie spirituală». J . 1928. în S iîn tu i V a s ile c ei M are. L a c h a r ité a u x p r e m ie r s s i è c l e du c h r is tia n is m e . H . 1924. 2.-J. p. > J)(icl. 1. 9— 10. I ' r e s c u r e . s e c o l e .. p. A . Paris. BIBLIOGRAFIE* V ia ţa m o r a lă a c r e ş tin ilo r în p r im e le tr e i . IX (1957). 1980. I. Ş 1 o I < n A 1 (> x e. 2 vol. nr. 223 ş. 1958.u. W ien . col. Paris. 1937.u. 1971. H is to ir e d e ¡'éd u c a tio n d a n s ¡'A n tiq u ité.256 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ fecioare pe lingă clerici. 807— 808. K a t z. P. S l a n n e u t . 1970. p. L e s e s c l a v e s c h r é tie n s . nouă. 1 )). P. 1925. V o r n i c e s c u .u. nr. Paris. I o a n Z ă g r e a n . 1929. A cest obicei a fost m otiv de critică şi a fost com bătut îndeosebi de Sfîntul Ioan Gură de M onahism ul a dat creştinism ului multe personalităţi religioase şi pe ce i mai mari ierarhi din perioada urm ătoare. J a u b e r t . Bd. L uttich (Liège). l . 1969. III. 1936. Bucureşti. 1914. P.. în S iîn ta T r a d iţie ş i în T e o lo g ia c o n te m p o r a n ă . art. D er s o z ia le G e d a n k e in d e r a lc h r is t lic h e n K ir c h e . Paris. H. P r o b le m e le m o r a le în o p e r a S im ţu lu i V asilc. I. ( 'o v o r c ă . p. I o a n R ă m u r e a n u . I. 541 ş. J u d e c a t a b is e r i c e a s c ă în e p o c a v e c h e . p. B is e r ic a s lu ji­ t o a r e în S iîn ta S c rip tu ră . X X I V (1972). H a m m a n. Paris. 5— 8. 1969. S c h m i d t . c o l M a rc. K i r s c h . A l l a r d . J . p. C 0 ş. 3— 4. Pr. D octrin a m o r a lă a P ă r in ţilo r a p o s to lic i. Paris.P. op. J . Drd. Arhid. N. 726 ş. 793— 795 . M a r r o u . nr. 1913. M itropolit A n t o n i e P l ă m ă d e a l ă . I d e m . 4-e éd. * B ib lio g ra fic a lc ă tu ită de P r. M. A sem enea fecioare se numeau «subintroduse» (virgines subintroductae). I d e m . A . 325— 623. G a 1 1 i e r. nr. E. D o m. I’ rnl. 1967. nr. cu obligaţia păstrării castităţii. V II (1955). 2 vol. P rin cip ii p e d a g o g ic e în p e d a g o g ia lu i C le m e n t A l e ­ xa n d rin u l. V ia ţa c r e ş tin ă d u p ă b ă r b a ţ ii a p o s to lic i. 1932. L a v i e q u o t i­ d ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é tie n s . A . 6-e éd. în «Studii T e o lo g ice». T etru llia n e t I e s p r e m ie r s m o r a lis te s a ir ic a in s . X V (1903). în «Studii teo log ice».u. in «Slm lii Teologicei». C h e n o n. L e c 1 e r c q. A. L 'E g lise e t la R é m is s io n d e s p é c h é s a u x p r e m ie r s s i è c le s . 9— 10. a realizat mari virtuţi. C h r é tie n s d e s p r e m ie r s s i è c le s . t. chrét. cit. C h a r ité . Prof. în lim b a ro m â n ă .S. 1927. X III (1901). p. Paris. în «Studii teolog ice». L e r ô l e s o c ia l d e ¡'E g lise. în comuniune duhovnicească.. în «Studii T e o ­ i logice».. p ro f. 598— 653. ni. c l de Lit». în «Dict. 206— 237. In s titu ţiile d e a s is te n ţă s o c i a l ă în B is e r ic a v e c h e . C h risten tu m und S k la v e r e i. IX (1957).. M o e u r s p a ïe n n e s e t m o e u r s c h r é t ie n n e s . Paris. B a u d r i l l a r t . ed. L a v i e c h r é t ie n n e p r im itiv e . P. în c h in a r e Ia 1600 d e a n i d e ia s ă v îr ş ir e a sa.. L e s p r e m ie r s c h r é tie n s . L e c h r is tia n is m e e t ¡ ' e s c la v a g e a n tiq u e . 259— 279. El a ridicat idealul moral creştin la un nivel superior. L e i p o l d . Paris. i v i u S t a n . Paris. Paris. J . M a u q u o y . d 'A rch éol. Paris. în «O rtodoxia».

E v e r g e t i n. H is to ir e la u s ia q u e . C a r it a t e a c r e ş tin ă in B is e r ic a v e c h e . U trecht-N im ègue. p.U. O rt.1979. în «Bis.. B en o it. L. F. J . L X IX (1974). cit. L a r è g le d e S. I— II. S é r ie a lp h a b é t iq u e .». t. franc. G r i b o m o n t. P o p o v i c i. Étude de critiqu e te x tu elle . F e s t u q i è r e . I. D as Irü h e M ön ch tu m . B ellefon tain e. . vol. Berlin. H o p p e n b r o u w e r s . Leboir. I d e m .. II. Solesm e. M. suivi de la traduction fra n ça ise des Pachom iana L atina par les m oines de Solesm e B ellefo n tain e. I. P. în lim ba g reacă. . R e g n a a 1 1. S tu d ii: A. D as V e r m ä c h ln is d e s U rspru n gs. 425— 453. J . L 'E v a n g ile a u d é s e r t . nr. LothielleuXj Paris. p. H. 1972. Introduction et trad uction par Léon Lèbe. M olinghen. t. A . S ain t P a c h ô m e e t s o n o e u v r e d 'a p r è s p lu s ie u r s é t u d e s r é c e n t e s . în «Studia P atristica». 1960. Introd uction. t. 1948. T e x te et trad uction par L. H ls to r y o i A s c e t is m in th e S y r ia n O rien t. part. ed. în «Studia P atristica».J . U. P o p e s c u. L ö w en . 400 -415. Paris. N ouveau recu eil.u. I— V I. 1— 2. W ürtzburg. B a c h t.EREZIILE 257 Pr. Paris. 64— 66. W . . L e s m o in s d u d é s e r t. Paris. II (T. 1961. Bd. 1970.. te x te critiqut. P l a c i d e D a s e i l l e . H is to ir e d e s m oin s d e S y rie. 17 — Istoria bisericească . 1960. o p .H e i n e m a n n . C u le g e r e d e c u v in te ş i în v ă ţă tu r i a l e P ă r in ţilo f. Louvain. trad. 1981. C an ivet et A lice Leroy. d e V o g u é . L e s A p o p h t e g m e s d e P è r e s d u d é s e r t. trad uction. P. S ain t J e a n C a ssia n . V ie d e s P è r e s d u d é s e r t . A. 1968. L X III (1945). H. t.C. Essen. G h . L e s â g e s d e la v i e s p ir itu e lle . D es P è r e s d u d é s e r t à n o s jo u r s . 1957.u. H a m m a n. notes par P. L'E sprit clu m o n a c h is m e p a c h ô m ie n . t. 1964. 1977. Arthur. Le R è g le s m o r a le s d e S ain l B a s ile et le N o u v e a u T e s ta m e n t. C o u s s i n . Guy. în «Revue d 'histoire ecclésiastique. R a n k c . 427 ş. P r é c is d 'h is to ir e m o n a s tiq u e . P. nr. A . B is e r ic a şi a s is t e n ţa s o c ia lă . 1961. P a 11 a d i u s. L a p lu s a n c ie n n e v e r s io n la tin e d e la v ie d e S ain t A n to in e p a r A th a n a s e . L e s r è g le s m o n a s tiq u e s .». D octrin a şi o r g a n iz a r e a în p r im e le ş a s e s e c o l e . II. Paris. N eufville.u. 1964. 1958. L e s m o in s d'O rien t. p. 1961. 2. Paris. C u ltu re o u S a in tet-. . S o a r e . P. 1966. cd. 1964. I— II. 405 ş. T e o d o r M. Vööbus. 1957. Paris. 1957— 1966. S tu d ien zu m Iriih en M ön ch tu m s. I.c s iè c le e n A s ie M in eu re.. . D e s e i 11 e. Paris. * T h é o d o r e t d e C y r . Paul Evdokimov.o s. 1971. I. Paris. P en tru is t o r ia m o n a h ism u lu i Izv o are : S a i n t B a s i l e . V ie e t d o c t r in e s p ir itu e lle . E. L e m o n a c h is m e au V I . 1972. L e s é n t e n c e s d e s P è r e s d u d é s e r t . 1956. de V og u e et J . Rom. 418 ş. 64) Berlin.. Bucureşti. A tena. Idem. 1969. Paris. p. . p.

în rom. în c h in a r e la 1600 d e a n i d e la s ă v îr ş ir e a sa . . V III (1956). in «Candela». S iin tu l V a s ile c e i M are. P artea I-a şi a Il-a . Irad.25 8 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă O. P o p a . 1898. Essai h istoriqu e M aredsous. Rîm nicul V îlc ii. p. A r m a n d . V e c h i l e r în d u ie li a le v i e ţ i i m o n a h a le . în «Studii teologice?». 606— 614. 1950. Chadwick. 1948. p. 81— 108. A şezăm în tu ri c ă lu g ă r e ş ti. T übingen. A rhim . de N. 568— 5 7 5 . 1934. T e m e iu r i p a t r is t ic e p en tru v ia ţ a d e o b ş t e — A v a Ş e n u te din A tr ip e (334— 452). în lu cra re a c o le c tiv ă : S îin tu l V a s ile c e l M a re. 1929. 146— 1 6 2 . Saint B a s ile. W . A stu d y in p r im itiv e M o n a s ticism . M în ă s tir e a D o b r u ş a -S o r o c a . a s c e s e m o n a s tiq u e . V a s i 1 e. 24— 3 0 . V a s ile . o r g a n iz a to r a l v ie ţ ii m o n a ­ h a le . John C a s s i a n. Vladimir de Repta. P r iv ir e g e n e r a lă a s u p r a m o n a h ism u lu i d u p ă d iie r iţ i a u to r i. 1980. 26). 1950. R e g u le le m ari. I o n F 1 o c a. Cotos. C ernăuţi. Prof. 346— 3 5 6 . p. a r h ie p is c o p u l C e z a r e ii C a p a d o c ie i. Episcop Visarion. 330— 354. L e tr e io n d o r ie n ta l d e ¡ 'H a g io g r a p h ie b y z a n ­ tin e (Subsid ia hagiographica. 81— 8 8 . D er U rspru n g d e s M ön ch tu m s. O rien t e t B y z a n c e . C am bridge. 1950. 204— 3 0 0 . T h e m o n k s artd t h e m a r ty rs. 1933. B u cu reşti. P e e t e r s . 214— 2 3 0 . In lim b a ro m â n ă : S i . nr. X X V I (1907). A rhid. P. M a l o n e . W ash in gto n . 1— 2. I o a s a f . 1936. Ierom . E f r e m Enăcescu. K arl H eussi. D. B ru x elles.

şi prefectura fratelui său C onstan­ tin II. A sia şi Pont. au crezut că trebuie să facă tot posibilul ca să trium fe creştinism ul. p ro í. Constantin II a primit prefectura G alia. Panonia. iar Constans. nici unul n-a putut să se ridice pînă la gloria acestuia. Illyricum şi Tracia. Britania şi Spania cu M auretenia T in qitana. (Treveri). Intre cei trei Iii ai împăratului a început o luptă disperată. cu reşedinţa l a v Constantinopol. cu reşedinţa la Sirmium. Atitudinea celor doi faţă de păgînism a fost cu totul diferită de cea a tatălui lor.2 53 PERIOADA A DOUA (325 . avînd reşedinţa la Augusta Treveroruja. au căutat să urmeze politica tatălui lor. * C ap ito l re d a c ta i de P r. O rient. . după bătălia de la A quileea (340). I o a n R ă m u r c a n u . la care s-a adăugat.i • l^ o le g e d r a stic ă î m p o triv a c e lo r c e je r tfe a u z eilo r.787 ) BISERICA IN EPOCA SINOADELOR ECUMENICE Politica religioasă a împăraţilor creştini după Constantin cel M are * C onstantin cel M are. fiind convins că pilonul esenţial al Imperiului îl form ează tronul. A frica. în nordul Galieih C onstanţiu. A stfel Constantiu a emis. Italia. diecezele Egipt. I. C rescuţi şi educaţi în spiritul Evangheliei. Constanţiu şi Constans. Deşi atît Constanţiu (337— 361) cît şi Constans ( t 350). a numit «caesares» pe fiii săi Constantin II. La 346. căzut în lupta cu el.j4 H otărîrea luată de Constanţiu a fost adoptată şi de Constans.

iar co leg iile preoţilor păgîni să încaseze subvenţiile de la stat. un neoplatonic trecut la creştinism . De asem enea şi faim oa­ sele focare de ştiinţă. neavînd m oşteni­ tori de linie bărbătească. p. mai toate celelalte locaşuri de închinare ale păgînilor au fost distruse. Constanţiu. fiind sortit să slu jească altarului. 9). prea înfumurat pentru a fi mare» (W il Durant. s-a produs în inima tînăruluj împărat o profundă schim bare. Din clipa întronării. Iulian i a ajuns pe tronul imperial. Gallus. cît şi dis­ preţul păgînilor. într-o m ăsură mai m are decît părintele său. ajutînd la răspîndirea e re­ ziei lui A rie din A lexandria. dînd do­ vadă de calităţi m ilitare superioare şi de desăvîrşit gospodar şi admi­ nistrator. nu a fost educat pentru t r o n . M otivele ce l-au determinat pe Iulian să se lepede de creştinism au fost urm ările educaţiei primite . şi-a sta­ b ilit reşedinţa la Sirmium. Ia M opsucrene. l< slirşilul lui ianuarie sau încep-utul lui februarie 360. după ce primi botezul «inj ş x t rem is». numit A postatul (361— 363). F ratele sau Iulian. după ce a făcut o descriere a superstiţiilor păgîne. 1953. El a condus treburile publice ale Imperiului roman «cu o incom petenţă notorie. şi-a atras atît ura ortodocşilor. a îndemnat pe îm păraţi să topească com orile de aur şi de argint ale tem plelor. O parte a tem plelor păgîne au continuat însă să dăinu­ iască. îm păratul Constanţiu a murit la 3 noiem brie 361. de ” la episcopul arian Euzoiu al A ntiohiei. H isto ire d e la c iv ilis a tio n . printr-un « p ron u n ciam en to» militar. Cultul zeilor era practicat în case particulare. în C ilicia. am estecîndu-se în treburile B isericii. imperator la Paris. prea bănuitor pentru a fi fericit. Paris. aflate în mina sofiştilor şi a neo-platonicilor. au continuat să existe. pe patul de m oarte. Proclamat.260 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA Iulius Firm icus M aternus. Cu excep ţia tem plelor de la periferie. care deveni pentru mai mulţi ani centrul politic al Imperiului roman şi în acelaşi timp centrul bisericesc al lumii creştine. 1. fiind acuzat de crim ă de înaltă trădare. la 357 e ridicat de unchiul său Constanţiu la demni­ tatea de caosar şi trimis în G alia să lupte contra germ anilor. prea crud pen­ tru a fi iubit. tronul a reven it nepoţilor săi Gallus şi Iulian. Cu toate că a fost hirotesil ciW-ţ în biserică. Constanţiu. Din 350. după m oartea fratelui său Constans. Cei trei fii ai împăratului Constantin cel M are. a fost execu tat în 354. sancţionînd pe toţi cei care nu se vor lepăda de păgînism.

. îm prejurările de viaţă în care a trăit sub continua nesiguranţă şi am eninţare cu m oartea.. nimicindu-se reciproc. In copilărie. A stfel. tratîndu-i cu indiferenţă. .PER IO A D A A D OUA (3 2 5 ~ ? 8 7 ) 261 din partea unor profesori păgini.. M arcellinus (R es"'G estae. . din ordinul prefectului Capitolin. Iulian a început să se arate ostil cre ş­ tinilor. je r tfe în onoarea_ zeilor. cu literatura-i străluci Loare şi seducătoare. T oţi soldaţii cre ştini din garda im perială au fost dem işi. cu m itologia poetică. Reinstaurînd religia greco-rom ană. dar nu pe faţă. X X II. Iulian a cău tat să reform eze păginismul. după. precum şi a caraclerului său.cum ne inform ează istoricul A . .. el a preluat suprema dem nitate de mai m arele preoţim ii păgîne din întreg Imperiul roman şi a adus reform e păgînism ului... dezgustîndu-1 de credinţa în Iisus Hristos. La Durostorum (Siiistra).. .. l-a cucerit1 . Totul a fost însă zadarnic. Elenism ul antic. Filozoful M axim din Efes_ l-a iniţiat în m isterele cultulifi__lui M ithra^ reprezentantul soarelui pe pămînt.. Curînd însă după înscăunare. La începutul domniei. ' — — . sacrificiile şi je rtfe le păgîne au fost din nou permise. cu filozofia m ăreaţă. ^aJ:Qs4--ar-s~pe... sem nele şi insignele creştine din arm ată şi de pe m onedele Imperiului au dispărut. acordînd libertate religioasă tuturor ereziilor. exercitînd în una din bisericile A ntiohiei funcţiunea de citeţ.. aşezîndu-i pe o tem elie neo-platonică. să distrugă în acelaşi timp forţa şi unitatea creşti­ nismului. Iulian a porun cit des^.... în S cvth ia M inor. ~* Dorind să dea vechiului crez o nouă organizare.... Eunucul păgîn M ardoniu j -a iniţiat în m isterele culturii clasice. Gîndul său intim era să folosească îndeosebi ura teo lo gică jdiiitre_Jiar-tjdele creştine din timpul său — od iu m th e o lo q ic u m .. pentru ca.-ruc[ la 18 iulie 362. ch jd erea te mplelor şi aducerea de. Entu- . în virtutea principiului că fiecare individ este liber să creadă şi să se închine cum îi dictează inima sa. a sim ulat că este creştin convins. în calitatea sa de «pontifex m aximus».. reuşind să facă din el un admirator pasionat al vechii culturi şi religii greco-rom ane.. tem plele şi-au deschis din nou porţile.. Iulian n-a persecutat pe creştini. soldat J n arm ata ro ­ mană. 2 şi 4). mai solidă. în unele provincii din răs a îîl an "Căzut şi m artiri. 5. de team ă faţă de Constanţiu. pen­ tru a conlrapune creştinism ului. Sfîntul Emili an.. am estecată cu elem ente luate din creştinism .

Respingea cererile creştinilor. nu v-a oprit să consum aţi carnea răm asă de la sacrificii ? Nu v-a oprit să gustaţi din literatura g recească.. Iulian n-a întrebuinţat contra creştinilor forţa brutală. Plin de ironie. Celui. fiind rănit grav de o să­ geată care i-a pătruns în ficat. III. în j«362„ a reînnoit îm potriva creştin ilo r vech ea perfidie a împăratului M axim ian D aiar lăsînd ca to ate alim entele din pieţele publice să fie stropite cu apă de la je r tfe le idolilor şi i-a oprit de a studia literatura greacă. ci mai curînd perfidia. Scadenţa celor făcute creştin ilor de Iulian A postatul se apropia de sfîrşit. . sm ulgîndu-şi săgeata şi aruncîndu-şi sîngele ce curgea din rană spre cer. Iulian spunea creştinilor : «Oare Pavel. în lu crarea Karâ t«jv raXtXaicov = «C on tra G a lile e n ilo r » . iar slu jito rii lor erau vicioşi şi nu mai impuneau nici un respect. tem plele lor au rămas goale.262 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ ziasmul religios al paginilor se stinsese. prin care li se interzicea să profeseze în învăţăm înt. G alileene !». feriţi-v ă de a studia gram atica. dacă sîn teţi prigoniţi». In m oartea timpurie şi n eaşteptată a împăratului Iulian. căci aşa numea el în derîdere pe creştini. care este periculoasă pentru credinţa v o a stră ? Deci spre a nu păcii lui. filozofia şi retorica». în cursul cam paniei contra perşilor. Odată cu Iulian A pos­ tatul. vă îndemn dar şi or­ don. In cele din urmă. Toate bunurile secularizate ale tem plelor păgîne au trebuit să fie restituite. atît cre ş­ tinii cil şi păgînii au văzut o ju d ecată cerească. nedreptăţiţi de autorităţi. pe care îl cinstiţi ca pe un sfînt. el a com bătut creştinism ul şi în scris. Fiind un dibaci m înuitor al condeiului. a fost anularea p rivilegiilor şi a drepturilor de im unitate. 25). La 17 iu lie 362. după afirm aţia istoricului creştin Teodorei (Isto r ia b is e r ic e a s c ă . N ici unul din marii com andaţi de unităţi m ilitare nu a v o it să accept*' purpura im perială. Iulian a c ă ­ pătat un urmaş în persoana blîndului şi înţeleptului Jo_vianJ3fi3— 364)..zicînd : «Voi învăţaţi că veţi fi fericiţi. în noaptea de 26 spre 27 iunie 363. din voinţa ostaşilor. voind să dem ons­ treze lumii păgîne inutilitatea Evangheliei. spunînd că legile lui Hristos învaţă pe cei bogaţi că nu vor intra în îm părăţia lui Dumnezeu. căzut în cam pania cu perşii îi trebuia dat un urmaş. sub m otiv că ei nu cred în zei. Printre m ăsurile prin care a căutat să lo vească în Biserică. îm păratul şi-a bătut jo c de creştinii care s-au tînguit că trebuie să restituie toiul. ar fi r o s t it : «vevixvjxa? FaXiXate» = «Ai învins. s-a stins şi şirul descendenţilor fam iliei împăratului Constantin cel M are. a publicat L e g e a co n tra p r o fe s o r ilo r creştin i.

în alţii dem nitari păgîni. neţinînd în secret sentim entele sale nobile faţă de creştini (Sozomen. Bucuria creştinilor însă. ajutînd însă cauza greşită a arianismului. al cărui protector a fost. deşi a fost un bun ortodox. a fost de scurtă durată. în locul rămas vacant. a continuat şi el politica tolerantă faţă de păgîni. Singura m ăsură mai n e­ plăcută pentru păgîni a fost dispoziţia ca toate averile retrocedate de Iulian tem plelor să treacă în proprietatea statului. mulţumindu-se cu interzicerea v ră jito riei (Socrat. încredinţînd R ăsăritul fratelui său V alens. a împărţit conducerea Imperiului cu fratele său mai mic. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . De asem enea şi ritua­ lurile nocturne din domeniul m agiei şi al m anticii (prevestirea viitoru ­ lui). . 4. adept al Sinodului de ia N iceea din 325. de la începutul domniei. prim irea de aju toare şi subvenţii din vistieria publică. IX . VI. V. O lună după proclam area lui ca împărat. 31 . păgînism ul a continuat sa trăiască. libertate deplină celor două credinţe ale Imperiului. Lumea Impe­ riului roman s-a divizat de bună voie în două jum ătăţi. F ratele său şi-a însuşit şi el acest punct de vedere. 19). Jo v ia n s-a purtat cu multă clem enţă faţă de păgîni. în urma consfătuirii de la Niş. III. îndreptată mai ales îm potriva prietenilor fostului împărat. deoarece în 17 februarie 364. 25) şi citirea viitorului din intestinele anim alelor sacrificate zeilor. sub pedeapsa m orţii (Teodoret. au fost interzise. V alenlinian I n-a voit să devină jud ecătorul episcopilor creştini. dar pierdute apoi în timpul domniei A postatului. au fost siliţi să suporte ch eltu ielile de refacere a lor. V a ­ l en s (364— 378). 3. a avut drept urm are că în p ărţile Răsăritului s-a dezlănţuit o persecuţie. V alentin ian I. în care cei doi fraţi şi-au îm părţit Imperiul şi arm ata. Dorinţa de a putea confisca multe bunuri pe seam a Im­ periului. V alentinian I şi-a păstrat Apusul cu Illyricum . asigurînd. Jo v ian . Isto ria b is e r ic e a s c ă . Is to r ia b is e r ic e a s c ă .P ER IO A D A A D OU A (325— 787J 263 Cu toate că Jo v ian a fost creştin ortodox. IV. i-a repus pe aceştia în toate drepturile cîştigate prin edictul de la M ilan din 313. Is to r ia b i ­ s e r ic e a s c ă . 24. reprezentanţi ai arm atei şi funcţionarii au ales ca îm părat un alt distins general. 24). Teodoret. pe V alen tin ian I (364— 375). la cererea alegă­ torilor. dar nici prigonitorul păginilor. A fară de anu­ larea favorului dat paginilor de Iulian Apostatul. care au participat în mod activ la distrugerea bisericilor. Jo v ia n a murit. originar tot din Panonia.

au fost filozofii neoplatonici. au fost secularizate toate bunurile religiei păgîne. ori­ ginar din Spania. august al Răsăritului. împăratul Teodosie a renunţat la tilIul de «pontifex max imus».. ~ . la 378. A lături de Graţian. elevul poetului creştin Ausoniu.. faţă de care el s-a purtat ca un tată. Cînd. B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Iulian A postatul. dar după term inarea războiului cu ei. Graţian. P ersecutarea paginilor odată începută.. Graţian. Teodosie a oprit toate m anticile. im .2 04 ISTORIA. La 381. publicat la 10 ianuarie 381. pe viteazul general Teodosie. rîndurile păgînilor s-au tot rărit.... " ' . împăratul Apusului. în 379. augustul O cci­ dentului. De asem enea. Potrivit prevederilor noului edict.. printr-un nou edict. î n . care. a dispus ca o parte din preoţim ea pagină să nu mai ben eficieze de nici un fel de subvenţii de la stal. a fost un bărbat viteaz.---f"| 28_fgbju a rie 380/ Teodosie a publicat la Tesalonic..acorda îm păraţilor romani. Ş La m oartea lui V alentinian I.379. . C ît timp au durat luptele cu goţii. cu excepţia sacrificiu lu i tăm îierii.. Cei care au avut mai mult de suferit. Se poate spune pe drept că T e o d o s ie c c l M a re e s t e c r ea to r u l Im p eriu lu i ro m a n creştin .. din voinţa luptătorilor. stînd sub influenţa m arelui ierarh Sfîntul A m brozie al M ilanului (f 397). preoţii pagini şi înalţii funcţionari de stat păgîni. aceasta fiind adevărata religie.. un edict în favoarea O rtodoxiei niceene. la Constantinopol. . G raţian şi Teodosie au continuat politica de favorizare a creştinism ului. păgînii au fost cruţaţi. Un an mai tîrziu. Exemplul său a fost urmat în 382 de Graţian. blînd şi bun. unde-şi avea provizoriu reşedinţa.. G raţian a numit. care au fost înlăturate. Lo- C .. La urcarea sa pe tron. a venit rîndul fecioarelor v estale. a fost proclam at fratele său vitreg V a len tin ia n II (375— 392)... în 382. tronul a revenit fiului său G raţian (375— 383). sofiştii. pe care l-a reînnoit printr-un nou edict. în urma acestor dispoziţiuni. inauqurată de Constantin cel M are... cei doi împăraţi au interzis toate practicile păgîne. împăratul ju m ătăţii orientale a Imperiului. V alens.. a căzut în lupta cu goţii.. După ce preoţim ea păgînă a fost privată de ben eficiile acordate de stat. simbolul pontificatului păgiru. dem ni­ tatea religioasă de arhierei supremi ai religiei rom ane şi a refuzat să mai poarte mantia albastră sm ălţuită cu stele. un copil de 4 ani. Trebuia să se adore pretutindeni num ele singurului şi adevăratului Dumnezeu şi să se res­ pecte credinţa niceeană păstrată de înaintaşi.

lo caşuri pă^ gîne. a luptat atît îm potriva pă(jînismului. A pologia păgînism ului. X V I. I. 10. în Apus. curînd după biruinţa repurtată în anul 31 a. iar în februarie 39Î şi noiem brie 392..altor. Inutile au fost protestele senatorilor romani păgîni şi memoriul adresat împă­ ratului Graţian.. Sub Teodosie cel M are. precum şi ghicirea viitorului după in testinele anim alelor sacrificate.• C o d e x T h e o d o sia n u s . <le lîngă A quileea. primind num ele de S im b o lu l n ic e o -c o n s ta n tin o p o lita ji. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . în 396.. u ltim ele cinci articole referitoare la Şfjjatul Duh./iar m isterele de la Eleusiş. 36 . care a com bătut erezia p n e v m a to m a h ilo r şi a h otărît să se adauge la Sim bolul niceean din 325. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . precum şl aducerea oricărui sacrificiu. 1 6 .. V. bătrînul consular Symachus^ un ven erabil reprezentant al «Cetăţii eterne»... Ultim a speranţă a paginilor. un înfocat ortodox. V. toate tem plele din A sia şi Egipt au fost închise.. 1).. O rto­ doxia n iceeană recunoscută religie de stat. a căzut pradă faim osul Serapeum../el a poruncit ca toţi care s-au lepădat de ade­ vărata credinţa creştină şi au trecut din nou la cultul zeilor.. care fusese aşezată de O ctavian Au-™ gust. să fie lipsiţi de dreptul de m oştenire. a . A utoritatea episcopilor A m ­ brozie al M ilanului şi Damasus al Romei _a fost mai m are d ecît arta oratorică a Iui Sym achus. . T eod orei. în localul Curiei Senatului de pe_Capiioliu. cît şi contra sectelor. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . VII. 20). Teodosie cel M are. de dreptul de a testa cuiva averea sau de a b en eficia de aceste drepturi (C o d e x T h eo d o sia n u s. J n G recia. Teodosie cel M are a dat lovitura de graţie păgînism ului.. Eugeniu e prins şi ucis. de prefectul Romei. făcută de retorul Libanius din A nţiohia. a obţinut poziţie specială . au fost interzise. în 382. prin înlăturarea statuiei V icto ria. din ordinul împăratului Teodosie. 1 5 . nu Şi-a atins scopul. Sozomen. In 386. s-a omorît. iar A rbogast. s-a ţinut în 3B1 Sinodul al II-lea ecum enic de la Constantinopol. 7.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 265 vitura cea mai crudă a prim it-o vechea religie rom ană însă. 22)) Jo cu rile olim pice fură desfiinţate în flj93. Hr^ în bătălia navală de la_A ctium (Sozomen.a 391. IV. cu m ăreţul şi grandiosul chip al zeului Serapis^ în A lexandria (Socrat. legată de revolta lui Eugeniu si a franr_ cului A rboqast. B iserică şi viaţa viitoare. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . de team a pe­ depsei. Je rtfe le . o ordo-^ nanţă jim perială a interzis ce rcetarea tem pIelor_^i. X V I. a fost spulberată după bătălia din anul 394. Prin edictul dir/2~mai 381.

caro a com bătut m o n o iiz ism u l şi a definit raportul celor două firi. a fost împinsă în umbră de E v d o c h ia . s-a emis un decret. pînă la căderea Consl. 10. Şi H o n o iiu (395— 423). după căderea Evdochiei — A thanals. începînd cu anul 450. Sinodul al III-lea ecum enic. şi a stabilit că Sfînta Fecioară M aria este cu adevărat 0eoToxoi = N ăscătoare de Dumnezeu. Pe patul de m oarte. In 448. în 415. Din porunca lui. Sul) M arcian. 13— 19). care a condamnat erezia lui N estorie. X V I. Teodosie a dispus ca m area lui m oştenire să trea că pe seam a fiilor săi. ar exista două persoane şi nu una. ca religia lor ar putea să mai reînvie. în A lexandria şi-a găsit o m oarte forţată. «regina filozofiei». Teodosie II (408— 450). divină şi umană. X V I. Z en o n Isa u ru l (474— 475). pe baza căruia urmau să fie arse toate cărţile îndreptate îm potriva creştinilor. din persoana M întuitorului. reven it a doua oară la tron . i-a urmat L e o n T racu l (457— 474) şi după el cei doi gineri. din A tena. M arcian a fosţ primul jm p ă ra ţ c a r e a p rim it coroana^ din m in a p atria rh u lu i d e C on sta n tin o p o l. Sub Teodosie al II-lea. d io p r o s o p is m u l. A r c ad iu (395— 408). Teodosie cel M are a spulberat definitiv iluzia păgînilor. A ceştia au răsuflat mai uşuraţi. fiica unui filozof grec.266 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ faţă de toate celelalte crezuri şi confesiuni din Imperiul roman. au dus la bun sfîrşit toate dispoziţiile lăsate de Teodosie cel M are (Codex T h e o d o s ia n u s . Arcadiu şi după el fiul său. care a primit Apusul. mai ales a filozofilor şi a retorilor. numită înainte de a primi botezul creştin A thenaîs. soţia lui Teodosie II. Prin m ăsurile şi legiuirile sale în favoarea creştinism ului. în 1453. toţi păgînii. Hypatia. s-a ţinut în 451 Sinodul al IV -lea ecum enic de la Calcedon. A rcadiu a am eninţat cu pedeapsa capitală pe toţi funcţionarii care nu se vor arăta destul de vigilenţi în exercitarea legilor privitoare la cultul păgîn. care a primit Răsăritul. s-a în­ trunit la Efes. soţul Pulcheriei. soţii fiicei sale Adriana. încoronarea îm păraţilor de către patriarhul de Constantinopol. Lui Teodosie II i-a urmat viteazul general M a rcian (450— 457). cum învaţă B iserica. după care în Hristos. înlăturat în 475 de uzurpatorul B a s ilis k o s (475— 476). In R ăsărit. 5. La un an după u ci­ derea ei. cînd pioasa P u lc h e­ ria.anlinopolului sub turci. toate chipurile zeilor au fost distruse. în 431. în urma unei dispoziţiuni impe­ riale. s-a păstrat <l('-a lungul întregii existenţe a Im periului bizantin. Lui M arcian. au fost licen ţiaţi din slujbă. 43— 4 7 . sora împăratului Teodosie.

Ju stin ian I s-a am estecat pînă în cele mai m ici am ă­ nunte în rînduielile B isericii şi a căutat să-şi impună părerea chiar şi cînd era vorba de dogme şi de cult. 17 şi 18). ultimul refugiu al păgînismului. Domnia îm ­ păratului Ju stin . nepotul lui Ju stin I. în Apusul am eninţat şi călcat de invazia popoarelor m igratoare. Cu u rcarea pe tron a îm păratului Ju stin ia n I (527— 565). epoca împăratului Ju stin ian I poate fi considerată drept una în care capul încoronat a exercitat cea mai mare influenţă asupra v ieţii bisericeşti. s-au reluat în 518 ra ­ porturile b isericeşti frăţeşti dintre Constantinopol şi Roma. Pasiunile în ch es­ tiunile b isericeşti erau mai mari. un act de împă­ care între ortodocşi şi ereticii m onofiziţi. 5. a fost paşnică şi lipsită de evenim ente mai însemnate. a condus adunările bisericeşti. A stfel îm păratul H on oriu (395—423) s-a arătat destul de indulgent faţă de păgîni. X V I. Dacă în R ăsărit toate edictele şi ordonanţele referitoare la păgînism au putut fi execu tate destul de uşor. gata la compromisuri de formă. a compus tratate teo lo g ice şi chiar cîntări bisericeşti. Urmaşul său. Sub domnia împăratului J ustin I (518— 527). Ju stin ian a publicat cele m ai severe edicte contra ereticilor. după num ele patriarhului ecum enic A cach ie (472— 489). 10. ele n-au putut fi traduse în faptă. iar în 529 ordonă în c h id e r e a ş c o lii d e iilo s o t ie la A ten a . V a len tin ia n I I I . Cum înaintaşul său A nastasie I (491— 518) sprijinise pe faţă monofizismul. neluînd n ici o m ăsură în vederea dărîm ării temple- . şi A n a s ta s ie I (491— 518). 42). In istoria raporturilor dintre B i­ serică şi Stat. Ju stin a devenit un aprig prigonitor al acestuia. pentru a putea lovi şi mai bine duşmanul. s-a publicat la 24 octom brie 482 H en o ticon u l. numită sc h is m a a c a c h ia n ă . oam enii intoleranţi şi în căutarea alian ­ ţelor. care a durat din 482 pînă în 518.P ER IO A D A A D O U A (325— 787) 2 67 în 477 pînă la 491. mulţumindu-se doar cu dărîm area tem plelor de la ţară (C o­ dex T h e o d o s ia n u s .{423— 455) a trebuit să se mulţu­ m ească cu legile em ise contra cultului idolilor (C o d e x T h eo d o sia n u s. între 527 şi 528. In timpul împăratului Zenon. B iserica Ortodoxă a găsit în persoana acestuia. un m are ocrotitor. dar acesta a contribuit la pri­ ma schism ă dintre Roma şi Constantinopol. La începutul domniei. Imperiul de R ăsărit a cunoscut o mare întindere şi înflo­ rire. El a emis mai m ulte edicte refe­ ritoare la credinţă. dar în acelaşi timp şi un stăpîn. X V I.

patriarhii de Constantinopol au trebuit să stea în umbra puternicei personalităţi a acestui împărat. a dat. convocînd S i­ nodul V ecum enic de la Constantinopol în 553. regele tribului german al herulilor. apare în Bizanţ erezia monolelismului. R om u lu s A u gu stu lu s. P olitica de expansiune şi de cu ceriri teritoriale în Apus n ecesita o înţelegere cu B iserica Romei. m on otizism u l. noi puteri jm ş£ â m ^ se p a ra tiste a cjjpţiImu_sirienilor şi mai tirziu a arm enilor^Im plicaţiile poîîtTce şi bisericeşti. în seco lele V şi VI. în răsărit. încît Imperiul roman de apus şi-a încetat existenţa. deci adoptarea unei politici antimonofizite. a avut drept consecinţă producerea unor noi cer­ turi şi disensiuni. Cea mai im portantă problem ă bisericească-p olitică. care au contribuit la separarea Bisericilor n§calcedo. cu toate că unii împăraţi s-au străduit să ia măsuri severe pentru nim icirea lor. . care p ro teja în secret pe monofiziţi. o prelungire a ereziei monofizite. din Siria şi din Palestina. după 630. în timpul îm păratului H e r a c lie (610— 641). împăratul Constantin. Compromisul la care a recurs împăratul Justinian. patriarhul de Constantinopol reapare alături de împărat.. ultimul împărat roman. după Sindoul IV ecum enic de la Calccdon. care decăzuse aproape cu totul din cauza anarhiei din timpul împăratului F o c a (602— 610). Pentru stabi­ lirea dreptei credinţe şi liniştirea spiritelor. din 451. şi a reorganizai învăţăm intul din Bizanţ. soţia lui Ju stin ian I. în Sardinia şi Corsica. A versiunea Egiptului şi S i­ riei Faţă de cultura greacă şi de Bizanţul dominator şi centralizator. reuşind să alunge pe perşi din A sia M ică. au fost m ărite de am estecul îm părătesei Teodora. pentru condam narea « C elo r trei C ap ito le» . al IV -Ica Pogonului (668— 685) a convocat Sinodul V I ecum enic. a fost detronat de O d o a cru .268 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ lor. pe care a înălţat-o în b iserica învierii la 14. legate de această dificilă problem ă.septem brie §2£L patriarhul Zaharia al Ierusalim ului. Noul împărat. a readus de la perşi Sfînta Cruce a M întuitorului la ierusalim . La slirşilul domniei împăratului H eraclie. a fost. spre a fi văzută de credincioşi. Datorită acestui fapt. ocupînd primul loc de onoare în B iserica Răsăritului.-„ _ju£ue sau v ech i-orientale de Biserica Ortodoxă^ D acă în timpul lui Ju stinian I. urme de păgînism s-au m enţiuni timp înde­ lungat. a reorganizat armata cu ajutorul p atriar­ hului de Constantinopol. în 476. care s-a ţinut la Constantinopol între 680— 681 şi a condamnat erezia monotelită.

