Preot prof. dr. IOAN RĂMUREANU Preot prof. dr. MILAN ŞESAN Preot prof. dr. TEODOR BODOGAE

BISERICEASCA UNIVERSALA
VOL. I (1— 1054)
TIP Ă R IT Ă CU B IN EC U V ÎN TA R EA PREA FER ICITU LU I PĂRIN TE

TEOCTIST
PATRIARH UL B ISE R IC II O RTO D O XE RO M Â N E

EDIŢIA A III-A REVĂZUTĂ Şi COMPLETATA

EDITURA IN ST IT U T U LU I BIBLIC S I DE M ISIU N E A L B IS E R IC II O RT O D O X E ROM ÂNE B U C U R E Ş T I, 1987

5 I

'OQii ; Jíifv"'trs?lor ü > » k f "'v * » B -**

.

1 i: L

I N T R O D U C E R E

Obiectul, definiţia, denumirea, scopul, importanţa, împărţirea şi metoda Istoriei bisericeşti universale * In tr o d u c e r e a în studiul Istoriei bisericeşti universale este de două f e l u r i : in tr o d u c e r e a fo r m a lă (sau tehnică) şi in tr o d u c e r e a m a te ria lă . Prima se ocupă cu obiectul, definiţia, metoda, împărţirea, ştiinţele auxiliare şi bibliografia generală a Istoriei bisericeşti universale, deci cu problemele formale, tehnice şi metodice, ale studiului ei. A doua tratează despre situaţia lumii greco-romane şi a iudaismului în epoca apariţiei creştinismului şi se mai numeşte de aceea «preistoria creşti­ nismului». Introducerea formală ne iniţiază în obiectul, natura, m ijloacele şi cerinţele studiului n o s tru ; introducerea materială prezintă epoca şi terenul pe care a apărut creştinismul şi ne pregăteşte pentru înţelegerea situaţiei lui în lumea veche. a. Obiectul. Cuvîntul istorie are două sensuri : obiectiv şi subiectiv. In sens obiectiv, istoria este viaţa din trecut, toate faptele întimplate, istoria ca f a p t ; în sens subiectiv, numit şi tehnic, istoria este cercetarea şi expunerea ştiinţifică a faptelor istorice, adică studiul vieţii istorice. Istoria, ca fapt, este obiectul de studiu al istoriei ca ştiinţă. Faptele sînt deci istoria, în sens obiectiv, iar studiul lor este istoria în sens subiectiv. Cuvîntul grecesc taxopta se păstrează în numele dat în mai multe limbi, punînd întimplate şi face expunerea (verb ioiope«)) are ambele sensuri şi ele ştiinţei istorice (latineşte historia), trecut în lumină că istoria arată evenimentele lor, cercetînd cauzele şi consecinţele lor.

* C apitol red actat de Pr. prof. l o a n R ă m u rea n u

6

IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

Obiectul Istoriei bisericeşti universale este B is e r ic a creştin ă , în înţelesul de comunitate religios-morală, înfiinţată de Iisus Hristos pentru mîntuirea oamenilor. Biserica este un aşezămînt dumnezeiesc şijanenes.c. în acelaşi timp. Prin originea, doctrina, spiritul, scopul şi puterile ei, ea are caracter supranatural; prin membrii care o consti­ tuie, prin formele pe care le-a luat, prin manifestările membrilor ei, ea are caracter omenesc. Istoria cercetează Biserica în latura ei omenească, în creşterea, formele şi manifestările ei istorice, accesibile cunoaşterii şi studiului. Biserica creştină are o istorie complexă. Dintr-o comunitate mică, cu forme simple de organizare, doctrină şi cult, ea s-a dezvoltat, ajungînd la forma actuală. Biserica s-a găsit în anumite raporturi cu lumea. Ea a primit unele influenţe şi a influenţat la rîndul ei lumea, societatea şi cultura. în dezvoltarea ei, Biserica are o istorie externă, a întinderii şi a raporturilor ei cu lumea, şi o istorie internă, a vieţii, organizaţiei şi acţiunii ei lăuntrice. Istoria externă priveşte Biserica în contactul şi raporturile ei cu statul, societatea şi celelalte religii, morala şi cultura. Istoria internă priveşte răspîndirea creştinismului, organizarea Bisericii, formularea doctrinei, luptele interne, cultul, viaţa, disciplina, literatura şi arta ei. Studiind viaţa Bisericii în general, Istoria bisericească universală sta­ bileşte situaţia şi rolul creştinismului în viaţa omenirii. Ea caracteri­ zează stările şi faptele în evoluţia şi specificul lor, observînd adică acele schimbări şi însuşiri care dau evenimentelor caracterul şi sensul lor propriu. b. Definiţie. Potrivit cu cele de mai sus, Is to r ia b is e r ic e a s c ă u n i­ v e r s a lă e s t e c e r c e t a r e a şi e x p u n e r e a m e to d ic ă a v ie ţii B ise ric ii creş tin e In g e n e r a l, p r iv ite în d e z v o lt a r e a şi a c ţiu n ea ei in tern ă şi ex tern ă . Unii cercetători bisericeşti dau definiţii mai lungi, care tind să fie mai dezvoltate şi mai precise, mai teologice sau mai filozofice. c. Denumirea disciplinei noastre nu este aceeaşi la toţi istoricii bisericeşti. Unii o numesc simplu «Istoria b i s e r ic e a s c ă », «Is to ria B i­ s e r ic ii> sau «Isto ria b is e r ic e a s c ă (sau a B ise ric ii) g en e ra lă » sau «uni­ ' v e r s a la » ; alţii preferă s-o numească «Istoria creştin ism u lu i», «Isto ria r e lig ie i creştin e» sau «Istoria cr eştin ă a r elig ie i» . După concepţia orto­

IN TRO D U CERE

?

doxă şi romano-catolică, Biserica a fost întemeiată de Mîntuitorul prin Sfinţii Apostoli, ca societate văzută şi organizata, ca instituţie ; protes­ tanţii cred că Mîntuitorul a predicat d o a r îm p ă ră ţia lui D u m n ezeu şi s iîrş itu l a p ro p ia t al lum ii, că nu s-a gîndit să înfiinţeze o instituţie vizi­ bilă şi organizată şi că aceasta a fost ideea şi opera Apostolilor. Pro­ testanţii concep Biserica drept «co m u n ita tea c r ed in c io şilo r» sau a « sfin ­ ţilor, o co m u n itate id e a lă , sp iritu ală» şi de aceea in v iz ib ilă , fără ca ra c­ ter «instituţional». d. Scopul studiului nostru este cunoaşterea şi înţelegerea desfă­ şurării vieţii Bisericii creştine în toate laturile ei, d e.la început.şi pînă acum, în toată lumea. Creştinismul s-a organizat şi manifestat ca B i­ serică. Biserica a avut nu numai viaţă religios-morală, ci şi socială şi culturală în general. Istoria ei este o foarte importantă parte a isto­ riei universale. Studiul ei ne face cunoscut creştinismul de-a lungul şi în contextul diferitelor etape. Scopul final al studiului Istoriei biseri­ ceşti universale este cunoaşterea şi înţelegerea s itu a ţiei a c tu a le a c r e ş ­ tin ism u lui, în organizaţiile lui mai importante. Căutînd să cunoască faptele istorice în cauzele, evoluţia şi legătura lor, Istoria bisericească universală înţelege şi explică mişcările şi schimbările în viaţa Bisericii de la începutul ei pînă azi. e. Din aceasta rezultă şi importanţa Istoriei bisericeşti universale, ca studiu al constituirii şi organizării Bisericii creştine, al doctrinei cultului, al acţiunilor creştinismului în decursul aproape a două milenii. Fără studiul Istoriei bisericeşti, nu se poate cunoaşte şi înţelege creş­ tinismul în organizarea şi viaţa sa bisericească trecută şi prezentă. In această privinţă, Istoria bisericească universală este o disci­ plină de bază, de cultură teologică largă şi indispensabilă în studiul teologiei. Creştinismul este o religie istorică ; el este legat de mari evenimente istorice ; s-a dezvoltat în strînsă legătură cu acestea. în unele cercuri protestante s-a produs un «istorism», curent care caută să explice creştinismul în chip raţional, ca pe un fapt natural, poate chiar organic, făcînd abstracţie de factorul supranatural. f. îm părţirea Istoriei bisericeşti universale este de două feluri : după con ţin u t (numită logică sau reală) şi după tim p (numită cronolo­ gică). După... conţin u t, Istoria bisericească este privită în răspîndirea

II

IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă

creştinismului, în raporturile cu lumea, în formularea învăţăturii lui, în organizaţie, cult, viaţă morală, literatură, artă. După tim p, Istoria esLo împărţită pentru studiu în perioade mai mari sau mai mici (pe­ riodizare). Deşi viaţa istorică formează şi prin conţinut şi în timp un fol continuu, împărţirea ei logică şi cronologică este o necesitate pentru uşurarea studiului, pentru cuprinderea şi stăpînirea materiei. Cele doua împărţiri se folosesc împreună : în fiecare perioadă se studiază viaţa bisericească în toate laturile manifestărilor ei, grupînd faptele după caracterul lor (misiune, raporturi externe, organizaţie, doctrină, cult, viaţă morală etc.). împărţirea logică se face pe baza tipizării, adică a privirii şi tratării laolaltă, sub un titlu comun a fap­ telor istorice care au caractere comune importante (tipuri istorice), şi cunoaşte trei evuri : an tic (vechi), m ed iu (de mijloc) şi m o d er n (nou). Ă c e a s t ă împărţire, de concepţie umanistă şi aplicată întîi la studiul fi­ lologiei, a fost însuşită în istoria universală şi a trecut de la aceasta la cea bisericească. Istoricii profani şi bisericeşti nu sînt toţi de acord asupra limitelor evurilor, adică asupra începutului şi sfîrşitului lor. De regulă, sfîrşitul evului antic şi începutul celui mediu în Istoria bisericească universală este pus aproximativ între anii 600— 800 (unii istorici socotesc încheiat evul antic cu împăratul Justinian (527— 565), alţii cu Papa Grigorie cel Mare (590— 604), alţii cu Carol cel Mare, (768— 814). Evul mediu este socotit ca întîrziindu-se pînă la sfîrşitul secolului al X V -le a şi începutul celui următor (Renaştere, Reforma). Evurile se împart în perioade mai mici, numite de obicei epoci. In Istoria bisericească universală, evurile se caracterizează ast­ fel : în e v u l an tic, creştinismul s-a răspîndit şi organizat în lumea greco-romană ; este epoca cea mai importantă : a constituirii Bisericii, doctrinei şi cultului, a persecuţiilor, a Sinoadelor ecumenice, a marilor Părinţi şi scriitori bisericeşti. în e v u l m ed iu , se convertesc la creşti­ nism popoarele germane, slave şi altele, puterea papală creşte, se di­ ferenţiază, are loc Schisma cea mare (1054), se produc conflicte între papalitate şi puterea lumească. In ev u l m o d ern , puterea papală des­ creşte, Biserica Occidentală se dezbină prin Reforma protestantă, B i­ serica Ortodoxă e stăpînită în mare parte de turci, se formează apoi

IN TRO D U CERE

Biserici naţionale a u to c e fa le ; în general se întinde curentul laic, antibisericesc. împărţirea — fie în evuri, fie în perioade mai mici — este relativă, subiectivă, convenţională şi diferită pentru Orient şi Occident. Ea este totuşi necesară şi trebuie să ţină seama de natura şi de importanţa e v e ­ nimentelor care constituie criteriul împărţirii. In locul împărţirii în evuri, care sînt prea întinse, s-a adoptat în manualul de faţă împărţirea în perioade mai mici, care este aplicată de unii istorici bisericeşti mai noi. P e r io a d a I, de la începutul creştinismului pînă la 324, de cînd Constantin cel Mare (306— 337) domneşte singur peste tot Imperiul roman, ca perioadă de confruntare a Bisericii cu lumea a n tic ă ; p e ­ r io a d a a II-a , de la 324 pînă la 787, perioada Sinoadelor ecumenice şi a Părinţilor bisericeşti, cînd s-a realizat biruinţa Ortodoxiei asupra ereziilor, care s-a consfinţit în Duminica Ortodoxiei, din 11 martie 843 ; p e r io a d a a III-a, de la 787 pînă la 1054, fiind epoca de cristalizare a catolicităţii sau universalităţii B ise ric ii; p e r io a d a a IV -a , de la 1054 pînă spre sfîrşitul secolului al X V -lea, ca perioadă a confruntării dintre Ortodoxie şi Romano-Catolicism, cu marile conflicte dintre papalitate şi suverani în Apus, în cadrul feudalismului dominator, cu cruciade, scolastică şi cucerirea Imperiului bizantin de către turci, în anul 1453 ; p e r io a d a a V -a , care se întinde din secolul al X V I-le a pînă în secolul al X V III-lea, fiind perioada marilor frămîntări aduse de Reforma Pro­ testantă în sînul Bisericii Romano-Catolice, şi a marilor nemulţumiri social-politice, care vor pregăti Revoluţia franceză din 1789. în urma conciliului de la Trident după 1564, Biserica Romei se individualizează ca Biserică Romano-Catolică, realizează unele reforme interne şi în­ treprinde mari misiuni creştine în alte co n tin e n te ; în fine, p e r io a d a a V I-a, de la 1800 pînă azi, este epoca critică a divizării creştinismului, a întăririi curentului laicizant, a constituirii, în Răsărit, a multor B i­ serici ortodoxe naţionale autocefale şi a străduinţelor ecumeniste din secolul al X X -lea, pentru refacerea unităţii Bisericii universale. g. M etoda. Istoria bisericească universală aplică, în studiile sale, metoda istorică generală. Potrivit acesteia, ea urmează metodei şcolii moderne de istorie, cu cele cinci principii : cunoaşterea izvoarelor, v e ­

10

IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

rificarea lor prin analiză critică, cercetarea lor evolutiv-genetică, folo­ sirea principiilor pentru expunerea sistematică a ideilor etc. Această metodă se bazează pe buna cunoaştere a documentelor şi izvoarelor şi pe justa lor înţelegere şi interpretare, în scopul de a des­ coperi şi spune adevărul istoric, adică lucrurile aşa cum s-au întîmplat. Studiul documentelor se face în mod critic şi comparativ ; faptele se urmăresc în cauzele, evoluţia, legăturile şi urmările lor (pragmatic-ge­ netic) şi se expun ordonate într-un tot sistematic. Pentru a corespunde scopului ei, care este cunoaşterea exactă şi înţelegerea dreaptă a faptelor, Istoria bisericească universală trebuie sa fie deci, din punctul de vedere al metodei, documentată, adică în­ temeiată pe documente, critică, pragmatică, genetică, obiectivă, adică nepărtinitoare : «ne qu id fa lş i d ic e r e a u d ea t, n e qu id v e r i n on au d eat» , a zis Cicero (De o r a to r e 2, 9, 15). Cu aceste calităţi de metodă, Istoria bisericească universală este şi r e lig io a s ă , adică socoteşte existenţa lui Dumnezeu şi raportează la El în mare cauzalitatea şi finalitatea even i­ mentelor. Istoricul bisericesc recunoaşte în apariţia lui Iisus Hristos, în învăţătura şi opera Lui, în întemeierea şi perpetuarea Bisericii creş­ tine, fapte divine, a căror explicaţie nu se poate face numai prin consi­ derarea factorilor istorici umani.
BIBLIOGRAFIE F r. H a in p !, G e s c h ic h t e cils k r it is c h e W is s e n s c h a ft. Bd. I. T h e o r ie d e r G e s ­ c h ic h t s w is s e n s c h a lt cds U n iv e r s a lg e s c h ic h le , Darm stadt, 1975. W . E c k e r m a n n u n d H. M o h r , E in lü h ru n g in d a s S tu diu m d e r G e s c h ic h t e , B erlin, 1966. H is to ir e . L 'h isto ire et s e s m e t h o d e s (R ech erch e, con serv atio n et critiqu e des tém oignages). Sous la d irection de Ch. Sam aran, P aris, 1961, X V II + 1773 p. H. U rs v o n B a l t h a s a r , T h é o lo g i e d e l'h is to ire . T rad u ction de l'allem and par R. Givord, Paris, 1955. A .-J. M a r r o u , D e la c o n n a is s a n c e h is to r iq u e , Louvain, 1954. P. P e t i t , G u id e d e l ’étu d ia n t en h is to ir e a n c ie n n e , Paris, 1959, 3-e éd., Paris, 1969. M a r c B l o c h, M é tie r d 'h isto rien , Paris, 1949. J . G. D r o y s e n, H is to r ik . V o r le s u n g e n ü b e r E n z y k lo p ä d ie u n d M e t h o d o lo g ie d e r G e s c h ic h t e , M ünchen und B erlin, 1937. 1’. H a r s i n, C o m m en t o n é c r it l'h is to ir e , 2-e éd., Paris, 1935. Kristian E r s 1 e v, H is to r is c h e T e c h n ik . D ie h is t o r is c h e U n tersu ch u n g in ih r e n G ru n d ziu /en d a r g e s te lt, M ünchen und B erlin , 1928. G u i d o P a g a n i n i, P r o p e d e u tic a is to r ic a . P rin cip i d i m e t o d ic a e d i t ilo s o iia d e lla s to r ia c c c l e s ia s t i c a , vol, I., M ilano, 1928.

IN TRO D U CERE

11

W. B a u e r , E in fü h ru n g in clas S tu d iu m d e r G e s c h ic h t e . 2-e A ufl., T ü bin­ gen, 1927:. A l f r e d F e d e r , L e h r b u c h d e r g e s c h ic h t lic h e n M e th o d e , 3-e A uflage, R eg en s­ burg, 1924. Siegmund H e l l m a n n , W ie stu d ie rt m an G e s c h ic h te , 2-e Aufl., M ünchen und Leipzig, 1920. Ernst B e r n h e i m , L e h r b u c h d e r h is t o r is c h e M e to d e u n d d e r G e s c h ic h ts p h il o s o i i e (T ratat de m etodă isto rică şi de filozofia isto riei), 6-e A ufl., Leipzig, 1908 (fo arte bună). In limba română: B. B e r c e a n u , I. P a n a i t e s c u , P r e z e n ta r e a lu c r ă r ilo r ş t iin ţ ific e -m e to d o lo g ic e , B u cu reşti, 1968. A. A v r a m e s c u şi V. C î n d e a , In tr o d u c e r e in d o c u m e n t a r e a ştiin ţific ă , B u cu reşti, 1960. N. G e o r g e s c u - T i s t u , S c ris ş i c a r te . I s t o r ie — te h n ic ă — s e m n ilic a ţie , B u cu reşti, 1948. . P r . P r o f . M i l a n Ş e s a n , P e r io d iz a r e a In is to r ia b i s e r i c e a s c ă u n iv e r s a lă , 1939 şi în «A ltarul Banatului», III (C aran sebeş, 1946), nr. 1— 6, p. 391— 411. A. S a c e r d o ţ e a n u, M e to d a a lc ă t u ir ii u n u i stu d iu d e is t o r ie , Bucureşti, 19G7. I d e m , În d r u m ă r i în c e r c e t ă r i l e is t o r ic e , B ucureşti, 1943. B ib lio g rafia poate fi com pletată din Studiul : P r o f. T. M. P o p e s c u , în d r u ­ m ă r i m e t o d ic e d e lu cru p en tru stu d e n ţii in t e o lo g ie , în «Studii T eo lo g ice », V III (1956), nr. 7— 8, p. 498— 530.

Izvoarele Istoriei bisericeşti universale * Iz v o a r e le . Prin iz v o a r e is to r ic e se înţelege materialul documentar d e tot felul c are poate servi la cunoaşterea faptelor.. Ele se inipart de obicei după orginea, caracterul sau forma lor în mai multe c a t e g o r i i : o r ig in a le (numite şi d ir e c te sau im e d ia te ) şi d e r iv a te (in ­ d ir e c te sau m e d ia te ) ; o fic ia le şi p a r t ic u la r e ; s c r is e , o r a le şi m o n u ­ m e n t a le (arheologice) rămăşiţe sau resturi (Ü b er re ste) şi tradiţii. Iz­ voarele Istoriei bisericeşti universale se mai pot împărţi în divine, (căr­ ţile Sfintei Scripturi) şi o m e n e ş ti, în creştine şi necreştine, sau din alte puncte de vedere. Cunoaşterea şi folosirea izvoarelor are o importanţă capitală... în studiul Istoriei în general. Ele sînt mărturii materiale şi spirituale des­ pre existenţa, acţiunea, rolul şi importanţa oamenilor, instituţiilor, ideilor care au făcut Istoria. Istoria nu se poate cunoaşte şi scrie fără studiul lor critic («pas de documents, pas d’histoire»). Ea nu se poate
* Capitol red actat de Pr. prof. Io a n R ă m u rea n u şi Pr. prof. M P. Ş e sa n

n

iS T Ô R ÎÀ B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă

întemeia decît pe cele dovedite, autentice, sigure. în stabilirea valorii lor documentare, critica istorică are un rol foarte important. Studiul izvoarelor formează de regulă obiectul cercetărilor unor specialişti în cunoaşterea şi valorificarea lor. Izvoarele necesare pentru studiul Istoriei bisericeşti universale sînt adunate în diferite c o le c ţ ii sau ed iţii.
1. Colecţii principale J . P. M igne, P a t i o l o g ia e cu rsu s c o m p le tu s : a. P a tr o lo g ía G r a e c a , p rescu rtat P. G. (încep e de la P ărin ţii A p o stolici, sec. I pîn ă la ju m ă ta te a sec. X V ), 161 (167) vol., Paris, 1857— 1866. I n d e x de F. C av allera, Paris, 1912 ; Th. H opfner, In d e x l o c u p le t is sim u s, t. I— II, Paris, 1928 ; E. G eerard, C la v is P atru m G r a e c o r u m , 4 vol., Turnhout,. 1974— 1980. b. P a tr o lo g ía L a tin a , p re sc u rta t P. L. (în cep e de la scriitoru l latin T e rtu ­ lian, sec. II— III şi m erge pînă la papa Inocen ţiu III (-(-1216), 221 (222) volum e, P aris, 1844— 1864. Series Latina. S u p p lem en tu m , 9 vol., Paris, 1960— 1974. E. D ekkers, C la v is P atru m L a tin o ru m , Steen brü g ge, 1961. C o rp u s S c rip to ru m E c c le s ia s tic o r u m L a tin o ru m , p rescu rtat C.S.E.L., num it şi C o rp u s V in d o b o n e n s e , p rescu rtat C. V. (Corpul V ienez), ed itat de A cad em ia de Ş tiin ţe din V ien a, de la 1860, în continuare. A u apărut p este 70 de volum e. D/e g r ie c h is c h e n c h r is tlic h e n S c h r ils t e lle r d e r e r s te n J a h r h u n d e r t e , prescu rtat G .C.S., sau C o rp u s B e r o lin e n s e , prescu rtat C.B. (Corpul B erlinez), editat de A cadem ia d e Ş tiin ţe din B erlin , de la 1897, apărute p este 50 de volum e. C o rp u s C h ristia n o ru m L atin oru m , Turnhout — Paris, începînd din 1953. M o n u m en to G e r m a n ia e h is tó r ic a . A u c to r e s a n tiq u is sim i, în care sîn t ed itate lu ­ c ră rile au to rilo r la tin i din sec. V — V I d. Hr., Ed. Th. M om m sen, 13 vol., B erlin , 1877— 1898. P a t r o lo g ía O rien ta lis , prescu rtat P. O., sub con d u cerea lui R. G raffin et F. N au, P aris, 1908 şi urm. în curs de pu blicare. A u apărut 26 volum e. C o rp u s S c rip to ru m O rien ta liu m , p rescu rtat C. S. O., sub con d u cerea lui J.-B .. Chabot, I. Guidi, H. H yvernat, B. C arra de V au x, J . Fo rg et, P aris, 1903 şi urm., în curs de p u b licare. A u apărut p este 100 de volum e. P a tr o lo g ía S y r ia c a , ed. R. G raffin, 3 vol., Paris, 1894— 1926. F lo r ile g iu m p a tristic u m , ed. G. R auschen, de la 1904, Bonn, peste 44 volum e. T e x t e s e t d o c u m e n ts p o u r l'é tu d e h is t o r iq u e d u c h r is tia n is m e , pu bliés sous la d irec­ tion de II. H em m er et P. L eja y , 3 vol., P aris, 1905— 1912. S o u r c e s c h r é t ie n n e s , pu bliés sous la d irection de H. de L ubac et J . Daniélou,. Paris, do la 1942, în con tin uare. A u apăru t peste 160 de volum e. I. E. A nastasiu , T esalo n ic, 1979, 622 p. 'AvioXo^ix 7tr¡'¡ú¡y êxxXt]otaoTix^C taxopsac (I — X I c .). T I, vol. 1,,

IN TRO D U CERE 2. A cte sinodale

13

J . D. M ansi, S a cro ru m C o n c ilio r u m n o v a e t a m p lis s im a c o ll e c t i o , F lo re n tia e et V e n e tiis, 1759— 1798 ; reprodusă şi con tin u ată de L. P etit et J . B. M artin, pîn ă la c o n ciliu l I V atican , 1870, Paris, Leipzig, 1901— 1912 ; Arnhem , de la 1900, vol. .32— 53 (59). C o lle c t io C o n cilio ru m r e c e n tio r u m E c c le s ia e U n iv er sa e , Paris, 1899— 1927. Ed. Schw artz, A c ta C o n c ilio r u m o e c u m e n ic o r u m , Strasbou rg, P aris, Leipzig, 13 vol. de la 1914. E. J . Jo n k e rs, A c ta e t S y m b o la C o c ilio r u m q u a e s a e c u lo q u a r to L eid en, 1954. h a b it a sunt

J . A lberg io, P.-P. Joannou , C. Leonardi, P. Prodi, şi H. Je d in , C o n c ilio r u m o e c u ­ m e n ic o r u m d e c r e t a , Freib u rg im B reisgau , B âle, 1962. C h .-J. H efele — Dom H. L eclercq , H is to ir e d e s c o n c ile s . Stud ii şi te x te , 10 vol., :în 2 părţi, Paris, 1907— 1908. T. IX , re d a cta t de P. Richard ; t. X, de A. M ichel. 3. A cte m artirice. V ie ţi de Siin ţi A cia S a n c to ru m , pu blicată de B olland işti, A ntverpen (A nvers), 1643. E diţie nouă, P aris, de la 1854— 1931, în con tin u are (vol. 64, în 1910). Tom ul II din A c ta S a n c to ru m N o v e m b r is , pars prior, B ru x e llis, 1894, cuprinde M a r ty r o lo g iu m H ie ro n y m ia n u m , ed. J . B ap tista de Rossi et L. D u chesne ; a fost r e ­ e d itat de H. D eleh aye et Dom H. Q uentin sub titlu l: C o m m en ta r iu s p e r p e tu u s in M a r ty r o lo g iu m H ie ro n y m ia n u m , în A c ta S a n c to ru m N o v e m b r is , pars posterior, "Bruxellis, 1931. M a r ty lo ro g iu m R om an u m , ed. ty p ica V a tica n a , Roma, 1914, 1922. S y n a x a riu m E c c le s ia e C o n s ta n t in o p o lita n a e (P ro p y la eu m a d A c t a S a n c to ru m N o ­ v e m b r is ), ed. Hipp. D eleh aye, B ru x ellis, 1902. K. D ukakis, Méfocs XuvaÇapià~rp rzâvzmv xa>'i àficov, 12 vol., A ten a, 1889— 1897. B ib lio t h e c a h a g io g r a p h ic a G r a e c a , ed. F ran çois B ru x e llis, 1957. B ib lio t h e c a h a g io g r a p h ic a L a tin a , ed. S o cii Bollandiani, t. I et II, B ru x ellis, 1949. Panaiot. C. H ristu, Tà (j.ap-upta ■comentarii, T esalon ic, 1978. àpXaim^ XpiaTiavrâM. Introd u cere, te x t, trad ucere, H alkin, ed. 3-a, t. I— III,

H erbert M usurillo, T h e A c ts o i th e C h ristia n M artyrs, O xford, 1972 ; retip ărită în 1979. T e x t grec şi latin la un ele, cu trad u cere engleză. R. Knopf — G. K rüger, A u s g e w ä h lt e M ä r ty r e r a k te n , 3-e A ufl., Tübingen, 1929, 4 -e A uflage von G. Ruhbach, te x t grec, T übingen, 1965. E. Ehrhard, U b e r lie ie r u n g u n d B e s ta n d d e r h a g io g r a p h is c h e n u n d h o m ile t is c h e n L iter a tu r d e r g r ie c h is c h e n K ir c h e , Bd. I— III, Leipzig, 1937— 1952. Dom H. L eclercq , L e s m a rty rs, Paris,, 1902— 1911, 11 volum e. Th. Ruinart, A c ta p rim o ru m m a rty ru m sin c e r a , R atisbon ae (R egensburg), 1859; ed. 2-a, Paris, 1889.

d e - c la r a tio n u m d e r e b u s liclei e t m oru m . I. E n c h irid io n S y m b o lo r u m . U m berg.s R é g e s t e s d e s A c t e s du P a tr ia rc a t d e C o n s ta n tin o p le . 4-a. de V . 1909. J . A c t e le m a r tir ic e .. ed. b e a rb e i­ (C o rp u s der g r ie c h is c h e n U rk u n d e n d es M itte la lte r s und d er Dölger n e u e r e n / e i l ) . .ise. Laurent. al lite ra ­ tu rii c re ştin e şi a l teo lo g iei. ediţii mai noi de J. 1917. Paris. I (381— 7 1 5 ). 2-e éd. D uthilleul. 1932. /iVi/e.. Prof. Freibu rg im B reisgau .ileedon. C a v allera.. cu liogală b ib liog rafie. IV . In lim b a r o m â n ă ■ Pr. R ouet de Jo u rn el. A bteilung 1. Ueding. 22. 1963. altă ed iţie. fase. K irsch. Izvoare pentru istoria Patriarhiei de Constanlinopol şi a Imperiului bizantin A c t e s o t ii c i e l s e t p a r tic u lie r s e l a u tr e s d o c u m e n ts r e la t ifs à l'h is to ir e d u P a ­ d u rch d ie G e s c h ic h t s w e r k e d es e u r o p ä is c h e n M it- tria rca t O e c u m é n iq u e . 1937. V . N o m e n c la t o r lit e r a r iu s T h e o lo g i a e c a t h o l i c a e . P asc. Ill (10-12 1200). 1941. Paris. Freibu rg im Breisgair.s/ej. Bannw art. 1971. B u cureşti.1922 . 1947 (pînă la Sf. I şi II. M. Grum el : Les A tie v d e P a tr ia r c h e s . l. t. t. t. C onstantinople. t. d e fin itio n u m . de A. 1911. I.. Oudot. 192 6 . B ru xellis. ed. 5. L. J .IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ B ib lio t h e c a h a g io g r a p h ic a o r ie n ta lis . B. Paris. II (715— 1042). Freibu rg im B reisgau . 5-e éd. Fase. A bt.e. E. de V . O eniponte (In nsbruck).. H ugo H urter. 2. ed. 1 9 1 0 . fa ce bune s e rv ic ii b ib lio g rafice pentru studiul isto riei b ise riceşti un iv ersale. G henadie A rabadgioglu. Pasc. 1935. 1947 . Poris. I. p. ed. W e g w e is e r t e la h e r s . Istanbu l. C on stan ­ tinople. fase. 1895. Theil . P eeters. F. 4. 366— 37Q. lom I. P. 1 T h e il : R egesten von 565— 102 5 . t. I. Fase.. Ueilie A. G erland — V . 2. 25-a. 1962. 32-a. A ugust P othast. 2. ed. ed. K a is e r in k ü n d e n d e s o s t r ö m is c h e n R e ic h e s v o n 565— 1453. de B olland işti. 1931. E n c h irid io n p a tristicu m . R ou et de Jo u rn e l et J . E n c h irid io n a s c c tic u m . în to ate epocile. Laurent. loan Răm ureanu. E. 3-a. de mitrop. ed. I. Freib u rg im Breisgau. p <'h. lo an D am aschin). 1947 . IV (1206— 1310). Ë nchirid ioane (Enchiridia) H enr. Schönm etzer. 1 9 0 7 . B erlin... 5 v o l. VIIL-e_ A uflage. ed. T h e s a u r u s d o c trin u c c a t h o l i c a e e x d o c u m e n tis m a g is te r ii e c c le s i a s iic i o r d in e m e t o d ic o d is p o s itu s . F r e i­ burg im B reisgau . d a tet von Pr. M. C o rp u s N o t ¡1 itinim ci> iscopatu u m E c c le s ia e O rien taU s G r a e c a e . Bd. 1982. ed.. Gerland. E n ch irid io n io n tiu m h is t o r ia e e c c le s i a s t ic a e a n tiq u a e . 2-e éd. i960. II şi III. P a /r ia r c h a tu s C o n s ta n tin o p o lita n i a c ta s e le c t a . în «B ibliotheca' Photiunu» ( ‘l’trtTîïo': Bi6?ao0ii%rj). 1936. J . I. t. 3. C. D enziger et Clem. ed. V atican .. 1931 j . 1947..

1198. 1876. 1829— 1897. 1905.. Lipsiae. 1967. n atu m 1198. 5-e A uflage.. E p is to la e im p e r a to r u m . C hr. ed. ed. 1895. ed. I. t. a. H ie r o c lis S y n e c d e m u s et n o t it la e G r a e c a e ep iscop citu u m . 25 vol. Q u e lle n zur G e s c h ic h t e d e s P ap sttu m s und d e s r ö m is c h e n K a t h o liz is ­ m us. 2-a K. Petro A postolo. L. a lio r u m in d e a b a n n o 367 u s q u e a d an n u m 543 d a t a e .. C onstantinopol. prescu rtat C. p. 1885— 1888.. B o n - . K. K araginnopoulos. . 1874— 1875.b ’Avôpiou. ed. O tto G uenther. vol. 4. Berlin. N o titia dignitatum acced unt N o titia u r b is C o n s ta n tin o p o lita n a e e t L a t e r a l i i p ro v in cia r u m .Ev>. R e g e s t e n d e r K a is e r un d P ä p s te für d ie J a h r e 311 b is 476 n. Sien na. 3' t. Carl M irbt. B ru x e l­ les. D elikanis. Concordate A c ta A p o s t o lic a e S e d is. Ja fé . O tto Seek. G. E. C onstantinopol.. Vic/i d e p a p i : L ib e r P o n tiiic a lis . X III. X X X V — X X X V I. 1975. ed. Rom a. în con tin uare. 1898 . Taurini. Stu ttgart.xoù IlaTpiapXeioo'. A bt. 186 6 .. îaTopiaC. p artea II-a. t. 1971. Loew enfeld. 19?9. Aug.B. I— X III. M ünchen und B erlin. P.É'X. P ragae — V ind obonnae — L ipsiae.IN TRO D U CERE 15' R eg esten von 1025— 1204 .S. in M on u m en ta G e r m a n ia e h is lo r ic a . 2 vol.. S é r ie s e p is c o p o r u m E c c le s i a e C a t h o lic a e . ad. Script. T h e il: R egesten von 1282— 1341.pi Traccx-Ei^ T ’.. ed!. R e g e s ta P o n tiiicu m R o m a n o ru m in d e a b p o s t C hr. 1970. F o n t e s . Tübingen. ed. ’E^b-rjua '¿'¡-¡aatfa toù Otï. L ib e r P on tiU calis. 1304. în Corp. t. B eroüni.b. R e g c s t a P o n tiiicu m R o m a n o ru m a b c o n d ita E c c le s ia a d an n u m p o s t C hr. Ph. Ilij'/al z r f êuÇav-jivTjc. Ratisbonrm e (Regensburg). 1886. B erolini. 1935 . ed. 193 2 . et 1898. ■ C o rp u s S c rip to ru m h is t o r ia e b y z a n tin a e . A bt. K alten brun ner. P. a. A cte papale. lip s ia e . B u lla riu m R om an u m . C o m m en ta r iu m o ii i c ia l e ..oti ~!vcthe". p o n tiiicu m . Ewald.J . EiSijcjEi» iatopiv. 2 vol. Lat. 2-a S alo n ic. 1925. com m entaire par E. H onigm ann.. S ériés III. 6. Th.. de la 1909: A c ta R o m a n o ru m P on tiiicu m . ed. I. M anuil Ghedeon. Duchesne. 1904. 1885— 1890. V ieţi de papi. 49 volume. 475. v on O tto Seck . ed. T e x te . Salo n ic.. T h eil : R egesten von 1204— 1282. Imm. M omm sen.al oio'fpaçixai Ttspi tûiv Hct-piàpXojv K(i)'«Tavtivou7r6Xîwï hr.. IIatpiap'/. S u p lim e n te : 1879.r/. Rom a.. 1935. ed. ed. 1851. 1886— 1 8 9 2 . Duchesne.. B erlin . ed. 3.. P arthey. B erolini. G. re tip ărită Frankfu rt am M ain. Gams. ita lia n ă : L. 1 9 4 3 i-1 9 7 i. Burckhardt. 1919. Aug. 1924. Tübingen. 6-a. V oi. ed. P aris. nae.H. II. L e S Y n e c d è m o s d ’H ie r o k l è s e t l ’o p u s c u le g é o g r a p h iq u e d e G e o r g e s d e C h y p r e .ouu. Roma. de la 1857. B ek ker. E ccl. C o lle c t io A v e lla n a . 1964. 1 8 9 3 . ¡j. I— II. 1960. din 187 3 . 1902.. P otthast.

1749— 1766. K rüger et Th. Fase. ed. C o rp u s ju r is c iv ilis .ía¡ia-a. 1888— 1889. M ich alcescu . B erolini.. A. 1923— 1926. ~/. und Leipzig. Mommsen.. şi P. . A tena. 16-a.. 8 vol.illzt'w . II. K roll. M . H I!ri<|lilm m. M eyer. Ghedeon.. Un c a p it o l d e is to r ie p o lit ic ă .. IST O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ C o n c o r d a t e : A. Fabriciu s. ed. I. 1961.uv.K-. 3 vol. B erolini. K. . 1852— 1859. Liturghii . 10 vol. Roma.c c les ia e u n iv e r s a lis . 1954. D ie B e k e n n tn is s e und d ie w ic h tig s te n G la u b e n s z e u g n is s e d e r -gri­ e c h i s c h — o r ie n t a lis c h e n K ir c h e . N o v e lla e . Kavovixai A iaxá^ic.1. 1931. . Av. tom I. 13 vol. K rü ­ ger. P. K'oi'ua. J u s G r a e c o -R o m a n u m . I-a.~/. A. 1 9 5 4 . C a n o a n e : G. B erolini. R halles şi M. C o d e x Ju s tin ia n u s. C arm iris Tá bo~¡¡iaziv. B erolini. 1889. K ru eger. II. Ediţie nouă P. D.. Th. Legi şi canoane L e g i : C o d e x T h e o d o s ia n u s . T hcin er. A ngelo M ercatti. 8. Breslau. Leipzig.ayovav. M ărtu risiri de credinţă A. 1856— 1884. O xford. 1897. 2. B erolini. C o n c o r d a te . 7 Bände. 1 n a lilu lio n e s L ilu r g ic a e d e ritib u s o r ie n ta lib u s . B ero lin i (W aldm ann). T. Hahn. 1905. P olles. In lim ba rom ână : R. 16-a..Xr¡jía~. l-asicrn L itu rg ias. t.ini. C o d e x lilu ig ic u s F . ed. 7. Z ach ariae von Lingenthal.ao'/. Cândea. J . ed.. i. I I. 1 9 5 4 . Leipzig. B erolini. A ten a. D ie B e k e n n tn is s e d e r C h r is te n h e it . ed. t. Berolini.. 1895. 9.r/. C onstantinopol. III. R a c o lta d i c o n c o r d a ţ i (1080— 1914). 1861. E. A tena. C o rp u s c o n ie s s io n u m .. Zepos. B ib li o t h e k d e n S y m b o le und G la u b e n s r e g e ln d e r K ir c h e . In s titu tio n e s e t D ig esta . xmv r. D ir L itu rgien d e r ru s s is c h — o r t h o d o x e n K ir c h e . 1 . M. C o d e x d ip lo m a tic u s d o m in ii tem p o rcilis S. 1962. tí£ jr. S e d is. P. B erlin ’OpGoSójou ’/. ¡xa "áv OeÍmv xa i teprâv y. 3 Bd. t. S ch o ell et G. I— II.1. 2-a.i (j-vijiaeToe ec!. 11130. 1928— 1943.í. 3-e A uflage. M om m sen und P.aOo'AixrjC ’E-/. Xúasic.-.i-iu. Sim boale. A ten a 1953 . A.azpiáp tu>v Kmvj- TavTivou-óAeroC. 1914... t.a\ aij-p. I— II. S t u d ii : K. M. Rom ae. ed. III. 1921. 1904. T e x t o rig in al or translated . 1. 1894— 1904.í-ic-. 1 8 8 8 . C. 16-a. Ro111. t. I— II. ed.. I. J u s G r a c c o -R o m a n u m .ir. ed.

J . M oretti. t. Bucureşti. Silv agn i. V : C oem e te r ia r e liq u a v i a e A p p ia e . Ferru a. M. Kaufm ann. vol. 1943. Suplim ent la voi. a fost p u blicat . 1 9 7 5 . C otlarciu c. V in tilescu . 1976. In s c r ip ţiile g r e c e ş t i şi la tin e d in s e c o l e l e IV — X III d e s c o p e r i t e in R o m â n ia . Frankfu rti 1 ■ Moi'iium. M on u m ertia e u c h a r is t ic a e t litu rg ic a v e tu s tis s im a . Paris. de Rossi.1. K. Em ilian Popescu. C’itta del V atican o . I n s c r ip lio n e s L a tin a e c h r is tia n a e v c t e r e s .IN TRO D U CERE 17 J. I (1— 263). Prof. A then. 2 vol. In s c r ip lio n c s c h r is tia n a e U rb is R o m a e . ed. Delm ais. ed. .. Sotiriu. 1847. de H. v o n V e se lin B eşev liev . Rom ae. L itu r g ia m m o r ie n ta liu m c o lle c t io . Rom e. II. l-a . B u cureşti. ed. purtînd in d ic a ţia : N ova sériés I. herau sg.. 1956. In s c r ip t io n e s c h r is tia n a e u r b is R o m a e s e p t im o s a e c u lo a n tiq u io r c s . M itrofanovici. 1964. K Amiot. ! i1 '■■ Kcniiudotius. E. l’ r. Un al III-Ie a vol. ed. Lietzm ann. di' T. N ikos A. V I : C o e m e t e r ia in v iis L atina. 1971 . 1941. 1922 şi 1957. de Rossi. B erlin . Rom ¡ii. ' 10. 1.-1 f. n. Ed. t. L itu r g ica s p e c i a l ă p en tru In s titu te le T e o lo g i c e . 1925— 1931. Diehl. l. J. F reib u rg im B reisgau. P.. 1985. B erolin i. 1935— 1937. 1716.a b ic a n a e t P r a e n e s tin a .-B . A. . B ib liog rafie foarte bună. Bröckh. I. fase. 24 de Letharius W ick e rt. ni S tu dii : N. ed. Cursuri u n iv ersitare p relu crate . In scrip ţii C o rp u s in sc rip tio ru m G r a e c a r u m . H a n d b u c h d e r a lt c h r is t lic h e n E p ig r a p h ik . 1857— 1861 . Q iiiislon. Rom ae. M omm sen. de A. B onnae. 1958. L e s L itu r g ies c a t h o liq u e s o r ie n t a le s . Th. C itta del V atican o . Rom ae. 1828— 1877. Editio secunda. 4 Bände.1 1888. C o m m e n ta ir e s e t s c h é m a s mittlyliqtH'N a v e c c a r t e s g é o g r a p h iq u e s . 139— 143. 1980. 24 voi.. t. B erlin . 2 — Istoria bisericească t ' r l . B ecs. Band I. S p ä t g r ie c h is c h e u n d s p ä t la t e in is c h e In s c h r ifte n a u s B u lg a r ie n . D ie L itu r g ie d e r O s tk ir c h e n .. 3 voi.-B . In r o m â n e ş t e : Pr. G. In s c r ip tio n e s g r a e c a e U rb is R o m a e . 2 t. L itu r g h iile b iz a n tin e p r iv ite is to r ic în stru c1ui ti ş i r în d u ia la lo r.. Rom ae. Bucureşti. V II : C o em eteria v i a e T rib u rtin a e. V. C o rp u s in sc rip tio ru m L atin aru m . 1960. 1968. 1917. ed. Liesl. H is to ir e d e la M esse. Paris. A schaffenbu rg. L itu r g ica B is e r ic ii O r to d o x e . term inată de A. t. 1930. Prof. T arn av sch i şi din nou e d itate şi com p letate de N. 1863— 1930. încep u tă de J. p. Berlin. Ene B ranişte.s. 1929. C o rp u s d e r g r ie c h is c h — c h r is tlic h e n In s c h r ifte n v o n H e lla s . B erolin i.

. Deosebită importanţă au pentru studiul Istoriei bisericeşti universale. Faptele isto­ rice se desfăşoară în timp şi spaţiu şi sînt legate de acestea : pentru în­ ţelegerea lor este de aceea nevoie să se cunoască bine locul şi timpul în care s-au produs. prof. a. G e o g r a fia is to r ic ă şi mai ales C ro n o lo g ia .era greacă (a olimpiadelor). P a le o g r a fia . Legătura Istoriei bisericeşti universale este foarte strînsă cu Patro­ logía şi Istoria dogmelor îndeosebi.. lo a n R ă m u rea n u . F ilo s o fia is to r iei. e ra m artirilor sau d io c le ţia n ă .u. S im b o lica .a. cu 753 an i În ain te d e e r a creştin ă . de la anul 40 după Hristos (Mauretania * Capiloi red actat de Pr. Erele (aera) mai însemnate sînt : e r a rom an ă. pentru cunoaşterea sigiilor sau peceţilor . S fra g istica . C r o n o lo g ia se ocupă cu studiul timpului. D og m atica. era niaurefană. Bibliografia generală a Istoriei bisericeşti universale * 1. P a tro lo g ía . A r h e o lo g ia şi Isto r ia artei.r r a co n su la ra socotea anii după consuli sau după şefii bisericesli sau lumeşti . Mai apropiate şi mai n e­ cesare îi sînt : Studiul N ou lu i T esta m en t. Ş tiin ţe le au x iliare Istoria bisericească universală ajută toate celelalte discipline teolo­ gice şi se ajută la rîndul ei cu unele dintre ele. pentru cunoaşterea monedelor şi meda­ liilor vechi H e ra ld ica .Vi IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Ştiinţele auxiliare. socotită de la 29 august 284 . sau post urbem conditam). pentru ci­ tirea inscripţiilor . ('ra sp a n io lă . aşa cum a fost împărţit şi socotit la diferite popoare. E p ig rafía. anul I al erei creştine este anul 753 al erei romane. L i­ tu rg ica. pentru cunoaşterea limbii docu­ mentelor . Ştiinţele auxiliare propriu-zise sînt cele ale istoriei în general : F ilo lo g ia . care înţ epe la 778 înainte de era creştină (începutul jocurilor olimpice. D ip lo m a tica . pentru citirea scrierii vechi . B iz a n tin o lo g ia ş. mediul. de aceea olimpiadele formează serii de cîte 4 ani) . A r h e o lo g ia creştin a. D reptu l b is e r ic e s c . pentru cunoaşterea stemelor . care se repetau din 4 în 4 a n i. viaţa şi ideile epocii.c. Is to ria d o g m e lo r . Is to r ia B is e r ic ii O r to d o x e R om ân e. I iulie al olimpiadei 195 coincide cu 1 iulie al anului I de la Ilrislos. c a r e înnumără anii de la întemeierea Romei (ab urbe condita. C r o n o lo g ia . atmosfera. pen­ tru tehnica şi citirea documentelor . N u m ism atica. de la 38 înainte de era creştină (supunerea Spaniei de către August) .

). al XVI-Iea. e r a d e Tyr. Calendarul iulian. deci (ii 4 sau 5 ani înainte de începutul erei creştine. în anul 1582. calculată de Dionisie cel Mic în 753 a. numit şi stilu l v e c h i. prin hotărîrea Sinodului ţinut la Conslanlinopol în 1923.U.U. de la 311/312 ina­ mic de I Iristos (bătălia de la Gaza) . X V III şi de proleslanţi. începînd d i n sec. era S ele u c iz ilo r . Anul bisericesc incepe in Biserica Ortodoxă la 1 septembrie. plecarea lui Mahomed de la M ecca la Medina).. de la 125 înainte de Hrislos . în uz la turci pînă la 1927 ( = 1346). de l.U. e/ a lui A v raa m .. După cal<ninl Im Dionisie cel Mic.sl an a murit Irod. cînd a fost adoptai calendarul european. deoarece se ştie că iii ace. de unde şi numele ca le n d a r g reg o ria n .i : 1 ianuarie. . şi anume înainte de anul 750. a fosl îndreptat în Apus. numită şi « era creştin ă» sau doar « era n o a s tr ă ». sau stilu l n o u . Mîntuitorul s-a născut înainte de moartea Iui Irod.sl calm i era greşit cu 4 sau 5 ani.U. originar din Scythia Minor sau Dacia Pontică (Dobrogea). în Orient 5492.i înmii). A c e .c. Mai importante sînt în Istoria bisericească e r a d e la fa c e r e a lu m ii (er.726 şi s-a mai numit de aceea şi «era d ion isia n ă » . în care anul civil este mai mare decît anul solar real cu 11 minute şi 14 secunde. 1 martie. dar unele îl păstrează încă nemodificat. rămînînd în urmă cu 13 zile faţă de calendarul îndreptat.IN TRO D U CERE 19 devine provincie romană) . m Apus 3943. 1 ianuarie s-a generalizat. ( ii im an sau doi.. după toată probabilitatea în 748 sau 749 a. Ca şi calculul timpului. 1 septembrie. n.> in). şi a fost adoptat din sec. in 11nn 1 . al cărei calcul a variat (la evrei. Cea mai mare parte dintre Bisericile Ortodoxe au îndreptat de ase­ menea calendarul iulian. cronicarii bizantini variază în calculul lot de la facerea lumii) — şi mai ales « era d e la H ristos» (post Christum n. p.c.) 753 a. începutul anului a variat chiar în era creşlin. Chr. Iisus Hristos s-a născut la (25 dec.»:> . în Siria. 25 martie. cu «ini lunari de cîte 354 zile . dată care a rămas pînă astăzi în stabilirea ev e ­ nimentelor din istoria universală. Alexandria 5508 şi Constantinopol 5509. de la 2017 înainte de Hristos e r a m a h o m e d a n ă .c. la Roma. sub papa Grigorie XIII.i l(i iulie G22 (hedjira. corespunzînd cu anul 1 al Naşterii lui I iristos. ■-ocolind anul de la 1 septembrie . 3761 înainte de Hristos. .c. i i a c r e ş tin ă a fost calculată de călugărul Dionisie Exiguus (cel M icr | . adoptat de creştini. pentru că Mîntuitorul s-a născut manile de 753 a.ilum.

indienii ş. 5 cărţi. Roma. incepind cu facerea lumii şi mergînd pînă la 217 (221) . Spulber. S la v istic a se ocupă cu istoria politică şi bisericească a popoarelor slave. «Le proche Orient chrétien». 2. în a doua jumătate a sec. Faptele Apostolilor şi Epistolele Sfîntului Apostol Pavel prezintă un interes deosebii. B ib liog rafia g en erală a Isto rie i b ise ric e şti un iv ersale B ib lio g r a fia (literatura). cehilor. armenii..scrierile Noului Testament. în Europa Centrală şi Răsăriteană. I.a. în regiunile orientale şi ale Peninsulei Balcanice. în împărţirea timpului. slovacilor şi polonilor.180 ?). în cadrul căruia a existat. De la Constantin cel Mare (3C6— 337). aşezate în Peninsula Balcanică. etc. s-au cîezvoltat şi alte organizaţii biseri­ ceşti patriarhale şi mitropolitane. sau de ¡< iii lui. în care Evangheliile. turcii. mesopotamienii. H an d bu ch cler O rien ta listik . S la v is tic a şi O rien ta listică. din 1948. numite i in d ic tio a n e. popoarele slave. Dintre scriitorii creştini greci i. sîrbii şi ruşii au rămas ortodoxe pînă astăzi. Patriarhia Ecume­ nică. pen­ tru că numeroşi creştini din Orientul Apropiat şi M ijlociu erau fie de ori­ gine «orientală». precum sînt : siri­ enii. din 1951 ş. O rie n ta listic ă are legături cu Istoria bisericească universală. arabii. Pentru Istoria bisericească universală mai sînt de mare utilitate şi următoarele ştiinţe istorice : B iz a n tin o lo g ia .u. . «Orientalia chris­ tina periodica». < Istoric) bisericeşti greci şi latini. B iz a n tin o lo g ia cuprinde istoria Imperiului bizantin dintre anii 330— 1453. etio ­ pienii. apoi. b. u. Ii [uliu A frican u l (f 240— 250). în mai multe volume . au primit cre­ dinţa Bisericii Ortodoxe de Răsărit. perşii. c . .). (Amănunte la B. din 1935 ş.Ierusalim. I1Ï. fie cel puţin în contact cu orientalii. numită şi Isto r ia is to r ie i b is e r ic e ş ti u n iv e r­ s a l i începe cii . cezarian (constantinian). vezi şi rev. la începutul sec.eiden. în primul rînd. cu excepţia croaţilor. serii de cîte 15 ani. a. în decursul istoriei. Ele erau de mai multe feluri : constantinopolitan. roman (pontifical).20 IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ C iclu l in d ic tio a n elo r. din primele trei secole. s-au introdus. Datorită misiunii Bizanţului ortodox şi Patriarhiei Ecumenice. care a scris C ro n o g ra fii. care u scris ÎitoiivTjiAa'ca (M em orii). copţii din Egipt. Popoarele slave ca : bulgarii. rev. lucrări cu caracter istoric ne-au lăsat următorii : llciji'sil) (j.

începînd cu apariţia arianismului (318) pînă la 425 . ne-a lăsat o lucrare valoroasă despre istoria ereziilor. care o duce pînă la 378. de la 305 pînă la 439 . în 5 cărţi. (Critica documentelor utilizate de Eusebiu a făcut-o Pierre Nautin. care a scris Is to r ia b is e r i­ c e a s c ă . L e t­ tres et é c r iv a in s c h r é tie n s d e II-e e t III-e s iè c le s . de la 325 pînă Ia 428. Sozo­ men a scris Is to r ia b is e r ic e a s c ă . Indice par P. el a scris şi o C ro ­ n ic ă s ir ia c ă .IN TRO D U CERE 21 d. pentru anii 431— 594. Opera lui Iuliu Africanul este socotită prima încercare de istorie universală creştină. pînă Ia anul 302 d. a continuat pe cei trei istorici şi E vagriu S c o la stic u l (-f către 600).■ F ilo storg iu (f după 425). 1961 . 337. V). Hr. către 473. Cel dintîi istoric creştin însemnat este episcopul E u seb iu al C e z a r e e i P a lestin ei (ţ 340). care prelungeşte istoria pînă în 568/9 . E p iîan iu ('j' 403). în 36 de cărţi. într-o is to r ie o rig in a lă .. istoric arian. S o c ra te (Ţ 439) a scris Isto ria b is e r ic e a s c ă . în insula Ci­ pru. 6 cărţi. numită Panarion (Cutiuţă cu medicamente) sau C on tra tuturor e r e z iilo r . din care multe sînt pierdute şi cunoştinţele istorice ale lui Eusebiu. Paris. D. în care expune Isto ria O rien tu lu i creştin în timpul lui Constantin cel M are (306— 337) . datorită textelor citate din diferite documente. El a scris o C ro n ic ă a lumii. Teodor L ec­ torul merge de Ia 439 pînă la anul 527. G ela siu d e C izic (sec. avocaţi din Constantinopol. istoric monofizit. Lucrarea este de mare valoare pentru istoria celor trei secole creştine. T e o d o ­ re t a scris Is to r ia b is e r ic e a s c ă . Paris. îndreptată contra a 80 de erezii. în care a trecut şi un număr de popoare. 1957. Steven­ son. S o z o m en şi T e o d o r e t. Bardy. A N ew E u sebiu s. după moartea împăratului. Périchon. D ocu m en ts illu stra tiv e of th e H isto ry of th e C h u rch to A. începînd cu naşterea lui Avraam (2016) î. Paris. V). în care istoriseşte persecuţia creştinilor dintre anii 303— 311 . în 9 cărţi. pentru anii 450— 491 . în 12 cărţi. în 7 cărţi. D. numit pe drept «părintele Istoriei bisericeşti». care publică pe la 430 Is to r ia creştin ă . Hr. par G. franc. de la 324 pînă Ia 425 . din care ni s-au păstrat doar frag­ mente . scrisă în 337. Vezi trad. Hr. în 6 cărţi. Pe cei trei istorici i-a rezumat. Z ah aria R etoru l sau de G aza (t 553). 4 vol. în 10 cărţi în care expune evenimentele creştine de la Naşterea lui Iisus ITristos pînă la anul 324.• V ia ţa F e r i­ citu lu i C on stan tin . în 3 cărţi. adică .. păstrată într-o traducere armeană şi parte în traduce­ rea latină a Fericitului Ieronim (Ţ 420). De asemenea. T e o d o r L ecto ru l. Is to r ia B iseric ii. a publicat Is to r ia b is e r ic e a s c ă . în 5 cărţi. 4 cărţi. pe la 530. 1960). Io a n M ala las. A doua lucrare importantă a istoricului Eusebiu este ’ExxXTjotaottx^ tcTopta (Isto ria b is e r ic e a s c ă ). Istoria lui Eusebiu de Cezareea a fost continuată de trei istorici greci : S o cra te. 1952— 1960. precum şi unele şcoli filozofice. J . episcop de Salamina. London. Au mai scris lucrări istorice : F ilip d e S id e (sec. în lucra­ rea numită Is to r ia tripartită. El a mai scris : D esp re m artirii din P alestin a. în Is to r ia b is e r ic e a s c ă .

sec. Piojxatx-q lo-topia (Isto ria b'nantină) de la 1204 pînă la 1359. şi o Is to r ie a v iz ig o ţilo r. VIII). T e o fa n M ărtu risitoru l ( j 818) a scris u:n C ro n o g ra f. care e o primă istorie a persecuţiilor creştine sub împăraţii romani. (sec. istoria t i m p u l u i l or . Isto ria b is e r ic e a s c ă . C a s io d o r (f către 583) a întoc­ mit după istoricii greci creştini Socrate. o H istoria trip artita. a scris Isto ria u n iv ersa lă . 1 î n literatura creştină. Contemporanul său S u lp iciu S e v e r ( t 420). în 17 cărţi. s e c . IX). o istorie a primelor 4 secole creştine. mai mult după R u f i n . v a n d a lilo r < . Hr. începînd de la crearea lumii pînă în anul 400 d. Astfel. începînd de la Naşterea lui Hristos. apoi a continuat pe Socrate pînă la 518. Hr. cie la facerea lumii pînă la 455 d. Dintre istoricii bizantini au scris în domeniul Istoriei bisericeşti uni­ versale următorii : N ic h ifo r C alist X a n to p o l (| 1341). anterioară lucrărilor istorice ale lui Eusebiu de Cezareea. o cronică universală în 2 cărţi. R ufin ( t 410) a tradus 9 cărţi din Istoria lui Eusebiu de Cezareea. de la facerea lumii pinii la 574 d. Vili) a s c r i s o istorie bisericească a anglilor episcopul H aynio ( g e r m a n . IX) a făcut o compilaţie după croni­ . / I). în secolul VII. un C ron og raf. în care face istoria vechiului monahism creştin. care începe la 284 şi ajunge pînă la 819.sucvHor. în epoca postpatristică (după sec. a scris H isto ria sa c ra .a\ s a ik o n u l. o istorie universală. Sozomen şi Teodoret. în 7 cărţi. în 10 c ă r ţ i . în Evul mediu. de la facerea lumii pînă la 843 . Istoria lui Casiodor a iosL mult citită şi a servit ca model istoricilor din Occident.IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ R etoru l ( j 577). V). Fericitul Iero n im ( f 420) a tradus şi a continuat C r o n ic a lui E u seb iu . M. B e d a V e n e ­ rab ilu l ( . prima istorie a Galiei creştine şi prima lucrare de istorie naţională a p ă r u i . d a c ă nu conlinuau Cronica lui Ieronim. IX). Isid o r d e S e v illa ( t 636) a scris o C ro n ic ă u n iv e rs a lă d > la facerea lumii pînă la 615 d. Hr. IV) a scris lucrarea D e m ortibu s p e r s e c u to r u m (Despre moartea persecutorilor). începînd de la Adam pînă la anul 417. P ro sp er d e A q u ita n ia (sec. la care a adăugat 2 cărţi alcătuite de el pînă la anul 395. N ic h i­ fo r G rig ora s (f 1360). Hr. P au l O rosiu s a scris H isto ria e adv e r s u s p a g a n o s. pînă la anul 610 . p r e l u i n d inlormaţii fără mult simţ critic. ' G r ig o r ie d e T o u t s ( f 593—-594) a scris H istoria F ran coru m . în 18 cărţi. Latinii au făcut apoi traduceri după istoricii greci creştini. Cronicarii apuseni din Evul mediu. de regulă. scriau. Istorici bisericeşti din Evul mediu. P alad iu S c o la stic u l (f înainte de 431) ne-a lăsat Isto ria la u s ia c ă sau l. au scris în domeniul istoriei (Jiie o r g h e M on ah u l (A m a rtolos). La latini scriitorul L actan ţiu (sec.> . a scris o C ro n ic ă u n iv ersală. A n a s ta sie B ib lio teca r u l (sec. A.

Laderchi. scriind Istoria bisericească pînă la 1198. Gustul cititorilor pentru legende îl arată succesul scrierii «L e­ g e n d a au rea» a dominicanului Iacob de Voragine ( t 1298). J . Istoria bisericească a devnit apoi obiect de catedră. au scris o mare istorie a primelor 13 veacuri.) . pe lîngă alte multe cronici locale. Raynald. istoricii : Abrah. Polemica dintre romano-catolici şi protestanţi i-a făcut şi pe unii şi pe alţii să cerceteze organizaţia. au făcut-o fraţii Antoniu şi Francisc Pagi. bazat pe două documente false : D on atio C o n sta n ­ tini şi D e c r e te le p s e u d o is id o r ie n e . ambii din secolul X V . în 1776. d. pentru a susţine fiecare punctul lor de vedere. intitulată H is to iia e c c le s ia s t ic a n o v a . cultul şi viaţa creştină din trecut. necritică. Mansi (1769) şi alţi istorici. Mai tîrziu a apărut lucrarea mai pretenţioasă a dominica­ nului Ptolomeu din Lucca (1326). X V II. opera a fost continuată şi în parte îndreptată de episcopul H. Lucrări originale. care identifică stapînirea lui Hristos cu jurisdicţia universală a papei. începînd din 1523. Lenain de Tillemont (16 voi. Analele Iui Baronius.. J . predîndu-se la cursuri în Facultăţile de teologie apuseană. şi mai tîrziu Aug. toţi romano-catolici. Spondanus. în frunte cu M atth ias F la ciu s (V la ic h ) Illy ricu s. apar abia în sec. Rechemarea la realitate istorică au cerut-o J . urmată de C ro n ica m o n d ia lă a lui Herman Contrac­ tus din Reichenau (1054). Seb. în A n n a les e c c le s ia s t ic i (12 voi. Fleury (20 voi. fiind scrieri părti­ nitoare. numită de obicei C en ­ tu rile d e M a g d eb u rg (1559— 1574). X V) a scris S u m m a h isto ria lis. a început să se acor­ de o atenţie mai mare. D. Un grup de protestanţi. In consecinţă. Bzovius. o critică mai precisă a lucrării lui Baronius. la Anvers. apoi C r o n ic ile lui Ekkchart din Aura (1125). Au mai apărut în timpul Evului m e d iu : C ro n ic a iui R eginori din Pruem (906). 1705. c. datorită mai ales studiilor critice ale lui Laurenţiu V alla şi Nicolae de Cusa. pînă la 1646. fiind împărţită pe secole. Theiner . la Paris. Harduin (1729). care au adus critici întemeiate tezei papale despre primatul papal. Episcopul Antonius de Florenţa (sec. O. de ia crearea lumii pînă la 1457. şi Otto din Freising (1185). dar mult apreciată în secolele X V — X V I.IN TRO D U CERE 23 carii bizantini. . ca şi Centurile Magdeburgense.) . în Franţa : Noel (Natalis) Alexandre (26 voi. 1588— 1607).). izvoarelor apusene şi răsăritene. pînă la 1705. pînă la 1572. Renaşterea şi Reforma au trezit interesul pentru scrierile istorice. A n ­ selm din Havelberg (1158). revizuiri importante au făcut la Roma acestei lu­ crări. scrise cu mai mult spirit critic. au caracter confesional limitat. Roma. Din partea romano-catolicilor a răspuns Caesar Baronius. s-a inaugurat la Uni­ versitatea din Halle primul «Seminar metodologic» de studiere documen­ tată a Istoriei bisericeşti universale.

Hans Lielzmann. Hergenroether. J. Wurzburg. Slavi idis. au scris mai ales protestanţii : G. XIII + 445 p. Jacqu es Zeiller. F. Erwin Preuschen. Lebreton. -1 . ei în limba română de mitropolitul Moldovei. e.. Eugène de Faye. I93'l). 1935 . H. 2. August Neander.. Atenei. Au mai scris: Const. H istoire du P atria rcat O ec u m én iq u e d e C on stan tinoiioli'. 1957. Alb. G. H. Is to r ia P a­ tria rh iei E cu m en ic e. Augustin Fli­ ehe şi V. La ortodocşi au scris lucrări de istorie bisericească universală. K. Papadopoulos). Idem. J . Schroeckh. Dintre istoricii bisericeşti greci din secolul X X . I— IV (8 vol. P. Alexandria 1951.xX'yjoiaî tt/Ç ’Avujç oy_. Triandafiiakis 'Ioxopia x-/ ’E/. J . i\>p<im iliai I. M oslic'im. Batiffol. F. J. Vezi traducerea. Kraus. Marion. in < s Si 11 îi . N. Bd. Arhiep. în sec. H. t. Istorici protestanţi germani mai noi sînt : Adolf von Harnack.. Atena. Hans Achelis. Andreas Veit. nr. Idem D/e O rth o d o x e K ir c h e în g r ie c h is c h e r S ich t. Fr..xX'qaiaç A r/yvop-1'7. Hollnsteiner. în timpurile mai noi. Th. Lortz. 1959. L. Hefele. L. Alzog. sub titlul : H isto ire d e l'E g lise d ep u is le s o r ig in es ju squ 'à n os jou rs. Gieseler.. Mitropolitul Atenei ( f 1718). V o n d e r g r ie c h e is c h e n O r th o d o x ie . Is to r ia b is e r ic e a s c ă . P. Kurtz... Stuttgart. I— II. 1715.. 1910. în continuare.ipadopoulos. lî.. 3 vol. Athènes. Alexandria. J . Karl Bihlmeyer. următorii : L a g r e c i : Dositei. sub conducerea cărora se publica cea mai bună lucrare de Istorie bisericească universală. în secolul X I X sînt : J . Möller. von Schubert. ( ii. Contogonis. Paris. Kdil Hase. ot? Meletie. Viénot. şi Ci. Albert Hauck.Î7. Bucureşti. Veniamin Costachi. Paris. în greceşte. 1934. Mourret.(l )nl>'i noU'Ic Milrop. mai importanţi sînt următorii : Ghenadie (Arabagioglu). Paul Fargues ş. K. P. MoscTiopoulos. J . Emile Amann. J. 1966 . Jo h ann es W alter . Chastel. Arnold. Alois Mönöpfler. 131— 273. mitropolitul Filaret Vafidis (sec. Mitropolit de Heliopolis. Bardy. Dölger. H e ­ inrich Böhmer. La T erre S ain te. Baur. J . Iaşi. (f 1938). Karl Heussi. La reformaţi. Bratsiotis. La francezi au scris istorii bisericeşti universale romano-catolicii : L. X. J. Et.). 'Iaxopia zfjÇ ’E r. Diomidis Kyriakos. X I X şi X X ). Joh. F. X V III şi X IX. Adam Möhler. Dintre romano-catolici. A. Alenei Hr.IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ in Germania. Duchesne. J . E.a. M. 'Iaxopia irfî ’ExxX^oiaC ' I. L. romano-catolici : Albert Ehrhardt. patriarhul Ierusalimului (f 1707) napi tiov "IspoaoXujA uauptap^suaavTcov (D esp re p a tria rh ii Ieru salim u lu i). Dufourcq. C. Karl Müller. I lr. p. Döllinger. Funk. Herzog. J . J . Chr. 1953. Gustav Krüger. Icrns.ilim şi A k‘. Martin. I960.\<indria. 1841— 1843. istorici bisericeşti germani mai însemnaţi. E ssai sur l ’h is to ir e p o litiq u e et (¡¡¡ ¡/¡on ialiq u e d e s L ieu x S aints d e la c h r é tie n té s . Leclercq. 1970. W.

Bucureşti. 1914 . Is to r ia b is e r ic e a s c ă u n iv er sa lă şi sta tistica b is e r ic e a s c ă . Isto ria R u ssk oi Ţ e r k v i (Istoria Bisericii Ruse). Prof. 2-a. în româneşte. sub titlul : Is to r ia h iis tia n s k o i Ţ e r k v i.).. E. 1898. London. Bucu­ reşti. Mitropolitul Ungrovlahiei losif Gheorghian a tradus : Is to r ia b is e r ic e a s c ă şi V ia ţa lui C on stan tin c e l /'la re. 1959. Is to r ia g r e k o -v o s to c in o i Ţ e r k v i p o d v lastiu T u rk o v (Istoria Bisericii greco-răsăritene sub domi­ naţia turcilor). 1910. Bruxelles. Is to r ia n a C h ristia n sk a ta c r k v a . Lebedev. 18G2 . 1964. 1896. pînă la 1054.. Mitropolitul Veniamin Costachi (t 1846) a tradus Isto r ia b is e r ic e a s c ă a Mitropolitului M eletie al Atenei. 1912. I. tra­ iului a fost tradus de Atanasie Mironescu. Is to r ia b is e r ic e a s c ă a iui Sozomen. profesorii : N. Is to r ia b is e r ic e a s c ă a lui Evagrie. 1961 . Sofia.IN TRO D U CERE 25 Ştefanidis. L e k ţii p o is to r ia d r e v n ei Ţ er k v i. T h e C h u rch o f th e ea stern C hristians. ed. M. ed. t. t. a Iul Eusebiu de Cezareea. London. Tratatul a fost Ir. 1914 . B. t. 1946 ... vol. t. Czernowitz. Si. Mitropolitul Gernigovului. 1882. au scris următorii : Filaret. Zernov.Boloiov. 4-a. Bucureşti. Prof. Guettée. I s to ­ ria b is c r ic c a s c ă u n iv e rs a lă cu n oţiu n i d e P a tro lo g ie . 1901 şi 1917 . Gernigov. I— V (988— 1826). ed. Dobrescu şi Ioan Lupaş. T h e R ein te­ g ra tio n o î th e C hu rch. Iaşi 1841— 1843 . Idem. 1928 . I. II. T h e R u ssian s an d th eir C h u rch . 1952 . sub Uliul K ir c h e n g e s c h ic h te . I— IV (8 vol. V a sile. fost mitropolit primat.. Tot el a tradus : Wl. 1881 . Isto r ia R u ssk oi Ţ e r k v i. etiopiană şi siro-iacobită . N. Singurul tratat mare şi de valoare de Istorie bisericească universală d Tost compus de Pr. P a p a lita tea sch ism a tic ă . St. A r ­ h ie p is c o p u l K e s a r ie i K a p a d o c ie i. Petersburg. Eusebiu Popovici (f 1922). Pentru Seminariile teologice. 1933. 1907.. 1925— 1928. dintre care cel mai bun rămîne manualul Pr. London. ed. t. ed.'ij 'Lnopia â-rc’apyjfi ¡J-sXP1 o-^jispov. 1897 .ulus mai întîi în limba sîrbă de Moisi Stoikov. V. G lu b o k o v s k i. Bucureşti. E astern C h risten d o m . Bucureşti. V. au fost alcătuite numeroase manuale. Atena. St. . London. Au mai scris asemenea manuale pentru Seminarii. 1948 . 1932 .r ’ExxX7jotaa'ciy. 1935. 4 vol. R om a in r a p o rtu rile s a le cu B is er ic a O rien ta lă.■ A. 1899. Ioan Mihălcescu. t. Moskva. în limba germană. La b u lg a ri : M. I— II. Varşava. t. 1918. sub Uliul . Idem. Moskva. E. Il-a. 1945. Atena. La ro m â n i s-au făcut mai întîi unele traduceri. ed. 2-a. Golubinskii. I— IV. P. La ruşi. Is to r ia b is e r ic e a s c ă u n iv e rs a lă d e la 1054 p în ă azi. Petrograd. 1904. 1913. Bucu­ reşti. III Bände.Idem. Petersburg. Bucureşti. 2-a. II. 2-a.. Traducere în limba rusă. Bucureşti. P r a v o s la v ie p o ig o su ş c e ts v u (Ortodoxia în fiinţa ei). Alte studii le-au scris istoricul Bolotov pentru istoria Bisericilor : coptă. Posnov. R u sk a ia b o g lo s lo v s k a ia n a u k a v e ia is to r ic e s k o m ra z v itii . 1932. Idem. E.

L eferung D. 1981. licl. London. vol. X X III (1971). 11— 26. X X (Bucureşti. î A I I vv . Wien. 5— 6. Pr. Filipaşcu au alcătuit manualul de Is to r ia B is eric ii R om ân e. M. In domeniul Patrologiei a publicat. Studiile cele mai importante de Istorie Bisericească Universală în limba română. prof. prof.sr/K Kirchcngeschichte. Bucureşti. I il c ni. vol. prof. prof. J . de asemenea. Bodogae şi pro). Pr. Lupşa şi Pr. L X X X IX ( 1971). t. 1. Al. \ H istory o I E astern C h ristia n ity . 1OHO. precum şi numeroase studii în domeniul istoriei Bisericii Române. Studii mai noi re fe rito are la B ise rica O rtod oxă A m . p. prof. Şt. A z i z S. Numeroase şi valoroase studii de Istorie Bisericească Universală au publicat : Pr. Fecioru. li vv i g a n d H. I. London. 3— 4. I. Moisescu. 364— 388 şi C on trib u ţia t e o lo ­ g ilo r şi is to r ic ilo r B ise ric ii O r to d o x e R o m â n e la c u n o a ş te re a d e z v o ltă r ii is l o i ic e a B is er ic ii O rto d o x e . II. t h e elu ist inn C h u r c h e s o/ th e E ast. M. prof. prof. London. Ioan G..'<■ K i ie h e in U nei I. (>c k. t. 0. nr. D e la 1054 p în ă azi. Isto ria B iseric ii R om ân e... I (— 1632) . t. 1980 . Rămureanu. ¡ e s c liic h ie ) . 1 G ottingen. nr.v/«W i .i I c r. II. Pr. 1980. t. P reo c u p ă ri şi S tu dii d e te o lo g ie is to r ic ă şi p a tristic ă în «Studii T e o ­ logice». Pr. A. 1985 şi numeroase studii de Patristică şi Patrologie. 382— 394. D.i n ii. l i i ' t ' k. Popescu.i. care au revăzut şi completat manualul de faţă. Ioan Rămureanu. prof. Milan Şesan şi Pr. 1968. prof. Bucureşti. Pr. . 2 vol. 1937. P a tr o lo g ie. Coman a publicat M anu alu l d e P a tr o lo g ie. 1968). 1957. T rad u cere din lim ba germ ană. Alex. 11 . t. de asemenea. I şi II. V o g t . T. Pr. T h e tlis sid en l E astern C h u r c h e s . Bucureşti. prof. Şerbănescu. p. 1956. Pr. T. 1968. I (1— 1054) . prof. se pot găsi în studiile de sinteză publicate de : Pr.. în «Biserica Ortodoxă Română». X V I I 8 Hi |> . ( ¡ e s c h ic h t c d e r O r t h o d o x e n K ir c h e im b y z a n tin is c h e n R e ic h (/).Mi s. Pr. N. nr. Bucureşti. Valoroase studii în domeniul Istoriei Bisericii Ortodoxe Române au publicat de asemenea : Pr. Ioan I. Ciurea. K„ P. Bucureşti 1982 . l. prof. Aceşti autori au publicat.IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Pentru uzul studenţilor Institutelor teologice de grad universitar ale 1»¡sericii Ortodoxe Române. Bucureşti 1956. Păcurariu. Gh. George Stănescu au alcătuit manualul de Isto r ie b is e r ic e a s c ă univ a n a lă .i ii s-C. 1950. în «Ortodoxia». I). o o r q. numeroase traduceri şi studii din Sfinţii Părinţi. t. IS. prof. T h e im p e r ia l C h u r ch Imm ( j iiis ia n lin e to th e e a r ly M id d le A g e .s/. P r o b le m e d e is to r ie b is e r ic e a s c ă în e x p u n e r e a c e r c e tă to r ilo r o r t o d o c ş i rom ân i. London. Bodogae. A l i y «I. numeroase şi valoroase studii de istorie bisericească universală. I. Milan Şesan. M. Bucureşti. T. prof. III. prof. II (1632— 1949). p. Pr.

1971. M. 1956. R e p e r t o r i o b ib lio g r a fic o . T h e O r th o d o x C h u rch . Dahm. K ir c h e im O sten . F r e n c h . Paris. L 'O rth o d o x ie ..IN TRO D U CERE 27 I d e m . 1953.. 1959. T h e O r th o d o x G r e e k P a t r ia r c h a te o t J e r u s a le m . Z e r n o v . 1956. D ie O s t k ir c h e n u n s e r e N a c h b a r n . E v d o k i m o v . Dowling. I g le s ia s cle O rien te . P aris. T h e B y z a n tin e P a tr ia r c h a te . Santand er (1959). 1965. G r o t z. P aris.... E a s tern C h riste n d o m . L 'E glise B y z a n tin e d e 527 à 840. 1981. 1971. O ffenbaru ng.. L e s c h r é t ie n s d'O rien t. Paris. P arisiis. . R. 1979. 1960. t. Mayendorff. Paris. Paris. O rien s C h ristia n u s in IV P a tr ia rc h a tu s d ig e s tu s . M ünchen. 1963. . W .. Paris. London. L ’E g lis e O r th o d o x e h ie r e t a u jo u rd 'h u i. 1954. h i e r e t d e m a in . Ed.. 1958. II.. 2 -e ed. D es A p ô t r e s ju sq u 'à P h otiu s. C a th o lic is m e o r ie n ta l. J . Roma. I Bd. U r k ir c h e u n d O s t k ir c h e . B erlin . Its p a st a n d its r o l e in th e w o r ld to d a y . L 'E glise O r th o d o x e . Every G. 1963. B L e p r o b lè m e ju r id iq u e d e s L ie u x -S a in te s . W i e r t z.. 850— 1204. 1905. Z a n a n i r i. 1913. Paris. B y z a n tin e C h ristia n ity . Paris. Paris. Paris. Jugie. Stuttgart. und P. C o l l i n . M. I d e m .. C l e m e n t . 1946. 3-e ed. G u i 11 a n d. London. P. G. 1968. 1961. L 'O rth o d o x ie. 4 -e éd. 2-nd ed. P aris. S a r t o r i u s . M ach t und P ra ch t d e r P a tr ia r c h e n . D e v r e s s e. Paris... O. Santand er. 1966. 1950. R u n c i m a n. Q u 'es t-ce q u e l'E g lise O r th o d o x e .. S. L e Q u i é n. London. Paris. 1 9 3 7 . 1740 . 451— 1204. E.1946... 1955. Paris. 2-a în lim ba engleza.. M a d e y J . J. I v a n k a. C h icago. R. 2-e A ufl. 1 9 6 0 . I960. Harder J. 1948. H a n d b u c h d e r O s t k ir c h e n k u n d e . E m p e ro r. London. « 0 9 p.. II. Tyciak. 1970. R.. t. I d e m . 1955. M ünchen. S u p p e r i c h. M a g o u 1 i a s. Bria. I. I— fl... t. F r . H is to ir e d e L 'E g lise b y z a n tin e . M. Hernandez. sub titlu l : T h e O r th o d o x C h u rch . A p e r ç u h is t o r iq u e e t d o c tr in a l. É tu d es d e t o p o g r a p h ie d e C o n s ta n tin o p le b y z a n tin . t. R o n d o t. L e s c h is m e b y z a n tin . C h r. P a u l . 1969. D as C h riste n tu m d e s O sten s. 1965. L e s L ieu x S a in tes .. 1961. J. Stuttgart. K ir c h e im O sten . J. H. I. B. Heiler. London. R. T. . P. R. L'O rien t c h r é tie n . D e P h o tiu s à ¡'E m pire la tin d e C o n s ta n tin o p le . P a r g o i r |.. T h e E a s tern S h ism . Paris. Düsseldorf. I. t.. M ünchen. Crestw ood.. 1972. 1926— 1935. M ünchen. K a w e r a u. C.. Costa de Beauregard. 1941. L e s E g lis e s o r ie n t a le s et l e s rits o rien ta u x . 1964. N euchâtel. 1964. D ie H a u p tk ir c h e n d e s O sten v o n A n fä n g e n b is zu m K o n z il v o n N ik a ia (325). W a r e. A. I— II. T h e E a s tern O r th o d o x C h u rch . 5 vol. H. E. L e P a tr ia rc a t d 'A n tio c h e d e p u is la p a ix d e l'E g lise ju sq u 'à la c o n q u ê t e a r a b e . Idem. ¡Paris.. T. L a g i e r. J a n i n. 1951. T h e C h u r ch o f th e e a s t e r n Christians.. 542 p ... 1964. 1962. Gratz. v o n .. I d e m .. 2-éd. C h u r ch a n d th e W e s t. De Foucauld.. K le in e G e s c h ic h t e d e r O r th o d o x e n K ir c h e .. S. London. Köln. K ir c h e und t h e o l o g i s c h e L iter a tu r im b y z a n tin is c h e n R e ic h . O xford. T e o lo g ia d o g m a tic a c h r is tia n o r u m o r ie n ta liu m a b E c c le s ia C a t h o lic a d is s id e n tiu m .

p. Lu f h r è l i c i i l è m e d ie v a le (395— 1254). G. J. şi 635 p. Los tem p s a p o s to liq u e s . N o u v e lle h is t o ir e d e l'Ë g lise.. Duval.. V . V ic a ire . 193 5 . I. M ulhouse. Paris. II. T. H e n r y . Tüchle. T.. par D. I.i ii d Ch. P aris. adapté par M. L. 193 0 . (t. IV . Chadwick. IV . (¡17 p. J é r ô m e . X III — 68. Paris. C o n z e 1 m a n n. H is to r y an d th o u q h t o l tlie e a r ly C h u rch . 2 vol. M. B i h 1 m e y e r. 2. 192 3 . par A. v an Damme. 196 8 . D. V ol.. adapté par Ch. |• ’1 I' I i i1h <-. t. t. M ülhouse. Paris. Paris. I d e ni. Jean. Bruis. C a r c o p i n o.. Paris. I . I <>ii<l<»!t. Paris. vol. L o u i s . J . V ic a ire et A.IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ T ra ta te mai im portante de Isto rie bisericeasca u n iv ersală • * A n a s t a s i u. R é io r m e e t c o n t r e r é io r m e . H is to ir e d e s d o c ­ trin e s c h r é t ie n n e s a v a n t N ic é e . io:!'i. 3-e éd. t. B erlin . London. I. England. III. 344 p. Paris. M unier. t. D u g g a n. 12-e éd. t. T. L e s o r ig in e s du c h r is ta in is m e latin . 4. D es o r ig in e s à S ain t G r é g o ir e l e G ran d . Pike. S tu d ie s in C h u r ch h is to r y . l 'Utilise au V l. H.. Freibu rg im Rreisgau. J . K now les et D. i ! . 1966. IV . 1957. 1979. L 'É g lise de r é v o lu tio n . I. L’E g lise d e s te m p s c la s s iq u e s ..c c h r is tia n is m e a n tiq u e d e s o r ig in e s ci la ié o d a l i t é . 1927. 5-e éd. Paris. :t I' ■ n< i • c A u 11. de Boî tier de Savigny. | < W. I. I— II. A dapté par M. I. C. H is to ir e g é n é r a l e d e ¡'E glise.e s i è c le . Band I. L e m o y e n â g e . D ie K ir c h e in d e r a n tik e n W e lt. par M. E. 1963 . C runcan. L 'E g lise d e la c h r é t ie n t é .il (!< l’r. 1975. i N e u s s. 1926. Paris. t. Batiffol. 392 p. 1978. 1965. 3.. 1911 . 'Tournai. . Philip. T ü c h 1 e. I. H a jja r.. Rogier. t. A dapté par M. B ib liog rafie. U . Il. t. H is to ir e d e l'E g lise. III.u is. T h e e a r ly C h u rch . t. Daniélou. 2 vol. I) u c h e s il c. A. Boulenger. II.y. Mar. E tu d es d ’H is to ir e c h r é tie n n e . t. A. C. Aubert. I d e m . H is to ir e d e Ï E g lis e . M ulhouse.. 1969. 1963 . III. J . et . H. ). H li i li < r d. V II de L 'H isto ire d u mo/ti/r p a l 1!. B a u s . L 'a n tiq u ité c h r é tie n n e . 1968 . u n d W . l'. 2-a.. K a r s l .< |>zi<|. D ie K c ith o lisc h e K ir c h e im W a n d e l cler Z. 1975. H a n s.). R es ta u ra tio n . Paris. ed. Le c a t h o lic is m e d e s o r ig in e s à Saint L éo n . London„ 1982. John Cordon. I. Paris. V ica ire . P. I. Ge s c h i c h t e d e s U rch rislen tu m s. Paris. Cambridge.Xi'iciiaî.i v i e s . 1. 1 II. 1911 . I ) n < ni o r c. C a r r i n g t o n. H a n d b u c h d e r K i r c h e n g e s c h ic h t e . Paris. ( ’. I. L e s te m p s d e s p e r s é c u tio n s .. B. ( ipi ! <1 ii •11 <[. le Brun. et H. P. III. par. prof. En l a c e d e n o u v e a u x d es tin s.. 2-e éd. A. i< <. Paris. 1953. J . Paris. par. T h e e a r ly C hristian C h u rch . J . Paris. L ’E g lise d a n s la s o c i é t é l ib e r a l e e t d a n s le m o n d e m o d e r n e (1848 à nos jo u rs). 1929. 1967. 1931.. P aris. T esalo n ic. O bolen sky.. R é v o lu tio n . I d e m . Paris. L 'ère d e s g ra n d s c r a q u e m e n ts . 1969 . H. A u i|. L 'E g lise n a is s a n t e et le c a t h o lic is m e . L 'E g lise c o n te m p o r a in e .. M id lesex. Boum an et J . G ôttingen. H. F. T h e E a r ly C h r i s t i a n C h u rch . L'A ntiqu itéc h r é tie n n e . rou. H. J. 'lazop ia tij" ’Ey. 19G3. t. 1925. S iè c le s d e s lu m iè r e s . I) u f n n r r g. t. A. I1):. H arm ondswort. 1960.— J. 1972. E. L ’Ëglised e s tem p s m o d e r n e s . H is to ir e a n c ie n n e d e ¡'E glise.rih-n. Daniel R o p s. 1964. Daniélou.! 196. I oui] iià m u re a n u < 1 ■ . 1950 —1954.IV<M <IU<K1 l'aris. H a jja r. T. t. T ra c y Ellis.

Sofia. I— II. N eu z eit. S éch er. din 24 program ate sub num ele d iferitor autori.. Lenain de . III. 1965. t. 6-e éd. Tübingen. 5 vol. I s to r ia n a C h r is tia n s k a ta c v e r k v a .. e t E. und B. e t J. P r o p y lä e n W e lt g e s c h ic h t e . IV . 1948. A. C a r r e y r e. t. H a n d b u c h d e r K ir c h e n g e s c h ic h t e lu r S tu d ir e n d e 1-er T eil. F rom th e b e g in n in g to 461. I— X + 2 Suppl... Tübingen. P aris. London. Jean. IV . P. 2-e A uflage. S p u l e r .. Gaudemet. VI . M o u r r e t. Bd. Stuttgart. 4-er T eil.. 1970. 9 vol.. L... începînd din 1934. II... A lte K ir c h e und O s t k ir c h e . M ün ch en . Mann. E. P o s n o v. 1961— 1965.. L i e tz m a n. Aug. D e la ic o n o c la s m p în ă la c ă d e r e a C o n s ta n tin o p o lu lu i (1453). F reibu rg im B reisgau . 1962. Torino.-M . A. 1937 . 1936. T. Ö k u m e n is c h e K i r c h e n g e s c h ic h t e . 1964. R. G ö t­ tin gen . 15. M itteia U er und R e lo r m a tio n . F. G e s c h ic h t e d e r a lte n K ir c h e . W ie n . A v ec le concurs de J . H a n d b u c h d e r K ir c h e n g e s c h ic h t e . T rad u cere în lim ba rusă de Irèn e Posnov. Poulet. P r é c is d 'h is to ir e d e ¡’È gU se (A daptation fran ­ ç a is e de K o m p e n d iu m d e r K ir c h e n g e s c h ic h t e ) . S to ria d é l i a C h ie s a . I. T. I — IV . I— V II.. făcută după prim a ediţie. Paris. sub titlu l Is to r ia h r is t ia n s k o i Ţ e r k v i. 3 vol. Paris. D o m) C h . 2 -e r T eil.. . 1922. A h is t o r y o i t h e C h u rch . M. ed. în lim ba bulgară.. P e t e r . G e s c h ic h t e d e r A u sb reitu n g d e r C h riste n tu m s . O xford.. Paris. Bd. 12 vol. G. 1923 . 1933. H is to ir e d e l'E g lis e d e s o r ig in e s à n o s jo u rs. D ie O s t k ir c h e .. I— II. t.. I d e m . 2 vol. 2-nd ed.IN TRO D U CERE 29 Fliehe. K. Paris. 16 vol. t. Heus und A. 1956 . 1948. J .. F eibu rg im B reisgau . t.. M o u r r e t. 1 9 2 9 .. D as A lter tu m . H e u s s i. Traduction fra n ça ise : H is to ir e d e T E g lise a n c ie n n e . 3 vol. Kottje. 1934.. Tillemont. Tübingen. 1967. E p o q u e c o n t e m ­ p o r a in e . H is to ir e d e ¡'É g lise d e p u is l e s o r ig in e s ju sq u 'à n o s jo u rs. I— III. H is to r y o l th e e a r f y C h u rch . B erlin . D as M ittela U er. G. C. T h e R ise o l C h ristia n ity . 1935. 1953. V e it. 1929— 1942. t.. 1924— 1927. London. t. P aris. 3-er Teil. K i d d. 1933.. p ar M. 2 Bd. 2-e A uflage. N euchâtel. pîn ă la d esp ărţirea B isericii. ’ExxXi'jaictcmx'i) \<szopia. 2-e éd. H a n d b u c h d e r O r ie n ta lis tik . 16 vol. L 'E g lise d a n s ïE m p ir e r o m a in {IV — V -e siècles). 3-a. t. IP h. 1966. H is to ir e g é n é r a l e d e Ï Ë g lis e . 2-e A uflage. H. S a b a. M o e l l e r. J a c q u i n. B ru x elles. 461 p. H is to ir e d e T Ë g ü se. W .. 1930. L'Antiquité. Paris. P h e i d a s . fase. t. T h e e a r l y C h u rch . London. A ten a. L afêvre. Bd. 1983. 1054. III. I. P aris. 1935. 1693— 1712. B. 1979. par A ndré Ju n d t. D ie K ir c h e in d e r g r ie c h is c h — r ö m is c h e n K u ltu rw e lt. Nitschke. Kirsch. 1963. H is to ir e d e ¡'É g lise.. I— II. 1941. T übingen. 1956. A. M é m o ir e s p o u r s e r v ir à ¡'H istoire e c c lé s i a s t i ­ q u e d e s s ix p r e m ie r s s iè c le s . L a t o u r e 11 e. 1931. D as N eu z eit. A. II. A . Krüger.. t. I. 1. 1958. J.. I d e m . E in e Un iv e r s a lg e s c h ic h t e . III. t. S. Idem. F r e ii d. Hans.. 2 -e A ufl. Leyden. Bd. 1931. P r é c is d 'H isto ire d e ¡'É g lise. T e m p s m o d e r n e s . P aris. Paris. Frankfu rt.. 1930 . H is to ire d u c h r is tia n is m e . Paris. 1941. 2-éd. R e lo r m a tio n und G e g e n r e lo r m a t io n . Jedin. Paris. T rad uit de l'allem and. 1973. Hugues.. Paris. 1928— 1948. et Victor Martin. D ie R e ic h s k ir c h e n ach K o n sta n tin d e m G r o s e n b is C h a lk e d o n . L o r t z. I. K. F. 1932— 1934. D ie K ir c h e im Z e it a lte r d e s I n d iv i­ d u a lis m u s . Paris. F re ib u rg im B reisgau .. H.

t. E arlist C h ristia n ity (30— 150) 2 vol. 1959. A ten a. istoriografie. T e s t a r d. R e p e r t o ir e d e s s o u r c e s h is to r iq u e s d u M o y e n A g e . 7— 48. C a s a m a s s a.t. H is to r y of t h e e a r ly C h u tc h . 1978. J. ju sq u 'à la lin du IV -e . 1 9 2 2 . t. P a tr o lo g ie . . 6. 1927. Paris. 1978. 1918. 1948— 1950. I o . C h r é tie n s la tin s d e s p r e m e ir s s iè c le s . . Torino. Idem. neudr. 1965. Ro«u¡. pentru studiile apăru te pînă la 1907. P a tr o lo g ía . 1981. (ş I il e ni. L a litt é r a t u r e la t in e c h r é t ie n n e . N ew Y ork. 1978 . London. 1971. W e i s s..M1 1 <heu. Tíirino. S t. t.-A . 1894— 1899. A ten a. P. 1926. B asel. Roprrl 'i. M . I. P a t r o lo g ie . Paris. London. * Cl . 1940. I.i n (I. V e r z e ic h n is s v o n L e g e n s b e s c h r e ib u n g e n . I’ u c c h . 1978. 1930. lim 111 ■■ I i. T esalo n ic.. I. Fontaine J . retip ărită Darm stadt. P a tr o lo g ie g r e a c ă . Quasten. A. 1945— 1955. F reibu rg im B reisgau . I. Paris. M a n u c c i . III a cura di A ngelo di Berardino. p.i u m s I o r k. B a r d e n h e w e r. H. r u h /ilix /ie . vol. A r h i m. 1923. Stuiber. 1905— 1907 . publica (ii gen erale. In itia tio n a u x P è r e s d e ¡’E g lise. 197 0 . în 5 părţi. 1963.. 3 v o l. Louvain (B elgiqu e). ştiin ţe au x iliare se găsesc în «Revue d 'histoire e cclésiastiq u e». O. 1928— 1930. W ien. F reib u rg im B reisgau . T esalo n ic. A.. IOI I. Torino. cu bogată 1)i l>Iic)<j r. 1927. g re ccşte . J . I— II. P a tr o lo g ía . M. Paris. tab les g én érales. G e s c h ic h t e d e r la t e in is c h e n L iter a tu r d e s M itte la lte r s . trad. 220— 250. 1949. II. L e b e n .. La litté r a tu r e et la v ie . Heinrich. V. B. în iimba g reacă. A l t a n e r — A. li . 8-e A uflage. I. P aris. Ponn. P a t r o lo g ie . De asem enea la J . 1985. P a tr o lo g ía S y r ia c a . 1913— 193 2 . S to ria d é l i a Ie tt e r a t u r a la tin a c ris tia n a . ( ' o m a n . Ulysse. Paris. Rom a. italian ă de N ello B eghin. t. K o r f f. I d e m . The ecirly C h ristia n E a th e r s . A. care este o com pletare b ib lio g rafică isto ­ rică pentru anii 1870— 1926. O r t i I z de U r b i n a. Albert Warkotsch. p. 1928. Chevalier. 3 vol.. cit. co le cţii. N um eroase referin ţe la izvoare.IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ W a n d. H is to ir e d e la litté r a tu r e g r e c q u e c h r é tie n n e . K i r s c h . 1956. P r é c is d e P a tr o lo g ie . . I— II. J.i io de Iii bl ¡o<|¡'t¡ fit1 : . Paris. Manual pentru uzul stud enţilor In stitu telo r T e o lo g ice . no.¡. S. K. op. P. Z e i 11 e r. I— V Bände. 1976. London. Berlin. t. Bibliografia pentru Patrologie: M.. B ib lio g r a p h ia c a th o lic a . 193 0 . P aris.. M ontheliard. E u s t a t i o s. 1!M¡.. 2 vol. A. 1984. D. 1fI. 11 I ii limbii rumânii : I’ i I 'i ii I. P a tr o lo g ía . 2-a. 1960.. Bucuroşii.. ed. B a l a n o s . t. Cayré. l'C 'l 1934. vol. 1968. L ittér a tu re g r e c q u e c h r é t ie n n e . S c h r itte n und L e h r e d e r K ir c h e n v ä te r .. G e s c h ic h t e d e r a lt k ir c h lic h e n L itera tu r. ed. 1973.siccli's. ifii ■ I II. H r i s t o u. B u cu reşti. 2 -e A ufl. 1931. I. 1962. 1 a r d y. J. 5 M.. 3 vol. Paderborn. Paris. I— II. F. t. («Que s a is -je ? » . 2 -e éd. Papadopoulos.i n i I i u s. I— II. T h e C h ristia n F a th e r s . M ünchen. G e s c h ic h t e d e r s y r is c h e n L itera tu r. Freibu rg. L e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s d a n s l e s p r o v in c e s d a n u b ie n n e s cle l'E m pire ro m a in . B e 11 e n s o n. 1977. 3-e éd. London. A n tik e P h ilo s o p h ie im U rteil d e r K ir c h e n v ä t e r . I III. n o u velle éd. In s titu tio n i d i P a tr o lo g ía . 1286). în lim ba g reacă.. B ibliog rap h ie. M o r i c c a. vol..

. Braun schw eig.. Tom e IV . 1980. 2 Bd. Paris. Paris.. Horst und R. R o m e e t s o n e m p ir e . Paris. 1956 (T. Paris. R o m a n h is t o r ic a l p o rtra its .44 1. Leitzm ann.. r L'E m pire ro m a in e t ¡'E g lise (H istoire du m onde par. 1970. L e H au t E m p ire. Paris. Popescu. 3-e Aufl. Ch r . t. F r. Paris. T h e L a t e r R o m a n E m p ire. A. Cousin. M în ăstirca C ernica. t. 1970. V I— 498 p.. E. I— II. . C rozet). C h r o n o lo g ie . D arm stadt. A H isto ry o f R o m e clow n to th e R eig n o f C o n sta n tin . p.. A y m a r d. 1. în «E ncvclopaed ia U niversalisa. p. II de ¡’H is to ir e g é n é r a l e d e s c iv ilis a tio n s par M. H is to ir e r o m a in e . 393— 402 . I d e m. C avaignac. D. C a r r y. London. V. 1936. 4-e éd. In lim b a ro m â n ă : Prof. P riv ir e is t o r ic ă a su p r a d iv e r g e n ţ e lo r şi c o m p u lu r ilo r p a s c a le . ¡e B a s -E m p ire. 284— 602. L 'E m pire c h r é t ie n (325— 395). Paris. 1961. Einführung. N o ţiu n i d e c r o n o lo g ie . F ig u ri d e Îm p ă r a ţi ro m an i. t. Glotz). 1946. M . C av aignac. F.IN TRO D U CERE 31 L u c ră ri p en tru is to r ia Im p e r iu lu i ro m a n : A l b e r t i n i . 1927. K r is e und U n ter g a n g d e r r ö m is c h e n R ep u b lic . Prof. A. 1936. Paris.t r u . Raymond et J. 2-e éd. et J. Paris. L é o n . T. 2 -e éd. X V I (1964). Christ. 1976. 14. 1974. André. 1934 . X V — 530 p.. Paris. 1981. P ro fils d e s c o n q u é r a n ts . 1933. 2-nd ed. C. X V — 528 p. 2-e éd. M adison. C a le n d a r u l ş i P a s c a lia n o u ă şi v e c h e . 1974. 1979. A. A. New Y o rk . c a le n d a r is t ic ă ş i c a lc u l p a s c a l. P e t i t . C ron olog ie : H. H o m o . L e H a u t-E m p ire . H annover. IV ). III. Paris. 1961. 2). H. C a r c o p i n o .. L ’E m p ire r o m a in d e ¡’a v è n e m e n t d e s S é v è r e s a u c o n c ile d e N ic è e ( H is to ir e g é n é r a le de G. av ec supplém ent b ibliografiqu e par A. Ierom . L'E m pire ro m a in (Peuples et civ ilisatio n .. 1936 . H is to ir e r o m a in e . B ucureşti. în «O rtod oxia».. Paris. 2-e A ufl. G a n s h o f. 1982. nr. I d e m. 402— 408. L e s d e s t in é e s d e ¡'E m pire e n O c c id e n t d e 395 à 888. T o y n b e e . N ew Y ork . Pari. 1954. P aris. B ib lio g ra­ phie. Î964. C hastagnol. Günther. 334 . I d e m . In lim b a ro m â n ă : T u d o r. 2 par A ndré P iganiol.. Q uellenku nde.. C h r o n o lo g ie d e ¡’h is t o ir e m o ­ d e r n e .. B erlin . t. T h e d e c l i n e o f th e W estern E m p ire. Darm stadt. Pfister. Thompson. 1978. Besnier M... B u cu reşti. 4-e Aufl.. 1960. Paris. V.. 1947. I— II. Paris. Karl. E u g è n e . J . 1923. Z eitre c h n u n g d e r r ö m is c h e n K a is e r z e it d e s M it te la lle r s und d e r N e u z e it. Dieter. Paris. E. 1 9 6 0 . Pr. G heorghiu. La fin d e m o n d e a n tiq u e e t l e d é b u t d u M o y e n A g e . C. M.-A . 1937 . O xford. L e s e m p e r e u r s r o m a in s et le c h r is tia n is m e . L o t . R o m e e t ¡'E m pire ro m a in . 1960. Paris. R ö m is c h e G e s c h ic h t e b is 476. L e s é t a p e s d e l'im p é r ia lis m e ro m a in . 1931. R ö m is c h e G e s c h ic h t c . H is to ire g é n é r a le d e ¡’E m p ire ro m ain . Darm stadt. M. H e u s s . Lot. 3 vol. N icodim S ach elarie. P r o b le m a s ta b ilir ii d a t e i P a ş te lo r . R o m a n s a n d B a r b a ria n s. 3. D er U n terg a n g d e s R ö m is c h e s R e ic h e s . Auboyer. J e r ô m e . IV . 1891— 1898. 1940. P a u 1. R ö m is c h e G e s c h ic h t e . J o n e s .. B l o c h. E. t. M. 1968. 2 -e éd. P aris. I d e m . Idem. Z e i 11 e r. . J . L. R o m e e t so n d e s tin .

6-e. 1925. Paris. J. B y z a n c e e t ¡’O c c id e n t so u s h-*. H é l è n e . ■ G o u. B y z a n c e e t ¡'O rien t s o u s ¡e s s u c ir w . Sch w eiger. 3).. Paris.ii is. Luz. ed. I— II. 1958. Bd.11 r . Paris. 1955. Louis. iir . 12-e éd. 1) o c a r r a u x. Sigm aringen. H is to ir e d e s p a p e s . London. Louis.. Paris. . P aris.. I— II. Ci r u ni e 1.'/... P ierre de.. Paris. 1944. I (395— 867). Norman. I— X IX . I r m s c h e r. 2 vol.tin ir n . 1. D ie h l. 1 11 u s s e y..r Biyy. M erola (S to ria de/ m o n d o m e d ie v a le . i:h iti> cm bi'/xmtino.. A cura di A. J. t. l e m o n d e o r ie n ta l d e 395 à 1081 (H is to ire (jé n ê n ile dt. V. H is to ir e d e s p a p e s . R anke. Anastas M i l t o n V. T. E. L ucrări pentru isto ria Im periului bizantin A man tos K. London. Fern. I— III.. 2-e éd.. Paris. L a c h r o n o lo g ie . M ollat. 1939. 610— 867. L e d e r n ie r s i è c l e d e Ia R o m e p o n t ilic a le . H is to ir e d e ¡'E m pire b y z a n tin . Dur... 1977. 1979. Berlin. Dichl. 1955. t. t. în con tin u are . Paris. Stuttgart.. Pastor.i 11 ri-'. F. 3-e éd. :. 325 à 365 ap. T h e B y z a n tin e E m p ire. B y z a n c e et l e s F ra n cs. I. éd. T. t.. e t G. B y za n z in cler e u r o p ä is c h e n S la a lr iis v e ll.unce a v a n t l'Islam . J . nouă. Iaxopia xoû SuCoem^oü Kpatouc ( — I s to r ia Im p eriu lu i biz a n tin )... 1947. T„ I. 5 Bd.. t. Paris. 5... P aris.. 1960. X IX . G. Seppelt. B y z a n c e o u ¡'au tre R o m e . A h r w e i l e r . Christophilopoulos. P aris. I. Mil<m<>. Paris. Tübingen..'Äge d e la io i. 1950. D ie r ö m is c h e n P ä p s te in d e n le t z te n v ie r J a h r h u n d e r t e n . Paris./. C h. von. l‘. R e c h e r c h e s su r l e s ’Opixia d e T É g lise b y z a n tin e ..n ii:. G e s c h ic h t e d e s P ap stu m s. l'v|/8. 19.’. Paris. 1934. D a r r o u z è s. B y z a n c e : l e s p a y s et l e s te r r ito ir e . éd. H eller. 1938. i m i t é < é t u d e s b y z a n tin e s . t.IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ Lucrări re fe rito are Ia isto ria papilor Caspar.. Charles. B r é h i e r. D as P ap stu m . BuÇa'mv'il tatopia. L. 1954— 1959. G lotz). S.. L e s P a p e s d 'A v ig n o n . Jürgen und Joh. N ew Y ork . 1982. II. H is to ir e d e s p a p e s d e p u is la Un d u M o y e n  g e . 1970. C. Tübingen. A ten a. L e m o n d e b y z a n tin e . 1948— 1950. J . London. 2-e. I) e e r.inl. Idem. A tena. 902 p. Trad uit de l'allem and.l) e r I. 195 4 . . Paris. L 'A p o g é e d e B y z a n c e . 1953. 1930— 1933. ( ' h l i’. 1983. Will.. I d e m . A ten a. M. 1929 . G e s c h ic h t e d e r P ä p s te. . B y z a n tin e S tu d ie s an d o t h e r E ssa y s. Bd. H ayw ard. I. 1958. B y z a n z u n d d e s A b e n d lä n d is c h e H err sc h e rtu m . 1927— 1928. Baynes. 1976. (867— 1704). Dummer. 2-e A uflage. 1959. 1305— 1378. t. J. I. II. M ünchen. 405 p.M-u / <!r Ju n i in i m . 2 vol. t. rev ăzu tă de G. I d e e u n d W ir k lic h k e it . M a r ç a i s . X.Ci. S tu d ie s in b y z a n tin e I n le lle c t u a l H is to r y .’r m p r r e u r M a u rice. 1931.

L e v t c h e n k o . C o w a n.. Z a k y t h i n o s . franç. 1979. S t e i n . B ru xelles. P a l a n q u e . Paris.1081). K a r a g i a n n o p o u l o s ... «Q ue s a is -je ? » . G ouillard. B u carest. Oi SuCaviivoi ai>YYpacpstc (S c r iito r i b iz an tin i). 500— 1453. 1934. P aris. 324— 1071. A. J . I —III. vol. B y za n tiu m in to E u ro p e. H. Bourguina. fr. W ien . Paris. t. I— II. Hussey.. D. D. J. d e s o r ig in e s à 1453. O s t r o g o r s k y . X I I — 446 p. Le B a s -E m p ire (C oll. t. 3 — Istoria bisericească . t. Paris. A. trad. M abillè. t. trad. 1950. t. 1974. H is to ir e d e ¡'E m pire b y z a n tin . 1959. M ünchen. 1— 2. P e o p le a n d p o w e r in B y za n tiu m . t.. H is to ire d e la v ie b y z a n tin e .. B y z a n c e . par Ernst H onigm ann. II.. I. B y z a n c e e t l e s A r a b e s . P aris. trad. E r n e s t . D ie O stg re n z e d e s b y z a n tin is c h e n R e ic h e s v o n 363 b is 1071. 1949. în T h e C a m b r id g e M e d ie v a l H is to r y . C h u r c h a n d C iv ilis a tio n . De ¡'Etat ro u m a in à ¡'Etat b y ­ z a n tin . C o n s ta n tin o p le b y z a n tin . 1959. Cam bridge. London. 1897. H is to ir e d u B a s -E m p ire. Paris. J . T h e S to r y o i B y z a n tiu m a s th e F irst E u r o p e (326— 1204) an d its tu r th er c o n tr ib u tio n till 1453. G e s c h ic h t e d e r b y z a n tin is c h e n L iteratu r.. Is t o r ia p r i­ m a p e r io a d e b iz a n tin e (324— 565) . Paris. Paris. E a s tern E u r o p e . L e s lis t e s d e s p r é s é a n c e s b y z a n tin e s . 1971. pas II. 1979. A thène. L a d y n a s tie d'A m oriu m (820— 867). D i m i t r i . W ash in g ­ K o u k o u l e s . G o v e r n e m e n t. M. I.. R. A tena. 1956. de Mciria H olban. 1 9 3 5 . H is to ir e d e l'Etat b y z a n tin . B y z a n tin isc h e G e s c h ic h t e .. 639 p... 1. 1978. L e m e r l e . N ew Y ork . traduit du ru sse par P. H is to ir e d e B y z a n c e . 1972. Bucureşti. T. rom. I d e m . K rum bacher. 1. Constable. B y za n tiu m an d its n e ig h b o u r s . K ir c h e und t h e o l o g i s c h e L iter a tu r im b y z a n tin is c h e n R eic h .. 1 9 5 0 . P h . P ars I. J a n i n.. V ie e t c iv ilis a t io n b y z a n tin e s . 1455). N icol a n d G.IN TRO D U CERE 33 I d e m . O b o l e n s k y . 1943..-R . franç. Palanque. 1966. Is t o r ia p e r io a d e i b iz a n tin e m e d i e v a le (565— . Oikonomides. Leipzig. E. 324— 1071. A. 'Isto p ia tou SuÇavuivoû Kpatouc. I o r g a. Paris. B ru x elles.. 1982. par J . B ru x elles. 2-e A uflage. 1932. t. V. 1952. 1972. T h e B y z a n tin e C o m m o n w e a lt h .. 1948— 1952. D. taxopta. t. G. A. e t G. 1967. 1935. M. N. III. Kazhdan.. I Bd. 7 vol. P. Brodin et A. T esalo n ic. 1958. 2. no. T h e B y z a n tin e E m p ire. L a d y n a s t ie m a c é d o n ie n n e (867— 959).s. L e m o n d e d e B y z a n c e . 2 vol. 284— 476). J . par P.-R . A ten a. 1951. V a s i 1 i e v. par J. IV .. W ashington. ton. in lim ba germ ană. L i n d s a y . trad. 1971. G. Lucrări pentru literatu ra teologică a Bizanţului Balano. K. K öln. V o n Ju s tin ia n b is zu m E n d e d e s O strö m is c h c n R e ic h e s (527— 1453). B eck . N. M.

' und C lcgen w art. 12 vol. în continuare. pu blic par A. New York. Am sterdam . 1911— 1931. 21 vol. eluirtiiii-k. Baud rillart. de M eyer. F reilniri) im Iîi 1■ m . în con ­ Die H'-lii/imi m <¡c. 1966. 3-e A uflage. a s c é t iq u e e t m y stiq u e. V iller. Tübingen. L eclercq. A m ann. K lauser. V atican —.. K irc h e n L e x ik o n . Kaulen. E n c y c lo p e d ia o i R elig io n an d E th ic. Leipzig. de la 1977. D ic tio n n a ire d e s p iritu a lité . . A. . în lim ba neogreacă. iNiI< Ixi-al/i'xihun liir A n lik r m ul C h risten tu m . herausg. A c o n c is e b io g r a p h ic a l D ictio n a ry . + 1 Index. Paris. V acan t. M angenot. E n c ic lo p e d ia C a tto lic a . E. D octrin e et h is to ir e . reed itat de J. D ic tio n a ir e d e s r e lig io n s . L e x ik o n liir T h e o lo g ie . 18 vol. van Cauw erberghe. V og t et M. I [¿nick. y ’E'/xuxXorairjEÎoi. B rauer. 1958. ed itat de W etzer und W e llt e .S. 5 ISiirule. de M.34 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Dicţionare. . sub d irecţiu n ea lui J . Stuttcj. -f Index. 1978. Paris. T h e W e s tm in s t e r D ictio n a ry o i C h u rch h isto ry .: 19’08— 1 9 2 6 . p u b lié par M arg.. sub con du cerea lui A. 13 vol.. 4-e éd. ) 12 vol. Bd. 2-e Aufl. apoi «le J . 0p7]a%EüTL%'f] xai 7]0ixy] 'MeycîÀt) 'EXX tj-viv.Firenze. G unkel und L. enciclopedii. 1896— 1913. în lim ba neogreacă. publié sous la d irection de A.. 1959. D 'A lès. în continuare. de la 1937. 1880— 1921. von H. 4 vol. atlase şi reviste D icţionare şi enciclop ed ii D ic tio n n a ire d ' a r c h é o lo g ie c h r é t ie n n e e t d e L itu rg ie. et Et. N ew York. 12 vol. H ergenröther.. 24 vol. Coulsen (editura The Sain t). v o n P e te r W irth . Zo- . continué par A.nl. 10 Bände..sc/i/cii/. Rouziès . N ew Y ork.950. - E n c y c lo p e d ia u n iv ers a lis. 1907— 1952. D ictio n n a ire d 'h is to ir e et d e g é o g r a p h ie e c c lé s ia s t iq u e . E. Paris. von Th. 1950 tinuare. Ilr a llr x ih n ii <lei liy /. 1968. de J . H asting. M ourre. D ic tio n n a ire a p o lo g é t iq u e d e la l o i c a t h o liq u e . Edin­ b u rg . C abrol et Dom H. de la 1912. D ictio n n a ire e n c y c l o p é d iq u e d 'h isto ir e. 1968. 1955. 1971.iin tin istik. hrsg. und K ir c h e . t. publié par Dom F.C a th o lic E n c y c lo p e d ia . 1957.. I— IV .. ed. F. : New. 1903— 1. Editor Je ra ld C. D ic tio n n a ire d e T h é o lo g i e C a th o liq u e . editat de B uchberger. M arie T h io llier. Paris. R e a l e n c y c lo p a e d i e lilr p r o te s ta n lis c iic T h e o lo g ie und K ir c h e . C av allera et J . Paris. De B uibert. Paris.A. Freibu rg im Breisgau.). A tena.. de la 1926— 1934. Paris. 2 -e Aufl. sous la d irection de M. P h ila­ delphia (U. T— V III. publié par A. 1927 1932. 1962— 1968. 1948 şi urm.

3-e A uflage.. «Bjyzânnnoslavica». publié par F. 1872 . hersg. K. Freibu rg im B reisgau (H er­ der). 10 vol. de la 1943. Latou rotte und J . în continuare.iÇ Jil„Syrien». Paris. 1894— 1941. 1877— 1929. W ashington.u. von P auly .. ed. C oordonator Pro!. vezi b ibliografie recen tă la : Pr. R e a l — E n c y c lo p ä d ie d e r c la s s is c h e n A lte r tu m w is s e n s c h a lt.).u. D elaporte. «O rientului Christiana Period ica». Prof. în continuare. sous la d irection de Ch. M ulert. par D.».IN TRO D U CERE Pentru antichităţi greco-rom ane 35 D ictio n n a ire d e s a n tiq u ité s g r e c q u e s e t r o m a in e s. W issow a (P a u ly -W is s o w a R e a l — E n c y c lo p ä d ie ). B. D arem berg et Edmond Saglio. de K arl H eussi und H. 1892— 1949.S. Răm ureanu. W urtzburg. şi 2 vol. I. R o m e s o u t e r r a in e .u. Trad. 9 ¡0. D 'après les te x ts et docum ents . neue B earb eitu n g von G.. R etip ărită la Frankfu rt a M. din 1951 ş. van der M eer et C. . «Byzantinische Zeitschrift».u. er. în «Studii T eo lo g ice».). «Byzantion. de la 1897 ş. X X III (1971). 1971. A tla s y. «Echos d'O rient». A. 1864— 1867. Piganiol et Drioton. 2 vol. Î924 ş. Cam bridge (M ass. «O stk irch lich e Studien». von H. «R evue des éludes byzantines». Paris — B ru x elles. Sp en cer N orthcote — W . < «H istorische Zeitschrift». J. în continuare. Brow nlow . A tlase A tla s is to r ic . 1937. Leipzig. Paris. M ünchen. «Dumbditun O. Tom e I. A tla s h is to r iq u e .xATjat33Ttx7j ’AÀijflaa». din 1945. de planşe. S. A n ti­ q u ité . «Le Proche O rient ch rétien. Roma s o t t e r a n e a cris tia n a . D ie c h r is tlic h e n K ir c h e n in G e s c h ic h t e und G e g e n ­ w a r t. M ünchen. zw eite Reihe. de Rossi. u. Pentru cataco m bele din Roma. din 1956 ş. Paris. Jé ru sa le m .. B ru xelles şi B oston (U . G olliet. 2-e éd. A t l a s zur K ir s c h e n g e s c h ic h te . Rom a. C onstantinople. 621— 671. de ]a 1880 ş. A tlas d e TA n tiq u ité c h r é jie n n e .ur K ir c h e n g e s c h ite .u. C in s tir ea S iin te lo r ic o a n e în p r im e le tre i s e c o l e . de la 1929. 1970.-B . Reviste «A nalecta_J^ lIj3nd yy ia». în sp ecial n o tele 20— 43. «ü S î. 1877. publié par L. în continuare.A . Conslantinopol. Ş tefan Pascu. 1966. Trad. W e e ld e rcn -B ak e lan ts et P. din 1951 în continuare. de la 1882. Paris. in continuare. M artin. 1960. hrsg. M ohrm ann. T rad u cere engleză de J . < ’E~/. Praga. Jed in . Stuttgart. 1937._j5ru xe!les-P aris. 1950 ş. T ü b in ­ gen.u. după cea engleză de P. franceză.. Roma.ak Papers». Bucureşti. p. A llard. de la 1935. 1859 ş.». Paris.

sub titlu l de «M itropolia M oldovei». «G lasul B isericii». 1. «M itropolia A rdealului». 1874— 1916. în continuare. Gotha. Rom a.u. Sibiu. în continuare.IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ «Revue d'histoire ecclésiastiq u e». C raiova. din 1949. din 1956. Iena.u. Paris. din 1944. «Z eitschrift für W issen sch aftlich e T heolog ie». în continuare. seria I-a. «Z eitschrift für K ath o lisch e T heolog ie». 1945— 1950. 1879— 1973. de la 1900. Bucureşti.u. «R ev ista teolog ică». Innsbruck. B ucureşti. Paris. în tre 1925— 1 9 4 3 . «R evista de isto rie bisericească». 3. 2. «M itropolia O lteniei^. Craiova. în co n tin u a re . din 1950. Sibiu. 1921—>1949. «M itropolia M old ovei şi Sucevei». 1924. de la 1858 ş. Louvain (B elgiqu e). In lim ba rom ână «B iserica O rtod oxă Rom ână». Paris. 1949. în continuare. B u cureşti. «Revue d 'h istoire des Religions». de la 1877 ş. din 1877 ş. 1880 ş. nr. In tre 1907— 191 6 . seria a Il-a . «Z eitschrift für K irch en gesch ich te». . 1896. «Revue deTTÔnënt chrétien ». în con tin uare. B ucureşti. Iaşi. B u cureşti. «R ivista di A rch eo lo g ia catto lica». în continuare. 1921. ş. «Studii T eo lo g ice». din 1950.u. «O rtod oxia».u. I. 1929— 1940 . în con tin uare. în continuare. 1943. «Revue d 'histoire».

de la Oceanul A tlantic şi M area Nordului pînă la graniţa Armeniei. A cest Imperiu era un stat u n iv e r s a l. leagănul creştinismului. Dintr-un mic stat maritim. Arabiei şi M area Roşie. cu începuturi modeste. Mîntuitorul s-a născut cînd a venit «plinirea vremii» (Gal. Ioan Râm ureanu . Im­ periul roman s-a întins şi mai mult.PERIOADA ÎNTÎI (PÎNĂ LA 324) BISERICA IN PRIMELE TREI SECOLE ÎNTEMEIEREA BISERICII ŞI RÂSPÎNDIREA CREŞTINISMULUI Starea lumii greco-rom ane şi iudaice la apariţia creştinismului * 1. Pentru a înţelege condiţiile în care s-a întemeiat Biserica şi s-a răspîndit creştinismul. Statul roman. cuprinzînd Dacia şi ajungînd la M a­ rea Caspică şi Golful Persic. Lumea era adică pregătită pentru v e ­ nirea Lui. În fruntea Laţiului. S ta re a lum ii greco-rom an e După cuvîntul Sfîntului apostol Pavel. a crescut treptat. el cuprindea toată lumea din jurul Mării Mediterane şi se întindea pe trei continente. trebuie să cunoaştem starea generală a lumii antice la Naşterea lui Iisus Mristos. Roma a cucerit Italia. prof. 4). iar în fruntea Italiei a cucerit lumea antică. din Bretania. Roma a creat un Imperiu continental. făcea parte din Imperiul roman. Sub împăratul Traian (98— 117). 4. avînd M area Mediterană la mijloc. Palestina. * Capitol redactat de Pr. de la Rin şi Dunăre pînă la marginea Saharei şi a Etiopiei.

Tesalonic." Comunicaţia in Imperiu pe mare şi pe uscat. Luca 2. El este numit şi «lum ea» (oixoufj-svtj. Lugdunum (Lyon). Efes. Antiohia. O ra­ şele mai însemnate ale Imperiului erau : Roma (cap u t m undi). avînd pe ele popasuri. de legături comerciale. conduse de un legat. în care s-au scris şi cărţile Noului Testament. Stăpînirea romană era energică şi chibzuită. Cartagina. adică primul dintre senatori. care a inaugurat un nou sistem poli­ tic numit «dom in at». Popoarele supuse erau mulţumite că se pusese capăt războaielor. Limba greacă era vorbită sau înţeleasă în mai tot Im- . Provinciile for­ mau unităţi administrative şi erara-^enrttxser'de un ^ o n c iliu m p x guverna­ torul lor.d. Cifra populaţiei Imperiului roman din timpul lui August nu se cu­ noaşte : istoricii o apreciază cu probabilitate între 60— 120 milioane. asigurîndu-se pacea (p a x rom an a).Hr. uşurinţa legăturilor.specială. 1). Pacea. erau conduse de uii^ procuratorf'(epitropos).! culturii (eleniste. conduse de un proconsul. întinderea Imperiului. cultura se unifica şi contribuia la unificarea statului. de la Alexandru cel Mare t 323 î. putere. pe care au. funcţionarii şi legile asigurau ordinea şi liniştea. cu o situaţie . de contactul între popoare. în ­ tindere. Corint. împăratul August (31— 14 d. organizaţie şi cultură. Imperiul era cosmopolit. ca Egiptul. situaţie b i­ nefăcătoare.38 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Statul roman se găsea la apogeu ca întindere. deşi împărţea cu Senatul roman puterea supremă. Statul era condus de împărat şi de Senat (diarhie) şi era împărţit în provincii. A cest sistem politic a durat pînă la in păratul Diocleţian (284— 305). care reprezenta pe împărat (leg a tu s A u gu sti p ro p r a e to r e ) . Ele erau de trei categorii : p r o v in c ii im p e r ia le . siguranţa erau garantate. v . Numeroase drumuri bune se întindeau ca o reţea dinspre Roma în provincii. Armata. deoarece împă­ ratul. unele provincii. se considera P rin cep s.apreciat-o şi creştinii. de coloniile romane. înlesneau amestecul populaţiei de diferite neamuri. s e n a t o ­ ria le . de comunicaţii. cultura.#-zis comun — xoivvj StâXsxtoţ.) era uşurată d e însăşi întinderea Imperiului. A cestea erau provinciile mai bine roma­ nizate . Palestina şi Mauritania. A lexan ­ dria. Cu m ijloc de înţelegere era folosită mai mult limba greacă în dia­ lectul propri. era relativ uşoară şi in­ tensă.) a creat sistemul politic numit «P rin cip atu l». desfiinţarea graniţelor înlăuntrul lui.Hr. Oraşele se conduceau singure.

. Ca religie de stat. care s-a întins mult în armată şi a ajuns. şi de culte a adus în Imperiul roman sincre­ tismul religios. Religia romană. unele culte siriene şi egiptene. de ispăşire per­ . a luat şi titlul de «p o n tiie x m axim u s». Isis. religia poporului dominant. Statul roman le tolera pe toate.-----------------------------------. religie de stat. aveau unele rituri şi ospeţe sacrale. Ele aveau unele idei religioase deose­ bite ca ^ ideea de păcat. de renaştere.-. E>atoriţă cultelor orientale. au pătruns în Im­ periul roman. care tindea la întărirea păgînismului roman. Osiriş. fără dogme.(jiiagiá. apoi creştinis­ mul). înlăturînd pe cele ale unor popoare locale. Mai importante erau m istejele. TavorlzaTcIe situaţia Imperiului şi chiar de unii împăraţi în sec.íjnisterele."" ' r Amestecul de popoare.PER IO A D A ¡N T I I (P IN A LA 324) 3& periul. constînd într-o mulţime de rituri. Primul împărat. curent puternic. de curăţire. şi a făcut o reformă religioasă. Cu excepţia iudeilor. „ •r---. afară de unele culte socotite periculoase (ca al druzijor^din Galia. Din oraşe. S ta r e a r e lig io a s ă . fiecare popor avea religia sa. mai ales cele de la Eleusis. Astrologia! şi unele practici religioase noi. mai ales unefe culte orientale. zeul soarelui (d eu s s o l in v iclu s). Cel mai î n ş e m n â t lîm t r e e le ”era cuTfüT^zeului Mithra (mithraismul). se adaptau mai puţin culturii greco-romane. ea era însă legată de toată viaţa cetăţeanuluj^U observarea ei interesa mult conducerea Imperiului. al III-lea. (August. Aţţis. Hr. mai ales în răsărit. iar populaţiile barbare cuprinse în graniţele Imperiului sau trăind în contact cu el. Prin caracterul lor mistic. popoarele vechi erau politeiste şi idolatre. fără istoric. de^răspundere morală. îndeosebi ale zei­ tăţilor Cybele. era in decadenţă. în secolele III— IV d. de monoteism. de nemurire. altele aveau culturi am este­ cate. Cultele erau numeroase . Unificarea culturală nu era totuşi generală . unele pro­ vincii păstrau încă specificul culturii lor. tindeau spre moiioleisni şi universalism. Sincretismul tindea la formarea unei religii universale cu idei luate din mai multe culte. elenizarea şi romanizarea se întin­ deau în provincii. adică şef religios suprem aPsTâtului. Frămîntarea religioasă a timpului îndruma păgînismul spre unele idei şi stări noi. ele aveau mare influenţă. erau entuziaste şi prozelitiste. Religia greacă era de asemenea în decadenţă. ca ideea de mîntuire. Ea era un cult formalist. numit ş^ th e o c r a s i e ' adică amestec de zei. cu ea în toate provinciile. .

. Diocleţian) au primit onoruri divine încă în viaţă. Religia era în general discreditată . maltrataţi. care formau o mare parte din populaţia Im­ periului. Sclavii. Dimpotrivă. Munca era urîtă de cei liberi. femeia se găsea în inferioritate. despărţiţi unii de alţii. Legile date pentru îndrep­ tarea situaţiei nu au ajutat mult. Starea morală a lumii vechi era în legătură cu cea religioasă şi so­ cială. superstiţia în popor era foarte mare. dar nu dau nici exemple. Ele aveau unele idei morale. în risipa. nu aveau nici sancţiuni.40 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă sonală şi contribuia la o pregătire pentru mai uşoara primire a creşti­ nismului. trăind la Roma din ajutorul statului şi al pa­ tronilor (c lic n li). ca religia mozaică sau creşti­ nismul. zeii erau pilde de imoralitate. divorţurile se înmulţeau. în viaţa uşuratică a multora. puteau fi bătuţi. Unitatea religioasă o asigura în Imperiu cultul împăratului. cultic. Domiţian. păgînismul avea să se opună totuşi creştinismului cu toată puterea sa. care erau neumane şi sîngeroase. August era socotit un salvator al lumii şi a fost divinizat după moarte. iar căsătoria lor nu era recunoscută legal. mulţi nu se mai căsă­ toreau.iar în unele culte orientale desfrîul avea caracterTellgios. sinuciderile sporeau. cei mai mulţi trăiau în lux şi în plăceri.. Cultul împăratului era de origine orientală şi însemna conservarea religioasă a cuceririi şi a stăpînirii romane. unii stăpîneau domenii întinse şi aveau sute şi mii de sclavi. în desfrîu. erau lipsiţi de drepturile şi de demnitatea de oameni. vînduţi ucişi. copiii erau expuşi aruncării. Bogaţii constituiau clasa privilegiată . în lux. Ei erau asemănaţi « f animalele şi cu uneltele. ca şi prin atracţia cul­ telor orientale. Imoralitatea se ma­ nifesta în spectacole. Prin reorganizarea religiei romane de către August şi prin sprijinul statului. R e ­ fuzul creştinilor de a adopta acest cult a adus asupra lor persecuţii grele. Familia era slab întemeiată. Ceilalţi oameni liberi du­ ceau viaţă (/rea şi umilită. S ilu n jia s o c ia lă era de asemenea defectuoasă. necredinţa clasei culte era cu­ noscută. Nevoile religioase crescuseră şi nu mai puteau fi satisfăcute de cultele păgîne. El era dovada lealităţii şi a respectului supuşilor faţă de împărat şi lua deci un caracter politic. Alţi îm ­ păraţi (Caligula. Religiile păgîne nu învăţau morala. în raporturile sociale.

Ă fost sistemul cel mai influent în societatea romană şi avea unele idei interesante din punct de vedere moral : privea pe oameni ca semeni (pagini frumoase ne-a lăsat filozoful Seneca). care funcţionau în anumite forme legale. Organizarea lor uşura oarecum. A cesta a găsit între filozofi ca Cels. Ca o consecinţă a lipsurilor. de situaţia socială a lu-. profesat de noua Academie a lui Carneade. admitea că. scepticism ul. Filozofia timpului era reprezentată de trei sisteme mai însemnate : epicuieism ul. socotea că lumea este condusă de necesitate (destin). " c h i a r răul este necesar. colîegia iuneiaticia. Stoicismul era totuşi in consecvent şi contradictoriu... situaţia. de propaganda cultelor orientale şi a filozofilor. Filozofii au început să interpreteze miturile alegoric şi predicau unele idei morale. R ă spîndirea creştinismului era apoi favo­ rizată de insuficienţa religioasă şi morală a politeismului greco-roman. mizeria creştea în rîndurile poporului. aşa cum religia era sincretistă. în general.. In oraşe se îngrămădeau capitaluri însemnate. Porfiriu. ordine. limbă înţeleasă mai peste to t. o. mergînd din loc în loc şi ţinînd conferinţe (diatribe). Iulian Apostalul. collegia tenuiom m = colegiile celor săraci).. ~ ' A şa cum se prezenta lumea antică. şi existenţa comunităţilor creştine. .. care avea ca principiu moral plăcerea. nega Providenţa. care era totodată şi im o r a l. e c le c tic ă : culegea idei din mai multe sisteme.____________________________ P ER IO A D A IN T 1I (P lN Ă LA 324)___________________________ j j Criza socială era mare. Exista un stat universal. rocles. se formau asociaţii de ajutor reciproc mai ales pentru înmormântare ('soda-licia. filozofia era.. . mai ales în neopitagorism şi apoi în neoplatonism (sec. mari adversari. dar ea a constituit şi unul din obstacolele puse în calea creştinismului. era în parte favorabilă răspîndirii lui. III). stoicismul. unificare culturală. Filozofia devine religios-morală. Filozofia pregătea într-o oaTecare măsură calea pentru propovăduirea ideilor creştine. amestec şi apropiere de popoare şi de idei. căi şi m ijloace de comuni­ caţie. recomanda în morală apatia (abstine et susţine . care învăţa pan­ teismul. Impozitele erau grele. Ie-. Neoplatonismul a fost îndeosebi în secolele III şi IV religia celor culţi şi discredita în schimb religia poporului. ceea ce explică întinderea lui ra­ pidă. cei care le adunau erau adesea arbitrari şi abuzivi. la apariţia creştinismului. pace. xai avexou) justifica viciile şi sinuciderile. în­ văţa indiferenţa religioasă .

.Chr. care s-au purtat aspru cu iudeii şi au făcut încercarea deTa-i eleniza şi a le desfiinţa religia (Antioh IV Epifanius (174— 16. ceea ce explică rezi­ stenţa păgînismului. d. Palestina a ră­ mas în stăpînirea celor din^Sirîa (Seleucizi). în ianuarie 313.U. fac apel la romani. romanii numesc rege al Iudeii pe idumeul irod cel Mare. certurile dinlre partidele iudaice slăbesc naţiunea. Ţara e conduşi^ apoi numai de procuratori romani. Ierusalimul în puterea iudeilor.a. care devine capitala politică a Pa­ lestinei. condus de sinedriu. cultul mozaic a fost restabilit.• .d. La moartea lui Irod cel M a re . Regele Ioan Hircao măreşte statui iudaic şi caută legă­ turi cu romanii (135— 105 î. M işcarea de sub conducerea fraţilor Macabei a readus. Generalul roman Pompei intervine în Palestina şi ia Ierusalimul (63 î.4 a. în parte însă.(750 a. Prin împăr­ ţirea Imperiului lui Alexandru între urmaşii lui (diadohi).).Chr) . Acesta rezideşte templul iudaic.). Templul a fost ridicat. după ce regele perşilor Cyrus a distrus puterea babilonenilor (536 î. ridică oraşul ■ Cezareea la ţărmul Mării Mediterane. După o mare revoltă. introduce în Palestina jocuri păgîne şi slăbeşte influenţa preoliloi imi('i. Regatul perşilor a fost desfiinţat de Alexandru cel M are (f 323 . Hr.). iudeii şi-au putut rezidi templul sub conduce­ rea lui Zorobabel şi s-au reorganizat. situaţia era defavorabilă.). Irod Aţjripa. devine rege al întregii Palestine (41— 44). acesta a favorizat pe iudei. La anul 30 î. Starea lumii iudaice Sosiţi din captivitate. folosindu-i ca element de colonizare îii oraşele înfiinţate de el. d. romanii împart Pa­ lestina intre cei Irei Iii ai săi : Arhelau. . de creştini în timpul împăraţilor romani pînă la publicarea edictului de la Milan de către Constantin cel Mare. Nepotul lui Irod cel Marc.c. alcătuit din 70 de membri şi un preşedinte. Urmaşii acestuia se dezbină. iudeii au reuşit să formeze un stat teocratic inde­ pendent.). Irod Antipa şi Filip. se combat. Hr. Apăsarea stăpînirii romane creşte. Iudeii au trebuii să recunoască dominaţia romană şi din acest timp plătesc un tribul romanilor. un fel de senat. Ze- .ITr. dar iudeii s-au ap§rat eroic şi şi-au păstrat fiinţa şi religia. •. 2. Hr. polemica anticreştină şi persecuţiile îndurate.42 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ mii vechi.

liberali. admiteau nemurirea sufletului. Unii ca Nicodim au fost totuşi favorabili Mîntuitorului şi creşti­ nismului. în sinedriu. In clasa conducătoare a poporului iudeu. nu şi interpretarea ei oralii . ceea ce s-a întîmplat şi cînd au judecat pe Apostoli. indiferenţi. pe căre-1 interpretau alegoric. se disting două partide. ospeţe religioase. Fariseii erau de mai multe nuanţe şi aju nseseră formalişti. a jurămîntului şi a folosirii armelor. acomodaţi cu stăpînirea străină şi cu ideile timpului. care se deosebesc între ele prin atitudinea lor politică şi reli­ gioasă. ci numai Pentateuhul lui Mioisi. Gradele superioare se abţineau de la căsătorie şi de la plăceri. cazuişti. F a r is e ii erau apărătorii Legii mozaice şi păstrători ai tradiţiilor religioase. Organizau agape religioase cu cîntece şi dansuri. aveau un templu propriu pe Muntele Garizim şi . Ei ţi­ neau ca obligatorie numai Legea scrisă. S a d u c h e ii erau partid preoţesc aristocratic : oameni bogaţi. S am arin en ii erau o populaţie amestecată. Respingeau sacrificiile de animale şi nu partic i p a u ja cultul de la templu. Mulţi preoţi. Ei trăiau mai ales pe lîngă M area Moartă şi duceau o viaţă cumpătată de asceţi. izbucneşte războiul iudaic. P a rtid ele. deşi admiteau că Dumnezeu este unul. învăţători ai Legii (soferim) şi mai tot poporul era cu ei. ipocriţi.PER IO A D A 1N T ÎI (P ÎN Ă LA 324) 43 loţii (sicarii) şi profeţii falşi o agită : se produc revolte şi intervenţii sîngeroase. n e­ gau p r o v id e n ţa . Erau ostili stăpînirii romane. erau contra sclaviei. E sen ien ii sau e s e n ii ( e s e ii) erau o sectă iudaică influenţată de idei religioase străine. Aveau preoţii lor. ceremonioşi. T era p eu ţii erau o sectă iudaică din jurul Alexandriei (Egipt). în popor erau puţin influenţi. ieşită din iudei şi neiudei. cele două partide se combăteau adeseori. ex is te n ţa în g e r ilo r şi a d e m o ­ n ilor. Ei duceauT) viaţă contemplativă şi se ocupau cu citirea Vechiului Testament. Ese­ nienii practicau co m u n ita tea b u n u rilor. în Samaria. dar nu şi învierea trupului. Ei nu respectau întreaga Lege. un cult al soarelui şi al îngerilor. Ei ţineau la interpretarea clasică şi religioasă a Legii şi erau mult preocupaţi de cele religioase. iar templul distrus în anul 70. erau monoteişti. v ia ţa v e ş n ic ă . Au fost adversari ai Mîntuitorului şi creştinismului. în v ie r e a . Sub împăratul Nero (54— 68). Ieru­ salimul este cucerit.

emigrări. un mare rol în răspîndirea creştinismului. nu­ meroşi păgîni. dar comunitatea creştină. aceştia devin mai puţin for- . Imprăştierea şi prozelitismul iudaic au avut. la noua credinţă i a lui ] Irislos. apoi datorită unor interese comerciale şi privilegiilor de care se bucurau. Unii împăraţi. ideile. şi în interes de propagandă. curăţirile rituale. la rîndul ei.. pe de alta prin înseşi privilegiile de care se bucurau. coloni­ zări. Antiohia. pe de o parte prin superioritatea lor religios-morală. Misionarii creştini s-au adresat de regulă întîi iudeilor şi prozeliţilor din comunităţile iudaice.44 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ păstrau ideea mesianică. iar stăpînirea romană. ca Adrian (117— 138) şi Septimiu Sever (193— 211) au interzis prozelitismul iudaic. Prin captivităţi. în diaspora. Menandru. în diaspora. aveau sinagogile şi justiţia lor. Sn contact cu lumea cealaltă.tsvoi sau as66[Asvoi t ov 0eov). unii eretici ca : Dositei. Prozelitismul iudaic a înlesnii credincioşilor celorlalte religii apropierea de creştinism. prescripţiile Legii lor. Im p r ă ş tie r e a iu d a ic ă (diaspora). se organiza şi ducea viaţa ei proprie mai departe. i-a favorizat. de obligaţiile nepotrivite cu. deportări. alţii respectau doar cele 10 porunci. Drept e că după aceea se producea dezbinarea dintre iudei şi creştini. Simon Magul. fiind numiţi în genere t e ­ m ă to ri d e D u m n ezeu (cpo6o6[. ser­ vind ( < o punte de trecere de la păgînism. A ceste privilegii au favorizat propaganda religioasă. Alexandru cel M are le-a acordat avantaje în oraşele înfiinţatede el. Dintre samarineni au ieşit sub influenţa ideilor religioase păgîne. prin iudaism. le era per­ mis cultul mozaic şi respectarea sabatului. Corint. religioase ale iudei­ lor s-au modificai în parte. Ei au for­ mat colonii importante la Babilon. observau sabatul. iudeii s-au răspîndit mult în afara Palestinei. Roma. numiţi p r o z e liţii d r ep tă ţii sau fiii a li a n ţ e i. iudeii au făcut în adevăr prozelitism şi au atras la credinţa mozaică. deo­ sebirea dintre mîncărurile curate şi necurate. Prozeliţii erau de mai multe feluri. Intre samarineni şi iudei era mare ură. Unii primeau circumciziunea şi luau parte la sacrificii. la început. de război. de cultul oficial şi imperial. Erau scutiţi de serviciul mi­ litar. odată înfiinţată. Iudeii formau co ­ munităţi proprii şi auţonome. Influenţaţi de cultura greacă — au exislat iudei «elenişti». Damasc. Alexandria.

1953. misiu­ n ea acestui Mesia devenea politică. 5 -e éd. fidelitatea lui faţă de religia primită şi păstrarea ideii mesianice. II. 1953. t. I d e m . admiţînd că şi alte popoare pot să primească Legea mozaică şi să dobîndească mîntuirea.. Paris. T o u t a i n . A. F a b r e. H is to ir e d e R o m e. P e n t r u s t a r e a l u m i i g r e c o . A 1 1 h e i m. S tu ttg art. P rin c ip a lu l iu i A u g u s tu s. Le C h ristia n ism e n a issa n t. stăruinţa poporului iudeu în mo­ noteism. 125— 170. I. M ün­ chen. 1962. — 14 ap. A.r o m a n ' e : D. H is to ir e r o m a in e . 1974. L e s e m p e r e u r s r o m a in s e t l e c h r is tia n is m e . L e s c u lt e s p a ïe n s d a n s ¡'em p ire ro m ain . L e m o n d e g r e c o -r o m a in a u te m p s d e N o tr e S e ig n eu r. p. 1905— 1917. 1931. M aş k i n. T ib e r iu s . I d e m . 1954. 1960. I d e m . L. L 'id éa l r e lig ie u x d e s G r e c s e t T E v a n g lie. Legea V e c hiului Testament. L e m iiieu sp iritu e l. B ucureşti. C u m o n t. Bände. 2-e éd. A u g u s te 63 av. Paris. 3 vol. J . Paris.. C. J . E. L e s r e lig io n s o r ie n t â t e s d a n s l e p a g a n is m e ro m a in . ci ca un erou. Le c a d r e t e m p o r e l. D as ir ü c h te C h risten tu m u n d d ie g r i e ­ c h i s c h e B ildu n g.. W . C. F r. F e s t u g i è r e et P. p. să nu-L respecte ca pe adevăratul Mesia şi să ceară osindirea Lui ca blasfemiator. Paris. Fr. ca şi acţiunea iudaismului în lume. J . 4-e éd. t.. Sam arian. nenorocirile şi umilirile în­ durate de iudei au contribuit la schimbarea ideii mesianice însăşi. I. S. J . B IB L IO G R A FIE 1. Paris. Trad. L e H au t-E m p ire. Paris. E x p a n sio n e t lu ttes . Din religios-morală. Paris.. L e s g ra n d s c o u r a n ts d e la p a n s é e a n tiq u e . L a v i e q u o tid ie n n e à R o m e à ¡'a p o g é e d e ¡'E m pire. 1935. 1936. A. J . 2.PER IO A D A ¡N T II (P IN A LA 324) 45 malişti şi fanatici decît iudeii din Palestina. P i g a n i o 1. 1959. A. par A. L 'em p ire r o m a in e . T u d o r. Mesia era aşteptat nu ca un Mîntuitor al lumii. L é o n H o m o ... 1935.. 1923. C a r c o p i n o . Paris. 1963. III. religia iudaică de după exilul Babilonului este deosebită de cea a profe­ ţilor. au pregătit calea pentru răspîndirea creştinismului mai mult decît ori care altă împrejurare din cele cunoscute în istorie. Paris... L e m o n d e g r e c o -r o m a in a u te m p s d e n o tr e — S e ig n eu r. 1929. cazuistă. Bucureşti. N. Trad. Paris. C a r l S c h n e i d e r . 1933. S tăpînirile străine. A l b e r t i n i . E. 6-e éd. B erlin. A u g u s t u s şi T i b e r i u . R i v a u d . Paris. G e is t e s g e s c h ic h t e d e s a n tik e n C h risten tu m s. Paris. Paris. A ceasta a făcut ca iudeii să nu înţe­ leagă pe Iisus Hristos. 1954. Coeury. A. dînd strictă observare lite­ rară prescripţiilor Legii. 1935. L e d e c ü n d u m o n d e a n tiq u e . 1932. ca un eliberator naţional al p p p p ra lu X iu ^ ftjU a x o b iâ străină. devenind formalistă. în general. ritualistă.. Totuşi. J . F ig u ri ele îm p ă r a ţi ro m a n i. Ja e g e r. 20— 104. F e s t u g i è r e. K o r n e m a n . B o u n i e t. . Paris. E x a m en d e s c a u s e s d e la d ë c a d a n c e .

