Preot prof. dr. IOAN RĂMUREANU Preot prof. dr. MILAN ŞESAN Preot prof. dr. TEODOR BODOGAE

BISERICEASCA UNIVERSALA
VOL. I (1— 1054)
TIP Ă R IT Ă CU B IN EC U V ÎN TA R EA PREA FER ICITU LU I PĂRIN TE

TEOCTIST
PATRIARH UL B ISE R IC II O RTO D O XE RO M Â N E

EDIŢIA A III-A REVĂZUTĂ Şi COMPLETATA

EDITURA IN ST IT U T U LU I BIBLIC S I DE M ISIU N E A L B IS E R IC II O RT O D O X E ROM ÂNE B U C U R E Ş T I, 1987

5 I

'OQii ; Jíifv"'trs?lor ü > » k f "'v * » B -**

.

1 i: L

I N T R O D U C E R E

Obiectul, definiţia, denumirea, scopul, importanţa, împărţirea şi metoda Istoriei bisericeşti universale * In tr o d u c e r e a în studiul Istoriei bisericeşti universale este de două f e l u r i : in tr o d u c e r e a fo r m a lă (sau tehnică) şi in tr o d u c e r e a m a te ria lă . Prima se ocupă cu obiectul, definiţia, metoda, împărţirea, ştiinţele auxiliare şi bibliografia generală a Istoriei bisericeşti universale, deci cu problemele formale, tehnice şi metodice, ale studiului ei. A doua tratează despre situaţia lumii greco-romane şi a iudaismului în epoca apariţiei creştinismului şi se mai numeşte de aceea «preistoria creşti­ nismului». Introducerea formală ne iniţiază în obiectul, natura, m ijloacele şi cerinţele studiului n o s tru ; introducerea materială prezintă epoca şi terenul pe care a apărut creştinismul şi ne pregăteşte pentru înţelegerea situaţiei lui în lumea veche. a. Obiectul. Cuvîntul istorie are două sensuri : obiectiv şi subiectiv. In sens obiectiv, istoria este viaţa din trecut, toate faptele întimplate, istoria ca f a p t ; în sens subiectiv, numit şi tehnic, istoria este cercetarea şi expunerea ştiinţifică a faptelor istorice, adică studiul vieţii istorice. Istoria, ca fapt, este obiectul de studiu al istoriei ca ştiinţă. Faptele sînt deci istoria, în sens obiectiv, iar studiul lor este istoria în sens subiectiv. Cuvîntul grecesc taxopta se păstrează în numele dat în mai multe limbi, punînd întimplate şi face expunerea (verb ioiope«)) are ambele sensuri şi ele ştiinţei istorice (latineşte historia), trecut în lumină că istoria arată evenimentele lor, cercetînd cauzele şi consecinţele lor.

* C apitol red actat de Pr. prof. l o a n R ă m u rea n u

6

IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

Obiectul Istoriei bisericeşti universale este B is e r ic a creştin ă , în înţelesul de comunitate religios-morală, înfiinţată de Iisus Hristos pentru mîntuirea oamenilor. Biserica este un aşezămînt dumnezeiesc şijanenes.c. în acelaşi timp. Prin originea, doctrina, spiritul, scopul şi puterile ei, ea are caracter supranatural; prin membrii care o consti­ tuie, prin formele pe care le-a luat, prin manifestările membrilor ei, ea are caracter omenesc. Istoria cercetează Biserica în latura ei omenească, în creşterea, formele şi manifestările ei istorice, accesibile cunoaşterii şi studiului. Biserica creştină are o istorie complexă. Dintr-o comunitate mică, cu forme simple de organizare, doctrină şi cult, ea s-a dezvoltat, ajungînd la forma actuală. Biserica s-a găsit în anumite raporturi cu lumea. Ea a primit unele influenţe şi a influenţat la rîndul ei lumea, societatea şi cultura. în dezvoltarea ei, Biserica are o istorie externă, a întinderii şi a raporturilor ei cu lumea, şi o istorie internă, a vieţii, organizaţiei şi acţiunii ei lăuntrice. Istoria externă priveşte Biserica în contactul şi raporturile ei cu statul, societatea şi celelalte religii, morala şi cultura. Istoria internă priveşte răspîndirea creştinismului, organizarea Bisericii, formularea doctrinei, luptele interne, cultul, viaţa, disciplina, literatura şi arta ei. Studiind viaţa Bisericii în general, Istoria bisericească universală sta­ bileşte situaţia şi rolul creştinismului în viaţa omenirii. Ea caracteri­ zează stările şi faptele în evoluţia şi specificul lor, observînd adică acele schimbări şi însuşiri care dau evenimentelor caracterul şi sensul lor propriu. b. Definiţie. Potrivit cu cele de mai sus, Is to r ia b is e r ic e a s c ă u n i­ v e r s a lă e s t e c e r c e t a r e a şi e x p u n e r e a m e to d ic ă a v ie ţii B ise ric ii creş tin e In g e n e r a l, p r iv ite în d e z v o lt a r e a şi a c ţiu n ea ei in tern ă şi ex tern ă . Unii cercetători bisericeşti dau definiţii mai lungi, care tind să fie mai dezvoltate şi mai precise, mai teologice sau mai filozofice. c. Denumirea disciplinei noastre nu este aceeaşi la toţi istoricii bisericeşti. Unii o numesc simplu «Istoria b i s e r ic e a s c ă », «Is to ria B i­ s e r ic ii> sau «Isto ria b is e r ic e a s c ă (sau a B ise ric ii) g en e ra lă » sau «uni­ ' v e r s a la » ; alţii preferă s-o numească «Istoria creştin ism u lu i», «Isto ria r e lig ie i creştin e» sau «Istoria cr eştin ă a r elig ie i» . După concepţia orto­

IN TRO D U CERE

?

doxă şi romano-catolică, Biserica a fost întemeiată de Mîntuitorul prin Sfinţii Apostoli, ca societate văzută şi organizata, ca instituţie ; protes­ tanţii cred că Mîntuitorul a predicat d o a r îm p ă ră ţia lui D u m n ezeu şi s iîrş itu l a p ro p ia t al lum ii, că nu s-a gîndit să înfiinţeze o instituţie vizi­ bilă şi organizată şi că aceasta a fost ideea şi opera Apostolilor. Pro­ testanţii concep Biserica drept «co m u n ita tea c r ed in c io şilo r» sau a « sfin ­ ţilor, o co m u n itate id e a lă , sp iritu ală» şi de aceea in v iz ib ilă , fără ca ra c­ ter «instituţional». d. Scopul studiului nostru este cunoaşterea şi înţelegerea desfă­ şurării vieţii Bisericii creştine în toate laturile ei, d e.la început.şi pînă acum, în toată lumea. Creştinismul s-a organizat şi manifestat ca B i­ serică. Biserica a avut nu numai viaţă religios-morală, ci şi socială şi culturală în general. Istoria ei este o foarte importantă parte a isto­ riei universale. Studiul ei ne face cunoscut creştinismul de-a lungul şi în contextul diferitelor etape. Scopul final al studiului Istoriei biseri­ ceşti universale este cunoaşterea şi înţelegerea s itu a ţiei a c tu a le a c r e ş ­ tin ism u lui, în organizaţiile lui mai importante. Căutînd să cunoască faptele istorice în cauzele, evoluţia şi legătura lor, Istoria bisericească universală înţelege şi explică mişcările şi schimbările în viaţa Bisericii de la începutul ei pînă azi. e. Din aceasta rezultă şi importanţa Istoriei bisericeşti universale, ca studiu al constituirii şi organizării Bisericii creştine, al doctrinei cultului, al acţiunilor creştinismului în decursul aproape a două milenii. Fără studiul Istoriei bisericeşti, nu se poate cunoaşte şi înţelege creş­ tinismul în organizarea şi viaţa sa bisericească trecută şi prezentă. In această privinţă, Istoria bisericească universală este o disci­ plină de bază, de cultură teologică largă şi indispensabilă în studiul teologiei. Creştinismul este o religie istorică ; el este legat de mari evenimente istorice ; s-a dezvoltat în strînsă legătură cu acestea. în unele cercuri protestante s-a produs un «istorism», curent care caută să explice creştinismul în chip raţional, ca pe un fapt natural, poate chiar organic, făcînd abstracţie de factorul supranatural. f. îm părţirea Istoriei bisericeşti universale este de două feluri : după con ţin u t (numită logică sau reală) şi după tim p (numită cronolo­ gică). După... conţin u t, Istoria bisericească este privită în răspîndirea

II

IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă

creştinismului, în raporturile cu lumea, în formularea învăţăturii lui, în organizaţie, cult, viaţă morală, literatură, artă. După tim p, Istoria esLo împărţită pentru studiu în perioade mai mari sau mai mici (pe­ riodizare). Deşi viaţa istorică formează şi prin conţinut şi în timp un fol continuu, împărţirea ei logică şi cronologică este o necesitate pentru uşurarea studiului, pentru cuprinderea şi stăpînirea materiei. Cele doua împărţiri se folosesc împreună : în fiecare perioadă se studiază viaţa bisericească în toate laturile manifestărilor ei, grupînd faptele după caracterul lor (misiune, raporturi externe, organizaţie, doctrină, cult, viaţă morală etc.). împărţirea logică se face pe baza tipizării, adică a privirii şi tratării laolaltă, sub un titlu comun a fap­ telor istorice care au caractere comune importante (tipuri istorice), şi cunoaşte trei evuri : an tic (vechi), m ed iu (de mijloc) şi m o d er n (nou). Ă c e a s t ă împărţire, de concepţie umanistă şi aplicată întîi la studiul fi­ lologiei, a fost însuşită în istoria universală şi a trecut de la aceasta la cea bisericească. Istoricii profani şi bisericeşti nu sînt toţi de acord asupra limitelor evurilor, adică asupra începutului şi sfîrşitului lor. De regulă, sfîrşitul evului antic şi începutul celui mediu în Istoria bisericească universală este pus aproximativ între anii 600— 800 (unii istorici socotesc încheiat evul antic cu împăratul Justinian (527— 565), alţii cu Papa Grigorie cel Mare (590— 604), alţii cu Carol cel Mare, (768— 814). Evul mediu este socotit ca întîrziindu-se pînă la sfîrşitul secolului al X V -le a şi începutul celui următor (Renaştere, Reforma). Evurile se împart în perioade mai mici, numite de obicei epoci. In Istoria bisericească universală, evurile se caracterizează ast­ fel : în e v u l an tic, creştinismul s-a răspîndit şi organizat în lumea greco-romană ; este epoca cea mai importantă : a constituirii Bisericii, doctrinei şi cultului, a persecuţiilor, a Sinoadelor ecumenice, a marilor Părinţi şi scriitori bisericeşti. în e v u l m ed iu , se convertesc la creşti­ nism popoarele germane, slave şi altele, puterea papală creşte, se di­ ferenţiază, are loc Schisma cea mare (1054), se produc conflicte între papalitate şi puterea lumească. In ev u l m o d ern , puterea papală des­ creşte, Biserica Occidentală se dezbină prin Reforma protestantă, B i­ serica Ortodoxă e stăpînită în mare parte de turci, se formează apoi

IN TRO D U CERE

Biserici naţionale a u to c e fa le ; în general se întinde curentul laic, antibisericesc. împărţirea — fie în evuri, fie în perioade mai mici — este relativă, subiectivă, convenţională şi diferită pentru Orient şi Occident. Ea este totuşi necesară şi trebuie să ţină seama de natura şi de importanţa e v e ­ nimentelor care constituie criteriul împărţirii. In locul împărţirii în evuri, care sînt prea întinse, s-a adoptat în manualul de faţă împărţirea în perioade mai mici, care este aplicată de unii istorici bisericeşti mai noi. P e r io a d a I, de la începutul creştinismului pînă la 324, de cînd Constantin cel Mare (306— 337) domneşte singur peste tot Imperiul roman, ca perioadă de confruntare a Bisericii cu lumea a n tic ă ; p e ­ r io a d a a II-a , de la 324 pînă la 787, perioada Sinoadelor ecumenice şi a Părinţilor bisericeşti, cînd s-a realizat biruinţa Ortodoxiei asupra ereziilor, care s-a consfinţit în Duminica Ortodoxiei, din 11 martie 843 ; p e r io a d a a III-a, de la 787 pînă la 1054, fiind epoca de cristalizare a catolicităţii sau universalităţii B ise ric ii; p e r io a d a a IV -a , de la 1054 pînă spre sfîrşitul secolului al X V -lea, ca perioadă a confruntării dintre Ortodoxie şi Romano-Catolicism, cu marile conflicte dintre papalitate şi suverani în Apus, în cadrul feudalismului dominator, cu cruciade, scolastică şi cucerirea Imperiului bizantin de către turci, în anul 1453 ; p e r io a d a a V -a , care se întinde din secolul al X V I-le a pînă în secolul al X V III-lea, fiind perioada marilor frămîntări aduse de Reforma Pro­ testantă în sînul Bisericii Romano-Catolice, şi a marilor nemulţumiri social-politice, care vor pregăti Revoluţia franceză din 1789. în urma conciliului de la Trident după 1564, Biserica Romei se individualizează ca Biserică Romano-Catolică, realizează unele reforme interne şi în­ treprinde mari misiuni creştine în alte co n tin e n te ; în fine, p e r io a d a a V I-a, de la 1800 pînă azi, este epoca critică a divizării creştinismului, a întăririi curentului laicizant, a constituirii, în Răsărit, a multor B i­ serici ortodoxe naţionale autocefale şi a străduinţelor ecumeniste din secolul al X X -lea, pentru refacerea unităţii Bisericii universale. g. M etoda. Istoria bisericească universală aplică, în studiile sale, metoda istorică generală. Potrivit acesteia, ea urmează metodei şcolii moderne de istorie, cu cele cinci principii : cunoaşterea izvoarelor, v e ­

10

IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

rificarea lor prin analiză critică, cercetarea lor evolutiv-genetică, folo­ sirea principiilor pentru expunerea sistematică a ideilor etc. Această metodă se bazează pe buna cunoaştere a documentelor şi izvoarelor şi pe justa lor înţelegere şi interpretare, în scopul de a des­ coperi şi spune adevărul istoric, adică lucrurile aşa cum s-au întîmplat. Studiul documentelor se face în mod critic şi comparativ ; faptele se urmăresc în cauzele, evoluţia, legăturile şi urmările lor (pragmatic-ge­ netic) şi se expun ordonate într-un tot sistematic. Pentru a corespunde scopului ei, care este cunoaşterea exactă şi înţelegerea dreaptă a faptelor, Istoria bisericească universală trebuie sa fie deci, din punctul de vedere al metodei, documentată, adică în­ temeiată pe documente, critică, pragmatică, genetică, obiectivă, adică nepărtinitoare : «ne qu id fa lş i d ic e r e a u d ea t, n e qu id v e r i n on au d eat» , a zis Cicero (De o r a to r e 2, 9, 15). Cu aceste calităţi de metodă, Istoria bisericească universală este şi r e lig io a s ă , adică socoteşte existenţa lui Dumnezeu şi raportează la El în mare cauzalitatea şi finalitatea even i­ mentelor. Istoricul bisericesc recunoaşte în apariţia lui Iisus Hristos, în învăţătura şi opera Lui, în întemeierea şi perpetuarea Bisericii creş­ tine, fapte divine, a căror explicaţie nu se poate face numai prin consi­ derarea factorilor istorici umani.
BIBLIOGRAFIE F r. H a in p !, G e s c h ic h t e cils k r it is c h e W is s e n s c h a ft. Bd. I. T h e o r ie d e r G e s ­ c h ic h t s w is s e n s c h a lt cds U n iv e r s a lg e s c h ic h le , Darm stadt, 1975. W . E c k e r m a n n u n d H. M o h r , E in lü h ru n g in d a s S tu diu m d e r G e s c h ic h t e , B erlin, 1966. H is to ir e . L 'h isto ire et s e s m e t h o d e s (R ech erch e, con serv atio n et critiqu e des tém oignages). Sous la d irection de Ch. Sam aran, P aris, 1961, X V II + 1773 p. H. U rs v o n B a l t h a s a r , T h é o lo g i e d e l'h is to ire . T rad u ction de l'allem and par R. Givord, Paris, 1955. A .-J. M a r r o u , D e la c o n n a is s a n c e h is to r iq u e , Louvain, 1954. P. P e t i t , G u id e d e l ’étu d ia n t en h is to ir e a n c ie n n e , Paris, 1959, 3-e éd., Paris, 1969. M a r c B l o c h, M é tie r d 'h isto rien , Paris, 1949. J . G. D r o y s e n, H is to r ik . V o r le s u n g e n ü b e r E n z y k lo p ä d ie u n d M e t h o d o lo g ie d e r G e s c h ic h t e , M ünchen und B erlin, 1937. 1’. H a r s i n, C o m m en t o n é c r it l'h is to ir e , 2-e éd., Paris, 1935. Kristian E r s 1 e v, H is to r is c h e T e c h n ik . D ie h is t o r is c h e U n tersu ch u n g in ih r e n G ru n d ziu /en d a r g e s te lt, M ünchen und B erlin , 1928. G u i d o P a g a n i n i, P r o p e d e u tic a is to r ic a . P rin cip i d i m e t o d ic a e d i t ilo s o iia d e lla s to r ia c c c l e s ia s t i c a , vol, I., M ilano, 1928.

IN TRO D U CERE

11

W. B a u e r , E in fü h ru n g in clas S tu d iu m d e r G e s c h ic h t e . 2-e A ufl., T ü bin­ gen, 1927:. A l f r e d F e d e r , L e h r b u c h d e r g e s c h ic h t lic h e n M e th o d e , 3-e A uflage, R eg en s­ burg, 1924. Siegmund H e l l m a n n , W ie stu d ie rt m an G e s c h ic h te , 2-e Aufl., M ünchen und Leipzig, 1920. Ernst B e r n h e i m , L e h r b u c h d e r h is t o r is c h e M e to d e u n d d e r G e s c h ic h ts p h il o s o i i e (T ratat de m etodă isto rică şi de filozofia isto riei), 6-e A ufl., Leipzig, 1908 (fo arte bună). In limba română: B. B e r c e a n u , I. P a n a i t e s c u , P r e z e n ta r e a lu c r ă r ilo r ş t iin ţ ific e -m e to d o lo g ic e , B u cu reşti, 1968. A. A v r a m e s c u şi V. C î n d e a , In tr o d u c e r e in d o c u m e n t a r e a ştiin ţific ă , B u cu reşti, 1960. N. G e o r g e s c u - T i s t u , S c ris ş i c a r te . I s t o r ie — te h n ic ă — s e m n ilic a ţie , B u cu reşti, 1948. . P r . P r o f . M i l a n Ş e s a n , P e r io d iz a r e a In is to r ia b i s e r i c e a s c ă u n iv e r s a lă , 1939 şi în «A ltarul Banatului», III (C aran sebeş, 1946), nr. 1— 6, p. 391— 411. A. S a c e r d o ţ e a n u, M e to d a a lc ă t u ir ii u n u i stu d iu d e is t o r ie , Bucureşti, 19G7. I d e m , În d r u m ă r i în c e r c e t ă r i l e is t o r ic e , B ucureşti, 1943. B ib lio g rafia poate fi com pletată din Studiul : P r o f. T. M. P o p e s c u , în d r u ­ m ă r i m e t o d ic e d e lu cru p en tru stu d e n ţii in t e o lo g ie , în «Studii T eo lo g ice », V III (1956), nr. 7— 8, p. 498— 530.

Izvoarele Istoriei bisericeşti universale * Iz v o a r e le . Prin iz v o a r e is to r ic e se înţelege materialul documentar d e tot felul c are poate servi la cunoaşterea faptelor.. Ele se inipart de obicei după orginea, caracterul sau forma lor în mai multe c a t e g o r i i : o r ig in a le (numite şi d ir e c te sau im e d ia te ) şi d e r iv a te (in ­ d ir e c te sau m e d ia te ) ; o fic ia le şi p a r t ic u la r e ; s c r is e , o r a le şi m o n u ­ m e n t a le (arheologice) rămăşiţe sau resturi (Ü b er re ste) şi tradiţii. Iz­ voarele Istoriei bisericeşti universale se mai pot împărţi în divine, (căr­ ţile Sfintei Scripturi) şi o m e n e ş ti, în creştine şi necreştine, sau din alte puncte de vedere. Cunoaşterea şi folosirea izvoarelor are o importanţă capitală... în studiul Istoriei în general. Ele sînt mărturii materiale şi spirituale des­ pre existenţa, acţiunea, rolul şi importanţa oamenilor, instituţiilor, ideilor care au făcut Istoria. Istoria nu se poate cunoaşte şi scrie fără studiul lor critic («pas de documents, pas d’histoire»). Ea nu se poate
* Capitol red actat de Pr. prof. Io a n R ă m u rea n u şi Pr. prof. M P. Ş e sa n

n

iS T Ô R ÎÀ B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

întemeia decît pe cele dovedite, autentice, sigure. în stabilirea valorii lor documentare, critica istorică are un rol foarte important. Studiul izvoarelor formează de regulă obiectul cercetărilor unor specialişti în cunoaşterea şi valorificarea lor. Izvoarele necesare pentru studiul Istoriei bisericeşti universale sînt adunate în diferite c o le c ţ ii sau ed iţii.
1. Colecţii principale J . P. M igne, P a t i o l o g ia e cu rsu s c o m p le tu s : a. P a tr o lo g ía G r a e c a , p rescu rtat P. G. (încep e de la P ărin ţii A p o stolici, sec. I pîn ă la ju m ă ta te a sec. X V ), 161 (167) vol., Paris, 1857— 1866. I n d e x de F. C av allera, Paris, 1912 ; Th. H opfner, In d e x l o c u p le t is sim u s, t. I— II, Paris, 1928 ; E. G eerard, C la v is P atru m G r a e c o r u m , 4 vol., Turnhout,. 1974— 1980. b. P a tr o lo g ía L a tin a , p re sc u rta t P. L. (în cep e de la scriitoru l latin T e rtu ­ lian, sec. II— III şi m erge pînă la papa Inocen ţiu III (-(-1216), 221 (222) volum e, P aris, 1844— 1864. Series Latina. S u p p lem en tu m , 9 vol., Paris, 1960— 1974. E. D ekkers, C la v is P atru m L a tin o ru m , Steen brü g ge, 1961. C o rp u s S c rip to ru m E c c le s ia s tic o r u m L a tin o ru m , p rescu rtat C.S.E.L., num it şi C o rp u s V in d o b o n e n s e , p rescu rtat C. V. (Corpul V ienez), ed itat de A cad em ia de Ş tiin ţe din V ien a, de la 1860, în continuare. A u apărut p este 70 de volum e. D/e g r ie c h is c h e n c h r is tlic h e n S c h r ils t e lle r d e r e r s te n J a h r h u n d e r t e , prescu rtat G .C.S., sau C o rp u s B e r o lin e n s e , prescu rtat C.B. (Corpul B erlinez), editat de A cadem ia d e Ş tiin ţe din B erlin , de la 1897, apărute p este 50 de volum e. C o rp u s C h ristia n o ru m L atin oru m , Turnhout — Paris, începînd din 1953. M o n u m en to G e r m a n ia e h is tó r ic a . A u c to r e s a n tiq u is sim i, în care sîn t ed itate lu ­ c ră rile au to rilo r la tin i din sec. V — V I d. Hr., Ed. Th. M om m sen, 13 vol., B erlin , 1877— 1898. P a t r o lo g ía O rien ta lis , prescu rtat P. O., sub con d u cerea lui R. G raffin et F. N au, P aris, 1908 şi urm. în curs de pu blicare. A u apărut 26 volum e. C o rp u s S c rip to ru m O rien ta liu m , p rescu rtat C. S. O., sub con d u cerea lui J.-B .. Chabot, I. Guidi, H. H yvernat, B. C arra de V au x, J . Fo rg et, P aris, 1903 şi urm., în curs de p u b licare. A u apărut p este 100 de volum e. P a tr o lo g ía S y r ia c a , ed. R. G raffin, 3 vol., Paris, 1894— 1926. F lo r ile g iu m p a tristic u m , ed. G. R auschen, de la 1904, Bonn, peste 44 volum e. T e x t e s e t d o c u m e n ts p o u r l'é tu d e h is t o r iq u e d u c h r is tia n is m e , pu bliés sous la d irec­ tion de II. H em m er et P. L eja y , 3 vol., P aris, 1905— 1912. S o u r c e s c h r é t ie n n e s , pu bliés sous la d irection de H. de L ubac et J . Daniélou,. Paris, do la 1942, în con tin uare. A u apăru t peste 160 de volum e. I. E. A nastasiu , T esalo n ic, 1979, 622 p. 'AvioXo^ix 7tr¡'¡ú¡y êxxXt]otaoTix^C taxopsac (I — X I c .). T I, vol. 1,,

IN TRO D U CERE 2. A cte sinodale

13

J . D. M ansi, S a cro ru m C o n c ilio r u m n o v a e t a m p lis s im a c o ll e c t i o , F lo re n tia e et V e n e tiis, 1759— 1798 ; reprodusă şi con tin u ată de L. P etit et J . B. M artin, pîn ă la c o n ciliu l I V atican , 1870, Paris, Leipzig, 1901— 1912 ; Arnhem , de la 1900, vol. .32— 53 (59). C o lle c t io C o n cilio ru m r e c e n tio r u m E c c le s ia e U n iv er sa e , Paris, 1899— 1927. Ed. Schw artz, A c ta C o n c ilio r u m o e c u m e n ic o r u m , Strasbou rg, P aris, Leipzig, 13 vol. de la 1914. E. J . Jo n k e rs, A c ta e t S y m b o la C o c ilio r u m q u a e s a e c u lo q u a r to L eid en, 1954. h a b it a sunt

J . A lberg io, P.-P. Joannou , C. Leonardi, P. Prodi, şi H. Je d in , C o n c ilio r u m o e c u ­ m e n ic o r u m d e c r e t a , Freib u rg im B reisgau , B âle, 1962. C h .-J. H efele — Dom H. L eclercq , H is to ir e d e s c o n c ile s . Stud ii şi te x te , 10 vol., :în 2 părţi, Paris, 1907— 1908. T. IX , re d a cta t de P. Richard ; t. X, de A. M ichel. 3. A cte m artirice. V ie ţi de Siin ţi A cia S a n c to ru m , pu blicată de B olland işti, A ntverpen (A nvers), 1643. E diţie nouă, P aris, de la 1854— 1931, în con tin u are (vol. 64, în 1910). Tom ul II din A c ta S a n c to ru m N o v e m b r is , pars prior, B ru x e llis, 1894, cuprinde M a r ty r o lo g iu m H ie ro n y m ia n u m , ed. J . B ap tista de Rossi et L. D u chesne ; a fost r e ­ e d itat de H. D eleh aye et Dom H. Q uentin sub titlu l: C o m m en ta r iu s p e r p e tu u s in M a r ty r o lo g iu m H ie ro n y m ia n u m , în A c ta S a n c to ru m N o v e m b r is , pars posterior, "Bruxellis, 1931. M a r ty lo ro g iu m R om an u m , ed. ty p ica V a tica n a , Roma, 1914, 1922. S y n a x a riu m E c c le s ia e C o n s ta n t in o p o lita n a e (P ro p y la eu m a d A c t a S a n c to ru m N o ­ v e m b r is ), ed. Hipp. D eleh aye, B ru x ellis, 1902. K. D ukakis, Méfocs XuvaÇapià~rp rzâvzmv xa>'i àficov, 12 vol., A ten a, 1889— 1897. B ib lio t h e c a h a g io g r a p h ic a G r a e c a , ed. F ran çois B ru x e llis, 1957. B ib lio t h e c a h a g io g r a p h ic a L a tin a , ed. S o cii Bollandiani, t. I et II, B ru x ellis, 1949. Panaiot. C. H ristu, Tà (j.ap-upta ■comentarii, T esalon ic, 1978. àpXaim^ XpiaTiavrâM. Introd u cere, te x t, trad ucere, H alkin, ed. 3-a, t. I— III,

H erbert M usurillo, T h e A c ts o i th e C h ristia n M artyrs, O xford, 1972 ; retip ărită în 1979. T e x t grec şi latin la un ele, cu trad u cere engleză. R. Knopf — G. K rüger, A u s g e w ä h lt e M ä r ty r e r a k te n , 3-e A ufl., Tübingen, 1929, 4 -e A uflage von G. Ruhbach, te x t grec, T übingen, 1965. E. Ehrhard, U b e r lie ie r u n g u n d B e s ta n d d e r h a g io g r a p h is c h e n u n d h o m ile t is c h e n L iter a tu r d e r g r ie c h is c h e n K ir c h e , Bd. I— III, Leipzig, 1937— 1952. Dom H. L eclercq , L e s m a rty rs, Paris,, 1902— 1911, 11 volum e. Th. Ruinart, A c ta p rim o ru m m a rty ru m sin c e r a , R atisbon ae (R egensburg), 1859; ed. 2-a, Paris, 1889.

4. 1947.. 192 6 . 1911. N o m e n c la t o r lit e r a r iu s T h e o lo g i a e c a t h o l i c a e . E n c h irid io n a s c c tic u m . i960. ed. d e fin itio n u m . C a v allera. ed. Oudot. B ru xellis. t. 32-a. 2. Laurent. R ouet de Jo u rn el. F. ed. Bannw art. I..ise. W e g w e is e r t e la h e r s . loan Răm ureanu. 5 v o l. Freibu rg im B reisgau . J . 4-a. 1947 (pînă la Sf. C. I şi II. Fase. l. 2-e éd. C o rp u s N o t ¡1 itinim ci> iscopatu u m E c c le s ia e O rien taU s G r a e c a e . I. Grum el : Les A tie v d e P a tr ia r c h e s . fase. M. 1932.. Freib u rg im Breisgau. 5-e éd. I (381— 7 1 5 ). 2-e éd. Prof. 5. G erland — V . T h e s a u r u s d o c trin u c c a t h o l i c a e e x d o c u m e n tis m a g is te r ii e c c le s i a s iic i o r d in e m e t o d ic o d is p o s itu s . 25-a. B u cureşti. Freibu rg im B reisgau . t. de V . 1936. Pasc. C on stan ­ tinople. 1 T h e il : R egesten von 565— 102 5 . IV . E n c h irid io n p a tristicu m . Ueilie A. t. 1 9 0 7 . J . 1895. D uthilleul. G henadie A rabadgioglu. altă ed iţie. 1931. Paris. A bteilung 1. Ë nchirid ioane (Enchiridia) H enr. V atican . 1962. cu liogală b ib liog rafie. p <'h. Ueding. ediţii mai noi de J. lo an D am aschin). R ou et de Jo u rn e l et J .1922 . al lite ra ­ tu rii c re ştin e şi a l teo lo g iei. L.ileedon. O eniponte (In nsbruck).s/ej. K irsch.. U m berg. B. Gerland. II (715— 1042). t. IV (1206— 1310).. d a tet von Pr. B erlin. I. 1931 j . 1947 . A ugust P othast. Paris. Istanbu l. de mitrop. Paris. E n c h irid io n S y m b o lo r u m . ed. Freibu rg im Breisgair. ed.IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ B ib lio t h e c a h a g io g r a p h ic a o r ie n ta lis . D enziger et Clem. d e - c la r a tio n u m d e r e b u s liclei e t m oru m . 3. In lim b a r o m â n ă ■ Pr. I. fa ce bune s e rv ic ii b ib lio g rafice pentru studiul isto riei b ise riceşti un iv ersale. în to ate epocile. V . t. A bt. Schönm etzer. ed. /iVi/e. 3-a. 1941.s R é g e s t e s d e s A c t e s du P a tr ia rc a t d e C o n s ta n tin o p le . Izvoare pentru istoria Patriarhiei de Constanlinopol şi a Imperiului bizantin A c t e s o t ii c i e l s e t p a r tic u lie r s e l a u tr e s d o c u m e n ts r e la t ifs à l'h is to ir e d u P a ­ d u rch d ie G e s c h ic h t s w e r k e d es e u r o p ä is c h e n M it- tria rca t O e c u m é n iq u e . lom I. 1963. M.. E. I. P asc. ed. . J . P. II şi III. P a /r ia r c h a tu s C o n s ta n tin o p o lita n i a c ta s e le c t a .. de V . 22. fase. p. ed. Laurent. F r e i­ burg im B reisgau . de B olland işti.e.. 1937. Ill (10-12 1200). 2. în «B ibliotheca' Photiunu» ( ‘l’trtTîïo': Bi6?ao0ii%rj). I. K a is e r in k ü n d e n d e s o s t r ö m is c h e n R e ic h e s v o n 565— 1453. Theil . H ugo H urter. E. b e a rb e i­ (C o rp u s der g r ie c h is c h e n U rk u n d e n d es M itte la lte r s und d er Dölger n e u e r e n / e i l ) . VIIL-e_ A uflage. 1971. 366— 37Q. Poris.. 1935.. 1917. 2. Fase.. 1982. Bd. E n ch irid io n io n tiu m h is t o r ia e e c c le s i a s t ic a e a n tiq u a e . 1947 . ed. de A. ed. C onstantinople. P eeters. A c t e le m a r tir ic e . t. 1909. 1 9 1 0 .

S. a. H onigm ann. t. t. M ünchen und B erlin.. n atu m 1198. L ib e r P on tiU calis.. 4. Concordate A c ta A p o s t o lic a e S e d is. Petro A postolo. Imm. ■ C o rp u s S c rip to ru m h is t o r ia e b y z a n tin a e . B erolini. ed. G. P otthast. re tip ărită Frankfu rt am M ain. IIatpiap'/. B ru x e l­ les. ed.B.b ’Avôpiou. Script. Aug. Rom a. Ratisbonrm e (Regensburg).. Lipsiae.É'X. Sien na. 6. 1829— 1897. A cte papale. B ek ker. 5-e A uflage. Carl M irbt. 6-a. Taurini. B erlin . Aug. Lat. ita lia n ă : L. P.r/. P ragae — V ind obonnae — L ipsiae. a lio r u m in d e a b a n n o 367 u s q u e a d an n u m 543 d a t a e . 1970. lip s ia e . C o lle c t io A v e lla n a . 1964. N o titia dignitatum acced unt N o titia u r b is C o n s ta n tin o p o lita n a e e t L a t e r a l i i p ro v in cia r u m .. 1304. D elikanis. V ieţi de papi. Duchesne. EiSijcjEi» iatopiv. 1919. I— II. B erolini. et 1898. ed. 2-a S alo n ic. S é r ie s e p is c o p o r u m E c c le s i a e C a t h o lic a e . 1925. Vic/i d e p a p i : L ib e r P o n tiiic a lis . de la 1857. 1874— 1875. M omm sen. 1905. R e g e s t e n d e r K a is e r un d P ä p s te für d ie J a h r e 311 b is 476 n. 1198.b.. 1886— 1 8 9 2 . 1967. Berlin.. ed. I— X III. 25 vol. Gams. nae. C hr. 1895. H ie r o c lis S y n e c d e m u s et n o t it la e G r a e c a e ep iscop citu u m . ed. T e x te .IN TRO D U CERE 15' R eg esten von 1025— 1204 .xoù IlaTpiapXeioo'. 1935 . 1885— 1888... T h eil : R egesten von 1204— 1282.. Tübingen. ed. Q u e lle n zur G e s c h ic h t e d e s P ap sttu m s und d e s r ö m is c h e n K a t h o liz is ­ m us. Rom a. în con tin uare. ed.Ev>. V oi. P arthey. p artea II-a. t. 1 8 9 3 . Ilij'/al z r f êuÇav-jivTjc. 2-a K. 1851. ’E^b-rjua '¿'¡-¡aatfa toù Otï. Ja fé . 1971. 193 2 . 1885— 1890. 3. 1886. X X X V — X X X V I. S u p lim e n te : 1879. F o n t e s . O tto G uenther. ed. 475. Ewald. X III. ad. 1935.. Burckhardt. R e g c s t a P o n tiiicu m R o m a n o ru m a b c o n d ita E c c le s ia a d an n u m p o s t C hr.J . Duchesne. ¡j.. 2 vol. C onstantinopol. in M on u m en ta G e r m a n ia e h is lo r ic a . 1975. îaTopiaC. 1960. Ph. E ccl. prescu rtat C. 1898 . 1902. în Corp. p o n tiiicu m . L e S Y n e c d è m o s d ’H ie r o k l è s e t l ’o p u s c u le g é o g r a p h iq u e d e G e o r g e s d e C h y p r e . K.oti ~!vcthe". L. B eroüni. C o m m en ta r iu m o ii i c ia l e . 1876. v on O tto Seck .. Stu ttgart. I.pi Traccx-Ei^ T ’. vol. 1924. 186 6 .. ed!. com m entaire par E.. E p is to la e im p e r a to r u m . E. din 187 3 . K alten brun ner. O tto Seek. B u lla riu m R om an u m . de la 1909: A c ta R o m a n o ru m P on tiiicu m . ed. 49 volume. 1904. K araginnopoulos. M anuil Ghedeon. A bt. p. Roma. T h e il: R egesten von 1282— 1341. R e g e s ta P o n tiiicu m R o m a n o ru m in d e a b p o s t C hr.. Tübingen. Salo n ic. ed.. 3' t. 1 9 4 3 i-1 9 7 i.. ed. . G.ouu. Loew enfeld. Th. II. I. ed.H. P. ed. B o n - . P aris. A bt. 19?9. 2 vol.al oio'fpaçixai Ttspi tûiv Hct-piàpXojv K(i)'«Tavtivou7r6Xîwï hr. C onstantinopol. a. S ériés III.

A ten a. 1 9 5 4 . I— II. J . 7 Bände. C o d e x lilu ig ic u s F . C a n o a n e : G. t. t. M om m sen und P. Zepos. ed. In s titu tio n e s e t D ig esta . N o v e lla e . Z ach ariae von Lingenthal. K rüger et Th. 1895. R a c o lta d i c o n c o r d a ţ i (1080— 1914). R halles şi M.uv.c c les ia e u n iv e r s a lis . B erolini.. 1 n a lilu lio n e s L ilu r g ic a e d e ritib u s o r ie n ta lib u s . 9. ¡xa "áv OeÍmv xa i teprâv y. Liturghii .1. 1961. ed. I— II. I.aOo'AixrjC ’E-/. Fabriciu s. Hahn.a\ aij-p. l-asicrn L itu rg ias. M .Xr¡jía~. C o rp u s ju r is c iv ilis . Cândea. S t u d ii : K. K rü ­ ger. 3-e A uflage. 1928— 1943. Sim boale. K. M. B erolini. 1889. und Leipzig.. 1 8 8 8 .i (j-vijiaeToe ec!. 1 . D. 1914. şi P. A ngelo M ercatti. ed. 16-a. A ten a 1953 . 1856— 1884. I-a. E. Un c a p it o l d e is to r ie p o lit ic ă . 1861. P. 1962. C. B ero lin i (W aldm ann).. B erolini. P olles. ~/. ed. S e d is.í-ic-. 1921. Xúasic. tí£ jr. S ch o ell et G.-. 2-a. 1 9 5 4 . I— II. T. Ro111.. I.ini. t. Fase. 11130. Leipzig. In lim ba rom ână : R. 1897. 1954. H I!ri<|lilm m. M eyer. P. 8. Av. M ărtu risiri de credinţă A. ed.azpiáp tu>v Kmvj- TavTivou-óAeroC. Leipzig.. . I I.. i. xmv r. Kavovixai A iaxá^ic. 1931. 3 Bd. 1905.ir.r/. A tena. ed.illzt'w . C o d e x Ju s tin ia n u s. D ie B e k e n n tn is s e d e r C h r is te n h e it . Legi şi canoane L e g i : C o d e x T h e o d o s ia n u s . II. B erolini. J u s G r a e c o -R o m a n u m . C arm iris Tá bo~¡¡iaziv. 16-a. K roll. Roma. K'oi'ua. J u s G r a c c o -R o m a n u m . 3 vol. C o d e x d ip lo m a tic u s d o m in ii tem p o rcilis S. tom I.ao'/. A tena.. II. . T e x t o rig in al or translated .. C o n c o r d a te .1. B erlin ’OpGoSójou ’/. Berolini. T hcin er.. 8 vol. A. C o rp u s c o n ie s s io n u m . 10 vol. 1923— 1926. III. C onstantinopol. ed. M ich alcescu . 1904... t. 16-a.í. 1888— 1889. t. . B ib li o t h e k d e n S y m b o le und G la u b e n s r e g e ln d e r K ir c h e . A.ía¡ia-a. 2. D ie B e k e n n tn is s e und d ie w ic h tig s te n G la u b e n s z e u g n is s e d e r -gri­ e c h i s c h — o r ie n t a lis c h e n K ir c h e . III. Breslau. Ghedeon. O xford.K-. IST O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ C o n c o r d a t e : A. Mommsen.. 1894— 1904. 1852— 1859. K ru eger. M. D ir L itu rgien d e r ru s s is c h — o r t h o d o x e n K ir c h e . ed. 7.~/.i-iu. B erolini. Th.ayovav. Ediţie nouă P. 13 vol. 1749— 1766. A. Rom ae.. B erolini. 1.

Diehl. Paris. Suplim ent la voi. M omm sen. Bröckh. Rom ae. 24 voi. H is to ir e d e la M esse. 1716. B onnae. C itta del V atican o . v o n V e se lin B eşev liev . t. 3 voi. a fost p u blicat . 1941. de Rossi. . 1956. Bucureşti. ! i1 '■■ Kcniiudotius. 1971 . C’itta del V atican o . L itu r g ia m m o r ie n ta liu m c o lle c t io . Rom ¡ii. H a n d b u c h d e r a lt c h r is t lic h e n E p ig r a p h ik . Ed. M itrofanovici. 1828— 1877. 1985. t. p. L itu r g h iile b iz a n tin e p r iv ite is to r ic în stru c1ui ti ş i r în d u ia la lo r. I. 1935— 1937. B erolin i. Kaufm ann. vol. V. Berlin.. l-a . Frankfu rti 1 ■ Moi'iium. 2 t. 2 vol. ed.IN TRO D U CERE 17 J. S p ä t g r ie c h is c h e u n d s p ä t la t e in is c h e In s c h r ifte n a u s B u lg a r ie n . M on u m ertia e u c h a r is t ic a e t litu rg ic a v e tu s tis s im a . Q iiiislon. J. Lietzm ann. term inată de A.. C o rp u s d e r g r ie c h is c h — c h r is tlic h e n In s c h r ifte n v o n H e lla s . 139— 143. încep u tă de J. B erlin . herau sg. Prof. K. B erlin . Bucureşti. B ib liog rafie foarte bună. I (1— 263). In s c r ip t io n e s c h r is tia n a e u r b is R o m a e s e p t im o s a e c u lo a n tiq u io r c s . t. K Amiot. Silv agn i. Band I. Ene B ranişte. J . ed. ' 10. M oretti. ed. B u cureşti. C otlarciu c. I n s c r ip lio n e s L a tin a e c h r is tia n a e v c t e r e s . 1863— 1930.. G. Rom ae. t. P.-B . In s c r ip lio n c s c h r is tia n a e U rb is R o m a e . Liesl. N ikos A. C o rp u s in sc rip tio ru m L atin aru m . L itu r g ica s p e c i a l ă p en tru In s titu te le T e o lo g i c e . In s c r ip ţiile g r e c e ş t i şi la tin e d in s e c o l e l e IV — X III d e s c o p e r i t e in R o m â n ia . Rom ae. 1847. 1925— 1931. ed.. Sotiriu. 1968. Th. 1929. ed. E. C o m m e n ta ir e s e t s c h é m a s mittlyliqtH'N a v e c c a r t e s g é o g r a p h iq u e s . A. de Rossi. 1917. L e s L itu r g ies c a t h o liq u e s o r ie n t a le s . Cursuri u n iv ersitare p relu crate . n. 1857— 1861 . Delm ais. 1. Em ilian Popescu. 1976. l’ r. 24 de Letharius W ick e rt.a b ic a n a e t P r a e n e s tin a . M. di' T. . Un al III-Ie a vol. In s c r ip tio n e s g r a e c a e U rb is R o m a e . D ie L itu r g ie d e r O s tk ir c h e n . Prof. Rom e. 2 — Istoria bisericească t ' r l .1. II. Paris. 1922 şi 1957.-B . In scrip ţii C o rp u s in sc rip tio ru m G r a e c a r u m . ed. l. 1930. F reib u rg im B reisgau. 1 9 7 5 . V : C oem e te r ia r e liq u a v i a e A p p ia e . L itu r g ica B is e r ic ii O r to d o x e .-1 f.. B ecs. 1960. 4 Bände. purtînd in d ic a ţia : N ova sériés I. de A. A schaffenbu rg. Editio secunda. fase.. ni S tu dii : N. A then. V II : C o em eteria v i a e T rib u rtin a e. 1958. T arn av sch i şi din nou e d itate şi com p letate de N. V in tilescu . V I : C o e m e t e r ia in v iis L atina. 1964. B erolin i. 1980. Ferru a.s. de H.1 1888. 1943. Rom ae. In r o m â n e ş t e : Pr.

de la 38 înainte de era creştină (supunerea Spaniei de către August) . a. Ştiinţele auxiliare propriu-zise sînt cele ale istoriei în general : F ilo lo g ia . P a tro lo g ía . A r h e o lo g ia şi Isto r ia artei. pentru ci­ tirea inscripţiilor . socotită de la 29 august 284 . I iulie al olimpiadei 195 coincide cu 1 iulie al anului I de la Ilrislos. prof. S fra g istica . B iz a n tin o lo g ia ş. viaţa şi ideile epocii. Is to r ia B is e r ic ii O r to d o x e R om ân e. D reptu l b is e r ic e s c . Faptele isto­ rice se desfăşoară în timp şi spaţiu şi sînt legate de acestea : pentru în­ ţelegerea lor este de aceea nevoie să se cunoască bine locul şi timpul în care s-au produs. c a r e înnumără anii de la întemeierea Romei (ab urbe condita. pentru cunoaşterea monedelor şi meda­ liilor vechi H e ra ld ica . atmosfera. pentru cunoaşterea sigiilor sau peceţilor . P a le o g r a fia .r r a co n su la ra socotea anii după consuli sau după şefii bisericesli sau lumeşti . anul I al erei creştine este anul 753 al erei romane. E p ig rafía. Bibliografia generală a Istoriei bisericeşti universale * 1. Legătura Istoriei bisericeşti universale este foarte strînsă cu Patro­ logía şi Istoria dogmelor îndeosebi. F ilo s o fia is to r iei.a. care înţ epe la 778 înainte de era creştină (începutul jocurilor olimpice. Is to ria d o g m e lo r . e ra m artirilor sau d io c le ţia n ă . lo a n R ă m u rea n u . L i­ tu rg ica. pentru citirea scrierii vechi ..Vi IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Ştiinţele auxiliare. ('ra sp a n io lă . de la anul 40 după Hristos (Mauretania * Capiloi red actat de Pr. sau post urbem conditam). de aceea olimpiadele formează serii de cîte 4 ani) . mediul. N u m ism atica.c.. pen­ tru tehnica şi citirea documentelor . cu 753 an i În ain te d e e r a creştin ă . Ş tiin ţe le au x iliare Istoria bisericească universală ajută toate celelalte discipline teolo­ gice şi se ajută la rîndul ei cu unele dintre ele. S im b o lica . C r o n o lo g ia se ocupă cu studiul timpului. G e o g r a fia is to r ic ă şi mai ales C ro n o lo g ia . care se repetau din 4 în 4 a n i. D ip lo m a tica . era niaurefană. Deosebită importanţă au pentru studiul Istoriei bisericeşti universale.era greacă (a olimpiadelor). pentru cunoaşterea limbii docu­ mentelor .u. A r h e o lo g ia creştin a. Mai apropiate şi mai n e­ cesare îi sînt : Studiul N ou lu i T esta m en t. D og m atica. aşa cum a fost împărţit şi socotit la diferite popoare. Erele (aera) mai însemnate sînt : e r a rom an ă. pentru cunoaşterea stemelor . C r o n o lo g ia .

de la 2017 înainte de Hristos e r a m a h o m e d a n ă .c.ilum. Cea mai mare parte dintre Bisericile Ortodoxe au îndreptat de ase­ menea calendarul iulian. originar din Scythia Minor sau Dacia Pontică (Dobrogea). după toată probabilitatea în 748 sau 749 a. n. al XVI-Iea. numită şi « era creştin ă» sau doar « era n o a s tr ă ». prin hotărîrea Sinodului ţinut la Conslanlinopol în 1923. deoarece se ştie că iii ace. în anul 1582. p..c.U.»:> . 1 ianuarie s-a generalizat. 3761 înainte de Hristos. ( ii im an sau doi. 1 martie.726 şi s-a mai numit de aceea şi «era d ion isia n ă » .IN TRO D U CERE 19 devine provincie romană) . m Apus 3943. A c e . şi a fost adoptat din sec.i : 1 ianuarie. i i a c r e ş tin ă a fost calculată de călugărul Dionisie Exiguus (cel M icr | . în Orient 5492.sl calm i era greşit cu 4 sau 5 ani.c. Calendarul iulian. cînd a fost adoptai calendarul european. deci (ii 4 sau 5 ani înainte de începutul erei creştine.. începutul anului a variat chiar în era creşlin. la Roma. de unde şi numele ca le n d a r g reg o ria n . Iisus Hristos s-a născut la (25 dec. era S ele u c iz ilo r . de la 311/312 ina­ mic de I Iristos (bătălia de la Gaza) . .U. Anul bisericesc incepe in Biserica Ortodoxă la 1 septembrie. calculată de Dionisie cel Mic în 753 a. adoptat de creştini. corespunzînd cu anul 1 al Naşterii lui I iristos. dată care a rămas pînă astăzi în stabilirea ev e ­ nimentelor din istoria universală.i înmii)..) 753 a. Alexandria 5508 şi Constantinopol 5509. a fosl îndreptat în Apus.). Mai importante sînt în Istoria bisericească e r a d e la fa c e r e a lu m ii (er. numit şi stilu l v e c h i. 1 septembrie.sl an a murit Irod. e/ a lui A v raa m . al cărei calcul a variat (la evrei. în Siria. Ca şi calculul timpului. e r a d e Tyr.c. în uz la turci pînă la 1927 ( = 1346).i l(i iulie G22 (hedjira.> in). de la 125 înainte de Hrislos . După cal<ninl Im Dionisie cel Mic. 25 martie. ■-ocolind anul de la 1 septembrie . X V III şi de proleslanţi. cronicarii bizantini variază în calculul lot de la facerea lumii) — şi mai ales « era d e la H ristos» (post Christum n. Mîntuitorul s-a născut înainte de moartea Iui Irod. pentru că Mîntuitorul s-a născut manile de 753 a.U. in 11nn 1 . sub papa Grigorie XIII. plecarea lui Mahomed de la M ecca la Medina). de l. Chr.U. . rămînînd în urmă cu 13 zile faţă de calendarul îndreptat. cu «ini lunari de cîte 354 zile . în care anul civil este mai mare decît anul solar real cu 11 minute şi 14 secunde. începînd d i n sec. dar unele îl păstrează încă nemodificat. şi anume înainte de anul 750. sau stilu l n o u .

turcii. b. Roma. Patriarhia Ecume­ nică. precum sînt : siri­ enii. B ib liog rafia g en erală a Isto rie i b ise ric e şti un iv ersale B ib lio g r a fia (literatura). în Europa Centrală şi Răsăriteană. S la v is tic a şi O rien ta listică. cu excepţia croaţilor. . Pentru Istoria bisericească universală mai sînt de mare utilitate şi următoarele ştiinţe istorice : B iz a n tin o lo g ia . Ele erau de mai multe feluri : constantinopolitan. numite i in d ic tio a n e. Spulber.).scrierile Noului Testament.u. în decursul istoriei. Popoarele slave ca : bulgarii. numită şi Isto r ia is to r ie i b is e r ic e ş ti u n iv e r­ s a l i începe cii . din primele trei secole. sîrbii şi ruşii au rămas ortodoxe pînă astăzi. în regiunile orientale şi ale Peninsulei Balcanice. 5 cărţi. sau de ¡< iii lui. în care Evangheliile. rev.20 IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ C iclu l in d ic tio a n elo r. în a doua jumătate a sec. 2. (Amănunte la B. cezarian (constantinian). < Istoric) bisericeşti greci şi latini. apoi. vezi şi rev. Datorită misiunii Bizanţului ortodox şi Patriarhiei Ecumenice. «Le proche Orient chrétien». care u scris ÎitoiivTjiAa'ca (M em orii). în mai multe volume . aşezate în Peninsula Balcanică. popoarele slave. din 1951 ş. a. copţii din Egipt. la începutul sec. care a scris C ro n o g ra fii. armenii. roman (pontifical). S la v istic a se ocupă cu istoria politică şi bisericească a popoarelor slave. u. mesopotamienii. perşii.Ierusalim. H an d bu ch cler O rien ta listik . I. B iz a n tin o lo g ia cuprinde istoria Imperiului bizantin dintre anii 330— 1453. Faptele Apostolilor şi Epistolele Sfîntului Apostol Pavel prezintă un interes deosebii. I1Ï. indienii ş. «Orientalia chris­ tina periodica». serii de cîte 15 ani. Dintre scriitorii creştini greci i. au primit cre­ dinţa Bisericii Ortodoxe de Răsărit. Ii [uliu A frican u l (f 240— 250). în împărţirea timpului. c . arabii.. în cadrul căruia a existat. s-au cîezvoltat şi alte organizaţii biseri­ ceşti patriarhale şi mitropolitane. slovacilor şi polonilor. în primul rînd. O rie n ta listic ă are legături cu Istoria bisericească universală. fie cel puţin în contact cu orientalii. etc. . incepind cu facerea lumii şi mergînd pînă la 217 (221) . De la Constantin cel Mare (3C6— 337). s-au introdus. din 1948. din 1935 ş.eiden. pen­ tru că numeroşi creştini din Orientul Apropiat şi M ijlociu erau fie de ori­ gine «orientală». cehilor.a. lucrări cu caracter istoric ne-au lăsat următorii : llciji'sil) (j. etio ­ pienii.180 ?).

în 5 cărţi. Pe cei trei istorici i-a rezumat. care publică pe la 430 Is to r ia creştin ă . D ocu m en ts illu stra tiv e of th e H isto ry of th e C h u rch to A. E p iîan iu ('j' 403). G ela siu d e C izic (sec. în care expune Isto ria O rien tu lu i creştin în timpul lui Constantin cel M are (306— 337) . avocaţi din Constantinopol. în care istoriseşte persecuţia creştinilor dintre anii 303— 311 . De asemenea. Steven­ son.IN TRO D U CERE 21 d. istoric arian. în lucra­ rea numită Is to r ia tripartită. episcop de Salamina. Hr. Bardy. Istoria lui Eusebiu de Cezareea a fost continuată de trei istorici greci : S o cra te. Périchon. de la 325 pînă Ia 428. în 3 cărţi.• V ia ţa F e r i­ citu lu i C on stan tin . Cel dintîi istoric creştin însemnat este episcopul E u seb iu al C e z a r e e i P a lestin ei (ţ 340). îndreptată contra a 80 de erezii. Hr. Paris. de la 324 pînă Ia 425 . începînd cu apariţia arianismului (318) pînă la 425 . T e o d o r L ecto ru l. Io a n M ala las. 1961 . a publicat Is to r ia b is e r ic e a s c ă . istoric monofizit. Teodor L ec­ torul merge de Ia 439 pînă la anul 527. Paris. adică .. (Critica documentelor utilizate de Eusebiu a făcut-o Pierre Nautin. într-o is to r ie o rig in a lă . în 6 cărţi. în care a trecut şi un număr de popoare. scrisă în 337. după moartea împăratului.. Is to r ia B iseric ii. în 10 cărţi în care expune evenimentele creştine de la Naşterea lui Iisus ITristos pînă la anul 324. în 12 cărţi. care o duce pînă la 378. din care ni s-au păstrat doar frag­ mente . S o z o m en şi T e o d o r e t. A N ew E u sebiu s. precum şi unele şcoli filozofice. care prelungeşte istoria pînă în 568/9 . 337. par G. Vezi trad. Paris. V). din care multe sînt pierdute şi cunoştinţele istorice ale lui Eusebiu. datorită textelor citate din diferite documente. Opera lui Iuliu Africanul este socotită prima încercare de istorie universală creştină. 1960). D. a continuat pe cei trei istorici şi E vagriu S c o la stic u l (-f către 600). Lucrarea este de mare valoare pentru istoria celor trei secole creştine. 4 cărţi. Indice par P. păstrată într-o traducere armeană şi parte în traduce­ rea latină a Fericitului Ieronim (Ţ 420). către 473. 4 vol. Au mai scris lucrări istorice : F ilip d e S id e (sec. în 36 de cărţi. în 5 cărţi. începînd cu naşterea lui Avraam (2016) î. ne-a lăsat o lucrare valoroasă despre istoria ereziilor. pe la 530. în 9 cărţi. în insula Ci­ pru. El a mai scris : D esp re m artirii din P alestin a. Hr. London. 1957. T e o d o ­ re t a scris Is to r ia b is e r ic e a s c ă . 6 cărţi. D. pentru anii 450— 491 . J . pentru anii 431— 594. în Is to r ia b is e r ic e a s c ă . de la 305 pînă la 439 . care a scris Is to r ia b is e r i­ c e a s c ă . Z ah aria R etoru l sau de G aza (t 553). numit pe drept «părintele Istoriei bisericeşti». pînă Ia anul 302 d. A doua lucrare importantă a istoricului Eusebiu este ’ExxXTjotaottx^ tcTopta (Isto ria b is e r ic e a s c ă ). franc. în 7 cărţi. el a scris şi o C ro ­ n ic ă s ir ia c ă . El a scris o C ro n ic ă a lumii. Sozo­ men a scris Is to r ia b is e r ic e a s c ă .■ F ilo storg iu (f după 425). L e t­ tres et é c r iv a in s c h r é tie n s d e II-e e t III-e s iè c le s . S o c ra te (Ţ 439) a scris Isto ria b is e r ic e a s c ă . 1952— 1960. numită Panarion (Cutiuţă cu medicamente) sau C on tra tuturor e r e z iilo r . V).

Hr. în epoca postpatristică (după sec. C a s io d o r (f către 583) a întoc­ mit după istoricii greci creştini Socrate. care începe la 284 şi ajunge pînă la 819. p r e l u i n d inlormaţii fără mult simţ critic. a scris H isto ria sa c ra . P alad iu S c o la stic u l (f înainte de 431) ne-a lăsat Isto ria la u s ia c ă sau l. Hr.a\ s a ik o n u l. în 7 cărţi. la care a adăugat 2 cărţi alcătuite de el pînă la anul 395. Contemporanul său S u lp iciu S e v e r ( t 420). d a c ă nu conlinuau Cronica lui Ieronim. în 10 c ă r ţ i . a scris o C ro n ic ă u n iv ersală. s e c . P ro sp er d e A q u ita n ia (sec. istoria t i m p u l u i l or .IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ R etoru l ( j 577). IX). A n a s ta sie B ib lio teca r u l (sec.sucvHor. / I). IX). ' G r ig o r ie d e T o u t s ( f 593—-594) a scris H istoria F ran coru m . în Evul mediu. (sec. în 17 cărţi. Cronicarii apuseni din Evul mediu. sec. o istorie a primelor 4 secole creştine. prima istorie a Galiei creştine şi prima lucrare de istorie naţională a p ă r u i . mai mult după R u f i n . care e o primă istorie a persecuţiilor creştine sub împăraţii romani. R ufin ( t 410) a tradus 9 cărţi din Istoria lui Eusebiu de Cezareea. V). în secolul VII. VIII). B e d a V e n e ­ rab ilu l ( . Istoria lui Casiodor a iosL mult citită şi a servit ca model istoricilor din Occident. Fericitul Iero n im ( f 420) a tradus şi a continuat C r o n ic a lui E u seb iu . şi o Is to r ie a v iz ig o ţilo r. T e o fa n M ărtu risitoru l ( j 818) a scris u:n C ro n o g ra f. Sozomen şi Teodoret. A. Vili) a s c r i s o istorie bisericească a anglilor episcopul H aynio ( g e r m a n .> . Latinii au făcut apoi traduceri după istoricii greci creştini. M. în 18 cărţi. începînd de la Naşterea lui Hristos. Dintre istoricii bizantini au scris în domeniul Istoriei bisericeşti uni­ versale următorii : N ic h ifo r C alist X a n to p o l (| 1341). o H istoria trip artita. Hr. o cronică universală în 2 cărţi. 1 î n literatura creştină. Hr. scriau. un C ron og raf. de la facerea lumii pînă la 843 . v a n d a lilo r < . începînd de la Adam pînă la anul 417. N ic h i­ fo r G rig ora s (f 1360). de regulă. Istorici bisericeşti din Evul mediu. IV) a scris lucrarea D e m ortibu s p e r s e c u to r u m (Despre moartea persecutorilor). o istorie universală. IX) a făcut o compilaţie după croni­ . cie la facerea lumii pînă la 455 d. au scris în domeniul istoriei (Jiie o r g h e M on ah u l (A m a rtolos). începînd de la crearea lumii pînă în anul 400 d. pînă la anul 610 . a scris Isto ria u n iv ersa lă . Piojxatx-q lo-topia (Isto ria b'nantină) de la 1204 pînă la 1359. Isid o r d e S e v illa ( t 636) a scris o C ro n ic ă u n iv e rs a lă d > la facerea lumii pînă la 615 d. P au l O rosiu s a scris H isto ria e adv e r s u s p a g a n o s. Astfel. de la facerea lumii pinii la 574 d. în care face istoria vechiului monahism creştin. apoi a continuat pe Socrate pînă la 518. La latini scriitorul L actan ţiu (sec. Isto ria b is e r ic e a s c ă . anterioară lucrărilor istorice ale lui Eusebiu de Cezareea.

istoricii : Abrah.). începînd din 1523. Gustul cititorilor pentru legende îl arată succesul scrierii «L e­ g e n d a au rea» a dominicanului Iacob de Voragine ( t 1298).. a început să se acor­ de o atenţie mai mare. In consecinţă. Theiner . Spondanus. s-a inaugurat la Uni­ versitatea din Halle primul «Seminar metodologic» de studiere documen­ tată a Istoriei bisericeşti universale. ca şi Centurile Magdeburgense. Lucrări originale. la Anvers. Mansi (1769) şi alţi istorici. în 1776. cultul şi viaţa creştină din trecut. au caracter confesional limitat. Raynald. Lenain de Tillemont (16 voi. Harduin (1729). Rechemarea la realitate istorică au cerut-o J . bazat pe două documente false : D on atio C o n sta n ­ tini şi D e c r e te le p s e u d o is id o r ie n e . Un grup de protestanţi. care identifică stapînirea lui Hristos cu jurisdicţia universală a papei. Au mai apărut în timpul Evului m e d iu : C ro n ic a iui R eginori din Pruem (906). Polemica dintre romano-catolici şi protestanţi i-a făcut şi pe unii şi pe alţii să cerceteze organizaţia. 1588— 1607). în A n n a les e c c le s ia s t ic i (12 voi. fiind împărţită pe secole. c. o critică mai precisă a lucrării lui Baronius. dar mult apreciată în secolele X V — X V I. urmată de C ro n ica m o n d ia lă a lui Herman Contrac­ tus din Reichenau (1054). au făcut-o fraţii Antoniu şi Francisc Pagi. de ia crearea lumii pînă la 1457. Laderchi.) . la Paris. X V) a scris S u m m a h isto ria lis. au scris o mare istorie a primelor 13 veacuri. fiind scrieri părti­ nitoare.IN TRO D U CERE 23 carii bizantini. intitulată H is to iia e c c le s ia s t ic a n o v a . Mai tîrziu a apărut lucrarea mai pretenţioasă a dominica­ nului Ptolomeu din Lucca (1326). Bzovius. în frunte cu M atth ias F la ciu s (V la ic h ) Illy ricu s. J . pînă la 1705. pentru a susţine fiecare punctul lor de vedere. izvoarelor apusene şi răsăritene. numită de obicei C en ­ tu rile d e M a g d eb u rg (1559— 1574). Renaşterea şi Reforma au trezit interesul pentru scrierile istorice. Fleury (20 voi. necritică. Seb. d. D. predîndu-se la cursuri în Facultăţile de teologie apuseană. apoi C r o n ic ile lui Ekkchart din Aura (1125). O. X V II.) . pe lîngă alte multe cronici locale. datorită mai ales studiilor critice ale lui Laurenţiu V alla şi Nicolae de Cusa. apar abia în sec. Episcopul Antonius de Florenţa (sec. pînă la 1646. . scriind Istoria bisericească pînă la 1198. în Franţa : Noel (Natalis) Alexandre (26 voi. revizuiri importante au făcut la Roma acestei lu­ crări. care au adus critici întemeiate tezei papale despre primatul papal. pînă la 1572. Analele Iui Baronius. 1705. Din partea romano-catolicilor a răspuns Caesar Baronius. J . Istoria bisericească a devnit apoi obiect de catedră. Roma. A n ­ selm din Havelberg (1158). scrise cu mai mult spirit critic. ambii din secolul X V . şi Otto din Freising (1185). toţi romano-catolici. şi mai tîrziu Aug. opera a fost continuată şi în parte îndreptată de episcopul H.

Karl Müller. M. Triandafiiakis 'Ioxopia x-/ ’E/. Jacqu es Zeiller.). (f 1938). Hergenroether. Idem D/e O rth o d o x e K ir c h e în g r ie c h is c h e r S ich t.. 1934. Herzog. P. 'Iaxopia zfjÇ ’E r. K. Alexandria. H istoire du P atria rcat O ec u m én iq u e d e C on stan tinoiioli'. 1957. ei în limba română de mitropolitul Moldovei. F. J. Bratsiotis. lî.ipadopoulos. H. J . 1910. J . Dintre romano-catolici. I lr. Emile Amann. J . X I X şi X X ). Slavi idis. Andreas Veit. L. I93'l).xX'qaiaç A r/yvop-1'7. Dölger. August Neander. Au mai scris: Const. J. Batiffol. şi Ci. Alois Mönöpfler. Diomidis Kyriakos. Gieseler.. i\>p<im iliai I. Jo h ann es W alter . X. mitropolitul Filaret Vafidis (sec. Hans Achelis. Atenei. Kurtz. J.. I960. sub titlul : H isto ire d e l'E g lise d ep u is le s o r ig in es ju squ 'à n os jou rs.. Chr. Bardy. Arhiep. romano-catolici : Albert Ehrhardt. Et.Î7. Atena. Alexandria 1951. 1841— 1843. 1715. Marion. XIII + 445 p. Möller. J . Bd. F.a. L. sub conducerea cărora se publica cea mai bună lucrare de Istorie bisericească universală. Schroeckh. Mourret. Dintre istoricii bisericeşti greci din secolul X X . Alzog. La reformaţi. 1966 . J . Lortz.. X V III şi X IX. H. Hans Lielzmann. Karl Bihlmeyer. Leclercq. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . E ssai sur l ’h is to ir e p o litiq u e et (¡¡¡ ¡/¡on ialiq u e d e s L ieu x S aints d e la c h r é tie n té s . La T erre S ain te. 'Iaxopia irfî ’ExxX^oiaC ' I. în timpurile mai noi. nr. Icrns. Alb. Stuttgart. Contogonis.. Karl Heussi.(l )nl>'i noU'Ic Milrop. istorici bisericeşti germani mai însemnaţi. La francezi au scris istorii bisericeşti universale romano-catolicii : L. W. au scris mai ales protestanţii : G. Funk. Fr. 3 vol. mai importanţi sînt următorii : Ghenadie (Arabagioglu). Hefele. Duchesne. ot? Meletie. H. 131— 273. Bucureşti. C. MoscTiopoulos. 2. Mitropolitul Atenei ( f 1718). I— II. Papadopoulos). P. Alenei Hr. Augustin Fli­ ehe şi V. în continuare. Veniamin Costachi. I— IV (8 vol. Albert Hauck.\<indria. Lebreton. Idem. V o n d e r g r ie c h e is c h e n O r th o d o x ie .xX'yjoiaî tt/Ç ’Avujç oy_.. K. La ortodocşi au scris lucrări de istorie bisericească universală.. Paris. L. Athènes. Kdil Hase. H e ­ inrich Böhmer. J. von Schubert. Viénot. Wurzburg. în sec. Is to r ia P a­ tria rh iei E cu m en ic e. Mitropolit de Heliopolis. Adam Möhler. 1953. Erwin Preuschen. N. J .ilim şi A k‘. Kraus. Dufourcq.. J . în greceşte. Iaşi. Joh. J . Döllinger. M oslic'im. Gustav Krüger.IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ in Germania. 1959. 1935 . Paris. Baur. Eugène de Faye. Paul Fargues ş. E. 1970. Th. Chastel. ( ii. G. t. Martin. p. F. Istorici protestanţi germani mai noi sînt : Adolf von Harnack. următorii : L a g r e c i : Dositei. e. patriarhul Ierusalimului (f 1707) napi tiov "IspoaoXujA uauptap^suaavTcov (D esp re p a tria rh ii Ieru salim u lu i). în secolul X I X sînt : J . Hollnsteiner. -1 . A. in < s Si 11 îi . P. Arnold. Vezi traducerea.

t. 1899. Bucureşti. vol. V. 18G2 . Sofia. E astern C h risten d o m . Tratatul a fost Ir. II. 1933. Is to r ia n a C h ristia n sk a ta c r k v a . La ro m â n i s-au făcut mai întîi unele traduceri. Singurul tratat mare şi de valoare de Istorie bisericească universală d Tost compus de Pr. Bucureşti. t. P r a v o s la v ie p o ig o su ş c e ts v u (Ortodoxia în fiinţa ei). Eusebiu Popovici (f 1922). Idem. 1959. Prof. sub Uliul . Petersburg. 1913. Alte studii le-au scris istoricul Bolotov pentru istoria Bisericilor : coptă. London.. 1961 . 1904. ed. au scris următorii : Filaret. Lebedev. 1964. III Bände.■ A. 1932 . Is to r ia b is e r ic e a s c ă a iui Sozomen. 1897 . 1914 . London.). Mitropolitul Veniamin Costachi (t 1846) a tradus Isto r ia b is e r ic e a s c ă a Mitropolitului M eletie al Atenei.. 1912. 1925— 1928. a Iul Eusebiu de Cezareea. fost mitropolit primat. 1946 . Si. 1881 . V. I— II. în româneşte. Tot el a tradus : Wl. Gernigov.. sub Uliul K ir c h e n g e s c h ic h te . 4 vol. Bucureşti. profesorii : N. Dobrescu şi Ioan Lupaş. t.Boloiov. I. 2-a. London.Idem. Pentru Seminariile teologice.IN TRO D U CERE 25 Ştefanidis. 2-a. M. t. ed. St. Prof. Idem. Bruxelles. Mitropolitul Ungrovlahiei losif Gheorghian a tradus : Is to r ia b is e r ic e a s c ă şi V ia ţa lui C on stan tin c e l /'la re. în limba germană. tra­ iului a fost tradus de Atanasie Mironescu. V a sile. T h e C h u rch o f th e ea stern C hristians. Petersburg. II. au fost alcătuite numeroase manuale. R u sk a ia b o g lo s lo v s k a ia n a u k a v e ia is to r ic e s k o m ra z v itii . Petrograd. Isto ria R u ssk oi Ţ e r k v i (Istoria Bisericii Ruse). I— IV. Zernov. 4-a. La b u lg a ri : M. ed. Traducere în limba rusă. I s to ­ ria b is c r ic c a s c ă u n iv e rs a lă cu n oţiu n i d e P a tro lo g ie . Is to r ia b is e r ic e a s c ă a lui Evagrie. T h e R u ssian s an d th eir C h u rch .. t. Guettée. 1935. Mitropolitul Gernigovului. N. Is to r ia b is e r ic e a s c ă u n iv e rs a lă d e la 1054 p în ă azi. A r ­ h ie p is c o p u l K e s a r ie i K a p a d o c ie i. Moskva.ulus mai întîi în limba sîrbă de Moisi Stoikov. 1945. Bucu­ reşti. t.. 1882. Is to r ia b is e r ic e a s c ă u n iv er sa lă şi sta tistica b is e r ic e a s c ă . Atena. 2-a. sub titlul : Is to r ia h iis tia n s k o i Ţ e r k v i. . Atena. ed. P. 1932.. 1896. Bucureşti. ed. 1948 . 1914 . R om a in r a p o rtu rile s a le cu B is er ic a O rien ta lă. ed. E. Czernowitz. Il-a. Ioan Mihălcescu. Au mai scris asemenea manuale pentru Seminarii. etiopiană şi siro-iacobită . Bucu­ reşti. 1918.'ij 'Lnopia â-rc’apyjfi ¡J-sXP1 o-^jispov. I— V (988— 1826). Isto r ia R u ssk oi Ţ e r k v i. B. London.. Moskva. G lu b o k o v s k i. T h e R ein te­ g ra tio n o î th e C hu rch. Idem. Golubinskii. Bucureşti. 1910. dintre care cel mai bun rămîne manualul Pr. St. pînă la 1054. P a p a lita tea sch ism a tic ă . Is to r ia g r e k o -v o s to c in o i Ţ e r k v i p o d v lastiu T u rk o v (Istoria Bisericii greco-răsăritene sub domi­ naţia turcilor). 1901 şi 1917 . t. La ruşi. Bucureşti.r ’ExxX7jotaa'ciy. I. Posnov. E. I— IV (8 vol. 1928 . Varşava. 1907. L e k ţii p o is to r ia d r e v n ei Ţ er k v i. E. 1898. 1952 . 2-a. Iaşi 1841— 1843 .

prof. J . I. P r o b le m e d e is to r ie b is e r ic e a s c ă în e x p u n e r e a c e r c e tă to r ilo r o r t o d o c ş i rom ân i. nr. prof. Ioan Rămureanu. K„ P. p. t.i n ii. 1937. 1981. V o g t . X X III (1971). M. I (— 1632) . 1. prof. L eferung D. George Stănescu au alcătuit manualul de Isto r ie b is e r ic e a s c ă univ a n a lă . prof. care au revăzut şi completat manualul de faţă. Fecioru. se pot găsi în studiile de sinteză publicate de : Pr. prof. A. în «Biserica Ortodoxă Română». Bucureşti 1982 . Numeroase şi valoroase studii de Istorie Bisericească Universală au publicat : Pr. 364— 388 şi C on trib u ţia t e o lo ­ g ilo r şi is to r ic ilo r B ise ric ii O r to d o x e R o m â n e la c u n o a ş te re a d e z v o ltă r ii is l o i ic e a B is er ic ii O rto d o x e . T. 1980. Bodogae. 1968. Milan Şesan şi Pr. 11— 26. precum şi numeroase studii în domeniul istoriei Bisericii Române.. prof.i.. t. Pr. L X X X IX ( 1971).i I c r. London. de asemenea. IS. t. T. prof. Filipaşcu au alcătuit manualul de Is to r ia B is eric ii R om ân e. London. Lupşa şi Pr. T h e im p e r ia l C h u r ch Imm ( j iiis ia n lin e to th e e a r ly M id d le A g e . Pr. Păcurariu. t. I şi II. N. t h e elu ist inn C h u r c h e s o/ th e E ast. 2 vol. ¡ e s c liic h ie ) . Coman a publicat M anu alu l d e P a tr o lo g ie. Valoroase studii în domeniul Istoriei Bisericii Ortodoxe Române au publicat de asemenea : Pr. (>c k. Gh. prof. A z i z S.Mi s. Pr. M. Al. numeroase şi valoroase studii de istorie bisericească universală. 1957. în «Ortodoxia». 1985 şi numeroase studii de Patristică şi Patrologie. 1980 . I). Pr. î A I I vv . London. Bucureşti. p. licl. T rad u cere din lim ba germ ană. P reo c u p ă ri şi S tu dii d e te o lo g ie is to r ic ă şi p a tristic ă în «Studii T e o ­ logice». 5— 6. 382— 394. Bodogae şi pro). I il c ni. Studii mai noi re fe rito are la B ise rica O rtod oxă A m . 1956. prof.i ii s-C. I (1— 1054) . prof. Şt. Bucureşti. X V I I 8 Hi |> . Aceşti autori au publicat. Şerbănescu.. X X (Bucureşti. . Milan Şesan.v/«W i .. II. Pr. Wien. Pr. London. Bucureşti. I. prof. 1 G ottingen. Bucureşti 1956. nr. I. p. prof. A l i y «I. de asemenea. Isto ria B iseric ii R om ân e. T. vol. T h e tlis sid en l E astern C h u r c h e s . l. In domeniul Patrologiei a publicat. 1968). II (1632— 1949). t. Pr. \ H istory o I E astern C h ristia n ity . 1950. vol. li vv i g a n d H.s/. II. prof. Bucureşti. Bucureşti. Popescu. Pr. Pr. D e la 1054 p în ă azi. 0. nr. Rămureanu.sr/K Kirchcngeschichte. Ioan I. 1OHO. Ciurea. Ioan G. Studiile cele mai importante de Istorie Bisericească Universală în limba română. Moisescu. prof. P a tr o lo g ie. numeroase traduceri şi studii din Sfinţii Părinţi. l i i ' t ' k. 3— 4. prof. III. D. o o r q. 11 . M.'<■ K i ie h e in U nei I. ( ¡ e s c h ic h t c d e r O r t h o d o x e n K ir c h e im b y z a n tin is c h e n R e ic h (/).IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Pentru uzul studenţilor Institutelor teologice de grad universitar ale 1»¡sericii Ortodoxe Române. t. Alex. 1968.

II.. J. 1955. Paris. L a g i e r. A. t. 1956. 4 -e éd. R. I. B y z a n tin e C h ristia n ity . Paris. I. F r . M ünchen. Köln. L 'O rth o d o x ie . M ünchen. C l e m e n t . Paris. Mayendorff. S a r t o r i u s . K ir c h e im O sten . S. 1955. J.. M. Paris. 2-e A ufl. N euchâtel.. 850— 1204. T h e O r th o d o x C h u rch .IN TRO D U CERE 27 I d e m . 5 vol. C a th o lic is m e o r ie n ta l. M ach t und P ra ch t d e r P a tr ia r c h e n . H. D es A p ô t r e s ju sq u 'à P h otiu s. É tu d es d e t o p o g r a p h ie d e C o n s ta n tin o p le b y z a n tin . W i e r t z. 1966. 1971. R u n c i m a n.. 1972. G u i 11 a n d. L ’E g lis e O r th o d o x e h ie r e t a u jo u rd 'h u i. 1963. W . E m p e ro r. Stuttgart. P arisiis. 1969. « 0 9 p. S. I d e m . P aris. R. W a r e. T h e O r th o d o x G r e e k P a t r ia r c h a te o t J e r u s a le m . P. F r e n c h . . L e P a tr ia rc a t d 'A n tio c h e d e p u is la p a ix d e l'E g lise ju sq u 'à la c o n q u ê t e a r a b e . J. Paris. t. E v d o k i m o v . R o n d o t. 3-e ed. 1953. G r o t z. 1913. 1971.. M. 1740 . M ünchen.. 1946. D ie H a u p tk ir c h e n d e s O sten v o n A n fä n g e n b is zu m K o n z il v o n N ik a ia (325). B. 1 9 3 7 . M.. L e s c h is m e b y z a n tin . Dowling. P a u l . 2-nd ed.. De Foucauld.. Paris. v o n . Hernandez. 1970... Düsseldorf.. Santand er (1959). C h u r ch a n d th e W e s t. 1961. E. 1964. K ir c h e im O sten . I d e m . I960. . G.. Gratz.. M ünchen. C h r. R e p e r t o r i o b ib lio g r a fic o . R. Every G. M a d e y J . 1963. H a n d b u c h d e r O s t k ir c h e n k u n d e . 2 -e ed. Paris. 1960.. 1968. Paris. Its p a st a n d its r o l e in th e w o r ld to d a y . 1981.. London. B L e p r o b lè m e ju r id iq u e d e s L ie u x -S a in te s . O rien s C h ristia n u s in IV P a tr ia rc h a tu s d ig e s tu s . ¡Paris. II. 1950.. L 'E glise O r th o d o x e . Paris. A p e r ç u h is t o r iq u e e t d o c tr in a l. 1961. J . 1 9 6 0 . T h e E a s tern S h ism .. T. 1964. O xford.. T h e E a s tern O r th o d o x C h u rch . London. 1965.. London. 1954. 2-a în lim ba engleza. Crestw ood. P. Ed. Z a n a n i r i.. Costa de Beauregard. I v a n k a. T h e C h u r ch o f th e e a s t e r n Christians. Roma. R. 1926— 1935. und P. 1959. sub titlu l : T h e O r th o d o x C h u rch . H. D ie O s t k ir c h e n u n s e r e N a c h b a r n ...1946. 1965. London. D as C h riste n tu m d e s O sten s. K ir c h e und t h e o l o g i s c h e L iter a tu r im b y z a n tin is c h e n R e ic h . L e s E g lis e s o r ie n t a le s et l e s rits o rien ta u x . U r k ir c h e u n d O s t k ir c h e . . H is to ir e d e L 'E g lise b y z a n tin e . L 'E glise B y z a n tin e d e 527 à 840. K a w e r a u. Paris. Z e r n o v . E a s tern C h riste n d o m . C. 1964. D e P h o tiu s à ¡'E m pire la tin d e C o n s ta n tin o p le . I— fl. L e Q u i é n. M a g o u 1 i a s. Paris. S u p p e r i c h. K le in e G e s c h ic h t e d e r O r th o d o x e n K ir c h e . P aris.. O.. 1941. London... Q u 'es t-ce q u e l'E g lise O r th o d o x e ... E. 1951. Jugie.. P a r g o i r |. Tyciak. L'O rien t c h r é tie n . I d e m . T h e B y z a n tin e P a tr ia r c h a te . t. R. Dahm. I g le s ia s cle O rien te . 1958. Idem. Bria.. 542 p . 1948. J a n i n. C o l l i n . London. 451— 1204. T e o lo g ia d o g m a tic a c h r is tia n o r u m o r ie n ta liu m a b E c c le s ia C a t h o lic a d is s id e n tiu m .. h i e r e t d e m a in .. Paris. L 'O rth o d o x ie. t. T. O ffenbaru ng. t. Paris. 1962. Heiler. P aris. D e v r e s s e. Stuttgart. I. L e s L ieu x S a in tes . B erlin . I Bd. Santand er. 2-éd. 1956. 1905. 1979. C h icago. Harder J. I— II. L e s c h r é t ie n s d'O rien t..

. H is to ir e d e s d o c ­ trin e s c h r é t ie n n e s a v a n t N ic é e . 12-e éd. I1):. S iè c le s d e s lu m iè r e s . t. t. K now les et D. D u g g a n. 1953. 344 p. Rogier. H arm ondswort. H. H a n s. par D. 1927. F. io:!'i. 193 0 . par. L'A ntiqu itéc h r é tie n n e . Paris. I. T h e e a r ly C h u rch . ed. H. 2 vol. Aubert. Boulenger. H e n r y . III. V ic a ire et A. i ! .< |>zi<|. Bruis. T. A. Philip. IV .. H is to r y an d th o u q h t o l tlie e a r ly C h u rch . J . I d e ni. Cambridge. (t. 1979. I d e m ..e s i è c le . I. I. C. 2.. 1969 . Le c a t h o lic is m e d e s o r ig in e s à Saint L éo n . Paris. A. Paris. D. H a jja r. l'. t. R é io r m e e t c o n t r e r é io r m e . I oui] iià m u re a n u < 1 ■ . V ol. ( ipi ! <1 ii •11 <[.i ii d Ch. | < W.— J. t. K a r s l . 1911 . I. t. L o u i s . A.. 1965. M ulhouse. II. L e s te m p s d e s p e r s é c u tio n s . 3. II. I. H li i li < r d. t.il (!< l’r.Xi'iciiaî. (¡17 p. Paris. I) u c h e s il c. B. J ... 1966.. Batiffol. T esalo n ic. L 'E g lise d e la c h r é t ie n t é . J. P. E. şi 635 p. adapté par M. I ) n < ni o r c. III. D ie K ir c h e in d e r a n tik e n W e lt. t. G. 3-e éd. 'Tournai. par M. H. Freibu rg im Rreisgau. i N e u s s. X III — 68. t. V . Ge s c h i c h t e d e s U rch rislen tu m s. D es o r ig in e s à S ain t G r é g o ir e l e G ran d . prof. H. 1929. Paris. 1975. S tu d ie s in C h u r ch h is to r y . H is to ir e d e l'E g lise. M id lesex. C o n z e 1 m a n n. par. et . H a n d b u c h d e r K i r c h e n g e s c h ic h t e . T. 1969. Mar. Lu f h r è l i c i i l è m e d ie v a le (395— 1254). Paris. C a r r i n g t o n. 1960. 193 5 . M unier. u n d W . A u i|. I <>ii<l<»!t. L e s o r ig in e s du c h r is ta in is m e latin . T ra c y Ellis. J . H is to ir e g é n é r a l e d e ¡'E glise. par A. le Brun. p. Tüchle. Paris. III. J. IV . 392 p. 1963 . l 'Utilise au V l. Paris. vol. Paris. Chadwick. T h e E a r ly C h r i s t i a n C h u rch . N o u v e lle h is t o ir e d e l'Ë g lise. M. 19G3. t. Daniel R o p s. L ’Ëglised e s tem p s m o d e r n e s . L e m o y e n â g e . D ie K c ith o lisc h e K ir c h e im W a n d e l cler Z.u is. 1911 . Paris. V II de L 'H isto ire d u mo/ti/r p a l 1!. P. rou. ( ’. L 'a n tiq u ité c h r é tie n n e . I.i v i e s . 1. .IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ T ra ta te mai im portante de Isto rie bisericeasca u n iv ersală • * A n a s t a s i u. 1978. I. B a u s . 1 II. T h e e a r ly C hristian C h u rch . de Boî tier de Savigny. L. Jean. 4. 1972. Pike. London„ 1982. 1931. et H. I. 'lazop ia tij" ’Ey. :t I' ■ n< i • c A u 11. I.. T. E.. J . P aris. R é v o lu tio n . C runcan. Daniélou. ). 192 3 . A dapté par M... J é r ô m e . L 'E g lise n a is s a n t e et le c a t h o lic is m e . III. v an Damme. Duval. 1968 . E tu d es d ’H is to ir e c h r é tie n n e . I— II. Paris.. Paris. H is to ir e a n c ie n n e d e ¡'E glise. U . H a jja r.).rih-n. Paris.. B i h 1 m e y e r. 1925. En l a c e d e n o u v e a u x d es tin s.. L 'E g lise c o n te m p o r a in e . 196 8 . Paris. J . H is to ir e d e Ï E g lis e . Il. 1957. V ica ire . 1950 —1954. Paris. M ülhouse. H. G ôttingen. Los tem p s a p o s to liq u e s . John Cordon. 2 vol.! 196. 2-e éd. London. t. I. A dapté par M. M ulhouse. C a r c o p i n o.. Band I. V ic a ire . i< <. L’E g lise d e s te m p s c la s s iq u e s . 5-e éd. A. Daniélou. L ’E g lise d a n s la s o c i é t é l ib e r a l e e t d a n s le m o n d e m o d e r n e (1848 à nos jo u rs). 1963 . 1967.y. I . R es ta u ra tio n . adapté par Ch. 1975. T. Paris. T ü c h 1 e. B ib liog rafie. |• ’1 I' I i i1h <-. O bolen sky. t. England. P aris. t. 1964. 1926. I) u f n n r r g. L 'É g lise de r é v o lu tio n . Paris. Boum an et J .IV<M <IU<K1 l'aris. C. t. IV . I d e m . 2-a. L 'ère d e s g ra n d s c r a q u e m e n ts . B erlin .c c h r is tia n is m e a n tiq u e d e s o r ig in e s ci la ié o d a l i t é .

... 1953.. T. 2-e A uflage. N euchâtel. I— II. W ie n . Jedin. P r é c is d 'H isto ire d e ¡'É g lise.. Tübingen. 9 vol. . London. E p o q u e c o n t e m ­ p o r a in e .. t. 1923 . Aug. G e s c h ic h t e d e r a lte n K ir c h e . 1935. 461 p. I d e m . D as N eu z eit.. P aris. D e la ic o n o c la s m p în ă la c ă d e r e a C o n s ta n tin o p o lu lu i (1453). 1963. t. P aris. E in e Un iv e r s a lg e s c h ic h t e . 1961— 1965. F r e ii d.. A v ec le concurs de J . A. 1937 . D ie K ir c h e in d e r g r ie c h is c h — r ö m is c h e n K u ltu rw e lt. G e s c h ic h t e d e r A u sb reitu n g d e r C h riste n tu m s . 1941. H. P h e i d a s .. V e it. 1966. P aris. B erlin .. F re ib u rg im B reisgau . M é m o ir e s p o u r s e r v ir à ¡'H istoire e c c lé s i a s t i ­ q u e d e s s ix p r e m ie r s s iè c le s . P e t e r ... 1979.. 2 Bd. I d e m . P r é c is d 'h is to ir e d e ¡’È gU se (A daptation fran ­ ç a is e de K o m p e n d iu m d e r K ir c h e n g e s c h ic h t e ) . VI .. 1958. K... M itteia U er und R e lo r m a tio n . 1936. 1693— 1712. A lte K ir c h e und O s t k ir c h e . 16 vol. M. S to ria d é l i a C h ie s a . I. II. F rom th e b e g in n in g to 461. D ie K ir c h e im Z e it a lte r d e s I n d iv i­ d u a lis m u s . 1956. K. 1933. H e u s s i. IV . t. K i d d.IN TRO D U CERE 29 Fliehe. 6-e éd. C. F eibu rg im B reisgau . L i e tz m a n. Heus und A. I— X + 2 Suppl. T h e R ise o l C h ristia n ity . 2 vol. 2-éd. 1964. I. 1924— 1927. T e m p s m o d e r n e s . T rad uit de l'allem and. 4-er T eil. Paris. Idem. I — IV . t.. E.. I— II. I— II. N eu z eit. 1967. p ar M. Tübingen. P r o p y lä e n W e lt g e s c h ic h t e . Hans.. 1931. P o s n o v. A. din 24 program ate sub num ele d iferitor autori. t. e t J... Paris. T h e e a r l y C h u rch . D ie R e ic h s k ir c h e n ach K o n sta n tin d e m G r o s e n b is C h a lk e d o n . F. H a n d b u c h d e r K ir c h e n g e s c h ic h t e lu r S tu d ir e n d e 1-er T eil. M o u r r e t. Paris. Torino. L a t o u r e 11 e. I. S a b a.. London. III. G. London. A ten a. L 'E g lise d a n s ïE m p ir e r o m a in {IV — V -e siècles). t. 12 vol. pîn ă la d esp ărţirea B isericii. Paris. 1930. Bd. ’ExxXi'jaictcmx'i) \<szopia. 3-a. sub titlu l Is to r ia h r is t ia n s k o i Ţ e r k v i. par A ndré Ju n d t.. T.. L afêvre. 1970. J a c q u i n. T übingen. T rad u cere în lim ba rusă de Irèn e Posnov. P. R. Jean. 1931. Bd. 1935. H is to ir e d e ¡'É g lise. Bd. M o e l l e r. Lenain de . D as A lter tu m .. începînd din 1934. 2 -e A ufl.. 1962. I— V II. t. O xford.. Tillemont. R e lo r m a tio n und G e g e n r e lo r m a t io n . Paris. 1948. t. et Victor Martin. Traduction fra n ça ise : H is to ir e d e T E g lise a n c ie n n e . C a r r e y r e. 3-er Teil. H is to r y o l th e e a r f y C h u rch . H is to ire d u c h r is tia n is m e . 1928— 1948.. 3 vol. III. Nitschke. 2-e A uflage. L o r t z. 2 -e r T eil. S. 1930 . 1965. Paris. G. A h is t o r y o i t h e C h u rch . Paris. Bd. IP h. 5 vol.. H a n d b u c h d e r K ir c h e n g e s c h ic h t e . 1956 . Hugues. J . 1973.. 1922. Frankfu rt. F. P aris. A . 1929— 1942. I— III.. D as M ittela U er. W . 1 9 2 9 . t. H a n d b u c h d e r O r ie n ta lis tik . D o m) C h . Paris. 3 vol. M ün ch en . t. făcută după prim a ediţie. 2-e A uflage. G ö t­ tin gen . Leyden. IV . 16 vol. Sofia. fase. II. Stuttgart. H. Krüger. 2-nd ed. 1933.-M . 1932— 1934. J. Paris. A. în lim ba bulgară. Gaudemet. 1934. B. Paris. 1948. M o u r r e t. F reibu rg im B reisgau . e t E. I. D ie O s t k ir c h e . und B. A.. t. H is to ir e d e l'E g lis e d e s o r ig in e s à n o s jo u rs. Kottje. 1941. 1983. S p u l e r . H is to ir e g é n é r a l e d e Ï Ë g lis e . 2-e éd. 15. B ru x elles. L. H is to ir e d e ¡'É g lise d e p u is l e s o r ig in e s ju sq u 'à n o s jo u rs. Poulet. S éch er. 1054. Ö k u m e n is c h e K i r c h e n g e s c h ic h t e . Mann. 1. I s to r ia n a C h r is tia n s k a ta c v e r k v a . L'Antiquité. Kirsch. Tübingen. ed. H is to ir e d e T Ë g ü se. III.

1927. London. S t. L e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s d a n s l e s p r o v in c e s d a n u b ie n n e s cle l'E m pire ro m a in . S to ria d é l i a Ie tt e r a t u r a la tin a c ris tia n a . H is to r y of t h e e a r ly C h u tc h . M o r i c c a. Heinrich.. r u h /ilix /ie .. t. 1930. 1978. P a tr o lo g ie g r e a c ă . în 5 părţi. I. I. Louvain (B elgiqu e). 1973. W ien. Albert Warkotsch. 1978. 1984.siccli's. G e s c h ic h t e d e r a lt k ir c h lic h e n L itera tu r.. P aris. în lim ba g reacă. J . 2-a. 7— 48. 1928. K o r f f. E arlist C h ristia n ity (30— 150) 2 vol. R e p e r t o ir e d e s s o u r c e s h is to r iq u e s d u M o y e n A g e . 1959. Roprrl 'i.. I. London. Manual pentru uzul stud enţilor In stitu telo r T e o lo g ice . 11 I ii limbii rumânii : I’ i I 'i ii I.. Z e i 11 e r.. 1894— 1899. Chevalier. M ontheliard. F reibu rg im B reisgau . 1985. ( ' o m a n . 1981. A. The ecirly C h ristia n E a th e r s . P a tr o lo g ía . 1913— 193 2 . J.. vol. P r é c is d e P a tr o lo g ie . p. E u s t a t i o s. I— II. In s titu tio n i d i P a tr o lo g ía . I’ u c c h .. In itia tio n a u x P è r e s d e ¡’E g lise. 1926. D. 1!M¡. retip ărită Darm stadt.i n (I. B e 11 e n s o n. G e s c h ic h t e d e r s y r is c h e n L itera tu r. M a n u c c i . O. 1fI. K i r s c h . 1976. Torino. trad. Paris. I— II. A ten a. 8-e A uflage. C a s a m a s s a. Fontaine J . A ten a. G e s c h ic h t e d e r la t e in is c h e n L iter a tu r d e s M itte la lte r s . 197 0 . lim 111 ■■ I i. I. t. cit. V. B a l a n o s .i io de Iii bl ¡o<|¡'t¡ fit1 : .i n i I i u s. 1978 . P a tr o lo g ie . 1905— 1907 . J. 1971. A. I o . 3 vol. I III.¡. S. S c h r itte n und L e h r e d e r K ir c h e n v ä te r . Rom a. B ibliog rap h ie. 1 a r d y. M . Tíirino. I d e m . I. 1286). 3 v o l. ju sq u 'à la lin du IV -e . . J. I— II.. A r h i m..i u m s I o r k. t. p. 1928— 1930. I— V Bände. Paris. tab les g én érales. B a r d e n h e w e r. Torino. t. Ulysse. F. t. F reib u rg im B reisgau . . K.. t. B ib lio g r a p h ia c a th o lic a . O r t i I z de U r b i n a. P a tr o lo g ía S y r ia c a . III a cura di A ngelo di Berardino. La litté r a tu r e et la v ie . 1963.. 2 -e A ufl. 6. 1927. V e r z e ic h n is s v o n L e g e n s b e s c h r e ib u n g e n . Papadopoulos.t. I. 1962. 1931. Paris. . 2 -e éd. cu bogată 1)i l>Iic)<j r. M ünchen. 1968. vol. A n tik e P h ilo s o p h ie im U rteil d e r K ir c h e n v ä t e r . 1977. («Que s a is -je ? » . Cayré. 5 M. P. H is to ir e d e la litté r a tu r e g r e c q u e c h r é tie n n e . De asem enea la J . publica (ii gen erale. London. Paris. Idem. B. 1945— 1955. vol.-A . Bibliografia pentru Patrologie: M. 3 vol. T esalo n ic.. t. H. 1949. op. W e i s s. 1940. Ro«u¡. B asel. Paris. L ittér a tu re g r e c q u e c h r é t ie n n e . T esalo n ic. N um eroase referin ţe la izvoare. II. neudr.. P a t r o lo g ie . B u cu reşti. 220— 250. H r i s t o u. care este o com pletare b ib lio g rafică isto ­ rică pentru anii 1870— 1926. n o u velle éd. ifii ■ I II. Ponn. C h r é tie n s la tin s d e s p r e m e ir s s iè c le s . no. 2 vol. Bucuroşii. IOI I. Stuiber. 1960. A. T e s t a r d. Quasten. Paris. (ş I il e ni. istoriografie. pentru studiile apăru te pînă la 1907. 3-e éd. 1948— 1950. P a tr o lo g ía .M1 1 <heu. L a litt é r a t u r e la t in e c h r é t ie n n e . Berlin. * Cl . I— II. 1956. 1 9 2 2 . Paris. P a tr o lo g ía . T h e C h ristia n F a th e r s . în iimba g reacă. 1965. P aris. London. Paderborn. L e b e n .. 1918. 1923. l'C 'l 1934. co le cţii. A l t a n e r — A. g re ccşte . N ew Y ork. Freibu rg. P a t r o lo g ie . 193 0 . ed.IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ W a n d. ştiin ţe au x iliare se găsesc în «Revue d 'histoire e cclésiastiq u e». li . ed. 1978. P. M. italian ă de N ello B eghin. A.

T o y n b e e . . Tom e IV . t.. Paris. Paris.. L é o n . în «E ncvclopaed ia U niversalisa. H o m o . E. L. I d e m . C. 1934 . P ro fils d e s c o n q u é r a n ts . V. 2-e éd. B erlin . 1980. 1976. Leitzm ann. Pari. G heorghiu. I d e m. Horst und R. C a r r y. L e H au t E m p ire. J . I d e m .. C avaignac. V. av ec supplém ent b ibliografiqu e par A. 1937 . R o m e e t s o n e m p ir e . P e t i t . N o ţiu n i d e c r o n o lo g ie . 1 9 6 0 . 1982. 393— 402 . IV . 1923. 2-e A ufl. Ch r . Paris. 1940. Besnier M. P aris.. D arm stadt. C av aignac. Christ. J e r ô m e . H. C. C h r o n o lo g ie d e ¡’h is t o ir e m o ­ d e r n e . C hastagnol. 1936. Paris.. M . Paris. E. ¡e B a s -E m p ire..IN TRO D U CERE 31 L u c ră ri p en tru is to r ia Im p e r iu lu i ro m a n : A l b e r t i n i . Dieter. 1. 334 . La fin d e m o n d e a n tiq u e e t l e d é b u t d u M o y e n A g e . B ib lio g ra­ phie. D.. 1968. Paris.t r u . P a u 1. 1933. F r. Pr. L'E m pire ro m a in (Peuples et civ ilisatio n .. 2 -e éd. 3. 1961. E u g è n e .. t. 1936. L e s d e s t in é e s d e ¡'E m pire e n O c c id e n t d e 395 à 888. c a le n d a r is t ic ă ş i c a lc u l p a s c a l. 1979. Thompson. C h r o n o lo g ie . H e u s s . Pfister. N ew Y ork . G a n s h o f. 1947. et J. M. 1927. André. A. A. P aris. Paris. în «O rtod oxia». Paris. t. 1974. 1981.. C ron olog ie : H. 2 par A ndré P iganiol. M adison. Raymond et J. L e s e m p e r e u r s r o m a in s et le c h r is tia n is m e . 3 vol. Cousin. Einführung. 1946. I d e m..-A . p.. 1936 . V I— 498 p. M. III. R o m e e t ¡'E m pire ro m a in . II de ¡’H is to ir e g é n é r a l e d e s c iv ilis a tio n s par M. Ierom . 1974. P r o b le m a s ta b ilir ii d a t e i P a ş te lo r . T h e d e c l i n e o f th e W estern E m p ire. A. London. Günther. R ö m is c h e G e s c h ic h t c . L o t . In lim b a ro m â n ă : Prof. r L'E m pire ro m a in e t ¡'E g lise (H istoire du m onde par. 1978. B u cu reşti. 1960. 4-e Aufl. Paris. 3-e Aufl. L ’E m p ire r o m a in d e ¡’a v è n e m e n t d e s S é v è r e s a u c o n c ile d e N ic è e ( H is to ir e g é n é r a le de G. 2). IV ). C a le n d a r u l ş i P a s c a lia n o u ă şi v e c h e . 4-e éd. F. K r is e und U n ter g a n g d e r r ö m is c h e n R ep u b lic . A y m a r d.. 1960. P riv ir e is t o r ic ă a su p r a d iv e r g e n ţ e lo r şi c o m p u lu r ilo r p a s c a le .44 1. Lot. X V — 528 p. Glotz). t. Z eitre c h n u n g d e r r ö m is c h e n K a is e r z e it d e s M it te la lle r s und d e r N e u z e it. R o m a n h is t o r ic a l p o rtra its . 1956 (T. A H isto ry o f R o m e clow n to th e R eig n o f C o n sta n tin . F ig u ri d e Îm p ă r a ţi ro m an i. H is to ire g é n é r a le d e ¡’E m p ire ro m ain . Î964. C a r c o p i n o . J o n e s . 2-nd ed. I— II. D er U n terg a n g d e s R ö m is c h e s R e ic h e s .. M. t. In lim b a ro m â n ă : T u d o r. 2 Bd. 402— 408. H is to ir e r o m a in e . Paris. Z e i 11 e r. Karl.. N icodim S ach elarie. Paris. Darm stadt. 1931. C rozet). 2-e éd. E. Braun schw eig. T h e L a t e r R o m a n E m p ire. Darm stadt. 1954.. 1961. Idem. Auboyer. R o m e e t so n d e s tin . Paris. L e s é t a p e s d e l'im p é r ia lis m e ro m a in . R ö m is c h e G e s c h ic h t e . 1970. B l o c h. M în ăstirca C ernica. R o m a n s a n d B a r b a ria n s.. . T. Paris. A. Paris. 1970. nr. 1891— 1898.. H annover. X V — 530 p. X V I (1964). Prof. L e H a u t-E m p ire . 284— 602. J . Paris. 14. L 'E m pire c h r é t ie n (325— 395). p. 2 -e éd. New Y o rk . Q uellenku nde. O xford. Paris. B ucureşti. I— II. Popescu. R ö m is c h e G e s c h ic h t e b is 476. H is to ir e r o m a in e .

Paris. B y z a n c e e t ¡'O rien t s o u s ¡e s s u c ir w .ii is... Paris. 1970. Stuttgart. B y z a n tin e S tu d ie s an d o t h e r E ssa y s. l e m o n d e o r ie n ta l d e 395 à 1081 (H is to ire (jé n ê n ile dt. F. t. 1959. 1927— 1928. I (395— 867). R e c h e r c h e s su r l e s ’Opixia d e T É g lise b y z a n tin e . Jürgen und Joh. 1954— 1959. éd. 1934. Mil<m<>.. în con tin u are . Bd. B r é h i e r. Baynes. D as P ap stu m . rev ăzu tă de G. 610— 867.tin ir n . 2-e éd. I d e e u n d W ir k lic h k e it . 2 vol. I.. I— II. S. t. L. London. Iaxopia xoû SuCoem^oü Kpatouc ( — I s to r ia Im p eriu lu i biz a n tin ). L e d e r n ie r s i è c l e d e Ia R o m e p o n t ilic a le . 2-e. M ünchen. 5 Bd. ed. iir . II. V. I— III.. Paris.. 195 4 .. 325 à 365 ap. Idem. A h r w e i l e r .Ci.. 12-e éd. t. ■ G o u. l‘. P ierre de. L e m o n d e b y z a n tin e . éd. 405 p.. I. A ten a.IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ Lucrări re fe rito are Ia isto ria papilor Caspar. Christophilopoulos. t.l) e r I. Pastor. Tübingen. Fern. 1979.'/. L 'A p o g é e d e B y z a n c e .’r m p r r e u r M a u rice. X IX . B y z a n c e o u ¡'au tre R o m e . G e s c h ic h t e d e s P ap stu m s.unce a v a n t l'Islam . Trad uit de l'allem and. E. A cura di A. B y z a n c e et l e s F ra n cs. 1929 . I r m s c h e r. II. 1960. P aris. M. 1925. :. H é l è n e . I) e e r. B y z a n c e : l e s p a y s et l e s te r r ito ir e . H is to ir e d e s p a p e s . S tu d ie s in b y z a n tin e I n le lle c t u a l H is to r y . T h e B y z a n tin e E m p ire. nouă. Charles. . I— X IX . C h. 902 p. Tübingen. T. 1931. J. 1305— 1378.i 11 ri-'. i m i t é < é t u d e s b y z a n tin e s . t. 1983. Paris. London. 1976. B y z a n c e e t ¡’O c c id e n t so u s h-*. BuÇa'mv'il tatopia. P aris. L e s P a p e s d 'A v ig n o n . Paris. H is to ir e d e s p a p e s d e p u is la Un d u M o y e n  g e . Dur. 19. 1977. M a r ç a i s . 1 11 u s s e y.. 1944. i:h iti> cm bi'/xmtino. I. M ollat. J . 1947.. Ci r u ni e 1. Norman. (867— 1704). 1955. A tena..’.. Paris.. D ie h l.inl. J. 1939. C. Dichl. H eller. 1950.. 3-e éd. 5. l'v|/8. Paris..11 r . Louis. I— II. 1953. Paris. H ayw ard... 1938. G lotz).. T. Dummer. Bd. A ten a. Paris. Anastas M i l t o n V. ... R anke.M-u / <!r Ju n i in i m . H is to ir e d e s p a p e s .. P aris. 1930— 1933.. Paris. London. 1. 2 vol. Seppelt. 1958. G e s c h ic h t e d e r P ä p s te. B y za n z in cler e u r o p ä is c h e n S la a lr iis v e ll.'Äge d e la io i. Will. L a c h r o n o lo g ie . H is to ir e d e ¡'E m pire b y z a n tin . 1958. Paris. M erola (S to ria de/ m o n d o m e d ie v a le . X. 2-e A uflage. Sigm aringen. 1955. von. B y z a n z u n d d e s A b e n d lä n d is c h e H err sc h e rtu m . J . 1982. D ie r ö m is c h e n P ä p s te in d e n le t z te n v ie r J a h r h u n d e r t e n .n ii:. J. Paris.r Biyy. Sch w eiger. T„ I. Luz. Berlin. 1948— 1950. t. t. ( ' h l i’.. t. I. G. Louis. 1) o c a r r a u x./. e t G. L ucrări pentru isto ria Im periului bizantin A man tos K. N ew Y ork . 3). . D a r r o u z è s. I d e m . 6-e..

K a r a g i a n n o p o u l o s . V o n Ju s tin ia n b is zu m E n d e d e s O strö m is c h c n R e ic h e s (527— 1453). 1932. O b o l e n s k y . M abillè. G e s c h ic h t e d e r b y z a n tin is c h e n L iteratu r. 1958. X I I — 446 p. C o w a n.. 284— 476). I. M. Oikonomides. par J . 1972.. E r n e s t .. 2-e A uflage. H. trad. B y z a n tin isc h e G e s c h ic h t e . K öln. 1959. 1949..-R . pas II. Is t o r ia p e r io a d e i b iz a n tin e m e d i e v a le (565— . J .. 1934. E. 1950. I Bd. in lim ba germ ană. 1979. H is to ir e d e ¡'E m pire b y z a n tin . t. A thène. P. W ashington. vol. P a l a n q u e . no. De ¡'Etat ro u m a in à ¡'Etat b y ­ z a n tin . t. P h . 1956.. traduit du ru sse par P. J.. 1948— 1952. trad. 1. 1982.. d e s o r ig in e s à 1453. fr. Paris. C o n s ta n tin o p le b y z a n tin . M. t... L e s lis t e s d e s p r é s é a n c e s b y z a n tin e s . T h e B y z a n tin e C o m m o n w e a lt h . V a s i 1 i e v. K. B eck . par J.. K rum bacher. Constable. Kazhdan. H is to ir e d u B a s -E m p ire. par P. B ru xelles. N.. T esalo n ic. D. în T h e C a m b r id g e M e d ie v a l H is to r y . G. P ars I. 1979. P e o p le a n d p o w e r in B y za n tiu m . W ien . 1967.. S t e i n . D. Le B a s -E m p ire (C oll. 1 9 3 5 . III.1081). 639 p. e t G. I— II. L a d y n a s tie d'A m oriu m (820— 867). Hussey. t. E a s tern E u r o p e . N icol a n d G. L i n d s a y . I o r g a. V ie e t c iv ilis a t io n b y z a n tin e s . J a n i n. Paris..s. t.. Leipzig. T h e B y z a n tin e E m p ire. Z a k y t h i n o s . I d e m . par Ernst H onigm ann. G o v e r n e m e n t. 1974. G ouillard. B y za n tiu m in to E u ro p e. 1. Paris. J . Cam bridge. H is to ir e d e l'Etat b y z a n tin . 2. B ru x elles. D. L a d y n a s t ie m a c é d o n ie n n e (867— 959). O s t r o g o r s k y . 1959. G. A tena. 500— 1453. 1935. P aris. L e m e r l e . 1952. Paris. K ir c h e und t h e o l o g i s c h e L iter a tu r im b y z a n tin is c h e n R eic h . Palanque. I. «Q ue s a is -je ? » . B ru x elles. N ew Y ork . London. t. Paris. B y z a n c e . P aris. Bourguina.. C h u r c h a n d C iv ilis a tio n . 324— 1071. 3 — Istoria bisericească .IN TRO D U CERE 33 I d e m . L e v t c h e n k o . 1943. trad. ton. A ten a. Brodin et A. trad. 1972. I —III. A. taxopta. 'Isto p ia tou SuÇavuivoû Kpatouc. M. 2 vol. t. 1455). V. 1978. A..-R . Lucrări pentru literatu ra teologică a Bizanţului Balano. B u carest. W ash in g ­ K o u k o u l e s . B y z a n c e e t l e s A r a b e s .. A. franç. Is t o r ia p r i­ m a p e r io a d e b iz a n tin e (324— 565) . J . 1 9 5 0 . 1966. A. D i m i t r i . t. 1897. H is to ire d e la v ie b y z a n tin e . 1971. N. R. rom. Bucureşti.. M ünchen. T h e S to r y o i B y z a n tiu m a s th e F irst E u r o p e (326— 1204) an d its tu r th er c o n tr ib u tio n till 1453. D ie O stg re n z e d e s b y z a n tin is c h e n R e ic h e s v o n 363 b is 1071. 1— 2. franç. H is to ir e d e B y z a n c e . 7 vol. Paris. 1951. 324— 1071. 1971. L e m o n d e d e B y z a n c e . T. Paris. IV . Oi SuCaviivoi ai>YYpacpstc (S c r iito r i b iz an tin i). II. B y za n tiu m an d its n e ig h b o u r s . de Mciria H olban.

hrsg.iin tin istik. D ic tio n a ir e d e s r e lig io n s . M ourre.950. publié sous la d irection de A. 1966. Freibu rg im Breisgau. reed itat de J. E n c ic lo p e d ia C a tto lic a . R e a l e n c y c lo p a e d i e lilr p r o te s ta n lis c iic T h e o lo g ie und K ir c h e .. N ew York. 12 vol. enciclopedii. Editor Je ra ld C.). ed itat de W etzer und W e llt e .nl. ed. Paris. Zo- . I [¿nick. Paris. E n c y c lo p e d ia o i R elig io n an d E th ic. Paris.. în con ­ Die H'-lii/imi m <¡c. 4 vol. 1978. v o n P e te r W irth . Tübingen. G unkel und L.: 19’08— 1 9 2 6 . 1880— 1921.. B rauer. 21 vol. P h ila­ delphia (U. de M. H ergenröther. în lim ba neogreacă. de la 1912. publié par Dom F.. A c o n c is e b io g r a p h ic a l D ictio n a ry . 1955. - E n c y c lo p e d ia u n iv ers a lis. 1968. 1911— 1931. E. pu blic par A. 10 Bände. 1948 şi urm. 1903— 1. Paris. D 'A lès. T— V III. în continuare. atlase şi reviste D icţionare şi enciclop ed ii D ic tio n n a ire d ' a r c h é o lo g ie c h r é t ie n n e e t d e L itu rg ie. E. Bd.Firenze. de J . K lauser. de la 1937. D ic tio n n a ire d e T h é o lo g i e C a th o liq u e .sc/i/cii/. I— IV . C abrol et Dom H. A tena. De B uibert. Baud rillart. D ictio n n a ire d 'h is to ir e et d e g é o g r a p h ie e c c lé s ia s t iq u e . D ic tio n n a ire d e s p iritu a lité . L e x ik o n liir T h e o lo g ie . Leipzig. Am sterdam . de M eyer. editat de B uchberger. V atican —. . 12 vol. T h e W e s tm in s t e r D ictio n a ry o i C h u rch h isto ry . . Kaulen. iNiI< Ixi-al/i'xihun liir A n lik r m ul C h risten tu m .. H asting. : New. und K ir c h e . van Cauw erberghe. 1896— 1913. sous la d irection de M. 1957.. C av allera et J . de la 1926— 1934. în continuare. F reilniri) im Iîi 1■ m . 2-e Aufl. în lim ba neogreacă. Coulsen (editura The Sain t). de la 1977. publié par A. y ’E'/xuxXorairjEÎoi. herausg. t. 3-e A uflage. 1971. 18 vol. Rouziès . 0p7]a%EüTL%'f] xai 7]0ixy] 'MeycîÀt) 'EXX tj-viv. 1959. A m ann. 5 ISiirule.34 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Dicţionare. sub con du cerea lui A. -f Index. M arie T h io llier.C a th o lic E n c y c lo p e d ia . D octrin e et h is to ir e . L eclercq. a s c é t iq u e e t m y stiq u e. . 1958..' und C lcgen w art. von H. 4-e éd.A. D ictio n n a ire e n c y c l o p é d iq u e d 'h isto ir e. apoi «le J . K irc h e n L e x ik o n .. M angenot. p u b lié par M arg.S. V iller. Paris. V og t et M. Stuttcj. ) 12 vol. New York. 1968. continué par A.. Paris. 1907— 1952. V acan t. + 1 Index. D ic tio n n a ire a p o lo g é t iq u e d e la l o i c a t h o liq u e . Edin­ b u rg . 2 -e Aufl. 1950 tinuare. sub d irecţiu n ea lui J . F. eluirtiiii-k. Paris. 13 vol. A. 1927 1932. von Th. et Et. Ilr a llr x ih n ii <lei liy /. 24 vol. 1962— 1968. N ew Y ork.

de planşe. Conslantinopol. Stuttgart. ed. D arem berg et Edmond Saglio. < ’E~/. 3-e A uflage. hrsg. R e a l — E n c y c lo p ä d ie d e r c la s s is c h e n A lte r tu m w is s e n s c h a lt. în «Studii T eo lo g ice». er. Paris.ur K ir c h e n g e s c h ite . A t l a s zur K ir s c h e n g e s c h ic h te . Ş tefan Pascu.iÇ Jil„Syrien». zw eite Reihe.. M ünchen. W e e ld e rcn -B ak e lan ts et P. T ü b in ­ gen. din 1951 ş. după cea engleză de P. Piganiol et Drioton. M ohrm ann. in continuare. în continuare. «R evue des éludes byzantines». «O rientului Christiana Period ica». K. Prof. T rad u cere engleză de J . Rom a. 10 vol. .A . Trad. Răm ureanu. Roma s o t t e r a n e a cris tia n a .. 1877.». 1864— 1867. Jed in . < «H istorische Zeitschrift». «Bjyzânnnoslavica». Î924 ş. 1937. Praga. 1892— 1949. Bucureşti. 1859 ş. Brow nlow .). «Byzantinische Zeitschrift». W urtzburg. von H. M ulert. în continuare.. R o m e s o u t e r r a in e .xATjat33Ttx7j ’AÀijflaa». Tom e I. Sp en cer N orthcote — W . 1966. Paris. Leipzig. C in s tir ea S iin te lo r ic o a n e în p r im e le tre i s e c o l e . 1937. 1894— 1941. C oordonator Pro!. A n ti­ q u ité . Paris — B ru x elles. Paris. J. D elaporte. W ashington. Trad. van der M eer et C.u. de la 1943. Roma. publié par F. de K arl H eussi und H. A tlase A tla s is to r ic . franceză. în continuare. Jé ru sa le m . Pentru cataco m bele din Roma.S. D 'après les te x ts et docum ents . X X III (1971). de ]a 1880 ş. de Rossi. A tla s h is to r iq u e . «ü S î. şi 2 vol. A. Freibu rg im B reisgau (H er­ der). «Le Proche O rient ch rétien. din 1945. «Byzantion. G olliet. 9 ¡0.».). neue B earb eitu n g von G.IN TRO D U CERE Pentru antichităţi greco-rom ane 35 D ictio n n a ire d e s a n tiq u ité s g r e c q u e s e t r o m a in e s.. B. de la 1935. din 1951 în continuare. de la 1882. A tlas d e TA n tiq u ité c h r é jie n n e . 1960.-B . I.u. Paris. sous la d irection de Ch. 2 vol. de la 1929. D ie c h r is tlic h e n K ir c h e n in G e s c h ic h t e und G e g e n ­ w a r t. A tla s y. 2-e éd. vezi b ibliografie recen tă la : Pr. Latou rotte und J . W issow a (P a u ly -W is s o w a R e a l — E n c y c lo p ä d ie ). R etip ărită la Frankfu rt a M. de la 1897 ş. Paris. «O stk irch lich e Studien». 1970. în sp ecial n o tele 20— 43. A llard.ak Papers».u. publié par L.u. 621— 671. C onstantinople.u. von P auly . M artin. în continuare. M ünchen. «Echos d'O rient». 1950 ş. «Dumbditun O.. hersg. u. din 1956 ş._j5ru xe!les-P aris. S. 1872 . par D. Reviste «A nalecta_J^ lIj3nd yy ia». Cam bridge (M ass. 1877— 1929.u. p. B ru xelles şi B oston (U . 1971.

«Z eitschrift für K ath o lisch e T heolog ie». Iaşi. 1921—>1949. I. 1879— 1973. în con tin uare. Sibiu.u. Paris. «Studii T eo lo g ice». «Revue d 'histoire». B u cureşti. 1896. «M itropolia A rdealului». Rom a. Paris. «M itropolia M old ovei şi Sucevei». In tre 1907— 191 6 . «Z eitschrift für W issen sch aftlich e T heolog ie». 1949. din 1950. în continuare. «R evista de isto rie bisericească». «Z eitschrift für K irch en gesch ich te». în continuare. din 1944. în continuare. 1929— 1940 . din 1950. 2. 1943. în continuare. B ucureşti. «Revue d 'h istoire des Religions». seria a Il-a . Craiova. 1921. din 1949. nr. Bucureşti. din 1877 ş. 1. sub titlu l de «M itropolia M oldovei». 3. «M itropolia O lteniei^. 1880 ş. «O rtod oxia». 1924. de la 1900. 1945— 1950. «G lasul B isericii».u. ş. B ucureşti. în con tin uare. seria I-a.u. în continuare. de la 1858 ş. 1874— 1916. Gotha. Paris. din 1956. «Revue deTTÔnënt chrétien ». «R ivista di A rch eo lo g ia catto lica». în continuare. Iena. In lim ba rom ână «B iserica O rtod oxă Rom ână». în tre 1925— 1 9 4 3 . Innsbruck.u. «R ev ista teolog ică». Sibiu. B u cureşti.IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ «Revue d'histoire ecclésiastiq u e». Louvain (B elgiqu e). în co n tin u a re .u. . de la 1877 ş. C raiova.

4). Mîntuitorul s-a născut cînd a venit «plinirea vremii» (Gal. prof. Im­ periul roman s-a întins şi mai mult. din Bretania. el cuprindea toată lumea din jurul Mării Mediterane şi se întindea pe trei continente. * Capitol redactat de Pr. Roma a cucerit Italia. Dintr-un mic stat maritim. Roma a creat un Imperiu continental. Pentru a înţelege condiţiile în care s-a întemeiat Biserica şi s-a răspîndit creştinismul. de la Rin şi Dunăre pînă la marginea Saharei şi a Etiopiei. Arabiei şi M area Roşie. A cest Imperiu era un stat u n iv e r s a l. S ta re a lum ii greco-rom an e După cuvîntul Sfîntului apostol Pavel. Sub împăratul Traian (98— 117). Statul roman. În fruntea Laţiului. cuprinzînd Dacia şi ajungînd la M a­ rea Caspică şi Golful Persic. Palestina. leagănul creştinismului. trebuie să cunoaştem starea generală a lumii antice la Naşterea lui Iisus Mristos. Ioan Râm ureanu . avînd M area Mediterană la mijloc. Lumea era adică pregătită pentru v e ­ nirea Lui. iar în fruntea Italiei a cucerit lumea antică. a crescut treptat. 4. cu începuturi modeste. făcea parte din Imperiul roman. de la Oceanul A tlantic şi M area Nordului pînă la graniţa Armeniei.PERIOADA ÎNTÎI (PÎNĂ LA 324) BISERICA IN PRIMELE TREI SECOLE ÎNTEMEIEREA BISERICII ŞI RÂSPÎNDIREA CREŞTINISMULUI Starea lumii greco-rom ane şi iudaice la apariţia creştinismului * 1.

Numeroase drumuri bune se întindeau ca o reţea dinspre Roma în provincii. putere. cultura. deoarece împă­ ratul. conduse de un proconsul. Palestina şi Mauritania. erau conduse de uii^ procuratorf'(epitropos). în ­ tindere. s e n a t o ­ ria le .d. Armata. în care s-au scris şi cărţile Noului Testament. organizaţie şi cultură. de contactul între popoare. cu o situaţie .) a creat sistemul politic numit «P rin cip atu l». de coloniile romane. înlesneau amestecul populaţiei de diferite neamuri. de comunicaţii. A lexan ­ dria. Provinciile for­ mau unităţi administrative şi erara-^enrttxser'de un ^ o n c iliu m p x guverna­ torul lor. Pacea. Corint. adică primul dintre senatori. care reprezenta pe împărat (leg a tu s A u gu sti p ro p r a e to r e ) . Stăpînirea romană era energică şi chibzuită. Oraşele se conduceau singure. cultura se unifica şi contribuia la unificarea statului.! culturii (eleniste. Cu m ijloc de înţelegere era folosită mai mult limba greacă în dia­ lectul propri. întinderea Imperiului. pe care au. împăratul August (31— 14 d.specială. funcţionarii şi legile asigurau ordinea şi liniştea.#-zis comun — xoivvj StâXsxtoţ. A cest sistem politic a durat pînă la in păratul Diocleţian (284— 305).Hr.38 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Statul roman se găsea la apogeu ca întindere. unele provincii. El este numit şi «lum ea» (oixoufj-svtj. uşurinţa legăturilor. Ele erau de trei categorii : p r o v in c ii im p e r ia le . deşi împărţea cu Senatul roman puterea supremă.apreciat-o şi creştinii. siguranţa erau garantate. Antiohia. Efes. era relativ uşoară şi in­ tensă. situaţie b i­ nefăcătoare. care a inaugurat un nou sistem poli­ tic numit «dom in at».) era uşurată d e însăşi întinderea Imperiului. Popoarele supuse erau mulţumite că se pusese capăt războaielor. Cartagina. Cifra populaţiei Imperiului roman din timpul lui August nu se cu­ noaşte : istoricii o apreciază cu probabilitate între 60— 120 milioane. 1). se considera P rin cep s. O ra­ şele mai însemnate ale Imperiului erau : Roma (cap u t m undi). Statul era condus de împărat şi de Senat (diarhie) şi era împărţit în provincii. asigurîndu-se pacea (p a x rom an a). v . Luca 2. Lugdunum (Lyon)." Comunicaţia in Imperiu pe mare şi pe uscat. Imperiul era cosmopolit. avînd pe ele popasuri. de legături comerciale. de la Alexandru cel Mare t 323 î. conduse de un legat. ca Egiptul. Limba greacă era vorbită sau înţeleasă în mai tot Im- . desfiinţarea graniţelor înlăuntrul lui.Hr. A cestea erau provinciile mai bine roma­ nizate . Tesalonic.

Ele aveau unele idei religioase deose­ bite ca ^ ideea de păcat. (August. religie de stat. popoarele vechi erau politeiste şi idolatre. unele culte siriene şi egiptene. afară de unele culte socotite periculoase (ca al druzijor^din Galia. apoi creştinis­ mul).-----------------------------------. al III-lea. elenizarea şi romanizarea se întin­ deau în provincii.(jiiagiá. şi de culte a adus în Imperiul roman sincre­ tismul religios. erau entuziaste şi prozelitiste. Ca religie de stat. care tindea la întărirea păgînismului roman. Unificarea culturală nu era totuşi generală . Religia romană. numit ş^ th e o c r a s i e ' adică amestec de zei. cu ea în toate provinciile. Mai importante erau m istejele. Religia greacă era de asemenea în decadenţă. şi a făcut o reformă religioasă. tindeau spre moiioleisni şi universalism. Ea era un cult formalist. constînd într-o mulţime de rituri. adică şef religios suprem aPsTâtului. Isis. mai ales cele de la Eleusis. E>atoriţă cultelor orientale. fiecare popor avea religia sa. au pătruns în Im­ periul roman. religia poporului dominant. altele aveau culturi am este­ cate. Primul împărat. Frămîntarea religioasă a timpului îndruma păgînismul spre unele idei şi stări noi. îndeosebi ale zei­ tăţilor Cybele."" ' r Amestecul de popoare. ca ideea de mîntuire. unele pro­ vincii păstrau încă specificul culturii lor. de ispăşire per­ . „ •r---.-. Cel mai î n ş e m n â t lîm t r e e le ”era cuTfüT^zeului Mithra (mithraismul). mai ales în răsărit. fără dogme. . de nemurire. înlăturînd pe cele ale unor popoare locale. fără istoric.íjnisterele. ea era însă legată de toată viaţa cetăţeanuluj^U observarea ei interesa mult conducerea Imperiului. care s-a întins mult în armată şi a ajuns. a luat şi titlul de «p o n tiie x m axim u s». Statul roman le tolera pe toate.PER IO A D A ¡N T I I (P IN A LA 324) 3& periul. Hr. curent puternic. iar populaţiile barbare cuprinse în graniţele Imperiului sau trăind în contact cu el. în secolele III— IV d. ele aveau mare influenţă. Aţţis. Prin caracterul lor mistic. aveau unele rituri şi ospeţe sacrale. Osiriş. TavorlzaTcIe situaţia Imperiului şi chiar de unii împăraţi în sec. Sincretismul tindea la formarea unei religii universale cu idei luate din mai multe culte. se adaptau mai puţin culturii greco-romane. de monoteism. mai ales unefe culte orientale. Din oraşe. Cultele erau numeroase . Astrologia! şi unele practici religioase noi. de renaştere. S ta r e a r e lig io a s ă . era in decadenţă. de^răspundere morală. zeul soarelui (d eu s s o l in v iclu s). de curăţire.. Cu excepţia iudeilor.

superstiţia în popor era foarte mare. despărţiţi unii de alţii..iar în unele culte orientale desfrîul avea caracterTellgios. maltrataţi. erau lipsiţi de drepturile şi de demnitatea de oameni. Imoralitatea se ma­ nifesta în spectacole. dar nu dau nici exemple. Legile date pentru îndrep­ tarea situaţiei nu au ajutat mult. copiii erau expuşi aruncării. Cultul împăratului era de origine orientală şi însemna conservarea religioasă a cuceririi şi a stăpînirii romane. în risipa. care erau neumane şi sîngeroase. în lux. în raporturile sociale.40 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă sonală şi contribuia la o pregătire pentru mai uşoara primire a creşti­ nismului. unii stăpîneau domenii întinse şi aveau sute şi mii de sclavi. zeii erau pilde de imoralitate. Domiţian. ca religia mozaică sau creşti­ nismul. Ele aveau unele idei morale. Dimpotrivă. August era socotit un salvator al lumii şi a fost divinizat după moarte. Religia era în general discreditată . Starea morală a lumii vechi era în legătură cu cea religioasă şi so­ cială. Sclavii. cei mai mulţi trăiau în lux şi în plăceri. Ceilalţi oameni liberi du­ ceau viaţă (/rea şi umilită. necredinţa clasei culte era cu­ noscută. S ilu n jia s o c ia lă era de asemenea defectuoasă. vînduţi ucişi. El era dovada lealităţii şi a respectului supuşilor faţă de împărat şi lua deci un caracter politic. femeia se găsea în inferioritate. iar căsătoria lor nu era recunoscută legal. Religiile păgîne nu învăţau morala. puteau fi bătuţi. sinuciderile sporeau. . cultic. Bogaţii constituiau clasa privilegiată . ca şi prin atracţia cul­ telor orientale. Familia era slab întemeiată. Nevoile religioase crescuseră şi nu mai puteau fi satisfăcute de cultele păgîne. care formau o mare parte din populaţia Im­ periului. mulţi nu se mai căsă­ toreau. Unitatea religioasă o asigura în Imperiu cultul împăratului. Munca era urîtă de cei liberi. nu aveau nici sancţiuni. păgînismul avea să se opună totuşi creştinismului cu toată puterea sa. divorţurile se înmulţeau. în desfrîu. Prin reorganizarea religiei romane de către August şi prin sprijinul statului. Diocleţian) au primit onoruri divine încă în viaţă. Alţi îm ­ păraţi (Caligula. Ei erau asemănaţi « f animalele şi cu uneltele. R e ­ fuzul creştinilor de a adopta acest cult a adus asupra lor persecuţii grele. trăind la Roma din ajutorul statului şi al pa­ tronilor (c lic n li). în viaţa uşuratică a multora.

mergînd din loc în loc şi ţinînd conferinţe (diatribe). Filozofia timpului era reprezentată de trei sisteme mai însemnate : epicuieism ul. " c h i a r răul este necesar. mari adversari. A cesta a găsit între filozofi ca Cels. .. şi existenţa comunităţilor creştine. R ă spîndirea creştinismului era apoi favo­ rizată de insuficienţa religioasă şi morală a politeismului greco-roman. cei care le adunau erau adesea arbitrari şi abuzivi. care era totodată şi im o r a l.. e c le c tic ă : culegea idei din mai multe sisteme. ceea ce explică întinderea lui ra­ pidă. ordine. Filozofii au început să interpreteze miturile alegoric şi predicau unele idei morale. în general. profesat de noua Academie a lui Carneade.. Ă fost sistemul cel mai influent în societatea romană şi avea unele idei interesante din punct de vedere moral : privea pe oameni ca semeni (pagini frumoase ne-a lăsat filozoful Seneca). mai ales în neopitagorism şi apoi în neoplatonism (sec. aşa cum religia era sincretistă. collegia tenuiom m = colegiile celor săraci). Filozofia devine religios-morală. Organizarea lor uşura oarecum.. colîegia iuneiaticia. o. stoicismul. Iulian Apostalul. ~ ' A şa cum se prezenta lumea antică. care funcţionau în anumite forme legale. căi şi m ijloace de comuni­ caţie. recomanda în morală apatia (abstine et susţine . care învăţa pan­ teismul..____________________________ P ER IO A D A IN T 1I (P lN Ă LA 324)___________________________ j j Criza socială era mare. admitea că. în­ văţa indiferenţa religioasă . Ie-. mizeria creştea în rîndurile poporului. Exista un stat universal. Filozofia pregătea într-o oaTecare măsură calea pentru propovăduirea ideilor creştine. filozofia era.. Neoplatonismul a fost îndeosebi în secolele III şi IV religia celor culţi şi discredita în schimb religia poporului. care avea ca principiu moral plăcerea. la apariţia creştinismului. scepticism ul. nega Providenţa. dar ea a constituit şi unul din obstacolele puse în calea creştinismului. Impozitele erau grele. Porfiriu. socotea că lumea este condusă de necesitate (destin). rocles. xai avexou) justifica viciile şi sinuciderile. de propaganda cultelor orientale şi a filozofilor. Ca o consecinţă a lipsurilor. se formau asociaţii de ajutor reciproc mai ales pentru înmormântare ('soda-licia. III). de situaţia socială a lu-. unificare culturală. . pace. situaţia. limbă înţeleasă mai peste to t. amestec şi apropiere de popoare şi de idei. In oraşe se îngrămădeau capitaluri însemnate. era în parte favorabilă răspîndirii lui. Stoicismul era totuşi in consecvent şi contradictoriu.

care devine capitala politică a Pa­ lestinei. ceea ce explică rezi­ stenţa păgînismului. romanii numesc rege al Iudeii pe idumeul irod cel Mare. Irod Aţjripa. situaţia era defavorabilă. Prin împăr­ ţirea Imperiului lui Alexandru între urmaşii lui (diadohi). 2. fac apel la romani.a. Urmaşii acestuia se dezbină.Chr.).42 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ mii vechi.). cultul mozaic a fost restabilit.U. Templul a fost ridicat. ridică oraşul ■ Cezareea la ţărmul Mării Mediterane. .d. introduce în Palestina jocuri păgîne şi slăbeşte influenţa preoliloi imi('i.. devine rege al întregii Palestine (41— 44). Starea lumii iudaice Sosiţi din captivitate.). Iudeii au trebuii să recunoască dominaţia romană şi din acest timp plătesc un tribul romanilor. M işcarea de sub conducerea fraţilor Macabei a readus. acesta a favorizat pe iudei. de creştini în timpul împăraţilor romani pînă la publicarea edictului de la Milan de către Constantin cel Mare. Hr.4 a. care s-au purtat aspru cu iudeii şi au făcut încercarea deTa-i eleniza şi a le desfiinţa religia (Antioh IV Epifanius (174— 16. se combat. •. d.). La moartea lui Irod cel M a re . alcătuit din 70 de membri şi un preşedinte. Irod Antipa şi Filip. Apăsarea stăpînirii romane creşte. romanii împart Pa­ lestina intre cei Irei Iii ai săi : Arhelau. un fel de senat. în parte însă. în ianuarie 313. Ze- .). La anul 30 î. iudeii au reuşit să formeze un stat teocratic inde­ pendent. Palestina a ră­ mas în stăpînirea celor din^Sirîa (Seleucizi). certurile dinlre partidele iudaice slăbesc naţiunea. Generalul roman Pompei intervine în Palestina şi ia Ierusalimul (63 î.(750 a. Regele Ioan Hircao măreşte statui iudaic şi caută legă­ turi cu romanii (135— 105 î. folosindu-i ca element de colonizare îii oraşele înfiinţate de el. dar iudeii s-au ap§rat eroic şi şi-au păstrat fiinţa şi religia.c.• . Regatul perşilor a fost desfiinţat de Alexandru cel M are (f 323 . După o mare revoltă. Nepotul lui Irod cel Marc. Ierusalimul în puterea iudeilor.ITr. Acesta rezideşte templul iudaic.Chr) . condus de sinedriu. Hr. după ce regele perşilor Cyrus a distrus puterea babilonenilor (536 î. iudeii şi-au putut rezidi templul sub conduce­ rea lui Zorobabel şi s-au reorganizat. d. polemica anticreştină şi persecuţiile îndurate. Ţara e conduşi^ apoi numai de procuratori romani. Hr.

ceea ce s-a întîmplat şi cînd au judecat pe Apostoli. admiteau nemurirea sufletului. S a d u c h e ii erau partid preoţesc aristocratic : oameni bogaţi. Gradele superioare se abţineau de la căsătorie şi de la plăceri. Aveau preoţii lor. Mulţi preoţi. izbucneşte războiul iudaic. Unii ca Nicodim au fost totuşi favorabili Mîntuitorului şi creşti­ nismului. E sen ien ii sau e s e n ii ( e s e ii) erau o sectă iudaică influenţată de idei religioase străine. Organizau agape religioase cu cîntece şi dansuri. Ieru­ salimul este cucerit. a jurămîntului şi a folosirii armelor. în popor erau puţin influenţi. Au fost adversari ai Mîntuitorului şi creştinismului. se disting două partide. în Samaria. erau contra sclaviei. v ia ţa v e ş n ic ă . dar nu şi învierea trupului. deşi admiteau că Dumnezeu este unul. indiferenţi. Ei ţineau la interpretarea clasică şi religioasă a Legii şi erau mult preocupaţi de cele religioase. ipocriţi. Respingeau sacrificiile de animale şi nu partic i p a u ja cultul de la templu. Ei duceauT) viaţă contemplativă şi se ocupau cu citirea Vechiului Testament. Sub împăratul Nero (54— 68). S am arin en ii erau o populaţie amestecată. Erau ostili stăpînirii romane. T era p eu ţii erau o sectă iudaică din jurul Alexandriei (Egipt). un cult al soarelui şi al îngerilor. nu şi interpretarea ei oralii . în v ie r e a . iar templul distrus în anul 70. ieşită din iudei şi neiudei. In clasa conducătoare a poporului iudeu. cazuişti. P a rtid ele. erau monoteişti. care se deosebesc între ele prin atitudinea lor politică şi reli­ gioasă. învăţători ai Legii (soferim) şi mai tot poporul era cu ei. ex is te n ţa în g e r ilo r şi a d e m o ­ n ilor. aveau un templu propriu pe Muntele Garizim şi . pe căre-1 interpretau alegoric. ceremonioşi. Fariseii erau de mai multe nuanţe şi aju nseseră formalişti. F a r is e ii erau apărătorii Legii mozaice şi păstrători ai tradiţiilor religioase.PER IO A D A 1N T ÎI (P ÎN Ă LA 324) 43 loţii (sicarii) şi profeţii falşi o agită : se produc revolte şi intervenţii sîngeroase. Ese­ nienii practicau co m u n ita tea b u n u rilor. Ei nu respectau întreaga Lege. în sinedriu. Ei ţi­ neau ca obligatorie numai Legea scrisă. ci numai Pentateuhul lui Mioisi. ospeţe religioase. cele două partide se combăteau adeseori. n e­ gau p r o v id e n ţa . liberali. acomodaţi cu stăpînirea străină şi cu ideile timpului. Ei trăiau mai ales pe lîngă M area Moartă şi duceau o viaţă cumpătată de asceţi.

Sn contact cu lumea cealaltă. Intre samarineni şi iudei era mare ură. în diaspora. Drept e că după aceea se producea dezbinarea dintre iudei şi creştini. la rîndul ei. iudeii s-au răspîndit mult în afara Palestinei. Prozelitismul iudaic a înlesnii credincioşilor celorlalte religii apropierea de creştinism. Ei au for­ mat colonii importante la Babilon. Alexandria.tsvoi sau as66[Asvoi t ov 0eov). apoi datorită unor interese comerciale şi privilegiilor de care se bucurau. religioase ale iudei­ lor s-au modificai în parte. alţii respectau doar cele 10 porunci. Unii împăraţi. observau sabatul. emigrări. fiind numiţi în genere t e ­ m ă to ri d e D u m n ezeu (cpo6o6[. coloni­ zări. A ceste privilegii au favorizat propaganda religioasă. Antiohia. Unii primeau circumciziunea şi luau parte la sacrificii. Prin captivităţi. Im p r ă ş tie r e a iu d a ic ă (diaspora). Erau scutiţi de serviciul mi­ litar.. deo­ sebirea dintre mîncărurile curate şi necurate. pe de alta prin înseşi privilegiile de care se bucurau.44 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ păstrau ideea mesianică. deportări. aveau sinagogile şi justiţia lor. Damasc. iar stăpînirea romană. se organiza şi ducea viaţa ei proprie mai departe. la noua credinţă i a lui ] Irislos. de război. şi în interes de propagandă. odată înfiinţată. prescripţiile Legii lor. în diaspora. pe de o parte prin superioritatea lor religios-morală. Menandru. Alexandru cel M are le-a acordat avantaje în oraşele înfiinţatede el. curăţirile rituale. de cultul oficial şi imperial. Imprăştierea şi prozelitismul iudaic au avut. Prozeliţii erau de mai multe feluri. Misionarii creştini s-au adresat de regulă întîi iudeilor şi prozeliţilor din comunităţile iudaice. ideile. i-a favorizat. Iudeii formau co ­ munităţi proprii şi auţonome. ser­ vind ( < o punte de trecere de la păgînism. Influenţaţi de cultura greacă — au exislat iudei «elenişti». ca Adrian (117— 138) şi Septimiu Sever (193— 211) au interzis prozelitismul iudaic. numiţi p r o z e liţii d r ep tă ţii sau fiii a li a n ţ e i. aceştia devin mai puţin for- . Corint. Dintre samarineni au ieşit sub influenţa ideilor religioase păgîne. le era per­ mis cultul mozaic şi respectarea sabatului. unii eretici ca : Dositei. Roma. iudeii au făcut în adevăr prozelitism şi au atras la credinţa mozaică. de obligaţiile nepotrivite cu. nu­ meroşi păgîni. Simon Magul. un mare rol în răspîndirea creştinismului. prin iudaism. dar comunitatea creştină. la început.

B o u n i e t. Paris. 1953. F r. Bände. Mesia era aşteptat nu ca un Mîntuitor al lumii. J . L 'em p ire r o m a in e . 1960. Paris. B ucureşti. fidelitatea lui faţă de religia primită şi păstrarea ideii mesianice. M ün­ chen. 5 -e éd. K o r n e m a n . 3 vol. Legea V e c hiului Testament. A ceasta a făcut ca iudeii să nu înţe­ leagă pe Iisus Hristos. F ig u ri ele îm p ă r a ţi ro m a n i. P e n t r u s t a r e a l u m i i g r e c o . I. Paris. p.. Paris.. S tăpînirile străine. devenind formalistă. 1929. Le C h ristia n ism e n a issa n t. Paris. L. 1974. III. C. 1936. 20— 104. 1962. 1935. 1931. Paris. P i g a n i o 1. Paris. Din religios-morală. R i v a u d . p. J . Trad. A. 6-e éd. Paris. G e is t e s g e s c h ic h t e d e s a n tik e n C h risten tu m s. E. Paris. L é o n H o m o . 1933. au pregătit calea pentru răspîndirea creştinismului mai mult decît ori care altă împrejurare din cele cunoscute în istorie.. 1932. A u g u s t u s şi T i b e r i u . E. L e m iiieu sp iritu e l. N.. L e s g ra n d s c o u r a n ts d e la p a n s é e a n tiq u e . L a v i e q u o tid ie n n e à R o m e à ¡'a p o g é e d e ¡'E m pire. 1935. C a r c o p i n o . J . M aş k i n. I d e m . F e s t u g i è r e et P.. L 'id éa l r e lig ie u x d e s G r e c s e t T E v a n g lie.. stăruinţa poporului iudeu în mo­ noteism. religia iudaică de după exilul Babilonului este deosebită de cea a profe­ ţilor. L e s r e lig io n s o r ie n t â t e s d a n s l e p a g a n is m e ro m a in . Paris. A l b e r t i n i . H is to ir e r o m a in e . 2-e éd. L e d e c ü n d u m o n d e a n tiq u e .PER IO A D A ¡N T II (P IN A LA 324) 45 malişti şi fanatici decît iudeii din Palestina. A u g u s te 63 av.. B erlin. II. C u m o n t. C. 1954.r o m a n ' e : D. 125— 170. I d e m . T o u t a i n . A 1 1 h e i m. Ja e g e r. L e m o n d e g r e c o -r o m a in a u te m p s d e N o tr e S e ig n eu r.. J . S. I. S tu ttg art. A. ca un eliberator naţional al p p p p ra lu X iu ^ ftjU a x o b iâ străină. Paris. cazuistă. T u d o r. Sam arian. F a b r e. 1963. T ib e r iu s . Paris. Fr. C a r l S c h n e i d e r . . H is to ir e d e R o m e. să nu-L respecte ca pe adevăratul Mesia şi să ceară osindirea Lui ca blasfemiator. Trad. 4-e éd. Paris. Bucureşti. t. Paris. L e s e m p e r e u r s r o m a in s e t l e c h r is tia n is m e . Totuşi. 1935. 2. P rin c ip a lu l iu i A u g u s tu s. par A. D as ir ü c h te C h risten tu m u n d d ie g r i e ­ c h i s c h e B ildu n g. dînd strictă observare lite­ rară prescripţiilor Legii. J ... Le c a d r e t e m p o r e l. în general. L e H au t-E m p ire. 1923. 1953. ca şi acţiunea iudaismului în lume. nenorocirile şi umilirile în­ durate de iudei au contribuit la schimbarea ideii mesianice însăşi. L e s c u lt e s p a ïe n s d a n s ¡'em p ire ro m ain . E x a m en d e s c a u s e s d e la d ë c a d a n c e . 1905— 1917. L e m o n d e g r e c o -r o m a in a u te m p s d e n o tr e — S e ig n eu r. 1954. Coeury. I d e m . B IB L IO G R A FIE 1. E x p a n sio n e t lu ttes .. W . t. ci ca un erou. — 14 ap. admiţînd că şi alte popoare pot să primească Legea mozaică şi să dobîndească mîntuirea. J . 1959. A. A. F e s t u g i è r e. ritualistă. A. misiu­ n ea acestui Mesia devenea politică.

