Berceanu George Lili

Valorificarea practic a cultului divin din punct

de vedere religios i pedagogic
LUCRARE SUSTINUTA IN VEDEREA OBTINERII GRADULUI I

COORDONATOR
PR. LECT. UNIV. DR. GHEORGHE GARBEA

Berceanu George Lili

Valorificarea practic a cultului divin din punct

de vedere religios i pedagogic

LUCRARE SUSTINUTA IN VEDEREA OBTINERII GRADULUI I

COORDONATOR
PR. LECT. UNIV. DR. GHEORGHE GARBEA

Introducere
Una dintre preocuprile majore ale cercettorilor n domeniul Teologiei Liturgice a
fost, i continu s fie, orientat spre descoperirea originilor cultului divin i a etapelor
istorice ale dezvoltrii lui, de la formele simple, ntlnite n veacul apostolic, pn la cele
descrise astzi de crile de cult. n demersul lor tiinific au fost preocupai, nainte de toate,
s precizeze cadrele generale a ceea ce nseamn cultul divin n nelesul ortodox. Astfel, prin
cult se nelege orice form sau act religios, menit s pun pe om n legtur cu Dumnezeu,
exprimnd, pe de o parte, cinstirea sau respectul fa de Dumnezeu, iar pe de alta mijlocind
sfinirea omului sau mprtirea harului lui Dumnezeu 1. Un aspect important este cel
privitor la scopurile cultului divin public care, n viziunea Printelui Profesor Ene Branite,
sunt trei, n ordinea importanei lor: harismatic sau sfinitor, latreutico-euharistic i didactic.
Aceast ordine individualizeaz Ortodoxia n contextul larg al marilor confesiuni cretine,
avnd n vedere c Romano-Catolicismul accentueaz n mod deosebit funcia latreutic, n
detrimentul celei sfinitoare, n timp ce protestantismul este centrat excesiv pe scopul didactic
al cultului divin2.
Cu privire la cultul divin public ortodox att manualele ct i studiile de specialitate
reflect o preocupare deosebit a cercettorilor n domeniu pentru a pune n lumin originile
acestuia i etapele principale de dezvoltare. Astfel, elementele eseniale ale celei mai
importante slujbe din ritualul ortodox, Sfnta Liturghie, sunt instituite de Mntuitorul nsui,
iar practicarea lor de ctre Apostoli i apoi de ctre toate comunitile cretine se ntemeiaz
pe porunca divin (Luca 22, 19). n formele simple ale cultului divin din perioada apostolic
se afl n stare latent ntregul edificiu dezvoltat treptat prin experiena i mpreun lucrarea
clerului i credincioilor sub directa ndrumare i purtare de grij a autoritii bisericeti.
Principalele etape n dezvoltarea, generalizarea i uniformizarea formelor liturgice sunt:
perioada apostolic, perioada persecuiilor, perioada de la ncetarea persecuiilor i pn la
iconoclasm, iconoclasmul i perioada de dup iconoclasm pn n secolele XIV-XV3.
Dup studiile i manualele de pionerat asupra originii i dezvoltrii cultului divin, un
aspect dezvoltat n mai multe studii de specialitate este cel privitor la relaia dintre Sfnta
1

Preot Prof.Dr. Ene Branite, Liturgica general. Noiuni de art bisericeasc, arhitectur i pictur cretin,
1, ediai a III-a, ngrijit de Pr. Eugen Drgoi, Editura Episcopiei Dunrii de Jos, Galai, 2002, p. 41.
2
Ibidem, p. 54-57.
3
Pr.Prof.Dr. Ene Branite, Liturgica general, p. 58-65; Idem, Originea, instituirea i dezvoltarea cultului
cretin, n Ortodoxia, XXI (1969), nr. 2, p. 131-140; Pr.Prof. Petre Vintilescu, Istoria Liturghiei n primele trei
veacuri, Editura Nemira, Bucureti, 2001; Dr. G. Zotu, Despre originea i caracterul slujbelor bisericeti, n
Biserica Ortodox Romn, I (1874), nr. 99-115.
3

Scriptur i rugciunea Bisericii. Aceasta este tratat din perspective diferite. Astfel, unele
studii prezint la modul general relaia Scriptur-cult divin4, altele abordeaz chestiuni
punctuale referitoare la acelai raport, cum ar fi locul i importana lecturilor biblice n Sfnta
Liturghie5, altele fac precizri cu privire la prezena i locul psalmilor n cadrul slujbelor
ortodoxe6, iar altele se refer la rugciunea Tatl nostru integrat cultului divin public
ortodox7.
O tem deosebit de important este cea a relaiei dintre doctrina Bisericii Ortodoxe i
rugciunea ei. Principiul statornicit de Sfntul Irineu de Lyon, care spune: Concepia noastr
este n acord cu nvtura despre Euharistie i Euharistia confirm iari concepia noastr 8,
arat nu doar legtura profund dintre credina Bisericii i rugciunea ei, ci fixeaz i
jaloanele dezvoltrii tuturor rnduielilor de cult. Astfel, n Ortodoxie, fondul fiecrei
rugciuni i al fiecrei rnduieli de cult l constituie nvtura Bisericii ntemeiat pe Sfnta
Scriptur i aprofundat de Sfinii Prini, iar rugciunea, sub formele ei variate este forma
cea mai potrivit de exprimare a credinei Bisericii. n neles ortodox exprimarea cea mai vie
i mai profund a comuniunii n credin este exprimat n cadrul rugciunii obteti, n
special n Sfnta Liturghie, n Sfintele Taine i n celelalte sfinte slujbe9.
n perioada de formare i de fixare a rnduielilor de cult un rol important l-au avut
canoanele sinoadelor locale i particulare, Rnduielile vieii monahale i scrisorile pastorale
ale unor sfini prini. i acest aspect este reflectat n literatura de specialitate10.

Protos Silvestru Blnescu, ntrebuinarea Sfintei Scripturi la serviciul divin n Biserica cretin, n Biserica
Ortodox Romn, III (1877), nr. 9, p. 375 .u.; P.S.Episcop Dr. Vasile Coman, nsemntatea Scripturii i a
Tradiiei n cultul Bisericii Ortodoxe, n Ortodoxia, XXXII (1980), nr. 4, p. 582-600; Dr. Drag. Demetrescu,
Sfintele Scripturi n uzul liturgic, n Biserica Ortodox Romn, XXXII (1908), nr. 7, p. 788 .u.; nr. 8, p. 934
.u.; Pr.Prof.Dr. Nicolae Neaga, Vechiul Testament n cultul Bisericii, n Mitropolia Banatului, XXI (1971), nr.
4-6, p. 225-231.
5
Diac.Drd. Constantin Karaisaridis, Lecturile biblice n Liturghiile diferitelor rituri liturgice studii istoricoliturgice, n Studii Teologice, XXXII (1980), nr. 1-2, p. 144-149.
6
Diac.Dr. I. Popescu-Mleti, Psalmii, n Biserica Ortodox Romn, XXIX (1905), nr. 1, p. 43 .u.; nr. 6, p.
435 .u.; nr. 10, p. 1001 .u.; XXXI (1907), nr. 6, p. 603 .u.
7
Pr.Prof.Dr. Al. Moisiu, Rugciunea Domneasc n cult i pastoraie, Biserica Ortodox Romn, XCVI
(1978), nr. 1-2, p. 62-77; Pr. N. Sebeanu, Textul rugciunii Tatl nostru, n Mitropolia Banatului, XXI
(1971), nr. 10-12, p. 438-442.
8
Vezi Karl Christian Felmy, De la Cina cea de Tain la Dumnezeiasca Liturghie a Bisericii Ortodoxe. Un
comentariu istoric, trad. de Pr.prof. Ioan I.Ic, Editura Deisis, Sibiu, 2004, p. 38.
9
Metropolitan Daniel Ciobotea, In Him and for Him. The Centrality of Christ in Christian Liturgy and Art, n
vol. Confessing the Truth in Love. Orthodox Perceptions of Life, Mission and Unity, Editura Trinitas, Iai,
2001, p. 43-58; Idem, Cuvntul vieii n cuvintele Scripturii, n Teologie i Via, V (LXXI) (1995), nr. 7-9, p.
III-VIII.
10
Arhim. Grigore Bbu, Regulile monahale ale Sfntului Vasile cel Mare privitoare la cult i rugciune, n
Glasul Bisericii, XVII (1958), nr. 5, p. 446-453; Diac.asist. Mihai Colib, Regulile monahale ale Sfntului
Vasile cel Mare n istoria vieii religioase monahale i a cultului cretin, n Studii Teologice, XVII (1965), nr.
3-4, p. 241-253; Pr.prof. Liviu Stan, Biseric i cult n dreptul internaional, n Ortodoxia, VII (1955), nr. 4, p.
560-592.
4

Laudele bisereiceti
O parte important a cultului divin public ortodox o constituie cele apte Laude
bisericeti, care alctuiesc serviciul divin public zilnic. n ordinea succesiunii lor n cadrul
unei zile liturgice, acestea sunt: Vecernia, Pavecernia, Miezonoptica, Utrenia i Ceasul I,
Ceasul III, Ceasul VI i Ceasul IX. Ca momente de rugciune de peste zi ele se regsesc i n
rnduiala sinagogii iudaice. Primii cretini, provenii n cea mai mare parte dintre iudei, au
pstrat aceste momente de rugciune, coninutul i semnificaiile lor, ns, s-au nnoit
fundamental. ntr-o prim faz cultul divin public cretin era oficiat n noaptea de smbt
spre duminic, gravitnd n jurul evenimentului nvierii, i culminnd cu frngerea pinii.
De timpuriu, acest serviciu de toat noaptea s-a scindat, o parte svrindu-se n prima parte a
nopii i alta ctre ziu, aceasta din urm fiind urmat de Sfnta Liturghie. Din aceast
scindare a serviciului divin de toat noaptea a rezultat forma primar a Laudeleor bisericeti
mari, Vecernia i Utrenia (slujba de sear i slujba de diminea), celelalte Laude bisericeti,
numite mici, ca momente de rugciune de peste zi, existnd doar n practica particular a
credincioilor rvnitori.
Veacul al IV-lea, veac care marcheaz o nou etap n viaa Bisericii, datorit libertii
acordat cretinismului, a nsemnat un moment de cotitur i pentru istoria cultului divin, n
general, i a Laudeleor bisericeti de care ne ocupm aici, n special. Sfntul Vasile cel Mate,
prin Regulile monahale, consacr cele apte momente de rugciune cu statut obligatoriu
pentru toi cretinii, n mnstirile cu rnduial dup aceste Reguli rnduiala respectndu-se
cu strictee. Procesul de generalizare a Laudelor bisericeti, i apoi cel de uniformizare, a fost
unul de durat11.
Cele apte Laude bisericeti, aa cum era i firesc, au fcut obiectul preocuprilor
multor cercettori n domeniul Teologiei Liturgice. i n cazul acesta, un rol important l-au
avut cei doi istorici romni ai cultului divin public ortodox, Printele Profesor Petre Vintilescu
i Printele Profesor Ene Branite. Alturi de ei, cercettori pasionai de istoria cultului divin
au abordat n studiile lor teme din cele mai variate, referindu-se la evoluia acestor rnduieli
de slujb, la diferite segmente din rnduiala lor, formule, ritualuri i gesturi liturgice, adesea
studiile centrndu-se pe interpretarea slujbelor, n ansamblu, sau a unor pri din ele.
Preocupri importante nregistrm cu privire la perioadele speciale de peste an i la modul

11

Pr.prof.dr. Ene Branite, Liturgica special, Editura Institutului Biblic i Misiune al Bisericii Ortodoxe
Romne, Bucureti, 1980, p. 13-37.
5

svririi Laudelor bisericeti n aceste perioade, n aceste cazuri preocuprile tipiconale

ocupnd un loc aparte12.
Ierurgiile bisericeti
O categorie special de slujbe oficiate n Biserica Ortodox o alctuiesc ierurgiile
(numite n tradiia catolic sacramentalii). Acestea sunt rnduieli i rugciuni pentru
binecuvntarea i sfinirea omului n diferite momente i mprejurri din viaa sa, ca i pentru
binecuvntarea i sfinirea naturii nconjurtoare i a diferitelor lucruri sau obiecte de folos
omului13. Cu alte cuvinte, ierurgiile sfinesc deopotriv persoana uman, angajat pe calea
mntuirii, i spaiul n care aceasta i pregtete mntuirea. La sfritul veacurilor, spune
Sfntul Apostol Petru, va fi un cer nou i un pmnt nou (II Petru 3, 13), adic va fi o
creaie nnoit, transfigurat prin rugciunea Bisericii i prin harul lui Dumnezeu. Temeiul
fundamental pentru toate aceste slujbe l gsim la I Timotei 4, 4-5, unde citim: orice
fptur a lui Dumnezeu este bun i nimic nu este de lepdat, dac se ia cu mulumire; cci se
sfinete prin cuvntul lui Dumnezeu i prin rugciune.
Dintre temele tratate n teologia romneasc referitoare la ierurgii, unele abordeaz
subiecte generale14, altele sunt centrate pe evenimente din viaa omului (naterea, cstoria,
tunderea n monahism etc.)15, alte studii trateaz diferite aspecte legate de slujbele care
nsoesc sfritul vieii pmnteti a omului 16, iar altele se refer la slujbele i rugciunile
svrite spre binecuvntarea i sfinirea lucrurilor folositoare omului i a naturii
nconjurtoare17.

12

Pr.prof. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Editura Institutului Biblic i Misiune al Bisericii Ortodoxe
Romne, Bucureti, 1998, p. 37-80; Nikolai Uspensky, Slujba de sear n Biserica Ortodox, traducere Cezar
Login, Editura Patmos, Cluj-Napoca, 2008; Pr.prof. Ene Branite, Cteva lmuriri n legtur cu vremea
svririi Utreniei Smbetei celei Mari: smbta dimineaa sau vineri seara, n Mitropolia Banatului,
VI(1956), nr. 4-6, p. 47-60; Idem, Cu privire la slujbele n sobor, n Mitropolia Olteniei, VII(1955), nr. 1-2, p.
19-28; Nicolae, Mitropolitul Ardealului, Rnduielile Sfintelor slujbe, n Telegraful Romn, 120(1972), nr. 1314, p. 1-2.
13
Pr.prof.dr. Ene Branite, Liturgica special, p. 437.
14
Arhim. Grigore Bbu, Ierurgiile ca mijloc i prilej de pastoraie, n Studii Teologie, VI(1954), nr. 9-10, p.
530-553; Pr.prof. Vasile Mihoc, Ierurgiile n biserica epocii apostolice indicii neotestamentare, n Ortodoxia,
XXXVII(1985), nr. 3, p. 496-507; Pr.prof.dr. D. Stniloae, Sfintele Taine i ierurgiile bisericeti, n Ortodoxia,
XXXVII(1985), nr. 3, p. 450-454.
15
Pr.prof. Ilie Moldovan, Ierurgiile privitoare la naterea i la botezul pruncilor, n Ortodoxia,
XXXVII(1985), nr. 3, p. 455-454; Monah Nicolae, Vocaia monahal, n Mitropolia Banatului, XXXVI(1986),
nr. 6, p. 70-73.
16
Pr. N. Constantin Coman, S ardem trupurile sau s le dm pmntului?, n Biserica Ortodox Romn,
XLII(1924), nr. 6, p. 341-342; Pr. I. Mihlcescu, Cultul martirilor n Biserica primar, n Biserica Ortodox
Romn, XLII(1924), nr. 11, p. 666; Pr.prof.dr. Ioan Zugravu, Cultul morilor, n Candela, XLVIII(1937), nr.
1-12, p. 28.
17
Pr.prof.dr. tefan Alexe, Imnul Te-Deum i cretinismul romnesc, n ndrumtor Bisericesc, Episcopia
Buzului, II(1983), p. 91-93; Pr.conf.dr. Viorel Sava, Iubirea lui Dumnezeu fa de creaia Sa reflectat n cultul
ortodox, n Teologie i Via, VII(1997), nr. 1-6, p. 43-50.
6

Privind la modul general slujbele Bisericii Ortodoxe, i mai cu seam Tainele i

ierurgiile, nelegem grija lui Dumnezeu i iubirea sa fa de cel pe care l-a zidit cu minile
Sale i fa de fptura n care, mpreun cu Adam cel dinti zidit, i purta paii n rcoarea
serii.
nainte de Patima Sa, n seara Cinei Celei de Tain, n prezena Sfinilor Apostoli,
Mntuitorul Hristos instituie Sfnta Euharistie, Jertfa Legii celei Noi, care constituie
smburele originar al cultului divin, centrul n jurul cruia vor gravita toate manifestrile
cultice ale cretinilor din primele veacuri, dar i ale cretinismului ortodox din toate timpurile,
ca i izvorul din care vor ni i se vor dezvolta toate rnduielile de cult, conturndu-se n
cele din urm n forma pe care o avem astzi. Ceea ce Mntuitorul a instituit, n timpul
petrecerii Sale pe pmnt, se pune n lucrare ncepnd cu ziua Pogorrii Duhului Sfnt.
Sfntul Evanghelist Luca ne relateaz n cap. 2 al crii Faptele Apostolilor c n ziua
Cincizecimii, cnd Apostolii erau adunai n foiorul cel de sus, deodat s-a fcut un vuiet ca
de suflare de vnt i a umplut casa unde se aflau ei. Atunci s-au artat mprite limbi ca de
foc i au ezut pe fiecare dintre ei. i s-au umplut toi de Duhul Sfnt, i au nceput s
vorbeasc n alte limbi, precum le ddea lor Duhul a gri. Atunci Apostolii, fiind ntrii prin
lucrarea Duhului Sfnt, au nceput s propovduiasc mulimilor. Cei ce au ascultat cuvntul
au fost micai la inim i, la ndemnul Apostolilor, s-au botezat, iar numrul celor ce s-au
botezat era ca la trei mii. Acetia, ne spune Sfntul Luca, struiau n nvtura Apostolilor i
n mprtire, n frngerea pinii i n rugciuni.
Cele consemnate n Faptele Apostolilor pun n eviden cteva adevruri fundamentale
pentru tema de fa. n primul rnd, ntruct aceast zi este ziua de natere a Bisericii, Biserica
ne apare ca locul prezenei Duhului Sfnt. Aceast prezen face ca ea s fie stlp i temelie a
adevrului (I Tim. 3, 15). Prin Duhul Sfnt, Hristos continu s fie cu noi, cu fiecare
generaie n parte, pn la sfritul veacurilor. Cnd Hristos spune c va fi prezent acolo unde
vor fi adunai doi sau trei n numele Lui, trebuie s nelegem c locul adunrii n numele Lui
nu poate fi oarecare, ci doar acela pe care El l-a dobndit cu un pre foarte scump, cu nsui
Sngele Su (Fapte 20, 28), iar acest loc este Biserica peste care s-a pogort Duhul Sfnt. n
ea, prin Duhul Sfnt, Hristos se interiorizeaz fiecruia dintre noi. Prezena Duhului Sfnt n
Biseric face din ea locul n care mpria lui Dumnezeu se extinde pn la noi i ne
cuprinde, ni se interiorizeaz i ne face prtai ai ei. Astfel, n spaiul bisericesc, prin lucrarea
Duhului Sfnt, omul cel supus trecerii, morii i stricciunii gust deja din cele netrectoare i
nestriccioase i, pregustnd, triete n venicie.

n al doilea rnd, cnd se afirm c cei ce alctuiau prima comunitate cretin

petreceau n frngerea pinii i n rugciuni, trebuie s nelegem c Biserica intr n istorie ca
instituie rugtoare, avnd n centru Sfnta Euharistie.
Biserica dintru nceput nu a avut i nu are misiunea de a rezolva problemele sociale,
dovad fiind faptul c printre primii cretini adesea puteau fi ntlnii sclavi i stpni.
Evanghelia a adus un nou mod de via, definit ca via n Hristos. Acest mod nou de via se
experimenteaz la dimensiunile maxim posibile n cadrul cultului divin. Aceast via nou n
i cu Hristos redimensioneaz relaiile dintre oameni, pe de o parte, i dintre oameni i
Dumnezeu, pe de alt parte. Totodat, cultul divin a fost modul propriu de manifestare a
Bisericii chiar din ziua intrrii ei n istorie, ceea ce nseamn c identitatea Bisericii st n
cultul divin, n modul de a se ruga i a luda pe Dumnezeu. Atta vreme ct Biserica rmne
instituie rugtoare, care petrece n frngerea pinii i n rugciuni, ea i pstreaz adevrata
identitate. Cnd svrirea Sfintei Euharistii i a celorlalte slujbe sfinte trece ntr-un plan
secundar, Biserica i pierde identitatea, transformndu-se mai mult sau mai puin ntr-o
asociaie religioas.
n al treilea rnd, textul din Faptele Apostolilor consemneaz c aceiai cretini ai
primei comuniti struiau n nvtura apostolilor. Aceast precizare este esenial pentru
faptul c evideniaz relaia foarte strns i indisolubil dintre nvtura de credin i cultul
divin. nvtura de credin i cuvntul de nvtur sunt pri integrante ale rnduielilor de
cult. Ele nu pot fi separate de acestea i nici nu se pot substitui lor, aa cum s-a ntmplat mai
ales n protestantism i neo-protestantism. nvtura de credin d profunzime i consisten
cultului divin, iar cultul divin este expresia liturgic a nvturii de credin sau, altfel spus,
cultul este nvtura de credin exprimat n spaiul liturgic sub chipul rugciunii n formele
ei variate i a actelor i gesturilor liturgice.
n cadrul cultului divin, nvtura de credin este fcut accesibil fiecruia i
tlmcit pe nelesul tuturor prin lucrarea i nrurirea Duhului Sfnt, care cluzete la tot
adevrul.
Trecnd acum de la cele consemnate n Faptele Apostolilor la ceea ce experimentez
Ortodoxia n cadrul cultului divin, Cincizecimea ne apare ca mplinire a Patelui 18. Se
cunoate faptul c n centrul ntregii viei liturgice ortodoxe st srbtoarea nvierii
Mntuitorului Hristos. Permanent plecm de la nviere i ne ntoarcem spre nviere. Pe
msur ce ne ndeprtm de srbtoarea Patelui pe care tocmai am srbtorit-o ncepem deja
18

Alexander Schmemann, Liturgy and Life: Christian Development through Liturgical Experience, New York,
1983, p. 77.
8

s ne apropiem de aceeai srbtoare a Sfintelor Pati. Este o rostogolire permanent a

timpului liturgic, o curgere a lui de la un Pati la altul, de la nvierea care a trecut spre
nvierea care se apropie i totodat o rostogolire a veacului acestuia, dominat n cadrul
cultului divin de nviere, ctre nvierea cea de obte i ctre venicie.
Micarea liturgic de la o srbtoare a nvierii spre cealalt i a tuturor spre nvierea
de obte este accentuat i mbogit mereu n cadrul comemorrii i actualizrii sptmnale
a evenimentului nvierii Mntuitorului. Sptmnal, Biserica revine la aceeai experien
unic - nvierea Domnului19. ns micarea ntregului ciclu liturgic de la un Pati spre cellalt
trece totdeauna prin Cincizecime, eveniment ce s-a petrecut tocmai n intervalul dintre un
Pati i cellalt. Astfel, dei Cincizecimea a avut loc dup nvierea Domnului, n spaiul
liturgic, n cadrul cultului divin ea este poart spre nviere. Pogorrea Duhului Sfnt a avut loc
n zi de Duminic, n ziua Domnului, zi n care credinciosul ortodox comemoreaz i
experimenteaz duhovnicete nvierea lui Hristos. De aceea, fiecare Duminic de peste an
nmnuncheaz aceste dou evenimente de importan fundamental din istoria mntuirii i a
Bisericii. Fiecare Duminic este o extindere peste an a celor dou evenimente care s-au
petrecut la interval de cincizeci de zile unul de cellalt - nvierea i Pogorrea Duhului Sfnt.
Att nvierea ct i Cincizecimea sunt comemorate i actualizate n cadrul serviciilor
divine duminicale. n cadrul slujbei de diminea (Utrenia) se cnt imne pe care le ntlnim
n slujba din noaptea Sfintei nvieri, iar la Sfnta Liturghie, nainte de sfinirea darurilor de
pine i vin, preotul liturghisitor roag pe Dumnezeu s trimit pe Duhul Sfnt, pe care L-a
trimis Apostolilor n ziua Cincizecimii: Doamne, Cel ce ai trimis pe Preasfntul Tu Duh, n
ceasul al treilea, Apostolilor Ti, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L nnoiete nou,
celor ce ne rugm ie 20. Aceste rugciuni i afl rspunsul i se mplinesc n momentul
central al Sfintei Liturghii (epicleza) cnd Sfntul Duh preface darurile de pine i vin n
Trupul i Sngele Mntuitorului Hristos. n acest moment este reactualizat Cincizecimea.
Astfel, n Biserica Ortodox, fiecare Duminic este ziua nvierii i fiecare Euharistie este o
Cincizecime21.
Argumentele liturgice care susin aceast afirmaie sunt multiple. Persoana Duhului
Sfnt, singur sau mpreun cu Tatl sau Fiul, este frecvent invocat n timpul Sfintelor
noastre slujbe. Rugciunile Molitfelnicului, alctuite i oficiate spre sfinirea omului, n
19

Ibidem.
Liturghier, Bucureti, 2000, p. 163. Despre locul i semnificaiile acestui tropar n rnduiala Sfintei Liturghii,
vezi: Preot Petre Vintilescu, Troparul ceasului al treilea n rnduiala epiclezei, Bucureti, 1937, lucrare
recenzat de Pr. Sp. Cndea, n Revista Teologic, XXVII(1937), nr. 6, p. 240; Idem, Liturghierul explicat,
ediia a II-a, a Liturghierului, Bucureti, 1947, pp. 14-15.
21
Alexander Schmemann, op. cit., p. 76.
20

momentele importante ale vieii, i a naturii nconjurtoare sunt pline de epicleze adresate
Sfntului Duh22. Mai pregnant se poate vedea acest fapt n rnduiala i n lucrarea Sfintelor
Taine n viaa nostr. Ele ne nnoiesc dup chipul Ziditorului, restaureaz chipul lui
Dumnezeu n noi prin puterea i prin lucrarea Duhului Sfnt. n plus menionm c un numr
important de slujbe ortodoxe debuteaz cu aa-numitrul grup de rugciuni nceptoare. Prima
dintre ele, respectiv mprate ceresc, este adresat Sfntului Duh. Aceasta nseamn c
fiecare slujb este o lucrare a Sfntului Duh. n discuia cu femeia samarinean Mntuitorul
Hristos stabilete principiul fundamental al cultului Legii Noi23, anume: nchinarea n Duh i
adevr (Ioan 4, 23). Prin aceste cuvinte El afirm dou adevruri de maxim importan. Mai
nti, aici se afirm faptul c viaa liturgic a Legii Noi a fost nnoit, spiritualizat i prin
aceasta ea se deosebete de cea a Legii Vechi n care domnea litera i formalismul. i, n al
doilea rnd, prin aceste cuvinte se afirm faptul c viaa n i cu Hristos se experimenteaz
plenar n spaiul liturgic, prin lucrarea nemijlocit a Sfntului Duh.
n cele din urm, argumente liturgice care susin afirmaia c Cincizecimea devine o
permanen atta vreme ct n biseric sunt svrite sfintele slujbe, ne ofer Sfnta Liturghie.
nainte de rostirea binecuvntrii preoii slujitori se nchin rostind de trei ori rugciunea
mprate ceresc. Dei Liturghia reactualizeaz Jertfa de pe Cruce, slujitorii se roag
insistent ca Duhul Sfnt s se slluiasc ntru ei. Imediat dup aceasta se rostete
binecuvntarea: Binecuvntat este mpria Tatlui i a Fiului i a Sfntului Duh.
Sfnta Liturghie este definit ca manifestare a mpriei lui Dumnezeu printre noi i mediul
n care suntem fcui pstori ai mpriei24. Iar aceast mprie este mpria Tatlui i a
Fiului i a Sfntului Duh. Pe parcursul Sfintei Liturghii preotul slujitor invoc de mai multe
ori pogirrea Sfntului Duh. Astfel n Rugciunea nti pentru credincioi el spune:
nvrednicete-ne pe noi, pe care ne-ai pus ntru aceast slijb a Ta, cu puterea Duhului Tu cel
Sfnt, ca, fr osnd i fr de sminteal, ntru mrturia curat a cugetului nostru, s Te
chemm pe Tine n toat vremea 25. Spre finalul Sfintei Liturghii preotul se roag ca
mprtirea cu trupul i Sngele Mntuitorului s-i fie lsarea pcatelor, spre iertarea

22

Vezi, spre exemplu: formula de sfinire a apei n Taina Botezului: Tu nsui dar, Iubitorule de oameni
mprate, vino i acum cu pogorrea Sfntului Duh i sfinete apa curat; sau n rugciunea de sfinire a
untdelemnului: Stpne Doamne, Dumnezeul prinilor notri Care prin el (prin untdelemn) ai umplut de
Duh Sfnt pe cei ce eram n Lege, iar pe cei ce sunt n Har i faci desvrii, nsui binecuvinteaz i acest
untdelemn cu puterea, cu lucrarea i cu pogorrea Sfntului Tu Duh etc. Molitfelnic, Bucureti, 1998, pp.
30-31.
23
Pr.Prof.Dr. Ene Branite, Liturgica general, ediia a II-a, Bucureti, 1993.
24
Alexander Schmemann, op. cit., p. 42.
25
Liturghier, p. 145.
10

greelilor, spre mprtirea cu Sfntul Duh26, iar ectenia care precede rugciunea Tatl
nostru se ncheie cu stihul: Unirea credinei i mprtirea Sfntului Duh cernd27.
n felul acesta, n cadrul cultului divin cretinul ortodox experimenteaz o permanent
stare de nviere i o permanent Cincizecime.

26
27

Ibidem, p. 170.
Ibidem, p. 171.
11

Cap. 1. Sfnta Liturghie parte a cultului divin

1.1. Sfnta Liturghie - comemorare istoric
In Biserica Ortodoxa, savarsirea Sfintei Taine a Euharistiei - numita Mesa in Biserica
latina - este desemnata sub numele de"dumnezeiasca Liturghie". Savarsirea acestei Taine are
in primul rand un caracter duminical, caci, pe de-o parte, in Biserica Ortodoxa duminica si-a
pastrat caracterul de celebrare saptamanala a Invierii, iar, pe de alta parte, dumnezeiasca
Liturghie nu este centrata numai pemoartea jertfelnica a lui Hristos pe cruce, ci si asupra
reactualizarii sacramentale a intregii Taine a mantuirii si, in chip deosebit, asupra Invierii.
Datorita acestui fapt, dumnezeiasca Liturghie are un caracter ssentialmente festiv.
Cum in decursul vremurilor, sarbatorile sfintilor s-au inmultit si au fost asimilate intr-o
oarecare masura duminicii (deoarece sfintii se impartasesc in cer de slava lui Hristos Cel
inviat), dumnezeiasca Liturghie poate fi savarsita acum aproape in toate zilele anului. Ea nu
se savarseste totusi in zilele care au o puternica semnificatie penitentiala, cum sunt zilele de
peste saptamana

din

Postul

Mare (de

luni

pana

vineri),

zilele

din Saptamana

Patimilor (exceptand Joia Mare) si anumite zile din ajunul marilor sarbatori.
In perioada primelor trei secole ale istoriei crestine nu existau texte fixe ale Sfintei
Liturghii. Episcopul slujitor improviza, urmand o schema traditionala, identica in esenta sa in
intreaga Biserica. Totusi, in mod treptat, in principalele centre ale crestinismului a aparut
obiceiul de a se consemna in scris unele dintre aceste anaforale (sau canoane euharistice)
improvizate, iar aceste texte au dat nastere marilor traditii liturgice ale Bisericii, indeosebi a
celor din Roma, din Alexandria, din Ierusalim, apoi a celei din Constantinopol, oras care - in
calitate de noua capitala aimperiului roman - a primit rangul al doilea, dupa Roma.
In Biserica Ortodoxa sunt folosite astazi trei liturghii: cea a Sfantului Ioan Gura de
Aur, cea a Sfantului Vasile cel Mare si cea a Sfantului Iacob, fratele Domnului. Liturghia
Sfantului Ioan Gura de Aur este, fara indoiala, o veche liturghie originara din Antiohia,
retusata de catre acest sfant, care a introdus-o la Constantinopol, pe cand era episcop al
orasului. Liturghia Sfantului Vasile a fost compusa de catre acesta pe baza vechii liturghii din
Capadocia, care provenea ea insasi din Antiohia. Liturghia Sfantului Iacobeste legata
de traditia crestina din Ierusalim.
Pana in secolul XI, Liturghia Sfantului Vasile era folosita de obicei in sfera de
influenta a Constantinopolului. Cea a Sfantului Ioan Gura de Aur, mai scurta, era doar un text
de sprijin. Dar aceasta s-a impus in cele din urma ca text comun al Sfintei Liturghii. Cea a
12

Sfantului Vasile nu mai este folosita decat de zece ori pe an, in cele cinci duminici din Postul
Mare, in Joia si Sambata Patimilor, in ajunul Craciunului si al Bobotezei si la 1 ianuarie, la
sarbatoarea Sfantului Vasile cel Mare. Liturghia Sfantului Iacob mai este inca savarsita in
Bisericile grecesti la 23 octombrie, la sarbatoareaSfantului Iacob, intaiul episcop al
Ierusalimului.
Miercurile si vinerile din Postul Mare, cand Sfanta Liturghie nu poate avea loc, se
savarseste Liturghia Darurilor mai inainte sfintite, care este o simpla slujba de impartasire,
inclusa in slujba vecerniei, cand se impart credinciosilor prezenti Sfintele Daruri sfintite
dinainte (este sensul cuvintelor "mai inainte sfintite") in timpul unei Sfinte Liturghii.
Caracterul sacrificial al Sfintei Liturghii este clar afirmat de intreaga Traditie
ortodoxa. In rugaciunile rostite de catre preot, gasim expresii precum: "ca un Stapan a toate,
ne-ai dat slujba sfanta a acestei jertfe liturgice si fara de sange", sau "Tie-Ti aducem aceasta
jertfa cuvantatoare si fara de sange". Insusi numele de "Altar" dat Sfintei Mese evoca
dimensiunea de jertfa a Liturghiei.
Aceasta nu inseamna totusi ca fiecare Liturghie constituie o noua Jerfa a lui Hristos;
jertfa este unica, intrucat ea a avut loc o data pentru totdeauna, intr-un loc si intr-un moment
determinate precis in decursul istoriei omenirii.
Dumnezeiasca Liturghie "aduce aminte" de aceasta Jertfa unica, prevestita si
prefigurata de jertfele figurative ale Vechiului Testament, prin a carei infaptuire au devenit
trecatoare. Expresia "aducere aminte" si termenul "memorial", care provin dinVechiul
Testament (corespondentul ebraic este zikkarori), nu trebuie intelese in sensul unei simple
comemorari a unui eveniment trecut.
"Aducere aminte" intr-o slujire liturgica inseamna a face prezente, pentru folosul
comunitatii adunate, marile binefaceri savarsite odinioara de catre Dumnezeu pentru poporul
Sau. Adunarea euharistica devine asfel contemporana, intr-un anume sens, cu evenimentele
din istoria mantuirii, pentru ca ea sa le retraiasca sau, mai degraba, pentru ca Dumnezeu sa le
retraiasca in ea. in acest sens, Sfanta Liturghie este o jertfa.
In acelasi timp, sarbatorind memorialul lucrarii mantuirii, adunarea patrunde deja in
taina invierii impreuna cu Hristos, a carui venire definitiva va coincide cu Parusia, cu a doua
venire a lui Hristos la sfarsitul veacurilor.
Jertfa lui Hristos, asa cum o intelege traditia ortodoxa, nu se reduce la patima si
moartea Sa pe cruce. Ea include in mod nedespartit viata Sa pamanteasca, Patimile, Moartea,
Invierea, inaltarea, sederea Sa de-a dreapta Tatalui si Cincizecimea, care este revarsarea
asupra umanitatii a Sfantului Duh de care natura umana indumnezeita a lui Hristos este plina.
13

Jertfa lui Hristos vesteste restaurarea definitiva a universului la sfarsitul veacurilor si o

contine ca principiu.
Termenul de "sacrificiu" inseamna "a face sacru", adica a sfinti, a impregna o realitate
creata de energiile necreate ale Dumnezeirii, facand-o sa "treaca" (cuvantul Pesah in ebraica
inseamna "trecere") de la conditia pamanteasca la o totala apartenenta la Dumnezeu. Este ceea
ce s-a realizat in Hristos ca unica jertfa adevarata, pentru care jertfele Vechiului Legamant nu
erau decat chip si prefigurare.
In timpul vietii Sale pamantesti, in natura Sa umana patimitoare si muritoare, Hristos
S-a dezbracat de slava Sa dumnezeiasca; El Care era fara de pacat a luat asupra Sa pacatul
omenesc. Prin moartea Sa, prin invierea, inaltarea si sederea de-a dreapta Tatalui, El "a murit
pacatului" si insasi natura Sa umana s-a umplut de stralucirea naturii dumnezeiesti (adica
de "slava") si a devenit capabila sa comunice oamenilor o impartasire a acestei slave, asa cum
un carbune aprins poate raspandi focul care-l transforma (cf. Romani 6, 9-10; Ioan 17, 5).
In jertfa, Hristos nu este, in umanitatea Sa, numai Cel jertfit, ci este in acelasi timp si
Preotul, adica Cel care jertfeste. Trecerea de la conditia pamanteasca la cea de inviat, realizata
deplin in Hristos prin Moartea si invierea. Sa, este in aceeasi masura o jertfa oferita si un
prinos, o daruire totala de Sine Tatalui, printr-un act al vointei Sale omenesti. Acesta este
sensul cuvintelor pe care Psalmul 39, 9 le punea pe buzele lui Mesia: "Jertfa si prinos n-ai
voit, dar trup mi-ai intocmit, [...] atunci am zis: "Iata-ma, vin". Acesta este si sensul rugaciunii
lui Hristos in gradina Ghetsimani (Matei 26, 39) si a marii Sale "rugaciuni arhieresti" din Ioan
17.
In rugaciunea din timpul cantarii heruvimice, care precede Intrarea cea mare cu
darurile euharistice, preotul evoca dubla conditie a lui Hristos, preot si victima a jertfei Sale;
dupa ce a spus: "Binevoieste sa-Ti fie aduse darurile acestea prin mine, pacatosul si
nevrednicul robul Tau", el adauga de indata: "Ca Tu esti Cel ce aduci si Cel ce Te aduci".
Hristos este unicul Preot si unica Jertfa a Noului Legamant; slujitorul nu este decat icoana vie,
semnul lucrator al prezentei sacramentale a lui Hristos - Preotul.
In timpul Sfintei Liturghii, painea si vinul se prefac in Trupul si Sangele lui
Hristos Cel inviat, facand prezenta in mod real pe Sfanta Masa realitatea ultima si vesnica a
Jertfei lui Hristos. De aceea traditia ortodoxa vede in Sfanta Liturghie nu numai memorialul
evenimentelor mantuitoare ce s-au petrecut odinioara, dar si prezenta "tainica" sub semnele
sacramentale ale Liturghiei ceresti, evocate in cartea Apocalipsei Sfantului Ioan (cap. 4), unde
putem vedea cum ingerii si sfintii, uniti cu Mielul, savarsesc cultul vesnic al Noului
Legamant.
14

Jertfa implica comuniunea. in jertfele Vechiului Testament, consumarea ofrandei aduse

ca jertfa sau stropirea cu sangele ei constituiau modalitatea prin care poporul se impartasea de
caracterul sacru dobandit de aceasta jertfa prin jertfirea-ofranda sa. in Sfanta Liturghie,
participand sacramental la Trupul si Sangele lui Hristos, membrii adunarii devin "cotrupesti si
cosangvini cu Hristos cel inviat si intre ei totodata", dupa expresia Parintilor Bisericii.

1.2. Sfnta Liturghie semnificaia ritualurilor

Modul in care se savarseste Sfanta Liturghie a cunoscut o evolutie regulata si omogena
din secolul al IV-lea pana in secolul al XlV-lea, cu numeroase variante locale. In secolul al
XlV-lea ea s-a fixat in ceea ce priveste esentialul, in forma sa actuala, sub influenta unei mari
reinnoiri spirituale ("renasterea isihasta") care, pornita din Muntele Athos, a cuprins intreaga
lume greaca si slava in ajunul cuceririi turcesti.
Caderea Constantinopolului si disparitia Imperiului crestin de Rasarit au determinat
reducerea importantei culturii bizantine, iar inventarea tiparului a contribuit la unificarea si
fixarea definitiva a practicii liturgice.
Sfanta Liturghie, in starea sa actuala, cuprinde trei parti care formeaza un intreg si
constituie impreuna un memorial al intregii istorii a mantuirii si in acelasi timp o evocare pe
pamant a Liturghiei Ceresti.
a. Proscomidia
Prima parte (Proscomidia) se savarseste, fara a fi vazuta de catre credinciosi, pe o
masa asezata in mod obisnuit intr-o absida situata in stanga absidei principale, unde se afla
Altarul. Acest loc in care este asezata painea ce va fi folosita la Sfanta Euharistie aminteste de
pestera din Betleem, "Casa Painii". Aici se vede adesea o icoana a Nasterii lui Hristos. Totusi,
ritualul pregatirii darurilor este o reprezentare simbolica a Patimii si Mortii Mantuitorului.
Preotul ia o prescura (paine mica rotunda, dospita, purtand amprenta unei peceti
speciale) si scoate o parte in forma de cub numita Agnet, care va fi sfintita in timpul
Liturghiei. Savarsind aceste acte, preotul rosteste cateva versete din cantarea a patra
a "Robului lui Dumnezeu" (Isaia 53, 7-8), care descria dinainte patima lui Hristos; apoi el
junghie Agnetul in forma de cruce si il pune pe sfantul disc zicand: "Junghie-se Mielul lui
Dumnezeu, Cel Ce ridica pacatul lumii, pentru viata si pentru mantuirea lumii." Apoi
impungand Sfantul Agnet cu copia in partea dreapta, sub numele Iisus, el zice: Si unul dintre
ostasi cu sulita coasta Lui a impuns; si indata a iesit sange si apa. in acest moment toarna vin
si apa in sfantul potir.