A uvry. L e s H é b r e u x . M essage é v a n g é liq u e et c u ltu re h e l l é n is ­ tiq u e . B o x l e r . Paris. I d e m . C. 1929. S tr e itlic h te r a ü s d e r e r s te n V ciiolgiiiH iay.. H is to ire d e s d o c tr in e s c h r é t ie n n e s a v a n t N ic é e . 1961. T h e J e ws u n d e r R o m a n R u le. Pentru in stitu ţiile şi v iaţa pu blică a rom anilor şi g recilo r.-D. K o s m a i a. Paris. 1929. E sse n e r. W i f s t r a n d . V . N ew York.. D a n i e l . ' C. :.-M.14. Paris. L e s J u ils d a n s ¡‘E m p ire ro m a in . J e w is h s e c t s at th e tim e o l J é s u s . franç. 1958 . Les S a d d u c é e n s (Études bibliques). Paris. Paris. 512 p. R evised édition. Paris.40 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ 2. 1925. S i m o n . A. Paris.R o p s . Berlin. m o e u r s c h r é tie n n e s . M a r y S m a l l w o o d . 1939.. t. ! ■ P e l c r s o n. 1966. S. 1— 2. Paris. Philadelphie. N a h o n.T eolo g ice». I d e m . H is to ir e d 'Isra ël. X IV — 595 p. 1966. Leiden. 1963. 1959. J u d e n un d C h riste n im a lte n R om . Paris. Zé l o t e s et S ic a ir e s e t leu r m en tio n p a r p a r o n y m ie d a n s le N o u v e a u T e s ta m e n t. La c it é a n tiq u e. 9 --1 0 . 1967. M an u el d e s a n tiq u ité s ro m a in e s. réim prim é. 2 vol. 1976. Paris. L e M o y n e. vezi : A. Paris. par M. 3. T h . M a u r r e. D ew ailly. 1966. W icn . Trad uit du suédois par L. M o e u rs p a ïe n n e s . 1960. 1959. 19.. E s s é n ie n s . L e ju d a ïs m e e t l e c h r is tia n is m e a n tiq u e d ’A n tio c h u s E p ip h a n e à C o n s ta n ­ tin. La v ie q u o t id ie n n e en P a le s tin e au t e m p s . par P. E rom P o m p e y t o D io­ c le tia n . V II— X IX . G abalda. 1929. în «Studii. Hum bert. X X V I (1974). C a u s s e . P a u l S t y g e r. Leiden. I. 1962. G r a y z e l . trad. du fra n ç a is : L es s e c t e s ju iv e s a u te m p s d e J é s u s . I d e m . 1961. trad. Leiden. C. U e m en tio n p a u lin ie n n e d e s E s s é n ie n s d e Q um ran. U i c i o t t i. Paris. 1887— 1907. H. 1968. J . London. M. H is to ire d e s J u ü s . nr. Paris. Paris.d e J é s u s . 25-e éd. B r i g h t . F r ü c h r is tlic h e J u d e n tu m ü n d G n o s is . A h is to r y o l Is r a ë l. N. p. tome I— V . C.cil. J . 2 vol. 437 p. E. Paris. B a u d r i l l a r t . 1962. é c o n o ­ m iq u e e t s o c i a l e . H e b r a e r . D a n i é 1 o u. ■ J. P e n t r u l u m e a i u d a i c ă : M. Touati. F u s t e i d e C o u l a n g e s . P r é c is d e s in stitu tio n s p u b liq u e s d e la G r è c e et d e R o m e a n c ie n n e s . 707— 716. 1936.C h r is t ia n is m e . Les d is p e r s é s d 'Isr a ë l. E s e n ie n ii şi B is e r ic a p rim a ră . L eu r c o n d itio n ju r id iq u e . 1 ’ . 1914 . t. Le m o n d e à la n a is s a n c e du C hrist.. II. L 'E glise a n c ie n n e et Ia c u ltu re g r e c q u e . 1976. C h risten . 2 vol. J. Paris. Trad uit de l'allem and sous la d irection de G. A b b é A. J u s t e r. K r ü g e r . Paris. M a r q u a r d t et P. D a n i e l . 1980.. M o m m s e n . trad. Paris. J. franc. H. . T h é o lo g ie du Ju d é o .

IISUS HRISTOS. care îndemna pe iudei la vir­ tute. Isto r ia b is e r ic e a s c ă . 5). el anun­ ţa şi judecata lui Dumnezeu. care vorbeşte cu laude despre el. fiind numiţi . întrebînd dacă el este Mesia. necreştinii şi unii din adversarii creştinis­ mului recunosc în Iisu s H ristos o personalitate unică. Printre ei. Vameşi. fără egal în is­ toria omenirii. fiul lui Irod cel Mare. în aşteptarea Celui «mai mare». El ducea viaţa de ascet şi boteza în Iordan. MÎNTUITORUL LUMII* Ioan Botezătorul. I.Hr. Cu împărăţia lui Dumnezeu. Ioan Botezătorul a fost arestat de Irod Antipa (4 î.). popor alergau la el. Ioan era convins de venirea timpului me­ sianic şi se considera vestitorul lui. A n tich ită ţi iu d a ic e (XVIII. Creştinii.—39. Iisus Hristos. Io a n R ă m u rea n :J . ci să «îndrepteze calea» pentru venirea Mîntuitorului. Pe lîngă ştirile ce avem des­ pre Ioan Botezătorul în Evanghelii. Pentru predica lui necruţătoare. a fost închis la Macherus şi decapitat. dreptate şi pietate (Eusebiu. El nu tinde să form eze. 5). au fost la început Apostolii Andrei şi Ioan. Cu aceasta se desăvîrşea «plinirea vremii» şi se intensifica pregătirea mesianică. II. d. A ctivitatea Mintuitorului a fost precedată cu pu­ ţin de a lui Ioan Botezătorul.o comunitate proprie. el este amintit în scrierea istori­ cului iudeu Iosif Flaviu. Ioan Botezătorul era un profet — ultimul al Legii Vechi — şi predica pocăinţa pentru apropiata «împărăţie a cerurilor».«creştinii lui I o a n » . soldaţi. . care au urm at apoi Mîntuitorului. Ucenicii lui s-au menţinut cîteva zeci de. decît el. cunoaştem totuşi bine ca* Capitol red actat de Pr. ani.Hr.e i practicau un botez şi aveau rugă­ ciuni şi posturi proprii. numindu-1 un om bun. Predica lui Ioan a făcut o puternică impresie. Deşi materialul istoric de care dispunem este prea puţin faţă de ceea ce a fost şi a făcut Iisus Hristos. prof.

Iisus Hristos s-a născut în zilele procuratorului roman Ponţiu Pilat (Luca 1.ii insemiml eveniment din istoria omenirii şi a mîntuirii noastre. greşită. Marcu. îndeosebi la Dogmatică.■48 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ •racIerul.'i (Dobrogea). Iuda Tadeul şi Faptele Apos­ tolilor sînt singurele noastre documente.Hr. Cronologia vieţii Mîntuitorului. ci o mărturie a credinţei Sfinţilor Apostoli şi a primilor creştini. ci se ocupă numai de viaţa sa omenească. începînd din 526. sociale. Iisus Hristos n-a scris nimic. Asupra vieţii lui Iisus Hristos s-au scris şi se scriu continuu nenu­ mărate studii şi lucrări. fiecare autor interpretînd opera şi mesajul său evanghelic în funcţie de opiniile sale istorice. eco ­ nomice şi politice. viata. ci ea ur­ măreşte să transmită o învăţătură dogmatică şi morală. prin cuvîntări şi parabole. cum am arătat. învăţătura şi rezultatele misiunii Sale. epistolele Sfîntului apostol Pavel şi epistolele lă ­ sate de Sfinţii apostoli Iacob. moralist. originar din provincia romană Scythia Minor sau Daria Ponlir. de aceea învăţătura sa este orală sau predicatorială (kerygmatică).u. vom înfăţişa aci numai datele şi laptele mai însemnate. . Din viaţa şi învăţătura Mîntuitorului.u. Petru. la 753 a. la Roma. Istoria nu poate să înfăţişeze viaţa sa dumnezeiască în sînul Sfintei şi celei de o fiinţă Treimi. filosof. Ioan. care formează un obiect de sludiu pentru alte discipline teologice. Pentru creştini. Istorisirea evanghelică nu este o încercare de biografie. însă Iisus Hristos este o persoană divino-umană. calculată de Dionisie cel Mir . idealist visător sau reformator religios. 5). Care s-a întrupat din fecioara Maria şi a vieţuit ca persoană istorică în timpul împăraţilor romani August (31 î. cu rîţiva ani înaintea erei creştine stabilită de Dionisie cel Mic (f 540) în 753 a. Luca şi Ioan.c.— 14 d. El este prezentat ca gînditor.c. Ele nu sînt nişte biografii ale lui Iisus Hristos sau rezumate ale cuvîntărilor sale. Deşi naşterea lui Iisus Hristos este rol m.) şi Tiberiu (14— 37). El s-a adresat iudeilor pe cale orală. Evangheliile lăsate de Sfinţii apostoli Matei. mai tîrziu decît a fost. el punînd naş­ terea Mîntuilorului. filosofice. aceasta făcîndu-se la alte discipline teologice. Rînd pe rînd. Era creştină. pentru istoria creştinismului. !este Fiul lui Dumnezeu.Hr.sau Hxiguus. mai ales din cele patru Evanghelii. este. în timpul împăratului Augusl. <lala oi nu so cunoaşte cu precizie.

). paralitici.. isterici. deci în 749 sau mai corect în 748 a. împreună cu Fecioara M aria şi bătrînul Iosif. ¡fiind proconsul al Siriei şi Palestinei Quirinus. celor umili şi bo l­ navi : orbi.u. apoi şi în Răsărit. a spus : «Iată m ielu l lui D u m n ezeu C el c e r id ic ă p ă ca tu l lum ii» (Ioan 1. 311— 336). care precede cu puţin pe a Mîntuitorului. apoi începutul activităţii publice a Sfîntului Ioan Botezătorul. Iisus Hristos s-a născut cu un an sau doi înainte de 750 a..c. cînd Iisus avea «aproape treizeci de ani »(Luca 3.Hr.P ER IO A D A IN T II (P IN Ă LA 324) 49 In realitate. aluzia la vîrsta Lui — «în că nu a i c in c iz e c i d e ani». unde în­ cepe să înveţe în oraşele din jurul lacului Ghenizaret.G.u. Primii săi discipoli au fost discipolii Sfîntului Ioan Botezătorul (ca Ioan şi Andrei).. tradiţia creştină a fixat naşterea Mîntuitorului la 25 decembrie în fie­ care an. nu departe de aşezările esenienilor.u. moartea lui Irod în 750 a. îndrăciţi. cum a stabilit-o Dionisie cel Mic. El şi-a ales doi­ sprezece Apostoli şi învăţa în sinagogile iudeilor în zilele Sabatului. i-au zis iudeii (Ioan 8. pe lîngă iudei se aflau şi greci. deci cu 4 sau 5 ani mai înainte de 753 a. 19— 20).c. 4 — Istoria bisericească . iar din 379 şi la Constantinopol. în acest timp. Iisus se retrage în pustie. numit şi M area Galileci sau Marea Tiberiadei şi în ţinutul numit D e c a p o lis = ţinutul celor zece cetăţi. printre u ce ­ nicii lui Ioan Botezătorul.c.c. Ea a avut loc în timpul împăraiului August. Cînd Sfîntul Ioan Botezătorul a văzut pe Iisus venind către el. leproşi.u. Iisus Hristos şi-a începui. cînd Sfîntul Grigorie de Nazianz a ţinut celebra sa predică festivă : «H ristos s e n a şte. în jurul anului 377 Ia Antiohia. Iisus se adresează de preferinţă oamenilor simpli.— 39 d. 57) şi la zidirea templului de către Irod cel M are (Ioan 2. se retrage în Galileea. Este cunoscută. s-a arătat la Betleem steaua magilor la Naşterea lui Hristos. misiunea la vîrsta de treizeci de ani pe malurile Iordanului. Mai tîrziu. precum şi vameşilor.Hr. anul morţii lui Irod.c.(14— 37). în Evanghelii se găsesc cîteva date şi indicaţii de timp referitoare la anul naşterii şi vîrstei lui Iisus Hristos. de asemenea. în anul al X V -le a al domniei împăratului Tiberiu . fiind limp de pace. slăv iţi-L ! Ilr is îo s din ceru ri. 23). 29).u. sărbătorită mai întîi la Roma. a urmat fuga lui Iisus Hristos în Egipt. care a făcut un recensămînt ai populaţiei... 36. Cînd el se întoarce şi află de arestarea şi moartea Sfîntului Ioan Botezătorul de către Irod Antipa (4 î. uciderea pruncilor. unde. în lîm p in aţi-L » (P. A ceste indicaţii ne îndreptăţesc să aşezăm anul naşterii lui Iisus Hristos în 749 sau 748 a.

ni stabilirea datei morţii Mîntuitorului pot fi luate în consideî't. 32 sau 33 al erei creştine. Marcu şi Luca. calculele cele mai lume sînt de acord pentru anii 30 sau 33 cînd paştile iudaice au cir/. De asemenea. care vorbeşte de trei Paşte. 4). unii eretici. anul 30 (783 a. care vorbesc de un singur Paşte şi Evanghelistul Ioan.. (25. au crezul că activitatea pu­ blică a Mîntuitorului a fost doar de un an. Mîntuitorul s-a botezat în Iordan la 6 ianuarie 780 a. | rîliva ani (I fi ! după moarlea Mîntuitorului).un loc din profetul Isaia (61. A ctiv ita ­ tea publică a Mîntuitorului variază — după unii istorici şi cercetători — între 1 şi 3 ani. X IX . După dalele de mai sus. IVnl. alţii chiar mai tîrziu (36).c. alţii în 33. 14 nisan (7 aprilie). rezultă că Iisus Hristos a trăit mai mult de 33 de ani. martiriul Simţului Şlelan şi convertirea lui Saul (Sfîntul apostol Pa vel). E de remarcat că evangheliştii nu dau date islorice precise. în anul 27 al erei dionisiace.c. . Matei. ceea ce arată că activitatea sa a durat peste trei ani. 1) şi a anului 782— 83 (Ioân 6.u. pe drumuri. (783 a. 2) şi Lev. ci menţionează doar fapte nedatate din xâaţa Mîntu¡torului. iar înaintea. în ajunul paştilor iudaice.u. 23). pe ţărmurile lacului Tiberiada.n| simbăla. unii autori noi o pun în anul 28.). anume 35— 36 de ani. 18— 19) : «M-a Irim is s ă v e s t e s c an u l m ilei lui D um n ezeu ». în sinagogi. în pustie. avînd circa 30 de ani (Luca 3. Unii scri­ itori creştini socotesc a fi anul 28. ca alogii şi gnosticii. Acea sin ipoteză a fost re­ luată de unii istorici bisericeşti în sec. Ţinînd seama de faplul că Mîntuitorul a muri! pe Cruce.). alţii 29.. a serbat cu Sfinţii Apostoli Cina cea de taină. 10). EI a petrecut Pasha anului 781— 82 (Ioan 5. iar data morţii în anul 30 d. într-o vineri. iii I>()l('/.u.|îc'.u.. Durata activităţii publice a Mîntuilorului nu este nici ea mai si­ gur cunoscută din cauza deosebirii dintre Evangheliştii sinoptici. Părerea cea mai întemeiată şi admisă de cei mai mulţi este dala de 7 aprilie.c. care aminteşte. După Sfîntul Luca (4.c. alţii în 30.Hr. Nici anul morţii Mîntuitorului nu este acelaşi pentru toţi.50 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ cărturarilor şi fariseilor.itorul (poale cu doi ani înainte de moartea lui Hristos). a fost apoi prins. După studii mai noi. şi alte date creştine însemnate ca : moar­ tea lui Io. socotind data naşterii în 749 748 a. judecat şi răs­ tignit vineri dimineaţa. desigur cu probabilitate.Paştelui din anul 783. cil se (’iede în mod obişnuit. sau 30 al erei dionisiace.

Răstignirea. în timpul proconsu­ lului Quirinus. De aceea.Din activitatea mesianică a Iui Iisus Hristos. şi înălţarea Lui. Iudeea. Evangheliile au reţi­ n u t: botezul Lui de către ¡Ioan (Matei 3. afirmau ei. . profet şi făcător de minuni.) şi judecat de marele preot Caiafa şi de sinedriul iudeilor. în afară de fuga Lui în Egipt şi de întoarcerea în Galileea.PER IO A D A ÎN T lI (P IN A LA 324) 51 sau ceva mai mult. Astfel s-a ajuns la con­ damnarea iui Iisus Hristos la moarte prin răstignire pe cruce. prinderea. cînd El s-a rătăcit de părinţii săi în templul din Ierusalim (Luca 2. şi Ierusalim. T e ia c i p e T in e D um ­ n ezeu » (Ioan 10. 42— 51). Marcu 1. 19. pe de o parte a făcut o foarte puternică impresie asupra poporului. Intr-adevăr. . 13.Hr. . intrarea triumfală în Ierusalim. In cele din urmă. ca învăţător. pe de alta a stîrniţ ura conducătorilor iudei. după care Iisus a învăţat la preoţii din Egipt sau în alte ţări (India). Iată cuvintele lor : «Pentru lu cru bun nu aru n căm cu p ie tr e a su ­ p ra Ta. In cei vreo trei ani dţ^nnsiune publică.. 1 7 . nu se cunoaşte decît episodul de la 12 ani. Mîntuitorul a declarat : «Eu şi T atăl una sin tem » (Ioan 10. « e ste m ai d e fo lo s s ă m o a r ă un om pen tru p o p o r d e c ît s ă p iară tot n e a m u l» (Ioan 11. ch e­ marea Apostolilor (Matei 10). învierea. după conducătorii iudeilor. sînt simple închipuiri fără nici un temei istoric. sub Împăratul August. ci p en tru h u lă şi pen tru c ă Tu. cu prilejul unui recensământ. 42). Iisus Hristos a fost arestat din ordinul procurato­ rului Ponţiu Pilat (26— 36 d. Evenimentele mai însemnate din viaţa Mîntuitorului. Unii scri­ itori creştini vechi (Sfîntul Irineu al Lugdunului = Lyon) şi unii teologi noi cred că Mîntuitorul a trăit pe pămînt chiar 40 de ani. 30) şi «De Ia D um n ezeu am ie ş it şi am v e n it» (Ioan 8.Hr. Iisus Hristos a desfăşurat o a c ­ tivitate extraordinară. condamnarea. Iudeii se temeau foarte mult de romani să nu le nimicească ţara şi neamul : «De-1 v o m lă s a a şa . 9— 11). El este acuzat că s-a făcut pe sine « r e g e le iu d e i­ lor» (Ioan 18. în afară de faptul istoric al naşterii Lui la Bethleem. Ipotezele unor cercetători raţionalişti. om iiin d. dacă se va fi născut înainte de 748 î. religioasă şi politică. 33). Din copilăria lui Iisus Hristos. propovăduirea însoţită de minuni în Galijeea. Moartea. toţi v o r c r e d e în El şi v o r v en i ro m a n ii şi n e v o r lu a lo c u l şi n eam u l» (Ioan 11.d. judecarea. 48). după opi­ nia marelui arhiereu Caiafa. ideile pe care El le-a predicat. care. 33— 3 7 . Vina lui Iisus Hristos este. 50). 12) şi s-a declarat pe sine Fiu al lu i D um ­ n ezeu .

17). dar «a plin ii L eg ea » (Matei 5. 15). iar Sfîn­ tul Apostol Petru mărturiseşte : «Ei n -a s ă v îrş it n ici un p ă c a t. propovăduită de Iisus Hristos. 2 . Mîntuitorul urmăreşte mîntuirea omului. care înseamnă eliberarea lui de păcate. ca stare de credinţă. Deşi Iisus Hristos predica iudeilor. vor intra toţi cei ce cred în El şi în misiunea Lui dumnezeiască.IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ învăţătura. «Si s c v a p r o p o v ă d u i E v a n g h e lia a c e a s t a a îm p ă ră ţiei în luată lu m ea sp r e m ărtu rie la to a te n eam u rile» (Matei 24. aşa rum l-a vestit Mîntuitorul era o nouă con­ cepţii* r<i şi lo. Acest universalism religios. sfinţirea şi îndumnezeirea omului. de virtute morală şi fericire sufletească. Iisus Hristos a vorbit şi a lucrat în numele. parabole şi ima­ gini de o simplitate. Evanghelia. 5). 10. mergînd mult mai departe de .il«' marile adevăruri predicate de El. restructurarea firii umane. în îm p ă ră ţia ceru rilor. ea fiind de origine dumnezeiască. ascultă şi (in preceptele Lui. Cu tot sincretismul religios Şi prozelitismul iudaic. Mîntuitorul a dat învăţături sublime în cuvinte. Prin îndemnul : «P o c ă iţi-v ă c ă s-a a p r o p ia t îm p ă r ă ţia c e r u r ilo r » (Matei 3. a avut o viaţă morală de o curăţie şi înălţime sufletească unică şi incomparabilă. cu auto­ ritatea şi puterea lui Dumnezeu. adică vestea cea bună. a mărturisit dumnezeirea Sa şi a ară­ tat misiunea Lui mesianică în faţa Apostolilor şi a oamenilor. adîncime. 57 . sinceritate. învăţătura Lui n-a fost depăşită şi nu poate fi depăşită de nici una dintre religiile naturale ale lumii sau de vreun alt sistem de gîndire filosofic sau religios. adusă lumii. obişnuiţi cu propriile lor religii. 14). Marcu 1. 46). reînnoirea. Mi uluitorul a pornii de la ideile religios-morale ale Vechiului T es­ tament. frumuseţe şi înţelepciune supraomenească. 4. Ideea centrală a propovăduirii Mîntuitorului este « îm p ă ră ţia lui D um nezeu» sau « îm p ărăţia ceru rilo r» . învăţătura Lui este destinată iul regii lumi. a fost un mesaj religios şi moral. se renasc «din a p ă şi din D uh» (Ioan 3. Prin doctrina Sa. nu social sau politic. bun suprem apărut cu El şi realizat în lume prin îndeplinirea poruncilor lui Dumnezeu. n ici s -a a i la t v ic le ş u g în gu ra L ui» (I Petru 2. 7 . «C in e d in tre v o i m ă v ă d e ş t e d e păcat». 22). se schimbă sufleteşte* şi trăiesc o viaţă religios-morală nouă şi curată. învăţătura Mîntuitorului a fost înţeleasă cu greutate de unii şi de alţii. A ceastă împărăţie este înţeleasă ca o nouă ordine morală. îşi începe El misiunea sa mîntuitoare. a spus El (Ioan 8.

Ei nu sînt trei Dumnezeu. aşa Dumnezeu-Tatăl este prezent în întruparea Fiului. ca şi raportul dintre oameni este radical schimbat prin preceptele Evangheliei. sfîntă. Dumnezeu-Tatăl s-a făcut cunoscut oamenilor. El esle Tatăl ceresc al tuturor oamenilor. născut mai înainte de toţi vecii din Tatăl. « T oate c ît e a rc T alăl a le M e le sînt» (Ioan 16. 38 . care formează una. 9). In noua religie. «Nu ştiţi. ci trei ipostasuri sau persoane a le u n ei sin g u re D u m n ezeiri.P ER IO A D A IN T 1I (P IN A LA 324) 53 ea. 14. 15). Raportul dintre Dumnezeu şi oameni. desăvîrşit în fiinţa. prin credinţă în Iisus Hristos şi prin revărsarea harului Sfîntuluj Duh la desăvîrşire. 10). deşi a îmbrăcat chip omenesc. După Sfînlul apostol Pavel. Există un singur Dumnezeu ade­ vărat în trei ipostasuri sau persoane : Tatăl. sfinţenia şi bunătatea Sa. Iisus Hristos se găseşte faţă de Dumnezeu-Tatăl într-un raport deo­ sebit şi unic. iar oamenii de pe toată faţa pămîntului sînt fiii Săi şi fraţi între ei. Cu alte cuvinte. inefabil şi infinit este esenţială. «C ăci trei sîn t c a r e m ă rtu rise sc în c e r : T atăl. curăţia. ideea existenţei unui singur D u m n ezeu spiritual. 38). 3). Iisus Hristos este « stră lu cirea s la v e i şi c h ip u l fiin ţei lui D u m n ezeu » (Evr. le-a spus El Sfinţilor Apostoli. c ă T atăl e s t e în M in e şi Eu sîn t în T atăl ?» (Ioan 10. «Eu şi T atăl una sîn tem » (Ioan 10. atotputernic. Fiul şi Duhul Sfînt. El a înnoit şi a înnobilat conţinutul noţiunilor religios-morale vechi şi contemporane şi a creat o nouă religie şi morală. lot. Prin m o n o teism u l şi spiritualitatea lui Dumnezeu. iar prin jertfa Sa pe cruce a adus mîntuirea lor. C u vîn tu l şi S lîn tu l D uh şi a c c ş ti trei una sînt». care a îmbrăcat chip de om. deofiinţă şi nedespărţită Treime. «El e s t e ch ip u l D u m n ezeu lu i celu i . 1. Dumnezeu este spirit personal. a mărturisit Mântuitorul despre Sine. meniţi să ajungă. «Şi to a te a le M e le sîn t a le T a le şi a le T ale sîn t a le M e le » (Ioan 16.. 10). 45) şi «Cei ce M -a văzu t p e M in e a v ăz u t p e T atăl» (Ioan 4. sfinţenie şi îndumnezeire. 7). Iisus Hristos a afirmat totdeauna dumnezeirea Sa şi legătura Lui intimă cu Dumnezeu-Tatăl ca Fiu al Său. prin Domnul Iisus Hristos. ideea de Dumnezeu este mult adîncită şi atinge în învăţătura lui Iisus Hristos «cea mai înaltă treaptă a theismului». A ltă­ dată a a d ă u g a t: «C ine M ă v e d e p e M in e v e d e p e C el c e M -a trim is p e M ine» (Ioan 12. de filiaţie directă propriu-zisă : El este Fiul lui Dumnezeu în înţeles real metafizic. n e ­ văzut. după cum Fiul lui Dumnezeu este prezent în «sinul T atălui».. Prin Fiul Său. mărturiseşte Sfîntul Apostol Ioan (I Ioan 4. Dar.

«C ă ci d a c ă H ristos n -a în v ia t. fiin d în cep u tu ră (a învierii) c e lo r adorm iţi» . Ioan 13. Luca 19.Y/c/ şlim c ă atu n ci cîn d s e v a a ră ta Iisu s. 18— 20 . 21 . Sufletul omului este o substanţă fină. 2 6 . 16. 9). în teologia creştină este implicată şi a n tr o p o lo g ia .. Doctrina creştină învaţă că omul a fost creat de Dumnezmi «după ch ip u l şi a s e m ă n a r e a sa» (Fac. antropologia. în fiinţa omului se unesc în chip mi­ nimal lumea nuilerială şi lumea spirituală. trădarea lui Iuda (Matei 26. dărîmarea Ierusalimului (Matei 24. 21— 26). Cor. Prin Sfîntul Duh. 4. spune sfîntul Apostol Pavel. concepţia despre om. 44 . 1 3 . 21 . 22). 1. 17. . 2. înălţîndu-se pînă la sfinţire şi nulumno'/oire spre a trăi în veşnicie cu Dumnezu. dar capabil să se ridice prin virliile şi barul divin la asemănarea cu Dumnezeu.(. 2. Pogorîrea Sfîntului Duh asupra Sfinţilor Apostoli (Luca 24. 21. stă în slrînsă legătură cu concepţia despre Dumnezeu. ca împlinire şi desăvîrşire a întregii creaţii. imaterială. Fapte 1.. 26). După doctrina creştină. 29— 3 0 . M arcu 14. Antropologia creştină este cu totul diferită de antro­ pologia religiilor naturale. 31— 3 4 . simplă. z a d a rn ic ă şi c r e ­ d in ţa v oa stră. Iisus a proorocit patimile. Marcu 14. Luca 9. Iisus Hristos a adus în lume o concepţie nouă d e s p r e om . 27). moartea şi învierea Sa (Matei 16. 6).. 1 5. ci mai ales prin faptele. ­ 20.. ise revarsă continuu asupra celor ce cred în Iisus Hristos harul lui Dumnezeu cel înnoitor şi sfinţitor. vom ii asemenea Lui.» «Dar acu m H ristos a în v ia t din m orţi. 15. Luca 22. 1. 49 . Marcu 13. Filip. 4 . 33— 3 4 . 2 . fiin d c ă îl v o m v e d e a p recu m este» . 6). Luca 22. 8).. 38). Ioan 13. 2 . Marcu 10. 21 . minunile şi proorociile Sale. 20. omul fiind format din trup nialorial şi suf 1(4 spirilual. Iisus Hristos şi-a afirmat Dumnezeirea Sa nu numai prin cuvintele şi învăţătura Sa. 18— 20 . distinctă de fiinţa lui Dumnezeu.54 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ n ev ăzu t» (Col. spune Sfîntul Apostol Ioan. Chipul lui Dumnezeu din fiinţa omului orientează omul spre îndumnezeire. 14 . propriile Sale profeţii confirmă d iv in ita te a Sa. z a d a rn ic ă e s te p r o p o v ă d u ir e a n oastră . care a confirmat că este Fiul lui Dumnezeu este în v ie r e a s a din m orţi. Ioan 15..«V răjm aşu l c e l din urm ă. 22— 23 . 32— 34 . Minunea cea mai mare. c a r e v a fi n im icit e s t e m o a rtea » (I Cor. renegarea lui Petru (Matei 26.. De asemenea. a treia persoană a Sfintei Treimi. piatra de temelie a predicăm creştine şi garanţia învierii tuturor oamenilor. în Iisus Hristos «lo c u ie ş te tru p eşte to a tă p lin ă ta te a D u m n ezeh ii» (Col.

spiritua­ lizate şi valorificate în gradul cel mai înalt. Siîntul Apostol Petru spune că cei drepţi se fac «p ărtaşi firii d u m n ez e ie şti — (0eia? xotvovoi csuaeioc) (II Petru 1. 37— 39 . cu to ată in im a ta. «Şi era u u im iţi d e în v ă ­ ţătu ra Lui. c i s ă a ib ă v iaţă v e ş n ic ă » (Ioan 3. 7— 8 şi 19). Evanghelia ne descoperă şi pe semenul nostru.. «A tu n ci c e i d repţi. c ă c i D um n ezeu e s t e iu b ire» .i f o lo s e ş t e om u lu i s ă c îş tig e lu m ea în tr e a g ă . Iisus Hristos a adus nu numai ideea de iubire a aproapelui nostru. 16). prin care fiecare trebuie să năzuiască spre desăvîrşirea dum- . 27). « d ra g o s tea e s t e d e la D um ­ n ezeu . 25). «N oi iu bim p e D u m n ezeu . « că ci c e . Cel în treime adorat. După mărturia Sfîntului Apostol Ioan. Ia r a d o u a . c ă c i îi în v ă ţa p e e i c a C el C a re a re p u tere. la f e l c a a c ea sta . 4). mîntuirea lui este datoria şi fericirea cea mai mare. Aşa cum ne-a descoperit pe Dumnezeu. d a c ă -ş i p ie r d e s u fletu l sau ?» (Marcu 8. Aşa cum sufletul este cel mai mare bun al nostru.. bunătate şi curăţie sufletească. în cît p e F iu l Său C el U nu l-N ăscu t L -a d at. care s e v a realiza prin viziunea 'beatifică a lui Dumnezeu şi trăirea în eternitate cu El. 22). B ă iu b e ş ti p e a p r o a p e le tău c a p e tin e în su ţi» (Matei 22. « C ăci D u m n ezeu a ş a a iu b it lu m ea . de a cărui mintuire sîntem cu toţii responsabili. 43). Luca 9. v o r stră lu ci c a s o a r e le in îm ­ p ă r ă ţia T atălu i lor» (Matei 13. ci a dat şi pilda dumnezeiască a unei vieţi de iubire. pe care a pus un preţ nou şi infinit. Iisus Hristos. ne-a descoperit nouă înşine valoarea sufletului nostru. Evanghelia lui Iisus Hristos aduce o înnoire şi un pro­ gres tot atît de mare. c a o r ic in e c r e d e în El s ă nu p iară. religia şi cultul au fost moralizate.• Marcu 12. idee şi pildă dumnezeiască a vieţii creştine. 3 6 . căci El este fratele nostru.P E R IO A D A IN T lI (P IN A LA 324) 55 (I Ioan 3. M atei 16. Cu această învăţătură. fiin d c ă El n e -a iubit c e l dintîi» (I Ioan 4. ne încredinţează Sfîntul Apostol Matei. 29— 31 . 2). Iisus Hristos ne învaţă şi porunceşte : «Să iu b e ş ti p e D om n ul D um ­ n e z e u l tău. De asemenea. Iubirea este cea mai mare poruncă dată de Iisus Hristos şi cea mai m are realizare a vieţii morale creştine : iubirea lui Dumnezeu ca Tată al tuturor oamenilor şi iubirea de oameni ca fii ai lui Dumnezeu şi fraţi ai noştri. Luca 10. A c e a s ta e s t e m a r ea şi c e a d in tîi p oru n că. ia r nu în fe lu l că rtu rarilo r» (Marcu 1. 2 6 . Principiul şi temeiul raporturilor dintre oameni este iu b ir e a . cu tot su fletu l tău şi cu tot cu g etu l tău. In m o r a lă .

de nici o cultură. iar fariseii. care era moarte ruşinoasă dc sclavi. nu s-au opus. ca răzvrătitor contra împăratului de la Roma. de nici o religie. prin răstignire..in. şi pentru că socoteau mesianismul î periculos ilin punrl do vedere politic. 46). în general. Prin concepţia Lui spiritualista. 12). învăţătura şi trăirea religios-morală propovăduite de El. spune Siîntul evanghelist lo. (Mie era saduebeii. Iisus Hristos a ridicat considerabil sensul şi valoarea religiei şi a lărgit orizontul ei într-un mod cu totul deosebit. L-au acuzat în mod fals şi L-au tîrît la judecata procuratorului roman Ponţiu Pilat ca «răufăcător» (Ioan 18. Astfel.iţie pătimaşe : fariseii pentru că El combătuse formalismul gol . cu încredere şi cu respect. slăpîniţi de o con­ cepţie mesianică denaturată. (¡4).. nu fiin d c ă n oi am iu bit p e D um n ezeu . ipocrizia şi formalismul lor religios-moral. In sinedriu. a convins. dar nu ceea ce gîndea şi voia Iisus Hristos. El a uimit. Iisus Hristos a fost în lume. a surprins. declarînd că «niciodată n-a vo r­ bit un om ca Acesta» (Ioan 7.IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ nozeiască însăşi. 10— 11). Iisus Hristos a unit strîns credinţa şi fapta. prin accentuarea nemuririi sufletului şi a răs­ punderii lui înaintea lui Dumnezeu. i ii vutcile de El. agitator. iar n o i d a to r i sîn tem s ă n e iu bim unul p e altul» (I Ioan 4. prin viaţa şi faptele Sale minunate. j sul lotului. c i fiin d c ă El n c -a iu bit p e noi. a dezamăgit şi a scandalizat pe de alta. orbiţi de orgoliul. adică tocmai ceea ce doreau ei. religia şi morala. căruia s-a adresat de preferinţă. după cum spune Evanghelistul Luca «un semn de con­ trazicere» (Luca 2. a declarat uciderea lui Iisus ca o necesitate politică. «în a c e a s ta e s te d r a g o s te a . Deşi Iisus Hristos a fost ucis în chip infamanl. Prin învăţătura Sa. 8. 34). necunoscute pînă atunci. demascaţi şi biciuiţi de cuvîntul Lui. superioare. voind să se proclame rege al iudeilor (Ioan 19. con- . de nici o filosofie. ca hulitor (Marcu 14.. Conducătorii iudei. cu excepţia cîtorva. L-au socotit înşelător. noi. a cucerit pe de 0 parce . Ucenicii Lui înşişi L-au înţeles treptat şi cu oarecare greutate. Partidele iudaice I-au birul o opo/. prin curăţirea şi intensificarea sen­ timentului religios şi moral. 30). în cea mai mare parte însă. prin concepţia despre Dumnezeu şi creatura Sa. Poporul.i ipocrizia lor : saduebeii pentru că nu credeau în înviere şi în 1ici1 u i i re. Mîntuitorul este învăţătorul şi modelul vinei vieţi morale.. a al ras. L-a ascultat şi L-a urmat cu dragoste. blasfemafor. marele preot (arhie­ reul).

c ă tr e iiu l său S e ­ rap ion . completează sau contrafac scrierile canonice ale Noului Testament. în limba siriană. în frunte cu scrierile Noului Testament. . E p istola lui L en iu lu s face o descriere frumoasă a chipului lui Iisus Hristos. I. care imită. Izvoarele istorice ale vieţii lui Iisus sînt scrierile vechi creştine. Ştirile acestea sînt puţine. Un număr de scrieri apocrife. a cărui moarte a adus ruina poporului iudeu. M oartea şi învierea lui Hristos. Persoana lui Abgar V al Edesei este istorică. după care s-a orientat. 2. Ni s-a păstrat o E p isto lă a unui sirian . amîndouă adresate Senatului roman. M a ia . suferinţele. dar corespondenţa lui cu Iisus Hristos trebuie socotită apocrifă. pentru că redau într-o relatare simplă şi veridică cuvintele şi faptele iui Iisus Hristos şi constituie o mărturie a impresiei extraordinare pe care a lăsat-o El. sînt în mod cert apocrife. a lui Toma israelitul. între acestea sînt Evangheliile zise apocrife : a lui Iacob cel Tînăr. 13— 50 d. Regele Edesei Abgar. A b g a r V U kam a (Cel N e­ gru 4 î. reproducînd chipul presupus real al Mîntuitorului Hristos. dar acestea sînt mai tîrziu şi tendenţioase. pictorii. 1.PERIO A D A IN T II (P lN Ă LA 324) 5? linuate de Apostolii Săi. a naşterii Măriei. îl chema prin scrisoarea sa pe Iisus ca să-l vindece de o boală grea. S c r is o a r e a unui r e g e (toparh) al E d esei. constituind cea mai mare înnoire spirituală de pînă atunci. în care vorbeşte despre «înţeleptul rege» al iudeilor. A cta P ilati vorbesc în chip batjocoritor despre condamnarea. scrisă între anii 70— 170 este îndoielnică. 6— 10). un pretins prieten al lui Pilat. cunoscute din tradiţia creştină. al III-Iea. .Hr. d. dar că-i va trimite pe unul dintre ucenicii Săi. la toate popoarele creştine. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . Documentul numit A c ta P liaţi şi E p isto la lui L en iu lu s. a lui Nicodim.d. Autenticitatea acestei epistole.ITr. Iisus îi răspunde că nu poate să meargă la Edesa. cunoscute din sec. 13. iar el continuă să trăiască prin Legea pe care a dat-o. ele sînt pentru noi un document sufletesc de o valoare incontestabilă.Hr. Deşi Evangheliile nu s-au scris cu interesul şi scopul de a face o biografie completă şi datată riguros. oferindu-I în schimb ospi­ talitatea în cetatea Edesei.) c ă tre Iisu s H ristos şi R ăspu nsu l M în tu itoru lu i c ă t i e A b g ar. Ştiri din surse necreştine despre Iisus Hristos. deşi s-au găsit apărători ai autenticităţii ei (Epistolele sînt păstrate de istoricul Eusebiu. au prins rădăcini şi au rămas.— 7. a copilăriei lui Iisus. conţin poate unele elemente istorice. organizate în Biserică.

este probabilă. suspecţi şi urîţi. 3. II. «frate al lui lisus Hristos» (Eusebiu. care nu era creştin. în text. Rabinul E lie z er b e n F lyrcan (sec. Scriitorul iudeu Iosif Flaviu (37/38— 100/105) aminteşte în lucrarea sa A n tic h ită ţile iu d a ic e (XX. aşa cum ni s-a păstrat pînă azi. se află şi cuvintele : «6 XpiaxoS ouxoi r¡y» = «Acesta este Hristos». înclină totuşi să admită auten­ ticitatea ei. pe care ar fi scris-o pe la anul 83 d. 7— 8). 1). între ei Adolf Harnack. II) spune că a cunoscut pe un discipol. M ărtu rii iu d a ic e. 21— 24). c a r e s a dă ca foarte veche. c a ­ l o m n i i l e i u d a i c e a u trecut în cartea « Ş eier to ld o t Icşu» = Cartea originii l ui l i s u s . în realitate. despre uci­ derea lui Iacob. Ele pot fi o însemnare făcută pe marginea textului de un creştin : «Acesta era Hristos».55 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ 3. De lisus llrislos Un lals îndrăzneţ. T ăcerea scriitorilor iudei despre lisus Hristos este explicabilă. 23. Ei aveau despre Mesia alte idei. 4. F ilo n şi Ju stu s d e T ib er ia d a (sec. -Autenticitatea acestor cuvinte este contestată. iar în alt loc (XVIII. I). Porfiriu ş. Iacob al lui lisus Nazarineanul. pentru că voiau sa placă romanilor. 11. 3) vorbeşte despre lisus ca învăţător al adevărului şi făcător de minuni. A ceste ştiri au fost apoi împ r u m u l d l e d e un i i s c r i i t o r i pagini ca Cels. este E p isto la lui B en an . 9.Hr. I. un pretins medic egiptean. la jumătatea secolului al II-lea. înainte de Eusebiu. Se ştie că romanilor le displăceau speranţele mesia­ nice ale poporului iudeu. Acţiunile cu caracter mesianic îi făceau pe iudei. iudeilor nu le convenea să vorbească despre lisus Hristos ca despre un adevărat Mesia. Mai tîrziu. n-au scris despre lisus Hris­ tos. Pe de altă parte. Cuvintele de mai sus. explicînd-o prin gustul lui Iosif Flaviu pentru sincretism şi prin inconsecvenţa lui. Is to r ia b is e r ic c a s c ă . faţă de rondam. Unii istorici. la Eusebiu (Isto ria b is e r ic e a s c ă . tăcerea iudeilor la adresa lui s-a schimbat? ei au început să răspîndească ştiri calom­ n i o a s e c u p r i v i r e l a originea şi viaţa Lui. . mai recent. deoarece o asemenea măr­ turisire din partea lui Iosif Flaviu. un erou. care a fost introdusă apoi în textul lui Iosif Flaviu de un copist. s-a constatat ulterior că aceasta e r a un p a m f l e l din Evul mediu.a. se socotesc interpolate în textul Iui Iosif Flaviu. nefiind cunoscute lui Origen (f 254). adică aşteptau să vadă în M esia un eli­ berator.

fără îndo­ ială. . 2). creştinismul era o religie dispreţuită. S criitorii rom an i care amintesc despre Iisus Hristos sau despre creştinismul începător sînt : proconsulul Bitiniei. 5. ca şi a iudeilor. într-o S c r is o a r e c ă tre îm p ăratu l T raían (ep. nu putea atrage atenţia romanilor în chip deosebii. în mulţimea de culte. R om a expu lit» (V ita C lau d ii 25. într-o carte specială îndreptată contra creştinilor — Aoţo? áXv¡9v¡? (Cuvînt adevărat). 97). Văzut de la Roma. 1910). o apariţie periferică. creş­ tinismul. Pliniu cel Tînăr. Istoricul S u eton iu (Ţ 141). în anul 64. Pliniu c e l T inăr. aminteşte suferinţele îndurate de creştini în timpul persecuţiei lui Nero din anul 64 (A n n a les X V . im p u ls o r e C h r es to c o n tin u e tu m ul­ tu an tes. un instigator demagog. în a lt loc din istoria sa. Dacă scriitorii păgîni nu vorbesc mai mult şi mai bine despre Hristos. Hristos. unii care credeau în Hristos. tăcerea sau rezerva lor.Hr. Se aflau atunci în Roma circa 10. vorbesc despre creştini mai mult. vorbeşte despre expulzarea iudeilor din Roma în anul 49 de_ către împăratul Claudiu (41— 54^ care se agitau clin cauza lui Hristos —■ « Ju d a e o s . cel puţin la apariţia sa. au trebuit să plece din Roma familia de iudei Aquila şi Priscilla. X. condam­ nat la moartea pe cruce de autoritatea romană. alţii nu. vorbeşte despre adunarea creşti­ nilor pentru cult într-o anumită zi — sta to d ie —■ (Duminica) şi despre adorarea lui Hristos ca Dumnezeu (c a rm en C h risto q u a si D eo d ic e re ). cînd a izbucnit incendiul Romei. Suetoniu vorbeşte despre torturarea creştinilor sub împăratul Nero (V ita N er o n is 16. Ei vedeau în creştinism o sectă iudaică dispreţuită sau o superstiţie orien­ tală.PER IO A D A 1N T ¡I (P ÎN Ă LA 324) 59 ea e plăsmuită chiar de pretinsul ei descoperitor (Ernst Edler von cler Plani tz. 2). Cels.Hr. din anul 111— 112. C h restu s este. Menţiuni despre creştini se mai găsesc la medicul G a llen u s şi la retorul F ron ton .). puţin însem­ nată. în S c r is o a r e a s a c ă tre îm p ăratu l T raian .000 de iudei. Datorită edictului împăratului Claudiu. 4). istoricii T acit (55— 120 d. este explicabilă.) şi S u eton iu (69— 141 d. 44). iar în Iisus Hristos un amăgitor. insultă şi acuză pe creştini. II). pe care Apostolul Pavel i-a întîlnit la Corint în 52 (Fapte 18. Istoricul T acit (| 120). care pătrunseseră în Pantheonul roman. Scriitorii L u cian d e S a m o sa ta şi C els (sec.

«G énies et réalités». R o b i n s o n. R. 7 m l’in g e n a ch d e m h is to r is c h e n J e s u s . X. F.C r is to . H. D ien </ C és a r . Les E v a n g ile s e t l ’h is t o ir e d e J e s u s .R o p s . C h G u i g n e b e r t (raţionalist). B arcelon a. E. S c li w e i t / e r. In c o ll. 837 p. 1960. Darm stadt. Paris. B o r n k a m m . Paris. C r i s t i a n i .. M. W ie d a s C hristen tu m . N euchâtel. G. G e s c h ic h t e und V e rk ü n d ig u n g . R. B ordeaux. de l’allem and par J . J . J e s u s v o n N a z a r et. Paris. A m i o t. trad. Paris. 1960. Leipzig. ■ J o s é M. T r i l l i n g . M. L e o rig in i d e l crisfianesim o. E. I. G u i 11 e t. M ünchen. 1981. Faris. K a s p e r . O. 19)8. Grand Rapids. Paris. J é s u s d e N a z a r e th v u p a r l e s tém o in s d e sa v ie . W. R o b b e . G en ève. 1965. de l'AUemand par J. trad. 462 p.00 IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ BIBLIOGRAFIE D espre Iisus H ristos e x istă o b ib lio g rafie consid erabilă. K a li I e r / V r sogi'n n u n lc h is t o r is c h e J e s u s und d e r g e s c h ic h t lic h e b ib lis c h e (. Elrdm ans Publ. 1973. N euchâtel. Giroudout. Paris.1. 1964. M ünchen. . A nex-H eim brod. J . par F. 1431. . L e n z m a n n . 6-c A uflage. Freuss. Paris. E.de J e s u . Stuttgart. 19(ia. S c h w e i t z e r . D a n i é 1 o u. Trad. J é s u s . de l'A n g lais par A. 1957. A. J . Paris.e S r c i e t h is to r iq u e d e la v i e d e J é s u s (D as M essia n itü ts. li. Borlin. en sta n d . A cu ra d i B. Tübingen. “ R. S l e n c z k a . J e s u s ln his o w e n tim e.R o p s . C o n z e l m a n t i . R. Sch losser. . H. 1977. C u I in a n ii. E. Berlin.und L e id e n g e h eiin n is. P. L e b e n und T o d d e s J e s u s v o n N a z a r eth . din Ib. Le p r o b lè m e h is to r iq u e d e J é s u s C h rist. M iiiie lio n . D ie G e s c h ic h t e J e s u C h risti. J é s u s . 1961. J . Hamburg. 9.’H is to r icité d e J é s u s d e v a n t l ’e x é g è s e r e c e n t e . D ie E n tsteh u n g d e s C h riste n tu m s . I:. p. J é s u s . D a n i e l . Trad. L es s o u r c e s d e ¡’h is t o ir e d e J é s u s . D as P r o b le m d e s h is to r is c h e n J e s u s . Mgr. 1969. Paris. C o rsa n i. W . A c o n tin u ig q u e s tio n . D ietelm eier.*. Paris. în « lin c y c lo p a e d ia U niversalism . J é s u s d e v a n t ¡'h isto ire.. A ici m enţionăm lu c ră ­ rile im portante. A. 1968. 1976. 1966. trad. De P eyer. S. 1964. J è s u le C hrist. engleză de C. I il e m. L e D ieu d e s p r e m ie r s c h r é tie n s . K ä s e m a n n . C h. P. 2-e ed. M y t h o lo g ie und d e m y t h o lo g is a lio n ( J e s u s C h rist a n d M y t­ h o lo g y ). B r u n o t. t. C. în «Revue B i­ i i blique.ye d e s L e b e n s Je s u ). 1957. gen. în «Z eitschrift für T h e o ­ logie und K irch e». 1961. Paris. 1961. 19G5. T r o c m é . 1961. L. R e fle x io n su r l e s o r ig in e s d u c h r is tia n is m e . J e r e m i a s . p. D urand-G aselin. W . Le K é r y g m e d e ¡’E g lis e e t l e J é s u s d e l ’h is t o ir e (K e r y g m a und h is to r is c h e r J e s u s ) . in isln s. J e s u s C h ristu s. Paris. 1964. B u l t m a n n . e i r u n d ni a n n. /. Torino. M e A u ll . 2-e éd. li r o v e r. 1967. Schm idt. Z i m m e r m a n . 1973. 1972. D a n i e l . A. C a r m i c h a e l . IÎ. Je n a . E. 1956. G öttingen. G r a n t.. Trad. S. B o r n k a m m. ii eli. T ü bin­ . 1968. T h e h isto ry o f J e s u s C h rist. T h e h is t o r ic a l J e s u s . J é s u s . par. Ii i < > u x. London. 1972. 1976. V iflq . 426— 431. M. Berlin. . G e s c s ic h t lic h k e it u n d P e r s o n s e in J e s u C h risti. t. Î971. B r u c k b e r g e r . A n d e r s o n . M . J e s u s C h ristu s. j risu ltu li d e ila c r itic a s to r ic a . mai noi : H. J o Ii ii • n ii. I X V ( I !):>'(). 1968. G e s c h ic h t e d e r L e b e n . K r a f t . New Y ork. 1968. M. i-ine Shiy. G e o l t r a i n e t G. D er U rspru n g d e s C h risten tu m s. E. L é o n-D u f o u r. Stuttgart. 1971. J é s u s e n so n tem p s. Trad.J e s u F o rs ch u n g . 1962.

IX (1957). 1928. 385— 408.. R ecen su it M. 1944. L. 1954. Bucureşti. M enţionăm ca mai im portante : F. Pline le Je u n e. P u 1 p e a. E p istu laru m lib r i n o v e m . s o n m e s s a g e s e s p r e ­ u v e s . ibidem. Paris. K l a u s n e r . Introd uction b ib lio ­ graphique. F ig u ri d e Îm p ă r a ţi ro m a n i. s a d o c t r in e . V . Z e i l l e r . Paris. V a s i l e s c u . 194—205 . trad. M ărtu rii p r o ia n e d e s p r e S tîn tu l A p o s t o l P a v e l ş i M în tu itoru l H risto s. Trad. C. so n o e u v r e . M a ş k i n . 1960. Trad.. Pr. 1933. 1933. 49— 63. p. Pr. par C. 1954. P. P rin cip a lu l lu i A u gu stu s.Hr. L 'Im p ero d a T ib e r io a g li A n ton in i.. de H. 9— 10. Pr. X X III (1971). Jé s u s -C h r is t. K i c c i o t t i . Paris. 3 vol. Paris. 1934. t. 1935. T ib eriu s. Paris. 1950. în «B iserica O rtod oxă Rom ână». Paris. IV (1947). G h e o r g h i u . Pr. A u to u r d e T ib è r e . p. nr. 63 a v . B o g ata b ibliografie despre lisu s H ristos pu b licată pînă la 1934 se g ăse şte la : J.. 2 vol. în «A lta ru l B a n a ­ tului». L a v i e et. în «M itropolia M oldovei şi Su cevei» L (1974). H e a d 1 a m. Paris. Sch u ster. C r o n o lo g ia v ie ţ ii M în tu itoru lu i. M. în lim ba rom ână de Liana M anolach e. I. O p e r e c o m p le t e . L e b r e t o n e t J. B ru x e lle s. V ie d e J é s u s C h rist.. 304— 313. P r a t. nr. T h e L ile a n d T e a c h in g o i J é s u s th e C hrist. K o r n e m a n . v e z i: P. p. C. P en tru P liniu c e I T în ăr. de S.. X X I (1897— 1898). C ern ăuţi. D. a 2-a. nr. p. S o n tem p s. C e i d in ţii t ă g ă d u ito r i a i e x is t e n ţ e i lu i lis u s . S a e g e r. I. I. par Aug. A l b i n o G a r z e t t i . 1977. Prof. Paris. Prof. B u cureşti. Paris. 7— 8. R ă m u r e a n u . V au ssard . Prof. M o r e a u . Is to r ic u l c e r c e t ă r ilo r d e s p r e « V ia ţa lu i lisu s» . 1927. I. A. 656— 665. 792 p. nr. J é s u s . J . S a v i e . fr. G o g u e l . 11— 12. J é s u s d e N a z a r e th . Hm. L e ttr e s . B u cu reşti. n o tr e S e ig n eu r. L o u i s d e G r a n d m a i s o n . 1974. La p. N. London.— 14 a p r è s J . 1944. S t e r i e D i a m a n d i . L e s p lu s a n c ie n s t é m o ig n a g e s p r o ia n e s su r J é s u s . 1947. T u d o r. Paris. p. M. I). p.. L 'E g lise p r im itiv e (H is to ire d e ¡'E glise. Fiu l ¡ui D u m n ezeu — Fiu l O m ului. 546— 560. 2. T ib e r iu s . L IX (1041). în «Studii T eo lo g ice ». 20— 104. 1958. 1. Fr. p. 2-e éd. H anslik.PER IO A D A IN T II (P lN Â LA 324) 6i V. p. p. P e t i t . I d e m . 4— 15 şi e xtras. 1954. 3. C. C in s tir e a Ş tiu te lo r ic o a n e în p r im e le tr e i s e c o l e . Prof. M i l a n Ş e s a n . Is to r ia r e lig iilo r . Plinius c e l T î n ă r . B ucureşti. t. în «B iserica O rtod oxă Rom ână». par M. Sicard . 2 vol. A u g u s te . nr.Hr. 63— 125. nr. Prof. T a y l o r . B ologn a. J . B u cureşti. M.. 1974. Jé s u s -C h r is t. B ucureşti. P l i n i u s C a e c i l i u s S e c u n d u s . D. Paris. ( — Răm ureanu). London. 621— 671. X L I (1922). T h e L ile a n d M in istry of Je su . T e x te é tab lie et traduit. 177— 199. . London. F lich e et V. A. R. V ia ţa D om n u lu i n o stru lis u s IT rlstos şi v ia ţ a a lto r în t e m e ie to r i d e r e ­ lig ii. R e z u ş. sa d o c t r in e . nr. I d e m . J. M artin. 2-nd éd.— 14 d. ed. în «S tu d ii te o lo g ic e » . p. I s t o r ic it a t e a M în tu ilo ru lu i. Stuttgart. 657— 661 : C o r e s p o n d e n ţa r e g e lu i A b g a r a l E d e s e i cu M în tu itoru l. M i h ă l c e s c u . p.. J .) şi T iberiu (14— 37). 3 -e A u f’ age. Prof. Prof. 712 p. 1928. 7— 12. 1972. 1925. L e B r e t o n . Sam arian. 1983. 1960. J. A n u l şi z iu a m o rţii D om n u lu i n o str u lis u s H risto s. p. Sa p e r s o n n e . Pr. (1943). Pentru îm p ăraţii A ugustus (31 î. L 'E v a n g ile d e J é s u s C h rist. ¡'e n s e ig n e m e n t d e J é s u s C h rist.. 2 vol.. 1931. s a v ie . t. Lipsiae. H o m o . P i p p i d i. I. 3— 4.. E. H is to ire g é n é r a le d e ¡'E m pire ro m ain . L a g r a n g e. In l i m b a r o m â n ă : Diac.

în frîngerea pîinîi şi în rugăciuni» (Fapte 2.<12 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ F. După zece zile de la înălţare. el explică zelul. făgă­ duinţa făcută de lisus s-a împlinit. de a revărsa asupra lor f> Duhul Slîiil. A ctivitatea Sfinţilor Apostoli şi a ucenicilor lor * La înălţarea Mîntuitorului. Apostolii au completat numărul lor. care a învăţat cu minuni şi cu semne. . El. s-a înălţat ■ n împlinii făgăduinţa luată de la Tatăl. în aşteptarea Mîngîietorului promis (Ioan 15. 15). ca şi ei. pe care le-a tăcui prin El Dumnezeu. 31 (1964). urmăriseră tot timpul cuvîntul şi activitatea Mîntuitorului. 42). prin Pogorîrea Sfîntului Duh. Se trăia o viaţă nouă. 26) şi a botezului Jor cu Duhul Sfînt (Fapte 1 . allul la Ieru­ salim (ca la 120. «. a înviat. în «Recherches deThéologie ancienne et médievaie». A h is t o r ic a l an d s o c ia l c o mcnlarY.El este «Domn şi llnsloK». pe Matia. S h e r v i n -W h i t e. Ioan R ăm u rean u . adică Dumnezeu şi Mesia. alegînd prin sorţi. p r o i . dintre credincioşii care. Apostolii au convertit din prima zi «ça la trei mii de suflete». întemeiată de Sfinţii Apostoli după învăţătura şi puterea Mîntuitorului. 1966. în comuniune. «Pătrunşi la inimă».. 14— 36). cel răstignit şi ucis. su r I e s c h r é tie n s . N. In cuvîntarea Sfîntului Petru. Oxford. A. în locul lui Iuda. 15. ascultătorii ■s-a11 pocăit <le ¡iacalele lor şi au primit botezul (Fapte 2. Efectul Pogorîrii Sfîntului Duh a fost imediat şi revelator. ab­ negaţia şi curajul cu care Apostolii au pornit să împlinească porunca Lui. La le t t r e cle P lin e à T r a ja n c . In fii s-au împlinit profeţiile mesianice. 4 — 5). La originea Bisericii creştine. avem un tip de predică apostolică: Jisus Nazarineanul.stăruind iu învăţătura Apostolilor. A ceşti trei mii de primi creştini. I Cor. întem eierea Bisericii. 181— 174. F o u r i e r. trăind în rugăciune. . care a întărit pe Apostoli cu puteri şi daruri supranaturale pentru misiunea lor în lume (Fapte 2). * C a p i t o l r r c l a r l n i . (5). credincioşii Lui formau două grupuri cu no scu te: unul în Galileea (peste 500. împreună cu învierea Lui. p. Prima connmilaie creştină era astfel formată. mergînd şi învăţînd toate neamurile. Grăind în limbile mulţimii de iudei şi de prozeliţi-adunaţi la Ierusalim pentru praznic. stă acest fapt extraordinar din ziua praznicului Cincizecimii. d o l ’r . T h e le t t e r s o i P lin y. Fapte 1.

avînd un cult special. 1— 11). 4). Curajul Apostolului şi prezenţa paraliticului vindecat îi pune pe sinedrişti în încurcătură. spunînd Apostolilor că l-au adus întreg: (Fapte 5. Succesul încuraja pe Apostoli. Doi soţi. Un suflu de adîncă pietate şi de dragoste frăţească plutea peste mulţimea credincioşilor. Apostolii încredinţau cu mărturia lor învierea lui Hristos. Levitul Iosif din Cipru. Petru mărturiseşte cu curaj pe Ii-sus cel răstignit de ei şi înviat de Dumne­ zeu. creş­ tinii se bucură şi laudă împreună pe Domnul.. Apostolii predicau îndeo­ sebi la templu. voind să facă act de cari late. «părîndu-le rău că învăţau poporul şi vesteau în Iisus învierea morţilor» (Fapte 4. aduşi' înaintea membrilor sinedriului şi cer­ cetaţi asupra puterii şi numelui lui Hristos în care vorbesc. Cuvîntul cald şi pu­ ternic al Apostolilor era crezut. pe care se întemeia predica lor. ir în g e r e a p lin ii şi un nou mod de viaţă. Numărul lor creştea zilnic. 1— 2). pentru aju to­ rarea tuturor. se descopcră şi prima umbră. A cest creştin generos şi zelos va fi unul dintre cei mai activi şi mai preţioşi colaboratori ai «Apostolilor». Anania şi Safira. Ei se mulţumesc să-i ameninţe. martori ai eveni­ mentului din ziua Pogorîrii Sfîntului Duh. pentru rugăciune. dar neliniştea pe conducătorii poporului. Episodul este edificator pentru caracterul benevol şi . dîndu-se fiecăruia «după trebuinţă». încît numărul credincioşilor a crescut în curînd ca la cinci mii de bărbaţi (Fapte 4. . dovedesc succesul prodigios al predicii apostolice şi caracterul supranatural al evenimentului care stă la începutul Bisericii. Ei aveau «o inimă şi un suflet».Aceşti primi creştini mergeau la templu. Apostolii sînt arestaţi. din Palestina şi din împrăştiere. numit de Apostoli Barnaba (fiul mîngîierii). Apostolii sînt eliberaţi. Cuvintul lor era întărit de minunile pe care le puteau face. interzicîndu-le să mai vorbească în numele lui Iisus. Cu acest sentiment nou şi puternic.. 36— 37). Vindecarea unui paralitic a trezit un interes şi mai mare pentru predica lor. credincioşii din Ierusalim au realizat bene­ vol şi parţial c o m u n ita te a bu n u rilo r : cei care aveau case sau ţarini le vindeau şi aduceau preţul «la picioarele Apostolilor». păstrează pentru ei o parte din preţul unei ţarine vînclute în folosul comunităţii.PER IO A D A IN T II (P ÎN Ă LA 324) iudei şi prozeliţi. este citat cu cinste pentru o asemenea faptă (Fapte 4. şi consti­ tuiau o comunitate proprie. în latura aceasta atît de frumoasă a vieţii de comunitate creştină. iar acest fapt tulbura şi Inînia pe iudeii care-1 condamnaseră la moarte.

Vin la ei şi bolnavi ca să-i vindece prin minuni. Cu toată împotrivirea sinedriului. păzea hainele uciga­ şilor şi se bucurii de uciderea diaconului creştin. Saul prigoneşte cu pcilimă pe creştini. în vacarmul produs. 1— 11). vorbind cu mai mult curaj despre credinţa cea nouă. Iudeii elenişti se plîng Apostolilor că văduvele lor sînt trecute cu vederea la împărţirea ajutoarelor. Era prima măsură disciplinară în Biserică luată de Dumnezeu însuşi (Fapte 5. căulîndu-i prin case şi tîrîndu-i la judecată. Ştefan.şliaţi propovăduiesc credinţa lor prin Samaria : ajung în . dar soţii Anania şi Satira «minţiseră Duhului Sfînt» şi au primit pedeapsă'exem plară. d ia co n ii. asu p ra c ă r o r a A p o s to lii şi-au pu s m îin ile cu ru g ă ciu n e : Sînt primii slu­ jitori hirotoniţi. ceea ce a impresionat adînc pe cei de faţă. Ei aveau să supravegheze şi să asigure buna rînduială la mesele comune. P r i g o a n a se întinde asupra comunităţii întregi. cu condiţia de a nu mai vorbi despre Iisus (Fapte 5. Ştefan rosteşte o lungă cuvînU>ro. La propunerea Apos­ tolilor. diaconii puteau să şi predice cuvîntul (Fapte 6). Un tînăr. Ei sînt totuşi bătuţi şi lăsaţi liberi. murind pe loc. Acolo. tîrît afară din i or<iş şi ucis cu pietre (Fapte 7). Credin­ cioşii împra. Slujirea lor nu se mărginea însă la aceasta . El a fost acuzat fals de blasfemie contra lui Moisi şi a lui Dumnezeu şi dus în faţa sinedriului. 12— 42). Apostolii continuă să predice cu succes.m < fost scos din sinedriu în bătaie. dar nu cu forţa. Apostolii sînt din nou arestaţi. Apostolii sînt certaţi cu mai mare asprime şi ameninţaţi acum cu moar­ tea. credincioşii au ales şapte bărbaţi «plini. iar el primul mariir al Bisericii. diaconul Şte!<. Saul. scoţînd din pro­ feţii şi din fapte concluzia că Iisus este M esia cel prezis de ei şi că iudeii sînt vinovaţi de uciderea Lui. Aduşi iarăşi în faţa sinedriului. de teama mulţimii care-i asculta. Creşterea numărului credincioşilor era urmată de unele greutăţi în viaţa comunităţii. ca un blasfemiator. Unii dintre ei. Judecarea lui Ştefan i i u pi ¡iru l co n flict d octrin a r al creştin ism u lu i cu iu daism u l. şi-a atras mini a unor iudei din diaspora (elenişti). Credincioşii se răspîiidosc în provincie. spre judecată. sînt găsiţi în templu. Ei nu erau obligaţi să aducă totul în ajutorul comunităţii.fi 4 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ idealist al vieţii comunitare a creştinilor. scapă din închisoare. Apostolii rămîn în Ierusalim. Intervenţia înţeleptului şi veneratului rabin Gămăliei le scapă viaţa. în care face o privire a istoriei poporului iudeu. de Duh şi înţelepciune».

capitala politică a ţării. ci şi un principiu foarte important: primirea neamurilor. unde primesc botezul şi întîlnesc un mag. cu toată casa lui. faimos în neamul său. Diaconul luă prilej din aceasta. Episodul convertirii lui este caracteristic pentru mentalitatea religioasă în lumea păgînă şi pentru efectul predicii creştine. La Ierusalim. Simon. dar Dumnezeu birui îndoiala sa. O problemă grea se punea prin aceasta Apostolului Petru. Petru îl ceartă cu asprime (Fapte 8). era prozelit. Solu- 5 — I s t o r i a b i s e r i c v a s c u . fapt pentru care era cinstit de iudei. Prin botezul sutaşului Corneliu.P ER IO A D A IN T II (P ÎN A LA 324) 65 Fenicia. Apostolii afla de succesul cuvîntului lor şi se duc să pună mîinile pe cei con­ vertiţi. 26— 40). făcea rugă­ ciuni şi săvîrşea multe fapte bune. Petru merse la Cezareea şi boteză pe sutaşul Corneliu cu toată casa lui. Biserica sporea şi în alte laturi. Diaconul Fi lip întîlneşte un prozelit. dincolo de graniţa cea mai sudică a Imperiului roman (Fapte 8. Un ofiţer roman. se afla reşedinţa procuratorului şi a garnizoanei romane. Predica Apostolului Filip în Cezareea a aprins în el dorinţa de a se boteza. spre ui­ mirea credincioşilor dintre iudei (Fapte X). prin botezul creştin. «cucernic şi temător de Dumnezeu». liniştind şi bucurînd pe creştinii dintre iudei. Eunucul se botează şi se în­ toarce creştin în Etiopia. Prozelitul citea din profetul Isaia. El era un om credincios. adică a credincioşilor celorlalte religii. la Antiohia. ca să intre în vorbă cu el. Un alt episod interesant ilustrează din altă latură situaţia. în Cipru. El află de şederea lui Petru la Ioppe şi trimise să-l cheme la Cezareea. La C e­ zareea Palestinei. nu prin circumciziunea mozaică. Acest străin se întorcea de la Ierusalim spre ţara sa. pe drumul ce ducea la Gaza. centurion în cohorta Italica. îl încredinţă despre împlinirea profeţiilor şi venirea lui Mesia. în B ise­ rică. demnitar la curtea reginei Candachia a Etiopiei. ridicată de Irod cel Mare. Diaconii predică şi botează . Un asemenea prilej aduce pe Petru şi pe Ioan în Samaria. B otezu l su taşu lu i C o in eliu . Simon Magul e cunoscut apoi ca eretic. El oferă Apostolilor bani pentru a-i da puterea cu care întăreau în Duhul Sfînt pe cei botezaţi. care apreciau bunătatea şi prietenia sa. se cîştiga nu numai o familie dintre paginii trecuţi la iudaism. direct. El pre­ geta să boteze un străin. eunuc. Urma lui dispare din Noul Testament şi se găseşte în literatura apocrifă. Corneliu. Petru a tre­ buit apoi să explice fapta sa.

mama lui Marcu. ca să cerceteze şi să spo­ rească lucrul evanghelic. efect al entuzias­ mului creştin. pe care nu-1 cunoaşte. A cest nume. Din acest loc şi moment. spontană. era reşedinţa imperială şi cel mai mare oraş al Imperiului Roman. propaganda creştină avea succes printre iudeii şi paginii din Antiohia. Ei au lucrat împreună un an întreg. c r e ­ d in c io şi. care. binevestind pe Domnul Iisus «şi elinilor». fraţi. care s-au dovedit misio­ nari zeloşi. învăţînd «mulţime multă». creştinismul se răspîndeşte deci într-un mediu nou şi cu un nume nou. pe care-1 vor purta cei ce vor veni la Bise­ rică.m IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă ţia aceasta era absolut necesară pentru interesele propovăduirii creş­ tine. Cînd Petru s-a retras din comunitatea creştinilor proveniţi dintre neamuri. fratele lui loan. «Văzînd că este cu plăcere iudeilor». aducînd la creş­ tinism pe mulţi. Era o misiune particulară. este nu numai un cuvînt nou. primul apostol martir (an 44). perla Orientului. fie din celelalte religii. 17). Scăpînd în chip minunat. nume propriu şi specific lor. între timp. Apostolii au trimis pe Barnaba. unde erau adunaţi mulţi credincioşi şi se rugau. La Antiohia. se convertise la creştinism. a fost ucis Apostolul Iacob. Sfîntul . domnia lui Irod Agripa (41— 44). fie din iudaism. împreună cu Barnaba şi ceilalţi iudeo-creştini. se vor numi de acum înainte cu numele lui Hristos. Cînd s-a aflat la Ierusalim despre existenţa creştinilor la Antiohia. Clăsim apoi pe Sl'înlvil Petru împreună cu Sfîntul Pavel printre creştinii din Antiohia. n u m e le d e creştin . dueîndu-se «în alt loc» (Fapte 12. istoria misiunii creştine se îmbogăţeşte cu experienţa unui om şi un fapt de importanţă excepţională : Barnaba a trimis la Tars şi a chemat pe Saul. aduse tulburare creştinilor. între iudei şi prozeliţii din D am asc. A colo au predicat c re ş ­ tinismul mai îritîi iudeo-creştinii din diaspora. Petru se duse noaptea la casa Măriei. La Ierusalim. 26). după Alexandria. Apostolul Petru părăseşte Ierusalimul. ci o idee nouă. A n tio h ia . «Şi s-a u num it în tîi în A n tio h ia u c en ic ii «creştin i» (Fapte 11. care în mediul iudaic se numeau u cen ic i. sfin ţi. în acelaşi timp. nepotul Iui Irod cel Mare şi rege din graţia romanilor peste toată Palestina. Altă comunitate creştina însemnată s-a format în Siria. Din porunca acestuia. Barnaba a avut succes ia Antiohia. Din acest moment. Creştinii. pe teren păgîn. Irod Agripa I a arestat şi pe Petru.

Prezenţa lor se constată peste cîţiva ani.PER IO A D A IN T II (P lN Ă LA 324) 67 Pavel nu s-a sfiit să-l mustre în faţa adunării credincioşilor. A c tiv ita te a A p o s to lilo r în lu m e a păg în ă. iar pe Iacob cu prilejul uciderii lui. Capadocia şi Asia Proconsulară. Isto r ia b is e r ic e a s c ă III. care cerea respectarea Legii mozaice de creştini. . numit şi Iacob cel M are sau cel Bătrîn. şi după plecarea lui Petru din Ierusalim (an 44). Datorită mai ales înţelepciunii lui. El a rămas continuu în Ierusalim şi comunitatea s-a bucurat de linişte pînă la moartea lui (c. 10). Istoricul bisericesc Eusebiu de Cezareea ştie de la Origen. 1. apărînd cu tărie universalitatea creştinismului (Gal. s-a înlăturat neînţelegerea dintre tendinţa iudaizantă. urma Apostolilor se pierde în Faptele Apostolilor. Nu toţi Apostolii au pă­ răsit Ierusalimul. Pe scena istoriei cunoscute. După uciderea lui Iacob al lui Zevedeu. Sfîntul apos­ tol Pavel îl stima în chip deosebit şi-l numea «stîlp» al Bisericii. Bitinia. A n d rei în Sciţia. apare Iacob cel Mic. pe de alta din pietatea lui exemplară şi viaţa lui ascetică. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . Io a n în Asia. V. II. Autori­ tatea lui cea mare provenea. iar acesta ştie din tradiţie. Tradiţia l-a numit mai tlrziu episcop (Eusebiu. Dintre ceilalţi Apostoli. figura uriaşă a Sfîntului Apostol Pavel. iar a unora nicidecum. Faptele Apostolilor numesc alături de Petru pe Ioan. După tradiţie. apoi la alto neamuri (Eusebiu. 3). care a rezolvat problema privitoare la situaţia creştinilor dintre păgîni. Sfîntul Matei ar fi mers chiar în Etiopia. pe de o parte din rudenia lui cu Mîntuitorul (văr). după o tradiţie orientală şi în Armenia. ci şi la evreii din Ierusalim şi din afară. M a te i printre iudei. 2. care se bucura de mare autoritate morală nu numai la creştini. 1. 61— 62). 2 4 . mai mult de două decenii. P etru în G a­ latia. că Apostolii şi ucenicii lor s-au împrăştiat în toata lumea şi au predicat creştinismul : T om a la părţi (după ştiri mai tîrzii şi în Persia şi India). 11— 15). numit «fra­ tele Domnului». pusă la Antiohia (Fapte 15). şi tendinţa opusă ei. fiind tăiat cu fierăstrăul. unde a murit c a martir. cu prilejul aşa-numitului Sinod apostolic ţinut în anul 50. în fruntea adunării din Ierusalim. El nu p a r e a ii a c e e a ş i p e r s o a n ă cu A p o sto lu l I a c o b al lu i A ii eu . rămîne dominantă. B a r to lo m e u în India (Ara­ bia sudică). A ctivitatea c e ­ lorlalţi Apostoli este mai puţin cunoscută.

după toată probabili­ tatea. G alatia. aflăm că credincioşii din Corint se numeau unii ai lui Pavel. sînt numiţi d e Sfîntul Apostol Pavel «stilpii B isericii» (Gal. El a fost răstignit între două borne din Circul lui Nero. aflîndu-se la Roma. Către sfîrşitul domniei lui. 11 ) . 2 .f iS IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă A ceste ştiri se pot completa cu puţine altele. 2. provenind din scrieri apocrife şi osie contrară faptelor istorice cunoscute. din cei mai de seim iii recunosc că ceea ce se ştie despre Sfîntul Petru este că el a mers la R u i n a .evedcu. C a p a d o c ia . I). la picioarele Capitoliului. în timpul persecuţiei lui Nero din anul 64. lîngă Calea triumfală. a jucat un rol însemnat între Apostoli. îm ­ preună cu Petru şi cu lacob cel M are «fratele Domnului». cum afirmă Sfîntul Clement al Romei (88—98) în l-a sa Epistolă către Corinteni. bucurîndu-se de cinstirea întregii lumi creştine (Fer. A s ia P ro c o n su la ră şi Bitinia. pe care se bazează primatul pa­ pal. care-1 numeşte «episcop». /oan. Tradiţia. Fiind condamnat de autorităţile romane să fie răstignit pe cruce. crezînd că este n e­ vrednic să fie răstignit ca Domnul Hristos. fie din tradiţia creştină scrisă : Petru a predicat la Antiohia (Gal... apoi la Roma. Demnitatea de a p o s to l era desigur superioară d em n ităţii de episcop. are un caracter legendar. Nero. Din Antiohia. Se ştie că Apostolii nu au păstorii ca episcopi în nici un oraş din timpul lor. Ieronim. în anul 66. în P ont. alţii ai lui Chifa (Petru). înlîi la Antiohia. a desfăşurat aci cîtva timp o activitate misionară şi a j i i i i i il. doarece ei aşezau în celăţi pe episcopi. relativ tîrzie (sec. 9). 1). Din Epistola I Corinteni I. scrisă către anul 95. D e v iris illu stribu s. După o tradiţie consemnată de Origen şi citată de Eusebiu de Cezareea (Isto ria b is e r ic e a s c ă III. dar a scăpat. Sfîntul Petru a făcut misiune. a fost închis. Sfîntul apostol Petru a cerut să fie răstignit «cu capul în jo s spre pămînt şi cu picioarele în sus». Istoricii bisericeşti romano-catolici. alţii ai lui Apolo. în Vatican. Petru. Se crede că . Sfîntul Petru a predicat şi în M a ­ cedonia. III— IV). c a m a l tir. fie din Noul Testament. ceea ce ne lasă să înţelegem că Sfîntul Petru a stat un timp şi la C o ­ rint. ii 11î lui y. 12— 13. Petru a fost închis pentru a doua oară în închisoarea mamertină. în anul 67 şi a fost îngropat la Roma.

P ER IO A D A 1N T II (P IN A LA 324) 69 Ioan a trebuit să rămînă în Ierusalim pînă la moartea Sfintei Fecioare Maria. Apostolul F ilip a fost confundat uneori cu diaconul Filip. 9). la JEfes. una din ele a murit la Efes (Eusebiu. sau mai sigur în Scythia Minor sau Dacia Pontică (Dobrogea). El este numit şi evanghelist. i-a lăsat liberi (Eusebiu. fratele lui Petru. fiind socotiţi sus­ pecţi de revoluţie politică. pe la anul 100. numită Scythia Major. Isto ria b is e r ic e a s c ă . ca. Două din fiicele lui aveau darul profeţiei . iar de aici a plecat în Ahaia sau Crecia. M oartea lui tîrzie. se crede că a predicat în Palestina şi a scris o epistolă. în anul 95 sau 96 (Tertulian). Despre Apostolul T ad eu (Lebeu). după mărturia lui Origen şi a istoricu­ lui Eusebiu de Cezareea. Ştirea că ar fi murit la Ierusalim. dar. în c e ­ tăţile Histria. Andrei a mers la Bizanţ. Tomis (Constanţa).. Tradiţia bisericească cunoaşte că Sfîntul evanghelist Ioan a predicat în Asia Proconsulară. murind în oraşul Petras. După tradiţia creştină. cînd împă­ ratul a văzut că sînt oameni simpli. 20). cel ales apostol la sorţi. unde a pus episcop pe Stachys. III. în locul lui Iuda Iscarioleanul. «urmaşi ai lui David». ca martir. Callatis (Mangalia). în provincia Asia. II şi III. ca şi fratele său Iacob cel M are (de la Filip Sidetul). Exilul său pe insula Patmos din M area Egee. a înfiinţat în mai multe oraşe Biserici înfloritoare. şi ar fi murit la Ierapole. Ştiri legendare spun despre Apostolul Sim on Z elo tu l (C an aan itu l) că a predicai în Persia şi Babilonia. în afară de Efes. A n d rei. Fiii lui au fost aduşi la Roma. sau că ar fi sufe­ rit la Roma în persecuţia lui Domiţian. fratele lui Iacob cel Mic. iar despre M atia. adică misionar. pe care Mîntuitorul a lăsat-o în grija lui. Is to r ia b is e r ic e a s c ă III. de care el face men­ ţiune în Apocalipsă. Dionysopolis (Balcic). . a făcut ca prin el epoca apostolică să se poată lega strîns de cea postapostolică. îndeosebi în capitala acesteia. . în anul 96 este confirmat de Apocalipsă (I. fiind răstignit pe o cruce în formă de X. în anul 66. în Frigia. cap. prin care poate fi înţeleasă regiunea de la nordul Mării Negre. 19. nu este întemeiata. spun că a predicat în Etiopia. sau poate chiar pînă ]a începutul războiului iudaic. 31). din porunca lui Domiţian (81— 96). ar fi predicat în Sciţia. cu mîinile bătătorite de muncă. din Scythia Minor.

Dupont. P aris. Innsbruck. P aris. C a r c o p i n o . London. Ioan Mar cu a mers cu el şi cu . N ew Y o rk . Lietzm ann. Iraiu c/. a însoţit pe Sfîntul Petru. L e liv r e d e s A c te s et l'h is to ir e . a c l c h e r. A W ikenh au ser. Toronto. l i e s s o n. . ¡Paris. M artin). p. G en èv e. 15-e éd. P etru : R. P aris.'. în g en eral. A . KirsCli. P etru s u n d s e in e Z eit. l!)3(>. .• . A lt e stu d ii : M. Studii d espre isto ria N o u lu i T e s ta m e n t. 1921. i|cim. J. L. ei a înfiinţat Bise­ rica din Alexandria Egiptului. 1928. 8-a éd. E.i : / > louilU 's d e Saint P ie r r e d e R o m e . P e r k i n s. Flieh e et V . W . T o v n b e e a n d J . p. K irschbaum . L 'É g lise p rim itiv a (T. 1 9 3 6 . precum şi cîteva femei devotate. 1965. mai însemnaţi sînt : medicul Luca. 1950. engleză de J .70 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Ucenicii şi colaboratorii Apostolilor au fost numeroşi. G öttingen. r é c e n t s . Cei 70 (sau 72) de ucenici ai Domnului Hristos mergeau predicînd doi cite doi. M. Saint P ie r r e et l e s o r ig in e s d e la p rim a n tè r o m a in e . J a c q u i e r . S ain l P ie rre . Fouard. N euchâtel. I> ( . între anii 45— 48 . L e s A c te s d e s A p ô t r e s . 1959. alţii însoţeau pe Apostoli sau lucrau în legătură cu ei. T r o c m é . Dintre colaboratorii Sfîntului Apostol Pavel. 1959 . P en tru Si. 1957 . Trad. ( ¡nibi r d e r A in ritc lliir slcn . S tuttgart. 1958. BIBLIOGRAFIE P en tru în t e m e i e r e a B i s e r i c i i : C om entarii şi studii asupra F a p t e lo r A p o s t o lilo r . . D ie A p o s ­ t e l g e s c h i c h t e u n d ih r G e s c h ic h t s w e r t . V ezi la J. Sainl P ie r r e e t l e s p r e m iè r e s a n n é e s d u c h r is tia n is m e . J. E v o c a tio n d e la c h r é t ie n t é ro m a n e . S te p h e n a n d t h e H e lle n is ts in tlie p r im itiv e C h u rch . D ie A p o s t e lg e s c h ic h t e .? Gotha. 1923 . Z e i l l e r .. London. 9. P aris. L e b r e t o n e t J. S ain l J e a n e t ¡a lin d e l'â g e a p o s to liq u e . L e s r e liq u e s d e sa in t P ie r r e à R o m e. Timotei. T h e S h r in e o f P e te r a n d t h e V a tic a n l:x< (i\ niions. L'abbé C. Z ü ric h . Sfîntul Apostol Pavel în prima călătorie misionară.. autorul Evangheliei a treia şi ah Faptelor Apostolilor. E. op. D iscip le. J. Paris. H. 'r i <hI. J. 225 25». Il e u s s i . Braun. L iv r e d e s A c t e s d 'a p r è s l e s travau x. P. M ünster. cit. M urray.vărul lui. Lovain. 192 6 .. 1933. 1950. P en tru Si. I. c n I I i m a ii n. Sila (Silvan). 1952 . . M. K. 770— 773. 1957. m arty r. 1 9 2 8 . Io a n E v a n g h e lis tu l : F. Rirot. L e s A c t e s d e s A p ô tr e s . S ain t J e a n . 1968. Sim on. O ursel. E. l ondon. mai tîrziu. 127— 158 . Rom a. t a to m b a ă i P ie tr o .. H a e n c h e n . Paris. 1958. 109— 112. B o u d r o u. Frankfu rt. P aris. E. C. Trad. Tit. -a. G u a r d u c i .. M. Iterlin. 1961. P etru s r ö m is c h e r M ärtyrer.. 1960. După o tradiţie veche. 2-e A ufl. H is to ir e d e ¡'É glise de Aug. care au adus misiunii creştine preţioase servicii. Barnaba este din cei mai însemnaţi . P aris. A p ô t r e . 19. Paris. D ie . J e a n ¡e t h é o lo g ie n e t s o n É v a n g ile d a n s l'É g lise a n c ie n n e . 1959. Paris. după predica căruia a scris Evan­ ghelia care-i poartă numele. l'ouard. . 1922. Paris. O. 83— 93 . V iii l ‘c ln m in R o m . ed. 1934.

E ste p rim a tu l lu i P etru un p r iiv le g iu d e d r e p t d iv in d u p ă N o u l T e s ta m e n t ? Sibiu. îndeletnicire răspîndită în regiune. Trăind în mediu de limbă şi cultură g reacă. Amann. J . . avînd. F.. într-o măsură în care nu le poseda nici unul din ceilalţi Apostoli. 1927. Ambele calităţi au avut V‘ . I o a n Rămureanu.d a c i. Saul le-a cunoscut în chip firesc si le-a^lnsusit. 1940. Oraşul Tars avea şi şcoli eline vestite. p 164— 178. Diac. S iin ţi ş i m a rtiri Ia T o m is.. T h e B eg in n in g o l C h ristia n ity . London. se poate r e constitn. pentru care era comparat cu Alexandria şi Atena. C o j o c a r u.. I. din care se făceau mai ales mantale şi corturi.. capitala provinciei Cîlicia. în «B iserica O rtod oxă Rom ână». nr. E.P ER IO A D A I N T I I (P IN A LA 324) 71 In lim b a r o m â n ă : Pr.. lo a n R ăm u rean u . după tradiţia riguroasă a iudaismului.g e t o .i_in bună parte viaţa Sfîntului apostol Pavel si se poate cunoaşte mai ales su­ fletul lui (Fapte 22... . 975— 979. 23. L 'E glise n a is s a n t e e t l e c a t h o lic is m e . în primii ani ai erei creştine. I X — L X X V III.. pe baza cîtorva date cunoscute cu probabilitate.. scrise de ucenicul luT^Luca. X X V I (1974). L e b r e t o n. 1 . 24. răm în e fundam entală. _Saul însuşi a învăţai^a caa sll-Jie s£rle ^ _El a primit în familie si în şcoala de la sinaaodă o bună educaţie si instrucţiune religioasă. Paris. el avea din familie dreptul de cetăţean roman. El s-a născut în oraşul JLars. nr. p r o f. N o i c o n s id e r a ţ ii p riv in d p ă t r u n d e r e a c re ştin ism u lu i la t r a c o . ' ~ ~T" ' ~7 ' . 7— 8. H. cu oare­ care bunăstare. ' " . P.. în «O rtodoxia». înainte de convertire. 9-e éd.. Părinţii lui erau iudei. 1927 . Gal.. B atiffo l. P aris.. Din Faptele Apostolilor. ’. L a v ie c h r é t ie n n e a u p r e m ie r s i è c le . prof. 1. 1920— 1923. Cronologia vieţii . şi din epistolele sale.. 5 vol. . I şi II). Pe lîngă cultura elenistă. * C a p ito l r e d a c ta t d e P r . 1 9 2 7 . I d e m .. 26 .. . mare importanţa m activitatea lui misionară. X C II (1974). p. M is iu n e a S im ţu lu i A p o s t o l A n d r e i In S c y th ia M in or.lui se poate stabili cu aproximaţie. Paris. în jurul cărora gravitează viaţa Apostolului. probabil un atelier de ţesut stofe din păr de capră. F o ak es Jo h n so n and Kirsopp Lake. L 'E g lise d e s p r e m ie r s s iè c le s . SfîntuI apostol Pavel * Persoana şi activitatea Sfîntului apostol Pavel sînt mai bine cunos­ cute decît ale celorlalţi Apostoli. P en tru B is e r ic a p rim a r ă : J . Pavel c cunoscut întîi cu numele său iudaic de Saul ( c c l dorit). B ib lio g rafie fo arte bo gată la p.

La şcoala marelui rabin. Despre înfăţişarea fizică.TudeUj. bun. Pe acest drum de persecutor.teologie. Saul. Tars. iîn pri­ goana începută după aceea împotriva creştinismului. sever* totodată sensibil. Ginditor'^ffînc^şPvorbitor îndemînatic. «pustia B i­ serica. s-a înlîmplal laptul extraordinar. Saul suferea de o boală supărătoare. unde era probabil rabin. epi­ lepsie sau malarie. morala). drept. Saul nu a cunoscut direct pe Iisus Hristoş. vestit atunci în toată lumea iudaică. bogată şi complexă. Saul ’ porneşte spre inipoi l. spre nord-osl de Ierusalim.anlul oraş sirian. un foarte bun psiholog. istorie. Prin calităţile lui sufleteşti. Saul a mers la ierusalim . gută. afectuos şi delicat. Saul avea o soră căsătorită.la şcoala rabinică a înv. Saul a în­ văţat cu zel tot ce putea şi trebuia să ştie u n . ca . Saul «sufla cu ameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor Domnului». Pregătirea lui. un spirit de observaţie ascuţit. cu prezenţă de spirit. un geniu religios. Saul a arătat un laualism şi o violenţă sîngeroasă aparte.n?~nTTt7iîra din Damasc şi cu o gardă dală de sinedriu.. la uciderea l ui Ştefan el păzea hainele iudeilor care l-au u cis cii_ pietre. aproape de Da­ m asc. După împrăstierea comunităţii din Ierusalim.utalului Gămăliei. fiind sufletul acestei prime persecuţii. energic. La Ierusalim. «la picioarele lui Gămăliei». fiind cunoscut cu numele de Saul .aple 8. Pe vremea activităţii publice a Mântuitorului. are o deosebită însemnă­ tate pentru viaţa şi misiunea lui. el terminase studiile ia Gămăliei şi trăia în oraşul său natal. La Ierusalim l-a readus poate vestea marii mişcări produse de {p redica Apostolilor. însufleţit. e r a j i n om superior.72 IST O R IA BISERICEA SCĂL U N IV E R S A L Ă De foarte tînăr. Cu scrisori de împuternicir e j j e la marele preot către c omunii. C o m e i lire. 3). ţn istorie e l apare ca persecutor. cu un simţ moral foarte fin. 1. (ex e­ geză. oflalmie purulentă. vărul lui Barnaba. mai probabil fiind cea din urmă (era obişnuită în regiunea Tarsului).(l. el era o personalitate puternică. i. cu un sentiment religios excepţional de cald şi de puternic. care a schimbat cu totul viaţa * . rar. se ştie de la el însuşi că nu era im­ punătoare. aşezat la vreo 200 km.. intra în casele creştinilor şi-i tîra la judecată. el vrea să desli ¡iilţey. dogmatică.e pe* cea formată la Damasc. mama lui Ioan Marcu. cum sînt prea • puţini. pe care nu o numeşte şi pe care istoricii o socotesc migrenă.

Hristos. peste zidurile cetăţii. «Fiindcă Dumnezeu care a zis : Strălucească din întuneric lu­ mina ! El a făcut ziuă în inimile noastre. Apostolul Pavel al. insolaţii sau. intr-o lumină strălucitoare.iă lucrul său de «vas ales». cu riscul vieţii sale. în viaţa şi istoria Bisericii. 6. «Şi în amintirea ceasului Damascului stă de-a pururea ceea ce se pomeneşte în II Cor.a.P ER IO A D A IN T II (P IN Ă LA 324) 73 şi misiunea rabinului Saulj_ c o n v e r t ir e a lu i Ia c r e ş tinism^. Convertirea Sfîntului Pavel a însemnat dezarmarea celui mai periculos adversar al creştinismului şi transformarea lui în cel mai mare Apostol. dovedeşte caracterul miraculos şi irezistibil al chemării lui la apostolat.. presiuni psihologice. afară de cea dată de el şi de Evanghelistul Luca : convertirea sa a fost efectul apariţiei reale. socotind-o efectul unei obsesii. după înviere. adică impresia unei lumini supreme. asemănătoare cu prima şi iradianta zi a Domnului. cum. Surprins. Saul e dus la Damasc. (Fapte 9 şi 20). istoricii raţionalişti au căutat s-o explice pe calea naturală. EI intră astfel în sînul c omunităţii creştine si înr.. 20). din prigonitorul Saul. mărturisiud-Jft-^iaa«eaă-^»ft-Hristos «că Acesta este Fiul lui Dumnezeu» (Fapte 9. coborîndu-1 intr-un coş noaptea. mustrat. aşa cum s-a arătat El Apostolilor. Hotărîrea lui de a mărturisi de acum înainte pe. PavjlL_mpQ£teiL-a l • eetmuxilpr». ziua. halucinaţii. 1925.-prin apariţia. boli. Pentru a-i nega caracterul supranatural. a devenit. Deissmann.amiaza mare. a lui lisus Hristos . 104). spăimîntat. ţîşnind din întuneric la facerea lumii» (A. Ca renegat al Legii iudaice. şi scandalizaţi _de schimbarea lui. Saul este ajutat de creştini să părăsească oraşul. iar el se retrage pentru Irei ani în A rabia vecină. Desi el a păstrat toată v iata dorinţa de a converti n eamul său şi a suferit mult pentru aceasta. unde & primit botezul de la preotul Anania. de apostol «chemat ». p. iudeii plănuiesc să-l omoare. încît. ca să strălucească cunoştinţa măririi lui Dumnezeu pe faţa lui Hristos» (II Cor.. profund schimbat. Surprinşi de aceasta. Tübingen. IV.L. Intr-adevăr. în. minun ea Damascului a făcut . a'~TFe1îuit să facă misiune îndeosebi printre . a lui lisus Hristos.lui Hristos. 6).ejie-îad. 4. uimit. Mărturia pe care însuşi Sf. apostol Pavel o dă despre convertirea sa înlătură însă orice altă explicaţie. a oboselii drumului. P aulus.rontirmn bănuit—urmărit si ameninţat de iudei. n era socotit.lumină în inima lui Pavel. Convertirea lui Saul este un fapt de o importanţă excepţională. Saul a fos. ca şi creştinii. obiective.

între anii 4'r). . Cei li oi misionari s-au îmbarcat la Seleucia. proconsulul Sftrqiiis Paulus. Ioan Marcu i-a. în acelaşi timp. adică printre păgîni.i Antiohja de J3arnaba pentru misiune între neamuri. el se adresa de regulă comuni Lăţi l o r iudaice şi proze­ liţilor.pe mare spre nord-vest. aleşi d i n l r e iudeii sau păgînii convertiţi. do unde crir Ikirnaba. nărăsit si a plecat la Icn-usalini.. el păstra le ­ gături cu Biserica mamă din Ierusalim. De altfel.. cetă­ ţean roman cu drepturi legale. Apostolul era însoţit şi ajutat în misiune de unii colaboratori. După ce merg împreună la Ieru­ salim t u o colectă. pe care nu le aveau ceilalţi. p r e f e r i n d oraşele mai însemnate. ..mn. unde interesul pentru ideile noi e r a mai mare.ii din.Ja-^ajms. apoi la Tars. Ameninţat la Ierusalim de iudeii elenisti. l)e 1 Paloş. nici unul dintre ei nu avea pre­ gătirea şi calităţile lui pentru misiune (¡la neamuri«. pentru. cu instrucţiune teologică de rabin şi cu zel de fariseu. dintre care pe unii. Apostolul păstra leg ă­ turi cu ea prin trimişi şi prin epistole. creştin-iudeu.il l. s-a retras 1a_ Cezareea. i-a pus episcopi în Bisericile înfiinţate de el. A ceasta s-a făcut cu recomandarea şi învoirea celorlalţi Apostoli. unde~~ă fost introdus în cercul Apostolilor de Barnaba. el s-a dus la Ierusalim. în . acvsl limp S aul a primit numele de Paul (Pavel).nsr pe auvernatom LJLnsulcl. pe Timotei şi pe Tit.insula Cipru.-rÎil. de unde a fast Hi.njr^nl P a l n y ronvnrl. cei trei misionarLJx £ £_. In misiune. la Perga. Pavel şi ISarnaba merg spre nord-vest în provinciile vecine. i. greceşti. în timpul foametei de sub împăratul Claudiu.1 in provincia^ Pamlilia . unde ducea sau trimitea a ju ­ toare adunate de la comunităţile înfiinţate.iminlnv.i faptului cii a convertit pe guvernatorul Ciprului (Fapte I 9). Pupii primirea botezului la Damasc si retragerea sa în Arabia.p rin educaţie..I:Iliiwl uînd cu ei şi pe ioan Marcu (Fapte 13— 14). Terenul misiu­ nii Sfîntului apostol Pavel a fost vast. aj^ni p ă t r u n d e a î n lumea areco-romană. După ce forma şi organiza comunitatea creştină localii. elenist prin cultură şi prin cunoaşterea limbii. j " . ' Prima călătorie misionară a Sfintului Pavel 145 -48).. Iudeu prin naş­ tere şi. originar din insula Cipru.74 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ neamuri. se reîntorc la Antiohia şi întreprind prima călătorie misionară. Saul avea însuşiri cu care întrecea pe ceilalţi misionari şi era înarmat în chip desăvîrşit pentru apostolatul creştin. ne care au străbătut-o dc _la răsă£it.

viaţa lot a fost în pericol din cauza iudeilor care s-au agitat contra lor. de a. misionară^. Prin predica lor şi prin puterea de a face minuni. i-au crezut zei coborîţi pe pămînt..II Duh. Sinodul Apostolilor.u mulţi iudei şi păgîni. uimiţi de puterea şi de cuvîntul lor. In anul 50. ...... au ascultat cele cerute de c o ­ munitatea din Antiohia si au hotărît.. A ceastă hotărîre înţeleaptă a produs mare bucurie în Biserica Antiohiei şi a uşurat mult misiunea creştină printre neamuri. . hirotoneau preoţi (Fapte 14. 23).. ci ei să se ferească «de cele jertfite idolilor. de animalele sugrumate şi de desfrînare» (Fapte 15. . înfiinţau şi organizau comunităţi... A ctivitatea lor era împreunată cu mari bucurii şi cu mari surprize şi griji.. de unde se reîntorc în oraşele cercetate pînă la Perga. presbiterilor şi credincioşilor din Ierusalim.... Pavel si Barnaba. sa le aducă sacrificii de animale (Fapte 14... în numele.. voind.— . la Listra.. La Iconiu şi la Listra.către Apostolul J â v i U C ^ . Episodul este caracteristic pentru sentimentul religios al pagi­ nilor şi pentru efectul predicii Sfîntului apostol Pavel. ■'.... Păgînii._ unde se îm­ barcă pentru a se înapoia pe mare la Anţiqhia Siriei. veniţi din Iudeea. De aici m erg în portul A i ta li a. 29).P ER IO A D A ÎN T II (P ÎN Ă LA 324) 75 Pisidia si Licaonia si predică noua credinţă în.. însoţiţi de Tit. s-a dus la Antiohia si s-a ferit. primind circnmciziunea. de t eama iudaizanţilor. Pavel si Barnaba continuară a ctivitatea lor. în sînul comu­ nităţii din Antiohia s-a produs însă tulburare.mai mînca la mesele creştinilor dintre păgîni. Primirea şi observarea Legii iudaice nu era decL nhlinatnrie pentru creştinii dintre păgîni. întorşi la Antiohia Siriei. din cauza unor iudeic restini. 11— 14). dimpo­ trivă.. a provocat mustrarea l u L ji e .. în anul 49 sau 50.... A stfel s-a născut disputa despre valabilitatea Legii mozaice sau disT puta despre respectarea ceremoniilor iudaice în Biserică. Apostolii cîştige.. merg ca delegaţi ai Bisericii djn A niiohia... care...^şă_observe şi Legea mozaică.. să nuSfîntului .. în frunte cu Petru si Iacob. la puţin timp după anul 50. care învăţau că păgînii convertiţi la eres tinism ţre]iiji£. Atitudinea lui Petru. S in od u l d e la Ier u sa lim din_an u l 50. oraşele : Antiohia Pi­ şi d ie i ^ c o m u 1 _^isţra şi Derbe. la Ierusalim ca să supun>tfbjj&stiunea celorlalţi Apostoli. de sînge. 1 se impună creştinilor dintre neamuri «jugul» Legii mozaice... Ă fost un moment critic şi important pentru misiunea creştină. 11— 18).. ' "" ' ..

în Siria. Licaonia. străbătînd astfel Asia M ică dinspre sud-est spre nord-vest şi ajung la oraşul Troia (Troa). _in. să pi om __la Aten a. Apolonia. M isia.. Pavel a tim. t rec prin Galaţi a. A reopaoitu^ după tradiţie.. unde au in Troia. ¡1 duc în faţa lui Galion. oraşul T. a convertit pe Crispus. necnnoscîndu-L. Succesul nu corespundea totuşi aşteptărilor Apostolului neamurilor.istra. De la Filipi. Sfîntul Pavel le spune: «stxăbăimd^Mat£a_yxia^iră. ş i mulţi alţii dintre greci.it o interesantă. mînioşi din cauza succe­ selor iui Pavol. A coşi ia N-. . Pavel a_xm a^rti4-4a^reştinism un număr de greci. în Filipi. între care.4 M a m a ^ voastre de incliinaje^-arn_a.Deci Cel pe care voi. fratele .£±asliti—pe Acela îl v es­ tesc vouă» (Fapte 17. proconsulul Ahaiei. 23). Pavel a plecat la Bereea şi de aici a fost nevoit. trec prin insula Samotraee si ajung la oraşul Neapolis^ în Macedonia.76 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ A doua călătorie misionară (51— 54) o întreprinde Sfîntul apostol Pavel împreună cu Sila.flat_^L. si ainnn la Tosalonic.din comunităţile înfiinţate în prima călă­ to rie. vizitează parte. 39). în timp ce Barnaba şi Marcu merg din nou în: insula Cipru (Fapte 15. 34). în urma cuvîntării sale din A reopag.. unde au venit în urmă şi însoţitorii săi. mergînd de astă dată pe uscat. La C'orint. Frigia. predică la Filipi cu succes înfiinţînd aici prima comunitale creştină europeană. jjp d e . o fem eie cn numele Damaris si^ alţii împ'rennă cu _ jei_ (Fapte 17. li mp de» un an si jumătate^ pe care i-a întîlnit aici în anul 52. primul episcop al Atenei. Pavel si „Sila sînt închişi şi bătuţi cu biciul.. care se certau din pricina lui lisus llristos. Lăudînd cu­ cernicia— alinierii l o r faţă de zei. un altar pe care s: a scris : D u m n ezeu lu i c e lu i n ecu n o scu t — ¿jvLoa’zu ) Qsffi. Grecii s-au arătat curioşi. se aflau Dionisifi.iti i ofugiaL la Corint de la Roma în urma edictului publicat în anul 4!) do împăratul Cluudiu contra iudeilor. Producîndu-se mare turburare împotriva misionarilor. jin d e an con­ v ertit un număr mare de prozeliţi g m n __şi romani şi pe unii dintre iudei. ■ Mai îndelungată şi mai rodnică a fost activitatea Sfîntului apostol Pavel tki Corint undo a lucrat intens cu soţii iudeo-creştini Aguila şi P/iscilla. Cilicia. trec prin oraşele Amfipolis. dar au rămas sceptici. hiînri cu ei şi pc Luca. au convertit pe Timotei. Î1.. Iudeii. în cetatea culturii elene. Pavel predică.sLJlujginală-Guvîntaxe înaintea Areopagului. mai marele sinagogii.

Activitatea lui rodnică a provocat o mişcare tumultoasă contra creştinilor. 19). Din Efes. şi s-a dt. La__l£iu. între anii 54— 58._a_scos. 23— 40). dar în templu e rp.vesle§te lui. De Ia Milet. presimţind că nu-i va mai vedea (Fapte 20. Sub paza ostaşilor romani. Pavel . aducînd cu sine co ­ lecta făcută pentru săracii din Ierusalim în Grecia şi Macedonia. a scris Apostolul Pavel primele sale e pistole. Cunoscînd ura iudeilor contra lui. A cesta trimite noap­ . O conspiraţie pusă la cale de iudeii fanatici. i s-a îngăduit să se apere în faţa mulţimii şi a sincdrului. A treia călătorie misionară (54— 58). pe mare la Tir. apoi. Apostolul suportă preţul pentru curăţirea unor nazirei. de unde s-a întors în A ntiohia.. de unde a scris Epistola către Romani. El a vizitat mai întîî comuni­ tăţile creştine înfiinţate în Galatia şi Frigia si s-a oprit apoi la Efes pentru doi ani şi jumătate.. Din Corint. pe cele două către Tesaloniceni. Apollos.. hiliarhul Claudius T.Sfîntul Pavel a întreprins a treia călătorie misionară. care a refuzat să se amestece în disputele reli­ gioase ale iudeilor şi le-a poruncit să se întoarcă liniştiţi la casele lor. A ici a chemat pe presbiterii din Efes. şi de aici a ajuns la Ierusalim în^ anul 58. unde făcea propagandă creştină un iudeu alexandrin învăţat. Iac. ocolind Efesul nnde avusese neplăceri din cauza argintarului Dimitrie. plecînd cu însoţitorii^săi* tot din Antiohia. iar din Uiria la Corint. Pavel s-a dus pe mare la C ezareea Palestinei. cum spune însuşi. Dimitrie.ysias. . Ptolemaida.ei.turnul A ntonia.PER IO A D A 1N T II (P IN A LA 324) 7? filozofului Seneca. care îşi vedea periclitată meseria. la instigaţia unui argintar. însoţit de Aquila şi Priscilla. Ţrecînd din nou prin Macedonia. Din cauza agitaţiei iudeilor. iar de aici în Iliria.. prin înlăturarea cultului zeilor (Fapte 19.s ia Jifes. contra vieţii lui este aflată de nepotul san^do soră şi comunicată Eiliarhului. Pavel a trebyit să plece din Efes şi s-a dus în M acedonia.T siunii sale. a plecat. Pavel a plecat din Corint. .m --Ea^eL 4 iQ. a ajuns la Troia şi Assus. s-a oprit la M ile t . Iacob îl sfătuieşte să îndeplinească un act prevăzut de Legea mozaică.ob cel M ic rezultatele mi­ .La intervenţia ofiterul:iii_mrnan. în Epistola către Romani (15. c omandantul gSrzii.mnnsmt. apoi la Ierusalim.centrul misiunii sale.din mîinile l ar_şi închis în . dar agitaţia contra lui creşte ameninţător...s a 1i. Cezareea Pa lestinei... prins si atacat do iud. 15— 38). de care s-a despărţit în chip duios pe ţărmul mării.

cu Sfînlul Apostol P e t r u .de. unde e ţinut în închisoare doi / «niI înt.^ — 52 . 5).rf 58 si 60. precum şi din alte ştiri.IaJLer. uncTe" corabia a suferit. unde secole' de-a lîndul pelerinii creştini din toată lumea vin să se închine Ja morunului său (Ivr. cu speranţa de a obţine de la.. n oi-călăto r^ -m isio n are îa-Eăsărit. Ostia l a . un naufragiu. .si astfel a pulul propovădui şi întări creştinismul timp de doi ani (61— 631.• t ldO)Fj^i_în cele din urmă face ap.. pe timp nepo­ trivit. HIn5~întimpinat de creştini. Pavel avea liber­ tatea de a primi la sine pe oricine..care a rămas pînă astăzi ziua sărbătoririi lor în tîecaie an. S(uiiulJEaA«4Tt--fosfHTigmpat-pe--Gâlea. Epir. după tradiţia crejştinăJjLAceeaşi-zl. pînă la Roma. sub paza unui soldat roman.. Din Epistolele scrise de la Roma. 24 şi 28). E sigur că a mu'rit la Roma. pînă la mar­ ginile Apusului • $7:1 xo xepjAa rrfi SuastoC. Pavel a a j uns la Puteoli. unde a suferit a doua închisoare. probabil m anul 67. D e v iiis illu stribu s.. 15. în Creta.. El a mers~poate şi în Spania. sub_ escortă la Cezareea. A Ui istorici socotesc că între moartea martirică a Sfinţilor Petru şi Pavel Ireluiie socotită o distanţă de timp de cel puţin un an. judecata împăratului de la Roma. 1772272517“ . de toamnă şi 'de ia rn a ~ înTmrpTI^^ furtunilor şi a valuril£r_jnării.. de procuratorul F e lix . cum dorea (Rom. îl urmăresc însă şi acolo Pavel se apără înaintea noului procurator Feslus şi a regelui Irod A g r ip a 'lî..Roma. împrejurările sfîrşituluj însă sînt neclare şi necunoscute. a căror prezenţă l-a încurajat mult. Prezenţa creştinilor la Roma este o probă gvidentă că creştinismul pătrunsese în capitala Imperiului^ înainte ca Apostolii Petru şi Pavel să fi sosit la Roma. Grecia..fl.. în capitala Imperiului. sub N ero. pe lînqă insula Cijgru.elJ. leronim. după anul 63. în primăvara anului 61.us. de unde a făcui. unde a consolidat comunităţile înfiinţate. Faptele Apostolilor se opresc aici.. S e crede c..78 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ tea pe Pavel. JUicnrîndu-se c!e o închi­ soare uşoară într-o casă. în calitatea sa de cetăţean roman (Fapte 21.\j_Ap()s L(nurs"-~a~Hus din noii la Roma. ca martir. cum afirmă Sfîntul C le­ — ment Romanul în prima sa Epistolă către corinteni. şi a întreprins. msula M alta. drumul pe ios. Trecînd prin Sidon. Mira Liciei. rezultă că Apostolul neamurilor a fost lăsat liber. din caiv im a mai scăpat. ~ ~ ~ D ™ s iL L £ e aP^' spre Roma a fost făcut sub pază. 29 iunie. Milet. Pavel o sumă de bani.. Iudeii.alim. scrisă către anul 96. la locul numit Trei Taverne.

frumuseţe^ a lăsat Bisericii universale o nepreţuită experienţă în. El este cel mai înseninat ca scriitor şi gînditor între Apostoli. transformînd învăţătura Mîntuitorului într-un sistem teologic îngust. 50 : Sinodul ap ostolic . Pentru că cronologia vieţii Sfîntului apostol Pavel variază la unii autori. mai__ însemnată ca a celorlalţi^ Apostoli. după alţii. scrise din Corint. . urmat de Sfîntul Ioan.. După unii. 3 9 : prim a călăto rie la Ierusalim . Prin epis­ tolele sale. în 52. unii autori raţionalişti au apreciat cu vădită exagerare rolul şi meritele Sfîntului Pavel. Ambele păreri păcătuiesc grav.. 42 : sosirea la A ntioh ia. 58 : ultim a c ă lă to rie la Ierusalim . el a denaturat creştinismul. E pistola a 40— 42 : şed erea la Tars. indicăm mai jo s cîteva date istorice din viaţa şi activitatea Sfîntului apostol Pavel.-a-iQSi. învăţături de o neasemuită.sini . alţii le-au contestat cu pa­ timă... 45— 48 : p rim a c ă lă t o r ie m is io n a r ă .Joii— ¡msion. 36— 39 : şed erea lui în A rab ia. organizare şi viaţă creştină. în centrul Imperiului..6 0 : în în ch iso a re la C ezareea tPetru la A ntiohia. el a îniădă.ară. două E p isto le c ă tre T esalo n icon v ertirea lui Saul.cinat mai ales creştinismul în lumea areco-rom ană. el ar fi adevăratul întemeietor al creştinismului. cele 36 : ucid erea arhid iaconu lu i Ş te fan . A ctivitatea. doua că tre C orinteni. M aced onia şi Iliria . Sfîntul apostol Pavel a făcut începutul teologiei^ creştine. 57— 58 iarna la C o r in t. El a eliberat mai ales creştinismul de servitutea Legii iudaice şi a asigurat universalismul lui. 56 : fuga din E fe s . In timpurile mai noi. mi­ siune. 51— 54 a d o u a c ă lă t o r ie m is io n a ră . m isiune în după con v ertire. o aspiraţie . transformînd în doctrină şi instituţie ceea ce la Iisus Hristos era doar o idee. a scos.P ER IO A D A 1NT1I (P ÎN Â LA 324) 79 M eritele Sfîntului apostol Pa vel. ignorînd. 52— 53 La A ten a şi C orint .. cen i. cu sau fără ştiinţă.. din viaţa şi învăţătura M întuitorului. : n aşterea lui Saul. Romani. P alestin ei. 30— 33 : anul m orţii M întu itoru lu i.considerate pentru__tăsplndirea creştinismului. faptul că Sfîntul apostol Pavel a fost cel mai credincios şi mai mare interpret şi instrument al Evangheliei lui Hristos. discuţia cu 58. Hr. prin calităţile lui personale.. ca şi prin întin­ d e r e a şi rezultatele ei. Prin misiunea_lui printre neamuri. că lă to ria le Ierusalim . 1— 5 d. 54­ <58 : a tr e ia c ă lă t o r ie m is io n a ră . E p istola către 44 : foam ete. şi l-a întărit la Roma.

'in. 1925. m. 448 p . M ünsli'r. 1983. p. Paris. R i g a u x . 1932. S ain t P au l et s e s le ttr e s . 1954. L o u v a r i s .. 1958. P au lu s. 359— 368. L ü d e m a n n . D u f o u r c q. L e c h r is tia n is m e p rim itif. L 'E g lise p r im itiv e (T. 1 X X ( l'Hil ). I. L 'É glise d e s o r ig in e s d a n s l e s A rles île s A p ô tr e s et d a n s leu r s é c r its . Idem. bib lio grafie. 1971. Z eiller. J . A ten a. S ain t I r é n é e . S. Paris. biblio grafie. ' Studii mai im p o rta n te: G. ( '. P au lu s. S ain t P aul. .ii iiil.oC Top. Epir. S c h w e i t z e r . E tu d es d 'h is to ir e c h r é t ie n n e . in «Studii T eo lo g ice». BIBLIOGRAFIE Stud ii asupra v ie ţii. I | . P au l. . S ain t P au l. H o 1 z n e r. S e s d e r n iè r e s a n n é e s . 1953. 12-e éd. p. M e t z g e r . A m i o t. P a u lu s d e r I I d t lc n a p o s lc l. In limli. B. I o a n li « m i i r e a n u . . Perez de Urbei. R. 67 : a doua captivitate la Roma şi m o a r te a Iui m artirică .. S iin ţii A p o s lo ii P etru şi P a v e l lu c e fe r i ai i cn 'ştin ălO ţii. 1960.-J. 1958. L e s o r ig in e s d e l'E g lise . Paris. 2-e A ufl. 644 p. Le C ap itaine. 221— 225. I ¿ r m. 159— 223. IO!-. Prat. 15— 19 Aufl. 77 > 111. X IX (1967). Paris. A. lifu tre a u x R o m a in s.. Trad uit de l'esp ag n ol par D. L e s r o u te s d e St. ' < l: o n n r d. V nuiimir . d e L 'h isto ire d e ¡'E glise par Auq. 1977. 15-i> éd. 61— 63 : captiv itate uşoară la Roma . I Pavel. 1957. C o 1 s on. p. A postol P avel în G recia. Saint P au l. P a o lo d i T a r so . 1928. Paris. _ . N i c o 1 a i d i s. 2. Freib u rg im B reisgau . în care biblio grafia rom ânească este a lcătu ită de Pi . 1959. ■■ N. 194 6 . p e S fîn tu l A p o s to l F a v e i ?. Hr/v/jYupr/. p. V olum com e­ m orativ al c ă lă to rie i Sf.M ). 1933 .!!.. P. Tübingen. 1934. Saint P au l. L e s c h e m in s d e Saint P au l. .special. Paris. Schoeps. S ain t P au l. A. Paris. P aris. A ]i o ■I : .. 1925. 645 p. 1929. S e s m issio n s. L y o n n e t . Gliche et V . A p ô tr e d e s g e n iile s . P au lu s. D ie T h e o lo g i e d e s A p o s t e ls im L ic h te d e r jü d is c h e n R e lig io n s g e s c h ic h t e . I. p. 195 9 . Tübingen. 4 2 8 . 462— 480. X V -e ed. S t. C a r c o p i n o . III ( l ’i. L a T h é o lo g i e d e S ain t P au l. 1941 . Saint J e a n . p. Paris. J . A c t iv it a t e a S im ţu lu i A p o s t o l P a v e l Ia A te n a . I) c i s s m a n. E. É tat d e la q u e s tio n . P aris. t. 16-e éd. Paris. a 2-a. A p ô tr e c l m arty r Paris. P r.. S ain t P au l. Bd. H . d. Tübingen. S a v ie e t so n tem p s. A n ti­ p a u lism u s in fr ü h e n C h risten tu m . G e s c h ic h t e der pau lin iscln 'ii F o rs c h u n g v o n d e r R e fo r m a tio n b is a u f d ie G e g e n w a r t. 63— 67 : activ itatea misionară în Creta. S e s m issio n s. 487— 489. Paris. A ten a.oc. H. (>lini|i N. Paris. 195 9 . în «G lasul B isericii». P i e p e r. '0 HaûXoc. A ten a. m . F. S ein L e b e n und s e in e B r i d e in r c lig io n s g e s c h ic h t ü s c h e m Z u sa m m en h a n g . A. H. T r i c o t. \ i '1 1111 nn '111 ¡o sii F lu viu . od. I. S e in e m is s io n a r is c h e P e r s ö n lic h k e it und W ir k s a m k e it . P a u fa s. 1953. M artin). N apoli. de P ed ras. pîn ă la 1934. (1929). Paris. a ctiv ită ţii şi teo lo g ie i Si. Omedeo. II. „ . ( :o n lr ih u lia lite r a tu r ii t e o i o g i c c r o m â n e ia Î n ţ e le g e r e a p e r s o n a lila lii a rt i\ lUitii St. se găsesc l a : A. Efes. in «M ilrupolia O lten iei». 5—6. K. 11. L ebreton et J . nr. Iaşi.'i : V irila şi a c t iv it a t e a Sf.i. 1957. 1962. P i o f. G öttingen.. P r o f. L e s i d é e s m a îtr e s s e s d e S ain t P au s. J. P au l. T u s l i n M o i s e s e u.80 IST O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ 60— 61 : c ă lă t o r ia sp r e R om a. A p o s to l P a v e l. sau poate în Spania. H u b y et S. EioafcoTi) etc tà ç *epi IlaùXov vnntààz. r Epistolele scrise din Roma. G a b b i a t i. J . Apostol Pu voi. A p o s t o lo d e ü e g e n li. J .i rnm.

M u n t e a n u.PER IO A D A 1N T ÎI (P IN A LA 324) 81 I d e m . 8. în «Studii T eo lo g ice». ci o creaţie apostolica. de societate creştină.. 7— 8. cap. Căderea Ierusalimului (70) 4 1. P r o f . Sf. A p o s t o l P a v e l. . prof. M a r c u. St. R ecu n o şte au fără în­ doială bine. p. Prof. A p o s t o l P au l. In înfăţişarea sa ex terioară B iserica creştină are unele asemănări cu alte comunităţi religioase . «Ecclesia» a rămas de atunci numele Bisericii.religioase — iudaice sau păgîne. S o f r o n V 1 a d. Raţionalismul protestant a văzut în Biserică nu o instituţie voită de Iisus Hristos. Un p ă s t o r m o d e l. în esenţa si spiritul ei însă. T im işoara. 177— 203. V ia ţa Si.urL-Prjganism cu jto tul nou. ca o nouă stare apropiată a lumii. L X (1942). pe care-1 avea cuvînlul pînă atunci. cu forme. S a u l din T ars. de frăţie. gespre~câre~~spune că se află acolo unde este Hristos (Ep. 1942. Biserica. Ea are nu sensul de simplă adunare. Raportul cu iudaismul. Stin tu l P a v e l ş i v ia ţ a c e l o r m a i d e s e a m ă c o m u n ită ţi c r e ş tin e în e p o c a a p o s t o lic ă . Gheorghiu. Io a n R ă m u rea n u 6 — Istoria bisericească . B u cu reşti.şj. VIII). T. S ibiu . C r o n o lo g ia p a u lin ă . C lu j. 1 9 3 9 . too Xpiatou. Bise­ rica lui Dumnezeu. 1909.. 3). 5— 6.de. nr. P r. la_începu t de obicei. Prof. pentru prima dată în istoria creştinismului expresia de « B i s e r i c ă u n i v e r s a l ă » — xaOoXixrj ’ ExxXrjaia. Policarp ( t 155. P r o t L. p. Biserica lui Hristos : ’ExxXtjoîos too 0eo5.. Ignaţiu al Anliohiei i f 107) foloseşte. E x tras din «B iserica O rtod oxă Rom ână». 1942. P artea I-a. St. 398— 416. VIII şi XVI). (Fapte 2. ! I P r o f .gîndul M întuitorului. Organizarea Bisericii Primare. către Smirneni. P r. C in d . A p o s to l P a v e l. unde Policarp e numit eiriaxo-rcoţ ev SfxupvTj xosOoXixyjs exxXTjaia?. G. III (1951). 19). 6. I. Expresia se găseşte apoi în Martiriul Sf. ci pe cel de aso­ ciaţie. Nicolaescu. V ia ţa ş i a c t iv it a t e a sa . 1946. «Biserică» ’ExxXTjaia. Biserica. Mîntuitorul ar fi predicat doar împărăţia lui Dumnezeu. Sfinţii Ap-QstoJLL. ea este un . P r. G r. Pr. nu un aşezămînt bisericesc permanent. 11 . episcopul Bisericii universale din Smirna. N. 5. Comjjjiitatea ■creştmă^infiinţată de Sfinţii A postoli se numeşte î n c ă . în îndoitul sens de comunitate locală şi de totalul comunităţilor. Diac. fenomen.. Misiunea ce le-a încredinţat El şi făgăduinţa că va fi cu ei pînă la sfîrşitul veacurilor (Matei 28. Sfîntul apostol Pavel o numeşte figurat şi «Israelul lui Dumnezeu» (Gal. nr. necorespunzătoare gîndului LuL l o imitaţie după modelul altor institufli. organe şi funcţii pămînteşti.. V .an-Jniiinţat. * Capitol redactat de Pr. 16). 4 7 .

Este de necon­ ceput ca ei să fi înfiinţat-Biserica. In ipostaza de comunitate creştină şi de aşezămînt al mîntuirii. a c e ş ti presbiteri formau.. înainte de a fi mers vreun apos­ tol acolo. norme şi viaţă "de'Tă" Sfinţii.82 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă nu lasă nici o îndoială că.înainte de a asculta pe loc predica unui a p o sto l^ p r i n . Diaconii. diaconii si alţi misionarL^numiţi şi ei apostoli sau evanghelişti. cea de la Roma. Sfinţii Apostoli înfăptuiau ideea şi porunca Mîntuitorului. fără a fi voit aceasta IisusJHristos. s-an format pe această cale.analogie. Faptele Apostolilor vorbesc jdespre «proshilori». Isto ria b is e r ic e a s c ă I. 30). Ca şi Iacob. Ele sînt iniţiale şi fundamentale şi s-au dezvoltat cu Biserica însăşi. se formau cercuri de credincioşi. Comunitatea— de. Siria şi Cipru (Fapte 15. ca ajutători la . Uneori. învăţătorul lor. .i n g a ^ p o s t o ii . în forma potrivită cu natura. Ei au primit.Apostoli dintru început. Comunitatea de la Antiohia^e«a__de la Damasc. caracterul şi scopul său. 16. Sfînt. 22. înţelepciunea şi credinţa lor. au luai. După plecarea Apostolilor din Ierusalim.14). sa” aibă membri. Organizarea Bisericii. avîncl de la început forma şi norma ei de viaţă nouă : trăia în învăţătura Apostolilor... cu «balrinîi» poporului iudeu.c a i. în frîngerea pîinii şi în rugăciuni (Fapte 2. conducere. 2 3 . în spirit de comunitate frăţească. ca avînd rol însemnat în viaţa comunităţii.creştin din ăîtă parte. Biserica trebu T â^ ă~ ^ rste. prin .cârc aduceau cuvintuL. In mediul iudaic dc_la_Jeru sa lim . ajutorul adus de Barnaba şi de Saul de la Antiohia (Fapte II.şl. poate * si altele. o categorie de creştini respec­ taţi pentru vîrsla. parte la sinodul apostolic. 1a Ierusalim era grupată în jurul Apostolilor si c ondusă de ei.uiui flpnstm b t v p i . Cea de la Roma era importantă cînd îi scrie Sfîntul Apostol Pavel. 7. IruA-ri-p—A-pasiQlL-. 4. de Tacob. erau ţinuţi în mare cinslo la creştini celelalte rudenii ale Mîntuitorului (Ssauroauvoi la Eusebiu.. 6. conducător al Bisericii era Iacob «fratele DoiTmnlui»r c a re se huoixa— _ de— airturitate chiar în faţa AjDoşţolilor. sînt numiţi în adresa scrisorii către creşlinii din Antiohia. 4). 16. cum era firesc. întemeind Biserica. jpreoicau coiaDoraiorn ior. 42). P e J . în cursul timpului. 2.

. in­ struirea lor a cunoscut din primii ani ai comunităţii de la Ierusalim (Fapte 6. ” * . scrisă de la Corint. Se poate presupune că fiecare comunitate a avut diaconi pentru nevoile slujirii. le supravegheau prin ucenici destoinici şi devotaţi. 'cu post si rugăciuni. 17. 23).... ■■!■■■'»■» ' . 5. -'i P r e s b ite iij e primul nume întrebuinţat pentru. . unde se spune că Sfîntul Apostol Pavel a hirotonit presbiteri la Bisericile înfiinţate în prima călătorie misionarăPresbiterii menţionaţi mai departe. Sfîntul apostol Pavel numeşte şi pe o di a con iţă Fibi a Bisericii din Chenhreia. ca^să se roage pentru ei (5. iar după Apostoli de episcopi. completau organele de conducere a'le Bisericii din IerusaIxinT~ ' : ’ ” : Celelalte comunităţi creştine erau organizate asemănător. .. .. ceilalţi slujitori ai comunităţilor. după exemplul Bisericii din Ierusalim (Filip. In Epistola către Romani.. 12). . .. . . ..... la mese şi la propovăduire. .. Bisericii învaţă Sfîntul Iacob pe credincioşi să-i cheme în caz de boală. este dovedită de F aptele. .. 1— 3) . Cit priveşte pe diaconi..*—. sînt de ase­ menea slujitori hirotoniţi de Apostoli. ai “ . . Este ştiut totodată că ei au îndeplinit şi slujba cuvîntului. 1 I Tim. . 1).." "asemenea preoţi. . 5. pri£L-caxe-^je--lnie le a la început si preotul^ şi episcopul.iitt’ i r i . . pe aceşti presbiteri-preoţi îi recomandă Sfîntul ApQstol— aw lr cînd scrie lui Timotei. . 1 9 ) : de asemenea îi scrie Iui Tit să pună în fiecare oras presbiteri-preoti. . . ... «pe aceştia (diaconi) i-au pus înaintea Apostolilor şi ru g în d u -se şi-au pu s m iin ile p e s t e ei». ca ei să se învrednicească de P îndoită cinstire (I Tim... precum i-a poruncit (Tit 1. .. Latura practică a slujirii lor a rămas caracteristică diaconatului şi s-a întins în epoca următoare la toate nevoile asistenţei în comunitate. le scriau. 1— 6). Cgndncerea lor oHăTOmTTAposTo^ Ei nu se~sTFbFleau definitiv într-o c omunitifeT~'"crii~vizitau.P ER IO A D A IN T II (P ÎN Â LA 324) 83 cult. C arac­ terul sacerdotal *at~diaconiei e confirmiF~de-Tejdul din Fapte 6." .... 2. . Pe. . cărora li se cereau calităti morale deosebite.. 8..... Pres- . cînd nu e vorba de cei de la Ierusalim sau de bătrînii propriu-zişi (ca în I Tim. 6 . f Instituirea lor prin hirotonie. . 3.. . .. iar nu pe bătrînii laici. . y .(14.r iilrr-1 .. Diacon (Biaxovo?) însemna slujitor. predicînd şi botezînd... C onducerea locală o exercitau organele puse de Apostoli : presbiteri-episcopi şi diaconi. 5). .. 14) j pe presbiteriipreoţi îi învaţă Sfîntul Petru să păstorească turma făcîndu-se pildă pentru ea (I. . 5.

D ia­ co n ii s i n i rînduiţi spre servirea Bisericii. . . Ucenicul apostolic Ignaţiu.84 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ biterii erau deci slujitori bisericeşti. . ... mai. Cinstiţi p e d ia c o n i ca pe porunca lui Dumnezeu». chemaţi J a M ilet. . .. .Tot el recomandă creştinilor în E p istola cu lrc S m irneni. numele de preot şi de episcop primesc sensul în care sînt cunoscute moi tîrziu.. scrisă către 96-^98. interesează funcţiile şi cinstea. II. Pavel îijiu in eşte şi episcopi.. în E p isto la c ă tr e M a g n esien i. . . . cei aşa de d u lc im ie . . numit anume aşa. de conducători ai turmei (Fapte 20. . « III« ! «II 1. . nu poate induce în e roare asupra deosebirii lor. ceea ce ar putea însemna că presbiterii. .. . VIII. Sfîntul Ignaţiu spune că creştinii trebuie sa se su­ pună o/j/'scopului ca lui Iisus Hristos. dar îi numeşte aşa în calitatea lor de păstori ai Bisericii lui Dumnezeu. ca atribuţii şi ca cinste. . în E p isto la '7'ălrc• T ralien i. ceea ce ne îndreptăţeşte să conchidem că încă înainte de sfîrşitul epocii apostolice. p reo ţii ţin locul adunării Apostolilor. . . iar ele sînt deosebite. .presbiteri e rau episcopi *propriu-zişi. 1. . tăţii. aminteşte ce le b re i trepte ale Ierarhiei . . scrise de Sfînlul apostol Pavel spre sfîrşitul vieţii sale. . au fost încre­ dinţaţi servirii (diaconia) lui Iisus Hristos»._I^. . iar p r e o ţilo r ca Apostolilor.u B i i . Timolci şi. este o ? demnitate mai mare decît cea preoţească. I arată că cele trei categorii de slujitori erau bine diferenţiate ca nume. Sfîntul Ignaţiu afirm ă: « ep isco p u l ţine locul lui Dumnezeu. ... şi p r e o ţilo r ca Apostolilor.întîia sa S c r is o a r e c ă tr e C orin ten i.de. spre sfîrşitul sec. .. Este drept că uneori Sfîn­ tul apţostol Pavel vorbeşte numai de episcopi şi de diaconi (Filip. . cu preoţii (presbiler-episcop)._ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ .. precum Iisus s-a supus Tatălui Său. .. ..• E p iscoI p■ u l era presbiterul cel.. 28) . avînd rol şi cinste de păstori şi de învăţători. episcop de Antiohia. sînt înţeleşi ca episcopi. . De asemenea.. în.rLtitaie«~^-ttume_Ja început. . . . spunînd : «Supuneţi-vă cu toţii e p is ­ cop u lu i. Sfînlul Clement Romanul (91— 100). . Dar cu mult mai mult decît numele. ceea ce nu ne împiedică să admitem— ă ... sau de . Tit sînt episcopi în acest sens. . 1). . .. .seamă din fruntea_ _ _ _ comuni-. .. . hirotoniţi de Apostoli episcopi. . 17. VI. . . p e presbiterii de la Rfes... . iar d ia co n ii.. aflăm că episcopatul. . Din «epistolele pastorale». ._ adică întîic stătători între presbiteri. .. . El le porunceşte în calitatea lor de episcopi să pună presbiteri — preoţi în oraşe...

p r e o ţi şi d ia c o n i. indicaţi prin unele atribuţii ale lor (ajutorări. ca drept al tuturor creştinilor la predicarea cuvîntului evanghelic şi la conducerea Bisericii. c a şi din cele imediat următoare. în care Apostolul spune că Dumnezeu a pus pe unii în Biserică Apostoli. Ea arată limpede că episcopii. nici aşeze ţi prin hirotonie şi se bucurau de mare cinste pentru harul lor. preoţii şj diaconii aveau în qriili_săvîrsirea cultului^ predicarea cuvirT 'tului. pe alţii prooroci. 6— 8 . sau PJ}e v n'ţ£tjcii erajjjinii_c.. Efes. 9). după aceea darul minunilor. 131).s. 8 f . administrarea comunităţii. al tămăduirilor. A ceastă diferen­ ţiere venea din timpul apropiat al Apostolilor. de care vorbesc protestanţii. exista la început o altă categorie de slujitori doar ai cu­ vîntului. pe al ajutoarelor.:>t mai însemnaţi Apostolii. sînt cuprinşi şi clericii. Aşa numita «preoţie universală». -apoi '] învăţ ăt orii ( a id a s c a li î) . 28 ..Le§iini_-îiizes±raţi . după a ceşt i a proorocii. numite h c r is m e (xaptojiaxa). păs­ tori. 4. dar harismaticii prepriu-zişi. avîncl drept la daruri" din partea creştinilor. supravegherea vieţii morale şi impunerea disciplinei creştine. pe al cîrmuitorilor. 12.PERIO A D A IN T ÎI (P lN A LA 324) 85 c reştine e p is c o p i. . p. 12.f-preoţii şi jdiaconii formau un c orp conducător în Bisericile c re^iine^ erau aleşi şi hirotoniţi şi se bucurau de cinste deosebită din partea credincioşilor.de_JDumnezeu cu diferite daruri şi puleri cu caracter «preternatural si adesea prodigios» (Lacger. 11). în această largă enumerare. care-i compara c u . Rezultă că episcopii. opera carităţii. pe al vorbirii în limbi (comp.pe. întîistătători. I Cor. Rom. în care existau «păstori» şi «turmă».. excepţionale. Dintre > .. al căror rol a fost însemnat în Biserica apostolică : harismaticii. 12. pe alţii învăţători . cîrrnuiri. Ei nu erau aleşi ce comunitate. Pe lîngă aceşti slujitori ai Bisericii. cum este In v ăţaîu F a c e lo r i 2 A p o sto li (Atogyij). Apostolii posedau mai multe şi mai mari daruri. arhiereii. ~ S fîn tu la p o s to l Pavel numeşte de mai multe ori asemenea harisme. sînt celelalte ca te­ gorii de sluji lori. preoţii şi leviţii din Vechiul T e stament (cap. Efes.. 4. Locui cel mai însemnat este cel din Epistola I către Corinteni (12. adică cei învestiţi de Dumnezeu ciiroci cu daruri speciale.. este răstălmăcirea unui cuvînt din Epistola I Petru (2. Din_scrierile Noului Testament. 28— 30). care nu este interpretat în lumina stării de fapt din Biserica apostolică. 11). 40— 44). Rom.

caracterizează aceste raporturi şi ilustrează o stare de spirit vrednică de cunoscut. SJiiiluL a puciul J^ţv£L. care învăţau pe alţii. Chiar femei.JL-iiit£les dintru început pericolul şi a pre­ dicat şi . aservindu-1 iudaismului. profeţii «vorbeau în Duh>\ erau «glasul lui Dumnezeu». s-au stins treptaţ şi— trecerea timpului au J n c e l a t sau s-au transfor­ m mat (didascalii sînt mai tîrziu profesori creştini. ca fiicele «evanghelistului» Filip (diaconul) puteau să aibă harisma proorocieî. Harisme excepţionale aveau uneori şi unii dintre laici. dar el fusese pregătit de_Vechiul Testament.i]>.iraij'u liolărîre «libertatea» Evangheliei împotriva «fraţilor mincinoşi». I io t ărîrca sinodului a postolic din anul 50 a adus lumină şi mînqîiere fraţilor din Anliohia şi din alte comunităţi. Această pretenţie îngreuia mult convertirea paginilor şi denatura sensul creştinismului. In comunitatea de la Ierusalim. Celelalte harisme amintite de Sfînlul apostol Pavel sau cunoscute din alte locuri par a fi fost mai mull ocazionale şi pro­ vizorii. puteau să prezică. După epoca apostolică. alături de ei se înnumără «evangheliştii» . al cărei rol religios şi istoric trecuse. ! lari sin ele . Dascălii erau învă­ ţătorii com unităţilor. Ele făceau mare im­ presie asuî5m“l!î^dmcioşilor şi chiar şi a necreşimilor. certau. în particular sau în şcoli). liberă si u niversală. care puneau Legea mai presus de Evanghelie şi condiţio­ nau creştinarea de pă/iiea Legii. să facă şi minuni . centrul religios al T iudaismului.80 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă puţind să înveţe. ei înşiruiau pe credincioşi mai de aproape asu­ pra învăţăturii şi moralei creştine. atrăgeau la Bi­ serică şi întăreau pe creştini în credinţa lor.. ludaizanţii cereau ca şi creştiniî recrutaţi dintre prozeliţi şi păgîni s ă ''r e s p e c t e T ^ ^ ă T m o '/¿lira. Creştinismul era o religie spirituală.au— fost. sinodul apostolic. Greutăţile înlimpinate de Sfîntul apostol Pavel din partea iudeilor. sfă­ tuiau. el era legat cu m ozaismuL prin mergerea creştinilor la templu şi prin observarea prescripţiilor Legii. discuţia dintre Pavel şi Petru la Antiohia. Raporturile cu iudaismul sînt una din colo mai importante pro­ bleme în istoria Bisericii primare. un dar supranatural special făcut Bisericii îiv c epăfoaxe^ pentru creşterea şi consolidarea ci. dar presiunea iudai- . • 2. apăruse în ludeea şi era pre< h al în tîiiu d e ilo r.

„împăratului Nero (68) si a generalului V itellius (69).T it a atacat ora­ şul. Armata romană sub conducerea generalului Vespaşian. care a rezistat unui asediu de cinci luni.ele m en to t-iudai’/ant nn mai.. Sub împăratul Nero. în care . la Ierusalim s-a înfiinţat o comunitate nouă. s-au apărat lotuşi cu o tenacitate uimitoare. începînd din Galileea. spunînd că nu se pot mîntui fără păzirea ei. iudeii asediaţi sinucigîndu-se ca să nu se predea romanilor. cucereşte una cîte una ce tăţile apărate de iudeii înarmaţi.. iudeii. separînd tot mai mult creştinismul de iudaism.. După anul 70. V esp asian^este proclamat împărat si lasă conducerea războiului fiului său T it. Războiul de sub Nero a motivat pi ecare a creştinilor din Ierusalim şi desolidarizarea lor de compatrioţii revoltaţi. Sfîntul Apos­ t o l Pavel a avut serioase greutăţi în Galatia şi la Corint. izbucneşte. timpul luptelor. în care de altfel majoritatea credincioşilor au format-o cu timpul cei convertiţi dintre neamuri sau necreştini. După moartea. Evenimentele istorice au contribuit la lămurirea situaţiei. Evenimentul a avut răsunet şi în celelalte comunităţi creştine. Luptele au fost foarte g r e îe p e n î r u amîndouă părţile. suferind de foame şi de boli. .exea templului în urma răz­ boiului in da ir (66— 70).PER IO A D A IN T H (P lN Â LA 324) 87 zanţilor producea încă unele neînţelegeri si nemulţumiri. Intre timp iudeii. iar templul ars (august 70).Căderea Ierusalim u lu i. îndeosebi a lui Gessius Florus şi prezenţa armatei romane la Ierusalim producea nemulţumiri între iudeii din Palestina. în c omunităţile în care e le ­ mentul iudaic era numeros.în Palestina o răscoală care se transformă într-un război greu. la 65— 66. Pericolul iudaizării creştinismului s-a menţinut şi după epoca apostolică. 3. R es­ turi din armala iudaică au prelungit zadarnic cîteva luni războiul la M asada (vest de M area Moartă). se întăriseră mult în Ierusalim. Purtarea procuratorilor romani.JEnoca apostolică se consideră înche­ ia jă^xaj^ădefetr-ie rusaMm-triui—si dls. unde iudaizanţii riguroşi căutau să aducă pe creştini la Legea mozaică. avea put. care suportau greu stăpînirea romană şi încercau mişcări de eliberare.tma.ere. Oraşul a fost cucerit şi în mare parlc distrus în.

creştinismul se separa definitiv de iudaism. Războiul avînd un caracter mesianic. Pentru iudaism. T e ­ zaurele templului. întîmplarea făcu ca. pe la Iii) s i A drian. « r e g e le » fne.se percepe de acum înainte de către statul roman ffisc u s > iudaicii:. Cînd iu d e i i TeTTşesr sa i e r i i <’e i e a sra_" p r o v i z o r iu l £ msa4ioiînr~su5~~ls^ i a n . Darea sau birul cătreTempTul din Ierusalim (<î i«11 <ili in< ) . Asupri ie. eb io n iţii). funcţiunea de mare preot (ar­ hiereu). Sub înjpăi7ÎJ7r. opt luni înainte de distrugerea templului iudaic.. unde s-a ridicat un. 2 .i şi nenorocirile întreţin totuşi sjiexen tele m esianice. 69).ărc de triumf în amintirea victoriei lui Tit. stofiîe~^ăn3îîarului. 6) este un eveniment religios şi istoric important.). Luca 21.. candelabrul cu şapte braţe. Iudeocreştinii se asimilează cu ceilalţi creştini. ci au părăsit Ierusalimul încă de la început şi s-au retras peste Iordan.sre. Cu dărîmarea templului. de­ venea imposibil.l~Luilaii. în­ ceta. Conducerea spirituală a iudaismului au preluat-o şcolile ra­ binice din Puibilon şi Tiberias. M arele sanctuare — păgîn şi cel iudaic — dispăreau astfel în acelaşi timp. care se săvirsea la templul din Ierusalim... masa de aur. obiecîeIe~săcrer au fost luate ca pradă de făzBoi~~şr~gnseT â ~Rbma. devenea imposibilă observarea legii rituale. cartea Legii. în parte au fost trimişi la mine sau la lupte de gladiatori.. creştinii nu s-au solidarizat cu conaţionalii lor. Cu aceasta se împlinea pentru~creştlni o profeţie a Mîntuitorului şi se întărea credinţa lor. O r a ş u l e reluaPHe r o m a n i . formînd comunităţi mai importante la Peila şi la Kokaba. să fie distrus de incendiu la Roma Capitoliul. între 132—135.se produc noi r e v o l t e iu d a ic e s i i u i e ro ase.88 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Iudeii au avut în război aproape un milion de morţi şi au fost luaţi vreo sută de mii de prizonieri. iudeii introduc blesteme împotriva creştinilor în rugăciunea Şmone e. Pînă la sfîrşitul secolului. 1:T~Tmporţanţă epocală. de asemenea. p e r s e c u tă p e c r e ş t in i. sinedriul se desfiinţa.i. Cultul iudaic central. sau formează secte iudaizante (n a z a r e ii. despre care Iisus a spus : «nu va rămânea (piatră pe piatră» (Matei 24. cu tem ­ plele lui Jupiter şi Junona (dec. care în parte au fost vînduţi c a r sclavi.iiiic î*m i -C ' o c h b a. c a r e sînt înăbuşite cu f o r ţa . Distrugerea templului de la Ierusalim. distrugerea templului şi pierderea Ierusalimului a avui.Cultul mozaic cu sacri 1icii sîngeroase.