Sub domnia împăratului L e o n a l V . 1959. Piva. în prima. p. Sinoadele de Ia Sirmium dintre anii 348 şi 358. . ibidem. Bardy. R ă m u r e a n u .l e a A rm ean u l (813— 820). p. Lucilcro de Cagliari contro l’im peratore Costanzo. 1956.Dnminira a postului mare. VII (1955). 61. în Biserică. The Donatist Church. p. XV (1963). J . 2 (1959). H.08 . P a l a n q u e . W .. a M ovement o f Protest in Roman North Africa.(717— 741)^ luptă continuată de fiul său C on stan tin V C o p ro n im (741— 775) şi de succesorul acestuia L eo n IV C ezaru l (775— 780). l'ap o g ée de Byzance. BIBLIOGRAFIE Pentru puterea îm păraţilor bizantini în Biserică : A.. G a f t o n. în ziua de 11 m artie 843. O s t r o g o r s k y . în Imperiul bizantin. A cte d e autoritate im perială în sprijinul primatului papal în sec. p. Prof. Darmstadt.. in «Studii Teologice».. L’âg e de la loi. 179— 211. L. nr. Trad. 53— 116. Sinodul de la Sardica din anul 343. Paris. al Sfinţilor. I. 146—'182. la Pr. a fost împăratul L eo n III Isa u ru l. F r e n d. a început pentru B iserica Răsăritului o nouă dramă : apariţia ico n o c la sm u lu i. III d e ¡'Histoire d e TEglise par Aug. 160 184. Paris. Constantius II. nr. 1928. în «Studii Teologice». L'Église dans l'empire romain (IV —V -e siècles). Oxford. nr. p. Martin.PER IO A D A A DOUA (325— 787) 269 Prin urcarea pe tronul de Constantinopol a îm păraţilor din dinastia Isauriană. 3— 4. ale împăraţilor bizantini tafă d e Pa­ triarhii de Constantinopol. P. fiind sărbătorită în fiecare an. J. Fliehe et V. . I. p. X X II (1970). Prof. Răm ureanu. I d e m . de Labriolle. C. Will Durant. 5— 6.Pr.R. 1972. G a u d e m e n t . a convocat în anul 787 Sinodul al V II-le a ecum enic de la N iceea. 455— 469. A cte de violenţă şi abu/. française de J. M i c h e l . P a 1 a n q u e. IV — V . J. în «Studii Teologice». îm părăteasa T eo ­ dora (842— 856). t. H istoire de la civilisation m edievale. I d e m . 1952. I. Augustin. Paris.. 5— 6. La situation ecclésiolog iqu e d es Donatistes d ’après S. mama împăratului C on stan tin V I P o r fir o g en e tu l (780— 797). 325 à 569 ap. 131—298. Iniţiatorul luptei contra Sfintelor Icoane. 1936. nr. J . Irina. H. X IV (1962). ibidem . 266— 316. 1958. 1952. 1959. Paris. C. 324— 336. care atunci a primit num ele de'«D u­ m inica O rto d o x iei» . A ltă bibliografie recen tă. Gouillard. p. Paris. Pentru Constanţiu (337— 3 6 1 ).R. Conslantinus II. F. al Sfintelor Icoane şi al m oaştelor.. lupta contra sfintelor icoane a izbucnit din nou în Bizanţ. Trente. Evenim ente istorice înainte şi după Sinodul din C alcedon (451). H istoire de l'Etat byzantin. care a aprobat cultul Sfintei Fecioare M aria. De Constantin ci C ha rle mag ne. în «Jahrbuch für Antike und Christentum. M o r e a u . Die Kaiserm acht in d er O stkirche. Constans. L a m i r a n d e. VIII (1956). . J .». De la paix constantinienne ä la mort de T hëodosc. G. V ăduva acestuia. O ttaw a. 7— 8. In lim ba română . 3— 4. a reintrodus cu mare solem nitate sfin tele icoane în biserici. G. regenta fiului ei M ih ail III (842— 867). p. nr.

sub titlul : K aiser Julian s Bücher gegen d ie Christen. T. Emilian din D urostor: MaptúpioM tou áfíou (¿apropie Ai. P. ibidem. Julian Apostata. ÎM linili. p. X V I (1964). Der Kaiser der Römer gegen den König der Juden. ¡ D o u g l a s Simpson. 110. Saint Emilien de Durostorum martyre sous Julien. L'ailaire du Tem ple d e Jérusalem . 1978. ed. (B. <10 (1973). 1975. K l e i n . F . 1963. Saints de Thrace et de M ésie. Oxford. Pentru Iulian Apostatul (361— 363). 1959 .(i. N ew York. Les Belles Lettres. nr. p. Prof. Paris. Berlin. 4-a. (336— 363). Paris. P a u l A l l a r d . Lupta împăratului Iulian îm potriva creştinismului. Teubner). Ort. Prutul SI..1». Bucureşti. Paris. Castelloe.. R o s t a g n i . fr. în 1. Lodz. (363). 478 p. de l’r. 1940.M é c h i n r L'IŞmpereur Ju lien ou le rêv e calciné. Bologna. A ctele martirice.nuli. B l a n c h e t i è r e . 1941. B i d e z . antichrétien. ed.u. Milano. 1— 114. 1930. A . Bucureşti. V o g t . 1930 ¡ trad. N e u m a n n . Rom. Berlin. 1914. 1981. 1906— 1919. London. K aiser Julianus. 304 ‘ O?. N. IV (in folio). I. R. 1977. 1980. 1 vol. München.1 rom.utXiavoO. 1960. Paris. W . R. 1936. B r a u n et J. Parisiis et Romae. G. Aria Sanctorum Jiilii. N ach ihrer W ieder-herstellung übersetzt. An in tellectu al biographie. Bucu­ roşii 1938. in lim ba română. Martyrium Sancti Aemiliani. 30— 3 5 . în «The Jou rn al of Jew ish studies». . 1880. 1880. The Conllict betw een Paganism and Christianity in the iourts century. după prima ediţie italiană. J. Torino.. J. Aus den S chrillen Julian s des « A btrünigen». par F. H ayw ard. Julien philahelléne. Creştinismul în provinciile rom ane dunărene ale Iliricului la siîrşitul sec. Aberdeen. K. L u crarea a fost tradusă în limba germ ană tot de Neumann. Sí. 61— 81 ¡. 7— 8. London. loan G. Leipzig. X X X I (1981) p. Ju lien the A postate. 1920. M olwaukee. Leipzig. 408— 450. 3-e éd. I . A kadem ie der W isenschaften. M o m i g 1 i a n o. W . R i c c i o 11 i. La v ie de l'em pereur Ju lien . 111. Cirillo Alessandrino. . 1928. Răm ureanu. 1942. . P. J . M. de H. C e r a n . în Sitzungsberichte der säch. 1939. J I d i-m. 1964. I et II. în «A nalecta Boll. Coman. 1868.. în «Bis. polonă. L e i p o 1 d t.». p. The Emperor Julian.Pulpea ( — Pr. în «Didaskaleion». tr. G. Julian i Im peratoris Librorum contra christianos quae super sunt. 1982. Trad. II Contra G alilaeos dell'Im peratore Giuliano e il Contra Julianum di S. 3 vol. liosrliiu-. Der röm ische K aiser Julien in der R eligionsgeschichte. J. Julian the A postate. B o w e r s o c k . H. 373— 3 7 7 . W. Leipzig. franç. Fase. Milano. R e g a z z o n i. V I--531 p. I. G e f f c k e n . Julien VApostat. p. Jl. A n d r e o t i. R. Gaetano. I. I. .. Giuliano ¡'Apostata. .270 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ Idem. philosèm ile. R D o l e li a y o. IV. 263 ş. t. De l'histoire à la lég en d e (331— 1715). L'attitude d e ¡'Eglise en vers la politique antichrétienne de l'em­ pereu r Ju lien ïA p osta t . Leipzig. 1978. B r o w n i n g .. ilkin. trad. Studii: PL A thanassiadi-Fow den.Kl. R. engleză by M. nr. Rinn. L'imperatore Giuliano Ï Apostata. R i c h t e r . B e n o i s * . C . R ă m u r e a n u). germ . in «A nalecta Bollandiana». 1962. ed. p. SI intui Mucenic Emilian din Durostor. J . II regno dell'Im peratore Giuliano. Ju lien ¡'Apostat. P r . 1978.1 4 0 . 1. 430 p. Leipzig. p. . E g g e r . 6 (1928). LXII (1944). prof. 1 2 5 . G. I. p. L'im peratore Giuliano ¡'Apostata. Julian and Hellenism. X X X I (1912). L’em pereur Julien. K aiser Julian und des ludentum. Darm stadt. Paris. G rigorie d e Nazianz desp re împăratul Iulian. 4.

I. Paris. Studienheft. 1957.. 39 ş. Idezn. Byzance avant ITslam. Justinian und T eheodora. Justinian and his age. La crisi im periale d op o T eodosie. Akad. în «Byzantion». The first two y ears of em peror Theodosius I. K aiser Justinian. 1960. 1942.'il tz X z i xoü ’IouaxiMiäMoO naxa x*)v Ipiv 7tepi xà xpi® oi xîfaX aia v-aî xîjv E’oinou. E g g e r. 2. în «Sitzungs­ berichte der B ayer. Die Entstehung der K aiserlichen Synodalgewalt. Calw ey. J. Bucureşti. P. Munich. . A. 602— 626 . în cerca te d e m onografie asupra cetăţii Drăstoru !— SUistra. Church and State in the Later Roman Empire. 9— 32. M adison. 1960. Byzance et ¡'Orient sous les xucceseurs d e Justinian.. Roma. An Introduc­ tion to the ep o ch of Justinian the Great. . 1 9 6 5 . 2-nd edition. 1971 P.u. 1950. V. Lübbe. Leontius and T ibe­ rius. I d e m . By/. vezi : G.antium in the VII-th cent. C h a r a n i s. Stuttgart.. Leipzig. fase. p. 194. A thènes 1956. 1981. 1951.u.1 9 6 9 . II regno dell'im peratore Graziano. Ensslin. . Klasse. Amsterdam . By/. 634— 641. t. în «Kirche und O rthodoxes und ev. K. R. P. Justinian I und die Patriarchate von Rom und Konstantinopol. N. 'H è*xXi]aiaatr/. The Emperor T heodosius and the establishm ent of Christianity. de Byzantinologie à Thessalonique 1953». din limba engleză de Engl. L'Empire ch ré­ tien (325— 395).1 . I. Byzance et les Francs. M iddlesex. Die Religionspolitik d er K aisers Theodosius d er G rosse. Roma. T heodora. N . vol. D. A. Philhist. t. Idem. siastical N. 1953. Berlin. V a s i 1 i e v. W. Der erste T heodosius. 137— 153. 626— 634 . Cambridge (M assachusetts). W. E. Da Dioclezian alla caduta deW Impero d'O ccidente. 1927. II. Bizanţul în secolu l VIL T. I. p. Pentru împăratul Graţian (375— 383). A tena. M adison-W isconsin. Justinian II. Paris. 15 (1964). L'Empereure Maurice. II. ' Pentru împăratul H eraclie (610— 6 4 1 ): A. Istambul. T. Paris. 1 B. K aiser V alentinian I (364— 375).. Kosmos. Santo M azzarino. 413 ş. Roma. München. Christentum». Popa-Lisiseanu. V (1929— 1930). Grupe. Wolff. 1972. în Cam ­ bridge M edieval History. 1— 17. U r e. 1969.. The Dynasty of V alentinian and Theodosius the Great. 1980. p. în «Journal E ccle­ H istory». p. 1936. în limba n eo -g reacă.uEviy. Pentru Justinian I (527— 565j : R. t. Thesalonic. S t r a t o s . 1. Justin the First. Baynes. 1951 . Glanz und G rosse des byzantinischen K aiserpaares. 1923. B r o w n i n g . R. I. London. Staat und K irche von Konstantin der G rosse bis Theodosius d er G rosse.. 1913.. 1974. der W issensch. A. 1966.'rjy auvoăov. 1939 . Pentru T eodosie cel Mare (379— 3 9 5 ): A n d r e Piganiol. t. Les prem iers H èraclides et la lutte contre les A rabes. Paribeni. B a r k e r . Bologna. 1961. 1968. 1963.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) G. Gigli. Stilicone. Ensslin. The religionsp oiicy ol Anastasius the First. L’im peratore A nastasio I (491— 518). 1956. Theodosius der G rosse und seine Zeit. r Pentru A nastasie I (491— 5 18): C. R u b i n . Trad. Jen a. Ed. p. în «A ctes du X -e Congrès intern. Das Zeitalter Justinians. K i n g . C a p i z z i . II. Aufstieg und Herrschaft einer byzantinischen K aise­ rin. H e e r i n g .ang. 2. B r i d g e . Band. 1969'. 1980. W . Pentru Iustin I (518— 527) : A. E h r h a r d .1 9 6 6 . Cambridge. p. L i p p o 1 d. 685— 711. Chrysos. A..ance au V II-c siècle Vol. Goubert. 118— 260. Harm insworth. Paris. T. Norm an H. Justinian and the later Roman em pire. Tesalonic. I. III. W. e-e éd.

mai paşnic. linia urmată de Constantin nu mai putea fi părăsită. B o d o g a e . Totuşi. creştinările cele mai multe au urmat drum mai firesc. mai ales după ce schim barea m oravurilor şi a credinţei adusese şi în Im ­ periu o singură şi o prosperitate econom ică mult deosebite de stările de criză din secolul al III-lea. după cum cereau acest lucru atît m otivele de strategie politică şi m ilitară. unii din împăraţi au căutat să facă din ea nu numai «Biserică de stat» ci şi m ijloc de * C ap itol re d a c ta t de P r. T.s creştini. Chiar dacă unele provincii orientale ca Egiptul. Imperiul roman do Apus va sucomba. Imperiul de R ăsărit n-ar fi avut şansa de a dura încă 1000 de ani după încetarea celui de Apus. după ce au fost descoperiţi şi torturaţi. afară de linia aceasta «dură». din care unii vestiţi şi de neam. Desigur. în cet-în cet se va gred za. prevederile C odicelui teodosian ori închiderea şcolii din A tena (529) de către Ju stinian sînt numai cîteva momente din procesul atît de com plex al creştinării Imperiului.272 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Răspîndirea creştinismului în Răsărit * De bună seamă că «creştinarea» lui Constantin cel M are nu a în ­ semnat im ediat şi creştinarea Im periului său. V şi V I mai existau pînă şi în aceste părţi mulţimi nenum ărate de oameni încă neconvertiţi la creştinism . M ărturii suficiente ne dau nu numai actele Sinoadelor ecu ­ m enice şi locale. pentru ca pe urmă să fie în cre­ dinţaţi b isericilor să-i înveţe doctrina creştină». Palestina. iar cel de Răsărit. cît mai ales decretele im periale şi scrierile m arilor Părinţi şi scriitori bisericeşti. la Bizanţ. N ici m ăcar după ce la 11 mai 330 se mutase capitala lui în Răsărit. Episoadele Iulian A postatul ori Hipatia din A lexandria. de aceea au fost biciuiţi şi întem niţaţi. grăm ătici. E drept că acest lucru va li cuţit cu două tăişuri : făcîndu-şi din B iserică o aliată. totuşi în veacu rile IV. ' Iată cum afirma la 546 «prea creştinul împărat» Ju stin ian despre cei ce încă nu prim iseră pînă atunci creştinism ul : «Zeci de mii de oameni. Siria sau A sia M ică erau intens creştinate pînă şi în regiuni rurale. profesori şi medici. Dacă ne gîndim că la anul 476. care-i dădea elan şi ascendenţii de ordin cultural asupra tuturor supuşilor şi mai ales asupra popoarelor din jur. doşi va păstra mai departe atributul de «roman» — atunci vom înţelege că dacă n-ar păstra orientarea creştină. filozofi. au m ărturisit că nu-. p ro f. cît mai ales cele de ordin econom ic şi cultural.

georgieni. păcat că acestea au fost strivite. o datorie de prim ordin de a reconsidera în duh de sinceritate şi iubire dorinţa M întuitorului şi a A postolilor : de a fi cu toţii una. dar au fost mult ocazii cînd ea a stricat şi unuia şi celeilalte. coptă. iar atunci cînd — din pricini de ordin extern. popoarele din vestul A siei şi din sud-estul Europei au trăit d eja o experienţă de libertate. armeană. au respirat duh ecum enic. cînd istoria şi vrem ile ne cer să ne apropiem din nou unii de alţii. 1. s-a aju ns la grele su­ ferinţe şi chiar la dezbinări dintre Biserica-m am ă şi B isericile nestoriană şi m onofizite. abisiniană etc. Nu-i de m irare că şi poporul «barbar» al goţilor şi-a primit traducerea B ibliei tot din Răsărit. au cîntat şi s-au rugat în limba lor. A cest lucru în Apus n-a fost posibil. arabi. Este azi. provinciile răsăritene au cunoscut din prim ele veacuri o largă autonomie şi apoi şi autocefalie. Deşi ţinutul 18 — Istoria bisericească . nubieni etc. în cît abia le-a mai ră­ mas am intirea. Popoarele şi B ise­ ricile Apusului au avut şi ele în primul mileniu liturghii şi tradiţii de rugă p ro p rii. Să nu uităm că prin nestorieni credinţa creştină a ajuns să fie cunoscută pînă în Turchestan. Să le luăm pe rînd. arabă. dar şi din pricina unei intoleranţe crescînde a B isericii mai bine-zis a B isericii «greceşti» faţă de celelalte (siriană. georgiană. E ceva în spiritul grecesc de a vedea în chip dem ocratic şi pentru alte popoare şi pentru alte Biserici aceeaşi îndreptăţire.) — nu s-au ştiut m enaja interesele lo cale şi specificul spiritual al acestor popoare. copţii egipteni şi e tio ­ pieni. iar în seco lele III— IV şi cîntări şi slu jbe respective. Fiind de la început patria creştinism ului. China şi M ongolia. înainte de a se greciza şi deci înainte de a se îngusta unghiul de vedere al creştinilor răsăriteni. A celaşi lucru se va întîmpla în seco ­ lele IV — V I cu B isericile arm eană. dezbinare care durează pînă azi. arabă etc. B iserica siriană îşi avea încă din veacul II Scriptura tradusă în limbă proprie. M ai trebuie să spunem cîtev a cuvinte şi despre căile prin care creştinism ul a făcut progrese în Răsărit. Dintre popoarele răsăritene creştin ate în perioada aceasta amin­ tim pe armeni.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 273 dom inare cezaro-papistă. A fost o mare fe ­ ricire că. In A rm en ia vom avea prima biserică naţională înainte chiar ca în Im periul roman creştinism ul să aju n gă religie de stat. perşi. coptică. Au fost momente cînd această colaborare a a ju ta t şi statului şi B isericii. indieni.

A rătîndu-se ca un adevărat părinte. iar reslul di' bizantini. prieten cu Sfîntul V asile al C ezareei. Tiridate trim ite acum pe G rigorie la C ezareea să fie hirotonit. a fost Ia început persecutat de regele T irid a tc II (261— 317). iar la întoarcere însuşi regele. întors în ţară. iar de acum G ri­ gorie organizează B iserica cu centrul la Ecimiadzin. principiul ereditar. s-a refugiat în C ezareea Capadociei. care l-a otrăvit pe m otiv c-ar imila pe greci. ultimul deseori- . Dintre urmaşii acestuia. G rigorie a mai înfiinţat încă 12 episcopate. arm ata şi sfetnicii lui se botează (între anii 280— 301). dar în urma unor îm prejurări zguduitoare. G rigorie a murit la adînci bătrîneţe. unde arhiepis­ copul Firm ilian l-a. anexînd teritorii din ea sau chiar supunînd-o îndeo­ sebi pentru poziţia ei strategică.274 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ muntos al tării i-a aju tat pe armeni să-şi apere mai uşor independenţa. iar conducătorul oi «culolicos». aşezînd ca titulari pe fiii foştilor preoţi păgîni. întem eind m înăstiri şi aşezăm inte de binefacere. Ca să scape de un m ăcel organizat de trupele persane. dar mai ales fam iliarizaţi cu credinţa creştină. dar rolul de conducător al poporului îl ia acum catolicosul cu adunarea clerului şi poporului. Salvarea a ven it to t prin Biserică. după modelul preoţiei leviţilor. acesta şi-a schim bat atitudinea. pentru că la 428 regalul armean încetează. Ce folos însă. tînărul descendent dintr-o fam ilie regală G rig o rie supranumit L u sa v o riţ = Lu­ m inătorul (f 332). C el mai mare ierarh a fost atunci S a h a c (îs a c ) c e l M a re (390— 440). că nu pentru multă vreme. locul unde — după tradiţie — însuşi Domnul Unul-Născut s-a coborît să-i fixeze altarul. Po la 385 cea mai maro parte (4/5) din A rm enia e anexată de perşi. mai ales în urma unei vindecări m iraculoase la care ar fi contribuit şi Grigorie aruncat de el în închisoare vrem e de 15 ani. Do atunci B iserica arm eană se declară autocefală. totuşi cele două mari puteri Persia şi Bizanţul se vor am esteca ade­ seori în viaţa ei. Şi astăzi Ecimiadzinul este cea' mai mare m înăslire şi centrul B isericii arm ene. Un descendent al său A r is ta g e va prezenta B iserica armeană la Sinodul I ecum enic din N iceea (325). Jvicrri caro n-a fost înţeles de reg ele Pap. R eligia dualismului persan renăscută cu fanatism de regatul sasanizilor (224— 640) n-a putut atrage pe ar­ m enii dornici după independenţă. amintim de N c r s e s c e l M a re (353— 379). form aţi de el în credinţa creştină. în că G rigorie folosise în locu l limbii siriene limba arm eană în predică. ajungînd — după tradiţie — să mai lase n ecreştinate doar 17 fam ilii. de la care a luat exemplu. : In A rm enia s-a introdus. cîştigat pentru credinţa creştină.

sînt ortodoxe. C elebri au mai fost şi polem istul Eznic. După 485 s-a restabilit' pacea între bizantini şi perşi. Tocm ai în anul 451. C elelalte elem ente din cultul şi trad iţiile lor (cu excep ­ ţia unor influenţe iudaice despre jertfe. H en o tic o n u l lui Zenon. legat mai mult de unele expresii mai puţin fericite. au declarat că ţin de acum monofizismul. La anul 410 era gata traducerea B ibliei după versiunea siriană (P eşito). 2. născoci alfabetul arm ean după modelul celui sirian. La fel s-au introdus slu jbele sfintelor Taine şi ierurgii. ca şi unele deosebiri privind postul şi alte puncte de mai m ică im portanţă). «cel ce te-ai răstignit pentru noi».PER IO A D A A D OU A (325— 787) 275 dent al Sfîntului G rigorie Luminătorul. arm enii se răsculaseră contra perşilor. Sfîntului V asile şi Sfîntului Ioan Gură de Aur. Din A rm enia creştinism ul s-a răspîndit şi în G e o ig ia sau I v iiia şi iată cum : Prin anii 320 o credincioasă arm eană N in a sau N un ia.îm păcarea dintre nestorieni şi m onofiziţi a fost aprobat şi de armeni. Cei doi prieteni. iar la 432 o a doua ediţie şi după Septuaginta. în Ioc de «fire». amîndoi istorici cunoscuţi. aşa încît de acum nici în cercările perşilor de a sparge unitatea arm enilor trim iţîndu-le episcopi sirieni şi nici cele ale bizantinilor. Sahac şi M esrop reform ează litur­ ghia arm eană. în cercările făcute ulterior. Prietenul acestuia. la care au luat parte şi episcopi georgieni şi alani. ar­ m enii ţin un monofizism moderat. sinoadele de la V a g a iş a p a t (491) şi Tvin (525). trim iţîndu-le episcopi sau învăţaţi greci. care voiau să Ie impună cre ­ dinţa m azdeistă a lui Zoroastru. C ontinuele războaie dintre sasanizi şi bizantini exp lică de ce la Sinoadele II. nu au reuşit. după cum s-a făcut şi popularizarea multor scrieri patristice din părinţii sirieni şi greci. aju nsa acolo ca roabă de război. cînd se ţinea Sinodul IV ecum enic la Calcedon. dar curind după aceea. primind totodată şi adaosul la trisaghion făcut de Petru Gnafevs. b i­ zantinii n-au făcut-o. în fond. însuşi cato-licosul Io s ii a murit ca m artir în 543. a în g rijit pe un copil bolnav atît de bine. mai ales sub îm păratul H e i a d i e (610— 641) de a reveni la ortodoxia calcedoniană n-au dat roade tot din m otivele am intite. poate dintr-o traducere greşită a term enului «cpooi?» prin «persoană». Cu toate că le prom iseseră ajutor. în cît . III şi IV ecum enice au lipsit cu totul episcopii armeni. introducînd — pe lingă imne proprii — şi elem ente din liturghiile Sfîntului lacob. precum şi E lise şi M oisi de la H orene. care voia. arhimandritul M esro p . poate şi din anti­ patie p olitică faţă de «greci».

patriarhului de A ntiohia revenindu-i doar dreptul de a . dar odată cînd a ajuns într-un impas într-o pădure. Drept mulţumită pentru ajutorul dat. de la Athos. m ajoritatea popu­ la ţie i islam izată prin teroare. sub împăratul H eraclie (610— 641). întrerupe buna dezvoltare a B isericii georgiene. Probabil că prim ejdia incursiu­ nilor arabe. şi la 491 şi 525 s-au d ecla­ rat m onofiziţi. şi-a adus am inte de rugăciunile creştinilor şi a invocat şi el pe Dumnezeu. georgienii revin la formula calcedoniană sub catolicosu l K irian I.276 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ acesta s-a vindecat în mod neaşteptat.1 hirotoni pe cato lico s ori de a trim ite un exarh în caz de vacanţă sau de tulburări eretice.o cărţi creştine. Sinai. unde de timpuriu se întîln esc şi călugări georgieni s-au tradus şi în limba lor niull. n ici georgienii n-au participat la S i­ nodul IV ecum enic de la C alcedon. în seco lele V şi V I cu arma în mînă. care erau tot mai dese acum. IVlru Ivirul era o m arcantă figură în secolul V III. din Cipru şi Bitinia. ceea ce înseamnă — ca şi în A r­ menia — că B iserica georgiană. că ju risd icţia scaunului antiohian va fi încetat de acum. Nu e sigur dacă Sinodul trulan din 692 recunoaşte au tocefalia B isericii georgiene. care botează pe rege şi poporul său. fiind un profund cunoscător al literaturii ascetice creştine. Ca şi arm enii. V estea a făcut vîlv ă atît de mare. în tre 390 şi 550 s-au tradus Biblia şi principalele cărţi de slujbă în limba georgiană. bolnava s-a vindecat. am estecul perşilor şi bizanti­ n ilor le-a stat de multe ori în cale în drumul spre independenţă. din 451. La începutul secolului V II. Sub V ahtang (446— 499) se amin­ teşte de primul catolicos georgian. R avagii m ari a făcut m ahom e­ danismul : m înăstiri şi biserici vech i au fost distruse. de acum bine organizată în 2 eparhii. Amintim ca m artiri pe A b o din T b ilisi . dar acest fapt a fost numai ceva trecător. regele a trim is în anul 326 soli la împăratul Constantin cel M are să-i trim ită m isionari. despărţindu-se astfel de armeni. R e­ gele M irian n-a dat atenţie prea m are faptului. regii A rc il şi V a h ta n g s-au răsculat adeseori îm potriva perşilor invadatori. în cît Nunia a fost chem ată şi la regina. în tăriţi îndeosebi prin contactul strîns cu cen trele m onahale de lingă Ierusalim . Constantin trim ite pe patriarhul Eustaţiu al A ntiohiei. s-a introdus liturghia bizantină şi s-a putut astfel păşirii specificul propriu al culturii georgiene. Ca şi în Arm enia. aşezînd ca prim episcop pe lo a n ca sufragan al său. căreia i-a insuflat încredere în Dumnezeul creştinilor şi prin rugăciune. s-a d eclarat autocefală.

care a incendiat un templu persan. unde «şcoala perşilor» a fost întem eiată în anul 306 de Sfîntul Iacob ( t 338). 4. dar aceştia îngăduie —•din ură faţă de bizantini —• desfăşurarea liberă a creştinism ului la ei. vech ea cetate a regilor A bgar şi patria primei traduceri siriene. r e g e l e A r c il (t 727) etc. între Tigru şi Eufrat. în anul 418 izbucni o altă persecuţie ce va dura 30 de ani din pricina episcopului A b d o s din Suza.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 277 (| 6 8 6 ). pentru gingăşia şi m ăiestria imnelor şi rugăciunilor lui pline de evlavie. creştin ii s-au înm ulţit încă înainte de anii 300. ţani. I a c o b c e l M a re ( f 338) a ilustrat v estita şco ală siriană prin predicile lui m orale. din anul 425. N isibi se afla sub stăpînire persană. In P e r s ia de sub dinastia sasanizilor (226— 636). cînd în favoarea unuia. în schimb. răscum părînd cu bani 7000 de prizonieri perşi. centrul cel mai im portant a rămas N isibi. iar peste 1 0 ani cad sub arabi. instigat de m agi şi de e v r e i: Se vorbeşte de 16. de pe ţărmu­ rile M ării N egre şi Caspicei. După 489. P e şito . . cînd a altuia. Epoca de aur a literaturii si­ riene a atins culm ea dezvoltării sale pe vrem ea S tîn tu lu i E frem Şirul ( t 373) supranumit «lira Duhului Sfînt». Se ştie că de la georgieni în secolul V I s-a extin s creştinism ul şi spre nord la populaţiile vecine : alani. Se ştie că după anul 363. perşii au fost mereu în luptă nu numai cu bizantinii. In tot acest răstimp teatrul de luptă se schimba. Spre miazăzi de A rm enia se înregistrează în perioada a Il-a pro­ grese m ari printre m e s o p o ta m ie n i. nestorienii cîştigară bunăvoinţa regelui V a ra n es. cînd şcoala de la Edesa a fost închisă. pînă ce la 628 i-a zdrobit îm păratul bizantin H eraclie. şi din Nisibi. Se ştie că în tot timpul dinastiei sasanide. 3. abasgi. La N iceea. S fin ţii D aniil şi C on stan tin (f 715).000 m a rtiri! După o linişte de 40 de ani. La anul 343 începe o epocă de 35 de ani de crudă persecu ţie a creştinilor de către regele persan Ş a p o r II. participa şi Io a n episcopul Persiei. cum s-a văzut şi din istoria maniheismului. m ărturisitor în persecuţia lui D iocleţian şi participant apoi la primul Sinod ecum enic. La începutul secolului IV din două centre au radiat spre Persia m isiunile creştine : din Edesa. cu toate că era dominată politic de cercurile fan atice ale preoţilor mazdeeni şi dualişti. ci şi cu alte popoare din sud şi din nord. centrul b isericesc a răm as la M zehet. Pentru cei răm aşi ortodocşi. în 325. lazi.

predicînd ca nimeni altul înfrînarea. care l-au vestit. p olitica stalului persan a fost deosebit de favorabilă faţă de nestorienii alungaţi de bizantini. Numărul lor va creşte vertiginos. «nu ne trebuie confuzie ca în monofizism». Cam în aceeaşi vrem e înflorea şcoala din S e le u c ia -C te s ifo n . fără podoabe ca cele bizantine. B isericile lor erau sim ­ ple. în acelaşi timp au înflorit şi alte centre. M ult a influenţat şi teolo­ gia ascetica . La începutul secolului V avem şi un episcop diplomat M a iu ta din M aiperkal. arabă. Cînd în 363 Nisibi cade sub perşi.i marelui anahoret Is a c S im l. cîtev a m ilioane. s-a rctias intr-o m înăslire. P ăcat că popoarele de stepă vor distruge aproape total această operă im presionantă. trim is în m isiune la Bizanţ. C ărţile lui erau tra­ duse de timpuriu în greacă. unde în 410 şi 419 se ţineau sinoade. Conştiinţa de sine a nestorienilor ajunge la apogeu cu toată apă­ sarea musulmană. La sinodul din Seleu cia din 486 s-a definit «crezul» B isericii nestoriene : «M întuitorul e Dumnezeu perfect şi om perfect» . în Persia propriu-zisă. C el mai im portant sinod e cel din 499 de la Seleucia. respectiv l-au adorat pe Hristos. la tibetani (unde influenţară şi asupra cultului local lama). la triburile ungro-turce de lîngă Ura Ii şi Turchestan. ajungînd chiar şi în Sum atra şi în China (pe la 779). modeste. toi atîtea căi spre desăvîrşire. slavă. C l e r u l era căsătorit. num ele ]ui N estorie este pomenit alături de ale m artirilor. de pildă la M oşu l. R ab u la (toţi în secolul V). chiar şi episcopii. Iha. conduşi de vreo 2 0 0 de e p i s c o p i . care.273 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Ultima persecuţie persană are loc sub regele C o s r o e la anul 614. încă pe la anii 600 ei făcuseră convertiri din nordul A rabiei pînă la hunii din Crim eea. pe care o va mai ilustra după el şi alţi mari dascăli şi m isionari ca N a rses. care vor cunoaşte acum o înflorire excepţională. trezvia şi munca manuală. etiopiana. m arele dascăl Efrem Şirul va trece cu colaboratorii lui în Edesa. unde la c o b A ir a a te expunea pe la 350 în acrostih învăţătura creştină. dar peste 14 ani îi răzbună îm păratul bizantin H erad ie. tot la o «şcoală a perşilor». ce afirmau independenţa canonică faţă de scaunul de A ntiohia. Pe la sfîrşitul perioadei a Il-a rolul «patriar­ hatului» nestorian de Seleu cia-C tesifon se fundamenta în cadrul isto­ riei creştinism ului prin referirea la Avraam din Haran şi cei trei magi. după 5 luni de episcopal. De la sinodul din Seleu cia din 497. După jum ătatea veacului V. .

G rigorie Teologul şi Am brozie. eliberîndu-se de tradiţiile aduse de m isionarii rom ano-catolici. Tradiţia despre evanghelia dusă în India de Apostolul Toma era vie în secolul IV. pe coasta apuseană a Indiei. în veacu l V I n e­ gustorul C o sm a « In d icop lev stu l» m ărturiseşte că a întîln it multe co ­ m unităţi creştine sub conducerea cîtorva episcopi. unde domina nestorianism ul. a patra eparhie creată pentru triburile arabe din jurul Damascului. şi-a primit căpetenie b i­ sericească chiar pe propriul lui şeic A s p e b e th o s sau P etru . M au v ia. De pe la anii 800. C eva mai bine s-au păstrat creştin ii torniţi din Mcilcibar. . Printre triburile a r a b e de la hotarul sud-estic al Imperiului roman. era dependentă de scaunul A ntiohiei. 6 . a primit episcop pentru supuşii ei creştini. Pe acea vrem e. s-a creat un episcopat sufragan Patriarhiei de A lexandria. Pe la 372. Din secolul X V II. O altă cruce cu inscripţii în dialect indian (secolul VII) s-a păstrat în biserica din Kottayam . cum spun scrii­ torii Eusebiu de Cezareea. Din cauza persecuţiei regelui Şapor sute de m eşteri persani se refugiază în M a la b a r . centrul bisericesc din M a­ labar. unde li se dau însem nate privilegii. în timpul domniei îm ­ păratului A n a sta sie (f 518) a trecut la creştinism A lm u n dar. odată cu în ch eierea acordului de pace cu Bizanţul. păstrate pînă azi. Din acel timp. cum s-a numit după ce a fost botezat de călugărul Eftimie. De asem enea şi S im ion S tîlp n icu l şi cuviosul monah E ftim ie s-au bucurat de mare cinste printre arabi. B iserica indiană e autoceaflă. creşti­ nismul a pătruns graţie apostolatului erem iţilor din pustiul arabic. pe la m ijlocu l se­ colului V. A cest episcopat arab se afla sub ascultarea scaunului de la Ierusalim . în fine. Un alt trib arab a> avut în decursul secolului V un scaun episcopal la Jita b e . în per­ soana venerabilului călugăr M o ise. ce întreţinea legături de prietenie cu Bizanţul.PER IO A D A A D OU A (325— 787) 279 5. B isericile creştine din India devin monofizite. D atorită contactului cu Persia. o principesă saracenă. din C oelesiria şi pînă la poalele muntelui Sinai şi golful A caba. Limba de cult era siriana. căpetenia p olitică a unui alt trib arab. B i­ serica indiană a fost mult timp nestoriană. pentru arabii din ju ru l muntelui Sinai. S-a păstrat şi o cruce cioplită în piatră neagră cu inscripţii din vrem ea sasanizilor. La Sinodul I ecum enic semnătura episcopului «loan al m arei Indii şi al Persiei» vrea să însemne că încă de atunci exista în India o B iserică sufragană celei persane. Un al treilea trib. Dar au răm as şi com unităţi ortodoxe. legătura cu Persia s-a rupt pentru aproape 600 de ani.

cu ajutorul călugărilor. 7. iar în decursul seco ­ lului IV creştinism ul va înregistra o victorie importantă. ridicînd pe pămînlul «Tării făgăduinţei» biserici m onumentale. vech ile san c­ . în ţinutul apusean al Siriei. Pe seam a acestor arabo-creştini au fost înfiinţate trei biserici în Tarafan. Duh-Novas. pentru consolidarea creştinism ului. bastioanele păyîne unul după altul. printre h a ja riţi sau hom eriţi. a putut distruge.280 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Cu toate că părţile nordice ale A rabiei au fost cercetate de nu­ m eroşi m isionari creştini şi săm înţa învăţăturii lui Hristos a fost arun­ cată pînă departe în ţinutul N edjed. elenism ul mai avea încă forţă vitală. toate centrele mai în ­ semnate'. cîştigînd pe mulţi arabi din Yemen. făcînd ca păgînism ul să-şi continue existen ţa pînă prin secolul V. în cercul retorilor şi al filozofilor. în aju tor e chem at regele Etiopiei. de cari' ne vorbeşte Sfînta Scriptură. primul oraş al O rientului. Odată cu această învăţătură greşită şi-a făcut in tra­ rea printre creştinii de acolo şi monofizismul. şi-au cîştigat m erite nepieritoare. îm părăteasa Elena. care-1 răsturnă. în ţinutul Fen iciei de la litoralul mării. aşa-num iţii «creştinii lui Toma» au fost atraşi spre nestorianism . creştinism ul ajunge dominant în decursul secolului IV. încă de la începutul secolului al III-lea era împîn/ită cu o reţea de biserici episcopale. In Palestina. Ioan Gură de Aur. printre care şi pe regele hom eriţilor. Cu cea mai mare ten acitate s-a menţinut păgînismul în Gaza din F ilisteea. în aşa-zisa «A rabie fericită». a propovăduit creştinism ul sub form ă ariană. A cest episcop. creştinii arabi sînt persecutaţi de acest rege iudeu. Incepînd cu anul 522. trim isul împăratului Constanţiu. arhiepiscopul de mai tîrziu al Constantinopolului. episcopul T e o iil. La sfîrşilul secolului al IV -lea. educat în ale credinţei de Eusebiu al Nicom idiei. Din cauză că la 616 partjea cea mai mare a A rabiei a ajuns sub dependenţa perşilor. în cetatea A ntiohiei. atît împăratul Constantin cel M are cît şi mama sa. a activ at ca predicator în decursul anilor 350— 354. îm potriva misiunii creştine din Yem en au reacţion at iudeii care vor reuşi să dea hom eriţilor un rege iudeu. în sudul A rabiei. Deşi o parle a Asiei M ici. Aden şi Hormuz. nu se poate vorbi de o B iserică unitară şi naţională arabă. se puteau mîndri cu b i­ serici şi ininiisliri. bucurîndu-se de spri­ jinu l împăratului.

greoaie şi nepractică. m etropola de unde radiau razele bin efăcătoare ale soa­ relui învăţăturilor M întuitorului era A lexandria. încă de la sfîrşitul secolului al II-lea dăinuia faim oasa şcoală cateh etică. 10. Cu toate că în acest oraş. Dintre cen trele eparhiale mai însem nate amintim pe cele din Pelusium. pe insula Philae. 42. nu se poate afirma că păgînismul era zdrobit. Herm opolis din Tebaida şi cel din B eren ice din Libia pentapolit)ană (Eusebiu. 8. Un alt factor care a aju tat cauza creştină. aproape întreg Egiptul era împînzit cu biserici creştine. 13). A lături de propaganda şi m isiunea bisericilo r episcopale şi a clericilo r exilaţi în părţile de nord şi de m ij­ loc ale Egiptului. 40. N icopolis. a fost îm ­ p rejurarea că începînd cu secolul IV. In întreg Egiptul. vechea scriere cursivă. Frigia şi Licia. A bia cînd au fost dărîm ate faimosul Serapeum şi celelalte sanctuare păgîne. m arele sanctuar al Isidei a trebuit să fie cruţat de teama tribului blem ienilor de dincolo de hotare. Pe nesim ţite. limba m aternă a fost întrebuin­ ţată de oam enii B isericii în scopuri m isionare. 26 şi V III. unde totuşi în decursul secolului al V l-le a mai existau puternice colonii păgîne. Lycopolis. fiind însă continuu supravegheaţi şi urmă­ riţi în acţiunile lor de conducătorii B isericii egiptene. iar m isionarii m elitienilor mai curînd au întărit decît au slăbit unitatea avîntului monahismului ortodox. U rm area a fost că păgînii şi-au putut practica nestingheriţi cultul în templul zeiţei Isis. M isionarii creştini au putut desfăşura o activitate bogată şi încununată de succeis. a simţit păgînism ul că pierde cu totul terenul. Is to r ia b is e r i­ c e a s c ă VI. e înlăturată de alfabetul grecesc. B iserica îşi avea organizarea ei proprie. . In secolul IV. Thmuis. un m erit deosebit şi-au cîştigat călugării. în extrem itatea sudică. în Egipt. după ce a primit unele adaptări şi transform ări. Cu toate acestea. fiind acom odată limbii autohtone a copţilor. 11. de pildă. A rsinoe. care erau în dependenţă de scaunul A lexan ­ driei. deşi exista o puternică colonie creştină. în timpul disputelor dogm atice. atît în A sia. cît şi în alte locuri secrete. numărînd aproape 100 de eparhii. B iserica egipteană nu a fost cîştigată de propaganda arienilor. Aşa. VII. cît şi în Caria.PER IO A D A A D OU A (325— 787) 281 tuare păgîne au continuat să-şi m enţină poziţiile. păgînismul a putut să se m enţină în tot cursul secolului IV. 4 6 .

Frum enţiu a plecat spre A lexandria. ' (in alt merit al episcopului Frum enţiu a fost crearea unei litora­ luri naţionale eliopiene.răs­ pundere la curtea regală. După m oartea regelui. în timpul lui Constantin cel M are (306— 337). după alţii sau ceva înainte de 340. la stăruinţele regineimame. că în A bisinia erau biserici. preoţi şi mulţi călugări ortodocşi. recăpătîndu-şi libertatea. obţinînd chiar posturi de înaltă . sau curînd după 346.r ă s pîndirea credinţei creştine.sînt omorîţi. episcopj. creştinism ul a pă­ truns graţie a doi tineri din Tir. F ru m en ţiu : şi Edesiu au părăsit A bisinia. Frum enţiu şi Edesiu sînt aduşi sclavi la curtea regală din Axum (Auxuma). G raţie culturii şi ştiinţei. care s-a bucurat d e . Cu excep ţia celor doi tineri. împăratul Constanţiu scrie atît regelui. In A b isin ia . episcopul Frumenţiu. atît M eropiu cit şi însoţitorii lui . m arele A tanasie l-a înduplecat . cei doi şi-au cîştigat încrederea regelui.m a re cinste în limpid îm păraţilor Ju stin ian I (527— 565) şi Iustin II (565— 578). nepoţii învăţa­ tului filozof M ero p iu din Tir. acest filozof a întreprins o călătorie de studii în A bisinia. P.G. 169). rupînd orice legătură cu A tanasie cel M are.. corabia lui e atacată şi jefu ită de indigeni. A bisinia a continuat totuşi să răm înă ortodoxă. L X X X V III. am in­ teşte în lucrarea sa (1. F ru m en ţiu şi E desiu . cei doi au continuat să trăiască la palat. sau în regatul azumitic etiopian. de partea arienilor sau îl va com promite în faţa înalţilor săi protectori.să accepte să fie sfinţit episcop al abisinienilor. reuşind .282 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ 9. cît şi fratelui lui să vegheze ca şeful lor bisericesc. precum şi succesele obţinute în predicarea ş i. pirul atunci alcătuită numai din consoane. ajutînd-o la conducerea ţării şi veghind ca tînărul fiu de rege Aizana (Ezana) să prim ească o creştere îng rijită. La 356. După unii istorici actul sfinţirii a ¡avut loc la 328 sau 329. Constanţiu a crezut că prin acest m ijloc va reuşi să-l atragă şi pe Frumenţiu. .ghe al A lexandriei. a cărei dezvoltare a mers m înă în mină cu creştinarea lor. Frumenţiu a botezat la 350 pe regele A iz a n a şi pe fratele său S aza n a şi apoi pe rînd o parte însem nată: a poporului. Cînd acesta a luat conducerea ţării. să se con ­ form eze adevăratei credinţe reprezentată prin episcopul arian Gheor. M eritul lui Frum enţiu a fost că a introdus şi v o c a le 1în scrierea etiopiană. Cosma Indicoplevstul. unde tocm ai fusese hirotonit episcop Sfîntul A tanasie cel M are. Istorisindu-i toate întîm plările.uilorul unei topografii creştine. 3 la M igne. A juns într-un port al acelei părţi. Intorcîndu-se la Axum.