15

Apoi preotul scoate particele din alte prescuri intru pomenirea Maicii Domnului, a
ingerilor, a profetilor, a diferitelor categorii de sfinti, precum si a viilor si mortilor pe care i sa cerut sa-i pomeneasca. El asaza rand pe rand aceste particele in dreapta si in stanga
Sfantului Agnet, simbolizand astfel unirea Bisericii ceresti si pamantesti cu Stapinul ei in
memorialul Jertfei Sale.
Spre sfarsitul Liturghiei, aceste particele vor fi varsate in sfantul potir si imbibate cu
scump Sangele Domnului. Proscomidia constituie deci un memorial al Patimii si al Mortii lui
Hristos pe cruce. Sfantul Agnet asezat pe sfantul disc il reprezinta pe Hristos mort.
Proscomidia poate fi considerata astfel ca prima faza, pregatitoare, a Liturghiei euharistice
care va continua cu Intrarea mare.
b. Liturghia Cuvantului
Liturghia Cuvantului incepe cand preotul a terminat Proscomidia si a cadit biserica, in
semn de purificare a adunarii, pentru a simboliza rugaciunea tuturor, care se va inalta catre
Dumnezeu. Ni se prezinta acum insasi taina mantuirii noastre, nu doar prin intermediul
gesturilor simbolice, ci asa cum a fost anuntata oamenilor de catreApostoli si Evanghelisti.
Liturghia Cuvantului incepe printr-o binecuvantare sacerdotala, care este in acelasi
timp o aclamatie: Binecuvantata este imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si
purrea si in vecii vecilor. Amin. Apoi urmeaza ectenia mare pentru pacea lumii si pentru toate
nevoile Bisericii, urmata de trei serii de cantari intrerupte de ectenii mici. La origine, acest
ansamblu era cantat in timpul procesiunii clerului si poporului, care intra in biserica, unde
avea sa fie savarsita Liturghia. Acest preludiu are deci rolul de a permite adunarii sa
paraseasca lumea si preocuparile ei, in duh, pentru a patrunde in templu unde va fi
savarsita taina euharistica.
Cand slujeste si un diacon, el rosteste toate invocarile ecteniilor Sfintei Liturghii.
Adunarea raspunde: "Kirie eleison" si preotul incheie printr-o rugaciune in taina si o
doxologie trinitara rostita cu glas mare ("ecfonis").
Structura propriu-zisa a Liturghiei Cuvantului, formata din lecturi preluate din Noul
Testament si din Evanghelie, incadrate de cantari de psalmi, se inspira din cea a Sinagogii din
vremea Apostolilor; dar ceea ce anunta ea este indeplinirea fagaduintelor si implinirea in
Hristos si prin El. Intrarea Mica sau procesiunea Evangheliei care precede lecturile
simbolizeaza venirea in lume a lui Hristos, Care ne face cunoscut mesajul Evangheliei Sale si
ne cheama sa primim lumina dumnezeiasca a cunoasterii Sale.

16

Ecteniile care urmeaza dupa citirea Evangheliei si predica existau inca de la inceput,
sub forme diverse, in majoritatea liturghiilor crestine. Ele corespund unui element al
rugaciunii sinagogale si incheie Liturghia Cuvantului.
Trimiterea catehumenilor (si odinioara a penitentilor) este adesea omisa astazi, cel
putin in ritul grecesc, deoarece vechea institutie a catehumenatului a disparut. Insa acest ritual
ne aminteste ca la origine numai cei botezati, care urmau sa se impartaseasca, ramaneau in
biserica pentru Liturghia Euharistica propriu-zisa.
Pentru credinciosi, impartasirea este intr-adevar modul normal de a lua parte deplin
lajertfa euharistica; dar cei care nu puteau sa o primeasca, nu participau decat la Liturghia
Cuvantului.
c. Liturghia Euharistica
Cu Intrarea cea Mare, riturile simbolice reprezentand Taina Mantuirii se reiau chiar de
acolo de unde se oprisera la sfarsitul Proscomidiei. Preotul si eventual impreuna-slujitorii sai,
precum si diaconii, se indreapta spre poscomidiar, ridica cinstitele Daruri, care-L reprezinta pe
Hristos mort, si le poarta in procesiune in mijlocul bisericii, depunandu-le pe Sfanta Masa.
Acest ritual reprezinta inmormantarea lui Hristos, de la coborarea de pe Cruce pana la
asezarea Sa in mormant. Altarul este mormantul lui Hristos, care va deveni locul invierii.
In timpul transferului cinstitelor Daruri de la proscomidiar la Altar, corul canta "Imnul
heruvimic" care aminteste ca Liturghia noastra pamanteasca este taina, prezenta mistica a
Liturghiei ceresti si ca toti cei care iau parte la ea trebuie sa fie constienti de conditia lor de
membri ai imparatiei cerurilor: Noi, care pe heruvimi cu taina inchipuim si facatoarei de viata.
Treimi intreit-sfanta cantare aducem. Toata grija cea lumeasca sa o lepadam, ca pe imparatul
tuturor sa primim pe Cel inconjurat in chip nevazut de cetele ingeresti. Aliluia, aliluia, aliluia.
Asezand Darurile pe Sfanta Masa, preotul rosteste acest tropar, care explica
semnificatia riturilor savarsite in acest moment: Iosif cel cu bun chip de pe lemn luand
preacurat Trupul Tau cu giulgiu curat infasurandu-L si cu miresme (evocate de tamaie)
inmiresmandu-l, in mormant nou ingropandu-L, L-a pus.
Dupa ectenia si rugaciunea prinoaselor rasuna chemarea diaconului care ii invita pe
credinciosi la iubire reciproca si pe slujitori sa-si dea sarutarea pacii: Sa ne iubim unii pe altii
ca intr-un gand sa marturisim: Pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Treimea cea de o fiinta si
nedespartita. Acest moment ne aminteste, in pragul savarsirii jertfei euharistice, cuvantul
Domnului: "Daca iti vei aduce darul tau la altar si acolo iti vei aduce aminte ca fratele tau are
ceva impotriva ta, lasa darul tau acolo, inaintea altarului si mergi intai si impaca-te cu fratele
tau si apoi, venind, adu darul tau" (Matei 5, 23-24).
17

Ni se aduce astfel aminte, chiar inaintea rostirii Crezului, ca starea obligatorie pentru a
cunoaste adevarul revelat este iubirea reciproca. Asa cum scria marele teolog rus din secolul
al XlX-lea A. S. Homiakov, adevarul nu se descopera nici crestinului solitar, autonom, nici
societatii, nici geniului, ci iubirii reciproce, adica Bisericii Sfinte si sobornicesti.
Dupa Simbolul credintei incepe anaforaua (canonul euharistie), cu un dialog pe care-l
regasim partial identic in cea mai mare parte dintre vechile liturghii: "Sus sa avem inimile
[...], sa multumim Domnului".
Desi adresata in intregime Tatalui, aceasta mare rugaciune euharistica, ale carei
modele indepartate se gasesc in liturghia pascala si in agapele religioase din vechiul iudaism,
are o structura trinitara. Slujitorul da mai intai slava lui Dumnezeu pentru creatie si pentru
intreaga opera de mantuire a oamenilor. Trisaghionul Sfant, Sfant, Sfant, a carui cantare
intrerupe rugaciunea liturghisitorului, aminteste ca prin taina mantuirii, ingerii si oamenii,
odinioara despartiti de pacat sunt reuniti intr-o singura inima pentru a canta aceeasi Liturghie
in cer si pe pamant.
Dupa ce a dat slava Tatalui, liturghisitorul aminteste tot ceea ce a fost implinit pentru
oameni de catre Fiul lui Dumnezeu intrupat. El aminteste Cina cea de Taina si ridica glasul
pentru a canta cuvintele instituirii Euharistiei: "Luati, mancati, acesta este Trupul Meu [...].
Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu."
Totusi, in traditia ortodoxa aceste cuvinte nu sunt considerate formule de sfintire prin
care s-ar realiza prefacerea painii si a vinului in Trupul si Sangele lui Hristos; anaforaua
intreaga este "sfintitoare" si prefacerea sacramentala a cinstitelor Daruri este savarsita
de Duhul Sfant, Care este invocat pentru aceasta, dupa ce preotul formuleaza intreg continutul
memorialului euharistie astfel: "Aducandu-ne aminte, asadar, de aceasta porunca mantuitoare
(de a reactualiza Cina cea de Taina) si de toate cele ce s-au facut pentru noi: de cruce, de
groapa, de invierea cea de a treia zi, de suirea la ceruri, de sederea de-a dreapta si de cea de a
doua si slavita iarasi venire, ale Tale dintru ale Tale, Tie-Ti aducem de toate si pentru toate."
In acest moment liturghisitorul invoca trimiterea sau pogorarea Duhului Sfant pentru
prefacerea Darurilor: si Te chemam, Te rugam si cu umilinta la Tine cadem: trimite Duhul Tau
cel Sfant peste noi si peste aceste Daruri, ce sunt puse inainte. Si fa, adica, painea aceasta,
Cinstit Trupul Hristosului Tau. Iar ceea ce este in potirul acesta, Cinstit Sangele Hristosului
Tau. Prefacandu-le cu Duhul Tau cel Sfant.
In timp ce preotul rosteste aceste cuvinte, credinciosii prezenti stau cu capetele
plecate. Privirea inimii noastre, luminata de credinta in cuvantul lui Hristos, vede astfel Focul

18

ceresc al Duhului coborand pe Altar, asa cum odinioara un foc tainic cobora din cer si mistuia
ofrandele vechilor jertfe (cf. Judecatori 6, 21; 2 Cronici 7, 1).
Pe masa sfantului Altar nu se mai afla doar painea si vinul, simboluri ale Trupului lui
Hristos in stare de moarte, ci adevaratul Trup si adevaratul Sange ale lui Hristos inviat,
adica persoana Sa dumnezeiasca prezenta printre noi in natura Sa dumnezeiasca. Cu adevarat,
Hristos a inviat.
Rugaciunile de mijlocire, prin care se incheie anaforaua, sunt urmate de concluzia
acesteia, intarita prin Amin-ul final al adunarii, ce exprima credinta puternica a tuturor in ceea
ce tocmai s-a implinit.
Prezenta euharistica a lui Hristos Cel inviat nu isi are scopul in ea insasi, ci este in
mod esential destinata impartasirii. Adunarea se pregateste pentru aceasta in rugaciune, mai
ales prin rostirea Rugaciunii Domnesti (Tatal Nostru) in care cererea Painii celei de toate
zilele (sau spre fiinta) a fost pusa adesea de catre Parintii Bisericiiin legatura cu Euharistia.
Inaltand Sfintele Daruri, liturghisitorul zice cu glas tare:
"Sfintele sfintilor." Ceea ce nu inseamna ca Euharistia este rezervata unor crestini
desavarsiti in virtute, ci ca o pot primi cu vrednicie numai cei botezati, care se straduiesc sa
traiasca dupa Cuvantul Evangheliei si se apropie de Taina in duhul dragostei si al respectului
profund.
Apoi preotul reia gestul lui Hristos, frangand painea ca semn al darului pe care L-a
facut daruindu-Se pe Sine oamenilor. O particica din Sfantul Agnet este pusa in sfantul potir,
apoi se toarna apa calda (caldura - zeon); este Trupul lui Hristos Cel inviat unit cu Sangele
Sau si patruns de caldura Duhului Sfant, care se va imparti spre impartasire.
Dupa ce s-a impartasit (impreuna cu ceilalti clerici prezenti in altar), preotul imparte
credinciosilor Sfanta Euharistie, sub forma unei particele imbibate cu scump Sangele
Domnului. El face aceasta cu o lingurita, gestul sau amintind gestul serafimului care, in
timpul vedeniei lui Isaia (6, 6-7), a luat un carbune aprins de pe jertfelnic pentru a atinge cu el
buzele profetului si a-1 purifica. De altfel, preotul incheie ritul impartasirii spunand: Iata s-a
atins de buzele tale si va sterge toate pacatele tale, si faradelegile tale le va curati (Isaia 6, 67).
Odata incheiata impartasirea credinciosilor, corul canta:
"Am vazut Lumina cea adevarata, am primit Duhul cel ceresc; am aflat credinta cea
adevarata, nedespartitei Treimi inchinandu-ne, ca Aceasta ne-a mantuit pe noi."Admirabil
rezumat al tuturor binefacerilor pe care ni le aduce slujirea liturgica prin care se revarsa peste
noi Lumina invierii.
19

Preotul cadeste pentru ultima oara ceea ce ramane din Sfintele Daruri si le duce din
nou la proscomidiar, unde vor fi consumate de catre el sau de catre diacon la sfarsitul
Liturghiei. Apoi rosteste rugaciunile finale ale Liturghiei, binecuvinteaza poporul si
slobozeste adunarea euharistica.
Inainte de iesirea credinciosilor din biserica, el imparte antidoron-ul (anafura), adica
ceea ce a ramas din prescurile din care s-au scos in timpul Proscomidiei Sfantul Agnet si
particelele pentru pomenire. Aceasta paine binecuvantata, impartita tuturor, aminteste de
agapele din Biserica primara.
In multe parohii si manastiri, toti cei care au participat la Sfanta Liturghie se intalnesc
apoi pentru a servi, cu cumpatare, pranzul in comun, semn al bucuriei pascale, manifestanduse astfel continuitatea ce trebuie sa se stabileasca intre slujirea euharistica si viata cotidiana a
credinciosilor, a carei lege suprema este milostenia.

1.3. Importana Sfintei Liturghii

Biserica este viaa cea adevrat n comuniune cu izvorul vieii, Dumnezeu, pe care
omul a pierdut-o prin pcat i pe care Iisus Hristos ne-o druiete n Duhul Sfnt, este
prezena n aceast lume a mpriei lui Dumnezeu. Cultul divin, ansamblul slujbelor
Bisericii, reprezint intrarea noastr n aceast mprie, mprtirea concret n Duhul Sfnt
de viaa cea nou n Iisus Hristos, de dreptatea, pacea i bucuria n Duhul Sfnt ce
caracterizeaz mpria lui Dumnezeu (Romani 14, 17). Cultul divin este nsi viaa
Bisericii iar centrul cultului ortodox este Sfnta Liturghie, numit de Sfntul Dionisie
Areopagitul Taina Tainelor deoarece ea ncununeaz tot ceea ce s-a dat prin celelalte slujbe i
unete cel mai deplin pe fiecare credincios i pe toi n Dumnezeul cel Unul i infinit n iubire
desvrind comuniunea cu Dumnezeu28.
Sfnta i Dumnezeiasca Liturghie este alctuit dintr-o parte pregtitoare,
Proscomidia, svrit n tain de ctre preot n altar, i dou pri ale Liturghiei propriu-zise,
slujit de ctre clerici mpreun cu credincioii: Liturghia Cuvntului sau a catehumenilor i
Liturghia Euharistic sau a credincioilor. Liturghia Cuvntului i Liturghia Euharistic au o
structur paralel i sunt indisolubil legate. Fiul i Cuvntul lui Dumnezeu convoac,
vorbete, Se istorisete i, n cele din urm, Se ofer pe Sine ca hran 29. La Liturghia
Cuvntului, n timpul creia n centrul Sfintei Mese se afl Sfnta Evanghelie, Dumnezeu
Cuvntul ne vorbete i ni se mprtete prin cuvnt: citirile din Sfnta Scriptur, predica,
rugciunea i cntarea cci cel ce ascult cuvntul Meu i crede n cel ce m-a trimis pe Mine
28

Dionisie Areopagitul, Despre Ierarhia Bisericeasc, III,I, n Opere Complete, trad., introducere i note de Pr.
Prof. Univ. Dr. Dumitru Stniloae, Editura Paidea, Bucureti 1996, p. 78.
29
Paul Evdokimov, Rugciunea n Biserica de Rsrit, trad. de Carmen Bolocan, ed. Polirom, Iai, 1996, p. 155
20

are via venic (Ioan 5, 24) iar cuvintele Mele duh sunt i via (Ioan 6, 23). La Liturghia
Euharistic n centrul Sfintei Mese se afl Potirul euharistic descoperindu-ne sensul principal
al acesteia i anume prefacerea pinii i vinului n Trupul i Sngele Domnului prin pogorrea
Duhului Sfnt invocat n rugciunea preotului i a credincioilor i mprtirea cu acestea,
adic cu nsui Dumnezeu Cuvntul ntrupat, cci Cuvntul S-a fcut trup (Ioan 1, 14) i
dac nu vei mnca Trupul Fiului Omului i nu vei bea Sngele Lui, nu vei avea via n
voi (Ioan 6, 53).
La Sfnta Liturghie Iisus Hristos comunic viaa Sa dumnezeiasc i nfptuiete
legtura cu noi prin cuvnt i trup. Liturghia Cuvntului se mplinete n Liturghia
Euharistic, cele dou pri ale Sfintei Liturghii realiznd numai mpreun ntlnirea deplin
cu Iisus Hristos cel nviat i intrarea Bisericii n mpria lui Dumnezeu. Cuvntul i Taina
(lucrarea sacramental a Bisericii) sunt inseparabile, formnd mpreun un mediu unic i
unitar de comuniune ntre Dumnezeu i om, o prtie reciproc ntre viaa dumnezeiasc i
viaa omeneasc30. Prin cuvnt Dumnezeu vorbete omului, l nva tainele mntuirii i l
cheam la credin: credina este din auzire, iar auzirea prin cuvntul lui Hristos (Romani
10, 17). nsui Dumnezeu Cuvntul S-a ntrupat pentru a drui oamenilor cuvintele vieii
venice (Ioan 6, 23) i a le descoperi cile mntuirii. Dar auzirea i primirea cuvntului nu
este suficient pentru mntuirea noastr. Moartea i nvierea Mntuitorului devin moartea i
nvierea noastr nu doar pentru c noi aflm despre ele prin cuvnt, ci mai ales pentru c ele
se imprim dinamic n noi prin Sfintele Taine n general, mai ales prin Botez i Euharistie 31.
Taina, lucrarea sacramental a Bisericii prin care se mprtete harul dumnezeiesc i Hristos
nsui se unete cu cei ce cred, confirm i d putere cuvntului, transformndu-l dintr-un
mesaj despre Hristos ntr-o participare real la viaa Sa dumnezeiasc. Cuvntul nu este
purttor al harului egal cu Tainele. El pregtete i ntrete Tainele, iar Tainele dau cuvntului
eficien i putere, l fac vizibil sau lucrtor n viaa omului 32. Dei nu este egal cu Tainele,
cuvntul este i el purttor de har. Harul dumnezeiesc se mprtete att prin cuvnt ct i
prin Tain. Cuvntul cheam, trezete, deschide ua inimii prin credin, Tainele, ndeosebi
dumnezeiasc Euharistie, fac s intre Hristos n cmara noastr s cinm cu El 33. Cuvntul nu
premerge doar Tainei ci i nsoete svrirea acesteia. El constituie forma Tainei i i confer
eficacitate, explic sensul Tainei chiar n momentul svririi acesteia i situeaz Taina n
30

Pr. Prof. Univ. Dr. John Breck, Puterea cuvntului n Biserica dreptmritoare, Editura IBMBOR, Bucureti,
1999, p. 9
31
Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Stniloae, Doctrina luteran despre justificare i cteva reflecii ortodoxe, n
Ortodoxia , nr. 4/1983, p. 507
32
Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Stniloae, Fiina Tainelor n cele trei confesiuni , n Ortodoxia , nr. 1/1956, p. 33
33
Pr. Prof. Univ. Dr. Constantin Galeriu, Preoia ca slujire a cuvntului, n Ortodoxia , nr. 2/1979, p. 311.
21

sfera credinei invitnd la primirea ei cu credin34. De aceea jertfa euharistic este numit,
att n anforaua Sfntului Ioan Gur de Aur ct i a Sfntului Vasile cel Mare, slujb
cuvnttoare ( )35, adic o slujb purtat, informat de ctre cuvnt, limbaj,
cntec, rugciune36.
Pe de alt parte, Taina d putere cuvntului care i gsete expresia cea mai deplin n
context sacramental. Fie c este fcut prezent prin lecturile biblice sau predic, prin
mrturisirea de credin sau rugciune, prin psalmi sau imne liturgice, cuvntul este
comunicat, exprimat i primit n actul eclezial al slujirii i n primul rnd n Sfnta Liturghie.
n cadrul slujbelor Bisericii cuvntul i asum o valoare sacramental: ritualul tainic este
cadrul n care cuvntul se exprim n modul cel mai elocvent i cel mai puternic. Acest lucru
este adevrat numai pentru c n Tain Cuvntul lui Dumnezeu nsui este prezent ca Druitor
i Druit, El este i svritorul jertfei euharistice i Jertfa euharistic 37. Sfnta Liturghie,
Taina Tainelor, este paradigma unitii ntre cuvnt i Tain38. Liturghia catehumenilor are n
centru cuvntul, mprtirea cu Dumnezeu Cuvntul prin cuvnt. Liturghia credincioilor are
n centru Taina, mprtirea cu Cuvntul fcut trup. Cele dou pri ale Sfintei Liturghii sunt
indisolubil legate, Liturghia catehumenilor pregtind i mplinindu-se n Liturghia
credincioilor. Unitatea ntre cuvnt i Tain este fundamental i revelat n Iisus Hristos
Care este, n acelai timp, Cuvnt i Tain: Fiul lui Dumnezeu ntrupndu-Se ni S-a
descoperit nou ca Cuvntul personal al lui Dumnezeu i Taina plenar a mntuirii 39. El nu
ne-a vorbit doar ci ne-a i druit Trupul Su spre hran. Trupul Mntuitorului este purttor de
energie dumnezeiasc mai mult dect cuvntul Su. Necesitatea de a comunica prin Taine
energia din nsui Trupul Su de via fctor este impus de faptul c avem i noi un trup.
Numai Trupul transfigurat al Domnului prin energia dumnezeiasc poate s transfigureze i
trupul nostru din muritor n nemuritor 40. Dar Taina singur nu realizeaz ntlnirea deplin cu
Iisus Hristos ci numai mpreun cu cuvntul lui Dumnezeu. Prin ascultarea i mplinirea
cuvntului ne pregtim mereu pentru primirea Tainei i nelegem tot mai mult coninutul ei
inepuizabil, iar prin Taina Euharistiei primim, n mod sacramental, tainic, nsi realitile
dumnezeieti semnificate, anunate i descoperite prin cuvnt. n acelai timp, cuvntul lui
34

Rene Bornert, Parole et Sacrement en perspective lutherienne et catholique, n Irenikon , nr. 1/1972, p. 49.
Expresie tradus n ultimele ediii ale Liturghierului cu jertf duhovniceasc
36
Pr. Prof. Univ. Dr. Boris Bobrinskoy, mprtirea Sfntului Duh, trad. de Mriuca i Adrian Alexandrescu,
EIBMBOR, Bucureti, 1999, p.469; Nicolae Cabasila, Tlcuirea Dumnezeietii Liturghii, LI, trad., studiu
introductiv i note de Pr. Prof. Dr. Ene Branite n Scrieri, Bucureti, 1989, p. 110.
37
Pr. Prof. Univ. Dr. John Breck, op. cit., p. 17
38
Pr. Lect. Univ. Dr. Nicolae Dura, Propovduirea cuvntului i Sfintele Taine. Valoarea lor n lucrarea de
mntuire, EIBMBOR, Bucureti, 1998, p. 230.
39
Rene Bornert, op. cit., p. 45.
40
Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Stniloae, Fiina Tainelor ... , p. 6
35

22

Dumnezeu ctre noi, ca chemare la comuniune, nate cuvntul nostru ctre El, rugciunea de
laud, mulumire i cerere, care ne unete duhovnicete cu Iisus Hristos i cu ntreaga Sfnt
Treime41.
Liturghia Cuvntului premerge i se mplinete n Liturghia Euharistic pentru c
cuvntul pregtete primirea Tainei. Dac n-am dobndit simuri noi, dac sufletul i trupul
nostru nu s-au sfinit prin Taina Pocinei, a Botezului i dac n-a premers curirea i hrnirea
prin Cuvnt suntei curai pentru cuvntul pe care vi l-am spus (In. 15,3) i nu numai cu
pine va tri omul ci cu tot cuvntul care iese din gura lui Dumnezeu (Mt. 4,4), Biserica nu d
pe Cuvntul i Adevrul ntrupat ca pine i vin sfinit 42. Drumul lui Luca i Cleopa spre
Emaus dup nvierea Mntuitorului (Luca 24, 13-32), este paradigma Sfintei Liturghii i a
unitii ntre cuvnt i Tain. Iisus se altur celor doi ucenici i mai nti le tlcuiete toate
Scripturile cele despre El (v. 27). Dei nu l recunosc, ucenicii primesc harul dumnezeiesc
prin cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos pentru c, aa cum mrturisesc mai trziu,
simeau c ardea inima n ei cnd le vorbea pe cale i le tlcuia Scripturile (v. 32). Este
tocmai Liturghia Cuvntului care i gsete mplinirea n Liturghia Euharistic, adic n Cina
de la Emaus cnd Iisus Hristos actualizeaz Cina cea de Tain repetnd cele patru acte
principale svrite atunci i anume: a luat pinea, a binecuvntat, a frnt i le-a dat
(v. 30). Taina Euharistiei pecetluiete cuvntul mprtit pe cale, prin primirea Tainei ochii
ucenicilor deschizndu-se. Ei l recunosc astfel pe Iisus Hristos care se face nevzut dar
rmne prezent n ei prin cuminecare (v. 31). ntlnirea lui Iisus Hristos nviat cu Luca i
Cleopa ne nva c cuvntul, atta timp ct nu se mplinete, nu culmineaz n mprtirea
euharistic, dei este purttor de har, rmne exterior fiinei profunde a omului 43. La fiecare
Sfnt Liturghie suntem chemai s refacem duhovnicete drumul ucenicilor spre Emaus i s
primim viaa dumnezeiasc prin cuvnt i Tain.
Sfnta Liturghie este o catehez desvrit pentru c cuvntul mprtit att n
Liturghia Cuvntului ct i n Liturghia Euharistic, se mplinete n Tain. Prin Tain noi
devenim prtai Aceluia care vine i rmne n noi n cuvnt. n Tain Iisus Hristos Cuvntul
devine viaa noastr44. Primirea cuvintelor vieii venice este pecetluit aadar de unirea cu
Dumnezeu Cuvntul fcut trup. Liturghia Cuvntului are un caracter preponderent catehetic.
41

Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Ic, Modurile prezenei personale a lui Iisus Hristos i ale comuniunii cu El n Sfnta
Liturghie i Spiritualitatea ortodox, n Persoan i comuniune. Prinos de cinstire Printelui Profesor
Academician Dumitru Stniloae la mplinirea vrstei de 90 de ani, Sibiu, 1993, p. 352.
42
Arhim. Vasilios, Intrarea n mprie. Elemente de trire liturgic a tainei unitii n Biserica Ortodox, trad.
de Pr. Prof. Dr. Ioan Ic, Editura Deisis, Sibiu, 1996, p. 34.
43
Pr. Prof. Univ. Dr. Boris Bobrinskoy, op. cit., p.471.
44
Alexander Schmemann, Euharistia. Taina mpriei, trad. de Pr. Boris Rduleanu, Editura Anastasia,
Bucureti, 1993, p. 74.
23

n aceast parte a Liturghiei cuvntul rsun n Biseric n special prin lecturile biblice i
predic. Dar cuvntul rsun n continuare i n timpul Liturghiei Euharistice, mplinind i o
funcie catehetic, prin rostirea simbolului de credin, prin anaforaua liturgic, prin celelalte
rugciuni, ecfonise i imne liturgice. Epicleza reprezint momentul culminant n care cuvntul
se unete cu Taina: Acum se svrete Taina. Acum se unete adnc Cuvntul cu Taina.
Pn acum a lucrat Cuvntul: Cuvnt este Evanghelia, cuvnt dumnezeiesc. Cuvnt este
predica, kerigma, cuvnt n numele lui Dumnezeu-Cuvntul. Cuvnt este rugciunea. Cuvnt
este Epicleza nsi, este Cuvntul care cheam Duhul Sfnt. Dar Taina, Sacramentul prin care
Duhul Sfnt preface Darurile n Trupul i Sngele lui Iisus Hristos, aceasta este mai mult
dect cuvntul, este act. Taina este plinirea Cuvntului, este pliroma cuvntului n iconomia
mntuirii noastre. i Cuvntul s-a fcut trup ... prin Duhul Sfnt. Aceasta este Taina:
plintatea sfinirii i momentul suprem al dumnezeietii Liturghii. Voia lui Dumnezeu
aceasta este: sfinirea voastr (I Tesaloniceni 4, 3) 45. n Sfnta Liturghie Cuvntul se unete
cu Taina spre sfinirea noastr46.
Sfntul Nicolae Cabasila, n tlcuirea pe care o face Sfintei Liturghii 47, arat c
svrirea acesteia are ca obiect prefacerea darurilor de pine i vin n Trupul i Sngele
Domnului iar ca scop sfinirea credincioilor. Sfinirea se mplinete prin mprtirea cu
Sfintele Taine, raiunea de a fi a ntregii slujbe care este o nlare continu spre acest moment
suprem. Rugciunile, cntrile, citirile din Sfnta Scriptur, toate rnduielile Liturghiei, sunt
mijloace care ne pregtesc pentru sfinirea prin mprtire avnd ns i ele putere de a ne
sfini prin ntlnirea cu Dumnezeu pe care o mijlocesc i prin aspectul lor catehetic: ne ntorc
gndul ctre Dumnezeu, ne nva buntatea i iubirea Lui de oameni dar i dreptatea i
judecata Lui sdind n sufletele noastre iubirea i frica de Dumnezeu i fcndu-ne mai zeloi
ntru pzirea poruncilor Sale.
Cateheza se mplinete n Euharistie lund n cea de a doua parte a Liturghiei forma de
mulumire i culminnd n mprtirea cu Trupul i Sngele Domnului prin care ne sfinim.
De aceea, pe bun dreptate, se poate spune c Sfnta Liturghie este o structur cateheticeuharistic i sfinitoare48. Liturghia n ansamblul ei este catehez i mulumire, n ea suntem
educai spre mntuire i sfinii de Duhul Sfnt ntr-o atmosfer de mulumire, n prima ei
parte, Liturghia catehumenilor, predominnd aspectul catehetic iar n cea de a doua, Liturghia
credincioilor, cel euharistic, mulumitor. Sfnta i Dumnezeiasca Liturghie este o catehez
45

Pr. Prof. Univ. Dr. Constantin Galeriu, Mrturisirea ... , p. 38

Nicolae Cabasila, Tlcuirea Dumnezeietii Liturghii, I, trad. cit., p. 27.
47
Ibidem, I, p. 27-28.
48
Pr. Prof. Univ. Dr. Constantin Galeriu, Mrturisirea ... , p. 34
46

24

desvrit, tipul oricrei cateheze care nu trebuie doar s transmit o credin exact ci s
introduc ntr-o credin vie punndu-ne ntr-o relaie direct, de comuniune, cu Dumnezeu i
cu ceilali membri ai Bisericii. Prin caracterul ei comunitar Sfnta Liturghie face s fie trit
intens taina comuniunii ecleziale i, prin aceasta, cea a mpriei lui Dumnezeu pe care o
anun i o anticipeaz. Analiza Liturghiei ne descoper cum aceasta cu o art desvrit
iniiaz treptat, trezete atenia, stimuleaz toate capacitile minii omeneti si o face s se
cutremure n faa Tainelor49. Dar Sfnta Liturghie, ca de altfel ntreg cultul ortodox nu se
adreseaz numai minii. Toate simurile trupeti sunt antrenate: vzului i se adreseaz icoanele
i gesturile liturgice, auzului cntarea, rugciunile i predica, mirosului tmia, pipitului
toate lucrurile sfinte din locaul bisericii care sunt atinse cu evlavie, gustului nsui Trupul i
Sngele lui Iisus Hristos: Gustai i vedei c bun este Domnul ... (Ps. 33,8). ntreaga fiin
a omului, mintea, inima i trupul, este atras n slvirea lui Dumnezeu, Liturghia conducndune la ntlnirea cu Dumnezeu i cunoaterea Lui.
Structura euharistic a slujbei eseniale prin care Biserica se mplinete scoate n
eviden importana mulumirii i ne nva s fim mulumitori (Col. 3,15; Evr. 12,18). n
Sfnta i Dumnezeiasca Liturghie cateheza se mplinete n mulumire pentru c mulumirea
este dovada cunoaterii lui Dumnezeu, a cunoaterii Lui existeniale care nseamn ntlnire,
comuniune i unitate cu El. Mulumirea este singurul rspuns deplin i real al omului la
darurile lui Dumnezeu: creaia, rscumprarea i mpria 50. n faa a tot ceea ce Dumnezeu a
fcut pentru noi, a darurilor pe care le revars peste noi i, mai ales, a jertfei mntuitoare a
Fiului lui Dumnezeu prin care ne-a deschis porile raiului, nu putem fi dect mulumitori.
ntr-adevr suntem datori s mulumim, remarc Sfntul Chiril al Ierusalimului, pentru c
ne-a chemat la un har att de mare dei eram nevrednici, pentru c s-a mpcat cu noi dei i
eram vrjmai (Romani 5, 10), pentru c am fost nvrednicii de nfierea Duhului (Romani 8,
15)51. Sfntul Apostol Pavel arat c omul restaurat n Iisus Hristos, omul cel nou care se
nnoiete, spre deplin cunotin, dup chipul Celui ce l-a zidit (Coloseni 3, 15), este
mulumitor (Coloseni 3, 15). Faptul de a fi mulumitor este plintatea cunoaterii lui
Dumnezeu cci cel ce L-a cunoscut pe Dumnezeu nu poate fi dect mulumitor. Mulumirea
fa de Dumnezeu, care izvorte din cunoaterea Lui, este trirea raiului, este starea celor
care au fost fcui prtai mpriei lui Dumnezeu. Prin mulumirea fa de Dumnezeu se
restabilete i cunoaterea integral a lumii, recunoaterea acesteia ca lume a lui Dumnezeu,
49

Paul Evdokimov, op. cit, p.158.

Pr. Prof. Univ. Dr. Alexander Schmemann, Pentru viaa lumii. Sacramentele i Ortodoxia, trad. de Pr. Prof.
Univ. Dr. Aurel Jivi, Editura IBMBOR, Bucureti, 2001, p. 42.
51
Sfntul Chiril al Ierusalimului, Cateheza V mistagogic, 4, n Cateheze, trad. de Pr. Dumitru Fecioru,
EIBMBOR, Bucureti, 2003, p. 360.
50

25

ca darul iubirii Lui, ca chemarea de a cunoate n toate pe Dumnezeu, de a fi n comuniune cu

El prin toate52. Mulumirea fiind mplinirea cunoaterii este i mplinirea libertii celei
adevrate pe care ne-o d cunoaterea adevrului: i vei cunoate adevrul, iar adevrul v
va face liberi (Ioan 8, 32). Cel care L-a cunoscut pe Dumnezeu acela i mulumete, iar cel
care i mulumete lui Dumnezeu este liber. Mulumirea este starea omului desvrit care s-a
mbrcat ntru dragoste i n inima cruia stpnete pacea lui Iisus Hristos (Coloseni 3, 1415). De aceea Sfntul Pavel ne ndeamn ca orice ai face, cu cuvntul sau cu lucrul, toate s
le facei n numele Domnului Iisus i prin El s mulumii lui Dumnezeu-Tatl (Coloseni 3,
17). Dac toate cele fcute cu cuvntul sau cu lucrul trebuie s le facem n numele Domnului
Iisus Hristos i prin El s mulumim Tatlui (Coloseni 3, 17), cu att mai mult Sfnta
Liturghie, care este Taina Tainelor, centrul vieii Bisericii i al vieii cretinului, este svrit
n numele Domnului Iisus i este o mulumire adus Tatlui. De aceea Sfnta Liturghie este
numit i Euharistie, termen care n limba greac nseamn mulumire. Aceast mulumire se
mplinete mai ales n ce de a doua parte a Liturghiei, numit pentru aceasta Liturghia
euharistic sau a credincioilor, lund forma concret a anaforalei (marea rugciune prin care
mulumim Tatlui pentru creaie i mntuirea mplinit de Fiul i i cerem s trimit Duhul
Sfnt pentru a preface Cinstitele Daruri n Trupul i Sngele Domnului) i a mprtirii cu
Sfintele Taine. De aceea prin Dumnezeiasca Euharistie, n sens strict, se nelege Taina
prefacerii pinii i vinului n Trupul i Sngele Domnului i mprtirea cu acestea. Prin
mulumire se mplinete sensul Sfintei Liturghii ca nlare a Bisericii spre Prestolul (altarul)
ceresc, ca Taina mpriei lui Dumnezeu. Spre aceast nlare este ndreptat i duce
ntreaga Liturghie53. ndemnul preotului, a protosului S mulumim Domnului! rostit n
ncheierea dialogului preanaforal este invitaia fcut ntregii adunri de a intra n inima
Liturghiei, unindu-ne cu toii n mulumire prin rostirea anaforalei i prin mprtirea cu
Trupul i Sngele Domnului, este chemarea de a ne arta calitatea de membri ai Trupului lui
Iisus Hristos, Biserica, renscui prin har i mbrcai n omul cel nou, ajuni la adevrata
cunoatere i libertate n Iisus Hristos i n Duhul Sfnt.
Rugciunea i cateheza sunt dou aspecte complementare ale actului liturgic n general
i ale Sfintei Liturghii n special. Activitatea catehetic a Bisericii, neleas ca nvtur spre
viaa venic ce presupune transformarea omului pn la starea brbatului desvrit, la
msura vrstei deplintii lui Hristos (Efeseni 4, 13), este strns legat de cult i se
52
53

Alexander Schmemann, Euharistia, p. 181

Ibidem, p. 205
26

mplinete n acesta. Orice educaie religioas cretin trebuie s fie o educaie ce pleac de
la rugciune, prin rugciune la rugciune 54. Rugciunea este culmea tuturor strduinelor
ascetice, este centrul de la care toate celelalte faceri i trag puterea i ntrirea 55. Prin
rugciune omul intr n legtur personal cu Dumnezeu, aflat n el prin harul Su, se pred
lucrrii mntuitoare a harului i se face de bun voie i ntru cunotin mpreun-lucrtor cu
acesta la mntuirea i ndumnezeirea sa n Iisus Hristos prin Duhul Sfnt. Prin rugciune
rspundem chemrii lui Iisus Hristos, l implorm, l ludm i i mulumim pentru toate
simindu-L prezent n noi ca pe Tu care ne cheam i agriete i nu ca pe un El de care ne
vorbete preotul56. Numai n stare de rugciune, de deschidere spre Dumnezeu, omul poate
primi n suflet cuvintele vieii acesteia (Fapte 5,19). Cuvintele lui Iisus Hristos sunt cuvinte
de Sus, aparin de sfera altor dimensiuni i de aceea pot fi nelese i nsuite numai pe calea
unei rugciuni ndelungate i cu plngere mult57. Altfel ele vor rmne pentru totdeauna
nenelese omului orict ar fi el de instruit chiar i teologic. Rugciunea, cultul Bisericii, are
ntotdeauna un sens catehetic. Rugciunile se adreseaz minii i sunt elaborate teologicdogmatic i soteriologic n aa fel nct efectul lor s fie iluminarea sufletului cu nelepciunea
divin i ptrundere ca idei care se ntipresc n gndirea credincioilor nct prezena divin
s fie cu adevrat o prezen haric, lucrtoare n suflet unde se pregtete i se consolideaz,
n mod experimental ceea ce Biserica numete att de frumos gndirea credincioas 58.
Rugciunea Bisericii nu poart doar doctrina cretin ci o pune n lucru prin asceza care o
nsoete i prin Tainele care o actualizeaz.
n Sfnta Liturghie cateheza i rugciunea se mpletesc desvrit avnd ca punct
culminant mprtirea cu nsui Adevrul ntrupat. Toate actele i rugciunile Liturghiei
urmresc s ne descopere taina mntuirii i s ne ajute s-l cunoatem n Duhul Sfnt i n
comuniune pe Dumnezeul cel adevrat i pe Iisus Hristos (In. 17,3) spre viaa venic. Cu
toate c ntreaga Sfnt Liturghie are un profund sens catehetic, n prima ei parte, Liturghia
catehumenilor sau a Cuvntului, aspectul catehetic este n prim plan, n primul rnd prin
citirile din Apostol i Evanghelie i explicarea lor n predic. Dar fragmentele citite din Sfnta
Scriptur nu sunt propuse doar ca simple teme de meditaie ci reprezint ntlnirea direct, n
rugciune, cu Cuvntul lui Dumnezeu. Citirea recitativ a Evangheliei i Apostolului ca i
54

Diac. Prof. Univ. Dr. N. Balca, Importana catehetic a Sfintei Liturghii, n Biserica Ortodox Romn , nr. 12/1958, p. 207
55
Arhimandritul Sofronie, Despre temeiurile nevoinei ortodoxe, trad. de Ierom. Rafail, Alba Iulia, 1994, p. 28
56
Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Stniloaie, Spiritualitate i comuniune n Liturghia ortodox, Editura Mitropoliei
Olteniei, Craiova, 1986, p. 92.
57
Arhimandritul Sofronie, Despre rugciune, trad. de Pr. Prof. Teoctist Caia, Mnstirea Lainici, 1998, p. 84.
58
Pr. Prof. Univ. Dr. Nicolae Constantin Buzescu, Liturghia-centrul cultului ortodox, n Ortodoxia , nr. 1/1981,
p. 45.
27

plasarea acestora n contextul cntrii Aliluia i a trisaghionului ne arat modul n care