Philadelphia. Rabat. . 1974. Pentru căderea Ierusalimului: D. M. (1934).. H * . A. L 'E g lise à la Un du p r e m ie r s iè c le . se formează o comunitate c reştină din păgîni convertiţi. à l'exil. T h e e a r ly ch ris tia n s. C.). XIII + 792 p. ' L. L c b r e t o n. D o m F. Paris. E. B r a nd t o n. P. Is to r ia b i s e r i c e a s c ă . Pentru anii 1— 324. deşi privilegiile religioase de care se bucurau se menţineau. C h risten tu m un d Ju d c n tu m in e r s te n und z w e ite n J a h r h u n d e r ie n G ü tersloh. 140— 211. I 9 6 0 . D o m H.. 770— 771. Parts. L a p r iè r e d e s p r e m ie r s c h r é tie n s . S ch rilt. ■ J .. la J . p. M. Iudeii pierdeau ultimele resturi de viaţă poli­ tică. 1961. H is to ire d 'Israël. 1936. 1962. Rome. 170— 1 9 5 : V e s p a s ia n u s . 2. Vieillard. Berlin. D er B ar K o k h b a A u tstan d . R e c h e r c h e s su r le s o r ig in e s de ¡a R om e c h r é tie n n e . A uvry. Z ei 1 1 i n. F. în G r ie c h . D.. 3 Bande. 1961. 1914. U rspru n g un d A n iă n g e d e s C h risten tu m s. G o p p o I !. op. 1939. care devine metropola creştină__a_ Palestinei. 1960. B a r d y. Trad. 1981. P o p e s c u. 2 vol. I. nr. p. S c h â f e r. La Ierusalim se ridică temple păgîne şi se interzice sub pedeapsă de moarte stabilirea iudeilor. d e L a c g e r. G. par P.. Kirsch. Ed. Leipzig. In joraşul nou. c h rist. 70. t. A. L e c 1 e r q. Tu dor. în parte este colonizată şi este numită Syria Palesl i n a (Siria FilîsYenilor). F.. V. : D es o r ig in e . J . 1909. Ü >4.e r s i è c le d e l'E g lise. Paris.O. S. în «Stud ii Teolo gic e». T h e R ise an d Fa!! o i th e J u d a e a n S ta te. Ju d c n lu m un d G n osis. C a b r o l . London. G. L a v i e c h r é t ie n n e au I . 1959. . J929. G o u g h . R. M. Schwartz. Pentru relaţiile iudeo-creştioe: M.. Rom. p. Stuttgart. 1932. of A. BIBLIOGRAFIE Pentru organizarea Bisericii: vezi şi la cap. 1954. W. Bucureşti. Paris.. F r ü h k ir c h e . 1967. L e c h r is tia n is m e a u x o r ig in e s et à l'â g e a p o s to liq u e . 195— 2 0 3 : Titus~ P. 1957. London. F ia u ri d e îm p ă ra ţi ro m a n i. 1932. G. Freibu rg. W ie n. 1 r s jv.P ER IO A D A IN T II (P lN A LA 324) 89 domeniu imperial. J u s i c r. P rim ii d a s c ă li c r e ştin i. S.R. franc. II (Bucuroşii. 1921— 1923. Tübingen. Paris. T h e F a ll o l J é r u s a le m an d t h e C h ristia n C h u rch . 1. S i m i o n. Stuttgart.ils d a n s ¡'E m p ire ro m ain . Israel. 1932). vezi H u s e b i u de Cezareea. Bucureşti. p. H ar t k e. J. A lt e studii. 1928. S tu d ien zum z v seiten jü d is c h e n K r ieg g e g e n R om . É tu d e su r 1rs r e la tio n s e n tr e c h r é t ie n s e t le s ju ifs d a n s l'em p ir e ro m a in (135— 425). La v ie c h r é t ie n n e p rim itiv e. la Bonnardière. Paris. 1957 . ed. Patriarh Iustin al B. Jaub ert. RicxoUi. Iustin Moisescu (P. 2-e éti. M o y e r. 2 Bd. P o I < r s o n. în t e m e i e r e a B iseric ii. T. cit. 1955. Importanţă mai mare are însă pentru cîteva secole cea din Cezareea. Paris. Ed.'E glise p rim itiv e. I e r a r h ia b is e r i­ c e a s c ă in c p o c a a p o s to lic ă . Prof.-M. ¡Paris. C h r é tie n s d e s p r e m ie r s s iè c le s . Z e i 11 c r. L c b r c t o n e t J . Paris. II : D e l'e x il à l'an 135 ap. 1908. 1903. 3 vol. Paris. T. V ie r u r c h r is tlic h e P artein und îh r e V e rein ig u n g zur a p o s to lis c h e n K ir c h e . G e s c h ic h t e I s r a e ls v o n A b r a h a m b is B a r -C o c h b a . . B e e k. J .. L e s p r e m ie r s c h r é tie n s . L. A.

Cultul creştin 1. 16). îoan U âm urea nu . '12). 20— 29)..nlo Apnsiolilc«^-Bf.«curată» (14. «Frîngerea pi inii». 20). Dat fiind marele număr de credincioşi * Capitol r e d a c ta t do Pr. în amintirea Cinei Lui. îndemnau pe credincioşi să trăiască după preceptele Lui.nl lor. în adunarea creştinilor. A ceasta consta f n « fr în g e r e a plinii». A cest caracter de taină al «frînqerii pîinii» ii confirmă fn v ă{ă ţura c e lo r d o is p r e z e c e A p o s to li (Didahia). 42) si.. cum nvjmeşte frîngerea pîinii (IX. 11. in noaptea cînd a scăpat din închisoare. în ziua Cincizecimii.. era .cxes i iai l..10. prof. dar şi-a stabilit de la început un cult şi o viaţă pro­ prie. (x lia ii toi~ ¿pxou) făcută în adu> nări~ţlnuţe in case^particulare.. despre cnlt.. p apl. aminteau învăţătura şi faptele Mîntuitorului.în sinul poporului iiîidp. în persecuţia lui Irod Agripa 1 (Fapte 12.mama lui ioiHL ^ 1 i 1' lH t <uo Sl'inlul Petru a găsit «pe mulţi adunaţi pentru I rugăciune». o dovedesc cu prisosinţă cuvintele Sfinlului Apostol Pavel. să-şi mărturisească păcatele înainte de primirea sfintei Euharistii. ţlau o idee despre viaţa cea noiiă. Frîngerea pîinii era însoţită-de— fa^ăţâtura Apostolilor şi de r u g ă ­ c iuni. cum se raimea ia început Sfinta Euharistie. adică nu la templu sau la sinagogă~TJ~asemenea casă (>sle cea in c are se adunau Apostolii cu grupul de cfecfinoTosi. Că această cină avea~un caracter’’sacru de taină creştină şi nu era un ospăţ sau o masă obişnuită. I). I) «pentru a fi jertfa».^A-ceasta— poale. La Ierusalim.. prin care se deosebea de restul poporului..a. care x e r e creştin i. Apostolii luminau şi edificau pe credin­ cioşi prin cuvîntul lor.. care o numeşte «împărtăşanie» (xoivtuvia) cu sîngele şi cu trupul lui Hristos (I Cor.u şi să meargă la templu. Adunarea creştinilor se făcea în casă (xax' olxov) în înţelesul «prin c<iSQ»' Ştin «acasă». înainte ele poijoi ii cm Siîntului Duh si în care a avut Inc faptul PYtr^(y j l iun din ■ / . precum şi respectul pe care-1 cerea credincio­ şilor la săvîrşirea şi primirea e i : «Căci cel ce mănîncă şi bea cu n e ­ vrednicie. con tinu aTa tra iască.să^djsTtă~~de~Sfinţii Apostoli după po ­ runca Mîntuitorului. nesocotind trupul Domnului» (11. lor.IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Cultul şi viaţa creştină în epoca apostolică * 1. I Cor.lar. Comunitatea creştină înfiinţată de Sfinţii Apostoli.J IL ea « a M ăriei.nr (2.iiia C mci/ecimii. îşi mănîncă şi bea osîndă. şi se numea de aceea si «Cina domnească» (xopiaxov Ssîtcvov .

pînă la ziuă» (Fapte 20. !«doborît de somn». care după aceea încă «a mai «vorbit cu ei mult. Eutih. Se săvîrşea apoi frîngerea pîinii.. se cîntan psalmi. aveau ase­ mănare. în diaspora. care manifesta şi întreţinea sentimentul dragostei creştine şi serveâ~Ue cadru cultului. a săvîrşit frîngerea pîinii «şi a lungit cuvîntul pînă la miezul nopţii». creştinii erau alungaţi din sinagogi şi nevoiţi să se organizeze în comunităţi aparte. Ei oficiau astfel numai cultul lor creştin. A ceste forme de cult. Apostolul l-a readus la viaţă. care nu mai aveau nici o legătură cu sinagoga. sau de întîistătătorul comunităţii. fără îndoială. ei se adunau desigur în mai multe case mai încăpătoareCreştinii se adunau «în toate zilele». un tînăr. 7—12). episcopul. îmbogăţite treptat cu material de cult creştin.la templu. deşi nou în spiritul său. omilie. aflăm că în a treia călătorie misionară. Cu frîngerea pîinii era unită o masă comună. cultul creştin. 4). se prelungea uneori cuv întul pînă noap­ te a tîrziu.. s-au fo­ losit şi în cultul creştin : lecturi din Vechiul Testament. a căzut jo s la pămînt şi a murit. In general. Ia Troia.P ER IO A D A 1N T ÎI (P IN A LA 324) 91 (3000. cînd credincioşii erau liberi de ocupaţiile lor zilnice şi cînd de altfel erau şi mai feriţi de ochii iscoditori ai prigonitorilor. 46). Frîngerea pîinii şi masa a avut loc după «cuvîntul lungit» al lui Pavel. dacă era prezent. în anul 58. In sinagogă se citea din V echiul Testament. «Pe cînd Pavel vorbea ţot mai mult». 5000) (Fapte 4. luminată cu multe făclii. pe care-1 săvîrşeau cre­ dincioşii de la Ierusalim în case şi cu care. care sta la fereastra deschisă. rugăciuni. se 'lua o masă comună «agapă». Pe cînd la Ierusalim iudeo-creştinii puteau să meargă. Adunarea era prezidată de un apostol. Adunarea se făcea seara. Sfîntul apostol Pavel a adunat pe credincioşi într-o seară. aşa cum mergeau şi la templu (Fapte 2. precum şi din scrierile Apostolilor. pe măsură ce apăreau psalmi. în afară de Ierusalim creştinii erau dezlegaţi de practicile cul­ tului ¡iudaic şi cultul lor era organizat prin analogie cu cel al sina­ gogii. Din Faptele Apostolilor. Era «în camera de sus». se rosteau rugăciuni şi cuvîntări. a unei case cu etaj. numitq «agapă». atît cit era linişte. 2. a păstrat unele forme din cultul sinagogii. .

Ele erau de regulă improvizate şi potrivite cu momentul şi cu scopul lor : unele erau rugăciuni euharistice.' islenl n e d i m i o ş i l o r şi ie-o cereau şi pentru ei înşişi. proconsulul Bitiniei.11 sufleloşLo prin rugăciune. 111— 112). deşi Apostolul a stat la Troia o săptămînă..Apostoli o recom an­ dau in. 23— 31). care este ziua Domnului.u .—I zîr ~ t> " T T r j m T î n L u i a p o s t o l P a v e l î m po t r i v a ubu/. dovedesc că. Creştinii de pretuti n­ d e n i eoni iniic . Rugăciunea comună şi obişnuită era cea domnească..săptămînală. despre creştini în S c r is o a r e a c ă tr e îm p ăratu l T raian (c. pe care o găsim în A p o c a lip s ă " (2. stăruitoare. altele. în ziua întîia (după calendarul iudaic). Duminica. 3). 2— 4. TÎ!o s î nt a d e v e r i te p e n t r u B i s e r i c a din C o ­ i ri ni ‘"(l— C-'or-. „ • Rugăciunea avea mare importanţă în viata si cultul crestmilor. T atăl n o s tru. lin era caldă. i u s o j H . în legătură cu nevoile şi cu bucuriile credincio­ şilor sau ale Apostolilor (Fapte 4."socotită rugăciune liturgică. î n e p o c a a p o st o l i c ă . cum găsim prea frumoase în în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o s ­ toli (9. prin cult euharistie şi cu masă obştească. ziua învierii Domnului.-. încă din epoca apostolică. 3). rugăciuni ocazionale. O rugăciune cuprinzătoare şi foarte inkTesâhtă. iudco-creştinii sărbătoreau desigur şi sabatul cu iudeii şi ziua întîia a săplăimnii cu ceilalţi creştini. creştini se adunau pentru frîngerea pîinii odată pe săptămînă. d e m a n i f e s ­ tări cn i'.7).92 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ In acest loc găsim ştirea preţioasă că adunarea şi cultul au avut loc «în ziua întîia a săptămînii» (ev tîj juŞ tîov aaSSckcuv) adică dumi­ nica (v. 4— 61. Sfinţii .u d e g e n e r ă r i l o r posi bil eprevine pe corinteni . pe_ care In v a ia iu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o s to li cere creştinilor s-o roş­ ii'*1scă de trei ori pe zi (VIII. făceau să se părăsească sabatul iudaic. Numele ei de «ziua domnească (xopiax'ij Tjfiipa). plină de suflet şi de dragoste. u l e i i i< r isiiiii tic. Este deci foarte probabil că.ului :. 10) şi în în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li (XIV. Rugăciunea IK rnI: ii Tii. C i ul ul ei eş| ijj c i u . Despărţirea de sinagogă şi recrutarea creştinilor mai mult dintre prozeliţi şi păgîni. precum şi ştirea pe care o dă Pli-niu cel Tînăr. nu ştim. u n e o r i . dă Clement Romanul în E p is­ to la sa că tre C orin terd (59. creştinii au ţinut ca zi de sărbătoare . do cereri sau de mul­ ţumire lui Dumnezeu. în afară de Ierusalim. Ce rugăciuni rosteau la început creştinii in adunarea lor. 10) . care probabil s-au fixat de tim­ puriu.serică îi (Iii caracter colectiv şi social. La Ierusalim. 1).

are probabil la bază o mărturisire de credinţă obişnuită însă din epoca apostolică. Postea de asemenea cel care săvîrşea Botezul. . 10.... Botezul putea fi săvîrşit şi de diaconi. precum «şi alţii dacă pot». se putea face Botezul prin văr­ sare de apă pe capul celui ce se boteza• Botezul se săvîrşea în numele Sfintei Treimi. cunoscut din secolul al II-lea... In v ăţătuicr~c^IoT~TtutSTjrSzece~~Ă p o s t o ir i} s ie de drept socotită în prima e i parte (cap... ■ . ca al ucenicilor lui Ioan.. In comunitatea creştină se intra.. PreţpHrea efâ~T "regulă scurtă şi uneori se reducea la ascultarea unei de predici. El era «naştere din apă şi Duh».. 5). — ■ Nu avem o formulă a măturisirii de credinţa baptismale din v re ­ mea Apostolilor.. pran care se iertau păcatele şi se comunica harul dumnezeiesc...... Botezul creştin era mai mult decît un rit sau un simb ol : el avRa~caracier-.. cel care avea să-l primească trebuia să pos­ tească o zi sau două. ci doar caracterizarea botezului creş­ tin.. . 19. spre deosebire de altele.. 5) nu este propriu-zis o formulă de botez.. 5).. 38. Sfîntul apostol Pavel îl numeşte «baia naşterii din nou prin înnoirea Duhului Sfînt»' (Tit 3.. Botezul se săvîrşea. găsim botezul precedat de o pregătire mai îndelungată a celor ce aveau să-l primească. Botezul creştin se deosebea şi de botezul iudaic. «în numele lui Iisus Hristos»... 4 8 . Dacă nu era destulă pentru cufundare.. Este un învăţămînt simplu... Formula baptis- . S im b o lu l numit a p o s to lic . IK. I— VI) un catehism ce cuprindea învăţăturile morale pe c are trebuia să le cunoască şi practice creştinii. cerută de Mîntuitorul ca o condiţie "pentru a intra în împaraţia lui Dumnezeu (loan 3. Menţiunea că se făcea* «în numele Domnului Iisus». care era un rit de curăţiiFe~şriIe~J5PtSzur i3 r a c tic at de ucenicii lui Ioan ca botez al pocăinţei.PER IO A D A 1N T II (P lN Ă LA 324) 93 Botezul.. înainte de botez. cum spune D idahia. exprimat în cuvintele Evangheliei şi arătînd ce trebuie să facă şi ce nu trebuie să facă creştinii.. 8. 1 6 . în apă curgătoare. încă înainte de sfîrşitul secolului I..... putîndu-se săvîrşi însă şi în orice âpă. după mărturisirea creriint£TTtTl^]sTTrÎsţos~r sr~iriT cfc^ îg r7^ ^ Sfîntului Botez.. Aceeaşi scriere liă ştiri importanţe^despje săvîrşirea Tainei _Bot ezului. sau «în numele Domnului» (Fapte 2. El era s c u r t : cuprindea numai adevărurile de credinţă fundamentale ale căror centru îl forma persoana dumnezeiască şi opera mântuitoare a lui Iisus Hristos." T 1 . de regulă.de Taină.

precedată He~~postire7 Sem nificaţia ei de ___.si «ziua domnească» sau «ziua Domnului)» (Fapte 20. hiroto­ niile au fost făcute de episcapii-puşi de ei. Pe Barnaba şi pe Saul şi-au pus mîinile. I Cor. 15. ceilalţi «profeţi şi dascăli».04 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ nială în n u m e le S fin tei T r e im i ora doar bine m n o s rn tă rie la MîntuiÎoruT. care a ceruLxnLbani puterea de a o face si el cu acelaşi efect. Hirotonia slujitorilor Bisericii se făcea prin rugăciuni şi punerea m îinîfor de către Sfinţii ^Apostoli (Fapte 6. 19) şi este cunoscută şi de în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li. I în zilele de m iercu ri şi v in eri. 1. 22). înainte de plecarea lor in prima călătorie mi­ sionară (Fapte 13. 7 . 17— 19). în practica vieţii creştine. 23).III). Am amintit mai sus.i clcT^înTTiTâTrrşi de cult creştin.ca. " lui Dumnezeu. legat de acte de cult. precum şi porunca de a nu se fa c e părtaş la păcatele altora (I Tim. . După Sfinţii Apostoli. Uneori era urmată de manifestarea harismelor... o dovedesc si cuvintele S fîntului Apostol Pavel către Timotei despre «harul lui Dumnezeu». 10). Punerea mîinilor cu post şi cu rugăciune esLe considerată şi pen­ tru alte acţiuni de consacrare decît hirotonia clericilor. aşa că nu putea fi îndoială^ sau abatere în această privinţă. în v ă ţă tu ra c e lo r .. cel dat lui «prin punerea mîi_nilor» Apostolului (II Tim. ’ Punerea_mîinilor urma botezului si-1 completa. 2 . 8 . 1.prin care se comunică harul act sfînt. 16. 5. Sărbători. „însuşi. Apoc. 13. 5.jşi Sfinţii Apostoli. 14. de exemplu în Biserica Africii (Cartagina). 5^ 14.. . mai alesL pe Simon’ Magul. din vrem ea Sfinţilor Apostoli. la Antiohia.. ziua întîi a săptămînii iudaice ca y. în unele Biserici. creştinii se adunau sT~poi)ljjj_oiilr ghiccd pe care-1 năşim mai tîrziu (sec. după mărturia în v ă ţă tu rii c e lo r d o is p r e z e c e A pos~ /7>/77VTTT7~Tîr~™™tte «dies stationum».. în afară de împrejurările speciale am in li te mai sus. cu post şi rugăciuni. Poate că r în zilele de post. se postea înainte de sfirsituL secolului. numită. Ea era săvîrşită la început numai de Apostoli_şi era unită cu rugăciunea pentru primirea Sfîntului Duh de către cei botezaţi (Fapte 8. _. Postul este c onstatat. (Matei 28. Este inteiesant__c ă _ p u n e r e a mîinilor a impresionat. asiqunndu-se astfel succe ­ siunea apostolică pînă astăzi. 2— 3). c are le deosebeşte de zilele de posţ ale iudeilor (luni şi joi). 6).

care face din ea caracteristica vieţii religioase creş­ tine. se serba în O rient. sau Crăciunul. Semnificaţia ei creştină este subliniată de Sf. a înlocuit sărbătoarea păgînă a solstiţiului de iarnă fn a ta lis so lis). în actul martiric al episcopului Filip de Heracleea (t 304). zicînd despre creştini că ei «nu sabatizează.rimiă— sarhători mai mari. in jurul anului 377^ apoi la Constantinopol. creştinii se întemeiază pe tradiţia apostolică a săr­ bătorilor. G: 36. Iudeo-creştinii vor fi ţinut la început şi sărbătorile iudaice.inr.(P.— N atalîs D om ini -. în amintirea naşterii şi b otezului Mîntuitorului şi a descoperirii Sale dumnezeieşti unită cu evenimentul botezării în rîul Iordanului (Matei 3. cu noua lor semnificaţie : lnvierea'~ D om nului si P o a o r îr e a S îîn tu lui D uh. 1) şi cere creştinilor să se adune şi să săvîrşească sfînta Euharistie în această zi. Iqnaţiu al Antiohiei ( i îof)... iar în discuţiile referitoare la data Paştilor din secolul al II-lea. 8 . comp. la sărbă­ toarea Naşferii Domnului. 49. Sărbătoarea este menţionată. serbîndu-se Ia 25 decembrie. STîntuTapostol Pavel aminteşte dc praznicul Cincizecimii (I Cor. M a g n ez ien i IX. I).. care. în anul 379. G. Pe cele. în catedrala din Antiohia. s i a . ci trăiesc după ziua Domnului» (Ep. la 6 ianuarie E m tan ia ( ’Ewttpâvsta) numită şi T h eo ta n ia (0eocpâveta) o sărbătoare comună pentru întruparea Domnului şi arătarea Lui. Sfîntul Ioan Gură de Aur spune că această strălucită sărbătoare s-a introdus~în R'asarit de aproape zece ani (P. 16). din secolul al III-lea. în Biserica de Ântiohia. P astile şi C. le-au ţinut de timpuriu şi creştinii. sărbătorit la 25 decembrie în fiecare an. întîmpinaţi-L». Sfîntul Iqnaţiu o numeşte ziua în carp a răsărit viaţa noastră. dar ea nu era generală. 16— 17). slăviţi-L ! Hristos din ceruri. Probabil din secolul III. Hris- . sărbătoare care a trecut apoi şi în Biserica Romei.izprimpn. adică a înviat Hristos. cu care coinci­ deau mari evenimente creştine. Naşterea Domnului. ca o zi sfînta. Pentru prima dată. 311— 334). s-a combinat cu sărbătoarea zeului solar Mithra.da spărţit sărhătoarea N aşterii Domnului de c e a a Botezului. reprezentantul soarelui pe pămînt (d eu s s o lis in victu s).. 351— 362)...PERI O A D A IN T II (P IN A LA 324) 95 d o is p r e z e c e A p o sto li o numeşte «ziua domnească a Domnului» (XIV. la începutul secolului al IV-lea. cînd Sfîntul Grigorie de Nazianz a ţinut celebra sa predică f e s t iv ă : «Hris­ tos se naşte. 16. In cuvîntarea ţinută la 25 decembrie J386 sau 388. Fapte 20.

tm iau. & ]e§^mr^spîrau la sfinţenie şi se numeau «sfinţi». care era centrul şi manifestarea ei cea mai frumoasă şi mai edifica^ loare. pe bună­ tate. Croslini. 3. 3). simţul răspunderii morale.. pm TSfînta Euharistie.cinstea si recomanda tuturor munca. ca de exemplu «sfinţii din Ierusalim» (Rom.‘ z icea T ln v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li.o . Biserică ' creştină era. citirea cărţilor sfinte. E l a n u l de credinţă şi de dreptate.smui.90 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ tos.. 2b— 26). Ei trăiau in dragosTe. caracterizează sentimentul k)r <2LLII°U. Col. îndemnau si se ajutau la c e le bune. dacă nu veţi fi desăvîrşiţi în ultimul moment» (X V I.nl.oaili moral şi iudais­ -H mului si păqînismului. 3. 5— 6 . pe sinceritate. pe caritate şi evita orice plă­ cere unită cu păcat. creştinii re a­ lizau o viaţămorâTă~Ue~o~Trumuseţe necunoscută oină atunci. «trupul lui Hristos». Adunarea adesea pentru cult şi învăţătură.. creştinismul punea preţ pe curăţia sufletească. ce se numărau cu sutele. pe răbdare. 6). se. I b .Caritatea devine o funcţiune morală normală a Bisericii. Pen­ tru neînţelegeri le lor."'T'ri cumpătare. creştinii erau îndemnaţi. 16). a în­ vins păgînismul greco-roman şi mithraismul. stăruitor să se judece inlie ei şi sa nu meargă la judecata păgînă (I Cor. pe milă. pe care Sfîntul Apostol Pavel o invăţa şi cu pilda mîinilor sale. S-a ridicat . V iaţa creştină stă în strînsă legătură cu credinţa si cu cnlt. supravegherea conducătorilor comunităţii. «soarele dreptăţii». trupul creştinului devine «templul Sfîntului Duh» şi nu trebuie să fie întinat prin păcate (I Cor. El dă sfaturi morale tuturor categoriilor şi vîrstelor (Efes. după Sfîntul apostol Pavel. conştiinţa demnităţii creştine. cunoaşterea creştini­ lor între ei. Spre deosebire de legalismu] iudaic formalist şi cauzuist. de a fi găsiţi pregătiţi pentru primirea Lui. prin punerea mîinilor penlnr^rimTxee^^ . Aşteptarea revenirii Domnului întărea mnlt hotărîrea primilor creştini. 'îfl~pace. căci nu vii va folosi tot timpul credinţei voastre. ca şi de imoralitatea păgînă. căutînZ cele de trebuinţă sufletelor voastre.v i atĂ nniiă~-JW a 4ăT Sw e r i. ridi­ cau mult nivelul vieţii creştine faţă de al lumii celeilalte. care-şi făcea merite din cunoaşterea şi observarea unor prescripţiuni. pe iubire. «AdumTţi-vă dsy. cr'eşUnli' erau*-«macTuTafele» Lui. Sfinţit prin botez. Creştinii.'2). care a adus lumii «răsăritul cel de sus».credincioşii "de la Ierusalim au reali'/jiLcoinnnilatea benevolă a bunurilor. cn_ care. Cu preceptele ce învăţau şi cu exemplele ce aveau.

Rentru controlul si îndreptar£a. Autorul E pis to le i c ă tr e D iog n et ne face descrierea modului exemplar de viaţă a creştinilor din primele clouă se co le. Biserica na aplica pedepse corporale. La p r iè r e c h r é t ie n n e e t Ia p r iè r e p a ïe n n e .P ER IO A D A IN T I I (P IN Ä L A 324) 97 mult nivelul moral al vieţii familiale. Ei nu sînt o societate n o n ă . N ew Y ork . 1). Paris. ca şi aluzia la neînţelegerea dintre ei. înainte de împărtăşanie. păcă ­ toşii se_jm h lL iia i^ si puteau să rămînă. 2. 23. «Creştinii trăiesc în trup. . Ele ţineau ele firea oamenilor. iar de timpuriu regu­ lat. 7 — Istoria bisericcască . Prin pocăinţă. dar nu după trup . 6). p. X IV . H a ni m n n. dar vieţuiesc ca în ceruri.şi îndreptare. IV. în A u fs tie g und N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n V ie lt. B erlin . cu viaţă morală atît de frumoasă. cu caracter moral. ca «sfinţi» şi curaţi prin Botez (I Cor. biruiţi de plăcerile şi interesele păgîne aîe~Tumii. precum şi insistenţa sfaturilor ce le dă. L e s p r e m ie r s m a r ty rs d e L ’Ê g lis e .i n sînul Bisericii. Interesant e că Biserica intervenea pentru cercetarea şi îndreptarea păcătoşilor şi excludea din sînul ei pe cei vinovaţi de păcate grele. arată ca unii cădeau în păcate şi slăbiciuni. prin cinstirea soţiei ca mădular al Bisericii şi soră a lui Hristos. 14). 1979. Unele umbre existau fireşte şi în această societate nouă. t. io r m e s e t d iifè r e n c e s . Biserica ave a__un m ijloc excelent în mărturisirea păcatelor. 14 . ci spirituale. Ei sînt pentru lume ceea ce este sufletul pentru trup» (cap. Erau puţini c ei care o părăseau. 7. prin cinstirea şi grija de copii. spre mîntuirea sufletului răscumpărat prin sînaele BIBLIOGRAFIE P en tru cu ltu l c r c ş lin A.^Aceasta se făcea nu numai la intrarea în creştinism. deşi viaţa lor materială este l a fel c a a tutu­ ror Q_am eL i!i]xa^ --tm iit a 1or m o r a l ă ş i duhovnicească este excepţional ă . 1190— 1247. a v ie ­ ţii de dincolo.jâetii--îaQj-a]R. I d e m . dnpă . O disciplină bisericească s-a impus dintru început şi ea a servit pentru menţinerea nivelului moral al comunităţilor. 1980. care trebuia păstrată şi meritată. Viaţa creştinilor este o prefaţă a nemuririi cereşti. ci si în a l t e J jjînrgfamri.si o cinste. Mustrările pe care Sfîntul apostol Pavel le adresează unor credincioşi. Pentru cei mulţi creştinismul era o vrednicie. Spre deosebire însă de sinagogă. unită cu rugăciune {În v ăţătu ra c c lo r d o i­ s p r e z e c e A p o sto li.trăiesc pe pămînt.

1934. t. et de Liturgie». B ru x elles. 2-e éd... L e s o r ig in e s du c u lte d e s m a r ty rs. L 'E g lise d e s m a rty rs. Köln.. Berlin. 1973.i fie. 1970. H. et trad uction par H élène P étré. I— III. B ru x elles. B ru x elles. v o n d e r M e e r e t C h r i s t i n e M o h r n i a n .. 1973. D u c h e s n e . B ru x elles. Paris. L 'E g lise p r im itiv e (H is to ire d e ¡’É g lise. K a h l e r . I d e m . D ie ir ü h e K ir c h e . Z e i 11 e r. 1982. L e s o r ig in e s d e la M ess e. X. I d e m . L a l o i e t l e c u lte d e ¡'E glise p r im itiv e . A rt b y z a n tin . I d e m . 4-e éd. p. 1971. K ö t t i n g . N e g e l . M arty r. A. 1960. 1974. 1965. in lim b a ro m â n ă .O ii IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă Idem. par . 1953. M. 1966. col. D er Ir ü h c h r is tü c h e R e liq u ie n k u lt u n d c h r is tlic h e A r c h ä o lo g ie .. J u n g m a n M issa ru m S o lle m m ia . C o l s o n . I d e m . P aris. a p i n. 4 -e A ufl. M artin. Paris. 1 11 R ă m u r e a n u . p. M. 251— 274. W. 1964. 1921. 1927. 1943— 1946. I*. I 0 . A c t e le m a r tir ic e . H y p p o l y t e D e l e h a y e . d'A rchéol. Paris. I). 1971. de l'allem and. J . L e s l e g e n d e s g r e c q u e s d e s S a in ts m ilita ir e s . 1961— 1964. J u n g m a n n. T c b r e t o n e t J . . Paris. O s c a r C u l m a n n . G e s c h ic h t e d e s c h r is tlic h e n G o t te s d ie n s te s .c h r é t ie n . l’. E s s a i su r l e c u lte d e s S a in ts d a n s l'a n tiq u ité. Paris. ' E t li e r i e. l’i. N. Fliehe et V . 1972. P aris. ibidem . Paris. 1905. L e s o r ig in e s d u c u lte d e s m a rty rs. 1950. 1960. I e r a r h ia b is e r i c e a s c ă in e p o c a al>iisl<ilica. Paris. Paris. 1960. Berlin.. C o n tin u a tio n d e l ’A tla s d e A n tiq u ité c h r é t ie n n e . Paris. H a 1 k i n. p. London. col. L e c 1 e r c q. J . J . Rideau. P aris. 1972. Bucureşti. 2. 366— 3 7 0 : l> bl if)(| r. Paris. X V . X V . te x te latin. 1958... 1973. h e id n is c h e r H e r o e n k u lt und s p ă t ju d is c h e H e ilig e n v e r e h r u n g . 1955. W ien . B ucureşti. I u s t i n M o i s e s c u . O rig in es d u c u lte c h r é t ie n . F r . II a n i m a 11 . 5-e éd. A. 1. M a r t i m o r t . G r a b a r. K l a u s e r. L a v i e q u o t id ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é t ie n s au I I .. R. L a io n c tio n d i a c o n a le a u x o r ig in e s d e ¡'E glise. II-e — V III-e siè c le (22 études). t. A. M é la n g e s ¿ 'h a g io g r a p h iq u e s . g r e c q u e e t la tin e . S i m o n . Atiij. I d e m . Paris. R. D. 1933. Paris. 1955. A rt p a lé o . 1956. L é g e n d e s g r e c q u e s d e s «m a r ty rs ro m a in s» . Köln und Oppladen. C h r is tlic h e r M a r ty r er k u lt. P aris. în «Dict. In tr o d u c tio n à ¡a L itu r g ie. H is to ir e d e la p r iè r e c h r é t ie n n e . 33— 216. 197. par E. L e m in is tèr e d e s fe m m e s d a n s ¡’E g lis e a n c ie n n e . Paris. A i m é G. London. R e c h e r c h e su r le c u lte d e r e liq u e s e t d e L'art c h r é t ie n a n tiq u e .e s i è c l e (95— 197). chrét. A.1. C l. Atena. H. I d e m . 1909. 2 3 5 9 . K u lt u n d K u ltra u m . Trad. M a r ty r s g r e c s . E u c h a r is tie o u l a M e s s e d a n s s e s v e r ie t è s s o n h is to ir e et s e s o r ig in e s . B o u l e t . J o u r n a l d e v o y a g e . A £t’| 'ava %ai tcz9 0 1 Ji-ap-cuptov v a z à xrtoz xpeTc TrpwxooC aEütva".irr. 10'/:'. pmi. 1961. S a n c tu s. c h a p . I d e m . M arty riu m . 3— 313. t. 1955. 416 p. Trad uction franç. B ru xelles. R o ( | c r G r y s o 11. S ain t. 1932.. i P entru v ia la c r e ş tin a . I. B ru x elles. L e s fo n c tio n s e c c lé s i a t e s a u x d e u x p r e m ie r s siè cle s. Prof. J . 401 -4 0 2 . L a v ie q u o t id ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é tie n s . G em blaux. I. t. 1973. L e s L é g e n d e s h a g io g r a p h iq u e s .2512. E in e g e n e t is c h e E rk lä ru n g d e r r ö m is ­ c h e n M è s s e . L 'E glise e n p r iè r e .. S a in ts m o in s d'O rien t. L a c iv ilis a tio n d e ¡’A n tiq u ité e t Ie c h r is tia ­ n ism e... N e y r e t . Paris. P h y t r a k i s .. I d e m . Th. J .

Paris. 223 ş. N euchâtel. V e r m a s e r n . 1968. 1. Pr. I d e m . M ith r a ic I c o n o g r a p h y a n d I d e o lo g y . D ieu e t C é s a r . W ien. C a m p b e l . U g o B i a n c h i . H. London. 1953. în S lîn ta S crip tu ră . p. nr. 1927. S o a r e . B o r r o w in g s a n d T r a n s fo r m a tio n . G o r d o n D a v i e s . G. p. 5— 7. 23. D octrin a m o r a lă a P ă r in ţilo r a p o s to lic i. IX (1957).. 1929.u. 1980. I d e m . în . chrét. B is e r ic a şi a s is t e n ţ a s o c ia lă . Paris. K a t z. 1948. M itro p o lit A n t o n i e P l ă m ă d e a l ă . S. D er s o z ia le G e d a n k e in d e r a ltc h r is t lic h e n K ir c h e . L a c h a r it é a u x p r e m ie r s s i è c l e s d u c h r is tia n is m e . Pr. M o e u r s p a ïe n n e s . 1957. F r . Leiden. M a u q u o y . 1306 — 1332. art. 1970. 4-e éd. 1960. C u m o n t. nr. 325 623. IX (1957). in «Dict. B a u d r i l l a r t . prof. 1960. Tübingen. M. S t e f a n A l e x e . 1936. L e i p o 1 d. V ia ta c r e ş t in ă d u p ă b ă r b a ţ ii a p o s to lic i. C h r é tie n s d e s p r e m ie r s s i è c le s . L a v i e c h r é t ie n n e p rim itiv e. V II (1955). London. d A rch é o l. 1956. t. E tu d e su r l ’a ttitu d in e d a C h ristia n ism e p rim iţii d e v a n t l e s p r o b lè m e s d e l'Etat d e la g u e r r e e t d e la v i o l e n c e . p.». 1913. B is e r ic a s lu ji­ to a r e . K ir c h lic h e s A m t u n d g e i s t l i c h e V o lm a c h t in d e n e r s t e n d r e i Ja h r h u n d e r te n . In lim b a ro m â n ă MI. Paris. Paris. A. t. A. 2 vol. P r e s c u r e . în «Studii Teo lo g ice». D aily L ite in th e e a r l y C h u rch . 1937. J . C h r é tie n s d e s p r e m ie r s s i è c le s . Paris. J . 1967. et de Lit. 259— 279. 726 ş. în «Studii T e o lo g ice». 2. 2. In s titu ţiile d e a s is te n ţă s o c ia lă în B is e r ic a v e c h e . t. 1. M ith raism a n d C h ristia n ity . t. Berlin. Paris. m o e u r s c h r é tie n n e s . J a u b e r t. 1928. P en tru r e lig ia z eu lu i s o la r M it lira. D o m . 598— 653. O s c a r C u l l m a n n . X X V II. Paris. 1967. L e s r e lig io n s o r ie n t a le s d a n s l e p a g a n is m e ro m a in . J . Paris. G en ève. N. L e c h r is tia n is m e et l' e s c la v a g e a n tiq u e . neu e Aufl. A. I. J . L e s p r e m ie r s c h r é t ie n s . Paris. col. Leiden. C h a rité.u. P rin cip ii p c d a g o g i c e în p e d a g o g ia lu i C le m e n t A le x a n ­ d rin u l.-1006 p. E v a n g ile e t L a b a ru m . 1956 . N ew Y ork . 1950. p. 1954. P. Drd. C o r p u s in sc rip tio n u m e t m o n u m en to ru m r e lig io n is m it h r ia c a c . G h. în «O rtodoxia». X X IV (1972). D e la R o m e p a ïe n n e à la R o m e c h r é t ie n n e . v o n C a m p e n h a u s e n . în «Studii T e o lo ­ gice».u. 1952. 1970. X V (1963). L é o n H o m o .. P. in S fîn ta T r a d iţ ie ş i în t e o lo g ia c o n te m p o r a n ă . în «Studii T eo log ice». J . 541 ş. M y s te r ia M ith rae. S o c ia l L ite o t e a r ly C h ristia n s. 1925. V o r n i c e s c u. H o r n u s. A u is tie g u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt . 3— 4. 9— 10. III.PER IO A D A IN T I I (P lN Ä LA 324) J. D octrin a ş i o r g a n iz a r e a în p r i­ m e l e ş a s e s e c o l e . M. C h risten tu m u n d S k l a v e r e i . nr. Paris. L i v i u S t a n .. Drd. II. L e a s e. I d e m . A n n e-M a r i e l a B o n n a r d i è r e . nr. L e c 1 e r c q. L e r o y A. p. S c h m i d t . 2 vol. Bucureşti. 1929. 9— 10. H agae. H. L ü ttic h (Liège). nr. .. p.

.. Cauzele prigoanelor din partea iudeilor se cunosc şi se înţeleg din capitolele anterioare..... .-.. am e­ ninţări..-clei care porneau prigoană contra lor (Fapte 13.. 13).-■.. . de la început unele piedici şi greutăţi. * C a p ito l re d a c ta t do P r.. creştinismul a cunoscut opoziţia multor iuH m i . de agitaţia iudai'/.. Sfîntul Apostol Pavel a avut mu 11 de suferit din partea lor ş i. .. 14. închisoare.. Apostolii au avut dc suferit arestări. .... în dias­ pora. ... vezi Fapte 13... .... . iudeii denunţau uneori pe Apostoli mulţimii sau autorităţilor romane. A ce a stă ură s-a . bătăi din partea sinedriului. lui Gallion. despărţirea lor de iudeii angajaţi în războiul iudaic. . .a fost de cîteva ori în pericol de moarte (Tî Cor. motiv pentru care Tertu­ lian numeşte sinagogile mai tîrziu «fontes persecutionum» (A d v ersu s G n o stico s.. ca să-i pedepsească (La Corint. !ie prin ai uza|ii împotriva creştinilor. prut. 12— 13).. .-.— — ... pe' apostolul Jacob al lui Zevedeu şi pe creştinii cei prigoniţi «pînă la moarte» de Sam.... 5— 8.. La Ierusalim.. pedepse * Propagarea creştinismului a întîmpirmt. fie prin blesteme în rugăciunea Şmoneesre...miilor. 23— 27)'. Pe lîngă măsurile luate de ei înşişi. 50 .... 1!. — -. lo a n R ăm u rean u .... procedură... 45. îndepărtarea creştinilor de sinagogă.---. care le-a interzis de repetate ori să mai vorbească despre Iisus Hrislos. In afarâ de Palestina. . 5 0 . ca uciderea lui Iacob «frateie j)oinnn~ITTT>r şi a altora sub Bar-Cochba... Í7....sus Hrislos...maniieslat fie prin persecuţii sînqeroase. fie prin^ calomnii şi b a tjo ­ curi la adresa Ini li. . Comunitatea^ creş­ tină a avut martiri dintru început : pe diaconul Ştefan. 19..— .. 17. au făcut să crească şi mai mult ura contra lor. Legislaţie....-—.PERSECUŢIILE Cauzele generale.. . ..... IX)..

-ed]'ctul de la Milan din ianuarie 313. Augustin şi Paul Orosiu zece.aoi-dufat. De la Traian (98— 117). adică se aplicau printr-un e d ic t imperial în tot Imperiul roman. dar au ţinut ceva mai mult de jumătate din timpul de la 64 la 313. Pînă la Deciu. Persecu­ ţiile n-au fost continui. Lactanţiu socoteşte şase. pnrcpmţiilp au fost in c id e n ta le şi l o ­ c a le . Numărul lor n-a fost socotit acelaşi la cei vechi. ghicit). _De la Domiţian înainte.sis te m a tic c si a e n e r a îe . persecuţiilor în Imperiul^ roman.-Dftf'i. persecuţiile se pot împărţi în două sau trei perioade. înainte de împăxaJ-t4J.. ei sînt deosebiţi de iudei şi persecutaţi ca religie nouă şi nepermisă (r e lig io illicita). 19— 40 • la Efes.P ERSECU ŢIILE ÎOÎ Din partea unor păgîni. creştinii au fost socotiţi o secta iudaică si confundaţi cu iudeii. 19. C on stan tin c e l MajQ__ţ3Q£— g^ZL-pline capăl. dc la Nero şi pînă la Dom iţi an (81— 96). persecuţiile sînt dezlănţuite de autorităţile romane şi dobîndesc un caracter geneTiTT In secolul I. legislaţia persecutoare e nesigură şi necunoscută. prin interzicerea prozelitismului creştin._(-9/iq— 951).i. vrăji.. de lungă clurăţa~~şi au pus uneori Biserica în grea cumpănă. ea a procedat l e g a l . Inccpînd cu împăratul Deciu. Persecuţiile sînt numite de obicei după împăraţi. domnia lui Septimiu Sever (193— 2L1) se poate socoti de asemenea ca un moment nou în istoria persecuţiilor. mai grele. Efes şi Ierusalim). de_la Deciu însă. cele îndurate de creştini din partea mulţim ii’păgîne şi a autorităţilor romane^-au-fosi mult. Cauza acestor ieşiri violente contra Apostolului era interesul material al unor păgîni. se aplică de regulă la judecarea creştinilor rescripto . Sulţriciu Sever nouei. magie. fie că a scos pe Apostoli din pericol (la Filipi. Cit priveşte autoritatea romană. creştinii au fost urmăriţi mai mult din iniţiativa mul­ ţimii păgînc sau a unor guvernatori . La începutul primei perioade. fie că nu a dat urmare cererii iudeilor contra creştinilor (la Corint). 23— 41). După caracterul şi gravi­ t atea lor.i . Persecuţiile sîngeroase_au-Ma^e:g ttt-aib-JVero (54— 68) si . care trăiau speculînd superstiţia poporului (fa­ bricarea de obiecte de cult şi idoli.. Persecuţiile propriu-zise. Din alt punct de vedere. e J e a ^ devenit . apostol Pavel a smerit de asemenea atacuri. Sf. pî^ --la-âiir:e p u ^ lului al IY=lea^-Pjin. care i-au pus viaţa în pericol (Fapte 16.

o religie suspectă. magie. O rice calamitate abătută asupra Imperiului roman. furtuni. creştinismului fost socotit religie nepermisă — r e lig io M icită. ducea l. De la Deciu. Cauzele generale ale persecuţiilor A cestea au fost de mai multe feluri : a. Pînă la Deciu. care prin dispreţul lor . Deciu este cel dinţii împărat roman care a promulgat un edict de persecuţie generală contra creştinilor. De acum înainte. c e s-a aplicat în tot Imperiul Roman. Paginii nu aveau înţelegere pŞrDăTo' religie fără temple. unii împăraţi. învierea morţilor. dar în creş­ tinism vedeau «o su p ers tiţie n o u ă şi r ă u îă c ă to a rc » (Suetoniu). Creştinismul era o religie nouă. Edic|uj_era o adevărată lege de stat. R escrip tu l este o dispoziţie oficială.i pmzeaia -lo i-Jin p ie d lca efectul binefăcător al • sacrificiilor religioase. cu aplicare generală şi obligatorie. provizorie şi limitată. pe cînd păqînismul era o religie veche. nu în întregul imperiu.-i iii ura Liiluror. mai ales întruparea lui Dumnezeu.. farmece. Totuşi. chiar iudaismul. cutremure.i răstălmăciri şi la acuzaţii grave care făceau din creşti­ nism nn rull s e n e i şi periculos. foamete.. care se aplica într-o cetate sau o provincie. o caricatură religioasă. secetă. Romanii tolerau celelalte religii. şi a cul­ tului.. epidemii.iniIor <'. Cauze religioase. vreme rea.^făra^Teprezentări plastice (idoli). care voia să înlăture pe toate celelalte şi întîmpina de aceea .. mo­ rală.102 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă imperiale. statul roman însuşi face încercarea de a distruge Biserica. monoteistă.-----. toate erau atribuite creştinilor. situaţia creştinilor a depins mai mult de dispoziţia po­ porului şi a autorităţilor locale. invazii "cTăşmane. idolatră^ decăzută. Contrastul era evident şi esenţial. politeistă. Credinţa creştină era socotită o apostasie de la religia strămoşeas??t7~âToTsin7n î ^ Necunoaşterea şi neînţelegerea învăţăturii creştine.. cum a fost Gălbenuş (260— 268) şi unii guvernatori de provincie au avut faţă de creştini o atitudine care m ergea de la indiferenţă pînă chiar la bunăvoinţa. creştinii sînt urmăriţi pe baze de edicte speciale.. fără zei şi jertfe. în tot timpul de două secole şi jumătate de persecuţie.. Thuudaţii. S e impuIg_xxQsi.n im -----. absolută.

304). mul­ ţimii în aprecierea creştinismului şi cereau distrugerea sau combaterea lui. Ş ti-însa lpgătn. ca aceea a unui pericol public. Nilul nu se revarsă peste ogoăreT dacă cerul nu plouă. 2— 3). înşelăciune a demonilor. faţă de religia strămoşilor — mos majoram. fă cea ca păgînii să vadă în creştini duşmani ai statului. corupţie. întărită şi mai mult pe păgîni. o religie funestă pentru stat. dacă. socotinciu-l rătăcire. dacă se cutremură pSmimul.voi strigaţi.PERSECU ŢIILE 103 faţă de zei. XL. Politeismul era în adevăr amestecat în toate manifestările vieţii publice şi de stat. Atitia. mînie zeii şi trimit aceste nenorociri asupra oamenilor. c. Obligaţiile religioase erau adevărate datorii civice (participarea la acte <5e cult.ritre religie. la unul singur ? j B i r o q . din contră. b. preoţii şi filozofii _ţimpului v edeau în general în cre ştinism . i n dS a : CresEnii--la-4eu ! — Q h iistia n o s a d le o n em . Cultul împăratului a fost între cauzele persecuţiilor una din cele maj^£_s©â»w. Scriitorul creştin Tertulian se adresează astfel romanilor. la serbări şi manifestări religioase). întinderea creştinismului îi neliniştea. că lor li se datoreşte puterea şi gloria Imperiului roman şi că nenorocirile vin din cauza creştinilor. daca e "ioamete 1 _~gacă-Jse iveşte.. dar cu respectul public al cultului păqîn. mai ales pentru funcţionari si m ilit a r i Ideea păgînilor că statul este protejat şi ajutat de zei. înainte de împăratul Tiberiu. adină de venirea lui Hrlstos. ci şi conducătorii.r. Cauze politice. II) şi Porfiriu (j. cîte nenorociri n-au lovit Imperiul si cetatea Romei ?» (A p o lo g e tic u m .vreo molimă. spunîndu-le cu iro n ie : «Dacă Tibrul inundă cîmpiile. El constituia o adevărată religie de stat şi eră""o obligaţie' . Critica aspră. ca filozofii Cels (sec. stat şi v iaţa pu­ blică scotea şi mai mult în evidentă contrastul dintre c reştinism si păgînism . nu s-au putut ridica peste prejudecăţile. ea transforma combaterea politeismului şi a idolatriei de către creştini în atitudine duşmănoasă faţă de stat şi de societate. care jign esc şi supără pe zei. pentru s ocietate si— ealtotă. pe care creştinii o făceau păgînismului. Se admitea cel mult ca noua religie să fie practicată în particular. ceea ce nu se putea din par­ tea creştinilor.ă-_ jii. Nu numai poporul. Oamenii inteligenţi şi culţi.

1).J2 religie de sclavi. j^restinismu! era . 2 6 . Cauze moral-sociale. m ajestate mai augustă decît a zeilor înşişi. — Oasazsia osîr. Minucius Felix. 1. 1 6 . (otStrcóSstot ¡xí^etc). 10. D ialogu l cu iu d eu l Triton. C ă tre A iiln lic. A p o lo g e tic u m .. Teofii al Antiohiei.n lesae religionis et divini'tatis»7crîfiia de ofensă a religiei şi a divinit. în Trupul şi Singóle Domnului Hristos . de oameni inferiori (Cels).ătiilT ertu lian.ya). cei de sus vedeau elemente vulgare şi-i dispreţuiau. X V I. Nu numai în societate. R u g ăm in te pen tru creştin i. A p o lo g e tic u m . ¿gíuzu¿ creştinilor de a participa la era socotit ca un act de impietate (sacrilegium — iasSeia) şi o ofensă a m aj est¥pIlHperiale~Tcrimen lesae majestatis).(o o c u lta ia c in o r a ) era foarte mare pentru creştini (Tertulian. comit chiar incesturi. c reştinii păreau paginilor c a inutili societăţii. ^Cr^iiniLerau a cuzaţi că ucid copiii la cui iul lor si se hrănesc cu s î n g e ^ ş i c a m e a _ ^ r j ospeţe t h y e s t i c e . | ulm r. A p o lo g e tic u m . 1. neînţelegînd rostul şi sensul agapei creştine. A cestea sînt poate cele mai curioase şi mai periculoase : zvonuri necontrolate. 9. A p o lo g e tic u m .. Iustin Martirul. ci chiar .n~crul. calomnii absurde. 30. x x v ii . care căutau să compromită pe creştini şi să-i facă odioşi socie­ tăţii. pe care creştinii mărturiseau că refuza să admită că le-ar pu­ tea săvîrşi chiar păgînii (Eusebiu. prefăcute prin harul sfinţitor al Sfîntului Duh. se dedau la desfrîu. jţlefuzînd să accepte păqînismul iii_ general. fiind acuzaţi că Ia ospeţclc lor comune. PrhTŢ^aj. 31). de ignoranţi.sacatil.i si. In_Vii'şlini. "iy .104 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ ^elăţenească. 31— 36 . XLII. 4— 15 .. Prejudecăţile şi ura paginilor se manifes­ tau în'aprecîerile loFastrpra vieţii morale a creştinilor. că adoră soarele sau un asin (o n o la tr ie ) (Tertulian. ca Oedip. iir. V II—• IX. d. G ra­ vitatea şi pericolul acestor acuzaţii calomnioase de crime s e c r e te . Tertulian. J mni-jde nimic (infructuosi negotiis. că săvîrşesc alte fapte rele încă. eraţi socotiţi imorali. 12— 13). V.' Alenagora..«crirap. Is to r ia b is e r ic c a s c ă .i^n^r Ţ n i i T ^ l } prin ab ţ i n e r e a l p r dcM a şi funcţiune prin cri li ca pe c â r e ^ o m c e a ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ î n e ^ p r i n Ţ ^ ^ ^ ^ n o m " de a pruni func ţiuni sau de a se supune serviciului militar. zicea ironic Tertulian. O cta v iu s. neînteleqînd _ei Taina Sfintei îmoâ^-sam ^-4n-c a r e pîinea si vinul sînt. 14).au^măi mult "d lrrfclaseîeinodesTe Creştinismul era )c socolil CJ. A p o lo g ia I.

s-au dat şi legi speciale. Care a fost prima lege şi ce procedură s-a urmat în ju decarea lor — sînt probleme încă neHiic idrite de istorici. prevăzute de legi. creştinii erau urîti de pagini^ soco­ tiţi 'periculoşi. subversivi. Pînă la Constantin cel Mare (306-—-337). 189 d. pen­ tru un motiv sau altul.) şi o lege a lui Traian co n tra a s o c ia ţiilo r n e le ­ g a le (eteriilor) interziceau adunările nocturne. atpe xooi'dOsooi ia moarte cu creştinii !). religiones illicitae) şi pedepsea magia.fost însă o religie nepermisă si tinută deci în afara legii. cedau pre­ siunii mulţimii şi persecutau pe creştini. o religie odioasă (odium generis humani. nebuni. iar mulţimea. chrisLianos aci leonem. a vieţii). pentru . Legislaţia şi procedura de judecată Ca să poată fi tolerate. crestinismuLa. Tacit). Chiar unii împăraţi sau guvernatori. privind anume pe creştini. în care se putea încadra delictul de a fi creştin. Un decret al senatului (de bacchanalibus. pe care nu-1 cunoaştem totdeauna. ^ pntrn fnate aceste motive. se putea urma fie procedura regulată (ju d ic a tio ) a procesului de crima. cultele străine trebuiau de regulă să fie îngă­ duite prin lege. o superstiţie rea (superstito exitiabilis.• creştinismul. duşmani publici (hostes publi­ ci). L e g e a c e lo r 12 ta b le iniprzirp. in judecarea creştinilor. care nu socoteau pe creştini periculoşi din punct de vedere al ordinei morale şi de stat. cu pedepse capitale (pierderea liber­ tăţii.a dreptului de cetăţenia. imputări etc. Creştinii pu~ teciii fi acuzaţi şi urmăriţi pe baza unor asemenea legi şi decrete. cu aplicarea generală sau specială Ia religii. creştinii. Pliniu). _ Afară de legile exist ente. superstitio prava et iminodica.. Lcx J a l i a de m a je s ia t e pe­ depsea manifestările duşmănoase faţă do poporul roman. El putea fi urmărit pe baza unor decrete şi legi existente. conspiratori. un neam de oameni superstiţioşi şi răufăcători (Suetoniu : genus superstitiosum ac malefîcum). îndărătnici.a— ite le străine (religiones perem grinae. mizantropi. discuţii şi nemulţumiri. trădători .Hr.PERSECU ŢIILE 10 5 în familie se observa o schimbare de raporturi între creştini şi păgîni .. izbucnea uşor în strigăte contra lor (Toile s a c r ile g o s . pentru un motiv sau altul.

socotit periclitat de creştinism. n om en ch i isH anum . După . el era urmărit în virtutea dreptului numit jus coercendi.^¿SSIflir o l c g e de excepţie contra creştimTorTTa'rerea aceasta este ni i¡ i î 11111 *'|»I< (i Lí docil celelalte. Alţii însă cred că la judecarea creştinilor se aplicau legile penale ele drept comun : creştinii erau adioa acuzaţi şi condamnaţi. iar persecuţiile' ar ti fost generale şi continui. nori ex a m in a tio crim in is. asociaţii nepermise sau legea superioară a binelui public.i treia părere. Unii istorici cred c ă împotriva creştinilor. ci numele însuşi : n o m en ipsum .106 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA cetăţenii romani . de excepţie. 11 . creştinismul era interzis şi pedepsit pe baza imiiiJxM-M. nu pe bază de legi speciale sau de legi penale de drept comun (ju d ica tio ). Pentru exislenţa unei legi speciale. dar aveau libertatea de a aprecia şi puteau proceda uneori arbitrar şi abuziv. A p o lo g ia l-a. autoritatea romană n-ar mai fi avut ezitări in condamnarea creştinilor.. sînt totuşi unele mărturii. Interesa deci nu o crimă. Fără ca delictul creştin să fi io. Rescriptele imperiale erau doar măsuri administrative. lăsîndu-se influenţaţi de mulţime sau de patimă. T e rtulian şi istoricul Sulpiciu . S cor¡>¡cn:<'. împotriva acestei păreri se poate obiecta că dreptul coercitiv se aplica numai în judecarea necetăţenilor şi că unii creştini erau cetăţeni romani. — mărturisirea numelui. care~7irPso “poT înlătura uşor. IX --X ). nu intermitente. ei se conduceau de regulă după normele procesului de crimă (ju d ica tio ). dé a păşi din oficiu contra necetăţenilor suspecţi sau vinovaţi de tulbu­ rarea ordinei publice (ju s c o e r c e n d i. deşi se poate aduce şi împotriva i < ei obiecliimea că. 4). II. A p o Jo g e tic u m . nu examinarea vinei (Tertulian. s -a . prevăzute de lege. în pri­ mele două secole. în aprecierea vinei şi pedepsei. împotriva acestor păreri se poate invoca mărturia precisă a apologeţilor. care reglementau acest drept (Theodor Mommsen).p ro c e d a t. 3. pentru crime prevăzute şi pedepsite de legile în vigoare — magie. bazată pe drep­ tul poliţienesc şi judecătoresc al funcţionarilor romani superiori. fie procedura reprimării delictelor.st specificat juridic de legi. că la creştini se cău­ tau şi condamnau nu anumite crime. c o n îe s s io n om in is. c o é r c itio ). ci doar cali­ tatea şi numele lor de creştini (otá xb 6vo|ia Iustin Martirul. crimen laesae majestatis. ¿ivind o asemenea lege. ci J3e bază de măsuri administrative şi poliţie­ neşti (c o e ic it io ) . sacrilegiu. cum s-a întîmplat uneori.

în circuri. A p o lo g e tic u m . într-o atmosferă sufocantaj cu hraiTq pnţirm„si. A d n a tio n es. între altele^ în general după situaţia socială a creştinilor. aruncare la fiare sau în luptele de gladiatori. cei să de ios decapitaţi — h o n e s tio r e s d ep orta n tu r. Deşi n-au fost persecutaţi continuu.pierderea libertăţii. a acordat libertate creştinilor prin edictul de la Milan. prefectnljaraşului (p r a e fe c tu s u r b iJ T iâr în provincii. erau ţinuţi în stare de nesiguranţă legală şi de alarmă. de foame. în grele condiţii de t*r'ai. nohili— fie deportaţi. creştinilor li se confiscau şi averile. ca pentru sclavi). din anul 64. guvernatomL Ei av eau puteri poliţieneştL_sL4-UPedepsele variau. pentru femei şi fecioare se aplica de cele mai multe ori vinderea lor la case de toleranţă. care ” su­ a ferii m o a r te a pen tru H ristos în timpul Împăratului Comod (181— 192). prin ardere. Unii . Pedepse pe viaţă erau exilul sau deportarea în locuri nesănătoase şi sub pază. date la sărbători populare. în 313. I. în M artiriu l lu i A p o llo n iu s. creştinii. în a i nje_ de judecată. în ambele cazuri. Aceasta putea fi provocată prin d e c a p it a r e . Uneori mureau de asfixie. s o c o tită « b on a m ors». decret numit şi In stitu tu m N eron ian u m . închisoarea este mai lungă şi mai grea. care interzice creşti­ nismul.. creştinii fiind ţinuţi în lanţuri ca şi s c l a v i i . sub formula : N on lic e t e s s e c h iis tia n o s = nu e permis să existe creştini. Principiul condamnării era : cei. condamnarea la munci în mine şi în cariere. din anul 64. fiind scoşi de sub protecţia legilor. De \a Deciu.-= (Tertulian. concretizat în_ formula : N on lic e t e s s e \o s . Creştinii erau îngrămădiţi în în­ căperi subterane.rea. = JSIu este „permis ca voi să existaţi . uneori legaţi în lanţuri. care. Tertulian. creşti nii erau închişi. h u m ilio r es c a p ite puniuntur . la Roma sau în alte oraşe ale Imperiului. m oartea. răstignire (moarte infamantă. Pedepsele c apitale erau :. Ea constituia un m ijloc de conslrîngere la apostasie. Se pare că încă de la Nero. la Roma. 4 . 7). de sete.PERSECU ŢIILE 107 S e v e r vorbesc despre un decret ai Iui Nero. fără lumină. IV. Autoritatea c are judeca era. se face menţiune despre un d e c r e t al sen atu lu i. creştinii au fost puşi în afară de lege şi că această situaţie a rămas în vigoare pînă la Constan­ tin cel Mare. fără aer. a drepturilor civile.

1982. T h . p. M il. sugrumarea. sfîşierea corpului cu unghii sau: ghiare de fier sau cu cioburi ascuţite. 1935. O xford. P aris. Creştinii liberi puteau sau reuşeau uneori să viziteze pe cei închişi. Berlin. C h r i s t i m u l y a n d t h e R o m a n Im p e r ia l C ult. 3-e A u fla­ ge. D. S t u d ii: II. 1962. r) o in II. C h r is tc n w e r io lg u n g im R ö m is c h e n R e ic h . A. 23. Tübingen. t. 19 38. sfărîmarea picioarelor. 'înţep'area corpului sau sub unghii cu'Bbiecte ascuţite. In tr o d u c e r e .v-l'yna’ ). i ' c l i ' r c q . 1839. 2.apTupia tüW â[>~y-/l(rr> Xptaxtavwv. ed. V . lapidarea. 1958. 23. N ew Y ork. cu traducere spaniolă. T rad u cere italian ă de E lena C ontucci. A d o le m a r tir îc e . 1956. Prof. T e x te fran çais av e c Introduction par H. K u r t A 1 a n (I.G u s t a v K r ü g e r . L. g rin d e u n d V oiijrn . a urechilor.10 8 IST O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A L A creştini erau prinşi în butuci de lemn (n er v u s). G. A u s g e w ä h lt o M ä r ty r e r a k te n . I h r e H in ter.. Ruhbach. R atisbon ae (R e((riisburg). a nasului. . t. 1965. Bucureşti. cei j : a r e se lepădau se numeau «lapsi» (căzuţi). Düsseldorf.f o n i‘ s. M o n r (' . pentru a-i sili să se lepeTTeTc iePcredinţă .i u x. arderea cu fier înroşit sau cu torţe. L a z z a t i. T esalo n ic.. in l i m l m r o m â n ă : Pr. A d a s d e l o s m a r tir es. Paris. La v r a ie lé g e n d e d o r é e . N ew Y ork.mo. V ie rte A uflage von G. L a G e s t e du sa n g . 1980. 2-a. trad.il. B erlin. spînzurarea cu capul în jos. jă i e r ea limbii. sub titlu l: L a G e s ta d e î m artiri. Pedepsele erau foarte grele şi de multe feluri : flagelarea (pedeapsă in­ famantă). L a G e s t e d e s m a rty rs. 61— 246. 360 — 370 şi la fiec a re a ct m artiric. A d a p rim oru m m ar ly rum . Das V e r h ä ltn is v o n K ir c h e u n d S ta a t in d e r F rü h z eit. te x t g r e c . 1979. 14 vol. r H e r b e r t M u s u r i l l o . B IB L IO G R A F IE Pentru cau zele persecu ţiilor. p. înecarea. Paris. te x t grec şi latin la unele. Ju d ecarea creştinilor era însoţită de torturi. DaDM'l-Uops. cu bog. 1. l . . D. I » S l ii v e r. vezi b iblio grafia gom-niKi şi urm ătoarele lucrări : I z v o a r e : P a n a i o i t C. I> i c r r (> Il o n o z i n. 1978.'i bibliografii-. s in c e r a c l s e le c t a . în A u fs tie g u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt. t r a d u c e r e şi c o m e n ta r ii ('EXX^vec IIotÉpEC 'ïïv. scoaterea ochilor şi multe altele^ în ultima faza a persecuţiilor. torturile au fost cele mai grele. l o a n R a m u r e a n u . R u d o l f K n o p f . 1982. T h e A c ts o l th e C h ristia n M artyrs. bătaia cu vergi. G li s v ilu p p i d e la le t te r a t u r a su i m a rtiri n oi p rim i q u a ttr o seco li. 1972. Tà fJ. legarea de cai fugăriţi. R u i n a r t . M a­ drid. turnarea de plumb îbpit pe spaieTTnHnSereâ^nembrelor sau a corpului prin diferite m ij­ loace. franc. Paris. 1 9 2 9 . sub DiocieţiârT(284— 3U4) şi urmaşii lui. te x t latin. p. Torino. r e ­ tip ărită în 1979. 1902— 1911. L e s m arty rs. 1023— 1118. T e x t grec şi latin la unele. 1953. Tübingen. 1 1 a in m a n. Paris. cu trad u cere enţileză. tex t. R u i z B u e n o . H r i s t u. în A u fs tie g und N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt.

Paris. IV . 1922. B ew e rtu n g d u r c h H e id e n u n d C h r is ­ ten . IV ). 1941. 2 -e éd. în «M ém oires de l’A cad ém ie ro y a le de Belgiqu e». 2-nd ed. C o n tin u a tio n d e l'A tla s d e V A n tiqu ité c h r é tie n n e . Bd. Bern. H. Paris. C lasse de L ettres et de S cie n ce s m orales et politiques. 1971. D u c h e s n e . K ir c h e d e r M ä r ty r er . 1969. H. D ie G e s c h ic h t e e in e s W o r te s . C. J . 3 3 — 216. Paris. 1960. P o litic a e r c lig io n e d a A u g u sto a C o n sta n tin a . P o p e s c u. L o d s. 1956. ■Oxford. t. col. D roit p e r s é c u te u r . H. D es o r i­ g in e s à G r é g o ir e le G ran d . C h r is te n v e r fo lg u n g (ju ristic h ). col. M o r e a u . A tena. M o n a c h i n o . M a r i e q. I (h isto risc h ). C o n fe s e u r s e t m a r ty r s s u c c e s s e u r s d e s p r o p h è t e s d a n s l'É g lise d e s tro is p r e m ie r s s iè c le s . 112— 1 2 7 . 1943— 1946. v o n C a m p e n h a u s e n . 1927. 30— 313. ibidem. et de lit. C a u z e le p e r s e c u ţ iilo r d in p u n ct d e v e d e r e i s ­ t o r ic ş i p s ih o lo g ic .. E. Paris. L e s o r ig in e a u x du c u lt e d e s m a r ty rs d a n s l'a n tiq u ité. H. 1954. L e c l e r c q . F. 1970. D as fr ü h e C h riste n tu m im r ö m is c h e n S ta a t. D ie I d é e d e s M arty riu m s in d e n a lte n K ir c h e . 1953. M. A d c o c k ş i c o l a b o r a t o r i i . p. M arty rs. B ru x e lle s. 1968. Stuttgart..». G ü n t h e r . 1159— 1208. F r e n d . R om u n d d ie C h riste n . L é o n H o m o . B ru x elles. B ru x elles. A l l a r d . Zur A u s e in a n d e r s e tz u n g z w is c h e n C h r is ­ ten tu m u n d R ö m is c h e n S ta a t.. P e r s é c u tio n s . 523— 594. .PERSECU ŢIILE 109 R. 1970. 1963. 5— 187. 1565— 1648. G enua. R e c h e r c h e su r l e c u lte d e s r e liq u e s e t l'art c h r é t ie n a n tiq u e . M o r e a u e t A. în «Dict. 169— 1 9 0 . L. p. L ’É g lis e d e s m arty rs. O r g e l s. P aris. v a n d e r M e e r e t C h r i s t i n e M o h r m a n n . E h r a r d. 1. Paris. Stuttgart. d'arch. N eu châtel. Marrou.. P. 1956. M ünchen. col. M artY rd om a n d P e r s é c u tio n in th e E a r ly C h u r ch . II. H. D ie C h r is t e n v e r lo lg u n g im R ö m is c h e n R e ic h . 1971. 1925. W l o s o k . H. H a m a n n. L e s p e r s é c u * tio n d a n s T E m p ire ro m a in . H. L a v i e q u o tid ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é t ie n s a u I I . D a n i e 1-R o p s. J. 1921. T r a d u c e r e d u p ă e d iţ ia f r a n c e z ă : La p e r s é c u tio n d u c h r is tia n is m e d a n s T E m pire ro m a in . P. W . J. T e o d o r M. Paris. t.e s i è c l e (95— 197). L a s t. L e s e m p e r e u r s r o m a in s e t l e C h ristia n ism e. Rom a. P aris. 56. H. D arm stadt. col. 1971. 1932. 1961. A. p. A. A. 1955. 1964. 9-e Paris. 2-e A ufl. chrét. L e c h r is tia n is m e c l YE m p ire ro m a in . G ü tersloh. Berlin. nr. 1939. C. 1956. X IV . A p ô t r e s e t m a r ty rs. N o u v e lle h is t o ir e d e ¡'É g lise I. L 'E m pire r o m a in e t l e C h ristia n ism e. L e s o r ig in e s du c u l te d e s m a rty rs. F. 1933. Paris. R ö m is c h e s W e lt r e ic h u n d C h risten tu m (H is to ira M undi. V o g t . în lim ba n e o -g re acă. C h r is te n v e r fo lg u n g . Tübingen. Prof. 5. art. d e N é r o n à T h e o d o s e . 2-e A ufl. G r é g o i r e . Paris. I l io n d o g iu r id ic o d e l l e p e r s e c u z io n i n e i p rim i d u e s e c o li. d e R e g i b u s . M. 1958. I— II. L e C h r is tia n is m e d a n s 1'E m p ire ro m a in . V . I d e m . G r a b a r. «R eallex ik o n fur A n tik e und C hristentum ». J . 1-e éd. 1208— 1228. i b i d e m . A. M é s 1 i n. Paris. 263— 276. D e l e h a y e . P aris.. Paris. 238— 2 4 1 . M arty riu m . L e p e 11 e y. E. 1964. Daniclou e t H. t. K l e i n .

. numărul victimelor a fost mult mai mare. Persecuţia . Nemulţumirea. dar opinia publică socotea v i­ novat pe Nero. lmninînd noaptea grădinile lui Nero. ei au fost totuşi condamnaţi ca duşmani publici. Cea mai m are nemulţumire a fost la anul 64. N e r o . C lau d iu ( 4 i — 54) a luat o măsură care a atins indirect pe creştini : el a alungat din Roma pe iudei in anul 49. Unii scri­ itori creştini crod că Nero a dat un decret prin care interzicea creşti* C a p ito l re d a c ta t de Pr. Aci'sle scene de groază au rămas neşterse în amintirea creştinilor. alţii unşi cu răşină şi arşi pe rug de vii. în care s-a văzut persoana lui Hristos : «Judaeos impuîsore Chresto assidue lumultuantes Roma expulit» (Suetoniu.ttoXo ir^Oo? extax-cuiv. era un împărat vicios şi vanitos. contra cărora a început o violentă prigoană.. se ştie că au murit sub Nero.Primul împărat persecutor e socotit Nero (54— 68). cu vanitatea sa de artist închipuit. foarte probabil în anul 67. iar Clement Roma­ nul de o mare mulţime de creştini —. V ita C lau dii. Domnia lui a fost o continuă criză politică şi un spectacol revoltător. alţii răstigniţi. la Roma^ Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. izbucnit la 19 iulie. Nero a abătut acuzaţia asupra creşti­ nilor.a fost de o cruzime înspăimîntătoaro. Ca să potolească furia mulţimii. pe care el le înăbuşea în sînge. oameni periculoşi prin «superstiţia» lor (august 64). Din vorhoa tradiţie bisericească. cînd Roma a fost mai mult de jum ătate distrusă de un incendiu. pentru tulburările ce se pro­ duceau între ei din cauza lui «C hrestu s». care. După m ăr­ turii creştini. înaintaşul lui. ca re a îngrozit şi revoltat populaţia. contra lui creştea şi izbucnea în comploturi. Tacit vorbeşte do o mu Iţi me uriaşe — in g en s m u ltitu d o.110 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă Persecuţiile pină Ia împăratul Comod (anii 64— 192) * 1. foarte tînăr. Nefiind dovediţi autori aî incendiului. Io a n R ăm u rean u . ar fi voit să admire un spectacol unic şi să construiască o capitală nouă şi măreaţă. 4). potrivită cu n e­ bunia împăratului şi cu fanatismul poporului înfuriat. Istoricul Tacit spune că unii creştini au fost îmbrăcaţi în piei de animale sălbatice şi slîşiaţi de cîini.şi păgîne. 25. care da spectacole de curse. prof. C auza incendiului nu se cunoaşte.

Sulpiciu Sever. De la istoricul Dion Cassios. a suferit şi Sfîntul Evanghelist Ioan. II. numindu-se «dom in u s a c deu s». că sînt oameni muncitori şi liniştiţi. 4 . Cu_ acest refuz. num it «Institutum N eion ia n u m » (Tertulian. Convingîndu-se din înfăţişarea lor. El este cel dintîi împărat roman care s-a autodivinizat. El a fost ucis în urma unui complot. După o ştire luată de Eusebiu de la Hegesip. acuzaţie adusă de obicei creştinilor. egoist. Persecuţia a atins persoane nobile. Ştirea că a fost dus întîi la Roma şi aruncat într-un vas cu ulei fierbinte nu e verosimilă. între care şi pe unele rude ale îm păiatului: pe vărul lui. B ă ­ nuitor şi despotic. auzind despre împă­ răţia aşteptată de creştini. dar o dată începută. f î is t o r i a e a d v ersw T p a g a n o s. gelos. i-a lăsat liberi. şi i-a întrebat despre ocupaţia şi averea lor. răzbunător şi răutăcios. ca urmaşi ai lui David şi rude ale lui Iisus Hristos. A p o lo g e tic u m . F la v iu s C lem en s şi pe soţia acestuia Flavia D ojn iţilla . de care se bucurau aceştia. zis ««fratele Domnului» (frate cu Iacob cel Mic). 2. Rangul lor social îi făcea suspecţi împăratului. pe creştini şi chiar pe filozofi şi matematicieni (astrologi). se mai ştie că persecuţia a lovit pe unii acuzaţi de «ateism». Paul Orosiu. H isto ria sa c ra . După tradiţie. Domîţian (81— 96). fiu al lui Vespasian. mai ales de creştini. concretizat în formula «nori lic e t e s s e v os» . de inerţie. Ia sfîrşitul domniei lui (95— 96). II. Cauzele persecuţiei lui contra creştinilor par a fi mai multe. VII. pe care Domiţian îi ura sau îi bănuia de opoziţie. Persecuţia lui Domiţian a fost un act de capriciu de scurtă durată. creştinii se arătau a nu fi iudei şi deci pierdeau dreptul de toleranţă. Domiţian. Noul împărat N er v a (96— 98) a graţiat pe cei condamnaţi de Domiţian şi n-a luat în consideraţie acuzaţiile aduse creştinilor. Una a fost refuzul creştinilor de a plăti «iiscu s ju daicu s». după dărîmarea templului din Ierusalim (70). pe fostul consul A c iliu s G la b rio şi pe mulţi alţii. Domiţian a tins să cen­ tralizeze administraţia Imperiului şi să-l facă o monarhie absolută. 5). a chemat din Palestina pe nepoţii lui Iuda. fiind exilat în anul 96 în insula Patmos. el a prigonit pe iudei.ambiţios. care îşi temea tronul. sau de moravuri iudaice. ea expunea pretutindeni pe creştini la prigonire din partea paginilor. 29 .PERSECU ŢIILE 111 nismul. adică impozitul perceput de la iudei. Se crede că persecuţia s-a limitat la creştinii din Roma. era un om. de «urzire de lucruri noi» (m o lito r e s rcru m n ovaru m ).. .

dar stabileşte : creştinii să nu fie cău­ taţi din oficiu. l-a făcut să scrie împăjatului şi să ceară instrucţiuni către anul 111— 112. nu pentru crime de drept . Rescripta] lui Traian către Pliniu nu schimbă situaţia creştin ilor. inteligent. că nu se mai vindeau animale pentru sacrificii. Deşi bun şi drept. a trimis împăratului un raport în formă de scrisoare asupra situaţiei din provincia sa. dar mul­ ţimea lor. în care creştinii erau numeroşi.c) iertare pentru creştinii care apos­ tasiază de la I Iris!os . inaugurată cu domxuaTui şi terminată cu Marcu Aureliu. stabilea legal penalitatea lor. noii inel demn pentru epoca lui (n ec n o ştri s a e c u li est). că se neglijau sărbătorile.a sacrificiul zeilor. întinzîndu-se chiar la sate. între 111— 112. Pliniu cel Tînăr a ares­ tat. Era un bun soldat şi administrator. muncitor. împrejurările în care s-a dat acest rescript sînt deosebit de interesante pentru istoria persecuţiilor şi pentru situaţia creştinilor în stat. El nu dă o normă generală de procedură. Traian a fost un împărat persecutor. dar cînd sînt denunţaţi şi dovediţi a fi creştini. Cît priveşte denunţurile anonime. să fie pedepsiţi ■clacă nu apostasiază. Comod (180— 192) este socotită cea mai fericită în istoria Imperiului roman.■d) respingerea denunţurilor anonime. p u n ien d i sunt). în rezumai.. c urajos. Traian a răspuns printr-o s c r is o a r e cu caracter de rescript. Păgînii se plîngeau că din cauza lor templele se goleau. avea calităţi rare şi se bucura de mare încredere şi cinste. b) pedeapsă celor cc' n'luy. privitor. Epoca Antoninilor. Traían (98—-117). urmaşul lui Nerva. a anchetat. această jnrisprudenţă se poate fixa în principiile urmă­ toare' : a) CrrşUnii nu trebuie să fie căutaţi din o ficiu . faptul că nu se dovedeau pe seama lor crime prevăzute de legi şi că primise denunţuri anonime contra lor.112 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă 3. Guvernatorul Bitiniei şi Pontului. consi­ derată prima reglementare cunoscută a judecării creştinilor. din contra. a pedepsit sau a eliberat un număr de creştini. hotărîtT conştiincios şi drept. El a reînnoit legea contra eteriilor şi a dat cei din ţii r e s c r ip l c a r c s e p ă strea z ă . de fapt cu fiul acestuia. ceea ce arată că nu-i socotea periculoşi şi vinovaţi de crim e . şi cereau guvernatorului masuri împotriva lor. sau lăsaţi liberi dacă se leapădă de credinţă (c o n q u ir n u li non s u n t : si d eîera n tu r et argu an tu r. împăratul ordonă să nu se ţină seama de ele.Ja procedura faţă de creştini. Pliniu c c l 7 înăr. preocupat de ordine şi de binele obştesc.

Traian. ÎV. şi epis­ copul S im con al Ieru salim u lu i. Siia Adrian (117— 138). Rescriptul lui Adrian se găseşte la Iustin Martirul (A p o lo g ia I. ci pentru nume. II. în care. sub conduce roci unui fals M esia numit Bar-Cocbba (Fiul Stelei). Tertulian (A p o lo g e lic u m . Deşi contradictoriu. Ca şi Traian. Numai interzicerea denunţurilor anonime uşura oare­ cum situaţia creştinilor. el a primit o scrisoare de la un (-uvernator de provincie. a luat fiinţă o mică Biserică creştină.da. care înce­ puse să penie. totuşi cu spirit destul de larg. împăratul opreşte tumultul contra creştinilor.le pe creştinii clin Ierusalim şi Palestina. în vîrstă de 120 de ani. puteau fi pedepsiţi dacă erau denunţaţi şi dovediţi. dintre rudele Iviîntuitorului. privitoare la creştini. M in u ciu s F iin dan u s. 8 — Istoria bisericcască . şi la Eusebiu. şi pe ruinele lui au ridicat un oraş pagîn cu numele de A elia Copitolina. poate.scc iul i n ’ u. 6— 9) a caracteri­ zat în cuvinte pline de ironie inconsecvenţa rescriptului lui Traian. El voia probabil să procedeze cu blîncleţe. cu timpul.1 :. rescriptul a rămas normativ pentru împăraţii următori. El doreşte ca oamenii să nu fie tulburaţi de răutatea calomniatorilor. j al A n lio h ie i. . la Atena. Isto r ia b is e r ic e a s c ă . Mai cunoscuţi sînt e p. dacă denunţătorii creştinilor pot do­ vedi acuzaţiile lor înaintea tribunalului.. s-a menţinut. iudeii s-au răsculat între anii 132— 135. Martiri au fost şi sub Adrian.situaţia creată. împăratul aducea doar unele precizări privi­ toare la modul de a proceda faţă de creştini. m unita victoriei sale asupra dacilor. dar rescriptul era în fond aspru şi contradictoriu.PERSECU ŢIILE comun. 9). Din punct de vedere ju ­ ridic. dar. 68 . care a fost dus la Roma şi aruncat la fiare > lu < 7 108. din anul 105— 106. în sensul rrsc-dptnlui lui Traian. In timpul Iui Adrian. Rescriptul lui Traian era astfel o «jumătate de măsură». S eren iu s G ran ian u s. Romanii au recucerit IerusaJinu'l. Adrian a răspuns urmaşului acestuia. Adrian era un împărat sceptic şi rece. iubitor de cultură şi de ordine. sînt liberi s-o iacă. în timpul jocurilor organizate în circul roman de ( Traian. 4. au nimicit oraşul. situaţia creştinilor rămînea nesigură şi echivocă : deşi nu tre­ buiau urmăriţi din oficiu. Lui i s-au adresat primele A p o lo g ii creştine : de Codratos = Quadratus. şi de Aristide. Persecuţia a făcut martiri şi în alte provincii.

interzicînd tumultul contra creştinilor.114 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ 5. înţelept. făcînd martiri. între cauzele care au produs agitaţia paginilor. precum şi campania literară anti-creştină a unor scriitori greci şi romani. Cauze întîmplăloare <iu contribuit la agitaţia opiniei publice contra creştinilor. Politica lui religioasă a fost in­ fluenţată de ideile filozofiei stoice. meditativ. Poporul manifesta zgomotos împotriva lor. 10). IV. La cererea mulţimii a fost căutat. precum şi insiigaţia şi iniluonţa retorilor şi scriitorilor păgîni (F ron ton . la sfîrşitul căreia reproduce rescrip tu l lu i A d rian c ă tr c M inucius Fundanus. servindu-se de legea de excepţie. epidemii. Pentru raţiuni de stat. un om bun. poporului şi unor . cu predilecţie pentru justiţie şi învăţămînt. C els). M arcu Aureliu (161— 180). numit Marcus Annius Verus. în mai mu11(1 provincii : inundaţii. El a pornit persecuţia contra creşlinilor. sînt unele calamităţi întîmplate atunci (cutremure). Ca reprezentant al filozofiei stoice. şi pentru că filozofia stoică nu era acceptată de creştini. onest şi ponderat. atribuită lui Nero : n o n [¡cel v o s --. C'cc/7/a.. iar după adoptarea sa de către Antonin Piosul. ajestatr ju d ecat şi condamnat (t 23 februarie 155) şl bălrînul episcop al Smirnei Policarp. el ne-a lăsat principiile stoicismului în lucrarea sa. Marcus Aelius Aurelius Verus. ca şi alţi împăraţi. După o mărturie păstrată la Eusebiu (Isto ria b is e r ic e a s c ă . nerespectînd rescriptul lui Adrian. a lost un împărat paşnic. Lui Antonin i-a adresat Iustin Martirul prima sa A p o lo g ie . 26. Antonin Piosul a scris «tuturor grecilor» (provincia Ahaia). 138—161). foamete. Marcu Aureliu nu iubea creştinismul. La Roma.guver­ natori din'provincie. scrisă în greceşte Ei? eamov = «C ătre sin e însu şi». pentru că a refuzat să aducă sacrificii zeilor. era un împărat foarte cult şi filozof. 6. Sub el. M işcări contra creştinilor s-au produs şi în alte locuri. care a fost condamnată la moarte. unde au murit 11 cre ş­ tini şi a fost eliberat un apostat.nu este permisă existenţa voastră. războaie. Tot la Roma a suferit martiriul apologetul şi filozoful creştin Ju stin M artirul. datorită. pumnal şi ars în circul din Smirna. creştinii au avut totuşi de suferit persecuţii. a şuierit pentru Hristos. străpuns pe rug cu u n . Mai cunoscută e persecuţia de la Smirna. o tînără fecioară romană. de neam nobil.„urmaşul lui Adrian. urît de rivalii săi păgîni (C re scen s) şi . Antonin Piosul (Antoninus Pius.

O sclavă B lan d in a şi fratele ei P on ticu s erau copilandri încă. de 90 de ani. Unii s-au lepădat de credinţa creştină. V ettiu s E pagathu s. pentru a fi siliţi să apostasieze. A ceastă persecuţie este cunoscută dintr-o lungă scrisoare a creştinilor din Asia. A ceştia au suferit chinuri îngrozitoare. Populaţia pagină a prins. cu prilejul acestei persecuţii. Con­ trariu legilor romane.PERSECU ŢIILE 115 condamnat cu a. cu acest prilej. cu prilejul unor serbări păgîne date la Lugdunum (Lyon). V. a dat un rescript prin care ordona eliberarea apos­ taţilor şi condamnarea celorlalţi. cărora li s-au zmuls acuzaţii false contra creştinilor. la Vienna şi Lugdunum (Lyon). fiind întrebat de guvernatorul Galiei. 1). iar cenuşa lor aruncată în fluviul Ron (Rodanus). medicul A lex a n d ru . a maltratat şi a batjocorit cu puţin mai înainte un număr de 48 de creş­ tini. lăsînd frîu liber urii poporului. introducînd sistemul căutării lor şi făcînd parte denunţătorilor din averea creştinilor condamnaţi. Martirii erau de diferite clase sociale.lti şase creştini. El e pus în legătură cu cîştigarea unui război împotriva quazilor şi marcomanilor (c. între care sclavul imperial E v elp istu s. în anul 165. că existau comunităţi creştine înfloritoare. Marcu Aureliu. păstrată aproape întreagă la istoricul Eusebiu (Isto ria b is e r ic e a s c ă . Chiar unii dintre cei căzuţi au mărturisit însă pînă la urmă credinţa creştină. V iv lia d a). Guvernatorul a ordonat sau a permis arestarea acestora. bătrînul episcop de Lugdunum. după grele torturi. Mai grea a fost persecuţia în Galia. apoi arse. 174). cei mai mulţi de origine orientală. delegaţii celor trei Galii. Alţi creştini au suferit în Asia Proconsulară. Numele unora sînt cunoscute din scrisoarea păstrată la Eusebiu (dia­ conul S an ctu s. alţii au mărturisit-o cu mult curaj. El a înăsprit legislaţia contra creşti­ nilor. unde aflăm pentru prima dată. P otin. A ttalu s. Au fost puşi la torlură şi sclavi păgîni. unde se "întruneau în conferinţă administrativă anuală (1 august) — C on ciliu m triurn G alliaru m . succes atribuit de creştini şi rugăciunilor . M atu rus. Cadavrele creştinilor au fost expuse cîteva zi'le. sub Marcu Aureliu s-au primit mărturiile sclavilor contra stă pinilor lor. A suferit de asemenea moarte. Lui Marcu Aureliu i se atribuie totuşi un edict de toleranţă pentru creştini. Martirologii socotesc 48 de martiri în această persecuţie din Galia. Persecuţia a izbucnit în anul 177 sau 178.

despotic.un. probabil în anul 184. 7. A p o llo n h is. pentru că era de rang social inferior lui. căzînd mai mulţi martiri : La Scili. fulminea sau fulminatrix). au fost episcopii P u bliu s (Atena). El a Jiis. Comod a fost asociat mai întîi la domnie. rare avea simpatie pentru creştini. crud. mai necurat decît Nero» —«saevior Domitiano. fiul lui Marcu Aurei iu. care.' 1J(). Comod (180— 192). este . orgolios şl vicios. scăpată de moarte de sete prinIr-o ploaie (legio fulminata. i I'i ■ lipsa Iui de interes pentru treburile publice. în afară de cei numiţi mai sus. roman cult. spurcat la gură. S a g a iis (Laodiceea). Si rid. Deşi educat cu multă grijă. printr-un preot creştin cu. mur­ dar şi desfrînat. amintind de nebunia şi capriciile lui Nero. Marcu Aureliu. începu Iii de Marcu Aureliu. . desclii/îii(Iu-sc a st IV o lungă criză politică. venind pe tron împăraţi neromani. necinslil. Alţi martiri au căzut în Asia Proconsulară. V. doisprezece la număr. C arpu s. fie influenţa soţiei sale Mareei. s-a schimbat situaţia g e­ i neralii a Imperiului roman. a continuat persecuţia contra creştinilor. U islo ria A u g u sta (XIX. din pro­ vincii. el era vulgar. poate senator.. Cel mai însemnat m artir. diaconul Papylus şi creş­ tina A g a th o n ik i (Pergam). dacă era în adevăr fiul lui. în iulie 180. a fost decapitat Ia Roma.ire< lui Comod prin asasinare. Lista lor o ceri:1 Mum ia. au suferit moarte martirică. participînd astfel la politica iui religioasă. 5— 10). «grupul m artirilor sciîitan i» ..il conducerea Imperiu­ lui pe mîna unor favoriţi abuzivi şi corupţi. au făcut ca împăiatul sii permită eliberarea creştinilor condamnaţi.. numită «concubina».'H . După cîţiva ani de persecuţie.IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă soldaţilor creştini din armata romană. 2) îl caracterizează ca «neruşinat. fiind de­ nunţat de un sclav şi judecat de prefectul pretoriului Peremiis. Sub Comod. fie alte influenţe creştine. Frigia.s e ­ I colul al Ili-ieu. Actul lor martiric este primul document creştin de limbă latină. nu semăna întru ni­ mic cu tatăl sau. impurior Nerone». în Africa. Martiri cunoscuţi. A p o îo g etic u m . d e e i. probabil episcopului Romei. Cu m 1iilur. care a durat t o t . cîţi va ani. cu tatăl său. Ştirea este le ­ gendară (Tertulian. Comod a U s u l pe creştini în pace. mai crud decît Domiţian. ducînd o viaţă scandaloasă.

4-e éd. K l e i n . 1971. 460— 723 . 1). Ci/. II. J . ed. Z e i 1 1 e r. D annstadt. P. G. S c h ä l k e . 1965. 1965. . H is to ir e d e p e r s é c u t io n s p en d a n t l e s d e u x p r e m ie r s s iè c ie s . P. 1967. I d e m . J .. L a r o m a p a g a n a y e ! c r is tia n e s im o . H a m m a n. Paris. 1971. t. d e A u g. H. G. t.. 2). 1931. M artin.. 1979. J . T h e Im p e r ia l G o v e m e m e n t an d th e C h ristia n C h u rch .. I— IV e t d e p o ­ le m ic a p a g a n o -c h r is tia n a s a e c . Roma. Paris. I. M o r e a u . t. H a s t i n g . L e b r e t o n e t J . 1934. 23.e s i è c le s . 1962. L ’In c e n d io d i R om a. C avaignac. Boloona. 19. L e s p r e m ie r s m a r ty r s d e ï É g l i s e . Paris. Z e i 11 e r. D er r ö m is c h e S ta a t und d ie C h riste n im zw-'.. C lasse de Lettres. E. Paris. P e r s é c u tio n d u c h r is tia n is m e d a n s T E m p ire r e m a n ia . 1973. R o u x . D er r ö m is c h e S taat und d ie C h risten . L é o n H o m o . B ru x elles. 247— 315 . 2-e éd. 1962. M a 11 i n g 1 y. Grégoire. W a l t e r . R a cl i u s. L’é p o q u e d e N éro n et s e s c o n t r o v e r s e s i d é o lig iq u e s . Paris. 1 9 5 5 . în «M ém oires de l'A cad ém ie de Belgiqu e». M o n a c h i n o. 1971. F r o m G aU ien u s to th e G r ea t P e r s c c u iio n . N éro n . O r g e 1 s. t.. 375— 386. Z a ni o z a. 1979. P i c h o n. D e p e r s e c u ü o n ib u s in im p e r o ro m a n o s a e c . L ’E g lise p r im itiv e (H is to ire d e ¡’E g lise. I P ram i p a s s i d e l c r is tia n e s im o . L e s p e r s é c u t io n s c o n tr e l e s c h r é t ie n s a u x I . Paris. Firenze. 1911. Paris.. N ew Y ork . 1975. Paris. P a ! a n q u e. S p e i g ].’In c e n d ie d e R o m e en 64 e t ¡ e s c h r é tie n s . 195 5 . 1. M ilano.. N éro n . M o r e a u e t A.iten un d d ritten J a h r h u n d e r t. L e s e m p e r e u r s r o m a in s et l e c h r is tia n is m e . 1950— 1975. L e c h r is tia n is m e a n tiq u e . B e a u j e u . Berlin. L a v i e q u o tid ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é t ie n s d u II-e s i è c le (95— 107). Paris. ibidem. B.. J . S ta a t un d K ir c h e von D o­ m itian b is C o m m o d u s. 1971. Prol. G r i f f e . A. 1965.. 1967. în A u fs tie g u n d N ie d e r q u n g d e r r ö ­ m is c h e n W e it . 1960. 1962. E.. 1. L o s m a r lir o s d e ! S lg lo II. O tago. F ü c h e et V . M o 1 1 h a g e n. W . L ’O p e r a d e ü ’im p e r a t o r e C la u d io . N éro n (54 . 1928. 1935. B ib lio g r a fie p en tru îm p â r a fii r o m a n i p e r s e c u t o r i : C ia u d iu (41— 54). o k. 2-e éd. t. p. p. 2-e A ull. G öttingen. Cam bridge. L e s o r ig in e s du c h r is tia n is m e latin . 1970. N ew York. V. J. J . 1982. N éro n et l e m y s tè r e d e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s . M a r i q. A. A. 1962. 1967. L’E m p ire ro m a in e t ¡’É g lis e (H is to ire du m o n d e par E. 5. no. J . A.e r e t I l . 56. F ü ch e et V. I. V. Paris. D a n i é 1 o u. F r ü c h r is t lic h e r 'W iderstan d. H. E. Paris. p. p. Paris. Leyde. R. 1941. Bucureşti. D e la fin du 2 -e s i è c l e à la p a :x c o n sta n tin ien n e. Paris. t. N ew Y o rk . M arlin.. b ib lio g rafie 660— 705. L e s p e r s é c u ­ tio n s d a n s V E m pire ro m a in . Paris. A c t e le m a r tir ic e . 6 8 ): J . 1971. t. I I — III. 1962. C h. Paris. 2). (H isto ire d e ¡’E g lise. A H is to r y o f A fr ic a n C h ristia n ity . F ro m N ero to th e S e v e r i. 1979. p. C h r is tia n ily in th e R o m a n E m p ire. R. Paris. K e r e s z t e s. C h a r 1 e s-P i c a r d. 1979. J. în S io r ia d i R o m e . Roma. J . în A u fs­ tie g und N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt. H a m m a n. 2. M a r t a S o r d i. 5— 103. J . II C r is tia n e s im o e R o m a . M o m i g 1 i a n o. 1932.P ERSECU ŢIILE B I B L I O G R A F I E V ezi capitolul an terior şi lu crările urm ătoare : Pr. l o a n R ă m u r e a n u . B erlin. B ruxelles. A m sterdam . P a u l A 11 a r d. 5 — 18?. D as F r ü h e C h risten tu m im r ö m is c h e n R e ic h . A u g u st e t N éro n . par Aug. 23. G.

V e s p a s ia n (69— 7 9 ): L. M arcu s A u reliu s. P. p. în afară de b ib lio g rafia din P atrologii : L. A s p e c t s o i C iv ic anti C u ltu ral P o lic y in th e Hast. Ju s tin M artyr. D é m o u g e o t . 1960. Elis L ite a n d h is W o r ld . l'e m p e r e u r d u b o n se n s . p. t. T h e E m p ero r A n to n in u s P iu s a n d th e C h ristia n .m : N. 1965. | 1952. P oin ts d e v u e su r ¡'im p é r ia lis m e ro m ain . P aris (1954). trad. Princeton. S c h ă f e r . A. 792 p. T u d o r. 4. 196 4 . de G. p. M a r c -A u r è le un e m p e r e u r c it o y e n d u m o n d e. . S p a n n e u t. V e s p a s ie n . Bd. H is t. I— II. L e ttr e s . 1— 26. Paris. 1971. O xford. . I. G u i 11 e m i n. C s e 11. A u te m p s d e ¡'A p o c a ly p s e . L e p e r s e c u z io n e d i D o m izian o. L X V III (1966). 1970. M arcu A u reliu s . 1970. A l b i n o G a r z e t t i . 538 p. nr. C o r e s p o n d e n ţa lu i P lin iu cu Îm p ă r a tu l T ra ia n . T r a ia n (98— 1 1 7 ): C. L a c r is e d e ¡'E m pire r o m a in d e M arc A u r è le à A n a s ta s e (Coll. în «Re­ vue d 'h istoire et de philosophie relig ieu se». Paris. B e r w i g. C o l i n . Paris. S on a s p e c t s o i r e lig io u s t'x p e r ie n e e h o rn M a rcu s A u reliu s to C o n sta n tin e . A n to n in u s P ius. O l i v e r . 1900. I. IV iiln i Sf.li>iiv. X IV (1960). T orino. W . T h e A n to n in e M o n a r c h y . H a r m o n d . D er B ar K o k h b a A u tstan d . M a r t a S o r d i.. I— III.-M . L e m o n d e ro m a in s o u s l e s A n to n in s e l l e s S e v è r e s . R. D om itia n (81— 96). R é m o n d o n. J. 1970. I r e s c r itti d i T r a ja n o e d i A d r ia n o . P lin l e J e u n e . B ucureşti. P lin l e J e u n e . 1964. 1981. I. W . 3— 4.1. în «Jo u rnal of E cc le sia stica l H istory».. A n to n in P iu s (138— 16 1 ): P a u l K e r e s z t e s . M a r t a S o r d i . trad. C h .. 1927— 1929. L 'E m pire d e s A n ton in s e t l e s m a r ty r s g a u lo is d e 177. L 'Im p ero d a T ib e r io a g li A n lo n in i. 1949. H a m m o n d . P lin iu s c e ! T in ă r. M a r k A u r e l und d ie C h riste n . H ü t t l . L a L o tta p o lit ic a a l te m p o di C o m m o d o . 1934. Bologna. II r e g n o d i M a r co A u r e lio . Rom a. M a rcu s A u reliu s. 14 (1960). 1894. 1957. K l e i n . 2 vol. 1930. H o m o . B u cu reşti. N éro n . P. P r i g e n t . 1926— 1927. T ra ia n . Gerin. E ssa i su r l e r è g n e d e l'e m p e r e u r D om U ien. 1953. H o r i a U r s u . Paris. în «Revue des étulU-s a n c ie n n e s » .118 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă A . Ventru :. B a r n a r d. S a g tjio su lla s lo r ia e su i tem p i d eU ’im p e r a t o r e T r a ia n o . S tu d ie n /. London. Pentru îm păratul Comod (180— 182). 2-e éd.mu z w e it e n jiid is c h e n K r ie g g e g e n R om . 1967. p. nr. À p r o p o s d e s m a r ty r s ly o n n a is d e 197. Clam art. A. 455— 483. l’ a r a i n .1. Tübingen. ! ’E m pire d e s A n ton in s e t l e s m a r ty rs r a u l o is d e 177. B ucureşti. Paris. i i <' a r r . T e x te étab li et traduit. 22 (1971). nr. 323— 333. trad. G r o s s o . Paris. P aris. lusliri M artirul. B u cu reşti. Prag. S t . Îm p ă r a tu l T ra ia n . S. O p tim u s p r in c e p s .i r < u h a r s o n. 2-a.i-T h o in e s. 1970. J . Bonn. 1979. N ouvelle Clio. F. P. Paris. P ag a n a n d Christian in a a g e of a n x ie ty .iie an d 'th ou g h t. în «Rivista di sto ria de la Chiesa». 1964. 1927. 1931. M a rcu A u r e liu (161— 1 8 0 ): R. de Liana M anolach c. A . 1960. 1960. d e C lè m ont île H o m e à C lén ie n l d ’A le x a n d r ie . D o d d.i I . I' r < v < n I. London. H. D. 1957. C a r c o p i n o . I. 1964. ed. S i c a r d.. îm p ă ra t a l R o m e i. Torino. O p e r e c o m p le t e . Popa-Lisseanu. 11). Cam bridge. C u I i n. H ad ria n . M ünchen. M. t. . Darm stadt. M essina. W e i g a 11. E. L. R o b e r t o P a r i b e n i . L e S to ïc is m e d e s P è r e s d e ¡’É g lise. 344— 370. Bonn. Cam bridge. M arc A u r è le . B i r 1 e y. 2-nd éd. 54 (1974). L e ttres . 1— 18. 1977. în «R ivista di S to ria délia Chiesa în Italia». M arc A u rel. D. A d r ia n (117— 1 3 8 ): S t e w a r t P e r o w n e. D om ltien . 1959. 1962. Trad. par M. 1933. E U. .

ca mithraismul (cultul soarelui). economică. CrizcT e ste nu numai politică si militară. El era african romanizat. Organismul de stat este zdruncinat şi uneori ameninţat cu prăbuşirea. Septimiu Sever a înfiinţat o dinastie nouă. brutali şi cruzi. apărarea graniţelor ameninţate de barbari e slăbită. aducea egalitate de drepturi şi contribuia * C ap itol ri!fla«!lal de P r . adică instituţia organizată. Aversiunea mulţimii faţă_ de creştini se menţine. Pentru a-şi crea o situaţie mai favorabilă şi a-şi con­ solida tronul. 2. unele a jung culte. a ajuns la tron prin înlăturarea riva­ lilor săi. ori mai mare duşmănie. Pentru a domni singur. Iniţiativa persecuţiei o iau împăraţii sau guvernatorii provinciilor. Deşi capabil. el a lăsat Imperiului o moştenire grea : pe fii săi. Cu moartea lui Comod. construcţii. loan R ăm u rean u . ci generală : financiară. urmaşul lui Comod. în istoria căreia fe^ ^meile şi cultele orientale au ju ca t un mare rol. proclamaţi împăraţi de trupele lor. militar capabil. începe o perioadă de grea criză în istoria Imperiului roman. cheltuielile cerute de războaie.PERSECU ŢIILE 119 Persecuţiile de Ia Septimiu Sever pînă la Aurelian (193— 275) * 1. asasinîndn-l la 23 februarie 212. socială. lucrări de apărare. influenţa cultelor orientale creşte mult. 193— 253). ci Biserica. sleiesc t ezaurul statului. S ep tim iu S e v e r (193— 211). puterea armatei se m a­ cină în revolte şi lupte interne. bun administra lor. C a r a c a lla şi G eta. PlFTn căsătoria cu Iulia Domna. Curentul sincretist devine mai puternic . Faţă de creştinism. Tronul este disputat.d e stat. care se urau de moarte. Dinastia Sjeverilor (împăraţi sirieni. legîndu-se astfel de dinastia Antoninilor. cu unele excepţii. de mai mulţi pretendenţi. în braţele mamei sale. culturală. C ara­ calla a a c o r d a t d rep tu l d e c e t ă ţe n ie r o m an ă tuturor cetăţenilor liberi ai Imperiului. A ceastă măsura desfiinţa deosebirea dintre romani şi provinciali. aspru. 'n 212. energic. religioasă chiar. Situaţia generală. dar în cepe să scadă. p ro f. Caracalla (211— 217) a înlăturat pe fratele său Geta. s-a declarat fiu adoptiv al lui Marcu Aureliu şi a acor­ dat onoruri divine lui Comod. fiica unui bogat preot păgîn de In Emesa (Siria). se arată ori mai multă atenţie. Per­ secutorii caută să lovească nu doar pe creştini ca indivizi.

Macrin a fost înlăturat printr-o mişcare militară. Septimiu Sever. cu care se agra­ vează criza militară. devine preponderent în Im­ periul roman. 218— 222).120 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă Ia nivelarea populaţiei. Curînd după aceea. primul împărat care nu era de rang senatorial. a op rit p ro z elitism u l iu d aic. Caracalia a avut ca doică o creştină. ca şi pe fiul său mai maro. Tertulian spune că Septimiu Sever ţinea la palat pe un creştin. H elio g ab cil sau Elagabal (El gabal . De altfel. tot aşa de tînăr. de o corupţie precoce şi scan­ daloasă. organizată de principesele siriene. Politica religioasă a împăraţilor Severi. avea 14 ani la suirea pe tron. dat din Orient la 200 sau 201. După t îli va ani de pace. . din o. iu urma unor mişcări din Palestina. stat periculos de acum pentru Imperiul roman. a urmat vărul acestuia A le x a n d r u S e v e r (222— 235). persecuţia a izbucnit violent în Africa (197). episcopii pulemi ţine sinoade : sîntem în timpul controverselor pascale. 3. . La începutul domniei lui S ep tim iu S e v e r . Caracalla este urmat la domnie de M acrin (217— 218).. şi mai ales printre soldaţii legiunilor de pe valea Dunării. dar instruit şi bine crescut. se găseau creştini. pe Alexandru Sever şi pe mama sa. cunoscut sub numele zeului al cărui preot era.Prea tînăr pentru domnie. A cestea au adus Ia tron pe fiul uneia dintre ele. printre care mai cunoscut este D om iţiu U lpian. O revoltă militară a înlăturat.slililuloa populaţiei păgîne şi a guvernatorului. iar puterea senatului scădea. După Heliogabal. In timpul lui Alexandru Sever. Heliogabal a fost o ruşine pentru Imperiu şi poale un mare pericol pentru creştinism. Proeulus Torpacion. asasinat împreună cu mama sa. sub dinastia sasanidă. sub dinastia Severilor. nepotul Iuliei Domna. creştinii s-au bucurat de pace. generos şi moral. urmîndu-i M ax im in T racu l (235— 238). Printr-un edict sau rescript. Italia pierdea privilegiile sale. un african. El a introdus la Roma cultul zeului sirian. Înlăturat prin asasinat. EI a domnit ajutat de mama sa J u lia M a m m a ca şi de un consiliu de jurişti însemnaţi. numai de 13 ani cînd s-a urcat pe tron. împăratul însuşi dovine persecutor. ridicîndu-i temple şi voind să-l facă general şi oficial. în senat. reprezentantul soarelui pe pămînt. după o vizită în Egipt. Avitus Bassianus. prin asasinai. s-a organizat în Perşi a un stat unificat şi puternic. împăratul era ocupat în lupte pentru tron cu rivalii săi şi nu manifesta ostilitate pentru creş­ tini. Cultul zeului solar Mithra. care-1 vindecase de o boală.

ci e r a o p rită B is e r ic a în c r e ş t e r e a ei. împreună cu mama ei. un soldat B a s ilid e . Din fericire.S e v e r era prima de felul a c e s ta : C o m b a te r e a creştin ism u lu i prin in t e r z ic e r e a p ro p a g a n d ei. . din 177 sau 178.. convertit de curajul lor. Clement Alexandrinul ( ţ 215— 216). Persecuţia a făcut martiri în Africa. a adus închiderea şcolii creştine de aici.catehumeni şi pe cei care erau de curînd botezaţi. în alte provincii. S e v e rus. Origen însuşi era urmărit de păgîni. Sub Caracalla (211— 217). dacă mama sa nu i-ar fi ascuns hainele. Conducătorul ei. în Egipt şi în Africa. un grup de creştini. cu prilejul unei ceremonii cu caracter religios.PERSECU ŢIILE 121 a fo s t in terzis şi p ro z elitism u l creştin .. Ea a făcut victime mai ales în Alexandria. o tînără P o ta m ia n a . Istoricul Spartianus relatează cele două faple astfel : «Judaeos fieri sub gravi poena vetuit : idem etiam de christianis sanxit» (H istoria A u gu sta. în 201 sau 202. de 20 de ani. poate şi în Frigia. Edictul privea mai ales pe cateheţi . în literatura creştină. Actul lor martiric este unul din cele mai interesante şi mai frumoase pe care le avem. tatăl lui Origen şi alţi creştini. unde montanismul. Măsura Iu iS e p iim in . Motivul a fost refuzul unui subofiţer creştin de a purta pe cap o coroană de lauri. Şcoala a fost redeschisă cu mari greu lăţi de tînărul Origen. cîţiva păgîni s-au creştinat şi au murit martiri. P erp elim şi cu F elic ita s. unde au suferit moartea. Ea este socotită de unii ca începutul unei noi perioade în istoria persecuţiilor : Erau loviţi nu creştinii individual şi pe bază de denunţ. Origen însuşi s-ar fi încununat cu moarte de martir. în martie 202 sau 203. o alta H era is. Martiriul S îîn tu lui Irin eu (f 202). dar au suferit torturi şi martiriu şi alţi creştini. La Alexandria au murit ca martiri L eo n id a . XVII). persecuţia n-a fost generală. în cinstea împăraţilor Caracalla şi Geta. după Potin. între aceştia. la Cartagina. persecuţia e cunoscută mai puţin. din serviciul ei. a izbucnit din nou persecuţia violentă în Africa. Ea a făcut victime în Capadocia. episcopul Lugdunului (Lyon). Unii din elevii lui şi din catehu­ meni au suferii m artiriul. prin valul său de neoprofetism. în frunte cu o nobilă romană. Persecuţia s-a întins în pro-. Izbucnirea persecuţiei la Alexandria. Din admiraţie pentru ei. nu e sigur. a părăsit Egiptul. înfierbînta spiritele creştine.

Domiţiu Ulpian. Politica lui religioasă avea să rezerve creştinismului grele încercări. decît să-l dau cîrciumarilor». Sub Caracalla şi Heliogabal. Intr-un proces pentru un teren disputat de co r­ poralii) cîrciumarilor (p o p in arii). era prie­ tenă creştinilor şi purta corespondenţă epistolară cu scriitorul creş­ tin Ipolit. jurisconsultul roman. aşa numita «regulă de aur» (Luca 6. N-a avut timp să o ducă pînă la capăt. A v ra a m şi H ristos. Ea a avut convorbiri cu Ipolit . Numidia şi Mauretania. christianus esse passus e s l» (Alexandru Severus. Heliogabal (218— 222) voia însă. Lui Alexandru Sever i se atribuie chiar ideea de a fi vrut să ridice un templu lui Hristos şi să-l adinliă oficial între divi­ nităţile Imperiului. . Un fapt dovedeşte mai ales ini eresul şi simpatia lui pentru creştinism. Sub Alexandru Sever (222—235). Pe pereţii capelei romane — larariu ra. unde ar fi reunit simbolurile tuturor cul­ telor.iro despre' ol : «Judaeis privilegia reservavit. alătu ri d o A lex an d ru c e l M are şi de unii împăraţi divinizaţi.Iuliu Mammaea. teren pe care creştinii voiau să ridice o biserică. a întocmit o colecţie de ordine imperiale împotriva creştinilor. Matei 7. 31 . ol a dat cîştig de cauză creştinilor. Domnia lui Macrin (217— 218) a fost scurtă şi fără pericol pentru creştini. III. Religia casei impe­ riale este sincretismul. Era un fel de cult al eroilor. Istoricul Lam­ pridius y. vinciiie vecine la Apus. 12). în consecinţă şi pe cel creştin. 22). Alexandrii Sever a acordat privilegii şi iudeilor. se menţine influenţa siriană şi orientală asupra politicii religioase a Imperiului. biogra­ ful său din H isto ria A u gu sta. era scris un precept evanghelic. într-o sală de rugăciuni închinată zeilor lari ¡ararium — pe O rfeu . Aelius Lampridius.722 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV ERSALĂ . mama împăratului. A p o lo n iu d e T y an a. să supună zeului său solar toate cultele. A ceasta a făcut pe unii să vadă in ei un oroşlin. chiar şi pe cele ale cultului creştin — ch ristia n a d s v o îio . Severina. a arătat de ase ­ menea un interes deosebit creştinismului. Alexandru Sever a pus să fie cinstiţi împreună. relatează despre el ca ar fi vrut să ridice pe Palatin un H elio g a b a lu m . Soţia lui Heliogabalus. unde împăratul se ruga în fiecare dimineaţă. punînd pe cererea lor rezoluţia : «Vreau mai bine ca Dumnezeu să fie adorat într-un chip oarecare pe acest loc. Violenţa ei este cu­ noscută din scrierile lui Tertulian (A d S cap u lam ).

28). unde era mult răspîndit. . prieteni ai lui Origen . poate şi urmaşul lui Ponţian. ridicat de trupe contra dinastiei S e ­ v e r i l o r a dus o politică religioasă opusă lor. măsura aceasta s-a întins şi la p r e o ţi şi d ia co n i. faptul că juristul roman Domitius Ulpianus. în n oaptea de Paşti. Filip Arabul (224— 249) a fost tolerant şi binevoitor cu creştinii. îeronim spune chiar că Filip Arabul ar fi fost primul împărat creştin : «p rim u s d e reg ib u s R om an is ch ristian u s iuit» (D e v iris illu stribu s. Eusebiu însuşi crede că împăratul era creştin şi că. a fost respins de episcopul(Vavila^ spre a face mai întîi penitenţa pentru uciderea lui Cordian al III-lea. A n ter o s (235— 236). v in o v a ţi d e în v ă ţă tu ra c e a d u p ă E v a n g h elie» . Au suferit cei doi episcopi rivali de la Roma. a codificat edictele şi rescriptele date pînă atunci contra creştinilor arata că spiritul roman reacţiona astfel contra celui oriental. Au su­ ferit de asemenea creştinii din Capadocia. 54). Cu toata indulgenţa casei imperiale pentru creştinism. în Biserica din Antiohia. în aplicarea ei. favorabil creştinilor. au suferit închisoare preotul P ro to ctist şi diaconul A m b r o z ie . în Orient. aar a reuşit să scape. el a dat un edict. încă de la începutul dom­ niei. Persecuţia avea motive politice. VI. bis. acesta însuşi a fost urmărit. «insula nociva». fiind exilaţi în Sardinia. şi era poate mai mult o ameninţare faţă de creştini. Faptul nu se poate confirma. După această persecuţie. Persecuţia a fost foarte violentă. 5. Maximin Tracul (235— 238). împărăteasa Otacilia. unde au şi murit. ca şi Alexandru Sever. înain­ taşul său. 4. sincretist şi tolerant. creştinii avură între 238 şi 249 unsprezece ani de linişte. a izbucnit o prigoană contra creştinilor_în_Egipt la instigaţia unui mag şi pool păyîn. Serbarea mileniu­ lui Romei (248). zice istoricul bise­ ricesc Eusebiu (Ist. P on ţian (230— 235) şi Ip o lit ( j 235). sub un împărat oriental. sfetnic imperial. chemat anume pentru aceasta şi cu ­ noştea probabil creştinismul din Siria. care aveau simpatie pentru Alexandru Sever.PERSECU ŢIILE 123 Ia Roma şi cu Origen la Antiohia. nu reli­ gioase. voind să asiste la cult. El şi soţia sa. provocă izbucnirea fanatismului roman păgîn. în timpul domniei lui Filip Ara-' bul. în care poruncea u c id e r e a « c o n d u c ă to rilo r B is e ­ ricii. erau în corespondenţă cu marele teolog alexandrin Origen.

dacă chinurile . care s-au executat prin edicte aplicate de împăraţi pe tot cuprinsul Im­ periului roman. iubit de trupe. Toţi creştinii. energic. 249— 251) era un ilirian brav. după liste întocmite de autorităţi şi invitaţi să sacrifice zeilor. li se eliberau certificate (lib elli). numeşte un cenzor. Aplicînd riguros măsuri severe. iar funcţionarii indulgenţi erau ameninţaţi cu grave pedepse. Deciu voia să înlăture creştinismul şi ia o măsură gravii. Au fost lo­ viţi de măsurile luale mai ales clericii şi creştinii mai de seamă. de orice stare şi vîrstă şi chiar cei doar bănuiţi a fi creştini. a ieşit ideea lui Deciu de a distruge creştinismul. activ. Ca şi Maximin Trucul. care spune : «Judecătorii se întristează. negarea lui Hristos. el reacţiona contra politicii religioase a înaintaşului său. Ne dă mărturie în privinţa aceaista Origen. dar se ştie cum a fost aplicai. participare la ospeţele sacre. Biserica se întărise mai mult în anii de paeeV^păgînii patrioţi se n e­ linişteau. Autoritatea romană urmărea mi mimai pedepsirea creştinilor. Deciu credea că va reuşi să descreştineze pe creştini. ci mai ales apostasierea lor de la credinţa creştină. într-un anumit termen. Deciu vedea în aceasta un element dizolvant pentru muialea Imperiului. Celor ce făceau aceasta. Nu se păstrează „textul lui. El a domnit intr-un timp de pericol pen­ tru Imperiu. Din raţiune de stat. hotărîta şi organizată prin lege de stat. iar la întoarcere erau ucişi. spre a supraveghea moravurile societăţii.124 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ 6. care favorizase creştinismul. Pentru sal­ varea Imperiului. pentru înlăturarea abuzurilor şi a dus lupte contra invadatorilor. pe Valerian. Deciu a dat edictul de persecuţie în toamna anului 249. Din dorinţa lui de reformă. libaţiuni. care era ameninţat de barbari (goţi). Fugarilor li se confisca averea. începe a treia perioadă a persecuţiilor contra creştinilor. Deciu a întreprins o reformă internă. Unii erau chiar ucişi. E l dezlănţuie o persecuţie generala. erau obligaţi să se prezinte înaintea unei comisii de sfat şi să iacă acte de adeziune la păgînism : sacrificii. Cei care nu veneau singuri erau aduşi cu forţa. Deciu. M ărtu­ risitorii credinţei creştine erau aruncaţi în închisori şi toturaţi. Origen avea presimţirea pericolului • el combate cartea lui Cels contra creştinilor în Ka?z KeXooo. Voind să restaureze şi să consolideze Imperiul. spre a fi intimidaţi ceilalţi creştini. Creştinii au fost chemaţi nominal. Deciu (numit şi Traianus Decius . cum nu se luase încă pînă atunci.

a c i a î a c i o r . Deciu cădea. Gr î g o r c ai N o q c ezareei .. Ţinînd seam a de g ra v ita tea actului de . ei păstrau legătu ra cu B iserica lor prin coresp on d en ţă şi oam eni de încred ere. goţiboT^ _Do-_ b reg ea. p ersecu ţia s-a potolit. cei ce au d e c la ra t la in t e r o ­ gatoriu că nu sînt creştini. adică . in noiembrie 2 5 1. M ai în sem n aţi sînt epis­ copii F a liia n al Romei. lÍETcttoxótss = căzuţi) au fost o g rea problemă. ciuma. M artirii şi m ărturisitorii au fost numeroşi. fie printr-un nou edirl. c u preţul unei formalităţi impuse. p oate să fi pro- . H kcllaU c!. a aposlaziat cu un num ăr însemnat de creştini. După un an de groază. [ T r c b o n i u s G a llu s 1(251— 25 3).certificat — h e V u c .:po. au fc st petru categorii de căzuţi : s a c r i f i c a ţ i . O rig en a suferit în ch iso a re şi torturi. fie prin ap licarea edictului lui Deciu. cei ce au adus sacrificiu nuj Ci c a (ie Uirnîie .íasie. după trecerea furtunii. pentru B iserică . e i vc iu u n ific a t z e i l o r : th u rilicG u . organizaţia B isericii se d ov ed ise puternică. D io n isie: al A le x a n d rie i. bucuria lor este fără de margini. A l e x a n d r u al Ieru salimului. G re cia şi a] le provincii. Evdemon al Sm ir­ nei.provocat numeroase apostasii. B is e ric a i-a obligat la pen iten ţă. mai ales că ca v e n e a după o perioadă de linişte şi era o surpriză. C red in cio şii vizitau pe cei închişi. cei ce au obţinut un . episcopii — şi alţi creştini — au reu şit să se refugieze. foam etea. îngropau pe martiri.. Sub urmaşul iui D eciu. dar ea era dureroasă pentru Biserică. i e s . Este drept că le p ă­ d area lor era doar ' de formă. cînd pot triumfa asupra unui creştin» (C o n h a C c ls u m . fiind primul îm părat rom an c are cădea pe cîmpul de luptă pentru a p ărarea Imperiului. In multe' locuri. Un episcop. în c u ra ja u pe c ei slabi. obţinut pe b a n i . h. Nici o p ersecu ţie nu tulburase a tît de mult B is e ­ rica. M u lţi creştini •au dovedit o slăbiciu n e d eplorabilă ■ unii se ofereau singuri sâ sa c ri­ fic e zeilor. se reia persecuţia. potrivit g ra v ităţii vinei lor. ei dorind şi crezînd c ă pot să răm înă creştini. Edictul lui-DedXL-a. fără sâ fi adus jertfe idoleşti.d n partea a u torităţilor că au sacrificat. pe alţii îi biru iau torturile. Apostaţii ( I a p s i. după puţină linişte. Scopul urm ărit nu fusese atins. Invazii barbare. îndemnaţi şi a ju ta ţi de c re d in c io şi: C ip rian al C a rtaqlnei. în Egipt. S a tu rn in Tolos e i _ p rc otul p l o n ius Ia Sm irna şi mulţi alţii. AbriUus. c u raju l c re ş tin ilo r creşte iarăşi. luptînd conjja. V a v i l a al Antiohiei.PERSECU ŢIILE 125 sînt suportate cu cu raj • dim potrivă. VIII).

la mine sau exilaţi. Alţi creştini au suferit fiind aruncaţi în circ animalelor sal­ ba lire. pentru a se da Imperiului roman o solidă orga­ nizare. ales c l e r i c i i . împă­ ratul şi senatul dau un nou edict. La lIIica. din porunca proconsulului Valerius Maximus. inislre(i. condamnaţi Efectele edictului au fost însă mici. care erau sprijinul Bisericii. Valerian deschide un război n e ­ Creştinii erau din nou obligaţi la sacrificii. cu doi diaconi. Edictul lovea mai ales pe creştinii de rang. episcopul C orn eliu _ a fost arestat şi deportat. 7. urşi. El vine la conducere în timpul unei mari crize economice. La îndemnul unui mare demnitar. confiscarea averii şi moartea. doarece se v in do. în Africa.bunu­ Mulţi clerici şi credincioşi închişi. Macrian.. episcopul Alexandriei. în calitate de cenzor al moravurilor. cunoscuţi ca martiri sub denumirea de «m assa can d id a» . V alerian (253— 260) era un om bun şi onest.. T ru ctu osu s. neslins. El fusese colaboratorul lui Deciu. şeful tezaurului statului şi păgîn fanatic. iar cu cele imobiliare statul nu putea face mult. în mare criză financiară. Perşii l-au jupuit de viu şi i-au pus corpul umplut . Creştinii s-au dovedit mult mai curajoşi.‘>xlo ercşlim. în Spania. adunările rile Bisericii confiscate. D ion isie. la Roma. Au murit martiri. murind după cîteva luni. Se credea că Biserica dispunea de mari averi. au fost aruncaţi într-o groapă cu var. C iprian al Cartaginei. In 2G0. Printr-un edict dat îndurat contra Bisericii. La începutul domniei. Valerian a fost luat prizonier în războiul cu perşii şi a murit în ca plivi la le.au greu. în anul următor (258). influenţabil şi nestatornic. Biserica avea puţine averi mobi­ liare. Aştep­ tările persecutorilor au fost înşelate. episcopii S ixt II al Romei. a suferit mull. degradarea. diaconul L au ren ţiu . care agravează măsurile celui dintîi. Pare a fi suferit mai mult Biserica Romei . dar slab.¡20 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ vocat fanatismul păgîn contra creştinilor. care ucisese pe Sfîntul Ciprian.. ligii. care se găseau numeroşi chiar în serviciul palatului. în august 257. iar statul era atunci sărac. mai erau interzise sub pedeapsă de moarte . el a tolerat pe creştini. Valerian a dezlănţuit per­ secuţia. alţii în alte părţi. pedepsind cu exilul. la Tarragona. 1f>.

împărat capabil. care înfiinţa în 271 regatul Palmyra-Siriei. pe care. pe care a încercat mai tîrziu să-l reînvie Iulian Apostatul (361— 363). B i­ serica primea bunurile confiscate.PERSECU ŢIILE 127 cu paie într-un templu. De m o i tibu s p c is e c u to iu m . îngrijorat de situaţia grea a Imperiului. acordă pace creştinilor.. Mithra. a dat un edict de perse­ cuţie conica creştinilor. Aurelian s-a arătat tolerant fală de creş­ tini.a. comunicat prin scrisori episcopilor. In primii ani de domnie. de păstrarea unităţii şi de întărirea lui.juMtQI_. A cest ilirian destoinic. dar se cunoaşte sensul lui : creştinii erau liberi să se adune pentru cult. fiul şi urmaşul la domnie al lui Valerian. a fost depus din scaunul Antiohiei şi înlocuit în 268. 5). Era prim ul îm p ărat c a r e f ă c e a a c e a s ta . acesta distruse regatul Zenobiei. episcopul Antipbieij Pavel de Sam qsala. cu episcopul Domnus. pînă la persecuţia lui Diocleţian. căzînd în erezia antiţrinitară. pentru a rezista po­ poarelor migratoare. creştinii din Ăntiohia apelară la Aurelian. la sfîrşitul secolului al III-Iea şi începutul secolului al IV-lea. C a ilien u s (260— 268). începea pentru creştini o mai lungă perioadă de pace. scaunul de Ăntiohia recu­ noscu. — Mithriacum — pe care s-a pus inscripţia : «Soli invicto». iar pe. La Roma. . soldat auster. Aurelian a luat şi măsuri cu caracter religios. în anarhia militară care ameninţa cu ruperea unităţii Imperiului. reprezentantul lui Sol invictus pe pămînt. a devenit zeul principal al Imperiului ro­ man. ne Domnus. pînă la victoria creştinismului : Este m o n o teism u l solar. In 272. s-a ridicat un templu zeului soare. Pavel de Samosata. la sfîrşitiU domniei sale. era fiul unei prcotese păgîne din Sirmium. Preocupat de reforma impe­ riului. fast şi glorie. dar edictul n-a ajuns sa~Tie~ aplicat în toate provinciile.de renume. în 274. spre umilirea romanilor (Lactanţius. Textul rescriptului nu se păstrează. făcînd din el religia împăraţilor. reginei Zcnobia. dezlipindu-1 de Imperiul roman. convins 'de.zădărnicia persecuţiilor şi impresionat de soarta tatălui său. influenţat poate şi de soţia sa Salonina. favorabilă creştinilor. în locul lui Pavel de Samosat. A urelian. ajunse ministrul. a ameninţat s-o tulbure doar A u r e ­ lia n (270— 275). Pentru că el refuza să părăsească tronul episcopal. El a adoptat cultul soarelui. în timpul său. Gallienus a dat un r c s c r ip t d e to lera n ţă .

a Caonophrurium (Castrul nou). Strasbou rg.c i. p. î n S t u d i e n /. ■ D u s a n g c b l i c h e C h r is t e n g c s c ly . numiţi «cei Ir. ' T h e e m p e r o r S e p lim iu s si >i ! : ion. | '>!> es!!. S. i i A . p. t. unele in­ conştiente ale unui secretar veros şi răzbună lor. ! i. r 1 w . I! < h e I n n. M a r t a S o r d i .u m r lir ic e . P a ris .lni î. B o lo g n a . a f o s t jn s ă . unde a crea t D a c ia A u r e l i a n ă. J h r . J h r . . l'i 'ii ln i .. i . 1938. i S e v e r i . şi D c e ia ^A^difcrranea flnterioară). cadrele islrative şi pe cei ce au vrut din populaţia înstărită de la ora şe şi se Le. 23. L e s p e r s é c u t io n s c e n tr e 1rs r . i i I i'. 285— 311.JU p u n sis. (5 . F r. 505— 578. care săvîrşise grave incorectitudini băneşti şi aştepta să fie pedepsii. cu reşodir l. l ni [)é i et! i ¡ces s y r i e n n e s . D firm s a u lt. 181-—194.9).! . I. p. I. în « M ü n c h e n e r thoolo- i l ic. A .'Ic'plUniu S e v e r ( I S 3 — 2 1 1 ): I’ . 1960. Zu d e n C h r i s i e n v s r i o l g u n g e n in clor M i/ic d e s 3. în munţii Haem us (Balcani).¿eus de tirani». P ro î.72« IST O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LĂ Din consideraţii de ordin strategic. l o a n R ă m u r e a n u . îm părţită în (Ion i i : D a cia .e s i è c le . N e w Y o rk .i I il < r i ii i. p. > • l i . C h r . P a u l A llo r d . Stofîeîbach.e — V l I I . 1938.e s :c c l . I.. B I B L I O G R A F I E P e r s e c u ţ i i : Pr. A . I'l (1971!). . 1050. \u lian a evacuat în_27. 1951. l e s d e r n i e r e s p e r s é c u t io n s d u Hi’w le . !007.11 o 1 d i.. 1974.i’.! '.î ic s et c h r is t ia n is m e d a n s l ’A f r i q u e r o m a in de S e p tiin i' i ’i’ v r r e à l ’In'.{'¿'A «Hudcs). Diccleţian (284— 305). H a 1 k i n.1. 1957. 1 Sevcrus.M . de-a lungul Dunării. de un grup de ofiţeri. 1 r i s 'i h ii. j Chrislem p rtJilik des ! i ’ il!. s ’:.cţrlin. p. 456 p. Deşi Aurelian a fost un bun militar. în sudul D unării. K. n..i 'i il.h u rle r o m a in s o u s le s A n lo n tn s e t ¡es Sévères. cu reşedinţa la Ratiaria. e s.(i c r i s i d e ll 'I m p e r o n e l I I I se c o lo .i m . în /.(ht!e. "are va fi şi el un per­ secutor al Bisericii. P a ris . . Lo n d o n . în apropierea Bizanţului. P a ris . 340— 374. 1932.1. B u c u re ş ti. M a r t y r s g r e c s I I . 1. Imperiul a fost grav zdruncinat de războaie interne de năvăliri b arbare. A P r e c u r s o r of D e d u s . 5 \ u ! o n o i.. l ’ . A c e a stă împărţire a fost consacrată în 292 do Dioclcţian. 104— 186. .h n ilie m d a n s ¡'E m p ire r u i r u r n eu t l l . S e p l i m i u s S e v c r u s . pentru a scurta fron tiera Im pe­ riului şi a apăra mai bine fron tiera Dunării. c ( i'iii'i). Sub urmaşii lui Aurelian. ' . î n A u i s t i c g u n d N i e d e r q a n g d e r r ô œ is c h e n W e l t .i ii I K < r (' x I. A c l r h . X X (!:M..i Sardica (Sofia).4 trupele rom an e din n ordul Dunării. pînă la venirea unui nou împărat energic şi capabil.i: •/! \ : i . încfrii-iHlu-s** de aproape de apărarea şi treburile Imperiului. S p i • i < I i-. I r a p p o r l i ir a i i C r i s t i a n e s i m o o r/m /x -ro da S e v e r i a C i a ll ie n o . A . 3-e éd. . 1979. d e s S e p l i m i u s S e v c r u s . P a ris .ar i'ln s c h ic h ie d e r W e l t k r i s e d e s 3.

P. V a le r ia n (253— 260) : P en tru m artiriu l SI. liom a. A c t e le m a r tir ic e . L 'em p ire ro m a in d e l'a v è n e m e n t d e s S é v è r e s au c o n c i l e d e N ic ë e (H is to ir e g é n é r a l e d e G. p. A p r o te s t a c c o u n t o f IlI-n d c e n tu r y C h r is tia n ity (A lost tradition. B e 1 e z z a. L'E dito d i D ec io . l i e r s a n e t t i . P u g l i e s e .e s iè c le . Stockholm . OX1I (1913). 1951. B u cu reşti 1982. A cie ie m a r tir ic e . C h r o n o lo g ie d e s L e ttr e s d e S. G a llie n u s (260— 2 6 8 ): E. 1 --2 2 et 225— 267. X X X I V (1980).C a r r a t e l i . C o n tr ib u to a lla sto r ia d e l III s e c o l o . în «R ivista di storia d élia ch iese in Italia». H. t. A p p u n ta d i sto ria ro m a n a . L a p e r s e c u z io n e d i V a le r ia n o . P en tru m artiriu l Si. în «Byzantion». A u r e lia n (270 275) : L. 1967. N o te su r l'éd it d e t o lé r a n c e d e T e m p e r o r G a llien . 1940. L 'Im p ero d i G a lie n o . A c t e le m a r tir ic e . 1937. C ip ria n ( f 258) vezi b ib lio g rafia la Pr. P en tru m artiriu l S fin te lo r P e r p e tu a ş i F é lic it a s : Pr. M artin. M ax im in u s T h r a x un d d i e C h riste n . T w o E d ic ts o f th e e m p e r o r V a le r ia n . . L a d a t a d e l l e d i t o d i D e c io e il s ig n ific a to d é lia p e r s e c u z io n e a n tic r is tia n a . 13 (1938). Gregg. B u cu reşti.u. p.D u p 1 o u y. Carthage. B ru x elles. p.PERSECU ŢIILE 129 M. p. p. R a d e r. 131 — ş. 1972. S tu d i su ll'l'im p er a to re M a ssim in o il T r a c e . L eg reton et J . S a u m m a g e. B e s n i e r. Bucureşti. par Aug. U n ter su ch u n g en zur C h r is te n v e r fo lg u n g d e s K a is e r s D eciu s. H o m o. W ashington. t. L e d o s s i e r d e la p e r s é c u t io n d e D èce. J . 104— 111 şi 366— 368. Homo. în lim b a ro m â n ă : V. II). p. prof. 54. Paris. E s s a i su r l e r è g n e d e l'e m p e r e u r À u rélien . 9 — Istoria bisericească H u m m e 1. Rom a. A. G enova. P o litiq u e o r ie n t a le . O. p. Subsid ia H agiograp hica. 479 sq. 6 (1958). 132— 137. Paris. A. în «H istoria» 24 (1975. N.». p. 1946. V e zi şi R. 451— 461. I. p. 1981. M a ssim in o il T r a c e . T h e c o n c e p t o f m a r ty rd o m o f C y p ria n o f C a r th a g e . Rămureanu. L 'ètà d i V a le r ia n o e d i G a llie n o . C y p rien . Răm ureanu. 1898. 29 (1975). L a p e r s é c u t io n d e D è c e en A fr iq u e d ’a p r è s la c o r r e s p o n ­ d a n c e d e S. D eciu s (249— 25 1) : M a r t a S o r d i. I. IV . 1954. 1982. G i o r d a n o. Prof. Răm ureanu. T h e M a r ty r d o m o f P erp e tu a . 1933 . în «Studii Rom ani». cu bogată bibliografie. M ax im i n T ra cu l (235— 238) : L i p p o l d . în «V içjiliae Christianae». I c r is tia n i n e l III s e c o lo . Luc Duquenne. M a n n i . T he D acian P ersécution. 81— 95. F lich e et V . L. no.'e m p e r e u r G a llie n e t la c r is e d e T E m p ire r o m a in a u I l l . A k e F r i d h. V ezi alte studii la :J. p. C h . 1929. 172— 176. G. E L i c s e r i n g. I. Pisa. 2 -e éd. H. Z eiller. W ürtzburg. 1904. 1945. M. 1935. 32 (1962) p. 117— 163. G lo tz ). 113— 1 2 2 . C y p rien . P a s c h i n i . în «Byzatition». 408). P lo n iu vezi Pr. p o lit iq u e c h r é tie n n e . Paris. P o p e s c u. Paris. 145— 160. M essina. L e p r o b lè m e d e la p a s s io n d e s S a in te s P e r p e t u e et F é lic it é . 1964.. L c v i n . A. p. în «Revue Historique!. 1 9 4 9 . H is to ir e r o m a in e . G régoire. 1. I. 1— 29. 1968. Prof. C a u z e le c o n flic tu lu i p o lit ic în tr e B is e r ic a c r e ş tin ă şi sta tu l ro m a n su b îm p ă r a ţii S e v e r i. Paul Keresztes. 587— 588. L a p a s s io n d e s S a in te s P e r p é tu e e t F é lic it é (m ars 203). 1. De la tin d u 2 -e s i è c l e à la p a ix c o n s ta n tin ie n n e (H is to ire d e ¡'E glise.

cu augustul său. «protaugusl». indiferent de rangul şi de clasa socială căreia aparţineau. inaugurat de August. Diocleţian (284/285— 305) este cel mai însemnat dintre împăraţii ilirieni’ Ca şi alţii. împăratului i se prosternau toţi. rece.130 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Persecuţiile sub Diocleţian. bun general. in locul lor ei numeau alţi cezari. lo a n R ăm u rean u . Sfîrşitul persecuţiilor * 1. Reforma. p r o f. trebuind să .s. dar conducător infe­ rior lui Diocleţian. c a r e s-a înrudit de asemenea. apoi «au­ gust». Pentru o mai uşoară conducere. Cei doi împăraţi şi-au luat în 292 ca ajutor cite un c e z a r . el a fost un adevărat reorganizator al Imperiului roman. Diocletian a luat la 21 mai 293 pe ginerele său G alcriu (numit şi M ax im ian G aloriu ) iar Maximian Merculius a luat la 1 martie 293 pe C on stan tiu s Chlnru. d e pr. a dat Imperiului un caracter de stat monarhic absolut. Diocleţian. energic.legile se dădeau în numele ambilor auguşti. Diocleţian s-a ridicat de jo s şi s-a distins în armată. începe în istoria Imperiului roman o nouă perioadă. cezarii deveneau auguşti . După modelul monarhiilor orientale. * C a p ito l re d a c ta i.a moartea sau retragerea auguşlilor.se despartă de soţia sa Elena. el a ajuns la tron prin ucidere. s-a transformat în d o m in a t. zguduit de un secol de atîtea crize. capabil. Tempera­ ment de militar. Diocleţian a împărţit puterea cu un vechi camarad de arme. ucis do soldaţi (primăvara 285). la I martie 286. Maximian a primit pe a Occidentului. sub coregenţii şi urmaşii iui. Sistemul~poTîTic al p rin cip atu lu i.anlin cel Mare. M ax im ian . începută de el şi desăvîrşită de Constantin cel Mare. înlăturarea lui Carinus. prin căsătorie. Cu împăratul Diocleţian. numit astfel pentru că împăratul singur de­ ţinea puterea supremă în stat. cu vederi largi. a păstrat iniţiativa şi a luat conducerea Orientului . fiind considerat dom in u s. Consl. A cest sistem trebuia să asi­ gure succesiunea la tron. la 19 septembrie 286. numindu-1 întîi «cezar». pentru a se pune capăt revoluţiilor militare şi loviturilor de slat. Cei doi cezari primeau spre conducere cîte o parte din Imperiu. de la care a avut un fiu. — a lui Ârrius Ăper Ţsept~ 2 8 4 ). Imperiul era socotit unitar . anihilînd autori Lalea senatului şi a insti­ tuţiilor romane tradiţionale.. J.

mai tîrziu Ravenna (Italia). capitala Daciei Malvensis (Oltenia). _ La sfîrşitul secolului al IlI-lea. să-i sărute marginea mantiei. în armată. veteranul Iu liu şi soldaţii H esich iu s%N ican dru . care se găseau numeroşi in administraţie. se găsea un consiliu imperial. au pierit de moarte martirică. să-l adore ca pe un adevărat zeu. dintre .PERSECU ŢIILE 131 Puterea jmj^erială__a luat un caracter monarhic absolut. unde s-a înfiinţat în 'cin ste a ei oraşul Romulianum. Maximian Herculius imita în Apus politica lui Galeriu contra creş­ tinilor. s-a refugiat din cauza năvălirii carpilor în 248. au suferit moarte martirică la Halmyris. pe care acesta l-a co n verfiT la creştinismT ambii refugiaţi aici de undeva din Asia Mică. In urina unei victorii contra perşilor (297). Treveri (Ga'lia). luînd titlul de J g v îu s . E v an g elicu s. IX). preotul E p ictet şi tînărul A stion^ jiu l. a Orientului. originară din ceta­ tea Romula (Reşca). Cezarul Ga­ leriu era însă fanatic şi intolerant. La Durostorum (Silistra). IHrîcuIuIi ‘ ItălîeTşT^Galiilor. incult. în patru pre­ fecturi. Capitale erau Nicomidia (Orient) Sirmium (Iliric). Mama acestuia. Diocleţian a adoptat fastul oriental (diademă. veşminte pompoase. Prin convingere personală şi raţiune de stat. Mediolanum (Milan) şi Roma. ceremonial com~ plicat. 298 la o «curăţire» a armatei. El a dat un adevărat_caracter divin puterii im­ periale. Galeriu a procedat în. persecutînd sau înlăturînd pe creş­ tini din armată. brutal şi superstiţios. Ca şi Galeriu. numit «Consistoriul " sacru»^ Imperiul a primit o nouă'îm părţire. pe braţul Sfîntului Gheorghe al Dunării. Cei care se apropiau de el trebuiau să se prosterne înaintea lui. în istorîsIreâ~despre martiriul lor este menţionat primul episcop de Tornis (Constanţa). Pa s ic r a te şi V a len tin ian . In frunte. Diocleţian era păgîn în fo ca t„ E l era însă tolerant cu creştinii. în anul 292. anul. unii guvernatori şi filozofi neoplatonici. în Dacia Ripensis. între 290 şi 300. şi chiar în serviciul palatului. în acest timp. iar Maximian pe cel de H ercuH us. trăind retras în palat). la_ 21 iulie 287.cian. dar ofiţer de valoare. numită Romula. la suchd Dunării. Ea a influenţat pe fiul ei Galeriu să persecute pe creştini (Lactantlusi D e m o itib u s p e r s e ­ cut o m m . M ar. 12 dieceze. unui m a g istra t. 96 pro­ vincii (numărul acestora a crescut apoi la peste 100). Administraţia Imperiului era centralizată şi strict xerar■“înzâtă.

erau toturaţi . X III şi alţi istorici contemporani). î n c ă rlin ajun b iserica epis­ copală din Nicomidia a fost prădată de mobilier. creştinii care r ^efazau. protaugustul Diocleţian s-a hotărît să or­ done persecuţia. de obiecte şi de cărţi. primit de la acesta. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . cei mai de seamă pierdeau drep­ turile şi privilegiile. Ca şi Deciu şi Valerian. precum şi din cauza unor mişcări în Siria ■ in A r m e n i a r o m a n i i . iar ca sclavi erau excluşi de la eliberare.. dar prin măsuri mai grave decît ale celor dinţii. .tsS apostszieze' erau p ed ep siţi. soţia lui Galeriu. fără să se facă victime. care a distrus un e x e m p l a r al e d i c l u l u i afişat. persecutorii urmăreau descreştinarea şi desfiinţarea Bisericii. Lactanţius. Perso­ şi n a l u l (iirlii imperiale < f o s t obligat să sacrifice zeilo r. dărîmarea locaşurilor_jţe cuijy interzicerea adu­ nărilor^ arderea cărţilor sfinte. a fost distrusă. m urma unui incendiu la palatul din Nicomidia. de care erau socotiţi vinovaţi creştinii. defavorabil pentru creştini. închinat lui Apollo. şi a imprudenţei unui creştin.132 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă care unii aveau înalte funcţii de stat. ca Hierocles. a scris o lucrare în 15 cărţi pentru combaterea creştinismului. care. dar. în cele din urmă. 'Tăr’ c e F a fla tă în apropierea palatului imperial. Sub influenţa neoplatonicului Porfiriu. T o Ţ O F io co tea u un element pericu­ los în armată şi pentru stat.şj Diocleţian voia să evite vărsarea de sînge. VIII. De in ortibu s p ersecu to ru m . guvernatorul Bitiniei. soţia lui Diocleţian (cunoscută şi sub numele de Alexandra) şi liica ei Valeria. apoi al Egiptului urau creştinismul. Diocleţian a ţinut să se consulte şi oracolul de la Milet. Şefii armatei şi preoţii păgîni (h a m s p ic ii) s-au plîns de asemenea contra creştinilor. Diocleţian s-a opus. Edictul prevedea. De. între 290. cei de jo s erau făcuţi sclavi. aceasta deveni ine­ vitabilă. de asemenea i î m p a r a l e s e l e l ’ r i s c a .lor. Diocleţian a emis decrete de persecuţie sub lozinca rad icală: n o m en c h iis tia n o r u m d e le t o = n u m ele cr e ş tin ilo r sa f i e n im icit (Eusebiu. Galeriu şi partizanii lui au îndemnat pe împărat să dezlănţuie persecuţia. că nu pot ghici în prezenţă. în consfătuiri ţinute la palatul imperial din Nicomidia. care aveau simpatie pentru creştini. şi 300. în urma răspunsului. 2 . pus la cale i ( i e c e z a r u l Galeriu. Prim ul e d ic t s-a dat la 24 fe b r u a r ie 303. la început.