Leiden. réim prim é. 2 vol. 3..14. B a u d r i l l a r t . 1962. L e s H é b r e u x . V . Paris. I d e m . H.. 19. 1960. Paris. Paris. trad. 1976. II. M a r q u a r d t et P. S i m o n . p. C h risten . Paris. N. A. T h . :. Touati. Paris. La c it é a n tiq u e. K o s m a i a. M a u r r e. P a u l S t y g e r. I. par P. 1929.R o p s . M o e u rs p a ïe n n e s . A b b é A. D ew ailly.. trad. E s s é n ie n s . 1925.T eolo g ice». Paris. 1959. 1980. Les S a d d u c é e n s (Études bibliques). R evised édition. D a n i e l . ■ J. franç.. I d e m . T h é o lo g ie du Ju d é o . J .40 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ 2. Paris. K r ü g e r . Philadelphie. Paris. 1929. 2 vol. L eu r c o n d itio n ju r id iq u e . 512 p. J u d e n un d C h riste n im a lte n R om . Le m o n d e à la n a is s a n c e du C hrist. Leiden. Paris. W icn . H is to ire d e s d o c tr in e s c h r é t ie n n e s a v a n t N ic é e . 437 p. Paris. 1 ’ . S. 9 --1 0 . 1962. C. Pentru in stitu ţiile şi v iaţa pu blică a rom anilor şi g recilo r. Berlin. L e s J u ils d a n s ¡‘E m p ire ro m a in . vezi : A. P r é c is d e s in stitu tio n s p u b liq u e s d e la G r è c e et d e R o m e a n c ie n n e s . J. t. 1929. U i c i o t t i. B o x l e r . M essage é v a n g é liq u e et c u ltu re h e l l é n is ­ tiq u e . 1914 .cil. M an u el d e s a n tiq u ité s ro m a in e s. Leiden. T h e J e ws u n d e r R o m a n R u le. J e w is h s e c t s at th e tim e o l J é s u s . t. N a h o n. V II— X IX . é c o n o ­ m iq u e e t s o c i a l e . F u s t e i d e C o u l a n g e s . J . London. M o m m s e n . m o e u r s c h r é tie n n e s . X X V I (1974). L e M o y n e. E. La v ie q u o t id ie n n e en P a le s tin e au t e m p s . 1959. C. Trad uit de l'allem and sous la d irection de G. U e m en tio n p a u lin ie n n e d e s E s s é n ie n s d e Q um ran. N ew York. Trad uit du suédois par L. H. 1936. du fra n ç a is : L es s e c t e s ju iv e s a u te m p s d e J é s u s . 1968. 1958 . J u s t e r. 1887— 1907. D a n i é 1 o u. Paris. 1— 2. H is to ire d e s J u ü s . Paris. E rom P o m p e y t o D io­ c le tia n . Les d is p e r s é s d 'Isr a ë l. 1961. S tr e itlic h te r a ü s d e r e r s te n V ciiolgiiiH iay. tome I— V .C h r is t ia n is m e . 1976. ! ■ P e l c r s o n. Paris. M a r y S m a l l w o o d . C. Paris. 2 vol. H is to ir e d 'Isra ël. B r i g h t . E s e n ie n ii şi B is e r ic a p rim a ră . M. 1967. Paris. E sse n e r. J. L 'E glise a n c ie n n e et Ia c u ltu re g r e c q u e . . G abalda. Paris.d e J é s u s .. trad. 1963. H e b r a e r . A uvry. 707— 716. 1939. I d e m . 1961. par M.-D. Paris. 25-e éd. ' C.-M. G r a y z e l . A h is to r y o l Is r a ë l. 1966. D a n i e l . P e n t r u l u m e a i u d a i c ă : M. Paris. X IV — 595 p. 1966. Hum bert. Zé l o t e s et S ic a ir e s e t leu r m en tio n p a r p a r o n y m ie d a n s le N o u v e a u T e s ta m e n t. C a u s s e . F r ü c h r is tlic h e J u d e n tu m ü n d G n o s is . franc. în «Studii. nr. 1966.. W i f s t r a n d . L e ju d a ïs m e e t l e c h r is tia n is m e a n tiq u e d ’A n tio c h u s E p ip h a n e à C o n s ta n ­ tin.

. Io a n R ă m u rea n :J . 5). care au urm at apoi Mîntuitorului.IISUS HRISTOS. care vorbeşte cu laude despre el. decît el. El nu tinde să form eze.—39. Predica lui Ioan a făcut o puternică impresie. care îndemna pe iudei la vir­ tute. întrebînd dacă el este Mesia. Printre ei. Ucenicii lui s-au menţinut cîteva zeci de. Ioan Botezătorul a fost arestat de Irod Antipa (4 î. Cu împărăţia lui Dumnezeu. a fost închis la Macherus şi decapitat. necreştinii şi unii din adversarii creştinis­ mului recunosc în Iisu s H ristos o personalitate unică. Cu aceasta se desăvîrşea «plinirea vremii» şi se intensifica pregătirea mesianică. A n tich ită ţi iu d a ic e (XVIII. fiul lui Irod cel Mare. fără egal în is­ toria omenirii.).o comunitate proprie. Iisus Hristos.Hr. au fost la început Apostolii Andrei şi Ioan.Hr. Pentru predica lui necruţătoare. MÎNTUITORUL LUMII* Ioan Botezătorul. Pe lîngă ştirile ce avem des­ pre Ioan Botezătorul în Evanghelii. A ctivitatea Mintuitorului a fost precedată cu pu­ ţin de a lui Ioan Botezătorul. Isto r ia b is e r ic e a s c ă . El ducea viaţa de ascet şi boteza în Iordan. dreptate şi pietate (Eusebiu. numindu-1 un om bun. Creştinii. Ioan era convins de venirea timpului me­ sianic şi se considera vestitorul lui. ci să «îndrepteze calea» pentru venirea Mîntuitorului. Vameşi. d. el anun­ ţa şi judecata lui Dumnezeu. popor alergau la el. ani. Deşi materialul istoric de care dispunem este prea puţin faţă de ceea ce a fost şi a făcut Iisus Hristos. în aşteptarea Celui «mai mare». fiind numiţi . cunoaştem totuşi bine ca* Capitol red actat de Pr. II. I. prof. 5). el este amintit în scrierea istori­ cului iudeu Iosif Flaviu.«creştinii lui I o a n » . Ioan Botezătorul era un profet — ultimul al Legii Vechi — şi predica pocăinţa pentru apropiata «împărăţie a cerurilor». soldaţi.e i practicau un botez şi aveau rugă­ ciuni şi posturi proprii.

Cronologia vieţii Mîntuitorului. fiecare autor interpretînd opera şi mesajul său evanghelic în funcţie de opiniile sale istorice. este. Deşi naşterea lui Iisus Hristos este rol m.— 14 d. calculată de Dionisie cel Mir . Luca şi Ioan. Istorisirea evanghelică nu este o încercare de biografie. Istoria nu poate să înfăţişeze viaţa sa dumnezeiască în sînul Sfintei şi celei de o fiinţă Treimi.■48 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ •racIerul. care formează un obiect de sludiu pentru alte discipline teologice. eco ­ nomice şi politice.c.c. ci se ocupă numai de viaţa sa omenească. moralist. mai tîrziu decît a fost. Marcu. începînd din 526. Iisus Hristos n-a scris nimic. cum am arătat. în timpul împăratului Augusl. Era creştină. cu rîţiva ani înaintea erei creştine stabilită de Dionisie cel Mic (f 540) în 753 a. Ioan. de aceea învăţătura sa este orală sau predicatorială (kerygmatică). ci ea ur­ măreşte să transmită o învăţătură dogmatică şi morală. <lala oi nu so cunoaşte cu precizie. 5). el punînd naş­ terea Mîntuilorului. vom înfăţişa aci numai datele şi laptele mai însemnate. El este prezentat ca gînditor.ii insemiml eveniment din istoria omenirii şi a mîntuirii noastre.u. ci o mărturie a credinţei Sfinţilor Apostoli şi a primilor creştini. filosof. filosofice. mai ales din cele patru Evanghelii. îndeosebi la Dogmatică.u. Care s-a întrupat din fecioara Maria şi a vieţuit ca persoană istorică în timpul împăraţilor romani August (31 î. epistolele Sfîntului apostol Pavel şi epistolele lă ­ sate de Sfinţii apostoli Iacob. învăţătura şi rezultatele misiunii Sale. Iisus Hristos s-a născut în zilele procuratorului roman Ponţiu Pilat (Luca 1. pentru istoria creştinismului. la 753 a. viata. El s-a adresat iudeilor pe cale orală. la Roma. .sau Hxiguus. Iuda Tadeul şi Faptele Apos­ tolilor sînt singurele noastre documente. sociale. Pentru creştini. Ele nu sînt nişte biografii ale lui Iisus Hristos sau rezumate ale cuvîntărilor sale. Din viaţa şi învăţătura Mîntuitorului. idealist visător sau reformator religios.Hr.'i (Dobrogea). aceasta făcîndu-se la alte discipline teologice. originar din provincia romană Scythia Minor sau Daria Ponlir. greşită.Hr. Evangheliile lăsate de Sfinţii apostoli Matei.) şi Tiberiu (14— 37). însă Iisus Hristos este o persoană divino-umană. Petru. Asupra vieţii lui Iisus Hristos s-au scris şi se scriu continuu nenu­ mărate studii şi lucrări. prin cuvîntări şi parabole. Rînd pe rînd. !este Fiul lui Dumnezeu.

23).). Ea a avut loc în timpul împăraiului August. fiind limp de pace. în jurul anului 377 Ia Antiohia. se retrage în Galileea.c. leproşi. care precede cu puţin pe a Mîntuitorului. în lîm p in aţi-L » (P. 36.u. El şi-a ales doi­ sprezece Apostoli şi învăţa în sinagogile iudeilor în zilele Sabatului.Hr. misiunea la vîrsta de treizeci de ani pe malurile Iordanului. care a făcut un recensămînt ai populaţiei. cînd Sfîntul Grigorie de Nazianz a ţinut celebra sa predică festivă : «H ristos s e n a şte.u.u. precum şi vameşilor. Primii săi discipoli au fost discipolii Sfîntului Ioan Botezătorul (ca Ioan şi Andrei).c. deci cu 4 sau 5 ani mai înainte de 753 a. în acest timp. 19— 20).(14— 37). Cînd el se întoarce şi află de arestarea şi moartea Sfîntului Ioan Botezătorul de către Irod Antipa (4 î. Mai tîrziu. de asemenea.u. anul morţii lui Irod. în Evanghelii se găsesc cîteva date şi indicaţii de timp referitoare la anul naşterii şi vîrstei lui Iisus Hristos. îndrăciţi. isterici. aluzia la vîrsta Lui — «în că nu a i c in c iz e c i d e ani». unde. apoi începutul activităţii publice a Sfîntului Ioan Botezătorul. unde în­ cepe să înveţe în oraşele din jurul lacului Ghenizaret. A ceste indicaţii ne îndreptăţesc să aşezăm anul naşterii lui Iisus Hristos în 749 sau 748 a.. Iisus Hristos s-a născut cu un an sau doi înainte de 750 a.— 39 d. 29). uciderea pruncilor.c. împreună cu Fecioara M aria şi bătrînul Iosif.Hr.c.. sărbătorită mai întîi la Roma. slăv iţi-L ! Ilr is îo s din ceru ri. deci în 749 sau mai corect în 748 a. numit şi M area Galileci sau Marea Tiberiadei şi în ţinutul numit D e c a p o lis = ţinutul celor zece cetăţi.. în anul al X V -le a al domniei împăratului Tiberiu . Iisus se retrage în pustie. ¡fiind proconsul al Siriei şi Palestinei Quirinus.u. cînd Iisus avea «aproape treizeci de ani »(Luca 3. 4 — Istoria bisericească . celor umili şi bo l­ navi : orbi.P ER IO A D A IN T II (P IN Ă LA 324) 49 In realitate. apoi şi în Răsărit. s-a arătat la Betleem steaua magilor la Naşterea lui Hristos. a urmat fuga lui Iisus Hristos în Egipt.. paralitici. i-au zis iudeii (Ioan 8. Este cunoscută.G.. 311— 336). 57) şi la zidirea templului de către Irod cel M are (Ioan 2. pe lîngă iudei se aflau şi greci.c. iar din 379 şi la Constantinopol. a spus : «Iată m ielu l lui D u m n ezeu C el c e r id ic ă p ă ca tu l lum ii» (Ioan 1. nu departe de aşezările esenienilor. cum a stabilit-o Dionisie cel Mic. moartea lui Irod în 750 a. Cînd Sfîntul Ioan Botezătorul a văzut pe Iisus venind către el. tradiţia creştină a fixat naşterea Mîntuitorului la 25 decembrie în fie­ care an. Iisus Hristos şi-a începui. Iisus se adresează de preferinţă oamenilor simpli. printre u ce ­ nicii lui Ioan Botezătorul.

martiriul Simţului Şlelan şi convertirea lui Saul (Sfîntul apostol Pa vel). iar data morţii în anul 30 d. alţii în 30. 4). După Sfîntul Luca (4. unii eretici. Durata activităţii publice a Mîntuilorului nu este nici ea mai si­ gur cunoscută din cauza deosebirii dintre Evangheliştii sinoptici. cil se (’iede în mod obişnuit. 23). în anul 27 al erei dionisiace.c. A ctiv ita ­ tea publică a Mîntuitorului variază — după unii istorici şi cercetători — între 1 şi 3 ani.u. De asemenea. ca alogii şi gnosticii.c. Părerea cea mai întemeiată şi admisă de cei mai mulţi este dala de 7 aprilie. desigur cu probabilitate. EI a petrecut Pasha anului 781— 82 (Ioan 5. După dalele de mai sus. 14 nisan (7 aprilie). 32 sau 33 al erei creştine. în ajunul paştilor iudaice.Hr. într-o vineri. 10).).. Ţinînd seama de faplul că Mîntuitorul a muri! pe Cruce. a serbat cu Sfinţii Apostoli Cina cea de taină. unii autori noi o pun în anul 28.c. (25. (783 a.c. Unii scri­ itori creştini socotesc a fi anul 28. alţii 29.|îc'. şi alte date creştine însemnate ca : moar­ tea lui Io. . 2) şi Lev. ceea ce arată că activitatea sa a durat peste trei ani. 1) şi a anului 782— 83 (Ioân 6. pe drumuri. care vorbeşte de trei Paşte. Acea sin ipoteză a fost re­ luată de unii istorici bisericeşti în sec.u. care vorbesc de un singur Paşte şi Evanghelistul Ioan.. socotind data naşterii în 749 748 a. iii I>()l('/.. calculele cele mai lume sînt de acord pentru anii 30 sau 33 cînd paştile iudaice au cir/. 18— 19) : «M-a Irim is s ă v e s t e s c an u l m ilei lui D um n ezeu ». în sinagogi. au crezul că activitatea pu­ blică a Mîntuitorului a fost doar de un an. a fost apoi prins. ci menţionează doar fapte nedatate din xâaţa Mîntu¡torului. E de remarcat că evangheliştii nu dau date islorice precise. care aminteşte. Mîntuitorul s-a botezat în Iordan la 6 ianuarie 780 a. | rîliva ani (I fi ! după moarlea Mîntuitorului).n| simbăla. alţii în 33. anume 35— 36 de ani. sau 30 al erei dionisiace.ni stabilirea datei morţii Mîntuitorului pot fi luate în consideî't. anul 30 (783 a. rezultă că Iisus Hristos a trăit mai mult de 33 de ani.50 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ cărturarilor şi fariseilor.u. avînd circa 30 de ani (Luca 3. Matei. Nici anul morţii Mîntuitorului nu este acelaşi pentru toţi. Marcu şi Luca. IVnl. judecat şi răs­ tignit vineri dimineaţa.Paştelui din anul 783. iar înaintea.itorul (poale cu doi ani înainte de moartea lui Hristos). X IX . După studii mai noi.). pe ţărmurile lacului Tiberiada.un loc din profetul Isaia (61.u. alţii chiar mai tîrziu (36). în pustie.

Iisus Hristos a fost arestat din ordinul procurato­ rului Ponţiu Pilat (26— 36 d. afirmau ei. în afară de fuga Lui în Egipt şi de întoarcerea în Galileea. dacă se va fi născut înainte de 748 î. 19. 33). intrarea triumfală în Ierusalim. 50). Moartea. 13. ca învăţător. Evenimentele mai însemnate din viaţa Mîntuitorului.d. sub Împăratul August. .Hr. 42— 51). pe de alta a stîrniţ ura conducătorilor iudei. 30) şi «De Ia D um n ezeu am ie ş it şi am v e n it» (Ioan 8. El este acuzat că s-a făcut pe sine « r e g e le iu d e i­ lor» (Ioan 18. Din copilăria lui Iisus Hristos. In cele din urmă. Evangheliile au reţi­ n u t: botezul Lui de către ¡Ioan (Matei 3. ci p en tru h u lă şi pen tru c ă Tu. Mîntuitorul a declarat : «Eu şi T atăl una sin tem » (Ioan 10. . 42). nu se cunoaşte decît episodul de la 12 ani. profet şi făcător de minuni. în afară de faptul istoric al naşterii Lui la Bethleem. 33— 3 7 . după opi­ nia marelui arhiereu Caiafa.Hr. şi înălţarea Lui. Vina lui Iisus Hristos este.) şi judecat de marele preot Caiafa şi de sinedriul iudeilor. învierea. T e ia c i p e T in e D um ­ n ezeu » (Ioan 10. Intr-adevăr. Răstignirea. sînt simple închipuiri fără nici un temei istoric. religioasă şi politică. Iudeea. . Iudeii se temeau foarte mult de romani să nu le nimicească ţara şi neamul : «De-1 v o m lă s a a şa . în timpul proconsu­ lului Quirinus. propovăduirea însoţită de minuni în Galijeea. 1 7 . toţi v o r c r e d e în El şi v o r v en i ro m a n ii şi n e v o r lu a lo c u l şi n eam u l» (Ioan 11. şi Ierusalim.Din activitatea mesianică a Iui Iisus Hristos. după conducătorii iudeilor. Unii scri­ itori creştini vechi (Sfîntul Irineu al Lugdunului = Lyon) şi unii teologi noi cred că Mîntuitorul a trăit pe pămînt chiar 40 de ani. judecarea. 9— 11).PER IO A D A ÎN T lI (P IN A LA 324) 51 sau ceva mai mult. ch e­ marea Apostolilor (Matei 10). De aceea. ideile pe care El le-a predicat. după care Iisus a învăţat la preoţii din Egipt sau în alte ţări (India). In cei vreo trei ani dţ^nnsiune publică. Astfel s-a ajuns la con­ damnarea iui Iisus Hristos la moarte prin răstignire pe cruce. prinderea. Iată cuvintele lor : «Pentru lu cru bun nu aru n căm cu p ie tr e a su ­ p ra Ta. condamnarea. Ipotezele unor cercetători raţionalişti.. Marcu 1. 48). cu prilejul unui recensământ. care. cînd El s-a rătăcit de părinţii săi în templul din Ierusalim (Luca 2. 12) şi s-a declarat pe sine Fiu al lu i D um ­ n ezeu . pe de o parte a făcut o foarte puternică impresie asupra poporului. « e ste m ai d e fo lo s s ă m o a r ă un om pen tru p o p o r d e c ît s ă p iară tot n e a m u l» (Ioan 11. Iisus Hristos a desfăşurat o a c ­ tivitate extraordinară. om iiin d.

14). de virtute morală şi fericire sufletească. în îm p ă ră ţia ceru rilor. parabole şi ima­ gini de o simplitate. 4. a spus El (Ioan 8. 7 . cu auto­ ritatea şi puterea lui Dumnezeu. iar Sfîn­ tul Apostol Petru mărturiseşte : «Ei n -a s ă v îrş it n ici un p ă c a t. ea fiind de origine dumnezeiască. frumuseţe şi înţelepciune supraomenească. aşa rum l-a vestit Mîntuitorul era o nouă con­ cepţii* r<i şi lo. 2 . dar «a plin ii L eg ea » (Matei 5. Mîntuitorul a dat învăţături sublime în cuvinte. Evanghelia. ca stare de credinţă. obişnuiţi cu propriile lor religii. a fost un mesaj religios şi moral. adusă lumii. 17). Deşi Iisus Hristos predica iudeilor. Mîntuitorul urmăreşte mîntuirea omului. vor intra toţi cei ce cred în El şi în misiunea Lui dumnezeiască. adică vestea cea bună. nu social sau politic. ascultă şi (in preceptele Lui. Cu tot sincretismul religios Şi prozelitismul iudaic. 5).il«' marile adevăruri predicate de El. «C in e d in tre v o i m ă v ă d e ş t e d e păcat». se renasc «din a p ă şi din D uh» (Ioan 3. n ici s -a a i la t v ic le ş u g în gu ra L ui» (I Petru 2. reînnoirea. învăţătura Lui n-a fost depăşită şi nu poate fi depăşită de nici una dintre religiile naturale ale lumii sau de vreun alt sistem de gîndire filosofic sau religios. 46). A ceastă împărăţie este înţeleasă ca o nouă ordine morală. sinceritate. propovăduită de Iisus Hristos. Prin doctrina Sa. Mi uluitorul a pornii de la ideile religios-morale ale Vechiului T es­ tament. care înseamnă eliberarea lui de păcate. adîncime. mergînd mult mai departe de . se schimbă sufleteşte* şi trăiesc o viaţă religios-morală nouă şi curată. Acest universalism religios. a mărturisit dumnezeirea Sa şi a ară­ tat misiunea Lui mesianică în faţa Apostolilor şi a oamenilor. 22). învăţătura Mîntuitorului a fost înţeleasă cu greutate de unii şi de alţii. Ideea centrală a propovăduirii Mîntuitorului este « îm p ă ră ţia lui D um nezeu» sau « îm p ărăţia ceru rilo r» . Prin îndemnul : «P o c ă iţi-v ă c ă s-a a p r o p ia t îm p ă r ă ţia c e r u r ilo r » (Matei 3. a avut o viaţă morală de o curăţie şi înălţime sufletească unică şi incomparabilă. învăţătura Lui este destinată iul regii lumi.IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ învăţătura. «Si s c v a p r o p o v ă d u i E v a n g h e lia a c e a s t a a îm p ă ră ţiei în luată lu m ea sp r e m ărtu rie la to a te n eam u rile» (Matei 24. 57 . îşi începe El misiunea sa mîntuitoare. restructurarea firii umane. bun suprem apărut cu El şi realizat în lume prin îndeplinirea poruncilor lui Dumnezeu. Marcu 1. Iisus Hristos a vorbit şi a lucrat în numele. 15). 10. sfinţirea şi îndumnezeirea omului.

In noua religie. « T oate c ît e a rc T alăl a le M e le sînt» (Ioan 16. care formează una. 7). «C ăci trei sîn t c a r e m ă rtu rise sc în c e r : T atăl. inefabil şi infinit este esenţială. sfinţenie şi îndumnezeire. ideea de Dumnezeu este mult adîncită şi atinge în învăţătura lui Iisus Hristos «cea mai înaltă treaptă a theismului». Prin m o n o teism u l şi spiritualitatea lui Dumnezeu. Dumnezeu-Tatăl s-a făcut cunoscut oamenilor. El a înnoit şi a înnobilat conţinutul noţiunilor religios-morale vechi şi contemporane şi a creat o nouă religie şi morală. 15). 38). prin credinţă în Iisus Hristos şi prin revărsarea harului Sfîntuluj Duh la desăvîrşire. ideea existenţei unui singur D u m n ezeu spiritual. Fiul şi Duhul Sfînt. C u vîn tu l şi S lîn tu l D uh şi a c c ş ti trei una sînt». Există un singur Dumnezeu ade­ vărat în trei ipostasuri sau persoane : Tatăl. Ei nu sînt trei Dumnezeu. 3). care a îmbrăcat chip de om. după cum Fiul lui Dumnezeu este prezent în «sinul T atălui». iar oamenii de pe toată faţa pămîntului sînt fiii Săi şi fraţi între ei. 10). iar prin jertfa Sa pe cruce a adus mîntuirea lor.P ER IO A D A IN T 1I (P IN A LA 324) 53 ea. deofiinţă şi nedespărţită Treime. Dumnezeu este spirit personal. 10). «Eu şi T atăl una sîn tem » (Ioan 10. c ă T atăl e s t e în M in e şi Eu sîn t în T atăl ?» (Ioan 10. meniţi să ajungă. 14. de filiaţie directă propriu-zisă : El este Fiul lui Dumnezeu în înţeles real metafizic. sfinţenia şi bunătatea Sa.. El esle Tatăl ceresc al tuturor oamenilor. mărturiseşte Sfîntul Apostol Ioan (I Ioan 4. atotputernic. lot. ci trei ipostasuri sau persoane a le u n ei sin g u re D u m n ezeiri. «Nu ştiţi. aşa Dumnezeu-Tatăl este prezent în întruparea Fiului. Dar. născut mai înainte de toţi vecii din Tatăl. Raportul dintre Dumnezeu şi oameni. 38 . Iisus Hristos este « stră lu cirea s la v e i şi c h ip u l fiin ţei lui D u m n ezeu » (Evr. 45) şi «Cei ce M -a văzu t p e M in e a v ăz u t p e T atăl» (Ioan 4. 9). «Şi to a te a le M e le sîn t a le T a le şi a le T ale sîn t a le M e le » (Ioan 16. curăţia. ca şi raportul dintre oameni este radical schimbat prin preceptele Evangheliei. deşi a îmbrăcat chip omenesc. prin Domnul Iisus Hristos. le-a spus El Sfinţilor Apostoli. «El e s t e ch ip u l D u m n ezeu lu i celu i . Prin Fiul Său.. Cu alte cuvinte. a mărturisit Mântuitorul despre Sine. n e ­ văzut. După Sfînlul apostol Pavel. 1. desăvîrşit în fiinţa. sfîntă. A ltă­ dată a a d ă u g a t: «C ine M ă v e d e p e M in e v e d e p e C el c e M -a trim is p e M ine» (Ioan 12. Iisus Hristos se găseşte faţă de Dumnezeu-Tatăl într-un raport deo­ sebit şi unic. Iisus Hristos a afirmat totdeauna dumnezeirea Sa şi legătura Lui intimă cu Dumnezeu-Tatăl ca Fiu al Său.

.. 1 3 . 20. 26). 33— 3 4 . ­ 20. 1 5. în fiinţa omului se unesc în chip mi­ nimal lumea nuilerială şi lumea spirituală. Pogorîrea Sfîntului Duh asupra Sfinţilor Apostoli (Luca 24. 4 . imaterială. Luca 9. . 9). 2 . 49 . Antropologia creştină este cu totul diferită de antro­ pologia religiilor naturale. înălţîndu-se pînă la sfinţire şi nulumno'/oire spre a trăi în veşnicie cu Dumnezu. Cor. omul fiind format din trup nialorial şi suf 1(4 spirilual. 32— 34 . 22). z a d a rn ic ă şi c r e ­ d in ţa v oa stră. care a confirmat că este Fiul lui Dumnezeu este în v ie r e a s a din m orţi. propriile Sale profeţii confirmă d iv in ita te a Sa. distinctă de fiinţa lui Dumnezeu. 27). trădarea lui Iuda (Matei 26. Minunea cea mai mare.. Chipul lui Dumnezeu din fiinţa omului orientează omul spre îndumnezeire. De asemenea. Sufletul omului este o substanţă fină. Iisus a proorocit patimile. 18— 20 . 31— 3 4 .» «Dar acu m H ristos a în v ia t din m orţi. După doctrina creştină. 15. Prin Sfîntul Duh. 2. fiin d în cep u tu ră (a învierii) c e lo r adorm iţi» . 21— 26). 1. în teologia creştină este implicată şi a n tr o p o lo g ia . c a r e v a fi n im icit e s t e m o a rtea » (I Cor. spune Sfîntul Apostol Ioan. 14 . Doctrina creştină învaţă că omul a fost creat de Dumnezmi «după ch ip u l şi a s e m ă n a r e a sa» (Fac.. 22— 23 . 4. concepţia despre om.(. a treia persoană a Sfintei Treimi. Ioan 13. 1. stă în slrînsă legătură cu concepţia despre Dumnezeu. Fapte 1.«V răjm aşu l c e l din urm ă. ca împlinire şi desăvîrşire a întregii creaţii. 18— 20 . 2 . moartea şi învierea Sa (Matei 16. renegarea lui Petru (Matei 26. 44 . 2.. în Iisus Hristos «lo c u ie ş te tru p eşte to a tă p lin ă ta te a D u m n ezeh ii» (Col. Filip. 8). vom ii asemenea Lui. Marcu 10. Ioan 15.Y/c/ şlim c ă atu n ci cîn d s e v a a ră ta Iisu s. 6). Marcu 14. antropologia. Iisus Hristos a adus în lume o concepţie nouă d e s p r e om .54 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ n ev ăzu t» (Col. «C ă ci d a c ă H ristos n -a în v ia t. dar capabil să se ridice prin virliile şi barul divin la asemănarea cu Dumnezeu.. 6). 21 . simplă. piatra de temelie a predicăm creştine şi garanţia învierii tuturor oamenilor. Luca 22. 21. 2 6 . 21 . Luca 19. 17. dărîmarea Ierusalimului (Matei 24. M arcu 14. spune sfîntul Apostol Pavel. fiin d c ă îl v o m v e d e a p recu m este» .. Iisus Hristos şi-a afirmat Dumnezeirea Sa nu numai prin cuvintele şi învăţătura Sa. Luca 22. 21 . ise revarsă continuu asupra celor ce cred în Iisus Hristos harul lui Dumnezeu cel înnoitor şi sfinţitor. 29— 3 0 . 16. z a d a rn ic ă e s te p r o p o v ă d u ir e a n oastră . Ioan 13. Marcu 13. minunile şi proorociile Sale. ci mai ales prin faptele. 38).

c ă c i D um n ezeu e s t e iu b ire» . 22). 4). cu to ată in im a ta. cu tot su fletu l tău şi cu tot cu g etu l tău. 3 6 . idee şi pildă dumnezeiască a vieţii creştine. 43). de a cărui mintuire sîntem cu toţii responsabili. Iubirea este cea mai mare poruncă dată de Iisus Hristos şi cea mai m are realizare a vieţii morale creştine : iubirea lui Dumnezeu ca Tată al tuturor oamenilor şi iubirea de oameni ca fii ai lui Dumnezeu şi fraţi ai noştri. ne încredinţează Sfîntul Apostol Matei. Luca 10. Iisus Hristos. ci a dat şi pilda dumnezeiască a unei vieţi de iubire. 27). 2 6 . c ă c i îi în v ă ţa p e e i c a C el C a re a re p u tere. Iisus Hristos a adus nu numai ideea de iubire a aproapelui nostru. Iisus Hristos ne învaţă şi porunceşte : «Să iu b e ş ti p e D om n ul D um ­ n e z e u l tău. 25).. Cu această învăţătură. căci El este fratele nostru. «N oi iu bim p e D u m n ezeu . prin care fiecare trebuie să năzuiască spre desăvîrşirea dum- . « C ăci D u m n ezeu a ş a a iu b it lu m ea .. Evanghelia lui Iisus Hristos aduce o înnoire şi un pro­ gres tot atît de mare.• Marcu 12. ia r nu în fe lu l că rtu rarilo r» (Marcu 1. d a c ă -ş i p ie r d e s u fletu l sau ?» (Marcu 8. « că ci c e . Principiul şi temeiul raporturilor dintre oameni este iu b ir e a .P E R IO A D A IN T lI (P IN A LA 324) 55 (I Ioan 3. După mărturia Sfîntului Apostol Ioan. bunătate şi curăţie sufletească. religia şi cultul au fost moralizate. pe care a pus un preţ nou şi infinit. Luca 9. Aşa cum ne-a descoperit pe Dumnezeu. «A tu n ci c e i d repţi. 16). Evanghelia ne descoperă şi pe semenul nostru. c a o r ic in e c r e d e în El s ă nu p iară. mîntuirea lui este datoria şi fericirea cea mai mare. Siîntul Apostol Petru spune că cei drepţi se fac «p ărtaşi firii d u m n ez e ie şti — (0eia? xotvovoi csuaeioc) (II Petru 1. « d ra g o s tea e s t e d e la D um ­ n ezeu . 7— 8 şi 19). ne-a descoperit nouă înşine valoarea sufletului nostru. în cît p e F iu l Său C el U nu l-N ăscu t L -a d at. Cel în treime adorat.i f o lo s e ş t e om u lu i s ă c îş tig e lu m ea în tr e a g ă . fiin d c ă El n e -a iubit c e l dintîi» (I Ioan 4. v o r stră lu ci c a s o a r e le in îm ­ p ă r ă ţia T atălu i lor» (Matei 13. 2). Ia r a d o u a . la f e l c a a c ea sta . M atei 16. 37— 39 . spiritua­ lizate şi valorificate în gradul cel mai înalt. Aşa cum sufletul este cel mai mare bun al nostru. De asemenea. c i s ă a ib ă v iaţă v e ş n ic ă » (Ioan 3. 29— 31 . care s e v a realiza prin viziunea 'beatifică a lui Dumnezeu şi trăirea în eternitate cu El. B ă iu b e ş ti p e a p r o a p e le tău c a p e tin e în su ţi» (Matei 22. In m o r a lă . «Şi era u u im iţi d e în v ă ­ ţătu ra Lui. A c e a s ta e s t e m a r ea şi c e a d in tîi p oru n că.

iar n o i d a to r i sîn tem s ă n e iu bim unul p e altul» (I Ioan 4. Conducătorii iudei. In sinedriu. demascaţi şi biciuiţi de cuvîntul Lui. ca hulitor (Marcu 14. «în a c e a s ta e s te d r a g o s te a .in. a al ras. orbiţi de orgoliul. Ucenicii Lui înşişi L-au înţeles treptat şi cu oarecare greutate. prin accentuarea nemuririi sufletului şi a răs­ punderii lui înaintea lui Dumnezeu. 34). prin răstignire. iar fariseii. căruia s-a adresat de preferinţă. slăpîniţi de o con­ cepţie mesianică denaturată. adică tocmai ceea ce doreau ei. cu excepţia cîtorva. învăţătura şi trăirea religios-morală propovăduite de El. nu s-au opus. 12). marele preot (arhie­ reul). (¡4). şi pentru că socoteau mesianismul î periculos ilin punrl do vedere politic. a convins.. Partidele iudaice I-au birul o opo/. j sul lotului. religia şi morala.. 30). i ii vutcile de El. în general.IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ nozeiască însăşi. Prin învăţătura Sa. c i fiin d c ă El n c -a iu bit p e noi. nu fiin d c ă n oi am iu bit p e D um n ezeu . necunoscute pînă atunci. a cucerit pe de 0 parce . spune Siîntul evanghelist lo. blasfemafor. ca răzvrătitor contra împăratului de la Roma. Prin concepţia Lui spiritualista. a declarat uciderea lui Iisus ca o necesitate politică. L-au socotit înşelător. declarînd că «niciodată n-a vo r­ bit un om ca Acesta» (Ioan 7.i ipocrizia lor : saduebeii pentru că nu credeau în înviere şi în 1ici1 u i i re.. Poporul. Iisus Hristos a unit strîns credinţa şi fapta. a dezamăgit şi a scandalizat pe de alta. în cea mai mare parte însă. după cum spune Evanghelistul Luca «un semn de con­ trazicere» (Luca 2. de nici o filosofie. (Mie era saduebeii. noi. El a uimit. dar nu ceea ce gîndea şi voia Iisus Hristos. ipocrizia şi formalismul lor religios-moral. prin viaţa şi faptele Sale minunate. voind să se proclame rege al iudeilor (Ioan 19. agitator. 8. cu încredere şi cu respect. superioare. care era moarte ruşinoasă dc sclavi. Deşi Iisus Hristos a fost ucis în chip infamanl. 10— 11).. Iisus Hristos a fost în lume. L-au acuzat în mod fals şi L-au tîrît la judecata procuratorului roman Ponţiu Pilat ca «răufăcător» (Ioan 18. Iisus Hristos a ridicat considerabil sensul şi valoarea religiei şi a lărgit orizontul ei într-un mod cu totul deosebit. Mîntuitorul este învăţătorul şi modelul vinei vieţi morale. 46).iţie pătimaşe : fariseii pentru că El combătuse formalismul gol . de nici o religie. prin curăţirea şi intensificarea sen­ timentului religios şi moral. Astfel. a surprins. con- . prin concepţia despre Dumnezeu şi creatura Sa. de nici o cultură. L-a ascultat şi L-a urmat cu dragoste.

A cta P ilati vorbesc în chip batjocoritor despre condamnarea. sînt în mod cert apocrife. care imită. ele sînt pentru noi un document sufletesc de o valoare incontestabilă. pictorii. I. Izvoarele istorice ale vieţii lui Iisus sînt scrierile vechi creştine. cunoscute din sec.d. M a ia . . Autenticitatea acestei epistole. al III-Iea. Regele Edesei Abgar. Ştiri din surse necreştine despre Iisus Hristos. deşi s-au găsit apărători ai autenticităţii ei (Epistolele sînt păstrate de istoricul Eusebiu. 13— 50 d. 6— 10). dar că-i va trimite pe unul dintre ucenicii Săi.ITr. completează sau contrafac scrierile canonice ale Noului Testament. d. c ă tr e iiu l său S e ­ rap ion . a cărui moarte a adus ruina poporului iudeu. au prins rădăcini şi au rămas.Hr. a copilăriei lui Iisus.Hr. un pretins prieten al lui Pilat. după care s-a orientat. Iisus îi răspunde că nu poate să meargă la Edesa. 2. dar acestea sînt mai tîrziu şi tendenţioase. Ştirile acestea sînt puţine. 13. oferindu-I în schimb ospi­ talitatea în cetatea Edesei. iar el continuă să trăiască prin Legea pe care a dat-o. A b g a r V U kam a (Cel N e­ gru 4 î. amîndouă adresate Senatului roman. cunoscute din tradiţia creştină. dar corespondenţa lui cu Iisus Hristos trebuie socotită apocrifă. S c r is o a r e a unui r e g e (toparh) al E d esei. Persoana lui Abgar V al Edesei este istorică. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . reproducînd chipul presupus real al Mîntuitorului Hristos.— 7. Ni s-a păstrat o E p isto lă a unui sirian . scrisă între anii 70— 170 este îndoielnică. E p istola lui L en iu lu s face o descriere frumoasă a chipului lui Iisus Hristos. a lui Nicodim. Documentul numit A c ta P liaţi şi E p isto la lui L en iu lu s. constituind cea mai mare înnoire spirituală de pînă atunci. a lui Toma israelitul.) c ă tre Iisu s H ristos şi R ăspu nsu l M în tu itoru lu i c ă t i e A b g ar. a naşterii Măriei. în care vorbeşte despre «înţeleptul rege» al iudeilor. suferinţele. conţin poate unele elemente istorice. pentru că redau într-o relatare simplă şi veridică cuvintele şi faptele iui Iisus Hristos şi constituie o mărturie a impresiei extraordinare pe care a lăsat-o El. în limba siriană. M oartea şi învierea lui Hristos. 1. Un număr de scrieri apocrife.PERIO A D A IN T II (P lN Ă LA 324) 5? linuate de Apostolii Săi. între acestea sînt Evangheliile zise apocrife : a lui Iacob cel Tînăr. îl chema prin scrisoarea sa pe Iisus ca să-l vindece de o boală grea. Deşi Evangheliile nu s-au scris cu interesul şi scopul de a face o biografie completă şi datată riguros. . organizate în Biserică. la toate popoarele creştine. în frunte cu scrierile Noului Testament.

Ele pot fi o însemnare făcută pe marginea textului de un creştin : «Acesta era Hristos». M ărtu rii iu d a ic e. F ilo n şi Ju stu s d e T ib er ia d a (sec. între ei Adolf Harnack.a. Se ştie că romanilor le displăceau speranţele mesia­ nice ale poporului iudeu. Acţiunile cu caracter mesianic îi făceau pe iudei. «frate al lui lisus Hristos» (Eusebiu. Scriitorul iudeu Iosif Flaviu (37/38— 100/105) aminteşte în lucrarea sa A n tic h ită ţile iu d a ic e (XX. despre uci­ derea lui Iacob. c a ­ l o m n i i l e i u d a i c e a u trecut în cartea « Ş eier to ld o t Icşu» = Cartea originii l ui l i s u s . care nu era creştin. nefiind cunoscute lui Origen (f 254). Rabinul E lie z er b e n F lyrcan (sec. înainte de Eusebiu. un erou. 3. 11. pentru că voiau sa placă romanilor. Mai tîrziu. faţă de rondam. care a fost introdusă apoi în textul lui Iosif Flaviu de un copist. aşa cum ni s-a păstrat pînă azi. 21— 24). Is to r ia b is e r ic c a s c ă . Unii istorici. se socotesc interpolate în textul Iui Iosif Flaviu. 9. 4. este probabilă.55 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ 3. II) spune că a cunoscut pe un discipol. iudeilor nu le convenea să vorbească despre lisus Hristos ca despre un adevărat Mesia. Ei aveau despre Mesia alte idei. pe care ar fi scris-o pe la anul 83 d. A ceste ştiri au fost apoi împ r u m u l d l e d e un i i s c r i i t o r i pagini ca Cels. explicînd-o prin gustul lui Iosif Flaviu pentru sincretism şi prin inconsecvenţa lui. Porfiriu ş. tăcerea iudeilor la adresa lui s-a schimbat? ei au început să răspîndească ştiri calom­ n i o a s e c u p r i v i r e l a originea şi viaţa Lui. mai recent. este E p isto la lui B en an . -Autenticitatea acestor cuvinte este contestată. Pe de altă parte. T ăcerea scriitorilor iudei despre lisus Hristos este explicabilă. în text. adică aşteptau să vadă în M esia un eli­ berator. I. iar în alt loc (XVIII. înclină totuşi să admită auten­ ticitatea ei. c a r e s a dă ca foarte veche. 1). s-a constatat ulterior că aceasta e r a un p a m f l e l din Evul mediu. se află şi cuvintele : «6 XpiaxoS ouxoi r¡y» = «Acesta este Hristos». deoarece o asemenea măr­ turisire din partea lui Iosif Flaviu. n-au scris despre lisus Hris­ tos. I). Iacob al lui lisus Nazarineanul. De lisus llrislos Un lals îndrăzneţ. un pretins medic egiptean. 7— 8). II. în realitate.Hr. la Eusebiu (Isto ria b is e r ic e a s c ă . la jumătatea secolului al II-lea. suspecţi şi urîţi. . 23. Cuvintele de mai sus. 3) vorbeşte despre lisus ca învăţător al adevărului şi făcător de minuni.

im p u ls o r e C h r es to c o n tin u e tu m ul­ tu an tes. C h restu s este. Cels. în a lt loc din istoria sa. vorbeşte despre adunarea creşti­ nilor pentru cult într-o anumită zi — sta to d ie —■ (Duminica) şi despre adorarea lui Hristos ca Dumnezeu (c a rm en C h risto q u a si D eo d ic e re ). creştinismul era o religie dispreţuită.Hr. cînd a izbucnit incendiul Romei. unii care credeau în Hristos. Menţiuni despre creştini se mai găsesc la medicul G a llen u s şi la retorul F ron ton . alţii nu. în S c r is o a r e a s a c ă tre îm p ăratu l T raian . Pliniu c e l T inăr. Văzut de la Roma. Istoricul S u eton iu (Ţ 141). Se aflau atunci în Roma circa 10. creş­ tinismul. S criitorii rom an i care amintesc despre Iisus Hristos sau despre creştinismul începător sînt : proconsulul Bitiniei. care pătrunseseră în Pantheonul roman. în mulţimea de culte. o apariţie periferică. cel puţin la apariţia sa.Hr.). Hristos. Datorită edictului împăratului Claudiu. au trebuit să plece din Roma familia de iudei Aquila şi Priscilla. . Scriitorii L u cian d e S a m o sa ta şi C els (sec.PER IO A D A 1N T ¡I (P ÎN Ă LA 324) 59 ea e plăsmuită chiar de pretinsul ei descoperitor (Ernst Edler von cler Plani tz. condam­ nat la moartea pe cruce de autoritatea romană. nu putea atrage atenţia romanilor în chip deosebii. puţin însem­ nată. ca şi a iudeilor. un instigator demagog. pe care Apostolul Pavel i-a întîlnit la Corint în 52 (Fapte 18. 2). tăcerea sau rezerva lor. din anul 111— 112. insultă şi acuză pe creştini. aminteşte suferinţele îndurate de creştini în timpul persecuţiei lui Nero din anul 64 (A n n a les X V . 2). R om a expu lit» (V ita C lau d ii 25. Ei vedeau în creştinism o sectă iudaică dispreţuită sau o superstiţie orien­ tală. în anul 64. iar în Iisus Hristos un amăgitor. este explicabilă. X. Istoricul T acit (| 120). într-o carte specială îndreptată contra creştinilor — Aoţo? áXv¡9v¡? (Cuvînt adevărat).) şi S u eton iu (69— 141 d. 1910).000 de iudei. istoricii T acit (55— 120 d. vorbeşte despre expulzarea iudeilor din Roma în anul 49 de_ către împăratul Claudiu (41— 54^ care se agitau clin cauza lui Hristos —■ « Ju d a e o s . Suetoniu vorbeşte despre torturarea creştinilor sub împăratul Nero (V ita N er o n is 16. 4). Pliniu cel Tînăr. 44). 97). vorbesc despre creştini mai mult. 5. II). Dacă scriitorii păgîni nu vorbesc mai mult şi mai bine despre Hristos. fără îndo­ ială. într-o S c r is o a r e c ă tre îm p ăratu l T raían (ep.

7 m l’in g e n a ch d e m h is to r is c h e n J e s u s . E. Hamburg. J é s u s e n so n tem p s. Î971. E. K ä s e m a n n . J . în « lin c y c lo p a e d ia U niversalism . G e s c h ic h t e d e r L e b e n . J é s u s . 2-e éd. J é s u s . trad. M. H. 1972. 1972. London. E. Le p r o b lè m e h is to r iq u e d e J é s u s C h rist. IÎ. Stuttgart. . Trad. D ie E n tsteh u n g d e s C h riste n tu m s . M y t h o lo g ie und d e m y t h o lo g is a lio n ( J e s u s C h rist a n d M y t­ h o lo g y ). mai noi : H. S. Paris. L e D ieu d e s p r e m ie r s c h r é tie n s . Tübingen. B ordeaux. Z i m m e r m a n . Berlin.R o p s . M. 6-c A uflage. J é s u s . gen. Borlin. 9. 1977. G. C u I in a n ii. p. 1964. R. W . Trad. G e o l t r a i n e t G. Paris. «G énies et réalités». 1973. G u i 11 e t. T r o c m é .. de l'A n g lais par A. A. li r o v e r. Ii i < > u x.1. Paris. J . G r a n t. Elrdm ans Publ. New Y ork. B r u n o t. B u l t m a n n . 1968. Mgr. 1960. G e s c h ic h t e und V e rk ü n d ig u n g . B o r n k a m m. D ie G e s c h ic h t e J e s u C h risti. . i-ine Shiy. G e s c s ic h t lic h k e it u n d P e r s o n s e in J e s u C h risti. e i r u n d ni a n n. S. M . Torino. P. Freuss. P. Berlin. R o b i n s o n. G en ève.und L e id e n g e h eiin n is. . T ü bin­ . N euchâtel. 837 p. J è s u le C hrist. 1967. J e s u s v o n N a z a r et. 1961. C r i s t i a n i .J e s u F o rs ch u n g . 426— 431. A nex-H eim brod. B o r n k a m m . Darm stadt. Les E v a n g ile s e t l ’h is t o ir e d e J e s u s . L e o rig in i d e l crisfianesim o. W. J e s u s ln his o w e n tim e. K a li I e r / V r sogi'n n u n lc h is t o r is c h e J e s u s und d e r g e s c h ic h t lic h e b ib lis c h e (. /. 1961. Trad.. In c o ll. Je n a . R e fle x io n su r l e s o r ig in e s d u c h r is tia n is m e . Paris. C h G u i g n e b e r t (raţionalist). A ici m enţionăm lu c ră ­ rile im portante. 1962. 1969. Paris. t. Paris.R o p s . J e s u s C h ristu s. De P eyer. H. X. L é o n-D u f o u r. 1973. 1964. 462 p. 1966. 1431. Le K é r y g m e d e ¡’E g lis e e t l e J é s u s d e l ’h is t o ir e (K e r y g m a und h is to r is c h e r J e s u s ) . A cu ra d i B. B arcelon a. M ünchen. trad. 1968.ye d e s L e b e n s Je s u ). 2-e ed.’H is to r icité d e J é s u s d e v a n t l ’e x é g è s e r e c e n t e . Schm idt. E. O. de l'AUemand par J. 1960. engleză de C. I. C h.. M iiiie lio n . Giroudout. M. T h e h is t o r ic a l J e s u s . F. D er U rspru n g d e s C h risten tu m s. J é s u s d e v a n t ¡'h isto ire. Paris. Leipzig. D urand-G aselin. din Ib. trad. J é s u s d e N a z a r e th v u p a r l e s tém o in s d e sa v ie . 1976. M ünchen. ii eli. J o Ii ii • n ii. 1964. I il e m. Sch losser. M e A u ll . A. L e n z m a n n . în «Z eitschrift für T h e o ­ logie und K irch e». 1968. B r u c k b e r g e r . 1981. A n d e r s o n . J e r e m i a s . 1957. J é s u s . A. t. D a n i é 1 o u. Paris. Paris. Paris. p. 1968. J e s u s C h ristu s. Grand Rapids. j risu ltu li d e ila c r itic a s to r ic a . C o n z e l m a n t i . R o b b e . D a n i e l . D ietelm eier. 19G5. “ R. li.*. R. G öttingen. 19(ia. ■ J o s é M. 1961. 1965. R. J . 1957. A c o n tin u ig q u e s tio n . în «Revue B i­ i i blique. 1956. Paris. W ie d a s C hristen tu m . Paris.C r is to . W . K r a f t . 19)8. I:. T h e h isto ry o f J e s u s C h rist. S c li w e i t / e r. L es s o u r c e s d e ¡’h is t o ir e d e J é s u s . E. A m i o t. . par. N euchâtel. E.e S r c i e t h is to r iq u e d e la v i e d e J é s u s (D as M essia n itü ts. de l’allem and par J .00 IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ BIBLIOGRAFIE D espre Iisus H ristos e x istă o b ib lio g rafie consid erabilă. 1971. 1976. D ien </ C és a r .de J e s u . Faris. Stuttgart. J . C a r m i c h a e l . D a n i e l . V iflq . K a s p e r . in isln s. Trad. M. L. D as P r o b le m d e s h is to r is c h e n J e s u s . en sta n d . T r i l l i n g . I X V ( I !):>'(). L e b e n und T o d d e s J e s u s v o n N a z a r eth . par F. 1961. C o rsa n i. S l e n c z k a . S c h w e i t z e r . C.

L a g r a n g e. Is to r ic u l c e r c e t ă r ilo r d e s p r e « V ia ţa lu i lisu s» . Prof. H o m o .Hr. 1935. Sam arian. 11— 12. a 2-a. Prof. L a v i e et. Hm. Sicard .. R. V ia ţa D om n u lu i n o stru lis u s IT rlstos şi v ia ţ a a lto r în t e m e ie to r i d e r e ­ lig ii. 792 p. 2-nd éd. Pr. 385— 408.. Prof. 3— 4. B u cureşti. M i l a n Ş e s a n . M ărtu rii p r o ia n e d e s p r e S tîn tu l A p o s t o l P a v e l ş i M în tu itoru l H risto s. B u cureşti. Paris. p. p. S o n tem p s. 1974. V . T e x te é tab lie et traduit. trad. 656— 665... V a s i l e s c u . I d e m . A n u l şi z iu a m o rţii D om n u lu i n o str u lis u s H risto s. J . t. P r a t. B ucureşti. E. P i p p i d i. Paris. M o r e a u . Paris. IV (1947). K i c c i o t t i . so n o e u v r e . Pentru îm p ăraţii A ugustus (31 î. 177— 199.— 14 d. H anslik. P en tru P liniu c e I T în ăr. t. M. par C. S a e g e r. L 'Im p ero d a T ib e r io a g li A n ton in i. în «S tu d ii te o lo g ic e » . nr. . V au ssard . 2 vol. L e s p lu s a n c ie n s t é m o ig n a g e s p r o ia n e s su r J é s u s . In l i m b a r o m â n ă : Diac. A. T h e L ile a n d M in istry of Je su . A u g u s te . s a d o c t r in e . Paris. 1931. T ib eriu s. 63 a v . J. nr. 304— 313. J é s u s d e N a z a r e th . F lich e et V.. Pr. 7— 8.. I). p. F ig u ri d e Îm p ă r a ţi ro m a n i. 3 -e A u f’ age. T ib e r iu s . p. La p. L e ttr e s . p. 1925. X X I (1897— 1898). 1. 1960. C e i d in ţii t ă g ă d u ito r i a i e x is t e n ţ e i lu i lis u s . s o n m e s s a g e s e s p r e ­ u v e s . S t e r i e D i a m a n d i . M i h ă l c e s c u . 1974. L e B r e t o n . L IX (1041). în «A lta ru l B a n a ­ tului». T h e L ile a n d T e a c h in g o i J é s u s th e C hrist. B ru x e lle s. Trad. p.Hr. B ucureşti. 3. D. 712 p. în lim ba rom ână de Liana M anolach e. p. I.PER IO A D A IN T II (P lN Â LA 324) 6i V. Z e i l l e r . p. nr. s a v ie . Paris. Jé s u s -C h r is t. 49— 63. M enţionăm ca mai im portante : F. D. 2. ibidem. 1928. 1944. P e t i t . 1958. 657— 661 : C o r e s p o n d e n ţa r e g e lu i A b g a r a l E d e s e i cu M în tu itoru l. B o g ata b ibliografie despre lisu s H ristos pu b licată pînă la 1934 se g ăse şte la : J. fr. ( — Răm ureanu).— 14 a p r è s J . J . P u 1 p e a. C. H is to ire g é n é r a le d e ¡'E m pire ro m ain . de H. K o r n e m a n . B u cu reşti. L. I. Pr. Sa p e r s o n n e . A l b i n o G a r z e t t i . London. 1954. în «B iserica O rtod oxă Rom ână». T u d o r. (1943). 3 vol. în «Studii T eo lo g ice ». 1960. 1927. C. par Aug. nr. n o tr e S e ig n eu r. 7— 12. R ecen su it M. 194—205 . L e b r e t o n e t J. I s t o r ic it a t e a M în tu ilo ru lu i. p. A u to u r d e T ib è r e . Paris. Is to r ia r e lig iilo r . H e a d 1 a m. E p istu laru m lib r i n o v e m .. London. 9— 10. B ologn a. M artin. C r o n o lo g ia v ie ţ ii M în tu itoru lu i. nr. Paris. G h e o r g h i u . I. R e z u ş. Bucureşti. 1954. 1972. sa d o c t r in e . 63— 125. V ie d e J é s u s C h rist.. X L I (1922). Plinius c e l T î n ă r . Paris. Pr. M a ş k i n . London. în «B iserica O rtod oxă Rom ână». Pr. v e z i: P. 2 vol. P. Paris. N. R ă m u r e a n u .) şi T iberiu (14— 37). X X III (1971). de S. 1928. J . 1954. 1983. IX (1957).. 2-e éd. 621— 671. ed. I. J é s u s . I. Lipsiae. C. 1933. Prof. ¡'e n s e ig n e m e n t d e J é s u s C h rist. C ern ăuţi. 4— 15 şi e xtras. Pline le Je u n e. Sch u ster. 546— 560. I d e m . p. Paris. în «M itropolia M oldovei şi Su cevei» L (1974).. 1933. nr. Fr. 1944. Introd uction b ib lio ­ graphique. L 'E v a n g ile d e J é s u s C h rist. J. Paris. t. Fiu l ¡ui D u m n ezeu — Fiu l O m ului. M. p.. 20— 104. P rin cip a lu l lu i A u gu stu s. nr. O p e r e c o m p le t e . P l i n i u s C a e c i l i u s S e c u n d u s . Prof. Prof.. S a v i e . L o u i s d e G r a n d m a i s o n . T a y l o r . p. Prof. G o g u e l . A. Trad. 2 vol. 1950. C in s tir e a Ş tiu te lo r ic o a n e în p r im e le tr e i s e c o l e . K l a u s n e r . par M. Jé s u s -C h r is t. 1977. M. 1934. 1947. Stuttgart. L 'E g lise p r im itiv e (H is to ire d e ¡'E glise.

el explică zelul. mergînd şi învăţînd toate neamurile. 4 — 5). dintre credincioşii care. Prima connmilaie creştină era astfel formată. p. «Pătrunşi la inimă». credincioşii Lui formau două grupuri cu no scu te: unul în Galileea (peste 500. A ctivitatea Sfinţilor Apostoli şi a ucenicilor lor * La înălţarea Mîntuitorului. 14— 36). El. pe care le-a tăcui prin El Dumnezeu. făgă­ duinţa făcută de lisus s-a împlinit. a înviat. In cuvîntarea Sfîntului Petru.stăruind iu învăţătura Apostolilor. prin Pogorîrea Sfîntului Duh. . A h is t o r ic a l an d s o c ia l c o mcnlarY. (5). 15). stă acest fapt extraordinar din ziua praznicului Cincizecimii. Apostolii au convertit din prima zi «ça la trei mii de suflete». Fapte 1. F o u r i e r. I Cor. Oxford. La originea Bisericii creştine. avem un tip de predică apostolică: Jisus Nazarineanul. Apostolii au completat numărul lor. alegînd prin sorţi. 15. T h e le t t e r s o i P lin y. în frîngerea pîinîi şi în rugăciuni» (Fapte 2. * C a p i t o l r r c l a r l n i . Efectul Pogorîrii Sfîntului Duh a fost imediat şi revelator. 26) şi a botezului Jor cu Duhul Sfînt (Fapte 1 . Ioan R ăm u rean u . întemeiată de Sfinţii Apostoli după învăţătura şi puterea Mîntuitorului. 42). p r o i . întem eierea Bisericii. care a întărit pe Apostoli cu puteri şi daruri supranaturale pentru misiunea lor în lume (Fapte 2). adică Dumnezeu şi Mesia. A ceşti trei mii de primi creştini. «. . în comuniune. S h e r v i n -W h i t e. La le t t r e cle P lin e à T r a ja n c . în locul lui Iuda. In fii s-au împlinit profeţiile mesianice. urmăriseră tot timpul cuvîntul şi activitatea Mîntuitorului. ascultătorii ■s-a11 pocăit <le ¡iacalele lor şi au primit botezul (Fapte 2. A. s-a înălţat ■ n împlinii făgăduinţa luată de la Tatăl. ca şi ei. în «Recherches deThéologie ancienne et médievaie». 1966. După zece zile de la înălţare.. pe Matia. allul la Ieru­ salim (ca la 120. 181— 174. în aşteptarea Mîngîietorului promis (Ioan 15. su r I e s c h r é tie n s . Se trăia o viaţă nouă. trăind în rugăciune. împreună cu învierea Lui.<12 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ F. ab­ negaţia şi curajul cu care Apostolii au pornit să împlinească porunca Lui. Grăind în limbile mulţimii de iudei şi de prozeliţi-adunaţi la Ierusalim pentru praznic. N. d o l ’r . 31 (1964).El este «Domn şi llnsloK». care a învăţat cu minuni şi cu semne. cel răstignit şi ucis. de a revărsa asupra lor f> Duhul Slîiil.

interzicîndu-le să mai vorbească în numele lui Iisus. avînd un cult special. aduşi' înaintea membrilor sinedriului şi cer­ cetaţi asupra puterii şi numelui lui Hristos în care vorbesc. . Vindecarea unui paralitic a trezit un interes şi mai mare pentru predica lor. în latura aceasta atît de frumoasă a vieţii de comunitate creştină. voind să facă act de cari late. este citat cu cinste pentru o asemenea faptă (Fapte 4. Ei se mulţumesc să-i ameninţe. credincioşii din Ierusalim au realizat bene­ vol şi parţial c o m u n ita te a bu n u rilo r : cei care aveau case sau ţarini le vindeau şi aduceau preţul «la picioarele Apostolilor». Petru mărturiseşte cu curaj pe Ii-sus cel răstignit de ei şi înviat de Dumne­ zeu. Apostolii sînt eliberaţi. pe care se întemeia predica lor. pentru aju to­ rarea tuturor. Episodul este edificator pentru caracterul benevol şi . şi consti­ tuiau o comunitate proprie. Cuvintul lor era întărit de minunile pe care le puteau face.. se descopcră şi prima umbră. 36— 37). Levitul Iosif din Cipru. martori ai eveni­ mentului din ziua Pogorîrii Sfîntului Duh. 4). pentru rugăciune. iar acest fapt tulbura şi Inînia pe iudeii care-1 condamnaseră la moarte. «părîndu-le rău că învăţau poporul şi vesteau în Iisus învierea morţilor» (Fapte 4. Ei aveau «o inimă şi un suflet».PER IO A D A IN T II (P ÎN Ă LA 324) iudei şi prozeliţi. 1— 2). Succesul încuraja pe Apostoli.. Anania şi Safira. Apostolii sînt arestaţi. creş­ tinii se bucură şi laudă împreună pe Domnul. A cest creştin generos şi zelos va fi unul dintre cei mai activi şi mai preţioşi colaboratori ai «Apostolilor». Cuvîntul cald şi pu­ ternic al Apostolilor era crezut. 1— 11). dovedesc succesul prodigios al predicii apostolice şi caracterul supranatural al evenimentului care stă la începutul Bisericii. Curajul Apostolului şi prezenţa paraliticului vindecat îi pune pe sinedrişti în încurcătură. Cu acest sentiment nou şi puternic. dar neliniştea pe conducătorii poporului. Doi soţi. Apostolii predicau îndeo­ sebi la templu. Numărul lor creştea zilnic. încît numărul credincioşilor a crescut în curînd ca la cinci mii de bărbaţi (Fapte 4. dîndu-se fiecăruia «după trebuinţă». spunînd Apostolilor că l-au adus întreg: (Fapte 5. Apostolii încredinţau cu mărturia lor învierea lui Hristos. Un suflu de adîncă pietate şi de dragoste frăţească plutea peste mulţimea credincioşilor. ir în g e r e a p lin ii şi un nou mod de viaţă. păstrează pentru ei o parte din preţul unei ţarine vînclute în folosul comunităţii.Aceşti primi creştini mergeau la templu. din Palestina şi din împrăştiere. numit de Apostoli Barnaba (fiul mîngîierii).

1— 11). ceea ce a impresionat adînc pe cei de faţă. păzea hainele uciga­ şilor şi se bucurii de uciderea diaconului creştin. spre judecată. sînt găsiţi în templu. Judecarea lui Ştefan i i u pi ¡iru l co n flict d octrin a r al creştin ism u lu i cu iu daism u l. diaconii puteau să şi predice cuvîntul (Fapte 6). La propunerea Apos­ tolilor. diaconul Şte!<. El a fost acuzat fals de blasfemie contra lui Moisi şi a lui Dumnezeu şi dus în faţa sinedriului. Ştefan rosteşte o lungă cuvînU>ro. scapă din închisoare. Cu toată împotrivirea sinedriului. Aduşi iarăşi în faţa sinedriului. asu p ra c ă r o r a A p o s to lii şi-au pu s m îin ile cu ru g ă ciu n e : Sînt primii slu­ jitori hirotoniţi. în care face o privire a istoriei poporului iudeu. d ia co n ii. Acolo. în vacarmul produs. căulîndu-i prin case şi tîrîndu-i la judecată. Saul prigoneşte cu pcilimă pe creştini. P r i g o a n a se întinde asupra comunităţii întregi. Apostolii rămîn în Ierusalim. Unii dintre ei.fi 4 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ idealist al vieţii comunitare a creştinilor. ca un blasfemiator. Ei nu erau obligaţi să aducă totul în ajutorul comunităţii. Apostolii sînt din nou arestaţi. Saul. Credincioşii se răspîiidosc în provincie. Vin la ei şi bolnavi ca să-i vindece prin minuni. Ei aveau să supravegheze şi să asigure buna rînduială la mesele comune. Ştefan. Ei sînt totuşi bătuţi şi lăsaţi liberi. Iudeii elenişti se plîng Apostolilor că văduvele lor sînt trecute cu vederea la împărţirea ajutoarelor. iar el primul mariir al Bisericii. de Duh şi înţelepciune». şi-a atras mini a unor iudei din diaspora (elenişti). Apostolii sînt certaţi cu mai mare asprime şi ameninţaţi acum cu moar­ tea.şliaţi propovăduiesc credinţa lor prin Samaria : ajung în . Apostolii continuă să predice cu succes. de teama mulţimii care-i asculta. Creşterea numărului credincioşilor era urmată de unele greutăţi în viaţa comunităţii. tîrît afară din i or<iş şi ucis cu pietre (Fapte 7). dar nu cu forţa. cu condiţia de a nu mai vorbi despre Iisus (Fapte 5. Credin­ cioşii împra. 12— 42). murind pe loc. Era prima măsură disciplinară în Biserică luată de Dumnezeu însuşi (Fapte 5. Un tînăr. vorbind cu mai mult curaj despre credinţa cea nouă. credincioşii au ales şapte bărbaţi «plini.m < fost scos din sinedriu în bătaie. dar soţii Anania şi Satira «minţiseră Duhului Sfînt» şi au primit pedeapsă'exem plară. Intervenţia înţeleptului şi veneratului rabin Gămăliei le scapă viaţa. scoţînd din pro­ feţii şi din fapte concluzia că Iisus este M esia cel prezis de ei şi că iudeii sînt vinovaţi de uciderea Lui. Slujirea lor nu se mărginea însă la aceasta .

La Ierusalim. făcea rugă­ ciuni şi săvîrşea multe fapte bune. se afla reşedinţa procuratorului şi a garnizoanei romane. pe drumul ce ducea la Gaza. demnitar la curtea reginei Candachia a Etiopiei. Prozelitul citea din profetul Isaia. centurion în cohorta Italica. în Cipru. cu toată casa lui. unde primesc botezul şi întîlnesc un mag. Diaconii predică şi botează . Corneliu. ci şi un principiu foarte important: primirea neamurilor. 26— 40). Simon Magul e cunoscut apoi ca eretic. dincolo de graniţa cea mai sudică a Imperiului roman (Fapte 8. «cucernic şi temător de Dumnezeu». Diaconul Fi lip întîlneşte un prozelit. în B ise­ rică. spre ui­ mirea credincioşilor dintre iudei (Fapte X). la Antiohia. era prozelit. Prin botezul sutaşului Corneliu. Biserica sporea şi în alte laturi. La C e­ zareea Palestinei. Urma lui dispare din Noul Testament şi se găseşte în literatura apocrifă. O problemă grea se punea prin aceasta Apostolului Petru. direct. capitala politică a ţării. care apreciau bunătatea şi prietenia sa. Acest străin se întorcea de la Ierusalim spre ţara sa. Apostolii afla de succesul cuvîntului lor şi se duc să pună mîinile pe cei con­ vertiţi. Un ofiţer roman. dar Dumnezeu birui îndoiala sa. fapt pentru care era cinstit de iudei. Episodul convertirii lui este caracteristic pentru mentalitatea religioasă în lumea păgînă şi pentru efectul predicii creştine. B otezu l su taşu lu i C o in eliu . ca să intre în vorbă cu el. Eunucul se botează şi se în­ toarce creştin în Etiopia. El era un om credincios. Diaconul luă prilej din aceasta. Predica Apostolului Filip în Cezareea a aprins în el dorinţa de a se boteza. Petru îl ceartă cu asprime (Fapte 8). Simon. nu prin circumciziunea mozaică. prin botezul creştin. El oferă Apostolilor bani pentru a-i da puterea cu care întăreau în Duhul Sfînt pe cei botezaţi. Petru a tre­ buit apoi să explice fapta sa. El află de şederea lui Petru la Ioppe şi trimise să-l cheme la Cezareea. adică a credincioşilor celorlalte religii. Solu- 5 — I s t o r i a b i s e r i c v a s c u . Un alt episod interesant ilustrează din altă latură situaţia. Un asemenea prilej aduce pe Petru şi pe Ioan în Samaria. liniştind şi bucurînd pe creştinii dintre iudei. faimos în neamul său. eunuc. îl încredinţă despre împlinirea profeţiilor şi venirea lui Mesia. Petru merse la Cezareea şi boteză pe sutaşul Corneliu cu toată casa lui. ridicată de Irod cel Mare. se cîştiga nu numai o familie dintre paginii trecuţi la iudaism. El pre­ geta să boteze un străin.P ER IO A D A IN T II (P ÎN A LA 324) 65 Fenicia.

este nu numai un cuvînt nou. A n tio h ia . Apostolii au trimis pe Barnaba. n u m e le d e creştin . între timp. între iudei şi prozeliţii din D am asc. Era o misiune particulară. Scăpînd în chip minunat. fratele lui loan. dueîndu-se «în alt loc» (Fapte 12.m IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă ţia aceasta era absolut necesară pentru interesele propovăduirii creş­ tine. binevestind pe Domnul Iisus «şi elinilor». c r e ­ d in c io şi. Altă comunitate creştina însemnată s-a format în Siria. mama lui Marcu. Creştinii. împreună cu Barnaba şi ceilalţi iudeo-creştini. Apostolul Petru părăseşte Ierusalimul. propaganda creştină avea succes printre iudeii şi paginii din Antiohia. «Văzînd că este cu plăcere iudeilor». istoria misiunii creştine se îmbogăţeşte cu experienţa unui om şi un fapt de importanţă excepţională : Barnaba a trimis la Tars şi a chemat pe Saul. ci o idee nouă. nepotul Iui Irod cel Mare şi rege din graţia romanilor peste toată Palestina. unde erau adunaţi mulţi credincioşi şi se rugau. spontană. Sfîntul . Din acest loc şi moment. 17). primul apostol martir (an 44). La Antiohia. Petru se duse noaptea la casa Măriei. creştinismul se răspîndeşte deci într-un mediu nou şi cu un nume nou. sfin ţi. era reşedinţa imperială şi cel mai mare oraş al Imperiului Roman. Cînd s-a aflat la Ierusalim despre existenţa creştinilor la Antiohia. «Şi s-a u num it în tîi în A n tio h ia u c en ic ii «creştin i» (Fapte 11. pe teren păgîn. aducînd la creş­ tinism pe mulţi. Barnaba a avut succes ia Antiohia. La Ierusalim. Irod Agripa I a arestat şi pe Petru. Cînd Petru s-a retras din comunitatea creştinilor proveniţi dintre neamuri. care în mediul iudaic se numeau u cen ic i. se convertise la creştinism. învăţînd «mulţime multă». Din acest moment. fie din celelalte religii. fraţi. pe care nu-1 cunoaşte. perla Orientului. pe care-1 vor purta cei ce vor veni la Bise­ rică. domnia lui Irod Agripa (41— 44). se vor numi de acum înainte cu numele lui Hristos. după Alexandria. care. Clăsim apoi pe Sl'înlvil Petru împreună cu Sfîntul Pavel printre creştinii din Antiohia. a fost ucis Apostolul Iacob. Ei au lucrat împreună un an întreg. în acelaşi timp. 26). A colo au predicat c re ş ­ tinismul mai îritîi iudeo-creştinii din diaspora. fie din iudaism. A cest nume. care s-au dovedit misio­ nari zeloşi. ca să cerceteze şi să spo­ rească lucrul evanghelic. aduse tulburare creştinilor. Din porunca acestuia. efect al entuzias­ mului creştin. nume propriu şi specific lor.

P etru în G a­ latia. pe de alta din pietatea lui exemplară şi viaţa lui ascetică. ci şi la evreii din Ierusalim şi din afară. care a rezolvat problema privitoare la situaţia creştinilor dintre păgîni. 1. urma Apostolilor se pierde în Faptele Apostolilor. 61— 62). A ctivitatea c e ­ lorlalţi Apostoli este mai puţin cunoscută. Isto r ia b is e r ic e a s c ă III. rămîne dominantă. 1. Autori­ tatea lui cea mare provenea. cu prilejul aşa-numitului Sinod apostolic ţinut în anul 50. pe de o parte din rudenia lui cu Mîntuitorul (văr). El a rămas continuu în Ierusalim şi comunitatea s-a bucurat de linişte pînă la moartea lui (c. Tradiţia l-a numit mai tlrziu episcop (Eusebiu. B a r to lo m e u în India (Ara­ bia sudică). numit «fra­ tele Domnului». 2. după o tradiţie orientală şi în Armenia. Bitinia. apărînd cu tărie universalitatea creştinismului (Gal. A n d rei în Sciţia. 11— 15). că Apostolii şi ucenicii lor s-au împrăştiat în toata lumea şi au predicat creştinismul : T om a la părţi (după ştiri mai tîrzii şi în Persia şi India).PER IO A D A IN T II (P lN Ă LA 324) 67 Pavel nu s-a sfiit să-l mustre în faţa adunării credincioşilor. figura uriaşă a Sfîntului Apostol Pavel. fiind tăiat cu fierăstrăul. care cerea respectarea Legii mozaice de creştini. M a te i printre iudei. pusă la Antiohia (Fapte 15). s-a înlăturat neînţelegerea dintre tendinţa iudaizantă. iar a unora nicidecum. Capadocia şi Asia Proconsulară. A c tiv ita te a A p o s to lilo r în lu m e a păg în ă. Prezenţa lor se constată peste cîţiva ani. şi după plecarea lui Petru din Ierusalim (an 44). care se bucura de mare autoritate morală nu numai la creştini. Io a n în Asia. în fruntea adunării din Ierusalim. . Istoricul bisericesc Eusebiu de Cezareea ştie de la Origen. 10). apoi la alto neamuri (Eusebiu. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . Sfîntul Matei ar fi mers chiar în Etiopia. numit şi Iacob cel M are sau cel Bătrîn. Nu toţi Apostolii au pă­ răsit Ierusalimul. mai mult de două decenii. V. După tradiţie. iar pe Iacob cu prilejul uciderii lui. Pe scena istoriei cunoscute. şi tendinţa opusă ei. Sfîntul apos­ tol Pavel îl stima în chip deosebit şi-l numea «stîlp» al Bisericii. Datorită mai ales înţelepciunii lui. 3). El nu p a r e a ii a c e e a ş i p e r s o a n ă cu A p o sto lu l I a c o b al lu i A ii eu . Faptele Apostolilor numesc alături de Petru pe Ioan. unde a murit c a martir. II. Dintre ceilalţi Apostoli. După uciderea lui Iacob al lui Zevedeu. 2 4 . apare Iacob cel Mic. iar acesta ştie din tradiţie.

pe care se bazează primatul pa­ pal. lîngă Calea triumfală. 1). Se ştie că Apostolii nu au păstorii ca episcopi în nici un oraş din timpul lor. are un caracter legendar. cum afirmă Sfîntul Clement al Romei (88—98) în l-a sa Epistolă către Corinteni. crezînd că este n e­ vrednic să fie răstignit ca Domnul Hristos. a desfăşurat aci cîtva timp o activitate misionară şi a j i i i i i il. G alatia. scrisă către anul 95. Sfîntul Petru a predicat şi în M a ­ cedonia. 12— 13. I).evedcu. în P ont.f iS IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă A ceste ştiri se pot completa cu puţine altele. în timpul persecuţiei lui Nero din anul 64.. Fiind condamnat de autorităţile romane să fie răstignit pe cruce. în Vatican. apoi la Roma. fie din Noul Testament. înlîi la Antiohia. ceea ce ne lasă să înţelegem că Sfîntul Petru a stat un timp şi la C o ­ rint. /oan. D e v iris illu stribu s. Către sfîrşitul domniei lui. După o tradiţie consemnată de Origen şi citată de Eusebiu de Cezareea (Isto ria b is e r ic e a s c ă III. dar a scăpat. Ieronim. 2 . după toată probabili­ tatea. Se crede că . 9). alţii ai lui Chifa (Petru). bucurîndu-se de cinstirea întregii lumi creştine (Fer. Tradiţia. 11 ) . Petru a fost închis pentru a doua oară în închisoarea mamertină. A s ia P ro c o n su la ră şi Bitinia. provenind din scrieri apocrife şi osie contrară faptelor istorice cunoscute. sînt numiţi d e Sfîntul Apostol Pavel «stilpii B isericii» (Gal. ii 11î lui y. Petru. Nero. din cei mai de seim iii recunosc că ceea ce se ştie despre Sfîntul Petru este că el a mers la R u i n a . Demnitatea de a p o s to l era desigur superioară d em n ităţii de episcop. alţii ai lui Apolo. C a p a d o c ia . Sfîntul Petru a făcut misiune. aflăm că credincioşii din Corint se numeau unii ai lui Pavel. doarece ei aşezau în celăţi pe episcopi. Istoricii bisericeşti romano-catolici. a fost închis. a jucat un rol însemnat între Apostoli. fie din tradiţia creştină scrisă : Petru a predicat la Antiohia (Gal. în anul 66. îm ­ preună cu Petru şi cu lacob cel M are «fratele Domnului». la picioarele Capitoliului. c a m a l tir. în anul 67 şi a fost îngropat la Roma. Sfîntul apostol Petru a cerut să fie răstignit «cu capul în jo s spre pămînt şi cu picioarele în sus». 2. Din Epistola I Corinteni I.. aflîndu-se la Roma. Din Antiohia. relativ tîrzie (sec. care-1 numeşte «episcop». El a fost răstignit între două borne din Circul lui Nero. III— IV).

cel ales apostol la sorţi. M oartea lui tîrzie. în Frigia. nu este întemeiata. Dionysopolis (Balcic). spun că a predicat în Etiopia. i-a lăsat liberi (Eusebiu. Isto ria b is e r ic e a s c ă . pe care Mîntuitorul a lăsat-o în grija lui. Tomis (Constanţa). din porunca lui Domiţian (81— 96). în locul lui Iuda Iscarioleanul. pe la anul 100. murind în oraşul Petras. 19. în anul 95 sau 96 (Tertulian).. El este numit şi evanghelist. în c e ­ tăţile Histria. Apostolul F ilip a fost confundat uneori cu diaconul Filip. Ştirea că ar fi murit la Ierusalim. Exilul său pe insula Patmos din M area Egee. 9). unde a pus episcop pe Stachys. cap. îndeosebi în capitala acesteia. ca. Fiii lui au fost aduşi la Roma. iar de aici a plecat în Ahaia sau Crecia. Două din fiicele lui aveau darul profeţiei . Tradiţia bisericească cunoaşte că Sfîntul evanghelist Ioan a predicat în Asia Proconsulară. în anul 96 este confirmat de Apocalipsă (I. şi ar fi murit la Ierapole. în anul 66. Ştiri legendare spun despre Apostolul Sim on Z elo tu l (C an aan itu l) că a predicai în Persia şi Babilonia. dar. fiind răstignit pe o cruce în formă de X. ar fi predicat în Sciţia. fiind socotiţi sus­ pecţi de revoluţie politică. cînd împă­ ratul a văzut că sînt oameni simpli. în provincia Asia. A n d rei. ca şi fratele său Iacob cel M are (de la Filip Sidetul). iar despre M atia. cu mîinile bătătorite de muncă. una din ele a murit la Efes (Eusebiu. din Scythia Minor. «urmaşi ai lui David». în afară de Efes. Despre Apostolul T ad eu (Lebeu). numită Scythia Major. sau mai sigur în Scythia Minor sau Dacia Pontică (Dobrogea). adică misionar. Andrei a mers la Bizanţ. de care el face men­ ţiune în Apocalipsă. a făcut ca prin el epoca apostolică să se poată lega strîns de cea postapostolică. . II şi III. După tradiţia creştină. sau că ar fi sufe­ rit la Roma în persecuţia lui Domiţian. a înfiinţat în mai multe oraşe Biserici înfloritoare. fratele lui Iacob cel Mic. ca martir. prin care poate fi înţeleasă regiunea de la nordul Mării Negre. III. 31). la JEfes. Callatis (Mangalia).P ER IO A D A 1N T II (P IN A LA 324) 69 Ioan a trebuit să rămînă în Ierusalim pînă la moartea Sfintei Fecioare Maria. . se crede că a predicat în Palestina şi a scris o epistolă. 20). fratele lui Petru. sau poate chiar pînă ]a începutul războiului iudaic. după mărturia lui Origen şi a istoricu­ lui Eusebiu de Cezareea. Is to r ia b is e r ic e a s c ă III.

p. J e a n ¡e t h é o lo g ie n e t s o n É v a n g ile d a n s l'É g lise a n c ie n n e . G öttingen. D ie A p o s ­ t e l g e s c h i c h t e u n d ih r G e s c h ic h t s w e r t . N euchâtel. 15-e éd. 1968.. 1950. L'abbé C. P aris. W . Sila (Silvan). Paris. Flieh e et V . 1959 . Dintre colaboratorii Sfîntului Apostol Pavel. Dupont. care au adus misiunii creştine preţioase servicii. 8-a éd. 1933. I. H a e n c h e n . N ew Y o rk . Tit. 1959. 1957 . L e b r e t o n e t J. 1959. M ünster. KirsCli. l!)3(>. .• . Z ü ric h . 770— 773. Io a n E v a n g h e lis tu l : F. P etru s u n d s e in e Z eit. După o tradiţie veche. Iraiu c/. E.i : / > louilU 's d e Saint P ie r r e d e R o m e . 1 9 2 8 . S ain l J e a n e t ¡a lin d e l'â g e a p o s to liq u e . p. Fouard. l ondon. E. 225 25». P en tru Si. a însoţit pe Sfîntul Petru. K. L iv r e d e s A c t e s d 'a p r è s l e s travau x. Sim on. precum şi cîteva femei devotate. O ursel. i|cim. .. autorul Evangheliei a treia şi ah Faptelor Apostolilor. C. 1957. Sainl P ie r r e e t l e s p r e m iè r e s a n n é e s d u c h r is tia n is m e . c n I I i m a ii n. l'ouard. Paris. cit. Timotei. P aris.. C a r c o p i n o . l i e s s o n. S te p h e n a n d t h e H e lle n is ts in tlie p r im itiv e C h u rch . 'r i <hI.. D iscip le. . 9. J a c q u i e r . 1921. A . 2-e A ufl. M urray. K irschbaum . Trad. Trad. Iterlin. . Braun. 1961. 1923 . 1965. M. ¡Paris. mai tîrziu. Ioan Mar cu a mers cu el şi cu . Studii d espre isto ria N o u lu i T e s ta m e n t. S tuttgart. D ie . D ie A p o s t e lg e s c h ic h t e . 1928. alţii însoţeau pe Apostoli sau lucrau în legătură cu ei. 19. E. L. 1960. 1958. Barnaba este din cei mai însemnaţi . Innsbruck. Frankfu rt.vărul lui. 1922. M. în g en eral. t a to m b a ă i P ie tr o . J. 192 6 . S ain t J e a n . G u a r d u c i . P aris. M artin). P aris. L 'É g lise p rim itiv a (T. ed. V ezi la J. V iii l ‘c ln m in R o m . între anii 45— 48 .70 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Ucenicii şi colaboratorii Apostolilor au fost numeroşi. T h e S h r in e o f P e te r a n d t h e V a tic a n l:x< (i\ niions. Il e u s s i . BIBLIOGRAFIE P en tru în t e m e i e r e a B i s e r i c i i : C om entarii şi studii asupra F a p t e lo r A p o s t o lilo r . H is to ir e d e ¡'É glise de Aug. T o v n b e e a n d J . L e liv r e d e s A c te s et l'h is to ir e .'. 127— 158 . B o u d r o u.? Gotha. I> ( . J. m arty r. Z e i l l e r . Paris. H. a c l c h e r. Rom a. 1958. E v o c a tio n d e la c h r é t ie n t é ro m a n e . 83— 93 . L e s A c te s d e s A p ô t r e s . Toronto. A W ikenh au ser. . P aris. P aris. Sfîntul Apostol Pavel în prima călătorie misionară. O. Saint P ie r r e et l e s o r ig in e s d e la p rim a n tè r o m a in e . London. J. 109— 112. P. după predica căruia a scris Evan­ ghelia care-i poartă numele. Lovain. ei a înfiinţat Bise­ rica din Alexandria Egiptului. 1 9 3 6 . Lietzm ann. T r o c m é . Paris. P en tru Si. 1934. engleză de J . L e s A c t e s d e s A p ô tr e s . Rirot.. London. -a. r é c e n t s . L e s r e liq u e s d e sa in t P ie r r e à R o m e. M. S ain l P ie rre .. J. P etru s r ö m is c h e r M ärtyrer. 1952 . ( ¡nibi r d e r A in ritc lliir slcn . E. Cei 70 (sau 72) de ucenici ai Domnului Hristos mergeau predicînd doi cite doi. P e r k i n s. G en èv e. P etru : R. 1950. mai însemnaţi sînt : medicul Luca. op. A p ô t r e . A lt e stu d ii : M. Paris.

.. I. 1927 . Cronologia vieţii . 9-e éd. I şi II). M is iu n e a S im ţu lu i A p o s t o l A n d r e i In S c y th ia M in or. ' " . pe baza cîtorva date cunoscute cu probabilitate. nr. L a v ie c h r é t ie n n e a u p r e m ie r s i è c le . Pavel c cunoscut întîi cu numele său iudaic de Saul ( c c l dorit). lo a n R ăm u rean u . în primii ani ai erei creştine. Saul le-a cunoscut în chip firesc si le-a^lnsusit. F o ak es Jo h n so n and Kirsopp Lake. Gal. Oraşul Tars avea şi şcoli eline vestite... 1. p 164— 178. se poate r e constitn. I o a n Rămureanu.. _Saul însuşi a învăţai^a caa sll-Jie s£rle ^ _El a primit în familie si în şcoala de la sinaaodă o bună educaţie si instrucţiune religioasă. London. probabil un atelier de ţesut stofe din păr de capră. capitala provinciei Cîlicia. T h e B eg in n in g o l C h ristia n ity . I X — L X X V III. C o j o c a r u. prof. 1 . E ste p rim a tu l lu i P etru un p r iiv le g iu d e d r e p t d iv in d u p ă N o u l T e s ta m e n t ? Sibiu.lui se poate stabili cu aproximaţie.i_in bună parte viaţa Sfîntului apostol Pavel si se poate cunoaşte mai ales su­ fletul lui (Fapte 22.d a c i. 7— 8. X C II (1974). Paris. I d e m . N o i c o n s id e r a ţ ii p riv in d p ă t r u n d e r e a c re ştin ism u lu i la t r a c o . într-o măsură în care nu le poseda nici unul din ceilalţi Apostoli. scrise de ucenicul luT^Luca. Paris.. L 'E g lise d e s p r e m ie r s s iè c le s . ’.. în «O rtodoxia».. Pe lîngă cultura elenistă. P en tru B is e r ic a p rim a r ă : J . F. SfîntuI apostol Pavel * Persoana şi activitatea Sfîntului apostol Pavel sînt mai bine cunos­ cute decît ale celorlalţi Apostoli.. 975— 979. 24. 5 vol. Părinţii lui erau iudei. 1940. L e b r e t o n. îndeletnicire răspîndită în regiune. din care se făceau mai ales mantale şi corturi... P aris. . p r o f. avînd. ' ~ ~T" ' ~7 ' . pentru care era comparat cu Alexandria şi Atena..P ER IO A D A I N T I I (P IN A LA 324) 71 In lim b a r o m â n ă : Pr. Trăind în mediu de limbă şi cultură g reacă. L 'E glise n a is s a n t e e t l e c a t h o lic is m e .g e t o . E. mare importanţa m activitatea lui misionară. cu oare­ care bunăstare. J . X X V I (1974).. nr. şi din epistolele sale. H.. 1 9 2 7 . P. Ambele calităţi au avut V‘ . . în «B iserica O rtod oxă Rom ână». B ib lio g rafie fo arte bo gată la p. 1927. p. . Diac.. * C a p ito l r e d a c ta t d e P r . după tradiţia riguroasă a iudaismului. 1920— 1923. el avea din familie dreptul de cetăţean roman. înainte de convertire. S iin ţi ş i m a rtiri Ia T o m is. 26 . în jurul cărora gravitează viaţa Apostolului. El s-a născut în oraşul JLars. 23.. Din Faptele Apostolilor. . răm în e fundam entală. B atiffo l. Amann.

Ginditor'^ffînc^şPvorbitor îndemînatic. epi­ lepsie sau malarie.aple 8. rar. Saul nu a cunoscut direct pe Iisus Hristoş.. care a schimbat cu totul viaţa * . Saul a mers la ierusalim . ţn istorie e l apare ca persecutor. afectuos şi delicat. fiind cunoscut cu numele de Saul . cum sînt prea • puţini.e pe* cea formată la Damasc. un geniu religios. el vrea să desli ¡iilţey. ca . gută. Saul avea o soră căsătorită. La Ierusalim l-a readus poate vestea marii mişcări produse de {p redica Apostolilor. Cu scrisori de împuternicir e j j e la marele preot către c omunii. un spirit de observaţie ascuţit. intra în casele creştinilor şi-i tîra la judecată. Saul a arătat un laualism şi o violenţă sîngeroasă aparte. fiind sufletul acestei prime persecuţii. cu un sentiment religios excepţional de cald şi de puternic.. (ex e­ geză. 1. i. Saul a în­ văţat cu zel tot ce putea şi trebuia să ştie u n . el terminase studiile ia Gămăliei şi trăia în oraşul său natal. dogmatică. mama lui Ioan Marcu. aproape de Da­ m asc. la uciderea l ui Ştefan el păzea hainele iudeilor care l-au u cis cii_ pietre. are o deosebită însemnă­ tate pentru viaţa şi misiunea lui. se ştie de la el însuşi că nu era im­ punătoare. Saul ’ porneşte spre inipoi l. Prin calităţile lui sufleteşti. oflalmie purulentă.n?~nTTt7iîra din Damasc şi cu o gardă dală de sinedriu. vărul lui Barnaba. aşezat la vreo 200 km. «pustia B i­ serica. 3). cu prezenţă de spirit. Pe acest drum de persecutor. Pe vremea activităţii publice a Mântuitorului. Saul suferea de o boală supărătoare. însufleţit. drept. C o m e i lire.72 IST O R IA BISERICEA SCĂL U N IV E R S A L Ă De foarte tînăr. sever* totodată sensibil. morala). e r a j i n om superior. el era o personalitate puternică. Saul «sufla cu ameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor Domnului». «la picioarele lui Gămăliei».(l. istorie. iîn pri­ goana începută după aceea împotriva creştinismului.TudeUj. mai probabil fiind cea din urmă (era obişnuită în regiunea Tarsului). spre nord-osl de Ierusalim. Pregătirea lui. cu un simţ moral foarte fin. La Ierusalim.utalului Gămăliei. Tars. bogată şi complexă. La şcoala marelui rabin. Saul. Despre înfăţişarea fizică.anlul oraş sirian. energic. s-a înlîmplal laptul extraordinar. vestit atunci în toată lumea iudaică. unde era probabil rabin. După împrăstierea comunităţii din Ierusalim.teologie. un foarte bun psiholog.la şcoala rabinică a înv. bun. pe care nu o numeşte şi pe care istoricii o socotesc migrenă.

Deissmann.-prin apariţia. Intr-adevăr. «Şi în amintirea ceasului Damascului stă de-a pururea ceea ce se pomeneşte în II Cor. Tübingen. după înviere.lui Hristos. Convertirea lui Saul este un fapt de o importanţă excepţională. «Fiindcă Dumnezeu care a zis : Strălucească din întuneric lu­ mina ! El a făcut ziuă în inimile noastre. de apostol «chemat ». peste zidurile cetăţii.amiaza mare. Surprinşi de aceasta. insolaţii sau. halucinaţii. Convertirea Sfîntului Pavel a însemnat dezarmarea celui mai periculos adversar al creştinismului şi transformarea lui în cel mai mare Apostol. P aulus. presiuni psihologice. cum. în. mărturisiud-Jft-^iaa«eaă-^»ft-Hristos «că Acesta este Fiul lui Dumnezeu» (Fapte 9.iă lucrul său de «vas ales». coborîndu-1 intr-un coş noaptea. şi scandalizaţi _de schimbarea lui.. afară de cea dată de el şi de Evanghelistul Luca : convertirea sa a fost efectul apariţiei reale. Hristos. uimit. mustrat. istoricii raţionalişti au căutat s-o explice pe calea naturală. adică impresia unei lumini supreme. intr-o lumină strălucitoare. PavjlL_mpQ£teiL-a l • eetmuxilpr». socotind-o efectul unei obsesii.P ER IO A D A IN T II (P IN Ă LA 324) 73 şi misiunea rabinului Saulj_ c o n v e r t ir e a lu i Ia c r e ş tinism^. dovedeşte caracterul miraculos şi irezistibil al chemării lui la apostolat. Saul a fos. 104). p. ca să strălucească cunoştinţa măririi lui Dumnezeu pe faţa lui Hristos» (II Cor. unde & primit botezul de la preotul Anania. Ca renegat al Legii iudaice.L. cu riscul vieţii sale. ca şi creştinii. a oboselii drumului. aşa cum s-a arătat El Apostolilor. Saul este ajutat de creştini să părăsească oraşul. apostol Pavel o dă despre convertirea sa înlătură însă orice altă explicaţie. a devenit.rontirmn bănuit—urmărit si ameninţat de iudei. iudeii plănuiesc să-l omoare. 1925. Desi el a păstrat toată v iata dorinţa de a converti n eamul său şi a suferit mult pentru aceasta. Surprins. a lui lisus Hristos. Mărturia pe care însuşi Sf.a. (Fapte 9 şi 20).. Pentru a-i nega caracterul supranatural. profund schimbat. a'~TFe1îuit să facă misiune îndeosebi printre . asemănătoare cu prima şi iradianta zi a Domnului. ţîşnind din întuneric la facerea lumii» (A. Apostolul Pavel al. Hotărîrea lui de a mărturisi de acum înainte pe. 6. a lui lisus Hristos . 4. obiective. Saul e dus la Damasc. din prigonitorul Saul. 6). IV.lumină în inima lui Pavel. spăimîntat.. minun ea Damascului a făcut .ejie-îad. iar el se retrage pentru Irei ani în A rabia vecină. în viaţa şi istoria Bisericii. boli. 20). încît. EI intră astfel în sînul c omunităţii creştine si înr. n era socotit. ziua.

originar din insula Cipru. ' Prima călătorie misionară a Sfintului Pavel 145 -48). nici unul dintre ei nu avea pre­ gătirea şi calităţile lui pentru misiune (¡la neamuri«.. Ioan Marcu i-a. aleşi d i n l r e iudeii sau păgînii convertiţi. cu instrucţiune teologică de rabin şi cu zel de fariseu.74 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ neamuri.-rÎil.. pentru. i. do unde crir Ikirnaba. în timpul foametei de sub împăratul Claudiu.ii din. După ce forma şi organiza comunitatea creştină localii. i-a pus episcopi în Bisericile înfiinţate de el. în ..mn. la Perga. Pupii primirea botezului la Damasc si retragerea sa în Arabia. cetă­ ţean roman cu drepturi legale. Apostolul era însoţit şi ajutat în misiune de unii colaboratori. proconsulul Sftrqiiis Paulus. aj^ni p ă t r u n d e a î n lumea areco-romană. Apostolul păstra leg ă­ turi cu ea prin trimişi şi prin epistole. de unde a fast Hi.njr^nl P a l n y ronvnrl. Saul avea însuşiri cu care întrecea pe ceilalţi misionari şi era înarmat în chip desăvîrşit pentru apostolatul creştin. Cei li oi misionari s-au îmbarcat la Seleucia. dintre care pe unii.pe mare spre nord-vest..Ja-^ajms. cei trei misionarLJx £ £_. pe Timotei şi pe Tit. unde~~ă fost introdus în cercul Apostolilor de Barnaba.1 in provincia^ Pamlilia . adică printre păgîni. nărăsit si a plecat la Icn-usalini. pe care nu le aveau ceilalţi. se reîntorc la Antiohia şi întreprind prima călătorie misionară. între anii 4'r).i Antiohja de J3arnaba pentru misiune între neamuri. ne care au străbătut-o dc _la răsă£it. s-a retras 1a_ Cezareea. .il l. De altfel. In misiune. Pavel şi ISarnaba merg spre nord-vest în provinciile vecine. A ceasta s-a făcut cu recomandarea şi învoirea celorlalţi Apostoli. Iudeu prin naş­ tere şi. După ce merg împreună la Ieru­ salim t u o colectă.insula Cipru. unde ducea sau trimitea a ju ­ toare adunate de la comunităţile înfiinţate.. .nsr pe auvernatom LJLnsulcl. creştin-iudeu. p r e f e r i n d oraşele mai însemnate. în acelaşi timp. el păstra le ­ gături cu Biserica mamă din Ierusalim. el s-a dus la Ierusalim. elenist prin cultură şi prin cunoaşterea limbii. l)e 1 Paloş. el se adresa de regulă comuni Lăţi l o r iudaice şi proze­ liţilor. j " . Terenul misiu­ nii Sfîntului apostol Pavel a fost vast.p rin educaţie.I:Iliiwl uînd cu ei şi pe ioan Marcu (Fapte 13— 14). unde interesul pentru ideile noi e r a mai mare.iminlnv. Ameninţat la Ierusalim de iudeii elenisti. apoi la Tars. greceşti.i faptului cii a convertit pe guvernatorul Ciprului (Fapte I 9). acvsl limp S aul a primit numele de Paul (Pavel).

.. sa le aducă sacrificii de animale (Fapte 14. viaţa lot a fost în pericol din cauza iudeilor care s-au agitat contra lor. Atitudinea lui Petru.. Pavel si Barnaba continuară a ctivitatea lor...către Apostolul J â v i U C ^ . i-au crezut zei coborîţi pe pămînt.... de animalele sugrumate şi de desfrînare» (Fapte 15.... hirotoneau preoţi (Fapte 14. veniţi din Iudeea.. înfiinţau şi organizau comunităţi..mai mînca la mesele creştinilor dintre păgîni. De aici m erg în portul A i ta li a. ci ei să se ferească «de cele jertfite idolilor. care învăţau că păgînii convertiţi la eres tinism ţre]iiji£. S in od u l d e la Ier u sa lim din_an u l 50. Episodul este caracteristic pentru sentimentul religios al pagi­ nilor şi pentru efectul predicii Sfîntului apostol Pavel. s-a dus la Antiohia si s-a ferit.. din cauza unor iudeic restini. A ctivitatea lor era împreunată cu mari bucurii şi cu mari surprize şi griji. întorşi la Antiohia Siriei. să nuSfîntului .— . la puţin timp după anul 50. . La Iconiu şi la Listra. primind circnmciziunea. 23). A stfel s-a născut disputa despre valabilitatea Legii mozaice sau disT puta despre respectarea ceremoniilor iudaice în Biserică. în sînul comu­ nităţii din Antiohia s-a produs însă tulburare.. oraşele : Antiohia Pi­ şi d ie i ^ c o m u 1 _^isţra şi Derbe.II Duh.. în numele.. la Listra.. ■'. Ă fost un moment critic şi important pentru misiunea creştină. 11— 18). In anul 50.. 11— 14).. 29). Prin predica lor şi prin puterea de a face minuni. A ceastă hotărîre înţeleaptă a produs mare bucurie în Biserica Antiohiei şi a uşurat mult misiunea creştină printre neamuri.P ER IO A D A ÎN T II (P ÎN Ă LA 324) 75 Pisidia si Licaonia si predică noua credinţă în. dimpo­ trivă. însoţiţi de Tit. a provocat mustrarea l u L ji e . de unde se reîntorc în oraşele cercetate pînă la Perga. Sinodul Apostolilor. merg ca delegaţi ai Bisericii djn A niiohia. ' "" ' . presbiterilor şi credincioşilor din Ierusalim. ... ..... 1 se impună creştinilor dintre neamuri «jugul» Legii mozaice.... Păgînii.. Primirea şi observarea Legii iudaice nu era decL nhlinatnrie pentru creştinii dintre păgîni. misionară^. de sînge. au ascultat cele cerute de c o ­ munitatea din Antiohia si au hotărît.. în anul 49 sau 50.. de a. care. voind...^şă_observe şi Legea mozaică.. Pavel si Barnaba.. Apostolii cîştige. de t eama iudaizanţilor...u mulţi iudei şi păgîni. în frunte cu Petru si Iacob. la Ierusalim ca să supun>tfbjj&stiunea celorlalţi Apostoli. uimiţi de puterea şi de cuvîntul lor._ unde se îm­ barcă pentru a se înapoia pe mare la Anţiqhia Siriei.

hiînri cu ei şi pc Luca. în timp ce Barnaba şi Marcu merg din nou în: insula Cipru (Fapte 15. mergînd de astă dată pe uscat. Pavel a plecat la Bereea şi de aici a fost nevoit. Frigia. li mp de» un an si jumătate^ pe care i-a întîlnit aici în anul 52. 34). A coşi ia N-. primul episcop al Atenei. si ainnn la Tosalonic.sLJlujginală-Guvîntaxe înaintea Areopagului. ■ Mai îndelungată şi mai rodnică a fost activitatea Sfîntului apostol Pavel tki Corint undo a lucrat intens cu soţii iudeo-creştini Aguila şi P/iscilla. La C'orint. jjp d e . Pavel a_xm a^rti4-4a^reştinism un număr de greci..flat_^L. vizitează parte.Deci Cel pe care voi. care se certau din pricina lui lisus llristos. A reopaoitu^ după tradiţie. trec prin oraşele Amfipolis.iti i ofugiaL la Corint de la Roma în urma edictului publicat în anul 4!) do împăratul Cluudiu contra iudeilor.it o interesantă. unde au venit în urmă şi însoţitorii săi.istra. să pi om __la Aten a. străbătînd astfel Asia M ică dinspre sud-est spre nord-vest şi ajung la oraşul Troia (Troa). jin d e an con­ v ertit un număr mare de prozeliţi g m n __şi romani şi pe unii dintre iudei. M isia. ¡1 duc în faţa lui Galion. în cetatea culturii elene. Î1. necnnoscîndu-L. se aflau Dionisifi. dar au rămas sceptici. între care. a convertit pe Crispus. proconsulul Ahaiei. au convertit pe Timotei. Succesul nu corespundea totuşi aşteptărilor Apostolului neamurilor. Grecii s-au arătat curioşi.. trec prin insula Samotraee si ajung la oraşul Neapolis^ în Macedonia. predică la Filipi cu succes înfiinţînd aici prima comunitale creştină europeană. Pavel a tim.76 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ A doua călătorie misionară (51— 54) o întreprinde Sfîntul apostol Pavel împreună cu Sila.. Licaonia. oraşul T. o fem eie cn numele Damaris si^ alţii împ'rennă cu _ jei_ (Fapte 17. Pavel predică. ş i mulţi alţii dintre greci. în Filipi. Pavel si „Sila sînt închişi şi bătuţi cu biciul. fratele .4 M a m a ^ voastre de incliinaje^-arn_a. Cilicia. în urma cuvîntării sale din A reopag. Producîndu-se mare turburare împotriva misionarilor..din comunităţile înfiinţate în prima călă­ to rie. 23). De la Filipi. Sfîntul Pavel le spune: «stxăbăimd^Mat£a_yxia^iră.. mai marele sinagogii. Iudeii. 39). t rec prin Galaţi a. Lăudînd cu­ cernicia— alinierii l o r faţă de zei. în Siria. un altar pe care s: a scris : D u m n ezeu lu i c e lu i n ecu n o scu t — ¿jvLoa’zu ) Qsffi. _in. Apolonia.£±asliti—pe Acela îl v es­ tesc vouă» (Fapte 17. . unde au in Troia. mînioşi din cauza succe­ selor iui Pavol.

. 15— 38).ob cel M ic rezultatele mi­ .mnnsmt. a ajuns la Troia şi Assus.. presimţind că nu-i va mai vedea (Fapte 20. . ocolind Efesul nnde avusese neplăceri din cauza argintarului Dimitrie.din mîinile l ar_şi închis în . Iacob îl sfătuieşte să îndeplinească un act prevăzut de Legea mozaică. la instigaţia unui argintar. dar agitaţia contra lui creşte ameninţător. cum spune însuşi.vesle§te lui. Cunoscînd ura iudeilor contra lui. iar de aici în Iliria. Pavel . Ptolemaida. în Epistola către Romani (15. apoi la Ierusalim. plecînd cu însoţitorii^săi* tot din Antiohia. Sub paza ostaşilor romani.T siunii sale. 23— 40). De Ia Milet. Activitatea lui rodnică a provocat o mişcare tumultoasă contra creştinilor..s a 1i. a plecat.. pe cele două către Tesaloniceni.. O conspiraţie pusă la cale de iudeii fanatici. şi s-a dt. Pavel a trebyit să plece din Efes şi s-a dus în M acedonia.m --Ea^eL 4 iQ. i s-a îngăduit să se apere în faţa mulţimii şi a sincdrului. care îşi vedea periclitată meseria. care a refuzat să se amestece în disputele reli­ gioase ale iudeilor şi le-a poruncit să se întoarcă liniştiţi la casele lor. 19). Iac. c omandantul gSrzii. Dimitrie.Sfîntul Pavel a întreprins a treia călătorie misionară. Pavel s-a dus pe mare la C ezareea Palestinei._a_scos. apoi. Cezareea Pa lestinei. de care s-a despărţit în chip duios pe ţărmul mării.PER IO A D A 1N T II (P IN A LA 324) 7? filozofului Seneca.ei.. Din cauza agitaţiei iudeilor. contra vieţii lui este aflată de nepotul san^do soră şi comunicată Eiliarhului. A treia călătorie misionară (54— 58). Din Efes.centrul misiunii sale. El a vizitat mai întîî comuni­ tăţile creştine înfiinţate în Galatia şi Frigia si s-a oprit apoi la Efes pentru doi ani şi jumătate. . între anii 54— 58. Din Corint. prins si atacat do iud. hiliarhul Claudius T. La__l£iu. iar din Uiria la Corint. a scris Apostolul Pavel primele sale e pistole.s ia Jifes. de unde a scris Epistola către Romani. Ţrecînd din nou prin Macedonia. unde făcea propagandă creştină un iudeu alexandrin învăţat.. A ici a chemat pe presbiterii din Efes. de unde s-a întors în A ntiohia. Apostolul suportă preţul pentru curăţirea unor nazirei.turnul A ntonia. Apollos. şi de aici a ajuns la Ierusalim în^ anul 58. pe mare la Tir.La intervenţia ofiterul:iii_mrnan. A cesta trimite noap­ . aducînd cu sine co ­ lecta făcută pentru săracii din Ierusalim în Grecia şi Macedonia. însoţit de Aquila şi Priscilla. dar în templu e rp.ysias.. s-a oprit la M ile t . Pavel a plecat din Corint. prin înlăturarea cultului zeilor (Fapte 19.

scrisă către anul 96.\j_Ap()s L(nurs"-~a~Hus din noii la Roma. Ostia l a . Grecia. uncTe" corabia a suferit. E sigur că a mu'rit la Roma. Faptele Apostolilor se opresc aici.alim. sub paza unui soldat roman. pe timp nepo­ trivit. pe lînqă insula Cijgru.. şi a întreprins. 1772272517“ . cum dorea (Rom. a căror prezenţă l-a încurajat mult... unde a suferit a doua închisoare. Pavel avea liber­ tatea de a primi la sine pe oricine. .elJ. în capitala Imperiului. de procuratorul F e lix . S e crede c... JUicnrîndu-se c!e o închi­ soare uşoară într-o casă. n oi-călăto r^ -m isio n are îa-Eăsărit. Iudeii.. ~ ~ ~ D ™ s iL L £ e aP^' spre Roma a fost făcut sub pază.fl. pînă la Roma. pînă la mar­ ginile Apusului • $7:1 xo xepjAa rrfi SuastoC. leronim.. precum şi din alte ştiri. 15. îl urmăresc însă şi acolo Pavel se apără înaintea noului procurator Feslus şi a regelui Irod A g r ip a 'lî. împrejurările sfîrşituluj însă sînt neclare şi necunoscute.. unde e ţinut în închisoare doi / «niI înt. unde a consolidat comunităţile înfiinţate.. Pavel a a j uns la Puteoli. ca martir. după tradiţia crejştinăJjLAceeaşi-zl.rf 58 si 60. după anul 63. 5). Pavel o sumă de bani. de toamnă şi 'de ia rn a ~ înTmrpTI^^ furtunilor şi a valuril£r_jnării. cum afirmă Sfîntul C le­ — ment Romanul în prima sa Epistolă către corinteni.si astfel a pulul propovădui şi întări creştinismul timp de doi ani (61— 631. A Ui istorici socotesc că între moartea martirică a Sfinţilor Petru şi Pavel Ireluiie socotită o distanţă de timp de cel puţin un an. unde secole' de-a lîndul pelerinii creştini din toată lumea vin să se închine Ja morunului său (Ivr... un naufragiu.cu Sfînlul Apostol P e t r u . S(uiiulJEaA«4Tt--fosfHTigmpat-pe--Gâlea. Din Epistolele scrise de la Roma. probabil m anul 67. 24 şi 28). HIn5~întimpinat de creştini. la locul numit Trei Taverne.de. Epir. de unde a făcui. Prezenţa creştinilor la Roma este o probă gvidentă că creştinismul pătrunsese în capitala Imperiului^ înainte ca Apostolii Petru şi Pavel să fi sosit la Roma. drumul pe ios. rezultă că Apostolul neamurilor a fost lăsat liber. sub_ escortă la Cezareea. în Creta. Mira Liciei.Roma. msula M alta.care a rămas pînă astăzi ziua sărbătoririi lor în tîecaie an. Milet. din caiv im a mai scăpat. judecata împăratului de la Roma. în primăvara anului 61.us. D e v iiis illu stribu s. sub N ero.IaJLer. 29 iunie. El a mers~poate şi în Spania..^ — 52 .• t ldO)Fj^i_în cele din urmă face ap. în calitatea sa de cetăţean roman (Fapte 21. Trecînd prin Sidon.78 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ tea pe Pavel.. cu speranţa de a obţine de la.

Ambele păreri păcătuiesc grav. a scos. el a îniădă. 42 : sosirea la A ntioh ia. In timpurile mai noi. faptul că Sfîntul apostol Pavel a fost cel mai credincios şi mai mare interpret şi instrument al Evangheliei lui Hristos.-a-iQSi. El este cel mai înseninat ca scriitor şi gînditor între Apostoli.considerate pentru__tăsplndirea creştinismului. că lă to ria le Ierusalim .P ER IO A D A 1NT1I (P ÎN Â LA 324) 79 M eritele Sfîntului apostol Pa vel. indicăm mai jo s cîteva date istorice din viaţa şi activitatea Sfîntului apostol Pavel. Romani.. transformînd în doctrină şi instituţie ceea ce la Iisus Hristos era doar o idee. 45— 48 : p rim a c ă lă t o r ie m is io n a r ă . cen i. învăţături de o neasemuită. în centrul Imperiului. transformînd învăţătura Mîntuitorului într-un sistem teologic îngust. în 52. el ar fi adevăratul întemeietor al creştinismului. prin calităţile lui personale. doua că tre C orinteni. 3 9 : prim a călăto rie la Ierusalim . o aspiraţie . organizare şi viaţă creştină. frumuseţe^ a lăsat Bisericii universale o nepreţuită experienţă în.. din viaţa şi învăţătura M întuitorului. . şi l-a întărit la Roma.. M aced onia şi Iliria . : n aşterea lui Saul. el a denaturat creştinismul.cinat mai ales creştinismul în lumea areco-rom ană..Joii— ¡msion. mai__ însemnată ca a celorlalţi^ Apostoli. cu sau fără ştiinţă. Pentru că cronologia vieţii Sfîntului apostol Pavel variază la unii autori. 54­ <58 : a tr e ia c ă lă t o r ie m is io n a ră . Prin epis­ tolele sale. m isiune în după con v ertire. P alestin ei. 57— 58 iarna la C o r in t... alţii le-au contestat cu pa­ timă. discuţia cu 58. mi­ siune. A ctivitatea. urmat de Sfîntul Ioan.. scrise din Corint. El a eliberat mai ales creştinismul de servitutea Legii iudaice şi a asigurat universalismul lui. 1— 5 d. După unii. 51— 54 a d o u a c ă lă t o r ie m is io n a ră .. 50 : Sinodul ap ostolic . 52— 53 La A ten a şi C orint . E pistola a 40— 42 : şed erea la Tars. cele 36 : ucid erea arhid iaconu lu i Ş te fan . Prin misiunea_lui printre neamuri. ignorînd. Sfîntul apostol Pavel a făcut începutul teologiei^ creştine. 30— 33 : anul m orţii M întu itoru lu i. ca şi prin întin­ d e r e a şi rezultatele ei.6 0 : în în ch iso a re la C ezareea tPetru la A ntiohia. 58 : ultim a c ă lă to rie la Ierusalim . după alţii. 36— 39 : şed erea lui în A rab ia. două E p isto le c ă tre T esalo n icon v ertirea lui Saul. E p istola către 44 : foam ete.ară. 56 : fuga din E fe s . Hr.sini . unii autori raţionalişti au apreciat cu vădită exagerare rolul şi meritele Sfîntului Pavel.

S ain t P au l. S a v ie e t so n tem p s. Gliche et V . S ain t P au l. A p o s to l P a v e l. p. Hr/v/jYupr/. G e s c h ic h t e der pau lin iscln 'ii F o rs c h u n g v o n d e r R e fo r m a tio n b is a u f d ie G e g e n w a r t. Epir. I. I o a n li « m i i r e a n u . Paris.. V olum com e­ m orativ al c ă lă to rie i Sf. S ain t P au l. L e s c h e m in s d e Saint P au l. Paris. P au lu s. A p o s t o lo d e ü e g e n li. Prat. ' Studii mai im p o rta n te: G. 359— 368. in «Studii T eo lo g ice». (>lini|i N.-J. ■■ N. S e s m issio n s. M artin). II. J. P au lu s. 1953. G a b b i a t i. J . É tat d e la q u e s tio n . Tübingen. 77 > 111. Paris. P a u lu s d e r I I d t lc n a p o s lc l. Schoeps.'i : V irila şi a c t iv it a t e a Sf. 462— 480. 1954. S e s d e r n iè r e s a n n é e s . Omedeo. S e in e m is s io n a r is c h e P e r s ö n lic h k e it und W ir k s a m k e it . M e t z g e r . A ten a. N apoli. Paris. 11. . „ . 1933 .ii iiil.. S ain t P aul. F. Paris. Idem. 2.oC Top. S ain t P au l et s e s le ttr e s . 67 : a doua captivitate la Roma şi m o a r te a Iui m artirică . Trad uit de l'esp ag n ol par D. ( '. p. 5—6. L 'É glise d e s o r ig in e s d a n s l e s A rles île s A p ô tr e s et d a n s leu r s é c r its .M ). 1 X X ( l'Hil ). Apostol Pu voi. J . A ten a. t. 61— 63 : captiv itate uşoară la Roma . A postol P avel în G recia. 1928.special. I | . E. 1941 . Paris. od.. A n ti­ p a u lism u s in fr ü h e n C h risten tu m . N i c o 1 a i d i s. Paris. A. K. L e s i d é e s m a îtr e s s e s d e S ain t P au s. . nr. H o 1 z n e r. Perez de Urbei. lifu tre a u x R o m a in s. d. 1929... L e s r o u te s d e St. p. Saint P au l. d e L 'h isto ire d e ¡'E glise par Auq. Tübingen. 1960. Efes. J . L ü d e m a n n . 15— 19 Aufl. a 2-a. D u f o u r c q. A ]i o ■I : . A p ô tr e d e s g e n iile s . Freib u rg im B reisgau . P au l. BIBLIOGRAFIE Stud ii asupra v ie ţii. C a r c o p i n o . ' < l: o n n r d. 1962. 487— 489. A m i o t. S e s m issio n s. A p ô tr e c l m arty r Paris. I. 1977. S ain t I r é n é e . Iaşi. Paris. 644 p. _ . \ i '1 1111 nn '111 ¡o sii F lu viu . J . 1925. L o u v a r i s . p. pîn ă la 1934. Z eiller. P aris. EioafcoTi) etc tà ç *epi IlaùXov vnntààz. 221— 225. 1958. 15-i> éd. R. V nuiimir . 195 9 . P au l. X V -e ed. Paris. T r i c o t. Paris. (1929). Saint P au l. A ten a. III ( l ’i. m. 1932. '0 HaûXoc. Tübingen. bib lio grafie. 1925. In limli. I) c i s s m a n. r Epistolele scrise din Roma. H. 645 p. IO!-. 195 9 .. S iin ţii A p o s lo ii P etru şi P a v e l lu c e fe r i ai i cn 'ştin ălO ţii. P r. E tu d es d 'h is to ir e c h r é t ie n n e . L e c h r is tia n is m e p rim itif. G öttingen. 448 p . A. I. de P ed ras.!!. Paris. 1957. P i o f. H. 63— 67 : activ itatea misionară în Creta.oc. biblio grafie. M ünsli'r. H u b y et S. m . P a u fa s. p. I ¿ r m. Le C ap itaine.i rnm. S ein L e b e n und s e in e B r i d e in r c lig io n s g e s c h ic h t ü s c h e m Z u sa m m en h a n g . 1934. p. 1957. Saint J e a n . 12-e éd. in «M ilrupolia O lten iei». P au lu s. P r o f. 1983.'in. sau poate în Spania. L 'E g lise p r im itiv e (T. A. S.80 IST O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ 60— 61 : c ă lă t o r ia sp r e R om a. S c h w e i t z e r .. . în «G lasul B isericii». 1958. P i e p e r. L y o n n e t . A c t iv it a t e a S im ţu lu i A p o s t o l P a v e l Ia A te n a . P a o lo d i T a r so . Paris. 16-e éd. X IX (1967). S t. P. L a T h é o lo g i e d e S ain t P au l. L e s o r ig in e s d e l'E g lise . a ctiv ită ţii şi teo lo g ie i Si. 159— 223. P aris. L ebreton et J . C o 1 s on. . T u s l i n M o i s e s e u. R i g a u x . în care biblio grafia rom ânească este a lcătu ită de Pi . 1959. 2-e A ufl. 194 6 . I Pavel. Bd. 1953. B. se găsesc l a : A. p e S fîn tu l A p o s to l F a v e i ?. H . 4 2 8 . 1971.i. ( :o n lr ih u lia lite r a tu r ii t e o i o g i c c r o m â n e ia Î n ţ e le g e r e a p e r s o n a lila lii a rt i\ lUitii St. D ie T h e o lo g i e d e s A p o s t e ls im L ic h te d e r jü d is c h e n R e lig io n s g e s c h ic h t e .

C in d . Prof. prof. T im işoara. V . Prof. în îndoitul sens de comunitate locală şi de totalul comunităţilor. Ea are nu sensul de simplă adunare.. P r. 398— 416. 1942. Raportul cu iudaismul. la_începu t de obicei. 1 9 3 9 . 11 . în esenţa si spiritul ei însă. necorespunzătoare gîndului LuL l o imitaţie după modelul altor institufli. Biserica lui Hristos : ’ExxXtjoîos too 0eo5. «Ecclesia» a rămas de atunci numele Bisericii. pentru prima dată în istoria creştinismului expresia de « B i s e r i c ă u n i v e r s a l ă » — xaOoXixrj ’ ExxXrjaia. V ia ţa Si. VIII şi XVI). Mîntuitorul ar fi predicat doar împărăţia lui Dumnezeu. «Biserică» ’ExxXTjaia. Io a n R ă m u rea n u 6 — Istoria bisericească . I. A p o s to l P a v e l. organe şi funcţii pămînteşti. Ignaţiu al Anliohiei i f 107) foloseşte. ci o creaţie apostolica. Organizarea Bisericii Primare. A p o s t o l P au l. S ibiu . Raţionalismul protestant a văzut în Biserică nu o instituţie voită de Iisus Hristos. S a u l din T ars. ci pe cel de aso­ ciaţie. fenomen. Stin tu l P a v e l ş i v ia ţ a c e l o r m a i d e s e a m ă c o m u n ită ţi c r e ş tin e în e p o c a a p o s t o lic ă . Un p ă s t o r m o d e l. 5— 6. Căderea Ierusalimului (70) 4 1. . A p o s t o l P a v e l. B u cu reşti. cu forme. E x tras din «B iserica O rtod oxă Rom ână». Diac. de frăţie. Biserica. too Xpiatou. M u n t e a n u. 1909.. G r. cap. Comjjjiitatea ■creştmă^infiinţată de Sfinţii A postoli se numeşte î n c ă . T. Gheorghiu. P r. In înfăţişarea sa ex terioară B iserica creştină are unele asemănări cu alte comunităţi religioase . P artea I-a.urL-Prjganism cu jto tul nou.an-Jniiinţat. P r. P r o t L. R ecu n o şte au fără în­ doială bine.. Sf. p. * Capitol redactat de Pr. 7— 8. 5.gîndul M întuitorului. 8. Sfîntul apostol Pavel o numeşte figurat şi «Israelul lui Dumnezeu» (Gal. 1942. N. ! I P r o f . P r o f . Pr. pe care-1 avea cuvînlul pînă atunci. 1946. 16). 3). Bise­ rica lui Dumnezeu. C r o n o lo g ia p a u lin ă .. către Smirneni. St.PER IO A D A 1N T ÎI (P IN A LA 324) 81 I d e m . ea este un . Misiunea ce le-a încredinţat El şi făgăduinţa că va fi cu ei pînă la sfîrşitul veacurilor (Matei 28. Nicolaescu.şj. St. III (1951). Biserica. Policarp ( t 155. L X (1942). episcopul Bisericii universale din Smirna. de societate creştină.. 4 7 . C lu j. ca o nouă stare apropiată a lumii. V ia ţa ş i a c t iv it a t e a sa . nr. S o f r o n V 1 a d. 177— 203. nr. (Fapte 2. VIII). G. p. M a r c u.de. 19). unde Policarp e numit eiriaxo-rcoţ ev SfxupvTj xosOoXixyjs exxXTjaia?. 6. Sfinţii Ap-QstoJLL. Expresia se găseşte apoi în Martiriul Sf. nu un aşezămînt bisericesc permanent. gespre~câre~~spune că se află acolo unde este Hristos (Ep.religioase — iudaice sau păgîne. în «Studii T eo lo g ice».

. în forma potrivită cu natura. se formau cercuri de credincioşi. 42). In mediul iudaic dc_la_Jeru sa lim . parte la sinodul apostolic. Ca şi Iacob.14). Sfinţii Apostoli înfăptuiau ideea şi porunca Mîntuitorului.creştin din ăîtă parte. Cea de la Roma era importantă cînd îi scrie Sfîntul Apostol Pavel. de Tacob. 2 3 . s-an format pe această cale. Sfînt. 7. Comunitatea— de.Apostoli dintru început. învăţătorul lor.cârc aduceau cuvintuL. . cea de la Roma. Isto ria b is e r ic e a s c ă I. Organizarea Bisericii. Ei au primit. 22. cum era firesc. 1a Ierusalim era grupată în jurul Apostolilor si c ondusă de ei. caracterul şi scopul său. conducător al Bisericii era Iacob «fratele DoiTmnlui»r c a re se huoixa— _ de— airturitate chiar în faţa AjDoşţolilor. 4). Comunitatea de la Antiohia^e«a__de la Damasc. înainte de a fi mers vreun apos­ tol acolo. fără a fi voit aceasta IisusJHristos. avîncl de la început forma şi norma ei de viaţă nouă : trăia în învăţătura Apostolilor. 2. Diaconii. cu «balrinîi» poporului iudeu. IruA-ri-p—A-pasiQlL-. înţelepciunea şi credinţa lor. 16. 16. au luai.analogie.uiui flpnstm b t v p i . Este de necon­ ceput ca ei să fi înfiinţat-Biserica. o categorie de creştini respec­ taţi pentru vîrsla. Faptele Apostolilor vorbesc jdespre «proshilori». poate * si altele. Siria şi Cipru (Fapte 15. 6. După plecarea Apostolilor din Ierusalim.şl. jpreoicau coiaDoraiorn ior. Biserica trebu T â^ ă~ ^ rste. a c e ş ti presbiteri formau.82 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă nu lasă nici o îndoială că. In ipostaza de comunitate creştină şi de aşezămînt al mîntuirii.. ca avînd rol însemnat în viaţa comunităţii. 4. în spirit de comunitate frăţească. Uneori. Ele sînt iniţiale şi fundamentale şi s-au dezvoltat cu Biserica însăşi.. sînt numiţi în adresa scrisorii către creşlinii din Antiohia.i n g a ^ p o s t o ii . în frîngerea pîinii şi în rugăciuni (Fapte 2.c a i. norme şi viaţă "de'Tă" Sfinţii.înainte de a asculta pe loc predica unui a p o sto l^ p r i n . în cursul timpului. întemeind Biserica. ca ajutători la . diaconii si alţi misionarL^numiţi şi ei apostoli sau evanghelişti. ajutorul adus de Barnaba şi de Saul de la Antiohia (Fapte II. 30). conducere.. erau ţinuţi în mare cinslo la creştini celelalte rudenii ale Mîntuitorului (Ssauroauvoi la Eusebiu. prin . sa” aibă membri. P e J .

f Instituirea lor prin hirotonie. sînt de ase­ menea slujitori hirotoniţi de Apostoli.. 1 I Tim.. pe aceşti presbiteri-preoţi îi recomandă Sfîntul ApQstol— aw lr cînd scrie lui Timotei. ... cărora li se cereau calităti morale deosebite. . 3... . scrisă de la Corint.*—.. Latura practică a slujirii lor a rămas caracteristică diaconatului şi s-a întins în epoca următoare la toate nevoile asistenţei în comunitate." . Diacon (Biaxovo?) însemna slujitor. . Cit priveşte pe diaconi. 5... este dovedită de F aptele.. . . C arac­ terul sacerdotal *at~diaconiei e confirmiF~de-Tejdul din Fapte 6.. . 17... 1). -'i P r e s b ite iij e primul nume întrebuinţat pentru. . . precum i-a poruncit (Tit 1. Pe.. ” * . după exemplul Bisericii din Ierusalim (Filip.. .. . 1— 3) . la mese şi la propovăduire.(14.. ■■!■■■'»■» ' . completau organele de conducere a'le Bisericii din IerusaIxinT~ ' : ’ ” : Celelalte comunităţi creştine erau organizate asemănător. 5.. cînd nu e vorba de cei de la Ierusalim sau de bătrînii propriu-zişi (ca în I Tim. . 'cu post si rugăciuni. Cgndncerea lor oHăTOmTTAposTo^ Ei nu se~sTFbFleau definitiv într-o c omunitifeT~'"crii~vizitau. . ca ei să se învrednicească de P îndoită cinstire (I Tim.. .. 8. ceilalţi slujitori ai comunităţilor. C onducerea locală o exercitau organele puse de Apostoli : presbiteri-episcopi şi diaconi. «pe aceştia (diaconi) i-au pus înaintea Apostolilor şi ru g în d u -se şi-au pu s m iin ile p e s t e ei». . ..... .. Se poate presupune că fiecare comunitate a avut diaconi pentru nevoile slujirii. 5. Este ştiut totodată că ei au îndeplinit şi slujba cuvîntului. . in­ struirea lor a cunoscut din primii ani ai comunităţii de la Ierusalim (Fapte 6. . unde se spune că Sfîntul Apostol Pavel a hirotonit presbiteri la Bisericile înfiinţate în prima călătorie misionarăPresbiterii menţionaţi mai departe. 23). iar nu pe bătrînii laici. Pres- .r iilrr-1 ." "asemenea preoţi. 14) j pe presbiteriipreoţi îi învaţă Sfîntul Petru să păstorească turma făcîndu-se pildă pentru ea (I.P ER IO A D A IN T II (P ÎN Â LA 324) 83 cult. Sfîntul apostol Pavel numeşte şi pe o di a con iţă Fibi a Bisericii din Chenhreia. y . le scriau..iitt’ i r i . . 6 . Bisericii învaţă Sfîntul Iacob pe credincioşi să-i cheme în caz de boală. 12).. .. . ai “ .... 1 9 ) : de asemenea îi scrie Iui Tit să pună în fiecare oras presbiteri-preoti. .. 1— 6). . 5). In Epistola către Romani. . le supravegheau prin ucenici destoinici şi devotaţi. iar după Apostoli de episcopi. . 2. predicînd şi botezînd. pri£L-caxe-^je--lnie le a la început si preotul^ şi episcopul. . ca^să se roage pentru ei (5....

. De asemenea. spre sfîrşitul sec. . spunînd : «Supuneţi-vă cu toţii e p is ­ cop u lu i.. 17. scrise de Sfînlul apostol Pavel spre sfîrşitul vieţii sale. ..seamă din fruntea_ _ _ _ comuni-. în E p isto la '7'ălrc• T ralien i.. .. .. VI. Pavel îijiu in eşte şi episcopi. . avînd rol şi cinste de păstori şi de învăţători.u B i i . .. iar ele sînt deosebite. în. hirotoniţi de Apostoli episcopi. . . .Tot el recomandă creştinilor în E p istola cu lrc S m irneni. chemaţi J a M ilet. « III« ! «II 1. D ia­ co n ii s i n i rînduiţi spre servirea Bisericii. Sfîntul Ignaţiu afirm ă: « ep isco p u l ţine locul lui Dumnezeu. este o ? demnitate mai mare decît cea preoţească. . . cu preoţii (presbiler-episcop). de conducători ai turmei (Fapte 20.. cei aşa de d u lc im ie . Din «epistolele pastorale». au fost încre­ dinţaţi servirii (diaconia) lui Iisus Hristos». p e presbiterii de la Rfes. p reo ţii ţin locul adunării Apostolilor. . ca atribuţii şi ca cinste. II. interesează funcţiile şi cinstea. . 1.84 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ biterii erau deci slujitori bisericeşti. .întîia sa S c r is o a r e c ă tr e C orin ten i._I^. .. . .... Ucenicul apostolic Ignaţiu. ceea ce ne îndreptăţeşte să conchidem că încă înainte de sfîrşitul epocii apostolice.. . . I arată că cele trei categorii de slujitori erau bine diferenţiate ca nume. sau de .. . . numele de preot şi de episcop primesc sensul în care sînt cunoscute moi tîrziu.. Sfîntul Ignaţiu spune că creştinii trebuie sa se su­ pună o/j/'scopului ca lui Iisus Hristos. 1)... aflăm că episcopatul. . .. mai. scrisă către 96-^98. ._ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ .. Dar cu mult mai mult decît numele. şi p r e o ţilo r ca Apostolilor. . nu poate induce în e roare asupra deosebirii lor. Tit sînt episcopi în acest sens. . iar p r e o ţilo r ca Apostolilor. . episcop de Antiohia..rLtitaie«~^-ttume_Ja început. . . Este drept că uneori Sfîn­ tul apţostol Pavel vorbeşte numai de episcopi şi de diaconi (Filip. iar d ia co n ii.. . . . . 28) .presbiteri e rau episcopi *propriu-zişi. sînt înţeleşi ca episcopi. VIII. . în E p isto la c ă tr e M a g n esien i. numit anume aşa.. . .de. aminteşte ce le b re i trepte ale Ierarhiei .• E p iscoI p■ u l era presbiterul cel. El le porunceşte în calitatea lor de episcopi să pună presbiteri — preoţi în oraşe. . precum Iisus s-a supus Tatălui Său. . . tăţii.. Cinstiţi p e d ia c o n i ca pe porunca lui Dumnezeu». dar îi numeşte aşa în calitatea lor de păstori ai Bisericii lui Dumnezeu.. . . ceea ce ar putea însemna că presbiterii. Sfînlul Clement Romanul (91— 100)._ adică întîic stătători între presbiteri. ceea ce nu ne împiedică să admitem— ă . . . .. . Timolci şi. .

6— 8 . Rom.. opera carităţii. Rom. pe al cîrmuitorilor. cum este In v ăţaîu F a c e lo r i 2 A p o sto li (Atogyij). I Cor.pe. nici aşeze ţi prin hirotonie şi se bucurau de mare cinste pentru harul lor. 40— 44). Ea arată limpede că episcopii. 8 f . 4. pe al vorbirii în limbi (comp. adică cei învestiţi de Dumnezeu ciiroci cu daruri speciale. sînt cuprinşi şi clericii. administrarea comunităţii. după aceea darul minunilor. pe al ajutoarelor. exista la început o altă categorie de slujitori doar ai cu­ vîntului. Efes. în care existau «păstori» şi «turmă».f-preoţii şi jdiaconii formau un c orp conducător în Bisericile c re^iine^ erau aleşi şi hirotoniţi şi se bucurau de cinste deosebită din partea credincioşilor. după a ceşt i a proorocii. Efes. ~ S fîn tu la p o s to l Pavel numeşte de mai multe ori asemenea harisme. Rezultă că episcopii. arhiereii. 28 . pe alţii învăţători . . Ei nu erau aleşi ce comunitate. 4. pe alţii prooroci. este răstălmăcirea unui cuvînt din Epistola I Petru (2. dar harismaticii prepriu-zişi. 12. 11). 28— 30). Din_scrierile Noului Testament.. care-i compara c u . excepţionale. supravegherea vieţii morale şi impunerea disciplinei creştine.s. 12. p.. 12. preoţii şi leviţii din Vechiul T e stament (cap. preoţii şj diaconii aveau în qriili_săvîrsirea cultului^ predicarea cuvirT 'tului. A ceastă diferen­ ţiere venea din timpul apropiat al Apostolilor. 9).. în care Apostolul spune că Dumnezeu a pus pe unii în Biserică Apostoli. Locui cel mai însemnat este cel din Epistola I către Corinteni (12. de care vorbesc protestanţii. ca drept al tuturor creştinilor la predicarea cuvîntului evanghelic şi la conducerea Bisericii.. al căror rol a fost însemnat în Biserica apostolică : harismaticii. sau PJ}e v n'ţ£tjcii erajjjinii_c.PERIO A D A IN T ÎI (P lN A LA 324) 85 c reştine e p is c o p i. care nu este interpretat în lumina stării de fapt din Biserica apostolică. Aşa numita «preoţie universală». -apoi '] învăţ ăt orii ( a id a s c a li î) . 131). p r e o ţi şi d ia c o n i. 11). avîncl drept la daruri" din partea creştinilor.de_JDumnezeu cu diferite daruri şi puleri cu caracter «preternatural si adesea prodigios» (Lacger. numite h c r is m e (xaptojiaxa). c a şi din cele imediat următoare. Apostolii posedau mai multe şi mai mari daruri. păs­ tori.Le§iini_-îiizes±raţi . cîrrnuiri. Pe lîngă aceşti slujitori ai Bisericii. al tămăduirilor. Dintre > .:>t mai însemnaţi Apostolii. întîistătători. sînt celelalte ca te­ gorii de sluji lori.. indicaţi prin unele atribuţii ale lor (ajutorări. în această largă enumerare.

iraij'u liolărîre «libertatea» Evangheliei împotriva «fraţilor mincinoşi». Ele făceau mare im­ presie asuî5m“l!î^dmcioşilor şi chiar şi a necreşimilor. un dar supranatural special făcut Bisericii îiv c epăfoaxe^ pentru creşterea şi consolidarea ci. discuţia dintre Pavel şi Petru la Antiohia.JL-iiit£les dintru început pericolul şi a pre­ dicat şi . sfă­ tuiau. el era legat cu m ozaismuL prin mergerea creştinilor la templu şi prin observarea prescripţiilor Legii. SJiiiluL a puciul J^ţv£L. aservindu-1 iudaismului.au— fost. alături de ei se înnumără «evangheliştii» . dar el fusese pregătit de_Vechiul Testament. După epoca apostolică. al cărei rol religios şi istoric trecuse. ludaizanţii cereau ca şi creştiniî recrutaţi dintre prozeliţi şi păgîni s ă ''r e s p e c t e T ^ ^ ă T m o '/¿lira. atrăgeau la Bi­ serică şi întăreau pe creştini în credinţa lor. să facă şi minuni . • 2. Creştinismul era o religie spirituală. în particular sau în şcoli). certau. Dascălii erau învă­ ţătorii com unităţilor. s-au stins treptaţ şi— trecerea timpului au J n c e l a t sau s-au transfor­ m mat (didascalii sînt mai tîrziu profesori creştini. Raporturile cu iudaismul sînt una din colo mai importante pro­ bleme în istoria Bisericii primare. care învăţau pe alţii. caracterizează aceste raporturi şi ilustrează o stare de spirit vrednică de cunoscut. ! lari sin ele . centrul religios al T iudaismului. Harisme excepţionale aveau uneori şi unii dintre laici. In comunitatea de la Ierusalim. Această pretenţie îngreuia mult convertirea paginilor şi denatura sensul creştinismului. Celelalte harisme amintite de Sfînlul apostol Pavel sau cunoscute din alte locuri par a fi fost mai mull ocazionale şi pro­ vizorii. sinodul apostolic. Greutăţile înlimpinate de Sfîntul apostol Pavel din partea iudeilor. ei înşiruiau pe credincioşi mai de aproape asu­ pra învăţăturii şi moralei creştine. ca fiicele «evanghelistului» Filip (diaconul) puteau să aibă harisma proorocieî. apăruse în ludeea şi era pre< h al în tîiiu d e ilo r.80 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă puţind să înveţe. profeţii «vorbeau în Duh>\ erau «glasul lui Dumnezeu». Chiar femei. puteau să prezică. I io t ărîrca sinodului a postolic din anul 50 a adus lumină şi mînqîiere fraţilor din Anliohia şi din alte comunităţi. dar presiunea iudai- .i]>. liberă si u niversală. care puneau Legea mai presus de Evanghelie şi condiţio­ nau creştinarea de pă/iiea Legii..

Pericolul iudaizării creştinismului s-a menţinut şi după epoca apostolică.Căderea Ierusalim u lu i. unde iudaizanţii riguroşi căutau să aducă pe creştini la Legea mozaică. izbucneşte. în care de altfel majoritatea credincioşilor au format-o cu timpul cei convertiţi dintre neamuri sau necreştini. care suportau greu stăpînirea romană şi încercau mişcări de eliberare.. Războiul de sub Nero a motivat pi ecare a creştinilor din Ierusalim şi desolidarizarea lor de compatrioţii revoltaţi. Evenimentele istorice au contribuit la lămurirea situaţiei. Intre timp iudeii. s-au apărat lotuşi cu o tenacitate uimitoare. care a rezistat unui asediu de cinci luni.ere. . Oraşul a fost cucerit şi în mare parlc distrus în. 3.T it a atacat ora­ şul. iudeii asediaţi sinucigîndu-se ca să nu se predea romanilor. Sfîntul Apos­ t o l Pavel a avut serioase greutăţi în Galatia şi la Corint.JEnoca apostolică se consideră înche­ ia jă^xaj^ădefetr-ie rusaMm-triui—si dls.. în c omunităţile în care e le ­ mentul iudaic era numeros. se întăriseră mult în Ierusalim. avea put.. începînd din Galileea.exea templului în urma răz­ boiului in da ir (66— 70). Sub împăratul Nero. iudeii. cucereşte una cîte una ce tăţile apărate de iudeii înarmaţi. După anul 70. Purtarea procuratorilor romani. R es­ turi din armala iudaică au prelungit zadarnic cîteva luni războiul la M asada (vest de M area Moartă).„împăratului Nero (68) si a generalului V itellius (69). Luptele au fost foarte g r e îe p e n î r u amîndouă părţile. iar templul ars (august 70).tma. După moartea. V esp asian^este proclamat împărat si lasă conducerea războiului fiului său T it. la 65— 66. spunînd că nu se pot mîntui fără păzirea ei. în care .ele m en to t-iudai’/ant nn mai. îndeosebi a lui Gessius Florus şi prezenţa armatei romane la Ierusalim producea nemulţumiri între iudeii din Palestina. suferind de foame şi de boli.în Palestina o răscoală care se transformă într-un război greu.PER IO A D A IN T H (P lN Â LA 324) 87 zanţilor producea încă unele neînţelegeri si nemulţumiri. separînd tot mai mult creştinismul de iudaism. la Ierusalim s-a înfiinţat o comunitate nouă. timpul luptelor. Evenimentul a avut răsunet şi în celelalte comunităţi creştine. Armata romană sub conducerea generalului Vespaşian.

6) este un eveniment religios şi istoric important. eb io n iţii). ci au părăsit Ierusalimul încă de la început şi s-au retras peste Iordan. sau formează secte iudaizante (n a z a r e ii.. funcţiunea de mare preot (ar­ hiereu). O r a ş u l e reluaPHe r o m a n i . în parte au fost trimişi la mine sau la lupte de gladiatori. Asupri ie. M arele sanctuare — păgîn şi cel iudaic — dispăreau astfel în acelaşi timp.i şi nenorocirile întreţin totuşi sjiexen tele m esianice.88 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Iudeii au avut în război aproape un milion de morţi şi au fost luaţi vreo sută de mii de prizonieri. Cu aceasta se împlinea pentru~creştlni o profeţie a Mîntuitorului şi se întărea credinţa lor. Pînă la sfîrşitul secolului. p e r s e c u tă p e c r e ş t in i. masa de aur. în­ ceta. Distrugerea templului de la Ierusalim.). unde s-a ridicat un. cu tem ­ plele lui Jupiter şi Junona (dec. creştinismul se separa definitiv de iudaism. Conducerea spirituală a iudaismului au preluat-o şcolile ra­ binice din Puibilon şi Tiberias. 1:T~Tmporţanţă epocală.iiiic î*m i -C ' o c h b a.. distrugerea templului şi pierderea Ierusalimului a avui. Darea sau birul cătreTempTul din Ierusalim (<î i«11 <ili in< ) .l~Luilaii. obiecîeIe~săcrer au fost luate ca pradă de făzBoi~~şr~gnseT â ~Rbma. întîmplarea făcu ca.. Cu dărîmarea templului. devenea imposibilă observarea legii rituale. care în parte au fost vînduţi c a r sclavi. Cînd iu d e i i TeTTşesr sa i e r i i <’e i e a sra_" p r o v i z o r iu l £ msa4ioiînr~su5~~ls^ i a n .se produc noi r e v o l t e iu d a ic e s i i u i e ro ase. Luca 21. Războiul avînd un caracter mesianic. creştinii nu s-au solidarizat cu conaţionalii lor. de asemenea. de­ venea imposibil. iudeii introduc blesteme împotriva creştinilor în rugăciunea Şmone e. să fie distrus de incendiu la Roma Capitoliul. formînd comunităţi mai importante la Peila şi la Kokaba.sre.. între 132—135. T e ­ zaurele templului. 2 . Sub înjpăi7ÎJ7r. care se săvirsea la templul din Ierusalim. stofiîe~^ăn3îîarului. cartea Legii. opt luni înainte de distrugerea templului iudaic.se percepe de acum înainte de către statul roman ffisc u s > iudaicii:.ărc de triumf în amintirea victoriei lui Tit. pe la Iii) s i A drian. Cultul iudaic central. Iudeocreştinii se asimilează cu ceilalţi creştini. 69). sinedriul se desfiinţa. « r e g e le » fne. Pentru iudaism. candelabrul cu şapte braţe.Cultul mozaic cu sacri 1icii sîngeroase..i. c a r e sînt înăbuşite cu f o r ţa . despre care Iisus a spus : «nu va rămânea (piatră pe piatră» (Matei 24.