Cuvntul lui Dumnezeu ajunge n Biseric venind nu pur i simplu din trecut ca o carte i un
canon fixat ci mai ales din realitatea eshatologic a mpriei lui Dumnezeu 59. nainte de
fiecare citire ntistttorul slujbei druiete adunrii pacea lui Iisus Hristos rostind: Pace
tuturor!. Aceasta este o rugciune ca pacea lui Iisus Hristos s se slluiasc n sufletele
celor prezeni pentru ca acestea s devin ogor roditor pentru smna cuvntului (Matei 13,
23). nainte de citirea Evangheliei protosul rostete o rugciune care este o adevrat epiclez
scripturistic n care cerem prefacerea tainic a Scripturii n Cuvntul lui Dumnezeu care se
d ca hran60, iar credincioii, att nainte ct i dup citirea Evangheliei, salut cu bucurie
prezena lui Iisus Hristos, care vine s ne nvee i s ni se mprteasc prin cuvintele Sale,
exclamnd Slav ie Doamne, slav ie!.
Aspectul catehetic al Liturghiei catehumenilor nu se reduce la citirea i explicarea
Scripturii, rugciunile, ecfonisele, imnele, gesturile avnd o bogat ncrctur catehetic.
nc de la nceput, Binecuvntarea mare este o slvire, o ludare a mpriei Sfintei Treimi
care ne nva c scopul Sfintei Liturghii este intrarea n aceast mprie, c mpria este
venic, este extinderea iubirii Sfintei Treimi la noi i ni s-a deschis prin crucea Fiului lui
Dumnezeu. Ectenia mare, rugciunea atotcuprinztoare a Bisericii care mbrieaz ntreaga
lume, precum i ecteniile mici, care sunt o prescurtarea a acesteia, ne nva s ne rugm
contientizndu-ne asupra importanei rugciunii noastre. Ecfonisele acestor ectenii ne nva
c lui Dumnezeu n Treime i se cuvine toat slava, cinstea i nchinciunea deoarece a Lui
este stpnirea i ( ... ) mpria i puterea i slava. Slvindu-l, cinstindu-l, nchinndu-ne
lui Dumnezeu nu facem dect s-i dm ceea ce I se cuvine. Dar faptul c a lui este stpnirea
i puterea i slava trebuie s ne umple de ndejde pentru c bun i iubitor de oameni este
Dumnezeul nostru. Antifoanele ne pregtesc pentru intrarea n mpria lui Dumnezeu
nvndu-ne starea n care trebuie s participm la Sfnta Liturghie (Antifonul I), cine este
Iisus Hristos Cel care ne-a deschis calea spre mprie i ne d puterea de a intra n ea
(Antifonul al II-lea Unule Nscut) i condiiile intrrii n mpria lui Dumnezeu
(Antifonul al III-lea Fericirile). Antifonul al II-lea, imnul Unule Nscut, una dintre cele
mai pline de nvtur alctuiri care se spun la o slujb dumnezeiasc 61, este o adevrat
mrturisire de credin n form de rugciune care exprim nvtura hristologic a Bisericii
definit la primele cinci sinoade ecumenice. Sintez a predicii de pe munte, Antifonul al IIIlea Fericirile reprezint n acelai timp o nvtur i o rugciune pentru a le putea pune n
59

Ioannis Zizioulas, Fiina eclesial, trad. de Aurel Nae, Editura Bizantin, Bucureti, 1996, p. 217, n. 70.
Paul Evdokimov, op. cit., p. 174
61
Printele Arhimandrit Teofil Prian , Lumini de gnd, Editura Antim, Cluj, 1997, p. 198.
60

28

practic. Cntndu-le mereu la slujb ne este mai uor s le reinem i s le avem tot timpul n
minte pentru a ne strdui s le mplinim. Ritualul Intrrii mici care const n purtarea
Evangheliei de ctre diacon sau preot prin mijlocul credincioilor, intrarea prin uile
mprteti (simbol al uilor cerului) i aezarea ei pe Sfnta Mas (simbol al mpriei lui
Dumnezeu) exprim ntreaga lucrare mntuitoare a Fiului lui Dumnezeu Care S-a ntrupat i a
venit n lume ca s lumineze pe tot omul care vine n lume(Ioan 1, 9), a trecut prin mijlocul
oamenilor pentru a Se face cunoscut i pentru a-L face cunoscut pe Tatl (Dac M-ai fi
cunoscut pe Mine i pe Tatl Meu L-ai fi cunoscut Ioan 14, 7) i a-i conduce astfel n
mprie62. Ridicarea Evangheliei i exclamaia nelepciune, drepi! este o mrturisire a
prezenei lui Iisus Hristos i o atenionare asupra felului n care trebuie s-L ntmpinm: cu
sufletul deschis spre primirea nelepciunii supreme i cu trupul drept, n stare de veghe.
Cntarea Venii s ne nchinm i s cdem la Hristos ... este un ndemn adresat tuturor de a
se nchina i cdea duhovnicete la Iisus Hristos, Cel prin care dobndim mntuirea.
Trisaghionul, cntat nainte de citirile scripturistice, exprim uimirea sufletului n faa
sfineniei lui Dumnezeu pe care slujirea divin ne-o descoper fr s ne-o explice. Dup
momentul central al Liturghiei catehumenilor reprezentat de citirile din Apostol i Evanghelie
i predic, ectenia ntreit, rugciunea Bisericii pentru nevoile particulare ale omului, ne
nva valoarea unic i irepetabil a fiecrei persoane i necesitatea de a ne ruga pentru ea.
Ectenia morilor, ca o prelungire a ecteniei ntreite, este o cerere struitoare ca mila lui
Dumnezeu s se reverse i asupra celor adormii, nvndu-ne responsabilitatea noastr fa
de acetia. Ectenia catehumenilor, care ncheie Liturghia catehumenilor, este expresia
caracterului misionar al Bisericii nvndu-ne c chemarea de baz a Bisericii este de a se
ndrepta spre lume cu scopul de a o ntoarce spre Mntuitorul nostru Iisus Hristos.
Dac Liturghia catehumenilor are un sens predominant catehetic, Liturghia
credincioilor (euharistic) este o actualizare a Cinei celei de Tain avnd n centru prefacerea
pinii i vinului n Trupul i Sngele Domnului i mprtirea cu acestea. Dar catehizarea nu
nceteaz. Principalele momente cu semnificaie catehetic sunt rostirea Crezului i a
anaforalei liturgice. Crezul niceo-constantinopolitan, sinteza dogmelor credinei noastre, este
rostit n contextul Sfintei Liturghii att ca o mrturisire de credin ct i ca o proclamare a
credinei, prilej pentru toi de a nva dreapta credin. Anaforaua este rugciunea central a
slujbei prin care se aduce Sfnta Jertf mplinindu-se obiectul Sfintei Liturghii i anume
prefacerea darurilor n dumnezeiescul Trup i Snge n scopul sfinirii credincioilor 63. n
62

Viu este Dumnezeu. Catehism pentru familie, trad. de Aurel Broteanu i Printele Galeriu, Editura Harisma,
Bucureti, 1992, p. 363.
63
Nicolae Cabasila, Tlcuirea Dumnezeietii Liturghii, I, trad. cit., p. 27.
29

anafora rugciunea ia forma mulumirii adus de ctre Biseric lui Dumnezeu pentru toate
binefacerile Sale, mulumire care izvorte din contemplarea tainei lui Dumnezeu i a
iconomiei Sale mntuitoare. n vechime anaforaua era rostit cu voce tare, n auzul tuturor,
fapt care face ca textul ei s aib un pronunat caracter catehetic, fiind o adevrat mrturisire
de credin ortodox exprimat sub form de mulumire. Prin citirea ei cu voce tare la fiecare
Liturghie se susinea cunotina tuturor credincioilor n cele ale credinei. Ei se rugau
nvnd dreapta credin, nvnd s fie mulumitori fa de Dumnezeu. ncepnd cu cele
mai vechi anaforale cunoscute se poate stabili un paralelism riguros ntre acestea i
simbolurile de credin rostite la Botez64. Acest paralelism este valabil i n ceea ce privete
anaforalele Sfinilor Ioan Gur de Aur i Vasile cel Mare pe de o parte i crezul niceoconstantinopolitan pe de alt parte. Introducerea rostirii Simbolului de credin n Liturghie i
generalizarea practicii rostirii anaforalei n tain a fcut ca funcia pedagogic explicit a
anaforalei s fie transferat n mod spontan asupra simbolului de credin65.
ns funcia catehetic a Liturghiei credincioilor nu se reduce la simbolul de credin
i la anafora, toate celelalte rugciuni i ritualuri avnd i un sens catehetic. Intrarea mare,
care cuprinde o serie de ritualuri de pregtire duhovniceasc a slujitorilor i credincioilor i
de pregtire material a altarului i a darurilor pentru aducerea sfintei jertfe, este actul
jertfelnic al Bisericii de a-I oferi lui Dumnezeu ofranda vieii noastre i, n acelai timp,
participare la jertfa lui Iisus Hristos. Imnul heruvimic ne pregtete pentru ntreaga Sfnt
Liturghie a credincioilor atrgndu-ne atenia asupra privilegiului nfricotor de a participa
la aceasta alturi de puterile ngereti i nchipuind tainic pe heruvimi. Scopul acestei
participri este primirea lui Iisus Hristos, mpratul tuturor, prin mprtire, pentru a ne face
vrednici de aceasta fiind nevoie s lepdm toat grija lumeasc. Rugciunile pentru
credincioi i rugciunea din timpul Heruvicului ne nva c la Sfnta Liturghie slujesc att
clericii ct i credincioii, fiecare n rndul treptei sale, dar adevratul svritor al slujbei este
Iisus Hristos. Preotul, ca cel mbrcat cu harul preoiei, are o rspundere personal
deosebit pentru plintatea vieii bisericeti i, de aceea, trebuie s caute s se ridice la
nlimea slujirii sale pentru c numai hirotonia nu l face n mod automat un slujitor vrednic.
Prin pomenirea diferitelor categorii de credincioi, n timpul procesiunii cu Cinstitele Daruri,
dobndim contiina sobornicitii Bisericii, rugndu-ne ca toi s primeasc darul vieii
venice. Ectenia cererilor, dup ce ndeamn poporul din biseric s se asocieze rugciunii
punerii nainte a darurilor rostit de ctre protos n altar, continu cu cererile pentru popor
A. Hamman, Du symbole de la foi l'anaphore eucharistique, n Kyriakon. Festschrift Johannes Quasten,
vol. II, Munster, 1970, p. 842.
65
J. Jungman, Missarum Sollemnia, vol. 2, Paris, 1952, p. 233-246.
64

30

nvndu-ne s lepdm pcatul i s cutm mai nti pocina pentru ca s putem da un

rspuns bun la nfricotoarea judecat. ndemnul diaconului S ne iubim unii pe alii ca ntrun gnd s mrturisim! i rspunsul Pe Tatl, pe Fiul i pe Sfntul Duh, Treimea cea de o
fiin i nedesprit scoate n eviden faptul c iubirea dintre noi este premiza mrturisirii
credinei n Sfnta Treime i, chiar mai mult, nsi aceast iubire este o mrturisire de
credin n Sfnta Treime, structura supremei iubiri. Ritualurile de pregtire pentru
mprtanie care urmeaz dup anafora continu catehizarea. Ectenia Pe toi sfinii
pomenindu-i ... ne pune n fa exemplul sfinilor i ne nva c toate cererile noastre
trebuie s se concentreze n a cere mprtirea Sfntului Duh care nseamn participare real
la viaa dumnezeiasc66 ca rod al cuminecrii cu Trupul i Sngele Domnului i este condiia
unirii noastre n Trupul lui Iisus Hristos, Biserica. Rugciunea domneasc, Tatl nostru, este
un moment culminant al pregtirii pentru mprtire i al ntregii Sfinte Liturghii n care
nvm, rugndu-ne, c suntem fii ai Tatlui ceresc i, ca urmare, frai ntre noi, c trebiue s
facem voia lui Dumnezeu legea viaii noastre, c iertarea pcatelor noastre de care avem atta
nevoie depinde de iertarea pe care noi o dm celor care ne greesc i c hrana cea adevrat,
pinea spre fiin, este Sfnta mprtanie. Exclamaia Sfintele sfinilor! ne atrage atenia
c cele sfinte, aic Trupul i Sngele Domnului, se cuvin numai sfinilor. Rspunsul: Unul
Sfnt, Unul Domn Iisus Hristos ... arat c numai Iisus Hristos este sfnt i izvor al
sfineniei iar noi ndrznim s ne apropiem de acestea numai n virtutea poruncii lui Iisus
Hristos i contieni de nevrednicia noastr.
mprtirea clericilor i credincioilor este mplinirea i raiunea de a fi a ntregii
Liturghii. Cntrile i rugciunile ne contientizeaz asupra importanei acesteia. Trupul lui
Hristos primii i din izvorul cel fr de moarte gustai cntm n timpul mprtaniei iar
cntarea de dup aceasta, preluat din slujba Cincizecimii, ne arat roadele cuminecrii: Am
vzut lumina cea adevrat, am primit Duhul cel ceresc, am aflat credina cea adevrat,
nedespritei Sfintei Treimi nchinndu-ne ... . Ectenia ne nva c marelui dar al Trupului i
Sngelui Domnului trebuie s-i rspundem cu mulumire.
Rugciunile finale ale Sfintei Liturghii ne ndeamn i ne nva s ieim cu pace
din biseric ducnd pacea i darul lui Dumnezeu primite la Liturghie acas i oriunde ne
aflm. S continum, cu alte cuvinte, Liturghia printr-o Liturghie dup Liturghie slujind lui
Dumnezeu i semenilor cu dragoste i druire nempuinate67.

66
67

Pr. Prof. Univ. Dr. Boris Bobrinskoy, op. cit., p. 284

Episcop Serafim Joant, Sfnta Liturghie, n Credina Ortodox i viaa cretin, Sibiu, 1992, p. 298
31

1.4 Dumnezeiasca Euharistie - punctul culminant i raiunea de a fi a

Sfintei Liturghii
Aadar, Sfnta Liturghie este slujba esenial n care Biserica se nal n mpria lui
Dumnezeu prefcnd viaa noastr n comuniune, din iubire, cu Sfnta Treime i ntre noi.
Euharistia este punctul culminant i raiunea de a fi a Sfintei Liturghii. Nicolae Cabasila i
ncepe tlcuirea Sfintei Liturghii cu afirmaia c svrirea acesteia are ca obiect prefacerea
darurilor n dumnezeiescul Trup i snge al Domnului n scopul sfinirii credincioilor prin
mprtirea cu acestea. ntreaga rnduial a Liturghiei este o pregtire i un urcu continuu
spre unirea euharistic cu Iisus Hristos. n sfnta Liturghie Domnul i Mntuitorul Iisus
Hristos este prezent n mod real nu numai n jertfa euharistic ci, dup cum remarca Printele
Stniloae, n multe moduri: n cuvintele Sfintei Scripturi citite n Biseric, n cuvntul de
propovduire al preotului, n rugciunile rostite de preot, n cntrile credincioilor. Sfnta
Liturghie este un ansamblu unitar n care fiecare lucrare ne face prtai, ntr-o anumit
msur, lui Hristos i ne pregtete pentru unirea deplin cu El prin mprtirea cu Trupul i
Sngele Lui.
Referindu-ne la Sfnta Liturghie ca fiind mplinirea pregtirii pentru Dumnezeiasca
Euharistie vom susine c Sfnta Liturghie mplinete pregtirea personal a fiecruia i
pregtirea comunitii pentru Euharistie fiind ultima i cea mai important etap a acestei
pregtiri, o mpreun naintare a Bisericii, cluzit de Iisus Hristos, spre recunoaterea i
primirea Mirelui. Fiecare Sfnt Liturghie este astfel o actualizare a drumului spre Emaus
(Luc. 24, 13-35) Iisus Hristos vine n mijlocul nostru i ni se druiete mai nti prin cuvintele
Sale fcnd s ard inimile n noi (Lc. 24, 32) i s se nasc n noi credina care s ne ajute
s-L recunoatem i s-L primim n Euharitie. naintarea n Liturghie spre momentul suprem
al cuminecrii cu Trupul i Sngele Domnului presupune o schimbare luntric treptat prin
primirea hranei teologice, mncarea i butura Cuvntului. De la metanoia (cina) personal
a fiecrui credincios i dobndirea minii lui Hristos (I Cor. 2, 16) naintm la homonoia
(acelai gnd al) tuturor i la metamorfoza (transfigurarea) a toate (a trupului i a sufletului, a
persoanei i a comunitii) i la manifestarea n fiecare i n toi a tainei Cuvntului ntrupat
Cu alte cuvinte, n afara Proscomidiei, care este o parte introductiv, Liturghia
propriuzis este format din dou pri indisolubil legate i cu o structur paralel: Liturghia
Cuvntului (catehumenilor) i Liturghia Euharistic (credincioilor). Prima are n centru hrana
teologic, mprtirea cu Dumnezeu Cuvntul prin cuvintele Sale pe care le auzim n
32

lecturile scripturistice i n predic. A doua are n centru mprtirea cu Dumnezeu Cuvntul

ntrupat adic cu nsui Trupul i Sngele Lui. Rugciunile rostite de preot sau credincioi n
ambele pri ale Liturghiei sunt mijloace prin care intrm n legtur cu Iisus Hristos i ne
pregtim pentru mprtirea cu El. Liturghia Cuvntului pregtete i se mplinete n
Liturghia Euharistic i amndou, n unitatea lor, realizeaz ntlnirea i unirea cu iisus
Hristos.
Pregtirea pentru intrarea n mprie - Liturghia Cuvntului se deschide cu
binecuvntarea mare care proclam scopul Sfintei Liturghii ca fiind intrarea n mpria
Treimic a dragostei. Aceast intrare se poate mplini numai prin mprtirea cu Fiul lui
Dumnezeu ntrupat care a biruit moartea prin cruce. Ectenia Mare este o rugciune
atotcuprinztoare care mbrieaz ntreaga lume chemndu-ne s lsm toat grija personal
i s ne identificm cu rugciunea Bisericii, nvnd ierarhia cretin a valorilor. Antifoanele
ne pregtesc pentru intrarea n mprie artndu-ne starea n care trebuie s ne apropiem de
Dumnezeu (antifonul I: Binecuvinteaz suflete al meu pe Domnul) mrturisind credina n
Fiul lui Dumnezeu care ne-a deschis calea spre mprie i ne druiete puterea de a intra n
ea (antifonul II: Unule Nscut). Antifonul III, Fericirile, ne pune n fa condiiile intrrii n
mprie. Intrarea Mic constnd n purtarea Evangheliei, icoana Cuvntului lui Dumnezeu,
prin mijlocul credincioilor i intrarea prin uile mprteti, care simbolizeaz uile cerului,
n altar, imagine a mpriei lui Dumnezeu, amintete ntreaga lucrare a Fiului. Dumnezeu
Cuvntul S-a ntrupat i a venit n lume ca s lumineze pe tot omul care vine n lume (In.
1,9) i a trecut prin mijlocul oamenilor pentru a se face cunoscut i pentru a-L face cunoscut
pe Tatl (Dac M-ai fi cunoscut pe Mine i pe Tatl Meu L-ai fi cunoscut In. 14,7) i a-i
conduce astfel, cu Sine, n mprie .
Cntarea trisaghionului, dup cum o arat rugciunea corespunztoare, unete ngerii
i oamenii n slvirea lui Dumnezeu descoperindu-ne sfinenia lui Dumnezeu i pregtindu-ne
pentru primirea Cuvntului Lui. Lecturile scripturistice plasate n contextul doxologic al
trisaghionului arat modul n care Cuvntul lui Dumnezeu ajunge n biseric venind nu pur i
simplu din trecut, ca o carte sau un canon fixat ci, mai ales, din realitatea eshatologic a
mpriei. Prinii Bisericii (Clement Alexandrinul, Origen, Sfntul Ioan Gur de Aur,
Sfntul Grigore Teologul) subliniaz c, n Liturghie, Cuvntul este consumat euharistic, ne
mprtim de Dumnezeu prin cuvintele Sale. De aceea rugciunea care precede Evanghelia
este o adevrat epiclez pentru ca Duhul Sfnt s fac prezent Cuvntul lui Dumnezeu n
mijlocul Bisericii Sale. Locul firesc al predicii este n continuarea Evangheliei reprezentnd

33

primirea Evangheliei n unitatea Bisericii peste care odihnete Duhul Sfnt, o parte esenial a
Liturghiei Cuvntului.
Actualizarea Cinei celei de Tain - Liturghia Euharistic este o actualizare a Cinei
celei de Tain i, implicit, a celor patru lucrri svrite atunci de Iisus Hristos: a luat
(pinea), a mulumit i a binecuvntat, a frnt i a dat (ucenicilor). Acestor patru lucrri
le corespund patru pri ale Liturghiei: Intrarea Mare, anaforaua, frngerea, mprtirea. A
luat - Intrarea mare este centrul ritualurilor preanaforale care au ca scop pregtirea material
a altarului i a darurilor i pregtirea duhovniceasc a slujitorilor i a credincioilor pentru
aducerea jertfei duhovniceti i mprtire. Imnul heruvic scoate foarte bine n eviden acest
lucru. El nu se refer strict la procesiune aa cum n mod greit a fost neles uneori prin
analogie cu Liturghia darurilor mai nainte sfinite. Heruvicul este o introducere la ntreaga
aciune liturgic de la anafora la mprtanie. i nva pe credincioi c ei, care vor cnta
cntarea ntreit sfnt a heruvimilor (Sfnt, Sfnt, Sfnt Domnul Savaot ..., din timpul
anaforalei) trebuie s lase toat grija lumeasc (Sus s avem inimile) ca s-L primeasc
(upodexomai) pe Iisus Hristos n mprtanie. Sfntul Ignatie al Antiohiei arat c n Biseric
trebuie s fie unire n credin i dragoste. De aceea, nainte de nlarea jertfei euharistice,
aceast unitate se triete prin dou acte liturgice: srutarea pcii i rostirea Crezului. Credem
c aa cum, n multe biserici, s-a revenit la practica rostirii n comun a Crezului, ar fi de dorit
o revenire i la practica srutrii pcii i ntre credincioi (brbai cu brbai i femei cu femei)
deoarece srutarea aceasta unete sufletele unele cu altele i ndeprteaz din suflete orice
vrjmie. A mulumit i a binecuvntat - Anaforaua este o lung rugciune de mulumire
adresat lui Dumnezeu Tatl prin care se aduce jertfa euharistic. n vechime protosul adunrii
euharistice o rostea cu voce tare, n auzul credincioilor care se asociau numai la ecfonisul
final prin rspunsul Amin. Termenul de anafora nseamn ridicare, nlare, ofrand, jertf.
Anaforaua i are izvorul n rugciunea de mulumire i binecuvntare rostit de Mntuitorul
n seara Cinei celei de Tain. n Biserica primar ierarhii aveau dreptul s improvizeze textul
anaforalei dndu-i o redactare personal, respectnd ns o anumit schem comun tuturor
liturghisitorilor n ceea ce privete ideile exprimate. Cu timpul s-au impus anumite anaforale
redactate de diferite personaliti ale Bisericii. n Biserica Ortodox s-au pstrat n uz
anaforalele Sfinilor Ioan Gur de Aur i Vasile cel Mare. Avnd structura unei cuvntri, a
unei istorisiri publice despre slava lui Dumnezeu i opera Lui, anaforaua este, mai ales n
cazul Sfntului Vasile cel Mare, o adevrat sintez a teologiei ortodoxe exprimat n form
doxologic. Ea are o structur trinitar, n cinstea Sfintei Treimi, putnd identifica n cadrul ei

34

trei pri n care se face referire special la lucrarea fiecrei Persoane treimice urmate de
rugciunea de mijlocire general a Bisericii.
n cursul anaforalei se aduce mulumire lui Dumnezeu pentru toate binefacerile Sale,
se face pomenirea lucrrii mntuitoare a Fiului lui Dumnezeu, se nalt darurile de pine i
vin i se invoc Duhul Sfnt spre sfinirea acestora. Cuvntul se unete astfel cu Taina, pinea
i vinul se prefac, prin Pogorrea Duhului Sfnt, n Trupul i Sngele Domnului i
Mntuitorului nostru Iisus Hristos. Anaforaua scoate n eviden faptul c actualizarea lucrrii
mntuitoare a lui Hristos se face prin svrirea Sfintei Liturghii iar primirea roadelor acestei
lucrri se face prin cuminecarea celor prezeni cu Sfintele Taine (scopul acestei slujbe):
Pentru ca s fie celor ce se vor mprti spre trezirea sufletului, spre iertare pcatelor, spre
mprtirea cu Sfntul Tu Duh, spre plinirea mpriei cerurilor, spre ndrznirea cea ctre
Tine iar nu spre judecat sau spre osnd (anaforaua Sfntului Ioan Gur de Aur). Tot
anaforaua ne descoper i sensul eclezial al mprtaniei care depete abordarea ei strict
individualist: Iar pe noi pe toi care ne mprtim dintr-o pine i dintr-un potir s ne uneti
unul cu altul prin mprtirea aceluiai Duh Sfnt (anaforaua Sfntului Vasile cel Mare).
Reiese clar astfel c participarea la Liturghie se mplinete prin mprtirea cu Trupul i
Sngele Domnului nostru Iisus Hristos. Rostirea cu voce tare a anaforalei n Biserica primar
era expresia mpreunei-slujiri a clerului i poporului n Sfnta Liturghie. Sfntul Ioan Gur de
Aur arat c tot poporul binecredincios, laolalt cu ceata preoeasc, n picioare i cu minile
ridicate aduc nfricotoarea Jertf. La Sfnta Liturghie nu pot fi spectatori pasivi.
Credincioii slujesc alturi de cler i, pentru a sluji, este nevoie ca ei s aud i s neleag
rugciunile rostite de preot n numele lor. ncepnd cu sec. V-VI s-a rspndit tot mai mult
obiceiul citirii n tain a anaforalei. Acest obicei nu s-a impus datorit unor motive care s in
de esena Liturghiei ci din dorina de a ctiga timp printr-o rostire mai grbit a anaforalei
atunci cnd Liturghia s-a lungit ca urmare a introducerii imnelor cntate de credincioi. Nu
exist nici o reglementare a autoritii bisericeti care s indice citirea n tain a anaforalei.
Din contr, mpratul Justinian prin Novella 137, cap. VI din 25 martie 565 interzice citirea n
tain a anaforalei. Dar msura sa nu a putut opri rspndirea acestui obicei. S-a ajuns astfel
ca rnduiala Liturghiei s ia nfiarea unui serviciu dublu: de o parte unul cu caracter tainic
svrit n tcere de ctre liturghisitor n altar, iar altul exterior, perceptibil i executat de ctre
diacon i popor (stran, cntre, cor) n vzul i auzul tuturor. Faptul acesta a fcut ca
poporul s rmn din ce n ce mai strin i mai opac fa de partea ce revine preotului adic
tocmai de ceea ce este esenial i fundamental n aciunea Liturghiei. n consecin apar i
explicri ale Liturghiei care absolutizeaz rolul clerului transformndu-i pe credincioi n
35

simpli spectatori. Dezvoltarea n paralel a iconostasului i nelegerea greit a acestuia ca un

zid despritor ntre cler i credincioi care ascunde lucrarea clerului a fcut ca uneori s se
ajung la identificarea caracterului tainic al Liturghiei cu pstrarea secretului n ce privete
ceea ce preoii fac i rostesc. Dar aceast nelegere vine n contradicie flagrant cu sensul
profund al cultului cretin ortodox de mpreun-slujire a clerului i credincioilor.
Paralela, comparai i raportarea fcut ntre iconostas i citirea n tain a rugciunilor
n sensul despririi i ascunderii de credincioi este greit dovedind o nenelegere a sensului
iconostasului. Iconostasul nu ascunde ci descoper realitatea venic a mpriei cerurilor, el
nu desparte ci unete Biserica pmnteasc cu cea cereasc pentru c iconostasul nu este un
perete despritor ci un suport pentru icoane. Icoana nva, descoper i unete de aceea
iconostasul ofer toate posibilitile unei participri depline i contiente n cel mai nalt grad
la Sfnta Liturghie. Deplintatea liturgic const n prezena iconostasului i n a face
rugciunile euharistice accesibile poporului. Numai n acest chip cuvntul i icoana i vor
dobndi deplintatea nelesului lor. Citirea n tain a rugciunilor Liturghiei a afectat serios
caracterul catehetic al Sfintei Liturghii. n lipsa unei explicaii speciale Liturghia a devenit tot
mai neneleas de popor, unitatea dintre Liturghie i Euharitie nu a mai este perceput.
Credincioii au ajuns s nu mai priceap rostul sacru, al Sfintei Liturghii i s participe tot
mai rar la svrirea ei .
n vremurile i timpurile noastre, omul (post)modern vrea s neleag ceea ce face i
de aceea, n ultimul timp, tot mai muli teologi subliniaz importana revenirii la citirea cu
voce tare a rugciunilor Liturghiei i n primul rnd a anaforalei care are un rol esenial n
pregtirea pentru mprtanie: A frnt - Dup anaforaua liturgic urmeaz ultimele ritualuri
pregtitoare pentru cuminecare: Rugciunea Tatl nostru n care credincioii i
mrturisesc unitatea fr easc, cer iertarea pcatelor i pinea cea spre fiin adic nsui
Trupul Domnului nostru Iisus Hristos. Exclamaia Sfintele sfinilor! atrage atenia la cele
sfinte adic Trupul i Sngele Domnului sunt numai pentru sfini.
Rspunsul Unul Sfnt, Unul Domn Iisus Hristos arat c numai El este sfnt i izvor
al sfineniei dar i noi suntem sfini dar nu prin fire ci prin participare, prin nevoin i
rugciune . Frngerea propriu-zis a agneului: ... A dat - Ultima parte a Liturghiei,
mprtirea, este mplinirea i raiunea de a fi a ntregii slujbe care este o nlare continu
spre acest moment suprem. Unirea cu Hristos nseamn a vedea lumina cea adevrat, a
primi Duhul cel ceresc, a afla credina cea adevrat, este culmea vederii, a luminii i a
comuniunii cu Dumnezeu. Acum putem cu adevrat s ieim cu pace din biseric ducnd
pacea i darul lui Dumnezeu, primite la Liturghie, acas i pretutindeni unde ne gsim.
36

Prin urmare, ntreaga rnduial a slujbei ne descoper faptul c Sfnta Liturghie este
mplinirea pregtirii pentru Dumnezeiasca Euharistie iar Sfnta Euharistie este pogeul,
punctul culminant i raiunea de a fi a Sfintei Liturghii. Cu alte cuvinte, Sfnta Liturghie este
o lucrare comun a ntregii Biserici, o mpreun naintare spre unirea cu Iisus Hristos. De
aceea orice manifestare a evlaviei individuale care face abstracie de slujb (citirea unor
rugciuni, ngenunchieri etc.) sunt total nepotrivite. mprtirea credincioilor n afara sfintei
Liturghii ori catehizarea lor n afara Bisericii sunt nite excepii care nu se aplic dect n
cazul bolnavilor. n restul cazurilor este o ndeprtare de la sensul autentic al slujbei.
Participarea la Sfnta Liturghie se ncununeaz, se mplinete i se desvrete prin
mprtire. O Liturghie la care nu se cuminec dect clericii i atinge doar n mic msur
scopul. De aceea idealul spre care trebuie s tindem este ca cei care particip la slujb, avnd
pregtirea potrivit, s se i mprteasc.

Cap. 2. Sfintele Taine- parte a cultului divn

2.1. Sfintele Taine n general
n calitatea Bisericii de Trup tainic al lui Hristos, Dumnezeu - Creatorul tuturor poate
lucra si asupra fiinei umane. Lucrarea aceasta se mplinete prin svrirea Sfintelor i
mntuitoarelor Taine. Sfintele Taine sunt aciuni sensibile instituite de Hristos prin care se
37

mprtete harul lui Hristos i se unete Hristos cu persoanele care cred

68

. Sfintele

Taine sunt lucrari tainice, svrite de episcop sau preot, prin care ni se comunica in chip
nevzut, dar prin forme sau acte exterioare harul divin necesar mantuirii noastre 69 .
Mntuitorul Hristos prin ntruparea Sa i prin ntreaga Sa lucrare mntuitoare ne-a
adus viaa i aceast via ne este oferit concret prin Sfintele Taine, cu ajutorul crora noi ne
facem partai cu El prin moarte i suferim mpreuna cu El, ca s putem fi i nviai n puterea
i harul hristic.
n Ortodoxie, n general, ntreg cultul este o epiclez, o invocare a Sfntului Duh, dar
mai ales Tainele care nu sunt numai repetiia unor formule si rnduieli, ci prilejuri pentru
rennoirea chemrii i pogorrii Sfntului Duh. Fiecare Sfnta Tain are propria sa
Cincizecime, epicleza sa, care este rugciunea adresat Tatlui pentru ca El s reverse Sfntul
Duh.
Prin svrirea i primirea harului Sfintelor Taine se realizeaz o comunicare de via
duhovniceasca. Pentru aceasta, Sfintele Taine, sunt o parte fundamental a slujirii Bisericii,
care caut prin ntreaga sa lucrare s actualizeze urmarea i apoi vieuirea n Hristos. Sfintele
Taine sunt mijloace prin care primim iubirea lui Iisus Hristos i care ne leag de El. Iubirea lui
Hristos este harul dumnezeiesc. Harul sacramental corespunde principalelor trebuine ale
vieii omului ncepnd de la natere i pn la sfritul vieii.
Prin Sfintele Taine se constituie Biserica. Prin Tainele iniierii( Botez, Mirungere i
mpartaanie) omul se ncorporeaz n Biseric i mai departe numai prin aceste lucrri sfinte
( Pocain, Cununie, Hirotonie i Maslu) se pot transcende dimensiunile umane ale
comunitii cretine. Tainele sunt mijloace sau ci conductoare spre mprie i nu sunt
scopuri n sine. Legtura dintre Taine i Biseric indisolubil, de aceea ele sunt numite Taine
ale Bisericii i Biserica dreptmritoare este considerat Biserica a Tainelor.
Sfintele Taine aparin iniial Bisericii i pentru ea se svresc ele asupra
credincioilor. Prin acestea, este permanent prezent viu i activ Hristos-Domnul n Biserica
i n viaa credincioilor. Prin Sfintele Taine viaa Bisericii, n Duhul cel Sfnt i viaa
credincioilor ei se unete cu viaa Capului ei nevzut, cu Hristos i astfel nainteaz n viaa
duhovniceasc 70.
Mntuirea noastr, refacerea comuniunii cu Dumnezeu, este n raport de ntlnirea
noastr cu Mntuitorul, care este calea, adevrul i viaa i care ne spune c:" Nimeni nu vine
68

Preot D. Staniloaie, Teologia dogmatica ortodoxa, vol. III Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Romne, Bucureti, 1978, p. 8.
69
Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula, Biserica i cult pe nelesul tuturor, Ed. Europartner, Bucuresti 1996, p. 123.
70
Pr. Dr. Dura Nicolae, Propovaduirea i Sfintele Taine, Ed. Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Romne, Bucureti, 1998, p. 140.
38

la Tatl Meu dect prin Mine"(Ioan 14, 6). Aceasta ar nsemna c, odat cu nlarea
Mntuitorului la cer, legtura noastr cu Dumnezeu, comuniunea cu El, singura garanie a
mntuirii ar nceta. Cuvintele Mntuitorului spun nsa clar: "V este de folos sa M duc Eu.
Cci daca nu M voi duce, Mngietorul nu va veni la voi, iar daca M voi duce, l voi
trimite la voi"(Ioan 16, 7), aici ni se reveleaz pentru prima oar importana Sfintelor Taine
pentru mntuirea noastr.
Harul Duhului Sfnt trimis de Mntuitorul Apostolilor Si i prin ei Bisericii Sale are
misiunea de a nva toate i a aduce aminte de toate cele spuse i fptuite de Mntuitorul
(Ioan 14, 26). Harul transmis prin Sfintele Tainele va face simit prezena Mntuitorului fa
de toi oamenii: "i iat Eu sunt cu voi n toate zilele pn la sfritul veacurilor"(Matei 28,
20).
Absenta ntlnirii vizibile cu Mntuitorul va fi mplinit de Harul revrsat n Sfintele
Taine, care sunt o permanent srbtoare a Cincizecimii pentru sufletele credincioilor,
srbtoare cu reale urmri ontologice. Dar ateptarea "ntlnirii depline poate fi neleas
numai prin faptul c noi i acum l ntlnim pe Domnul cel preamrit, cci El face vizibil i
palpabil ntre noi prezena Sa haric, activ prin Sfintele Taine"71
Deci, Sfintele Taine sunt lucrri vizibile, acte personale ale Mntuitorului, n
vizibilitate pmnteasc, prin mijlocirea crora "ne ntlnim cu Omul preamrit Iisus i prin
care venim n contact viu cu misteriul cultic sfinitor al lui Hristos"72.
Valoarea si importana lor deosebit pentru mntuire rezid n caracterul lor mai mult
dect simbolic, cu totul real, al actului care se svrete asupra credinciosului. Ele sunt
simboluri n sensul n care simbolul este domeniul n care "vzutul este o parte a nevzutului
i ca atare l cuprinde, cci o parte poate reprezenta ntregul, pe baza participrii: de pild,
capul este trupul ntreg"73

2.2. Noiunea de Sfnt Tain

Cuvntul sacrament n limba latin sacramentum, nseamn jurmnt, mister
religios i este folosit pentru a descrie anumite rituri ale credinei cretine.

74

Vulgata red

cuvntul n unele locuri cu grecescul misterion care nseamn mister, tain descoperit
iniiailor, secret, nvtur tainic, ceea ce nu poate fi cuprins cu mintea (Marcu IV, 1 ;

71

E. H. Schillebeeck, Hristos- Taina intlnirii noastre cu Dumnezeu, n "Ortodoxia", XVIII (1966), nr. 1, p. 120.
Ibidem p120.
73
Pr. Prof. D. Stniloae, Fiina Tainelor n cele trei confesiuni, n "Ortodoxia", VIII(1956), nr. 1, p. 10.
74
G. Guu, Dicionar Latin-romn, Ed. tiinific i Enciclopedic, Bucureti, 1983, p. 1081.
72

39

Luca VIII, 10 ; Romani XI, 25 ; I Cor. XV, 51 ; Coloseni II, 2 ; I Tesaloniceni II, 7 ; Efeseni V,
32). 75
n folosina timpurie eclesiastic, sacramentul a fost folosit cu un sens mai larg cu
privire la orice respectare a unui ritual sau lucru sacru. n folosina de fiecare zi, cuvntul s-a
aplicat n dou moduri: referitor la gajul sau zlogul ncredinat spre pstrare public de
ctre prile aflate n proces, ipotecat spre a fi folosit ntr-o cauz sacr i ca jurmntul pe
care un soldat roman l depunea fa de mprat i apoi referitor la orice alt jurmnt. 76
Mai trziu aceste idei s-au combinat pentru a produce conceptul de rit sacru care era
un gaj sau un simbol a crui primire implica un jurmnt de loialitate i aceasta a condus n
timp la limitarea cuvntului sacrament la riturile majore de instituire de instituire divin.
77
ntr-un neles mai restrns, taine sunt actele sfinte ale religiei cretine prin care se
mprtete credincioilor harul dumnezeiesc. Prin aceast mpartire din harul
dumnezeiesc, Sfintele Taine se deosebesc de toate celelalte simboluri. Se numete tain,
pentru c credem nu ceea ce vedem, ci unele vedem i altele credem"78, zice Sf. loan Gur de
Aur, astfel observm c, n neles restrns sau special, taina este o lucrare sfnt, care a fost
instituit de nsui Dumnezeu ntrupat i prin care se mprtete credincioilor n mod vzut,
harul dumnezeiesc. . Mrturisirea Ortodox (I, 99) d Sfintelor Taine urmtoarea definiie:
Taina este o lucrare sfnt, care mprtete sufletului credincios arul nevzut al lui
Dumnezeu, sub o form vzut, i care s-a aezat de Domnul nostru, rin mijlocirea creia
fiecare credincios primete dumnezeiescul har". Tainele constau intr-un element natural i
dintr-unul supranatural. . . sunt nu numai semne ale promisiunilor divine, ci i instrumente
care lucreaz necesar prin har asupra acelora care se apropie de e". (Mrturisirea lui
Dositei, decr. 15). 79
Este ndeobte cunoscut c Biserica este Trupul lui Hristos i plenitudinea de via a
Duhului Sfnt (Efeseni I, 23), creia Hristos nsui, capul ei, i-a dat puterea i mijloacele
vizibile de mprtire a mntuirii realizate de El pentru ntregul neam omenesc, prin
ntruparea, Patimile, Jertfa pe Cruce i nvierea Sa din mori. Astfel, Hristos nviat i slvit a
asumat realiti pmnteti ca s se mprteasc pe Sine nsui i lucrarea Sa
75

Maurice Carrez i Francois Morel, Dicionar grec-romn al Noului Testament, trad. de Gheorghe Badea, Societatea
Biblic Interconfesional din Romnia, Bucureti, 1999, p. 191
76
Dicionar Biblic, Societatea Misionar Romn, Ed. Cartea Cretin, Oradea, 1995, p. 1141
77
Ibidem, p. 1141.
78
Sfntul Ioan Gur de Aur apud Prof. N. Chiescu, Pr. Prof. Isidor Todoran, Pr. Prof. I. Petreu, Teologia Dogmatic
i Simbolic, volumul II, Ed. Renaterea, Cluj-Napoca, 2004, p. 197.
79

Prof. N. Chiescu, Pr. Prof. Isidor Todoran, Pr. Prof. I. Petreu, op. cit. , p. 197.
40

dumnezeiasc80 prin ele pentru mntuirea noastr, posibilitatea acestei asumri fiind dat de
ntruparea Sa ca om.
Actele de mprtire a lui Hristos, dup cum am mai afirmat, sunt Tainele Bisericii,
Biserica fiind ea nsi o tain i anume o Tain surs general i principal a altor taine ca
una care particip direct la taina originar care este Hristos, fiind extensiunea i prelungirea n
timp sau mediul de iradiere al lui Hristos, 81 Taina ntlnirii personale a lui Dumnezeu cu omul
i al mntuirii omului.
Prin Sfintele Taine, Hristos cel nviat trimite Duhul Su cel Sfnt s ung i s
consacre pe cei ce cred, pentru a-i face prtai la Patele, moartea i nvierea Sa, ca membri ai
Trupului Su tainic. Arhiereul cel ceresc, deschide prin aceste pori ale harului intrarea n
rai : Cci cnd a intrat n aceste Sfinte ale Sfintelor, n locul nostru, jertf naintea Tatlui
ceresc, Mntuitorul lumii a luat cu Sine i pe cei ce vor s fie prtai ngroprii Sale,
necerndu-le s moar n chip firesc ca i El, ci doar s mrturiseasc moartea Domnului
prin Botez i s-L vesteasc prin ungerea cu sfntul Mir i prin mprtirea cu Sfnta Tain
ce se svrete pe altarul Bisericii, unde, n chip neneles, oamenii mnnc Trupul celui ce
a murit i a nviat. Aa c, dup ce i-a fcut s intre pe porile mpriei Sale, Domnul i i
ncoroneaz pe cei ce i urmeaz. i aceste pori sunt cu mult mai nsemnate i mai de folos
pentru sufletul nostru dect chiar porile raiului, cci acestea din urm nu se deschid
nimnui dac nu a trecut nainte prin cele dinti 82
Baza general a Tainelor Bisericii este credina c Dumnezeu poate lucra asupra
creaturii n realitatea ei vizibil.