Constanţiu Chior a stricat doar unele biserici. s-au distrus arhive bisericeşti de mare valoare. a fost decapitat în 303. mai aspru decît cel clintii . le c to r ii şi e x o r c iş tii. In toamna anului 303. s-a dat un al II-Ie a ed ic t. în cursul lunii a p r ilie 303.au suferit S im ţu l G h eo r g h e _ ş i JS iîn ta D o ro îee a . care po­ runcea ca cpiscopii. Cei ce refuzau să aducă sacrificii zeilor erau ucişi. Africa. mai ales în Orient. în Cilicia. a suferit M a r g a r eta fecioara.l e a e d ic t de persecuţie. a suferit S iîn ta V a iv a fă . în primăvara anului 304. care imita edictul lui Deciu din 249—250 şi edictul lui Valerian din 258. edictul a fost executat riguros. p r eo ţii. Edictul ordona să fie puşi la închisoare e p is c o p ii.le a e d ic t de persecuţie. preoţii. d ia c o n ii. se stabiliseră zile de sacrificiu de tămîiere (d ies th u riîication is). La JTesalonic. Din contră. S-au aplicat chiar pedepse neprevăzute de legi. Maximian Hercule l-a executat de asemenea. S cy thia Minon Astfel A n tim . au suferit C o sm a şi D am ian. spre a salva pe cele bune. iar de nu să fie pe­ depsiţi cu moartea. La Roma. Urmărirea creştinilor s-a aplicat cu severitate in 'primăvara şi vara anului 304. prin care se declara război creştinismului. cel mai grav dat pînă acum de împăraţii romani. aîTsuîerit S fin te le A g a p i. s-a sărbătorit v ic e n n a lia . dacă nu apostaziază de la credinţa creştină. Unii creştini au apostaziat. în Egipt. In Apus. Galeriu smulse de la Diocleţian publi­ carea unui ai IV . multe catacombe ale creştinilor au fost astupate cu nisip de către aceştia. doi medici care practicau medicina din caritate creştină . unde s-au înregistrat nu­ . mai ales în provinciile sud-dunărene ale Iliricului. în Numidia. Irin a şi H ion a. care se aflau sub conducerea directă a lui Galeriu. alţii în locul Sfintei Scripturi şi al cărţilor de cult'au predat cărţi eretice. In Capadocia^. după 27 septembrie 303. Italia. s-a publicat al ll l . Au avut loc execuţii. Cu această ocazie. episcopul Nicomidiei. să fie puşi în libertate dacă aduc sacrificii zeilor.PERSECU ŢIILE 133 In Răsărit. Urmărindu-se arderea cărţilor creştine. care nu s-a întins însă şi asupra creştinilor. adică 20 de ani de domnie ai lui Diocleţian. La Eliopol. ' Martirii au fost numeroşi. la Antiohia Pisidei. pro­ vinciile sud-dunărene. diaconii şi membrii clerului inferior închişi. împăraţii au acordat o amnistie. alţii au predat cărţile cerute (tra d ito rc s). care lovea mai ales clerul.

sculptori de meserie. asistînd la des!r. Amintim că la Sirmium. în locul lui Diocleţian şi Maximian. la 2 noiembrie 304. Bine cunoscutul martir_D asiu s ele D urosto ru m (| 20 noiembrie 304). în Dalmaţia.134 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă meroşi martiri. au suferit martiriul ia Noviodunum (Isaccea). la 25 octombrie 304. către sfîrşilul secolului al VI-lea. a murit laj^ngidunuim (Belgrad). reşedinţa lui Galeriu. «quarum nomina Deus scit» . Pedepsele . la 9 aprilie 304. în apropiere de Sirmium. C a m a sis şi F ilip o s. La 23 fe ­ bruarie 305. menţionează numele a trei martiri C h irii. ca re şi-au luat ca cezari şi fii adoptivi: primul. A tta lo s. Diocleţian şi Maximian. Probabil. Duros-onun (Silistra) şi de aici duse la Ancona. v io ­ lent. şi a murit în 316. a suferit creştinul S ecu n du s . şi cinci sau şapte fecioare. iar al doilea pe F la v iu S ev er. a suferit martiriul la 6 aprilie 304. Diocleţian s-a retras în singurătatea pa1ci 1ului său de la Salona. vicio. sub Diocleţian. Sfîn tu l Irin eu . a suferit moarte de martir la A xio. fecioara B a silla . Tulcea).:ihuiiea sistemului său politic. Daza sau Daca). după toată probabilitatea. S fîntul D im itrie. la 15 sau 20 iulie 304. des­ coperită la Axiopolis (Cernavodă). în vara anului 1971 şi se află aslîizi în biserica mînăstirii Cocoş (jud. cei doi auguşti. O scurtă inscripţie greacă de la începutul secolului al IV-lea. polis. Galeriu şi Maximian Daia dau un nou edict (305) şi continuă per­ secuţia în Răsărit. ale căror moaşte s-an descoperit în cripta de la Niculiţel.“'"între 304— 305. au suferit martiriul. 2. în realitate cinci la număr. Era o obligaţie generală de a sacrifica.s şi viclean. martirii Z otic. sau sub Liciniu. şi T a sio s (D asius). împlinindu-se 20 de ani de domnie comună. s-au retras de la tron. pe nepotul sini M axim ian Daia (Daja. In 305 sau 306. la locul numit Fruska Gora. diaconul său. sfinţii numiţi «Q uattu or c o r o nati» = «Cei patru încoronaţi». în Austria). episcop de Sirmium .niquşli Galeriu. S îîn ta A n a s ta s ia şi alţi martiri în alte cetăţi ale Iliricului. la 20 august 304. pentru Orient şi Constanţiu Chior pentru Occidenl. de unde moaştele lui au fost transportate la. a suferit episcopul V icto rin d e Pocio\ io (Pe!Sau. crunt. în Italia. La 1 mai 305. un ofiţer barbar. de la numele căruia Sir­ mium a primit numirea de Mitroviţa. preotul M on tan u s . potrivit înţelegerii slabilite la început. La 26 martie 304. între 32 0—323. C hin dcas. a pătimii Ja Sirmium grădinarul S in e r o s sau S in erotas. <ui devenii .

Ga­ leriu dă la 30 aprilie 311. în locul lui. Mărturi­ sitorii credinţei (c o n îe s s o ie s ) umpleau minele şi carierele Tebaidei. S ev er este învins de Maxenţiu şi se sinucide. şase îmJMralLi^ugiişll^şi . Cei care se opuneau sufereau torturi şi pe­ depse corporale . îmbolnăvindu-se. Ciliciei. care permitea existenţa c r e ş tin ilo r : «ut d en u o sin t c h iis tia n i et c o n v e n tic u la su a co m p o nant» = «să existe din nou creştini şi să se poată ţine adunările lor» (Lactantius. JLa protestul lui M axim i a i i J a i a . V a le iiu s L icin iu s (308 —324). cu condiţia să se roage lui . Acesta însă era urît la Roma. pe fiul său C on stan tin .! Murind Constanţiu. se aşează sentinele la intrarea în băi şi la fîntîni. La 306. 34 . de asemenea. ţiu. greu bolnav Ia Sardica.'că suBl5eciu. pentru a nu fi dezono­ rate. fiul lui Maximian I fort ulius şi ginerele lui Galeriu. Maximian tatăl îşi reia titlul de august. D e m o rtib u s p e is e c u to r u m . în primăvara anului 311. cu vin sau cu sînge de la sacri­ ficiile păgîne. a chemat din Orient pe fiuTlîau Constantin. 3. Galeriu nu­ meşte î n locui lui pe un vechi tovarăş de arme. constată zădărnicia persecuţiilor con­ tra lor. 17). VIII. numind august pe cezarul F la v iu s S e v e i . Eusebiu.PERSECU ŢIILE 135 erau groaznice. aceste evenimente nu schimbă situaţia creştinilor. nemulţumit. Se intro­ duce constrîngerea la sacrificii prin apel nom inal. A suferit martiriul. Unele creştine se sinucideau. la Sardica.^armata proclamă împărat.j prietenul său. de acord cu Constantin şi cu Liciniu. după ce făcuse zadarnic apel la medici şi la zei. cîini şi păsări de pradă sfîşiau cadavrele creştinilor (la Cezareea Palestinei). Era falimen­ tul sistemului politic inaugurat de Diocleţian. Constantin (308). Is to r ia b is e iic e a s c â . _ La" 307. la Alexandria. Edictul este surprinzător şi caracteristic pentru starea sufletea scă a lui Galeriu. El impută întîi creştinilor că în «nebunia» îoTTnu s-au întors la religia Strămoşilor. creştinilor li se refuzau îngroparea morţilor. apoi le acordă libertatea de cult. în 306. unde. In Occident. în 306. Galeriu. pentru a sili pe creştini să sacrifice. S fin ta E ca terin a . acesta primeşte şi el titlul de august . îl recunoaşte doar cezar. Palestinei. un edict de toleranţă pentru creş­ tini. se proclamă august M a x en . stropirea alimentelor din pieţe cu apă lustrală.. este numit august. E d ictu l d e to le ra n ţă a l lui G aleriu . iar în Orient ei sînt persecutaţi de Galeriu şi de Maximin Daia. C ip ru lu i. încît se găsesc în acelaşi timp. în 307. Constanţiu Chior.cezari)-.

cîntînd şi credincioşii îi primeau cu dragoste. în care Hristos l-a îndemnai sa pu ni i pe steaguri semnul crucii. care l-au~'ctrnt>scut de aproape pe ( ' o n. 312). a cărui atitudine era jignitoare şi ameninţătoare. se ţineau conferinţe contra creştinilor. sus de capitală) şi a fost grea. dar războiul nu s-a încheiat favorabil pentru romani. Din această perioadă sînt cunoscuţi ca marliri cinci episcopi egip­ teni. în retragere ^ a _ înecat în Tibru. Persecuţia a încetat deocamdată. la podul M ilvius (13 km. care era în Galia. Maximin Daia a reînceput persecuţia. s l a nl i n. iar Maximin la Maxenţiu. s c ca împăratul atribuia victoria sa ajutorului lui D u m n e z e u . au suferit martiriul numeroşi creştini.^ Istoricii Jiusebiu şi Lactanţiu. apoi a mers asupra Romei. dîndu-i o ierarhie. Creştinii au primit edictul cu bucurie. aşa cum. înconjurata de cuvintele «întru aceasta vei învinge» — in l ux : s i g n o v i i u v s . Constantin. mari preoţi peste provincii). In u r m a u n o r semne minunate — vederea unei cruci lumi­ n o a s e p e c e r . Lupta deci­ sivii s-a dat lîngă Tibru. la Cezareea Palestinei şi L u cian la Nicomidia (| 312). şi să nu tulbure ordinea publică. între care P am iil. rezultat din iniţialele numelui de Hris- . ceea ce a adus pe Constantin în război cu Maxenţiu. pe care Constantin l-a pus în forma monogramului creştin. Neînţelegeri politice au adus în conflict pe Maximin Daia cu. socotit a fi învăţatul preot T. Galeriu a murit la 5 mai 311. circulau pamflete şi afişe anti­ creştine. între care Petru al A le x a n d r ie i şi P h ilc a s d a Thm uis. din cariere şi din mine. Totodată Maximin Daia căuta să reorganizeze păgînismul. Liciniu. — şi a unui vis. Mărturisitorii se întorceau din închisori. alţii în alte oraşe. în căutarea de sprijin. Nemulţumit să ur­ mărească pe creştini în Imperiul roman. In Palestina. a bătut armatele lui Maxenţiu la Turin şi la Verona. i s l o r i s e . aveau creştinii (preoţi — conducători în oraşe. In Orient însă.136 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă Dumnezeu pentru el şi pentru stat. 4. Conslanlin a intrat triumfător în Roma (28 octombrie. Armata lui Maxenţiu era mai numeroasă şi bine instruită Ha a fost lotuşi învinsă :_M axenţiu.. ev totkw vtxa. Oraşele c e ­ reau prin petiţii alungarea creştin ilo r. devenit creştin. Un număr de preoţi au suferit în diferi le provincii. în.uriari de la_A ntiohia^ ceea ce nu este totuşi sigur. Liciniu a făcut apel la Constantin. a trecut în Italia. M a x imin Daia a pornit în un război şi contra regelui Tiridate al A rmeniei.

adunările creştinilor au fost împiedicat*' . dar continuă să-l duşmănească. şi a actului de tole­ ranţă de la Milan. adică religie permisă în Imperiul roman. a consimţit de nevoie şi cu întîrziere. împăraţii ordo­ nau ca toate bunurile luate bisericilor să fie restituite îndată. per secul o pe creştini. • . dat la începutul anului 313. Ei anulau toate hotărîrile anterioare date contra creştinismului şi declarau liberă trecerea la creş­ tinism. împreună cu Liciniu. contra căruia Liciniu a trebuit să continue războiul. pe care-1 semnase împreună cu el. ci le asigura şi interesul şi sprijinul împăraţilor. unde l-a ajuns moartea pe jumătate pocăit (313 sau 314). A cest act a fost ed ictu l d e la M ed io la n u m (M ilan). şi al creşti­ nilor. din interese politice. înfrint la Adrianopcl şi văzîndu-se strimtorat. Din nefericire. după ce întrecuse în răutate şi patimă pe toţi ceilalţi persecutori. care între timp dusese lupte contra lui Maximin Daia. acordîndu-i deplina şi definitivă libertate. Actul de la Milan (textul la Lactanţiu. împotriva lui Constantin. unii creştini au apostaziat.. Liciniu a început să. El a fost urmărit de Liciniu pînă în Cilicia. care proteja pe creştini. Tiranul. verbal. între anii 320 şi 324. el a căpătat deplină încredere în victorie şi a cîştigat bătălia. conflictul avea să izbucnească după aceea. jn v in s în 314 de ConslaîîfinT Liciniu îi cedează Iliria.jîntre Constantin şi cumnatul său Liciniu. mărturiseau interesul lor pentru chestiunea religioasă şi proclamau dreptul tuturor. Au suferit în acest timp c e i 40 d c w u c c n ic i care au îngheţat noaptea. D e m ortibu s pcrsecutoruni^~$&). şi faptul nu trebuie pus la îndoială. îa libertatea credinţei şi a cultului. Cultul creştin a fost din nou tulburat.PERSECU ŢIILE 137 tos (XP) suprapuse. Pe lîiigă aceasta. ceea ce actul accentua înadins. are o importanţă epocală prin hotărîrea şi prin urmările lui. Creştinismul devine r e lig io licita . ca gu­ vernatorii fSa dea pace creştinilor. Este ştiut că din acest moment Constantin s-a alăturat cu totul creştinilor şi că în cuiîhcI a săvîrşit actul hotărîtor pentru situaţia creştinismului. Cei doi împăraţi aliaţi — şi de acum înrudiţi prin căsă­ toria lui Liciniu cu o soră a lui Constantin. şi stingherit. Actul de toleranţă de la Milan acorda creştinilor nu numai libertatea şi bunurile bisericeşti luate în trecut. în lacul Sevastia şi alţii. Eusebiu spune că împăratul l-a încredinţat cu jurămînt despre aceasta. în orice rnîini s-ar găsi. Actul s-a transmis şi lui Maximin Daia. Bisericii i se recunoştea oficial calitatea de instituţie religioasă organizată.

III.. I < c m. D o n a u p r o v im e n .010. Stuttgart. IV . BIBLIOGRAFI K V ezi cap ito le le p reced en te despre p ersecu ţia creştin ilo r sub îm p ăraţii rom ani. Se pare că s-a dat un nou edict de toleranţă. 1970. e i 11 e r. Paris.ii I. V II A. Band IV . 1968.i i i b c ii i. 1961. Servadoni-D uparc.ian o a lla c a d u tt a d e l l 'Im p ero d 'O c c id e n te . 1. O xford. :■ i n R. Paris. iîngă Bizanţ. şi a unor intrigi contra lui Constantin. W. R é m o n d o n. Stuttgart. persecutînd creştinismul. Paris. 157— 479. Creştinismul s-a bucurat de pace în tot Imperiul. Paris. art. m». Numai Iu lian A p o s ­ tatul (3 6 1— 363) a încercat după aceea să restaureze pentru scurt timp păgînismul. Bologna. F lieh e et V . Constantin a rămas singurul împărat al întregului Imperiu roman. J.). A. C onver­ tirea lui Constantin cel M are a dat un nou curs isioriei universale. L e s m a r ty rs d e la g ra n tle p e r s é c u tio n (304— 314). O xford. cu buna bibliografie. Traduit de l'an g lais par A. prin încercarea sa de a armoniza interesele superioare ale Imperiului roman cu interesele Bisericii creştine. H e d w i g Fritzen. dar încercarea sa a eşuat complet. în 324. I. A. M. Paris. Barb. 116— 149. S c s i m i. M. . I’ . m » . L c h r c l m i ci . Bd. A. engleză by A.. M ünchen. 1935. . 284. 1958. coi. fin du 2 -e s i è c le à la p a ix c o n sta n tin ien o (H is to ire d e l'Iigli. 1965. D io k le iia n u s . J o n e s .¡scheu Allorlm n W iscn sch aft. M e th o d e n d e r d i o k l e l ia n is c h c n C h r is te n v e r o ilg u n g n a ch d e r S c h rift d e s E u se b iu s ü b e r d e r M ä r ty r er in P a les tin a . D e la. 1964.1 1 . M o m i g 1 i a n o. de drept şi de fapt. J . în situaţia lui de religie favorizată a Imperiului roman. A lte s t u d ii : A . la Chrysopolis. Paris.r .se. creştinismul devine. M artin. Trad. V o g t . p. r e lig io licita . L e d e c lin d u m o n d e a n tiq u e . art. n n < o m e t. 1979. in « R e a lle x ik o n » iova cit. t.. 1946. i p p o I d-E. în lu crarea c o le c tiv ă : T h e c o n flic t b e t w e e n P ag a n ism a n d C h r is tia ­ n ity in th e F o u r th C en tu r y (E ssa y s ed. M om igliano). 1 0 . Torino. p. 7. lU ettléiien et lu lé l r a r c h ie . Mainz. 2-e R eihe. 14-er lïalb b an d .. ( . II). T h e C o n ü ic I b e t w e e n P a g a n ism a n d C h r is ­ tia n ity in th e F o u r th C en tu ry . 1 770 p. în «R eallexicon für A n tike T : ifI ( hrisli'nUimi». II c o n ü ic to tra p a g a n e s im o e c r is lia n e s im o n e l sec. col. G u e r r e e t r é fo r m e (284— 300). după 313. ba chiar religie favorizată. coi. t . V a leriu s D io cletia n u s. R.138 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ I n ji r m a unei noi înfrîngeri la 18 septembrie 324. A. i: n s s i i n. Din reli­ gie nepermisă şi persecutată. 1 W. par Aug. R eal-E n cy clop äd ie der c l. ~DTn'324. L 'E g lise d a n s T E m p ire ro m a in ( I V -e — V -e s i è c le s ) . Valeriu Liciniu a iosi c ondamnat la moarte şi executat la Ţesalonic. 1963. 2. 1959. L a c r is e d e l'E m p ire ro m a in d e M a r c -A u r èle à A n asta. 1970.se. 147— 189.). Da Iü o rley .>nu. H. Stuttgart. K i r s t e n . H a m m a n . in P au ly -W isso v a. pîna Ia moartea sa în 337.

p. I d e m . t. L a G e s ta d e i m artiri. H a n o z i n.P ERSECU ŢIILE 139 H. în «Studii T e o lo g ic e i. Paris. 464— 471. B u ­ cureşti. 975— 1011.u. E n e B r a n i ş t e .. cu b o ­ gată b ib lio g rafie rom ână şi străină. 1925. D er P o lit ik e r D io k le tia n u n d d i e l e t z t e g r o s s e C h r is te n v e r io lg u n g . L a G e s t e d u sa n g . M i r c e a P ă c u r a r i u. I d e m . D e l e h a y e . B ucureşti. L e c h r is tia n is m e e t ïE m p ir e ro m a in d e N é r o n à T h é o d o s e . B u cu reşti. nr. 1979. S e c o l e l e III— IV . L e s m a r ty rs d 'E g y p te. P en tru m a r tir ii c ă z u ţi s u b D io c le ţia n . 10 (1968). L e s m o n u m en ts p a lé o c h r é t i e n d e R o u m a n ie . T e x te fran çais av ec Introd u ction de H. Is t o r ia B is e r ic ii O r to d o x e R o m â n e . 1971. 1923. H. G a le r iu ş i L icin iu . I o a n R ă m u r e a n u . Z e i 11 e r. în «Rivista di cultura classica e medievale^». Pr. X C II (1974). Prof. C re ştin ism u l în S c y th ia M in or d u p ă in sc rip ţii. I o n B â r n e a. L X X II (1913). . I d e m . 252— 262. 1979. J . M artiri ş i S iin ţi p e p ă m în lu l D o b r o g e i d e azi. lini. B ru x elles. în «Bis. K o s m o s u n d D am ian . W i 1 1 m a n. L a p e r s é c u t io n d e D io c lé tie n e t l e t r io m p h e d e ¡'É glise. p. ita lia n ă de E lena C ontucci. I. Paris. In s c r ip ţiile g r e c e ş t i şi la tin e d in s e c o l e l e I V — X III d e s ­ c o p e r i t e în R o m â n ia . p. P a u l A l l a r d . M ilano. p. B erlin. L e s l é g e n d e s g r e c q u e s d e s sa in ts m ilita ir e s . F o r t i n a. L a v é r it a b l e lé g e n d e d o r é e . p.. K n i p f i n g. I d e m . P. X C I (1973). O rt. Prof. S a n te C a t h e r in e d'A le x a n d r ie . 74— 82. pentru m artirii din S cy th ia M inor (D obrogea) : Pr. T h e E d ict of G a le r iu s r e c o n s id e r e d . S t a d e . Ort. D aniel Rops. 255— 274. 7 (1958). L e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s d a n s ¡ e s p r o v in c e s d a n u b ie n n e s d e ¡'Em­ p i r e ro m a in . Frankfu rt. în D e la D u n ăre la M are. 1—2. H a m m a n . Paris. I d e m . 2 vol. P o litic a r e ii g i o s a d e l l 'm per a to r e L ic in o . trad. M artirii c r e ş t in i d e la N ic u liţe l d e s c o p e r i ţ i în 1971. şi 329— 334. C ittà d el V atican o . în «R ivista di Studi C lassici». I d e m . J . 3— 23. 269— 286. K u ltu sb r eitu n g und V o lk s d e v o t io n . A lexan d rie. P en tru îm p ă r a tu l G a le r iu (293— 3 1 1 ): C a t a u d e l l a . D ie R e lig io n s p o lilik d e s K a is e r s L icin iu s.». A. p. p. ibidem. t. 1— 2. In lim b a ro m â n ă . 161— 192 . 1980. F l o r i a n . p. e t d'H istoire». Paris. nr. A c t e le m a r tir ic e . 1935. vezi : A. 1982. A rta c r e ş tin ă în R o m â n ia . 1967. I d e m . 1953 . Rom. ■3-e éd. nr. 1928. 1909.. 1908. 8 (1960).. în «Philologus». P en tru îm p ă r a tu l L icin iu (308— 3 2 4 ): M. F. 3— 5. p. 1926. 1908. p. p. p. I. L a d a t a d e l l e d itt o di S e r d ic a e i v ic e n a lia d i G a le r io . 34— 62. 695 ş. Prof. Paris. K. Pr. 206— 2 7 9 . 245— 2 6 5 . X X X I (1912). R o m â n ii la D u n ărea d e J o s . 1976. Paris. 1918. în «R evue B elg e de Philol. M o n u m en ti p a le o c r is t ia n i clella S c iz ia M in o re. 7— 8 . C h a u l e u r . R. B ucureşti. I d e m . L a G e s t e d e s m arty rs. Prof. P. 378— 381. în «A nalecta B olland ian a». 218— 228. P o p o s c u . S a in ts d e T h r a c e e t d e M é s ie . Faen za-R av en a. 53— 120. 2-a. p. G alaţi. B ucureşti. 1926. V I (1954). p. 9-e éd. p. I d e m . Rom. I (1922). S. R a d u V u l p e ş i I o n B a r n e a . S iin ţi ş i m a r tir i Ia T o m is-C o n sta n ţa . M o n c e a u x . 1977.' 65— 112. Paris. în «Bis. G u e r r e s . M a r ty r io n u l d e la N ic u liţe l. nr.». X C I (1973). F rankfu rt. U n ter su ch u n g en zur d io k le t ia n is c h e n V e r io lg u n g . 1946. ed. 1958.

C o rn eliu s F ron ton . Nic. A cte martirice * 1. în «Studii şi c e rc e tă ri de isto rie veche». Evoluţia raporturilor creştinismului cu păginismul. p. Ş e r b ă n e s c u . Satiricul L u cian d e S a m o s a ta (c. 3— 4. Prof. în epoca primarii a creştinismului.ofilor păgîni (cinici). Spre reformă tindeau şi unele măsuri imperiale (Au­ gust. un epicureu de mare talent. în «Bis.». C rescc n s urau şi criticau pe creştini. spirituală. Diocleţian. 277— 281. O ri.. în «Bis. mai ales filozofia. K a m a s is şi P h ilip p o s .* l ’ r.i lilo/. T u lcea). nr. 2 .'i / (/ lui P eregrin ). îr. cultele ori­ entale şi misterele. N o i d o v e z i a r h e o l o g i c e r e fe r i t o a r e la v c c h im e u m a r tir ilo r d e la N icu liie l. p. nr. 24 (1973).140 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ V i c t o r H. (533-. -în răsplata viitoare. 120— . El a scris pe la 175— 180 o serioasă lucrări' critică contra creştinismului. 17— 26. în secolul al II-lea. N o v e a u x té m o ig n a g e s c h r é tie n s su r Ie lim e s n o r d -s c y th iq u e : Ia b a s i l i ­ q u e à m arty riu m d e b a s s e é p o q u e r o m a in e d é c o u v e r t e à N ic u lile l (dép. D e s p r e d a ta p ă tim irii lu i Z o tik o s . înainte dc neoplatonici. profesorul lui Marcu Aurel iu. Rom. B a z ilic a cu «m a r t y r ic o n » din e p o c a r o m a n ită ţii tlrz ii d e s c o p e r i t ă Ia N ic u liţe l (jud. păgînismul însuşi simţea nevoia unei reforme. loci/i R ă m u re a n u . crezînd chiar calomniile care circulau pe~scama lor. ironiza şi ridiculiza credinţa în nemu­ rirea sufletului. p. X V I (1972). A ceastă nevoie creştea pe măsură ce creştinismul se prezenta ca o religie revelată. P. Aurelian. de Tu lcea). Q u a tre m a r ty rs à N o v io d iin u m (S cy lh i. ipo­ (■ criziei şi solisl ic. m o­ noteistă şi morală. în «D acia».s(-nuial adversar păgîn. 189— 202. Alexandru Sever. 5— 6 . nr. dispreţul creştinilor faţă de moarte. nr. P rim ii m a rtiri c r e ş tin i c u n o s c u ţi .180). a fost C els. «M itropolia O lten iei». P. Cel ii’. N ă s t u r e l . Maxim in Daia). I d e m . I. 9— 10. un Iile/of sloic sau eclectic. credulitatea. 1600 d e a n i d c la p rim a m ă r tu rie docu ­ m e n ta r ă d e s p r e e x is t e n ţ a e p i s c o p i e i T o m isu lu i. i l . B a u m a n . O rt.«• b 'r ito riu l p a tr ie i n o a s tr e . A lta lo s . 5— 8 . în «Buletinul M onum entelor istorice». XLI. d. Raporturile cu păginismul. dorinţa lor de martiriu. Rom. p r o f .i M ineure). în «A nale cta Bollandiana. Pr.».». 91 (1973). El a criticat de asemenea superstiţiile. X X IV (1972). p. care nu se păs!rează. 4. A rrian u s. P. p. D a v i d . X C IV (1976). I d e m .ti in. intitulată «C uvînt a d ev ă ra t» (Aoţoc ¿X'/jOVjs).(Ml. 966— 1026. Cultul martirilor. dar e cunoscută în cea mai mare parte * Capitol r u da r i . nr. Ş t . p. p. 580— 586. D i a c o n u. iubirea lor frăţească (în scrierea D espre /mu. L X X X V III (1969). (1972).

cu argumente iscusite şi îndrăzneţe. Cels nu a atacat din creştinism puncte izo­ late . cîte nouă lucrări în fiecare serie. Neoplatonismul a avut idei şi ter­ meni prin care a influenţat în parte chiar pe unii teologi ca Origen. El socoteşte creştinismul un amestec de extravaganţe iudaice. 205— 270). ci să ducă şi o viaţă morală. Contemplarea şi extazul jucau mare rol în neoplatonism. Pe Iisus Hristos îl crede un mag iudeu. societăţii. V). în care ia atitudine contra s c e p t ic is m u lu imaterialisimilui şi gnosticisrouluiTPTotin trăia ca un ascet şi urmărea să aibă şi să înveţe nu numai cunoştinţe filozofice-religioase. de superstiţii. N e o p la to n is m u l a fost un_ curent fi. ca profesor alexandrin. în 248. —■vicioşi şi ridicoli în credinţa lor. şi mai ales pe autorul necunoscut numit D ion isie A r e o p a g itu l (-sec. iar întemeietor A m m on iu s Sciccas (ţ c. în parte folosite şi azi. religios. dogma întrupării şi învierii Mîntuitorului. despre care se crede că a fost un timp creştin. pe care voia s-o discrediteze şi compromită. El a combătut creştinismul di­ rect. oameni de rînd —■ sclavi. care a studiat în Italia. născut din adulter. Pentru aceasta el era mult respectat de adepţii săi.PERSECU ŢIILE 141 din combaterea ei de către Origen. Cels a com­ bătut minunile. femei şi copii. şase serii de cărţi. Sistemul neoplatonic era panteist. El avea unele idei religioase şi morale însemnate şi voia să unifice diferite credinţe păgîne vechi înt’r-6 religie curăţită de miiuri. într-o scriere intitulată K a i i Xpiotiavffiv = . de erori recente şi de idei morale împrumutate din filozofie şi-l denunţă ca periculos statului. înrudită cu a platonismului. cu ură şi cu palimă. Elevul lui Plotin a fost P orîiriu din Tir (t 304. un mare teolog şi scriitor ca Origen. 240). pe care l-a audiat şi Origen. re ­ venind la învăţături religioase pe care le credea comune altădată şi fundamentale religiei./ Premergător al neoplatonismului poate fi socotit J> lu tarh (f 120— 125). pe creştini îi numeşte ignoranţi. apărută in anul 248. deci 54 de cărţi.lnzn. El a scris E n n e a d e le . El da lumii o explicaţie in­ teresantă. la Roma). care a căutat sa refacă păgînismul într-un sistem nou şi măreţ. culturii. de scandaluri. el se referă în critica sa la toată religia creştină. un egiptean. pe Apostoli nişte amăgiţi sau amăgitori. Importanţa scrierii lui o dovedeşte faptul că a combătut-o după vreo şaptezeci de ani. prin lucrarea C on tra lu i C els (Kam KsXaoo).tir. Sistemul neoplatonic l-a consolidat elevul lui Ammonius Saccas. [ P lotin (c.

Elevul lui Porfiriu. precum şi între apostolii Petru şi Pavel. în care adună toate calomniile spuse de Cels. în 15 cărţi. cinstirea şi invocarea Sfin­ ţilor. neoplatonismul a. Ei au suferit. filozoful neoplatonic H ie ro c le s . răstălmăceşte viaţa lui lisus I Iristos şi opune . precum şi o r a c o le le p ă g în e. îndeosebi Sfînta Scriptură şi învăţăturile religiei creştine. Tot atît de violent a atacat creştinismul împăratul Iu lian A p o sta tu l (361— 363). ţoale torturile şi pedepsele imaginate de fanatismul şi brutalitatea unei lumi care ura pe creştini şi pentru care viaţa lor nu preţuiau nimic.^ Jam bU cj(Jamblichus Ţ 333) a combătut de ase­ menea creştinismul. ca şi iudeii. v eşni­ cia pedepselor iadului. Porfiriu combate minunile şi învierea Mîntuitorului. s c r ie r ile orîicej. la 303. El a scris AoŢot cpiXaX^Qei? upoţ xpwttavou? = «C u vin te iu b ito a r e d e a d e v ă r c ă tr e creştin i» . creştinismului adevărurile filozofice şi un păgînism epurat de mituri.. Porfiriu adună toate cele spuse înaintea lui de Filostrat şi de Cels împotriva creştinilor. cu un curaj uimitor. contraziceri pe care le-a folosit în sec. făcut o serioasă concurenţă creştinismului şi mult rău Bisericii creştine. în această lucrare. El atacă sistematic creştinism ul. cu insulte şi neadevăruri. păgînii foloseau de asemenea. cantînd contraziceri în­ tre Vechiul şi Noul Testament. cum. retorii şi sofiştii: L ib a n iuh. Biserica a moştenit cul­ tul nuntirilor.742 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ « C on tra creştin ilo r» . guvernatorul BiLiniei şi apoi al Egiptului. pe cele numite ale lui H erm es J'iism cg isto s. piiviloiire la înmormîntarea. în tratatul Kgcto tcuv TaXilamv = «C on tra G a lilee n ilo r» . ("uliul nmrlirilor a ieşit ca o manifestare firească din vrednicia martirilor şi din croclinţa creştină. în s e ­ colul al IV-lea. numea el în derîdere pe creştini. ţlim e r iu ş iT h e m is t iu Prin pretenţia sa de superioritate. ale lui F ilo n A lex an d rin u l. Din epoca persecuţiilor. X V III— X I X critica protestantă raţionalistă. Istoricii raţionalişti l-au socotit o imitaţie a cultului mor­ ţilor şi ('roilor clin păgînism. împotriva creştinilor. Au mai combiilut creşiiniismyd. La . 2. Tot atît de violent a atacat creştinismul. pe baza unor asemănări exterioare şi de formii. prin împrumutul său de idei şi mai ales prin caracterul său jilozqficp-religios. compusă între anii 290 şi 300. pomenirea. Filostrat şi Porfiriu contra creştinismului şi înjoseşte persoana lui lisus Hristos. punîndu-L mai prejos de Apollonius de Tyana. Cultul martirilor.

care a forţat chiar admiraţia paginilor. scria Tertulian (A p o lo g e ticu m . efectele martiriului i-au dat pentru credincioşi valoare apologetică. La mormîntul martirilor. resturile sau osemintele lor erau adunate de creştini cu mare grijă. vorbind despre cei ce şi-au vărsat sîngele pentru Hristos. Tertulian aminteşte că creştinii făceau rugăciuni în fiecare an pentru . fără orgoliu. 28.PERSECU ŢIILE 143 suferinţele fizice se adăugau cele morale. martirul este considerat un sfînt. d ie s n ata lis). 9). martirii vor " asista la judecată lumii. 13). creştinii se adunau şi săvîrşeau cultul la ziua anuală a morţii lor. Trupurile. 6. Martirii erau îngropaţi cu cinste. creştinii i-au cinstit pe martiri ca pe Sfinţi şi le-au adresat rugăciuni. 9). Atitudinea sufletească a martirilor. senini.. 50. Curajul martirilor a adus pe mulţi păgîni la creştinism : «Semen est sanguis christianorum» = «sîiiqeJe creştinilor este ca o sămînţă». spre a se ruga la rîndul lor lui Dumnezeu pentru ei ¡ le-au adresat ca unor «martori» ai lui Iisus Hristos (Fapte 1. pe care o numeau «ziua naş­ terii» (Tjftspa jevéOXioí.8). încrezători în dreptatea c auzei lor sfinte. modeşti. Pentru aceasta. Creştinul luptă şi suferă pentru Iisus Hristos. fara“a’~mai fi ju d e c a ţ r ’ca ceilalţi oameni. fără revoltă. dragoste şi pietate ÍM artiriu l lui P olic a r p.un botez. a credinţei lor. spune : «Am văzut sub jertfelnic sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvîntul lui Dum­ nezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o» (Apoc. martirul dobîndeşte merite deosebite înaintea lui Dumnezeu şi a creştinilor. Botezul"sinctelui. 20 . convinşi. Mîntuitorul le spusese că vor fi prigoniţi şTT lilîg u rase~ că vaTlî~cu~eî (Matei 10. care tine loc de b o te z . Ei mureau cu bucurie.^ te h u m e n i. Martiriul avea 'deci puterea unui sacrament. 19 . care a suferit de asemenea pentru mântuirea noastră. Sfîntul Apostol loan. Atitudinea lor morală în faţa morţii era de asemenea vrednică de toată lauda.la . rugîndu-se. Marcu 13. pentru ai lor. Murind pentru Hristos. Martirii le-au suportat cu un eroism unic.~ MaHunsTEorii erau preferaţi în cler şi puteau să dea scrisori de recomandare pentru reprimirea în Biserică a celor căzuţi în persecuţii (la p si). j Rabdarea riiai presus de puteri a creştinilor se explica prin cre ­ dinţa lor. Creştinii au văzut în el pe drept o dovadă a puterii dumnezeieşti. XVIII). Sîngele vărsat şterge toate păcatele-^&i-este. C a sfinţi. şi o însemnau spre ţinere de minte. Prin aceasta. Creştinii ştiau că suferă pentru Iisus Hristos şi că sînt asistaţi de Dumnezeu.

i lui I Iris tos sufereau torturi. . _Acte martirice. fără a muri. A ceasta au practicat-o de la început creştinii. A ceastă rînduială creştină referitoare la cultul Sfinţilor. Ele erau considerate ca sfinţind locul şi do aceea erau depuse în biserici. Ca şi martirii şi sfinţii în genere.l e s t e F iu l Iui D um ­ n ezeu . s-au putut strecura şi unele abuzuri. 3. în marea familie care este Biserica şi ai cărei membri sînt deopo­ trivă creştinii din viaţă şi cei morţi. Creştinii au făcut totdeauna deosebirea ini r e cultul Sfinţilor şi cul­ tul păgîn al morţilor şi al eroilor. Cultul propriu-zis. adică de creştinii care pentru măr­ turisi re. s-au ridicat primele locaşuri creştine de cult.. SfinUil se poate ruga pen­ tru creştini. iar p e m artiri îi cin stim d u p ă vrednicie. opoXo'ţ-ij'cat. cu ocazia aniversării naşterii lor spirituale (De c o r o n a m ilitis. un mijlocitor bine plăcut lui Dumnezeu. obţinute de creş­ tini de Ia Iribunale .acestea se numesc propriu-zis «a c t e » (acta) şi sînt de mart. ticeasln nu infirmă legitimitatea şi folosul cultului Sfinţilor în Biserică. se adm o aiLJluJ^ Jiţ& Q ri-ci lui Dumnezeu. s . se spune în M artiriu l S iîn tu lu i P o lica rp (f 155). pen tru c a P.auiridjj^ajUnesşuri-^te-euli^ numele lor a început să se dea de prefe­ rinţă ca n u m e d e b o tez . cei vii se pot ruga pentru cei ador­ miţi. s-a păstrat încă din antichitatea creştină. «N e în ch in a m Iui H ristos. şi-i declara conştiinţa şi consensul clerului şi credincioşilor. erau respectate şi cinstite moaş­ tele lor. ni s-au |11stra I. închisoare. valoare istorică. Din asemenea însemnări s-au format cu timpul m a r tir o lo a iile si c a le n d a rul creşti# . Dacă în TTrilTnr^fmţiîor şi al moaştelor lor. diverse fragmente în a c t e le z ise > m artirice. Sfîntul este numai un intercesor. 3). Prin unele moaşte se săvîrşeau minuni. Ei nu invocau pe Sfinţi ca pe zei. III). Pe mormintele martirilor sau în apropierea acestora. învrednicit cu cinstea sfinţeniei.144 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LA cei morţi. Istorisirea celor îndurate de martiri şi de mărhirisiloii c o n lc s s o r c s . pedepse. Pe sfinţi îi recomanda viaţa şi sfîrşitul lor. căci rugăciunea lor se îndrepta prin mijlocirea Sfinţilor către Dum­ nezeu. numite «m artyria». adorarea şi jertfa. c a p e u ce n ic ii şi im i­ ta torii D om nului» (XVII. în cinstea Sfinţilor. Concepţia lor religioasă şi morală era cu mult deosebită de cea păgînă. pentru o parte din ei. Mie sini de mal multe feluri : a) C op ii d c p c p r o c c s c ic v e r b a le d e ju d e c a tă — .

II C ris tia n e s im o e R o m a . au fost numeroase. N. 1982. 1979. 235— 264 . 458— 506. 340— 374. Barb sub titlul. P. în epoca piersecuţiilor din timpul împăra­ ţilor romani. N. 1982 : s to ic is m u l. ca Sfînta Perpetua. în A u ls iie g u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt . A ceste istorisiri ale arestării. V aloarea lor este mare pentru cre­ dinţa şi viaţa credincioşilor. H is to ir e d e la p h ilo s o p h ie . n e o p la to n is m u l. A. B a 1 c a. 1970. I d e m .e s i è c le s . Perpetua.. se numesc în general «m artirii» — p a s s io n e s (sing. 1965. E. A ctele martirice originale. Torino. L e S to ïc is m e d e s P è r e s d e ¡'É glise d e C lé m e n t d e R o m e à C l é ­ m en t d 'A le x a n d r ie . 8 . ed. T.. T e x te s traduits par E. L 'A n tiqu ité e t M o y e n  g e . martori ai întîmplărilor.485. Unele martirii (ale lui Policarp. care a ordonat distrugerea arhi­ velor creştine între anii 303— 305. p. O r ig e n e s W e r k e . 415. Z. au istorisit suferinţele a ces­ tora. B r c h i e r. Ioan Rămureanu. Irineu de Sirmium ş. cu caracter nesigur sau legendar. T. Prof. T h e C o n llic t b e t w e e n P ag a n ism a n d C h ristia n ity . S p a n n e u t. C e ls c o n tr e l e s c h r é tie n s . Bucureşti. I r a p p o r ti ir a il C r is iia n e s im o e V lm p ero d a S ev ero à G allie n o .a r é a c t io n p a ïe n n e .. dar multe din ele au fost distruse în timpul persecuţiei lui Diocleţian. au fost traduse şi în limba română de Pr. trad u cere în rom âneşte de Radu H încu. J7 c o n llit o ir a p a g a n e s im o e t c r is tia n c s im o n e l s e c . P en tru p o le m ic a lu i C els.e r au V l . 1928. chinurilor şi morţii lor martirice. 1977. T rad u cere engleză de A. Bologna. c) In afară de aceasta. în A c t e le M artirice. L a r é a c tio n p a ïe n n e s o u s ¡’E m p ire ro u m a in . P en tru i ilo s o lia s t o i c ă : L e s sto ïc ie n s . Paris. p. adică copiile făcute după procesele-verbale de judecată. I. 1934. Paris. É tu d es su r la p o lé m iq u e a n t ic h r é iie n n e d u I . din auzite. L. BIBLIOGRAFIE P o le m ic a a n t ic r e ş t in ă : L u c i a n d e S a m o s a t a . B u cureşti. ju d e­ cării.P ERSECU ŢIILE 145 b) A ltele sînt p o v e s tir i s c r is e d e creştin ii c o n te m p o ra n i. IV . pînă aproape de moarte. Paris. N ew York. II. ca literatură pioasă. B erlin. passio). în S c r ie r i a le s e .a. M a r t a S o r d i . pentru îmbărbătarea şi edificarea credincioşilor. D iac. 10 — Istoria bisericească . R o u g i e r. Uneori şi-au scris pătimirea lor. p. sau pe baza mărturiilor unor martori contemporani. B u cu reşti. 1957. Is t o r ia F ilo s o lie i. s-au scris mai tîrziu numeroase p o v e s tir i despre martiri. A. Apollonius. Paris. martirii înşişi. B r é h i e r. 1959. Paris. Bücher. Montanus. Ele se citeau la cult. p. W arbu rg-O xford . ¡lap-coptov. Dasius. Prof. d e L a b r i o l l e . 1968. 313— 340. care fără să fie de faţă la chinurile martirilor. 1062. I. p. G e g e n C e ls u s . D esp r e m o a r te a Iui P ere g rin o s. M o m i g l i a n o .

23. . C e r a n . 221— 260. N e u m a n n . Der r ö m is c h e K a is e r Ju lia n in d e r R e lig io n s g e s c h ic h t e . P o r p h y r y a n d J u lia n a g a in st I lie C h ristia n s. M i u r a -S t a n g e . 119— 1149-. 1967— 1976. trad. L a p r o c e s s i o n p lo tin ie n n e . J . de Pr. Pulpea ( = Pr. A. Christ. T. H ayw ard. 1955. F ilo z o tia lu i P latin . P. engleză b y S. K Bi nv in \ v t’Uc E m p ero r Ju lia n .. O r i g è n e . Paris. C o n t r e C e ls . IS i il ev. in 1. D ie W a h r e L e h r e d e s K e ls o s .i prima ed. B erlin .a v ie île T e m p e m r e J u lie n . 1880. 1981. O xford. A n in te lle c ­ tu al b io g r a p h ie . R e g a z z o n i . P en tru P o r iiriu ( f 304. A. B o n o i s t .ilicn . N ew Y ork .'im p c ra to re G iu lia n o ¡’A p o s t a ta .1. 1942. B erlin. p. G r. germ. M ünchen. A r m s t r o n g . Paris. P. S. 1959. 1957. (Coll. . prof. O r i g e n . p. Paris. M olw auke. t. P en tru Iu lia n A p o s ta tu l (361— 3 6 3 ): C. T r o u i l l a r d .146 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ ed. 340 p. Paris. R o u g i e r . trad. L u p ta îm p ă ra tu lu i Iu lia n îm p o tr iv a c reştin ism u lu i. ed. în SitzungIxTK'lili' der särli. de l'il. J . S t u d ii : A. 1925. Darm stadt. K l e i n . 6 (1928). 1977. de H. N.M é c h i n . (331— 363j. ed. T e x te é tab li et trad uit par H Bréhier. W . I. J . (' i p o I il i. 1978. 1961.1. B o w e r s o c k . L a p u r iiic a tio n p lo tin ie n n e . P ărinţi şi scriito ri b ise riceşti. Vezi al io num eroase ediţii şi studii la I. ('¡egen d ie C h riste n . . în A u is tie g u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt. t. London. V ie d e P o r p h y r e . Sch rifst. B ucureşti. von Ila rn a ck . Lund. I. W . ( I. franc. D e l ’h is t o ir e à la l é (icn d r (X ll niC>). L. 1970. 1978. 1964. 1910. 1960. 1 9 5 9 . V I— 531 p. B u c h n e r . S t u d ii: C a r l A n d r e s e n. N ew Y ork. C els a u l e c o n llit d e la c iv ilis a t io n a n tiq u e c l d u c h r is tia n is m e p rim iţii. B odogae şi colab o rato rii : N . Răm ureanu). Leipzig. 1978. C e ls u s u n d O r íg e n e s . II C o n tra G a l il a e o s d e l l 'Im p era to r G iu lia n o e t il C o n tra J u lia n u m d i S. 110. D ie A k tu a litä t P lo tin s. M. L ’a ttitu d e d e Ï Ë g li s e e n v e r s la p o lit iq u e ant ¡c h r é tie n n e d e l'e m p e ­ reu r J u l i e n ¡'A p o sta t. IV — V. I— II. 9). şi T eod osia L atcu (Col. C ir illo A le s s a n d r in o . cu bo gată bibliografie. P 1 o t i n. B ru x elles. A kadem ie der W issen sch aften . T. Rinn. H enry e t H. polonă.F o w d e n . 1931. 1924— 1954. (I. B erlin. T ă u ş a n . S tu d ii: P. A. Ju lia n th e A p o s t a t e . d er ersten drei Jah rh . . p. E n n c a d c s . R. în «D idaskaleion». I. Paris. K oetsch au în D ie griech. l. 1926. 15 B ü­ cher. I. I d e m . A. Z e u g n is s e . I7fl p. engleză b y M. Leipzig. Paris. B ucureşti. ed. P. 2. L 'e m p e r e u r J u lie n . la R o m a ): P o r p h y r i u s . i. «Sources C h rétienn es»). L on­ don. II. 2-nd ed. B erlin . by B. 1942. I— V . Prof. S t u d ii : H. 570 p. Ju lia n i Im p e r a to r is li~ b r o r u m c o n tr a C h r is tia n o s q u a e su p ersu n t. J u lie n l'Ai><>sl(il. P l o t i n u s . D ie P o le m ik d e s K e l s o s w i d e r d a s C h risten tu m . M ackenna. F i s c h e r . 1889. 7 vol. T e x te é ta b li et trad uit par M arcel B orret. C o n tr a lu i Ce/s. F r a g m e n te und R eferate. B ibliog rafie. Schw yzer. B u cu reşti. 1956. t. 1984. Iu lia n a n d llc le n is m . M ünchen. Trad. 1949. 1930. G iesen. 1975. P en tru P lo tin ( f 2 7 0 ): P lo tin i O p era . cu trad u cere germ ană. V I. C o stelloe. 5 vol. Paris. A t h a n a s s i a d i . 1980. W i f s t r a n d . R. t. T. italiană. 1916. I. P aris. Leipzig. J u lia n A p o s ta ta . 1— 2. 1956. E n n ë a d e s . 1. li r n u n e t J . London. T h e r e a l M ea n in g o t P lo tin u s In t e llig ib le W o r ld . I. 3-a. C hircă. M e r e d i t h . P aris. Lodz. B i d e z . pur 1'. 1956. 1— 114.. diip. M ilano. R i r i i n I M. M ö g lich k eilsleh re. Trad. R i c h t e r . A. Trad.-R. Paris. Paris. L o g o s u n d N o m o s.. Page. L 'e m p e re u r J u l i e n o u l e r ê v e c a lc in é . 1980. 1964.

X X III (1971). iar cea Romano-Catolică recunoaşte că e «mare». O r g e l s . pentru creştinism. t. D aniel-Rops. 1974. M u s u r i l l o . Cinstirea Slintelor icoane în primele trei secole. Saint. Recherche sur le culte des reliques et l'art chrétien antique. Martyrs grecs. A. II-c— VIII-e siècle (22 études). d 'A rch. 390 p. care a servit Biserica pentru a şi-o aservi. e t de Liturgiei». B ucureşti. L e c 1 e r q. 1953. X V . Prof. se aduc diferite măsuri şi acte. H a m a n n . politica lui religioasă. sub titlu l: La Gesta dei martiri. M a r i q. Paris. Paris. 621— 671. chrét. Martyrium. Idem. Studii: F r . 1972. Paris. Unii socotesc chiar nefastă. col. 1982. T e x te fran çais a v e c Introduction par H. La Geste des martyrs. p. I. 366— 370. 1935. care ar arăta că împăratul n-a fost creştin adevărat : că a păstrat titlul religios păgîn de «pontifex maximus» şi a tolerat încă păgînismul. în «M ém oires de l'A cad ém ie de B elg iqu e. V. T à Mapxupia tôW â p ia ito v xpivziaviâv. în «Studii T e o lo g ice». C. Paris. O xfo rd . 1. 1943— 1946. lo a n R ă m u rea n u . The Acts oi the Christian M arty rs.PERSECU ŢIILE 14? Pentru cultul martirilor şi Actele martirice : Panaiot Herbert părită în 1979. London. J . J . I— III. Persécution du christianisme dans ¡'Empire romain. Les origines du culte des martyrs. trad u cere ita lia n ă de E len a C ontucci. b ib lio g rafie bogată. H a n o z i n . 9— 10. Constantin cel M are şi creştinismul * 1. p ro f. no. B ru x elles. Ca dovezi. 324 p. t. că s-a botezat aproape de moarte de către episcopul semi-arian Eusebiu de Nicomidia. 5— 187. R. 5. între Ortodoxie şi arianism. G r a b a r.. T esalo n ic. P. H a l k i n . că a avut uneori atitudine echivocă între creştinism şi păgînism. C lasse des Lettres et des S cie n c e s m orales et p olitiques». Convertirea. 401— 462. P aris. Părerile istoricilor asupra lui C on stan tin c e l M a re (306— 331) variază mult. r e ti­ Traduceri: A. H r i s t o u . p. în «Dict. oportunist. Pe cînd Biserica Ortodoxă îl cinsteşte ca sfînt. p. Actele martirice. 2-e éd. X V . nr. G r é g o i r e . 1958. P. M o r e a u . La Geste du sang. Cercetătorii mai obiectivi* recunosc că aceste aprecieri sînt unilate­ rale şi exagerate. H. protestanţii şi unii cer­ cetători profani văd în el doar un însemnat om politic. 56. 1978.. Alte ediţii şi studii şi traducerea în româneşte a actelor martirice la Pr. 1955. Les persécutions dans TEmpire romain. 1950. că nu ţin seama de realităţi şi că desconsideră fără te ­ mei elogiile contemporanilor la adresa lui Constantin (Eusebiu de Ceza* C ap ito l re d a c ta t dc P r. M o r e a u e t A. condus de in­ terese personale şi de stat. H. M ilano. Chap. R ă m u r e a n u .. 1964.

Este. Este interesant că unii din cei care au criticat mai mult pe Constantin au fast ostili creştinismului însuşi şi au scris despre el cu patimă şi idei preconcepute. pe care-1 văzuse ziua pe cer. î n amiaza mare.ui : = xotm» vixa. Pînă la 312. Constantin a văzut p e cor z i u a . iar politica lui re ­ ligioasă nu trebuie judecată numai după unele acte.i pe crucii. religia lui era pagină .148 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ reea şi Lactanţiu). La 312. la Pons Milvius (Podul Vulturului). cerîndu-i soldaţilor ca să le servească drept semn proLa ziuă. relui — S o l in v ictu s. l i. greu de cunoscut în intimitatea ei. nu trebuie socotită ca fiind totală dintru început. poate cu unele influenţe neoplatonice. EuseImi do Cezareea şi Lactanţiu. şi confirmată în general de politica lui religioasă. Cît priveşte realitatea şi sinceritatea convertirii lui la creştinism. i s-a arătat. Constantin s-a apropiat tot mai mult de creştinism şi s-a lăsat tot mai mult pătruns şi influenţat de el. după modelul arătat în vis. o Cruce luminoasă. l e c l o r iu l u p l e . Nu se poate spune sigur nici despre mama lui Elena. surprinzătoare şi incontestabilă. fireşte. în timpul războiului cu Maxenţiu.. ea. Unii din criticii cei mai înverşunaţi ai persoanei şi operei lui Constantin cel M are şi-au schimbat părerea mai tîrziu. Constantin cunoscuse desigur creş­ tini. Este sigur că înainte de toamna anului 312. cu monograma creştină. să-l cn s e m nu l sleugurile |>m i. dar nu. Pentru a înţelege convertirea lui Constantin cel Mare la creştinism. Aeosl ci este monogramul lui Hristos HP sau ^ confecţionă un steag. în timpul somnului. deasupra soarelui cu jiiseri|>(. cînd s-a produs schim­ barea lui Constantin. D e -m or­ lv ii hus jH'ixc'ciilom m . fiind mărturisită de el însuşi şi de contemporanii săi. la început. . evoluţia lui religioasă.se iniţiase mai îndeaproape în religia lor.era cultul sincretist al soa­ . In acest timp. 5). în ajunul luptei cu Maxenţiu. dată la 28 o c t o m b r i e 312. introdus de împăratul Aurelian. După istoricii creştini. in h o c sig n o v in c c s (Lactanţius. Constantin a progresat continuu. sus l l r i s l o s . ca om de convingere religioasă. ea este evidentă. 48. că era creştină. începînd cu lupta cu Maxenţiu de la Pons Milvius din 28 o c­ tombrie 312 pînă la botezul lui în mai 337. fa­ vorabil pe Constantin cel Mare. schimbarea lui Constantin e s t e mare. Noaptea. dar este ştiut că o dată declarat pentru libertatea creştinismului. Numeroşi istorici dintre cei mai severi şi obiectivi' apreciază.

deoarece el. ajungînd în apropierea Romei. V eracitatea apariţiei Sfintei Cruci pe cer a fost atacată de unii. Constantin a povestit mai tîrziu lui Eusebiu. Eusebiu afirmă că fenomenul. afirmă că Mîntuitorul s-a arătat noaptea lui Constantin. Constantin nu se putea baza anume pe dezertarea lor în favoarea lui. Unele locuri din Galia revendică onoarea apari­ ţiei minunate a Sfintei Cruci pe cer. este nu numai un act de dreptate ci şi de protejare şi favorizare a creşlinilor. creştinii erau alunei prea puţini. în a cărui armată recrutată din ţările Orientului erau mulţi creştini. pentru ca împăratul să se poată bizui pe sprijinul politic-militar al creştinilor din armată. afirmîndu-se că Constantin s-a aflat sub efectul unei halucinaţii. in stin ctu d iv in ita tis = prin inspiraţia divină. nu poate li în mintea lui Constantin doar rezultatul unui calcul politic. cu preferinţă şi stăruinţă pentru creş­ tinism.000 de soldaţi. de la Milan. ne-o confirmă inscripţia de pe arcul de triumf al lui C on­ stantin. Lactanţiu. nu avea decît 20. Consecvent convingerii şi sen ­ timentului său despre dreptul şi valoarea religioasă şi morală a creşti­ nismului. . cu ajutorul lui Dumnezeu. La Roma i s-a mai ri­ dicat lui Constantin cel M are şi o statuie pe care se vede semnul Crucii. dimpotrivă. V ictoria a fost cîştigată de Constantin spune Lactanţiu. După cîteva luni de la victoria asupra lui Maxenţiu. pentru a învinge pe Liciniu. declarîndu-I relig ia lic ita în Imperiul roman.PERSECU ŢIILE 14» steag numit lab aru m . 28— 30).000 de soldaţi. Constantin l-a apărat şi susţinut continuu. Chiar în războiul cu Liciniu. după anul 312. apa­ riţiei minunate a Sfintei Cruci pe cer s-a petrecut înainte ca Constantin să plece cu armata din Galia (V ia ţa lu i C on stan tin . în ajunul luptei de la Pons Milvius. I. Atitudinea îngăduitoare faţă de creştini.singura religie netolerată pînă atunci în Imperiul roman. formată din ostaşi din ţările Occidentului. lîngă Roma. in armata lui Constantin. Constantin acordă libertate de cult generală. Războiul contra lui Maxenţiu nu avea un caracter religios. Actul din ianuarie 313. care se păstrează pînă azi la Roma. Ceea ce Constantin aprecia mai mult la creştini era . iar M axenţiu 150. că semnele care i s-au arătat l-au încredinţat de puterea lui Hristos şi l-au făcut să treacă de partea creştinilor. Că Constantin însuşi a fost convins de apariţia minunată a Sfintei Cruci. cum a încercat să demonstreze istoricul belgian Henri Grégoire. cu jurămînt.

150

IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A LA

valoarea lor morală şi mai ales aceasta a ciştigat interesul şi simpatia lui faţă de creştinism. Că pe împărat l-au influenţat educaţia şi exemplul tatălui său Constanţiu, care s-a arătat tolerant cu creştinii, sau al mamei sale, Sfînta Elena, care a devenit o credincioasă zeloasă a lui Hristos, că l-a impresionat sfîrşitul lui Galeriu şi al altor persecutori, că era convins de nereuşita persecuţiilor şi de decadenţa progresivă a păgînismului, aceasta se poate admite. Dar aceste fapte reale nu infirmă sinceritatea convingerii sale. Fapt este că schimbarea hotărîtoare a lui Constantin s-a produs în momentul psihologic din 312, în ajunul luptei cu Maxenţiu şi este interesant că el atribuie victoria obţinută ajutorului lui Dum­ nezeu. Convertirea lui a fost reală şi binefăcătoare pentru creştinism. 2. Politica Iui religioasă este caracterizată mai ales de cîteva fapte de importanţă m ajoră : actul de libertate religioasă de la Milan din 313,, înfrîngerea lui Liciniu, alegerea unei noi reşedinţe imperiale, co n vo ca­ rea Sinodului I ecumenic de la N iceea din 325. Prin edictul de la Milan, Constantin cel M are asigura pentru viitor nu numai libertatea, ci şi v ic ­ toria creştinismului în Imperiu. Din tolerant faţă de toate religiile, Constantin devine protector al creştinismului. El ia una după alta mă­ suri favorabile Bisericii. Chiar de la început, în 313, împăratul scuteşte pe clericii creştini de obligaţia grea şi costisitoare a funcţiunilor muni­ cipale, favoare de care se bucurau preoţii pagini, şefii iudeilor, medicii şi profesorii. El acordă subvenţii importante pentru întreţinerea clerului, spre a se putea ocupa numai cu slujirea bisericească. Constantin cel M are a început să înlăture din legile penale dispo­ ziţii şi pedepse contrare spiritului creştinismului : răstignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea (arderea cu fierul roşu). S-a îmbunătăţit traUuuenlul în închisori, s-a uşurat situaţia sclavilor, recunoscîndu-se şi epi.si'opilor şi preoţilor dreptul de a-i proclama liberi, în biserică, în faţa credincioşilor. S-au luat măsuri de protecţie şi de ajutor pentru săraci, orfani, v.iduve şi bolnavi. S-au adus restricţiuni luptelor de gladiatori şi s-au trimis condamnaţii la mine, în loc de asemenea lupte. S-a mo­ dificai in spiril croşlin legislaţia referitoare la căsătorie, la celibatari, la părinţii fără copii, s-a îngreuiat divorţul, s-au pedepsit adulterul şi siluirea, s-a interzis aruncarea copiilor şi s-a îngrădit vinderea lor prin ajutoare date părinţilor săraci.

PERSECU ŢIILE

151

Conslantin cel M are a generalizat, ca zi de repaus în Imperiu, în 321, D um inica, sărbătoarea săptămînală a creştinilor, în care se permitea doar lucrul îa cîmp, ţăranii fiind încă mai mult păgîni. în această zi, soldaţii asistau la slujbe. împăratul a început încă de la 317 să bată şi m o n e d e cu m o n o ­ g ram u l creştin . După victoria finală asupra lui Liciniu în 323, emble­ mele păgîne încep să dispară, măsurile favorabile creştinismului se înmulţesc. In funcţiunile înalte, el numea de preferinţă creştini. Func­ ţionarilor păgîni li s-a interzis aducerea de sacrificii. Cît priveşte cultul păgîn, Constantin l-a tolerat, restrîngîndu-1 însă treptat prin anumite măsuri. Cultul împăratului a pierdut sensul lui religios, păstrînd mai mult semnificaţia lui politică : cinstirea autori­ tăţii împăratului ca exponent al puterii Imperiului roman ; templele dedicate lui devin localuri publice, fără statui şi fără sacrificii. Cul­ tele unite cu imoralitatea şi cu înşelătoria au fost interzise. împăratul şi membrii familiei sale — mama sa Elena, soţia sa Fausta, sora sa Anastasia, fiica sa Constantina, — dădeau episcopilor îndemnuri şi m ijloace materiale ca să repare bisericile sau să ridice altele mai mari. La Ierusalim şi în alte locuri din Palestina, la Antiohia, Tyr, Nicomidia, la Roma şi în alte oraşe, s-au ridicat biserici măreţe. Cultul creştin a luat o mare dezvoltare, pelerinajul la Locurile Sfinte a luat un mare avînt. La Roma s-a cedat episcopului fostul palat impe­ rial (Lateran). In unele locuri, unde creştinii erau în m ajoritate, ei au luat templele păgîne, le-au transformat în biserici, le-au închis sau chiar le-au dărîmat. Voinţa lui Constantin cel Mare de a susţine creştinismul s-a văzut şi în ^ alegerea unei noi capitale, în caracterul religios ce s-a dat a ces­ tui fapt şi în zidirea de biserici şi monumente creştine în oraş. Se şlie că Roma nu mai era capitala unică a Imperiului roman, de la Diocleţian, care o mutase la Nicomidia. Constantin s-a hotărît să pără­ sească definitiv Roma păgînă şi să ridice un alt oraş de reşedinţă. Acesta a fost Bizanţul, pe Bosfor, care a primit numele de C oristantin o p o l = oraşul lui Constantin, inaugurat la 11 mai 330. Pe cînd Roma, era un oraş încă mai mult păgîn, în care templele, monumentele, senatul, aristocraţia, aminteau şi păstrau vechea religie, Constantin face din Bizanţ o capitală de Imperiu creştin, care trebuia

15 2

IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

să arate aceasta, prin bisericile, monumentele, atmosfera sa. Desigur, holărîrea împăratului a avut şi alte motive decît cel religios ca : inte­ rese strategice, economice, dar dorinţa lui de a face din Bizanţ, un oraş creştin este cunoscută şi dovedită prin numeroase construcţii cu c a ­ racter religios. Mutarea capitalei a avut consecinţe importante în istoria Imperiu­ lui şi a Bisericii. In Constantinopol, numit şi «Roma cea nouă», s e ridica un oraş cu mare viitor politic şi bisericesc, care punea în umbră Roma veche şi avea să provoace nemulţumiră episcopilor ei, prin ridicarea episcopilor noii capitale la rang de cinste egal cu al lor, prin canonul al 3-lea al Sinodului II ecumenic din 381 şi canonul 28 al Sinodului IV ecumenic din 451. C o n v o c a r e a S in odu lu i I e c u m e n ic de la N iceea din 325 pe lingă alte măsuri de interes bisericesc, dovedeşte de asemenea dorinţa lui Constantin cel M are de a ridica şi de a ajuta Biserica, de a asigura unitatea creştinismului şi a face din această un i ta Le elementul de viaţa şi de rezistenţă al Imperiului. Politica lui religioasă, urmată în general de fiii lui şi de succesorii acestora, cu excepţia lui Iulian Apostatul (361— 363), a făcut din creştinism, înainte de siirşitul secolului al IV-lea, sub Teodosie cel Mare (379— 395), religie de stat, iar din O rto­ doxie, confesiunea oficială a Imperiului. Din timpul lui Teodosie cel Mare, Imperiul roman devine un imperiu creştin. Este adevărat că politica religioasă inagurată de Constantin cel Mare a avut şi unele urmări defavorabile Biseririi. împăraţii s-au amestecat în chestiunile religioase, ba chiar şi-au impus uneori voinţa ; unii au susţinut arianismul, monofizismul, monotelisrnul, au persecutat epi,scopi ortodocşi, au înlăturat de pe scaune ierarhi merituoşi. Interesul, curentul general, uşurarea intrării în Biserică a adus la creştinism pe mulţi care nu erau de calitatea sufletească a vechilor c r e ş t i n i . Au pătruns în creştinism oameni cu superstiţii păgîne şi cu moravuri l u m e ş t i , nivelul general al vieţii morale a scăzut. In schimb, a luat mart- avini monahismul a cărui importanţă creşte considerabil in Bisericii. S-au săvir.şit uneori acte de violenţă faţă de păgîni, care de altfel le provocau prin atitudinea lor. Meritele creştine ale lui Constantin cel Mare sînt totuşi mari. Acordînd libertate, ajutor şi privilegii creştinismului, el a făcut din

PERSECU ŢIILE

153

Biserica creştină urgisită, dispreţuită, persecutată, instituţia cea mai în­ seninată din Imperiul roman. Fără sprijinul lui Constantin, creştinismul ar' fi avut să sufere încă mult, jîrez iile hristologice, apărute chiar în timpul său, ar fi destrămat Biserica, păgînismul ar fi rezistat încă mult cu ajutorul statului, mahomedanismul ar fi găsit creştinismul fără pro­ tecţia unui stat mare şi puternic. Cu ajutorul împăratului, Biserica creş­ tină a intrat într-un «secol de aur». Unele greşeli ale împăratului nu pot face să se uite meritele lui. El a pus asprime în unele din actele sale de suveran, a pedepsit sîngeros, pentru motive de infidelitate politică şi pentru acte de trădare de stat, s-a lăsat influenţat de unii curtezani şi de arieni, a ezitat în unele chestiuni bisericeşti, şi-a amînat botezul pînă aproape de moarte. împăratul domnea într-o situaţie grea, în care, fără energie şi fără măsuri de apărare, tronul lui şi unitatea statului erau ameninţate (de Liciniu, de Bassianus). Greşelile politicii lui bisericeşti se datoresc mai mult ierarhilor care l-au influenţat şi l-au sfătuit (ca Eusebiu al Niccmidiei). Botezul era amînat de mulţi catehumeni cu anii, iar păs­ trarea titlului de p o n tiie x m ax i m us îi da dreptul şi posibilitatea de a supraveghea şi ţine în frîu păgînismul, în interesul creştinismului însuşi. Dacă împăratul lăsa acest titlu unui păgîn, îşi ridica în el un rival periculos, care ar fi putut căuta să restabilească situaţia de mai înainte, în favoarea păgînismului, încă puternic, prin numărul adepţilor lui, prin influenţa şi situaţia multora din ei. Este în general admis că împăratul Constantin cel M are a fost un ora cu o mare putere de voinţă, un înţelept bine intenţionat, şi ca el a făcut creştinismului, ca prim împărat creştin, cel mai mare ser­ viciu dintre toţi împăraţii romani. Lui, mai ales, i se datoreşte liber­ ia tea creştinismului, după lunga perioadă de persecuţii, care au tulbu­ rat şi strîmtorat greu Biserica. Constantin a fost botezat în vila sa de la Ancyrona, la margi­ nile Nicomidiei, de episcopul semiarian Eusebiu de Nicomidia şi alţi clerici, cu cîLeva zile înainte de Rusalii, în luna mai ° ° 7 El a murit eurînd după aceea, la 22 mai, acelaşi an, în Duminica Rusaliilor şi a iost îngropat în Biserica Sfinţii Apostoli din Constantinopol, ctitoria sa. Pentru meri lele sale şi mai ales pentru marile servicii aduse creş­ tinismului, Biserica l-a cinstit în chip deosebit, trecîndu-1 în rîndul

154

IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

Sfinţilor şi numindu-1 «Cel întocmai cu Apostolii)). La tron au urmat cei trei fii ai săi, C on stan tin II (337— 3-10), C on stan liu (337— 361), C on stan s (337— 350). Din 350, Constanţiu a domnit singur ca împărat pînă la 361, cînd i-a urmat Iu lian A p o sta tu l (361— 363), care a încercat za­ darnic să facă din nou din religia greco-romanu, o religie favorizată a Imperiului.
BIBLIOGRAFIE P. K e r e s z t e s , C o n sta n tin e, a g r e a t Christian m on arch an d a p o s tle , A m ster­ dam, 1981. R. P. C. H a n s o n , T h e Christian atitu .de to pagan r e lig io u s u p to th e tim e of C o n sta n tin th e G r ea t, în A u tstieg u n d N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e lt, t. 23, 2, Berlin, N ew Y ork , 1980, p. 871— 909. D. De Deker et G. Dupuis-Masay, /,'« c p is c o p a t» d e ¡'e m p e r e u r C o n sta n tin , în «Byzantion», L (1980), p. 118— 157. C. A n d e r s e n , « S ie g r e ic h e K i r c h e », în A u fs tie g und N ie d e r g a n g d e r r ö m is c h e n W e it , t. 23, 1, B erlin , N ew Y ork, 1979, p. 387— 459. ‘ D. B o w e r , T h e a g e o f C o n sta n tin a n d Ju lia n , London, 1976. G. Dragon, N a is s a n c e d'u n e c a p it a le . C o n s t a n tin o p o le d e 330 à 451. P réface par P. L em erle, P aris, 1974, 578 p. K r a f t H., K o n sta n tin d e r G r o s s e , Darm stadt, 1974, V I — 473 p. I d e m , K a is e r K o n s ta n tin o s r e lig iö s e E n tw ick lu n g , Tübingen, 1955. J . V o g t , K o n sta n tin d e r G r o s s e u n d s e in J a h r h u n d e r t . M en s c h e n u n d M a c h te , M ünchen, 1973, 318 p. ; K o n sta n tin d er G rosse, în «R eallexik o n für A n tik e und Christentum », Stu ttgart, III (1957), col. 306— 379. Idem, K o n s t a n tin is c h e F r a g e , în X -e C ongrès Intern. Sc. Stor., Rom a, 1955, A tti 6 , p. 733— 799. Norman H. Baynes, C o n sta n tin e t h e G r ea t an d t h e C h ristia n C h u rch , 2-nd ed., London, 1972. R. M a c M u l l a n, C o n sta n tin , l e p r e m ie r e m p e r e u r c h r é t ie n , trad, de l'an g lais par G. H. G alet, P aris, 1971. J . H. S m i t h , C o n sta n tin e t h e G rea t, London, 1971. R a f f a e l e F a r i n a , L 'Im p ero e t l'fm p e r a to a r e c r is tia n o in E u se b iu d in C s s a rca . L a p rim a t e o l o g i a p o lit ic a d e I C h r is tia n e s im o , Zürich, 1966. S. C a l d e r o n e, C o n sta n tin o e il C a t to lic is m o , I, Firenze, 1 9 6 2 ; Je a n Sirini-11i, I.i's v u e s h is t o r iq u e s d 'E u sè b e d e C é s a r é e d u ran t la p é r io d e p r é n ic é e n n e , Paris, 1901, 550 p. ; H. D orris, K o n sta n tin d e r G rosse, S tu ttg art, 1958. I d e m, D as S e lb s tz e u g n is K a is e r K o n sta n tin s , în «A bhandlungen der A kadem ie der W isso n srliafte n G öttingen», Phil.-H ist. K lasse, 3. Fo lge, 34, G öttingen, 1954. C.. Ci i l , l.'im p cro ro m a n o d a ll’a b d ic a z io n e d i D io c le z ia n o a lla m o r te d i C o n s ta n ­ tin o ( : m TA7), lioina, 1958. I,. V o r k l, IX'r K a is e r K o n sta n tin , 306— 337, A n n a le n e u e r Z e itw e n d e , M ün­ chen, 1057. H r ri < s l li «l r k < r, F rom A le x a n d e r to C o n s ta n tin e , O xford, 1956. • • S. !.. Ci r < ii s 1 ,i d e, ■ C h u r ch a n d S ta te fr o m C o n sta n tin e to T h e o d o s iu s , London, A. Piganiol, 1,'Etat a c t u e l d e la q u e s t io n c o n sta n tin ie n n e , 1930— 1949, în «H istoria. Z eitsch rift fur alte G esch ichte», B aden-B ad en, 1950, p. 82— 96.

P ERSECU ŢIILE

155

Idem, H is to ir e R o m a in e , t. IV , 2, L 'E m pire c h r é t ie n (3 2 5 — 395,), (H is to ir e g é ­ n é r a le d e G. G lo tz), Paris, 1947. I d e m , L 'E m p ereu r C o n sta n tin , Paris, 1932. A. A l f ö l d i , T h e C o n v e r s io n o l C o n sta n tin e a n d P a g a n R o m e , O xford 1948. K. H ä n n , K o n sta n tin d e r G r o s s e , 2-e Aufl., 1945 ; H. von S ch oen ebeck, B e it r ä g e zu r R e lig io n s p o lit ik d e s M a x e n tiu s und C o n sta n tin , Leipzig, 1939. H. Grégoire, L a v is io n d e C o n sta n tin «l iq u i d é e », în «Byzantion», X IV (1939), 2, p. 341— 351. Idem, N o u v e lle s r e c h e r c h e s c o n s ta n tin ie n n e s , în «Byzantion», X III, (1938), p. 551— 593, I d e m , L a «c o n v e r s io n » d e C o n sta n tin , în «Revue de l'U n iv e rsité de Bruxelles^ 36 (1930/1931), p. 231— 272. E. Gerland, K o n sta n tin d e r G r o s s e in G e s c h ic h t e u n d S a g e , A then, 1937; F. W inkelm an n, D er G la u b e K o n sta n tin s d e s G r o s s e n , în Sitzu n gsberich te der P reu ssisch en A kad em ie der W issen sch aften zu B erlin, Phil-H is. K lasse, 1937. E. S c h w ä r t z, K a is e r C o n sta n tin an d d ie c h r is tlic h e K ir c h e , 2-e Aufl., Leipzig, B erlin , 1936. J . - R. P a 1 a n q u e, G. B ard y, P. de L abriolle, D e la P a ix c o n sta n t in ie n n e à la m ort d e T h é o d o s e (H is to ir e d e l ’E g lis e d e p u is l e s o r ig in e s ju sq u 'à n o s jo u r s , par Aug. F lie h e et V. M artin, t. III), Paris, 1936, p. 7— 13 ; 17— 95. Léon Homo, L 'E m pire ro m a in , Paris, 193 0 ; G. B o issier, L a lin d e p a g a ­ n ism e , 8 -e éd., Paris, 1 9 2 5 ; J . M au rice, C o n sta n tin l e G ran d , Paris, 1928, P. Batiffol, L a p a ix c o n s ta n tin ie n n e e t l e c a t h o lic is m e , 3-e éd., Paris, 1924. V. Ş e s a n, K ir c h e u n d S ta a t im r ö m is c h -b y z a n tin is c h e n R e ic h e , Bd. I D ie R e lig io n s p o lit ik d e r c h r is tlic h - r ö m is c h e K a is e r K o n sta n tin d e r G rosse b is T h e o d o s iu s d e r G r o s s e (313— 380), C ernăuţi, 1911 ; Lous D uchesne, H is to ir e d e ¡’E g lise , t. II, 4-e éd., t. III, 3-e éd., Paris, 1910. ln lim b a r o m â n ă : I o n B a r n e a ş i O c t . I l i e s c u , C o n sta n tin c e l M are, Bucureşti, 1982 ; I. B arnea, P r e o c u p ă r ile Îm p ă r a tu lu i C o n sta n tin c e l M a r e la D u n ărea d e j o s , în «M itropolia O lten iei», X X X II (1980), p. 17— 20. Pr. prof. I o a n Rămureanu, L u pta O r to d o x ie i c o n tr a a rian ism u lu i..., în «Studii teologice,», X III (1961), nr. 1— 2, p. 13— 31, în d eo sebi stu d iile de la nota 2. I. B o c i o a g ă, P e r s o n a lit a te a Iui C o n sta n tin c e i M a r e şi p o lit ic a lu i s o c ia lă , G alaţi, 1935. ' P en tru Îm p ă r a tu l G a le r iu : T. Christensen, C. G a le r iu s V a le r iu s M ax intinus... Copenhague, 1974. P en tru îm p ă r a tu l L icin iu : H. F e l d , D er K a is e r L icin iu s, Saarb rü ck en , 1960. P en tru îm p ă r a tu l M ax im in D aia : H. C a s t r i t i u s, S tu d ie n zu M ax im in u s Da ia. K a llm u tz (O pf ), 1969.

Răspîndirea creştinismului pînă la începutul secolului IV * Cu ţoale persecuţiile din primele trei secole, creştinismul s-a răspîndit în Imperiul roman şi a irecut în unele părţi peste graniţa lui, ca singura religie cu scop de «calolicitate», după Sfîntul Ignaţiu.
* C ap itol re d a c ta t de P r. p ro f. M. P. Şesan

356

IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ

Istoria persecuţiilor a explicat în parte răspîndirea lui. Martiriul însuşi făcea propagandă pentru creştinism, dovedea nevinovăţia, pu­ terea de credinţă şi de viaţă a creştinismului. Unii s-au convertit citind Sfînta Scriptură, în căutarea adevărului.. Creştinismul aducea idei noi, cuceritoare pentru ! oamenii perse­ cutaţi, iar abnegaţia şi moralitatea creştinilor atrăgea continuu noi aderenţi Bisericii. A cţiunea harismaticilor, mărturisită încă în a doua jum ătate a s e ­ colului al Il-lea (Irineu), impresiona pe cei de religii antice. Creştinii erau convinşi că au puterea de a alunga demonii, şi chiar «păgînii» se plîngeau că riturile lor nu-şi produc efectul (haruspicii) în prezenţa creştinilor (ca în Antiohia, în timpul lui Diocleţian). Mitologiile, sin­ cretismul, tendinţa spre monoteism şi propaganda cultelor orientale,, chiar propaganda filozofiei, uşurau primirea creştinismului, aşa cum întinderea şi organizaţia Imperiului roman uşurau circulaţia şi răspân­ direa ideilor, odată cu amestecul de popoare. Cu tot fanatismul v e ch i­ lor religii, care mai ales cerea persecutarea creştinilor în primele două secole de prigoană, aceasta a început să scadă şi poporul a început să simtă şi să manifeste simpatie pentru cei prigoniţi. Cînd împăraţii, începînd cu Deciu, au vrut să distrugă Biserica prin persecuţie generală şi sistematică, era prea tîrziu ca să mai poată reuşi. Creştinismul in­ trase adînc în lume şi se organizase solid. R ă s p în d ire a creştin ism u lu i. Ucenicii Sfinţilor Apostoli au continuat opera acestora după metodele şi experienţa lor. Istoricul Eusebiu scrie că «mulţi din ucenicii în viaţă» (sec. I şi II) îşi împărţeau săracilor averea şi plecau departe, în misiune creştină. Unii mergeau de la popor la popor, înfiinţau comunităţi, puneau preoţi. Eusebiu citează doar cîteva nume, ¿ile celor care au lăsat şi scrieri : Clement Romanul, Ignaţiu, Papii) şi Policarp, deci Părinţii zişi «apostolici». Rii.spimlireu creştinismului s-a făcut şi pe alte căi. Pe de o parte,, fiecare cumimilale creştină creştea în jurul său, prin acţiunea şi influ­ e n ţi ei in loralilale .şi în. Imperiu ; pe de alta, fiecare creştin era un misionar în cercul său de viaţă şi de lucru. Din secolul al II-lea, se cunoaşte organizarea calehumenatului, care începuse probabil în pri­ mul secol (în v ă lu iu ra c c lo r d o is p r e z e c e A p o sto li presupune un în ce ­ put de învăţămînl calehetic). In timp ce misionarii mergeau din loc

PERSECU ŢIILE

157

în Ioc, fiecare comunitate organiza misiunea în sînul său, atrăgînd la •creştinism pe laici. . . Uneori se cerea Bisericilor mai însemnate să trimită în alte locuri persoane cu cunoştinţe biblice şi teologice, care să întărească in cre ­ dinţă pe cei de acolo ; Panten şi Origen, profesori la şcoala catehetică din Alexandria, au fost de asemenea misionari ocazionali. în şcoala din A lexandria ascultau învăţămîntul creştin şi unii dintre păgîni ; alţii se adunau în jurul unor învăţători particulari (cum era Iustin Martirul, Taţian, Rodon). Faima lui Origen a făcut ca el să fie chemat la Antiohia şi ascultat de Ju lia Mammaea, mama împăratului Alexandru Sever, care a cunoscut de asemenea pe Ipolit la Roma. La Cezareea Palestinei, Origen a avut ucenici zeloşi, cîştigaţi la creştinism prin influenţa lui, care au desfăşurat apoi o intensă activitate misionară în provincia lor, ca Grigore Taumaturgul ( j c. 270) în Pont. Şcolile şi scriitorii ridicau nivelul intelectual al creştinismului şi-l impuneau atenţiei oameni­ lor culţi. M ed iu l m isiu n ii. La început creştinii proveneau mai ales din clasele de jos şi de mijloc. Au fost totuşi atraşi la credinţa lor şi o a­ meni de rang social înalt, ca proconsulul Sergius Paulus în Cipru şi areopagitul Dionisie la Atena. încă din secolul I, creştinismul reuşeşte să pătrundă în rîndurile aristocraţiei romane. Din ei se recrutează scriitori şi teologi, episcopi, martiri de s e a m ă : Iustin Martirul, Taţian, Atenagora, profesorii şcolii alexandrine, Apollonius, Ciprian, alţi creş­ tini aflaţi în funcţii civile sau militare, chiar la curtea imperială (sub Valerian, Diocleţian). Creştinii, numiţi şi «galileeni» sau «nazarineni» de catre necreştini şi de iudei, se deosebeau de aceştia priritr-o terminologie specială. Dar şi creştinii îi denumeau pe necreştini, de variate origini şi provenienţe, «elini» în Răsărit, şi «pagani» în Apus, sau, cu expresie apostolică «neamuri» 19-v»}). Creştinii aveau încă de la sfîrşitul secolului al II-lea conştiinţa nu­ mărului lor. Tertulian scria : «Sîntem de ieri şi am umplut toate ale voastre : oraşele, insulele, locurile întărite, municipiile, tîrgurile, chiar cástrele, triburile, decuriile, palatul, senatul, forul ; nu v-am lăsat decît templele» (A p o lo g c tic u m , 37, 4). Afirmaţia marelui scriitor exagerează,

158

IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă

fireşte, în scop apologetic, dar el nu putea s-o facă, dacă nu sa înte­ meia, oricum, pe realitatea răspîndirii creştinismului. în tin d e r e a g e o g r a fic ă . Pentru începutul răspîndirii creştinismului în unele provincii ale Imperiului roman lipsesc cu totul ştiri, iar pentru altele nu avem decît tradiţii nesigure sau legende. Informaţiile istorice oferă următoarele indicaţii : proconsulul Pliniu cel Tînăr din Bitinia, scria pe la anii 111— 112 către împăratul Traiam (98— 117) că «superstiţia cea mare (adică creştinismul) s-a răspîndit pre­ tutindeni» ; Sfîntul Iustin Martirul şi Filozoful (|‘ 165) precizează că : nu există popor, la care să nu fi fost predicat Hristos ; Sfîntul A verchie măr­ turisea pe la anul 180, că de la Roma şi pînă dincolo de Eufrat a găsit bi­ serici, creştini, Sfînta Euharistie şi semnul «ichtys»-peste, simbol al M întuitorului după acrostihul : ’Ivjaouţ Xptaxo? 0eoi> Y'ioc Hun^p; Sfîntul Irineu din Lungdunum (f 202) afirma, pe la 190, că : creştinismul s-a răspîndit şi în provinciile Iberia (Spania), Alemania, la celţii din Galia şi Britania, în Egipt, Libia, Grecia, Siria şi Asia M ică şi în Orient (A d v e rs u s h a e r e s e s I, 10, 2) ; apologetul Tertulian din Cariaţi ¡na afirma, pe la 200, că creştinismul a cuprins toate ţările, lăsînd «paginilor» doar templele goale, şi este cunoscut părţilor, mezilor, elamiţ.ilor, mesopotamienilor, armenilor, frigienilor, capadocienilor, în regiunile Asiei şi Pamfiliei, în Egipt, şi în Ierusalim, apoi getulilor, maurilor, pînii spre graniţele His­ panici, Galiei şi Britaniei, şi multor neamuri, sarma ţii or, d a c ilo r şi ger­ manilor şi s c iţilo r şi multora altora (A d v e rs u s lu d a e o s , 7, 4— 8) ; e x e ­ getul Origen din Alexandria preciza, pe la anul 248, cu prudenţă, că dintre britani, germani, d a c i, is,armaţi şi sciţi, cei mai mulţi nu au auzit încă cuvîntul Evangheliei, dar îl vor auzi şi încă în cursul secolului (C om cn ta r 39 la Matei, X X IV , 14) ; Arnobiu din Sicca (Ţ 310) afirma fii creştinismul s-a răspîndit în Imperiul roman şi în afara lui, la alein.mi, apoi la perşi şi a lţii; în fine Lucian din Antiohia (f 312) arăta că o r a ş e înlregi se converteau la creştinism. IV baza tuturor mărturiilor cunoscute şi a concluziilor posibile, Adoll llarnacls a întocmii o interesantă hartă a răspîndirii creştinis­ mului pinii l.i începutul secolului al IV-lea, într-o lucrare istorică, in ­ dispensabilii pentru studiul răspîndirii creştinismului în primele trei secole (Alissioti und A n shrcitu n g d e s C h risten tu m s in d en e r ste n d r ei Ja h r h u n d c r lc n , Leipzig, 1924). Pe regiuni, situaţia se prezintă astfel :

P ERSECU ŢIILE

Î59

P alestin a, vatra creştinismului, a pierdut importanţa misionară după războaiele iudaice (66— 70, 132— 135) şi ruinarea Ierusalimului, recon ­ struit de romani ca oraş nou, păgîn (A e lia C ap itolin a). Aici s-a format o nouă comunitate creştină, dintre păgîni. Mai importantă era cea din (Vzareea, metropola provinciei, care a cunoscut o mare înflorire în secolul al III-lea, prin şcoala înfiinţată acolo de Origen, silit să plece din Alexandria, şi prin biblioteca înfiinţată de învăţatul preot Pamfil. Prin Origen şi prin şcoală, Cezareea a devenit un important centru creştin, cu influenţă în provincie şi în afară. Aici a comandat Constantin col M are 50 exemplare «de lux» ale Sfintei Scripturi, pentru nevoile ti 1 tor Biserici. Aici va păstori printre alţii şi cunoscutul învăţat şi istoric, Eusebiu. La începutul sec. IV mai erau scaune episcopale la Ierusalim, Gaza, Emaus (Nicopolis), Elefteropolis şi în alte oraşe. In F e n ic ia s-au format biserici la Tyr, Sidon, Ptolemaida, Berit, Biblos, Tripolis ; la Tyr a murit marele scriitor creştin Origen (254). In A r a b ia creştinismul a pătruns din Palestina şi din Siria în a c e ­ laşi timp, în regiunea învecinată. Biserică mai importantă era în seco­ lul al III-lea cea de la Bostra, cunoscută prin episcopul Berii, întors de la eroarea antitrinitară de Origen, care a participat acolo la sinoade «nu mici», zice Eusebiu, în anul 244. S iria a fost de la început una din cele mai însemnate provincii creşline şi a crescut continuu în importanţă. Capitala ei, Antiohia, centru creştin în Orient, a rămas însemnat chiar şi după ce Alexandria a în­ ceput să-l întreacă, în secolul al III-lea. Primii ei episcopi au fost ucenici ¡.ii Apostolilor (Evodiu, Ignaţiu). Din a doua jumătate a secolului al III-lea, Antiohia avea o şcoală exegetică însemnată, care a întins in­ fluenţa ei şi în afară. între comunităţile creştine mai cunoscute sînt cele de la Damasc, Seleucia, Bereea, Apameea, Cyrus, Samosata. La Sinodul I ecumenic (325) au luat parte 20 de episcopi şi doi horepiscopi din Siria şi Celesiria (Coelesyria). Din Siria, creştinismul s-a întins de timpuriu în provinciile vecin e la răsărit, peste Eufrat, în Osroene, Adiabene, Mesopotamia, numite în parte Siria orientală, numite la un loc M e so p o ta m ia (ţara dintre flu­ viile Eufrat şi Tigru). Centrul creştin cel mai important al regiunii era iidesa, care a cunoscut creştinismul de timpuriu. Edesa este unul din cele dintîi oraşe despre care se ştie că a avut un locaş de cult public

160

IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă

(pe la 200), precum şi o şcoală creştină, în prima jumătate a secolului al III-lea. Comunităţi creştine mai erau la Nisibis, Cascar (Carrhae), Resaina, Persa, Europos, Macedonopolis. în Osroene creştinismul a fost tolerat şi. a ajuns religie de stat înainte de a ajunge în Imperiul roman, fiind introdus de toparhul Abgar VII (176— 213) sau IX. Prin Mesopotamia, creştinismul s-a întins spre est în P er sia şi spre sud-e>st în regiunea caldeiană, unde s-au înfiinţai comunităţi creştine la Seleucia şi Ctesifon. Din opoziţie faţă de romani, care persecutau pe creştini, perşii îi tolerau. / în provinciile A siei M ici, creştinismul era (loja răspîndit la începu­ tul secolului al IV-lea, Pentru Bitinia, proconsulul Pliniu cel Tînăr in­ formează că creştinismul se întinsese la Iw rp u lu l secolului al II-lsa chiar la sate şi că religiile neamurilor erau stingherite de întinderea lui. Situaţia era probabil aceeaşi şi în alte provincii, mai ales în c ele în care existau comunităţi apostolice mai num o roase, ca în Asia proconsulară. Efesul, Smirna, Filadelfia, Sardes, Thyalim , Pergam, Colose, Laodiceea, Hierapolis aveau de timpuriu biserici înfloritoare. Nicomidia (în Bitinia), reşedinţa lui Diocleţian, avea o biserică nu departe de pa­ latul imperial. Niceea, Calcedon, Prusa (Brusa) aveau comunităţi c r e ş ­ tine. în Frigia, mişcarea creştină era foarte vio, oînd a apărut montanismul. Comunităţile mai însemnate erau Pepuza şi Svnnada. Provinciile sudice — Cilicia, Pamfilia, Lirici — şi cele in terioare.— Licaonia, Pisidia, Galata — , aveau comunităţi numeroase. Tars, Epifania, Mira, Iconiu, Attalia, Side, Perga, Listra, Derbe, Filomelion, Ancira erau mai însemnate. In Pafîagonia şi Pont la sudul Mării N>gre, creştinismul ora de asemenea mult întins. Satiricul Lucian de Samosata se piîngea în spcolul al II-lea că în Pont sînt mulţi creştini. Biserici mai cunoscute « I. u !ti Nr.ocezareea şi Comasa. Capadocia, mare provincie interioară în ri ({<- răsărit a Asiei Mici, în care creştinismul pătrunsese din ■ n elul !, ,i\ < i în secolul al III-lea o biserică din cele mai însemnate «'< / '< ,!! u11 i in !;ăs,'iril, la Cozureea (Mazaca). I>iu ('<11).i< o(■ i şi l’onl, creştinismul a pătruns în A rm en ia romană, 1 ;c undi- -ni murii Li Sevusiia cei 40 de martiri în persecuţia lui Li ci mu. Anin ui.i ,i p: imi', rroşlinismul prin secolul al III-lea din provinciile v e ­ cine. In < (iou<i juiihilali' a secolului al III-lea, cînd s-a eliberat de perşi, i Armonia a linul mari progrese sub regele Tir/dat III (261— 317). Apostolul

PERSECU ŢIILE

161

Armeniei a fost G rig o re L u m in ătoru l, din neamul regal al arzacizilor. Biserica armeană era în strînse legături cu cea din Capadocia. Armenii au introdus limba naţională în predică şi cult. Creştinismul s-a întins în secolul al III-lea pe coasta de răsărit a Mării Negre pînă la Pityus, în regiunea Lazica, pînă unde se întindea stăpînirea romană. în insulele Cipru şi Creta din M area Mediterană orientală şi Marea Egee, creştinismul era cunoscut şi s-a organizat începînd din epoca apostolică. în E gipt începuturile creştinismului sînt ca şi necunoscute, ceea ce este surprinzător pentru o provincie aşa de importantă şi aproape de Palestina. Creştinismul a pătruns fără îndoială din secolul I. Marele număr de iudei din Egipt, prezenţa multora la Ierusalim în ziua Pogorîrii Sfîntului Duh, legăturile cu Palestina şi Siria, fac sigură răspîndirea creştinismului dintru început şi e pusă în legătură cu evanghe­ listul Ioan Marcu. în secolul al II-lea el este înfloritor. Şcoala din Alexandria, numărul martirilor de la Septimiu Sever pînă la sfîrşitul persecuţiilor, episcopi de însemnătatea lui Dimitrie, Dionisie, Petru chiar prezenţa şi importanţa gnosticismului, arată înflorirea Bisericii Egiptene. Din Alexandria creştinismul s-a întins în deltă, în lungul Nilului (în Tebaida), pe coastele marii, spre Răsărit şi spre Apus. La începutul secolului al IV-lea, Egiptul avea episcopi, iar Biserica Alexandriei ajun­ sese cea mai importantă din tot Orientul. Centre creştine mai erau la : Pelusium, Arsinoe, Nicopolis, Lycopolis, Hermopolis. Din Egipt creştinismul a putut pătrunde în E tiop ia , deşi nu avem şliri despre o activitate misionară în această ţară pînă în. secolul IV. El a ajuns de timpuriu în In d ia, prin care se înţelegea şi Arabia su­ dică. Prin legături comerciale, şi prin misionari, creştinismul a ajuns pînă în .India propriu-zisă, căci tradiţia aminteşte de plecarea Aposto­ lului Toma spre aceste regiuni. In provinciile sudice ale Peninsulei Balcanice, creştinismul s-a întins din comunităţile înfiinţate de Sfîntul apostol Pavel, precum şi prin legăturile cu provinciile Asiei Mici. în T ra c ia erau în secolul III comunităţi la Irad ia (Heraclea), Anchialos, Debeltum, Byzantion, Filipopole. în M a c cd o n ia , creştinismul s-a întins de la Tesalonic spre nord şi vest, pe drumurile care îl legau cu interiorul. Tesalia avea
11 — Istoria bisericcască

erau colonii greceşti (Marcianopolis. Pe coastă între Ostia şi NeapoJe. poate şi la Axiopolis (lîngă Cernavodă). în ţinutul de la sudul Dunării superioare. ]a Seu pi. Dionysopolis. el a înaintat dinspre coaste spre centru. la Singidunum. este din cauza prezenţei armatei. a înlrunit 60 de episcopi italici. creştinismul a dat martiri în persecuţia lui Diocleţian şi Galeriu (D asius). la Sardica în M oesia Superioară. Ahaia avea la Corint una din cele mai importante biserici în partea europeană a Imperiului. La Dyrrachium (Durazzo) pe coastă. în D alm aţia (Iliria) creştinismul a putui să pătrundă încă în s e ­ colul II. Tomis = Constanţa) . în insula Eubeea. Noi ¡cum şi Raotia. în interiorul acestor provincii. Nicopolis (în Epir) avea comunităţi din secolul I. Pe coastele Greciei. după persecuţia lui Deciu. în Sicilia. aici creştinismul a putut fi cunoscut din secolul I. în care au venit ajungînd în timpul lui Valerian pînă la Capadocia (264). Goţii aşezaţi în Dacia şi în regiunea de ia nordul Mării Negre. Dacă în interiorul Peninsulei Balcanici' şi la nord de Dunăre creştinismul a pătruns mai încet. La Durostorum (Silistra). creş­ tinismul ora cunoscut în secolul al II-lea şi existau numeroase episcopii. Un sinod ţinut la Roma la 251. de asemenea. creştinismul a pătruns treptat în centrele vechi în secolul II şi III. sînt biserici în secolul al III-lea. Atena. sub Comod. în secolul al III-lea a înaintat în reslMi Italiei. în secolul al II-lea s-a întins în regiunea Ravenna şi Mediolanum. Malta. Sirmium şi l’oelovio (Pelavio) au dat martiri la începutul secolul IV. poale şi pe alte căi. şi a migraţiei popoarelor. Callatis = Mangalia. creştinismul s-a întins. în care era puternic cultul lui Mithra.162 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ biserică la Larissa. în nordul Peloponesului. spre Crimeea. creştinismul a pătruns în Punttoiiiti. poate şi Sardinia. Din Itali. în restul Peninsulei Balcanice. dar . prin legăturile comerciale cu provinciile gre­ ceşti. au cunoscut creştinismul prin contactul lor cu populaţia indigenă de coastă şi prin prizonierii luaţi din provinciile Imperiului. din secolul I. în porturile Moesiei Inferioare şi ale Sciţiei Mici. creştinismul s-a întins din secolul I. in A fr ic a p ro c o n su la ră . creştinismul este cunoscut abia spre sfîrşitul secolului al II-lea prin «martirii scilitani». în 180.i şi Illyria. Ita lia a îndeplinit mare rol în istoria misiunii creştine prin Roma şi prin legăturile ei cu toate provinciile.

şi mai departe la Metz. . Biserica m e­ tropolei africane este înfloritoare pe vremea lui Septimiu (Tertulian). Comunitate creştină cu­ noscută avea şi Harumetum. Suessiones (Soissons). unde era episcop Sfîntul Irineu. se pot considera avînd comunităţi creştine în acest secol. creştinismul s-a întins spre răsărit. La Elvira s-a ţinut pe la anul 300 un sinod important. La Cartagina. în secolul al III-lea. pînă la Rin. în perioada romană Moguntiacum). Lambese. Londinium şi Lincoln. Toletum. Strassbourg şi Bonn. Gallia a legat ori­ ginile sale creştine. Thuburbo Minus (azi Tebourba). aveau probabil creştini în secolul el II-lea Massalia (Marsilia). întîi în regiunea de la M area şi Canalul Mînecii. c e ­ lorlalţi în limba greacă şi latină. în sudul provinciei. Pe Ja anul 220 se ţineau în Africa sinoade cu 70 de episcopi. Ca şi în Spania. a ajuns de timpuriu prin legă­ turile ei cu Roma şi cu Orientul. de epoca apostolică. poate şi Narbo. creştinismul a pătruns pe urma stăpînirii romane. situat la peste 40 km de Cartagina. inac­ cesibile romanilor. Legio. Afară de aceste oraşe. Creştinismul era cunoscut la începu­ tul secolului a] III-lea. dacă nu şi altele. Cirta. apoi mai spre nord. Burdigala (Bordeaux). Biserica Africii era foarte însemnată. Lutetia Parisiorum (Paris). Nuiniclici şi M a u reta n ia aveau biserici în secolul al III-lea : Sicca. în G a llia. la Eboracum. creştinismul (de origine paulină ?) s-a întins în regiunea vecină cu coasta ele sud. grec de neam (ţ 202). Maienţa (Mainz. Tarraco. nord-est şi interior. a dat martiri la 202— 203 (grupul Perpetuei). Populaţiei indigene i se predica în limba ei . s-au format comunităţi de la Treveri (Augusta Treverorum) pînă la Colonia Agrippina (Köln). 7). Caesaraugusta (Saragossa). prin legende. din secolul al II-lea. Tipasa şi altele. Sub Ciprian ( ţ 258). creştinismul este cunoscut abia în persecuţia lui Marcu Aureliu (177— 178). precum şi Tingis în Mauretania Tingitana. In r e g iu n ea R inului. s-au supus lui Hristos» (A d v er su s J u d a e o s . oraş mare. Tolosa (Toulouse). Caesarea. Eme­ rita. apus şi miazănoapte. Illiberis (Elvira) sînt centrele cele mai cunos­ cute. fiind înfloritor atunci la Viena (Vienne) şi Lugdunurn (Lyon). apoi în secolul al III-lea spre nord.PERSECU ŢIILE 163 oste mai vechi. în B ritan ia. Arelate. cînd Tertulian scrie că «locurile britanilor. mai ales cu Alexandria. B ri­ tania a trimis episcopi la sinodul de la Arelate (314).. In S p an ia. Rusicade.

L 'e m p ire ro m a in e t ¡ ’E g lis e . L a t o u r e 11 e. 418— 422. 59 — 6 6 şi biblio grafia p. 778— 779 şi 801— 802. N ew Y ork. 237. P e 1 1 e g r i n o.. Biserica a rezistat în persecu(ii. L e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s d a n s l e s p r o v in c e s d a n u b i­ e n n e s d e ¡'E m p ire r o m a in e . M P.’licî Bisericii a avut o importanţă hotărîtoare în viaţa şi ac. 1925. Ierarhia bisericească.iti' misionarii şi viaţă morală. ca al lui K arl Pieper. mai apropiată de fracţia 1/5. R i v i è r e .. despre numărul episcopilor şi al altor clerici. C. I. şi-. P aris. J . La c h ie s a n e i p rim i s e c o l i .164 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă In general. datorită constituţiei ierarhice şi orţi. Z eiller. martiri. despre sinoade.. vol. B a u s. a desfăşur. 1907. T u c h 1 e -V a n D a m m e. Torino. credem că se poate admite că proporţia creştinilor în Imperiu la 313 era mai mare de 1/10. 1. o p . U tile atlasele. P o p o v i c i . 216— 221. p. Pe cînd Imperiul roman mergea de la un timp din cnzii în criză şi unitatea lui era ameninţată de uzurpatori de * C a p i t o l ivclaciuit cic P r .i ci. Iiviliîlc. I. 1963. cel puţin pentru Orient. u n ele în d rep tări şi com pletări la J . menţinui şi consolidat organismul şi disciplina. 1939. Paris. cita tă mai sus .. p. M. A tla s O rb is c h r is tia n i a n tiq u i. Dacă ţinem seama de tot ce se ştie despre răspîndirea creştinis­ mului. 1969. persecuţii. 1928. vol. Z e i l l e r . H isto ry o i th e e x p a n s io n o i C h risliu n ity . L a p r o p a g a i ion du c h r is tia n is m e d a n s I e s tr o is p r e m ie r s s i è c le s .melor de conducere. Is t o r ia b is e r i c e a s c ă u n iv e r s a lă . im portant J . K. A legerea şi întreţinerea clerului. H is to ire d e ¡’E g lise . Paris. despre organizarea Bisericii. cit. 411 s. vol. vol. I. sinoadele * O i (jüiii/. J . p.il . şcoli. H a n d b u c h d e r K ir c h e n g e s c h ic h t e . p. Sistema! mitropolitan. mai mult în provinciile de coastă decît în interior. breiburg. K. B i h l m e y e r-H. 1918.u'iivil. P. p r o f . ss. creştinismul era răspîndit mai mult în Orient decît în Occident. mai in­ tens în regiunile romanizate şi elinizate decît în celelalte şi mai mult la oraşe decît la sate. 1931 şi altele m ai noi.i c k. E u s . Karl Bihlmeyer admite 3— 4 milioane la începutul secolului al IV-lea. Deşi lovită mai ales în cler. BIBLIOGRAFIE L u crarea de bază este a cee a a Iui A d o l f I-I a r n . 1901. M ulhouse. Pentru regiu nea dunăreană şi b alcan ică. K i r s c h . Şesan ' .

V. Tertulian acuză pe eretici că nu respectă deose­ birea dintre cler şi popor. ordo sacerdotalis. 8) şi la Sfîntnl Mucii al Lugdlinului (A d v c rsu s h a e r e s e s 5. I Tim. Plecînd do la mici comunităţi împrăştiate prin cîteva provincii şi izolate în depărtarea şi autonomia lor. 5— 7).PERSECU ŢIILE 165 tron şi de invazii barbare. 41). Ucenicii Apostolilor au moştenit organizaţia dată Bisericii de Hristos prin Apostoli. importanţa şi răspunderea lor au sporit. Ierarhia bisericească este cum am spus de origine divină de la Mîntuitorul (Evr. care exista de la început. păstrînd deosebirea dintre cler şi popor. 40. 5). C orin ten i. 7. populus. 3. b. 23 . bine deosebite şi caracterizate. la Sfîntul Ignaţiu al Antiohiei în E p isto la c ă tr e S m im en i (cap. 12). 28) . iar în Orient chiar depăşea graniţele lui. plebani. prooroci şi învăţători (I Cor. Ieronim şi Sfîntul Ioan Gură de Aur par a vorbi despre preoţi şi despre episcopi la început ca despre . • Astfel. cuprinzînd în sînul ei credincioşi de alte neamuri. cele trei trepte ierarhice apar în generaţia următoare. 12. care a şi indicat întreita formă a ierarhiei în : apostoli. Cler şi popor. clericii se numeau clerus. S m im en i 8). 1 şi 8 . Ignaţiu al Antiohiei arată că clerul era în mare cinste faţă de popor (Ep. 1). a Părinţilor Apostolici. s-a accentuat cu timpul. (D? p r a e s c r ip tio n e h a e r e tic o r u m . Per. plebei. Biserica s-a constituit în unităţi provin­ ciale organizate sinodal şi forma la începutul secolului al IV-lea un organism care se întindea aproape în tot Imperiul. Numele de popor (XaoS. (toc^ic). numele şi funcţia treptelor ie ­ rarhice s-au precizat. încît nu poate fi îndoială asupra rolului şi autorităţii lor în Biserică. plebs) şi de cler (xXvjpo?). laici. presviteri şi diaconi (Fapte 14. M agn e s ie n i 6 şi Ep. ordo ecclesiasticus (sau ordines ecclesiastici). credincioşii se nu­ meau fideles. fraternitas . Clement Romanul vorbeşte de «omul laic» (Xatx&C av&pioito?) şi de «tipul preoţilor» (xt^-tcoc t(5v tepstov. a. Ep. După moartea Apostolilor puterea şi atribuţiile clerului au crescut. fratres. deose­ besc în toată Biserica pe credincioşi de păstori . plebs. 17 . după cum se con­ stată la Simţul Clement Romanul în E p isto la c ă tr e C o rin ten i (din 96). precum şi pe cea dintre treptele ierarhice. Cînd mai lîrziu (secolul IV). o dezvoltă în chip firesc. Tit i. Deosebirea dintre conducători şi credincioşi. apoi Apostolii le-au de­ numit pentru uzul bisericesc : episcopi. Biserica se dezvolta şi se întărea.

Policarp al Smirnei.oTro?). itpoTftoiSţAevoC. şi este socotit de ei o inovaţie în organizaţia Bisericii. ini iisl. Inspector (iţopoc). deo­ sebirea între treptele clerului era deja precisă şi cunoscută. u ce ­ nici ai Sfinţilor Apostoli.ilor ('KjH)SGTwi. care ar fi lăsat urme în viaţa Bisericii şi în literatura creştină. sau să spună că ele oglindesc doar situaţia de la Antiohia. cu succesiune apostolica. atît de credincioasă tradiţiei apostolice şi nu s-ar fi putut intro­ duce pretutindeni fără conflicte şi turburări. Constatarea loarte timpurie şi gene­ rală a episcopatului «monarhic». el nu neagă deosebirea lor. I) Ii/lisa>¡niI poarta în secolele II— III diferite nume care arată ran­ gul şi ol ici ti I lui i i i Bisericii : supraveghetor (siuoy. ci constată că ea era mică pe vremea Sfinţilor Apostoli.il. Teofil al Antiobiei. episcopii Rom oi. nposopoţ. íspápxijj. «episcopat m o­ narhic» (adică unitar sau unic. O inovaţie în această privinţă nu ar li fost primită de B ise­ rică. p rin c ep s e c c lc s ia e ). Firesc era să se dez­ v o l t e şi consliluţia. indicate de Sfinţii Apostoli. care unele aparţi­ neau' harismaticilor. în sensul «epis­ copalului monarhic».166 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă o singură treaptă. liturghisitor sau preot al lui Dumne­ zeu sau al lui Mrislos (sa cerclos D ei ei C hristi. Dlonisie al Corintului. D ei ei C hristi . adică întîistătători-proiestoşi recunoscuţi şi respectaţi ai comunităţilor [or. generalizîndu-se cele trei trepte ale clerului în toată Biserica (poate că unele comunităţi nu le aveau pe toate la în ­ ceput) şi concentrîndu-se asupra clerului. în direcţia şi spiritul dat de ei. crescînd mai mult auto­ ritatea episcopilor. Această formă a con­ ducerii bisericeşti este numită. Policarp al Efesului şi toţi ceilalţi sînt cunoscuţi ca episcopi în adevăratul înţeles al cuvîntului. D ei p o n tiiex . Toate formele şi organele vieţii bisericeşti au ev o ­ luai. încît înlă­ tură orice îndoială sau echivoc în această privinţă. latineşte a n tis­ íe s . Protestanţii au căutat să nege autenticitatea epistolelor Sfinţilor Clement şi Ignaţiu. de Părinţi apostolici sau de episcopi din se co ­ lul al II-lea. O oarecare schimbare s-a produs totuşi. mai ales de protestanţi. pe treptele ierarhice. Dar în timpul Sfîntului Ignaţiu. nu colectiv). p o n /ife x . fiind confir­ mate de alte mărturii. în generaţia Părinţilor apostolici. slujiri din. Ambele păreri au cedat însă în faţa evidenţei. dezvoltîndu-se şiTiimulţindu-se. arată că acest episcopal este organic şi firesc Bisericii. adică organizaţia dată de ei Bisericii.

cu calităţi intelectuale şi morale. săvîrşea Sfînta Euharistie şi c e ­ lelalte taine. La alegere se ţinea seama de calităţile celui ales. cunoscători ai Sfintei Scripturi şi ai învăţăturii creştine (I Tim. Episcopul trebuia să fie în general un om de încredere. filantropii. Fiecare episcop avea competenţă numai în biserica sa. D e u n ita te E c c le s ia e . era al optulea din familia sa. 6). 4. deşi episcopii erau mulţi. Putea fi ales şi un diacon. 52. bun chivernisitor. Sfîntul Ciprian motivează aceasta spunînd că aceştia cunoşteau bine viaţa fiecăruia (Episcopus deligatur plebe praesente. V). Is to r ia b is e r ic e a s c ă . afară de hirotonie. Episcopul încredinţa parte din funcţiunile sale cultice preoţilor. administra bunurile Bisericii. 3. 1— 7). p a ter). (mxitai. ortodox. Deşi nu era stabilită o anumită vîrstă. păs­ torul şi părintele ei sufletesc. V. scria Sfîntul Ciprian. . su m m u s s a c e r d o s ). p aren s. Din unele familii s-au ales episcopi în serie. predica. Episcopii puteau fi căsătoriţi. Uneori credincioşii arătau prin aclamaţii pe favoritul lor. mai ales presbiterii. participa la sinoadele provin­ ciei. JEpiscopul se alegea de clerul şi de credincioşii comunităţii. aplica disciplina bisericească. liniştii. la sfîrşitul secolului al II-lea (Eusebiu. In acest sens. quae singulorum vitam plenissime novit. El hirotonea preoţi şi diaconi. iar uneori un cleric din altă localitate. preferîndu-se cei care trecuseră prin clerul inferior. bărbat apos­ Episcopul comunităţii era conducătorul şi organul unităţii ei. reprezentantul ei. cujus a singulis in solidum pars tenetur». 24. ca să se aleagă dintre clericii celibatari. Erau preferaţi oamenii virtuoşi. 68). episcopatul erau unic în Bise­ rică («Episcopatus unus est. El păstra legăturile cu celelalte Biserici.PERSECU ŢIILE 167 p o n tife x . v. Episcopul prezida adunarea cultică. părinte tolic (v ir a p o sto licu s). epistolele 33. A început a fi regulii totuşi. 55. iar în chip excepţional cineva din clerul inferior (lec­ tor) sau chiar un laic. Clerul recomanda credincioşilor pe unul din membrii săi şi cerea şi aprobarea. 12). Episcopul se alegea de regulă dintre clericii comunităţii. dar rangul şi cinstea lui de episcop erau recunoscute pretutindeni. se alegeau de obicei oameni maturi : uneori se alegeau însă şi tineri (I Tim. de timpuriu. Policrat al Efesului.

serviciile încredinţate de el. prcsbiteriul da seama de administraţia sa. conducea şi administra comunitatea. după ce aprobau alegerea lui (Sf. Ciprian. Tradiţia Bisericii şi sinoadele au stabilit impedimente la hirotonie. sinodul de la Neocezareea (ţinut între 314 -325) prin can. . ei se adu­ nau în altele. primeau o f r a n d e l e credincioşilor. 68). duceau Sfînla împărtăşanie celor absenţi de la adunare (bolnavi. Canonul 1 apos­ tolic. păs­ tra legăturile cu celelalte Biserici.ovot).168 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Candidatul ales era propus pentru hirotonie episcopilor mai apro­ piaţi. ajutau pe episcopi la cult şi în administrarea Importanţa lor. 11) . uneori asistau şi mai mulţi episcopi. se îngropau şi în biserici. pe cînd diaconii stăteau în picioare'. Cînd slujeau cu episcopul. avînd loc pe scaune. în cimitire. unde slujea cîte un preot trimis de episcop. Numărul preoţilor a cres­ cut oda la cu comunităţile. co le­ giul preoţilor — presbyterium. ' i ţ i i . b u n u r i l o r c omuni i . La Roma se găseau pe la 250 un număr do ■ preoli (Tîusebiu. care era mai mică în vremea Apos­ t o l i l o r .i c r e s c u t mu l l c u timpul. atît timp cît provin­ cia nu avi'. cu timpul. între preoţi şi diaconi. Ei slujeau fie împreună cu el. bun nume.iu mai puţini. episcopii aveau locuri speciale . Isto ria b is e r ic e a s c ă . presbyteri) erau. 8 . 2) P r eo ţii (irpeaŞ-iÎTepot. Ei menţineau ordinea la cult.’) I>i(it'i>nii (oiây. stima şi încrederea credincioşilor şi lolodată a episcopului. VI. 11 cere vîrsta de 30 ani. Importanţa preoţilor a crescut cu mărirea şi cu înmulţirea comunităţilor în oraşe şi în jurul lor. fie separat. 55. fiind socotiţi sfinţi. Ep. 43. 4 s .r-un locaş. de regulă mai mulţi într-o comunitate şi formau sfatul episcopului (presbYlerium). în caz de vacanţă episcopală sau de absenţii u episcopului. La alegerea sau întoarcerea episcopu­ lui. Episcopii se bucurau de mare cinste din partea credin­ cioşilor. hirotonea el pe noul ales. . care săvlrşeau hirotonia în comunitatea noului episcop. Ca şi pentru episcopat. apoi sinoadele de la Arelate (314) şi de la Niceea (325) cer ca la hirotonia unui episcop să asiste cel puţin trei . In altar.i iilf episcop. în alte comunităţi Iii er. se cereau pentru preoţie calităţi morale. . Cînd creştinii nu mai încăpeau înl. Colegiu] preoţesc din Alexandria. preoţii şedeau de-a dreapta şi de-a stînga lui. Ca vîrstă. 67. Preoţii putea să şi pre­ dice şi să catehizeze. episcopul sta pe un scaun de cinste (c a th e d r a ). citeau din Sfînta Scriptură la cult cînd nu erau lectori.

Scrierea C on stitu ţiile a p o s t o lic e îi nu­ meşte «ochiul. erau ajutătorii lor. numit «diaconul episcopului» sau «primul diacon». în amintirea primilor diaconi numărul lor era limitat de obicei la şapte. anunţau adunările viitoare. Uneori făceau serviciul de curiei ai episcopului.PERSECU ŢIILE 169 închişi). Sinodul de la Arelate a oprit însă pe diaconi de a săvîrşi Sfînta Euharistie. alţii doar prin binecuvîntarea (hirolcsia) epis­ copului. de . Diaconii erau în general persoane de încredere şi de legă­ tură între episcopi şi credincioşi. Ei trebuiau să cunoscă bine textul şi scrierea.. in unele biserici (în Siria. au făcut necesară crearea personalului ajutător. Mărimea comunităţilor. care în secolul I erau harismatici. vizitau pe cei închişi. 4) C leru l in fer io r. Uneori erau alăturaţi preoţilor pentru a sluji împreună la o biserică sau comunitate de sat. spre deosebire de clericii propriuzişi. Poate că în unele locuri lectorii traduceau sau explicau textul citit. se bucura de deosebită încredere. psalţii. ia care s-au adăugat mai tîrziu groparii. A ceste categorii de slujitori s-au ivit treptat şi n-au fost toate de la început în clerul inferior. numiţi «ordines majores». Cel mai însemnat dintre ei. Din clerul inferior făceau parte : ipodiaconii (subdiaconi). să aibă îndemânare la citire. acoluţii. duceau ajutorul celor care nu puteau veni Ia cult şi aveau grijă de găzduirea călătorilor creştini. cu timpul s-au compus şi cîntări creştine. Unii clerici din treptele inferioare erau instruiţi prin rugăciuni. le c t o r e s ) sînt prima treaptă a clerului inferior după exorcişti. Ei erau de regulă tineri. P salţii (<bakiai) erau cîntăreţi. Nu toate Bisericile aveau toate categoriile de clerici. exorciştii. chiar în Biserici mari. înmulţirea nevoilor bisericeştT 'p rin ' dezvoltarea cultului şi a vieţii sociale creştine. de aceea sînt numiţi uneori slujitori ai diaconilor. L e c to r ii sau citeţii (ă v ajvoîctcou. Ei cercetau şi înscriau pe cei care aveau nevoie de ajutorul Bisericii. la Edesa) se cînta antifonic. putînd boteza şi predica . Ip o d ia c o n il (oitootânovoi) săvîrşeau unele din serviciile diaconilor. Diaconii erau rînduiţi de episcopi. La început se cînta de către credin­ cioşi din psalmii Vechiului Testam ent. inima şi sufletul episcopului». lectorii. Lectorii fă­ ceau citiri din Sfînta Scriptură la cult şi aveau în grijă păstrarea ei. sau chiar li se în­ credinţa lor o asemeenea biserică. uşierii. putînd săvîrşi acolo cultul. urechea. prin înfiinţarea aşa numitelor «ordine minore» sau clerul inferior.

altit erau doar preoţi. asistau ia botezul femeilor. împreună cu lectorii. A c o lu ţii (axoXoofroi. c h o r e p is c o p i).iee misiune. horepiscopii au fost înlocuiţi de /. E x o rciştii.i episcopilor. Slujba lor era vindecarea celor posedaţi de duhuri necu­ rate (en erg u m en i) sau a celor ce sufereau de boli sufleteşti. prin două legi ale împăratului Constanţiu (35Î). Ei ajutau la cult. îndeplineau (> l'i'iiH'ili' <Hn .ne. // < v / ( > r)(/ • / -ii'/!). a c o ly ti) erau însoţitori ai episcopilor. d u r nu hirotoneau. Unele sinoade au restrîns drepturile lor in I.-rl/r -. A ceştia erau însă clerici sau chiar laici însărcinaţi. E' erau inferiori episcopilor din oraşe şi au ajuns în de­ pendenţă de oi. mai ales pe cele pentru care erau mai po­ trivite decît diaconii bărbaţi . Ei vegheau ca să nu intre în biserică necreştini.370 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ către doi psalţi sau două coruri. la împărţirea . 4) H o r e p is c o p ii . Unii istorici înnumără între clericii inferiori pe c a te h e ţi [v. cu pregătirea cate­ humenilor. Ei nu sînt socotiţi de toţi istoricii treaptă a clerului inferior. însărcinarea lor era necesară şi importantă. Unii horepiscopi aveau hirtonie de episcopi. întinderea creştinismu­ lui în afară de oraşe a făcut necesară crearea unor slujitori speciali pentru comunităţile depărtate de oraşe. Cu timpul.(xwpsrciaxoirot. D ia c o n c s e le (Siaxoviosat. numiţi uneori şi e p o r c h iş li au avut la început caracter harismatic. Serviciul lor îl îndeplineau uneori alţi clerici. mai ales la Roma şi acolo unde se mai săpau catacombe.. acoluţii erau trimişi uneori de episcopi să ducă scrisori . Ei au fost trecuţi în clerul inferior.7. numărul lor varia. U şierii (o stia rii) aveau în grijă paza uşilor şi a porţilor. m in istrae) ) servicii auxiliare. Exorciştii ajutau şi la botezul catehumenilor. Ei sînt cunoscuţi în Orient clin secolul al IlI-lea cu numele ele h o r e p is c o p i sau episcopi de ţară (sirtoxowoi Tiov aŢpiov). cu un fel de vicari. dar trebuii' să fi fost mai vechi.7 : ¡. Cju-ş-i— ipodiaconii. sau de preoţi de ţară.vc/ \iciu l B isericii. purtînd luminile la ceremoniile bisericeşti. preoţi vizitatori. G rop a rii (fo s s o r e s ) sînt cunoscuţi dintr-un document din timpul persecuţiilor lui Diocleţian (303).nn. Horepiscopii puteau săvîrşi cultul şi l. în epoca persecuţiilor.

clericii. cu unele excepţii. trebuind să fie ajutaţi înlîi săracii. pe cei căsătoriţi cu rude apropiate. După practica Vechiului Testament şi după principiul aplicat de Sfinţii Apostoli. sau dintre vădu­ vele căsătorie o singură dată. Pregătirea clerului. pe clinici (cei botezaţi în caz de boală grea). cei trecuţi prin ele erau preferaţi în cler. pe militari. Clericii primeau ajutor potrivit cu rangul şi cu situaţia lor ma­ terială.). la agape. deşi acestea nu erau şcoli speciale pentru formarea clerului. Pe lîngă daruri în n a­ tură. slujitorii alta­ rului trăiau de la altar (Luca 10. chiar dacă ar fi făcut penitenţă. evlavioase şi virtuoase. c. pe neofiţi. Rolul lor era important în Orient. Cum contribuţia credincioşilor nu ajungea întotdeauna. 7 . Un timp a existat şi un serviciu al văduvelor (x%pai). pe cei care după boiez săvîrşeau fapte infamante. Creştinii duceau ofrande (o b la tio n e s ) din mai toate produsele muncii lor. 9. De regulă. Făceau servicii pentru femei şi se ocupau cu rugă­ ciunea şi îngrijirea locaşului de cult. Mai mulţi din episcopii din secolele II şi III au ieşit din aceste şcoli (din Alexandria. d. pe sclavi (dacă nu aveau învoirea stăpînilor). la vizitarea bolnavilor. După înfiinţarea şcolilor creştine. se întreţineau şi prin munca lor. ele aveau în fruntea lor o întîistătătoare ('¡rpEa^S-cn. 1 Cor. Condiţiile cerute pentru intrarea în cler erau mai ales morale. mai ales la episcopat. pe cei cu soţii adultere. pe e re­ ticii şi pe schismaticii chiar reveniţi la Biserică. Biserica a stabilit să nu hirotonească pe cei ce au unele defecte tru­ peşti. viitorii clerici treceau întîi prin clerul inferior. Cezareea Palestinei. pe en erg u m en i (bolnavi sufleteşte). au început să intre în hotărîrile sinoadelor. M ijlocul obişnuit de pregătire a clerului era trăirea şi slujirea pe lingă episcop. 13). Antiohia. Asemenea condiţii. pe bigami. El lua pe lîngă sine pe cei mai apţi pentru cler şi-i forma cu Învăţătură şi cu exemplul său. ei ofereau şi bani pentru ajutorarea săracilor şi întreţinerea cle­ rului. Clerul se întreţinea în primele trei secole clin darurile şi din contribuţia credincioşilor. care făceau vot de castitate. Clericii nu se pregăteau la început în anu­ mite şcoli. pe funcţionari. unde s-au şi menţinut mai mult.P ERSECU ŢIILE 171 djuloarelor pentru femei. întreţinerea clerului. observate de timpuriu. Ele se alegeau din­ I re fecioarele vîrstnice. Edesa). culţi- .

în jurul episcopului capiU:lei (metropolei). clin aplicarea şi interpretarea lui.'!! (irapoixiai). nu l-a aprobaL Costum special clerul nu pare să fi avui in primele trei secole. pe la 300) hiroloiiiii celor căsătoriţi. de regulă de culoare aibă. Sinodul I ecumenic. el interzice nu convieţuirea clerului cu soţia. Sfîntul Ciprian şi sinoadele au oprit aceasta.a format d lo c? z n s a 11 ep a r h ia (in î n ţ e l e s u l de azi) a. H o r e p is c o p il ajutau la satisfacerea 11 e \ uilei . Veşminte liturgice speciale se cunosc din secolul al IV-lea. (vezi Teriulian. în discuţia căruia a venit şi celibatul c lerului. Noile comunităţi de pe teritoriul vecin ţineau dc episcopul ora­ şului. că sinodul a impus celibatul.172 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA vînd cîmpul. Canonul (33) prin care se hotărăşte aceasta este redactat greşit (luat după literă. Unii c le ­ rici. Italia la Roma. f i e c ă r u i episcop.eie episcopi. Din oraşe. Unele pro­ vincii au avut pînă la un timp un singur episcop. La cult. ţinut la N iceea în 325. grădina sau exercitînd o meserie.mjdunum. Abia la începutul secolului al IV-lea. lui (can. s .i l. Celibatul clerului. f. dar pe de alta par le se ţinea să nu se sporească mult numărul cpiscopilor. Din B i s e r i c a o r a ş u lu i şi a 1: i ilen iuiui î nvec i nai . Nici o hotărîre apostolică sau bisericească nu obliga pe clericii din primele trei secole să fie celibatari sau să-şi lase soţiile pentru hirotonie. Clerul celibatar era socotit mai curat şi mai vrednic pentru săvîrşirea Sfintei.se ihmk'. Cu numărul comunităţilor din oraş a crescut şi numărul episco­ pi lor. trăiau totuşi în feciorie sau văduvie. Egiptul la Alexandria ( iailia l. Euharistii. . De p r a e s c rip tio n e . mai ales episcopi. Asia la Efes. creştinismul s-a întins în jurul lor. Comunităţile conduse de ei . u l l i ' e şi misiuiui re î n tir guri şi sat e. Macedonia ia Filipi şi Tesalonic. Sistemul mitropolitan. rccunoscînd întîietatea şi autoritatea. Se cerea doar ca ei să fio căsătoriţi o singură dată (m o n o g a m ie) şi să nu se recăsătorească după hirotonie.ie s-au grupat pe provincii. I>ierey. ci celibatul). ei se v cr fi îmbrăcat în haine mai bune şi turale". e. dar se ştie. Sciţia M ică la Tomis. s-a inlerzis în Spania. 36. Regula era ca fiecare oraş să aibă episcopul său. fiind obligaţi clericii să-şi lase soţiile. prin si­ nodul de la Ei vira (Illiberis. Unii făceau chiar comerţ . şi anume : Aliaia la Corinl. 1— 3). Clericii purtau desigur costumul timpului şi ul regiunii lor. precum şi din «parichii».

Sinoadele erau m ijloace de afirmare a unităţii bisericeşti. în 150. episcopii provinciei se adunau în sin o d . de impunere a disciplinei bisericeşti. Dionisie al Alexandriei. cele de la Antiohia con- . sen io r). chiar în afară de provincia lor. Autoritatea morală a unor mitropoliţi îi făcea ascultaţi şi influenţi. cele trei metropole (mari oraşe). precum şi în Pont pînă la constituirea pro­ vinciei. S-au format şi unele grupări din mai multe provincii bise­ riceşti. Primele de care se face menţiune în istoria bisericească sînt cele de la Palermo în Sicilia. Pînă la Sinodul I ecumenic (325). Sinoadele se ţineau de regulă în capitala provinciei. Policrat al Efesului. S in o a d e le . ca în împărţirea civilă. în Numidia şi Mauretania. Egipt şi Siria. iar drept de cuvînt ¿iveau şi preoţii şi diaconii. sinodul era prezidat de episcopul cel mai vechi sau cel mai în vîrstă (s e n e x . autoritatea mitropolitană în Italia. 28) : «Părutu-s-a Sfîntului Duh şi nouă». Asistau chiar şi laici. Sinoadele aveau conştiinţa -a fi inspirate de Sfîntul Duh şi întrebuinţau de obicei formula Sfinţilor Apostoli (Fapte 15. avînd în frunte un ex a rh . El a recunoscut episcopilor Romei. adică epis­ copul şef al provinciei. Firmilian al Cezareei Capadociei. care era convocat şi prezidat ele mitropolit. Prin importanţa oraşului şi prin personalitatea sa. Drept de vot aveau numai episcopii. sistemul mitropolitan se consti­ tuie. cu­ noscuţi şi stimaţi pînă departe. Pentru chestiuni mai importante sau de interes general.P ERSECU ŢIILE 173 34 apostolic). numite dieceze. Apoi au fost cele de la Cartagina sub Sfîntul Ciprian. de apă­ rare a credinţei. Grigorie Taumaturgul al Neocezareei şi episcopii Romei erau astfel personalităţi de seamă. dincolo de provincia civilă propriu-zisă a fiecăruia. dar sinodul a ţinut seama de el. Hotărîrile lor se comunicau celor interesaţi şi erau obligatorii în toată provincia. apoi cele din Frigia şi Anhialos din Tracia. Sinoa­ dele hotărau cu m ajoritate de voturi şi întocmeau procesele-verbale. Ciprian al Cartaginei. ca însoţitori sau reprezentanţi ai episcopilor. La sinoade puteau să asiste şi preoţi sau diaconi. luîndu-1 ca bază a organizaţiei bisericeşti următoare. Alexandriei şi Antiohiei. ei îndeplinea un rol însemnat în viaţa religioasă a provinciei şi asigura unitatea ei bisericească. Dionisie el Corintului. Episcopul capitalei devine astfel « m itropolit». numit în Occident prim at.

C ip ria n la ţ ă d e p r o b le m a u n ită ţii B is e r ic ii. cit. La h ié r a r c h ie p r im itiv e . 1656 — 1701. în «Etudes d 'histoire et de th éolo gie p o ­ sitive». 1. 1959. 1938 (foarte bogată bib liografie. 799—8 0 0 . 1939. M itr o p o lia în d r e p tu l c a n o n ic o rtod ox . S a v a. Ş e s a n. p. L e c l e r c q . în «D ictionnaire de th ro lo q ie catholique». în enciclop ed ii. Patriarh Iustin M nisest. P. 4— 6. ’ . nr. 1942. K i r s c h . 790. 92. cit. 7— 16. 1925. 96— 105 si bib lio grafia. ' K. B i h 1 m e y e r-T iï c h 1 e-D a m m e. I. E p is c o p a t. I d e m . 52— 74 şi nr. p. 202— 238. op. Zur L ô su n g d e r K ir c h e n v e r ia s s im t j d o r U rch risten tu m s. H. p. 388 ss. cit. Bucureşti. p. 268). c lo r . I. Ie r a r h ia b i s e r i c e a s c ă în e p o c a a p o s to lic ă . I u s t i n M o i s e s c u ( — P. 4. ’ J. la cu v in tele re sp e ctiv e (B is eric ă . «Studii T eo lo g ice». în «D ictionnaire d 'arhéologie ch rétien n e et de Liturgie». 1. col. X X I (1969). op.. P o p o v i c i . 75. cel de la Ancyra (314) şi Neocezareea (între 314— 325). E v ê q u e . cel de la Arelate (314). p.. sin o d ). art. ed. p. C u rs d e d r e p t b is e r i c e s c u n iv e r s a l. 2 vol. IX — X X X V I). P r a t. B a u s. nr. D a u v i 11 i e r. A titu d in e a Si. BIBLIOGRAFIE La J. N. cit. 1. 300). In unele provincii (Africa şi Capadocia) sinodul se întrunea regulat o dată sau de două ori pe an. 3.. V . 61. 64. A ten a. G. p. K o n i d a r i s. 190!). 7. 210 p. 225— 280.F. p. p. ' G. V I (1954). 1970.u). 776— 7 7 8 . Les tem p s a p o s t o liq u e s . în «M itropolia O lten iei». 433— 436. p. m itr o p o lit. 1— 2. 209— 233. e p is c o p a t .17 4 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ Ira lui Pavel de Samosata (264. col.. B a t i f f o 1. Paris. op. 1963. E. F.. o p . V. V . S o a r e . 245— 276. p. art. F o rm a d e c o n d u c e r e în B is e r ic a c r e ş tin ă în p r im e le tre i v e a c u r i. ie r a r h ie . cel de la Elvira (c. n i. IV. P. liucuroşti.. l’nris. 791. 1926.

kakodoxie» (părere rea). dar nu orice explicare personală de bună credinţă < unui text mai greu de înţeles din Sfînta Scriptură era chiar de la în­ i ceput o erezie. «o abatere de la doctrina creştină era numită «eferodoxie» (părere sau credinţă eronată). 1961. Ş esan . Şesan. Origen si alţii i (vo-zi la M. cum se constată ■cea sta la J Tegesip. prezenţa supranaturalului în natural. Probleme mai greu de înţeles din creştinism e r a u : existenţa SI iniei Treimi. Simon Magul * Cuvîntul e r e z ie (aí'psat?.EREZIILE Ereziile iudaizante. «Erezia» este pornire conştientă de a contrazice învăţătura ofi­ cială a Bisericii . învierea Mîntuitorului. 2). P. Ereziile au tulburat adesea Biserica şi au fost dintru început un pericol grav pentru învăţătura ei. întruparea Fiului. Iudeo-gnosticii. Creştinismul era numit de iudei la început «eres». eroare. M. 19). sau «paradoxie» (părere greşită) . I Cor. 11. T ertulian. ca fiind deosebit de religia lor (Fapte 28. Sfîntul Iustin Martirul. «kenodoxie» (părere deş< irIci). ca să se învedereze între voi cei încercaţi». 22). h a e r e s is ).să fie şi erezii între voi.iţa de acestea. iu. p ra f. sau pronia di-' * C a p ito l re d a c ta t de P r. Sfîntul apostol Pavel socoteşte ereziile ceva firesc («Trebuie . Astfel. sectă. părere se­ parată. Cerint. O rto d o x îe~ şi catolîcT tate. Ereziile sînt tot aşa de vechi ca şi creştinismul. poziţia corectă era numită «ortodoxă». El se întrebuinţează pentru a arăta învăţăturile greşite. însemnează alegere. erorile de doctrină ale celor care n-au primit sau n-au păstrat doctrina creştină aşa cum s-a predicat de Sfinţii Apostoli şi cum s-a înţeles şi păstrat de Biserică. prefacerea da­ nii iior euharistice. «Ortodoxia» XII. l.

ca două. ci şi în diaspora. la Felia. Şi unii şi alţii au părăsit Ierusalimul. precum la Antiohia. A ceste erezii atribuiau Vechiului T esta ­ ment valoare permanentă şi cereau aplicarea Sui integrală. Corint şi în Galatia.«co­ munitatea de l< Qumrun» . Răscoalele şi războaiele iudaice. Aci iudaizanţii s-au apropiat tio (’seni. unde iudaizanţii au făcut uneori mari greutăţi predicii apostolice. . fornând o comuni­ tate cu creştinii recrutaţi dintre neamuri. i ii is-l nu esle îndreptăţită considerarea esenienilor ca o comunil. nu au existat in doc Irii!. pe cînd iudeo-creştinii au ales pe Simeon. în legătură . ei trăiau în asceză şi în afară de legile i mozaice. 19 şi 28). în iraşji-_ nism. în Decapole şi spre M area Moartă. exagerînd sensul discuţiei de la Anlioliia şi nuanţele de formă din predica lor.. Curentul iudaizant era puternic nu numai în Palestina. după unii cercetători moderni.176 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ vină. din primăvara anului^50. Iudeo-creştinii moderaţi au rămas în 1»iscric-ă. deşi Sinodul A postolilor de la Ierusalim./' a hotărît că Legea mozaică nu es te obligai or io pentru creştinii dintre neamuri (Fapte 15. parusia Domnului şi mîntuirea generală.creştinismul prin oMcjaţia de. ''TucTaizanţii şi-au ales şef pe T’hebutis.! şi vin Io Bisericii primare. O asemenea părere este vădit neîntemeiată. Iar «schisma» — a^ia[ia — era rupere sau despărţire de Biserică pe motive de indisciplină.mai piili'i opuse. Ele erau produsul naţionalism ului^particularismului şi formalismului Ju d a ic .cu .gudaizanţii s-au or­ ganizat în s e c te * Jn c ă de la moartea iui Iacob «fratele Domnului» (62). mai ales ruinarea Ierusalimului şi distrugerea templului (70). trecînd la răsărit de Iordan. Acestea le-au fost atribuite de raţionalişti. au contribuit la înăsprirea raporturilor dintre iudaizanţi şi creştini şi totodată la sepa­ rarea lor. Critica protestantă a imaginat în creştinismul apostolic şi o opo­ ziţie între «petrinism» şi «paulîsm». Unii din iudeocreştinii moderaţi au revenit la Ierusalim (A('!ia). numite aşa pentru că au în_cercat să iudaizeze. ale Sfinţilor apostoli Petru şi Pavcl.. sub împăratul Adrian. Primele erezii sînt cele iu d a iz a n te.'i.observa V e chiul T e s tament şi legea mozaică. în deosebi la Ierusalim. a . concepţii şi tendinţe creştine contrarii. Personalitatea celor doi Apostoli n-a dat creştinismului interpretări deosebite şi cu atît .ili* < i nl. care a murit martir sub Traian.

confundaţi uneori cu nazareii. Ambele categorii respectau legea mo­ zaică. 12 — Istoria bisericească . alţii îl socoteau fiul lui Iosif şi ai Măriei . b. care a făcut o traducere lăudată a Vechiului Testament în limba greacă (în sec. a. după alţii de la|abâp un veşmînt sărăcăcios. sau de la un rabin laba sau Ăbun . de la un oarecare Ebion. Origen crede că şe numeau aşa ca săraci cu duhul. Epifaniu îl socoteşte însă samarinean convertit la iudaism. IV— V) că ţineau Evanghelia zisă «după Evrei». Foloseau Evanghelia după Matei. şi de aceea nu sînt to t­ deauna de acord. Ei vedeau în El pe Fiul lui Dumnezeu şi Mesia. EvoIuţTâ~ToT~esŢfr~7^^ urmărit. Ei observeau legea mozaică. Creştinii s-au dezinteresat de ele şi le confundau sau asemănau cu iudaismul. rămaşi izolaţi în retragerea lor peste Iordan şi staţionari în ideile lor religioase. Nu se poate deci spune că iudaizanţii aveau de la început ideile cu care i-a cunoscut mai tîrziu (în sec. după alţii trei feluri (Origen) de iudaizanţi. Unii recunoşteau N asierea miraculoasă a lui lisus Hristos. Ieronim şi alţii. ca iudeii. par a fi existat două feluri (Iustin).EREZIILE 177 1. Teodoret spune mai tîrziu (sec. şi refuzau scrisul SfînLului Pavel. şi unii şi alţii negau divinitatea Lui. Ebioniţii moderaţi. în limba aramaică. dar nu ţineau ca ea să fie impusă şi creştinilor dintre neamuri. ca şi creştinii. Nazareii recunoşteau Naşterea supranaturală a Mîntuitorului. După Origen şi Teodoret erau două feluri de ebioniţi. dintre care sînt cunoscute două. Ştirile ce avetai despre ele sînt din diferite locuri şi timpuri. Numele lor se confundă la unii şi pare a se fi dat uneori chiar creştinilor. în forma ei originală. xignxişti. Numele lor vine. Ebioniţii s-au apropiat mai tîrziu de «rabînism» şi de «talmudism». M oartea şi învierea Lui. după Sfîntul Irineu. serbau şi sabatul. După unii scriitori creştini. Ebioniţii (afîtcovatoi) erau iudaizanţi. Un ebionit însemnat pare a fi Symmachus. în care explicarea Scripturii se făcea îm­ potriva lui lisus ca Mesia. Evanghelia după Matei în limba aramaică. Nazareii (vaCtopaîot) erau iudaizanţi moderaţi. de cerşetor sarPcTeTTă numele comun de "‘•gara ci (ebionim]^ săraci pioşi. mai mult sau mai puţin rigorişti. considerat ca apostat. II). IV) Epifaniu. şi duminica. Eretici iudaizanţi Ereticii iudaizanţi erau de mai multe nuanţe.