H ar t k e. B e e k. 2-e éti. B a r d y. D er B ar K o k h b a A u tstan d . G o u g h .. I.. 1939. Paris. II : D e l'e x il à l'an 135 ap. la Bonnardière. L e c 1 e r q. P.. J u s i c r. L e c h r is tia n is m e a u x o r ig in e s et à l'â g e a p o s to liq u e . 1909. Is to r ia b i s e r i c e a s c ă . M. 1974. Paris. S. 1961. R e c h e r c h e s su r le s o r ig in e s de ¡a R om e c h r é tie n n e . C h r é tie n s d e s p r e m ie r s s iè c le s . p. C a b r o l . D. A uvry. la J . S ch rilt. L a v i e c h r é t ie n n e au I . . 1962. 2. I e r a r h ia b is e r i­ c e a s c ă in c p o c a a p o s to lic ă . 1955. V. C h risten tu m un d Ju d c n tu m in e r s te n und z w e ite n J a h r h u n d e r ie n G ü tersloh. D o m F. B r a nd t o n. 3 vol. Jaub ert. Freibu rg. A lt e studii.). 1921— 1923. H is to ire d 'Israël.'E glise p rim itiv e. É tu d e su r 1rs r e la tio n s e n tr e c h r é t ie n s e t le s ju ifs d a n s l'em p ir e ro m a in (135— 425). I 9 6 0 . Schwartz. J . 140— 211. V ie r u r c h r is tlic h e P artein und îh r e V e rein ig u n g zur a p o s to lis c h e n K ir c h e . Paris. ' L. . în G r ie c h .O. P rim ii d a s c ă li c r e ştin i. R. Pentru anii 1— 324. 195— 2 0 3 : Titus~ P. P o I < r s o n. à l'exil. P o p e s c u. în «Stud ii Teolo gic e». Ed. L 'E g lise à la Un du p r e m ie r s iè c le . Ju d c n lu m un d G n osis. T. c h rist. 1932). L c b r e t o n. J . Trad. p. p. 1928. T. Paris. : D es o r ig in e . H * . Stuttgart. 1960. A.R. E. A. Ed. RicxoUi. 1. S tu d ien zum z v seiten jü d is c h e n K r ieg g e g e n R om . M. Paris.P ER IO A D A IN T II (P lN A LA 324) 89 domeniu imperial. Paris. 2 vol. franc. F. d e L a c g e r. L. 1903. Ü >4. C. L a p r iè r e d e s p r e m ie r s c h r é tie n s . 1932. în parte este colonizată şi este numită Syria Palesl i n a (Siria FilîsYenilor). Leipzig. G. T h e R ise an d Fa!! o i th e J u d a e a n S ta te. Bucureşti. (1934). Prof. Paris. ed. ■ J . La v ie c h r é t ie n n e p rim itiv e. op. S c h â f e r. II (Bucuroşii. Iustin Moisescu (P. XIII + 792 p. A. W ie n. Z ei 1 1 i n. Patriarh Iustin al B. In joraşul nou. J. BIBLIOGRAFIE Pentru organizarea Bisericii: vezi şi la cap. Rabat. 1 r s jv. London. 1908. 170— 1 9 5 : V e s p a s ia n u s . G e s c h ic h t e I s r a e ls v o n A b r a h a m b is B a r -C o c h b a .ils d a n s ¡'E m p ire ro m ain . G. 1959.. 1981. L c b r c t o n e t J . Pentru căderea Ierusalimului: D. M o y e r.. cit. 1967. 1936. 1957. U rspru n g un d A n iă n g e d e s C h risten tu m s. F ia u ri d e îm p ă ra ţi ro m a n i. . 2 Bd. F r ü h k ir c h e . Rom. par P. M. deşi privilegiile religioase de care se bucurau se menţineau. L e s p r e m ie r s c h r é tie n s . p. Tu dor. 1914. G o p p o I !. ¡Paris. 3 Bande. se formează o comunitate c reştină din păgîni convertiţi. nr. S i m i o n. 1932. Vieillard. Importanţă mai mare are însă pentru cîteva secole cea din Cezareea. Tübingen. W. G. Parts. t. 70. Berlin. Bucureşti. 770— 771. London. La Ierusalim se ridică temple păgîne şi se interzice sub pedeapsă de moarte stabilirea iudeilor. 1957 .. în t e m e i e r e a B iseric ii. Israel. D o m H. Pentru relaţiile iudeo-creştioe: M.. Paris. vezi H u s e b i u de Cezareea. Iudeii pierdeau ultimele resturi de viaţă poli­ tică. 1954. T h e F a ll o l J é r u s a le m an d t h e C h ristia n C h u rch . Philadelphia. F. care devine metropola creştină__a_ Palestinei. J929.. Kirsch. Rome.. Stuttgart. Z e i 11 c r.-M. S.e r s i è c le d e l'E g lise. 1961. T h e e a r ly ch ris tia n s. of A.

îoan U âm urea nu . prin care se deosebea de restul poporului. care o numeşte «împărtăşanie» (xoivtuvia) cu sîngele şi cu trupul lui Hristos (I Cor. 20).u şi să meargă la templu..nl lor. 16).iiia C mci/ecimii. I Cor.cxes i iai l. Cultul creştin 1. înainte ele poijoi ii cm Siîntului Duh si în care a avut Inc faptul PYtr^(y j l iun din ■ / . prof. I).mama lui ioiHL ^ 1 i 1' lH t <uo Sl'inlul Petru a găsit «pe mulţi adunaţi pentru I rugăciune». în amintirea Cinei Lui. A ceasta consta f n « fr în g e r e a plinii». în ziua Cincizecimii.IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Cultul şi viaţa creştină în epoca apostolică * 1. ţlau o idee despre viaţa cea noiiă.în sinul poporului iiîidp. îşi mănîncă şi bea osîndă. «Frîngerea pi inii». cum se raimea ia început Sfinta Euharistie. La Ierusalim.. '12).lar. aminteau învăţătura şi faptele Mîntuitorului.nr (2. şi se numea de aceea si «Cina domnească» (xopiaxov Ssîtcvov .. adică nu la templu sau la sinagogă~TJ~asemenea casă (>sle cea in c are se adunau Apostolii cu grupul de cfecfinoTosi. Apostolii luminau şi edificau pe credin­ cioşi prin cuvîntul lor. 20— 29). îndemnau pe credincioşi să trăiască după preceptele Lui.. precum şi respectul pe care-1 cerea credincio­ şilor la săvîrşirea şi primirea e i : «Căci cel ce mănîncă şi bea cu n e ­ vrednicie. in noaptea cînd a scăpat din închisoare. lor. p apl. o dovedesc cu prisosinţă cuvintele Sfinlului Apostol Pavel.să^djsTtă~~de~Sfinţii Apostoli după po ­ runca Mîntuitorului... nesocotind trupul Domnului» (11. Adunarea creştinilor se făcea în casă (xax' olxov) în înţelesul «prin c<iSQ»' Ştin «acasă». despre cnlt... 11. era . cum nvjmeşte frîngerea pîinii (IX. 42) si. dar şi-a stabilit de la început un cult şi o viaţă pro­ prie. în adunarea creştinilor. în persecuţia lui Irod Agripa 1 (Fapte 12. Comunitatea creştină înfiinţată de Sfinţii Apostoli.nlo Apnsiolilc«^-Bf. con tinu aTa tra iască. care x e r e creştin i. (x lia ii toi~ ¿pxou) făcută în adu> nări~ţlnuţe in case^particulare. A cest caracter de taină al «frînqerii pîinii» ii confirmă fn v ă{ă ţura c e lo r d o is p r e z e c e A p o s to li (Didahia).^A-ceasta— poale. Că această cină avea~un caracter’’sacru de taină creştină şi nu era un ospăţ sau o masă obişnuită. Dat fiind marele număr de credincioşi * Capitol r e d a c ta t do Pr.«curată» (14..10.J IL ea « a M ăriei. Frîngerea pîinii era însoţită-de— fa^ăţâtura Apostolilor şi de r u g ă ­ c iuni. să-şi mărturisească păcatele înainte de primirea sfintei Euharistii. I) «pentru a fi jertfa».a.

aşa cum mergeau şi la templu (Fapte 2. a unei case cu etaj. aflăm că în a treia călătorie misionară. a căzut jo s la pămînt şi a murit. Ei oficiau astfel numai cultul lor creştin. Apostolul l-a readus la viaţă.. pe măsură ce apăreau psalmi. aveau ase­ mănare. 2. episcopul. se cîntan psalmi. 5000) (Fapte 4. se rosteau rugăciuni şi cuvîntări. precum şi din scrierile Apostolilor. care sta la fereastra deschisă.P ER IO A D A 1N T ÎI (P IN A LA 324) 91 (3000. 46). 7—12). în anul 58. Adunarea se făcea seara. Cu frîngerea pîinii era unită o masă comună. atît cit era linişte. 4). s-au fo­ losit şi în cultul creştin : lecturi din Vechiul Testament. rugăciuni. luminată cu multe făclii. un tînăr. Sfîntul apostol Pavel a adunat pe credincioşi într-o seară. în diaspora. a păstrat unele forme din cultul sinagogii. Era «în camera de sus». pînă la ziuă» (Fapte 20.la templu. dacă era prezent. pe care-1 săvîrşeau cre­ dincioşii de la Ierusalim în case şi cu care. care manifesta şi întreţinea sentimentul dragostei creştine şi serveâ~Ue cadru cultului. Adunarea era prezidată de un apostol. se prelungea uneori cuv întul pînă noap­ te a tîrziu. numitq «agapă». creştinii erau alungaţi din sinagogi şi nevoiţi să se organizeze în comunităţi aparte. se 'lua o masă comună «agapă». fără îndoială. cultul creştin. Frîngerea pîinii şi masa a avut loc după «cuvîntul lungit» al lui Pavel. A ceste forme de cult. omilie. deşi nou în spiritul său. «Pe cînd Pavel vorbea ţot mai mult». îmbogăţite treptat cu material de cult creştin. Ia Troia.. Eutih. care după aceea încă «a mai «vorbit cu ei mult. Se săvîrşea apoi frîngerea pîinii. Din Faptele Apostolilor. !«doborît de somn». In general. Pe cînd la Ierusalim iudeo-creştinii puteau să meargă. ei se adunau desigur în mai multe case mai încăpătoareCreştinii se adunau «în toate zilele». care nu mai aveau nici o legătură cu sinagoga. a săvîrşit frîngerea pîinii «şi a lungit cuvîntul pînă la miezul nopţii». în afară de Ierusalim creştinii erau dezlegaţi de practicile cul­ tului ¡iudaic şi cultul lor era organizat prin analogie cu cel al sina­ gogii. sau de întîistătătorul comunităţii. . cînd credincioşii erau liberi de ocupaţiile lor zilnice şi cînd de altfel erau şi mai feriţi de ochii iscoditori ai prigonitorilor. In sinagogă se citea din V echiul Testament.

precum şi ştirea pe care o dă Pli-niu cel Tînăr. 111— 112). Rugăciunea IK rnI: ii Tii. 4— 61."socotită rugăciune liturgică. C i ul ul ei eş| ijj c i u . dovedesc că. 10) şi în în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li (XIV. făceau să se părăsească sabatul iudaic..ului :. u n e o r i . rugăciuni ocazionale. O rugăciune cuprinzătoare şi foarte inkTesâhtă. i u s o j H . Creştinii de pretuti n­ d e n i eoni iniic . dă Clement Romanul în E p is­ to la sa că tre C orin terd (59. Despărţirea de sinagogă şi recrutarea creştinilor mai mult dintre prozeliţi şi păgîni.u . 2— 4.Apostoli o recom an­ dau in. Numele ei de «ziua domnească (xopiax'ij Tjfiipa). î n e p o c a a p o st o l i c ă . care probabil s-au fixat de tim­ puriu.săptămînală.serică îi (Iii caracter colectiv şi social. plină de suflet şi de dragoste. Rugăciunea comună şi obişnuită era cea domnească.-. Ele erau de regulă improvizate şi potrivite cu momentul şi cu scopul lor : unele erau rugăciuni euharistice. care este ziua Domnului. nu ştim. T atăl n o s tru. 1). lin era caldă. deşi Apostolul a stat la Troia o săptămînă.11 sufleloşLo prin rugăciune. prin cult euharistie şi cu masă obştească.—I zîr ~ t> " T T r j m T î n L u i a p o s t o l P a v e l î m po t r i v a ubu/. 3).' islenl n e d i m i o ş i l o r şi ie-o cereau şi pentru ei înşişi. Duminica. Ce rugăciuni rosteau la început creştinii in adunarea lor. „ • Rugăciunea avea mare importanţă în viata si cultul crestmilor. iudco-creştinii sărbătoreau desigur şi sabatul cu iudeii şi ziua întîia a săplăimnii cu ceilalţi creştini. Sfinţii . în afară de Ierusalim. 3). do cereri sau de mul­ ţumire lui Dumnezeu. ziua învierii Domnului. 23— 31). încă din epoca apostolică. TÎ!o s î nt a d e v e r i te p e n t r u B i s e r i c a din C o ­ i ri ni ‘"(l— C-'or-.u d e g e n e r ă r i l o r posi bil eprevine pe corinteni . pe_ care In v a ia iu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o s to li cere creştinilor s-o roş­ ii'*1scă de trei ori pe zi (VIII. pe care o găsim în A p o c a lip s ă " (2. u l e i i i< r isiiiii tic. creştini se adunau pentru frîngerea pîinii odată pe săptămînă. altele.7). cum găsim prea frumoase în în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o s ­ toli (9. Este deci foarte probabil că. stăruitoare. d e m a n i f e s ­ tări cn i'.92 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ In acest loc găsim ştirea preţioasă că adunarea şi cultul au avut loc «în ziua întîia a săptămînii» (ev tîj juŞ tîov aaSSckcuv) adică dumi­ nica (v. în legătură cu nevoile şi cu bucuriile credincio­ şilor sau ale Apostolilor (Fapte 4. 10) . proconsulul Bitiniei. în ziua întîia (după calendarul iudaic). despre creştini în S c r is o a r e a c ă tr e îm p ăratu l T raian (c. La Ierusalim.. creştinii au ţinut ca zi de sărbătoare .

încă înainte de sfîrşitul secolului I. 5) nu este propriu-zis o formulă de botez. în apă curgătoare. se putea face Botezul prin văr­ sare de apă pe capul celui ce se boteza• Botezul se săvîrşea în numele Sfintei Treimi. după mărturisirea creriint£TTtTl^]sTTrÎsţos~r sr~iriT cfc^ îg r7^ ^ Sfîntului Botez.. înainte de botez.. — ■ Nu avem o formulă a măturisirii de credinţa baptismale din v re ­ mea Apostolilor. Botezul putea fi săvîrşit şi de diaconi... pran care se iertau păcatele şi se comunica harul dumnezeiesc. precum «şi alţii dacă pot». 5).... I— VI) un catehism ce cuprindea învăţăturile morale pe c are trebuia să le cunoască şi practice creştinii. Sfîntul apostol Pavel îl numeşte «baia naşterii din nou prin înnoirea Duhului Sfînt»' (Tit 3. 4 8 .. putîndu-se săvîrşi însă şi în orice âpă. Botezul se săvîrşea.. Aceeaşi scriere liă ştiri importanţe^despje săvîrşirea Tainei _Bot ezului. de regulă. PreţpHrea efâ~T "regulă scurtă şi uneori se reducea la ascultarea unei de predici. S im b o lu l numit a p o s to lic .... In v ăţătuicr~c^IoT~TtutSTjrSzece~~Ă p o s t o ir i} s ie de drept socotită în prima e i parte (cap.. cel care avea să-l primească trebuia să pos­ tească o zi sau două.. Menţiunea că se făcea* «în numele Domnului Iisus». Dacă nu era destulă pentru cufundare.. Botezul creştin era mai mult decît un rit sau un simb ol : el avRa~caracier-.." T 1 . In comunitatea creştină se intra.. Este un învăţămînt simplu.. cerută de Mîntuitorul ca o condiţie "pentru a intra în împaraţia lui Dumnezeu (loan 3. . 38. cum spune D idahia.de Taină.... IK.. 1 6 . .. găsim botezul precedat de o pregătire mai îndelungată a celor ce aveau să-l primească. El era s c u r t : cuprindea numai adevărurile de credinţă fundamentale ale căror centru îl forma persoana dumnezeiască şi opera mântuitoare a lui Iisus Hristos.. 8.. 5). ci doar caracterizarea botezului creş­ tin... 10.. sau «în numele Domnului» (Fapte 2.PER IO A D A 1N T II (P lN Ă LA 324) 93 Botezul.. spre deosebire de altele. exprimat în cuvintele Evangheliei şi arătînd ce trebuie să facă şi ce nu trebuie să facă creştinii.. ■ . Botezul creştin se deosebea şi de botezul iudaic. El era «naştere din apă şi Duh». Formula baptis- . ca al ucenicilor lui Ioan. are probabil la bază o mărturisire de credinţă obişnuită însă din epoca apostolică. care era un rit de curăţiiFe~şriIe~J5PtSzur i3 r a c tic at de ucenicii lui Ioan ca botez al pocăinţei.. Postea de asemenea cel care săvîrşea Botezul. «în numele lui Iisus Hristos».. 19.. cunoscut din secolul al II-lea..

. 16. în v ă ţă tu ra c e lo r .i clcT^înTTiTâTrrşi de cult creştin. cel dat lui «prin punerea mîi_nilor» Apostolului (II Tim.jşi Sfinţii Apostoli. „însuşi. Postul este c onstatat.04 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ nială în n u m e le S fin tei T r e im i ora doar bine m n o s rn tă rie la MîntuiÎoruT. ’ Punerea_mîinilor urma botezului si-1 completa.. Punerea mîinilor cu post şi cu rugăciune esLe considerată şi pen­ tru alte acţiuni de consacrare decît hirotonia clericilor.. După Sfinţii Apostoli. o dovedesc si cuvintele S fîntului Apostol Pavel către Timotei despre «harul lui Dumnezeu». în practica vieţii creştine. " lui Dumnezeu. Sărbători. hiroto­ niile au fost făcute de episcapii-puşi de ei. 19) şi este cunoscută şi de în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li. mai alesL pe Simon’ Magul. Hirotonia slujitorilor Bisericii se făcea prin rugăciuni şi punerea m îinîfor de către Sfinţii ^Apostoli (Fapte 6. 2 .. ziua întîi a săptămînii iudaice ca y. de exemplu în Biserica Africii (Cartagina).si «ziua domnească» sau «ziua Domnului)» (Fapte 20. 1. Poate că r în zilele de post. la Antiohia. Este inteiesant__c ă _ p u n e r e a mîinilor a impresionat. cu post şi rugăciuni.. Ea era săvîrşită la început numai de Apostoli_şi era unită cu rugăciunea pentru primirea Sfîntului Duh de către cei botezaţi (Fapte 8. _. care a ceruLxnLbani puterea de a o face si el cu acelaşi efect. aşa că nu putea fi îndoială^ sau abatere în această privinţă. Uneori era urmată de manifestarea harismelor. în afară de împrejurările speciale am in li te mai sus. asiqunndu-se astfel succe ­ siunea apostolică pînă astăzi. înainte de plecarea lor in prima călătorie mi­ sionară (Fapte 13. în unele Biserici. . din vrem ea Sfinţilor Apostoli. .. 23). 13. Am amintit mai sus. 6). 8 . Apoc. 10). Pe Barnaba şi pe Saul şi-au pus mîinile. creştinii se adunau sT~poi)ljjj_oiilr ghiccd pe care-1 năşim mai tîrziu (sec. (Matei 28. 7 . ceilalţi «profeţi şi dascăli». după mărturia în v ă ţă tu rii c e lo r d o is p r e z e c e A pos~ /7>/77VTTT7~Tîr~™™tte «dies stationum». c are le deosebeşte de zilele de posţ ale iudeilor (luni şi joi). legat de acte de cult. 1. precedată He~~postire7 Sem nificaţia ei de ___. 15. 2— 3). 5. se postea înainte de sfirsituL secolului.ca. I în zilele de m iercu ri şi v in eri.III). 14. I Cor. 17— 19). 22). precum şi porunca de a nu se fa c e părtaş la păcatele altora (I Tim. 5^ 14. 5.prin care se comunică harul act sfînt. numită.

în anul 379. sărbătorit la 25 decembrie în fiecare an. cu care coinci­ deau mari evenimente creştine.— N atalîs D om ini -. P astile şi C. Pe cele.rimiă— sarhători mai mari. G.. STîntuTapostol Pavel aminteşte dc praznicul Cincizecimii (I Cor. In cuvîntarea ţinută la 25 decembrie J386 sau 388. Sfîntul Ioan Gură de Aur spune că această strălucită sărbătoare s-a introdus~în R'asarit de aproape zece ani (P. din secolul al III-lea. ca o zi sfînta. zicînd despre creştini că ei «nu sabatizează. Fapte 20.. in jurul anului 377^ apoi la Constantinopol. sărbătoare care a trecut apoi şi în Biserica Romei. întîmpinaţi-L». iar în discuţiile referitoare la data Paştilor din secolul al II-lea. ci trăiesc după ziua Domnului» (Ep. 311— 334)... în actul martiric al episcopului Filip de Heracleea (t 304). se serba în O rient. Probabil din secolul III. I). care face din ea caracteristica vieţii religioase creş­ tine. adică a înviat Hristos. Naşterea Domnului. slăviţi-L ! Hristos din ceruri. creştinii se întemeiază pe tradiţia apostolică a săr­ bătorilor. Semnificaţia ei creştină este subliniată de Sf. în catedrala din Antiohia. dar ea nu era generală. la sărbă­ toarea Naşferii Domnului. cînd Sfîntul Grigorie de Nazianz a ţinut celebra sa predică f e s t iv ă : «Hris­ tos se naşte. comp. Sfîntul Iqnaţiu o numeşte ziua în carp a răsărit viaţa noastră. 351— 362).. Pentru prima dată. G: 36. Hris- . cu noua lor semnificaţie : lnvierea'~ D om nului si P o a o r îr e a S îîn tu lui D uh.. 1) şi cere creştinilor să se adune şi să săvîrşească sfînta Euharistie în această zi. Iqnaţiu al Antiohiei ( i îof). Iudeo-creştinii vor fi ţinut la început şi sărbătorile iudaice. M a g n ez ien i IX. la 6 ianuarie E m tan ia ( ’Ewttpâvsta) numită şi T h eo ta n ia (0eocpâveta) o sărbătoare comună pentru întruparea Domnului şi arătarea Lui. s i a .izprimpn. 16— 17). a înlocuit sărbătoarea păgînă a solstiţiului de iarnă fn a ta lis so lis). s-a combinat cu sărbătoarea zeului solar Mithra.da spărţit sărhătoarea N aşterii Domnului de c e a a Botezului.PERI O A D A IN T II (P IN A LA 324) 95 d o is p r e z e c e A p o sto li o numeşte «ziua domnească a Domnului» (XIV. serbîndu-se Ia 25 decembrie.(P.inr. care. 16. 16). reprezentantul soarelui pe pămînt (d eu s s o lis in victu s). în Biserica de Ântiohia. în amintirea naşterii şi b otezului Mîntuitorului şi a descoperirii Sale dumnezeieşti unită cu evenimentul botezării în rîul Iordanului (Matei 3. le-au ţinut de timpuriu şi creştinii. 8 . 49. Sărbătoarea este menţionată. la începutul secolului al IV-lea. sau Crăciunul.

Croslini. 3. Pen­ tru neînţelegeri le lor.o . I b .‘ z icea T ln v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li. stăruitor să se judece inlie ei şi sa nu meargă la judecata păgînă (I Cor. căutînZ cele de trebuinţă sufletelor voastre. simţul răspunderii morale. Ei trăiau in dragosTe. pe milă. care era centrul şi manifestarea ei cea mai frumoasă şi mai edifica^ loare.'2).credincioşii "de la Ierusalim au reali'/jiLcoinnnilatea benevolă a bunurilor. supravegherea conducătorilor comunităţii. creştinii erau îndemnaţi. citirea cărţilor sfinte. Sfinţit prin botez. Aşteptarea revenirii Domnului întărea mnlt hotărîrea primilor creştini. Biserică ' creştină era. căci nu vii va folosi tot timpul credinţei voastre. pe sinceritate. caracterizează sentimentul k)r <2LLII°U. se. după Sfîntul apostol Pavel. cn_ care. El dă sfaturi morale tuturor categoriilor şi vîrstelor (Efes. de a fi găsiţi pregătiţi pentru primirea Lui. a în­ vins păgînismul greco-roman şi mithraismul. 16). care a adus lumii «răsăritul cel de sus».oaili moral şi iudais­ -H mului si păqînismului. pe iubire. ridi­ cau mult nivelul vieţii creştine faţă de al lumii celeilalte. ca de exemplu «sfinţii din Ierusalim» (Rom. Creştinii. dacă nu veţi fi desăvîrşiţi în ultimul moment» (X V I..nl. care-şi făcea merite din cunoaşterea şi observarea unor prescripţiuni. & ]e§^mr^spîrau la sfinţenie şi se numeau «sfinţi». cr'eşUnli' erau*-«macTuTafele» Lui. S-a ridicat ."'T'ri cumpătare. pe care Sfîntul Apostol Pavel o invăţa şi cu pilda mîinilor sale. trupul creştinului devine «templul Sfîntului Duh» şi nu trebuie să fie întinat prin păcate (I Cor. 2b— 26). ca şi de imoralitatea păgînă. pe răbdare. V iaţa creştină stă în strînsă legătură cu credinţa si cu cnlt. Col. conştiinţa demnităţii creştine. 6). Spre deosebire de legalismu] iudaic formalist şi cauzuist. ce se numărau cu sutele. prin punerea mîinilor penlnr^rimTxee^^ .tm iau.cinstea si recomanda tuturor munca. Cu preceptele ce învăţau şi cu exemplele ce aveau. 3. pe bună­ tate. 3). «AdumTţi-vă dsy. 5— 6 . «trupul lui Hristos».. E l a n u l de credinţă şi de dreptate. 'îfl~pace. creştinismul punea preţ pe curăţia sufletească.90 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ tos.smui. îndemnau si se ajutau la c e le bune. «soarele dreptăţii». pm TSfînta Euharistie. cunoaşterea creştini­ lor între ei.. pe caritate şi evita orice plă­ cere unită cu păcat. creştinii re a­ lizau o viaţămorâTă~Ue~o~Trumuseţe necunoscută oină atunci. Adunarea adesea pentru cult şi învăţătură.Caritatea devine o funcţiune morală normală a Bisericii.v i atĂ nniiă~-JW a 4ăT Sw e r i.

prin cinstirea soţiei ca mădular al Bisericii şi soră a lui Hristos. cu viaţă morală atît de frumoasă. 1190— 1247. prin cinstirea şi grija de copii. Ei sînt pentru lume ceea ce este sufletul pentru trup» (cap. O disciplină bisericească s-a impus dintru început şi ea a servit pentru menţinerea nivelului moral al comunităţilor.i n sînul Bisericii. 14). . în A u fs tie g und N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n V ie lt.trăiesc pe pămînt. 1979. Unele umbre existau fireşte şi în această societate nouă.si o cinste.jâetii--îaQj-a]R. Rentru controlul si îndreptar£a. 7 — Istoria bisericcască . Ele ţineau ele firea oamenilor. dnpă .şi îndreptare. N ew Y ork . spre mîntuirea sufletului răscumpărat prin sînaele BIBLIOGRAFIE P en tru cu ltu l c r c ş lin A. care trebuia păstrată şi meritată. ci spirituale. I d e m . Prin pocăinţă. 1). p. Spre deosebire însă de sinagogă. io r m e s e t d iifè r e n c e s . deşi viaţa lor materială este l a fel c a a tutu­ ror Q_am eL i!i]xa^ --tm iit a 1or m o r a l ă ş i duhovnicească este excepţional ă . L e s p r e m ie r s m a r ty rs d e L ’Ê g lis e . ca şi aluzia la neînţelegerea dintre ei.^Aceasta se făcea nu numai la intrarea în creştinism. Paris. păcă ­ toşii se_jm h lL iia i^ si puteau să rămînă. Autorul E pis to le i c ă tr e D iog n et ne face descrierea modului exemplar de viaţă a creştinilor din primele clouă se co le. t. ca «sfinţi» şi curaţi prin Botez (I Cor. 14 . Viaţa creştinilor este o prefaţă a nemuririi cereşti. «Creştinii trăiesc în trup. Biserica na aplica pedepse corporale. dar nu după trup . Pentru cei mulţi creştinismul era o vrednicie. Ei nu sînt o societate n o n ă . Biserica ave a__un m ijloc excelent în mărturisirea păcatelor. înainte de împărtăşanie. Erau puţini c ei care o părăseau. arată ca unii cădeau în păcate şi slăbiciuni. iar de timpuriu regu­ lat. IV. 23. 7. 1980. a v ie ­ ţii de dincolo. 6). La p r iè r e c h r é t ie n n e e t Ia p r iè r e p a ïe n n e . B erlin .P ER IO A D A IN T I I (P IN Ä L A 324) 97 mult nivelul moral al vieţii familiale. precum şi insistenţa sfaturilor ce le dă. X IV . ci si în a l t e J jjînrgfamri. dar vieţuiesc ca în ceruri. Interesant e că Biserica intervenea pentru cercetarea şi îndreptarea păcătoşilor şi excludea din sînul ei pe cei vinovaţi de păcate grele. unită cu rugăciune {În v ăţătu ra c c lo r d o i­ s p r e z e c e A p o sto li. cu caracter moral. Mustrările pe care Sfîntul apostol Pavel le adresează unor credincioşi. biruiţi de plăcerile şi interesele păgîne aîe~Tumii. H a ni m n n. 2.

t. I. 1972.irr.. A rt b y z a n tin . 1971. 2 3 5 9 . 1974.. 1 11 R ă m u r e a n u . 3— 313. Atiij. II-e — V III-e siè c le (22 études). 33— 216. L e s L é g e n d e s h a g io g r a p h iq u e s . 1956. par E. I*. 251— 274. J u n g m a n n. 1950. I d e m . Köln. ibidem . N. Berlin. O s c a r C u l m a n n . 1973. B ru x elles. 4-e éd. C o l s o n . C h r is tlic h e r M a r ty r er k u lt. Trad. L a l o i e t l e c u lte d e ¡'E glise p r im itiv e . B ru x elles. II a n i m a 11 .. I.i fie. K a h l e r . S ain t. 1955. Paris. M arty r. Paris. C l. B o u l e t . 1966. 1943— 1946.. t. M é la n g e s ¿ 'h a g io g r a p h iq u e s . B ru xelles.. Paris. de l'allem and. chrét. 1955. X. X V . 197. A. P aris. 1921. A £t’| 'ava %ai tcz9 0 1 Ji-ap-cuptov v a z à xrtoz xpeTc TrpwxooC aEütva". T c b r e t o n e t J .. J . R o ( | c r G r y s o 11.c h r é t ie n . D u c h e s n e . p. L 'E g lise d e s m a rty rs. 1933. P aris. 1927. I— III. J . W ien .. 4 -e A ufl. l’i. D. Trad uction franç. L e s o r ig in e s du c u lte d e s m a r ty rs. H a 1 k i n. 1960. Paris. Köln und Oppladen. L e m in is tèr e d e s fe m m e s d a n s ¡’E g lis e a n c ie n n e . H. J o u r n a l d e v o y a g e . I d e m . 1961. 1932. I). I e r a r h ia b is e r i c e a s c ă in e p o c a al>iisl<ilica. par . 416 p. G e s c h ic h t e d e s c h r is tlic h e n G o t te s d ie n s te s . Paris. W. 1972. M. L e s l e g e n d e s g r e c q u e s d e s S a in ts m ilita ir e s . R. H. 1973. K ö t t i n g . K l a u s e r. L e c 1 e r c q. p. Paris. P aris. S i m o n . S a in ts m o in s d'O rien t. et trad uction par H élène P étré. L e s fo n c tio n s e c c lé s i a t e s a u x d e u x p r e m ie r s siè cle s. G em blaux. Paris. L a io n c tio n d i a c o n a le a u x o r ig in e s d e ¡'E glise. Prof. 1955. F r . L é g e n d e s g r e c q u e s d e s «m a r ty rs ro m a in s» . M. M artin. B ucureşti. London. I d e m . A.. L 'E glise e n p r iè r e . C o n tin u a tio n d e l ’A tla s d e A n tiq u ité c h r é t ie n n e . în «Dict. 10'/:'. p. i P entru v ia la c r e ş tin a . 1934. Atena. 1965. 1973. h e id n is c h e r H e r o e n k u lt und s p ă t ju d is c h e H e ilig e n v e r e h r u n g . et de Liturgie». Fliehe et V . I 0 . I d e m . In tr o d u c tio n à ¡a L itu r g ie. Paris. 1909. X V . K u lt u n d K u ltra u m . Z e i 11 e r. A rt p a lé o . ' E t li e r i e. Berlin. H is to ir e d e la p r iè r e c h r é t ie n n e . A. g r e c q u e e t la tin e . 1960. 5-e éd...e s i è c l e (95— 197). Paris. Rideau. in lim b a ro m â n ă . E s s a i su r l e c u lte d e s S a in ts d a n s l'a n tiq u ité. l’. 2-e éd. 2. I d e m .. S a n c tu s. Paris. A c t e le m a r tir ic e . Paris. Paris. 366— 3 7 0 : l> bl if)(| r. v o n d e r M e e r e t C h r i s t i n e M o h r n i a n . L 'E g lise p r im itiv e (H is to ire d e ¡’É g lise. H y p p o l y t e D e l e h a y e . 1961— 1964. I d e m .. col. B ru x elles. N e g e l . D ie ir ü h e K ir c h e .1. 1905. J . . 1971. Paris. London. R e c h e r c h e su r le c u lte d e r e liq u e s e t d e L'art c h r é t ie n a n tiq u e . I d e m . R. G r a b a r. Paris. L e s o r ig in e s d e la M ess e. Bucureşti. 1958. E in e g e n e t is c h e E rk lä ru n g d e r r ö m is ­ c h e n M è s s e .O ii IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă Idem. te x te latin. M a r ty r s g r e c s . t. Th. L a v ie q u o t id ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é tie n s . 401 -4 0 2 . 1982. a p i n.2512. B ru x elles. 1953. I d e m . O rig in es d u c u lte c h r é t ie n . 1960. P aris. A. E u c h a r is tie o u l a M e s s e d a n s s e s v e r ie t è s s o n h is to ir e et s e s o r ig in e s . 1973. M a r t i m o r t . J . L a c iv ilis a tio n d e ¡’A n tiq u ité e t Ie c h r is tia ­ n ism e. t. 1970. d'A rchéol. N e y r e t . M arty riu m . J u n g m a n M issa ru m S o lle m m ia . P h y t r a k i s . 1. c h a p . J . L e s o r ig in e s d u c u lte d e s m a rty rs. pmi. L a v i e q u o t id ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é t ie n s au I I . B ru x elles. 1964... D er Ir ü h c h r is tü c h e R e liq u ie n k u lt u n d c h r is tlic h e A r c h ä o lo g ie . col. I u s t i n M o i s e s c u . A i m é G.

B a u d r i l l a r t . 1913. M. 1968. A. Pr. A u is tie g u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt . 1956 . D aily L ite in th e e a r l y C h u rch . 1950. J . v o n C a m p e n h a u s e n . p. L e s r e lig io n s o r ie n t a le s d a n s l e p a g a n is m e ro m a in . L e c 1 e r c q. V ia ta c r e ş t in ă d u p ă b ă r b a ţ ii a p o s to lic i. S o a r e . 1306 — 1332. M ith r a ic I c o n o g r a p h y a n d I d e o lo g y . col. C h r é tie n s d e s p r e m ie r s s i è c le s . p. X X V II. 1952. E tu d e su r l ’a ttitu d in e d a C h ristia n ism e p rim iţii d e v a n t l e s p r o b lè m e s d e l'Etat d e la g u e r r e e t d e la v i o l e n c e . M y s te r ia M ith rae. M a u q u o y . p. 325 623. I d e m .u. Drd. L i v i u S t a n . D ieu e t C é s a r .. 1960. L é o n H o m o . 1925. I d e m . t. în «Studii Teo lo g ice».. 1. 541 ş. P en tru r e lig ia z eu lu i s o la r M it lira. Tübingen. In s titu ţiile d e a s is te n ţă s o c ia lă în B is e r ic a v e c h e . H. L a v i e c h r é t ie n n e p rim itiv e. 726 ş. nr. E v a n g ile e t L a b a ru m . J a u b e r t. P. 1927. L e c h r is tia n is m e et l' e s c la v a g e a n tiq u e . F r . 2. N ew Y ork . H. 1. nr. 1953. nr. K ir c h lic h e s A m t u n d g e i s t l i c h e V o lm a c h t in d e n e r s t e n d r e i Ja h r h u n d e r te n . Paris. C a m p b e l . în S lîn ta S crip tu ră . t. J . M ith raism a n d C h ristia n ity . 5— 7. L ü ttic h (Liège). 598— 653. 1960. P r e s c u r e . nr. J . 3— 4. W ien. C h r é tie n s d e s p r e m ie r s s i è c le s . D o m . 1954. 23.u. Pr. S c h m i d t . d A rch é o l. 1937. 2 vol. Berlin. IX (1957). L e a s e. 9— 10. I d e m . în «Studii T eo log ice». 1980. 1956.». K a t z. Paris. B o r r o w in g s a n d T r a n s fo r m a tio n . 223 ş. V o r n i c e s c u. A. p. L e i p o 1 d. N euchâtel. D octrin a m o r a lă a P ă r in ţilo r a p o s to lic i. et de Lit. 1967. 259— 279. C h risten tu m u n d S k l a v e r e i . G. . X X IV (1972). Drd. 1957. G h. Paris. neu e Aufl. Paris. m o e u r s c h r é tie n n e s . Paris. In lim b a ro m â n ă MI. C o r p u s in sc rip tio n u m e t m o n u m en to ru m r e lig io n is m it h r ia c a c . C h a rité. London. 1970. Leiden. B is e r ic a şi a s is t e n ţ a s o c ia lă . prof. 1948. III. 2. H o r n u s. in «Dict. G o r d o n D a v i e s . D er s o z ia le G e d a n k e in d e r a ltc h r is t lic h e n K ir c h e . Paris. art. A n n e-M a r i e l a B o n n a r d i è r e . t. 1929.. J .PER IO A D A IN T I I (P lN Ä LA 324) J. D e la R o m e p a ïe n n e à la R o m e c h r é t ie n n e .-1006 p. London. S t e f a n A l e x e . P rin cip ii p c d a g o g i c e în p e d a g o g ia lu i C le m e n t A le x a n ­ d rin u l. Paris. C u m o n t. în «Studii T e o lo ­ gice». Bucureşti. în «Studii T e o lo g ice».u. D octrin a ş i o r g a n iz a r e a în p r i­ m e l e ş a s e s e c o l e . 4-e éd. în «O rtodoxia». IX (1957). S o c ia l L ite o t e a r ly C h ristia n s. V II (1955). P. N. X V (1963). A. 1928. 1970. p. V e r m a s e r n . M. nr. Paris. O s c a r C u l l m a n n . U g o B i a n c h i . M itro p o lit A n t o n i e P l ă m ă d e a l ă . 1936. L a c h a r it é a u x p r e m ie r s s i è c l e s d u c h r is tia n is m e . L e s p r e m ie r s c h r é t ie n s . Paris. 9— 10. în . B is e r ic a s lu ji­ to a r e . M o e u r s p a ïe n n e s . L e r o y A. S. chrét. 1929.. H agae. in S fîn ta T r a d iţ ie ş i în t e o lo g ia c o n te m p o r a n ă . p. Leiden. 1967. I. 2 vol. J . II. t. G en ève. Paris.

.. de la început unele piedici şi greutăţi... In afarâ de Palestina. ca uciderea lui Iacob «frateie j)oinnn~ITTT>r şi a altora sub Bar-Cochba.-—. 12— 13).. . .. ..sus Hrislos. despărţirea lor de iudeii angajaţi în războiul iudaic..-.. .. creştinismul a cunoscut opoziţia multor iuH m i . procedură. . * C a p ito l re d a c ta t do P r. . fie prin blesteme în rugăciunea Şmoneesre.. 1!. IX)... bătăi din partea sinedriului. 50 .. Í7. Legislaţie.. La Ierusalim.miilor.. 5— 8. 13)..a fost de cîteva ori în pericol de moarte (Tî Cor... pe' apostolul Jacob al lui Zevedeu şi pe creştinii cei prigoniţi «pînă la moarte» de Sam.. ca să-i pedepsească (La Corint.-■. lo a n R ăm u rean u .. 5 0 .— . fie prin^ calomnii şi b a tjo ­ curi la adresa Ini li.. îndepărtarea creştinilor de sinagogă. ... — -... ....... Apostolii au avut dc suferit arestări.. !ie prin ai uza|ii împotriva creştinilor. pedepse * Propagarea creştinismului a întîmpirmt. . au făcut să crească şi mai mult ura contra lor. . 17... ..PERSECUŢIILE Cauzele generale.. de agitaţia iudai'/.— — .. care le-a interzis de repetate ori să mai vorbească despre Iisus Hrislos.-clei care porneau prigoană contra lor (Fapte 13... în dias­ pora. Pe lîngă măsurile luate de ei înşişi.... închisoare.---.-....maniieslat fie prin persecuţii sînqeroase.. A ce a stă ură s-a . iudeii denunţau uneori pe Apostoli mulţimii sau autorităţilor romane. Comunitatea^ creş­ tină a avut martiri dintru început : pe diaconul Ştefan. 45... Sfîntul Apostol Pavel a avut mu 11 de suferit din partea lor ş i. Cauzele prigoanelor din partea iudeilor se cunosc şi se înţeleg din capitolele anterioare.... 19.. prut.. am e­ ninţări. 14.. ... 23— 27)'.. vezi Fapte 13... motiv pentru care Tertu­ lian numeşte sinagogile mai tîrziu «fontes persecutionum» (A d v ersu s G n o stico s. .. lui Gallion. .

cele îndurate de creştini din partea mulţim ii’păgîne şi a autorităţilor romane^-au-fosi mult. Persecuţiile propriu-zise. înainte de împăxaJ-t4J._(-9/iq— 951).-Dftf'i. persecuţiile sînt dezlănţuite de autorităţile romane şi dobîndesc un caracter geneTiTT In secolul I. vrăji.. fie că a scos pe Apostoli din pericol (la Filipi. pî^ --la-âiir:e p u ^ lului al IY=lea^-Pjin. adică se aplicau printr-un e d ic t imperial în tot Imperiul roman. De la Traian (98— 117). 23— 41). dc la Nero şi pînă la Dom iţi an (81— 96). ea a procedat l e g a l . magie. pnrcpmţiilp au fost in c id e n ta le şi l o ­ c a le . domnia lui Septimiu Sever (193— 2L1) se poate socoti de asemenea ca un moment nou în istoria persecuţiilor. creştinii au fost urmăriţi mai mult din iniţiativa mul­ ţimii păgînc sau a unor guvernatori . Sf. persecuţiilor în Imperiul^ roman.P ERSECU ŢIILE ÎOÎ Din partea unor păgîni.sis te m a tic c si a e n e r a îe .-ed]'ctul de la Milan din ianuarie 313. de_la Deciu însă. 19. C on stan tin c e l MajQ__ţ3Q£— g^ZL-pline capăl. creştinii au fost socotiţi o secta iudaică si confundaţi cu iudeii. care i-au pus viaţa în pericol (Fapte 16.i . mai grele. care trăiau speculînd superstiţia poporului (fa­ bricarea de obiecte de cult şi idoli. legislaţia persecutoare e nesigură şi necunoscută.. Pînă la Deciu. ei sînt deosebiţi de iudei şi persecutaţi ca religie nouă şi nepermisă (r e lig io illicita). Cauza acestor ieşiri violente contra Apostolului era interesul material al unor păgîni. Persecuţiile sînt numite de obicei după împăraţi. Persecuţiile sîngeroase_au-Ma^e:g ttt-aib-JVero (54— 68) si . Inccpînd cu împăratul Deciu. Persecu­ ţiile n-au fost continui. Din alt punct de vedere. La începutul primei perioade.i. prin interzicerea prozelitismului creştin. Sulţriciu Sever nouei.. După caracterul şi gravi­ t atea lor. apostol Pavel a smerit de asemenea atacuri. _De la Domiţian înainte. ghicit). de lungă clurăţa~~şi au pus uneori Biserica în grea cumpănă. Cit priveşte autoritatea romană. 19— 40 • la Efes. se aplică de regulă la judecarea creştinilor rescripto . Efes şi Ierusalim). dar au ţinut ceva mai mult de jumătate din timpul de la 64 la 313. Numărul lor n-a fost socotit acelaşi la cei vechi. fie că nu a dat urmare cererii iudeilor contra creştinilor (la Corint). persecuţiile se pot împărţi în două sau trei perioade.aoi-dufat. e J e a ^ devenit . Augustin şi Paul Orosiu zece. Lactanţiu socoteşte şase.

epidemii. situaţia creştinilor a depins mai mult de dispoziţia po­ porului şi a autorităţilor locale.-i iii ura Liiluror.. Contrastul era evident şi esenţial. în tot timpul de două secole şi jumătate de persecuţie. chiar iudaismul. absolută. care se aplica într-o cetate sau o provincie. Totuşi. R escrip tu l este o dispoziţie oficială.n im -----. care voia să înlăture pe toate celelalte şi întîmpina de aceea . De la Deciu. S e impuIg_xxQsi. monoteistă. invazii "cTăşmane. vreme rea. ducea l.^făra^Teprezentări plastice (idoli). creştinismului fost socotit religie nepermisă — r e lig io M icită. cutremure. mai ales întruparea lui Dumnezeu. unii împăraţi. pe cînd păqînismul era o religie veche. cu aplicare generală şi obligatorie. dar în creş­ tinism vedeau «o su p ers tiţie n o u ă şi r ă u îă c ă to a rc » (Suetoniu).. cum a fost Gălbenuş (260— 268) şi unii guvernatori de provincie au avut faţă de creştini o atitudine care m ergea de la indiferenţă pînă chiar la bunăvoinţa. care prin dispreţul lor . o religie suspectă.. idolatră^ decăzută. toate erau atribuite creştinilor. politeistă.-----. Cauzele generale ale persecuţiilor A cestea au fost de mai multe feluri : a.i pmzeaia -lo i-Jin p ie d lca efectul binefăcător al • sacrificiilor religioase. Creştinismul era o religie nouă.102 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă imperiale. fără zei şi jertfe. o caricatură religioasă.. învierea morţilor. mo­ rală. Edic|uj_era o adevărată lege de stat. Pînă la Deciu.i răstălmăciri şi la acuzaţii grave care făceau din creşti­ nism nn rull s e n e i şi periculos.. De acum înainte. Cauze religioase. O rice calamitate abătută asupra Imperiului roman. Deciu este cel dinţii împărat roman care a promulgat un edict de persecuţie generală contra creştinilor. provizorie şi limitată. Romanii tolerau celelalte religii.. furtuni. foamete.iniIor <'. statul roman însuşi face încercarea de a distruge Biserica. magie. Thuudaţii. creştinii sînt urmăriţi pe baze de edicte speciale. farmece. Credinţa creştină era socotită o apostasie de la religia strămoşeas??t7~âToTsin7n î ^ Necunoaşterea şi neînţelegerea învăţăturii creştine. secetă. şi a cul­ tului. nu în întregul imperiu.. c e s-a aplicat în tot Imperiul Roman. Paginii nu aveau înţelegere pŞrDăTo' religie fără temple.

că lor li se datoreşte puterea şi gloria Imperiului roman şi că nenorocirile vin din cauza creştinilor.ă-_ jii. întărită şi mai mult pe păgîni. la serbări şi manifestări religioase). c.vreo molimă. 2— 3). ca filozofii Cels (sec. fă cea ca păgînii să vadă în creştini duşmani ai statului. Critica aspră.voi strigaţi. dacă. corupţie. socotinciu-l rătăcire. pe care creştinii o făceau păgînismului. la unul singur ? j B i r o q . ceea ce nu se putea din par­ tea creştinilor. El constituia o adevărată religie de stat şi eră""o obligaţie' . pentru s ocietate si— ealtotă. dacă se cutremură pSmimul. i n dS a : CresEnii--la-4eu ! — Q h iistia n o s a d le o n em . II) şi Porfiriu (j. spunîndu-le cu iro n ie : «Dacă Tibrul inundă cîmpiile.304). Nu numai poporul. Obligaţiile religioase erau adevărate datorii civice (participarea la acte <5e cult. Politeismul era în adevăr amestecat în toate manifestările vieţii publice şi de stat.PERSECU ŢIILE 103 faţă de zei. Cauze politice. faţă de religia strămoşilor — mos majoram. Ş ti-însa lpgătn. înainte de împăratul Tiberiu. ca aceea a unui pericol public. stat şi v iaţa pu­ blică scotea şi mai mult în evidentă contrastul dintre c reştinism si păgînism . nu s-au putut ridica peste prejudecăţile. mai ales pentru funcţionari si m ilit a r i Ideea păgînilor că statul este protejat şi ajutat de zei. mul­ ţimii în aprecierea creştinismului şi cereau distrugerea sau combaterea lui.r. o religie funestă pentru stat.ritre religie. preoţii şi filozofii _ţimpului v edeau în general în cre ştinism .. ea transforma combaterea politeismului şi a idolatriei de către creştini în atitudine duşmănoasă faţă de stat şi de societate. Oamenii inteligenţi şi culţi. Nilul nu se revarsă peste ogoăreT dacă cerul nu plouă. cîte nenorociri n-au lovit Imperiul si cetatea Romei ?» (A p o lo g e tic u m . b. ci şi conducătorii. care jign esc şi supără pe zei. înşelăciune a demonilor. dar cu respectul public al cultului păqîn. Se admitea cel mult ca noua religie să fie practicată în particular. întinderea creştinismului îi neliniştea. adină de venirea lui Hrlstos. Cultul împăratului a fost între cauzele persecuţiilor una din cele maj^£_s©â»w. mînie zeii şi trimit aceste nenorociri asupra oamenilor. daca e "ioamete 1 _~gacă-Jse iveşte. din contră. XL. Atitia. Scriitorul creştin Tertulian se adresează astfel romanilor.

sacatil. PrhTŢ^aj. O cta v iu s. de ignoranţi. prefăcute prin harul sfinţitor al Sfîntului Duh.«crirap. 1. (otStrcóSstot ¡xí^etc). 10.n lesae religionis et divini'tatis»7crîfiia de ofensă a religiei şi a divinit. A p o lo g e tic u m . 12— 13).ya). "iy . că adoră soarele sau un asin (o n o la tr ie ) (Tertulian. 4— 15 . In_Vii'şlini. XLII. A p o lo g e tic u m . — Oasazsia osîr.104 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ ^elăţenească.au^măi mult "d lrrfclaseîeinodesTe Creştinismul era )c socolil CJ. în Trupul şi Singóle Domnului Hristos . eraţi socotiţi imorali. jţlefuzînd să accepte păqînismul iii_ general. calomnii absurde. ¿gíuzu¿ creştinilor de a participa la era socotit ca un act de impietate (sacrilegium — iasSeia) şi o ofensă a m aj est¥pIlHperiale~Tcrimen lesae majestatis).J2 religie de sclavi. A cestea sînt poate cele mai curioase şi mai periculoase : zvonuri necontrolate. Prejudecăţile şi ura paginilor se manifes­ tau în'aprecîerile loFastrpra vieţii morale a creştinilor. zicea ironic Tertulian. pe care creştinii mărturiseau că refuza să admită că le-ar pu­ tea săvîrşi chiar păgînii (Eusebiu. de oameni inferiori (Cels). Teofii al Antiohiei. neînţelegînd rostul şi sensul agapei creştine. R u g ăm in te pen tru creştin i. c reştinii păreau paginilor c a inutili societăţii. G ra­ vitatea şi pericolul acestor acuzaţii calomnioase de crime s e c r e te . 14). 31). 2 6 . ^Cr^iiniLerau a cuzaţi că ucid copiii la cui iul lor si se hrănesc cu s î n g e ^ ş i c a m e a _ ^ r j ospeţe t h y e s t i c e . d. neînteleqînd _ei Taina Sfintei îmoâ^-sam ^-4n-c a r e pîinea si vinul sînt.i si. x x v ii . | ulm r. comit chiar incesturi. A p o lo g e tic u m . ca Oedip. 1 6 .i^n^r Ţ n i i T ^ l } prin ab ţ i n e r e a l p r dcM a şi funcţiune prin cri li ca pe c â r e ^ o m c e a ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ î n e ^ p r i n Ţ ^ ^ ^ ^ n o m " de a pruni func ţiuni sau de a se supune serviciului militar. j^restinismu! era . X V I. D ialogu l cu iu d eu l Triton. J mni-jde nimic (infructuosi negotiis.n~crul. Iustin Martirul. că săvîrşesc alte fapte rele încă. 1. cei de sus vedeau elemente vulgare şi-i dispreţuiau. Minucius Felix.. 30.. A p o lo g e tic u m . care căutau să compromită pe creştini şi să-i facă odioşi socie­ tăţii. fiind acuzaţi că Ia ospeţclc lor comune.. se dedau la desfrîu. Cauze moral-sociale.' Alenagora. C ă tre A iiln lic. Nu numai în societate.. ci chiar .(o o c u lta ia c in o r a ) era foarte mare pentru creştini (Tertulian. iir. m ajestate mai augustă decît a zeilor înşişi.ătiilT ertu lian. A p o lo g ia I. 9. Is to r ia b is e r ic c a s c ă . Tertulian. 31— 36 . 1). V II—• IX. V.

o superstiţie rea (superstito exitiabilis. pentru un motiv sau altul. privind anume pe creştini..PERSECU ŢIILE 10 5 în familie se observa o schimbare de raporturi între creştini şi păgîni . nebuni. un neam de oameni superstiţioşi şi răufăcători (Suetoniu : genus superstitiosum ac malefîcum). in judecarea creştinilor. L e g e a c e lo r 12 ta b le iniprzirp. cu pedepse capitale (pierderea liber­ tăţii. conspiratori. cultele străine trebuiau de regulă să fie îngă­ duite prin lege. creştinii. atpe xooi'dOsooi ia moarte cu creştinii !). în care se putea încadra delictul de a fi creştin. chrisLianos aci leonem.a dreptului de cetăţenia. crestinismuLa. Pînă la Constantin cel Mare (306-—-337).• creştinismul. Tacit). discuţii şi nemulţumiri. pe care nu-1 cunoaştem totdeauna. ^ pntrn fnate aceste motive. a vieţii). care nu socoteau pe creştini periculoşi din punct de vedere al ordinei morale şi de stat. pen­ tru un motiv sau altul. imputări etc. Care a fost prima lege şi ce procedură s-a urmat în ju decarea lor — sînt probleme încă neHiic idrite de istorici.) şi o lege a lui Traian co n tra a s o c ia ţiilo r n e le ­ g a le (eteriilor) interziceau adunările nocturne. Creştinii pu~ teciii fi acuzaţi şi urmăriţi pe baza unor asemenea legi şi decrete. 189 d. se putea urma fie procedura regulată (ju d ic a tio ) a procesului de crima. Legislaţia şi procedura de judecată Ca să poată fi tolerate. mizantropi. cedau pre­ siunii mulţimii şi persecutau pe creştini. trădători . Chiar unii împăraţi sau guvernatori. iar mulţimea. religiones illicitae) şi pedepsea magia. cu aplicarea generală sau specială Ia religii.a— ite le străine (religiones perem grinae. superstitio prava et iminodica.. prevăzute de legi.Hr. s-au dat şi legi speciale. Un decret al senatului (de bacchanalibus. izbucnea uşor în strigăte contra lor (Toile s a c r ile g o s . îndărătnici. pentru .fost însă o religie nepermisă si tinută deci în afara legii. duşmani publici (hostes publi­ ci). Pliniu). creştinii erau urîti de pagini^ soco­ tiţi 'periculoşi. _ Afară de legile exist ente. El putea fi urmărit pe baza unor decrete şi legi existente. subversivi. Lcx J a l i a de m a je s ia t e pe­ depsea manifestările duşmănoase faţă do poporul roman. o religie odioasă (odium generis humani.

¿ivind o asemenea lege. 3. împotriva acestor păreri se poate invoca mărturia precisă a apologeţilor.^¿SSIflir o l c g e de excepţie contra creştimTorTTa'rerea aceasta este ni i¡ i î 11111 *'|»I< (i Lí docil celelalte.. Alţii însă cred că la judecarea creştinilor se aplicau legile penale ele drept comun : creştinii erau adioa acuzaţi şi condamnaţi. nori ex a m in a tio crim in is. prevăzute de lege. A p o Jo g e tic u m . bazată pe drep­ tul poliţienesc şi judecătoresc al funcţionarilor romani superiori. Fără ca delictul creştin să fi io. c o é r c itio ). că la creştini se cău­ tau şi condamnau nu anumite crime. T e rtulian şi istoricul Sulpiciu . ci numele însuşi : n o m en ipsum . A p o lo g ia l-a. deşi se poate aduce şi împotriva i < ei obiecliimea că. dar aveau libertatea de a aprecia şi puteau proceda uneori arbitrar şi abuziv.i treia părere. Pentru exislenţa unei legi speciale. dé a păşi din oficiu contra necetăţenilor suspecţi sau vinovaţi de tulbu­ rarea ordinei publice (ju s c o e r c e n d i. ci doar cali­ tatea şi numele lor de creştini (otá xb 6vo|ia Iustin Martirul. II. pentru crime prevăzute şi pedepsite de legile în vigoare — magie. ci J3e bază de măsuri administrative şi poliţie­ neşti (c o e ic it io ) . c o n îe s s io n om in is. iar persecuţiile' ar ti fost generale şi continui. care~7irPso “poT înlătura uşor. După . — mărturisirea numelui. Rescriptele imperiale erau doar măsuri administrative. ei se conduceau de regulă după normele procesului de crimă (ju d ica tio ). n om en ch i isH anum . S cor¡>¡cn:<'. creştinismul era interzis şi pedepsit pe baza imiiiJxM-M. cum s-a întîmplat uneori. în aprecierea vinei şi pedepsei. de excepţie. asociaţii nepermise sau legea superioară a binelui public. fie procedura reprimării delictelor. Interesa deci nu o crimă. Unii istorici cred c ă împotriva creştinilor. sînt totuşi unele mărturii.106 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA cetăţenii romani . el era urmărit în virtutea dreptului numit jus coercendi. nu examinarea vinei (Tertulian. 4). crimen laesae majestatis. 11 . lăsîndu-se influenţaţi de mulţime sau de patimă. sacrilegiu. care reglementau acest drept (Theodor Mommsen).p ro c e d a t. autoritatea romană n-ar mai fi avut ezitări in condamnarea creştinilor. în pri­ mele două secole. nu pe bază de legi speciale sau de legi penale de drept comun (ju d ica tio ).st specificat juridic de legi. IX --X ). socotit periclitat de creştinism. nu intermitente. împotriva acestei păreri se poate obiecta că dreptul coercitiv se aplica numai în judecarea necetăţenilor şi că unii creştini erau cetăţeni romani. s -a .

de foame. h u m ilio r es c a p ite puniuntur . în ambele cazuri. de sete. la Roma. 4 . 7).PERSECU ŢIILE 107 S e v e r vorbesc despre un decret ai Iui Nero. aruncare la fiare sau în luptele de gladiatori. Tertulian. Aceasta putea fi provocată prin d e c a p it a r e . creştinii fiind ţinuţi în lanţuri ca şi s c l a v i i . concretizat în_ formula : N on lic e t e s s e \o s . din anul 64. din anul 64. IV. ca pentru sclavi). care. nohili— fie deportaţi. cei să de ios decapitaţi — h o n e s tio r e s d ep orta n tu r. Pedepse pe viaţă erau exilul sau deportarea în locuri nesănătoase şi sub pază. care ” su­ a ferii m o a r te a pen tru H ristos în timpul Împăratului Comod (181— 192). care interzice creşti­ nismul. în M artiriu l lu i A p o llo n iu s. fără lumină. Autoritatea c are judeca era. I. în 313. a acordat libertate creştinilor prin edictul de la Milan. s o c o tită « b on a m ors». decret numit şi In stitu tu m N eron ian u m . la Roma sau în alte oraşe ale Imperiului. prefectnljaraşului (p r a e fe c tu s u r b iJ T iâr în provincii. prin ardere.-= (Tertulian. Creştinii erau îngrămădiţi în în­ căperi subterane. creştinii au fost puşi în afară de lege şi că această situaţie a rămas în vigoare pînă la Constan­ tin cel Mare. Principiul condamnării era : cei. Unii . Se pare că încă de la Nero. Ea constituia un m ijloc de conslrîngere la apostasie. se face menţiune despre un d e c r e t al sen atu lu i. închisoarea este mai lungă şi mai grea. în grele condiţii de t*r'ai. Uneori mureau de asfixie. în circuri.. uneori legaţi în lanţuri. a drepturilor civile. între altele^ în general după situaţia socială a creştinilor. A d n a tio n es. = JSIu este „permis ca voi să existaţi . A p o lo g e tic u m . m oartea. fără aer. creştinilor li se confiscau şi averile. într-o atmosferă sufocantaj cu hraiTq pnţirm„si. De \a Deciu. pentru femei şi fecioare se aplica de cele mai multe ori vinderea lor la case de toleranţă. Pedepsele c apitale erau :.pierderea libertăţii. în a i nje_ de judecată. guvernatomL Ei av eau puteri poliţieneştL_sL4-UPedepsele variau. erau ţinuţi în stare de nesiguranţă legală şi de alarmă. Deşi n-au fost persecutaţi continuu. creşti nii erau închişi. creştinii. condamnarea la munci în mine şi în cariere.rea. date la sărbători populare. răstignire (moarte infamantă. sub formula : N on lic e t e s s e c h iis tia n o s = nu e permis să existe creştini. fiind scoşi de sub protecţia legilor.

19 38. A u s g e w ä h lt o M ä r ty r e r a k te n . t r a d u c e r e şi c o m e n ta r ii ('EXX^vec IIotÉpEC 'ïïv. Tübingen. H r i s t u. La v r a ie lé g e n d e d o r é e . cei j : a r e se lepădau se numeau «lapsi» (căzuţi).10 8 IST O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A L A creştini erau prinşi în butuci de lemn (n er v u s). jă i e r ea limbii. Ruhbach. G. spînzurarea cu capul în jos. te x t latin. 1980.G u s t a v K r ü g e r . Paris. T e x te fran çais av e c Introduction par H. 1978. t. 1 9 2 9 . turnarea de plumb îbpit pe spaieTTnHnSereâ^nembrelor sau a corpului prin diferite m ij­ loace. 1979. 1935. i ' c l i ' r c q . 61— 246. te x t g r e c .'i bibliografii-. 14 vol. T esalo n ic. Torino. A d o le m a r tir îc e . V ie rte A uflage von G. 3-e A u fla­ ge. legarea de cai fugăriţi. p. R u i z B u e n o . Berlin. franc. M o n r (' . sub DiocieţiârT(284— 3U4) şi urmaşii lui. 1982. Tà fJ. O xford. 23. scoaterea ochilor şi multe altele^ în ultima faza a persecuţiilor. G li s v ilu p p i d e la le t te r a t u r a su i m a rtiri n oi p rim i q u a ttr o seco li. 1953. Pedepsele erau foarte grele şi de multe feluri : flagelarea (pedeapsă in­ famantă). torturile au fost cele mai grele. a urechilor.. Das V e r h ä ltn is v o n K ir c h e u n d S ta a t in d e r F rü h z eit. r H e r b e r t M u s u r i l l o . L a G e s t e d e s m a rty rs. l o a n R a m u r e a n u . R atisbon ae (R e((riisburg). te x t grec şi latin la unele.mo. sfărîmarea picioarelor. 2. P aris. A d a s d e l o s m a r tir es. cu traducere spaniolă. Paris. 1. 23. r e ­ tip ărită în 1979. trad. M il. 1902— 1911. N ew Y ork. in l i m l m r o m â n ă : Pr. T e x t grec şi latin la unele. tex t. C h r is tc n w e r io lg u n g im R ö m is c h e n R e ic h . DaDM'l-Uops. Paris. B IB L IO G R A F IE Pentru cau zele persecu ţiilor. 2-a. M a­ drid. I h r e H in ter. 1962. K u r t A 1 a n (I. t.v-l'yna’ ).apTupia tüW â[>~y-/l(rr> Xptaxtavwv. ed. R u d o l f K n o p f . cu trad u cere enţileză. D.il. In tr o d u c e r e . T h . 1958. r) o in II. sub titlu l: L a G e s ta d e î m artiri. C h r i s t i m u l y a n d t h e R o m a n Im p e r ia l C ult. 1956. I> i c r r (> Il o n o z i n. Tübingen. în A u fs tie g u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt. T h e A c ts o l th e C h ristia n M artyrs. arderea cu fier înroşit sau cu torţe.. Creştinii liberi puteau sau reuşeau uneori să viziteze pe cei închişi. I » S l ii v e r. pentru a-i sili să se lepeTTeTc iePcredinţă . R u i n a r t .f o n i‘ s. . înecarea. 1839. p. sugrumarea. 1972. g rin d e u n d V oiijrn . L a G e s t e du sa n g . L e s m arty rs. L. L a z z a t i. 1023— 1118. sfîşierea corpului cu unghii sau: ghiare de fier sau cu cioburi ascuţite. p. bătaia cu vergi. S t u d ii: II. lapidarea. A d a p rim oru m m ar ly rum . Ju d ecarea creştinilor era însoţită de torturi. N ew Y ork. 360 — 370 şi la fiec a re a ct m artiric. T rad u cere italian ă de E lena C ontucci.i u x. cu bog. Prof. 1 1 a in m a n. V . Bucureşti. 1965. Paris. Düsseldorf. A. . 1982. s in c e r a c l s e le c t a . 'înţep'area corpului sau sub unghii cu'Bbiecte ascuţite. D. a nasului. B erlin. l . în A u fs tie g und N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt. vezi b iblio grafia gom-niKi şi urm ătoarele lucrări : I z v o a r e : P a n a i o i t C.

L a v i e q u o tid ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é t ie n s a u I I . 1963. C h r is te n v e r fo lg u n g . 1954. p. H. T e o d o r M. D a n i e 1-R o p s. 1-e éd. Tübingen. X IV . D u c h e s n e . 2-e A ufl. 1925. A. 5— 187. C h r is te n v e r fo lg u n g (ju ristic h ). 1956. L o d s. W . P. 1955. Paris. J. P aris. V . P e r s é c u tio n s . 112— 1 2 7 . t. 1964. J . F. ibidem. Berlin. 1943— 1946. L e s o r ig in e s du c u l te d e s m a rty rs. Prof. A. M. col. 1971. F. 1961.e s i è c l e (95— 197). H.. 1159— 1208. Stuttgart. 9-e Paris. F r e n d . t. H. i b i d e m . H a m a n n. E h r a r d. II. 1958. 5. A p ô t r e s e t m a r ty rs. P o p e s c u. col. 1932. T r a d u c e r e d u p ă e d iţ ia f r a n c e z ă : La p e r s é c u tio n d u c h r is tia n is m e d a n s T E m pire ro m a in . H. R e c h e r c h e su r l e c u lte d e s r e liq u e s e t l'art c h r é t ie n a n tiq u e . M o r e a u . I d e m . H. t. L e c l e r c q . 1933. C. L e s o r ig in e a u x du c u lt e d e s m a r ty rs d a n s l'a n tiq u ité. v o n C a m p e n h a u s e n . 2-nd ed. Paris. p. chrét. 3 3 — 216. D arm stadt. C lasse de L ettres et de S cie n ce s m orales et politiques. D ie G e s c h ic h t e e in e s W o r te s . 1969. 238— 2 4 1 . M. N o u v e lle h is t o ir e d e ¡'É g lise I. B ru x elles. D e l e h a y e . M artY rd om a n d P e r s é c u tio n in th e E a r ly C h u r ch . Paris. D roit p e r s é c u te u r . IV . L e s p e r s é c u * tio n d a n s T E m p ire ro m a in . Daniclou e t H. Paris. 56. ■Oxford. B ew e rtu n g d u r c h H e id e n u n d C h r is ­ ten . 523— 594. Paris. O r g e l s. I l io n d o g iu r id ic o d e l l e p e r s e c u z io n i n e i p rim i d u e s e c o li. 1939. P aris. P aris. C o n tin u a tio n d e l'A tla s d e V A n tiqu ité c h r é tie n n e . 1956. IV ). C o n fe s e u r s e t m a r ty r s s u c c e s s e u r s d e s p r o p h è t e s d a n s l'É g lise d e s tro is p r e m ie r s s iè c le s . Paris. 1921. M o r e a u e t A. G ü n t h e r . E. C.PERSECU ŢIILE 109 R. J . G ü tersloh.. A d c o c k ş i c o l a b o r a t o r i i . 1964. A. . C a u z e le p e r s e c u ţ iilo r d in p u n ct d e v e d e r e i s ­ t o r ic ş i p s ih o lo g ic . Paris. 1927.. p. L 'E m pire r o m a in e t l e C h ristia n ism e. 1953.. nr. 1941. 1971. D as fr ü h e C h riste n tu m im r ö m is c h e n S ta a t. 30— 313. Stuttgart. W l o s o k . L e p e 11 e y. J. I— II. H. N eu châtel. d'arch. M arty riu m . d e N é r o n à T h e o d o s e . Marrou. 1. M arty rs. A tena. 1922. Paris. G r a b a r. Rom a.. M ünchen. L ’É g lis e d e s m arty rs. 2 -e éd. P o litic a e r c lig io n e d a A u g u sto a C o n sta n tin a . K l e i n . L a s t. A l l a r d . 1970. 1960. I (h isto risc h ). v a n d e r M e e r e t C h r i s t i n e M o h r m a n n . H. 1956. E. col. col. G r é g o i r e . în «M ém oires de l’A cad ém ie ro y a le de Belgiqu e». Bern. d e R e g i b u s . D ie I d é e d e s M arty riu m s in d e n a lte n K ir c h e . «R eallex ik o n fur A n tik e und C hristentum ». G enua. A. H. B ru x e lle s. Paris. în «Dict. Bd. P. 1565— 1648. 1208— 1228. L e c h r is tia n is m e c l YE m p ire ro m a in . M o n a c h i n o . K ir c h e d e r M ä r ty r er . 2-e A ufl. R ö m is c h e s W e lt r e ic h u n d C h risten tu m (H is to ira M undi. 169— 1 9 0 . M é s 1 i n. L é o n H o m o . D ie C h r is t e n v e r lo lg u n g im R ö m is c h e n R e ic h .». 1971. L e C h r is tia n is m e d a n s 1'E m p ire ro m a in . în lim ba n e o -g re acă. V o g t . et de lit. L. 1968. B ru x elles. 1970. D es o r i­ g in e s à G r é g o ir e le G ran d . M a r i e q. R om u n d d ie C h riste n . Paris. 263— 276. L e s e m p e r e u r s r o m a in s e t l e C h ristia n ism e. art. Zur A u s e in a n d e r s e tz u n g z w is c h e n C h r is ­ ten tu m u n d R ö m is c h e n S ta a t.

110 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă Persecuţiile pină Ia împăratul Comod (anii 64— 192) * 1. prof. dar opinia publică socotea v i­ novat pe Nero. numărul victimelor a fost mult mai mare. N e r o . care da spectacole de curse. contra lui creştea şi izbucnea în comploturi. Nero a abătut acuzaţia asupra creşti­ nilor. Ca să potolească furia mulţimii. cu vanitatea sa de artist închipuit.Primul împărat persecutor e socotit Nero (54— 68). 4). ar fi voit să admire un spectacol unic şi să construiască o capitală nouă şi măreaţă. Cea mai m are nemulţumire a fost la anul 64. Tacit vorbeşte do o mu Iţi me uriaşe — in g en s m u ltitu d o. V ita C lau dii. se ştie că au murit sub Nero. ca re a îngrozit şi revoltat populaţia. Domnia lui a fost o continuă criză politică şi un spectacol revoltător. Io a n R ăm u rean u . oameni periculoşi prin «superstiţia» lor (august 64). Nemulţumirea. pe care el le înăbuşea în sînge. iar Clement Roma­ nul de o mare mulţime de creştini —.şi păgîne. C auza incendiului nu se cunoaşte. foarte probabil în anul 67. Unii scri­ itori creştini crod că Nero a dat un decret prin care interzicea creşti* C a p ito l re d a c ta t de Pr. la Roma^ Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. contra cărora a început o violentă prigoană. ei au fost totuşi condamnaţi ca duşmani publici.. alţii răstigniţi. Istoricul Tacit spune că unii creştini au fost îmbrăcaţi în piei de animale sălbatice şi slîşiaţi de cîini. C lau d iu ( 4 i — 54) a luat o măsură care a atins indirect pe creştini : el a alungat din Roma pe iudei in anul 49. în care s-a văzut persoana lui Hristos : «Judaeos impuîsore Chresto assidue lumultuantes Roma expulit» (Suetoniu. cînd Roma a fost mai mult de jum ătate distrusă de un incendiu. După m ăr­ turii creştini. pentru tulburările ce se pro­ duceau între ei din cauza lui «C hrestu s». Persecuţia . Din vorhoa tradiţie bisericească. . care.a fost de o cruzime înspăimîntătoaro. înaintaşul lui. izbucnit la 19 iulie. alţii unşi cu răşină şi arşi pe rug de vii. potrivită cu n e­ bunia împăratului şi cu fanatismul poporului înfuriat. foarte tînăr. Aci'sle scene de groază au rămas neşterse în amintirea creştinilor. lmninînd noaptea grădinile lui Nero. Nefiind dovediţi autori aî incendiului. era un împărat vicios şi vanitos. 25.ttoXo ir^Oo? extax-cuiv.

pe fostul consul A c iliu s G la b rio şi pe mulţi alţii. ea expunea pretutindeni pe creştini la prigonire din partea paginilor.ambiţios. El este cel dintîi împărat roman care s-a autodivinizat. sau de moravuri iudaice. Persecuţia a atins persoane nobile. zis ««fratele Domnului» (frate cu Iacob cel Mic). el a prigonit pe iudei. Paul Orosiu. după dărîmarea templului din Ierusalim (70). Rangul lor social îi făcea suspecţi împăratului. şi i-a întrebat despre ocupaţia şi averea lor. 5). ca urmaşi ai lui David şi rude ale lui Iisus Hristos. f î is t o r i a e a d v ersw T p a g a n o s. de inerţie. răzbunător şi răutăcios. era un om. Noul împărat N er v a (96— 98) a graţiat pe cei condamnaţi de Domiţian şi n-a luat în consideraţie acuzaţiile aduse creştinilor. mai ales de creştini. Convingîndu-se din înfăţişarea lor. fiind exilat în anul 96 în insula Patmos. După o ştire luată de Eusebiu de la Hegesip. . num it «Institutum N eion ia n u m » (Tertulian. auzind despre împă­ răţia aşteptată de creştini. gelos. care îşi temea tronul. Persecuţia lui Domiţian a fost un act de capriciu de scurtă durată. că sînt oameni muncitori şi liniştiţi. 2. de care se bucurau aceştia. După tradiţie. VII.PERSECU ŢIILE 111 nismul. dar o dată începută. F la v iu s C lem en s şi pe soţia acestuia Flavia D ojn iţilla . Se crede că persecuţia s-a limitat la creştinii din Roma. fiu al lui Vespasian. a chemat din Palestina pe nepoţii lui Iuda.Sulpiciu Sever. Cu_ acest refuz. Cauzele persecuţiei lui contra creştinilor par a fi mai multe. creştinii se arătau a nu fi iudei şi deci pierdeau dreptul de toleranţă. El a fost ucis în urma unui complot. i-a lăsat liberi. concretizat în formula «nori lic e t e s s e v os» . II. B ă ­ nuitor şi despotic. Ia sfîrşitul domniei lui (95— 96). Domiţian a tins să cen­ tralizeze administraţia Imperiului şi să-l facă o monarhie absolută. pe creştini şi chiar pe filozofi şi matematicieni (astrologi). De la istoricul Dion Cassios. 4 .. pe care Domiţian îi ura sau îi bănuia de opoziţie. Una a fost refuzul creştinilor de a plăti «iiscu s ju daicu s». egoist. Ştirea că a fost dus întîi la Roma şi aruncat într-un vas cu ulei fierbinte nu e verosimilă. se mai ştie că persecuţia a lovit pe unii acuzaţi de «ateism». A p o lo g e tic u m . Domîţian (81— 96). adică impozitul perceput de la iudei. H isto ria sa c ra . între care şi pe unele rude ale îm păiatului: pe vărul lui. numindu-se «dom in u s a c deu s». II. Domiţian. 29 . de «urzire de lucruri noi» (m o lito r e s rcru m n ovaru m ). acuzaţie adusă de obicei creştinilor. a suferit şi Sfîntul Evanghelist Ioan.

consi­ derată prima reglementare cunoscută a judecării creştinilor. noii inel demn pentru epoca lui (n ec n o ştri s a e c u li est). Rescripta] lui Traian către Pliniu nu schimbă situaţia creştin ilor. Pliniu c c l 7 înăr. l-a făcut să scrie împăjatului şi să ceară instrucţiuni către anul 111— 112. împrejurările în care s-a dat acest rescript sînt deosebit de interesante pentru istoria persecuţiilor şi pentru situaţia creştinilor în stat. a trimis împăratului un raport în formă de scrisoare asupra situaţiei din provincia sa. Traían (98—-117). El nu dă o normă generală de procedură. şi cereau guvernatorului masuri împotriva lor. să fie pedepsiţi ■clacă nu apostasiază. inaugurată cu domxuaTui şi terminată cu Marcu Aureliu. că se neglijau sărbătorile. hotărîtT conştiincios şi drept.a sacrificiul zeilor. sau lăsaţi liberi dacă se leapădă de credinţă (c o n q u ir n u li non s u n t : si d eîera n tu r et argu an tu r. ceea ce arată că nu-i socotea periculoşi şi vinovaţi de crim e . privitor. avea calităţi rare şi se bucura de mare încredere şi cinste. întinzîndu-se chiar la sate. dar cînd sînt denunţaţi şi dovediţi a fi creştini. a anchetat. între 111— 112. preocupat de ordine şi de binele obştesc. că nu se mai vindeau animale pentru sacrificii. de fapt cu fiul acestuia. faptul că nu se dovedeau pe seama lor crime prevăzute de legi şi că primise denunţuri anonime contra lor. Guvernatorul Bitiniei şi Pontului. dar stabileşte : creştinii să nu fie cău­ taţi din oficiu. Pliniu cel Tînăr a ares­ tat.112 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă 3. stabilea legal penalitatea lor. nu pentru crime de drept .c) iertare pentru creştinii care apos­ tasiază de la I Iris!os . Era un bun soldat şi administrator. inteligent. Traian a fost un împărat persecutor. Deşi bun şi drept. urmaşul lui Nerva. Păgînii se plîngeau că din cauza lor templele se goleau. c urajos. în care creştinii erau numeroşi. această jnrisprudenţă se poate fixa în principiile urmă­ toare' : a) CrrşUnii nu trebuie să fie căutaţi din o ficiu . Comod (180— 192) este socotită cea mai fericită în istoria Imperiului roman. El a reînnoit legea contra eteriilor şi a dat cei din ţii r e s c r ip l c a r c s e p ă strea z ă . în rezumai. dar mul­ ţimea lor.Ja procedura faţă de creştini. Traian a răspuns printr-o s c r is o a r e cu caracter de rescript. b) pedeapsă celor cc' n'luy.. împăratul ordonă să nu se ţină seama de ele. muncitor. din contra. p u n ien d i sunt).■d) respingerea denunţurilor anonime. a pedepsit sau a eliberat un număr de creştini. Cît priveşte denunţurile anonime. Epoca Antoninilor.

dintre rudele Iviîntuitorului. împăratul opreşte tumultul contra creştinilor. din anul 105— 106. . privitoare la creştini. Siia Adrian (117— 138). situaţia creştinilor rămînea nesigură şi echivocă : deşi nu tre­ buiau urmăriţi din oficiu.1 :. Adrian era un împărat sceptic şi rece. S eren iu s G ran ian u s. Ca şi Traian. şi pe ruinele lui au ridicat un oraş pagîn cu numele de A elia Copitolina. Lui i s-au adresat primele A p o lo g ii creştine : de Codratos = Quadratus. împăratul aducea doar unele precizări privi­ toare la modul de a proceda faţă de creştini. Mai cunoscuţi sînt e p. Rescriptul lui Traian era astfel o «jumătate de măsură». a luat fiinţă o mică Biserică creştină. s-a menţinut. la Atena. sub conduce roci unui fals M esia numit Bar-Cocbba (Fiul Stelei). dacă denunţătorii creştinilor pot do­ vedi acuzaţiile lor înaintea tribunalului. iudeii s-au răsculat între anii 132— 135. care înce­ puse să penie. Tertulian (A p o lo g e lic u m . care a fost dus la Roma şi aruncat la fiare > lu < 7 108.scc iul i n ’ u. M in u ciu s F iin dan u s. în vîrstă de 120 de ani. In timpul Iui Adrian. Deşi contradictoriu. ÎV. 6— 9) a caracteri­ zat în cuvinte pline de ironie inconsecvenţa rescriptului lui Traian. Numai interzicerea denunţurilor anonime uşura oare­ cum situaţia creştinilor. ci pentru nume. dar rescriptul era în fond aspru şi contradictoriu. cu timpul. Adrian a răspuns urmaşului acestuia. dar.PERSECU ŢIILE comun.. Isto r ia b is e r ic e a s c ă . în timpul jocurilor organizate în circul roman de ( Traian. rescriptul a rămas normativ pentru împăraţii următori. Persecuţia a făcut martiri şi în alte provincii. şi epis­ copul S im con al Ieru salim u lu i. 8 — Istoria bisericcască . au nimicit oraşul. Din punct de vedere ju ­ ridic. sînt liberi s-o iacă. în care. Traian. totuşi cu spirit destul de larg. 4.da. Martiri au fost şi sub Adrian. II. şi de Aristide. 68 . iubitor de cultură şi de ordine. Romanii au recucerit IerusaJinu'l. Rescriptul lui Adrian se găseşte la Iustin Martirul (A p o lo g ia I. m unita victoriei sale asupra dacilor. puteau fi pedepsiţi dacă erau denunţaţi şi dovediţi. poate.le pe creştinii clin Ierusalim şi Palestina. j al A n lio h ie i. şi la Eusebiu. 9). el a primit o scrisoare de la un (-uvernator de provincie. în sensul rrsc-dptnlui lui Traian. El voia probabil să procedeze cu blîncleţe.situaţia creată. El doreşte ca oamenii să nu fie tulburaţi de răutatea calomniatorilor.

ajestatr ju d ecat şi condamnat (t 23 februarie 155) şl bălrînul episcop al Smirnei Policarp. nerespectînd rescriptul lui Adrian. M işcări contra creştinilor s-au produs şi în alte locuri. El a pornit persecuţia contra creşlinilor. La Roma. precum şi insiigaţia şi iniluonţa retorilor şi scriitorilor păgîni (F ron ton . care a fost condamnată la moarte. războaie. la sfîrşitul căreia reproduce rescrip tu l lu i A d rian c ă tr c M inucius Fundanus. era un împărat foarte cult şi filozof. 10). interzicînd tumultul contra creştinilor. scrisă în greceşte Ei? eamov = «C ătre sin e însu şi». Ca reprezentant al filozofiei stoice. şi pentru că filozofia stoică nu era acceptată de creştini. a şuierit pentru Hristos. Antonin Piosul a scris «tuturor grecilor» (provincia Ahaia). Marcu Aureliu nu iubea creştinismul. Mai cunoscută e persecuţia de la Smirna. 138—161). a lost un împărat paşnic. servindu-se de legea de excepţie. C els). IV. Marcus Aelius Aurelius Verus. Lui Antonin i-a adresat Iustin Martirul prima sa A p o lo g ie ..„urmaşul lui Adrian. ca şi alţi împăraţi. Cauze întîmplăloare <iu contribuit la agitaţia opiniei publice contra creştinilor. Pentru raţiuni de stat. numit Marcus Annius Verus. o tînără fecioară romană. La cererea mulţimii a fost căutat. în mai mu11(1 provincii : inundaţii.nu este permisă existenţa voastră. străpuns pe rug cu u n . După o mărturie păstrată la Eusebiu (Isto ria b is e r ic e a s c ă . 26. pentru că a refuzat să aducă sacrificii zeilor. 6. epidemii. iar după adoptarea sa de către Antonin Piosul.guver­ natori din'provincie. de neam nobil. Antonin Piosul (Antoninus Pius. Politica lui religioasă a fost in­ fluenţată de ideile filozofiei stoice. sînt unele calamităţi întîmplate atunci (cutremure). făcînd martiri. un om bun. foamete. datorită. Tot la Roma a suferit martiriul apologetul şi filozoful creştin Ju stin M artirul. înţelept. creştinii au avut totuşi de suferit persecuţii. onest şi ponderat. el ne-a lăsat principiile stoicismului în lucrarea sa. între cauzele care au produs agitaţia paginilor. precum şi campania literară anti-creştină a unor scriitori greci şi romani. pumnal şi ars în circul din Smirna. M arcu Aureliu (161— 180). Poporul manifesta zgomotos împotriva lor. meditativ.114 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ 5. urît de rivalii săi păgîni (C re scen s) şi . atribuită lui Nero : n o n [¡cel v o s --. cu predilecţie pentru justiţie şi învăţămînt. unde au murit 11 cre ş­ tini şi a fost eliberat un apostat. Sub el. C'cc/7/a. poporului şi unor .

cărora li s-au zmuls acuzaţii false contra creştinilor. A ceştia au suferit chinuri îngrozitoare. succes atribuit de creştini şi rugăciunilor . El a înăsprit legislaţia contra creşti­ nilor. după grele torturi. Guvernatorul a ordonat sau a permis arestarea acestora. Con­ trariu legilor romane. Unii s-au lepădat de credinţa creştină. Marcu Aureliu. Mai grea a fost persecuţia în Galia. Alţi creştini au suferit în Asia Proconsulară. M atu rus. A ttalu s. de 90 de ani. Persecuţia a izbucnit în anul 177 sau 178. El e pus în legătură cu cîştigarea unui război împotriva quazilor şi marcomanilor (c. delegaţii celor trei Galii. V iv lia d a). medicul A lex a n d ru . O sclavă B lan d in a şi fratele ei P on ticu s erau copilandri încă. Martirologii socotesc 48 de martiri în această persecuţie din Galia. în anul 165. apoi arse. cu prilejul acestei persecuţii. la Vienna şi Lugdunum (Lyon). fiind întrebat de guvernatorul Galiei. alţii au mărturisit-o cu mult curaj. P otin. A suferit de asemenea moarte. Cadavrele creştinilor au fost expuse cîteva zi'le. iar cenuşa lor aruncată în fluviul Ron (Rodanus). sub Marcu Aureliu s-au primit mărturiile sclavilor contra stă pinilor lor. 174). A ceastă persecuţie este cunoscută dintr-o lungă scrisoare a creştinilor din Asia. Lui Marcu Aureliu i se atribuie totuşi un edict de toleranţă pentru creştini. Au fost puşi la torlură şi sclavi păgîni. V. bătrînul episcop de Lugdunum. cu acest prilej. unde se "întruneau în conferinţă administrativă anuală (1 august) — C on ciliu m triurn G alliaru m . lăsînd frîu liber urii poporului. unde aflăm pentru prima dată. între care sclavul imperial E v elp istu s. Populaţia pagină a prins. cei mai mulţi de origine orientală. 1). cu prilejul unor serbări păgîne date la Lugdunum (Lyon). a dat un rescript prin care ordona eliberarea apos­ taţilor şi condamnarea celorlalţi. că existau comunităţi creştine înfloritoare. introducînd sistemul căutării lor şi făcînd parte denunţătorilor din averea creştinilor condamnaţi. pentru a fi siliţi să apostasieze. a maltratat şi a batjocorit cu puţin mai înainte un număr de 48 de creş­ tini. Numele unora sînt cunoscute din scrisoarea păstrată la Eusebiu (dia­ conul S an ctu s. Martirii erau de diferite clase sociale. V ettiu s E pagathu s.lti şase creştini. Chiar unii dintre cei căzuţi au mărturisit însă pînă la urmă credinţa creştină. păstrată aproape întreagă la istoricul Eusebiu (Isto ria b is e r ic e a s c ă .PERSECU ŢIILE 115 condamnat cu a.

fie influenţa soţiei sale Mareei. pentru că era de rang social inferior lui.'H . Lista lor o ceri:1 Mum ia. doisprezece la număr. cîţi va ani. care a durat t o t . venind pe tron împăraţi neromani. necinslil.s e ­ I colul al Ili-ieu. C arpu s. au suferit moarte martirică. Comod a fost asociat mai întîi la domnie. După cîţiva ani de persecuţie. căzînd mai mulţi martiri : La Scili. crud. nu semăna întru ni­ mic cu tatăl sau. începu Iii de Marcu Aureliu. este . mai necurat decît Nero» —«saevior Domitiano. probabil episcopului Romei. A p o llo n h is. în Africa. Alţi martiri au căzut în Asia Proconsulară.. cu tatăl său. în afară de cei numiţi mai sus. i I'i ■ lipsa Iui de interes pentru treburile publice.. orgolios şl vicios. Si rid. fiind de­ nunţat de un sclav şi judecat de prefectul pretoriului Peremiis. poate senator. fulminea sau fulminatrix). V. din pro­ vincii. 2) îl caracterizează ca «neruşinat. printr-un preot creştin cu. diaconul Papylus şi creş­ tina A g a th o n ik i (Pergam). S a g a iis (Laodiceea). Cu m 1iilur. roman cult. spurcat la gură.il conducerea Imperiu­ lui pe mîna unor favoriţi abuzivi şi corupţi. fie alte influenţe creştine. a fost decapitat Ia Roma. probabil în anul 184. scăpată de moarte de sete prinIr-o ploaie (legio fulminata. despotic. Martiri cunoscuţi. ducînd o viaţă scandaloasă. Actul lor martiric este primul document creştin de limbă latină. Sub Comod. Frigia. au făcut ca împăiatul sii permită eliberarea creştinilor condamnaţi. «grupul m artirilor sciîitan i» .' 1J(). A p o îo g etic u m .IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă soldaţilor creştini din armata romană. rare avea simpatie pentru creştini. Deşi educat cu multă grijă. care. 7. mur­ dar şi desfrînat. U islo ria A u g u sta (XIX. s-a schimbat situaţia g e­ i neralii a Imperiului roman. El a Jiis.ire< lui Comod prin asasinare. impurior Nerone». 5— 10). Comod a U s u l pe creştini în pace. . Comod (180— 192). Cel mai însemnat m artir. el era vulgar. a continuat persecuţia contra creştinilor. au fost episcopii P u bliu s (Atena). Ştirea este le ­ gendară (Tertulian. d e e i. în iulie 180. fiul lui Marcu Aurei iu. Marcu Aureliu.. amintind de nebunia şi capriciile lui Nero. dacă era în adevăr fiul lui. desclii/îii(Iu-sc a st IV o lungă criză politică. participînd astfel la politica iui religioasă. numită «concubina». mai crud decît Domiţian.un.

1928. F ü ch e et V. Paris. 1962. Paris. M artin. 2-e éd. G öttingen. p. 1962. R. A u g u st e t N éro n . ibidem. Paris. E. N ew Y ork . A. 6 8 ): J . H is to ir e d e p e r s é c u t io n s p en d a n t l e s d e u x p r e m ie r s s iè c ie s . M o r e a u e t A. M o m i g 1 i a n o. 5. d e A u g. I. în A u fs tie g u n d N ie d e r q u n g d e r r ö ­ m is c h e n W e it . L e s p r e m ie r s m a r ty r s d e ï É g l i s e . Paris. B. L e c h r is tia n is m e a n tiq u e .. Z a ni o z a. N éro n . G. M arlin. L e s p e r s é c u t io n s c o n tr e l e s c h r é t ie n s a u x I . Paris. 2). N ew Y o rk . 1941. D as F r ü h e C h risten tu m im r ö m is c h e n R e ic h . L’é p o q u e d e N éro n et s e s c o n t r o v e r s e s i d é o lig iq u e s . 1962. K l e i n . 1979. M ilano. F r o m G aU ien u s to th e G r ea t P e r s c c u iio n . L e s e m p e r e u r s r o m a in s et l e c h r is tia n is m e . P i c h o n. 1960. 375— 386. L e s p e r s é c u ­ tio n s d a n s V E m pire ro m a in . S p e i g ]. B ruxelles. C h r is tia n ily in th e R o m a n E m p ire. P e r s é c u tio n d u c h r is tia n is m e d a n s T E m p ire r e m a n ia . C h. 1973. D er r ö m is c h e S ta a t und d ie C h riste n im zw-'. Roma. S c h ä l k e . L a r o m a p a g a n a y e ! c r is tia n e s im o . W a l t e r . J. A m sterdam . 1. p. 1967. D e la fin du 2 -e s i è c l e à la p a :x c o n sta n tin ien n e. H.. N éro n et l e m y s tè r e d e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s .. t. Paris. L’E m p ire ro m a in e t ¡’É g lis e (H is to ire du m o n d e par E. 1971. o k. 4-e éd. Paris. Firenze. t.. A c t e le m a r tir ic e . Paris. b ib lio g rafie 660— 705. ed. B ru x elles. 5 — 18?. F r ü c h r is t lic h e r 'W iderstan d. L e b r e t o n e t J . 2-e éd. 1931. G r i f f e .. 1971. Grégoire. Paris. 1965. M a r i q. 1). 460— 723 . R. P. Z e i 11 e r. 1970. H a m m a n. 1962. J . C h a r 1 e s-P i c a r d. Boloona. J . I.e s i è c le s . Ci/.’In c e n d ie d e R o m e en 64 e t ¡ e s c h r é tie n s . 1934. H a m m a n. Paris. 1979.. C avaignac. Roma. V. A. în A u fs­ tie g und N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt. 23. Cam bridge.iten un d d ritten J a h r h u n d e r t. P. B erlin. 2. Paris. V. J . II C r is tia n e s im o e R o m a ... R a cl i u s. I— IV e t d e p o ­ le m ic a p a g a n o -c h r is tia n a s a e c . Paris. 23... J . O r g e 1 s. D a n i é 1 o u. F ü c h e et V . D annstadt. Bucureşti. no. (H isto ire d e ¡’E g lise. p. O tago. 1975. II. L ’E g lise p r im itiv e (H is to ire d e ¡’E g lise. 1. 1 9 5 5 . M a r t a S o r d i. 1979. I d e m . J. în S io r ia d i R o m e . L o s m a r lir o s d e ! S lg lo II.P ERSECU ŢIILE B I B L I O G R A F I E V ezi capitolul an terior şi lu crările urm ătoare : Pr. L a v i e q u o tid ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é t ie n s d u II-e s i è c le (95— 107). B e a u j e u . 1971. M o 1 1 h a g e n. J . t. M a 11 i n g 1 y. par Aug. în «M ém oires de l'A cad ém ie de Belgiqu e». S ta a t un d K ir c h e von D o­ m itian b is C o m m o d u s. Paris. M o r e a u . p. Prol. L é o n H o m o . E. Berlin.e r e t I l . G. N éro n (54 . Paris. L e s o r ig in e s du c h r is tia n is m e latin . B ib lio g r a fie p en tru îm p â r a fii r o m a n i p e r s e c u t o r i : C ia u d iu (41— 54). Leyde. t. A. t. E. 1979. 2-e A ull. 1935. 1967. t. D er r ö m is c h e S taat und d ie C h risten . I P ram i p a s s i d e l c r is tia n e s im o . 19. J . L ’O p e r a d e ü ’im p e r a t o r e C la u d io . 2). 1965. A. W . P a u l A 11 a r d.. 1965. N éro n . 1982. C lasse de Lettres. 195 5 . T h e Im p e r ia l G o v e m e m e n t an d th e C h ristia n C h u rch . I I — III.. L ’In c e n d io d i R om a. . M o n a c h i n o. H a s t i n g . 5— 103. J . 1950— 1975. 1971. 1971. Paris. Z e i 1 1 e r. 247— 315 . F ro m N ero to th e S e v e r i. 1967. J . H. A H is to r y o f A fr ic a n C h ristia n ity . t. N ew York. P a ! a n q u e. D e p e r s e c u ü o n ib u s in im p e r o ro m a n o s a e c . 1911. 1962. R o u x . K e r e s z t e s. G. 56. p. Paris. 1932. l o a n R ă m u r e a n u .

I' r < v < n I. H. p. Bonn. T e x te étab li et traduit. L e ttres . P aris (1954). N ouvelle Clio.118 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă A . D er B ar K o k h b a A u tstan d . G r o s s o . 11). R é m o n d o n. p. de Liana M anolach c. 1957. H is t. Bonn. 1933. D o d d. 1979. în afară de b ib lio g rafia din P atrologii : L. 1957. 1964. L e p e r s e c u z io n e d i D o m izian o. H ad ria n . D om ltien . 2-nd éd. Trad. 14 (1960). Rom a. 1970.i r < u h a r s o n. A l b i n o G a r z e t t i . D. I— III. H a m m o n d . P aris. Paris. D é m o u g e o t . 1977. M a r t a S o r d i . 1965. Princeton. II r e g n o d i M a r co A u r e lio . Gerin. Ju s tin M artyr. H ü t t l . ! ’E m pire d e s A n ton in s e t l e s m a r ty rs r a u l o is d e 177. X IV (1960). M arcu s A u reliu s. în «R ivista di S to ria délia Chiesa în Italia». London. Paris. M a rcu s A u reliu s. J. P. 1970. 1— 18. S on a s p e c t s o i r e lig io u s t'x p e r ie n e e h o rn M a rcu s A u reliu s to C o n sta n tin e . A. îm p ă ra t a l R o m e i. I— II. G u i 11 e m i n. M arc A u r è le . 4. A s p e c t s o i C iv ic anti C u ltu ral P o lic y in th e Hast. R. ed. B e r w i g. M arcu A u reliu s . t. T h e A n to n in e M o n a r c h y . 3— 4. în «Revue des étulU-s a n c ie n n e s » . À p r o p o s d e s m a r ty r s ly o n n a is d e 197. trad. | 1952. 455— 483. .m : N. W . I. C a r c o p i n o . 323— 333. 1949. V e s p a s ia n (69— 7 9 ): L. T orino. 1927— 1929. 1900. M a rcu A u r e liu (161— 1 8 0 ): R. nr. 1927. 1926— 1927. P lin iu s c e ! T in ă r. trad..1. J . 1959. trad. M a r t a S o r d i. T u d o r. E ssa i su r l e r è g n e d e l'e m p e r e u r D om U ien. 1953. L a L o tta p o lit ic a a l te m p o di C o m m o d o . L. Clam art. M a r k A u r e l und d ie C h riste n .. A n to n in P iu s (138— 16 1 ): P a u l K e r e s z t e s . London. B i r 1 e y. P. L a c r is e d e ¡'E m pire r o m a in d e M arc A u r è le à A n a s ta s e (Coll. O l i v e r . B u cu reşti. Bologna. . Popa-Lisseanu. Ventru :. C h . V e s p a s ie n . A . Paris. W e i g a 11.. O p e r e c o m p le t e . D. Elis L ite a n d h is W o r ld . în «Rivista di sto ria de la Chiesa». S i c a r d. F. A n to n in u s P ius. . 54 (1974). P lin l e J e u n e . A u te m p s d e ¡'A p o c a ly p s e . Pentru îm păratul Comod (180— 182). S t . de G. L X V III (1966). A d r ia n (117— 1 3 8 ): S t e w a r t P e r o w n e.mu z w e it e n jiid is c h e n K r ie g g e g e n R om . M arc A u rel. 1960. 1934. 538 p. Prag.i-T h o in e s.i I . 1970. M a r c -A u r è le un e m p e r e u r c it o y e n d u m o n d e. A. R o b e r t o P a r i b e n i . 1930. 1960. B a r n a r d. C u I i n. 1931. S a g tjio su lla s lo r ia e su i tem p i d eU ’im p e r a t o r e T r a ia n o . 1962. E U. I r e s c r itti d i T r a ja n o e d i A d r ia n o . L 'Im p ero d a T ib e r io a g li A n lo n in i. S tu d ie n /. l'e m p e r e u r d u b o n se n s . d e C lè m ont île H o m e à C lén ie n l d ’A le x a n d r ie . 2 vol. C s e 11. T ra ia n . 792 p. IV iiln i Sf. B u cu reşti. Paris. 1960. 1971. Torino. M ünchen. S p a n n e u t. 1981. P ag a n a n d Christian in a a g e of a n x ie ty . Îm p ă r a tu l T ra ia n . P lin l e J e u n e . M. S c h ă f e r .iie an d 'th ou g h t. O xford. E. H o r i a U r s u . 1964. 1970. Paris.-M . W . 1894. P oin ts d e v u e su r ¡'im p é r ia lis m e ro m ain . B ucureşti. Darm stadt. 1964. L e S to ïc is m e d e s P è r e s d e ¡’É g lise. L 'E m pire d e s A n ton in s e t l e s m a r ty r s g a u lo is d e 177. i i <' a r r . în «Jo u rnal of E cc le sia stica l H istory». M essina. Tübingen. lusliri M artirul. I. 2-a. S. C o l i n . I. p. . D om itia n (81— 96). P. 22 (1971).li>iiv. Paris. L e ttr e s . K l e i n . 2-e éd. C o r e s p o n d e n ţa lu i P lin iu cu Îm p ă r a tu l T ra ia n . 1967. Paris. Cam bridge. P r i g e n t . Bd. par M. I. în «Re­ vue d 'h istoire et de philosophie relig ieu se». T r a ia n (98— 1 1 7 ): C. 196 4 . B ucureşti. T h e E m p ero r A n to n in u s P iu s a n d th e C h ristia n . Cam bridge. p. l’ a r a i n . nr. N éro n . 344— 370. H a r m o n d . t. nr. O p tim u s p r in c e p s .1. L e m o n d e ro m a in s o u s l e s A n to n in s e l l e s S e v è r e s . H o m o .. 1— 26.

proclamaţi împăraţi de trupele lor. Per­ secutorii caută să lovească nu doar pe creştini ca indivizi. lucrări de apărare. aspru. Dinastia Sjeverilor (împăraţi sirieni. dar în cepe să scadă. Situaţia generală. p ro f. C a r a c a lla şi G eta.PERSECU ŢIILE 119 Persecuţiile de Ia Septimiu Sever pînă la Aurelian (193— 275) * 1. puterea armatei se m a­ cină în revolte şi lupte interne. energic. sleiesc t ezaurul statului. PlFTn căsătoria cu Iulia Domna. ci Biserica.d e stat. brutali şi cruzi. Deşi capabil. aducea egalitate de drepturi şi contribuia * C ap itol ri!fla«!lal de P r . socială. ci generală : financiară. adică instituţia organizată. militar capabil. bun administra lor. cu unele excepţii. economică. apărarea graniţelor ameninţate de barbari e slăbită. în istoria căreia fe^ ^meile şi cultele orientale au ju ca t un mare rol. culturală. asasinîndn-l la 23 februarie 212. în braţele mamei sale. care se urau de moarte. Septimiu Sever a înfiinţat o dinastie nouă. a ajuns la tron prin înlăturarea riva­ lilor săi. Organismul de stat este zdruncinat şi uneori ameninţat cu prăbuşirea. de mai mulţi pretendenţi. C ara­ calla a a c o r d a t d rep tu l d e c e t ă ţe n ie r o m an ă tuturor cetăţenilor liberi ai Imperiului. Pentru a-şi crea o situaţie mai favorabilă şi a-şi con­ solida tronul. ca mithraismul (cultul soarelui). Faţă de creştinism. 'n 212. Caracalla (211— 217) a înlăturat pe fratele său Geta. urmaşul lui Comod. influenţa cultelor orientale creşte mult. loan R ăm u rean u . CrizcT e ste nu numai politică si militară. 2. se arată ori mai multă atenţie. construcţii. Aversiunea mulţimii faţă_ de creştini se menţine. Iniţiativa persecuţiei o iau împăraţii sau guvernatorii provinciilor. s-a declarat fiu adoptiv al lui Marcu Aureliu şi a acor­ dat onoruri divine lui Comod. legîndu-se astfel de dinastia Antoninilor. el a lăsat Imperiului o moştenire grea : pe fii săi. El era african romanizat. S ep tim iu S e v e r (193— 211). ori mai mare duşmănie. A ceastă măsura desfiinţa deosebirea dintre romani şi provinciali. Cu moartea lui Comod. religioasă chiar. Tronul este disputat. începe o perioadă de grea criză în istoria Imperiului roman. Pentru a domni singur. Curentul sincretist devine mai puternic . unele a jung culte. 193— 253). fiica unui bogat preot păgîn de In Emesa (Siria). cheltuielile cerute de războaie.

A cestea au adus Ia tron pe fiul uneia dintre ele. Macrin a fost înlăturat printr-o mişcare militară. ca şi pe fiul său mai maro. cunoscut sub numele zeului al cărui preot era. primul împărat care nu era de rang senatorial. avea 14 ani la suirea pe tron. Cultul zeului solar Mithra. După t îli va ani de pace. O revoltă militară a înlăturat. după o vizită în Egipt.slililuloa populaţiei păgîne şi a guvernatorului. reprezentantul soarelui pe pămînt. devine preponderent în Im­ periul roman. In timpul lui Alexandru Sever. Caracalia a avut ca doică o creştină. De altfel. urmîndu-i M ax im in T racu l (235— 238). ridicîndu-i temple şi voind să-l facă general şi oficial. printre care mai cunoscut este D om iţiu U lpian. asasinat împreună cu mama sa. organizată de principesele siriene. pe Alexandru Sever şi pe mama sa. Heliogabal a fost o ruşine pentru Imperiu şi poale un mare pericol pentru creştinism. 218— 222). Curînd după aceea. sub dinastia Severilor. în senat. a urmat vărul acestuia A le x a n d r u S e v e r (222— 235). împăratul însuşi dovine persecutor. de o corupţie precoce şi scan­ daloasă. stat periculos de acum pentru Imperiul roman. cu care se agra­ vează criza militară. a op rit p ro z elitism u l iu d aic. nepotul Iuliei Domna. H elio g ab cil sau Elagabal (El gabal . dat din Orient la 200 sau 201. s-a organizat în Perşi a un stat unificat şi puternic. un african. sub dinastia sasanidă. După Heliogabal. care-1 vindecase de o boală. iar puterea senatului scădea. 3.Prea tînăr pentru domnie. se găseau creştini. Tertulian spune că Septimiu Sever ţinea la palat pe un creştin. Înlăturat prin asasinat. Avitus Bassianus. EI a domnit ajutat de mama sa J u lia M a m m a ca şi de un consiliu de jurişti însemnaţi. Caracalla este urmat la domnie de M acrin (217— 218). El a introdus la Roma cultul zeului sirian. Proeulus Torpacion. . împăratul era ocupat în lupte pentru tron cu rivalii săi şi nu manifesta ostilitate pentru creş­ tini.120 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă Ia nivelarea populaţiei. Politica religioasă a împăraţilor Severi. Italia pierdea privilegiile sale. creştinii s-au bucurat de pace. prin asasinai. La începutul domniei lui S ep tim iu S e v e r . Septimiu Sever. generos şi moral. tot aşa de tînăr. Printr-un edict sau rescript. iu urma unor mişcări din Palestina. . dar instruit şi bine crescut. numai de 13 ani cînd s-a urcat pe tron. din o. persecuţia a izbucnit violent în Africa (197). şi mai ales printre soldaţii legiunilor de pe valea Dunării.. episcopii pulemi ţine sinoade : sîntem în timpul controverselor pascale.

S e v e rus. un grup de creştini.. un soldat B a s ilid e . unde montanismul. dar au suferit torturi şi martiriu şi alţi creştini. după Potin. Conducătorul ei. prin valul său de neoprofetism. cu prilejul unei ceremonii cu caracter religios. împreună cu mama ei. Motivul a fost refuzul unui subofiţer creştin de a purta pe cap o coroană de lauri.. cîţiva păgîni s-au creştinat şi au murit martiri. a izbucnit din nou persecuţia violentă în Africa.PERSECU ŢIILE 121 a fo s t in terzis şi p ro z elitism u l creştin . Unii din elevii lui şi din catehu­ meni au suferii m artiriul. Persecuţia a făcut martiri în Africa.S e v e r era prima de felul a c e s ta : C o m b a te r e a creştin ism u lu i prin in t e r z ic e r e a p ro p a g a n d ei. . Edictul privea mai ales pe cateheţi . din 177 sau 178. de 20 de ani. în frunte cu o nobilă romană. o tînără P o ta m ia n a . episcopul Lugdunului (Lyon). Persecuţia s-a întins în pro-.catehumeni şi pe cei care erau de curînd botezaţi. poate şi în Frigia. Măsura Iu iS e p iim in . în cinstea împăraţilor Caracalla şi Geta. la Cartagina. în martie 202 sau 203. în Egipt şi în Africa. din serviciul ei. Ea a făcut victime mai ales în Alexandria. persecuţia n-a fost generală. în literatura creştină. P erp elim şi cu F elic ita s. Istoricul Spartianus relatează cele două faple astfel : «Judaeos fieri sub gravi poena vetuit : idem etiam de christianis sanxit» (H istoria A u gu sta. convertit de curajul lor. Origen însuşi s-ar fi încununat cu moarte de martir. tatăl lui Origen şi alţi creştini. ci e r a o p rită B is e r ic a în c r e ş t e r e a ei. a părăsit Egiptul. Şcoala a fost redeschisă cu mari greu lăţi de tînărul Origen. Actul lor martiric este unul din cele mai interesante şi mai frumoase pe care le avem. Din fericire. înfierbînta spiritele creştine. a adus închiderea şcolii creştine de aici. Origen însuşi era urmărit de păgîni. Ea a făcut victime în Capadocia. în alte provincii. Ea este socotită de unii ca începutul unei noi perioade în istoria persecuţiilor : Erau loviţi nu creştinii individual şi pe bază de denunţ. dacă mama sa nu i-ar fi ascuns hainele. XVII). La Alexandria au murit ca martiri L eo n id a . Clement Alexandrinul ( ţ 215— 216). Martiriul S îîn tu lui Irin eu (f 202). Izbucnirea persecuţiei la Alexandria. nu e sigur. persecuţia e cunoscută mai puţin. unde au suferit moartea. între aceştia. în 201 sau 202. Sub Caracalla (211— 217). o alta H era is. Din admiraţie pentru ei.

unde ar fi reunit simbolurile tuturor cul­ telor. christianus esse passus e s l» (Alexandru Severus. biogra­ ful său din H isto ria A u gu sta. Intr-un proces pentru un teren disputat de co r­ poralii) cîrciumarilor (p o p in arii).iro despre' ol : «Judaeis privilegia reservavit. 22). N-a avut timp să o ducă pînă la capăt. în consecinţă şi pe cel creştin.Iuliu Mammaea. teren pe care creştinii voiau să ridice o biserică. Ea a avut convorbiri cu Ipolit . a întocmit o colecţie de ordine imperiale împotriva creştinilor. chiar şi pe cele ale cultului creştin — ch ristia n a d s v o îio . A ceasta a făcut pe unii să vadă in ei un oroşlin. A v ra a m şi H ristos. într-o sală de rugăciuni închinată zeilor lari ¡ararium — pe O rfeu . Domiţiu Ulpian. a arătat de ase ­ menea un interes deosebit creştinismului. Lui Alexandru Sever i se atribuie chiar ideea de a fi vrut să ridice un templu lui Hristos şi să-l adinliă oficial între divi­ nităţile Imperiului. jurisconsultul roman. Heliogabal (218— 222) voia însă. Pe pereţii capelei romane — larariu ra. Severina. relatează despre el ca ar fi vrut să ridice pe Palatin un H elio g a b a lu m . aşa numita «regulă de aur» (Luca 6. Un fapt dovedeşte mai ales ini eresul şi simpatia lui pentru creştinism. Alexandru Sever a pus să fie cinstiţi împreună. 31 . alătu ri d o A lex an d ru c e l M are şi de unii împăraţi divinizaţi. Violenţa ei este cu­ noscută din scrierile lui Tertulian (A d S cap u lam ). Domnia lui Macrin (217— 218) a fost scurtă şi fără pericol pentru creştini. decît să-l dau cîrciumarilor». se menţine influenţa siriană şi orientală asupra politicii religioase a Imperiului. Istoricul Lam­ pridius y. era scris un precept evanghelic. Numidia şi Mauretania. era prie­ tenă creştinilor şi purta corespondenţă epistolară cu scriitorul creş­ tin Ipolit.722 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV ERSALĂ . vinciiie vecine la Apus. A p o lo n iu d e T y an a. ol a dat cîştig de cauză creştinilor. . Soţia lui Heliogabalus. Era un fel de cult al eroilor. 12). Politica lui religioasă avea să rezerve creştinismului grele încercări. Matei 7. să supună zeului său solar toate cultele. Aelius Lampridius. mama împăratului. Sub Alexandru Sever (222—235). Sub Caracalla şi Heliogabal. Religia casei impe­ riale este sincretismul. III. Alexandrii Sever a acordat privilegii şi iudeilor. punînd pe cererea lor rezoluţia : «Vreau mai bine ca Dumnezeu să fie adorat într-un chip oarecare pe acest loc. unde împăratul se ruga în fiecare dimineaţă.

el a dat un edict. bis. împărăteasa Otacilia. v in o v a ţi d e în v ă ţă tu ra c e a d u p ă E v a n g h elie» . Faptul nu se poate confirma. poate şi urmaşul lui Ponţian. Persecuţia avea motive politice. Filip Arabul (224— 249) a fost tolerant şi binevoitor cu creştinii. chemat anume pentru aceasta şi cu ­ noştea probabil creştinismul din Siria. acesta însuşi a fost urmărit. unde era mult răspîndit. 28). Cu toata indulgenţa casei imperiale pentru creştinism. El şi soţia sa. a izbucnit o prigoană contra creştinilor_în_Egipt la instigaţia unui mag şi pool păyîn. a codificat edictele şi rescriptele date pînă atunci contra creştinilor arata că spiritul roman reacţiona astfel contra celui oriental. nu reli­ gioase. care aveau simpatie pentru Alexandru Sever. Maximin Tracul (235— 238). fiind exilaţi în Sardinia. creştinii avură între 238 şi 249 unsprezece ani de linişte. şi era poate mai mult o ameninţare faţă de creştini. provocă izbucnirea fanatismului roman păgîn. ridicat de trupe contra dinastiei S e ­ v e r i l o r a dus o politică religioasă opusă lor. 54). Serbarea mileniu­ lui Romei (248). în aplicarea ei. După această persecuţie. VI. în n oaptea de Paşti. sfetnic imperial. Au su­ ferit de asemenea creştinii din Capadocia. «insula nociva». faptul că juristul roman Domitius Ulpianus. înain­ taşul său. în Orient. măsura aceasta s-a întins şi la p r e o ţi şi d ia co n i.PERSECU ŢIILE 123 Ia Roma şi cu Origen la Antiohia. ca şi Alexandru Sever. Persecuţia a fost foarte violentă. prieteni ai lui Origen . Au suferit cei doi episcopi rivali de la Roma. zice istoricul bise­ ricesc Eusebiu (Ist. erau în corespondenţă cu marele teolog alexandrin Origen. îeronim spune chiar că Filip Arabul ar fi fost primul împărat creştin : «p rim u s d e reg ib u s R om an is ch ristian u s iuit» (D e v iris illu stribu s. 4. P on ţian (230— 235) şi Ip o lit ( j 235). a fost respins de episcopul(Vavila^ spre a face mai întîi penitenţa pentru uciderea lui Cordian al III-lea. A n ter o s (235— 236). favorabil creştinilor. unde au şi murit. încă de la începutul dom­ niei. aar a reuşit să scape. în care poruncea u c id e r e a « c o n d u c ă to rilo r B is e ­ ricii. . au suferit închisoare preotul P ro to ctist şi diaconul A m b r o z ie . 5. sincretist şi tolerant. Eusebiu însuşi crede că împăratul era creştin şi că. în Biserica din Antiohia. sub un împărat oriental. în timpul domniei lui Filip Ara-' bul. voind să asiste la cult.

iar la întoarcere erau ucişi. Creştinii au fost chemaţi nominal. Ca şi Maximin Trucul. Origen avea presimţirea pericolului • el combate cartea lui Cels contra creştinilor în Ka?z KeXooo. iubit de trupe. Autoritatea romană urmărea mi mimai pedepsirea creştinilor. Aplicînd riguros măsuri severe. energic. a ieşit ideea lui Deciu de a distruge creştinismul. iar funcţionarii indulgenţi erau ameninţaţi cu grave pedepse. Din dorinţa lui de reformă. participare la ospeţele sacre. dar se ştie cum a fost aplicai. Deciu a întreprins o reformă internă. el reacţiona contra politicii religioase a înaintaşului său. de orice stare şi vîrstă şi chiar cei doar bănuiţi a fi creştini.124 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ 6. Deciu voia să înlăture creştinismul şi ia o măsură gravii. Ne dă mărturie în privinţa aceaista Origen. negarea lui Hristos. după liste întocmite de autorităţi şi invitaţi să sacrifice zeilor. care era ameninţat de barbari (goţi). Cei care nu veneau singuri erau aduşi cu forţa. Voind să restaureze şi să consolideze Imperiul. libaţiuni. Deciu a dat edictul de persecuţie în toamna anului 249. Celor ce făceau aceasta. Pentru sal­ varea Imperiului. într-un anumit termen. dacă chinurile . Toţi creştinii. Din raţiune de stat. care favorizase creştinismul. numeşte un cenzor. ci mai ales apostasierea lor de la credinţa creştină. M ărtu­ risitorii credinţei creştine erau aruncaţi în închisori şi toturaţi. începe a treia perioadă a persecuţiilor contra creştinilor. El a domnit intr-un timp de pericol pen­ tru Imperiu. Biserica se întărise mai mult în anii de paeeV^păgînii patrioţi se n e­ linişteau. cum nu se luase încă pînă atunci. Deciu. Deciu vedea în aceasta un element dizolvant pentru muialea Imperiului. hotărîta şi organizată prin lege de stat. Deciu credea că va reuşi să descreştineze pe creştini. pe Valerian. pentru înlăturarea abuzurilor şi a dus lupte contra invadatorilor. Unii erau chiar ucişi. li se eliberau certificate (lib elli). erau obligaţi să se prezinte înaintea unei comisii de sfat şi să iacă acte de adeziune la păgînism : sacrificii. Fugarilor li se confisca averea. Nu se păstrează „textul lui. Deciu (numit şi Traianus Decius . 249— 251) era un ilirian brav. care spune : «Judecătorii se întristează. spre a supraveghea moravurile societăţii. care s-au executat prin edicte aplicate de împăraţi pe tot cuprinsul Im­ periului roman. E l dezlănţuie o persecuţie generala. spre a fi intimidaţi ceilalţi creştini. activ. Au fost lo­ viţi de măsurile luale mai ales clericii şi creştinii mai de seamă.

fiind primul îm părat rom an c are cădea pe cîmpul de luptă pentru a p ărarea Imperiului. p ersecu ţia s-a potolit.d n partea a u torităţilor că au sacrificat. Un episcop. B is e ric a i-a obligat la pen iten ţă. M u lţi creştini •au dovedit o slăbiciu n e d eplorabilă ■ unii se ofereau singuri sâ sa c ri­ fic e zeilor. se reia persecuţia. mai ales că ca v e n e a după o perioadă de linişte şi era o surpriză. C red in cio şii vizitau pe cei închişi. Scopul urm ărit nu fusese atins. fără sâ fi adus jertfe idoleşti. luptînd conjja. e i vc iu u n ific a t z e i l o r : th u rilicG u . goţiboT^ _Do-_ b reg ea. Este drept că le p ă­ d area lor era doar ' de formă. ciuma. M ai în sem n aţi sînt epis­ copii F a liia n al Romei. Deciu cădea. i e s . ei păstrau legătu ra cu B iserica lor prin coresp on d en ţă şi oam eni de încred ere. M artirii şi m ărturisitorii au fost numeroşi. episcopii — şi alţi creştini — au reu şit să se refugieze. Sub urmaşul iui D eciu. Invazii barbare.íasie. V a v i l a al Antiohiei. Gr î g o r c ai N o q c ezareei . Edictul lui-DedXL-a. In multe' locuri. S a tu rn in Tolos e i _ p rc otul p l o n ius Ia Sm irna şi mulţi alţii.PERSECU ŢIILE 125 sînt suportate cu cu raj • dim potrivă. bucuria lor este fără de margini. c u preţul unei formalităţi impuse. pe alţii îi biru iau torturile. cei ce au d e c la ra t la in t e r o ­ gatoriu că nu sînt creştini. cei ce au obţinut un . [ T r c b o n i u s G a llu s 1(251— 25 3). H kcllaU c!. ei dorind şi crezînd c ă pot să răm înă creştini. a aposlaziat cu un num ăr însemnat de creştini. Nici o p ersecu ţie nu tulburase a tît de mult B is e ­ rica.provocat numeroase apostasii. Evdemon al Sm ir­ nei. foam etea. cînd pot triumfa asupra unui creştin» (C o n h a C c ls u m . Ţinînd seam a de g ra v ita tea actului de . AbriUus. G re cia şi a] le provincii. Apostaţii ( I a p s i. a c i a î a c i o r . organizaţia B isericii se d ov ed ise puternică.certificat — h e V u c . pentru B iserică .. h. fie prin ap licarea edictului lui Deciu. VIII). îngropau pe martiri. D io n isie: al A le x a n d rie i. în Egipt.:po. in noiembrie 2 5 1. în c u ra ja u pe c ei slabi.. A l e x a n d r u al Ieru salimului. după puţină linişte. c u raju l c re ş tin ilo r creşte iarăşi. p oate să fi pro- . potrivit g ra v ităţii vinei lor. dar ea era dureroasă pentru Biserică. lÍETcttoxótss = căzuţi) au fost o g rea problemă. cei ce au adus sacrificiu nuj Ci c a (ie Uirnîie . au fc st petru categorii de căzuţi : s a c r i f i c a ţ i . obţinut pe b a n i . adică . O rig en a suferit în ch iso a re şi torturi. după trecerea furtunii. După un an de groază. fie printr-un nou edirl. îndemnaţi şi a ju ta ţi de c re d in c io şi: C ip rian al C a rtaqlnei.

şeful tezaurului statului şi păgîn fanatic. Alţi creştini au suferit fiind aruncaţi în circ animalelor sal­ ba lire. în anul următor (258). la Roma. în Spania. influenţabil şi nestatornic. la Tarragona. care agravează măsurile celui dintîi. inislre(i. El fusese colaboratorul lui Deciu. In 2G0. Pare a fi suferit mai mult Biserica Romei . din porunca proconsulului Valerius Maximus. pentru a se da Imperiului roman o solidă orga­ nizare. care se găseau numeroşi chiar în serviciul palatului. au fost aruncaţi într-o groapă cu var. Edictul lovea mai ales pe creştinii de rang.. Macrian. neslins. în august 257.¡20 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ vocat fanatismul păgîn contra creştinilor. ales c l e r i c i i . 7. la mine sau exilaţi. V alerian (253— 260) era un om bun şi onest. a suferit mull. cu doi diaconi. iar cu cele imobiliare statul nu putea face mult. La îndemnul unui mare demnitar. Creştinii s-au dovedit mult mai curajoşi. în Africa.‘>xlo ercşlim. T ru ctu osu s. ligii.. confiscarea averii şi moartea. episcopul C orn eliu _ a fost arestat şi deportat. doarece se v in do. urşi. Valerian a dezlănţuit per­ secuţia. dar slab. Aştep­ tările persecutorilor au fost înşelate.au greu. pedepsind cu exilul. care erau sprijinul Bisericii. La lIIica. Biserica avea puţine averi mobi­ liare. Se credea că Biserica dispunea de mari averi. mai erau interzise sub pedeapsă de moarte . adunările rile Bisericii confiscate.bunu­ Mulţi clerici şi credincioşi închişi. C iprian al Cartaginei. episcopii S ixt II al Romei. episcopul Alexandriei. cunoscuţi ca martiri sub denumirea de «m assa can d id a» . alţii în alte părţi. D ion isie.. degradarea. Valerian a fost luat prizonier în războiul cu perşii şi a murit în ca plivi la le. La începutul domniei. diaconul L au ren ţiu . Perşii l-au jupuit de viu şi i-au pus corpul umplut . el a tolerat pe creştini. împă­ ratul şi senatul dau un nou edict. în mare criză financiară. Printr-un edict dat îndurat contra Bisericii. Valerian deschide un război n e ­ Creştinii erau din nou obligaţi la sacrificii. 1f>. Au murit martiri. iar statul era atunci sărac. în calitate de cenzor al moravurilor. murind după cîteva luni. El vine la conducere în timpul unei mari crize economice. condamnaţi Efectele edictului au fost însă mici. care ucisese pe Sfîntul Ciprian.

pe care. Gallienus a dat un r c s c r ip t d e to lera n ţă . dezlipindu-1 de Imperiul roman. dar se cunoaşte sensul lui : creştinii erau liberi să se adune pentru cult. A cest ilirian destoinic. influenţat poate şi de soţia sa Salonina. dar edictul n-a ajuns sa~Tie~ aplicat în toate provinciile. reginei Zcnobia. In 272.zădărnicia persecuţiilor şi impresionat de soarta tatălui său. în 274. De m o i tibu s p c is e c u to iu m . B i­ serica primea bunurile confiscate. în locul lui Pavel de Samosat. Preocupat de reforma impe­ riului. comunicat prin scrisori episcopilor. în anarhia militară care ameninţa cu ruperea unităţii Imperiului. a ameninţat s-o tulbure doar A u r e ­ lia n (270— 275).. în timpul său. creştinii din Ăntiohia apelară la Aurelian. iar pe. ne Domnus. . a devenit zeul principal al Imperiului ro­ man. ajunse ministrul. episcopul Antipbieij Pavel de Sam qsala. căzînd în erezia antiţrinitară.a. făcînd din el religia împăraţilor. era fiul unei prcotese păgîne din Sirmium. cu episcopul Domnus. pînă la victoria creştinismului : Este m o n o teism u l solar. spre umilirea romanilor (Lactanţius. s-a ridicat un templu zeului soare. care înfiinţa în 271 regatul Palmyra-Siriei. de păstrarea unităţii şi de întărirea lui. pe care a încercat mai tîrziu să-l reînvie Iulian Apostatul (361— 363). El a adoptat cultul soarelui. a fost depus din scaunul Antiohiei şi înlocuit în 268. fiul şi urmaşul la domnie al lui Valerian.de renume. acesta distruse regatul Zenobiei. favorabilă creştinilor. — Mithriacum — pe care s-a pus inscripţia : «Soli invicto». scaunul de Ăntiohia recu­ noscu. a dat un edict de perse­ cuţie conica creştinilor. soldat auster. pînă la persecuţia lui Diocleţian. In primii ani de domnie. Pentru că el refuza să părăsească tronul episcopal. A urelian. la sfîrşitul secolului al III-Iea şi începutul secolului al IV-lea. C a ilien u s (260— 268). îngrijorat de situaţia grea a Imperiului. 5). acordă pace creştinilor. Aurelian a luat şi măsuri cu caracter religios. începea pentru creştini o mai lungă perioadă de pace. împărat capabil. reprezentantul lui Sol invictus pe pămînt. Era prim ul îm p ărat c a r e f ă c e a a c e a s ta . La Roma. la sfîrşitiU domniei sale. fast şi glorie.PERSECU ŢIILE 127 cu paie într-un templu. Mithra. Pavel de Samosata.juMtQI_. Textul rescriptului nu se păstrează. Aurelian s-a arătat tolerant fală de creş­ tini. pentru a rezista po­ poarelor migratoare. convins 'de.

. .. I! < h e I n n.ar i'ln s c h ic h ie d e r W e l t k r i s e d e s 3.h n ilie m d a n s ¡'E m p ire r u i r u r n eu t l l . p.a Caonophrurium (Castrul nou). C h r . 456 p. îm părţită în (Ion i i : D a cia . 1932. 3-e éd. N e w Y o rk . în /. i . I. 1957. B I B L I O G R A F I E P e r s e c u ţ i i : Pr. ! i. Lo n d o n .JU p u n sis. i i A . 1974. 23.. Imperiul a fost grav zdruncinat de războaie interne de năvăliri b arbare. D firm s a u lt. B u c u re ş ti.! . i S e v e r i . 1. .cţrlin.. încfrii-iHlu-s** de aproape de apărarea şi treburile Imperiului. cu reşedinţa la Ratiaria. X X (!:M.i ii I K < r (' x I. Strasbou rg.1. S p i • i < I i-.. e s. S.4 trupele rom an e din n ordul Dunării. 1938. A P r e c u r s o r of D e d u s . P a ris . p. Zu d e n C h r i s i e n v s r i o l g u n g e n in clor M i/ic d e s 3. n. p. 1050. l e s d e r n i e r e s p e r s é c u t io n s d u Hi’w le . K. în munţii Haem us (Balcani). (5 . ■ D u s a n g c b l i c h e C h r is t e n g c s c ly . | '>!> es!!. P a ris . l ni [)é i et! i ¡ces s y r i e n n e s . . 181-—194. p.i 'i il. I r a p p o r l i ir a i i C r i s t i a n e s i m o o r/m /x -ro da S e v e r i a C i a ll ie n o . de-a lungul Dunării. l ’ .¿eus de tirani». ' T h e e m p e r o r S e p lim iu s si >i ! : ion. Stofîeîbach.72« IST O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ Din consideraţii de ordin strategic. 1 Sevcrus.e s :c c l .i Sardica (Sofia). unele in­ conştiente ale unui secretar veros şi răzbună lor. . B o lo g n a . 1938. ' .î ic s et c h r is t ia n is m e d a n s l ’A f r i q u e r o m a in de S e p tiin i' i ’i’ v r r e à l ’In'.9). 104— 186.i m . A c e a stă împărţire a fost consacrată în 292 do Dioclcţian. P a ris . I. l'i 'ii ln i . care săvîrşise grave incorectitudini băneşti şi aştepta să fie pedepsii. J h r . I'l (1971!). 1 r i s 'i h ii.! '. 285— 311. \u lian a evacuat în_27. I. a f o s t jn s ă . 1979. M a r t y r s g r e c s I I . r 1 w . cadrele islrative şi pe cei ce au vrut din populaţia înstărită de la ora şe şi se Le. L e s p e r s é c u t io n s c e n tr e 1rs r .{'¿'A «Hudcs). 1951. în apropierea Bizanţului. A . Diccleţian (284— 305). A . H a 1 k i n. în sudul D unării. P a ris . pentru a scurta fron tiera Im pe­ riului şi a apăra mai bine fron tiera Dunării.'Ic'plUniu S e v e r ( I S 3 — 2 1 1 ): I’ . în « M ü n c h e n e r thoolo- i l ic.u m r lir ic e . l o a n R ă m u r e a n u .lni î. cu reşodir l. "are va fi şi el un per­ secutor al Bisericii.c i.i: •/! \ : i . p. A . unde a crea t D a c ia A u r e l i a n ă.(i c r i s i d e ll 'I m p e r o n e l I I I se c o lo . şi D c e ia ^A^difcrranea flnterioară).e s i è c le . F r. S e p l i m i u s S e v c r u s .e — V l I I . numiţi «cei Ir. 5 \ u ! o n o i.1.. de un grup de ofiţeri. i i I i'.h u rle r o m a in s o u s le s A n lo n tn s e t ¡es Sévères.M .i I il < r i ii i. 1960.(ht!e. Sub urmaşii lui Aurelian. P a u l A llo r d . M a r t a S o r d i . j Chrislem p rtJilik des ! i ’ il!. 340— 374. î n A u i s t i c g u n d N i e d e r q a n g d e r r ô œ is c h e n W e l t . J h r . !007. î n S t u d i e n /. Deşi Aurelian a fost un bun militar.. c ( i'iii'i). t. s ’:.11 o 1 d i. 505— 578. d e s S e p l i m i u s S e v c r u s . pînă la venirea unui nou împărat energic şi capabil. > • l i . A c l r h .i’. P ro î.

Rom a. I c r is tia n i n e l III s e c o lo . C o n tr ib u to a lla sto r ia d e l III s e c o l o . P a s c h i n i . B u cu reşti. 1954. p. Paul Keresztes. 1945. 81— 95. în «Byzatition». L c v i n . 172— 176. A p r o te s t a c c o u n t o f IlI-n d c e n tu r y C h r is tia n ity (A lost tradition. 54. 104— 111 şi 366— 368. B e 1 e z z a. p. în «Studii Rom ani». p. II).PERSECU ŢIILE 129 M. U n ter su ch u n g en zur C h r is te n v e r fo lg u n g d e s K a is e r s D eciu s. C ip ria n ( f 258) vezi b ib lio g rafia la Pr. t. G lo tz ). 6 (1958). P en tru m artiriu l Si. 1929. prof. par Aug. M ax im in u s T h r a x un d d i e C h riste n . L a p a s s io n d e s S a in te s P e r p é tu e e t F é lic it é (m ars 203). 1964. O. T w o E d ic ts o f th e e m p e r o r V a le r ia n . P lo n iu vezi Pr. E L i c s e r i n g. 1940. 587— 588. X X X I V (1980). Paris. M essina. D eciu s (249— 25 1) : M a r t a S o r d i. 1981. în «Byzantion». 131 — ş. W ashington. Prof. 2 -e éd. B ru x elles. Prof. L a p e r s é c u t io n d e D è c e en A fr iq u e d ’a p r è s la c o r r e s p o n ­ d a n c e d e S.. Gregg.e s iè c le . Paris. S a u m m a g e. 1. p. 479 sq. T h e c o n c e p t o f m a r ty rd o m o f C y p ria n o f C a r th a g e . Rămureanu. p. P o litiq u e o r ie n t a le . T h e M a r ty r d o m o f P erp e tu a .'e m p e r e u r G a llie n e t la c r is e d e T E m p ire r o m a in a u I l l . 1898. H. N. B e s n i e r. V e zi şi R. 1933 . G régoire. 1946. L eg reton et J . L'E dito d i D ec io . M a n n i . Stockholm . N o te su r l'éd it d e t o lé r a n c e d e T e m p e r o r G a llien . 1904. Răm ureanu. p. A u r e lia n (270 275) : L. 1967. L 'ètà d i V a le r ia n o e d i G a llie n o . 117— 163. L a d a t a d e l l e d i t o d i D e c io e il s ig n ific a to d é lia p e r s e c u z io n e a n tic r is tia n a . P en tru m artiriu l S fin te lo r P e r p e tu a ş i F é lic it a s : Pr. A c t e le m a r tir ic e . 1937. L e d o s s i e r d e la p e r s é c u t io n d e D èce. P u g l i e s e . L 'Im p ero d i G a lie n o . V a le r ia n (253— 260) : P en tru m artiriu l SI. 113— 1 2 2 . 451— 461. L 'em p ire ro m a in d e l'a v è n e m e n t d e s S é v è r e s au c o n c i l e d e N ic ë e (H is to ir e g é n é r a l e d e G. cu bogată bibliografie. 1935. în «H istoria» 24 (1975.D u p 1 o u y. IV . C y p rien . Pisa. R a d e r. A. W ürtzburg. H is to ir e r o m a in e . B u cu reşti 1982. p. H. Paris. 13 (1938). L. L a p e r s e c u z io n e d i V a le r ia n o . Subsid ia H agiograp hica. Carthage. Bucureşti.u. 408). Paris.C a r r a t e l i . în lim b a ro m â n ă : V. A k e F r i d h. A c t e le m a r tir ic e . C h . p. I. Răm ureanu. Homo. L e p r o b lè m e d e la p a s s io n d e s S a in te s P e r p e t u e et F é lic it é . 1 --2 2 et 225— 267. p. l i e r s a n e t t i . E s s a i su r l e r è g n e d e l'e m p e r e u r À u rélien . 1968. H o m o. 9 — Istoria bisericească H u m m e 1. OX1I (1913). 1. p o lit iq u e c h r é tie n n e . în «R ivista di storia d élia ch iese in Italia». p. F lich e et V . C y p rien . I. 29 (1975). 1— 29. în «V içjiliae Christianae». G a llie n u s (260— 2 6 8 ): E.». S tu d i su ll'l'im p er a to re M a ssim in o il T r a c e . A p p u n ta d i sto ria ro m a n a . P. 132— 137. A. T he D acian P ersécution. Luc Duquenne. . G. I. 1951. V ezi alte studii la :J. no. J . M a ssim in o il T r a c e . M ax im i n T ra cu l (235— 238) : L i p p o l d . A. De la tin d u 2 -e s i è c l e à la p a ix c o n s ta n tin ie n n e (H is to ire d e ¡'E glise. în «Revue Historique!. M. 1982. 145— 160. G enova. I. P o p e s c u. C h r o n o lo g ie d e s L e ttr e s d e S. G i o r d a n o. 32 (1962) p. p. liom a. 1 9 4 9 . A cie ie m a r tir ic e . Z eiller. 1972. M artin. t. C a u z e le c o n flic tu lu i p o lit ic în tr e B is e r ic a c r e ş tin ă şi sta tu l ro m a n su b îm p ă r a ţii S e v e r i.

130 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Persecuţiile sub Diocleţian. Sistemul~poTîTic al p rin cip atu lu i. anihilînd autori Lalea senatului şi a insti­ tuţiilor romane tradiţionale. Imperiul era socotit unitar . începe în istoria Imperiului roman o nouă perioadă. * C a p ito l re d a c ta i. — a lui Ârrius Ăper Ţsept~ 2 8 4 ). d e pr. După modelul monarhiilor orientale. Consl. el a ajuns la tron prin ucidere. cu vederi largi. numit astfel pentru că împăratul singur de­ ţinea puterea supremă în stat. bun general. Pentru o mai uşoară conducere. pentru a se pune capăt revoluţiilor militare şi loviturilor de slat. rece. Cei doi cezari primeau spre conducere cîte o parte din Imperiu. numindu-1 întîi «cezar». J. sub coregenţii şi urmaşii iui. «protaugusl». s-a transformat în d o m in a t.. fiind considerat dom in u s. c a r e s-a înrudit de asemenea. trebuind să .s. Tempera­ ment de militar. dar conducător infe­ rior lui Diocleţian. Cu împăratul Diocleţian. M ax im ian .a moartea sau retragerea auguşlilor. a păstrat iniţiativa şi a luat conducerea Orientului . la 19 septembrie 286. p r o f. el a fost un adevărat reorganizator al Imperiului roman. Cei doi împăraţi şi-au luat în 292 ca ajutor cite un c e z a r . capabil. înlăturarea lui Carinus.anlin cel Mare. apoi «au­ gust». de la care a avut un fiu. cu augustul său. A cest sistem trebuia să asi­ gure succesiunea la tron. lo a n R ăm u rean u . energic. Diocleţian.se despartă de soţia sa Elena. Reforma. in locul lor ei numeau alţi cezari. începută de el şi desăvîrşită de Constantin cel Mare. Diocleţian (284/285— 305) este cel mai însemnat dintre împăraţii ilirieni’ Ca şi alţii. împăratului i se prosternau toţi. Diocleţian a împărţit puterea cu un vechi camarad de arme. a dat Imperiului un caracter de stat monarhic absolut. Maximian a primit pe a Occidentului. cezarii deveneau auguşti .legile se dădeau în numele ambilor auguşti. zguduit de un secol de atîtea crize. Diocleţian s-a ridicat de jo s şi s-a distins în armată. inaugurat de August. prin căsătorie. Sfîrşitul persecuţiilor * 1. la I martie 286. Diocletian a luat la 21 mai 293 pe ginerele său G alcriu (numit şi M ax im ian G aloriu ) iar Maximian Merculius a luat la 1 martie 293 pe C on stan tiu s Chlnru. indiferent de rangul şi de clasa socială căreia aparţineau. ucis do soldaţi (primăvara 285).