83

Spiritul dumnezeiesc poate nu numai s produc

modificri cu mult mai mari asupra energiei din care se alctuiesc formele lumii, ci i s
produc aceast energie, ca un efect al energiei Lui spirituale, imprimnd n ea potenial
formele ce se vor actualiza la vremea lor, sau aa zisele raiuni ale lucrurilor, de care
vorbesc Sfinii Prini. 84
La baza concepiei despre Sfintele Taine a Bisericii Ortodoxe st ncrederea n putina
lucrrii Duhului dumnezeiesc al lui Hristos printr-un om asupra altui om, prin mijlocirea
trupurilor i a materiei dintre ele, n ambiana Bisericii, ca Trup tainic al lui Hristos. Prin
mna omului se scurg puteri spirituale asupra altui om, dar puterea ce o transmite omul prin
80

Cf. Pr. Prof. Dr. Dumitru Gh. Radu, Caracterul ecleziologic al Sfintelor Taine i problema intercomuniunii, Ed.
Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucureti, 1978, p. 61.
81
Cf. Pr. Prof. D. Stniloae, Din aspectul sacramental al Bisericii, n rev. Studii Teologice, seria a II-a, anul XVIII
(1966), nr. 9-10, pp. 531-532.
82
Sfntul Nicolae Cabasila, Tlcuirea dumnezeietii Liturghii i Despre viaa n Hristos, trad. n rom. de Pr. Prof. Dr.
Teodor Bodogae, Bucureti, 1992, p. 143.
83
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Teologia Dogmatic Ortodox, vol. III, p. 9.
84
Laughlin Patrick J. Mc. , apud Pr. Prof. Dr. D. Stniloae, op. cit, , vol. I, Bucureti, 1978, p. 232.
41

trupul su nu e numai a spiritului, i a trupului su, ci e i o putere cu mult mai mare ce

strbate prin ele. Este puterea Duhului dumnezeiesc, cu care omul se pune de acord i cruia i
se deschide prin credin, n ambiana Bisericii.
n Tain nu se poate trasa o frontier ntre micarea omului care lucreaz i
puterea Duhului Sfnt ,

85

dar micarea si lucrarea sunt rodul conlucrrii ntre voina uman

deliberativ i har.
Odat ce a primit harul n ea, voina uman nu mai este singur, de sine, ci e penetrat
i modelat de har, adic este n comuniune cu Hristos cel lucrtor n om. Voina uman,
soarbe din iubirea lui Hristos, susinut de voina Lui fa de noi, pentru a se umple ea nsi
de iubire. Iat deci c dialogul dintre voina lui Hristos i voina noastr este un dialog al
iubirii ; al iubirii desvrite a lui Hristos infuzate nou prin Sfintele Taine i al iubirii sau
voinei noastre n cretere, cci spune Sf. Nicolae Cabasila iubirea este virtutea voinei.
Cnd deci dup toat cluzirea i purtarea de grij a voinei, Dumnezeu cere roade, este
vdit c El rmne n voina noastr i c depune n ea puterea i dispoziia spre bine. Deci
i Botezul de aceea ni l-a dat i de aceea l-a instituit ntre celelalte Taine, ca s fac n noi
voina buni toat puterea Tainelor i viaa cea nou e pentru voin. 86
Sfintele Taine revars n om viaa divin, adic energiile dumnezeieti ale Sfintei
Treimi, slluite n umanitatea Fiului i coborte n noi prin Duhul Sfnt. Ele au rostul de a
preface treptat existena credincioilor dup chipul Omului-Hristos. n acest proces, fiecare
tain i are rolul ei deosebit de al celorlalte, dar toate stau n legtur intern ntreolalt.
Ele toate comunic acelai Duh, aceeai energie divin a lui Hristos cel nviat i
proslvit ca om, dar nu toate la fel, ci din oceanul acestei energii, ceea ce se potrivete cu
starea credinciosului. Toat energia lui Hristos cel nviat i nlat s-a revrsat n umanitatea
Lui i a ridicat-o la aceast stare prin faptul central al morii, prin faptul jertfei Sale, care
continu ca oferire sau ca moarte mistic n faa Tatlui. Energia dumnezeiasc din umanitatea
Sa are calitatea de energie a jertfei, e trirea bogiei copleitoare a prezenei lui Hristos n
dispoziia totalei Lui druiri Tatlui. De aceea toate efluviile de har ce ni se confer nou
credincioilor prin diferitele taine, izvorsc din aceast continu stare de jertf, care este n
acelai timp o continu plintate de via a lui Hristos ca om i produc n noi aceeai stare ; i
numai ntruct produc aceeai stare ne i mntuiesc. 87
85

Pr. Prof. Dr. D. Stniloae, op. cit. , vol. III, p. 7-8.

N. Cabasila , apud Pr. Prof. Dr. D. Stnilloae, Natur i har n teologia bizantin, n rev. Ortodoxia, anul XXVI
(1974), nr. 3, pp. 392-439.
87
Pr. Prof. Dr. D. Stniloae, Numrul Tainelor, raporturile ntre ele i problema Tainelor n afara Bisericii, n rev.
Ortodoxia, anul VIII (1956), nr. 2, p. 195.
86

42

Prin fiecare tain participm la toate actele mntuitoare ale Domnului, sau la Domnul
nviata n care sunt concentrate toate faptele mntuitoare ale Sale, energia tuturor. Dar,
ntruct inima acestor acte este moartea i nvierea, prin toate Tainele participm la moartea i
nvierea Lui, ns n grade diferite.
Trup tainic al lui Hristos, Biserica mplinete sfinirea i mntuirea noastr ; Biserica
este Trupul Lui, plinirea Celui ce plinete toate ntru toi (Efeseni I, 23) ; Biserica este o
prezen vie, teandric, constituit dintr-o comuniune de persoane umane cu Dumnezeu prin
Hristos n Duhul Sfnt, ea fiind trupul iar credincioii mdularele : Capul este ntreg n tot
corpul i fiecare mdular al corpului se simte aparinnd lui Dumnezeu ntreg, dar capul
rmne cap, mdularele rmn mdulare i trupul rmne trup, dar nici unul dintre acestea
nu poate fi ceea ce este dect pstrndu-se n existen, ca atare i celelalte. 88 tot ceea ce se
petrece n Biseric i are ca iniiator Capul ei, care este Hristos. Tainele sunt ale Bisericii i
tot Biserica svrete Tainele pe care Hristos-Capul le-a instituit.
Sfintele Taine realizeaz i exprim totodat Biserica ca i comunitate soborniceasc i
sacramental a oamenilor. Articularea Sfintelor Taine n viaa Bisericii i a oamenilor o face
credina Bisericii de care depinde nsi lucrarea mntuitoare a acestora. Credina
Bisericiiine de fidelitatea acesteia fa de Sfnta Scriptur i fa de Sfnta Tradiie. 89
Am artat c Biserica este Tain, surs a Tainelor cci n ea Hristos i ncorporeaz pe
credincioi n Sine, extinzndu-se n ei prin Duhul Sfnt. Astfel, dac Biserica este
sacrament sau tain n sensul de uniune realizat ntre Dumnezeu i totalitatea credincioilor,
Tainele, ca acte, sunt mijloace prin care se extinde i se menine continuu aceast legtur
care constituie fiina Bisericii. 90 Tainele sunt acte ale Bisericii totodat aceasta nsemnnd
c prin ele acioneaz i Hristos dar i Biserica sau Hristos din i prin Biseric. Biserica
nu e numai un rezultat al sacramentelor ci i condiie a lor. 91
Totodat Tainele ca i druiri multiple i continue ale lui Hristos prin Duhul Sfnt n
Biseric sunt i prilejul chemrii i pogorrii Duhului Sfnt dup Cincizecime, Duhul Sfnt
este acela care meninnd-o ca pe un sacrament n totalitatea ei, o face, datorit acestei
caliti, surs a actelor sacramentale, ns i rezultat mereu nnoit al lor, ceea ce pune n
eviden faptul c Biserica, avnd n ea pe Hristos din care iradiaz continuu Duhul,

88

Pr. Prof. Dr. Dumitru Radu, Caracterul ecclesiologic, p. 86

Idem, Sfintele Taine ale Bisericii dup Tradiia apostolic din punct de vedere ortodox, n rev. Biserica Ortodox
Romn, anul LXLVII (1980), nr. 11-12, p. 1129.
90
Pr. Prof. Dr. D. Stniloae, Din aspectul sacramental al Bisericii, p. 553
91
Ibidem p. 553.
89

43

continu n acelai timp s primeasc pe Duhul, s fie mbogit, nnoit i mprosptat de

El prin sacramente. 92
Concluzia este aceea c, odat intrat n istorie la Cincizecime, Biserica este prin
Hristos n Duhul Sfnt condiie a Tainelor dar i rezultat al lor, fiindc este condiie a lor. De
aceea, n afar de Biseric nu pot fi Taine i ele trebuie svrite n Biseric, ntru puterea lui
Hristos i prin organele rnduite ce au puterea de a transmite harul dumnezeiesc prin Taine.

2.3. Necesitatea Tainelor

Necesitatea Sfintelor Taine este strns legat de necesitatea harului pentru mntuire,
ntruct Tainele au fost instituite de Mntuitorul Hristos ca mijloace speciale de comunicare a
harului dumnezeiesc n Biseric, rezult c ele sunt absolut necesare pentru mntuire. Poate
exista ns i posibilitatea ca, Dumnezeu s mntuiasc pe unii i n afara Bisericii i implicit
a Sfintelor Taine, n cazul n care acetia n-au cunotin sau nu pot beneficia de ele, dar nu
n cazul c le resping. Oricum, acestea sunt excepii care confirm regula i nu infirm
caracterul necesar al Sfintelor Taine. 93Romano-catolicii susin c acetia se mntuiesc cu
siguran, ceea ce probabil, dar conform Sfintei Scripturi i Sfintei Tradiii acest lucru nu este
sigur. Sfnta Scriptur ne spune c cel ce nu primete Sfintele Taine, nu va intra n mpria
cerurilor, fr a preciza vreo excepie sau vreun motiv de neprimire mai special. Desigur c
Dumnezeu este atotputernic i poate trece peste orice motiv i poate acorda mntuirea n
chip excepional, altfel dect prin Sfintele Taine , aa cum a fcut cu tlharul de pe Cruce. 94
Totui ceea ce trebuie reinut n legtur cu Sfintele Taine este c cel ce le nesocotete
ca mijloace de mprtire a harului dumnezeiesc instituite de Insui Dumnezeu, nu se va
mntui.

2.4. Numrul i mprirea Sfintelor Taine

Tradiia i practica ortodox recunoate sub aspectul de lucrare sfnt prin care sub
form vzut se mprtete harul nevzut al lui Dumnezeu, un numr de apte Taine,

95

numrul de apte avnd conotaii legate de desvrire, puritate, de cele apte daruri ale lui
Dumnezeu enumerate la Isaia, cap. II, 1-2: O mldi va iei din tulpina lui Iesei i un lstar
din rdcinile lui va da. i se va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu, duhul nelepciunii i al
nelegerii, duhul sfatului i al triei, duhul cunotinei i al bunei-credine.
nvttura despre apte Taine apare pentru prima dat n Mrturisirea de credin
cerut mpratului Mihail Paleologul de ctre papa Clement al IV-lea n anul 1267 i citat n
92

Ibidem, p. 534.
Pr. Conf. Dr. George Remete, Dogmatica Ortodox, Ed. Rentregirea, Alba-Iulia, 2000, Ediia III, p. 309.
94
Prof. N. Chiescu, Pr. Prof. Isidor Todoran, Pr. Prof. I. Petreu, op. cit. , p. 201.
95
Pentru justificarea numrului de apte al Tainelor, vezi mai pe larg la H. Andrutsos, Dogmatica, p. 314.
93

44

Sinodul unionist de la Lyon n anul 1247. Polemica cu teologii protestani din timpul
patriarhului Ieremia al II-lea din Constantinopol, conduce la aceeai afirmaie a numrului
de apte taine. Scrisoarea patriarhilor rsriteni menioneaz aceali numr de apte Taine,
nici mai mult nici mai puin. 96
Dei aceste enumerri i au originea n Biserica Apusean, ele au fost acceptate i de
cretinii din rsrit dup secolul al XIII-lea. Acceptarea avea la baz desigur nu influena
teologiei latine, ci fascinaia numrului apte, pus n legtur cu textul de la Isaia XI, 1-3. La
autorii bizantini care accept cele apte taine gsim totodat i diverse liste ce concureaz una
pe alta. Monahul Iov (sec. al XIII-lea), autor al unei dizertaii asupra Sfintelor Taine, include
n list tunderea n monahism, aa precum a fcut-o i Teodor Studitul, dar mbin ntr-o
singur Tain Pocina i Maslul.
Simeon arhiepiscopul Tesalonicului (sec. al XV-lea) accept i el caracterul
sacramental al tunderii n monahism, dar o pune n rnd cu Pocina, considernd Maslul ca
Tain separat. ntre timp, Ioasaf, Mitropolitul Efesului (contemporan al arhiepiscopului
Simeon), declara: Eu cred c tainele Bisericii nu sunt apte ci mai multe i d o list de
zece taine ce cuprindea n plus i sfinirea Bisericii.

97

Sfntul Dionisie vorbete i el de ase

Taine iar Sfntul Ioan Damaschinul nu menioneaz dect dou. Unele texte menioneaz ca
Tain i aghiazma mare i adeseori Botezul nsemna ansamblul celor trei Taine. 98
Dei nu s-a angajat oficial fa de nici una din liste, Biserica Ortodox Rsritean
accept apte Taine: Botezul, Mirungerea, Euharistia, Pocina, Maslul, Nunta i Preoia.
apte Taine a instituit Mntuitorul Iisus Hristos, i tot apte a nvt i Biserica pe baza
Sfintei Scripturi i a Sfintei Tradiii.
Avnd n vedere efectele lor ecleziale, precum i paralelismul dintre cele apte Taine i
cele apte daruri ale Sfntului Duh (I Corinteni XII, 8-11), care a trecut din teologia scolastic
n Mrturisirile de credin mai recente,

99

muli teologi gsesc acest numr ca potrivit cu

trebuinele vieii spirituale ale cretinului. 100 Botezul nate pe om, prin Duhul Sfnt la o
via nou n Hristos; Mirungerea ntrete i dezvolt viaa cea nou duhovniceasc, iar
Euharistia o hrnete i o nvioreaz, unind n mod deplin i fiinial pe cel botezat cu Hristos.

96

Paul Evdokimov, Ortodoxia, trad. de Dr. Irineu Ioan Popa, Bucureti, 1996, p. 285.
John Meyendorff, Teologia bizantin, trad. n limba romn de Pr. Conf. Dr. Alexandru I. Stan, Bucureti, 1996, p.
19p. 256.
98
Paul Evdokimov, op. cit. , p. 286.
99
Cf. Patriarhul Ieremia I, Cf. Pr. Prof. Dr. Dumitru Gh. Radu, Caracterul ecleziologic, p. 177.
100
Hr. Andrutsos, Simbolica, traducere din limba greac de Iustin Moisescu, Ed. Centrului Mitropolitan al Olteniei,
Craiova, 1955, p. 247
97

45

Boala sufletului, pcatul i bolile trupului sunt vindecate, prima prin Pocin, ultimele, n
special, prim Maslu.
n sfrit, comunitatea credincioilor are nevoie de o stare preoeasc, pentru
propovduirea Evangheliei, svrirea celor sfinte i conducerea pe calea mntuirii (Matei
XXVIII, 19-20). Aceast stare este consfinit prin Taina Hirotoniei. Biserica mai are
nevoie i de Nunt, pentru sfinirea unirii bipersonale a celor ce realizeaz mpreun
legtura natural a cstoriei, n vederea perpeturii, conservrii neamului omenesc i a
participrii lui la Taina unirii cu Hristos, cu Biserica. 101
Trebuie amintit faptul c protestanii recunosc n general numai Botezul i Euharistia.
102

Luteranii le socotesc pe acestea dou ca mijloace obiective ale graiei de care se

mprtesc toi cei ce le primesc, indiferent de dispoziia lor subiectiv.

Adevratul motiv al respingerii celorlalte cinci Taine de ctre protestani, st n spiritul
doctrinei lor. 103
Exisa diferite impartiri ale Tainelor:
a) Taine care se repeta: Euharistia, Spovedania, Nunta, Maslul si uneori Mirungerea, si
Taine care nu se repeta: Botezul si Hirotonia si, chiar uneori, Mirungerea;
b) Taine ale incorporarii in Hristos ca madulare ale Trupului Sau Biserica: Botezul,
Mirungerea si Euharistia; Taine ale cresterii in Hristos: Euharistia; Taine reparatoare: Pocainta
si Maslul si Taine pentru misiuni speciale: Hirotonia si Nunta.

2.5. Sfintlr Tin n vi fmilii rtin din spiul rmns

trdiinl i mdrn
n litt isriii d Tru tini l lui Hrists, Dumnzu - rtrul tuturr t
lur si sur fiini umn. Lurr st s mlint rin svrir Sfintlr i
mntuitrlr Tin. Sfintl Tin sunt iuni snsibil instituit d Hrists rin r s
mrtt hrul lui Hrists i s unt Hrists u rsnl r rd

104

. Sfintl

Tin sunt lurri tini, svrit d is su rt, rin r ni s muni in hi

nvzut, dr rin frm su t xtrir hrul divin nsr mntuirii nstr 105 .
Rli strns, fiinil, dintr sfintl Tin i isri st dt n Hrists nsui,
r ntmit i instituit rin Jrtf i rin nvir S isri i Tinl i, n r
101

Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Numrul Tainelor, raporturile dintre ele, p. 191
Cf. Pr. Prof. Dr. Dumitru Gh. Radu, Caracterul ecclesiologic, p. 177.
103
Cf. Pr. Prof. D. Stniloae, Numrul Tainelor, pp. 193-195
104
Preot D. Staniloaie, Teologia dogmatica ortodoxa, vol. III Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Romne, Bucureti, 1978, p. 8.
105
Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula, Biserica i cult pe nelesul tuturor, Ed. Europartner, Bucuresti 1996, p. 123.
102

46

lurz Duhul Sfnt r f rznt Hrists tt n isri, t i n Tin, r um i n

uvntul Sriturii. muniun i munitt nrt mnilr u Dumnzu rin
Hrists n Duhul Sfnt, isri intr n istri l inizim, d t u vnir ist ti
su rsnl Duhului Sfnt n lum, d l Ttl, trimis d Fiul (In, 14, 26 ; 15, 26) i u
rr Lui n hi distint st stli, r s flu ti mrun n li l (Ft,
2, 13 ; 1, 1315), l r s-u dut i truni l inim d l vzut i uzit
(Ft, 2, 4, 37), r u rimit uvntul vnhlii i s-u b tzt fiind hir n rim zi
inizimii, l tri mii d suflt (Ft, 2, 41). n ziu inizimii n-u fst dt
rliti nrt, divin-umn, ntru mntuir nstr, i isri i Tinl i.
D , nu xist Tin n fr isriii, i numi n isri, s virit mi nti
d stli i i, hir din timul lr, d isul i rii isriii. D r nu xist ni i
isri fr Tin, i nrrr mnilr n Hrists, di litt d rtin
str i rtr lr n Hrists mdulr l Truului Su, isri, nu s rlizz
dt rin Sfintl Tin. rin l, Hrists st rznt i lurz n isri i n mmbrii i.
ntuitrul Hrists rin ntrur S i rin ntr S lu rr mntuitr n-
dus vi i st vi n st frit nrt rin Sfintl Tin, u jutrul rr ni
n fm rti u l rin mrt i sufrim mrun u l, s utm fi i nvii n
utr i hrul hristi.
n rtdxi, n nrl, ntr ultul st ilz, invr Sfntului Duh, dr
mi ls Tinl r nu sunt numi rtii unr frmul si rnduili, i riljuri ntru
rnnir hmrii i rrii Sfntului Duh. Fir Sfnt Tin r rri s
inizim, ilz s, r st ruiun drst Ttlui ntru l s rvrs
Sfntul Duh.
rin svrir i rimir hrului Sfintl r Tin s rlizz munir d
vi duhvnis. ntru st, Sfintl Tin, sunt rt fundmntl slujirii
isriii, r ut rin ntr s lurr s tulizz urmr i i viuir n
Hrists. Sfintl Tin sunt mijl rin r rimim iubir lui Iisus Hrists i r n
l d l. Iubir lui Hrists st hrul dumnzis. Hrul srmntl rsund
rinillr trbuin l viii mului nnd d l ntr i n l sfritul viii.
rin Sfintl Tin s nstitui isri. rin Tinl iniirii( tz, irunr i
mrtni) mul s nrrz n isri i mi drt numi rin st lurri
sfint ( in, ununi, Hirtni i slu) s t trnsnd dimnsiunil umn l
munitii rtin. Tinl sunt mijl su i ndutr sr mri i nu sunt

47

suri n sin. Ltur dintr Tin i isri indislubil, d l sunt numit Tin
l isriii i isri drtmritr st nsidrt isri Tinlr.
Sfintl Tin rin iniil isriii i ntru s svrs l sur
rdiniilr. rin st, st rmnnt rznt viu i tiv Hrists-Dmnul n isri
i n vi rdiniilr. rin Sfintl Tin vi isri ii, n Duhul l Sfnt i vi
rdiniilr i s unt u vi ului i nvzut, u Hrists i stfl nintz n vi
duhvnis 106.
ntuir nstr, rfr muniunii u Dumnzu, st n rrt d ntlnir
nstr u ntuitrul, r st l, dvrul i vi i r n sun :" imni nu
vin l Ttl u dt rin in"(In 14, 6).
L bz nii dsr Sfintl Tin isriii rtdx st nrdr n
utin lurrii Duhului dumnzis l lui Hrists rintr-un m sur ltui m, rin
mijlir truurilr i mtrii dintr l, n mbin isriii, Tru tini l lui
Hrists. rin mn mului s sur utri siritul sur ltui m, dr utr
trnsmit mul rin truul su nu numi siritului, i truului su, i i utr u
mult mi mr strbt rin l. st utr Duhului dumnzis , u r mul s un
d rd i rui i s dshid rin rdin, n mbin isriii.
n Tin nu s t trs frntir ntr mir mului r lurz i
utr Duhului Sfnt ,

107

dr mir si lurr sunt rdul nlurrii ntr vin

umn dlibrtiv i hr.

dt rimit hrul n , vin umn nu mi st sinur, d sin, i
ntrt i mdlt d hr, di st n muniun u Hrists l lurtr n m. Vin
umn, srb din iubir lui Hrists, susinut d vin Lui f d ni, ntru s uml
nsi d iubir. It di dilul dintr vin lui Hrists i vin nstr st un
dil l iubirii ; l iubirii dsvrit lui Hrists infuzt nu rin Sfintl Tin i l
iubirii su vini nstr n rtr, i sun Sf. il bsil iubir st
virtut vini. nd di du tt luzir i urtr d rij v ini, Dumnzu
r rd, st vdit l rmn n vin nstr i dun n utr i diszii
sr bin. Di i tzul d ni l- dt i d l- instituit ntr lllt Tin,
s f n ni vin buni tt utr Tinlr i vi nu ntru vin. 108
106

Pr. Dr. Dura Nicolae, Propovaduirea i Sfintele Taine, Ed. Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Romne, Bucureti, 1998, p. 140.
107
Pr. Prof. Dr. D. Stniloae, op. cit. , vol. III, p. 7-8.
108
N. Cabasila , apud Pr. Prof. Dr. D. Stnilloae, Natur i har n teologia bizantin, n rev. Ortodoxia, anul XXVI
(1974), nr. 3, pp. 392-439.
48

Sfintl Tin rvrs n m vi divin, di nriil dumnziti l Sfinti

Trimi, slluit n umnitt Fiului i brt n ni rin Duhul Sfnt. l u rstul d
rf trtt xistn rdiniilr du hiul mului-Hrists. n st rs, fir
tin i r rlul i dsbit d l lrllt, dr tt stu n ltur intrn ntrllt.
l tt muni li Duh, i nri divin lui Hrists l nvit i
rslvit m, dr nu tt l fl, i din nul sti nrii, s trivt u
str rdinisului. Tt nri lui Hrists l nvit i nlt s- rvrst n umnitt
Lui i ridit- l st str rin ftul ntrl l mrii, rin ftul jrtfi Sl, r
ntinu frir su mrt misti n f Ttlui. nri dumnzis din
umnitt S r litt d nri jrtfi, trir b ii litr rzni lui
Hrists n diszii ttli Lui druiri Ttlui. D tt fluviil d hr ni s
nfr nu rdiniilr rin difritl tin, izvrs din st ntinu str d jrtf,
r st n li tim ntinu lintt d vi lui Hrists m i rdu n ni
i str ; i numi ntrut rdu i str n i mntuis. 109
rin fir tin rtiim l tt tl mntuitr l Dmnului, su l
Dmnul nvit n r sunt nntrt tt ftl mntuitr l Sl, nri tuturr.
Dr, ntrut inim str t st mrt i nvir, rin tt Tinl rtiim l
mrt i nvir Lui, ns n rd difrit.
Tru tini l lui Hrists, isri mlint sfinir i mntuir nstr ; isri
st Truul Lui, linir lui lint tt ntru ti (fsni I, 23) ; isri st
rzn vi, tndri, nstituit dintr- muniun d rsn umn u Dumnzu rin
Hrists n Duhul Sfnt, fiind truul ir rdiniii mdulrl : ul st ntr n tt
rul i fir mdulr l rului s simt rinnd lui Dumnzu ntr, dr ul
rmn , mdulrl rmn mdulr i truul rmn tru, dr nii unul dintr st
nu t fi st dt strndu-s n xistn, tr i lllt.

110

tt

s tr n isri i r iniitr ul i, r st Hrists. Tinl sunt l isri ii

i tt isri svrt Tinl r Hrists-ul l- instituit.
Sfintl Tin rlizz i xrim ttdt isri i munitt sbrnis
i srmntl mnilr. rtiulr Sfintlr Tin n vi isriii i mnilr
f rdin isriii d r dind nsi lurr mntuitr str. rdin
isriiiin d fidlitt sti f d Sfnt Sritur i f d Sfnt Trdii. 111
109

Pr. Prof. Dr. D. Stniloae, Numrul Tainelor, raporturile ntre ele i problema Tainelor n afara Bisericii, n rev.
Ortodoxia, anul VIII (1956), nr. 2, p. 195.
110
Pr. Prof. Dr. Dumitru Radu, Caracterul ecclesiologic, p. 86
111
Idem, Sfintele Taine ale Bisericii dup Tradiia apostolic din punct de vedere ortodox, n rev. Biserica Ortodox
Romn, anul LXLVII (1980), nr. 11-12, p. 1129.
49

m rtt isri st Tin, surs Tinlr i n Hrists i nrrz

rdinii n Sin, xtinzndu-s n i rin Duhul Sfnt. stfl, d isri st
srmnt su tin n snsul d uniun rlizt ntr Dumnzu i ttlitt
rdiniilr, Tinl, t, sunt mijl rin r s xtind i s mnin ntinuu
st ltur r nstitui fiin isriii. 112 Tinl sunt t l isriii ttdt
st nsmnnd rin l inz i Hrists dr i isri su Hrists din i rin
isri. isri nu numi un rzultt l srmntlr i i ndii lr. 113
Ttdt Tinl i druiri multil i ntinu l lui Hrists rin Duhul Sfnt n
isri sunt i riljul hmrii i rrii Duhului Sfnt du inizim, Duhul Sfnt
st l r mninnd- un srmnt n ttlitt i, f, dtrit sti
liti, surs tlr srmntl, ns i rzultt mru nnit l lr, un n
vidn ftul isri, vnd n Hrists din r irdiz ntinuu Duhul,
ntinu n li tim s rims Duhul, s fi mbit, nnit i mrst t d
l rin srmnt. 114
nluzi st , dt intrt n istri l inizim, isri st rin
Hrists n Duhul Sfnt ndii Tinlr dr i rzultt l lr, fiind st ndii lr. D
, n fr d isri nu t fi Tin i l trbui svrit n isri, ntru utr lui
Hrists i rin rnl rnduit u utr d trnsmit hrul dumnzis rin Tin.
sitt Sfintlr Tin st strns lt d nsitt hrului ntru mntuir,
ntrut Tinl u fst instituit d ntuitrul Hrists mijl sil d munir
hrului dumnzis n isri, rzult l sunt bslut nsr ntru mntuir. t
xist ns i sibilitt , Dumnzu s mntuis unii i n fr isriii i imliit
Sfintlr Tin, n zul n r ti n-u untin su nu t bnfii d l, dr nu
n zul l rsin. rium, st sunt xii r nfirm rul i nu infirm
rtrul nsr l Sfintlr Tin. 115Rmn-tliii susin ti s mntuis u
siurn, rbbil, dr nfrm Sfinti Srituri i Sfinti Trdiii st luru nu
st siur. Sfnt Sritur n sun l nu rimt Sfintl Tin, nu v intr n
mri rurilr, fr riz vr xi su vrun mtiv d nrimir mi sil.
Dsiur Dumnzu st ttutrni i t tr st ri mtiv i t rd

112

Pr. Prof. Dr. D. Stniloae, Din aspectul sacramental al Bisericii, p. 553

Ibidem p. 553.
114
Ibidem, p. 534.
115
Pr. Conf. Dr. George Remete, Dogmatica Ortodox, Ed. Rentregirea, Alba-Iulia, 2000, Ediia III, p. 309.
113

50

mntuir n hi xinl, ltfl dt rin Sfintl Tin , um fut u tlhrul d

ru. 116
Tinl sunt instituit d Hrists i svrit d Hrists rin isri. rin Tin
isri, su mi ris Hrists lurtr n isri, ftuz iun Lui d unir
rsnlr umn u Sin i u illi mmbrii unii u Sin. 117 rin Tin rt i s
hrnt isri, di truul tini l Dmnului. Tinl sunt ntrul ntrii vii
isriii, l sunt ndii indisnsbil ntru rtr truului isriii. Tinl sunt
nhituril i lturil r uns truul lui Hrists, rnind din ul Lui (lsni 2, 19)
i rin st uns rdinii, nt ti sunt un sinur m vnd siur inim
i un sinur suflt (Ft 4, 32). umi rin Tin s rlizz unitt ntru r S-
rut Hrists.
il bsil sun: isri s rt rin Tin nu rin nit simbluri, i
rum s rt inim rin mdulr, rdin mului rin rmuri, i um zis Dmnul,
vi rin mldi, ntru ii nu numi idntitt d numiri si d smnri, i d
idntitt d luru, ntrut Tinl sunt Truul i Snl Dmnului. 118 Fr uhristi nu
isri rum fr vi nu sunt mldi...uhristi, n flul st, tmli, rdin ,
inim viii isriii.119
Dr isri nu s t nftui numi rin utril nturl umn. isri s
nstitui din ntlnir nturlul u surnturlul, mnsului u dumnzisul. Fiin
isriii tndri. Dsr tndri i unir trtt u Hrists st vrb i n fiin
Tinlr. sibilitt unirii lui Hrists u ni rin Tin, fst sibil rin nvir i
nvmtizr Truului Su. D bi d tuni Truul Lui nvmtizt s t sllui rin
Duhul in truuril nstr, u stril rin r trut l i u nlim l r juns l
ntru n du i ni rin st stri l i nlim.
Ftul st nu s svrt ns ntr-un md ui nvzut su siritul. st
d rt, ntru Truul Su, di nvmtizt, rms tru rl, ir d lt ntru
truul nstru trbui s rns d l hiul vzut, mnts, sr nint, n l
smnr u Hrists, Hrul nvzut dvin ftiv rznt i lurtr rin ritul. stfl,
tinl rsuun du st indislubil lt: un st vzut i ltul nvzut. Ritulul

116

Prof. N. Chiescu, Pr. Prof. Isidor Todoran, Pr. Prof. I. Petreu, op. cit. , p. 201.
Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Stniloae, Teologie Dogmatic Ortodox, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureti, 1997,
vol. III, p. 16 24;
118
Pr. Nicolae Cabasila, Tlcuirea dumnezeietii Liturghii, trad. rom. de Pr. Prof. Dr. Ene Branite, Explicarea
Sfintei Liturghii dup Nicolae Cabasila, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureti, 1997, p. p. 269;
119
Ibidem, p. 269
117

51

 mi mult un smn su un simbl l hrului srmntl. l smnifi , dr i muni n

li tim, hrul.
Fmili upt dinttdun un l ntrl n nvtur rtin rfritr l
vi. nfrm dtrini rtdx, fmili rprzint un szmnt dumnzis si
nstitui tmli vitii d bst. s intmiz prin stri, di prin lgtur dintr
brbt si fmi, binuvntt d Dumnzu in ft Sfntului ltr. st lgtur
rsr din imbldul firs sdit d Dumnzu in m: D v ls mul p ttl su si
p mm s si s v lipi d fmi s si vr fi mndi un trup (fsni 5, 31). Vrbind
dspr fmili rstin binuvntr vnit d l Dumnzu si rtnd invttur
isriii, putm spun fmili in ptiun rtdx r sri d insusiri fr d
r st instituti nu r put fiint.
Instituti fmilii trbui s fi fundmntt p lgtur dintr un singur brbt si
singur fmi, nfrm Sripturii: Fir (brbt) s-si ib fmi s si fi r fmi
s-si ib brbtul su (I rintni 7, 2). Sfnt nstr isri nu ingdui lgtur
dintr un brbt si mi mult fmi (pligmi) prtit p vrm ptrirhilr si mi
trziu, in Vhiul Tstmnt, ir l unl ppr rms in prti pn in ziu d zi
intrut st rprzint injsir si subrdnr fmii mi prjs d sttutul s u
firs. Intr fmili rstin, fmi trbui s fi prtnr d vit in dvrtul sns l
uvntului si imprun-lurtr u brbtul in tt.
Fmili trbui s fi binuvntt prin Tin Sfinti ununii. Sfntul pstl
Pvl numst stri, prin r s infiintz fmili, Tin mr, dr nu ltfl, i numi
d st intmit in Hrists si in isri (fsni 5, 32). Pntru insmn tt p r
fmili r in vit d bst, binuvntr dumnzis st d nprt trbuint.

2.6. Vlr mrl fintlr Tin n vi d fmili

t ncr rdcprim dmnitt, nuril i mnir fmilii din zill
ntr, privit n lumin finti vnlii, pntru umpl un l piritul i pntru
nuir mrli rtdx n vi d zi cu zi. Fmili t cl dinti zmnt divin,
ntmit d Dumnzu pntru m n ri, cu ftul Prfinti Trimi: ,,u t bin fi
mul inur; -i fcm jutr mn lui (Fc. 2, 18). Fmili t clul i bz
citii, prim ,,biric ntmit d Dumnzu din iubir pntru m, dup mdlul
iricii crti. C dinti fmili, ft ntmit n ri, nu p pmnt, vnd c riru
i mrtr p nui Dumnzu pntru ublini c mr rl r fmili, c dmnitt i- d t
Crtrul i c miiun dbit i- ncrdint.

52

Dup mrl crtin, fmili t prim i c mi mic clul rnimului

cil. riin i t n ntur cil mului i n vin divin xprimt pzitiv l
crr mului (Fc. 1, 27-28). Fmili ntmiz prin ctri, dic prin ltur d
bun vi i pntru tt vi unui brbt i uni fmi. nuiril fiinil l ctrii
unt: unitt, trinici, finni i litt dintr i. cpul ctrii t: nmulir
nmului mnc, jutrul rciprc, nfrnr trupc i ndbi ,,tbilir uni tri
dvrit ntr i, c mplinc rciprc, trnmind unul ltui clitil i
druril cr unt prprii ficrui, nnbilndu- rciprc i lucrnd l ndplinir mnirii
mrl ficrui (. ndrut). cpul ctrii t ndbi ultimul, fiindc unt
ctrii i fr cpii i nu din vin ilr i fiindc jutrul rciprc pt fi dt i fr
ltur ctrii.
n dcurul timpului n urm pctului trmc dcznd ctri din
curni i riinr, dczut i fmili. Mntuitrul, rbilitnd ctri i nnbilnd-
mrl prin ridicr l vlr uni fint tin, rbilitt i fmili. Mntuitrul Iiu
rit ntrt din nu ltur ctrii dintr brbt i fmi i nl, din rdin
nturii, n rdin rului, nvluindu-, prin prticipr l nunt din Cn lilii, n
mbin ric c irdi din Prn . vrind cl prim minun, prin putr
dumnzic, i dnd prcii c ctr b din vinul iubirii, l n rt c ncp
nlr viii mnnti n rdin rului i n icnmi mnturii, d l ntrir i
nlr ctrii. tfl, Tin unirii indilubil ntr un brbt i fmi, c unir cr
piritulizz ntr- tt mi dnc cmuniun, t Tin n rit. ,,Tin ct
mr t, ir u zic n rit i n iric, pun fntul ptl Pvl (f. 5, 32).
Unir lr n rit t mic iric, dup cum rt fntul I n ur d ur:
,,Ctri t un cip tinic l iricii. Cnd ci di unc n ctri, i nu mi unt
cv pmntc, ci cipul lui Dumnzu.
Fptul c l ncputul itrii mnirii Dumnzu ntmit fmili (Fc. 1, 28)
rt c drptul d xitn l fmilii, prcum i drptul prinilr upr cpiilr r
riin divin. Diur, utritt public t ndrptit intrvin n intitui fmilii,
d pild, cnd ct jun ntr- tr prcr i nu mi pt jut in ur. r ct
drpt fiindc fmili t mmbru l citii. D mn, t ndrptit intrvni,
cnd n fmili -u prdu tirbiri rv l drpturilr rciprc, cci dtri ttului t
pr drptul nclct. n c c privt drptul prinilr upr cpiilr, ct, dup
mrl crtin, t un drpt firc i cpiii tu ub utritt prinilr pn l mjr t.