Iudaizanţii combătuţi de Sfîntul apostol Pavel în Epis­ tola către Coloseni propagau nu num ai obs'efvăreâ'îegii mozaice (circumc'iziunea. Sfîntul apostol Pavel cunoaşte unii termeni întrebuinţaţi de aceştia. i li) d. 2. Spre sfîrşitul secolului I. El se plînge că aseme­ nea eretici pervertesc Evanghelia şi că erau interesaţi la cîştig. 1. cu rituri deosebite de cele iudaice. Afoştia mergeau mai de­ parte : aprobau cultul idolatrie. Negau a doua venire a lui Hristos. d. .178 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ c.). Eretici asemănători erau n ic o la iţu de l a Efes şi Pergam. Ei se dedau la speculaţii asupra preexistenţei şi rolului lui Iisus Hristos în lumea spirituală. ţinerea sabatului. aveau un dogma­ tism special. II Tim. Din Epistola către Efeseni şi din epistolele pastorale se cunoaşte existenţa unor iudaizanţi cu idei gnostice. mîncau din carnea jertfită idolilor şi învăţau că ¡femeile pot fi comune bărbaţilor. Din epistolele lui Petru şi a lui Iuda cunoaştem eretici dedaţi plăcerilor. influenţat de ideile lii^ Filon. în unele scrieri ale Noului Testament se constată existenţa unor eretici deosebiţi de iudaizanţii propriu-zişi. sărbători. Epifaniu) îl socotesc doar iudaizanl. el trăia în Asia Micii. care-i aseamănă cu iudeo-gnosticii. aveau un cult al îngerilor. :’() i.'< ) ml era un iudeu alexandrin. ci şi practicarea ascezei.d. din gnosticismul antic. Sub pretextul libertăţii. ad- .ilr. se găseau idei străine de ale iudaizanţilor. ^ a) (. 2. precum şi unele idei n es! ine.. mituri şi genealogii (I Tim. Iudeo gnostici 1iideo-<|noslicii erau eretici care păstrau în parte legea iudaică i i ¡iii|)iinmilau idei slrăme. Unii în­ văţau şi practicau imoralitatea. aveau «basme"şi~nesîîrşite înşirări de neamuri».. La aceste categorii de eretici. pe care-i socoteau intermediari către Dumnezeu. 2 0 . ei aveau un cult al îngerilor. ei dispreţuitul legea.ilr. 6 şi 15). El era dualist. deosebirea alimentelor. străine de iudaism. sini mărturii că Cerint avea şi idei gnostice. 17). cunoscuţi din Apocalipsă (2. a lunii noi). în creaţie şi în mintuire . denal tu ale în sensul şi scopul sistemului lor. ■ ( 11. Asem enea eretici se găseau şi la Corint. socotind corpul ca o închisoare a sufle­ tului . Ei aveau şi alte idei clecît cele iudaice. Ei opreau căsătoria şl unele alimente (carnea).. Deşii unii scriitori creştini (Ipolit.

invizibil. Lumea a fost creată de un înger. Un curios amestec de iudaism. elchesaiţii spuneau că este un con sau un înger superior. dar L-a. sau de la cuvintele ebraice «hei kesai» ( = putere ascunsă. spiritul lui Dumnezeu. căzută din cer şi adusă «profetului» lor Elchesai de către Fiul lui Dumnezeu : aşa pretindea elchesaitul Alcibiade de la Apameea (Siria). magice. Opreau mîncarea de ca m e şi vinul. de păgînism de idei creştine găsim în erezia elchesaită. alături de el sta ca principiu feminin Sfîntul Duh. Hristos s-a întrupat de mai multe ori (în Adam şi în alţii ca în credinţele hinduse) şi cea din urmă întrupare e cea din Fecioara Maria. dar mai bun şi mai drept decît ceilalţi oameni. Ei practicau un fel de botez şi spălări dese. neadmiţînd realitatea Întrupării lui Hristos. unele rituri). inefabil şi a materiei eterne. Hristos putea să fie renegat.EREZIILE 179 miţînd existenţa unui Dumnezeu ascuns. . După părerea elchesaiţilor. lat de 24) . ca m ijloc de curăţire şi de vin­ decare. In elchesaism se întîînesc idei religioase diferite : naturalism păgîn. Asupra Lui s-a coborît la botez Hristos. Demiurg (ăvjjuoop'ps = crealor). sau ceva mai tîrziu. creştine şi străine nenţă (celibat.excdojipivT/). oprire de la carne denunţate şi combătute de sale. Ilkasai. care a făcut prin El minuni. influenţe parsiste. printr-o scri­ ere secretă. Ilxai). Sfîntul Ioan Evanghelistul l-a combătut. ascetism. şi b) E lch esa ism u l. Elchesaiţii pretindeau că învăţătura lor este revelată. care ar fi trăit pe timpul lui Traian (98— 117). Originea numelui lor nu este sigură. Elchesaiţii sînt cunoscuţi din secolul al II-lea. permiteau căsătoria. de proporţii uriaşe (înalt de 96 de mile. Cerint era deci si dochet. Despre Hristos. care s-a dus la Roma (pe la 220). astrologice. părăsit la moarte. sabat). / Dochetismul şi ideile iudaizante sînt Sfîntul Ignaţiu al Antiohiei în epistolele îmbinau idei iudaice. El ţinea legea mozaică (circumciziune. Săvîrşeau un fel de împărtăşire cu pîine şi sare. fataliste. Elchesaiţii socoteau legea mo­ zaică obligatorie (circumciziune. sabat. Ereticii cunoscuţi de el şi învăţau practici de absti­ şi de la vin). El poate veni de la un e r e t i c E lk e m l (Elkasai. Un alt înger a dat legea mozaică. dar nu ţineau sacrificiile. Iisus a fost un om natural. o6va|jug y. eseniene.

elem en­ tul iudaic este mai puternic decît în «Recunoaşteri». Simon Magul Simon Magul osie cronologic primul eretic. 9— 25^. Scrierile pseucîo-clementine recom an­ dă sărăcie. gnoză) din Mesopotamia. iar pe Simon Magul lui Petru. scrie­ rile Pseudo-Clementine conţin idei iudaice. bazate pe tradiţii şi pe legende de pe la anul 200. plecaţi în urmărirea ereticului Simon Magul. căsătorie timpurie.lumii esto concepută ca făcută prin emanaţie. Pe Xoan Botezătorul îl socotesc opus lui Hristos. nu cel falsificat. c) Iu d e o -g n o s tic ism u l se constată şi în ideile scrierilor apocrife cu­ noscute sub numele de P seu d o -C lein en tin e : («Omilii» (20) şi «Recu­ noaşteri» — ¿vaŢv(upta[j. spre deosebire de cel iudaizant. cu ţa b e ii sau s a b e ii (bo­ tezaţi . veşniciei materiei. emanaţia. El este cunoscut din Faptele A postul! lor (K. ^Mozaismul adevăxat. Scrierile Pseudo-Clementine văd în Sfîntul apostol Petru pe reprezenTăntuI creştinismului adevărat.380 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Erezia elchesaiţilor s-a menţinut mult timp. cunos­ cătorii : «manda» = cunoştinţă. Refuză interpretarea alegorică a Sfintei Scripturi. compuse mai tîrziu : în secolul IV). în realitate. Adam . şi fizic-cosmologic (a se vedea capiIolul următor). unde se vorbeşte despre aparenta lui convertire ia creştinism. Ele combat în v ă­ ţă tu ra Sfîntului apostol Pavel. numii._care au descoperit din nou vechea re v e­ laţie de la crearea lumii. ele formează o legătură între iudaism şi creştinism cu gnosticismul propriuzis. în limba arabă «moghtasilah») şi m a n d e ii ( = gnosticii. dualismul. şi pretind a reda învăţătura lui Pelru. M oise şi ! fristos sînt profeţi. C rearea. în «Omilii». întunecată de păcatele oamenilor. admit pan­ teismul stoic. Ca şi cele de mai sus (ale lui Cerint şi elchesaiţilor). Iderludeo-gnostrce se găsesc şi în scrierea apocrifă numită C a r tea lui lUiruh. în urma^predicii în Samaria a diaconului Filip. . Ele sînt un adevărat roman de călătorie al lui Petru şi C le­ ment Romanul (91— 100).oi — 10 cărţi). Cercetări mai noi îi arată înrudiţi cu sa m p s eii (oamenii soarelui). pînă la Roma. abţinere de la carne. ereliee şi antice. credinţa în SfînUi Treime şi politeismul mitologic”~Pseudo-Clementinele admit necesilalea botezului pentru ier. pe care îl identifică încă cu iudais­ mul curat. este identic cu creştinismul. iarea păcatelor. în realitate.

.. Asupra acestuia a coborît Dumnezeu «marea Sa putere». Elena.. în ^rigia. Dumnezeul suprem. Pe Iisus îl socotea una din formele aparente ale puterii supreme.. 5). s-a manifestat iu­ deilor ca ^iu în Iisus^păgînilor ca Sfînt Duh..... Dositei. Simon că era vestit.. .. ţ . eu sînt mîngîierea. Ei practicau magia^e^orcismele.. Prinsă în sfera spiritelor inferioare. în «simonie».. din Ieronim şi alţii.. Simon este deci antinpmişt şi învaţă imoralitatea. După scrierile pseudo-clementine. Din Faptele Apostolilor se ştie despre . ca să-i dea şi lui puterea lor.. Ei aveau o evanghelie apocrifă («... Simon ar fi învăţat la Alexandria. nu există nici vicii..Cele patru sfîrşituri ale lumii») şi răspîndeau .. 9— 10).... cure-: însoţea. Partizanii lui erau corupţi. care este Dumnezeul iudeilor. zicea erei icul samarinean. Numele lui a rămas pînă azi în graiul creştin.prin magie.. Doctrina lui e puţin şi nu limpede cunoscută.. el admitea o ierarhie de eo n i.. Samaria..^jdolatria le era un lucru indiferent. . în vremea sa. . Cugetarea s-a întrupat intr-o serie de femei ...pe îngeri. Simon Magul a găsit aderenţi în ¡Siria. care înseamnă cumpă­ rarea celor sfinte. Ereticul învăţa mîntuirea prin credinţa în el şi în Elena. fdpnecele.' . iar în Samaria el ar fi fost ucenicul altui eretic. A cea stă -a -n rodus. Simon Magul avea ideea că este o întrupare divină. eu sînt totul lui Dumnezeu» (C o m en ta r la E v a n g h e lia du pă M atei. . eu sînt frumuseţea..EREZIILE 181 Ceea ce impresiona şi interesa anume pe Simon. iar samarinenilor ca Tată în Simon... la(Roma. pe arhangheli şi pe D em iu rg. erau «puterile cele mari şi semnele ce făcea» misionarul creştin. .’ . 24.... Faptele bune sînt inutile . pe care el îl urmărea ele aproape. o femeie de moravuri uşoare. După ştirile mâi tîrzii din scrierea F ilo s o iu m en a . că se socotea «a fi el cineva mare» şi că era numit de toţi «puterea cea mare a lui..în ora­ şul.... în fruntea cărora era c u g e ta r ea (svvoia). Secta adora chipul lui Sim on‘tx-a^Mpiter) şi pe al Elenei (ca Atena)'... Ieronim scrie că Simon Magul zicea despre sine : «Eu silit cuvîntul Iui Dumnezeu.. Simon o socotea în­ trupată într-o partizană a lui Tyr. Simon a oferit bani Sfîntului Petru. Venind Apostolii să pună mîinile pe cei botezaţi. eu sînt atotpu­ ternicia. " . nici virtuţi. Dumnezeu» (8. ' “ .... Legea mozaică era socotită de Simon operă a spiritelor inferioare şi un instrument de sclavie..

înrudiţi cu Simon Magul erau ereticii D ositei şi M en an dru . Dintr-o greşeală de citire sau de înţelegere. o p . a vrut să se înalţe la cer. F r. 1968/9. 1969. p. apoi ucenicul lui Simon. p. după Simon. :. Ideile iui nu sînt bine cunoscute. S c h w a n e . T i x c r o n t. I.u . 1968. cit. s-a lăsat îngropat de viu. K ir c h e u n d S y n a g o g e . spunând că va învia). :> (>. op. cit.şi i'fcziarh ilo r.182 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ scrierea numită P r ed ic a lui Petru. «Studii T eo lo g ice». Despre primul s-a crezut că a fost învăţătorul. 1. după alta. Paris.. la g o rten ien i (goratenieni). Justin Martirul a cre ­ zut că lui Simon Magul i s-a ridicat la Roma o statuie.ii. II. este a unui zeu sabin numit Semo Sancus. liiitliciii. Stuttgart. şeful seclei. poale şi eternitatea lumii. Legenda adaugă că Simon Magul şi-a găsit sfirşitul la Roma. Paris. In realitate statuia. 11 c h r ă c r-E s s e n e r-C h r i s ( e n. K i r s c h . Din scrierile lor s-au păstrat doar unele fragmente. ' ■ . 1925. Le c o n c ile d e J e r u s a l e m . care asi­ gură învierea.i. la m a s b o te i (sau masboteni). s e c t e ju iv e r e j e t é e . op. Menandru a rămas. S e e b e r g. X IV ţ i‘Kix). N. ş. M. vol. Idei asemănătoare cu ale lui Simon Magul se mai găseau la ereti­ cul C le o b io s . d e n u m ir e a e s e n ie n ilo r . 447— 450. mi. li o n g s (1 o r f. < t ii r n y. . 131— 136 şi b ib lio g rafie. L o o f s. H a r n a c k. X X II (1970). !■ I’ o p o v i c i. nemurirea şi o tinereţe veşnică. il’B . Köln. Se crede că Dositei observa legea mozaică şi că respingea teoria eonilor şi antinomismul.1. p. şi a căzut . numiţi şi basmotei.. Simon Magul este socotit de Sfîntul Irineu «părintele ereticilor». N c i] o i t <ï. 1. p. b i b l i o g r a f i i : La J. S a ­ mar ¡nean ca şi Simon. 783— 784 şi In enciclop edii la num ele ereziilor . iir. O rg a n iz a re a e s e n ie n ilo r şi d o c tr in a lo r. > <\ l> . 1959. a cărei inscrip­ ţie el a citit-o ca «Simoni Deo Sancto». |>.. J . • B i h I ni e v e r-T ii c h 1 o-D a m m e. voind să facă o minune. N a is s a n c e d e ¡'E g lise. care a fost descoperită la 1547.i I . |. 778. K. T ra ta te le de isto ria dogm elor la A d . 1969. el se socotea profetul anunţat de mult. :>oi ş.. M. «Studii T eo lo g ice». 307. :î -1. cit. K o ■ in .i y c I I c s. 2 vol. P.in i c i . < ' . ■ II. cu care să dovedească puterea sa (după o versiune. El se da drept Mesia şi pretindea că nimeni nu se poate mîntui fără botezul lui.

c u n o a ş te r e pe care gnosiicii credeau că o posedă. complicat şi straniu.. unii au căutat-o iImTlMér?n~Tñ~caFaia iudScaTldţii în parsism (mazdeismul persan). Nici scrierile în care creştinii au combătut gnosticismul nu se păstrează toate. Unii au văzut-o chiar în creştinism.transforme într-o religie de mistere. Gnoza era deci o «ştiinţă». Sfîntul apostol Pavel o numeşte «falsă ştiinţă» ((¡jsuSw vuiaos -fvíoatc. Originea gnosticismului au văzut-o vechii scriitori creştini în filo­ zofia antică. prin scrierile şi prin pretinsa sa" ştiinţă în « P rob lem a creaţiu n ii». în orfism sau în influenţa sistemelor religioase orientale şi în deo­ sebi în sincretismul religios. Gnosticismul era încercarea de a face din «ştiinţă» o înţelegere superioară a religiei. P. Din ea se păstrează numai fragmente (în Migne. Numele gnosticismuTuî"vTiîe cíe l a rvcoat».. El raţionaliza religla'şT credea că asigură cunoaşterea adevărului religios şi posibilitatea mîn. El este anterior creştinismului şi nu este un produs al evoluţiei interne a creslmisimilui. precum şi din unele locuri de la C le­ ment Alexandrinul şi Origen). maî'~ăIes~platonică. ceea ce este adevărat în parte. Dinlre istoricii mai noi.0 -^a.EREZIILE 18 3 Gnosticismul sirian şi alexandrin. în mul­ ţimea şi variaţia ideilor şi termenilor săi. - * Capitol redactat de Pr. M.e.aocpta (Credinţă. Ş esan « _ \K y C v v ° / .. Filastriu de Brescia. avînd idei din diferite culte vechi. I Tim. ci al putem icuJjirT álm ñ r^Tñrretist. înţelepciune). Teodoret de Cyr. P£_c. o privire a misterelor ei. care a căutat să atragă şi creştinismul. 6 .ib. prin propaganda.ar. Adamantius.iL£axi toţi oamenii. şi chiar unele din iucTâFsm şi~creşfrn]s:n. G. Gnosticismul este un sistem de erezii. cunoscute numai de iniţiaţi. Gnosticismul este un fenomen religios cu caracter sincretist. Ea pretindea că se bazează pe tradiţii secrete. în bu dism. 111 marele proces-a-Lame-stecuIul de religii şi să-] . mai ales pentru -gnosticismul alexandrin. VII) şi o scriere I I îoti? . Cunoaş­ terea lui este deci relativă. El a fost un pericol pentru creştinism prin unele idei. 20). Alte sisteme. Ipolit. prof. Epifaniu. Bogata literaturaă gnostică s-a pierdut aproape toată. P. Tertulian. Maniheismul * Gnosticismul este cunoscut mai mult din scrierile creştinilor care l-au combătut (Irineu.

Ea este iz v o r u l p rim a r închis în sine al tuturor perfecţiunilor. fericire prin gnoză. adică lu m ea ? Importantă era îndeosebi pro­ blema originii răului şi a mîntuirii de rău. Gnosticii voiau să dea o idee foarte înaltă despre divinitate. Pen­ tru a o arăta cît mai pură şi mai înaltă. prolopurinle (npoitatiop). Pentru a o arăta cît mai departe do Ivimo. La . a învăţăturii care mînluieşte pe oameni. după gnostici. Gnoza lucra cu unele noţiuni filozofice. fiinţa dumnezeiască infinită să cunoască. Ce am fost şi ce am d ev en it? Unde am fost şi unde am a ju n s ? Unde mergem şi unde vom fi mînluiţi ? Ce e naştere şi ce e renaştere ? Care sînt raporturile Intre Dumnezeu şi lume ? Cum poate spiritul pur. nici să conceapă e x is ­ tenţa lumii prin actul creator al unei voinţe personale şi libere. ceva de care nu se poale nici vorbi. potrivit căreia există două principii veşnice şi opuse. în creştinism. Eu oslo socotilă sediul răului sau este identificată cu răul. o numeau (tăcere) (aijrj). Gnosticii o mai uu m oau do <ico<hi p r in c ip iu sau început (oLpxrf). o numeau încă abis (jjuOoţL Această concepţie — o tăcoro eternă în profunzimile unui abis infinit — era.184 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ tuirii pe această cale. să producă. F on d u l com u n al doctrinei gnostice rezidă în dualism. mai presus de tot ce este omenesc şi material. unul şi totul (ev xa'i i t a v ) .smul^--este concepţia de caracter aristotelic. infinit separată de om şi de natură. ~ _DualJ. emanaţionism şi mîntuire prin gnoză. do col fizic şi de cel moral. Gnosticismul punea şi credea că dezleagă marile întrebări care preocupă spiritul omenesc : De unde vine rău] şi de ce ? De unde vine omul şi cu m ? (Unde malum et quare ? Et unde homo et quomodo ? — la Tertulian). Gnosticismul nu poate să explice altfel dubla existenţă a . ba lua chiar aspect creştin prin aceea că socotea pe Iisus Hristos în posesiunea cunoştinţei. preînceput (icpoapx'/j). dar avea scop religios. Noţiunea do divinitate era cît se poate de abstractă. M aiori . Toate sistemele gnostice credeau că ajung 1 a.spiritului şi a. transcendenţa oi ora dusă la limită. să conducă materia şi finitul. materiei.. gnosticii căutau să dea dogmelor şi practicilor lui o expre­ sie filozofică. cea mai demnă de divinitate. 1 (îSA se găseşte din veci în opoziţie absolută cu spiritul vj) divin.. Divinitatea nu putea fi definită sau numită.

formează laolaltă} •KXrjpwp.^a£^.EREZIILE 185. întrebarea : de unde vine răul (tcoSsv -co xaxov). sau dualismul parsist (în Siria).xJ— deplinătatea. şi de unire cu divinitatea. un eon masculin şi unul fe­ minin. unor nffţiuni filozofice. ajungînd pînă 1|T365.stau3nxMlci5JUiiUnIâtuxa. vidul haotic. Crearea lumii este fapta Iui Demiurg (Stjjj.. (E o n ii ^aiffive?) erau figuri din vechea mitologie sau personificarea. era opusă «pliromei». în urma celorlalţi. La aceasta se ajunge prin gnoză^ Pe rînd lupta dintre cele două principii şi împărăţii.xdamaii). .ulteriori. ca în platonism.. în împărăţia spirituală. creatorul lumii. Felul cum se întîmplă acest proces de eli­ berare. după cum stă la baza lor influenţa filozofiei platonice(la Alexandria).ze.un eon inferior. prin separarea elementelor. Numărul lor variază la gnostici...creaţia. raţiunea sau cuvîntul (Aoţoî). în plante). fie perechi (auCufot). eliberare de materie : este dizolvarea lumii mate­ riale. Ideea aceasta venea din parsism. El este Dumne. este cel din urmă : de aceea el este soco­ tit mărginit. în opoziţie cu spiritul T divin. Ea însemnează scăpare. prin crearea lumii de către Demiurg (ele se gă­ sesc în oameni.biblică şi aceas­ ta pentru a nu f a c ^ d i n J u m n e z e i i . 1 0 0 9 7 0 ?). estedeosebit conceput de gnostici./ ... mai îndepărtaţi. Cu cît eonii sînt. Cu. ignorant. 1< '(istor părţi din împărăţia materială a lumii şi restabilirea lor în pliroina.?. în animale. Mîntuirea este concepută de gnostici ca un proces cosmic. pervers. Lui i s-a încredinţat opera mîntuirii lumii. adică m ai tîrzii.autorul răului. numit mintea fvooc). cu atît sînt mai.puţin perfecţi. mîntuirea constă în descătuşarea . emanat din divinitate.ul. împărăţia binelui şi a luminii./ = ’sau c h ia r ' mai mulţi (365 ceruri / 7 eoni). _____ Eonii. gnosticii răspundeau : din materie ( â q ţ bXrfi). Cea mai înaltă emanaţie este eonul superior.iudeilo.n Este numit şi apXwv (căpetenie). la care aspiră sufletul omului. prin crearea lumii de către_EL±nsuşi. M ateria este nu­ mită cînd jA j ov — ca fără fiinţă şi fără formă. cînd haos. a principiului divin şi bun | otevop . spiritele a u ’f ost"prinse închise în materie. senzuale. ' Demiurg. Diferenţele între sistemele gnostice sînt de altfel mul Le. Lumea materială nu este opera lui Dumnezeu. Ei provin din principiul divin prin emanaţie iipdp oX^fie cîte unul. numiţi şi îngeri. şi reîntoarcerea absolutu­ lui în sine însuşi (ânOKa.

spiritele se vor întoarce în pliro 111*1 prin gnoză : înviere. prin formule şi practici magice.sin. ei obţinînd o fericire inferioară. adică spiritualii. Unele sisteme deosebeau pnevmat. nu a ju tă la mîntuire. T. învăţînd că Hristos n-a luat trup real. adică material. Şuferinţele. ceresc. Iisus Hrislos este totuşi în toate sistemele gnostice marea răspîntie a istoriei lumii.! pi in iniţiere. care sînt g n o s tic ii. S eri piliră es le fie interpretată. pentru dis­ trugerea materiei. Asceza gnostică interzicea căsătoria. Pavel. Ea se păstrează. prin gnoză. lucrînd cu materie. Libertiniştii erau dimpo­ t r i v ă destrînaţi şi senzuali.psihicii (sufleteşti).. ci gnoza. carnea. antinomistă. ci sau unul aparent. Gnosticii împărţeau pe oameni în două sau trei categorii. ziceau ei. Cn şi creaţia biblică. Cei c ar e posedau gnoza. se pierd. M oartea şi învierea liu_Hristos sînt aparente. rai şi iad nu vor fi. care sînt simpli credincioşi şi cărora gnoza le rămîne închisă. . numai oi se mîntuiesc . M o ra la g n o s tic ilo r era fie ascetică.iveau cărţile lor prelinse sacre şi o revelaţie socotită secretă şi cunoscul. Toma). de la unii Apostoli (Pelru.stă. rieruşmaţTşi corupţi. se mîntuiau numai prin ea. aşa cum nu admite întruparea şi învierea lui Hristos. care este corpul. Alte sisteme admiteau trei categorii. sau unul eteric. trup) .iri si ilici. sau asupra_^omului fisus s-a coborît eonul Hrislos. ca şi întruparea Sa. plăcerile senzuale. Grioslicii . fie libertin ¡.sînt şi dochetiste. suflet. între care unul asemănător cu Euharistia creş­ tină (Irineu spune că unii aveau meşteşugul de n colora în roşu lichidul de care se serveau în timpul săvîrşirii ritului lor). şXJliciLăgnoranţi şi osîndiţi.alegoric. Pnevmalicii. prin asceză. după trihotomismul platonic şi filonic (spirit. vinul. . în care folosea arta . concepţia gnostică despre materie nu îngăduie aceasta. eshatologia creştină este înlăturată de gnosIici. Gnosticismul era atrăgător prin pretenţia lui de a poseda cunoş­ tinţa misterelor. sînt cei care posedă scîntei din divin itate. excesiv de severă.urnea se va distruge prin foc.286 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ _Sistem ele „gnostice. ci prin cunoştinţă. Sfintele Taine. SIîulu. Nu vor învia 'n ic i corpurile omeneşti . prin cultul lui fastuos şi bogat. judecată. pnevmaticii. Mîntuirea nu se realizează prin Moartea Lui. ilicii. din ideea că nu faptele bune sînt necesare pentru mînluire. Gnosticii aveau totuşi unele'rituri. fie aruncată. . adică materialii.

In sectele lor se intra după o ini­ ţiere prin diferite rituri şi cu depunere de jurămînt că nu vor descoperi altora misterele încredinţate lor.socotea creatorul Ju m ii jşL. secte. şi deci de gnoza samarineană. . chipuri ale lui Hristos. prin literatura lui teologică (ex e ­ geză) şi tendenţioasă (romane pseudo-apostolice). de asemenea l ini său Isidor. î n rpavlicianism. El a fost un scriitor însemnat .lm-aL. prin îndrăzneala spe­ culaţiei şi a imaginaţiei lui. interpret al Sfîntului Petru. S is te m e le g n o s tic e mai însemnate sînt cel siria n şi cel alex an d rin . şi Eoifaniu . a lui Schelling (Ţ 1854) precum şi mica organizaţie numită «Eglise gnostique de France». care trăia la Antiohia şi es le so­ cotit de Sfîntul Irineu (t 202) discipol al lui Menandru. O rg an izarea. colegii. .TV-jea . în Evul mediu. apoi în bog omilism. Gnosticii s-au organizat în diferite forme şi nume.. a lui Hegel ( t 1831). adunări. partizanul lui Simon Magul . G n osticismul sirian este un sistem religios oriental. Se menţine În^ă3ianiheîsmul/~r: apărut în secolul aLIII-lea^ iar după decăderea lui supravieţuiesc idei gnostico-maniheiee. Sistemul lui este mult mai prelucrat decît al lui Satornil . v echile sisteme dispar. mîntuiasccL Gnosticismul alexandrin este mult mai însemnat. asociaţii ascetice. o| este o amplificare şi o expunere gnostică mai sistematică. Basilide se lăuda a fi discipolul unui Glaucias. diatribe.. ca biserici. şcoli — formînd comunităţi. Pe lingă oameni preocupaţi de proble­ mele religioase şi filozofice. Spre sfîrşitul secolu.EREZIILE 187 (imne. la Paris. care trăia în Alexandria în prima jumătate a secolului al II-lea. culte misterice. dintre care unii aveau ştiinţă şi talent se găseau între gnostici mulţi şarlatani şi oameni creduli şi amăgiţi. lumini). El îm­ părţea pe oameni în două categorii. gnosticismul era în curs de formare. în secolul I . prin dochetism şi anti-iudaism exagerat. îl leagă prin <giosticul_ B asîlid c r (Vasilide). înrudite cu ideile gnostice în epoca modernă au filozofia mistică-panteistă a lui Iacob Böhme ( j 1624). Unii dintre scriitorii vechi au crezut că Basilide a fost şi în Persia.incapabil SrO. Pe Dumnezeul iudeilor îl . la c atari şi_ a lbiaen ezi. Reprezentant mai însemnat este^a|orniI}(Satornin). caracterizat prin dualism riguros. în secolul al II-lea se dezvoltă_şi înfloreşte^ rnenţinîndu-se periculos pentru creştinism pînă T â ”fiimătatea secolului al III-lea ^ după aceea decade. Satornil consideră căsătoria instituită de diavol. Irineu. de acelaşi Menandru.

Valentin învaţă emanaţia în perechi de eoni. fără a le putea mînţui. deosebit de strălucit. Valentin atenuează dualismul gnostic oriental . Marcu. un al doilea jir h o n întemeiază ebdomada. Tertulian vorbeşte despre elocvenţa lui. produsă de eonul aoepta = înţelepciunea. Intre marele arhon (Dumnezeu) si arhonul ebdomadei. a mîntuit pe oameni prin gnoză şi s-a retras în pliroma. avînd fiecare şapte eoni şi formînd pliroma. este influenţat mai mult de filozofie şi pri­ veşte lumea nu sub forma dualismului riguros. opusă kenomei. care este cerul . se găsesc 365 de ceruri. Dumnezeu a trimis pe cel mai mare dintre eoni (min­ tea). decada. pentru eliberarea cărora Iehova. eonii s-au unit şi au produs prin em a­ naţie comună un nou eon. arhonul ultimului cer. Terlulian a combălul. purul nimic. La început era neantul. din care a ieşit haosul. El l-a răspîndit la Alexandria şi la. fie ca principiu . care întemeiază _ogdoaba . care s-a unit la botez cu omul Iisus. învaţă timp de un an şi este Minluilorul ( aojtijp). In «ofism» jo a c ă mare rol şarpele (ocpic}:. Valentin împărţea pe oameni în trei categorii şi învăţa distrugerea materiei. unde a murit pe la 160. Materia eternă.planetar. care formează tetrada (2 perechi). a prins cîteva părţi de lumină. pe Iisus cel ceresc. la Irineu (• 202) şi Epifaniu (f 403) estef o emanaţie de sus în jos. în urma unei tulburări în pliroma. triaconlada (30 de eoni) care este lumea ideală. ci a paralelismului dintre lumea superioară a ideilor şi lumea inferioară. el apare ca o evoluţie de­ jo s în sus în procesul cosmic . ogdoada. aşezată adînc sub pliroma. a creat lumea. iar din acesta se ridică marele arhon. Heracleon. Roma. A lic sisleme gnostice sînt înrudite fie cu cel sirian oriental fio cu ce! alexandrin-J'îlozofic. important. pliroma. mijlocitor al gnozei. s-a produs lumea fenomenelor . imperiul vidului.sistemul în «A d v e rs u s V alen tin ia n o s» . A cest arhon a condus lumea __j5 Înă la Moise. SinL cunoscuţi Ptolomeu. care sc> va ridica din adîncurile materiei. ~ V alentin este autorul sistemului gnostic: celui mai dezvoltat şi mai. adică al cunoştinţei către oameni. Pentru aceasta. F ilo s o fu m e n a ) . care se coboară la botez asupra omului Iisus. Discipolii lui Valentin s-au împărţit în două şcoli : una italică şi una orientală. dodecada. a fenomenelor. .188 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Sistemul lui Basilide este prezentat variat la Clement Alexandrinul (ţ 215/216) şi la Ipolit t 235 . a pamîntului şi a ilicilor printr-un foc. Secundus .

unii erau asceţi severi. păgînă. severieni (aceştia întrebuinţau scrierea păstrată JIíaTt? oocpia cu nuanţe valentiniene). Aristotel). alţii desfrînaţi.. Demiurg) ţinea pe oameni departe de cunoştinţă . Cercetători mai noi cred totuşi că el . sau «encratiţi» «cumpătaţi». nu era dualist.axo8 aí¡j. Sirianul B a rd es a n e (Bar-Daisan). Adepţii lui săvîrşeau euharistia cu apă . un sirian stabilit în Africa. mai ales cea iudaică. IJnii istorici nu-i socotesc eretici..EREZIILE 189 rău (y. barbonienii. Apologetul Taţian Asirianul. care trăia la Edesa ( t 202) şi fiul lui Harmonius. ci numai în închipui­ . Dumnezeul iudeilor (laldabaot. Platón. H erm o g en . a adoptat la întoarcerea în ţara sa pe la 172— 173 o doctrină cu apa­ renţe gnostice şi o morală ascetică (abţinere de la căsătorie. In morală. prodicienii. Gnoza lui Carpocrat este caracterizată prin corupţia ei morală. care trăia în Alexandria — jumătatea secolului al II-lea — reprezintă o gnoză anti-iudaică. reprezintă un sistem gnostic mai apropiat de creştinism. El combate unele erori ale ereticilor.. prin gnoză şi călcarea legii lui Demiurg. vin de la demoni. de la car­ ne. zicea el. la sfîrşitul secolului al II-lea avea un sistem apropiat de al lui M arcian şi era influenţat de plato­ nism. El admitea şi creaţia biblică şi teoria emanaţiilor. peraţi. discipol al lui Iustin Martirul ( ţ 165). Ofismul era anti-iudaic şi dua­ list riguros. dar are idei gnostice (dualism. panteislă.. antitacţii.. Hine şi rău — zicea el — nu există de la natură. Adevărata religie este întoarcerea în monadă. în unitatea pierdută a totului.(ov). Unii istorici îi contestă existenţa. ale căror chipuri le aşeza în locaşurile de cult ale sectei. ei erau numiţi de aceea «aquari» sau «hydroparastaţi». C a rp o c ra t.. emanaţie). Religiile populare. Bardesane a scris contra marcioniţilor şi a lăsat imne religioase. ebra­ ică).. fie ca principiu bun (áfa&oSaíjiwv). deşi pe altele nu le admite. susţinînd că numele său aparţine zeului egiptean I Îorus-Harpokrates. pe aceasta a adus-o şarpele. Pe aceeaşi linie cu Hristos punea Carpocrat pe filozofi (Pi­ lin lit gora. aşa cum a făcut Hristos.... care ne-a mîntuit prin «reminiscenţele» sale < monadă. Hermogen a lost combătut de Tertulian (A d v ersu s H erm o g en em ). Ereticii înrudiţi sînt cei numiţi barbelognostici. cainiţi (Cain).... de aceea unii îl adorau.. de la vin). Sistemul ofic este mai complicat decît al lui Satornil şi are numeroase ramificaţii şi nuanţe : naaseni (nahas = şarpe în 1 . setieni (de la Set).

vii. în lupta dintre ele. a gurii. Dualismul maniheic este extrem. Ele­ mentele luminoase salvate s-au aşezat în soare şi formează pe Iisus cel nepaUmitor (J e s u s im p a tib ilis). Cele două împărăţii. o nouă religie universală.i perpeLua prin naştere captivitatea elementelor luminoase. El nu voia să fie doar un sistem pentru iniţiaţi. a luminii şi a întunericului. care a coborît clin soare pe pămînl.Ş a gnosticism ului. Maniheismul reprezintă o nouă faz. Mani voia să dea o nouă religie perşilor şi a încercat să influenţeze şi asupra creştinilor. Persoana întemeietorului. care este Mîntuitorul. persană şi armeană.^ n ''a m e s ie c d o .deşi cu idei împrumutate. în limbile greacă şi latină — se deosebesc mult în cele ce spun despre ereziarh.i se l. de origine nobilă. în trup omenesc aparent. El a primit învăţătură aleasă. Mani era persan.parsism. M an es sau M a n ih eo s. Carpocrat a avut un fiu. în limbile siriacă. de v e ch e teosofie babilonian-haldeică şi de idei creştine. manus el sinus). Carpocrat învăţînd comunitatea bunurilor şi a femeilor. lilihri are. Agapele carpocratiene erau întinate de desfrîu.190 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ rea omului. arabă. ele sînt sufletul lumii sau Iisus cel pătimi tor (J e s u s p atib ilis). Maniheismul are un caracter mai oriental decît celelalte sisteme gnostice şi oarecare ase­ mănare cu elchesaismul. care moare la vîrsta de 17 ani. a intrat în secta moghtasilah. se găsesc în cea mai mare opo­ ziţie. numit M ani. S e zice că a murit jupuit de viu de către perşi (la 277). membre sau elemente.a.ice prin învăţătura lui Iisus Hristos. unele părţi de lumină au devenit captive in împărăţia întunericu­ lui . Epifaniu. Izvoarele — unele orientale. pen­ tru . Ele sînt personificate. veşnice. el este un produs gnostic sln c re H ^ . a învăţat pe oameni cele «trei peceţi». adică ferirea de păcatele săvîrşite cu vorbirea. este înconjurată de legendă. născut în Babilonia (în regiunea CtesîTon. Elementele rele au creai pe Adam şi pe Eva (pe aceasta numai din materie). a străbătut lumea răspîndind doctrina sa. ci o adevărată biserică. Sistemul lui este cel mai bine format şi mai consecvent dintre cele gnostice. F ie ­ care om are un suflet luminos bun şi unul rău. budism. el este conceput mai original. altele occidentale. cu gnoza siriană ş. pe la 215— 216). cu faptele şi . necreale. a inîinilor şi a sinului (signacula oris.. ca o yiganlomachie. Fiecare are cinci serii de eoni sau cinci regiuni.

. înainte de convertirea lui la creştinism. Prin pericolul pe care-1 prezenta pentru creştinism. lapte şi vin. p. de la plăceri. 2. gnosticismul a fost pentru Biserică şi un stimul. Galia). L o G n o s tic is m o . G n ostiq u . să se grăbească încheierea canonului Sfin­ tei Scripturi. 308— 333.diaconi „şi el/ăn^gHeîiştTT Comunitatea jm a niheică era formată din aleşi (desăvîrşiţi) şi auditori (catehumeni).pişcppi-pr. unde a fost perse­ cutată de unii împăraţi păgîni sau creştini. de la lucrul manual. avînd rituri asemănătoare (botez cu untdelemn şi o împărtăşire fără vin). H. pentru cei aleşi. J . K i r s c h. Secta maniheică s-a întins în Imperiul roman. 1. Aleşii se rugau pentru auditori. op.. Maniheii imitau Botezul şi Euharistia. L e i s e g n n g. combătînd gnosticismul. Fapt este că teologii ortodocşi au trebuit. 1955.es et g n o s tic is m e . numită pentru că aderenţii lui se pros­ ternau în faţa unui scaun. p. M ani a imitat creştinismul.eoţiT.EREZIILE 191 ca plăcerile. Paris. B u o n a i u t i . în Africa. E tu d e c r itiq u e d e s d o c u m e n ts d u g n o s t ic is m e c h r é tie n a u x H -e e t I II-c s i è c le s . P o p o v i c i. organizarea sectei sale. p.. Sărbătoarea principală era ziua morţii lui Mani. să lămurească şi să fixeze doctrina Bisericii. 784— 788. simbol al învăţătorului lor. BIBLIOGRAFIE V ezi num eJe e re ticilo r şi ereziilo r gn ostice. şi a murit în aparenţă. op. cit. Morala sectei era severă... _ în. 1907. să se scrie opere creştine polemice. iar aceş­ tia întreţineau pe aleşi cu hrană. Se admite că el a făcut să se pre­ cizeze regula de credinţă. Învăţătura lui a fost falsificată de Apostoli. El şi-a ales doisprezece Apostoli (m agistri) şi 72 jde. cit. P. Mani pretindea că o restabileşte el. în e n ciclop ed iile teo lo g ice. ouă. să se întărească autoritatea episcopală. ea a cîştigat un timp ca auditor pe Augustin (')' 430).. 499— 540 E. să se îmbogăţească şi dezvolte cultul.. nu şi pentru ceilalţi. cei din urmă trebuiau să treacă prin metempsihoză in altă viaţă. Ideile lor s-au păstrat şi în Evul mediu. Aleşii păstrau cele trei peceţi : Se abţineau de la carne. Regele vandal Huneric a deportat mulţi manihei pe coastele europene sudice (Italia. Leipzig.e. D ie G n o s is . E. Roma. . în sectele numite «neomaniheice». Ei erau vegetarieni. ed.' 804— 805. E u g è n e d e F a y e .

cit. R. 1975. dezacord. Marcion a căutat să intre în comunitatea creştină. J. Leyda. trad u cere englezà de J . M arcion .T ü c h l e . Dar din cauza învăţăturii lui greşite. L e D ieu d e s p r e m ie r s c h r é tie n s . di. Ereticul a oferit cliiar ca ajuî< I’ is'M'ieij o sumă mare (200.D a m m e . el era om bogat. M arcion s-a dus la Roma. I. ca ^gnosticul sirian C er don . 137— 148 eu b ib îio g rafie p. P r é c is d 'h is to ir e d e la t h é o l o g i e c h r é tie n n e . s-a născut la Sinope (Pont) pe la anul 85. G r a n t. 1971. p. D a n i e l o u . In Pont existau comunităţi iudaice şi creştinismul pătrunsese de tim­ puriu.. S e r i pl ui * Capii. 2 vol. K u r t R u d o l f . Paris. l a g n o s e e t l e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s . Paris. P. T h e g n o s tic p r o b le m . 1954. Fiind pi opi ielar de corăbii.e e t I l l . H endry. Teologii obişnuiesc s-o numească «quasi-gnostică». D arm sladt. 450— 542. M. ar fi fost fiul unui episcop creştin şi deci creştin de familie. unde a intrat în legătură cu alţi eretici. p r o f . 1. H is to ir e d e s d o c t r in e s c h r é t ie n n e s a v a n t N ic è e . Marcion are însă alte puncte de plecare şi alt interes decît gnosticii propriu-zişi. Marcionismul. M ar­ cion credea că între ele sînt deosebiri radicale. B i h l m e y e r . R. H a a r d t. Salzburg 1967.ol r r t i a c l a l . 1971. ’i e p i s c o p u l ¡-. nepotriviri. II— IV ). 1966. Mürtchen. L o d s. Pe la 138— 139. luc/ia lui provine mai ales dintr-o greşită înţelegere a Sfintei i şi îndeosebi a raportului dintre cele dona Testamente. P aris. el ar îi fost excomunicat de tatăl său. (sec. care s-ar fi inspirat direct de la Sfîntul apostol Pavel şi din Noul Testament (Adolf Harnack). G n o sis und G nostizAsm us. 1962. Marcionismul este o erezie care are o oarecare asemănare cu gnosticismul.F. pentru a susţine originalitatea ereticului. Asemănările între marcionism ¡şi gnosticism sînt parţiale. D ie G n o sis. Marcion. Paris. Ş e s a n .. deşi unii isto­ rici neagă aceasta. o p .Pr . 862 p. Atunci Marcion şi-a înfiinţat o s e r i a p r o p r i e ( p e ia 144). P.a Roma. G r a n d . care ar fi fost unul dintre cei mai mari gînditori ai creştinismului în primele secole: un geniu religios şi un reformator.e s iè c le s . Hiliasmul. Montanismul. 1964. din cnglezâ. G e is t e s g e s c h ic h t e d e s a n tik e n C h risten tu m .102 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ C. Alogii * 1.. Dovedindu-se însă eretic.000 sesterţi). Londra. 1969. şeful sectei. L e ttr e s e t é c r iv a in s d e s I l . R. 2 v o l. Paris. 1961. M. ed. R.i înapoiat banii şi l-a respins. W i 1 s o n. II. S c h n e i d e r . N a u t in. 1961.

una cerească. Iisus Hristos fericeşte pe ai Săi din iubire fără judecată. în Vechiul Testament stă scris «ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte» . Marcion era şi dochetist. deci nu pe cei drepţi. nici moartea lui Iisus i ‘ *stos n-a Fost reală. Acesta a fost necunoscut pînă la Iisus Hristos. cînd Apostolii au cerut aceasta. 54— 56). pe sodomeni. . nu este nici atotştiutor. Nici întruparea. combătînd legea şi opera Dumnezeului Vechiului Testament. Noul Testament le condamnă. 19. Dumnezeu a pedepsit cu ploaie de foc din cer (Fac. El a făcut minuni şi a învăţat. în Vechiul Testament. privitoare la precepte morale. poporul sau «¡Ies. a combătut pe învăţătorii ei (căr­ turari). în Noul Testament. El a intervenit în lume împotriva celuilalt Dumnezeu. unde a predicat şi a mîntuit pe coi condamnaţi de Dumnezeul V e ­ chiului Testament.EREZIILE 193 Intr-o scriere intitulată A n titez e. Pe cînd Dumnezeul Vechiului Testament exercita judecată. Dumnezeul Vechiului Testament este drept şi aspru (deus justus. Făcîndu-i-se milă de păcătoşi şi voind să-i mîntuiască. po cînd iudeii voiau o împărăţie lumească. s-a coborît la iiid. Marcion nu <dinitea de aceea a doua venire a lui Iisus Hristos pentru judecarea luinii. Dumnezeul Noului Testament ştie şi poate totul. Hrislos a întemeiat pentru ai Săi. Mîntuitorul i-a mustrat (Luca 9. «iubiţi pe vrăjm aşii voştri» .Istoria bisericeasca . Dum­ nezeul Vechiului Testament. S-soc oixaio?). nici atotputernic. In timpul morţii Lui aparente. coborînd asupra Lui în anul al X V -le a al domniei iui Tiberiu. ci pe Cain. Marcion credea de aceea că Vechiul şi Noul Testament nu sînt opera unuia şi aceluiaşi Dumnezeu şi că deci sînt doi Dumnezei. Vechiul Testament justifică unele păcate (furtul) . 24) • în Noul Testament. Mîntuitorul a desfiinţat Legea veche. deci unul învaţă răzbunarea. a venit să cheme nu pe cei drepţi. ci pe cei păcătoşi. Dumnezeul cel bun s-a descoperii în Iisus Hristos. Iisus Hristos a chemat pe toii oamenii la mîntuire. creatorul lumii. necunoscut chiar de Dumnezeul-demiurg al Vechiului Testament. el a adunat pretinse contraziceri între cele două Testamente. Pe cînd acesta voia să ajute şi să înalţe numai pe iudei. celălalt dragostea. Dumnezeul Noului Testament este bun (Sso? ¿-j-a&os). pe egipteni etc.

Marcion păstra Tainele Bisericii. fără primele capitole. pe c a r e le socoteşte ale Dumnezeului-demiurg. pe care în realitate nu-1 înţelegea bine. Marcionismul se deosebeşte de gnosticism prin aceea că dualismul lui ('st. le desparte pe unul de altţul şi respinge pe cel V echi prin cel Nou. Partizanii lui Marcion îl numeau pe ('I <sanctissimus magister». după Marcion.194 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă Intre cele două Testamente nu poate fi. nu cosmologic şi filozofic. El nu admite teoria eonilor şi necesitatea gnozei. dar făcea aceasta în mod arbitrar şi inconsecvent. EI n-a înfiinţat o şcoală ca gnosticii. Combătea V e ­ chiul Testament. pe baza tezei că nu se pune vin nou în foaie vechi şi nici petic nou la haină veche (Matei 9. dar admitea autenticitatea lui. In morală. şi nega totuşi autenti­ citatea unor cărţi din Noul Testament. Marcionismul a dat şi martiri în persecuţii. care rodeşte. care vorbesc despre Naşterea şi genealo­ gia lui Iisus Hristos. El permi­ tea al doilea şi al treilea botez pentru iertarea păcatelor. Marcion credea că urmează Sfîntului apostol Pavel. El nu împarte pe oameni în pnevmatici şi ilici şi im despărţea pe catehumeni de credincioşi. ci-1 mutila. El nu păstra nici măcar Noul Testament întreg. dar fără a fi dualism metafizic. învăţa asceza severă. Interesul lui este soteriologic. legătură posibilă. El caută argumente în cel Nou pentru combaterea celui Vechi. ca alj p o s t i c i l o r . dar le săvîrşea în felul său. . cu locaşuri de cult. El pretindea că reface cărţile Noului Testament în forma lor auten­ tică. ci o biserică formată din comunităţi proprii. cu imne.< I>iT>ITc7'^cos~3in. Invăţînd acestea. condamna căsătoria. nu avea doctrina secretă. 16— 17). M arcion a făcut propagandă cu succes. admiţînd numai Evanghelia după Luca. mistere şi iniţiere. botez pe care îl puteau săvîrşi şi femeile. care a făcut lumea. Noul Testament este pomul cel bun. Marcion era rig o ris t. ca gnosticii. şi zece epistole pauline (fără epistolele pastorale şi cea către evrei). Vechiul Testament este pomul care nu face roade şi se aruncă în foc . oprea de la carne şi de la vin.QPPz iţie _dintre Vechiul şi Noul Tes* lamf'H!. pe care-1 opunea Vechiului T e s ­ tament şi pe care credea că se întemeiază învăţă tura lui. . cu cler.pjetinsa.

2. şi cu aceasta profetismul. era din cele în care mişcarea de idei religioase era mai mare. Unii marcioniţi au adoptat maniheis­ mul. au trezit aci speranţa parusiei. un adevărat reformator. Pe la 156— 157 (după Eusebiu. el fusese sacerdot al zeiţei Cybele. mai tîrziu. sectar. la 172). Dar protestanţii l-au apreciat elogios. Urmaşii lui Marcion au modificat ideile lui. coborîrea Ierusalimului . speranţă care mîngîiase pe primii creştini. exclusivist. moderîndu-le. Fiind mai uşor de înţeles decît gnosticismul şi mai bine orga­ nizat. unii un geniu religios. Din speranţa venirii apropiate a lui lisus Hristos.1 . marcionismul a fost mai periculos pentru Biserică. Montanismul a fost o sectă apărută în Frigia. Ca şi Marcion. ri­ goriste. voja să fie reformator . montaniştii concepeau un creştinism îngust. a primilor creştini. Adolf Harnack a văzut în el un gînditor şi un-creator comparabil cu Sfîntul apostol Pavel. Părinţii şi scrii­ torii bisericeşti l-au combătut ca pe un eretic mai rău decît alţii (Policarp. Montan era în creştinism un n e o f i t . Încă înainte de a fi fost învins gnosticismul. starea de spirit a provinciei. Frigia. socotindu. dar din alt punct de vedere. readucînd spiritul profetic şi ideea parusiei apropiate. viaţa bisericească mai agitată. cu Augustin şi cu Luther. montanismul tulbură Biserica prin ideile sale apocaliptice. Irineu. Importanţa lui M arcion a fost astfel mult şi tendenţios exagerată. Mai în ­ semnat dintre ei a fost A p e lle s . un înte­ meietor de religie. controversele teologice timpurii. Concurenţa dintre culte. Iustin. îndată după jumătateă.secolului al II-lea.. că morala şi disciplina ei au slăbit. şeful sectei. M ontan . Montanismul apare ca o reacţie contra acestei stări. ba chiar «primul protestant» (Neander). el credea că Biserica a decăzut.EREZIILE 195 M arcion a vrut să fie un reformator al Bisericii. Montan făcea un motiv de trezire excepţională a sentimentului religios. fiind influen­ ţată de lume. Regiunea în care a apărut montanismul. Montan era un vizionar care voia să pregătească Iu mea pentru marele eveniment religios anunţat de el. Tertulian). Pe cînd însă gnosticii voiau să cuprindă creştinismul într-o reli­ gie universală. hiliaste. producînd o surescitare bolnăvicioasă. per­ secuţiile. Montan a început să înveţe la Ardabau sfîrşitul lumii.

i s-. cei căsătoriţi de două ori erau excluşi din comunitate. cu i» iii■i şi copii. în urma unui vis repetat.. in ■ • Pont. împărăţia de o mie de ani a lui Hristos cu drepţii. «Omul doarme şi eu veghez. iar pentru păcate grele excludeau din comunitate. dar voia să aducă o viaţă religios-morală nouă. rulrcniuro. se produceau stări de extază. ca P aradei. Postul montaniştilor era mai lung şi mai sever decît al Bisericii.i i:. Montan pretindea că revelaţia Noului Testament nu este desăvîrşită.¡ni.ii . ţinînd adunări. în spirit eshalologic. tulburări şi alte întîmplări. . persecuţii. Entuziasmul s-a trezit în ascultători. montanismul era mai rigorist clocit Biserica. cînd z ic e a : «Eu sînt Tatăl.111ii s ii an c ontinuat să predice ca nişte profeţi ai împărăţiei de o / mi«' (’(■ . ci eu Domnul Dumnezeu am venit» . Predica profetică a lui Montan a făcut maro impresie. A doua căsătorie era socotită adulter şi interzisă. . renunţau .. «eu. Domnul este cel care în extază înlocuieşte inima omului. Montan se socotea Paracletul (Mîngîietorul) anunţat de Iisus Hris­ tos (Ioan 15. voia întărirea dis­ ciplinei. un episcop montanist a pornit în pustie. Cuvîntul şi Paraclet».. el vorbea în numele şi în locul lui Dumnezeu însuşi. o renaştere morală. ca primii creştini. ci pe Hristos îl ascultaţi» . Montan şi predicatorii lui îi combăteau. «Nu un înger. în Frigia. Mulţi şi-au vîndut averile şi le-au pus la mijloc.i întîmplat. Credincioşii îşi lăsau lucrul şi averea.. ci se desăvîrşeşte prin el.111 • in Sii ia. i r . El nu schimba credinţa Bisericii. A ceasta avea să se întîmple în apropiere de Pepuza şi de Tymion. I / T u . completînd deci descop¥rlrea'facuîa'prîii^Tisus Hristos. urmat de I ¡uuM. Mulţimea înfrigurată s-a strîns la locul şi timpul prezis. «Nu pe mine. /'. organul Sfîntului Duli . anunţa că sfîrşitul va veni ni limp d(> un ¿in. atotputernicul. un alt episcop. dar ideea şi mişcarea au prins. Pe gnostici.. Montan şi par’i■. In aşteptarea Ierusa­ limului ceresc. sălăşluind într-un om». săvîrşind cultul sub cerul liber. Distracţiile şi podoabele erau socoti le păcate. 26).“ . Iată. cel care dă omului inima». Fecioria era socolilă necesară pentru a primi revelaţii. . cuprinşi de emoţia sfinţitului lumii şi a împă­ răţiei celei noi. nici un trimis. Dumnezeu Domnul. In morală.IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ ceresc. în întîmpinarea Ierusalimului ceresc. inlerproiind în sensul învăţăturilor lor semnele timpului : i . Fenomenul ceresc aştep¡<.

Montanismul a fost combătut şi în scris de Claudiu Apolinare. A ceastă stăruinţă din partea «profeţilor» şi această credulitate din partea mulţimii arată starea. pri­ mele sinoade cunoscute sînt cele împotriva montanismului (între 160— 180). «tascodrugiţi» (îşi fixau la rugăciune degetul arătător de nas) şi «quintilieni». «catafrigi» (rj xkto Opo^ai atpeaic = erezia Frigienilor). T hem isort. montaniştii s-au organizat separat. cu dife­ rite numiri («eschiniţi» sau «aschiniţi». Miltiade. Ea s-a organizat. Pe la 179— 180. La începutul mişcării. «priscilieni». Tertulian şi partizanii săi reprezentau o ramură moderată. episcopi. Ei înşişi se numeau spirituali. Respinşi de Biserică. ci genul masculin şi afirmînd că după profeţia lor va urma sfîrşitul. ceea ce surprinde pentru rigo­ rismul lor. privilegiaţi ai Sfîntului Duh (spi­ rituales. Montanismul a făcut aderenţi numeroşi. care se deosebea de Biserică doar prin rigorismul ei moral. socotindu-se organe ale Sfîntului Duh şi întrebuinţînd de aceea în vorbirea lor nu genul feminin. T h e o d o t. Chiar femeile puteau să intre în clerul montanist. care cădeau în stări de extază şi de somnambulism şi profeţeau ca şi Montan sfîrşitul. Maximilţa7 Quitilla. secta s-a întins în Galatia şi în alte provincii din Asia Mică. Cu timpul. socotind pe ceilalţi «psihici». mai tîrziu un fel de patriarhi. Din Frigia. de spirit a timpului. Rodon. «proclieni». ca o co ­ munitate de sfinţi. Ei erau numiţi «montanişti». avînd evanghelişti. Biserica s-a pronunţat contra lor . Exaltatul «profet» îşi alăturase cîteva femei : Priscilla (Prisca). profeţi. . «artotyriţi» (aceştia întrebuinţau la împărtăşire pîine şi brînză). «pepuzani». se aştepta din nou venirea îm­ părăţiei milenare. pe marele scriitor bist-ricesc Tertulian ( î 240). E schin ).EREZIILE 19? să se mai căsătorească. A lex an d ru . montanismul s-a dezbinat în mai multe secte. «pepuzieni». precum şi în afară de aceasta. După oarecare ezitare. irveofjicmxot). montaniştii voiau să rămînă în sînul Bisericii. Secta montanistă s-a menţinut cîteva secole şi a fost condamnată prin legi şi canoane. Meliton de Sardes şi alţii. «terlulianişti»). Montanismul a cîştigat aderenţi şi la Roma (P io c u l. Intre partizanii lui mai în­ semnaţi sînt A lc ib ia d e . iar la Cariagina pe cel mai însemnat dintre aderenţii săi.

'-Daniil). Sfinţii Apostoli au trebuit să pre­ vină pe credincioşi că sfîrşitul nu este iminent şi că trebuie să tră­ iască liniştiţi (epistolele către Tesaloniceni. la Irineu. Luca 12. sub apăsarea şi influenţa greutăţilor prin care au trecut. este credinţa că Iisus Hristos va veni din nou şi va înfiinţa o împărăţie de o mie de ani. Ideea revenirii Mîntuitorului găsea temei în cele spuse în Evan­ ghelie (Matei 24. Ideea hiliastă s-a menţinut şi la unii scriitori creştini din secolele III— IV. a drepţilor. Hiliasmul s-a format prin greşita interpretare a celor spuse de Mîntuitorul şi de Sfinţii Apostoli. 28). Iisus Hristos va stabili o teocraţie pămîntească vizibilă. Iisus Hristos a vorbii despre venirea sfîrşitului pe neaşteptate. După aceasta avea să vină sfîrşitul lumii. iar ideea timpului de o mie de ani şi alte idei erau luate din Apocalipsă (20. în timpul împărăţiei milenare. învierea generală şi judecata viitoare. epistola atribuită lui Varnava. Ideea era generală şi neclară. numit astfel de la yiXia. puterea lui Satan este biruită şi legată. 31 . epistola II Petru). 39.198 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă 3. Nici El. 25. P ăstoru l lu i H erm a şi mai a Ies la Papia (pe la 130). 39 : Ioan 5. Hiliasmul (milenarismul).e puţin la minte» (Isto ria b is e r ic e a s c ă . Ideea îm­ părăţiei viitoare şi a parusiei apropiate era mai ales o mîngîiere în persecuţii. III. Ideea împărăţiei viitoare a intrat cu unele lărgiri şi modificări în creştinism. Ea a avut la început forma unei aşteptări apropiate a sfîrşitului lumii. numit pentru aceasta de istoricul Eusebiu «Ioarl. exrj sau mil­ lenium (o mie de ani). Ea avea început în profeţiile despre o împărăţie viitoare (Isaia. dar n-a învăţat o împărăţie a Sa pămîntească. drepţii şi credincioşii domnesc cu Iisus peste lumea cealaltă. datori iii persecuţiilor şi strîmtorărilor îndurate de creştini. împărăţia lui Mesia. 5— 7) înţelese de hiliaşti ca despre o îm­ părăţie pămîntească a Mîntuitorului. dom­ nind cu drepţii o mie de ani. 13). După o primă înviere. despre sfîr­ şitul şi judecata lumii. ca speranţă . la unii apologeţi (Iustin Martirul). Termenii simbolici şi profetici ai Apocalipsei întreţineau însă ideea împărăţiei. / Ideea hiliastă era mai veche decît creşLinismul şi venea din iu­ daism. a cărui învăţătură greşea sau exagera şi în alte privinţe. nici ei n-au fost hiliaşti. pe care iudeii au denaturat-o cu ideea de Mesia. 34— 42 . Ea se găseşte la unii Părinţi apostolici — în v ă ţă tu ra c e lo r ciois p r A p o s t o l i . Sens eretic a luat hiliasmul prin apariţia montanismului.

1949. p. K i r s c h . P e n tr u M a rc io n is m . pe a Evangheliei pentru că vorbeşte despre trimi­ terea Paracletului (15. de unii eretici (gnostici. ed. op. fără să observe că acesta era mai degrabă combătut de Sfîntul loan. cit. p. Hiliasmul a fost combătut şi în Biserică şi în afară de ea. alogi). Leipzig 1921 . M ontan. Apus a fost combătut mai ales de Augustin. studiul cel m ai im portant este al lui A dolf H arnack. Londra. cit. ed.u. 529— 536). prin interpretarea alegorică a Apocalipsei. E. Dacă alogii respingeau şi doctrina despre Logos. Alogii le socoteau scrieri ale lui Cerint. II).. 1925. în . c it. Comodian. col. op. ed.u.EREZIILE 199 în venirea lui Iisus Hristos (Metodiu.. T h e o d o t. op. Ideea sfîrşitului apropiat şi a împărăţiei lui Hristos s-a menţinut în unele secte medievale şi mo­ derne. 234. II. cit. B i h l m e y e r . împotriva profetismului şi hiliasmului montanist.. 26). între alogi este socotit scriitorul creştin roman C aiu s din a doua jumătate a secolului al II-Iea. M a rc io n . Ei au apărut în Asia M ică (Frigia). ca adversari ai montanismului (în sec.u. în frunte cu Origen. care se baza pe o greşită inter­ pretare a scrierilor Sfîntului evanghelist Ioan.u. M a rc io n . 1924 (v. de Fay e.. U l y s s e C h e v a l i e r .. J . c ritica lui Eug. Lactanţiu. P o p o v i c i. Dar în Egipt hiliasmul era susţinut chiar de un episcop. BIBLIOGRAFIE în e n ciclop ed iile te o lo g ice (e re tic ii şi ereziile numite).. M a r c io n and h is in ilu e n c e . 2 voi. 317 ş. Tertulian era hiliast ea montanist. 2.D a m m e . 451 ş.iu v. 154 şi b ib lio g rafie p.pe a Apocalipsei pentru că vorbeşte de împărăţia milenară.. p. II (M arcion. p. ' R. cum crede Epifaniu. de unde ar veni numele lor. 3020. fiind cea mai stăruitoare dintre răstălmăcirile Evangheliei. P. este greu de spus. 1933. D a s E v a n g e liu m v o m ir e m d e n G o tt. precum şi un antitrinitar. împo­ triva celei literale a hiliaştilor. 143 ş. 4. Victorin de Poetovio). (B ibliograph ie).T u c h l e . n. C. X L V ). 341 ş. B l a c k m a n . 345 (hiliasm ). 788 (M ontanism ). (T e x t e u n d U n te rs u c h u n g e n . In Răsărit l-au combătut mai ales alexandrinii. Dionisie al Alexandriei l-a combătut pe acesta într-o scriere specială (Ilspi eira7 7 eX > Despre făgăduinţe). 787 (M arcion). Londra. op. Alogii au fost o sectă puţin cunoscută. col. 3253). care sc credea Montan. . alogii contestau auten­ ticitatea a c e s t o r a . 2. 1. G n o s tiq u e s et g n o s tic is m e . Nepos de Arsinoe. E. I. W i 1 s o n.

B u cureşti. 361 s. Adhémar d'A 1 è s. Fiul şi Sfîntul Duh. D er M o n ta n ism u s. 24 — 31). P . deosebite una de alta în fond. Ş e s a n . ca antitrinitari.ichiarn Umioiiuis»). E c c le s ia p a tr is tic a et M ille n a r is m . «Studii T eo lo g ice »... 2. op. P e n tr u H ilia s m vezi : L. Fribourg et Paris. 1905. alta neagă deosebirea personală dintre Tatăl. S tu d iu a su p ra te x t e lo r e v a n g h e lic e c u p r iv ir e Ia p a r u s ie sa u a d o u a v e n ir e . 1950. cari. 5/6. se da la începui celor modalişli. lislc dicpl di nutnele de monarhieni. socotind persoana dumnezeiască una. pro£. 1931. ed. al cărui Fiu a devenit prin acea sta. 1935 (p. L 'A n t é c h r is t . trad. ca ţinînd la unitatea persoanei dumnezeieşti (. Paris. G ra n a d a 1933.200 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ P e n tr u M o n ta n is m vezi P ierre de L ab riolle. Louvain 1932. Problema Sfinte! Treimi * Sub numele comun de antitriniiarism sau monarMamsm se înţeleg doua învăţături greşite privitoare la dogma Sfintei Treimi. M ile n a r is m u l. D. 1913 . Paris. L a th é o lo g ie d e T e r t u llie n . 1913. 1925. Cum doar acesta pune propriu-zis problema Sfintei Treimi. p. s a b elia n ism . ca Fiu şi ca Sfînt Duh.. p a tiip a sia n . M. Gry. E. T o m a C h i r i c u ţ ă . după Tertulian. E n th u s ia s m . 1. socolindu-L nu persoana dumnezeiască.u. IV1oii. O r ig in e a ş i a s p e c te le m ile n a r is m u lu i în p rim e le d o u ă v e a c u r i . L o i c h i ţ a. V. A l c a n i z . Aniitrinitarismul (monarhianisinul). se manifestă deosebit ca Tată. nr. Idem. p. F. P r . Deşi antitrmi* C a p i t o l r c c l a c l a t iU* L’r. c e ­ la laII s-a numit ad o p ţia n ism (care trebuie totuşi deosebit de adopţianismul de mai lîrziu. socotindu-L doar un om inspirat şi împuternicit de Dumnezeu. 1929. K nox. p atiip a sia n ism . L e s s o u r c e s de l'h is t o ir ? d u m o n ­ ta n ism e . R. Prima se numeşte qntitrinitarism d i­ n am ic (e b io n itic sau su b ord in a ţion ist). cit. P o p o v i c i . O xford. S c h e p e l e r n . B. R i g a u x. X V I {1964). V a s i 1 e s c u. 334 ş. Leipzig. ci om îndumnezeit. A. F rib ou rg et Paris. B au er W . (în A d v ersu s P rax ea m ) pe cind anlili inilai ii dinamici neagă dumnezeirea lui lisus Hristos. L a c r is e m o n ta n isle . din secolul VII). Subordmaţianismul. Una neagă dumnezeierea lui lisus Hrislos. W . L e m ilè n a r is m e d a n s s c s o rig in e s et so n d é v e lo p ­ p e m e n t. cealaltă an titrin itarism m o d a ­ list. 1903. dar asemănătoare prin l a piui că se referă amîndouă la aceeaşi dogmă şi neagă trinitatea persoanelor dumnezeieşti. a fost numit cu preferinţă sau chiar exclusiv an titrin itarism sau m on a rh ia n ism (Adolf Harnack) .

). teologia era şi mai puţin clară şi precisă.Lui. Epifaniu crede că primii adversari ai dogmei Sfintei Treimi au fost alogii. şi a defini ra­ porturile lui Iisus Hristos. la fel şi învăţătura antitrinitarului T e o d o t din . ' Antitrinitarismul a ieşit din încercarea de a explica şi pune de acord cele două adevăruri de credinţă creştină : monoteismul şi dum­ nezeirea lui Iisus Hristos deosebit de Dumnezeu Tatăl. 28) despre existenţa preomenească a Mîntuitorului. înainte de Sinodul I ecumenic (325). este preludiul marilor controverse hristologice din secolele următoare (IV— VII). cea trinitară propriu-zisă. arianism etc. . Cit priveşte pe Sfîntul Duh. Tertulian. Origen) au spus că Fiul este mai mic decît Tatăl (subordinaţianism). prin care se apăra şi dumnezeirea şi umani­ tatea . iar cel modalist p e . cele două învăţături se întîlnesc în rezultatele speculaţiilor lor. Cele două i d e i : există un singur Dumnezeu (numit Tată) şi Iisus Hristos este (şi) Dum­ nezeu par a fi contradictorii. Ipolit. In preocuparea de a se deosebi între Fiul şi Tatăl. Biserica afirma unitatea fiinţei dum­ nezeieşti şi personalitatea Fiului ca ipostasă divină (hypostasianism). s-a com­ bătut monarhianismul sau unilerismul ca monoteism abstract şi s-a scos în evidenţă deosebirea persoanelor dumnezeieşti . la care se găseşte eroarea ebionită îndreptată împotriva clumnezeirii Logosului . din preocu­ parea de a saiva şi explica monoteismul creştin a ieşit antitrinitarismul modalist. Irineu. înţelegînd cuvintele «Tatăl este mai mare decît mine» (Ioan 14. Din preocuparea de a explica dumnezeirea lui Iisus Hristos şi ra­ portul lui de Fiu cu Tatăl a ieşit antitrinitarismul dinamic . negînd dogma Sfintei Treimi.EREZIILE 201 ţarismul dinamic punea mai mult problema hristologică. rezultatul teologic este ace la şi: negarea treimii persoanelor dumnezeieşti. Deşi plecînd de la puncte de vedere deosebite şi pe căi deo­ sebite. de la Sinodul I ecumenic s-a combătut concepţia dileistă sau triteiştă a acestei deo­ sebiri (subordinaţianism. ca Fiu cu Dumnezeu Tatăl. stabilindu-se identitatea de fiinţă a persoanelor dumnezeieşti. Antitrinitarismul este prima mare controversă dogmatică în sînul Bisericii . câ Logosul devenit om. împotriva antitrinitarismului. primii teologi (Iustin Martirul.

38). 1. Antitrinitarismiil dinamic apare în istorie ca învăţătură a acestui Teodot. care zicea că Hristos este simplu om. că Dumnezeu a făcut toate. ci un om născut din Fecioara Maria. 31 . Ioan 8 . din fraţii tăi» (DenL. prin voinţa şi puterea lui Dumnezeu.¡pol un «ill 7 r o d u l n um i t c e l T î n ă r s au B a n c h e r u l . I ) 111 > Teodot ti Curei arul a c o n d u s ş c o a l a A s c le p io d o t ( s a u A s c lc - nin:.după Teodot. Iisus Hristos era deci . in alte privinţe. Teodot nu se abatea de la doctrina Bisericii şi invă(a. pe la 190.i iiiţion. el s-a apărat spunînd că n-a tăgăduit pe Dumnezeu.i in\ ii!. Teodot cita în favoarea părerii sale locurile biblice în care se vo r­ beşte despre omenitatea M întuitorului: «Profet ca şi mine îţi va ridica Domnul din mijlocul tău. zice Epifaniu. Isaia 53. s-a coborît asupra Lui.). nu şi Dumnezeu. împotriva gnosticilor. e. c a r e î n v ă ţ a u U lei . 40 . El era un meseriaş lucrător de piei — curelar sau cisniar ■ — bogat — din Bizanţ. Teodot s-a dus la Roma. fiind acuzat pentru fapta sa.iîura sa pe alţii. . A c e ş t i a spuneau c h i a r c ă M e l c h i s e d e c a f os t o p u t e r e mai alţii — un e g i p t e a n m a r e . ci pe un om. In discuţiile pe care le-a provocat. Teodotienii îl numeau pe Iisus Dumnezeu numai după Pogorîrea Duhului sau după învierea din morţi.i omul Iisus a lost î nt ăr i t l a b o t e z c u D uhu l lui D u m n e z e u sau i I Irislos. din (Fapte 2. a primit o putere. «Duhul Sfînt va veni peste tine şi puterea Celui Prea înalt te va umbri»). în care apostaziase. 2 ş. dar a reuşit să atragă ]. 2. 5). El a fost e x ­ comunicai de episcopul Romei Victor. că a trăit la fel ca toţi oamenii şi a fost foarte credincios şi pios . şi d ec i s u p e r i o r lui Ii sus ( m e l c h i s e d e c i e n i ) . nu o persoană dumnezeiască. 15). pe care nu o avea înainte de a primi Duhul (pe care-1 numeşte Hristos). întărit şi îndumnezeit prin pogorîrea lui Hristos sau a Duhului asupra Lui. Teodot afirma că Iisus este om născut din Fecioară din voinţa Tatălui . lormînd o şcoală sectară antitrinitaiă. precum şi altele din profeţi (Ier. 22 . In urma unei persecuţii. de sus.ilislă şi cu interpretare gramaticală-literala. şi din Evanghelii (Matei 12. din epistole (I Tim. 18. unde. prin aceasta. Epifaniu o credea pro­ venind din erezia alogilor. u). că la bote/. înţelegînd prin aceasta că Iisus este numai om. 10.202 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă Bizanţ. cu |('i!tlni[. Luca 1. Hristos în chip de porumbel şi că. 9 . J 8 . nu Logosul dumnezeiesc în­ trupat. 35 .

Isto ria b is e r ic e a s c ă . P a v e l d e S a m osata. El nu avea dumnezeirea Sa. în a doua jumătate a secolului III. la care a luat parte şi învăţătorul Origen. iubitor de slavă şi de fast. ca şi Teodot. dar după alegere acesta a renunţat (a fost numit primul «antipapă»). profitînd de greutăţile interne ale Impe­ riului roman. b o ­ gat. îndumnezeit la Botez sau după înviere şi deosebit de Ffristos. încă înainte de acesta. VI. aflată pe teritoriul Imperiului roman. dinamică şi rnodalistă : Iisuş^nu avea înainte dc întrupare. teodotienii au reuşit să amăgească pe un confesor NaJa liu s J N a ta li s ) să fie episcopul lor. La Roma. în regiunea vecină cu Siria şi cu Pales­ tina. . 33). P a v e l d e S a m o s a ta (260— 269). era un om de lume. Ultimul cunoscut ca reprezentant al sectei la Roma a fost jXHemorPtiArtemasL pe laf230^= 235^\ sau ceva mai tîrziu. în Arabia nord-vestică. ci ca atribute sau facultăţi nepersonale : nu svowoototoC ci dvorootatoi. ci locuia în El dumnezeirea TatăluLXEiisebiu. episcopul de Antiohia. ea a avut pe cel mai însemnat reprezentant. Antitrinitarismul lui Berii sta între cele două ramuri. El pare a nu fi adoptat întru totul teoria lui Teodot. ci este impersonal. mîndru. — fiind o erezie condamnată — antitrinitarismul lui Teodot dispare în Occident (Sfîntul Ciprian nu vorbeşte de el).(ducenarius = procurator) al reginei Palmirei. alţii cu Avraam. Zenobia.EREZIILE 203 H ieia caS y — identificau pe M elchisedec cu Sfîntul Duh. dar nega în fond dumnezeirea lui Iisus Hristos. ca şi raţiu­ nea în om. care-L numea simplu om (ido? dv&punroţ).. e p is c o p de Antiohia. dar nu ca persoane sau ipostase. numindu-1 Fiul lui Dumnezeu. în Orient însă. El era şi demnitar . care era identificat cu Sfîntul Duh. Logosul sau raţiunea şi înţelepciunea (ootpta) dumne­ zeiască sini în El. Intr-un sinod important ţinut la Bostra în 244. în El este divinitatea Tatălui. Logosul nu este deci o ipostasă (liwooxaotţ) proprie. Iisus nu era Dumnezeu. al cărui vasal era statul ei. avea erori antitrinitare episcopul Berii de Bostra. unde erezia aceasta este mai puţin răspîndită. care-şi întin­ sese stăpînirea şi peste Siria. Berii credea că înainte de N aşterea sa. episcopul Berii a renunţat Ia eroarea sa antitrinitară. Pavel de Samosata învăţa că Dumnezeu este o singură persoană (lîpoaiDTîov Iv).^divinitatea__sa . După jum ătatea secolului al III-lea. vanitos.

Iisus I Iris tos este deci Dum­ nezeu nu prin'’firea. şi depus de sinod. dar El nu este Fiu-persoană. S i­ nodul . ca în Moisi şi în Profeţi. Firirulian. unde Pavel de Samosata era episcop.2 04 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă După Pavel de Samosata.mbi(ios.i losl condamnai. Fi este unit nedespărţit cu Dumnezeu mîntuieşte pe noi. îi d'au o superioritate mai merituoasă decît dacă ar fi în El de la natură. ci prin calitate. Clrigore Taumataimtlr-Elenos de Tarş. Iisus este om născut din Fecioara Maria în chip supran atural. pentru că este de la Duhul Sfînt. In El a locuit şi a lucraţi Logosul dumnezeiesc. Logosul locu­ ieşte în el ca într-un templu (u ? ev vouă).al. Doninus. la care au luat parte.i (Iovi•diM. Două (sau poate trei) sinoade ţinute între anii 264—269 la Antioliia. înrudită cu a lui A r temon. d a r unul este Iisus Hristos > şi altul Logosul. Logosul nu este deosebit ipostatic de Tatăl. Uns de Sfîntul Duh la Botez. ci Logosul lui Dum­ nezeu. Sfînta Fecioară a năs­ cu!. in numele Sfintei Treimi.i voii să părăsească locuinţa episcopală în favoarea noului dh's. îl putem numi tJurnne/eu.ooucjioC uo Ila-cpi. ci este deofiinţă cu El : 6 . voinţa Lui fără păcat. au discutat învăţătura lui. acesta nu are o personalitate dumnezeiască. dar înlr-un grad mult mai înalt. iar Fiul Lui este în El ca raţiunea în om : sv irpooajirov o Seo? (o singură per­ soană este Dumnezeu împreună cu Logosul). Fiind înzestrat cu putere (o6 vgc[ai?) dumnezeiască. învăţatul preot Malchion. Theotecnos al Cezareei 'i'iilc'slmoi. Prin puterea lui Dumnezeu. nefiind făcui. ciupii fiinţă. între alţii. Deşi condamnai. pîiiii ce creştinii s-au plîns împăratului Aurelian. l lymeneu al Ierusalimului. încrezător în protecţia Zenobiei şi <. Logosul este deci deosebit esenţial. au reuşit s. in ultimul. Pe Logos îl identifica Pavel de Samosata cu înţelepciunea Iui Dum­ nezeu (oocpta ©sou) şi cu Sfîntul Duh (lîveujxa). ci prin virtutea^ sa. Totuşi Logosul face din Iisus o fiinţă unică. Cezareei Capadocic'i. Iubirea Lui de Dumnezeu. Iisus şi Logosul sînt uniţi nu prin fiinţă. Pavel de Samosata a avut partizani numeroşi.srn erezia lui. mai presus de toţi oamenii. Unul este Dumnezeu Tatăl.1 ecumenic: de la Niceea din 325 n-a recunoscut botezul antitrinitarilor. . Pavel de Samosata . înţelegînd că fiinţa este sinonimă cu persoana sau ipostasa. de I is u s .j. om asemenea cu noi • El este însă mai bun decît toţi oamenii. sălăşluind în omul Iisus. El a atins perfecţiunea morală. i-| n .

Ca şi antitrinitarismul dinamic. Luca 1.EREZIILE 205 2 . îoan 10. corpul. dominus omnipotens. 50 . Hristos a suferii pentru noi.&niul : Tatăl . Cu ideea că în Mîntuitorul omul este Iisus. Mîntuitorul a murit nu după fiinţa sa dumnezeiască. iar spiritul este Dumnezeu. J i ul este trupul sau_. Sub forma cea mai simplă. Spiritul JHristosuJ J o i păstrăm unitatea în Dumnezeu. Acesta zicea. Tatăl a suferit împreună cu Fiul : «compassus est Pater Filio». Dumnezeu este unul din diferitele sale moduri : Tată. E p ig on şi C leo m e n es. Praxeas se apropia de antitrinitarismul dinamic. că Iisus Hristos este Tatăl însuşi. Antitrinitarismul modalist s-a întins şi a durat mai mult decît cel dinamic. 18. ipse deus. Primind să se nas­ că. monarhianism. zicea Praxeas : «monarchiam tenemus». El învăţa în acelaşi timp. în Iisus. aveau aceleaşi idei : Născîndii-se. P ra x ea s. care s-a născut şi a murit. fiind ca să ne poată mîntui.. cel modalist a apărut în Orient. în răsărit şi în apus şi a agitat mai mult Biserica. Noet s-a dus la Roma. 6 . 10 . sed ex hu­ mana substantia». Tatăl este Fiu. Antitrinitarismul modalist se mai numeşte şi tropic. unde se pare că erezia ajunsese înaintea lui. Ca şi Noet. spre sfîrşitul secolului II. şi anume întrupat. patripasianism (ita'tpOTraaxftai). învăţătura lui o cunoaştem de la Tertulian. de unde a fost dus la Roma. Jesu s Christus praedicatur. Dumnezeu. Tatăl s-a făcut Fiu : «Post tempus pater natus et pater passus. el se găseşte îa N o e t din Smirna. este. n e­ real. eretic din Asia Mică. Praxeas învăţa că Tatăl s-a născut şi a pătimit ca Fiu. ci după cea o m en ească: «qui mortuus est non ex divina.. El nu este Dumnezeu. care l-a combătut (în A d v e r s u s P rax ea m ). Excomunicat la Smirna. 9. 14. EI pretindea că-şi bazează învăţătura pe Sfînta Scriptură (Isaia 44. S a b e liu şi ucenicii lor. cel modalist îl socotea alegoric. Reprezentanţii lui de seamă sîni N o et. P ra x ea s. dar în alt chip. 20). Fiu sau Sfîntul Duh. Dacă Hristos nu este Tatăl însuşi. .. s-a dus de asemenea la Roma. Ipse se sibi filium fecit». E p ig on şi C leo m en . El vedea în Iisus Hristos pe Dumnezeu Tatăl însuşi. Tatăl a devenit Fiul Său însuşi. 24 . a căror învăţătură este cunoscută de la Ipolit. iar de acolo în Africa. spre sfîrşitul secolului al II-lea . Pe cinci antitrinitarismul dina­ mic socotea pe Logos impersonal. 35 .

este monada. succesiv. este creator . deci la începutul secolului III. A celaşi Dumnezeu este Tată şi Fiu (uiomxTup) şi Sfîntul Duh. Sistemul antitrinitar modalist este la el mai dezvoltat şi mai com­ plicat. Fiind cunoscut şi la Roma. care socotea pe Fiul şi pe Sfîntul Duh puteri impersonale.206 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ S a b e liu este cel mai de seamă reprezentant al antitrinitarismnlui modalist. nu se ştie dacă s-a dus din Libia la Roma. Nou şi interesant era că Sabeliu ţinea oarecum seama de ideea bisericească a iconomiei dumnezeieşti în revelarea lui Dumnezeu ca Tată. Sabeliu a conceput unitatea lui Dumnezeu riguros: trei numiri într-o singură ipostasă (ev [iia Uiroatâoet. care ipostatic este unul. pe care Ipolit i-a atacat pentru aceasta l-au tolerat. a pătruns în cler şi în popor. ca Fiu. sau de la Roma în Libia. Zefirin şi Calist. per­ sonale. Dumnezeu se revelează în diferite forme şi trepte. este mîntuitor . dar după fiecare manifestare se întoarce în sine. Sînt trei forme de existenţă şi de manifestare. ca Sfîntul Duh este desăvîrşilor. După Ipolit. încălzeşte şi are o formă. Revelaţia este un proces asemănător cu dilatarea sau extinderea şi cu contracta­ rea sau întoarcerea în sine. Sabeliu învăţa realitatea celor trei moduri ca apariţii istorice succesive. ci ca moduri ale lui Dumnezeu. în Libia. invaţulura lui era ceva mai apropiată de a Bisericii. Egipt). căci altfel ar ii politeism. trei măşti numite itpooioiţa. în timpul episcopilor Zefirin şi Calist. Se crede că el era preot. Ca Dumnezeu Tu lai. El a introdus în acest sistem şi pe S fin tul Duh şi a evitat ten ­ dinţa spre antitrinitarismul dinamic. cei doi episcopi romani admiteau o formulă modificată a antitrinitarismului mo- . Ipolit l-a cunoscut la Roma. sfinţitor şi conducător al Bisericii. Deşi este unul şi acelaşi. dar el considera ipostasele nu ca proprii. Ştirile cu privire la persoana şi la învă­ ţătura lui nu sînt clare. spre deosebire de antitrinitarismul dinamic. luminează. Fiul şi Sfîntul Duh sînt diferite nume ale aceleiaşi persoane dumnezeieşti. dar nu în acelaşi timp. cure. deşi nu este dovedit.irismul modalist s-a răspîndit mai mult. Fiu şi Sfîntul Duh. deşi este o singură ipostasă. Fiul şi Sfîntul Duh sînt personal identici.. Auliti iuil. ca şi soarele. ci trep­ tat. originar din Cirenaica (Pentapolis. nu trei ipostase. numit şi sabelianism. In privinţa aceasta. Tatăl. Se pare chiar că şi episcopii Romei. 'cpstc ovojiaaiai) socotind că Tatăl.

. Subordi­ naţianismul a fost înlăturat în cursul controverselor hristologice din secolele IV — V. In secolul al X V I-lea. adică a pătimit împreună cu el. Ipolit. Dionisie al Alexandriei (248— 264) l-a combătut în cîteva scri­ sori trimise la Roma. Antitrinitarismul modalist a provocat numeroase controverse şi în Egipt . M arcel al Ancirei se observă idei de nuanţă moclalistă. La aceasta ducea nu numai faptul că problema raporturilor dintre persoanele Sfintei Treimi nu fusese pînă atunci lămurită. în antitrinitarismul dinamic se observă înclinare spre aristotelism. deci subordonat Lui. luat mai ales de la Origen. în care Fiul a pătimit. 3. la Origen şi mai ales 1a. Dionisie al Romei (258— 268) a condamnat antitrinitarismul modalist. subordinaţianismul afirmă deci deosebirea personală dintre Tatăl şi Fiul şi evită mai ales antitrinitarismul modalist. afirmat că Fiul este mai mic decît Tatăl. Subordinaţianismul este o consecinţă a disputelor teologice triniCombătînd pe eretici. socotind pe Tatăl şi pe Fiul un singur Dumnezeu. La Origen. antitrinitari devin şi socinienii. Subordinaţianismul. unii scriitori ortodocşi au tare şi hristologice. A cesta a fost combătut cu vigoare şi de Ipolit. el este filozofic. dar a întrebuinţat unii termeni care nu erau po­ triviţi. nu o putere şi nici o altă formă sau un mod al Lui . 7 e făptură a Tatălui (iroÍTjjxa sau sv7 ¡tóv). efectul platonismului asupra teologiei lui trinitare. Pentru a deosebi personal pe Fiul de Tatăl. Din punct cîe vedere filozofic. El se observă la Iustin Martirul. a servit în parte ca pregătire pentru arianism în secolul al IV-lea. Origen. el spune că Fiul nu este de aceeaşi fiinţă. numiţi şi unitarieni. T er­ tulian şi Novaţian (în D e T rinitate).EREZIILE 207 dalist. pe care adversarii îl acuzau din cauza aceasta de «diteism». Lactanţiu. ci a devenit. iar în cel dinamic spre stoicism. iar Tatăl a compătimit. La Comodian. ci şi necesitatea de a arăta că Fiul esie deosebit de Tatăl. Arnobiu. interpre­ tând aşa locurile în care Iisus Hrislos zice că este mai mic decît Tatăl şi în care vorbeşte despre supunerea către Tatăl. la Irineu.

2 voi. M üncben. şi biblio grafia. 1973. 334 ş. şi practici locale. L e s o rig in e s d u d o g m e de la T r in il'e . p. Prima este cea a discuţiei ini re episcopii Poli carp al Smirnei (| 155) şi A nicet al Romei (l!). H. nr. I e s acte. > Prima care a produs discuţii şi unele neînţelegeri a fost cea privitoare la data Paştilor. K i r s c h. ed.IT. M a r c u s . 3/4. op. V o i c u. G. 2-e éd. P.. p. Controversele pascale Răspîndirea creştinismului pe o suprafaţa mare a Imperiului roman. i ('< > I ¡ < n >vn pasee. care au constituit cu timpul deosebiri mai mult de ordin practic privind cultul şi disciplina.ai decurs în trei faze. W .u. tra ta te le de Is t o r ia d o g m e lo r. 1969.u. 1925. Louvain. G r i 11 m e i e r. 1. G. Mo!ivii! lor este arătat mai tîrziu.u. D e r S u b o rd in a tia n is m u s . (B ibliographie). începutul acestei diferenţieri nu este bine < 'unoseut. p. D e R i e d m a t t e n . 195— 206. 405 ş. L e C h r is t d a n s la tra d itio n c h r é lic n n e : D e I ’ăge a p o s to liq u o á C h a lc é d o in e (451). «O rtodoxia». Novat şi Novaţian. c it. H. Paris. Controverse şi scMsme : Data serbării Paştilor. 1929. B¡. Dintr-o scrisoare a sfîntului Irineu. B i e h 1 m e y e r -1" ü c h 1 e . la o dală pe )* Capitol re ct. A.iua şi felul serbării Paştilor. p. I. 3. o p cit. a uşurat formarea unor tradiţii. 1935. 1928. C h e v a l l i e r .s d u p r o c e s de P a u l do Samosate. M. 1952 C.u. op. 797— 799 ¡ 804 . citată de istoricul Euse­ I > 11. 337 ş.. B a r d y.. la atîtea popoare. 6. E. nr. între Bisericile din Asia proconsiilara şi din unele provincii vecine şi între celelalte Biserici din răsăi ii şi din • pus. Botezul ereticilor. X III (1961).v iat ■!.D a m m e. ¡P o p o v i c i. 1. H e f e l e . pv or. i şl ie că cele dintîi discuţii s-au produs la jumătatea secolului I!. in timpul împăratului Antonin I iu (138 — 161). A s p e c t e d o c trin a re d in s c r ie r ile c r e ş tin e a le s e c o lu lu i I I . P a u l de Sa m o sate. p. X V I (1965). l e b r e t o n . Rom a. H r is t o lo g ia P ă r in ţ ilo r a p o s to lic i.. 1. Fribou rg. J. G r o s u. Ş e s an . H is t o ir e d e s c o n c ilc s . 1. c it. en ciclo p ed iile te o lo g ice la num ele e re ticilo r şi ereziilo r .1 KW»). P . Melitie . 1907. p.. D e p la to n is m o Pat ru m . «G lasul B isericii». cit. p. Ipolii. 148 ş.208 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă BIBLIOGRAFIE La J .. i-i au deosebiri cu privire 1> '/. 1963. 1. Paris.u. op. la num ele resp ectiv e. A r n o n . 453 ş. io . J . L e c l e r c q .

creştinii au păstrat această dată ca timp al Paştilor lor. şi creştinii — zice Irineu — au avut pace : «Şi cei care ţineau şi cei care nu ţineau» (nat wv ttjpouvtmv y. chiar în sînul Bisericilor din Asia .'j. Creştinii din prima categorie serbau deci Paştile la aceeaşi dată c i iju d e ii (14— 16 nisan). la 14 nisan (Răstigni­ rea) şi duminica (Învierea).atoey. 24. Deoarece Răstignirea şi învierea Mîntuitorului s-au înţîmplat la vremea Paş­ tilor iudaice. Irineu scrie că Policarp s-a dus la Roma în timpul lui A nicet şi că ar fi avut unele mici neînţelegeri privitoare la serbarea Paştilor. în această controversă au intervenit doi ep isco p i: Meliton de Sardes şi Apolinar[e de Ierapolis.. pe la 167— 170 s-a provocat o controversă pascală la Laodiceea Frigiei. Se cunoaşte o altă discuţie locală.De~7dârfe timpuriu trebuie să fi existat deosebiri cu privire la timpul şi la data serbării Paştilor între iudeo-creştini şi ceilalţi creş­ tini.. Anicet a îngăduit lui Policarp să săvîrşească Sfînta Euharistie la Roma. cei doi episcopi au rămas în bune rapor­ turi şi în comuniune bisericească. Deşi n-au căzut de acord. indiferent de data lunii. amintind vineri răstignirea. Isto r ia b is e r ic e a s c ă . A nicet pe obiceiul păstrat de la înaintaşii săi. Primii ţineau adică data lunii cînd a avut loc Răstignirea şi învierea Mîntuito­ rului. care serba Paştile în felul său.ov).ov) iar învierea ca Paştile învierii (Ilao^a avao'ctxotp.l tSv ¡i 7 ( TTjpouvxcuv. \ ■ .. de unde numele ce li s-a dat de «qum ^decimani» (Teoaapsay.0 cunoaştem (se crede că pe la 155). fiecare din ei se baza pe o tradiţie veche : Policarp pe cea de la Sfîntul loan şi de la alţi Apostoli. ceilalţi serbau duminica după 14 nisan. indife­ rent de ziua săptămînii . Nici unul din ei nu a putut să convingă pe celălalt ca «să ţină» sau «să nu ţină». V. probabil în legătură cu apariţia montanismului. Controversele pascale arată că cei din Asia ţineau datele morţii şi învierii Mîntuitorului după calendarul iudaic. 15— 17). ' .EREZIILE 20 9 care 1 1 . ludaizanţii serbau Pascha iudaică. Cele cîteva fragmente 14 — Istoria bisericească . Din context se vede că obiectul acestei «ţineri» şi discuţii era ziua de_14 nisan ca dată a Paştilor. Răstignirea era serbată ca Paştile răstignirii (Hao^a oi:aopu>ai[i.a'cl'iai). iar du­ minică învierea. Ceilalţi creştini au lăsat sem­ nificaţia acesteia şi au serbat ca Paşti învierea Domnului. Eusebiu. din ziua de 14 a lunii (quartodecima). ceilalţi ţineau ziua săptămînii.

propaga la Roma obiceiul de a serba Paştile după legea iudaică. Pe la 190 sau curînd după acest an. Apolinarie se baza pe cronologia Evangheliei după Ioan. cînd deosebirile privitoare la data serbării Paştilor produceau discuţii pasionante la Roma. iar sino­ dul s-a opus cererii1 autoritare a lui Victor. ierarh autoritar. Policrat a convocat în sinod pe episcopii provinciei Asia. jertfind adică mielul pas­ cal : el susţinea că în acea zi s-a jertfit Mîntuitorul însuşi. Meliton şi Apolinarie erau amîndoi quartodecim ani. la sfîrşitul secolului II. de a-şi schimba tradiţia . dară nu vor da urmare invitaţiei lui. unde se găseau şi creştini quartodecimani din Asia. Obiceiul acesta venea din Asia. invitîmlu-i să se întrunească în sinod şi să adopte practica pascală romanii. Victor a vrut să excludă din comunitatea bisericească grupul Bisericilor din Asia. Hpiscopii din Asia întemeiau practica lor quartodecimuiM pe tradiţia apostolică. V. care era a celor mai multe biserici. Eusebiu sc rie că în urma răspunsului lui Policrat. schis­ matic. a scris episcopilor mai însemnaţi din afară. (Jn preot. păstrată din generaţie în generaţie (liuselmi. lui Policrat al Efesului şi altora din Asia. la 14 nisan Răstignirea şi moartea. nu ne lămuresc asupra m oti­ vului ei. dacă nu eretic (montanist sau gnostic. fiind în această privinţă un precursor. 53). Is lo r ia bisu riccd u câ. deci ca şi iudeii (Tertulian. De p r a e s c rip tio n e h a e r e tic o r u m . Apolinarie combate părerea celor ce susţineau că la 14 nisan M întuitorul a săvîrşit Pascha iudaică obişnuită. Motivul controverselor pascale se lămureşte mai bine în a treia controversă. după unii). Victor. Este interesant că Apolinarie voia să pună de acord Evangheliile cu privire la data morţii Mîntuitorului.270 IST O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă păstrate. privitoare la această dispută. . Blastus. Policrat a răspuns episcopului Romei printr-o scrisoare de o energic semnilicativn. 23— 24). pascală. Episcopul Romei. controversa lor avea deci alt motiv decît data Paştilor. la 13 nisan a avut loc cina cu Sfinţii Apostoli. murind. episcopul V ictor s-a hotărît să condamne practica lor şi să pună astfel capăt deosebirilor şi controverselor pascale. vorbind probabil în nu­ mele episcopatului italic. V ictor ameninţa pe episcopii Asiei cu excomunicarea. între episcopii Victor I al Romei (190— 199) şi Policrat al Efesului.

fără a înceta opoziţia dintre ei. Irineu. in scrierea F ilo so iu m en a .EREZIILE 211 ca eretice (w? <v sxepo8 o$o6 sac). la Roma la 18 martie. pe care apoi l-a condamnat şi Calixt. Ipolit îi imputa totodată aba­ teri de la practica bisericească în chestiunea disciplinară. Totuşi. să nu excomunice «toate Biseri­ cile lui Dumnezeu care ţin din tradiţie un obicei vechi». A ceastă alegere a fost precedată de o polemică provocată de erezia antitrinitară şi de ches­ tiunea disciplinară a penitenţei. data Paştilor a variat şi după Sino­ dul I ecumenic între Roma şi Alexandria.)Era prima dată cînd un episcop lua o asemenea măsură gravă. «dar aceasta n-a plăcut tuturor episcopilor». iar în Răsărit la 21 martie. Din scrisoa­ rea lui Irineu aflăm că deosebirea privea nu numai ziua Paştilor. amînîndu-se cu o săptămînă dacă se întîmpla să coincidă cu Pascha iudaică. iar Sinodul ecu ­ menic a stabilit apoi ca ziua Paştilor să fie prima duminică după lună plină după echinocţiul de primăvară ( 2 . Ipolit era un om foarte învăţat. scriitor fecund şi teolog de v a ­ loare. între care cea mai însemnată era a Sf. vorbind în numele fraţilor din Galia. încă înainte de Sinodul I ecumenic. al cărui sfetnic devenise ca diacon. afară poate de unele mici grupuri. dar cei din Asia şi-au păstrat obiceiul. Sinodul de la Arelate (314) a hotărît ca toţi creştinii să ţină Paştile «într-o zi şi un timp în toată lumea» (canon 1). abuzînd de încrederea stăpînului său (Calixt fusese sclav). El a combătut antitrinitarismul. Ipolit arată pe Calixt ca eretic antitrinitar şi ca avînd înainte de episcopat o purtare aventuroasă şi necorectă. a lui Calixt (Calist) şi a lui Ipolit. o parte pe Ipolit. El acuza pe . s-a produs dintr-o îndoită alegere de episcop la Roma. o parte din credin­ cioşi a ales episcop pe Calixt. 2. după moartea lui Zefirin (pe la 217). ei au adoptat regula generală. Schisma lui Ipolit Cea dintîi abatere de la disciplina Bisericii în ordine cronologică. Din cauza deosebirii ciclului pascal în uz şi a datei echinocţiului. La moartea lui Zefirin.1 martie). Nu se ştie dacă Victor şi-a retras e x c o ­ municarea. declarînd printr-o epistolă pe toţi fra­ x ţii de acolo scoşi din comuniunea creştină (¿xoivojvrjToo'. de unde cunoaştem faptele. El cîştigase apoi încrederea episcopului Zefirin. Victor a fost mustrat şi îndemnat prin scrisori. ci şi durata Postului premergător.

episcopul Cartaginei (249 — f 14 sept. scriitor cunoscut. Nemulţumirea partidei indul­ gente de la ( 'arlagina s-a comunicat prin scrisori şi la Roma. O parte din confesori ¡şi alţi patru preoţi afară de Novat. Ipolit şi Ponţian. i-a pus capăt prin deportarea lui Ponţian şi a lui Ipolit în Sardinia. deşi el s-a K'lugiat în timpul persecuţiei. Ciprian. La Cartagina. la 235. au fost cinstiţi ca martiri ai Bisericii Romane. Murind mar­ tir în această persecuţie episcopul Romei. iar admiratorii lui Ipolit i-au ridicat o statuie de marmură lîngă mormînt. deşi era îndreptăţită. în frunte cu preotul Novat. Atitudinea lui Ciprian. Ciprian a scris la Cartagina sa fie supuşi penitenţei. tolera căsătorii secrete (în­ tre soţi de clase sociale deosebite). susţinuţi şi agitaţi de un laic ambiţios . crilicînd abuzul confesorilor. precedată cu puţin de una la Cartagina. unde schisma s-a stins prin împăcarea şi moartea celor doi episcopi. primea eretici în Biserică. Luînd cunoştinţă că mărturisitorii (c o n ie s s o r e s ) dădeau cu uşurinţă scrisori de recomandare pentru reprimirea în Biserică a celor care au apostaziat în persecuţie (lap si). fără penitenţă. Un grup de credincioşi. Ambele slau în legătură cu si­ tuaţia creată în Biserică de persecuţia lui Deciu (249— 251). s-a opus măsurii luate de episcop. de unde s-a Itimis Slinlnhii Ciprian o epistolă jignitoare. Novaţian. opoziţia se organizează. altul decît Novaţian. care primeau pe cei «căzuţi» cu zecile şi cu sutele. prima statuie creştină cunoscută (descoperită Ja 1551. Schisma de la Roma a durat şi sub urmaşii lui Calixt — Urban şi Ponţian. a provocat nemul­ ţumiri. din care făcea parte un preot învăţat. Biserica Romei a fost condusă 1-1 luni de colegiul presbiterilor. Amîndoi. acuzîndu-1 de severitate.212 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ Calixt că ierta păcate grele. El a răspuns preotu­ lui Novii(ian. 3. explic indu-i situaţia. Fabian. 258). admitea în cler bigami (căsătoriţi a doua şi a treia oară). azi la muzeul Lateran). Schisma Iui N ovat şi Novaţian La jum ătatea secolului al III-lea s-a produs la Roma o nouă schismă. Persecuţia lui Maximin Tracul (235— 238). la Roma. se refugiase şi conducea Biserica sa prin scrisori şi prin oameni de legătură. şi neputîndu-se face alegere îndată.

Novaţian a încercat să cîştige de partea sa şi pe Ciprian. Novat de la Cartagina. Secta novaţiană a reuşit să cîştige aderenţi în Apus şi în Răsărit. Felicissimus. opo­ ziţia avea motive personale. VI. Corneliu contesta alegerea şi hirotonia lui Novaţian. care se socotea ade­ vărata Biserică. Dionisie al Alexandriei i-a dat un răspuns. Novaţienii s-au numit în adevăr aşa. în aprilie 251. unde fusese ales episcop Corneliu (250—253). Dar la Roma. durînd sute de ani. curaţi. Atunci Novaţian a dat sectei sale caracter rigorist. şi Novaţian de la Roma. care face din scrisoarea sa o podoabă a genului epistolar (la Eusebiu. inducînd în eroare cîţiva episcopi din provincie (Eusebiu. VI. candidat la scaunul episcopal. In Asia Mică. In iruntea unei partide ca re . faţă de lapsi.EREZIILE 213 şi bogat. înainte de sfîrşitul pregătirii (catehumenatului) şi fără să fi primit punerea mîinilor după botez. în­ treţinea nemulţumirea celor «căzuţi» împotriva episcopului. 45). lămurind lucrurile prin scrierea sa D e lap sîs. înlăturau pe cei care săvîrşeau păcate grele după botez. Prin sinoade s-a stabilit obligativitatea penitenţei pentru lapsi. Corneliu a fost recunoscut de m ajoritatea episcopilor Italiei şi de cei din afară. dar la Roma situaţia s-a agravat.1 acuza de slăbiciune. Isto ria b is e r ic e a s c ă . s-au unit în opoziţie şi în schismă contra episcopilor lor. deşi trimişii lui au căutat să provoace agitaţii în acest scop. 43.Ei rebotezau pe cei veniţi la secta lor. se agita Novaţian. Ciprian a comunicat măsurile luate şi la Roma. care era indulgent. Ca şi la Cartagina. Isto ria b i s e ­ r ic e a s c ă . 9). Simţul Ciprian a pus ordine în Biserică. ea s-a unit cu montaniştii şi cu quartodecimanii. se făcea opoziţie lui Corneliu pentru indulgenţa lui. căsătorie. interziceau a doua. Novaţian şi-a organizat partizanii în sectă. hirotonit diacon se pare în chip necanonic. Sfîrşitul lui Novaţian nu se cunoaşte. zicînd că se botezase greu bolnav (botezul clinicilor). Revenind la scaun. dar n-a reuşit. «cathari» (xoc&apot). El excludea pe cei «căzuţi». Nova­ ţian a fost ales episcop de partizanii săi în 251 şi a reuşit să fie hiroto­ nit. care s-a declarat de acord cu cele hotărîte la Cartagina. a excomunicat pe Novaţian. Un sinod ţinut la Roma. care era rigorist. El a încercat prin scrisori să obţină recunoaşterea sa ca episcop legitim al Romei din partea altora. spunînd că Biserica trebuie să cuprindă în sînul său numai oameni. -s-t— l t î AA 1 .

Ştefan era indulgent. La Roma se recunoştea botezul jşreLicilor şi nu erau „re^_ botezaţi cînd reveneau în sînuT~BlierIciT. al doilea urmaş al lui Corneliu. altul la Synnada. Ştefan a căutat să-şi impună autoritatea în chestiunea baptismală.Atitudinea faţă de novaţieni. în privinţa botezului ereticilor. dar a provocat o nemulţumire ca>e a rupi raporturile dintre ei şi episcopii din Asia Mică. Şic:Uin n-n pronunţai excomunicarea. în frunte cu Firmilian. care murise în persecuţia lui Trebonius Gallus. pentru a răspunde între­ bării unor episcopi din Numidia. un sinod ţinut la Cartagina (255). Alte Biserici erau mai indulgente: primeau pe erotici prin punerea mîinilor episcopului asupra lor şi prin admiterea lu SIinla Euharistie (în Egipt. Biserica africană. prezidat de Firmilian al Cezareei Capadociei. Palestina. în Frigia. pe la 230— 235 unul la Iconiu. şi în favoarea celor aleşi în locul lor . pe cînd Ciprian nu-1 recunoştea. Liniştea Bisericii a fost tulburată şi prin unele neînţelegeri intre episcopii legitimi. dar s-a lovit de rezistenţa Bisericii africane. Ştefan şi Ciprian au luat atitudini deo­ sebite : Ciprian s-a pronunţat împotriva celor doi episcopi contestaţi. nemulţumea de asemenea pe episcopul Romei.2 14 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă 4 . Apoi. In Africa. acuzaţi de slăbi­ ciune în persecuţia lui Deciu. dimpotrivă. O asemenea neînţelegere s-a produs între Ciprian al Cartaginei şi Ştefan al Romei (254— 257). în urma unui sinod ţinut înainte sub Agrippinus. în care Ştefan era mai sever decît Ciprian. A intervenit împăciuitor Dionisie al Alexandriei. Ca şi Victor în ch es­ tiunea pascală. pentru roliolezureu orei ici lor. Şlofan al Romei a ameninţat cu excomunicarea pe unii episcopi orionlali (Firmilian al Cezareei Capadociei şi pe Elenos de Tars).~eTnu era recunos'Cnt-şTcÎe~âceea ereticii erau rebotezaţi. a hotărît rebotezarea ereticilor şi a . Controversa baptismală fusese precedată do alte nemulţumiri. A ceeaşi hotărîre s-a luat în două sinoade ţinute în Orient. La cererea creştinilor din Spania contra a doi episcopi. Controversa baptismală (botezul ereticilor). stabilise rebotezarea ereticilor. Ştefan a voit să impună practica romană în Africa. la Roma). în frunte cu Sfîntul Ciprian.

negăsindu-se în Bise­ rică. în care au murit amîndoi. ci prin ea însăşi. 5. în lipsa lui Petru. nu pot săvîrşi valabile Sfintele Taine. taina era validă nu prin săvîrşitorul ei. contestîndu-i dreptul de a-şi lua puteri de urmaş al lui Petru. Izbucnind din nou persecuţia. Melitie de Lycopolis. a uşurat reprimirea celor «căzuţi». mai numeros. al doilea în cinste în Egipt. zicea Ciprian. din anul 258. Voind să aducă linişte în Biserică. Altfel. Petru al Alexandriei şi alţii au fost arestaţi sau s-au ascuns. Izvoarele istorice se deosebesc în arătarea începutului şi des­ făşurării ei. Sf.EREZIILE 215 schismaticilor. Schisma meîitiană S-a produs în Egipt. Ciprian a înte­ meiat această hotărîre într-o lunqă scrisoare către Jubaianus (e p is ­ to la 73). Nu poate fi decît un botez. episcopul de Alexandria. Pe cînd însă Ciprian recunoştea altor episcopi dreptul de a proceda cum vor crede mai bine. Un nou sinod. Ciprian şi Ştefan au rămas pe poziţiile lor. ei ar putea săvîrşi valid şi celelalte Taine (e p is to la 70). în timpul persecuţiilor de Ia începutul s e c o ­ lului IV. . în care critică violent pe Ştefan. Ciprian a scris lui Firmilian al Cezareei Capadociei. conducînd Biserica Egiptului — nu se ştie dacă în înţelegere cu Petru sau nu — a luat unele masuri şi a săvîrşit hirotonii dc episcopi la scaune ai căror titulari se gă- . fără să rupă legăturile bisericeşti. Ştefan al Romei a refuzat să primească pe trimişii lui Ciprian voind să cîştige mai uşor pe novaţieni. sub Galeriu (305— 311) şi Maximin Daia (305— 313). Ştefan voia să impună practica sa romană. Ereticii. după episcopul A le ­ xandriei. şi acesta nu poate fi valid decît săvîrşit în Biserică. a protestat împreună cu alţii împotriva indulgenţei lui Petru. a pus probabil capăt controversei. Persecuţia lui Valerian (253— 260). Episcopul de Lycopolis. A cesta i-a trimis o lungă epistolă. Meletie. ţinut în anul următor a hotărît la fel. Recunoaşterea bote­ zului ereticilor făcut în numele Sfintei Treimi a fost aprobată de si­ nodul de la Arelate (314) şi de Sinodul I ecumenic (325). Petru I (300— 311). Pe Sfîntul Ciprian chiar l-a criticat în cuvinte aspre. După Ştefan. fătărebotezare. Iritat de această hotărîre. pentru că nu au har.

in ia s.u. XIII ( 1!Ut 1). J . 1906. Fiind arestat şi Melitie. G ottingen. a r­ tico le le re sp e ctiv e .ul e r e t ic ilo r .e. melitienii au făcut în sccolul al IV -lea mari greutăţi Sfîntului Atanasie cel M are ( j 373) şi ortodocşilor. 440. X X X V (1959). 1. . L a c o n v e r s io n a u c h r is tia n is m e d u ran t I e s p r e m ie r s s i è c le s Paris. p. Paris. 133— 153. S. I). T h e T w o W ritin g s d e P a s c h a . 444. în tra ta te le de isto ria dogm elor.. d u III-e s iè c le . S. . ed. I. 9— 12. H is to ir e d e s c o n c ile s . P a s c a unei O ster. 3. • C h . op. Berlin 1969.u. ( ' o i n e a n ii. 1922. A c ta u lita te a tra ta tu lu i lu i T ertu lia n «D esp re p r e s c r ip ţia e r e lit'iloi -. 1. N o v a iie n . T e o d o r M. Idem. Paris. 119 ş.:i. Doct rina d e s p r e T a in a B o te z u lu i în p r im e le s e c o l e c r e ş tin e . P o p e s c u. C y p rien . ¡n ■Mili o|)(ili. . 1969. cit. nr.. n i < < i Toilor. T h e s­ salo n iki. I. E tu d e su r Ia t h é o l o g i e r o m a in e a u m ilieu .D a m m . X V I (1964). W olfgang Huber. P.u. BIBLIOGRAFIE V . P aris.. N o v a tia n i o p e r a q u a e su p er su n t. Hulw. in en ciclop ed iile teo lo g ice. O. 3. cit. 802— 8 0 4 . 580 ş. 1958.1 e i i. L a t h é o l o g i e d e S. d'A 1 è s. nr. p. învrăjbindu-i. p. P s e f t o g a s. 438 ş.T ii c b 1 o . 393 ş. D ie K in d e r ta u ie . el a continuat acţiunea sa schismatică printre creştinii din minele de la Faeno (Arabia). C a s e i .<■ i i . cu biblio grafie. / ! Ic te d e s P â q u e s d a n s l'B g lise d e s pères. ( !. 1907. U n ter su c h u n g en zur O s te r n ie ie r d e r a lt e n K ir c h c . 1971.i M oldovei şi S u cevei». şi 122 ş. L a t h é o l o g i e d e S. N. 793.. iîn unire cu arienii. H ipolit d 'A les.< B i li I m e y e r . Paris. Ca şi novaţienii. Melitie a fost excomunicat de Petru al Alexandriei din închisoare. A d. n u n ei p rim u m in un u m c o ll e c t a a d iid e m c o d ic u m q u i a d h u c ex ta n t. în «M itropolia A rdealului». . 1972. H e f e l e . D i e r c î s . 797— 799. 1925. B a r d y.’ . p.u. F. Turnhout.in.u. op . scriind clerului şi credincioşilor să rupă legăturile cu el. N o v a ţ i a n . M elito's of Sard es. s-a dus la Alexandria şi a organizat Biserica sa schismatică. în «O rtodoxia».L e c l e r c q . 334— 444. nr. p. P aris. nr. P r o b le m a s t a b ilir ii d a t e i P aştilor.2 16 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ seau atunci arestaţi.. p. H ip p o ly te . A ceasta a adus tulburare şi nemulţumiri în Biserica Egiptului.1. melitienii se socoteau Biserica ade­ vărată. în > «O rlo iio xi. V I (1961). După unele ştiri. 1 > :•I'. Petru şi alţi patru episcopi au murit martiri f M elitie a fost eliberat. I’ < |> <■-. 1949. dar despre care nu se mai ştia nimic. numind-o «Bise­ rica martirilor».. p. A f» . K i r s c h .i’-. 1963.

Apoi era A p o sto lu l. în e p o c a a p o s to lic ă . care este un fel de catehism. obiect de învăţătură îl constituie de la început E v a n g h elia Mîntuitorului. ca Sfîntul Clement Romanul. p ro f. Ea se făcea la început după primirea botezului. M.1 secolului I. această activitate era în grija Bisericii.ul creştin c a fiind filozofia cea adevărată..din tim m n"peTseCTrtill6 r'->âu T o s î introduse si_ martirologiile si s-au asociat în latura populară şi apocrifei». De timpuriu. în Rînduiala apostolică. Fiind între­ bat la judecată despre locul în care se adună creştinii şi despre învă* C ap ito l re d a c ta t de P r.. Primul mai bine cunoscut este un""fÎTozoTTrecuF la creştinism^ Justin Martirul (■ 165). Sfîntul ignaţiu al Antiohiei. Cezareea Palestinei. Mărturia o d ă js m e r e a In v ă iă t m a . In fine pregătirea pentru Sfîntul 5oîez~a constituit im prilej pentru îndrumări organizate în creştinism. De mare autoritate s-au bucurat apoi îndrumările din scrisul Părinţilor Aposto­ lici.EREZIILE 217 începuturile învăţămmtului creştin. care în­ )' văţa m. în sinul comunităţii^ Pe lîngă h arismatici.reşl±rrii~ru' învăţătură.. JBiu— s&cqIuI. Astfel. Ei se găsesc printre (. didascalii învăţau pe credincioşi învăţătura cea nouă. P. cuprinzînd pe scurt ceea ce mai ales învăţau cei care voiau să primească botezul. încă înainte de sfîrşitu. învăţămîntul creştin era harismatic : Apos­ tolii. Şcolile din Alexandria. învăţătura creş­ tină începe să preceadă botezului. cum erau a p o lo g e ţii. învăţau pe credincioşi şi cle rici.c e ­ lo r d o is p r e z e c e A p o sto li. sau colecţia de epistole apostolice. scrisă fie din «împreună-trăirea evangheliştilor cu Mîntuitoruî». Antiohia şi Edesa * . fie «în urma chemării speciale».~ Ju stin a fost arestat în persecuţia lui Marcu Aureliu. şi a unor didascali laici. cum era cazul Apostolului Pavel. care lămureau unele mo­ mente din viaţa Bisericii.11. profeţii... Apoi s-au asociat şi elemente «apostolice». care circulau de la o comunitate la alta. PapieTcTin Ierapole. neînregislraFe"‘m scrisul canonic. in Tradiţia ’celor ' 12 Apostoli^ şi_ altele.J5fîntul Policarp al Smirnei şi altele. care au produs cursuri şi chiar şcoli «pentru catehumeni».aJ-tir^deVjăj. Ş e s a n . credincioşi cu mai multă cultură. D id a sca lii aveau anume această misiune a învăţăturii.

pentru abaterea de la dreapta credinţă şi altele.i mulţumirea. fie necesitînd formu­ larea de termeni noi. primea acum la sine şi în­ văţa pe alţii învăţătura cea adevărată. T e r m in o lo g ia creştin ă. A cestea au fost apoi latinizate de Tertulicin : ecclesia. care însemna înainte o «adunare». 26). Sfîntul Ignaţiu a folosit cuvîntul xathoXixoi — catolic. îi comunicam cuvintele adevărului» (A ctu l m a itiiic . în Biserica din Antiohia. orthodoxus. mersese din profesor în profesor. ¡' \ Astfel cuvîntul. Ju stin a indicat casa unde se adună auditorii lui. Sco-cvjp sau Kupio? pentru Mîntuitorul şi Domnul. pentru desemnarea adepţilor lui Hristos (Fapte 11. cunoscută spre sfîrşiliil secolului II. otoaoxaXetov). I. episcopul Teofil al Antiohiei ( j 183— 185) a definit pe la 180 termenul rA jia Tpii. care însemna întinderea «peste totalitate» . Istoricul Eusebiu scrie ( < ea exista de mult (Isto ria b is e r ic e a s c ă . Fiul . care au determinat şi o terminologie specifică. A fost apoi formulat cuvîntul nou de /piaxiavoC. sp'eeifici. Dominus. catholicus. şcoala catehizării (xo x i f xa. aîpeoiQ eres. sxxXt)oî4. pentru a doua venire a M în tu itoru lu i. din cuvintele — folosite în Noul Testament op&o? şi 8 o£a -— cea adevărată ■ corectă — mărire — credinţă. Verbum. V. haeresis şi altele.ipzm<. 10). iar des­ pre învăţătura sa a spus : «Cui voia să vină la mine.lui Dumnezeu . adunarea (pentru învăţătură) a credincioşilor (tj x(7)v utaxiov oiaxpipTj) sau doar şcoala din Alexandria (xo xax’ ’AXe|âv- . Prima şcoaîă creştină publică a fost Şcoala din Alexandria. în continuare au fost apoi definite sensurile specifice pentru noţiunile de Aoţoc — Cuvîntul lui Dum nezeu. compus din xaxâ şi okixâs. pri\ / mea acum sensul specific-^ de întrunire liturgică şi organica a creşti­ nilor. care. —•Sfînta Treime. în plină înflorire. Pentru indicarea caracterului universalist al B i­ sericii. cea în care găsise el msiv. înainte de con­ vertire. adică de «biserică» (Matei 18. III).. — creştin. purusia. Pentru-definirea adevăratei cre ­ dinţe creştine a fost compus cuvîntul op&oooţoc i ortodox. 17). Justin. fie prin adoptarea unor cuvinte vechi la sensuri noi.218 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ ţătura lui. Trinitas.xju. i Şcoala alexandrină are diferite n u m e : Şcoala cuvintelor sau învă­ ţăturilor sacre (oioaaxaXetov -tujv isp«Bv Xoţwv) . Învăţătura Mîntuitorului Hristos a venit şi cu probleme noi. Hapouota \— Parusia.

creatorul unei filozofii religioase şi al unei atmosfere în care au trăit şi de care au fost influenţaţi şi teologii alexandrini . în legătură cu evanghelistul^^jjrgk.~V)7 primuT profesor al şcolii alexandrine. mai tîrziu Didim cel Orb. A le­ xandru. Panten care este primul cunoscut pe la anul 180 şi-a conti­ nuat activitatea şi în timpul lui Septimiu Sever şi Caracalla (193— 217). Urmaşul lui Panten. şcoala creştină se putea măsura cu orice şcoală filozofică. şcoala din Alexandria^ devine o instituţie bine înteme­ iată. Dionisie. Iraclas. cu un şir continuu de conducători iluştri. nu ca instituţie a Bisericii. Cu însemnătatea ce i-a dat Clement Alexandrinul şi mai ales Origen. De v iris illu stribu s. cu mare faimă şi influenţă asupra teologiei creştine. cînd a izbucnit persecuţia de la 202— 203 şi cînd a părăsit oraşul.EREZIILE 219 ■Speiav StSaoy. în timpul persecuţiei lui Sep.aXetov).limiu Sever. (Ieronim. Clement A lexan ­ drinul. Origen a luat conduccrea ei. a avut ca urmare faptul că au fost continuu învăţători creştini acolo ( e c c le s ia s tic i d o c to r e s ). Şirul conducătorilor şcolii după el este cunoscut pentru tot secolul III şi în parte din secolul IV : Oriqen. fără însemnată influenţă asu­ pra Bisericii. 38 şi 69). mărimea şi importanţa sa ca oraş. ceea ce nu pare probabil. Ea pare a fi început din iniţiativă particulară. Ieronim o numeşte (ecclesiastica) schola xaxvjx^oscuv (D e v iiis illu strib u s. Pieriu. cu numeroşi auditori. Iustin şi a altor profesori particulari. la cererea unor elini şi creştini dornici de învăţătură. Spre deosebire de şcoala Sf. frecventată de un număr mic de auditori. A colo trăise Filon. acolo se învăţa neoplatonismul în secolul III. Ultimul conducător cunoscut Rodon. M acarie . Petru. Prin aşezarea. adăpostind vestita bibliotecă a Ptolomeilor. Prin . 36). (A pologetul Alenagorâ^) este socotit de istoricul bisericesc Filip ele Side (sec. Creştinismul care a prins rădăcini în Alexandria din epoca apos­ tolică. urmaşul lui Didim. conducea şcoala. cu un program dejrursuri. ^Grecî| |udeiiilgnosticii şi alţii aveau acolo şcoli însem­ nate. ca adevărată şcoală de «teologie». după Ieronim. Alexandria era unul din cele dintîi şi mai cău­ tate centre culturale ale lumii_vechi. Teognost. a plecat la Sida (în Pamfilia) şi s-a stabilit acolo în timpul lui Teodosie c e l Mare (379— 395). prin mişcarea de idei şi de popoare.

itirliIorii siii începători colaboratorului său Iraclas. el învăţînd pe cei mai înaintaţi. 5e~poate zice că învăţămîntul creştin s-a înfiripat şi dezvoltat ca o necesitate teologică şi culturală a creştinismului. ci şi de catehumeni şi chiar de unii elini.i cum o făceau cei vechi. a audiat pe neoplatonicul Ammonitis-Saccas. care l-a avut pro­ fesor la Cezareea Palestinei. Aşa umblase mult Clement Alexandrinul. ca "şT p rin scrieri şi imne. Invăţămîntul predat în şcoala catehetică alexandrină era urmat nu numai de creştini. îndeosebi a lui Qrig^n. un fost gnostic. Origen a încredinţat pe . pe cînd preda la şcoala catehetică învăţămîntul creştin. Ambrozie. Cum anume s-a organizat învăţămîntul creştin nu se ştie mai de aproape. probabil la Alexandria <•('('. care a avut la Alexandria pe cei mai însemnaţi reprezentanţi ai săi (_Basilide. La Alexandria. Este ştiut că gnosticismul. atraşi de faima profesorilor creştini. la vîrsta de 25 ani. învăţămîntul se preda astfel în două cicluri. Aceste discipline serveau ca pregătire pentru ciclul ur­ mător : morala şi leolo&ia. se făcea interpretarea Sfintei Scripituri^ care era baza învăţămîntului .i ce preda la CezareeaTun întreg ciclu ştiinţific : logică. el înflorea pe la jumătatea secolului al II-lea. li /. Din secolul IV şcoala a primit poate ajutor de la stat.iş. El a fost apoi ajutat de un creştin bogat.„Grigore Taumaturgul. Chiar creştinii dornici de învăţătură filozofică şi teologică mergeau în căutarea de profesori acolo unde erau aceştia. convertit de Origen.220 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R SA LĂ îndepărtarea episcopului Dimitrie şi numirea altui conducător. vindea manuscrise ale operelor scriitorilor profani pe care le poseda. la Alexandria. şi că. în legătură cu matematica şi cu sli(> <% 11 ini<i). iudaic sau chiar eretic. şi mai ales din CuvTntuT de m al [urnire c ă tr e O rig en al lui. pînă ce s-a oprit la Panten. Carpocrat) se orga­ niza şi răspîndea mai ales prin şcoli. Origen predase. Şcoala nu era întreţinută de Biserică. la A lex an ­ dria. în concurenţă şi prin analogie cu învăţămîntul elin. Pînă la un timp. Ce şi cum se preda se poate însă deduce din scrierile lui C lem £ itt-A lex a n d riii^ şi ale lui Origen. care încorona învăţămîntul predat de Origen. pentru a putea trăi. în studiul teologici.¡că (. se vede că şcoala a intrat sub autoritatea episcopului şi a rămas probabil aşa. Audiau probabil Şi iudei şi eretic i. ea nu avea local propriu. Origen însuşi. Valentin. dialectică. dornici să cunoască religia creştină şi poate s-o îmbrăţişeze. Origen.

e_drfi. înfiinţată şi condusă de O rig en . ei au plecat spre. Ea a dat Bisericii un învăţămînt teologic. acel C uvîn t d e m u lţu m ire pen tru O rigen . Şcoala de la Cezareea Palestinei a fost. după plecarea din A le x andria (la 231— 232).. convertindu-se la creştinism._Mergînd întîi la Cezareea.p.t.alexandriixă^şi cea raţionalistă antiohiană au caracterizat fiecare teologia şcolii respective. 2.Cgzji^eea_Palestiaei. . La Alexandria. unde aveau o soră căsăto­ rită cu un înalt funcţionar. din care cunoaştem învăţămîntul predat de acesta.ore T a u m a tu r g u l^ c. Teodor a ţinut în faţa unei mari şi alese adunări. o dogmatică. întorşi în provincia lor. între care pe cei doi fraţi din N eocezareea Pontului. 270). în urma hiroto­ nirii lui de către episcopii da. apropiate şi depăr­ tate — au ascultat şi admirat pe marele profesor la Cezareea.devenit episcopj şi aji-lucrat cu mult zel pentru Biserică Teodor este Gr[g. Origen a avut discipoli deosebiţi. Mulţi alţii — din Palestina şi din alte provincii. Şcoala catehetică alexandrină are o mare importanţă în viaţa B i­ sericii vechi.EREZIILE 221 creştin. a cărui ştiinţă şi personalitate i-a impresionat.iciL~la Antiohia era istoricogramaticaîă s'ău literală.. cu excepţia celor care nu admiteau existenţa lui Dum­ nezeu şi providenţa. Gîndirea teologică s-a întemeiat pe învăţămîntul şi pe exegeza şcolilor creştine. înainte de plecarea lor din Cezareea Palestinei.d.Bejriţ (în Fenicia) unde era o faimoasă jcoală. A ceştia erau dintr-o familie elină bogata. Teodor şi Atenodor. Profesorul discuta însă şi ideile metafizice ale filozofilor şi poeţilor clasici. o exegeză teologică. Faptul acesta a fost hotărîtor pentru evoluţia teologiei creştine în epoca marilor controverse hristologice. cei doi fraţi au .ierusalim :şi. Condamnat pentru aceasta de către episcopul său Dim itli^ Origen s-a stabilit la_ Cezar-eea^ unde a con­ tinuat activitatea didactică şi a terminat operele începute la Alexandria. După studii literare şi juridice făcute în oraşul lor. care-1 stimau mult pentru ştiinţa lui. A ceasta a avut mare importanţă pentru dezvoltarea lui şi a teologiei creştine. Firmilian . au cunoscut aici pe Origen. metoda de interpretare era de preferinţă aleqor. Tendinţa— „mi&tică.. La Cezareea. Învăţămîntul creştin se baza pe interpretarea Sfintei Scripturi şi era concentrat în jurul ei.

29— 30). La Antiohia Siriei s-a format o altă şcoală creştină.ipoi | A jitiohi. Cezareea Palestinei a avut apoi în E u seb iu pe cel mai învăţat episcop al său şi unul din cei mai de seamă creştini vechi. Este cunoscut din disputa cu episcopul Pavel de Samosata. dacă preda şi învăţătura creştină. unde om o şcoala creştină condusă de uiTanume Macarie. o atmosferă teologică. şcoală care era însemnată la Antiohia.spre sfîr. La începutul secolului al IV-lea este cunoscut ca pro­ fesor la Cezareea Palestinei P am iil (t c. . 2 . împreună cu Eusebiu. zis de S a m o sata.ne avînl în «ocolul al IV -le a prin studiile ei de exegeză biblicii. Şcoala din Antiohia. a fost hirotonit acolo ti preol şi . Lucian s-a stabilii .şitul secolului al II-lea . condu­ cătorul unei şcoli retorice «eline». 30). marele istoric bisericesc. El era un admirator al lui Origen. şi a avut printre elevii săi ş î apoi colaborator pe Eusebiu. zis şi do A id io lu a f Fî era dintr-o familie de seamă şi studiase la Edesa. nici dacă a avut vreun rol în începuturile şcolii creştine din Antiohia. A ceastă şcoală a fost continuată de alţii şi a luat m. i-a consacrat o parte din studii şi din activitatea literară. ca şi acolo. după ce episcopul reuşise pînă atunci să-şi acopere erezia. de la care cunoaştem atîtea din istoria învăţămintului şi a creştinismului în general. VIII. El a creat însă. 6 . Malchion era un om învăţat şi în ale teologiei.222 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ al Cezareei Capadociei a fost unul dintre elevii lui (Eusebiu.i. Nu se ştie dacă Origen a avut la Cezareea urmaşi imediaţi ca la Alexandria. şi mai ales cunoaştem pe Origen şi şcoala alexandrină. dintr-o familie însemnată . IX. 13. căruia. VII. Istoricul liuselmi are cuvinte de laudă pentru Lucian (Isto ria b i s e r i ­ c e a s c ă . . un distins preot. Isto r ia b is e r ic e a s c ă . pe care l-a dovedit eretic (antitrinitar) într-un sinod ţinut la Antiohia (268/269). după^spusa lui Eusebiu (Is to r ia b i s e ­ r ic e a s c ă . el făcuse studii la Alexandria. 310). 3. care era supranumit «Origen cel Tînăr». audi­ ind pe Pieriu. VI. 3). Cel dinţii cunoscut este preotul M alchion. în care au lucrat alţii. originar din Berit. cunoscută din secolul al III-lea prin unii din cei care au predat învăţămîntul acolo. şi el admirator al marelui profesor şi creştin. Nu se ştie în ce consta învăţămîntul lui Malcliion. în primele secole. Pamfil a îniiinţat pentru învăţămîntul creştin o bibliotecă însemnată.i condus şeoaja. începutul şcolii este legat însă de' L u cia n .

cu Diodor de Tars. VII.EREZIILE 223 După unele ştiri.. S. Ea a devenit mai însemnată în a doua jumătate a secolului IV. Sfînta §crîp u îaŢ jaaF ‘înai mult în scop exegetic. Ca şi Ori gen. Se pare de asemenea că el a căutat să corecteze cuvinte pe care nu le socotea potrivite. în persecuţia lui Maximin Daia (pe la 312). . El a făcut o revizuire a traducerii Septuaqintei.. Alături de Lucian— este amintit un alt preot antiohian învăţat.ctism. la Antiohia. . Lucian este însemnat mai ales ca recenzent al Sfintei Scripturi. Lucian a fost partizan al episcopului compatriot Pavel de Samosata şi de aceea a faşt scos din Biserică sub următorii irei episcopi de Antiohia. Lucian este cinstit totuşi ca martir. Ei cunoaştea de asemenea bine cultura elină.. în care se pare că a in­ trodus corecturi după textul ebraic şi după traducerea lui Teodotion. de la care s-a accentuat deosebirea exegetică-teologică in ire" cele două şcoli. Dintre ele. cea alexandrină a înclinat în filozofie spre platonism. neoplatonisnirsj_-e. Nu se ştie dacă şcoala antiohiană a avut un şir de profesori ca şcoala alexandrină. A cesta este so_( OtfrŢfe altfel izvor al^ arianismului prin exegeza şi teo logia sa. sau după locuri paralele. pînă la(303^cind ar fLxenunţat la erezie. fiind dus la Nicomidia. Lucian. îndeo­ sebi de studiul Vechiului Testament pe care-1 citea în limba ebraică.şi apărat creştinism uTTirîaţă“ impăr'atului. Şcoala antiohiană n-a avut idealismul şi ('lanul mistic al şcolii alexandrine. care se ocupa cu mult zei de studiul Sfintei Scripturi. D. la Cezareea Palestinei şi la Alexandria.cLe. Din istoria arianismului se ştie apoi."Interpretarea lui se deosebea ’de**T*aTexandrinilor. 32. care ~l-a numit mai mare peste vopsi toria ele purpură de la Tyr. fiind lite rală. ci un altul cu un nume asemănător. Balanos. Dorotei era un om cunoscut şi apreciat chiar de împărat.Dorctei. 2— 4).expli^ ca. dar a dat teologiei creştine pe cei mai de seamă exegeţi intre care şi pe Sfîntul Ioan Gură de Aur. unde a mărturisit . socoteşte că Lucian de Antiohia n-a murit ca martir. mort în sinul Bisericii. cea anliohiană spre arislotelişm. fost profesor la Atena. decît j eoloqic-apoloqetic. Eusebiu zice că l-a auzit şi el cxplicînd poporului Sfînta Scriptură cu mare îndemînare (Istoria b is e r ic e a s c ă . ca Arie şi alţii se numeau syU u cian işîî^ adică erau_cplegi de studii la Lucian si partiza n u lu i.

c are promova exegeza alexandrină . R îm n icu l-V ilcea. 36-1 ş.Egipt. Ş c o a la a le x a n d r in ă . Astfel se poate accepta o şcoală legată de Septimiu. agapele. ed.i îndeplinii în viaţa creştină. Cultul. 1903. Hurureşii.îl. Eugène de F a y e . op. 92 ş. H is to ir e d e l' é c o le d 'A le x a n d r ie au d éb u t d e I l l .u. Iii a menţinut unitatea şi solidaritatea comunităţii creş­ tine şî . L a je u n e s s e d 'O rig èn e . P . . 1930. o altă şcoală în J j a l i 4 era legată de Sfîntul Irineu al Luqdunului.. M. sau te o ­ log de frunte. B u cu reşti. 1. p. p.u. L u n g u l e s c u . amintită mai sus. 46 ş. sărbătorile. 31 ş. apoi şcoala copilcă din. Sirianul şi din cadrul c ă ­ reia a ieşit traducerea Bibliei numită «P e şitlo» în_secolul III . B ucureşti.u. 1925. Locaşuri de cult.u. B ucureşti. 1928. I. postările. C lé m e n t d 'A Ie x a . p. * C a p i t o l r e d a c t a t do P r . în tra ta te le de patrolo gie.. asemenea în JIF. Arta creştină * ( ‘u liu l ..u. p. p r o l . disciplina şi viaţa creştină. B u 1 a c u.. 165 ş.i apropiat pe credincioşi între ei. I. Paris. apo fşc. 1969. 1932. T e r­ tulian de la Cartagina şi urmaşul acestuia. ştim doar că ea pare să fie mai veche decît cea din Antiohia şi la ea a studiat LueiaJU A ceastă şcoală va juca un rol mai important în perioada următoare. p. M. 459— 473.. un rol locirlo însemn. 1931. M angâru. Ş e s a n . Bihlmeyer-Tüchle-Damme. care scriau mai mult în greceşte..d r ia .u. P rim i d id a s c ă li c r e ş tin i. P a tr o lo g ia . ¡KM. o p . 352 ş.. G. P o p o v i c i. ca Ipolit şi Caius. cit. P. M. _ BIBLIOGRAPIi..e s i è c le . P o p e s c u. şi bibliografie. la şco lile resp ectiv e. E.u.Ciprian f t 258) . Pe lîngă aceste şcoli organizate.e s iè c le . şi latineşte ca Miniuciu Felix şi Novaţian. Ş c o a la e x e g e t i c ă b i b li c ă din A n tio h ia . M. 72 ş. Liturghia. Paris. care a produs traducerea Bibliei. c il. K i r s c h . T. 1956. é t u d e su r I e s r a p p o rts d u c h r is tia n is m e e t d e Ia p h ilo s o p h ié g r e c q u e a u l l. C o m a n. au mai existat şi altele.. cimitire. fără însă a putea crea un învăţămînt adevărat şcoala siriacă iniţiată de T a ti an. p. 1936. în primele trei secole. 796— 797. 2. C a d i o u. cit.oala romană cu un şir de teo ­ logi.224 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ D esp re ş c o a la din E d esa. C le m e n t şi ş c o a la d in A le x a n d r ia .... Sfîntul. op. 34 — 4 1 . legate mai mult de personalitatea vreunui Sfînt Părinte bisericesc. La J .

teXex'/j (ceremonie. reînnoită de Traian. aovaŢiof^. a 0 pota[j. în alte locuri. ea încă se mai săvîrşea zilnic la jumătatea secolului al III-lea (Ciprian. îngăduinţa obţinută însă prin edictul de toleranţă al împăratului Galeriu de la Sardica. 6 6 . se mai săvîrşea miercuri şi vineri (în Egipt). XIV) şi probabil dimineaţa. missa şi alte numiri. iar in Apus. pe care o găsim cu acest nume. Se săvîrşea de asemenea la botezul catehumenilor şi în zilele de comemorare a martirilor. 3 . ¡xoa'cspta (sacramentum. pe lîngă cele cu care era cunoscută mai înainte (frîngerea pîinii. sau «non licet esse vos» — nu vă este îngăduit să existaţi (din 2 1 1 ) şi «nomen christianorum deleto» — să fie distrus şi numele de creştin (vezi la Tertulian. Cultul epocii apostolice s-a menţinut şi s-a dezvoltat în epoca următoare pe baza liturghiei Sfîntului Iacob. collecta dominica. Liturghia. ispoopŢta (lucrare . jertfă). din secolul al IV-lea. 18). s-a introdus obiceiul ca să se primească pe ncinîncate. încă înainte de sfîrşitul secolului I. fie mai de grabă pentru că adunarea creş­ tinilor şi unirea ei cu masa frăţească era greu de făcut zilnic. slujbă). poate şi în alte locuri (Roma. ca adunare cultică : ouvaCiî. Spania). irpoacpopâ. confiscînd sau distrugînd lo ­ caşurile. aşa cum mărturiseşte Pliniu cel Tînăr la începutul secolului II (între 111— 112) : «stato die ante lucem». ofrandă). potrivit lozincilor : «non licet esse christianos» — nu e permis să fie creştini (din 164 sau 165). 3— 15 şi în 304 . 58. (oblation. au înţeles importanţa cultului în Biserică şi l-au lovit prin măsuri de persecuţie.EREZIILE 225 «Păgînii» înşişi.■ D e d o m in ic a o ra tio n e . arzînd cărţile. seara. deşi îl denaturau cu închipuirea. din 30 aprilie 311. 4 . 34). xotval eu/ai (rugăciuni comune).a. dvacpopoc. interzicînd adunările creştine. cina domnească). ca a devenit de timpuriu săptămînală şi Euharistia -s-a despărţit de masă. Euharistia se săvîrşea dumi­ nica (în v ă ţă tu r a c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li. Centrul lui a rămas Sfînta Euharistie (eo^apistia = mulţumire). spunea : «ut denuo sint christiani» — de acum să fie creştinii (Lactanţiu. auvoooi. froaia (sacrificium.sfînta). 1 . E p is to le le 39. necunoscîndu-1. 57. 3 .. convivium dominicum (cu agapa). — Istoria bisericcascu . De m o rtib u s p ers. cmveXeooiS. A p o lo g e tic u m 4. In epoca postapostolică se mai numeşte : euXoŢia (binecuvîntare). La Cartagina. Săvîrşindu-se duminică dimineaţa. Fie din cauza legii contra asociaţiilor ilegale. taină).