în armată. veşminte pompoase. La Durostorum (Silistra). Pa s ic r a te şi V a len tin ian . a Orientului.cian. în anul 292. IX). 12 dieceze. M ar. In urina unei victorii contra perşilor (297). luînd titlul de J g v îu s . Mama acestuia. în patru pre­ fecturi. Ca şi Galeriu. 298 la o «curăţire» a armatei. originară din ceta­ tea Romula (Reşca). numită Romula. dar ofiţer de valoare. veteranul Iu liu şi soldaţii H esich iu s%N ican dru . incult. şi chiar în serviciul palatului. se găsea un consiliu imperial. persecutînd sau înlăturînd pe creş­ tini din armată. Diocleţian era păgîn în fo ca t„ E l era însă tolerant cu creştinii. mai tîrziu Ravenna (Italia). _ La sfîrşitul secolului al IlI-lea. Maximian Herculius imita în Apus politica lui Galeriu contra creş­ tinilor. E v an g elicu s. care se găseau numeroşi in administraţie. Prin convingere personală şi raţiune de stat. anul. pe care acesta l-a co n verfiT la creştinismT ambii refugiaţi aici de undeva din Asia Mică. iar Maximian pe cel de H ercuH us. în istorîsIreâ~despre martiriul lor este menţionat primul episcop de Tornis (Constanţa). la suchd Dunării. Cezarul Ga­ leriu era însă fanatic şi intolerant. au pierit de moarte martirică. ceremonial com~ plicat. numit «Consistoriul " sacru»^ Imperiul a primit o nouă'îm părţire. Treveri (Ga'lia). în Dacia Ripensis. Cei care se apropiau de el trebuiau să se prosterne înaintea lui. Diocleţian a adoptat fastul oriental (diademă. Galeriu a procedat în. s-a refugiat din cauza năvălirii carpilor în 248. Administraţia Imperiului era centralizată şi strict xerar■“înzâtă. El a dat un adevărat_caracter divin puterii im­ periale. între 290 şi 300. la_ 21 iulie 287. trăind retras în palat). Ea a influenţat pe fiul ei Galeriu să persecute pe creştini (Lactantlusi D e m o itib u s p e r s e ­ cut o m m . In frunte. să-l adore ca pe un adevărat zeu. au suferit moarte martirică la Halmyris. să-i sărute marginea mantiei. unde s-a înfiinţat în 'cin ste a ei oraşul Romulianum. Capitale erau Nicomidia (Orient) Sirmium (Iliric). pe braţul Sfîntului Gheorghe al Dunării.PERSECU ŢIILE 131 Puterea jmj^erială__a luat un caracter monarhic absolut. în acest timp. IHrîcuIuIi ‘ ItălîeTşT^Galiilor. unii guvernatori şi filozofi neoplatonici. Mediolanum (Milan) şi Roma. brutal şi superstiţios. capitala Daciei Malvensis (Oltenia). dintre . 96 pro­ vincii (numărul acestora a crescut apoi la peste 100). preotul E p ictet şi tînărul A stion^ jiu l. unui m a g istra t.

de asemenea i î m p a r a l e s e l e l ’ r i s c a . închinat lui Apollo. T o Ţ O F io co tea u un element pericu­ los în armată şi pentru stat. Edictul prevedea. De. primit de la acesta. ca Hierocles. şi 300. iar ca sclavi erau excluşi de la eliberare.şj Diocleţian voia să evite vărsarea de sînge. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . VIII. m urma unui incendiu la palatul din Nicomidia.. Ca şi Deciu şi Valerian. care aveau simpatie pentru creştini. în urma răspunsului.lor. guvernatorul Bitiniei. a scris o lucrare în 15 cărţi pentru combaterea creştinismului. erau toturaţi . apoi al Egiptului urau creştinismul. dar prin măsuri mai grave decît ale celor dinţii. persecutorii urmăreau descreştinarea şi desfiinţarea Bisericii.tsS apostszieze' erau p ed ep siţi. în consfătuiri ţinute la palatul imperial din Nicomidia. î n c ă rlin ajun b iserica epis­ copală din Nicomidia a fost prădată de mobilier. Sub influenţa neoplatonicului Porfiriu. soţia lui Galeriu. Diocleţian a ţinut să se consulte şi oracolul de la Milet. şi a imprudenţei unui creştin. defavorabil pentru creştini. 'Tăr’ c e F a fla tă în apropierea palatului imperial. X III şi alţi istorici contemporani). că nu pot ghici în prezenţă. Şefii armatei şi preoţii păgîni (h a m s p ic ii) s-au plîns de asemenea contra creştinilor. Lactanţius. între 290. Perso­ şi n a l u l (iirlii imperiale < f o s t obligat să sacrifice zeilo r. dărîmarea locaşurilor_jţe cuijy interzicerea adu­ nărilor^ arderea cărţilor sfinte. dar. Prim ul e d ic t s-a dat la 24 fe b r u a r ie 303. cei de jo s erau făcuţi sclavi. pus la cale i ( i e c e z a r u l Galeriu. 2 . care. De in ortibu s p ersecu to ru m . Diocleţian a emis decrete de persecuţie sub lozinca rad icală: n o m en c h iis tia n o r u m d e le t o = n u m ele cr e ş tin ilo r sa f i e n im icit (Eusebiu. precum şi din cauza unor mişcări în Siria ■ in A r m e n i a r o m a n i i . Galeriu şi partizanii lui au îndemnat pe împărat să dezlănţuie persecuţia. creştinii care r ^efazau. fără să se facă victime. în cele din urmă. de care erau socotiţi vinovaţi creştinii. de obiecte şi de cărţi. Diocleţian s-a opus. a fost distrusă. soţia lui Diocleţian (cunoscută şi sub numele de Alexandra) şi liica ei Valeria. care a distrus un e x e m p l a r al e d i c l u l u i afişat. protaugustul Diocleţian s-a hotărît să or­ done persecuţia. aceasta deveni ine­ vitabilă. la început. cei mai de seamă pierdeau drep­ turile şi privilegiile.132 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă care unii aveau înalte funcţii de stat. .

Irin a şi H ion a. In toamna anului 303. cel mai grav dat pînă acum de împăraţii romani. s-a publicat al ll l . le c to r ii şi e x o r c iş tii. alţii au predat cărţile cerute (tra d ito rc s). La JTesalonic. în cursul lunii a p r ilie 303. care se aflau sub conducerea directă a lui Galeriu.le a e d ic t de persecuţie. Din contră. a suferit S iîn ta V a iv a fă . a fost decapitat în 303. mai ales în Orient. aîTsuîerit S fin te le A g a p i. S-au aplicat chiar pedepse neprevăzute de legi. Urmărindu-se arderea cărţilor creştine. Edictul ordona să fie puşi la închisoare e p is c o p ii. Cei ce refuzau să aducă sacrificii zeilor erau ucişi. d ia c o n ii. p r eo ţii. S cy thia Minon Astfel A n tim . să fie puşi în libertate dacă aduc sacrificii zeilor. care imita edictul lui Deciu din 249—250 şi edictul lui Valerian din 258.au suferit S im ţu l G h eo r g h e _ ş i JS iîn ta D o ro îee a . la Antiohia Pisidei. Italia. în Numidia. edictul a fost executat riguros. mai ales în provinciile sud-dunărene ale Iliricului. în Cilicia. spre a salva pe cele bune. mai aspru decît cel clintii . în Egipt. diaconii şi membrii clerului inferior închişi. alţii în locul Sfintei Scripturi şi al cărţilor de cult'au predat cărţi eretice. Maximian Hercule l-a executat de asemenea. care po­ runcea ca cpiscopii. ' Martirii au fost numeroşi. doi medici care practicau medicina din caritate creştină . multe catacombe ale creştinilor au fost astupate cu nisip de către aceştia. episcopul Nicomidiei.PERSECU ŢIILE 133 In Răsărit. Africa. împăraţii au acordat o amnistie. Constanţiu Chior a stricat doar unele biserici. au suferit C o sm a şi D am ian. se stabiliseră zile de sacrificiu de tămîiere (d ies th u riîication is). La Roma. In Apus. s-a sărbătorit v ic e n n a lia . Cu această ocazie. care lovea mai ales clerul. preoţii. pro­ vinciile sud-dunărene. a suferit M a r g a r eta fecioara. Unii creştini au apostaziat. In Capadocia^. Galeriu smulse de la Diocleţian publi­ carea unui ai IV . s-au distrus arhive bisericeşti de mare valoare. La Eliopol.l e a e d ic t de persecuţie. unde s-au înregistrat nu­ . s-a dat un al II-Ie a ed ic t. adică 20 de ani de domnie ai lui Diocleţian. Au avut loc execuţii. dacă nu apostaziază de la credinţa creştină. după 27 septembrie 303. care nu s-a întins însă şi asupra creştinilor. în primăvara anului 304. Urmărirea creştinilor s-a aplicat cu severitate in 'primăvara şi vara anului 304. prin care se declara război creştinismului. iar de nu să fie pe­ depsiţi cu moartea.

S fîntul D im itrie. C hin dcas. ale căror moaşte s-an descoperit în cripta de la Niculiţel. de la numele căruia Sir­ mium a primit numirea de Mitroviţa. şi a murit în 316. un ofiţer barbar. a suferit creştinul S ecu n du s . pentru Orient şi Constanţiu Chior pentru Occidenl. şi T a sio s (D asius). La 23 fe ­ bruarie 305. sculptori de meserie. preotul M on tan u s . Era o obligaţie generală de a sacrifica. ca re şi-au luat ca cezari şi fii adoptivi: primul. A tta lo s. în vara anului 1971 şi se află aslîizi în biserica mînăstirii Cocoş (jud. O scurtă inscripţie greacă de la începutul secolului al IV-lea. Bine cunoscutul martir_D asiu s ele D urosto ru m (| 20 noiembrie 304). des­ coperită la Axiopolis (Cernavodă). la 2 noiembrie 304. au suferit martiriul. 2. au suferit martiriul ia Noviodunum (Isaccea). Daza sau Daca).s şi viclean. împlinindu-se 20 de ani de domnie comună. către sfîrşilul secolului al VI-lea. pe nepotul sini M axim ian Daia (Daja. Sfîn tu l Irin eu . Galeriu şi Maximian Daia dau un nou edict (305) şi continuă per­ secuţia în Răsărit. a pătimii Ja Sirmium grădinarul S in e r o s sau S in erotas. Diocleţian şi Maximian.134 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă meroşi martiri. a murit laj^ngidunuim (Belgrad). episcop de Sirmium . diaconul său. Duros-onun (Silistra) şi de aici duse la Ancona. s-au retras de la tron. menţionează numele a trei martiri C h irii. în realitate cinci la număr. Pedepsele . iar al doilea pe F la v iu S ev er. S îîn ta A n a s ta s ia şi alţi martiri în alte cetăţi ale Iliricului. la 25 octombrie 304.“'"între 304— 305. asistînd la des!r. v io ­ lent. La 26 martie 304. Probabil. în apropiere de Sirmium. In 305 sau 306.niquşli Galeriu. a suferit episcopul V icto rin d e Pocio\ io (Pe!Sau. «quarum nomina Deus scit» . cei doi auguşti. de unde moaştele lui au fost transportate la. a suferit martiriul la 6 aprilie 304. C a m a sis şi F ilip o s. a suferit moarte de martir la A xio. La 1 mai 305. şi cinci sau şapte fecioare. la 9 aprilie 304. în locul lui Diocleţian şi Maximian. în Italia. vicio. martirii Z otic. în Austria). între 32 0—323. potrivit înţelegerii slabilite la început. în Dalmaţia. polis. reşedinţa lui Galeriu.:ihuiiea sistemului său politic. Tulcea). la 15 sau 20 iulie 304. Amintim că la Sirmium. sau sub Liciniu. după toată probabilitatea. sub Diocleţian. sfinţii numiţi «Q uattu or c o r o nati» = «Cei patru încoronaţi». Diocleţian s-a retras în singurătatea pa1ci 1ului său de la Salona. <ui devenii . la locul numit Fruska Gora. fecioara B a silla . crunt. la 20 august 304.

D e m o rtib u s p e is e c u to r u m . şase îmJMralLi^ugiişll^şi . greu bolnav Ia Sardica. ţiu. se proclamă august M a x en . In Occident. _ La" 307. Galeriu. creştinilor li se refuzau îngroparea morţilor. E d ictu l d e to le ra n ţă a l lui G aleriu . pentru a nu fi dezono­ rate.cezari)-. încît se găsesc în acelaşi timp. în primăvara anului 311. nemulţumit. JLa protestul lui M axim i a i i J a i a . Galeriu nu­ meşte î n locui lui pe un vechi tovarăş de arme. cu condiţia să se roage lui . este numit august. a chemat din Orient pe fiuTlîau Constantin. Ciliciei. îmbolnăvindu-se. de asemenea..^armata proclamă împărat. stropirea alimentelor din pieţe cu apă lustrală. după ce făcuse zadarnic apel la medici şi la zei. Era falimen­ tul sistemului politic inaugurat de Diocleţian. Constanţiu Chior. 17). în locul lui. în 307. 34 . S ev er este învins de Maxenţiu şi se sinucide. aceste evenimente nu schimbă situaţia creştinilor. La 306.! Murind Constanţiu. pe fiul său C on stan tin . constată zădărnicia persecuţiilor con­ tra lor. de acord cu Constantin şi cu Liciniu.j prietenul său. El impută întîi creştinilor că în «nebunia» îoTTnu s-au întors la religia Strămoşilor. Cei care se opuneau sufereau torturi şi pe­ depse corporale . Unele creştine se sinucideau. unde. la Alexandria. Acesta însă era urît la Roma. V a le iiu s L icin iu s (308 —324). cu vin sau cu sînge de la sacri­ ficiile păgîne. se aşează sentinele la intrarea în băi şi la fîntîni. Edictul este surprinzător şi caracteristic pentru starea sufletea scă a lui Galeriu. S fin ta E ca terin a . îl recunoaşte doar cezar. în 306. Ga­ leriu dă la 30 aprilie 311. Maximian tatăl îşi reia titlul de august. Is to r ia b is e iic e a s c â . A suferit martiriul.'că suBl5eciu. care permitea existenţa c r e ş tin ilo r : «ut d en u o sin t c h iis tia n i et c o n v e n tic u la su a co m p o nant» = «să existe din nou creştini şi să se poată ţine adunările lor» (Lactantius. pentru a sili pe creştini să sacrifice. Se intro­ duce constrîngerea la sacrificii prin apel nom inal. iar în Orient ei sînt persecutaţi de Galeriu şi de Maximin Daia. Eusebiu. VIII. Palestinei. în 306. un edict de toleranţă pentru creş­ tini. cîini şi păsări de pradă sfîşiau cadavrele creştinilor (la Cezareea Palestinei). acesta primeşte şi el titlul de august . 3. C ip ru lu i. la Sardica. fiul lui Maximian I fort ulius şi ginerele lui Galeriu. numind august pe cezarul F la v iu s S e v e i . Mărturi­ sitorii credinţei (c o n îe s s o ie s ) umpleau minele şi carierele Tebaidei.PERSECU ŢIILE 135 erau groaznice. Constantin (308). apoi le acordă libertatea de cult.

s c ca împăratul atribuia victoria sa ajutorului lui D u m n e z e u . Galeriu a murit la 5 mai 311. şi să nu tulbure ordinea publică. se ţineau conferinţe contra creştinilor. Persecuţia a încetat deocamdată. în căutarea de sprijin. aşa cum. Liciniu a făcut apel la Constantin. a cărui atitudine era jignitoare şi ameninţătoare. Conslanlin a intrat triumfător în Roma (28 octombrie. Mărturisitorii se întorceau din închisori. Din această perioadă sînt cunoscuţi ca marliri cinci episcopi egip­ teni.. aveau creştinii (preoţi — conducători în oraşe. Nemulţumit să ur­ mărească pe creştini în Imperiul roman. înconjurata de cuvintele «întru aceasta vei învinge» — in l ux : s i g n o v i i u v s . In Palestina. între care Petru al A le x a n d r ie i şi P h ilc a s d a Thm uis. din cariere şi din mine. care era în Galia. dîndu-i o ierarhie. 312). ev totkw vtxa. In u r m a u n o r semne minunate — vederea unei cruci lumi­ n o a s e p e c e r . apoi a mers asupra Romei.^ Istoricii Jiusebiu şi Lactanţiu. In Orient însă. Armata lui Maxenţiu era mai numeroasă şi bine instruită Ha a fost lotuşi învinsă :_M axenţiu. în retragere ^ a _ înecat în Tibru. rezultat din iniţialele numelui de Hris- . la podul M ilvius (13 km. circulau pamflete şi afişe anti­ creştine. ceea ce a adus pe Constantin în război cu Maxenţiu. Maximin Daia a reînceput persecuţia. Oraşele c e ­ reau prin petiţii alungarea creştin ilo r. au suferit martiriul numeroşi creştini. cîntînd şi credincioşii îi primeau cu dragoste. la Cezareea Palestinei şi L u cian la Nicomidia (| 312). Lupta deci­ sivii s-a dat lîngă Tibru. socotit a fi învăţatul preot T. dar războiul nu s-a încheiat favorabil pentru romani. devenit creştin. s l a nl i n. iar Maximin la Maxenţiu. Constantin. care l-au~'ctrnt>scut de aproape pe ( ' o n. Un număr de preoţi au suferit în diferi le provincii. Totodată Maximin Daia căuta să reorganizeze păgînismul. Neînţelegeri politice au adus în conflict pe Maximin Daia cu. Liciniu. mari preoţi peste provincii). M a x imin Daia a pornit în un război şi contra regelui Tiridate al A rmeniei. Creştinii au primit edictul cu bucurie. 4. alţii în alte oraşe. a bătut armatele lui Maxenţiu la Turin şi la Verona.136 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă Dumnezeu pentru el şi pentru stat. — şi a unui vis. pe care Constantin l-a pus în forma monogramului creştin. între care P am iil. sus de capitală) şi a fost grea. a trecut în Italia. în care Hristos l-a îndemnai sa pu ni i pe steaguri semnul crucii. i s l o r i s e . în.uriari de la_A ntiohia^ ceea ce nu este totuşi sigur.

El a fost urmărit de Liciniu pînă în Cilicia. Creştinismul devine r e lig io licita . şi a actului de tole­ ranţă de la Milan.PERSECU ŢIILE 137 tos (XP) suprapuse. A cest act a fost ed ictu l d e la M ed io la n u m (M ilan). • . ca gu­ vernatorii fSa dea pace creştinilor. şi faptul nu trebuie pus la îndoială. jn v in s în 314 de ConslaîîfinT Liciniu îi cedează Iliria. Este ştiut că din acest moment Constantin s-a alăturat cu totul creştinilor şi că în cuiîhcI a săvîrşit actul hotărîtor pentru situaţia creştinismului. unii creştini au apostaziat. adunările creştinilor au fost împiedicat*' . Actul s-a transmis şi lui Maximin Daia. în orice rnîini s-ar găsi. dar continuă să-l duşmănească. Actul de toleranţă de la Milan acorda creştinilor nu numai libertatea şi bunurile bisericeşti luate în trecut. după ce întrecuse în răutate şi patimă pe toţi ceilalţi persecutori. per secul o pe creştini.jîntre Constantin şi cumnatul său Liciniu. Din nefericire. dat la începutul anului 313. contra căruia Liciniu a trebuit să continue războiul. şi al creşti­ nilor. care proteja pe creştini. adică religie permisă în Imperiul roman. Au suferit în acest timp c e i 40 d c w u c c n ic i care au îngheţat noaptea. Cei doi împăraţi aliaţi — şi de acum înrudiţi prin căsă­ toria lui Liciniu cu o soră a lui Constantin. împreună cu Liciniu. ceea ce actul accentua înadins. conflictul avea să izbucnească după aceea. şi stingherit. din interese politice. ci le asigura şi interesul şi sprijinul împăraţilor. Ei anulau toate hotărîrile anterioare date contra creştinismului şi declarau liberă trecerea la creş­ tinism. Actul de la Milan (textul la Lactanţiu. el a căpătat deplină încredere în victorie şi a cîştigat bătălia. Cultul creştin a fost din nou tulburat. unde l-a ajuns moartea pe jumătate pocăit (313 sau 314). Pe lîiigă aceasta. împăraţii ordo­ nau ca toate bunurile luate bisericilor să fie restituite îndată. verbal.. acordîndu-i deplina şi definitivă libertate. D e m ortibu s pcrsecutoruni^~$&). împotriva lui Constantin. pe care-1 semnase împreună cu el. Tiranul. Eusebiu spune că împăratul l-a încredinţat cu jurămînt despre aceasta. mărturiseau interesul lor pentru chestiunea religioasă şi proclamau dreptul tuturor. înfrint la Adrianopcl şi văzîndu-se strimtorat. îa libertatea credinţei şi a cultului. în lacul Sevastia şi alţii. a consimţit de nevoie şi cu întîrziere. care între timp dusese lupte contra lui Maximin Daia. Bisericii i se recunoştea oficial calitatea de instituţie religioasă organizată. între anii 320 şi 324. are o importanţă epocală prin hotărîrea şi prin urmările lui. Liciniu a început să.

F lieh e et V . 1 0 . L c h r c l m i ci . L 'E g lise d a n s T E m p ire ro m a in ( I V -e — V -e s i è c le s ) . engleză by A. iîngă Bizanţ. R. Se pare că s-a dat un nou edict de toleranţă. 1965. 1970. de drept şi de fapt. t. O xford. în situaţia lui de religie favorizată a Imperiului roman. 1964.. 2. 1. A. 1961. dar încercarea sa a eşuat complet. Trad. t .1 1 . par Aug. D o n a u p r o v im e n . ( . p. în «R eallexicon für A n tike T : ifI ( hrisli'nUimi». H. art. persecutînd creştinismul. . M artin. M. M om igliano). 284. 1 W.r . Paris.¡scheu Allorlm n W iscn sch aft. coi. I < c m. Band IV . 1 770 p.. H e d w i g Fritzen. R eal-E n cy clop äd ie der c l. II c o n ü ic to tra p a g a n e s im o e c r is lia n e s im o n e l sec. A. şi a unor intrigi contra lui Constantin.). 1959. Barb. V a leriu s D io cletia n u s. L e s m a r ty rs d e la g ra n tle p e r s é c u tio n (304— 314). Stuttgart. 1935. Din reli­ gie nepermisă şi persecutată. S c s i m i. 1946. Mainz. M. Valeriu Liciniu a iosi c ondamnat la moarte şi executat la Ţesalonic. 147— 189. O xford. prin încercarea sa de a armoniza interesele superioare ale Imperiului roman cu interesele Bisericii creştine. pîna Ia moartea sa în 337. I. coi.. L e d e c lin d u m o n d e a n tiq u e . Paris. Traduit de l'an g lais par A. creştinismul devine. lU ettléiien et lu lé l r a r c h ie . 1970. r e lig io licita . 116— 149. R é m o n d o n. 14-er lïalb b an d . A. după 313. V o g t . IV .ian o a lla c a d u tt a d e l l 'Im p ero d 'O c c id e n te . K i r s t e n . Bologna. A. Creştinismul s-a bucurat de pace în tot Imperiul. Numai Iu lian A p o s ­ tatul (3 6 1— 363) a încercat după aceea să restaureze pentru scurt timp păgînismul. J o n e s . C onver­ tirea lui Constantin cel M are a dat un nou curs isioriei universale. H a m m a n . M ünchen. p. II). 1958. M e th o d e n d e r d i o k l e l ia n is c h c n C h r is te n v e r o ilg u n g n a ch d e r S c h rift d e s E u se b iu s ü b e r d e r M ä r ty r er in P a les tin a . col. Paris. 1968. 7. 1979. Servadoni-D uparc. L a c r is e d e l'E m p ire ro m a in d e M a r c -A u r èle à A n asta. ~DTn'324. W. i: n s s i i n. BIBLIOGRAFI K V ezi cap ito le le p reced en te despre p ersecu ţia creştin ilo r sub îm p ăraţii rom ani. cu buna bibliografie. in « R e a lle x ik o n » iova cit. Da Iü o rley . i p p o I d-E. . art.se. I’ . ba chiar religie favorizată. Torino. M o m i g 1 i a n o. Paris. n n < o m e t. in P au ly -W isso v a. G u e r r e e t r é fo r m e (284— 300).010. V II A. e i 11 e r.. Stuttgart.se. 2-e R eihe. 157— 479.i i i b c ii i.138 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ I n ji r m a unei noi înfrîngeri la 18 septembrie 324. J . A lte s t u d ii : A . D e la. Paris. 1963. T h e C o n ü ic I b e t w e e n P a g a n ism a n d C h r is ­ tia n ity in th e F o u r th C en tu ry . D io k le iia n u s . Constantin a rămas singurul împărat al întregului Imperiu roman.ii I. J. Paris. m».). la Chrysopolis. :■ i n R. în 324. Bd. III. Stuttgart. în lu crarea c o le c tiv ă : T h e c o n flic t b e t w e e n P ag a n ism a n d C h r is tia ­ n ity in th e F o u r th C en tu r y (E ssa y s ed. m » . fin du 2 -e s i è c le à la p a ix c o n sta n tin ien o (H is to ire d e l'Iigli.>nu.

J . Paris. 161— 192 . M artirii c r e ş t in i d e la N ic u liţe l d e s c o p e r i ţ i în 1971. p. 7— 8 . X C II (1974). M o n u m en ti p a le o c r is t ia n i clella S c iz ia M in o re. Paris. D e l e h a y e . S iin ţi ş i m a r tir i Ia T o m is-C o n sta n ţa . F rankfu rt. C re ştin ism u l în S c y th ia M in or d u p ă in sc rip ţii. E n e B r a n i ş t e .». 252— 262. Prof. nr. R. D er P o lit ik e r D io k le tia n u n d d i e l e t z t e g r o s s e C h r is te n v e r io lg u n g . 1967. O rt. 9-e éd. 74— 82. 975— 1011. P. 218— 228. 2 vol. 2-a. S e c o l e l e III— IV . 245— 2 6 5 . 1958. D ie R e lig io n s p o lilik d e s K a is e r s L icin iu s. 1— 2. In s c r ip ţiile g r e c e ş t i şi la tin e d in s e c o l e l e I V — X III d e s ­ c o p e r i t e în R o m â n ia . 206— 2 7 9 . F o r t i n a. L a G e s ta d e i m artiri.. M o n c e a u x . 1926. 10 (1968). 464— 471. Faen za-R av en a. P en tru îm p ă r a tu l L icin iu (308— 3 2 4 ): M. S a n te C a t h e r in e d'A le x a n d r ie . 1979. 695 ş. 1925. L e s m o n u m en ts p a lé o c h r é t i e n d e R o u m a n ie . Z e i 11 e r. G a le r iu ş i L icin iu . L a G e s t e d u sa n g . 1979. L a v é r it a b l e lé g e n d e d o r é e . 1946. 1971. în «R ivista di Studi C lassici». L a d a t a d e l l e d itt o di S e r d ic a e i v ic e n a lia d i G a le r io . B ucureşti. Prof. Rom. M ilano. 1918. I. Paris. 1923. p. 1908. p. In lim b a ro m â n ă . B u ­ cureşti. F l o r i a n . B u cu reşti. în «Philologus». nr. 1935. H a n o z i n. Prof. F. 1953 . A c t e le m a r tir ic e . p. I d e m . 1928. B ucureşti. în «Bis. 1908. p. Paris.P ERSECU ŢIILE 139 H. A rta c r e ş tin ă în R o m â n ia . p. Frankfu rt.. Ort. U n ter su ch u n g en zur d io k le t ia n is c h e n V e r io lg u n g . e t d'H istoire». p. în «Rivista di cultura classica e medievale^». p. Pr. . I. I d e m . B erlin. p. 1926. P o p o s c u . 1982. M artiri ş i S iin ţi p e p ă m în lu l D o b r o g e i d e azi. V I (1954). p. G u e r r e s . Rom. în «R evue B elg e de Philol. I d e m . M a r ty r io n u l d e la N ic u liţe l. t. 53— 120. H. 1909. în «Studii T e o lo g ic e i. p. K o s m o s u n d D am ian . L e c h r is tia n is m e e t ïE m p ir e ro m a in d e N é r o n à T h é o d o s e .». Paris. I d e m . B ru x elles. 1976. J . B ucureşti. 378— 381. P o litic a r e ii g i o s a d e l l 'm per a to r e L ic in o . p. ■3-e éd. lini. cu b o ­ gată b ib lio g rafie rom ână şi străină. I d e m . L e s m a r ty rs d 'E g y p te. 3— 5. L X X II (1913). C ittà d el V atican o . p. S t a d e . p. 255— 274. C h a u l e u r . A. T h e E d ict of G a le r iu s r e c o n s id e r e d . 1977. în «A nalecta B olland ian a». H a m m a n . K n i p f i n g. I d e m . în «Bis. pentru m artirii din S cy th ia M inor (D obrogea) : Pr.. 1—2. R o m â n ii la D u n ărea d e J o s . I (1922). X X X I (1912). în D e la D u n ăre la M are. 8 (1960). ibidem. X C I (1973).u. I o a n R ă m u r e a n u . A lexan d rie. Prof. K. L a G e s t e d e s m arty rs. I d e m . ed. trad. 269— 286. I d e m . nr. G alaţi. I d e m . 3— 23. R a d u V u l p e ş i I o n B a r n e a . P a u l A l l a r d . p. D aniel Rops. ita lia n ă de E lena C ontucci. T e x te fran çais av ec Introd u ction de H. şi 329— 334. P. S.. nr.' 65— 112. L e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s d a n s ¡ e s p r o v in c e s d a n u b ie n n e s d e ¡'Em­ p i r e ro m a in . Is t o r ia B is e r ic ii O r to d o x e R o m â n e . Paris. 7 (1958). K u ltu sb r eitu n g und V o lk s d e v o t io n . I o n B â r n e a. W i 1 1 m a n. X C I (1973). 34— 62. L e s l é g e n d e s g r e c q u e s d e s sa in ts m ilita ir e s . 1980. Pr. S a in ts d e T h r a c e e t d e M é s ie . t. Paris. P en tru îm p ă r a tu l G a le r iu (293— 3 1 1 ): C a t a u d e l l a . P en tru m a r tir ii c ă z u ţi s u b D io c le ţia n . vezi : A. M i r c e a P ă c u r a r i u. L a p e r s é c u t io n d e D io c lé tie n e t l e t r io m p h e d e ¡'É glise.

intitulată «C uvînt a d ev ă ra t» (Aoţoc ¿X'/jOVjs). p.». crezînd chiar calomniile care circulau pe~scama lor. 580— 586. Ş t . 189— 202. 277— 281. Cel ii’. credulitatea. 2 . I d e m . Spre reformă tindeau şi unele măsuri imperiale (Au­ gust. A cte martirice * 1. ironiza şi ridiculiza credinţa în nemu­ rirea sufletului. iubirea lor frăţească (în scrierea D espre /mu. un Iile/of sloic sau eclectic. în «A nale cta Bollandiana.'i / (/ lui P eregrin ). îr. 9— 10. Satiricul L u cian d e S a m o s a ta (c. Evoluţia raporturilor creştinismului cu păginismul. p. N o v e a u x té m o ig n a g e s c h r é tie n s su r Ie lim e s n o r d -s c y th iq u e : Ia b a s i l i ­ q u e à m arty riu m d e b a s s e é p o q u e r o m a in e d é c o u v e r t e à N ic u lile l (dép. I d e m . B a z ilic a cu «m a r t y r ic o n » din e p o c a r o m a n ită ţii tlrz ii d e s c o p e r i t ă Ia N ic u liţe l (jud. X V I (1972). mai ales filozofia. nr. B a u m a n . Diocleţian. El a scris pe la 175— 180 o serioasă lucrări' critică contra creştinismului. Ş e r b ă n e s c u . în «Buletinul M onum entelor istorice». înainte dc neoplatonici. m o­ noteistă şi morală. N ă s t u r e l . un epicureu de mare talent. nr. C o rn eliu s F ron ton . nr. în «Bis. O rt. dispreţul creştinilor faţă de moarte. 4. C rescc n s urau şi criticau pe creştini. N o i d o v e z i a r h e o l o g i c e r e fe r i t o a r e la v c c h im e u m a r tir ilo r d e la N icu liie l.140 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ V i c t o r H. A ceastă nevoie creştea pe măsură ce creştinismul se prezenta ca o religie revelată. 3— 4. care nu se păs!rează. P. p. K a m a s is şi P h ilip p o s . Alexandru Sever. Q u a tre m a r ty rs à N o v io d iin u m (S cy lh i. cultele ori­ entale şi misterele. de Tu lcea).ti in. Nic. p. p.i lilo/. în «Bis. «M itropolia O lten iei». 91 (1973). a fost C els. 17— 26. în epoca primarii a creştinismului. P. Rom. Raporturile cu păginismul. (1972). -în răsplata viitoare.». Prof.«• b 'r ito riu l p a tr ie i n o a s tr e . A rrian u s.». O ri. 5— 6 . spirituală. p. în «D acia». ipo­ (■ criziei şi solisl ic. p. L X X X V III (1969). X C IV (1976). 966— 1026. p r o f . D i a c o n u. i l . D e s p r e d a ta p ă tim irii lu i Z o tik o s . Maxim in Daia). 5— 8 . P. D a v i d . Cultul martirilor. 24 (1973). XLI. 120— . păgînismul însuşi simţea nevoia unei reforme. I. (533-. nr.* l ’ r. în secolul al II-lea. El a criticat de asemenea superstiţiile.i M ineure).ofilor păgîni (cinici). loci/i R ă m u re a n u . T u lcea). X X IV (1972). Aurelian. A lta lo s .. nr. dar e cunoscută în cea mai mare parte * Capitol r u da r i . profesorul lui Marcu Aurel iu.s(-nuial adversar păgîn.180). d. Pr. Rom. P rim ii m a rtiri c r e ş tin i c u n o s c u ţi . în «Studii şi c e rc e tă ri de isto rie veche».(Ml. 1600 d e a n i d c la p rim a m ă r tu rie docu ­ m e n ta r ă d e s p r e e x is t e n ţ a e p i s c o p i e i T o m isu lu i. dorinţa lor de martiriu.

—■vicioşi şi ridicoli în credinţa lor. 205— 270). [ P lotin (c.PERSECU ŢIILE 141 din combaterea ei de către Origen. într-o scriere intitulată K a i i Xpiotiavffiv = . un egiptean. şi mai ales pe autorul necunoscut numit D ion isie A r e o p a g itu l (-sec. Contemplarea şi extazul jucau mare rol în neoplatonism. Pe Iisus Hristos îl crede un mag iudeu. cîte nouă lucrări în fiecare serie. re ­ venind la învăţături religioase pe care le credea comune altădată şi fundamentale religiei. care a studiat în Italia. Elevul lui Plotin a fost P orîiriu din Tir (t 304. El da lumii o explicaţie in­ teresantă. societăţii. la Roma). V). despre care se crede că a fost un timp creştin. cu argumente iscusite şi îndrăzneţe. culturii. Cels nu a atacat din creştinism puncte izo­ late . El a combătut creştinismul di­ rect. cu ură şi cu palimă. pe care l-a audiat şi Origen. oameni de rînd —■ sclavi. El socoteşte creştinismul un amestec de extravaganţe iudaice. de erori recente şi de idei morale împrumutate din filozofie şi-l denunţă ca periculos statului. în parte folosite şi azi. ci să ducă şi o viaţă morală. ca profesor alexandrin. deci 54 de cărţi. Cels a com­ bătut minunile.lnzn. şase serii de cărţi. pe Apostoli nişte amăgiţi sau amăgitori. pe care voia s-o discrediteze şi compromită. El avea unele idei religioase şi morale însemnate şi voia să unifice diferite credinţe păgîne vechi înt’r-6 religie curăţită de miiuri. înrudită cu a platonismului. Importanţa scrierii lui o dovedeşte faptul că a combătut-o după vreo şaptezeci de ani. religios. Neoplatonismul a avut idei şi ter­ meni prin care a influenţat în parte chiar pe unii teologi ca Origen. un mare teolog şi scriitor ca Origen. 240). Sistemul neoplatonic era panteist. el se referă în critica sa la toată religia creştină. de scandaluri. femei şi copii. Sistemul neoplatonic l-a consolidat elevul lui Ammonius Saccas. născut din adulter. care a căutat sa refacă păgînismul într-un sistem nou şi măreţ. prin lucrarea C on tra lu i C els (Kam KsXaoo). N e o p la to n is m u l a fost un_ curent fi. Pentru aceasta el era mult respectat de adepţii săi. pe creştini îi numeşte ignoranţi. apărută in anul 248. de superstiţii. dogma întrupării şi învierii Mîntuitorului.tir. în care ia atitudine contra s c e p t ic is m u lu imaterialisimilui şi gnosticisrouluiTPTotin trăia ca un ascet şi urmărea să aibă şi să înveţe nu numai cunoştinţe filozofice-religioase. în 248./ Premergător al neoplatonismului poate fi socotit J> lu tarh (f 120— 125). iar întemeietor A m m on iu s Sciccas (ţ c. El a scris E n n e a d e le .

precum şi o r a c o le le p ă g în e. ţlim e r iu ş iT h e m is t iu Prin pretenţia sa de superioritate. neoplatonismul a. Tot atît de violent a atacat creştinismul împăratul Iu lian A p o sta tu l (361— 363). pe baza unor asemănări exterioare şi de formii. păgînii foloseau de asemenea. Din epoca persecuţiilor. cu un curaj uimitor. împotriva creştinilor. cinstirea şi invocarea Sfin­ ţilor. făcut o serioasă concurenţă creştinismului şi mult rău Bisericii creştine. cu insulte şi neadevăruri. numea el în derîdere pe creştini. El atacă sistematic creştinism ul. în această lucrare. pomenirea. contraziceri pe care le-a folosit în sec. îndeosebi Sfînta Scriptură şi învăţăturile religiei creştine. Biserica a moştenit cul­ tul nuntirilor. compusă între anii 290 şi 300. la 303.. X V III— X I X critica protestantă raţionalistă. s c r ie r ile orîicej. în tratatul Kgcto tcuv TaXilamv = «C on tra G a lilee n ilo r» . Filostrat şi Porfiriu contra creştinismului şi înjoseşte persoana lui lisus Hristos. Ei au suferit. cum. pe cele numite ale lui H erm es J'iism cg isto s. retorii şi sofiştii: L ib a n iuh. răstălmăceşte viaţa lui lisus I Iristos şi opune . precum şi între apostolii Petru şi Pavel. Porfiriu combate minunile şi învierea Mîntuitorului. în s e ­ colul al IV-lea. cantînd contraziceri în­ tre Vechiul şi Noul Testament. Elevul lui Porfiriu. ţoale torturile şi pedepsele imaginate de fanatismul şi brutalitatea unei lumi care ura pe creştini şi pentru care viaţa lor nu preţuiau nimic. 2. ("uliul nmrlirilor a ieşit ca o manifestare firească din vrednicia martirilor şi din croclinţa creştină. Au mai combiilut creşiiniismyd. în 15 cărţi. ca şi iudeii. prin împrumutul său de idei şi mai ales prin caracterul său jilozqficp-religios. Tot atît de violent a atacat creştinismul. v eşni­ cia pedepselor iadului. Cultul martirilor. în care adună toate calomniile spuse de Cels. piiviloiire la înmormîntarea. ale lui F ilo n A lex an d rin u l. Istoricii raţionalişti l-au socotit o imitaţie a cultului mor­ ţilor şi ('roilor clin păgînism. guvernatorul BiLiniei şi apoi al Egiptului. creştinismului adevărurile filozofice şi un păgînism epurat de mituri. El a scris AoŢot cpiXaX^Qei? upoţ xpwttavou? = «C u vin te iu b ito a r e d e a d e v ă r c ă tr e creştin i» . Porfiriu adună toate cele spuse înaintea lui de Filostrat şi de Cels împotriva creştinilor. punîndu-L mai prejos de Apollonius de Tyana.742 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ « C on tra creştin ilo r» . La . filozoful neoplatonic H ie ro c le s .^ Jam bU cj(Jamblichus Ţ 333) a combătut de ase­ menea creştinismul.

martirul este considerat un sfînt. încrezători în dreptatea c auzei lor sfinte. fara“a’~mai fi ju d e c a ţ r ’ca ceilalţi oameni. a credinţei lor. Pentru aceasta. C a sfinţi. XVIII). Creştinii au văzut în el pe drept o dovadă a puterii dumnezeieşti. rugîndu-se. 50. pentru ai lor. scria Tertulian (A p o lo g e ticu m . convinşi. 20 . Curajul martirilor a adus pe mulţi păgîni la creştinism : «Semen est sanguis christianorum» = «sîiiqeJe creştinilor este ca o sămînţă».. fără revoltă. Martirii erau îngropaţi cu cinste. 19 . care a forţat chiar admiraţia paginilor. martirul dobîndeşte merite deosebite înaintea lui Dumnezeu şi a creştinilor. 28. care a suferit de asemenea pentru mântuirea noastră. pe care o numeau «ziua naş­ terii» (Tjftspa jevéOXioí.PERSECU ŢIILE 143 suferinţele fizice se adăugau cele morale. Creştinul luptă şi suferă pentru Iisus Hristos. 6. Martirii le-au suportat cu un eroism unic. Mîntuitorul le spusese că vor fi prigoniţi şTT lilîg u rase~ că vaTlî~cu~eî (Matei 10. Marcu 13. Murind pentru Hristos. Creştinii ştiau că suferă pentru Iisus Hristos şi că sînt asistaţi de Dumnezeu. Atitudinea lor morală în faţa morţii era de asemenea vrednică de toată lauda. Martiriul avea 'deci puterea unui sacrament. martirii vor " asista la judecată lumii. Botezul"sinctelui. Prin aceasta. resturile sau osemintele lor erau adunate de creştini cu mare grijă. spune : «Am văzut sub jertfelnic sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvîntul lui Dum­ nezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o» (Apoc.8). efectele martiriului i-au dat pentru credincioşi valoare apologetică. senini. dragoste şi pietate ÍM artiriu l lui P olic a r p. Sîngele vărsat şterge toate păcatele-^&i-este. 13). 9). spre a se ruga la rîndul lor lui Dumnezeu pentru ei ¡ le-au adresat ca unor «martori» ai lui Iisus Hristos (Fapte 1. creştinii se adunau şi săvîrşeau cultul la ziua anuală a morţii lor. Atitudinea sufletească a martirilor. j Rabdarea riiai presus de puteri a creştinilor se explica prin cre ­ dinţa lor. Tertulian aminteşte că creştinii făceau rugăciuni în fiecare an pentru . creştinii i-au cinstit pe martiri ca pe Sfinţi şi le-au adresat rugăciuni. şi o însemnau spre ţinere de minte. Trupurile. La mormîntul martirilor. modeşti.un botez. fără orgoliu. Sfîntul Apostol loan. d ie s n ata lis).^ te h u m e n i. 9). vorbind despre cei ce şi-au vărsat sîngele pentru Hristos. care tine loc de b o te z .la . Ei mureau cu bucurie.~ MaHunsTEorii erau preferaţi în cler şi puteau să dea scrisori de recomandare pentru reprimirea în Biserică a celor căzuţi în persecuţii (la p si).

Pe mormintele martirilor sau în apropierea acestora. numite «m artyria». cei vii se pot ruga pentru cei ador­ miţi. s . Ei nu invocau pe Sfinţi ca pe zei. iar p e m artiri îi cin stim d u p ă vrednicie. Istorisirea celor îndurate de martiri şi de mărhirisiloii c o n lc s s o r c s . Dacă în TTrilTnr^fmţiîor şi al moaştelor lor. opoXo'ţ-ij'cat. c a p e u ce n ic ii şi im i­ ta torii D om nului» (XVII.l e s t e F iu l Iui D um ­ n ezeu . cu ocazia aniversării naşterii lor spirituale (De c o r o n a m ilitis.acestea se numesc propriu-zis «a c t e » (acta) şi sînt de mart. un mijlocitor bine plăcut lui Dumnezeu. 3). pentru o parte din ei. valoare istorică. Ca şi martirii şi sfinţii în genere. . pen tru c a P. s-a păstrat încă din antichitatea creştină. Din asemenea însemnări s-au format cu timpul m a r tir o lo a iile si c a le n d a rul creşti# . fără a muri.auiridjj^ajUnesşuri-^te-euli^ numele lor a început să se dea de prefe­ rinţă ca n u m e d e b o tez .. «N e în ch in a m Iui H ristos. şi-i declara conştiinţa şi consensul clerului şi credincioşilor. s-au putut strecura şi unele abuzuri. obţinute de creş­ tini de Ia Iribunale . Sfîntul este numai un intercesor. erau respectate şi cinstite moaş­ tele lor. se adm o aiLJluJ^ Jiţ& Q ri-ci lui Dumnezeu. Ele erau considerate ca sfinţind locul şi do aceea erau depuse în biserici. s-au ridicat primele locaşuri creştine de cult. A ceastă rînduială creştină referitoare la cultul Sfinţilor. ni s-au |11stra I. Pe sfinţi îi recomanda viaţa şi sfîrşitul lor. 3. Concepţia lor religioasă şi morală era cu mult deosebită de cea păgînă. pedepse.i lui I Iris tos sufereau torturi. SfinUil se poate ruga pen­ tru creştini. Prin unele moaşte se săvîrşeau minuni. A ceasta au practicat-o de la început creştinii. în cinstea Sfinţilor. în marea familie care este Biserica şi ai cărei membri sînt deopo­ trivă creştinii din viaţă şi cei morţi. adorarea şi jertfa. se spune în M artiriu l S iîn tu lu i P o lica rp (f 155). _Acte martirice. III). Mie sini de mal multe feluri : a) C op ii d c p c p r o c c s c ic v e r b a le d e ju d e c a tă — . adică de creştinii care pentru măr­ turisi re. Creştinii au făcut totdeauna deosebirea ini r e cultul Sfinţilor şi cul­ tul păgîn al morţilor şi al eroilor. Cultul propriu-zis.144 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LA cei morţi. ticeasln nu infirmă legitimitatea şi folosul cultului Sfinţilor în Biserică. închisoare. diverse fragmente în a c t e le z ise > m artirice. învrednicit cu cinstea sfinţeniei. căci rugăciunea lor se îndrepta prin mijlocirea Sfinţilor către Dum­ nezeu.

IV . T. A ceste istorisiri ale arestării. I d e m . D esp r e m o a r te a Iui P ere g rin o s. 10 — Istoria bisericească . în A u ls iie g u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt .P ERSECU ŢIILE 145 b) A ltele sînt p o v e s tir i s c r is e d e creştin ii c o n te m p o ra n i. D iac. R o u g i e r. martori ai întîmplărilor. Montanus. Paris. Paris. S p a n n e u t. dar multe din ele au fost distruse în timpul persecuţiei lui Diocleţian. n e o p la to n is m u l. I r a p p o r ti ir a il C r is iia n e s im o e V lm p ero d a S ev ero à G allie n o . Ioan Rămureanu. adică copiile făcute după procesele-verbale de judecată. C e ls c o n tr e l e s c h r é tie n s . Barb sub titlul. Uneori şi-au scris pătimirea lor. p. 1957. Paris. în S c r ie r i a le s e . 340— 374. BIBLIOGRAFIE P o le m ic a a n t ic r e ş t in ă : L u c i a n d e S a m o s a t a . T e x te s traduits par E. II C ris tia n e s im o e R o m a . 1982 : s to ic is m u l. I. pînă aproape de moarte. p. T. Paris. ca Sfînta Perpetua. passio). Prof.a r é a c t io n p a ïe n n e . L. 1977. T rad u cere engleză de A. martirii înşişi. 8 . G e g e n C e ls u s . Bucureşti. Perpetua. M a r t a S o r d i . Dasius. V aloarea lor este mare pentru cre­ dinţa şi viaţa credincioşilor. 1934. P. B r é h i e r. trad u cere în rom âneşte de Radu H încu. c) In afară de aceasta. Bücher. Prof. au istorisit suferinţele a ces­ tora. N. B u cu reşti. Torino. 458— 506. p. P en tru p o le m ic a lu i C els. 415. 1982. 1062. p. Is t o r ia F ilo s o lie i. 1968. au fost traduse şi în limba română de Pr. au fost numeroase. ca literatură pioasă. 1928. sau pe baza mărturiilor unor martori contemporani. L 'A n tiqu ité e t M o y e n  g e . în A c t e le M artirice. Unele martirii (ale lui Policarp. 235— 264 .. L a r é a c tio n p a ïe n n e s o u s ¡’E m p ire ro u m a in . s-au scris mai tîrziu numeroase p o v e s tir i despre martiri. în epoca piersecuţiilor din timpul împăra­ ţilor romani. M o m i g l i a n o . din auzite. 313— 340. B u cureşti. B a 1 c a. J7 c o n llit o ir a p a g a n e s im o e t c r is tia n c s im o n e l s e c .e s i è c le s ..e r au V l . B r c h i e r. care a ordonat distrugerea arhi­ velor creştine între anii 303— 305. p. A. cu caracter nesigur sau legendar. É tu d es su r la p o lé m iq u e a n t ic h r é iie n n e d u I . 1959. I. pentru îmbărbătarea şi edificarea credincioşilor. O r ig e n e s W e r k e . A ctele martirice originale.485. ed. Ele se citeau la cult. care fără să fie de faţă la chinurile martirilor. Irineu de Sirmium ş. 1965. T h e C o n llic t b e t w e e n P ag a n ism a n d C h ristia n ity . 1970. Bologna. Apollonius. N.. W arbu rg-O xford . ju d e­ cării. II. ¡lap-coptov. L e S to ïc is m e d e s P è r e s d e ¡'É glise d e C lé m e n t d e R o m e à C l é ­ m en t d 'A le x a n d r ie . d e L a b r i o l l e . Paris. Z. 1979. N ew York. H is to ir e d e la p h ilo s o p h ie . P en tru i ilo s o lia s t o i c ă : L e s sto ïc ie n s . chinurilor şi morţii lor martirice. A.a. se numesc în general «m artirii» — p a s s io n e s (sing. E. B erlin.

K Bi nv in \ v t’Uc E m p ero r Ju lia n . J u lia n A p o s ta ta . C e ls u s u n d O r íg e n e s . D ie A k tu a litä t P lo tin s. K l e i n . li r n u n e t J . de Pr. K oetsch au în D ie griech. P o r p h y r y a n d J u lia n a g a in st I lie C h ristia n s. 1967— 1976. p. N. I. în «D idaskaleion». ed. P aris. M i u r a -S t a n g e . C o n t r e C e ls . B ucureşti. S tu d ii: P. T ă u ş a n . Paris.F o w d e n . în A u is tie g u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt. B o n o i s t . 1980. II. P 1 o t i n. 1910. F ilo z o tia lu i P latin . T e x te é tab li et trad uit par H Bréhier. R. IS i il ev. M ilano. 6 (1928). Lund. 1961. R i r i i n I M. H enry e t H.1. C hircă. N e u m a n n .. M olw auke. Darm stadt. P en tru P o r iiriu ( f 304. pur 1'. de H. p. T. 340 p. B erlin. 1942. D ie W a h r e L e h r e d e s K e ls o s . P l o t i n u s . Paris. T h e r e a l M ea n in g o t P lo tin u s In t e llig ib le W o r ld . I. V I. 1957. M ö g lich k eilsleh re. de l'il. Paris. B odogae şi colab o rato rii : N . B u c h n e r . Sch rifst. t. 221— 260. 5 vol. 1 9 5 9 . cu bo gată bibliografie. R. ( I. . germ. 1964. J . 1978. polonă. B erlin. 1980. 1975. M e r e d i t h . 1956. (Coll. Ju lia n th e A p o s t a t e . P en tru Iu lia n A p o s ta tu l (361— 3 6 3 ): C. 1925. I d e m .a v ie île T e m p e m r e J u lie n . N ew Y ork. L a p u r iiic a tio n p lo tin ie n n e . I. D ie P o le m ik d e s K e l s o s w i d e r d a s C h risten tu m . Schw yzer. L on­ don. la R o m a ): P o r p h y r i u s . G iesen. prof. A. 1956. W . in 1. O xford.. by B. P. London. IV — V. 119— 1149-. Rinn. 110. R o u g i e r . . Paris. M. W i f s t r a n d . 2-nd ed. A. L ’a ttitu d e d e Ï Ë g li s e e n v e r s la p o lit iq u e ant ¡c h r é tie n n e d e l'e m p e ­ reu r J u l i e n ¡'A p o sta t. O r i g e n . H ayw ard. A t h a n a s s i a d i . l. 9). P ărinţi şi scriito ri b ise riceşti. T. 1924— 1954. Pulpea ( = Pr. Paris. I. A n in te lle c ­ tu al b io g r a p h ie . 570 p. B ru x elles. 1. von Ila rn a ck . 1970. 1964. B erlin . Paris. Christ. L o g o s u n d N o m o s. Trad. 1880. M ünchen. L 'e m p e r e u r J u lie n . Der r ö m is c h e K a is e r Ju lia n in d e r R e lig io n s g e s c h ic h t e . S t u d ii : A. 1978. 23. diip. I7fl p.ilicn . 1978.. A. I. Leipzig. 1942. G r. franc. Vezi al io num eroase ediţii şi studii la I. V I— 531 p. Page. 1981. V ie d e P o r p h y r e . II C o n tra G a l il a e o s d e l l 'Im p era to r G iu lia n o e t il C o n tra J u lia n u m d i S. R i c h t e r . . J . P. Trad. T r o u i l l a r d . M ünchen. t. Iu lia n a n d llc le n is m . P aris. I— V . 1955. F r a g m e n te und R eferate. 1960. t. i.'im p c ra to re G iu lia n o ¡’A p o s t a ta . London. A kadem ie der W issen sch aften . J . Trad. şi T eod osia L atcu (Col. engleză b y S. cu trad u cere germ ană. 1— 114. A. t. N ew Y ork . Ju lia n i Im p e r a to r is li~ b r o r u m c o n tr a C h r is tia n o s q u a e su p ersu n t. p. L u p ta îm p ă ra tu lu i Iu lia n îm p o tr iv a c reştin ism u lu i. 1— 2.-R. 1956. trad. ed. C ir illo A le s s a n d r in o . I.146 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ ed. B o w e r s o c k . 15 B ü­ cher. (331— 363j. S t u d ii: C a r l A n d r e s e n. B ibliog rafie. E n n c a d c s . M ackenna. C o stelloe. în SitzungIxTK'lili' der särli. 1930.1.M é c h i n . Paris. T. 1931. S t u d ii : H. L a p r o c e s s i o n p lo tin ie n n e . B i d e z . F i s c h e r . 1977. 3-a. J u lie n l'Ai><>sl(il. C els a u l e c o n llit d e la c iv ilis a t io n a n tiq u e c l d u c h r is tia n is m e p rim iţii. A. . Răm ureanu).i prima ed. 1889. Lodz. O r i g è n e . Z e u g n is s e . R e g a z z o n i . trad. S. A r m s t r o n g . Leipzig. d er ersten drei Jah rh . 2. 1984. (' i p o I il i. 7 vol. (I. italiană. B ucureşti. Prof. B erlin . 1959. ('¡egen d ie C h riste n . L. «Sources C h rétienn es»). B u cu reşti. E n n ë a d e s . 1926. P en tru P lo tin ( f 2 7 0 ): P lo tin i O p era . W . L 'e m p e re u r J u l i e n o u l e r ê v e c a lc in é . ed. engleză b y M. I— II. Paris. 1916. T e x te é ta b li et trad uit par M arcel B orret. 1949. C o n tr a lu i Ce/s. C e r a n . D e l ’h is t o ir e à la l é (icn d r (X ll niC>). P. Paris. Leipzig.

Idem. 1974. lo a n R ă m u rea n u . pentru creştinism. X V .PERSECU ŢIILE 14? Pentru cultul martirilor şi Actele martirice : Panaiot Herbert părită în 1979. C lasse des Lettres et des S cie n c e s m orales et p olitiques». care ar arăta că împăratul n-a fost creştin adevărat : că a păstrat titlul religios păgîn de «pontifex maximus» şi a tolerat încă păgînismul. Paris. 1935. Recherche sur le culte des reliques et l'art chrétien antique. 5. P. 401— 462. Constantin cel M are şi creştinismul * 1. P. 1. care a servit Biserica pentru a şi-o aservi. 1964. nr. 366— 370. Cinstirea Slintelor icoane în primele trei secole. London. e t de Liturgiei». Actele martirice. p. Studii: F r . H a m a n n . X V . condus de in­ terese personale şi de stat. Persécution du christianisme dans ¡'Empire romain. O xfo rd . col. 1972. r e ti­ Traduceri: A. Les persécutions dans TEmpire romain. b ib lio g rafie bogată. Părerile istoricilor asupra lui C on stan tin c e l M a re (306— 331) variază mult. 1955. Unii socotesc chiar nefastă. p. Paris. oportunist. J . M u s u r i l l o . La Geste des martyrs. chrét. în «Studii T e o lo g ice». 1982. H. L e c 1 e r q. 621— 671. 1950. 1958. că s-a botezat aproape de moarte de către episcopul semi-arian Eusebiu de Nicomidia. Cercetătorii mai obiectivi* recunosc că aceste aprecieri sînt unilate­ rale şi exagerate. T à Mapxupia tôW â p ia ito v xpivziaviâv. Paris. A. Martyrs grecs. II-c— VIII-e siècle (22 études). p ro f. I. Ca dovezi. iar cea Romano-Catolică recunoaşte că e «mare». 56. P aris. T esalo n ic. Les origines du culte des martyrs. politica lui religioasă. Alte ediţii şi studii şi traducerea în româneşte a actelor martirice la Pr. trad u cere ita lia n ă de E len a C ontucci. G r a b a r. B ru x elles. Convertirea. t. T e x te fran çais a v e c Introduction par H. că a avut uneori atitudine echivocă între creştinism şi păgînism. 2-e éd. R ă m u r e a n u . H. între Ortodoxie şi arianism. C. sub titlu l: La Gesta dei martiri. D aniel-Rops.. J . în «M ém oires de l'A cad ém ie de B elg iqu e. M ilano. H a n o z i n .. 390 p. La Geste du sang. O r g e l s . M a r i q. că nu ţin seama de realităţi şi că desconsideră fără te ­ mei elogiile contemporanilor la adresa lui Constantin (Eusebiu de Ceza* C ap ito l re d a c ta t dc P r. p. protestanţii şi unii cer­ cetători profani văd în el doar un însemnat om politic. 9— 10. M o r e a u e t A. Pe cînd Biserica Ortodoxă îl cinsteşte ca sfînt. G r é g o i r e . d 'A rch. 5— 187. M o r e a u . Martyrium. V. t. 1978. H a l k i n . X X III (1971).. Saint. H r i s t o u . 1953. 324 p. 1943— 1946. I— III. Prof. B ucureşti. Chap. no. se aduc diferite măsuri şi acte. Paris. în «Dict. The Acts oi the Christian M arty rs. R.

dar nu. că era creştină. Este interesant că unii din cei care au criticat mai mult pe Constantin au fast ostili creştinismului însuşi şi au scris despre el cu patimă şi idei preconcepute. după modelul arătat în vis. introdus de împăratul Aurelian. religia lui era pagină . iar politica lui re ­ ligioasă nu trebuie judecată numai după unele acte. la început. şi confirmată în general de politica lui religioasă. evoluţia lui religioasă. După istoricii creştini. in h o c sig n o v in c c s (Lactanţius. . deasupra soarelui cu jiiseri|>(. i s-a arătat. Constantin cunoscuse desigur creş­ tini. Constantin a progresat continuu. fa­ vorabil pe Constantin cel Mare. fireşte.. cerîndu-i soldaţilor ca să le servească drept semn proLa ziuă. dar este ştiut că o dată declarat pentru libertatea creştinismului. EuseImi do Cezareea şi Lactanţiu. In acest timp. fiind mărturisită de el însuşi şi de contemporanii săi. Aeosl ci este monogramul lui Hristos HP sau ^ confecţionă un steag.ui : = xotm» vixa. 48.148 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ reea şi Lactanţiu). 5). ea este evidentă. D e -m or­ lv ii hus jH'ixc'ciilom m . Constantin s-a apropiat tot mai mult de creştinism şi s-a lăsat tot mai mult pătruns şi influenţat de el. l i. Noaptea. Este sigur că înainte de toamna anului 312. î n amiaza mare. nu trebuie socotită ca fiind totală dintru început. poate cu unele influenţe neoplatonice. o Cruce luminoasă. pe care-1 văzuse ziua pe cer. Constantin a văzut p e cor z i u a .i pe crucii.se iniţiase mai îndeaproape în religia lor. ea. în timpul somnului. Nu se poate spune sigur nici despre mama lui Elena. Este. începînd cu lupta cu Maxenţiu de la Pons Milvius din 28 o c­ tombrie 312 pînă la botezul lui în mai 337. La 312. ca om de convingere religioasă. Pînă la 312. relui — S o l in v ictu s. cu monograma creştină. în timpul războiului cu Maxenţiu. cînd s-a produs schim­ barea lui Constantin. surprinzătoare şi incontestabilă. Cît priveşte realitatea şi sinceritatea convertirii lui la creştinism. să-l cn s e m nu l sleugurile |>m i.era cultul sincretist al soa­ . Numeroşi istorici dintre cei mai severi şi obiectivi' apreciază. l e c l o r iu l u p l e . la Pons Milvius (Podul Vulturului). Unii din criticii cei mai înverşunaţi ai persoanei şi operei lui Constantin cel M are şi-au schimbat părerea mai tîrziu. în ajunul luptei cu Maxenţiu. greu de cunoscut în intimitatea ei. schimbarea lui Constantin e s t e mare. dată la 28 o c t o m b r i e 312. sus l l r i s l o s . Pentru a înţelege convertirea lui Constantin cel Mare la creştinism.

Chiar în războiul cu Liciniu. ajungînd în apropierea Romei. Actul din ianuarie 313. afirmă că Mîntuitorul s-a arătat noaptea lui Constantin. cu jurămînt. Ceea ce Constantin aprecia mai mult la creştini era . declarîndu-I relig ia lic ita în Imperiul roman. Eusebiu afirmă că fenomenul. Constantin a povestit mai tîrziu lui Eusebiu. dimpotrivă.000 de soldaţi. iar M axenţiu 150. Unele locuri din Galia revendică onoarea apari­ ţiei minunate a Sfintei Cruci pe cer. . de la Milan. nu poate li în mintea lui Constantin doar rezultatul unui calcul politic. Constantin l-a apărat şi susţinut continuu. ne-o confirmă inscripţia de pe arcul de triumf al lui C on­ stantin. V eracitatea apariţiei Sfintei Cruci pe cer a fost atacată de unii. cu preferinţă şi stăruinţă pentru creş­ tinism. Războiul contra lui Maxenţiu nu avea un caracter religios. apa­ riţiei minunate a Sfintei Cruci pe cer s-a petrecut înainte ca Constantin să plece cu armata din Galia (V ia ţa lu i C on stan tin . lîngă Roma. 28— 30). nu avea decît 20. pentru a învinge pe Liciniu. creştinii erau alunei prea puţini. cu ajutorul lui Dumnezeu. afirmîndu-se că Constantin s-a aflat sub efectul unei halucinaţii.000 de soldaţi.singura religie netolerată pînă atunci în Imperiul roman. este nu numai un act de dreptate ci şi de protejare şi favorizare a creşlinilor. că semnele care i s-au arătat l-au încredinţat de puterea lui Hristos şi l-au făcut să treacă de partea creştinilor. Lactanţiu. Constantin nu se putea baza anume pe dezertarea lor în favoarea lui. in stin ctu d iv in ita tis = prin inspiraţia divină.PERSECU ŢIILE 14» steag numit lab aru m . După cîteva luni de la victoria asupra lui Maxenţiu. Atitudinea îngăduitoare faţă de creştini. Constantin acordă libertate de cult generală. in armata lui Constantin. pentru ca împăratul să se poată bizui pe sprijinul politic-militar al creştinilor din armată. în a cărui armată recrutată din ţările Orientului erau mulţi creştini. formată din ostaşi din ţările Occidentului. Că Constantin însuşi a fost convins de apariţia minunată a Sfintei Cruci. care se păstrează pînă azi la Roma. cum a încercat să demonstreze istoricul belgian Henri Grégoire. deoarece el. în ajunul luptei de la Pons Milvius. Consecvent convingerii şi sen ­ timentului său despre dreptul şi valoarea religioasă şi morală a creşti­ nismului. La Roma i s-a mai ri­ dicat lui Constantin cel M are şi o statuie pe care se vede semnul Crucii. după anul 312. I. V ictoria a fost cîştigată de Constantin spune Lactanţiu.

150

IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LA

valoarea lor morală şi mai ales aceasta a ciştigat interesul şi simpatia lui faţă de creştinism. Că pe împărat l-au influenţat educaţia şi exemplul tatălui său Constanţiu, care s-a arătat tolerant cu creştinii, sau al mamei sale, Sfînta Elena, care a devenit o credincioasă zeloasă a lui Hristos, că l-a impresionat sfîrşitul lui Galeriu şi al altor persecutori, că era convins de nereuşita persecuţiilor şi de decadenţa progresivă a păgînismului, aceasta se poate admite. Dar aceste fapte reale nu infirmă sinceritatea convingerii sale. Fapt este că schimbarea hotărîtoare a lui Constantin s-a produs în momentul psihologic din 312, în ajunul luptei cu Maxenţiu şi este interesant că el atribuie victoria obţinută ajutorului lui Dum­ nezeu. Convertirea lui a fost reală şi binefăcătoare pentru creştinism. 2. Politica Iui religioasă este caracterizată mai ales de cîteva fapte de importanţă m ajoră : actul de libertate religioasă de la Milan din 313,, înfrîngerea lui Liciniu, alegerea unei noi reşedinţe imperiale, co n vo ca­ rea Sinodului I ecumenic de la N iceea din 325. Prin edictul de la Milan, Constantin cel M are asigura pentru viitor nu numai libertatea, ci şi v ic ­ toria creştinismului în Imperiu. Din tolerant faţă de toate religiile, Constantin devine protector al creştinismului. El ia una după alta mă­ suri favorabile Bisericii. Chiar de la început, în 313, împăratul scuteşte pe clericii creştini de obligaţia grea şi costisitoare a funcţiunilor muni­ cipale, favoare de care se bucurau preoţii pagini, şefii iudeilor, medicii şi profesorii. El acordă subvenţii importante pentru întreţinerea clerului, spre a se putea ocupa numai cu slujirea bisericească. Constantin cel M are a început să înlăture din legile penale dispo­ ziţii şi pedepse contrare spiritului creştinismului : răstignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea (arderea cu fierul roşu). S-a îmbunătăţit traUuuenlul în închisori, s-a uşurat situaţia sclavilor, recunoscîndu-se şi epi.si'opilor şi preoţilor dreptul de a-i proclama liberi, în biserică, în faţa credincioşilor. S-au luat măsuri de protecţie şi de ajutor pentru săraci, orfani, v.iduve şi bolnavi. S-au adus restricţiuni luptelor de gladiatori şi s-au trimis condamnaţii la mine, în loc de asemenea lupte. S-a mo­ dificai in spiril croşlin legislaţia referitoare la căsătorie, la celibatari, la părinţii fără copii, s-a îngreuiat divorţul, s-au pedepsit adulterul şi siluirea, s-a interzis aruncarea copiilor şi s-a îngrădit vinderea lor prin ajutoare date părinţilor săraci.

PERSECU ŢIILE

151

Conslantin cel M are a generalizat, ca zi de repaus în Imperiu, în 321, D um inica, sărbătoarea săptămînală a creştinilor, în care se permitea doar lucrul îa cîmp, ţăranii fiind încă mai mult păgîni. în această zi, soldaţii asistau la slujbe. împăratul a început încă de la 317 să bată şi m o n e d e cu m o n o ­ g ram u l creştin . După victoria finală asupra lui Liciniu în 323, emble­ mele păgîne încep să dispară, măsurile favorabile creştinismului se înmulţesc. In funcţiunile înalte, el numea de preferinţă creştini. Func­ ţionarilor păgîni li s-a interzis aducerea de sacrificii. Cît priveşte cultul păgîn, Constantin l-a tolerat, restrîngîndu-1 însă treptat prin anumite măsuri. Cultul împăratului a pierdut sensul lui religios, păstrînd mai mult semnificaţia lui politică : cinstirea autori­ tăţii împăratului ca exponent al puterii Imperiului roman ; templele dedicate lui devin localuri publice, fără statui şi fără sacrificii. Cul­ tele unite cu imoralitatea şi cu înşelătoria au fost interzise. împăratul şi membrii familiei sale — mama sa Elena, soţia sa Fausta, sora sa Anastasia, fiica sa Constantina, — dădeau episcopilor îndemnuri şi m ijloace materiale ca să repare bisericile sau să ridice altele mai mari. La Ierusalim şi în alte locuri din Palestina, la Antiohia, Tyr, Nicomidia, la Roma şi în alte oraşe, s-au ridicat biserici măreţe. Cultul creştin a luat o mare dezvoltare, pelerinajul la Locurile Sfinte a luat un mare avînt. La Roma s-a cedat episcopului fostul palat impe­ rial (Lateran). In unele locuri, unde creştinii erau în m ajoritate, ei au luat templele păgîne, le-au transformat în biserici, le-au închis sau chiar le-au dărîmat. Voinţa lui Constantin cel Mare de a susţine creştinismul s-a văzut şi în ^ alegerea unei noi capitale, în caracterul religios ce s-a dat a ces­ tui fapt şi în zidirea de biserici şi monumente creştine în oraş. Se şlie că Roma nu mai era capitala unică a Imperiului roman, de la Diocleţian, care o mutase la Nicomidia. Constantin s-a hotărît să pără­ sească definitiv Roma păgînă şi să ridice un alt oraş de reşedinţă. Acesta a fost Bizanţul, pe Bosfor, care a primit numele de C oristantin o p o l = oraşul lui Constantin, inaugurat la 11 mai 330. Pe cînd Roma, era un oraş încă mai mult păgîn, în care templele, monumentele, senatul, aristocraţia, aminteau şi păstrau vechea religie, Constantin face din Bizanţ o capitală de Imperiu creştin, care trebuia

15 2

IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

să arate aceasta, prin bisericile, monumentele, atmosfera sa. Desigur, holărîrea împăratului a avut şi alte motive decît cel religios ca : inte­ rese strategice, economice, dar dorinţa lui de a face din Bizanţ, un oraş creştin este cunoscută şi dovedită prin numeroase construcţii cu c a ­ racter religios. Mutarea capitalei a avut consecinţe importante în istoria Imperiu­ lui şi a Bisericii. In Constantinopol, numit şi «Roma cea nouă», s e ridica un oraş cu mare viitor politic şi bisericesc, care punea în umbră Roma veche şi avea să provoace nemulţumiră episcopilor ei, prin ridicarea episcopilor noii capitale la rang de cinste egal cu al lor, prin canonul al 3-lea al Sinodului II ecumenic din 381 şi canonul 28 al Sinodului IV ecumenic din 451. C o n v o c a r e a S in odu lu i I e c u m e n ic de la N iceea din 325 pe lingă alte măsuri de interes bisericesc, dovedeşte de asemenea dorinţa lui Constantin cel M are de a ridica şi de a ajuta Biserica, de a asigura unitatea creştinismului şi a face din această un i ta Le elementul de viaţa şi de rezistenţă al Imperiului. Politica lui religioasă, urmată în general de fiii lui şi de succesorii acestora, cu excepţia lui Iulian Apostatul (361— 363), a făcut din creştinism, înainte de siirşitul secolului al IV-lea, sub Teodosie cel Mare (379— 395), religie de stat, iar din O rto­ doxie, confesiunea oficială a Imperiului. Din timpul lui Teodosie cel Mare, Imperiul roman devine un imperiu creştin. Este adevărat că politica religioasă inagurată de Constantin cel Mare a avut şi unele urmări defavorabile Biseririi. împăraţii s-au amestecat în chestiunile religioase, ba chiar şi-au impus uneori voinţa ; unii au susţinut arianismul, monofizismul, monotelisrnul, au persecutat epi,scopi ortodocşi, au înlăturat de pe scaune ierarhi merituoşi. Interesul, curentul general, uşurarea intrării în Biserică a adus la creştinism pe mulţi care nu erau de calitatea sufletească a vechilor c r e ş t i n i . Au pătruns în creştinism oameni cu superstiţii păgîne şi cu moravuri l u m e ş t i , nivelul general al vieţii morale a scăzut. In schimb, a luat mart- avini monahismul a cărui importanţă creşte considerabil in Bisericii. S-au săvir.şit uneori acte de violenţă faţă de păgîni, care de altfel le provocau prin atitudinea lor. Meritele creştine ale lui Constantin cel Mare sînt totuşi mari. Acordînd libertate, ajutor şi privilegii creştinismului, el a făcut din

PERSECU ŢIILE

153

Biserica creştină urgisită, dispreţuită, persecutată, instituţia cea mai în­ seninată din Imperiul roman. Fără sprijinul lui Constantin, creştinismul ar' fi avut să sufere încă mult, jîrez iile hristologice, apărute chiar în timpul său, ar fi destrămat Biserica, păgînismul ar fi rezistat încă mult cu ajutorul statului, mahomedanismul ar fi găsit creştinismul fără pro­ tecţia unui stat mare şi puternic. Cu ajutorul împăratului, Biserica creş­ tină a intrat într-un «secol de aur». Unele greşeli ale împăratului nu pot face să se uite meritele lui. El a pus asprime în unele din actele sale de suveran, a pedepsit sîngeros, pentru motive de infidelitate politică şi pentru acte de trădare de stat, s-a lăsat influenţat de unii curtezani şi de arieni, a ezitat în unele chestiuni bisericeşti, şi-a amînat botezul pînă aproape de moarte. împăratul domnea într-o situaţie grea, în care, fără energie şi fără măsuri de apărare, tronul lui şi unitatea statului erau ameninţate (de Liciniu, de Bassianus). Greşelile politicii lui bisericeşti se datoresc mai mult ierarhilor care l-au influenţat şi l-au sfătuit (ca Eusebiu al Niccmidiei). Botezul era amînat de mulţi catehumeni cu anii, iar păs­ trarea titlului de p o n tiie x m ax i m us îi da dreptul şi posibilitatea de a supraveghea şi ţine în frîu păgînismul, în interesul creştinismului însuşi. Dacă împăratul lăsa acest titlu unui păgîn, îşi ridica în el un rival periculos, care ar fi putut căuta să restabilească situaţia de mai înainte, în favoarea păgînismului, încă puternic, prin numărul adepţilor lui, prin influenţa şi situaţia multora din ei. Este în general admis că împăratul Constantin cel M are a fost un ora cu o mare putere de voinţă, un înţelept bine intenţionat, şi ca el a făcut creştinismului, ca prim împărat creştin, cel mai mare ser­ viciu dintre toţi împăraţii romani. Lui, mai ales, i se datoreşte liber­ ia tea creştinismului, după lunga perioadă de persecuţii, care au tulbu­ rat şi strîmtorat greu Biserica. Constantin a fost botezat în vila sa de la Ancyrona, la margi­ nile Nicomidiei, de episcopul semiarian Eusebiu de Nicomidia şi alţi clerici, cu cîLeva zile înainte de Rusalii, în luna mai ° ° 7 El a murit eurînd după aceea, la 22 mai, acelaşi an, în Duminica Rusaliilor şi a iost îngropat în Biserica Sfinţii Apostoli din Constantinopol, ctitoria sa. Pentru meri lele sale şi mai ales pentru marile servicii aduse creş­ tinismului, Biserica l-a cinstit în chip deosebit, trecîndu-1 în rîndul

154

IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

Sfinţilor şi numindu-1 «Cel întocmai cu Apostolii)). La tron au urmat cei trei fii ai săi, C on stan tin II (337— 3-10), C on stan liu (337— 361), C on stan s (337— 350). Din 350, Constanţiu a domnit singur ca împărat pînă la 361, cînd i-a urmat Iu lian A p o sta tu l (361— 363), care a încercat za­ darnic să facă din nou din religia greco-romanu, o religie favorizată a Imperiului.
BIBLIOGRAFIE P. K e r e s z t e s , C o n sta n tin e, a g r e a t Christian m on arch an d a p o s tle , A m ster­ dam, 1981. R. P. C. H a n s o n , T h e Christian atitu .de to pagan r e lig io u s u p to th e tim e of C o n sta n tin th e G r ea t, în A u tstieg u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt, t. 23, 2, Berlin, N ew Y ork , 1980, p. 871— 909. D. De Deker et G. Dupuis-Masay, /,'« c p is c o p a t» d e ¡'e m p e r e u r C o n sta n tin , în «Byzantion», L (1980), p. 118— 157. C. A n d e r s e n , « S ie g r e ic h e K i r c h e », în A u fs tie g und N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e it , t. 23, 1, B erlin , N ew Y ork, 1979, p. 387— 459. ‘ D. B o w e r , T h e a g e o f C o n sta n tin a n d Ju lia n , London, 1976. G. Dragon, N a is s a n c e d'u n e c a p it a le . C o n s t a n tin o p o le d e 330 à 451. P réface par P. L em erle, P aris, 1974, 578 p. K r a f t H., K o n sta n tin d e r G r o s s e , Darm stadt, 1974, V I — 473 p. I d e m , K a is e r K o n s ta n tin o s r e lig iö s e E n tw ick lu n g , Tübingen, 1955. J . V o g t , K o n sta n tin d e r G r o s s e u n d s e in J a h r h u n d e r t . M en s c h e n u n d M a c h te , M ünchen, 1973, 318 p. ; K o n sta n tin d er G rosse, în «R eallexik o n für A n tik e und Christentum », Stu ttgart, III (1957), col. 306— 379. Idem, K o n s t a n tin is c h e F r a g e , în X -e C ongrès Intern. Sc. Stor., Rom a, 1955, A tti 6 , p. 733— 799. Norman H. Baynes, C o n sta n tin e t h e G r ea t an d t h e C h ristia n C h u rch , 2-nd ed., London, 1972. R. M a c M u l l a n, C o n sta n tin , l e p r e m ie r e m p e r e u r c h r é t ie n , trad, de l'an g lais par G. H. G alet, P aris, 1971. J . H. S m i t h , C o n sta n tin e t h e G rea t, London, 1971. R a f f a e l e F a r i n a , L 'Im p ero e t l'fm p e r a to a r e c r is tia n o in E u se b iu d in C s s a rca . L a p rim a t e o l o g i a p o lit ic a d e I C h r is tia n e s im o , Zürich, 1966. S. C a l d e r o n e, C o n sta n tin o e il C a t to lic is m o , I, Firenze, 1 9 6 2 ; Je a n Sirini-11i, I.i's v u e s h is t o r iq u e s d 'E u sè b e d e C é s a r é e d u ran t la p é r io d e p r é n ic é e n n e , Paris, 1901, 550 p. ; H. D orris, K o n sta n tin d e r G rosse, S tu ttg art, 1958. I d e m, D as S e lb s tz e u g n is K a is e r K o n sta n tin s , în «A bhandlungen der A kadem ie der W isso n srliafte n G öttingen», Phil.-H ist. K lasse, 3. Fo lge, 34, G öttingen, 1954. C.. Ci i l , l.'im p cro ro m a n o d a ll’a b d ic a z io n e d i D io c le z ia n o a lla m o r te d i C o n s ta n ­ tin o ( : m TA7), lioina, 1958. I,. V o r k l, IX'r K a is e r K o n sta n tin , 306— 337, A n n a le n e u e r Z e itw e n d e , M ün­ chen, 1057. H r ri < s l li «l r k < r, F rom A le x a n d e r to C o n s ta n tin e , O xford, 1956. • • S. !.. Ci r < ii s 1 ,i d e, ■ C h u r ch a n d S ta te fr o m C o n sta n tin e to T h e o d o s iu s , London, A. Piganiol, 1,'Etat a c t u e l d e la q u e s t io n c o n sta n tin ie n n e , 1930— 1949, în «H istoria. Z eitsch rift fur alte G esch ichte», B aden-B ad en, 1950, p. 82— 96.

P ERSECU ŢIILE

155

Idem, H is to ir e R o m a in e , t. IV , 2, L 'E m pire c h r é t ie n (3 2 5 — 395,), (H is to ir e g é ­ n é r a le d e G. G lo tz), Paris, 1947. I d e m , L 'E m p ereu r C o n sta n tin , Paris, 1932. A. A l f ö l d i , T h e C o n v e r s io n o l C o n sta n tin e a n d P a g a n R o m e , O xford 1948. K. H ä n n , K o n sta n tin d e r G r o s s e , 2-e Aufl., 1945 ; H. von S ch oen ebeck, B e it r ä g e zu r R e lig io n s p o lit ik d e s M a x e n tiu s und C o n sta n tin , Leipzig, 1939. H. Grégoire, L a v is io n d e C o n sta n tin «l iq u i d é e », în «Byzantion», X IV (1939), 2, p. 341— 351. Idem, N o u v e lle s r e c h e r c h e s c o n s ta n tin ie n n e s , în «Byzantion», X III, (1938), p. 551— 593, I d e m , L a «c o n v e r s io n » d e C o n sta n tin , în «Revue de l'U n iv e rsité de Bruxelles^ 36 (1930/1931), p. 231— 272. E. Gerland, K o n sta n tin d e r G r o s s e in G e s c h ic h t e u n d S a g e , A then, 1937; F. W inkelm an n, D er G la u b e K o n sta n tin s d e s G r o s s e n , în Sitzu n gsberich te der P reu ssisch en A kad em ie der W issen sch aften zu B erlin, Phil-H is. K lasse, 1937. E. S c h w ä r t z, K a is e r C o n sta n tin an d d ie c h r is tlic h e K ir c h e , 2-e Aufl., Leipzig, B erlin , 1936. J . - R. P a 1 a n q u e, G. B ard y, P. de L abriolle, D e la P a ix c o n sta n t in ie n n e à la m ort d e T h é o d o s e (H is to ir e d e l ’E g lis e d e p u is l e s o r ig in e s ju sq u 'à n o s jo u r s , par Aug. F lie h e et V. M artin, t. III), Paris, 1936, p. 7— 13 ; 17— 95. Léon Homo, L 'E m pire ro m a in , Paris, 193 0 ; G. B o issier, L a lin d e p a g a ­ n ism e , 8 -e éd., Paris, 1 9 2 5 ; J . M au rice, C o n sta n tin l e G ran d , Paris, 1928, P. Batiffol, L a p a ix c o n s ta n tin ie n n e e t l e c a t h o lic is m e , 3-e éd., Paris, 1924. V. Ş e s a n, K ir c h e u n d S ta a t im r ö m is c h -b y z a n tin is c h e n R e ic h e , Bd. I D ie R e lig io n s p o lit ik d e r c h r is tlic h - r ö m is c h e K a is e r K o n sta n tin d e r G rosse b is T h e o d o s iu s d e r G r o s s e (313— 380), C ernăuţi, 1911 ; Lous D uchesne, H is to ir e d e ¡’E g lise , t. II, 4-e éd., t. III, 3-e éd., Paris, 1910. ln lim b a r o m â n ă : I o n B a r n e a ş i O c t . I l i e s c u , C o n sta n tin c e l M are, Bucureşti, 1982 ; I. B arnea, P r e o c u p ă r ile Îm p ă r a tu lu i C o n sta n tin c e l M a r e la D u n ărea d e j o s , în «M itropolia O lten iei», X X X II (1980), p. 17— 20. Pr. prof. I o a n Rămureanu, L u pta O r to d o x ie i c o n tr a a rian ism u lu i..., în «Studii teologice,», X III (1961), nr. 1— 2, p. 13— 31, în d eo sebi stu d iile de la nota 2. I. B o c i o a g ă, P e r s o n a lit a te a Iui C o n sta n tin c e i M a r e şi p o lit ic a lu i s o c ia lă , G alaţi, 1935. ' P en tru Îm p ă r a tu l G a le r iu : T. Christensen, C. G a le r iu s V a le r iu s M ax intinus... Copenhague, 1974. P en tru îm p ă r a tu l L icin iu : H. F e l d , D er K a is e r L icin iu s, Saarb rü ck en , 1960. P en tru îm p ă r a tu l M ax im in D aia : H. C a s t r i t i u s, S tu d ie n zu M ax im in u s Da ia. K a llm u tz (O pf ), 1969.

Răspîndirea creştinismului pînă la începutul secolului IV * Cu ţoale persecuţiile din primele trei secole, creştinismul s-a răspîndit în Imperiul roman şi a irecut în unele părţi peste graniţa lui, ca singura religie cu scop de «calolicitate», după Sfîntul Ignaţiu.
* C ap itol re d a c ta t de P r. p ro f. M. P. Şesan

356

IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

Istoria persecuţiilor a explicat în parte răspîndirea lui. Martiriul însuşi făcea propagandă pentru creştinism, dovedea nevinovăţia, pu­ terea de credinţă şi de viaţă a creştinismului. Unii s-au convertit citind Sfînta Scriptură, în căutarea adevărului.. Creştinismul aducea idei noi, cuceritoare pentru ! oamenii perse­ cutaţi, iar abnegaţia şi moralitatea creştinilor atrăgea continuu noi aderenţi Bisericii. A cţiunea harismaticilor, mărturisită încă în a doua jum ătate a s e ­ colului al Il-lea (Irineu), impresiona pe cei de religii antice. Creştinii erau convinşi că au puterea de a alunga demonii, şi chiar «păgînii» se plîngeau că riturile lor nu-şi produc efectul (haruspicii) în prezenţa creştinilor (ca în Antiohia, în timpul lui Diocleţian). Mitologiile, sin­ cretismul, tendinţa spre monoteism şi propaganda cultelor orientale,, chiar propaganda filozofiei, uşurau primirea creştinismului, aşa cum întinderea şi organizaţia Imperiului roman uşurau circulaţia şi răspân­ direa ideilor, odată cu amestecul de popoare. Cu tot fanatismul v e ch i­ lor religii, care mai ales cerea persecutarea creştinilor în primele două secole de prigoană, aceasta a început să scadă şi poporul a început să simtă şi să manifeste simpatie pentru cei prigoniţi. Cînd împăraţii, începînd cu Deciu, au vrut să distrugă Biserica prin persecuţie generală şi sistematică, era prea tîrziu ca să mai poată reuşi. Creştinismul in­ trase adînc în lume şi se organizase solid. R ă s p în d ire a creştin ism u lu i. Ucenicii Sfinţilor Apostoli au continuat opera acestora după metodele şi experienţa lor. Istoricul Eusebiu scrie că «mulţi din ucenicii în viaţă» (sec. I şi II) îşi împărţeau săracilor averea şi plecau departe, în misiune creştină. Unii mergeau de la popor la popor, înfiinţau comunităţi, puneau preoţi. Eusebiu citează doar cîteva nume, ¿ile celor care au lăsat şi scrieri : Clement Romanul, Ignaţiu, Papii) şi Policarp, deci Părinţii zişi «apostolici». Rii.spimlireu creştinismului s-a făcut şi pe alte căi. Pe de o parte,, fiecare cumimilale creştină creştea în jurul său, prin acţiunea şi influ­ e n ţi ei in loralilale .şi în. Imperiu ; pe de alta, fiecare creştin era un misionar în cercul său de viaţă şi de lucru. Din secolul al II-lea, se cunoaşte organizarea calehumenatului, care începuse probabil în pri­ mul secol (în v ă lu iu ra c c lo r d o is p r e z e c e A p o sto li presupune un în ce ­ put de învăţămînl calehetic). In timp ce misionarii mergeau din loc

PERSECU ŢIILE

157

în Ioc, fiecare comunitate organiza misiunea în sînul său, atrăgînd la •creştinism pe laici. . . Uneori se cerea Bisericilor mai însemnate să trimită în alte locuri persoane cu cunoştinţe biblice şi teologice, care să întărească in cre ­ dinţă pe cei de acolo ; Panten şi Origen, profesori la şcoala catehetică din Alexandria, au fost de asemenea misionari ocazionali. în şcoala din A lexandria ascultau învăţămîntul creştin şi unii dintre păgîni ; alţii se adunau în jurul unor învăţători particulari (cum era Iustin Martirul, Taţian, Rodon). Faima lui Origen a făcut ca el să fie chemat la Antiohia şi ascultat de Ju lia Mammaea, mama împăratului Alexandru Sever, care a cunoscut de asemenea pe Ipolit la Roma. La Cezareea Palestinei, Origen a avut ucenici zeloşi, cîştigaţi la creştinism prin influenţa lui, care au desfăşurat apoi o intensă activitate misionară în provincia lor, ca Grigore Taumaturgul ( j c. 270) în Pont. Şcolile şi scriitorii ridicau nivelul intelectual al creştinismului şi-l impuneau atenţiei oameni­ lor culţi. M ed iu l m isiu n ii. La început creştinii proveneau mai ales din clasele de jos şi de mijloc. Au fost totuşi atraşi la credinţa lor şi o a­ meni de rang social înalt, ca proconsulul Sergius Paulus în Cipru şi areopagitul Dionisie la Atena. încă din secolul I, creştinismul reuşeşte să pătrundă în rîndurile aristocraţiei romane. Din ei se recrutează scriitori şi teologi, episcopi, martiri de s e a m ă : Iustin Martirul, Taţian, Atenagora, profesorii şcolii alexandrine, Apollonius, Ciprian, alţi creş­ tini aflaţi în funcţii civile sau militare, chiar la curtea imperială (sub Valerian, Diocleţian). Creştinii, numiţi şi «galileeni» sau «nazarineni» de catre necreştini şi de iudei, se deosebeau de aceştia priritr-o terminologie specială. Dar şi creştinii îi denumeau pe necreştini, de variate origini şi provenienţe, «elini» în Răsărit, şi «pagani» în Apus, sau, cu expresie apostolică «neamuri» 19-v»}). Creştinii aveau încă de la sfîrşitul secolului al II-lea conştiinţa nu­ mărului lor. Tertulian scria : «Sîntem de ieri şi am umplut toate ale voastre : oraşele, insulele, locurile întărite, municipiile, tîrgurile, chiar cástrele, triburile, decuriile, palatul, senatul, forul ; nu v-am lăsat decît templele» (A p o lo g c tic u m , 37, 4). Afirmaţia marelui scriitor exagerează,

158

IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă

fireşte, în scop apologetic, dar el nu putea s-o facă, dacă nu sa înte­ meia, oricum, pe realitatea răspîndirii creştinismului. în tin d e r e a g e o g r a fic ă . Pentru începutul răspîndirii creştinismului în unele provincii ale Imperiului roman lipsesc cu totul ştiri, iar pentru altele nu avem decît tradiţii nesigure sau legende. Informaţiile istorice oferă următoarele indicaţii : proconsulul Pliniu cel Tînăr din Bitinia, scria pe la anii 111— 112 către împăratul Traiam (98— 117) că «superstiţia cea mare (adică creştinismul) s-a răspîndit pre­ tutindeni» ; Sfîntul Iustin Martirul şi Filozoful (|‘ 165) precizează că : nu există popor, la care să nu fi fost predicat Hristos ; Sfîntul A verchie măr­ turisea pe la anul 180, că de la Roma şi pînă dincolo de Eufrat a găsit bi­ serici, creştini, Sfînta Euharistie şi semnul «ichtys»-peste, simbol al M întuitorului după acrostihul : ’Ivjaouţ Xptaxo? 0eoi> Y'ioc Hun^p; Sfîntul Irineu din Lungdunum (f 202) afirma, pe la 190, că : creştinismul s-a răspîndit şi în provinciile Iberia (Spania), Alemania, la celţii din Galia şi Britania, în Egipt, Libia, Grecia, Siria şi Asia M ică şi în Orient (A d v e rs u s h a e r e s e s I, 10, 2) ; apologetul Tertulian din Cariaţi ¡na afirma, pe la 200, că creştinismul a cuprins toate ţările, lăsînd «paginilor» doar templele goale, şi este cunoscut părţilor, mezilor, elamiţ.ilor, mesopotamienilor, armenilor, frigienilor, capadocienilor, în regiunile Asiei şi Pamfiliei, în Egipt, şi în Ierusalim, apoi getulilor, maurilor, pînii spre graniţele His­ panici, Galiei şi Britaniei, şi multor neamuri, sarma ţii or, d a c ilo r şi ger­ manilor şi s c iţilo r şi multora altora (A d v e rs u s lu d a e o s , 7, 4— 8) ; e x e ­ getul Origen din Alexandria preciza, pe la anul 248, cu prudenţă, că dintre britani, germani, d a c i, is,armaţi şi sciţi, cei mai mulţi nu au auzit încă cuvîntul Evangheliei, dar îl vor auzi şi încă în cursul secolului (C om cn ta r 39 la Matei, X X IV , 14) ; Arnobiu din Sicca (Ţ 310) afirma fii creştinismul s-a răspîndit în Imperiul roman şi în afara lui, la alein.mi, apoi la perşi şi a lţii; în fine Lucian din Antiohia (f 312) arăta că o r a ş e înlregi se converteau la creştinism. IV baza tuturor mărturiilor cunoscute şi a concluziilor posibile, Adoll llarnacls a întocmii o interesantă hartă a răspîndirii creştinis­ mului pinii l.i începutul secolului al IV-lea, într-o lucrare istorică, in ­ dispensabilii pentru studiul răspîndirii creştinismului în primele trei secole (Alissioti und A n shrcitu n g d e s C h risten tu m s in d en e r ste n d r ei Ja h r h u n d c r lc n , Leipzig, 1924). Pe regiuni, situaţia se prezintă astfel :

P ERSECU ŢIILE

Î59

P alestin a, vatra creştinismului, a pierdut importanţa misionară după războaiele iudaice (66— 70, 132— 135) şi ruinarea Ierusalimului, recon ­ struit de romani ca oraş nou, păgîn (A e lia C ap itolin a). Aici s-a format o nouă comunitate creştină, dintre păgîni. Mai importantă era cea din (Vzareea, metropola provinciei, care a cunoscut o mare înflorire în secolul al III-lea, prin şcoala înfiinţată acolo de Origen, silit să plece din Alexandria, şi prin biblioteca înfiinţată de învăţatul preot Pamfil. Prin Origen şi prin şcoală, Cezareea a devenit un important centru creştin, cu influenţă în provincie şi în afară. Aici a comandat Constantin col M are 50 exemplare «de lux» ale Sfintei Scripturi, pentru nevoile ti 1 tor Biserici. Aici va păstori printre alţii şi cunoscutul învăţat şi istoric, Eusebiu. La începutul sec. IV mai erau scaune episcopale la Ierusalim, Gaza, Emaus (Nicopolis), Elefteropolis şi în alte oraşe. In F e n ic ia s-au format biserici la Tyr, Sidon, Ptolemaida, Berit, Biblos, Tripolis ; la Tyr a murit marele scriitor creştin Origen (254). In A r a b ia creştinismul a pătruns din Palestina şi din Siria în a c e ­ laşi timp, în regiunea învecinată. Biserică mai importantă era în seco­ lul al III-lea cea de la Bostra, cunoscută prin episcopul Berii, întors de la eroarea antitrinitară de Origen, care a participat acolo la sinoade «nu mici», zice Eusebiu, în anul 244. S iria a fost de la început una din cele mai însemnate provincii creşline şi a crescut continuu în importanţă. Capitala ei, Antiohia, centru creştin în Orient, a rămas însemnat chiar şi după ce Alexandria a în­ ceput să-l întreacă, în secolul al III-lea. Primii ei episcopi au fost ucenici ¡.ii Apostolilor (Evodiu, Ignaţiu). Din a doua jumătate a secolului al III-lea, Antiohia avea o şcoală exegetică însemnată, care a întins in­ fluenţa ei şi în afară. între comunităţile creştine mai cunoscute sînt cele de la Damasc, Seleucia, Bereea, Apameea, Cyrus, Samosata. La Sinodul I ecumenic (325) au luat parte 20 de episcopi şi doi horepiscopi din Siria şi Celesiria (Coelesyria). Din Siria, creştinismul s-a întins de timpuriu în provinciile vecin e la răsărit, peste Eufrat, în Osroene, Adiabene, Mesopotamia, numite în parte Siria orientală, numite la un loc M e so p o ta m ia (ţara dintre flu­ viile Eufrat şi Tigru). Centrul creştin cel mai important al regiunii era iidesa, care a cunoscut creştinismul de timpuriu. Edesa este unul din cele dintîi oraşe despre care se ştie că a avut un locaş de cult public

160

IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă

(pe la 200), precum şi o şcoală creştină, în prima jumătate a secolului al III-lea. Comunităţi creştine mai erau la Nisibis, Cascar (Carrhae), Resaina, Persa, Europos, Macedonopolis. în Osroene creştinismul a fost tolerat şi. a ajuns religie de stat înainte de a ajunge în Imperiul roman, fiind introdus de toparhul Abgar VII (176— 213) sau IX. Prin Mesopotamia, creştinismul s-a întins spre est în P er sia şi spre sud-e>st în regiunea caldeiană, unde s-au înfiinţai comunităţi creştine la Seleucia şi Ctesifon. Din opoziţie faţă de romani, care persecutau pe creştini, perşii îi tolerau. / în provinciile A siei M ici, creştinismul era (loja răspîndit la începu­ tul secolului al IV-lea, Pentru Bitinia, proconsulul Pliniu cel Tînăr in­ formează că creştinismul se întinsese la Iw rp u lu l secolului al II-lsa chiar la sate şi că religiile neamurilor erau stingherite de întinderea lui. Situaţia era probabil aceeaşi şi în alte provincii, mai ales în c ele în care existau comunităţi apostolice mai num o roase, ca în Asia proconsulară. Efesul, Smirna, Filadelfia, Sardes, Thyalim , Pergam, Colose, Laodiceea, Hierapolis aveau de timpuriu biserici înfloritoare. Nicomidia (în Bitinia), reşedinţa lui Diocleţian, avea o biserică nu departe de pa­ latul imperial. Niceea, Calcedon, Prusa (Brusa) aveau comunităţi c r e ş ­ tine. în Frigia, mişcarea creştină era foarte vio, oînd a apărut montanismul. Comunităţile mai însemnate erau Pepuza şi Svnnada. Provinciile sudice — Cilicia, Pamfilia, Lirici — şi cele in terioare.— Licaonia, Pisidia, Galata — , aveau comunităţi numeroase. Tars, Epifania, Mira, Iconiu, Attalia, Side, Perga, Listra, Derbe, Filomelion, Ancira erau mai însemnate. In Pafîagonia şi Pont la sudul Mării N>gre, creştinismul ora de asemenea mult întins. Satiricul Lucian de Samosata se piîngea în spcolul al II-lea că în Pont sînt mulţi creştini. Biserici mai cunoscute « I. u !ti Nr.ocezareea şi Comasa. Capadocia, mare provincie interioară în ri ({<- răsărit a Asiei Mici, în care creştinismul pătrunsese din ■ n elul !, ,i\ < i în secolul al III-lea o biserică din cele mai însemnate «'< / '< ,!! u11 i in !;ăs,'iril, la Cozureea (Mazaca). I>iu ('<11).i< o(■ i şi l’onl, creştinismul a pătruns în A rm en ia romană, 1 ;c undi- -ni murii Li Sevusiia cei 40 de martiri în persecuţia lui Li ci mu. Anin ui.i ,i p: imi', rroşlinismul prin secolul al III-lea din provinciile v e ­ cine. In < (iou<i juiihilali' a secolului al III-lea, cînd s-a eliberat de perşi, i Armonia a linul mari progrese sub regele Tir/dat III (261— 317). Apostolul

PERSECU ŢIILE

161

Armeniei a fost G rig o re L u m in ătoru l, din neamul regal al arzacizilor. Biserica armeană era în strînse legături cu cea din Capadocia. Armenii au introdus limba naţională în predică şi cult. Creştinismul s-a întins în secolul al III-lea pe coasta de răsărit a Mării Negre pînă la Pityus, în regiunea Lazica, pînă unde se întindea stăpînirea romană. în insulele Cipru şi Creta din M area Mediterană orientală şi Marea Egee, creştinismul era cunoscut şi s-a organizat începînd din epoca apostolică. în E gipt începuturile creştinismului sînt ca şi necunoscute, ceea ce este surprinzător pentru o provincie aşa de importantă şi aproape de Palestina. Creştinismul a pătruns fără îndoială din secolul I. Marele număr de iudei din Egipt, prezenţa multora la Ierusalim în ziua Pogorîrii Sfîntului Duh, legăturile cu Palestina şi Siria, fac sigură răspîndirea creştinismului dintru început şi e pusă în legătură cu evanghe­ listul Ioan Marcu. în secolul al II-lea el este înfloritor. Şcoala din Alexandria, numărul martirilor de la Septimiu Sever pînă la sfîrşitul persecuţiilor, episcopi de însemnătatea lui Dimitrie, Dionisie, Petru chiar prezenţa şi importanţa gnosticismului, arată înflorirea Bisericii Egiptene. Din Alexandria creştinismul s-a întins în deltă, în lungul Nilului (în Tebaida), pe coastele marii, spre Răsărit şi spre Apus. La începutul secolului al IV-lea, Egiptul avea episcopi, iar Biserica Alexandriei ajun­ sese cea mai importantă din tot Orientul. Centre creştine mai erau la : Pelusium, Arsinoe, Nicopolis, Lycopolis, Hermopolis. Din Egipt creştinismul a putut pătrunde în E tiop ia , deşi nu avem şliri despre o activitate misionară în această ţară pînă în. secolul IV. El a ajuns de timpuriu în In d ia, prin care se înţelegea şi Arabia su­ dică. Prin legături comerciale, şi prin misionari, creştinismul a ajuns pînă în .India propriu-zisă, căci tradiţia aminteşte de plecarea Aposto­ lului Toma spre aceste regiuni. In provinciile sudice ale Peninsulei Balcanice, creştinismul s-a întins din comunităţile înfiinţate de Sfîntul apostol Pavel, precum şi prin legăturile cu provinciile Asiei Mici. în T ra c ia erau în secolul III comunităţi la Irad ia (Heraclea), Anchialos, Debeltum, Byzantion, Filipopole. în M a c cd o n ia , creştinismul s-a întins de la Tesalonic spre nord şi vest, pe drumurile care îl legau cu interiorul. Tesalia avea
11 — Istoria bisericcască

Goţii aşezaţi în Dacia şi în regiunea de ia nordul Mării Negre. Nicopolis (în Epir) avea comunităţi din secolul I. creş­ tinismul ora cunoscut în secolul al II-lea şi existau numeroase episcopii. creştinismul a pătruns în Punttoiiiti. erau colonii greceşti (Marcianopolis. sînt biserici în secolul al III-lea. la Singidunum. în 180. Din Itali. poate şi la Axiopolis (lîngă Cernavodă). în interiorul acestor provincii. in A fr ic a p ro c o n su la ră . de asemenea. în nordul Peloponesului. în care era puternic cultul lui Mithra.i şi Illyria. în D alm aţia (Iliria) creştinismul a putui să pătrundă încă în s e ­ colul II. creştinismul este cunoscut abia spre sfîrşitul secolului al II-lea prin «martirii scilitani». a înlrunit 60 de episcopi italici. poate şi Sardinia. în insula Eubeea. prin legăturile comerciale cu provinciile gre­ ceşti. creştinismul a dat martiri în persecuţia lui Diocleţian şi Galeriu (D asius). în secolul al II-lea s-a întins în regiunea Ravenna şi Mediolanum. în porturile Moesiei Inferioare şi ale Sciţiei Mici. dar . în secolul al III-lea a înaintat în reslMi Italiei. în Sicilia. Callatis = Mangalia. Sirmium şi l’oelovio (Pelavio) au dat martiri la începutul secolul IV. La Dyrrachium (Durazzo) pe coastă. Dacă în interiorul Peninsulei Balcanici' şi la nord de Dunăre creştinismul a pătruns mai încet. Dionysopolis. spre Crimeea. creştinismul a pătruns treptat în centrele vechi în secolul II şi III. aici creştinismul a putut fi cunoscut din secolul I. în restul Peninsulei Balcanice. Malta. este din cauza prezenţei armatei.162 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ biserică la Larissa. poale şi pe alte căi. la Sardica în M oesia Superioară. Noi ¡cum şi Raotia. şi a migraţiei popoarelor. Atena. Pe coastă între Ostia şi NeapoJe. ]a Seu pi. sub Comod. Tomis = Constanţa) . după persecuţia lui Deciu. Ita lia a îndeplinit mare rol în istoria misiunii creştine prin Roma şi prin legăturile ei cu toate provinciile. Un sinod ţinut la Roma la 251. din secolul I. creştinismul s-a întins din secolul I. Pe coastele Greciei. au cunoscut creştinismul prin contactul lor cu populaţia indigenă de coastă şi prin prizonierii luaţi din provinciile Imperiului. creştinismul s-a întins. La Durostorum (Silistra). Ahaia avea la Corint una din cele mai importante biserici în partea europeană a Imperiului. în ţinutul de la sudul Dunării superioare. în care au venit ajungînd în timpul lui Valerian pînă la Capadocia (264). el a înaintat dinspre coaste spre centru.

c e ­ lorlalţi în limba greacă şi latină. mai ales cu Alexandria. La Cartagina. poate şi Narbo. Biserica m e­ tropolei africane este înfloritoare pe vremea lui Septimiu (Tertulian). apoi mai spre nord. dacă nu şi altele. în G a llia. Lambese. precum şi Tingis în Mauretania Tingitana. Comunitate creştină cu­ noscută avea şi Harumetum. nord-est şi interior. Suessiones (Soissons). La Elvira s-a ţinut pe la anul 300 un sinod important. a dat martiri la 202— 203 (grupul Perpetuei). s-au format comunităţi de la Treveri (Augusta Treverorum) pînă la Colonia Agrippina (Köln). 7). In r e g iu n ea R inului. Afară de aceste oraşe. creştinismul (de origine paulină ?) s-a întins în regiunea vecină cu coasta ele sud. Biserica Africii era foarte însemnată. a ajuns de timpuriu prin legă­ turile ei cu Roma şi cu Orientul. Sub Ciprian ( ţ 258). Illiberis (Elvira) sînt centrele cele mai cunos­ cute. la Eboracum.. în secolul al III-lea. cînd Tertulian scrie că «locurile britanilor. Strassbourg şi Bonn. apoi în secolul al III-lea spre nord. Cirta. în perioada romană Moguntiacum). fiind înfloritor atunci la Viena (Vienne) şi Lugdunurn (Lyon). Londinium şi Lincoln. creştinismul este cunoscut abia în persecuţia lui Marcu Aureliu (177— 178). Burdigala (Bordeaux). creştinismul a pătruns pe urma stăpînirii romane. Toletum. Pe Ja anul 220 se ţineau în Africa sinoade cu 70 de episcopi. B ri­ tania a trimis episcopi la sinodul de la Arelate (314). Eme­ rita. Arelate. Caesarea. s-au supus lui Hristos» (A d v er su s J u d a e o s . din secolul al II-lea. şi mai departe la Metz. Ca şi în Spania. Maienţa (Mainz. grec de neam (ţ 202). creştinismul s-a întins spre răsărit. Legio. Tarraco. Gallia a legat ori­ ginile sale creştine. oraş mare. Lutetia Parisiorum (Paris). Tolosa (Toulouse). situat la peste 40 km de Cartagina. se pot considera avînd comunităţi creştine în acest secol. Tipasa şi altele.PERSECU ŢIILE 163 oste mai vechi. aveau probabil creştini în secolul el II-lea Massalia (Marsilia). In S p an ia. Creştinismul era cunoscut la începu­ tul secolului a] III-lea. apus şi miazănoapte. în B ritan ia. unde era episcop Sfîntul Irineu. Populaţiei indigene i se predica în limba ei . Rusicade. Caesaraugusta (Saragossa). în sudul provinciei. inac­ cesibile romanilor. întîi în regiunea de la M area şi Canalul Mînecii. . Nuiniclici şi M a u reta n ia aveau biserici în secolul al III-lea : Sicca. pînă la Rin. Thuburbo Minus (azi Tebourba). prin legende. de epoca apostolică.

L a t o u r e 11 e.iti' misionarii şi viaţă morală. T u c h 1 e -V a n D a m m e. Karl Bihlmeyer admite 3— 4 milioane la începutul secolului al IV-lea. L e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s d a n s l e s p r o v in c e s d a n u b i­ e n n e s d e ¡'E m p ire r o m a in e . Pe cînd Imperiul roman mergea de la un timp din cnzii în criză şi unitatea lui era ameninţată de uzurpatori de * C a p i t o l ivclaciuit cic P r . 1907.164 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă In general. I. p. K. datorită constituţiei ierarhice şi orţi. cit. mai mult în provinciile de coastă decît în interior.u'iivil. BIBLIOGRAFIE L u crarea de bază este a cee a a Iui A d o l f I-I a r n . 1939. 1901. breiburg. 216— 221. I. sinoadele * O i (jüiii/. menţinui şi consolidat organismul şi disciplina. ca al lui K arl Pieper. I. creştinismul era răspîndit mai mult în Orient decît în Occident. B a u s. mai apropiată de fracţia 1/5.i ci.. u n ele în d rep tări şi com pletări la J . H isto ry o i th e e x p a n s io n o i C h risliu n ity . La c h ie s a n e i p rim i s e c o l i . P. şcoli.melor de conducere. martiri. 1.il . Paris. 1931 şi altele m ai noi. P o p o v i c i .i c k. vol. im portant J . H is to ire d e ¡’E g lise . J . Sistema! mitropolitan. P aris. Pentru regiu nea dunăreană şi b alcan ică. vol. M ulhouse. M P. despre numărul episcopilor şi al altor clerici. Ierarhia bisericească. K i r s c h . p.’licî Bisericii a avut o importanţă hotărîtoare în viaţa şi ac. a desfăşur. p. Şesan ' . U tile atlasele. mai in­ tens în regiunile romanizate şi elinizate decît în celelalte şi mai mult la oraşe decît la sate. Deşi lovită mai ales în cler. 1963.. despre organizarea Bisericii. Iiviliîlc. persecuţii. 237. Biserica a rezistat în persecu(ii. R i v i è r e .. p. 1918. Paris. cel puţin pentru Orient. A legerea şi întreţinerea clerului. E u s . p r o f . A tla s O rb is c h r is tia n i a n tiq u i. 59 — 6 6 şi biblio grafia p. 1969. o p . credem că se poate admite că proporţia creştinilor în Imperiu la 313 era mai mare de 1/10. J . 411 s. L a p r o p a g a i ion du c h r is tia n is m e d a n s I e s tr o is p r e m ie r s s i è c le s . Z e i l l e r . 418— 422. 778— 779 şi 801— 802.. Is t o r ia b is e r i c e a s c ă u n iv e r s a lă . vol. cita tă mai sus . 1925. L 'e m p ire ro m a in e t ¡ ’E g lis e . Z eiller. P e 1 1 e g r i n o. B i h l m e y e r-H. N ew Y ork. şi-. C. Torino. vol. K. ss. H a n d b u c h d e r K ir c h e n g e s c h ic h t e . Dacă ţinem seama de tot ce se ştie despre răspîndirea creştinis­ mului. despre sinoade. 1928. M.

1). S m im en i 8). Ucenicii Apostolilor au moştenit organizaţia dată Bisericii de Hristos prin Apostoli. Per. 23 . M agn e s ie n i 6 şi Ep. 7. numele şi funcţia treptelor ie ­ rarhice s-au precizat. Tit i. b. prooroci şi învăţători (I Cor. cele trei trepte ierarhice apar în generaţia următoare. 1 şi 8 . Ierarhia bisericească este cum am spus de origine divină de la Mîntuitorul (Evr. iar în Orient chiar depăşea graniţele lui. I Tim. V. Deosebirea dintre conducători şi credincioşi. ordo ecclesiasticus (sau ordines ecclesiastici). 17 . 5). după cum se con­ stată la Simţul Clement Romanul în E p isto la c ă tr e C o rin ten i (din 96). Biserica s-a constituit în unităţi provin­ ciale organizate sinodal şi forma la începutul secolului al IV-lea un organism care se întindea aproape în tot Imperiul. (toc^ic). Cler şi popor. 5— 7). cuprinzînd în sînul ei credincioşi de alte neamuri. C orin ten i. apoi Apostolii le-au de­ numit pentru uzul bisericesc : episcopi. 12). • Astfel. plebei. care exista de la început. precum şi pe cea dintre treptele ierarhice. Tertulian acuză pe eretici că nu respectă deose­ birea dintre cler şi popor. a. clericii se numeau clerus. plebs. Ep. păstrînd deosebirea dintre cler şi popor. Biserica se dezvolta şi se întărea. laici. 3. plebs) şi de cler (xXvjpo?). 8) şi la Sfîntnl Mucii al Lugdlinului (A d v c rsu s h a e r e s e s 5. ordo sacerdotalis. importanţa şi răspunderea lor au sporit. 12. s-a accentuat cu timpul. a Părinţilor Apostolici. Ignaţiu al Antiohiei arată că clerul era în mare cinste faţă de popor (Ep. bine deosebite şi caracterizate. Cînd mai lîrziu (secolul IV). După moartea Apostolilor puterea şi atribuţiile clerului au crescut. presviteri şi diaconi (Fapte 14. credincioşii se nu­ meau fideles. Plecînd do la mici comunităţi împrăştiate prin cîteva provincii şi izolate în depărtarea şi autonomia lor. Numele de popor (XaoS. fraternitas . populus. deose­ besc în toată Biserica pe credincioşi de păstori . încît nu poate fi îndoială asupra rolului şi autorităţii lor în Biserică. 41). (D? p r a e s c r ip tio n e h a e r e tic o r u m . Ieronim şi Sfîntul Ioan Gură de Aur par a vorbi despre preoţi şi despre episcopi la început ca despre . 40. la Sfîntul Ignaţiu al Antiohiei în E p isto la c ă tr e S m im en i (cap. o dezvoltă în chip firesc. plebani. fratres. Clement Romanul vorbeşte de «omul laic» (Xatx&C av&pioito?) şi de «tipul preoţilor» (xt^-tcoc t(5v tepstov. care a şi indicat întreita formă a ierarhiei în : apostoli. 28) .PERSECU ŢIILE 165 tron şi de invazii barbare.

íspápxijj. I) Ii/lisa>¡niI poarta în secolele II— III diferite nume care arată ran­ gul şi ol ici ti I lui i i i Bisericii : supraveghetor (siuoy. în generaţia Părinţilor apostolici. latineşte a n tis­ íe s . Teofil al Antiobiei. Dlonisie al Corintului. arată că acest episcopal este organic şi firesc Bisericii. Policarp al Smirnei. atît de credincioasă tradiţiei apostolice şi nu s-ar fi putut intro­ duce pretutindeni fără conflicte şi turburări. D ei ei C hristi . adică întîistătători-proiestoşi recunoscuţi şi respectaţi ai comunităţilor [or. Firesc era să se dez­ v o l t e şi consliluţia. crescînd mai mult auto­ ritatea episcopilor. adică organizaţia dată de ei Bisericii.ilor ('KjH)SGTwi. el nu neagă deosebirea lor. ci constată că ea era mică pe vremea Sfinţilor Apostoli. Protestanţii au căutat să nege autenticitatea epistolelor Sfinţilor Clement şi Ignaţiu. itpoTftoiSţAevoC. dezvoltîndu-se şiTiimulţindu-se. p o n /ife x . Această formă a con­ ducerii bisericeşti este numită. ini iisl. cu succesiune apostolica. fiind confir­ mate de alte mărturii. Toate formele şi organele vieţii bisericeşti au ev o ­ luai.166 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă o singură treaptă. încît înlă­ tură orice îndoială sau echivoc în această privinţă. slujiri din. generalizîndu-se cele trei trepte ale clerului în toată Biserica (poate că unele comunităţi nu le aveau pe toate la în ­ ceput) şi concentrîndu-se asupra clerului. liturghisitor sau preot al lui Dumne­ zeu sau al lui Mrislos (sa cerclos D ei ei C hristi. O oarecare schimbare s-a produs totuşi. de Părinţi apostolici sau de episcopi din se co ­ lul al II-lea. p rin c ep s e c c lc s ia e ). Dar în timpul Sfîntului Ignaţiu. care ar fi lăsat urme în viaţa Bisericii şi în literatura creştină. care unele aparţi­ neau' harismaticilor. mai ales de protestanţi. indicate de Sfinţii Apostoli. şi este socotit de ei o inovaţie în organizaţia Bisericii. în direcţia şi spiritul dat de ei. D ei p o n tiiex . Ambele păreri au cedat însă în faţa evidenţei. «episcopat m o­ narhic» (adică unitar sau unic. sau să spună că ele oglindesc doar situaţia de la Antiohia.il. nposopoţ. Policarp al Efesului şi toţi ceilalţi sînt cunoscuţi ca episcopi în adevăratul înţeles al cuvîntului. Constatarea loarte timpurie şi gene­ rală a episcopatului «monarhic». nu colectiv).oTro?). u ce ­ nici ai Sfinţilor Apostoli. în sensul «epis­ copalului monarhic». O inovaţie în această privinţă nu ar li fost primită de B ise­ rică. deo­ sebirea între treptele clerului era deja precisă şi cunoscută. episcopii Rom oi. pe treptele ierarhice. Inspector (iţopoc).

predica. Erau preferaţi oamenii virtuoşi. Putea fi ales şi un diacon. liniştii. Episcopul încredinţa parte din funcţiunile sale cultice preoţilor. iar uneori un cleric din altă localitate. El hirotonea preoţi şi diaconi. epistolele 33. Episcopul prezida adunarea cultică. 55. episcopatul erau unic în Bise­ rică («Episcopatus unus est. preferîndu-se cei care trecuseră prin clerul inferior. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . afară de hirotonie. A început a fi regulii totuşi. filantropii. (mxitai. scria Sfîntul Ciprian. dar rangul şi cinstea lui de episcop erau recunoscute pretutindeni. la sfîrşitul secolului al II-lea (Eusebiu. 52. administra bunurile Bisericii. Clerul recomanda credincioşilor pe unul din membrii săi şi cerea şi aprobarea. părinte tolic (v ir a p o sto licu s). Sfîntul Ciprian motivează aceasta spunînd că aceştia cunoşteau bine viaţa fiecăruia (Episcopus deligatur plebe praesente. 4. participa la sinoadele provin­ ciei. Din unele familii s-au ales episcopi în serie. V. păs­ torul şi părintele ei sufletesc. bun chivernisitor. p aren s. se alegeau de obicei oameni maturi : uneori se alegeau însă şi tineri (I Tim. săvîrşea Sfînta Euharistie şi c e ­ lelalte taine. . 6). In acest sens. de timpuriu. V). p a ter). La alegere se ţinea seama de calităţile celui ales. era al optulea din familia sa. deşi episcopii erau mulţi. reprezentantul ei. mai ales presbiterii. 1— 7). 3. Fiecare episcop avea competenţă numai în biserica sa. JEpiscopul se alegea de clerul şi de credincioşii comunităţii. Episcopul trebuia să fie în general un om de încredere. cunoscători ai Sfintei Scripturi şi ai învăţăturii creştine (I Tim. Episcopii puteau fi căsătoriţi. El păstra legăturile cu celelalte Biserici. Episcopul se alegea de regulă dintre clericii comunităţii. aplica disciplina bisericească. 12). su m m u s s a c e r d o s ).PERSECU ŢIILE 167 p o n tife x . cu calităţi intelectuale şi morale. bărbat apos­ Episcopul comunităţii era conducătorul şi organul unităţii ei. Policrat al Efesului. Uneori credincioşii arătau prin aclamaţii pe favoritul lor. 68). cujus a singulis in solidum pars tenetur». ca să se aleagă dintre clericii celibatari. v. quae singulorum vitam plenissime novit. ortodox. Deşi nu era stabilită o anumită vîrstă. D e u n ita te E c c le s ia e . iar în chip excepţional cineva din clerul inferior (lec­ tor) sau chiar un laic. 24.

Tradiţia Bisericii şi sinoadele au stabilit impedimente la hirotonie. episcopii aveau locuri speciale . co le­ giul preoţilor — presbyterium. Numărul preoţilor a cres­ cut oda la cu comunităţile. fie separat. 8 . Isto ria b is e r ic e a s c ă . în alte comunităţi Iii er. care săvlrşeau hirotonia în comunitatea noului episcop. Cînd creştinii nu mai încăpeau înl. uneori asistau şi mai mulţi episcopi. duceau Sfînla împărtăşanie celor absenţi de la adunare (bolnavi. . unde slujea cîte un preot trimis de episcop.ovot). Preoţii putea să şi pre­ dice şi să catehizeze. Ca vîrstă. 4 s . ' i ţ i i . episcopul sta pe un scaun de cinste (c a th e d r a ). în cimitire. între preoţi şi diaconi. Cînd slujeau cu episcopul. fiind socotiţi sfinţi. Ei menţineau ordinea la cult. Colegiu] preoţesc din Alexandria. La alegerea sau întoarcerea episcopu­ lui. ajutau pe episcopi la cult şi în administrarea Importanţa lor. 11 cere vîrsta de 30 ani. de regulă mai mulţi într-o comunitate şi formau sfatul episcopului (presbYlerium). conducea şi administra comunitatea. cu timpul.r-un locaş.’) I>i(it'i>nii (oiây. Ca şi pentru episcopat. Canonul 1 apos­ tolic. Importanţa preoţilor a crescut cu mărirea şi cu înmulţirea comunităţilor în oraşe şi în jurul lor. după ce aprobau alegerea lui (Sf. preoţii şedeau de-a dreapta şi de-a stînga lui. avînd loc pe scaune. păs­ tra legăturile cu celelalte Biserici. Ep. 2) P r eo ţii (irpeaŞ-iÎTepot. 11) . primeau o f r a n d e l e credincioşilor. stima şi încrederea credincioşilor şi lolodată a episcopului. bun nume. citeau din Sfînta Scriptură la cult cînd nu erau lectori. atît timp cît provin­ cia nu avi'. 68). 55. 67. sinodul de la Neocezareea (ţinut între 314 -325) prin can. 43.i iilf episcop. în caz de vacanţă episcopală sau de absenţii u episcopului. . La Roma se găseau pe la 250 un număr do ■ preoli (Tîusebiu. pe cînd diaconii stăteau în picioare'. ei se adu­ nau în altele. prcsbiteriul da seama de administraţia sa.i c r e s c u t mu l l c u timpul. hirotonea el pe noul ales. se îngropau şi în biserici. apoi sinoadele de la Arelate (314) şi de la Niceea (325) cer ca la hirotonia unui episcop să asiste cel puţin trei . In altar. se cereau pentru preoţie calităţi morale. Episcopii se bucurau de mare cinste din partea credin­ cioşilor. serviciile încredinţate de el. presbyteri) erau.168 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Candidatul ales era propus pentru hirotonie episcopilor mai apro­ piaţi. Ei slujeau fie împreună cu el. b u n u r i l o r c omuni i . VI. care era mai mică în vremea Apos­ t o l i l o r .iu mai puţini. . Ciprian.

uşierii. care în secolul I erau harismatici. alţii doar prin binecuvîntarea (hirolcsia) epis­ copului. de . Ip o d ia c o n il (oitootânovoi) săvîrşeau unele din serviciile diaconilor. erau ajutătorii lor. putînd boteza şi predica . vizitau pe cei închişi. Scrierea C on stitu ţiile a p o s t o lic e îi nu­ meşte «ochiul. A ceste categorii de slujitori s-au ivit treptat şi n-au fost toate de la început în clerul inferior. Unii clerici din treptele inferioare erau instruiţi prin rugăciuni. Lectorii fă­ ceau citiri din Sfînta Scriptură la cult şi aveau în grijă păstrarea ei. urechea. Sinodul de la Arelate a oprit însă pe diaconi de a săvîrşi Sfînta Euharistie. Diaconii erau în general persoane de încredere şi de legă­ tură între episcopi şi credincioşi. Uneori făceau serviciul de curiei ai episcopului. la Edesa) se cînta antifonic. Ei cercetau şi înscriau pe cei care aveau nevoie de ajutorul Bisericii. le c t o r e s ) sînt prima treaptă a clerului inferior după exorcişti. Ei erau de regulă tineri. exorciştii. Uneori erau alăturaţi preoţilor pentru a sluji împreună la o biserică sau comunitate de sat. Poate că în unele locuri lectorii traduceau sau explicau textul citit. au făcut necesară crearea personalului ajutător. numit «diaconul episcopului» sau «primul diacon». lectorii. Nu toate Bisericile aveau toate categoriile de clerici. cu timpul s-au compus şi cîntări creştine.. anunţau adunările viitoare. în amintirea primilor diaconi numărul lor era limitat de obicei la şapte. psalţii. Ei trebuiau să cunoscă bine textul şi scrierea. putînd săvîrşi acolo cultul. 4) C leru l in fer io r. ia care s-au adăugat mai tîrziu groparii. Mărimea comunităţilor. prin înfiinţarea aşa numitelor «ordine minore» sau clerul inferior. se bucura de deosebită încredere. să aibă îndemânare la citire. in unele biserici (în Siria. sau chiar li se în­ credinţa lor o asemeenea biserică. de aceea sînt numiţi uneori slujitori ai diaconilor. L e c to r ii sau citeţii (ă v ajvoîctcou. spre deosebire de clericii propriuzişi. Cel mai însemnat dintre ei. numiţi «ordines majores». Din clerul inferior făceau parte : ipodiaconii (subdiaconi). P salţii (<bakiai) erau cîntăreţi. înmulţirea nevoilor bisericeştT 'p rin ' dezvoltarea cultului şi a vieţii sociale creştine. La început se cînta de către credin­ cioşi din psalmii Vechiului Testam ent.PERSECU ŢIILE 169 închişi). acoluţii. chiar în Biserici mari. Diaconii erau rînduiţi de episcopi. duceau ajutorul celor care nu puteau veni Ia cult şi aveau grijă de găzduirea călătorilor creştini. inima şi sufletul episcopului».

Ei vegheau ca să nu intre în biserică necreştini. c h o r e p is c o p i). Exorciştii ajutau şi la botezul catehumenilor. cu un fel de vicari.(xwpsrciaxoirot. A ceştia erau însă clerici sau chiar laici însărcinaţi. cu pregătirea cate­ humenilor. însărcinarea lor era necesară şi importantă.370 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ către doi psalţi sau două coruri. acoluţii erau trimişi uneori de episcopi să ducă scrisori . numărul lor varia. mai ales pe cele pentru care erau mai po­ trivite decît diaconii bărbaţi . m in istrae) ) servicii auxiliare. Horepiscopii puteau săvîrşi cultul şi l.nn. E x o rciştii. A c o lu ţii (axoXoofroi. dar trebuii' să fi fost mai vechi.7. U şierii (o stia rii) aveau în grijă paza uşilor şi a porţilor. în epoca persecuţiilor. Cu timpul. asistau ia botezul femeilor. Unii horepiscopi aveau hirtonie de episcopi. G rop a rii (fo s s o r e s ) sînt cunoscuţi dintr-un document din timpul persecuţiilor lui Diocleţian (303). a c o ly ti) erau însoţitori ai episcopilor. Ei nu sînt socotiţi de toţi istoricii treaptă a clerului inferior. Unele sinoade au restrîns drepturile lor in I.i episcopilor. îndeplineau (> l'i'iiH'ili' <Hn . altit erau doar preoţi.. întinderea creştinismu­ lui în afară de oraşe a făcut necesară crearea unor slujitori speciali pentru comunităţile depărtate de oraşe. la împărţirea . prin două legi ale împăratului Constanţiu (35Î). Ei au fost trecuţi în clerul inferior. Serviciul lor îl îndeplineau uneori alţi clerici. 4) H o r e p is c o p ii . horepiscopii au fost înlocuiţi de /.iee misiune. Ei sînt cunoscuţi în Orient clin secolul al IlI-lea cu numele ele h o r e p is c o p i sau episcopi de ţară (sirtoxowoi Tiov aŢpiov). numiţi uneori şi e p o r c h iş li au avut la început caracter harismatic. sau de preoţi de ţară. purtînd luminile la ceremoniile bisericeşti. Unii istorici înnumără între clericii inferiori pe c a te h e ţi [v. Cju-ş-i— ipodiaconii.-rl/r -.7 : ¡. D ia c o n c s e le (Siaxoviosat. // < v / ( > r)(/ • / -ii'/!). împreună cu lectorii. E' erau inferiori episcopilor din oraşe şi au ajuns în de­ pendenţă de oi. preoţi vizitatori. mai ales la Roma şi acolo unde se mai săpau catacombe.vc/ \iciu l B isericii. Slujba lor era vindecarea celor posedaţi de duhuri necu­ rate (en erg u m en i) sau a celor ce sufereau de boli sufleteşti.ne. d u r nu hirotoneau. Ei ajutau la cult.

sau dintre vădu­ vele căsătorie o singură dată. Antiohia. deşi acestea nu erau şcoli speciale pentru formarea clerului. cu unele excepţii. la agape. Pe lîngă daruri în n a­ tură. slujitorii alta­ rului trăiau de la altar (Luca 10. Clericii primeau ajutor potrivit cu rangul şi cu situaţia lor ma­ terială. 1 Cor. care făceau vot de castitate. chiar dacă ar fi făcut penitenţă. ele aveau în fruntea lor o întîistătătoare ('¡rpEa^S-cn. De regulă. 13). După înfiinţarea şcolilor creştine. pe cei care după boiez săvîrşeau fapte infamante. Clerul se întreţinea în primele trei secole clin darurile şi din contribuţia credincioşilor. Ele se alegeau din­ I re fecioarele vîrstnice. cei trecuţi prin ele erau preferaţi în cler. Pregătirea clerului. Clericii nu se pregăteau la început în anu­ mite şcoli. pe en erg u m en i (bolnavi sufleteşte). Cezareea Palestinei. pe sclavi (dacă nu aveau învoirea stăpînilor). pe neofiţi. trebuind să fie ajutaţi înlîi săracii. Condiţiile cerute pentru intrarea în cler erau mai ales morale. După practica Vechiului Testament şi după principiul aplicat de Sfinţii Apostoli. Creştinii duceau ofrande (o b la tio n e s ) din mai toate produsele muncii lor. observate de timpuriu. mai ales la episcopat. 9. Edesa). Rolul lor era important în Orient. pe bigami. 7 . la vizitarea bolnavilor. El lua pe lîngă sine pe cei mai apţi pentru cler şi-i forma cu Învăţătură şi cu exemplul său. c. M ijlocul obişnuit de pregătire a clerului era trăirea şi slujirea pe lingă episcop. unde s-au şi menţinut mai mult. pe funcţionari. întreţinerea clerului. Asemenea condiţii. se întreţineau şi prin munca lor. Un timp a existat şi un serviciu al văduvelor (x%pai). culţi- . ei ofereau şi bani pentru ajutorarea săracilor şi întreţinerea cle­ rului.P ERSECU ŢIILE 171 djuloarelor pentru femei.). pe clinici (cei botezaţi în caz de boală grea). pe cei căsătoriţi cu rude apropiate. pe e re­ ticii şi pe schismaticii chiar reveniţi la Biserică. Biserica a stabilit să nu hirotonească pe cei ce au unele defecte tru­ peşti. pe cei cu soţii adultere. d. evlavioase şi virtuoase. Mai mulţi din episcopii din secolele II şi III au ieşit din aceste şcoli (din Alexandria. pe militari. viitorii clerici treceau întîi prin clerul inferior. clericii. Făceau servicii pentru femei şi se ocupau cu rugă­ ciunea şi îngrijirea locaşului de cult. Cum contribuţia credincioşilor nu ajungea întotdeauna. au început să intre în hotărîrile sinoadelor.

Abia la începutul secolului al IV-lea. dar se ştie.172 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA vînd cîmpul. Macedonia ia Filipi şi Tesalonic. ei se v cr fi îmbrăcat în haine mai bune şi turale". Veşminte liturgice speciale se cunosc din secolul al IV-lea. La cult. Asia la Efes. că sinodul a impus celibatul. s-a inlerzis în Spania. nu l-a aprobaL Costum special clerul nu pare să fi avui in primele trei secole. Din B i s e r i c a o r a ş u lu i şi a 1: i ilen iuiui î nvec i nai . Se cerea doar ca ei să fio căsătoriţi o singură dată (m o n o g a m ie) şi să nu se recăsătorească după hirotonie. e. H o r e p is c o p il ajutau la satisfacerea 11 e \ uilei .ie s-au grupat pe provincii. Canonul (33) prin care se hotărăşte aceasta este redactat greşit (luat după literă. Noile comunităţi de pe teritoriul vecin ţineau dc episcopul ora­ şului. grădina sau exercitînd o meserie. Cu numărul comunităţilor din oraş a crescut şi numărul episco­ pi lor.mjdunum. clin aplicarea şi interpretarea lui.i l. f i e c ă r u i episcop. şi anume : Aliaia la Corinl. Clericii purtau desigur costumul timpului şi ul regiunii lor. mai ales episcopi. dar pe de alta par le se ţinea să nu se sporească mult numărul cpiscopilor. Sistemul mitropolitan. Clerul celibatar era socotit mai curat şi mai vrednic pentru săvîrşirea Sfintei. prin si­ nodul de la Ei vira (Illiberis. lui (can. creştinismul s-a întins în jurul lor. Euharistii. Nici o hotărîre apostolică sau bisericească nu obliga pe clericii din primele trei secole să fie celibatari sau să-şi lase soţiile pentru hirotonie. trăiau totuşi în feciorie sau văduvie. Sciţia M ică la Tomis. Din oraşe. precum şi din «parichii». în jurul episcopului capiU:lei (metropolei). de regulă de culoare aibă. De p r a e s c rip tio n e . 1— 3). Unii c le ­ rici. în discuţia căruia a venit şi celibatul c lerului. Unele pro­ vincii au avut pînă la un timp un singur episcop. Sinodul I ecumenic. Celibatul clerului. Sfîntul Ciprian şi sinoadele au oprit aceasta. u l l i ' e şi misiuiui re î n tir guri şi sat e. f. rccunoscînd întîietatea şi autoritatea. ţinut la N iceea în 325. fiind obligaţi clericii să-şi lase soţiile. s .se ihmk'. el interzice nu convieţuirea clerului cu soţia. Comunităţile conduse de ei . Unii făceau chiar comerţ . Italia la Roma.eie episcopi. . 36.a format d lo c? z n s a 11 ep a r h ia (in î n ţ e l e s u l de azi) a. pe la 300) hiroloiiiii celor căsătoriţi. (vezi Teriulian. I>ierey. ci celibatul). Regula era ca fiecare oraş să aibă episcopul său.'!! (irapoixiai). Egiptul la Alexandria ( iailia l.

sinodul era prezidat de episcopul cel mai vechi sau cel mai în vîrstă (s e n e x . Prin importanţa oraşului şi prin personalitatea sa. Egipt şi Siria. S-au format şi unele grupări din mai multe provincii bise­ riceşti. autoritatea mitropolitană în Italia. Apoi au fost cele de la Cartagina sub Sfîntul Ciprian. 28) : «Părutu-s-a Sfîntului Duh şi nouă». precum şi în Pont pînă la constituirea pro­ vinciei. Hotărîrile lor se comunicau celor interesaţi şi erau obligatorii în toată provincia. Ciprian al Cartaginei. Alexandriei şi Antiohiei. luîndu-1 ca bază a organizaţiei bisericeşti următoare. chiar în afară de provincia lor. Autoritatea morală a unor mitropoliţi îi făcea ascultaţi şi influenţi. ca în împărţirea civilă. ca însoţitori sau reprezentanţi ai episcopilor. Firmilian al Cezareei Capadociei. Asistau chiar şi laici. de apă­ rare a credinţei. iar drept de cuvînt ¿iveau şi preoţii şi diaconii. La sinoade puteau să asiste şi preoţi sau diaconi.P ERSECU ŢIILE 173 34 apostolic). ei îndeplinea un rol însemnat în viaţa religioasă a provinciei şi asigura unitatea ei bisericească. apoi cele din Frigia şi Anhialos din Tracia. Sinoadele se ţineau de regulă în capitala provinciei. dar sinodul a ţinut seama de el. dincolo de provincia civilă propriu-zisă a fiecăruia. sistemul mitropolitan se consti­ tuie. avînd în frunte un ex a rh . Sinoadele erau m ijloace de afirmare a unităţii bisericeşti. sen io r). Dionisie el Corintului. care era convocat şi prezidat ele mitropolit. în Numidia şi Mauretania. Sinoa­ dele hotărau cu m ajoritate de voturi şi întocmeau procesele-verbale. S in o a d e le . Pentru chestiuni mai importante sau de interes general. episcopii provinciei se adunau în sin o d . Primele de care se face menţiune în istoria bisericească sînt cele de la Palermo în Sicilia. adică epis­ copul şef al provinciei. cu­ noscuţi şi stimaţi pînă departe. numite dieceze. El a recunoscut episcopilor Romei. Dionisie al Alexandriei. în 150. Grigorie Taumaturgul al Neocezareei şi episcopii Romei erau astfel personalităţi de seamă. Drept de vot aveau numai episcopii. numit în Occident prim at. Episcopul capitalei devine astfel « m itropolit». Sinoadele aveau conştiinţa -a fi inspirate de Sfîntul Duh şi întrebuinţau de obicei formula Sfinţilor Apostoli (Fapte 15. cele de la Antiohia con- . cele trei metropole (mari oraşe). de impunere a disciplinei bisericeşti. Policrat al Efesului. Pînă la Sinodul I ecumenic (325).

P.. V . 790. ' G. Les tem p s a p o s t o liq u e s . B i h 1 m e y e r-T iï c h 1 e-D a m m e. op. 225— 280. nr. I d e m . 190!). 4— 6. p. o p . 52— 74 şi nr. p. 209— 233. nr. B a t i f f o 1. 202— 238. op. K o n i d a r i s. Ş e s a n. Patriarh Iustin M nisest. S o a r e . 791. 96— 105 si bib lio grafia. 1970. 1. cit. V I (1954). Ie r a r h ia b i s e r i c e a s c ă în e p o c a a p o s to lic ă . 433— 436. 7— 16. în «D ictionnaire de th ro lo q ie catholique». BIBLIOGRAFIE La J. 1925. C ip ria n la ţ ă d e p r o b le m a u n ită ţii B is e r ic ii. 1— 2.u). V. 388 ss. La h ié r a r c h ie p r im itiv e . c lo r . Zur L ô su n g d e r K ir c h e n v e r ia s s im t j d o r U rch risten tu m s. IV. n i. F. H. C u rs d e d r e p t b is e r i c e s c u n iv e r s a l. cel de la Arelate (314). 3. 1939.17 4 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ Ira lui Pavel de Samosata (264. I. la cu v in tele re sp e ctiv e (B is eric ă . 64. ie r a r h ie . 245— 276. P. cit. în enciclop ed ii. p. ’ . 300). 1938 (foarte bogată bib liografie. p. E. 1959. cel de la Ancyra (314) şi Neocezareea (între 314— 325).F. p. G. E p is c o p a t. cel de la Elvira (c. E v ê q u e . în «M itropolia O lten iei». ' K. col. cit. op. V . D a u v i 11 i e r. p. «Studii T eo lo g ice». col. Bucureşti. 61. 210 p. Paris. sin o d ).. P r a t. I. X X I (1969). A titu d in e a Si. art.. 75. l’nris. 7. p. L e c l e r c q . art. 799—8 0 0 . N. F o rm a d e c o n d u c e r e în B is e r ic a c r e ş tin ă în p r im e le tre i v e a c u r i. 1963. cit. 1942.. 92. 268). p. 1656 — 1701.. p. în «Etudes d 'histoire et de th éolo gie p o ­ sitive». în «D ictionnaire d 'arhéologie ch rétien n e et de Liturgie». p. In unele provincii (Africa şi Capadocia) sinodul se întrunea regulat o dată sau de două ori pe an. I u s t i n M o i s e s c u ( — P. 2 vol. e p is c o p a t . A ten a. P o p o v i c i . IX — X X X V I). 1926.. B a u s. S a v a. 1. 4. K i r s c h . ed. p. m itr o p o lit. M itr o p o lia în d r e p tu l c a n o n ic o rtod ox . 776— 7 7 8 . 1. ’ J. liucuroşti.

Astfel.iţa de acestea.EREZIILE Ereziile iudaizante. iu. I Cor. sau pronia di-' * C a p ito l re d a c ta t de P r. cum se constată ■cea sta la J Tegesip. Ereziile au tulburat adesea Biserica şi au fost dintru început un pericol grav pentru învăţătura ei. M. T ertulian. Probleme mai greu de înţeles din creştinism e r a u : existenţa SI iniei Treimi. Creştinismul era numit de iudei la început «eres». învierea Mîntuitorului. 1961. ca fiind deosebit de religia lor (Fapte 28. Cerint. eroare. kakodoxie» (părere rea). erorile de doctrină ale celor care n-au primit sau n-au păstrat doctrina creştină aşa cum s-a predicat de Sfinţii Apostoli şi cum s-a înţeles şi păstrat de Biserică. O rto d o x îe~ şi catolîcT tate. 11. poziţia corectă era numită «ortodoxă». 22). prefacerea da­ nii iior euharistice. El se întrebuinţează pentru a arăta învăţăturile greşite. Iudeo-gnosticii. «Erezia» este pornire conştientă de a contrazice învăţătura ofi­ cială a Bisericii . dar nu orice explicare personală de bună credinţă < unui text mai greu de înţeles din Sfînta Scriptură era chiar de la în­ i ceput o erezie. h a e r e s is ).să fie şi erezii între voi. l. sau «paradoxie» (părere greşită) . Ereziile sînt tot aşa de vechi ca şi creştinismul. Şesan. p ra f. Simon Magul * Cuvîntul e r e z ie (aí'psat?. P. prezenţa supranaturalului în natural. Sfîntul Iustin Martirul. 19). «kenodoxie» (părere deş< irIci). «o abatere de la doctrina creştină era numită «eferodoxie» (părere sau credinţă eronată). sectă. părere se­ parată. 2). întruparea Fiului. Sfîntul apostol Pavel socoteşte ereziile ceva firesc («Trebuie . ca să se învedereze între voi cei încercaţi». Origen si alţii i (vo-zi la M. însemnează alegere. «Ortodoxia» XII. Ş esan .

Ele erau produsul naţionalism ului^particularismului şi formalismului Ju d a ic . Primele erezii sînt cele iu d a iz a n te. numite aşa pentru că au în_cercat să iudaizeze. fornând o comuni­ tate cu creştinii recrutaţi dintre neamuri. care a murit martir sub Traian.«co­ munitatea de l< Qumrun» . a . Curentul iudaizant era puternic nu numai în Palestina. ci şi în diaspora. 19 şi 28). parusia Domnului şi mîntuirea generală. trecînd la răsărit de Iordan. în legătură ./' a hotărît că Legea mozaică nu es te obligai or io pentru creştinii dintre neamuri (Fapte 15. Unii din iudeocreştinii moderaţi au revenit la Ierusalim (A('!ia).cu . pe cînd iudeo-creştinii au ales pe Simeon. nu au existat in doc Irii!.mai piili'i opuse. în Decapole şi spre M area Moartă.creştinismul prin oMcjaţia de. ei trăiau în asceză şi în afară de legile i mozaice. concepţii şi tendinţe creştine contrarii. Critica protestantă a imaginat în creştinismul apostolic şi o opo­ ziţie între «petrinism» şi «paulîsm». A ceste erezii atribuiau Vechiului T esta ­ ment valoare permanentă şi cereau aplicarea Sui integrală.gudaizanţii s-au or­ ganizat în s e c te * Jn c ă de la moartea iui Iacob «fratele Domnului» (62). sub împăratul Adrian.'i.176 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ vină. Aci iudaizanţii s-au apropiat tio (’seni. Iar «schisma» — a^ia[ia — era rupere sau despărţire de Biserică pe motive de indisciplină. Răscoalele şi războaiele iudaice.observa V e chiul T e s tament şi legea mozaică. în iraşji-_ nism. precum la Antiohia. Corint şi în Galatia. deşi Sinodul A postolilor de la Ierusalim. ale Sfinţilor apostoli Petru şi Pavcl. în deosebi la Ierusalim. . Acestea le-au fost atribuite de raţionalişti. din primăvara anului^50. Personalitatea celor doi Apostoli n-a dat creştinismului interpretări deosebite şi cu atît .. i ii is-l nu esle îndreptăţită considerarea esenienilor ca o comunil. au contribuit la înăsprirea raporturilor dintre iudaizanţi şi creştini şi totodată la sepa­ rarea lor.! şi vin Io Bisericii primare. la Felia. mai ales ruinarea Ierusalimului şi distrugerea templului (70). ''TucTaizanţii şi-au ales şef pe T’hebutis. exagerînd sensul discuţiei de la Anlioliia şi nuanţele de formă din predica lor. Şi unii şi alţii au părăsit Ierusalimul. ca două. unde iudaizanţii au făcut uneori mari greutăţi predicii apostolice.ili* < i nl. după unii cercetători moderni.. Iudeo-creştinii moderaţi au rămas în 1»iscric-ă. O asemenea părere este vădit neîntemeiată.

în care explicarea Scripturii se făcea îm­ potriva lui lisus ca Mesia. şi refuzau scrisul SfînLului Pavel. II). după alţii de la|abâp un veşmînt sărăcăcios. Ei observeau legea mozaică. Ebioniţii s-au apropiat mai tîrziu de «rabînism» şi de «talmudism». confundaţi uneori cu nazareii. în limba aramaică. Ieronim şi alţii. a. Creştinii s-au dezinteresat de ele şi le confundau sau asemănau cu iudaismul. rămaşi izolaţi în retragerea lor peste Iordan şi staţionari în ideile lor religioase. care a făcut o traducere lăudată a Vechiului Testament în limba greacă (în sec. Un ebionit însemnat pare a fi Symmachus. IV— V) că ţineau Evanghelia zisă «după Evrei». Ambele categorii respectau legea mo­ zaică. Nazareii recunoşteau Naşterea supranaturală a Mîntuitorului. dar nu ţineau ca ea să fie impusă şi creştinilor dintre neamuri. de la un oarecare Ebion. în forma ei originală. Epifaniu îl socoteşte însă samarinean convertit la iudaism. considerat ca apostat. Teodoret spune mai tîrziu (sec. ca şi creştinii. de cerşetor sarPcTeTTă numele comun de "‘•gara ci (ebionim]^ săraci pioşi. şi unii şi alţii negau divinitatea Lui. Ştirile ce avetai despre ele sînt din diferite locuri şi timpuri. M oartea şi învierea Lui. Evanghelia după Matei în limba aramaică. sau de la un rabin laba sau Ăbun . Ebioniţii (afîtcovatoi) erau iudaizanţi. Ei vedeau în El pe Fiul lui Dumnezeu şi Mesia. Numele lor vine. Origen crede că şe numeau aşa ca săraci cu duhul. Unii recunoşteau N asierea miraculoasă a lui lisus Hristos. Ebioniţii moderaţi. Nazareii (vaCtopaîot) erau iudaizanţi moderaţi. ca iudeii. EvoIuţTâ~ToT~esŢfr~7^^ urmărit. par a fi existat două feluri (Iustin). IV) Epifaniu. dintre care sînt cunoscute două. şi de aceea nu sînt to t­ deauna de acord. xignxişti. După unii scriitori creştini. serbau şi sabatul. Eretici iudaizanţi Ereticii iudaizanţi erau de mai multe nuanţe. după alţii trei feluri (Origen) de iudaizanţi. Numele lor se confundă la unii şi pare a se fi dat uneori chiar creştinilor. 12 — Istoria bisericească . După Origen şi Teodoret erau două feluri de ebioniţi. alţii îl socoteau fiul lui Iosif şi ai Măriei .EREZIILE 177 1. după Sfîntul Irineu. Foloseau Evanghelia după Matei. b. Nu se poate deci spune că iudaizanţii aveau de la început ideile cu care i-a cunoscut mai tîrziu (în sec. şi duminica. mai mult sau mai puţin rigorişti.