D o w l i n g . 1. în veacurile V şi VI. London. M o s e s K h o r e n a I s ' i . T h e C h u r c h e a n d F a ith of A r m e n ia . Is to r ia B is e r ic ii A r m e n e d e la in t r o d u c e r e a c r e ş tin is m u lu i in A r m e n ia p in ă în z ile le n o a s tr e . 1947. A s p e c tu l n a ţio n a l în e v o lu ţ ia B is e r ic ii • r m e n e . H is to ir e d e l'A rm én ie. în «M itropolia M old ovei şi S u cev ei». în «O stk irch lich e S tu ­ dien». X IX (1970). A. III (1951). Paris. trad. Ca şi în Egipt şi în vestul A rabiei. L. 1978. P en tru r ă sp în c lire a c re ştin ism u lu i in A r m e n i a : P. încetu l cu încetul a luat naştere o literatură etiopiană creştină. se am intesc chiar pelerini etio ­ pieni pe la Sinai. 1934. R. ca şi acolo. nr. M estu rgian. 339— 346. 586— 636. în d eoseb i p. H. Ş. A b r a h a m i a n . W . la A lexandria etc. încredinţînd turma spre păs­ torire episcopului Teodor din P h ilae. H is to ir e d e l'A rm én ie d e s o r ig in e s à 1071. preoţia ereditară) şi de mahomedanism (poligam ia). P o s ib ilit a te a în t o a r c e r ii B is e r ic ilo r m o n o fiz ite la O r to d o x ie . Paris. P u 1 p e a (Răm ureanu). Zur E in fü h ru n g d es C h riste n tu m s in A r m e n ie n d u r ch d e n K ö n ig T reiat (T ir k la le s ). B u cu reşti. dar îşi va păstra trad iţiile vech i creştine. G r o s s c t . 374— 390. el este mai mult formal. BIBLIOGRAFIE R. Paris 1910. 1920. p. C ălugărilor se şi datoresc primele imne şi primele traduceri din greacă şi siriacă. Z o h r a b i a n . XC1I (1974). a Protos. engleză. A. înainte de ven irea arabilor. T o n r n c b i z e. Pr. tn lim b a ro m â n ă : M i h a i R ă d u l o s c u . mai mult o form ă ana­ cron ică. 1961. 447— 515. H is to ir e p o lit iq u e et r e lig ie u s e d e 1'A r m e n ie . 1920. bucurîndu-se de sprijinul îm părătesei Teodora. L 'E glise A r m é n ie n n e ju sq u 'a u C o n c ile d e F lo r e n c e . London. M. P a s d e r m a d j a n. în că rţile de cult ei sînt ortodocşi. E p i f a n i e N o r o c e l . un m onofizit înflăcărat. chiar dacă alături de ele sînt şi urme de iu ­ daism (circum ciziunea. Cît despre monofizismul B isericii etiopiene. K o g y a n. p. B eiru th. nr. K r ü g e r . sabatul — alături de duminică. L 'E glise A r m é n ie n n e . F. 1949. 1910. . După venirea arabilor în Egipt (640). Legăturile «oficiale» cu Biserica-m am ă a copţilor egipteni a rămas şi aici. London. O r m a n i a n . 1910. în «B iserica O rtod oxă Rom ână». Paris. 3— 4. Prof. H. N u b ien ii şi b le m ie n ii . Printre e i a activat preotul Iu lian din A lexandria. T h e A r m e n ia n C h u rch .P ER IO A D A A D OUA (325— 787) 283 s-o facă astfel mai uşor de citit. A bisinia răm îne într-o izolare im presionantă. 618— 621. el s-a reîntors la A lexandria.au a c c e p ta t şi ei creştinism ul sub formă de monofizism în timpul domniei împăratului Ju stinian (527— 565). abţinerea de la unele m încăruri. XLI (1965). W ürtzburg. p. T h o m s o n . H isto ry o i th e A rm en ia n s. C am ­ bridge (M ass). 4. 7— 8. p. B is e r ic a A r m e a n ă . După o activitate m isionară de doi ani. un rol deosebit a avut în dez­ voltarea creştinism ului din Etiopia monahismul. nr. în «O rtodoxia». In ro m ân eşte de V .

1950. Rom e. Le c h r is tia n is m e d a n s ¡'E m p ire p e r s e s o u s ia d y n a s t ie sa ss a n ic le (224— 632]. L 'e x p a n s io n n e s t o r ie n n e e n A s ie . C o d i e r. 1964. în «C haiers d 'h isto rie m ondiale». H is to ir e d e la c o n v e r s io n d e s G é o r g ie n s a u c h r is tia n is m e . în ¡«M itropolia M old ovei şi S u cev ei». 1905. D. G r . T u r k e s ta n . O l g a L e b e d e w. B ru x e lle s. nr. 1904. T. 5— 58. 1910. B u cu reşti. P en tru r ă s p în d ir e a c r e ş tin is m u lu i în G e o r g ia : C. 1957. Cam bridge. term inologia creştină indicînd elem entele de bază ale crezului * Capitol redactat de Pr. C alcu tta. G e s c h ic h t e d e r ir is c h e n K ir c h e v o n ih r e n A n lă n g e n b is zu m 12. P en tru In d ia : P. C h u r c h e s in In d ia . D e 1 e h a y e. 1. Ja h r h u n d e r t. 9— 10. p. Răspîndirea creştinismului în Apus * La începutul secolului IV. de M é n a s c a . 554— 565. L a b o u r t. E. L i v i u S t a n . Paris. I. J a n i n. 577— 592. H. 1956. Is t o r ia B is e r ic ii A r m e n e p în ă Ia S in o d u l a l I V . X II (1960). 1929. Desigur nu toate populaţiile cuprinse în aceste im ense terito rii erau creştine. 1963. M adras. 34— 73. In d ia ş i C h i n a : W . 1954. 'H ’Ex-zli'iata AiOtoziac. P en tru E t i o p i a : N i c o I a e. B o d o g a e . E. R. Bom bay. N a u. I (1932). nr. g raniţele nordice ale Imperiului roman aju n seseră pînă la văile Dunării şi Rinului. 2-e éd. D e 1 i u s.. 1914. L e s d é b u t s d u c h r is tia n is m e en G é o r g ie d 'a p rès l e s s o u r c e s h a g io ­ g r a p h iq u e s . T o u m a n o f f. M iinchen. 1965. 601 p. Paris. L. L iv e s a n d le g e n d s o i t h e G e o r g ia n S a in ts. A ddis A beda.. J . M. X L III (1967). în «Echos d'O rient». ¡Pr. pe liniile mai circulate. T i s s e r a n t . P en tru r ă s p în d ir e a c re ştin ism u lu i în P ers ia . T a m a r a t i. spre a nu mai vorbi de insulele britanice şi de Apusul co n ti­ nental. W . 1956.. L’É g lis e g é o r g ie n n e . Paris... Term enul «paganus» în accepţia actuală apare cam din perioada aceasta în documente (Paul Orosiu). M o n g o lia . în «O rtod oxia». dar în cele mai multe purii lumea părăsise vechile credinţe. B r o w n . P aris. L a n g. C r u c e a n u . Protos. B is e r ic a d in E tio p ia . Les v e r s io n s g r e c q u e s d e s a c t e s d e s m a r ty r e s p e r s e s s o u s S a p o r II. Rom e. T h o m a s . 1905. Delhi. H is to ir e p o lit iq u e e t r é ü g ie u s e d 'A b y ssin ie . L e c h r is tia n is m e e n C h in e e t e n A s ie so u s i e s M on g o ¡s. 3. p.. X V (1912)r p. London. A ddis A beba. E a s tern C h r is t ia n it j in In d ia . Prof. . A s h o rt in tr o d u c tio n to t h e E tio p ia n O r th o d o x C h u r c h . p. M. T h e In d ia n C h ristia n s o i St. E p i f a n i e N o r o c e l . C o u 1 b e a u x. B asel. O n o u ă p a tr ia r h ie . P e e t e r s. S tu d ie s in C h ristia n C a u c a s ia n h is to r y . II (1955). 1908. T h o m a s . 289— 299. T irag e a part des «A nalecta Bolland ian a». în porturi. G eorgetow n. prof. O r ig e n e s c h r é t ie n n e s d e G é o r g ie . Prim ele com unităţi ştim c-au fost în oraşe. B. p.284 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă Pr.le a e c u ­ m en ic .. iP. P. 1929. J . P aris. I s t o r ic u l B is e r ic ii g e o r g e in e .. Ceea ce o interesant de con statat pentru peninsulele Italică şi Iberică. L 'É g lise M a z d é e n n e d a n s ¡’E m p ire S a s s a n d ie . m itrop olitu l A xom ei. nr.-iP.

Totuşi. apostolii E lveţiei de azi. A bia scriitori mari din seco lele IV şi V ca şi sinoadele respective au creat şi generalizat term inologia creştină. chiar dacă ei vor schim ba aproape total aspectul lumii apu­ sene. în Italia pînă la anii 300. La acestea Irebuie adăugaţi factorii care au dinamizat şi unificat opera de creşti­ nare din Apus : papalitatea şi ordinul călugăresc al benedictinilor. însă. C ît despre 9( pania poetului creştin Prudenţiu. limba în care se săv îrşea Liturghia era greaca. A ceasta cu atît mai mult. peste întreg Apusul vrem e de peste 100 de ani s-au . de pildă. a înflăcăraţilor Firm icus M aternus şi Lactanţiu. Liturghia. pe zi c e trecea tot mai depărtat de duhul apostolic şi de respiraţia ecum eni<< a B isericii. «erei . în această perioadă tot ce s-a adîncit şi lărgit în m aterie de răspîndire a creştinism ului se leagă de tem eliile puse an te­ rior. dar mai ales a lui A u­ gustin. Paulin de Nola. şi alţii.ir după creştin area francilor (finele secolului V) şi mai ales după • ilianţa cu m erovingienii. Ce să vorbim de B iserica cu vechim e to t aşa de mare a G aliei. Episcopatul din nord-vestul A fricii (patria lui A rnobius de Sicca. unele din ele (mai ales în nordul A fricii). V incenţiu de Lerin. a isto ricilor Paul O rosiu şi Sulpiciu Sever. în perioada de care ne ocupăm. papa Leon cel M are (440— 461). Cezar de A relate. dus de apostoli şi scriitori <a A m brozie din M ilan. i. Rufin.a. Ioan ('iisian. Petre Hrisologul.) era numeros încă înainte de secolul IV. Era şi firesc acest lucru pentru că.ibătut — odată cu im igrarea popoarelor germ anice — şi luptele ariene. Prosper de Aquitania şi alţii care-şi aveau tradiţii venerabile din R ăsărit cu litur­ ghie şi cu sinoade proprii ? Iar de-a lungul Rinului şi Dunării în seco ­ lele IV —-VI activau nu mai puţin vestiţii m isionari : Sfinţii Severin de Noricum ( f 482). mai tirziu a scriitorilor Isidor şi Hiidefons de Sev illa se ştie că în jurul anilor 300 concentrau în sinoade aproape regulate la Sevila cîte 19— 20 episcopi. în orice caz. Columban şi Gali. F ericitul Ieronim . în general. creştinism ul apusean va primi prin noua idee <le ju risd icţie universală a papalităţii uri aspect instituţionalist. Sfîntul G rigorie de Tours. Fulgenţiu de Ruspe ş.PER IO A D A A D O U A (325— 787j 285 şi organizării v ieţii creştine au un caracter mai abstract şi mai in telectu alist decît în Răsărit. de­ sigur sprijiniţi de un trecut lung de muncă. duse cu cea mai m are cruzime. în care activau Sfîntul Ilarie. în m oştenirea romană. cu cît em igraţia continuă a popoarelor numai pe această cale s-a putut dizolva în «Romania».

însă. D escentralizarea adm inistrativă a Imperiului adusă de D iocleţian nu-i putuse asigura acestuia liniştea . îără in iţiative industriale şi com erciale. într-un fel ei făcuseră. un m are serviciu Imperiului împrospătîndu-i cadrele. e necesar să mai amintim cîtev a lucruri proprii numai O ccidentului. Iată ce spune în această privinţă scriitorul creştin Salvian (t 495) : «Săracii sînt despoiaţi (la noi. Pentru a înţelege mai bine specificul v ieţii bisericeşti apusene. Ca un paradox viaţa creştin ilor se sim ţea mai în siguranţă tocm ai pe teritoriul «barbar». vizigoţii din Spania şi chiar vandalii din A frica şi atunci cînd vor crea organizaţii statale. După «barbarizarea» Im periului se revine curînd la o «rom a­ nizare» a lui. ca aliaţi. vor gîndi că salvează Imperiul. «Barbarii» au venit pe teritoriu l rom an ca «federaţi». cu un aparat adminLstrativ incapabil şi co ­ rupt. Aşa trebuie înţelese creştin ările din Apus din perioada a Il-a. ci el s-a prăbuşit din pricina decăderii sale sub toate aspectele. dar ei n icio ­ dată nu se vor gîndi să ia tronul im perial pentru ei. este faptul că nu «barbarii» au distrus Imperiul. ale unor B iserici noi. servit cu devotam ent. în cît în scurtă vrem e «statele» lor s-au prăbuşit. burgunzii din Franţa. văduvele se vaită. nici să schim be m ăcar lim ba latină pe care o im itau copilăreşte.• regresiunea econom ică. Goţii din Balcani. norm ele de conducere nu-şi pierduseră încă cu totul nota au­ ten tică din vechim e. un astfel de Imperiu nu putea să nu cadă. C eea ce este însă interesant. form ele noi vor li lot atîţia germeni ale unor popoare noi.286 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R SA LĂ zul». criza re ­ ligioasă şi asaltul tot mai în teţit al «barbarilor» vor schim ba în curînd totul. la romani) de tot ce au. Un Imperiu nu se putea conduce de unul singur. cu limba latină nu s-au fam iliarizat prea mult. coeziunea lor internă era slabă. fără un ideal propriu. ostrogoţii din Italia. clim a sudică îi m o­ leşea repede. Ei erau însă puţini la număr. Un Im periu de uzură şi de dezgust. conducătorii lor urcă în scara ierarh iei civile şi m ilitare a Imperiului pînă la cele mai mari grade n obiliare şi adm inistrative. în afara limesu-Iui. a graniţelor pe care im pe­ rialii nu le mai puteau apăra. un Imperiu în care între anii 300— 450 toată arm ata era condusă numai de «barbari». Nu ştii care din ele au fost mai mari. orfanii sînt călcaţi în picioare pînă în tr-atît în cît mulţi dintre ei (chiar oam eni de neam ales şi de creştere deo­ . Desigur aceasta nu va mai fi ca cea veche .

la începutul secolului al IlI-lea. Cu alte cuvinte. Judecîndu-1 pe episcopul Teofli după num ele său. aşa-num iţii germani nordici. doi episcopi. ci că ei locuiau intr-un ţinut în care B iserica era bine organizată. goţii au luat cunoştinţă de m isterele religiei cre ş­ tine. cu m ici excep ţii (unde a in terven it şi folosirea forţei) cele mai multe popoare germ anice au fraternizat cu creştin is­ mul în mod voluntar. : Au activat cu succes printre goţi capadocianul E u tih ie (E u ty c h io s) şi episcopul A u diu de M esopotam ia.. cît şi Bonifaciu al saxonilor. au luat parte la primul Sinod ecu­ m enic de la N iceea (325). Dintre aceştia. dar mai ales calcul politic. De la captivii căzuţi în sclavie. întrucît nu mai pot răbda neom enia barbară printre romani. C adm u s de Bosphorus şi T e o til (Theophilos) din Gothia.PER IO A D A A D OU A (3 2 5 ^ 7 8 7 ) 287 sebită). de ospitalitate şi de curăţenie a m oravurilor pe care le vedeau la unii din reprezentanţii Bisericii. ex ilat în Sciţia M ică de împăratul Constanţiu. în co lo . goţii au năvălit în Dacia. I-a im presionat îndeosebi ideea. C elălalt ram. Titulatura de «episcop de Gothia» nu vrea să însem ne că toţi goţii erau la 325 creştini. form ele noi creştine nu <sînt de cea mai înaltă şi mai pură calitate. îndeosebi la că ­ lugări. în oraşele greceşti. După cum am mai spus. creştinism ul era bine co n so lid at. «Dumnezeul creştinilor e mai puternic». prin creştin irea triburilor germ anice începe o epocă nouă în istoria Apusului : Evul mediu. . Oricum.. de putere. S -a am estecat şi ceva superstiţie. iar ca el num eroşii preoţi şi monahi din Goţia. ' Triburile germ anice se pot împărţi în două grupe mari : germ anii de vest şi cei din ţările scandinave. nu mai încape îndoială că era grec. căci preferă să trăiască liberi sub o aparentă sclavie. Se stră­ mută la goţi. stabilindu-se pentru un timp la gurile V istulei. de cunoaştere. ajungînd pînă la Dunăre şi atacînd Imperiul roman. . îşi caută scăpare la duşmani. Pentru a nu pieri ca victim e ale persecuţiei publice. spuneau atît C lovis al francilor. bagauzi (burgunzi) sau la alţi barbari. au pornit spre sud. precum şi de la creştinii găsiţi în D acia şi Crim eea. un ram a răm as în patria lor. decît să fie sclavi sub o aparentă libertate». ei se duc să caute la barbari omenia rom anilor. răsfirate de-a lungul coastei M ării Negre. form at în m ajo ­ ritate de goţi sau germani răsăriteni. de bogăţie.

bucurîndu-se de consim ţăm întul împăratului. U lfila s-a bucurat de o cinste deosebită şi între «romani». făcută din alfabetul grecesc. aju nşi la Don. acţiune brusc întreruptă de persecu ţia pornită între anii 368— 372 îm­ potriva creştinilor. pentru creştin ii din ţara goţilor. W ulfila (Ulfila) s-a născut în ţinutul dunărean. a rămas la Constantinopol. îi bat pe alani. atît din punct de vedere b isericesc cît şi social. latin şi scrierea runică a germ anilor. îşi înch eie viaţa la Constantinopol. latină şi gotică). Dezlănţuind du-se pe la 348 o cumplită persecuţie îm potriva creştinilor goţi. Pe la 370. precum şi trad u cerea Sfintei Scripturi în limba gotică. s-a început şi acţiunea de creştin are a unor goţi ce locuiau în Dacia. Un alt m erit al aceluia care s-a putut mîndri cu titlul de «apos­ tolul goţilor». Fiind un bun cunoscător al lim bilor gotică. strănepotul unor creştini originari din apusul Capadocici. fiind sfinţit episcop în 341 de Eusebiu al Nicomidiei. de Ulfila. fiind conduşi. aju ng la M area de Azov. pe atunci epis­ cop de Constantinopol. A ci au putut să trăiască în sărăcie şi lipsiţi de o cultură superioară. îndeplinind funcţia de interpret. a intrat în slu jba goţilor. M ultele latinism e din traducerea sa sînt o m ăturie a influenţei ţinuturilor rom anizate de la Dunăre asupra operei sale. A participat la diferite sinoade şi conferinţe.288 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ M eritul cel mai m are pentru con vertirea goţilor îi revine lui U liila sau W u liila. cei stabiliţi în ţinutul din ju ru l Plevnei. ţinute între reprezentanţii goţilor şi ai rom anilor. a condus cea mai mare parte a fraţilor creştini de origine gotică peste Dunăre. unde-i în tîln esc pe oslrogoţi. dar liniştiţi şi nesupăraţi de nimeni. cu ocazia unei conferinţe religioase ţinută la curlea lui Teodosie cel M are. latină şi greacă. C ele două popoare ger­ . Vrem e de 40 de ani a predicat în trei lim bi (greacă. în 383. un popor nomad originar din A sia. a fost alcătuirea unei noi scrieri. care la 264 au fost luaţi în cap tivitate de goţi. dacă nu s-ar fi pus în m iş­ care hunii. în M oesia in­ ferioară la N icopolis ad Istrum . se numeau «goţi m ici». în ju ru l anului 310. Poate că persecuţia ar fi luat proporţii. A ceştia. A taşat unei misiuni gotice la curtea împăratului Constanţiu. Şase ani mai tîrziu dau de vizigoţi. dintre care multe fam ilii şi-au încredinţat odraslele creşterii şi educaţiei lui. Ulfila. C oncom itent cu răspîndirea creştinism ului printre goţii lui Ulfila.

Un m erit deosebit la convertirea snevilor are arhiepiscopul M arian d e B ra c a ra (B rag a). adică luptători au xiliari. în calitate de «foederati». . Im p eriu l rom an d e A p u s ş i-a în c e ta t e x isten ţa . nu­ mea episcopi. indicîndu-le ca loc de adăpost Tracia. în jurul anului 375. în timpul domniei regelui Renismunt. în deosebi cel care s-a intitulat «regele Italiei».suevii au devenit arieni. care a şi creat o tradiţie de stat şi B iserică autocefală : regele convoca sinoadele. regatul ostrogot decade şi va fi cu cerit de bizantini. Romulus Augustulus (476) se dovedise neputincios. Ultimul împărat roman. A stfel m ajoritatea vizigoţilor lui Fritigern au deve­ nit arieni. A bia peste 180 de ani d irecţia ariană din Spania e înlocuită cu una ortodoxă. iar m eritul regelui H araric (510— 559) este <icela de a-i readuce la O rtodoxie. vizigoţii jefu iesc Roma. De la oslrogoţi şi vizigoţi arianism ul a trecut şi la alte triburi germ anice învecinate sau înrudite. . regele tribului german al herulilor. fiind de­ tronat de Odoacru. în sudul Franţei (la Toulouse) şi apoi în Spania. în Italia numai B iserica mai stătea în picioare. O altă condiţie pusă de V alens a fost îm brăţişarea creştinism ului sub forma ariană. în anul 378 însuşi împăratul V alens e bătut la A drianopol şi ucis de ei. Statul vizigot din Spania sucom bă în 711. au trecu t Dunărea. Liturghia păstra un străvechi caracter ecum enic. Teodoric cel M are (t 526). Cu to ată groaza răspîndită de hunii lui A tila. Doar atitudinea Iui Ju stin ian de sprijinire a m onofiziţilor l-a silit şi pe Teodoric să-şi m odifice politica.PER IO A D A A D OU A (325— 787) 289 mane. V alen s le-a satisfăcut cererea. nord-vestul Spaniei. După m oartea lui. neputînd ţine piept hunilor. goţii se răs­ coală în mai multe rînduri. Ioan Gură de Aur) va fi zadarnică. cînd vin arabii. T rataţi rău de guvernatorii im periali de la Dunăre. s-au statornicit pe teritoriul roman. La 24 august 410. O rice în cercare de a-i readuce la O rtodoxie (chiar din partea Sf. O strogoţii aduşi de huni s-au arătat mai toleranţi. de unde vor p leca curînd. slujind împăratului ori de cîte ori avea n evoie de m ercenari. cerînd vo ie îm ­ păratului V alens (364— 378) să se stabilească pe păm întul Imperiului. papa Leon cel M are (440— 461) nu ezită să-i iasă in cale şi să salveze Roma de la distrugere. în m ase com pacte de triburi. pe care şi papii îl cereau arbitru. Din 476. Reşedinţa sa din R avena era un centru invidiat.

care la începutul secolului V locuiau parte între rîul M ain şi N eckar. A bia în secolul V II. P ersecuţiile îndreptate împotriva. desigur tot în form ă ariană. îm pre­ ună cu p e s le 3 .290 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ L o n g o b a r z ii (la n g o b a rz ii) lui A lboin ( t 572) care au venit pe la 568 în Italia din Panonia. a lacul un legăm înt so lem n : îm brăţişarea creştinism ului în cazu l că va învinge. V a n d a lii au făcut cunoştinţă cu arianismul în Panonia. Suferinţele aduse de vandali vor ii exploatate de arabi în curînd. întemeinduş-şi un nou regat. au fost arieni. La 429. au îm brăţişat arianism ul şi rugii. A sem enea celorlalte popoare germ anice. 30). s-a botezat. care într-o m ăsură oarecare. erau parte păgîni. au fost to t arieni.. după isto ricii Paul Orosiu (Is to r ia b is e r ic e a s c ă . Theodelinda. la stăruinţele ei. parte pe m alul stîng al Rinului. La 496. în timpul domniei regelui G rim oald .000 de nobili. schirii şi turchelingii. din partea episcopului R em ig iu s d e R cim s. A ctul regelui a l'ost curînd im itat şi de restul francilor. In urma căsătoriei regelui A utharis cu principesa T h eo d elin d a . căsătorindu-se cu ducele A gilulf de Turin. acesta. Legenda spune că o porumbiţă ar fi adus din cer mirul pentru ungerea regilor 1a. a dat lovitura de graţie regatului vandalilor. trimis de Ju stinian. Burgunzii au păstrat arianismul pînă la m oartea regelui Gundobas şi u rca­ rea pe tron a fiului său SigismunS. îm brăţişînd această erezie de la vizigoţi. V II. longobarzii au avut o regină creştină. ortod ocşilor au continuat pînă la 534. parte creştini arieni. graţie soţiei sale Cloti Ida. . F ran cii au făcut cunoştinţă cu Evanghelia în urma faptului că s-au aşezat într-o ţară în care creştinism ul era îm păm întenit de mult. de la Rinul superior. unde au locuit un timp. era fam iliarizat cu credinţa în Hristos. Soissons. B urgunzii. regele C h lo d w ig (C lo v is) (481— 511). în preajm a b ătăliei cu alam anii. O steneala Theodelindei de a-şi convinge soţul să se lepede de arianism a fost zadarnică. cînd s-au m utat în A frica. V II. Promisiunea făcută şi-a ţinut-o primind botezul. 32) şi Socrate (Isto ria b is e r ic e a s c ă . persecutînd pe ortodocşi. cînd generalul Belizarie. dar după m oartea lui A utharis. au putut fi convinşi longobarzii să se lepede de arianism. o principesă burgundă. La început nu toţi francii au îm brăţişat creştinism ul.

Passau. la rangul de arhiepiscopie. m oravi şi boemi. episcopul E m eran d e P o itiers şi episcopul m isio­ nar C o rb in ia n d e C h a rtrettes). B o n ifaciu . La m ijlocul secolului VI. au continuat m area operă m isionară. fundaţiuni ale lor. în parte. De la aceste scaune episcopale ale B avariei a pornit în curînd o vie a c­ ţiune m isionară spre popoarele slave de la răsăritul şi nord-estul ţării. Spre norocul francilor. în 798. s-au ostenit la con vertirea alam anilor călugării m isionari scoţieni (F r id o lin. T eri­ toriul ei a fost împărţit în u rm ătoarele eparhii : Regensburg. nici brutalitatea. era aruncată săm înţa Evangheliei. episcopul R u p rech t d e W orm s. în decursul secolului V I burgunzii. adică spre carinlieni. pătrunzînd şi în fam ilia princiară. Fiissen şi Kempten. . ca un R em ig iu s de R eim s. Prin încreştinarea acestui popor. St. nu le-au lipsit episcopi demni şi conştienţi de m isiunea lor. Intr-o vrem e cînd aproape toţi principii germani erau păgîni sau arieni. aflaţi sub ascultarea francilor. G allus. Sokingen. Pirm in. începînd cu secolul V II. vizigoţii şi suevii s-au lep ă­ dat de arianism. ai alam anilor.P ER IO A D A A D O U A (325— 787) 291 C onvertirea francilor a fost un evenim ent de o însem nătate capi­ tală. Creştinism ul a pătruns în acelaşi timp şi la cei din Turingia. A devărata orînduire a v ieţii bisericeşti a bavarezilor a creat-o. Ia iniţativa ducelui Odillo. B a v a r e z ii. Trudpert. în jurul anului 685. regina longobarzilor. expansiunea ereziei lui A rie era oprită. Deşi v icto ria puternicului rege Chlodwig (496) asupra triburilor germ ane ale alam anilor şi şvabilor a fost h otărîtoare şi în ale credin­ ţei. s-au aşezat încă de la începutul secolului al şaselea înlr-un ţinut în care. Atunci probabil s-a creştinat şi G a rib a ld şi fiica sa T h eo d elin d a . Gallen. S fin la G e n o v e v a . La invitaţia lui Garibald au venit diferiţi m isionari spre a d esăvîrşi acţiunea creştin ării (abatele E u staţiu dc L u x eu il. A şezăm intele m înăstireşti de la St. Din a doua ju m ătate a secolului VI propaganda creştină a sporit. regele Chlodwig ne apare ca un apărător al O rto­ doxiei în Apus. şi-a făcut apariţia ia i . S fin ta R a d eg u n d a etc. E adevărat că prin creştinarea francilor nu au putut fi înlăturate dintr-odată nici superstiţia. C olu m b a n . Freising şi Salzburg . totuşi convertirea lor a mers greu.• din voinţa îm păratului Carol cel M are (768— 814) B iserica B avariei a fost ridicată. T ru dpert. C ez a r d e A r lc s şi M artin d e T ou rs. vecinii de la răsărit. numai o m inoritate a alam anilor erau creştini. Reichenau. M agn u s şi T eo d o r).

în urma reacţiunii de la 698. De data aceasta. Printre frizi. prin cu cerirea în tre­ gului teritoriu. De asem enea a pus tem eliile eparhiilor de Buraburg. A colo a reuşit să înlăture păgînism ul. D efinitiva con ­ vertire a frizilor a putut-o face C arol cel M are. în lo calitatea Am öneburg a reuşit să con vertească mult popor. şi-a îndreptat din n o u paşii s p r e ţinutul unde îşi începuse activ itatea m isionară. îndată ce s .a desprim ăvărat. a pornit la 753 pe c u r s u l R i n u l u i i n jo s. săvîrşită de Bonifaciu. şi-a continuat activitatea m isionară. închinai zeului Thunar sau Thor (zeul tunetului). Pro­ te ja t de puternicul C arol M artel. în H essa superioară. ridicat în 732 de papa G ri­ g o r ie III (731— 741). m isiunea creş­ tină a fost condusă cu succes de anglo-saxonul W illib ro rd şi tovarăşii săi. De primul succes s-a învrednicit între anii 721— 722. reform ator şi organizator. m uriră ca m artiri mai mulţi m isionari c r e ş tin i. au a c­ ceptat şi ceilalţi turingieni creştinism ul. Iarna anului 753— 754 a petrecut-o la Utrecht. fraţii D ettic şi Deowulf. A ctiv itatea organizatorică a lui Bonifaciu.străbătut de un dor ascuns. . în ziua de 5 iunie . M eritul cel mai mare în răspîndirea creştinism ului printre n ea­ murile germ ane îl are anglo-saxonul W in irid (B on ifaciu ). După creştin area ducelui G o z b erg . Erfurt. s-a îndreptat de data aceasta spre H essa inferioară şi Turingia. Din lemnul stejaru lu i tăiat a lăsat să fie construită o bisericu ţă închinată Sfîntului Petru. M unca la care s-au an gajat (690) nu a fost uşoară. aşezaţi între W eser şi gurile Rinului. convingînd astfel pe germ anici că puternicul lor zeu e neputincios. printre care şi căp e­ ten iile locului. După ce bălrînul Bonifaciu a consolidat situaţia b isericească din G e r m a n i a . care necesitau o grabnică şi radicală reform ă bisericească. De mai mare succes s-a învred­ nicit Bonifaciu după a doua călătorie făcută la Roma în 722 cînd a fost sfinţit episcop al germ anilor de către papa G rigorie II (715— 731). W ürzburg. la dem nitatea de arhiepiscop. dar mai înalt. doborînd faim osul stejar de la Geism ar. a fost necesară o nouă misiune. în ţ i n u t u l f ri zi lor. munca lui nu i-a fost de lungă durată. a început după a treia călătorie făcută la Roma (737— 738). întovărăşit de num eroşi discipoli. Totodată. A cesta s-a evidenţiat ca m isionar. Bonifaciu şi-a îndreptat privi­ rile şi asupra celorlalte teritorii ale germ anilor şi ale regatului fran­ cilor.2!>2 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ W ürzburg scoţianu l K ilian . în drum spre casă a rînduit treburile b isericeşti din Bavaria.

Odată cu statornicirea lor în noua patrie politeism ul cîştigă tot mai mult teren. spre a face pe plac . creştinism ul a înregistrat un oarecare progres. pe la începutul se­ colului al IV -lea. a început să predice. a fost trans­ portat şi înm ormîntat la m înăstirea Fulda. unde săm înţa creştin ă a pătruns mai de mult din Britania.PER IO A D A A D OU A (325— 787) 293 în săptăm îna Rusaliilor anului 754. în celela lte părţi învecinate. adică al locuitorilor din Scoţia şi Irlanda. Corpul bătrînului m artir. omorîndu-i pe loc. creştinism ul a prins rădăcini încă din pe­ rioada anterioară. britanul N in ian . adică în ţara picţilor. ucis pe malul rîului Boorn. R egele Ethelbert din Kent. In decursul secolului al IV -lea. Dar în curînd noii ven iţi cu ceresc insula şi devin stăpînii ei. M eritul cel m are al con vertirii p ic­ ţilor şi scoţienilor îi revine însă abatelui irlandez C olu m ba n . iar alţii se opuneau ca B iserica germ ană să fie supusă scaunului de la Roma. Britania. acordîndu-i num ele de «apostolul germ anilor». un preot roman. dintre care unii erau reprezentanţii unor credinţe rătăcite. C ătre sfîrşitul secolului al V l-le a m isiunile creştin e îşi reîncep a c­ tiv itatea printre a n g lo -s a x o n i. Prinţul V o rtin g ern a cerut aju tor triburilor germ ane ale anglilor şi saxonilor. centrul activ ităţii sale. ţară a devenit teatrul de ja f şi de pradă al picţilor şi sco ­ ţilor. Evanghelia a fost a c­ cep tată aproape de toţi locuitorii. papa Grigore cel M are (590— 604) a trim is pe egumenul benedictin A u g u stin împreună cu alţi 40 călugări ca m isionari în A nglia. La 596. pe cînd aşteptau lin iştiţi pe neofiţii ce urmau să prim ească taina m întuirii. In Caledonia sau S co ţia (S co ttia M inor) cum i s-a spus în Evul mediu. care i-au sa­ tisfăcu t cererea. la 407. pătrunzînd în nord pînă aproape ele Scoţia. s-au pom enit în faţă cu o ceată de păgîni care s-au năpustit asupra lor. un britan. Bonifaciu şi cei 52 discipoli şi în ­ soţitori. M eritul definitivei creştin ări a celor din Irlanda îi revine S fîn tu lui P a tr ic k (P atriciu ). P rin tre b ritan i sau briţi. din C am brai (W ales şi Cornwall) au putut să-şi m enţină independenţa şi credinţa creştină. Numai britanii din părţile m untoase ale apusului. P osteritatea l-a preţuit în mod deosebit. la 431 episcopul C elestin I al Romei a trim is în calitate de episcop «ad Scottas in Christum credentes» pe P alad iu . In Irlanda (Hibernia. Sco ttia M aior). Cînd însă trupele rom ane s-au văzut silite să abandoneze. el a avut continui lupte cu adversarii. . unde astăzi se găseşte oraşul Dockum. Fire intolerantă.

1968. H is to ire du c h r is tia n is m e e n F r a n c e . v o n Harnack. în «Revue H istoriquq». • > . t.h K 1!)/1. ed. p. au primit creştinism ul alte cinci regate anglo-saxone. 265— 308. O xford.e s i è c le . B iz an tin i e L o n g o b a r d i. J Fon tain e. A.i h ihJiografic : P. C entrele m itropolitane C anterbury (Canturia.'< (• !• P . D er A u s q a n q d e s q r ie c h is c h . N oll. 1924. L o r c h a ls H a u p tsta d t und clio E in fü h ru n g d e s C h risten tu m s. 1965. L i p p o l d u n d E. Paris. T e x te et trad. T h e V is ig o t h s in t h e tim e o i U lfila . Paris. K ent şi York. V e zi şi altă b ib lio ­ g rafic în studiul Pr. D elarn elle et J. K i r s t e n . Paris. A. 2 Bd. D es o r ig in e s à la c h r é ­ tie n té m e d ie v a le . Zibermayr. D as L e b e n d e s H e ilig e n S e v er in . W ashington. 1974. von R. 500— 900. îngăduindu-le să predice nestingheriţi. p. D ie M is sio n und A u sb reitu n g d e s C h riste n tu m s . M. s-au învrednicit de această cinste. Paris. T h o m s e n . Bd. în frunte cu Essex şi puternicul Northumbria. L e m e r 1 e.1965. 1971. T. R. In v a s io n s e t m ig r a tio n s d a n s fus B a lk a n s d e p u is la fin d e l' é p o ­ q u e r o m a in e ju sq u 'a u V I II. Trad. I. B erlin . H ila ir e d e P o itie r s . capitala regatului). Paris. 1— 2. a primit cu bunăvoinţă pe m isio­ nari. L atein isch und deutsch. Idem. Idem . D o n a u p ro v in z e n . J. A. L 'E g lise d e s (¡ m ile s nu V -< / • • / . 211 (1954). B a y e r n u n d Ö s te r r e ic h . il966 . Paris. I v a n D u i c e v . 1963. t. P entru p ă t r u n d e r e a c r e ş tin is m u lu i in N o ricu m ş i G e rm a n ia : V e zi b iblio grafia de la cap itolu l preced en t precum ş i : S u lp ice S év ère. Z e i 11 e r. engleză by L. o principesă francă. 1973. 1957—. Latourette. i l l. G e f f c k e n . 1059. All. 2-e A u flag e H orn. Curînd după sosirea lui A u­ gustin şi a tovarăşilor săi din A nglia. . 1920. N o ricu m . A.-181). Paliin<|ue. 7 «.-R . T h e C o n ilic t h e t w e e n P a g a n ism a n d C h r is ­ tia n ity in t h e to u rth c en tu r y .1. 147— 189. par. R. L a G a u le c h r é t ie n n e . E. Démougeot. . I’en ln i p ă t r u n d e r e a c re ş tin is m u lu i în G a lia : V e zi b iblio grafia pentru îm p ăratul Miircii Aurcliu (160. Ch. Ch. Idem. Răm ureanu. C r e ş tin is m u l în p r o v in c iile r o m a n e d u n ă r e n e a le Ilir icu lu i Ia s fîr ş itu l s e c o lu lu i a l IV -Ie a . L e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s d a n s l e s p r o v in c e s d a n u b ie n n e s d e ¡'E m pire R o m a in . 1959. C h ristia n ity a n d th e n o r th e r n B a r b a ria n . 196 4 . K restan. Paris. Paris. 4-e A uflage. O xford . în «Studii T eo lo g ice».1951. nr. L etraille. 1957 . L a G a u le c h r é tie n n e à l' é p o q u e r o m a in e . E. Eugipius.. I. S. V io d e S ain t M artin . B ie le r and L.1. . S tu ttg art .. X V I (1964). Philippe et autres. I. l l . L a fo r m a tio n d e l'E u ro p e e t I e s in v a s io n s b a r b a r e s . D u v a 1. regele şi m ajoritatea poporului au primit Taina Botezului. Paris. L a G a u le ju sq u 'a u m ilie u d u V -e s iè c le . 1954. London. Roma. P. 1969. N o l l : F r ü h e s C h riste n tu m s in Ö s te r r e ic h . IV . 1963. D e s o n i j n i ch s e rétien n es à la fin du IV -e siè cle . W ien . I. 108 -450. A h is t o r y o l t h e e x p a n s io n o l C h ristia n ity .). în «R e alle x ico n für A n tik e und Christentum «. BIBLIOGRAFIE K.r ö m is c h e n H eid en tu m s. După 50 de ani. I—II. I. Leipzig. prof.. 1956. E. — 451 après J . 1918. H isto ire d e la G a u le r o m a in e (120 av ant J . D es o r ig in e s g e r m a n iq u e à l'a v è n e m e n t d e D io c tétien . A.2 04 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ soţiei sale Berta. t. H eid el­ berg. J . M eslin.

care. IV ecum. hirotesia subdiaconilor. această h otărîre n-a putut fi aplicată nici în Apus. N ov . II). fiind îndeplinită de trei episcopi (can. cum a fost cazul alegerii lui Am brozie din M ilan şi a lui Sinesiu din Ptolem ais. proclam a episcop pe cîte un preot sau chiar laic catehum en. 6 Sardica. sfinţirea antim iselor şi a cim itirelor . 25 al Sinod. sau m itropolitul avea dreptul să înfiinţeze noi eparhii. decidea m ajoritatea. pregătirea şi sfin ţirea Sfîntului M ir . M itropoli­ tului îi reven ea dreptul de confirm are. îm păra­ tul Ju stin ian a dispus ca la alegeri să participe din popor numai perso­ n alităţi distinse. prof. Sinoadele * Începînd cu domnia împăratului Constantin cel M are (306— 337). Dacă un episcop avea o eparhie prea întinsă.PER IO A D A A D OU A (325— 787) 295 Dezvoltarea organizării bisericeşti. vizite canonice.soanei unui candidat (can. 137. cap. se cerea ca c e l p u ţin trei s ă l i e p rez en ţi. şi in special de la împăratul Teodosie cel M are (379— 395). Deşi prin canoane (can. s-a menţinut timp îndelungat. protopresbiterilor. O biceiul din timpul postapostolic ca episcopii să fie aleşi de episcopii învecinaţi. cap. iar ceilalţi să-şi dea opinia în scris. împreună cu clerul cetăţii respective. egum enilor. nici în Răsărit. ju d ecăto reşti şi admi* Capitol redactat de Pr. I . lectorilor. protodiaconilor şi a altor dem nitari b is e r ic e ş ti. 343). Tem eiul organizaţiei B ise­ ricii a răm as tot eparhia cu circum scripţiile adm inistrative rom ane. 123. precum şi de clerul şi poporul respectivei com unităţi bisericeşti. prim irea şi exercitarea puterii legislative. să desem ­ neze trei candidaţi. prin aclam aţiuni. s-a stabilit ca sediul unui episcop să fie numai într-un oraş. Sfinţirea noului ales urma să aibă loc în decurs de trei luni după alegere. Patriarhalele. dintre care m itropolitul cu episcopii alegeau pe unul (N ov . lo a n R â m u rean u . Dacă nu puteau participa toţi episcopii. adm inistrarea peni­ tenţei . 4 şi 6 al Sinodului I ecum enic). hirotonirea preoţilor şi a diaconilor. cu consim ţăm întul sinodului provincial. dreptul poporului a fost restrîns. Pen­ tru cazul că nu se puteau înţelege asupra per. Drepturile speciale ale e p is c o p u lu i erau : răspîndirea învăţăturii creştin e prin predică . unde găsim sedii episcopale şi în lo calităţi mai puţin însem nate. putea s-o împartă cu un alt episcop. Din cauză că de multe ori po­ porul.). Imperiul roman a luat tot mai mult aspectul unui stat creştin.