65. pentru nevoile de moment ale comunităţii. A p o lo g e tic u m . Un frumos imn este rugăciunea de laudă de la sfîrşitul scrierii P e d a g o g u l a lui Clement Alexandrinul. vin şi apă : episcopul sau preotul liturghisitor făcea rugăciuni şi aducea «euharistii» (mulţumiri). denumită şi sărutarea sfîntă. cunoscuţi. precum şi cartea a VUI-a din scrierea numită de regulă C o n stitu ţiile A p o s t o lic e sau C a n o n e s e c c le s ia s tic i A p o sto lo ru m . penitenţii sau chiar necreştinii. . cu ochii ridicaţi spre cer. Rugăciunile erau parte improvizate. cu braţele întinse. 39). în care se făceau citiri largi din cărţile Noului şi Vechiului Testament. parte stabilite (pentru Sfînta Euharistie). Diaconii duceau Sfînta Euharistie şi celor absenţi (bolnavi.. chiar celor închişi.. precum şi ştiri şi reguli privitoare la cler. in am ic de săvîrşirea Sfintei Euharistii. o omilie (predică) asupra celor citite. la Tertulian. Muzica instrumentală nu era ă3misăTn cult. 67 . alta numită D id a sca lia A p o s t o ­ lilo r.. Atitudinea obiş­ nuită era cea de «orantes» : în picioare. .226 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R SA LĂ Pentru cunoaşterea cultului creştin din primele trei secole. nu avem un formular liturgic ci unele descrieri (la Justin Martirul. cea mai completă scriere liturgică veche cunos­ cută şi în prescurtare ca E p ito m e sau C on stitu tio p e i H ip p oly tu m ... una « C on sti­ tu ţiile b is e r ic e ş ti e g ip te n e » (este versiunea în limba coptă a scrierii lui Ipolit ’AiroaToiaxvj IlapâSoat? = Tradiţia apostolică — c. cîntaţi recitatfv7"sau imne creştine. Mai importante decît acestea sînt «C on stitu ţiile b is e r ic e ş ti» care cuprind indicaţii şi formule liturgice. dacă se putea). neputincoşi. La cult se adunau daruri benevole pentru ajutorarea săracilor. creştinii îşi dădeau sărutarea păcii. pentru împăr­ tăşirea ce urma să primească. rugăciuni comune . Cultul euharistie consta din două părţi : una didactică. în timp de pace. altele din secolul al IV-lea.. A p o lo ­ g ia I.. alta C on stitu ţia b is e r ic e a s c ă a p o s to lic ă . unele din secolele II— III. alta liturgică (sacra­ mentală) : se punea pe altar (masă) pîine.. celor de faţă.. 220).. . clerici şi credincioşi.. Sînt trei scrieri intitulate. Se făceau şi cîntări : psalmi din Vechiul Testament. după o rugăcune. foarte în­ semnată pentru istoria cultului creştin . semn al comu­ niunii lor în credinţa şi în dragoste. al împăcării lor. La prima parte a liturghiei putea să' asisle şi catehumenii.

răspunzînd . se făcea tăcere solemnă.după o lungă-JuemteniS. Acest amestec era uzual şi obligatoriu (loan 19. I se recunoştea caracterul de taină şi de jertfă. copiii. afară de Du­ minici şi de zilele de la Paşti pînă la Pogorîrea Sfîntului Duh. «potirul Euharistiei». (azima)s-a introdus în_Apus mult mai tîrziu (în secolele VIII-IX). 34). pîine. Pe lîngă ofrande euharistice — pîine şi vin — . Alte mărturii bisericeşti în această privinţă devin din ce în ce mai numeroase f Ian a tiu. apoi văduvele şi fecioarele din serviciul bise-_ ricii. Credincioşii o luau şi în călătoriile lor. . bani. ^ a lb i\ la început de lemn. Irineu. veşminte.EREZIILE 227 După aceea. dia­ conii. a fost condamnat. pe temeiul mărtu­ riilor apostolice. altele erau păstrate pentru nevoie. 'KÎV. încălţăminte. creştinii primeau trupul şi sîngele Domnului. S-a introdus obiceiul de a se îmbina pîinea cu vin. Primirea ei cu nevrednicie era socotită un mare păcat. pentru ajutorarea săracilor şi pentru întreţinerea clerului. femeile. în Sfînta Euharistie. fără vin. de la începutul secolului IV şi « G esta p u rg a tio n is F e lic is » dau foarte interesante şliri despre rezervele de obiecte şi alimente ale bisericilor. Iustin.. diaconii invitau pe asistenţii nebotezaţi. Cei c ăzuţi în păcate grele primeau Sfînta Euharistie doar . îm părtăşirea era precedată de mărturisirea păcatelor (În v ă ţătu ra c c lo r d o is p r e z e c e A p o sto li. Rugăciunile ei erau ascultate de creştini în genunchi. Ciprian). împărtăşirea "se făcea începînd cu clericii : episcopul. clericii inferiori. se săvîrşea Sfînta Euharistie. 1). Vinul era curat . « G esta ap u d Z en ophilu m ». Unele se împărţeau îndată. apoi de sticlă sau de metal. Refuzul de a primi pe unii creştini la Sfînta Euharistie era o grea pedeapsă. preoţi sau diaconi o bu­ cată din pîinea euharistică şi beau din potir. credincioşii aduceau la cult daruri în alimente. culoarea lui nu era stabilită. dar vinul era de obicei roşu. Celor absenţi li se ducea numai pîinea euharistică. preoţii. Pentru vin se întrebuinţa un potir (vrox^ptov. Credincioşii se apropiau pe rînd de altar Ţ«ad aram Dei starer>}7"pnnîeâu de la episcop. pe penitenţii şi pe eventualii necreştini să părăsească locaşul. Obiceiul unor comunităţi de a săvîrşi Sfînta Euharistie cu apă.. bărbaţii. «Pîinea euharistică» era dospită .«amin». Se închideau uşile. !n vin se punea şi apă.

iar uneori cu numele corespunzătoare ei în Calendarul antic (d ies so lis). Pliniu nu ştie în ce anume consta cultul creştin d u m inical. Alara d > Duminicii. dies dominica).T)biceiul iudeocreştin de a serba şi sîmbăta s-a menţinut la unii creştini. dar Biserica l-a interzis. 1— 2). după mărturii ce avem pentru . Tertulian. Este bine ştiut că nu împăratul a c r e a i a c e a s t ă sărl>ăloarc. Duminica a devenit sărbătoarea săptă­ mânală a creştinilor încă din epoca apostolică. In aceste zile se făceau şi adunări cu cult. Frecventarea cultului era obli­ gatorie şi regulată. In epoca postapostolică. ci că ea era ţinută de c r e ş l i n i î n c ă d i n epoca apostolică. în care creştinii se rugau fără a posti şi a îngenunchea. cum cred unii sectanţi. prevăd anu­ mite măsuri pentru lipsă n eju s tificată la maPmuTt ele trei duminici. el spune doar că se cînta antifonic «carmen Christo quasi Deo». în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li (XIV. el era un continuu control şi stimulent al vieţii morale. iar cei ajutaţi se rugau pentru ei.^ Sărbătorile creştine. după o mărturie foarte apropiată de vremea Sfinţilor Apostoli (în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li. Aducerea darurilor la altar şi împărţirea lor de către episcop da faptului un caracter sacru şi o semnificaţie înaltă. Din S c r is o a r e a lui Pliniu c e l T in ăr c ă tr e T raian . slationes). Iustin M arti­ rul (A p o lo g ia I. Arelate (314). aşa chiu era sabatul la iudei. Dionisic al Corintului. de cînd este cunoscută cu numele de «zi domnească» xoptaxTj Tjjxepa) şi c u destinaţia de zi de adunare şi de cult. ceea ce este foarte important din punct de vedere liturgic şi dogmatic. Meliton de Sardes. Episcopul comunica numele binefăcătorilor. Darurile se aduceau lui Dumnezeu şi se împărţeau ca de la Dumnezeu. ■ Duminica era serbată ca zi a învierii Domnului. săvîrşindu-se după aceasta. se ţineau în cinste zilele de post — miercuri şi < vineri (dies slalionarii. dar ea era despărţită de Euharistie. Corisîlntîn cel Mare a întărit-o şi generali­ zai-o şi peniru slat prin lege (321). zi de bucurie. mărturiile despre serbarea duminicii se în­ mulţesc. mărturie despre aeraşi a dau unii apologeţi (Ătenagora. Duminica era ţinută de creştini cu repaus . 67). Cultul ma­ nifesta astfel credinţa şi dragostea credincioşilor . Tertulian o numesc cu numele ei creştin (xoptax-/}. De o r a tio n e 20). se vede că Duminica se făcea şi agapă. VIII).228 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Cultul era şi un excelent m ijloc de educaţie şi de binefacere tot­ odată. Sinoadele Elvira (300).

fe r ia se x ta -v in e ri). în legătură cu învierea Domnului (Udea/a avaaraatjxov) era comemorată şi Răstignirea (Paştile răstignirii. cea mai mare şi cea mai veche sărbătoare creştină. 32. ’TsTorTcT b is e r ic e a s c ă . canon 6 ). ei au fost motivul controverselor pascale din secolul II. după un şir de ani. V ll. d) Alte sărbători creştine. era timp de bucurie. S-au făcut de timpuriu încercări de stabilire a unui ciclu sau canon pascal. spre deosebire de zilele de post iudaic (luni şi joi. un. Ilao/a aŢaopcoatjxov). Stabilirea datei Paştelui a făcut necesare studii astrologice. Cincizecimea coinci­ dea cu o sărbătoare iudaică. de la A lexandria <prin epistole pascale sau festive (sopzaazr/. Erau zile de tristeţe.. d ie s p e n te c o s t e s ).. Paştile fer aţi sărbătoare creştină generală. sau pentru a asculta omilia (Cartagina). 5 i vineri se ţineau de creştini cu post.... Din variantele şi interpretarea unui ca­ non (43) al sinodului de la Elvira (pe la 300). vineri a fost răstignit şi a murit. pascha) erau sărbătoarea anuală a învierii Dom­ nului. după Paşti. pentru săvîrşirea Sfintei Euharistii..EREZIILE 229 Egipt şi Africa în secolele III-IV. Ele sînt numite chiar sărbători (ferici q u a rta -m iercu ri.. Ca şi Paştile. Ori gen predica aproape zilnic. Zilele de mjerc.zi). p e n te c o s t e . c) C in c iz e c im e a JUsvxvjxoazri.deL i9 m W b i d e m ..spa. în care creştinii nu pos­ teau şi nu îngenuncheau la rugăciune.. Ea este. rezultă că se sărbătorea şi ziua a patruzecea (q u a d r a g es im a ) de la Paşti. în care să se prevadă revenirea perio­ dică regulată a datei Paştilor în aceeaşi zi. Deose­ birile cu privire la data. cu care a păstrat asemănare de nume. Sinodul de la Ancira (la 314) o numeşte «ziua cea mare» (tj ¡lejăl'/] 7 jp. Analolie.ciclu.. cu bucurie şi so­ lemnitate . C al­ culul se făcea şi se anunţa... era săr­ bătoarea Pogorîrii Sfîntului Duh. 20) : episcopul de Laodiceea. Se numea Cine ¡zecime şi tot timpul de la Paşti pînă la Pogorîrea Sfmlului Duh (50 de zile) . aşa cum duminica era cea săptămînală. VII. Dionisie al A lexandriei a întocmit un ciclu pascal de 8 ani (Eusebiu. în unele Biserici s-a menţinut încă mult timp obiceiul de a se aduna credincioşii zilnic. ea era precedată de post şi de nopţi de priveghere. nu­ mite ziua a doua şi a cincea) şi aveau justificare creştină : miercuri s-a hotărît de către iudei moartea Mîntuitorului. pe care unii creştini . b) P a ştile (K ăaxa.u1 i . în care creştinii se rugau în genunchi. Ziua învierii era sărbătorită cu mare evlavie. 1 4 = T 9 ) T — — —~ .

Probabil din secolul al IlI-lea se serba în Orient Epifania (’Euicpdiveta) numită şi T h eo ta n ia (0eoep<xveta). Clement Alexandrinul spune că o aseme­ nea /sărbătoare ţineau gnosticii (Basilide). dîndu-i deci sens eshatologic. la anul 304). Istoricul bisericesc Albert Ehrhard crede însă că prin ea se înţelegea arătarea Domnului la sfîrşitul lumii. adică arătarea Domnului. serbîndu-se la 25 decembrie. în secolul al IV-lea. pentru a o opune sărbă­ torii păgîne a solstiţiului de iarnă (n a ta lis soîis). la 6 ianuarie. în Biserica din Antiohia. 16— 17). sărbătoarea Epifaniei era generală în Orient. numite de asemenea q u a d ra g esim a . în acest secol. Prima mărturie o avem in M artiriul lui P o îic a tp (XVIII) scris ia 176. Pentru prima oară. unite cu acest fapt (Matei 3.sărbătoare veche cu una creştină. din care aflăm că zi iui morţii nuntii ului. iar Origen nu o aminteşte. Sărbătoarea coincidea cu înălţarea Dom­ nului. în Occident. prin care Biserica înlocuia pentru credincioşii ei o . Cei din Apus au introdus în schimb Epifania la 6 ianuarie. apoi s-a introdus în Biserica de Constantinopol în 379. nefiind încă cunoscută precis ziua morţii lor. numită «ziua naşterii» (ţsvs&Xio? Tjjxspa. în Egipt. Sărbătorile martirilor sînt din cele mai vechi. ca prima minune a Domnului. In unele cazuri se serba ziua mutării moaştelor martirilor (tran slu tio). se făcea amintire în această zi de Naşterea Mîntuitoruiui. Ea este menţionată într-un act martiric (al episcopului Filip de Heracleea.230 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ o ţineau în locul Cincizecimii. s-a des­ părţit sărbătoarea Naşterii Domnului de cea a Botezului (Epifania). era serbată de creştini cu adu­ nare şi cult. Creştinii orientali au introdus sărbătoarea Naşterii Domnului în a doua jum ătate a secolului al IV-lea. viaţa de veci. Se pare că sărbătoa­ rea nu era generală. ca o «zi sfîntă». în jurul anului 377. . Simbolismul creştin (Hristos este numit «soarele dreptăţii») uşura această coincidenţă. Cele 40 de zile de după Paşti erau o paralelă la cele 40 de zile de post dinainte de Paşti. de chemarea neamurilor şi de Nunta din Cana Galileei. luiUililia) pentru. Se pare că înălţarea Domnului era comemorată mai mult la Cincizecime. în amintirea Botezului Mîntuitoruiui şi a descoperirii dumnezeirii Sale. dies natalis. se ţinea ca sărbătoare corespunzătoare Naşterii Dom­ nului (N a ta lis D om ini) ziua de 25 decembrie. cum este cea a Sfinţilor apostoli Petru şi Pavel.

în unele Biserici din^ Apus. care a anchetat numeroşi creştini. ajunîndu-se vineri şi sîmbătă. Bisericile orientale nu l-au adoptat şi mai tîrziu sinodul quinisext (692) J-a_interzis (canon 55). deşi se bucura în mare cinste în rîndul creştinilor. zilele şederii Mîntuitorului în mormînt .a a a P e < dragoste) este totuşi admis în generai. Agapele.00). creştinii ţineau cu post zilele dinaintea Paştilor. postul s-a lungit apoi. Agapele aveau un rol important în viaţa creştinilor. Postul de sîmbăta era un «adaus» (superpositio jejunii). 24. In afară de zilele de miercuri şi vin eri. Pliniu cel Tînăr. vin). A cest post era general. Ele erau de regulă mese cumpătate (probabil cu pîine.EREZIILE 231 Nu se cunosc în primele trei secole sărbători ale Sfintei Fecioare. în care se mînca odată pe zi pîine cu sare şi cu apă.__cînd se ajuna de obicei pînă la orele 15. Postul. prin ajutorul ce se da celor săraci şi prin spiritul de comunitate în dra­ goste. dar durata lui varia. în unele Biserici se postea (ajunînd) o_zil în altele două în altele patruzeci de ore (Eusebiu.00. fructe. Necunoscînd caracterul lor. foşti creştini şi apostaţi în Bilinia. la ora a noua (15. ca prilejuri de desfrîu. peşte. iar în perioadele următoare chiar la mai mult. ajungînd la 40 de zile. 12). Augustin considera veche sărbătoarea Sfîntului Ioan Botezătorul. Acest obicei s-a introdus din opoziţie faţă de iudei. anticii le bat­ jocoreau cu scopuri calomnioase. Se crede ca aceste mese s-au despărţit de timpuriu de cult. le numeşte o «masă cuviincioasă». între care şi Roma. de către săvîrşitor şi de cei care mai voiau (VII. 4). s-a introdus din secolul III obiceiul de a posti sîmbăta. Obiceiul meselor comune numite. c a r e 1aveau în sabat zi de sărbătoare şi de bucurie. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . Obiceiul apostolic de a se lua o masă comună în adu­ narea creştină s-a menţinut. admiţînd doar că se împărţeau ajutoare şi se dădeau mese funerare sau la anivjarsări. El ştie că se . în amintirea şederii M întuito­ rului în mormînt şi ca pregătire pentru împărtăşirea de duminică. în Secolul IlI^postul s-a lungit la 6 zile. Din În v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o sto li se ştie că se mai postea cu prilejul botezului de către primitorul lui. deşi unii cercetători mai noi neagă existenţa aga­ pelor euharistice. pe care-1 întreţineau. V.

numărul mic şi lipsa de m ijloace n-au îngăduit creştinilor să-şi ridice locaşuri de cult pînă la un timp. partea de mijloc. naos.232 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ lua dimineaţa. Agapele aveau loc fie la (sau lîngă) biserică. fie în case parti­ culare.. uneori în cimitire.6 v.xX^aia) şi casa Bisericii (olxoc ¿y. avînd la m ijloc un bazin sau o f î n t î n ă . Basilicile aveau trei părţi : un alrium sau portic. domus Dei).xX'qaiaţ). vâp{bj£). oratorium populi). Filip Arabul). numit mai tîrziu pronaos (itpovao?. precum şi din alte mărturii. Numele di» IwsiUv. paoiXeioC olxoc = casa mipiinile. creştinii au trebuit să-şi ridice locaşuri de c u l t . Minuciu Felix. săracilor li se dădeau de la agape alimente şi acasă. Origen). se profila de anii de pace sau de toleranţa unor împăraţi (ca Alexandru Sever. unde se puteau feri de ochii «păgînilor». Ele începeau şi se terminau cu rugăciuni şi erau însoţite de cîntări de psalmi. Locaşul de cult. după adunarea euharistică duminicală. Tertu­ lian. care era un spaţiu în forma patrată. nume rămas în limba noastră (biserica.•ţ^piov).iscă). (vaoc. Hipolit. ei nu mai în ­ căpeau într-o casă. 26— 27).opiay. Sfîntul Ignaţiu al Antiohiei cere ca masa comună să fie prezidată de episcop. Din mese comune. iar clericii nu mai ajungeau pentru a sluji în mai multe. Asemenea mese se dau cu prilejul înmormîntărilor. mărginii de coloane. ca şi adunarea şi comu­ nitatea însăşi se mai numeşte biserică (¿-/. y. casa rugăciunii (domus orationis). Tertulian. după numele date de scriitorii creştini de atunci (Clement Alexandrinul. Existenţa unor asemenea locaşuri proprii se constată de Ia sfîrşitul secolului II şi mai ales după 280. botezului. Locaşul creştin se numeşte «casa lui Dum­ nezeu» (olxos 0Eou. în catacombe sau în alte locuri. Pentru a ridica locaşuri de cult. Clement Alexandrinul dau mărturie despre carac­ terul moral al agapelor. locul «de rugăciune» (-/rpoceir/. nunţilor sau la diferite sărbători. Situaţia ilegală a creştinismului ca «religio illicita». catehumenii şi unii penitenţi asistau la cult în atrium. la creştinii mai înstăriţi. agapele au ajuns mese date săra­ cilor. De la începutul secolului al IV-lea se numea b a siliv a. for­ . Se constată ast­ fel separarea timpurie a agapei de cultul propriu-zis. Ei se adunau în case particulare mai încăpătoare. Cu creşterea numărului creş­ tinilor.ii arată că locaşul creştin avea asemănare cu locaşul Domnului clin Vechiul Testament (leş.

c o n fe s s io . Catacombele erau galerii săpate în pămînt. pe proprietatea unuia din ei sau a Bisericii. unde sta clerul (numită âjiaao. de pe care se făceau citirile. aci şedeau cred in cio şii. Basilica era îndreptată de obicei de la răsărit la apus. Nevoia de a se ruga creştinii cu faţa spre Răsărit a făcut să se obişnuiască aşezarea intrării la apus şi a altarului (absi­ dei) spre răsărit. în care se de­ puneau: corpurile morţilor. unele chiar săli pentru agape. su scep tu s). Spania şi în alte părţi. după trebuinţă. Malta. adînci şi uneori suprapuse. numită cimitirul lui Calixt. S-a luat de timpuriu obiceiul de a pune moaşte sub Sfînta M asă — cînd a ajuns fixă • şi de a se ridica mici locaşuri pe mormintele marti­ — rilor (memoriae. Ea nu avea o masă fixă pentru săvîrşirea Sfintei Euharistii. cam de înălţimea unui om. de lemn. m arty ru m m e m o r ia e . în aşteptarea învierii. Ele se mai numeau a r e a e (chvistianorum). cella coemeterialis). fie spre alta. o absidă în fund (semicerc). Palestina. Catacombe se mai găseau la Neapole. d orm itoriu m ) este numele creştin simbolic dat locurilor de îngropare ca loc de odihnă (de dor­ mit). locuinţă pentru epis­ cop. în care se adunau creştinii la ziua martiriului. ci una mobilă. Dalmaţia. A fară de cimitirele obişnuite. Cimitirele (xoifiT^ptov. era un amvon sau două (pu lpitum . Asia Mică. Egipt. despărţite prin coloane . Cei săraci erau îngropaţi de comunitate. c o em e te riu m . avînd intrarea fie spre o parte.EREZIILE 233 mată din trei spaţii dreptunghiulare paralele. Galia. în naos. Africa. care se aducea şi se lua. nume dat întîi unui cimitir subteran la Roma (a d c a ta c o m b a s ). Aveau de asemenea cărţi şi obiecte de cult. spaţiul de la m ijloc era mai larg şi mai înalt. . Creştinii au ridicat probabil locaşuri şi de alte forme. camere pentru păstrarea darurilor aduse de creştini. m arty rîu m . Creştinii au luat obiceiul de a se îngropa în cimitire comune. Cele mai multe catacombe se găseau la Roma. lungi şi înguste. al SfîntuluiJŞebastian. unde episcopii aveau una specială. descoperite. s-au folosit ca loc de îngropare catacombe. Mesopotamia. Siria. în faţa absidei. Bisericile aveau şi clădiri anexe: baptisterii. chorus) şi care era despărţită de restul clădirii printr-o perdea ce se trăgea. în Sicilia.a.

Scenele sculptate sînt de regulă cele reprezentate în pictură. semnificaţia figurilor creştine este mult mai importantă decît valoarea lor artistică. Mîntuitorul este reprezentat de obicei foarte tînăr şi. Afară de acestea. ramura de măslin. Creştinii au folosit-o cu unele rezerve. păsări.adesea ¡n < > cu JVlîiUuitorul. etc. stînd în strînsă legătură cu concepţia creştină despre viaţă. îndeosebi chipul bunului păstor : Iisus . era o artă simplă. Spre a nu fi profanate de «păgîni». fără barbă. In ele s-au găsit cele dintîi reprezentări de figuri şi scene creştine. se mai r e ­ prezentau — animale. creştinii reprezentau c h i­ pu ri şi s c e n e b ib lic e sau s im b o lic e . mai ales cele din Vechiul Testament. peştele (i/ftuc). Erti mai mult o artă funerară. in basoreliefuri. virtuţi sau figuri evanghelice. Catacombele sînt importante şi ca loc al primelor manifestări creş­ tine de artă. Aceasta o face cu atît mai im­ portantă ca manifestare a spiritului creştin. mai ales în timpul perse­ cuţiilor de la începutul secolului al IV-lea. cît ideea în serviciul căreia era pusă. De aceea. sau excepţional în lucrări ca statuia lui Ipolit. A ria creştină a fost la început simplă şi simbolică (pictură). naturală şi sănătoasă. Spre deosebire de arta antică. Arta creştină a început ca a rtă d e c o r a tiv ă . castă. moarte şi mîntuire. la început. porumbelul. 11111 S cu lp tu ra a fost întrebuinţată mai ales în reprezentarea de scene pe sarfoiage. sau chiar simbolice.2 34 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Ele serveau şi ca loc de refugiu şi de cult în timpul persecuţiilor. plante sau obiecte —• simbolizînd idei religioase sau acte creştine. Scenele biblice formează de asemenea material obişnuit pentru <1 rLti creştină. Ceea ce interesa în reprezentările lor artistice nu era arta în sine. sălciile. ca m ijloc de manifestare a credinţei şi nădejdilor lor. intrările lor au fost astupate. care era liberă în manifestările ei. adesea imorale. edificatoare. Pe lingă motive decorative obişnuite. serioasă. Sfînta Fecioară şi Sfinţii Apostoli sînt de asemenea reprezentaţi: Apostolii . mielul. arta creştină era sobră. De regulă se găseau în apropierea unei biserici. artă de interior sub­ teran. utilă credinţei şi moralei evanghelice. a inimii omului credincios. ancora.

cit. 612 ş. II la Si. «M itro p o lia A rd ealu lu i». în arh itec tu ră . p. Incepînd cu secolul IV. 1925. L itu rg h ia c re ştin ă în p r im e le tr e i v e a c u r i. X III (1961). «Studii T e o lo g ice». IV (1952). V e c h i lo c a ş u r i c r e ş t in e d e cu lt. 17— 186. nr. J . P o p o v i c i. P r . X II (1962).. R a p o rtu l d in tre cu ltu l V e c h iu lu i T e s ta m e n t ş i cu ltu l c r e ş tin . V II (1955). Sînt indicii că se obişnuiau picturile. Unele comunităţi şi-au construit locaşuri mari. ed. 1906. «Studii T eo lo g ice». I d e m . nr. deşi unii scriitori creştini şi unele sinoade erau contra reprezentării chipurilor. dovedind naturaleţe. P e t r e V i n t il e s e u . «Studii T e o lo g ice». N. 1— 2. în «Studii T eo lo g ice ». graţie. . pictarea bisericilor devine ceva obişnuit şi regulă. 1925. S p. Bucureşti. în c e r c ă r i d e Is t o r ia L itu r g h iei. L itu rg h ia c r e ş tin ă d in s e c .. I d e m . L i v i u S t r e z a . F. Nu ştim dacă şi cum erau împodobite bisericile în primele trei secole. B r a n i ş t e . L e s o r ig in e s litu r g iq u e s . C î n d e a . p. nr. 1. X X X V II (1985). 74 ş. X V II (1965). în e n ciclo p ed iile te o lo g ice la a rti­ c o le le resipective. G r. p. «Studii T eo lo g ice». 791— 793. 1985. I d e m . . C h i ţ u. p. Ea nu era însă pusă în serviciul frumosului. nr. 1— 2.u. arta creştină a evoluat spre realism. 5— 6. adaptînd-o scopului clădirilor. C a b r o 1. basilici. «O rtodoxia». 3— 4. L itu r g h iile p r im a r e s a u a p o s t o l ic e .u. Statuile nu erau acceptate. altele vor fi folosit încă mult timp case parti­ culare pentru cult. 5. o p . ci al ideii religioase. D u c h e s n e. B ib lio ­ g rafie. V I (1954). E. nr. P. 11— 12. p.u. T e o lo g i a i c o a n e lo r . V . (1959). 417 ş. cit.u. Iu stin M artiru l. In tlu e n ţa m u z icii e lin e a s u p r a m u z icii c r e ş t in e d in e p o c a p rim a r ă . 9 — 10. 805—807 . I. p.. X II (1960) . L. A sist. Arta a găsit întrebuinţare şi în casele creştinilor. 7— 8. canon 36).EREZIILE 235 cu un miel pe umăr. 297 ş.u. nr. 7— 8.nr. M isteru l litu rg ic. O rig in es d u c u lte c h r é tie n . B r i a . nr. I. op. A s p e c tu l c o m u n ita r a l d u m n e z e ie ş t ii E u h a ristii. 33 ş. X I.u. B o te z u l In d ite r ite ritu ri litu r g ic e c r e ş tin e . împodobindu-le cu noile motive şi figuri.. nr. IV (1959). A g a p a şi litu r g h ia in B is e r ic a p rim a r ă . B u cu reşti. p. Paris.. 1929. 405 ş. B ă b u ş. S t o i c a . BIBLIOGRAFIE Pr. E xtras «O rtodoxia». pentru a nu de­ veni obiect de adorare din partea credincioşilor (sinodul de la Elvira. K i r s c h . B ucureşti. p. 696 ş. creştinii au urmat fără îndoială arta şi tehnica pro­ fană. C o n stitu ţiu n ile A p o s t o lilo r c a iz v o r p en tru stu d iu l litu r g h ie i.u. 1. fiind uz antic şi mitologic. Ş t e f ă n e s c u . 270— 276. 175— 201. 1930. S. frumuseţe. p. p. Cu tot simbolismul şi alegorismul iniţial. «M itropolia B anatului». I. p. E. nr. «Studii T e o lo g ice». P aris.

M. Catehumenatul (m'zr¡ir¡Gic. K a z d a n..'i acestea. S a b b a t e t D im a n ch e d a n s ¡'E g lise a n c ie n n e . Paris. L ’E m p ire ro m a in e t l e c h r is tia n is m e . 621— 671. R ă m u r e a n u . D ie C h r is t e n v e r io lg u n g e n im rom . A rt p a lé o c h r é t ie n . I. La început foarte sumară. J. O t C h rista do k o n s ta n tin a . nr. care era i alît de deosebită de a lor.. p.-M o u r e a u. 318 p. vol. Interesul de a recruta credincioşi convinşi. J . C u l l m a n n . H a l s b e r g h e G. iar Clement Romanul vorbeşte despre «viitorii credincioşi» ¡léXXovxE? utoTsúetVj (ep. N. 1963. 1972. M oscova.. Celelalte Taine 4 1. X X V (1966). ea s-a organizat şi a procedat încă de tim­ puriu botezul. P . du B ourguet. Paris.236 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ P r.u. ( \i lei ni menú Iul a fost o necesitate a vieţii creştine. N i c u l e s c u . 1965. catechesis) era pregătirea pe care o primeau înainte de botez cei care doreau să îmbrăţişeze creştinismul. p. 1963. 1971. X X II (1971). R o r d o r f . Paris. G r é g o i r e . t. 1 ). Berlin. M. 61) şi mai ales de Tertulian conlirm. N o u v e lle h is t o ir e d e ¡'E glise. în v ă ţă tu ra c e lo r d o is p r e z e c e A p o s to li presupune o asemenea pregătire înainte de botez (VII. p. în «G lasul B isericii». Paris. 9— 10. Le s a c r ific e e u c h a r is t iq u e clcs p r e m ie r s s iè c le s . op. H. Le c h r is tia n is m e uni ¡que.J . 1962. M. p ro f. J . B ru x elles. A . C ră ciu n u l. 26). R c ic h . 110— 130 şi b ib lio g rafia. 1024— 1051. M artyrium . P a u l P e e t e r s . 1943— 1946. Ş e s a n . S t . 42. nr. * C apitol re d a c ta t dp P r. N a g e 1. Cele spuse de 1 li slin Martirul despre botez (A p o lo g ia 1. 1969. Catehumenatul. P a l a n q u e . 1. I— III. D. P e r o w n e . Bern. El iniţia pe «păgîni» iu î 11v <ţă 1 11 r¿i religioasă şi morală a creştinismului. L e s p e r s é c u t io n s d a n s ¡’E m p ire ro m a in . H. Din secolul al II-lea. L e s c é s a r s e t l e s S a in ts. 438— 446 ş. G e s c h ic h t e d e s c h r is tlic h e n G o ttescU en sles. Corinteni. M e s l i n . R e c h e r c h e su r l e c u lte d e s r e liq u e s e t l'art c h r é tie n a n tiq u e . T e ^ lia a in | r e b u in ţ e a z ă (cel dintîi) numele de « ca lejnnneniii. Botezul. 303 p.L e o r d e n i . 1961. p. Stuttgart.ilul «noviciatul vieţii creştine». 11— 12. 1961. G r a b a r. W . «Studii T e o ­ logice». el le adresează o s c r ie r e (De poenitentia) şi socoteşte catcInimen. 1967. 234 p. C in s tir ea s iin t e lo r i c o a n e în p r im e le tr e i s e c o l e . 1971 . Paris. S e p e 11 e y. D a n i e 1 o u-H. L a f o i et le c u lte d e ¡'E g lise p rim itiv e. 223 p. catehumenatul este organizat. cit. 1972. O rien t e t B y z a n c e . P. L e tr è io n d o r ie n ta l d e ïH a g i o g r a p h i e b y ­ z a n tin e (Subsid ia hagiographica. M a r r o u . T h e cu it o f S o l in v ictu s. ca un stagiu de învăţătură creştină. 1966. I. A . 4). Loiden. 1959. B ru x e lle s. Paris. 1951. P aris. ¡Paris. W a t t e v i l l e . B i h 1 m e y e r-T ü c h 1 e-D a m m e.

Candidatul era cercetat asu­ pra vieţii şi a dorinţei lui de a deveni creştin.a%v¡xrtxy¡<. (¿atehum enü) se împărţeau în două categorii. cei care erau în slujba cultelor păgîne — astro­ logii. Catehumenii erau aleşi.). a c c e d e n te s . din ocupaţii infamante._ Catehumenii din prima categorie nu puteau să asiste la cultul creştin .evoi). soţii dacă trăiau împreună. în adunările ţinute în unele locuri. de încercare şi de întărire a moralului celor care aveau să fie credin­ cioşii ei. numiţi de regulă c a te h u m en i (xanjxoú¡j. c o m p e te n te s). şi cei mai înaintaţi numiţi a le ş i. tpojTiCó[xsvot. ca p a b iP sa -i in~ veţe (d o c to r au dien tiu m ). au d ito ri san cei care vin să se apropie (áxpotójxevoi. Dacă nu era nici un impediment. în secolele II— III. ca şi a ispitelor vieţii. ci şi de cunoaştere. cu profesiune sau meserie onorabilă. cu viaţă morală. Acesta îi învăţa treptat adevărurile de cre ­ dinţă şi de morală. magii. competenţi pentru primirea botezului (e le c ti. supravegheaţi şi supuşi disciplinei bisericeşti. În c e p ătorii. v e ­ n ien tes).EREZIILE 23? aleşi. de obicei preot (p r e s b y te r d o c to r). funcţionarii. în biserici. de un credincios sau de mai mulţi. _ Admiterea în catehumenat o aprecia şi aproba episcopul. In general erau primiţi în sînul catehumenilor oamenii care pu­ teau să dispună liber de ei înşişi. illu m in ati. soldaţii şi alte categorii nu erau primiţi cît timp se găseau în situaţia aceasta (C a n o a n e le lui Ip olit). Cel care dorea să îmbrăţişeze creştinismul era prezentat episcopului sau unui preot. Cateheţii puteau fi ajutaţi de lectori (le c to r e s d o c to ru m au dien tiu m ). ghicitorii. Catehumenii erau încredinţaţi unui catehet (Y. ei erau instruiţi în afară de adunările publice. luminaţi. iar pentru cei mai înaintaţi. Catehumenatul era nu numai un m ijloc de pregătire pentru creştinism. La începutul S f î ^ u . g e n u fle c te n te s ) şi lu m in aţi. sau chiar unui creştin laic. -irpoaíovTe?. Sclavii erau primiţi cu voia stăpînului. îndemna Biserica să organizeze cu deosebită grijă pregătirea cfcior pe care avea să-i primească la sînul său. îngenunchetorii . care să reziste în persecuţii şi în iaţa ereziilor. au d ien tes. Sinodul de la_JSfeocezareea (între 314— 325) îi numeşte au d itori e t ° ri (TovuxXCvovteî. poate în şcolile creştine. l u l i V ^ s e constată în Orient trei categorii de catehu^ meni. Cei care trăiau din meserii legate de idolatrie. i se făcea semnul crucii pe frunte şi era primit în rîndul catehumenilor.

rugăciuni. Astfel pregătiţi. cîntările. Organizaţia lui făcea creştinismul mai u l iu g ă lo r .238 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ erau primiţi în biserici. cei luminaţi erau înscrişi pentru Botez. Catebiimenatul a fost o instituţie de mare importanţă pentru B i­ serică. Se vorbea auditorilor despre adevărurile religioase mai simple. înainte de botez se învăţa de regulă şi Rugăciunea domnească. li se făceau cunos­ cute preceptele moralei creştine. catehumenii erau supuşi penitenţei. Viaţa lor era supravegheată de diaconi şi de diaconese. primind «botezul sîngelui». îşi mărturiseau păcatele şi primeau apoi botezul. pe care începeau să le deprindă şi ei. omilia. sfaturi şi se făcea treptat. explicări. catehumenii învăţau adevăruri mai înalte. El consta în citiri. ca şi creştinii. mai interesant şi-i da o mare autoritate în faţa anticilor şi a n r o l i ţi lor. erau socotiţi sfinţi. a evita rigorile impuse disciplinei după botez. precum şi din acela că unele învăţături creştine se comunicau . înainte de termen J p o ţ e z u ] clin icilo r). asigurînd alegerea şi pregătirea viitorilor creştini în condiţiuni c a r e luceau posibilă cunoaşterea lor.canci. li se explica Simbolul credinţei şi-l învăţau (tia d itio s y m b o li). In acest stadiu. sau prelungi după dorinţa catehumenii Iui. rugăciunile. Luminaţii erau cei pregătiţi pentru a primi în curînd botezul (competenţei). abstinenţă. omilii. erau admişi cu greutate în cler şi excluşi de la episcopat” ' Catehumenii se deosebeau de credincioşi (iid e le s). numită de aceea «liturghia catehumenilor». Cei care mureau martiri. petreceau 30— 40 de zile în post. dar nu erau socotiţi «păgîni». sau chiar din respect faţă de Sfînta Taină. citirile._ Din faptul că Biserica nu îngăduia catehumenilor şi necroştinilor să asiste la săvîrşirea Sfintei Euharistii şi a Bote­ zului. dar se rugau şi primeau binecuvîntarea epis­ copului sau preotului în genunchi. Durata catehumenatului varia. Cei botezaţi de nevoie. pentru a muri curăţiţi de toate păcatele. iar în caz de recidivă îndepărtaţi din catelmineuat. îngenunchetorii şi luminaţii ascultau la prima parte (didactică) a Liturghiei. Sinodul de la Elvira vorbeşte de 2 — 3 ani^dar această durată se putea scurta după aprecierea episcopu­ lui. Unii amînau botezul pînă aproape de moarte. J)isi'ii>Hi\u . în caz de boală. Învăţămîntul catehetic dura mai mult pentru clasa auditorilor. Pentru abateri grave.(ir.

ori batjocorite.^. şi chiar diaconii. la v a cru m ). baia renaşterii (lav a . Botezul era unit cu o serie de acte legate de instituţia catehumenatului. 5. Asem ă­ narea este numai de formă. c m m r e g e n e r ă tîo n is). şi de laici credincioşi. Ea are o paralelă în simbolismul artei creştine vechi şi a durat cît catehumenatul (pînă în secplul V — VI). Temei pentru aceasta puteau fi cuvintele Mîntuitorului (Matei 7.luL>> şi despreţ . Sinodul de la Elvira a . Se pare în adevăr că Tainele de credinţă şi de IH îîf e îă ir ferite de ochii şi de auzul necreştinilor. s-a dedus că Biserica urma în aceasta o hotărîre. Nu se cunoaşte textul sau momentul unei asemenea hotărîri. Din în­ sărcinarea lui. îTptueau săvîrşi şi preoţii. Instituite de Mîntuitorul Iisus Hristos. pentru a nu fi răstălmăcite sau profanate. ceea ce ar arăta că nu există o disciplină arcană. de taină : şlergea păcatele şi acorda daniLJSfîntului Duh.. renaştere (no’Xijysvsaia. Raţionaliştii au văzut în ea o imitare a practicii aplicate la mis­ terele păgîne. care nu se făceau cunoscute decît celor iniţiaţi. în catehumeni.poc.. i (5L^5iintele Taine. dar se constată practica bisericească. despxe— «cele 7 coarne. totuşi din spusele lui Tertulian.Miely. 6 ). prin care se inlra în sinul Bisericii.EREZIILE 239 după botez.«cele 7 duhuri. iar la mare nevoie. El avea caracter sacramental. unde este scris._6). Botezul era numit baie^ sau spălare (Xouxpov^..-adlLai. _pecete (acppa-p?. i~' Botezul era actul de credinţă şi de cult. luminare (tpuma^oc. pecetea credinţei (acppoqic uîoteîuî).. care a fost numită de un teolog protestant din secolul X V II^D allăus (f 1670^ «disciplina arcana». Clement Alexandrinul şi Origen se înţelege că Biserica observa o ase­ menea practică. r e g e n e r a tio ). Deşi Iustin Martirul descrie cultul creştin.ale Iui Dumnezeu. har desăvîrşit (teXstov X<xpta[xa).l. după descoperire divină. dorinţa de a cunoaşte Tainele creştine. Practica Bisericii era motivată de credinţă şi de interesele ei şi avea şi scop pedagogic. ca să facă să crească. Ritul iui s^a dezvoltat odată cu catehumenatuj^ îmbogăţîndu-se mult din secolul'T^OEl era săvîrşit de regulă de către episcopi. după care creştinii nu desvăluiau Tainele lor celor nebotezaţi. în lipsă de preot. sigillu m ). trimise peste tot pămmtul»JA. cifra lor de «şapte» a fost confirmată apoi în Apocalipsa Sfîntului Apos­ tol şi evanghelist Ioan. illu m in atio).

era întrebat dacă se lepăda de Satana şi dacă se uneşte cu Hristos. L ep ăd area. era însoţită de gesturi. necesar pentru botez. cunoscuta din t Constituţia bisericească egipteană). care simbolizau alungarea demonilor (suflare. la cap o făcea c le ­ ricul. mai ales prin stropire. în Orient se făcea şi la Epifanie (Botezul Domnului). era acoperit eu o pînză. se lucea înainte de lermen. După ieşirea din apă. dacă nu mai înainte.şi bazine speciale pentru botez (baptisterii). Dacă botezul era săvirşiL de un laic. se făceau lepădările (a b ren u n tia tio ). lacuri). se cufunda de trei ori în apă. catehumenul făcea mărturisirea de credinţă (recld ilio sy m b o li). în ape curgătoare sau stătătoare (nuri. care începea de seara (în Siria) sau dis-de-dimineaţă. Se făcea sfinţirea apei şi a untdelemnului. epis­ copul sau preotul ţinîndu-i mina pe cap. episcopul sau preotul trebuia să ungă apoi pe cel botezai. cunoscut întîi dintr-o aluzie a Sfîntului apostol . Cel care se boteza se întorcea cu faţa spre apus. mare. răspundea la o serie de întrebări rituale (după ’AuoatoXtjc j lEapâooatţ. au început să se construiască pe lîngă ele . liotezul se putea săvîrşi şi prin vărsare de apă pe cap sau prin slropiie. el intra apoi în apă. pîraie. La caz de nevoie. ca şi Sfinţii Apostoli. cu citiri şi rugăciuni. El răspundea cu formulele stabilite. Botezul la oamenii maturi-catehumeni era precedat de o prive­ ghere. se făcea mărturisirea păca­ telor. Catehumenul se dezbrăca. izvoare. botezul se săvîrşea de obicei în grup. Biserica a continuat să facă botezul. iar pe corp diaconesele. Deşi el se putea săvîrşi în orice timp al anului. uns cu unt­ delemn (se pare ca numai la cap) . In acest moment. După ri­ dicarea locaşurilor de cult. Se parc» că în unele locuri se mai săvîrşea botezul (reprezen­ tativ) penLru morţi. pentru femei. se făcea ungerea cu untdelemn sfinţit pe corp . scuipare) şi avea caracter de exorcism. practica Bisericii a stabilit ca zile speciale Paştile şi Cincizecimea (în ajunul lor). întors cu faţa spre răsărit. rostind sim­ bolul sau regula de credinţă (reg u la U dei). Cu organizarea catehumenatului. ceea ce îi conferea un caracter mai solemn şi mai important. după cum arată unele picturi apusene.2 40 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ oprit de la săvîrşirea lui pe laicii bigami (căsătoriţi de două ori) şi pe cei care au căzut în păcat greu după botezul lor (canon 38).

pentru a rosti asupra lor rugăciuni cu punerea mîinilor. Numele creştiiie.generalizat de la Constantin cel Mare. Sfîntul Ciprian a respins pro■puiîerea unor episcopi ca botezul copiilor să nu fie făcut înainte de a opta zi. s p o n s o ie s . noul credincios era introdus în biserică. cel botezat se îmbrăca în veşminte albe. ll săvîrşeau în secolul I V m a rrim iţiL f ’ ]3otezul copiilor (itai8opáirua[i. pe care le purta opt zile. a făcut ca ungerea cu untdelemn sfinţit să se despartă de botez şi să se facă mai tîrziu. sau alta asemănătoare. ca alimente simbolice. M irungerea era însoţită de fo rm u la : «te ung cu untdelemn sfinţit în numele lui Iisus Hristos». Ca şi botezul. 16 — Istoria bisericească . deşi nu general. După ungere.. In Apus s-a introdus şi obiceiul de a da celor bo te­ zaţi să guste lapte şi miere. Irineu. patrin i). ^ J ' U n g erea cu u n td elem n sfin ţit (mirungerea) urma îndată după b o ­ tez. Origen îl socotea de origine apostolică. se împărtăşeau prima dată. ca rit cu caracter sacramental. 29). sau întinse asupra grupului întreg. Tertulian vorbeşte de el dezaprobîndu-1. co n firm a tio ). ’ In Apus. spre a primi Duhul Sfînt. Din mărturii de Ia Iustin Martirul. Ca şi botezul. 15. sigillu m ). La botez se pare că adulţii schimbau numele lor vechi cu unul creştin (se cunosc cazuri la începutul secolului al IV-lea). înlocuind punerea mîinilor. pe care o săvîrşiseră Sfinţii Apostoli. atunci cînd episcopul putea să viziteze dieceza sa în acest scop. Tertulian dă o strălucită mărturie despre semnificaţia ei de taină (D e r e s u r r e c tio n e carn is. mir (¡xúpov). iar copiii primeau un nume.a) era obişnuit. precum şi un mic grăunte de sare. m iru n g e re a poartă nume simbolice : pecete (acppaŢÎc. ungere (c h rism a tio . Cei botezaţi şi miruiţi asistau la toată Liturghia. ungerea cu untdelemn sfinţit nu se repeta.Sraa. obiceiul de a prezenta episcopului pe cei botezaţi. pecetea Duhului Sfînt. fid e l ju s s o r e s. Tertulian. desăvîrşire (p e r fe c tio ). se ştie că se practica. care făcea pentru ei lepădările şi mărturisirea de cre­ dinţă (áváSojfotj xetpaŢcuŢoi. s u s c e p to r e s . Botezat şi uns. confirmare adică întărire a mărturisirii (fkpauoaic icîote«)?. La botezul copiilor s-a introdus regula de a fi asistaţi de un creştin matur. Episcopul rostea o rugăciune cu mîinile puse pe cel botezat. Se preferau nume biblice şi dej martiri. 8). adu­ ceau primele lor ofrande.EREZIILE 241 Pavel (I Cor. co n sig n a tio )..

Ea se numea s£o(AoX6 Ţ7jats. Num ele obişnuite sînt punerea m îinilor (^sipotovia. a căror m ărturisire şi ispăşire era edificatoare pentru com unitatea creştinilor. M ărturisirea sem ipublică era precedată de cea secretă şi se făcea cu aprobarea episcopului sau a preotului confesor pentru păcate cunoscute şi de alţii sau grave.X7 jpouv. Botezul şi Euharistia. ordinare. uciderea. făcută în faţa clerului şi a adunării credincioşilor. şi se întem eia pe puterea dată Sfinţilor A postoli şi urm aşilor lor de a ierta păcatele. aceasta era re g u la . pe lîngă caracteru l ei de taină. pînă la un timp). Deşi unii episcopi şi scriitori creştini s-au arătat rigorişti în privinţa iertării păcatelor grele. După Sfinţii A postoli. care se iertau prin m ărturisire şi penitenţă. h iro­ tonea. b) sem ipublică. în număr de doisprezece (la A lexandria. m ărturisirea putea fi : a) secretă. M ărturisirea avea. pentru iertarea păcatelor poste­ rioare lui. In prim ele trei secole.242 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ . coniessio. Hirotonia în episcop se făcea în sobor de episcopi şi de preoţi. In mod excepţional. în scop de umilinţă. sut&sat? m ov Xetpwv. făcută în faţa episcopului sau p re o tu lu i. un rol m oralizator foarte im portant în viaţa credincioşilor. verbe : x^Potoveîv. c)publică. fapte de m i­ lostenie). ordinatio clerica . La începutul secolului III el se cunoaşte în forma pe care o descrie Ipolit în Tradiţia apostolică. în practica B isericii s-a impus totuşi ideea mai m oderată că ele se pot ierta în urma unei penitenţe corespunzătoare. exom ologesis. y. M ărturisirea păcatelor a fost unită de la început cu celelalte două taine. făcută în faţa clerului în tr e g . Hirotonia este între cele dinţii taine săvîrşite şi cunoscute în B i­ serică. xadioTavetv. M ărturisirea publică era cerută uneori de penitent însuşi. au hirotonit episcopii. în caz de vacanţă episcopală. în cadrul Sfintei Liturghii. singurul m ijloc de iertare a păcatelor g rele săvîrşite după botez. avaŢops'jais (de­ claraţie. M ărturisirea păcatelor era urm ată de îndeplinirea faptelor de în­ dreptare (epitim ie) indicate de duhovnic (post. Episcopii slu jito ri puneau m îinile pe noul ales. Ritualul hirotoniei s-a dezvoltat odată cu cultul şi cu creşterea im portanţei clerului. preoţii asistau stînd în picioare. j Q-. poenitentia). im plorînd coborîrea Sfîntului Duh . Toţi se rugau în tăcere. colegiul presbiterilor. rugăciuni. constituere). Importanţa ei a crescu t din faptul că botezul nu se putea repeta. ca apostasia. acolo unde nu exista în regiune decît un episcop. adulterul.

Ca şi alte mari acte din viaţa creştină. ca să fie căsătoria după Domnul. A C ă s ă to r ia (?á¡Aoí. H irotoniei i se atribuia şi efectul iertării păcatelor. 19. La hirotonia lui Corneliu al Rom ei au asistat 16 episcopi.EREZIILE 2 43 peste cel hirotonit. ca la hirotonia de episcop să asiste cel puţin trei episcopi. schimba cu ceilalţi slu jitori sărutarea frăţească şi săvîrşea Sfînta Euharistie. T er­ tulian dă m ărturie că în adevăr căsătoria creştin ă se încheie bisericeşte («matrimonium quod ecclesia conciliat». M irii se uneau în faţa Sfîntului A ltar. H irotonia în preot-presviter se săvîrşea de episcop fie cu aceleaşi formule de rugăciune ca hirotonia episcopului. înain te de a se binecuvînta căsătoria. Numărul depindea şi de im ­ portanţa oraşului şi de apropierea episcopilor. ea era unită cu săvîrşirea Sfin tei Euharistii. II). în prezenţa com unităţii. II. Respectul de care se bucura hirotonia îl arată calităţile cerute clericilo r şi grelele pedepse can o­ nice pentru păcatele lor. «et conjungent vos in ecclesia». 5. 3 2 . Sinodul de la A relate (314) socotea chiar de dorit prezenţa a opt episcopi (canon 20). . 9. Unul dintre episcopii slu jitori rostea o rugăciu­ ne specială de hirotonie. m atrim on iu m ) a fost ridicată de la început la rangul şi im portanţa de instituţie sfîntă şi de legătu ră indisolubilă (M atei 5. 2). binecu vîn tarea B isericii. D e m o n o g a m ia . Tinerii care voiau să se căsăto rească înştiin ­ ţau pe episcop sau pe preot despre dorinţa lor. Noul episcop era salutat de toţi. Creştin ii încheiau cununia cu. clericii se inform au despre tineri prin diaconii şi diaconese. 32). fie cu unele asem ănă­ toare. Clerul inferior era rînduit prin rugăciune de binecuvântare şi prin înm înarea unui obiect. afară de cele trupeşti cunoscute după hirotonie (sinodul de la N eocezareea. care era sim bolul slu jb ei respective. Cu ce forme rituale se săvîrşea cununia . S-a stabilit prin uz şi prin canoane. sinodul de la Elvira. iar nu după poftă : toate spre cinstirea lui Dumnezeu să se facă» (V. Efes.nu ştim. Sfîntul Ignaţiu scrie lui Policarp ca soţii să se unească «cu aprobarea episcopului. H irotonia de diacon avea form ule potrivite cu slu jirea lui. canon 9 şi 10. lţ—6 . La orice hirotonie se m enţiona gradul celui hirotonit. A d u x o rem . Ei aduceau ofrande şi se împărtăşeau. canon 76).. primeau sfatul şi bin e­ cu vîntarea lui. cu rugă­ ciunile ei şi ale slujitorilor.

iar uneori este cauzată de duhuri rele. B iserica da fam iliei creştine o bază religios-m orală sacră şi solidă cu consecinţe sociale şi ju rid ice foarte im portante. Cuvintele Sfîntului Iacob despre M aslu nu erau scrise penlru rugăciunile harism aticilor. în g rijirea şi vindecarea bolnavilor a fost una din g rijile şi datoriile m orale ale Bisericii. oprea chiar desfacerea logodnei (sinodul de la Elvira. B iserica oprea desfacerea căsătoriei. 14). •f* M asîu l. V I. Sfîntul Ciprian m ărturiseşte efectul harului lor (epistola 69. 4). 28 şi 30). ele au fost deci valabile în Biserică totdeauna. în numele Domnului. 23-. Fiind unită cu Euharistia. II. Dacă un soţ părăsea fără m otiv pe celălalt şi se căsătorea cu altă persoană. va fi înlocui it şi pentru vindecarea bolnavilor. Ea de­ vine astfel obiectul unui tratam ent m oral duhovnicesc . 14). Se recom anda căsătoria între soţi creştini. afară de caz de adulter . ale celor înzestraţi cu harul tăm ăduitor sau chiar ale exorciştilor. cum recom andase Sfîntul Iacob (5. Aşa cum Biserica a întocm it rugăciuni pentru alte nevoi sufleteşti ş i trupeşti. VII. Prin asem enea măsuri. ci ale p reo ţilo r. V ind ecările au avut în prim ele trei secole mai mult acest ca­ racter ritual şi harism atic. 8 ). 19. 32. canon 8 ). 13. iar în caz de boală era de uz m edical (Luca 10. Isto r ia b is e r ic e a s c ă . Is to r ia b is e r ic e a s c ă . 15). . al căror dar era apreciat de credincioşi şi de clerici.244 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Tertulian scrie în cuvinte foarte frum oase despre solem nitatea litur­ gică a cununiei (A d u x o rem . 2. «păgînii» nu puteau să asiste la binecu vîntarea nunţii creştine. Ele făceau obiectul rugăciunilor preoţilor. C ătre sfîrşitul sec. Dintru început B iserica a săvîrşit rugăciuni pentru cei bolnavi şi ungerea cu untdelemn. P ractica aceasta este bazată pe concepţia că de multe ori boala se datoreşte păcatului. între harism e sînt numite şi «harism ele vindecărilor» (xâpwp. III şi la începutul c e ­ lui următor se mai vorbea încă de anumiţi exorcişti. vindecarea ei devine rugăciune şi act ritual. t o c Se cunosc şi episcopi şi preoţi care au avut darul vindecărilor şi a] alungării duhurilor rele (Eusebiu. era exclus pentru totdeauna din com unitatea creştină (acelaşi sinod. VIII. 43. canon 54). 34). Pe N ovaţian l-a vindecat de boală un exo rcist (Eusebiu. nu numai în epoca harism elor. (I Cor.a iajj. U ngerea cu untdelemn sfinţit avea caracter sacram ental (la botez se făcea «în num ele Domnu­ lui»).<kwv). 3 . V.

418 s. 805— 806 . tia d ito ie s). p. că unii lăsau de dorit prin purtarea lor. Sibiu pe 1952. 76 ş. op. viaţa m orală a creştinilor era în adevăr de un nivel superior celei a «păgînilor». C onvertirea la creştinism era un act foarte serios. A stfel Tertulian făcea deosebirea între «creştinul ca credincios ostenitor» ■ m iles. 9— 10. şi între credinciosul pasiv — inactivul pe care îl — asem ăna cu «paganus» ■ păgîn şi infidel. Ea s-a impus adm iraţiei «păgînilor» înşişi. p. Num eroase m ărturii din istoria persecu ţiilor con­ firmă im aginea prezentată de ei.u. fie în timp de pace. chibzuit. op. P.D a m m e . P racti­ cile antice pătrunseseră în toate latu rile vieţii. «A lm anahul ortodox».u.. M. E. Consideraţii generale. ispite. B u j o r e a n u . In general. H a r is m e le în B is e r ic a p rim a r ă . p. fie în timp de p ersecu ţie (lapsi. 791— 793. din istoria penitenţei. Ş e s a n . K i r s c h. «M itropolia M old ovei şi Su­ cev ei». cu b ib lio g rafie. . V iaţa morală a creştinilor. p. începuturile monahismului * 1. din critica făcută creştinilor de unii episcopi şi scriitori. cit. Disciplina B isericii era severă. 1.EREZIILE BIBLIOGRAFIE 245 J. op. p. C e l e 7 i z v o a r e d e h a r.T u c h l e . B i h l m e y e r . su­ pravegheat. Disciplina. V —V I f Tertulian. în scop apologetic. 1969. Oriunde s-ar fi în ­ tors creştinul. 11). 698 ş. S l e v o a c ă . A lţi scriitori creştini au lăudat-o de asem enea. 438 ş. Unii apologeţi au înfăţişat viaţa creşti­ nilor în tablouri adm irabile (Epistola către Diognet. nr. A p o lo g e tic u m . şi creştin ii mai păstrau încă am intiri şi legături de care nu se puteau desprinde uşor cu * C ap itol redaclal. în en ciclop ed ii la a rtico le le resp ectiv e. p rilej de păcat. cit. P.u.u. p. X X X I V (1958).. M. din h otărîrile sinoadelor. pregătit. P erico lele pentru viaţa lor erau însă multe. ca închinător la idoli şi m ito­ — logii (D e c o r o n a . P o p o v i c i. contrastul cu viaţa «păgînă» era un stim ulent pentru creştini. 775. cit. I. pe de altă parte. Ş t . X X X IX ). p ro l.. 110 ş. do P r. Se ştie însă. găsea m otive de scandal. 1925.

rugăciunea p arti­ cularii. P ăcatele grele săvîrşite în urmă nu se puteau ierta decît prin lungă penitenţă. ba chiar de la satiricu l Lucian de Sam osata (sec. care a servit ca frîu slăbiciunilor. luminat. Totuşi. trire trebuia să trăiască şi să gîndească deosebit de lum ea pă<|în.iiid». P ăcatele creş­ tinilor nu erau nici ascunse. pregătiţi şi obligaţi. în acte oficiale şi în scrieri întregi. II) şi mai tîrziu de la împăraLul apostat Iulian (361— 363). în ju d ecată şi răsplcilă întreţinea moralul creştin. . «m iliţia Christi». instituţia penitenţei au creat şi au menţinut un înalt nivel de viaţă m orală. educaţia în fam ilie. par­ ticip area la cult şi la viaţa B isericii. A şa se explica faptul că ele sînt m ărturisite şi cunoscute chiar mai mult decît virtuţile creştinilor. Pregătirea prin catehum enat.i. scă ­ derile creştin ilor erau criticate adesea. răspîndind afir­ m aţii im aginare pe seama lor. fam iliare şi sociale. Frum useţea vieţii m orale creştine este dovedită în toate laturile ei — individuale. C eea ce interesează este că B iserica n-a tolerat recăd erea creş­ tinilor şi im oralitatea păgînă şi că a stabilit o disciplină m orală. creştinii constituiau «Biserica lui Hristos». El începea o viaţă nouă. <'r«*c!inţii în nemurirea sufletului.24G IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ totul. iar rigoriştii susţineau chiar că pentru ele nu există iertare. în viaţa viitoare. renăscut. nici cruţate. C oncepţiile şi m oravurile antice furişate între creştini au fost cen ­ zurate cu severitate de episcopi. se ştie că. Era de aceea greu ca v iaţa lor să nu prezinte şi unele umbre. A stfel recrutaţi. păcătoasă şi trecăloare. Păgînii au criticat cu patimă viaţa creştinilor. de scriitori. de sinoade. Botezul îl punea într-o stare de curăţie care trebuia păstrată. cilirea Sfintei Scripturi. sau «christi. din epistola lui Pliniu cel Tînăr către Traian. P ractica postului. îndreptat. alim en­ tau continuu viaţa m orală a creştinilor. evitarea spectacolelor şi a m anifestărilor antice im orale. a scrierilor cre ş­ tine. a actelor m artirice. m ărturisirea păcatelor. virtuţile creştinilor se impuneau şi recunoaşterii an­ ticilor. Cel botezat era un om lepădat de «păgînism». de la medicul Galienus. Pe cînd acestea erau arătate doar ocazional. în scop apologetic.

C ăsătoria între soţi de clase sociale deosebite nu era legală. sfinţind-o cu binecuvîntarea lui Dumnezeu. sau de sărăcie. întreţineau fără voia lor im ora­ litatea societăţii. dar era socotită de mai pu­ ţină cinsle. Soţii erau egali. era facerea semnului Sfintei Cruci. de nădejde. Fam ilia în so­ cietatea antică era în decădere. Ei erau socotiţi nu o povară. Creştinism ul a făcut din căsătorie o Taină. 11). divorţul se pronunţa uşor. canon 61 . ci o binecuvîntare dum nezeiască a fam iliei . în caz de nerecu noaştere de către tată. siliţi de stăpîni şi lipsiţi de drepturi omeneşti. precizînd : se îm preunează prim ele trei degete ale m îinii drepte simbolizînd Sfînta Treim e . C elibatarii se înmulţeau. 1. m îna dreaptă se duce la frunte : «în num ele Tatălui».EREZIILE 247 Un m ijloc eficace de a aduce m ereu aminte creştinului că este al lui Hristos. Amin. de viaţă şi de suferinţă creştină. celelalte două se strîng în palmă simbolizînd unitatea celor două firi în M întuitorul . nici aruncaţi. indisolubil. precum şi simbolismul lui. 33). adulterul şi concubinajul erau tolerate legal pentru b ăr­ baţi. A doua căsătorie era permisă in caz de văduvie prin deces. «mădulare» deopotrivă ale lui Iisus Hristos. Ei aveau aceleaşi drepturi m orale. cînd încă se mai încerca îm păcarea soţilor. C ăsătoria era discreditată. starea civ ilă obişnuită era că să ­ toria. Soţii nu erau egali în faţa l e g ii. C o­ piii erau sfinţiţi prin creştinarea lor. apoi la piept : «şi al Fiului». Copiii erau expuşi aruncării. Ei erau frate şi soră de credinţă. V iaţa m orală a creştinilor. III. Apoi Tertulian în ­ demna pe creştini ca să facă acest semn al crucii la orice început şi sfirşit de activitate şi la orice îm prejurare din viaţă. a) V ia ţa d e fa m ilie . Apologetul A tenagora (JlpeaŞsta irspi /piaTiayffiv. Nu se admiteau legături în afară de căsătorie. C ăsătoria s e încheia de regulă între soţii creştini care nu erau rude în grade oprite de B iserică (sinodul de la Elvira. C reştinii o încheiau pe viaţă şi nu se despărţeau decît în caz de adulter. inviolabil. natalitatea scădea. o nu­ m eşte adulter cuviincios. nu puteau fi ucişi în pîntece (avort). Neo- . şi de la umărul drept spre umărul s tîn g : «şi al Sfîntului Duh». ca membri ai Bisericii. de dimineaţa pînă seara (D e co ro n a . Ea a căpătat astfel în B iserică un caracter sacru. D eşi era mult cinstită fecioria. sclavii. însuşi Sfîntul Ignaţiu a definit facerea acestui semn.

sau alţii trebuiau să înveţe o m eserie n o u ă .. dacă ea nu-i punea în contact cu «păgînismul». m odestia. ca şi diferite alte distracţii. acestea slujind cultului m itologic. 64. de teatru şi de circ erau cu totul incom pati­ bile cu creştinism ul. 70. B iserica a îngăduit şi căsă­ toria între soţi de rang social deosebit. creştin ii îşi păstrau m eseria sau profesiunea. . M ai periculoase erau profesoratul. B iserica prefera să-i întreţină ea (Sfîntul Ciprian. pictura. 69. 72). jo cu ri scenice obscene şi altele. (Tertulian. O lege a lui Septim iu Sever (193— 211) a provocat într-un singur an la Roma trei mii de procese de adulter. magia. cum­ pătarea în toate. lupte de fiare. E p isto la 2).248 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LA cezareea. ea perm itea însă desfacerea căsătoriei. C reştinii evitau spectacolele şi erau recunoscuţi după aceasta. argintăria. b) V ia ţa p u b lic ă (spectacole. ceea ce a. ele erau uneori periculoase. 71. dar recom anda evitarea lor . făcut să se renunţe la aplicarea ei. actele cu sem nificaţie pa­ gină erau condam nate de creştini. 24) . II. V III. ju stiţie). 47. O cupaţiile legate de cultul acesta. creştinii riscau să cadă în păcat sau să fie condamnaţi. m orala creştin ă întîmpina mai multe ispite şi greutăţi decît în cea de fam ilie. 12. dacă era p ericlitată m întuirea sufletului creştin. îm păraţii romani n-au reuşit să stăv ilească prin legi adulterele şi alte păcate contra căsătoriei. B iserica recunoaşte căsătoriile m ixte. raporturile şi obligaţiile erau multiple şi de altă natură . în societate. parfum urile. Ei iubeau sim plitatea. sau dacă nu era infam antă . dacă nu mai puteau să facă aceasta. m eserii. dă contem poranul Tertulian (A d u x o rem . canon 6 2 . 6 ). în viaţa publică. De obicei. pe care legea n-o recunoştea . Dacă se converteau la creştinism . ConstiLuţiu ni le apostolice. funcţii. alergări. alt­ fel. a c­ torii. luxul. trebuiau să renunţe la ea (sinodul de la Elvira. băile m ixte. De sp e c ta c u lis . cochetăria în general. ea a făcut aceasta şi pentru a evita căsătoriile m ixte sau concubinajul soţului care n-ar fi găsit tovarăş de viaţă potrivit. canon 2 şi altele). gladiatorii. po­ doabele. 31). A dulterul şi alte păcate contra căsătoriei erau pedepsite de B ise­ rică (sinodul de la Elvira. ei le socoteau «pompa diaboli» : lupte de gladiatori. sculp­ tura. canon 7. Un tablou al vieţii fam iliale creş­ tine. A strologia. de rară frum useţe.

care a tratat problema bogăţiei într-o scriere specială Care b o g a t s e m în tu ieşte ? cea mai im portantă în prim ele trei secole despre folosirea bunurilor m ateriale în viaţa creştină. A pologeţii stăruie în scrierile lor asupra acestui lucru. omul este doar beneficiaru l şi chivernisitorul ei. răs­ . c) C reştin ism u l şi b u n u rile m a te r ia le (bogăţia. ea trebuind să ser­ v ească pentru facerea de bine. aju torarea săracilor. Clem ent A lexandrinul. a altor com unităţi. Sfîntul Ciprian privesc bo­ găţia ca pe un m ijloc al m ilosteniei creştine. Faţă de bogăţie s-a m anifestat pe de o parte rezerva impusă de M întuitorul pentru bunurile păm înteşti. creştin ii întrebuinţau formule cu caracter religios. trebuinţele trupeşti. In com unităţile creştine au intrat şi oameni bogaţi. C reştinism ul a rezol­ vat problem a grea a bunurilor m ateriale în chip religios-m oral. Herma. pentru faple de caritate şi pentru nevoile com unităţii. luxul).a. se recom anda creştinilor. după exem plul Sfîntului apostol Pavel (I Cor. m agistratura. învăţînd că ele sînt păm înteşti şi trecăto are şi că nu trebuie să fie căutate sau preţuite în sine. luînd m artori pe Hristos şi pe îngeri. păstrînd linia ju stă între dispreţul bunurilor m ateriale şi între folosirea lor egoistă şi evdem onistă. precum şi organizînd întrebuinţarea lor în chipul cel mai folositor pentru societate. participare la serbări şi acte de cult antice. Locaşurile de cult. munca. ş. în num ele lui Hristos. recom andă întrebuinţarea lor raţională. condamnări la m oarte. In loc de jurăm inte. 6 ). O rigen. Clem ent A lexandrinul. a străinilor. Ei erau buni cetăţeni şi-şi îndeplineau datoriile faţă de stat şi de societate. ucidere) vor avea în rîndurile lor lot mai mulţi creştini. Unii episcopi şi creştini bogaţi au dăruit averea lor Bisericii. prin acte de caritate. El trebuie s-o folosească în scopuri vo ite de Dumne­ zeu. B ogăţiei i s-a dat astfel un scop religios-m oral. serviciul m ilitar. în spiritul credinţei lor. sau asigurînd că spun adevărul «pe trupul şi pe sîngele lui Hristos». pre­ zentau greutăţi pentru creştini (jurăm înt.EREZIILE 2 49 Deşi funcţiile publice. să se împace în dragoste creştină. cim itire. Proprietatea asupra bogăţiei aparţine lui Dumnezeu . pe de alta n ecesitatea p ractică de a o folosi pentru binele obştii creştine şi sociale. Pentru n eîn ţeleg erile dintre ei.

datoria m ilos­ teniei ca m anifeslare a credinţei creştine. Ei îşi impuneau m oderaţie şi bunăcuviinţă în îm brăcă­ minte. monlanişti). Cu toată sev eritatea Bisericii. se recom anda creştinilor cumpă­ tare în toate. C reştinii au practicat com erţul în spiritul m oralei. ca mădular al Irtipului lui Tlrislos. Clem ent A lexandrinul stabi­ leşte în a ceastă privinţă un adevărat cod m oral creştin. în satisfacerea nevoilor trupeşti. Sinodul de la A relate. m arcioniţi. care prescrie regulile de urmat în toate actele v ieţii publice şi particulare (P e d a g o ­ gul. Leneşul era socotit un parazit. ca şi m ese­ riile potrivite : ei au preţuit şi au recom andat munca în general ca pe o datorie a tuturor oam enilor valizi şi ca pe singurul m ijloc de trai al acestora. deoarece darurile credincioşilor nu erau de ajuns. au făcut ca şi credincioşii şi com unităţile să contribuie cu elan la opera m oral-socială a a ju to ­ rării tuluror celor aflaţi în lipsă şi nevoie. pentru a-şi asigura în treţi­ nerea. .250 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ cum părarea prizonierilor se făceau prin contribuţia credincioşilor. hrană. ea nu cădea în e x c e ­ sele ascetice şi rigoriste ale unor secte (gnostici. d) C a rita te a creştin ă este unul din m eritele m orale ale Bisericii din primele trei secole. Prin spiritul şi prin efectele ei. chiar de la unele lucruri indiferente. distracţii. Comerţul li s-a interzis ca nepotrivit cu preoţia. creştinism ul a cinstit munca dintru început. M unca devenea astfel un m ijloc de binefacere. iar împrumutul cu dobîndă era oprit şi clericilor şi laicilor (sinodul de la Elvira. podoabe. sinodul I ecum enic. Pe cînd la cei vech i munca m anuală era dispreţuită. canon 2 0 . în frunte cu cei înstăriţi. pentru a putea să aju te pe cei inapţi pentru muncă. ca frate. trebuind să fie aju taţi şi săracii. sentim entul de dra­ goste şi de mila. Tertulian cere mai mult decît cum pătare şi anume abţinere de la tot ce făcea plăcerea v ieţii «păgîne». m obilă. care este Biserica. Ideea despre om ca aproape. canon 12. ea este o cu ­ noscută operă filantropică. Fiecărui creştin i se cerea să m uncească. a învăţat-o şi a pilduit-o. conccpţia despre bunurile m ateriale. C lericii înşişi munceau. cărţile II şi III). iar plata ei socotită ca un semn al servituţii. canon 17).

Oameni de cultură aleasă vin mai ales din secolul al II-lea. şi a cerut contribuţia tuturor creştinilor. care cercetau pe creştini acasă. creştinii au dat exem plul unui devotam ent sublim. C reştinii de orice rang formau o com unitate de credinţă şi de •dragoste. criteriile alegerii ei erau numai de ordin moral. 67. întocm ind liste prin diaconi şi diaconese. Tertulian. F aţă de ei. 16). . B isericile îşi făceau după putinţă rezerve de alim ente. s c la v ia . participau la m ese comune. 5— 7. Creştinism ul a acordat însă sclavilor creştinaţi dem nitatea de oameni. Biserica n-a asigurat privilegii celor bogaţi. D e şi la creştinism au ven it mai mult clasele de jo s. . Sclavia era cea mai grea problem ă socială ce se punea Bisericii. M ijlo a ce le de aju torare se adunau de regulă prin co lectă între credincioşi la cult (Iustin M artiriul. nici o categorie de o a m e n i. La o ju m ătate de secol după ziua Cincizecim ii. puternici sau culţi. B iserica nu în cu raja nici lenea. ea num ăra credincioşi. de obiecte. se ajutau şi se respectau ca fraţi în Hristos. nici o clasă socială. din clasele de jos. Darurile credincioşilor se întrebuinţau de ase­ m en ea pentru aju torarea săracilor. pentru nevoile asistenţei sociale.EREZIILE 251 B iserica a căutat să cunoască pe toţi cei aflaţi în lipsă şi neputinţă. O ricine putea să facă un bine.de îm brăcăm inte şi de încălţăm inte. A p o lo ■geticum. părăsiţi de ai lor. în rudenia împăratului Domiţian (81— 96). ajutînd fie şi cu puţin pe altul mai lipsit decît el. e) C reştin ism u l şi c la s e le s o c ia le . Erau aju taţi chiar necreştinii. A p o lo g ia I. B olnavii erau cercetaţi şi în g rijiţi acasă. Ei se rugau împreună. îngrijind pe bolnavi şi îngropînd chiar pe morţii păgîni. în timpul Sfîntului Ciprian şi al lui Dionisie. creştinii din închisori erau vizitaţi după putinţă. împărţindu-se pe loc sau fiind duse acasă. nici viciul (cerşeto ria profesională). Străinii erau găzduiţi şi ospătaţi. ea nu putea s-o des­ fiinţeze. B iserica n-a exclus în recru tarea credincioşilor ei nici un neam. 6 . In condiţiile econom ice ale societăţii antice. Cu p rileju l unor epidemii de ciumă la C artagina şi A lexandria. M ajo ritatea credincioşilor erau oameni simpli. 39. B iserica a avut de foarte timpuriu în rîndurile sale oameni de rang (proconsulul Sergius Paulus în Cipru). Unii clerici învăţau penir u aceasta medicina.

nu cultural sau estetic. scria Sfîntul Ignaţiu lui Policarp (4). îi atrăgeau şi înălţau. 7. Mai mult. şi îm părtăşesc aceeaşi nădejde prin harul lui Hristos» (Actul martirio al Siîntului Justin. şcolile creştin e dovedeau interesul creştinism ului. f) Creştinism ul şi cultura. au luat măsuri leg ale pentru uşurarea v ieţii şi liberării sclavilor (C odex Theodosianus. ei criticau pe cea imorală. răspundea prefectului Rom ei : «Şi eu sînt creştin.252 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Sclavii. Constantin cel M are şi urm aşii lui. C reştinarea lor echivala cu o eliberare m orală. In spiritul creştinism ului. 13). De corona militis. Creştinii au lost totuşi persecutaţi ca «duşmani publici». ju d ecat şi condamnat alături de filozoful Iustin. Platón şi V irgiliu s-au bucurat de cinste la creştini . B iserica îi ferea pe credincioşi de in­ fluenţa ei în sens religios-m oral. pe care le găseau în creştinism . duşmani ai stalului. şi cap acitatea pentru cultură a Creştinism ul însuşi şi-a creat cultura şi şi-a produs arta. Ju stin M artirul. în m ăsura în care cultura lumii vechi era legată de m itologii şi viciată de im oralitate. IV. el a m oştenit şi a păstrat cultura grecorom ană p r i n p r i s m a preocupărilor sale. iar unii istorici i-au atribuit decăderea lumii şi culturii greco-rom ane. C reştinii nu urau cultura sau arta în sine . A nticii au imputat creştinilor lipsă de în ţeleg ere şi aversiune faţă de cultura lor. eliberat de Hristos. au fost trataţi ca fraţi şi s-au bucurat de aceeaşi cinste de creştini. ai societăţii . 3). clerul a obţinut dreptul de a face liberări de sclavi în adunarea credincioşilor. ca oameni inutili (intructuoşi ne- . sîngele lui Iisus Hristos (Tertulian. transm iţînd-o prin Evul mediu lumii moderni'. «Nu fiţi mîndri faţă de sclavi şi de servitoare». primiţi ca toţi ceilalţi în sinul Bisericii. şi lite ­ r a t u r a sa p r o p r i e . Sclavul fusese răscum părat cu cel mai scump sînge. alexandrinii şi mai toţi scriitorii creştini o apreciază şi o pun în ser­ viciul Bisericii. IV.ai culturii. Stăpînii creştini şi-au liberat sclavii sau i-au tratat om eneşte . Sclavul im perial Evelpist. D acă T aţian şi Tertulian critică pe filozofi şi arată oarecare dis­ preţ de «barbari» (Taţian) faţă de cultura greacă. creştinii au evitat-o sau au condamnat-o. Condiţiile m orale. 1 ).

lea li­ tate. să poarte un costum de penitent. s-au adaptat. 20. 29). adică iertare obţinută mărul credincioşilor şi deci al păcătoşilor din Biserică. uciderea şi adulterul. Dacă penitentul m urea m artir. Dimpotrivă. numită cu greutate. Ei au dovedit supunere. crim en capitale). pentru . ea a fost unită cu multe greutăţi şi obţinută cu preţul unor sforţări m orale continui şi al unei discipline. rugăciuni. să im plore în genunchi rugăciunile cre ­ dincioşilor pentru iertarea sa. interes pentru cultură. Unii credeau chiar că. capitalia sau ca n o n ica . iar pentru p ăcatele cele mai grele pînă la sfîrşitul vieţii. B iserica a procedat dintru început cu m ultă sev eritate contra păcatelor grave. B iserica şi «botez laborios». a c ă ­ rei disciplină B iserica a stabilit-o în prim ele trei secole. penitenţa se putea scurta.ele' nu mai există iertare. au avut chiar unele păcate. Prin analogie cu h otărîrea A postolilor şi p resbiterilor în «sinodul» de la Ierusalim (Fapte 15. s-au socotit păcate grave : apostasia (idolatria). . V iaţa lor m orală a fost însă în general fru­ m oasă şi curată.EREZIILE 253 gotiis. La acestea s-au adăugat apoi altele. 1). crim en mortale. care se puteau ierta numai printr-o grea penitenţă. să petreacă în post. 2. dar’ se com plela după însănătoşire . privegheri. A sem enea păcate aduceau excluderea nunţa episcopul. pe care o pro­ fiind săvîrşite după botez. A pologeticum . mortalia delicta. au făcut unele concesii. căreia nu-i scăpa nici o latură a v ieţii creştine : disciplina penitenţei. Ele se numeau păcate de m oarte («iJiapt^jiata ftavaxTjcpopa. a instituit penitenţa. Rezultatele acţiunii şi influenţei m orale a creştinism ului sînt cu a tît mai vrednice de apreciat. în acte de pocăinţă şi de m ilostenie. atunci cînd nu­ dintre ei a crescut. cu c ît îndreptarea şi ridicarea sufle­ tească a lumii antice nu s-a făcut uşor. Penitentul era obligat sa m ărturisească păcatele public. O rganizarea ei este una din caracteristicile şi unul din m arile m erite ale B isericii prim elor secole. Penitenţa dura de regulă mulţi ani. Cu excep ţia celor împotriva Sfîntului Duh. In caz de boală. crim en mortis. era socotit iertat şi îm păcat cu Biserica. peccata moitalia. D isciplina (penitenţa). 42. de asem enea în caz de călătorie lungă sau de persccuţie. Tertulian.

8 . Clerul era supus penitenţei ca şi laicii . M elitie). au existat preoţi însărcinaţi anume cu supravegherea penitenţei. G rigorie Taumaturgul. oarecare analogie cu cea a catehum enatului. numiţi penitenţiari (irpeofîikepoi éiu ¡ASTavota?). Au fost supuse penitenţei şi alte păcate (sinodul de la Elvira : sperjurul. Ca şi botezul. In O rient s-au form at mai multe trepte. penitentul îşi m ărturisea păcatele şi era reprim it în B i­ serică de către episcop cu rugăciuni şi punerea m îinilor. dar se rugau în genunchi sau prosternaţi. tientes). penitenţii erau alăturaţi cateh um enilor. N oval-N ovatian. C redincioşii sau clericii excom unicaţi dintr-o B iserică erau soco ­ tiţi excluşi din toate. prin opoziţia a două curente. substrati) . erau supuşi de asem enea catehum enii. penitenţa se făcea o singură dată. care participau la tot cultul şi se rugau în picioare. în organizarea penitenţei se observă. 270) am inteşte două categorii : auditorii (áxpoa>¡j. dacă dovedise părere de rău şi îndreptare. cînd au căzut mulţi creştin i de la credinţă. se cunoaşte o a patra categorie de penitenţi. care nu puteau să intre în biserică. împreună cu educaţia creştină şi cu . audientes) şi ingenunchetorii (ţovuxXîvovxsC. primii asistau la liturghia catehum enilor.unul rigo­ rist şi altul mai indulgent. prosternaţi. (Ţ c. ci implorau pe credincioşi afară să se roage pentru ei şi să intervină la episcop pentru uşurarea situaţiei lor.svoc. 6 . cam ăta). plîngătorii (irpoaxXoiemeC. Sinodul de la A ncira (314) vorbeşte de a treia categorie. Ea se făcea cu form e şi cu o solem nitate care im presionau pe credincioşi. Disciplina penitenţei a avut m are însem nătate în v iaţa Bisericii vechi. iar persecu ţiile de la ju m ătatea secolu ­ lui III. ceilalţi la tot serviciul divin. C reştinii nu puteau fi primiţi dintr-o B iserică în alia fără scrisori de la episcopul lor (litterae form atoriae. In secolul II era încă o practică penitenţială uniformă. răpirea. De la Sinodul I ecum enic. Problem a penitenţei a provocat prim ele schism e în B iserică (IpoJit. îm preună-şezători (aoo'cávxeí. sau form atae). A pariţia montanism ului a înăsprit penitenţa.. consistentes). După persecuţia lui Deciu.25 4 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ După înch eierea timpului penitenţei. dar nu puteau să aducă ofrande şi să prim ească Sfînta Euharistie (canon 5. au n ecesitat organi­ zarea şi precizarea ei. Penitenţa a asigurat. 9). în O ccident îndeosebi.

în năzuinţa lor de desăvîrşire. se abţineau de la unele alim ente şi băuturi. de castitate şi de sărăcie. P ractica ascezei era expusă unor exagerări şi pericole.leb e. mo­ nahii făceau vot de ascultare. unde trăiau izolaţi ca erem iti (pustnici) sau anahoreţi. formînd chinovii săuTnînastiri. unii creştini trăiau în feciorie sau nu se recăsătoreau.. F ecio arele (uap&svoi) :şi văduvele (x^pat) se bucurau în B iserică de cinste şi de unele pri­ vilegii m orale. adică viaţa ascetică trăită în singurătate. Episcopii erau de regulă celib atari sau monahi şi încu rajau monahismul. Unii din ei au ajuns celebri. M onahii s-au adunat apoi în grupuri mari. C ei dornici de desăvîrşire trăiau în cumpătare. cu v iaţă comună. sora lui Pahom ie. A şa a început monahismul. Egipt7~c7""234— 347). Ele primeau cu acest prilej un văl pentru a-şi acoperi capul. ca Paul. V ot de castitate Făceau şi fecio arele. C ălcarea votului impunea penitenţă. ca şi fecio arele.EREZIILE 255 cultul. Ms “* . sub conducerea unuia mai bătrîn sau mai distins. El a cîştigat mult ca număr de adepţi. posteau. O rganizatorul monahismului a fost mai ales Sfîntul A ntonie (251— 356). renunţau la avere. ca autoritate m orală şi ca influenţă în Biserică. Ea a făcut să crească încă puterea opiscopilor. De la începutul secolului TV. v iaţa m orală a Bisericii. Unul din acestea a fost obiceiul de a locui împreună asceţi bărbaţi şi fem ei. unii asceţi s-au retras din lume. C elibatul era form a obişnuită a ascezei (doxTjoic. în care găseau s p rijin 'în lupta contra ereziilor. sau V t f H i v larwrnr im t —.u l (Teba dig. începuturile monahismului. F ie în dorinţa de a se ex ercita şi desăvîrşi în virtute. asceţii erau ţinuţi în deosebită cinste de credincioşi. sau canonicae în faţa episcopului. la lux. stăruiau în practici foarte aspre . Rol însem at a avut în organizarea lor si . avînd loc special în adunare la cult. S-au organizat m înăstiri de bărbaţi şi m înăstiri de femei . 3.Sfîntul Pahom ie (276— 349).■ prima de acest fel a fost condusă de M aria. stabilindu-se în locuri ferite. în că din secolu l III. în regim chinovial. exercitare în v ir­ tute). Este începutul unui costum as­ cetic special. A sceţii au început să form eze grupuri m ici. virgines con secratae. monahismul este o instituţie d eja con­ stituită. fie din n e­ voia de a se sustrage persecuţiilor.

p.S. A sem enea fecioare se numeau «subintroduse» (virgines subintroductae). în «O rtodoxia». A cest obicei a fost m otiv de critică şi a fost com bătut îndeosebi de Sfîntul Ioan Gură de M onahism ul a dat creştinism ului multe personalităţi religioase şi pe ce i mai mari ierarhi din perioada urm ătoare. L 'E g lise e t la R é m is s io n d e s p é c h é s a u x p r e m ie r s s i è c le s . B a u d r i l l a r t . nr. ed. K i r s c h . V o r n i c e s c u . I. E. I d e m . Paris. 726 ş. M. P rin cip ii p e d a g o g ic e în p e d a g o g ia lu i C le m e n t A l e ­ xa n d rin u l. Paris. P. J u d e c a t a b is e r i c e a s c ă în e p o c a v e c h e . 807— 808. C h risten tu m und S k la v e r e i. IX (1957). în S iîn ta T r a d iţie ş i în T e o lo g ia c o n te m p o r a n ă . Paris. > J)(icl. ni. Prof. 1971. l . L e i p o l d . Paris. K a t z.. nr. P. N. I. d 'A rch éol. c o l M a rc. L e s e s c l a v e s c h r é tie n s . L e r ô l e s o c ia l d e ¡'E g lise. s e c o l e . X III (1901). p. X V (1903).. C h e n o n. III. în «Dict. Ş 1 o I < n A 1 (> x e. L e c 1 e r c q. Drd. 206— 237.P. in «Slm lii Teologicei». * B ib lio g ra fic a lc ă tu ită de P r. în «Studii teolog ice». 1970. Bd. V II (1955). M o e u r s p a ïe n n e s e t m o e u r s c h r é t ie n n e s . J . Paris. C 0 ş. nr. nr. A . p ro f. în S iîn tu i V a s ile c ei M are. în lim b a ro m â n ă . i v i u S t a n . p.. 2 vol. Paris. H a m m a n. L uttich (Liège). M itropolit A n t o n i e P l ă m ă d e a l ă . Paris. P. I’ rnl. 1937. 4-e éd. 1932. H. I. A l l a r d . L a v i e c h r é t ie n n e p r im itiv e . cit. Paris. ( 'o v o r c ă . 5— 8. 9— 10.u. 1 )). chrét. t. 1913. L e s p r e m ie r s c h r é tie n s . C h a r ité . A . W ien . 325— 623. a realizat mari virtuţi. M a u q u o y . H . J . J a u b e r t .u. 1969.-J. A. art. în «Studii T e o lo g ice». P. cu obligaţia păstrării castităţii. 541 ş. 2. J . D octrin a m o r a lă a P ă r in ţilo r a p o s to lic i. G a 1 1 i e r. p. P r o b le m e le m o r a le în o p e r a S im ţu lu i V asilc. col. 223 ş. în «Studii teo log ice». Bucureşti. Paris. p. 9— 10. BIBLIOGRAFIE* V ia ţa m o r a lă a c r e ş tin ilo r în p r im e le tr e i . S l a n n e u t . 793— 795 . Paris. un fel de «căsă­ torie spirituală». 1924. 598— 653. Paris. 1967. op.256 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ fecioare pe lingă clerici. p. nouă. D o m. 3— 4. D er s o z ia le G e d a n k e in d e r a lc h r is t lic h e n K ir c h e .u. A . în comuniune duhovnicească. L a c h a r ité a u x p r e m ie r s s i è c l e du c h r is tia n is m e . H is to ir e d e ¡'éd u c a tio n d a n s ¡'A n tiq u ité.. în «Studii T e o ­ i logice». 1936. 2 vol.. S c h m i d t . C h r é tie n s d e s p r e m ie r s s i è c le s . 1958. c l de Lit». 1914. 1928. 1969. I o a n R ă m u r e a n u . L a v i e q u o t i­ d ie n n e d e s p r e m ie r s c h r é tie n s .u. El a ridicat idealul moral creştin la un nivel superior. 1980. 1. I o a n Z ă g r e a n . T etru llia n e t I e s p r e m ie r s m o r a lis te s a ir ic a in s . Pr. în c h in a r e Ia 1600 d e a n i d e ia s ă v îr ş ir e a sa. I d e m . 1927. Arhid. V ia ţa c r e ş tin ă d u p ă b ă r b a ţ ii a p o s to lic i. In s titu ţiile d e a s is te n ţă s o c i a l ă în B is e r ic a v e c h e . Paris.. 1925. X X I V (1972). p. 6-e éd. 259— 279. I ' r e s c u r e . M a r r o u . 1929. B is e r ic a s lu ji­ t o a r e în S iîn ta S c rip tu ră . J . L e c h r is tia n is m e e t ¡ ' e s c la v a g e a n tiq u e . nr. IX (1957).

». P o p o v i c i. S ain t J e a n C a ssia n . 1964. Paris. Guy. 1970. I— II. 1964. Introduction et trad uction par Léon Lèbe. Paul Evdokimov. N ouveau recu eil. 17 — Istoria bisericească . t. 1981. cd. L a r è g le d e S. ed. Paris. p.u. H. de V og u e et J . în «Studia P atristica». . 1960. U.. 1969. te x te critiqut. W ürtzburg. T e o d o r M. H is to ir e d e s m oin s d e S y rie. 1961. . p. Bucureşti.». D as V e r m ä c h ln is d e s U rspru n gs. D as Irü h e M ön ch tu m . V ie d e s P è r e s d u d é s e r t . W . B ellefon tain e. p. . 1956. Paris. L a p lu s a n c ie n n e v e r s io n la tin e d e la v ie d e S ain t A n to in e p a r A th a n a s e . L e s m o in s d u d é s e r t. L e s m o in s d'O rien t. LothielleuXj Paris. L ö w en . J .. G r i b o m o n t. 1971. I. Idem. I— V I. R e g n a a 1 1.c s iè c le e n A s ie M in eu re. A tena. Rom.H e i n e m a n n . 1958. H a m m a n. notes par P. o p . D es P è r e s d u d é s e r t à n o s jo u r s . L 'E v a n g ile a u d é s e r t . II. II (T. H is to ir e la u s ia q u e . . 1964. B a c h t. P en tru is t o r ia m o n a h ism u lu i Izv o are : S a i n t B a s i l e . L e m o n a c h is m e au V I . P r é c is d 'h is to ir e m o n a s tiq u e . Paris. Paris. I. 1961. S ain t P a c h ô m e e t s o n o e u v r e d 'a p r è s p lu s ie u r s é t u d e s r é c e n t e s . 1957. L e s â g e s d e la v i e s p ir itu e lle . trad.. 1977. în «Studia P atristica». P. N eufville. Arthur. . L'E sprit clu m o n a c h is m e p a c h ô m ie n . S o a r e . S tu d ii: A. H ls to r y o i A s c e t is m in th e S y r ia n O rien t. 427 ş. C o u s s i n . A .u. 405 ş. * T h é o d o r e t d e C y r . Paris. H. 1960. L e s é n t e n c e s d e s P è r e s d u d é s e r t . L e s A p o p h t e g m e s d e P è r e s d u d é s e r t.o s. B en o it. L X III (1945). P o p e s c u. S é r ie a lp h a b é t iq u e . D e s e i 11 e. part. A . 64— 66. I. 64) Berlin. vol. 2. în «Bis. Berlin. Introd uction. suivi de la traduction fra n ça ise des Pachom iana L atina par les m oines de Solesm e B ellefo n tain e. F e s t u q i è r e . M olinghen. H o p p e n b r o u w e r s . p. Bd. C an ivet et A lice Leroy. 1957. d e V o g u é . S tu d ien zu m Iriih en M ön ch tu m s. B is e r ic a şi a s is t e n ţa s o c ia lă . Paris. L e s r è g le s m o n a s tiq u e s . p. 1961. Étude de critiqu e te x tu elle . în lim ba g reacă. 1957— 1966. Solesm e. 425— 453.1979. 1972.J . P. Louvain. O rt. C u ltu re o u S a in tet-. franc. t. nr. nr. II. Paris. 1966. P l a c i d e D a s e i l l e . P a 11 a d i u s. I. P. 418 ş. 1972. R a n k c . Leboir. Paris. în «Revue d 'histoire ecclésiastique. t. J . D octrin a şi o r g a n iz a r e a în p r im e le ş a s e s e c o l e . L X IX (1974). t.U. T e x te et trad uction par L. Essen.u. L. Vööbus. 1— 2.. F. cit. G h . U trecht-N im ègue. . V ie e t d o c t r in e s p ir itu e lle . P. I d e m . trad uction. 400 -415. I— II. t. 1968. E v e r g e t i n.C. C u le g e r e d e c u v in te ş i în v ă ţă tu r i a l e P ă r in ţilo f.. M. 1948. A. C a r it a t e a c r e ş tin ă in B is e r ic a v e c h e . E.EREZIILE 257 Pr. Le R è g le s m o r a le s d e S ain l B a s ile et le N o u v e a u T e s ta m e n t.

V e c h i l e r în d u ie li a le v i e ţ i i m o n a h a le . B ru x elles. C ernăuţi. R e g u le le m ari. V III (1956). T e m e iu r i p a t r is t ic e p en tru v ia ţ a d e o b ş t e — A v a Ş e n u te din A tr ip e (334— 452). în c h in a r e la 1600 d e a n i d e la s ă v îr ş ir e a sa . 146— 1 6 2 . O rien t e t B y z a n c e . A şezăm în tu ri c ă lu g ă r e ş ti. p. I o a s a f . a s c e s e m o n a s tiq u e . în rom. p. Ierom .25 8 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă O. 81— 108. C am bridge. A rhim . 1898. 1950. 1— 2. Vladimir de Repta. S iin tu l V a s ile c e i M are. 1929. 1950. în «Studii teologice?». de N. D er U rspru n g d e s M ön ch tu m s. 1934. nr. A rhid. P o p a . in «Candela». In lim b a ro m â n ă : S i . a r h ie p is c o p u l C e z a r e ii C a p a d o c ie i. T h e m o n k s artd t h e m a r ty rs. A stu d y in p r im itiv e M o n a s ticism . 606— 614. 1950. Irad. 204— 3 0 0 . M a l o n e . Cotos. I o n F 1 o c a. . V a s ile . M în ă s tir e a D o b r u ş a -S o r o c a . 346— 3 5 6 . 214— 2 3 0 . K arl H eussi. 1936. Essai h istoriqu e M aredsous. în lu cra re a c o le c tiv ă : S îin tu l V a s ile c e l M a re. Chadwick. P e e t e r s . 1948. p. 26). 24— 3 0 . 81— 8 8 . Prof. 1980. Episcop Visarion. E f r e m Enăcescu. P r iv ir e g e n e r a lă a s u p r a m o n a h ism u lu i d u p ă d iie r iţ i a u to r i. L e tr e io n d o r ie n ta l d e ¡ 'H a g io g r a p h ie b y z a n ­ tin e (Subsid ia hagiographica. Saint B a s ile. Rîm nicul V îlc ii. 1933. T übingen. John C a s s i a n. A r m a n d . W ash in gto n . V a s i 1 e. D. B u cu reşti. W . P. P artea I-a şi a Il-a . 330— 354. 568— 5 7 5 . o r g a n iz a to r a l v ie ţ ii m o n a ­ h a le . X X V I (1907).

fiind convins că pilonul esenţial al Imperiului îl form ează tronul. . şi prefectura fratelui său C onstan­ tin II. Panonia. A stfel Constantiu a emis. Atitudinea celor doi faţă de păgînism a fost cu totul diferită de cea a tatălui lor. La 346. nici unul n-a putut să se ridice pînă la gloria acestuia. p ro í. a numit «caesares» pe fiii săi Constantin II. Britania şi Spania cu M auretenia T in qitana. iar Constans.787 ) BISERICA IN EPOCA SINOADELOR ECUMENICE Politica religioasă a împăraţilor creştini după Constantin cel M are * C onstantin cel M are. Deşi atît Constanţiu (337— 361) cît şi Constans ( t 350).i • l^ o le g e d r a stic ă î m p o triv a c e lo r c e je r tfe a u z eilo r. I. diecezele Egipt. (Treveri). în nordul Galieih C onstanţiu. avînd reşedinţa la Augusta Treveroruja. cu reşedinţa l a v Constantinopol. A frica. Illyricum şi Tracia. Constantin II a primit prefectura G alia. I o a n R ă m u r c a n u . după bătălia de la A quileea (340). la care s-a adăugat. Italia.j4 H otărîrea luată de Constanţiu a fost adoptată şi de Constans. O rient. căzut în lupta cu el. C rescuţi şi educaţi în spiritul Evangheliei. cu reşedinţa la Sirmium. Constanţiu şi Constans. * C ap ito l re d a c ta i de P r. A sia şi Pont. au căutat să urmeze politica tatălui lor. au crezut că trebuie să facă tot posibilul ca să trium fe creştinism ul.2 53 PERIOADA A DOUA (325 . Intre cei trei Iii ai împăratului a început o luptă disperată.

cît şi dis­ preţul păgînilor. Din clipa întronării. imperator la Paris. Cultul zeilor era practicat în case particulare. prea crud pen­ tru a fi iubit. 1953. pe patul de m oarte. îm păratul Constanţiu a murit la 3 noiem brie 361. s-a produs în inima tînăruluj împărat o profundă schim bare. care deveni pentru mai mulţi ani centrul politic al Imperiului roman şi în acelaşi timp centrul bisericesc al lumii creştine. Cu toate că a fost hirotesil ciW-ţ în biserică. de ” la episcopul arian Euzoiu al A ntiohiei. după m oartea fratelui său Constans. Gallus. F ratele sau Iulian. fiind acuzat de crim ă de înaltă trădare. ajutînd la răspîndirea e re­ ziei lui A rie din A lexandria. un neoplatonic trecut la creştinism . l< slirşilul lui ianuarie sau încep-utul lui februarie 360. şi-a atras atît ura ortodocşilor. Constanţiu. H isto ire d e la c iv ilis a tio n . tronul a reven it nepoţilor săi Gallus şi Iulian. Paris. după ce a făcut o descriere a superstiţiilor păgîne. O parte a tem plelor păgîne au continuat însă să dăinu­ iască. dînd do­ vadă de calităţi m ilitare superioare şi de desăvîrşit gospodar şi admi­ nistrator. după ce primi botezul «inj ş x t rem is».260 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA Iulius Firm icus M aternus. Din 350. De asem enea şi faim oa­ sele focare de ştiinţă. El a condus treburile publice ale Imperiului roman «cu o incom petenţă notorie. iar co leg iile preoţilor păgîni să încaseze subvenţiile de la stat. M otivele ce l-au determinat pe Iulian să se lepede de creştinism au fost urm ările educaţiei primite . Ia M opsucrene. aflate în mina sofiştilor şi a neo-platonicilor. în C ilicia. Constanţiu. 9). Cu excep ţia tem plelor de la periferie. a îndemnat pe îm păraţi să topească com orile de aur şi de argint ale tem plelor. numit A postatul (361— 363). prea înfumurat pentru a fi mare» (W il Durant. am estecîndu-se în treburile B isericii. p. prea bănuitor pentru a fi fericit. mai toate celelalte locaşuri de închinare ale păgînilor au fost distruse. neavînd m oşteni­ tori de linie bărbătească. şi-a sta­ b ilit reşedinţa la Sirmium. sancţionînd pe toţi cei care nu se vor lepăda de păgînism. fiind sortit să slu jească altarului. au continuat să existe. nu a fost educat pentru t r o n . Iulian i a ajuns pe tronul imperial. 1. la 357 e ridicat de unchiul său Constanţiu la demni­ tatea de caosar şi trimis în G alia să lupte contra germ anilor. a fost execu tat în 354. Proclamat. Cei trei fii ai împăratului Constantin cel M are. printr-un « p ron u n ciam en to» militar. într-o m ăsură mai m are decît părintele său.

. ch jd erea te mplelor şi aducerea de.. Iulian n-a persecutat pe creştini. mai solidă. aşezîndu-i pe o tem elie neo-platonică. cu literatura-i străluci Loare şi seducătoare.. Eunucul păgîn M ardoniu j -a iniţiat în m isterele culturii clasice. pen­ tru a conlrapune creştinism ului. . de team ă faţă de Constanţiu. am estecată cu elem ente luate din creştinism . A stfel. l-a cucerit1 .. Iulian a cău tat să reform eze păginismul.. din ordinul prefectului Capitolin. tratîndu-i cu indiferenţă.. reuşind să facă din el un admirator pasionat al vechii culturi şi religii greco-rom ane. Gîndul său intim era să folosească îndeosebi ura teo lo gică jdiiitre_Jiar-tjdele creştine din timpul său — od iu m th e o lo q ic u m .. Sfîntul Emili an.. La începutul domniei. La Durostorum (Siiistra). ' — — . Elenism ul antic. îm prejurările de viaţă în care a trăit sub continua nesiguranţă şi am eninţare cu m oartea. precum şi a caraclerului său.. sacrificiile şi je rtfe le păgîne au fost din nou permise... . soldat J n arm ata ro ­ mană. Totul a fost însă zadarnic. Reinstaurînd religia greco-rom ană. je r tfe în onoarea_ zeilor. după. Filozoful M axim din Efes_ l-a iniţiat în m isterele cultulifi__lui M ithra^ reprezentantul soarelui pe pămînt.. pentru ca. nimicindu-se reciproc. acordînd libertate religioasă tuturor ereziilor. ^aJ:Qs4--ar-s~pe. să distrugă în acelaşi timp forţa şi unitatea creşti­ nismului. dezgustîndu-1 de credinţa în Iisus Hristos... în calitatea sa de «pontifex m aximus»..PER IO A D A A D OUA (3 2 5 ~ ? 8 7 ) 261 din partea unor profesori păgini. . Entu- . X X II. sem nele şi insignele creştine din arm ată şi de pe m onedele Imperiului au dispărut. dar nu pe faţă. el a preluat suprema dem nitate de mai m arele preoţim ii păgîne din întreg Imperiul roman şi a adus reform e păgînism ului. în unele provincii din răs a îîl an "Căzut şi m artiri... a sim ulat că este creştin convins. Iulian a început să se arate ostil cre ş­ tinilor. 2 şi 4).. Iulian a porun cit des^. cu m itologia poetică. în S cvth ia M inor.-ruc[ la 18 iulie 362. în virtutea principiului că fiecare individ este liber să creadă şi să se închine cum îi dictează inima sa.. cu filozofia m ăreaţă. 5.. .cum ne inform ează istoricul A . Curînd însă după înscăunare. tem plele şi-au deschis din nou porţile.. In copilărie. ~* Dorind să dea vechiului crez o nouă organizare. T oţi soldaţii cre ştini din garda im perială au fost dem işi.. exercitînd în una din bisericile A ntiohiei funcţiunea de citeţ.. M arcellinus (R es"'G estae.

dacă sîn teţi prigoniţi». In m oartea timpurie şi n eaşteptată a împăratului Iulian. Fiind un dibaci m înuitor al condeiului. iar slu jito rii lor erau vicioşi şi nu mai impuneau nici un respect. s-a stins şi şirul descendenţilor fam iliei împăratului Constantin cel M are.zicînd : «Voi învăţaţi că veţi fi fericiţi. ci mai curînd perfidia. căci aşa numea el în derîdere pe creştini. îm păratul şi-a bătut jo c de creştinii care s-au tînguit că trebuie să restituie toiul.. .. G alileene !». Toate bunurile secularizate ale tem plelor păgîne au trebuit să fie restituite. N ici unul din marii com andaţi de unităţi m ilitare nu a v o it să accept*' purpura im perială. din voinţa ostaşilor. în j«362„ a reînnoit îm potriva creştin ilo r vech ea perfidie a împăratului M axim ian D aiar lăsînd ca to ate alim entele din pieţele publice să fie stropite cu apă de la je r tfe le idolilor şi i-a oprit de a studia literatura greacă. Scadenţa celor făcute creştin ilor de Iulian A postatul se apropia de sfîrşit. La 17 iu lie 362. Iulian a c ă ­ pătat un urmaş în persoana blîndului şi înţeleptului Jo_vianJ3fi3— 364). a publicat L e g e a co n tra p r o fe s o r ilo r creştin i.262 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ ziasmul religios al paginilor se stinsese. el a com bătut creştinism ul şi în scris. vă îndemn dar şi or­ don. 25). Printre m ăsurile prin care a căutat să lo vească în Biserică. a fost anularea p rivilegiilor şi a drepturilor de im unitate. care este periculoasă pentru credinţa v o a stră ? Deci spre a nu păcii lui. pe care îl cinstiţi ca pe un sfînt. prin care li se interzicea să profeseze în învăţăm înt. Iulian n-a întrebuinţat contra creştinilor forţa brutală. Respingea cererile creştinilor. Plin de ironie. în noaptea de 26 spre 27 iunie 363. sm ulgîndu-şi săgeata şi aruncîndu-şi sîngele ce curgea din rană spre cer. III. voind să dem ons­ treze lumii păgîne inutilitatea Evangheliei. atît cre ş­ tinii cil şi păgînii au văzut o ju d ecată cerească. Odată cu Iulian A pos­ tatul. nu v-a oprit să consum aţi carnea răm asă de la sacrificii ? Nu v-a oprit să gustaţi din literatura g recească. după afirm aţia istoricului creştin Teodorei (Isto r ia b is e r ic e a s c ă . tem plele lor au rămas goale. căzut în cam pania cu perşii îi trebuia dat un urmaş. ar fi r o s t it : «vevixvjxa? FaXiXate» = «Ai învins. în lu crarea Karâ t«jv raXtXaicov = «C on tra G a lile e n ilo r » . fiind rănit grav de o să­ geată care i-a pătruns în ficat. nedreptăţiţi de autorităţi. In cele din urmă. feriţi-v ă de a studia gram atica. sub m otiv că ei nu cred în zei. filozofia şi retorica». Iulian spunea creştinilor : «Oare Pavel. Celui. în cursul cam paniei contra perşilor. spunînd că legile lui Hristos învaţă pe cei bogaţi că nu vor intra în îm părăţia lui Dumnezeu.

păgînism ul a continuat sa trăiască. ajutînd însă cauza greşită a arianismului. Isto ria b is e r ic e a s c ă . V alentin ian I.P ER IO A D A A D OU A (325— 787J 263 Cu toate că Jo v ian a fost creştin ortodox. 24). dar pierdute apoi în timpul domniei A postatului. la cererea alegă­ torilor. încredinţînd R ăsăritul fratelui său V alens. pe V alen tin ian I (364— 375). Is to r ia b is e r ic e a s c ă . De asem enea şi ritua­ lurile nocturne din domeniul m agiei şi al m anticii (prevestirea viitoru ­ lui). asigurînd. O lună după proclam area lui ca împărat. Dorinţa de a putea confisca multe bunuri pe seam a Im­ periului. . A fară de anu­ larea favorului dat paginilor de Iulian Apostatul. Singura m ăsură mai n e­ plăcută pentru păgîni a fost dispoziţia ca toate averile retrocedate de Iulian tem plelor să treacă în proprietatea statului. a fost de scurtă durată. în locul rămas vacant. 19). dar nici prigonitorul păginilor. în care cei doi fraţi şi-au îm părţit Imperiul şi arm ata. au fost interzise. au fost siliţi să suporte ch eltu ielile de refacere a lor. prim irea de aju toare şi subvenţii din vistieria publică. al cărui protector a fost. IV. F ratele său şi-a însuşit şi el acest punct de vedere. a avut drept urm are că în p ărţile Răsăritului s-a dezlănţuit o persecuţie. III. adept al Sinodului de ia N iceea din 325. deşi a fost un bun ortodox. a continuat şi el politica tolerantă faţă de păgîni. în urma consfătuirii de la Niş. 4. V. Teodoret. i-a repus pe aceştia în toate drepturile cîştigate prin edictul de la M ilan din 313. neţinînd în secret sentim entele sale nobile faţă de creştini (Sozomen. Jo v ia n s-a purtat cu multă clem enţă faţă de păgîni. Jo v ian . Is to r ia b is e r ic e a s c ă . Bucuria creştinilor însă. deoarece în 17 februarie 364. reprezentanţi ai arm atei şi funcţionarii au ales ca îm părat un alt distins general. Is to r ia b i ­ s e r ic e a s c ă . în alţii dem nitari păgîni. originar tot din Panonia. V a ­ l en s (364— 378). a împărţit conducerea Imperiului cu fratele său mai mic. 31 . Jo v ia n a murit. 24. sub pedeapsa m orţii (Teodoret. mulţumindu-se cu interzicerea v ră jito riei (Socrat. 25) şi citirea viitorului din intestinele anim alelor sacrificate zeilor. libertate deplină celor două credinţe ale Imperiului. IX . VI. îndreptată mai ales îm potriva prietenilor fostului împărat. care au participat în mod activ la distrugerea bisericilor. V alentinian I şi-a păstrat Apusul cu Illyricum . V alenlinian I n-a voit să devină jud ecătorul episcopilor creştini. de la începutul domniei. 3. Lumea Impe­ riului roman s-a divizat de bună voie în două jum ătăţi.

care au fost înlăturate. După ce preoţim ea păgînă a fost privată de ben eficiile acordate de stat. în 379.. unde-şi avea provizoriu reşedinţa. La 381. ori­ ginar din Spania. păgînii au fost cruţaţi. au fost filozofii neoplatonici. Teodosie a oprit toate m anticile. A lături de Graţian. Un an mai tîrziu.---f"| 28_fgbju a rie 380/ Teodosie a publicat la Tesalonic.. inauqurată de Constantin cel M are.. a căzut în lupta cu goţii.. augustul O cci­ dentului. sofiştii. C ît timp au durat luptele cu goţii.. cu excepţia sacrificiu lu i tăm îierii. a fost un bărbat viteaz. Se poate spune pe drept că T e o d o s ie c c l M a re e s t e c r ea to r u l Im p eriu lu i ro m a n creştin . aceasta fiind adevărata religie.. împăratul Apusului. Trebuia să se adore pretutindeni num ele singurului şi adevăratului Dumnezeu şi să se res­ pecte credinţa niceeană păstrată de înaintaşi.. simbolul pontificatului păgiru. printr-un nou edict. Lo- C .. ~ .. faţă de care el s-a purtat ca un tată. care. a fost proclam at fratele său vitreg V a len tin ia n II (375— 392).. V alens. " ' . pe care l-a reînnoit printr-un nou edict.. G raţian şi Teodosie au continuat politica de favorizare a creştinism ului.. în urma acestor dispoziţiuni. Graţian.. publicat la 10 ianuarie 381. dem ni­ tatea religioasă de arhierei supremi ai religiei rom ane şi a refuzat să mai poarte mantia albastră sm ălţuită cu stele. un copil de 4 ani. Potrivit prevederilor noului edict. î n . un edict în favoarea O rtodoxiei niceene. rîndurile păgînilor s-au tot rărit. a dispus ca o parte din preoţim ea pagină să nu mai ben eficieze de nici un fel de subvenţii de la stal. la 378. elevul poetului creştin Ausoniu.acorda îm păraţilor romani.. G raţian a numit. . Exemplul său a fost urmat în 382 de Graţian. la Constantinopol. august al Răsăritului.379. au fost secularizate toate bunurile religiei păgîne.. din voinţa luptătorilor.. De asem enea. P ersecutarea paginilor odată începută.2 04 ISTORIA. La urcarea sa pe tron.. Cînd.. Graţian.. stînd sub influenţa m arelui ierarh Sfîntul A m brozie al M ilanului (f 397). . împăratul Teodosie a renunţat la tilIul de «pontifex max imus». Ş La m oartea lui V alentinian I. a venit rîndul fecioarelor v estale. Cei care au avut mai mult de suferit. tronul a revenit fiului său G raţian (375— 383). împăratul ju m ătăţii orientale a Imperiului. cei doi împăraţi au interzis toate practicile păgîne. im . B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Iulian A postatul. preoţii pagini şi înalţii funcţionari de stat păgîni. dar după term inarea războiului cu ei. în 382. pe viteazul general Teodosie. blînd şi bun.

Sub Teodosie cel M are. lo caşuri pă^ gîne. Is to r ia b is e r ic e a s c ă .altor. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . 1). au fost interzise. IV./el a poruncit ca toţi care s-au lepădat de ade­ vărata credinţa creştină şi au trecut din nou la cultul zeilor. VII. în 382. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . Ultim a speranţă a paginilor. Sozomen. Je rtfe le .. cît şi contra sectelor. de prefectul Romei.. 1 5 . Is to r ia b is e r ic e a s c ă . precum şl aducerea oricărui sacrificiu. de team a pe­ depsei. 20). Inutile au fost protestele senatorilor romani păgîni şi memoriul adresat împă­ ratului Graţian. Teodosie cel M are. care a com bătut erezia p n e v m a to m a h ilo r şi a h otărît să se adauge la Sim bolul niceean din 325. A pologia păgînism ului. bătrînul consular Symachus^ un ven erabil reprezentant al «Cetăţii eterne». primind num ele de S im b o lu l n ic e o -c o n s ta n tin o p o lita ji. a căzut pradă faim osul Serapeum. prin înlăturarea statuiei V icto ria... X V I. Teodosie cel M are a dat lovitura de graţie păgînism ului. 36 . V. 10.a 391. 1 6 ./iar m isterele de la Eleusiş. 7. iar în februarie 39Î şi noiem brie 392. s-a omorît. în 396. 22)) Jo cu rile olim pice fură desfiinţate în flj93. în localul Curiei Senatului de pe_Capiioliu.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 265 vitura cea mai crudă a prim it-o vechea religie rom ană însă. Prin edictul dir/2~mai 381.. toate tem plele din A sia şi Egipt au fost închise. precum şi ghicirea viitorului după in testinele anim alelor sacrificate.. <le lîngă A quileea. o ordo-^ nanţă jim perială a interzis ce rcetarea tem pIelor_^i. un înfocat ortodox.. J n G recia. T eod orei.. In 386. care fusese aşezată de O ctavian Au-™ gust. să fie lipsiţi de dreptul de m oştenire. a luptat atît îm potriva pă(jînismului. Eugeniu e prins şi ucis. . a .. s-a ţinut în 3B1 Sinodul al II-lea ecum enic de la Constantinopol. X V I. B iserică şi viaţa viitoare. curînd după biruinţa repurtată în anul 31 a. în Apus.. iar A rbogast. u ltim ele cinci articole referitoare la Şfjjatul Duh. făcută de retorul Libanius din A nţiohia. I. Hr^ în bătălia navală de la_A ctium (Sozomen. din ordinul împăratului Teodosie.• C o d e x T h e o d o sia n u s . a obţinut poziţie specială . legată de revolta lui Eugeniu si a franr_ cului A rboqast. cu m ăreţul şi grandiosul chip al zeului Serapis^ în A lexandria (Socrat. a fost spulberată după bătălia din anul 394. O rto­ doxia n iceeană recunoscută religie de stat.. nu Şi-a atins scopul. V. de dreptul de a testa cuiva averea sau de a b en eficia de aceste drepturi (C o d e x T h eo d o sia n u s. A utoritatea episcopilor A m ­ brozie al M ilanului şi Damasus al Romei _a fost mai m are d ecît arta oratorică a Iui Sym achus.

Sinodul al III-lea ecum enic. Teodosie a dispus ca m area lui m oştenire să trea că pe seam a fiilor săi. fiica unui filozof grec. s-a ţinut în 451 Sinodul al IV -lea ecum enic de la Calcedon. Teodosie II (408— 450).266 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ faţă de toate celelalte crezuri şi confesiuni din Imperiul roman. In 448. 43— 4 7 . soţii fiicei sale Adriana. Hypatia. divină şi umană. mai ales a filozofilor şi a retorilor. Lui Teodosie II i-a urmat viteazul general M a rcian (450— 457). A r c ad iu (395— 408). înlăturat în 475 de uzurpatorul B a s ilis k o s (475— 476). din A tena. toţi păgînii. X V I. cum învaţă B iserica. Şi H o n o iiu (395— 423).anlinopolului sub turci. numită înainte de a primi botezul creştin A thenaîs. d io p r o s o p is m u l. care a primit Apusul. Sub Teodosie al II-lea. M arcian a fosţ primul jm p ă ra ţ c a r e a p rim it coroana^ din m in a p atria rh u lu i d e C on sta n tin o p o l. caro a com bătut m o n o iiz ism u l şi a definit raportul celor două firi. în A lexandria şi-a găsit o m oarte forţată. s-a în­ trunit la Efes. Lui M arcian. Z en o n Isa u ru l (474— 475). A rcadiu a am eninţat cu pedeapsa capitală pe toţi funcţionarii care nu se vor arăta destul de vigilenţi în exercitarea legilor privitoare la cultul păgîn. La un an după u ci­ derea ei. ca religia lor ar putea să mai reînvie. Prin m ăsurile şi legiuirile sale în favoarea creştinism ului. începînd cu anul 450. soţul Pulcheriei. reven it a doua oară la tron . după căderea Evdochiei — A thanals. toate chipurile zeilor au fost distruse. 13— 19). i-a urmat L e o n T racu l (457— 474) şi după el cei doi gineri. sora împăratului Teodosie. şi a stabilit că Sfînta Fecioară M aria este cu adevărat 0eoToxoi = N ăscătoare de Dumnezeu. ar exista două persoane şi nu una. pe baza căruia urmau să fie arse toate cărţile îndreptate îm potriva creştinilor. X V I. A ceştia au răsuflat mai uşuraţi. care a primit Răsăritul. 10. Pe patul de m oarte. «regina filozofiei». soţia lui Teodosie II. Teodosie cel M are a spulberat definitiv iluzia păgînilor. din persoana M întuitorului. în 1453. s-a păstrat <l('-a lungul întregii existenţe a Im periului bizantin. Arcadiu şi după el fiul său. în urma unei dispoziţiuni impe­ riale. a fost împinsă în umbră de E v d o c h ia . au dus la bun sfîrşit toate dispoziţiile lăsate de Teodosie cel M are (Codex T h e o d o s ia n u s . In R ăsărit. încoronarea îm păraţilor de către patriarhul de Constantinopol. Sul) M arcian. în 415. pînă la căderea Consl. în 431. cînd pioasa P u lc h e­ ria. Din porunca lui. s-a emis un decret. 5. care a condamnat erezia lui N estorie. au fost licen ţiaţi din slujbă. după care în Hristos.

s-a publicat la 24 octom brie 482 H en o ticon u l. A stfel îm păratul H on oriu (395—423) s-a arătat destul de indulgent faţă de păgîni. B iserica Ortodoxă a găsit în persoana acestuia. iar în 529 ordonă în c h id e r e a ş c o lii d e iilo s o t ie la A ten a . Cu u rcarea pe tron a îm păratului Ju stin ia n I (527— 565). şi A n a s ta s ie I (491— 518). numită sc h is m a a c a c h ia n ă . care a durat din 482 pînă în 518. Ju stin a devenit un aprig prigonitor al acestuia. după num ele patriarhului ecum enic A cach ie (472— 489). neluînd n ici o m ăsură în vederea dărîm ării temple- .P ER IO A D A A D O U A (325— 787) 2 67 în 477 pînă la 491. pentru a putea lovi şi mai bine duşmanul. oam enii intoleranţi şi în căutarea alian ­ ţelor. La începutul domniei. In istoria raporturilor dintre B i­ serică şi Stat. Ju stin ian I s-a am estecat pînă în cele mai m ici am ă­ nunte în rînduielile B isericii şi a căutat să-şi impună părerea chiar şi cînd era vorba de dogme şi de cult. Imperiul de R ăsărit a cunoscut o mare întindere şi înflo­ rire. gata la compromisuri de formă. In timpul împăratului Zenon. Sub domnia împăratului J ustin I (518— 527). a fost paşnică şi lipsită de evenim ente mai însemnate. a compus tratate teo lo g ice şi chiar cîntări bisericeşti. mulţumindu-se doar cu dărîm area tem plelor de la ţară (C o­ dex T h e o d o s ia n u s . 10. nepotul lui Ju stin I. în Apusul am eninţat şi călcat de invazia popoarelor m igratoare. El a emis mai m ulte edicte refe­ ritoare la credinţă. X V I. 5. dar acesta a contribuit la pri­ ma schism ă dintre Roma şi Constantinopol. între 527 şi 528. dar în acelaşi timp şi un stăpîn. Cum înaintaşul său A nastasie I (491— 518) sprijinise pe faţă monofizismul. ultimul refugiu al păgînismului. a condus adunările bisericeşti. Domnia îm ­ păratului Ju stin . X V I. Urmaşul său. s-au reluat în 518 ra ­ porturile b isericeşti frăţeşti dintre Constantinopol şi Roma. Pasiunile în ch es­ tiunile b isericeşti erau mai mari. 17 şi 18). Dacă în R ăsărit toate edictele şi ordonanţele referitoare la păgînism au putut fi execu tate destul de uşor. Ju stin ian a publicat cele m ai severe edicte contra ereticilor. 42). un act de împă­ care între ortodocşi şi ereticii m onofiziţi. epoca împăratului Ju stin ian I poate fi considerată drept una în care capul încoronat a exercitat cea mai mare influenţă asupra v ieţii bisericeşti.{423— 455) a trebuit să se mulţu­ m ească cu legile em ise contra cultului idolilor (C o d e x T h eo d o sia n u s. V a len tin ia n I I I . un m are ocrotitor. ele n-au putut fi traduse în faptă.

apare în Bizanţ erezia monolelismului. din Siria şi din Palestina. reuşind să alunge pe perşi din A sia M ică. în Sardinia şi Corsica. spre a fi văzută de credincioşi. P olitica de expansiune şi de cu ceriri teritoriale în Apus n ecesita o înţelegere cu B iserica Romei. Datorită acestui fapt. o prelungire a ereziei monofizite. al IV -Ica Pogonului (668— 685) a convocat Sinodul V I ecum enic. în răsărit. Cea mai im portantă problem ă bisericească-p olitică. în timpul îm păratului H e r a c lie (610— 641).. patriarhul de Constantinopol reapare alături de împărat. soţia lui Ju stin ian I. urme de păgînism s-au m enţiuni timp înde­ lungat. şi a reorganizai învăţăm intul din Bizanţ. în 476.-„ _ju£ue sau v ech i-orientale de Biserica Ortodoxă^ D acă în timpul lui Ju stinian I. convocînd S i­ nodul V ecum enic de la Constantinopol în 553. după 630. La slirşilul domniei împăratului H eraclie. în seco lele V şi VI. au fost m ărite de am estecul îm părătesei Teodora. a dat. din 451. care decăzuse aproape cu totul din cauza anarhiei din timpul împăratului F o c a (602— 610). care p ro teja în secret pe monofiziţi. ultimul împărat roman. Noul împărat. pe care a înălţat-o în b iserica învierii la 14. regele tribului german al herulilor. împăratul Constantin. legate de această dificilă problem ă. Pentru stabi­ lirea dreptei credinţe şi liniştirea spiritelor. pentru condam narea « C elo r trei C ap ito le» . Compromisul la care a recurs împăratul Justinian. noi puteri jm ş£ â m ^ se p a ra tiste a cjjpţiImu_sirienilor şi mai tirziu a arm enilor^Im plicaţiile poîîtTce şi bisericeşti. m on otizism u l. patriarhii de Constantinopol au trebuit să stea în umbra puternicei personalităţi a acestui împărat. ocupînd primul loc de onoare în B iserica Răsăritului. după Sindoul IV ecum enic de la Calccdon. a avut drept consecinţă producerea unor noi cer­ turi şi disensiuni. care s-a ţinut la Constantinopol între 680— 681 şi a condamnat erezia monotelită. a readus de la perşi Sfînta Cruce a M întuitorului la ierusalim . R om u lu s A u gu stu lu s. încît Imperiul roman de apus şi-a încetat existenţa. A versiunea Egiptului şi S i­ riei Faţă de cultura greacă şi de Bizanţul dominator şi centralizator.septem brie §2£L patriarhul Zaharia al Ierusalim ului. cu toate că unii împăraţi s-au străduit să ia măsuri severe pentru nim icirea lor. a fost detronat de O d o a cru .268 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ lor. deci adoptarea unei politici antimonofizite. . care au contribuit la separarea Bisericilor n§calcedo. a reorganizat armata cu ajutorul p atriar­ hului de Constantinopol. a fost.

O ttaw a. t.R. A ltă bibliografie recen tă.Pr. Prof. A cte d e autoritate im perială în sprijinul primatului papal în sec. care atunci a primit num ele de'«D u­ m inica O rto d o x iei» . Irina. A cte de violenţă şi abu/. G a f t o n.l e a A rm ean u l (813— 820). nr. M i c h e l . în «Studii Teologice». în Imperiul bizantin. p. 1928. De la paix constantinienne ä la mort de T hëodosc. I. 61. în «Studii Teologice». Piva. a reintrodus cu mare solem nitate sfin tele icoane în biserici. L.. Augustin. ibidem . Oxford. al Sfintelor Icoane şi al m oaştelor.. 1959. I d e m . H istoire de l'Etat byzantin. 131—298. p. 2 (1959). p. a convocat în anul 787 Sinodul al V II-le a ecum enic de la N iceea. a M ovement o f Protest in Roman North Africa. al Sfinţilor. nr. mama împăratului C on stan tin V I P o r fir o g en e tu l (780— 797). I. a fost împăratul L eo n III Isa u ru l. 1972. In lim ba română .». V ăduva acestuia. Răm ureanu. Paris. I. The Donatist Church.. în «Jahrbuch für Antike und Christentum. Iniţiatorul luptei contra Sfintelor Icoane. 1956. J . P a 1 a n q u e. Darmstadt. Die Kaiserm acht in d er O stkirche. ale împăraţilor bizantini tafă d e Pa­ triarhii de Constantinopol. 7— 8. F. Trente. J. Bardy. L'Église dans l'empire romain (IV —V -e siècles). G. 1959. De Constantin ci C ha rle mag ne. G a u d e m e n t . lupta contra sfintelor icoane a izbucnit din nou în Bizanţ. 325 à 569 ap. 266— 316. L a m i r a n d e. în prima. Will Durant. a început pentru B iserica Răsăritului o nouă dramă : apariţia ico n o c la sm u lu i.. p. X IV (1962). 5— 6. P a l a n q u e . Constans. 146—'182. p. p. Paris. H. . VIII (1956). 1936. W . îm părăteasa T eo ­ dora (842— 856).(717— 741)^ luptă continuată de fiul său C on stan tin V C o p ro n im (741— 775) şi de succesorul acestuia L eo n IV C ezaru l (775— 780). Prof. IV — V . Martin. Sinodul de la Sardica din anul 343. Sub domnia împăratului L e o n a l V . G. p. BIBLIOGRAFIE Pentru puterea îm păraţilor bizantini în Biserică : A. La situation ecclésiolog iqu e d es Donatistes d ’après S.08 . O s t r o g o r s k y . regenta fiului ei M ih ail III (842— 867). nr. nr. 324— 336. L’âg e de la loi. de Labriolle. l'ap o g ée de Byzance. nr. Gouillard. 3— 4. R ă m u r e a n u . 455— 469.. P. française de J. 1952.. Paris. J. XV (1963).R. 1958. care a aprobat cultul Sfintei Fecioare M aria. Paris. VII (1955). la Pr. Conslantinus II. Trad. ibidem. în ziua de 11 m artie 843. fiind sărbătorită în fiecare an. F r e n d. J . în Biserică. 53— 116. Fliehe et V. in «Studii Teologice». X X II (1970). .Dnminira a postului mare. Evenim ente istorice înainte şi după Sinodul din C alcedon (451). C. I d e m . M o r e a u . H istoire de la civilisation m edievale. 3— 4. p. Pentru Constanţiu (337— 3 6 1 ).PER IO A D A A DOUA (325— 787) 269 Prin urcarea pe tronul de Constantinopol a îm păraţilor din dinastia Isauriană. . Sinoadele de Ia Sirmium dintre anii 348 şi 358. C. Paris. Constantius II. 160 184. J . 1952. III d e ¡'Histoire d e TEglise par Aug. 5— 6. Lucilcro de Cagliari contro l’im peratore Costanzo. 179— 211. H.

SI intui Mucenic Emilian din Durostor. Der Kaiser der Römer gegen den König der Juden. in lim ba română. R. Julian the A postate. L'attitude d e ¡'Eglise en vers la politique antichrétienne de l'em­ pereu r Ju lien ïA p osta t . 1 vol. Răm ureanu. Teubner). G e f f c k e n . engleză by M. Aberdeen. (B. Julian i Im peratoris Librorum contra christianos quae super sunt. Leipzig. 1978. X X X I (1981) p. M o m i g 1 i a n o. F . C e r a n . P r . 1928. L'ailaire du Tem ple d e Jérusalem . R. în «Bis. Julien philahelléne. 1. L e i p o 1 d t. P a u l A l l a r d . J I d i-m. II regno dell'Im peratore Giuliano. în 1. sub titlul : K aiser Julian s Bücher gegen d ie Christen. în «Didaskaleion». . A ctele martirice. N ach ihrer W ieder-herstellung übersetzt.». ibidem. tr.1». I et II. Aria Sanctorum Jiilii.Kl. W . IV (in folio). p. (363). 1880. p. The Emperor Julian. ed.(i. I. V o g t . IV. Leipzig. K l e i n . Leipzig. K aiser Julian und des ludentum. 1868. 4. 263 ş. Julian and Hellenism. ed. 1942. p. Rinn. nr. germ . Milano. X X X I (1912). ¡ D o u g l a s Simpson. B r a u n et J. p. ed. Trad. Fase. in «A nalecta Bollandiana».. 1981. The Conllict betw een Paganism and Christianity in the iourts century. H. 430 p. Bologna. . An in tellectu al biographie. Bucu­ roşii 1938. Ort. Leipzig. Leipzig. în «A nalecta Boll. 1975. La v ie de l'em pereur Ju lien . 7— 8. M olwaukee. G. K. K aiser Julianus. G rigorie d e Nazianz desp re împăratul Iulian. Darm stadt. I. R. 1978. T. 30— 3 5 . Paris. Paris. Der röm ische K aiser Julien in der R eligionsgeschichte. fr. 6 (1928). E g g e r . R D o l e li a y o. B l a n c h e t i è r e . 1906— 1919. Castelloe. 4-a. London. Torino. polonă. Sí.. A kadem ie der W isenschaften. Paris. trad. M. Saints de Thrace et de M ésie. nr. London. N ew York. Berlin. Lupta împăratului Iulian îm potriva creştinismului. N e u m a n n .. C . Cirillo Alessandrino. Paris. 1963. V I--531 p. A . Milano. 1982. LXII (1944). 1959 . Saint Emilien de Durostorum martyre sous Julien. p. antichrétien. . 1964..utXiavoO. R. 111. J. 1960. 1939.Pulpea ( — Pr. 1880.nuli. 1936. H ayw ard. . 1914. (336— 363). prof. 1 2 5 . liosrliiu-. L'imperatore Giuliano Ï Apostata. B o w e r s o c k . Studii: PL A thanassiadi-Fow den. L'im peratore Giuliano ¡'Apostata. Berlin. P. I. Lodz. Les Belles Lettres. J .1 4 0 . <10 (1973). 1920. p. t. 1977. Paris. G. L u crarea a fost tradusă în limba germ ană tot de Neumann. Bucureşti.. P. Gaetano.1 rom. Bucureşti.270 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ Idem. L’em pereur Julien. philosèm ile. . franç. 1980.u. de H. G. R ă m u r e a n u). Emilian din D urostor: MaptúpioM tou áfíou (¿apropie Ai. Giuliano ¡'Apostata. 304 ‘ O?. R e g a z z o n i. loan G. J . I. De l'histoire à la lég en d e (331— 1715). 373— 3 7 7 . 1940. în Sitzungsberichte der säch. Rom. B e n o i s * . Julian Apostata. 408— 450. de l’r. în «The Jou rn al of Jew ish studies». W. Prutul SI. ÎM linili. W . B r o w n i n g . München. după prima ediţie italiană. 1962. Pentru Iulian Apostatul (361— 363). 110. B i d e z . 3-e éd. Oxford. J. 61— 81 ¡. 1930 ¡ trad. Martyrium Sancti Aemiliani. Coman. 478 p. 1— 114. . 3 vol. J. Parisiis et Romae. Ju lien ¡'Apostat.. I. Creştinismul în provinciile rom ane dunărene ale Iliricului la siîrşitul sec. Julien VApostat. Ju lien the A postate. II Contra G alilaeos dell'Im peratore Giuliano e il Contra Julianum di S. 1978.M é c h i n r L'IŞmpereur Ju lien ou le rêv e calciné. ilkin. Aus den S chrillen Julian s des « A btrünigen». p. par F. I . R o s t a g n i . 1930. Jl. N. 1941. R i c c i o 11 i. A n d r e o t i. R i c h t e r . X V I (1964). Prof.

W. Justinian and his age. R. Idem. Bizanţul în secolu l VIL T.antium in the VII-th cent. Leontius and T ibe­ rius. Glanz und G rosse des byzantinischen K aiserpaares. Byzance et ¡'Orient sous les xucceseurs d e Justinian. în Cam ­ bridge M edieval History. K i n g . . N . Norm an H. II. 137— 153. A. p. 2. Bologna. 15 (1964). K aiser Justinian. N. r Pentru A nastasie I (491— 5 18): C. Cambridge. I. The Dynasty of V alentinian and Theodosius the Great. 9— 32. vol.. Justin the First. Paribeni. C h a r a n i s.ang. P. 1961.. M adison. . Grupe.ance au V II-c siècle Vol. Trad. Pentru Iustin I (518— 527) : A. Ed. în «A ctes du X -e Congrès intern. în «Byzantion». 1 B. Da Dioclezian alla caduta deW Impero d'O ccidente. I. V (1929— 1930).1 9 6 6 . By/. Lübbe. T heodora. Roma. 602— 626 . Philhist. Pentru împăratul Graţian (375— 383). 1. Bucureşti. Popa-Lisiseanu. Band.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) G. III. 1969. Les prem iers H èraclides et la lutte contre les A rabes. 118— 260. R. Amsterdam . II. K aiser V alentinian I (364— 375). I. Munich. 634— 641. La crisi im periale d op o T eodosie. în «Kirche und O rthodoxes und ev. 'H è*xXi]aiaatr/. Calw ey. siastical N. 2-nd edition. Baynes. Klasse. Paris. L'Empereure Maurice. R u b i n . C a p i z z i . B r i d g e .1 . p. M iddlesex. Ensslin. 1968. Wolff. 1939 . Harm insworth. München. Pentru T eodosie cel Mare (379— 3 9 5 ): A n d r e Piganiol. Idezn. W. Aufstieg und Herrschaft einer byzantinischen K aise­ rin. Cambridge (M assachusetts). W. Paris. 1960. 1971 P. Stilicone.'rjy auvoăov. Akad. 1927. The first two y ears of em peror Theodosius I. 1969'.'il tz X z i xoü ’IouaxiMiäMoO naxa x*)v Ipiv 7tepi xà xpi® oi xîfaX aia v-aî xîjv E’oinou.. Tesalonic. H e e r i n g . I. Paris. Gigli. p. Byzance avant ITslam. Berlin. Christentum». A. By/. London. t. 1957. E g g e r. B a r k e r . din limba engleză de Engl. U r e. Byzance et les Francs. Justinian und T eheodora. Paris. 1966.u. 1950. în limba n eo -g reacă. e-e éd. A. Theodosius der G rosse und seine Zeit. The religionsp oiicy ol Anastasius the First. Istambul. L i p p o 1 d. 685— 711. 1974. I d e m . în «Sitzungs­ berichte der B ayer. 1972. t. T.. fase. 1942. p. 1 9 6 5 . 1963. E. t. An Introduc­ tion to the ep o ch of Justinian the Great. I. Leipzig. Goubert. Die Entstehung der K aiserlichen Synodalgewalt. Das Zeitalter Justinians. T. Studienheft.. 1981.. A thènes 1956. 1953. vezi : G. II. 413 ş. D. 1960. 2. der W issensch. 1980. The Emperor T heodosius and the establishm ent of Christianity. Thesalonic. . în «Journal E ccle­ H istory».uEviy. Staat und K irche von Konstantin der G rosse bis Theodosius d er G rosse. 1951 . Church and State in the Later Roman Empire. P. V a s i 1 i e v.1 9 6 9 . V. S t r a t o s . p. 626— 634 . Ensslin. A tena. M adison-W isconsin. 194. p. Justinian II.. ' Pentru împăratul H eraclie (610— 6 4 1 ): A. B r o w n i n g .. Justinian and the later Roman em pire. E h r h a r d . L’im peratore A nastasio I (491— 518). W . Pentru Justinian I (527— 565j : R.u. t. de Byzantinologie à Thessalonique 1953». 1936. 1956. 1923. în cerca te d e m onografie asupra cetăţii Drăstoru !— SUistra. Roma. Der erste T heodosius. Chrysos. Stuttgart. 39 ş. J. Jen a. A. 1913. 1951. L'Empire ch ré­ tien (325— 395). Kosmos. K. Roma. 1— 17. II regno dell'im peratore Graziano. Justinian I und die Patriarchate von Rom und Konstantinopol. 1980. Die Religionspolitik d er K aisers Theodosius d er G rosse. Santo M azzarino.

mai paşnic. Imperiul roman do Apus va sucomba. E drept că acest lucru va li cuţit cu două tăişuri : făcîndu-şi din B iserică o aliată. Palestina. unii din împăraţi au căutat să facă din ea nu numai «Biserică de stat» ci şi m ijloc de * C ap itol re d a c ta t de P r. N ici m ăcar după ce la 11 mai 330 se mutase capitala lui în Răsărit.s creştini. cît mai ales decretele im periale şi scrierile m arilor Părinţi şi scriitori bisericeşti. M ărturii suficiente ne dau nu numai actele Sinoadelor ecu ­ m enice şi locale. pentru ca pe urmă să fie în cre­ dinţaţi b isericilor să-i înveţe doctrina creştină». filozofi. doşi va păstra mai departe atributul de «roman» — atunci vom înţelege că dacă n-ar păstra orientarea creştină. au m ărturisit că nu-. Dacă ne gîndim că la anul 476.272 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Răspîndirea creştinismului în Răsărit * De bună seamă că «creştinarea» lui Constantin cel M are nu a în ­ semnat im ediat şi creştinarea Im periului său. mai ales după ce schim barea m oravurilor şi a credinţei adusese şi în Im ­ periu o singură şi o prosperitate econom ică mult deosebite de stările de criză din secolul al III-lea. profesori şi medici. după cum cereau acest lucru atît m otivele de strategie politică şi m ilitară. creştinările cele mai multe au urmat drum mai firesc. Desigur. T. Siria sau A sia M ică erau intens creştinate pînă şi în regiuni rurale. cît mai ales cele de ordin econom ic şi cultural. grăm ătici. V şi V I mai existau pînă şi în aceste părţi mulţimi nenum ărate de oameni încă neconvertiţi la creştinism . Totuşi. prevederile C odicelui teodosian ori închiderea şcolii din A tena (529) de către Ju stinian sînt numai cîteva momente din procesul atît de com plex al creştinării Imperiului. linia urmată de Constantin nu mai putea fi părăsită. Episoadele Iulian A postatul ori Hipatia din A lexandria. afară de linia aceasta «dură». Imperiul de R ăsărit n-ar fi avut şansa de a dura încă 1000 de ani după încetarea celui de Apus. în cet-în cet se va gred za. de aceea au fost biciuiţi şi întem niţaţi. Chiar dacă unele provincii orientale ca Egiptul. B o d o g a e . ' Iată cum afirma la 546 «prea creştinul împărat» Ju stin ian despre cei ce încă nu prim iseră pînă atunci creştinism ul : «Zeci de mii de oameni. totuşi în veacu rile IV. p ro f. după ce au fost descoperiţi şi torturaţi. din care unii vestiţi şi de neam. iar cel de Răsărit. la Bizanţ. care-i dădea elan şi ascendenţii de ordin cultural asupra tuturor supuşilor şi mai ales asupra popoarelor din jur.

au cîntat şi s-au rugat în limba lor. China şi M ongolia. Au fost momente cînd această colaborare a a ju ta t şi statului şi B isericii. iar atunci cînd — din pricini de ordin extern. dezbinare care durează pînă azi. o datorie de prim ordin de a reconsidera în duh de sinceritate şi iubire dorinţa M întuitorului şi a A postolilor : de a fi cu toţii una. A fost o mare fe ­ ricire că.) — nu s-au ştiut m enaja interesele lo cale şi specificul spiritual al acestor popoare. Dintre popoarele răsăritene creştin ate în perioada aceasta amin­ tim pe armeni. A cest lucru în Apus n-a fost posibil. iar în seco lele III— IV şi cîntări şi slu jbe respective. coptică. georgiană. arabă. Deşi ţinutul 18 — Istoria bisericească . coptă. dar au fost mult ocazii cînd ea a stricat şi unuia şi celeilalte. popoarele din vestul A siei şi din sud-estul Europei au trăit d eja o experienţă de libertate. provinciile răsăritene au cunoscut din prim ele veacuri o largă autonomie şi apoi şi autocefalie. 1. înainte de a se greciza şi deci înainte de a se îngusta unghiul de vedere al creştinilor răsăriteni. perşi. dar şi din pricina unei intoleranţe crescînde a B isericii mai bine-zis a B isericii «greceşti» faţă de celelalte (siriană. arabă etc. Este azi. arabi. In A rm en ia vom avea prima biserică naţională înainte chiar ca în Im periul roman creştinism ul să aju n gă religie de stat. indieni. B iserica siriană îşi avea încă din veacul II Scriptura tradusă în limbă proprie. A celaşi lucru se va întîmpla în seco ­ lele IV — V I cu B isericile arm eană. abisiniană etc. M ai trebuie să spunem cîtev a cuvinte şi despre căile prin care creştinism ul a făcut progrese în Răsărit. Fiind de la început patria creştinism ului. păcat că acestea au fost strivite. Să le luăm pe rînd. armeană. s-a aju ns la grele su­ ferinţe şi chiar la dezbinări dintre Biserica-m am ă şi B isericile nestoriană şi m onofizite. au respirat duh ecum enic. copţii egipteni şi e tio ­ pieni. E ceva în spiritul grecesc de a vedea în chip dem ocratic şi pentru alte popoare şi pentru alte Biserici aceeaşi îndreptăţire.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 273 dom inare cezaro-papistă. Nu-i de m irare că şi poporul «barbar» al goţilor şi-a primit traducerea B ibliei tot din Răsărit. nubieni etc. Să nu uităm că prin nestorieni credinţa creştină a ajuns să fie cunoscută pînă în Turchestan. georgieni. Popoarele şi B ise­ ricile Apusului au avut şi ele în primul mileniu liturghii şi tradiţii de rugă p ro p rii. cînd istoria şi vrem ile ne cer să ne apropiem din nou unii de alţii. în cît abia le-a mai ră­ mas am intirea.