178 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ c.'< ) ml era un iudeu alexandrin. Sfîntul apostol Pavel cunoaşte unii termeni întrebuinţaţi de aceştia. i li) d. Ei aveau şi alte idei clecît cele iudaice. cunoscuţi din Apocalipsă (2. ţinerea sabatului. Afoştia mergeau mai de­ parte : aprobau cultul idolatrie.. Ei opreau căsătoria şl unele alimente (carnea). străine de iudaism.ilr. Spre sfîrşitul secolului I.). 1. Iudaizanţii combătuţi de Sfîntul apostol Pavel în Epis­ tola către Coloseni propagau nu num ai obs'efvăreâ'îegii mozaice (circumc'iziunea. el trăia în Asia Micii. a lunii noi). Epifaniu) îl socotesc doar iudaizanl. precum şi unele idei n es! ine. în unele scrieri ale Noului Testament se constată existenţa unor eretici deosebiţi de iudaizanţii propriu-zişi. se găseau idei străine de ale iudaizanţilor. influenţat de ideile lii^ Filon. aveau un dogma­ tism special. mîncau din carnea jertfită idolilor şi învăţau că ¡femeile pot fi comune bărbaţilor. în creaţie şi în mintuire . El era dualist. Negau a doua venire a lui Hristos. aveau un cult al îngerilor. deosebirea alimentelor. din gnosticismul antic. ci şi practicarea ascezei.d. denal tu ale în sensul şi scopul sistemului lor.. ei dispreţuitul legea. La aceste categorii de eretici.. Asem enea eretici se găseau şi la Corint. Unii în­ văţau şi practicau imoralitatea. 17).ilr. d. 6 şi 15). aveau «basme"şi~nesîîrşite înşirări de neamuri». Din Epistola către Efeseni şi din epistolele pastorale se cunoaşte existenţa unor iudaizanţi cu idei gnostice. socotind corpul ca o închisoare a sufle­ tului . 2 0 . Iudeo gnostici 1iideo-<|noslicii erau eretici care păstrau în parte legea iudaică i i ¡iii|)iinmilau idei slrăme. Eretici asemănători erau n ic o la iţu de l a Efes şi Pergam. 2. sărbători. sini mărturii că Cerint avea şi idei gnostice. ad- . pe care-i socoteau intermediari către Dumnezeu. ei aveau un cult al îngerilor. cu rituri deosebite de cele iudaice. . Sub pretextul libertăţii. mituri şi genealogii (I Tim. Ei se dedau la speculaţii asupra preexistenţei şi rolului lui Iisus Hristos în lumea spirituală. II Tim. care-i aseamănă cu iudeo-gnosticii. ■ ( 11. El se plînge că aseme­ nea eretici pervertesc Evanghelia şi că erau interesaţi la cîştig. :’() i. Deşii unii scriitori creştini (Ipolit. ^ a) (. Din epistolele lui Petru şi a lui Iuda cunoaştem eretici dedaţi plăcerilor. 2.

El ţinea legea mozaică (circumciziune. Săvîrşeau un fel de împărtăşire cu pîine şi sare. In elchesaism se întîînesc idei religioase diferite : naturalism păgîn. Sfîntul Ioan Evanghelistul l-a combătut. creştine şi străine nenţă (celibat.excdojipivT/). El poate veni de la un e r e t i c E lk e m l (Elkasai. căzută din cer şi adusă «profetului» lor Elchesai de către Fiul lui Dumnezeu : aşa pretindea elchesaitul Alcibiade de la Apameea (Siria). dar nu ţineau sacrificiile. Cerint era deci si dochet. eseniene. neadmiţînd realitatea Întrupării lui Hristos. Ilxai). Un curios amestec de iudaism. părăsit la moarte. unele rituri). magice. Hristos s-a întrupat de mai multe ori (în Adam şi în alţii ca în credinţele hinduse) şi cea din urmă întrupare e cea din Fecioara Maria. elchesaiţii spuneau că este un con sau un înger superior. spiritul lui Dumnezeu. dar mai bun şi mai drept decît ceilalţi oameni. . Iisus a fost un om natural. sabat. sau de la cuvintele ebraice «hei kesai» ( = putere ascunsă. Despre Hristos. o6va|jug y. care ar fi trăit pe timpul lui Traian (98— 117). Asupra Lui s-a coborît la botez Hristos. ca m ijloc de curăţire şi de vin­ decare. astrologice. Ereticii cunoscuţi de el şi învăţau practici de absti­ şi de la vin). După părerea elchesaiţilor.EREZIILE 179 miţînd existenţa unui Dumnezeu ascuns. permiteau căsătoria. care s-a dus la Roma (pe la 220). lat de 24) . de proporţii uriaşe (înalt de 96 de mile. Opreau mîncarea de ca m e şi vinul. oprire de la carne denunţate şi combătute de sale. printr-o scri­ ere secretă. alături de el sta ca principiu feminin Sfîntul Duh. Hristos putea să fie renegat. Ilkasai. care a făcut prin El minuni. dar L-a. Elchesaiţii socoteau legea mo­ zaică obligatorie (circumciziune. de păgînism de idei creştine găsim în erezia elchesaită. sau ceva mai tîrziu. Ei practicau un fel de botez şi spălări dese. invizibil. fataliste. Demiurg (ăvjjuoop'ps = crealor). Elchesaiţii pretindeau că învăţătura lor este revelată. Elchesaiţii sînt cunoscuţi din secolul al II-lea. Originea numelui lor nu este sigură. / Dochetismul şi ideile iudaizante sînt Sfîntul Ignaţiu al Antiohiei în epistolele îmbinau idei iudaice. inefabil şi a materiei eterne. şi b) E lch esa ism u l. influenţe parsiste. Un alt înger a dat legea mozaică. sabat). ascetism. Lumea a fost creată de un înger.

plecaţi în urmărirea ereticului Simon Magul. compuse mai tîrziu : în secolul IV). veşniciei materiei. şi fizic-cosmologic (a se vedea capiIolul următor). ^Mozaismul adevăxat. gnoză) din Mesopotamia. este identic cu creştinismul. Iderludeo-gnostrce se găsesc şi în scrierea apocrifă numită C a r tea lui lUiruh.lumii esto concepută ca făcută prin emanaţie. Pe Xoan Botezătorul îl socotesc opus lui Hristos. Simon Magul Simon Magul osie cronologic primul eretic. şi pretind a reda învăţătura lui Pelru. iarea păcatelor. căsătorie timpurie. întunecată de păcatele oamenilor. C rearea. pe care îl identifică încă cu iudais­ mul curat. abţinere de la carne. M oise şi ! fristos sînt profeţi. Scrierile pseucîo-clementine recom an­ dă sărăcie.oi — 10 cărţi). ereliee şi antice._care au descoperit din nou vechea re v e­ laţie de la crearea lumii. în realitate. El este cunoscut din Faptele A postul! lor (K. pînă la Roma.380 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Erezia elchesaiţilor s-a menţinut mult timp. dualismul. Ele combat în v ă­ ţă tu ra Sfîntului apostol Pavel. c) Iu d e o -g n o s tic ism u l se constată şi în ideile scrierilor apocrife cu­ noscute sub numele de P seu d o -C lein en tin e : («Omilii» (20) şi «Recu­ noaşteri» — ¿vaŢv(upta[j. emanaţia. Cercetări mai noi îi arată înrudiţi cu sa m p s eii (oamenii soarelui). Adam . în limba arabă «moghtasilah») şi m a n d e ii ( = gnosticii. Ele sînt un adevărat roman de călătorie al lui Petru şi C le­ ment Romanul (91— 100). spre deosebire de cel iudaizant. scrie­ rile Pseudo-Clementine conţin idei iudaice. Ca şi cele de mai sus (ale lui Cerint şi elchesaiţilor). nu cel falsificat. cunos­ cătorii : «manda» = cunoştinţă. în «Omilii». în urma^predicii în Samaria a diaconului Filip. iar pe Simon Magul lui Petru. elem en­ tul iudaic este mai puternic decît în «Recunoaşteri». 9— 25^. bazate pe tradiţii şi pe legende de pe la anul 200. credinţa în SfînUi Treime şi politeismul mitologic”~Pseudo-Clementinele admit necesilalea botezului pentru ier. admit pan­ teismul stoic. . în realitate. Scrierile Pseudo-Clementine văd în Sfîntul apostol Petru pe reprezenTăntuI creştinismului adevărat. numii. ele formează o legătură între iudaism şi creştinism cu gnosticismul propriuzis. Refuză interpretarea alegorică a Sfintei Scripturi. unde se vorbeşte despre aparenta lui convertire ia creştinism. cu ţa b e ii sau s a b e ii (bo­ tezaţi .

eu sînt atotpu­ ternicia..' . fdpnecele.^jdolatria le era un lucru indiferent... zicea erei icul samarinean. Elena. la(Roma.. că se socotea «a fi el cineva mare» şi că era numit de toţi «puterea cea mare a lui... Dumnezeul suprem...’ ... Simon a oferit bani Sfîntului Petru.. Din Faptele Apostolilor se ştie despre .... .în ora­ şul. Simon este deci antinpmişt şi învaţă imoralitatea. iar în Samaria el ar fi fost ucenicul altui eretic. A cea stă -a -n rodus. Ieronim scrie că Simon Magul zicea despre sine : «Eu silit cuvîntul Iui Dumnezeu...... Venind Apostolii să pună mîinile pe cei botezaţi. 5). Secta adora chipul lui Sim on‘tx-a^Mpiter) şi pe al Elenei (ca Atena)'. Ei aveau o evanghelie apocrifă («. în «simonie». Pe Iisus îl socotea una din formele aparente ale puterii supreme. nici virtuţi. cure-: însoţea. Legea mozaică era socotită de Simon operă a spiritelor inferioare şi un instrument de sclavie. Simon Magul a găsit aderenţi în ¡Siria.. pe arhangheli şi pe D em iu rg. Samaria. . care înseamnă cumpă­ rarea celor sfinte..... Doctrina lui e puţin şi nu limpede cunoscută.. ca să-i dea şi lui puterea lor. Simon Magul avea ideea că este o întrupare divină. pe care el îl urmărea ele aproape. Ei practicau magia^e^orcismele.. erau «puterile cele mari şi semnele ce făcea» misionarul creştin. nu există nici vicii. din Ieronim şi alţii.EREZIILE 181 Ceea ce impresiona şi interesa anume pe Simon. s-a manifestat iu­ deilor ca ^iu în Iisus^păgînilor ca Sfînt Duh.... .. ' “ . Dositei.prin magie. în ^rigia. .. . Cugetarea s-a întrupat intr-o serie de femei .. ţ . Faptele bune sînt inutile . " . eu sînt mîngîierea. După ştirile mâi tîrzii din scrierea F ilo s o iu m en a . Prinsă în sfera spiritelor inferioare. Numele lui a rămas pînă azi în graiul creştin. care este Dumnezeul iudeilor. el admitea o ierarhie de eo n i.. iar samarinenilor ca Tată în Simon.. Asupra acestuia a coborît Dumnezeu «marea Sa putere». în fruntea cărora era c u g e ta r ea (svvoia)... eu sînt frumuseţea..Cele patru sfîrşituri ale lumii») şi răspîndeau . Simon că era vestit. După scrierile pseudo-clementine... Ereticul învăţa mîntuirea prin credinţa în el şi în Elena. 9— 10). Simon o socotea în­ trupată într-o partizană a lui Tyr.. Simon ar fi învăţat la Alexandria.. 24. Partizanii lui erau corupţi.. în vremea sa. eu sînt totul lui Dumnezeu» (C o m en ta r la E v a n g h e lia du pă M atei. o femeie de moravuri uşoare. Dumnezeu» (8..pe îngeri..

după alta. < t ii r n y. :>oi ş. Justin Martirul a cre ­ zut că lui Simon Magul i s-a ridicat la Roma o statuie.in i c i . d e n u m ir e a e s e n ie n ilo r . mi. p. Ideile iui nu sînt bine cunoscute. Paris. Legenda adaugă că Simon Magul şi-a găsit sfirşitul la Roma. Menandru a rămas. numiţi şi basmotei. > <\ l> . spunând că va învia). «Studii T eo lo g ice». K i r s c h .ii. p.i. la m a s b o te i (sau masboteni). op. 131— 136 şi b ib lio g rafie. . il’B . şi a căzut . 783— 784 şi In enciclop edii la num ele ereziilor .i I . • B i h I ni e v e r-T ii c h 1 o-D a m m e.. H a r n a c k. Despre primul s-a crezut că a fost învăţătorul.. 447— 450. :. Idei asemănătoare cu ale lui Simon Magul se mai găseau la ereti­ cul C le o b io s . s-a lăsat îngropat de viu. S a ­ mar ¡nean ca şi Simon. «Studii T eo lo g ice». o p . El se da drept Mesia şi pretindea că nimeni nu se poate mîntui fără botezul lui. F r. S e e b e r g. 307. Dintr-o greşeală de citire sau de înţelegere. li o n g s (1 o r f.. 1969. N c i] o i t <ï. 1968. Din scrierile lor s-au păstrat doar unele fragmente. este a unui zeu sabin numit Semo Sancus. 778. P. p. :î -1. a vrut să se înalţe la cer. J .1. 11 c h r ă c r-E s s e n e r-C h r i s ( e n. S c h w a n e . ' ■ . M. liiitliciii. 1925. 1959.şi i'fcziarh ilo r. apoi ucenicul lui Simon. T i x c r o n t. vol. L o o f s. cu care să dovedească puterea sa (după o versiune.i y c I I c s. nemurirea şi o tinereţe veşnică. Le c o n c ile d e J e r u s a l e m . Simon Magul este socotit de Sfîntul Irineu «părintele ereticilor».u . K. şeful seclei. voind să facă o minune. el se socotea profetul anunţat de mult. 1968/9. după Simon. X X II (1970). care asi­ gură învierea. la g o rten ien i (goratenieni). K o ■ in . N. 1. Köln. :> (>. care a fost descoperită la 1547. b i b l i o g r a f i i : La J. a cărei inscrip­ ţie el a citit-o ca «Simoni Deo Sancto». |>. cit. s e c t e ju iv e r e j e t é e . T ra ta te le de isto ria dogm elor la A d . 1.. N a is s a n c e d e ¡'E g lise. poale şi eternitatea lumii. M. |. cit. I. < ' . !■ I’ o p o v i c i. II. ş. K ir c h e u n d S y n a g o g e .182 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ scrierea numită P r ed ic a lui Petru. înrudiţi cu Simon Magul erau ereticii D ositei şi M en an dru . op. Paris. cit. Stuttgart. 1969. X IV ţ i‘Kix). iir. O rg a n iz a re a e s e n ie n ilo r şi d o c tr in a lo r. p. ■ II. Se crede că Dositei observa legea mozaică şi că respingea teoria eonilor şi antinomismul. 2 vol. In realitate statuia.

P. Ipolit. o privire a misterelor ei.ar. Maniheismul * Gnosticismul este cunoscut mai mult din scrierile creştinilor care l-au combătut (Irineu. avînd idei din diferite culte vechi. I Tim. Tertulian.aocpta (Credinţă.. precum şi din unele locuri de la C le­ ment Alexandrinul şi Origen). Din ea se păstrează numai fragmente (în Migne. c u n o a ş te r e pe care gnosiicii credeau că o posedă. Ş esan « _ \K y C v v ° / . prin propaganda.iL£axi toţi oamenii. El a fost un pericol pentru creştinism prin unele idei. Gnoza era deci o «ştiinţă». Alte sisteme. P£_c. Filastriu de Brescia. Ea pretindea că se bazează pe tradiţii secrete. Epifaniu.. Numele gnosticismuTuî"vTiîe cíe l a rvcoat». complicat şi straniu. care a căutat să atragă şi creştinismul. El este anterior creştinismului şi nu este un produs al evoluţiei interne a creslmisimilui. în mul­ ţimea şi variaţia ideilor şi termenilor săi.EREZIILE 18 3 Gnosticismul sirian şi alexandrin. Teodoret de Cyr. ci al putem icuJjirT álm ñ r^Tñrretist. M. VII) şi o scriere I I îoti? . - * Capitol redactat de Pr.e. unii au căutat-o iImTlMér?n~Tñ~caFaia iudScaTldţii în parsism (mazdeismul persan). Gnosticismul este un sistem de erezii. ceea ce este adevărat în parte. în bu dism. mai ales pentru -gnosticismul alexandrin. Gnosticismul era încercarea de a face din «ştiinţă» o înţelegere superioară a religiei. G. înţelepciune).0 -^a. şi chiar unele din iucTâFsm şi~creşfrn]s:n. Nici scrierile în care creştinii au combătut gnosticismul nu se păstrează toate. Adamantius. Originea gnosticismului au văzut-o vechii scriitori creştini în filo­ zofia antică. P. Bogata literaturaă gnostică s-a pierdut aproape toată.ib. 20). El raţionaliza religla'şT credea că asigură cunoaşterea adevărului religios şi posibilitatea mîn. Sfîntul apostol Pavel o numeşte «falsă ştiinţă» ((¡jsuSw vuiaos -fvíoatc.transforme într-o religie de mistere.. 6 . Cunoaş­ terea lui este deci relativă. 111 marele proces-a-Lame-stecuIul de religii şi să-] . Gnosticismul este un fenomen religios cu caracter sincretist. maî'~ăIes~platonică. Unii au văzut-o chiar în creştinism. prin scrierile şi prin pretinsa sa" ştiinţă în « P rob lem a creaţiu n ii». prof. în orfism sau în influenţa sistemelor religioase orientale şi în deo­ sebi în sincretismul religios. cunoscute numai de iniţiaţi. Dinlre istoricii mai noi.

Ea este iz v o r u l p rim a r închis în sine al tuturor perfecţiunilor. Divinitatea nu putea fi definită sau numită. Gnosticismul punea şi credea că dezleagă marile întrebări care preocupă spiritul omenesc : De unde vine rău] şi de ce ? De unde vine omul şi cu m ? (Unde malum et quare ? Et unde homo et quomodo ? — la Tertulian). ba lua chiar aspect creştin prin aceea că socotea pe Iisus Hristos în posesiunea cunoştinţei.184 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ tuirii pe această cale. mai presus de tot ce este omenesc şi material. ceva de care nu se poale nici vorbi.. potrivit căreia există două principii veşnice şi opuse. Eu oslo socotilă sediul răului sau este identificată cu răul. o numeau încă abis (jjuOoţL Această concepţie — o tăcoro eternă în profunzimile unui abis infinit — era. unul şi totul (ev xa'i i t a v ) .. F on d u l com u n al doctrinei gnostice rezidă în dualism. M aiori . Pen­ tru a o arăta cît mai pură şi mai înaltă. La . 1 (îSA se găseşte din veci în opoziţie absolută cu spiritul vj) divin. nici să conceapă e x is ­ tenţa lumii prin actul creator al unei voinţe personale şi libere. dar avea scop religios. Ce am fost şi ce am d ev en it? Unde am fost şi unde am a ju n s ? Unde mergem şi unde vom fi mînluiţi ? Ce e naştere şi ce e renaştere ? Care sînt raporturile Intre Dumnezeu şi lume ? Cum poate spiritul pur. transcendenţa oi ora dusă la limită. Gnosticismul nu poate să explice altfel dubla existenţă a . să conducă materia şi finitul. a învăţăturii care mînluieşte pe oameni. Gnosticii o mai uu m oau do <ico<hi p r in c ip iu sau început (oLpxrf). după gnostici. infinit separată de om şi de natură. ~ _DualJ. Pentru a o arăta cît mai departe do Ivimo.spiritului şi a. Gnosticii voiau să dea o idee foarte înaltă despre divinitate. do col fizic şi de cel moral. preînceput (icpoapx'/j). emanaţionism şi mîntuire prin gnoză.smul^--este concepţia de caracter aristotelic. o numeau (tăcere) (aijrj). gnosticii căutau să dea dogmelor şi practicilor lui o expre­ sie filozofică. Gnoza lucra cu unele noţiuni filozofice. în creştinism. fiinţa dumnezeiască infinită să cunoască. Toate sistemele gnostice credeau că ajung 1 a. să producă. fericire prin gnoză. Noţiunea do divinitate era cît se poate de abstractă. adică lu m ea ? Importantă era îndeosebi pro­ blema originii răului şi a mîntuirii de rău. materiei. cea mai demnă de divinitate. prolopurinle (npoitatiop).

n Este numit şi apXwv (căpetenie). 1< '(istor părţi din împărăţia materială a lumii şi restabilirea lor în pliroina. Ei provin din principiul divin prin emanaţie iipdp oX^fie cîte unul.?. cu atît sînt mai. estedeosebit conceput de gnostici. Felul cum se întîmplă acest proces de eli­ berare. creatorul lumii. unor nffţiuni filozofice.creaţia. gnosticii răspundeau : din materie ( â q ţ bXrfi). împărăţia binelui şi a luminii. şi de unire cu divinitatea. numiţi şi îngeri. .EREZIILE 185. Diferenţele între sistemele gnostice sînt de altfel mul Le. Ideea aceasta venea din parsism. ca în platonism. prin crearea lumii de către_EL±nsuşi. Ea însemnează scăpare.ul.. Cea mai înaltă emanaţie este eonul superior. El este Dumne. mai îndepărtaţi. Cu cît eonii sînt. Lui i s-a încredinţat opera mîntuirii lumii. a principiului divin şi bun | otevop . spiritele a u ’f ost"prinse închise în materie. prin crearea lumii de către Demiurg (ele se gă­ sesc în oameni.un eon inferior.. _____ Eonii. Cu. cînd haos. la care aspiră sufletul omului. întrebarea : de unde vine răul (tcoSsv -co xaxov).. M ateria este nu­ mită cînd jA j ov — ca fără fiinţă şi fără formă. sau dualismul parsist (în Siria). Numărul lor variază la gnostici.stau3nxMlci5JUiiUnIâtuxa.xJ— deplinătatea. 1 0 0 9 7 0 ?). prin separarea elementelor.^a£^.biblică şi aceas­ ta pentru a nu f a c ^ d i n J u m n e z e i i .iudeilo. formează laolaltă} •KXrjpwp. ajungînd pînă 1|T365. (E o n ii ^aiffive?) erau figuri din vechea mitologie sau personificarea. raţiunea sau cuvîntul (Aoţoî). numit mintea fvooc). şi reîntoarcerea absolutu­ lui în sine însuşi (ânOKa. este cel din urmă : de aceea el este soco­ tit mărginit. eliberare de materie : este dizolvarea lumii mate­ riale./ . după cum stă la baza lor influenţa filozofiei platonice(la Alexandria). era opusă «pliromei». vidul haotic.ulteriori./ = ’sau c h ia r ' mai mulţi (365 ceruri / 7 eoni). mîntuirea constă în descătuşarea . un eon masculin şi unul fe­ minin. emanat din divinitate. în împărăţia spirituală. în animale..xdamaii).autorul răului. ignorant. ' Demiurg. adică m ai tîrzii. Mîntuirea este concepută de gnostici ca un proces cosmic. Crearea lumii este fapta Iui Demiurg (Stjjj. în opoziţie cu spiritul T divin. La aceasta se ajunge prin gnoză^ Pe rînd lupta dintre cele două principii şi împărăţii.. Lumea materială nu este opera lui Dumnezeu. în plante).puţin perfecţi.ze. fie perechi (auCufot). pervers. în urma celorlalţi. senzuale..

ca şi întruparea Sa. Cn şi creaţia biblică.286 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ _Sistem ele „gnostice. Pavel. sau asupra_^omului fisus s-a coborît eonul Hrislos. Cei c ar e posedau gnoza. aşa cum nu admite întruparea şi învierea lui Hristos. carnea. prin cultul lui fastuos şi bogat. spiritele se vor întoarce în pliro 111*1 prin gnoză : înviere. Alte sisteme admiteau trei categorii. se pierd. Asceza gnostică interzicea căsătoria. concepţia gnostică despre materie nu îngăduie aceasta. rieruşmaţTşi corupţi.psihicii (sufleteşti). Mîntuirea nu se realizează prin Moartea Lui. S eri piliră es le fie interpretată. adică material. care este corpul. care sînt g n o s tic ii. SIîulu. eshatologia creştină este înlăturată de gnosIici. Pnevmalicii. rai şi iad nu vor fi. Unele sisteme deosebeau pnevmat. . în care folosea arta . Iisus Hrislos este totuşi în toate sistemele gnostice marea răspîntie a istoriei lumii. numai oi se mîntuiesc . se mîntuiau numai prin ea. fie libertin ¡. adică materialii. după trihotomismul platonic şi filonic (spirit. T. sau unul eteric. ci sau unul aparent. prin gnoză. din ideea că nu faptele bune sînt necesare pentru mînluire. Nu vor învia 'n ic i corpurile omeneşti . plăcerile senzuale. M o ra la g n o s tic ilo r era fie ascetică. prin asceză. ci prin cunoştinţă. adică spiritualii. ilicii.urnea se va distruge prin foc. Gnosticismul era atrăgător prin pretenţia lui de a poseda cunoş­ tinţa misterelor. ci gnoza.sin.stă. fie aruncată. lucrînd cu materie. suflet.! pi in iniţiere. sînt cei care posedă scîntei din divin itate. ei obţinînd o fericire inferioară. nu a ju tă la mîntuire. prin formule şi practici magice.iri si ilici. Grioslicii . vinul. . ceresc. trup) . Libertiniştii erau dimpo­ t r i v ă destrînaţi şi senzuali. pentru dis­ trugerea materiei. Gnosticii aveau totuşi unele'rituri. care sînt simpli credincioşi şi cărora gnoza le rămîne închisă. Ea se păstrează. de la unii Apostoli (Pelru. Şuferinţele. ziceau ei.iveau cărţile lor prelinse sacre şi o revelaţie socotită secretă şi cunoscul. antinomistă. între care unul asemănător cu Euharistia creş­ tină (Irineu spune că unii aveau meşteşugul de n colora în roşu lichidul de care se serveau în timpul săvîrşirii ritului lor). pnevmaticii. excesiv de severă. judecată.sînt şi dochetiste. Toma). Sfintele Taine. M oartea şi învierea liu_Hristos sînt aparente. Gnosticii împărţeau pe oameni în două sau trei categorii. şXJliciLăgnoranţi şi osîndiţi. învăţînd că Hristos n-a luat trup real..alegoric. .

. în secolul I . dintre care unii aveau ştiinţă şi talent se găseau între gnostici mulţi şarlatani şi oameni creduli şi amăgiţi. care trăia în Alexandria în prima jumătate a secolului al II-lea.EREZIILE 187 (imne. de acelaşi Menandru. culte misterice. colegii. El îm­ părţea pe oameni în două categorii. secte.TV-jea . Reprezentant mai însemnat este^a|orniI}(Satornin). O rg an izarea. în secolul al II-lea se dezvoltă_şi înfloreşte^ rnenţinîndu-se periculos pentru creştinism pînă T â ”fiimătatea secolului al III-lea ^ după aceea decade. Se menţine În^ă3ianiheîsmul/~r: apărut în secolul aLIII-lea^ iar după decăderea lui supravieţuiesc idei gnostico-maniheiee.. a lui Schelling (Ţ 1854) precum şi mica organizaţie numită «Eglise gnostique de France».incapabil SrO. gnosticismul era în curs de formare.lm-aL. Pe lingă oameni preocupaţi de proble­ mele religioase şi filozofice. la c atari şi_ a lbiaen ezi. o| este o amplificare şi o expunere gnostică mai sistematică. la Paris. prin literatura lui teologică (ex e ­ geză) şi tendenţioasă (romane pseudo-apostolice). El a fost un scriitor însemnat . asociaţii ascetice. partizanul lui Simon Magul . în Evul mediu. interpret al Sfîntului Petru. Spre sfîrşitul secolu. prin îndrăzneala spe­ culaţiei şi a imaginaţiei lui. care trăia la Antiohia şi es le so­ cotit de Sfîntul Irineu (t 202) discipol al lui Menandru. Basilide se lăuda a fi discipolul unui Glaucias. Unii dintre scriitorii vechi au crezut că Basilide a fost şi în Persia. In sectele lor se intra după o ini­ ţiere prin diferite rituri şi cu depunere de jurămînt că nu vor descoperi altora misterele încredinţate lor. de asemenea l ini său Isidor. G n osticismul sirian este un sistem religios oriental. şi Eoifaniu . diatribe. adunări. î n rpavlicianism. chipuri ale lui Hristos. ca biserici. apoi în bog omilism. mîntuiasccL Gnosticismul alexandrin este mult mai însemnat.socotea creatorul Ju m ii jşL. îl leagă prin <giosticul_ B asîlid c r (Vasilide). v echile sisteme dispar. Gnosticii s-au organizat în diferite forme şi nume. S is te m e le g n o s tic e mai însemnate sînt cel siria n şi cel alex an d rin . caracterizat prin dualism riguros. şcoli — formînd comunităţi. Sistemul lui este mult mai prelucrat decît al lui Satornil . lumini). a lui Hegel ( t 1831). prin dochetism şi anti-iudaism exagerat. Pe Dumnezeul iudeilor îl . . Satornil consideră căsătoria instituită de diavol. Irineu. înrudite cu ideile gnostice în epoca modernă au filozofia mistică-panteistă a lui Iacob Böhme ( j 1624). şi deci de gnoza samarineană. .

dodecada.sistemul în «A d v e rs u s V alen tin ia n o s» . la Irineu (• 202) şi Epifaniu (f 403) estef o emanaţie de sus în jos. Valentin împărţea pe oameni în trei categorii şi învăţa distrugerea materiei. La început era neantul. ogdoada. un al doilea jir h o n întemeiază ebdomada. s-a produs lumea fenomenelor . care este cerul . Valentin atenuează dualismul gnostic oriental . în urma unei tulburări în pliroma. Dumnezeu a trimis pe cel mai mare dintre eoni (min­ tea). imperiul vidului. eonii s-au unit şi au produs prin em a­ naţie comună un nou eon. El l-a răspîndit la Alexandria şi la. se găsesc 365 de ceruri. Terlulian a combălul. care întemeiază _ogdoaba . pliroma. a creat lumea. a prins cîteva părţi de lumină. SinL cunoscuţi Ptolomeu. Marcu. a fenomenelor. fie ca principiu . Tertulian vorbeşte despre elocvenţa lui. unde a murit pe la 160. iar din acesta se ridică marele arhon. el apare ca o evoluţie de­ jo s în sus în procesul cosmic . A cest arhon a condus lumea __j5 Înă la Moise. Secundus . pentru eliberarea cărora Iehova. F ilo s o fu m e n a ) . aşezată adînc sub pliroma. . a mîntuit pe oameni prin gnoză şi s-a retras în pliroma.188 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Sistemul lui Basilide este prezentat variat la Clement Alexandrinul (ţ 215/216) şi la Ipolit t 235 . triaconlada (30 de eoni) care este lumea ideală. a pamîntului şi a ilicilor printr-un foc. In «ofism» jo a c ă mare rol şarpele (ocpic}:. A lic sisleme gnostice sînt înrudite fie cu cel sirian oriental fio cu ce! alexandrin-J'îlozofic. mijlocitor al gnozei. învaţă timp de un an şi este Minluilorul ( aojtijp). care s-a unit la botez cu omul Iisus. Valentin învaţă emanaţia în perechi de eoni. produsă de eonul aoepta = înţelepciunea. important. opusă kenomei. arhonul ultimului cer. fără a le putea mînţui. Roma. Intre marele arhon (Dumnezeu) si arhonul ebdomadei. care formează tetrada (2 perechi). decada. adică al cunoştinţei către oameni.planetar. pe Iisus cel ceresc. Materia eternă. Heracleon. purul nimic. avînd fiecare şapte eoni şi formînd pliroma. care sc> va ridica din adîncurile materiei. deosebit de strălucit. ci a paralelismului dintre lumea superioară a ideilor şi lumea inferioară. este influenţat mai mult de filozofie şi pri­ veşte lumea nu sub forma dualismului riguros. ~ V alentin este autorul sistemului gnostic: celui mai dezvoltat şi mai. Pentru aceasta. Discipolii lui Valentin s-au împărţit în două şcoli : una italică şi una orientală. din care a ieşit haosul. care se coboară la botez asupra omului Iisus.

. Religiile populare. care ne-a mîntuit prin «reminiscenţele» sale < monadă. C a rp o c ra t. Hine şi rău — zicea el — nu există de la natură. Adepţii lui săvîrşeau euharistia cu apă . Sistemul ofic este mai complicat decît al lui Satornil şi are numeroase ramificaţii şi nuanţe : naaseni (nahas = şarpe în 1 . setieni (de la Set). unii erau asceţi severi.. barbonienii.. Aristotel). mai ales cea iudaică. care trăia la Edesa ( t 202) şi fiul lui Harmonius. la sfîrşitul secolului al II-lea avea un sistem apropiat de al lui M arcian şi era influenţat de plato­ nism. de la vin). Ereticii înrudiţi sînt cei numiţi barbelognostici. un sirian stabilit în Africa. prin gnoză şi călcarea legii lui Demiurg. zicea el. Sirianul B a rd es a n e (Bar-Daisan). H erm o g en . peraţi. severieni (aceştia întrebuinţau scrierea păstrată JIíaTt? oocpia cu nuanţe valentiniene). de la car­ ne.(ov).. antitacţii.. Apologetul Taţian Asirianul. nu era dualist. alţii desfrînaţi. Platón. în unitatea pierdută a totului. păgînă. dar are idei gnostice (dualism. ei erau numiţi de aceea «aquari» sau «hydroparastaţi». vin de la demoni. IJnii istorici nu-i socotesc eretici. Dumnezeul iudeilor (laldabaot. deşi pe altele nu le admite.. discipol al lui Iustin Martirul ( ţ 165). susţinînd că numele său aparţine zeului egiptean I Îorus-Harpokrates.. In morală. reprezintă un sistem gnostic mai apropiat de creştinism. aşa cum a făcut Hristos. Cercetători mai noi cred totuşi că el .. de aceea unii îl adorau. prodicienii. Demiurg) ţinea pe oameni departe de cunoştinţă . Pe aceeaşi linie cu Hristos punea Carpocrat pe filozofi (Pi­ lin lit gora. Ofismul era anti-iudaic şi dua­ list riguros. a adoptat la întoarcerea în ţara sa pe la 172— 173 o doctrină cu apa­ renţe gnostice şi o morală ascetică (abţinere de la căsătorie. ebra­ ică). Bardesane a scris contra marcioniţilor şi a lăsat imne religioase... ale căror chipuri le aşeza în locaşurile de cult ale sectei. panteislă. pe aceasta a adus-o şarpele. Adevărata religie este întoarcerea în monadă.. sau «encratiţi» «cumpătaţi». El combate unele erori ale ereticilor. ci numai în închipui­ . emanaţie). El admitea şi creaţia biblică şi teoria emanaţiilor. Unii istorici îi contestă existenţa. cainiţi (Cain). Gnoza lui Carpocrat este caracterizată prin corupţia ei morală..axo8 aí¡j. fie ca principiu bun (áfa&oSaíjiwv). Hermogen a lost combătut de Tertulian (A d v ersu s H erm o g en em ).EREZIILE 189 rău (y. care trăia în Alexandria — jumătatea secolului al II-lea — reprezintă o gnoză anti-iudaică...

adică ferirea de păcatele săvîrşite cu vorbirea. Persoana întemeietorului. Elementele rele au creai pe Adam şi pe Eva (pe aceasta numai din materie). a intrat în secta moghtasilah. a luminii şi a întunericului.ice prin învăţătura lui Iisus Hristos.a. se găsesc în cea mai mare opo­ ziţie. Mani era persan. de v e ch e teosofie babilonian-haldeică şi de idei creştine. S e zice că a murit jupuit de viu de către perşi (la 277). Agapele carpocratiene erau întinate de desfrîu.i se l. care este Mîntuitorul. necreale. ele sînt sufletul lumii sau Iisus cel pătimi tor (J e s u s p atib ilis). de origine nobilă. a gurii. Epifaniu. cu faptele şi . el este un produs gnostic sln c re H ^ . Dualismul maniheic este extrem. care moare la vîrsta de 17 ani. născut în Babilonia (în regiunea CtesîTon.. în limbile siriacă. El nu voia să fie doar un sistem pentru iniţiaţi. persană şi armeană. cu gnoza siriană ş. numit M ani. budism. Izvoarele — unele orientale. M an es sau M a n ih eo s. el este conceput mai original. Mani voia să dea o nouă religie perşilor şi a încercat să influenţeze şi asupra creştinilor. arabă. în limbile greacă şi latină — se deosebesc mult în cele ce spun despre ereziarh. lilihri are. în lupta dintre ele. a străbătut lumea răspîndind doctrina sa. Ele­ mentele luminoase salvate s-au aşezat în soare şi formează pe Iisus cel nepaUmitor (J e s u s im p a tib ilis). F ie ­ care om are un suflet luminos bun şi unul rău. altele occidentale. Ele sînt personificate. o nouă religie universală. este înconjurată de legendă. veşnice.Ş a gnosticism ului. Carpocrat a avut un fiu.i perpeLua prin naştere captivitatea elementelor luminoase. unele părţi de lumină au devenit captive in împărăţia întunericu­ lui . ca o yiganlomachie. vii.deşi cu idei împrumutate. membre sau elemente. Cele două împărăţii.190 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ rea omului. Fiecare are cinci serii de eoni sau cinci regiuni.parsism. Maniheismul reprezintă o nouă faz. a învăţat pe oameni cele «trei peceţi».^ n ''a m e s ie c d o . ci o adevărată biserică. în trup omenesc aparent. a inîinilor şi a sinului (signacula oris. Carpocrat învăţînd comunitatea bunurilor şi a femeilor. care a coborît clin soare pe pămînl. pe la 215— 216). Maniheismul are un caracter mai oriental decît celelalte sisteme gnostice şi oarecare ase­ mănare cu elchesaismul. El a primit învăţătură aleasă. Sistemul lui este cel mai bine format şi mai consecvent dintre cele gnostice. manus el sinus). pen­ tru .

organizarea sectei sale. 1955. Paris.e.EREZIILE 191 ca plăcerile. nu şi pentru ceilalţi. să se grăbească încheierea canonului Sfin­ tei Scripturi... să se scrie opere creştine polemice. iar aceş­ tia întreţineau pe aleşi cu hrană. Roma. combătînd gnosticismul. Învăţătura lui a fost falsificată de Apostoli. Aleşii se rugau pentru auditori. Morala sectei era severă.. avînd rituri asemănătoare (botez cu untdelemn şi o împărtăşire fără vin). să lămurească şi să fixeze doctrina Bisericii. B u o n a i u t i . gnosticismul a fost pentru Biserică şi un stimul. de la plăceri. Mani pretindea că o restabileşte el. Aleşii păstrau cele trei peceţi : Se abţineau de la carne. BIBLIOGRAFIE V ezi num eJe e re ticilo r şi ereziilo r gn ostice. H. 1907. J . pentru cei aleşi. El şi-a ales doisprezece Apostoli (m agistri) şi 72 jde. _ în.eoţiT. op. în Africa. L o G n o s tic is m o . D ie G n o s is .. cit. să se îmbogăţească şi dezvolte cultul. p. Galia). Se admite că el a făcut să se pre­ cizeze regula de credinţă..es et g n o s tic is m e . K i r s c h. lapte şi vin. numită pentru că aderenţii lui se pros­ ternau în faţa unui scaun. M ani a imitat creştinismul. Regele vandal Huneric a deportat mulţi manihei pe coastele europene sudice (Italia. P o p o v i c i. op. să se întărească autoritatea episcopală. Leipzig. E. în e n ciclop ed iile teo lo g ice. simbol al învăţătorului lor. Ei erau vegetarieni. de la lucrul manual. Ideile lor s-au păstrat şi în Evul mediu. 308— 333. L e i s e g n n g. ea a cîştigat un timp ca auditor pe Augustin (')' 430). E tu d e c r itiq u e d e s d o c u m e n ts d u g n o s t ic is m e c h r é tie n a u x H -e e t I II-c s i è c le s . 2. cei din urmă trebuiau să treacă prin metempsihoză in altă viaţă. P. şi a murit în aparenţă. p. . Maniheii imitau Botezul şi Euharistia. G n ostiq u . ed. Fapt este că teologii ortodocşi au trebuit. cit. E u g è n e d e F a y e . ouă. 1.. 499— 540 E. înainte de convertirea lui la creştinism. p.diaconi „şi el/ăn^gHeîiştTT Comunitatea jm a niheică era formată din aleşi (desăvîrşiţi) şi auditori (catehumeni). în sectele numite «neomaniheice».' 804— 805.. Secta maniheică s-a întins în Imperiul roman. Prin pericolul pe care-1 prezenta pentru creştinism. Sărbătoarea principală era ziua morţii lui Mani. unde a fost perse­ cutată de unii împăraţi păgîni sau creştini.pişcppi-pr. 784— 788.

L o d s. 1964. M. (sec. Fiind pi opi ielar de corăbii. M ar­ cion credea că între ele sînt deosebiri radicale. Paris. S c h n e i d e r . luc/ia lui provine mai ales dintr-o greşită înţelegere a Sfintei i şi îndeosebi a raportului dintre cele dona Testamente. Dar din cauza învăţăturii lui greşite. G r a n t. 1962.e s iè c le s . M arcion .Pr . Ş e s a n .. care s-ar fi inspirat direct de la Sfîntul apostol Pavel şi din Noul Testament (Adolf Harnack). 1961. D a n i e l o u .102 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ C. Leyda.a Roma. Dovedindu-se însă eretic.. R. ar fi fost fiul unui episcop creştin şi deci creştin de familie. di. 1966. J. Marcion a căutat să intre în comunitatea creştină.i înapoiat banii şi l-a respins.e e t I l l . Paris. Ereticul a oferit cliiar ca ajuî< I’ is'M'ieij o sumă mare (200. M. P. P.. 2 v o l. B i h l m e y e r . Montanismul. 1. Marcion are însă alte puncte de plecare şi alt interes decît gnosticii propriu-zişi. Pe la 138— 139. In Pont existau comunităţi iudaice şi creştinismul pătrunsese de tim­ puriu. ’i e p i s c o p u l ¡-. H is to ir e d e s d o c t r in e s c h r é t ie n n e s a v a n t N ic è e . N a u t in. p. unde a intrat în legătură cu alţi eretici. K u r t R u d o l f . 1971.D a m m e .ol r r t i a c l a l . G r a n d . W i 1 s o n. II. el era om bogat.T ü c h l e . o p . care ar fi fost unul dintre cei mai mari gînditori ai creştinismului în primele secole: un geniu religios şi un reformator. nepotriviri. T h e g n o s tic p r o b le m . 2 vol. Paris. Marcion. II— IV ). trad u cere englezà de J . 1971. Salzburg 1967. 137— 148 eu b ib îio g rafie p. l a g n o s e e t l e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s . Paris. G n o sis und G nostizAsm us. s-a născut la Sinope (Pont) pe la anul 85.F. L e D ieu d e s p r e m ie r s c h r é tie n s . Alogii * 1. H a a r d t. Marcionismul. din cnglezâ. p r o f . Mürtchen. Teologii obişnuiesc s-o numească «quasi-gnostică». Marcionismul este o erezie care are o oarecare asemănare cu gnosticismul. S e r i pl ui * Capii. el ar îi fost excomunicat de tatăl său. R. R. P aris. pentru a susţine originalitatea ereticului. ed. cit. 1975. L e ttr e s e t é c r iv a in s d e s I l . D ie G n o sis. ca ^gnosticul sirian C er don . deşi unii isto­ rici neagă aceasta. şeful sectei. M arcion s-a dus la Roma. 1961. Hiliasmul. 1969. Londra. 1954. dezacord. H endry. 862 p. R. P r é c is d 'h is to ir e d e la t h é o l o g i e c h r é tie n n e . I. Asemănările între marcionism ¡şi gnosticism sînt parţiale. Atunci Marcion şi-a înfiinţat o s e r i a p r o p r i e ( p e ia 144).000 sesterţi). D arm sladt. 450— 542. G e is t e s g e s c h ic h t e d e s a n tik e n C h risten tu m .

a combătut pe învăţătorii ei (căr­ turari). 24) • în Noul Testament.EREZIILE 193 Intr-o scriere intitulată A n titez e. Dumnezeul Noului Testament este bun (Sso? ¿-j-a&os). Dum­ nezeul Vechiului Testament. ci pe cei păcătoşi. 54— 56). nici atotputernic. Făcîndu-i-se milă de păcătoşi şi voind să-i mîntuiască. Acesta a fost necunoscut pînă la Iisus Hristos. po cînd iudeii voiau o împărăţie lumească. Marcion nu <dinitea de aceea a doua venire a lui Iisus Hristos pentru judecarea luinii. S-soc oixaio?). deci nu pe cei drepţi. Marcion era şi dochetist. privitoare la precepte morale. «iubiţi pe vrăjm aşii voştri» . pe sodomeni. combătînd legea şi opera Dumnezeului Vechiului Testament. In timpul morţii Lui aparente. el a adunat pretinse contraziceri între cele două Testamente. s-a coborît la iiid. cînd Apostolii au cerut aceasta. coborînd asupra Lui în anul al X V -le a al domniei iui Tiberiu. Hrislos a întemeiat pentru ai Săi. ci pe Cain. a venit să cheme nu pe cei drepţi. . Iisus Hristos fericeşte pe ai Săi din iubire fără judecată. nu este nici atotştiutor. Dumnezeul Noului Testament ştie şi poate totul. Pe cînd acesta voia să ajute şi să înalţe numai pe iudei. Iisus Hristos a chemat pe toii oamenii la mîntuire. nici moartea lui Iisus i ‘ *stos n-a Fost reală. Nici întruparea. în Noul Testament. Dumnezeu a pedepsit cu ploaie de foc din cer (Fac. în Vechiul Testament stă scris «ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte» . celălalt dragostea. poporul sau «¡Ies. pe egipteni etc. necunoscut chiar de Dumnezeul-demiurg al Vechiului Testament. Pe cînd Dumnezeul Vechiului Testament exercita judecată. creatorul lumii. Dumnezeul Vechiului Testament este drept şi aspru (deus justus. Mîntuitorul i-a mustrat (Luca 9. în Vechiul Testament. Marcion credea de aceea că Vechiul şi Noul Testament nu sînt opera unuia şi aceluiaşi Dumnezeu şi că deci sînt doi Dumnezei.Istoria bisericeasca . El a făcut minuni şi a învăţat. Dumnezeul cel bun s-a descoperii în Iisus Hristos. deci unul învaţă răzbunarea. Mîntuitorul a desfiinţat Legea veche. El a intervenit în lume împotriva celuilalt Dumnezeu. 19. una cerească. Vechiul Testament justifică unele păcate (furtul) . unde a predicat şi a mîntuit pe coi condamnaţi de Dumnezeul V e ­ chiului Testament. Noul Testament le condamnă.

Marcion păstra Tainele Bisericii. 16— 17). El nu admite teoria eonilor şi necesitatea gnozei. . Interesul lui este soteriologic. El caută argumente în cel Nou pentru combaterea celui Vechi.pjetinsa. pe baza tezei că nu se pune vin nou în foaie vechi şi nici petic nou la haină veche (Matei 9. pe care în realitate nu-1 înţelegea bine. admiţînd numai Evanghelia după Luca. care vorbesc despre Naşterea şi genealo­ gia lui Iisus Hristos. cu locaşuri de cult. nu avea doctrina secretă. care a făcut lumea. El permi­ tea al doilea şi al treilea botez pentru iertarea păcatelor. ci-1 mutila. Vechiul Testament este pomul care nu face roade şi se aruncă în foc . EI n-a înfiinţat o şcoală ca gnosticii.QPPz iţie _dintre Vechiul şi Noul Tes* lamf'H!. ci o biserică formată din comunităţi proprii. condamna căsătoria. botez pe care îl puteau săvîrşi şi femeile. cu cler. Combătea V e ­ chiul Testament.< I>iT>ITc7'^cos~3in. şi zece epistole pauline (fără epistolele pastorale şi cea către evrei). El nu păstra nici măcar Noul Testament întreg. . legătură posibilă. dar făcea aceasta în mod arbitrar şi inconsecvent. şi nega totuşi autenti­ citatea unor cărţi din Noul Testament. dar admitea autenticitatea lui. nu cosmologic şi filozofic. In morală. ca alj p o s t i c i l o r . dar le săvîrşea în felul său. care rodeşte. M arcion a făcut propagandă cu succes. pe c a r e le socoteşte ale Dumnezeului-demiurg.194 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă Intre cele două Testamente nu poate fi. ca gnosticii. El nu împarte pe oameni în pnevmatici şi ilici şi im despărţea pe catehumeni de credincioşi. dar fără a fi dualism metafizic. Invăţînd acestea. fără primele capitole. oprea de la carne şi de la vin. Noul Testament este pomul cel bun. învăţa asceza severă. Marcionismul se deosebeşte de gnosticism prin aceea că dualismul lui ('st. le desparte pe unul de altţul şi respinge pe cel V echi prin cel Nou. pe care-1 opunea Vechiului T e s ­ tament şi pe care credea că se întemeiază învăţă tura lui. Marcionismul a dat şi martiri în persecuţii. Marcion credea că urmează Sfîntului apostol Pavel. după Marcion. cu imne. Marcion era rig o ris t. El pretindea că reface cărţile Noului Testament în forma lor auten­ tică. mistere şi iniţiere. Partizanii lui Marcion îl numeau pe ('I <sanctissimus magister».

la 172). el fusese sacerdot al zeiţei Cybele. că morala şi disciplina ei au slăbit. mai tîrziu. Fiind mai uşor de înţeles decît gnosticismul şi mai bine orga­ nizat. ba chiar «primul protestant» (Neander). îndată după jumătateă. exclusivist. Montan era în creştinism un n e o f i t . Montan făcea un motiv de trezire excepţională a sentimentului religios. dar din alt punct de vedere. fiind influen­ ţată de lume. Mai în ­ semnat dintre ei a fost A p e lle s . Unii marcioniţi au adoptat maniheis­ mul. per­ secuţiile. M ontan . Montan a început să înveţe la Ardabau sfîrşitul lumii. Tertulian). Pe la 156— 157 (după Eusebiu. era din cele în care mişcarea de idei religioase era mai mare. cu Augustin şi cu Luther. Încă înainte de a fi fost învins gnosticismul.1 . Urmaşii lui Marcion au modificat ideile lui. starea de spirit a provinciei. Ca şi Marcion. Din speranţa venirii apropiate a lui lisus Hristos. hiliaste.EREZIILE 195 M arcion a vrut să fie un reformator al Bisericii. coborîrea Ierusalimului . montaniştii concepeau un creştinism îngust. Regiunea în care a apărut montanismul. marcionismul a fost mai periculos pentru Biserică. Irineu. Importanţa lui M arcion a fost astfel mult şi tendenţios exagerată. sectar. montanismul tulbură Biserica prin ideile sale apocaliptice. voja să fie reformator . viaţa bisericească mai agitată. unii un geniu religios. Concurenţa dintre culte. ri­ goriste. 2. Dar protestanţii l-au apreciat elogios. Pe cînd însă gnosticii voiau să cuprindă creştinismul într-o reli­ gie universală. Frigia. au trezit aci speranţa parusiei. Montan era un vizionar care voia să pregătească Iu mea pentru marele eveniment religios anunţat de el. un adevărat reformator. speranţă care mîngîiase pe primii creştini. Iustin. moderîndu-le. şi cu aceasta profetismul. Părinţii şi scrii­ torii bisericeşti l-au combătut ca pe un eretic mai rău decît alţii (Policarp. socotindu.secolului al II-lea. şeful sectei. Montanismul apare ca o reacţie contra acestei stări. el credea că Biserica a decăzut.. controversele teologice timpurii. Adolf Harnack a văzut în el un gînditor şi un-creator comparabil cu Sfîntul apostol Pavel. un înte­ meietor de religie. Montanismul a fost o sectă apărută în Frigia. readucînd spiritul profetic şi ideea parusiei apropiate. producînd o surescitare bolnăvicioasă. a primilor creştini.

Iată. Fecioria era socolilă necesară pentru a primi revelaţii. iar pentru păcate grele excludeau din comunitate.i i:. sălăşluind într-un om». ca P aradei. In aşteptarea Ierusa­ limului ceresc. «Omul doarme şi eu veghez. Predica profetică a lui Montan a făcut maro impresie. Mulţimea înfrigurată s-a strîns la locul şi timpul prezis.111 • in Sii ia. cuprinşi de emoţia sfinţitului lumii şi a împă­ răţiei celei noi. i r . cu i» iii■i şi copii.. Domnul este cel care în extază înlocuieşte inima omului. Pe gnostici. Montan şi par’i■. urmat de I ¡uuM. inlerproiind în sensul învăţăturilor lor semnele timpului : i . dar voia să aducă o viaţă religios-morală nouă. Montan se socotea Paracletul (Mîngîietorul) anunţat de Iisus Hris­ tos (Ioan 15. el vorbea în numele şi în locul lui Dumnezeu însuşi. dar ideea şi mişcarea au prins. .i s-. 26). In morală. tulburări şi alte întîmplări. Montan şi predicatorii lui îi combăteau.. ci se desăvîrşeşte prin el. Dumnezeu Domnul. rulrcniuro. se produceau stări de extază. Cuvîntul şi Paraclet». persecuţii.“ . un alt episcop. anunţa că sfîrşitul va veni ni limp d(> un ¿in. nici un trimis. cel care dă omului inima».i întîmplat.111ii s ii an c ontinuat să predice ca nişte profeţi ai împărăţiei de o / mi«' (’(■ . /'. ci pe Hristos îl ascultaţi» . Entuziasmul s-a trezit în ascultători.ii . Credincioşii îşi lăsau lucrul şi averea.¡ni. in ■ • Pont. . un episcop montanist a pornit în pustie.. ţinînd adunări. El nu schimba credinţa Bisericii. în urma unui vis repetat. A ceasta avea să se întîmple în apropiere de Pepuza şi de Tymion. Postul montaniştilor era mai lung şi mai sever decît al Bisericii. voia întărirea dis­ ciplinei. .. Mulţi şi-au vîndut averile şi le-au pus la mijloc. renunţau . «Nu un înger. ca primii creştini. în Frigia. împărăţia de o mie de ani a lui Hristos cu drepţii. «Nu pe mine. cînd z ic e a : «Eu sînt Tatăl. Montan pretindea că revelaţia Noului Testament nu este desăvîrşită. atotputernicul. o renaştere morală.IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ ceresc. A doua căsătorie era socotită adulter şi interzisă. completînd deci descop¥rlrea'facuîa'prîii^Tisus Hristos. săvîrşind cultul sub cerul liber. organul Sfîntului Duli . ci eu Domnul Dumnezeu am venit» . în spirit eshalologic. I / T u . montanismul era mai rigorist clocit Biserica. Fenomenul ceresc aştep¡<. «eu. în întîmpinarea Ierusalimului ceresc.. cei căsătoriţi de două ori erau excluşi din comunitate. Distracţiile şi podoabele erau socoti le păcate.

Biserica s-a pronunţat contra lor . secta s-a întins în Galatia şi în alte provincii din Asia Mică. Tertulian şi partizanii săi reprezentau o ramură moderată. Meliton de Sardes şi alţii. ca o co ­ munitate de sfinţi. Respinşi de Biserică. socotindu-se organe ale Sfîntului Duh şi întrebuinţînd de aceea în vorbirea lor nu genul feminin. T hem isort. episcopi. «catafrigi» (rj xkto Opo^ai atpeaic = erezia Frigienilor). ceea ce surprinde pentru rigo­ rismul lor. Montanismul a cîştigat aderenţi şi la Roma (P io c u l. montaniştii voiau să rămînă în sînul Bisericii. Montanismul a făcut aderenţi numeroşi. «proclieni». Din Frigia.EREZIILE 19? să se mai căsătorească. pe marele scriitor bist-ricesc Tertulian ( î 240). «priscilieni». A ceastă stăruinţă din partea «profeţilor» şi această credulitate din partea mulţimii arată starea. care cădeau în stări de extază şi de somnambulism şi profeţeau ca şi Montan sfîrşitul. socotind pe ceilalţi «psihici». Pe la 179— 180. profeţi. precum şi în afară de aceasta. La începutul mişcării. «terlulianişti»). avînd evanghelişti. După oarecare ezitare. iar la Cariagina pe cel mai însemnat dintre aderenţii săi. mai tîrziu un fel de patriarhi. ci genul masculin şi afirmînd că după profeţia lor va urma sfîrşitul. Rodon. pri­ mele sinoade cunoscute sînt cele împotriva montanismului (între 160— 180). Cu timpul. care se deosebea de Biserică doar prin rigorismul ei moral. Maximilţa7 Quitilla. Intre partizanii lui mai în­ semnaţi sînt A lc ib ia d e . «pepuzani». Miltiade. Montanismul a fost combătut şi în scris de Claudiu Apolinare. privilegiaţi ai Sfîntului Duh (spi­ rituales. «pepuzieni». . E schin ). montanismul s-a dezbinat în mai multe secte. Ei erau numiţi «montanişti». A lex an d ru . «artotyriţi» (aceştia întrebuinţau la împărtăşire pîine şi brînză). Secta montanistă s-a menţinut cîteva secole şi a fost condamnată prin legi şi canoane. Chiar femeile puteau să intre în clerul montanist. Ea s-a organizat. irveofjicmxot). «tascodrugiţi» (îşi fixau la rugăciune degetul arătător de nas) şi «quintilieni». Ei înşişi se numeau spirituali. de spirit a timpului. montaniştii s-au organizat separat. T h e o d o t. se aştepta din nou venirea îm­ părăţiei milenare. cu dife­ rite numiri («eschiniţi» sau «aschiniţi». Exaltatul «profet» îşi alăturase cîteva femei : Priscilla (Prisca).

31 . despre sfîr­ şitul şi judecata lumii. Ea avea început în profeţiile despre o împărăţie viitoare (Isaia. dar n-a învăţat o împărăţie a Sa pămîntească. Ea se găseşte la unii Părinţi apostolici — în v ă ţă tu ra c e lo r ciois p r A p o s t o l i . Ideea revenirii Mîntuitorului găsea temei în cele spuse în Evan­ ghelie (Matei 24. 25. P ăstoru l lu i H erm a şi mai a Ies la Papia (pe la 130). numit astfel de la yiXia. III. 5— 7) înţelese de hiliaşti ca despre o îm­ părăţie pămîntească a Mîntuitorului. sub apăsarea şi influenţa greutăţilor prin care au trecut. Ideea împărăţiei viitoare a intrat cu unele lărgiri şi modificări în creştinism. la unii apologeţi (Iustin Martirul). iar ideea timpului de o mie de ani şi alte idei erau luate din Apocalipsă (20. ca speranţă . nici ei n-au fost hiliaşti. 34— 42 . puterea lui Satan este biruită şi legată. Sens eretic a luat hiliasmul prin apariţia montanismului. Luca 12. 39. Hiliasmul (milenarismul). 39 : Ioan 5. pe care iudeii au denaturat-o cu ideea de Mesia. După aceasta avea să vină sfîrşitul lumii. Nici El. Ea a avut la început forma unei aşteptări apropiate a sfîrşitului lumii. Iisus Hristos va stabili o teocraţie pămîntească vizibilă. După o primă înviere.e puţin la minte» (Isto ria b is e r ic e a s c ă . dom­ nind cu drepţii o mie de ani. Ideea hiliastă s-a menţinut şi la unii scriitori creştini din secolele III— IV. Hiliasmul s-a format prin greşita interpretare a celor spuse de Mîntuitorul şi de Sfinţii Apostoli. 28). '-Daniil). epistola atribuită lui Varnava. Termenii simbolici şi profetici ai Apocalipsei întreţineau însă ideea împărăţiei. Sfinţii Apostoli au trebuit să pre­ vină pe credincioşi că sfîrşitul nu este iminent şi că trebuie să tră­ iască liniştiţi (epistolele către Tesaloniceni. la Irineu. împărăţia lui Mesia. Ideea îm­ părăţiei viitoare şi a parusiei apropiate era mai ales o mîngîiere în persecuţii. / Ideea hiliastă era mai veche decît creşLinismul şi venea din iu­ daism. exrj sau mil­ lenium (o mie de ani). învierea generală şi judecata viitoare. numit pentru aceasta de istoricul Eusebiu «Ioarl. 13). este credinţa că Iisus Hristos va veni din nou şi va înfiinţa o împărăţie de o mie de ani. Iisus Hristos a vorbii despre venirea sfîrşitului pe neaşteptate. a drepţilor. Ideea era generală şi neclară. în timpul împărăţiei milenare. epistola II Petru).198 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă 3. datori iii persecuţiilor şi strîmtorărilor îndurate de creştini. a cărui învăţătură greşea sau exagera şi în alte privinţe. drepţii şi credincioşii domnesc cu Iisus peste lumea cealaltă.

26). p. fără să observe că acesta era mai degrabă combătut de Sfîntul loan. de Fay e. c ritica lui Eug. Londra. II (M arcion. Lactanţiu. II. între alogi este socotit scriitorul creştin roman C aiu s din a doua jumătate a secolului al II-Iea. p. Alogii le socoteau scrieri ale lui Cerint. (T e x t e u n d U n te rs u c h u n g e n . studiul cel m ai im portant este al lui A dolf H arnack. n. P e n tr u M a rc io n is m . precum şi un antitrinitar. 2.u. Alogii au fost o sectă puţin cunoscută. X L V ). prin interpretarea alegorică a Apocalipsei. W i 1 s o n. col. este greu de spus. Comodian. Londra. 1924 (v. M a r c io n and h is in ilu e n c e . 341 ş. 787 (M arcion). cum crede Epifaniu. 4.. ' R. 234. Tertulian era hiliast ea montanist. ca adversari ai montanismului (în sec.u.D a m m e . 2 voi. 3020. în frunte cu Origen.pe a Apocalipsei pentru că vorbeşte de împărăţia milenară. (B ibliograph ie). Apus a fost combătut mai ales de Augustin. Ideea sfîrşitului apropiat şi a împărăţiei lui Hristos s-a menţinut în unele secte medievale şi mo­ derne. 1933. B i h l m e y e r . p. împotriva profetismului şi hiliasmului montanist. în . Hiliasmul a fost combătut şi în Biserică şi în afară de ea. II). M a rc io n . op. J . ed. 1925. ed. Dar în Egipt hiliasmul era susţinut chiar de un episcop. op. col. op. 1949.. cit. 1. Victorin de Poetovio). 451 ş. G n o s tiq u e s et g n o s tic is m e . 788 (M ontanism ).. K i r s c h . E. .. care sc credea Montan. 317 ş. Ei au apărut în Asia M ică (Frigia). alogii contestau auten­ ticitatea a c e s t o r a . Leipzig 1921 . M a rc io n . fiind cea mai stăruitoare dintre răstălmăcirile Evangheliei. Dacă alogii respingeau şi doctrina despre Logos.u.T u c h l e . B l a c k m a n .EREZIILE 199 în venirea lui Iisus Hristos (Metodiu. C. 345 (hiliasm ).. pe a Evangheliei pentru că vorbeşte despre trimi­ terea Paracletului (15. care se baza pe o greşită inter­ pretare a scrierilor Sfîntului evanghelist Ioan. de unii eretici (gnostici. cit. Nepos de Arsinoe.. 154 şi b ib lio g rafie p. p. P. U l y s s e C h e v a l i e r . D a s E v a n g e liu m v o m ir e m d e n G o tt. 2. op.u. împo­ triva celei literale a hiliaştilor..iu v. T h e o d o t. c it. M ontan. BIBLIOGRAFIE în e n ciclop ed iile te o lo g ice (e re tic ii şi ereziile numite). 3253). In Răsărit l-au combătut mai ales alexandrinii. I. 143 ş. ed. Dionisie al Alexandriei l-a combătut pe acesta într-o scriere specială (Ilspi eira7 7 eX > Despre făgăduinţe). E. cit. 529— 536). alogi). de unde ar veni numele lor. P o p o v i c i.

socolindu-L nu persoana dumnezeiască.ichiarn Umioiiuis»). R i g a u x. p. al cărui Fiu a devenit prin acea sta. 1. ca ţinînd la unitatea persoanei dumnezeieşti (. (în A d v ersu s P rax ea m ) pe cind anlili inilai ii dinamici neagă dumnezeirea lui lisus Hristos. p a tiip a sia n . Ş e s a n . G ra n a d a 1933. B. Una neagă dumnezeierea lui lisus Hrislos. IV1oii. ca antitrinitari. 1905. din secolul VII). B u cureşti. ca Fiu şi ca Sfînt Duh. O xford. F rib ou rg et Paris. L 'A n t é c h r is t . Subordmaţianismul. K nox. dar asemănătoare prin l a piui că se referă amîndouă la aceeaşi dogmă şi neagă trinitatea persoanelor dumnezeieşti. E n th u s ia s m .. D er M o n ta n ism u s. 334 ş. 5/6. E c c le s ia p a tr is tic a et M ille n a r is m . R. Cum doar acesta pune propriu-zis problema Sfintei Treimi. P . Paris. Fribourg et Paris. cealaltă an titrin itarism m o d a ­ list. cit. W . socotind persoana dumnezeiască una. L e s s o u r c e s de l'h is t o ir ? d u m o n ­ ta n ism e . L o i c h i ţ a. B au er W . nr. Adhémar d'A 1 è s. L e m ilè n a r is m e d a n s s c s o rig in e s et so n d é v e lo p ­ p e m e n t. D. p atiip a sia n ism . 24 — 31).u. socotindu-L doar un om inspirat şi împuternicit de Dumnezeu. după Tertulian. Fiul şi Sfîntul Duh. X V I {1964). 361 s. T o m a C h i r i c u ţ ă . 1929. L a c r is e m o n ta n isle . F. V a s i 1 e s c u. 1913 . V. se manifestă deosebit ca Tată. Louvain 1932. Prima se numeşte qntitrinitarism d i­ n am ic (e b io n itic sau su b ord in a ţion ist). «Studii T eo lo g ice ». P e n tr u H ilia s m vezi : L. O r ig in e a ş i a s p e c te le m ile n a r is m u lu i în p rim e le d o u ă v e a c u r i . Idem. Leipzig. Problema Sfinte! Treimi * Sub numele comun de antitriniiarism sau monarMamsm se înţeleg doua învăţături greşite privitoare la dogma Sfintei Treimi. trad. S tu d iu a su p ra te x t e lo r e v a n g h e lic e c u p r iv ir e Ia p a r u s ie sa u a d o u a v e n ir e . Deşi antitrmi* C a p i t o l r c c l a c l a t iU* L’r. 2. P r . 1931. s a b elia n ism . c e ­ la laII s-a numit ad o p ţia n ism (care trebuie totuşi deosebit de adopţianismul de mai lîrziu. M ile n a r is m u l. se da la începui celor modalişli. Paris. M. A. P o p o v i c i . ci om îndumnezeit. L a th é o lo g ie d e T e r t u llie n .. 1925. cari. Gry. A l c a n i z . deosebite una de alta în fond. p. lislc dicpl di nutnele de monarhieni. 1935 (p. 1903. Aniitrinitarismul (monarhianisinul). op. alta neagă deosebirea personală dintre Tatăl. E.. pro£. 1950. a fost numit cu preferinţă sau chiar exclusiv an titrin itarism sau m on a rh ia n ism (Adolf Harnack) . S c h e p e l e r n . 1913. ed.200 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ P e n tr u M o n ta n is m vezi P ierre de L ab riolle.

Din preocuparea de a explica dumnezeirea lui Iisus Hristos şi ra­ portul lui de Fiu cu Tatăl a ieşit antitrinitarismul dinamic . ca Fiu cu Dumnezeu Tatăl. câ Logosul devenit om. iar cel modalist p e . Ipolit. cele două învăţături se întîlnesc în rezultatele speculaţiilor lor. ' Antitrinitarismul a ieşit din încercarea de a explica şi pune de acord cele două adevăruri de credinţă creştină : monoteismul şi dum­ nezeirea lui Iisus Hristos deosebit de Dumnezeu Tatăl. la care se găseşte eroarea ebionită îndreptată împotriva clumnezeirii Logosului .EREZIILE 201 ţarismul dinamic punea mai mult problema hristologică. stabilindu-se identitatea de fiinţă a persoanelor dumnezeieşti. . împotriva antitrinitarismului. Deşi plecînd de la puncte de vedere deosebite şi pe căi deo­ sebite. înainte de Sinodul I ecumenic (325). 28) despre existenţa preomenească a Mîntuitorului. Antitrinitarismul este prima mare controversă dogmatică în sînul Bisericii . Cele două i d e i : există un singur Dumnezeu (numit Tată) şi Iisus Hristos este (şi) Dum­ nezeu par a fi contradictorii. Origen) au spus că Fiul este mai mic decît Tatăl (subordinaţianism). In preocuparea de a se deosebi între Fiul şi Tatăl. din preocu­ parea de a saiva şi explica monoteismul creştin a ieşit antitrinitarismul modalist. este preludiul marilor controverse hristologice din secolele următoare (IV— VII). şi a defini ra­ porturile lui Iisus Hristos. arianism etc. rezultatul teologic este ace la şi: negarea treimii persoanelor dumnezeieşti. cea trinitară propriu-zisă. Epifaniu crede că primii adversari ai dogmei Sfintei Treimi au fost alogii. de la Sinodul I ecumenic s-a combătut concepţia dileistă sau triteiştă a acestei deo­ sebiri (subordinaţianism. Tertulian.Lui. înţelegînd cuvintele «Tatăl este mai mare decît mine» (Ioan 14. teologia era şi mai puţin clară şi precisă. Irineu.). prin care se apăra şi dumnezeirea şi umani­ tatea . negînd dogma Sfintei Treimi. la fel şi învăţătura antitrinitarului T e o d o t din . primii teologi (Iustin Martirul. s-a com­ bătut monarhianismul sau unilerismul ca monoteism abstract şi s-a scos în evidenţă deosebirea persoanelor dumnezeieşti . Biserica afirma unitatea fiinţei dum­ nezeieşti şi personalitatea Fiului ca ipostasă divină (hypostasianism). Cit priveşte pe Sfîntul Duh.

El era un meseriaş lucrător de piei — curelar sau cisniar ■ — bogat — din Bizanţ. şi din Evanghelii (Matei 12. precum şi altele din profeţi (Ier. nu o persoană dumnezeiască. pe care nu o avea înainte de a primi Duhul (pe care-1 numeşte Hristos). El a fost e x ­ comunicai de episcopul Romei Victor. e. J 8 . Teodot cita în favoarea părerii sale locurile biblice în care se vo r­ beşte despre omenitatea M întuitorului: «Profet ca şi mine îţi va ridica Domnul din mijlocul tău. 22 . A c e ş t i a spuneau c h i a r c ă M e l c h i s e d e c a f os t o p u t e r e mai alţii — un e g i p t e a n m a r e . 10. Teodotienii îl numeau pe Iisus Dumnezeu numai după Pogorîrea Duhului sau după învierea din morţi. în care apostaziase. din epistole (I Tim. împotriva gnosticilor. Isaia 53. 9 . şi d ec i s u p e r i o r lui Ii sus ( m e l c h i s e d e c i e n i ) . prin voinţa şi puterea lui Dumnezeu. unde. cu |('i!tlni[. a primit o putere. dar a reuşit să atragă ]. s-a coborît asupra Lui. întărit şi îndumnezeit prin pogorîrea lui Hristos sau a Duhului asupra Lui. I ) 111 > Teodot ti Curei arul a c o n d u s ş c o a l a A s c le p io d o t ( s a u A s c lc - nin:. prin aceasta.202 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă Bizanţ. zice Epifaniu.i iiiţion. In discuţiile pe care le-a provocat. 40 . Luca 1. înţelegînd prin aceasta că Iisus este numai om. că la bote/. nu Logosul dumnezeiesc în­ trupat. nu şi Dumnezeu. ci pe un om. 31 . 15). 18. Ioan 8 . . din (Fapte 2. că Dumnezeu a făcut toate. ci un om născut din Fecioara Maria.ilislă şi cu interpretare gramaticală-literala. In urma unei persecuţii.după Teodot. Antitrinitarismiil dinamic apare în istorie ca învăţătură a acestui Teodot.iîura sa pe alţii. 2. Iisus Hristos era deci . lormînd o şcoală sectară antitrinitaiă. Teodot s-a dus la Roma. in alte privinţe. Teodot nu se abatea de la doctrina Bisericii şi invă(a. «Duhul Sfînt va veni peste tine şi puterea Celui Prea înalt te va umbri»). care zicea că Hristos este simplu om. Hristos în chip de porumbel şi că. c a r e î n v ă ţ a u U lei . u). Epifaniu o credea pro­ venind din erezia alogilor. fiind acuzat pentru fapta sa. 1. că a trăit la fel ca toţi oamenii şi a fost foarte credincios şi pios . de sus. Teodot afirma că Iisus este om născut din Fecioară din voinţa Tatălui . 2 ş. el s-a apărat spunînd că n-a tăgăduit pe Dumnezeu. pe la 190. 5). din fraţii tăi» (DenL.i omul Iisus a lost î nt ăr i t l a b o t e z c u D uhu l lui D u m n e z e u sau i I Irislos.i in\ ii!.). 38). 35 .¡pol un «ill 7 r o d u l n um i t c e l T î n ă r s au B a n c h e r u l .

Logosul nu este deci o ipostasă (liwooxaotţ) proprie. în El este divinitatea Tatălui. e p is c o p de Antiohia. Pavel de Samosata învăţa că Dumnezeu este o singură persoană (lîpoaiDTîov Iv). P a v e l d e S a m osata. avea erori antitrinitare episcopul Berii de Bostra. teodotienii au reuşit să amăgească pe un confesor NaJa liu s J N a ta li s ) să fie episcopul lor. dar după alegere acesta a renunţat (a fost numit primul «antipapă»). iubitor de slavă şi de fast. dar nu ca persoane sau ipostase. episcopul de Antiohia. Iisus nu era Dumnezeu. în regiunea vecină cu Siria şi cu Pales­ tina. dinamică şi rnodalistă : Iisuş^nu avea înainte dc întrupare. El pare a nu fi adoptat întru totul teoria lui Teodot.(ducenarius = procurator) al reginei Palmirei. — fiind o erezie condamnată — antitrinitarismul lui Teodot dispare în Occident (Sfîntul Ciprian nu vorbeşte de el). Intr-un sinod important ţinut la Bostra în 244. Zenobia. Isto ria b is e r ic e a s c ă . P a v e l d e S a m o s a ta (260— 269). Logosul sau raţiunea şi înţelepciunea (ootpta) dumne­ zeiască sini în El. îndumnezeit la Botez sau după înviere şi deosebit de Ffristos. ea a avut pe cel mai însemnat reprezentant. în Arabia nord-vestică. El nu avea dumnezeirea Sa. la care a luat parte şi învăţătorul Origen. aflată pe teritoriul Imperiului roman. vanitos. mîndru. în a doua jumătate a secolului III. . numindu-1 Fiul lui Dumnezeu. Berii credea că înainte de N aşterea sa.^divinitatea__sa . care era identificat cu Sfîntul Duh. unde erezia aceasta este mai puţin răspîndită. dar nega în fond dumnezeirea lui Iisus Hristos. episcopul Berii a renunţat Ia eroarea sa antitrinitară. alţii cu Avraam. în Orient însă. VI. b o ­ gat. care-L numea simplu om (ido? dv&punroţ). care-şi întin­ sese stăpînirea şi peste Siria. profitînd de greutăţile interne ale Impe­ riului roman. al cărui vasal era statul ei. Antitrinitarismul lui Berii sta între cele două ramuri.. După jum ătatea secolului al III-lea. ca şi Teodot. 33). La Roma.EREZIILE 203 H ieia caS y — identificau pe M elchisedec cu Sfîntul Duh. ci este impersonal. ci ca atribute sau facultăţi nepersonale : nu svowoototoC ci dvorootatoi. ci locuia în El dumnezeirea TatăluLXEiisebiu. Ultimul cunoscut ca reprezentant al sectei la Roma a fost jXHemorPtiArtemasL pe laf230^= 235^\ sau ceva mai tîrziu. ca şi raţiu­ nea în om. încă înainte de acesta. El era şi demnitar . era un om de lume.

2 04 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă După Pavel de Samosata. Logosul locu­ ieşte în el ca într-un templu (u ? ev vouă). ci prin calitate. i-| n . la care au luat parte.j. pentru că este de la Duhul Sfînt. l lymeneu al Ierusalimului. In El a locuit şi a lucraţi Logosul dumnezeiesc. Fiind înzestrat cu putere (o6 vgc[ai?) dumnezeiască. Doninus. ci este deofiinţă cu El : 6 . in ultimul. Fi este unit nedespărţit cu Dumnezeu mîntuieşte pe noi. Iisus I Iris tos este deci Dum­ nezeu nu prin'’firea. sălăşluind în omul Iisus. de I is u s . Iisus şi Logosul sînt uniţi nu prin fiinţă. Logosul nu este deosebit ipostatic de Tatăl. dar El nu este Fiu-persoană. dar înlr-un grad mult mai înalt. Sfînta Fecioară a năs­ cu!.i (Iovi•diM. Pe Logos îl identifica Pavel de Samosata cu înţelepciunea Iui Dum­ nezeu (oocpta ©sou) şi cu Sfîntul Duh (lîveujxa). om asemenea cu noi • El este însă mai bun decît toţi oamenii. Două (sau poate trei) sinoade ţinute între anii 264—269 la Antioliia.al.1 ecumenic: de la Niceea din 325 n-a recunoscut botezul antitrinitarilor. au discutat învăţătura lui. înrudită cu a lui A r temon. .i losl condamnai. înţelegînd că fiinţa este sinonimă cu persoana sau ipostasa. Cezareei Capadocic'i. ca în Moisi şi în Profeţi. Pavel de Samosata a avut partizani numeroşi. nefiind făcui. voinţa Lui fără păcat. Deşi condamnai. Uns de Sfîntul Duh la Botez. învăţatul preot Malchion. unde Pavel de Samosata era episcop. Prin puterea lui Dumnezeu. Theotecnos al Cezareei 'i'iilc'slmoi. Logosul este deci deosebit esenţial. ci prin virtutea^ sa. îl putem numi tJurnne/eu.i voii să părăsească locuinţa episcopală în favoarea noului dh's. ci Logosul lui Dum­ nezeu.srn erezia lui. iar Fiul Lui este în El ca raţiunea în om : sv irpooajirov o Seo? (o singură per­ soană este Dumnezeu împreună cu Logosul). pîiiii ce creştinii s-au plîns împăratului Aurelian. şi depus de sinod. Pavel de Samosata . Unul este Dumnezeu Tatăl. Clrigore Taumataimtlr-Elenos de Tarş. acesta nu are o personalitate dumnezeiască. Totuşi Logosul face din Iisus o fiinţă unică. Iisus este om născut din Fecioara Maria în chip supran atural. S i­ nodul . îi d'au o superioritate mai merituoasă decît dacă ar fi în El de la natură. au reuşit s. mai presus de toţi oamenii. încrezător în protecţia Zenobiei şi <.mbi(ios. El a atins perfecţiunea morală. Firirulian. ciupii fiinţă. d a r unul este Iisus Hristos > şi altul Logosul. între alţii.ooucjioC uo Ila-cpi. in numele Sfintei Treimi. Iubirea Lui de Dumnezeu.

. ipse deus. Antitrinitarismul modalist se mai numeşte şi tropic. Praxeas se apropia de antitrinitarismul dinamic. 18. spre sfîrşitul secolului al II-lea . Fiu sau Sfîntul Duh. a căror învăţătură este cunoscută de la Ipolit. Sub forma cea mai simplă. J i ul este trupul sau_. aveau aceleaşi idei : Născîndii-se. Tatăl a devenit Fiul Său însuşi. care s-a născut şi a murit. P ra x ea s. îoan 10. E p ig on şi C leo m en . S a b e liu şi ucenicii lor. învăţătura lui o cunoaştem de la Tertulian. cel modalist îl socotea alegoric. Hristos a suferii pentru noi. Ipse se sibi filium fecit». de unde a fost dus la Roma. iar de acolo în Africa.EREZIILE 205 2 . patripasianism (ita'tpOTraaxftai). P ra x ea s. şi anume întrupat. corpul.. s-a dus de asemenea la Roma. Mîntuitorul a murit nu după fiinţa sa dumnezeiască. cel modalist a apărut în Orient. . 10 . Dacă Hristos nu este Tatăl însuşi. monarhianism. Tatăl s-a făcut Fiu : «Post tempus pater natus et pater passus. 6 . Antitrinitarismul modalist s-a întins şi a durat mai mult decît cel dinamic. Spiritul JHristosuJ J o i păstrăm unitatea în Dumnezeu. Dumnezeu este unul din diferitele sale moduri : Tată. iar spiritul este Dumnezeu. 20). 9. Ca şi antitrinitarismul dinamic. în Iisus. 24 . spre sfîrşitul secolului II. Pe cinci antitrinitarismul dina­ mic socotea pe Logos impersonal. Praxeas învăţa că Tatăl s-a născut şi a pătimit ca Fiu. dominus omnipotens. 35 . sed ex hu­ mana substantia». Jesu s Christus praedicatur. Tatăl este Fiu. 14. Luca 1. Cu ideea că în Mîntuitorul omul este Iisus. El nu este Dumnezeu. Reprezentanţii lui de seamă sîni N o et. EI pretindea că-şi bazează învăţătura pe Sfînta Scriptură (Isaia 44. eretic din Asia Mică. El vedea în Iisus Hristos pe Dumnezeu Tatăl însuşi. El învăţa în acelaşi timp. care l-a combătut (în A d v e r s u s P rax ea m ). că Iisus Hristos este Tatăl însuşi. Primind să se nas­ că.. Acesta zicea. Excomunicat la Smirna. E p ig on şi C leo m e n es. 50 . Noet s-a dus la Roma. n e­ real. este. în răsărit şi în apus şi a agitat mai mult Biserica. el se găseşte îa N o e t din Smirna. dar în alt chip. unde se pare că erezia ajunsese înaintea lui.&niul : Tatăl . ci după cea o m en ească: «qui mortuus est non ex divina. fiind ca să ne poată mîntui. zicea Praxeas : «monarchiam tenemus». Ca şi Noet. Dumnezeu. Tatăl a suferit împreună cu Fiul : «compassus est Pater Filio».

deşi nu este dovedit. căci altfel ar ii politeism. numit şi sabelianism. originar din Cirenaica (Pentapolis. ca Sfîntul Duh este desăvîrşilor. Fiu şi Sfîntul Duh. cure. ci trep­ tat. este mîntuitor . Sabeliu a conceput unitatea lui Dumnezeu riguros: trei numiri într-o singură ipostasă (ev [iia Uiroatâoet. Nou şi interesant era că Sabeliu ţinea oarecum seama de ideea bisericească a iconomiei dumnezeieşti în revelarea lui Dumnezeu ca Tată. ca Fiu. ci ca moduri ale lui Dumnezeu. dar el considera ipostasele nu ca proprii. nu se ştie dacă s-a dus din Libia la Roma. Sînt trei forme de existenţă şi de manifestare. După Ipolit. spre deosebire de antitrinitarismul dinamic. Fiind cunoscut şi la Roma. sfinţitor şi conducător al Bisericii. este creator . Deşi este unul şi acelaşi. care ipostatic este unul. Sabeliu învăţa realitatea celor trei moduri ca apariţii istorice succesive. deci la începutul secolului III. In privinţa aceasta. succesiv. Fiul şi Sfîntul Duh sînt personal identici. în Libia. Zefirin şi Calist. încălzeşte şi are o formă. Se pare chiar că şi episcopii Romei. invaţulura lui era ceva mai apropiată de a Bisericii. pe care Ipolit i-a atacat pentru aceasta l-au tolerat. sau de la Roma în Libia.206 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ S a b e liu este cel mai de seamă reprezentant al antitrinitarismnlui modalist.. per­ sonale. Egipt). dar nu în acelaşi timp. Fiul şi Sfîntul Duh sînt diferite nume ale aceleiaşi persoane dumnezeieşti. cei doi episcopi romani admiteau o formulă modificată a antitrinitarismului mo- . dar după fiecare manifestare se întoarce în sine. luminează. Revelaţia este un proces asemănător cu dilatarea sau extinderea şi cu contracta­ rea sau întoarcerea în sine. deşi este o singură ipostasă. A celaşi Dumnezeu este Tată şi Fiu (uiomxTup) şi Sfîntul Duh. care socotea pe Fiul şi pe Sfîntul Duh puteri impersonale. ca şi soarele. Tatăl. este monada.irismul modalist s-a răspîndit mai mult. El a introdus în acest sistem şi pe S fin tul Duh şi a evitat ten ­ dinţa spre antitrinitarismul dinamic. a pătruns în cler şi în popor. nu trei ipostase. Se crede că el era preot. Sistemul antitrinitar modalist este la el mai dezvoltat şi mai com­ plicat. Dumnezeu se revelează în diferite forme şi trepte. Ştirile cu privire la persoana şi la învă­ ţătura lui nu sînt clare. în timpul episcopilor Zefirin şi Calist. trei măşti numite itpooioiţa. Ipolit l-a cunoscut la Roma. Auliti iuil. Ca Dumnezeu Tu lai. 'cpstc ovojiaaiai) socotind că Tatăl.

M arcel al Ancirei se observă idei de nuanţă moclalistă. el este filozofic. la Irineu. T er­ tulian şi Novaţian (în D e T rinitate). Subordinaţianismul. Dionisie al Romei (258— 268) a condamnat antitrinitarismul modalist. La aceasta ducea nu numai faptul că problema raporturilor dintre persoanele Sfintei Treimi nu fusese pînă atunci lămurită. la Origen şi mai ales 1a. în care Fiul a pătimit. Subordi­ naţianismul a fost înlăturat în cursul controverselor hristologice din secolele IV — V. numiţi şi unitarieni. Origen. adică a pătimit împreună cu el. antitrinitari devin şi socinienii.EREZIILE 207 dalist. subordinaţianismul afirmă deci deosebirea personală dintre Tatăl şi Fiul şi evită mai ales antitrinitarismul modalist. socotind pe Tatăl şi pe Fiul un singur Dumnezeu. A cesta a fost combătut cu vigoare şi de Ipolit. a servit în parte ca pregătire pentru arianism în secolul al IV-lea. Lactanţiu. deci subordonat Lui. iar Tatăl a compătimit. La Origen. Arnobiu. . Din punct cîe vedere filozofic. dar a întrebuinţat unii termeni care nu erau po­ triviţi. El se observă la Iustin Martirul. efectul platonismului asupra teologiei lui trinitare. Antitrinitarismul modalist a provocat numeroase controverse şi în Egipt . 3. ci şi necesitatea de a arăta că Fiul esie deosebit de Tatăl. luat mai ales de la Origen. Dionisie al Alexandriei (248— 264) l-a combătut în cîteva scri­ sori trimise la Roma. iar în cel dinamic spre stoicism. interpre­ tând aşa locurile în care Iisus Hrislos zice că este mai mic decît Tatăl şi în care vorbeşte despre supunerea către Tatăl. In secolul al X V I-lea. nu o putere şi nici o altă formă sau un mod al Lui . Pentru a deosebi personal pe Fiul de Tatăl. ci a devenit. el spune că Fiul nu este de aceeaşi fiinţă. în antitrinitarismul dinamic se observă înclinare spre aristotelism. afirmat că Fiul este mai mic decît Tatăl. La Comodian. pe care adversarii îl acuzau din cauza aceasta de «diteism». Subordinaţianismul este o consecinţă a disputelor teologice triniCombătînd pe eretici. unii scriitori ortodocşi au tare şi hristologice. 7 e făptură a Tatălui (iroÍTjjxa sau sv7 ¡tóv). Ipolit.

H e f e l e . p. Paris. op. c it. între Bisericile din Asia proconsiilara şi din unele provincii vecine şi între celelalte Biserici din răsăi ii şi din • pus. H r is t o lo g ia P ă r in ţ ilo r a p o s to lic i.iua şi felul serbării Paştilor. A r n o n .IT. 3. 1925. G. I. D e r S u b o rd in a tia n is m u s . pv or. C h e v a l l i e r .. şi practici locale. B i e h 1 m e y e r -1" ü c h 1 e .u. G r i 11 m e i e r. cit. i şl ie că cele dintîi discuţii s-au produs la jumătatea secolului I!. H. V o i c u. 148 ş. E. G r o s u. B¡. «G lasul B isericii». Fribou rg. > Prima care a produs discuţii şi unele neînţelegeri a fost cea privitoare la data Paştilor.s d u p r o c e s de P a u l do Samosate. 6. Rom a. 1907. 2 voi. P .ai decurs în trei faze. tra ta te le de Is t o r ia d o g m e lo r. p. Louvain. c it. op. P. 1. G. 1935. Mo!ivii! lor este arătat mai tîrziu. 195— 206. l e b r e t o n . 3/4. Ş e s an . p. X III (1961). 1928. începutul acestei diferenţieri nu este bine < 'unoseut. ¡P o p o v i c i. p. Prima este cea a discuţiei ini re episcopii Poli carp al Smirnei (| 155) şi A nicet al Romei (l!). nr.. «O rtodoxia». a uşurat formarea unor tradiţii. Paris. 1929.u. ed. B a r d y. p.v iat ■!. p. la num ele resp ectiv e. M. I e s acte. i ('< > I ¡ < n >vn pasee. io . 337 ş. citată de istoricul Euse­ I > 11. Dintr-o scrisoare a sfîntului Irineu. Melitie .u.. 1963. in timpul împăratului Antonin I iu (138 — 161). Novat şi Novaţian. L e s o rig in e s d u d o g m e de la T r in il'e . D e p la to n is m o Pat ru m . P a u l de Sa m o sate. 1.208 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă BIBLIOGRAFIE La J . 797— 799 ¡ 804 . 1952 C. M a r c u s . nr. L e C h r is t d a n s la tra d itio n c h r é lic n n e : D e I ’ăge a p o s to liq u o á C h a lc é d o in e (451). la o dală pe )* Capitol re ct. (B ibliographie).. A s p e c t e d o c trin a re d in s c r ie r ile c r e ş tin e a le s e c o lu lu i I I . H is t o ir e d e s c o n c ilc s . Controversele pascale Răspîndirea creştinismului pe o suprafaţa mare a Imperiului roman. p. A.1 KW»). 1. X V I (1965). op.. 1969. şi biblio grafia. D e R i e d m a t t e n . W .u. K i r s c h. H. 2-e éd. 1. 1. 453 ş. J . Controverse şi scMsme : Data serbării Paştilor.D a m m e. o p cit.. L e c l e r c q . Botezul ereticilor. Ipolii. en ciclo p ed iile te o lo g ice la num ele e re ticilo r şi ereziilo r .u. 1973. la atîtea popoare. 405 ş. i-i au deosebiri cu privire 1> '/. 334 ş. care au constituit cu timpul deosebiri mai mult de ordin practic privind cultul şi disciplina. M üncben. J.

l tSv ¡i 7 ( TTjpouvxcuv.atoey. indiferent de data lunii.. Deoarece Răstignirea şi învierea Mîntuitorului s-au înţîmplat la vremea Paş­ tilor iudaice. Anicet a îngăduit lui Policarp să săvîrşească Sfînta Euharistie la Roma. Isto r ia b is e r ic e a s c ă . în această controversă au intervenit doi ep isco p i: Meliton de Sardes şi Apolinar[e de Ierapolis. 24. 15— 17).ov). Nici unul din ei nu a putut să convingă pe celălalt ca «să ţină» sau «să nu ţină».De~7dârfe timpuriu trebuie să fi existat deosebiri cu privire la timpul şi la data serbării Paştilor între iudeo-creştini şi ceilalţi creş­ tini. ceilalţi ţineau ziua săptămînii. V.EREZIILE 20 9 care 1 1 . probabil în legătură cu apariţia montanismului. Se cunoaşte o altă discuţie locală.'j. de unde numele ce li s-a dat de «qum ^decimani» (Teoaapsay. Controversele pascale arată că cei din Asia ţineau datele morţii şi învierii Mîntuitorului după calendarul iudaic. ludaizanţii serbau Pascha iudaică. Primii ţineau adică data lunii cînd a avut loc Răstignirea şi învierea Mîntuito­ rului. Eusebiu.a'cl'iai).ov) iar învierea ca Paştile învierii (Ilao^a avao'ctxotp. Răstignirea era serbată ca Paştile răstignirii (Hao^a oi:aopu>ai[i. A nicet pe obiceiul păstrat de la înaintaşii săi. Irineu scrie că Policarp s-a dus la Roma în timpul lui A nicet şi că ar fi avut unele mici neînţelegeri privitoare la serbarea Paştilor. iar du­ minică învierea. din ziua de 14 a lunii (quartodecima).0 cunoaştem (se crede că pe la 155). Din context se vede că obiectul acestei «ţineri» şi discuţii era ziua de_14 nisan ca dată a Paştilor. Deşi n-au căzut de acord.. care serba Paştile în felul său.. creştinii au păstrat această dată ca timp al Paştilor lor. cei doi episcopi au rămas în bune rapor­ turi şi în comuniune bisericească. şi creştinii — zice Irineu — au avut pace : «Şi cei care ţineau şi cei care nu ţineau» (nat wv ttjpouvtmv y. Creştinii din prima categorie serbau deci Paştile la aceeaşi dată c i iju d e ii (14— 16 nisan). indife­ rent de ziua săptămînii . Ceilalţi creştini au lăsat sem­ nificaţia acesteia şi au serbat ca Paşti învierea Domnului. pe la 167— 170 s-a provocat o controversă pascală la Laodiceea Frigiei. amintind vineri răstignirea. ceilalţi serbau duminica după 14 nisan. ' . Cele cîteva fragmente 14 — Istoria bisericească . fiecare din ei se baza pe o tradiţie veche : Policarp pe cea de la Sfîntul loan şi de la alţi Apostoli. \ ■ . chiar în sînul Bisericilor din Asia . la 14 nisan (Răstigni­ rea) şi duminica (Învierea).

episcopul V ictor s-a hotărît să condamne practica lor şi să pună astfel capăt deosebirilor şi controverselor pascale. Motivul controverselor pascale se lămureşte mai bine în a treia controversă. Eusebiu sc rie că în urma răspunsului lui Policrat. iar sino­ dul s-a opus cererii1 autoritare a lui Victor. după unii). Episcopul Romei. vorbind probabil în nu­ mele episcopatului italic. Meliton şi Apolinarie erau amîndoi quartodecim ani. care era a celor mai multe biserici. ierarh autoritar. dară nu vor da urmare invitaţiei lui. Policrat a convocat în sinod pe episcopii provinciei Asia. Is lo r ia bisu riccd u câ. lui Policrat al Efesului şi altora din Asia. V ictor ameninţa pe episcopii Asiei cu excomunicarea. deci ca şi iudeii (Tertulian. . controversa lor avea deci alt motiv decît data Paştilor. schis­ matic. între episcopii Victor I al Romei (190— 199) şi Policrat al Efesului. de a-şi schimba tradiţia . nu ne lămuresc asupra m oti­ vului ei. murind. păstrată din generaţie în generaţie (liuselmi. invitîmlu-i să se întrunească în sinod şi să adopte practica pascală romanii. unde se găseau şi creştini quartodecimani din Asia. Apolinarie combate părerea celor ce susţineau că la 14 nisan M întuitorul a săvîrşit Pascha iudaică obişnuită. Victor a vrut să excludă din comunitatea bisericească grupul Bisericilor din Asia. a scris episcopilor mai însemnaţi din afară. 23— 24). De p r a e s c rip tio n e h a e r e tic o r u m . 53). dacă nu eretic (montanist sau gnostic. propaga la Roma obiceiul de a serba Paştile după legea iudaică. Blastus. Victor.270 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă păstrate. fiind în această privinţă un precursor. jertfind adică mielul pas­ cal : el susţinea că în acea zi s-a jertfit Mîntuitorul însuşi. Policrat a răspuns episcopului Romei printr-o scrisoare de o energic semnilicativn. Apolinarie se baza pe cronologia Evangheliei după Ioan. Obiceiul acesta venea din Asia. pascală. (Jn preot. V. Pe la 190 sau curînd după acest an. la sfîrşitul secolului II. la 13 nisan a avut loc cina cu Sfinţii Apostoli. cînd deosebirile privitoare la data serbării Paştilor produceau discuţii pasionante la Roma. Hpiscopii din Asia întemeiau practica lor quartodecimuiM pe tradiţia apostolică. privitoare la această dispută. Este interesant că Apolinarie voia să pună de acord Evangheliile cu privire la data morţii Mîntuitorului. la 14 nisan Răstignirea şi moartea.

declarînd printr-o epistolă pe toţi fra­ x ţii de acolo scoşi din comuniunea creştină (¿xoivojvrjToo'. a lui Calixt (Calist) şi a lui Ipolit. încă înainte de Sinodul I ecumenic. Sinodul de la Arelate (314) a hotărît ca toţi creştinii să ţină Paştile «într-o zi şi un timp în toată lumea» (canon 1). «dar aceasta n-a plăcut tuturor episcopilor». afară poate de unele mici grupuri. Ipolit arată pe Calixt ca eretic antitrinitar şi ca avînd înainte de episcopat o purtare aventuroasă şi necorectă. între care cea mai însemnată era a Sf. de unde cunoaştem faptele. Totuşi. la Roma la 18 martie. Din scrisoa­ rea lui Irineu aflăm că deosebirea privea nu numai ziua Paştilor. ci şi durata Postului premergător. fără a înceta opoziţia dintre ei. El cîştigase apoi încrederea episcopului Zefirin. al cărui sfetnic devenise ca diacon. ei au adoptat regula generală. Din cauza deosebirii ciclului pascal în uz şi a datei echinocţiului. in scrierea F ilo so iu m en a . o parte din credin­ cioşi a ales episcop pe Calixt. Irineu. Victor a fost mustrat şi îndemnat prin scrisori. A ceastă alegere a fost precedată de o polemică provocată de erezia antitrinitară şi de ches­ tiunea disciplinară a penitenţei. Ipolit era un om foarte învăţat. iar Sinodul ecu ­ menic a stabilit apoi ca ziua Paştilor să fie prima duminică după lună plină după echinocţiul de primăvară ( 2 . Ipolit îi imputa totodată aba­ teri de la practica bisericească în chestiunea disciplinară. iar în Răsărit la 21 martie. pe care apoi l-a condamnat şi Calixt. să nu excomunice «toate Biseri­ cile lui Dumnezeu care ţin din tradiţie un obicei vechi». dar cei din Asia şi-au păstrat obiceiul. o parte pe Ipolit. La moartea lui Zefirin. vorbind în numele fraţilor din Galia. El a combătut antitrinitarismul.)Era prima dată cînd un episcop lua o asemenea măsură gravă. data Paştilor a variat şi după Sino­ dul I ecumenic între Roma şi Alexandria. amînîndu-se cu o săptămînă dacă se întîmpla să coincidă cu Pascha iudaică. abuzînd de încrederea stăpînului său (Calixt fusese sclav). 2. Schisma lui Ipolit Cea dintîi abatere de la disciplina Bisericii în ordine cronologică.1 martie). s-a produs dintr-o îndoită alegere de episcop la Roma.EREZIILE 211 ca eretice (w? <v sxepo8 o$o6 sac). Nu se ştie dacă Victor şi-a retras e x c o ­ municarea. El acuza pe . scriitor fecund şi teolog de v a ­ loare. după moartea lui Zefirin (pe la 217).

susţinuţi şi agitaţi de un laic ambiţios . se refugiase şi conducea Biserica sa prin scrisori şi prin oameni de legătură. El a răspuns preotu­ lui Novii(ian. Un grup de credincioşi. precedată cu puţin de una la Cartagina. explic indu-i situaţia. Atitudinea lui Ciprian. s-a opus măsurii luate de episcop. O parte din confesori ¡şi alţi patru preoţi afară de Novat. Ipolit şi Ponţian. opoziţia se organizează. deşi era îndreptăţită. la 235. scriitor cunoscut. crilicînd abuzul confesorilor. Ambele slau în legătură cu si­ tuaţia creată în Biserică de persecuţia lui Deciu (249— 251).212 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Calixt că ierta păcate grele. Ciprian. au fost cinstiţi ca martiri ai Bisericii Romane. iar admiratorii lui Ipolit i-au ridicat o statuie de marmură lîngă mormînt. la Roma. Biserica Romei a fost condusă 1-1 luni de colegiul presbiterilor. Luînd cunoştinţă că mărturisitorii (c o n ie s s o r e s ) dădeau cu uşurinţă scrisori de recomandare pentru reprimirea în Biserică a celor care au apostaziat în persecuţie (lap si). Novaţian. admitea în cler bigami (căsătoriţi a doua şi a treia oară). La Cartagina. primea eretici în Biserică. 3. unde schisma s-a stins prin împăcarea şi moartea celor doi episcopi. Nemulţumirea partidei indul­ gente de la ( 'arlagina s-a comunicat prin scrisori şi la Roma. care primeau pe cei «căzuţi» cu zecile şi cu sutele. deşi el s-a K'lugiat în timpul persecuţiei. Schisma Iui N ovat şi Novaţian La jum ătatea secolului al III-lea s-a produs la Roma o nouă schismă. fără penitenţă. Murind mar­ tir în această persecuţie episcopul Romei. Persecuţia lui Maximin Tracul (235— 238). a provocat nemul­ ţumiri. din care făcea parte un preot învăţat. azi la muzeul Lateran). Schisma de la Roma a durat şi sub urmaşii lui Calixt — Urban şi Ponţian. acuzîndu-1 de severitate. Ciprian a scris la Cartagina sa fie supuşi penitenţei. i-a pus capăt prin deportarea lui Ponţian şi a lui Ipolit în Sardinia. episcopul Cartaginei (249 — f 14 sept. şi neputîndu-se face alegere îndată. Amîndoi. altul decît Novaţian. prima statuie creştină cunoscută (descoperită Ja 1551. Fabian. tolera căsătorii secrete (în­ tre soţi de clase sociale deosebite). în frunte cu preotul Novat. 258). de unde s-a Itimis Slinlnhii Ciprian o epistolă jignitoare.

în aprilie 251. Novaţian şi-a organizat partizanii în sectă. se agita Novaţian. care s-a declarat de acord cu cele hotărîte la Cartagina. Un sinod ţinut la Roma. durînd sute de ani. în­ treţinea nemulţumirea celor «căzuţi» împotriva episcopului. VI. candidat la scaunul episcopal. Ciprian a comunicat măsurile luate şi la Roma. Sfîrşitul lui Novaţian nu se cunoaşte. Revenind la scaun. zicînd că se botezase greu bolnav (botezul clinicilor). -s-t— l t î AA 1 . Simţul Ciprian a pus ordine în Biserică. curaţi. s-au unit în opoziţie şi în schismă contra episcopilor lor. Dar la Roma. In Asia Mică. hirotonit diacon se pare în chip necanonic. Novat de la Cartagina. Isto ria b i s e ­ r ic e a s c ă . se făcea opoziţie lui Corneliu pentru indulgenţa lui. şi Novaţian de la Roma. a excomunicat pe Novaţian. El a încercat prin scrisori să obţină recunoaşterea sa ca episcop legitim al Romei din partea altora. Atunci Novaţian a dat sectei sale caracter rigorist. unde fusese ales episcop Corneliu (250—253). In iruntea unei partide ca re . 9). Novaţian a încercat să cîştige de partea sa şi pe Ciprian. interziceau a doua. Dionisie al Alexandriei i-a dat un răspuns. Isto ria b is e r ic e a s c ă . spunînd că Biserica trebuie să cuprindă în sînul său numai oameni. «cathari» (xoc&apot). Novaţienii s-au numit în adevăr aşa. Nova­ ţian a fost ales episcop de partizanii săi în 251 şi a reuşit să fie hiroto­ nit. care era rigorist. Felicissimus. 43. Prin sinoade s-a stabilit obligativitatea penitenţei pentru lapsi. Ca şi la Cartagina. deşi trimişii lui au căutat să provoace agitaţii în acest scop. opo­ ziţia avea motive personale.EREZIILE 213 şi bogat. Corneliu contesta alegerea şi hirotonia lui Novaţian. căsătorie. dar n-a reuşit. Secta novaţiană a reuşit să cîştige aderenţi în Apus şi în Răsărit.1 acuza de slăbiciune. care face din scrisoarea sa o podoabă a genului epistolar (la Eusebiu.Ei rebotezau pe cei veniţi la secta lor. lămurind lucrurile prin scrierea sa D e lap sîs. care se socotea ade­ vărata Biserică. înlăturau pe cei care săvîrşeau păcate grele după botez. Corneliu a fost recunoscut de m ajoritatea episcopilor Italiei şi de cei din afară. 45). înainte de sfîrşitul pregătirii (catehumenatului) şi fără să fi primit punerea mîinilor după botez. care era indulgent. ea s-a unit cu montaniştii şi cu quartodecimanii. El excludea pe cei «căzuţi». dar la Roma situaţia s-a agravat. inducînd în eroare cîţiva episcopi din provincie (Eusebiu. VI. faţă de lapsi.

O asemenea neînţelegere s-a produs între Ciprian al Cartaginei şi Ştefan al Romei (254— 257). Alte Biserici erau mai indulgente: primeau pe erotici prin punerea mîinilor episcopului asupra lor şi prin admiterea lu SIinla Euharistie (în Egipt. stabilise rebotezarea ereticilor. dar s-a lovit de rezistenţa Bisericii africane. Ştefan a voit să impună practica romană în Africa. Biserica africană. In Africa. la Roma). şi în favoarea celor aleşi în locul lor . Ştefan şi Ciprian au luat atitudini deo­ sebite : Ciprian s-a pronunţat împotriva celor doi episcopi contestaţi. A ceeaşi hotărîre s-a luat în două sinoade ţinute în Orient. pe la 230— 235 unul la Iconiu. dimpotrivă. Ştefan a căutat să-şi impună autoritatea în chestiunea baptismală. prezidat de Firmilian al Cezareei Capadociei. în urma unui sinod ţinut înainte sub Agrippinus. Palestina. Ştefan era indulgent. Şic:Uin n-n pronunţai excomunicarea. în Frigia.2 14 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă 4 . Controversa baptismală fusese precedată do alte nemulţumiri. pentru a răspunde între­ bării unor episcopi din Numidia. pentru roliolezureu orei ici lor. Apoi.Atitudinea faţă de novaţieni. în care Ştefan era mai sever decît Ciprian. un sinod ţinut la Cartagina (255). Liniştea Bisericii a fost tulburată şi prin unele neînţelegeri intre episcopii legitimi. în frunte cu Firmilian. dar a provocat o nemulţumire ca>e a rupi raporturile dintre ei şi episcopii din Asia Mică. în privinţa botezului ereticilor. La Roma se recunoştea botezul jşreLicilor şi nu erau „re^_ botezaţi cînd reveneau în sînuT~BlierIciT. în frunte cu Sfîntul Ciprian. al doilea urmaş al lui Corneliu. pe cînd Ciprian nu-1 recunoştea. acuzaţi de slăbi­ ciune în persecuţia lui Deciu. altul la Synnada. La cererea creştinilor din Spania contra a doi episcopi.~eTnu era recunos'Cnt-şTcÎe~âceea ereticii erau rebotezaţi. nemulţumea de asemenea pe episcopul Romei. A intervenit împăciuitor Dionisie al Alexandriei. Controversa baptismală (botezul ereticilor). Ca şi Victor în ch es­ tiunea pascală. Şlofan al Romei a ameninţat cu excomunicarea pe unii episcopi orionlali (Firmilian al Cezareei Capadociei şi pe Elenos de Tars). a hotărît rebotezarea ereticilor şi a . care murise în persecuţia lui Trebonius Gallus.

Voind să aducă linişte în Biserică. fătărebotezare. taina era validă nu prin săvîrşitorul ei. mai numeros. în care au murit amîndoi. conducînd Biserica Egiptului — nu se ştie dacă în înţelegere cu Petru sau nu — a luat unele masuri şi a săvîrşit hirotonii dc episcopi la scaune ai căror titulari se gă- . după episcopul A le ­ xandriei. Pe cînd însă Ciprian recunoştea altor episcopi dreptul de a proceda cum vor crede mai bine. în care critică violent pe Ştefan. ci prin ea însăşi. negăsindu-se în Bise­ rică. Episcopul de Lycopolis. Ereticii. şi acesta nu poate fi valid decît săvîrşit în Biserică. Meletie. Izbucnind din nou persecuţia. Un nou sinod. ţinut în anul următor a hotărît la fel. ei ar putea săvîrşi valid şi celelalte Taine (e p is to la 70). zicea Ciprian. Petru al Alexandriei şi alţii au fost arestaţi sau s-au ascuns. Sf. Altfel. în timpul persecuţiilor de Ia începutul s e c o ­ lului IV. al doilea în cinste în Egipt. în lipsa lui Petru. Iritat de această hotărîre. Izvoarele istorice se deosebesc în arătarea începutului şi des­ făşurării ei. Melitie de Lycopolis.EREZIILE 215 schismaticilor. 5. Petru I (300— 311). Pe Sfîntul Ciprian chiar l-a criticat în cuvinte aspre. contestîndu-i dreptul de a-şi lua puteri de urmaş al lui Petru. episcopul de Alexandria. Ciprian a scris lui Firmilian al Cezareei Capadociei. a pus probabil capăt controversei. Ciprian şi Ştefan au rămas pe poziţiile lor. fără să rupă legăturile bisericeşti. După Ştefan. Recunoaşterea bote­ zului ereticilor făcut în numele Sfintei Treimi a fost aprobată de si­ nodul de la Arelate (314) şi de Sinodul I ecumenic (325). din anul 258. A cesta i-a trimis o lungă epistolă. a uşurat reprimirea celor «căzuţi». Ştefan voia să impună practica sa romană. Ciprian a înte­ meiat această hotărîre într-o lunqă scrisoare către Jubaianus (e p is ­ to la 73). Nu poate fi decît un botez. a protestat împreună cu alţii împotriva indulgenţei lui Petru. nu pot săvîrşi valabile Sfintele Taine. . sub Galeriu (305— 311) şi Maximin Daia (305— 313). Persecuţia lui Valerian (253— 260). Ştefan al Romei a refuzat să primească pe trimişii lui Ciprian voind să cîştige mai uşor pe novaţieni. pentru că nu au har. Schisma meîitiană S-a produs în Egipt.

A d. F. în tra ta te le de isto ria dogm elor. J . H is to ir e d e s c o n c ile s . numind-o «Bise­ rica martirilor». T e o d o r M. 797— 799. în «O rtodoxia». I).ul e r e t ic ilo r . p. C y p rien . XIII ( 1!Ut 1). L a t h é o l o g i e d e S. S. L a c o n v e r s io n a u c h r is tia n is m e d u ran t I e s p r e m ie r s s i è c le s Paris. 1906. Doct rina d e s p r e T a in a B o te z u lu i în p r im e le s e c o l e c r e ş tin e .D a m m .e.u. 119 ş. I. H ipolit d 'A les. d u III-e s iè c le .<■ i i . N o v a iie n . S. nr. B a r d y. 1. E tu d e su r Ia t h é o l o g i e r o m a in e a u m ilieu . iîn unire cu arienii. 580 ş. N. 1949.’ . n u n ei p rim u m in un u m c o ll e c t a a d iid e m c o d ic u m q u i a d h u c ex ta n t. 793. A f» . d'A 1 è s. p. 3. p. P r o b le m a s t a b ilir ii d a t e i P aştilor. 393 ş.. I’ < |> <■-. H ip p o ly te . A ceasta a adus tulburare şi nemulţumiri în Biserica Egiptului. P aris.u. 802— 8 0 4 . n i < < i Toilor. Melitie a fost excomunicat de Petru al Alexandriei din închisoare. W olfgang Huber. nr. 1958. 133— 153.L e c l e r c q . / ! Ic te d e s P â q u e s d a n s l'B g lise d e s pères. U n ter su c h u n g en zur O s te r n ie ie r d e r a lt e n K ir c h c . în > «O rlo iio xi. X X X V (1959). . După unele ştiri. cu biblio grafie.:i. ( ' o i n e a n ii. P aris. p. X V I (1964). P s e f t o g a s. p. C a s e i . în «M itropolia A rdealului». 334— 444. Fiind arestat şi Melitie. 1925. L a t h é o l o g i e d e S. 1922. 444.1 e i i.2 16 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ seau atunci arestaţi. 440. Paris. melitienii se socoteau Biserica ade­ vărată.i M oldovei şi S u cevei». Paris.u. 1. 1907. 1969. 3.in. M elito's of Sard es.i’-.. N o v a tia n i o p e r a q u a e su p er su n t. Petru şi alţi patru episcopi au murit martiri f M elitie a fost eliberat. Paris. 438 ş. P.in ia s. dar despre care nu se mai ştia nimic. ed.1. op .. Ca şi novaţienii. a r­ tico le le re sp e ctiv e . P o p e s c u. N o v a ţ i a n . G ottingen. p. D ie K in d e r ta u ie . 1 > :•I'. . BIBLIOGRAFIE V . nr. . Turnhout. P a s c a unei O ster. op. K i r s c h .. • C h .u. Hulw. ( !. învrăjbindu-i. . A c ta u lita te a tra ta tu lu i lu i T ertu lia n «D esp re p r e s c r ip ţia e r e lit'iloi -. 1971.T ii c b 1 o . ¡n ■Mili o|)(ili. el a continuat acţiunea sa schismatică printre creştinii din minele de la Faeno (Arabia). s-a dus la Alexandria şi a organizat Biserica sa schismatică. cit. I.. p. melitienii au făcut în sccolul al IV -lea mari greutăţi Sfîntului Atanasie cel M are ( j 373) şi ortodocşilor.. D i e r c î s . T h e T w o W ritin g s d e P a s c h a . cit.< B i li I m e y e r . O. scriind clerului şi credincioşilor să rupă legăturile cu el. Berlin 1969. 9— 12. T h e s­ salo n iki.u. 1972. in en ciclop ed iile teo lo g ice. şi 122 ş. H e f e l e . Idem. 1963. V I (1961). nr.

neînregislraFe"‘m scrisul canonic. in Tradiţia ’celor ' 12 Apostoli^ şi_ altele. Cezareea Palestinei. Şcolile din Alexandria. care este un fel de catehism. cuprinzînd pe scurt ceea ce mai ales învăţau cei care voiau să primească botezul. obiect de învăţătură îl constituie de la început E v a n g h elia Mîntuitorului. învăţau pe credincioşi şi cle rici.~ Ju stin a fost arestat în persecuţia lui Marcu Aureliu.. De mare autoritate s-au bucurat apoi îndrumările din scrisul Părinţilor Aposto­ lici. p ro f. în e p o c a a p o s to lic ă .aJ-tir^deVjăj. Fiind între­ bat la judecată despre locul în care se adună creştinii şi despre învă* C ap ito l re d a c ta t de P r. De timpuriu. Antiohia şi Edesa * .ul creştin c a fiind filozofia cea adevărată.. Ei se găsesc printre (. ca Sfîntul Clement Romanul. profeţii. şi a unor didascali laici. scrisă fie din «împreună-trăirea evangheliştilor cu Mîntuitoruî». PapieTcTin Ierapole. învăţămîntul creştin era harismatic : Apos­ tolii. P.reşl±rrii~ru' învăţătură. Mărturia o d ă js m e r e a In v ă iă t m a . această activitate era în grija Bisericii. sau colecţia de epistole apostolice. care au produs cursuri şi chiar şcoli «pentru catehumeni».. Ş e s a n . credincioşi cu mai multă cultură.1 secolului I.. In fine pregătirea pentru Sfîntul 5oîez~a constituit im prilej pentru îndrumări organizate în creştinism.c e ­ lo r d o is p r e z e c e A p o sto li. încă înainte de sfîrşitu. învăţătura creş­ tină începe să preceadă botezului. didascalii învăţau pe credincioşi învăţătura cea nouă. în sinul comunităţii^ Pe lîngă h arismatici. Sfîntul ignaţiu al Antiohiei. Ea se făcea la început după primirea botezului. Primul mai bine cunoscut este un""fÎTozoTTrecuF la creştinism^ Justin Martirul (■ 165). cum era cazul Apostolului Pavel. în Rînduiala apostolică. care în­ )' văţa m.din tim m n"peTseCTrtill6 r'->âu T o s î introduse si_ martirologiile si s-au asociat în latura populară şi apocrifei». Apoi s-au asociat şi elemente «apostolice». JBiu— s&cqIuI.EREZIILE 217 începuturile învăţămmtului creştin. care circulau de la o comunitate la alta. fie «în urma chemării speciale». D id a sca lii aveau anume această misiune a învăţăturii. care lămureau unele mo­ mente din viaţa Bisericii.11.. Apoi era A p o sto lu l.J5fîntul Policarp al Smirnei şi altele. Astfel. M. cum erau a p o lo g e ţii.

. V. sxxXt)oî4.xju. Sco-cvjp sau Kupio? pentru Mîntuitorul şi Domnul. 10). orthodoxus. adunarea (pentru învăţătură) a credincioşilor (tj x(7)v utaxiov oiaxpipTj) sau doar şcoala din Alexandria (xo xax’ ’AXe|âv- . Prima şcoaîă creştină publică a fost Şcoala din Alexandria. 17).i mulţumirea. Învăţătura Mîntuitorului Hristos a venit şi cu probleme noi. îi comunicam cuvintele adevărului» (A ctu l m a itiiic . primea acum la sine şi în­ văţa pe alţii învăţătura cea adevărată. şcoala catehizării (xo x i f xa. pentru a doua venire a M în tu itoru lu i. pentru abaterea de la dreapta credinţă şi altele. adică de «biserică» (Matei 18. din cuvintele — folosite în Noul Testament op&o? şi 8 o£a -— cea adevărată ■ corectă — mărire — credinţă. Hapouota \— Parusia. fie necesitînd formu­ larea de termeni noi. Istoricul Eusebiu scrie ( < ea exista de mult (Isto ria b is e r ic e a s c ă . 26). A cestea au fost apoi latinizate de Tertulicin : ecclesia. mersese din profesor în profesor.218 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ ţătura lui. T e r m in o lo g ia creştin ă. care. iar des­ pre învăţătura sa a spus : «Cui voia să vină la mine. Verbum. fie prin adoptarea unor cuvinte vechi la sensuri noi. Ju stin a indicat casa unde se adună auditorii lui. Justin. care însemna înainte o «adunare». A fost apoi formulat cuvîntul nou de /piaxiavoC. pri\ / mea acum sensul specific-^ de întrunire liturgică şi organica a creşti­ nilor. Pentru-definirea adevăratei cre ­ dinţe creştine a fost compus cuvîntul op&oooţoc i ortodox. aîpeoiQ eres. cunoscută spre sfîrşiliil secolului II. pentru desemnarea adepţilor lui Hristos (Fapte 11. Dominus. I. —•Sfînta Treime. înainte de con­ vertire. III). care însemna întinderea «peste totalitate» . Fiul . — creştin. în continuare au fost apoi definite sensurile specifice pentru noţiunile de Aoţoc — Cuvîntul lui Dum nezeu. în Biserica din Antiohia. în plină înflorire. i Şcoala alexandrină are diferite n u m e : Şcoala cuvintelor sau învă­ ţăturilor sacre (oioaaxaXetov -tujv isp«Bv Xoţwv) . cea în care găsise el msiv. sp'eeifici. care au determinat şi o terminologie specifică. ¡' \ Astfel cuvîntul.ipzm<. catholicus. Sfîntul Ignaţiu a folosit cuvîntul xathoXixoi — catolic. episcopul Teofil al Antiohiei ( j 183— 185) a definit pe la 180 termenul rA jia Tpii. haeresis şi altele. Pentru indicarea caracterului universalist al B i­ sericii. Trinitas.lui Dumnezeu . purusia. compus din xaxâ şi okixâs. otoaoxaXetov).

Clement A lexan ­ drinul. mărimea şi importanţa sa ca oraş. conducea şcoala. prin mişcarea de idei şi de popoare. în timpul persecuţiei lui Sep. Cu însemnătatea ce i-a dat Clement Alexandrinul şi mai ales Origen. în legătură cu evanghelistul^^jjrgk. a avut ca urmare faptul că au fost continuu învăţători creştini acolo ( e c c le s ia s tic i d o c to r e s ). mai tîrziu Didim cel Orb. urmaşul lui Didim. Ea pare a fi început din iniţiativă particulară. Creştinismul care a prins rădăcini în Alexandria din epoca apos­ tolică. frecventată de un număr mic de auditori. Spre deosebire de şcoala Sf. Panten care este primul cunoscut pe la anul 180 şi-a conti­ nuat activitatea şi în timpul lui Septimiu Sever şi Caracalla (193— 217). Prin aşezarea. 38 şi 69). Iustin şi a altor profesori particulari. creatorul unei filozofii religioase şi al unei atmosfere în care au trăit şi de care au fost influenţaţi şi teologii alexandrini . Dionisie. Pieriu. cu mare faimă şi influenţă asupra teologiei creştine. după Ieronim. şcoala din Alexandria^ devine o instituţie bine înteme­ iată. De v iris illu stribu s. ceea ce nu pare probabil. Teognost. cu numeroşi auditori. cu un şir continuu de conducători iluştri. Alexandria era unul din cele dintîi şi mai cău­ tate centre culturale ale lumii_vechi. a plecat la Sida (în Pamfilia) şi s-a stabilit acolo în timpul lui Teodosie c e l Mare (379— 395). Petru.limiu Sever. ca adevărată şcoală de «teologie». fără însemnată influenţă asu­ pra Bisericii. şcoala creştină se putea măsura cu orice şcoală filozofică. (Ieronim. cu un program dejrursuri. Prin . cînd a izbucnit persecuţia de la 202— 203 şi cînd a părăsit oraşul. adăpostind vestita bibliotecă a Ptolomeilor. Ieronim o numeşte (ecclesiastica) schola xaxvjx^oscuv (D e v iiis illu strib u s. nu ca instituţie a Bisericii.EREZIILE 219 ■Speiav StSaoy. (A pologetul Alenagorâ^) este socotit de istoricul bisericesc Filip ele Side (sec.~V)7 primuT profesor al şcolii alexandrine. 36). Iraclas. Origen a luat conduccrea ei. Urmaşul lui Panten. Ultimul conducător cunoscut Rodon. la cererea unor elini şi creştini dornici de învăţătură.aXetov). A le­ xandru. Şirul conducătorilor şcolii după el este cunoscut pentru tot secolul III şi în parte din secolul IV : Oriqen. M acarie . ^Grecî| |udeiiilgnosticii şi alţii aveau acolo şcoli însem­ nate. acolo se învăţa neoplatonismul în secolul III. A colo trăise Filon.

i ce preda la CezareeaTun întreg ciclu ştiinţific : logică. a audiat pe neoplatonicul Ammonitis-Saccas. atraşi de faima profesorilor creştini. în studiul teologici. dialectică. El a fost apoi ajutat de un creştin bogat. vindea manuscrise ale operelor scriitorilor profani pe care le poseda. dornici să cunoască religia creştină şi poate s-o îmbrăţişeze. Aşa umblase mult Clement Alexandrinul.220 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R SA LĂ îndepărtarea episcopului Dimitrie şi numirea altui conducător. convertit de Origen.iş. Origen. în concurenţă şi prin analogie cu învăţămîntul elin. el înflorea pe la jumătatea secolului al II-lea. în legătură cu matematica şi cu sli(> <% 11 ini<i). ca "şT p rin scrieri şi imne. se făcea interpretarea Sfintei Scripituri^ care era baza învăţămîntului . îndeosebi a lui Qrig^n.„Grigore Taumaturgul. învăţămîntul se preda astfel în două cicluri. ci şi de catehumeni şi chiar de unii elini. Chiar creştinii dornici de învăţătură filozofică şi teologică mergeau în căutarea de profesori acolo unde erau aceştia. şi mai ales din CuvTntuT de m al [urnire c ă tr e O rig en al lui. Ce şi cum se preda se poate însă deduce din scrierile lui C lem £ itt-A lex a n d riii^ şi ale lui Origen. Cum anume s-a organizat învăţămîntul creştin nu se ştie mai de aproape. Origen însuşi. pe cînd preda la şcoala catehetică învăţămîntul creştin. Şcoala nu era întreţinută de Biserică. Audiau probabil Şi iudei şi eretic i. pentru a putea trăi. Din secolul IV şcoala a primit poate ajutor de la stat. Carpocrat) se orga­ niza şi răspîndea mai ales prin şcoli. care a avut la Alexandria pe cei mai însemnaţi reprezentanţi ai săi (_Basilide. Ambrozie. La Alexandria. se vede că şcoala a intrat sub autoritatea episcopului şi a rămas probabil aşa. Pînă la un timp. la vîrsta de 25 ani. Invăţămîntul predat în şcoala catehetică alexandrină era urmat nu numai de creştini. Origen predase. un fost gnostic. la A lex an ­ dria. şi că.i cum o făceau cei vechi. el învăţînd pe cei mai înaintaţi. Este ştiut că gnosticismul. Aceste discipline serveau ca pregătire pentru ciclul ur­ mător : morala şi leolo&ia. Valentin. 5e~poate zice că învăţămîntul creştin s-a înfiripat şi dezvoltat ca o necesitate teologică şi culturală a creştinismului. Origen a încredinţat pe . pînă ce s-a oprit la Panten. la Alexandria. iudaic sau chiar eretic.itirliIorii siii începători colaboratorului său Iraclas. ea nu avea local propriu.¡că (. care încorona învăţămîntul predat de Origen. probabil la Alexandria <•('('. care l-a avut pro­ fesor la Cezareea Palestinei. li /.

cu excepţia celor care nu admiteau existenţa lui Dum­ nezeu şi providenţa.. Origen a avut discipoli deosebiţi. cei doi fraţi au . convertindu-se la creştinism. Şcoala catehetică alexandrină are o mare importanţă în viaţa B i­ sericii vechi._Mergînd întîi la Cezareea. între care pe cei doi fraţi din N eocezareea Pontului.Cgzji^eea_Palestiaei. A ceştia erau dintr-o familie elină bogata. Ea a dat Bisericii un învăţămînt teologic. Mulţi alţii — din Palestina şi din alte provincii. au cunoscut aici pe Origen. din care cunoaştem învăţămîntul predat de acesta..alexandriixă^şi cea raţionalistă antiohiană au caracterizat fiecare teologia şcolii respective. . Şcoala de la Cezareea Palestinei a fost. după plecarea din A le x andria (la 231— 232). a cărui ştiinţă şi personalitate i-a impresionat. metoda de interpretare era de preferinţă aleqor. în urma hiroto­ nirii lui de către episcopii da. apropiate şi depăr­ tate — au ascultat şi admirat pe marele profesor la Cezareea.p.iciL~la Antiohia era istoricogramaticaîă s'ău literală.. Tendinţa— „mi&tică. 2.d. Teodor şi Atenodor.e_drfi. acel C uvîn t d e m u lţu m ire pen tru O rigen . înfiinţată şi condusă de O rig en . întorşi în provincia lor. După studii literare şi juridice făcute în oraşul lor. o dogmatică. A ceasta a avut mare importanţă pentru dezvoltarea lui şi a teologiei creştine. ei au plecat spre. Profesorul discuta însă şi ideile metafizice ale filozofilor şi poeţilor clasici. unde aveau o soră căsăto­ rită cu un înalt funcţionar. 270). La Alexandria. Firmilian . La Cezareea.Bejriţ (în Fenicia) unde era o faimoasă jcoală. Teodor a ţinut în faţa unei mari şi alese adunări. înainte de plecarea lor din Cezareea Palestinei.ore T a u m a tu r g u l^ c. Gîndirea teologică s-a întemeiat pe învăţămîntul şi pe exegeza şcolilor creştine. care-1 stimau mult pentru ştiinţa lui. Condamnat pentru aceasta de către episcopul său Dim itli^ Origen s-a stabilit la_ Cezar-eea^ unde a con­ tinuat activitatea didactică şi a terminat operele începute la Alexandria. Învăţămîntul creştin se baza pe interpretarea Sfintei Scripturi şi era concentrat în jurul ei. Faptul acesta a fost hotărîtor pentru evoluţia teologiei creştine în epoca marilor controverse hristologice.devenit episcopj şi aji-lucrat cu mult zel pentru Biserică Teodor este Gr[g.EREZIILE 221 creştin.ierusalim :şi.t. o exegeză teologică.

a fost hirotonit acolo ti preol şi . pe care l-a dovedit eretic (antitrinitar) într-un sinod ţinut la Antiohia (268/269).ipoi | A jitiohi.ne avînl în «ocolul al IV -le a prin studiile ei de exegeză biblicii. cunoscută din secolul al III-lea prin unii din cei care au predat învăţămîntul acolo. zis şi do A id io lu a f Fî era dintr-o familie de seamă şi studiase la Edesa.i. unde om o şcoala creştină condusă de uiTanume Macarie. audi­ ind pe Pieriu. după^spusa lui Eusebiu (Is to r ia b i s e ­ r ic e a s c ă . A ceastă şcoală a fost continuată de alţii şi a luat m. Nu se ştie dacă Origen a avut la Cezareea urmaşi imediaţi ca la Alexandria. 3. VI. 30). căruia. Malchion era un om învăţat şi în ale teologiei. IX. Cezareea Palestinei a avut apoi în E u seb iu pe cel mai învăţat episcop al său şi unul din cei mai de seamă creştini vechi. şi el admirator al marelui profesor şi creştin. originar din Berit. în primele secole. Isto r ia b is e r ic e a s c ă . un distins preot. dintr-o familie însemnată . nici dacă a avut vreun rol în începuturile şcolii creştine din Antiohia. .i condus şeoaja.spre sfîr. VII. Pamfil a îniiinţat pentru învăţămîntul creştin o bibliotecă însemnată. i-a consacrat o parte din studii şi din activitatea literară. ca şi acolo. 13. 310). VIII. Nu se ştie în ce consta învăţămîntul lui Malcliion. după ce episcopul reuşise pînă atunci să-şi acopere erezia. împreună cu Eusebiu. Şcoala din Antiohia. zis de S a m o sata. El a creat însă. şcoală care era însemnată la Antiohia. Cel dinţii cunoscut este preotul M alchion. 3). şi a avut printre elevii săi ş î apoi colaborator pe Eusebiu. de la care cunoaştem atîtea din istoria învăţămintului şi a creştinismului în general. .şitul secolului al II-lea . el făcuse studii la Alexandria. o atmosferă teologică. în care au lucrat alţii. El era un admirator al lui Origen. La începutul secolului al IV-lea este cunoscut ca pro­ fesor la Cezareea Palestinei P am iil (t c. 29— 30). marele istoric bisericesc. dacă preda şi învăţătura creştină. 2 . Lucian s-a stabilii . Istoricul liuselmi are cuvinte de laudă pentru Lucian (Isto ria b i s e r i ­ c e a s c ă . La Antiohia Siriei s-a format o altă şcoală creştină.222 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ al Cezareei Capadociei a fost unul dintre elevii lui (Eusebiu. 6 . începutul şcolii este legat însă de' L u cia n . condu­ cătorul unei şcoli retorice «eline». şi mai ales cunoaştem pe Origen şi şcoala alexandrină. care era supranumit «Origen cel Tînăr». Este cunoscut din disputa cu episcopul Pavel de Samosata.

Lucian este însemnat mai ales ca recenzent al Sfintei Scripturi. Nu se ştie dacă şcoala antiohiană a avut un şir de profesori ca şcoala alexandrină. fiind dus la Nicomidia. ci un altul cu un nume asemănător. cu Diodor de Tars. mort în sinul Bisericii.. la Antiohia. VII. decît j eoloqic-apoloqetic. A cesta este so_( OtfrŢfe altfel izvor al^ arianismului prin exegeza şi teo logia sa. Ca şi Ori gen. Sfînta §crîp u îaŢ jaaF ‘înai mult în scop exegetic. Dorotei era un om cunoscut şi apreciat chiar de împărat. Dintre ele. Lucian a fost partizan al episcopului compatriot Pavel de Samosata şi de aceea a faşt scos din Biserică sub următorii irei episcopi de Antiohia.şi apărat creştinism uTTirîaţă“ impăr'atului.Dorctei.expli^ ca. cea anliohiană spre arislotelişm. la Cezareea Palestinei şi la Alexandria. pînă la(303^cind ar fLxenunţat la erezie.cLe. Balanos. unde a mărturisit . D."Interpretarea lui se deosebea ’de**T*aTexandrinilor. Din istoria arianismului se ştie apoi. Se pare de asemenea că el a căutat să corecteze cuvinte pe care nu le socotea potrivite. Lucian. . care se ocupa cu mult zei de studiul Sfintei Scripturi.. fiind lite rală. de la care s-a accentuat deosebirea exegetică-teologică in ire" cele două şcoli. Ei cunoaştea de asemenea bine cultura elină. în care se pare că a in­ trodus corecturi după textul ebraic şi după traducerea lui Teodotion. Şcoala antiohiană n-a avut idealismul şi ('lanul mistic al şcolii alexandrine. care ~l-a numit mai mare peste vopsi toria ele purpură de la Tyr. Lucian este cinstit totuşi ca martir. neoplatonisnirsj_-e. dar a dat teologiei creştine pe cei mai de seamă exegeţi intre care şi pe Sfîntul Ioan Gură de Aur. cea alexandrină a înclinat în filozofie spre platonism. S. socoteşte că Lucian de Antiohia n-a murit ca martir. în persecuţia lui Maximin Daia (pe la 312). El a făcut o revizuire a traducerii Septuaqintei.EREZIILE 223 După unele ştiri. Eusebiu zice că l-a auzit şi el cxplicînd poporului Sfînta Scriptură cu mare îndemînare (Istoria b is e r ic e a s c ă . 32. sau după locuri paralele. . 2— 4).ctism. Alături de Lucian— este amintit un alt preot antiohian învăţat. Ea a devenit mai însemnată în a doua jumătate a secolului IV. fost profesor la Atena. îndeo­ sebi de studiul Vechiului Testament pe care-1 citea în limba ebraică.. ca Arie şi alţii se numeau syU u cian işîî^ adică erau_cplegi de studii la Lucian si partiza n u lu i.

1928.u. La J . fără însă a putea crea un învăţămînt adevărat şcoala siriacă iniţiată de T a ti an. M. c are promova exegeza alexandrină .. şi bibliografie.. P. Astfel se poate accepta o şcoală legată de Septimiu. . 459— 473...e s i è c le . apo fşc. B u 1 a c u. I. cimitire. 34 — 4 1 . Paris. la şco lile resp ectiv e. 1932. M angâru. 1. 1956.e s iè c le . P . C o m a n. 796— 797.. M. L u n g u l e s c u . sărbătorile. Arta creştină * ( ‘u liu l .u. cit. ştim doar că ea pare să fie mai veche decît cea din Antiohia şi la ea a studiat LueiaJU A ceastă şcoală va juca un rol mai important în perioada următoare.. 36-1 ş. ¡KM.u. p. * C a p i t o l r e d a c t a t do P r . cit.îl. P a tr o lo g ia . R îm n icu l-V ilcea. P o p o v i c i.i apropiat pe credincioşi între ei. p.u. Sfîntul.u. L a je u n e s s e d 'O rig èn e .. şi latineşte ca Miniuciu Felix şi Novaţian.. care scriau mai mult în greceşte. M. în tra ta te le de patrolo gie. 1969.224 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ D esp re ş c o a la din E d esa.u. Liturghia. o altă şcoală în J j a l i 4 era legată de Sfîntul Irineu al Luqdunului. Locaşuri de cult.d r ia . C le m e n t şi ş c o a la d in A le x a n d r ia . K i r s c h . 1925. Ş c o a la e x e g e t i c ă b i b li c ă din A n tio h ia . Bihlmeyer-Tüchle-Damme. I. M. disciplina şi viaţa creştină. Pe lîngă aceste şcoli organizate. 1930. op. B ucureşti. în primele trei secole. asemenea în JIF. P o p e s c u. Sirianul şi din cadrul c ă ­ reia a ieşit traducerea Bibliei numită «P e şitlo» în_secolul III . o p . 1931.Ciprian f t 258) . B ucureşti. é t u d e su r I e s r a p p o rts d u c h r is tia n is m e e t d e Ia p h ilo s o p h ié g r e c q u e a u l l. op. postările. p. Eugène de F a y e . au mai existat şi altele. apoi şcoala copilcă din. G. Ş e s a n . legate mai mult de personalitatea vreunui Sfînt Părinte bisericesc. Iii a menţinut unitatea şi solidaritatea comunităţii creş­ tine şî . p. C lé m e n t d 'A Ie x a . 92 ş.. Paris. B u cu reşti. care a produs traducerea Bibliei. 352 ş. E. T e r­ tulian de la Cartagina şi urmaşul acestuia. 46 ş. ed.. 1936.. Hurureşii. 31 ş.. 72 ş. p.u. C a d i o u. p r o l .oala romană cu un şir de teo ­ logi. Cultul. T. P rim i d id a s c ă li c r e ş tin i.Egipt. c il. 165 ş. _ BIBLIOGRAPIi. H is to ir e d e l' é c o le d 'A le x a n d r ie au d éb u t d e I l l . ca Ipolit şi Caius.i îndeplinii în viaţa creştină. un rol locirlo însemn. 2. 1903. amintită mai sus. sau te o ­ log de frunte. agapele. p. Ş c o a la a le x a n d r in ă .

slujbă). fie mai de grabă pentru că adunarea creş­ tinilor şi unirea ei cu masa frăţească era greu de făcut zilnic. îngăduinţa obţinută însă prin edictul de toleranţă al împăratului Galeriu de la Sardica. seara. 3 . Spania).■ D e d o m in ic a o ra tio n e . 58. confiscînd sau distrugînd lo ­ caşurile. ¡xoa'cspta (sacramentum. In epoca postapostolică se mai numeşte : euXoŢia (binecuvîntare). cmveXeooiS. arzînd cărţile. Se săvîrşea de asemenea la botezul catehumenilor şi în zilele de comemorare a martirilor. pe lîngă cele cu care era cunoscută mai înainte (frîngerea pîinii. ca a devenit de timpuriu săptămînală şi Euharistia -s-a despărţit de masă. E p is to le le 39. sau «non licet esse vos» — nu vă este îngăduit să existaţi (din 2 1 1 ) şi «nomen christianorum deleto» — să fie distrus şi numele de creştin (vezi la Tertulian. 6 6 . Centrul lui a rămas Sfînta Euharistie (eo^apistia = mulţumire). aovaŢiof^. 3— 15 şi în 304 . ispoopŢta (lucrare . s-a introdus obiceiul ca să se primească pe ncinîncate. reînnoită de Traian. 1 . taină). ea încă se mai săvîrşea zilnic la jumătatea secolului al III-lea (Ciprian. 4 . au înţeles importanţa cultului în Biserică şi l-au lovit prin măsuri de persecuţie. Liturghia. 3 .. jertfă).EREZIILE 225 «Păgînii» înşişi. auvoooi. xotval eu/ai (rugăciuni comune). froaia (sacrificium. încă înainte de sfîrşitul secolului I. irpoacpopâ. ca adunare cultică : ouvaCiî. Fie din cauza legii contra asociaţiilor ilegale. convivium dominicum (cu agapa). se mai săvîrşea miercuri şi vineri (în Egipt). missa şi alte numiri. poate şi în alte locuri (Roma. spunea : «ut denuo sint christiani» — de acum să fie creştinii (Lactanţiu. pe care o găsim cu acest nume.a. aşa cum mărturiseşte Pliniu cel Tînăr la începutul secolului II (între 111— 112) : «stato die ante lucem». De m o rtib u s p ers. potrivit lozincilor : «non licet esse christianos» — nu e permis să fie creştini (din 164 sau 165). dvacpopoc. Euharistia se săvîrşea dumi­ nica (în v ă ţă tu r a c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li. în alte locuri. — Istoria bisericcascu . a 0 pota[j. necunoscîndu-1. collecta dominica. cina domnească). deşi îl denaturau cu închipuirea. XIV) şi probabil dimineaţa. iar in Apus. din secolul al IV-lea. din 30 aprilie 311.sfînta). interzicînd adunările creştine. (oblation. teXex'/j (ceremonie. 18). ofrandă). Cultul epocii apostolice s-a menţinut şi s-a dezvoltat în epoca următoare pe baza liturghiei Sfîntului Iacob. La Cartagina. Săvîrşindu-se duminică dimineaţa. A p o lo g e tic u m 4. 34). 57.

parte stabilite (pentru Sfînta Euharistie). 65. nu avem un formular liturgic ci unele descrieri (la Justin Martirul.. 67 . Se făceau şi cîntări : psalmi din Vechiul Testament. în care se făceau citiri largi din cărţile Noului şi Vechiului Testament. cu ochii ridicaţi spre cer. 220). cunoscuţi. Muzica instrumentală nu era ă3misăTn cult. . Mai importante decît acestea sînt «C on stitu ţiile b is e r ic e ş ti» care cuprind indicaţii şi formule liturgice. 39).. unele din secolele II— III. precum şi ştiri şi reguli privitoare la cler.. A p o lo ­ g ia I. altele din secolul al IV-lea. vin şi apă : episcopul sau preotul liturghisitor făcea rugăciuni şi aducea «euharistii» (mulţumiri). .. al împăcării lor.. chiar celor închişi. denumită şi sărutarea sfîntă. cu braţele întinse. Diaconii duceau Sfînta Euharistie şi celor absenţi (bolnavi. semn al comu­ niunii lor în credinţa şi în dragoste.. Un frumos imn este rugăciunea de laudă de la sfîrşitul scrierii P e d a g o g u l a lui Clement Alexandrinul. Sînt trei scrieri intitulate. foarte în­ semnată pentru istoria cultului creştin . pentru împăr­ tăşirea ce urma să primească.. Atitudinea obiş­ nuită era cea de «orantes» : în picioare. creştinii îşi dădeau sărutarea păcii.. rugăciuni comune . după o rugăcune. cîntaţi recitatfv7"sau imne creştine. una « C on sti­ tu ţiile b is e r ic e ş ti e g ip te n e » (este versiunea în limba coptă a scrierii lui Ipolit ’AiroaToiaxvj IlapâSoat? = Tradiţia apostolică — c. A p o lo g e tic u m . în timp de pace. celor de faţă. neputincoşi. precum şi cartea a VUI-a din scrierea numită de regulă C o n stitu ţiile A p o s t o lic e sau C a n o n e s e c c le s ia s tic i A p o sto lo ru m . cea mai completă scriere liturgică veche cunos­ cută şi în prescurtare ca E p ito m e sau C on stitu tio p e i H ip p oly tu m . Rugăciunile erau parte improvizate. o omilie (predică) asupra celor citite. alta liturgică (sacra­ mentală) : se punea pe altar (masă) pîine.. dacă se putea). Cultul euharistie consta din două părţi : una didactică. clerici şi credincioşi. La cult se adunau daruri benevole pentru ajutorarea săracilor. pentru nevoile de moment ale comunităţii. . alta C on stitu ţia b is e r ic e a s c ă a p o s to lic ă . La prima parte a liturghiei putea să' asisle şi catehumenii.. la Tertulian..226 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R SA LĂ Pentru cunoaşterea cultului creştin din primele trei secole. in am ic de săvîrşirea Sfintei Euharistii. penitenţii sau chiar necreştinii. alta numită D id a sca lia A p o s t o ­ lilo r.