53

ttul, prin intituiil l d nvmnt, nrijt d intruci cpiilr i d

cmpltr ducii lr, putnd intrvni cnd duci t ttl nlijt d prini.
Fmili, fcnd prt din tt, r ncdrz n rnizi lui, cntribuind l
rlizr cpului u. Ct privt rnizr intrir fmilii, ii tu n rprt d
litt, cu utritt cmun f d cpii. Dup nvturil iricii, cnducr n
fmili rvin brbtului: ,,Fmilr, plci-v brbilr vtri c Dmnului. Cci brbtul
t cp fmii, prcum rit t cp iricii (f. 5, 22-23). Dr fmi nu t
clv, ci tvr brbtului, mprind cu l utritt printc.
Fmili t cl dinti cdru cil d cr ficr m r nvi pntru viui n l.
t mi l mdiul cl mi prilnic pntru ntr, dzvltr i dvrir fiini
umn. Dintr tt viuitrl, mul nt cl mi plpnd i cl mi nputinci n i tifc nvil vitl xitni: ttl dzrmt, inurul lui mijlc d cnrvr unt
lcrimil. D c, l r nprt nvi d jutrul nnctt l prinilr i, cr n
ct lucrr nu pt fi ntrcui d nimni.
Fmili t prim lctuir d vi btc i mburl din cr crc tt
clllt frm d vi cil. cpul i funci i principl t d iur nmulir,
prptur i crtr mnirii. D c, t rnizt cu dbir n vdr
cpilului. Prcrr, ntrinr, nrijir, crtr i zr cpilului cntitui
prcupr cntrl fmilii. Fmili prcur mmbri pntru citil uprir,
prtindu-i c dinti pntru vi cil. t dvrt ci d blt pntru
iurn i cilibrul viii cil prin fptul c iur n cip firc ntr, crtr i
prtir mmbrilr citii.
Fmili t prim citt nturl i dvrt clul cil. n rnizr
prpri, fr rnii d mrlitt; t prim cl cr prtt p cpil pntru
vi cil, dprinzndu-l -i ndplinc dtri, -i diciplinz vin, dndu-i
imul irrii i rdinii. Fmili t un ficiu nlt l rpctului, l dmnitii, l librtii
intrir, l nintii cntructiv. Mdiul fmilil fr iurn, linit, fciun,
nintt, cr cntitui tmfr prilnic pntru dzvltr nrml i cilibrt.
Cminul nu t numi cnfrt dmtic, ci i un ,,lc d rculr, d linit, d r ir
lmuritr cu tin nui. iciri nu t imi mi bin c l ,,mm c, c n f mili
t.
Fmili t un pznic c vz nnctt i un zz putrnic cr crtt
mrlitt prinilr prin bucuriil curt i nin, prcum i prin ntimntl d iubir i
rpundr p cr l priljuit. Cpiii unt pntru prinii lr un imbld putrnic pr
54

munc i cnmi, pr ct mi mult virtui, prcum i putrnic pvz cntr ipitlr

din fr. Przn cpiilr xrcit cnzur mrl din cl mi ficint upr cnduiti
prinilr. Din drin i rij d -i fc ct mi buni i mi fricii, prinii i d u t t
ilin l fr pild prnl ct mi bun i prpc mru n tt dmniil.
ntr-dvr cpiii xrcit upr prinilr lr putrnic influn binfctr
fiind i i l rndul lr, ntr-un fl rcr i fr ti, ductri i prinilr lr. tfl,
cir nint d nt, mint i inim prinilr prtc pntru primir lr n
cndiii ptim, vrificndu- i trnfiurndu-. Un dintr cl mi imprtnt miiuni,
p cr cpiii ndplinc printr ni ci mturi t d n priljui i jut n
ptrm i n rcptm tinr. Cpiii unt vtitrii i purttrii primvrii; i
rpndc prtutindni un r prpt d nutt i frzim. nnir i ntinrir
fctut d cpil upr rnimului mmi l, cr cuprind i ufltul i, xtind
upr ntrii fmilii, timulnd n ti ci din jurul lr fr ltnt nbnuit, izvr d
nri fizic i piritul pn tunci ncuncut.
Cpilul t cluz mircul cr n prt din nu n lum, blindu-n -
cuntm din c n c mi bin. Dtrit cpiilr ntri, timuli d i i d dr t
pntru i, dvnim mi lumini, mi putrnici i mi buni. Prin i n rlum d l ncput
ntr ntr vi i ctivitt, cl nvi i plndid frt d umnizr. ntr ni i
cpiii ntri r lc un prmnnt cimb d vlri, druir rciprc. Dc i nvm
lfbtul, i n nv n cimb un lfbt mult mi cump i mi nbil l miilr, l
primlr ntimnt, l urii fntzii, l purtrii i l cndri, putr d dcpri
lum cu priviri prpt.
Drt nrmurit f d cpiii ntri n rt c c r trbui fi drt
p cr mrit ric mn l ntru. Prin cpii n lm d lum i d vi n cipul cl
mi indilubil i mi nr, cptm nibilitt cmun f d prblml citii.
Prticipr ctiv l tt biruinl i nfrnril, l tt bucuriil i nczuril cpiilr
ntri n umpl vi i n mbt fiin, dndu-n priljul d ut frmcul
pritnii i l incritii dvrt. Mi pru d tt, cpiii n unt dclii ntri ci
mi buni, cr n dprind iubim p mni n mdul cl mi dplin i dzintr t. D
c, iubir prinilr pntru cpiii lr t dt c mdl d iubir dvrt.
Fmili t c mi ncr cl d mni. ttiticil judicir rt c
mjritt dlicvnilr i clr din intituiil d crci u ft lipii d r l
itn din prt fmilii. Fmili prcur frn c mi ficint i mi uprtbil
mptriv izbucnirii ptimilr. t, d mn, prim i tminic cl
55

ltruimului. Prin fmili pt bin c mi dplin i mi ttrnic crctr

imului individul.
Clibtrul inr ntimnt din cl mi prfund i mi nbil, cum unt: iubir
cnjul, iubir mtrn u ptrn, iubir frc, iubir filil, ntimntul uni
clbrri cntinu i rnic. Dtrit fmilii, mul nu t izlt n lum, fr rdcini
n trcut, fr rzm n prznt i fr prn n viitr. - cntt c ci fr fmili unt
t pntru ric vntur. n fmili dprind diciplin i piritul d iniitiv i
cultiv ntimntul dmnitii, drptii, iubirii, rpctului i jutrului, ntimntul
crificiului, cr unt lmnt d bz l viii cil.
Cntinur ntr nrii ncp d l rprturil dintr prini i cpii, cr
xtind i upr clrlli mmbri i citii i cr bnficiz d nuiril dbit
binut n cdrul fmilii. Prin cmunitt d n, d duci, d mintiri, d vi i
prin fptul c u cii prini, cpiii i dzvlt ntimntul drti frti, cr t
izvrul cli mi dificil dintr virtui i num: rcuntr fr invidi vlrii i
mritlr ltr.
Frzim cpiilr i fciun printc cu cr unt ncnjuri d prinii lr
fc c priml ndrumri d vi p cr l primc n fmili rmn pntru ttd un
dnc ntiprit n ufltul lr. Fmili frmz p mmbri i prin cldur drti, l cri
nctur t, prin xcln, drt cr t climtul cl mi prilnic pntru dzvltr
mului. ntr-dvr, niciri nu im rurl d rbdr, iubir, bni, tt d
ncr ducrii cpiilr, c l prinii lr.
Prin iubir i prin nlr firii cpilului, cr t c mi nlnit n fmili,
prinii l pt iur cpiilr lr duci n cndiii ptim. Unul din mril mrit l
fmilii n ducr cpiilr t c l pun nint xmpl cr trduc n ct vii i
cncrt frmul btrct dtrii. Fmili t cl iubirii prplui, cri
prim rlizr t trduin d dri, vi i nfptui binl cpiilr prprii, ptrivit
cuvintlr Mntuitrului: ,,t r ntr vi un tfl d m, cr tunci cnd fiul u i- r
cr pin, l -i d pitr ? (Mt. 7, 9). Cultivt n fmili, iubir pr plui v
put mi ur xtind i n fr fmilii.
Cminul t mdiul cl mi prilnic pntru rculr i pntru clbrr dplin
ntr cl du x. n cuprinul lui, nibilitt fminin i nuiril nric l
brbtului u pibilitt d ntlni i d clbr, ntrindu- rciprc. ii u n
fmili cndiiil cl mi bun d duc rciprc printr- clbrr cntinu. D
mn, frii i urril vr dbndi xprin frt util n cnviuir lr din
56

fmili pntru vi d mi trziu, cnd vr trbui ti cum cmprt f d clllt

x. Cpiii cimntz lturil dintr i.
Cpiii fiind bictul cmun l drti lr, prinii cir cnd i-u rcit
ntimntl unul f d clllt, ntlnc mcr n iubir i rij lr cmun pntru
cpii. tfl, cpiii cntribui frt mult l tminici i trinici ctrii. ttiticil
rt c divruril unt mult mi numr ntr ii cr nu u cpii.
n nrl, fmili cntribui frt mult l ducr mului pntru vi cil din
fr fmilii. dncim i incritt ntimntlr c l p mmbri fmilii
influnz pzitiv rliil cu cilli mni, cr nu unt n fnd dct li prini, li
fri, lt urri, li unci i ntri. Dvd pntru ct vm mduril d drr
binuit l pprul ntru c: ,,mm, tt, unciul, mtu cr fc i f d trinii
d fmili. Mrl crtin cr n cmprtm f d mnii ntri c i f d mmbri
fmilii ntr: f d ci d vrt prinilr c f d prprii ntri prini, ir f d ci
d vrt urrilr i frilr ntri c f d prpriil ntr urri i c f d prpriii
ntri fri.
otrivit nvturii retine, oul vieii omului e mnt ete el de dobndi
vi veni n dehidere inimii rezenei lui Hrito rin lurre hri Duhului fnt
n vedere finirii i ndumnezeirii le eterne. Ir le re due l et tre de
devrire, i ete vorb dere devrire, ete vi ni, rmentl,
Dumnezeului-Om dt de Dumnezeu n revrre rezenei lui Iiu Hrito, Fiul lui
Dumnezeu el nvit, re ntinde i dilt l nefrit ufletul omului fndu-l re
nemurt.120 et reuune fiere redinio ete hemt tri n mod
teologi vi miti i tini, lin de hr, lui/ n Hrito; fiere retin ete hemt
eerieze tini vi delin Fiului lui Dumnezeu elui Viu n dimeniune ei
rmentl, elezil i nevmti. et iniiere omului redinio n miterul vieii
lui/n Hrito nu fe det -l leze n omuniune mi reu de minte i devritore
u Dumnezeu revelt delin n Iiu Hrito, Fiul u, rin dumbrire i lurre finito re
Duhului fnt n ieri.
entru nftuire etui o, enul i hemre ieriii ete el de -l fe e
om e ltoi, rin fintele ine, e ruul elui nvit i remrit l Domnului, de
-l fe rime utere trnfigurtore tilor re-i ngduie mulg morii i
orirei forme de morte, eiten . rin hrul ruii dttore de vi i l nvierii
120

Cf. Sfntul Macarie Egipteanul, Omilii duhovniceti, 47, trad. rom. de C. Iordchescu n Colecia PSB vol. 34,
Edit. IBM al BOR, Bucureti, 1992, p. 276.
57

reminunte omul rimete itte de trnfigur tot tre de morte n tre de

delin nviere. n Iiu Hrito, rin hrul Duhului fnt, n ieri, redinioul botezt i
returt rin ntreg lurre finitore inelor redevine hi l lui Dumnezeu, tinznd
tre dobndire emnrii u. El tot mi deline i tulizte. norort n ruul tini
l Domnului, un mdulr viu l ieriii, el ote nee tulizeze mre iniiere
btiml, re nemn u devrt muri i obor n id u Hrito entru e nte
n El, i mreun u El, rin nviere, tri o vi nou i mbuntit, fe und t de
eternitte. tuni el ote ner mor roriei le mori, roriei eitene egoite,
individulite i toe, roriei dierri frdte de orgoliu, entru rente n iul
ru l ruului tini l lui Hrito, unde ufl hrul Duhului fnt, loul ru n re e
mi, umbl i triete l modul lenr l vieii retineti. umi eiten notr
retin reuune un te-treere, o trnformre trett re e etree n tot fiin
notr. rin et morte-nviere rmentl, omul tree, de l morte ril, l
nviere hit, n l treere ultim, l tele finl l goniei, re, entru ei e u
lt dej morte noi lor, e trnform ntr-o dormire linitit, rin treere i
intrre n omuniune lumino i tiv finilor, n mri lui Dumnezeu.
dr, finire i nnoire vieii, du um o tet de l noi nui
ntuitorul Iiu Hrito, e dobndete numi n ieri rin fintele ine. inune
limbilor de fo e - rtt l ogorre Duhului fnt n ziu inizeimii ete finii
otoli nu nett. tuni e numi neut i ine t v dinui ieri, di n l
fritul veurilor, reum zi Domnul nd fgduit otolilor le v trimite e
Duhul fnt, re rmn u ei n ve ( f. Ion 14;16-17).121 rin ogorre Duhului
fnt, odt u inizeime, erul rm dehi i izvorele drului Duhului fnt urg
nenett de e ei neti, fine e ei toi re e oie , i tfel
de vi tuturor mldielor (f. Ion 15;1-6), tuturor membrilor re f rte din ruul
tini l lui Hrito-ieri. Du um mldi, d e rue din vi, e uu, tot e
uu i e ondete retinul re nu ine legtur u izvorele hrului Duhului fnt.
Lurre minunt i fnt rin re retinul ine legtur u hrul Duhului fnt i
i finete vi e numete in. n in e ntlne n mod mirulo ele vzute u
ele nevzute. Du um ieri ete vzut i nevzut, vnd un rter divino-umn,
i in re o rte vzut: lujb fnt, ritul, i un nevzut: oborre i
mrtire hrului finitor de l Dumnezeu. finii rini i ieriii emn lurre
fintelor ine u foul re nlzete inimile, re rde timile i luminez ufletele; u
121

Cf. Pr. dr. Ilarion Felea, Sfintele Taine, Tiparul tipografiei arhidiecezane, Sibiu, 1947, p. 3
58

mn re rete i u ltoiul re nnobilez vi; u re l ntiniune

telor; u ine re hrnete ufletul i u leurile re ne du mntuire i nemurire.
Ele unt u devrt medimente entru nemurire.
Imortn fintelor ine entru vi morl retin ete un ovritor de mre.
n rimul rnd, ele nnoie forele morle i iritule le redinioului, rin revr re
energiei nerete hrului divin re, din tl rin Fiul n Duhul fnt, e omuni tuturor
elor e red nermurit i f voi e dret i fnt lui Dumnezeu. et nemn
rin hrul dumnezeie e revr vi divin n fiin elui redinio; rin hr fineni
lui Dumnezeu e lluiete rel i imit n noi. Or, et re urmre rere din nou
notr: din robi i tului, devenim fii i libertii morle, dehii vieii elei noi i line
de lumin hrului dumnezeie. Deigur, et rere din nou notr ete totodt
nnoire, ntrire, retere forelor morle de re diunem, di ete revenire l vi
e nou u/rin/n Iiu Hrito, Domnul notru. Dei hrul divin, rin ftul ne reez
din nou, u ete vi lui Dumnezeu n noi, fndu-ne fini i fii i lui Dumnezeu, ne d
fore iritule i morle deoebite, rin re untem bili de due o vi morl nou
i lin de iubire.122
rin intermediul fintelor ine de iniiere (Euhriti, otezul i irungere),
ieri ontribuie n mod ert l trnformre omului true i vehi l tului ntr-un
om nou, viu i duhovnie, redu l vi e lumint i lin de hr Duhului, e re o
triete eerimentl n de um, rin rtire ezei i mlinire orunilor
dumnezeieti, tinznd re dobndire tot mi delin vieii i nvierii din mri
veni lui Dumnezeu. ete trei ine unt nert neere entru fe oibil
ntere eronei umne n enul retin l uvntului. n urm etor, tote elellte
ine, fie ele returtore, fie eile, ntre hrul finitor rimit rin inele de iniiere
i ofer redinioului oibilitte reterii eretue n vi miti retin Domnului
Iiu Hrito, n l dobndire tturii vrtei delintii lui Hrito (f. Efe. 4, 13). n
fond, tote inele vieii iritule unt neere entru retinii re dore ib vi
duhovnie ntrnii. Dintre tote ete, inele entru miiuni eile u n vedere
tri eile re tu n/i in de lujb vieii omunitre (bierieti i oile). ete
unt unt i reoi, ine re un e ei e le rime n relii eronle rtiulre u
Iiu Hrito i ieri , dndu-le, u hrul mrtit, itte entru miiuni
eile n oiette i ieri.123 n ele e urmez, vom fe referire diret dor l
122

Arhim. prof. dr. Nicolae Mladin, Valoarea moral a Sfintelor Taine, n Mitropolia Moldovei i Sucevei, nr.
1-2, 1965, p. 31.
123
Ibidem, p. 38-39
59

fnt in toriei, re ete u devrt o in eil vieii elei noi i line de

hr n Domnul notru Iiu Hrito, et i n ontetul n re nul 2011 ete derett de
tre trirhi Ortodo Romn fiind nul omgil l fntului otez i l fintei
ununii.
Ete unnim reunout ftul un dintre ele mi rteritie forme de
orgnizre vieii umne ete fmili. E ete e mi vehe intituie i de e mi mre
imortn entru detinul unui oor, dr i l unei oieti. Fmili ete izvorul vieii i
elul de bz i rimordil oietii. n et en, vorbind dere fmilie, mrele retor
l Romei ntie, iero, o numete oiette e dinti, neutul i oreum einier
ttului.124
iio intituie nu re un rol tt de hotrtor entru om i entru oiette,
fmili. u fmili t u e ierde binele rtiulr i el ubli, de fmilie trn n mre
mur ruin u roeritte niunilor. m ute-o emn u o temelie. Ete luru
unout , d l temeli ete uterni, e v t nelintit, rezitnd
furtunilor i intemeriilor vremii. ot , d ntr-o oiette fmili ete ezt e idei
ntoe, ntregul gru oil rogreez. n z ontrr, e rbue i ier. n nul
fmiliei e formez i e ntre bunele derinderi, morvurile, rterele i trdiiile
eifie fierui oor. e temeliile fmiliei e nl edifiiul niunii, re ete mntul
rinte lrgit. Drgote e re o u omenii f de trie ete dezvoltre fire, l
r nionl, feiunii e re o vem f de tt, mm, fri, urori i f de
elellte rudenii. rin urmre, vnd o imortn de mre, er fire de fmilie e
oue toi ftorii de rundere i oietii ivile, din tote timurile, utnd o
ntre i -i igure eiten i bun dezvoltre. u tt mi mult ieri re vede
unt fi intit tomi ntru mlinire oului fiinei umne125 de vieui ntr-un
dru fmilil, du rnduil lui Dumnezeu, n fidelitte reiro oilor ntreollt i
lor f de Dumnezeu, um i n ntere de runi i retere i edure lor. rin torie,
n drul bineuvntt l fmiliei, brbtul, femei i oiii unt fiinele ele mi roite
unele de elellte, entru e omletez reiro, vnd fiere n ellt umnitte
jun l intimitte urem unei n/u ellt rin iubire mnifett re le unete.
i zie fntul Ion Gur de ur: el iubit ete entru el e iubete identi u ine.
124

M. T. Ciceronis, Opera Rethorica, vol. I, Lipsiae, 1907, p. 73, apud Grigore Mazilescu, nvtura despre
familie n epistolele pauline, n Mitropolia Olteniei, nr. 3-4/1974, p. 279
125
Printele Dumitru Stniloae spune c brbatul i femeia numai mpreun, prin cstorie ca legtur
natural, alctuiesc umanitatea complet (Pr. prof. dr. Dumitru Stniloae, Teologie Dogmatic Ortodox, vol.
III, p. 120).
60

nuire iubirii ete de fel, nt el e iubete i el iubit nu mi r formeze dou

erone deoebite, i un ingur om.126
Fmili deine un rter dinmi i retor, i ete dttore de vi, oiii
rerezentnd ontinuitte eitenei notre, viitore ituie demogrfi lumii i
mlinire voinei lui Dumnezeu omenii re, e nmule i ouleze
mntul (f. F. 1, 28). Un lt rol imortnt l fmiliei ete el eonomi , i n nul
fmiliei e dun veniturile, e fe ditribuire etor du trebuinele fierui, rinii
rendu-i urmii du oibiliti. L ete e dug rolul imortnt l fmiliei n
edure i formre viitorei eronliti oiilor. i, din unt de vedere religio,
fmili rerezint lbortorul de formre u, mi bine u, de deoerire, entru oil,
univerului divinoumn. Ete de l ine nele edui religio rimit l ol nu
ote fi efiient det d mbin fmilil, mediul n re triete oilul, intr n
onfruntre u ele uzite. n et rivin,. dumnezeieul otol vel ndemn e
rini: i voi, nu ntrti l mnie e oiii votri, i retei-i ntru nvtur i ertre
Domnului (Efe. 6, 4) i iri: rinilor, nu i l mnie e oiii votri nu e
dezndjdui (olo. 3, 21).127 n drul mbint l fmiliei oilul ete el re verifi
iubire rinilor, le-o menine i le-o fe veni. i d dovd iubirii ntre oi ete
oilul, tuni i entru lume eulrizt de um fiere oil e vine n lume ete o
redi lui Dumnezeu dere runderile mri i re le iubirii omului n lume i
oiette.128 Drgote nermurit rinilor f de oiii lor ne rt ee e r trebui
fi e drgote e re o merit orie emen l notru n reliile oioumne.
rin urmre, fmili ete bz rim oietii, ntrut omul ete o fiin oil,
ir fire omene rezid nu n individ, i n ele dou ee, n erone dehie
omuniunii i iubirii reiroe, rin re e omletez unul e ltul din unt de vedere
true i iritul, formnd mreun modelul devrit l omului, re dobndete tfel
utere de reroduere i ermnentizre nemului omene. 129 Fmili ete tt izvorul
vieii oile, t i ol roriu-zi morlitii, n drul rei e formez tinerele
126

Sfntul Ioan Gur de Aur, Despre feciorie, 3, 42, apud Pr. prof. dr. Dumitru Stniloae, Teologie Dogmatic
Ortodox, vol. III, p. 126.
127
Sfntul Ioan Gur de Aur face din educaia copiilor o preocupare major a vieii. n viziunea sa, educaia este
o art, aceea de a forma sufletul copilului i mintea tnrului, astfel nct i ntreab: Care art poate fi egal
cu arta de a educa sufletul copilului sau de a-i forma mintea tnrului? n alt loc, acelai dumnezeiesc Printe,
zice: Chiar din mica copilrie, ngrdii pe copii cu armele cele duhovniceti i nvai-i n a-i pecetlui cu
mna fruntea, i mai nainte de a putea ei s fac aceasta cu mna, voi niv nsemnai-le pe frunte semnul
sfintei cruci (Sfntul Ioan Gur de Aur, Ctre cei care atac viaa monahal, II, n PG tomul XLVII, col. 351,
apud Pr. dr. Constantin Mihoc, Taina Cstoriei i Familia Cretin n nvturile Marilor Prini ai Bisericii
din sec. IV, Edit. Teofania, Sibiu, p. 162).
128
Cf. P.S. Ioan Suciu, Mama, Edit. Viaa cretin, Cluj-Napoca, 2002, p. 72
129
Hristu Andrutsos, Sistem de moral, p. 300
61

rtere i e derind ele mi lee virtui oile, n bz rorturilor reiroe le oilor

ntreollt i le rinilor i oiilor din drul ei dn nori n iubire fmilil. vnd
temei l eitenei le tori, fmili ete rim oiette nturl re e rijin e
legtur indiolubil dintre brbt i femeie i re e omletez u o lume nou n re
r oiii. Legturile uternie re e reez ntre membrii fmiliei n drgote lor unul
f de ltul e ermnentizez i n fer vieii oile, ontribuind tfel l dezvoltre i
rogreul etei, reum i l ndelinire, n definitiv, menirii morle i oile
fierui n rte. Fmili ete i rmne rim ondiie i rim form oietii umne i
e dinti intituie umn, un ezmnt bineuvntt rin re vi oil e defor
ntr-un mod orgnizt i efiient. 130 utem une, fr greim, fmili intituie
mm tuturor elorllte, unitte rimordil oietii, ort n ine tot vi,
vlore ei fi ind et ee vieii ni.
Vlore umn inontetbil fmiliei ete un bolut, i ete de origine
divin, n/rin re eeriem reliti divine, ir n oiette, e rerezint elementul
trdiionl, edutiv i rogreiv. Fmili ete mtrie genertore unei viei noi i mereu
nnoitore, ete lbortorul ru n re e regtete, e formez i e ntreine ermnent
fire returt n tre originr redetint nemuririi, 131 ir n etrul vieii oile,
fmili ete ur retore i lbortor ru n re e lmuiete, i hi i e ntreine, n
fiere moment, oiette ntreg. E ete i rmne lintul oil rin eelen, fibr
orgni tiv vieii omunitre, itr unghiulr oietii, i modelul ei, entru
fmili reuune omuniune, ir omuniune nu e oibil fr iubire, ufletul ei ete
iubire, or, n definitiv, iubire ete r i de origine divin, um e i fmili.
n onei retin, iubire izvorte din ni fiin iritul omului. eron
ni, n eenilitte ei, ete iubire, ee e nemn n e eit ontologi tendin
fundmentl re omuniune. De ee, rteriti iubirii ete ete du o unitte
delin i mi dn: unitte totl, unitte fiinil. Iubire ete e re unifi
eenele, ir unitte fiinil ete idelul ei. rin e e dehid rezervorele tuturor
energiilor iritule i vi unui e revr n vi eluillt, n l ontoire delin. 132
dr, tendin ei ete unire, o unire totl i fiinil, ureronl, n re eronele
e devre. entru et iubire ete tt de neer vieii oile i fundmentl
vieii omeneti n generl, i ete mediul de urem relizre eronlitii i
130

Cf. J. Szczepansky, Noiuni elementare de sociologie, Bucureti, 1972, p. 163

Pr. prof. Ilie Moldovan, Adevrul i frumuseea cstoriei. Teologia iubirii II, p. 189
132
Iubirea nltur distana dintre persoane, desfiineaz izolarea, realiznd o mprtire integral de existen i
via ntre persoane. Ea este extaz, adic ieire din sine i revrsare n altul (Cf. .P.S. Nicolae, Mitropolitul
Ardealului, Studii de Teologie Moral, Sibiu, 1969, p. 352).
131

62

omunitii. Fmili, re ete vi omului nui, ete ermnent genertore de iubire

re-l ur e om, deootriv redinio mrturiitor, mdulr viu l ieriii i membru l
oietii, re Dumnezeu i obor e Dumnezeu n otirul ufletului u lin de dor i
notlgie i l trnfigurez n l devrire i finenie.
Dr fineni nu e ote dobndi fr hrul dumnezeie l Duhului fnt i fr
vi urt i virtuo. et fe ndrm fmili ntr-un iu ru, -o rivim u
dmirie i -o nelegem tin mre n Hrito i n ieri (f. Efe. 5, 32). di,
vrit n ieri, fmili e ridi e iul de tin dumnezei ntru Iiu Hrito,
unde e mreunez Dumnezeu u omenire, erul u mntul i Hrito nui u ieri
ntru iubire delin-dumnezei. Or, et ne fe rivim fmili retin
trnren relitilor trnendente, n re i re nfite rdinile, rin ee e o
relitte temeiniit e hrul divin.
rebuie reunotem , n eologie, mi onret n Liturgi i n eologi
Liturgi, -u rodu trei mri deri:
. erre ntregii eologii (nu dor eologiei Liturgie) de Ehtologie: um
utem vedem n tote mnulele de eologie, Ehtologi ou un lo bolut minor;
undev, l urm, ete bordt i Ehtologi, hir i n eologi Dogmti;
b. erre inelor, ntre ele, i, mi le, erre inelor de fnt i
Dumnezei Liturghie, de Euhritie;
. ril erre inelor de vi ieriii, di tendin, mi le n ultimele
deenii, u utizre n zilele notre, de duere inelor n iritul i n iul rivt
in ununiei i otezului fie vrite ntr-un dru intim, l re rtii dor
fmili, mi uin dunre, elei; ir lul ete o roblem re rivete dor e el
bolnv, ert hir i de unii din membrii fmiliei.
ote ete deri e dtorez unei nelegeri nedeline vieii n Hrito. entru
finii ieriii, n, totul er t e ote de rel, de onret i de viu. m ute d tev
eemle, n ee e rivete greitul mod de nelegere vieii liturgie,din eretiv
fintelor ine, mod re (ntr-un fel forte trit!), uneori, ete i rgumentt teologi! Dr
vre du, mi degrb, tev eemle de teologhiire n rort u fintele ine, din
eretiv triti: fntul im rturiitorul, n lurre mbigu, ne rt
vi et, e re o etreem ii, ete o eriod de getie um une, l un
moment dt, i rintele Rfil oi , ete o eriod de formre, n nte ele et , l
vieii mnteti. Ir fntul iole bil, relund et tem, une , trind n
ntuneriul mntului, noi utm lumin. Deltfel, tot teologi triti din rimele
63

eole ete o teologie mitgogi. ii, minti e fntul hiril l Ierulimului, fntul
Grigorie

eologul,

fntul

im

rturiitorul

(u

vetit

lui

lurre,

itgogi),fntul Ion Dmhinul, fntul eodor tuditul, fntul iole bil,

re nu u intrt n mnunte n ee e rivete deriere itemti inelor, um
v fe, mi trziu, teologi olti. Ei u vut lt obietiv, u urmrit ltur rti,
ltur bierie vieii retine, entru nelege um e relizez orire vieii
duhovnieti, devrire, ndumnezeire. Unire, n fintele ine, u Hrito, ete nu dor
o unire morl-iritul, i onret i um e erim rintele tniloe quifizi, di n fire notr ntreg: voie, minte, tru, nge, trnformndu-e tt de mult,
nt noi devenim mdulre le ruului miti i oii iubii i lui Dumnezeu. u voie i u
inim liber, n ontinure, dr re e uun, din drgote, tlui, e uun, din dr gote,
lui Dumnezeu. u vreme, jungem ne uunem i ne umlem de rezen lui Hrito,
tfel nt inim devin tendri i, din el moment, inim bte du btile inimii lui
Hrito. eei bordre, eli mod de gndire l re fntul rie Egitenul, n
Omiliile duhonvieti, mi le Omili VI- ete relevnt n et en. ufletul
junge l o unire nuil u Hrito. Deltfel, fntul otol vel vorbete dere in
toriei, dere in unii, dere unire iritul dintre Hrito i ieri.
himbre omului ete tt de mre, nt jungem devenim i noi ee e vre
Dumnezeu devenim, fii i mriei. u lte uvinte, inele returez trturile
divine din noi, e re le-m rimit rin uflu dumnezeie, um zie fntul Grigorie de
. nuire drurilor hrie e relizez, tfel, rin rtiire notr, ir fntul
iole bil vede et lurre de nuire e o uferin, deoree noitore ete
uferin tului, entru tul nut morte, nut uferin, dei, noitore
ete i uferin nterii n Hrito, di, um gim n litertur duhovnie,
omorre tului, morte tului, re ultre de voi lui Dumnezeu. L neut,
ete durero, dr e trnform n buurie, ir et e ote fe dor rin dr gote.
Drgote ete motorul, ete utere re relizez et lurre, re unete fire u
hrul. E ontituie, de ft, vi n Hrito. et ete teologi rmentl rinilor
ieriii, vi n Hrito ete invizibil, ete un, dr devine ilutrt i mnifet, du
feriire devrt i du fte bune. di, omul trluete de feriire feriire n
Hrito i vi n Hrito ete vdit n ftele lui bune. tfel, hrito entrimul i inim
tendri e ot reliz i devri numi n fintele ine. e ontituie in (entru
ftul , dee, e vorbete eteriorit dere fintele ine)? u mteri tinei, i
ntlnire n redin u Hrito. et ontituie in, ir enul inei ete, um m
64

mintit dej, unire lui Dumnezeu u retur, unire lui Dumnezeu u omul. in, rin
eelen, ete, dr, unire lui Dumnezeu u ntreg reie firmi rine
rintelui tniloe; unire lui Dumnezeu u ntreg reie! u n en nteit! un, l
un moment dt, fntul Grigorie lm i fntul Ion Dmhinul omul ete, de f t,
mroomo. D filoofii ntii l-u definit fiind miroomo, ei un omul ete
mroomo, n enul , rin hrul dumnezeie din fintele ine, omul deete
grniele limitte le lumii rete, rin irie i gndire rin voi ndumnezeirii. e
dehide Luminii Lui infinite, Luminii divine, um unem ne trnmite fntul
iole bil, vem et dor du Lumin dumnezei. u ntmltor, entru
note de ti, - le erio evngheli, rologul din Evngheli du Ion, i
veretele din ontinure, n re e vorbete i dere Lumin re er Vi lumii. emeli
inei ete ntrure uvntului i ftele Lui mntuitore. El i- umt umnitte i
menine et umnitte entru totdeun n iotul u. u numi ufletul, i i truul
omene, i le- ridit l tre de ndumnezeire.
De ee, inele, i ntrure, un n relief vlore etern nu numi
ufletului, i i truului, mediu trnrent l bogiilor i dnimilor dumnezeieti.
rebuie f din nou referire l fntul Grigorie de , re une omul e
nrudete u omoul, u lume, rin truul mteril; une truul omului fot ret de
Dumnezeu din rtiulele ele mi fine i mi frumoe le omoului tomi n vedere
et, devririi. n ine nu e rt kenoz et ete o roblem e re uul
nu nele-o i utere dumnezei ruului trnfigurt, i ele mijloe utere
dumnezei. et ete lurre fintelor ine. De ee, um m mintit dej,
rinii vorbe de mntuire omi, tfel nt Dumnezeu nui, ntrut, Iiu Hrito,
Fiul lui Dumnezeu ntrut, lege nu numi eronele re lureze inele Lui, i lege
i mteri. m vzut um, hir n minunile e re El le- fut, n unele e foloete de
mterie, n ltele, nu. hir i n mterie, rin energiile divine, riunile Logoului, energiile
divine nerete, re trund, re iritulizez, re devre i omoul, lurez
rin mterie ur ohilor orbului din ntere, rin mterie rin olele hinei Lui
ur femeii bolnve, ir uneori diret u lm Lui, u mn Lui, u tingere Lui, n
vreme e lteori numi u uvntul. De emene, dori ubliniez forte e urt
rterul eleil l inelor; inele e ord eronelor, nu e ord gruurilor de
erone, i eronelor, eronelor ditinte. n nu rute de ruul ieriii, numi n
omuniune u ruul ieriii. ii, vre reliefez rin emnifii ledrilor de l
otez: e-i ledt de tn?, e-i unit u Hrito ? Ete ledre de ee e er
65

de Dumnezeu i ete unire rel u Hrito, n in otezului. Du um vedei, nu m

initt ur intituirii inelor, intituirii fierei ine, i nu voi init. Voi une do r
un uvnt generl, intituire inelor, de ft, re lo n lurre ni lui Hrito, ete un
rort forte trn ntre Hrito i ieri. otezul, morte u Hrito entru vi ve he,
i ntere u El l vi nou, re lo n numele fintei reimi. Du e nui Hrito -
botezt, du e El trnmi utere i orun mlinirii otezului, iertre telor e
mlinete du e El iertt tele rin jertf de e rue i oi, ndt du nviere,
orunit ueniilor mline et lurre, ir mrtire u ruul i ngele
Domnului ete l fel de rel l in e de in, de dt et, euhriti. Du e
Hrito ufer e rue, e druiete lumii, n jertf. dr, n fiere in ete rezent
Hrito, dr nu Hrito ingur, Fiul nu ete ingur, i ete rezent ntre g fnt reime,
fiere eron fintei reimi, otrivit u loul Ei. une fntul iole bil
tl rimete drgote fiilor, Fiul mrtete utere n Duhul Lui, Duhul fnt.
Geturile liturgie, de emene, nu unt geturi ntmltore u geturi lee dor de
ieri, i unt ub inirie dumnezei i hir rin lurre lui Hrito, mrtite. n
fiere get liturgi e mrtete Hrul lui Dumnezeu, e mrtete utere finito re,
e mrtete utere renterii u nterii l vi n Hrito, retere i devrire.

66

Cap. 3. Importana Sfintelor Ierurgii n cultul divin

3.1. Aspecte introductive
Prin ierurgiile bisericeti, care reprezint o trstur caracteristic a cultului i a slujbei
ortodoxe, cu un obiectiv mai extins dect Sfintele Taine, urmrind ridicarea ntregii creaii i
nnoirea cosmosului, adresndu-se nu numai sufletului omenesc ci i ntregii firi, Biserica este
prezent n viaa credincioilor de la natere pn la moarte, i chiar i dup moarte.
Din iubire i libertate, Dumnezeu creeaz lumea n tot ceea ce ea este i, ca o
ncununare a ei, omul nsui, care trebuia s devin prin har ceea ce Dumnezeu este prin
natura Sa, ndumnezeirea omului, prin ptrunderea vieii umane de energiile dumnezeieti
necreate, fiind planul lui Dumnezeu nc de la nceputul zidirii. Dat fiind tragedia cosmic a
pcatului, prin cderea ngerilor i apoi a protoprinilor, creaia nu a urmat cursul planului lui
Dumnezeu, ndeprtnd tot mai mult pe om de Dumnezeu, aducndu-i tristee, suferin si
moarte, iar natura ntreag se altereaz, se pervertete i i pierde curenia originar.
Prin cdere, omul, creat dup chipul i asemnarea lui Dumnezeu, s-a ndeprtat de
Dumnezeu i a devenit o fptur vulnerabil n faa lucrrilor diavolului. Omul nu putea
singur, datorit pcatului strmoesc, s se ridice pe el nsui i ndrepte i nu se putea
tmdui dect prin harul lui Dumnezeu, druit prin ntruparea i lucrarea rscumprtoare a
lui Hristos. Omul i pmntul fiind legai la bine i la ru, n binecuvntare i n blestem (Ps.
LXXV, 7-8), clcarea poruncii a provocat nu numai izgonirea lui Adam, suferina, moartea ci
i stricciunea ntregii lumi sensibile. Prin pcatul lui Adam s-a stricat ntreaga fire, creaia
67

fiind supus deertciunii din pricina celui ce a supus-o (Rom. VIII,20-21), iar lumea
lipsit de harul dumnezeiesc, blestemat, se rzvrtete mpotriva lui.
Pierznd prin cdere comunicarea haric cu Dumnezeu i ajungnd n starea de
decdere fizic i moral n care mntuirea prin mijloace proprii i era imposibil, omului i se
red posibilitate de a-i ctiga mntuirea prin taina cea din veac ascuns, prin ntruparea i
lucrarea mntuitoare a Fiului lui Dumnezeu, hotrt de la facerea lumii (Fac. III,27). Legea
veche nu putea s-l scoat din pcat, singur Persoana teandric a Fiului lui Dumnezeu
ntrupat, promis nc de la cderea protoprinilor (Fac. III,15), putea s restabileasc firea
omeneasc, s o rscumpere i s o ndumnezeiasc, i, n acelai timp, s refac relaia
omului cu natura slbticit prin cderea stpnului ei, deoarece, n concepia ortodox,
mntuirea are o dimensiune cosmologic, desvrirea pn la ndumnezeire a omului
implicnd i desvrirea cosmosului. Astfel, n-truparea i ntreaga activitate a Mntuitorului,
i mai ales patima, rstignirea, nvierea si nlarea Sa, stau att la temelia mntuirii noastre
ct i la rennoirea ntregii creaii (I Cor. XV, 14). Prin Hristos am fost rscumprai din robia
pcatului i a morii, mpcai cu Dumnezeu i nnoii, n fiina i n viaa noastr i tot prin
Hristos, prin Biseric, ne ndreptm i ne sfinim.
Dar, dei omul este ncununarea creaiei a lui Dumnezeu, fiind nzestrat cu funcii
creatoare si capabil de un necontenit progres spiritual si material, chiar i izbvit de puterea
celui ru prin lucrarea dumnezeiasc mntuitoare, el nu poate s-i ctige asemnarea cu
Dumnezeu i nu se poate ridica cu propriile puteri, slbite i pervertite, dect cu ajutorul nalt
al harului divin, izvort din iubirea i bunvoina lui Dumnezeu; de aceea, Mntuitorul atrage
pe om prin harul divin n comunitatea sa, n Biserica Sa, prin Sfintele Taine, ca aici s-l
sfineasc, s-l purifice i s-l fac asemntor sfineniei Sale, prin har i participare.
Mntuirea integral a naturii umane, realizat deplin n persoana divino-uman a
Mntuitorului, trebuie, ns, asumat n mod liber, att liturgic, ct i de fiecare cretin n
parte, elul ntregii viei fiind o conlucrarea ct mai strns i nentrerupt cu harul
dumnezeiesc.
Deoarece, pe de o parte, omul este solidar cu tot ceea ce l nconjoar, iar toat natura
poart pecetea stricciunii, se resimte ca urmare a pcatului strmoesc i urmrile faptelor lui
se rsfrng i asupra mediului su nconjurtor, asupra casei i gospodriei, ntinnd spaiul n
care acesta triete, iar, pe de alt parte, scopul ntregii creaii este de a fi sfinit prin puterea
Duhului Sfnt n Biseric, pentru ca astfel s tind la unitatea deplin n Hristos, n mpria
Sa venic, n Biserica Ortodox ntlnim slujbe speciale de sfinire a ntregii creaii,
deoarece, n principiu, totul poate s fie sfinit, n afar de lucrurile ntrebuinate cu scop ru.
68

Prin ierurgii, n care lucreaz acelai har mntuitor ca n Taine i sunt svrite numai
de ctre persoane consacrate canonic, ntreaga creaie se purific i se binecuvinteaz,
primete aureola sfineniei i este readus n sfera de influen a harului dumnezeiesc. Prin
ierurgii, puterea curitoare i sfinitoare a Bisericii se revars nu numai asupra omului, ci i
asupra ntregii lumi creaturale, scond-o de sub puterea blestemului i sfinind-o. Natura
nensufleit, care, n urma blestemului, ieise din armonia iniial cu umanitatea, devine
astfel un mediu prielnic pentru traiul omului, un auxiliar pentru existena i mntuirea lui,
avnd posibilitatea de a fi sfinit i transfigurat, prin ierurgiile bisericeti, i, astfel, s ias
din deertciune i s slujeasc mpreun cu omul, lui Dumnezeu.
Orice binecuvntare dat de Biseric cuprinde o putere sfinitoare, de aceea fiecare
lucrare a Bisericii este o ierurgie, adic o lucrare sfnt, prin care primim harul divin care ne
sfinete, o modalitate prin care Hristos rmne cu noi pn la sfritul veacurilor. Prin actele
de cult, frumuseea lui Dumnezeu se imprim n fpturi, iar totul se ptrunde de prezena lui
Dumnezeu, de strlucirea ntruprii i nvierii Sale, totul se transfigureaz i ne mntuiete.
Nu toate ierurgiile pe care le practic Biserica astzi au existat, n aceleai forme, de la
nceput, dar Sfnta Scriptura ne ofer suficiente mrturii privind existena, originea i
practicare unora dintre ierurgiile bisericeti: unele dintre ierurgii sunt chiar mai vechi dect
Biserica, fiind preluate din cultul mozaic, altele au fost svrite de nsui Mntuitorul, altele
instituite de apostoli, dup nvtura i porunca Mntuitorului, iar multe dintre ele au fost
practicate nc din epoca apostolic, post apostolic i patristic.
Pentru a rspunde nevoilor i mprejurrilor diferite din viaa credincioilor i pentru
a-i binecuvnta i a le sfini ntreaga via, prin mprtirea harului divin, pe lng aceste
ierurgii, pstrate cu sfinenie de ctre tradiia apostolic, ca toate cele primite de la
Mntuitorul, Biserica a instituit i rnduit i alte ierurgii, pe unele stabilindu-le n virtutea
puterii sfinitoare primit de la ntemeietorul ei, iar pe altele acceptndu-le n forma n care au
aprut n practic. Opera colectiv i anonim a Bisericii Ortodoxe ntregi, majoritatea
ierurgiilor, dezvoltate din cultul primar pn au ajuns la forma de azi a rnduielilor liturgice
din Biserica Ortodox, au pstrat cu fidelitate elementele cultului primar, orice dezvoltare
liturgic fcndu-se sub supravegherea atent a Bisericii, prin precizarea lor n crile de cult,
prin pstrarea nealterat a duhului ortodox n de cursul veacurilor, prin ferirea de inovaii i
erori doctrinare, respectnd linia tradiional a nvturii ortodoxe Evanghelia Domnului,
predica apostolilor, cuvntul prinilor i experiena duhovniceasc a sfinilor.
Ierurgiile fac parte, mpreun cu Sfintele Taine, din lucrarea Bisericii de administrare a
puterii sacramentale, fiind rnduieli, slujbe i rugciuni, lucrri sfinte i sfinitoare ale cultului
69

divin, instituite de Biseric, prin lucrarea Sfinilor Apostoli i a urmailor acestora, pe temeiul
puterii i ncredinrii date ei de Iisus Hristos, pentru binecuvntarea i sfinirea credincioilor
n diferite momente i mprejurri din viaa lor, care depesc cadrul Sfintelor Taine, precum
i pentru binecuvntarea i sfinirea naturii nconjurtoare i a diferite lucruri sau obiecte, prin
diverse forme i cu ajutorul a diferite materii.
Vorbind despre scopul i destinaia omului n raport cu Dumnezeu, Sfnta Scriptur ne
nva c nsuirea de sfnt (Qvadosh,, sacer, sacrum) sau desvrirea, proprie n sens
absolut numai lui Dumnezeu ca Persoan (numai El este ceea ce este cu adevrat,
infinit superior tuturor celor pmnteti), se manifest n lume i devine o calitate accesibil a
fiinelor umane, avnd ca surs pe Hristos nsui, sfinenia divin ntrupat n chip i via
omeneasc, venit n lume ca s ne mprtim de sfinenia Lui (Evr. IX,14; X,10), pentru ca
noi oameni s culegem roadele sfinitoare ale ntruprii Sale: Pentru ei Eu M sfinesc pe
Mine nsumi, ca i ei s fie sfinii ntr-un adevr(In. XVII,19).
Dei sfinenia lui Dumnezeu este transcendent lumii, omul are capacitatea de a o
cunoate i a o experia, el poate ajunge prin har ceea ce Dumnezeu este prin fire 133, unirea
ipostatic, a naturii umane cu natura dumnezeiasc, devenind pentru om sursa inepuizabil a
propriei ndumnezeiri. n Iisus Hristos, Dumnezeu i omul sunt unii ntr-o unire ontologic
indisolubil: fii sfini cci Eu sunt sfnt (Lev. XI,44-45), porunc i chemare la
plenitudinea slavei viitoare, din care decurge o serie ntreag de trepte ale sfineniei, ncepute
deja pe pmnt, dar nu prin fiina omeneasc att de limitat, n esena sa, ci prin participare,
nu sfini prin noi nine, ci sfini n Hristos, sfini prin participarea la sfinenia lui Hristos.
Ceea ce este Hristos dup fiin, suntem noi prin har134 (ca scop sau el al vieii cretine cf.
II Pt. I,4 s v facei prtai dumnezeietii firi).
Putem ajunge la aceast sfinenie unic deoarece, preamrindu-L pe Dumnezeu prin
viaa i faptele noastre135, ne dobndim desvrirea i prin acesta mntuirea sau fericirea
133