G rigorie a mai înfiinţat încă 12 episcopate. Şi astăzi Ecimiadzinul este cea' mai mare m înăslire şi centrul B isericii arm ene.274 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ muntos al tării i-a aju tat pe armeni să-şi apere mai uşor independenţa. că nu pentru multă vreme. Tiridate trim ite acum pe G rigorie la C ezareea să fie hirotonit. locul unde — după tradiţie — însuşi Domnul Unul-Născut s-a coborît să-i fixeze altarul. iar conducătorul oi «culolicos». acesta şi-a schim bat atitudinea. Dintre urmaşii acestuia. G rigorie a murit la adînci bătrîneţe. Po la 385 cea mai maro parte (4/5) din A rm enia e anexată de perşi. : In A rm enia s-a introdus. întors în ţară. principiul ereditar. dar în urma unor îm prejurări zguduitoare. pentru că la 428 regalul armean încetează. ultimul deseori- . în că G rigorie folosise în locu l limbii siriene limba arm eană în predică. s-a refugiat în C ezareea Capadociei. care l-a otrăvit pe m otiv c-ar imila pe greci. iar de acum G ri­ gorie organizează B iserica cu centrul la Ecimiadzin. tînărul descendent dintr-o fam ilie regală G rig o rie supranumit L u sa v o riţ = Lu­ m inătorul (f 332). iar la întoarcere însuşi regele. Do atunci B iserica arm eană se declară autocefală. mai ales în urma unei vindecări m iraculoase la care ar fi contribuit şi Grigorie aruncat de el în închisoare vrem e de 15 ani. Ce folos însă. dar mai ales fam iliarizaţi cu credinţa creştină. unde arhiepis­ copul Firm ilian l-a. Jvicrri caro n-a fost înţeles de reg ele Pap. cîştigat pentru credinţa creştină. Ca să scape de un m ăcel organizat de trupele persane. întem eind m înăstiri şi aşezăm inte de binefacere. dar rolul de conducător al poporului îl ia acum catolicosul cu adunarea clerului şi poporului. amintim de N c r s e s c e l M a re (353— 379). A rătîndu-se ca un adevărat părinte. anexînd teritorii din ea sau chiar supunînd-o îndeo­ sebi pentru poziţia ei strategică. totuşi cele două mari puteri Persia şi Bizanţul se vor am esteca ade­ seori în viaţa ei. prieten cu Sfîntul V asile al C ezareei. arm ata şi sfetnicii lui se botează (între anii 280— 301). aşezînd ca titulari pe fiii foştilor preoţi păgîni. după modelul preoţiei leviţilor. a fost Ia început persecutat de regele T irid a tc II (261— 317). Un descendent al său A r is ta g e va prezenta B iserica armeană la Sinodul I ecum enic din N iceea (325). R eligia dualismului persan renăscută cu fanatism de regatul sasanizilor (224— 640) n-a putut atrage pe ar­ m enii dornici după independenţă. iar reslul di' bizantini. ajungînd — după tradiţie — să mai lase n ecreştinate doar 17 fam ilii. Salvarea a ven it to t prin Biserică. C el mai mare ierarh a fost atunci S a h a c (îs a c ) c e l M a re (390— 440). de la care a luat exemplu. form aţi de el în credinţa creştină.

amîndoi istorici cunoscuţi. precum şi E lise şi M oisi de la H orene. la care au luat parte şi episcopi georgieni şi alani. La fel s-au introdus slu jbele sfintelor Taine şi ierurgii. în Ioc de «fire». nu au reuşit. III şi IV ecum enice au lipsit cu totul episcopii armeni. Tocm ai în anul 451. după cum s-a făcut şi popularizarea multor scrieri patristice din părinţii sirieni şi greci. Cei doi prieteni. poate şi din anti­ patie p olitică faţă de «greci». După 485 s-a restabilit' pacea între bizantini şi perşi. 2. care voiau să Ie impună cre ­ dinţa m azdeistă a lui Zoroastru. mai ales sub îm păratul H e i a d i e (610— 641) de a reveni la ortodoxia calcedoniană n-au dat roade tot din m otivele am intite. au declarat că ţin de acum monofizismul. Prietenul acestuia. aşa încît de acum nici în cercările perşilor de a sparge unitatea arm enilor trim iţîndu-le episcopi sirieni şi nici cele ale bizantinilor. Din A rm enia creştinism ul s-a răspîndit şi în G e o ig ia sau I v iiia şi iată cum : Prin anii 320 o credincioasă arm eană N in a sau N un ia. H en o tic o n u l lui Zenon. trim iţîndu-le episcopi sau învăţaţi greci. sînt ortodoxe. b i­ zantinii n-au făcut-o. C elebri au mai fost şi polem istul Eznic. ca şi unele deosebiri privind postul şi alte puncte de mai m ică im portanţă). introducînd — pe lingă imne proprii — şi elem ente din liturghiile Sfîntului lacob. arhimandritul M esro p . dar curind după aceea. a în g rijit pe un copil bolnav atît de bine. C elelalte elem ente din cultul şi trad iţiile lor (cu excep ­ ţia unor influenţe iudaice despre jertfe. Cu toate că le prom iseseră ajutor. cînd se ţinea Sinodul IV ecum enic la Calcedon. aju nsa acolo ca roabă de război. Sfîntului V asile şi Sfîntului Ioan Gură de Aur. care voia. în cît . primind totodată şi adaosul la trisaghion făcut de Petru Gnafevs. iar la 432 o a doua ediţie şi după Septuaginta.PER IO A D A A D OU A (325— 787) 275 dent al Sfîntului G rigorie Luminătorul. La anul 410 era gata traducerea B ibliei după versiunea siriană (P eşito). legat mai mult de unele expresii mai puţin fericite. Sahac şi M esrop reform ează litur­ ghia arm eană. în fond. C ontinuele războaie dintre sasanizi şi bizantini exp lică de ce la Sinoadele II. în cercările făcute ulterior. sinoadele de la V a g a iş a p a t (491) şi Tvin (525).îm păcarea dintre nestorieni şi m onofiziţi a fost aprobat şi de armeni. însuşi cato-licosul Io s ii a murit ca m artir în 543. arm enii se răsculaseră contra perşilor. poate dintr-o traducere greşită a term enului «cpooi?» prin «persoană». «cel ce te-ai răstignit pentru noi». ar­ m enii ţin un monofizism moderat. născoci alfabetul arm ean după modelul celui sirian.

care botează pe rege şi poporul său. s-a introdus liturghia bizantină şi s-a putut astfel păşirii specificul propriu al culturii georgiene. şi-a adus am inte de rugăciunile creştinilor şi a invocat şi el pe Dumnezeu. Probabil că prim ejdia incursiu­ nilor arabe. dar acest fapt a fost numai ceva trecător. s-a d eclarat autocefală. din 451. în seco lele V şi V I cu arma în mînă. Sinai. despărţindu-se astfel de armeni.276 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ acesta s-a vindecat în mod neaşteptat. aşezînd ca prim episcop pe lo a n ca sufragan al său. că ju risd icţia scaunului antiohian va fi încetat de acum.o cărţi creştine. fiind un profund cunoscător al literaturii ascetice creştine. sub împăratul H eraclie (610— 641). patriarhului de A ntiohia revenindu-i doar dreptul de a . dar odată cînd a ajuns într-un impas într-o pădure. regii A rc il şi V a h ta n g s-au răsculat adeseori îm potriva perşilor invadatori. în tăriţi îndeosebi prin contactul strîns cu cen trele m onahale de lingă Ierusalim . de la Athos. Constantin trim ite pe patriarhul Eustaţiu al A ntiohiei. unde de timpuriu se întîln esc şi călugări georgieni s-au tradus şi în limba lor niull. n ici georgienii n-au participat la S i­ nodul IV ecum enic de la C alcedon. m ajoritatea popu­ la ţie i islam izată prin teroare. Ca şi în Arm enia. întrerupe buna dezvoltare a B isericii georgiene. care erau tot mai dese acum. Drept mulţumită pentru ajutorul dat. georgienii revin la formula calcedoniană sub catolicosu l K irian I. regele a trim is în anul 326 soli la împăratul Constantin cel M are să-i trim ită m isionari. de acum bine organizată în 2 eparhii.1 hirotoni pe cato lico s ori de a trim ite un exarh în caz de vacanţă sau de tulburări eretice. din Cipru şi Bitinia. IVlru Ivirul era o m arcantă figură în secolul V III. în cît Nunia a fost chem ată şi la regina. căreia i-a insuflat încredere în Dumnezeul creştinilor şi prin rugăciune. Nu e sigur dacă Sinodul trulan din 692 recunoaşte au tocefalia B isericii georgiene. R avagii m ari a făcut m ahom e­ danismul : m înăstiri şi biserici vech i au fost distruse. în tre 390 şi 550 s-au tradus Biblia şi principalele cărţi de slujbă în limba georgiană. V estea a făcut vîlv ă atît de mare. şi la 491 şi 525 s-au d ecla­ rat m onofiziţi. bolnava s-a vindecat. Amintim ca m artiri pe A b o din T b ilisi . La începutul secolului V II. Sub V ahtang (446— 499) se amin­ teşte de primul catolicos georgian. R e­ gele M irian n-a dat atenţie prea m are faptului. am estecul perşilor şi bizanti­ n ilor le-a stat de multe ori în cale în drumul spre independenţă. ceea ce înseamnă — ca şi în A r­ menia — că B iserica georgiană. Ca şi arm enii.

pînă ce la 628 i-a zdrobit îm păratul bizantin H eraclie. Se ştie că de la georgieni în secolul V I s-a extin s creştinism ul şi spre nord la populaţiile vecine : alani. participa şi Io a n episcopul Persiei. în 325. unde «şcoala perşilor» a fost întem eiată în anul 306 de Sfîntul Iacob ( t 338). în anul 418 izbucni o altă persecuţie ce va dura 30 de ani din pricina episcopului A b d o s din Suza. I a c o b c e l M a re ( f 338) a ilustrat v estita şco ală siriană prin predicile lui m orale. nestorienii cîştigară bunăvoinţa regelui V a ra n es. instigat de m agi şi de e v r e i: Se vorbeşte de 16. vech ea cetate a regilor A bgar şi patria primei traduceri siriene. centrul b isericesc a răm as la M zehet.000 m a rtiri! După o linişte de 40 de ani. abasgi. ţani. In tot acest răstimp teatrul de luptă se schimba. iar peste 1 0 ani cad sub arabi. La anul 343 începe o epocă de 35 de ani de crudă persecu ţie a creştinilor de către regele persan Ş a p o r II. r e g e l e A r c il (t 727) etc. 4. Spre miazăzi de A rm enia se înregistrează în perioada a Il-a pro­ grese m ari printre m e s o p o ta m ie n i. din anul 425. cînd în favoarea unuia. ci şi cu alte popoare din sud şi din nord. în schimb. pentru gingăşia şi m ăiestria imnelor şi rugăciunilor lui pline de evlavie. 3. N isibi se afla sub stăpînire persană. cu toate că era dominată politic de cercurile fan atice ale preoţilor mazdeeni şi dualişti. între Tigru şi Eufrat. . creştin ii s-au înm ulţit încă înainte de anii 300. cum s-a văzut şi din istoria maniheismului. perşii au fost mereu în luptă nu numai cu bizantinii. In P e r s ia de sub dinastia sasanizilor (226— 636).P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 277 (| 6 8 6 ). cînd a altuia. de pe ţărmu­ rile M ării N egre şi Caspicei. Se ştie că în tot timpul dinastiei sasanide. lazi. Pentru cei răm aşi ortodocşi. dar aceştia îngăduie —•din ură faţă de bizantini —• desfăşurarea liberă a creştinism ului la ei. care a incendiat un templu persan. m ărturisitor în persecuţia lui D iocleţian şi participant apoi la primul Sinod ecum enic. şi din Nisibi. Se ştie că după anul 363. centrul cel mai im portant a rămas N isibi. P e şito . La începutul secolului IV din două centre au radiat spre Persia m isiunile creştine : din Edesa. După 489. La N iceea. Epoca de aur a literaturii si­ riene a atins culm ea dezvoltării sale pe vrem ea S tîn tu lu i E frem Şirul ( t 373) supranumit «lira Duhului Sfînt». cînd şcoala de la Edesa a fost închisă. S fin ţii D aniil şi C on stan tin (f 715). răscum părînd cu bani 7000 de prizonieri perşi.

toi atîtea căi spre desăvîrşire.273 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Ultima persecuţie persană are loc sub regele C o s r o e la anul 614. încă pe la anii 600 ei făcuseră convertiri din nordul A rabiei pînă la hunii din Crim eea. ce afirmau independenţa canonică faţă de scaunul de A ntiohia. la tibetani (unde influenţară şi asupra cultului local lama). unde la c o b A ir a a te expunea pe la 350 în acrostih învăţătura creştină. unde în 410 şi 419 se ţineau sinoade. trezvia şi munca manuală. de pildă la M oşu l. care. conduşi de vreo 2 0 0 de e p i s c o p i . P ăcat că popoarele de stepă vor distruge aproape total această operă im presionantă. după 5 luni de episcopal. ajungînd chiar şi în Sum atra şi în China (pe la 779). După jum ătatea veacului V. num ele ]ui N estorie este pomenit alături de ale m artirilor. care vor cunoaşte acum o înflorire excepţională. dar peste 14 ani îi răzbună îm păratul bizantin H erad ie. fără podoabe ca cele bizantine. etiopiana. chiar şi episcopii. M ult a influenţat şi teolo­ gia ascetica . pe care o va mai ilustra după el şi alţi mari dascăli şi m isionari ca N a rses. Cam în aceeaşi vrem e înflorea şcoala din S e le u c ia -C te s ifo n . Pe la sfîrşitul perioadei a Il-a rolul «patriar­ hatului» nestorian de Seleu cia-C tesifon se fundamenta în cadrul isto­ riei creştinism ului prin referirea la Avraam din Haran şi cei trei magi. Cînd în 363 Nisibi cade sub perşi. tot la o «şcoală a perşilor». în Persia propriu-zisă. La începutul secolului V avem şi un episcop diplomat M a iu ta din M aiperkal. p olitica stalului persan a fost deosebit de favorabilă faţă de nestorienii alungaţi de bizantini. modeste. Iha. arabă. trim is în m isiune la Bizanţ. Conştiinţa de sine a nestorienilor ajunge la apogeu cu toată apă­ sarea musulmană. B isericile lor erau sim ­ ple. respectiv l-au adorat pe Hristos. la triburile ungro-turce de lîngă Ura Ii şi Turchestan.i marelui anahoret Is a c S im l. C l e r u l era căsătorit. R ab u la (toţi în secolul V). slavă. cîtev a m ilioane. m arele dascăl Efrem Şirul va trece cu colaboratorii lui în Edesa. . s-a rctias intr-o m înăslire. C ărţile lui erau tra­ duse de timpuriu în greacă. «nu ne trebuie confuzie ca în monofizism». predicînd ca nimeni altul înfrînarea. în acelaşi timp au înflorit şi alte centre. C el mai im portant sinod e cel din 499 de la Seleucia. care l-au vestit. De la sinodul din Seleu cia din 497. Numărul lor va creşte vertiginos. La sinodul din Seleu cia din 486 s-a definit «crezul» B isericii nestoriene : «M întuitorul e Dumnezeu perfect şi om perfect» .

pe la m ijlocu l se­ colului V. era dependentă de scaunul A ntiohiei. a primit episcop pentru supuşii ei creştini. ce întreţinea legături de prietenie cu Bizanţul. Din cauza persecuţiei regelui Şapor sute de m eşteri persani se refugiază în M a la b a r . De pe la anii 800. Tradiţia despre evanghelia dusă în India de Apostolul Toma era vie în secolul IV. în fine. Limba de cult era siriana. Din acel timp. legătura cu Persia s-a rupt pentru aproape 600 de ani. în per­ soana venerabilului călugăr M o ise. De asem enea şi S im ion S tîlp n icu l şi cuviosul monah E ftim ie s-au bucurat de mare cinste printre arabi.PER IO A D A A D OU A (325— 787) 279 5. unde li se dau însem nate privilegii. cum s-a numit după ce a fost botezat de călugărul Eftimie. D atorită contactului cu Persia. B i­ serica indiană a fost mult timp nestoriană. şi-a primit căpetenie b i­ sericească chiar pe propriul lui şeic A s p e b e th o s sau P etru . A cest episcopat arab se afla sub ascultarea scaunului de la Ierusalim . Pe la 372. eliberîndu-se de tradiţiile aduse de m isionarii rom ano-catolici. O altă cruce cu inscripţii în dialect indian (secolul VII) s-a păstrat în biserica din Kottayam . creşti­ nismul a pătruns graţie apostolatului erem iţilor din pustiul arabic. S-a păstrat şi o cruce cioplită în piatră neagră cu inscripţii din vrem ea sasanizilor. unde domina nestorianism ul. Pe acea vrem e. Un al treilea trib. cum spun scrii­ torii Eusebiu de Cezareea. în veacu l V I n e­ gustorul C o sm a « In d icop lev stu l» m ărturiseşte că a întîln it multe co ­ m unităţi creştine sub conducerea cîtorva episcopi. B iserica indiană e autoceaflă. din C oelesiria şi pînă la poalele muntelui Sinai şi golful A caba. centrul bisericesc din M a­ labar. G rigorie Teologul şi Am brozie. odată cu în ch eierea acordului de pace cu Bizanţul. Dar au răm as şi com unităţi ortodoxe. pentru arabii din ju ru l muntelui Sinai. B isericile creştine din India devin monofizite. Un alt trib arab a> avut în decursul secolului V un scaun episcopal la Jita b e . a patra eparhie creată pentru triburile arabe din jurul Damascului. păstrate pînă azi. La Sinodul I ecum enic semnătura episcopului «loan al m arei Indii şi al Persiei» vrea să însemne că încă de atunci exista în India o B iserică sufragană celei persane. căpetenia p olitică a unui alt trib arab. M au v ia. Din secolul X V II. o principesă saracenă. C eva mai bine s-au păstrat creştin ii torniţi din Mcilcibar. în timpul domniei îm ­ păratului A n a sta sie (f 518) a trecut la creştinism A lm u n dar. Printre triburile a r a b e de la hotarul sud-estic al Imperiului roman. pe coasta apuseană a Indiei. . 6 . s-a creat un episcopat sufragan Patriarhiei de A lexandria.

în cercul retorilor şi al filozofilor. creştinii arabi sînt persecutaţi de acest rege iudeu. Cu cea mai mare ten acitate s-a menţinut păgînismul în Gaza din F ilisteea. a putut distruge. în aju tor e chem at regele Etiopiei. arhiepiscopul de mai tîrziu al Constantinopolului. şi-au cîştigat m erite nepieritoare. încă de la începutul secolului al III-lea era împîn/ită cu o reţea de biserici episcopale. cîştigînd pe mulţi arabi din Yemen. atît împăratul Constantin cel M are cît şi mama sa. Duh-Novas. In Palestina. Aden şi Hormuz. în sudul A rabiei. educat în ale credinţei de Eusebiu al Nicom idiei. îm potriva misiunii creştine din Yem en au reacţion at iudeii care vor reuşi să dea hom eriţilor un rege iudeu. de cari' ne vorbeşte Sfînta Scriptură. 7. ridicînd pe pămînlul «Tării făgăduinţei» biserici m onumentale. printre h a ja riţi sau hom eriţi. a activ at ca predicator în decursul anilor 350— 354. elenism ul mai avea încă forţă vitală. în ţinutul apusean al Siriei. a propovăduit creştinism ul sub form ă ariană. cu ajutorul călugărilor. La sfîrşilul secolului al IV -lea. Ioan Gură de Aur. se puteau mîndri cu b i­ serici şi ininiisliri. Pe seam a acestor arabo-creştini au fost înfiinţate trei biserici în Tarafan. A cest episcop. primul oraş al O rientului. bucurîndu-se de spri­ jinu l împăratului. Odată cu această învăţătură greşită şi-a făcut in tra­ rea printre creştinii de acolo şi monofizismul. făcînd ca păgînism ul să-şi continue existen ţa pînă prin secolul V. aşa-num iţii «creştinii lui Toma» au fost atraşi spre nestorianism . Incepînd cu anul 522. în ţinutul Fen iciei de la litoralul mării. episcopul T e o iil.280 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Cu toate că părţile nordice ale A rabiei au fost cercetate de nu­ m eroşi m isionari creştini şi săm înţa învăţăturii lui Hristos a fost arun­ cată pînă departe în ţinutul N edjed. toate centrele mai în ­ semnate'. vech ile san c­ . care-1 răsturnă. pentru consolidarea creştinism ului. iar în decursul seco ­ lului IV creştinism ul va înregistra o victorie importantă. Deşi o parle a Asiei M ici. în aşa-zisa «A rabie fericită». bastioanele păyîne unul după altul. nu se poate vorbi de o B iserică unitară şi naţională arabă. creştinism ul ajunge dominant în decursul secolului IV. trim isul împăratului Constanţiu. printre care şi pe regele hom eriţilor. îm părăteasa Elena. în cetatea A ntiohiei. Din cauză că la 616 partjea cea mai mare a A rabiei a ajuns sub dependenţa perşilor.

încă de la sfîrşitul secolului al II-lea dăinuia faim oasa şcoală cateh etică. N icopolis. Cu toate că în acest oraş. fiind acom odată limbii autohtone a copţilor. Herm opolis din Tebaida şi cel din B eren ice din Libia pentapolit)ană (Eusebiu. deşi exista o puternică colonie creştină. cît şi în Caria. 10. e înlăturată de alfabetul grecesc. în extrem itatea sudică. VII. după ce a primit unele adaptări şi transform ări. unde totuşi în decursul secolului al V l-le a mai existau puternice colonii păgîne. a fost îm ­ p rejurarea că începînd cu secolul IV. In întreg Egiptul. A lături de propaganda şi m isiunea bisericilo r episcopale şi a clericilo r exilaţi în părţile de nord şi de m ij­ loc ale Egiptului. nu se poate afirma că păgînismul era zdrobit. m etropola de unde radiau razele bin efăcătoare ale soa­ relui învăţăturilor M întuitorului era A lexandria. numărînd aproape 100 de eparhii. 42.PER IO A D A A D OU A (325— 787) 281 tuare păgîne au continuat să-şi m enţină poziţiile. Aşa. In secolul IV. a simţit păgînism ul că pierde cu totul terenul. Thmuis. în Egipt. 13). U rm area a fost că păgînii şi-au putut practica nestingheriţi cultul în templul zeiţei Isis. m arele sanctuar al Isidei a trebuit să fie cruţat de teama tribului blem ienilor de dincolo de hotare. A rsinoe. iar m isionarii m elitienilor mai curînd au întărit decît au slăbit unitatea avîntului monahismului ortodox. Pe nesim ţite. de pildă. 40. Lycopolis. 4 6 . atît în A sia. A bia cînd au fost dărîm ate faimosul Serapeum şi celelalte sanctuare păgîne. Is to r ia b is e r i­ c e a s c ă VI. un m erit deosebit şi-au cîştigat călugării. care erau în dependenţă de scaunul A lexan ­ driei. cît şi în alte locuri secrete. aproape întreg Egiptul era împînzit cu biserici creştine. B iserica îşi avea organizarea ei proprie. B iserica egipteană nu a fost cîştigată de propaganda arienilor. 11. pe insula Philae. Dintre cen trele eparhiale mai însem nate amintim pe cele din Pelusium. fiind însă continuu supravegheaţi şi urmă­ riţi în acţiunile lor de conducătorii B isericii egiptene. Frigia şi Licia. păgînismul a putut să se m enţină în tot cursul secolului IV. în timpul disputelor dogm atice. 26 şi V III. Cu toate acestea. 8. vechea scriere cursivă. limba m aternă a fost întrebuin­ ţată de oam enii B isericii în scopuri m isionare. Un alt factor care a aju tat cauza creştină. . greoaie şi nepractică. M isionarii creştini au putut desfăşura o activitate bogată şi încununată de succeis.

obţinînd chiar posturi de înaltă . episcopj. unde tocm ai fusese hirotonit episcop Sfîntul A tanasie cel M are. L X X X V III. cei doi au continuat să trăiască la palat. G raţie culturii şi ştiinţei.G.ghe al A lexandriei.uilorul unei topografii creştine. acest filozof a întreprins o călătorie de studii în A bisinia. ajutînd-o la conducerea ţării şi veghind ca tînărul fiu de rege Aizana (Ezana) să prim ească o creştere îng rijită. F ru m en ţiu : şi Edesiu au părăsit A bisinia.. să se con ­ form eze adevăratei credinţe reprezentată prin episcopul arian Gheor. a cărei dezvoltare a mers m înă în mină cu creştinarea lor. 3 la M igne.să accepte să fie sfinţit episcop al abisinienilor. recăpătîndu-şi libertatea. După m oartea regelui. care s-a bucurat d e . La 356. reuşind . Istorisindu-i toate întîm plările.m a re cinste în limpid îm păraţilor Ju stin ian I (527— 565) şi Iustin II (565— 578). atît M eropiu cit şi însoţitorii lui . După unii istorici actul sfinţirii a ¡avut loc la 328 sau 329. Cu excep ţia celor doi tineri. . de partea arienilor sau îl va com promite în faţa înalţilor săi protectori. nepoţii învăţa­ tului filozof M ero p iu din Tir. cei doi şi-au cîştigat încrederea regelui. Frumenţiu a botezat la 350 pe regele A iz a n a şi pe fratele său S aza n a şi apoi pe rînd o parte însem nată: a poporului. A juns într-un port al acelei părţi. sau în regatul azumitic etiopian. 169). m arele A tanasie l-a înduplecat .r ă s pîndirea credinţei creştine.răs­ pundere la curtea regală. creştinism ul a pă­ truns graţie a doi tineri din Tir. împăratul Constanţiu scrie atît regelui. preoţi şi mulţi călugări ortodocşi. A bisinia a continuat totuşi să răm înă ortodoxă. Cînd acesta a luat conducerea ţării. corabia lui e atacată şi jefu ită de indigeni. la stăruinţele regineimame. episcopul Frumenţiu. după alţii sau ceva înainte de 340. Frum enţiu a plecat spre A lexandria. pirul atunci alcătuită numai din consoane. Cosma Indicoplevstul. F ru m en ţiu şi E desiu .sînt omorîţi. cît şi fratelui lui să vegheze ca şeful lor bisericesc.282 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ 9. M eritul lui Frum enţiu a fost că a introdus şi v o c a le 1în scrierea etiopiană. în timpul lui Constantin cel M are (306— 337). am in­ teşte în lucrarea sa (1. precum şi succesele obţinute în predicarea ş i. In A b isin ia . rupînd orice legătură cu A tanasie cel M are. ' (in alt merit al episcopului Frum enţiu a fost crearea unei litora­ luri naţionale eliopiene. că în A bisinia erau biserici. Constanţiu a crezut că prin acest m ijloc va reuşi să-l atragă şi pe Frumenţiu. Frum enţiu şi Edesiu sînt aduşi sclavi la curtea regală din Axum (Auxuma). Intorcîndu-se la Axum. sau curînd după 346. P.

încetu l cu încetul a luat naştere o literatură etiopiană creştină. 447— 515. tn lim b a ro m â n ă : M i h a i R ă d u l o s c u . nr. W . în «O rtodoxia». T h e A r m e n ia n C h u rch . în «B iserica O rtod oxă Rom ână». Is to r ia B is e r ic ii A r m e n e d e la in t r o d u c e r e a c r e ş tin is m u lu i in A r m e n ia p in ă în z ile le n o a s tr e . K r ü g e r . M. C am ­ bridge (M ass). 1. X IX (1970). 618— 621. XC1I (1974). D o w l i n g . Ca şi în Egipt şi în vestul A rabiei. Zur E in fü h ru n g d es C h riste n tu m s in A r m e n ie n d u r ch d e n K ö n ig T reiat (T ir k la le s ). M estu rgian. F. 3— 4. se am intesc chiar pelerini etio ­ pieni pe la Sinai. în «O stk irch lich e S tu ­ dien». p. în că rţile de cult ei sînt ortodocşi. 1920. în veacurile V şi VI. 1910. III (1951). A. H. p. A. P o s ib ilit a te a în t o a r c e r ii B is e r ic ilo r m o n o fiz ite la O r to d o x ie . el este mai mult formal. dar îşi va păstra trad iţiile vech i creştine. nr. 1961. H is to ir e d e l'A rm én ie d e s o r ig in e s à 1071. a Protos. L. 1934. T h o m s o n . London. H. Paris. T o n r n c b i z e. Paris. B eiru th. un m onofizit înflăcărat. G r o s s c t . L 'E glise A r m é n ie n n e ju sq u 'a u C o n c ile d e F lo r e n c e . H is to ir e p o lit iq u e et r e lig ie u s e d e 1'A r m e n ie . încredinţînd turma spre păs­ torire episcopului Teodor din P h ilae. N u b ien ii şi b le m ie n ii . 1910. E p i f a n i e N o r o c e l . P u 1 p e a (Răm ureanu). el s-a reîntors la A lexandria. 1947. O r m a n i a n . După o activitate m isionară de doi ani. 586— 636. 1978. sabatul — alături de duminică. H isto ry o i th e A rm en ia n s. bucurîndu-se de sprijinul îm părătesei Teodora. In ro m ân eşte de V . Legăturile «oficiale» cu Biserica-m am ă a copţilor egipteni a rămas şi aici. Cît despre monofizismul B isericii etiopiene. p. Z o h r a b i a n . 1920. la A lexandria etc. chiar dacă alături de ele sînt şi urme de iu ­ daism (circum ciziunea. H is to ir e d e l'A rm én ie. 4. nr. A bisinia răm îne într-o izolare im presionantă. . în d eoseb i p. mai mult o form ă ana­ cron ică. un rol deosebit a avut în dez­ voltarea creştinism ului din Etiopia monahismul. 1949. în «M itropolia M old ovei şi S u cev ei». Paris. După venirea arabilor în Egipt (640). Pr. London. engleză. P a s d e r m a d j a n. K o g y a n. B u cu reşti. P en tru r ă sp în c lire a c re ştin ism u lu i in A r m e n i a : P. A b r a h a m i a n . ca şi acolo. BIBLIOGRAFIE R. înainte de ven irea arabilor. XLI (1965). M o s e s K h o r e n a I s ' i . preoţia ereditară) şi de mahomedanism (poligam ia). 339— 346. trad. A s p e c tu l n a ţio n a l în e v o lu ţ ia B is e r ic ii • r m e n e . T h e C h u r c h e a n d F a ith of A r m e n ia . Ş. 374— 390.au a c c e p ta t şi ei creştinism ul sub formă de monofizism în timpul domniei împăratului Ju stinian (527— 565). R. B is e r ic a A r m e a n ă . p. Prof. London. L 'E glise A r m é n ie n n e . 7— 8.P ER IO A D A A D OUA (325— 787) 283 s-o facă astfel mai uşor de citit. abţinerea de la unele m încăruri. Printre e i a activat preotul Iu lian din A lexandria. W ürtzburg. C ălugărilor se şi datoresc primele imne şi primele traduceri din greacă şi siriacă. Paris 1910.

prof. S tu d ie s in C h ristia n C a u c a s ia n h is to r y .. Prof. P. în porturi. 577— 592. p. R. 1950. L’É g lis e g é o r g ie n n e . term inologia creştină indicînd elem entele de bază ale crezului * Capitol redactat de Pr. L e s d é b u t s d u c h r is tia n is m e en G é o r g ie d 'a p rès l e s s o u r c e s h a g io ­ g r a p h iq u e s . p. iP. C h u r c h e s in In d ia . de M é n a s c a . C o d i e r. E. pe liniile mai circulate. 289— 299. 'H ’Ex-zli'iata AiOtoziac. L. X L III (1967). Prim ele com unităţi ştim c-au fost în oraşe.le a e c u ­ m en ic . Paris. în «Echos d'O rient». 2-e éd. 1914. X II (1960). G e s c h ic h t e d e r ir is c h e n K ir c h e v o n ih r e n A n lă n g e n b is zu m 12. J . I (1932). In d ia ş i C h i n a : W . C r u c e a n u . M o n g o lia . P aris. dar în cele mai multe purii lumea părăsise vechile credinţe. C o u 1 b e a u x. T h o m a s . E p i f a n i e N o r o c e l . G eorgetow n. Paris. p. A ddis A beba. Rom e. B. Paris. 1929. M iinchen. A ddis A beda. O n o u ă p a tr ia r h ie . p. 1908. nr. B r o w n . nr. P en tru r ă s p în d ir e a c r e ş tin is m u lu i în G e o r g ia : C. Ja h r h u n d e r t. M.. T o u m a n o f f. Les v e r s io n s g r e c q u e s d e s a c t e s d e s m a r ty r e s p e r s e s s o u s S a p o r II. C alcu tta. Protos. Le c h r is tia n is m e d a n s ¡'E m p ire p e r s e s o u s ia d y n a s t ie sa ss a n ic le (224— 632].284 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A L Ă Pr. D. Delhi. A s h o rt in tr o d u c tio n to t h e E tio p ia n O r th o d o x C h u r c h . 1910. H. 1956. 554— 565. J a n i n. Term enul «paganus» în accepţia actuală apare cam din perioada aceasta în documente (Paul Orosiu). B u cu reşti. London. G r . E. L a n g. 1964.. în «O rtod oxia». L a b o u r t. B is e r ic a d in E tio p ia . 1905. 9— 10. T h o m a s . nr. L 'É g lise M a z d é e n n e d a n s ¡’E m p ire S a s s a n d ie . T h e In d ia n C h ristia n s o i St. II (1955). 1965. 34— 73. L e c h r is tia n is m e e n C h in e e t e n A s ie so u s i e s M on g o ¡s. 1956. B asel. 1904. D e 1 e h a y e. 1957. T. Rom e. O r ig e n e s c h r é t ie n n e s d e G é o r g ie . J . P en tru E t i o p i a : N i c o I a e. T irag e a part des «A nalecta Bolland ian a». P en tru In d ia : P. 1905. M. g raniţele nordice ale Imperiului roman aju n seseră pînă la văile Dunării şi Rinului. D e 1 i u s. Desigur nu toate populaţiile cuprinse în aceste im ense terito rii erau creştine. T a m a r a t i. H is to ir e d e la c o n v e r s io n d e s G é o r g ie n s a u c h r is tia n is m e ..-iP.. L 'e x p a n s io n n e s t o r ie n n e e n A s ie . N a u. 1929. 601 p. în ¡«M itropolia M old ovei şi S u cev ei». L i v i u S t a n . 1963. B ru x e lle s. P e e t e r s. P aris.. 1954.. M adras. m itrop olitu l A xom ei. . E a s tern C h r is t ia n it j in In d ia . Răspîndirea creştinismului în Apus * La începutul secolului IV. H is to ir e p o lit iq u e e t r é ü g ie u s e d 'A b y ssin ie . Bom bay. X V (1912)r p. ¡Pr. 1. 3. Ceea ce o interesant de con statat pentru peninsulele Italică şi Iberică. T u r k e s ta n . spre a nu mai vorbi de insulele britanice şi de Apusul co n ti­ nental. Cam bridge. I. P en tru r ă s p în d ir e a c re ştin ism u lu i în P ers ia . Is t o r ia B is e r ic ii A r m e n e p în ă Ia S in o d u l a l I V . B o d o g a e .. 5— 58. W . I s t o r ic u l B is e r ic ii g e o r g e in e . în «C haiers d 'h isto rie m ondiale». L iv e s a n d le g e n d s o i t h e G e o r g ia n S a in ts. O l g a L e b e d e w. T i s s e r a n t .

Ce să vorbim de B iserica cu vechim e to t aşa de mare a G aliei. duse cu cea mai m are cruzime. apostolii E lveţiei de azi. mai tirziu a scriitorilor Isidor şi Hiidefons de Sev illa se ştie că în jurul anilor 300 concentrau în sinoade aproape regulate la Sevila cîte 19— 20 episcopi. V incenţiu de Lerin. în m oştenirea romană. Episcopatul din nord-vestul A fricii (patria lui A rnobius de Sicca. Columban şi Gali. Fulgenţiu de Ruspe ş.a. în care activau Sfîntul Ilarie. La acestea Irebuie adăugaţi factorii care au dinamizat şi unificat opera de creşti­ nare din Apus : papalitatea şi ordinul călugăresc al benedictinilor. i. Prosper de Aquitania şi alţii care-şi aveau tradiţii venerabile din R ăsărit cu litur­ ghie şi cu sinoade proprii ? Iar de-a lungul Rinului şi Dunării în seco ­ lele IV —-VI activau nu mai puţin vestiţii m isionari : Sfinţii Severin de Noricum ( f 482). «erei . a isto ricilor Paul O rosiu şi Sulpiciu Sever.PER IO A D A A D O U A (325— 787j 285 şi organizării v ieţii creştine au un caracter mai abstract şi mai in telectu alist decît în Răsărit. A bia scriitori mari din seco lele IV şi V ca şi sinoadele respective au creat şi generalizat term inologia creştină. şi alţii. chiar dacă ei vor schim ba aproape total aspectul lumii apu­ sene. în perioada de care ne ocupăm. papa Leon cel M are (440— 461). în orice caz. Cezar de A relate. dus de apostoli şi scriitori <a A m brozie din M ilan. Petre Hrisologul. C ît despre 9( pania poetului creştin Prudenţiu. Liturghia. peste întreg Apusul vrem e de peste 100 de ani s-au . Paulin de Nola. cu cît em igraţia continuă a popoarelor numai pe această cale s-a putut dizolva în «Romania». creştinism ul apusean va primi prin noua idee <le ju risd icţie universală a papalităţii uri aspect instituţionalist. Rufin. limba în care se săv îrşea Liturghia era greaca. A ceasta cu atît mai mult. F ericitul Ieronim . în Italia pînă la anii 300. a înflăcăraţilor Firm icus M aternus şi Lactanţiu. de­ sigur sprijiniţi de un trecut lung de muncă. pe zi c e trecea tot mai depărtat de duhul apostolic şi de respiraţia ecum eni<< a B isericii. Totuşi. în general.ibătut — odată cu im igrarea popoarelor germ anice — şi luptele ariene. dar mai ales a lui A u­ gustin. însă.) era numeros încă înainte de secolul IV.ir după creştin area francilor (finele secolului V) şi mai ales după • ilianţa cu m erovingienii. Sfîntul G rigorie de Tours. Era şi firesc acest lucru pentru că. Ioan ('iisian. unele din ele (mai ales în nordul A fricii). în această perioadă tot ce s-a adîncit şi lărgit în m aterie de răspîndire a creştinism ului se leagă de tem eliile puse an te­ rior. de pildă.

este faptul că nu «barbarii» au distrus Imperiul. Goţii din Balcani. în afara limesu-Iui. la romani) de tot ce au. După «barbarizarea» Im periului se revine curînd la o «rom a­ nizare» a lui. norm ele de conducere nu-şi pierduseră încă cu totul nota au­ ten tică din vechim e. Desigur aceasta nu va mai fi ca cea veche . Aşa trebuie înţelese creştin ările din Apus din perioada a Il-a. vor gîndi că salvează Imperiul. e necesar să mai amintim cîtev a lucruri proprii numai O ccidentului. ci el s-a prăbuşit din pricina decăderii sale sub toate aspectele. orfanii sînt călcaţi în picioare pînă în tr-atît în cît mulţi dintre ei (chiar oam eni de neam ales şi de creştere deo­ . îără in iţiative industriale şi com erciale. fără un ideal propriu. într-un fel ei făcuseră. conducătorii lor urcă în scara ierarh iei civile şi m ilitare a Imperiului pînă la cele mai mari grade n obiliare şi adm inistrative. C eea ce este însă interesant. ale unor B iserici noi. un m are serviciu Imperiului împrospătîndu-i cadrele. văduvele se vaită. «Barbarii» au venit pe teritoriu l rom an ca «federaţi». burgunzii din Franţa. Pentru a înţelege mai bine specificul v ieţii bisericeşti apusene. Nu ştii care din ele au fost mai mari.• regresiunea econom ică. coeziunea lor internă era slabă. form ele noi vor li lot atîţia germeni ale unor popoare noi. Un Imperiu nu se putea conduce de unul singur. Ei erau însă puţini la număr. ca aliaţi. Ca un paradox viaţa creştin ilor se sim ţea mai în siguranţă tocm ai pe teritoriul «barbar». un astfel de Imperiu nu putea să nu cadă. a graniţelor pe care im pe­ rialii nu le mai puteau apăra. ostrogoţii din Italia. criza re ­ ligioasă şi asaltul tot mai în teţit al «barbarilor» vor schim ba în curînd totul. clim a sudică îi m o­ leşea repede. vizigoţii din Spania şi chiar vandalii din A frica şi atunci cînd vor crea organizaţii statale.286 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R SA LĂ zul». cu limba latină nu s-au fam iliarizat prea mult. însă. D escentralizarea adm inistrativă a Imperiului adusă de D iocleţian nu-i putuse asigura acestuia liniştea . în cît în scurtă vrem e «statele» lor s-au prăbuşit. Un Im periu de uzură şi de dezgust. cu un aparat adminLstrativ incapabil şi co ­ rupt. Iată ce spune în această privinţă scriitorul creştin Salvian (t 495) : «Săracii sînt despoiaţi (la noi. nici să schim be m ăcar lim ba latină pe care o im itau copilăreşte. dar ei n icio ­ dată nu se vor gîndi să ia tronul im perial pentru ei. un Imperiu în care între anii 300— 450 toată arm ata era condusă numai de «barbari». servit cu devotam ent.

creştinism ul era bine co n so lid at. I-a im presionat îndeosebi ideea. căci preferă să trăiască liberi sub o aparentă sclavie. form ele noi creştine nu <sînt de cea mai înaltă şi mai pură calitate. Judecîndu-1 pe episcopul Teofli după num ele său. «Dumnezeul creştinilor e mai puternic». goţii au luat cunoştinţă de m isterele religiei cre ş­ tine.PER IO A D A A D OU A (3 2 5 ^ 7 8 7 ) 287 sebită). . form at în m ajo ­ ritate de goţi sau germani răsăriteni. ex ilat în Sciţia M ică de împăratul Constanţiu. de bogăţie. goţii au năvălit în Dacia. De la captivii căzuţi în sclavie. nu mai încape îndoială că era grec. de ospitalitate şi de curăţenie a m oravurilor pe care le vedeau la unii din reprezentanţii Bisericii. cît şi Bonifaciu al saxonilor. cu m ici excep ţii (unde a in terven it şi folosirea forţei) cele mai multe popoare germ anice au fraternizat cu creştin is­ mul în mod voluntar. C adm u s de Bosphorus şi T e o til (Theophilos) din Gothia. ' Triburile germ anice se pot împărţi în două grupe mari : germ anii de vest şi cei din ţările scandinave. aşa-num iţii germani nordici. Titulatura de «episcop de Gothia» nu vrea să însem ne că toţi goţii erau la 325 creştini. Pentru a nu pieri ca victim e ale persecuţiei publice. Se stră­ mută la goţi. răsfirate de-a lungul coastei M ării Negre. . : Au activat cu succes printre goţi capadocianul E u tih ie (E u ty c h io s) şi episcopul A u diu de M esopotam ia. iar ca el num eroşii preoţi şi monahi din Goţia. precum şi de la creştinii găsiţi în D acia şi Crim eea. un ram a răm as în patria lor. prin creştin irea triburilor germ anice începe o epocă nouă în istoria Apusului : Evul mediu. Oricum. S -a am estecat şi ceva superstiţie. Cu alte cuvinte. de putere. de cunoaştere. stabilindu-se pentru un timp la gurile V istulei. în co lo . întrucît nu mai pot răbda neom enia barbară printre romani. au pornit spre sud. doi episcopi. ci că ei locuiau intr-un ţinut în care B iserica era bine organizată. ajungînd pînă la Dunăre şi atacînd Imperiul roman. spuneau atît C lovis al francilor. îşi caută scăpare la duşmani. dar mai ales calcul politic.. în oraşele greceşti. ei se duc să caute la barbari omenia rom anilor. Dintre aceştia.. decît să fie sclavi sub o aparentă libertate». la începutul secolului al IlI-lea. C elălalt ram. După cum am mai spus. îndeosebi la că ­ lugări. au luat parte la primul Sinod ecu­ m enic de la N iceea (325). bagauzi (burgunzi) sau la alţi barbari.

Fiind un bun cunoscător al lim bilor gotică. care la 264 au fost luaţi în cap tivitate de goţi. bucurîndu-se de consim ţăm întul împăratului. M ultele latinism e din traducerea sa sînt o m ăturie a influenţei ţinuturilor rom anizate de la Dunăre asupra operei sale. se numeau «goţi m ici». a intrat în slu jba goţilor. pentru creştin ii din ţara goţilor. cei stabiliţi în ţinutul din ju ru l Plevnei. Ulfila. făcută din alfabetul grecesc. C oncom itent cu răspîndirea creştinism ului printre goţii lui Ulfila.288 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ M eritul cel mai m are pentru con vertirea goţilor îi revine lui U liila sau W u liila. aju nşi la Don. unde-i în tîln esc pe oslrogoţi. latin şi scrierea runică a germ anilor. Vrem e de 40 de ani a predicat în trei lim bi (greacă. A ceştia. dintre care multe fam ilii şi-au încredinţat odraslele creşterii şi educaţiei lui. de Ulfila. a fost alcătuirea unei noi scrieri. fiind sfinţit episcop în 341 de Eusebiu al Nicomidiei. A ci au putut să trăiască în sărăcie şi lipsiţi de o cultură superioară. latină şi gotică). cu ocazia unei conferinţe religioase ţinută la curlea lui Teodosie cel M are. fiind conduşi. strănepotul unor creştini originari din apusul Capadocici. Un alt m erit al aceluia care s-a putut mîndri cu titlul de «apos­ tolul goţilor». Poate că persecuţia ar fi luat proporţii. precum şi trad u cerea Sfintei Scripturi în limba gotică. îndeplinind funcţia de interpret. dar liniştiţi şi nesupăraţi de nimeni. în 383. dacă nu s-ar fi pus în m iş­ care hunii. s-a început şi acţiunea de creştin are a unor goţi ce locuiau în Dacia. Dezlănţuind du-se pe la 348 o cumplită persecuţie îm potriva creştinilor goţi. acţiune brusc întreruptă de persecu ţia pornită între anii 368— 372 îm­ potriva creştinilor. pe atunci epis­ cop de Constantinopol. îşi înch eie viaţa la Constantinopol. Pe la 370. U lfila s-a bucurat de o cinste deosebită şi între «romani». Şase ani mai tîrziu dau de vizigoţi. W ulfila (Ulfila) s-a născut în ţinutul dunărean. un popor nomad originar din A sia. ţinute între reprezentanţii goţilor şi ai rom anilor. C ele două popoare ger­ . în M oesia in­ ferioară la N icopolis ad Istrum . îi bat pe alani. aju ng la M area de Azov. a rămas la Constantinopol. atît din punct de vedere b isericesc cît şi social. a condus cea mai mare parte a fraţilor creştini de origine gotică peste Dunăre. în ju ru l anului 310. A participat la diferite sinoade şi conferinţe. A taşat unei misiuni gotice la curtea împăratului Constanţiu. latină şi greacă.

A bia peste 180 de ani d irecţia ariană din Spania e înlocuită cu una ortodoxă. indicîndu-le ca loc de adăpost Tracia. . . goţii se răs­ coală în mai multe rînduri. în timpul domniei regelui Renismunt. în Italia numai B iserica mai stătea în picioare. Un m erit deosebit la convertirea snevilor are arhiepiscopul M arian d e B ra c a ra (B rag a). Cu to ată groaza răspîndită de hunii lui A tila. care a şi creat o tradiţie de stat şi B iserică autocefală : regele convoca sinoadele. de unde vor p leca curînd. O altă condiţie pusă de V alens a fost îm brăţişarea creştinism ului sub forma ariană. cerînd vo ie îm ­ păratului V alens (364— 378) să se stabilească pe păm întul Imperiului. regele tribului german al herulilor. nu­ mea episcopi. s-au statornicit pe teritoriul roman. Din 476.PER IO A D A A D OU A (325— 787) 289 mane. slujind împăratului ori de cîte ori avea n evoie de m ercenari. V alen s le-a satisfăcut cererea. în deosebi cel care s-a intitulat «regele Italiei». iar m eritul regelui H araric (510— 559) este <icela de a-i readuce la O rtodoxie. Liturghia păstra un străvechi caracter ecum enic. fiind de­ tronat de Odoacru. neputînd ţine piept hunilor. Reşedinţa sa din R avena era un centru invidiat. Teodoric cel M are (t 526). în jurul anului 375. au trecu t Dunărea. După m oartea lui. adică luptători au xiliari. Im p eriu l rom an d e A p u s ş i-a în c e ta t e x isten ţa . O strogoţii aduşi de huni s-au arătat mai toleranţi. în sudul Franţei (la Toulouse) şi apoi în Spania. nord-vestul Spaniei. La 24 august 410. Doar atitudinea Iui Ju stin ian de sprijinire a m onofiziţilor l-a silit şi pe Teodoric să-şi m odifice politica. papa Leon cel M are (440— 461) nu ezită să-i iasă in cale şi să salveze Roma de la distrugere. regatul ostrogot decade şi va fi cu cerit de bizantini. în m ase com pacte de triburi. Ioan Gură de Aur) va fi zadarnică. O rice în cercare de a-i readuce la O rtodoxie (chiar din partea Sf. Statul vizigot din Spania sucom bă în 711. Romulus Augustulus (476) se dovedise neputincios. De la oslrogoţi şi vizigoţi arianism ul a trecut şi la alte triburi germ anice învecinate sau înrudite. pe care şi papii îl cereau arbitru. A stfel m ajoritatea vizigoţilor lui Fritigern au deve­ nit arieni. cînd vin arabii. în calitate de «foederati». vizigoţii jefu iesc Roma. T rataţi rău de guvernatorii im periali de la Dunăre. Ultimul împărat roman. în anul 378 însuşi împăratul V alens e bătut la A drianopol şi ucis de ei.suevii au devenit arieni.

La 429. care într-o m ăsură oarecare. întemeinduş-şi un nou regat. 30). în timpul domniei regelui G rim oald . O steneala Theodelindei de a-şi convinge soţul să se lepede de arianism a fost zadarnică. A sem enea celorlalte popoare germ anice. era fam iliarizat cu credinţa în Hristos. îm brăţişînd această erezie de la vizigoţi. B urgunzii. la stăruinţele ei. trimis de Ju stinian. parte creştini arieni. unde au locuit un timp. graţie soţiei sale Cloti Ida. erau parte păgîni. P ersecuţiile îndreptate împotriva. La început nu toţi francii au îm brăţişat creştinism ul. schirii şi turchelingii. de la Rinul superior. ortod ocşilor au continuat pînă la 534. dar după m oartea lui A utharis. F ran cii au făcut cunoştinţă cu Evanghelia în urma faptului că s-au aşezat într-o ţară în care creştinism ul era îm păm întenit de mult. 32) şi Socrate (Isto ria b is e r ic e a s c ă . au putut fi convinşi longobarzii să se lepede de arianism.290 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ L o n g o b a r z ii (la n g o b a rz ii) lui A lboin ( t 572) care au venit pe la 568 în Italia din Panonia. s-a botezat. au îm brăţişat arianism ul şi rugii.. Promisiunea făcută şi-a ţinut-o primind botezul. A ctul regelui a l'ost curînd im itat şi de restul francilor. a lacul un legăm înt so lem n : îm brăţişarea creştinism ului în cazu l că va învinge. au fost arieni. cînd s-au m utat în A frica. acesta. V a n d a lii au făcut cunoştinţă cu arianismul în Panonia. A bia în secolul V II. persecutînd pe ortodocşi. care la începutul secolului V locuiau parte între rîul M ain şi N eckar. . îm pre­ ună cu p e s le 3 . Soissons. Legenda spune că o porumbiţă ar fi adus din cer mirul pentru ungerea regilor 1a. a dat lovitura de graţie regatului vandalilor. căsătorindu-se cu ducele A gilulf de Turin.000 de nobili. Burgunzii au păstrat arianismul pînă la m oartea regelui Gundobas şi u rca­ rea pe tron a fiului său SigismunS. V II. Theodelinda. La 496. au fost to t arieni. Suferinţele aduse de vandali vor ii exploatate de arabi în curînd. o principesă burgundă. cînd generalul Belizarie. după isto ricii Paul Orosiu (Is to r ia b is e r ic e a s c ă . In urma căsătoriei regelui A utharis cu principesa T h eo d elin d a . longobarzii au avut o regină creştină. regele C h lo d w ig (C lo v is) (481— 511). parte pe m alul stîng al Rinului. din partea episcopului R em ig iu s d e R cim s. în preajm a b ătăliei cu alam anii. desigur tot în form ă ariană. V II.

De la aceste scaune episcopale ale B avariei a pornit în curînd o vie a c­ ţiune m isionară spre popoarele slave de la răsăritul şi nord-estul ţării. . s-au aşezat încă de la începutul secolului al şaselea înlr-un ţinut în care. aflaţi sub ascultarea francilor. T ru dpert. C ez a r d e A r lc s şi M artin d e T ou rs. Prin încreştinarea acestui popor. vizigoţii şi suevii s-au lep ă­ dat de arianism. Reichenau. St. Spre norocul francilor. S fin ta R a d eg u n d a etc. nu le-au lipsit episcopi demni şi conştienţi de m isiunea lor. Creştinism ul a pătruns în acelaşi timp şi la cei din Turingia. la rangul de arhiepiscopie. Gallen. s-au ostenit la con vertirea alam anilor călugării m isionari scoţieni (F r id o lin. au continuat m area operă m isionară. S fin la G e n o v e v a . La m ijlocul secolului VI. ca un R em ig iu s de R eim s. vecinii de la răsărit. Ia iniţativa ducelui Odillo. Pirm in. Trudpert. ai alam anilor. Fiissen şi Kempten. M agn u s şi T eo d o r). Din a doua ju m ătate a secolului VI propaganda creştină a sporit. adică spre carinlieni. şi-a făcut apariţia ia i . episcopul E m eran d e P o itiers şi episcopul m isio­ nar C o rb in ia n d e C h a rtrettes).• din voinţa îm păratului Carol cel M are (768— 814) B iserica B avariei a fost ridicată. Intr-o vrem e cînd aproape toţi principii germani erau păgîni sau arieni. T eri­ toriul ei a fost împărţit în u rm ătoarele eparhii : Regensburg. C olu m b a n . episcopul R u p rech t d e W orm s. în decursul secolului V I burgunzii. regele Chlodwig ne apare ca un apărător al O rto­ doxiei în Apus.P ER IO A D A A D O U A (325— 787) 291 C onvertirea francilor a fost un evenim ent de o însem nătate capi­ tală. B a v a r e z ii. La invitaţia lui Garibald au venit diferiţi m isionari spre a d esăvîrşi acţiunea creştin ării (abatele E u staţiu dc L u x eu il. Passau. în 798. Freising şi Salzburg . totuşi convertirea lor a mers greu. în jurul anului 685. Atunci probabil s-a creştinat şi G a rib a ld şi fiica sa T h eo d elin d a . expansiunea ereziei lui A rie era oprită. E adevărat că prin creştinarea francilor nu au putut fi înlăturate dintr-odată nici superstiţia. numai o m inoritate a alam anilor erau creştini. în parte. G allus. m oravi şi boemi. nici brutalitatea. era aruncată săm înţa Evangheliei. pătrunzînd şi în fam ilia princiară. regina longobarzilor. Deşi v icto ria puternicului rege Chlodwig (496) asupra triburilor germ ane ale alam anilor şi şvabilor a fost h otărîtoare şi în ale credin­ ţei. începînd cu secolul V II. A devărata orînduire a v ieţii bisericeşti a bavarezilor a creat-o. B o n ifaciu . A şezăm intele m înăstireşti de la St. fundaţiuni ale lor. Sokingen.

convingînd astfel pe germ anici că puternicul lor zeu e neputincios. După creştin area ducelui G o z b erg . s-a îndreptat de data aceasta spre H essa inferioară şi Turingia. închinai zeului Thunar sau Thor (zeul tunetului). săvîrşită de Bonifaciu. Totodată. prin cu cerirea în tre­ gului teritoriu. D efinitiva con ­ vertire a frizilor a putut-o face C arol cel M are. Din lemnul stejaru lu i tăiat a lăsat să fie construită o bisericu ţă închinată Sfîntului Petru. A ctiv itatea organizatorică a lui Bonifaciu. A colo a reuşit să înlăture păgînism ul. în lo calitatea Am öneburg a reuşit să con vertească mult popor. aşezaţi între W eser şi gurile Rinului.a desprim ăvărat. Pro­ te ja t de puternicul C arol M artel. m uriră ca m artiri mai mulţi m isionari c r e ş tin i. printre care şi căp e­ ten iile locului. Iarna anului 753— 754 a petrecut-o la Utrecht. De data aceasta. în drum spre casă a rînduit treburile b isericeşti din Bavaria. munca lui nu i-a fost de lungă durată. la dem nitatea de arhiepiscop. au a c­ ceptat şi ceilalţi turingieni creştinism ul. în H essa superioară. şi-a îndreptat din n o u paşii s p r e ţinutul unde îşi începuse activ itatea m isionară. W ürzburg. dar mai înalt. care necesitau o grabnică şi radicală reform ă bisericească. m isiunea creş­ tină a fost condusă cu succes de anglo-saxonul W illib ro rd şi tovarăşii săi. De primul succes s-a învrednicit între anii 721— 722. Printre frizi. a început după a treia călătorie făcută la Roma (737— 738). în ziua de 5 iunie . întovărăşit de num eroşi discipoli. şi-a continuat activitatea m isionară. .2!>2 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ W ürzburg scoţianu l K ilian . îndată ce s . M eritul cel mai mare în răspîndirea creştinism ului printre n ea­ murile germ ane îl are anglo-saxonul W in irid (B on ifaciu ). a fost necesară o nouă misiune. De mai mare succes s-a învred­ nicit Bonifaciu după a doua călătorie făcută la Roma în 722 cînd a fost sfinţit episcop al germ anilor de către papa G rigorie II (715— 731). Erfurt. Bonifaciu şi-a îndreptat privi­ rile şi asupra celorlalte teritorii ale germ anilor şi ale regatului fran­ cilor. ridicat în 732 de papa G ri­ g o r ie III (731— 741). reform ator şi organizator. în ţ i n u t u l f ri zi lor. M unca la care s-au an gajat (690) nu a fost uşoară. De asem enea a pus tem eliile eparhiilor de Buraburg. fraţii D ettic şi Deowulf. A cesta s-a evidenţiat ca m isionar. a pornit la 753 pe c u r s u l R i n u l u i i n jo s.străbătut de un dor ascuns. doborînd faim osul stejar de la Geism ar. După ce bălrînul Bonifaciu a consolidat situaţia b isericească din G e r m a n i a . în urma reacţiunii de la 698.

dintre care unii erau reprezentanţii unor credinţe rătăcite. Britania. unde astăzi se găseşte oraşul Dockum.PER IO A D A A D OU A (325— 787) 293 în săptăm îna Rusaliilor anului 754. un preot roman. Corpul bătrînului m artir. centrul activ ităţii sale. pe la începutul se­ colului al IV -lea. pe cînd aşteptau lin iştiţi pe neofiţii ce urmau să prim ească taina m întuirii. în celela lte părţi învecinate. C ătre sfîrşitul secolului al V l-le a m isiunile creştin e îşi reîncep a c­ tiv itatea printre a n g lo -s a x o n i. Sco ttia M aior). creştinism ul a înregistrat un oarecare progres. Cînd însă trupele rom ane s-au văzut silite să abandoneze. Prinţul V o rtin g ern a cerut aju tor triburilor germ ane ale anglilor şi saxonilor. care i-au sa­ tisfăcu t cererea. spre a face pe plac . In decursul secolului al IV -lea. papa Grigore cel M are (590— 604) a trim is pe egumenul benedictin A u g u stin împreună cu alţi 40 călugări ca m isionari în A nglia. britanul N in ian . In Irlanda (Hibernia. s-au pom enit în faţă cu o ceată de păgîni care s-au năpustit asupra lor. Fire intolerantă. la 431 episcopul C elestin I al Romei a trim is în calitate de episcop «ad Scottas in Christum credentes» pe P alad iu . un britan. P rin tre b ritan i sau briţi. Numai britanii din părţile m untoase ale apusului. La 596. omorîndu-i pe loc. el a avut continui lupte cu adversarii. unde săm înţa creştin ă a pătruns mai de mult din Britania. ucis pe malul rîului Boorn. la 407. ţară a devenit teatrul de ja f şi de pradă al picţilor şi sco ­ ţilor. acordîndu-i num ele de «apostolul germ anilor». In Caledonia sau S co ţia (S co ttia M inor) cum i s-a spus în Evul mediu. adică în ţara picţilor. Odată cu statornicirea lor în noua patrie politeism ul cîştigă tot mai mult teren. iar alţii se opuneau ca B iserica germ ană să fie supusă scaunului de la Roma. M eritul definitivei creştin ări a celor din Irlanda îi revine S fîn tu lui P a tr ic k (P atriciu ). creştinism ul a prins rădăcini încă din pe­ rioada anterioară. din C am brai (W ales şi Cornwall) au putut să-şi m enţină independenţa şi credinţa creştină. a început să predice. a fost trans­ portat şi înm ormîntat la m înăstirea Fulda. P osteritatea l-a preţuit în mod deosebit. adică al locuitorilor din Scoţia şi Irlanda. Evanghelia a fost a c­ cep tată aproape de toţi locuitorii. Bonifaciu şi cei 52 discipoli şi în ­ soţitori. R egele Ethelbert din Kent. pătrunzînd în nord pînă aproape ele Scoţia. . M eritul cel m are al con vertirii p ic­ ţilor şi scoţienilor îi revine însă abatelui irlandez C olu m ba n . Dar în curînd noii ven iţi cu ceresc insula şi devin stăpînii ei.

1956. In v a s io n s e t m ig r a tio n s d a n s fus B a lk a n s d e p u is la fin d e l' é p o ­ q u e r o m a in e ju sq u 'a u V I II. Paris. o principesă francă. D as L e b e n d e s H e ilig e n S e v er in . I v a n D u i c e v . în frunte cu Essex şi puternicul Northumbria. C r e ş tin is m u l în p r o v in c iile r o m a n e d u n ă r e n e a le Ilir icu lu i Ia s fîr ş itu l s e c o lu lu i a l IV -Ie a . A.e s i è c le . L o r c h a ls H a u p tsta d t und clio E in fü h ru n g d e s C h risten tu m s. prof. Paris.. 1954. îngăduindu-le să predice nestingheriţi. P. D e s o n i j n i ch s e rétien n es à la fin du IV -e siè cle . t.. K i r s t e n . Curînd după sosirea lui A u­ gustin şi a tovarăşilor săi din A nglia. Ch. M. O xford. . E. T h e V is ig o t h s in t h e tim e o i U lfila . 1920. BIBLIOGRAFIE K. I. N o ricu m . i l l. D u v a 1. în «Revue H istoriquq». J .'< (• !• P . Paris. C h ristia n ity a n d th e n o r th e r n B a r b a ria n .-R . 1918. 500— 900. L etraille. J. I. D elarn elle et J. S.. 196 4 . D o n a u p ro v in z e n .). . A.1. p. V io d e S ain t M artin . B iz an tin i e L o n g o b a r d i. 1924. Z e i 11 e r.r ö m is c h e n H eid en tu m s. C entrele m itropolitane C anterbury (Canturia. il966 . L a G a u le c h r é tie n n e à l' é p o q u e r o m a in e . L e m e r 1 e. engleză by L. capitala regatului). nr. I’en ln i p ă t r u n d e r e a c re ş tin is m u lu i în G a lia : V e zi b iblio grafia pentru îm p ăratul Miircii Aurcliu (160. au primit creştinism ul alte cinci regate anglo-saxone. N o l l : F r ü h e s C h riste n tu m s in Ö s te r r e ic h . O xford . 4-e A uflage. 211 (1954). par. Paris. Paris. A. p.1. 1969. regele şi m ajoritatea poporului au primit Taina Botezului.1965. G e f f c k e n . în «R e alle x ico n für A n tik e und Christentum «. E. 108 -450. N oll. L i p p o l d u n d E. Leipzig. Paliin<|ue. Ch. A. P entru p ă t r u n d e r e a c r e ş tin is m u lu i in N o ricu m ş i G e rm a n ia : V e zi b iblio grafia de la cap itolu l preced en t precum ş i : S u lp ice S év ère. v o n Harnack. H isto ire d e la G a u le r o m a in e (120 av ant J . s-au învrednicit de această cinste. I. 1968. 1957—. Paris. t. Paris.h K 1!)/1. V e zi şi altă b ib lio ­ g rafic în studiul Pr. L 'E g lise d e s (¡ m ile s nu V -< / • • / .-181). IV .2 04 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ soţiei sale Berta. London. în «Studii T eo lo g ice». D er A u s q a n q d e s q r ie c h is c h . K ent şi York. Paris. R. A. 265— 308. 1971. Idem. Idem. D es o r ig in e s g e r m a n iq u e à l'a v è n e m e n t d e D io c tétien . I. T h o m s e n . I.i h ihJiografic : P. Trad. Zibermayr. 2-e A u flag e H orn. 1959. 2 Bd. Răm ureanu. L a G a u le ju sq u 'a u m ilie u d u V -e s iè c le . T e x te et trad. B ie le r and L. D es o r ig in e s à la c h r é ­ tie n té m e d ie v a le . M eslin. B erlin . 147— 189. R. All. A h is t o r y o l t h e e x p a n s io n o l C h ristia n ity . H ila ir e d e P o itie r s . D ie M is sio n und A u sb reitu n g d e s C h riste n tu m s . S tu ttg art . a primit cu bunăvoinţă pe m isio­ nari. E. Paris. . t. Démougeot. W ien . H eid el­ berg. 1963. După 50 de ani. X V I (1964).1951. Eugipius. Roma. 1963. 1973. J Fon tain e. K restan. L a fo r m a tio n d e l'E u ro p e e t I e s in v a s io n s b a r b a r e s . 1059. Bd. I—II. von R. L a G a u le c h r é t ie n n e . Philippe et autres. — 451 après J . L atein isch und deutsch. 7 «. l l . W ashington. Idem . B a y e r n u n d Ö s te r r e ic h . 1965. 1— 2. ed. T h e C o n ilic t h e t w e e n P a g a n ism a n d C h r is ­ tia n ity in t h e to u rth c en tu r y . 1974. T. • > . H is to ire du c h r is tia n is m e e n F r a n c e . 1957 . Latourette. L e s o r ig in e s c h r é t ie n n e s d a n s l e s p r o v in c e s d a n u b ie n n e s d e ¡'E m pire R o m a in .

s-a menţinut timp îndelungat. 25 al Sinod. iar ceilalţi să-şi dea opinia în scris. 343). protopresbiterilor. I . s-a stabilit ca sediul unui episcop să fie numai într-un oraş. împreună cu clerul cetăţii respective. această h otărîre n-a putut fi aplicată nici în Apus. care. lo a n R â m u rean u . prim irea şi exercitarea puterii legislative. prof. O biceiul din timpul postapostolic ca episcopii să fie aleşi de episcopii învecinaţi. 123. N ov . cap. îm păra­ tul Ju stin ian a dispus ca la alegeri să participe din popor numai perso­ n alităţi distinse. hirotesia subdiaconilor. Pen­ tru cazul că nu se puteau înţelege asupra per. Sfinţirea noului ales urma să aibă loc în decurs de trei luni după alegere. nici în Răsărit. sau m itropolitul avea dreptul să înfiinţeze noi eparhii. să desem ­ neze trei candidaţi. Dacă nu puteau participa toţi episcopii. Dacă un episcop avea o eparhie prea întinsă. 4 şi 6 al Sinodului I ecum enic). IV ecum. sfinţirea antim iselor şi a cim itirelor .PER IO A D A A D OU A (325— 787) 295 Dezvoltarea organizării bisericeşti. adm inistrarea peni­ tenţei . dintre care m itropolitul cu episcopii alegeau pe unul (N ov . dreptul poporului a fost restrîns. Imperiul roman a luat tot mai mult aspectul unui stat creştin. Tem eiul organizaţiei B ise­ ricii a răm as tot eparhia cu circum scripţiile adm inistrative rom ane. ju d ecăto reşti şi admi* Capitol redactat de Pr. se cerea ca c e l p u ţin trei s ă l i e p rez en ţi.). pregătirea şi sfin ţirea Sfîntului M ir . lectorilor. vizite canonice. Sinoadele * Începînd cu domnia împăratului Constantin cel M are (306— 337). fiind îndeplinită de trei episcopi (can. Drepturile speciale ale e p is c o p u lu i erau : răspîndirea învăţăturii creştin e prin predică . Din cauză că de multe ori po­ porul. precum şi de clerul şi poporul respectivei com unităţi bisericeşti. hirotonirea preoţilor şi a diaconilor. protodiaconilor şi a altor dem nitari b is e r ic e ş ti. putea s-o împartă cu un alt episcop. cum a fost cazul alegerii lui Am brozie din M ilan şi a lui Sinesiu din Ptolem ais. Deşi prin canoane (can. II). 6 Sardica. unde găsim sedii episcopale şi în lo calităţi mai puţin însem nate.soanei unui candidat (can. prin aclam aţiuni. şi in special de la împăratul Teodosie cel M are (379— 395). decidea m ajoritatea. egum enilor. cu consim ţăm întul sinodului provincial. 137. proclam a episcop pe cîte un preot sau chiar laic catehum en. cap. Patriarhalele. M itropoli­ tului îi reven ea dreptul de confirm are.

A stfel la curtea impe­ rială se găseau sin g h eli. decît din m otive bine întem eiate. De mulle ori funcţionarii eclesiastici nu erau clerici. în confor­ m itate cu h otărîrile sinodului din C artagina (419). din sec. în special în B iserica R ăsări­ tului. locul de frunte îl deţinea arhidiaconul. V II ecum. înmulţi rea funcţiunilor b isericeşti. Episcopul nu avea dreptul să sfin ţească c le ­ rici pentru altă eparhie decît a sa. 14 al sinod. să nu întreprindă nim ic im portant . începînd cu secolul al IV -lea. fiind doar m artorii v ieţii duhovniceşti a episcopului. IV. să prim ească sugestii. Era obligat să vegheze ca averile b isericeşti şi m înăstireşti să fie admi­ nistrate conform destinaţiei l o r . în caz că şeful său ierarh ic era îm ­ piedicat să slu jească. din Sardica şi can. Existenţa acestor funcţionari o putem atesta numai la b isericile epis­ copale din oraşele mai mari şi mai însem nate. p rot o p ie s b it e r sau şi p r o to p o p al bisericii catedrale şi stătea în timpul Liturghiei la stînga episcopului. era obligat să rezideze în oraşul de reşedinţă al eparhiei sale. să participe la sinodul episcopal. cel mai vechi preot a căpătat numele de a rh ip r es b ite r. ci laici. 4 al Sinod. El avea datoria să supravegheze clerul inferior.). locul lor fiind ocupat de aşa numiţii p e r io d e u ţi (vizitatori). horepiscopii au început să dispară. pe care nu-1 putea părăsi. să propună m ăsurile de cuviinţă pentru prospe­ rarea e p a rh ie i. între dem nitarii eparhiilor. După ce însă legiuirea b isericească a oprit înm ulţirea prea m are a numărului episcopilor prin aşezarea lor în oraşe mai mici. supunîndu-se h otărîrilor acestuia (can. După ce Evanghelia s-a răspîndit de la oraşe la sate. Numărul tot mai m are al credincioşilor a adus cu sine. trebuia să se poarte cu blîndeţe. care la început n-au avut nici o însem nătate oficială. 19 al Sinodului IV ecum enic şi ca ­ nonul 18 al sinodului trulan) . să fie m ilostiv faţă de clerici şi să nu caute să stoarcă bani de la dînşii (can.296 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA nistrative asupra tuturor persoanelor bisericeşti. protopresbiterul îi ţinea locul.fără ştirea au torită­ ţilor superioare bisericeşti. să inform eze sinodul episcopal despre vizitele canonice. episcopii nemaiputînd supraveghea pe toţi clericii de la ţară şi-au ales reprezen­ tanţi care aveau datoria să controleze pe preoţii de la sate. în cu- . despre evenim entele mai însem nate din eparhia sa. A ceştia au căpătat num ele de e p is c o p i d e ţa ră sau h o r e p is c o p i. Episcopul. El era dator să se în g rijească de instruirea religioasă a clerului şi a credincioşilor .

din 451. Pe cît era posibil. se recrutau din rîndul clerului. A p o c r is ia r ii. erau trim işii sau solii episcopilor pe lîngă autorităţile politice. 100 citeţi. In special episcopul de la Roma şi din A lexandria. s-a sim ţit n ecesitatea numirii unor e k d i k o s sau d e fe n s o r i. cîştigîndu-şi o mare vază şi autoritate. în latineşte r e s p o n s a le s .P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 297 rînd însă singhelii au devenit consilierii şi sfetnicii lui intimi. în sarcina cărora cădea păstrarea actelor mai însem nate. recrutat de cele mai multe ori din rîndul preoţilor. ca de pildă în g rijirea b o l­ navilor şi îngroparea morţilor. pentru m enţinerea bunelor relaţii din­ tre conducerea politică şi B iserică şi rezolvarea diferitelor treburi bisericeşti. el a numit un ic o n o m . la 410 îm păratul Teodosie II (408— 450) s-a văzut silit să decreteze ca episcopul A lexandriei să nu aibă m ai mult de 600 parabolani. în R ăsărit funcţia aceasta era încredinţată mai ales diaconilor. Supravegherea notarilor o avea arhidiaconul numit p rim ic eru l (primicerius) n o ta rilo r. episcopii aveau n o ta ri sau exceptori. 26 al Sinodului IV ecum enic de la Efes. iar cel din Constantinopol mai mult de 950 gropari. care erau departe de curtea im perială de la Constantinopol. 90 ipodiaconi. orfanilor şi săra­ cilor în faţa instanţelor civile. Din acest nume. a dispus ca la biserica Sfînta Sofia să funcţioneze 60 preoţi. 3 din anul 535). Din cauză că numărul acestor servitori inferiori a ajuns să fie ridicat. Pentru buna în g rijire a bisericilo r erau aşa-num iţii p a ia m o n a r i (uapafjtovcxpioi). s-a format . Pentru lucrările de cancelarie. pentru a nu fi învinuit că nu adm inistrează co rect bunul obştesc. îndeosebi pe lîngă curtea im perială din Bizanţ. obligaţi să repre­ zinte in teresele B isericii înaintea tribunalelor. pe care în B iserica v ech e îl avea presbiterul însărcinat cu supravegherea slujitorilor bisericeşti. De cînd B iserica a obţinut privilegiul ca prin persoana episcopu­ lui să-şi e x ercite dreptul de protectoare a văduvelor. Pe lîngă notari mai erau a rh iv arii. erau aşa numiţii p a r a b o la n i şi k o p ia ti (xouiatai) groparii. ca unii care erau în continuă leg ă­ tură cu episcopul. îşi aveau re sp o n s a lisu l sau a p o c r is ia iu l lor. 40 diaconese. 25 cîntăreţi şi 100 portari. adică avocaţi ai B isericii. îm pă­ ratul Ju stin ian (N ov . 100 diaconi. A tribuţiile acestora au fost fixate prin can. Pentru execu tarea serviciilor inferioare. Adm inistrarea averii B isericii fiind una din atribu­ ţiile episcopului.

A ntiohia. primea plîngerile fă ­ cute contra episcopilor. M ai tîrziu. Jntre m itropoliţii care s-au bucurat de acest titlu. de a publica dispoziţiile can onico-bisericeşti în eparhia sa şi de a veghea la păstrarea învăţăturii creştine adevărate. Cu toate că încă din perioada trecută în fiecare pro­ vincie se găsea cîte un mitropolit. Numele m itropolitului trebuia să fie pomenit la serviciile divine de toţi episcopii eparhiei sale. fiind subordonaţi vechiului lor m itropolit. poate şi episcopul de Sardica. . Cartagina. precum şi apelurile împotriva sentinţelor date de aceştia şi luau. să rămînă numai m itro p o liţi o n o ra ri. Din îm prejurarea că unii îm păraţi au dat unei provincii. împreună cu sinodul m itropolitan. dat unui servitor b isericesc : pălimariu. iar mai multe die­ ceze formau o p r e fe c tu r ă . cînd se făcea vinovat de erezie sau com itea abateri de la disciplina Bisericii. a devenit căpetenia şi protosul episcopilor din provincia lui. căpetenia celorlalţi episcopi. S istem u l m itro p o lita n existent în parte şi înainte de secolul IV. din punct de vedere politic-adm inistrativ. H eracleea din Tracia. ducînd la creşterea şi centralizarea lui. Efes. Pentru a nu se diviza unitatea eparhiei şi a provinciei. numele de m itro p o lit. El se în g rijea de adm inistrarea episcopiilor vacante.298 IST O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ num ele greşit. ei au depins numai de m itro p o litu l su p erio r sau do a r h ie p is c o p u l căruia îi era subordonat şi vechiul lor m itropolii. din cauză că m itropoliţii onorari s-au em ancipat de Iu lela vechiului lor m itropolit. de a da con ­ cedii episcopilor. o d ie c e z ă . în m e tr o p o lă . iar în unele cazuri chiar două capi­ tale. A lexandria. Sirmium. ponomariu sau palamariu. s-d hotărît ca episcopii din cap italele nou-înfiinţate ale unor provincii. de a hirotoni şi a întroniza în scaune pe cei aleşi. episcopul ce-şi avea reşedinţa în capitala provinciei. episcopii acelor oraşe cu drept de capitală au primit şi ei titlul de «mitropoliţi». o nouă capitală. de a conduce alegerea episcopilor. Tesalonic. El avea dreptul de a convoca sinoadele provinciale. în adevăratul înţeles al cuvîntului intră în uz abia în perioada a Il-a. adică m itro p o litu l lor. executînd h otărîrile lor. Tot în sarcina m itropolitului mai cădea îndatorirea de a depune pe un episcop. pe lîngă vechea capitală. a luat în perioada a Il-a o dezvoltare deosebită. In urma faptului că mai multe provincii formau. au fost cei din Roma. C ezareea Capadociei. h otărîrile de cu­ viinţă pentru bunul m ers al Bisericii.

Poziţia Patriarhiei Ecum enice. 451). A ntiohia şi Ierusalim . în Europa. a învăţat. Constantinopolul a avut precăderea faţă de H eracleea (Pirynt). 28. prin S criso area din 595. X V II (1965). Contra titlului de « patriarh ecu m en ic » a protestat papa G rigorie ce l M are al Romei (590—604). 2. C on stan tin op ol. toţi întîistătătorii B isericii de Con­ stantinopol să poarte titlul de «patriarh ecum enic». Canonul 28 al Sinodului al IV lea ecum enic (Calcedon. în timpul cînd s-a organizat sistem ul m itropolitan. Ioan Gagiu. prin can. începînd din secolul al V l-lea . avînd în vedere că aici a trăit. a suferit şi a înviat Domnul Hristos. patriarhului Epifanie al Constantinopolului (520— 535). el luîndu-şi titlul de «S erv u s s cr v o ru m Dei» (Epistola X V III (cartea V). Ioan V I Postitorul (582— 595). nr. Episcopul Romei. p. patriarhul de Constantinopol poar­ tă titlul de « p atriarh ecu m en ic» . Sinodul al IV -lea ecum enic.. a confirm at această poziţie a B isericii de C onstantinopol şi i-a extin s ju risd icţia asupra diocezei Tracia. 381). a fost stab ilită prin canonul 3 al Sinodului II ecum enic (Constantinopol. Italia. a ştiut să-şi supună treptat ţările în ­ tregului A p u s . Episcopul B ise­ ricii de Ierusalim a rămas numai episcop simplu. fără ca prin acest titlu să se im pieteze sau să se m icşoreze autoritatea sau ju risd icţia celo rlalţi patriarhi răsăriteni ai scaunelor apostolice din A lexandria. L X X V II. 738— 743. Prin can. a ridicat scaunul de Ierusalim la rangul de Patriarhie. P. fiind subordonat m itropolitului din Cezareea Palestinei. M itropoliţii de frunte sau superiori erau în B iserica veche patru : c e i din R om a. în «Ortodoxia». A le x a n d r ia şi A n tioh ia. 325). «noua Romă». patriarhul de C onstantinopol avea sub ju risd icţia sa . traducere de Pr. ca re a h otărît ca scaunul «Romei celei noi» să urmeze în cinste im e­ diat după scaunul «Romei celei vechi». s-a dat în tîietate onorifică scaunului de Ierusalim faţă de scaunul din Cezareea Palestinei. 168— 173). A ceastă denumire s-a dat pentru pri­ ma dată de împăratul Ju stin ian cel M are. 7 al Sinodului I ecum enic (N iceea. în aprilie 533. în ierarhia bisericilor vechi. Sinodul lo cal întrunit în c a ­ pitala Imperiului la anul 588 a h otărît ca începînd cu titularul de atunci. iar în A sia M ică asupra diocezelor A sia Proconsulară şi Pont.PERIO A D A A D OU A (325— 787) 299 Cînd vechiul Byzantium a devenit în 330. pe lin ­ gă dieceza sa de la început.L. începînd cu Sinodul al IV -lea ecum enic s-a fixat mai bine şi ju ris­ dicţia pe care o avea fiecare patriarh în parte.

Libia şi Pentapole. Drepturile patriarhale. cu ocazia întem eierii m înăstirii sau bisericii. au fost ş a p te S in o a d e e c u m e n ic e. adică de a scoate o m înăstire sau o biserică ce se găsea pe teritoriul unei eparhii străine şi a şi-o supune prin simpla trim itere a unei cruci.300 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Tracia. patriarhul de A lexandria avea sub ascultare Egiptul. convocate cu . care era lo cal sau particular. cea din A n tio h ia: 13 m itropoliţi şi 140 episcopi. patriarhul mai avea urm ătoarele drepturi speciale : a ca n o n iza . la care participau reprezentanţi ai întregii B iserici şi se luau hotărîri pentru întreaga Biserică. dacă se putea jiicii înalt în rang onorific. d rep tu l d e a co n firm a şi h ir o to n i pe m itropoliţii şi arhiepiscopii de sub ju risd icţia sa. în raport cu patriarhatul şi cu m itropoliţii subordonaţi. A fară de aceasta. cel ales era confirm at şi in­ vestit de împărat prin acordarea cîrje i. adică de sinodul p atriarh al. d r e p ­ tul d e a sfin ţi m irul pentru întreg p atriarh atu l. Palestina. şi cea din Ierusalim : 3 m itropoliţi şi vreo 30 episcopi. s-a născut instituţia sin o d u lu i o r d in a i. Siria. Sinoadele sau con ciliile au primit în această perioadă o nouă dez­ voltare. m antiei şi engolpionului. adică a trece in­ tre sfinţi pe unii dintre ră p o sa ţi. A legerea patriarhilor se făcea de către episcopii şi m itropoliţii învecinaţi. erau asem ănătoare cu drepturile m itropoliţilor faţă de episcopii eparhiali şi de m itropoliile lor. de a fi p o m en it la s e r v ic iu l d iv in de către toţi clericii subordonaţi . Din obiceiul episcopilor de a aduna în cazuri extraordinare pe clericii din eparhia lor. iar cel de Ierusalim. sub ju risd icţia sa. avem în schimb s in o a d e sau c o n c ilii g e n e r a le sau m i m e n i c e . cel din A ntiohia. In cazul că un patriarh urma să fie judecat. A sia Proconsulară şi Pontul. In intervalul de timp al perioadei a Il-a. din cauza m ultiplelor şi m arilor discuţii şi controverse teo ­ logice. împăratul trebuia să convoace un sinod special. cea din A lexandria : 14 m itropoliţi şi vreo 114 ep isco p i. In perioada a Il-a. Patriarhia de Constantinopol avea sub conducerea e i : 39 m itropoliţi şi aproape 400 e p isco p i. Roma avea mai mulţi m itropoliţi şi episcopi decît celelalte patriarhii. precum şi drep­ tul de a lua în serviciul său clerici din alte episcopii sufragane . cu toate protestele episcopului de Efes . F en icia şi A rabia. prezidat de un alt patriarh. cu scopul de a cunoaşte părerea întregului cler subordonat. d rep tu l d e s ta v io p h ig h ie .

aveau numai vot consultativ. B iserica Romei a recu ­ n oscu t şi ea h otărîrile dogm atice şi canonice ale acestor Sinoade. fiind purtătorul suprem al puterii spirituale în întreaga Biserică. în 680/681 şi al şaptelea la N iceea. al IV le a de M arcian (451— 457) . în 451 . erau obligatorii pentru toţi membrii B isericii.PER IO A D A A D O U A (325— 787) 301 scopul de a soluţiona m arile dispute teologice ce frăm întau lumea creştină. îm păraţii bizan­ tin i au recunoscut şi ei puterea obligatorie a hotărîrilor Sinoadelor ecum enice. T oate aceste Sinoade au fost con vocate de împăraţi. revizuirea canoanelor sinoadelor anterioare . precum şi cercetarea fiecărei învăţături ce s-ar ivi în vreo B iserică . la 325 . ex e rcita re a puterii ju d ecătoreşti în instanţă supremă. iar la S in odu l a l II -le a e c u m e ­ n ic. în 787. dacă erau publicate în mod form al şi solemn. Sinodul I ecum enic a fost convocat de Constantin cel M are (306— 337) . al cin cilea la Constantinopol. exam inarea şi întărirea Tradiţiei b isericeşti şi despărţirea tradiţiei ade­ v ărate de cea falsă . în 553 . unii clerici distinşi. In atribuţiile Sinoadelor ecum enice intrau urm ătoarele : d e fin ir e a ş i c o n fir m a r e a d o g m e lo r c r e ş tin e p e b a z a S fin tei S criptu ri şi a S fin tei T rad iţii şi e x p u n e r e a lo r p e scu rt în fo r m ă d e sim b o lu ri d e cred in ţă. avea drept de vot decisiv. preoţi sau diaconi. E p isco p u l R o m ei n -a io s t p r e z e n t la n ici unul din a c e s t e S in o a d e . nu are nici o bază istorică. în Bitinia. al treilea la Efes. . H otărîrile Sinodului ecum enic. n ici n -a trim is d e le g a ţi. în 431 . al patrulea la C alcedon. al şaselea la C onstantinopol. al II-lea de Teodosie I (379— 395) . al V l-le a de Constantin IV Pogonatul sau Bărbosul (668— 685) şi al V lI-le a de îm ­ p ărăteasa Irina (coregentă : 780— 790).• al V -le a de Ju stin ian (527— 565) . precum şi stabilirea gradelor şi drepturilor ierarhiei b is e r ic e ş ti. în 381 . al doi­ lea la Constantinopol. al IlI-le a de Teodosie II (408— 450) . îm păratul Ju stin ian a dispus ca h otărîrile canoanelor să aibă aceeaşi putere şi valoare ca şi legile statului. Dreptul de a participa la sinod cu vot deliberativ îl aveau toţi e p is c o p ii. lua­ re a de h otărîri referitoare la organizarea şi adm inistrarea B isericii în­ treg i. Dacă însă un preot sau diacon reprezenta pe un episcop la sinod. Primul Sinod ecum enic s-a ţinut la N iceea. care au participat la sinoade. Cu toate acestea. în cercarea rom ano-catolicilor de a dem onstra că episcopul Rom ei a contribuit la con vocarea tuturor a ce sto r Sinoade.

a dat 25 canoane. fiind în vigoare pînă în zilele noastre. a dat 20 canoane . S in od u l din S a rd ica (343— 344). în timpul persecuţiei lui D iocleţian (284— 305). a dat 60 canoane. ţinut sub preşedinţia p atriar­ hului N ectarie. . care au dat canoane acceptate de întreaga B iserică drept canoane generale. S in od u l din C o n sta n tin o p o le (394). a dat 25 canoane . şi în afară de Sinoadele ecum enice. sinoade e n d e m ic e (oiivoSot â v S ^ o i k m ) . în C alatia (314— 315). S in od u l din A n tio h ia S iriei (341). din dieceza D aciei M editeranea a li­ pită Iliricului răsăritean.S in od u l întrunit între anii (360— 370) în G an gra din Paflagonia.a u n u m i i . Sinoadele africane au dat num eroase canoane. sînt urm ă­ toarele : S in od u l din A n cira. Sinoadele particulare s-au întrunit atît spre a reprezenta una sau niiii multe circum scripţii bisericeşti. convocate pentru re­ z o l v a r e a u n o r p r o b l e m e bisericeşti şi civile. ca de pildă cel de la H ip p o (393). Intre anii 390— 426. atît în R ăsărit cît şi în Apus. ca r e înUmplălor se nim ereau la reşedinţa lui. M ile v e (402) şi la C arta g in a. Tot la acest sinod a fost codificat şi canonul sfintelor cărţi ale B isericii Răsăritului . Ele tratează mai ales despre procedeul ce trebuie îndeplinit referitor la cei căzuţi de la dreapta credinţă. formînd o co lecţie de 133— 147 canoane. A stfel de sinoade s . referi­ toare în special la cult şi drepturile preoţilor. în Răsărit. cît şi spre a reprezenta B iserica unui stal sau a unei naţiuni. O categorie specială de sinoade particulare extraordinare erau cele ţi 11ule d i n m otive particulare de un episcop protos cu toţi epis­ copii. care se întruneau periodic. a dat 2 1 canoane îm potriva eustaţienilor . S in od u l din L a o d ic e e a (între 360— 375). întîlnim. C ele mai însem ­ nate din ele.302 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ In afară de sinoadele sau con ciliile ordinare. alcătuite d i n episcopi şi dem nitari laici. propriu-zis adunări ale s t a t u l u i . S in od u l d in N e o c e z a r e e a din Pont (între 314— 325) a dat 15 ca ­ noane referitoare la disciplina B is e r ic ii. In Apus. sinoadele p a rtic u la re sau e x tr a o rd in a re . s-au ţinut în A frica mai multe sinoade. a dat 2 canoane. mai e r a u i n uz a ş a numitele c o n c ilia m ix ta.

. în acele timpuri. în «O rtodoxia». D o m H. Instituţia păm întească a M intuitorului era. C o n c ile s a n t è n ic é e n s e t c o n c ile s o e c u m é n iq u e s . M an u a l d e d r e p t b i s e r i c e s c o r ie n ta l. Bd. nr. 2. C h a lk e d o n u n d d ie A u s g e s ta ltu n g d e s K o n s ta n t in o p o lita n is c h e n P rim a ts. XV II (1965). şi în Apus şi în Răsărit. Idem. I. D am as. Chevetôgne. 183— 207. K r e i 1 k a m p.. C o n s t a n d a c h e . A th a n a s e . 38— 41. C hevetôgne. 3. P ie rre . A rad. 459— 490. 1954. d ’A le x a n d r ie . 1925. M. Totuşi faptul că în Apus Roma a fost singura com unitate întem eiată de A postoli şi că aici era capitala Imperiului ne aju tă să înţelegem de ce vaza Biser ricii Romane s-a impus de timpuriu. G. A rad. D. N. p. P. una şi aceeaşi. Bacht. nr. D as K o n z il v o n C h a lk e d o n . I e r a r h ia p r in c ip a le lo r S c a u n e e p i s c o p a l e în B is e r ic a v e c h e . t. W ürzburg. 3— 4. Se ştie că în Biserica Rom ei pînă în secolul IV cei mai mulţi episcopi au fost greci. nim eni n-a vorbit despre un suveran pontif rezident pe «scaunul lui Petru» cu drept de a dicta celorlalte Biserici. p. nr. 1936. M a n e a N. în A. Prof. V I. 1930. în «Studii Teologice». E v e n im e n te le is to r ic e în a in te şi d u p ă S in o d u l d e la C a lc e d o n (451). 1931 . t. p. M é l è c e e t B a s ile . p. 1960. VIII (1956). L e titre d e P a tr ia r c h o e c u m c n iq u c et la sig n a tu r e p a t r ia r c a le . O b îr ş ia a u i o c e iu li e i şi a u to n o m ie i. P o p o v i c i . 261. T h e o r ig in e o i t h e P a tr ia r c h a t e o i C o n s ta n tin o p le an d th e iir st r e c o g n it io n o i its p a tr ia r c a t ju r id ic tio n .PERIO A D A A D OU A (325— 787) BIBLIOGRAFIE 303 W. L e C o n c ile e t l e s C o n c ile s . C l é m e n t . ibidem.. prof. C o n s ta n t in o p ie e t C h a lc é d o in e . t. p. parteti I şi 2. patriarhul României. d ’A n ­ t i o c h e e t d e C è s a r è e d e C a p p a d o c e v. P a tr ia r h ia ş i d e m n ita te a d e P a tr ia rh în B is e r ic a O rto ­ d o x ă . 1— 4. 53— 141. Grillm eyer-H . V. în vol. 80— 113. K ovincici şi N. iar limba în care se slu jea era greaca. 1948. nr. M. I. D esp re a u t o c c la lie . 2— 3. 328— 346. T. In lim b a r o m â n ă : J u s t i n i a n . în «M itropolia O l­ teniei». II (1966). 1. C r i s t i ş o r . L 'E g lise e t l e s E g lise s. E. T h e o r ig in e o i E a s te r n P a tr ia r c h a t e s an d t h e ir r e ia t io s h ip to t h e p o w e r o i t h e p o p e . XXI I (1970). Creşterea puterii papale * în prim ele trei secole. în «O rtodoxia». p. V a p p o r tio n d u P a tr ia rc a t d a n s ¡’E g lise cl’ai>rès l e s C o n c ile s d e N ic é e . 5 . nr. 1— 2. p. în «Studii Teologice». XIII (1961). L e s r a p p o r ts d e c o m m u n io n e c c lé s i a s t iq u e e n tr e l e s E g lis e s d e R o m e. B u carest. în «R evue des Études Byzantines». I. 1962. l o a n R ă m u r e a n u . L i v i u S t a n . A n tio c h e . 225 249. B a r d y. p. în 1054— 1954. 5 --6 . A rad. vol. H e r m a n . p. II. 1934. Pr. Dar nu cu drepturi ju risd icţionale « Capitol redactat de Pr. 173— 187. Trad. 369— 396. Popovici. H. în «One in Christ». W ashington. D. II. p artea 1 şi 2. V o lu b ilit a t e a a c tu a lă « c a n o n u lu i 28 a l S in o d u lu i IV e c u m e n ic d e la C a lc e d o n . III (1951). Lyon. 1965. în «O rtodoxia». A m a n d d e M e n d i e t a . L a u r e n t .267. de V r i e s . M a r o t . p. p. de U.20. Prof. C o n s ta n tin o p le (325— 451). 1964. p. A le x a n d r ie . X V (1963). 179— 211. C a n o a n e le B is e r ic ii O r to d o x e în s o ţ it e d e c o m e n ta r ii. N i c o d im M i l a ş . B o d o g a e . Pr. nr. nr.

Un aii laclor ce a contribuit la creşterea puterii papale a fost şi îm prejurarea că la m utarea reşedinţei im periale la Constantinopol. de voieşti să treci în A sia M ică. «Din în ­ treaga putere de conducere. spunea Sfîntul Ciprian. pe la anul 200 scriitorul Tertulian în­ demna pe cel ce voia să se convingă despre păstrarea neschim bată a credinţei creştine să consulte Bisericile A postolice : «De eşti mai aproape de G recia. ai Roma. Curînd după anii 220 se vînturau lozinci despre «episcopus episcoporum». proprietăţi cîştigale de la diferiţi împăraţi şi nobili romani. Cu cît timpul trecea. sub formă de danii. Aşa. In fine. episcopul Romei a devenit persoana cea mai însemnată din vech ea capitala. dîndu-li-se numele de «m oştenirea lui Petru» sub «pali imonium sancti Petri». Sfîntul Ciprian numea ieşirile episcopului Romei drept «neom e­ noase». ai cărei păstori au păstrat aceaşi credinţă cu toţi ceilalţi episcopi de pe pămînt». spri­ jin ite pe tradiţia că B iserica Romei nu numai că a fost înfiinţată de Petru. La finele secolului I însă episcopul Clem ent al Rom ei îndemnase pe corinteni «să se supună presbiterilor». «tem erare». la 11 mai 330. deşi între Apostoli. legate etc. A verile scaunului roman au fosl puse şi ele în legătură cu Apostolul Petru. gîndindu-se pro­ babil la venitu rile mari ale «urmaşilor lui Petru». A stfel un înalt m agistrat păgîn din a doua jum ătate a secolului IV. ai Efesul. «Scaunul apostolic» era din punct de vedere m aterial invidiat chiar ele păgîni. La în ălţarea puterii episcopilor Romei au contribuit mult im ensele averi de care dispuneau. ci că acela a fost şi episcopul ei timp de 25 de ani. a spus : «Faceţi-m ă episcopul Rom ei şi mă fac îndată creştin».304 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ mai mari decit ale altora. «nebune». autoritatea şi vaza episcopului Romei. ale cărui intervenţii în controversa pascală sau a botezului ereticilor luase aproape ton porun­ citor. ai m etropolele din Filippi ori din T esalon ic . în cinstea şi memoria căruia au fost donate. iar dacă te apropii de Italia. «necuviincioase». Petru n-a avut nici un primat decît poate al v îrstei (se ştie că atît Petru. fiecare episcop deţine o parte». ultima îm prejurare care a favorizat vaza şi autoritatea «scaunului apostolic» au fost controversele bisericeşti din . a crescut necontenit. ai la îndemînă Corintul ¡ de nu eşti departe de M acedonia. cît şi Pavel au murit la Roma). «dar numai în solidaritate cu B iserica universală». cum afirmau cam în acelaşi timp şi la cîtev a decenii după aceea m arii păs­ tori Irineu din Lyon (t 202) şi Ciprian al C arlaginei (f 258).

care a numit scaunul de pe Tibru : «Sedes apos­ tolica». ju d ecător suprem al episcopilor şi preoţilor din Imperiul său pe episcopul Dam asu s I (366— 384). De la Damasus această titulatură a devenit o form ulă consa­ crată pentru titularii de la Roma. Epir. N esatis­ făcut cu atîta numai.P ER IO A D A A D O U A (325— 787) 305 R ăsărit. care prin canonul 3 a declarat că episcopul din «Roma nouă» urm ează în rang im ediat celui din Roma «veche». încredinţînd episcopului Rufus din T esalo n ic g rija duhovnicească peste provinciile bisericeşti din A haia.. a ştiut să dezvolte ideea «monarhiei papale». în orgoliul de a fi «urmaşul Sfîntului Petru». M oesia. El a statornicit primatul de ju ris ­ dicţie în Răsărit. la 378. împăratul G raţian a proclamat. ultimul cuvînt hotărîtor să-l aibă «locţiitorul A postolului Petru».. s-au adresat B isericii de la Roma. a fost cel dinţii episcop roman. Dardania şi Praevalitana. care căuta să do­ ved ească primatul roman cu cuvintele Mîn tui torului : «Tu eşti Petru şi pe această ţ>iatră voi zidi Biserica mea. a continuat drumul inaugurat de episcopii V ic to r (189—198) şi Ş tefa n I (254— 257). să poată apela la episcopul Romei. bazîndu-şi revendicările primatului pa­ pal pe succesiunea scaunului Sfîntului Petru. la care au fost prezenţi aproape numai episcopi din Apus. trei d ecenii mai tîrziu. a inaugurat un anumit stil de can celarie. al doilea urmaş al lui Siriciu. T esalia. Dacia. respectiv titularul scaunului de la Roma. o dată ce a avut în m înă acest extrem de preţios document. ce avea forma constituţiilor im periale. a devenit acel conciliu una din pietrele de hotar în istoria dezvoltării m onarhiei pa­ pale. Papa In o c e n ţiu I (402— 417). din vechim e făcuseră parte din teritoriu l bisericesc grecesc. condus de Damasus I. s-a ridicai m ă rtu risirea d e c r ed in ţă a sin o d u lu i rom an din an u l 382. Inocenţiu I a cerut ca în privinţa tuturor contro­ verselor de credinţă. Damasus I. cu ocazia sinodu­ lui de la Sardica (343). s-a hotărît ca un episcop depus de un sinod. născute chiar în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii. care în m ajo ritatea lor. 20 — istoria bisericească . Urmaşul lui. Creta. Damasus I. în decursul secolului IV . dacă socoteşte că depunerea sa este ilegală.» (M atei \16. 18). S iriciu (384— 392). îm potriva h otărîrii una­ nime a Sinodului II ecum enic de la Conslanlinopol (381). partidele contrare din Răsărit. G raţie acestei m ărturisiri de credinţă a sinodului din anul 382. Deşi acest drept s-a acordat exclusiv episcopului Iu liu I al R o m ei (337— 352). ca unui arbitru. A deseori.

Rapida dezvoltare pe care a luat-o episcopatul roman într-un timp relativ scurt. pînă in zilele noastre trăieşte şi glăsuieşte prin urm aşii săi de la Roma. a form ulat cu claritate ideea m onarhiei papale. care a ştiut mai bine decît înainl. F iecare problem ă mai însem nată. . După con ­ cepţia lui. a lo. un adevărat primat de ju risdicţie.i scoată în evidenţă drepturile de primat ju risdicţional şi ale unui episcopul universal.işii s. aşa-num ita causa m ajor. căpetenia colegiului «celor doi­ sprezece».st dejucată de poziţia ce a luat-o B iserica Răsăritului faţă de problema papalii.300 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Inocenţiu I a continuat şi centralizarea B isericii apusene. pînă în cele din urmă. nu întreaga lui putere. care în tim purile urmă­ toare a fost de nenum ărate ori rostit de papi. deci şi un episcopat universal. şi-a ajuns apo­ geul în zilele lui L eo n I (440— 461). dezvoltată în mod ingenios de către Leon cel M are. a repetat suspomenita afirm aţie a episcopului roman. cuci ceilalţi episcopi şi mitropoliţi au doar m enirea de a îndeplini numai o parte («in partem solicitudinis») a atribuţiilor urmaşului lui Petru. Din cele de mai sus. trebuie su­ pusă spre soluţionare scaunului apostolic. ci unul real.ii s. prin îm puternicirea dată m itropolitului de la T esalon ic de a supraveghea şi controla în calitatea de m andatar al episcopului rom an pe toţi clericii acelui întins ţinut bisericesc. în cuvîntarea rostită. zis «cel M are». . Filip a accentuat că Apostolul Petru. Cu ocazia Sinodului III ecum enic de la Efes (431). «Plenitudo petestatis». B on itaciu I (418— 422). Astfel a dispus ca toate chestiunile mai im portante. Leon I. acel term en grandios. se vede că învăţătura despre primatul papal. a fost mai iutii opera papei Leon cel M are. să fie trim ise spre aprobare la Roma. 74 ani. prin C onciliul I de la V atican (1870) a căpătat putere de dogmă. îm puternicitul şi trim isul episcopului C elestin I (422— 432).Formularea pretenţiei papale la «plenitudo potestatis» în legătură cu doctrina romanii relativă la drepturile ce-i revin «urmaşului lui Petru». spiritul diri­ guitor al B isericii rom ane în timpul pontificatului lui C elestin I şi Sixtus III. a legat şi mai strîns vicariatul de la Tesalonic de scaunul apostolic de la Roma. presbiterul Filip. «primatul» Apostolului Petru nu este unul ideal. după ce au fost soluţio­ nate de sinoadele episcopale respective. de la Damasus I pînă la Sixtus III.

care a fost «regele preoţilor». a fost natural să ducă la o com paraţie cu puterea exercitată de împărat. Deplina putere spirituală a episcopului roman cerută de Leon cel M are a fost lărgită de urm aşii lui. Papa GeIa siu I (492— 496) a căutat să scoată în evidenţă deplina suveranitate a papei faţă de sinodul episcopalCu cît timpul trecea şi puterea papală creştea şi se amplifica.V şi începutul celui următor. încît încă înainte de Leon «sedes Petri caput mundi est». cînd a luat cu­ noştinţă de conţinutul H en o ţik o n -u lu i ce favoriza monofizismul. El susţinea că puterea lum ească aparţine căpeteniilor lumeşti. cînd cei prezenţi au recunoscut şi episcopului de la Constanlinopol acelaşi rang de onoare ca şi celui de la Roma. întru cît dom­ nul lumesc. u nesc din cauză că em ană din puterea M întuitorului. impus atît de mult în vestul anarhizat de barbari. Dezideratul papal de a deţine întreaga putere a fost şi mai bine precizat la sfîrşitul secolului . . care a proclam at principiul «prima sedes a . Punctul de vedere al lui Gelasiu I privitor la o suveranitate de drept a episcopului roman. .P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 307 era cu totul străină şi departe de punctul de vedere al răsăritenilor. îndrăzneala cu care Leon a com bătut canonul 28.se . G elasiu I spunea că autoritatea spirituală a m arelui preot este superioară autorităţii lum eşti a împăratului sau regelui. chiar şi înaintea împăratului. . a primit o form ulare p recisă în vrem ea papei S y m m a ch u s (498— 514). dar în Apus unde el salvase Roma în faţa lui A tila şi G enseric. C ele două puteri . Cuvintele aspre pe care episcopul F elix II le-a întrebuinţat în scrisoarea de e x co ­ m unicare. în toate chestiunile de natură veşnică şi spirituală. G şlasiu I a căutat. să arate legătura şi deosebirea între cele două puteri. care nu are însă nici un drept să se am estece în sfera treburilor b ise­ riceşti. D eosebirea între concepţia primatului celor din Apus şi din Răsărit s-a evidenţiat mai bine cu ocazia Sinodului IV ecum enic din C alcedon (451). au fost prototipul viitoarelor bule papale de excom unicare. Făcînd această com pa­ raţie. F e lix II (483— 492). a rostit îm potriva patriarhului A caciu de Constantinopol dem iterea din funcţia ierarh ică şi excom unicarea din sinul com unităţii ortodoxe. a . a lăsat pe orientali nepăsători. este supus purtătorului puterii spirituale.

fixînd-o în formula : «religia cato lică totdeauna a fost m întuitoare şi infailibilă în scaunul apostolic». conducători şi ju decători de îm puternicirea dată de Iisus ucenicului său Petru. a fost răpită de îm păratul Ju stinian. Hormisdas a cerut episcopilor din R ăsărit recunoaşterea solem nă că vor urma întru toate di­ rectiv ele scaunului apostolic. Biserica Rom ană urma să alcătu iască o verigă dintr-un organism al cărui stăpîn nelim itat a fost stăpînul Imperiului şi al B isericii im periale. 18). ca să poată fi ştearsă de cezaro-papismul lui Ju stin ian . bazîndu-se pe cuvintele M intuitorului redate de Evanghelistul M atei (16. care a semnat o formulă monofizită. Cu toate acestea. H o rm isd as (514— 523). avînd acelaşi rang şi drepturi cu cel din Bizanţ. Urmaşul lui. în frunte cu Leon cel M are. Roma papală. Prim atul papal a căp ătat un alt caracter d ecît în timpul prem ergătorilor şi luptătorilor puterii papale. După perioada ju stiniană de atîrnare şi depen­ denţă a B isericii de puterea statală. D acă aceş­ tia au căutat să-şi întem eieze drepturile de învăţători. Ideea că puterea papalităţii îşi are tem eiul în originea divină a «primului scaun» era prea puternică şi prea adînc înrădăcinată în tradiţia romană. va fi tuturor slugă» (M arcu 10. S iliciu . 44). Libertatea şi suveranitatea scaunului de la Roma. deşi a continuat să răm înă primul scaun. Deviza lui suna : «Sînt servitorul tuturor preoţilor». ca Danuisus. Inocenţiu. Titlu l de «servus . G ri­ gore cel M are a căutat să-şi întem eieze primatul pe cuvintele M întuito ru lu i: «Cel ce vrea să fie întîiul. puterea papalităţii s-a ridicat din nou sub G r ig o re c e l M a re (590—604). Leon I. a definitivat suprema autoritate de învăţător a «urmaşilor Sfîntului Petru». unde se perpetuează adevărata şi n estră­ mutata tem elie a învăţăturii creştine. formulă privitoare la cea mai înaltă putere ju d ecă­ torească a scaunului roman.308 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ nemine judicatur». aşa cum a fost alcătuită de episcopii romani ce au urmat de la Damasus pînă la Gelasiu. iar Constantinopolul al doilea. supunerea scaunului roman im perialism ului bi­ zantin a fost ceva trecător. Dovada despre totala supunere a papalităţii puterii bizantine o găsim în cap tivitatea de zece ani a papei V igiliu la Constantinopol şi în sem nătura papei Honoriu (625— 628). a fost redusă în realitate la un patriarhat al Apusului. Bonifaciu şi G elasiu.

întrebuinţată de patriarhul de Constantinopol. că ­ ruia M întuitorul i-a dat un primat de conducere a întregii Biserici.P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 309 servorum Dei». Cînd patriar­ hul Eulogiu de A lexandria i s-a adresat cu titulatura «universalis papa». acest senator roman. o înălţare cu atît mai mult a prestigiului papalităţii. pe care i-a întrebuinţat ca diacon şi monah. cum va zice scriitorul rus D ostoievski. a fost respinsă de papa Grigore cel M are. în cît G rigore cel M are a declarat : «A cela care se intitulează sau îngăduie să fie numit episcop ecum enic este un prem ergător al A ntichristului». aşa cum îl vor predica mai tîrziu Bernard de Clairvaux. Nostradamus sau alţi visători. întrebuinţată din 588. prin h otărîrea unui sinod local ţinut în acest an la Constantinopol de patriarhul lo a n al IV -le a P ostitoru l de la Constantinopol (582— 595). încredinţîndu-i ch eile îm părăţiei cerului şi întreaga putere de a lega şi des­ lega. uzuală în toate scrisorile lor. Titulatura de «patriarh ecum enic». afirmînd : «Eu nu găsesc nici o cinste în îm prejurarea că mi se spune «universalis papa». ea a devenit titulatura stereotipă a episcopului ro ­ man. m itropoliţi şi episcopi. G rigore cel M are a căutat să dem onstreze că nici A postolul Petru. Numai atunci voi fi într-adevăr onorat. Cinstea m ea constituie puterea tuturor fraţilor mei. începînd din secolul al XH -lea. n-a fost niciodată numit «un apostol universal». care a fost G rigore cel . Savonarola. A versiunea faţă de titlul de «patriarh ecum enic» m ergea atît de departe. Titulatura de «patriarh ecum enic». A ceastă formulă de profundă devoţiune a devenit îndreptarul concepţiei sale relative la înalta sa dem nitate de păstor sufletesc. «Ispita veacului» a fost însă mai mare. In fond. Pentru mine nu alcătuieşte un titlu de glorie şi de cinste un nume care ştiu că răpeşte onoarea fraţilor preoţi. atît pentru persoana lui. D intr-o «ierarhie» G rigore voia o «ierodiaconie». după părerea lui Grigore cel M are era o degradare a celorlalţi patriarhi. G rigore s-a ridicat îm potriva acestui titlu onorific. a continuat să-l folosească de la începutul pontificatului în toate pastoralele sale. dacă fiecărui frate de al meu i se va acorda cinstea m eritată. C instea m ea este cinstea întregii Biserici. cu cît cerea slu jito rilo r ei să se ridice peste ideea oricărui secularism . cît şi a altor episcopi. La o parte cu cuvintele care m ăresc îngîm farea şi rănesc dragostea !».

Călugării benedictini lu craseră încet. lumea s-a răsculat deo­ dată cu longobarzii. V or veni peste cîtev a sute de ani celelalte ordine călugăreşti. în plus. ci şi pe paznicii lor. Erau prea puţine trupe care să asigure liniştea Imperiului. cu toate că predica resem narea şi fuga de lume. iar dacă amintim că în noap­ tea de Crăciun a anului 800. faţă de am eninţările de fiecare zi ale longobarzilor. Statul papal era asigurat. iar atunci cînd bizantinii au com is grave erori. încoronează pe C arol cel M are (768— 814) ca împărat roman peste cea mai m are parte a Apusului. Papa avea de partea lui nu numai m oşiile. După ce cîştigase încă de pe vrem ea lui G rigorie cel M are B iserica A ngliei. Peste cinci ani. papalitatea a dat la 754 lovitura cea m are : s-a aliat cu regatul franc al "lui Pi pin cel Scurt. iar" în secolul V III şi pe cea a Germ aniei prin cele trei misiuni ale lui Bonifaciu. care vor face din papalitate cea mai redutabilă putere politică şi spirituală a Evului mediu. 45 se ocupă numai de problem a adm inistrării statului papal. uitînd însă că restaurarea în istorie nu însem nează reîntoarcere. în fond tot la o restaurare a Romei gindea. La 726 cînd Leon III Isaurul promulgă iconoclasm ul. ceea ce v a in­ fluenţa toata istoria apuseană.310 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ M are. ci pornire din nou şi aceasta se va face sub altă zodie : cea a alianţei papalităţii cu carolîngienii. papa Leon III (795— 816). ' în cei 200 de ani cît durase exarhatul de Ravenna (555— 753) do­ m inaţia bizantină în Italia n-a fost deplină. despre care se ştie că din 55 scrisori păstrate de la el. prin care a scăpat şi de am eninţarea longobarzilor şi de cea bizantină. Roma (care trăia din cultul relicvelor) a protestat. papa — care avea cele mai întinse moşii în Italia — a ştiut cîştiga de partea sa pînă şi pe tribunii şi patricii din fostul aparat bizantin. Papii aveau de acum şi alte preocupări. încă din veacul VI. armata. Primul papă care a făcut uz de garanţia dată de Pipin a fost A d rian I (795— 816). el le -a 'ş tiu t exploata în folosul său. ca un stup harnic. iar fiscalism ul excesiv bizantin nu putea fi tolerat. atunci vom avea conturată şi baza papalităţii m edievale cu pretenţii de dominare universală din Spania şi Italia pînă în Scandi- . cînd a ce­ laşi împărat a anexat în 731 Iliricul răsăritean la Bizanţ şi cînd a cău ­ tat să impună asupra Italiei şi Un nou impozit.

dar generalul este unul. fapt care a mulţumit pe toţi. Comentînd Epistola către G alateni la pasagiul unde Pavel a tre ­ buit sa certe pe Petru pentru atitudinea de duplicitate în problem a neobligativităţii legii m ozaice (Gal. trebuie să fim un singur trup sub un singur cap. atunci cînd i s-a cerut de îm pără­ teasa Irina să participe personal sau prin reprezentanţi la Sinodul V II ecum enic. acelaşi Adrian I (772— 795). unde se va statornici iarăşi pacea şi unitatea credinţei. n-ar avea nici măcar rangul al doilea». «am bele corpuri de arm ată sînt diferite. Serviciul era reciproc. după cum de curînd Carol cel M are «a supus puterii noastre toate naţiunile barbare din Apus» . Hristos». Ca încheiere. «Noi. inclusiv pe solii din Apus. rolul prim. cealaltă din timpul ultimului Sinod ecum enic. însă. «unde zi de zi sîntem anatem atizaţi». în cuvîntarea sa însă T arasie s-a referit adeseori la «un lim baj nou». .P ER IO A D A A D OU A (325— 787) 311 n avia şi Carpaţi. spre care au purces. adaugă Adrian. după atîtea frăm întări iconoclaste. 11.• cît despre ti Lin 1 de «patriarh ecum enic» pe care v o ia să-l ia noul ales (T a ia s ie). înch eia patriarhul Tarasie. H ristos Domnul». De ce ? De bună seam ă pentru că nu-i dădea ascultare acestui «lim baj nou». la finele secolului V III. Se ştie că papa Adrian I n-a venit ia Sinodul V II ecum enic. dar Tarasie (784— 806) şi episcopii orientali au susţinut. putem aduce două m ărturii : una din preajm a anilor 400. papa pune condiţii ca mai în tîi să i se «restituie toate patrim oniile Sfîntul ui Petru în Răsărit (Iliricul)». e uşor de înţeles cum de s-a ajuns la Schism a din 1054. mai ales după înnoirea acestei alianţe în anul 962 cu «împăraţii romani de naţiune germ anică». de întîietate onorifică. care se preocupa mai mult de cîştigarea de latifundii pen­ tru întărirea lum ească a statului papal. prefigurînd parcă drumul ce va urma şi mai departe. fără consim ­ ţământul scaunului nostru. cum vom vedea mai departe. In schimb. venit din Apus. iar pentru că patriarhii şi împă­ raţii bizantini n-au vrut să recunoască legitim itatea celor din Apus. Sfîntul Ioan Gură de Aur zicea la un moment dat despre egalitatea celor doi A postoli : «dacă a încredinţat lui Petru pe evrei. epi­ scopul Romei. scaunul de la Roma. lui Pavel neamurile». aşa cum făcuseră în toate celelalte Sinoade ecum enice. spre a se vedea cît de diferite sînt concepţia şi atitudinea papilor în drumul lor spre m o­ narhia universală a Evului mediu. 8 ). «acesta.

e e t V . F. Tübingen.312 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ BIBLIOGRAFIE K. B y z a n c e e t la p rim a u té r o m a in e . M ünchen. L 'O ccid en t d e la lin d u V -e s i è c l e à la lin d u IX . Paris. H e i l e r . în «Istina» IV. A tena. 1930. nr. II. I. T e o d o r M. D v o r n i k. G a g i u. 1930. G u e t t é e . 1947 (Gr. Constantinidis. X X X II (1956). Chevetogne 1954. Prof.e s iè c le . Paris. P a p a lita te a s c h is m a t ic ă sa u R o m a în r a p o r ­ tu r ile e i cu B is e r ic a O rien ta lă . P e r r o y . Pr. 1970. 139— 1 6 6 . M e y e n d o r f f . Idem. Bucureşti. H. M arcu). 1954. 1934. 1924. M i r b t. p. 1964. I— II. în «O rtodoxia». S e p p e 1 1. 1941. Atena. 1974. N e te m e in ic ia p rim a tu lu i p a p a l o g lin d ită în o p e r i l e u n o r m ari i e r a r h i : O s c r i s o a r e a p a p ii G r ig o r ie c e l M a re. p. G e s c h ic h t e d e s P ap sttu m s. Un v a lo r o s stu d iu a l A r h ie p is c o p u lu i H r y s o s to m P ap a d o p o u lo s a s u p r a p rim a tu lu i e p is c o p u lu i R o m e i. p. L e m o n d e c a r o lin g ie n . 1933. Leipzig. ibidem.e s i è c l e s e t l e d ë v e lo p p m en t d e la p r im a u té în volumul 1054— 1 9 5 4 : L ’E cjlise e t l e s É g lise s. R ă m u r e a n u . P e t r u M a i o r . 167— 173. F r. In lim b a r o m â n ă : V I . F o r n i e r . Q u e lle n zu r G e s c h ic h t e d e s P a p sttu m s und d e s r ö m is c h e n K a t h o liz is ­ m u s. 577— 600. Tübingen. I— II. G. g reacă). D o m H. L e s c o n c ile s ro m a in s d e s IV . Sibiu. 1906. E r i c h C a s p a r . Paris. . ' F r. 209— 240. A lt k ir c h lic h e A u to n o m ie u n d p ä p s t lic h e r Z en tra lism u s. 2. P ro c a n o n u l. 1931. Paris. P rim a tu l p a p a l ş i c o le g ia l it a t e a e p i s c o p a lă în d e z b a ­ t e r ile C o n c iliu lu i a l II .I e a d e la V a tic a n . 1964. H r i s o s t o m P a p a d o p u l o s : P rim a tu l e p is c o p u lu i R o m e i. (în 1. ibidem. X . Pr. ediţia II îngrijită de J. E. p. P o p e s c u. trad u cere de Iosif M itropolitul. XV II (1965). S p e c iiic u l O rto ­ d o x ie i în c o m p a r a ţ ie c u B is e r ic a R o m a n o -C a to lic ă ş i P ro testa n tism u l. p. L a p rim a u té r o m a in e d a n s la tr a d itio n c a n o n iq u e ju sq u 'a u C o n c ile d e C a lc é d o in e . p. în «M itropolia M oldovei şi Sucevei». 180— 224. M a r o t . nr. J. 463—¡484. 10. ed. G e s c h ic h t e d e s P a p sttu m s v o n d e n A n iä n g e n b is zu r H ö h e d e r W e lt h e r s c h a it . I.

Instruit de preotul Lucian din A ntiohia. un aderent al lui Paul de Sam osata. Arie. SINOADELE ECUMENICE Arianismul. ştiind să-şi acopere aceste defecte cu o m are sfinţenie. Sinodul 1 ecumenic de la N iceea din 325 * Luptele teologice din această perioadă sînt mult mai importante şi mai grave decît cele din perioada trecută. dar care s-a întins şi în Apus. zdruncinînd profund lumea creştină. nu cu mintea.EREZII. devenind întem eietorul unei erezii puternice şi răspîndite. prol. M aris de Calcedon. precum spune Epifaniu. io a n R ă m u rean u . Prim ii creştini s-au mulţumit cu învăţăturile timpului lor. «ţara care abunda în m onştri şi în produse nefireşti». dar mai ales problem a Sfintei T reimi. discipolul indirect al ereticului episcop Paul de Sam osata. Teognis de N iceea şi Leontie al A ntiohiei. c e a luat fiinţă în Răsărit. A ceastă problem ă a dat mult de lucru şi în perioada trecu tă înaltelor fe ţe b isericeşti şi ajunge în secolul IV să dea naştere unei m ari erezii. care toţi vor ju ca un rol însem nat în istoricul * Capitol redactat de Pr. Ei au căutat adevărul credinţei cu inima. Era şi natural ca învăţaţii deveniţi creştini să caute să se fam iliarizeze cu m isterele noii lor credinţe. a fost un cap răzvrătit. care uşor se poate furişa şi ascunde». «la înfăţişare ca un şarpe de mlădios. fiind. veninos şi viclean. să le explice felu ritele chestiuni teologice. avar şi sever. O riginar din Libia Egiptului. A rie a fost acela care a susţinut cu ten acitate subordinaţianismul. tulburent. Situaţia s-a schim ­ bat cînd şi reprezentanţi ai claselor avu le şi dintre in telectu ali au îm ­ b răţişat creştinism ul. SCHISME. a avut colegi de studii pe Eusebiu al Nicomidiei.

.areei. s-a dus în Palestina. găsind adăpost la Euşebiu al Co/. cu anul 318 a pornit difuzarea rătăcirilor sale şi prin biserici.Deşi condamnat. înl'ăţişînd-o în deplină concordanţă cu Ortodoxia.314 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ acestei erezii. a trim is episcopului A lexandriei o scrisoare în care.0 sau 321. chiar printre zidurile m înăstirilor. Zadarnice au fost în cercările episcopului A lexandru de a .1 readuce la dreapta credinţă. fiind o fire foarte vanitoasă. apoi preot de episcopul A chila.. a compus şi faim oasa sa lucrare T h alia. a convocat pe epis­ copii din Egipt. După term inarea studiilor. Folosindu-se mai ales de sofisme. fiind ales A lex an d ru . în 32. cu multă m ăiestrie. a v u t-a i tiu în a in te d e a ii m am ă». aju tat de talentul său oratoric. a căutat să-şi apere credinţa. la fostul său coleg de studii. nu se ştie. bine instruit şi un bun orator. . Probabil că A rie. Care a fost propriu-zis naşterea conflictului dintre A rie şi epis­ copul său. La în ceput. unde distingîndu-se ca un om cu bune purtări m orale. A rie a devenit . Cei aproape 100 de participanţi s-au pronunţat contra învăţăturilor lui Arie. A rie a căutat să-şi răspîndească ideile numai printre prieteni şi ad m iratori. cărora le punea urm ătoarea întrebare : «Spune. episcopii egipteni Secund de Ptolem aida şi ] eon as ai M arm aricăi şi alţi cîţiva preoţi şi diaconi.. a fost hirotonit diacon dş episcopul Petru. primind postul de paroh la biserica Baucalis. cea mai însem nată din cele nouă biserici ale A lexandriei. Fiu ­ lui din Tată. inceplnd din nou lupta îm potriva B isericii. născută din cauza co n flic­ tului dintre Conslanlin cel M are şi cum natul său Liciniu. văzînd că la alegerea de episcop al A lexandriei s-a trecut peste per­ soana lui. Pentapole şi Libia la un sinod. a venit la A lexandria. Eusebiu al N icom idiei. A rie n-a cedat. căutînd astfel să trezească îndoieli cu privire (a naşterea eternă a. mai ales femei credule. a căutat să atragă de partea sa oameni simpli. La sfatul acestuia. şi-a continuat lupta pe faţă îm potriva O rto­ doxiei. a încolţit în sufletul său ideea să por­ nească o cam panie de răsturnare a celui ce i-o luase înainte. încrezut în succesul repurtat. a revenit la A lexandria. Părăsind Egiptul. iar el şi am icii lui. Tot în cursul şederii sale în Nicomidia. în form ă de cîntece. De acolo a plecat la Nicomidia. ereziile sale. în care erau redate pentru popor. au fost excom unicaţi. Văzînd episcopul A lexandriei că învăţăturile lui A rie atrag tot mai mulţi naivi. Profitind de /situaţia politică tulbure.

în Bitinia. Unii din episcopi veniţi la N iceea erau renum iţi prin ştiinţă şi elocvenţă. 7 : «Nici scitul nu lipsea din ceată»). rămînînd singur stăpîn al Imperiului. dînd posibilitate împăratului să ia parte în persoană la această m ăreaţă adunare. C onstantin cel M are a acordat episcopilor toate facilităţile. unde urma să fie luate m ăsurile necesare contra lui A rie. C ele două scrisori au fost duse la A lexandria de epis­ copul Osiu de Cordoba. între doi clerici însem naţi. dînd crezare spuselor lui Eusebiu. Nu­ m ărul sinodalilor s-a ridicat la 300. C onstan­ tin cel M are a invitat pe în tîistătăto rii B isericii întregi la un sinod ecum enic. afară de ceilalţi clerici veniţi ca însoţitori ai episcopilor. Era apoi în apro­ pierea reşedinţei im periale din Nicomidia. Episcopii — spune Eusebiu al Cezareei (V ita C on stan tin i. din m otive binecuvîntate. III. SIN O A D E ECU M EN ICE 315 to t mai popular. adică folosirea poştei im periale şi întreţin erea episco­ pilor pe timpul duratei Sinodului. Tradiţia bisericească a con sacrat numărul de 318 Părinţi care au participat la Sinodul de la N iceea. 7). . La apelul împăratului Constantin. alţii prin severitatea moravurilor. în G alatia. a venit la N icom idia. a sfinţeniei şi a răbdării. S -a propus ca sinodul să se ţină la A ncira. I. au răspuns căp eteniile întregii B iserici. Împăratul. M isiunea lui Osiu fiind fără rezultat. 4). A ceste privilegii le-au păstrat şi îm ­ păraţii care au convocat sinoadele următoare. iar alţii purtînd în că pe corp sem nele chinurilor din trecu t pentru credinţa lor (Teodoret. G oţia şi Arm enia. din Persia.EREZII. dar. După ce Constantin l-a învins pe Liciniu în 323. III. SCH ISM E. epis­ copul A lexandru şi preotul A rie. — se ciocneau ca nişte corăbii în v re­ m e de furtună. M ajo ritatea episcopilor erau din Răsărit. ideile sale rătăcite au devenit obiect de predilecţie al discuţiilor dintre episcopi şi clerici. situat la întretăierea căilor ce veneau din Apus cu drumurile A siei M ici. Eusebiu de C ezareea spune că la Sinodul I ecum enic a participat şi un episcop «scit». Is to r ia b is e r ic e a s c ă . care poate fi reprezentantul B isericii de Tom is (Constanţa) din Scythia M inor (Dobrogea) (V ia ţa fe ric itu lu i îm ­ p ă r a t C on stan tin . cau­ z ate de un jo c de cuvinte copilăreşti. fără să-i spună numele. a scris atît lui A lexandru cît şi lui Arie. la Sinod participînd chiar episcopi de peste h otarele Imperiului. fiind inform at de Eusebiu că în B iserica Egiptului au izbucnit unele n eînţelegeri neînsem nate. apelînd la ei să în ­ ceteze cearta. îndeosebi privilegiul num it e v e c t io . s -a a le s o ra şu l N ic e e a . fără deosebire de neam.

aprobînd pe cei ce îm părtăşeau dreapta . din cauza diferitelor păreri. M arcel al A ncirei.a. Leonţiu de C ezareea. Constantin a venit în m ijlocul sinodalilor. s-a dstins Sfîntul A tanasie. renunţînd la aceste acuzaţii. Fiindcă îm păratul era aproape zilnic asaltat cu tot felul de plîngeri îm potriva m em brilor sino­ dului. disculînd asupra rătăcirilor lui A rie. îm păratul s-a arătat plin de răbdare şi bJîndeţe. M acarie al Ierusalim ului. diaconul epis­ copului A lexandru de A lexandria. care a rostit ruvînlul de deschidere ca şi pe cel de închidere a Sinodului. Şedinţele o ficiale ale Sinodului s-au ţinut în sala de recepţie a palatului imperial din N iceea. Cu toate insistenţele episcopilor. episcop de M ira Lichiei. a trim is ca delegaţi la sinod pe preoţii V itus şi V incenţiu din Roma la curtea im perială se afla pe lîngă îm păratul Constantin. la 20 mai 325 şi a durat pînă la 25 august acelaşi an. la ziua fixată de judecătorul nostru comun. au fost foarte agitate. A rie n-a voit să renunţe la ideile sale eretice. la unire şi la pace. Printre sino­ dali. a poruncit ca toate m em oriile adresate lui să fie aruncate în foc. Osiu de Cordoba (Spania). trăsăturile feţei istovite şi privirile abălule. cu diaconul său A tanasie. Eu nu sin i c h e m a t s ă l e cu n o s c şi s ă l e ju d e c . se distingeau episcopii : A lexandru al A lexandriei. Eustaţiu de A ntiohia. avea dese izbucniri de furie.316 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ Papa Silvestru I al Romei (314— 335). spunîndu-le : «Toate acestea vor veni spre ju decată. La şedinţa deschiderii oficiale şi Ia cea de închidere a asistat însuşi îm păratul Constantin. Arie. înain te de deschiderea oficială a Sinodului. C ecilian de Cartagina ş. de prietenii ereziarhului A rie. Sinodul I ecumenic Sinodul I ecum enic s-a deschis oficial la N iceea. din ordinul împăratului. Sfîntul Spiridon episcopul Trim itundei (Creta). a cărui faţă era grovaz de palidă. să ne unim şi să exam inăm chestiunile pentru care ne-am întrunit». imitînd bunătatea lui Dumnezeu. să ne iertăm unii pe alţii. în secţiuni. După aceea. părul zburlit. în aceste consfătuiri. sub preşedinţia episcopilor Eustaţiu al Antiohiei (324--330) şi A lexandru al A lexandriei (313— 328). a c u z a to rii şi a cu z aţii fiin d e p is c o p i. îndemnînd cu multă bunăvoinţă pe episcopi la înţelegere. Deci. cei prezenţi au lucrat. Sfîntul N icolae. D iscuţiile. hotărînd ziua în care să înceapă Sinodul.

Fiul lui Dum­ nezeu. Sub­ stanţa Tatălui faţă de a Fiului se deosebeşte atît de mult. deoarece. căci a existat un timp. A ceasta este o idee gnostică şi eretică. iar Dumnezeul suprem nu se poate atinge direct de m aterie. 5. dar aici e vorba de înţelepciunea om enească. textu l din Proverbe 8 . El se bucură totuşi de cinstea ce a mai mare. căci s-ar întina de aceasta. SIN O A D E ECU M EN ICE 31? credinţă. Dumnezeu a creat toate. Fiul a primit m ăreţia şi puterea creato are a Tatălui. a devenit un Fiu a d o p tiv a l T atălu i. 3. schim babil. deoarece prin Fiul. 22. . cum se deo­ seb eşte infinitul faţă de finit. cînd El nu era — vjv itote ox3 coz 7 jv.EREZII. tcoî^oc. 4. este cu totul străin şi deosebit de fiinţa Tatălui şi nu poate fi numit «deofiinţă» cu T atăl —■ ¿[xoouato? tu> Ila'cpi. Principiile ereziei ariene sînt urm ătoarele : 1. făcînd să trium fe Ortodoxia. Deşi Fiul este după fiinţa Sa o creatură. Părinţii întruniţi la N iceea au respins învă­ ţătura lui A rie şi au condam nat-o.calea adevărului. după care m ateria este rea în sine. însăşi denum irea de T ată cuprinde inevitabil în sine întîietatea sau ¿superioritatea faţă de Fiul. Se rem arcă în gîndirea lui A rie concepţii raţionale gnostico-filozofice. Scopul pentru care Dumnezeu a creat pe Fiul este creaţiunea lumii. Fiul poate fi numit şi El Dumnezeu. Pînă în cele din urmă. datorită harului divin pe care L-a primit de la Tatăl.. fiindcă Dumnezeu cel Prea în a lt nu putea crea universul m aterial d ecît cu ajutorul unei fiinţe interm ediare. 2. Fiul a creat din voinţa Tatălui. înaintea tuturor veacurilor». chiar şi timpul. im perfect şi chiar capabil de a păcătui. SCH ISM E. Arianismul este o concepţie raţional-om enească de înţelegere a creştinism ului.. A rie aducea în sp rijin u l acestei idei. ci din nim ic. Ca atare Fiul are o divinitate împrumutată din divinitatea Tatălui. dar nu din eternitate. Dum nezeu-Tatăl singur este principiul necreat şi nenăscut — â-fsvvrjxo?. în care se spune : «Domnul m -a făcut cea dintîi dintre lu cră­ rile Lui. fiind prima Sa creatură. fiind o simplă creatură — xTÎajia. mustrînd pe cei rătăciţi şi îndărătnici. dar nu din fiinţa Lui. m ărginit. Fiul are existenţa înainte de timp. La creaţie. C onstantin cel M are i-a adus aproape pe toţi pe. pe care A rie o confunda cu Logosul divin.

n ăscu t. La sfîrşitul dezbaterilor.318 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ A rie a căutat să folosească toate acele locuri din Sfînta Scriptură. ţineau calea de m ijloc. iar în p_artea a doua..cu a d e v ă r a t din D u m n ezeu a d e v ă r a t. bazaţi pe Sfînta Scriptură . cum afirmă doctrina ortodoxă. Teonas al M arm aricii şi încă vreo 20 de episcopi. a. In S im b o lu l n ic c c a n ş-a fixat învăţătura despre D u m n ez eirea F iu ­ lui. Domnul nostru Iisus H fistos. prin c a r e to a te s-a u făcu t» . arătînd sinodalilor că textele invocate de A rie se referă la Iisus Hristos. 7 . în frunte cu A lexandru. Dionisie al Romei ş. Eusebiu de C ezareea a prezentat şi el o altă formulă. Părinţii sinodali au hotărît ca învăţătura lorm ulală în Sinod să fie redactată într-un S im b o l d e cred in ţă . se recunoaşte că Fiul. . Eu astăzi Te-am născut» (Ps. ca Secund al Ptolem aidei. Tertulian. dar m ajoritatea Părinţilor episcopi şi diaconul A tanasie au dem onstrat că această form ulă nu este inventată de ei. Evr. susţineau credinţa adevărată ortodoxă că Iisus Hristos este şi Dumnezeu şi om. se anatem atizează ideile principale ale lui A rie şi anum e: c ă F iu l a fo s t . 2. sau «Fiul M eu eşti Tu . A rticolul 8 începe cu m ărturisirea : «Credem şi întru Duhul Sf i nt ».. iar alţii. Origen. Clem ent A lexandrinul. A ceasta însemna m en­ ţinerea ereziei ariene sub o form ulă camuflaţii. La un moment dat. căci a fost folosită şi de Părinţii dinaintea lor ca : Dionisie al A lexandriei. numai ca om. a. 1. diaconul A tanasie a dus altele din Sfînta Scriptură. diaconul A tanasie ş. în frunte cu Eusebiu de Nicomidia. ca : «Tatăl este mai mare decît Mine» (Ioan 14. Părinţii Sinodului s-au împărţit în trei direcţii : unii. ouata? xciu Hatpoţ = din fiin ţa T atălu i şi ¿¡1 0 0 0 3 1 0 ? xw IÎatpt = de o fiin ţa cu T atăl. d e o fiin ţă cu T atăl. care ¿1 re 7 articole. A cesta a prezentat în Sinod o formulă de credinţă în care raportul dintre T atăl şi Fiul era numit cu term enul o m io u s io s — ojioiouaios = «asem ă­ nător după fiinţă cu Tatăl» în loc de o m o o u s io s — ¿¡ioouoioţ = «deofiinţă cu Tatăl». 28). M em brii Sinodului au respins am bele formule. Osiu. 5). nu fă cu t. hotărînd ca să se întrebuinţeze numai term eni care nu perm it nici un echivoc ca : h. îm potriva acestor argumentări. erau de partea lui Arie. care vorbesc despre natura om enească a Fiului şi despre inferioritatea Sa faţă de Tatăl. alţii. îm potriva expresiei «de o fiin ţă cu T atăl» au obiectat unii Părinţi. oslo «Dumni'/. î n p a r t e a iutii. afirmînd că term enul nu se găseşte în Sfînta Scriptură.

M aris de Calcedon. precum şi cea mai precisă şi expresivă formulare a dreptei credinţe. 'De frica împăratului. Pe lîngă erezia lui A rie şi rezolvarea disputei pascale. încă din secolul II. Ei au re ­ fuzat să semneze de asem enea anatem a rostită contra lui A rie. Sinodul a hotărît. Cu toate că Sim bolul de credinţă niceean a devenit digul de apă­ rare.nu au voit lotuşi să recunoască a na Ierna pronunţată contra lui Arie. care socotea că cele trei per­ soane ale Sfintei Treim i sînt doar nişte «puteri® — 8 uva[xstC im per­ sonale ale unui singur Dumnezeu. Sinodul a stabilit ca întreaga creştin ătate să sărbătorească P aşlile în prima Du­ m in ică d u p ă lu n ă p lin ă c e u rm ea z ă e c h in o cţiu lu i d c p rim ă v a ră . Trei luni mai tîrziu.. după toată probabilitatea.EREZII. creştin ii amînau sărbătoarea Paştilor în Duminica urm ătoare. la sud de Singidunum (Belgrad). cu excep ţia episcopiior : Eusebiu al Nicomidiei. nevoind să semneze. au fost depuşi din scaunele lor şi ex ilaţi în Iliric.ai săi. Secund al Ptolem aidei. apoi s-a stins încetul cu încetul. care n-au voit să aprobe term enul o m o o u s io s — co n su b sta n tia lis. Data sărbătorii învierii . SIN O A D E ECU M EN ICE 3 19 c r e a t în tim p din n im ic. existau unele neîn­ ţeleg eri între B iserici privitoare la serbarea datei Paştilor. Domnului urma să fie_. c ă e s t e y r ea t din altă ţ b sta n ţă sau iijîiţă c su d e c ît T atăl şi e s t e s c h im b a b il. întrucît acest oraş era centru l principal al cunoştinţelor astronom ice din timpul acela.. Teonas cîe M arm arica. Intre alte problem e pe care le-a rezolvai Sinodul I ecum enic. sau îl sărbătoreau cu o săptăm înă mai înainte. D isputele ariene au continuat să tulbure Imperiul roman încă o jum ă­ tate de secol. a lui M e litie şi erezia lui P a v e l d e S a m o sa ta . . SCH ISM E. primii trei au cedat. arianismul n-a putut fi siîrpii îndată şi pe deplin. la colul Dunării. Dacă se întîm pla să cadă în acelaşi timp cu Paştile iudeilor. fiindcă. Arie şi cei doi prieteni .al N icom idiei şi Teognis de Ni ceea. pînă în cele din urmă. deşi au subscris la Sim bolul de credinţă niceean. Teognis al Niceei.comunicată tuturor B isericilor de episcopul A lexandriei. Teonas de M arm arica şi Secund de Ptolem aida.din Egipt. antitrinitar dinamic. au losl exilaţi şi episcopii Eusebiu . prin canonul 19. s-au mai discutat şi alte problem e : s c h is m a lui N ov at. a fost şi s ta b ilir e a d a te i P aştelu i.. S im b o lu l n ic e e a n a fost aprobat şi semnat de toţi Părinţii prezenţi. al O rtodoxiei.

care a apărat cinstea şi vrednicia T ainei căsătoriei. el a oferit Părinţilor sinodali un ospăţ. m ărturisind că vor res­ pecta toate h otărîrile B isericii O rtodoxe. episcopul Pafnutie al Tebaidei de sus (Egipt). în Egipt. La 25 august. pierzînd doar toate drepturile episcopale. şi nu cred că Sfînta Treim e are trei per­ soane. ca pe viitor preoţii şi diaconii să nu mai aibă dreptul de a locui cu soţiile lor. Cei hirotoniţi de el puteau să răm înă în funcţiile lor. li s-a îngăduit preoţilor novaţieni să-şi reocupe posturile avute. A lexan ­ dria şi A ntiohia. îm potriva propu­ nerii episcopului Osiu al Cordobei. M ai însem nate sînt canoanele 6 şi 7. în cazul cînd vor să revină la B iserica Ortodoxă.« 25 iulie 325. F aţă de novaţieni. ei trebuiau să dea o declaraţie scrisă. s-a ridicat vestitul eremit. să li se ceară. ci şi de preoţi şi diaconi. împlinindu-se 20 de ani de la u rcarea pe tron a i împăralului Constantin cel M are. Sinodul s-a arătat mai indul­ gent. Sinodul a procedat cu şi mai multă clem enţă. Sinodul a răm as la vechiul uz. ii 1 . Venind în discuţie m oralitatea m em brilor clerului. la care împărţitul a îndemnat pe cei prezenţi să ţină cu tărie la învă­ ţătura form ulată în Sinod. înaintea hirotoniei. iar ca n o n u l 7 a c o r d a e p is ­ c o p u lu i d e Ier u sa lim ran gu l d e m itro p o lit. să-şi poată duce mai departe via ţa împreună cu soţiile lor. avînd în vedere faptul ca Ierusalim ul este centrul unde a luat fiinţă creştinism ul. care cuprind dispoziţii referitoare la organizaţia şi disciplina bisericească. După ce episcopul A cesiu a recunoscut Sim bolul de credinţă niceean. Canonul 6 confirm a drepturile m itropoliţilor din Roma. întrucît propagau unele n eadevă­ ruri cu privire la hristologie. cu condiţia să ceară confirm area de la arhiepiscopul A lexandriei. prin punerea m îinilor. Drept garanţie. faţă de ceilalţi m itropoliţi. . şi numai cei hirotoniţi ca celibatari să nu ni< aibă dreptul să încheie o căsătorie. Sinodul a alcătuit 20 de canoane. ca cei căsă­ toriţi o singură dată. unii sinodali au propus introducerea unui canon pentru observarea celibatului. M elitie a continuat să-şi păstreze titlul de episcop de Licopole.320 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ ca aderenţii lui Pavel de Sam osata. a avut loc şedinţa festivă de închidere a Sinodului. Cu privire la m e litien i şi n o v a ţien i. Botezul în num ele Sfintei Treim i. nu numai de către episcopi. să evite orice fel de certuri şi neînţelegeri.