Era obligat să vegheze ca averile b isericeşti şi m înăstireşti să fie admi­ nistrate conform destinaţiei l o r . înmulţi rea funcţiunilor b isericeşti. în confor­ m itate cu h otărîrile sinodului din C artagina (419). din sec. Episcopul nu avea dreptul să sfin ţească c le ­ rici pentru altă eparhie decît a sa. ci laici. din Sardica şi can.fără ştirea au torită­ ţilor superioare bisericeşti. care la început n-au avut nici o însem nătate oficială. A stfel la curtea impe­ rială se găseau sin g h eli.). IV. După ce Evanghelia s-a răspîndit de la oraşe la sate. decît din m otive bine întem eiate. să participe la sinodul episcopal. despre evenim entele mai însem nate din eparhia sa. El era dator să se în g rijească de instruirea religioasă a clerului şi a credincioşilor .296 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA nistrative asupra tuturor persoanelor bisericeşti. p rot o p ie s b it e r sau şi p r o to p o p al bisericii catedrale şi stătea în timpul Liturghiei la stînga episcopului. să propună m ăsurile de cuviinţă pentru prospe­ rarea e p a rh ie i. El avea datoria să supravegheze clerul inferior. protopresbiterul îi ţinea locul. 19 al Sinodului IV ecum enic şi ca ­ nonul 18 al sinodului trulan) . trebuia să se poarte cu blîndeţe. V II ecum. supunîndu-se h otărîrilor acestuia (can. să fie m ilostiv faţă de clerici şi să nu caute să stoarcă bani de la dînşii (can. cel mai vechi preot a căpătat numele de a rh ip r es b ite r. După ce însă legiuirea b isericească a oprit înm ulţirea prea m are a numărului episcopilor prin aşezarea lor în oraşe mai mici. în caz că şeful său ierarh ic era îm ­ piedicat să slu jească. locul de frunte îl deţinea arhidiaconul. A ceştia au căpătat num ele de e p is c o p i d e ţa ră sau h o r e p is c o p i. 14 al sinod. începînd cu secolul al IV -lea. locul lor fiind ocupat de aşa numiţii p e r io d e u ţi (vizitatori). în cu- . episcopii nemaiputînd supraveghea pe toţi clericii de la ţară şi-au ales reprezen­ tanţi care aveau datoria să controleze pe preoţii de la sate. Episcopul. să nu întreprindă nim ic im portant . să prim ească sugestii. 4 al Sinod. era obligat să rezideze în oraşul de reşedinţă al eparhiei sale. în special în B iserica R ăsări­ tului. Existenţa acestor funcţionari o putem atesta numai la b isericile epis­ copale din oraşele mai mari şi mai însem nate. horepiscopii au început să dispară. Numărul tot mai m are al credincioşilor a adus cu sine. De mulle ori funcţionarii eclesiastici nu erau clerici. pe care nu-1 putea părăsi. să inform eze sinodul episcopal despre vizitele canonice. între dem nitarii eparhiilor. fiind doar m artorii v ieţii duhovniceşti a episcopului.

erau trim işii sau solii episcopilor pe lîngă autorităţile politice. îm pă­ ratul Ju stin ian (N ov . 25 cîntăreţi şi 100 portari. iar cel din Constantinopol mai mult de 950 gropari. Supravegherea notarilor o avea arhidiaconul numit p rim ic eru l (primicerius) n o ta rilo r. A tribuţiile acestora au fost fixate prin can. la 410 îm păratul Teodosie II (408— 450) s-a văzut silit să decreteze ca episcopul A lexandriei să nu aibă m ai mult de 600 parabolani. In special episcopul de la Roma şi din A lexandria. Pentru lucrările de cancelarie.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 297 rînd însă singhelii au devenit consilierii şi sfetnicii lui intimi. orfanilor şi săra­ cilor în faţa instanţelor civile. a dispus ca la biserica Sfînta Sofia să funcţioneze 60 preoţi. erau aşa numiţii p a r a b o la n i şi k o p ia ti (xouiatai) groparii. el a numit un ic o n o m . episcopii aveau n o ta ri sau exceptori. Din acest nume. în latineşte r e s p o n s a le s . A p o c r is ia r ii. Pe cît era posibil. în R ăsărit funcţia aceasta era încredinţată mai ales diaconilor. 40 diaconese. pentru m enţinerea bunelor relaţii din­ tre conducerea politică şi B iserică şi rezolvarea diferitelor treburi bisericeşti. 100 diaconi. Adm inistrarea averii B isericii fiind una din atribu­ ţiile episcopului. îşi aveau re sp o n s a lisu l sau a p o c r is ia iu l lor. recrutat de cele mai multe ori din rîndul preoţilor. Din cauză că numărul acestor servitori inferiori a ajuns să fie ridicat. 3 din anul 535). cîştigîndu-şi o mare vază şi autoritate. pentru a nu fi învinuit că nu adm inistrează co rect bunul obştesc. în sarcina cărora cădea păstrarea actelor mai însem nate. 100 citeţi. 90 ipodiaconi. se recrutau din rîndul clerului. De cînd B iserica a obţinut privilegiul ca prin persoana episcopu­ lui să-şi e x ercite dreptul de protectoare a văduvelor. s-a sim ţit n ecesitatea numirii unor e k d i k o s sau d e fe n s o r i. Pe lîngă notari mai erau a rh iv arii. Pentru buna în g rijire a bisericilo r erau aşa-num iţii p a ia m o n a r i (uapafjtovcxpioi). 26 al Sinodului IV ecum enic de la Efes. ca unii care erau în continuă leg ă­ tură cu episcopul. adică avocaţi ai B isericii. din 451. îndeosebi pe lîngă curtea im perială din Bizanţ. pe care în B iserica v ech e îl avea presbiterul însărcinat cu supravegherea slujitorilor bisericeşti. obligaţi să repre­ zinte in teresele B isericii înaintea tribunalelor. care erau departe de curtea im perială de la Constantinopol. ca de pildă în g rijirea b o l­ navilor şi îngroparea morţilor. s-a format . Pentru execu tarea serviciilor inferioare.

El avea dreptul de a convoca sinoadele provinciale. M ai tîrziu. primea plîngerile fă ­ cute contra episcopilor. Jntre m itropoliţii care s-au bucurat de acest titlu. Efes. H eracleea din Tracia. cînd se făcea vinovat de erezie sau com itea abateri de la disciplina Bisericii.298 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ num ele greşit. El se în g rijea de adm inistrarea episcopiilor vacante. numele de m itro p o lit. împreună cu sinodul m itropolitan. iar în unele cazuri chiar două capi­ tale. a luat în perioada a Il-a o dezvoltare deosebită. Pentru a nu se diviza unitatea eparhiei şi a provinciei. iar mai multe die­ ceze formau o p r e fe c tu r ă . de a conduce alegerea episcopilor. în adevăratul înţeles al cuvîntului intră în uz abia în perioada a Il-a. episcopul ce-şi avea reşedinţa în capitala provinciei. S istem u l m itro p o lita n existent în parte şi înainte de secolul IV. o nouă capitală. ei au depins numai de m itro p o litu l su p erio r sau do a r h ie p is c o p u l căruia îi era subordonat şi vechiul lor m itropolii. adică m itro p o litu l lor. executînd h otărîrile lor. . Tesalonic. In urma faptului că mai multe provincii formau. Tot în sarcina m itropolitului mai cădea îndatorirea de a depune pe un episcop. din cauză că m itropoliţii onorari s-au em ancipat de Iu lela vechiului lor m itropolit. episcopii acelor oraşe cu drept de capitală au primit şi ei titlul de «mitropoliţi». de a da con ­ cedii episcopilor. Cu toate că încă din perioada trecută în fiecare pro­ vincie se găsea cîte un mitropolit. poate şi episcopul de Sardica. de a hirotoni şi a întroniza în scaune pe cei aleşi. Cartagina. ponomariu sau palamariu. a devenit căpetenia şi protosul episcopilor din provincia lui. h otărîrile de cu­ viinţă pentru bunul m ers al Bisericii. C ezareea Capadociei. precum şi apelurile împotriva sentinţelor date de aceştia şi luau. fiind subordonaţi vechiului lor m itropolit. ducînd la creşterea şi centralizarea lui. din punct de vedere politic-adm inistrativ. Sirmium. în m e tr o p o lă . o d ie c e z ă . Numele m itropolitului trebuia să fie pomenit la serviciile divine de toţi episcopii eparhiei sale. să rămînă numai m itro p o liţi o n o ra ri. s-d hotărît ca episcopii din cap italele nou-înfiinţate ale unor provincii. A ntiohia. căpetenia celorlalţi episcopi. de a publica dispoziţiile can onico-bisericeşti în eparhia sa şi de a veghea la păstrarea învăţăturii creştine adevărate. au fost cei din Roma. pe lîngă vechea capitală. dat unui servitor b isericesc : pălimariu. A lexandria. Din îm prejurarea că unii îm păraţi au dat unei provincii.

Constantinopolul a avut precăderea faţă de H eracleea (Pirynt). Canonul 28 al Sinodului al IV lea ecum enic (Calcedon. Ioan Gagiu. a fost stab ilită prin canonul 3 al Sinodului II ecum enic (Constantinopol. prin S criso area din 595. nr. Sinodul al IV -lea ecum enic. patriarhului Epifanie al Constantinopolului (520— 535). C on stan tin op ol. P. 325). 28. a ridicat scaunul de Ierusalim la rangul de Patriarhie. în aprilie 533. avînd în vedere că aici a trăit. fiind subordonat m itropolitului din Cezareea Palestinei. A ntiohia şi Ierusalim . «noua Romă». toţi întîistătătorii B isericii de Con­ stantinopol să poarte titlul de «patriarh ecum enic». s-a dat în tîietate onorifică scaunului de Ierusalim faţă de scaunul din Cezareea Palestinei. M itropoliţii de frunte sau superiori erau în B iserica veche patru : c e i din R om a. a ştiut să-şi supună treptat ţările în ­ tregului A p u s . Sinodul lo cal întrunit în c a ­ pitala Imperiului la anul 588 a h otărît ca începînd cu titularul de atunci. în ierarhia bisericilor vechi. în «Ortodoxia». a suferit şi a înviat Domnul Hristos. patriarhul de Constantinopol poar­ tă titlul de « p atriarh ecu m en ic» . Italia. L X X V II. A ceastă denumire s-a dat pentru pri­ ma dată de împăratul Ju stin ian cel M are. Episcopul B ise­ ricii de Ierusalim a rămas numai episcop simplu. Poziţia Patriarhiei Ecum enice. începînd cu Sinodul al IV -lea ecum enic s-a fixat mai bine şi ju ris­ dicţia pe care o avea fiecare patriarh în parte. pe lin ­ gă dieceza sa de la început.PERIO A D A A D OU A (325— 787) 299 Cînd vechiul Byzantium a devenit în 330. iar în A sia M ică asupra diocezelor A sia Proconsulară şi Pont. 168— 173). începînd din secolul al V l-lea . p. A le x a n d r ia şi A n tioh ia. patriarhul de C onstantinopol avea sub ju risd icţia sa . Contra titlului de « patriarh ecu m en ic » a protestat papa G rigorie ce l M are al Romei (590—604). 7 al Sinodului I ecum enic (N iceea. traducere de Pr. în timpul cînd s-a organizat sistem ul m itropolitan. 451).L. a învăţat. Prin can. 381). X V II (1965). ca re a h otărît ca scaunul «Romei celei noi» să urmeze în cinste im e­ diat după scaunul «Romei celei vechi». 738— 743. Episcopul Romei. a confirm at această poziţie a B isericii de C onstantinopol şi i-a extin s ju risd icţia asupra diocezei Tracia. Ioan V I Postitorul (582— 595). fără ca prin acest titlu să se im pieteze sau să se m icşoreze autoritatea sau ju risd icţia celo rlalţi patriarhi răsăriteni ai scaunelor apostolice din A lexandria. în Europa. 2.. prin can. el luîndu-şi titlul de «S erv u s s cr v o ru m Dei» (Epistola X V III (cartea V).

Palestina. şi cea din Ierusalim : 3 m itropoliţi şi vreo 30 episcopi. patriarhul de A lexandria avea sub ascultare Egiptul. In cazul că un patriarh urma să fie judecat. dacă se putea jiicii înalt în rang onorific. cel din A ntiohia. erau asem ănătoare cu drepturile m itropoliţilor faţă de episcopii eparhiali şi de m itropoliile lor. Roma avea mai mulţi m itropoliţi şi episcopi decît celelalte patriarhii. Din obiceiul episcopilor de a aduna în cazuri extraordinare pe clericii din eparhia lor. adică de sinodul p atriarh al. la care participau reprezentanţi ai întregii B iserici şi se luau hotărîri pentru întreaga Biserică. cu toate protestele episcopului de Efes . avem în schimb s in o a d e sau c o n c ilii g e n e r a le sau m i m e n i c e . Drepturile patriarhale. din cauza m ultiplelor şi m arilor discuţii şi controverse teo ­ logice. m antiei şi engolpionului. Siria. împăratul trebuia să convoace un sinod special. d r e p ­ tul d e a sfin ţi m irul pentru întreg p atriarh atu l. iar cel de Ierusalim. Patriarhia de Constantinopol avea sub conducerea e i : 39 m itropoliţi şi aproape 400 e p isco p i. Sinoadele sau con ciliile au primit în această perioadă o nouă dez­ voltare. precum şi drep­ tul de a lua în serviciul său clerici din alte episcopii sufragane . In perioada a Il-a. d rep tu l d e a co n firm a şi h ir o to n i pe m itropoliţii şi arhiepiscopii de sub ju risd icţia sa. d rep tu l d e s ta v io p h ig h ie . cu scopul de a cunoaşte părerea întregului cler subordonat. A legerea patriarhilor se făcea de către episcopii şi m itropoliţii învecinaţi. adică a trece in­ tre sfinţi pe unii dintre ră p o sa ţi. cea din A lexandria : 14 m itropoliţi şi vreo 114 ep isco p i. A sia Proconsulară şi Pontul. prezidat de un alt patriarh. adică de a scoate o m înăstire sau o biserică ce se găsea pe teritoriul unei eparhii străine şi a şi-o supune prin simpla trim itere a unei cruci. sub ju risd icţia sa. Libia şi Pentapole. cu ocazia întem eierii m înăstirii sau bisericii. s-a născut instituţia sin o d u lu i o r d in a i. patriarhul mai avea urm ătoarele drepturi speciale : a ca n o n iza . cel ales era confirm at şi in­ vestit de împărat prin acordarea cîrje i. cea din A n tio h ia: 13 m itropoliţi şi 140 episcopi. F en icia şi A rabia. în raport cu patriarhatul şi cu m itropoliţii subordonaţi. A fară de aceasta. au fost ş a p te S in o a d e e c u m e n ic e. convocate cu . In intervalul de timp al perioadei a Il-a.300 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Tracia. de a fi p o m en it la s e r v ic iu l d iv in de către toţi clericii subordonaţi . care era lo cal sau particular.

Primul Sinod ecum enic s-a ţinut la N iceea. E p isco p u l R o m ei n -a io s t p r e z e n t la n ici unul din a c e s t e S in o a d e . precum şi stabilirea gradelor şi drepturilor ierarhiei b is e r ic e ş ti. în cercarea rom ano-catolicilor de a dem onstra că episcopul Rom ei a contribuit la con vocarea tuturor a ce sto r Sinoade. H otărîrile Sinodului ecum enic. în 451 . al IV le a de M arcian (451— 457) . al patrulea la C alcedon. Cu toate acestea. al doi­ lea la Constantinopol. avea drept de vot decisiv. în 381 . dacă erau publicate în mod form al şi solemn. . în Bitinia. T oate aceste Sinoade au fost con vocate de împăraţi. Dacă însă un preot sau diacon reprezenta pe un episcop la sinod. al şaselea la C onstantinopol. al cin cilea la Constantinopol. în 431 . B iserica Romei a recu ­ n oscu t şi ea h otărîrile dogm atice şi canonice ale acestor Sinoade. unii clerici distinşi. al II-lea de Teodosie I (379— 395) . n ici n -a trim is d e le g a ţi. iar la S in odu l a l II -le a e c u m e ­ n ic. In atribuţiile Sinoadelor ecum enice intrau urm ătoarele : d e fin ir e a ş i c o n fir m a r e a d o g m e lo r c r e ş tin e p e b a z a S fin tei S criptu ri şi a S fin tei T rad iţii şi e x p u n e r e a lo r p e scu rt în fo r m ă d e sim b o lu ri d e cred in ţă. preoţi sau diaconi. al IlI-le a de Teodosie II (408— 450) . nu are nici o bază istorică. revizuirea canoanelor sinoadelor anterioare . în 787. Sinodul I ecum enic a fost convocat de Constantin cel M are (306— 337) . erau obligatorii pentru toţi membrii B isericii.PER IO A D A A D O U A (325— 787) 301 scopul de a soluţiona m arile dispute teologice ce frăm întau lumea creştină. îm păraţii bizan­ tin i au recunoscut şi ei puterea obligatorie a hotărîrilor Sinoadelor ecum enice. ex e rcita re a puterii ju d ecătoreşti în instanţă supremă. precum şi cercetarea fiecărei învăţături ce s-ar ivi în vreo B iserică . aveau numai vot consultativ. la 325 . lua­ re a de h otărîri referitoare la organizarea şi adm inistrarea B isericii în­ treg i. îm păratul Ju stin ian a dispus ca h otărîrile canoanelor să aibă aceeaşi putere şi valoare ca şi legile statului.• al V -le a de Ju stin ian (527— 565) . Dreptul de a participa la sinod cu vot deliberativ îl aveau toţi e p is c o p ii. al V l-le a de Constantin IV Pogonatul sau Bărbosul (668— 685) şi al V lI-le a de îm ­ p ărăteasa Irina (coregentă : 780— 790). fiind purtătorul suprem al puterii spirituale în întreaga Biserică. care au participat la sinoade. în 680/681 şi al şaptelea la N iceea. exam inarea şi întărirea Tradiţiei b isericeşti şi despărţirea tradiţiei ade­ v ărate de cea falsă . al treilea la Efes. în 553 .

302 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ In afară de sinoadele sau con ciliile ordinare. atît în R ăsărit cît şi în Apus.S in od u l întrunit între anii (360— 370) în G an gra din Paflagonia. S in od u l din S a rd ica (343— 344). şi în afară de Sinoadele ecum enice. sinoade e n d e m ic e (oiivoSot â v S ^ o i k m ) . a dat 20 canoane . O categorie specială de sinoade particulare extraordinare erau cele ţi 11ule d i n m otive particulare de un episcop protos cu toţi epis­ copii. In Apus. propriu-zis adunări ale s t a t u l u i . S in od u l d in N e o c e z a r e e a din Pont (între 314— 325) a dat 15 ca ­ noane referitoare la disciplina B is e r ic ii. C ele mai însem ­ nate din ele. a dat 25 canoane. s-au ţinut în A frica mai multe sinoade. întîlnim. formînd o co lecţie de 133— 147 canoane. S in od u l din L a o d ic e e a (între 360— 375). S in od u l din C o n sta n tin o p o le (394). fiind în vigoare pînă în zilele noastre. în timpul persecuţiei lui D iocleţian (284— 305). Intre anii 390— 426. a dat 2 1 canoane îm potriva eustaţienilor . în Răsărit. din dieceza D aciei M editeranea a li­ pită Iliricului răsăritean. ca de pildă cel de la H ip p o (393). Ele tratează mai ales despre procedeul ce trebuie îndeplinit referitor la cei căzuţi de la dreapta credinţă. sînt urm ă­ toarele : S in od u l din A n cira. Sinoadele africane au dat num eroase canoane. în C alatia (314— 315). Sinoadele particulare s-au întrunit atît spre a reprezenta una sau niiii multe circum scripţii bisericeşti. sinoadele p a rtic u la re sau e x tr a o rd in a re . mai e r a u i n uz a ş a numitele c o n c ilia m ix ta. a dat 60 canoane. cît şi spre a reprezenta B iserica unui stal sau a unei naţiuni. ca r e înUmplălor se nim ereau la reşedinţa lui. S in od u l din A n tio h ia S iriei (341).a u n u m i i . care se întruneau periodic. referi­ toare în special la cult şi drepturile preoţilor. a dat 25 canoane . a dat 2 canoane. ţinut sub preşedinţia p atriar­ hului N ectarie. A stfel de sinoade s . . convocate pentru re­ z o l v a r e a u n o r p r o b l e m e bisericeşti şi civile. Tot la acest sinod a fost codificat şi canonul sfintelor cărţi ale B isericii Răsăritului . care au dat canoane acceptate de întreaga B iserică drept canoane generale. alcătuite d i n episcopi şi dem nitari laici. M ile v e (402) şi la C arta g in a.

A rad. p. M a r o t . Idem. p. III (1951). Popovici. ibidem. XV II (1965). P o p o v i c i . de V r i e s . P ie rre . A th a n a s e . N. prof. 328— 346. A rad. Pr. XXI I (1970). 3. Dar nu cu drepturi ju risd icţionale « Capitol redactat de Pr. G. VIII (1956). 1948.PERIO A D A A D OU A (325— 787) BIBLIOGRAFIE 303 W. 80— 113. în acele timpuri. B o d o g a e . în A. P. V. în «One in Christ». în «M itropolia O l­ teniei». 38— 41. V a p p o r tio n d u P a tr ia rc a t d a n s ¡’E g lise cl’ai>rès l e s C o n c ile s d e N ic é e . B a r d y. 183— 207. Se ştie că în Biserica Rom ei pînă în secolul IV cei mai mulţi episcopi au fost greci. XIII (1961). nr. 1— 2. In lim b a r o m â n ă : J u s t i n i a n . D am as. nr. în «O rtodoxia». p. V I. 1936. nim eni n-a vorbit despre un suveran pontif rezident pe «scaunul lui Petru» cu drept de a dicta celorlalte Biserici.267. nr. 2— 3. C a n o a n e le B is e r ic ii O r to d o x e în s o ţ it e d e c o m e n ta r ii. 1— 4. 5 . 1. I. Pr. Bd. t. 3— 4. în «O rtodoxia». D esp re a u t o c c la lie . Lyon. t. C h a lk e d o n u n d d ie A u s g e s ta ltu n g d e s K o n s ta n t in o p o lita n is c h e n P rim a ts. 1931 . T h e o r ig in e o i E a s te r n P a tr ia r c h a t e s an d t h e ir r e ia t io s h ip to t h e p o w e r o i t h e p o p e . M. D o m H. în vol. 53— 141.. C o n c ile s a n t è n ic é e n s e t c o n c ile s o e c u m é n iq u e s . în «Studii Teologice». Prof. X V (1963). L a u r e n t . p. parteti I şi 2. 1962. C o n s ta n t in o p ie e t C h a lc é d o in e . O b îr ş ia a u i o c e iu li e i şi a u to n o m ie i. Bacht. L e s r a p p o r ts d e c o m m u n io n e c c lé s i a s t iq u e e n tr e l e s E g lis e s d e R o m e. C l é m e n t . A n tio c h e . Chevetôgne. C o n s t a n d a c h e . E. W ashington. p artea 1 şi 2. 261. C o n s ta n tin o p le (325— 451). 369— 396.. L e titre d e P a tr ia r c h o e c u m c n iq u c et la sig n a tu r e p a t r ia r c a le . d ’A n ­ t i o c h e e t d e C è s a r è e d e C a p p a d o c e v. 173— 187.20. p. T. 1964. nr. L 'E g lise e t l e s E g lise s. V o lu b ilit a t e a a c tu a lă « c a n o n u lu i 28 a l S in o d u lu i IV e c u m e n ic d e la C a lc e d o n . A rad. în «Studii Teologice». L e C o n c ile e t l e s C o n c ile s . Instituţia păm întească a M intuitorului era. K r e i 1 k a m p. p. în 1054— 1954. B u carest. I. p. p. în «R evue des Études Byzantines». N i c o d im M i l a ş . nr. P a tr ia r h ia ş i d e m n ita te a d e P a tr ia rh în B is e r ic a O rto ­ d o x ă . nr. A le x a n d r ie . în «O rtodoxia». C r i s t i ş o r . M é l è c e e t B a s ile . D. 1930. M a n e a N. 1954. D as K o n z il v o n C h a lk e d o n . 225 249. p. Creşterea puterii papale * în prim ele trei secole. H. 1960. p. una şi aceeaşi. p. şi în Apus şi în Răsărit.. vol. I e r a r h ia p r in c ip a le lo r S c a u n e e p i s c o p a l e în B is e r ic a v e c h e . II. 5 --6 . E v e n im e n te le is to r ic e în a in te şi d u p ă S in o d u l d e la C a lc e d o n (451). M. iar limba în care se slu jea era greaca. II (1966). patriarhul României. d ’A le x a n d r ie . nr. 2. D. Totuşi faptul că în Apus Roma a fost singura com unitate întem eiată de A postoli şi că aici era capitala Imperiului ne aju tă să înţelegem de ce vaza Biser ricii Romane s-a impus de timpuriu. II. l o a n R ă m u r e a n u . 1965. Prof. t. Trad. L i v i u S t a n . 1934. K ovincici şi N. Grillm eyer-H . T h e o r ig in e o i t h e P a tr ia r c h a t e o i C o n s ta n tin o p le an d th e iir st r e c o g n it io n o i its p a tr ia r c a t ju r id ic tio n . de U. 1925. I. 179— 211. W ürzburg. H e r m a n . 459— 490. C hevetôgne. M an u a l d e d r e p t b i s e r i c e s c o r ie n ta l. p. A m a n d d e M e n d i e t a .

A verile scaunului roman au fosl puse şi ele în legătură cu Apostolul Petru. «tem erare». In fine. ai cărei păstori au păstrat aceaşi credinţă cu toţi ceilalţi episcopi de pe pămînt». ai la îndemînă Corintul ¡ de nu eşti departe de M acedonia. în cinstea şi memoria căruia au fost donate. fiecare episcop deţine o parte». cum afirmau cam în acelaşi timp şi la cîtev a decenii după aceea m arii păs­ tori Irineu din Lyon (t 202) şi Ciprian al C arlaginei (f 258). «necuviincioase». sub formă de danii. autoritatea şi vaza episcopului Romei. a crescut necontenit. episcopul Romei a devenit persoana cea mai însemnată din vech ea capitala. iar dacă te apropii de Italia. dîndu-li-se numele de «m oştenirea lui Petru» sub «pali imonium sancti Petri». proprietăţi cîştigale de la diferiţi împăraţi şi nobili romani. A stfel un înalt m agistrat păgîn din a doua jum ătate a secolului IV. «dar numai în solidaritate cu B iserica universală». La în ălţarea puterii episcopilor Romei au contribuit mult im ensele averi de care dispuneau. «nebune». gîndindu-se pro­ babil la venitu rile mari ale «urmaşilor lui Petru». Curînd după anii 220 se vînturau lozinci despre «episcopus episcoporum». deşi între Apostoli. «Din în ­ treaga putere de conducere. Petru n-a avut nici un primat decît poate al v îrstei (se ştie că atît Petru. ale cărui intervenţii în controversa pascală sau a botezului ereticilor luase aproape ton porun­ citor. la 11 mai 330. de voieşti să treci în A sia M ică. pe la anul 200 scriitorul Tertulian în­ demna pe cel ce voia să se convingă despre păstrarea neschim bată a credinţei creştine să consulte Bisericile A postolice : «De eşti mai aproape de G recia. spri­ jin ite pe tradiţia că B iserica Romei nu numai că a fost înfiinţată de Petru. La finele secolului I însă episcopul Clem ent al Rom ei îndemnase pe corinteni «să se supună presbiterilor». ai m etropolele din Filippi ori din T esalon ic . spunea Sfîntul Ciprian. ci că acela a fost şi episcopul ei timp de 25 de ani. ai Efesul. Sfîntul Ciprian numea ieşirile episcopului Romei drept «neom e­ noase». Un aii laclor ce a contribuit la creşterea puterii papale a fost şi îm prejurarea că la m utarea reşedinţei im periale la Constantinopol. Aşa. a spus : «Faceţi-m ă episcopul Rom ei şi mă fac îndată creştin». Cu cît timpul trecea. «Scaunul apostolic» era din punct de vedere m aterial invidiat chiar ele păgîni. ai Roma.304 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ mai mari decit ale altora. cît şi Pavel au murit la Roma). ultima îm prejurare care a favorizat vaza şi autoritatea «scaunului apostolic» au fost controversele bisericeşti din . legate etc.

Inocenţiu I a cerut ca în privinţa tuturor contro­ verselor de credinţă. la 378. N esatis­ făcut cu atîta numai. care prin canonul 3 a declarat că episcopul din «Roma nouă» urm ează în rang im ediat celui din Roma «veche». respectiv titularul scaunului de la Roma. cu ocazia sinodu­ lui de la Sardica (343). să poată apela la episcopul Romei. dacă socoteşte că depunerea sa este ilegală. G raţie acestei m ărturisiri de credinţă a sinodului din anul 382. în decursul secolului IV .P ER IO A D A A D O U A (325— 787) 305 R ăsărit.. De la Damasus această titulatură a devenit o form ulă consa­ crată pentru titularii de la Roma. s-au adresat B isericii de la Roma. a fost cel dinţii episcop roman. Dacia. 20 — istoria bisericească . M oesia. Papa In o c e n ţiu I (402— 417). 18). ca unui arbitru. o dată ce a avut în m înă acest extrem de preţios document. s-a ridicai m ă rtu risirea d e c r ed in ţă a sin o d u lu i rom an din an u l 382. Dardania şi Praevalitana. Damasus I. partidele contrare din Răsărit. trei d ecenii mai tîrziu. T esalia. bazîndu-şi revendicările primatului pa­ pal pe succesiunea scaunului Sfîntului Petru. a devenit acel conciliu una din pietrele de hotar în istoria dezvoltării m onarhiei pa­ pale. în orgoliul de a fi «urmaşul Sfîntului Petru». A deseori. S iriciu (384— 392). îm potriva h otărîrii una­ nime a Sinodului II ecum enic de la Conslanlinopol (381). care în m ajo ritatea lor. încredinţînd episcopului Rufus din T esalo n ic g rija duhovnicească peste provinciile bisericeşti din A haia. care căuta să do­ ved ească primatul roman cu cuvintele Mîn tui torului : «Tu eşti Petru şi pe această ţ>iatră voi zidi Biserica mea. a continuat drumul inaugurat de episcopii V ic to r (189—198) şi Ş tefa n I (254— 257). Urmaşul lui. s-a hotărît ca un episcop depus de un sinod. din vechim e făcuseră parte din teritoriu l bisericesc grecesc. ultimul cuvînt hotărîtor să-l aibă «locţiitorul A postolului Petru». la care au fost prezenţi aproape numai episcopi din Apus. El a statornicit primatul de ju ris ­ dicţie în Răsărit. împăratul G raţian a proclamat. Epir. Deşi acest drept s-a acordat exclusiv episcopului Iu liu I al R o m ei (337— 352).» (M atei \16.. ju d ecător suprem al episcopilor şi preoţilor din Imperiul său pe episcopul Dam asu s I (366— 384). condus de Damasus I. Damasus I. al doilea urmaş al lui Siriciu. Creta. a ştiut să dezvolte ideea «monarhiei papale». ce avea forma constituţiilor im periale. care a numit scaunul de pe Tibru : «Sedes apos­ tolica». născute chiar în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii. a inaugurat un anumit stil de can celarie.

care a ştiut mai bine decît înainl. «primatul» Apostolului Petru nu este unul ideal. deci şi un episcopat universal. a fost mai iutii opera papei Leon cel M are. aşa-num ita causa m ajor. se vede că învăţătura despre primatul papal. să fie trim ise spre aprobare la Roma.300 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Inocenţiu I a continuat şi centralizarea B isericii apusene. ci unul real. 74 ani. a lo. Cu ocazia Sinodului III ecum enic de la Efes (431). acel term en grandios. prin C onciliul I de la V atican (1870) a căpătat putere de dogmă. căpetenia colegiului «celor doi­ sprezece». care în tim purile urmă­ toare a fost de nenum ărate ori rostit de papi. a form ulat cu claritate ideea m onarhiei papale. şi-a ajuns apo­ geul în zilele lui L eo n I (440— 461).st dejucată de poziţia ce a luat-o B iserica Răsăritului faţă de problema papalii.i scoată în evidenţă drepturile de primat ju risdicţional şi ale unui episcopul universal. dezvoltată în mod ingenios de către Leon cel M are.Formularea pretenţiei papale la «plenitudo potestatis» în legătură cu doctrina romanii relativă la drepturile ce-i revin «urmaşului lui Petru». . Din cele de mai sus. de la Damasus I pînă la Sixtus III. după ce au fost soluţio­ nate de sinoadele episcopale respective. Filip a accentuat că Apostolul Petru. cuci ceilalţi episcopi şi mitropoliţi au doar m enirea de a îndeplini numai o parte («in partem solicitudinis») a atribuţiilor urmaşului lui Petru. După con ­ cepţia lui. B on itaciu I (418— 422). . a legat şi mai strîns vicariatul de la Tesalonic de scaunul apostolic de la Roma. trebuie su­ pusă spre soluţionare scaunului apostolic. nu întreaga lui putere. zis «cel M are». presbiterul Filip. Leon I. pînă in zilele noastre trăieşte şi glăsuieşte prin urm aşii săi de la Roma. pînă în cele din urmă. prin îm puternicirea dată m itropolitului de la T esalon ic de a supraveghea şi controla în calitatea de m andatar al episcopului rom an pe toţi clericii acelui întins ţinut bisericesc. un adevărat primat de ju risdicţie.işii s.ii s. F iecare problem ă mai însem nată. îm puternicitul şi trim isul episcopului C elestin I (422— 432). a repetat suspomenita afirm aţie a episcopului roman. spiritul diri­ guitor al B isericii rom ane în timpul pontificatului lui C elestin I şi Sixtus III. Astfel a dispus ca toate chestiunile mai im portante. «Plenitudo petestatis». în cuvîntarea rostită. Rapida dezvoltare pe care a luat-o episcopatul roman într-un timp relativ scurt.

u nesc din cauză că em ană din puterea M întuitorului. în toate chestiunile de natură veşnică şi spirituală. El susţinea că puterea lum ească aparţine căpeteniilor lumeşti. Făcînd această com pa­ raţie. cînd cei prezenţi au recunoscut şi episcopului de la Constanlinopol acelaşi rang de onoare ca şi celui de la Roma. D eosebirea între concepţia primatului celor din Apus şi din Răsărit s-a evidenţiat mai bine cu ocazia Sinodului IV ecum enic din C alcedon (451). a lăsat pe orientali nepăsători. care nu are însă nici un drept să se am estece în sfera treburilor b ise­ riceşti. să arate legătura şi deosebirea între cele două puteri. cînd a luat cu­ noştinţă de conţinutul H en o ţik o n -u lu i ce favoriza monofizismul. a . care a proclam at principiul «prima sedes a . întru cît dom­ nul lumesc. Dezideratul papal de a deţine întreaga putere a fost şi mai bine precizat la sfîrşitul secolului . F e lix II (483— 492). care a fost «regele preoţilor». G şlasiu I a căutat. a fost natural să ducă la o com paraţie cu puterea exercitată de împărat. Deplina putere spirituală a episcopului roman cerută de Leon cel M are a fost lărgită de urm aşii lui.V şi începutul celui următor. . G elasiu I spunea că autoritatea spirituală a m arelui preot este superioară autorităţii lum eşti a împăratului sau regelui. . . impus atît de mult în vestul anarhizat de barbari. a rostit îm potriva patriarhului A caciu de Constantinopol dem iterea din funcţia ierarh ică şi excom unicarea din sinul com unităţii ortodoxe. Cuvintele aspre pe care episcopul F elix II le-a întrebuinţat în scrisoarea de e x co ­ m unicare.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 307 era cu totul străină şi departe de punctul de vedere al răsăritenilor. chiar şi înaintea împăratului. Punctul de vedere al lui Gelasiu I privitor la o suveranitate de drept a episcopului roman.se . Papa GeIa siu I (492— 496) a căutat să scoată în evidenţă deplina suveranitate a papei faţă de sinodul episcopalCu cît timpul trecea şi puterea papală creştea şi se amplifica. C ele două puteri . a primit o form ulare p recisă în vrem ea papei S y m m a ch u s (498— 514). încît încă înainte de Leon «sedes Petri caput mundi est». este supus purtătorului puterii spirituale. îndrăzneala cu care Leon a com bătut canonul 28. dar în Apus unde el salvase Roma în faţa lui A tila şi G enseric. au fost prototipul viitoarelor bule papale de excom unicare.

Libertatea şi suveranitatea scaunului de la Roma. Urmaşul lui. deşi a continuat să răm înă primul scaun. H o rm isd as (514— 523). Roma papală. Bonifaciu şi G elasiu. Hormisdas a cerut episcopilor din R ăsărit recunoaşterea solem nă că vor urma întru toate di­ rectiv ele scaunului apostolic. fixînd-o în formula : «religia cato lică totdeauna a fost m întuitoare şi infailibilă în scaunul apostolic». Titlu l de «servus . S iliciu . Biserica Rom ană urma să alcătu iască o verigă dintr-un organism al cărui stăpîn nelim itat a fost stăpînul Imperiului şi al B isericii im periale. G ri­ gore cel M are a căutat să-şi întem eieze primatul pe cuvintele M întuito ru lu i: «Cel ce vrea să fie întîiul. Cu toate acestea. După perioada ju stiniană de atîrnare şi depen­ denţă a B isericii de puterea statală. Deviza lui suna : «Sînt servitorul tuturor preoţilor». Dovada despre totala supunere a papalităţii puterii bizantine o găsim în cap tivitatea de zece ani a papei V igiliu la Constantinopol şi în sem nătura papei Honoriu (625— 628). ca Danuisus. unde se perpetuează adevărata şi n estră­ mutata tem elie a învăţăturii creştine. în frunte cu Leon cel M are. va fi tuturor slugă» (M arcu 10. 44). Prim atul papal a căp ătat un alt caracter d ecît în timpul prem ergătorilor şi luptătorilor puterii papale. avînd acelaşi rang şi drepturi cu cel din Bizanţ. formulă privitoare la cea mai înaltă putere ju d ecă­ torească a scaunului roman. care a semnat o formulă monofizită. aşa cum a fost alcătuită de episcopii romani ce au urmat de la Damasus pînă la Gelasiu. supunerea scaunului roman im perialism ului bi­ zantin a fost ceva trecător. iar Constantinopolul al doilea. D acă aceş­ tia au căutat să-şi întem eieze drepturile de învăţători. 18). a fost răpită de îm păratul Ju stinian. Inocenţiu. conducători şi ju decători de îm puternicirea dată de Iisus ucenicului său Petru. bazîndu-se pe cuvintele M intuitorului redate de Evanghelistul M atei (16. Leon I. a definitivat suprema autoritate de învăţător a «urmaşilor Sfîntului Petru». Ideea că puterea papalităţii îşi are tem eiul în originea divină a «primului scaun» era prea puternică şi prea adînc înrădăcinată în tradiţia romană. ca să poată fi ştearsă de cezaro-papismul lui Ju stin ian .308 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ nemine judicatur». puterea papalităţii s-a ridicat din nou sub G r ig o re c e l M a re (590—604). a fost redusă în realitate la un patriarhat al Apusului.

m itropoliţi şi episcopi. Cinstea m ea constituie puterea tuturor fraţilor mei. D intr-o «ierarhie» G rigore voia o «ierodiaconie». «Ispita veacului» a fost însă mai mare. cu cît cerea slu jito rilo r ei să se ridice peste ideea oricărui secularism . după părerea lui Grigore cel M are era o degradare a celorlalţi patriarhi. în cît G rigore cel M are a declarat : «A cela care se intitulează sau îngăduie să fie numit episcop ecum enic este un prem ergător al A ntichristului». prin h otărîrea unui sinod local ţinut în acest an la Constantinopol de patriarhul lo a n al IV -le a P ostitoru l de la Constantinopol (582— 595). In fond. o înălţare cu atît mai mult a prestigiului papalităţii. C instea m ea este cinstea întregii Biserici. Savonarola. ea a devenit titulatura stereotipă a episcopului ro ­ man. întrebuinţată de patriarhul de Constantinopol. A ceastă formulă de profundă devoţiune a devenit îndreptarul concepţiei sale relative la înalta sa dem nitate de păstor sufletesc. uzuală în toate scrisorile lor. încredinţîndu-i ch eile îm părăţiei cerului şi întreaga putere de a lega şi des­ lega. La o parte cu cuvintele care m ăresc îngîm farea şi rănesc dragostea !». Pentru mine nu alcătuieşte un titlu de glorie şi de cinste un nume care ştiu că răpeşte onoarea fraţilor preoţi.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 309 servorum Dei». A versiunea faţă de titlul de «patriarh ecum enic» m ergea atît de departe. n-a fost niciodată numit «un apostol universal». G rigore cel M are a căutat să dem onstreze că nici A postolul Petru. dacă fiecărui frate de al meu i se va acorda cinstea m eritată. Cînd patriar­ hul Eulogiu de A lexandria i s-a adresat cu titulatura «universalis papa». cît şi a altor episcopi. Titulatura de «patriarh ecum enic». pe care i-a întrebuinţat ca diacon şi monah. a continuat să-l folosească de la începutul pontificatului în toate pastoralele sale. care a fost G rigore cel . Nostradamus sau alţi visători. cum va zice scriitorul rus D ostoievski. întrebuinţată din 588. Titulatura de «patriarh ecum enic». Numai atunci voi fi într-adevăr onorat. G rigore s-a ridicat îm potriva acestui titlu onorific. aşa cum îl vor predica mai tîrziu Bernard de Clairvaux. atît pentru persoana lui. începînd din secolul al XH -lea. că ­ ruia M întuitorul i-a dat un primat de conducere a întregii Biserici. acest senator roman. a fost respinsă de papa Grigore cel M are. afirmînd : «Eu nu găsesc nici o cinste în îm prejurarea că mi se spune «universalis papa».

prin care a scăpat şi de am eninţarea longobarzilor şi de cea bizantină. 45 se ocupă numai de problem a adm inistrării statului papal. papa — care avea cele mai întinse moşii în Italia — a ştiut cîştiga de partea sa pînă şi pe tribunii şi patricii din fostul aparat bizantin. în fond tot la o restaurare a Romei gindea. Statul papal era asigurat. cu toate că predica resem narea şi fuga de lume. ci pornire din nou şi aceasta se va face sub altă zodie : cea a alianţei papalităţii cu carolîngienii. încă din veacul VI. Papa avea de partea lui nu numai m oşiile. lumea s-a răsculat deo­ dată cu longobarzii. Călugării benedictini lu craseră încet. După ce cîştigase încă de pe vrem ea lui G rigorie cel M are B iserica A ngliei. încoronează pe C arol cel M are (768— 814) ca împărat roman peste cea mai m are parte a Apusului. Peste cinci ani. care vor face din papalitate cea mai redutabilă putere politică şi spirituală a Evului mediu. iar atunci cînd bizantinii au com is grave erori. papalitatea a dat la 754 lovitura cea m are : s-a aliat cu regatul franc al "lui Pi pin cel Scurt. iar dacă amintim că în noap­ tea de Crăciun a anului 800.310 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ M are. iar fiscalism ul excesiv bizantin nu putea fi tolerat. Papii aveau de acum şi alte preocupări. V or veni peste cîtev a sute de ani celelalte ordine călugăreşti. Primul papă care a făcut uz de garanţia dată de Pipin a fost A d rian I (795— 816). La 726 cînd Leon III Isaurul promulgă iconoclasm ul. ceea ce v a in­ fluenţa toata istoria apuseană. faţă de am eninţările de fiecare zi ale longobarzilor. armata. papa Leon III (795— 816). iar" în secolul V III şi pe cea a Germ aniei prin cele trei misiuni ale lui Bonifaciu. cînd a ce­ laşi împărat a anexat în 731 Iliricul răsăritean la Bizanţ şi cînd a cău ­ tat să impună asupra Italiei şi Un nou impozit. ca un stup harnic. ' în cei 200 de ani cît durase exarhatul de Ravenna (555— 753) do­ m inaţia bizantină în Italia n-a fost deplină. Roma (care trăia din cultul relicvelor) a protestat. despre care se ştie că din 55 scrisori păstrate de la el. în plus. el le -a 'ş tiu t exploata în folosul său. ci şi pe paznicii lor. Erau prea puţine trupe care să asigure liniştea Imperiului. uitînd însă că restaurarea în istorie nu însem nează reîntoarcere. atunci vom avea conturată şi baza papalităţii m edievale cu pretenţii de dominare universală din Spania şi Italia pînă în Scandi- .

în cuvîntarea sa însă T arasie s-a referit adeseori la «un lim baj nou». 11. însă. Se ştie că papa Adrian I n-a venit ia Sinodul V II ecum enic. inclusiv pe solii din Apus. venit din Apus. «acesta. e uşor de înţeles cum de s-a ajuns la Schism a din 1054. De ce ? De bună seam ă pentru că nu-i dădea ascultare acestui «lim baj nou». scaunul de la Roma. atunci cînd i s-a cerut de îm pără­ teasa Irina să participe personal sau prin reprezentanţi la Sinodul V II ecum enic. adaugă Adrian. epi­ scopul Romei. acelaşi Adrian I (772— 795). «am bele corpuri de arm ată sînt diferite. H ristos Domnul». Serviciul era reciproc. după cum de curînd Carol cel M are «a supus puterii noastre toate naţiunile barbare din Apus» . de întîietate onorifică. «Noi. In schimb. n-ar avea nici măcar rangul al doilea».• cît despre ti Lin 1 de «patriarh ecum enic» pe care v o ia să-l ia noul ales (T a ia s ie). cum vom vedea mai departe. rolul prim. Comentînd Epistola către G alateni la pasagiul unde Pavel a tre ­ buit sa certe pe Petru pentru atitudinea de duplicitate în problem a neobligativităţii legii m ozaice (Gal. mai ales după înnoirea acestei alianţe în anul 962 cu «împăraţii romani de naţiune germ anică». aşa cum făcuseră în toate celelalte Sinoade ecum enice. dar Tarasie (784— 806) şi episcopii orientali au susţinut. prefigurînd parcă drumul ce va urma şi mai departe. trebuie să fim un singur trup sub un singur cap. spre a se vedea cît de diferite sînt concepţia şi atitudinea papilor în drumul lor spre m o­ narhia universală a Evului mediu. după atîtea frăm întări iconoclaste. care se preocupa mai mult de cîştigarea de latifundii pen­ tru întărirea lum ească a statului papal. Hristos». spre care au purces. unde se va statornici iarăşi pacea şi unitatea credinţei. putem aduce două m ărturii : una din preajm a anilor 400. la finele secolului V III. înch eia patriarhul Tarasie. «unde zi de zi sîntem anatem atizaţi». fără consim ­ ţământul scaunului nostru. cealaltă din timpul ultimului Sinod ecum enic. 8 ). fapt care a mulţumit pe toţi. iar pentru că patriarhii şi împă­ raţii bizantini n-au vrut să recunoască legitim itatea celor din Apus. lui Pavel neamurile». papa pune condiţii ca mai în tîi să i se «restituie toate patrim oniile Sfîntul ui Petru în Răsărit (Iliricul)». dar generalul este unul. Ca încheiere. .P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 311 n avia şi Carpaţi. Sfîntul Ioan Gură de Aur zicea la un moment dat despre egalitatea celor doi A postoli : «dacă a încredinţat lui Petru pe evrei.