Regula de aur a gndirii patristice, ncepnd cu Sfntul Atanasie cel Mare, spune c: Dumnezeu Se face om,
ca omul s ajung dumnezeu, (Tratat despre ntruparea Cuvntului, cap. LIV, p. 151; Cuvntul nti mpotriva
arienilor, cap. XXXIX, p. 202 n vol. Scrieri (partea I), col. PSB, trad. rom. de Pr. Prof. Dumitru Stniloae, Ed.
IBMBOR, Bucureti, 1987). Sfntul Vasile cel Mare spune c: omul este o fptur , care a primit porunca s
devin dumnezeu, iar Sfntul Maxim Mrturisitorul arat c: lucrul sfatului dumnezeiesc const n
ndumnezeirea firii noastre (Scurt tlcuire a rugciunii Tatl nostru ctre un iubitor de Hristos, n Filocalia,
vol. II, trad. rom. de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Ed. Harisma, Bucureti, 1993, p. 261); Sfntul Simeon
Noul Teolog precizeaz c: purtnd haina strlucit a Duhului, rmnem n Dumnezeu i Dumnezeu n noi,
fiind dumnezei i fii ai lui Dumnezeu prin nfiereFiul lui Dumnezeu de aceea s-a fcut Fiu la omului, ca s ne
fac pe noi oamenii fii ai lui Dumnezeu, ridicnd dup har neamul nostru la ceea ce este el dup fire , (Cele
225 de capete teologice i practice, n Filocalia, vol.VI, trad. rom. de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Ed.
IBMBOR, Bucureti, 1977, p. 35, 91).
134
Ierom. Prof. N. Mladin, Sfinii n viaa moral ortodox, n rev. ST, VIII(1956), nr.1-2, p.7.
135
Exist o sfinenie dat i una dobndit; sfinenia sacramental, care i are nceputul i temelia n Taina
Botezului i se desvrete prin celelalte Taine i acte sfinitoare ale Bisericii, este o sfinenie haric i real, o
70

venic: Cele ce ochiul n-a vzut i urechea n-a auzit, i la inima omului nu s-au suit, pe
acestea le-a gtit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El (I Cor. II,9); destinul eshatologic al
omului este scris n nsi natura lui, deoarece a fost creat dup chipul lui Dumnezeu, este
menit s ajung la asemnarea cu El, i are ca scop final ndumnezeirea prin har.
Hristos ne atrage n sfinenia Lui, ne sfinete, ne nnoiete i ndumnezeiete prin
lucrarea Duhului Sfnt n Biseric, pe care ne-o mprtete prin Sfintele Taine i umple de
daruri dumnezeieti att omul, ct i natura, prin Tainele i ierurgiile Bisericii. 136 Pe msur ce
omul se sfinete n dialogul su cu Dumnezeu, el sfinete i creaia, ndumnezeind-o, Tainele
i ierurgiile artndu-ne c totul n viaa cretin este o sfinire n devenire, c totul este
destinat desvririi liturgice i c prin sfinire realizeaz o deprofanare n nsi fiina
acestei lumi.137
Aciunea sfinitoare a Duhului revrsat n existena noastr are menirea de a mistui
rul din ea, ca un foc vindector, generator de sfinenie; ea trece dincolo de limitele umanului,
pe care-l transform, nnoindu-l prin puterea energiilor divine transfiguratoare,
rsfrngndu-se asupra ntregului univers, ca o iradiere din Dumnezeu, tainic i de infinit
putere, care face s ncoleasc pretutindeni germenele atotbiruitor al nvierii,138 lumea
devenind capabil a se preface ntr-un cer nou i un pmnt nou.
Aceast lucrare sfinitoare a Bisericii este ntemeiat pe cuvintele Mntuitorului prin
care ncredineaz Apostolilor si i, prin ei, tuturor urmailor acestora puterea de a tmdui
toate bolile, neputina i slbiciunea: Chemnd la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Si, le-a
dat putere asupra duhurilor celor necurate ca s le scoat afar i s tmduiasc orice
boal i orice neputin(Mt. X,1; cf. Mc. VI,13;Lc. X,6). n porunca de a ierta pcatele (In.
XX,21-23) i de a strica lucrurile diavolului(I In. III,8), se rezum ntreaga lucrare

nnoire a ntregii fiine a credinciosului, dar este numai nceputul mntuirii noastre, din ea dezvoltndu-se
sfinenia ca obligaie moral, este germenele care trebuie fructificat prin lupta continu a sfineniei personale,
care se realizeaz numai n Iisus Hristos, (Pr. Magistrand Gh. Butnariu, Rolul comunitii n nsuirea mntuirii
subiective dup crile istorice ale Noului Testament, n rev. ST, IX (1957), nr.5-6, p.352).
136
Drd. Liviu Stoina, Sfinenie i slujire n viaa cretin, n rev. ST, XL (1988),nr. 1, p. 53
137
Totul este virtual sfnt i nu exist nimic cu adevrat profan, deoarece totul se raporteaz la Dumnezeu,
(Paul Evdokimov, Ortodoxia , trad. rom. de Dr. Irineu Ioan Popa, Arhiereu vicar, Ed. IBMBOR, Bucureti, 1996,
p. 221)
138
Sfinenia din lume este strlucirea sfineniei lui Dumnezeu peste ea sau participarea lumii prin aceast
strlucire la lumina infinit a sfineniei lui Dumnezeu, (Pr. Dorel Pogan, Constituia teandric a bisericii, tez de
doctorat(partea I), n rev. O, XXXIX (1987), nr. 1, p. 129); i chiar dac persoanele omeneti i anumite
obiecte sunt socotite numai prtae la sfinenie, deci numai sfinite, nu sfinte prin ele nsei, n ele a cobort i e
slluit puterea necreat a aceluiai Dumnezeu, izvor al sfineniei departe de a fi profanizat toate, cum spun
mai nou unii teologi protestani, Fiul lui Dumnezeu, prin ntruparea Lui i prin trimiterea Duhului Su cel Sfnt,
a adus putina mbrcrii n sfinenie a tuturor celor ce-L primesc prin credin, (Preot Prof. Dr. Dumitru
Stniloae, Spiritualitate i comuniune n Liturghia ortodox, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1986, p. 30)
71

curitoare i sfinitoare exercitat n Biseric, lucrare care constituie viaa sacramental a

acesteia.
Prelund de la Mntuitorul Iisus Hristos aceast putere spiritual, Biserica, prin Sfinii
Apostoli i urmaii lor, episcopii i preoii, a instituit rugciuni sau slujbe pentru eliberarea
omului i a lucrurilor de sub influena diavolului, rugciuni pentru alungarea rului n numele
Domnului, ca s-l elibereze pe credincios, s-l curee i s-l dezlege de pcate i s-l
tmduiasc de bolile trupului, pentru vindecarea de neputine, rugciuni prin care este
invocat ajutorul dumnezeiesc asupra unei persoane sau a unui lucru, rugciuni sau slujbe de
sfinire prin care persoane sau lucruri se scot din ntrebuinarea comun i se destineaz
scopurilor sfinte .a.
Toate aceste ci prin care harul dumnezeiesc se revars nencetat n lume, Biserica le-a
rnduit pentru c, potrivit Sfintei Scripturi, prin Sfntul Duh nu se va ngdui ca Sfntul Tu
s vad stricciune(F.A. II,27) i pentru c Cele ce Dumnezeu a curit, tu s nu le zici
spurcate(F.A. X,15)139 i sunt necesare deoarece nimic necurat nu va intra n mpria lui
Dumnezeu.
n afar de Sfintele Taine140, necesare pentru mntuire, n cultul Bisericii Ortodoxe se
gsesc numeroase alte rnduieli, slujbe i rugciuni avnd ca scop adorarea lui Dumnezeu,
sfinirea ntregii creaii i curirea i ferirea omului de pcat, numite, cu un termen general,
ierurgii. Ierurgiile (de la verbul -, care nseamn a mplini o funcie sacr, a
celebra o ceremonie religioas, de unde substantivul 141 lucrare sfnt, ceremonie
religioas, sacrificiu), euhologiile ( i slujba cu rugciune), sacramentalia sau
molitvoslovia sunt lucrri sfinte i sfinitoare ale cultului divin, slujbe, rnduieli i rugciuni
pentru binecuvntarea i sfinirea omului n diferite momente i mprejurri din viaa sa, ca i
pentru binecuvntarea i sfinirea naturii nconjurtoare i a diferitelor lucruri sau obiecte de
folos omului142 prin diverse forme i cu ajutorul a diferite materii, spre lauda lui Dumnezeu i
mntuirea sufletului. Prin ierurgii, ntreaga lume se purific i se binecuvinteaz, primete
aureola sfineniei i este readus n sfera de influen a harului dumnezeiesc.

139

Pr. Drd. Alexandru Tudor, Viaa sacramental a Bisericii n Faptele Apostolilor, n rev. ST, XXXII
(1980), nr. 1-2, p. 209.
140
Calea Tainelor nu este singura prin care se acord Sfntul Duh. Duhul sufl unde vrea i darul su se Sfnt
Duh nu este restrns la Taine, chiar n Biseric; viaa de har a Bisericii cuprinde si alte acte i rituri care posed o
putere sacramental, (Sergiu Bulgakoff, Ortodoxia, trad. rom. de Nicolae Grosu, Sibiu, 1993, p. 141).
141
Magistrand Protos. Gr. Bbu, Ierurgiile ca mijloc i prilej de pastoraie, n rev. ST, VI (1954) ,nr. 9-10, p.
531.
142
Preot Prof. Dr. Ene Branite, Liturgica special, pentru institutele teologice, Ed. IBMBOR, Bucureti,1980, p.
438.
72

Ierurgiile sunt, deci, sfinte lucrri sau slujbe, instituite de Biseric, pe temeiul puterii i
ncredinrii date ei de Iisus Hristos, prin care Biserica binecuvinteaz i sfinete persoane i
lucruri, pentru dobndirea ajutorului dumnezeiesc n diferite ocazii. 143 Ierurgiile svrite n
Biseric pe seama credincioilor presupune primirea Tainelor de ctre ei, de aceea ntre
Sfintele Taine i ierurgiile bisericeti exist o legtur strns (au rugciuni comune, formule
i semnul Sfintei Cruci, ambele susin mereu vie legtura credinciosului cu Biserica) 144, ns
ceea ce le unete cu adevrat este acelai har sfinitor mereu viu i lucrtor n chip special n
fiecare act sacru svrit n Biseric.145
n dese cazuri ierurgiile stau n legtur cu Sfintele Taine (ierurgiile dinaintea
botezului, logodna .a.) i cu Sfnta Liturghie (binecuvntarea prinoaselor, a tmii, a Patilor,
hirotesiile .a.), fiind svrite ori naintea acestora, ca o pregtire a lor, ori n timpul lor (de
ex. sfinirea Mirului i binecuvntarea a diferite daruri la Liturghie), ori dup ele, ca o
ncununare sau ntrire a lucrrii sfinitoare a acestora (parastasul dup Liturghie,
mbisericirea pruncului .a.), dar multe se svresc i n alte mprejurri ale vieii
credincioilor, pentru a putea cuprinde, binecuvnta i sfinii ntreaga lor activitate.
Urmrind sfinirea i binecuvntarea credincioilor i n afara locaului de cult i a
vieii liturgice sacramentale, ierurgiile bisericeti, ca de altfel toate celelalte lucrri i acte
sfinitoare care se svresc n Biserica Ortodox, au ca scop chemarea harului Sfntului Duh
asupra credincioilor, a naturii i a lumii nconjurtoare.
Aflat n raza proniei dumnezeieti i solidar cu omul pn la sfritul veacurilor,
acesta fiind parte a naturii i stpn temporar al ei, natura se ndreapt spre un punct al
transformrii mntuitoare finale, prin lucrarea binefctoare a Sfntului Duh.

3.2. Scopul, necesitatea i efectele ierurgiilor

Prin cultul ortodox, Biserica, n aciunea ei sacramental, sfinete nu numai omul ci i
ntreaga firea; conform nvturii cretine, lumea nu e nici una cu Dumnezeu, dar nici o
existen desprit de Dumnezeu, ci o creaie strbtut de Dumnezeu i care mrturisete
despre El, menit la o tot mai deplin transfigurare prin Dumnezeu. Prin ntruparea Fiului lui
Dumnezeu toate s-au refcut din starea n care le-a adus cderea omului n pcat; aciunea de
transfigurare a cosmosului a fost declanat de minunea ntruprii Logosului (In.I,14) iar
143

Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran, Sfinte Taine i ierurgii, n rev. MA, X (1965), nr. 1-3, p. 103
Pr. Prof. Dr. D. Stniloae, Sfintele Taine i ierurgiile bisericeti, n rev. O, XXXVII (1985), nr. 3, p. 450
145
Pr. Drd. Gheorghe Remete, Raportul dintre Sfintele Taine i ierurgii, n rev. MA, XXX (1985), nr. 7-8, p.
422; de la ntemeierea Bisericii harul i darurile Sfntului Duh au nceput s curg precum o ap vie(In. IV,11),
ca o butur duhovniceasc(I Cor. X,4), ca nite ruri de ap vie(In. VII,38), izvorte din Jertfa
Mntuitorului i din Duhul Cincizecimii, (Pr. Ioan Mircea, Ierurgiile, n ndrumri misionare, Ed. IBMBOR,
Bucureti, 1986, p. 608).
144

73

creaia e sfinit continuu prin prefacerea elementelor n Trupul i Sngele Domnului i se va

mprti i n veacul viitor de aceeai nestricciune i mrire pe care trupul Domnului a
mbrcat-o prin nviere i nlare.146 Prin ntruparea Domnului, prin Jertfa Sa de pe cruce,
prin nvierea i nlarea Sa la cer, creaia ntreag este adunat n Domnul Hristos (Efes. I,10)
i mpcat cu Dumnezeu prin El (Col. I,20) pentru c n Hristos sunt aezate toate lucrurile
(Col.I,17).
Biserica sfinete fptura zidit prin toate actele sale liturgice, dar mai cu seam prin
Taine i ierurgii. Ierurgiile sfinesc pe credincios i firea nconjurtoare, vietile i lucrurile
de care el are nevoie pentru trai sau pentru mntuirea sa.
Cretinul adevrat, omul duhovnicesc are ca dat ontologic tendina nesfrit de
comuniune n iubire cu Dumnezeu, cu semenii si i cu lumea nconjurtoare, iar desvrirea
nu se poate realiza dac se disociaz cele trei realiti distincte, aflate ntr-o strns legtur i
interdependen : Dumnezeu - Creatorul i Proniatorul, omul - creaie a iubirii dumnezeieti i
lumea slaul druit omului la creaie .147
Omul nu este o fiin izolat de restul creaiei; prin nsi firea sa este legat de
ansamblu fpturii (Fac. II,7), creat fiind din pmnt, ca o ncununare a lumii materiale 148 i
ca mijlocitor ntre natur i Dumnezeu iar Sfntul Pavel mrturisete c toat fptura ateapt
slava viitoare, care trebuie s se descopere n fii lui Dumnezeu (Rom. VIII,18-22).
n calea sa de unire cu Dumnezeu, omul nu respinge fpturile, ci adun n dragostea sa
cosmosul dezbinat prin pcat, ca n cele din urm s fie transfigurat prin har, prin Biserica n
care Duhul Sfnt lucreaz mntuirea tuturor (Ce este inima iubitoare? se ntreab Sfntul
Isaac Sirul este o inim care se nflcreaz de dragoste pentru ntreaga fptur, pentru
oameni, pentru psri, pentru animale, pentru draci, pentru toate fpturileEl se roag
chiar i pentru trtoare, micat de o mil nesfrit care se trezete n inima celor care se
aseamn cu Dumnezeu).149
Referatul despre creaie din Genez subliniind relaia de interdependen ntre om i
natur i unitatea creaiei lui Dumnezeu demonstreaz c toate existenele sunt legate ntre
146

Pr. Aurel D. Grigora, Dogm i cult privite interconfesional i problema intercomuniunii, tez de doctorat, n
rev. O, XXIX (1977), nr. 3-4, p. 382
147
Pr. Nicolae Stoleru, Spiritualitatea ortodox i slujirea cretin, Tez de doctorat, partea I, n rev. O,1990,
nr.2, p.47
148
Astfel la facere s-a zidit nti un lucru dintre fpturi, dup cel dinti altul, dup acesta iari altul, iar dup
toate, omul. Acesta s-a nvrednicit de atta cinste i grij din partea lui Dumnezeu, nct toat lumea aceasta
vzut a fost fcut nainte de el i pentru el. Iar mpria cerurilor a fost gtit ndat dup ntemeierea lumii,
tot pentru el (Mt. XXV,34), nainte de el., (Sfntul Grigorie Palama, 150 de capete despre cunotina natural,
despre cunoaterea lui Dumnezeu, despre viaa moral i despre fptuire, n. Filocalia vol.VII, trad. rom. de Pr.
Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Ed. IBMBOR, Bucureti, 1977, p. 437).
149
Apud Vladimir Lossky, Teologia mistic a Bisericii de Rsrit, trad. rom.de Pr. Vasile Rduc, Editura
Anastasia, p.137
74

ele, fiecare avnd o valoare simbolic. Fiind fii ai lui Dumnezeu, prin har dar i prin creaie,
oamenii au datoria i menirea de a cunoate ntreaga creaie i a o ngriji (Fac.II,15), de a se
apropia de ea i a o sfini.
Conform Sfntului Apostol Pavel, argumentul suprem al unitii i integritii creaiei
l reprezint unitatea fiinei divine, din care decurge i unitatea Bisericii. Dac exist un
Dumnezeu i Tatl Tuturor, Care este peste toate i prin toate i ntru noi toi (Ef. IV,6), care
a fcut dintr-un snge tot neamul omenesc (FA XVII,26) i din care i trage numele
orice neam n cer i pe pmnt (Ef. III,15), nseamn c i creaia formeaz o singur
unitate, mai ales n Hristos150 i n Biseric. Dumnezeu este motivul ultim care justific
unitatea creaiei, nu numai ca fiind un singur Dumnezeu, dar i pentru faptul c e Tatl
creator.
De aceea omul, centru, rezumatul i coroana creaiei, este responsabil nu numai de
starea semenilor si, ci i de situaia ntregii zidiri. Omul trebuie s se bucure de privilegiul
deosebit dat lui la creaie, de chip al lui Dumnezeu, ca s conlucreze cu Dumnezeu la
nfrumusearea cosmosului, pe de o parte, iar pe de alt parte, s colaboreze cu Hristos la
mntuirea sa.
Omul, ca parte integrat a naturii i stpn al ei, ntr-un sens nalt, duhovnicesc, nu
este numai un modelator al firii sale proprii, ci i al ntregii naturi 151, avnd menirea de a
asigura transparena cosmosului la cele duhovniceti, de a nlesni nlarea creatului la
Dumnezeu, de a instaura revrsarea harului n lume.
n cretinism, relaia omului cu natura este antropocentric; omul, ca purttor al
chipului lui Dumnezeu (Fac.I,27), a fost aezat peste ntreaga natur ca reprezentant al
150

ntruparea Cuvntului lui Dumnezeu a refcut, la nivel ontologic, toate rupturile pe care le-a introdus pcatul:
El a unit pe om nlturnd tainic n duh, deosebirea dintre brbat i femeie, ntruct a eliberat n amndoi
raiunea firii de caracteristicile crescute din patimi. A unit apoi pmntul, nlturnd deosebirea dintre
paradisul sensibil i pmntul pe care-l locuim. A unit de asemenea pmntul cu cerul, artnd astfel firea
lucrurilor sensibile ca una singur ce graviteaz spre ea nsi. A unit iari cele sensibile cu cele inteligibile,
dovedind c i firea celor create este una singur, aflndu-se ntr-o strns legtur printr-o oarecare raiune
tainic. n sfrit a unit ntr-un mod i dup o raiune mai presus de fire toat firea creat cu Creatorul,(Sfntul
Maxim Mrturisitorul, Rspunsuri ctre Talasie, n Filocalia vol. III, trad. rom. de Pr. Prof. Dr. Dumitru
Stniloae, Ed. Harisma, Bucureti, 1994, p. 182); Mntuitorul Iisus Hristos a restaurat firea omeneasc i a
refcut n Sine nsui, cu puterea Sa, unitatea distrus de pcat dintre diferitele separri (ntre creat i necreat,
ntre inteligibil i sensibil, ntre cer i pmnt, ntre paradis i pmnt, ntre masculin i feminin), adic tot ceea
ce Satana reuise s distrug n protoprini: a refcut unitatea ntre sexe, deoarece aa cum Eva a ieit din Adam
fr relaie conjugal, la fel Hristos s-a nscut din Nsctoarea de Dumnezeu fr participarea prii brbteti; a
reunificat paradisul biblic cu lumea creat, trimind fgduina Tatlui n inimile oamenilor, aa nct paradisul
se afl de acum n interiorul fiecruia; a unit cele sensibile cu cele inteligibile, lumea oamenilor i cea a ngerilor,
omul avnd deschis posibilitatea participrii la Liturghia cereasc mpreun cu fpturile ngereti, ntruct
Hristos Dumnezeu, Creatorul ngerilor a asumat natura uman i nu pe cea ngereasc; prin ntrupare a unit n
persoana Sa teandric, Dumnezeirea i umanitatea ntr-un singur ipostas, (Lars Thunberg, Omul i cosmosul n
viziunea Sf. Maxim Mrturisitorul, trad. rom. de Prof. Dr. Remus Rus, ed. IBMBOR, Bucureti 1999, p.75).
151
Pr. Drd. Remus Onior, Unitatea i integritatea creaiei n scrierile Sfntului Apostol Pavel, n rev. ST, XLI
(1989), nr.4, p. 37.
75

Ziditorului, avnd menirea de a pstra toate cele zidite ntr-o perfect armonie. 152 Lumea
material a fost zidit de Dumnezeu spre folosul omului i fiecare parte din ea i aparine (Fac.
IX,2-3) i este responsabil pentru ea.
Creat dup chipul lui Dumnezeu i asistat de harul i ajutorul divin, omul are ntreita
sarcin de a servi ca mijlocitor ntre Creator i creaie: ca profet, vestindu-le n cuvinte i fapte
voina lui Dumnezeu, ca arhiereu, aducnd jertf de laud i mulumire lui Dumnezeu, n
numele ntregii lumi, i ca rege, stpn (Fac.I,28) meninnd strns legtura ntre Dumnezeu
i creaie i conducnd-o la desvrire.153 El este responsabil pentru creaie, ca unul ce este
recapitulare i contiin (anakephalaiose kai syneidese) a ntregii creaii, pentru c Arhetipul
lui, Hristos, este Recapitularea i Mntuitorul a toate.154
n rai toate fpturile erau bune i frumoase 155, ca semne ale iubirii nesfrite a lui
Dumnezeu. Omul, ca ncununare a creaiei, fiind o unitate biologic i spiritual, se afla n
armonie deplin cu Dumnezeu, cu sine nsui i cu natura extern (comp. Iez. XXVIII,12-15).
n general, unitatea i armonia paradisiac ni se nfieaz ca o realitate bipolar existent, pe
de o parte n alctuirea psihofizic a omului (trup, carne dar i chip al lui Dumnezeu i
templu al Duhului Sfnt), iar pe de alt parte n relaiile dintre om i lumea animal supus
lui, nvtura ortodox nefcnd niciodat disociere ntre spirit i materie.
Primul om era chemat s reuneasc n sine ntreaga creaie; el trebuia s confere
ntregii creaii starea de sfinenie i perfeciune, al cror germenii fuseser aezai de
Dumnezeu n natur nc de la creaie. Imposibilitatea separrii omului de natura cosmic face
ca mntuirea sau desvrirea acestuia s se proiecteze asupra ntregii naturi i s depind de
ea. Starea primordial n-a durat mult iar prin cderea protoprinilor, natura, care ar fi naintat
spre o tot mai mult convergen i unitate cu omul i ar fi fost tot mai copleit de Duhul
dumnezeiesc, a intrat n divergen i descompunere. Pcatul i cderea protoprinilor notri,
prin care natura uman a fost corupt i s-a ndeprtat de calea pentru care a fost creat, nu a
rmas doar o dram a fiinei umane ci a atras dup sine pervertirea i stricarea ntregii creaii
i dndu-i un caracter ambiguu, contradictoriu i amgitor.
152

Pr. Asist. Nicolae Dura Sibiu, Lucrarea Bisericii pentru sfinirea firii nconjurtoare, n rev. ST, XXXIX
(1987), nr. 2, p. 80
153
Arhid. Prof. Ioan Zgrean , Ierurgiile i importana lor n viaa moral a cretinilor, n rev. MA, XXXI
(1986), nr. 1-2, p. 21
154
Panayotis Nellas, Omul animal ndumnezeit. Perspective pentru o antropologie ortodox, Studiu introductiv
i trad. rom. diac. Ioan I. Ic jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1999, p. 69.
155
Animalelen-au fost create rele sau otrvitoaredar pcatul svrit de om le-a fcut rele i otrvitoare.
Cnd omul a clcat porunca lui Dumnezeu, au clcat-o i elecnd a pctuit stpnul au pctuit i roabele.
Cnd, ns, omul va alerga iari s le fac pe cele ale firii i nu va mai pctui, atunci i fiarele i vor dobndi
blndeea de la nceput, (Teofil al Antiohiei, Trei cri ctre Autolic, Cartea a doua, cap. XVII trad. rom. de Pr.
D. Fecioru, n vol. Apologei de limb greac, colecia Prini i scriitori bisericeti, Ed. IBMBOR,
Bucureti, 1980, p. 308).
76

Creaia, mediul n care Dumnezeu vorbea omului i solidar cu acesta pn la sfritul

veacurilor, se urete i slbete n resursele ei vitale 156, pierde ajutorul energiilor necreate de
sus i devine domeniu i instrument al diavolului aflat n puterea rului i a morii
(Efes.II,2)157. Cderea omului aduce dup sine ndeprtarea de Dumnezeu i ntunecarea
Chipului, avnd drept consecin i opacizarea cosmosului fa de lumina dumnezeiasc,
materia pierzndu-i maleabilitatea originar i devenind, n mare parte, subjugat fa de
stricciune i moarte, retragerea Duhului dumnezeiesc din ea slbindu-i nsuirea de mediu
transparent ntre Dumnezeu i oameni i ntre acetia nii: 158 soarele n-a mai voit s
strluceasc, i luna n-a mai voit s se arate, stelele n-au mai voit s se lase vzute, izvoarele
n-au mai voit s neasc, rurile n-au mai voit s curg, aerul s-a strns n sinefiarele i
toate animalele pmntului, vzndu-l pe om dezbrcat de slava dinainte, l-au dispreuit i sau nfuriat toate ndat mpotriva lui. Cerul s-a micat i pmntul n-a mai binevoit s-l
poarte pe spatele lui.159
Pcatul primilor oameni a introdus ntunecare, dezordine i nefericire nu numai n
viaa omeneasc, ci a stricat armonia dintru nceput a firii nconjurtoare, cnd toate cte
fcuse Dumnezeu erau bune foarte (Fac.I,31)160, deoarece ntre om i natur a existat nc de
la nceput o solidaritate nu numai de structur, fptura fizic a omului fiind alctuit din
aceleai elemente primordiale ca i natura, ci i o comunitate de destin, n ordinea religioas.
Dup nvtura Bisericii, pcatul omului a fcut ntreaga natur s sufere mpreun cu el:
Printr-un om a intrat pcatul n lume, iar prin pcat moartea (Rom.V,12).161 Greeala
protoprinilor neamului omenesc a tulburat i pacea celorlalte vieuitoare, peste care
Dumnezeu l fcuse stpn pe om (Fac.I,28) i a ntinat i pmntul din care acesta fusese
zidit, pe care e silit s triasc, din care i trage hrana i mijloacele de existen i cu care,
deci, el e solidar n aceast via. Asupra tuturor acestora apas blestemul Ziditorului, de dup
cderea lui Adam: Blestemat s fie pmntul ntru lucrurile tale; ntru necazuri vei mnca
dintr-nsul n toate zilele vieii tale. Spini i plmid va rsri ie i vei mnca iarba
pmntului. ntru sudoarea feei tale vei mnca pinea ta, pn cnd te vei ntoarce n
pmnt, din care eti luat; c pmnt eti i n pmnt te vei ntoarce(Fac.III,17-19).162
156

Pr. Nicolae Stoleru, art. cit., p. 63

Pr. Asist. Nicolae Dura Sibiu, art. cit.,p. 82
158
Preotul Profesor Boris Bobrinskoy, mprtirea Sfntului Duh, trad. rom. Mriuca i Adrian Alexandrescu,
Ed. IBMBOR, Bucureti, 1999, p. 114.
159
Sfntul Simeon Noul Teolog, ntia cuvntare moral, n Filocalia vol. VI, trad. rom. de Pr. Prof. Dr.
Dumitru Stniloae, Ed. IBMBOR, Bucureti, 1977, p. 128.
160
Creaia ca lume bun, adic integr, frumoas, unitar, a fost oferit de Dumnezeu ca dar omului, cu care
acesta forma un tot unitar, (Pr. Drd. Remus Onior, art. cit., p. 40).
161
Preot Prof. Dr. Ene Branite, Liturgica special., p.438
162
Pr. Prof. E. Branite, Cultul Bisericii Ortodoxe Romne , n rev. ST, III (1951), nr. 1-2, p. 19
157

77

Natura a fost creat pentru om i de aceea ea cade i se ridic prin el i odat cu el;
natura, aflat i ea n raza proniei dumnezeieti, a fost corupt din cauza omului i ateapt
vindecarea. Urmrile pcatului au afectat nu numai fiina omeneasc, ci s-au extins asupra
ntregii zidiri, fcnd-o s sufere mpreun cu omul, s atepte i s doreasc i ea izbvirea
din stricciune, precum spune Sfntul Apostol Pavel: Cci fptura s-a supus deertciunii,
nu de voie, ci pentru cel ce a supus-o, spre ndejdea c i fptura nsi se va slobozi de
robia stricciunii, spre slobozenia mririi fiilor lui Dumnezeu. Cci tiu c toat fptura
mpreun suspin i mpreun are durere pn acumateptnd nfierea i rscumprarea
trupului nostru (Rom. VII, 20-23).
Soarta naturii este strns legat de cea a omului, care se afla n imposibilitatea de a
restabilii, prin propriile puteri, legtura iniial dintre el, Dumnezeu i natur; corupt din
pricina pcatului strmoesc ea nu se putea vindeca dect prin Omul prin excelen, Fiul lui
Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos. Czut sub puterea celui ru, din pricina pcatului
omenesc (Efes. II,2), natura capt, odat cu omul, la plinirea vremii(Gal.IV,4), putina de a
fi restabilit i desvrit prin ntruparea Mntuitorului prin care s-au fcut toate (In.I,3), de a
se nla prin intervenia divin i de a fi transfigurat tot mai mult ntr-o fptur nou, prin
rugciunile Bisericii.
Prin ntruparea din Fecioar (cuvnt care n ebraic are acelai radical cu olam veac
sau lume) Fiul Unul Nscut al lui Dumnezeu a devenit Fiul Omului, i-a luat trup din trupul
acestei lumi,163 i-a asumat ntreaga lume material164, firea ntregii creaii putnd fi, astfel,
exorcizat, sfinit i desvrit165, regsindu-i vocaia de a fi templu al harului
dumnezeiesc.166 Prin puterea dumnezeirii Sale, unit n Persoana Sa cu umanitatea Sa,
legndu-i viaa de ntreaga natur (mbrcnd cu adevrat firea omeneasc, Mntuitorul a
strbtut ogoarele cu lanuri, a iubit florile cmpului i psrile cerului, pe care le-a dat pild
163

Cci nnoirea const propriu-zis nu numai n faptul c S-a nscut dup trup i n timp Dumnezeu Cuvntul,
Care se nscuse fr de nceput, n chip negrit, din Dumnezeu i Tatl, ci i n faptul c firea noastr I-a dat un
trup fr smn i c e nscut de o fecioar fr stricciune, (Sfntul Maxim Mrturisitorul, Ambigua, cap.
107, col. PSB, trad. rom, introducere i note de Pr. Prof. Dumitru Stniloae, Ed. IBMBOR, Bucureti, 1983, p.
269).
164
Fiul lui Dumnezeu, venind n lume, a primit prin ntrupare o umanitate desvrit, ca s fie Dumnezeu
desvrit i om desvrit, ca s pzeasc poruncile Legii lui Dumnezeu, s intre n lupt cu diavolul i s-l
biruiasc, (Sfntul Simeon Noul Teolog, elul vieii cretine, trad. rom. de Arhim. Paulin Lecca, dup
Episcopul Veniamin Milov, col. Comorile pustiei, Ed. Anastasia, Bucureti, 1996, p. 18).
165
Aceast stricciune i alterare a firiivoind Domnul i Dumnezeul nostru s-o ndrepteze a luat toat firea
i a devenit prin fire, din pricina trsturii ptimitoare, pcat, de dragul nostru, dar necunoscnd pcatul din
aplecarea voiia ndreptat trstura ptimitoare a firii prin nestricciunea voii Sale libere, (Sfntul Maxim
Mrturisitorul, Rspunsuri ctre Talasie, p. 158).
166
Prin Botezul n Iordan, s-au deschis cerurile pe care Adam le nchisese pentru ntreaga omenire; prin
Schimbarea la Fa, a artat c materia se poate sfini i c este virtual purttoare a realitii divine; prin nviere
i nlare, ne descoper capacitatea creaiei de a fi transfigurat i spiritualizat, (Pr. Asist. Nicolae Dura Sibiu,
art. cit.,p. 83).
78

omului pentru frumuseea i strlucirea lor, a mncat din roadele pmntului, s-a botezat n
apa Iordanului, a fost uns cu mir i aromate, a stat trei zile n snul pmntului .a.m.d.),
Mntuitorul s-a fcut pretutindeni tuturor toate: pine pentru cei flmnzi, ap pentru cei
nsetai, nviere pentru cei mori, doctor pentru cei bolnavi, mntuire pentru cei pctoi167; a
vindecat i a ridicat din pcat nu numai omul, ci mpreun cu el i natura, astfel nct nimic
din cele create n-au rmas strine umanitii Mntuitorului i nimic nu a rmas n afara
harului Sfntului Duh, care plutea pe deasupra apelor la facerea lumii (Fac. I,2).
De aceea, sfinind El nsui att firea omeneasc pe care a purtat-o ct i firea
nconjurtoare n mijlocul creia i-a desfurat ntreaga Sa activitate mntuitoare, Domnul
Iisus Hristos a ters blestemul care apsa asupra ntregii creaii 168, nfiat de Sfntul Apostol
Pavel sub forma unui manuscris, a unui zapis al datoriilor contractate de Adam fa de
Dumnezeu pe seama noastr, zapis care a fost pironit pe cruce, desfiinat i rscumprat
fiind prin actul jertfelnic al lui Hristos.169
Prin harul revrsat asupra sfinilor Si Apostoli i prin acetia urmailor lor legitimi
(episcopii i preoii), Mntuitorul le-a dat puterea harismatic de a sfini n continuare natura,
de a o sustrage de sub nrurirea i puterea Celui Ru ( Mt.X,8; Mc. XVI,17-18), de a o
readuce n sfera de influen a Harului divin, spre slava lui Dumnezeu i spre folosul omului.
Lucrarea Bisericii n lume are, deci, un ndoit scop: doxologic, de adorare i
preamrire a lui Dumnezeu i soteriologic, de curire a omului de ntinciunea pcatelor i
prejudecilor (Efes. IV,22; Col.III,9; II Pt. I,9 Evr. IX,14) i de eliberare a naturii de sub
blestemul pcatului i influena demonilor.170 Rostul Bisericii este nu numai acela de a rezidi
lumea la forma sa dintru nceput, ci de a o transfigura continuu, de a o face tot mai asemenea
mpriei lui Dumnezeu care se va arta din plin n chipul viitor al lumii.
Biserica a luat natere n chip vzut la Cincizecime, ca o consecin fireasc a
ntruprii171. Ca Trup tainic al lui Hristos i plenitudinea de via a Duhului Sfnt care
mplinete toate n toi (Efes. I,22-23), Biserica este prezena lui Hristos i lucrarea Duhului
Sfnt n lume.172 O nou realitate intr n lume, un trup mai desvrit dect lumea Biserica,
167

Sfntul Chiril al Ierusalimului, Omilie la slbnogul de la scldtoarea Vitezda, n vol. Cateheze, trad. rom.
de Pr. D. Fecioru, colecia Izvoarele Ortodoxiei, Ed. IBMBOR, Bucureti, 1945, p. 588.
168
Prin Patile mntuitoare, pmntul, blestemat cu roadele sale, este exorcizat, eliberat, botezat, sfinit de
trecerea lui Hristos de la moarte la via, de la trup la duh, (Preotul Profesor Boris Bobrinskoy, op. cit., p.
115).
169
Pr. Drd. Nicolae Rdulescu, Pcatul i eliberarea dup Noul Testament, n rev. ST, XXVIII (1976) , nr. 710, p. 677
170
Pr. Ioan Mircea, art. cit., p. 611.
171
Dar viaa Bisericii, care unete ntreaga creaie, este anterioar creaiei lumii i omului; ea se pierde n
eternitate, (Sergiu Bulgakoff, op. cit., p.7).
172
Pr. Drd. Alexandru Tudor, art. cit., p. 193
79

ntemeiat pe o ndoit iconomie dumnezeiasc: lucrarea lui Hristos i lucrarea Sfntului Duh,
dou dintre persoanele Sfintei Treimi, care au fost trimise n lume. 173 Biserica istoric,
concret, bine delimitat n timp i spaiu, unete n ea cerul i pmntul, oamenii i ngerii,
pe cei vii i pe cei mori, pe pctoi i pe sfini, creatul i necreatul 174, este locul n care
creaia este asumat, n care redevine transparent la lumina dumnezeiasc i se redescoper
n slujba omului.175
Prin puterea Duhului Sfnt, Biserica, odat constituit pe baza credinei n Hristos,
este susinut n existen ca o comunitate de persoane umane n comuniune de via i iubire
cu Persoanele Sfintei Treimi, cci El, nfiaz pe toi cei ce cred n Hristos, dup modelul
Fiului i prin unirea lor cu Fiul176, i ncorporeaz n Hristos, aduce noi mdulare umane n
ea, sdete n ele harul i darurile lui Hristos i prin aceasta le unific n Hristos, sfinindu-le
i dndu-le via dumnezeiasc din viaa lui Hristos.
Duhul Sfnt are puterea sfinitoare, de-via-fctoare i unificatoare n Biseric
pentru c odihnete, strlucete i lucreaz din Hristos, Fiul lui Dumnezeu ntrupat, n toi cei
cuprini de El prin umanitatea asumat. Prin Duhul Sfnt curge i crete mai departe viaa cea
dumnezeiasc n Biseric, ns Acesta nu lucreaz n Biseric i n oameni fr colaborarea
factorului uman.177
Deci Duhul Sfnt nu lucreaz asupra creaiei, asupra fpturii, dect prin om, fiin
universal, ns numai prin lucrarea de sfinire a Bisericii. nnoirea fpturii de ctre Duhul
Sfnt se face pentru om, dar numai atunci cnd, prin rugciune, este invocat Duhul Sfnt, aa
cum se arat la toate sfinirile din cadrul rnduielilor bisericeti 178; de altfel, cultul cretin n
ntregime constituie o epiclez nencetat care culmineaz n Cincizecimea perpetu, adic n
prezena permanent a Duhului n Biseric 179. Sfntul Duh, cea de-a treia persoan a Sfintei
173

Vladimir Lossky, op. cit., p. 187

Ibidem, p. 275
175
Preotul Profesor Boris Bobrinskoy, op. cit., p. 280
176
Pr. Prof. D. Stniloae, Criteriile prezenei Sfntului Duh, n rev. ST, XIX (1967), nr. 3-4, p. 123
177
Pr. Nicolae Stoleru, art. cit., p. 85
178
Sfinirea prin Epiclez reprezint tradiia ferm i unanim din Biserica ortodox, fiind cel mai caracteristic
act liturgic al Bisericii, punctul ei culminant. Epicleza este de origine divin: Eu voi ruga pe Tatl, i El v va
da un alt Mngietor, spune Domnul Hristos Apostolilor Si. Biserica cheam Duhul care se gsete n ea, dar
i mai presus de ea. Epicleza Bisericii manifestat mai nti poate prin acel Maranatha de la nceput, nu arat
absena lui Hristos i a Duhului din Biseric, ci exprim dorina unei prezene tot mai depline. Duhul continu
prin Biseric aciunea Domnului Hristos de a recapitula, de a modela toat creterea, de a o conduce la
mplinirea ei real, cci prin Epiclez se actualizeaz Cincizecimea, se coboar cerul pe pmnt; n Ortodoxie
ntreg cultul este epiclez, orice act spiritual cretin posed mica sa Cincizecime, ungerea Duhului, pentru c
toate au o intenie epicletic, (Pr. Aurel D. Grigora, op. cit., p. 360).
179
Epicleza nu poate fi limitat numai la o singur rugciune a Euharistiei: Sunt epicleze pre-sfinitoare,
epicleze post-sfinitoare, epicleze privind Darurile, epicleze privind adunarea, epicleze n care preotul roag pe
Dumnezeu s trimit Duhul Sfnt, pentru ca propria nevrednicie s nu constituie o piedic, (Preotul Profesor
Boris Bobrinskoy, op. cit., p. 482).
174