Vinul era curat . se făcea tăcere solemnă. îm părtăşirea era precedată de mărturisirea păcatelor (În v ă ţătu ra c c lo r d o is p r e z e c e A p o sto li. Pentru vin se întrebuinţa un potir (vrox^ptov. creştinii primeau trupul şi sîngele Domnului. I se recunoştea caracterul de taină şi de jertfă. dia­ conii. femeile.. pentru ajutorarea săracilor şi pentru întreţinerea clerului. credincioşii aduceau la cult daruri în alimente. !n vin se punea şi apă. copiii. dar vinul era de obicei roşu. Refuzul de a primi pe unii creştini la Sfînta Euharistie era o grea pedeapsă. de la începutul secolului IV şi « G esta p u rg a tio n is F e lic is » dau foarte interesante şliri despre rezervele de obiecte şi alimente ale bisericilor. Rugăciunile ei erau ascultate de creştini în genunchi. (azima)s-a introdus în_Apus mult mai tîrziu (în secolele VIII-IX). a fost condamnat. apoi văduvele şi fecioarele din serviciul bise-_ ricii. Primirea ei cu nevrednicie era socotită un mare păcat. Se închideau uşile. afară de Du­ minici şi de zilele de la Paşti pînă la Pogorîrea Sfîntului Duh. altele erau păstrate pentru nevoie. Ciprian).«amin». Pe lîngă ofrande euharistice — pîine şi vin — . apoi de sticlă sau de metal. preoţi sau diaconi o bu­ cată din pîinea euharistică şi beau din potir.. diaconii invitau pe asistenţii nebotezaţi. Unele se împărţeau îndată. pe temeiul mărtu­ riilor apostolice. se săvîrşea Sfînta Euharistie. «potirul Euharistiei». veşminte. Cei c ăzuţi în păcate grele primeau Sfînta Euharistie doar . Alte mărturii bisericeşti în această privinţă devin din ce în ce mai numeroase f Ian a tiu. preoţii. Celor absenţi li se ducea numai pîinea euharistică. Obiceiul unor comunităţi de a săvîrşi Sfînta Euharistie cu apă. pîine. încălţăminte. Credincioşii o luau şi în călătoriile lor. bani. fără vin. împărtăşirea "se făcea începînd cu clericii : episcopul. «Pîinea euharistică» era dospită . « G esta ap u d Z en ophilu m ». ^ a lb i\ la început de lemn. culoarea lui nu era stabilită. Credincioşii se apropiau pe rînd de altar Ţ«ad aram Dei starer>}7"pnnîeâu de la episcop.după o lungă-JuemteniS. 34). . pe penitenţii şi pe eventualii necreştini să părăsească locaşul. răspunzînd . în Sfînta Euharistie.EREZIILE 227 După aceea. 1). clericii inferiori. S-a introdus obiceiul de a se îmbina pîinea cu vin. Irineu. Iustin. Acest amestec era uzual şi obligatoriu (loan 19. 'KÎV. bărbaţii.

se ţineau în cinste zilele de post — miercuri şi < vineri (dies slalionarii. Duminica era ţinută de creştini cu repaus . Arelate (314). iar cei ajutaţi se rugau pentru ei. Tertulian o numesc cu numele ei creştin (xoptax-/}. zi de bucurie. In epoca postapostolică. De o r a tio n e 20). 1— 2). Sinoadele Elvira (300). aşa chiu era sabatul la iudei. Dionisic al Corintului. în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li (XIV. Din S c r is o a r e a lui Pliniu c e l T in ăr c ă tr e T raian . săvîrşindu-se după aceasta. mărturiile despre serbarea duminicii se în­ mulţesc. Iustin M arti­ rul (A p o lo g ia I. ceea ce este foarte important din punct de vedere liturgic şi dogmatic. Duminica a devenit sărbătoarea săptă­ mânală a creştinilor încă din epoca apostolică. ■ Duminica era serbată ca zi a învierii Domnului. ci că ea era ţinută de c r e ş l i n i î n c ă d i n epoca apostolică. Aducerea darurilor la altar şi împărţirea lor de către episcop da faptului un caracter sacru şi o semnificaţie înaltă.^ Sărbătorile creştine. el era un continuu control şi stimulent al vieţii morale.228 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Cultul era şi un excelent m ijloc de educaţie şi de binefacere tot­ odată. 67). Cultul ma­ nifesta astfel credinţa şi dragostea credincioşilor . VIII). după mărturii ce avem pentru . Frecventarea cultului era obli­ gatorie şi regulată. Pliniu nu ştie în ce anume consta cultul creştin d u m inical. slationes). dies dominica). cum cred unii sectanţi. dar Biserica l-a interzis. el spune doar că se cînta antifonic «carmen Christo quasi Deo». Alara d > Duminicii.T)biceiul iudeocreştin de a serba şi sîmbăta s-a menţinut la unii creştini. Este bine ştiut că nu împăratul a c r e a i a c e a s t ă sărl>ăloarc. Darurile se aduceau lui Dumnezeu şi se împărţeau ca de la Dumnezeu. dar ea era despărţită de Euharistie. Episcopul comunica numele binefăcătorilor. In aceste zile se făceau şi adunări cu cult. Meliton de Sardes. după o mărturie foarte apropiată de vremea Sfinţilor Apostoli (în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li. în care creştinii se rugau fără a posti şi a îngenunchea. se vede că Duminica se făcea şi agapă. mărturie despre aeraşi a dau unii apologeţi (Ătenagora. prevăd anu­ mite măsuri pentru lipsă n eju s tificată la maPmuTt ele trei duminici. Tertulian. Corisîlntîn cel Mare a întărit-o şi generali­ zai-o şi peniru slat prin lege (321). iar uneori cu numele corespunzătoare ei în Calendarul antic (d ies so lis). de cînd este cunoscută cu numele de «zi domnească» xoptaxTj Tjjxepa) şi c u destinaţia de zi de adunare şi de cult.

Ziua învierii era sărbătorită cu mare evlavie. cu care a păstrat asemănare de nume. c) C in c iz e c im e a JUsvxvjxoazri. ei au fost motivul controverselor pascale din secolul II. Analolie. era săr­ bătoarea Pogorîrii Sfîntului Duh. Dionisie al A lexandriei a întocmit un ciclu pascal de 8 ani (Eusebiu. Deose­ birile cu privire la data. ’TsTorTcT b is e r ic e a s c ă . după un şir de ani. Sinodul de la Ancira (la 314) o numeşte «ziua cea mare» (tj ¡lejăl'/] 7 jp.. ea era precedată de post şi de nopţi de priveghere. d) Alte sărbători creştine. Stabilirea datei Paştelui a făcut necesare studii astrologice. Se numea Cine ¡zecime şi tot timpul de la Paşti pînă la Pogorîrea Sfmlului Duh (50 de zile) .u1 i . fe r ia se x ta -v in e ri).. Ea este. d ie s p e n te c o s t e s ).. Zilele de mjerc. pe care unii creştini . rezultă că se sărbătorea şi ziua a patruzecea (q u a d r a g es im a ) de la Paşti. p e n te c o s t e . Paştile fer aţi sărbătoare creştină generală. cea mai mare şi cea mai veche sărbătoare creştină. Ori gen predica aproape zilnic. 32. spre deosebire de zilele de post iudaic (luni şi joi.. Ca şi Paştile.. S-au făcut de timpuriu încercări de stabilire a unui ciclu sau canon pascal. după Paşti. în care să se prevadă revenirea perio­ dică regulată a datei Paştilor în aceeaşi zi. în care creştinii se rugau în genunchi.. 5 i vineri se ţineau de creştini cu post. 1 4 = T 9 ) T — — —~ . Din variantele şi interpretarea unui ca­ non (43) al sinodului de la Elvira (pe la 300). de la A lexandria <prin epistole pascale sau festive (sopzaazr/. pentru săvîrşirea Sfintei Euharistii... C al­ culul se făcea şi se anunţa.. vineri a fost răstignit şi a murit.deL i9 m W b i d e m . canon 6 ). b) P a ştile (K ăaxa. era timp de bucurie. V ll. nu­ mite ziua a doua şi a cincea) şi aveau justificare creştină : miercuri s-a hotărît de către iudei moartea Mîntuitorului.spa.EREZIILE 229 Egipt şi Africa în secolele III-IV. 20) : episcopul de Laodiceea. în unele Biserici s-a menţinut încă mult timp obiceiul de a se aduna credincioşii zilnic. aşa cum duminica era cea săptămînală.. Cincizecimea coinci­ dea cu o sărbătoare iudaică. pascha) erau sărbătoarea anuală a învierii Dom­ nului..ciclu. un. în care creştinii nu pos­ teau şi nu îngenuncheau la rugăciune.zi). sau pentru a asculta omilia (Cartagina). Ilao/a aŢaopcoatjxov).. în legătură cu învierea Domnului (Udea/a avaaraatjxov) era comemorată şi Răstignirea (Paştile răstignirii. Ele sînt numite chiar sărbători (ferici q u a rta -m iercu ri. VII. Erau zile de tristeţe. cu bucurie şi so­ lemnitate .

iar Origen nu o aminteşte. In unele cazuri se serba ziua mutării moaştelor martirilor (tran slu tio). dies natalis. în Egipt. la anul 304). Creştinii orientali au introdus sărbătoarea Naşterii Domnului în a doua jum ătate a secolului al IV-lea. Prima mărturie o avem in M artiriul lui P o îic a tp (XVIII) scris ia 176. în Occident.230 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ o ţineau în locul Cincizecimii. se ţinea ca sărbătoare corespunzătoare Naşterii Dom­ nului (N a ta lis D om ini) ziua de 25 decembrie.sărbătoare veche cu una creştină. numită «ziua naşterii» (ţsvs&Xio? Tjjxspa. în amintirea Botezului Mîntuitoruiui şi a descoperirii dumnezeirii Sale. la 6 ianuarie. viaţa de veci. ca o «zi sfîntă». prin care Biserica înlocuia pentru credincioşii ei o . unite cu acest fapt (Matei 3. se făcea amintire în această zi de Naşterea Mîntuitoruiui. Se pare că sărbătoa­ rea nu era generală. . în Biserica din Antiohia. Cei din Apus au introdus în schimb Epifania la 6 ianuarie. Simbolismul creştin (Hristos este numit «soarele dreptăţii») uşura această coincidenţă. sărbătoarea Epifaniei era generală în Orient. pentru a o opune sărbă­ torii păgîne a solstiţiului de iarnă (n a ta lis soîis). era serbată de creştini cu adu­ nare şi cult. ca prima minune a Domnului. Probabil din secolul al IlI-lea se serba în Orient Epifania (’Euicpdiveta) numită şi T h eo ta n ia (0eoep<xveta). din care aflăm că zi iui morţii nuntii ului. 16— 17). dîndu-i deci sens eshatologic. apoi s-a introdus în Biserica de Constantinopol în 379. cum este cea a Sfinţilor apostoli Petru şi Pavel. Se pare că înălţarea Domnului era comemorată mai mult la Cincizecime. de chemarea neamurilor şi de Nunta din Cana Galileei. în secolul al IV-lea. adică arătarea Domnului. s-a des­ părţit sărbătoarea Naşterii Domnului de cea a Botezului (Epifania). în jurul anului 377. numite de asemenea q u a d ra g esim a . Pentru prima oară. Istoricul bisericesc Albert Ehrhard crede însă că prin ea se înţelegea arătarea Domnului la sfîrşitul lumii. Sărbătoarea coincidea cu înălţarea Dom­ nului. Cele 40 de zile de după Paşti erau o paralelă la cele 40 de zile de post dinainte de Paşti. Clement Alexandrinul spune că o aseme­ nea /sărbătoare ţineau gnosticii (Basilide). Sărbătorile martirilor sînt din cele mai vechi. nefiind încă cunoscută precis ziua morţii lor. Ea este menţionată într-un act martiric (al episcopului Filip de Heracleea. în acest secol. luiUililia) pentru. serbîndu-se la 25 decembrie.

între care şi Roma. ca prilejuri de desfrîu. dar durata lui varia. Acest obicei s-a introdus din opoziţie faţă de iudei.__cînd se ajuna de obicei pînă la orele 15. deşi unii cercetători mai noi neagă existenţa aga­ pelor euharistice. Se crede ca aceste mese s-au despărţit de timpuriu de cult.00). Bisericile orientale nu l-au adoptat şi mai tîrziu sinodul quinisext (692) J-a_interzis (canon 55). vin). Pliniu cel Tînăr. 12). de către săvîrşitor şi de cei care mai voiau (VII. pe care-1 întreţineau. Obiceiul apostolic de a se lua o masă comună în adu­ narea creştină s-a menţinut. Agapele aveau un rol important în viaţa creştinilor. Necunoscînd caracterul lor. în Secolul IlI^postul s-a lungit la 6 zile. ajungînd la 40 de zile. El ştie că se . foşti creştini şi apostaţi în Bilinia. ajunîndu-se vineri şi sîmbătă. fructe. iar în perioadele următoare chiar la mai mult. prin ajutorul ce se da celor săraci şi prin spiritul de comunitate în dra­ goste.a a a P e < dragoste) este totuşi admis în generai. Ele erau de regulă mese cumpătate (probabil cu pîine.EREZIILE 231 Nu se cunosc în primele trei secole sărbători ale Sfintei Fecioare. admiţînd doar că se împărţeau ajutoare şi se dădeau mese funerare sau la anivjarsări. c a r e 1aveau în sabat zi de sărbătoare şi de bucurie. V. A cest post era general. Agapele. le numeşte o «masă cuviincioasă».00. 4). 24. la ora a noua (15. Postul de sîmbăta era un «adaus» (superpositio jejunii). In afară de zilele de miercuri şi vin eri. care a anchetat numeroşi creştini. Obiceiul meselor comune numite. Din În v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li se ştie că se mai postea cu prilejul botezului de către primitorul lui. zilele şederii Mîntuitorului în mormînt . în amintirea şederii M întuito­ rului în mormînt şi ca pregătire pentru împărtăşirea de duminică. Postul. anticii le bat­ jocoreau cu scopuri calomnioase. Augustin considera veche sărbătoarea Sfîntului Ioan Botezătorul. postul s-a lungit apoi. în unele Biserici se postea (ajunînd) o_zil în altele două în altele patruzeci de ore (Eusebiu. peşte. creştinii ţineau cu post zilele dinaintea Paştilor. în unele Biserici din^ Apus. în care se mînca odată pe zi pîine cu sare şi cu apă. s-a introdus din secolul III obiceiul de a posti sîmbăta. deşi se bucura în mare cinste în rîndul creştinilor. Is to r ia b is e r ic e a s c ă .

Tertulian. (vaoc. Locaşul de cult.xX^aia) şi casa Bisericii (olxoc ¿y. catehumenii şi unii penitenţi asistau la cult în atrium. Pentru a ridica locaşuri de cult. botezului. Situaţia ilegală a creştinismului ca «religio illicita». Locaşul creştin se numeşte «casa lui Dum­ nezeu» (olxos 0Eou. Hipolit. numărul mic şi lipsa de m ijloace n-au îngăduit creştinilor să-şi ridice locaşuri de cult pînă la un timp. se profila de anii de pace sau de toleranţa unor împăraţi (ca Alexandru Sever.•ţ^piov). uneori în cimitire. unde se puteau feri de ochii «păgînilor». Origen). săracilor li se dădeau de la agape alimente şi acasă.. Asemenea mese se dau cu prilejul înmormîntărilor.6 v. domus Dei). Ele începeau şi se terminau cu rugăciuni şi erau însoţite de cîntări de psalmi.xX'qaiaţ). Existenţa unor asemenea locaşuri proprii se constată de Ia sfîrşitul secolului II şi mai ales după 280. Tertu­ lian. ei nu mai în ­ căpeau într-o casă. naos. Se constată ast­ fel separarea timpurie a agapei de cultul propriu-zis. Din mese comune. Numele di» IwsiUv. precum şi din alte mărturii. for­ . y. care era un spaţiu în forma patrată. agapele au ajuns mese date săra­ cilor. avînd la m ijloc un bazin sau o f î n t î n ă . casa rugăciunii (domus orationis). la creştinii mai înstăriţi.iscă). oratorium populi). după numele date de scriitorii creştini de atunci (Clement Alexandrinul. Filip Arabul). creştinii au trebuit să-şi ridice locaşuri de c u l t . Clement Alexandrinul dau mărturie despre carac­ terul moral al agapelor. partea de mijloc. Ei se adunau în case particulare mai încăpătoare. paoiXeioC olxoc = casa mipiinile. ca şi adunarea şi comu­ nitatea însăşi se mai numeşte biserică (¿-/.opiay. fie în case parti­ culare. De la începutul secolului al IV-lea se numea b a siliv a. Sfîntul Ignaţiu al Antiohiei cere ca masa comună să fie prezidată de episcop. iar clericii nu mai ajungeau pentru a sluji în mai multe. numit mai tîrziu pronaos (itpovao?. Basilicile aveau trei părţi : un alrium sau portic. mărginii de coloane. în catacombe sau în alte locuri. Minuciu Felix. nunţilor sau la diferite sărbători. nume rămas în limba noastră (biserica. 26— 27).ii arată că locaşul creştin avea asemănare cu locaşul Domnului clin Vechiul Testament (leş. vâp{bj£). Agapele aveau loc fie la (sau lîngă) biserică. după adunarea euharistică duminicală. Cu creşterea numărului creş­ tinilor.232 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ lua dimineaţa. locul «de rugăciune» (-/rpoceir/.

nume dat întîi unui cimitir subteran la Roma (a d c a ta c o m b a s ). Siria. Dalmaţia. Creştinii au ridicat probabil locaşuri şi de alte forme. c o em e te riu m . camere pentru păstrarea darurilor aduse de creştini. Creştinii au luat obiceiul de a se îngropa în cimitire comune.EREZIILE 233 mată din trei spaţii dreptunghiulare paralele. unde episcopii aveau una specială. numită cimitirul lui Calixt. Cimitirele (xoifiT^ptov. aci şedeau cred in cio şii. Spania şi în alte părţi. Ele se mai numeau a r e a e (chvistianorum). cella coemeterialis). Bisericile aveau şi clădiri anexe: baptisterii. descoperite. A fară de cimitirele obişnuite. chorus) şi care era despărţită de restul clădirii printr-o perdea ce se trăgea. Malta. Catacombele erau galerii săpate în pămînt. lungi şi înguste. în naos. de lemn.a. unde sta clerul (numită âjiaao. cam de înălţimea unui om. era un amvon sau două (pu lpitum . locuinţă pentru epis­ cop. în Sicilia. pe proprietatea unuia din ei sau a Bisericii. fie spre alta. Asia Mică. Basilica era îndreptată de obicei de la răsărit la apus. Galia. Cei săraci erau îngropaţi de comunitate. Cele mai multe catacombe se găseau la Roma. unele chiar săli pentru agape. c o n fe s s io . o absidă în fund (semicerc). despărţite prin coloane . după trebuinţă. al SfîntuluiJŞebastian. d orm itoriu m ) este numele creştin simbolic dat locurilor de îngropare ca loc de odihnă (de dor­ mit). m arty ru m m e m o r ia e . Mesopotamia. Nevoia de a se ruga creştinii cu faţa spre Răsărit a făcut să se obişnuiască aşezarea intrării la apus şi a altarului (absi­ dei) spre răsărit. Ea nu avea o masă fixă pentru săvîrşirea Sfintei Euharistii. în care se adunau creştinii la ziua martiriului. Egipt. s-au folosit ca loc de îngropare catacombe. ci una mobilă. avînd intrarea fie spre o parte. Palestina. Africa. . în care se de­ puneau: corpurile morţilor. Aveau de asemenea cărţi şi obiecte de cult. în faţa absidei. m arty rîu m . adînci şi uneori suprapuse. spaţiul de la m ijloc era mai larg şi mai înalt. S-a luat de timpuriu obiceiul de a pune moaşte sub Sfînta M asă — cînd a ajuns fixă • şi de a se ridica mici locaşuri pe mormintele marti­ — rilor (memoriae. de pe care se făceau citirile. Catacombe se mai găseau la Neapole. su scep tu s). în aşteptarea învierii. care se aducea şi se lua.

intrările lor au fost astupate. păsări. sau excepţional în lucrări ca statuia lui Ipolit. Scenele sculptate sînt de regulă cele reprezentate în pictură. in basoreliefuri. ca m ijloc de manifestare a credinţei şi nădejdilor lor. Creştinii au folosit-o cu unele rezerve.2 34 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Ele serveau şi ca loc de refugiu şi de cult în timpul persecuţiilor. adesea imorale. Aceasta o face cu atît mai im­ portantă ca manifestare a spiritului creştin. peştele (i/ftuc). semnificaţia figurilor creştine este mult mai importantă decît valoarea lor artistică. Arta creştină a început ca a rtă d e c o r a tiv ă . utilă credinţei şi moralei evanghelice. Catacombele sînt importante şi ca loc al primelor manifestări creş­ tine de artă. sălciile. Spre deosebire de arta antică. Sfînta Fecioară şi Sfinţii Apostoli sînt de asemenea reprezentaţi: Apostolii . castă. care era liberă în manifestările ei. edificatoare. arta creştină era sobră.adesea ¡n < > cu JVlîiUuitorul. artă de interior sub­ teran. porumbelul. virtuţi sau figuri evanghelice. Pe lingă motive decorative obişnuite. sau chiar simbolice. plante sau obiecte —• simbolizînd idei religioase sau acte creştine. cît ideea în serviciul căreia era pusă. Mîntuitorul este reprezentat de obicei foarte tînăr şi. ancora. a inimii omului credincios. serioasă. 11111 S cu lp tu ra a fost întrebuinţată mai ales în reprezentarea de scene pe sarfoiage. Spre a nu fi profanate de «păgîni». îndeosebi chipul bunului păstor : Iisus . stînd în strînsă legătură cu concepţia creştină despre viaţă. De regulă se găseau în apropierea unei biserici. mai ales în timpul perse­ cuţiilor de la începutul secolului al IV-lea. mielul. etc. naturală şi sănătoasă. se mai r e ­ prezentau — animale. fără barbă. Scenele biblice formează de asemenea material obişnuit pentru <1 rLti creştină. ramura de măslin. creştinii reprezentau c h i­ pu ri şi s c e n e b ib lic e sau s im b o lic e . la început. Ceea ce interesa în reprezentările lor artistice nu era arta în sine. moarte şi mîntuire. era o artă simplă. A ria creştină a fost la început simplă şi simbolică (pictură). Afară de acestea. De aceea. mai ales cele din Vechiul Testament. Erti mai mult o artă funerară. In ele s-au găsit cele dintîi reprezentări de figuri şi scene creştine.

B ă b u ş. P. p. ed. adaptînd-o scopului clădirilor. I d e m . C a b r o 1. . F. S. B r a n i ş t e . 74 ş. 1925. P e t r e V i n t il e s e u .. B ib lio ­ g rafie. p. Arta a găsit întrebuinţare şi în casele creştinilor. Nu ştim dacă şi cum erau împodobite bisericile în primele trei secole. P aris. «M itropolia B anatului».nr. 5. Paris. 612 ş. B r i a . 1— 2. X II (1960) . B o te z u l In d ite r ite ritu ri litu r g ic e c r e ş tin e . M isteru l litu rg ic. nr. E. deşi unii scriitori creştini şi unele sinoade erau contra reprezentării chipurilor. 696 ş. X II (1962). în arh itec tu ră . 175— 201. Iu stin M artiru l. B ucureşti. 791— 793. p. I d e m . 1— 2. Incepînd cu secolul IV. pentru a nu de­ veni obiect de adorare din partea credincioşilor (sinodul de la Elvira. IV (1952). I.u. p.u.. L itu r g h iile p r im a r e s a u a p o s t o l ic e . 5— 6. In tlu e n ţa m u z icii e lin e a s u p r a m u z icii c r e ş t in e d in e p o c a p rim a r ă . X V II (1965).u. L e s o r ig in e s litu r g iq u e s . «O rtodoxia».u. o p . «Studii T eo lo g ice». R a p o rtu l d in tre cu ltu l V e c h iu lu i T e s ta m e n t ş i cu ltu l c r e ş tin . C h i ţ u. nr. 1. A sist. nr. 9 — 10. nr. X III (1961). I. V . nr. G r. D u c h e s n e. ci al ideii religioase. nr. I. nr. «Studii T e o lo g ice». P o p o v i c i. p. I d e m .u. 405 ş. frumuseţe. B u cu reşti. «Studii T eo lo g ice». 7— 8. II la Si. E xtras «O rtodoxia». A g a p a şi litu r g h ia in B is e r ic a p rim a r ă . 3— 4. creştinii au urmat fără îndoială arta şi tehnica pro­ fană. fiind uz antic şi mitologic. p. E. S t o i c a . dovedind naturaleţe. «Studii T e o lo g ice». 1. op. Bucureşti. Ea nu era însă pusă în serviciul frumosului. L itu rg h ia c re ştin ă în p r im e le tr e i v e a c u r i. nr. X X X V II (1985). 11— 12. p. p.. pictarea bisericilor devine ceva obişnuit şi regulă. 33 ş. 417 ş. 1985. N. altele vor fi folosit încă mult timp case parti­ culare pentru cult. 1929. A s p e c tu l c o m u n ita r a l d u m n e z e ie ş t ii E u h a ristii. p. Sînt indicii că se obişnuiau picturile. în e n ciclo p ed iile te o lo g ice la a rti­ c o le le resipective. graţie. Ş t e f ă n e s c u . «Studii T e o lo g ice». (1959). basilici. K i r s c h .u. p. Cu tot simbolismul şi alegorismul iniţial. IV (1959).. cit. V I (1954). T e o lo g i a i c o a n e lo r . L itu rg h ia c r e ş tin ă d in s e c . C o n stitu ţiu n ile A p o s t o lilo r c a iz v o r p en tru stu d iu l litu r g h ie i. O rig in es d u c u lte c h r é tie n . p. V II (1955). L. nr. «M itro p o lia A rd ealu lu i». 297 ş.. Unele comunităţi şi-au construit locaşuri mari. arta creştină a evoluat spre realism. 1925. J . în «Studii T eo lo g ice ». 17— 186.EREZIILE 235 cu un miel pe umăr. S p. C î n d e a . . BIBLIOGRAFIE Pr. canon 36). 1906. V e c h i lo c a ş u r i c r e ş t in e d e cu lt. 1930. X I. P r . în c e r c ă r i d e Is t o r ia L itu r g h iei. L i v i u S t r e z a . 7— 8. 270— 276. Statuile nu erau acceptate. cit.u. împodobindu-le cu noile motive şi figuri. 805—807 .

ea s-a organizat şi a procedat încă de tim­ puriu botezul.. 1962. 1972. Paris.. A rt p a lé o c h r é t ie n . ( \i lei ni menú Iul a fost o necesitate a vieţii creştine. X X II (1971). Paris. p. iar Clement Romanul vorbeşte despre «viitorii credincioşi» ¡léXXovxE? utoTsúetVj (ep. nr.'i acestea. 1963. Corinteni. C u l l m a n n . L ’E m p ire ro m a in e t l e c h r is tia n is m e . P. «Studii T e o ­ logice». 42. M. în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o s to li presupune o asemenea pregătire înainte de botez (VII. vol. 110— 130 şi b ib lio g rafia. 1971. D ie C h r is t e n v e r io lg u n g e n im rom . M artyrium . R c ic h . D. L e tr è io n d o r ie n ta l d e ïH a g i o g r a p h i e b y ­ z a n tin e (Subsid ia hagiographica. G r a b a r. Bern. C in s tir ea s iin t e lo r i c o a n e în p r im e le tr e i s e c o l e . 1024— 1051. W a t t e v i l l e . R e c h e r c h e su r l e c u lte d e s r e liq u e s e t l'art c h r é tie n a n tiq u e . t. M. du B ourguet. Din secolul al II-lea. P aris. 303 p. în «G lasul B isericii». 438— 446 ş. M. 1961. S t . T e ^ lia a in | r e b u in ţ e a z ă (cel dintîi) numele de « ca lejnnneniii. P a l a n q u e . L e s c é s a r s e t l e s S a in ts. p. 1959. T h e cu it o f S o l in v ictu s. R o r d o r f . A .J . 26). P a u l P e e t e r s . p. O t C h rista do k o n s ta n tin a . 1951. I— III. Paris. K a z d a n. 9— 10.236 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ P r. Paris. R ă m u r e a n u . Le c h r is tia n is m e uni ¡que. p. N o u v e lle h is t o ir e d e ¡'E glise. M oscova. Botezul.L e o r d e n i . 234 p. O rien t e t B y z a n c e . 1943— 1946. 1971 . W . A . p ro f. N. L a f o i et le c u lte d e ¡'E g lise p rim itiv e. op. La început foarte sumară. C ră ciu n u l. 1965. Interesul de a recruta credincioşi convinşi. L e s p e r s é c u t io n s d a n s ¡’E m p ire ro m a in . 223 p. nr. J. 1966. Catehumenatul. H. el le adresează o s c r ie r e (De poenitentia) şi socoteşte catcInimen. * C apitol re d a c ta t dp P r. care era i alît de deosebită de a lor.ilul «noviciatul vieţii creştine». B ru x e lle s. 1 ).u. P e r o w n e . 1.. catechesis) era pregătirea pe care o primeau înainte de botez cei care doreau să îmbrăţişeze creştinismul. M e s l i n .-M o u r e a u. S a b b a t e t D im a n ch e d a n s ¡'E g lise a n c ie n n e . 1961. Le s a c r ific e e u c h a r is t iq u e clcs p r e m ie r s s iè c le s . D a n i e 1 o u-H. J . Ş e s a n . cit. 4). G e s c h ic h t e d e s c h r is tlic h e n G o ttescU en sles. 11— 12. Berlin. Cele spuse de 1 li slin Martirul despre botez (A p o lo g ia 1. I. 621— 671. catehumenatul este organizat. Paris. El iniţia pe «păgîni» iu î 11v <ţă 1 11 r¿i religioasă şi morală a creştinismului. 61) şi mai ales de Tertulian conlirm. I. Paris. 1969. N i c u l e s c u . H. ca un stagiu de învăţătură creştină. ¡Paris. Stuttgart. N a g e 1. 318 p. X X V (1966). P . J . Loiden. 1967. G r é g o i r e . B i h 1 m e y e r-T ü c h 1 e-D a m m e. B ru x elles. S e p e 11 e y. Catehumenatul (m'zr¡ir¡Gic. M a r r o u . 1972. H a l s b e r g h e G. 1963. Celelalte Taine 4 1.

În c e p ătorii. Cateheţii puteau fi ajutaţi de lectori (le c to r e s d o c to ru m au dien tiu m ). c o m p e te n te s). numiţi de regulă c a te h u m en i (xanjxoú¡j. -irpoaíovTe?. de încercare şi de întărire a moralului celor care aveau să fie credin­ cioşii ei. au d ien tes. l u l i V ^ s e constată în Orient trei categorii de catehu^ meni. Cei care trăiau din meserii legate de idolatrie. cu viaţă morală. Catehumenii erau aleşi. (¿atehum enü) se împărţeau în două categorii. Acesta îi învăţa treptat adevărurile de cre ­ dinţă şi de morală. Catehumenatul era nu numai un m ijloc de pregătire pentru creştinism. ca p a b iP sa -i in~ veţe (d o c to r au dien tiu m ). soţii dacă trăiau împreună. a c c e d e n te s . îngenunchetorii . ei erau instruiţi în afară de adunările publice. cei care erau în slujba cultelor păgîne — astro­ logii. în biserici. în secolele II— III. sau chiar unui creştin laic. funcţionarii. i se făcea semnul crucii pe frunte şi era primit în rîndul catehumenilor. luminaţi.). Dacă nu era nici un impediment. în adunările ţinute în unele locuri. care să reziste în persecuţii şi în iaţa ereziilor. au d ito ri san cei care vin să se apropie (áxpotójxevoi. ca şi a ispitelor vieţii. soldaţii şi alte categorii nu erau primiţi cît timp se găseau în situaţia aceasta (C a n o a n e le lui Ip olit). ghicitorii. Candidatul era cercetat asu­ pra vieţii şi a dorinţei lui de a deveni creştin. îndemna Biserica să organizeze cu deosebită grijă pregătirea cfcior pe care avea să-i primească la sînul său. magii. Sclavii erau primiţi cu voia stăpînului.evoi). illu m in ati. Catehumenii erau încredinţaţi unui catehet (Y. _ Admiterea în catehumenat o aprecia şi aproba episcopul.a%v¡xrtxy¡<. din ocupaţii infamante. Sinodul de la_JSfeocezareea (între 314— 325) îi numeşte au d itori e t ° ri (TovuxXCvovteî._ Catehumenii din prima categorie nu puteau să asiste la cultul creştin . v e ­ n ien tes). de obicei preot (p r e s b y te r d o c to r). tpojTiCó[xsvot. ci şi de cunoaştere. iar pentru cei mai înaintaţi. g e n u fle c te n te s ) şi lu m in aţi. supravegheaţi şi supuşi disciplinei bisericeşti. poate în şcolile creştine.EREZIILE 23? aleşi. competenţi pentru primirea botezului (e le c ti. de un credincios sau de mai mulţi. Cel care dorea să îmbrăţişeze creştinismul era prezentat episcopului sau unui preot. şi cei mai înaintaţi numiţi a le ş i. In general erau primiţi în sînul catehumenilor oamenii care pu­ teau să dispună liber de ei înşişi. La începutul S f î ^ u . cu profesiune sau meserie onorabilă.

cei luminaţi erau înscrişi pentru Botez. rugăciuni. li se explica Simbolul credinţei şi-l învăţau (tia d itio s y m b o li). erau socotiţi sfinţi. catehumenii învăţau adevăruri mai înalte. îngenunchetorii şi luminaţii ascultau la prima parte (didactică) a Liturghiei. catehumenii erau supuşi penitenţei.canci. J)isi'ii>Hi\u . Pentru abateri grave. Luminaţii erau cei pregătiţi pentru a primi în curînd botezul (competenţei). înainte de botez se învăţa de regulă şi Rugăciunea domnească. iar în caz de recidivă îndepărtaţi din catelmineuat. Astfel pregătiţi. dar nu erau socotiţi «păgîni». Sinodul de la Elvira vorbeşte de 2 — 3 ani^dar această durată se putea scurta după aprecierea episcopu­ lui. explicări. erau admişi cu greutate în cler şi excluşi de la episcopat” ' Catehumenii se deosebeau de credincioşi (iid e le s). numită de aceea «liturghia catehumenilor». Învăţămîntul catehetic dura mai mult pentru clasa auditorilor. îşi mărturiseau păcatele şi primeau apoi botezul. rugăciunile. Cei care mureau martiri. pentru a muri curăţiţi de toate păcatele. Viaţa lor era supravegheată de diaconi şi de diaconese. sau prelungi după dorinţa catehumenii Iui. cîntările. petreceau 30— 40 de zile în post. Organizaţia lui făcea creştinismul mai u l iu g ă lo r . sau chiar din respect faţă de Sfînta Taină. ca şi creştinii. Durata catehumenatului varia. precum şi din acela că unele învăţături creştine se comunicau . asigurînd alegerea şi pregătirea viitorilor creştini în condiţiuni c a r e luceau posibilă cunoaşterea lor. citirile.(ir. primind «botezul sîngelui». In acest stadiu. omilii. li se făceau cunos­ cute preceptele moralei creştine. în caz de boală. El consta în citiri. sfaturi şi se făcea treptat._ Din faptul că Biserica nu îngăduia catehumenilor şi necroştinilor să asiste la săvîrşirea Sfintei Euharistii şi a Bote­ zului. pe care începeau să le deprindă şi ei. dar se rugau şi primeau binecuvîntarea epis­ copului sau preotului în genunchi. Se vorbea auditorilor despre adevărurile religioase mai simple. înainte de termen J p o ţ e z u ] clin icilo r). Catebiimenatul a fost o instituţie de mare importanţă pentru B i­ serică. abstinenţă. mai interesant şi-i da o mare autoritate în faţa anticilor şi a n r o l i ţi lor. Unii amînau botezul pînă aproape de moarte. a evita rigorile impuse disciplinei după botez. omilia.238 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ erau primiţi în biserici. Cei botezaţi de nevoie.

ale Iui Dumnezeu. Botezul era unit cu o serie de acte legate de instituţia catehumenatului.-adlLai.luL>> şi despreţ . la v a cru m ). prin care se inlra în sinul Bisericii. care nu se făceau cunoscute decît celor iniţiaţi. renaştere (no’Xijysvsaia. pentru a nu fi răstălmăcite sau profanate. despxe— «cele 7 coarne.poc. sigillu m ). Deşi Iustin Martirul descrie cultul creştin. r e g e n e r a tio ). Ritul iui s^a dezvoltat odată cu catehumenatuj^ îmbogăţîndu-se mult din secolul'T^OEl era săvîrşit de regulă de către episcopi. illu m in atio). dar se constată practica bisericească. Din în­ sărcinarea lui. în lipsă de preot. baia renaşterii (lav a . Se pare în adevăr că Tainele de credinţă şi de IH îîf e îă ir ferite de ochii şi de auzul necreştinilor. Instituite de Mîntuitorul Iisus Hristos. ca să facă să crească. s-a dedus că Biserica urma în aceasta o hotărîre. Raţionaliştii au văzut în ea o imitare a practicii aplicate la mis­ terele păgîne. în catehumeni. care a fost numită de un teolog protestant din secolul X V II^D allăus (f 1670^ «disciplina arcana». Botezul era numit baie^ sau spălare (Xouxpov^. luminare (tpuma^oc. har desăvîrşit (teXstov X<xpta[xa). Temei pentru aceasta puteau fi cuvintele Mîntuitorului (Matei 7.Miely. Asem ă­ narea este numai de formă. îTptueau săvîrşi şi preoţii.. cifra lor de «şapte» a fost confirmată apoi în Apocalipsa Sfîntului Apos­ tol şi evanghelist Ioan... 6 ).«cele 7 duhuri. ori batjocorite. după descoperire divină. de taină : şlergea păcatele şi acorda daniLJSfîntului Duh. pecetea credinţei (acppoqic uîoteîuî). c m m r e g e n e r ă tîo n is). 5. iar la mare nevoie. Nu se cunoaşte textul sau momentul unei asemenea hotărîri. totuşi din spusele lui Tertulian. unde este scris._6).l. Sinodul de la Elvira a . şi de laici credincioşi. dorinţa de a cunoaşte Tainele creştine. Clement Alexandrinul şi Origen se înţelege că Biserica observa o ase­ menea practică.EREZIILE 239 după botez.^. i (5L^5iintele Taine. ceea ce ar arăta că nu există o disciplină arcană. şi chiar diaconii. Practica Bisericii era motivată de credinţă şi de interesele ei şi avea şi scop pedagogic. trimise peste tot pămmtul»JA. după care creştinii nu desvăluiau Tainele lor celor nebotezaţi. El avea caracter sacramental. i~' Botezul era actul de credinţă şi de cult.. Ea are o paralelă în simbolismul artei creştine vechi şi a durat cît catehumenatul (pînă în secplul V — VI). _pecete (acppa-p?.

2 40 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ oprit de la săvîrşirea lui pe laicii bigami (căsătoriţi de două ori) şi pe cei care au căzut în păcat greu după botezul lor (canon 38). se făcea ungerea cu untdelemn sfinţit pe corp . Cu organizarea catehumenatului. se făcea mărturisirea păca­ telor. Se parc» că în unele locuri se mai săvîrşea botezul (reprezen­ tativ) penLru morţi. au început să se construiască pe lîngă ele . el intra apoi în apă. catehumenul făcea mărturisirea de credinţă (recld ilio sy m b o li). Deşi el se putea săvîrşi în orice timp al anului. care începea de seara (în Siria) sau dis-de-dimineaţă. După ri­ dicarea locaşurilor de cult. la cap o făcea c le ­ ricul. după cum arată unele picturi apusene. dacă nu mai înainte. în ape curgătoare sau stătătoare (nuri. era acoperit eu o pînză. botezul se săvîrşea de obicei în grup. Cel care se boteza se întorcea cu faţa spre apus. în Orient se făcea şi la Epifanie (Botezul Domnului). lacuri). rostind sim­ bolul sau regula de credinţă (reg u la U dei). pentru femei. practica Bisericii a stabilit ca zile speciale Paştile şi Cincizecimea (în ajunul lor). se cufunda de trei ori în apă. era întrebat dacă se lepăda de Satana şi dacă se uneşte cu Hristos. necesar pentru botez. uns cu unt­ delemn (se pare ca numai la cap) . izvoare. care simbolizau alungarea demonilor (suflare. L ep ăd area. In acest moment. Biserica a continuat să facă botezul. După ieşirea din apă. întors cu faţa spre răsărit. liotezul se putea săvîrşi şi prin vărsare de apă pe cap sau prin slropiie. ceea ce îi conferea un caracter mai solemn şi mai important. cunoscuta din t Constituţia bisericească egipteană). se făceau lepădările (a b ren u n tia tio ). răspundea la o serie de întrebări rituale (după ’AuoatoXtjc j lEapâooatţ. iar pe corp diaconesele. Se făcea sfinţirea apei şi a untdelemnului. epis­ copul sau preotul ţinîndu-i mina pe cap.şi bazine speciale pentru botez (baptisterii). El răspundea cu formulele stabilite. Botezul la oamenii maturi-catehumeni era precedat de o prive­ ghere. mai ales prin stropire. ca şi Sfinţii Apostoli. La caz de nevoie. Dacă botezul era săvirşiL de un laic. scuipare) şi avea caracter de exorcism. se lucea înainte de lermen. pîraie. mare. cunoscut întîi dintr-o aluzie a Sfîntului apostol . era însoţită de gesturi. Catehumenul se dezbrăca. episcopul sau preotul trebuia să ungă apoi pe cel botezai. cu citiri şi rugăciuni.

La botezul copiilor s-a introdus regula de a fi asistaţi de un creştin matur. In Apus s-a introdus şi obiceiul de a da celor bo te­ zaţi să guste lapte şi miere. M irungerea era însoţită de fo rm u la : «te ung cu untdelemn sfinţit în numele lui Iisus Hristos». deşi nu general. sigillu m ). pe care o săvîrşiseră Sfinţii Apostoli. Episcopul rostea o rugăciune cu mîinile puse pe cel botezat.a) era obişnuit. obiceiul de a prezenta episcopului pe cei botezaţi. înlocuind punerea mîinilor. cel botezat se îmbrăca în veşminte albe. s p o n s o ie s . fid e l ju s s o r e s. co n firm a tio ). Tertulian vorbeşte de el dezaprobîndu-1.Sraa. noul credincios era introdus în biserică. ca alimente simbolice. sau întinse asupra grupului întreg. pecetea Duhului Sfînt. pe care le purta opt zile. se ştie că se practica. Se preferau nume biblice şi dej martiri. 16 — Istoria bisericească . Tertulian. La botez se pare că adulţii schimbau numele lor vechi cu unul creştin (se cunosc cazuri la începutul secolului al IV-lea). s u s c e p to r e s . ungerea cu untdelemn sfinţit nu se repeta. 15. ’ In Apus. se împărtăşeau prima dată. Sfîntul Ciprian a respins pro■puiîerea unor episcopi ca botezul copiilor să nu fie făcut înainte de a opta zi. care făcea pentru ei lepădările şi mărturisirea de cre­ dinţă (áváSojfotj xetpaŢcuŢoi. atunci cînd episcopul putea să viziteze dieceza sa în acest scop. Ca şi botezul.. ^ J ' U n g erea cu u n td elem n sfin ţit (mirungerea) urma îndată după b o ­ tez. patrin i). Cei botezaţi şi miruiţi asistau la toată Liturghia. 29).. pentru a rosti asupra lor rugăciuni cu punerea mîinilor. Origen îl socotea de origine apostolică. Ca şi botezul. mir (¡xúpov). precum şi un mic grăunte de sare. spre a primi Duhul Sfînt. Din mărturii de Ia Iustin Martirul. a făcut ca ungerea cu untdelemn sfinţit să se despartă de botez şi să se facă mai tîrziu.generalizat de la Constantin cel Mare. desăvîrşire (p e r fe c tio ). După ungere. ca rit cu caracter sacramental. ll săvîrşeau în secolul I V m a rrim iţiL f ’ ]3otezul copiilor (itai8opáirua[i. m iru n g e re a poartă nume simbolice : pecete (acppaŢÎc. confirmare adică întărire a mărturisirii (fkpauoaic icîote«)?. Numele creştiiie. sau alta asemănătoare. 8). adu­ ceau primele lor ofrande. iar copiii primeau un nume. Tertulian dă o strălucită mărturie despre semnificaţia ei de taină (D e r e s u r r e c tio n e carn is. ungere (c h rism a tio .EREZIILE 241 Pavel (I Cor. co n sig n a tio ). Botezat şi uns. Irineu.

M ărturisirea păcatelor era urm ată de îndeplinirea faptelor de în­ dreptare (epitim ie) indicate de duhovnic (post. în număr de doisprezece (la A lexandria. In mod excepţional. c)publică. j Q-. constituere). exom ologesis. coniessio. şi se întem eia pe puterea dată Sfinţilor A postoli şi urm aşilor lor de a ierta păcatele. M ărturisirea publică era cerută uneori de penitent însuşi.242 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ . pentru iertarea păcatelor poste­ rioare lui. ca apostasia. acolo unde nu exista în regiune decît un episcop. Num ele obişnuite sînt punerea m îinilor (^sipotovia. făcută în faţa clerului şi a adunării credincioşilor. au hirotonit episcopii. La începutul secolului III el se cunoaşte în forma pe care o descrie Ipolit în Tradiţia apostolică. Ea se numea s£o(AoX6 Ţ7jats. Hirotonia în episcop se făcea în sobor de episcopi şi de preoţi. Hirotonia este între cele dinţii taine săvîrşite şi cunoscute în B i­ serică. Botezul şi Euharistia. m ărturisirea putea fi : a) secretă. y. sut&sat? m ov Xetpwv. pînă la un timp). în scop de umilinţă. Importanţa ei a crescu t din faptul că botezul nu se putea repeta. făcută în faţa clerului în tr e g . Episcopii slu jito ri puneau m îinile pe noul ales. avaŢops'jais (de­ claraţie. După Sfinţii A postoli. în cadrul Sfintei Liturghii. un rol m oralizator foarte im portant în viaţa credincioşilor. preoţii asistau stînd în picioare. pe lîngă caracteru l ei de taină. M ărturisirea păcatelor a fost unită de la început cu celelalte două taine. singurul m ijloc de iertare a păcatelor g rele săvîrşite după botez. în caz de vacanţă episcopală. In prim ele trei secole. b) sem ipublică. rugăciuni. a căror m ărturisire şi ispăşire era edificatoare pentru com unitatea creştinilor. ordinatio clerica . aceasta era re g u la . M ărturisirea avea. colegiul presbiterilor. poenitentia).X7 jpouv. M ărturisirea sem ipublică era precedată de cea secretă şi se făcea cu aprobarea episcopului sau a preotului confesor pentru păcate cunoscute şi de alţii sau grave. fapte de m i­ lostenie). h iro­ tonea. uciderea. în practica B isericii s-a impus totuşi ideea mai m oderată că ele se pot ierta în urma unei penitenţe corespunzătoare. im plorînd coborîrea Sfîntului Duh . care se iertau prin m ărturisire şi penitenţă. Deşi unii episcopi şi scriitori creştini s-au arătat rigorişti în privinţa iertării păcatelor grele. adulterul. verbe : x^Potoveîv. xadioTavetv. Toţi se rugau în tăcere. ordinare. Ritualul hirotoniei s-a dezvoltat odată cu cultul şi cu creşterea im portanţei clerului. făcută în faţa episcopului sau p re o tu lu i.

Numărul depindea şi de im ­ portanţa oraşului şi de apropierea episcopilor. II. canon 9 şi 10. în prezenţa com unităţii. clericii se inform au despre tineri prin diaconii şi diaconese. «et conjungent vos in ecclesia». ca la hirotonia de episcop să asiste cel puţin trei episcopi. 3 2 . Sfîntul Ignaţiu scrie lui Policarp ca soţii să se unească «cu aprobarea episcopului. afară de cele trupeşti cunoscute după hirotonie (sinodul de la N eocezareea. 2). Efes. H irotonia de diacon avea form ule potrivite cu slu jirea lui. Ei aduceau ofrande şi se împărtăşeau. A d u x o rem . . T er­ tulian dă m ărturie că în adevăr căsătoria creştin ă se încheie bisericeşte («matrimonium quod ecclesia conciliat». înain te de a se binecuvînta căsătoria. La orice hirotonie se m enţiona gradul celui hirotonit. primeau sfatul şi bin e­ cu vîntarea lui. cu rugă­ ciunile ei şi ale slujitorilor. 9. S-a stabilit prin uz şi prin canoane. care era sim bolul slu jb ei respective. La hirotonia lui Corneliu al Rom ei au asistat 16 episcopi. H irotonia în preot-presviter se săvîrşea de episcop fie cu aceleaşi formule de rugăciune ca hirotonia episcopului. A C ă s ă to r ia (?á¡Aoí. m atrim on iu m ) a fost ridicată de la început la rangul şi im portanţa de instituţie sfîntă şi de legătu ră indisolubilă (M atei 5. ea era unită cu săvîrşirea Sfin tei Euharistii. M irii se uneau în faţa Sfîntului A ltar. lţ—6 .EREZIILE 2 43 peste cel hirotonit. Cu ce forme rituale se săvîrşea cununia .nu ştim. Noul episcop era salutat de toţi. Sinodul de la A relate (314) socotea chiar de dorit prezenţa a opt episcopi (canon 20). Respectul de care se bucura hirotonia îl arată calităţile cerute clericilo r şi grelele pedepse can o­ nice pentru păcatele lor. Creştin ii încheiau cununia cu. canon 76). fie cu unele asem ănă­ toare. Clerul inferior era rînduit prin rugăciune de binecuvântare şi prin înm înarea unui obiect. binecu vîn tarea B isericii. D e m o n o g a m ia . 32). H irotoniei i se atribuia şi efectul iertării păcatelor. 19. Ca şi alte mari acte din viaţa creştină. iar nu după poftă : toate spre cinstirea lui Dumnezeu să se facă» (V. sinodul de la Elvira.. 5. ca să fie căsătoria după Domnul. II). Unul dintre episcopii slu jitori rostea o rugăciu­ ne specială de hirotonie. Tinerii care voiau să se căsăto rească înştiin ­ ţau pe episcop sau pe preot despre dorinţa lor. schimba cu ceilalţi slu jitori sărutarea frăţească şi săvîrşea Sfînta Euharistie.

Is to r ia b is e r ic e a s c ă . cum recom andase Sfîntul Iacob (5. 34). 14). era exclus pentru totdeauna din com unitatea creştină (acelaşi sinod. canon 8 ). (I Cor. în g rijirea şi vindecarea bolnavilor a fost una din g rijile şi datoriile m orale ale Bisericii. 3 . 8 ). Aşa cum Biserica a întocm it rugăciuni pentru alte nevoi sufleteşti ş i trupeşti. oprea chiar desfacerea logodnei (sinodul de la Elvira. în numele Domnului. B iserica da fam iliei creştine o bază religios-m orală sacră şi solidă cu consecinţe sociale şi ju rid ice foarte im portante. Cuvintele Sfîntului Iacob despre M aslu nu erau scrise penlru rugăciunile harism aticilor. ale celor înzestraţi cu harul tăm ăduitor sau chiar ale exorciştilor. 19. V. II. al căror dar era apreciat de credincioşi şi de clerici. canon 54). ci ale p reo ţilo r. Ele făceau obiectul rugăciunilor preoţilor. Prin asem enea măsuri. VIII. va fi înlocui it şi pentru vindecarea bolnavilor. 2. Sfîntul Ciprian m ărturiseşte efectul harului lor (epistola 69. 4). afară de caz de adulter . 32. III şi la începutul c e ­ lui următor se mai vorbea încă de anumiţi exorcişti. 43. iar uneori este cauzată de duhuri rele. între harism e sînt numite şi «harism ele vindecărilor» (xâpwp. B iserica oprea desfacerea căsătoriei. Pe N ovaţian l-a vindecat de boală un exo rcist (Eusebiu. V I. 14). nu numai în epoca harism elor. Dintru început B iserica a săvîrşit rugăciuni pentru cei bolnavi şi ungerea cu untdelemn. iar în caz de boală era de uz m edical (Luca 10. ele au fost deci valabile în Biserică totdeauna. V ind ecările au avut în prim ele trei secole mai mult acest ca­ racter ritual şi harism atic. 23-. U ngerea cu untdelemn sfinţit avea caracter sacram ental (la botez se făcea «în num ele Domnu­ lui»). 13. Fiind unită cu Euharistia. 28 şi 30). Dacă un soţ părăsea fără m otiv pe celălalt şi se căsătorea cu altă persoană. t o c Se cunosc şi episcopi şi preoţi care au avut darul vindecărilor şi a] alungării duhurilor rele (Eusebiu. vindecarea ei devine rugăciune şi act ritual. C ătre sfîrşitul sec. .<kwv). P ractica aceasta este bazată pe concepţia că de multe ori boala se datoreşte păcatului. 15). Ea de­ vine astfel obiectul unui tratam ent m oral duhovnicesc . •f* M asîu l. Se recom anda căsătoria între soţi creştini. VII. «păgînii» nu puteau să asiste la binecu vîntarea nunţii creştine. Isto r ia b is e r ic e a s c ă .a iajj.244 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Tertulian scrie în cuvinte foarte frum oase despre solem nitatea litur­ gică a cununiei (A d u x o rem .

şi între credinciosul pasiv — inactivul pe care îl — asem ăna cu «paganus» ■ păgîn şi infidel.u. 11). A lţi scriitori creştini au lăudat-o de asem enea. C e l e 7 i z v o a r e d e h a r. Ea s-a impus adm iraţiei «păgînilor» înşişi. 1. Disciplina. p. 76 ş. do P r. A p o lo g e tic u m . P. P. op.u. din istoria penitenţei. M. V iaţa morală a creştinilor. nr. 438 ş. 698 ş. Se ştie însă. 791— 793. P racti­ cile antice pătrunseseră în toate latu rile vieţii. p rilej de păcat. op. «A lm anahul ortodox». 418 s. K i r s c h. contrastul cu viaţa «păgînă» era un stim ulent pentru creştini. Consideraţii generale. p. din h otărîrile sinoadelor. pregătit. Oriunde s-ar fi în ­ tors creştinul.D a m m e .. Unii apologeţi au înfăţişat viaţa creşti­ nilor în tablouri adm irabile (Epistola către Diognet... pe de altă parte. E. cu b ib lio g rafie.u. ispite. p. I. p ro l.u. M. C onvertirea la creştinism era un act foarte serios. Ş t . chibzuit. Disciplina B isericii era severă. că unii lăsau de dorit prin purtarea lor. op. B u j o r e a n u . Sibiu pe 1952. 9— 10. 805— 806 . în en ciclop ed ii la a rtico le le resp ectiv e. începuturile monahismului * 1. şi creştin ii mai păstrau încă am intiri şi legături de care nu se puteau desprinde uşor cu * C ap itol redaclal. 1925. tia d ito ie s). găsea m otive de scandal.EREZIILE BIBLIOGRAFIE 245 J. . S l e v o a c ă . P erico lele pentru viaţa lor erau însă multe. cit. In general. 775. din critica făcută creştinilor de unii episcopi şi scriitori. Num eroase m ărturii din istoria persecu ţiilor con­ firmă im aginea prezentată de ei. X X X IX ). X X X I V (1958). V —V I f Tertulian. viaţa m orală a creştinilor era în adevăr de un nivel superior celei a «păgînilor». p. A stfel Tertulian făcea deosebirea între «creştinul ca credincios ostenitor» ■ m iles. su­ pravegheat.T u c h l e . H a r is m e le în B is e r ic a p rim a r ă . în scop apologetic. fie în timp de p ersecu ţie (lapsi. P o p o v i c i. B i h l m e y e r . ca închinător la idoli şi m ito­ — logii (D e c o r o n a . 110 ş. fie în timp de pace. p. p. «M itropolia M old ovei şi Su­ cev ei». Ş e s a n . cit. 1969. cit.

de scriitori. II) şi mai tîrziu de la împăraLul apostat Iulian (361— 363). cilirea Sfintei Scripturi. răspîndind afir­ m aţii im aginare pe seama lor. Pe cînd acestea erau arătate doar ocazional. C oncepţiile şi m oravurile antice furişate între creştini au fost cen ­ zurate cu severitate de episcopi. creştinii constituiau «Biserica lui Hristos». virtuţile creştinilor se impuneau şi recunoaşterii an­ ticilor. de sinoade. în acte oficiale şi în scrieri întregi. Botezul îl punea într-o stare de curăţie care trebuia păstrată. renăscut. în ju d ecată şi răsplcilă întreţinea moralul creştin. rugăciunea p arti­ cularii. Pregătirea prin catehum enat. P ăcatele creş­ tinilor nu erau nici ascunse. nici cruţate.iiid». ba chiar de la satiricu l Lucian de Sam osata (sec. se ştie că. în scop apologetic. P ractica postului. luminat. scă ­ derile creştin ilor erau criticate adesea. par­ ticip area la cult şi la viaţa B isericii. a actelor m artirice. C eea ce interesează este că B iserica n-a tolerat recăd erea creş­ tinilor şi im oralitatea păgînă şi că a stabilit o disciplină m orală. Totuşi. în viaţa viitoare. Frum useţea vieţii m orale creştine este dovedită în toate laturile ei — individuale. . trire trebuia să trăiască şi să gîndească deosebit de lum ea pă<|în. Era de aceea greu ca v iaţa lor să nu prezinte şi unele umbre. m ărturisirea păcatelor. instituţia penitenţei au creat şi au menţinut un înalt nivel de viaţă m orală. Păgînii au criticat cu patimă viaţa creştinilor. a scrierilor cre ş­ tine. evitarea spectacolelor şi a m anifestărilor antice im orale. fam iliare şi sociale. pregătiţi şi obligaţi.24G IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ totul. <'r«*c!inţii în nemurirea sufletului. A şa se explica faptul că ele sînt m ărturisite şi cunoscute chiar mai mult decît virtuţile creştinilor. «m iliţia Christi». alim en­ tau continuu viaţa m orală a creştinilor. care a servit ca frîu slăbiciunilor. de la medicul Galienus. sau «christi. din epistola lui Pliniu cel Tînăr către Traian. P ăcatele grele săvîrşite în urmă nu se puteau ierta decît prin lungă penitenţă. păcătoasă şi trecăloare. îndreptat. El începea o viaţă nouă. Cel botezat era un om lepădat de «păgînism».i. educaţia în fam ilie. iar rigoriştii susţineau chiar că pentru ele nu există iertare. A stfel recrutaţi.

EREZIILE 247 Un m ijloc eficace de a aduce m ereu aminte creştinului că este al lui Hristos. Apoi Tertulian în ­ demna pe creştini ca să facă acest semn al crucii la orice început şi sfirşit de activitate şi la orice îm prejurare din viaţă. Ea a căpătat astfel în B iserică un caracter sacru. siliţi de stăpîni şi lipsiţi de drepturi omeneşti. nici aruncaţi. adulterul şi concubinajul erau tolerate legal pentru b ăr­ baţi. inviolabil. C o­ piii erau sfinţiţi prin creştinarea lor. întreţineau fără voia lor im ora­ litatea societăţii. Soţii nu erau egali în faţa l e g ii. de nădejde. C elibatarii se înmulţeau. Creştinism ul a făcut din căsătorie o Taină. C ăsătoria s e încheia de regulă între soţii creştini care nu erau rude în grade oprite de B iserică (sinodul de la Elvira. III. precum şi simbolismul lui. Amin. 11). A doua căsătorie era permisă in caz de văduvie prin deces. în caz de nerecu noaştere de către tată. o nu­ m eşte adulter cuviincios. sfinţind-o cu binecuvîntarea lui Dumnezeu. indisolubil. Copiii erau expuşi aruncării. şi de la umărul drept spre umărul s tîn g : «şi al Sfîntului Duh». Apologetul A tenagora (JlpeaŞsta irspi /piaTiayffiv. Neo- . D eşi era mult cinstită fecioria. canon 61 . era facerea semnului Sfintei Cruci. 33). «mădulare» deopotrivă ale lui Iisus Hristos. Nu se admiteau legături în afară de căsătorie. Ei aveau aceleaşi drepturi m orale. cînd încă se mai încerca îm păcarea soţilor. apoi la piept : «şi al Fiului». sclavii. a) V ia ţa d e fa m ilie . natalitatea scădea. Ei erau frate şi soră de credinţă. C reştinii o încheiau pe viaţă şi nu se despărţeau decît în caz de adulter. starea civ ilă obişnuită era că să ­ toria. C ăsătoria între soţi de clase sociale deosebite nu era legală. Ei erau socotiţi nu o povară. precizînd : se îm preunează prim ele trei degete ale m îinii drepte simbolizînd Sfînta Treim e . divorţul se pronunţa uşor. C ăsătoria era discreditată. sau de sărăcie. 1. dar era socotită de mai pu­ ţină cinsle. de viaţă şi de suferinţă creştină. însuşi Sfîntul Ignaţiu a definit facerea acestui semn. nu puteau fi ucişi în pîntece (avort). ca membri ai Bisericii. V iaţa m orală a creştinilor. Soţii erau egali. ci o binecuvîntare dum nezeiască a fam iliei . m îna dreaptă se duce la frunte : «în num ele Tatălui». de dimineaţa pînă seara (D e co ro n a . celelalte două se strîng în palmă simbolizînd unitatea celor două firi în M întuitorul . Fam ilia în so­ cietatea antică era în decădere.

31). 71. lupte de fiare. canon 2 şi altele). gladiatorii. ea perm itea însă desfacerea căsătoriei. sau dacă nu era infam antă . m odestia. (Tertulian. canon 7. în societate. raporturile şi obligaţiile erau multiple şi de altă natură . dar recom anda evitarea lor . ei le socoteau «pompa diaboli» : lupte de gladiatori. 24) . cum­ pătarea în toate. sau alţii trebuiau să înveţe o m eserie n o u ă . A dulterul şi alte păcate contra căsătoriei erau pedepsite de B ise­ rică (sinodul de la Elvira. m eserii. dacă ea nu-i punea în contact cu «păgînismul». dacă era p ericlitată m întuirea sufletului creştin. 64. Ei iubeau sim plitatea. pe care legea n-o recunoştea . Dacă se converteau la creştinism . canon 6 2 .248 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LA cezareea. magia. actele cu sem nificaţie pa­ gină erau condam nate de creştini. ele erau uneori periculoase. De obicei. argintăria. E p isto la 2). 47. creştinii riscau să cadă în păcat sau să fie condamnaţi. . luxul. A strologia. po­ doabele. O lege a lui Septim iu Sever (193— 211) a provocat într-un singur an la Roma trei mii de procese de adulter. ea a făcut aceasta şi pentru a evita căsătoriile m ixte sau concubinajul soţului care n-ar fi găsit tovarăş de viaţă potrivit. B iserica prefera să-i întreţină ea (Sfîntul Ciprian. dă contem poranul Tertulian (A d u x o rem . M ai periculoase erau profesoratul. ca şi diferite alte distracţii. de teatru şi de circ erau cu totul incom pati­ bile cu creştinism ul. b) V ia ţa p u b lic ă (spectacole. trebuiau să renunţe la ea (sinodul de la Elvira. cochetăria în general. alt­ fel. sculp­ tura. băile m ixte. făcut să se renunţe la aplicarea ei. B iserica recunoaşte căsătoriile m ixte. C reştinii evitau spectacolele şi erau recunoscuţi după aceasta. pictura. alergări. 69. ceea ce a. Un tablou al vieţii fam iliale creş­ tine. ju stiţie). 6 ). acestea slujind cultului m itologic. O cupaţiile legate de cultul acesta. 72). jo cu ri scenice obscene şi altele. De sp e c ta c u lis . creştin ii îşi păstrau m eseria sau profesiunea. în viaţa publică. 12. funcţii.. 70. a c­ torii. îm păraţii romani n-au reuşit să stăv ilească prin legi adulterele şi alte păcate contra căsătoriei. ConstiLuţiu ni le apostolice. m orala creştin ă întîmpina mai multe ispite şi greutăţi decît în cea de fam ilie. de rară frum useţe. dacă nu mai puteau să facă aceasta. B iserica a îngăduit şi căsă­ toria între soţi de rang social deosebit. V III. parfum urile. II.

Proprietatea asupra bogăţiei aparţine lui Dumnezeu . trebuinţele trupeşti. care a tratat problema bogăţiei într-o scriere specială Care b o g a t s e m în tu ieşte ? cea mai im portantă în prim ele trei secole despre folosirea bunurilor m ateriale în viaţa creştină. ea trebuind să ser­ v ească pentru facerea de bine. In com unităţile creştine au intrat şi oameni bogaţi. A pologeţii stăruie în scrierile lor asupra acestui lucru. munca. pentru faple de caritate şi pentru nevoile com unităţii. Locaşurile de cult. O rigen. Sfîntul Ciprian privesc bo­ găţia ca pe un m ijloc al m ilosteniei creştine. ucidere) vor avea în rîndurile lor lot mai mulţi creştini. luînd m artori pe Hristos şi pe îngeri. El trebuie s-o folosească în scopuri vo ite de Dumne­ zeu. Clem ent A lexandrinul. Faţă de bogăţie s-a m anifestat pe de o parte rezerva impusă de M întuitorul pentru bunurile păm înteşti. aju torarea săracilor.EREZIILE 2 49 Deşi funcţiile publice. se recom anda creştinilor. învăţînd că ele sînt păm înteşti şi trecăto are şi că nu trebuie să fie căutate sau preţuite în sine. a altor com unităţi. m agistratura. în spiritul credinţei lor. B ogăţiei i s-a dat astfel un scop religios-m oral. cim itire. pe de alta n ecesitatea p ractică de a o folosi pentru binele obştii creştine şi sociale. răs­ . luxul). păstrînd linia ju stă între dispreţul bunurilor m ateriale şi între folosirea lor egoistă şi evdem onistă. condamnări la m oarte. In loc de jurăm inte. prin acte de caritate. sau asigurînd că spun adevărul «pe trupul şi pe sîngele lui Hristos». C reştinism ul a rezol­ vat problem a grea a bunurilor m ateriale în chip religios-m oral. a străinilor. Unii episcopi şi creştini bogaţi au dăruit averea lor Bisericii. participare la serbări şi acte de cult antice. serviciul m ilitar. Herma. pre­ zentau greutăţi pentru creştini (jurăm înt. după exem plul Sfîntului apostol Pavel (I Cor. să se împace în dragoste creştină. în num ele lui Hristos. Pentru n eîn ţeleg erile dintre ei. Ei erau buni cetăţeni şi-şi îndeplineau datoriile faţă de stat şi de societate. omul este doar beneficiaru l şi chivernisitorul ei. precum şi organizînd întrebuinţarea lor în chipul cel mai folositor pentru societate. recom andă întrebuinţarea lor raţională. 6 ). ş. Clem ent A lexandrinul. c) C reştin ism u l şi b u n u rile m a te r ia le (bogăţia.a. creştin ii întrebuinţau formule cu caracter religios.

canon 2 0 . creştinism ul a cinstit munca dintru început. ca şi m ese­ riile potrivite : ei au preţuit şi au recom andat munca în general ca pe o datorie a tuturor oam enilor valizi şi ca pe singurul m ijloc de trai al acestora. care prescrie regulile de urmat în toate actele v ieţii publice şi particulare (P e d a g o ­ gul. Fiecărui creştin i se cerea să m uncească. trebuind să fie aju taţi şi săracii. Cu toată sev eritatea Bisericii. distracţii. ca mădular al Irtipului lui Tlrislos. Ei îşi impuneau m oderaţie şi bunăcuviinţă în îm brăcă­ minte. ea nu cădea în e x c e ­ sele ascetice şi rigoriste ale unor secte (gnostici. C reştinii au practicat com erţul în spiritul m oralei. a învăţat-o şi a pilduit-o. pentru a-şi asigura în treţi­ nerea. datoria m ilos­ teniei ca m anifeslare a credinţei creştine. pentru a putea să aju te pe cei inapţi pentru muncă. deoarece darurile credincioşilor nu erau de ajuns. ea este o cu ­ noscută operă filantropică. iar împrumutul cu dobîndă era oprit şi clericilor şi laicilor (sinodul de la Elvira. chiar de la unele lucruri indiferente. m arcioniţi. Prin spiritul şi prin efectele ei. conccpţia despre bunurile m ateriale. Comerţul li s-a interzis ca nepotrivit cu preoţia. se recom anda creştinilor cumpă­ tare în toate. hrană. M unca devenea astfel un m ijloc de binefacere. Sinodul de la A relate.250 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ cum părarea prizonierilor se făceau prin contribuţia credincioşilor. . ca frate. sentim entul de dra­ goste şi de mila. sinodul I ecum enic. d) C a rita te a creştin ă este unul din m eritele m orale ale Bisericii din primele trei secole. canon 17). în satisfacerea nevoilor trupeşti. în frunte cu cei înstăriţi. m obilă. C lericii înşişi munceau. Clem ent A lexandrinul stabi­ leşte în a ceastă privinţă un adevărat cod m oral creştin. Tertulian cere mai mult decît cum pătare şi anume abţinere de la tot ce făcea plăcerea v ieţii «păgîne». cărţile II şi III). care este Biserica. canon 12. Ideea despre om ca aproape. iar plata ei socotită ca un semn al servituţii. Pe cînd la cei vech i munca m anuală era dispreţuită. au făcut ca şi credincioşii şi com unităţile să contribuie cu elan la opera m oral-socială a a ju to ­ rării tuluror celor aflaţi în lipsă şi nevoie. monlanişti). Leneşul era socotit un parazit. podoabe.

B iserica n-a exclus în recru tarea credincioşilor ei nici un neam. Cu p rileju l unor epidemii de ciumă la C artagina şi A lexandria. C reştinii de orice rang formau o com unitate de credinţă şi de •dragoste. B isericile îşi făceau după putinţă rezerve de alim ente. Biserica n-a asigurat privilegii celor bogaţi. Darurile credincioşilor se întrebuinţau de ase­ m en ea pentru aju torarea săracilor. Unii clerici învăţau penir u aceasta medicina. Oameni de cultură aleasă vin mai ales din secolul al II-lea. nici viciul (cerşeto ria profesională). creştinii au dat exem plul unui devotam ent sublim. nici o clasă socială. puternici sau culţi. întocm ind liste prin diaconi şi diaconese. ea nu putea s-o des­ fiinţeze. Sclavia era cea mai grea problem ă socială ce se punea Bisericii. din clasele de jos. 39. In condiţiile econom ice ale societăţii antice. nici o categorie de o a m e n i.EREZIILE 251 B iserica a căutat să cunoască pe toţi cei aflaţi în lipsă şi neputinţă. de obiecte. Tertulian. Ei se rugau împreună. D e şi la creştinism au ven it mai mult clasele de jo s. împărţindu-se pe loc sau fiind duse acasă. participau la m ese comune. B iserica nu în cu raja nici lenea. creştinii din închisori erau vizitaţi după putinţă. ea num ăra credincioşi. se ajutau şi se respectau ca fraţi în Hristos. ajutînd fie şi cu puţin pe altul mai lipsit decît el. 6 . F aţă de ei. B iserica a avut de foarte timpuriu în rîndurile sale oameni de rang (proconsulul Sergius Paulus în Cipru). în rudenia împăratului Domiţian (81— 96). e) C reştin ism u l şi c la s e le s o c ia le . Creştinism ul a acordat însă sclavilor creştinaţi dem nitatea de oameni. 5— 7. Erau aju taţi chiar necreştinii. A p o lo g ia I. criteriile alegerii ei erau numai de ordin moral. Străinii erau găzduiţi şi ospătaţi. părăsiţi de ai lor. în timpul Sfîntului Ciprian şi al lui Dionisie. 67. A p o lo ■geticum. . M ijlo a ce le de aju torare se adunau de regulă prin co lectă între credincioşi la cult (Iustin M artiriul. care cercetau pe creştini acasă. M ajo ritatea credincioşilor erau oameni simpli. B olnavii erau cercetaţi şi în g rijiţi acasă. 16). s c la v ia . îngrijind pe bolnavi şi îngropînd chiar pe morţii păgîni. pentru nevoile asistenţei sociale. La o ju m ătate de secol după ziua Cincizecim ii. O ricine putea să facă un bine. .de îm brăcăm inte şi de încălţăm inte. şi a cerut contribuţia tuturor creştinilor.

eliberat de Hristos. şcolile creştin e dovedeau interesul creştinism ului. sîngele lui Iisus Hristos (Tertulian. creştinii au evitat-o sau au condamnat-o. ai societăţii . 1 ). şi îm părtăşesc aceeaşi nădejde prin harul lui Hristos» (Actul martirio al Siîntului Justin.ai culturii. Sclavul fusese răscum părat cu cel mai scump sînge. în m ăsura în care cultura lumii vechi era legată de m itologii şi viciată de im oralitate. Ju stin M artirul. A nticii au imputat creştinilor lipsă de în ţeleg ere şi aversiune faţă de cultura lor. au fost trataţi ca fraţi şi s-au bucurat de aceeaşi cinste de creştini. răspundea prefectului Rom ei : «Şi eu sînt creştin. nu cultural sau estetic. el a m oştenit şi a păstrat cultura grecorom ană p r i n p r i s m a preocupărilor sale. îi atrăgeau şi înălţau. «Nu fiţi mîndri faţă de sclavi şi de servitoare». Creştinii au lost totuşi persecutaţi ca «duşmani publici». Constantin cel M are şi urm aşii lui. Stăpînii creştini şi-au liberat sclavii sau i-au tratat om eneşte . transm iţînd-o prin Evul mediu lumii moderni'.252 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Sclavii. 13). C reştinii nu urau cultura sau arta în sine . f) Creştinism ul şi cultura. D acă T aţian şi Tertulian critică pe filozofi şi arată oarecare dis­ preţ de «barbari» (Taţian) faţă de cultura greacă. ju d ecat şi condamnat alături de filozoful Iustin. Sclavul im perial Evelpist. IV. Condiţiile m orale. IV. De corona militis. 7. ca oameni inutili (intructuoşi ne- . clerul a obţinut dreptul de a face liberări de sclavi în adunarea credincioşilor. Mai mult. duşmani ai stalului. B iserica îi ferea pe credincioşi de in­ fluenţa ei în sens religios-m oral. 3). şi cap acitatea pentru cultură a Creştinism ul însuşi şi-a creat cultura şi şi-a produs arta. Platón şi V irgiliu s-au bucurat de cinste la creştini . pe care le găseau în creştinism . In spiritul creştinism ului. ei criticau pe cea imorală. iar unii istorici i-au atribuit decăderea lumii şi culturii greco-rom ane. şi lite ­ r a t u r a sa p r o p r i e . alexandrinii şi mai toţi scriitorii creştini o apreciază şi o pun în ser­ viciul Bisericii. scria Sfîntul Ignaţiu lui Policarp (4). au luat măsuri leg ale pentru uşurarea v ieţii şi liberării sclavilor (C odex Theodosianus. primiţi ca toţi ceilalţi în sinul Bisericii. C reştinarea lor echivala cu o eliberare m orală.

uciderea şi adulterul. privegheri. cu c ît îndreptarea şi ridicarea sufle­ tească a lumii antice nu s-a făcut uşor. Ei au dovedit supunere. să poarte un costum de penitent. mortalia delicta. La acestea s-au adăugat apoi altele. Rezultatele acţiunii şi influenţei m orale a creştinism ului sînt cu a tît mai vrednice de apreciat. a c ă ­ rei disciplină B iserica a stabilit-o în prim ele trei secole. pentru . penitenţa se putea scurta. crim en mortis. O rganizarea ei este una din caracteristicile şi unul din m arile m erite ale B isericii prim elor secole. de asem enea în caz de călătorie lungă sau de persccuţie. au făcut unele concesii. crim en capitale). a instituit penitenţa. V iaţa lor m orală a fost însă în general fru­ m oasă şi curată. lea li­ tate. In caz de boală. iar pentru p ăcatele cele mai grele pînă la sfîrşitul vieţii. s-au adaptat. 29). B iserica şi «botez laborios». au avut chiar unele păcate. ea a fost unită cu multe greutăţi şi obţinută cu preţul unor sforţări m orale continui şi al unei discipline. Dimpotrivă. în acte de pocăinţă şi de m ilostenie. peccata moitalia. Cu excep ţia celor împotriva Sfîntului Duh. să petreacă în post. s-au socotit păcate grave : apostasia (idolatria). . interes pentru cultură. Unii credeau chiar că. Penitentul era obligat sa m ărturisească păcatele public. rugăciuni. să im plore în genunchi rugăciunile cre ­ dincioşilor pentru iertarea sa. capitalia sau ca n o n ica . adică iertare obţinută mărul credincioşilor şi deci al păcătoşilor din Biserică. Ele se numeau păcate de m oarte («iJiapt^jiata ftavaxTjcpopa. Tertulian. dar’ se com plela după însănătoşire . Dacă penitentul m urea m artir. pe care o pro­ fiind săvîrşite după botez. atunci cînd nu­ dintre ei a crescut. Penitenţa dura de regulă mulţi ani. A sem enea păcate aduceau excluderea nunţa episcopul. era socotit iertat şi îm păcat cu Biserica. 2.EREZIILE 253 gotiis. 42. crim en mortale. D isciplina (penitenţa).ele' nu mai există iertare. 1). A pologeticum . numită cu greutate. B iserica a procedat dintru început cu m ultă sev eritate contra păcatelor grave. care se puteau ierta numai printr-o grea penitenţă. căreia nu-i scăpa nici o latură a v ieţii creştine : disciplina penitenţei. Prin analogie cu h otărîrea A postolilor şi p resbiterilor în «sinodul» de la Ierusalim (Fapte 15. 20.

penitenţii erau alăturaţi cateh um enilor. ci implorau pe credincioşi afară să se roage pentru ei şi să intervină la episcop pentru uşurarea situaţiei lor. în O ccident îndeosebi. Au fost supuse penitenţei şi alte păcate (sinodul de la Elvira : sperjurul. ceilalţi la tot serviciul divin. dacă dovedise părere de rău şi îndreptare. N oval-N ovatian. dar se rugau în genunchi sau prosternaţi. prin opoziţia a două curente. Ea se făcea cu form e şi cu o solem nitate care im presionau pe credincioşi. De la Sinodul I ecum enic. 8 . au existat preoţi însărcinaţi anume cu supravegherea penitenţei. care participau la tot cultul şi se rugau în picioare.svoc.unul rigo­ rist şi altul mai indulgent. A pariţia montanism ului a înăsprit penitenţa. Problem a penitenţei a provocat prim ele schism e în B iserică (IpoJit. 9). Penitenţa a asigurat. tientes). numiţi penitenţiari (irpeofîikepoi éiu ¡ASTavota?). penitentul îşi m ărturisea păcatele şi era reprim it în B i­ serică de către episcop cu rugăciuni şi punerea m îinilor. consistentes). penitenţa se făcea o singură dată. In O rient s-au form at mai multe trepte. In secolul II era încă o practică penitenţială uniformă. au n ecesitat organi­ zarea şi precizarea ei. Sinodul de la A ncira (314) vorbeşte de a treia categorie. După persecuţia lui Deciu. răpirea. îm preună-şezători (aoo'cávxeí. C redincioşii sau clericii excom unicaţi dintr-o B iserică erau soco ­ tiţi excluşi din toate. C reştinii nu puteau fi primiţi dintr-o B iserică în alia fără scrisori de la episcopul lor (litterae form atoriae. care nu puteau să intre în biserică. Ca şi botezul. cînd au căzut mulţi creştin i de la credinţă. Disciplina penitenţei a avut m are însem nătate în v iaţa Bisericii vechi. se cunoaşte o a patra categorie de penitenţi. oarecare analogie cu cea a catehum enatului. substrati) . Clerul era supus penitenţei ca şi laicii .25 4 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ După înch eierea timpului penitenţei. G rigorie Taumaturgul. 6 . primii asistau la liturghia catehum enilor. iar persecu ţiile de la ju m ătatea secolu ­ lui III. sau form atae). dar nu puteau să aducă ofrande şi să prim ească Sfînta Euharistie (canon 5. erau supuşi de asem enea catehum enii. audientes) şi ingenunchetorii (ţovuxXîvovxsC. cam ăta). împreună cu educaţia creştină şi cu . plîngătorii (irpoaxXoiemeC.. în organizarea penitenţei se observă. 270) am inteşte două categorii : auditorii (áxpoa>¡j. (Ţ c. prosternaţi. M elitie).

de castitate şi de sărăcie.■ prima de acest fel a fost condusă de M aria. unii asceţi s-au retras din lume. Egipt7~c7""234— 347). ca Paul. sub conducerea unuia mai bătrîn sau mai distins. exercitare în v ir­ tute). ca şi fecio arele. stabilindu-se în locuri ferite. stăruiau în practici foarte aspre . C ălcarea votului impunea penitenţă. avînd loc special în adunare la cult. F ecio arele (uap&svoi) :şi văduvele (x^pat) se bucurau în B iserică de cinste şi de unele pri­ vilegii m orale. unii creştini trăiau în feciorie sau nu se recăsătoreau. formînd chinovii săuTnînastiri. în năzuinţa lor de desăvîrşire. El a cîştigat mult ca număr de adepţi. Episcopii erau de regulă celib atari sau monahi şi încu rajau monahismul. asceţii erau ţinuţi în deosebită cinste de credincioşi. începuturile monahismului. la lux. sau canonicae în faţa episcopului. Ea a făcut să crească încă puterea opiscopilor. De la începutul secolului TV. V ot de castitate Făceau şi fecio arele. ca autoritate m orală şi ca influenţă în Biserică. virgines con secratae.EREZIILE 255 cultul. cu v iaţă comună. 3. sora lui Pahom ie.leb e. renunţau la avere. se abţineau de la unele alim ente şi băuturi. în care găseau s p rijin 'în lupta contra ereziilor. adică viaţa ascetică trăită în singurătate. Ms “* . P ractica ascezei era expusă unor exagerări şi pericole. sau V t f H i v larwrnr im t —. A sceţii au început să form eze grupuri m ici. posteau. în că din secolu l III. v iaţa m orală a Bisericii. C elibatul era form a obişnuită a ascezei (doxTjoic. monahismul este o instituţie d eja con­ stituită. Unul din acestea a fost obiceiul de a locui împreună asceţi bărbaţi şi fem ei. Ele primeau cu acest prilej un văl pentru a-şi acoperi capul. fie din n e­ voia de a se sustrage persecuţiilor. în regim chinovial.u l (Teba dig. Rol însem at a avut în organizarea lor si . O rganizatorul monahismului a fost mai ales Sfîntul A ntonie (251— 356)..Sfîntul Pahom ie (276— 349). A şa a început monahismul. C ei dornici de desăvîrşire trăiau în cumpătare. F ie în dorinţa de a se ex ercita şi desăvîrşi în virtute. unde trăiau izolaţi ca erem iti (pustnici) sau anahoreţi. M onahii s-au adunat apoi în grupuri mari. Este începutul unui costum as­ cetic special. Unii din ei au ajuns celebri. mo­ nahii făceau vot de ascultare. S-au organizat m înăstiri de bărbaţi şi m înăstiri de femei .

IX (1957). P rin cip ii p e d a g o g ic e în p e d a g o g ia lu i C le m e n t A l e ­ xa n d rin u l. l . 1980. 1928. B a u d r i l l a r t . M o e u r s p a ïe n n e s e t m o e u r s c h r é t ie n n e s . D er s o z ia le G e d a n k e in d e r a lc h r is t lic h e n K ir c h e . C h a r ité .. in «Slm lii Teologicei». în comuniune duhovnicească. H . V o r n i c e s c u . în «Studii teolog ice». A l l a r d . 206— 237. Pr. H a m m a n.u. M a u q u o y . D octrin a m o r a lă a P ă r in ţilo r a p o s to lic i. nouă. L e i p o l d . un fel de «căsă­ torie spirituală». în «Dict. 1937. c o l M a rc. E. p. L 'E g lise e t la R é m is s io n d e s p é c h é s a u x p r e m ie r s s i è c le s . In s titu ţiile d e a s is te n ţă s o c i a l ă în B is e r ic a v e c h e . ed.u. în «O rtodoxia». J . C h risten tu m und S k la v e r e i. 807— 808. P. Prof. P. A cest obicei a fost m otiv de critică şi a fost com bătut îndeosebi de Sfîntul Ioan Gură de M onahism ul a dat creştinism ului multe personalităţi religioase şi pe ce i mai mari ierarhi din perioada urm ătoare. p. Paris. nr. în «Studii T e o lo g ice».. a realizat mari virtuţi. 9— 10. nr. Ş 1 o I < n A 1 (> x e. J a u b e r t . în S iîn ta T r a d iţie ş i în T e o lo g ia c o n te m p o r a n ă . Paris. * B ib lio g ra fic a lc ă tu ită de P r. X V (1903). în «Studii T e o ­ i logice». op. p. art. 1. P r o b le m e le m o r a le în o p e r a S im ţu lu i V asilc. L e c 1 e r c q. 1969. A sem enea fecioare se numeau «subintroduse» (virgines subintroductae). Bucureşti. 5— 8. s e c o l e . 2 vol. H. X X I V (1972). Paris. Bd. M. I ' r e s c u r e . Paris. K a t z. 1 )). p. 9— 10. 4-e éd. nr. cu obligaţia păstrării castităţii. 1967. Paris. J . > J)(icl. V II (1955). V ia ţa c r e ş tin ă d u p ă b ă r b a ţ ii a p o s to lic i. 1924. I o a n Z ă g r e a n . El a ridicat idealul moral creştin la un nivel superior. J u d e c a t a b is e r i c e a s c ă în e p o c a v e c h e . 1925. 1936. col. 1970. III. 3— 4. L e s e s c l a v e s c h r é tie n s . C 0 ş.. I d e m . Paris. ( 'o v o r c ă . 223 ş. Paris. L a c h a r ité a u x p r e m ie r s s i è c l e du c h r is tia n is m e . BIBLIOGRAFIE* V ia ţa m o r a lă a c r e ş tin ilo r în p r im e le tr e i . Arhid. Paris. D o m.u. Paris. 6-e éd. 2. 1927. Drd. I’ rnl. H is to ir e d e ¡'éd u c a tio n d a n s ¡'A n tiq u ité. 541 ş. J . 325— 623. M itropolit A n t o n i e P l ă m ă d e a l ă . L uttich (Liège). p ro f. A. T etru llia n e t I e s p r e m ie r s m o r a lis te s a ir ic a in s . în S iîn tu i V a s ile c ei M are. 598— 653. d 'A rch éol. M a r r o u . 793— 795 . i v i u S t a n . nr. W ien . în lim b a ro m â n ă . 1958.P. B is e r ic a s lu ji­ t o a r e în S iîn ta S c rip tu ră . I. S l a n n e u t .-J. C h e n o n. L e r ô l e s o c ia l d e ¡'E g lise. nr. 1932. I d e m . c l de Lit». N. X III (1901). ni. L a v i e c h r é t ie n n e p r im itiv e .S. p. 1929. G a 1 1 i e r. 2 vol.u. Paris. I o a n R ă m u r e a n u . în c h in a r e Ia 1600 d e a n i d e ia s ă v îr ş ir e a sa. p.. C h r é tie n s d e s p r e m ie r s s i è c le s .. 1914. L a v i e q u o t i­ d ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é tie n s . P. I. P. cit. A . IX (1957). K i r s c h . I. J . L e c h r is tia n is m e e t ¡ ' e s c la v a g e a n tiq u e . A . 259— 279. t. 1913. A . în «Studii teo log ice». L e s p r e m ie r s c h r é tie n s . chrét. 1969. 726 ş. Paris. S c h m i d t . p.256 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ fecioare pe lingă clerici. 1971.. Paris.

Paris.EREZIILE 257 Pr. V ie e t d o c t r in e s p ir itu e lle . P r é c is d 'h is to ir e m o n a s tiq u e . 17 — Istoria bisericească . E. D as V e r m ä c h ln is d e s U rspru n gs. Louvain.1979. Bd. nr. Leboir. L e s A p o p h t e g m e s d e P è r e s d u d é s e r t. 64) Berlin. 425— 453. 1966.C. L X III (1945). H a m m a n. N ouveau recu eil. L.». Solesm e. 1977. 1968. Paris. P l a c i d e D a s e i l l e .c s iè c le e n A s ie M in eu re. P. S o a r e . . W . trad uction. Introduction et trad uction par Léon Lèbe. t. 1958. de V og u e et J .. S é r ie a lp h a b é t iq u e . H. * T h é o d o r e t d e C y r . 1957. T e x te et trad uction par L. 1961. Arthur. în «Studia P atristica». I. Paris. 405 ş. L e m o n a c h is m e au V I . A. L e s â g e s d e la v i e s p ir itu e lle . LothielleuXj Paris. 1— 2. 1948.. Essen. 1972. I d e m . F. în «Revue d 'histoire ecclésiastique. . O rt. Étude de critiqu e te x tu elle . L e s m o in s d u d é s e r t. p. S tu d ii: A. 1972. te x te critiqut. Paris.U. B is e r ic a şi a s is t e n ţa s o c ia lă . în «Studia P atristica». Bucureşti.. H. A . U trecht-N im ègue. Le R è g le s m o r a le s d e S ain l B a s ile et le N o u v e a u T e s ta m e n t. t. ed. . C o u s s i n . L'E sprit clu m o n a c h is m e p a c h ô m ie n . 1971. 1960. U. B ellefon tain e. 1970. L ö w en . Guy. 1957. suivi de la traduction fra n ça ise des Pachom iana L atina par les m oines de Solesm e B ellefo n tain e. W ürtzburg.u. A tena. P. t. franc. în «Bis. D es P è r e s d u d é s e r t à n o s jo u r s . Rom. 1960. P en tru is t o r ia m o n a h ism u lu i Izv o are : S a i n t B a s i l e . nr. D octrin a şi o r g a n iz a r e a în p r im e le ş a s e s e c o l e . I. C an ivet et A lice Leroy. . F e s t u q i è r e . notes par P. cd. G r i b o m o n t. I. D e s e i 11 e. S ain t J e a n C a ssia n . H is to ir e la u s ia q u e . 1961. Berlin. R e g n a a 1 1. II. 1957— 1966. J . o p .o s. P. I. S ain t P a c h ô m e e t s o n o e u v r e d 'a p r è s p lu s ie u r s é t u d e s r é c e n t e s . vol.u. Idem. trad. II. L e s m o in s d'O rien t. t. Paul Evdokimov.. Paris.». . B en o it. E v e r g e t i n. p. 1964. I— II.. H is to ir e d e s m oin s d e S y rie. cit. T e o d o r M. L 'E v a n g ile a u d é s e r t . Introd uction. 1981.J . p. Paris. I— II. t. C u ltu re o u S a in tet-. H o p p e n b r o u w e r s . Vööbus. P a 11 a d i u s. P. Paris. G h . part. 1969. p. 1961. II (T. P o p o v i c i. 427 ş. C a r it a t e a c r e ş tin ă in B is e r ic a v e c h e . . P o p e s c u. V ie d e s P è r e s d u d é s e r t . L a r è g le d e S. I— V I. în lim ba g reacă. d e V o g u é .u. R a n k c . 418 ş. S tu d ien zu m Iriih en M ön ch tu m s. Paris. 64— 66. C u le g e r e d e c u v in te ş i în v ă ţă tu r i a l e P ă r in ţilo f. H ls to r y o i A s c e t is m in th e S y r ia n O rien t. 1964. 1964. 400 -415. 1956. Paris.H e i n e m a n n . J . L X IX (1974). A . M. N eufville. L e s r è g le s m o n a s tiq u e s . M olinghen. p. L e s é n t e n c e s d e s P è r e s d u d é s e r t . L a p lu s a n c ie n n e v e r s io n la tin e d e la v ie d e S ain t A n to in e p a r A th a n a s e . B a c h t. D as Irü h e M ön ch tu m . 2.

K arl H eussi. T h e m o n k s artd t h e m a r ty rs. 81— 108. 214— 2 3 0 . p. 26). 1934. 204— 3 0 0 . p. 1898. L e tr e io n d o r ie n ta l d e ¡ 'H a g io g r a p h ie b y z a n ­ tin e (Subsid ia hagiographica. 1936. X X V I (1907). T übingen. 606— 614. Ierom . V a s i 1 e. 1948. 1980. P r iv ir e g e n e r a lă a s u p r a m o n a h ism u lu i d u p ă d iie r iţ i a u to r i. Vladimir de Repta. A rhim . P. în «Studii teologice?». în c h in a r e la 1600 d e a n i d e la s ă v îr ş ir e a sa . 346— 3 5 6 . in «Candela». M în ă s tir e a D o b r u ş a -S o r o c a . p. B u cu reşti. P o p a . a r h ie p is c o p u l C e z a r e ii C a p a d o c ie i. de N. B ru x elles. 568— 5 7 5 . Chadwick. E f r e m Enăcescu. C am bridge. Rîm nicul V îlc ii. A stu d y in p r im itiv e M o n a s ticism . In lim b a ro m â n ă : S i . . V III (1956). O rien t e t B y z a n c e . Saint B a s ile. I o n F 1 o c a. D. A rhid. Essai h istoriqu e M aredsous. 81— 8 8 . 1— 2. A r m a n d . 146— 1 6 2 . V a s ile . 330— 354. W . W ash in gto n . C ernăuţi. 1950. S iin tu l V a s ile c e i M are. Irad. 1933. I o a s a f . 1929. M a l o n e . 1950. T e m e iu r i p a t r is t ic e p en tru v ia ţ a d e o b ş t e — A v a Ş e n u te din A tr ip e (334— 452). în rom. a s c e s e m o n a s tiq u e . R e g u le le m ari. 24— 3 0 . John C a s s i a n. 1950. o r g a n iz a to r a l v ie ţ ii m o n a ­ h a le . nr. Prof. P artea I-a şi a Il-a . P e e t e r s . V e c h i l e r în d u ie li a le v i e ţ i i m o n a h a le . în lu cra re a c o le c tiv ă : S îin tu l V a s ile c e l M a re. D er U rspru n g d e s M ön ch tu m s. A şezăm în tu ri c ă lu g ă r e ş ti.25 8 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă O. Cotos. Episcop Visarion.

a numit «caesares» pe fiii săi Constantin II. în nordul Galieih C onstanţiu. A stfel Constantiu a emis.j4 H otărîrea luată de Constanţiu a fost adoptată şi de Constans. iar Constans. Britania şi Spania cu M auretenia T in qitana. şi prefectura fratelui său C onstan­ tin II. Constanţiu şi Constans. avînd reşedinţa la Augusta Treveroruja. La 346. cu reşedinţa l a v Constantinopol. .i • l^ o le g e d r a stic ă î m p o triv a c e lo r c e je r tfe a u z eilo r. la care s-a adăugat. A sia şi Pont. C rescuţi şi educaţi în spiritul Evangheliei. au căutat să urmeze politica tatălui lor.2 53 PERIOADA A DOUA (325 . cu reşedinţa la Sirmium. căzut în lupta cu el. A frica. p ro í. după bătălia de la A quileea (340). I.787 ) BISERICA IN EPOCA SINOADELOR ECUMENICE Politica religioasă a împăraţilor creştini după Constantin cel M are * C onstantin cel M are. nici unul n-a putut să se ridice pînă la gloria acestuia. I o a n R ă m u r c a n u . (Treveri). Constantin II a primit prefectura G alia. Panonia. Illyricum şi Tracia. * C ap ito l re d a c ta i de P r. Deşi atît Constanţiu (337— 361) cît şi Constans ( t 350). Intre cei trei Iii ai împăratului a început o luptă disperată. au crezut că trebuie să facă tot posibilul ca să trium fe creştinism ul. diecezele Egipt. fiind convins că pilonul esenţial al Imperiului îl form ează tronul. Italia. O rient. Atitudinea celor doi faţă de păgînism a fost cu totul diferită de cea a tatălui lor.

prea crud pen­ tru a fi iubit. De asem enea şi faim oa­ sele focare de ştiinţă. aflate în mina sofiştilor şi a neo-platonicilor. nu a fost educat pentru t r o n . fiind sortit să slu jească altarului. 9). îm păratul Constanţiu a murit la 3 noiem brie 361. Gallus. El a condus treburile publice ale Imperiului roman «cu o incom petenţă notorie. a fost execu tat în 354. prea înfumurat pentru a fi mare» (W il Durant. au continuat să existe. după ce primi botezul «inj ş x t rem is». la 357 e ridicat de unchiul său Constanţiu la demni­ tatea de caosar şi trimis în G alia să lupte contra germ anilor. Cei trei fii ai împăratului Constantin cel M are. mai toate celelalte locaşuri de închinare ale păgînilor au fost distruse. după ce a făcut o descriere a superstiţiilor păgîne. şi-a atras atît ura ortodocşilor. cît şi dis­ preţul păgînilor. neavînd m oşteni­ tori de linie bărbătească. l< slirşilul lui ianuarie sau încep-utul lui februarie 360. pe patul de m oarte. am estecîndu-se în treburile B isericii. iar co leg iile preoţilor păgîni să încaseze subvenţiile de la stat. Iulian i a ajuns pe tronul imperial. sancţionînd pe toţi cei care nu se vor lepăda de păgînism. prea bănuitor pentru a fi fericit. F ratele sau Iulian. p. dînd do­ vadă de calităţi m ilitare superioare şi de desăvîrşit gospodar şi admi­ nistrator. un neoplatonic trecut la creştinism .260 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA Iulius Firm icus M aternus. s-a produs în inima tînăruluj împărat o profundă schim bare. Proclamat. şi-a sta­ b ilit reşedinţa la Sirmium. care deveni pentru mai mulţi ani centrul politic al Imperiului roman şi în acelaşi timp centrul bisericesc al lumii creştine. Paris. imperator la Paris. Din clipa întronării. numit A postatul (361— 363). în C ilicia. 1953. Constanţiu. într-o m ăsură mai m are decît părintele său. Cu toate că a fost hirotesil ciW-ţ în biserică. a îndemnat pe îm păraţi să topească com orile de aur şi de argint ale tem plelor. Ia M opsucrene. de ” la episcopul arian Euzoiu al A ntiohiei. Din 350. O parte a tem plelor păgîne au continuat însă să dăinu­ iască. ajutînd la răspîndirea e re­ ziei lui A rie din A lexandria. fiind acuzat de crim ă de înaltă trădare. Cultul zeilor era practicat în case particulare. Cu excep ţia tem plelor de la periferie. printr-un « p ron u n ciam en to» militar. H isto ire d e la c iv ilis a tio n . după m oartea fratelui său Constans. Constanţiu. tronul a reven it nepoţilor săi Gallus şi Iulian. 1. M otivele ce l-au determinat pe Iulian să se lepede de creştinism au fost urm ările educaţiei primite .

La Durostorum (Siiistra). soldat J n arm ata ro ­ mană.. Reinstaurînd religia greco-rom ană. . să distrugă în acelaşi timp forţa şi unitatea creşti­ nismului.. a sim ulat că este creştin convins. sacrificiile şi je rtfe le păgîne au fost din nou permise. 5. l-a cucerit1 ... ~* Dorind să dea vechiului crez o nouă organizare.PER IO A D A A D OUA (3 2 5 ~ ? 8 7 ) 261 din partea unor profesori păgini. tem plele şi-au deschis din nou porţile.. Iulian a cău tat să reform eze păginismul. ch jd erea te mplelor şi aducerea de. în virtutea principiului că fiecare individ este liber să creadă şi să se închine cum îi dictează inima sa. am estecată cu elem ente luate din creştinism .. Elenism ul antic.-ruc[ la 18 iulie 362. aşezîndu-i pe o tem elie neo-platonică. 2 şi 4). în calitatea sa de «pontifex m aximus». exercitînd în una din bisericile A ntiohiei funcţiunea de citeţ. tratîndu-i cu indiferenţă. în S cvth ia M inor. Totul a fost însă zadarnic.. T oţi soldaţii cre ştini din garda im perială au fost dem işi. La începutul domniei. In copilărie.. el a preluat suprema dem nitate de mai m arele preoţim ii păgîne din întreg Imperiul roman şi a adus reform e păgînism ului. ^aJ:Qs4--ar-s~pe. M arcellinus (R es"'G estae.. Iulian a porun cit des^. X X II.. Sfîntul Emili an. dar nu pe faţă. nimicindu-se reciproc. cu filozofia m ăreaţă. acordînd libertate religioasă tuturor ereziilor. Curînd însă după înscăunare. Filozoful M axim din Efes_ l-a iniţiat în m isterele cultulifi__lui M ithra^ reprezentantul soarelui pe pămînt. ' — — .. . pen­ tru a conlrapune creştinism ului.cum ne inform ează istoricul A . reuşind să facă din el un admirator pasionat al vechii culturi şi religii greco-rom ane.. îm prejurările de viaţă în care a trăit sub continua nesiguranţă şi am eninţare cu m oartea. din ordinul prefectului Capitolin. je r tfe în onoarea_ zeilor. sem nele şi insignele creştine din arm ată şi de pe m onedele Imperiului au dispărut. cu m itologia poetică. Gîndul său intim era să folosească îndeosebi ura teo lo gică jdiiitre_Jiar-tjdele creştine din timpul său — od iu m th e o lo q ic u m .... . după... precum şi a caraclerului său. pentru ca..... Entu- . . Eunucul păgîn M ardoniu j -a iniţiat în m isterele culturii clasice. dezgustîndu-1 de credinţa în Iisus Hristos. cu literatura-i străluci Loare şi seducătoare. Iulian n-a persecutat pe creştini. Iulian a început să se arate ostil cre ş­ tinilor. A stfel. mai solidă. de team ă faţă de Constanţiu. în unele provincii din răs a îîl an "Căzut şi m artiri...

s-a stins şi şirul descendenţilor fam iliei împăratului Constantin cel M are. în j«362„ a reînnoit îm potriva creştin ilo r vech ea perfidie a împăratului M axim ian D aiar lăsînd ca to ate alim entele din pieţele publice să fie stropite cu apă de la je r tfe le idolilor şi i-a oprit de a studia literatura greacă. . voind să dem ons­ treze lumii păgîne inutilitatea Evangheliei. feriţi-v ă de a studia gram atica. atît cre ş­ tinii cil şi păgînii au văzut o ju d ecată cerească. căzut în cam pania cu perşii îi trebuia dat un urmaş. iar slu jito rii lor erau vicioşi şi nu mai impuneau nici un respect. ar fi r o s t it : «vevixvjxa? FaXiXate» = «Ai învins. nedreptăţiţi de autorităţi. el a com bătut creştinism ul şi în scris. filozofia şi retorica». sub m otiv că ei nu cred în zei.zicînd : «Voi învăţaţi că veţi fi fericiţi. In cele din urmă. Iulian a c ă ­ pătat un urmaş în persoana blîndului şi înţeleptului Jo_vianJ3fi3— 364). în lu crarea Karâ t«jv raXtXaicov = «C on tra G a lile e n ilo r » . îm păratul şi-a bătut jo c de creştinii care s-au tînguit că trebuie să restituie toiul.262 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ ziasmul religios al paginilor se stinsese. spunînd că legile lui Hristos învaţă pe cei bogaţi că nu vor intra în îm părăţia lui Dumnezeu. prin care li se interzicea să profeseze în învăţăm înt. La 17 iu lie 362. Toate bunurile secularizate ale tem plelor păgîne au trebuit să fie restituite. din voinţa ostaşilor. sm ulgîndu-şi săgeata şi aruncîndu-şi sîngele ce curgea din rană spre cer.. care este periculoasă pentru credinţa v o a stră ? Deci spre a nu păcii lui. III. In m oartea timpurie şi n eaşteptată a împăratului Iulian. Respingea cererile creştinilor. dacă sîn teţi prigoniţi». pe care îl cinstiţi ca pe un sfînt. după afirm aţia istoricului creştin Teodorei (Isto r ia b is e r ic e a s c ă . G alileene !». a publicat L e g e a co n tra p r o fe s o r ilo r creştin i. fiind rănit grav de o să­ geată care i-a pătruns în ficat. Scadenţa celor făcute creştin ilor de Iulian A postatul se apropia de sfîrşit. N ici unul din marii com andaţi de unităţi m ilitare nu a v o it să accept*' purpura im perială. vă îndemn dar şi or­ don. Printre m ăsurile prin care a căutat să lo vească în Biserică. Iulian spunea creştinilor : «Oare Pavel. căci aşa numea el în derîdere pe creştini.. a fost anularea p rivilegiilor şi a drepturilor de im unitate. Plin de ironie. Iulian n-a întrebuinţat contra creştinilor forţa brutală. Celui. nu v-a oprit să consum aţi carnea răm asă de la sacrificii ? Nu v-a oprit să gustaţi din literatura g recească. în cursul cam paniei contra perşilor. Fiind un dibaci m înuitor al condeiului. tem plele lor au rămas goale. ci mai curînd perfidia. în noaptea de 26 spre 27 iunie 363. 25). Odată cu Iulian A pos­ tatul.

în locul rămas vacant. dar pierdute apoi în timpul domniei A postatului. III. reprezentanţi ai arm atei şi funcţionarii au ales ca îm părat un alt distins general. a fost de scurtă durată. V alentinian I şi-a păstrat Apusul cu Illyricum . Is to r ia b is e r ic e a s c ă . adept al Sinodului de ia N iceea din 325. Isto ria b is e r ic e a s c ă . Teodoret. Bucuria creştinilor însă. care au participat în mod activ la distrugerea bisericilor. în alţii dem nitari păgîni. V a ­ l en s (364— 378). sub pedeapsa m orţii (Teodoret. au fost siliţi să suporte ch eltu ielile de refacere a lor. Jo v ia n a murit. deoarece în 17 februarie 364. Lumea Impe­ riului roman s-a divizat de bună voie în două jum ătăţi. la cererea alegă­ torilor. asigurînd. Jo v ian . Singura m ăsură mai n e­ plăcută pentru păgîni a fost dispoziţia ca toate averile retrocedate de Iulian tem plelor să treacă în proprietatea statului. 3. . a împărţit conducerea Imperiului cu fratele său mai mic. în urma consfătuirii de la Niş. mulţumindu-se cu interzicerea v ră jito riei (Socrat. dar nici prigonitorul păginilor. a continuat şi el politica tolerantă faţă de păgîni. prim irea de aju toare şi subvenţii din vistieria publică. IV. O lună după proclam area lui ca împărat. libertate deplină celor două credinţe ale Imperiului. ajutînd însă cauza greşită a arianismului. păgînism ul a continuat sa trăiască. în care cei doi fraţi şi-au îm părţit Imperiul şi arm ata. 19). deşi a fost un bun ortodox. Jo v ia n s-a purtat cu multă clem enţă faţă de păgîni. încredinţînd R ăsăritul fratelui său V alens. îndreptată mai ales îm potriva prietenilor fostului împărat. F ratele său şi-a însuşit şi el acest punct de vedere. 25) şi citirea viitorului din intestinele anim alelor sacrificate zeilor. 24). De asem enea şi ritua­ lurile nocturne din domeniul m agiei şi al m anticii (prevestirea viitoru ­ lui). VI. IX . A fară de anu­ larea favorului dat paginilor de Iulian Apostatul. 4. pe V alen tin ian I (364— 375). V alentin ian I. a avut drept urm are că în p ărţile Răsăritului s-a dezlănţuit o persecuţie. neţinînd în secret sentim entele sale nobile faţă de creştini (Sozomen. 24. originar tot din Panonia. Dorinţa de a putea confisca multe bunuri pe seam a Im­ periului. al cărui protector a fost. de la începutul domniei. i-a repus pe aceştia în toate drepturile cîştigate prin edictul de la M ilan din 313. V alenlinian I n-a voit să devină jud ecătorul episcopilor creştini. au fost interzise.P ER IO A D A A D OU A (325— 787J 263 Cu toate că Jo v ian a fost creştin ortodox. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . 31 . V. Is to r ia b i ­ s e r ic e a s c ă .

au fost filozofii neoplatonici. a căzut în lupta cu goţii.. în urma acestor dispoziţiuni. a fost proclam at fratele său vitreg V a len tin ia n II (375— 392). dar după term inarea războiului cu ei. la Constantinopol.2 04 ISTORIA... împăratul ju m ătăţii orientale a Imperiului. inauqurată de Constantin cel M are.. stînd sub influenţa m arelui ierarh Sfîntul A m brozie al M ilanului (f 397). a venit rîndul fecioarelor v estale. Graţian... A lături de Graţian. im . un copil de 4 ani. rîndurile păgînilor s-au tot rărit. un edict în favoarea O rtodoxiei niceene.. care.---f"| 28_fgbju a rie 380/ Teodosie a publicat la Tesalonic. preoţii pagini şi înalţii funcţionari de stat păgîni. august al Răsăritului. faţă de care el s-a purtat ca un tată. G raţian şi Teodosie au continuat politica de favorizare a creştinism ului. cei doi împăraţi au interzis toate practicile păgîne. tronul a revenit fiului său G raţian (375— 383). Teodosie a oprit toate m anticile. unde-şi avea provizoriu reşedinţa.. au fost secularizate toate bunurile religiei păgîne. . împăratul Teodosie a renunţat la tilIul de «pontifex max imus». Un an mai tîrziu. elevul poetului creştin Ausoniu. blînd şi bun. Ş La m oartea lui V alentinian I. cu excepţia sacrificiu lu i tăm îierii.. împăratul Apusului.. Exemplul său a fost urmat în 382 de Graţian. Graţian.. La urcarea sa pe tron. dem ni­ tatea religioasă de arhierei supremi ai religiei rom ane şi a refuzat să mai poarte mantia albastră sm ălţuită cu stele.. ori­ ginar din Spania. P ersecutarea paginilor odată începută. a dispus ca o parte din preoţim ea pagină să nu mai ben eficieze de nici un fel de subvenţii de la stal.. La 381. pe viteazul general Teodosie. la 378.. De asem enea. pe care l-a reînnoit printr-un nou edict.. î n . publicat la 10 ianuarie 381. care au fost înlăturate.. După ce preoţim ea păgînă a fost privată de ben eficiile acordate de stat. C ît timp au durat luptele cu goţii. printr-un nou edict. a fost un bărbat viteaz. ~ . " ' .379.acorda îm păraţilor romani. Se poate spune pe drept că T e o d o s ie c c l M a re e s t e c r ea to r u l Im p eriu lu i ro m a n creştin . sofiştii. în 379.. Potrivit prevederilor noului edict. Cei care au avut mai mult de suferit. augustul O cci­ dentului. din voinţa luptătorilor. aceasta fiind adevărata religie. . V alens. în 382. simbolul pontificatului păgiru. Trebuia să se adore pretutindeni num ele singurului şi adevăratului Dumnezeu şi să se res­ pecte credinţa niceeană păstrată de înaintaşi. Lo- C . Cînd.. B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Iulian A postatul.. G raţian a numit. păgînii au fost cruţaţi.

A utoritatea episcopilor A m ­ brozie al M ilanului şi Damasus al Romei _a fost mai m are d ecît arta oratorică a Iui Sym achus. Teodosie cel M are a dat lovitura de graţie păgînism ului. X V I.. făcută de retorul Libanius din A nţiohia.. 10.. s-a ţinut în 3B1 Sinodul al II-lea ecum enic de la Constantinopol. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . B iserică şi viaţa viitoare.. Prin edictul dir/2~mai 381. a căzut pradă faim osul Serapeum./iar m isterele de la Eleusiş. 22)) Jo cu rile olim pice fură desfiinţate în flj93. să fie lipsiţi de dreptul de m oştenire. prin înlăturarea statuiei V icto ria. primind num ele de S im b o lu l n ic e o -c o n s ta n tin o p o lita ji. 1 5 . Is to r ia b is e r ic e a s c ă .. de prefectul Romei. de dreptul de a testa cuiva averea sau de a b en eficia de aceste drepturi (C o d e x T h eo d o sia n u s. A pologia păgînism ului. precum şi ghicirea viitorului după in testinele anim alelor sacrificate. în Apus. nu Şi-a atins scopul. . 7.a 391.. Sozomen. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . iar A rbogast.. în 396. a fost spulberată după bătălia din anul 394. <le lîngă A quileea. IV./el a poruncit ca toţi care s-au lepădat de ade­ vărata credinţa creştină şi au trecut din nou la cultul zeilor. un înfocat ortodox. 36 . Inutile au fost protestele senatorilor romani păgîni şi memoriul adresat împă­ ratului Graţian. de team a pe­ depsei. X V I. T eod orei. bătrînul consular Symachus^ un ven erabil reprezentant al «Cetăţii eterne». 1)..altor. a . Ultim a speranţă a paginilor. a luptat atît îm potriva pă(jînismului.. curînd după biruinţa repurtată în anul 31 a. s-a omorît. cu m ăreţul şi grandiosul chip al zeului Serapis^ în A lexandria (Socrat. care a com bătut erezia p n e v m a to m a h ilo r şi a h otărît să se adauge la Sim bolul niceean din 325. care fusese aşezată de O ctavian Au-™ gust. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . Hr^ în bătălia navală de la_A ctium (Sozomen. o ordo-^ nanţă jim perială a interzis ce rcetarea tem pIelor_^i. VII. 20). u ltim ele cinci articole referitoare la Şfjjatul Duh. precum şl aducerea oricărui sacrificiu. au fost interzise. din ordinul împăratului Teodosie.. în localul Curiei Senatului de pe_Capiioliu. V. J n G recia. Je rtfe le . Eugeniu e prins şi ucis. în 382. legată de revolta lui Eugeniu si a franr_ cului A rboqast. I. Sub Teodosie cel M are. toate tem plele din A sia şi Egipt au fost închise. lo caşuri pă^ gîne. V. iar în februarie 39Î şi noiem brie 392.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 265 vitura cea mai crudă a prim it-o vechea religie rom ană însă.• C o d e x T h e o d o sia n u s . O rto­ doxia n iceeană recunoscută religie de stat. cît şi contra sectelor.. 1 6 . Teodosie cel M are. a obţinut poziţie specială . In 386.

a fost împinsă în umbră de E v d o c h ia . începînd cu anul 450. s-a în­ trunit la Efes. care a primit Răsăritul. ar exista două persoane şi nu una. soţia lui Teodosie II. Sul) M arcian. Lui Teodosie II i-a urmat viteazul general M a rcian (450— 457). 5. cînd pioasa P u lc h e­ ria. Prin m ăsurile şi legiuirile sale în favoarea creştinism ului. 13— 19). sora împăratului Teodosie. «regina filozofiei». în 415. încoronarea îm păraţilor de către patriarhul de Constantinopol. cum învaţă B iserica. La un an după u ci­ derea ei. Din porunca lui. i-a urmat L e o n T racu l (457— 474) şi după el cei doi gineri. Lui M arcian. Teodosie cel M are a spulberat definitiv iluzia păgînilor. pe baza căruia urmau să fie arse toate cărţile îndreptate îm potriva creştinilor. d io p r o s o p is m u l. s-a emis un decret. după care în Hristos. X V I. caro a com bătut m o n o iiz ism u l şi a definit raportul celor două firi. Pe patul de m oarte. din persoana M întuitorului. Teodosie II (408— 450). pînă la căderea Consl. 43— 4 7 . M arcian a fosţ primul jm p ă ra ţ c a r e a p rim it coroana^ din m in a p atria rh u lu i d e C on sta n tin o p o l. Sub Teodosie al II-lea. care a primit Apusul. Teodosie a dispus ca m area lui m oştenire să trea că pe seam a fiilor săi. toţi păgînii. în 431. divină şi umană. Hypatia. A rcadiu a am eninţat cu pedeapsa capitală pe toţi funcţionarii care nu se vor arăta destul de vigilenţi în exercitarea legilor privitoare la cultul păgîn. fiica unui filozof grec. au fost licen ţiaţi din slujbă. reven it a doua oară la tron . X V I. 10. în A lexandria şi-a găsit o m oarte forţată. s-a păstrat <l('-a lungul întregii existenţe a Im periului bizantin. soţii fiicei sale Adriana. toate chipurile zeilor au fost distruse. s-a ţinut în 451 Sinodul al IV -lea ecum enic de la Calcedon. după căderea Evdochiei — A thanals. Z en o n Isa u ru l (474— 475). în 1453. In 448.anlinopolului sub turci. Sinodul al III-lea ecum enic. înlăturat în 475 de uzurpatorul B a s ilis k o s (475— 476). în urma unei dispoziţiuni impe­ riale. numită înainte de a primi botezul creştin A thenaîs. Şi H o n o iiu (395— 423). şi a stabilit că Sfînta Fecioară M aria este cu adevărat 0eoToxoi = N ăscătoare de Dumnezeu. soţul Pulcheriei. care a condamnat erezia lui N estorie. mai ales a filozofilor şi a retorilor. A ceştia au răsuflat mai uşuraţi.266 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ faţă de toate celelalte crezuri şi confesiuni din Imperiul roman. In R ăsărit. au dus la bun sfîrşit toate dispoziţiile lăsate de Teodosie cel M are (Codex T h e o d o s ia n u s . ca religia lor ar putea să mai reînvie. Arcadiu şi după el fiul său. A r c ad iu (395— 408). din A tena.

care a durat din 482 pînă în 518. Ju stin a devenit un aprig prigonitor al acestuia. Ju stin ian a publicat cele m ai severe edicte contra ereticilor. X V I. B iserica Ortodoxă a găsit în persoana acestuia. iar în 529 ordonă în c h id e r e a ş c o lii d e iilo s o t ie la A ten a . Imperiul de R ăsărit a cunoscut o mare întindere şi înflo­ rire. dar în acelaşi timp şi un stăpîn. epoca împăratului Ju stin ian I poate fi considerată drept una în care capul încoronat a exercitat cea mai mare influenţă asupra v ieţii bisericeşti. ultimul refugiu al păgînismului.P ER IO A D A A D O U A (325— 787) 2 67 în 477 pînă la 491. numită sc h is m a a c a c h ia n ă . între 527 şi 528. un act de împă­ care între ortodocşi şi ereticii m onofiziţi. un m are ocrotitor. 5. ele n-au putut fi traduse în faptă. neluînd n ici o m ăsură în vederea dărîm ării temple- . gata la compromisuri de formă. Dacă în R ăsărit toate edictele şi ordonanţele referitoare la păgînism au putut fi execu tate destul de uşor. A stfel îm păratul H on oriu (395—423) s-a arătat destul de indulgent faţă de păgîni. dar acesta a contribuit la pri­ ma schism ă dintre Roma şi Constantinopol. în Apusul am eninţat şi călcat de invazia popoarelor m igratoare. după num ele patriarhului ecum enic A cach ie (472— 489). Domnia îm ­ păratului Ju stin . s-au reluat în 518 ra ­ porturile b isericeşti frăţeşti dintre Constantinopol şi Roma.{423— 455) a trebuit să se mulţu­ m ească cu legile em ise contra cultului idolilor (C o d e x T h eo d o sia n u s. X V I. oam enii intoleranţi şi în căutarea alian ­ ţelor. Pasiunile în ch es­ tiunile b isericeşti erau mai mari. s-a publicat la 24 octom brie 482 H en o ticon u l. V a len tin ia n I I I . La începutul domniei. In timpul împăratului Zenon. a compus tratate teo lo g ice şi chiar cîntări bisericeşti. El a emis mai m ulte edicte refe­ ritoare la credinţă. Sub domnia împăratului J ustin I (518— 527). Ju stin ian I s-a am estecat pînă în cele mai m ici am ă­ nunte în rînduielile B isericii şi a căutat să-şi impună părerea chiar şi cînd era vorba de dogme şi de cult. a condus adunările bisericeşti. pentru a putea lovi şi mai bine duşmanul. 42). 10. nepotul lui Ju stin I. a fost paşnică şi lipsită de evenim ente mai însemnate. 17 şi 18). Urmaşul său. Cum înaintaşul său A nastasie I (491— 518) sprijinise pe faţă monofizismul. şi A n a s ta s ie I (491— 518). mulţumindu-se doar cu dărîm area tem plelor de la ţară (C o­ dex T h e o d o s ia n u s . Cu u rcarea pe tron a îm păratului Ju stin ia n I (527— 565). In istoria raporturilor dintre B i­ serică şi Stat.

în Sardinia şi Corsica. a readus de la perşi Sfînta Cruce a M întuitorului la ierusalim . din 451. în timpul îm păratului H e r a c lie (610— 641). a reorganizat armata cu ajutorul p atriar­ hului de Constantinopol. ocupînd primul loc de onoare în B iserica Răsăritului.268 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ lor. după 630. au fost m ărite de am estecul îm părătesei Teodora. o prelungire a ereziei monofizite.septem brie §2£L patriarhul Zaharia al Ierusalim ului. care au contribuit la separarea Bisericilor n§calcedo. soţia lui Ju stin ian I. Compromisul la care a recurs împăratul Justinian. împăratul Constantin. Pentru stabi­ lirea dreptei credinţe şi liniştirea spiritelor. deci adoptarea unei politici antimonofizite. Noul împărat. în seco lele V şi VI. regele tribului german al herulilor. a dat.-„ _ju£ue sau v ech i-orientale de Biserica Ortodoxă^ D acă în timpul lui Ju stinian I. urme de păgînism s-au m enţiuni timp înde­ lungat. pe care a înălţat-o în b iserica învierii la 14. pentru condam narea « C elo r trei C ap ito le» . convocînd S i­ nodul V ecum enic de la Constantinopol în 553. din Siria şi din Palestina. noi puteri jm ş£ â m ^ se p a ra tiste a cjjpţiImu_sirienilor şi mai tirziu a arm enilor^Im plicaţiile poîîtTce şi bisericeşti. patriarhul de Constantinopol reapare alături de împărat. în răsărit. care s-a ţinut la Constantinopol între 680— 681 şi a condamnat erezia monotelită. după Sindoul IV ecum enic de la Calccdon. P olitica de expansiune şi de cu ceriri teritoriale în Apus n ecesita o înţelegere cu B iserica Romei. cu toate că unii împăraţi s-au străduit să ia măsuri severe pentru nim icirea lor. m on otizism u l. şi a reorganizai învăţăm intul din Bizanţ. R om u lu s A u gu stu lu s. al IV -Ica Pogonului (668— 685) a convocat Sinodul V I ecum enic. spre a fi văzută de credincioşi. încît Imperiul roman de apus şi-a încetat existenţa. . patriarhii de Constantinopol au trebuit să stea în umbra puternicei personalităţi a acestui împărat. A versiunea Egiptului şi S i­ riei Faţă de cultura greacă şi de Bizanţul dominator şi centralizator. care p ro teja în secret pe monofiziţi.. care decăzuse aproape cu totul din cauza anarhiei din timpul împăratului F o c a (602— 610). La slirşilul domniei împăratului H eraclie. Datorită acestui fapt. ultimul împărat roman. a fost detronat de O d o a cru . apare în Bizanţ erezia monolelismului. a fost. în 476. reuşind să alunge pe perşi din A sia M ică. legate de această dificilă problem ă. Cea mai im portantă problem ă bisericească-p olitică. a avut drept consecinţă producerea unor noi cer­ turi şi disensiuni.

H. Fliehe et V. nr. Răm ureanu. IV — V . p. p. In lim ba română . Martin. Paris. 1936. 1958. al Sfintelor Icoane şi al m oaştelor. la Pr. Conslantinus II. Trad. care atunci a primit num ele de'«D u­ m inica O rto d o x iei» .R. 1928. a M ovement o f Protest in Roman North Africa. H istoire de la civilisation m edievale.Pr.l e a A rm ean u l (813— 820). I. Paris. VII (1955). l'ap o g ée de Byzance. La situation ecclésiolog iqu e d es Donatistes d ’après S.PER IO A D A A DOUA (325— 787) 269 Prin urcarea pe tronul de Constantinopol a îm păraţilor din dinastia Isauriană. Piva. p. Evenim ente istorice înainte şi după Sinodul din C alcedon (451). H istoire de l'Etat byzantin. I. I d e m . Bardy.08 . p.». III d e ¡'Histoire d e TEglise par Aug. . al Sfinţilor. J . XV (1963). în «Jahrbuch für Antike und Christentum. Prof. în «Studii Teologice». G a f t o n. mama împăratului C on stan tin V I P o r fir o g en e tu l (780— 797).(717— 741)^ luptă continuată de fiul său C on stan tin V C o p ro n im (741— 775) şi de succesorul acestuia L eo n IV C ezaru l (775— 780). p. t. a fost împăratul L eo n III Isa u ru l. H. L a m i r a n d e. Sinoadele de Ia Sirmium dintre anii 348 şi 358. Die Kaiserm acht in d er O stkirche. 1952. in «Studii Teologice». 266— 316. lupta contra sfintelor icoane a izbucnit din nou în Bizanţ. de Labriolle. Paris. Sub domnia împăratului L e o n a l V . P a l a n q u e . J . V ăduva acestuia. Constans. în ziua de 11 m artie 843. a convocat în anul 787 Sinodul al V II-le a ecum enic de la N iceea. O ttaw a. X X II (1970). 179— 211. 1959. 3— 4. L’âg e de la loi. J . Pentru Constanţiu (337— 3 6 1 ). în Imperiul bizantin. J. îm părăteasa T eo ­ dora (842— 856). 2 (1959). F. p.. ale împăraţilor bizantini tafă d e Pa­ triarhii de Constantinopol. fiind sărbătorită în fiecare an. The Donatist Church. în «Studii Teologice». Lucilcro de Cagliari contro l’im peratore Costanzo. Trente. VIII (1956). care a aprobat cultul Sfintei Fecioare M aria.R. 146—'182. G a u d e m e n t . L'Église dans l'empire romain (IV —V -e siècles). P a 1 a n q u e. ibidem . 455— 469. p. 3— 4. A cte d e autoritate im perială în sprijinul primatului papal în sec. 7— 8. Iniţiatorul luptei contra Sfintelor Icoane. p.Dnminira a postului mare. . . 160 184.. BIBLIOGRAFIE Pentru puterea îm păraţilor bizantini în Biserică : A. C. A cte de violenţă şi abu/. 1956. M i c h e l . nr. W . regenta fiului ei M ih ail III (842— 867). 5— 6. 53— 116. R ă m u r e a n u . 131—298. G. Paris. Darmstadt. în prima. Gouillard. Paris. J. G. française de J. X IV (1962). nr.. I.. M o r e a u . 61. nr. Constantius II. Irina. Oxford. nr. 324— 336.. 1959. C. F r e n d. 325 à 569 ap. I d e m . A ltă bibliografie recen tă. P. a reintrodus cu mare solem nitate sfin tele icoane în biserici. a început pentru B iserica Răsăritului o nouă dramă : apariţia ico n o c la sm u lu i. 5— 6. De la paix constantinienne ä la mort de T hëodosc. Sinodul de la Sardica din anul 343. 1952. De Constantin ci C ha rle mag ne. 1972. L. Will Durant. ibidem. O s t r o g o r s k y . în Biserică. Prof.. Augustin.

ilkin. E g g e r . Milano. 4-a. 1977. I. 1930. Ju lien ¡'Apostat. A n d r e o t i. Berlin. în Sitzungsberichte der säch. R. 1939. . <10 (1973). . J.Kl. 1914. Julian the A postate. A kadem ie der W isenschaften. Torino. Studii: PL A thanassiadi-Fow den. P. in lim ba română. R e g a z z o n i. 1.. W . I. J I d i-m. Prof. Bucureşti. Bucureşti. N ach ihrer W ieder-herstellung übersetzt. Aria Sanctorum Jiilii. Paris. 7— 8. Teubner). Julien VApostat.. Lodz. 430 p. M. t. Aberdeen.. Paris. 1960. L'im peratore Giuliano ¡'Apostata. L’em pereur Julien. p. R D o l e li a y o. A . C . 408— 450. Prutul SI. R. A ctele martirice. tr. P r . 1906— 1919.Pulpea ( — Pr. G. Parisiis et Romae. Fase. R i c c i o 11 i. G e f f c k e n . 1880. J. Giuliano ¡'Apostata. antichrétien. 1982. Bucu­ roşii 1938. 1880. I et II. B l a n c h e t i è r e .1 rom. de l’r. München. Julian i Im peratoris Librorum contra christianos quae super sunt. Der röm ische K aiser Julien in der R eligionsgeschichte. R o s t a g n i . 1975. Leipzig.M é c h i n r L'IŞmpereur Ju lien ou le rêv e calciné. 1978. de H.1». nr. B e n o i s * . K. (363). X V I (1964). G. Sí.utXiavoO.270 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ Idem. 4. p. 478 p. trad. 1868. 1941. prof. 1963. Lupta împăratului Iulian îm potriva creştinismului. Ju lien the A postate. Berlin. K aiser Julianus. K aiser Julian und des ludentum. B o w e r s o c k . 304 ‘ O?. II Contra G alilaeos dell'Im peratore Giuliano e il Contra Julianum di S. Leipzig.1 4 0 .. Oxford. R. 1962. 1 2 5 . Paris. Rinn. C e r a n . Der Kaiser der Römer gegen den König der Juden. 1981. Creştinismul în provinciile rom ane dunărene ale Iliricului la siîrşitul sec. Darm stadt. 1— 114. în 1. în «Didaskaleion». polonă. Pentru Iulian Apostatul (361— 363). V I--531 p. L'imperatore Giuliano Ï Apostata. Julian Apostata. engleză by M. Jl. nr. N e u m a n n . Leipzig. . LXII (1944). Les Belles Lettres. 1940. L'ailaire du Tem ple d e Jérusalem . 30— 3 5 . în «A nalecta Boll. ÎM linili. Saints de Thrace et de M ésie. 1978. W. P. H ayw ard. 1 vol. R ă m u r e a n u). ¡ D o u g l a s Simpson. după prima ediţie italiană. ed. Saint Emilien de Durostorum martyre sous Julien. 1964. 1942. 1930 ¡ trad. R. I. philosèm ile. 1980. . par F. . Gaetano.(i. Emilian din D urostor: MaptúpioM tou áfíou (¿apropie Ai. 3 vol. în «Bis. (336— 363). P a u l A l l a r d . Leipzig. 111. 1928. W . fr. (B. 3-e éd. liosrliiu-. 1936. Răm ureanu. 1920. De l'histoire à la lég en d e (331— 1715). G rigorie d e Nazianz desp re împăratul Iulian. H. I. Bologna.». 263 ş.nuli. SI intui Mucenic Emilian din Durostor. London. B r o w n i n g . ed. M olwaukee. IV (in folio). ed. Coman. Aus den S chrillen Julian s des « A btrünigen». loan G. II regno dell'Im peratore Giuliano. K l e i n . ibidem. Cirillo Alessandrino. p. Paris.. p. Ort. Trad. F . L e i p o 1 d t. M o m i g 1 i a n o. Castelloe. Leipzig. J . p. X X X I (1981) p. 110. 61— 81 ¡. N. Paris. L u crarea a fost tradusă în limba germ ană tot de Neumann. 1959 . 6 (1928). An in tellectu al biographie. J . G. p. B i d e z . p. 1978. The Emperor Julian. R i c h t e r . Milano.. London. La v ie de l'em pereur Ju lien . Martyrium Sancti Aemiliani. X X X I (1912). T. Rom. I . IV. J. N ew York. in «A nalecta Bollandiana». B r a u n et J. V o g t . în «The Jou rn al of Jew ish studies». The Conllict betw een Paganism and Christianity in the iourts century. L'attitude d e ¡'Eglise en vers la politique antichrétienne de l'em­ pereu r Ju lien ïA p osta t . I. franç.u. Julien philahelléne. germ . sub titlul : K aiser Julian s Bücher gegen d ie Christen. 373— 3 7 7 . . Julian and Hellenism.

Chrysos. Aufstieg und Herrschaft einer byzantinischen K aise­ rin. A. . C a p i z z i . în cerca te d e m onografie asupra cetăţii Drăstoru !— SUistra. Stuttgart. 1960. I. Die Entstehung der K aiserlichen Synodalgewalt. Wolff. M adison-W isconsin. A thènes 1956. în «Journal E ccle­ H istory». 1974. P. Justinian II. Paris. Pentru împăratul Graţian (375— 383). Byzance et les Francs. L'Empire ch ré­ tien (325— 395). II. . Harm insworth. 634— 641. t. siastical N. II. 685— 711. A tena. J. Leontius and T ibe­ rius. de Byzantinologie à Thessalonique 1953».. A. London. 626— 634 . 1942. A. Justinian I und die Patriarchate von Rom und Konstantinopol.. I d e m . An Introduc­ tion to the ep o ch of Justinian the Great. H e e r i n g . N . în limba n eo -g reacă. Roma.u.antium in the VII-th cent.1 9 6 6 . Kosmos. V a s i 1 i e v. Trad. Roma. Istambul. B a r k e r . 1966. 1951. R. Les prem iers H èraclides et la lutte contre les A rabes. W. Bucureşti. I. Paribeni. t.ang. L'Empereure Maurice. Paris. Byzance avant ITslam. B r o w n i n g .. 1 B. Klasse. The Emperor T heodosius and the establishm ent of Christianity. K. 1980. Cambridge (M assachusetts). K i n g . 1951 . Gigli. Studienheft. E h r h a r d . Tesalonic. r Pentru A nastasie I (491— 5 18): C. Amsterdam . 1971 P.. Band. 1927. 413 ş. 118— 260. 1953. V. p. Idem. 1923. Die Religionspolitik d er K aisers Theodosius d er G rosse. I. 1 9 6 5 .1 . I.1 9 6 9 . 137— 153. 2-nd edition. Bizanţul în secolu l VIL T. Da Dioclezian alla caduta deW Impero d'O ccidente. 194. 'H è*xXi]aiaatr/. 2.u. fase. A. Ensslin. B r i d g e . 1972. Der erste T heodosius. Justinian und T eheodora. Philhist. 1950. e-e éd. Christentum». Byzance et ¡'Orient sous les xucceseurs d e Justinian. T. 1956. N. W . în «Byzantion». 1969'. M adison. 39 ş. T. 1957. 9— 32. The religionsp oiicy ol Anastasius the First. W. Lübbe. p. Cambridge. Staat und K irche von Konstantin der G rosse bis Theodosius d er G rosse. T heodora. în «Kirche und O rthodoxes und ev. t. By/.. 1968. 1980. 1963. III. Jen a. p. C h a r a n i s. Stilicone. der W issensch. Roma. Goubert. p. Ed. din limba engleză de Engl. 1939 . D. Idezn.'il tz X z i xoü ’IouaxiMiäMoO naxa x*)v Ipiv 7tepi xà xpi® oi xîfaX aia v-aî xîjv E’oinou. Das Zeitalter Justinians. Norm an H. By/. L i p p o 1 d. Glanz und G rosse des byzantinischen K aiserpaares. 2. K aiser Justinian. Bologna. în «Sitzungs­ berichte der B ayer. p. în Cam ­ bridge M edieval History. E. Theodosius der G rosse und seine Zeit. Ensslin. R u b i n . în «A ctes du X -e Congrès intern. M iddlesex. II regno dell'im peratore Graziano. II. Akad. La crisi im periale d op o T eodosie. t. Church and State in the Later Roman Empire. Justin the First. München.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) G. Paris. K aiser V alentinian I (364— 375). Pentru Justinian I (527— 565j : R. P. E g g e r. U r e.'rjy auvoăov. R. . 602— 626 . 1936. Calw ey. 1981. vezi : G. 15 (1964). vol.. 1— 17. Justinian and his age. 1961.uEviy. 1913. 1969. S t r a t o s . 1960. ' Pentru împăratul H eraclie (610— 6 4 1 ): A. Thesalonic. V (1929— 1930). Santo M azzarino. Justinian and the later Roman em pire. Grupe. Munich. Pentru Iustin I (518— 527) : A. Berlin. Paris. p. I... The first two y ears of em peror Theodosius I. Baynes. Popa-Lisiseanu. Pentru T eodosie cel Mare (379— 3 9 5 ): A n d r e Piganiol. 1. L’im peratore A nastasio I (491— 518). Leipzig. The Dynasty of V alentinian and Theodosius the Great. W.ance au V II-c siècle Vol.

s creştini. profesori şi medici. au m ărturisit că nu-. cît mai ales decretele im periale şi scrierile m arilor Părinţi şi scriitori bisericeşti. la Bizanţ. din care unii vestiţi şi de neam. mai paşnic. în cet-în cet se va gred za. mai ales după ce schim barea m oravurilor şi a credinţei adusese şi în Im ­ periu o singură şi o prosperitate econom ică mult deosebite de stările de criză din secolul al III-lea. totuşi în veacu rile IV. T. creştinările cele mai multe au urmat drum mai firesc. filozofi. V şi V I mai existau pînă şi în aceste părţi mulţimi nenum ărate de oameni încă neconvertiţi la creştinism . grăm ătici. Episoadele Iulian A postatul ori Hipatia din A lexandria. Imperiul de R ăsărit n-ar fi avut şansa de a dura încă 1000 de ani după încetarea celui de Apus.272 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Răspîndirea creştinismului în Răsărit * De bună seamă că «creştinarea» lui Constantin cel M are nu a în ­ semnat im ediat şi creştinarea Im periului său. Totuşi. după ce au fost descoperiţi şi torturaţi. p ro f. E drept că acest lucru va li cuţit cu două tăişuri : făcîndu-şi din B iserică o aliată. M ărturii suficiente ne dau nu numai actele Sinoadelor ecu ­ m enice şi locale. Chiar dacă unele provincii orientale ca Egiptul. pentru ca pe urmă să fie în cre­ dinţaţi b isericilor să-i înveţe doctrina creştină». prevederile C odicelui teodosian ori închiderea şcolii din A tena (529) de către Ju stinian sînt numai cîteva momente din procesul atît de com plex al creştinării Imperiului. care-i dădea elan şi ascendenţii de ordin cultural asupra tuturor supuşilor şi mai ales asupra popoarelor din jur. Siria sau A sia M ică erau intens creştinate pînă şi în regiuni rurale. de aceea au fost biciuiţi şi întem niţaţi. iar cel de Răsărit. doşi va păstra mai departe atributul de «roman» — atunci vom înţelege că dacă n-ar păstra orientarea creştină. după cum cereau acest lucru atît m otivele de strategie politică şi m ilitară. B o d o g a e . Imperiul roman do Apus va sucomba. Dacă ne gîndim că la anul 476. ' Iată cum afirma la 546 «prea creştinul împărat» Ju stin ian despre cei ce încă nu prim iseră pînă atunci creştinism ul : «Zeci de mii de oameni. Palestina. N ici m ăcar după ce la 11 mai 330 se mutase capitala lui în Răsărit. cît mai ales cele de ordin econom ic şi cultural. afară de linia aceasta «dură». Desigur. linia urmată de Constantin nu mai putea fi părăsită. unii din împăraţi au căutat să facă din ea nu numai «Biserică de stat» ci şi m ijloc de * C ap itol re d a c ta t de P r.