J. A lt k ir c h lic h e A u to n o m ie u n d p ä p s t lic h e r Z en tra lism u s. M ünchen. X X X II (1956).I e a d e la V a tic a n . E r i c h C a s p a r . ibidem. Constantinidis. în «M itropolia M oldovei şi Sucevei». M arcu). Tübingen. p. D o m H. 1931. Leipzig. Idem. p. D v o r n i k. 1930. Chevetogne 1954.e e t V . G a g i u. . nr. S p e c iiic u l O rto ­ d o x ie i în c o m p a r a ţ ie c u B is e r ic a R o m a n o -C a to lic ă ş i P ro testa n tism u l. X . M i r b t. Pr. N e te m e in ic ia p rim a tu lu i p a p a l o g lin d ită în o p e r i l e u n o r m ari i e r a r h i : O s c r i s o a r e a p a p ii G r ig o r ie c e l M a re. 2. Paris. R ă m u r e a n u . 1934. L 'O ccid en t d e la lin d u V -e s i è c l e à la lin d u IX . A tena. E. F r. 1954. Paris. Atena. G u e t t é e . Q u e lle n zu r G e s c h ic h t e d e s P a p sttu m s und d e s r ö m is c h e n K a t h o liz is ­ m u s. 463—¡484. ' F r. 1906. 1930. L e s c o n c ile s ro m a in s d e s IV . 1947 (Gr. trad u cere de Iosif M itropolitul. I. P e r r o y . Bucureşti. 577— 600. M a r o t . 1974. P e t r u M a i o r . L a p rim a u té r o m a in e d a n s la tr a d itio n c a n o n iq u e ju sq u 'a u C o n c ile d e C a lc é d o in e . Sibiu. p. F. 1970. P rim a tu l p a p a l ş i c o le g ia l it a t e a e p i s c o p a lă în d e z b a ­ t e r ile C o n c iliu lu i a l II . P ro c a n o n u l. 10. G e s c h ic h t e d e s P a p sttu m s v o n d e n A n iä n g e n b is zu r H ö h e d e r W e lt h e r s c h a it . 139— 1 6 6 .e s i è c l e s e t l e d ë v e lo p p m en t d e la p r im a u té în volumul 1054— 1 9 5 4 : L ’E cjlise e t l e s É g lise s.e s iè c le . ed. 209— 240. p. ediţia II îngrijită de J. I— II. Paris. M e y e n d o r f f . L e m o n d e c a r o lin g ie n . I— II. T e o d o r M. Paris. (în 1. în «Istina» IV. g reacă). F o r n i e r . p. Un v a lo r o s stu d iu a l A r h ie p is c o p u lu i H r y s o s to m P ap a d o p o u lo s a s u p r a p rim a tu lu i e p is c o p u lu i R o m e i. II. p. XV II (1965). P a p a lita te a s c h is m a t ic ă sa u R o m a în r a p o r ­ tu r ile e i cu B is e r ic a O rien ta lă . H. 180— 224. G. I. 167— 173. Pr. în «O rtodoxia». 1933. Tübingen. 1924. S e p p e 1 1. H r i s o s t o m P a p a d o p u l o s : P rim a tu l e p is c o p u lu i R o m e i. nr. ibidem. 1964. 1941.312 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ BIBLIOGRAFIE K. 1964. In lim b a r o m â n ă : V I . H e i l e r . B y z a n c e e t la p rim a u té r o m a in e . G e s c h ic h t e d e s P ap sttu m s. P o p e s c u. Prof.

Situaţia s-a schim ­ bat cînd şi reprezentanţi ai claselor avu le şi dintre in telectu ali au îm ­ b răţişat creştinism ul. discipolul indirect al ereticului episcop Paul de Sam osata. A rie a fost acela care a susţinut cu ten acitate subordinaţianismul. io a n R ă m u rean u . «la înfăţişare ca un şarpe de mlădios. «ţara care abunda în m onştri şi în produse nefireşti». SINOADELE ECUMENICE Arianismul. care toţi vor ju ca un rol însem nat în istoricul * Capitol redactat de Pr. devenind întem eietorul unei erezii puternice şi răspîndite. Ei au căutat adevărul credinţei cu inima. care uşor se poate furişa şi ascunde». tulburent. Era şi natural ca învăţaţii deveniţi creştini să caute să se fam iliarizeze cu m isterele noii lor credinţe. a fost un cap răzvrătit. ştiind să-şi acopere aceste defecte cu o m are sfinţenie. avar şi sever. Arie. veninos şi viclean. c e a luat fiinţă în Răsărit. dar mai ales problem a Sfintei T reimi. precum spune Epifaniu. un aderent al lui Paul de Sam osata. M aris de Calcedon. Prim ii creştini s-au mulţumit cu învăţăturile timpului lor.EREZII. Sinodul 1 ecumenic de la N iceea din 325 * Luptele teologice din această perioadă sînt mult mai importante şi mai grave decît cele din perioada trecută. Instruit de preotul Lucian din A ntiohia. să le explice felu ritele chestiuni teologice. O riginar din Libia Egiptului. SCHISME. a avut colegi de studii pe Eusebiu al Nicomidiei. dar care s-a întins şi în Apus. zdruncinînd profund lumea creştină. fiind. Teognis de N iceea şi Leontie al A ntiohiei. nu cu mintea. A ceastă problem ă a dat mult de lucru şi în perioada trecu tă înaltelor fe ţe b isericeşti şi ajunge în secolul IV să dea naştere unei m ari erezii. prol.

nu se ştie. au fost excom unicaţi. apoi preot de episcopul A chila. La în ceput. a încolţit în sufletul său ideea să por­ nească o cam panie de răsturnare a celui ce i-o luase înainte. iar el şi am icii lui. Zadarnice au fost în cercările episcopului A lexandru de a . A rie a căutat să-şi răspîndească ideile numai printre prieteni şi ad m iratori.1 readuce la dreapta credinţă. ereziile sale. cu multă m ăiestrie. s-a dus în Palestina. Cei aproape 100 de participanţi s-au pronunţat contra învăţăturilor lui Arie. născută din cauza co n flic­ tului dintre Conslanlin cel M are şi cum natul său Liciniu. Profitind de /situaţia politică tulbure. Probabil că A rie. . a revenit la A lexandria. primind postul de paroh la biserica Baucalis. înl'ăţişînd-o în deplină concordanţă cu Ortodoxia. căutînd astfel să trezească îndoieli cu privire (a naşterea eternă a. Folosindu-se mai ales de sofisme. inceplnd din nou lupta îm potriva B isericii. în form ă de cîntece. episcopii egipteni Secund de Ptolem aida şi ] eon as ai M arm aricăi şi alţi cîţiva preoţi şi diaconi.314 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ acestei erezii. Văzînd episcopul A lexandriei că învăţăturile lui A rie atrag tot mai mulţi naivi.. a trim is episcopului A lexandriei o scrisoare în care. aju tat de talentul său oratoric. găsind adăpost la Euşebiu al Co/. mai ales femei credule. în 32. După term inarea studiilor. De acolo a plecat la Nicomidia. a căutat să atragă de partea sa oameni simpli. Care a fost propriu-zis naşterea conflictului dintre A rie şi epis­ copul său. a venit la A lexandria. cărora le punea urm ătoarea întrebare : «Spune. Părăsind Egiptul. Tot în cursul şederii sale în Nicomidia. bine instruit şi un bun orator. a v u t-a i tiu în a in te d e a ii m am ă». cea mai însem nată din cele nouă biserici ale A lexandriei.. a convocat pe epis­ copii din Egipt. fiind o fire foarte vanitoasă. în care erau redate pentru popor. Eusebiu al N icom idiei. la fostul său coleg de studii. A rie a devenit . văzînd că la alegerea de episcop al A lexandriei s-a trecut peste per­ soana lui. La sfatul acestuia. unde distingîndu-se ca un om cu bune purtări m orale. şi-a continuat lupta pe faţă îm potriva O rto­ doxiei. cu anul 318 a pornit difuzarea rătăcirilor sale şi prin biserici. .0 sau 321. încrezut în succesul repurtat. a fost hirotonit diacon dş episcopul Petru. a compus şi faim oasa sa lucrare T h alia.areei. fiind ales A lex an d ru . A rie n-a cedat.Deşi condamnat. Fiu ­ lui din Tată. Pentapole şi Libia la un sinod. a căutat să-şi apere credinţa. chiar printre zidurile m înăstirilor.

Eusebiu de C ezareea spune că la Sinodul I ecum enic a participat şi un episcop «scit». a sfinţeniei şi a răbdării. — se ciocneau ca nişte corăbii în v re­ m e de furtună. C onstan­ tin cel M are a invitat pe în tîistătăto rii B isericii întregi la un sinod ecum enic. unde urma să fie luate m ăsurile necesare contra lui A rie. din Persia. S -a propus ca sinodul să se ţină la A ncira. fiind inform at de Eusebiu că în B iserica Egiptului au izbucnit unele n eînţelegeri neînsem nate. III. C onstantin cel M are a acordat episcopilor toate facilităţile. în G alatia. 7 : «Nici scitul nu lipsea din ceată»). situat la întretăierea căilor ce veneau din Apus cu drumurile A siei M ici. a venit la N icom idia. dînd crezare spuselor lui Eusebiu. adică folosirea poştei im periale şi întreţin erea episco­ pilor pe timpul duratei Sinodului. G oţia şi Arm enia. alţii prin severitatea moravurilor. îndeosebi privilegiul num it e v e c t io . Is to r ia b is e r ic e a s c ă . la Sinod participînd chiar episcopi de peste h otarele Imperiului. SIN O A D E ECU M EN ICE 315 to t mai popular. dar. A ceste privilegii le-au păstrat şi îm ­ păraţii care au convocat sinoadele următoare. 4). . Episcopii — spune Eusebiu al Cezareei (V ita C on stan tin i. rămînînd singur stăpîn al Imperiului. între doi clerici însem naţi. a scris atît lui A lexandru cît şi lui Arie.EREZII. I. M isiunea lui Osiu fiind fără rezultat. M ajo ritatea episcopilor erau din Răsărit. epis­ copul A lexandru şi preotul A rie. ideile sale rătăcite au devenit obiect de predilecţie al discuţiilor dintre episcopi şi clerici. cau­ z ate de un jo c de cuvinte copilăreşti. fără să-i spună numele. La apelul împăratului Constantin. în Bitinia. apelînd la ei să în ­ ceteze cearta. C ele două scrisori au fost duse la A lexandria de epis­ copul Osiu de Cordoba. afară de ceilalţi clerici veniţi ca însoţitori ai episcopilor. Era apoi în apro­ pierea reşedinţei im periale din Nicomidia. dînd posibilitate împăratului să ia parte în persoană la această m ăreaţă adunare. SCH ISM E. s -a a le s o ra şu l N ic e e a . din m otive binecuvîntate. Nu­ m ărul sinodalilor s-a ridicat la 300. Împăratul. Unii din episcopi veniţi la N iceea erau renum iţi prin ştiinţă şi elocvenţă. III. au răspuns căp eteniile întregii B iserici. care poate fi reprezentantul B isericii de Tom is (Constanţa) din Scythia M inor (Dobrogea) (V ia ţa fe ric itu lu i îm ­ p ă r a t C on stan tin . Tradiţia bisericească a con sacrat numărul de 318 Părinţi care au participat la Sinodul de la N iceea. iar alţii purtînd în că pe corp sem nele chinurilor din trecu t pentru credinţa lor (Teodoret. fără deosebire de neam. După ce Constantin l-a învins pe Liciniu în 323. 7).

D iscuţiile.316 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ Papa Silvestru I al Romei (314— 335). Printre sino­ dali. cei prezenţi au lucrat. în aceste consfătuiri. spunîndu-le : «Toate acestea vor veni spre ju decată. s-a dstins Sfîntul A tanasie. episcop de M ira Lichiei. aprobînd pe cei ce îm părtăşeau dreapta . la 20 mai 325 şi a durat pînă la 25 august acelaşi an. să ne iertăm unii pe alţii. să ne unim şi să exam inăm chestiunile pentru care ne-am întrunit». M acarie al Ierusalim ului. diaconul epis­ copului A lexandru de A lexandria. Eustaţiu de A ntiohia. disculînd asupra rătăcirilor lui A rie. Cu toate insistenţele episcopilor. îndemnînd cu multă bunăvoinţă pe episcopi la înţelegere. Sfîntul N icolae. din ordinul împăratului. a cărui faţă era grovaz de palidă. A rie n-a voit să renunţe la ideile sale eretice. la unire şi la pace. imitînd bunătatea lui Dumnezeu. Leonţiu de C ezareea. au fost foarte agitate. a c u z a to rii şi a cu z aţii fiin d e p is c o p i. Eu nu sin i c h e m a t s ă l e cu n o s c şi s ă l e ju d e c . trăsăturile feţei istovite şi privirile abălule. îm păratul s-a arătat plin de răbdare şi bJîndeţe. la ziua fixată de judecătorul nostru comun. se distingeau episcopii : A lexandru al A lexandriei. renunţînd la aceste acuzaţii. La şedinţa deschiderii oficiale şi Ia cea de închidere a asistat însuşi îm păratul Constantin. din cauza diferitelor păreri. Constantin a venit în m ijlocul sinodalilor. După aceea. Sfîntul Spiridon episcopul Trim itundei (Creta). Deci. înain te de deschiderea oficială a Sinodului. M arcel al A ncirei. de prietenii ereziarhului A rie. Sinodul I ecumenic Sinodul I ecum enic s-a deschis oficial la N iceea. Arie. care a rostit ruvînlul de deschidere ca şi pe cel de închidere a Sinodului.a. a poruncit ca toate m em oriile adresate lui să fie aruncate în foc. Fiindcă îm păratul era aproape zilnic asaltat cu tot felul de plîngeri îm potriva m em brilor sino­ dului. avea dese izbucniri de furie. hotărînd ziua în care să înceapă Sinodul. părul zburlit. Şedinţele o ficiale ale Sinodului s-au ţinut în sala de recepţie a palatului imperial din N iceea. cu diaconul său A tanasie. C ecilian de Cartagina ş. a trim is ca delegaţi la sinod pe preoţii V itus şi V incenţiu din Roma la curtea im perială se afla pe lîngă îm păratul Constantin. sub preşedinţia episcopilor Eustaţiu al Antiohiei (324--330) şi A lexandru al A lexandriei (313— 328). Osiu de Cordoba (Spania). în secţiuni.

schim babil. C onstantin cel M are i-a adus aproape pe toţi pe. m ărginit. dar nu din eternitate. Dumnezeu a creat toate. SIN O A D E ECU M EN ICE 31? credinţă. pe care A rie o confunda cu Logosul divin. fiind prima Sa creatură. datorită harului divin pe care L-a primit de la Tatăl. Principiile ereziei ariene sînt urm ătoarele : 1. Fiul poate fi numit şi El Dumnezeu. A rie aducea în sp rijin u l acestei idei. căci s-ar întina de aceasta. 5. tcoî^oc. im perfect şi chiar capabil de a păcătui. La creaţie. Fiul a primit m ăreţia şi puterea creato are a Tatălui. Sub­ stanţa Tatălui faţă de a Fiului se deosebeşte atît de mult.. a devenit un Fiu a d o p tiv a l T atălu i. căci a existat un timp. textu l din Proverbe 8 . dar nu din fiinţa Lui. Arianismul este o concepţie raţional-om enească de înţelegere a creştinism ului.calea adevărului. ci din nim ic. . cum se deo­ seb eşte infinitul faţă de finit. Dum nezeu-Tatăl singur este principiul necreat şi nenăscut — â-fsvvrjxo?. chiar şi timpul. Deşi Fiul este după fiinţa Sa o creatură. înaintea tuturor veacurilor». 3. El se bucură totuşi de cinstea ce a mai mare. este cu totul străin şi deosebit de fiinţa Tatălui şi nu poate fi numit «deofiinţă» cu T atăl —■ ¿[xoouato? tu> Ila'cpi. Se rem arcă în gîndirea lui A rie concepţii raţionale gnostico-filozofice. 22. în care se spune : «Domnul m -a făcut cea dintîi dintre lu cră­ rile Lui.EREZII. după care m ateria este rea în sine. cînd El nu era — vjv itote ox3 coz 7 jv. mustrînd pe cei rătăciţi şi îndărătnici. Ca atare Fiul are o divinitate împrumutată din divinitatea Tatălui. 4. SCH ISM E. făcînd să trium fe Ortodoxia. Fiul lui Dum­ nezeu. 2. Fiul are existenţa înainte de timp. iar Dumnezeul suprem nu se poate atinge direct de m aterie. dar aici e vorba de înţelepciunea om enească. deoarece. însăşi denum irea de T ată cuprinde inevitabil în sine întîietatea sau ¿superioritatea faţă de Fiul. fiindcă Dumnezeu cel Prea în a lt nu putea crea universul m aterial d ecît cu ajutorul unei fiinţe interm ediare. fiind o simplă creatură — xTÎajia.. deoarece prin Fiul. A ceasta este o idee gnostică şi eretică. Scopul pentru care Dumnezeu a creat pe Fiul este creaţiunea lumii. Pînă în cele din urmă. Fiul a creat din voinţa Tatălui. Părinţii întruniţi la N iceea au respins învă­ ţătura lui A rie şi au condam nat-o.

arătînd sinodalilor că textele invocate de A rie se referă la Iisus Hristos. nu fă cu t. Clem ent A lexandrinul. se anatem atizează ideile principale ale lui A rie şi anum e: c ă F iu l a fo s t . M em brii Sinodului au respins am bele formule. ouata? xciu Hatpoţ = din fiin ţa T atălu i şi ¿¡1 0 0 0 3 1 0 ? xw IÎatpt = de o fiin ţa cu T atăl. bazaţi pe Sfînta Scriptură . care vorbesc despre natura om enească a Fiului şi despre inferioritatea Sa faţă de Tatăl. d e o fiin ţă cu T atăl. Osiu. numai ca om.318 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ A rie a căutat să folosească toate acele locuri din Sfînta Scriptură. ca Secund al Ptolem aidei. Domnul nostru Iisus H fistos. îm potriva acestor argumentări. A cesta a prezentat în Sinod o formulă de credinţă în care raportul dintre T atăl şi Fiul era numit cu term enul o m io u s io s — ojioiouaios = «asem ă­ nător după fiinţă cu Tatăl» în loc de o m o o u s io s — ¿¡ioouoioţ = «deofiinţă cu Tatăl».. Tertulian. ca : «Tatăl este mai mare decît Mine» (Ioan 14. 7 . hotărînd ca să se întrebuinţeze numai term eni care nu perm it nici un echivoc ca : h. 1. se recunoaşte că Fiul. cum afirmă doctrina ortodoxă. iar în p_artea a doua. în frunte cu A lexandru. Origen. erau de partea lui Arie. Eusebiu de C ezareea a prezentat şi el o altă formulă. afirmînd că term enul nu se găseşte în Sfînta Scriptură. n ăscu t. iar alţii. Evr. ţineau calea de m ijloc. diaconul A tanasie ş. oslo «Dumni'/. Părinţii sinodali au hotărît ca învăţătura lorm ulală în Sinod să fie redactată într-un S im b o l d e cred in ţă . 2. Eu astăzi Te-am născut» (Ps. diaconul A tanasie a dus altele din Sfînta Scriptură. 28). La sfîrşitul dezbaterilor. 5). sau «Fiul M eu eşti Tu .cu a d e v ă r a t din D u m n ezeu a d e v ă r a t. căci a fost folosită şi de Părinţii dinaintea lor ca : Dionisie al A lexandriei. care ¿1 re 7 articole. Teonas al M arm aricii şi încă vreo 20 de episcopi. La un moment dat. In S im b o lu l n ic c c a n ş-a fixat învăţătura despre D u m n ez eirea F iu ­ lui. îm potriva expresiei «de o fiin ţă cu T atăl» au obiectat unii Părinţi. A ceasta însemna m en­ ţinerea ereziei ariene sub o form ulă camuflaţii. prin c a r e to a te s-a u făcu t» .. alţii. . a. Dionisie al Romei ş. a. în frunte cu Eusebiu de Nicomidia. î n p a r t e a iutii. Părinţii Sinodului s-au împărţit în trei direcţii : unii. A rticolul 8 începe cu m ărturisirea : «Credem şi întru Duhul Sf i nt ». dar m ajoritatea Părinţilor episcopi şi diaconul A tanasie au dem onstrat că această form ulă nu este inventată de ei. susţineau credinţa adevărată ortodoxă că Iisus Hristos este şi Dumnezeu şi om.

au fost depuşi din scaunele lor şi ex ilaţi în Iliric. încă din secolul II. s-au mai discutat şi alte problem e : s c h is m a lui N ov at. antitrinitar dinamic. Intre alte problem e pe care le-a rezolvai Sinodul I ecum enic. SIN O A D E ECU M EN ICE 3 19 c r e a t în tim p din n im ic. care socotea că cele trei per­ soane ale Sfintei Treim i sînt doar nişte «puteri® — 8 uva[xstC im per­ sonale ale unui singur Dumnezeu. Ei au re ­ fuzat să semneze de asem enea anatem a rostită contra lui A rie. primii trei au cedat. al O rtodoxiei. întrucît acest oraş era centru l principal al cunoştinţelor astronom ice din timpul acela. Sinodul a stabilit ca întreaga creştin ătate să sărbătorească P aşlile în prima Du­ m in ică d u p ă lu n ă p lin ă c e u rm ea z ă e c h in o cţiu lu i d c p rim ă v a ră .. precum şi cea mai precisă şi expresivă formulare a dreptei credinţe. care n-au voit să aprobe term enul o m o o u s io s — co n su b sta n tia lis. S im b o lu l n ic e e a n a fost aprobat şi semnat de toţi Părinţii prezenţi.. . Teonas de M arm arica şi Secund de Ptolem aida. Teonas cîe M arm arica. au losl exilaţi şi episcopii Eusebiu . fiindcă. pînă în cele din urmă. Arie şi cei doi prieteni . M aris de Calcedon. c ă e s t e y r ea t din altă ţ b sta n ţă sau iijîiţă c su d e c ît T atăl şi e s t e s c h im b a b il.ai săi.. Pe lîngă erezia lui A rie şi rezolvarea disputei pascale.comunicată tuturor B isericilor de episcopul A lexandriei. SCH ISM E. după toată probabilitatea.nu au voit lotuşi să recunoască a na Ierna pronunţată contra lui Arie.EREZII. Secund al Ptolem aidei. Cu toate că Sim bolul de credinţă niceean a devenit digul de apă­ rare. D isputele ariene au continuat să tulbure Imperiul roman încă o jum ă­ tate de secol. Sinodul a hotărît. la sud de Singidunum (Belgrad). sau îl sărbătoreau cu o săptăm înă mai înainte. 'De frica împăratului.din Egipt. Teognis al Niceei. prin canonul 19. Dacă se întîm pla să cadă în acelaşi timp cu Paştile iudeilor. deşi au subscris la Sim bolul de credinţă niceean. existau unele neîn­ ţeleg eri între B iserici privitoare la serbarea datei Paştilor. a lui M e litie şi erezia lui P a v e l d e S a m o sa ta . cu excep ţia episcopiior : Eusebiu al Nicomidiei. nevoind să semneze. creştin ii amînau sărbătoarea Paştilor în Duminica urm ătoare. apoi s-a stins încetul cu încetul. la colul Dunării. Trei luni mai tîrziu.al N icom idiei şi Teognis de Ni ceea. arianismul n-a putut fi siîrpii îndată şi pe deplin. a fost şi s ta b ilir e a d a te i P aştelu i. Data sărbătorii învierii . Domnului urma să fie_.

să-şi poată duce mai departe via ţa împreună cu soţiile lor. episcopul Pafnutie al Tebaidei de sus (Egipt). .320 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ ca aderenţii lui Pavel de Sam osata. M elitie a continuat să-şi păstreze titlul de episcop de Licopole. Cei hirotoniţi de el puteau să răm înă în funcţiile lor. în cazul cînd vor să revină la B iserica Ortodoxă. care cuprind dispoziţii referitoare la organizaţia şi disciplina bisericească.« 25 iulie 325. Sinodul a răm as la vechiul uz. Botezul în num ele Sfintei Treim i. Sinodul s-a arătat mai indul­ gent. întrucît propagau unele n eadevă­ ruri cu privire la hristologie. înaintea hirotoniei. La 25 august. avînd în vedere faptul ca Ierusalim ul este centrul unde a luat fiinţă creştinism ul. nu numai de către episcopi. ei trebuiau să dea o declaraţie scrisă. F aţă de novaţieni. să evite orice fel de certuri şi neînţelegeri. După ce episcopul A cesiu a recunoscut Sim bolul de credinţă niceean. Canonul 6 confirm a drepturile m itropoliţilor din Roma. unii sinodali au propus introducerea unui canon pentru observarea celibatului. s-a ridicat vestitul eremit. a avut loc şedinţa festivă de închidere a Sinodului. Cu privire la m e litien i şi n o v a ţien i. cu condiţia să ceară confirm area de la arhiepiscopul A lexandriei. ca cei căsă­ toriţi o singură dată. M ai însem nate sînt canoanele 6 şi 7. ci şi de preoţi şi diaconi. iar ca n o n u l 7 a c o r d a e p is ­ c o p u lu i d e Ier u sa lim ran gu l d e m itro p o lit. el a oferit Părinţilor sinodali un ospăţ. m ărturisind că vor res­ pecta toate h otărîrile B isericii O rtodoxe. în Egipt. Drept garanţie. prin punerea m îinilor. şi nu cred că Sfînta Treim e are trei per­ soane. şi numai cei hirotoniţi ca celibatari să nu ni< aibă dreptul să încheie o căsătorie. faţă de ceilalţi m itropoliţi. Venind în discuţie m oralitatea m em brilor clerului. care a apărat cinstea şi vrednicia T ainei căsătoriei. Sinodul a alcătuit 20 de canoane. ca pe viitor preoţii şi diaconii să nu mai aibă dreptul de a locui cu soţiile lor. ii 1 . Sinodul a procedat cu şi mai multă clem enţă. la care împărţitul a îndemnat pe cei prezenţi să ţină cu tărie la învă­ ţătura form ulată în Sinod. îm potriva propu­ nerii episcopului Osiu al Cordobei. A lexan ­ dria şi A ntiohia. împlinindu-se 20 de ani de la u rcarea pe tron a i împăralului Constantin cel M are. pierzînd doar toate drepturile episcopale. li s-a îngăduit preoţilor novaţieni să-şi reocupe posturile avute. să li se ceară.

A c t a C o n c ilio r u m o ec u m e n ic o r u m . J. Eusebiiu de Ce'zareea. . •p.. H is to ire d e s c o n c ile s . S c h rilt. X X V I— 540 p. Isl. P. Paris. Bidez. Torino. H is to ir e e c c lé s i a s t iq u e t. T. publiée sous la direction de G. M a n s i . H a y w a r d. Paris. 50. Parm entier F. L E g lis e d e s e p t c o n c ile s . 1 9 5 4 . p. A 1 b e r g i o. M e t z . J. Bd. Atonn. S.XVTI. "Viafa St. 1971. P etite h is t o ir e d e s C o n c ile s . L e s c o n c ile s o e c u m é n iq u e s d a n s l'h is to ire . F lo ren i i a e e t V e n e tiis . • BIBLIOGRAFIE confirm ate de roman. Schw artz. G. Berlin. Institut E. M. . A ctele se cunosc din lui Eusebiu de Périt ru S in o a d e le e c u m e n ic e in g e n e r a l : I z v o a r e : J. 21 — Istoria bisericească . Leipzig. 1961. Burgense. Berlin. T h e g e n e r a l C o n c ils o i th c C h u rch . 54. t. îndeosebi din scrierile C ezareea. 1962. 1 9 0 1. 1962. 13 vol. Teodoret. reproduction Paris. SIN O A D E ECU M EN ICE 321 trăind în pace unii cu alţii. F. ed. 614 p. Straub. Preiburg im Breisgau. 1954 . ' P. începînd din 1963. I— III.. 19(ifi. 1901— 1912. H. 1972. 1962. Brügges. col. ed. E u s è b e d e C é s a r é e . 1902. Iv ar Heikel. 428 p. dar h otărîrile lui scrierile istoricilor contem porani. 1> G. Scheidw eiler. P r o d i . 1974. 21— 40. Paris.. Schwartz. Leipzig. ed. b is. pars 1.. Stuttgart. L es C o n c ile s o e c u m é n iq u e s . Paris. 2-e Aufl. J. S o z o m e n. O r t i z de U r b i n a. D e t er n c s. G vol. M e i n li o 1 d. Bâle. ed. Leiden. 1962. D ie o e k u m e n i s c h e K o n z ile d e r C h r is te n h e it. Idem. Index generalis tomorum t. P e tite h is t o ir e d es gran ds C o n c ile s .. J o n k e r s . Studii : J. în Griech. Paderborn. c h r is t. 2-e Aufl. 1759— 1798 .. D. 1962. Migne... Paris. N ic é e e l C o n s la n tin o p le . continuavit J. SCH ISM E. Is t o r ia I lis v r ic c a s c ä . Paris. p. J . H. Ist. A c ta C o n c ilio r u m n o v a e l a m p lis s im a c o ll e c t i o . de la 1914 . S c h rilt. Salles-Dabadie. Ed. în G r ie c h . F.itsidee d e r a lte n K ir c h e . W a r e . D v o r n i k . M a r i j u l. ed. Ist. R. D ie K orv/. Schrifst.. A c ta e t S y m b o la C o n c ilio ru m q u a e s a e c u l a q u a r to h a b it a sunt. I C o n c ili e c u m e n ic i. Berlin. bis. _ _ B. P. I et II. L e s L is ta s e p i s c o p a lo s d e N ie r a en la C o ll e c c io n c a n o n ic a H is p a n a . F a v a 1 e. P a 1 a n g u e. 'H -posSpia oixoofic-Ji y. J o a n n o u . L. 1962. J. în G r ie c h . S i e b e n . R. C o n sta n tin . H. T. în Griech.P. 15 (1974). ' J. 1961. H is to ire d e s C o n c ile s o e ­ c u m é n iq u e s . P h e i d a s. ed. C o n c ilio ru m o e c u m e n ic o r u m d é c r é t a . Dumcige. Bidez. Sc J i r î f s l l î d. 1960. 1 9 5 5 . Christ. 29— 572. V i é. Philosloriqius. S o c r a t e. Bd. 197 9 . J. X X IX '{1975). F. Toulouse. IV. Christ. bis.. L. J . Leipzig. C h rist. III. C h é 1 i n i. Paris. L e x p é r i e n c e n icct'im e in «Dmnbarlon Onks Papers». Bardtf. H otărîrile Sinodului au fost Constantin cel M are şi prom ulgate în întreg Imperiul Sinodului I ecum enic s-au pierdut. G enève. J. Is to r ia b i s e r i c e a s c â . 1952. Berlin. J e d i n. J . K o n z ile d e r K ir c h e in e v a n g e li s c h e r S ich t. 341— 358. Cl L e o n a r d i . S a c ro ru m C o n c ilio r u m n o v a e l a m p lis s im a c o ll e c t i o . A.'fjc auvofiou. 1961. 59 vol. 1962. Paris. Ahrweiler. vol. A. R o d r i g u e z.EREZII. L e s C o n c ile s o e c u m é n iq u e s d a n s l'a n tiq u ité c h r é t ie n n e . VII.

p. I. F.. 2-nd ed. O r t i z d e U r b i n a . V o r g e t.. E in e D o x o lo g ie .iliini|iio. in lim ba bulgara. B ib lio t h e k d e r S y m b o le u n d G la u b e n r e g e h n d e r a lte n K ir c h e .. O r t i z d e U r b i n a . p. Paris. l’ r c s t i g e. C o n c ile s . 1003. P. Tô SüfiioXov -ti].Soka. p.». r < Ci. J . Hahn.. 1956. London. . B erlin. reproduction Paris-Leipzig. Il S im b o li d i N ic e a e C o n s ta n tin o p o l. o i th e in d iv id e d C h u rch . eccl. 1. 1967. A. 1963. * * * ¡U-nlru S in o d u l I e c u m e n i c : I.322 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ H. 1960. Buffalo. A tena. p. o p . 5 — 17. O r t i z. 1942). T. E d iţii : C r e e d s . p. D. L e s C o n c ile s o e c u m é n iq u e d e s I V . Calh. Hr. P. III.. X X X (1927). d e C h e 11 i n k. I. 32-a de A. 1960. ed. 1956. p. cit. D a 1 m a y r. L e c l e r c q . A tena. 1948. N igm egen. G o d in P a tr is tic T h o u g h t. J. ed.). 5. nr. G. X L III (1925). 1908. II.c s s o u r c e s d e l'h is to ir e d u c o n c ile d e N ic è e .yi7. 7. Stu ttgart. I.. nr. F lo ren tiae. C h ristia n S y m b o ls . 1961 . II. de T héol. 1. Bannwart. 4-e Aufl.rjQ Suvooou 'Iatopiy. 1961 . S tev en so n . K o e v. II. London. L e s p r e m iè r e s c o n le s s io n s d e la lo i c h r é t ie n n e . A. El S im b o lo N ic e n o . 1960. Pai is. 1— 2. t. în «Dict. H et a lg e m e n C o n c ile in d e v i e r d e e e u w . London. 69— 96 : L e c o n c i l e d e N ic è e . L a stru ttu ra d el S im b o lo C o n s ta n tin o p o lita n o . 1923. M ünchen. M a n s i . fran ceză. B .o r t h o d o x e n K ir c h e . 1.. 97— 142. Paris. H is to ir e d e s c o n c ils d 'a p r è s l e s d o c u m e n ts o r ig in a u x . 449— 4 5 3 . E a r ly C hristian C r e e d s . 2-e éd... 1924. 3 -e Aufl. . L 'H istoire d e ¡’E g lise.. H. O rt. te x t g re c . H e f e l e — D o m H. col.. . 385— 3 9 5 . 2-e A uflage. col 665— 668. J . London. L e s S y m b o le s c h r é t ie n s p rim itiis. N.«!:> . B reslau. F o r m u lă r ile d o g m a t ic e a le p r im e lo r p a tru S in o a d e e c u m e n ic e . c o u n c ils an d c o n t r o v e r s ie s . 257— 2 6 3 . S y m b o le d e r a lt e n K ir c h e ( K le in e T e x te . |>. T à zp ia à f l a i a cixoupiêvixà Su¡i. D ie G r o s s e n v ie r K o n z ilie n . Th. 1914. 1904. i D e n z i n g e r et Cl . 37 3 8 . p. 1952. p. 26— 27. T. L. în «O rien talia C h ristian a P eriod ica». B a d c o c k . B ' otxooixs. 443— 446. 45— 73.. Ci. de L abriolle. N ic è e e t C o n sta n tin o p le. F a ith . Cullman. în «Echos d'O rient».’ (M ass. 17 ş i 18). 1945. Cam elot. M adrid. 337— 461. 513— 520. K a r m i r i s. 275 285. în «Bis.e e t V -e s i è c le s .103. X X X V III (1942). te x te g rec şi latin. 1968. E dited by J . L e s r e c h e r c h e s su r l'o r ig in e du S y m b o le d e p u is X X V a n n é e s . Leipzig. Paris. 1963.i I i f f o 1 l. 1901. A ltă bo gată b ib lio g rafie se g ă ­ seşte la J. I. p. te x t g rec cu trad u cere franceză. X X III (1925). V o g e l . în «R evue d'hist. 3. C h i l d . K e l l y . p. 1. 11111> i d ţ|. T h e h is to r y o i t h e C r e e d s . R. ( '. M arlin. von L. P e r c i v a 1. Bonn. t. S im b o lu r i d e c r e d in ţă . Freibu rg im B reisgau . p. H ans Lietzmann. T h e s e v e n E c u m e n ic a l C o n c ils . 636— 676.».. trad. 9. M. D ie o e k u m e n is c h e n K o n z ile cler K a t h o lis c h e n K ir c h e . 1759. 194 7 . D.Tj x a l xpiTixij ¡x tkizf]. nr. H. G o e m a n s. A n c ien t a n d M od ern . In cu rrm h ou . J . P. Io n Mihălcescu. W o l f s o ii. 1976. Studii : H. J . Rom a. Popescu. D as N ic a e n is c h e G la u b e n s b e k e m b n is . nr. 1936. 1 9 3 0 . I. Papadopoulos. 1935. D ie B e k e n n t n is s e und d ie v ic h t ig s t e n G la u b e n s z e u g n is s e d e r g r ie c h is c h . 8. London. F lieh e et V . par Aug. nr. M. Paris. d e U r b i n a. T rad u cere în lim ba rom ână de Prof. D a n i é l o u . 1961. 1960. 1 9 7 1 . 0. Paris. 1956. T rin ity . Dosetti. J e d i n . în L e C o n c ile e t l e s C o n c ile s . H.». Sofia. Hahn. T h e P h ilo s o p h y o i th e C h u r ch F a th e r s .J . M. H. Schönm etzer. critică. t. J . p. E u c h irid io n S y m b o lo r u m . Paris. Rom . p. 12 (Roma. Tournai. Bardy. . C h .

Arad. 1926. ed. 1973. p. nr. p. p. SIN O A D E ECU M EN ICE 323 In lim b a ro m â n ă : Pr. Episcop Calistrat O r i e a nu. Roma.. Is to r ic u l S in o d u lu i e c u m e n ic d e la N ic e e a . R o u 1 a r d. A. U b e r d ie B is c h o is lis te n d e r S y n o d e n v o n C h a lc e d o n . în «Revue d 'h isto ire ecclésiastiq u e».and¡ana». C aransebeş. 83— 90. 1963 . p a r s p rio r. nr. S u r l e s lis t e s d es é v ê q u e s p a r tic ip a n t a u x c o n c i l e s d e N ic è e . V ind obonae — Lipsiae. P en tru a r ia n is m : F r a g m en ts d e la « T h a lie» . p. I d e m . C o n d a m n a r e a e r e z i e i Iu i A r ie . nota 12 . p. l o a n Rămureanu. Idem. 2. în «M itropolia Banatului». A h is t o r y o í n e o -a ria n ism . L X V . în «B yzantion». F. 103— 130. E. t. 2— 215 . X I (1936). hist. S c h w a r t z . B erlin .. C h a d w i k . în «A bhandlungen der beyer. nr. în «Re­ v ista teo lo g ică». H eft X III. C o llectan ea :a ntiarian a P arisiana. p. nr. Pr. y d i L ib e r io o b i s p o d e R o m a . V e zi alte sludii la Pr. U rk u n d en zu r G e s c h ic h t e d e s a r ia n is c h e n S tr e ite s . 808— 811 . X IV (1939). în «Byzantion». S u r e d a Blanes. G e n e z a a ria n ism u lu i. 1 9 2 5 . X IX (1959). d e C l e r c q. H. E c c le s ia e o c c id e n t a lis m o n u m e n ta ju r is an tiq u is s im a . trad. 15— 18 . N ic a e a u n d K o n s ta n tin o p e l. V i c t o r C. d'A riu s. cit. p. 296— 3 1 1 . S c h w a r t z. 10— 11.ocl ai àpX'/i tou àpiavijijicü. 254— 255. p. A kad. 12 p. X X X V III (1968). 1— 2. Ilie Beleuţă. X II (1937). în /ev. O xon ii. S tu d ii: B. Phil. 1— 2. S in o d u l I e c u m e n ic d e la N ic e e a . X V I (1942— 1943). G. A bt. p. 3— 10. v. C am bridge (M ass. N ic è e e t C o n s ta tin o p lc . I. t. 9 (1958). 534— 542. 1— 2. H. der W issen sch aften zu M ünchen». Cuntz. T h e o r ig in a l L ists o í th e m e m ­ b e r s o í th e C o u n c il o í N ic a e a . 1. p. 1916. 211— 233 . nr. în «Studii te o lo ­ g ice». N. Lat. ed. 19G5. T h e O rig in s o í A r ia n ism . W ashington. în «Studii T e o lo g ice » . S in o d u l I e c u m e n ic d e ¡a N ic e e a d e Ia 325. H is to ir e d e s c o n c ile s o e c u m é n iq u e s » . 20— 8 0 . K o p e c e k . H. D u m e i g e. p. p. X III (1961). 1898. La m ort d'A riu s. Lipsiae. 1928. I. Sim onetti. 1— 2. p. Rămureanu. în «Byzantion». L e r o y . SCH ISM E. X X (1950). d e C o n s ta n tin o p le e t d e C h a lc è d o in . th e r o b b e r . 35 ş. O. în Corp. Feder. 17—-76.M o l i n g h e n . S im b o iu l N ic e e a n . G h . în «Byzantion. 6. ed. 429— 4 4 9 . Opiz. L X I (1966). 323— 3 4 7 . 1— 90. 1954. nr. la s e . nr. III. N eue Folge. 63— 71 . P h e i d a s . t. 553 p. X X I X (1977). A ten a.. 36— 91 : N om ina episcoporum . 1934. S tu d ii su ll'a r ia n e s im o . Rom . p.). I.. P o l l a r d . L a L is te o r ig in a le d e s P è r e s d e N ic è e . nr. ju ille t. Paris. şi 1935. P u n cte d e s p r ijin p en tru a r ia ­ n ism în t e o l o g i a c r e ş tin ă a n t e r io a r ă . O siu. Idem. p. în «Byzantion». 2 Bd.EREZII. Q u e s t io n e s se l e c t a s d e c r itic a h is tó r ic a .». L h é r é s i e d'A riu s e t la «foi» d e N ic é e . La T h a lie d'A riu s. 1972. . Turner. p. p. I d e m .. M ünchen. Prof. Lu pta O r t o d o x ie i c o n tr a a ria n is m u lu i d e Ia S in o d u l I c c u m c n ic p în ă la m o a r te a lu i A r ie . Paris. M. cu bogată bibliografie. 13— 31. 1. L e s 318 P'etres d e N ic è e . R e c h e r c h e s su r l e s lis t e s d e P è r e s d e N ic è e e t d e C o n s ta n tin o p le . 1937. G e i z e r . T i KoÀÀou0iav6v a-¿ío¡jLr/ y.». P en tru e p i s c o p i i p r e z e n ţ i la S in o d u l I e c u m e n ic : H. U n e lis te in e d it e d e s P è r e s d e N ic è e . în «Byzantion». H. Ed. în «Jo u rn al of T h eo lo g y Studies».s y n o d an d t h e C o u n c il o i C a lc e d o n . L a c u e s t ió n d i O sio o b is p o d e C a r d o v a . L o i c h i ţ ă. T h . Cotoşman. LIII (1927). e p is c o p u l C o r d o v e i.. V . G. la O rtiz de U rbina. p. 105— 111 . E rn est H onigm ann. A. X X (1896). Popovici. Idem. 78 (1960). p. 1. Ed. 1979. M adrid. p. 3— 4. Pentru episcopul O siu de Cordoba : L a v ie g r e c q u e d e «S a in t» O siu s d e C o r ­ d o n . 15— 60. Prof. A th a n a siu s W e r k e . A ubineau.u. P rim u l s in o d e c u m e n ic ţinut la N ic e e a in a n u l 325. 364— 3 7 4 . 1930. M. C. O rt. 103— 111. 1899. O ssiu s o í C o r d o v a . în «A n alecta Boll. Eccl. B a r d y. 356— 361. G. p. 1 9 2 5 . T. P atru m N ic a e n o r u m n o m in a. H i l g e n f e l d . H o t ă r îr ile d o g m a t ic e a le c e lo r ş a p t e S in o a d e e c u m e n ic e . H. în «Revue de P hilologie». I. în special. p. în «Bis. Prof. E. Script. Sibiu.