80

Treimi, egal i consubstanial cu Tatl i cu Fiul, este Cel ce insufl viaa omului, susine
ntreaga existen n bine i desvrete creaia inteligibil i sensibil. Mdularele Trupului
Tainic al lui Hristos se menin ntreolalt prin arhitectura Duhului, harul Sau ajut mereu la
mntuire, lucrnd n fiecare, pentru ca toi s-i ating inta, i anume, odihna etern i fericit
n Dumnezeu Cel n Treime: aceasta este taina cea mare i ascuns. Aceasta este inta
fericit (sfritul) pentru care s-au ntemeiat toate. Acesta este scopul dumnezeiesc, gndit
mai nainte de nceputul lucrurilor spre aceast int final privind, Dumnezeu a adus la
existen fiinele lucrurilor180.
ntreaga aciune liturgic, orice act sacramental, st sub semnul chemrii Duhului,
deoarece Biserica Ortodox tie c nu are via dect atunci cnd o primete prin puterea
Duhului: Noi i cerem s trimii Sfntul Duh, cci n mod universal, ceea ce Duhul Sfnt
atinge, este schimbat. Duhul st ntotdeauna n deschidere fa de Biseric, dar nu devine un
lucru posedat de ea. Dac Biserica crede c l are n posesiunea ei i nu-L mai cheam, atunci
se gsete n neadevr. Duhul sufl ncotro vrea; El poate fi i primit (FA II,38), dar
nainte de toate El odihnete pe umanitatea Fiului, Biserica. Venirea Sfntului Duh nu
constituie o lucrare separat de cea a Fiului, ci o continuare a ei. Hristos rmne centrul i
subiectul oricrei aciuni divine, pentru c El a dobndit pentru credincioi belugul darurilor
i pe Duhul Sfnt nsui.181 El este Omul prin excelen, mediul puterii sfinitoare a lui
Dumnezeu asupra materiei i asupra celorlali oameni.
n orice act sfinitor din viaa Bisericii, Hristos i Duhul Sfnt lucreaz n mod comun
i nedesprit. Toat viaa haric a Bisericii cu rugciunile, cu slujbele, cu Tainele i ierurgiile
sale, n care curge continuu harul Duhului Sfnt prin Hristos cel prezent, aparine mpriei
lui Dumnezeu n care ptrundem i devenim prtai prin strduina continu n viaa
sacramental a Bisericii.
Lucrarea Duhului Sfnt n lume se face prin energiile Sale, deoarece creaturile nu se
mprtesc de la Duhul Sfnt ca natur divin, ntruct natura ar deveni astfel Dumnezeu, ci
de harul Su care este lucrare a Sfintei Treimi. n ceea ce privete lumea, Tatl, Fiul i Sfntul
Duh au aceeai lucrare extern. Tot ceea ce face se lucreaz de Tatl prin Fiul n Sfntul
Duh.182 Dup cum se observ din diversele rugciuni de sfinire de la Sfintele Taine i ierurgii,
180

Sfntul Maxim Mrturisitorul, Rspunsuri ctre Talasie., p. 331

Pr. Aurel D. Grigora, op. cit., p. 372
182
Pr. Drd. Ion Popescu, Persoana i lucrarea Sfntului Duh, n scrierea De Spiritu Sancto a Sfntului Vasile
cel Mare, n rev. ST, XLII (1990), nr.4, p.37. ncepnd cu Cincizecimea, zice Origen, Biserica este plin de
Sfnta Treime; se poate vorbi de o Cincizecime continu, prelungit pn la sfritul veacurilor de Sfnta
Liturghie, Sfintele Taine i celelalte acte liturgice, iar dup Sfntul Irineu, ntreaga Treime este implicat: Tatl
este Unctor, Fiul este Unctus i Duhul Sfnt Unctio, (Paul Evdokimov, op. cit.., p. 159).
181

81

n cultul ortodox invocarea Duhului Sfnt este nsoit ntotdeauna de formule doxologice
adresate Sfintei Treimi, de slvire necontenit i laud a lui Dumnezeu unic n fiin i ntreit
n Persoane.
Sfnta Treime mplinete orice lucrare, ntreag lucreaz prin actele liturgice i nu o
singur Persoan dumnezeiasc Unul este Dumnezeu Tatl; unul este Domn: Unul-Nscut
Fiul lui, unul este Duhul Sfnt; Mngietorul 183, nu din pricina insuficienei unei persoane, ci
pentru comunitatea lor de fiin, dar lucrarea se concretizeaz ntr-un rezultat prin Duhul
Sfnt cci numai n Duhul ajunge la capt lucrarea divin, i obine efectul ei n fpturi, c
prin Duhul e ridicat fptura n circuitul vieii divine 184. Rolul Sfntului Duh n
rscumprarea i sfinirea lumii ntregi este evideniat n tot cultul public ortodox, dar mai ales
n imnele slujbelor din Duminica Rusaliilor (de aceea cnt Ortodoxia: Prin Duhul Sfnt tot
sufletul viaz, prin Duhul Sfnt e nceptura vieii, Duhul mic fptura, unde vine El
odrslete via, se nnoiesc toate, prin Duhul Sfnt e nelepciune i toat buna
druire).185
Ierurgiile, ca rugciuni speciale prin care se binecuvinteaz lucrurile i lucrrile
omeneti, elementele naturii, sunt alturi de Taine mijloace prin care Dumnezeu ne sfinete.
Prin slujbele ortodoxe se sfinesc i se cur nu numai sufletele oamenilor, ci i ntreaga lume
prin aciunea sfinitoarea a Sfntului Duh care se rspndete prin Biseric asupra creaiei.186
Prin ierurgii i Taine, Sfntul Duh este n noi un nesfrit curent de via haric, ce
vine de la Hristos, n care e purtat fiecare, ca o pictur, ca o und. Lucrarea tainic a Duhului
Sfnt n cult a fost evideniat de un teolog ( A. Nicolae) n cuvintele, c: toate slujbele,
toate ceremoniile n-au rost, n-au valoare dect ca purttoare ale Duhului: prin ele marele
torent al Duhului lucreaz asupra credinciosului, pe care Duhul trebuie s-i pun pecetea
sa.187
Fr harul dumnezeiesc, existena pmnteasc rmne fr sens i valoare
eshatologic, ndreptarea i sfinirea credinciosului nemaiavnd coninut i articulare n fiina

183 51

Sfntul Chiril al Ierusalimului, Cateheza XVI, n vol. Catehezele, ed. cit., p. 457 .
Pr. Prof. D. Stniloae, Criteriile prezenei , p. 110.
185
Necesitatea absolut a harului divin o arat toate rugciunile i cntrile bisericeti (mprate ceresc,
rugciunile nceptoare, ecteniile etc.) n care omul preamrete pe Sfntul Duh, i mrturisete neputina i cere
de la Dumnezeu harul sfinitor care ilumineaz, renate i ntrete pe oameni, prin darurile Sale cele bogate i
felurite; dac noi am putea duce o via sfnt, cu puterile noastre proprii, toate aceste rugciuni i cntri ar
fi de prisos; ele ns rsun n biserici, din cele mai vechi timpuri pn azi , (Pr. Dr. P. Deheleanu, Dogma
haritologic a Bisericii Ortodoxe Orientale, Tip. Diecezan, Arad, 1938, p. 66).
186
Pr. Drd. Ion Andreicu, Pietismul sectant ndeprtare de la credina cretin ortodox, n rev. O,XL
(1989),nr. 1, p. 629
187
Apud Magistrand Vasile Prescure, Aspectul moral al cultului divin ortodox, n rev. ST,XV (1963), nr. 1-2, p.
58
184

82

i viaa sa.188 Fr har cel ce crede n Hristos nu ar mai fi readus, din starea strict material i
pctoas, la viaa de comuniune deplin n El, aadar la dobndirea mntuirii i
ndumnezeirii.189 De aceea, n tradiia liturgic i spiritual ortodox, orice rugciune, tain,
laud sau slujb, ncepe cu invocarea Sfntului Duh, care nu este o simpl chestiune de ritual,
ci se refer la nsui natura i scopul cultului cretin.190
Dei transfigurat i sfinit de ctre Mntuitorul, lumea material rmne nc opac,
netransparent, datorit opacitii noastre produs de pcate. Omul, ca singura fiin material
contient i liber, devine, prin tainele de iniiere, o fiin harismatic i sacerdotal,
mpreun-lucrtorul lui Dumnezeu n creaie (I Cor. III,9), avnd chemarea i datoria de a
continua lucrarea Sa mntuitoare i sfinitoare. ntreaga creaie este lovit din cauza pcatelor
oamenilor, dar ntreaga creaie revine din nou la starea de rodnicie, prin mila lui Dumnezeu,
dac oamenii cer iertare de la Dumnezeu i primesc de la El iertare i milostivire. Cci nu o
grani geografic desparte paradisul originar de pmntul ce-l locuim, ci grania pcatului.
Prin Hristos pmntul a redevenit un paradis n poten i deci n dezvoltare, aa cum n om
s-a inaugurat ordinea nvierii191. Orict de nfricotor ar fi rul, de vreme ce este ceva
episodic i accidental, se dovedete n esen a fi mic, iar prin Iisus Hristos omul este dezlegat
de ru i legat de El, deoarece obria sa deiform i elul teocentric l fac pe om mai mare
dect rul i pcatul, mai tare dect diavolul, i, prin el, ntreaga natur se poate mntui.
Sfintele Taine i ierurgiile bisericeti constituie mrturie a faptului c numai n
legtur cu omul se mprtete i fptura de sfinenie. De aceea, ntruct fptura nnoit prin
Duhul Sfnt se menine n starea de sfinenie atta vreme ct omul i respect aceast stare, nu
este nevoie de o alt sfinire a ei; ns dac omul a intervenit n mod negativ i contrar
sfineniei conferite pentru uzul omului, atunci fptura neaprat are nevoie de rennoire i
resfinire. Sunt i unele cazuri cnd Biserica a socotit c nu mai este nevoie de o astfel de
resfinire ( de exemplu n cazul sfintelor cruci, care beneficiaz de cinstirea cuvenit, chiar
nainte de a fi stropite cu aghiazm n cadrul unei slujbe speciale) dar n majoritatea cazurilor
rennoirea i resfinirea este precedat de curire de obicei prin stropire cu ap sfinit.192

188

Numai prin harul divin devine omul czut liber de pcat i de urmrile pcatului. Cci este de nenchipuit o
mntuire de pcatul strmoesc, fr ca ea s se fi operat prin harul divin. Pcatul a adus cu sine moartea, ns
darul lui Dumnezeu a adus via venic n Iisus Hristos, (Pr. Dr. P. Deheleanu, op. cit., p. 59).
189
Drd. Kamal Farahat, Har i libertate n nvtura Sfntului Maxim Mrturisitorul, n rev. ST, XXXIX
(1987),nr. 6,p. 100
190
Pr. Prof. Ion Bria, Prezena i lucrarea Sfntului Duh n Biseric, n rev. O, XXX (1978), nr. 3, p. 488
191
Pr. Prof. Dr. D. Stniloae, nota 259 la Sfntul Maxim Mrturisitorul, Rspunsuri ctre Talasie, p. 482
192
Pr. Conf. Dr. Alexandru I. Stan, Dumnezeu Duhul Sfnt nnoitorul a toat fptura din perspectiva actual
a ortodoxiei, n rev. O , XLI (1990) nr. 2, p. 206
83

Prin lucrarea Sfntului Duh, ntreaga natur se nnoiete spre sfinire, pentru a fi
vrednic de grija lui Dumnezeu, Cel ce a adus-o de la nefiin la fiin : Natura e fcut
pentru oameni, ca ei s fie ajutai de ea s urce n comuniunea ntre ei i Dumnezeu, dar ca i
ei s o ridice i pe ea la treapta unui tot mai vdit transparent al lui Dumnezeu. Omul este
ajutat n urcuul su ctre Dumnezeu de natur.193 Aceast nnoire () nseamn,
ntr-un anumit fel, o restabilire a firii n curia i armonia anterioar, originar.194
Biserica simte necesitatea de mprosptare continu din sursa Duhului Sfnt, din apele
vii nesfrite, care sunt i n ea, dar i mai presus de ea. Necesitatea mprosptrii, sau
aprinderii unei legturi existente o gsim nc de la Sfntul Apostol Pavel, cnd
ndeamn pe Timotei s reaprind () darul lui Dumnezeu (II Tim. I,6). Biserica
i fiecare credincios n cadrul ei l are pe Hristos, dar totodat l cheam continuu. Aceast
mprosptare continu a Bisericii din sursa Duhului Sfnt nu este necesar pentru faptul c n
Biseric sunt pctoi sau pentru c fiecare timp cere o adaptare a Bisericii la el, ci din
trebuina de progres spiritual.195 Biserica este locul unde se efectueaz transformarea luntric
a lumii n mprie i luminarea sa progresiv, prin energiile divine, metamorfoz realizat
prin Taine i cult i ncununat de Euharistie.196
Rolul firii nconjurtoare este de a nainta, prin om i odat cu omul, spre sfinenia
desvririi. Invocarea de ctre Biseric a Duhului Sfnt peste credincios i peste firea cu care
acesta vine n legtur n decursul vieii sale constituie doar piscuri cultice ale relaiei dintre
om i creaie. Omul se angajeaz n procesul de nnoire a creaiei, nti pentru ca aceasta s se
integreze scopurilor sale viznd meninerea i perpetuarea vieii, apoi pentru ca nsui creaia
s devin mai plcut i mai propice existenei sale; el ndeplinete rolul de misionar al lui
Dumnezeu n mijlocul fpturii.197
Lumea este un dar al lui Dumnezeu, ca semn al iubirii Sale, iar omul se folosete de
ea, pe de o parte, iar pe de alt parte, o druiete la rndul su lui Dumnezeu, resfinit prin
harul Sfntului Duh, ca semn al jertfei sale i al progresului spiritual.198

193

Pr. Prof. Dr. D. Stniloae, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, apud Ibidem, p. 207
Cci Dumnezeu voiete ca zidirea s slujeasc omului, pentru care a fost creat, dei s-a fcut striccioas
pentru omul striccios. Cci voiete ca atunci cnd acesta se va rennoi iari i se va face duhovnicesc,
nestriccios i nemuritor, eliberndu-se i ea din robia stricciunii, s se rennoiasc mpreun cu el i s se
fac ntreag nestriccioas i duhovniceasc., (Sfntul Simeon Noul Teolog, ntia cuvntare, p. 129,
aceast idee a rennoirii ntregii zidiri dumnezeieti este prezent n toat aceast prim cuvntare (p. 130, 142
etc.).
195
Pr. Prof. D. Stniloae, Din aspectul sacramental al Bisericii, n rev. ST, XVIII (1966), nr. 9-10, p. 537
196
Paul Evdokimov, op. cit., p. 103
197
Pr. Conf. Dr. Alexandru I. Stan, art. cit., p. 209
198
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Teologia dogmatic ortodox, Ed. IBMBOR, vol. I, Bucureti, 1978, p. 341
194

84

Sfinirea care se confer prin ierurgii firii este necesar pentru armonia dintre om i
firea nconjurtoare; firea i omul intr n legtur sinergic, se sprijin reciproc i se
stabilete pacea dinamic necesar co-existenei. Prin sfinirea creaiei se evideniaz ochilor
trupeti i ndeosebi celor duhovniceti i mai mult armonia spre care se ndreapt fptura prin
lucrarea lui Dumnezeu. Teologia ortodox preuiete firea nconjurtoare, deoarece aceasta l
ajut pe om pe calea mntuirii. Din ea preia el elementele materiale necesare Sfintelor Taine i
ierurgiilor prin care se confer credinciosului harul Duhului Sfnt i vindecarea tuturor rnilor
trupeti i, mai ales, sufleteti. Iar pentru c sufletul omului are nevoie de prospeime i
limpezime pentru a conduce trupul pe calea mntuirii, harul Duhului Sfnt i st la ndemn
n toat vremea i n tot ceasul, n Biserica lui Dumnezeu.199
Deoarece Creatorul nu las creaia lui singur i pentru c mntuirea nu se refer
numai la om, ci are n vedere ntreaga creaie, aflat n suferin datorit pcatului strmoesc,
iar rscumprarea nu se datoreaz omului ci Mntuitorului Iisus Hristos, activitatea
mntuitoare a lui Dumnezeu include creaia ntreag.
Stpnirea deplin a lui Hristos asupra creaiei i mntuirii ne arat c nu poate fi o
mntuire din care creaia s fie exclus (Rom. VIII,18) i nici o creaie fr mntuire. 200 Nu
numai omul fusese creat pentru un scop anume, ci ntreaga creaie avea nscris n ea semnul
nduhovnicirii. Providena divin conserv i poart de grij lumii i n stare de pcat; lumea
nu este total compromis i i pstreaz valoarea n faa lui Dumnezeu, care o conduce,
alturi de omenire, la mntuire i ndumnezeire.201
Dac pentru nfierea celui credincios avem Sfintele Taine, pentru sfinirea creaiei n
general avem ierurgiile prin care toate elementele lumii se nnoiesc spre o alt via, potrivit
cu noua condiie a cretinului nfiat de Dumnezeu; i aceasta numai n comunitatea Bisericii
rod al jertfei pe cruce i Trup Tainic al Domnului care are pe Duhul Sfnt cluzitor spre tot
adevrul.202
Prin ierurgii, puterea curitoare i sfinitoare a Bisericii se revars nu numai asupra
omului, ci i asupra ntregii lumi creaturale, scond-o de sub puterea blestemului i sfinindo. Natura nensufleit, care, n urma blestemului, ieise din armonia iniial cu umanitatea,
devine astfel un mediu prielnic pentru traiul omului, un auxiliar pentru existena i mntuirea
199

Pr. Conf. Dr. Alexandru I. Stan, art. cit., pp. 209-210

Mntuirea este mplinit. Dup ntunericul pcatului, al cderii i al moriiomul s-a ntors la locul pe care
i l-a pregtit Dumnezeu cnd a creat lumea. El se afl pe locul nalt, naintea Prestolului lui Dumnezeu, st n
Cer chiar n faa lui Dumnezeu i n mod liber n plintatea iubirii i a vederii unete n sine ntreaga lume,
ntreaga fptur, (Alexander Schmemann, Euharistia, Taina mpriei, trad. rom. de Pr. Boris Rduleanu, Ed.
Bonifaciu, Bucureti, 1999, p. 216).
201
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Teologia dogmatic , p. 489
202
Pr. Drd. Remus Onior , art. cit., p.51
200

85

lui; prin om, veriga de legtur ntre material i spiritual 203, ea devine totodat asociat sau
prta cu el la cultul divin, adic la preamrirea Ziditorului de ctre om, prin Biseric 204. Prin
ierurgii, cosmosul este spiritualizat i transfigurat, el nu mai este o stavil ntre noi i
Dumnezeu ci un vl dincolo de care, prin care strbat pn la noi razele frumuseii divine
n care se strvede puterea, frumuseea i mreia Creatorului.205
Evenimentul nnoirii se triete n Biseric. Biserica este nfiat n Noul Testament,
ca semnul mpriei lui Dumnezeu, pentru c mpria ncepe a se realiza ca o smn i un
aluat n Biserica acestui timp. i, de la Cincizecime, Duhul Sfnt este permanent n Biseric i
lucreaz pentru mntuirea creaiei(Rom. VIII,18-23). n Iisus Hristos se ncepe o nou via,
n El toate sunt nnoite.
Lumea cea veche a pcatului a fcut loc lumii celei noi a harului, dominat de viaa n
Hristos i Duhul Sfnt. Aceast via nou a devenit o realitate prin lucrarea lui Hristos n
lume; ea poart pecetea nvierii Domnului i de asemenea pecetea Duhului Sfnt prin
intermediul creia ea se nnoiete continuu. Rscumprarea este o adevrat restaurare
cosmic n care creaia ntreag este implicat.206
Alturi de om, natura mpreun suspin i mpreun are dureri, ateptnd eliberarea
de sub stpnitorul acestei lumi(In. XII,31), dar deplin nu se va realiza dect abia la a doua
venire a Mntuitorului, cnd toi vom nvia, cnd toate se vor face noi, iar cosmosul va
reveni la valoarea sa paradisiac, fiind reunii, om i natur, n Fiul i Cuvntul lui
Dumnezeu207. Pn atunci, ns, ea are posibilitatea de a fi sfinit i transfigurat, prin
ierurgiile bisericeti, i, astfel, s ias din deertciune i s slujeasc mpreun cu omul, lui
Dumnezeu.

203

Fiul lui Dumnezeu S-a fcut om pentru c omul e inelul de legtur ntre toate prile creaiunii i
Dumnezeu. n El se vor aduna toate. Omul are de la nceput o legtur ontologic cu toate i o sete de a
desvri aceast legtur. n el exist capacitatea de a fi unit cu toate, de a le aduce pe toate la Dumnezeu,
unite cu sine. n aceasta st demnitatea omului, de preot al creaiunii. n vederea acestei uniri a fpturilor cu
Sine, prin om, a adus Dumnezeu creaiunea la existen. Prile creaiunii sunt prile omului. Ele i gsesc
unitatea deplin n om. Ele nu sunt un cosmos deplin dect prin om i n om. Nu omul e o parte a cosmosului, ci
toate prile cosmosului sunt pri ale omului. Omul nu e un microcosmos, alturi de macrocosm, sau n cadrul
lui, ci cosmosul propriu-zis, ntruct d o unitate deplin i un sens deplin tuturor prilor creaiei. Prile
creaiei sunt umane i sunt chemate s fie tot mai actual umanizate. Nu omul e ncadrat n vreuna din prile
creaiei i adaptat ei, ci toate prile creaiei sunt ncadrate n om i adaptate lui. Creaia devine un cosmos n
om ntruct e unificat i umanizat deplin n el., (Pr. Prof. Dumitru Stniloae, nota 328 la Ambigua, ed. cit., p.
262).
204
Preot Prof. Dr. Ene Branite, Liturgica special., p. 439
205
Prof. Diacon Dr. Nicolae Mladin, Familia cretin, n vol. Biserica i problemele vremii, Ed. Dacia Traiana,
Sibiu, 1947, p. 119
206
Pr. Drd. Remus Onior, art. cit., p.51; ierurgiile pregtesc astfel i prevestesc fptura cea nou care va s vie,
transfigurarea creaiei sau acel cer nou i pmnt nou, pe care le-a vzut Sfntul Ioan (Apoc.XXI,1) i pe
care le ateptam, potrivit fgduinei, dup sfritul veacului acestuia (II Pt. III,13).
207
Arhim. Ilie Cleopa, Despre credina ortodox, Editura IBMBOR, Bucureti, 1981, p. 171
86

Pentru aceasta, o caracteristic important a cultului ortodox o reprezint

universalismul sau pancosmismul su, prin care natura nensufleit este asociat la cultul de
adorare adus Creatorului.208 Biserica, cosmosul ncretinat (Berdiaeff) mbrieaz i
cuprinde n sfera sa nu numai sufletul i persoana omului, ci ntreaga natur, toat fptura
zidit, pe care o binecuvinteaz i o sfinete, o redimensioneaz i o nal la starea ei
originar209. Cretinul ortodox triete necontenit n atmosfera ierurgiilor. El simte permanent
nevoia ca lumea n care triete, aerul pe care-l respir, hrana cu care-i mpac trupul,
pmntul pe care-l pete i pe care-l lucreaz, adpostul n care-i circumscrie lumea lui
mic familia pe toate acestea le tie i le vrea sfinite i binecuvntate. Timpul i spaiul
cretinului ortodox, nu pot fi locuite dect sub semnul binecuvntrii i al speranei n iubirea
nesfrit a lui Dumnezeu pentru om i pentru ntreaga creaie 210. De aceea viaa credinciosului
este, dup cum afirm Sfntul Apostol Pavel, o alergare continu spre cununa vieii venice i
nesfrite n Hristos, o naintare tot mai deplin spre deplina comuniune i asemnare cu
Hristos (I Cor.IX,24-27), pn la sfritul veacurilor, cnd va hotr Tatl ceresc (Mt.
XXIV,36), cnd toate vor fi restaurate i toi se vor mprti de roadele lucrrii mntuitoare a
lui Hristos.
Prin diferite binecuvntri, rugciuni sau slujbe se acord omului ajutorul harului
dumnezeiesc, pentru trebuinele sale. Prin ierurgii se binecuvnteaz i de sfinete ntreaga
creaie i tot ceea ce i este de ajutor i necesar omului: pomii, apele, vzduhul, pmntul i
roadele lui, cmpiile, mncarea, butura, casele i aezrile omeneti i locuitorii acestora,
animalele i grajdurile, nceputul i sfritul lucrului, obiectele destinate scopurilor laice sau
profane, evenimentele sociale sau religioase mai deosebite din viaa omului, ncepnd cu
naterea i terminnd cu moartea i chiar dup aceasta, l ferete sau l protejeaz de lucrarea
celui ru, i la nevoie l i exorcizeaz, i creeaz o atmosfer propice realizri mntuirii
proprii ntr-o lume curit de influena nefast a urmrilor pcatului strmoesc.
Pe de alt parte, ierurgiile lucreaz i pe plan spiritual, influennd starea psihic i
viaa religios-moral a credinciosului, i arat c tot ceea ce exist se afl sub purtarea de grij
a lui Dumnezeu, c El ne ascult rugciunile i cererile exprimate prin intermediul ierurgiilor
i, n acelai timp, ntresc sentimentele de evlavie, mulumire i iubire a credincioilor fa de
Dumnezeu, pentru darurile i ajutorul revrsat asupra lor.

208

P rof. E. Branite, Cultul Bisericii Ortodoxe , p. 18

Pr. Asist. Nicolae Dura Sibiu, art. cit.,p. 86
210
Pr. Ion Buga, Relaia slujitor-primitor n ierurgiile bisericeti, n rev. O, XXXVII (1985), nr. 3, p. 510.
209

87

Cap. 4 Caracterul hristologic si comunitar al cultului divin ortodox

De cate ori cinstim in imnele si rugaciunile noastre pe sfinti si le invocam ajutorul si
mijlocirea, noi preamarim pe Dumnezeu, "Cel ce este minunat intru sfintii Sai" (Ps. 67,36).
In fiecare sfant a luat chip Hristos, adica in viata, gandirea, simtirea si trairea sfantului
respectiv s-a facut tot mai evidenta prezenta lucratoare a lui Hristos.
"Salasluind in sufletul tau pe Hristos - Izvorul vietii - prin viata ta curata, talcuitorule
al Sfintelor Taine, Vasile, ai izvorat lumii rauri de dogme dreptcredincioase de Dumnezeu..." se spune intr-o stihira a slujbei sfantului.
"Nimeni nu poate pune alta temelie, decat cea pusa, care este Iisus Hristos" (I Cor. III,
11) - spune Sf. Apostol Pavel. Deci, temelia si sacramentul originar este Hristos. In El (adica
in umanitatea Sa), a binevoit Dumnezeu sa salasluiasca toata plinatatea dumnezeirii (Col. I,
19) iar El ii face partasi vietii si Dumnezeirii Sale, pe toti cei ce cred in El, il urmeaza si ii
indeplinesc poruncile Lui. "Pe cei ce fierbinte se pocaiesc, cu mila indurarii ii curatesti si
ii luminezi si cu lumina ii unesti, partasi Dumnezeirii Tale facandu-i fara pizmuire; si lucru
strain de gandurile ingeresti si omenesti vorbesti cu ei, de multe ori, ca si cu niste prieteni ai
Tai adevarati" - spune Sfantul Simeon Noul Teolog, intr-o rugaciune a sa.
Pentru crestinul adevarat, Hristos este tot ce poate fi mai bun, mai viu, mai adevarat si
mai scump in lumea aceasta. "El este sanatate, fiindca El ne daruieste sanatatea sufletului; El
este numit lumina, fiindca ne lumineaza; El este numit viata, pentru ca ne da viata; El este
numit vesmant, pentru ca ne invaluie si ne incalzeste cu slava dumnezeirii Sale si de aceea
spunem ca ne inbracam cu El, Cel ce este absolut imperceptibil, fiindca se uneste cu sufletul
nostru fara sa se confunde cu acesta, pe care El il preface in intregime intru lumina, spunem
ca se salasluieste si ramane in noi nefiind circumcis... " - graieste acelasi Sfant Parinte.
Cel ce intipareste in noi chipul lui Hristos si il intrupeaza in viata noastra pentru a o
modela dupa exemplul Sau divin de viata este Duhul Sfant. "Hristos perpetuu trimite pe
Duhul Sau, iar acesta la randul sau hristifica pe oameni, ii face impreuna mostenitori "cu
Hristos, adica dezvolta pana la desavarsire germenele sfinteniei primit prin Taina Sfantului
Botez, pana ii ridica la statura lui Hristos (Efes. IV, 13). Prin botez Hristos viaza in noi si noi
viem in Hristos: "Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si-mbracat" (Gal. III, 27) se
88

canta la inconjurarea cristelnitei in timpul oficierii Tainei Sfantului Botez, marturisindu-se

prin aceasta unirea noului botezat cu Hristos si imbracarea lui in vesmantul sfinteniei.
Deci, omul intreg - trup si suflet - devenind madular cinstit al lui Hristos prin botez,
este eliberat din robia pacatului si sfintit, patruns si transformat de sfintenia lui Hristos.
Aceasta sfintenie sacramentala primita in fiinta omului prin botez si prin
celelalte Sfinte Taine trebuie sa devina lucratoare si implicit sfintitoare a vietii noastre, altfel
riscam sa o pierdem. Viata noastra este o lupta necurmata cu pacatul din noi, iar pentru a face
cat mai vie si roditoare sfintenia lui Hristos primita in mod real prin Sfintele Taine, trebuie sa
pastram puritatea launtrica, adica haina neintinata a Sfantului botez cu care am fost imbracati.
De aceea, cerem adeseori in rugaciunile noastre sa fim patrunsi si transformati de Duhul lui
Hristos. "Innoieste Atotputernice intru cele dinlauntru ale noastre Duhul cel drept dorit de
noi..., Cel ce arde intinaciunile cele nesuferite ale trupului si curateste necuratia gandurilor...
". "Duhul Tau cel bun sa ma povatuiasca la pamantul dreptatii..." (Ps. 142, 10), rostim de
fiecare data cand savarsim slujba Utreniei, pentru "ca in toate zilele fiind indreptati, cu Duhul
Tau cel bun, spre ceea ce este de folos sa ne invrednicim a implini poruncile Tale si pururea a
ne aduce aminte de venirea Ta, cea slavita".
Duhul Sfant sustine si intareste eforturile noastre in lucrarea mantuirii. Prin Duhul
Sfant patrunde in inimi insusi Hristos "pentru ca din trupul Sau sa extinda mantuirea ca viata
dumnezeiasca in noi".
"Pe Duhul cel Sfant nu-L lua de la noi, Iubitorule de oameni, ci daruieste harul Tau
celor ce vietuiesc cu vrednicie, ca sa mostenim si noi impartasirea Lui, cea| pururea vecuitoare
in suflet si in inima, facandu-ne pe noi biserici si locasuri ale Mangaietorului, Iisuse
Dumnezeul nostru, Mantuitorul sufletelor noastre...".
Aceasta viata iradiaza din trupul Sau, pnevmatizat in mod culminant prin Duhul care a
penetrat si coplesit cu totul trapul lui Hristos. "Trupul lui Hristos primiti si din izvorul cel fara
de moarte gustati..." - canta obstea credinciosilor in momentul impartasirii cu Sfintele si
Preacuratele taine ale lui Hristos, iar in semn de multumire, aduc prinosul lor de lauda: "Sa se
umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ca sa laudam slava Ta; ca ne-ai invrednicit pe noi a
ne impartasi cu Sfintele, dumnezeiestile, preacuratele si de viata facatoarele Tale Taine.
Intareste-ne pe noi intru sfintenia Ta, toata ziua sa ne invatam dreptatea Ta. Aliluia, aliluia,
aliluia...".
Credinciosii sunt constienti ca nu exista mantuire in afara de Hristos: "Mantuieste-ma
Doamne, Dumnezeul meu, ca Tu esti mantuirea tuturor. Viforul patimilor ma tulbura si

89

sarcina faradelegilor mele. ma afunda. Da-mi mana de ajutor si catre limanul umilintei ma
ridica, ca un singur milostiv si iubitor de oameni... ".
Iisus Hristos nu a venit in lume numai ca sa ne ofere o metoda oarecare pe care sa o
aplicam pentru a dobandi mantuirea, ci El ramane de-a pururi in legatura cu noi, ca unicul
izvor de la care ne vine mantuirea. "Ca n-ai rabdat, Stapane, pentru indurarile milei Tale, sa
vezi neamul omenesc chinuit de diavolul, ci ai venit si ne-ai mantuit pe noi..." - se spune in
rugaciunea de sfintire a apei din slujba Tainei Sfantului Botez. Deci mantuirea inseamna
relatie, comuniune sfanta, intima cu Iisus Hristos, impartasire de harul Lui care ni se transmite
prin umanitatea
Sa indumnezeita, caci "din trupul Sau desavarsit pnevmatizat iradiaza plinatatea
Duhului, irltrucdt trupul Lui insusi nu mai poate aparea in mod vizibil, dar patrunde prin
Duhul in inimile celor ce cred in El".
Desigur, intrarea in relatie personala cu Hristos nu poate avea loc in alta parte decat in
campul in care este prezent harul unificator si sfintitor al Duhului Sfant, adica in cultul divin
al Bisericii si in special prin Sfintele Taine. "Tainele prelungesc in noi lucrarea
rascumparatoare a lui Hristos. Cu fiecare taina sau in fiecare Taina are loc un act de chenoza a
lui Dumnezeu care vine la noi prin harul Sau impartasit intr-o forma vizibila, omeneasca si a
omului care trebuie sa se micsoreze pe sine, ca sa vina in intampinarea harului care i se
impartaseste".
Acest har devine activ si roditor atat timp cat omul consimte sa conlucreze cu el si i se
deschide in mod liber: "Iata, Eu stau la usa si bat; de va auzi cineva glasul Meu si de va
deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine" (Apoc. III, 20). In actul
spovedaniei, de pilda, credinciosul se deschide in fata lui Hristos pentru a-i descoperi
interiorul (starea sufletului sau, ingreuiat de pacat), iar Hristos fiind de fata in chip nevazut
primeste marturisirea lui cea cu umilinta, daruindu-i harul iertarii si al slobozirii de pacate, in
forma rostirii formulei de dezlegare de catre preotul duhovnic: "Domnul si Dumnezeul nostru
Iisus Hristos, cu harul si cu indurarile iubirii Sale de oameni, sa te ierte pe tine fiule (N) si sati ierte toate pacatele...".
Acelasi lucru se petrece atunci cand un credincios bolnav il solicita pe preot sa-i
citeasca anumite rugaciuni pentru ridicarea din boala si din patul suferintei. Dupa incheierea
rugaciunilor, preotul il stropeste cu aghiazma, apoi punandu-si mana pe capul celui bolnav,
rosteste o rugaciune de dezlegare: "Harul Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, cel
dat Sfintilor Sai Ucenici si Apostoli, zicand: Pe bolnavi mainile veti pune si bine le va.fi si
printr-insii este dat si noua nevrednicilor slujitorilor Sai, acest har, prin mine smeritul si
90

nevrednicul preot, sa te tamaduiasca pe tine fiule duhovnicesc, de toata boala si neputinta

sufleteasca si trupeasca ce te-a cuprins si sa te daruiasca Bisericii Sale intreg, cinstit, sanatos,
indelungat in zile, bine umbland si facand poruncile lui Dumnezeu acum si pururea si in vecii
vecilor".
Hristos Se naste, creste in fiecare din membrii Bisericii, deoarece El a lucrat
restaurarea in numele tuturor si tot El ne-o ofera in mod gratuit. Prin Duhul Sfant, Hristos
traieste in Biserica si lucreaza cu ea, transmitandu-ne fiecaruia dintre noi hanii Sau
dumnezeiesc, conditia fundamentala a mantuirii.
Ori de cate ori se savarseste Sfanta Liturghie, auzim implorandu-se acest har prin
glasul

preotului

slujitor:

"Harul Domnului

nostru

Iisus

Hristos si dragostea

lui

Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh safie cu voi cu toti" (II Cor. XIII, 13).
Fiecare act liturgic, rugaciune, ritual si cuvant este o marturie graitoare a prezentei lui
Hristos, iar noi cei ce participam la oficierea acestor lucrari sfintitoare parcurgem impreuna cu
Hristos acelasi drum prin care a trecut umanitatea Sa. Despre cuprinderea noastra virtuala in
actele mantuitoare ale lui Hristos vorbesc si imnele noastre bisericesti. Astfel, o cantare din
slujba Sfintelor Pasti spune: "Ieri m-am ingropat impreuna cu Tine, Hristoase; astazi ma scol
impreuna cu Tine, Cel ce ai inviat. Rastignitu-m-am ieri impreuna cu Tine; insuti impreuna
ma premareste Mantuitorule, in imparatia Ta".
Hristos Dumnezeu este centrul care polarizeaza pe toti semenii Sai, spre a le comunica
(prin Biserica) viata si puterea Sa dumnezeiasca, precum si starea de jertfa, de inviere si de
slava prin care a trecut El. Biserica a constientizat intotdeauna acest adevar, l-a propovaduit, la aparat impotriva ereticilor hulitori si l-a format atat in definitiile dogmatice ale sinoadelor,
cat si in cartile de slujba, mai ales in sfintele rugaciuni alcatuite sub pana inspirata a Sfintilor
Parinti care le-au inserat in textul liturgic pentru a aprinde in inimile credinciosilor dorinta
arzatoare de a-L urma pe Hristos. "Te-am parasit Doamne, sa nu ma parasesti -spune Sfantul
Isaac Sirul. Am iesit de la Tine, iesi in cautarea mea. Du-ma la pasunea Ta cea duhovniceasca.
Numara-ma intre oile turmei Tale preaalese. Hraneste-ma impreuna cu ele din
dulceata dumnezeiestilor tale Taine...", "pentru ca recunoastem ca suntem neputinciosi de nu
ne vei intari, orbi de nu ne vei lumina, legati de nu ne vei dezlega, rai de nu ne vei preface in
buni, pierduti de nu ne vei rascumpara cu bogata si dumnezeiasca Ta putere".
In general, toate rugaciunile, formulele si actele exterioare care intregesc continutul
manifestarilor cultice din Biserica Ortodoxa au la baza conceptul unirii divinului cu umanul, a
descoperirii si a coborarii lui Dumnezeu la om si a inaltarii omului prin har la Dumnezeu. Ele
nu numai ca reprezinta, ci si reproduc acest act. Cel ce a facut posibila aceasta legatura
91

teandrica este Iisus Hristos - Dumnezeu-Omul - sacramentul si misterul original, caci