Să nu uităm că prin nestorieni credinţa creştină a ajuns să fie cunoscută pînă în Turchestan. In A rm en ia vom avea prima biserică naţională înainte chiar ca în Im periul roman creştinism ul să aju n gă religie de stat. Popoarele şi B ise­ ricile Apusului au avut şi ele în primul mileniu liturghii şi tradiţii de rugă p ro p rii.) — nu s-au ştiut m enaja interesele lo cale şi specificul spiritual al acestor popoare. cînd istoria şi vrem ile ne cer să ne apropiem din nou unii de alţii. Dintre popoarele răsăritene creştin ate în perioada aceasta amin­ tim pe armeni. 1. provinciile răsăritene au cunoscut din prim ele veacuri o largă autonomie şi apoi şi autocefalie. coptică. înainte de a se greciza şi deci înainte de a se îngusta unghiul de vedere al creştinilor răsăriteni. Deşi ţinutul 18 — Istoria bisericească . o datorie de prim ordin de a reconsidera în duh de sinceritate şi iubire dorinţa M întuitorului şi a A postolilor : de a fi cu toţii una. dar au fost mult ocazii cînd ea a stricat şi unuia şi celeilalte. B iserica siriană îşi avea încă din veacul II Scriptura tradusă în limbă proprie. arabă. au respirat duh ecum enic. M ai trebuie să spunem cîtev a cuvinte şi despre căile prin care creştinism ul a făcut progrese în Răsărit. dezbinare care durează pînă azi. iar atunci cînd — din pricini de ordin extern. popoarele din vestul A siei şi din sud-estul Europei au trăit d eja o experienţă de libertate. păcat că acestea au fost strivite. armeană. perşi. coptă. s-a aju ns la grele su­ ferinţe şi chiar la dezbinări dintre Biserica-m am ă şi B isericile nestoriană şi m onofizite. A cest lucru în Apus n-a fost posibil. Fiind de la început patria creştinism ului. au cîntat şi s-au rugat în limba lor. arabi. nubieni etc. A fost o mare fe ­ ricire că. arabă etc. iar în seco lele III— IV şi cîntări şi slu jbe respective. E ceva în spiritul grecesc de a vedea în chip dem ocratic şi pentru alte popoare şi pentru alte Biserici aceeaşi îndreptăţire. Au fost momente cînd această colaborare a a ju ta t şi statului şi B isericii. indieni. copţii egipteni şi e tio ­ pieni. A celaşi lucru se va întîmpla în seco ­ lele IV — V I cu B isericile arm eană. dar şi din pricina unei intoleranţe crescînde a B isericii mai bine-zis a B isericii «greceşti» faţă de celelalte (siriană. Nu-i de m irare că şi poporul «barbar» al goţilor şi-a primit traducerea B ibliei tot din Răsărit. Este azi. georgieni. China şi M ongolia. Să le luăm pe rînd.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 273 dom inare cezaro-papistă. abisiniană etc. în cît abia le-a mai ră­ mas am intirea. georgiană.

ultimul deseori- . în că G rigorie folosise în locu l limbii siriene limba arm eană în predică. form aţi de el în credinţa creştină. care l-a otrăvit pe m otiv c-ar imila pe greci. dar mai ales fam iliarizaţi cu credinţa creştină. cîştigat pentru credinţa creştină. întors în ţară. iar conducătorul oi «culolicos». Un descendent al său A r is ta g e va prezenta B iserica armeană la Sinodul I ecum enic din N iceea (325). ajungînd — după tradiţie — să mai lase n ecreştinate doar 17 fam ilii. Tiridate trim ite acum pe G rigorie la C ezareea să fie hirotonit. Po la 385 cea mai maro parte (4/5) din A rm enia e anexată de perşi. amintim de N c r s e s c e l M a re (353— 379). a fost Ia început persecutat de regele T irid a tc II (261— 317). principiul ereditar. A rătîndu-se ca un adevărat părinte. prieten cu Sfîntul V asile al C ezareei. unde arhiepis­ copul Firm ilian l-a. de la care a luat exemplu.274 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ muntos al tării i-a aju tat pe armeni să-şi apere mai uşor independenţa. C el mai mare ierarh a fost atunci S a h a c (îs a c ) c e l M a re (390— 440). tînărul descendent dintr-o fam ilie regală G rig o rie supranumit L u sa v o riţ = Lu­ m inătorul (f 332). că nu pentru multă vreme. Salvarea a ven it to t prin Biserică. acesta şi-a schim bat atitudinea. Dintre urmaşii acestuia. Jvicrri caro n-a fost înţeles de reg ele Pap. iar de acum G ri­ gorie organizează B iserica cu centrul la Ecimiadzin. după modelul preoţiei leviţilor. iar la întoarcere însuşi regele. Şi astăzi Ecimiadzinul este cea' mai mare m înăslire şi centrul B isericii arm ene. G rigorie a mai înfiinţat încă 12 episcopate. locul unde — după tradiţie — însuşi Domnul Unul-Născut s-a coborît să-i fixeze altarul. Ca să scape de un m ăcel organizat de trupele persane. : In A rm enia s-a introdus. iar reslul di' bizantini. mai ales în urma unei vindecări m iraculoase la care ar fi contribuit şi Grigorie aruncat de el în închisoare vrem e de 15 ani. totuşi cele două mari puteri Persia şi Bizanţul se vor am esteca ade­ seori în viaţa ei. întem eind m înăstiri şi aşezăm inte de binefacere. R eligia dualismului persan renăscută cu fanatism de regatul sasanizilor (224— 640) n-a putut atrage pe ar­ m enii dornici după independenţă. pentru că la 428 regalul armean încetează. anexînd teritorii din ea sau chiar supunînd-o îndeo­ sebi pentru poziţia ei strategică. s-a refugiat în C ezareea Capadociei. Ce folos însă. dar în urma unor îm prejurări zguduitoare. dar rolul de conducător al poporului îl ia acum catolicosul cu adunarea clerului şi poporului. arm ata şi sfetnicii lui se botează (între anii 280— 301). aşezînd ca titulari pe fiii foştilor preoţi păgîni. G rigorie a murit la adînci bătrîneţe. Do atunci B iserica arm eană se declară autocefală.

poate şi din anti­ patie p olitică faţă de «greci». Prietenul acestuia. care voia. mai ales sub îm păratul H e i a d i e (610— 641) de a reveni la ortodoxia calcedoniană n-au dat roade tot din m otivele am intite. introducînd — pe lingă imne proprii — şi elem ente din liturghiile Sfîntului lacob. 2. b i­ zantinii n-au făcut-o. iar la 432 o a doua ediţie şi după Septuaginta.PER IO A D A A D OU A (325— 787) 275 dent al Sfîntului G rigorie Luminătorul. «cel ce te-ai răstignit pentru noi». ca şi unele deosebiri privind postul şi alte puncte de mai m ică im portanţă). cînd se ţinea Sinodul IV ecum enic la Calcedon. Tocm ai în anul 451. în cît . primind totodată şi adaosul la trisaghion făcut de Petru Gnafevs. arhimandritul M esro p . poate dintr-o traducere greşită a term enului «cpooi?» prin «persoană». aju nsa acolo ca roabă de război. La anul 410 era gata traducerea B ibliei după versiunea siriană (P eşito). arm enii se răsculaseră contra perşilor. C elebri au mai fost şi polem istul Eznic. în Ioc de «fire». ar­ m enii ţin un monofizism moderat. Cu toate că le prom iseseră ajutor. la care au luat parte şi episcopi georgieni şi alani. a în g rijit pe un copil bolnav atît de bine. însuşi cato-licosul Io s ii a murit ca m artir în 543. Din A rm enia creştinism ul s-a răspîndit şi în G e o ig ia sau I v iiia şi iată cum : Prin anii 320 o credincioasă arm eană N in a sau N un ia. nu au reuşit. C elelalte elem ente din cultul şi trad iţiile lor (cu excep ­ ţia unor influenţe iudaice despre jertfe. în cercările făcute ulterior. legat mai mult de unele expresii mai puţin fericite. sinoadele de la V a g a iş a p a t (491) şi Tvin (525). Sfîntului V asile şi Sfîntului Ioan Gură de Aur. III şi IV ecum enice au lipsit cu totul episcopii armeni. trim iţîndu-le episcopi sau învăţaţi greci. C ontinuele războaie dintre sasanizi şi bizantini exp lică de ce la Sinoadele II. amîndoi istorici cunoscuţi. în fond. după cum s-a făcut şi popularizarea multor scrieri patristice din părinţii sirieni şi greci. După 485 s-a restabilit' pacea între bizantini şi perşi. dar curind după aceea.îm păcarea dintre nestorieni şi m onofiziţi a fost aprobat şi de armeni. născoci alfabetul arm ean după modelul celui sirian. H en o tic o n u l lui Zenon. sînt ortodoxe. care voiau să Ie impună cre ­ dinţa m azdeistă a lui Zoroastru. aşa încît de acum nici în cercările perşilor de a sparge unitatea arm enilor trim iţîndu-le episcopi sirieni şi nici cele ale bizantinilor. Cei doi prieteni. Sahac şi M esrop reform ează litur­ ghia arm eană. precum şi E lise şi M oisi de la H orene. La fel s-au introdus slu jbele sfintelor Taine şi ierurgii. au declarat că ţin de acum monofizismul.

din 451. de la Athos. bolnava s-a vindecat. Probabil că prim ejdia incursiu­ nilor arabe. că ju risd icţia scaunului antiohian va fi încetat de acum. regele a trim is în anul 326 soli la împăratul Constantin cel M are să-i trim ită m isionari. V estea a făcut vîlv ă atît de mare. Ca şi arm enii. fiind un profund cunoscător al literaturii ascetice creştine. de acum bine organizată în 2 eparhii. din Cipru şi Bitinia. Constantin trim ite pe patriarhul Eustaţiu al A ntiohiei. unde de timpuriu se întîln esc şi călugări georgieni s-au tradus şi în limba lor niull. R avagii m ari a făcut m ahom e­ danismul : m înăstiri şi biserici vech i au fost distruse. şi-a adus am inte de rugăciunile creştinilor şi a invocat şi el pe Dumnezeu. regii A rc il şi V a h ta n g s-au răsculat adeseori îm potriva perşilor invadatori. La începutul secolului V II. în cît Nunia a fost chem ată şi la regina. care erau tot mai dese acum. în seco lele V şi V I cu arma în mînă. am estecul perşilor şi bizanti­ n ilor le-a stat de multe ori în cale în drumul spre independenţă. aşezînd ca prim episcop pe lo a n ca sufragan al său. s-a d eclarat autocefală. care botează pe rege şi poporul său. patriarhului de A ntiohia revenindu-i doar dreptul de a . m ajoritatea popu­ la ţie i islam izată prin teroare. în tăriţi îndeosebi prin contactul strîns cu cen trele m onahale de lingă Ierusalim . dar acest fapt a fost numai ceva trecător. şi la 491 şi 525 s-au d ecla­ rat m onofiziţi. Ca şi în Arm enia. georgienii revin la formula calcedoniană sub catolicosu l K irian I. ceea ce înseamnă — ca şi în A r­ menia — că B iserica georgiană. căreia i-a insuflat încredere în Dumnezeul creştinilor şi prin rugăciune. Sub V ahtang (446— 499) se amin­ teşte de primul catolicos georgian. despărţindu-se astfel de armeni.o cărţi creştine. s-a introdus liturghia bizantină şi s-a putut astfel păşirii specificul propriu al culturii georgiene.276 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ acesta s-a vindecat în mod neaşteptat. Sinai. sub împăratul H eraclie (610— 641). n ici georgienii n-au participat la S i­ nodul IV ecum enic de la C alcedon.1 hirotoni pe cato lico s ori de a trim ite un exarh în caz de vacanţă sau de tulburări eretice. Amintim ca m artiri pe A b o din T b ilisi . R e­ gele M irian n-a dat atenţie prea m are faptului. Drept mulţumită pentru ajutorul dat. IVlru Ivirul era o m arcantă figură în secolul V III. dar odată cînd a ajuns într-un impas într-o pădure. Nu e sigur dacă Sinodul trulan din 692 recunoaşte au tocefalia B isericii georgiene. întrerupe buna dezvoltare a B isericii georgiene. în tre 390 şi 550 s-au tradus Biblia şi principalele cărţi de slujbă în limba georgiană.

centrul b isericesc a răm as la M zehet. La anul 343 începe o epocă de 35 de ani de crudă persecu ţie a creştinilor de către regele persan Ş a p o r II. . N isibi se afla sub stăpînire persană. nestorienii cîştigară bunăvoinţa regelui V a ra n es. şi din Nisibi. I a c o b c e l M a re ( f 338) a ilustrat v estita şco ală siriană prin predicile lui m orale. Se ştie că de la georgieni în secolul V I s-a extin s creştinism ul şi spre nord la populaţiile vecine : alani. iar peste 1 0 ani cad sub arabi. instigat de m agi şi de e v r e i: Se vorbeşte de 16. pentru gingăşia şi m ăiestria imnelor şi rugăciunilor lui pline de evlavie. care a incendiat un templu persan. Se ştie că în tot timpul dinastiei sasanide. din anul 425. La N iceea. Spre miazăzi de A rm enia se înregistrează în perioada a Il-a pro­ grese m ari printre m e s o p o ta m ie n i. 3. răscum părînd cu bani 7000 de prizonieri perşi. cu toate că era dominată politic de cercurile fan atice ale preoţilor mazdeeni şi dualişti. participa şi Io a n episcopul Persiei. centrul cel mai im portant a rămas N isibi.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 277 (| 6 8 6 ). Epoca de aur a literaturii si­ riene a atins culm ea dezvoltării sale pe vrem ea S tîn tu lu i E frem Şirul ( t 373) supranumit «lira Duhului Sfînt». dar aceştia îngăduie —•din ură faţă de bizantini —• desfăşurarea liberă a creştinism ului la ei. cînd a altuia. perşii au fost mereu în luptă nu numai cu bizantinii. Se ştie că după anul 363. cînd şcoala de la Edesa a fost închisă. După 489. In tot acest răstimp teatrul de luptă se schimba.000 m a rtiri! După o linişte de 40 de ani. unde «şcoala perşilor» a fost întem eiată în anul 306 de Sfîntul Iacob ( t 338). 4. ţani. între Tigru şi Eufrat. vech ea cetate a regilor A bgar şi patria primei traduceri siriene. cum s-a văzut şi din istoria maniheismului. S fin ţii D aniil şi C on stan tin (f 715). creştin ii s-au înm ulţit încă înainte de anii 300. de pe ţărmu­ rile M ării N egre şi Caspicei. lazi. în anul 418 izbucni o altă persecuţie ce va dura 30 de ani din pricina episcopului A b d o s din Suza. cînd în favoarea unuia. m ărturisitor în persecuţia lui D iocleţian şi participant apoi la primul Sinod ecum enic. abasgi. pînă ce la 628 i-a zdrobit îm păratul bizantin H eraclie. ci şi cu alte popoare din sud şi din nord. La începutul secolului IV din două centre au radiat spre Persia m isiunile creştine : din Edesa. Pentru cei răm aşi ortodocşi. r e g e l e A r c il (t 727) etc. în 325. în schimb. P e şito . In P e r s ia de sub dinastia sasanizilor (226— 636).

la tibetani (unde influenţară şi asupra cultului local lama). slavă. tot la o «şcoală a perşilor».273 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Ultima persecuţie persană are loc sub regele C o s r o e la anul 614. C ărţile lui erau tra­ duse de timpuriu în greacă.i marelui anahoret Is a c S im l. ajungînd chiar şi în Sum atra şi în China (pe la 779). care. «nu ne trebuie confuzie ca în monofizism». La începutul secolului V avem şi un episcop diplomat M a iu ta din M aiperkal. M ult a influenţat şi teolo­ gia ascetica . chiar şi episcopii. . După jum ătatea veacului V. B isericile lor erau sim ­ ple. care vor cunoaşte acum o înflorire excepţională. dar peste 14 ani îi răzbună îm păratul bizantin H erad ie. încă pe la anii 600 ei făcuseră convertiri din nordul A rabiei pînă la hunii din Crim eea. unde la c o b A ir a a te expunea pe la 350 în acrostih învăţătura creştină. De la sinodul din Seleu cia din 497. s-a rctias intr-o m înăslire. P ăcat că popoarele de stepă vor distruge aproape total această operă im presionantă. C l e r u l era căsătorit. trim is în m isiune la Bizanţ. după 5 luni de episcopal. R ab u la (toţi în secolul V). cîtev a m ilioane. La sinodul din Seleu cia din 486 s-a definit «crezul» B isericii nestoriene : «M întuitorul e Dumnezeu perfect şi om perfect» . modeste. pe care o va mai ilustra după el şi alţi mari dascăli şi m isionari ca N a rses. Conştiinţa de sine a nestorienilor ajunge la apogeu cu toată apă­ sarea musulmană. în Persia propriu-zisă. care l-au vestit. predicînd ca nimeni altul înfrînarea. unde în 410 şi 419 se ţineau sinoade. Pe la sfîrşitul perioadei a Il-a rolul «patriar­ hatului» nestorian de Seleu cia-C tesifon se fundamenta în cadrul isto­ riei creştinism ului prin referirea la Avraam din Haran şi cei trei magi. Cam în aceeaşi vrem e înflorea şcoala din S e le u c ia -C te s ifo n . ce afirmau independenţa canonică faţă de scaunul de A ntiohia. etiopiana. m arele dascăl Efrem Şirul va trece cu colaboratorii lui în Edesa. respectiv l-au adorat pe Hristos. toi atîtea căi spre desăvîrşire. Cînd în 363 Nisibi cade sub perşi. p olitica stalului persan a fost deosebit de favorabilă faţă de nestorienii alungaţi de bizantini. trezvia şi munca manuală. C el mai im portant sinod e cel din 499 de la Seleucia. de pildă la M oşu l. conduşi de vreo 2 0 0 de e p i s c o p i . Numărul lor va creşte vertiginos. la triburile ungro-turce de lîngă Ura Ii şi Turchestan. arabă. în acelaşi timp au înflorit şi alte centre. Iha. num ele ]ui N estorie este pomenit alături de ale m artirilor. fără podoabe ca cele bizantine.

eliberîndu-se de tradiţiile aduse de m isionarii rom ano-catolici. s-a creat un episcopat sufragan Patriarhiei de A lexandria. din C oelesiria şi pînă la poalele muntelui Sinai şi golful A caba. Printre triburile a r a b e de la hotarul sud-estic al Imperiului roman. Un al treilea trib. De pe la anii 800. cum s-a numit după ce a fost botezat de călugărul Eftimie. O altă cruce cu inscripţii în dialect indian (secolul VII) s-a păstrat în biserica din Kottayam . Pe acea vrem e. creşti­ nismul a pătruns graţie apostolatului erem iţilor din pustiul arabic. Din cauza persecuţiei regelui Şapor sute de m eşteri persani se refugiază în M a la b a r . pe la m ijlocu l se­ colului V. B isericile creştine din India devin monofizite. D atorită contactului cu Persia. A cest episcopat arab se afla sub ascultarea scaunului de la Ierusalim . S-a păstrat şi o cruce cioplită în piatră neagră cu inscripţii din vrem ea sasanizilor. G rigorie Teologul şi Am brozie. Pe la 372. 6 . a patra eparhie creată pentru triburile arabe din jurul Damascului. Dar au răm as şi com unităţi ortodoxe. unde domina nestorianism ul. şi-a primit căpetenie b i­ sericească chiar pe propriul lui şeic A s p e b e th o s sau P etru . Din acel timp. legătura cu Persia s-a rupt pentru aproape 600 de ani. pentru arabii din ju ru l muntelui Sinai. căpetenia p olitică a unui alt trib arab. în timpul domniei îm ­ păratului A n a sta sie (f 518) a trecut la creştinism A lm u n dar. Tradiţia despre evanghelia dusă în India de Apostolul Toma era vie în secolul IV. în per­ soana venerabilului călugăr M o ise. păstrate pînă azi. La Sinodul I ecum enic semnătura episcopului «loan al m arei Indii şi al Persiei» vrea să însemne că încă de atunci exista în India o B iserică sufragană celei persane. era dependentă de scaunul A ntiohiei. a primit episcop pentru supuşii ei creştini. Din secolul X V II. . o principesă saracenă.PER IO A D A A D OU A (325— 787) 279 5. Limba de cult era siriana. C eva mai bine s-au păstrat creştin ii torniţi din Mcilcibar. B iserica indiană e autoceaflă. De asem enea şi S im ion S tîlp n icu l şi cuviosul monah E ftim ie s-au bucurat de mare cinste printre arabi. în fine. Un alt trib arab a> avut în decursul secolului V un scaun episcopal la Jita b e . odată cu în ch eierea acordului de pace cu Bizanţul. în veacu l V I n e­ gustorul C o sm a « In d icop lev stu l» m ărturiseşte că a întîln it multe co ­ m unităţi creştine sub conducerea cîtorva episcopi. pe coasta apuseană a Indiei. cum spun scrii­ torii Eusebiu de Cezareea. ce întreţinea legături de prietenie cu Bizanţul. centrul bisericesc din M a­ labar. B i­ serica indiană a fost mult timp nestoriană. M au v ia. unde li se dau însem nate privilegii.

printre care şi pe regele hom eriţilor. Ioan Gură de Aur. iar în decursul seco ­ lului IV creştinism ul va înregistra o victorie importantă. bastioanele păyîne unul după altul. a propovăduit creştinism ul sub form ă ariană. In Palestina. Incepînd cu anul 522. se puteau mîndri cu b i­ serici şi ininiisliri. în ţinutul Fen iciei de la litoralul mării. Din cauză că la 616 partjea cea mai mare a A rabiei a ajuns sub dependenţa perşilor. pentru consolidarea creştinism ului. educat în ale credinţei de Eusebiu al Nicom idiei. în cetatea A ntiohiei. Duh-Novas. creştinii arabi sînt persecutaţi de acest rege iudeu. A cest episcop. în aşa-zisa «A rabie fericită». Odată cu această învăţătură greşită şi-a făcut in tra­ rea printre creştinii de acolo şi monofizismul. atît împăratul Constantin cel M are cît şi mama sa. ridicînd pe pămînlul «Tării făgăduinţei» biserici m onumentale. cîştigînd pe mulţi arabi din Yemen. a putut distruge. episcopul T e o iil. trim isul împăratului Constanţiu. Pe seam a acestor arabo-creştini au fost înfiinţate trei biserici în Tarafan. Cu cea mai mare ten acitate s-a menţinut păgînismul în Gaza din F ilisteea. în sudul A rabiei. primul oraş al O rientului. printre h a ja riţi sau hom eriţi. în ţinutul apusean al Siriei. Aden şi Hormuz. arhiepiscopul de mai tîrziu al Constantinopolului. 7. care-1 răsturnă. creştinism ul ajunge dominant în decursul secolului IV. Deşi o parle a Asiei M ici. îm potriva misiunii creştine din Yem en au reacţion at iudeii care vor reuşi să dea hom eriţilor un rege iudeu. şi-au cîştigat m erite nepieritoare. nu se poate vorbi de o B iserică unitară şi naţională arabă. de cari' ne vorbeşte Sfînta Scriptură. în aju tor e chem at regele Etiopiei. în cercul retorilor şi al filozofilor. toate centrele mai în ­ semnate'. vech ile san c­ . cu ajutorul călugărilor. elenism ul mai avea încă forţă vitală. a activ at ca predicator în decursul anilor 350— 354. bucurîndu-se de spri­ jinu l împăratului. îm părăteasa Elena.280 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Cu toate că părţile nordice ale A rabiei au fost cercetate de nu­ m eroşi m isionari creştini şi săm înţa învăţăturii lui Hristos a fost arun­ cată pînă departe în ţinutul N edjed. făcînd ca păgînism ul să-şi continue existen ţa pînă prin secolul V. aşa-num iţii «creştinii lui Toma» au fost atraşi spre nestorianism . încă de la începutul secolului al III-lea era împîn/ită cu o reţea de biserici episcopale. La sfîrşilul secolului al IV -lea.

după ce a primit unele adaptări şi transform ări. Un alt factor care a aju tat cauza creştină. atît în A sia. deşi exista o puternică colonie creştină. A bia cînd au fost dărîm ate faimosul Serapeum şi celelalte sanctuare păgîne. Pe nesim ţite. de pildă.PER IO A D A A D OU A (325— 787) 281 tuare păgîne au continuat să-şi m enţină poziţiile. In secolul IV. 10. în timpul disputelor dogm atice. Cu toate acestea. M isionarii creştini au putut desfăşura o activitate bogată şi încununată de succeis. Herm opolis din Tebaida şi cel din B eren ice din Libia pentapolit)ană (Eusebiu. în Egipt. Aşa. numărînd aproape 100 de eparhii. unde totuşi în decursul secolului al V l-le a mai existau puternice colonii păgîne. 8. a fost îm ­ p rejurarea că începînd cu secolul IV. în extrem itatea sudică. . care erau în dependenţă de scaunul A lexan ­ driei. limba m aternă a fost întrebuin­ ţată de oam enii B isericii în scopuri m isionare. cît şi în alte locuri secrete. fiind însă continuu supravegheaţi şi urmă­ riţi în acţiunile lor de conducătorii B isericii egiptene. m arele sanctuar al Isidei a trebuit să fie cruţat de teama tribului blem ienilor de dincolo de hotare. N icopolis. Frigia şi Licia. 42. e înlăturată de alfabetul grecesc. un m erit deosebit şi-au cîştigat călugării. aproape întreg Egiptul era împînzit cu biserici creştine. B iserica îşi avea organizarea ei proprie. a simţit păgînism ul că pierde cu totul terenul. A lături de propaganda şi m isiunea bisericilo r episcopale şi a clericilo r exilaţi în părţile de nord şi de m ij­ loc ale Egiptului. 26 şi V III. Cu toate că în acest oraş. Dintre cen trele eparhiale mai însem nate amintim pe cele din Pelusium. Is to r ia b is e r i­ c e a s c ă VI. 11. greoaie şi nepractică. încă de la sfîrşitul secolului al II-lea dăinuia faim oasa şcoală cateh etică. A rsinoe. m etropola de unde radiau razele bin efăcătoare ale soa­ relui învăţăturilor M întuitorului era A lexandria. VII. In întreg Egiptul. păgînismul a putut să se m enţină în tot cursul secolului IV. 13). U rm area a fost că păgînii şi-au putut practica nestingheriţi cultul în templul zeiţei Isis. 40. 4 6 . Thmuis. nu se poate afirma că păgînismul era zdrobit. B iserica egipteană nu a fost cîştigată de propaganda arienilor. cît şi în Caria. iar m isionarii m elitienilor mai curînd au întărit decît au slăbit unitatea avîntului monahismului ortodox. Lycopolis. vechea scriere cursivă. pe insula Philae. fiind acom odată limbii autohtone a copţilor.

m a re cinste în limpid îm păraţilor Ju stin ian I (527— 565) şi Iustin II (565— 578).282 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ 9. unde tocm ai fusese hirotonit episcop Sfîntul A tanasie cel M are.. episcopul Frumenţiu. cei doi şi-au cîştigat încrederea regelui. nepoţii învăţa­ tului filozof M ero p iu din Tir. La 356. precum şi succesele obţinute în predicarea ş i. A bisinia a continuat totuşi să răm înă ortodoxă. corabia lui e atacată şi jefu ită de indigeni. preoţi şi mulţi călugări ortodocşi. Frum enţiu a plecat spre A lexandria.r ă s pîndirea credinţei creştine. de partea arienilor sau îl va com promite în faţa înalţilor săi protectori. P. cît şi fratelui lui să vegheze ca şeful lor bisericesc. F ru m en ţiu : şi Edesiu au părăsit A bisinia. acest filozof a întreprins o călătorie de studii în A bisinia.răs­ pundere la curtea regală. A juns într-un port al acelei părţi. rupînd orice legătură cu A tanasie cel M are. a cărei dezvoltare a mers m înă în mină cu creştinarea lor. Cînd acesta a luat conducerea ţării. După unii istorici actul sfinţirii a ¡avut loc la 328 sau 329. L X X X V III. G raţie culturii şi ştiinţei. să se con ­ form eze adevăratei credinţe reprezentată prin episcopul arian Gheor. Frumenţiu a botezat la 350 pe regele A iz a n a şi pe fratele său S aza n a şi apoi pe rînd o parte însem nată: a poporului. care s-a bucurat d e .uilorul unei topografii creştine. Intorcîndu-se la Axum. reuşind . am in­ teşte în lucrarea sa (1. atît M eropiu cit şi însoţitorii lui .G. obţinînd chiar posturi de înaltă . m arele A tanasie l-a înduplecat . F ru m en ţiu şi E desiu . Cosma Indicoplevstul. recăpătîndu-şi libertatea. episcopj. Frum enţiu şi Edesiu sînt aduşi sclavi la curtea regală din Axum (Auxuma). ' (in alt merit al episcopului Frum enţiu a fost crearea unei litora­ luri naţionale eliopiene. după alţii sau ceva înainte de 340. că în A bisinia erau biserici.sînt omorîţi. . la stăruinţele regineimame.ghe al A lexandriei. M eritul lui Frum enţiu a fost că a introdus şi v o c a le 1în scrierea etiopiană. 169). în timpul lui Constantin cel M are (306— 337). pirul atunci alcătuită numai din consoane. cei doi au continuat să trăiască la palat. Constanţiu a crezut că prin acest m ijloc va reuşi să-l atragă şi pe Frumenţiu. 3 la M igne. In A b isin ia . sau în regatul azumitic etiopian. Istorisindu-i toate întîm plările. sau curînd după 346. După m oartea regelui. ajutînd-o la conducerea ţării şi veghind ca tînărul fiu de rege Aizana (Ezana) să prim ească o creştere îng rijită. creştinism ul a pă­ truns graţie a doi tineri din Tir.să accepte să fie sfinţit episcop al abisinienilor. împăratul Constanţiu scrie atît regelui. Cu excep ţia celor doi tineri.

7— 8. XC1I (1974). 586— 636. H. abţinerea de la unele m încăruri. H. 1910. în «M itropolia M old ovei şi S u cev ei». în d eoseb i p. în «O rtodoxia». Paris. A. Ş. a Protos. preoţia ereditară) şi de mahomedanism (poligam ia). 3— 4. N u b ien ii şi b le m ie n ii . K r ü g e r . 1947. A s p e c tu l n a ţio n a l în e v o lu ţ ia B is e r ic ii • r m e n e . sabatul — alături de duminică. B u cu reşti. tn lim b a ro m â n ă : M i h a i R ă d u l o s c u . Legăturile «oficiale» cu Biserica-m am ă a copţilor egipteni a rămas şi aici. D o w l i n g . Paris. Paris. chiar dacă alături de ele sînt şi urme de iu ­ daism (circum ciziunea. C ălugărilor se şi datoresc primele imne şi primele traduceri din greacă şi siriacă. p. W . încetu l cu încetul a luat naştere o literatură etiopiană creştină. 447— 515. A bisinia răm îne într-o izolare im presionantă. 374— 390. Ca şi în Egipt şi în vestul A rabiei. nr. în «O stk irch lich e S tu ­ dien». 1949. P a s d e r m a d j a n. se am intesc chiar pelerini etio ­ pieni pe la Sinai. p. London. L 'E glise A r m é n ie n n e . Cît despre monofizismul B isericii etiopiene. BIBLIOGRAFIE R. . Z o h r a b i a n . P u 1 p e a (Răm ureanu). L. nr. O r m a n i a n .P ER IO A D A A D OUA (325— 787) 283 s-o facă astfel mai uşor de citit. După venirea arabilor în Egipt (640). Printre e i a activat preotul Iu lian din A lexandria. B is e r ic a A r m e a n ă . X IX (1970). 1978. el s-a reîntors la A lexandria. 1961.au a c c e p ta t şi ei creştinism ul sub formă de monofizism în timpul domniei împăratului Ju stinian (527— 565). Pr. 1920. B eiru th. în veacurile V şi VI. 4. 1934. T h e A r m e n ia n C h u rch . A. dar îşi va păstra trad iţiile vech i creştine. K o g y a n. Prof. P en tru r ă sp în c lire a c re ştin ism u lu i in A r m e n i a : P. W ürtzburg. un rol deosebit a avut în dez­ voltarea creştinism ului din Etiopia monahismul. P o s ib ilit a te a în t o a r c e r ii B is e r ic ilo r m o n o fiz ite la O r to d o x ie . London. London. 1. 618— 621. T h o m s o n . M o s e s K h o r e n a I s ' i . bucurîndu-se de sprijinul îm părătesei Teodora. T h e C h u r c h e a n d F a ith of A r m e n ia . p. 1910. încredinţînd turma spre păs­ torire episcopului Teodor din P h ilae. M. III (1951). un m onofizit înflăcărat. In ro m ân eşte de V . XLI (1965). nr. el este mai mult formal. T o n r n c b i z e. E p i f a n i e N o r o c e l . în că rţile de cult ei sînt ortodocşi. F. H is to ir e d e l'A rm én ie d e s o r ig in e s à 1071. 1920. trad. H isto ry o i th e A rm en ia n s. G r o s s c t . înainte de ven irea arabilor. mai mult o form ă ana­ cron ică. Is to r ia B is e r ic ii A r m e n e d e la in t r o d u c e r e a c r e ş tin is m u lu i in A r m e n ia p in ă în z ile le n o a s tr e . C am ­ bridge (M ass). engleză. H is to ir e d e l'A rm én ie. A b r a h a m i a n . M estu rgian. Zur E in fü h ru n g d es C h riste n tu m s in A r m e n ie n d u r ch d e n K ö n ig T reiat (T ir k la le s ). p. H is to ir e p o lit iq u e et r e lig ie u s e d e 1'A r m e n ie . Paris 1910. ca şi acolo. După o activitate m isionară de doi ani. L 'E glise A r m é n ie n n e ju sq u 'a u C o n c ile d e F lo r e n c e . la A lexandria etc. în «B iserica O rtod oxă Rom ână». 339— 346. R.

L’É g lis e g é o r g ie n n e . Răspîndirea creştinismului în Apus * La începutul secolului IV. I s t o r ic u l B is e r ic ii g e o r g e in e . term inologia creştină indicînd elem entele de bază ale crezului * Capitol redactat de Pr. spre a nu mai vorbi de insulele britanice şi de Apusul co n ti­ nental. în ¡«M itropolia M old ovei şi S u cev ei». Prof. g raniţele nordice ale Imperiului roman aju n seseră pînă la văile Dunării şi Rinului. p. 1929. P aris. Rom e. 554— 565. II (1955). L.. A ddis A beda. L e s d é b u t s d u c h r is tia n is m e en G é o r g ie d 'a p rès l e s s o u r c e s h a g io ­ g r a p h iq u e s . C alcu tta. X L III (1967). C h u r c h e s in In d ia . 289— 299. J a n i n. 1964. O n o u ă p a tr ia r h ie . T o u m a n o f f. P aris. B is e r ic a d in E tio p ia . L e c h r is tia n is m e e n C h in e e t e n A s ie so u s i e s M on g o ¡s. Delhi.. 1905. Paris. pe liniile mai circulate. H. A ddis A beba. P en tru In d ia : P. 1956. ¡Pr. N a u. T a m a r a t i. B o d o g a e . T i s s e r a n t . 1. Rom e.-iP. L a b o u r t. T u r k e s ta n . prof. nr. B asel. P en tru r ă s p în d ir e a c re ştin ism u lu i în P ers ia . în «Echos d'O rient». G r . Is t o r ia B is e r ic ii A r m e n e p în ă Ia S in o d u l a l I V . M iinchen. Bom bay. Les v e r s io n s g r e c q u e s d e s a c t e s d e s m a r ty r e s p e r s e s s o u s S a p o r II. W . m itrop olitu l A xom ei. T h o m a s . C o d i e r. . Term enul «paganus» în accepţia actuală apare cam din perioada aceasta în documente (Paul Orosiu). Prim ele com unităţi ştim c-au fost în oraşe. E. 3. T h e In d ia n C h ristia n s o i St. O l g a L e b e d e w. G eorgetow n. S tu d ie s in C h ristia n C a u c a s ia n h is to r y . 1929. P en tru r ă s p în d ir e a c r e ş tin is m u lu i în G e o r g ia : C. nr. Paris.. H is to ir e p o lit iq u e e t r é ü g ie u s e d 'A b y ssin ie . J . In d ia ş i C h i n a : W . Protos. de M é n a s c a . B ru x e lle s. în porturi.. E a s tern C h r is t ia n it j in In d ia . E p i f a n i e N o r o c e l . C r u c e a n u . 601 p. C o u 1 b e a u x. M. p. în «C haiers d 'h isto rie m ondiale». G e s c h ic h t e d e r ir is c h e n K ir c h e v o n ih r e n A n lă n g e n b is zu m 12. B r o w n . nr.. 1954.284 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă Pr. 1950. dar în cele mai multe purii lumea părăsise vechile credinţe. 2-e éd. Paris. Ja h r h u n d e r t. Cam bridge. iP. X V (1912)r p. L iv e s a n d le g e n d s o i t h e G e o r g ia n S a in ts.le a e c u ­ m en ic . M. 9— 10. 1965. H is to ir e d e la c o n v e r s io n d e s G é o r g ie n s a u c h r is tia n is m e . D e 1 e h a y e. E. 5— 58. O r ig e n e s c h r é t ie n n e s d e G é o r g ie .. T irag e a part des «A nalecta Bolland ian a». L a n g. L 'e x p a n s io n n e s t o r ie n n e e n A s ie . în «O rtod oxia». M o n g o lia . Le c h r is tia n is m e d a n s ¡'E m p ire p e r s e s o u s ia d y n a s t ie sa ss a n ic le (224— 632].. M adras. 1914. T. B u cu reşti. London. J . 577— 592. R. 1908. A s h o rt in tr o d u c tio n to t h e E tio p ia n O r th o d o x C h u r c h . 1910. L i v i u S t a n . Ceea ce o interesant de con statat pentru peninsulele Italică şi Iberică. P en tru E t i o p i a : N i c o I a e. 1905. 1956. 34— 73. P e e t e r s. 1957. Desigur nu toate populaţiile cuprinse în aceste im ense terito rii erau creştine. I. p.. 'H ’Ex-zli'iata AiOtoziac. D. L 'É g lise M a z d é e n n e d a n s ¡’E m p ire S a s s a n d ie . I (1932). B. D e 1 i u s. T h o m a s . 1904. 1963. P. p. X II (1960).

însă. Ioan ('iisian.) era numeros încă înainte de secolul IV. cu cît em igraţia continuă a popoarelor numai pe această cale s-a putut dizolva în «Romania». în m oştenirea romană. Rufin. V incenţiu de Lerin. în perioada de care ne ocupăm. La acestea Irebuie adăugaţi factorii care au dinamizat şi unificat opera de creşti­ nare din Apus : papalitatea şi ordinul călugăresc al benedictinilor. Totuşi. i. Episcopatul din nord-vestul A fricii (patria lui A rnobius de Sicca. Era şi firesc acest lucru pentru că. limba în care se săv îrşea Liturghia era greaca. în Italia pînă la anii 300. Cezar de A relate. Sfîntul G rigorie de Tours. şi alţii. în orice caz. Petre Hrisologul. mai tirziu a scriitorilor Isidor şi Hiidefons de Sev illa se ştie că în jurul anilor 300 concentrau în sinoade aproape regulate la Sevila cîte 19— 20 episcopi. apostolii E lveţiei de azi. papa Leon cel M are (440— 461). C ît despre 9( pania poetului creştin Prudenţiu. Ce să vorbim de B iserica cu vechim e to t aşa de mare a G aliei. Prosper de Aquitania şi alţii care-şi aveau tradiţii venerabile din R ăsărit cu litur­ ghie şi cu sinoade proprii ? Iar de-a lungul Rinului şi Dunării în seco ­ lele IV —-VI activau nu mai puţin vestiţii m isionari : Sfinţii Severin de Noricum ( f 482). duse cu cea mai m are cruzime. de­ sigur sprijiniţi de un trecut lung de muncă. a înflăcăraţilor Firm icus M aternus şi Lactanţiu. Columban şi Gali. creştinism ul apusean va primi prin noua idee <le ju risd icţie universală a papalităţii uri aspect instituţionalist. dus de apostoli şi scriitori <a A m brozie din M ilan. A bia scriitori mari din seco lele IV şi V ca şi sinoadele respective au creat şi generalizat term inologia creştină.a.ir după creştin area francilor (finele secolului V) şi mai ales după • ilianţa cu m erovingienii. peste întreg Apusul vrem e de peste 100 de ani s-au . F ericitul Ieronim . A ceasta cu atît mai mult. Liturghia. unele din ele (mai ales în nordul A fricii). dar mai ales a lui A u­ gustin. a isto ricilor Paul O rosiu şi Sulpiciu Sever. chiar dacă ei vor schim ba aproape total aspectul lumii apu­ sene.PER IO A D A A D O U A (325— 787j 285 şi organizării v ieţii creştine au un caracter mai abstract şi mai in telectu alist decît în Răsărit. «erei . Paulin de Nola. de pildă. în general. în această perioadă tot ce s-a adîncit şi lărgit în m aterie de răspîndire a creştinism ului se leagă de tem eliile puse an te­ rior. Fulgenţiu de Ruspe ş.ibătut — odată cu im igrarea popoarelor germ anice — şi luptele ariene. pe zi c e trecea tot mai depărtat de duhul apostolic şi de respiraţia ecum eni<< a B isericii. în care activau Sfîntul Ilarie.

cu limba latină nu s-au fam iliarizat prea mult. vor gîndi că salvează Imperiul. Desigur aceasta nu va mai fi ca cea veche . este faptul că nu «barbarii» au distrus Imperiul. Ca un paradox viaţa creştin ilor se sim ţea mai în siguranţă tocm ai pe teritoriul «barbar». Nu ştii care din ele au fost mai mari. într-un fel ei făcuseră. form ele noi vor li lot atîţia germeni ale unor popoare noi. a graniţelor pe care im pe­ rialii nu le mai puteau apăra. Un Im periu de uzură şi de dezgust. în cît în scurtă vrem e «statele» lor s-au prăbuşit. După «barbarizarea» Im periului se revine curînd la o «rom a­ nizare» a lui. Goţii din Balcani.• regresiunea econom ică. orfanii sînt călcaţi în picioare pînă în tr-atît în cît mulţi dintre ei (chiar oam eni de neam ales şi de creştere deo­ . cu un aparat adminLstrativ incapabil şi co ­ rupt. un astfel de Imperiu nu putea să nu cadă. conducătorii lor urcă în scara ierarh iei civile şi m ilitare a Imperiului pînă la cele mai mari grade n obiliare şi adm inistrative. burgunzii din Franţa. D escentralizarea adm inistrativă a Imperiului adusă de D iocleţian nu-i putuse asigura acestuia liniştea . Un Imperiu nu se putea conduce de unul singur. în afara limesu-Iui. clim a sudică îi m o­ leşea repede. norm ele de conducere nu-şi pierduseră încă cu totul nota au­ ten tică din vechim e. «Barbarii» au venit pe teritoriu l rom an ca «federaţi». e necesar să mai amintim cîtev a lucruri proprii numai O ccidentului. C eea ce este însă interesant. la romani) de tot ce au. fără un ideal propriu. Aşa trebuie înţelese creştin ările din Apus din perioada a Il-a. servit cu devotam ent. nici să schim be m ăcar lim ba latină pe care o im itau copilăreşte. criza re ­ ligioasă şi asaltul tot mai în teţit al «barbarilor» vor schim ba în curînd totul. vizigoţii din Spania şi chiar vandalii din A frica şi atunci cînd vor crea organizaţii statale. ca aliaţi.286 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R SA LĂ zul». Pentru a înţelege mai bine specificul v ieţii bisericeşti apusene. coeziunea lor internă era slabă. Ei erau însă puţini la număr. însă. Iată ce spune în această privinţă scriitorul creştin Salvian (t 495) : «Săracii sînt despoiaţi (la noi. un m are serviciu Imperiului împrospătîndu-i cadrele. dar ei n icio ­ dată nu se vor gîndi să ia tronul im perial pentru ei. îără in iţiative industriale şi com erciale. văduvele se vaită. ci el s-a prăbuşit din pricina decăderii sale sub toate aspectele. ostrogoţii din Italia. ale unor B iserici noi. un Imperiu în care între anii 300— 450 toată arm ata era condusă numai de «barbari».

cît şi Bonifaciu al saxonilor. de putere. ex ilat în Sciţia M ică de împăratul Constanţiu. form ele noi creştine nu <sînt de cea mai înaltă şi mai pură calitate. stabilindu-se pentru un timp la gurile V istulei. au luat parte la primul Sinod ecu­ m enic de la N iceea (325). ei se duc să caute la barbari omenia rom anilor. de ospitalitate şi de curăţenie a m oravurilor pe care le vedeau la unii din reprezentanţii Bisericii. doi episcopi. îşi caută scăpare la duşmani. de cunoaştere. goţii au luat cunoştinţă de m isterele religiei cre ş­ tine. decît să fie sclavi sub o aparentă libertate». creştinism ul era bine co n so lid at. aşa-num iţii germani nordici. cu m ici excep ţii (unde a in terven it şi folosirea forţei) cele mai multe popoare germ anice au fraternizat cu creştin is­ mul în mod voluntar. precum şi de la creştinii găsiţi în D acia şi Crim eea. ' Triburile germ anice se pot împărţi în două grupe mari : germ anii de vest şi cei din ţările scandinave. un ram a răm as în patria lor. .. form at în m ajo ­ ritate de goţi sau germani răsăriteni.. au pornit spre sud. îndeosebi la că ­ lugări. I-a im presionat îndeosebi ideea. ci că ei locuiau intr-un ţinut în care B iserica era bine organizată. nu mai încape îndoială că era grec. C adm u s de Bosphorus şi T e o til (Theophilos) din Gothia. Cu alte cuvinte. în oraşele greceşti. dar mai ales calcul politic. După cum am mai spus. întrucît nu mai pot răbda neom enia barbară printre romani.PER IO A D A A D OU A (3 2 5 ^ 7 8 7 ) 287 sebită). goţii au năvălit în Dacia. Oricum. la începutul secolului al IlI-lea. : Au activat cu succes printre goţi capadocianul E u tih ie (E u ty c h io s) şi episcopul A u diu de M esopotam ia. «Dumnezeul creştinilor e mai puternic». bagauzi (burgunzi) sau la alţi barbari. de bogăţie. S -a am estecat şi ceva superstiţie. Judecîndu-1 pe episcopul Teofli după num ele său. căci preferă să trăiască liberi sub o aparentă sclavie. ajungînd pînă la Dunăre şi atacînd Imperiul roman. De la captivii căzuţi în sclavie. iar ca el num eroşii preoţi şi monahi din Goţia. spuneau atît C lovis al francilor. Dintre aceştia. răsfirate de-a lungul coastei M ării Negre. în co lo . Titulatura de «episcop de Gothia» nu vrea să însem ne că toţi goţii erau la 325 creştini. C elălalt ram. prin creştin irea triburilor germ anice începe o epocă nouă în istoria Apusului : Evul mediu. Se stră­ mută la goţi. Pentru a nu pieri ca victim e ale persecuţiei publice. .

precum şi trad u cerea Sfintei Scripturi în limba gotică. A ceştia. latină şi greacă. cu ocazia unei conferinţe religioase ţinută la curlea lui Teodosie cel M are. latin şi scrierea runică a germ anilor. în ju ru l anului 310. Fiind un bun cunoscător al lim bilor gotică. pe atunci epis­ cop de Constantinopol. Dezlănţuind du-se pe la 348 o cumplită persecuţie îm potriva creştinilor goţi. fiind sfinţit episcop în 341 de Eusebiu al Nicomidiei. bucurîndu-se de consim ţăm întul împăratului. a rămas la Constantinopol. A taşat unei misiuni gotice la curtea împăratului Constanţiu. ţinute între reprezentanţii goţilor şi ai rom anilor. se numeau «goţi m ici». s-a început şi acţiunea de creştin are a unor goţi ce locuiau în Dacia. care la 264 au fost luaţi în cap tivitate de goţi. Vrem e de 40 de ani a predicat în trei lim bi (greacă. atît din punct de vedere b isericesc cît şi social. îşi înch eie viaţa la Constantinopol. îndeplinind funcţia de interpret. a intrat în slu jba goţilor. un popor nomad originar din A sia. fiind conduşi. îi bat pe alani. cei stabiliţi în ţinutul din ju ru l Plevnei. în 383. făcută din alfabetul grecesc. A participat la diferite sinoade şi conferinţe. C oncom itent cu răspîndirea creştinism ului printre goţii lui Ulfila. de Ulfila. a condus cea mai mare parte a fraţilor creştini de origine gotică peste Dunăre. strănepotul unor creştini originari din apusul Capadocici. aju ng la M area de Azov. a fost alcătuirea unei noi scrieri. pentru creştin ii din ţara goţilor. acţiune brusc întreruptă de persecu ţia pornită între anii 368— 372 îm­ potriva creştinilor. W ulfila (Ulfila) s-a născut în ţinutul dunărean. Şase ani mai tîrziu dau de vizigoţi. dacă nu s-ar fi pus în m iş­ care hunii. Ulfila. unde-i în tîln esc pe oslrogoţi. U lfila s-a bucurat de o cinste deosebită şi între «romani». A ci au putut să trăiască în sărăcie şi lipsiţi de o cultură superioară. dar liniştiţi şi nesupăraţi de nimeni. latină şi gotică). Un alt m erit al aceluia care s-a putut mîndri cu titlul de «apos­ tolul goţilor».288 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ M eritul cel mai m are pentru con vertirea goţilor îi revine lui U liila sau W u liila. în M oesia in­ ferioară la N icopolis ad Istrum . Pe la 370. dintre care multe fam ilii şi-au încredinţat odraslele creşterii şi educaţiei lui. Poate că persecuţia ar fi luat proporţii. C ele două popoare ger­ . aju nşi la Don. M ultele latinism e din traducerea sa sînt o m ăturie a influenţei ţinuturilor rom anizate de la Dunăre asupra operei sale.

Teodoric cel M are (t 526). au trecu t Dunărea. în m ase com pacte de triburi. La 24 august 410. cerînd vo ie îm ­ păratului V alens (364— 378) să se stabilească pe păm întul Imperiului. în deosebi cel care s-a intitulat «regele Italiei». slujind împăratului ori de cîte ori avea n evoie de m ercenari. regatul ostrogot decade şi va fi cu cerit de bizantini. în calitate de «foederati». Ioan Gură de Aur) va fi zadarnică. fiind de­ tronat de Odoacru. papa Leon cel M are (440— 461) nu ezită să-i iasă in cale şi să salveze Roma de la distrugere. neputînd ţine piept hunilor. Cu to ată groaza răspîndită de hunii lui A tila. regele tribului german al herulilor. Liturghia păstra un străvechi caracter ecum enic. A bia peste 180 de ani d irecţia ariană din Spania e înlocuită cu una ortodoxă. cînd vin arabii. nu­ mea episcopi. Ultimul împărat roman. . adică luptători au xiliari. De la oslrogoţi şi vizigoţi arianism ul a trecut şi la alte triburi germ anice învecinate sau înrudite. indicîndu-le ca loc de adăpost Tracia. goţii se răs­ coală în mai multe rînduri.PER IO A D A A D OU A (325— 787) 289 mane. iar m eritul regelui H araric (510— 559) este <icela de a-i readuce la O rtodoxie. de unde vor p leca curînd. Din 476. Statul vizigot din Spania sucom bă în 711.suevii au devenit arieni. s-au statornicit pe teritoriul roman. O altă condiţie pusă de V alens a fost îm brăţişarea creştinism ului sub forma ariană. . O strogoţii aduşi de huni s-au arătat mai toleranţi. O rice în cercare de a-i readuce la O rtodoxie (chiar din partea Sf. Romulus Augustulus (476) se dovedise neputincios. în sudul Franţei (la Toulouse) şi apoi în Spania. în timpul domniei regelui Renismunt. care a şi creat o tradiţie de stat şi B iserică autocefală : regele convoca sinoadele. Un m erit deosebit la convertirea snevilor are arhiepiscopul M arian d e B ra c a ra (B rag a). nord-vestul Spaniei. în anul 378 însuşi împăratul V alens e bătut la A drianopol şi ucis de ei. Im p eriu l rom an d e A p u s ş i-a în c e ta t e x isten ţa . T rataţi rău de guvernatorii im periali de la Dunăre. Reşedinţa sa din R avena era un centru invidiat. în Italia numai B iserica mai stătea în picioare. pe care şi papii îl cereau arbitru. vizigoţii jefu iesc Roma. După m oartea lui. A stfel m ajoritatea vizigoţilor lui Fritigern au deve­ nit arieni. în jurul anului 375. V alen s le-a satisfăcut cererea. Doar atitudinea Iui Ju stin ian de sprijinire a m onofiziţilor l-a silit şi pe Teodoric să-şi m odifice politica.

parte pe m alul stîng al Rinului. s-a botezat. regele C h lo d w ig (C lo v is) (481— 511). F ran cii au făcut cunoştinţă cu Evanghelia în urma faptului că s-au aşezat într-o ţară în care creştinism ul era îm păm întenit de mult. 30). la stăruinţele ei. de la Rinul superior. desigur tot în form ă ariană. Theodelinda. din partea episcopului R em ig iu s d e R cim s. V II. longobarzii au avut o regină creştină. întemeinduş-şi un nou regat. a dat lovitura de graţie regatului vandalilor. P ersecuţiile îndreptate împotriva. căsătorindu-se cu ducele A gilulf de Turin. La 429. A bia în secolul V II. A ctul regelui a l'ost curînd im itat şi de restul francilor.000 de nobili. 32) şi Socrate (Isto ria b is e r ic e a s c ă . era fam iliarizat cu credinţa în Hristos. In urma căsătoriei regelui A utharis cu principesa T h eo d elin d a . Suferinţele aduse de vandali vor ii exploatate de arabi în curînd. parte creştini arieni.. au putut fi convinşi longobarzii să se lepede de arianism. care într-o m ăsură oarecare. B urgunzii. dar după m oartea lui A utharis. acesta. V a n d a lii au făcut cunoştinţă cu arianismul în Panonia. care la începutul secolului V locuiau parte între rîul M ain şi N eckar. după isto ricii Paul Orosiu (Is to r ia b is e r ic e a s c ă . unde au locuit un timp. graţie soţiei sale Cloti Ida. Legenda spune că o porumbiţă ar fi adus din cer mirul pentru ungerea regilor 1a. trimis de Ju stinian. o principesă burgundă. au fost to t arieni. ortod ocşilor au continuat pînă la 534. îm pre­ ună cu p e s le 3 . în preajm a b ătăliei cu alam anii. erau parte păgîni. La început nu toţi francii au îm brăţişat creştinism ul. V II. A sem enea celorlalte popoare germ anice. La 496. îm brăţişînd această erezie de la vizigoţi. Burgunzii au păstrat arianismul pînă la m oartea regelui Gundobas şi u rca­ rea pe tron a fiului său SigismunS. au îm brăţişat arianism ul şi rugii. cînd s-au m utat în A frica. în timpul domniei regelui G rim oald . a lacul un legăm înt so lem n : îm brăţişarea creştinism ului în cazu l că va învinge. au fost arieni. Soissons. Promisiunea făcută şi-a ţinut-o primind botezul. O steneala Theodelindei de a-şi convinge soţul să se lepede de arianism a fost zadarnică. schirii şi turchelingii.290 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ L o n g o b a r z ii (la n g o b a rz ii) lui A lboin ( t 572) care au venit pe la 568 în Italia din Panonia. cînd generalul Belizarie. . persecutînd pe ortodocşi.

Sokingen. Din a doua ju m ătate a secolului VI propaganda creştină a sporit. B o n ifaciu . S fin la G e n o v e v a . Spre norocul francilor. . pătrunzînd şi în fam ilia princiară. numai o m inoritate a alam anilor erau creştini. ai alam anilor. s-au ostenit la con vertirea alam anilor călugării m isionari scoţieni (F r id o lin.P ER IO A D A A D O U A (325— 787) 291 C onvertirea francilor a fost un evenim ent de o însem nătate capi­ tală. regina longobarzilor. m oravi şi boemi. C ez a r d e A r lc s şi M artin d e T ou rs. în parte. La invitaţia lui Garibald au venit diferiţi m isionari spre a d esăvîrşi acţiunea creştin ării (abatele E u staţiu dc L u x eu il. S fin ta R a d eg u n d a etc. expansiunea ereziei lui A rie era oprită. T ru dpert. au continuat m area operă m isionară. episcopul E m eran d e P o itiers şi episcopul m isio­ nar C o rb in ia n d e C h a rtrettes). la rangul de arhiepiscopie. La m ijlocul secolului VI. în decursul secolului V I burgunzii. Trudpert. fundaţiuni ale lor. C olu m b a n . T eri­ toriul ei a fost împărţit în u rm ătoarele eparhii : Regensburg. Gallen. adică spre carinlieni.• din voinţa îm păratului Carol cel M are (768— 814) B iserica B avariei a fost ridicată. ca un R em ig iu s de R eim s. Deşi v icto ria puternicului rege Chlodwig (496) asupra triburilor germ ane ale alam anilor şi şvabilor a fost h otărîtoare şi în ale credin­ ţei. regele Chlodwig ne apare ca un apărător al O rto­ doxiei în Apus. A şezăm intele m înăstireşti de la St. nu le-au lipsit episcopi demni şi conştienţi de m isiunea lor. s-au aşezat încă de la începutul secolului al şaselea înlr-un ţinut în care. E adevărat că prin creştinarea francilor nu au putut fi înlăturate dintr-odată nici superstiţia. Intr-o vrem e cînd aproape toţi principii germani erau păgîni sau arieni. aflaţi sub ascultarea francilor. Prin încreştinarea acestui popor. începînd cu secolul V II. Freising şi Salzburg . Fiissen şi Kempten. Pirm in. Reichenau. Ia iniţativa ducelui Odillo. totuşi convertirea lor a mers greu. vecinii de la răsărit. episcopul R u p rech t d e W orm s. Creştinism ul a pătruns în acelaşi timp şi la cei din Turingia. era aruncată săm înţa Evangheliei. în 798. A devărata orînduire a v ieţii bisericeşti a bavarezilor a creat-o. în jurul anului 685. Passau. De la aceste scaune episcopale ale B avariei a pornit în curînd o vie a c­ ţiune m isionară spre popoarele slave de la răsăritul şi nord-estul ţării. nici brutalitatea. B a v a r e z ii. Atunci probabil s-a creştinat şi G a rib a ld şi fiica sa T h eo d elin d a . St. şi-a făcut apariţia ia i . vizigoţii şi suevii s-au lep ă­ dat de arianism. M agn u s şi T eo d o r). G allus.

îndată ce s . M eritul cel mai mare în răspîndirea creştinism ului printre n ea­ murile germ ane îl are anglo-saxonul W in irid (B on ifaciu ). m uriră ca m artiri mai mulţi m isionari c r e ş tin i. W ürzburg. D efinitiva con ­ vertire a frizilor a putut-o face C arol cel M are. a început după a treia călătorie făcută la Roma (737— 738). care necesitau o grabnică şi radicală reform ă bisericească. ridicat în 732 de papa G ri­ g o r ie III (731— 741). în H essa superioară. De asem enea a pus tem eliile eparhiilor de Buraburg. Printre frizi. Din lemnul stejaru lu i tăiat a lăsat să fie construită o bisericu ţă închinată Sfîntului Petru. A ctiv itatea organizatorică a lui Bonifaciu.străbătut de un dor ascuns. dar mai înalt. la dem nitatea de arhiepiscop. în ziua de 5 iunie . A colo a reuşit să înlăture păgînism ul. săvîrşită de Bonifaciu.a desprim ăvărat. De data aceasta. în lo calitatea Am öneburg a reuşit să con vertească mult popor. şi-a îndreptat din n o u paşii s p r e ţinutul unde îşi începuse activ itatea m isionară. s-a îndreptat de data aceasta spre H essa inferioară şi Turingia. De primul succes s-a învrednicit între anii 721— 722. printre care şi căp e­ ten iile locului. Pro­ te ja t de puternicul C arol M artel. convingînd astfel pe germ anici că puternicul lor zeu e neputincios. m isiunea creş­ tină a fost condusă cu succes de anglo-saxonul W illib ro rd şi tovarăşii săi. reform ator şi organizator. şi-a continuat activitatea m isionară. . Totodată. După creştin area ducelui G o z b erg . în drum spre casă a rînduit treburile b isericeşti din Bavaria. fraţii D ettic şi Deowulf. După ce bălrînul Bonifaciu a consolidat situaţia b isericească din G e r m a n i a . în urma reacţiunii de la 698. închinai zeului Thunar sau Thor (zeul tunetului). De mai mare succes s-a învred­ nicit Bonifaciu după a doua călătorie făcută la Roma în 722 cînd a fost sfinţit episcop al germ anilor de către papa G rigorie II (715— 731). a fost necesară o nouă misiune. munca lui nu i-a fost de lungă durată. M unca la care s-au an gajat (690) nu a fost uşoară. aşezaţi între W eser şi gurile Rinului. întovărăşit de num eroşi discipoli. Bonifaciu şi-a îndreptat privi­ rile şi asupra celorlalte teritorii ale germ anilor şi ale regatului fran­ cilor. A cesta s-a evidenţiat ca m isionar. au a c­ ceptat şi ceilalţi turingieni creştinism ul. a pornit la 753 pe c u r s u l R i n u l u i i n jo s. prin cu cerirea în tre­ gului teritoriu. Erfurt. Iarna anului 753— 754 a petrecut-o la Utrecht.2!>2 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ W ürzburg scoţianu l K ilian . în ţ i n u t u l f ri zi lor. doborînd faim osul stejar de la Geism ar.

In Irlanda (Hibernia. C ătre sfîrşitul secolului al V l-le a m isiunile creştin e îşi reîncep a c­ tiv itatea printre a n g lo -s a x o n i. dintre care unii erau reprezentanţii unor credinţe rătăcite. din C am brai (W ales şi Cornwall) au putut să-şi m enţină independenţa şi credinţa creştină. Dar în curînd noii ven iţi cu ceresc insula şi devin stăpînii ei. omorîndu-i pe loc.PER IO A D A A D OU A (325— 787) 293 în săptăm îna Rusaliilor anului 754. Odată cu statornicirea lor în noua patrie politeism ul cîştigă tot mai mult teren. Corpul bătrînului m artir. britanul N in ian . Numai britanii din părţile m untoase ale apusului. Evanghelia a fost a c­ cep tată aproape de toţi locuitorii. pătrunzînd în nord pînă aproape ele Scoţia. In Caledonia sau S co ţia (S co ttia M inor) cum i s-a spus în Evul mediu. ţară a devenit teatrul de ja f şi de pradă al picţilor şi sco ­ ţilor. creştinism ul a prins rădăcini încă din pe­ rioada anterioară. adică al locuitorilor din Scoţia şi Irlanda. P osteritatea l-a preţuit în mod deosebit. creştinism ul a înregistrat un oarecare progres. La 596. In decursul secolului al IV -lea. la 431 episcopul C elestin I al Romei a trim is în calitate de episcop «ad Scottas in Christum credentes» pe P alad iu . M eritul definitivei creştin ări a celor din Irlanda îi revine S fîn tu lui P a tr ic k (P atriciu ). el a avut continui lupte cu adversarii. unde săm înţa creştin ă a pătruns mai de mult din Britania. papa Grigore cel M are (590— 604) a trim is pe egumenul benedictin A u g u stin împreună cu alţi 40 călugări ca m isionari în A nglia. . pe la începutul se­ colului al IV -lea. spre a face pe plac . în celela lte părţi învecinate. a fost trans­ portat şi înm ormîntat la m înăstirea Fulda. a început să predice. centrul activ ităţii sale. iar alţii se opuneau ca B iserica germ ană să fie supusă scaunului de la Roma. s-au pom enit în faţă cu o ceată de păgîni care s-au năpustit asupra lor. un preot roman. adică în ţara picţilor. Sco ttia M aior). pe cînd aşteptau lin iştiţi pe neofiţii ce urmau să prim ească taina m întuirii. P rin tre b ritan i sau briţi. M eritul cel m are al con vertirii p ic­ ţilor şi scoţienilor îi revine însă abatelui irlandez C olu m ba n . unde astăzi se găseşte oraşul Dockum. Cînd însă trupele rom ane s-au văzut silite să abandoneze. Britania. Prinţul V o rtin g ern a cerut aju tor triburilor germ ane ale anglilor şi saxonilor. la 407. Fire intolerantă. un britan. ucis pe malul rîului Boorn. R egele Ethelbert din Kent. care i-au sa­ tisfăcu t cererea. Bonifaciu şi cei 52 discipoli şi în ­ soţitori. acordîndu-i num ele de «apostolul germ anilor».

il966 . M eslin. V e zi şi altă b ib lio ­ g rafic în studiul Pr. 1956. E. N o ricu m . G e f f c k e n . Paris. C r e ş tin is m u l în p r o v in c iile r o m a n e d u n ă r e n e a le Ilir icu lu i Ia s fîr ş itu l s e c o lu lu i a l IV -Ie a . H ila ir e d e P o itie r s . D e s o n i j n i ch s e rétien n es à la fin du IV -e siè cle . S. 1059. D as L e b e n d e s H e ilig e n S e v er in . • > . 1954. E. a primit cu bunăvoinţă pe m isio­ nari. Paris. 1971. .r ö m is c h e n H eid en tu m s. Roma. Bd. i l l.1. K restan. 2-e A u flag e H orn. Leipzig.-181). T h e V is ig o t h s in t h e tim e o i U lfila . 2 Bd. o principesă francă. 108 -450. T e x te et trad.1965. Paris.1951. K i r s t e n . Paris. au primit creştinism ul alte cinci regate anglo-saxone. p. R. I. D ie M is sio n und A u sb reitu n g d e s C h riste n tu m s . L o r c h a ls H a u p tsta d t und clio E in fü h ru n g d e s C h risten tu m s. T. Latourette. — 451 après J . în «Studii T eo lo g ice».. B iz an tin i e L o n g o b a r d i. I v a n D u i c e v . par. A. capitala regatului). 1957 . I. Paris. Curînd după sosirea lui A u­ gustin şi a tovarăşilor săi din A nglia. D es o r ig in e s g e r m a n iq u e à l'a v è n e m e n t d e D io c tétien .'< (• !• P . C h ristia n ity a n d th e n o r th e r n B a r b a ria n . London. von R. Philippe et autres. 1974. 1— 2. în «Revue H istoriquq». B erlin . X V I (1964). Z e i 11 e r. Paris. O xford . t. H isto ire d e la G a u le r o m a in e (120 av ant J . Ch. A h is t o r y o l t h e e x p a n s io n o l C h ristia n ity . L atein isch und deutsch. L etraille. engleză by L. 1920. L e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s d a n s l e s p r o v in c e s d a n u b ie n n e s d e ¡'E m pire R o m a in . Răm ureanu. All.-R . N oll. L 'E g lise d e s (¡ m ile s nu V -< / • • / . H is to ire du c h r is tia n is m e e n F r a n c e . prof. L a G a u le c h r é t ie n n e . s-au învrednicit de această cinste. 1924. W ien . N o l l : F r ü h e s C h riste n tu m s in Ö s te r r e ic h . t. T h o m s e n .2 04 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ soţiei sale Berta. Paris. 1965. B ie le r and L. E. t. regele şi m ajoritatea poporului au primit Taina Botezului. 7 «.). A. R. Idem . Eugipius. I—II. H eid el­ berg. Ch. După 50 de ani. L e m e r 1 e. T h e C o n ilic t h e t w e e n P a g a n ism a n d C h r is ­ tia n ity in t h e to u rth c en tu r y . 1959. 265— 308. 196 4 . p. K ent şi York. . L a fo r m a tio n d e l'E u ro p e e t I e s in v a s io n s b a r b a r e s . P entru p ă t r u n d e r e a c r e ş tin is m u lu i in N o ricu m ş i G e rm a n ia : V e zi b iblio grafia de la cap itolu l preced en t precum ş i : S u lp ice S év ère. I. I’en ln i p ă t r u n d e r e a c re ş tin is m u lu i în G a lia : V e zi b iblio grafia pentru îm p ăratul Miircii Aurcliu (160. 211 (1954). D u v a 1. Trad. l l . O xford.i h ihJiografic : P. L a G a u le c h r é tie n n e à l' é p o q u e r o m a in e . D es o r ig in e s à la c h r é ­ tie n té m e d ie v a le . S tu ttg art . Paris. îngăduindu-le să predice nestingheriţi.. 500— 900. 1969. Zibermayr. C entrele m itropolitane C anterbury (Canturia. 1968.h K 1!)/1. W ashington. în «R e alle x ico n für A n tik e und Christentum «. 147— 189. ed. 1973. J Fon tain e. D er A u s q a n q d e s q r ie c h is c h . 1963. 4-e A uflage. L i p p o l d u n d E. M. nr. L a G a u le ju sq u 'a u m ilie u d u V -e s iè c le . J . P. V io d e S ain t M artin . Démougeot.e s i è c le . Paris. B a y e r n u n d Ö s te r r e ic h . I. Idem. Idem. Paliin<|ue. D o n a u p ro v in z e n . A. 1918. BIBLIOGRAFIE K. IV . A. D elarn elle et J. .1. 1963. 1957—.. In v a s io n s e t m ig r a tio n s d a n s fus B a lk a n s d e p u is la fin d e l' é p o ­ q u e r o m a in e ju sq u 'a u V I II. I. în frunte cu Essex şi puternicul Northumbria. A. J. v o n Harnack.

PER IO A D A A D OU A (325— 787) 295 Dezvoltarea organizării bisericeşti. îm păra­ tul Ju stin ian a dispus ca la alegeri să participe din popor numai perso­ n alităţi distinse. şi in special de la împăratul Teodosie cel M are (379— 395). Dacă un episcop avea o eparhie prea întinsă. I . lo a n R â m u rean u . adm inistrarea peni­ tenţei .soanei unui candidat (can. 137. dreptul poporului a fost restrîns. Patriarhalele. 6 Sardica. s-a menţinut timp îndelungat. Din cauză că de multe ori po­ porul. sau m itropolitul avea dreptul să înfiinţeze noi eparhii. 25 al Sinod. egum enilor. decidea m ajoritatea. cap. pregătirea şi sfin ţirea Sfîntului M ir . hirotesia subdiaconilor. unde găsim sedii episcopale şi în lo calităţi mai puţin însem nate. care. nici în Răsărit. Dacă nu puteau participa toţi episcopii. prof. protopresbiterilor. iar ceilalţi să-şi dea opinia în scris. 343). cap. cum a fost cazul alegerii lui Am brozie din M ilan şi a lui Sinesiu din Ptolem ais. împreună cu clerul cetăţii respective. lectorilor. II). N ov . Deşi prin canoane (can. 123. precum şi de clerul şi poporul respectivei com unităţi bisericeşti. M itropoli­ tului îi reven ea dreptul de confirm are. Pen­ tru cazul că nu se puteau înţelege asupra per. Sfinţirea noului ales urma să aibă loc în decurs de trei luni după alegere. Imperiul roman a luat tot mai mult aspectul unui stat creştin. fiind îndeplinită de trei episcopi (can. se cerea ca c e l p u ţin trei s ă l i e p rez en ţi.). hirotonirea preoţilor şi a diaconilor. protodiaconilor şi a altor dem nitari b is e r ic e ş ti. proclam a episcop pe cîte un preot sau chiar laic catehum en. 4 şi 6 al Sinodului I ecum enic). vizite canonice. Sinoadele * Începînd cu domnia împăratului Constantin cel M are (306— 337). dintre care m itropolitul cu episcopii alegeau pe unul (N ov . putea s-o împartă cu un alt episcop. prin aclam aţiuni. sfinţirea antim iselor şi a cim itirelor . prim irea şi exercitarea puterii legislative. s-a stabilit ca sediul unui episcop să fie numai într-un oraş. această h otărîre n-a putut fi aplicată nici în Apus. cu consim ţăm întul sinodului provincial. Tem eiul organizaţiei B ise­ ricii a răm as tot eparhia cu circum scripţiile adm inistrative rom ane. O biceiul din timpul postapostolic ca episcopii să fie aleşi de episcopii învecinaţi. Drepturile speciale ale e p is c o p u lu i erau : răspîndirea învăţăturii creştin e prin predică . ju d ecăto reşti şi admi* Capitol redactat de Pr. IV ecum. să desem ­ neze trei candidaţi.

pe care nu-1 putea părăsi. 14 al sinod. era obligat să rezideze în oraşul de reşedinţă al eparhiei sale. să prim ească sugestii. A ceştia au căpătat num ele de e p is c o p i d e ţa ră sau h o r e p is c o p i. care la început n-au avut nici o însem nătate oficială. episcopii nemaiputînd supraveghea pe toţi clericii de la ţară şi-au ales reprezen­ tanţi care aveau datoria să controleze pe preoţii de la sate. din sec. din Sardica şi can. 19 al Sinodului IV ecum enic şi ca ­ nonul 18 al sinodului trulan) . între dem nitarii eparhiilor. în caz că şeful său ierarh ic era îm ­ piedicat să slu jească.fără ştirea au torită­ ţilor superioare bisericeşti. Episcopul. decît din m otive bine întem eiate. în special în B iserica R ăsări­ tului. să fie m ilostiv faţă de clerici şi să nu caute să stoarcă bani de la dînşii (can. ci laici. trebuia să se poarte cu blîndeţe. începînd cu secolul al IV -lea. să nu întreprindă nim ic im portant .296 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA nistrative asupra tuturor persoanelor bisericeşti. Existenţa acestor funcţionari o putem atesta numai la b isericile epis­ copale din oraşele mai mari şi mai însem nate. în cu- . A stfel la curtea impe­ rială se găseau sin g h eli.). El avea datoria să supravegheze clerul inferior. Episcopul nu avea dreptul să sfin ţească c le ­ rici pentru altă eparhie decît a sa. De mulle ori funcţionarii eclesiastici nu erau clerici. înmulţi rea funcţiunilor b isericeşti. să inform eze sinodul episcopal despre vizitele canonice. să propună m ăsurile de cuviinţă pentru prospe­ rarea e p a rh ie i. horepiscopii au început să dispară. în confor­ m itate cu h otărîrile sinodului din C artagina (419). Numărul tot mai m are al credincioşilor a adus cu sine. IV. locul de frunte îl deţinea arhidiaconul. despre evenim entele mai însem nate din eparhia sa. locul lor fiind ocupat de aşa numiţii p e r io d e u ţi (vizitatori). Era obligat să vegheze ca averile b isericeşti şi m înăstireşti să fie admi­ nistrate conform destinaţiei l o r . să participe la sinodul episcopal. supunîndu-se h otărîrilor acestuia (can. El era dator să se în g rijească de instruirea religioasă a clerului şi a credincioşilor . p rot o p ie s b it e r sau şi p r o to p o p al bisericii catedrale şi stătea în timpul Liturghiei la stînga episcopului. După ce Evanghelia s-a răspîndit de la oraşe la sate. După ce însă legiuirea b isericească a oprit înm ulţirea prea m are a numărului episcopilor prin aşezarea lor în oraşe mai mici. protopresbiterul îi ţinea locul. fiind doar m artorii v ieţii duhovniceşti a episcopului. V II ecum. 4 al Sinod. cel mai vechi preot a căpătat numele de a rh ip r es b ite r.

100 diaconi. Pentru execu tarea serviciilor inferioare. în sarcina cărora cădea păstrarea actelor mai însem nate. s-a sim ţit n ecesitatea numirii unor e k d i k o s sau d e fe n s o r i. adică avocaţi ai B isericii. Pentru lucrările de cancelarie. îndeosebi pe lîngă curtea im perială din Bizanţ. 26 al Sinodului IV ecum enic de la Efes. cîştigîndu-şi o mare vază şi autoritate. episcopii aveau n o ta ri sau exceptori. ca de pildă în g rijirea b o l­ navilor şi îngroparea morţilor. în R ăsărit funcţia aceasta era încredinţată mai ales diaconilor. Pe lîngă notari mai erau a rh iv arii. 25 cîntăreţi şi 100 portari. 40 diaconese. De cînd B iserica a obţinut privilegiul ca prin persoana episcopu­ lui să-şi e x ercite dreptul de protectoare a văduvelor. orfanilor şi săra­ cilor în faţa instanţelor civile. care erau departe de curtea im perială de la Constantinopol. erau aşa numiţii p a r a b o la n i şi k o p ia ti (xouiatai) groparii. erau trim işii sau solii episcopilor pe lîngă autorităţile politice. la 410 îm păratul Teodosie II (408— 450) s-a văzut silit să decreteze ca episcopul A lexandriei să nu aibă m ai mult de 600 parabolani. ca unii care erau în continuă leg ă­ tură cu episcopul. Pe cît era posibil. A tribuţiile acestora au fost fixate prin can. s-a format . în latineşte r e s p o n s a le s . îşi aveau re sp o n s a lisu l sau a p o c r is ia iu l lor.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 297 rînd însă singhelii au devenit consilierii şi sfetnicii lui intimi. Din acest nume. pe care în B iserica v ech e îl avea presbiterul însărcinat cu supravegherea slujitorilor bisericeşti. pentru a nu fi învinuit că nu adm inistrează co rect bunul obştesc. 90 ipodiaconi. obligaţi să repre­ zinte in teresele B isericii înaintea tribunalelor. iar cel din Constantinopol mai mult de 950 gropari. 100 citeţi. Adm inistrarea averii B isericii fiind una din atribu­ ţiile episcopului. 3 din anul 535). Din cauză că numărul acestor servitori inferiori a ajuns să fie ridicat. a dispus ca la biserica Sfînta Sofia să funcţioneze 60 preoţi. A p o c r is ia r ii. Supravegherea notarilor o avea arhidiaconul numit p rim ic eru l (primicerius) n o ta rilo r. pentru m enţinerea bunelor relaţii din­ tre conducerea politică şi B iserică şi rezolvarea diferitelor treburi bisericeşti. se recrutau din rîndul clerului. din 451. îm pă­ ratul Ju stin ian (N ov . Pentru buna în g rijire a bisericilo r erau aşa-num iţii p a ia m o n a r i (uapafjtovcxpioi). el a numit un ic o n o m . recrutat de cele mai multe ori din rîndul preoţilor. In special episcopul de la Roma şi din A lexandria.

S istem u l m itro p o lita n existent în parte şi înainte de secolul IV. iar în unele cazuri chiar două capi­ tale. El avea dreptul de a convoca sinoadele provinciale. primea plîngerile fă ­ cute contra episcopilor. numele de m itro p o lit. de a da con ­ cedii episcopilor. de a conduce alegerea episcopilor. episcopii acelor oraşe cu drept de capitală au primit şi ei titlul de «mitropoliţi». M ai tîrziu. fiind subordonaţi vechiului lor m itropolit. Cartagina. Cu toate că încă din perioada trecută în fiecare pro­ vincie se găsea cîte un mitropolit. s-d hotărît ca episcopii din cap italele nou-înfiinţate ale unor provincii.298 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ num ele greşit. precum şi apelurile împotriva sentinţelor date de aceştia şi luau. să rămînă numai m itro p o liţi o n o ra ri. A lexandria. dat unui servitor b isericesc : pălimariu. pe lîngă vechea capitală. căpetenia celorlalţi episcopi. din punct de vedere politic-adm inistrativ. Numele m itropolitului trebuia să fie pomenit la serviciile divine de toţi episcopii eparhiei sale. El se în g rijea de adm inistrarea episcopiilor vacante. cînd se făcea vinovat de erezie sau com itea abateri de la disciplina Bisericii. iar mai multe die­ ceze formau o p r e fe c tu r ă . de a publica dispoziţiile can onico-bisericeşti în eparhia sa şi de a veghea la păstrarea învăţăturii creştine adevărate. Pentru a nu se diviza unitatea eparhiei şi a provinciei. episcopul ce-şi avea reşedinţa în capitala provinciei. o d ie c e z ă . adică m itro p o litu l lor. ponomariu sau palamariu. H eracleea din Tracia. In urma faptului că mai multe provincii formau. . ei au depins numai de m itro p o litu l su p erio r sau do a r h ie p is c o p u l căruia îi era subordonat şi vechiul lor m itropolii. de a hirotoni şi a întroniza în scaune pe cei aleşi. Tesalonic. Din îm prejurarea că unii îm păraţi au dat unei provincii. au fost cei din Roma. C ezareea Capadociei. Tot în sarcina m itropolitului mai cădea îndatorirea de a depune pe un episcop. Efes. a luat în perioada a Il-a o dezvoltare deosebită. împreună cu sinodul m itropolitan. Jntre m itropoliţii care s-au bucurat de acest titlu. în adevăratul înţeles al cuvîntului intră în uz abia în perioada a Il-a. h otărîrile de cu­ viinţă pentru bunul m ers al Bisericii. a devenit căpetenia şi protosul episcopilor din provincia lui. ducînd la creşterea şi centralizarea lui. o nouă capitală. în m e tr o p o lă . Sirmium. A ntiohia. poate şi episcopul de Sardica. executînd h otărîrile lor. din cauză că m itropoliţii onorari s-au em ancipat de Iu lela vechiului lor m itropolit.

PERIO A D A A D OU A (325— 787) 299 Cînd vechiul Byzantium a devenit în 330. Ioan Gagiu. prin can. toţi întîistătătorii B isericii de Con­ stantinopol să poarte titlul de «patriarh ecum enic». Canonul 28 al Sinodului al IV lea ecum enic (Calcedon. traducere de Pr. prin S criso area din 595. ca re a h otărît ca scaunul «Romei celei noi» să urmeze în cinste im e­ diat după scaunul «Romei celei vechi». X V II (1965). Prin can. a confirm at această poziţie a B isericii de C onstantinopol şi i-a extin s ju risd icţia asupra diocezei Tracia. «noua Romă». patriarhului Epifanie al Constantinopolului (520— 535). Sinodul lo cal întrunit în c a ­ pitala Imperiului la anul 588 a h otărît ca începînd cu titularul de atunci. în timpul cînd s-a organizat sistem ul m itropolitan. fără ca prin acest titlu să se im pieteze sau să se m icşoreze autoritatea sau ju risd icţia celo rlalţi patriarhi răsăriteni ai scaunelor apostolice din A lexandria. 325).. a ridicat scaunul de Ierusalim la rangul de Patriarhie. nr. a ştiut să-şi supună treptat ţările în ­ tregului A p u s .L. Sinodul al IV -lea ecum enic. începînd din secolul al V l-lea . avînd în vedere că aici a trăit. el luîndu-şi titlul de «S erv u s s cr v o ru m Dei» (Epistola X V III (cartea V). C on stan tin op ol. 7 al Sinodului I ecum enic (N iceea. p. 381). în ierarhia bisericilor vechi. Episcopul B ise­ ricii de Ierusalim a rămas numai episcop simplu. A ceastă denumire s-a dat pentru pri­ ma dată de împăratul Ju stin ian cel M are. P. Episcopul Romei. fiind subordonat m itropolitului din Cezareea Palestinei. în Europa. a învăţat. 451). a suferit şi a înviat Domnul Hristos. patriarhul de Constantinopol poar­ tă titlul de « p atriarh ecu m en ic» . A le x a n d r ia şi A n tioh ia. în aprilie 533. a fost stab ilită prin canonul 3 al Sinodului II ecum enic (Constantinopol. 168— 173). Italia. Poziţia Patriarhiei Ecum enice. pe lin ­ gă dieceza sa de la început. începînd cu Sinodul al IV -lea ecum enic s-a fixat mai bine şi ju ris­ dicţia pe care o avea fiecare patriarh în parte. L X X V II. 2. iar în A sia M ică asupra diocezelor A sia Proconsulară şi Pont. 28. Ioan V I Postitorul (582— 595). Contra titlului de « patriarh ecu m en ic » a protestat papa G rigorie ce l M are al Romei (590—604). Constantinopolul a avut precăderea faţă de H eracleea (Pirynt). M itropoliţii de frunte sau superiori erau în B iserica veche patru : c e i din R om a. patriarhul de C onstantinopol avea sub ju risd icţia sa . A ntiohia şi Ierusalim . 738— 743. în «Ortodoxia». s-a dat în tîietate onorifică scaunului de Ierusalim faţă de scaunul din Cezareea Palestinei.

F en icia şi A rabia. d rep tu l d e a co n firm a şi h ir o to n i pe m itropoliţii şi arhiepiscopii de sub ju risd icţia sa. A fară de aceasta. care era lo cal sau particular. adică de a scoate o m înăstire sau o biserică ce se găsea pe teritoriul unei eparhii străine şi a şi-o supune prin simpla trim itere a unei cruci. de a fi p o m en it la s e r v ic iu l d iv in de către toţi clericii subordonaţi . Siria. A sia Proconsulară şi Pontul. Din obiceiul episcopilor de a aduna în cazuri extraordinare pe clericii din eparhia lor. cu scopul de a cunoaşte părerea întregului cler subordonat. adică a trece in­ tre sfinţi pe unii dintre ră p o sa ţi. au fost ş a p te S in o a d e e c u m e n ic e. din cauza m ultiplelor şi m arilor discuţii şi controverse teo ­ logice. iar cel de Ierusalim.300 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Tracia. A legerea patriarhilor se făcea de către episcopii şi m itropoliţii învecinaţi. împăratul trebuia să convoace un sinod special. Roma avea mai mulţi m itropoliţi şi episcopi decît celelalte patriarhii. erau asem ănătoare cu drepturile m itropoliţilor faţă de episcopii eparhiali şi de m itropoliile lor. In perioada a Il-a. adică de sinodul p atriarh al. patriarhul mai avea urm ătoarele drepturi speciale : a ca n o n iza . cu ocazia întem eierii m înăstirii sau bisericii. Drepturile patriarhale. sub ju risd icţia sa. prezidat de un alt patriarh. d rep tu l d e s ta v io p h ig h ie . m antiei şi engolpionului. Palestina. dacă se putea jiicii înalt în rang onorific. s-a născut instituţia sin o d u lu i o r d in a i. în raport cu patriarhatul şi cu m itropoliţii subordonaţi. cel ales era confirm at şi in­ vestit de împărat prin acordarea cîrje i. cea din A lexandria : 14 m itropoliţi şi vreo 114 ep isco p i. In cazul că un patriarh urma să fie judecat. precum şi drep­ tul de a lua în serviciul său clerici din alte episcopii sufragane . şi cea din Ierusalim : 3 m itropoliţi şi vreo 30 episcopi. In intervalul de timp al perioadei a Il-a. convocate cu . Patriarhia de Constantinopol avea sub conducerea e i : 39 m itropoliţi şi aproape 400 e p isco p i. cea din A n tio h ia: 13 m itropoliţi şi 140 episcopi. la care participau reprezentanţi ai întregii B iserici şi se luau hotărîri pentru întreaga Biserică. Sinoadele sau con ciliile au primit în această perioadă o nouă dez­ voltare. cu toate protestele episcopului de Efes . avem în schimb s in o a d e sau c o n c ilii g e n e r a le sau m i m e n i c e . cel din A ntiohia. patriarhul de A lexandria avea sub ascultare Egiptul. Libia şi Pentapole. d r e p ­ tul d e a sfin ţi m irul pentru întreg p atriarh atu l.

nu are nici o bază istorică. în cercarea rom ano-catolicilor de a dem onstra că episcopul Rom ei a contribuit la con vocarea tuturor a ce sto r Sinoade. Sinodul I ecum enic a fost convocat de Constantin cel M are (306— 337) . al treilea la Efes. al II-lea de Teodosie I (379— 395) . . Cu toate acestea. ex e rcita re a puterii ju d ecătoreşti în instanţă supremă. Dreptul de a participa la sinod cu vot deliberativ îl aveau toţi e p is c o p ii. al IlI-le a de Teodosie II (408— 450) . T oate aceste Sinoade au fost con vocate de împăraţi. fiind purtătorul suprem al puterii spirituale în întreaga Biserică. îm păratul Ju stin ian a dispus ca h otărîrile canoanelor să aibă aceeaşi putere şi valoare ca şi legile statului. avea drept de vot decisiv. în 553 . exam inarea şi întărirea Tradiţiei b isericeşti şi despărţirea tradiţiei ade­ v ărate de cea falsă . iar la S in odu l a l II -le a e c u m e ­ n ic. al doi­ lea la Constantinopol. al IV le a de M arcian (451— 457) . n ici n -a trim is d e le g a ţi. al cin cilea la Constantinopol. In atribuţiile Sinoadelor ecum enice intrau urm ătoarele : d e fin ir e a ş i c o n fir m a r e a d o g m e lo r c r e ş tin e p e b a z a S fin tei S criptu ri şi a S fin tei T rad iţii şi e x p u n e r e a lo r p e scu rt în fo r m ă d e sim b o lu ri d e cred in ţă. preoţi sau diaconi. precum şi stabilirea gradelor şi drepturilor ierarhiei b is e r ic e ş ti. precum şi cercetarea fiecărei învăţături ce s-ar ivi în vreo B iserică . dacă erau publicate în mod form al şi solemn. în 451 .• al V -le a de Ju stin ian (527— 565) .PER IO A D A A D O U A (325— 787) 301 scopul de a soluţiona m arile dispute teologice ce frăm întau lumea creştină. în 431 . erau obligatorii pentru toţi membrii B isericii. B iserica Romei a recu ­ n oscu t şi ea h otărîrile dogm atice şi canonice ale acestor Sinoade. revizuirea canoanelor sinoadelor anterioare . al patrulea la C alcedon. E p isco p u l R o m ei n -a io s t p r e z e n t la n ici unul din a c e s t e S in o a d e . în 381 . îm păraţii bizan­ tin i au recunoscut şi ei puterea obligatorie a hotărîrilor Sinoadelor ecum enice. al şaselea la C onstantinopol. al V l-le a de Constantin IV Pogonatul sau Bărbosul (668— 685) şi al V lI-le a de îm ­ p ărăteasa Irina (coregentă : 780— 790). la 325 . Primul Sinod ecum enic s-a ţinut la N iceea. lua­ re a de h otărîri referitoare la organizarea şi adm inistrarea B isericii în­ treg i. Dacă însă un preot sau diacon reprezenta pe un episcop la sinod. aveau numai vot consultativ. unii clerici distinşi. în Bitinia. H otărîrile Sinodului ecum enic. în 787. care au participat la sinoade. în 680/681 şi al şaptelea la N iceea.

302 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ In afară de sinoadele sau con ciliile ordinare. Sinoadele particulare s-au întrunit atît spre a reprezenta una sau niiii multe circum scripţii bisericeşti. mai e r a u i n uz a ş a numitele c o n c ilia m ix ta. Intre anii 390— 426. cît şi spre a reprezenta B iserica unui stal sau a unei naţiuni. sînt urm ă­ toarele : S in od u l din A n cira. a dat 25 canoane. în timpul persecuţiei lui D iocleţian (284— 305). O categorie specială de sinoade particulare extraordinare erau cele ţi 11ule d i n m otive particulare de un episcop protos cu toţi epis­ copii. a dat 20 canoane . întîlnim. convocate pentru re­ z o l v a r e a u n o r p r o b l e m e bisericeşti şi civile. S in od u l d in N e o c e z a r e e a din Pont (între 314— 325) a dat 15 ca ­ noane referitoare la disciplina B is e r ic ii. în Răsărit. în C alatia (314— 315). care au dat canoane acceptate de întreaga B iserică drept canoane generale. C ele mai însem ­ nate din ele. a dat 2 canoane. fiind în vigoare pînă în zilele noastre. S in od u l din S a rd ica (343— 344).a u n u m i i . ca r e înUmplălor se nim ereau la reşedinţa lui. . S in od u l din L a o d ic e e a (între 360— 375). Ele tratează mai ales despre procedeul ce trebuie îndeplinit referitor la cei căzuţi de la dreapta credinţă. Tot la acest sinod a fost codificat şi canonul sfintelor cărţi ale B isericii Răsăritului . ca de pildă cel de la H ip p o (393). ţinut sub preşedinţia p atriar­ hului N ectarie. S in od u l din A n tio h ia S iriei (341). referi­ toare în special la cult şi drepturile preoţilor. S in od u l din C o n sta n tin o p o le (394). sinoadele p a rtic u la re sau e x tr a o rd in a re . alcătuite d i n episcopi şi dem nitari laici. a dat 60 canoane. s-au ţinut în A frica mai multe sinoade. M ile v e (402) şi la C arta g in a. a dat 2 1 canoane îm potriva eustaţienilor . care se întruneau periodic. şi în afară de Sinoadele ecum enice. propriu-zis adunări ale s t a t u l u i . A stfel de sinoade s . formînd o co lecţie de 133— 147 canoane. sinoade e n d e m ic e (oiivoSot â v S ^ o i k m ) . Sinoadele africane au dat num eroase canoane. atît în R ăsărit cît şi în Apus. din dieceza D aciei M editeranea a li­ pită Iliricului răsăritean. a dat 25 canoane .S in od u l întrunit între anii (360— 370) în G an gra din Paflagonia. In Apus.

C a n o a n e le B is e r ic ii O r to d o x e în s o ţ it e d e c o m e n ta r ii. p. t. Bd. 1965. 1934. ibidem. M. M an u a l d e d r e p t b i s e r i c e s c o r ie n ta l. 225 249. D esp re a u t o c c la lie . L e s r a p p o r ts d e c o m m u n io n e c c lé s i a s t iq u e e n tr e l e s E g lis e s d e R o m e. în «One in Christ». XV II (1965). C hevetôgne. L e titre d e P a tr ia r c h o e c u m c n iq u c et la sig n a tu r e p a t r ia r c a le . I e r a r h ia p r in c ip a le lo r S c a u n e e p i s c o p a l e în B is e r ic a v e c h e . 1954. 369— 396. 1931 . I. Idem. D as K o n z il v o n C h a lk e d o n . în «O rtodoxia». B u carest. VIII (1956). C l é m e n t . M a n e a N. p. 1964. A le x a n d r ie . 1948. nr. 3. Dar nu cu drepturi ju risd icţionale « Capitol redactat de Pr.. de U. 1962. C r i s t i ş o r . P a tr ia r h ia ş i d e m n ita te a d e P a tr ia rh în B is e r ic a O rto ­ d o x ă . în 1054— 1954. H. K r e i 1 k a m p. 1960. P.20. în «Studii Teologice». 261. Lyon. d ’A le x a n d r ie . p. XXI I (1970). D am as. în «M itropolia O l­ teniei». în «R evue des Études Byzantines». D o m H. în acele timpuri. 1. M a r o t . L e C o n c ile e t l e s C o n c ile s . Chevetôgne. I. A n tio c h e . t. N i c o d im M i l a ş . Prof. Trad. T. B a r d y. II. X V (1963). p. V o lu b ilit a t e a a c tu a lă « c a n o n u lu i 28 a l S in o d u lu i IV e c u m e n ic d e la C a lc e d o n . T h e o r ig in e o i t h e P a tr ia r c h a t e o i C o n s ta n tin o p le an d th e iir st r e c o g n it io n o i its p a tr ia r c a t ju r id ic tio n . 2— 3. Se ştie că în Biserica Rom ei pînă în secolul IV cei mai mulţi episcopi au fost greci. în A. 80— 113. 1930. 173— 187. p. nr. 179— 211. II (1966). şi în Apus şi în Răsărit. II. E v e n im e n te le is to r ic e în a in te şi d u p ă S in o d u l d e la C a lc e d o n (451). în «O rtodoxia». G. B o d o g a e . parteti I şi 2.267. C o n c ile s a n t è n ic é e n s e t c o n c ile s o e c u m é n iq u e s . 53— 141. p. Pr.PERIO A D A A D OU A (325— 787) BIBLIOGRAFIE 303 W. nim eni n-a vorbit despre un suveran pontif rezident pe «scaunul lui Petru» cu drept de a dicta celorlalte Biserici. III (1951). H e r m a n . M. K ovincici şi N. D. Grillm eyer-H . D. 1— 4. A th a n a s e . p. de V r i e s . Creşterea puterii papale * în prim ele trei secole. în «O rtodoxia». Pr. 1— 2. d ’A n ­ t i o c h e e t d e C è s a r è e d e C a p p a d o c e v. L a u r e n t . V I. Bacht. 183— 207. p. L 'E g lise e t l e s E g lise s. 328— 346. I. A rad. 2. nr.. patriarhul României. 38— 41. C o n s ta n t in o p ie e t C h a lc é d o in e . t.. V a p p o r tio n d u P a tr ia rc a t d a n s ¡’E g lise cl’ai>rès l e s C o n c ile s d e N ic é e . O b îr ş ia a u i o c e iu li e i şi a u to n o m ie i. p. p. Totuşi faptul că în Apus Roma a fost singura com unitate întem eiată de A postoli şi că aici era capitala Imperiului ne aju tă să înţelegem de ce vaza Biser ricii Romane s-a impus de timpuriu. P ie rre . 5 --6 . Prof. XIII (1961). M é l è c e e t B a s ile . nr. nr. nr. una şi aceeaşi. A rad. C h a lk e d o n u n d d ie A u s g e s ta ltu n g d e s K o n s ta n t in o p o lita n is c h e n P rim a ts. A rad. V. în «Studii Teologice». A m a n d d e M e n d i e t a . L i v i u S t a n . 1925. Popovici. prof. 1936. W ashington. T h e o r ig in e o i E a s te r n P a tr ia r c h a t e s an d t h e ir r e ia t io s h ip to t h e p o w e r o i t h e p o p e . E. 5 . Instituţia păm întească a M intuitorului era. W ürzburg. nr. p. iar limba în care se slu jea era greaca. vol. p artea 1 şi 2. 3— 4. P o p o v i c i . p. C o n s ta n tin o p le (325— 451). C o n s t a n d a c h e . l o a n R ă m u r e a n u . 459— 490. In lim b a r o m â n ă : J u s t i n i a n . în vol. N.

spunea Sfîntul Ciprian. ultima îm prejurare care a favorizat vaza şi autoritatea «scaunului apostolic» au fost controversele bisericeşti din . «Din în ­ treaga putere de conducere. proprietăţi cîştigale de la diferiţi împăraţi şi nobili romani. sub formă de danii. ai la îndemînă Corintul ¡ de nu eşti departe de M acedonia. Petru n-a avut nici un primat decît poate al v îrstei (se ştie că atît Petru. deşi între Apostoli. a spus : «Faceţi-m ă episcopul Rom ei şi mă fac îndată creştin». a crescut necontenit. gîndindu-se pro­ babil la venitu rile mari ale «urmaşilor lui Petru». la 11 mai 330. de voieşti să treci în A sia M ică. «Scaunul apostolic» era din punct de vedere m aterial invidiat chiar ele păgîni. ai Efesul. «nebune». ci că acela a fost şi episcopul ei timp de 25 de ani. fiecare episcop deţine o parte». legate etc. ai cărei păstori au păstrat aceaşi credinţă cu toţi ceilalţi episcopi de pe pămînt». Cu cît timpul trecea. In fine. episcopul Romei a devenit persoana cea mai însemnată din vech ea capitala. pe la anul 200 scriitorul Tertulian în­ demna pe cel ce voia să se convingă despre păstrarea neschim bată a credinţei creştine să consulte Bisericile A postolice : «De eşti mai aproape de G recia. A verile scaunului roman au fosl puse şi ele în legătură cu Apostolul Petru. iar dacă te apropii de Italia. La finele secolului I însă episcopul Clem ent al Rom ei îndemnase pe corinteni «să se supună presbiterilor». «necuviincioase».304 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ mai mari decit ale altora. ai Roma. A stfel un înalt m agistrat păgîn din a doua jum ătate a secolului IV. «tem erare». ai m etropolele din Filippi ori din T esalon ic . în cinstea şi memoria căruia au fost donate. Curînd după anii 220 se vînturau lozinci despre «episcopus episcoporum». La în ălţarea puterii episcopilor Romei au contribuit mult im ensele averi de care dispuneau. cum afirmau cam în acelaşi timp şi la cîtev a decenii după aceea m arii păs­ tori Irineu din Lyon (t 202) şi Ciprian al C arlaginei (f 258). «dar numai în solidaritate cu B iserica universală». ale cărui intervenţii în controversa pascală sau a botezului ereticilor luase aproape ton porun­ citor. Un aii laclor ce a contribuit la creşterea puterii papale a fost şi îm prejurarea că la m utarea reşedinţei im periale la Constantinopol. Sfîntul Ciprian numea ieşirile episcopului Romei drept «neom e­ noase». cît şi Pavel au murit la Roma). dîndu-li-se numele de «m oştenirea lui Petru» sub «pali imonium sancti Petri». Aşa. autoritatea şi vaza episcopului Romei. spri­ jin ite pe tradiţia că B iserica Romei nu numai că a fost înfiinţată de Petru.

din vechim e făcuseră parte din teritoriu l bisericesc grecesc. în decursul secolului IV . Inocenţiu I a cerut ca în privinţa tuturor contro­ verselor de credinţă. De la Damasus această titulatură a devenit o form ulă consa­ crată pentru titularii de la Roma. născute chiar în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii. la care au fost prezenţi aproape numai episcopi din Apus. N esatis­ făcut cu atîta numai. al doilea urmaş al lui Siriciu. Urmaşul lui. El a statornicit primatul de ju ris ­ dicţie în Răsărit. 20 — istoria bisericească . care căuta să do­ ved ească primatul roman cu cuvintele Mîn tui torului : «Tu eşti Petru şi pe această ţ>iatră voi zidi Biserica mea. partidele contrare din Răsărit. 18). a devenit acel conciliu una din pietrele de hotar în istoria dezvoltării m onarhiei pa­ pale. Papa In o c e n ţiu I (402— 417). G raţie acestei m ărturisiri de credinţă a sinodului din anul 382. Damasus I. S iriciu (384— 392). cu ocazia sinodu­ lui de la Sardica (343). Creta. la 378. Damasus I. Dacia. bazîndu-şi revendicările primatului pa­ pal pe succesiunea scaunului Sfîntului Petru. s-a ridicai m ă rtu risirea d e c r ed in ţă a sin o d u lu i rom an din an u l 382. a ştiut să dezvolte ideea «monarhiei papale». a inaugurat un anumit stil de can celarie. a fost cel dinţii episcop roman. respectiv titularul scaunului de la Roma. ju d ecător suprem al episcopilor şi preoţilor din Imperiul său pe episcopul Dam asu s I (366— 384). T esalia. care în m ajo ritatea lor. care a numit scaunul de pe Tibru : «Sedes apos­ tolica». Dardania şi Praevalitana.. a continuat drumul inaugurat de episcopii V ic to r (189—198) şi Ş tefa n I (254— 257). Epir. încredinţînd episcopului Rufus din T esalo n ic g rija duhovnicească peste provinciile bisericeşti din A haia. s-a hotărît ca un episcop depus de un sinod. ca unui arbitru. în orgoliul de a fi «urmaşul Sfîntului Petru». dacă socoteşte că depunerea sa este ilegală. îm potriva h otărîrii una­ nime a Sinodului II ecum enic de la Conslanlinopol (381). ultimul cuvînt hotărîtor să-l aibă «locţiitorul A postolului Petru». trei d ecenii mai tîrziu. M oesia. care prin canonul 3 a declarat că episcopul din «Roma nouă» urm ează în rang im ediat celui din Roma «veche». condus de Damasus I. împăratul G raţian a proclamat. o dată ce a avut în m înă acest extrem de preţios document. A deseori.P ER IO A D A A D O U A (325— 787) 305 R ăsărit. s-au adresat B isericii de la Roma.. să poată apela la episcopul Romei.» (M atei \16. Deşi acest drept s-a acordat exclusiv episcopului Iu liu I al R o m ei (337— 352). ce avea forma constituţiilor im periale.

prin C onciliul I de la V atican (1870) a căpătat putere de dogmă. F iecare problem ă mai însem nată. în cuvîntarea rostită. .ii s. pînă în cele din urmă. căpetenia colegiului «celor doi­ sprezece». acel term en grandios. presbiterul Filip. trebuie su­ pusă spre soluţionare scaunului apostolic. a form ulat cu claritate ideea m onarhiei papale. îm puternicitul şi trim isul episcopului C elestin I (422— 432). ci unul real. dezvoltată în mod ingenios de către Leon cel M are. B on itaciu I (418— 422).Formularea pretenţiei papale la «plenitudo potestatis» în legătură cu doctrina romanii relativă la drepturile ce-i revin «urmaşului lui Petru». a fost mai iutii opera papei Leon cel M are. un adevărat primat de ju risdicţie. după ce au fost soluţio­ nate de sinoadele episcopale respective. pînă in zilele noastre trăieşte şi glăsuieşte prin urm aşii săi de la Roma.st dejucată de poziţia ce a luat-o B iserica Răsăritului faţă de problema papalii. se vede că învăţătura despre primatul papal. După con ­ cepţia lui.300 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Inocenţiu I a continuat şi centralizarea B isericii apusene. a lo. care a ştiut mai bine decît înainl. să fie trim ise spre aprobare la Roma. «primatul» Apostolului Petru nu este unul ideal. de la Damasus I pînă la Sixtus III. «Plenitudo petestatis». prin îm puternicirea dată m itropolitului de la T esalon ic de a supraveghea şi controla în calitatea de m andatar al episcopului rom an pe toţi clericii acelui întins ţinut bisericesc. aşa-num ita causa m ajor. şi-a ajuns apo­ geul în zilele lui L eo n I (440— 461). spiritul diri­ guitor al B isericii rom ane în timpul pontificatului lui C elestin I şi Sixtus III. . zis «cel M are». 74 ani.i scoată în evidenţă drepturile de primat ju risdicţional şi ale unui episcopul universal. a repetat suspomenita afirm aţie a episcopului roman. care în tim purile urmă­ toare a fost de nenum ărate ori rostit de papi. deci şi un episcopat universal. a legat şi mai strîns vicariatul de la Tesalonic de scaunul apostolic de la Roma. Rapida dezvoltare pe care a luat-o episcopatul roman într-un timp relativ scurt. Cu ocazia Sinodului III ecum enic de la Efes (431). Astfel a dispus ca toate chestiunile mai im portante. Leon I. Din cele de mai sus. cuci ceilalţi episcopi şi mitropoliţi au doar m enirea de a îndeplini numai o parte («in partem solicitudinis») a atribuţiilor urmaşului lui Petru.işii s. nu întreaga lui putere. Filip a accentuat că Apostolul Petru.

chiar şi înaintea împăratului. Papa GeIa siu I (492— 496) a căutat să scoată în evidenţă deplina suveranitate a papei faţă de sinodul episcopalCu cît timpul trecea şi puterea papală creştea şi se amplifica. Cuvintele aspre pe care episcopul F elix II le-a întrebuinţat în scrisoarea de e x co ­ m unicare. au fost prototipul viitoarelor bule papale de excom unicare. încît încă înainte de Leon «sedes Petri caput mundi est».se . a lăsat pe orientali nepăsători. D eosebirea între concepţia primatului celor din Apus şi din Răsărit s-a evidenţiat mai bine cu ocazia Sinodului IV ecum enic din C alcedon (451). îndrăzneala cu care Leon a com bătut canonul 28. . El susţinea că puterea lum ească aparţine căpeteniilor lumeşti. F e lix II (483— 492). care a fost «regele preoţilor». Deplina putere spirituală a episcopului roman cerută de Leon cel M are a fost lărgită de urm aşii lui. cînd cei prezenţi au recunoscut şi episcopului de la Constanlinopol acelaşi rang de onoare ca şi celui de la Roma. a rostit îm potriva patriarhului A caciu de Constantinopol dem iterea din funcţia ierarh ică şi excom unicarea din sinul com unităţii ortodoxe. G elasiu I spunea că autoritatea spirituală a m arelui preot este superioară autorităţii lum eşti a împăratului sau regelui. în toate chestiunile de natură veşnică şi spirituală. a fost natural să ducă la o com paraţie cu puterea exercitată de împărat. este supus purtătorului puterii spirituale. întru cît dom­ nul lumesc. Făcînd această com pa­ raţie. C ele două puteri . .P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 307 era cu totul străină şi departe de punctul de vedere al răsăritenilor. . impus atît de mult în vestul anarhizat de barbari. G şlasiu I a căutat. dar în Apus unde el salvase Roma în faţa lui A tila şi G enseric. care a proclam at principiul «prima sedes a . care nu are însă nici un drept să se am estece în sfera treburilor b ise­ riceşti. a primit o form ulare p recisă în vrem ea papei S y m m a ch u s (498— 514). cînd a luat cu­ noştinţă de conţinutul H en o ţik o n -u lu i ce favoriza monofizismul.V şi începutul celui următor. să arate legătura şi deosebirea între cele două puteri. u nesc din cauză că em ană din puterea M întuitorului. a . Dezideratul papal de a deţine întreaga putere a fost şi mai bine precizat la sfîrşitul secolului . Punctul de vedere al lui Gelasiu I privitor la o suveranitate de drept a episcopului roman.

iar Constantinopolul al doilea. Ideea că puterea papalităţii îşi are tem eiul în originea divină a «primului scaun» era prea puternică şi prea adînc înrădăcinată în tradiţia romană. Libertatea şi suveranitatea scaunului de la Roma. formulă privitoare la cea mai înaltă putere ju d ecă­ torească a scaunului roman. fixînd-o în formula : «religia cato lică totdeauna a fost m întuitoare şi infailibilă în scaunul apostolic». Biserica Rom ană urma să alcătu iască o verigă dintr-un organism al cărui stăpîn nelim itat a fost stăpînul Imperiului şi al B isericii im periale. ca să poată fi ştearsă de cezaro-papismul lui Ju stin ian . Leon I. a definitivat suprema autoritate de învăţător a «urmaşilor Sfîntului Petru». D acă aceş­ tia au căutat să-şi întem eieze drepturile de învăţători. Titlu l de «servus . Roma papală. Bonifaciu şi G elasiu. Hormisdas a cerut episcopilor din R ăsărit recunoaşterea solem nă că vor urma întru toate di­ rectiv ele scaunului apostolic. Urmaşul lui. a fost răpită de îm păratul Ju stinian. avînd acelaşi rang şi drepturi cu cel din Bizanţ. supunerea scaunului roman im perialism ului bi­ zantin a fost ceva trecător. 44). Dovada despre totala supunere a papalităţii puterii bizantine o găsim în cap tivitatea de zece ani a papei V igiliu la Constantinopol şi în sem nătura papei Honoriu (625— 628). a fost redusă în realitate la un patriarhat al Apusului. unde se perpetuează adevărata şi n estră­ mutata tem elie a învăţăturii creştine. conducători şi ju decători de îm puternicirea dată de Iisus ucenicului său Petru. H o rm isd as (514— 523). deşi a continuat să răm înă primul scaun. S iliciu . puterea papalităţii s-a ridicat din nou sub G r ig o re c e l M a re (590—604). în frunte cu Leon cel M are. bazîndu-se pe cuvintele M intuitorului redate de Evanghelistul M atei (16. Deviza lui suna : «Sînt servitorul tuturor preoţilor». Prim atul papal a căp ătat un alt caracter d ecît în timpul prem ergătorilor şi luptătorilor puterii papale. care a semnat o formulă monofizită. Cu toate acestea. 18). Inocenţiu. G ri­ gore cel M are a căutat să-şi întem eieze primatul pe cuvintele M întuito ru lu i: «Cel ce vrea să fie întîiul. ca Danuisus. aşa cum a fost alcătuită de episcopii romani ce au urmat de la Damasus pînă la Gelasiu. va fi tuturor slugă» (M arcu 10. După perioada ju stiniană de atîrnare şi depen­ denţă a B isericii de puterea statală.308 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ nemine judicatur».

cît şi a altor episcopi. La o parte cu cuvintele care m ăresc îngîm farea şi rănesc dragostea !». cu cît cerea slu jito rilo r ei să se ridice peste ideea oricărui secularism . «Ispita veacului» a fost însă mai mare. după părerea lui Grigore cel M are era o degradare a celorlalţi patriarhi. care a fost G rigore cel . uzuală în toate scrisorile lor. întrebuinţată de patriarhul de Constantinopol. a fost respinsă de papa Grigore cel M are. încredinţîndu-i ch eile îm părăţiei cerului şi întreaga putere de a lega şi des­ lega. A ceastă formulă de profundă devoţiune a devenit îndreptarul concepţiei sale relative la înalta sa dem nitate de păstor sufletesc. ea a devenit titulatura stereotipă a episcopului ro ­ man. D intr-o «ierarhie» G rigore voia o «ierodiaconie». afirmînd : «Eu nu găsesc nici o cinste în îm prejurarea că mi se spune «universalis papa». aşa cum îl vor predica mai tîrziu Bernard de Clairvaux. atît pentru persoana lui. a continuat să-l folosească de la începutul pontificatului în toate pastoralele sale. întrebuinţată din 588. Nostradamus sau alţi visători. Titulatura de «patriarh ecum enic». C instea m ea este cinstea întregii Biserici. o înălţare cu atît mai mult a prestigiului papalităţii. Titulatura de «patriarh ecum enic». Savonarola. că ­ ruia M întuitorul i-a dat un primat de conducere a întregii Biserici. G rigore s-a ridicat îm potriva acestui titlu onorific. m itropoliţi şi episcopi. n-a fost niciodată numit «un apostol universal». G rigore cel M are a căutat să dem onstreze că nici A postolul Petru. Numai atunci voi fi într-adevăr onorat. pe care i-a întrebuinţat ca diacon şi monah.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 309 servorum Dei». prin h otărîrea unui sinod local ţinut în acest an la Constantinopol de patriarhul lo a n al IV -le a P ostitoru l de la Constantinopol (582— 595). dacă fiecărui frate de al meu i se va acorda cinstea m eritată. Cînd patriar­ hul Eulogiu de A lexandria i s-a adresat cu titulatura «universalis papa». Pentru mine nu alcătuieşte un titlu de glorie şi de cinste un nume care ştiu că răpeşte onoarea fraţilor preoţi. în cît G rigore cel M are a declarat : «A cela care se intitulează sau îngăduie să fie numit episcop ecum enic este un prem ergător al A ntichristului». In fond. A versiunea faţă de titlul de «patriarh ecum enic» m ergea atît de departe. Cinstea m ea constituie puterea tuturor fraţilor mei. cum va zice scriitorul rus D ostoievski. acest senator roman. începînd din secolul al XH -lea.

lumea s-a răsculat deo­ dată cu longobarzii. uitînd însă că restaurarea în istorie nu însem nează reîntoarcere. în plus. atunci vom avea conturată şi baza papalităţii m edievale cu pretenţii de dominare universală din Spania şi Italia pînă în Scandi- . Papa avea de partea lui nu numai m oşiile. iar atunci cînd bizantinii au com is grave erori.310 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ M are. ci pornire din nou şi aceasta se va face sub altă zodie : cea a alianţei papalităţii cu carolîngienii. cînd a ce­ laşi împărat a anexat în 731 Iliricul răsăritean la Bizanţ şi cînd a cău ­ tat să impună asupra Italiei şi Un nou impozit. papa — care avea cele mai întinse moşii în Italia — a ştiut cîştiga de partea sa pînă şi pe tribunii şi patricii din fostul aparat bizantin. iar dacă amintim că în noap­ tea de Crăciun a anului 800. iar fiscalism ul excesiv bizantin nu putea fi tolerat. 45 se ocupă numai de problem a adm inistrării statului papal. ceea ce v a in­ fluenţa toata istoria apuseană. Primul papă care a făcut uz de garanţia dată de Pipin a fost A d rian I (795— 816). cu toate că predica resem narea şi fuga de lume. armata. La 726 cînd Leon III Isaurul promulgă iconoclasm ul. în fond tot la o restaurare a Romei gindea. ' în cei 200 de ani cît durase exarhatul de Ravenna (555— 753) do­ m inaţia bizantină în Italia n-a fost deplină. el le -a 'ş tiu t exploata în folosul său. care vor face din papalitate cea mai redutabilă putere politică şi spirituală a Evului mediu. Peste cinci ani. papa Leon III (795— 816). Erau prea puţine trupe care să asigure liniştea Imperiului. Papii aveau de acum şi alte preocupări. încoronează pe C arol cel M are (768— 814) ca împărat roman peste cea mai m are parte a Apusului. faţă de am eninţările de fiecare zi ale longobarzilor. După ce cîştigase încă de pe vrem ea lui G rigorie cel M are B iserica A ngliei. iar" în secolul V III şi pe cea a Germ aniei prin cele trei misiuni ale lui Bonifaciu. încă din veacul VI. ci şi pe paznicii lor. Roma (care trăia din cultul relicvelor) a protestat. V or veni peste cîtev a sute de ani celelalte ordine călugăreşti. despre care se ştie că din 55 scrisori păstrate de la el. ca un stup harnic. papalitatea a dat la 754 lovitura cea m are : s-a aliat cu regatul franc al "lui Pi pin cel Scurt. prin care a scăpat şi de am eninţarea longobarzilor şi de cea bizantină. Călugării benedictini lu craseră încet. Statul papal era asigurat.

epi­ scopul Romei. «unde zi de zi sîntem anatem atizaţi». inclusiv pe solii din Apus. H ristos Domnul». la finele secolului V III. însă. spre care au purces. rolul prim. dar generalul este unul. «Noi.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 311 n avia şi Carpaţi. atunci cînd i s-a cerut de îm pără­ teasa Irina să participe personal sau prin reprezentanţi la Sinodul V II ecum enic. acelaşi Adrian I (772— 795). care se preocupa mai mult de cîştigarea de latifundii pen­ tru întărirea lum ească a statului papal. Hristos». prefigurînd parcă drumul ce va urma şi mai departe. dar Tarasie (784— 806) şi episcopii orientali au susţinut. unde se va statornici iarăşi pacea şi unitatea credinţei. iar pentru că patriarhii şi împă­ raţii bizantini n-au vrut să recunoască legitim itatea celor din Apus. venit din Apus. n-ar avea nici măcar rangul al doilea». e uşor de înţeles cum de s-a ajuns la Schism a din 1054. «acesta. fapt care a mulţumit pe toţi. «am bele corpuri de arm ată sînt diferite. scaunul de la Roma. trebuie să fim un singur trup sub un singur cap. In schimb. papa pune condiţii ca mai în tîi să i se «restituie toate patrim oniile Sfîntul ui Petru în Răsărit (Iliricul)». spre a se vedea cît de diferite sînt concepţia şi atitudinea papilor în drumul lor spre m o­ narhia universală a Evului mediu. după atîtea frăm întări iconoclaste. lui Pavel neamurile». Se ştie că papa Adrian I n-a venit ia Sinodul V II ecum enic. Sfîntul Ioan Gură de Aur zicea la un moment dat despre egalitatea celor doi A postoli : «dacă a încredinţat lui Petru pe evrei. aşa cum făcuseră în toate celelalte Sinoade ecum enice. . cum vom vedea mai departe. înch eia patriarhul Tarasie. Serviciul era reciproc. de întîietate onorifică. Comentînd Epistola către G alateni la pasagiul unde Pavel a tre ­ buit sa certe pe Petru pentru atitudinea de duplicitate în problem a neobligativităţii legii m ozaice (Gal. 8 ). De ce ? De bună seam ă pentru că nu-i dădea ascultare acestui «lim baj nou». după cum de curînd Carol cel M are «a supus puterii noastre toate naţiunile barbare din Apus» .• cît despre ti Lin 1 de «patriarh ecum enic» pe care v o ia să-l ia noul ales (T a ia s ie). Ca încheiere. adaugă Adrian. în cuvîntarea sa însă T arasie s-a referit adeseori la «un lim baj nou». fără consim ­ ţământul scaunului nostru. putem aduce două m ărturii : una din preajm a anilor 400. mai ales după înnoirea acestei alianţe în anul 962 cu «împăraţii romani de naţiune germ anică». cealaltă din timpul ultimului Sinod ecum enic. 11.

I. S p e c iiic u l O rto ­ d o x ie i în c o m p a r a ţ ie c u B is e r ic a R o m a n o -C a to lic ă ş i P ro testa n tism u l. A tena. 1941. 463—¡484. Tübingen. S e p p e 1 1. N e te m e in ic ia p rim a tu lu i p a p a l o g lin d ită în o p e r i l e u n o r m ari i e r a r h i : O s c r i s o a r e a p a p ii G r ig o r ie c e l M a re. P ro c a n o n u l. g reacă). (în 1. în «Istina» IV. Un v a lo r o s stu d iu a l A r h ie p is c o p u lu i H r y s o s to m P ap a d o p o u lo s a s u p r a p rim a tu lu i e p is c o p u lu i R o m e i. D v o r n i k. A lt k ir c h lic h e A u to n o m ie u n d p ä p s t lic h e r Z en tra lism u s. nr. 577— 600. E. G e s c h ic h t e d e s P a p sttu m s v o n d e n A n iä n g e n b is zu r H ö h e d e r W e lt h e r s c h a it . p. F r. XV II (1965). Paris. G u e t t é e . E r i c h C a s p a r .I e a d e la V a tic a n . Pr.e s iè c le . 1954. R ă m u r e a n u . ibidem. Tübingen.e s i è c l e s e t l e d ë v e lo p p m en t d e la p r im a u té în volumul 1054— 1 9 5 4 : L ’E cjlise e t l e s É g lise s. Pr. Paris. X . ibidem. B y z a n c e e t la p rim a u té r o m a in e . 180— 224. 1947 (Gr. L e m o n d e c a r o lin g ie n . 1934. Q u e lle n zu r G e s c h ic h t e d e s P a p sttu m s und d e s r ö m is c h e n K a t h o liz is ­ m u s. L 'O ccid en t d e la lin d u V -e s i è c l e à la lin d u IX . 1930. H. L a p rim a u té r o m a in e d a n s la tr a d itio n c a n o n iq u e ju sq u 'a u C o n c ile d e C a lc é d o in e . 209— 240. 2. M i r b t. 139— 1 6 6 . M a r o t . D o m H. P e t r u M a i o r . M e y e n d o r f f . In lim b a r o m â n ă : V I . T e o d o r M. în «M itropolia M oldovei şi Sucevei». ' F r. p. G. 1931. H r i s o s t o m P a p a d o p u l o s : P rim a tu l e p is c o p u lu i R o m e i. M ünchen. G e s c h ic h t e d e s P ap sttu m s. 1964. 1964. Leipzig. p. 167— 173. în «O rtodoxia». 1906. L e s c o n c ile s ro m a in s d e s IV . X X X II (1956). p. Idem. . P e r r o y . J. Paris. P o p e s c u. II. nr. F.e e t V . I— II. 1924. P a p a lita te a s c h is m a t ic ă sa u R o m a în r a p o r ­ tu r ile e i cu B is e r ic a O rien ta lă . G a g i u. Chevetogne 1954. Constantinidis. 1933. M arcu). p. Paris. Sibiu. 1974. ed. H e i l e r . Atena. 1970. I— II. I. Bucureşti. 10. Prof. 1930. P rim a tu l p a p a l ş i c o le g ia l it a t e a e p i s c o p a lă în d e z b a ­ t e r ile C o n c iliu lu i a l II .312 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ BIBLIOGRAFIE K. trad u cere de Iosif M itropolitul. p. F o r n i e r . ediţia II îngrijită de J.

dar care s-a întins şi în Apus. avar şi sever. să le explice felu ritele chestiuni teologice. c e a luat fiinţă în Răsărit. io a n R ă m u rean u . un aderent al lui Paul de Sam osata. dar mai ales problem a Sfintei T reimi. Teognis de N iceea şi Leontie al A ntiohiei. «ţara care abunda în m onştri şi în produse nefireşti». precum spune Epifaniu. M aris de Calcedon. fiind. veninos şi viclean. Instruit de preotul Lucian din A ntiohia. Prim ii creştini s-au mulţumit cu învăţăturile timpului lor. A ceastă problem ă a dat mult de lucru şi în perioada trecu tă înaltelor fe ţe b isericeşti şi ajunge în secolul IV să dea naştere unei m ari erezii. Ei au căutat adevărul credinţei cu inima. a fost un cap răzvrătit. a avut colegi de studii pe Eusebiu al Nicomidiei.EREZII. O riginar din Libia Egiptului. zdruncinînd profund lumea creştină. nu cu mintea. SINOADELE ECUMENICE Arianismul. Era şi natural ca învăţaţii deveniţi creştini să caute să se fam iliarizeze cu m isterele noii lor credinţe. discipolul indirect al ereticului episcop Paul de Sam osata. «la înfăţişare ca un şarpe de mlădios. Arie. Situaţia s-a schim ­ bat cînd şi reprezentanţi ai claselor avu le şi dintre in telectu ali au îm ­ b răţişat creştinism ul. care uşor se poate furişa şi ascunde». devenind întem eietorul unei erezii puternice şi răspîndite. SCHISME. ştiind să-şi acopere aceste defecte cu o m are sfinţenie. care toţi vor ju ca un rol însem nat în istoricul * Capitol redactat de Pr. prol. Sinodul 1 ecumenic de la N iceea din 325 * Luptele teologice din această perioadă sînt mult mai importante şi mai grave decît cele din perioada trecută. A rie a fost acela care a susţinut cu ten acitate subordinaţianismul. tulburent.

Eusebiu al N icom idiei. căutînd astfel să trezească îndoieli cu privire (a naşterea eternă a. a convocat pe epis­ copii din Egipt. a compus şi faim oasa sa lucrare T h alia. Părăsind Egiptul. Fiu ­ lui din Tată. a trim is episcopului A lexandriei o scrisoare în care. . s-a dus în Palestina. Folosindu-se mai ales de sofisme. unde distingîndu-se ca un om cu bune purtări m orale. la fostul său coleg de studii. Probabil că A rie.0 sau 321. inceplnd din nou lupta îm potriva B isericii. găsind adăpost la Euşebiu al Co/. A rie a căutat să-şi răspîndească ideile numai printre prieteni şi ad m iratori. apoi preot de episcopul A chila. fiind o fire foarte vanitoasă.areei. cu multă m ăiestrie. mai ales femei credule. primind postul de paroh la biserica Baucalis. nu se ştie. La sfatul acestuia. au fost excom unicaţi. iar el şi am icii lui. Văzînd episcopul A lexandriei că învăţăturile lui A rie atrag tot mai mulţi naivi. episcopii egipteni Secund de Ptolem aida şi ] eon as ai M arm aricăi şi alţi cîţiva preoţi şi diaconi. Zadarnice au fost în cercările episcopului A lexandru de a .. La în ceput. încrezut în succesul repurtat. a căutat să atragă de partea sa oameni simpli. a încolţit în sufletul său ideea să por­ nească o cam panie de răsturnare a celui ce i-o luase înainte. a căutat să-şi apere credinţa. aju tat de talentul său oratoric. chiar printre zidurile m înăstirilor. şi-a continuat lupta pe faţă îm potriva O rto­ doxiei. văzînd că la alegerea de episcop al A lexandriei s-a trecut peste per­ soana lui. cu anul 318 a pornit difuzarea rătăcirilor sale şi prin biserici. De acolo a plecat la Nicomidia. cărora le punea urm ătoarea întrebare : «Spune. După term inarea studiilor. înl'ăţişînd-o în deplină concordanţă cu Ortodoxia. cea mai însem nată din cele nouă biserici ale A lexandriei. .314 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ acestei erezii. Care a fost propriu-zis naşterea conflictului dintre A rie şi epis­ copul său. născută din cauza co n flic­ tului dintre Conslanlin cel M are şi cum natul său Liciniu. în care erau redate pentru popor..Deşi condamnat. Tot în cursul şederii sale în Nicomidia. a fost hirotonit diacon dş episcopul Petru. a v u t-a i tiu în a in te d e a ii m am ă». Pentapole şi Libia la un sinod. a revenit la A lexandria. A rie n-a cedat. Cei aproape 100 de participanţi s-au pronunţat contra învăţăturilor lui Arie. a venit la A lexandria. în 32. în form ă de cîntece. fiind ales A lex an d ru . A rie a devenit .1 readuce la dreapta credinţă. Profitind de /situaţia politică tulbure. ereziile sale. bine instruit şi un bun orator.

. M isiunea lui Osiu fiind fără rezultat. Tradiţia bisericească a con sacrat numărul de 318 Părinţi care au participat la Sinodul de la N iceea. au răspuns căp eteniile întregii B iserici. a sfinţeniei şi a răbdării. dînd posibilitate împăratului să ia parte în persoană la această m ăreaţă adunare. fără să-i spună numele. La apelul împăratului Constantin. din Persia. care poate fi reprezentantul B isericii de Tom is (Constanţa) din Scythia M inor (Dobrogea) (V ia ţa fe ric itu lu i îm ­ p ă r a t C on stan tin . III. situat la întretăierea căilor ce veneau din Apus cu drumurile A siei M ici. — se ciocneau ca nişte corăbii în v re­ m e de furtună. iar alţii purtînd în că pe corp sem nele chinurilor din trecu t pentru credinţa lor (Teodoret. epis­ copul A lexandru şi preotul A rie. între doi clerici însem naţi. dînd crezare spuselor lui Eusebiu. Eusebiu de C ezareea spune că la Sinodul I ecum enic a participat şi un episcop «scit». apelînd la ei să în ­ ceteze cearta. cau­ z ate de un jo c de cuvinte copilăreşti. ideile sale rătăcite au devenit obiect de predilecţie al discuţiilor dintre episcopi şi clerici. dar. 4). fără deosebire de neam. S -a propus ca sinodul să se ţină la A ncira. afară de ceilalţi clerici veniţi ca însoţitori ai episcopilor. îndeosebi privilegiul num it e v e c t io . C onstantin cel M are a acordat episcopilor toate facilităţile. Episcopii — spune Eusebiu al Cezareei (V ita C on stan tin i. a venit la N icom idia. alţii prin severitatea moravurilor. Împăratul. unde urma să fie luate m ăsurile necesare contra lui A rie. M ajo ritatea episcopilor erau din Răsărit. a scris atît lui A lexandru cît şi lui Arie. 7). C onstan­ tin cel M are a invitat pe în tîistătăto rii B isericii întregi la un sinod ecum enic. După ce Constantin l-a învins pe Liciniu în 323. A ceste privilegii le-au păstrat şi îm ­ păraţii care au convocat sinoadele următoare. I. G oţia şi Arm enia. Era apoi în apro­ pierea reşedinţei im periale din Nicomidia. SIN O A D E ECU M EN ICE 315 to t mai popular. fiind inform at de Eusebiu că în B iserica Egiptului au izbucnit unele n eînţelegeri neînsem nate. la Sinod participînd chiar episcopi de peste h otarele Imperiului. Unii din episcopi veniţi la N iceea erau renum iţi prin ştiinţă şi elocvenţă. s -a a le s o ra şu l N ic e e a .EREZII. rămînînd singur stăpîn al Imperiului. 7 : «Nici scitul nu lipsea din ceată»). din m otive binecuvîntate. în G alatia. SCH ISM E. Nu­ m ărul sinodalilor s-a ridicat la 300. adică folosirea poştei im periale şi întreţin erea episco­ pilor pe timpul duratei Sinodului. III. C ele două scrisori au fost duse la A lexandria de epis­ copul Osiu de Cordoba. în Bitinia. Is to r ia b is e r ic e a s c ă .

a poruncit ca toate m em oriile adresate lui să fie aruncate în foc. a c u z a to rii şi a cu z aţii fiin d e p is c o p i. trăsăturile feţei istovite şi privirile abălule. imitînd bunătatea lui Dumnezeu. M arcel al A ncirei. la ziua fixată de judecătorul nostru comun. din ordinul împăratului. să ne iertăm unii pe alţii. părul zburlit.316 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ Papa Silvestru I al Romei (314— 335). aprobînd pe cei ce îm părtăşeau dreapta . la unire şi la pace. Eu nu sin i c h e m a t s ă l e cu n o s c şi s ă l e ju d e c . La şedinţa deschiderii oficiale şi Ia cea de închidere a asistat însuşi îm păratul Constantin. îm păratul s-a arătat plin de răbdare şi bJîndeţe. După aceea. a cărui faţă era grovaz de palidă. cu diaconul său A tanasie. Sinodul I ecumenic Sinodul I ecum enic s-a deschis oficial la N iceea. la 20 mai 325 şi a durat pînă la 25 august acelaşi an. Sfîntul Spiridon episcopul Trim itundei (Creta). diaconul epis­ copului A lexandru de A lexandria. D iscuţiile. Eustaţiu de A ntiohia. Şedinţele o ficiale ale Sinodului s-au ţinut în sala de recepţie a palatului imperial din N iceea. au fost foarte agitate. C ecilian de Cartagina ş. în secţiuni. avea dese izbucniri de furie. Arie. îndemnînd cu multă bunăvoinţă pe episcopi la înţelegere. din cauza diferitelor păreri. M acarie al Ierusalim ului. care a rostit ruvînlul de deschidere ca şi pe cel de închidere a Sinodului. să ne unim şi să exam inăm chestiunile pentru care ne-am întrunit». Sfîntul N icolae. înain te de deschiderea oficială a Sinodului. a trim is ca delegaţi la sinod pe preoţii V itus şi V incenţiu din Roma la curtea im perială se afla pe lîngă îm păratul Constantin. hotărînd ziua în care să înceapă Sinodul. Osiu de Cordoba (Spania). spunîndu-le : «Toate acestea vor veni spre ju decată. de prietenii ereziarhului A rie. Fiindcă îm păratul era aproape zilnic asaltat cu tot felul de plîngeri îm potriva m em brilor sino­ dului. Printre sino­ dali. sub preşedinţia episcopilor Eustaţiu al Antiohiei (324--330) şi A lexandru al A lexandriei (313— 328). episcop de M ira Lichiei. s-a dstins Sfîntul A tanasie. Deci. în aceste consfătuiri. Cu toate insistenţele episcopilor. A rie n-a voit să renunţe la ideile sale eretice. renunţînd la aceste acuzaţii.a. Leonţiu de C ezareea. cei prezenţi au lucrat. Constantin a venit în m ijlocul sinodalilor. se distingeau episcopii : A lexandru al A lexandriei. disculînd asupra rătăcirilor lui A rie.

SIN O A D E ECU M EN ICE 31? credinţă. în care se spune : «Domnul m -a făcut cea dintîi dintre lu cră­ rile Lui. Dum nezeu-Tatăl singur este principiul necreat şi nenăscut — â-fsvvrjxo?. Principiile ereziei ariene sînt urm ătoarele : 1. Ca atare Fiul are o divinitate împrumutată din divinitatea Tatălui. textu l din Proverbe 8 . a devenit un Fiu a d o p tiv a l T atălu i. căci a existat un timp. dar nu din eternitate. m ărginit. cum se deo­ seb eşte infinitul faţă de finit. însăşi denum irea de T ată cuprinde inevitabil în sine întîietatea sau ¿superioritatea faţă de Fiul. ci din nim ic. este cu totul străin şi deosebit de fiinţa Tatălui şi nu poate fi numit «deofiinţă» cu T atăl —■ ¿[xoouato? tu> Ila'cpi. 3. datorită harului divin pe care L-a primit de la Tatăl. 5.EREZII.. deoarece. cînd El nu era — vjv itote ox3 coz 7 jv. SCH ISM E. . fiind o simplă creatură — xTÎajia. Fiul a creat din voinţa Tatălui. fiindcă Dumnezeu cel Prea în a lt nu putea crea universul m aterial d ecît cu ajutorul unei fiinţe interm ediare. dar aici e vorba de înţelepciunea om enească. C onstantin cel M are i-a adus aproape pe toţi pe. Se rem arcă în gîndirea lui A rie concepţii raţionale gnostico-filozofice. căci s-ar întina de aceasta. pe care A rie o confunda cu Logosul divin. Fiul are existenţa înainte de timp. după care m ateria este rea în sine. Fiul poate fi numit şi El Dumnezeu. A ceasta este o idee gnostică şi eretică. Arianismul este o concepţie raţional-om enească de înţelegere a creştinism ului. Scopul pentru care Dumnezeu a creat pe Fiul este creaţiunea lumii. El se bucură totuşi de cinstea ce a mai mare. 4. deoarece prin Fiul. iar Dumnezeul suprem nu se poate atinge direct de m aterie. schim babil. fiind prima Sa creatură. mustrînd pe cei rătăciţi şi îndărătnici. făcînd să trium fe Ortodoxia. chiar şi timpul. La creaţie.calea adevărului. Dumnezeu a creat toate. A rie aducea în sp rijin u l acestei idei. tcoî^oc. dar nu din fiinţa Lui. înaintea tuturor veacurilor». Deşi Fiul este după fiinţa Sa o creatură. Fiul a primit m ăreţia şi puterea creato are a Tatălui. 2. im perfect şi chiar capabil de a păcătui. 22. Părinţii întruniţi la N iceea au respins învă­ ţătura lui A rie şi au condam nat-o. Fiul lui Dum­ nezeu. Sub­ stanţa Tatălui faţă de a Fiului se deosebeşte atît de mult.. Pînă în cele din urmă.

în frunte cu A lexandru. ouata? xciu Hatpoţ = din fiin ţa T atălu i şi ¿¡1 0 0 0 3 1 0 ? xw IÎatpt = de o fiin ţa cu T atăl. îm potriva acestor argumentări. M em brii Sinodului au respins am bele formule. oslo «Dumni'/. ca : «Tatăl este mai mare decît Mine» (Ioan 14. iar alţii. dar m ajoritatea Părinţilor episcopi şi diaconul A tanasie au dem onstrat că această form ulă nu este inventată de ei. care ¿1 re 7 articole. A rticolul 8 începe cu m ărturisirea : «Credem şi întru Duhul Sf i nt ». A cesta a prezentat în Sinod o formulă de credinţă în care raportul dintre T atăl şi Fiul era numit cu term enul o m io u s io s — ojioiouaios = «asem ă­ nător după fiinţă cu Tatăl» în loc de o m o o u s io s — ¿¡ioouoioţ = «deofiinţă cu Tatăl». arătînd sinodalilor că textele invocate de A rie se referă la Iisus Hristos. 2. alţii. a. se anatem atizează ideile principale ale lui A rie şi anum e: c ă F iu l a fo s t . cum afirmă doctrina ortodoxă. Eusebiu de C ezareea a prezentat şi el o altă formulă. 7 . Evr. ca Secund al Ptolem aidei. n ăscu t. Eu astăzi Te-am născut» (Ps. se recunoaşte că Fiul. hotărînd ca să se întrebuinţeze numai term eni care nu perm it nici un echivoc ca : h. . 28). erau de partea lui Arie. Părinţii Sinodului s-au împărţit în trei direcţii : unii. Osiu. a. Origen. La un moment dat. 1. diaconul A tanasie ş. nu fă cu t.. sau «Fiul M eu eşti Tu . care vorbesc despre natura om enească a Fiului şi despre inferioritatea Sa faţă de Tatăl. Domnul nostru Iisus H fistos. La sfîrşitul dezbaterilor. Clem ent A lexandrinul. în frunte cu Eusebiu de Nicomidia. bazaţi pe Sfînta Scriptură . Dionisie al Romei ş. îm potriva expresiei «de o fiin ţă cu T atăl» au obiectat unii Părinţi. Teonas al M arm aricii şi încă vreo 20 de episcopi. ţineau calea de m ijloc. 5). susţineau credinţa adevărată ortodoxă că Iisus Hristos este şi Dumnezeu şi om. Părinţii sinodali au hotărît ca învăţătura lorm ulală în Sinod să fie redactată într-un S im b o l d e cred in ţă . d e o fiin ţă cu T atăl. numai ca om.cu a d e v ă r a t din D u m n ezeu a d e v ă r a t.. Tertulian.318 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ A rie a căutat să folosească toate acele locuri din Sfînta Scriptură. căci a fost folosită şi de Părinţii dinaintea lor ca : Dionisie al A lexandriei. prin c a r e to a te s-a u făcu t» . iar în p_artea a doua. diaconul A tanasie a dus altele din Sfînta Scriptură. A ceasta însemna m en­ ţinerea ereziei ariene sub o form ulă camuflaţii. In S im b o lu l n ic c c a n ş-a fixat învăţătura despre D u m n ez eirea F iu ­ lui. î n p a r t e a iutii. afirmînd că term enul nu se găseşte în Sfînta Scriptură.

. Pe lîngă erezia lui A rie şi rezolvarea disputei pascale.EREZII. creştin ii amînau sărbătoarea Paştilor în Duminica urm ătoare. s-au mai discutat şi alte problem e : s c h is m a lui N ov at. la colul Dunării.. SCH ISM E. după toată probabilitatea. Secund al Ptolem aidei. Cu toate că Sim bolul de credinţă niceean a devenit digul de apă­ rare. 'De frica împăratului. Ei au re ­ fuzat să semneze de asem enea anatem a rostită contra lui A rie. al O rtodoxiei. a lui M e litie şi erezia lui P a v e l d e S a m o sa ta . cu excep ţia episcopiior : Eusebiu al Nicomidiei. antitrinitar dinamic. deşi au subscris la Sim bolul de credinţă niceean. fiindcă. existau unele neîn­ ţeleg eri între B iserici privitoare la serbarea datei Paştilor. Domnului urma să fie_. Trei luni mai tîrziu. sau îl sărbătoreau cu o săptăm înă mai înainte. încă din secolul II. . precum şi cea mai precisă şi expresivă formulare a dreptei credinţe. SIN O A D E ECU M EN ICE 3 19 c r e a t în tim p din n im ic. primii trei au cedat. a fost şi s ta b ilir e a d a te i P aştelu i. Teognis al Niceei. întrucît acest oraş era centru l principal al cunoştinţelor astronom ice din timpul acela. apoi s-a stins încetul cu încetul. Dacă se întîm pla să cadă în acelaşi timp cu Paştile iudeilor.nu au voit lotuşi să recunoască a na Ierna pronunţată contra lui Arie. Sinodul a hotărît. Arie şi cei doi prieteni .comunicată tuturor B isericilor de episcopul A lexandriei. Teonas de M arm arica şi Secund de Ptolem aida. Sinodul a stabilit ca întreaga creştin ătate să sărbătorească P aşlile în prima Du­ m in ică d u p ă lu n ă p lin ă c e u rm ea z ă e c h in o cţiu lu i d c p rim ă v a ră . M aris de Calcedon. Data sărbătorii învierii . au losl exilaţi şi episcopii Eusebiu .ai săi. la sud de Singidunum (Belgrad).din Egipt. nevoind să semneze. au fost depuşi din scaunele lor şi ex ilaţi în Iliric. Intre alte problem e pe care le-a rezolvai Sinodul I ecum enic. S im b o lu l n ic e e a n a fost aprobat şi semnat de toţi Părinţii prezenţi.. c ă e s t e y r ea t din altă ţ b sta n ţă sau iijîiţă c su d e c ît T atăl şi e s t e s c h im b a b il. care socotea că cele trei per­ soane ale Sfintei Treim i sînt doar nişte «puteri® — 8 uva[xstC im per­ sonale ale unui singur Dumnezeu. prin canonul 19. pînă în cele din urmă. D isputele ariene au continuat să tulbure Imperiul roman încă o jum ă­ tate de secol.al N icom idiei şi Teognis de Ni ceea. arianismul n-a putut fi siîrpii îndată şi pe deplin. Teonas cîe M arm arica. care n-au voit să aprobe term enul o m o o u s io s — co n su b sta n tia lis.

iar ca n o n u l 7 a c o r d a e p is ­ c o p u lu i d e Ier u sa lim ran gu l d e m itro p o lit. F aţă de novaţieni. M ai însem nate sînt canoanele 6 şi 7. pierzînd doar toate drepturile episcopale. să evite orice fel de certuri şi neînţelegeri. la care împărţitul a îndemnat pe cei prezenţi să ţină cu tărie la învă­ ţătura form ulată în Sinod. cu condiţia să ceară confirm area de la arhiepiscopul A lexandriei. Sinodul a alcătuit 20 de canoane. Botezul în num ele Sfintei Treim i. Drept garanţie. care cuprind dispoziţii referitoare la organizaţia şi disciplina bisericească. şi numai cei hirotoniţi ca celibatari să nu ni< aibă dreptul să încheie o căsătorie. îm potriva propu­ nerii episcopului Osiu al Cordobei. înaintea hirotoniei. ci şi de preoţi şi diaconi. şi nu cred că Sfînta Treim e are trei per­ soane. ca cei căsă­ toriţi o singură dată. A lexan ­ dria şi A ntiohia. Venind în discuţie m oralitatea m em brilor clerului. în Egipt. el a oferit Părinţilor sinodali un ospăţ. împlinindu-se 20 de ani de la u rcarea pe tron a i împăralului Constantin cel M are. .« 25 iulie 325. M elitie a continuat să-şi păstreze titlul de episcop de Licopole. întrucît propagau unele n eadevă­ ruri cu privire la hristologie. Cei hirotoniţi de el puteau să răm înă în funcţiile lor. ca pe viitor preoţii şi diaconii să nu mai aibă dreptul de a locui cu soţiile lor. să li se ceară. care a apărat cinstea şi vrednicia T ainei căsătoriei. Sinodul a răm as la vechiul uz. m ărturisind că vor res­ pecta toate h otărîrile B isericii O rtodoxe. în cazul cînd vor să revină la B iserica Ortodoxă. unii sinodali au propus introducerea unui canon pentru observarea celibatului. s-a ridicat vestitul eremit. La 25 august. prin punerea m îinilor.320 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ ca aderenţii lui Pavel de Sam osata. să-şi poată duce mai departe via ţa împreună cu soţiile lor. Canonul 6 confirm a drepturile m itropoliţilor din Roma. După ce episcopul A cesiu a recunoscut Sim bolul de credinţă niceean. episcopul Pafnutie al Tebaidei de sus (Egipt). Sinodul s-a arătat mai indul­ gent. ii 1 . a avut loc şedinţa festivă de închidere a Sinodului. li s-a îngăduit preoţilor novaţieni să-şi reocupe posturile avute. ei trebuiau să dea o declaraţie scrisă. nu numai de către episcopi. avînd în vedere faptul ca Ierusalim ul este centrul unde a luat fiinţă creştinism ul. Sinodul a procedat cu şi mai multă clem enţă. Cu privire la m e litien i şi n o v a ţien i. faţă de ceilalţi m itropoliţi.

Paris. J . A. M. 1962. J. • BIBLIOGRAFIE confirm ate de roman. Paris. J o n k e r s . Paris. S o z o m e n.. L e s C o n c ile s o e c u m é n iq u e s d a n s l'a n tiq u ité c h r é t ie n n e . 2-e Aufl. J o a n n o u . F. "Viafa St. R o d r i g u e z. Bardtf. R. Cl L e o n a r d i . J. Bidez. publiée sous la direction de G. A c t a C o n c ilio r u m o ec u m e n ic o r u m . în Griech. F. 21 — Istoria bisericească . vol. Is to r ia b i s e r i c e a s c â .. 1961.XVTI.. VII. 1960. . Berlin. pars 1. ' P. 54. R. Ist. J. Stuttgart. P e tite h is t o ir e d es gran ds C o n c ile s . L E g lis e d e s e p t c o n c ile s . Bâle. J.P. ' J. SCH ISM E. S i e b e n . H is to ir e e c c lé s i a s t iq u e t. ed. 19(ifi. O r t i z de U r b i n a. S o c r a t e. Leipzig. F a v a 1 e. Leipzig. D. L. •p. îndeosebi din scrierile C ezareea. T h e g e n e r a l C o n c ils o i th c C h u rch . I C o n c ili e c u m e n ic i. SIN O A D E ECU M EN ICE 321 trăind în pace unii cu alţii. C o n sta n tin . bis. b is. A c ta e t S y m b o la C o n c ilio ru m q u a e s a e c u l a q u a r to h a b it a sunt. 13 vol. H otărîrile Sinodului au fost Constantin cel M are şi prom ulgate în întreg Imperiul Sinodului I ecum enic s-au pierdut. în G r ie c h . G enève. L es C o n c ile s o e c u m é n iq u e s . L e x p é r i e n c e n icct'im e in «Dmnbarlon Onks Papers».. Isl. Schw artz. 1962. G. 1972.. 1962. 1901— 1912. de la 1914 . V i é. H is to ire d e s c o n c ile s . 1954 . S c h rilt. P. H. J. D e t er n c s. Ist. F lo ren i i a e e t V e n e tiis . Ed. 15 (1974). Migne. Berlin. M e t z . Paris. Sc J i r î f s l l î d. Toulouse. . 1952. D ie K orv/. A. T. Paris. Iv ar Heikel. Scheidw eiler. P etite h is t o ir e d e s C o n c ile s . C o n c ilio ru m o e c u m e n ic o r u m d é c r é t a .EREZII. Index generalis tomorum t. 'H -posSpia oixoofic-Ji y. Studii : J. Schwartz. în G r ie c h . A c ta C o n c ilio r u m n o v a e l a m p lis s im a c o ll e c t i o . Atonn. L e s c o n c ile s o e c u m é n iq u e s d a n s l'h is to ire . Leipzig. Torino. G vol. K o n z ile d e r K ir c h e in e v a n g e li s c h e r S ich t. P a 1 a n g u e. ed. Schrifst. Berlin. ed. J e d i n. c h r is t. 1962. Brügges. N ic é e e l C o n s la n tin o p le . J. X X IX '{1975). Eusebiiu de Ce'zareea. 21— 40. Christ. L e s L is ta s e p i s c o p a lo s d e N ie r a en la C o ll e c c io n c a n o n ic a H is p a n a . D ie o e k u m e n i s c h e K o n z ile d e r C h r is te n h e it. Paderborn. t. 29— 572. Idem.. 1> G. H. Bd. 614 p.. 1962. Berlin. ed. H is to ire d e s C o n c ile s o e ­ c u m é n iq u e s . Paris. E u s è b e d e C é s a r é e . 1971.'fjc auvofiou. 1974. H a y w a r d. H.itsidee d e r a lte n K ir c h e . Salles-Dabadie. IV. continuavit J. Burgense. începînd din 1963. p. L. Leiden. M a r i j u l. ed. 197 9 . M e i n li o 1 d. P h e i d a s. dar h otărîrile lui scrierile istoricilor contem porani. 1 9 0 1. S a c ro ru m C o n c ilio r u m n o v a e l a m p lis s im a c o ll e c t i o . 59 vol. bis. Dumcige. _ _ B. P r o d i . P. D v o r n i k . 50. J .. A 1 b e r g i o. 1902. X X V I— 540 p. 1759— 1798 . Straub. Paris. Parm entier F. Christ. C h é 1 i n i. Preiburg im Breisgau. A ctele se cunosc din lui Eusebiu de Périt ru S in o a d e le e c u m e n ic e in g e n e r a l : I z v o a r e : J. 1961. 1 9 5 4 . Institut E. Paris. 428 p. Ahrweiler. în Griech. S. 1961. 2-e Aufl. F. C h rist. Bd. p. Philosloriqius. J . 341— 358. III. Bidez. S c h rilt... Is t o r ia I lis v r ic c a s c ä . 1962. I et II. reproduction Paris. I— III. ed. 1 9 5 5 . col. 1962. M a n s i . W a r e . Teodoret. T.