A ceastă grupare căuta să ţină calea de m ijloc între arienii extrem işti şi ortodocşi. A h i s t o r j o l C hristian T h o u g h t. G. p. V o i c u. afirmînd că Fiul este «neasem ănător cu T atăl şi în toate şi după fiinţă» -x a ï v. D as XVorl H ypostasis'. '0.j . * Capitol redactat. 1961 . Le s e n s d u ter m e ô. 3— 20. proL lo a n R ă m u rean u ■ .j. Eunomiu. X L II (1952). p. God in p a tr is tic T h o u g h t. K raft. et jcpôawnoN dan s les c o n t r o v e r s e s tr in ita ir e s p o s t n ic è e n n e s .oazaai'. III. 1— 2. p. ei s-au nuii numit şi cu s e b ie n i. 133— 189. I. ùr. m ilitînd pentru îm păcare prinlr-o formulă leologica de compromis. Freibu rg im B reisgau . R o u g i e r. L. 1939. t. ôa-aaic : F r. S t e a d. din 360. N ash ville and N ew Y ork . X V I (1963).ooù3!&': d a n s ie v o c a b u la ir e t h é o lo g iq u e d'A riu s e t d e l ' é c o le d A n t io c h e . episcop de Cizic. s-au numit. G. B erlin . Diac. Lomlon. R. L e b o n. ibidem. 1— 24. 66 (1954— 1955). în «Revue d 'h istoire e c c lé ­ siastiqu e». p. P r e s t i g e. Partida m oderată a arienilor. 1952. de la numele căruia arienii extrem işti s-a numit şi eu n o m ien i. Le so rt d u «C o n s u b s ta n tie i» n ic c e n . J . P en tru te r m e n u l üt. s-au numit o m iu sien i sau se m ia r ien i. în fruntea lor. care afir­ mau cii Fiul este «a se m ă n ă to r in su b sta n ţă cu T atăl» ojiotouato? t«j îlatpi — sim ilitu d in e su b sta n ţia lă . E r d i n. care negau consubstanţialitatea F iu ­ lui cu Tatăl. 397— 412. care se com bateau reciproc. în «Studia P atristica». L X X III (1916).sinul B isericii. 485— 529. T. p. în «M i­ tro p o lia Oltenie^». tiu 1’r. Le s e n s d e s te r m e s oùaiâ. A rienii extrem işti sau radicali. după numele căruia. 48— 63 î L X X IV (1917). ei au fost numiţi şi h c t e io u s ia ş t i. F rom t h e B eg in n in g to th e C o u n c il o i C a lc e d o n . Frăm întările şi sinoadele ariene după Sinodul I ecumenic de la N iceea * H otărîrile sinodale de la N iceea n-au adus mult dorita şi aşteptata pace în . part. p. L. T u i l i e r . A. C. avînd în înm iea lor pe episcopul Eusebiu al Nicom idiei. de la termenul àvojxotoç. în «Revue de l'h isto ire des religion s». 421— 430 . deoarece arienii s-au împărţit în trei partide.324 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ P en tru te r m e n u l ¿¡xoouaiaz t ă üa^pl — con su bstan ţial cu T atăl : J . nr. Pentru că anom ienii afirmau că Fiul este deosebit de T atăl după fiinţă — I^epoi xa-cViaiav.am « m a xai xaţ’ouaiav. cei mai num eroşi de altfel. se afla diaconul Eţiu (Aetius) şi elevul a ces­ tuia. p. iar cu toţii luptau îm potriva O rtodoxiei. Gonzalos. P r o b le m a opioouaioc la S iîn lu l A ta n a sie ce/ M are. 1. T h e S ig n iiic a n c e o i t h e H o m o o u s io s . a n o m e i sau an om ien i. C.oo6aiot: în «Z eit­ sch rift fur K irch en g esch ich te». 1970. H.

determinîndu-1 să rechem e pe A rie şi pe prietenii săi din exil. Pentru apărătorii dreptei credinţe au venit zile negre. care apărau credinţa cea dreaptă stabilită în Sinodul de la N iceea şi term enul ¿¡aoouoio? xip l l a x p i <(de o fiinţă cu Tatăl». de la term enul o. Sîm bătă seara.j. După cinci ani. 337). Episcopii. Sfîntul A tanasie. sau «consubstanţial cu Tatăl». căpetenia lor. 335— 22 nov. datorită faptului că au pus în circu laţie o formulă de credinţă ech iv ocă opoiouaios în loc de ofxoouaioCj au reuşit să atragă de partea lor mulţi episcopi şi clerici.oto?. Din cauză că la auzul acestei veşti s-au produs mari tulburări în A lexandria. ajungînd . In urma h otărîrilor luate de adversarii săi la sinodul din Tir (335). care de la 8 iunie 328 a urmat episcopului A lexandru pe scaunul A lexand riei. Eusebiu al Nicom idiei. au fost numiţi o m o u sien i. a avut de suferit episcopul Eustaţiu al A ntiohiei. Fiul are cu Tatăl o sim ilitu d in e n esu b sta n ţialâ. A rie a prezentat împăratului.axi xâc Fpaaâx. s-au numit o m e i sau o m ien i. pentru a-i înşela buna credinţă un fel de m ărturisire. a fost pus la grea încercare. Constantin cel M are.După aceştia. pentru că afirmau printr-o formulă vagă că Fiul este «ase­ m ănător cu T atăl în toate» — ojjioio? T Hxxpi y. A rienii moderaţi. a aprobat exilarea Sfîntului A tanasie la Treveri în G alia (întîiul exil : 11 iul. influenţat de Eusebiu al N icom idiei. după num ele căruia s-au mai numit şi a c a c ie n i. clericii şi creştin ii ortodocşi. în urma ţinerii unui sinod la Constantinopol. în 335 a fost exilat şi episcopul ortodox M arcel al A ncirei. se afla episcopul A caciu de C ezareea. care a apărut după 358. îm păratul s-a văzut silit să rechem e pe A rie la Constantinopol. a avut parte de aceeaşi soartă şi Sfîntul A tanasie. a reuşit să cîştige pe m arele îm­ părat Constantin. Triumful sem iarienilor urma să culm ineze cu reprim irea ereticului A rie în B iserica A lexandriei. s e m ia r ie n ii sau o m iu sien ii.EREZII. SIN O A D E ECU M EN ICE A treia partidă de arieni. SCH ISM E. sau «asernăip m ănător cu Tatăl după Scripturi» — ojj-oloc xcp Ifaxpi y. urmînd ca aici să se facă reintroducerea lui în Biserică. Ca şi el. fiind condamnat de un sinod întrunit în 330 la A ntiohia şi trim is în exil. iar duşmanii săi l-au îm proşcat cu un potop de calomnii.axâ irâvxa. în care nu se mai află nici una din exp resiile sale eretice şi a promis solemn că va recunoaşte Sim bolul niceean. în a ju ­ nul Duminicii în care A rie trebuia să fie primit în B iserică. In fruntea lor.

numit «al sfinţirii» —■ «Encaeniis». unde a rămas. A ceştia au ţinut în 341 un sin o d la A n tio h ia . reuşind să cîştige pe îm păratul C onstanţiu de partea lor. Eusebienii sau sem iarienii. erezia ariană era com bătută. Sfîntul A tanasie n-a putut să ram înă li­ niştit la A lexandria. Sfîntul A tanasie a părăsit pentru a doua oară A lexandria. cel ce va fi întem eietorul ereziei pnevm atom ahilor. devenit acum titularul scaunului de Constantinopol. a hotărît. începută de Constantin. a murit. cei trei fii ai săi au h otărît să rechem e din exil pe toţi episcopii. C re­ dincioşii şi clericii ortodocşi respirară uşuraţi. care s-a pronunţat pentru nevinovăţia lui A tanasie. H otărîrile Sinodului au fost aduse şi la cunoştinţa răsăritenilor. La u neltirile lui Eusebiu de Nicomidia. muri subit de o ruptură de intestine. Un sinod ţinut la A ntiohia în 340. «una din personalităţile cele mai u rîcioase pe care le-a cunoscut istoria». în v îrslă de 80 de ani. dar term enul «omoousios» eru o vila I. Eusebiu al N irom idiei. o pedeapsă dumnezeiască. S i­ nodul a alcătuit «patru formule de credinţă» de îm păcare cu Ortodoxia. după atîtea um ilinţe şi violenţe din partea arienilor. Ciirînd după închiderea sinodului de la A ntiohia. Episcopul Romei. cuvîntul h otărîtor l-au avut eusebienii. refugiindu-se la Roma. . acesta fiind silit să se depărteze din cauza unei nevoi naturale. îm păratul a dispus înlocuirea Sfîntului A tanasie cu un episcop arian. înlocu irea Sfîntului A tanasie cu in­ trusul G rigorie de Capadocia. A tanasie. De ochii lumii. După m oartea lui Constantin cel M are la 22 mai 337. pentru că s-a ţi­ nut în timpul sfinţirii catedralei din A ntiohia. C redincioşii din Constantinopol au cerut ca episcop pe Pavel. pe baza vech ilo r acuzaţii m incinoase. au cerut exilarea episcopului Pavel de Constantinopol. deşi m ajoritatea oj>isc opi lor erau ortodocşi. în sinod. Dar nici de data aceasta. în 341. la 16 aprilie 339. A stfel s-a putut întoarce la A lexandria şi Sf. Simţind că viaţa lui este în pe­ ricol. dar eusebienii au ridicat în scaun pe M acedonie. în 336. a convocat la 342 un sin o d la R om a. pînă la 21 octom brie 346. văzînd în m oartea neaşteptată a lui Arie.326 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ cu un mare cortegiu de partizani şi adm iratori pînă la Forul lui C ons­ tantin. la 22 noiem brie 337. M arcel al A ncirei şi a celorlalţi ierarhi ortodocşi acuzaţi. Aproape întreg Răsăritul era dominat acum de eusebieni. în al doilea exil. aducînd noi învinuiri Sfîntului A tanasie. Iuliu I (337— 352).

fiind omorît de uzurpatorul M agnenţiu. . 21 octom brie 346. apărătorul arienilor. în 350. Constans. au părăsit Sardica. hotărînd să rupă orice legături cu papa Iuliu I al Romei şi episcopul Osiu de Cordoba. A ceştia n-au voit să asiste la dezbateri cu episcopii ortodocşi. a propus fratelui său Constanţiu. şi-au pierdut scaunele. Sinodul s-a deschis în toamna anului 343 şi a continuat şi în 344.EREZII. Constanţiu a trebuit să execu te h olărîrile sinodului din Sardica şi să perm ită reînscăunarea episcopilor alungaţi din scaune. eusebienii şi-au întins influ­ enţa şi asupra Occidentului. în Tracia. dimpotrivă. dintre care circa 80 erau sem iarieni. au reînnoit anatem a contra celor trei episcopi. SCH ISM E. S-a cercetat mai întîi sfînta şi dreapta credinţă pe care au stri­ cat-o sem iarienii ? b. în care apusenii nu aveau nici o com petenţă. apărătorul credinţei n iceene. pe teritoriu l Imperiului d e 'R ă să rit. fiind exilaţi de împăratul Constanţiu. con vocarea unui sin o d la S a r d ic a (Sofia) în Iliricul răsăritean. şi! au ţinut sinodul lor la Filipopole. îm păratul O ccidentului. In sfîrşit. De asem enea. A m eninţat cu război de fratele său Constans. Sfîntul A tanasie şi-a putut reocupa scaunul. S -a cercetat apoi situaţia episcopilor A tanasie al A lexandriei. Episcopii sem iarieni întruniţi la Filipopole. în modul acesta. îm păratul Apu­ sului. depuşi din scaune de sem iarieni şi canonicitatea acestor depuneri. Constans. participînd circa 170 de episcopi. care s-au declarat pentru hotărîrile sinodului din Sardica. " Sinodalii răm aşi la Sardica au îndeplinit o triplă m isiune : a. acuzîndu-i că s-au am estecat într-o chestiune din R ăsărit. sinodalii de la Sardica au dat 20 de canoane prin care s-au stabilit drepturile şi datoriile episcopilor. care era ortodox. sinodalii s-au ocupat cu cercetarea actelor de violenţă săvîrşite de semiarieni împotriva mai multor slujitori ai altarului. pentru îm păcarea episcopilor din R ăsărit cu cei din Apus. M arcel şi Pavel. c. Sinodul a confirm at h otărîrile dogm atice şi can onice luate de S i­ nodul I ecum enic de la N iceea în 325 şi a anulat depunerea episcopilor A tanasie. SIN O A D E ECU M EN ICE 327 Văzând uneltirile sem iarienilor în Orient. M arcel de A ncira şi Pavel de Constantinopol. Episcopii răsăriteni.

La sin o d u l ţinut la Sirm ium . urmaşul său. au trebuit să plece în exil. Constanţiu a fost de acord. evita expresia ortodoxă «o m o o u s io s ». Sfîntul A tanasie a plecat pentru a treia oară în exil. în toam na anului 353. capitala provinciei Pannonia Inferior. Prin teroare. care avea să cerceteze toate acuza­ ţiile aduse contra Sfîntului A tanasie. 30). Întristat peste măsură de atitudinea delegatului său. de la 9 februarie 356 . aşa numita « în tiia fo rm u lă d e c r ed in ţă d e la S ir­ m ium ». care. î m p ă r a t u l a ordonat m utarea sinodului în palatul im perial.rn. papa Liberiu a r u g a i pe împăratul Constanţiu sa-i îngăduie ţinerea unui sinod l a Mil. în exilul -său în Iliric. inventînd tot felul de calom ­ nii contra lui. Cei întruniţi în sin o d u l d e la A r e la te . în 352. în cît acest oraş a devenit pentru mai mulţi ani centrul politic al Imperiului roman şi în acelaşi timp centrul b isericesc al lumii creştine. Stînlul A tanasie şi mulţi alţi episcopi. sem iarienii alcătuiră o m ărtu­ risire de credinţă. dar din n efericire ele au fost dominate de arieni şi se­ m iarieni. sub presiunea împăratului Constanţiu. Din anul 350. dar a cerut ca sinodul să se ţină la A relate. î n 355. sprijiniţi de împărat. eretic antitrinitar. a cerut perm isiunea împăratului Constanţiu să convoace un sinod la A quileea. Conslimţiu a forţat pe cei 147 de participanţi să se lepede de O rtodoxie. episcopul Liberiu (352—366). II. care au făcut mult rău apărătorilor O rtodoxiei niceene. între care Liberiu al Romei şi bălrînul Osiu de Cordoba. deşi respingea erezia lui A rie. episcopii arieni şi sem iarieni şi-an unit eforturile pentru înlăturarea din scaun a Sfîntului A tanasie. împăratul Constanţiu s-a stabilit la Sirmium (M itroviţa). fost ucenic al episcopului M arcel al A n d rei (Socrate. au semnat condam narea Sfîntului A tanasie. Sinodul a rostit anatem a şi îm potriva episcopului Fotin de Sirmium. După m oartea episcopului Iuliu al Romei. delegatul episcopului Liberiu al Romei. D eoarece chiar de la prima şedinţă s-a născut un in ci­ d e n t . la care se va adăuga şi G erm in iu d c Sirm ium . în 351. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . împreună cu Vinconţiu de Capua.328 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ In Răsărit. ereticul A rie a reuşit să atragă la erezia sa doi tineri episcopi. V a le n s d e M ur s a (O siec) şi U rsaciu d e Sin gidu nu m (Belgrad). S-au ţinut în acest oraş mai multe sinoade. în sudul G aliei.

SCH ISM E.EREZII. mult mai num eroşi. Ea a fost semnată şi de papa Liberiu. a fost alcătuită la 22 mai 359. In vara şi toamna anului 357. care reprezintă doctrina sem iarien ilor sau om iusienilor. anomienii. A «patra fo rm u lă d e c re d in ţă d e la S irm iu m ». printr-un sinod ecum enic. după num ele episcopului A caciu de Cezareea. la A ntiohia. după care Fiul este «n e a s e m ă n ă to r şi în to a te şi d u p ă tiin ţă » — dvoţio io? x a l x a x â irocvra xod xax’ouaiavj cu Tatăl. SIN O A D E ECU M EN ICE pînă la 21 februarie 362. arieni extrem işti. a fost silit să sem ­ neze această formulă ariană. formulă susţinuţii atunci de episcopul V asile al A n d rei. Era o form ulă elastică şi cuprinzătoare. A ceastă form ulă nu mai reproduce term enii originari ai arianism ului rigid. Este «a d o u a fo rm u lă d e c r ed in ţă d e la Sirm ium ». a treia ram ură a arian is­ mului. A rienii s-au silit să impună formula ariană omiană prin sinodul de la Constantinopol. au ţinut un sinod la Sirmium. în Egipt. Osiu de Cordoba.s-a compus «a treia fo r m u lă d e cr e d in ţă d e la Sirm ium ». pentru a am ăgi pe ortodocşi. tio Ilaxpt. Ea reprezintă doctrina om ien ilo r. după care Fiul este «a se m ă n ă to r în su b sta n ţă cu T a tă l » — ojxotouoio. ci răm îne la expresii inconsistente şi vagi. în tot Imperiul roman. In aceste două sinoade s-a adoptat formula ariană o m ia n ă . de la Sirmium. au convins pe împăratul C onstanţiu să le îngăduie ţinerea a două sinoade : unul pentru Răsărit. şi altul pentru Apus. In sinodul de la Sirmium din vara anului 358. aşa cum l-a con­ ceput A rie şi l-a sistem atizat apoi în formule logice A etius. după care Fiul este « a s e m ă n ă to r cu Talul în to ate» — ojioio? t «> Ilaxpi xaxi mema. im ­ p licit pe arienii extrem işti. . La această formulă s-a referit desigur Fericitul . atenuate şi n eprecise.axa xâ? Tpaipâ?. Tem îndu-se însă că eusebienii. care a impus doctrina lor eretică. — ojioto? iŞ IlaTpi -/. găsind adăpost la pustnicii din munţii N itriei şi deşerturile Tebaidei. în vîrstă de aproape 100 de ani. în Seleu cia din Isauria. în Italia. din 360. supus la lovituri şi chinuri. numiţi şi a c a c ie n i. socotita moderată. sau « a sem ă n ă to r cu T atăl d u p ă S criptu ri». în 357. cu facu ltăţile slăbite de suferinţele pribegiei. m enită să satisfaci! toate grupările creştine. la Rimini (Ariminium). s-ar putea uni cu ortodocşii. Ultim ii s-au străduit acum să impună arianismul în tot Imperiul roman. dar cu atît mai pericu­ loasă. spre a se putea întoarce din exil la Roma.

• de întrebi. nebunie sau manie ?» (D esp re D u m n ezeirea F iu lu i şi a S lin tu lu i Duh. din ordinul îm păratului Iulian a trebuit să plece pentru a patra oară în exil. din ianuarie 360. răspîndită în special la popoarele germ anice de la Dunăre. 557 B). şi s-a term inat cu formula omiană. Nu ştiu cum să num esc acest rău. a evoluat în sinoadele de la Sirmium din 351. în cuvinte pline de am ară ironie : «De întrebi pe cineva de bani. porunci ca episcopii exilaţi să se întoarcă la scaunele lor şi să se restituie bisericilor şi credincioşilor bunurile confisca le. între 24 octom brie 362 şi 5 septem brie 363. cînd s-a e x p rim a t: «Tot universul a suspinat şi văzu cu m irare că este arian» = «Ingemuit totus orbis et Arianum se esse miratus est» (D ialog u s co n tra L u c iferia n o s. după al treilea exil.. Datorită acestei măsuri. au răspîndit-o pînă în Spania. se produce în Imperiul roman o schim bare în politica religioasă. 19). a provocat tulburare şi contuzie în sufletele m ultor cle ­ rici şi credincioşi. Iulian. la începutul dom­ niei. . la 21 februarie 362. Schim barea n eîn cetată a form ulelor de credinţă. îşi atrăsese ura credincioşilor şi a episcopilor ortodocşi. baia e gata. X LV I. pe care-i trim isese în exil. de doreşti preţul p li­ nii. Din cauză că acest neobosit episcop ortodox a readus la dreapta cre ­ dinţă mulţi sem iarieni şi chiar păgîni. se poate spune că faza ilirian ă a istoriei arianism ului a început cu sinodul de la Sardica. ţi se răspunde : Fiul a fost creat din cele ce nu există. Sub îm păratul Iulian A postatul (361— 363). din 343. care. Ţinîiid seam a de evoluţia arianismului. Sfîntul G rigorie de Nazianz ne înfăţişează atm osfera în cărcată şi agitată în care s-au purtat aprinsele discuţii teo lo g ice din secolul al IV -lea.G. Pentru că împăratul Constanţiu. în num eroasele sinoade ariene. ţi se răspunde : T atăl este mai m are şi Fiul i se supune .330 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ îeronim . referitoare la Dumnezeirea Fiului şi la raportul Lui cu Tatăl. eşti îndoctrinat asupra Celui N ăscut sau N e n ă scu t. după m oartea lui A rie (f 336). P. Ea a fost formula oficială a arianismului. aprobată de sin o ­ dul de la Constantinopol. dorind să devină popular şi să arate că a rupt-o cu politica re li­ gioasă a predecesorului său. 357. 358. prin sprijinul acordat arienilor. Sfîntul A tanasie al A lexandriei a putut să-şi reocupe scaunul. după ce au trecut pe teritoriul Imperiului roman.

De data aceasta. cînd s-a putut reîn to arce la A lexandria. Sfîntul A tanasie s-a întors din al patrulea exil. a sp rijinit pe arieni. protector al O rtodoxiei.G é t o . întîm plată la 2 mai 373. Sfîntul A tanasie este silit să plece pentru a cincea oară în exil la 5 octom brie 365 pînă la 31 ianuarie 366. Spania şi A frica. V alens (364— 378). fratele lui. Grigorie de Nazianz ( f 390) şi G rigorie de N isa ('j' 394).M o n d e T r a c e . C îtva timp arienii au fost favorizaţi de V alentin ian II (375— 392). SIN O A D E ECU M EN ICE 331 înain te de a părăsi A lexandria. II H is to ir e e t A r c h é o lo g i e . SCH ISM E. în schimb. îndem nat de mama sa Ju stin a. în cît arianismul a încetat de a mai fi o prim ejdie în Răsărit. mulţi eretici au reven it la B ise­ rică. în drepturile avute. învins. a putut întruni în 362 un sin o d l a A le x a n d r ia . Sfîntul G rigorie de N azianz. V alentin ian al II-lea a renunţat de a mai sprijini pe ereticii arieni. M ilan. V olum e selectif. dans A c t e s d u I l . 4— 10 sept. O rtodocşii au dat do­ vadă de multă îngăduinţă la reprim irea episcopilor şi a clericilor. După 1 ianuarie 379.e C o n g r è s In te r n a t io n a l d e T h r a c o lo g ie (B u carest). M ontréal. B ucureşti. în Apus. G alia. 1982. a putut păstori în linişte pînă la m oartea sa.. graţie stăruinţei Sfîntului Am brozie al M ilanului.. care invadau atunci Italia. numit «sinodul păcii». Paris. în timpul domniei lui Iovian (363— 364). arianism ul şi-a găsit un refugiu la popoarele germ anice.D a c e s d e la P én in su le B a lk a n iq u e .. L e c h r is tia n is m e c h e z l e s T h r a c o -P h r ig y e n s d 'A s ie M in eu r e e t c h e z l e s T h r a c o . Rom a. 435— 444 et dans L e . O rtodoxia a ajuns la mare cinste. BIBLIOGRAFIE P en tru c e r t u r ile a r ie n e .EREZII. N um eroasele diviziuni din sînul arianismului i-au pregătit ruina. care era o adeptă a arianismului. 298— 307. care a dus o luptă necruţătoare îm potriva creticilor arieni şi pnevmatom ahilor. . la conducerea Bisericii. dusă la bun sfîrşit de lupta v icto rio asă a m arilor ierarhi şi dascăli din C apadocia : V asile cel M are (t 379). Sub acesta şi în timpul lui V alentin I (364— 375). p. După m oartea acestuia. I o a n R ă m u r e a n u . s-au distins ca apărători ai O rtodoxiei : Sfîntul Ilarie de Pictavium (f 367) şi Sfîntul Am brozie al M ilanului (Ï397). care a înlesnit în to arcerea celor ce doreau să se unească cu B iserica Ortodoxă. 1976). a fost chem at de clericii şi credincioşii orto­ d ocşi din Constantinopol. care au continuat opera Sfîntului A tanasie cel M are. prof. p. 1980. întronizat oficial la 27 noiem brie 380 de Teodosie cel M are. D atorită străduinţelor sale. T. Pr.

ca eretic. * Capitol redactat dc Pr. . La jum ătatea secolului al IV -lea. B ucureşti. depus din scaun în 360 de sinodul din C onstanti­ nopol. X II (1980) (1982). Erezia pnevmatomahilor. 5— 6.. W .. 1— 25. B a r n a r d. Luptătorii contra Duhului Sfînt au primit numele de p n e v m a to m a h i. L e C o n c ile d e S a r d iq u e (3 4 3 ): é t a p e n o u v e lle d a n s la lu tte d e s i d é e s a u I V . nr. 13— 31. t.. C re ştin ism u l în p r o v in c iile r o m a n e d u n ă r e n e a le Ilir ic u lu i l a s iîr ş itu l s e c . 1969. L u p ta O r to d o x ie i c o n tr a a ria n is m u lu i d e la S in o d u l I e c u m e n ic p în ă la m o a r te a lu i A r ie . sau m a c e d o n ie n ii şi m a ra to n ien ii de la numele prom otorilor acestei erezii. I d e m . Sinodul II ecumenic de la Constantinopol din 381. p. I d e m . conducerea pnevm ato­ m ahilor a preluat-o diaconul M ara ton iu . S in o d u l d e la S a r d ic a d in 343. L. 266— 313.. Ş t .. 7— 8. lo a n R ă m u rean u . 425— 433. S in o a d e le d e la S irm iu m d in tr e a n ii 348 ş i 358. IV . C o u n c il o i S e r d ic a . de la care au primit numele de m a ra lo n icn i. 1980.. e g a lita t e a şi c o n s u b s ta n ţia lita te a Lui cu T atăl şi cu Fiul... care punea în discuţie D u m n ez eirea S fîn tu lui Duh. 408— 450. p. X V (1963). de la Ilvsùjjia = Duh şi = luptă. II. ibidem. Denum irea de m a c e d o n ie n i li s-a dat după numele episcopului sem iarian M a ced o n iu . în «Studii T eo lo g ice». în focul discuţiilor ariene referitoare la Dumnezeirea Fiului. ibidem. ca o nouă formă a arianismului.a s s e s e d . S o m e p r o b le m s r e . nr. în A c t e s d u I I-a C o n g r è s In te r n a t io n a le d e T h r a c o lo g ie . 1— 2. X V I (1964). A ltă B ib liog rafie pentru su biectu l de faţă se g ăseşte în capitolul precedent. Apolinarismul * Erezia pnevmatomahilor. intrurît voiau să cîştige mai în tîi lupta dusă îm potriva Dumne­ zei rii Fiului. punea de la sine în discuţie şi Dum nezeirea Sfîntului Duh. 3— 4. nr.. B u carest. ibidem ..332 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ I d e m . a apărut o nouă erezie.. în «Anuarium H isto riae C onciliorura». A 1 e x e. la început.e s i è c le . S t a n e v . să com bată Dumnezeirea Sfîntului Duh. D acă arienii au evitat. p. p. Fiul lui Dumnezeu. Paderborn. prof. După m oartea lui M acedoniu. au făcut aceasta din m otive ta c ­ tice. I d e m . N.. Erezia pnevm atom ahilor a apărut ca o prelungire a ereziei ariene. p. 146 — 182. X IV (1962). hirotonit de M acedoniu de C onstantinopol episcop de N icom idia. X III (1961). nr. p. N egarea Dumnezeirii lui Iisus Hristos. S iîn tu l N ic e t a d e R e m e s ia n a .

Ţinînd seama de m işcarea de idei din timpul său. a com bătut de asem enea pe adversarii Sfîntului Duh. în care pe Sfîntul Duh l-au trecut în rîndul creaturilor. «N oi tre b u ie să m ărtu risim c ă T atăl e D um ­ n ez e u . în care este com bătută erezia pnevm atomahilor. :întrunindu-se în sinodul de la Sirmium sub preşedinţia episcopului lo cu ­ lui Anem ius şi a Sfîntului Am brozie al M ilanului. într-un capitol special din lucrarea sa P an arion sau C on tra tuturor e r e z iilo r (cap. Sfîntul V asile afirmă că Duhul Sfînt se bucură de aceeaşi dem nitate cu Tatăl şi cu Fiul. H el­ lespont şi îm prejurim i. D uhul S fîn t e D um nezeu. s-a răspîndit mai ales în Răsărit. cunoaşte pe luptătorii contra Duhului Sfînt sub num ele de p n e v m a to m a h i şi i-a com bătut în 377. în vara anului 378. cînd m araton ie n i.EREZII. în tratatu l D esp re S fîn tu l D uh co n tra p n e v m a to m a h ilo r m a c e d o n ie n i. au condam nat odată cu erezia arienilor şi erezia m a c e d o n ie n ilo r sau p n ev m a to m a h ilo r. numiţi cînd m a c e d o n ie n i. SIN O A D E ECU M EN ICE 333 Erezia pnevm atomahilor. rostită. El e s t e d e o fiin ţă cu T atăl ş i cu F iu l» (E p isto la V III. Pnevm atom ahii sau m acedonienii au ţinut în 376 un sinod. cu toate că fiecare dintre per­ soane se num eşte fiinţă şi Dumnezeu. deoarece El are o singură şi unică fiinţă. 475— 501). răspîndită atunci în Răsărit. 261— 265). nici trei Dumnezei. . P.. Bitinia. care i-a com bătut tem einic în lu crarea sa D esp re S fîn tu l Duh. P. F iu l e D um n ezeu . G. X X X II. SCH ISM E. Sfîntul G rigorie de Nisa. ca şi prim ele patru. în anul 380.. în biserica «învierea». G. în provinciile Tracia. Primul care s-a ridicat îm potriva pnevm atom ahilor a fost Sfîntul V a silie cel M are. 248— 249 . episcopii din provinciile Iliricului occidental. în 380. în care afirm ă că T atăl. la Cizic. cînd au adoptat o formulă de credinţă. Fiul şi Duhul Sfînt nu sînt trei substanţe. Sfîntul Epifaniu (t 403). 74.. compusă între anii 374— 375. XLII. fratele Sfîntului V asile cel M are. scriitorul alexan ­ drin Didim cel Orb (t 398) a scris înainte de 381 un scurt tratat D esp re S fîn tu l Duh. cea mai bună lucrare a antichităţii creştine.. Sfîntul G rigorie de Nazianz a com bătut tem einic pe ereticii pnevm atom ahi în C u v în ta rea a V -a te o lo g ic ă . El este egalul şi nu inferiorul lor. din Constantinopol.

Teodoret. a convocat pe In tîistătăto riî B isericii din ju m ătatea orientală a Imperiului său la un Sinod ecum enic.. s u p e rio r n atu rii s p ir i­ tu a le a în g e r ilo r . La sinod au participat şi 36 episcopi pnevmatomahi.334 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Pnevm atom ahii sau m acedonienii nu aveau o doctrină bine p reci­ zată. 7 . d e a c e e a ş i m ă rire în T reim e» . văzînd că ereticii arieni şi pnevm atom ahii tulbură liniştea Imperiului. printre care mai de seamă au fost urmă­ to rii': M eietie al A ntiohiei. a dai ia 28 februarie 380 din Tesalonic un edict către popoarele Imperiului. dar refuzau să recunoască consubstanţialitatea Sfîntului Duh cu Fiul şi cu Tatăl. în Scythia M inor (Sozomen. Ei admiteau Dumnezeirea Tatălui şi a Fiului. doreau să impună pe scaunul de Constantinopol un om de-al lor. în concluzie. 381 Noul îm părat al Bizanţului. pe care la reînnoit la 10 ianuarie 381. din C onstanti­ nopol. pe filozoful M axim Cinicul. G rigorie de Nazianz. şi n eg a u D ivin i­ ta te a Lui. C hirii de Ierusalim . C eva mai tîrziu. geloşi pe prestigiul Sfîntului G rigorie de N a­ zianz. lîpiscopii egipteni. V. s-au înfăţişat la sinod şi episcopii din Egipt şi Iliricul oriental. Au participat 150 de episcopi.ic şi M arrian de Lampsac. 8 ). cînd a ţinut ultim a şedinţă. Isto r ia b i ­ s e r ic e a s c ă . Am filohiu de Iconiu. dar ei n-au reuşit să definească mai clar această poziţie. Diodor de Tars ş. după eretidii pnevmatomahi* iS'fînt'ul Duh ocupă o p o z iţie in te r m e d ia r ă în tre D u m n ezeu şi crea tu ri. episcop de Tom is (Constanţa). în frunte cu fim oloi al A lexandriei şi A holiu sau A scholius de Tesalonic. po­ runcind ca toţi supuşii Imperiului să adere ]a adevărata credinţă «a u n ei sin g u re D u m n ezeiri a T atălu i şi a F iu lu i şi a S fin tu lui D uh. în 381. în frunte cu Eleusiu de C’i/. Sinodul s-a deschis în Constantinopol.a. so c o tin d u -L d o a r «Duh» sau «Spirit». V II. dorind împăratul să restabilească liniştea şi ordinea în B iserică. G rigorie de Nisa. în vara . la începutul lunii mai 381 şi a durat pînă la 9 iulie acelaşi an. Teodosie coi M are (379— 395). Sinodul II ecumenic de la Constantinopol. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . şi cei mai mulţi accep ­ tau consubstanţialitatea Fiului cu Tatăl. hirotonit în mod necanonic. La S i­ nodul II ecum enic a participat şi G eron tiu s sau mai co rect T eren tiu s. .

A bia sosiţi la Sinod. fiind cel mai în vîrstă dintre sinodali. partidă ortodoxă rigoristă. episcopii egipteni. au refuzat să ia parte la Sfînta Liturghie. Roma cea Nouă. . chiar în biserica «învierea» din Constantinopol. episcopul M e le tie al A n tio h ie i (362— 381). pentru a convinge pe episcopii occidentali. la A quileea. care se va deschide la 3 septem brie 381. SIN O A D E ECU M EN ICE 335 anului 380. din dorinţa de a aju nge episcopul cap italei Imperiului. Preşedinţia Sinodului II ecum enic a avul-o la început. Papa D am asu s al Romei (366— 384) n-a trimis la Sinodul al II-lea ecum enic nici un delegat. Văzînd scandalul pe care l-a provocat fapta sa murdară. apoi plecă la Roma. in­ cit schism a antiohiană a continuat încă mulţi ani. sul) pretext că alegerea sa pe scaunul de Constantinopol este necanonică. în cele din urmă a mers la A quileea. la sfîrşitul lunii mai 381. După m oartea neaşteptată a lui M eletie. să apere cauza sa. Sfîntul Grigorie a propus c:a scaunul A ntiohiei să fie în cre­ dinţat lui Paulin.EREZII. deoarece la Sasima. S fîn tu lu i G ri­ g o r ie d e N azian z. M axim C inicul s-a refugiat la Tesalonic . întrucît episcopii din O ccident şi din pro­ v in ciile Iliricului occidental pregăteau ţinerea unui sinod al lor. pre­ şedinţia Sinodului i-a revenit. con­ vocat de împăratul Graţian al Occidentului. Prima g rijă a Sfîntului G rigorie a fost să pună capăt sc h is m e i antio h ie n e . G rigorie de Nazianz. A cuzaţia era neîntem eiată. dar episcopii orientali n-au voit şi au propus alegerea lui Flavian. Sfîntul G rigorie n-a mers probabil niciodată. oficială de Sfîntul G rigorie de Nazianz în faţa Părinţilor Sinodului. ci a răm as episcop a ju tă ­ tor pe lîngă tatăl său. recunoscut de Sinod episcop al B isericii din C onstan­ tinopol. invidioşi pe prestigiul scau ­ nului cap italei şi pe Sfîntul G rigorie însuşi. de la începutul lunii iunie. Ei au acuzat pe Sfîntul G rigorie de Nazianz că şi-a părăsit m ica lui episcopie de la Sasima. în calitate de episcop al capitalei Imperiului de Răsărit. supăraţi mai ales că tri­ misul lor M axim Cinicul a fost depus din treapta arh ieriei şi alungat în chip ruşinos din Constantinopol. de aici se reîntoarce la A lexandria. întruniţi în sinod la 3 septem brie 381. fără ştirea Sfîntului Grigorie de Nazianz. conducătorul eustaţienilor. de un grup de episcopi egipteni. spre a se plînge papei Damasus pentru alungarea sa din Constan­ tinopol . SCH ISM E. la frontiera italo-iliriană.

sacrifieîndu-se pentru pacea şi liniştea Bisericii. catehum en încă. Sfîntul G rigorie s-a h otărît să dem isioneze. la 30 iunie 331. s-a pierdui. prin care m ărturiseau consubstanţialitatea şi deosebirea celor trei persoane divine. precum şi întruparea Cuvîntului. ei n-au voit să accepte credinţa niceeană şi să şe întoarcă în sînul Bisericii O rtodoxe. pentru a com bulc ereziei lui A polinarie. a fost ales episcop al B i­ sericii de Constantinopol un laic în vîrstă înaintată. în locul Sfîntului G rigorie de Nazianz. apoi contra s a b e lie n ilo r — urmaşii antitrinitarului m o­ dalist Sabeliu (f sec. cum se exprim ă el. Fiul lui Dumnezeu. contra tuturor e re ­ ziilor.botezat. numiţi în text şi p n e v m a to m a h i. El a dem isionat. cunoscuse şi suferise. IloWirîrea lui dogm atică e m enţionată în rezumat în Seri- . a fo tin ie n ilo i — adepţii lui Folin de Sirmium (t 376).xeOsv). apoi a prim it pe rînd harul diaconiei. Părinţii Sinodului au redactat de asem enea o d e fin iţie sau e x p u ­ n ere d o g m a tic ă (xo ey. retrăgîndu-se în Capadocia. Sinodul şi-a reluat şedinţele şi s-a ocupat de e r e tic ii m a c e d o n ie n i. şi apolinariştilor — susţinătorii ereziei lui Apolinaiie^ de L aodiceea Siriei (f 392). Tomosul doctrinar al Sinodului II ecum enic din 381. îndeosebi contra diferitelor fracţiuni ariene. a m a r c e lie n ilo r — aderenţii lui M arcel de A ncira (t 374). N e c ta r ie (381— 397). fiind episcopul capitalei. După alegerea lui N ectarie. după cum ne confirm ă primul canon al Sinodului. cit şi din scaunul de episcop al B isericii de Constantinopol. a r ie n ii sau eu d o x ie n ii. al preoţiei şi arhieriei. contra se m ia ric n ilo r . pă­ răsind oraşul cu sufletul plin de am ărăciune şi tristeţe pentru cîte v ă ­ zuse. din nefericire. Sub preşedinţia lui N ectarie. atît de la preşedinţia Sin o ­ dului. care a trebuit să fie mai întîi . care a devenit preşedintele necontestat al Sinodului. episcopii prezenţi au rostit anatema. Văzînd atm osfera creată de invidia multora. de i n t r i g i de _in t e ­ rese şi de conflicte. pentru a com bate pe pnevmalom. Cu ţo ale stăruinţele îm păratului Teodosie şi ale episcopilor ortodocşi.ilii. eu n o m ien ii sau a n o m ien ii. după toată probabilitatea. care s-a sacrificat pentru salvarea corăbiei.330 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ D iscuţiile au început să se desfăşoare într-o atm osferă foarte ag i­ tată. III). şi au părăsit Sinodul. ca Ionâ profetul.

sfîn tă . natura sau Dumnezeirea. 9). întru cît sinodalii au păstrat Sim bolul niceean. trim isă papei Damasus al Romei şi episcopilor occidentali. în care se spune : «Noi am rămas la credinţa evanghelică hotărîtă de cei 318 Părinţi de la N iceea. 6 3 ). articolul IX al Simbolului arată lăm urit că. SCH ISM E. C ela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit». se accentuează că El este «Domnul — o Kupto? (II Cor. 1 7). putere şi fiinţă a Tatălui şi a Fiului şi a Sfîntului Duh. sau simplu S im b o lu l co n sta n tin o p o litan . adică într-o singură Dumnezeire. şi toţi cîţi nu răstălm ăcesc cuvîntul adevă­ ratei credinţe. de aceeaşi cinste şi dem­ nitate. este «una. care de la T atăl purcede — xo ex xoiî ilaxpoC exTTopsoojievov (Ioan 15. SIN O A D E ECU M EN ICE 337 so a rea sinodului întrunit la Constantinopol în 382. care ne învaţă să credem în num ele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh. cev a posterior. V oi şi noi. care despart fiinţa. adică în trei per­ soan e deisăvîrşite». s o b o r n i­ c e a s c ă şi a p o s to lc a s c ă » . pe care l-au revizuit şi com pletat cu ultim ile 5 articole de credinţă. sau n-a fost desăvîrşilă. potrivit Sfintei Scripturi şi Sfintei Tradiţii. pentru m întuirea noastră» (Teodoret. cunoscînd că El a fost mai înainte de toţi v ecii Dumnezeu — Cuvîntul deşăvîrşit. în trei iposlasuri. nici raţiune. de patriarhul m onofizit Petru Gnafevs 22 — Istoria bisericească . care în zilele cele de pe urmă s-a făcut om. nici blasfem ia eunom ienilor. 3. a cărei îm părăţie e veşnică. şi in­ troduc în Treim ea cea necreată. de viaţă fă c ă to ru l— xo C«f ^oio5v (Ioan 6. care am estecă ipostasurile sau le nim iceşte însuşirile. care stabilesc învăţătura Bisericii despre Sfîntul Duh şi despre B iserică. arienilor şi pnevm atom ahilor. trebuie s-o aprobăm ca pe cea mai veche credinţă în arm onie cu Botezul. el se mai num eşte şi S im b o lu l n ic c o -c o n sta n tin o p o lita n . Sinodalii au com pletat Sim bolul niceean cu încă 5 articole de c re ­ dinţă. în 471. R ecitarea regulată a Simbolului la Sfînta Liturghie a fost intro­ dusă mai întîi la A ntiohia. învăţătură m ărturisită dintru început în Simb oalele locale. de o fiinţă şi veşnică. Despre Sfînta Biserică. 2 6 ).EREZII. «Noi nu primim nici erezia lui Sabelie. deoarece nu primim că alcătuirea trupului Cuvîntului n-a avut n ici suflet. Despre Sfîntul Duh. «Iar învăţătura despre întruparea Domnului o păstrăm nestrăm u­ tată. Is to r ia b is e r ic e a s c ă V.