Burgense.. N ic é e e l C o n s la n tin o p le . Idem. 21— 40. Paris. Ed. P a 1 a n g u e. K o n z ile d e r K ir c h e in e v a n g e li s c h e r S ich t. H is to ire d e s C o n c ile s o e ­ c u m é n iq u e s . R. Is t o r ia I lis v r ic c a s c ä .. 59 vol.. Ist. L e s L is ta s e p i s c o p a lo s d e N ie r a en la C o ll e c c io n c a n o n ic a H is p a n a . pars 1. Leipzig. J. T. Paris. C h é 1 i n i. T h e g e n e r a l C o n c ils o i th c C h u rch . F. Straub. S o z o m e n. T. 1759— 1798 . 21 — Istoria bisericească . Bd. "Viafa St. 15 (1974). I— III. ed. X X IX '{1975). Philosloriqius. începînd din 1963. 1962. 1962. H is to ir e e c c lé s i a s t iq u e t. H. Torino. 1> G. L E g lis e d e s e p t c o n c ile s .XVTI. Leiden. SCH ISM E. D ie o e k u m e n i s c h e K o n z ile d e r C h r is te n h e it.itsidee d e r a lte n K ir c h e . 341— 358. Institut E. 1961. 1901— 1912. C h rist. I C o n c ili e c u m e n ic i. P r o d i .. H otărîrile Sinodului au fost Constantin cel M are şi prom ulgate în întreg Imperiul Sinodului I ecum enic s-au pierdut. M e i n li o 1 d. îndeosebi din scrierile C ezareea. SIN O A D E ECU M EN ICE 321 trăind în pace unii cu alţii. Paris. H. 1962. 13 vol. în Griech. J e d i n. III. VII. Isl. J. Sc J i r î f s l l î d. dar h otărîrile lui scrierile istoricilor contem porani. de la 1914 . ed. M e t z . Ahrweiler. Brügges. în G r ie c h . b is. L. R o d r i g u e z. Dumcige. M a n s i . M. c h r is t. X X V I— 540 p. ed. H a y w a r d. D v o r n i k . 1 9 0 1. L e x p é r i e n c e n icct'im e in «Dmnbarlon Onks Papers».. S o c r a t e. W a r e . . 1 9 5 4 . 1961.'fjc auvofiou. S c h rilt. 614 p. L e s C o n c ile s o e c u m é n iq u e s d a n s l'a n tiq u ité c h r é t ie n n e . 1 9 5 5 . 1972. bis. F lo ren i i a e e t V e n e tiis . ' J. C o n sta n tin . Parm entier F. E u s è b e d e C é s a r é e . 1952. V i é. continuavit J. Cl L e o n a r d i . Eusebiiu de Ce'zareea. 1962. 50. G. în Griech. Toulouse. 1902. ed. ed. 197 9 . 428 p. bis. 2-e Aufl. P. F. Berlin.. 1962. Bd. J. Paris. 1971. J. J. P etite h is t o ir e d e s C o n c ile s . •p. J . Salles-Dabadie. Paris. S c h rilt. Paris. Bâle. O r t i z de U r b i n a. L es C o n c ile s o e c u m é n iq u e s . A c t a C o n c ilio r u m o ec u m e n ic o r u m . D ie K orv/. F.. Scheidw eiler. ' P. Bidez. J. Berlin. A. J . p. Schw artz. 1954 . Berlin. Berlin. A 1 b e r g i o.. 29— 572. A c ta e t S y m b o la C o n c ilio ru m q u a e s a e c u l a q u a r to h a b it a sunt. Atonn. Ist. p. vol. A c ta C o n c ilio r u m n o v a e l a m p lis s im a c o ll e c t i o . publiée sous la direction de G. Preiburg im Breisgau. I et II. P h e i d a s.. S i e b e n . Stuttgart. S a c ro ru m C o n c ilio r u m n o v a e l a m p lis s im a c o ll e c t i o . J o a n n o u . 1962. H is to ire d e s c o n c ile s . Migne.. Leipzig. J o n k e r s . 19(ifi.EREZII.P. R. D e t er n c s. C o n c ilio ru m o e c u m e n ic o r u m d é c r é t a . Paris. G vol. A ctele se cunosc din lui Eusebiu de Périt ru S in o a d e le e c u m e n ic e in g e n e r a l : I z v o a r e : J. Is to r ia b i s e r i c e a s c â . M a r i j u l. G enève. Paris. Christ. _ _ B. D. ed. 1960. col. P. 1961. 1962. P e tite h is t o ir e d es gran ds C o n c ile s . Iv ar Heikel. Teodoret. Studii : J. Schrifst. L e s c o n c ile s o e c u m é n iq u e s d a n s l'h is to ire . reproduction Paris. Bidez. Leipzig. 2-e Aufl. IV. 54. 'H -posSpia oixoofic-Ji y. Christ. Schwartz. Index generalis tomorum t. H. S. . Bardtf. F a v a 1 e. 1974. • BIBLIOGRAFIE confirm ate de roman. L. t. A. în G r ie c h . Paderborn. J .

nr. II. T h e P h ilo s o p h y o i th e C h u r ch F a th e r s . fran ceză. G o e m a n s. 1961 . în «Dict. 26— 27. X X X V III (1942). 37 3 8 . X L III (1925). B a d c o c k . London. Dosetti. * * * ¡U-nlru S in o d u l I e c u m e n i c : I. L e s C o n c ile s o e c u m é n iq u e d e s I V . . W o l f s o ii. J e d i n .i I i f f o 1 l. E dited by J . Th. N. 1936. Leipzig. d e C h e 11 i n k. i D e n z i n g e r et Cl . L e c l e r c q . 1967. I. 1759. d e U r b i n a.. L e s S y m b o le s c h r é t ie n s p rim itiis. K e l l y . Hahn.». critică. Studii : H.e e t V -e s i è c le s . nr. C o n c ile s .iliini|iio...». J . 1956. L e s r e c h e r c h e s su r l'o r ig in e du S y m b o le d e p u is X X V a n n é e s . 7. în «R evue d'hist. p. E a r ly C hristian C r e e d s . 443— 446. 1935.». In cu rrm h ou . London. O rt. 1— 2. H. Io n Mihălcescu. 1976. 1. . te x t g re c . T h e s e v e n E c u m e n ic a l C o n c ils . t. London. 1952. B reslau. 4-e Aufl. nr. X X X (1927). D ie o e k u m e n is c h e n K o n z ile cler K a t h o lis c h e n K ir c h e . Il S im b o li d i N ic e a e C o n s ta n tin o p o l. 257— 2 6 3 . B erlin. B ib lio t h e k d e r S y m b o le u n d G la u b e n r e g e h n d e r a lte n K ir c h e . Paris. C h ristia n S y m b o ls . T à zp ia à f l a i a cixoupiêvixà Su¡i. 3. E d iţii : C r e e d s . D a n i é l o u . II.yi7. 32-a de A. te x te g rec şi latin. L. X X III (1925). 5 — 17. ed. p. Bardy. J .. Pai is. 2-nd ed. K a r m i r i s. M arlin. 1914.. K o e v. E in e D o x o lo g ie . 1960. B . Buffalo. 1923.o r t h o d o x e n K ir c h e . 1. O r t i z d e U r b i n a . O r t i z. eccl. nr. H. S y m b o le d e r a lt e n K ir c h e ( K le in e T e x te . D ie G r o s s e n v ie r K o n z ilie n . P. Rom a. 1963. t. II. III. El S im b o lo N ic e n o . T. Schönm etzer. H ans Lietzmann. D a 1 m a y r. te x t g rec cu trad u cere franceză. J . C h i l d . F o r m u lă r ile d o g m a t ic e a le p r im e lo r p a tru S in o a d e e c u m e n ic e . O r t i z d e U r b i n a . r < Ci.J .. o p . N igm egen.322 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ H. M adrid. 45— 73.’ (M ass. p. D. Paris. D as N ic a e n is c h e G la u b e n s b e k e m b n is . M ünchen. în «Bis. London. C h . 1904. P. S tev en so n . 2-e A uflage. M. B ' otxooixs. 1956. 513— 520. H. Bannwart. 2-e éd. von L. I. Freibu rg im B reisgau . 1 9 3 0 . p. 1003. Tô SüfiioXov -ti]. Cullman. 337— 461. V o g e l . 275 285. 385— 3 9 5 . 1. N ic è e e t C o n sta n tin o p le. A tena. în L e C o n c ile e t l e s C o n c ile s . M a n s i . 1963. 97— 142. în «O rien talia C h ristian a P eriod ica». 449— 4 5 3 . l’ r c s t i g e. L e s p r e m iè r e s c o n le s s io n s d e la lo i c h r é t ie n n e . Paris.«!:> . trad. t. Popescu. Cam elot. London. 11111> i d ţ|. 1924. 194 7 . 9. o i th e in d iv id e d C h u rch . 8. A ltă bo gată b ib lio g rafie se g ă ­ seşte la J. L 'H istoire d e ¡’E g lise. 3 -e Aufl. T rad u cere în lim ba rom ână de Prof. Tournai. T h e h is to r y o i t h e C r e e d s . de L abriolle.. Paris.103. G..). P. J . A. de T héol. 17 ş i 18). Hahn.. p. H is to ir e d e s c o n c ils d 'a p r è s l e s d o c u m e n ts o r ig in a u x . col 665— 668. nr. I. p. 1948. Paris. I. 1908. ed. p. F lieh e et V . p. 1. c o u n c ils an d c o n t r o v e r s ie s . reproduction Paris-Leipzig. 1901. M. V o r g e t. cit. J . T. D. 1 9 7 1 . 1961. p. S im b o lu r i d e c r e d in ţă . G o d in P a tr is tic T h o u g h t. . 1956. R. 5. A n c ien t a n d M od ern . Ci. Paris.Tj x a l xpiTixij ¡x tkizf].. T rin ity . 1945. E u c h irid io n S y m b o lo r u m . A tena. . M. par Aug. P e r c i v a 1. 636— 676.. F. 1960. H et a lg e m e n C o n c ile in d e v i e r d e e e u w .c s s o u r c e s d e l'h is to ir e d u c o n c ile d e N ic è e .. col. Stu ttgart. 12 (Roma. I. p. H e f e l e — D o m H. Papadopoulos. 1961 . 1960. H.rjQ Suvooou 'Iatopiy. p. 1960. in lim ba bulgara. Bonn. Calh. p. 1968. F a ith . Sofia. D ie B e k e n n t n is s e und d ie v ic h t ig s t e n G la u b e n s z e u g n is s e d e r g r ie c h is c h . 69— 96 : L e c o n c i l e d e N ic è e . A. 1942). F lo ren tiae. ( '. J. în «Echos d'O rient».Soka.. Hr. Rom . 0. |>. L a stru ttu ra d el S im b o lo C o n s ta n tin o p o lita n o . p.

I. I.». şi 1935. 1898. Rom . nr. 3— 4. în «Revue d 'h isto ire ecclésiastiq u e».. y d i L ib e r io o b i s p o d e R o m a . 1— 2. în «Byzantion. 19G5. T h e o r ig in a l L ists o í th e m e m ­ b e r s o í th e C o u n c il o í N ic a e a . G.EREZII. Prof. nr. în «A n alecta Boll. 1— 90. Eccl. d e C o n s ta n tin o p le e t d e C h a lc è d o in . B erlin . III. p.s y n o d an d t h e C o u n c il o i C a lc e d o n . Idem. în «Studii T e o lo g ice » . H o t ă r îr ile d o g m a t ic e a le c e lo r ş a p t e S in o a d e e c u m e n ic e . Paris. X V I (1942— 1943). 1 9 2 5 . U n e lis te in e d it e d e s P è r e s d e N ic è e . p. 534— 542. 17—-76. d'A riu s. p. Popovici. G e n e z a a ria n ism u lu i. Ed. Rămureanu. p. 6. 1934. p. Lat. O siu. ed. A. N ic a e a u n d K o n s ta n tin o p e l. X X I X (1977). L o i c h i ţ ă. A. 1— 2. p. C h a d w i k . e p is c o p u l C o r d o v e i. Roma. X IX (1959). trad. E.. L X V . 1972. Feder. 1.». Lipsiae. S tu d ii su ll'a r ia n e s im o . 1937. t. p. nota 12 . p. SCH ISM E. A ten a. 1926. S c h w a r t z. în «Re­ v ista teo lo g ică». Prof.. L h é r é s i e d'A riu s e t la «foi» d e N ic é e . p. p. 83— 90. Turner. hist. nr. p. H. O. 429— 4 4 9 . ed.. U b e r d ie B is c h o is lis te n d e r S y n o d e n v o n C h a lc e d o n . th e r o b b e r . 36— 91 : N om ina episcoporum . 103— 111.M o l i n g h e n . C. LIII (1927). H eft X III. X IV (1939). Prof. C aransebeş. 808— 811 . p. H. Sim onetti. L e s 318 P'etres d e N ic è e . A ubineau. X III (1961). p. A kad. V e zi alte sludii la Pr. 553 p. M. X X (1896). p. L e r o y . V i c t o r C. nr. în «Revue de P hilologie». Opiz. 12 p. P o l l a r d . X X X V III (1968). 1928. nr.u. L X I (1966). 1979. în /ev. în «Jo u rn al of T h eo lo g y Studies». I. în special. Lu pta O r t o d o x ie i c o n tr a a ria n is m u lu i d e Ia S in o d u l I c c u m c n ic p în ă la m o a r te a lu i A r ie . 1 9 2 5 . 356— 361. p. O xon ii. G. Arad. SIN O A D E ECU M EN ICE 323 In lim b a ro m â n ă : Pr. S in o d u l I e c u m e n ic d e la N ic e e a . nr. 1963 . 1— 2. H. p. în «Bis. F. C o llectan ea :a ntiarian a P arisiana. în «A bhandlungen der beyer. Paris. 211— 233 . p. A th a n a siu s W e r k e . La T h a lie d'A riu s. p. S c h w a r t z . Is to r ic u l S in o d u lu i e c u m e n ic d e la N ic e e a .). U rk u n d en zu r G e s c h ic h t e d e s a r ia n is c h e n S tr e ite s .ocl ai àpX'/i tou àpiavijijicü. P atru m N ic a e n o r u m n o m in a. l o a n Rămureanu. p a r s p rio r. S im b o iu l N ic e e a n . E rn est H onigm ann. I. H i l g e n f e l d . 323— 3 4 7 . Ilie Beleuţă. 1930. la s e . S u r e d a Blanes. Cotoşman. A bt. în Corp. O ssiu s o í C o r d o v a . H.. S u r l e s lis t e s d es é v ê q u e s p a r tic ip a n t a u x c o n c i l e s d e N ic è e . în «M itropolia Banatului». P rim u l s in o d e c u m e n ic ţinut la N ic e e a in a n u l 325. M. H. în «Byzantion». T h . t. Cuntz. p. M adrid. la O rtiz de U rbina. P u n cte d e s p r ijin p en tru a r ia ­ n ism în t e o l o g i a c r e ş tin ă a n t e r io a r ă . 1— 2. S in o d u l I e c u m e n ic d e ¡a N ic e e a d e Ia 325. Idem. R e c h e r c h e s su r l e s lis t e s d e P è r e s d e N ic è e e t d e C o n s ta n tin o p le . 364— 3 7 4 . R o u 1 a r d. P h e i d a s . în «Byzantion». N eue Folge. 9 (1958). Episcop Calistrat O r i e a nu. C o n d a m n a r e a e r e z i e i Iu i A r ie . 2 Bd.. 3— 10. 13— 31. H is to ir e d e s c o n c ile s o e c u m é n iq u e s » . 1916. Script. W ashington. D u m e i g e. X II (1937). . în «Byzantion». 1899. der W issen sch aften zu M ünchen». X X (1950). d e C l e r c q. ju ille t. G e i z e r . B a r d y. în «Studii te o lo ­ g ice». L a c u e s t ió n d i O sio o b is p o d e C a r d o v a . 78 (1960). V ind obonae — Lipsiae. K o p e c e k . S tu d ii: B. E c c le s ia e o c c id e n t a lis m o n u m e n ta ju r is an tiq u is s im a . nr. nr. t. L a L is te o r ig in a le d e s P è r e s d e N ic è e . O rt. p. 63— 71 . 1. P en tru a r ia n is m : F r a g m en ts d e la « T h a lie» . p. T. 2— 215 . 1973. 1954. 20— 8 0 . 103— 130. G h . 2. Idem. La m ort d'A riu s. ed. p. Sibiu. cit.and¡ana». 35 ş. A h is t o r y o í n e o -a ria n ism . N. P en tru e p i s c o p i i p r e z e n ţ i la S in o d u l I e c u m e n ic : H. G. 254— 255. C am bridge (M ass. I d e m . Pentru episcopul O siu de Cordoba : L a v ie g r e c q u e d e «S a in t» O siu s d e C o r ­ d o n . V . 15— 60. T i KoÀÀou0iav6v a-¿ío¡jLr/ y. X I (1936). Q u e s t io n e s se l e c t a s d e c r itic a h is tó r ic a . 1. M ünchen. 296— 3 1 1 . 15— 18 . în «B yzantion». 10— 11. I d e m . cu bogată bibliografie. Phil. 105— 111 . N ic è e e t C o n s ta tin o p lc . T h e O rig in s o í A r ia n ism . E. Pr. în «Byzantion». v. Ed.

B erlin . nr. p. '0. Le s e n s d u ter m e ô. ei s-au nuii numit şi cu s e b ie n i. L e b o n. Freibu rg im B reisgau . în fruntea lor. 3— 20. 133— 189. episcop de Cizic. s-au numit o m iu sien i sau se m ia r ien i. 1939. m ilitînd pentru îm păcare prinlr-o formulă leologica de compromis. ei au fost numiţi şi h c t e io u s ia ş t i. 1. în «Studia P atristica». cei mai num eroşi de altfel. G. X L II (1952). N ash ville and N ew Y ork . T u i l i e r . 1— 24. 48— 63 î L X X IV (1917). Le s e n s d e s te r m e s oùaiâ. t. P r o b le m a opioouaioc la S iîn lu l A ta n a sie ce/ M are. Frăm întările şi sinoadele ariene după Sinodul I ecumenic de la N iceea * H otărîrile sinodale de la N iceea n-au adus mult dorita şi aşteptata pace în . s-au numit. afirmînd că Fiul este «neasem ănător cu T atăl şi în toate şi după fiinţă» -x a ï v. X V I (1963).oo6aiot: în «Z eit­ sch rift fur K irch en g esch ich te». p. T. care negau consubstanţialitatea F iu ­ lui cu Tatăl. * Capitol redactat. Diac. ibidem. p. R. T h e S ig n iiic a n c e o i t h e H o m o o u s io s . avînd în înm iea lor pe episcopul Eusebiu al Nicom idiei. H. R o u g i e r. Lomlon. din 360. iar cu toţii luptau îm potriva O rtodoxiei. 1961 . după numele căruia. C. III. tiu 1’r. Le so rt d u «C o n s u b s ta n tie i» n ic c e n . ùr. în «Revue d 'h istoire e c c lé ­ siastiqu e». 1— 2. de la termenul àvojxotoç.sinul B isericii. ôa-aaic : F r.j. A ceastă grupare căuta să ţină calea de m ijloc între arienii extrem işti şi ortodocşi. E r d i n. deoarece arienii s-au împărţit în trei partide. D as XVorl H ypostasis'. A. Partida m oderată a arienilor. proL lo a n R ă m u rean u ■ . et jcpôawnoN dan s les c o n t r o v e r s e s tr in ita ir e s p o s t n ic è e n n e s . 485— 529. P r e s t i g e. p.324 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ P en tru te r m e n u l ¿¡xoouaiaz t ă üa^pl — con su bstan ţial cu T atăl : J . L. 1970. F rom t h e B eg in n in g to th e C o u n c il o i C a lc e d o n . A rienii extrem işti sau radicali. în «M i­ tro p o lia Oltenie^». G. 1952. J .am « m a xai xaţ’ouaiav. a n o m e i sau an om ien i. P en tru te r m e n u l üt. p.j . se afla diaconul Eţiu (Aetius) şi elevul a ces­ tuia. p. A h i s t o r j o l C hristian T h o u g h t. 66 (1954— 1955). Eunomiu. în «Revue de l'h isto ire des religion s». de la numele căruia arienii extrem işti s-a numit şi eu n o m ien i. I. p. C. God in p a tr is tic T h o u g h t. care afir­ mau cii Fiul este «a se m ă n ă to r in su b sta n ţă cu T atăl» ojiotouato? t«j îlatpi — sim ilitu d in e su b sta n ţia lă .oazaai'. 397— 412. L X X III (1916). part. V o i c u. 421— 430 . S t e a d. Pentru că anom ienii afirmau că Fiul este deosebit de T atăl după fiinţă — I^epoi xa-cViaiav. Gonzalos. care se com bateau reciproc.ooù3!&': d a n s ie v o c a b u la ir e t h é o lo g iq u e d'A riu s e t d e l ' é c o le d A n t io c h e . K raft. L.

pentru că afirmau printr-o formulă vagă că Fiul este «ase­ m ănător cu T atăl în toate» — ojjioio? T Hxxpi y. Ca şi el. SIN O A D E ECU M EN ICE A treia partidă de arieni. Episcopii. datorită faptului că au pus în circu laţie o formulă de credinţă ech iv ocă opoiouaios în loc de ofxoouaioCj au reuşit să atragă de partea lor mulţi episcopi şi clerici. căpetenia lor. influenţat de Eusebiu al N icom idiei. Din cauză că la auzul acestei veşti s-au produs mari tulburări în A lexandria. îm păratul s-a văzut silit să rechem e pe A rie la Constantinopol. 337). ajungînd .axâ irâvxa. clericii şi creştin ii ortodocşi.oto?. fiind condamnat de un sinod întrunit în 330 la A ntiohia şi trim is în exil. A rie a prezentat împăratului. au fost numiţi o m o u sien i. în care nu se mai află nici una din exp resiile sale eretice şi a promis solemn că va recunoaşte Sim bolul niceean. în urma ţinerii unui sinod la Constantinopol. A rienii moderaţi. a avut parte de aceeaşi soartă şi Sfîntul A tanasie. care apărau credinţa cea dreaptă stabilită în Sinodul de la N iceea şi term enul ¿¡aoouoio? xip l l a x p i <(de o fiinţă cu Tatăl». 335— 22 nov. care de la 8 iunie 328 a urmat episcopului A lexandru pe scaunul A lexand riei. în a ju ­ nul Duminicii în care A rie trebuia să fie primit în B iserică. Sîm bătă seara. sau «consubstanţial cu Tatăl». care a apărut după 358. a avut de suferit episcopul Eustaţiu al A ntiohiei. a aprobat exilarea Sfîntului A tanasie la Treveri în G alia (întîiul exil : 11 iul. sau «asernăip m ănător cu Tatăl după Scripturi» — ojj-oloc xcp Ifaxpi y. de la term enul o. După cinci ani. a fost pus la grea încercare.j. SCH ISM E. Eusebiu al Nicom idiei. In fruntea lor.După aceştia. Constantin cel M are. In urma h otărîrilor luate de adversarii săi la sinodul din Tir (335). Fiul are cu Tatăl o sim ilitu d in e n esu b sta n ţialâ. se afla episcopul A caciu de C ezareea. după num ele căruia s-au mai numit şi a c a c ie n i. în 335 a fost exilat şi episcopul ortodox M arcel al A ncirei. Triumful sem iarienilor urma să culm ineze cu reprim irea ereticului A rie în B iserica A lexandriei.axi xâc Fpaaâx. Sfîntul A tanasie. Pentru apărătorii dreptei credinţe au venit zile negre. a reuşit să cîştige pe m arele îm­ părat Constantin. iar duşmanii săi l-au îm proşcat cu un potop de calomnii. determinîndu-1 să rechem e pe A rie şi pe prietenii săi din exil. pentru a-i înşela buna credinţă un fel de m ărturisire. urmînd ca aici să se facă reintroducerea lui în Biserică.EREZII. s-au numit o m e i sau o m ien i. s e m ia r ie n ii sau o m iu sien ii.

care s-a pronunţat pentru nevinovăţia lui A tanasie. Episcopul Romei. în 336. văzînd în m oartea neaşteptată a lui Arie. C re­ dincioşii şi clericii ortodocşi respirară uşuraţi. deşi m ajoritatea oj>isc opi lor erau ortodocşi. în v îrslă de 80 de ani. Eusebienii sau sem iarienii. Sfîntul A tanasie n-a putut să ram înă li­ niştit la A lexandria. A stfel s-a putut întoarce la A lexandria şi Sf. refugiindu-se la Roma. Sfîntul A tanasie a părăsit pentru a doua oară A lexandria. pînă la 21 octom brie 346. o pedeapsă dumnezeiască. . înlocu irea Sfîntului A tanasie cu in­ trusul G rigorie de Capadocia. H otărîrile Sinodului au fost aduse şi la cunoştinţa răsăritenilor. Simţind că viaţa lui este în pe­ ricol. Ciirînd după închiderea sinodului de la A ntiohia. După m oartea lui Constantin cel M are la 22 mai 337. reuşind să cîştige pe îm păratul C onstanţiu de partea lor. aducînd noi învinuiri Sfîntului A tanasie. dar eusebienii au ridicat în scaun pe M acedonie. unde a rămas. cei trei fii ai săi au h otărît să rechem e din exil pe toţi episcopii. Aproape întreg Răsăritul era dominat acum de eusebieni. la 22 noiem brie 337. Dar nici de data aceasta. pentru că s-a ţi­ nut în timpul sfinţirii catedralei din A ntiohia. Un sinod ţinut la A ntiohia în 340. cuvîntul h otărîtor l-au avut eusebienii. A tanasie. în 341. au cerut exilarea episcopului Pavel de Constantinopol. pe baza vech ilo r acuzaţii m incinoase. cel ce va fi întem eietorul ereziei pnevm atom ahilor. a convocat la 342 un sin o d la R om a. îm păratul a dispus înlocuirea Sfîntului A tanasie cu un episcop arian. M arcel al A ncirei şi a celorlalţi ierarhi ortodocşi acuzaţi. în al doilea exil. S i­ nodul a alcătuit «patru formule de credinţă» de îm păcare cu Ortodoxia. muri subit de o ruptură de intestine. la 16 aprilie 339. Iuliu I (337— 352). Eusebiu al N irom idiei. dar term enul «omoousios» eru o vila I. a murit. La u neltirile lui Eusebiu de Nicomidia. începută de Constantin. C redincioşii din Constantinopol au cerut ca episcop pe Pavel.326 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ cu un mare cortegiu de partizani şi adm iratori pînă la Forul lui C ons­ tantin. «una din personalităţile cele mai u rîcioase pe care le-a cunoscut istoria». numit «al sfinţirii» —■ «Encaeniis». A ceştia au ţinut în 341 un sin o d la A n tio h ia . acesta fiind silit să se depărteze din cauza unei nevoi naturale. după atîtea um ilinţe şi violenţe din partea arienilor. De ochii lumii. devenit acum titularul scaunului de Constantinopol. în sinod. erezia ariană era com bătută. a hotărît.

acuzîndu-i că s-au am estecat într-o chestiune din R ăsărit. Constans. şi-au pierdut scaunele. fiind exilaţi de împăratul Constanţiu. în modul acesta. în 350. pentru îm păcarea episcopilor din R ăsărit cu cei din Apus. SIN O A D E ECU M EN ICE 327 Văzând uneltirile sem iarienilor în Orient. în Tracia. Sfîntul A tanasie şi-a putut reocupa scaunul. De asem enea. care era ortodox. sinodalii de la Sardica au dat 20 de canoane prin care s-au stabilit drepturile şi datoriile episcopilor. Episcopii sem iarieni întruniţi la Filipopole. A m eninţat cu război de fratele său Constans. A ceştia n-au voit să asiste la dezbateri cu episcopii ortodocşi. şi! au ţinut sinodul lor la Filipopole. au părăsit Sardica. " Sinodalii răm aşi la Sardica au îndeplinit o triplă m isiune : a. a propus fratelui său Constanţiu. apărătorul credinţei n iceene. fiind omorît de uzurpatorul M agnenţiu. îm păratul Apu­ sului. dimpotrivă. au reînnoit anatem a contra celor trei episcopi. apărătorul arienilor. Episcopii răsăriteni. M arcel de A ncira şi Pavel de Constantinopol. îm păratul O ccidentului. Sinodul a confirm at h otărîrile dogm atice şi can onice luate de S i­ nodul I ecum enic de la N iceea în 325 şi a anulat depunerea episcopilor A tanasie.EREZII. Sinodul s-a deschis în toamna anului 343 şi a continuat şi în 344. sinodalii s-au ocupat cu cercetarea actelor de violenţă săvîrşite de semiarieni împotriva mai multor slujitori ai altarului. participînd circa 170 de episcopi. . Constanţiu a trebuit să execu te h olărîrile sinodului din Sardica şi să perm ită reînscăunarea episcopilor alungaţi din scaune. eusebienii şi-au întins influ­ enţa şi asupra Occidentului. Constans. M arcel şi Pavel. pe teritoriu l Imperiului d e 'R ă să rit. In sfîrşit. depuşi din scaune de sem iarieni şi canonicitatea acestor depuneri. 21 octom brie 346. c. con vocarea unui sin o d la S a r d ic a (Sofia) în Iliricul răsăritean. în care apusenii nu aveau nici o com petenţă. SCH ISM E. S-a cercetat mai întîi sfînta şi dreapta credinţă pe care au stri­ cat-o sem iarienii ? b. care s-au declarat pentru hotărîrile sinodului din Sardica. S -a cercetat apoi situaţia episcopilor A tanasie al A lexandriei. hotărînd să rupă orice legături cu papa Iuliu I al Romei şi episcopul Osiu de Cordoba. dintre care circa 80 erau sem iarieni.

episcopii arieni şi sem iarieni şi-an unit eforturile pentru înlăturarea din scaun a Sfîntului A tanasie. de la 9 februarie 356 . au semnat condam narea Sfîntului A tanasie. Sinodul a rostit anatem a şi îm potriva episcopului Fotin de Sirmium. După m oartea episcopului Iuliu al Romei. eretic antitrinitar. care avea să cerceteze toate acuza­ ţiile aduse contra Sfîntului A tanasie. D eoarece chiar de la prima şedinţă s-a născut un in ci­ d e n t . La sin o d u l ţinut la Sirm ium . Stînlul A tanasie şi mulţi alţi episcopi. sprijiniţi de împărat. Cei întruniţi în sin o d u l d e la A r e la te . împăratul Constanţiu s-a stabilit la Sirmium (M itroviţa). sem iarienii alcătuiră o m ărtu­ risire de credinţă. la care se va adăuga şi G erm in iu d c Sirm ium . Din anul 350. dar a cerut ca sinodul să se ţină la A relate. ereticul A rie a reuşit să atragă la erezia sa doi tineri episcopi. episcopul Liberiu (352—366). aşa numita « în tiia fo rm u lă d e c r ed in ţă d e la S ir­ m ium ». deşi respingea erezia lui A rie. care. Sfîntul A tanasie a plecat pentru a treia oară în exil. î m p ă r a t u l a ordonat m utarea sinodului în palatul im perial. în 352. între care Liberiu al Romei şi bălrînul Osiu de Cordoba. capitala provinciei Pannonia Inferior. în exilul -său în Iliric. sub presiunea împăratului Constanţiu. S-au ţinut în acest oraş mai multe sinoade. în sudul G aliei. II. în 351.328 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ In Răsărit. V a le n s d e M ur s a (O siec) şi U rsaciu d e Sin gidu nu m (Belgrad). urmaşul său. Prin teroare. evita expresia ortodoxă «o m o o u s io s ». fost ucenic al episcopului M arcel al A n d rei (Socrate. delegatul episcopului Liberiu al Romei. Conslimţiu a forţat pe cei 147 de participanţi să se lepede de O rtodoxie. Constanţiu a fost de acord.rn. în toam na anului 353. Întristat peste măsură de atitudinea delegatului său. 30). în cît acest oraş a devenit pentru mai mulţi ani centrul politic al Imperiului roman şi în acelaşi timp centrul b isericesc al lumii creştine. inventînd tot felul de calom ­ nii contra lui. papa Liberiu a r u g a i pe împăratul Constanţiu sa-i îngăduie ţinerea unui sinod l a Mil. care au făcut mult rău apărătorilor O rtodoxiei niceene. a cerut perm isiunea împăratului Constanţiu să convoace un sinod la A quileea. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . dar din n efericire ele au fost dominate de arieni şi se­ m iarieni. î n 355. au trebuit să plece în exil. împreună cu Vinconţiu de Capua.

care a impus doctrina lor eretică. pentru a am ăgi pe ortodocşi. în Seleu cia din Isauria. la Rimini (Ariminium). după num ele episcopului A caciu de Cezareea. au ţinut un sinod la Sirmium. ci răm îne la expresii inconsistente şi vagi. atenuate şi n eprecise. Ultim ii s-au străduit acum să impună arianismul în tot Imperiul roman. SCH ISM E. dar cu atît mai pericu­ loasă. numiţi şi a c a c ie n i. A «patra fo rm u lă d e c re d in ţă d e la S irm iu m ». arieni extrem işti. din 360. cu facu ltăţile slăbite de suferinţele pribegiei. m enită să satisfaci! toate grupările creştine. găsind adăpost la pustnicii din munţii N itriei şi deşerturile Tebaidei. şi altul pentru Apus. aşa cum l-a con­ ceput A rie şi l-a sistem atizat apoi în formule logice A etius. în Egipt. de la Sirmium. tio Ilaxpt. a fost silit să sem ­ neze această formulă ariană. In aceste două sinoade s-a adoptat formula ariană o m ia n ă . spre a se putea întoarce din exil la Roma. Osiu de Cordoba. formulă susţinuţii atunci de episcopul V asile al A n d rei. sau « a sem ă n ă to r cu T atăl d u p ă S criptu ri». Este «a d o u a fo rm u lă d e c r ed in ţă d e la Sirm ium ». printr-un sinod ecum enic. după care Fiul este « a s e m ă n ă to r cu Talul în to ate» — ojioio? t «> Ilaxpi xaxi mema.s-a compus «a treia fo r m u lă d e cr e d in ţă d e la Sirm ium ». care reprezintă doctrina sem iarien ilor sau om iusienilor. In vara şi toamna anului 357.axa xâ? Tpaipâ?. în tot Imperiul roman. supus la lovituri şi chinuri. a fost alcătuită la 22 mai 359. la A ntiohia. Era o form ulă elastică şi cuprinzătoare.EREZII. Ea a fost semnată şi de papa Liberiu. după care Fiul este «a se m ă n ă to r în su b sta n ţă cu T a tă l » — ojxotouoio. după care Fiul este «n e a s e m ă n ă to r şi în to a te şi d u p ă tiin ţă » — dvoţio io? x a l x a x â irocvra xod xax’ouaiavj cu Tatăl. In sinodul de la Sirmium din vara anului 358. . în vîrstă de aproape 100 de ani. Tem îndu-se însă că eusebienii. Ea reprezintă doctrina om ien ilo r. SIN O A D E ECU M EN ICE pînă la 21 februarie 362. în 357. socotita moderată. La această formulă s-a referit desigur Fericitul . A rienii s-au silit să impună formula ariană omiană prin sinodul de la Constantinopol. — ojioto? iŞ IlaTpi -/. în Italia. s-ar putea uni cu ortodocşii. mult mai num eroşi. A ceastă form ulă nu mai reproduce term enii originari ai arianism ului rigid. au convins pe împăratul C onstanţiu să le îngăduie ţinerea a două sinoade : unul pentru Răsărit. a treia ram ură a arian is­ mului. im ­ p licit pe arienii extrem işti. anomienii.

baia e gata. au răspîndit-o pînă în Spania. Datorită acestei măsuri. P. porunci ca episcopii exilaţi să se întoarcă la scaunele lor şi să se restituie bisericilor şi credincioşilor bunurile confisca le. 358. la 21 februarie 362. între 24 octom brie 362 şi 5 septem brie 363. Iulian. pe care-i trim isese în exil. de doreşti preţul p li­ nii. după al treilea exil. care. se poate spune că faza ilirian ă a istoriei arianism ului a început cu sinodul de la Sardica. la începutul dom­ niei. . Ea a fost formula oficială a arianismului. Schim barea n eîn cetată a form ulelor de credinţă. după ce au trecut pe teritoriul Imperiului roman. a evoluat în sinoadele de la Sirmium din 351. după m oartea lui A rie (f 336).. prin sprijinul acordat arienilor. îşi atrăsese ura credincioşilor şi a episcopilor ortodocşi. Sub îm păratul Iulian A postatul (361— 363).• de întrebi. aprobată de sin o ­ dul de la Constantinopol. răspîndită în special la popoarele germ anice de la Dunăre. în num eroasele sinoade ariene. Sfîntul G rigorie de Nazianz ne înfăţişează atm osfera în cărcată şi agitată în care s-au purtat aprinsele discuţii teo lo g ice din secolul al IV -lea. 19). ţi se răspunde : T atăl este mai m are şi Fiul i se supune . cînd s-a e x p rim a t: «Tot universul a suspinat şi văzu cu m irare că este arian» = «Ingemuit totus orbis et Arianum se esse miratus est» (D ialog u s co n tra L u c iferia n o s.G. Din cauză că acest neobosit episcop ortodox a readus la dreapta cre ­ dinţă mulţi sem iarieni şi chiar păgîni. din ordinul îm păratului Iulian a trebuit să plece pentru a patra oară în exil. X LV I. ţi se răspunde : Fiul a fost creat din cele ce nu există. 557 B). referitoare la Dumnezeirea Fiului şi la raportul Lui cu Tatăl. nebunie sau manie ?» (D esp re D u m n ezeirea F iu lu i şi a S lin tu lu i Duh. din ianuarie 360. şi s-a term inat cu formula omiană. Sfîntul A tanasie al A lexandriei a putut să-şi reocupe scaunul. eşti îndoctrinat asupra Celui N ăscut sau N e n ă scu t. în cuvinte pline de am ară ironie : «De întrebi pe cineva de bani. Pentru că împăratul Constanţiu. se produce în Imperiul roman o schim bare în politica religioasă. din 343. 357.330 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ îeronim . a provocat tulburare şi contuzie în sufletele m ultor cle ­ rici şi credincioşi. Nu ştiu cum să num esc acest rău. dorind să devină popular şi să arate că a rupt-o cu politica re li­ gioasă a predecesorului său. Ţinîiid seam a de evoluţia arianismului.

Spania şi A frica. BIBLIOGRAFIE P en tru c e r t u r ile a r ie n e . care au continuat opera Sfîntului A tanasie cel M are. N um eroasele diviziuni din sînul arianismului i-au pregătit ruina. protector al O rtodoxiei. îndem nat de mama sa Ju stin a. M ontréal. Sfîntul A tanasie s-a întors din al patrulea exil.e C o n g r è s In te r n a t io n a l d e T h r a c o lo g ie (B u carest). a fost chem at de clericii şi credincioşii orto­ d ocşi din Constantinopol. 1976). După 1 ianuarie 379. la conducerea Bisericii. Sfîntul G rigorie de N azianz. 1982. 1980. în timpul domniei lui Iovian (363— 364). a putut întruni în 362 un sin o d l a A le x a n d r ia . 4— 10 sept. în drepturile avute... II H is to ir e e t A r c h é o lo g i e . care a dus o luptă necruţătoare îm potriva creticilor arieni şi pnevmatom ahilor. V olum e selectif. T. L e c h r is tia n is m e c h e z l e s T h r a c o -P h r ig y e n s d 'A s ie M in eu r e e t c h e z l e s T h r a c o .G é t o . Sub acesta şi în timpul lui V alentin I (364— 375). 298— 307. V alens (364— 378). O rtodocşii au dat do­ vadă de multă îngăduinţă la reprim irea episcopilor şi a clericilor. care a înlesnit în to arcerea celor ce doreau să se unească cu B iserica Ortodoxă. Paris. graţie stăruinţei Sfîntului Am brozie al M ilanului.. I o a n R ă m u r e a n u . M ilan. în cît arianismul a încetat de a mai fi o prim ejdie în Răsărit. întronizat oficial la 27 noiem brie 380 de Teodosie cel M are. p. Pr. SCH ISM E. fratele lui. . G alia. p. După m oartea acestuia. dusă la bun sfîrşit de lupta v icto rio asă a m arilor ierarhi şi dascăli din C apadocia : V asile cel M are (t 379). întîm plată la 2 mai 373. în schimb. V alentin ian al II-lea a renunţat de a mai sprijini pe ereticii arieni. De data aceasta. dans A c t e s d u I l . numit «sinodul păcii». O rtodoxia a ajuns la mare cinste.EREZII. Grigorie de Nazianz ( f 390) şi G rigorie de N isa ('j' 394). SIN O A D E ECU M EN ICE 331 înain te de a părăsi A lexandria. a putut păstori în linişte pînă la m oartea sa. 435— 444 et dans L e . Sfîntul A tanasie este silit să plece pentru a cincea oară în exil la 5 octom brie 365 pînă la 31 ianuarie 366. C îtva timp arienii au fost favorizaţi de V alentin ian II (375— 392). s-au distins ca apărători ai O rtodoxiei : Sfîntul Ilarie de Pictavium (f 367) şi Sfîntul Am brozie al M ilanului (Ï397). prof.M o n d e T r a c e . B ucureşti. Rom a.D a c e s d e la P én in su le B a lk a n iq u e . cînd s-a putut reîn to arce la A lexandria. care invadau atunci Italia. în Apus. învins. mulţi eretici au reven it la B ise­ rică. a sp rijinit pe arieni. arianism ul şi-a găsit un refugiu la popoarele germ anice. D atorită străduinţelor sale. care era o adeptă a arianismului.

t. în «Studii T eo lo g ice». 1969. p. ibidem . sau m a c e d o n ie n ii şi m a ra to n ien ii de la numele prom otorilor acestei erezii.332 IST O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ I d e m . 3— 4. p. 1— 25..e s i è c le . II.... punea de la sine în discuţie şi Dum nezeirea Sfîntului Duh. Erezia pnevmatomahilor. X III (1961). 1980. N egarea Dumnezeirii lui Iisus Hristos.. S t a n e v . nr. hirotonit de M acedoniu de C onstantinopol episcop de N icom idia. N. X V I (1964). I d e m . IV . X IV (1962).. p. L. C re ştin ism u l în p r o v in c iile r o m a n e d u n ă r e n e a le Ilir ic u lu i l a s iîr ş itu l s e c . la început. Luptătorii contra Duhului Sfînt au primit numele de p n e v m a to m a h i. nr. Apolinarismul * Erezia pnevmatomahilor.. B u carest. L u p ta O r to d o x ie i c o n tr a a ria n is m u lu i d e la S in o d u l I e c u m e n ic p în ă la m o a r te a lu i A r ie .. de la care au primit numele de m a ra lo n icn i. ibidem. ca o nouă formă a arianismului. 1— 2. D acă arienii au evitat. să com bată Dumnezeirea Sfîntului Duh. nr. în «Anuarium H isto riae C onciliorura». 266— 313. de la Ilvsùjjia = Duh şi = luptă. I d e m . 7— 8. au făcut aceasta din m otive ta c ­ tice. p.. * Capitol redactat dc Pr. prof.. C o u n c il o i S e r d ic a . e g a lita t e a şi c o n s u b s ta n ţia lita te a Lui cu T atăl şi cu Fiul. Sinodul II ecumenic de la Constantinopol din 381. ibidem. care punea în discuţie D u m n ez eirea S fîn tu lui Duh... în A c t e s d u I I-a C o n g r è s In te r n a t io n a le d e T h r a c o lo g ie . ca eretic. Denum irea de m a c e d o n ie n i li s-a dat după numele episcopului sem iarian M a ced o n iu . Fiul lui Dumnezeu. p. 146 — 182. a apărut o nouă erezie. W . Erezia pnevm atom ahilor a apărut ca o prelungire a ereziei ariene. nr. A 1 e x e. S o m e p r o b le m s r e . conducerea pnevm ato­ m ahilor a preluat-o diaconul M ara ton iu . B a r n a r d. A ltă B ib liog rafie pentru su biectu l de faţă se g ăseşte în capitolul precedent. L e C o n c ile d e S a r d iq u e (3 4 3 ): é t a p e n o u v e lle d a n s la lu tte d e s i d é e s a u I V . 13— 31. La jum ătatea secolului al IV -lea. I d e m . 425— 433. S in o a d e le d e la S irm iu m d in tr e a n ii 348 ş i 358. lo a n R ă m u rean u . X II (1980) (1982). Ş t . S in o d u l d e la S a r d ic a d in 343. S iîn tu l N ic e t a d e R e m e s ia n a . p. . B ucureşti. După m oartea lui M acedoniu. în focul discuţiilor ariene referitoare la Dumnezeirea Fiului. intrurît voiau să cîştige mai în tîi lupta dusă îm potriva Dumne­ zei rii Fiului. Paderborn. X V (1963). depus din scaun în 360 de sinodul din C onstanti­ nopol. 5— 6. 408— 450.a s s e s e d .

Pnevm atom ahii sau m acedonienii au ţinut în 376 un sinod. H el­ lespont şi îm prejurim i. în care afirm ă că T atăl. Sfîntul Epifaniu (t 403). cînd m araton ie n i. numiţi cînd m a c e d o n ie n i. P. deoarece El are o singură şi unică fiinţă. Ţinînd seama de m işcarea de idei din timpul său.EREZII. «N oi tre b u ie să m ărtu risim c ă T atăl e D um ­ n ez e u . El este egalul şi nu inferiorul lor.. Sfîntul V asile afirmă că Duhul Sfînt se bucură de aceeaşi dem nitate cu Tatăl şi cu Fiul. în biserica «învierea». rostită. s-a răspîndit mai ales în Răsărit. în tratatu l D esp re S fîn tu l D uh co n tra p n e v m a to m a h ilo r m a c e d o n ie n i. 74. în 380. 248— 249 . Sfîntul G rigorie de Nisa.. G.. în vara anului 378. fratele Sfîntului V asile cel M are. F iu l e D um n ezeu . la Cizic. Primul care s-a ridicat îm potriva pnevm atom ahilor a fost Sfîntul V a silie cel M are. X X X II. ca şi prim ele patru. care i-a com bătut tem einic în lu crarea sa D esp re S fîn tu l Duh. din Constantinopol. XLII. cu toate că fiecare dintre per­ soane se num eşte fiinţă şi Dumnezeu. Fiul şi Duhul Sfînt nu sînt trei substanţe. SIN O A D E ECU M EN ICE 333 Erezia pnevm atomahilor. scriitorul alexan ­ drin Didim cel Orb (t 398) a scris înainte de 381 un scurt tratat D esp re S fîn tu l Duh. a com bătut de asem enea pe adversarii Sfîntului Duh. D uhul S fîn t e D um nezeu. în care este com bătută erezia pnevm atomahilor. în provinciile Tracia. cea mai bună lucrare a antichităţii creştine. El e s t e d e o fiin ţă cu T atăl ş i cu F iu l» (E p isto la V III. G. :întrunindu-se în sinodul de la Sirmium sub preşedinţia episcopului lo cu ­ lui Anem ius şi a Sfîntului Am brozie al M ilanului. au condam nat odată cu erezia arienilor şi erezia m a c e d o n ie n ilo r sau p n ev m a to m a h ilo r. Bitinia. în care pe Sfîntul Duh l-au trecut în rîndul creaturilor. în anul 380. cînd au adoptat o formulă de credinţă. într-un capitol special din lucrarea sa P an arion sau C on tra tuturor e r e z iilo r (cap. nici trei Dumnezei. Sfîntul G rigorie de Nazianz a com bătut tem einic pe ereticii pnevm atom ahi în C u v în ta rea a V -a te o lo g ic ă . cunoaşte pe luptătorii contra Duhului Sfînt sub num ele de p n e v m a to m a h i şi i-a com bătut în 377. episcopii din provinciile Iliricului occidental. SCH ISM E. P. . 261— 265). 475— 501).. răspîndită atunci în Răsărit. compusă între anii 374— 375.

lîpiscopii egipteni. în frunte cu fim oloi al A lexandriei şi A holiu sau A scholius de Tesalonic. hirotonit în mod necanonic. V II. pe care la reînnoit la 10 ianuarie 381. la începutul lunii mai 381 şi a durat pînă la 9 iulie acelaşi an. Isto r ia b i ­ s e r ic e a s c ă . Teodosie coi M are (379— 395). . C hirii de Ierusalim . Sinodul s-a deschis în Constantinopol. G rigorie de Nisa. şi cei mai mulţi accep ­ tau consubstanţialitatea Fiului cu Tatăl. doreau să impună pe scaunul de Constantinopol un om de-al lor. văzînd că ereticii arieni şi pnevm atom ahii tulbură liniştea Imperiului. şi n eg a u D ivin i­ ta te a Lui. cînd a ţinut ultim a şedinţă. Au participat 150 de episcopi. în 381.. Diodor de Tars ş. dar refuzau să recunoască consubstanţialitatea Sfîntului Duh cu Fiul şi cu Tatăl. Ei admiteau Dumnezeirea Tatălui şi a Fiului. C eva mai tîrziu.334 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ Pnevm atom ahii sau m acedonienii nu aveau o doctrină bine p reci­ zată. în frunte cu Eleusiu de C’i/. geloşi pe prestigiul Sfîntului G rigorie de N a­ zianz.a. 7 . La sinod au participat şi 36 episcopi pnevmatomahi. a dai ia 28 februarie 380 din Tesalonic un edict către popoarele Imperiului. d e a c e e a ş i m ă rire în T reim e» . so c o tin d u -L d o a r «Duh» sau «Spirit».ic şi M arrian de Lampsac. în Scythia M inor (Sozomen. pe filozoful M axim Cinicul. din C onstanti­ nopol. s u p e rio r n atu rii s p ir i­ tu a le a în g e r ilo r . Teodoret. după eretidii pnevmatomahi* iS'fînt'ul Duh ocupă o p o z iţie in te r m e d ia r ă în tre D u m n ezeu şi crea tu ri. dar ei n-au reuşit să definească mai clar această poziţie. printre care mai de seamă au fost urmă­ to rii': M eietie al A ntiohiei. La S i­ nodul II ecum enic a participat şi G eron tiu s sau mai co rect T eren tiu s. în vara . episcop de Tom is (Constanţa). V. dorind împăratul să restabilească liniştea şi ordinea în B iserică. G rigorie de Nazianz. a convocat pe In tîistătăto riî B isericii din ju m ătatea orientală a Imperiului său la un Sinod ecum enic. Sinodul II ecumenic de la Constantinopol. po­ runcind ca toţi supuşii Imperiului să adere ]a adevărata credinţă «a u n ei sin g u re D u m n ezeiri a T atălu i şi a F iu lu i şi a S fin tu lui D uh. 8 ). în concluzie. Is to r ia b is e r ic e a s c ă . 381 Noul îm părat al Bizanţului. s-au înfăţişat la sinod şi episcopii din Egipt şi Iliricul oriental. Am filohiu de Iconiu.

în calitate de episcop al capitalei Imperiului de Răsărit. întrucît episcopii din O ccident şi din pro­ v in ciile Iliricului occidental pregăteau ţinerea unui sinod al lor. A cuzaţia era neîntem eiată. chiar în biserica «învierea» din Constantinopol. După m oartea neaşteptată a lui M eletie. pentru a convinge pe episcopii occidentali. în cele din urmă a mers la A quileea. conducătorul eustaţienilor. Ei au acuzat pe Sfîntul G rigorie de Nazianz că şi-a părăsit m ica lui episcopie de la Sasima. SIN O A D E ECU M EN ICE 335 anului 380. invidioşi pe prestigiul scau ­ nului cap italei şi pe Sfîntul G rigorie însuşi. . con­ vocat de împăratul Graţian al Occidentului. A bia sosiţi la Sinod. ci a răm as episcop a ju tă ­ tor pe lîngă tatăl său. la A quileea. fiind cel mai în vîrstă dintre sinodali. S fîn tu lu i G ri­ g o r ie d e N azian z. oficială de Sfîntul G rigorie de Nazianz în faţa Părinţilor Sinodului. G rigorie de Nazianz. partidă ortodoxă rigoristă. Prima g rijă a Sfîntului G rigorie a fost să pună capăt sc h is m e i antio h ie n e . Văzînd scandalul pe care l-a provocat fapta sa murdară. întruniţi în sinod la 3 septem brie 381. fără ştirea Sfîntului Grigorie de Nazianz. apoi plecă la Roma. Sfîntul Grigorie a propus c:a scaunul A ntiohiei să fie în cre­ dinţat lui Paulin. de aici se reîntoarce la A lexandria. M axim C inicul s-a refugiat la Tesalonic . in­ cit schism a antiohiană a continuat încă mulţi ani. să apere cauza sa. au refuzat să ia parte la Sfînta Liturghie. Preşedinţia Sinodului II ecum enic a avul-o la început. recunoscut de Sinod episcop al B isericii din C onstan­ tinopol. SCH ISM E. la sfîrşitul lunii mai 381. care se va deschide la 3 septem brie 381. de un grup de episcopi egipteni. spre a se plînge papei Damasus pentru alungarea sa din Constan­ tinopol . Roma cea Nouă. Papa D am asu s al Romei (366— 384) n-a trimis la Sinodul al II-lea ecum enic nici un delegat. din dorinţa de a aju nge episcopul cap italei Imperiului. sul) pretext că alegerea sa pe scaunul de Constantinopol este necanonică. episcopul M e le tie al A n tio h ie i (362— 381). supăraţi mai ales că tri­ misul lor M axim Cinicul a fost depus din treapta arh ieriei şi alungat în chip ruşinos din Constantinopol. pre­ şedinţia Sinodului i-a revenit. la frontiera italo-iliriană. episcopii egipteni. dar episcopii orientali n-au voit şi au propus alegerea lui Flavian. de la începutul lunii iunie. deoarece la Sasima. Sfîntul G rigorie n-a mers probabil niciodată.EREZII.

III). pă­ răsind oraşul cu sufletul plin de am ărăciune şi tristeţe pentru cîte v ă ­ zuse. prin care m ărturiseau consubstanţialitatea şi deosebirea celor trei persoane divine. cunoscuse şi suferise. fiind episcopul capitalei. Tomosul doctrinar al Sinodului II ecum enic din 381. după toată probabilitatea. şi au părăsit Sinodul. care a trebuit să fie mai întîi . care a devenit preşedintele necontestat al Sinodului. ca Ionâ profetul. îndeosebi contra diferitelor fracţiuni ariene. atît de la preşedinţia Sin o ­ dului. episcopii prezenţi au rostit anatema. s-a pierdui. în locul Sfîntului G rigorie de Nazianz. sacrifieîndu-se pentru pacea şi liniştea Bisericii. la 30 iunie 331. cit şi din scaunul de episcop al B isericii de Constantinopol.330 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A LĂ D iscuţiile au început să se desfăşoare într-o atm osferă foarte ag i­ tată. ei n-au voit să accepte credinţa niceeană şi să şe întoarcă în sînul Bisericii O rtodoxe. Sfîntul G rigorie s-a h otărît să dem isioneze. Văzînd atm osfera creată de invidia multora. al preoţiei şi arhieriei. şi apolinariştilor — susţinătorii ereziei lui Apolinaiie^ de L aodiceea Siriei (f 392). retrăgîndu-se în Capadocia. El a dem isionat.ilii. cum se exprim ă el. IloWirîrea lui dogm atică e m enţionată în rezumat în Seri- . pentru a com bulc ereziei lui A polinarie. de i n t r i g i de _in t e ­ rese şi de conflicte. apoi a prim it pe rînd harul diaconiei. contra se m ia ric n ilo r . precum şi întruparea Cuvîntului. N e c ta r ie (381— 397). Părinţii Sinodului au redactat de asem enea o d e fin iţie sau e x p u ­ n ere d o g m a tic ă (xo ey. Cu ţo ale stăruinţele îm păratului Teodosie şi ale episcopilor ortodocşi. eu n o m ien ii sau a n o m ien ii.botezat. numiţi în text şi p n e v m a to m a h i. a fost ales episcop al B i­ sericii de Constantinopol un laic în vîrstă înaintată. Sub preşedinţia lui N ectarie. Fiul lui Dumnezeu.xeOsv). pentru a com bate pe pnevmalom. catehum en încă. a fo tin ie n ilo i — adepţii lui Folin de Sirmium (t 376). din nefericire. care s-a sacrificat pentru salvarea corăbiei. După alegerea lui N ectarie. apoi contra s a b e lie n ilo r — urmaşii antitrinitarului m o­ dalist Sabeliu (f sec. a r ie n ii sau eu d o x ie n ii. Sinodul şi-a reluat şedinţele şi s-a ocupat de e r e tic ii m a c e d o n ie n i. contra tuturor e re ­ ziilor. a m a r c e lie n ilo r — aderenţii lui M arcel de A ncira (t 374). după cum ne confirm ă primul canon al Sinodului.

articolul IX al Simbolului arată lăm urit că. cunoscînd că El a fost mai înainte de toţi v ecii Dumnezeu — Cuvîntul deşăvîrşit. care ne învaţă să credem în num ele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh. trebuie s-o aprobăm ca pe cea mai veche credinţă în arm onie cu Botezul. 6 3 ). care de la T atăl purcede — xo ex xoiî ilaxpoC exTTopsoojievov (Ioan 15. putere şi fiinţă a Tatălui şi a Fiului şi a Sfîntului Duh. sau simplu S im b o lu l co n sta n tin o p o litan . învăţătură m ărturisită dintru început în Simb oalele locale. pe care l-au revizuit şi com pletat cu ultim ile 5 articole de credinţă. nici raţiune.EREZII. potrivit Sfintei Scripturi şi Sfintei Tradiţii. adică într-o singură Dumnezeire. Is to r ia b is e r ic e a s c ă V. «Iar învăţătura despre întruparea Domnului o păstrăm nestrăm u­ tată. se accentuează că El este «Domnul — o Kupto? (II Cor. R ecitarea regulată a Simbolului la Sfînta Liturghie a fost intro­ dusă mai întîi la A ntiohia. el se mai num eşte şi S im b o lu l n ic c o -c o n sta n tin o p o lita n . este «una. în care se spune : «Noi am rămas la credinţa evanghelică hotărîtă de cei 318 Părinţi de la N iceea. 3. care stabilesc învăţătura Bisericii despre Sfîntul Duh şi despre B iserică. arienilor şi pnevm atom ahilor. de patriarhul m onofizit Petru Gnafevs 22 — Istoria bisericească . care în zilele cele de pe urmă s-a făcut om. întru cît sinodalii au păstrat Sim bolul niceean. în trei iposlasuri. şi in­ troduc în Treim ea cea necreată. 1 7). de aceeaşi cinste şi dem­ nitate. sfîn tă . deoarece nu primim că alcătuirea trupului Cuvîntului n-a avut n ici suflet. SIN O A D E ECU M EN ICE 337 so a rea sinodului întrunit la Constantinopol în 382. natura sau Dumnezeirea. şi toţi cîţi nu răstălm ăcesc cuvîntul adevă­ ratei credinţe. de viaţă fă c ă to ru l— xo C«f ^oio5v (Ioan 6. s o b o r n i­ c e a s c ă şi a p o s to lc a s c ă » . nici blasfem ia eunom ienilor. C ela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit». pentru m întuirea noastră» (Teodoret. «Noi nu primim nici erezia lui Sabelie. SCH ISM E. de o fiinţă şi veşnică. care am estecă ipostasurile sau le nim iceşte însuşirile. Sinodalii au com pletat Sim bolul niceean cu încă 5 articole de c re ­ dinţă. care despart fiinţa. adică în trei per­ soan e deisăvîrşite». în 471. a cărei îm părăţie e veşnică. cev a posterior. sau n-a fost desăvîrşilă. V oi şi noi. trim isă papei Damasus al Romei şi episcopilor occidentali. 2 6 ). Despre Sfînta Biserică. Despre Sfîntul Duh. 9).

voind să explice modul unirii firii diTmnezeieşti cu firea om enească în persoana M întuitorului. Mai lîrziu.338 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ sau Fullo. Sim bolul niceean a fost înlocuit.3. printr-un edict dat de împăratul bizantin Ju stin II (565— 578). afirmă A polinarie. lipsit însă de sullelul raţional. dar a. în 567. din 451. suflet anim al (tlwx^âXoŢcic) şi suflet ra ­ ţiona! şi nem uritor XoifixTj sau yooî). fără ca prin aceasta să poată fi servită cauza lor. H otărîrile dogm atici' au fost acceptate abia în secolul V I de papii V igiliu (537— 555). . care ridică în onoare B iserica de Constantinopol. ca o m ăsură contra h otărîrii dogm atice a Sinodului IV ecu ­ m enic din Calcedon. Patriarhul Tim otei (512— 518) al Conslantinopolului a poruncit ca la fiecare slu jb ă să se rostească S im b o lu l n ic e c a n . în toate B isericile O rtodoxe ale-Răsăritului. după care omul e compuls din Inip m aterial (oS^a sau aap^). <lîvinlul lui Dumnezeu. iar Dumnezeirea este raţiune neschim bătoare. Domnul I Jrislos a primit un trap om enesc cu suflet animal. care mai înainte se rostea numai o dată pe an.. cerească» (Fragm en­ . care au recunoscut autoritatea Sinodului II ecu ­ m enic şi în B iserica Apusului. Se ştie că acesta. care hotărăşte ca « e p isc o p u l d e C o n s la n tin o p o l s ă a ib ă în tîie ta te a d e o n o a ie — Tcpsaoeîa zffi — prim atu m h o n o r is . Pelagiu II (579— 590) şi G rigorie cel M are (590—'604). im ediat după B iserica Romei. MărLurisirea sau expunerea dogm atică a Sinodului II ecum enic a condamnat si e rezia lui Apolinarie de Laodiceea. refuzat să accepte canoanele acestuia. du pă e p is c o p u l R o m ei. Condam narea apolinarism ului. pornea de la concepţia trihotom ică a lui Plato. în V inerea Patim ilor. cu Sim bolul constantinopolitan. dar n-a luat ra ­ ţiunea om enească. raţiune schim bătoare şi robită calcu lelo r n ecin s­ tite. ■ B iserica Romei a acceptat h otărîrile dogm atice ale Sinodului II ecum enic. din cauza c a ­ nonului 3. cînd catehum enii îl rosteau în vederea primirii botezului. «Logosul însuşi s-a făcut trup. dintre care mai im portant este can o­ nul. deoarece locul raţiunii sau minţii l-au luat Logosul (A oţoc). pen tru c ă d e fa p t a c e la e s te R om a c e a N ou ă». : Sinodul a dat şi 7 canoane. care se rosteşte pînă azi la Sifînta Liturghie şi la celelalte serv icii religioase. _ susţinînd că la întrupare. pe care refuzau s-o accepte. .

în fine. A polinarie este autorul cunoscutei formule h ristologice ¡-na cpuoi? too 0eo5 Aoţoî csa7. Fiul lui Dumnezeu. sau n-a fost desăvîrşit. 233 C. A p o llin a riu s v o n L aoclicea.ortodox Sfîntul Chirii al A lexan ­ driei (t 444). Lie. A polinarie a murit în 392. îndemna pe clericii şi credincioşii B isericii adevărate să păstreze cu ferm itate doc­ trina ortodoxă. dar resturile ereziei sale s-au m enţinut pînă la jum ătatea secolului V.EREZII.fost definliv condamnat de Sinodul al II-Iea ecum enic. G rigorie de Nisa ş. în expunerea dogm atică. cînd apolinarism ul s-a contopit cu monofizismul. din iubire de oameni. afară de păcal» (P an arion . Letpzig. Apolinarism ul mai este numit şi sin u sian ism . Doctrina greşită a lui A polinarie a fost com bătută de Sfinţii A tanasie cel M are. P. pe care o va folosi în sens. A polinarie distrugea integritatea sau deplinătatea firii umane a M întuitorului. Sfînlul Epifaniu. adică avînd trup adevărat sau real şi su­ flet înzestrat cu minte sau raţiune. . care e partea conducătoare şi cea mai nobilă a omului. a. 380 şi 382). G..).Ev7j —•«O singurii fire întrupată a lui Dumnezeu Cu­ vîntul» (Pseudo-A tanasie A polinarie. D raeseke. şi punea astfel în prim ejdie întreaga Sa operă m întuitoare. care învaţă lăm urit că «Logosul sau Cuvîntul s-a în ­ trupat. com bătînd în 377 erezia apolinariştilor în lucrarea sa P an arion sa u C on tra tu tu ror er e z iilo r . întregul neam om ensc. primind suflet. SIN O A D E ECU M EN ICE 339 tul X V III. să aducă la m întuire. primită la întrupare. G rigorie ds Nazianz. p. la J . sfinţind episcop! şi clerici proprii.a. Numai îmbrăcînd firea om enească deplină. d eoarece confundă în H ristos natura divină cu cea umană. nici raţiune. putea Domnul Hristos. : . 1892. : A polinariştii au provocat tulburări în Biserică. au condamnat apolinarism ul. după care alcătuirea trupului Cuvinfului — adică a Domnului Hristos n-a avut nici suflet. I. episcopul Salam inei (Cipru).. mai multe sinoade rom ane (374. Prin această concepţie eronată. XLIII.pzu)p. . ' 1 .tzmann). . părinţii Sinodului au condam nat afirm aţiile lui A polinarie. 251. . î n ’Apus. Ed. apolinarismul. 120. p. raţiune şi tot ceea ce constituie omul. A d Jo v ia n u m . trup.. 376.. adică s-a făcut om perfect. SCH ISM E. 3 9 3 ) .

G. S im b o lu l N ic e o -C o n s ta n tin o p o lila n . Paris. P. în «OsoXofia» A tena. de Prof. p. 1124— 1 2 6 9 . 1961.l e a e c u m e n ic ţniut la C o n s ta n tin o p o l în a n u l 381. C o n s ta n tin o p le II e t C o n s ta n tin o p le III. vezi : L e I l . în «C ristian esino n ella storia. Ii. în «O rtodoxia» X X X III (1981). S on im p o r ta n c e e t s o n a c t u a lité . N. R ă m u r e a n u . 1956. P a n a r io n s a u C o n tra tu tu ror etcv . K lasse». B a r d y . S c o lie s a r ie n n e s su r l e c o n c ile . P a p a d o p o u l o s . R. II. E p i f a n i u. P en tru a p o lin a r is m : Iz v o a re : S f . B laizatet et J . D ébats de M a x i m i n u s av ec A u g u s t i n . X V I (1964). I. ibidem . C o n tra lu i A p o lin a r ic c ă t r e T e o ii l e p is c o p u l A le x a n d r ie i. nr. 3. A p o llin a r is v o n L a o d ic e a . 7— 8 .340 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ BIBLIOGRAFIE P entru b ibliografia Sinodului a l II-le a ecum enic. Popescu. I d e m . la : J . Paris. 1. A tena.R. p.. şi în «O rto­ doxia» X X X III (1981). izvo are şi studii. art. X L III (1925). Rom. t. G. Constantinidis. D as K o m i l v o n K o n s ta n t in o p e l u n d s e in S y m b o l. 320. S in o d u l a l I I . 5 6 . 198 2 . 341— 365. P. 408— 450. d e Ia C o n s ta n tin o p o l (381). S ta to d e l l a r ic e r c a . în «Studii T eo lo g ice». S in o d u l a l I I . Murphy.iila r. p. col. C re ştin ism u l în p r o v in c iile r o m a n e d u n ă r e n e a le llir ic u lu i la si'irşilul s e c o lu lu i a l IV -le a . în g receşte. nr. St. A n tir r e h c tic u s a d v e r s u s A p o llin a r e m . LII (1981). G. col. F l e m m i n g . nr. B erlin.ann. X L V .». cit. X X I (1969). 8 . S im b o lu l c o n sta n tin o p o lita n . 1924. Sherw ood. G rison. 1961. T h e 150 h o ly F a t h e r o i th e e s ta b lis h m e n t oi C h ristia n ity . nr. 1269— 1278. Willebrnds. cit. G r i g o r i e de N y ss a.d o g m a lic p r e s u p p o s itio n o l th e e c u m e n ic it y o i t h e S e c o n d H o ly E c u m e n ic a l C o u n c il. P. 285— 336. lib er III. A lte studii do la Pr. vol. nofa 128. p. Bologna. N. B erlin . II. 1957. A ltă bib lio g rafie. B ucureşti. To SùfifjoXov 'îfjc EuvoBou.1. T h év en et (H is to ire d e s c o n c ile s o e c u m é n iq u e s . t n v ă fă lu r a d e s p r e S iin tu l Duh ş i B is eric ă . II (1981). X L II. Q. A. nr. A p o lin a r is tis c h e S c h r iite n . G. M. L e C o n c ile d e C o n s ta n tin o p le d e 381. his. S t . Prof. R i t t e r . 208— 2 3 4 . în «Bis. P.». W e i g e n b o r g . ed. M. 1906.!». 385— 395 . 449— 454. L e C o n c ile d e C o n s ta n tin o p le (381). J . H. . Bucureşti. . erezia 77. p. 5. G ottingen. S ig n iiic a tio n e t a c t u a lité p o u r l e m o n d e d 'a u ­ jou rd 'h u i. p. p. Paris. 513— 520.. P. X L V . H r. G ottingen 1969. In lim b a ro m â n ă : Pr. Il s e c o n d o C o n c ilio e c u m e n ic o e Ie su a ric c z io n e . 7. 3). în «Irénikon». p. 1974. Prof. London. U n e m é p r is e d e S ain t B a s ile . op. d e L a b r i o l l e . Miihlenberg. Chr . s ir is c h m it den q r ie c h is c h e n T e x te n . 3. T h e h is t o r ic o . 682— 724. trad. p. T. trad. 257— 263 . Phil. 321 XSO. de Riedmaten. 642— 760. nr. King. 9. Lietzm. 1980. . Il-e oecum énique. nr. S. X. Ori. l o a n Rămureanu. III. Berlin. 1941. 1900. S in o d u l d e Ia S irm iu m d in 378 ş i S in o d u l d e ia A q u ile e a d in 381. St udi i : E.H. P a l a n q u e G. II. p. în rom. B a s il th e G r ea t a n d A p o llin a r is o i L a o d ic e e a . S f. 1965 ¡ I d e m . de l'an g lais p ar G. nr. p. 163— 191. 1904. 285— 291: . p. R. Z i n c u l e s c u .e C o n c ile O e c u m é n iq u e . 327— 3 8 6 . P r (' s t i g o. Cham bésy. în «Studia Patristic. Dum eige. în «A bhandlungen der k on ig lich G esellsch aft der W isse n schiiflcii zu G ottingen. L. La c h r is t o lo g ie d ’A p o llin a ir e d e L a o d ic é e . 358 p. G i e t. part. d 'A q u ilé e . E. A p o ilin a r is tic in h -rp o lu lio n in th e T o m u s an d A n tio c h e n o s o i 362.l e a e c u m e n ic . Lon­ don. col. L IV (1981). p. I d e m . S a sim es. p. J. în «Studii T e o lo g ice». P a p i a n .

N estorie a ifost crescut şi form at Ia şco a ja _ lu i Diodor de Tars ( t 394) şi a lui T eodor de M onsuestia ( t .EREZII. SIN O A D E ECU M EN ICE 341 Nestorianismul. sînt greşite. în lupta dusă contra docheţilor şi apolinariştilor. a rămas o taină. Concluzia care se putea trage de aici era că nu se cuvine închinare trupului Domnului. Sinodul III ecumenic de Ia Efes din 431 :i După victoria repurtată de B iserică împotriva arianismului.A2 S).m în ă _ s tir e a Sfîntul Euprepiu din A ntiohia. Şcoala alexandrină învăţa că cele două firi erau unite în chip real (svcooi? cpoau^). IV (451). nu s-au încins discuţii între re ­ prezentanţii am belor şcoli. Dumnezeu a pătimit». B iserica ţinea cu ten acitate la Dumnezeirea M întuitorului. plutea însă o nouă întrebare : p r o b le m a h r is to lo g ic ă . pînă la începutul secolului V . prof. Ş coala antiohiană învăţa că unirea dintre cele două firi ale M în ­ tuitorului a fost numai m orală şi consta numai din arm onia conlucrării celor două firi (svuwi? o x s w r i. pe tronul Dumnezeiriî şi al gloriei cereşti. Dar cum se făcea această reuşită îngem ănare. iar expresiile : «N ăscătoare de Dumnezeu. care au fost discu­ tate în Sinoadele ecum enice III (431). după cele afirm ate de Suidas. firea dum nezeiască şi cea om enească sini perfect unite în Iisus Hristos. SCH ISM E. Dumnezeu s-a născut. De timpuriu. V (553) şi V I (680— 681). un nepot îndepărtat al episcopului eretic Paul de Sam osata. în lupta ei de apărare îm potriva arienilor. S-au ivit astfel ereziile h ristologice în Bisericii. loan Răm ureanu . aov a cpsta). privind raportul firii divine cu firea umană din persoana M întuitorului. Cu toate deosebirile de principii. Dimpotrivă. s-a călug ă r ii_ ^ r î^ Jin . N ăscătoare de Dumnezeu» — MeotoxîjC erau socotite ca po­ trivite şi ortodoxe. cînd pe scau­ nul patriarhal de Constantinopol s-a urcat călugărul antiohian N e s to r ie . Iisus M întuitorul a fost aşezat pe locul ce I se cuvenea. Expresiile «Dumnezeu s-a născut. a pătimit. înzestrat de * Capitol redactat de Pr. B iserica învăţa că odată ce unitatea Omului Dumnezeu este de­ plin lăm urită. în atm osfera Răsăritului. dar şi la um anitatea M întuitorului.

cu care s-a născut din F ecioara M aria. cit şi a răm ăşiţelor quartodecim anilor din A sia. 29). cum a învăţat totdeauna Biserica. sînt protejaţi de N estorie. episcopul capitalei. A fecţiunea arătată acestor eretici de N estorie. cres­ cut şi form at în mediul antiohian. scîrb it de intrigile nesfîrşite din sinul clerului de la Constantinopol şi auzind multe cuvinte de laudă la adresa călugărului N estorie. La v en irea sa în Constantinopol. sau cel mult «N ăscătoare de Hristos» — xpiotoToxo?. V II. < început lupta atît îm ­ j potriva arienilor şi novaţienilor.' la ¿ 0 aprilie 428? Ca să arate că n-a rîvnit după m ărire. mulţi văzînd în el un al doilea Ioan Gură de Aur.) Ini N estorie s-a numit d io p r o s o p is m sau n esto ria n ism . ci ea a născut pe omul H ristos şi clo aceea I rebuie numită «N ăscătoare de om»— âvOp(oicoxq*o?. a m acedonienilor clin H ellespont şi a maniheilor. N estorie. «M incătorul de eretici». au fost pelagienii. Consecinţa acestei erezii era că F ecio ara M aria n-a născut pe Fiul lui Dumnezeu ca să m erite a fi numită «N ăscătoare de Dumnezeu» —■ . pînă să sosească la Constantinopol. v ă d u v it. a kdus toată m oştenirea acelei şcoli. arătîndu-se totodată un duşman n eîn fricat al ereticilo r şi schism aticilor. şi-a cîştigat renum ele unui mare' predicator. în sărcin at cu instruirea catehum enilor şi predicarea cuvîntului lui Dumnezeu. Nestorianismul. l-a chem at în capitală. A ceastă concepţie eretică despre existenţa a două persoane în Iisus Hristos ducea la afirm aţia că Dum nezeu-Tatal a avut d o i iii. n ii scut diiTTH al mai înainte de toţi v ecii şi p e r s o a n a u m an ă sau istorică a Ini Iisus Hristos. cum ă fost poreclii. văzînd mulţimea candidaţilor. încredintîndu-i snaunul . Murind la 427 Sisinie. o voce plăcută şi sonoră (Socrate. con ­ damnaţi în Apus de mai multe sinoade. Lidia şi Caria. p e r s o a n a d iv in ă a Fiului lui Dumnezeu. determinîndu-1 să adreseze împăratului un memoriu în care se arăta că pelagienii. N estorie a lăsat să treacă trei luni. alţii «N ăs­ . N estorie a găsit aici două partide. Singurii eretici care n-au avut de şuierit. călugărul N estorie a atras de tim ­ puriu atenţia tuturor asupra lui. au început o serie de fră­ mântări şi certuri. Unii numeau pe Fecioara M aria «N ăscătoare de Dumnezeu». Is to r ia b is e r ic e a s c ă . De aceea oro/i«. îm păratul Teodosie II (408—450). a indignat pe laicul apu­ sean M arius M ercator.342 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LA natură cu un deosebit talen t oratoric. aflat atunci la C onslanlinopol. N estorie susţinea că în Iisus H ristos există dou ă persoan e ■ — 8 6 o wpoaorca.

EREZII. dind naştere lui Hristos. care. determinîndu-1 să afirme la finele anului 428: «M a­ ria nu trebu ie să fie numită de nim eni «N ăscătoare do Dumnezeu». op. 32) şi Evagrie (Isto ria b is e r ic e a s c ă . C lerul.cîr_Q„jţ<Iiăscăto are de Dumnezeu». iar N estorie. care a întreprins o adevărată persecuţie contra acelora care nu admiteau v e derile lui. care s-a născut din eternitate din Tatăl. ceilalţi. putini la număr. Odată. Unii. împă- . erau împotriva lui. a fost mama persoanei dum nezeieşti şi în acest sens a putut fi numită nu mama Dumnezeirii. pe cînd N estorie propovăduia de pe amvon erezia lui. după trup.oc. I. renum itul avocat Eusebiu s-a ridicat din mulţime strigînd: «Ceea ce am auzit este o minciună.numin.. pe m irenii :din capitală. 32). în care se afla N estorie. Conducătorul or­ todocşilor era Proclu. La palat.. a ales o cale de m ijloc. Scandalurile provocate de erezia lui N estorie luară proporţii tot mai îngrijorătoare. dar se credea că Hristos este o persoană dum nezeiască şi că F ecio ara M aria. dintr-o fem eie. După m ărturia istoricilor Socrate (Isto ria b i ­ s e r ic e a s c ă . C redincioşii murmurau împotriva episcopului eretic. monahii s-au îm­ părţit. SIN O A D E ECU M EN ICE 343 cătoare de om». cit. 2). pentru a ne răscum păra». pentru că ea a fost o creatură om enească şi esle imposibil de im a­ ginat ca Dumnezeu-Fiul să fie născut de o creatură» (Socrate. Poporul indignat de cele auzite. SCH ISM E. in tr-o predică ţinută în prezenţa lui N esîo n eT aHpfeam ărit po_ Uei. episcop de Ci/ic. o blasfem ie. pentru a linişti spiritele. ţineau cu N estorie . s-a născut a doua oară. m ajoritatea covîrşitoare. V II. Despre începuturile predicării în public a ereziei nestoriene. V II. uşuratici şi linguşitori..Maria. a părăsit ostentativ biserica.'iour. pă­ rerile cercetătorilor sînt diferite. A devărul este că acelaşi Cuvînt. numind-o «N ăscătoare de Hristos» —■ ypiGtv-Jjv. Sfîntul Chirii al A lexandriei afirmă că N estorie a îngăduit episcopului Dorotei al M arcianopolei să anatematîzeze în B iserică pe oricine ar zice că M aria esle N ăscătoare de Dum­ nezeu. N iciodată nu s-a crezut în Biserica primară că o «creatură om enească a dat naştere Creatorului. ci mama lui Dumnezeu-. Tulburările au luat proporţii.a. A ceste cuvinte au tulburat atît pe clericii cit şi. N estorie ar fi în sărcin at pe singhelul său A tanasie să caute să răspândească noua sa învăţătu ră greşită. poporul ş i.

Aflînd Sfîntul C hirii din afir­ m aţiile lui N estorie că şi fam ilia im perială îi aprobă învăţăturile. in c a rn a tio n e). . In epistola pas­ cală din anul 429. în com baterea acestei erezii. numind pe F ecio ara M aria : «M aica lui Dumnezeu» — O s o t o x o î . Sfîntul Chirii a inform at si pe papa C e­ lestin al Romei (422— 432). a alcătuit în cursul anului 430 trei «memprii». la predicile lui N estorie. însuşit d o c l m u i Sim ţului Chirii în privinţa hristologiei. luînd cunoştinţă de această scrisoare. determ inînd pe Chirii al A lexandriei (t 444). nu pentru că ar fi născut D ivinita­ tea în sine. fixînd cu o uim itoare preciziune doctrina ortodoxă. Sfîntul C hirii a adresat. rolul pe care l-a avut m arele Ă tanasie. tratînd D esp re d r e a p ta cred in ţă. N estorie. cum n-ar fi Sfînta Fecioară. Sfîntul C hirii a com bătut învăţăturile greşite ale Iu i N estorie. im periale Teodosie II şi Eudochia şi sorei împăratului^ Pulcheria. a fost declarată erezie. atît cu privire la unirea naturilor divină şi um ană în persoana Fiului lui Dumnezeu. M aica Lui Dumnezeu?».adresate perechei. Erezia lui N estorie a străbătut pînă departe între călugării din Egipt. Teoria lui N es­ torie despic «coi doi Iii ai lui Dumnezeu». în timp ce Pulcheria. Rezultatul ce r­ cetărilor sale a fost alcătuirea unui studiu cu privire la întrupare (De. originar din S c y t h i a M inor (Dobrogea). ci Logos-ul cel unit cu natura umană. ca răspuns. C ă­ lugărul Casi. spune Sfîntul Chirii. a avut ieşiri v e ­ hem ente contra Sfîntului Chirii. să se ridice cu toată puterea îm potriva lor. îl socotea un eretic periculos. într-o scrisoare intitu lată C ă tie m o n a h ii E giptu lui.344 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ raiul Teodosie şi soţia isa Evdochia aprobau pe N estorie. în care arată că eL N es­ torie. a scris Sfîntul Chirii C in ci că rţi pen tru com b a tc r e g b la s fe m ie i lui N e s to r ie . .o in amănunt învăţăturile lui N estorie. C elestin a convocat un sinod la Roma care şi-a. In acelaşi an. De asem enea. a fost în săr­ cinat siLstudie/. o ortodoxă convinsă. fără să pronunţe numele lui N estorie. cît şi cu privire la calitatea de M aică a Domnului — 0 s o 6. «Dacă Domnul nostru Iisus H ristos e ste Dumnezeu. sora basileu lu i. întrebîndu-1 dacă va nuii continua să întreţină legături cu acesta.a IJ august 430. este cauza dezordinei din_ Biserică. despre erezia lui N estorie. în caro a com bătut erezia nestoriană.in. Chirii apără unitatea personală a M întuitorului. care L-a născut. I. Ca răspuns. avînd. o scurtă scrisoare. la sfîrşitul verii anului 429. Sfîntul. în com baterea arianismului.

Drept urmare au alcătuit scrieri polem ice împotriva Sfîntului Chirii. Chirii.. In timp ce toţi prietenii antiohienilor s-au solidarizat cu episcopul Ioan. Sf. în frunte cu episcopul M emnon al Efesului şi Iuvenal al Ierusalim ului."'e r a a f^ şi pe C elestin al Romei. SCH ISM E. SIN O A D E ECU M EN ICE 345 In noiem brie 430... a alăturat faim oasele sale « 1 2 capitole». ca Teodorei de Cir şi Andrei de Samo& ata^kidianati de îndrăzneala alexandrini­ lo r. întregul dosar al actelor sinodale de la Roma şi de la A lexandria..1 că e incorect. pentru faptul că s-a alăturat Sfîntului Chirii. de doi episcopi egipteni. A lături de N estorie. N estorie n-a dat nici un răspuns trim işilor Sf. arogant şi teolog slab. N estorie a trim is C o n tr a a n a te m a tism e le sale şi arhiepiscopului loan al A nliohiei. adresată lui N estorie. împreună cu A n a te m a iis m e le lu i C hirii.. Teopem pt şi Daniil. La sfîrşitul scrisorii.. la rîndul său. Cu toate că cele expuse de N estorie în C o n tr a a n a tc m a tis m e le sale erau o erezie criticată atît de Teodoret de Cir cit şi de A ndrei deSam osata. care era influenţat de principiile şcolii antiohienc. scoţînd în evidenţă că natura umană nu s-a cufundat în cea divină. a nădăjduit că acum se va putea em ancipa de sub autoritatea scaunului antiohian. a alcătuit 12 C o n tra a n a tem a tism e. în frunte cu Sfîntul Chirii. acuzîndu . căutînd să cîşlige şi mai mult curtea im perială de partea lui. dacă vo ia să mai rălmînă în com uniune cu celelalte Biserici. Disputele au luat proporţii. ci C uvîntul s-a unit ipostatic cu natura umană. Ioan al A ntiohiei si alti episcopi. C hirii a ţinut un sinod în A lexandria. M ai tîrziu. H otărîrile dogm atice ale acestui sinod le-a cuprins într-o lu naă_epi5 foiă s in o d ală. pe cînd se afla în bise­ rică. ereticul din Constantinopol a învinuit pe toţi alexandrinii. toţi adversarii acelei şcoli. M ai tiîrziu. celeb rele «12 capitole» au fost num ite A n a tem a tism ele la i C h irii din A le x a n d r ia . au fost înm m ate lui N estorie. Numai un Sinod ecum enic putea să resta­ b ilească liniştea în Biserica Răsăritului. Iuvenal al Ierusalim ului. Cel dintîi a crezut că a sosit momentul să se desfacă de ju risd icţia scaunului de la Con­ stantinopol. s-au alăturat Sfîntului Chirii. de apolinarism şi alto erori. care con­ ţineau pe scurt tot ceea ce trebuia să anatem alizeze N estorie. . .. într-o duminică. unde îşi primise educaţia teologică. opunînd fiecărei anatem atism e a lui C hirii o conlraanaLematismă. în mod solem n şi în public.EREZII.

yt. Sf. au sosit hi sinod luvenal^ al Ierusalimului şi Flavian de Tesalonic cu sufraganii. . un bun prieten al :. bucurîndu-se încă de bunăvoinţa curţii im periale. Sf. Cum episcopii din Siria. N estorie. Petronius de N ovae (Sviştov). recom andîndu-le să se alăture de la început Sfintului Chirii. Din părţile noastre a parti­ cipat la Sinodul al III-lea ecum enic de la Efes episcopul T im o tei al To ­ nusului. împăratul a delegat pe com isul Candidian. 7 iunie 431. a venit la Efes însoţit de corniţele Irineu. iar Sf. C hirii de vreo 50. şi de 1& episcopi. C hirii al A lexandriei a făcuţ neîncetate demersuri pe lîngă com isul Candidian. în frunte cu loan al A ntiohiei. aşteptînd sosirea arhiepiscopului loan al A ntiohiei. A lţi epi­ scopi sud-dunăreni ca : Iulian de Sardica (Sofia). special invitaţi încă din noiem brie 430. a creat lui N estorie o atm osferă defavorabilă. Chirii si condamnarea lui N estorie. ■' Sinodul al III-lea ecumenic Sinodul al III-lea ecumenic de la Efes s-a ţinut între 22 iunie — 31 iulie 431. comandantul gărzii im periale. M emnon.hia M inor (Dobroqea).sl. cu toate că atît com isul Candidian cît şi cei 68 de episcopi din A sia au protestat pentru deschiderea Sinodului. N estorie spera că biruinţa va fi a lui. în ca te­ drala Sfintei re d o ^ re M aria. căutînd să-l determ ine să deschidă Sinodul.său. să amine deschiderea Sinodului. în fine. aliaţii l i roşii ai lui N estorie. Chirii a căutat să pro­ fite de absenţa lor. Episcopul C elestin al Romei a trimis o delegaţie compusă din episcopii A rcadie.. nu sosiseră încă la sinod.din Efes. care cădeau la 7 iunie.ipolis au anunţat că loan al A ntiohiei roagă să nu fie aşlt pl. spre m area supărare a Sfintului C hiiil. a conliiiii. nevoind probabil să ia parte la condam narea prietenului său Ne. din Sc.oi ic . Cu toate că numărul episcopilor so ­ siţi la Efes nu era prea mare. voit să se prezinte în faţa Sinodului.Slinlul Chirii a deschis Sinodul la 22 iunie 431. urma să participe numai cîţiv a m itropoliţi şi episcopi. Proiect şi preotul Filip.it. episcopul Efesului. m itropoliţii A lexandru de A p«meca şi A lexandru de ler. Cu m enţinerea ordinei la sinod. După praznicul Rusaliilor. lor.IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ După dorinţa împăratului Teodosie II. Cînd. Dorotei de M arcianopolis (Paradi). care a sem n at'ca al 170-lea par­ ticipant A natem atism ele Sf. M arcianus de A brittus au fost de partea lui N estorie.il. Candidian. Deşi N estorie n-a . la sinodul proiectat pentru R usaliile anului 431.

C inci zile după deschiderea Sinodului. şi pe toţi episcopii care nu se vor pocăi. . Chiar de la începutul discuţiilor. Efesul. Denumirea de 0 sotoxoî = «N ăscătoare de Dumnezeu». după Dumnezeire şi consubstanţial cu noi după iim anitatea pe care a primit-o în sînul F ecioarei M aria.. SIN O A D E ECU M EN ICE 347 pentru că episcopii din A sia nu sosiseră. Contra ei a pro­ te sta t delegatul împăratului. al celor hotărîte de Sinodul ţinut de Sf. alăturîndu-se lui Ioan al A ntiohiei. vociferînd : «M are este Diana efesenilor» (Fapte 19. cărora s-au alăturat mai tîrziu şi alte sem nături. din demni latea arh ierească şi excom un ica t'la 22 iunie 431. . a credincioşilor din Efes şi a clericilo r şi credincioşilor din Constantinopol. a fost ridicată la însem nătatea ce i se cuvenea. blîndul a r h i e p i s c o p .cu episcopii din A sia. SCH ISM E. au d eclarat că în Iisus Hristos sînt două firi. Fiul lui Dumnezeu. N estorie a fost destituit . la m area veste că «duşmanii F ecioarei M aria au fost înfrînţi». plîngîndu-se de violenţa Sf. G rigorie de Nazianz şi G rigorie de Nisa. Părinţii epis­ copi a fost adusă la cunoştinţa lui N estorie. autorul moral. Informat de cele petrecute. cu secole înainte. este con­ substanţial cu Tatăl. ipostatică.EREZII. din Sfinţii V asile cel M are. fuigerînd de m înie con tra Sf. cea divina a Fiului iu i Dumnezeu. hotărîrea rostită de. Hristos. cei 198 de episcopi. D ezbaterile sinodului au durat de dim ineaţa pînă noaptea iîrziu. dată F e cio a ­ rei M aria. ieşindu-şi din fire. în deosebi. de ră tă ciri eunom iene şi apolinariste. precum şi pe M emnon al Efesulni. sinodalii şi-au văzut liniştiţi de lucru. C hirii. declarînd nule şi fără valoare hotărîrile luate de SI. pe prietenii săi. răsuna acum de strigăte de bucurie. autorul celor 12 A n a ta n u lis m c . sosise la Efes şi Ioan al A n tiohie i. A doua zi după ţinerea Sinodului. avînd ca obiect de discuţie doctrina greşită a lui N estorie. una divină şi alta umană. nu numai una m orală. H otărîrea condamnării lui N estorie a fost sem nată de cei 198 de episcopi. Chirii. Legătura dintre am bele firi este o legătu ră firească. «Apostolul neamurilor». pline. cum afirma N estorie. Ei au anatem atizat pe Sf. C hirii în 22 iunie 431. Chirii şi episcopii întruniţi cu el. Sfîntul Chirii triumfase. în care. poporul a m anifestat îm ­ potriva Sfîntului Pavel. luînd ca bază ce le 12 A n a tem a tism e ale Sfîntului C hirii şi alte tex te din scrierile Sfin ­ ţilo r Părinţi. Chirii şi-a con vocat prietenii la un sinod. 28). ‘dar o singură persoană.

.. C elestin. la 1 iulie 431. Chirii al A lexandriei şi Memnon al Efesului. sub aspră pedeapsă bisericească. can o an e. s-au aprobat ţoale hotărîrile luate în şe­ dinţa din 22 iunie.. Ioan al A ntiohiei şi prietenii lor. Com isul Candidian a raportat şi el împăratului cele petrecute în 22 iunie la Efes şi purtarea autoritară a Sf. au fost excom unicaţi.. cît şi pe Sf. Chirii. Chirii. atît cel prezidat de Sf.. în şedinţa a IlI-a. IV. dintre care ultim ile sînt mai im­ 8 portante. conduse tot de Sf. la sfatul curtenilor.348 IS T O R IA B IS E R IC E A S C Ă U N IV E R S A LĂ A m bele sinoade. unde fusese tuns în. călugărie. In şedinţa a IV -a din 16 iulie 431. Intre timp. 1330— 1338). Au fost exam inate din nou învăţăturile Iui N estorie. Iulian de Eclanum ş. reaşezîndu-i în scaunele Jor. cît şi cel prezidat de Ioan de A ntiohia. introducerea sau com punerea altui Sim bol de credinţă decît cel N iceo-constanlinopolitan (Mansi. Cu toate că pînă în cele din urmă împăratul Teodosie II a con ­ firm at h otărîrile Sinodului III ecum enic de la Efes. . . împreună cu cele . pe m agistratul Paladie. i S in o d u ljll ecum enic din Iifes a fost declarat închis în octom brie 431. După îndelungate negocieri duse de delegaţii Sinodului şi reprezentanţii clerului din capitală cu împăratul Teodosie II. După prim irea rapoartelor. iar în ziua de 1 1 iulie. C hirii şi Memnon.a. Canonul 8 confirm a autocefalia B isericii din Cipru. Teodosie II a trim is la Efes. Sinodul a alcătu it__si. N estorie. sosind la Efes şi cei trei delegaţi ai papii C elestin al Romei. (Mansi.).. recunoscută de un Sinod ecum enic. IV. Părinţii episcopi au pronunţat condam narea pelagianism ului şi a reprezentanţilor lui: Pelagiu. prin canonul 7. faţă de P atriar­ hia A ntiohiei. au adus la cunoştinţa împăratului Teodosie II hotărîrile lor. se oprea. sperînd ca în felul acesta să fie p acificate spiritele. 1361 D. Chirii. Dimpotrivă. s-au mai ţinut în prezenţa lor încă şase şedinţe. ordonînd întem niţarea lor.. iar episcopilor li s-a dat voie să se întoarcă la eparhiile lor. In şedinţa a V l-a din 31 iulie 431. _ . N estorie a fost exilat în M înăstirea Sfîntul Euprepiu de lingă Anliohia. ca să com unice episcopilor că socoteşte nule şi fără valoare hotărîrile luate la 2 2 iunie. iar în locul său Ia ConsLmtinopo! < losl adus M axim ian (431— 434).. îm păratul. acesta a revenit asupra deciziei privitoare la exilarea Si. Este cea mai veche autocefalie în B iserica Răsăritului.. a destituil atît pe N estorie.

Bătrînul eretic a m urit în exil pe la 450. Sfîntul Chirii şi-a făcut intrarea trium fală în A lexandria. neslorienii. Din ordinul îm ­ păratului. C hirii al A lexan ­ d riei s-a făcut. şcoala a fost închisă. după 431. în văţaţii Teodoret. nestorianism ul s-a întins 8 . nemulţumiţi cu stăpînirea Bizanţului. nestorianism ul şi-a găsit un refugiu. sciziunea a continuat totuşi între cei din A lexandria şi cei din A ntiohia. Ioan al A ntiohiei a trim is la A lexandria pe episcopul Paul d e Emesa.au s-o accepte. în urma m ultor discuţii şi tratative. SCH ISM E. cu o formulă de credinţă care recunoştea expresia « N ă scă ­ t o a r e d e D um nezeu» şi învăţătura că în unica persoană a M întuitorului sînt două naturi : dum nezeiască şi om enească. SIN O A D E ECU M EN ICE 349 canoane. la m arginea Imperiului. Deşi întrevederea cerută de Teodosie II n-a avut loc. unde a scris C a r tea lu i H e r a c lie din D am asc. apărătorul O rtodoxiei. unde au găsit bună primire şi au fost toleraţi. La 30 octom ­ brie 431. episcopii sirieni s-au întors în patrie plini de nemulţumire. Persecutat fără cruţare. au trecu t în Persia. în sinoa­ dele ţinute la Tars şi A ntiohia. în felul în care a fost primit odinioară de alexandrini Sfîntul A tanasie. cînd. în şcoala de la Edesa. N estorie a fost trim is în localitatea Petra din A rabia su­ dică. din ordinul împăratului Zenon. Din Persia. la 1 2 apri­ lie 433. toate scrierile lui N estorie au fost căutate şi arse. A ndrei de Sam osata şi Euteriu de Tiana au alcătu it scrieri polem ice contra Sfîntului Chirii. iar de acolo la Oasis. în 435.O rice adunare a prietenilor lui a fost interzisă. după doi ani de discuţii şi corespondenţă. s-a ajuns la u n acord. în 489. s-a reînnoit anatem a contra Sfîntului C hirii. îm păcarea dintre patriarhul Ioan al Antiohiei şi Sf. La intervenţia lu i Ioan al A ntiohiei. Chirii al A lexandriei şi Ioan al A ntiohiei să se în tîln ească la N icom idia pentru îm păcare. nevoind să recunoască cele hotărîte la Sinodul din Efes. După închiderea Sinodului.EREZII. fiind salutat de credincioşi cu m are entuziasm. A ici nestorien ii au înfiinţat la N isibi o şcoală sub conducerea m itropolitului Barsum a. Episcopii din A ntiohia erau acum supăraţi şi pentru alegerea lui M axim ian la C onstantinopol. în Egipt. Din cauză că nu toţi episcopii Răsăritului au acceptat întru totul prevederile unirii din 12 aprilie 433. îm păratul Teodosie II a propus Sf. un nestorian înfocat. au fost destituiţi 15 episcopi care n-au acceptat unirea. totuşi. împăratul Teodosie II a procedat cu m are asprime contra celor ce refu/.

28— 52 . de Pr. X X V (1935). L 'a iia ir e d e N e s to r iu s v u e d e R o m e . 408— 431. D e Ia m ort d o T h é o d o s e à ¡’é l e c t i o n d e G r é g o ir e l e G ran d . Paris. A ten a. B äle. v on J . Ldilcci by J . 23. C a m e l o t . Tpa-(a>5ia. G. Sf. a u to b io g ra fie i s crie re polem ico-d og­ m atică. 1 9 6 6 . d o g m a . C h . 1962. II. p. L 'artju m cn tation p a tr is tiq u e d a n s la c o n t r o v e r s e n e s t o r ie n n e .. N e s t o r ie e il C o n c ilio d l E ie s o . A p ic. 1951. p. Irm sch er.')l. A rabia. l.i n o i r. B a r d y . Freib u rg im ßreisgau .e s «c/i'. 117— 140. P aris. L e m y s t è r e d e M ario. p. 1905. H y p o s ta s is . D es o r ig in e s a u C o n c ile d e C h a lc è d o in e .e p a tr ia r c a t d ’A n t io c h e d e p u is la p a ix d e ¡'E g lise ju sq u 'à lu c o iK /u èle a i a b e . hrsg. I d e m . C h r is to lo g ie . 218— 236. S tu d ii : Luigi I. in «Revue de Sc. e c c l . S to ria . . par F.. La d o c t r in e c h r is ţ o lo g iq u e d e sa in t C y r ile d 'A le x a n d r ie a v a n t la q u e r e l le n e s to r ie n n e . Idem. C o n c ile d 'E p h è s e (431). p. fo arte b u n : I d : e m. D ie F r a g m e n te d e s N e s to r iu s . . X X V III (1929). 337:—461. H. l. 1960. R eligieu ses». fase. IV .s d'Oi icnl -.s d u c o n c i l e d 'E p h è s e îri «Revue deá scie n ces philosophiques el théologiqiu 's». în «Aus der byz. Stevenson. franç. T h e o t o k o s . lies de scie n c e religieu se». X V (1962). B I B L I O G R A F I I I z v o a r e . de L a b r i o 11 e. a lui N estorie. 1976.5— 265. 1962. E. V . Paris. SujiSoXai sic ttjv itepl tou ííeaTopíou ¿psuvoiv. T h . în «Le C o n ci­ le et les co n ciles». 1 9 6 5 . E r d i n. A n a t e m a t is m c le . G e r l a n d . ed. 163— 196. ' A. l!). N e s to r iu s w a s o r t h o d o x . 271— 292. B e b i s..<!{(■( lier. 1910. . I. 431. B e d ja n . 1931. N e s t o r i e . H alle. D er B e g r iíí TtpóamTtov in d e r T h e o lo g i e d e s N esto riu s . M ilano. I d e m . 1964. L. S c i p i o n i. 1937. 16. Ç r e e d s . T e x te syriaq u e par P. C o n c ile s o e c u m é n iq u e s d e s I V -e e t V -e s i è c le s . cautînd să re­ abiliteze pe fostul patriarh eretic de la ConslanLinopol. G. Turchestan şi chiar pînă în India şi China de V est. trad. 45— 73. L e liv r e d 'H éra c lid e . M. L e d o g m e d 'E p h èse . 1974. A. A rb e it der D. p 441— 461 . 193 9 . l. nr. 1965. 1970. Republik». B erlin . Paris. — V. I. V III — 453 p.-J. L e r e to u r d e s o r ie n ta u x ù l’u n ité. L e s lis t e s c o n c ilia ir e s . în lim ba n eo g reacă. . A ten a. din autobiografia TpaŢcaSta şi din scrierea polem ico-dogm atică 0 eo7îocaxi'i7]< . ' v r c s s o . D as W o r t. M idii* cl V. M . C i r i l a l A l e x a n d r i e i . în N e sto iia n u (Halle. p. p. de P l i n v a l . Y a n n a r a s. P aris. . Paris. Tournai. p.. L 'in carn a tio n . E p h è s e (C o n ciled 'j. Savantul german F. R i s t o w. trad. O lim p C ăciulă. V o n d e r a p o s t o lis c h e r Z eit b is zu m K o n z il v o n C h a lc e d o n (451). 1936. 222— 242 . E p h è s e e t C h a lc è d o in e . c ritic a . N au. B u cu reşti. t. 1905). F.s le c o n c ile cl'E phèse.Istanbu l. A m a n n . 8 6 col. ‘365 p. în «N e s to r ia n a ». 1937. P aris. 433—437. I’. P. N i c o 1 a s. e t d e g è o g r . 531— 559 R l i . A n a s t o s . J . G r i l l m e y e r . în «Iicho. în «Sch olastik». Loofs. S y n o d e d e G a b a d iu s 304 . p. . de ¡'H istoire d e ¡'É g lise par Aug. D. 1957. I d e m . în «Dumlnirton O aks Papers». în . M artin.. 36 (1961). 321— 336. p. ' P.350 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ în M esopotam ia. du M . 207— 244 . 5— 37 . C a m e l o t . S.-T h. Loofs a cules fragm ente din scrisorile. pre­ dicile. G. N es t o r i e. L a u r e n t . K ad iköy. d'hist. D as S c a n d a lu m o e c u m e n ic u m d e s N esto riu s. B r e h i e r . Lille. c o u n c ils a n d c o n t r o v e r s ie s . : D'A 1 è s. C o n ţin u tu l o n t o lo g ic a l n o ţiu n ii o n t o lo g ic e d e p e r s o a n ă . I. D iel. K. 24 (1950). r. 23 (1949). L i e b a e r t . 561— 574.

D iac. 295— 307. p.D i m a n c e a . în «Studii T e o lo g ice». prof.. I d e m . nr. C h i r i a c . în «C onvorbiri L iterare». om cu solide cunoştinţe teologice. 180— 181.. lo a n R ă m u rean u . X X II (1970). G. sa v i e e t sa réform e. N. 1931. de P I i n v a l . a 2-a. Q u e r a . B ă n e s c u. G. 3. cînd izbucni o nouă erezie. s e s é c r its . în «M itro­ p olia O lten iei». p. o p . 1— 2. stareţul unei m înăstiri m ari şi însem ­ nate din jurul Constantinopolului. Î n c e p u t u r ile n esto ria n isn iiilu i. Ir.le a e c u m e n ic ţinut Ia E ie s in 431. l o a n R ă m u r e a n u . ' A rhim . 397 -419. N. 79— 128 . Un e s b o s d 'h isto ria d e l c o n c ili d 'E ies. M iinchen. 1— 53. In lim b a ro m â n ă : Pr. I. B u cu reşti. nr. care împingea atît de departe deosebirea celor două fîrTdin persoana M întuitorului. Erezia îşi are numele de la un bătrîn arhim an­ drit din Constantinopol. Am sterdam . W e i g 1 e. T i m o t e i S e v i c i u .ul. d e L a b r i o 11 e. P e la g e . I (1969). Sinoadele din Constantinopol (448) şi Efes (449). D o ctrin a h r is t o lo g ic ă a SI. S in o d u l a l I I I . p. L X IV (1931). p. B arcelo n a. dar dusese la extrem învăţătura şcoalei din A lexandria despre unirea celor două firi din persoana Mîntuitoirului. 40— 58. V III (1956). Lausanne. p. P iteşti. E v e n im e n t e le is t o r ic e În a in te ş i d u p ă S in o d u l d e Ia C a lc e d o n (451). după condam narea ere/. lum ea creştină va avea linişte şi pace desăvîrşită. P en tru con d am n area p e la g ia n is m u lu i . ap rilie. 1912. C h irii a l A le x a n d r ie i. p.. ed. cit. SCH ISM E. 3 —4. C o n trib u ţia B is e r ic ii E g ip tu lu i l a o p e r a d o g m a t ic ă a B is e r ic ii c r e ş tin c . dar încăpăţînat. Sibiu. Prof. V II (1931). 1973. N e t z h a m m e r . p. J .EREZII. Tim işoara. A rhiep. 1933. . C h i ţ e s c u . S p e i g l e .le a e c u ­ m e n ic (431). El luptase cu m ull zel contra ereziei lui N estorie. C h r is to lo g ie v o m T o d e d e s A th a n a s îu s b is zu m A u s b r u c h d e s N e s to r ia n is c h e n S treits. 1925. 1— 14. S p r e deosebire de N estorie. E le s u l ş i T om is. în «O rtod oxia».. R. în «Studii T eo log ice». 299— 306. P o p o v i c i . Paris. Is t o r ia n e sto riu n is m iilu i cu S in o d u l a l I I I . 1934. N.. L. de P I i n v a 1.p. în «A nnuarium h isto riae con cilioru m ». 1931. 7— 8 .. E u tih ie. X V II (1965). B u cu reşti. N e s to r iu s e t la c o n t r o v e r s e n e s to r ie n n e . 1927. SIN O A D E ECU M EN ICE 351 M. nr. 426— 433. F o rm u la o sin g u ră iir e în tru p a tă a L o g o s u lu i lu i D u m n e­ z eu . p. J u g i e. E. M i h ă l c e s c u . nr. X IV (1962). O c e l e b r i t a t e à tro n u lu i b iz a n t in : Al h e n a is -E u d o k ia . B r é h i e r. erezia e u tih ia n ă sau m o n o fiz ită .iei nesLoriene. îneît ajungea să * Capitol redactat do Pr. D er P e la g ia n is m u s a u t d e m K o n z il v o n E p h csu s. M. susţinută de Sfîntul C hirii al A lexandriei. N. Monofizlsmul. din lim ba germ ană de G ala G alactio n . B a r d y. Sinodul IV ecumenic de Ia Calcedon din 451 * Eutihianismul sau monofizismul Se părea că. în «A nalecta T arracon en sia». Prof.. G.

C onsecinţa ereziei m onofizite este că. pentru a explica astfel m odalitatea unirii firii umane cu firea di vină. deosebite — d io p r o s o pism . aşa cum o picătură de apă se pierde 'fiT im en sitatea m ării. Doctrina ortodoxă referitoare la firile din persoana M întuitorului este că în Iisus Hristos sînt d o u ă firi. personalitatea cu.. Eutihie exagera aşa. nu are pe lîngă firea Lui dum nezeiască şi o fire om enească reală atunci se nim iceşte întreaga operă de răscum părare a omului. l-a denunţat pe Eutihie. Ca atare Iisus Hristos a avut în persoana Sa o singură fire.352 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A LĂ admită că îu Iisus H risios exis-a două persoane. n-a avut un trup om enesc real. monofizismul apare pe de o parte ca o fo r m ă a d oc h etism u lu i.jn a re trecere pe lîngă împărat. devenit om real.jce a _inai. su ccesorul Sfîntului C hirii pe scaunul A lexan d riei. Numai Fiul lui Dumnezeu. . Dommis. în lu<-rare a 'Sa l i f l r e i l ® ^ '^ I n _ih u r 4 4 7 ( num ită E ran istes (C erşeto­ rul).Eutihie susţinea că firea om enească luală de M întuitorul la întru ­ pare în sinul F ecio arei M aria a fost absorbită de firea Sa dumnezeiască. în rît-iăcaa-xiin ele o sin g u ră f i r e — jxovotpoots.. . numai firea dum nezeiască. în cît aceasta a dispărut complet. întrucît M întuitorul. după care M întuitorul a avut un trup aparent.. împăratului Teodosie II. putea duce neamul om enesc la m întuire. Pentru virtuţile sale ascetice. iar trupul Său a fost dumnezeiesc. Eutihie se bucura de m are cinste printre călugării răsăriteni. l-a acuzat pe Eutihie de apolinarism şi l-a denunţai. iar pe de alta ca o variantă a ap o lin arism u lu i. care afirma că locul raţiunii umane din persoana lui Iisus H ristos l-a luat raţiunea sau Logosul lui Dumnezeu. De aceea erezia lui Eutihie a primit numele d e m o n o fiz ism sau eu tih ian ism . Primul care a com bătut erezia lui Eutihie a fost Teodoret al Ciru­ lui. patriarhul A ntiohiei. graţie faptului că era naşul de botez al eunucului IIr isafie. patriarhului F lavian de C onstantinopol (446— 449). după unii monofiziţi. A ceastă învăţătură eronată era susţinută la A le­ xandria de unii clerici şi teologi. dacă Hristos. unite într-o singură persoană divino-um ană. sau că Dum nezeu-Tatăl are doi fii.avea unele păreri înrudite cu ea. d u m n e z e ia s c ă şi o m e n e a s c ă — d io fiz itism . şi chiar D io sco r (444— 451). nu om enesc. in Iii« jia . Fiul lui Dum­ nezeu. Nu m ică era puterea bătrînului arhimandrit şi la curtea im perială. Episcopul Eusebiu de Doryldcum.de— mult unirea celor două_fi_rî.. ^ n o ie m b r ie 448.

Eutihie a fost chem at să-şi expună doctrina sa intr-un sinod local. Eutihie însă era puternâc apărat la curtea Im perială. 23 — Istoria bisericească .EREZII. l-au făcut pe bătrînul eretic încrezut şi com bativ. La început. dar după unire nu recunosc d ecît o singură fire» (Mansi. făcînd urm ătoarea m ărturisire : «Recunosc că î n a ­ inte de unirea Dumnezeirii cu um anitatea. Sentinţa de condamnare a fost sem nată de 30 de episcopi şi 23 de egumeni. Protecţia atotputernicului Hrisafie. Hristos avea două firi. l-au în cu rajat pe Eutihie în atitudinea sa de opoziţie şi neascu ltare faţă de patriarhul său şi faţă de sinod. îru ca rc a . 744). avînd p riete­ nia eunucului H risafie şi a îm părătesei Eudochia. Papa Leon I. VI. a adresat la 13 iunie 449 patriarhului Flavian al Constantinopolului o importantă scriso are dogm atica — E p is to la d o g m a tic ă a d F laviam im . Legăturile lui Eutihie cu curtea im perială. cînd patriarhul Flavian era bănuit şi acuzat de erezie. fiind inform at despre erezia lui Eutihie. deschis la 12 noiem brie 448 la C onstan­ tinopol. în care expune d a r învăţătura ortodoxă despre cele două firi din persoana M ântuito­ rului. evitînd să se prezinte în faţa s i­ nodului. Eutihie a invocat fel de fel de scuze. la care au participat episcopii aflaţi în capitală. socotind pe arhimandritul Eutihie «eretic periculos». în ziua de 22 noiem brie 448. Nemulţumit de hotărîrea de anatem atizare. găsit un apărător înfocat. prin finul său H risafie. duşman neîm păcat al pa­ triarhului Flavian de Constantinopol. pe drept analem atizat de sinodul din Constantinopol din 448. pe care stima şi protecţia împă­ rătesei Eudochia îl făcea şi mai nesuferit eunucului. Eutihie s-a prezentat în faţa sinodului.. SCH ISM E. în 448. precum şi sprijinul m oral al patriarhului D ioscor al A lexandriei. în urma acestei declaraţii. Eutihie a fost anatem atizat. SIN O A D E ECU M EN ICE 353 Sinodul de la Constantinopol din 448 Denunţat patriarhului Flavian al Constantinopolului pentru erezia sa (le episcopul Eusebiu de Dorylaeum . aşa că s-a ajuns un timp. mai întîi de sinodul local din Constantinopol. După multe ezitări.Eutihie a apelat la papa Leon I al Romei (440—• 461) si Ia patriarhul D ioscor al A lexan d riei i 444— 451)..

din anul 448. îneît după trei zile a încetat din viaţă. un bărbat cu caracter violent şi despotic. A st­ fel s-a retras dreptul de vot tuturor ierarhilor care s-au pronunţat în sinodul lo cal din Constantinopol. a fost grav brutalizat de rirliiin. sinod epis­ copii bănuiţi că sînt adversari ai lui Eutihie. înarm aţi cu ciom egeL. şi pe diaconul Ilarie. s-a acordat drept de vot arhimandritului sirian Barsuma. de team a soldaţilor.35 4 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă Sinodul tîlhăresc de la Efes (449) Fată de tulburarea produsă de erezia lui Eutihie. la 8 aucfusT~449. în biserica Sfînta M aji a . Domnus de A ntiohia a fost depus din scaun. Patriarhul D ioscor a folosit sinodul Cii arm ă de răzbunare îm potriva blîndului patriarh Flavian al ('onsldiilitiopolului. acuzatorul principal al erelirulin Eutihie. împreună cu patriarhul D ioscor al A lexandriei şi cu parabolanii aduşi de acesta din Egipt. iar ceilalţi dintre episcopi să nu facă nici o o biec­ ţie.unirii ui Barsuma. pe preotul Renatus. au fost delegaţi doi înalţi dem ni­ tari. Eunucul H risafie a făcut totul spre a fi QpriţLsă vin ă JLa.aranjînd lucrurile în aşa fel ca delegaţii papei să nu poată lua cuvîntul în sinod. preşedinţia fiind încredinţată patriarhului D ioscor al A lexandriei. Sinodul s-a deschis la Efes. băr­ bat foarte violent. D ezbaterile sinodului s-au ţinut într-o atm osferă foarte agitată. pentru luna auguşţ 449. s-a h otărît ca întreaga chestiune să fie prezentată şi discutată într-un nou sinod. în timpul discuţiilor. de asem enea episcopul Eusebiu de D orvlaeum. căruia H ri­ safie i-a pus la dispoziţie şi puternica garda de soldaţi. D ioscor al A lexandriei dictă sinodului condamnarea învăţăturii or­ todoxe' despre existenţa celor două firi în persoana M întuitorului şi im­ pusese monofizismul ca doctrină ortodoxă. sînt răspunzători direct de actele de violenţă petrecute în sinod. primi pe patriarhul F lavian şi pe delegaţii papei Leon cel M are. a trim is la sinod trei delegaşi : pe episcopul Iuliu de Puteoli. care. în schimb. Cu m enţinerea ordinei la sinod. care a fost_ con vocat la Efes. voind să jo a ce rolul unui ju d e­ cător suprem. Papa Leon I. care. Elpidiu şi Eulogiu. D ioscor însuşi aduse o ceată de călugări şi parabolani (îngrijitor de bolnavi). contra lui Eutihie. care a murit pe drum. după ce a fost depus din scaun. A fost condamnai. Teodoret al Cirului. Pentru a da însă sinodului ca ra cteru l său de ecum enic. Teodoret al C irului si Ibas de Edesa au fost condamnaţi ca neslorieni. a fost alungat din .

a numit acest sinod : «sin odu l lllh d resc» . nume care i-a răm as în is to r ie — aovoSoţ Xtjc'cptx?i (ephesinum nori judicium ..d in . iar în eparhiile din Siria. fiica împăiatului. T racia si P alestin a.. In modul acesta. descoperind în ea chiar multe asem ă­ nări cu cele învăţate de Sfîntul Chirii al A lexandriei.papa Leon L . a venit la Roma împăratul V alen tinian III. care să spele. intervină la basileul din Bizanţ în favoarea Ortodoxiei. JJLcu. jn„soţit de mama sa G ala Placidia si soţia sa Eudoxia. din 44!). patriarhul Dioscor a reuşit să obţină de la îm păratul Teodosie al II-lea. apărătorii xeloaL aj O rtodoxiei cereau convocarea unui nou sinod ecu ­ m enic. căutînd să legitim eze şi să impună monofizismul în B iserica Răsăritului. rugîndu-i sa. condamnat în 448. SCH ISM E. D ele­ gaţii papei scăpară cu fuga de ciom egele călugărilor şi parabolanilor. mai ales din cauza abuzului de putere al patriarhului Dioscor al A lexandriei.Jn a ltilo r oaspeţi.. La 28 iulie 450. Sinodul şi-a pre­ lungit dezbaterile pînă la 22 august 449. N e­ mulţum irea în rîndurile clericilo r şi credincioşilor ortodocşi era foarte mare. Pont şi A sia M ică numai puţini episcopi au avut cu raju l să se opună pe faţă monofizismului prom ovat de Eutihie. aduşi de Dioscor al A lexandriei la sinod.ţă Bisericii de «sinodul tîlhăresc» de îa Efes. «sinodul tîlhăresc» — auvoooc cpixi] ■ e p h e ­ — sinu m latro cin iu m de la Efes a provocat mare confuzie şi haos. aprobarea hotărîrilor sinodului tîlhăresc din Efes. an trecut de partea iui Dioscor. Cînd. . au fost înfieraţi de Eutihie ca nestorieni.k Sinodul IV ecumenic de la Calcedon din 451 In B iserica de Răsărit. care a prezidat «sinodul tîlhăresc». în lipsa unui m oş­ . Din toate părţile. cînd s-a închis. iar tronul Bizanţului a revenit.r u ş i n e a .B ila n ţ. adversarii monofizismului. Părăsind Efesul. SIN O A D E ECU M EN ICE 355 eparhia sa şi închis într-o m înăstire de către călugării înarm aţi. în februarie 450. seci lalrocinium). pa pa Leon cel M are a respins toate h otărîrile sinodului tîlhăresc. inform at prin delegaţii săi de bru talităţile petrecute la Efes în 449. In sinodul ţinut la Roma în 449. Papa Leon I.EREZII..Ş rjâ -Jn fă ti^ . . Epar­ h iile din Egipt. monarh naiv şi lipsit de experienţei în treburile politice şi în problem ele religioase. Dioscor al A lexandriei a găsit învăţătura lui Eutihie ortodoxă. împăratul Teodosie al II-lea a murit în urma unui acciu em ue călărie.

a h otărît să convoace un nou Sinod ecum enic. . O sem intele patriarhului Flavian au îo st aduse la Constantinopol şi aşezate cu mare cinste în Biserica Sfinţii A postoli. Paschasinus de Lilybaeum. Se mai aflau printre sinodali doi episcopi africani. „ . Aurelia şi Rustician.Sinodul IV ecum enic_s -a tinut In tr e 8 si 25 o c t o m b r ie 451.ţ«SinM_din an tich itatea creştină. Sinodul convocat încă de la 17 mai pentru 1 septem brie 451. fiind cel mai impor. Imediaţ_după u rcarea pe tronuLBizanţului.35 O IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A L Ă tenitor. care s-a căsătorit cu viteazul general M arcian (450— 457). îm păratul a delegat un număr de com isari im periali şi senatori. c a r e . a fost mutat la Calcedon (azi Kadi-K oy). cînd s-a iăcut proclam area solem nă a hotărîrii de credinţă. Boirifiicius şi V asile. Lucentius şi Iulian de Cos şi doi preoţi. fără ca să ia parte la vot. Pentru rezolvarea chestiunilor m ateriale şi m enţinerea ordinei la S i n o d . Numărul episcopilor participanţi a variat între 520 şi G30. Un rol însem nat la Sinod l-a a v u i pti Ir ia i li u I Anatolie al Constantinopolului (449— 458). M arcian şi Pulheria. sprijinitoarea O rtodoxiei. la N iceea. i-a adus la cunoştinţă şi in­ tenţia con vocării unui nou Sinod ecum enic. Papa L e o n c e l M a re a l R o m ei (440— 461) a trimis la Sinodul IV ecu ­ m enic din Calcedon 5 delegaţi : trei episcopi. şedinţa a Il-a din 13 octom brie a fost prezidată de e p i s c o p u l Paschasinus de Lilybaeum. A totputernicul eunuc H risafie a fost destituit şi înlăturat de la curtea im perială. M ajo ritatea episcopilor participanţi erau din Răsărit.hi condus dezbaterile Sinodului. înainte de convocarea sinodului.taiit_şi_mărje. noua pereche im perială. refu­ giaţi din A frica. înştiinţînd pe papa Leon I de actul urcării sale pe tronul im perial de la C onstantinopil. Împăratul M arcian a prezidat şedinţa din 25 octom brie 451. toţi episcopii. care sa spele ruşinea «sinodului tîlhăresc» din 449. din cauza n ăvălirii vandalilor. cifră noajnnsă de nici un Sinod ecum enic. spre a asista la discuţii.ortodocşi condamnaţi si exilaţi au fost rech e­ maţi şi reaşezaţi în scaunele lor. în lipsa d e l e g a ţ i l o r imperiali. în biserica Sjfinta Eufimia din Calcedon. îm păratul M arcian. iar el a ţinut cuvîntarea de închidere a Sinodului. sorei sale Pulheria. în faţa Constantinopolului. . pentru că împăratul dorea să fie mai în apropiere.

prin urmă­ toarea m ărturisire de credinţă : .susţinea că Iisus Hristos a avut numai firea dumnezeiască şi nega consubstanţialitatea firii umane a lui Hristos cu um anitatea noastră. au prezen­ tat Sinodului plîngeri şi m ărturii contra lui. aruncînd toată răspunderea celor înlîm plate asupra lui Dioscor. Şedinţele au fost agitate. 'spune Sfintul evanghelist Ioan (1. care acum se scuzau şi ei cum puteau. In teresan t este că el n-a fost ju d ecat şi condamnai şi ca eretic m ono­ fizit. depunerea lui era suficient m otivată cu răul im ens pe care l-a făcut B isericii în 449.aL şLxlepus. SIN O A D E ECU M EN ICE 357 După unii istorici. SCH ISM E. P ărinţii Sinodului au răm as la învăţătu ra Sfin­ tei Scripturi. D ioscor a fost dem ascat com plet. vinovat de brutalităţile com ise de unii călugări şi parabolani în «sinodul tîlhăresc» de la Efes. Jncă înainte de începerea lucrărilor. iar Sfîntul apostol P avel zice : «C ăci (H ristos) treb u ia să f i e întru to a te a s e m e n e a fra ţilo r săi» (Evr.. M onofiziţii se puteau mîndri că episcopul lor n-a fost condam nat pentru erezie şi deci era ortodox. în «sinodul tîlhăresc» de la Efes. uneori dram atice. C lericii şi m onahii egipteni apărători ai doctrinei ortodoxe. 17). Dioscor a trebuit să-şi schim be locul de frunte unde se aşe­ zase cu scaunul. 2. a tost D u m n ezeu aclev ârat şi o m a d e v ă r a t. Cu toată abilitatea şi îndărătnicia lui. Com isarii im periali au trebuit deseori să chem e la ordine pe episcopii care vociferau. A ceastă greşeală şi scăpare din vedere a Sinodului s-a resim ţit mai tîrziu. Cu com plicii lui D ioscor de la «sinodul tîlhăresc» din Efes. «Şi C uvîn tu l trup s -a tăcu t». In şedinţa a V -a. între care se găsea şi Ju v en al al Ierusalim ului. asupriţi şi nedreptăţiţi de ei.EREZII. din scaun. au fost socotite suficiente ponlru primirea lor în B iserică. recunoscută drept ortodoxă.davediLvinov. mai în spate. Îm potriva afirm aţiilor lui Eutihie. A cuzaţiile contra patriarhului Dioscor al A lexandriei. ca de exemplu egiptenii contra lui Teod orei de Cir. Pentru Sinod. s-au ţinut 15 şedinţe. A natem atizarea lui Eutihie şi sem narea E p isto lei d o g m a tic e a papei Leon I. Fiul lui Dumnezeu. din 449. 14). din 22 octom brie 451 s inodalii au definit doctrina b ise rice ască a celor~3oua~firi din persoana lui Iisus H ristos. caro . care afirmă că Iisus Hristos. erau num eroase. Sinodul s-a arătat înţelegător şi indulgent. cum îl demascau opiniile sale.. punînd în prim ejdie întreaga dogmă a răscum părării omului.

a v în d s u fle t ra ţio n a l şi tiu p. p ă strîn d u -se m ai a le s în su şirea fi e c ă r e i a şi în llln in d u -se îm p ie u n ă în ti-o s in g u iă p e is o a n ă şi un sin g u i ip o s ta s . D om n. d u p ă D um ne z e ir e . D u m n ezeu -C u vîn tu l.. Unul şi a c e la ş i H iistos. JV ling. C a D u m n ezeu . noul Constantin şi Pulheria. Sinodul a curmat şi cearta dintre Ju v en al al Ierusalim ului şi M axim al A nliohiei. D om nul Iisu s H iisto s. p e D om nul n o stiu Iisu s H iisto s. noua Elenă» (A c tio VI. p. D um n ezeu a d e v ă ia t şi om a d ev ă r a t. reprezentînd întreaga o m e n i r e . referitoare la ju risd icţia asupra Palestinei. Iisus Hristos putea să realizeze inînluiiiM oam enilor şi numai fiind om adevărat.i rond am n area-ereziei m onofizite şi stabilirea adevăratei crediule. foaleTa s e m e n e a n ou ă.358 IS T O R IA B ISE R IC E A SC Ă U N IV E R S A L Ă «Uimind. dum nezeiască şi om enească. în c E ip n e a m e s te M r ş T n & s c h im b a t (aooŢ/inwţ xai ¿xpeifUD?) şi n eîm p ărţit şi n ed esp ă r ţit (aBtaipetcu? — d e o s e b ir e a f i i i l o i n efiin d n ic id ecu m d is tiu s ă prin u n iie. d u p ă u m an itate. A rabiei şi F eniciei.. p. 65— 67). care au fost aclam aţi ca «luminători ai credinţei ortodoxe» : «prin voi pacea domneşte pretutindeni. d e s ă v îiş it în D am ­ n ez e i i e şi d& săvîişit în u m an itate. 26— 27. fiind in tiu . i ar c a om s -a n ăscu t în z ile l e c e l e d e p e u im ă p e n tiu n o i şi p en tiu m în tu iiea n o a s t iă din F e c io a r a M a iia . în vederea iniiituiiii luluror oamenilor. D octrina despre unirea personală sau ipostatică a celor două firi. H otărîrea de credinţă — opo? a fost proclam ată la 25 octom brie 451. A şa n e -a u în v ă ţa t m ai în a in te d e s p i e El p i o o i o c i i şi în su şi D om nul n o stiu Iisu s H iis to s şi a ş a n e -a tian sm is S im b o lu l P ă iin ţilo i n oştri» (Denzinger. M arcian. s-a n ă scu t m ai în a in te d e toţi v e c ii din T atăl. ed. lln u lN ă s c u f ~ c L m o s c i T t în d o u ă ' fiii (ev luo'~yuaeqtv). N ă s c ă to a r e a 7îe'T3umnW z^u~— Weoz6xo'. 11 . S fin ţilor P ăiin ţi. Numai fiind Dumnezeu adevărat. 351). 1927. Fiu. putea El să se aducă je rtfă pe cruce de bunăvoie. în persoana Dumnezeu-Omului Hristos are o mare însem nătate pentru întreaga operă m întuitoare a lui Dumne­ zeu. S -a h olărît prin canonul 28 ca B iserica Ierusalim ului să fie . d e o fiin ţă cu T atăl d u p ă D um nez e i i e şi d e o fiin ţ ă cu n oi. ci Unul şi a c e la ş i Fiu. n oi în v ă ţă m şi m ă itu risim cu toţii p e Unul şi a c e la ş i Fiu. nu în d o u ă p e is o a n e (oox eii 8uo irpoacomx). de faţă fiind perechea im perială M arcian şi Pulheria. în ~aiară d e~ p ăcat. Denzimjer. într-o şedinţă solemnă. îm p ă iţit sau d esp ă rţit. UnulN ăscu t.

EREZII. impunînd călugărilor să se supună episcopului ep arh ieijcăreia aparţin.u. întărind disciplina.. amintind slu jito rilo r B isericii caracterul religios-m oral al m isiunii lor sacre.u. Sinodul a pus o anumită ordine şi în clerul de mir. Importanţa lui este excep ţio n ală şi este recunoscută în general de isto ricii bisericeşti şi profani. 498 ş. ci pe p rin cip iu l im p o rta n ţei lo r p o lit ic e în Imperiul roman. SIN O A D E ECU M EN ICE 359 ridicată la rangul de patriarhie spre a cinsti faptul că aici a trăit. SCH ISM E.. Opera Sinodului din Calcedon a fost mare ¡şi bin efăcătoare pentru toate B isericile.s-n -eeu-pat-si-dn d is c ip lin a m on ah alii. La 452. au fost em ise edicte severe şi contra celor ce îm părtăşeau vederile lor eretice (Mansi. a în­ văţat. avînd ju risd icţie numai asupra Palestinei.). VII. ■ Sinodul a dat şi 30 de canoane. Totodată. .. Cel mai im portant este canonul 28. Canonul 28 stabileşte că după scaunul Romei. îm păratul M arcian a confirm at toate hofărîrile Sinodului IV ecu ­ m enic din Calcedon. din 381. şi de aceleaşi pri­ vilegii ca şi scaunul Romei. De asem enea. Stabilirea ordinei ierarhice onorifice a vechilor scaune patriarhale nu s-a în te­ m eiat pe p rin cip iu l « a p o sto licită ţii» . pentru că «Roma cea nouă» — Constantinopolul este şi ea capitala Imperiului. care reia prevederile canonului 3 al Sinodului II ecum enic de la Constantinopol.u. bucurîndu-se de aceeaşi cinste. în Europa. din ordinul împăratului. canonul 28 extinde ju risdicţia Patriarhiei de Constanti­ nopol asupra diocezei T racia. şi precizează mai amănunţit poziţia Patriarhiei de Constantinopol faţă de B iserica Rom ei îşi de restul patriarhiilor. Ea constituie pentru Biserica O rtodoxă şi pentru Impe­ riul bizantin un litiu de glorie. avînd în vedere importanţa politică şi bisericească a Constantinopolului. scau n u l d e C o n sta n tin o p o l tr e ­ b u ie s o c o tit al d o ile a . şi asupra diecezelor Pont şi A s ia P ro co n su la ră . 475 ş. a suferit şi a înviat Domnul Hristos. şă locu iască în m înăstiri şi să răxnînă la ocupaţiile lor spirituale. ca Roma cea veche. conform cărui a Părinţii Sinodului al IV -lea ecum enic ar fi trebuit să pună în frunte Ierusalim ul. trim iţînd în exil atît pe Dioscor al A lexandriei. I. cît şi pe ereticul Eulihie. şi 502 ş. . U lterior s-a m ai adăugat P atriarhiei de Ierusalim o provincie siriană şi alta arabă.

B ach t. la G rillm eyerB arht. 1 9 7 2 . B a c h t . p. X V II (1965). sa r é c e p t io n p a r l e s É g lis e s e t s o n a c tu a lité . p. Paris. E p h è s e ( c o n c ile d it B r ig a n d a g e d'). Lon­ don. T o m u s a d F la v ia n u m e p is c o p u m C o n sta n tin o p o lita n u m . 1979. J . D e N e s to r iu s à E u tic h ès . V.e s i è c le s . !’i. e ccl.T a r o u c a . nr. G r a y . Stevan son.. B u carest. 4. 9/41— 13/45. D as K o n z il v o n C h a lk e d o n . 1— 90. I m p o r ta n ţa is t o r ic ă a S in o d u lu i a l I V . C a m e l o t . (A bhandlungen der kgl. Bd. p. 213—229.. M o e l l e r . X V (1962). . L e s é v ê q u e s d ’A fr iq u e au c o n c ile d e C h a lc e d o in e (451). E. A lte c o le c ţii pentru te x te să se v adă în b ib lio g rafia gen erală. ibidem . 1937. M ünchen. D efin iţia d o g m a t ic ă d e la C a lc e d o n . 1936. W . N ic ä a un d K o n s ta n t in o p e l. în «B ulletin de la S ectio n h istorig u e de l'A cad ém ie Roum aine». 1917. în «Irénikon». P o p e s c u. London. phil-hist.». cit. L e c o n c ile d e C h a lc é d o in e . fasc. 337— 461. C h r y s o s . 188— 294. t. Ig. Ü b e r d ie B is c h o fs — lis te n d e r S y n o d e n v o n C h a lk e d o n . 637— 720. C.3. E v. F r e n d.. în L e C o n c ile ‘l e t l e s C o n c ile s . A k t e n d e s e p h e s is c h e n S y n o d e v o m J a h r e 449. 1932. III (1951). m it G eorg Hoffm ans d eu tsch er Ü bersetzung . 86. F l e m m i n g . p. 179— 211. I d e m . L e n o i s M a g n i.ij': auvoSoucu rezum at în lim ba germ ană: D ie O rdn u n g d e r S itz u n g en d e s K o n z ils v o n C h a lc e d o n . X X V I. L e c h a lc é d o n is m e e t l e n é o .c h a lc é d o n is m e en O rien t d e 451 à ln lin du V I . Bd. p. L aurent. 1934— 1935. 1953. T h e D e fe n c e o f C h a lc c d o n in th e E ast (451— 553).. P. D efin iţia d o c tr in a r ă a S in o d u lu i d e la C a lc e d o n şi a c c e p t a r e a c i în B is e r ic a O r to d o x ă . W olfso n . K adiköy. p.97. C o m a n . W ürtzburg. III. . L e s c o n c ile s o e c u m é n iq u e s d e s I V . Prof. ]]. T e o d o r M.. p. :î(i ! 193 : T h e M y s te r y o f th e In ca rn a tio n . L a u r e n t . X L IV (1971). fo arte bun.le a e c u ­ m en ic.H . L e o n i s M a g n i . p. 44— 82. A. G erlan d -V . 2— 3. A b teilu n g . l’r. III (1951). 1.). If. 1971. 1956. p. ibidem . K lasse.i».. I. 349— 366. T h . in «Studii T e o lo g ice». Rom ae. C o rp u s N o titia ru m E p is c o p a tu u m E c c le s i a e O rien ta lis G r a e c e I. K. G rillm eyer-H .e s i è c le . 173— 187 si în «A postolat S o cial». Bd. et de G èogr. 1976. Pentru «s in o d u l tîlh ă r e s c » E ie s . R. X X I (1969). 111 (1951). d'hist. Rom ae. I. 15. X V ). 1944.. T extu s et docum enta. H eft 13. 1962.e < V .1 ’iof. 289— 303. nr. (T extu s et docum enta). l’r. C h a p te r s in t h e h is to r y o f t h e C h u r c h in t h e V -th a n d V l-th c e n tu r ie s Cam bridge. 2. Edited b y J. 2 . 451. B u carest. 449 : J . in «A bhandlungen der B ayer.. Va/ahilil(tl<-(i a ctu a lii a c a n o n u lu i 28 a l S in o d u lu i IV e c u m e n ic d e la C a lc e d o n . 389— 418. op . A kad. 3— 4. Berlin. I). 1. G e s c h ic h t e u n d G e ­ g en w a rt. G h . 45— 73. I.i n i 1 o a e. D as G la u b e n s s y m b o l v o n C h a lk e d o n . C o u n c ils a n d c o n t r o v e r s ie s . O r t i z d e U r b i n a . o p . în «Die. I.. D as K o n z il v o n C h a lk e d o n . T h e P h ilo s o p h y o i th e C h u r c h F a th e r . S. în «O rto ­ doxii! -. p. C. p. S e l l e r s .. loan (1.. T h e r is e o f th e M o n o p h y s ile m o v e m e n t. IV . t. p. C a m e l o t . 295 440. S t u d i i : P. cit. I960. p. ibidem . p. S on h is to ir e . nr. în G rillm eyer-B ach t. p. der W iessen sch aften ».. Leyde. L e s lis t e s c o n c ilia ir e s . nr. S i l v a . 1 d e m. nr. în A. 574— 597. 1943. in lim h a r o m â n ă : J u s t i n i a n . Prof. L e n o m b r e d e s P è r e s d e C h a lc c d o in e (451). Cam bridge (M ass. iPhiloshist. p atriarh ul B ise ricii O rtod oxe Rom âne. G e se llsch a ft der W issen sch aft zu G öttingen. 2 3. E v e n im e n te le i s t o r ic e în a in te şi d u p ă S in o d u l ilc hi C d lrrtlu n . X X II (1970). G r i l l m e y e r . t. X V et X X . E p is tu la e c o n tr a E u tich is h a e ie s im . I’rnf. 1953. I o . s I . S c h w a r t z . E. C h evetogn e. A. B -de I.i n R ă m u r c a n u . ' H BiixeSiC tä v auvEBpiotiM xijc ¿v oixoujjieviT. T esalo n ic. T h e C o u n c il o f C h a lc e d o n .. 499— 506. p. II. M o m e lile ş i a s p e c t e a le h r is t o lo g ie i p r e c a l c e d o n ie n e . V. în «Oi lodoxi. W ürtzburg. T. l'o p p o s itio n d e d e u x c h r is to lo g ie s . nr. P en tru e p i s c o p i i p a r tic ip a n ţi la S in o d u l d in C a lc c d o n .360 IS T O R IA B ISE R IC E A SC A U N IV E R S A L Ă BIBLIOGRAFIE S. L i e b a e r t. C r e e d s .

situaţia s-a schimbat. opuse noilor concepţii mai toleran te ale B isericii Ortodoxe. în timpul persecuţiei lui D iocleţian. novaţienii. prof. erezii şi schisme în Apus : donatismul. pelagianismul. Ş esan . a recunoscut creşti­ nismul ortodox drept religie dom inantă a Imperiului. prin edictul de la T esalonic. Mensuriu. priscilianismul. y Donatismul. SCH ISM E. m ontaniştii. s-a ridicat îmDotriva entuziasmului exag erat al unora.EREZII. al.-valabilitatea Tainelor e determ inată de sfinţenia adm inis­ tratorului şi în fine de sîngeroasa persecuţie a împăratului D iocleţian. Bisericii african e creştine mai exista vechiul rigorism. ca de pildă m arcioniţii. voind să împiedice pe cît era posibil. ci o m anifestare mai brutală a unei vechi doctrine greşite. n-au avui de suferit din par­ tea autorităţilor statale. Schism a donatistă n-a fost în fond o rătăcire nouă a sec. M. care căutau să de* Capitol redactat de Pr. care a îm ­ piedicat dezvoltarea norm ală a B isericii africane pentru o perioadă de aproape un veac. IV şi V. Dar aceste secte n-au putut fi însă suprimate dintr-odată nici de autoritatea statală. ' Donatismul s-a născut din divergenţele de păreri produse de con ­ cepţia novaţionilor referitoare la «Biserica celor curaţi». SIN O A D E ECU M EN ICE 363 Controverse. P. nici de conducerea bisericească.it religiile «păgîne» cît şi ereziile şi schism ele urmau să fie iovi Le. precum şi vechea concepţie a lui T ertu ­ lian şi Ciprian privitoare la v alabilitatea Tainelor. Din aceste principii. semipelagianismul 4 Cînd la 313 creştinism ul a fost recunoscut de au toritatea romană religie egal îndreptăţită cu relig iile antice. Împăratul Constantin cel M are. care pînă la edictul de toleranţă religioasă de la M ilan. săvîrşite de un cleric decăzut. Printre unii credincioşi ai. donatiştii. din doctrina ce susţinea că. începînd cu anul 313. îm păratul Teodosie I. dîndu-şi seama că slăbirea unităţii b ise­ riceşti este şi în detrim entul Imperiului a căutat să in Ier vină pentru desfiinţarea diferitelor com unităţi eretice şi schism atice. m elitienii. s-a născut o nouă o roz io : d on atism u l. episcop de Cartagina. alăluri de B iserica O rto ­ doxă se găseau o serie de com unităţi eretice şi schism atice. din anul 380. ce frăm înta de mult m inţile unor credincioşi. incidentele cu au torităţile.

a însaroinol pe proconsulul Aolian să facă o anchetă severă a trecutului episcopului poli\. Aproape toate Bisericile Apusului. conduşi de episcopul Secundus din Tigisis. sfinţit de episcopul F elix de Aptunga (Aftonga). a devenit stăpîmil Imperiului roman de Apus. după victoria împotriva lui Maxenţiu. chemînd în ajutor episcopatul Numidiei. nemulţumiţi cu liolaririlo sinodului roman s-au adresat din nou îm păratului. pe lectorul Maiorin. Donatiştii. Sufletul acţiunii sale era arhidiaconul Cecilian. La acest sinod au . s-au pronunţat pentru Maiorin. Ambele tabere1 s-au adresat celorlalte Biserici. care se combăteau cu violenţă. Episcopul Donat de Casae Nigrae. Biserica africană se dezbină în doua tabere . rugîndu-1 ca. ar fi un «traditor».362 IS T O R IA B IS E R IC E A S C A U N IV E R S A L Ă vină cu orice preţ martiri. au fost pentru Cecilian. supă­ raţi că n-au fost la alegerea lui Cecilian.irlicipat 18 episcopi din Italia. iar acesta episcopului roman Miltiade (311— 314). Aneliola a dovedit completa netemeinicie a acuzaţiilor aduse îm­ potriva lui. a aşezat în locul lui Cecilian. la. sobor ce s-a ţinut la 314. în Galia). împotriva lui s-au ridicat rigoriştii. La un sinod ţinut în 312 la Cartagina. pentru recunoaşterea episcopului lor. a fost ales în scaunul de la Cartagina. Reticius de Autun şi Marianus de Arelate. împreună cu episcopii Mate mus do Colonia. un rol hotărîtor la pronunţarea acestei sen­ tinţe bizare au ju cat banii puşi la dispoziţia lui Maiorin de bogata ma­ troană Lucilla. voind sa punii capăt neînţelegerilor din Biserica africană. care. După discuţii de trei zile. pentru că ar fi predat autorităţilor «păgîne» cărţile sfinte. Conformlnclu-se dispoziţiilor impe­ riale. să examineze plîiKjorile împotriva lui Cecilian. sinodul a recunoscut pe Cecilian ca episcop legal. De aceeaşi părere a fost şi împăratul Constantin cel Maro (306— 337). După cele redate de Optat de Mileve. mai mulţi episcopi din Numidia. Donatiştii s-au adresat atunci împăratului. întrucît episcopul F elix de Aptunga. Do asemenea împăratul a dispus convocarea unui sinod la A relale (Arles. car e <iu p. Sinodul a trimis scrisori tuturor Bisericilor africane. fiind influenţat de aristocrata şi bogata Lucilla şi de preoţii Botrus şi Caelestius. Miltiade a convocat în octombrie 313 un sinod la Romia. invitîndu-le să rupă orice legătură canonică cu Cecilian. care după moartea episcopului Mensuriu (311). trimis ca m e­ diator la Cartagina. fiecare îşi avea epis­ copul şi credincioşii ei. calificînd alegerea lui Cecilian ilegală. în frunte cu Roma. Constantin.

răscoale a africanilor împotriva Bisericii Ortodoxe. autorităţile s-au văzut silite să facă uz do arme împotriva rezistenţei îndîrjite a donatiştilor. precum şi calităţile supe­ rioare ale urmaşilor neînsemnatului Maiorin. După sentinţa de la Milan. pe temeiul rapoartelor pri­ mite de la episcopii Economiu şi Olimpiu. La sinodul convocat. donatiştilor deplinii libertate de cult. Donatiştii nu s-au declarait mulţumiţi nici cu această sentinţă. ca odinioară novaţienii. SIN O A D E ECU M EN ICE 363 luat parte episcopii din Italia. Donat col Mare. M ajoritatea episcopatului african era donatist. Galia. rugîndu-1 să cerceteze şi să judece personal conflictul din Biserica africană. cutreierau ţara în lung şi în lat înarmaţi cu furci. a proprietarilor şi a autorităţilor. încercarea împăratului Constans c)o a desfiinţa donatismul cu forţa (343) a avut ca rezultate izbucnirea unei. Con­ stantin a convocat taberele contrare la o disputa la Milan (316). Spania. care a dat. au devenit un flagel pentru întreaga provincie. pronunţîndu-se. Grupuri înarmate. în mai 321. în consecinţă au holărît că numai botezul :săvîrşit în Biserica lor este cel adevărat. prin reproşul «quid est imperatori cum e cd e s ia » — ce are împăratul cu cele bisericeşti. pentru cauza lui Cecilian şi nevinovăţia lui Felix. m ilite s C hristi). au contribuit la întărirea donaI işt i lor. care îşi spuneau cu mîndrie a g o n is tic i (luptători.EREZII. apelînd din nou la împărat. SCH ISM E. — donatiştii au trecut la opoziţie făţişă. au declarat că întreaga Biserică Ortodoxă este decăzută şi coruptă şi nu­ mai Biserica lor este curată. Britania şi Africa. în multe părţi. rechemînd clin exil pe toţi episcopii schismatici. Trupele donatiş­ tilor erau alcătuite din fanatici în ale credinţei şi din nemulţumiţi cu stările socialo ale acelui veac. trimişi să cerceteze situaţia la faţa locului. unde se găsea curtea imperială. înăbuşind orice mişcare e re ­ tică. Bandele donatiştilor şi ale ţăranilor răsculaţi. Parmenian şi Primian. de schismatici pentru anul 330 la Cartagina. coase . trimise în luptă de episcopul Donat de Bagae. căci respingînd mcdiaţia împăratului. Atitudinea şovăielnică şi nehotărîtă a împăratului Constantin cel 'Mare. Toţi cei prezenţi s-au pronunţat' pentru Cecilian. au participai 270 opiscopi donatişti. Toto­ dată a ordonat autorităţilor africane să ia donatiştilor toate bisericile ocupate de ei. numite de ortodocşi «circumcelliones». restit