B reslau. o p . fran ceză. H. 11111> i d ţ|. Pai is. T h e P h ilo s o p h y o i th e C h u r ch F a th e r s . d e C h e 11 i n k. H et a lg e m e n C o n c ile in d e v i e r d e e e u w . C h . reproduction Paris-Leipzig. L a stru ttu ra d el S im b o lo C o n s ta n tin o p o lita n o . T à zp ia à f l a i a cixoupiêvixà Su¡i. E u c h irid io n S y m b o lo r u m . G o d in P a tr is tic T h o u g h t. D ie B e k e n n t n is s e und d ie v ic h t ig s t e n G la u b e n s z e u g n is s e d e r g r ie c h is c h . O rt. 1— 2. |>. Rom . Hahn. 1908. 5. G o e m a n s. 17 ş i 18).. D a 1 m a y r.Tj x a l xpiTixij ¡x tkizf]. X X III (1925). T. ed. Papadopoulos. K e l l y . 97— 142. 12 (Roma. K o e v. N igm egen. nr. L 'H istoire d e ¡’E g lise. P e r c i v a 1. B . II. 1 9 7 1 .c s s o u r c e s d e l'h is to ir e d u c o n c ile d e N ic è e . C h ristia n S y m b o ls . te x te g rec şi latin.. l’ r c s t i g e. A tena. Stu ttgart. T h e s e v e n E c u m e n ic a l C o n c ils . 1961 . p. S y m b o le d e r a lt e n K ir c h e ( K le in e T e x te . 194 7 . D ie o e k u m e n is c h e n K o n z ile cler K a t h o lis c h e n K ir c h e . p. Tô SüfiioXov -ti]. p. 1956. V o r g e t. în «R evue d'hist. X X X (1927). . 1 9 3 0 . B erlin. ( '. 1960. H e f e l e — D o m H.. H ans Lietzmann. B ib lio t h e k d e r S y m b o le u n d G la u b e n r e g e h n d e r a lte n K ir c h e . Tournai. London. p. L e s p r e m iè r e s c o n le s s io n s d e la lo i c h r é t ie n n e . în «Echos d'O rient». eccl. D a n i é l o u . H is to ir e d e s c o n c ils d 'a p r è s l e s d o c u m e n ts o r ig in a u x . Bardy. 8. te x t g rec cu trad u cere franceză. Rom a.e e t V -e s i è c le s . t. I. 45— 73. i D e n z i n g e r et Cl . H.. D ie G r o s s e n v ie r K o n z ilie n . 1. R. Paris. de T héol. nr. Hr. D.. E d iţii : C r e e d s . 69— 96 : L e c o n c i l e d e N ic è e . O r t i z d e U r b i n a . Bonn. Il S im b o li d i N ic e a e C o n s ta n tin o p o l. 385— 3 9 5 . 1956.rjQ Suvooou 'Iatopiy. Paris. I. 1952.103. 1963. III. H. 37 3 8 . cit. T. p. L.. 32-a de A. nr. M a n s i . Popescu. L e s S y m b o le s c h r é t ie n s p rim itiis. El S im b o lo N ic e n o . O r t i z d e U r b i n a . A. 1960.». 1968. 275 285. in lim ba bulgara. D. 1976. Bannwart. . 1961 . 1948. M adrid. X X X V III (1942). C h i l d . 1945. H. London. 1924. 337— 461. J . F lo ren tiae. Studii : H. L e c l e r c q . L e s C o n c ile s o e c u m é n iq u e d e s I V . 1003. nr. . 1. 1759. * * * ¡U-nlru S in o d u l I e c u m e n i c : I. I. Th. critică.’ (M ass.i I i f f o 1 l. col 665— 668. 1914. p. r < Ci. L e s r e c h e r c h e s su r l'o r ig in e du S y m b o le d e p u is X X V a n n é e s .322 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ H. A. E dited by J . 9. ed. 1. Paris. Calh. Cam elot. 2-e A uflage. J . 2-e éd. F o r m u lă r ile d o g m a t ic e a le p r im e lo r p a tru S in o a d e e c u m e n ic e . 3 -e Aufl. p. Dosetti. 1956.». 1. A ltă bo gată b ib lio g rafie se g ă ­ seşte la J. P. . O r t i z.o r t h o d o x e n K ir c h e . 1923. 1963. Sofia. X L III (1925). 3. Leipzig. G.. E in e D o x o lo g ie .. A n c ien t a n d M od ern . J e d i n . I. Schönm etzer. C o n c ile s . în «Bis. 449— 4 5 3 . Paris. 1967. N ic è e e t C o n sta n tin o p le. W o l f s o ii. B a d c o c k . I. Buffalo. M arlin. London.yi7. 1936. T h e h is to r y o i t h e C r e e d s . d e U r b i n a. de L abriolle. p. 1901. în «O rien talia C h ristian a P eriod ica».. Ci. von L. N. 5 — 17.iliini|iio. II. In cu rrm h ou .).. J . M. 257— 2 6 3 . T rad u cere în lim ba rom ână de Prof.. 7. 1960. nr. 513— 520. te x t g re c . J . col. London. Paris. 4-e Aufl. T rin ity . 0. E a r ly C hristian C r e e d s . S tev en so n . 443— 446. 2-nd ed. în «Dict. par Aug. Io n Mihălcescu. p. A tena. S im b o lu r i d e c r e d in ţă . M. Freibu rg im B reisgau . M ünchen. M. Paris. F. K a r m i r i s. P. Cullman. trad. p. în L e C o n c ile e t l e s C o n c ile s . p. 1960. c o u n c ils an d c o n t r o v e r s ie s . J. t..J . J . Hahn.«!:> . B ' otxooixs. V o g e l . P. 1935. London. 1942). o i th e in d iv id e d C h u rch . 1961. D as N ic a e n is c h e G la u b e n s b e k e m b n is . t. 1904. p. 26— 27. 636— 676.Soka. p. F lieh e et V . F a ith ..». II.

trad. F. Sibiu. C aransebeş. X X (1950). Lat. P u n cte d e s p r ijin p en tru a r ia ­ n ism în t e o l o g i a c r e ş tin ă a n t e r io a r ă . cu bogată bibliografie. C. O siu. T h e O rig in s o í A r ia n ism . 105— 111 . L e s 318 P'etres d e N ic è e . nr. Cotoşman. hist. V i c t o r C. nota 12 . ed. L a c u e s t ió n d i O sio o b is p o d e C a r d o v a . p. 553 p. 364— 3 7 4 . 1— 2. La m ort d'A riu s. V e zi alte sludii la Pr. Ed. S tu d ii: B. 1. C h a d w i k . 1— 90. 17—-76. L o i c h i ţ ă. H eft X III. Eccl.M o l i n g h e n . 78 (1960). P h e i d a s . S in o d u l I e c u m e n ic d e la N ic e e a . O. în «Byzantion». M. d'A riu s. şi 1935. SIN O A D E ECU M EN ICE 323 In lim b a ro m â n ă : Pr. T. Rămureanu. der W issen sch aften zu M ünchen». d e C l e r c q. 1972.. S c h w a r t z . U n e lis te in e d it e d e s P è r e s d e N ic è e . V ind obonae — Lipsiae. I d e m . 15— 18 . ed. H o t ă r îr ile d o g m a t ic e a le c e lo r ş a p t e S in o a d e e c u m e n ic e . p. V . p. 83— 90.. 1954. III. 1973. N eue Folge. Popovici. p. G h . Paris. 1 9 2 5 . Arad. în «Byzantion». Is to r ic u l S in o d u lu i e c u m e n ic d e la N ic e e a . t. D u m e i g e. în «Re­ v ista teo lo g ică». în «Byzantion». M. 9 (1958). R e c h e r c h e s su r l e s lis t e s d e P è r e s d e N ic è e e t d e C o n s ta n tin o p le . 63— 71 . p. P atru m N ic a e n o r u m n o m in a. t. H. L h é r é s i e d'A riu s e t la «foi» d e N ic é e . H. p. nr.). Opiz. în «Byzantion».. p. Prof. A kad. în «Revue de P hilologie».s y n o d an d t h e C o u n c il o i C a lc e d o n . Idem. L X V . Pr. 13— 31. P rim u l s in o d e c u m e n ic ţinut la N ic e e a in a n u l 325. W ashington. ju ille t. H. 20— 8 0 . 808— 811 . p. La T h a lie d'A riu s. L X I (1966). p. S u r e d a Blanes. 323— 3 4 7 . . N ic è e e t C o n s ta tin o p lc . I. T h . O rt. S in o d u l I e c u m e n ic d e ¡a N ic e e a d e Ia 325. N. 2 Bd. e p is c o p u l C o r d o v e i. C o llectan ea :a ntiarian a P arisiana. la O rtiz de U rbina. 534— 542. I. 1963 . 6. I. p. 1979.u. Episcop Calistrat O r i e a nu. 1930. 3— 10. U rk u n d en zu r G e s c h ic h t e d e s a r ia n is c h e n S tr e ite s . 1— 2. p. 1899. p. M ünchen. Idem. A. nr. T i KoÀÀou0iav6v a-¿ío¡jLr/ y. X X X V III (1968). p. Q u e s t io n e s se l e c t a s d e c r itic a h is tó r ic a .EREZII.». în «Revue d 'h isto ire ecclésiastiq u e». d e C o n s ta n tin o p le e t d e C h a lc è d o in . în «A bhandlungen der beyer. în special. P en tru a r ia n is m : F r a g m en ts d e la « T h a lie» .. p. B a r d y. O xon ii. nr. 103— 130. S c h w a r t z. A ten a. M adrid. p. Pentru episcopul O siu de Cordoba : L a v ie g r e c q u e d e «S a in t» O siu s d e C o r ­ d o n . Idem. Sim onetti. R o u 1 a r d. nr. l o a n Rămureanu. nr. 10— 11. G.». Paris. X II (1937). th e r o b b e r . la s e . 429— 4 4 9 . O ssiu s o í C o r d o v a . în «Studii T e o lo g ice » . X III (1961). 254— 255. în /ev. X V I (1942— 1943). T h e o r ig in a l L ists o í th e m e m ­ b e r s o í th e C o u n c il o í N ic a e a . X X I X (1977). P o l l a r d . Turner. 19G5. 1. A. U b e r d ie B is c h o is lis te n d e r S y n o d e n v o n C h a lc e d o n . B erlin . Ilie Beleuţă. 1. A ubineau. Prof. S tu d ii su ll'a r ia n e s im o . 1926. în «Byzantion. p. H is to ir e d e s c o n c ile s o e c u m é n iq u e s » . C o n d a m n a r e a e r e z i e i Iu i A r ie . E c c le s ia e o c c id e n t a lis m o n u m e n ta ju r is an tiq u is s im a . X X (1896). 36— 91 : N om ina episcoporum . X IX (1959). y d i L ib e r io o b i s p o d e R o m a . X I (1936). E. H i l g e n f e l d . P en tru e p i s c o p i i p r e z e n ţ i la S in o d u l I e c u m e n ic : H. H. S im b o iu l N ic e e a n . 15— 60. p. L e r o y . nr. 1934. LIII (1927). G. H. 1 9 2 5 . G e i z e r . în «M itropolia Banatului». E rn est H onigm ann. A th a n a siu s W e r k e . t. în «B yzantion». Phil. K o p e c e k . 1937. în Corp. S u r l e s lis t e s d es é v ê q u e s p a r tic ip a n t a u x c o n c i l e s d e N ic è e . 1— 2. 1— 2. 211— 233 . X IV (1939). A bt. 1898. L a L is te o r ig in a le d e s P è r e s d e N ic è e . Ed. p. p. C am bridge (M ass. în «Bis. p. în «Studii te o lo ­ g ice».ocl ai àpX'/i tou àpiavijijicü. Prof. în «A n alecta Boll. p.. Cuntz. 296— 3 1 1 . Lipsiae. în «Jo u rn al of T h eo lo g y Studies». G e n e z a a ria n ism u lu i. v. Script. 2.and¡ana». 2— 215 . Rom . 12 p. ed. A h is t o r y o í n e o -a ria n ism . N ic a e a u n d K o n s ta n tin o p e l. I d e m . p.. 356— 361. nr. 103— 111. SCH ISM E. Lu pta O r t o d o x ie i c o n tr a a ria n is m u lu i d e Ia S in o d u l I c c u m c n ic p în ă la m o a r te a lu i A r ie . 1916. Roma. 35 ş. 3— 4. I. G. cit. p a r s p rio r. 1928. Feder. E.

1961 . I. în «Studia P atristica». R.j . H. et jcpôawnoN dan s les c o n t r o v e r s e s tr in ita ir e s p o s t n ic è e n n e s . Frăm întările şi sinoadele ariene după Sinodul I ecumenic de la N iceea * H otărîrile sinodale de la N iceea n-au adus mult dorita şi aşteptata pace în . 1952. proL lo a n R ă m u rean u ■ . L. Freibu rg im B reisgau . de la termenul àvojxotoç. N ash ville and N ew Y ork . J . care afir­ mau cii Fiul este «a se m ă n ă to r in su b sta n ţă cu T atăl» ojiotouato? t«j îlatpi — sim ilitu d in e su b sta n ţia lă . ôa-aaic : F r. A rienii extrem işti sau radicali. afirmînd că Fiul este «neasem ănător cu T atăl şi în toate şi după fiinţă» -x a ï v. Pentru că anom ienii afirmau că Fiul este deosebit de T atăl după fiinţă — I^epoi xa-cViaiav. p. m ilitînd pentru îm păcare prinlr-o formulă leologica de compromis. 485— 529. K raft. avînd în înm iea lor pe episcopul Eusebiu al Nicom idiei. p. 48— 63 î L X X IV (1917). L.am « m a xai xaţ’ouaiav. * Capitol redactat.sinul B isericii. 1970. a n o m e i sau an om ien i. ei au fost numiţi şi h c t e io u s ia ş t i. în «M i­ tro p o lia Oltenie^».j. P en tru te r m e n u l üt. ibidem. C. iar cu toţii luptau îm potriva O rtodoxiei. cei mai num eroşi de altfel. care se com bateau reciproc. ei s-au nuii numit şi cu s e b ie n i. X L II (1952). L X X III (1916). Eunomiu. ùr. p. S t e a d. D as XVorl H ypostasis'. C. 1. tiu 1’r. Gonzalos. după numele căruia. s-au numit o m iu sien i sau se m ia r ien i. de la numele căruia arienii extrem işti s-a numit şi eu n o m ien i. în fruntea lor. 66 (1954— 1955). Le s e n s d u ter m e ô. se afla diaconul Eţiu (Aetius) şi elevul a ces­ tuia. '0. p. Lomlon. p. 397— 412. III. God in p a tr is tic T h o u g h t. p. în «Revue d 'h istoire e c c lé ­ siastiqu e».ooù3!&': d a n s ie v o c a b u la ir e t h é o lo g iq u e d'A riu s e t d e l ' é c o le d A n t io c h e . X V I (1963).oo6aiot: în «Z eit­ sch rift fur K irch en g esch ich te». Partida m oderată a arienilor. p. 1— 2. T h e S ig n iiic a n c e o i t h e H o m o o u s io s . Diac. P r e s t i g e. B erlin . Le s e n s d e s te r m e s oùaiâ.324 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ P en tru te r m e n u l ¿¡xoouaiaz t ă üa^pl — con su bstan ţial cu T atăl : J . L e b o n. 1— 24. T. G. t. din 360. în «Revue de l'h isto ire des religion s». part. P r o b le m a opioouaioc la S iîn lu l A ta n a sie ce/ M are. nr. R o u g i e r.oazaai'. Le so rt d u «C o n s u b s ta n tie i» n ic c e n . 3— 20. E r d i n. episcop de Cizic. 1939. A. F rom t h e B eg in n in g to th e C o u n c il o i C a lc e d o n . care negau consubstanţialitatea F iu ­ lui cu Tatăl. 133— 189. A ceastă grupare căuta să ţină calea de m ijloc între arienii extrem işti şi ortodocşi. G. V o i c u. deoarece arienii s-au împărţit în trei partide. T u i l i e r . A h i s t o r j o l C hristian T h o u g h t. s-au numit. 421— 430 .

urmînd ca aici să se facă reintroducerea lui în Biserică. influenţat de Eusebiu al N icom idiei.După aceştia. care de la 8 iunie 328 a urmat episcopului A lexandru pe scaunul A lexand riei. SIN O A D E ECU M EN ICE A treia partidă de arieni. a aprobat exilarea Sfîntului A tanasie la Treveri în G alia (întîiul exil : 11 iul. 337). Fiul are cu Tatăl o sim ilitu d in e n esu b sta n ţialâ. După cinci ani. după num ele căruia s-au mai numit şi a c a c ie n i. Eusebiu al Nicom idiei. Din cauză că la auzul acestei veşti s-au produs mari tulburări în A lexandria. Sîm bătă seara. sau «asernăip m ănător cu Tatăl după Scripturi» — ojj-oloc xcp Ifaxpi y. s e m ia r ie n ii sau o m iu sien ii.oto?. Constantin cel M are. a reuşit să cîştige pe m arele îm­ părat Constantin. datorită faptului că au pus în circu laţie o formulă de credinţă ech iv ocă opoiouaios în loc de ofxoouaioCj au reuşit să atragă de partea lor mulţi episcopi şi clerici.axi xâc Fpaaâx. A rienii moderaţi. în a ju ­ nul Duminicii în care A rie trebuia să fie primit în B iserică. fiind condamnat de un sinod întrunit în 330 la A ntiohia şi trim is în exil. Triumful sem iarienilor urma să culm ineze cu reprim irea ereticului A rie în B iserica A lexandriei.EREZII. clericii şi creştin ii ortodocşi. care apărau credinţa cea dreaptă stabilită în Sinodul de la N iceea şi term enul ¿¡aoouoio? xip l l a x p i <(de o fiinţă cu Tatăl». îm păratul s-a văzut silit să rechem e pe A rie la Constantinopol. în care nu se mai află nici una din exp resiile sale eretice şi a promis solemn că va recunoaşte Sim bolul niceean. ajungînd . Episcopii. iar duşmanii săi l-au îm proşcat cu un potop de calomnii. In urma h otărîrilor luate de adversarii săi la sinodul din Tir (335). de la term enul o. pentru a-i înşela buna credinţă un fel de m ărturisire. căpetenia lor. care a apărut după 358. pentru că afirmau printr-o formulă vagă că Fiul este «ase­ m ănător cu T atăl în toate» — ojjioio? T Hxxpi y. sau «consubstanţial cu Tatăl». Sfîntul A tanasie. a avut parte de aceeaşi soartă şi Sfîntul A tanasie. Pentru apărătorii dreptei credinţe au venit zile negre. a avut de suferit episcopul Eustaţiu al A ntiohiei.j. în 335 a fost exilat şi episcopul ortodox M arcel al A ncirei. In fruntea lor. s-au numit o m e i sau o m ien i. în urma ţinerii unui sinod la Constantinopol. determinîndu-1 să rechem e pe A rie şi pe prietenii săi din exil. se afla episcopul A caciu de C ezareea. au fost numiţi o m o u sien i. Ca şi el. SCH ISM E. A rie a prezentat împăratului. a fost pus la grea încercare. 335— 22 nov.axâ irâvxa.

Sfîntul A tanasie a părăsit pentru a doua oară A lexandria. au cerut exilarea episcopului Pavel de Constantinopol. care s-a pronunţat pentru nevinovăţia lui A tanasie. pînă la 21 octom brie 346. în 341. Un sinod ţinut la A ntiohia în 340. cei trei fii ai săi au h otărît să rechem e din exil pe toţi episcopii. acesta fiind silit să se depărteze din cauza unei nevoi naturale. cel ce va fi întem eietorul ereziei pnevm atom ahilor. după atîtea um ilinţe şi violenţe din partea arienilor. Sfîntul A tanasie n-a putut să ram înă li­ niştit la A lexandria. la 16 aprilie 339. H otărîrile Sinodului au fost aduse şi la cunoştinţa răsăritenilor. Episcopul Romei. C re­ dincioşii şi clericii ortodocşi respirară uşuraţi. pentru că s-a ţi­ nut în timpul sfinţirii catedralei din A ntiohia. Ciirînd după închiderea sinodului de la A ntiohia. deşi m ajoritatea oj>isc opi lor erau ortodocşi. De ochii lumii. devenit acum titularul scaunului de Constantinopol. îm păratul a dispus înlocuirea Sfîntului A tanasie cu un episcop arian. Iuliu I (337— 352). înlocu irea Sfîntului A tanasie cu in­ trusul G rigorie de Capadocia. Dar nici de data aceasta. a murit. erezia ariană era com bătută. în al doilea exil. Eusebienii sau sem iarienii. văzînd în m oartea neaşteptată a lui Arie. A ceştia au ţinut în 341 un sin o d la A n tio h ia . în sinod. dar eusebienii au ridicat în scaun pe M acedonie. S i­ nodul a alcătuit «patru formule de credinţă» de îm păcare cu Ortodoxia. aducînd noi învinuiri Sfîntului A tanasie. După m oartea lui Constantin cel M are la 22 mai 337. Eusebiu al N irom idiei. unde a rămas. A stfel s-a putut întoarce la A lexandria şi Sf. . a hotărît. începută de Constantin.326 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ cu un mare cortegiu de partizani şi adm iratori pînă la Forul lui C ons­ tantin. în v îrslă de 80 de ani. în 336. a convocat la 342 un sin o d la R om a. la 22 noiem brie 337. M arcel al A ncirei şi a celorlalţi ierarhi ortodocşi acuzaţi. o pedeapsă dumnezeiască. numit «al sfinţirii» —■ «Encaeniis». La u neltirile lui Eusebiu de Nicomidia. muri subit de o ruptură de intestine. «una din personalităţile cele mai u rîcioase pe care le-a cunoscut istoria». reuşind să cîştige pe îm păratul C onstanţiu de partea lor. Aproape întreg Răsăritul era dominat acum de eusebieni. Simţind că viaţa lui este în pe­ ricol. refugiindu-se la Roma. dar term enul «omoousios» eru o vila I. C redincioşii din Constantinopol au cerut ca episcop pe Pavel. A tanasie. pe baza vech ilo r acuzaţii m incinoase. cuvîntul h otărîtor l-au avut eusebienii.

S -a cercetat apoi situaţia episcopilor A tanasie al A lexandriei. apărătorul credinţei n iceene. în 350. pe teritoriu l Imperiului d e 'R ă să rit. şi-au pierdut scaunele. M arcel şi Pavel. în care apusenii nu aveau nici o com petenţă. Sinodul s-a deschis în toamna anului 343 şi a continuat şi în 344. M arcel de A ncira şi Pavel de Constantinopol. dimpotrivă. participînd circa 170 de episcopi. care s-au declarat pentru hotărîrile sinodului din Sardica. c. " Sinodalii răm aşi la Sardica au îndeplinit o triplă m isiune : a. . sinodalii de la Sardica au dat 20 de canoane prin care s-au stabilit drepturile şi datoriile episcopilor. hotărînd să rupă orice legături cu papa Iuliu I al Romei şi episcopul Osiu de Cordoba. con vocarea unui sin o d la S a r d ic a (Sofia) în Iliricul răsăritean.EREZII. a propus fratelui său Constanţiu. eusebienii şi-au întins influ­ enţa şi asupra Occidentului. In sfîrşit. şi! au ţinut sinodul lor la Filipopole. A m eninţat cu război de fratele său Constans. SIN O A D E ECU M EN ICE 327 Văzând uneltirile sem iarienilor în Orient. acuzîndu-i că s-au am estecat într-o chestiune din R ăsărit. S-a cercetat mai întîi sfînta şi dreapta credinţă pe care au stri­ cat-o sem iarienii ? b. SCH ISM E. fiind omorît de uzurpatorul M agnenţiu. Constanţiu a trebuit să execu te h olărîrile sinodului din Sardica şi să perm ită reînscăunarea episcopilor alungaţi din scaune. Sinodul a confirm at h otărîrile dogm atice şi can onice luate de S i­ nodul I ecum enic de la N iceea în 325 şi a anulat depunerea episcopilor A tanasie. în Tracia. sinodalii s-au ocupat cu cercetarea actelor de violenţă săvîrşite de semiarieni împotriva mai multor slujitori ai altarului. fiind exilaţi de împăratul Constanţiu. Sfîntul A tanasie şi-a putut reocupa scaunul. apărătorul arienilor. Episcopii răsăriteni. dintre care circa 80 erau sem iarieni. Episcopii sem iarieni întruniţi la Filipopole. în modul acesta. au părăsit Sardica. Constans. depuşi din scaune de sem iarieni şi canonicitatea acestor depuneri. pentru îm păcarea episcopilor din R ăsărit cu cei din Apus. care era ortodox. au reînnoit anatem a contra celor trei episcopi. îm păratul Apu­ sului. 21 octom brie 346. A ceştia n-au voit să asiste la dezbateri cu episcopii ortodocşi. Constans. De asem enea. îm păratul O ccidentului.

Cei întruniţi în sin o d u l d e la A r e la te . La sin o d u l ţinut la Sirm ium . S-au ţinut în acest oraş mai multe sinoade.rn. capitala provinciei Pannonia Inferior. urmaşul său. După m oartea episcopului Iuliu al Romei. ereticul A rie a reuşit să atragă la erezia sa doi tineri episcopi. care avea să cerceteze toate acuza­ ţiile aduse contra Sfîntului A tanasie. a cerut perm isiunea împăratului Constanţiu să convoace un sinod la A quileea. 30). care au făcut mult rău apărătorilor O rtodoxiei niceene. sem iarienii alcătuiră o m ărtu­ risire de credinţă. episcopii arieni şi sem iarieni şi-an unit eforturile pentru înlăturarea din scaun a Sfîntului A tanasie. care. Întristat peste măsură de atitudinea delegatului său. V a le n s d e M ur s a (O siec) şi U rsaciu d e Sin gidu nu m (Belgrad). în sudul G aliei. D eoarece chiar de la prima şedinţă s-a născut un in ci­ d e n t . au semnat condam narea Sfîntului A tanasie. în 352. în cît acest oraş a devenit pentru mai mulţi ani centrul politic al Imperiului roman şi în acelaşi timp centrul b isericesc al lumii creştine. II. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . papa Liberiu a r u g a i pe împăratul Constanţiu sa-i îngăduie ţinerea unui sinod l a Mil. împăratul Constanţiu s-a stabilit la Sirmium (M itroviţa). Conslimţiu a forţat pe cei 147 de participanţi să se lepede de O rtodoxie. î m p ă r a t u l a ordonat m utarea sinodului în palatul im perial. episcopul Liberiu (352—366). în toam na anului 353. deşi respingea erezia lui A rie. între care Liberiu al Romei şi bălrînul Osiu de Cordoba. Constanţiu a fost de acord. dar a cerut ca sinodul să se ţină la A relate.328 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ In Răsărit. delegatul episcopului Liberiu al Romei. evita expresia ortodoxă «o m o o u s io s ». Sinodul a rostit anatem a şi îm potriva episcopului Fotin de Sirmium. Din anul 350. aşa numita « în tiia fo rm u lă d e c r ed in ţă d e la S ir­ m ium ». inventînd tot felul de calom ­ nii contra lui. împreună cu Vinconţiu de Capua. î n 355. Sfîntul A tanasie a plecat pentru a treia oară în exil. la care se va adăuga şi G erm in iu d c Sirm ium . eretic antitrinitar. Stînlul A tanasie şi mulţi alţi episcopi. dar din n efericire ele au fost dominate de arieni şi se­ m iarieni. în exilul -său în Iliric. de la 9 februarie 356 . Prin teroare. sprijiniţi de împărat. au trebuit să plece în exil. sub presiunea împăratului Constanţiu. fost ucenic al episcopului M arcel al A n d rei (Socrate. în 351.

tio Ilaxpt. La această formulă s-a referit desigur Fericitul . Tem îndu-se însă că eusebienii. SIN O A D E ECU M EN ICE pînă la 21 februarie 362.s-a compus «a treia fo r m u lă d e cr e d in ţă d e la Sirm ium ». A ceastă form ulă nu mai reproduce term enii originari ai arianism ului rigid. im ­ p licit pe arienii extrem işti. care reprezintă doctrina sem iarien ilor sau om iusienilor. supus la lovituri şi chinuri. mult mai num eroşi. în vîrstă de aproape 100 de ani.EREZII. a fost alcătuită la 22 mai 359. Ea reprezintă doctrina om ien ilo r. după num ele episcopului A caciu de Cezareea. în 357. anomienii. printr-un sinod ecum enic. Este «a d o u a fo rm u lă d e c r ed in ţă d e la Sirm ium ». m enită să satisfaci! toate grupările creştine. în Seleu cia din Isauria. au convins pe împăratul C onstanţiu să le îngăduie ţinerea a două sinoade : unul pentru Răsărit. Ultim ii s-au străduit acum să impună arianismul în tot Imperiul roman. cu facu ltăţile slăbite de suferinţele pribegiei. socotita moderată. la A ntiohia. ci răm îne la expresii inconsistente şi vagi. în tot Imperiul roman. arieni extrem işti. — ojioto? iŞ IlaTpi -/. aşa cum l-a con­ ceput A rie şi l-a sistem atizat apoi în formule logice A etius. sau « a sem ă n ă to r cu T atăl d u p ă S criptu ri». Era o form ulă elastică şi cuprinzătoare. numiţi şi a c a c ie n i. s-ar putea uni cu ortodocşii. In vara şi toamna anului 357. In aceste două sinoade s-a adoptat formula ariană o m ia n ă . SCH ISM E. dar cu atît mai pericu­ loasă. după care Fiul este « a s e m ă n ă to r cu Talul în to ate» — ojioio? t «> Ilaxpi xaxi mema. A «patra fo rm u lă d e c re d in ţă d e la S irm iu m ». de la Sirmium. a fost silit să sem ­ neze această formulă ariană. care a impus doctrina lor eretică. A rienii s-au silit să impună formula ariană omiană prin sinodul de la Constantinopol. formulă susţinuţii atunci de episcopul V asile al A n d rei. Osiu de Cordoba. în Italia.axa xâ? Tpaipâ?. In sinodul de la Sirmium din vara anului 358. în Egipt. şi altul pentru Apus. la Rimini (Ariminium). găsind adăpost la pustnicii din munţii N itriei şi deşerturile Tebaidei. Ea a fost semnată şi de papa Liberiu. pentru a am ăgi pe ortodocşi. au ţinut un sinod la Sirmium. a treia ram ură a arian is­ mului. spre a se putea întoarce din exil la Roma. după care Fiul este «n e a s e m ă n ă to r şi în to a te şi d u p ă tiin ţă » — dvoţio io? x a l x a x â irocvra xod xax’ouaiavj cu Tatăl. după care Fiul este «a se m ă n ă to r în su b sta n ţă cu T a tă l » — ojxotouoio. atenuate şi n eprecise. . din 360.

se produce în Imperiul roman o schim bare în politica religioasă. P. . prin sprijinul acordat arienilor. au răspîndit-o pînă în Spania.330 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ îeronim . după m oartea lui A rie (f 336). X LV I. Ţinîiid seam a de evoluţia arianismului. eşti îndoctrinat asupra Celui N ăscut sau N e n ă scu t. cînd s-a e x p rim a t: «Tot universul a suspinat şi văzu cu m irare că este arian» = «Ingemuit totus orbis et Arianum se esse miratus est» (D ialog u s co n tra L u c iferia n o s. nebunie sau manie ?» (D esp re D u m n ezeirea F iu lu i şi a S lin tu lu i Duh. îşi atrăsese ura credincioşilor şi a episcopilor ortodocşi. care. 557 B). Datorită acestei măsuri. Sub îm păratul Iulian A postatul (361— 363). Pentru că împăratul Constanţiu. după ce au trecut pe teritoriul Imperiului roman. 19).• de întrebi. răspîndită în special la popoarele germ anice de la Dunăre. pe care-i trim isese în exil. aprobată de sin o ­ dul de la Constantinopol. Ea a fost formula oficială a arianismului. în cuvinte pline de am ară ironie : «De întrebi pe cineva de bani. Schim barea n eîn cetată a form ulelor de credinţă. dorind să devină popular şi să arate că a rupt-o cu politica re li­ gioasă a predecesorului său. referitoare la Dumnezeirea Fiului şi la raportul Lui cu Tatăl. din ianuarie 360. la 21 februarie 362. şi s-a term inat cu formula omiană.. Nu ştiu cum să num esc acest rău. din 343. 357. Iulian. Din cauză că acest neobosit episcop ortodox a readus la dreapta cre ­ dinţă mulţi sem iarieni şi chiar păgîni. se poate spune că faza ilirian ă a istoriei arianism ului a început cu sinodul de la Sardica. la începutul dom­ niei. baia e gata. porunci ca episcopii exilaţi să se întoarcă la scaunele lor şi să se restituie bisericilor şi credincioşilor bunurile confisca le. între 24 octom brie 362 şi 5 septem brie 363. de doreşti preţul p li­ nii. din ordinul îm păratului Iulian a trebuit să plece pentru a patra oară în exil. a provocat tulburare şi contuzie în sufletele m ultor cle ­ rici şi credincioşi. Sfîntul G rigorie de Nazianz ne înfăţişează atm osfera în cărcată şi agitată în care s-au purtat aprinsele discuţii teo lo g ice din secolul al IV -lea. ţi se răspunde : Fiul a fost creat din cele ce nu există. în num eroasele sinoade ariene. după al treilea exil. 358. a evoluat în sinoadele de la Sirmium din 351. Sfîntul A tanasie al A lexandriei a putut să-şi reocupe scaunul. ţi se răspunde : T atăl este mai m are şi Fiul i se supune .G.

Grigorie de Nazianz ( f 390) şi G rigorie de N isa ('j' 394).. I o a n R ă m u r e a n u .. SCH ISM E. O rtodoxia a ajuns la mare cinste. SIN O A D E ECU M EN ICE 331 înain te de a părăsi A lexandria.. care era o adeptă a arianismului. numit «sinodul păcii».G é t o . p. După 1 ianuarie 379. 4— 10 sept. II H is to ir e e t A r c h é o lo g i e . Sub acesta şi în timpul lui V alentin I (364— 375). care au continuat opera Sfîntului A tanasie cel M are. fratele lui. G alia. BIBLIOGRAFIE P en tru c e r t u r ile a r ie n e .D a c e s d e la P én in su le B a lk a n iq u e . a sp rijinit pe arieni. 1980. V alentin ian al II-lea a renunţat de a mai sprijini pe ereticii arieni. . dans A c t e s d u I l . s-au distins ca apărători ai O rtodoxiei : Sfîntul Ilarie de Pictavium (f 367) şi Sfîntul Am brozie al M ilanului (Ï397). După m oartea acestuia. a putut păstori în linişte pînă la m oartea sa. în Apus. cînd s-a putut reîn to arce la A lexandria. arianism ul şi-a găsit un refugiu la popoarele germ anice. care a dus o luptă necruţătoare îm potriva creticilor arieni şi pnevmatom ahilor.EREZII. dusă la bun sfîrşit de lupta v icto rio asă a m arilor ierarhi şi dascăli din C apadocia : V asile cel M are (t 379). Sfîntul A tanasie s-a întors din al patrulea exil. L e c h r is tia n is m e c h e z l e s T h r a c o -P h r ig y e n s d 'A s ie M in eu r e e t c h e z l e s T h r a c o . Rom a. D atorită străduinţelor sale. V olum e selectif. T. V alens (364— 378). care a înlesnit în to arcerea celor ce doreau să se unească cu B iserica Ortodoxă. Sfîntul A tanasie este silit să plece pentru a cincea oară în exil la 5 octom brie 365 pînă la 31 ianuarie 366. 298— 307. De data aceasta. B ucureşti. în timpul domniei lui Iovian (363— 364). Paris. îndem nat de mama sa Ju stin a. Sfîntul G rigorie de N azianz. p. în cît arianismul a încetat de a mai fi o prim ejdie în Răsărit. în drepturile avute. protector al O rtodoxiei. învins. în schimb. O rtodocşii au dat do­ vadă de multă îngăduinţă la reprim irea episcopilor şi a clericilor. 1982. Pr. a putut întruni în 362 un sin o d l a A le x a n d r ia . graţie stăruinţei Sfîntului Am brozie al M ilanului. M ontréal. întîm plată la 2 mai 373. care invadau atunci Italia. Spania şi A frica.M o n d e T r a c e . prof. C îtva timp arienii au fost favorizaţi de V alentin ian II (375— 392). M ilan. întronizat oficial la 27 noiem brie 380 de Teodosie cel M are. 1976). mulţi eretici au reven it la B ise­ rică. N um eroasele diviziuni din sînul arianismului i-au pregătit ruina.e C o n g r è s In te r n a t io n a l d e T h r a c o lo g ie (B u carest). a fost chem at de clericii şi credincioşii orto­ d ocşi din Constantinopol. la conducerea Bisericii. 435— 444 et dans L e .

.. A 1 e x e. 1— 2. nr.... 1969. L. 13— 31. au făcut aceasta din m otive ta c ­ tice. p. 408— 450. S iîn tu l N ic e t a d e R e m e s ia n a . nr. t. N egarea Dumnezeirii lui Iisus Hristos. sau m a c e d o n ie n ii şi m a ra to n ien ii de la numele prom otorilor acestei erezii.e s i è c le . în «Studii T eo lo g ice». p. 1980. 7— 8.. ca o nouă formă a arianismului.. 1— 25.. N. X III (1961). X V (1963). S in o d u l d e la S a r d ic a d in 343. După m oartea lui M acedoniu... intrurît voiau să cîştige mai în tîi lupta dusă îm potriva Dumne­ zei rii Fiului. C o u n c il o i S e r d ic a . S o m e p r o b le m s r e .a s s e s e d . 266— 313. C re ştin ism u l în p r o v in c iile r o m a n e d u n ă r e n e a le Ilir ic u lu i l a s iîr ş itu l s e c . Ş t . Fiul lui Dumnezeu. punea de la sine în discuţie şi Dum nezeirea Sfîntului Duh. hirotonit de M acedoniu de C onstantinopol episcop de N icom idia. să com bată Dumnezeirea Sfîntului Duh. ibidem . D acă arienii au evitat. II. p. Sinodul II ecumenic de la Constantinopol din 381.332 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ I d e m . X V I (1964).. ibidem. Paderborn. de la Ilvsùjjia = Duh şi = luptă. Denum irea de m a c e d o n ie n i li s-a dat după numele episcopului sem iarian M a ced o n iu . X II (1980) (1982). e g a lita t e a şi c o n s u b s ta n ţia lita te a Lui cu T atăl şi cu Fiul. depus din scaun în 360 de sinodul din C onstanti­ nopol. ibidem. 146 — 182. * Capitol redactat dc Pr. L e C o n c ile d e S a r d iq u e (3 4 3 ): é t a p e n o u v e lle d a n s la lu tte d e s i d é e s a u I V . Erezia pnevmatomahilor. nr. IV . I d e m . Apolinarismul * Erezia pnevmatomahilor. în «Anuarium H isto riae C onciliorura». . în A c t e s d u I I-a C o n g r è s In te r n a t io n a le d e T h r a c o lo g ie . X IV (1962). care punea în discuţie D u m n ez eirea S fîn tu lui Duh. 425— 433. S in o a d e le d e la S irm iu m d in tr e a n ii 348 ş i 358. ca eretic. la început. A ltă B ib liog rafie pentru su biectu l de faţă se g ăseşte în capitolul precedent. L u p ta O r to d o x ie i c o n tr a a ria n is m u lu i d e la S in o d u l I e c u m e n ic p în ă la m o a r te a lu i A r ie . S t a n e v . nr. B ucureşti. I d e m . I d e m . Erezia pnevm atom ahilor a apărut ca o prelungire a ereziei ariene. p. în focul discuţiilor ariene referitoare la Dumnezeirea Fiului. Luptătorii contra Duhului Sfînt au primit numele de p n e v m a to m a h i. p. conducerea pnevm ato­ m ahilor a preluat-o diaconul M ara ton iu . B a r n a r d.. 5— 6. lo a n R ă m u rean u . W . B u carest. La jum ătatea secolului al IV -lea. a apărut o nouă erezie. 3— 4. prof. de la care au primit numele de m a ra lo n icn i. p.

s-a răspîndit mai ales în Răsărit. scriitorul alexan ­ drin Didim cel Orb (t 398) a scris înainte de 381 un scurt tratat D esp re S fîn tu l Duh. «N oi tre b u ie să m ărtu risim c ă T atăl e D um ­ n ez e u . compusă între anii 374— 375. cînd au adoptat o formulă de credinţă.EREZII. XLII. P. 261— 265).. Ţinînd seama de m işcarea de idei din timpul său. deoarece El are o singură şi unică fiinţă. P. El e s t e d e o fiin ţă cu T atăl ş i cu F iu l» (E p isto la V III. care i-a com bătut tem einic în lu crarea sa D esp re S fîn tu l Duh. 248— 249 . în anul 380. numiţi cînd m a c e d o n ie n i. SIN O A D E ECU M EN ICE 333 Erezia pnevm atomahilor. au condam nat odată cu erezia arienilor şi erezia m a c e d o n ie n ilo r sau p n ev m a to m a h ilo r. în care pe Sfîntul Duh l-au trecut în rîndul creaturilor... cea mai bună lucrare a antichităţii creştine.. F iu l e D um n ezeu . în care este com bătută erezia pnevm atomahilor. a com bătut de asem enea pe adversarii Sfîntului Duh. răspîndită atunci în Răsărit. Sfîntul Epifaniu (t 403). SCH ISM E. 74. Primul care s-a ridicat îm potriva pnevm atom ahilor a fost Sfîntul V a silie cel M are. G. . în tratatu l D esp re S fîn tu l D uh co n tra p n e v m a to m a h ilo r m a c e d o n ie n i. cunoaşte pe luptătorii contra Duhului Sfînt sub num ele de p n e v m a to m a h i şi i-a com bătut în 377. în biserica «învierea». nici trei Dumnezei. în care afirm ă că T atăl. ca şi prim ele patru. El este egalul şi nu inferiorul lor. 475— 501). cînd m araton ie n i. Bitinia. cu toate că fiecare dintre per­ soane se num eşte fiinţă şi Dumnezeu. rostită. H el­ lespont şi îm prejurim i. din Constantinopol. Sfîntul V asile afirmă că Duhul Sfînt se bucură de aceeaşi dem nitate cu Tatăl şi cu Fiul. în provinciile Tracia. Sfîntul G rigorie de Nazianz a com bătut tem einic pe ereticii pnevm atom ahi în C u v în ta rea a V -a te o lo g ic ă . :întrunindu-se în sinodul de la Sirmium sub preşedinţia episcopului lo cu ­ lui Anem ius şi a Sfîntului Am brozie al M ilanului. în 380. Sfîntul G rigorie de Nisa. fratele Sfîntului V asile cel M are. Fiul şi Duhul Sfînt nu sînt trei substanţe. D uhul S fîn t e D um nezeu. în vara anului 378. Pnevm atom ahii sau m acedonienii au ţinut în 376 un sinod. G. episcopii din provinciile Iliricului occidental. într-un capitol special din lucrarea sa P an arion sau C on tra tuturor e r e z iilo r (cap. la Cizic. X X X II.

văzînd că ereticii arieni şi pnevm atom ahii tulbură liniştea Imperiului. V. lîpiscopii egipteni. în frunte cu Eleusiu de C’i/. Isto r ia b i ­ s e r ic e a s c ă . Is to r ia b is e r ic e a s c ă . C eva mai tîrziu. La S i­ nodul II ecum enic a participat şi G eron tiu s sau mai co rect T eren tiu s. so c o tin d u -L d o a r «Duh» sau «Spirit». 381 Noul îm părat al Bizanţului. episcop de Tom is (Constanţa). Am filohiu de Iconiu. Sinodul II ecumenic de la Constantinopol. 8 ). . în 381.ic şi M arrian de Lampsac. V II. a convocat pe In tîistătăto riî B isericii din ju m ătatea orientală a Imperiului său la un Sinod ecum enic. Teodosie coi M are (379— 395).a. pe filozoful M axim Cinicul.334 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Pnevm atom ahii sau m acedonienii nu aveau o doctrină bine p reci­ zată. G rigorie de Nazianz. din C onstanti­ nopol. doreau să impună pe scaunul de Constantinopol un om de-al lor. a dai ia 28 februarie 380 din Tesalonic un edict către popoarele Imperiului. La sinod au participat şi 36 episcopi pnevmatomahi. s-au înfăţişat la sinod şi episcopii din Egipt şi Iliricul oriental. cînd a ţinut ultim a şedinţă. Sinodul s-a deschis în Constantinopol. după eretidii pnevmatomahi* iS'fînt'ul Duh ocupă o p o z iţie in te r m e d ia r ă în tre D u m n ezeu şi crea tu ri. Teodoret.. dar ei n-au reuşit să definească mai clar această poziţie. Diodor de Tars ş. Ei admiteau Dumnezeirea Tatălui şi a Fiului. dorind împăratul să restabilească liniştea şi ordinea în B iserică. hirotonit în mod necanonic. pe care la reînnoit la 10 ianuarie 381. şi n eg a u D ivin i­ ta te a Lui. s u p e rio r n atu rii s p ir i­ tu a le a în g e r ilo r . geloşi pe prestigiul Sfîntului G rigorie de N a­ zianz. dar refuzau să recunoască consubstanţialitatea Sfîntului Duh cu Fiul şi cu Tatăl. Au participat 150 de episcopi. şi cei mai mulţi accep ­ tau consubstanţialitatea Fiului cu Tatăl. d e a c e e a ş i m ă rire în T reim e» . în concluzie. 7 . printre care mai de seamă au fost urmă­ to rii': M eietie al A ntiohiei. la începutul lunii mai 381 şi a durat pînă la 9 iulie acelaşi an. G rigorie de Nisa. po­ runcind ca toţi supuşii Imperiului să adere ]a adevărata credinţă «a u n ei sin g u re D u m n ezeiri a T atălu i şi a F iu lu i şi a S fin tu lui D uh. în Scythia M inor (Sozomen. în frunte cu fim oloi al A lexandriei şi A holiu sau A scholius de Tesalonic. în vara . C hirii de Ierusalim .

SIN O A D E ECU M EN ICE 335 anului 380. au refuzat să ia parte la Sfînta Liturghie. A cuzaţia era neîntem eiată. episcopii egipteni. care se va deschide la 3 septem brie 381. sul) pretext că alegerea sa pe scaunul de Constantinopol este necanonică. Sfîntul G rigorie n-a mers probabil niciodată. recunoscut de Sinod episcop al B isericii din C onstan­ tinopol. de aici se reîntoarce la A lexandria. oficială de Sfîntul G rigorie de Nazianz în faţa Părinţilor Sinodului. fiind cel mai în vîrstă dintre sinodali. deoarece la Sasima. M axim C inicul s-a refugiat la Tesalonic . în cele din urmă a mers la A quileea. invidioşi pe prestigiul scau ­ nului cap italei şi pe Sfîntul G rigorie însuşi. După m oartea neaşteptată a lui M eletie. ci a răm as episcop a ju tă ­ tor pe lîngă tatăl său. fără ştirea Sfîntului Grigorie de Nazianz. conducătorul eustaţienilor. la A quileea. din dorinţa de a aju nge episcopul cap italei Imperiului. la sfîrşitul lunii mai 381. Roma cea Nouă. pentru a convinge pe episcopii occidentali. de la începutul lunii iunie. Văzînd scandalul pe care l-a provocat fapta sa murdară. la frontiera italo-iliriană. supăraţi mai ales că tri­ misul lor M axim Cinicul a fost depus din treapta arh ieriei şi alungat în chip ruşinos din Constantinopol. întrucît episcopii din O ccident şi din pro­ v in ciile Iliricului occidental pregăteau ţinerea unui sinod al lor. G rigorie de Nazianz. . întruniţi în sinod la 3 septem brie 381. in­ cit schism a antiohiană a continuat încă mulţi ani. Ei au acuzat pe Sfîntul G rigorie de Nazianz că şi-a părăsit m ica lui episcopie de la Sasima.EREZII. dar episcopii orientali n-au voit şi au propus alegerea lui Flavian. S fîn tu lu i G ri­ g o r ie d e N azian z. Papa D am asu s al Romei (366— 384) n-a trimis la Sinodul al II-lea ecum enic nici un delegat. pre­ şedinţia Sinodului i-a revenit. chiar în biserica «învierea» din Constantinopol. Sfîntul Grigorie a propus c:a scaunul A ntiohiei să fie în cre­ dinţat lui Paulin. con­ vocat de împăratul Graţian al Occidentului. A bia sosiţi la Sinod. episcopul M e le tie al A n tio h ie i (362— 381). spre a se plînge papei Damasus pentru alungarea sa din Constan­ tinopol . să apere cauza sa. Preşedinţia Sinodului II ecum enic a avul-o la început. SCH ISM E. în calitate de episcop al capitalei Imperiului de Răsărit. Prima g rijă a Sfîntului G rigorie a fost să pună capăt sc h is m e i antio h ie n e . apoi plecă la Roma. de un grup de episcopi egipteni. partidă ortodoxă rigoristă.

s-a pierdui. sacrifieîndu-se pentru pacea şi liniştea Bisericii. a fo tin ie n ilo i — adepţii lui Folin de Sirmium (t 376).botezat. Sub preşedinţia lui N ectarie. la 30 iunie 331. apoi a prim it pe rînd harul diaconiei. a r ie n ii sau eu d o x ie n ii. ei n-au voit să accepte credinţa niceeană şi să şe întoarcă în sînul Bisericii O rtodoxe. a m a r c e lie n ilo r — aderenţii lui M arcel de A ncira (t 374). care s-a sacrificat pentru salvarea corăbiei. cum se exprim ă el. apoi contra s a b e lie n ilo r — urmaşii antitrinitarului m o­ dalist Sabeliu (f sec. IloWirîrea lui dogm atică e m enţionată în rezumat în Seri- . pentru a com bulc ereziei lui A polinarie. şi au părăsit Sinodul. după toată probabilitatea. episcopii prezenţi au rostit anatema. de i n t r i g i de _in t e ­ rese şi de conflicte. Sinodul şi-a reluat şedinţele şi s-a ocupat de e r e tic ii m a c e d o n ie n i.xeOsv). numiţi în text şi p n e v m a to m a h i. care a trebuit să fie mai întîi . a fost ales episcop al B i­ sericii de Constantinopol un laic în vîrstă înaintată. din nefericire. ca Ionâ profetul. care a devenit preşedintele necontestat al Sinodului. catehum en încă. N e c ta r ie (381— 397). după cum ne confirm ă primul canon al Sinodului. fiind episcopul capitalei. retrăgîndu-se în Capadocia. Tomosul doctrinar al Sinodului II ecum enic din 381. El a dem isionat. precum şi întruparea Cuvîntului. pă­ răsind oraşul cu sufletul plin de am ărăciune şi tristeţe pentru cîte v ă ­ zuse. Cu ţo ale stăruinţele îm păratului Teodosie şi ale episcopilor ortodocşi. După alegerea lui N ectarie.ilii. pentru a com bate pe pnevmalom. al preoţiei şi arhieriei. Fiul lui Dumnezeu. eu n o m ien ii sau a n o m ien ii. cunoscuse şi suferise. III). contra se m ia ric n ilo r . îndeosebi contra diferitelor fracţiuni ariene.330 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ D iscuţiile au început să se desfăşoare într-o atm osferă foarte ag i­ tată. în locul Sfîntului G rigorie de Nazianz. cit şi din scaunul de episcop al B isericii de Constantinopol. prin care m ărturiseau consubstanţialitatea şi deosebirea celor trei persoane divine. Părinţii Sinodului au redactat de asem enea o d e fin iţie sau e x p u ­ n ere d o g m a tic ă (xo ey. Văzînd atm osfera creată de invidia multora. şi apolinariştilor — susţinătorii ereziei lui Apolinaiie^ de L aodiceea Siriei (f 392). Sfîntul G rigorie s-a h otărît să dem isioneze. contra tuturor e re ­ ziilor. atît de la preşedinţia Sin o ­ dului.

se accentuează că El este «Domnul — o Kupto? (II Cor. 2 6 ). SIN O A D E ECU M EN ICE 337 so a rea sinodului întrunit la Constantinopol în 382. 1 7). care de la T atăl purcede — xo ex xoiî ilaxpoC exTTopsoojievov (Ioan 15. întru cît sinodalii au păstrat Sim bolul niceean. putere şi fiinţă a Tatălui şi a Fiului şi a Sfîntului Duh. a cărei îm părăţie e veşnică. cev a posterior. natura sau Dumnezeirea. de aceeaşi cinste şi dem­ nitate. în care se spune : «Noi am rămas la credinţa evanghelică hotărîtă de cei 318 Părinţi de la N iceea. 3. «Noi nu primim nici erezia lui Sabelie. V oi şi noi. care ne învaţă să credem în num ele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh. nici raţiune. 9). adică în trei per­ soan e deisăvîrşite». care am estecă ipostasurile sau le nim iceşte însuşirile. el se mai num eşte şi S im b o lu l n ic c o -c o n sta n tin o p o lita n . şi in­ troduc în Treim ea cea necreată. Despre Sfîntul Duh. Sinodalii au com pletat Sim bolul niceean cu încă 5 articole de c re ­ dinţă. de patriarhul m onofizit Petru Gnafevs 22 — Istoria bisericească . R ecitarea regulată a Simbolului la Sfînta Liturghie a fost intro­ dusă mai întîi la A ntiohia. C ela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit».EREZII. adică într-o singură Dumnezeire. 6 3 ). în trei iposlasuri. sau n-a fost desăvîrşilă. potrivit Sfintei Scripturi şi Sfintei Tradiţii. cunoscînd că El a fost mai înainte de toţi v ecii Dumnezeu — Cuvîntul deşăvîrşit. trim isă papei Damasus al Romei şi episcopilor occidentali. şi toţi cîţi nu răstălm ăcesc cuvîntul adevă­ ratei credinţe. s o b o r n i­ c e a s c ă şi a p o s to lc a s c ă » . deoarece nu primim că alcătuirea trupului Cuvîntului n-a avut n ici suflet. de o fiinţă şi veşnică. arienilor şi pnevm atom ahilor. sfîn tă . pe care l-au revizuit şi com pletat cu ultim ile 5 articole de credinţă. Despre Sfînta Biserică. SCH ISM E. care în zilele cele de pe urmă s-a făcut om. în 471. sau simplu S im b o lu l co n sta n tin o p o litan . nici blasfem ia eunom ienilor. trebuie s-o aprobăm ca pe cea mai veche credinţă în arm onie cu Botezul. de viaţă fă c ă to ru l— xo C«f ^oio5v (Ioan 6. «Iar învăţătura despre întruparea Domnului o păstrăm nestrăm u­ tată. Is to r ia b is e r ic e a s c ă V. care despart fiinţa. articolul IX al Simbolului arată lăm urit că. pentru m întuirea noastră» (Teodoret. care stabilesc învăţătura Bisericii despre Sfîntul Duh şi despre B iserică. învăţătură m ărturisită dintru început în Simb oalele locale. este «una.

care au recunoscut autoritatea Sinodului II ecu ­ m enic şi în B iserica Apusului. cu Sim bolul constantinopolitan. iar Dumnezeirea este raţiune neschim bătoare. după care omul e compuls din Inip m aterial (oS^a sau aap^). _ susţinînd că la întrupare. în 567. care ridică în onoare B iserica de Constantinopol. Se ştie că acesta. afirmă A polinarie. care mai înainte se rostea numai o dată pe an. refuzat să accepte canoanele acestuia. «Logosul însuşi s-a făcut trup. Pelagiu II (579— 590) şi G rigorie cel M are (590—'604). suflet anim al (tlwx^âXoŢcic) şi suflet ra ­ ţiona! şi nem uritor XoifixTj sau yooî). <lîvinlul lui Dumnezeu. pornea de la concepţia trihotom ică a lui Plato. lipsit însă de sullelul raţional. dintre care mai im portant este can o­ nul. Mai lîrziu. Sim bolul niceean a fost înlocuit. im ediat după B iserica Romei. H otărîrile dogm atici' au fost acceptate abia în secolul V I de papii V igiliu (537— 555).3.338 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ sau Fullo. Patriarhul Tim otei (512— 518) al Conslantinopolului a poruncit ca la fiecare slu jb ă să se rostească S im b o lu l n ic e c a n . . . care hotărăşte ca « e p isc o p u l d e C o n s la n tin o p o l s ă a ib ă în tîie ta te a d e o n o a ie — Tcpsaoeîa zffi — prim atu m h o n o r is . dar n-a luat ra ­ ţiunea om enească. : Sinodul a dat şi 7 canoane. în V inerea Patim ilor. voind să explice modul unirii firii diTmnezeieşti cu firea om enească în persoana M întuitorului. pe care refuzau s-o accepte. din cauza c a ­ nonului 3. printr-un edict dat de împăratul bizantin Ju stin II (565— 578). dar a.. deoarece locul raţiunii sau minţii l-au luat Logosul (A oţoc). pen tru c ă d e fa p t a c e la e s te R om a c e a N ou ă». cerească» (Fragm en­ . du pă e p is c o p u l R o m ei. Condam narea apolinarism ului. cînd catehum enii îl rosteau în vederea primirii botezului. ca o m ăsură contra h otărîrii dogm atice a Sinodului IV ecu ­ m enic din Calcedon. Domnul I Jrislos a primit un trap om enesc cu suflet animal. din 451. fără ca prin aceasta să poată fi servită cauza lor. ■ B iserica Romei a acceptat h otărîrile dogm atice ale Sinodului II ecum enic. MărLurisirea sau expunerea dogm atică a Sinodului II ecum enic a condamnat si e rezia lui Apolinarie de Laodiceea. raţiune schim bătoare şi robită calcu lelo r n ecin s­ tite. în toate B isericile O rtodoxe ale-Răsăritului. care se rosteşte pînă azi la Sifînta Liturghie şi la celelalte serv icii religioase.

: A polinariştii au provocat tulburări în Biserică. Doctrina greşită a lui A polinarie a fost com bătută de Sfinţii A tanasie cel M are. care e partea conducătoare şi cea mai nobilă a omului. a.ortodox Sfîntul Chirii al A lexan ­ driei (t 444).EREZII. putea Domnul Hristos. primită la întrupare. 251. nici raţiune. dar resturile ereziei sale s-au m enţinut pînă la jum ătatea secolului V. afară de păcal» (P an arion . A p o llin a riu s v o n L aoclicea. : . mai multe sinoade rom ane (374. . P. primind suflet. în fine.). întregul neam om ensc. părinţii Sinodului au condam nat afirm aţiile lui A polinarie. p.. raţiune şi tot ceea ce constituie omul. d eoarece confundă în H ristos natura divină cu cea umană. la J . G rigorie ds Nazianz. XLIII. A polinarie distrugea integritatea sau deplinătatea firii umane a M întuitorului. care învaţă lăm urit că «Logosul sau Cuvîntul s-a în ­ trupat. Sfînlul Epifaniu. apolinarismul. 1892. D raeseke. şi punea astfel în prim ejdie întreaga Sa operă m întuitoare.. I. 3 9 3 ) . sau n-a fost desăvîrşit.. com bătînd în 377 erezia apolinariştilor în lucrarea sa P an arion sa u C on tra tu tu ror er e z iilo r . .pzu)p. episcopul Salam inei (Cipru).fost definliv condamnat de Sinodul al II-Iea ecum enic.Ev7j —•«O singurii fire întrupată a lui Dumnezeu Cu­ vîntul» (Pseudo-A tanasie A polinarie. Fiul lui Dumnezeu.tzmann). Numai îmbrăcînd firea om enească deplină. adică avînd trup adevărat sau real şi su­ flet înzestrat cu minte sau raţiune. adică s-a făcut om perfect. Letpzig. G. A polinarie este autorul cunoscutei formule h ristologice ¡-na cpuoi? too 0eo5 Aoţoî csa7. Prin această concepţie eronată. din iubire de oameni. sfinţind episcop! şi clerici proprii. î n ’Apus. să aducă la m întuire. după care alcătuirea trupului Cuvinfului — adică a Domnului Hristos n-a avut nici suflet. în expunerea dogm atică. trup. ' 1 . Lie.a. pe care o va folosi în sens. A polinarie a murit în 392. . cînd apolinarism ul s-a contopit cu monofizismul. . SIN O A D E ECU M EN ICE 339 tul X V III. p. 376. 233 C. 120. au condamnat apolinarism ul. A d Jo v ia n u m .. îndemna pe clericii şi credincioşii B isericii adevărate să păstreze cu ferm itate doc­ trina ortodoxă. 380 şi 382). G rigorie de Nisa ş. Ed. Apolinarism ul mai este numit şi sin u sian ism . SCH ISM E.

B erlin. d 'A q u ilé e . M. 163— 191. D ébats de M a x i m i n u s av ec A u g u s t i n . în «Irénikon». 198 2 . Bucureşti. . 1980. A. Willebrnds. C o n tra lu i A p o lin a r ic c ă t r e T e o ii l e p is c o p u l A le x a n d r ie i. S ig n iiic a tio n e t a c t u a lité p o u r l e m o n d e d 'a u ­ jou rd 'h u i. N. II. X L V . nr. 7. P r (' s t i g o. K lasse». T. p. C re ştin ism u l în p r o v in c iile r o m a n e d u n ă r e n e a le llir ic u lu i la si'irşilul s e c o lu lu i a l IV -le a . 408— 450. E p i f a n i u. Paris. A tena. 341— 365. d e Ia C o n s ta n tin o p o l (381). 1124— 1 2 6 9 . B erlin . Paris. p. D as K o m i l v o n K o n s ta n t in o p e l u n d s e in S y m b o l. 3. A n tir r e h c tic u s a d v e r s u s A p o llin a r e m . în «Bis. ibidem . J. T h év en et (H is to ire d e s c o n c ile s o e c u m é n iq u e s . erezia 77. nr. Constantinidis. Murphy. C o n s ta n tin o p le II e t C o n s ta n tin o p le III. 358 p. A ltă bib lio g rafie. S a sim es. P. Chr . Bologna. 321 XSO. II. X. 7— 8 . 1961. G rison. 9. B laizatet et J . X L II. l o a n Rămureanu. 682— 724. la : J . J . în «OsoXofia» A tena. E. H. S. Rom. nr. p. F l e m m i n g . trad. t. R i t t e r . G. p. în «C ristian esino n ella storia. 285— 336. 1965 ¡ I d e m . Q. G. Lietzm. în «Studia Patristic. London. p. Prof. N. Prof. trad. R. p. H r. 1900.G. izvo are şi studii. col. de l'an g lais p ar G. 642— 760. cit.l e a e c u m e n ic . p. X V I (1964). 1269— 1278. X X I (1969). col. nofa 128.ann. Z i n c u l e s c u . M. P en tru a p o lin a r is m : Iz v o a re : S f . nr. L. în «Studii T e o lo g ice». vezi : L e I l . vol. Miihlenberg. P a p a d o p o u l o s . La c h r is t o lo g ie d ’A p o llin a ir e d e L a o d ic é e . Phil. A lte studii do la Pr. Berlin. nr. 513— 520. Lon­ don. S ta to d e l l a r ic e r c a . S in o d u l a l I I . 1924. art. în «Studii T eo lo g ice».R. G r i g o r i e de N y ss a. II (1981). de Prof. în rom. col. A p o lin a r is tis c h e S c h r iite n .iila r. LII (1981). 449— 454.d o g m a lic p r e s u p p o s itio n o l th e e c u m e n ic it y o i t h e S e c o n d H o ly E c u m e n ic a l C o u n c il. A p o ilin a r is tic in h -rp o lu lio n in th e T o m u s an d A n tio c h e n o s o i 362. L e C o n c ile d e C o n s ta n tin o p le d e 381. B ucureşti. G ottingen 1969. To SùfifjoXov 'îfjc EuvoBou. In lim b a ro m â n ă : Pr. II. U n e m é p r is e d e S ain t B a s ile . în «A bhandlungen der k on ig lich G esellsch aft der W isse n schiiflcii zu G ottingen. 3). X L V . s ir is c h m it den q r ie c h is c h e n T e x te n . P. Popescu. part. 257— 263 . 1. d e L a b r i o l l e . his.. p. 1904. P. nr. Cham bésy. L e C o n c ile d e C o n s ta n tin o p le (381). t n v ă fă lu r a d e s p r e S iin tu l Duh ş i B is eric ă . nr.». X L III (1925). G ottingen. de Riedmaten. R ă m u r e a n u .». L IV (1981). Il-e oecum énique. S im b o lu l c o n sta n tin o p o lita n . p. . 385— 395 . P. Ori. 1941. Ii. P a p i a n . A p o llin a r is v o n L a o d ic e a . 3. S in o d u l d e Ia S irm iu m d in 378 ş i S in o d u l d e ia A q u ile e a d in 381. T h e 150 h o ly F a t h e r o i th e e s ta b lis h m e n t oi C h ristia n ity . P a l a n q u e G. S on im p o r ta n c e e t s o n a c t u a lité . B a r d y . cit. nr. p.1. P a n a r io n s a u C o n tra tu tu ror etcv .e C o n c ile O e c u m é n iq u e . Il s e c o n d o C o n c ilio e c u m e n ic o e Ie su a ric c z io n e . p. G i e t. 320. S t . St udi i : E. 8 .l e a e c u m e n ic ţniut la C o n s ta n tin o p o l în a n u l 381. în g receşte. S c o lie s a r ie n n e s su r l e c o n c ile . 1961. 5 6 . ed. 208— 2 3 4 . 1906. p. S f. III. . 1957. S im b o lu l N ic e o -C o n s ta n tin o p o lila n .!». B a s il th e G r ea t a n d A p o llin a r is o i L a o d ic e e a .. în «O rtodoxia» X X X III (1981). 1956.H. op. lib er III. W e i g e n b o r g . G. I.340 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ BIBLIOGRAFIE P entru b ibliografia Sinodului a l II-le a ecum enic. Dum eige. King. P. p. 327— 3 8 6 . I d e m . I d e m . Paris. 285— 291: . T h e h is t o r ic o . p. St. R. Sherw ood. 1974. S in o d u l a l I I . 5. şi în «O rto­ doxia» X X X III (1981).

nu s-au încins discuţii între re ­ prezentanţii am belor şcoli. N estorie a ifost crescut şi form at Ia şco a ja _ lu i Diodor de Tars ( t 394) şi a lui T eodor de M onsuestia ( t . Expresiile «Dumnezeu s-a născut. în lupta ei de apărare îm potriva arienilor. aov a cpsta). a rămas o taină. SIN O A D E ECU M EN ICE 341 Nestorianismul. s-a călug ă r ii_ ^ r î^ Jin . plutea însă o nouă întrebare : p r o b le m a h r is to lo g ic ă . SCH ISM E. firea dum nezeiască şi cea om enească sini perfect unite în Iisus Hristos. un nepot îndepărtat al episcopului eretic Paul de Sam osata. înzestrat de * Capitol redactat de Pr. în atm osfera Răsăritului. Dumnezeu s-a născut. Şcoala alexandrină învăţa că cele două firi erau unite în chip real (svcooi? cpoau^). Dar cum se făcea această reuşită îngem ănare. care au fost discu­ tate în Sinoadele ecum enice III (431). De timpuriu. în lupta dusă contra docheţilor şi apolinariştilor. dar şi la um anitatea M întuitorului.A2 S). sînt greşite. privind raportul firii divine cu firea umană din persoana M întuitorului. Dimpotrivă. S-au ivit astfel ereziile h ristologice în Bisericii. Iisus M întuitorul a fost aşezat pe locul ce I se cuvenea. Sinodul III ecumenic de Ia Efes din 431 :i După victoria repurtată de B iserică împotriva arianismului. prof. pe tronul Dumnezeiriî şi al gloriei cereşti.EREZII. după cele afirm ate de Suidas. Cu toate deosebirile de principii.m în ă _ s tir e a Sfîntul Euprepiu din A ntiohia. Dumnezeu a pătimit». IV (451). loan Răm ureanu . N ăscătoare de Dumnezeu» — MeotoxîjC erau socotite ca po­ trivite şi ortodoxe. Concluzia care se putea trage de aici era că nu se cuvine închinare trupului Domnului. iar expresiile : «N ăscătoare de Dumnezeu. Ş coala antiohiană învăţa că unirea dintre cele două firi ale M în ­ tuitorului a fost numai m orală şi consta numai din arm onia conlucrării celor două firi (svuwi? o x s w r i. V (553) şi V I (680— 681). B iserica învăţa că odată ce unitatea Omului Dumnezeu este de­ plin lăm urită. pînă la începutul secolului V . cînd pe scau­ nul patriarhal de Constantinopol s-a urcat călugărul antiohian N e s to r ie . B iserica ţinea cu ten acitate la Dumnezeirea M întuitorului. a pătimit.

Nestorianismul.' la ¿ 0 aprilie 428? Ca să arate că n-a rîvnit după m ărire. a m acedonienilor clin H ellespont şi a maniheilor. A fecţiunea arătată acestor eretici de N estorie. con ­ damnaţi în Apus de mai multe sinoade. ci ea a născut pe omul H ristos şi clo aceea I rebuie numită «N ăscătoare de om»— âvOp(oicoxq*o?. au început o serie de fră­ mântări şi certuri. cum a învăţat totdeauna Biserica. 29). p e r s o a n a d iv in ă a Fiului lui Dumnezeu. l-a chem at în capitală. cum ă fost poreclii. n ii scut diiTTH al mai înainte de toţi v ecii şi p e r s o a n a u m an ă sau istorică a Ini Iisus Hristos. cres­ cut şi form at în mediul antiohian. V II. < început lupta atît îm ­ j potriva arienilor şi novaţienilor. Singurii eretici care n-au avut de şuierit. aflat atunci la C onslanlinopol. văzînd mulţimea candidaţilor. în sărcin at cu instruirea catehum enilor şi predicarea cuvîntului lui Dumnezeu. încredintîndu-i snaunul . pînă să sosească la Constantinopol. N estorie susţinea că în Iisus H ristos există dou ă persoan e ■ — 8 6 o wpoaorca. sau cel mult «N ăscătoare de Hristos» — xpiotoToxo?. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . N estorie. sînt protejaţi de N estorie. călugărul N estorie a atras de tim ­ puriu atenţia tuturor asupra lui. alţii «N ăs­ .) Ini N estorie s-a numit d io p r o s o p is m sau n esto ria n ism . La v en irea sa în Constantinopol. A ceastă concepţie eretică despre existenţa a două persoane în Iisus Hristos ducea la afirm aţia că Dum nezeu-Tatal a avut d o i iii. a indignat pe laicul apu­ sean M arius M ercator. scîrb it de intrigile nesfîrşite din sinul clerului de la Constantinopol şi auzind multe cuvinte de laudă la adresa călugărului N estorie. «M incătorul de eretici». Consecinţa acestei erezii era că F ecio ara M aria n-a născut pe Fiul lui Dumnezeu ca să m erite a fi numită «N ăscătoare de Dumnezeu» —■ . mulţi văzînd în el un al doilea Ioan Gură de Aur. determinîndu-1 să adreseze împăratului un memoriu în care se arăta că pelagienii. v ă d u v it. episcopul capitalei. îm păratul Teodosie II (408—450). De aceea oro/i«. a kdus toată m oştenirea acelei şcoli. Lidia şi Caria. Unii numeau pe Fecioara M aria «N ăscătoare de Dumnezeu». N estorie a lăsat să treacă trei luni. au fost pelagienii. Murind la 427 Sisinie.342 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA natură cu un deosebit talen t oratoric. o voce plăcută şi sonoră (Socrate. cit şi a răm ăşiţelor quartodecim anilor din A sia. şi-a cîştigat renum ele unui mare' predicator. N estorie a găsit aici două partide. cu care s-a născut din F ecioara M aria. arătîndu-se totodată un duşman n eîn fricat al ereticilo r şi schism aticilor.

După m ărturia istoricilor Socrate (Isto ria b i ­ s e r ic e a s c ă . care. pă­ rerile cercetătorilor sînt diferite.cîr_Q„jţ<Iiăscăto are de Dumnezeu»..EREZII. poporul ş i. Scandalurile provocate de erezia lui N estorie luară proporţii tot mai îngrijorătoare. 2). a ales o cale de m ijloc. ci mama lui Dumnezeu-. o blasfem ie. după trup. C lerul. pentru a ne răscum păra». V II. împă- . Despre începuturile predicării în public a ereziei nestoriene. pe cînd N estorie propovăduia de pe amvon erezia lui. op. iar N estorie. determinîndu-1 să afirme la finele anului 428: «M a­ ria nu trebu ie să fie numită de nim eni «N ăscătoare do Dumnezeu».a. C redincioşii murmurau împotriva episcopului eretic. a fost mama persoanei dum nezeieşti şi în acest sens a putut fi numită nu mama Dumnezeirii. numind-o «N ăscătoare de Hristos» —■ ypiGtv-Jjv. episcop de Ci/ic. care s-a născut din eternitate din Tatăl. La palat. SIN O A D E ECU M EN ICE 343 cătoare de om».Maria. Conducătorul or­ todocşilor era Proclu. m ajoritatea covîrşitoare.oc. in tr-o predică ţinută în prezenţa lui N esîo n eT aHpfeam ărit po_ Uei. V II. s-a născut a doua oară. care a întreprins o adevărată persecuţie contra acelora care nu admiteau v e derile lui.numin. ceilalţi. pentru a linişti spiritele. a părăsit ostentativ biserica. Sfîntul Chirii al A lexandriei afirmă că N estorie a îngăduit episcopului Dorotei al M arcianopolei să anatematîzeze în B iserică pe oricine ar zice că M aria esle N ăscătoare de Dum­ nezeu. putini la număr. monahii s-au îm­ părţit.. Unii. 32) şi Evagrie (Isto ria b is e r ic e a s c ă . Poporul indignat de cele auzite. N iciodată nu s-a crezut în Biserica primară că o «creatură om enească a dat naştere Creatorului. 32). cit. pe m irenii :din capitală. pentru că ea a fost o creatură om enească şi esle imposibil de im a­ ginat ca Dumnezeu-Fiul să fie născut de o creatură» (Socrate. uşuratici şi linguşitori. renum itul avocat Eusebiu s-a ridicat din mulţime strigînd: «Ceea ce am auzit este o minciună. erau împotriva lui. în care se afla N estorie. dintr-o fem eie. A devărul este că acelaşi Cuvînt. N estorie ar fi în sărcin at pe singhelul său A tanasie să caute să răspândească noua sa învăţătu ră greşită. I. dar se credea că Hristos este o persoană dum nezeiască şi că F ecio ara M aria. dind naştere lui Hristos. A ceste cuvinte au tulburat atît pe clericii cit şi. SCH ISM E. Odată. ţineau cu N estorie .'iour.. Tulburările au luat proporţii.

a scris Sfîntul Chirii C in ci că rţi pen tru com b a tc r e g b la s fe m ie i lui N e s to r ie . ci Logos-ul cel unit cu natura umană. spune Sfîntul Chirii. determ inînd pe Chirii al A lexandriei (t 444). im periale Teodosie II şi Eudochia şi sorei împăratului^ Pulcheria. Erezia lui N estorie a străbătut pînă departe între călugării din Egipt. Sfîntul C hirii a com bătut învăţăturile greşite ale Iu i N estorie. a fost în săr­ cinat siLstudie/. despre erezia lui N estorie. cît şi cu privire la calitatea de M aică a Domnului — 0 s o 6. Teoria lui N es­ torie despic «coi doi Iii ai lui Dumnezeu». îl socotea un eretic periculos. N estorie. în caro a com bătut erezia nestoriană. . fixînd cu o uim itoare preciziune doctrina ortodoxă. avînd. C elestin a convocat un sinod la Roma care şi-a. la predicile lui N estorie. a fost declarată erezie. rolul pe care l-a avut m arele Ă tanasie. In acelaşi an. în timp ce Pulcheria. a avut ieşiri v e ­ hem ente contra Sfîntului Chirii. Rezultatul ce r­ cetărilor sale a fost alcătuirea unui studiu cu privire la întrupare (De.a IJ august 430. C ă­ lugărul Casi. numind pe F ecio ara M aria : «M aica lui Dumnezeu» — O s o t o x o î . Chirii apără unitatea personală a M întuitorului. Ca răspuns. care L-a născut.adresate perechei. o scurtă scrisoare. în com baterea acestei erezii. o ortodoxă convinsă. fără să pronunţe numele lui N estorie. întrebîndu-1 dacă va nuii continua să întreţină legături cu acesta. tratînd D esp re d r e a p ta cred in ţă. Aflînd Sfîntul C hirii din afir­ m aţiile lui N estorie că şi fam ilia im perială îi aprobă învăţăturile. Sfîntul C hirii a adresat. într-o scrisoare intitu lată C ă tie m o n a h ii E giptu lui. luînd cunoştinţă de această scrisoare. . M aica Lui Dumnezeu?». «Dacă Domnul nostru Iisus H ristos e ste Dumnezeu. la sfîrşitul verii anului 429. este cauza dezordinei din_ Biserică. să se ridice cu toată puterea îm potriva lor. cum n-ar fi Sfînta Fecioară. sora basileu lu i. In epistola pas­ cală din anul 429. atît cu privire la unirea naturilor divină şi um ană în persoana Fiului lui Dumnezeu.344 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ raiul Teodosie şi soţia isa Evdochia aprobau pe N estorie.o in amănunt învăţăturile lui N estorie. Sfîntul. I. ca răspuns. originar din S c y t h i a M inor (Dobrogea). însuşit d o c l m u i Sim ţului Chirii în privinţa hristologiei.in. Sfîntul Chirii a inform at si pe papa C e­ lestin al Romei (422— 432). în com baterea arianismului. în care arată că eL N es­ torie. a alcătuit în cursul anului 430 trei «memprii». in c a rn a tio n e). nu pentru că ar fi născut D ivinita­ tea în sine. De asem enea.

dacă vo ia să mai rălmînă în com uniune cu celelalte Biserici. Chirii. N estorie a trim is C o n tr a a n a te m a tism e le sale şi arhiepiscopului loan al A nliohiei. . care con­ ţineau pe scurt tot ceea ce trebuia să anatem alizeze N estorie. La sfîrşitul scrisorii. în frunte cu episcopul M emnon al Efesului şi Iuvenal al Ierusalim ului. Iuvenal al Ierusalim ului.. la rîndul său. s-au alăturat Sfîntului Chirii. M ai tiîrziu. SIN O A D E ECU M EN ICE 345 In noiem brie 430. Drept urmare au alcătuit scrieri polem ice împotriva Sfîntului Chirii. Sf. scoţînd în evidenţă că natura umană nu s-a cufundat în cea divină. a alcătuit 12 C o n tra a n a tem a tism e. M ai tîrziu. Numai un Sinod ecum enic putea să resta­ b ilească liniştea în Biserica Răsăritului. au fost înm m ate lui N estorie. de doi episcopi egipteni. într-o duminică. adresată lui N estorie. H otărîrile dogm atice ale acestui sinod le-a cuprins într-o lu naă_epi5 foiă s in o d ală.. C hirii a ţinut un sinod în A lexandria. celeb rele «12 capitole» au fost num ite A n a tem a tism ele la i C h irii din A le x a n d r ia . Disputele au luat proporţii. pentru faptul că s-a alăturat Sfîntului Chirii. căutînd să cîşlige şi mai mult curtea im perială de partea lui. A lături de N estorie..EREZII. Cel dintîi a crezut că a sosit momentul să se desfacă de ju risd icţia scaunului de la Con­ stantinopol. arogant şi teolog slab. ca Teodorei de Cir şi Andrei de Samo& ata^kidianati de îndrăzneala alexandrini­ lo r.. In timp ce toţi prietenii antiohienilor s-au solidarizat cu episcopul Ioan. de apolinarism şi alto erori. Cu toate că cele expuse de N estorie în C o n tr a a n a tc m a tis m e le sale erau o erezie criticată atît de Teodoret de Cir cit şi de A ndrei deSam osata. Teopem pt şi Daniil.."'e r a a f^ şi pe C elestin al Romei. opunînd fiecărei anatem atism e a lui C hirii o conlraanaLematismă. care era influenţat de principiile şcolii antiohienc. SCH ISM E. a alăturat faim oasele sale « 1 2 capitole».. în mod solem n şi în public. toţi adversarii acelei şcoli. . ereticul din Constantinopol a învinuit pe toţi alexandrinii. împreună cu A n a te m a iis m e le lu i C hirii. a nădăjduit că acum se va putea em ancipa de sub autoritatea scaunului antiohian.1 că e incorect. pe cînd se afla în bise­ rică. ci C uvîntul s-a unit ipostatic cu natura umană. Ioan al A ntiohiei si alti episcopi.. întregul dosar al actelor sinodale de la Roma şi de la A lexandria. acuzîndu . unde îşi primise educaţia teologică. N estorie n-a dat nici un răspuns trim işilor Sf. în frunte cu Sfîntul Chirii.

şi de 1& episcopi. Chirii a căutat să pro­ fite de absenţa lor. N estorie spera că biruinţa va fi a lui.oi ic . C hirii de vreo 50. m itropoliţii A lexandru de A p«meca şi A lexandru de ler. în frunte cu loan al A ntiohiei. spre m area supărare a Sfintului C hiiil. comandantul gărzii im periale. Cum episcopii din Siria. urma să participe numai cîţiv a m itropoliţi şi episcopi. Episcopul C elestin al Romei a trimis o delegaţie compusă din episcopii A rcadie. Cînd. După praznicul Rusaliilor.sl. Cu m enţinerea ordinei la sinod.din Efes. recom andîndu-le să se alăture de la început Sfintului Chirii. nevoind probabil să ia parte la condam narea prietenului său Ne.il. Din părţile noastre a parti­ cipat la Sinodul al III-lea ecum enic de la Efes episcopul T im o tei al To ­ nusului. un bun prieten al :.IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ După dorinţa împăratului Teodosie II. a venit la Efes însoţit de corniţele Irineu. episcopul Efesului. bucurîndu-se încă de bunăvoinţa curţii im periale.it. Dorotei de M arcianopolis (Paradi).hia M inor (Dobroqea). iar Sf. Cu toate că numărul episcopilor so ­ siţi la Efes nu era prea mare. Petronius de N ovae (Sviştov).. aşteptînd sosirea arhiepiscopului loan al A ntiohiei. din Sc. a conliiiii. M arcianus de A brittus au fost de partea lui N estorie.ipolis au anunţat că loan al A ntiohiei roagă să nu fie aşlt pl. în ca te­ drala Sfintei re d o ^ re M aria. cu toate că atît com isul Candidian cît şi cei 68 de episcopi din A sia au protestat pentru deschiderea Sinodului. a creat lui N estorie o atm osferă defavorabilă. Candidian. Proiect şi preotul Filip. căutînd să-l determ ine să deschidă Sinodul. M emnon. Sf. Sf. care a sem n at'ca al 170-lea par­ ticipant A natem atism ele Sf. au sosit hi sinod luvenal^ al Ierusalimului şi Flavian de Tesalonic cu sufraganii. special invitaţi încă din noiem brie 430. lor. Chirii si condamnarea lui N estorie. voit să se prezinte în faţa Sinodului. A lţi epi­ scopi sud-dunăreni ca : Iulian de Sardica (Sofia).yt. la sinodul proiectat pentru R usaliile anului 431.Slinlul Chirii a deschis Sinodul la 22 iunie 431. împăratul a delegat pe com isul Candidian. N estorie. Deşi N estorie n-a . 7 iunie 431. aliaţii l i roşii ai lui N estorie. . C hirii al A lexandriei a făcuţ neîncetate demersuri pe lîngă com isul Candidian. în fine. să amine deschiderea Sinodului. ■' Sinodul al III-lea ecumenic Sinodul al III-lea ecumenic de la Efes s-a ţinut între 22 iunie — 31 iulie 431. care cădeau la 7 iunie. nu sosiseră încă la sinod.său.

Legătura dintre am bele firi este o legătu ră firească. cei 198 de episcopi. din Sfinţii V asile cel M are. hotărîrea rostită de. D ezbaterile sinodului au durat de dim ineaţa pînă noaptea iîrziu. plîngîndu-se de violenţa Sf. în care. N estorie a fost destituit . cu secole înainte. al celor hotărîte de Sinodul ţinut de Sf. dată F e cio a ­ rei M aria. în deosebi. răsuna acum de strigăte de bucurie. cea divina a Fiului iu i Dumnezeu. SCH ISM E. Hristos. Sfîntul Chirii triumfase. precum şi pe M emnon al Efesulni. şi pe toţi episcopii care nu se vor pocăi. C inci zile după deschiderea Sinodului. cărora s-au alăturat mai tîrziu şi alte sem nături. a credincioşilor din Efes şi a clericilo r şi credincioşilor din Constantinopol. a fost ridicată la însem nătatea ce i se cuvenea. Efesul. sosise la Efes şi Ioan al A n tiohie i. autorul moral. ieşindu-şi din fire. luînd ca bază ce le 12 A n a tem a tism e ale Sfîntului C hirii şi alte tex te din scrierile Sfin ­ ţilo r Părinţi. A doua zi după ţinerea Sinodului. ‘dar o singură persoană. de ră tă ciri eunom iene şi apolinariste. 28). una divină şi alta umană. H otărîrea condamnării lui N estorie a fost sem nată de cei 198 de episcopi. G rigorie de Nazianz şi G rigorie de Nisa. pe prietenii săi. Ei au anatem atizat pe Sf. Contra ei a pro­ te sta t delegatul împăratului. C hirii. autorul celor 12 A n a ta n u lis m c . Chirii şi episcopii întruniţi cu el. ipostatică. alăturîndu-se lui Ioan al A ntiohiei. vociferînd : «M are este Diana efesenilor» (Fapte 19. fuigerînd de m înie con tra Sf. C hirii în 22 iunie 431. Chirii. . au d eclarat că în Iisus Hristos sînt două firi. Informat de cele petrecute. Chirii şi-a con vocat prietenii la un sinod. este con­ substanţial cu Tatăl. la m area veste că «duşmanii F ecioarei M aria au fost înfrînţi». poporul a m anifestat îm ­ potriva Sfîntului Pavel. din demni latea arh ierească şi excom un ica t'la 22 iunie 431. Părinţii epis­ copi a fost adusă la cunoştinţa lui N estorie. blîndul a r h i e p i s c o p . avînd ca obiect de discuţie doctrina greşită a lui N estorie. Fiul lui Dumnezeu. nu numai una m orală. sinodalii şi-au văzut liniştiţi de lucru. după Dumnezeire şi consubstanţial cu noi după iim anitatea pe care a primit-o în sînul F ecioarei M aria. declarînd nule şi fără valoare hotărîrile luate de SI. pline. Denumirea de 0 sotoxoî = «N ăscătoare de Dumnezeu».. «Apostolul neamurilor».cu episcopii din A sia.EREZII. Chiar de la începutul discuţiilor. SIN O A D E ECU M EN ICE 347 pentru că episcopii din A sia nu sosiseră. . cum afirma N estorie.

IV. Iulian de Eclanum ş. faţă de P atriar­ hia A ntiohiei. C elestin. In şedinţa a IV -a din 16 iulie 431. se oprea. ordonînd întem niţarea lor. can o an e. s-au aprobat ţoale hotărîrile luate în şe­ dinţa din 22 iunie. împreună cu cele . Cu toate că pînă în cele din urmă împăratul Teodosie II a con ­ firm at h otărîrile Sinodului III ecum enic de la Efes. la 1 iulie 431. s-au mai ţinut în prezenţa lor încă şase şedinţe. recunoscută de un Sinod ecum enic. Dimpotrivă. în şedinţa a IlI-a. au adus la cunoştinţa împăratului Teodosie II hotărîrile lor. i S in o d u ljll ecum enic din Iifes a fost declarat închis în octom brie 431.. dintre care ultim ile sînt mai im­ 8 portante. Sinodul a alcătu it__si. Ioan al A ntiohiei şi prietenii lor. acesta a revenit asupra deciziei privitoare la exilarea Si. iar episcopilor li s-a dat voie să se întoarcă la eparhiile lor. Com isul Candidian a raportat şi el împăratului cele petrecute în 22 iunie la Efes şi purtarea autoritară a Sf. sperînd ca în felul acesta să fie p acificate spiritele. (Mansi. . N estorie a fost exilat în M înăstirea Sfîntul Euprepiu de lingă Anliohia. a destituil atît pe N estorie. la sfatul curtenilor. Teodosie II a trim is la Efes. Au fost exam inate din nou învăţăturile Iui N estorie. sosind la Efes şi cei trei delegaţi ai papii C elestin al Romei. sub aspră pedeapsă bisericească. introducerea sau com punerea altui Sim bol de credinţă decît cel N iceo-constanlinopolitan (Mansi.. unde fusese tuns în. iar în ziua de 1 1 iulie. Chirii.. Chirii al A lexandriei şi Memnon al Efesului. _ .. Chirii.. N estorie. . cît şi pe Sf. Chirii. Canonul 8 confirm a autocefalia B isericii din Cipru. reaşezîndu-i în scaunele Jor.a.. conduse tot de Sf. pe m agistratul Paladie. Părinţii episcopi au pronunţat condam narea pelagianism ului şi a reprezentanţilor lui: Pelagiu. După îndelungate negocieri duse de delegaţii Sinodului şi reprezentanţii clerului din capitală cu împăratul Teodosie II. au fost excom unicaţi. C hirii şi Memnon. iar în locul său Ia ConsLmtinopo! < losl adus M axim ian (431— 434).. 1330— 1338). După prim irea rapoartelor.348 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ A m bele sinoade. îm păratul. călugărie. IV. atît cel prezidat de Sf.). ca să com unice episcopilor că socoteşte nule şi fără valoare hotărîrile luate la 2 2 iunie.. Este cea mai veche autocefalie în B iserica Răsăritului. Intre timp.. prin canonul 7. 1361 D. In şedinţa a V l-a din 31 iulie 431. cît şi cel prezidat de Ioan de A ntiohia.

Din Persia.au s-o accepte. s-a ajuns la u n acord. au fost destituiţi 15 episcopi care n-au acceptat unirea. fiind salutat de credincioşi cu m are entuziasm. Episcopii din A ntiohia erau acum supăraţi şi pentru alegerea lui M axim ian la C onstantinopol. toate scrierile lui N estorie au fost căutate şi arse. A ici nestorien ii au înfiinţat la N isibi o şcoală sub conducerea m itropolitului Barsum a. Bătrînul eretic a m urit în exil pe la 450. neslorienii. în 489. iar de acolo la Oasis. Ioan al A ntiohiei a trim is la A lexandria pe episcopul Paul d e Emesa. apărătorul O rtodoxiei. împăratul Teodosie II a procedat cu m are asprime contra celor ce refu/. după 431. Chirii al A lexandriei şi Ioan al A ntiohiei să se în tîln ească la N icom idia pentru îm păcare.O rice adunare a prietenilor lui a fost interzisă. şcoala a fost închisă. după doi ani de discuţii şi corespondenţă. nemulţumiţi cu stăpînirea Bizanţului. îm păcarea dintre patriarhul Ioan al Antiohiei şi Sf. un nestorian înfocat. cu o formulă de credinţă care recunoştea expresia « N ă scă ­ t o a r e d e D um nezeu» şi învăţătura că în unica persoană a M întuitorului sînt două naturi : dum nezeiască şi om enească. episcopii sirieni s-au întors în patrie plini de nemulţumire. în urma m ultor discuţii şi tratative. au trecu t în Persia. Sfîntul Chirii şi-a făcut intrarea trium fală în A lexandria. Deşi întrevederea cerută de Teodosie II n-a avut loc. în 435. nevoind să recunoască cele hotărîte la Sinodul din Efes. din ordinul împăratului Zenon. în văţaţii Teodoret. la 1 2 apri­ lie 433. Din ordinul îm ­ păratului. în şcoala de la Edesa. La intervenţia lu i Ioan al A ntiohiei. s-a reînnoit anatem a contra Sfîntului C hirii. nestorianism ul şi-a găsit un refugiu. N estorie a fost trim is în localitatea Petra din A rabia su­ dică. în Egipt. îm păratul Teodosie II a propus Sf. unde au găsit bună primire şi au fost toleraţi. nestorianism ul s-a întins 8 . La 30 octom ­ brie 431. După închiderea Sinodului.EREZII. Persecutat fără cruţare. unde a scris C a r tea lu i H e r a c lie din D am asc. sciziunea a continuat totuşi între cei din A lexandria şi cei din A ntiohia. la m arginea Imperiului. Din cauză că nu toţi episcopii Răsăritului au acceptat întru totul prevederile unirii din 12 aprilie 433. C hirii al A lexan ­ d riei s-a făcut. SIN O A D E ECU M EN ICE 349 canoane. totuşi. în felul în care a fost primit odinioară de alexandrini Sfîntul A tanasie. SCH ISM E. în sinoa­ dele ţinute la Tars şi A ntiohia. cînd. A ndrei de Sam osata şi Euteriu de Tiana au alcătu it scrieri polem ice contra Sfîntului Chirii.

H. D ie F r a g m e n te d e s N e s to r iu s . 337:—461. C o n ţin u tu l o n t o lo g ic a l n o ţiu n ii o n t o lo g ic e d e p e r s o a n ă . 193 9 . franç. de P l i n v a l . L a u r e n t . Savantul german F. c o u n c ils a n d c o n t r o v e r s ie s . p. 1976. T e x te syriaq u e par P. V . 28— 52 . în «Dumlnirton O aks Papers». S to ria . F. IV . X V (1962). M. A rb e it der D. d o g m a . 1962. de Pr.. 1970. : D'A 1 è s. Ldilcci by J . P. E r d i n. par F. I d e m . N au. B e b i s. p. 23. H y p o s ta s is . L. de L a b r i o 11 e. G. a lui N estorie. S y n o d e d e G a b a d iu s 304 . Tpa-(a>5ia. 431. p. 8 6 col.')l. e t d e g è o g r . J .. în «Le C o n ci­ le et les co n ciles».. Turchestan şi chiar pînă în India şi China de V est. A n a s t o s . L e m y s t è r e d e M ario. de ¡'H istoire d e ¡'É g lise par Aug. 1931. Paris. B erlin . p. d'hist.350 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ în M esopotam ia. O lim p C ăciulă. C i r i l a l A l e x a n d r i e i . N e s t o r i e . E p h è s e (C o n ciled 'j. 1965. S. p. fo arte b u n : I d : e m. ' P.s d u c o n c i l e d 'E p h è s e îri «Revue deá scie n ces philosophiques el théologiqiu 's». I. 5— 37 . X X V (1935). trad. p 441— 461 . în «Aus der byz. L e s lis t e s c o n c ilia ir e s . 1964. 24 (1950). X X V III (1929).. I. D er B e g r iíí TtpóamTtov in d e r T h e o lo g i e d e s N esto riu s . nr. Stevenson. 16. M . ' A. M idii* cl V. 163— 196. du M . în . ed. N i c o 1 a s. C h . trad. . D es o r ig in e s a u C o n c ile d e C h a lc è d o in e . R i s t o w. T h e o t o k o s . 321— 336. S c i p i o n i. ‘365 p. N e s to r iu s w a s o r t h o d o x . 23 (1949). 1 9 6 6 . Lille.-J.s le c o n c ile cl'E phèse. . — V. L e r e to u r d e s o r ie n ta u x ù l’u n ité. V III — 453 p. D iel. V o n d e r a p o s t o lis c h e r Z eit b is zu m K o n z il v o n C h a lc e d o n (451). 36 (1961). fase. 1936. B u cu reşti. I’. Freib u rg im ßreisgau . 408— 431. G. G. T h . R eligieu ses». 1905. I. G r i l l m e y e r . l!). C h r is to lo g ie . Paris. Loofs.-T h. Idem. 218— 236. N e s t o r ie e il C o n c ilio d l E ie s o . A. în N e sto iia n u (Halle. C o n c ile s o e c u m é n iq u e s d e s I V -e e t V -e s i è c le s . 531— 559 R l i . A m a n n . C a m e l o t . Sf. B a r d y . L 'artju m cn tation p a tr is tiq u e d a n s la c o n t r o v e r s e n e s t o r ie n n e . H alle.5— 265. B äle. B e d ja n . 561— 574. pre­ dicile. în «Iicho. C a m e l o t . I d e m . p. . Loofs a cules fragm ente din scrisorile. e c c l . I d e m . 207— 244 . în «N e s to r ia n a ». L 'a iia ir e d e N e s to r iu s v u e d e R o m e . SujiSoXai sic ttjv itepl tou ííeaTopíou ¿psuvoiv. Paris. t.<!{(■( lier.i n o i r. A rabia. 1937. L 'in carn a tio n . c ritic a . 271— 292. p. Y a n n a r a s. 1937. D as S c a n d a lu m o e c u m e n ic u m d e s N esto riu s. A ten a.Istanbu l.s d'Oi icnl -. 1957. Ç r e e d s . hrsg. K. A n a t e m a t is m c le . p. în «Sch olastik». a u to b io g ra fie i s crie re polem ico-d og­ m atică. l. S tu d ii : Luigi I. Republik». 1910. P aris. M ilano. A p ic. A ten a. La d o c t r in e c h r is ţ o lo g iq u e d e sa in t C y r ile d 'A le x a n d r ie a v a n t la q u e r e l le n e s to r ie n n e . Irm sch er. 1 9 6 5 . L i e b a e r t . Tournai.e s «c/i'. r. B I B L I O G R A F I I I z v o a r e . l. L e d o g m e d 'E p h èse . C o n c ile d 'E p h è s e (431). Paris. K ad iköy. D. în lim ba n eo g reacă.. . B r e h i e r . cautînd să re­ abiliteze pe fostul patriarh eretic de la ConslanLinopol. p. . . l. din autobiografia TpaŢcaSta şi din scrierea polem ico-dogm atică 0 eo7îocaxi'i7]< . D e Ia m ort d o T h é o d o s e à ¡’é l e c t i o n d e G r é g o ir e l e G ran d . 117— 140. 1951. L e liv r e d 'H éra c lid e . E p h è s e e t C h a lc è d o in e . E.e p a tr ia r c a t d ’A n t io c h e d e p u is la p a ix d e ¡'E g lise ju sq u 'à lu c o iK /u èle a i a b e . G e r l a n d . N es t o r i e. lies de scie n c e religieu se». v on J . in «Revue de Sc. ' v r c s s o . 433—437. 1962. II. 1905). 222— 242 . M artin. 1960. P aris. 1974. 45— 73. P aris. D as W o r t.

Sibiu. 426— 433. G. p. 1— 14. p. de P I i n v a 1. W e i g 1 e.. B u cu reşti. E u tih ie. C h i ţ e s c u . prof. susţinută de Sfîntul C hirii al A lexandriei. X V II (1965). nr. lum ea creştină va avea linişte şi pace desăvîrşită. P o p o v i c i .. C o n trib u ţia B is e r ic ii E g ip tu lu i l a o p e r a d o g m a t ic ă a B is e r ic ii c r e ş tin c . care împingea atît de departe deosebirea celor două fîrTdin persoana M întuitorului. 40— 58. C h irii a l A le x a n d r ie i. Paris. Prof. Erezia îşi are numele de la un bătrîn arhim an­ drit din Constantinopol. D iac. p. . B u cu reşti. nr. p. N. 299— 306. N e s to r iu s e t la c o n t r o v e r s e n e s to r ie n n e . D o ctrin a h r is t o lo g ic ă a SI. I d e m . lo a n R ă m u rean u . G. B ă n e s c u. Is t o r ia n e sto riu n is m iilu i cu S in o d u l a l I I I . în «A nalecta T arracon en sia».EREZII. I (1969). ed. 1912. Un e s b o s d 'h isto ria d e l c o n c ili d 'E ies. 79— 128 . A rhiep. C h r is to lo g ie v o m T o d e d e s A th a n a s îu s b is zu m A u s b r u c h d e s N e s to r ia n is c h e n S treits. O c e l e b r i t a t e à tro n u lu i b iz a n t in : Al h e n a is -E u d o k ia . 1925. 1— 53. îneît ajungea să * Capitol redactat do Pr.. 1973. X IV (1962). Sinoadele din Constantinopol (448) şi Efes (449). C h i r i a c . E le s u l ş i T om is. o p .le a e c u m e n ic ţinut Ia E ie s in 431. 295— 307. Sinodul IV ecumenic de Ia Calcedon din 451 * Eutihianismul sau monofizismul Se părea că. S in o d u l a l I I I . 7— 8 . R. 3. 397 -419.. Monofizlsmul.p. ap rilie.. El luptase cu m ull zel contra ereziei lui N estorie. B r é h i e r. Prof. după condam narea ere/. I. G. 1934. Ir. 1927. N. Tim işoara. d e L a b r i o 11 e. Am sterdam . In lim b a ro m â n ă : Pr. de P I i n v a l . L X IV (1931). X X II (1970). D er P e la g ia n is m u s a u t d e m K o n z il v o n E p h csu s. M i h ă l c e s c u . cit. M. a 2-a. 1— 2. Î n c e p u t u r ile n esto ria n isn iiilu i. B arcelo n a. om cu solide cunoştinţe teologice. P e la g e . P iteşti. ' A rhim . 1933. în «A nnuarium h isto riae con cilioru m ».ul. SIN O A D E ECU M EN ICE 351 M. S p e i g l e . în «O rtod oxia». V III (1956). 1931. sa v i e e t sa réform e. dar dusese la extrem învăţătura şcoalei din A lexandria despre unirea celor două firi din persoana Mîntuitoirului. E. T i m o t e i S e v i c i u . V II (1931). J . p. nr. P en tru con d am n area p e la g ia n is m u lu i . 180— 181.le a e c u ­ m e n ic (431). 3 —4. p. E v e n im e n t e le is t o r ic e În a in te ş i d u p ă S in o d u l d e Ia C a lc e d o n (451). l o a n R ă m u r e a n u .. Q u e r a . N. stareţul unei m înăstiri m ari şi însem ­ nate din jurul Constantinopolului.D i m a n c e a . N e t z h a m m e r . S p r e deosebire de N estorie. B a r d y. erezia e u tih ia n ă sau m o n o fiz ită . în «Studii T eo log ice». M iinchen.. din lim ba germ ană de G ala G alactio n . Lausanne. p. s e s é c r its .iei nesLoriene. dar încăpăţînat. nr. în «C onvorbiri L iterare». J u g i e. SCH ISM E. N. în «M itro­ p olia O lten iei». în «Studii T e o lo g ice». F o rm u la o sin g u ră iir e în tru p a tă a L o g o s u lu i lu i D u m n e­ z eu . cînd izbucni o nouă erezie. L. p. 1931.

l-a acuzat pe Eutihie de apolinarism şi l-a denunţai. nu are pe lîngă firea Lui dum nezeiască şi o fire om enească reală atunci se nim iceşte întreaga operă de răscum părare a omului. Dommis. nu om enesc...avea unele păreri înrudite cu ea. su ccesorul Sfîntului C hirii pe scaunul A lexan d riei. Doctrina ortodoxă referitoare la firile din persoana M întuitorului este că în Iisus Hristos sînt d o u ă firi. Nu m ică era puterea bătrînului arhimandrit şi la curtea im perială. graţie faptului că era naşul de botez al eunucului IIr isafie. monofizismul apare pe de o parte ca o fo r m ă a d oc h etism u lu i. patriarhul A ntiohiei. dacă Hristos. Episcopul Eusebiu de Doryldcum.352 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ admită că îu Iisus H risios exis-a două persoane. numai firea dum nezeiască. iar pe de alta ca o variantă a ap o lin arism u lu i. în lu<-rare a 'Sa l i f l r e i l ® ^ '^ I n _ih u r 4 4 7 ( num ită E ran istes (C erşeto­ rul).. . Pentru virtuţile sale ascetice. putea duce neamul om enesc la m întuire. în cît aceasta a dispărut complet. d u m n e z e ia s c ă şi o m e n e a s c ă — d io fiz itism . in Iii« jia . Eutihie exagera aşa. A ceastă învăţătură eronată era susţinută la A le­ xandria de unii clerici şi teologi.jn a re trecere pe lîngă împărat. împăratului Teodosie II. personalitatea cu. ^ n o ie m b r ie 448.. aşa cum o picătură de apă se pierde 'fiT im en sitatea m ării. în rît-iăcaa-xiin ele o sin g u ră f i r e — jxovotpoots.jce a _inai. Ca atare Iisus Hristos a avut în persoana Sa o singură fire. . pentru a explica astfel m odalitatea unirii firii umane cu firea di vină. C onsecinţa ereziei m onofizite este că. după unii monofiziţi. după care M întuitorul a avut un trup aparent. unite într-o singură persoană divino-um ană. Eutihie se bucura de m are cinste printre călugării răsăriteni. Numai Fiul lui Dumnezeu. De aceea erezia lui Eutihie a primit numele d e m o n o fiz ism sau eu tih ian ism . Primul care a com bătut erezia lui Eutihie a fost Teodoret al Ciru­ lui. iar trupul Său a fost dumnezeiesc. devenit om real. deosebite — d io p r o s o pism .de— mult unirea celor două_fi_rî. şi chiar D io sco r (444— 451). sau că Dum nezeu-Tatăl are doi fii. n-a avut un trup om enesc real. l-a denunţat pe Eutihie.Eutihie susţinea că firea om enească luală de M întuitorul la întru ­ pare în sinul F ecio arei M aria a fost absorbită de firea Sa dumnezeiască. întrucît M întuitorul. care afirma că locul raţiunii umane din persoana lui Iisus H ristos l-a luat raţiunea sau Logosul lui Dumnezeu. patriarhului F lavian de C onstantinopol (446— 449). Fiul lui Dum­ nezeu.

SCH ISM E. avînd p riete­ nia eunucului H risafie şi a îm părătesei Eudochia. Nemulţumit de hotărîrea de anatem atizare. 23 — Istoria bisericească . în 448. Eutihie a invocat fel de fel de scuze. găsit un apărător înfocat. SIN O A D E ECU M EN ICE 353 Sinodul de la Constantinopol din 448 Denunţat patriarhului Flavian al Constantinopolului pentru erezia sa (le episcopul Eusebiu de Dorylaeum . Papa Leon I. pe drept analem atizat de sinodul din Constantinopol din 448. socotind pe arhimandritul Eutihie «eretic periculos». făcînd urm ătoarea m ărturisire : «Recunosc că î n a ­ inte de unirea Dumnezeirii cu um anitatea.. a adresat la 13 iunie 449 patriarhului Flavian al Constantinopolului o importantă scriso are dogm atica — E p is to la d o g m a tic ă a d F laviam im . dar după unire nu recunosc d ecît o singură fire» (Mansi. în urma acestei declaraţii. în care expune d a r învăţătura ortodoxă despre cele două firi din persoana M ântuito­ rului. prin finul său H risafie. îru ca rc a . precum şi sprijinul m oral al patriarhului D ioscor al A lexandriei. cînd patriarhul Flavian era bănuit şi acuzat de erezie. Eutihie însă era puternâc apărat la curtea Im perială. duşman neîm păcat al pa­ triarhului Flavian de Constantinopol. Hristos avea două firi.EREZII. l-au făcut pe bătrînul eretic încrezut şi com bativ. la care au participat episcopii aflaţi în capitală. fiind inform at despre erezia lui Eutihie. VI. Legăturile lui Eutihie cu curtea im perială. pe care stima şi protecţia împă­ rătesei Eudochia îl făcea şi mai nesuferit eunucului.Eutihie a apelat la papa Leon I al Romei (440—• 461) si Ia patriarhul D ioscor al A lexan d riei i 444— 451). evitînd să se prezinte în faţa s i­ nodului. 744). aşa că s-a ajuns un timp. Protecţia atotputernicului Hrisafie. deschis la 12 noiem brie 448 la C onstan­ tinopol. La început. Sentinţa de condamnare a fost sem nată de 30 de episcopi şi 23 de egumeni. Eutihie a fost chem at să-şi expună doctrina sa intr-un sinod local. Eutihie a fost anatem atizat.. După multe ezitări. l-au în cu rajat pe Eutihie în atitudinea sa de opoziţie şi neascu ltare faţă de patriarhul său şi faţă de sinod. Eutihie s-a prezentat în faţa sinodului. mai întîi de sinodul local din Constantinopol. în ziua de 22 noiem brie 448.

care a fost_ con vocat la Efes. D ioscor însuşi aduse o ceată de călugări şi parabolani (îngrijitor de bolnavi). un bărbat cu caracter violent şi despotic. voind să jo a ce rolul unui ju d e­ cător suprem. din anul 448. băr­ bat foarte violent. D ioscor al A lexandriei dictă sinodului condamnarea învăţăturii or­ todoxe' despre existenţa celor două firi în persoana M întuitorului şi im­ pusese monofizismul ca doctrină ortodoxă. Cu m enţinerea ordinei la sinod.aranjînd lucrurile în aşa fel ca delegaţii papei să nu poată lua cuvîntul în sinod. căruia H ri­ safie i-a pus la dispoziţie şi puternica garda de soldaţi. Patriarhul D ioscor a folosit sinodul Cii arm ă de răzbunare îm potriva blîndului patriarh Flavian al ('onsldiilitiopolului. care. Teodoret al Cirului. Domnus de A ntiohia a fost depus din scaun. după ce a fost depus din scaun. sînt răspunzători direct de actele de violenţă petrecute în sinod. pe preotul Renatus. iar ceilalţi dintre episcopi să nu facă nici o o biec­ ţie. au fost delegaţi doi înalţi dem ni­ tari. s-a acordat drept de vot arhimandritului sirian Barsuma. acuzatorul principal al erelirulin Eutihie. contra lui Eutihie. de asem enea episcopul Eusebiu de D orvlaeum.unirii ui Barsuma. împreună cu patriarhul D ioscor al A lexandriei şi cu parabolanii aduşi de acesta din Egipt. primi pe patriarhul F lavian şi pe delegaţii papei Leon cel M are. în timpul discuţiilor. Pentru a da însă sinodului ca ra cteru l său de ecum enic. A fost condamnai. care. Eunucul H risafie a făcut totul spre a fi QpriţLsă vin ă JLa. A st­ fel s-a retras dreptul de vot tuturor ierarhilor care s-au pronunţat în sinodul lo cal din Constantinopol.35 4 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă Sinodul tîlhăresc de la Efes (449) Fată de tulburarea produsă de erezia lui Eutihie. preşedinţia fiind încredinţată patriarhului D ioscor al A lexandriei. a fost grav brutalizat de rirliiin. şi pe diaconul Ilarie. la 8 aucfusT~449. care a murit pe drum. pentru luna auguşţ 449. Elpidiu şi Eulogiu. Teodoret al C irului si Ibas de Edesa au fost condamnaţi ca neslorieni. îneît după trei zile a încetat din viaţă. Papa Leon I. a fost alungat din . D ezbaterile sinodului s-au ţinut într-o atm osferă foarte agitată. în schimb. a trim is la sinod trei delegaşi : pe episcopul Iuliu de Puteoli. s-a h otărît ca întreaga chestiune să fie prezentată şi discutată într-un nou sinod. sinod epis­ copii bănuiţi că sînt adversari ai lui Eutihie. în biserica Sfînta M aji a . înarm aţi cu ciom egeL. de team a soldaţilor. Sinodul s-a deschis la Efes.

Părăsind Efesul.Jn a ltilo r oaspeţi. La 28 iulie 450. T racia si P alestin a. care să spele..k Sinodul IV ecumenic de la Calcedon din 451 In B iserica de Răsărit. cînd s-a închis. N e­ mulţum irea în rîndurile clericilo r şi credincioşilor ortodocşi era foarte mare. monarh naiv şi lipsit de experienţei în treburile politice şi în problem ele religioase. a numit acest sinod : «sin odu l lllh d resc» . Papa Leon I. Sinodul şi-a pre­ lungit dezbaterile pînă la 22 august 449. .r u ş i n e a . Dioscor al A lexandriei a găsit învăţătura lui Eutihie ortodoxă. . au fost înfieraţi de Eutihie ca nestorieni.ţă Bisericii de «sinodul tîlhăresc» de îa Efes.Ş rjâ -Jn fă ti^ . adversarii monofizismului. SCH ISM E. Din toate părţile. rugîndu-i sa. In sinodul ţinut la Roma în 449. SIN O A D E ECU M EN ICE 355 eparhia sa şi închis într-o m înăstire de către călugării înarm aţi. aduşi de Dioscor al A lexandriei la sinod. an trecut de partea iui Dioscor. iar în eparhiile din Siria. In modul acesta. apărătorii xeloaL aj O rtodoxiei cereau convocarea unui nou sinod ecu ­ m enic. «sinodul tîlhăresc» — auvoooc cpixi] ■ e p h e ­ — sinu m latro cin iu m de la Efes a provocat mare confuzie şi haos.EREZII.B ila n ţ.d in . fiica împăiatului. în lipsa unui m oş­ . aprobarea hotărîrilor sinodului tîlhăresc din Efes. Pont şi A sia M ică numai puţini episcopi au avut cu raju l să se opună pe faţă monofizismului prom ovat de Eutihie. seci lalrocinium). JJLcu. iar tronul Bizanţului a revenit.. împăratul Teodosie al II-lea a murit în urma unui acciu em ue călărie. condamnat în 448. patriarhul Dioscor a reuşit să obţină de la îm păratul Teodosie al II-lea. din 44!). a venit la Roma împăratul V alen tinian III. care a prezidat «sinodul tîlhăresc». căutînd să legitim eze şi să impună monofizismul în B iserica Răsăritului..papa Leon L . mai ales din cauza abuzului de putere al patriarhului Dioscor al A lexandriei. inform at prin delegaţii săi de bru talităţile petrecute la Efes în 449. nume care i-a răm as în is to r ie — aovoSoţ Xtjc'cptx?i (ephesinum nori judicium . Epar­ h iile din Egipt.. descoperind în ea chiar multe asem ă­ nări cu cele învăţate de Sfîntul Chirii al A lexandriei. în februarie 450. jn„soţit de mama sa G ala Placidia si soţia sa Eudoxia. Cînd. pa pa Leon cel M are a respins toate h otărîrile sinodului tîlhăresc. D ele­ gaţii papei scăpară cu fuga de ciom egele călugărilor şi parabolanilor. intervină la basileul din Bizanţ în favoarea Ortodoxiei.

refu­ giaţi din A frica. în biserica Sjfinta Eufimia din Calcedon. sprijinitoarea O rtodoxiei. sorei sale Pulheria. Sinodul convocat încă de la 17 mai pentru 1 septem brie 451. toţi episcopii. Boirifiicius şi V asile. fără ca să ia parte la vot. spre a asista la discuţii. Lucentius şi Iulian de Cos şi doi preoţi.ţ«SinM_din an tich itatea creştină. O sem intele patriarhului Flavian au îo st aduse la Constantinopol şi aşezate cu mare cinste în Biserica Sfinţii A postoli. la N iceea. . cifră noajnnsă de nici un Sinod ecum enic. a h otărît să convoace un nou Sinod ecum enic. pentru că împăratul dorea să fie mai în apropiere.hi condus dezbaterile Sinodului. înainte de convocarea sinodului. Se mai aflau printre sinodali doi episcopi africani. c a r e . Un rol însem nat la Sinod l-a a v u i pti Ir ia i li u I Anatolie al Constantinopolului (449— 458).35 O IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A L Ă tenitor. i-a adus la cunoştinţă şi in­ tenţia con vocării unui nou Sinod ecum enic. Papa L e o n c e l M a re a l R o m ei (440— 461) a trimis la Sinodul IV ecu ­ m enic din Calcedon 5 delegaţi : trei episcopi. în lipsa d e l e g a ţ i l o r imperiali. şedinţa a Il-a din 13 octom brie a fost prezidată de e p i s c o p u l Paschasinus de Lilybaeum. Paschasinus de Lilybaeum. noua pereche im perială. care sa spele ruşinea «sinodului tîlhăresc» din 449. înştiinţînd pe papa Leon I de actul urcării sale pe tronul im perial de la C onstantinopil. . din cauza n ăvălirii vandalilor.Sinodul IV ecum enic_s -a tinut In tr e 8 si 25 o c t o m b r ie 451. „ . iar el a ţinut cuvîntarea de închidere a Sinodului. Pentru rezolvarea chestiunilor m ateriale şi m enţinerea ordinei la S i n o d . a fost mutat la Calcedon (azi Kadi-K oy). îm păratul a delegat un număr de com isari im periali şi senatori.taiit_şi_mărje. fiind cel mai impor. Împăratul M arcian a prezidat şedinţa din 25 octom brie 451. în faţa Constantinopolului. M arcian şi Pulheria. îm păratul M arcian. Imediaţ_după u rcarea pe tronuLBizanţului. care s-a căsătorit cu viteazul general M arcian (450— 457). Aurelia şi Rustician. cînd s-a iăcut proclam area solem nă a hotărîrii de credinţă.ortodocşi condamnaţi si exilaţi au fost rech e­ maţi şi reaşezaţi în scaunele lor. Numărul episcopilor participanţi a variat între 520 şi G30. A totputernicul eunuc H risafie a fost destituit şi înlăturat de la curtea im perială. M ajo ritatea episcopilor participanţi erau din Răsărit.

. punînd în prim ejdie întreaga dogmă a răscum părării omului. SCH ISM E. Şedinţele au fost agitate. P ărinţii Sinodului au răm as la învăţătu ra Sfin­ tei Scripturi. A natem atizarea lui Eutihie şi sem narea E p isto lei d o g m a tic e a papei Leon I.susţinea că Iisus Hristos a avut numai firea dumnezeiască şi nega consubstanţialitatea firii umane a lui Hristos cu um anitatea noastră.. iar Sfîntul apostol P avel zice : «C ăci (H ristos) treb u ia să f i e întru to a te a s e m e n e a fra ţilo r săi» (Evr. SIN O A D E ECU M EN ICE 357 După unii istorici. uneori dram atice.davediLvinov. au prezen­ tat Sinodului plîngeri şi m ărturii contra lui. Pentru Sinod. recunoscută drept ortodoxă. în «sinodul tîlhăresc» de la Efes. 2. Cu toată abilitatea şi îndărătnicia lui. din 449. Jncă înainte de începerea lucrărilor. Dioscor a trebuit să-şi schim be locul de frunte unde se aşe­ zase cu scaunul. Com isarii im periali au trebuit deseori să chem e la ordine pe episcopii care vociferau.aL şLxlepus. «Şi C uvîn tu l trup s -a tăcu t». Îm potriva afirm aţiilor lui Eutihie. care acum se scuzau şi ei cum puteau. din scaun. erau num eroase. prin urmă­ toarea m ărturisire de credinţă : . In şedinţa a V -a. Sinodul s-a arătat înţelegător şi indulgent. ca de exemplu egiptenii contra lui Teod orei de Cir. 17). A ceastă greşeală şi scăpare din vedere a Sinodului s-a resim ţit mai tîrziu. Cu com plicii lui D ioscor de la «sinodul tîlhăresc» din Efes. s-au ţinut 15 şedinţe. mai în spate. 'spune Sfintul evanghelist Ioan (1. Fiul lui Dumnezeu. din 22 octom brie 451 s inodalii au definit doctrina b ise rice ască a celor~3oua~firi din persoana lui Iisus H ristos.EREZII. C lericii şi m onahii egipteni apărători ai doctrinei ortodoxe. A cuzaţiile contra patriarhului Dioscor al A lexandriei. vinovat de brutalităţile com ise de unii călugări şi parabolani în «sinodul tîlhăresc» de la Efes. M onofiziţii se puteau mîndri că episcopul lor n-a fost condam nat pentru erezie şi deci era ortodox. cum îl demascau opiniile sale. au fost socotite suficiente ponlru primirea lor în B iserică. a tost D u m n ezeu aclev ârat şi o m a d e v ă r a t. aruncînd toată răspunderea celor înlîm plate asupra lui Dioscor. D ioscor a fost dem ascat com plet. In teresan t este că el n-a fost ju d ecat şi condamnai şi ca eretic m ono­ fizit. depunerea lui era suficient m otivată cu răul im ens pe care l-a făcut B isericii în 449. asupriţi şi nedreptăţiţi de ei. care afirmă că Iisus Hristos. între care se găsea şi Ju v en al al Ierusalim ului. 14). caro .

în c E ip n e a m e s te M r ş T n & s c h im b a t (aooŢ/inwţ xai ¿xpeifUD?) şi n eîm p ărţit şi n ed esp ă r ţit (aBtaipetcu? — d e o s e b ir e a f i i i l o i n efiin d n ic id ecu m d is tiu s ă prin u n iie. D octrina despre unirea personală sau ipostatică a celor două firi. D om nul Iisu s H iisto s. i ar c a om s -a n ăscu t în z ile l e c e l e d e p e u im ă p e n tiu n o i şi p en tiu m în tu iiea n o a s t iă din F e c io a r a M a iia . C a D u m n ezeu . D u m n ezeu -C u vîn tu l. într-o şedinţă solemnă. D om n. în persoana Dumnezeu-Omului Hristos are o mare însem nătate pentru întreaga operă m întuitoare a lui Dumne­ zeu. d e s ă v îiş it în D am ­ n ez e i i e şi d& săvîişit în u m an itate. M arcian. p ă strîn d u -se m ai a le s în su şirea fi e c ă r e i a şi în llln in d u -se îm p ie u n ă în ti-o s in g u iă p e is o a n ă şi un sin g u i ip o s ta s . N ă s c ă to a r e a 7îe'T3umnW z^u~— Weoz6xo'. în ~aiară d e~ p ăcat. în vederea iniiituiiii luluror oamenilor. dum nezeiască şi om enească. reprezentînd întreaga o m e n i r e . fiind in tiu . S -a h olărît prin canonul 28 ca B iserica Ierusalim ului să fie . foaleTa s e m e n e a n ou ă. 11 . care au fost aclam aţi ca «luminători ai credinţei ortodoxe» : «prin voi pacea domneşte pretutindeni. Iisus Hristos putea să realizeze inînluiiiM oam enilor şi numai fiind om adevărat. 26— 27. 1927. Fiu. 351). D um n ezeu a d e v ă ia t şi om a d ev ă r a t.358 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă «Uimind. Sinodul a curmat şi cearta dintre Ju v en al al Ierusalim ului şi M axim al A nliohiei. referitoare la ju risd icţia asupra Palestinei. JV ling. 65— 67). ed. Denzimjer. noul Constantin şi Pulheria. îm p ă iţit sau d esp ă rţit. A şa n e -a u în v ă ţa t m ai în a in te d e s p i e El p i o o i o c i i şi în su şi D om nul n o stiu Iisu s H iis to s şi a ş a n e -a tian sm is S im b o lu l P ă iin ţilo i n oştri» (Denzinger. ci Unul şi a c e la ş i Fiu. Numai fiind Dumnezeu adevărat. S fin ţilor P ăiin ţi. H otărîrea de credinţă — opo? a fost proclam ată la 25 octom brie 451. n oi în v ă ţă m şi m ă itu risim cu toţii p e Unul şi a c e la ş i Fiu. d e o fiin ţă cu T atăl d u p ă D um nez e i i e şi d e o fiin ţ ă cu n oi. A rabiei şi F eniciei. de faţă fiind perechea im perială M arcian şi Pulheria. nu în d o u ă p e is o a n e (oox eii 8uo irpoacomx). d u p ă u m an itate. p e D om nul n o stiu Iisu s H iisto s.. a v în d s u fle t ra ţio n a l şi tiu p.i rond am n area-ereziei m onofizite şi stabilirea adevăratei crediule. p. putea El să se aducă je rtfă pe cruce de bunăvoie. s-a n ă scu t m ai în a in te d e toţi v e c ii din T atăl. Unul şi a c e la ş i H iistos. p. d u p ă D um ne z e ir e . noua Elenă» (A c tio VI.. lln u lN ă s c u f ~ c L m o s c i T t în d o u ă ' fiii (ev luo'~yuaeqtv). UnulN ăscu t.

498 ş. La 452. avînd ju risd icţie numai asupra Palestinei. în Europa. impunînd călugărilor să se supună episcopului ep arh ieijcăreia aparţin. SCH ISM E. Opera Sinodului din Calcedon a fost mare ¡şi bin efăcătoare pentru toate B isericile.. şi precizează mai amănunţit poziţia Patriarhiei de Constantinopol faţă de B iserica Rom ei îşi de restul patriarhiilor. a în­ văţat. care reia prevederile canonului 3 al Sinodului II ecum enic de la Constantinopol. conform cărui a Părinţii Sinodului al IV -lea ecum enic ar fi trebuit să pună în frunte Ierusalim ul.). U lterior s-a m ai adăugat P atriarhiei de Ierusalim o provincie siriană şi alta arabă.u. din ordinul împăratului. Stabilirea ordinei ierarhice onorifice a vechilor scaune patriarhale nu s-a în te­ m eiat pe p rin cip iu l « a p o sto licită ţii» . trim iţînd în exil atît pe Dioscor al A lexandriei. şă locu iască în m înăstiri şi să răxnînă la ocupaţiile lor spirituale.. amintind slu jito rilo r B isericii caracterul religios-m oral al m isiunii lor sacre. ci pe p rin cip iu l im p o rta n ţei lo r p o lit ic e în Imperiul roman. . au fost em ise edicte severe şi contra celor ce îm părtăşeau vederile lor eretice (Mansi.s-n -eeu-pat-si-dn d is c ip lin a m on ah alii. Ea constituie pentru Biserica O rtodoxă şi pentru Impe­ riul bizantin un litiu de glorie. Cel mai im portant este canonul 28. şi de aceleaşi pri­ vilegii ca şi scaunul Romei. I.u. ca Roma cea veche. De asem enea. a suferit şi a înviat Domnul Hristos..EREZII. avînd în vedere importanţa politică şi bisericească a Constantinopolului. bucurîndu-se de aceeaşi cinste. 475 ş. canonul 28 extinde ju risdicţia Patriarhiei de Constanti­ nopol asupra diocezei T racia. îm păratul M arcian a confirm at toate hofărîrile Sinodului IV ecu ­ m enic din Calcedon. cît şi pe ereticul Eulihie. din 381.u. Totodată. . Canonul 28 stabileşte că după scaunul Romei. Importanţa lui este excep ţio n ală şi este recunoscută în general de isto ricii bisericeşti şi profani. şi 502 ş. întărind disciplina. scau n u l d e C o n sta n tin o p o l tr e ­ b u ie s o c o tit al d o ile a . VII. Sinodul a pus o anumită ordine şi în clerul de mir. ■ Sinodul a dat şi 30 de canoane. pentru că «Roma cea nouă» — Constantinopolul este şi ea capitala Imperiului. şi asupra diecezelor Pont şi A s ia P ro co n su la ră . SIN O A D E ECU M EN ICE 359 ridicată la rangul de patriarhie spre a cinsti faptul că aici a trăit.

. L e c h a lc é d o n is m e e t l e n é o . C h a p te r s in t h e h is to r y o f t h e C h u r c h in t h e V -th a n d V l-th c e n tu r ie s Cam bridge. O r t i z d e U r b i n a . 1. 44— 82. 179— 211. W olfso n .360 IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A L Ă BIBLIOGRAFIE S. Bd. I). E. G r i l l m e y e r . 1944. in lim h a r o m â n ă : J u s t i n i a n . în «Oi lodoxi. 1979.. 1937. T o m u s a d F la v ia n u m e p is c o p u m C o n sta n tin o p o lita n u m . Lon­ don. I o . p atriarh ul B ise ricii O rtod oxe Rom âne. . 3— 4.i». t. ibidem . B a c h t . fasc. p. P en tru e p i s c o p i i p a r tic ip a n ţi la S in o d u l d in C a lc c d o n . L aurent. C h evetogn e. E v. V. Ü b e r d ie B is c h o fs — lis te n d e r S y n o d e n v o n C h a lk e d o n . X X II (1970). 349— 366. in «Studii T e o lo g ice». T e o d o r M. :î(i ! 193 : T h e M y s te r y o f th e In ca rn a tio n . K adiköy. l’r. W ürtzburg. C o rp u s N o titia ru m E p is c o p a tu u m E c c le s i a e O rien ta lis G r a e c e I. W . p. nr. X V ). Rom ae. A b teilu n g . M o e l l e r . 15. M ünchen. C o m a n . G h . G erlan d -V . 451. A lte c o le c ţii pentru te x te să se v adă în b ib lio g rafia gen erală. Berlin.H . 1932. M o m e lile ş i a s p e c t e a le h r is t o lo g ie i p r e c a l c e d o n ie n e . ibidem . D as G la u b e n s s y m b o l v o n C h a lk e d o n . S t u d i i : P. T h e C o u n c il o f C h a lc e d o n . A k t e n d e s e p h e s is c h e n S y n o d e v o m J a h r e 449. B ach t. G e se llsch a ft der W issen sch aft zu G öttingen. s I . 45— 73. 1943. 4. p.1 ’iof. Cam bridge (M ass. t. Bd. 295 440. Pentru «s in o d u l tîlh ă r e s c » E ie s . A kad. W ürtzburg. 389— 418. 449 : J .». III. p. p. în G rillm eyer-B ach t. p. I d e m . 1962. E p h è s e ( c o n c ile d it B r ig a n d a g e d').3. Rom ae. 574— 597. Paris.. 1 9 7 2 . T h e r is e o f th e M o n o p h y s ile m o v e m e n t. în «Irénikon». B -de I. 2. I. S on h is to ir e . nr. D as K o n z il v o n C h a lk e d o n . X V et X X . G e s c h ic h t e u n d G e ­ g en w a rt. 1 d e m.. phil-hist. 213—229... d'hist. K lasse. X V II (1965). IV . T h e D e fe n c e o f C h a lc c d o n in th e E ast (451— 553). L e n o m b r e d e s P è r e s d e C h a lc c d o in e (451). S e l l e r s .e s i è c le . et de G èogr. ibidem .e s i è c le s . cit. în A. 1— 90. fo arte bun. D efin iţia d o g m a t ic ă d e la C a lc e d o n . l’r. p. Prof. I960. C r e e d s . 1976. 9/41— 13/45. p. nr.. III (1951).ij': auvoSoucu rezum at în lim ba germ ană: D ie O rdn u n g d e r S itz u n g en d e s K o n z ils v o n C h a lc e d o n . 1956. C a m e l o t . l'o p p o s itio n d e d e u x c h r is to lo g ie s . London.c h a lc é d o n is m e en O rien t d e 451 à ln lin du V I . Va/ahilil(tl<-(i a ctu a lii a c a n o n u lu i 28 a l S in o d u lu i IV e c u m e n ic d e la C a lc e d o n . L e n o i s M a g n i. !’i.T a r o u c a . T esalo n ic. L a u r e n t .. 173— 187 si în «A postolat S o cial». G r a y . L e o n i s M a g n i . 337— 461. G rillm eyer-H .i n i 1 o a e. D efin iţia d o c tr in a r ă a S in o d u lu i d e la C a lc e d o n şi a c c e p t a r e a c i în B is e r ic a O r to d o x ă . op . L e s lis t e s c o n c ilia ir e s . P. 1953. 1917. ]]. 1953. p. Ig. p. 188— 294. C a m e l o t . I m p o r ta n ţa is t o r ic ă a S in o d u lu i a l I V . 1. T h e P h ilo s o p h y o i th e C h u r c h F a th e r . E v e n im e n te le i s t o r ic e în a in te şi d u p ă S in o d u l ilc hi C d lrrtlu n . S c h w a r t z . loan (1. I. X X V I. în «O rto ­ doxii! -. (T extu s et docum enta). 1934— 1935. p. 637— 720. L e s c o n c ile s o e c u m é n iq u e s d e s I V . I’rnf. 2— 3. F r e n d. E p is tu la e c o n tr a E u tich is h a e ie s im . X X I (1969).e < V ..i n R ă m u r c a n u . H eft 13. p. t. cit. e ccl. T. p. ' H BiixeSiC tä v auvEBpiotiM xijc ¿v oixoujjieviT.le a e c u ­ m en ic. B u carest. T h . B u carest.. II. 499— 506. nr. Stevan son. R. A. . Edited b y J. D as K o n z il v o n C h a lk e d o n . m it G eorg Hoffm ans d eu tsch er Ü bersetzung . 111 (1951). (A bhandlungen der kgl. X V (1962). 289— 303. P o p e s c u.). X L IV (1971). N ic ä a un d K o n s ta n t in o p e l. L e c o n c ile d e C h a lc é d o in e . sa r é c e p t io n p a r l e s É g lis e s e t s o n a c tu a lité . A. la G rillm eyerB arht. 86. p. III (1951). p. în L e C o n c ile ‘l e t l e s C o n c ile s . I. I. în «B ulletin de la S ectio n h istorig u e de l'A cad ém ie Roum aine». F l e m m i n g . V. nr. o p . 2 3. L e s é v ê q u e s d ’A fr iq u e au c o n c ile d e C h a lc e d o in e (451). S. J . L i e b a e r t. C. E. If. nr. D e N e s to r iu s à E u tic h ès . în «Die. 1971. K. C h r y s o s . 1936. C o u n c ils a n d c o n t r o v e r s ie s . 2 . C.. p.. Bd.. iPhiloshist.97. S i l v a . in «A bhandlungen der B ayer. T extu s et docum enta. der W iessen sch aften ». Prof. Leyde.

erezii şi schisme în Apus : donatismul. m elitienii. m ontaniştii. ca de pildă m arcioniţii. ce frăm înta de mult m inţile unor credincioşi. dîndu-şi seama că slăbirea unităţii b ise­ riceşti este şi în detrim entul Imperiului a căutat să in Ier vină pentru desfiinţarea diferitelor com unităţi eretice şi schism atice. îm păratul Teodosie I. situaţia s-a schimbat. precum şi vechea concepţie a lui T ertu ­ lian şi Ciprian privitoare la v alabilitatea Tainelor. din anul 380.it religiile «păgîne» cît şi ereziile şi schism ele urmau să fie iovi Le. prof.EREZII. Printre unii credincioşi ai. din doctrina ce susţinea că. SCH ISM E. Ş esan . pelagianismul. care pînă la edictul de toleranţă religioasă de la M ilan. începînd cu anul 313. M. săvîrşite de un cleric decăzut.-valabilitatea Tainelor e determ inată de sfinţenia adm inis­ tratorului şi în fine de sîngeroasa persecuţie a împăratului D iocleţian. care a îm ­ piedicat dezvoltarea norm ală a B isericii africane pentru o perioadă de aproape un veac. prin edictul de la T esalonic. SIN O A D E ECU M EN ICE 363 Controverse. care căutau să de* Capitol redactat de Pr. s-a ridicat îmDotriva entuziasmului exag erat al unora. P. y Donatismul. al. novaţienii. incidentele cu au torităţile. Dar aceste secte n-au putut fi însă suprimate dintr-odată nici de autoritatea statală. ' Donatismul s-a născut din divergenţele de păreri produse de con ­ cepţia novaţionilor referitoare la «Biserica celor curaţi». semipelagianismul 4 Cînd la 313 creştinism ul a fost recunoscut de au toritatea romană religie egal îndreptăţită cu relig iile antice. IV şi V. opuse noilor concepţii mai toleran te ale B isericii Ortodoxe. Din aceste principii. s-a născut o nouă o roz io : d on atism u l. Bisericii african e creştine mai exista vechiul rigorism. episcop de Cartagina. în timpul persecuţiei lui D iocleţian. ci o m anifestare mai brutală a unei vechi doctrine greşite. Mensuriu. priscilianismul. voind să împiedice pe cît era posibil. alăluri de B iserica O rto ­ doxă se găseau o serie de com unităţi eretice şi schism atice. nici de conducerea bisericească. n-au avui de suferit din par­ tea autorităţilor statale. donatiştii. a recunoscut creşti­ nismul ortodox drept religie dom inantă a Imperiului. Schism a donatistă n-a fost în fond o rătăcire nouă a sec. Împăratul Constantin cel M are.

pe lectorul Maiorin.irlicipat 18 episcopi din Italia. Donatiştii. Do asemenea împăratul a dispus convocarea unui sinod la A relale (Arles. Biserica africană se dezbină în doua tabere . a fost ales în scaunul de la Cartagina. întrucît episcopul F elix de Aptunga. conduşi de episcopul Secundus din Tigisis. La un sinod ţinut în 312 la Cartagina. Aproape toate Bisericile Apusului. care se combăteau cu violenţă. pentru recunoaşterea episcopului lor. De aceeaşi părere a fost şi împăratul Constantin cel Maro (306— 337). în frunte cu Roma. fiind influenţat de aristocrata şi bogata Lucilla şi de preoţii Botrus şi Caelestius. Sufletul acţiunii sale era arhidiaconul Cecilian. au fost pentru Cecilian. supă­ raţi că n-au fost la alegerea lui Cecilian. trimis ca m e­ diator la Cartagina. După cele redate de Optat de Mileve. Aneliola a dovedit completa netemeinicie a acuzaţiilor aduse îm­ potriva lui. Reticius de Autun şi Marianus de Arelate. După discuţii de trei zile. invitîndu-le să rupă orice legătură canonică cu Cecilian. Conformlnclu-se dispoziţiilor impe­ riale.362 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă vină cu orice preţ martiri. sobor ce s-a ţinut la 314. fiecare îşi avea epis­ copul şi credincioşii ei. ar fi un «traditor». voind sa punii capăt neînţelegerilor din Biserica africană. care. sfinţit de episcopul F elix de Aptunga (Aftonga). Ambele tabere1 s-au adresat celorlalte Biserici. mai mulţi episcopi din Numidia. Constantin. Sinodul a trimis scrisori tuturor Bisericilor africane. s-au pronunţat pentru Maiorin. Miltiade a convocat în octombrie 313 un sinod la Romia. iar acesta episcopului roman Miltiade (311— 314). chemînd în ajutor episcopatul Numidiei. la. pentru că ar fi predat autorităţilor «păgîne» cărţile sfinte. împreună cu episcopii Mate mus do Colonia. un rol hotărîtor la pronunţarea acestei sen­ tinţe bizare au ju cat banii puşi la dispoziţia lui Maiorin de bogata ma­ troană Lucilla. Episcopul Donat de Casae Nigrae. a însaroinol pe proconsulul Aolian să facă o anchetă severă a trecutului episcopului poli\. rugîndu-1 ca. în Galia). La acest sinod au . a devenit stăpîmil Imperiului roman de Apus. a aşezat în locul lui Cecilian. sinodul a recunoscut pe Cecilian ca episcop legal. după victoria împotriva lui Maxenţiu. împotriva lui s-au ridicat rigoriştii. care după moartea episcopului Mensuriu (311). calificînd alegerea lui Cecilian ilegală. să examineze plîiKjorile împotriva lui Cecilian. Donatiştii s-au adresat atunci împăratului. nemulţumiţi cu liolaririlo sinodului roman s-au adresat din nou îm păratului. car e <iu p.

ca odinioară novaţienii. Grupuri înarmate.EREZII. au participai 270 opiscopi donatişti. Toţi cei prezenţi s-au pronunţat' pentru Cecilian. apelînd din nou la împărat. în mai 321. pronunţîndu-se. au declarat că întreaga Biserică Ortodoxă este decăzută şi coruptă şi nu­ mai Biserica lor este curată. Parmenian şi Primian. După sentinţa de la Milan. rechemînd clin exil pe toţi episcopii schismatici. Spania. în consecinţă au holărît că numai botezul :săvîrşit în Biserica lor este cel adevărat. pentru cauza lui Cecilian şi nevinovăţia lui Felix. coase . — donatiştii au trecut la opoziţie făţişă. restituindu-le ortodocşilor. Galia. cutreierau ţara în lung şi în lat înarmaţi cu furci. Britania şi Africa. care a dat. M ajoritatea episcopatului african era donatist. m ilite s C hristi). au contribuit la întărirea donaI işt i lor. adică ■cutreierătorii şi înconjurătorii caselor şi colibelor (circum cellas). Con­ stantin a convocat taberele contrare la o disputa la Milan (316). trimise în luptă de episcopul Donat de Bagae. căci respingînd mcdiaţia împăratului. autorităţile s-au văzut silite să facă uz do arme împotriva rezistenţei îndîrjite a donatiştilor. Atitudinea şovăielnică şi nehotărîtă a împăratului Constantin cel 'Mare. răscoale a africanilor împotriva Bisericii Ortodoxe. Toto­ dată a ordonat autorităţilor africane să ia donatiştilor toate bisericile ocupate de ei. care îşi spuneau cu mîndrie a g o n is tic i (luptători. precum şi calităţile supe­ rioare ale urmaşilor neînsemnatului Maiorin. a proprietarilor şi a autorităţilor. Trupele donatiş­ tilor erau alcătuite din fanatici în ale credinţei şi din nemulţumiţi cu stările socialo ale acelui veac. încercarea împăratului Constans c)o a desfiinţa donatismul cu forţa (343) a avut ca rezultate izbucnirea unei. înăbuşind orice mişcare e re ­ tică. în multe părţi. de schismatici pentru anul 330 la Cartagina. trimişi să cerceteze situaţia la faţa locului. chiar contra autorităţii de stat. donatiştilor deplinii libertate de cult. donatiştii. prin reproşul «quid est imperatori cum e cd e s ia » — ce are împăratul cu cele bisericeşti. Donatiştii nu s-au declarait mulţumiţi nici cu această sentinţă. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 363 luat parte episcopii din Italia. La sinodul convocat. numite de ortodocşi «circumcelliones». Bandele donatiştilor şi ale ţăranilor răsculaţi. Donat col Mare. pe temeiul rapoartelor pri­ mite de la episcopii Economiu şi Olimpiu. rugîndu-1 să cerceteze şi să judece personal conflictul din Biserica africană. unde se găsea curtea imperială. au devenit un flagel pentru întreaga provincie.

au participat 310 episcopi donatişti. în frunte cu Triconiu. în cazul că în sînul ei sînt unii păcătoşi. ci de harul lui Dumnezeu .364 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă şi ciomege.iI si erudii. In urma edictului religios al împăratului Iulian Apostatul. împăratul Honoriu. Prisc