<lîvinlul lui Dumnezeu. care hotărăşte ca « e p isc o p u l d e C o n s la n tin o p o l s ă a ib ă în tîie ta te a d e o n o a ie — Tcpsaoeîa zffi — prim atu m h o n o r is . . dintre care mai im portant este can o­ nul. pornea de la concepţia trihotom ică a lui Plato. iar Dumnezeirea este raţiune neschim bătoare. fără ca prin aceasta să poată fi servită cauza lor. deoarece locul raţiunii sau minţii l-au luat Logosul (A oţoc). «Logosul însuşi s-a făcut trup.3. ca o m ăsură contra h otărîrii dogm atice a Sinodului IV ecu ­ m enic din Calcedon. raţiune schim bătoare şi robită calcu lelo r n ecin s­ tite. care mai înainte se rostea numai o dată pe an. im ediat după B iserica Romei. refuzat să accepte canoanele acestuia. dar n-a luat ra ­ ţiunea om enească. pen tru c ă d e fa p t a c e la e s te R om a c e a N ou ă». din 451. care au recunoscut autoritatea Sinodului II ecu ­ m enic şi în B iserica Apusului. . H otărîrile dogm atici' au fost acceptate abia în secolul V I de papii V igiliu (537— 555). Pelagiu II (579— 590) şi G rigorie cel M are (590—'604). printr-un edict dat de împăratul bizantin Ju stin II (565— 578). pe care refuzau s-o accepte. Se ştie că acesta. lipsit însă de sullelul raţional. din cauza c a ­ nonului 3. cerească» (Fragm en­ . în toate B isericile O rtodoxe ale-Răsăritului. suflet anim al (tlwx^âXoŢcic) şi suflet ra ­ ţiona! şi nem uritor XoifixTj sau yooî). în V inerea Patim ilor. Domnul I Jrislos a primit un trap om enesc cu suflet animal. : Sinodul a dat şi 7 canoane. după care omul e compuls din Inip m aterial (oS^a sau aap^). Sim bolul niceean a fost înlocuit. voind să explice modul unirii firii diTmnezeieşti cu firea om enească în persoana M întuitorului. ■ B iserica Romei a acceptat h otărîrile dogm atice ale Sinodului II ecum enic. _ susţinînd că la întrupare. cînd catehum enii îl rosteau în vederea primirii botezului. care se rosteşte pînă azi la Sifînta Liturghie şi la celelalte serv icii religioase. dar a.338 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ sau Fullo.. în 567. MărLurisirea sau expunerea dogm atică a Sinodului II ecum enic a condamnat si e rezia lui Apolinarie de Laodiceea. care ridică în onoare B iserica de Constantinopol. Patriarhul Tim otei (512— 518) al Conslantinopolului a poruncit ca la fiecare slu jb ă să se rostească S im b o lu l n ic e c a n . du pă e p is c o p u l R o m ei. afirmă A polinarie. Condam narea apolinarism ului. cu Sim bolul constantinopolitan. Mai lîrziu.

în fine. SIN O A D E ECU M EN ICE 339 tul X V III. d eoarece confundă în H ristos natura divină cu cea umană. ' 1 . p. trup. la J . să aducă la m întuire. 1892. pe care o va folosi în sens. sfinţind episcop! şi clerici proprii. îndemna pe clericii şi credincioşii B isericii adevărate să păstreze cu ferm itate doc­ trina ortodoxă.EREZII. Apolinarism ul mai este numit şi sin u sian ism .tzmann). Doctrina greşită a lui A polinarie a fost com bătută de Sfinţii A tanasie cel M are. A polinarie a murit în 392. Sfînlul Epifaniu. după care alcătuirea trupului Cuvinfului — adică a Domnului Hristos n-a avut nici suflet. primind suflet. a.a. nici raţiune. D raeseke.. apolinarismul. G. . afară de păcal» (P an arion . 376. com bătînd în 377 erezia apolinariştilor în lucrarea sa P an arion sa u C on tra tu tu ror er e z iilo r . părinţii Sinodului au condam nat afirm aţiile lui A polinarie. mai multe sinoade rom ane (374. P.pzu)p. raţiune şi tot ceea ce constituie omul. primită la întrupare. putea Domnul Hristos. episcopul Salam inei (Cipru). A d Jo v ia n u m . A polinarie distrugea integritatea sau deplinătatea firii umane a M întuitorului.. şi punea astfel în prim ejdie întreaga Sa operă m întuitoare. 120. : . care învaţă lăm urit că «Logosul sau Cuvîntul s-a în ­ trupat. : A polinariştii au provocat tulburări în Biserică.). XLIII.ortodox Sfîntul Chirii al A lexan ­ driei (t 444). 3 9 3 ) . adică avînd trup adevărat sau real şi su­ flet înzestrat cu minte sau raţiune. în expunerea dogm atică. Ed.Ev7j —•«O singurii fire întrupată a lui Dumnezeu Cu­ vîntul» (Pseudo-A tanasie A polinarie. care e partea conducătoare şi cea mai nobilă a omului.. cînd apolinarism ul s-a contopit cu monofizismul. î n ’Apus.fost definliv condamnat de Sinodul al II-Iea ecum enic. I. 251. dar resturile ereziei sale s-au m enţinut pînă la jum ătatea secolului V.. întregul neam om ensc. . Lie. G rigorie de Nisa ş. . sau n-a fost desăvîrşit. Numai îmbrăcînd firea om enească deplină. adică s-a făcut om perfect. SCH ISM E. 233 C. . au condamnat apolinarism ul. A polinarie este autorul cunoscutei formule h ristologice ¡-na cpuoi? too 0eo5 Aoţoî csa7. p. din iubire de oameni. Prin această concepţie eronată. 380 şi 382). Fiul lui Dumnezeu. A p o llin a riu s v o n L aoclicea. Letpzig. G rigorie ds Nazianz.

G i e t. nr.H. N. S t . G rison. în «Irénikon». G. 385— 395 . 449— 454. II. L IV (1981). H r. cit. S a sim es. L. p. 327— 3 8 6 . Prof. p. X L III (1925). s ir is c h m it den q r ie c h is c h e n T e x te n . d e Ia C o n s ta n tin o p o l (381). şi în «O rto­ doxia» X X X III (1981). G r i g o r i e de N y ss a. Cham bésy. 9. LII (1981). N. 198 2 . D as K o m i l v o n K o n s ta n t in o p e l u n d s e in S y m b o l. S f. 321 XSO. G ottingen 1969. H. L e C o n c ile d e C o n s ta n tin o p le d e 381. p. 285— 336. p. erezia 77. Bucureşti.. 513— 520. 1980. p. Paris. J. 1900. part. P a p i a n . C re ştin ism u l în p r o v in c iile r o m a n e d u n ă r e n e a le llir ic u lu i la si'irşilul s e c o lu lu i a l IV -le a . nr. P. B a s il th e G r ea t a n d A p o llin a r is o i L a o d ic e e a . A p o ilin a r is tic in h -rp o lu lio n in th e T o m u s an d A n tio c h e n o s o i 362. de Riedmaten. La c h r is t o lo g ie d ’A p o llin a ir e d e L a o d ic é e . Ii. . A n tir r e h c tic u s a d v e r s u s A p o llin a r e m . 3). p.». 1124— 1 2 6 9 . Constantinidis. nofa 128. S in o d u l a l I I . 1904. 5 6 . p. Prof. de l'an g lais p ar G. P a n a r io n s a u C o n tra tu tu ror etcv . 3. II. St udi i : E. P a p a d o p o u l o s . T h e h is t o r ic o . Phil. l o a n Rămureanu.d o g m a lic p r e s u p p o s itio n o l th e e c u m e n ic it y o i t h e S e c o n d H o ly E c u m e n ic a l C o u n c il. R ă m u r e a n u . 257— 263 . 5. London. 7. E p i f a n i u. T. izvo are şi studii. P. A p o llin a r is v o n L a o d ic e a . trad. P r (' s t i g o. d e L a b r i o l l e . B erlin . Berlin. la : J . col. 1. M. 1961. E.R. 8 . A. II (1981). R. nr. Dum eige. G ottingen. S on im p o r ta n c e e t s o n a c t u a lité . C o n s ta n tin o p le II e t C o n s ta n tin o p le III. G. P. Bologna. A p o lin a r is tis c h e S c h r iite n . Miihlenberg. trad. în «A bhandlungen der k on ig lich G esellsch aft der W isse n schiiflcii zu G ottingen. 1906. 163— 191. M. 1924. B a r d y . King. p.G. în «Studii T e o lo g ice». lib er III. 1957. 208— 2 3 4 . St. U n e m é p r is e d e S ain t B a s ile . 1269— 1278. Popescu. R. nr.340 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ BIBLIOGRAFIE P entru b ibliografia Sinodului a l II-le a ecum enic. X L V . . col. col. nr. în «Bis. S c o lie s a r ie n n e s su r l e c o n c ile . Lon­ don. R i t t e r .. 1961. X L V . 682— 724. To SùfifjoXov 'îfjc EuvoBou. în «OsoXofia» A tena. vol. Il s e c o n d o C o n c ilio e c u m e n ic o e Ie su a ric c z io n e . 341— 365. Z i n c u l e s c u . B laizatet et J . în «O rtodoxia» X X X III (1981). S. 7— 8 . II. Sherw ood. p. F l e m m i n g . p.». X L II. S ta to d e l l a r ic e r c a . . în «C ristian esino n ella storia. t n v ă fă lu r a d e s p r e S iin tu l Duh ş i B is eric ă . P a l a n q u e G. vezi : L e I l . I d e m . T h e 150 h o ly F a t h e r o i th e e s ta b lis h m e n t oi C h ristia n ity . A lte studii do la Pr. I d e m . art. Lietzm. de Prof. X X I (1969). P. B erlin. S ig n iiic a tio n e t a c t u a lité p o u r l e m o n d e d 'a u ­ jou rd 'h u i. ibidem . cit.!». nr. P. Paris. B ucureşti. L e C o n c ile d e C o n s ta n tin o p le (381). G. în «Studia Patristic. K lasse». III. 358 p. D ébats de M a x i m i n u s av ec A u g u s t i n . d 'A q u ilé e . S in o d u l a l I I . în «Studii T eo lo g ice». Q. P en tru a p o lin a r is m : Iz v o a re : S f . In lim b a ro m â n ă : Pr. C o n tra lu i A p o lin a r ic c ă t r e T e o ii l e p is c o p u l A le x a n d r ie i. Il-e oecum énique. X. în rom. A ltă bib lio g rafie. I. 320. S im b o lu l N ic e o -C o n s ta n tin o p o lila n . 642— 760. S in o d u l d e Ia S irm iu m d in 378 ş i S in o d u l d e ia A q u ile e a d in 381. 1974. 408— 450. op.1.l e a e c u m e n ic ţniut la C o n s ta n tin o p o l în a n u l 381. Murphy. X V I (1964). 1941. nr. t. A tena. nr.e C o n c ile O e c u m é n iq u e . 3. p. Rom. his. Paris.ann. p. Willebrnds. p. în g receşte. T h év en et (H is to ire d e s c o n c ile s o e c u m é n iq u e s . W e i g e n b o r g . J . Chr . 1965 ¡ I d e m . Ori. ed.l e a e c u m e n ic .iila r. S im b o lu l c o n sta n tin o p o lita n . 1956. 285— 291: . p.

firea dum nezeiască şi cea om enească sini perfect unite în Iisus Hristos. iar expresiile : «N ăscătoare de Dumnezeu. Dumnezeu s-a născut. a pătimit. Expresiile «Dumnezeu s-a născut. Dar cum se făcea această reuşită îngem ănare. N estorie a ifost crescut şi form at Ia şco a ja _ lu i Diodor de Tars ( t 394) şi a lui T eodor de M onsuestia ( t . SIN O A D E ECU M EN ICE 341 Nestorianismul. Iisus M întuitorul a fost aşezat pe locul ce I se cuvenea. IV (451). care au fost discu­ tate în Sinoadele ecum enice III (431).m în ă _ s tir e a Sfîntul Euprepiu din A ntiohia.A2 S). a rămas o taină. Dimpotrivă. în atm osfera Răsăritului. un nepot îndepărtat al episcopului eretic Paul de Sam osata. Concluzia care se putea trage de aici era că nu se cuvine închinare trupului Domnului. nu s-au încins discuţii între re ­ prezentanţii am belor şcoli. B iserica învăţa că odată ce unitatea Omului Dumnezeu este de­ plin lăm urită. înzestrat de * Capitol redactat de Pr. după cele afirm ate de Suidas. dar şi la um anitatea M întuitorului. Sinodul III ecumenic de Ia Efes din 431 :i După victoria repurtată de B iserică împotriva arianismului. prof. aov a cpsta). Dumnezeu a pătimit». V (553) şi V I (680— 681). Şcoala alexandrină învăţa că cele două firi erau unite în chip real (svcooi? cpoau^). pînă la începutul secolului V .EREZII. sînt greşite. în lupta ei de apărare îm potriva arienilor. loan Răm ureanu . De timpuriu. plutea însă o nouă întrebare : p r o b le m a h r is to lo g ic ă . în lupta dusă contra docheţilor şi apolinariştilor. cînd pe scau­ nul patriarhal de Constantinopol s-a urcat călugărul antiohian N e s to r ie . B iserica ţinea cu ten acitate la Dumnezeirea M întuitorului. Cu toate deosebirile de principii. Ş coala antiohiană învăţa că unirea dintre cele două firi ale M în ­ tuitorului a fost numai m orală şi consta numai din arm onia conlucrării celor două firi (svuwi? o x s w r i. S-au ivit astfel ereziile h ristologice în Bisericii. s-a călug ă r ii_ ^ r î^ Jin . pe tronul Dumnezeiriî şi al gloriei cereşti. privind raportul firii divine cu firea umană din persoana M întuitorului. N ăscătoare de Dumnezeu» — MeotoxîjC erau socotite ca po­ trivite şi ortodoxe. SCH ISM E.

A ceastă concepţie eretică despre existenţa a două persoane în Iisus Hristos ducea la afirm aţia că Dum nezeu-Tatal a avut d o i iii. La v en irea sa în Constantinopol. a indignat pe laicul apu­ sean M arius M ercator. N estorie a lăsat să treacă trei luni. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . Murind la 427 Sisinie. în sărcin at cu instruirea catehum enilor şi predicarea cuvîntului lui Dumnezeu. arătîndu-se totodată un duşman n eîn fricat al ereticilo r şi schism aticilor. o voce plăcută şi sonoră (Socrate. a m acedonienilor clin H ellespont şi a maniheilor. Consecinţa acestei erezii era că F ecio ara M aria n-a născut pe Fiul lui Dumnezeu ca să m erite a fi numită «N ăscătoare de Dumnezeu» —■ . mulţi văzînd în el un al doilea Ioan Gură de Aur. Singurii eretici care n-au avut de şuierit. n ii scut diiTTH al mai înainte de toţi v ecii şi p e r s o a n a u m an ă sau istorică a Ini Iisus Hristos. cres­ cut şi form at în mediul antiohian. Nestorianismul. au fost pelagienii. p e r s o a n a d iv in ă a Fiului lui Dumnezeu. îm păratul Teodosie II (408—450). 29). < început lupta atît îm ­ j potriva arienilor şi novaţienilor. pînă să sosească la Constantinopol. N estorie susţinea că în Iisus H ristos există dou ă persoan e ■ — 8 6 o wpoaorca. N estorie. Lidia şi Caria. şi-a cîştigat renum ele unui mare' predicator. sau cel mult «N ăscătoare de Hristos» — xpiotoToxo?. con ­ damnaţi în Apus de mai multe sinoade. au început o serie de fră­ mântări şi certuri. A fecţiunea arătată acestor eretici de N estorie. N estorie a găsit aici două partide. încredintîndu-i snaunul . cit şi a răm ăşiţelor quartodecim anilor din A sia. V II. cum ă fost poreclii. ci ea a născut pe omul H ristos şi clo aceea I rebuie numită «N ăscătoare de om»— âvOp(oicoxq*o?. Unii numeau pe Fecioara M aria «N ăscătoare de Dumnezeu». l-a chem at în capitală. aflat atunci la C onslanlinopol. v ă d u v it. «M incătorul de eretici». călugărul N estorie a atras de tim ­ puriu atenţia tuturor asupra lui.' la ¿ 0 aprilie 428? Ca să arate că n-a rîvnit după m ărire. scîrb it de intrigile nesfîrşite din sinul clerului de la Constantinopol şi auzind multe cuvinte de laudă la adresa călugărului N estorie.342 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA natură cu un deosebit talen t oratoric.) Ini N estorie s-a numit d io p r o s o p is m sau n esto ria n ism . sînt protejaţi de N estorie. a kdus toată m oştenirea acelei şcoli. alţii «N ăs­ . cu care s-a născut din F ecioara M aria. văzînd mulţimea candidaţilor. cum a învăţat totdeauna Biserica. determinîndu-1 să adreseze împăratului un memoriu în care se arăta că pelagienii. episcopul capitalei. De aceea oro/i«.

s-a născut a doua oară. m ajoritatea covîrşitoare. cit.oc. a ales o cale de m ijloc. Conducătorul or­ todocşilor era Proclu. dar se credea că Hristos este o persoană dum nezeiască şi că F ecio ara M aria..Maria.cîr_Q„jţ<Iiăscăto are de Dumnezeu». I. 2). pentru a linişti spiritele. SIN O A D E ECU M EN ICE 343 cătoare de om». a fost mama persoanei dum nezeieşti şi în acest sens a putut fi numită nu mama Dumnezeirii. pe cînd N estorie propovăduia de pe amvon erezia lui. poporul ş i. care. op. După m ărturia istoricilor Socrate (Isto ria b i ­ s e r ic e a s c ă . pentru că ea a fost o creatură om enească şi esle imposibil de im a­ ginat ca Dumnezeu-Fiul să fie născut de o creatură» (Socrate. a părăsit ostentativ biserica. dintr-o fem eie. Scandalurile provocate de erezia lui N estorie luară proporţii tot mai îngrijorătoare. uşuratici şi linguşitori. Unii. împă- . care s-a născut din eternitate din Tatăl. numind-o «N ăscătoare de Hristos» —■ ypiGtv-Jjv. N iciodată nu s-a crezut în Biserica primară că o «creatură om enească a dat naştere Creatorului. SCH ISM E. Poporul indignat de cele auzite. A devărul este că acelaşi Cuvînt. Tulburările au luat proporţii. 32) şi Evagrie (Isto ria b is e r ic e a s c ă . monahii s-au îm­ părţit. ceilalţi. o blasfem ie. ţineau cu N estorie . pe m irenii :din capitală. in tr-o predică ţinută în prezenţa lui N esîo n eT aHpfeam ărit po_ Uei.'iour.EREZII. V II. Despre începuturile predicării în public a ereziei nestoriene. Odată. C redincioşii murmurau împotriva episcopului eretic. A ceste cuvinte au tulburat atît pe clericii cit şi. episcop de Ci/ic. renum itul avocat Eusebiu s-a ridicat din mulţime strigînd: «Ceea ce am auzit este o minciună.numin.. după trup.. ci mama lui Dumnezeu-. N estorie ar fi în sărcin at pe singhelul său A tanasie să caute să răspândească noua sa învăţătu ră greşită. în care se afla N estorie. dind naştere lui Hristos. iar N estorie. pă­ rerile cercetătorilor sînt diferite.a. 32). pentru a ne răscum păra». Sfîntul Chirii al A lexandriei afirmă că N estorie a îngăduit episcopului Dorotei al M arcianopolei să anatematîzeze în B iserică pe oricine ar zice că M aria esle N ăscătoare de Dum­ nezeu. care a întreprins o adevărată persecuţie contra acelora care nu admiteau v e derile lui. La palat. erau împotriva lui. putini la număr. determinîndu-1 să afirme la finele anului 428: «M a­ ria nu trebu ie să fie numită de nim eni «N ăscătoare do Dumnezeu». C lerul. V II.

a fost declarată erezie. C elestin a convocat un sinod la Roma care şi-a. în com baterea acestei erezii. care L-a născut. In acelaşi an. îl socotea un eretic periculos. o ortodoxă convinsă. cum n-ar fi Sfînta Fecioară. originar din S c y t h i a M inor (Dobrogea). . Aflînd Sfîntul C hirii din afir­ m aţiile lui N estorie că şi fam ilia im perială îi aprobă învăţăturile. la sfîrşitul verii anului 429.344 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ raiul Teodosie şi soţia isa Evdochia aprobau pe N estorie. im periale Teodosie II şi Eudochia şi sorei împăratului^ Pulcheria. să se ridice cu toată puterea îm potriva lor. «Dacă Domnul nostru Iisus H ristos e ste Dumnezeu.a IJ august 430. N estorie. rolul pe care l-a avut m arele Ă tanasie. Teoria lui N es­ torie despic «coi doi Iii ai lui Dumnezeu». Sfîntul C hirii a adresat. Erezia lui N estorie a străbătut pînă departe între călugării din Egipt. în timp ce Pulcheria. atît cu privire la unirea naturilor divină şi um ană în persoana Fiului lui Dumnezeu. a scris Sfîntul Chirii C in ci că rţi pen tru com b a tc r e g b la s fe m ie i lui N e s to r ie . ca răspuns. determ inînd pe Chirii al A lexandriei (t 444). întrebîndu-1 dacă va nuii continua să întreţină legături cu acesta. De asem enea. în caro a com bătut erezia nestoriană. Ca răspuns. Sfîntul C hirii a com bătut învăţăturile greşite ale Iu i N estorie. Rezultatul ce r­ cetărilor sale a fost alcătuirea unui studiu cu privire la întrupare (De. luînd cunoştinţă de această scrisoare. avînd. fixînd cu o uim itoare preciziune doctrina ortodoxă. despre erezia lui N estorie. I. ci Logos-ul cel unit cu natura umană.o in amănunt învăţăturile lui N estorie. o scurtă scrisoare. in c a rn a tio n e). M aica Lui Dumnezeu?». spune Sfîntul Chirii. a fost în săr­ cinat siLstudie/. sora basileu lu i.in. In epistola pas­ cală din anul 429. în care arată că eL N es­ torie. însuşit d o c l m u i Sim ţului Chirii în privinţa hristologiei. Sfîntul. numind pe F ecio ara M aria : «M aica lui Dumnezeu» — O s o t o x o î . în com baterea arianismului. Sfîntul Chirii a inform at si pe papa C e­ lestin al Romei (422— 432). cît şi cu privire la calitatea de M aică a Domnului — 0 s o 6. fără să pronunţe numele lui N estorie. . nu pentru că ar fi născut D ivinita­ tea în sine. tratînd D esp re d r e a p ta cred in ţă. a alcătuit în cursul anului 430 trei «memprii». într-o scrisoare intitu lată C ă tie m o n a h ii E giptu lui. este cauza dezordinei din_ Biserică. la predicile lui N estorie. Chirii apără unitatea personală a M întuitorului.adresate perechei. C ă­ lugărul Casi. a avut ieşiri v e ­ hem ente contra Sfîntului Chirii.

Sf. N estorie n-a dat nici un răspuns trim işilor Sf.. la rîndul său. SCH ISM E. scoţînd în evidenţă că natura umană nu s-a cufundat în cea divină. a alăturat faim oasele sale « 1 2 capitole». pentru faptul că s-a alăturat Sfîntului Chirii. . C hirii a ţinut un sinod în A lexandria. M ai tîrziu. ereticul din Constantinopol a învinuit pe toţi alexandrinii. toţi adversarii acelei şcoli. Chirii...EREZII. N estorie a trim is C o n tr a a n a te m a tism e le sale şi arhiepiscopului loan al A nliohiei. ci C uvîntul s-a unit ipostatic cu natura umană.. Ioan al A ntiohiei si alti episcopi. Cel dintîi a crezut că a sosit momentul să se desfacă de ju risd icţia scaunului de la Con­ stantinopol. unde îşi primise educaţia teologică. întregul dosar al actelor sinodale de la Roma şi de la A lexandria..1 că e incorect. de doi episcopi egipteni. într-o duminică. au fost înm m ate lui N estorie. Numai un Sinod ecum enic putea să resta­ b ilească liniştea în Biserica Răsăritului. Teopem pt şi Daniil. Drept urmare au alcătuit scrieri polem ice împotriva Sfîntului Chirii. dacă vo ia să mai rălmînă în com uniune cu celelalte Biserici. care con­ ţineau pe scurt tot ceea ce trebuia să anatem alizeze N estorie. A lături de N estorie. La sfîrşitul scrisorii. Iuvenal al Ierusalim ului. arogant şi teolog slab.. s-au alăturat Sfîntului Chirii. ca Teodorei de Cir şi Andrei de Samo& ata^kidianati de îndrăzneala alexandrini­ lo r.. SIN O A D E ECU M EN ICE 345 In noiem brie 430. a nădăjduit că acum se va putea em ancipa de sub autoritatea scaunului antiohian. împreună cu A n a te m a iis m e le lu i C hirii. M ai tiîrziu. în mod solem n şi în public. Cu toate că cele expuse de N estorie în C o n tr a a n a tc m a tis m e le sale erau o erezie criticată atît de Teodoret de Cir cit şi de A ndrei deSam osata. în frunte cu Sfîntul Chirii. adresată lui N estorie. căutînd să cîşlige şi mai mult curtea im perială de partea lui. Disputele au luat proporţii. H otărîrile dogm atice ale acestui sinod le-a cuprins într-o lu naă_epi5 foiă s in o d ală. care era influenţat de principiile şcolii antiohienc. celeb rele «12 capitole» au fost num ite A n a tem a tism ele la i C h irii din A le x a n d r ia . In timp ce toţi prietenii antiohienilor s-au solidarizat cu episcopul Ioan. a alcătuit 12 C o n tra a n a tem a tism e. de apolinarism şi alto erori."'e r a a f^ şi pe C elestin al Romei. pe cînd se afla în bise­ rică. opunînd fiecărei anatem atism e a lui C hirii o conlraanaLematismă. . în frunte cu episcopul M emnon al Efesului şi Iuvenal al Ierusalim ului. acuzîndu .

Slinlul Chirii a deschis Sinodul la 22 iunie 431. iar Sf. în fine. ■' Sinodul al III-lea ecumenic Sinodul al III-lea ecumenic de la Efes s-a ţinut între 22 iunie — 31 iulie 431. care a sem n at'ca al 170-lea par­ ticipant A natem atism ele Sf. Petronius de N ovae (Sviştov).hia M inor (Dobroqea). au sosit hi sinod luvenal^ al Ierusalimului şi Flavian de Tesalonic cu sufraganii. comandantul gărzii im periale. cu toate că atît com isul Candidian cît şi cei 68 de episcopi din A sia au protestat pentru deschiderea Sinodului. N estorie. N estorie spera că biruinţa va fi a lui. Din părţile noastre a parti­ cipat la Sinodul al III-lea ecum enic de la Efes episcopul T im o tei al To ­ nusului.IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ După dorinţa împăratului Teodosie II. 7 iunie 431. spre m area supărare a Sfintului C hiiil. care cădeau la 7 iunie. special invitaţi încă din noiem brie 430. la sinodul proiectat pentru R usaliile anului 431.. urma să participe numai cîţiv a m itropoliţi şi episcopi. După praznicul Rusaliilor. aşteptînd sosirea arhiepiscopului loan al A ntiohiei. Cu toate că numărul episcopilor so ­ siţi la Efes nu era prea mare. Candidian. M arcianus de A brittus au fost de partea lui N estorie. să amine deschiderea Sinodului. nevoind probabil să ia parte la condam narea prietenului său Ne. Sf. a venit la Efes însoţit de corniţele Irineu. recom andîndu-le să se alăture de la început Sfintului Chirii. Deşi N estorie n-a .ipolis au anunţat că loan al A ntiohiei roagă să nu fie aşlt pl. A lţi epi­ scopi sud-dunăreni ca : Iulian de Sardica (Sofia).oi ic . bucurîndu-se încă de bunăvoinţa curţii im periale. în frunte cu loan al A ntiohiei. Chirii a căutat să pro­ fite de absenţa lor.său.il. episcopul Efesului. Cu m enţinerea ordinei la sinod. căutînd să-l determ ine să deschidă Sinodul. a creat lui N estorie o atm osferă defavorabilă. Proiect şi preotul Filip. nu sosiseră încă la sinod. m itropoliţii A lexandru de A p«meca şi A lexandru de ler. Dorotei de M arcianopolis (Paradi). un bun prieten al :. Cînd.din Efes. Episcopul C elestin al Romei a trimis o delegaţie compusă din episcopii A rcadie.yt. împăratul a delegat pe com isul Candidian. în ca te­ drala Sfintei re d o ^ re M aria. lor. M emnon. C hirii de vreo 50. Sf. . voit să se prezinte în faţa Sinodului. Cum episcopii din Siria. a conliiiii. şi de 1& episcopi.it. din Sc. C hirii al A lexandriei a făcuţ neîncetate demersuri pe lîngă com isul Candidian. Chirii si condamnarea lui N estorie. aliaţii l i roşii ai lui N estorie.sl.

Efesul. şi pe toţi episcopii care nu se vor pocăi. 28). D ezbaterile sinodului au durat de dim ineaţa pînă noaptea iîrziu. sinodalii şi-au văzut liniştiţi de lucru. «Apostolul neamurilor». Sfîntul Chirii triumfase. C hirii. N estorie a fost destituit . Chirii şi episcopii întruniţi cu el. poporul a m anifestat îm ­ potriva Sfîntului Pavel. cea divina a Fiului iu i Dumnezeu. Chiar de la începutul discuţiilor. vociferînd : «M are este Diana efesenilor» (Fapte 19. fuigerînd de m înie con tra Sf. cei 198 de episcopi. SIN O A D E ECU M EN ICE 347 pentru că episcopii din A sia nu sosiseră. A doua zi după ţinerea Sinodului. . blîndul a r h i e p i s c o p . C inci zile după deschiderea Sinodului. după Dumnezeire şi consubstanţial cu noi după iim anitatea pe care a primit-o în sînul F ecioarei M aria. pline. Chirii şi-a con vocat prietenii la un sinod. în deosebi. ‘dar o singură persoană. al celor hotărîte de Sinodul ţinut de Sf. SCH ISM E. autorul moral.. G rigorie de Nazianz şi G rigorie de Nisa. precum şi pe M emnon al Efesulni. alăturîndu-se lui Ioan al A ntiohiei. răsuna acum de strigăte de bucurie. este con­ substanţial cu Tatăl. autorul celor 12 A n a ta n u lis m c . Denumirea de 0 sotoxoî = «N ăscătoare de Dumnezeu». cu secole înainte. nu numai una m orală. Părinţii epis­ copi a fost adusă la cunoştinţa lui N estorie. . ipostatică. plîngîndu-se de violenţa Sf. a fost ridicată la însem nătatea ce i se cuvenea. Informat de cele petrecute. Ei au anatem atizat pe Sf. Fiul lui Dumnezeu. Contra ei a pro­ te sta t delegatul împăratului. din demni latea arh ierească şi excom un ica t'la 22 iunie 431. din Sfinţii V asile cel M are. Legătura dintre am bele firi este o legătu ră firească.EREZII. pe prietenii săi. avînd ca obiect de discuţie doctrina greşită a lui N estorie. de ră tă ciri eunom iene şi apolinariste. luînd ca bază ce le 12 A n a tem a tism e ale Sfîntului C hirii şi alte tex te din scrierile Sfin ­ ţilo r Părinţi. au d eclarat că în Iisus Hristos sînt două firi. una divină şi alta umană. dată F e cio a ­ rei M aria. C hirii în 22 iunie 431. Hristos. în care.cu episcopii din A sia. hotărîrea rostită de. H otărîrea condamnării lui N estorie a fost sem nată de cei 198 de episcopi. cărora s-au alăturat mai tîrziu şi alte sem nături. la m area veste că «duşmanii F ecioarei M aria au fost înfrînţi». a credincioşilor din Efes şi a clericilo r şi credincioşilor din Constantinopol. ieşindu-şi din fire. sosise la Efes şi Ioan al A n tiohie i. Chirii. cum afirma N estorie. declarînd nule şi fără valoare hotărîrile luate de SI.

In şedinţa a V l-a din 31 iulie 431. Cu toate că pînă în cele din urmă împăratul Teodosie II a con ­ firm at h otărîrile Sinodului III ecum enic de la Efes. a destituil atît pe N estorie. După prim irea rapoartelor. 1330— 1338). sub aspră pedeapsă bisericească. sosind la Efes şi cei trei delegaţi ai papii C elestin al Romei. conduse tot de Sf.. (Mansi. Sinodul a alcătu it__si. 1361 D. In şedinţa a IV -a din 16 iulie 431. introducerea sau com punerea altui Sim bol de credinţă decît cel N iceo-constanlinopolitan (Mansi. După îndelungate negocieri duse de delegaţii Sinodului şi reprezentanţii clerului din capitală cu împăratul Teodosie II. Este cea mai veche autocefalie în B iserica Răsăritului. Com isul Candidian a raportat şi el împăratului cele petrecute în 22 iunie la Efes şi purtarea autoritară a Sf. C hirii şi Memnon. recunoscută de un Sinod ecum enic. C elestin..a. Dimpotrivă. îm păratul. împreună cu cele . N estorie. atît cel prezidat de Sf.. Teodosie II a trim is la Efes. iar în ziua de 1 1 iulie..348 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ A m bele sinoade. N estorie a fost exilat în M înăstirea Sfîntul Euprepiu de lingă Anliohia.. _ . cît şi cel prezidat de Ioan de A ntiohia.. Intre timp.). dintre care ultim ile sînt mai im­ 8 portante. în şedinţa a IlI-a. la sfatul curtenilor. călugărie. Canonul 8 confirm a autocefalia B isericii din Cipru. Ioan al A ntiohiei şi prietenii lor. prin canonul 7. Iulian de Eclanum ş. au fost excom unicaţi. Părinţii episcopi au pronunţat condam narea pelagianism ului şi a reprezentanţilor lui: Pelagiu. . Chirii. se oprea. pe m agistratul Paladie. acesta a revenit asupra deciziei privitoare la exilarea Si. la 1 iulie 431. sperînd ca în felul acesta să fie p acificate spiritele.. IV. cît şi pe Sf. iar în locul său Ia ConsLmtinopo! < losl adus M axim ian (431— 434). au adus la cunoştinţa împăratului Teodosie II hotărîrile lor. faţă de P atriar­ hia A ntiohiei. . Chirii al A lexandriei şi Memnon al Efesului. iar episcopilor li s-a dat voie să se întoarcă la eparhiile lor. Chirii. ordonînd întem niţarea lor. Chirii. unde fusese tuns în. can o an e.. i S in o d u ljll ecum enic din Iifes a fost declarat închis în octom brie 431. s-au aprobat ţoale hotărîrile luate în şe­ dinţa din 22 iunie.. Au fost exam inate din nou învăţăturile Iui N estorie. s-au mai ţinut în prezenţa lor încă şase şedinţe. IV. ca să com unice episcopilor că socoteşte nule şi fără valoare hotărîrile luate la 2 2 iunie. reaşezîndu-i în scaunele Jor.

în Egipt.au s-o accepte. nestorianism ul şi-a găsit un refugiu. episcopii sirieni s-au întors în patrie plini de nemulţumire. în văţaţii Teodoret. au fost destituiţi 15 episcopi care n-au acceptat unirea. cu o formulă de credinţă care recunoştea expresia « N ă scă ­ t o a r e d e D um nezeu» şi învăţătura că în unica persoană a M întuitorului sînt două naturi : dum nezeiască şi om enească. împăratul Teodosie II a procedat cu m are asprime contra celor ce refu/. N estorie a fost trim is în localitatea Petra din A rabia su­ dică. îm păratul Teodosie II a propus Sf. C hirii al A lexan ­ d riei s-a făcut. Chirii al A lexandriei şi Ioan al A ntiohiei să se în tîln ească la N icom idia pentru îm păcare. nemulţumiţi cu stăpînirea Bizanţului. în 489. toate scrierile lui N estorie au fost căutate şi arse. La 30 octom ­ brie 431. fiind salutat de credincioşi cu m are entuziasm. Persecutat fără cruţare.O rice adunare a prietenilor lui a fost interzisă. A ndrei de Sam osata şi Euteriu de Tiana au alcătu it scrieri polem ice contra Sfîntului Chirii. neslorienii. totuşi. au trecu t în Persia. apărătorul O rtodoxiei. cînd. Sfîntul Chirii şi-a făcut intrarea trium fală în A lexandria. şcoala a fost închisă. Din cauză că nu toţi episcopii Răsăritului au acceptat întru totul prevederile unirii din 12 aprilie 433. A ici nestorien ii au înfiinţat la N isibi o şcoală sub conducerea m itropolitului Barsum a.EREZII. în sinoa­ dele ţinute la Tars şi A ntiohia. în urma m ultor discuţii şi tratative. după doi ani de discuţii şi corespondenţă. Ioan al A ntiohiei a trim is la A lexandria pe episcopul Paul d e Emesa. sciziunea a continuat totuşi între cei din A lexandria şi cei din A ntiohia. iar de acolo la Oasis. în 435. La intervenţia lu i Ioan al A ntiohiei. în şcoala de la Edesa. din ordinul împăratului Zenon. unde au găsit bună primire şi au fost toleraţi. Din Persia. îm păcarea dintre patriarhul Ioan al Antiohiei şi Sf. Din ordinul îm ­ păratului. la 1 2 apri­ lie 433. SCH ISM E. la m arginea Imperiului. s-a reînnoit anatem a contra Sfîntului C hirii. în felul în care a fost primit odinioară de alexandrini Sfîntul A tanasie. Episcopii din A ntiohia erau acum supăraţi şi pentru alegerea lui M axim ian la C onstantinopol. s-a ajuns la u n acord. nevoind să recunoască cele hotărîte la Sinodul din Efes. SIN O A D E ECU M EN ICE 349 canoane. După închiderea Sinodului. nestorianism ul s-a întins 8 . Deşi întrevederea cerută de Teodosie II n-a avut loc. Bătrînul eretic a m urit în exil pe la 450. după 431. un nestorian înfocat. unde a scris C a r tea lu i H e r a c lie din D am asc.

D iel. trad. 1964. p. H. D as W o r t. 1976. ‘365 p. A m a n n .5— 265. franç. 24 (1950). p. 1970. S c i p i o n i. L 'a iia ir e d e N e s to r iu s v u e d e R o m e .-T h. R i s t o w. p. L i e b a e r t . r. 1957. 1951. p. L e s lis t e s c o n c ilia ir e s . SujiSoXai sic ttjv itepl tou ííeaTopíou ¿psuvoiv. V . G. P aris. Stevenson. 1974. Ldilcci by J . Savantul german F. C o n c ile d 'E p h è s e (431). 8 6 col. H y p o s ta s is . ' A. : D'A 1 è s. B e b i s. T h .e p a tr ia r c a t d ’A n t io c h e d e p u is la p a ix d e ¡'E g lise ju sq u 'à lu c o iK /u èle a i a b e . e c c l . N es t o r i e. L e m y s t è r e d e M ario. B erlin . I. O lim p C ăciulă. K ad iköy. J . M . P.. L. t. A. de ¡'H istoire d e ¡'É g lise par Aug. I. E r d i n. p. de P l i n v a l . G e r l a n d . 16. P aris. pre­ dicile. H alle. v on J . p. . 23 (1949).s d u c o n c i l e d 'E p h è s e îri «Revue deá scie n ces philosophiques el théologiqiu 's». V III — 453 p. 321— 336. . M idii* cl V. hrsg. A p ic. în «Aus der byz. Y a n n a r a s. A ten a. ed. C h . B e d ja n . B a r d y . în . d'hist. . p. Irm sch er. T h e o t o k o s . C o n c ile s o e c u m é n iq u e s d e s I V -e e t V -e s i è c le s . S tu d ii : Luigi I. d o g m a . în «Dumlnirton O aks Papers». Paris. în lim ba n eo g reacă. . D. 1962. N au. în «Sch olastik». Republik». 271— 292. A ten a. Idem. 337:—461. G. 1965. trad. IV . l. L a u r e n t .. ' P. p 441— 461 . G r i l l m e y e r . e t d e g è o g r . . C a m e l o t . 408— 431.350 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ în M esopotam ia. . E p h è s e (C o n ciled 'j. Loofs.i n o i r. X X V III (1929). C h r is to lo g ie . din autobiografia TpaŢcaSta şi din scrierea polem ico-dogm atică 0 eo7îocaxi'i7]< . 1910. — V. 222— 242 . a u to b io g ra fie i s crie re polem ico-d og­ m atică. l!). Tpa-(a>5ia. N e s to r iu s w a s o r t h o d o x . M ilano. M. p. fase. în N e sto iia n u (Halle. M artin. S. c o u n c ils a n d c o n t r o v e r s ie s . K. C i r i l a l A l e x a n d r i e i . E p h è s e e t C h a lc è d o in e . lies de scie n c e religieu se». A n a s t o s . p. în «Le C o n ci­ le et les co n ciles». E. 531— 559 R l i . C o n ţin u tu l o n t o lo g ic a l n o ţiu n ii o n t o lo g ic e d e p e r s o a n ă . C a m e l o t . 45— 73. V o n d e r a p o s t o lis c h e r Z eit b is zu m K o n z il v o n C h a lc e d o n (451). N e s t o r ie e il C o n c ilio d l E ie s o . B äle.. Ç r e e d s . 1 9 6 5 . A rb e it der D. 36 (1961). du M . D as S c a n d a lu m o e c u m e n ic u m d e s N esto riu s. L e d o g m e d 'E p h èse . I’. S y n o d e d e G a b a d iu s 304 . cautînd să re­ abiliteze pe fostul patriarh eretic de la ConslanLinopol. N e s t o r i e . 1905). 23. 193 9 .Istanbu l. X X V (1935).s le c o n c ile cl'E phèse. de L a b r i o 11 e. L e liv r e d 'H éra c lid e .e s «c/i'. D es o r ig in e s a u C o n c ile d e C h a lc è d o in e . T e x te syriaq u e par P. 1962. I d e m . Turchestan şi chiar pînă în India şi China de V est. par F. X V (1962). Tournai. 1937. N i c o 1 a s. Paris. 5— 37 . 431. La d o c t r in e c h r is ţ o lo g iq u e d e sa in t C y r ile d 'A le x a n d r ie a v a n t la q u e r e l le n e s to r ie n n e . B r e h i e r . 561— 574. 1936. I d e m .. Loofs a cules fragm ente din scrisorile. ' v r c s s o . l. 1 9 6 6 . P aris. fo arte b u n : I d : e m. nr. 1960.s d'Oi icnl -. Sf. în «N e s to r ia n a ». 1937. l. S to ria . 1931. L e r e to u r d e s o r ie n ta u x ù l’u n ité.<!{(■( lier. Freib u rg im ßreisgau . D e Ia m ort d o T h é o d o s e à ¡’é l e c t i o n d e G r é g o ir e l e G ran d . a lui N estorie. A rabia.-J. 28— 52 . II. B u cu reşti. Lille. A n a t e m a t is m c le . D er B e g r iíí TtpóamTtov in d e r T h e o lo g i e d e s N esto riu s . B I B L I O G R A F I I I z v o a r e . 207— 244 . în «Iicho. L 'artju m cn tation p a tr is tiq u e d a n s la c o n t r o v e r s e n e s t o r ie n n e . c ritic a . Paris. L 'in carn a tio n . 117— 140.')l. G. 1905. F. D ie F r a g m e n te d e s N e s to r iu s . 218— 236.. I d e m . R eligieu ses». de Pr. 163— 196. in «Revue de Sc. I. 433—437. Paris.

Paris. Ir. V III (1956). 295— 307.. Tim işoara. p. N. Erezia îşi are numele de la un bătrîn arhim an­ drit din Constantinopol. Prof. N. G. X X II (1970). ap rilie. susţinută de Sfîntul C hirii al A lexandriei. p. L. E le s u l ş i T om is.. B ă n e s c u. s e s é c r its . C o n trib u ţia B is e r ic ii E g ip tu lu i l a o p e r a d o g m a t ic ă a B is e r ic ii c r e ş tin c . X IV (1962). 3 —4. Lausanne. nr. 1931. M. 1912. 1— 53. p. W e i g 1 e. p. 3. B u cu reşti. T i m o t e i S e v i c i u . dar încăpăţînat. D o ctrin a h r is t o lo g ic ă a SI. M i h ă l c e s c u . S p e i g l e . In lim b a ro m â n ă : Pr. 299— 306. stareţul unei m înăstiri m ari şi însem ­ nate din jurul Constantinopolului. lo a n R ă m u rean u . ed. Is t o r ia n e sto riu n is m iilu i cu S in o d u l a l I I I . B r é h i e r. S in o d u l a l I I I . B u cu reşti. o p . I.. Sinodul IV ecumenic de Ia Calcedon din 451 * Eutihianismul sau monofizismul Se părea că. P o p o v i c i . C h i r i a c . Un e s b o s d 'h isto ria d e l c o n c ili d 'E ies. nr. I d e m . G. M iinchen. E v e n im e n t e le is t o r ic e În a in te ş i d u p ă S in o d u l d e Ia C a lc e d o n (451).D i m a n c e a . p.le a e c u ­ m e n ic (431). dar dusese la extrem învăţătura şcoalei din A lexandria despre unirea celor două firi din persoana Mîntuitoirului. P iteşti. E u tih ie. Monofizlsmul. Sinoadele din Constantinopol (448) şi Efes (449). cînd izbucni o nouă erezie.EREZII. în «O rtod oxia». Prof. . de P I i n v a 1. G. Am sterdam . El luptase cu m ull zel contra ereziei lui N estorie. p. ' A rhim . din lim ba germ ană de G ala G alactio n . p. 1934. SIN O A D E ECU M EN ICE 351 M. B arcelo n a. C h i ţ e s c u . 7— 8 . J u g i e. nr. îneît ajungea să * Capitol redactat do Pr. A rhiep. 1933. P en tru con d am n area p e la g ia n is m u lu i . B a r d y. C h irii a l A le x a n d r ie i. cit. N. a 2-a. I (1969). prof. SCH ISM E. om cu solide cunoştinţe teologice. D iac. N. D er P e la g ia n is m u s a u t d e m K o n z il v o n E p h csu s. N e s to r iu s e t la c o n t r o v e r s e n e s to r ie n n e . C h r is to lo g ie v o m T o d e d e s A th a n a s îu s b is zu m A u s b r u c h d e s N e s to r ia n is c h e n S treits. 180— 181. erezia e u tih ia n ă sau m o n o fiz ită . P e la g e . S p r e deosebire de N estorie. R. L X IV (1931). în «M itro­ p olia O lten iei».. lum ea creştină va avea linişte şi pace desăvîrşită. 79— 128 ..p.iei nesLoriene. Î n c e p u t u r ile n esto ria n isn iiilu i.ul. N e t z h a m m e r . V II (1931).. F o rm u la o sin g u ră iir e în tru p a tă a L o g o s u lu i lu i D u m n e­ z eu . 40— 58. sa v i e e t sa réform e. de P I i n v a l . 426— 433. l o a n R ă m u r e a n u . 1927. după condam narea ere/. 1— 2. 397 -419. Sibiu. 1931. în «A nnuarium h isto riae con cilioru m ». p. nr. E. Q u e r a . d e L a b r i o 11 e. 1973. în «Studii T eo log ice». în «A nalecta T arracon en sia». în «Studii T e o lo g ice». 1925.le a e c u m e n ic ţinut Ia E ie s in 431. X V II (1965). care împingea atît de departe deosebirea celor două fîrTdin persoana M întuitorului. în «C onvorbiri L iterare». 1— 14.. J . O c e l e b r i t a t e à tro n u lu i b iz a n t in : Al h e n a is -E u d o k ia .

De aceea erezia lui Eutihie a primit numele d e m o n o fiz ism sau eu tih ian ism . Pentru virtuţile sale ascetice. Episcopul Eusebiu de Doryldcum. A ceastă învăţătură eronată era susţinută la A le­ xandria de unii clerici şi teologi. şi chiar D io sco r (444— 451). Primul care a com bătut erezia lui Eutihie a fost Teodoret al Ciru­ lui. d u m n e z e ia s c ă şi o m e n e a s c ă — d io fiz itism ..352 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ admită că îu Iisus H risios exis-a două persoane. Nu m ică era puterea bătrînului arhimandrit şi la curtea im perială. Ca atare Iisus Hristos a avut în persoana Sa o singură fire. patriarhului F lavian de C onstantinopol (446— 449).Eutihie susţinea că firea om enească luală de M întuitorul la întru ­ pare în sinul F ecio arei M aria a fost absorbită de firea Sa dumnezeiască. dacă Hristos. în lu<-rare a 'Sa l i f l r e i l ® ^ '^ I n _ih u r 4 4 7 ( num ită E ran istes (C erşeto­ rul). patriarhul A ntiohiei. pentru a explica astfel m odalitatea unirii firii umane cu firea di vină. devenit om real. după care M întuitorul a avut un trup aparent. deosebite — d io p r o s o pism . iar trupul Său a fost dumnezeiesc. care afirma că locul raţiunii umane din persoana lui Iisus H ristos l-a luat raţiunea sau Logosul lui Dumnezeu. în rît-iăcaa-xiin ele o sin g u ră f i r e — jxovotpoots.. ^ n o ie m b r ie 448. sau că Dum nezeu-Tatăl are doi fii. monofizismul apare pe de o parte ca o fo r m ă a d oc h etism u lu i. ..de— mult unirea celor două_fi_rî.jce a _inai.. Eutihie se bucura de m are cinste printre călugării răsăriteni. numai firea dum nezeiască.jn a re trecere pe lîngă împărat. putea duce neamul om enesc la m întuire. in Iii« jia . graţie faptului că era naşul de botez al eunucului IIr isafie. Doctrina ortodoxă referitoare la firile din persoana M întuitorului este că în Iisus Hristos sînt d o u ă firi. aşa cum o picătură de apă se pierde 'fiT im en sitatea m ării. Dommis. C onsecinţa ereziei m onofizite este că.avea unele păreri înrudite cu ea. Eutihie exagera aşa. întrucît M întuitorul. su ccesorul Sfîntului C hirii pe scaunul A lexan d riei. . personalitatea cu. în cît aceasta a dispărut complet. împăratului Teodosie II. l-a denunţat pe Eutihie. nu om enesc. Numai Fiul lui Dumnezeu. iar pe de alta ca o variantă a ap o lin arism u lu i. după unii monofiziţi. l-a acuzat pe Eutihie de apolinarism şi l-a denunţai. n-a avut un trup om enesc real. Fiul lui Dum­ nezeu. nu are pe lîngă firea Lui dum nezeiască şi o fire om enească reală atunci se nim iceşte întreaga operă de răscum părare a omului. unite într-o singură persoană divino-um ană.

precum şi sprijinul m oral al patriarhului D ioscor al A lexandriei. în urma acestei declaraţii. pe drept analem atizat de sinodul din Constantinopol din 448. aşa că s-a ajuns un timp. a adresat la 13 iunie 449 patriarhului Flavian al Constantinopolului o importantă scriso are dogm atica — E p is to la d o g m a tic ă a d F laviam im . găsit un apărător înfocat.. Eutihie s-a prezentat în faţa sinodului. Eutihie a fost anatem atizat. duşman neîm păcat al pa­ triarhului Flavian de Constantinopol. 744). SIN O A D E ECU M EN ICE 353 Sinodul de la Constantinopol din 448 Denunţat patriarhului Flavian al Constantinopolului pentru erezia sa (le episcopul Eusebiu de Dorylaeum . Eutihie a invocat fel de fel de scuze. fiind inform at despre erezia lui Eutihie. mai întîi de sinodul local din Constantinopol. la care au participat episcopii aflaţi în capitală. Nemulţumit de hotărîrea de anatem atizare. pe care stima şi protecţia împă­ rătesei Eudochia îl făcea şi mai nesuferit eunucului. deschis la 12 noiem brie 448 la C onstan­ tinopol.. SCH ISM E. îru ca rc a . Eutihie însă era puternâc apărat la curtea Im perială. Eutihie a fost chem at să-şi expună doctrina sa intr-un sinod local. evitînd să se prezinte în faţa s i­ nodului. socotind pe arhimandritul Eutihie «eretic periculos». dar după unire nu recunosc d ecît o singură fire» (Mansi.EREZII. în 448. Legăturile lui Eutihie cu curtea im perială. cînd patriarhul Flavian era bănuit şi acuzat de erezie.Eutihie a apelat la papa Leon I al Romei (440—• 461) si Ia patriarhul D ioscor al A lexan d riei i 444— 451). După multe ezitări. în care expune d a r învăţătura ortodoxă despre cele două firi din persoana M ântuito­ rului. Protecţia atotputernicului Hrisafie. prin finul său H risafie. l-au în cu rajat pe Eutihie în atitudinea sa de opoziţie şi neascu ltare faţă de patriarhul său şi faţă de sinod. făcînd urm ătoarea m ărturisire : «Recunosc că î n a ­ inte de unirea Dumnezeirii cu um anitatea. Papa Leon I. în ziua de 22 noiem brie 448. 23 — Istoria bisericească . avînd p riete­ nia eunucului H risafie şi a îm părătesei Eudochia. VI. l-au făcut pe bătrînul eretic încrezut şi com bativ. Sentinţa de condamnare a fost sem nată de 30 de episcopi şi 23 de egumeni. Hristos avea două firi. La început.

înarm aţi cu ciom egeL. în timpul discuţiilor. voind să jo a ce rolul unui ju d e­ cător suprem. primi pe patriarhul F lavian şi pe delegaţii papei Leon cel M are. preşedinţia fiind încredinţată patriarhului D ioscor al A lexandriei. a trim is la sinod trei delegaşi : pe episcopul Iuliu de Puteoli. A fost condamnai. Papa Leon I. pentru luna auguşţ 449. Domnus de A ntiohia a fost depus din scaun. de team a soldaţilor. îneît după trei zile a încetat din viaţă. căruia H ri­ safie i-a pus la dispoziţie şi puternica garda de soldaţi. împreună cu patriarhul D ioscor al A lexandriei şi cu parabolanii aduşi de acesta din Egipt. băr­ bat foarte violent. Cu m enţinerea ordinei la sinod. care. Patriarhul D ioscor a folosit sinodul Cii arm ă de răzbunare îm potriva blîndului patriarh Flavian al ('onsldiilitiopolului. sînt răspunzători direct de actele de violenţă petrecute în sinod. contra lui Eutihie.aranjînd lucrurile în aşa fel ca delegaţii papei să nu poată lua cuvîntul în sinod. a fost alungat din . în schimb.unirii ui Barsuma. D ezbaterile sinodului s-au ţinut într-o atm osferă foarte agitată. Sinodul s-a deschis la Efes. pe preotul Renatus. care. iar ceilalţi dintre episcopi să nu facă nici o o biec­ ţie. şi pe diaconul Ilarie. s-a h otărît ca întreaga chestiune să fie prezentată şi discutată într-un nou sinod. din anul 448. după ce a fost depus din scaun. sinod epis­ copii bănuiţi că sînt adversari ai lui Eutihie.35 4 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă Sinodul tîlhăresc de la Efes (449) Fată de tulburarea produsă de erezia lui Eutihie. a fost grav brutalizat de rirliiin. Pentru a da însă sinodului ca ra cteru l său de ecum enic. au fost delegaţi doi înalţi dem ni­ tari. la 8 aucfusT~449. A st­ fel s-a retras dreptul de vot tuturor ierarhilor care s-au pronunţat în sinodul lo cal din Constantinopol. acuzatorul principal al erelirulin Eutihie. care a murit pe drum. Teodoret al C irului si Ibas de Edesa au fost condamnaţi ca neslorieni. Eunucul H risafie a făcut totul spre a fi QpriţLsă vin ă JLa. D ioscor al A lexandriei dictă sinodului condamnarea învăţăturii or­ todoxe' despre existenţa celor două firi în persoana M întuitorului şi im­ pusese monofizismul ca doctrină ortodoxă. un bărbat cu caracter violent şi despotic. de asem enea episcopul Eusebiu de D orvlaeum. Elpidiu şi Eulogiu. D ioscor însuşi aduse o ceată de călugări şi parabolani (îngrijitor de bolnavi). Teodoret al Cirului. s-a acordat drept de vot arhimandritului sirian Barsuma. în biserica Sfînta M aji a . care a fost_ con vocat la Efes.

nume care i-a răm as în is to r ie — aovoSoţ Xtjc'cptx?i (ephesinum nori judicium . apărătorii xeloaL aj O rtodoxiei cereau convocarea unui nou sinod ecu ­ m enic. Cînd. căutînd să legitim eze şi să impună monofizismul în B iserica Răsăritului. au fost înfieraţi de Eutihie ca nestorieni. din 44!). In modul acesta.k Sinodul IV ecumenic de la Calcedon din 451 In B iserica de Răsărit. Sinodul şi-a pre­ lungit dezbaterile pînă la 22 august 449. seci lalrocinium). pa pa Leon cel M are a respins toate h otărîrile sinodului tîlhăresc. adversarii monofizismului. SCH ISM E. împăratul Teodosie al II-lea a murit în urma unui acciu em ue călărie. cînd s-a închis. La 28 iulie 450. a venit la Roma împăratul V alen tinian III. patriarhul Dioscor a reuşit să obţină de la îm păratul Teodosie al II-lea. intervină la basileul din Bizanţ în favoarea Ortodoxiei. jn„soţit de mama sa G ala Placidia si soţia sa Eudoxia. condamnat în 448.. Epar­ h iile din Egipt. iar în eparhiile din Siria. an trecut de partea iui Dioscor.. . în lipsa unui m oş­ . care a prezidat «sinodul tîlhăresc». a numit acest sinod : «sin odu l lllh d resc» .B ila n ţ.. Pont şi A sia M ică numai puţini episcopi au avut cu raju l să se opună pe faţă monofizismului prom ovat de Eutihie. care să spele. aprobarea hotărîrilor sinodului tîlhăresc din Efes. Papa Leon I. D ele­ gaţii papei scăpară cu fuga de ciom egele călugărilor şi parabolanilor. Dioscor al A lexandriei a găsit învăţătura lui Eutihie ortodoxă. Părăsind Efesul.. Din toate părţile. N e­ mulţum irea în rîndurile clericilo r şi credincioşilor ortodocşi era foarte mare.ţă Bisericii de «sinodul tîlhăresc» de îa Efes. fiica împăiatului.papa Leon L .Jn a ltilo r oaspeţi. aduşi de Dioscor al A lexandriei la sinod.r u ş i n e a . In sinodul ţinut la Roma în 449. rugîndu-i sa. în februarie 450. . T racia si P alestin a. JJLcu. monarh naiv şi lipsit de experienţei în treburile politice şi în problem ele religioase. mai ales din cauza abuzului de putere al patriarhului Dioscor al A lexandriei.EREZII. inform at prin delegaţii săi de bru talităţile petrecute la Efes în 449.Ş rjâ -Jn fă ti^ .d in . SIN O A D E ECU M EN ICE 355 eparhia sa şi închis într-o m înăstire de către călugării înarm aţi. descoperind în ea chiar multe asem ă­ nări cu cele învăţate de Sfîntul Chirii al A lexandriei. iar tronul Bizanţului a revenit. «sinodul tîlhăresc» — auvoooc cpixi] ■ e p h e ­ — sinu m latro cin iu m de la Efes a provocat mare confuzie şi haos.

a h otărît să convoace un nou Sinod ecum enic.ortodocşi condamnaţi si exilaţi au fost rech e­ maţi şi reaşezaţi în scaunele lor.35 O IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A L Ă tenitor. îm păratul a delegat un număr de com isari im periali şi senatori. „ . Pentru rezolvarea chestiunilor m ateriale şi m enţinerea ordinei la S i n o d . M arcian şi Pulheria. spre a asista la discuţii. c a r e . cînd s-a iăcut proclam area solem nă a hotărîrii de credinţă.ţ«SinM_din an tich itatea creştină. pentru că împăratul dorea să fie mai în apropiere. Paschasinus de Lilybaeum.hi condus dezbaterile Sinodului. Lucentius şi Iulian de Cos şi doi preoţi. M ajo ritatea episcopilor participanţi erau din Răsărit. . iar el a ţinut cuvîntarea de închidere a Sinodului. sorei sale Pulheria. Aurelia şi Rustician. Boirifiicius şi V asile.Sinodul IV ecum enic_s -a tinut In tr e 8 si 25 o c t o m b r ie 451. a fost mutat la Calcedon (azi Kadi-K oy). Sinodul convocat încă de la 17 mai pentru 1 septem brie 451. fără ca să ia parte la vot. sprijinitoarea O rtodoxiei. îm păratul M arcian. Imediaţ_după u rcarea pe tronuLBizanţului. în faţa Constantinopolului. fiind cel mai impor. înştiinţînd pe papa Leon I de actul urcării sale pe tronul im perial de la C onstantinopil. înainte de convocarea sinodului. Un rol însem nat la Sinod l-a a v u i pti Ir ia i li u I Anatolie al Constantinopolului (449— 458). refu­ giaţi din A frica. O sem intele patriarhului Flavian au îo st aduse la Constantinopol şi aşezate cu mare cinste în Biserica Sfinţii A postoli. noua pereche im perială. Împăratul M arcian a prezidat şedinţa din 25 octom brie 451. A totputernicul eunuc H risafie a fost destituit şi înlăturat de la curtea im perială. Numărul episcopilor participanţi a variat între 520 şi G30. în biserica Sjfinta Eufimia din Calcedon. toţi episcopii. în lipsa d e l e g a ţ i l o r imperiali. Se mai aflau printre sinodali doi episcopi africani. la N iceea. . din cauza n ăvălirii vandalilor. i-a adus la cunoştinţă şi in­ tenţia con vocării unui nou Sinod ecum enic. cifră noajnnsă de nici un Sinod ecum enic. care s-a căsătorit cu viteazul general M arcian (450— 457). care sa spele ruşinea «sinodului tîlhăresc» din 449. şedinţa a Il-a din 13 octom brie a fost prezidată de e p i s c o p u l Paschasinus de Lilybaeum. Papa L e o n c e l M a re a l R o m ei (440— 461) a trimis la Sinodul IV ecu ­ m enic din Calcedon 5 delegaţi : trei episcopi.taiit_şi_mărje.

mai în spate.davediLvinov. Cu toată abilitatea şi îndărătnicia lui. cum îl demascau opiniile sale. P ărinţii Sinodului au răm as la învăţătu ra Sfin­ tei Scripturi. A natem atizarea lui Eutihie şi sem narea E p isto lei d o g m a tic e a papei Leon I. ca de exemplu egiptenii contra lui Teod orei de Cir.. Şedinţele au fost agitate. prin urmă­ toarea m ărturisire de credinţă : . In şedinţa a V -a. Fiul lui Dumnezeu. din scaun.. asupriţi şi nedreptăţiţi de ei. Pentru Sinod. iar Sfîntul apostol P avel zice : «C ăci (H ristos) treb u ia să f i e întru to a te a s e m e n e a fra ţilo r săi» (Evr. A ceastă greşeală şi scăpare din vedere a Sinodului s-a resim ţit mai tîrziu. care afirmă că Iisus Hristos. 'spune Sfintul evanghelist Ioan (1. Jncă înainte de începerea lucrărilor. caro . între care se găsea şi Ju v en al al Ierusalim ului. D ioscor a fost dem ascat com plet. In teresan t este că el n-a fost ju d ecat şi condamnai şi ca eretic m ono­ fizit. uneori dram atice. Cu com plicii lui D ioscor de la «sinodul tîlhăresc» din Efes. C lericii şi m onahii egipteni apărători ai doctrinei ortodoxe. depunerea lui era suficient m otivată cu răul im ens pe care l-a făcut B isericii în 449. M onofiziţii se puteau mîndri că episcopul lor n-a fost condam nat pentru erezie şi deci era ortodox. Com isarii im periali au trebuit deseori să chem e la ordine pe episcopii care vociferau.aL şLxlepus. «Şi C uvîn tu l trup s -a tăcu t». au fost socotite suficiente ponlru primirea lor în B iserică.EREZII. SCH ISM E. 17). aruncînd toată răspunderea celor înlîm plate asupra lui Dioscor. Sinodul s-a arătat înţelegător şi indulgent. au prezen­ tat Sinodului plîngeri şi m ărturii contra lui. SIN O A D E ECU M EN ICE 357 După unii istorici. A cuzaţiile contra patriarhului Dioscor al A lexandriei. care acum se scuzau şi ei cum puteau. 14). s-au ţinut 15 şedinţe. vinovat de brutalităţile com ise de unii călugări şi parabolani în «sinodul tîlhăresc» de la Efes. recunoscută drept ortodoxă. din 449. Dioscor a trebuit să-şi schim be locul de frunte unde se aşe­ zase cu scaunul. din 22 octom brie 451 s inodalii au definit doctrina b ise rice ască a celor~3oua~firi din persoana lui Iisus H ristos. erau num eroase. în «sinodul tîlhăresc» de la Efes. a tost D u m n ezeu aclev ârat şi o m a d e v ă r a t. Îm potriva afirm aţiilor lui Eutihie. punînd în prim ejdie întreaga dogmă a răscum părării omului. 2.susţinea că Iisus Hristos a avut numai firea dumnezeiască şi nega consubstanţialitatea firii umane a lui Hristos cu um anitatea noastră.

D u m n ezeu -C u vîn tu l. Fiu. lln u lN ă s c u f ~ c L m o s c i T t în d o u ă ' fiii (ev luo'~yuaeqtv). noul Constantin şi Pulheria. într-o şedinţă solemnă. D om nul Iisu s H iisto s. îm p ă iţit sau d esp ă rţit. i ar c a om s -a n ăscu t în z ile l e c e l e d e p e u im ă p e n tiu n o i şi p en tiu m în tu iiea n o a s t iă din F e c io a r a M a iia . C a D u m n ezeu .358 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă «Uimind. 1927. n oi în v ă ţă m şi m ă itu risim cu toţii p e Unul şi a c e la ş i Fiu. noua Elenă» (A c tio VI.. foaleTa s e m e n e a n ou ă. Unul şi a c e la ş i H iistos. reprezentînd întreaga o m e n i r e . Denzimjer. în c E ip n e a m e s te M r ş T n & s c h im b a t (aooŢ/inwţ xai ¿xpeifUD?) şi n eîm p ărţit şi n ed esp ă r ţit (aBtaipetcu? — d e o s e b ir e a f i i i l o i n efiin d n ic id ecu m d is tiu s ă prin u n iie. A rabiei şi F eniciei. JV ling. p. N ă s c ă to a r e a 7îe'T3umnW z^u~— Weoz6xo'. Iisus Hristos putea să realizeze inînluiiiM oam enilor şi numai fiind om adevărat. Sinodul a curmat şi cearta dintre Ju v en al al Ierusalim ului şi M axim al A nliohiei. referitoare la ju risd icţia asupra Palestinei. 65— 67). D um n ezeu a d e v ă ia t şi om a d ev ă r a t.i rond am n area-ereziei m onofizite şi stabilirea adevăratei crediule. în vederea iniiituiiii luluror oamenilor. p e D om nul n o stiu Iisu s H iisto s. D octrina despre unirea personală sau ipostatică a celor două firi. S fin ţilor P ăiin ţi. s-a n ă scu t m ai în a in te d e toţi v e c ii din T atăl. p ă strîn d u -se m ai a le s în su şirea fi e c ă r e i a şi în llln in d u -se îm p ie u n ă în ti-o s in g u iă p e is o a n ă şi un sin g u i ip o s ta s . ci Unul şi a c e la ş i Fiu. d e o fiin ţă cu T atăl d u p ă D um nez e i i e şi d e o fiin ţ ă cu n oi. d e s ă v îiş it în D am ­ n ez e i i e şi d& săvîişit în u m an itate. de faţă fiind perechea im perială M arcian şi Pulheria. în ~aiară d e~ p ăcat. S -a h olărît prin canonul 28 ca B iserica Ierusalim ului să fie . ed. d u p ă D um ne z e ir e . H otărîrea de credinţă — opo? a fost proclam ată la 25 octom brie 451. M arcian. nu în d o u ă p e is o a n e (oox eii 8uo irpoacomx). a v în d s u fle t ra ţio n a l şi tiu p. în persoana Dumnezeu-Omului Hristos are o mare însem nătate pentru întreaga operă m întuitoare a lui Dumne­ zeu. UnulN ăscu t. D om n. A şa n e -a u în v ă ţa t m ai în a in te d e s p i e El p i o o i o c i i şi în su şi D om nul n o stiu Iisu s H iis to s şi a ş a n e -a tian sm is S im b o lu l P ă iin ţilo i n oştri» (Denzinger. d u p ă u m an itate.. Numai fiind Dumnezeu adevărat. 351). care au fost aclam aţi ca «luminători ai credinţei ortodoxe» : «prin voi pacea domneşte pretutindeni. dum nezeiască şi om enească. fiind in tiu . 26— 27. 11 . p. putea El să se aducă je rtfă pe cruce de bunăvoie.

canonul 28 extinde ju risdicţia Patriarhiei de Constanti­ nopol asupra diocezei T racia. SCH ISM E. VII. care reia prevederile canonului 3 al Sinodului II ecum enic de la Constantinopol. La 452. avînd ju risd icţie numai asupra Palestinei. trim iţînd în exil atît pe Dioscor al A lexandriei. întărind disciplina. avînd în vedere importanţa politică şi bisericească a Constantinopolului. pentru că «Roma cea nouă» — Constantinopolul este şi ea capitala Imperiului.. ci pe p rin cip iu l im p o rta n ţei lo r p o lit ic e în Imperiul roman. 475 ş. Sinodul a pus o anumită ordine şi în clerul de mir.. bucurîndu-se de aceeaşi cinste. De asem enea. . ■ Sinodul a dat şi 30 de canoane. Importanţa lui este excep ţio n ală şi este recunoscută în general de isto ricii bisericeşti şi profani. şi asupra diecezelor Pont şi A s ia P ro co n su la ră . din ordinul împăratului. amintind slu jito rilo r B isericii caracterul religios-m oral al m isiunii lor sacre. şă locu iască în m înăstiri şi să răxnînă la ocupaţiile lor spirituale.. scau n u l d e C o n sta n tin o p o l tr e ­ b u ie s o c o tit al d o ile a . şi precizează mai amănunţit poziţia Patriarhiei de Constantinopol faţă de B iserica Rom ei îşi de restul patriarhiilor. I. şi de aceleaşi pri­ vilegii ca şi scaunul Romei.u.u. Ea constituie pentru Biserica O rtodoxă şi pentru Impe­ riul bizantin un litiu de glorie. din 381. SIN O A D E ECU M EN ICE 359 ridicată la rangul de patriarhie spre a cinsti faptul că aici a trăit. a în­ văţat. Canonul 28 stabileşte că după scaunul Romei. în Europa. ca Roma cea veche. au fost em ise edicte severe şi contra celor ce îm părtăşeau vederile lor eretice (Mansi. a suferit şi a înviat Domnul Hristos. Stabilirea ordinei ierarhice onorifice a vechilor scaune patriarhale nu s-a în te­ m eiat pe p rin cip iu l « a p o sto licită ţii» .EREZII. Cel mai im portant este canonul 28. impunînd călugărilor să se supună episcopului ep arh ieijcăreia aparţin.u. conform cărui a Părinţii Sinodului al IV -lea ecum enic ar fi trebuit să pună în frunte Ierusalim ul. îm păratul M arcian a confirm at toate hofărîrile Sinodului IV ecu ­ m enic din Calcedon.). Opera Sinodului din Calcedon a fost mare ¡şi bin efăcătoare pentru toate B isericile. U lterior s-a m ai adăugat P atriarhiei de Ierusalim o provincie siriană şi alta arabă. Totodată. . şi 502 ş. cît şi pe ereticul Eulihie. 498 ş.s-n -eeu-pat-si-dn d is c ip lin a m on ah alii.

L i e b a e r t. 1976. L aurent. p atriarh ul B ise ricii O rtod oxe Rom âne. F l e m m i n g .e < V .. Bd.. iPhiloshist. 15.. W olfso n . G e s c h ic h t e u n d G e ­ g en w a rt. V.. ' H BiixeSiC tä v auvEBpiotiM xijc ¿v oixoujjieviT. C o rp u s N o titia ru m E p is c o p a tu u m E c c le s i a e O rien ta lis G r a e c e I. T h . der W iessen sch aften ». T h e r is e o f th e M o n o p h y s ile m o v e m e n t. 44— 82. G r a y . C o u n c ils a n d c o n t r o v e r s ie s . L e s c o n c ile s o e c u m é n iq u e s d e s I V . nr. B u carest. 349— 366. I’rnf. T extu s et docum enta. E p is tu la e c o n tr a E u tich is h a e ie s im . 1. p. O r t i z d e U r b i n a . p. C h evetogn e. Prof. K adiköy. 1934— 1935. et de G èogr. Rom ae. C. X X V I. C h r y s o s . E. (T extu s et docum enta).97. III (1951). p. Lon­ don. Bd. 337— 461. X X II (1970). 2 . in «Studii T e o lo g ice». în «Irénikon». S t u d i i : P. s I . t. op . fasc. t. p. T. B ach t. 1937. G rillm eyer-H . C a m e l o t . Va/ahilil(tl<-(i a ctu a lii a c a n o n u lu i 28 a l S in o d u lu i IV e c u m e n ic d e la C a lc e d o n . X V II (1965). 213—229. S on h is to ir e . P. S. D as K o n z il v o n C h a lk e d o n .i». C a m e l o t . A. în «B ulletin de la S ectio n h istorig u e de l'A cad ém ie Roum aine». ibidem . 499— 506. G erlan d -V . 637— 720. o p . R. phil-hist.1 ’iof. L e n o i s M a g n i. F r e n d. !’i. în G rillm eyer-B ach t.i n i 1 o a e. B -de I. 449 : J .360 IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A L Ă BIBLIOGRAFIE S. A lte c o le c ţii pentru te x te să se v adă în b ib lio g rafia gen erală. e ccl. p. 1 d e m. ibidem . 289— 303. C o m a n . 1— 90. în «Oi lodoxi. nr. E. G r i l l m e y e r . Ig.. t. S c h w a r t z . în «Die. cit. in lim h a r o m â n ă : J u s t i n i a n . I o . . Edited b y J. p.le a e c u ­ m en ic. D efin iţia d o c tr in a r ă a S in o d u lu i d e la C a lc e d o n şi a c c e p t a r e a c i în B is e r ic a O r to d o x ă . I. (A bhandlungen der kgl. . 1962. K. 1. III. ]]. T h e C o u n c il o f C h a lc e d o n . L e n o m b r e d e s P è r e s d e C h a lc c d o in e (451). T h e D e fe n c e o f C h a lc c d o n in th e E ast (451— 553). I d e m . 1932.. B a c h t . Paris. 2. A k t e n d e s e p h e s is c h e n S y n o d e v o m J a h r e 449. 9/41— 13/45. C r e e d s . 1953. p. P o p e s c u. S i l v a . Cam bridge (M ass. 1936. 1979. in «A bhandlungen der B ayer. 188— 294. S e l l e r s . 86.. T esalo n ic. B u carest. l’r. I. G e se llsch a ft der W issen sch aft zu G öttingen. Berlin. 173— 187 si în «A postolat S o cial». I. 4. 574— 597. P en tru e p i s c o p i i p a r tic ip a n ţi la S in o d u l d in C a lc c d o n . m it G eorg Hoffm ans d eu tsch er Ü bersetzung . X L IV (1971). 1943. p. 295 440.. 1 9 7 2 . L e c o n c ile d e C h a lc é d o in e . I).. 111 (1951).H . în A. p. II. IV . H eft 13. cit. J . 389— 418. E v e n im e n te le i s t o r ic e în a in te şi d u p ă S in o d u l ilc hi C d lrrtlu n . D as G la u b e n s s y m b o l v o n C h a lk e d o n . M o e l l e r . în «O rto ­ doxii! -. K lasse. III (1951). A b teilu n g . sa r é c e p t io n p a r l e s É g lis e s e t s o n a c tu a lité .. 2— 3. loan (1. nr. p. Rom ae. 45— 73. 1917. T e o d o r M. E p h è s e ( c o n c ile d it B r ig a n d a g e d'). W ürtzburg. p. p. Ü b e r d ie B is c h o fs — lis te n d e r S y n o d e n v o n C h a lk e d o n . M ünchen. la G rillm eyerB arht. E v.c h a lc é d o n is m e en O rien t d e 451 à ln lin du V I . L a u r e n t . Prof.e s i è c le . 1953. p. 1944. D as K o n z il v o n C h a lk e d o n . nr. ibidem . G h . If. L e s lis t e s c o n c ilia ir e s . C. 1956.3. London. 2 3. l’r. Leyde. C h a p te r s in t h e h is to r y o f t h e C h u r c h in t h e V -th a n d V l-th c e n tu r ie s Cam bridge. l'o p p o s itio n d e d e u x c h r is to lo g ie s .. W . I m p o r ta n ţa is t o r ic ă a S in o d u lu i a l I V . p. V. A. W ürtzburg.ij': auvoSoucu rezum at în lim ba germ ană: D ie O rdn u n g d e r S itz u n g en d e s K o n z ils v o n C h a lc e d o n ..i n R ă m u r c a n u .. Bd. fo arte bun. nr.T a r o u c a . X V et X X . nr. 451. d'hist. T h e P h ilo s o p h y o i th e C h u r c h F a th e r . Pentru «s in o d u l tîlh ă r e s c » E ie s . L e o n i s M a g n i .). L e c h a lc é d o n is m e e t l e n é o . T o m u s a d F la v ia n u m e p is c o p u m C o n sta n tin o p o lita n u m . A kad. X X I (1969). M o m e lile ş i a s p e c t e a le h r is t o lo g ie i p r e c a l c e d o n ie n e . X V ). I. p.». N ic ä a un d K o n s ta n t in o p e l. Stevan son. 3— 4. 179— 211. :î(i ! 193 : T h e M y s te r y o f th e In ca rn a tio n . X V (1962). D efin iţia d o g m a t ic ă d e la C a lc e d o n . p.e s i è c le s . în L e C o n c ile ‘l e t l e s C o n c ile s . I960. D e N e s to r iu s à E u tic h ès . 1971. L e s é v ê q u e s d ’A fr iq u e au c o n c ile d e C h a lc e d o in e (451).

voind să împiedice pe cît era posibil. n-au avui de suferit din par­ tea autorităţilor statale. Din aceste principii. semipelagianismul 4 Cînd la 313 creştinism ul a fost recunoscut de au toritatea romană religie egal îndreptăţită cu relig iile antice. SCH ISM E. care a îm ­ piedicat dezvoltarea norm ală a B isericii africane pentru o perioadă de aproape un veac. SIN O A D E ECU M EN ICE 363 Controverse. P. Dar aceste secte n-au putut fi însă suprimate dintr-odată nici de autoritatea statală. care pînă la edictul de toleranţă religioasă de la M ilan. al. ' Donatismul s-a născut din divergenţele de păreri produse de con ­ cepţia novaţionilor referitoare la «Biserica celor curaţi». s-a ridicat îmDotriva entuziasmului exag erat al unora. donatiştii. Împăratul Constantin cel M are. în timpul persecuţiei lui D iocleţian. nici de conducerea bisericească. din anul 380. m ontaniştii. prin edictul de la T esalonic. Bisericii african e creştine mai exista vechiul rigorism. situaţia s-a schimbat. Mensuriu. Ş esan . y Donatismul. alăluri de B iserica O rto ­ doxă se găseau o serie de com unităţi eretice şi schism atice. Printre unii credincioşi ai.EREZII. m elitienii. incidentele cu au torităţile. dîndu-şi seama că slăbirea unităţii b ise­ riceşti este şi în detrim entul Imperiului a căutat să in Ier vină pentru desfiinţarea diferitelor com unităţi eretice şi schism atice. IV şi V. priscilianismul. îm păratul Teodosie I. opuse noilor concepţii mai toleran te ale B isericii Ortodoxe. episcop de Cartagina. Schism a donatistă n-a fost în fond o rătăcire nouă a sec. săvîrşite de un cleric decăzut. din doctrina ce susţinea că. ci o m anifestare mai brutală a unei vechi doctrine greşite. s-a născut o nouă o roz io : d on atism u l. începînd cu anul 313. M. pelagianismul. precum şi vechea concepţie a lui T ertu ­ lian şi Ciprian privitoare la v alabilitatea Tainelor. ce frăm înta de mult m inţile unor credincioşi. erezii şi schisme în Apus : donatismul. ca de pildă m arcioniţii.it religiile «păgîne» cît şi ereziile şi schism ele urmau să fie iovi Le. novaţienii.-valabilitatea Tainelor e determ inată de sfinţenia adm inis­ tratorului şi în fine de sîngeroasa persecuţie a împăratului D iocleţian. care căutau să de* Capitol redactat de Pr. a recunoscut creşti­ nismul ortodox drept religie dom inantă a Imperiului. prof.

Miltiade a convocat în octombrie 313 un sinod la Romia. voind sa punii capăt neînţelegerilor din Biserica africană. împotriva lui s-au ridicat rigoriştii. După discuţii de trei zile. Ambele tabere1 s-au adresat celorlalte Biserici. Episcopul Donat de Casae Nigrae. fiind influenţat de aristocrata şi bogata Lucilla şi de preoţii Botrus şi Caelestius. car e <iu p. în Galia). să examineze plîiKjorile împotriva lui Cecilian. a aşezat în locul lui Cecilian. sinodul a recunoscut pe Cecilian ca episcop legal. Constantin. Donatiştii s-au adresat atunci împăratului. ar fi un «traditor». conduşi de episcopul Secundus din Tigisis. împreună cu episcopii Mate mus do Colonia. De aceeaşi părere a fost şi împăratul Constantin cel Maro (306— 337). pe lectorul Maiorin. pentru că ar fi predat autorităţilor «păgîne» cărţile sfinte. care. la. Donatiştii. care se combăteau cu violenţă. nemulţumiţi cu liolaririlo sinodului roman s-au adresat din nou îm păratului. Sinodul a trimis scrisori tuturor Bisericilor africane. chemînd în ajutor episcopatul Numidiei. Reticius de Autun şi Marianus de Arelate. care după moartea episcopului Mensuriu (311). fiecare îşi avea epis­ copul şi credincioşii ei. calificînd alegerea lui Cecilian ilegală. după victoria împotriva lui Maxenţiu. Conformlnclu-se dispoziţiilor impe­ riale. în frunte cu Roma. supă­ raţi că n-au fost la alegerea lui Cecilian. un rol hotărîtor la pronunţarea acestei sen­ tinţe bizare au ju cat banii puşi la dispoziţia lui Maiorin de bogata ma­ troană Lucilla. întrucît episcopul F elix de Aptunga.362 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă vină cu orice preţ martiri. au fost pentru Cecilian. sobor ce s-a ţinut la 314. pentru recunoaşterea episcopului lor. rugîndu-1 ca. Aproape toate Bisericile Apusului. a însaroinol pe proconsulul Aolian să facă o anchetă severă a trecutului episcopului poli\. Aneliola a dovedit completa netemeinicie a acuzaţiilor aduse îm­ potriva lui. Do asemenea împăratul a dispus convocarea unui sinod la A relale (Arles. mai mulţi episcopi din Numidia. Biserica africană se dezbină în doua tabere . invitîndu-le să rupă orice legătură canonică cu Cecilian. Sufletul acţiunii sale era arhidiaconul Cecilian. s-au pronunţat pentru Maiorin. a fost ales în scaunul de la Cartagina.irlicipat 18 episcopi din Italia. sfinţit de episcopul F elix de Aptunga (Aftonga). La un sinod ţinut în 312 la Cartagina. trimis ca m e­ diator la Cartagina. a devenit stăpîmil Imperiului roman de Apus. iar acesta episcopului roman Miltiade (311— 314). La acest sinod au . După cele redate de Optat de Mileve.

pe temeiul rapoartelor pri­ mite de la episcopii Economiu şi Olimpiu. SIN O A D E ECU M EN ICE 363 luat parte episcopii din Italia. care îşi spuneau cu mîndrie a g o n is tic i (luptători. pronunţîndu-se. trimişi să cerceteze situaţia la faţa locului. pentru cauza lui Cecilian şi nevinovăţia lui Felix. prin reproşul «quid est imperatori cum e cd e s ia » — ce are împăratul cu cele bisericeşti. donatiştilor deplinii libertate de cult. rugîndu-1 să cerceteze şi să judece personal conflictul din Biserica africană. chiar contra autorităţii de stat. restituindu-le ortodocşilor. Galia. Donat col Mare. care a dat. încercarea împăratului Constans c)o a desfiinţa donatismul cu forţa (343) a avut ca rezultate izbucnirea unei. SCH ISM E. de schismatici pentru anul 330 la Cartagina. precum şi calităţile supe­ rioare ale urmaşilor neînsemnatului Maiorin. Bandele donatiştilor şi ale ţăranilor răsculaţi. După sentinţa de la Milan. M ajoritatea episcopatului african era donatist. Donatiştii nu s-au declarait mulţumiţi nici cu această sentinţă. m ilite s C hristi). răscoale a africanilor împotriva Bisericii Ortodoxe. a proprietarilor şi a autorităţilor. Con­ stantin a convocat taberele contrare la o disputa la Milan (316). au participai 270 opiscopi donatişti. cutreierau ţara în lung şi în lat înarmaţi cu furci. au declarat că întreaga Biserică Ortodoxă este decăzută şi coruptă şi nu­ mai Biserica lor este curată. Toto­ dată a ordonat autorităţilor africane să ia donatiştilor toate bisericile ocupate de ei. donatiştii. Atitudinea şovăielnică şi nehotărîtă a împăratului Constantin cel 'Mare. au devenit un flagel pentru întreaga provincie. în consecinţă au holărît că numai botezul :săvîrşit în Biserica lor este cel adevărat. coase . căci respingînd mcdiaţia împăratului. în mai 321. Grupuri înarmate. ca odinioară novaţienii. Spania. Toţi cei prezenţi s-au pronunţat' pentru Cecilian. numite de ortodocşi «circumcelliones». apelînd din nou la împărat. La sinodul convocat. înăbuşind orice mişcare e re ­ tică.EREZII. Parmenian şi Primian. trimise în luptă de episcopul Donat de Bagae. în multe părţi. Britania şi Africa. adică ■cutreierătorii şi înconjurătorii caselor şi colibelor (circum cellas). rechemînd clin exil pe toţi episcopii schismatici. au contribuit la întărirea donaI işt i lor. — donatiştii au trecut la opoziţie făţişă. autorităţile s-au văzut silite să facă uz do arme împotriva rezistenţei îndîrjite a donatiştilor. Trupele donatiş­ tilor erau alcătuite din fanatici în ale credinţei şi din nemulţumiţi cu stările socialo ale acelui veac. unde se găsea curtea imperială.

Două sinoade. Priscilian. alţii. Strigînd «Deo laudes». în ultimele decenii ale secolului IV. un nobil l a i c Imh|i. al maximianiştilor şi cel de la Bagae (393) al primianiştilor. Comisarul împărătesc hotărînd că victoria e de partea vorbitorilor ortodocşi.• că Biserica nu încetează a fi una sfîntă. Autorităţile de stat au luat măsuri drastice împotriva schismaticilor. cel de îa Cabarsussi (393). Sfinţit preot şi iz< ajuns episcop de Avila. ni o l i i Priscilianismul. după o oscilare între persec