Persoana Sa divino-umana este locul unic al unirii lui Dumnezeu cu faptura Sa: omul. El S-a
facut om, pentru ca din trupul Sau sa extinda mantuirea ca viata dumnezeiasca in noi. El a
inaugurat un cult nou, spiritual, care il mobileaza si il sfinteste pe om. In locul prescriptiunilor formale, practicate la templu, El a instituit Sfintele Taine, torentele curgatoare care
revarsa in noi apa cea vie a harului dumnezeiesc. "Cine este, asadar, facatorul Tainelor - se
intreaba Sfantul Ambrozie - decat Domnul Iisus? Din cer au venit aceste Taine; caci tot sfatul
din cer este".
Si Sfintii Parinti recunosc in unanimitate ca actele liturgice ale Bisericii provin din
actele savarsite de Domnul nostru Iisus Hristos pentru mantuirea oamenilor. Sfantul Clement
Romanul, intelegand ca randuielile cultice deriva de la Mantuitorul Hristos, indeamna pe
contemporanii sai, "sa faca cu randuiala pe toate cate a poruncit Stapanul, sa le facem la
vremile randuite".
Bineinteles ca in decursul timpului, forma si continutul acestor randuieli cultice au
fost selectate si imbogatite cu grija de catre Biserica sub asistenta Duhului Sfant si Biserica nu
a mentinut in serviciile ei religioase deca acele acte liturgice care exprimau plastic adevarurile
de credinta. "Pentru a vedea sensul complet, trebuie sa privim ritul in sinteza sa, adica cu
formulele si insemnatatea precisa, pe care i-o da Biserica", caci ritul crestin nu are doar rolul
de a evoca un eveniment religios petrecut candva, ci si de a instrui, prin redarea unei idei
dogmatice sau morale, de a destepta in sufletele credinciosilor sentimentele de evlavie, de
dragoste si pietate crestina si in primul rand de a servi ca mijloc de comunicare a harului
sfintitor.
Mantuitorul nu a instituit aceste lucrari sfinte pentru a-L comemora in anumite
imprejurari, ci pentru a ne impartasi prin intermediul lor de viata Sa dumnezeiasca si a
reactiva mereu prin ele prezenta Sa in Biserica. in acest sens, cultul divin prelungeste in timp
si spatiu rugaciunea si lucrarea sacerdotala a Domnului nostru Iisus Hristos. Cand Biserica se
roaga si Hristos se roaga impreuna cu ea si atunci cultul se transforma intr-un dialog viu intre
Domnul Care se adreseaza comunitatii de credinciosi si comunitatea care raspunde invitatiei
Domnului. Domnul nostru Iisus Hristos ne vorbeste in Biserica prin glasul Evangheliei Sale,
ne impartaseste viata Sa nemuritoare prin Sfintele Taine si tot El ne indruma si ne insoteste
pasii in lucrarea mantuirii.
Din aceste motive, cultul nu mai inseamna un simplu ceremonial cu rol comemorativ,
ci este locul corespunzator al intalnirii omului cu Dumnezeu, locul si momentul sacru in care
se face sensibila prezenta, actiunea si invatatura Sa mantuitoare. In acest cadru misterios,
92

credinciosul poate grai ca si profetul Samuel: "Vorbeste Doamne ca robul Tau asculta...!" (I
Regi III, 9), caci in actul mantuirii cei doi factori ai cultului, Dumnezeu si omul, stau intr-un
permanent raport de comuniune, "Intoarceti-va catre Mine, zice Domnul Savaot, si atunci Ma
voi intoarce si Eu catre voi" (Zaharia I, 3).
Factorul uman este inceputul, caci actul religios este generat de functiunile sufletesti
ale omului, insa cel ce implineste si face sa incolteasca spicul faptelor bune este Dumnezeu,
obiectul cultului, catre care se indreapta toate manifestarile noastre de evlavie si de cinstire
sau venerare. Biserica isi exprima aceste sentimente colective de adorare fata de Dumnezeu,
iar El in schimb ii transmite binefacerile si darurile. Din slava Sa cea cereasca Hristos
Dumnezeu comunica neintrerupt cu noi, impartasindu-ne harurile Sale dumnezeiesti, inaltand
rugaciunile noastre si mijlocind inaintea Tatalui pentru noi, "caci unul este Mijlocitorul intre
Dumnezeu si oameni: omul Hristos Iisus" (I Tim. II, 5) - spune Sf. Apostol Pavel.
Faptul ca Hristos este solitorul rugaciunilor noastre ca sa fie bineprimite inaintea
Tatalui este revelat si in cantarile noastre de slujba: "Rugaciunile noastre cele de seara
primeste-le Sfinte Doamne si ne da noua iertare pacatelor ca Tu insuti esti Cel ce ai aratat in
lume invierea... ".
Cu alte cuvinte, Hristos, Marele Arhiereu (Evr. IV, 14), continua sa-Si exercite in
prezent si pana la sfarsitul veacurilor, rolul Sau ministerial de sacerdos principalis, infatisand
inaintea Tatalui cultul nostru (jertfa de adorare), pentru a aduce "vesnica rascumparare" (Evr.
IX, 12) celor ce I se inchina si il cinstesc cu credinta. Asadar, cultul crestin isi are
fundamentul in oficiul divin al Mantuitorului celebrat de la intrupare si pana la inaltarea Sa la
cer, fapt autentificat in Sfanta Liturghie in care se innoieste continuu viata si activitatea
Domnului nostru Iisus. "Aducandu-ne aminte asadar, de aceasta porunca mantuitoare si de
toate cele ce s-au facut pentru noi: de cruce, de groapa, de invierea cea de a treia zi, de suirea
la ceruri, de sederea cea de-a dreapta si de cea de-a doua si slavita iarasi venire" - rosteste
preotul inaintea sfintirii Cinstitelor Daruri. Aceasta anamneza (pomenire) "inseamna prezenta
in constiinta si in viata Bisericii a unui fapt dumnezeiesc savarsit odata pentru eternitate, caci
faptele mantuitoare ale Domnului sunt un mereu astazi. Si in acest moment sfant, Biserica le
inalta in constiinta ei si le traieste fiind savarsite pentru ea, pentru toti oricati ii va chema
Dumnezeu " (Fapte II, 39).
Facand pomenire de aceste momente principale ale iconomiei dumnezeiesti, Biserica
le face actuale, vii in Duhul Sfant, pe care Domnul cel inviat si inaltat la cer il trimite de la
Tatal sa "ramana cu noi" (Ioan XIV, 17). "Acela va va aduce aminte despre toate cele ce v-am
spus. Acela Ma va preamari, pentru ca din al Meu va lua si va va vesti" (Ioan XIV, 26), adica
93

va face mereu actuale cuvintele si faptele Mantuitorului. De aceea, in anaforaua Liturghiilor

ortodoxe anamneza se uneste cu epicleza: pomenirea Domnului cu chemarea Duhului Sfant ca
sa prefaca Cinstitele Daruri de paine si vin inTrupul si Sangele Domnului. Deci anamneza "nu
se poate realiza decat in epicleza", adica pomenirea Domnului se identifica intr-o clipa
cu prezenta Sa reala. Chiar in momentul invocarii (Sfantului Duh) si al prefacerii, Sfintele
Daruri sunt inaltate "in jertfelnicul cel mai presus de ceruri", asa cum enunta textul ecteniei.
Acest "intelegator jertfelnic nu este altul decat Hristos. El este Arhiereul si Jertfa si Altarul. El
este sangele spre iertarea pacatelor... ". El: este ispasitorul, caci prin El ne este indurator Tatal
si prin El ajunge la tinta rugaciunea si tot prin El ne apropiem de Tatal, caci nu putem fi
primiti, astfel dupa cum El insusi a zis: "Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine..." (Ioan
XIV, 6).
In felul acesta persoana Domnului nostru Iisus Hristos ramane nedespartita de opera
Sa, aceasta nefiind altceva "decat manifestarea necesara a insasi structurii Sale personale".
Cultul divin al Bisericii evidentiaza cat mai realist si obiectiv posibil aceasta realitate
religioasa. Numai in mod abstract il disociem pe Hristos de lucrarea Sa, caci realmente El este
prezent cu toata fiinta Sa. in cultul ortodox nu se adora Hristos Cel crucificat, ci Hristos Cel
inviat, slavit, prezent in sufletul si in viata sfintilor, a martirilor si a cuviosilor, prezent in
Sfantul Potir de pe Sfantul Altar in Sfintele Taine, in sfintele slujbe si in sfintele sarbatori
ale anului bisericesc. Biserica prin cultul ei este plina de prezenta Domnului nostru
Iisus Hristos si a Duhului Sfant, plina de teofanii, pe care antenele sufletului credincios Ie
sesizeaza la fiecare pas, atunci cand este pregatit prin credinta si cuget curat sa se apropie de
Dumnezeu. Sarbatorile religioase la randul lor, nu sunt simple aniversari ale unor evenimente
petrecute acum doua milenii,.ci sunt realitati traite prin credinta in prezent, cu toata
intensitatea. "Pentru ca Hristos a spus despre Sine: Iata Eu sunt cu voi in toate zilele pana la
sfarsitul veacului - de aceea putem serba Epifania (Craciunul si Boboteaza) pururea, asa dupa
cum si despre Duhul a spus: Va fi cu voi in veac si de aceea putem serba si
Cincizecimeapururea" - spune Sfantul Ioan Gura de Aur.
In tendinta de a face cat mai simtita prezenta spirituala nevazuta, dar reala si perpetua
a Mantuitorului, Biserica a randuit anumite reguli si institutii de cult, prin care credinciosii sasi indeplineasca obligatiile lor religios-morale in cadrul cultului divin in tot cursul vietii lor.
Biserica a urmarit prin aceste oranduieli cultice sa reveleze o trasatura sau un moment din
viata Mantuitorului, sa prezinte o invatatura de credinta sau o regula de viata morala si sa
transmita un har deosebit pentru satisfacerea nevoilor vietii sufletesti si trupesti.

94

Asa se explica aparitia minunata a intocmirii anului bisericesc sau liturgic, cu

sarbatorile, posturile, pomenirile mortilor si celelalte subdiviziuni si momente religioase,
incarcate de mister, de semnificatie si frumusete artistica, menite sa sustina si sa
promoveze viata crestina. "Cu forme variate, cu lecturi si cantari judicios alese si cu
ceremonii de o incomparabila splendoare, anul bisericesc ne ofera ansamblul unei armonii
perfecte. Toate bogatiile inspiratiei divine si toate resursele artei umane au contribuit la
formarea lui "pentru a realiza "reproducerea dramatica a vietii pamantesti a Mantuitorului".
Prin sarbatorile, posturile si slujbele bisericesti care se succed periodic - anul
bisericesc nu numai ca comemoreaza si reimprospateaza in minte anumite momente
importante din viata si activitatea Mantui torului, ci ne face sa le si retraim intocmai ca si cum
s-ar perinda in fata ochilor nostri. Acest sublim realism al sarbatorii ortodoxe, aceasta traire
prin credinta, in prezent, ca o realitate actuala a unor evenimente petrecute odinioara, creeaza
in sufletele credinciosilor un adanc sentiment al prezentei divine si o mare putere de
convingere in adevarul Ortodoxiei. Totodata le da senzatia ca "ceea ce se petrece in Biserica,
trebuie sa se petreaca si in sufletele lor si ca numai traind viata liturgica vor putea deveni niste
crestini autentici".
Viata lui Hristos, reinnoita in har in decursul anului bisericesc, trebuie sa devina pilda
vie credinciosilor, care sunt datori sa-si conformeze viata lor cu viata Domnului nostru Iisus
Hristos, sfanta si fara prihana. in acest scop, Sfanta noastra Biserica cauta sa ancoreze viata
npastra pamanteasca in fluidul inepuizabil al harului divin, ca sa sfinteasca prin rugaciune
continua toate aceste subdiviziuniale timpului: zilele, saptamanile, lunile si anii, pana la
apusul ei, ca sa dobandim "sfarsit crestinesc, in pace si raspuns bun la infricosata judecata a
lui Hristos... ".
Biserica a fixat in cursul anului bisericesc la anumite rastimpuri numeroase zile de
praznuire inchinate in cinstea Mantuitorului, a Maicii Domnului si a sfintilor, cu scopul de a
ne prezenta faptele cele mai reprezentative din istoria mantuirii si adevarurile cele mai
importante ale descoperirii dumnezeiesti, si "de a ne mijloci darurile impreunate cu aceste
fapte si adevaruri".
Aceste zile consfintite mai ales pentru serviciul divin si pentru mantuirea sufleteasca a
credinciosilor poarta numele generic de sarbatori. Respectarea sarbatorilor necesita din partea
credinciosului o anumita pregatire sufleteasca si trupeasca: participarea regulata si in tinuta
demna la sfintele slujbe, liniste si impacare sufleteasca si evlavie in rugaciune, caci nu putem
sa-L intampinam pe Domnul decat in aceasta dispozitie si buna-cuviinta crestineasca, iar acest
duh trebuie sa-l permanentizam in toate clipele si imprejurarile vietii.
95

"Tinerea unei sarbatori in duhul ei adevarat - spune un mare scriitor si apologet crestin
-presupune implinirea obligatiei de a te ruga mereu si a aduce Domnului jertfele nesangeroase
ale rugaciunii", caci "cel ce este crestin desavarsit prin cuvinte, prin fapte si prin ganduri,
aduce fara intrerupere cinstire Cuvantului si are sentimentul ca este mereu in ziua Domnului
si ca sarbatoreste o Duminica nesfarsita".
Acesta este si rolul principal al cultului. Prin cult, Biserica a contribuit in mare masura
la intarirea si zidirea duhovniceasca a fiilor ei, reusind sa creeze, sa intretina si sa dezvolte in
viata acestora "duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei" crestinesti, asa
cum se exprima Sf. Efrem Sirul in rugaciunea Doamne si Stapanul vietii mele...
Scopul cultului divin este identic cu al intemeietorului lui, Domnul nostru Iisus
Hristos, Care prin intreaga Sa lucrare divino-umana a introdus in lume viata plina de iubire si
de lumina a Prea Sfintei Treimi, in care cele trei Persoane stau in raport de egalitate si dau
marturie una de alta impartasindu-se de aceeasi fiinta a carei esenta este iubirea (Ioan X, 30; I
Ioan IV, 16; V, 7).
Aceasta unire perfecta trebuie sa o infaptuiasca si Biserica cu membrii ei, determinand
pe fiecare sa participe la viata celuilalt si sa nu traiasca singur, izolat, ci sa asume, sa traiasca
spiritual viata, bucuria si suferinta semenilor sai si a lumii intregi. Aceasta este conditia si
vocatia noastra harica: transpunerea modelului de viata treimic in conditia umana. Acest
aspect poate fi observat incepand cu viata de familie, unde iubirea celor doi se rasfrange
asupra celui de al treilea element: copiii. Iata chipul divin al Sfintei Treimi oglindit in
structura de baza a vietii umane.
De aceea si Biserica se roaga pentru traducerea in fapta a acestui deziderat, atunci
cand binecuvinteaza unirea dintre soti prin Taina Cununiei: "... uneste-i pe ei cu sfanta unire
cea de la Tine... ", "uneste-i pe dansii intr-un gand: incununeaza-i intr-un trup... ".
In Ortodoxie, raportul omului cu Dumnezeu este conceput colateral sau orizontal,
adica in functie de aproapele nostru cu care ne simtim solidari in procesul de mantuire. "Daca
unul iubeste, este in comunitatea iubirii; daca unul crede, este in comunitatea credintei; daca
unul se roaga, este in comunitatea rugaciunii. De aceea, nimeni nu se poate bizui pe
rugaciunea proprie, ci fiecare cere, cand se roaga, Bisericii intregi asistenta ei, nu pentru ca sar indoi de asistenta singurului Mijlocitor, ci in convingerea ca Biserica intreaga se roaga
neincetat pentru toti membrii ei. Pentru noi se roaga ingerii si Apostolii si martirii si Parintii
de la inceput si Maica Domnului care este mai presus de toti si aceasta unire sfanta este
adevarata viata a Bisericii. Precum fiecare dintre noi cere rugaciunea tuturor, tot asa este dator
sa se roage pentru toti. Daca tu esti madular al Bisericii, rugaciunea ta este necesara tuturor
96

membrilor Bisericii... Biserica se roagapenti'u toti si toti .se roaga pentru toti, dar rugaciunea
noastra trebuie sa fie o expresie a iubirii nu numai o rugaciune in cuvinte... Adevarata
rugaciune este adevarata iubire...".
Persoana care se roaga este in dialog, in comunicare cu cea pentru care se roaga, este
in exercitiul unei raspunderi pentru aceea. Cand doua persoane se roaga una pentru alta,
amandoua se afla in exercitiul raspunderii uneia pentru alta. Iar raspunderea este o forma a
iubirii pentru persoanele care au lipsa una de alta".
Acest fapt pare a fi atat de concret pe cat este de verificat si practic in experienta de
toate zilele. Inaintea lui Dumnezeu nu ne prezentam rupti sufleteste de ceilalti semeni ai nostri
si nici intr-o atitudine de indiferenta fata de ei, cu atat mai putin in stare de vrajmasie cu
dansii, fiindca potrivit doctrinei ortodoxe, nimeni nu se mantuieste singur, individual, ci in
comunitatea semenilor uniti intre ei, in duh de iubire si de rugaciune. Aceasta deschidere spre
plenitudinea credintei si a comuniunii cu Dumnezeu si cu semenii nu se poate realiza decat
depasind dimensiunea inchisa a egoismului.
Cand Mantuitorul ne-a lasat Rugaciunea Domneasca, "ne-a invatat sa facem rugaciune
de obste pentru toti fratii, ca n-a.spus "Tatal Meu care esti in ceruri... ", ci: "Tatal nostru,
poruncindu-ne sa inaltam rugaciuni pentru toti oamenii si sa nu urmarim niciodata folosul
nostru, ci totdeauna folosul aproapelui...".
De aceea cultul divin ortodox are, prin excelenta, un caracter comunitar sau
eclesiologic, legand pe credinciosi de Biserica si intre ei. In Biserica Ortodoxa nu ne rugam
numai pentru indeplinirea intereselor noastre proprii, ci pentru tot sufletul crestinesc "cel
necajit si intristat, care are trebuinta de mila si ajutorul lui Dumnezeu; pentru pacea si buna
asezare a intregii lumi; pentru mantuirea si ajutorul celor ce cu osardie si cu frica de
Dumnezeu se ostenesc si slujesc, parinti si frati ai nostri, pentru-cei trimisi si pentru cei ce
sunt in calatorie; pentru tamaduirea celor ce zac in boli, pentru odihna, usurarea, iertarea
pacatelor si fericita pomenire a tuturor celor ce mai inainte s-au mutat intru buna credinta,
parinti si frati ai nostri dreptmarilori, care odihnesc aici si pretutindeni... ".
In cultul oficial public al Bisericii Ortodoxe, rugaciunea personala este trecuta pe
planul al doilea, fiind subordonata celei colective, adica a intregii comunitati de credinciosi,
uniti in aceeasi credinta, pe care o marturisesc plenar. De aceea, in rugaciunile si ecteniile din
cuprinsul randuielilor de slujba, predomina cereri pentru nevoile si destinul Bisericii intregi.
"Dorintele si nevoile individuale sunt aici armonizate cu cele generale si sociale si sunt
contopite si absorbite de acestea, ca picaturile de apa in mare...".

97

Toate rugaciunile si ecteniile din cadrul cultului, di vin public exclud individualismul,
care este samburele egoismului si cultiva in schimb spiritul de comuniune si solidaritate
frateasca. Prin aceasta, Biserica ne-a invatat ca nu ne putem mantui singuri, ci printr-o
comuniune intima cu Hristos si prin imitarea iubirii Sale jertfelnice, lucrand pentru binele
semenilor nostri. Ce fapta mai buna putem oferi noi semenilor dpcat ofranda rugaciunii
sincere si curate pe care o inaltam lui Dumnezeu, pentru ajutorarea si izbavirea sufletelor lor.
"Nimic nu ajuta mai mult lucrarii ca rugaciunea si pentru a castiga bunavointa lui Dumnezeu,
nimic nu e mai de folos ca ea. Toata lucrarea poruncilor dumnezeiesti se cuprinde in ea... ".
Asa se explica de ce cultul Bisericii este, o rugaciune a intregii comunitati de
credinciosi si in cadrai lui, noi nu ne rugam singuri, ci impreuna cu toti credinciosii
.participanti la slujba si nu numai pentru noi, ci si pentru nevoile tuturor. in acest context,
"rugaciunea proprie prinde putere din rugaciunea altora. Daca credinta mea se intareste din
credinta altuia, cu atat mai mult iau putere spre rugaciune, spre acest aci. plenar al credintei
din rugaciunea altuia. Sporindu-se de la unul la altul, ca o comunicare de fiinta ce vine dintrun izvor mai presus de cei ce se roaga, rugaciunea profunda in comun este ca o mare, e o
uriasa certitudine care se inalta din tpala comunitatea, ca un dar al lui Dumnezeu in acelasi
timp si ca un semn al prezentei Lui intense, apropiate, de Parinte ce infatiseaza pe toti fiii
Sai...".
Asadar, modul autentic de vietuire crestina consacrat de traditie"este cel liturgic, iar
mediul lui de manifestare este Biserica. Aici, in sfantul locas, inaintea Sfantului Altar dispar
diferentele arbitrare dintre oameni, fiindca rugaciunea liturgica ii interiorizeaza si ii unifica in
acelasi gand, facandu-i sa se simta frati egali intre ei si fii ai aceluiasi Tata ceresc. In fata
Sfintei Mese este invinsa inegalitatea si odata cu ea toate barierele care despart si invrajbesc
pe oameni. Aici, in armonia duioasa a cantarilor si in duhul mangaietor al rugaciunii,
credinciosul traieste realitatea prezentei divine si pretuieste valoarea lui prin faptul ca este
iubit de Dumnezeu si poate sa iubeasca si sa ajute si pe semenul sau, caci pe Taborul
euharistic nu se poate ajunge fara iubirea de Dumnezeu si de semeni.
Numai integrati in organismul Bisericii si contopiti in duhul rugaciunii, credinciosii
pot forma o unitate monolitica de viata, de credinta si simtire religioasa. Acest imperativ l-a
exprimat Biserica inca de la inceputul primului mileniu crestin prin glasul Sf Apostol Iacov,
cel ce ne-a trasat indemnul: "Rugati-va unul pentru altul, ca sa va vindecati, ca mult poate
rugaciunea staruitoare a dreptului..." (Iacov V, 16).
Fara rugaciunea tuturor membrilor comunitatii bisericesti, izvorata din duhul evlaviei
si al dragostei crestinesti, nu este cu putinta tamaduirea celui slabanogit si impovarat de
98

pacate, caci, asa cum marturiseste acelasi Sfant Apostol "rugaciunea credintei va mantui pe
cel bolnav si Domnia il va ridica si de va fi facut pacate, se vor ierta lui..." (v. 15). De aceea,
in majoritatea cazurilor, structura si forma rugaciunilor si a cererilor sunt concepute si
formulate la plural, in forma dialogata: Domnului, sa ne rugam, Sa zicem toti din tot sufletul
si din tot cugetul nostru, sa zicem..., Sa ne iubim unii pe altii ca intr-un gand sa marturisim...,
Sa plinim rugaciunile noastre Domnului..., Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte...,
Sus sa avem inimile.:., Sa multumim Domnului..., Si ne invredniceste pe noi, Stapane, cu
indraznim, fara de osanda, sa cutezam a Te chema pe Tine, Dumnezeul cel ceresc, Tata si a
zice...
Textul sfintelor slujbe si al formulelor liturgice imbraca forma pluralului si din alt
motiv si anume, pentru a indemna poporul drepteredincios sa ia parte efectiv la executarea
cantarilor si la rostirea rugaciunilor din Biserica. Tipicul cel Mare - zis al Sfantului Sava subliniaza acest rol al credinciosilor in cult si chiar intareste regula ca toti cei prezenti sa dea
raspunsurile la slujba:. "Preotul se roaga cu norodul..., iar cand zice diaconul "Sa zicem
toti...", acest grai nu ne da altceva a intelege ci numai singura rugaciunea: ca toti impreuna sa
ne rugam, nu numai clirosul (clerul) singur, ci toti cati se afla in Biserica. Apoi diaconul zice:
"Sa zicem toti din tot sufletul...". Ce adica sa zicem? Nimic altceva decat rugaciunea cea de
obste... ".
Prin urmare, credinciosii prezenti la slujba nu sunt numai simpli asistenti, ci
participanti activi la ea si angajati deplin ca si preotul si cantaretul. Rostul lor in sfantul locas
nu este doar sa urmareasca randuiala slujbei, sau sa priveasca si sa asculte ca niste simpli
spectatori, ci sa participe in adevaratul inteles al cuvantului, adica sa conlucreze cu strana si
cu preotul, aducandu-si aportul la citirea psalmilor, a rugaciunilor si la executarea cantarii in
comun, care exercita o influenta binefacatoare asupra starii sufletesti a omului. "Cantarea in
comun promoveaza credinta si rodul ei, anume viata virtuoasa care o infrateste, caci numai
cantarea curata de patima egoismului, insufletita de iubirea curata... produce o,unire durabila
intre noi", iar "infratireaprin virtuti si prin izvorul lor, care este credinta, indeamna la cantarea
comuna inaltata lui Dumnezeu ".
Unitatea in viata si in cantare vine din puterea lui Dumnezeu Cel Unul si se mentine
prin ea, incat putem spune ca in nici o alta experienta obsteasca nu se efectueaza o mai mare
unitate de constiinta, ca in experienta bisericeasca liturgica, in aceasta ambianta harica, "cultul
transforma religiozitatea indefinita intrro constiinta religioasa individuala si colectiva. Odata
constituita, constiinta: religioasa pe care cultul tinde sa o reprezinte si sa o obiectiveze, devine
un fundament solid al cultului si cititul continua sa intareasca constiinta religioasa. Cultul nu
99

se margineste numai sa dea o forma inteligibila reprezentarilor, sentimentelor sau gandurilor

schitate, ci reinnoieste necontenit sfintele emotii, dandu-le intensitate. El aprofundeaza
constiinta religioasa si o extinde intr-o experienta religioasa", iar aceasta este "baza prealabila
a comuniunii divine".
Acest duh perihoretic de intrepatrundere a omenescului cu cerescul isi gaseste
expresivitatea si implinirea in cult. "Rugaciunile liturgice, fie cele ale preotului rostite tainic
de el in altar sau public in auzul credinciosilor, sau rugaciunile credinciosilor rostite prin citet
sau cantate sunt in asa fel concepute de Biserica incat sa ne dea o imagine clara
duhovniceasca a realitatii divine supranaturale care se revarsa in cosmos, in natura si asupra
noastra cu scopul de a ne mantui... ".
Prin frumusetea, armonia, fastul si stralucirea sa, cultul ortodox creeaza o atmosfera
inaltatoare, in care sufletul crestinesc incepe sa intuiasca inefabilul lumii nevazute. Reflectand
in sine realitatile ceresti, el reuseste sa dea sentimentul tainicului, indreptand cugetul
credinciosului catre zarile nevazute ale Dumnezeirii, pe care o contempla cu ochii
mintii luminata de credinta. in felul acesta, "cultul ortodox devine manifestarea cuceritoare a
unei atmosfere de incantatoare frumusete duhovniceasca si absorbit de cele ceresti in toate
fibrele fiintei sale, el se misca sub dogoarea cerescului", asa cum glasuieste troparul: "in
Biserica slavei tale stand, in cer ni separe a sta... ".
in aceasta atmosfera, credinciosul se simte infratit cu semenii, eu sfintii, cu ingerii, cu
Maica Domnului si cu tot universul crestin unit cu el in duh de rugaciune, pentru ca
rugaciunea liturgica este rugaciunea Bisericii dintotdeauna si de pretutindeni. Ea se oficiaza
nu numai pentru cei de fata, care sunt prezenti la ea, ci "pentru toti dreptmaritorii crestini", ca
si pentru "toti mai dinainte adormitii parinti si frati ai nostri care odihnesc aici si
pretutindeni...".
Insa caracterul comunitar al rugaciunii publice este cel mai bine reliefat in Sfanta
Liturghie, care este rugaciunea intregii comunitati si cea mai importanta din intreg cultul divin
ortodox. Analizand cu atentie randuiala ei, observam ca "fiecare rugaciune pronuntata de
preot exprima (prin continutul ei) participarea fireasca si initiala a fiecarui credincios si a
tuturor la un loc, intr-o singura lucrare sfanta a Bisericii... ". Astfel, in ectenii ne rugam
"pentru mantuirea sufletelor noastre", "ca sa fim izbaviti de tot necazul, mania, primejdia si
nevoia" si sa ne incredintam "pe noi insine si unii pe altii" lui Dumnezeu. La Sfanta
Proscomidie, de pilda, se scot miride si pentru cei vii si pentru cei adormiti, ca toti cei
pomeniti sa se indulceasca de roadele jertfei, asa cum se roaga preotul in taina atunci cand
toarna miridele in Sfantul Potir, zicand: "Spala Doamne pacatele robilor Tai cu Cinstit
100

Sangele Tau pentru rugaciunile sfintilor Tai...". Care sfinti? a celor ce s-au pomenit si in
cinstea carora s-au scos particele caci la aducerea si oferirea Jertfei Mielului lui Dumnezeu
participa intreaga Biserica reprezentata pe Sfantul Disc, atat cea triumfatoare din cer cat si cea
luptatoare a celor de pe pamant, in partea propriu-zisa a Sfintei Liturghii, toate indemnurile la
rugaciune si la cantare, rostite fie de preot, fie de diacon, sunt adresate intregii obsti de
credinciosi aflata in Biserica. Astfel, la inceputul ecteniei pentru cei chemati (adica pentru
catehumeni), preotul invita pe toti credinciosii sa se roage impreuna cu el: "Cei credinciosi
pentru cei chemati sa ne rugam...". Comentand acest indemn, un talcuitor al Sfintei
Liturghii spune: "Voi, cei ce sunteti luminati (adica nou-botezati) si care nu tineti minte raul,
voi care suportati nedreptatea si iertati pe cei ce va fac rau si le faceti bine, rugati-va pentru
cei chemati, adica pentni cei nebotezati... ".
Functia comunitara sau eclesiologica a Sfintei Liturghii este si mai clar evidentiata in
partea a doua a ei, adica in Liturghia credinciosilor sau euharistica. In cursul ei, rolul
liturghisitorilor pe de o parte si al credinciosilor pe de alta, se completeaza si se conditioneaza
reciproc, asa cum afirma Sf Ioan Gura de Aur, explicand formula de binecuvantare: "Harul
Domnului nostru Iisus Hristos..." - "Precum se roaga preotul pentru popor asa si poporul se
roaga pentru preot in timpul infricosatoarelor Taine; caci aceasta si nimic altceva nu inseamna
cuvintele: "Si cu duhul tau... ".
Cea mai concreta forma de exprimare a solidaritatii si comuniunii o intalnim
inrugaciunea de mijlocire pentru cei vii si cei morti, numita a Dipticelor, si in special in cea
din Liturghia Sfantului Vasile cel Mare, care exceleaza prin bogatia si varietatea continutului
ei. Astfel, in aceasta rugaciune cerem lui Dumnezeu ca "pe noi pe toti, care ne impartasim
dintr-o paine si dintr-un potir, sa ne unesti unul cu altul prin impartasirea Aceluiasi Duh
Sfant... si sa aflam mila si har impreuna cu toti sfintii, care din veac au bineplacul Tie: cu
stramosii, parintii, patriarhii, proorocii, apostolii, propovaduitorii, evanghelista, mucenicii,
marturisitorii, dascalii si cu tot sufletul drept care s-a savarsit intru credinta". De asemenea, il
rugam pe Dumnezeu sa implineasca dorintele tuturor, caci numai El stie "pe fiecare, si cererea
lui si casa lui si trebuinta lui". Este cea mai cuprinzatoare rugaciune din cuprinsul acestei
Liturghii, caci include toate nevoile vietii spirituale si materiale si se refera la toate varstele si
categoriile de oameni care simt nevoia ajutorului dumnezeiesc. Iata cateva secvente din
continutul ei: "Pomeneste Doamne, poporul ce sta inainte..., casniciile lor in pace si in unire le
pazeste; pe prunci ii creste, tineretile le calauzeste, batranetele le intareste, pe cei slabi la
suflet ii imbarbateaza, pe cei risipiti ii aduna, pe cei rataciti ii intoarce si ii impreuna cu Sfanta
Ta soborniceasca si apostoleasca Biserica...". Rugaciunea continua cu cereri pentru
101

tamaduirea si izbavirea celor napastuiti si bantuiti de soarta: bolnavi, demonizati, prigoniti,

sarmani sau cuprinsi de nevoie si de mare stramtorare, precum si pentru cei ce din anumite
imprejurari nu au izbutit sa ia parte la slujba sau nu au putut fi pomeniti "din nestiinta sau
uitare, sau pentru multimea numelor...". Prin pomenirea tuturor acestor categorii de
credinciosi impreuna cu indeletnicirile si necazurile lor, Sfanta Liturghie ne zugraveste
imaginea reala a trapului mistic al Domnului nostru Iisus Hristos (Biserica). Spiritul
comunitar insufleteste rugaciunea Bisericii si ii apropie pe toti membrii ei laolalta,
indemnandu-i pe fiecare din ei sa participe la durerea celuilalt si sa se roage unul pentru altul,
cu convingerea ca in Biserica suntem unii altora madulare "si daca un madular sufera, toate
madularele sufera impreuna; si daca un madular este cinstii, toate madularele se bucura
impreuna" (I Cor. XII, 26). "Toti cei ce participa la sfanta slujba trebuie sa aiba pentru preot
un sentiment.de totala filiatie si sa se roage cu el si pentru el".
Asadar, rugaciunea Bisericii intareste comuniunea dragostei dintre credinciosi,
facandu-i pe toti cei ce se roaga sa se simta frati si egali intre ei si fii ai aceluiasi Tata ceresc.
in felul acesta, "Biserica, icoana a lui Dumnezeu, infaptuieste aceeasi unire cu Dumnezeu
intre cei credinciosi, chiar daca cei unificati in ea prin credinta sunt deosebiti dupa insusirile
lor si sunt din diferite locuri si feluri".
Deci, in procesul dobandirii mantuirii, nu mergem singuri, izolati, ci impreuna cu
semenii nostri prin Biserica, sprijinindu-ne unii pe altii, incercand aceleasi sentimente si
integrandu-ne cu toata fiinta in suvoiul de viata duhovniceasca pe care il genereaza
rugaciunea in comun. Mai mult, aceste sentimente de fratietate si de iubire se. amplifica prin
frecventarea aceluiasi locas de cult si prin participarea la aceleasi slujbe si la aceleasi forme
de cult. Aceasta uniformitate creeaza si sustine nu numai unitatea religioasa a unei parohii, ci
si identitatea de simtire si de mentalitate a enoriasilor, care se simt legati intre ei, nu numai in
locasul de cult, ci si in afara, in viata de toate zilele.

102

Cap. 5 Metode de cunoastere a realitatii religioase

Cunoasterea realitatii religioase presupune cautarea lu Dumnezeu. In graduna Raiului
omul Il vedea, vorbea si era in permanenta in contact cu El. Pe masura ce omul s-a departat de
Dumnezeu, cautarea Acestuia a devenit din ce in ce mai dificila. Cu toate acestea Dumnezeu a
venit in ajutorul omului mai intai prin proorocii Vechiului Testament iar apoi in chip
desavarsit prin insusi Fiul Sau (Evr. 1, 1-2)
Cultul divin public reprezinta o parte importanta a modalitatii prin care se poate
cunoaste realitatea religioasa.

5.1 Observarea directa a realitatii religioase

Observarea directa a realitatii religioase este metoda prin care profesorul de religie
urmareaste sa ii dirijeze pe elevi prin contemplarea creatiei spre cunoasterea lui Dumnezeu.
Prin staruinta spre o viata religios morala in care sa puna pe primul plan cautarea
imparatiei lui Dumnezeu omul nu se limiteaza doar la contemplarea creatiei.
Pentru regale David, un prilej de intarire a credintei era contemplarea creatiei lui
Dumnezeu: Cerurile spun slava lui Dumnezeu iar facerea mainilor lui o vesteste taria (Ps.
18,1).
In Predica de pe munte, Mantuitorul ii indeamna pe cei prezenti sa observe creatia si
in felul acesta sa inteleaga faptul ca dragostea lui Dumnezeu pentru om depaseste purtarea de
grija a Acestuia fata de celelate creature: Priviti la pasarile cerului, ca nu seaman, nici nu
secera, nici nu aduna in jitnite si Tatal vostru Cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu
mult mai presus de ele? () Luati seama la crinii campului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu
torc. Si va spun voua ca nici Solomon, in toata marirea lui, nu s-a imbracat ca unul dintre
acestia. Iar daca iarba campului, care astazi este si maine se arunca in cuptor, Dumnezeu astfel
o imbraca, oare nu cu mul mai mult pe voi, putin credinciosilor? (Mt,6,26;28-30).

5.2 Studiul si interpretarea simbolurilor

Studiul si interpretarea simbolurilor este acea metoda de cunoastere a realitatii
religioase prin care se transmit elevilor cunostinte in mod treptat prin intermediul unui sinbol
(imagine reprezentativa, obiect, semn, o notiune, un sentiment).
Simbolul este foarte intalnit in Sfanta Scriptura. Ca una din cele doua cai de pastrare a
Revelatiei divine, Sfanta Scriptura abunda in simboluri. Flosind simbolul, adevarul revelat
este mai usor de inteles, mai usor de patruns. Lucrul acesta a fost si este posibil datorita
faptului ca simbolurile au fost alese si folosite tinandu-se cont de nivelul de intelegere al
omului.
In Vechiul Testament apar foarte multe simboluri: scara visata de Iacob (Fac. 28, 12),
rugul ce ardea si nu se mistuia (Ies. 3,2), mana (Ies. 16, 14), mielul pascal (Ies. 12,1-14),
toiagul lui Aaron (Num. 17,8), sarpele de arama (Num. 21, 8-9), roua de pe lana lui Ghedeon
(Jud. 6, 36-40), fecioara care va lua in pantece si va naste fiu (Is. 7,14), usa cea inchisa (Iez.
103

44, 1-2), semnul lui Iona (Iona 2, 1) etc. Aceste semen si simboluri au avut rolul de a
prefigure anumite evenimente din viata Mantuitorului si a Maicii Domnului.
In paginile Sfintelor Evanghelii, mai ales in cea dupa Ioan intalnim atat simboluri :apa
cea vie (Ioan 4,10), painea cea vie (Ioan 6, 51), Lumina lumii (Ioan 6,18), pastoral cel bun
(Ioan 10, 11), invierea si viata (Ioan 11,25), vita si mladitele (Ioan 15, 5) cat si minuni si
actiuni cu valoare de semn: prefacerea apei in vin (Ioan 2, 6-9), inmultirea painilor si pestilor
(Matei 14, 15-21; 15, 31-39; Marcu 6, 34-44; Luca 9, 11-17; Ioan 6, 3-13), invierea lui Lazar
(Ioan 11, 17-44), curatirea templului (Ioan 2, 13-25), convorbirea cu Nicodim (Ioan 3, 3-7),
convorbirea cu femeia samarineanca (Ioan 4, 10-15).
Accentul pus de Sfantul Ioan pe simbolismul minunilor si actiunilor cu valoare de
semn, are rolul de a demonstra valoarea istorica si simbolica a lor. Si in ultima carte a Sfintei
Scripturi, Apocalipsa este folosita in mare masura simbolistica. Nu este foarte prezenta in
programa de religie deoarece este o carte profetica si in felul acesta destul de greu de inteles.
Vorbind de folosirea simbolurilor pentru a lamuri o idee, o notiune, un sentiment,
Clement Alexandrinul arata ca felul de interpretare simbolic este foarte folositor la multe;
ajuta la formularea unei drepte teologii, ajuta evlaviei; ajuta la punerea in valoare a priceperii,
la deprinderea vorbitului pes curt si la aratarea intelepciunii. (Clement Alexandrinul,
Stromatele, p.333)
In predarea invatarea religiei aceasta metoda de cunoastere a realitatii religioase se
utilizeaza atunci cand continutul lectiei cuprinde semen, minuni si actiuni cu valoare de semn,
lectie in cadrul careia profesorul va explica semnificatia acestora. Deasemenea aceasta
metode se mai poate utiliza in lectiile cu character liturgic unde profesorul va explica
semnificatia simbolurilor intalnite (simbolistica unor acte de cult din sfintele slujbe, a
obiectelor de cult, a vesmintelor liturgice, a materiilor folosite in cult) valorificand
bibliografia de referinta.
Metoda studiului simbolurilor se ma poate folosi si atunci cand profesorul foloseste
icoana ca material intuitiv, explicand simbolurile folosite in aceste reprezentari, simbolistica
locului, a pozitiei, a fetei si a atitudinii personajelor, semnificatia arhitecturii, a structurii, a
culorilor, abrevierea numelor.

5.2.1 Simboluri din Sfanta Liturghie, Sfintele Taine si Ierurgii

Sfntul Potir este simbolul acelui vas n care Sf. Apostol i Evanghelist Ioan a adunat
sngele vrsat de Mntuitorului rstignit pe Cruce dup ce a fost mpuns n coast de soldatul
roman (Ioan 19, 34).
Sfntul Disc simbolizeaz ieslea n care a fost culcat Pruncul Isusdup naterea sa din
Betlehem. n acelai timp, dat fiind forma rotund a Sfntului Disc, el poate fi i imagine a
cerului, locaul lui Dumnezeu din cele de sus.
Copia face aluzie la sulia cu care soldatul roman a mpuns coasta lui Hristos de pe
Cruce: i unul din ostai, cu sulia coasta Lui a mpuns i ndat a ieit snge i ap (Ioan 19,
34).
Linguria nchipuie mna Serafimilor care a inut un crbune aprins i l-a atins de
buzele profetului Isaia: Iat s-a atins de buzele tale i va terge toate pcatele tale i
frdelegile tale le va curi
Modul de aezare pe Sfntul Disc a pinii destinate Euharistiei arat Biserica n
totalitatea ei. n mijlocul Sfntului Disc se aeaz ceamai mare parte tiat a pinii
euharistice, numite Agne. Agneul este tocmai partea nsemnat ntruchipndu-l pe nsui
Mntuitorul Hristos.
Pinea este simbolul trupului, iar vinul al sngelui, al vieii care menine viaa din
trup. Apa care se adaug ntr-o cantitate mica n Sfntul Potir, alturi de vin, este semnul
curirii prin care fiecare om trebuie s treac.

104

Dup Sfntul Simeon al Tesalonicului, locul unde se svrete proscomidia nchipuie

Betleemul unde S-a ntrupat pentru noi Cuvntul lui Dumnezeu. De aceea, precum El s-a
nscut din Sfnta Fecioar, Agneul se scoate din prescur curata.
Procoveele (acopermintele) nchipuie scutecele cu care S-a nfurat. Stelua care se
pune deasupra, nchipuie steaua magilor. n locul aurului, Sfintele Vase; pentru smirn,
Darurile ce se aduc n Sfintele Vase; tmia pentru tmie, iar n locul nchinciunii i a
slavosloviei pstorilor i magilor, rugciunile i slavosloviile preoilor.
Cantarea Sfinte Dumnezeule e imprumutata parte din cantarea ingerilor, parte din
cartea sfintilor psalmi ai Proorocului si este alcatuita de Biserica lui Hristos, fiind inchinata
Sfintei Treimi. Prin aceasta, ea vrea sa arate, pe de o parte, legatura dintre Vechiul si Noul
Testament iar, pe de alta, ca ingerii si oamenii s-au unit intr-o singura Biserica si o singura
ceata, prin venirea lui Hristos, Cel ce e mai presus de ceruri si totodata e si pe pamant.
Antimisul este obiect liturgic confectionat dintr-o bucata de panza de in sau de matase
care simbolizeaza mormantul si giulgiul in care a fost infasurat Mantuitorul
Amestecul diferitelor arome din Sfntul i Marele Mir simbolizeaz bogia i
felurimea darurilor Sfntului Duh de care se mprtsesc primitorii acestei Taine
Untdelemnul sfintit la Sfantul Maslu, cu care este uns bolnavul, este simbol al
indurarii divine si totodata medicament, mijloc de insanatosire, avand o intrebuintare foarte
veche, amintita si in Sfanta Scriptura (Luca 10,34; Marcu 6,13).
Inelul de logodna de la Taina Cununiei este simbolul unirii celor doi tineri pe vecie.
n timpul slujbei, naii in n mn fclii aprinse, simbol al curiei mirilor, al luminii
darului de sus i al bucuriei.
Coliva de la parastas simbolizeaz trupul celui adormit i este simbol al nvierii.

5.2.2 Exemple de folosire a metodei studiului si interpretarii

simbolurilor
Pentru explicarea Sfintei Taine a Euharistiei, se poate utiliza simbolistica minunii
prefacerii apei in vin la Nunta din Cana Galileii: Mantuitorul a poruncit slujitorilor sa umple
cu apa vasele puse pentru curatirea iudeilor. Apa prefacuta in vin este un semn pentru alta
minune, este un semn pentru schimbarea vinului in sangele Sau. Domnul Iisus Hristos si-a
luat sangele prin preacuratele sangiuiri ale Maicii Domnului. Oriunde si ori de cate ori se
va savarsi jertfa de taina, vinul euharistic ne va adduce aminte de originea sa neprihanita . (I.
Moldovan, Invatatura Sfintei Scripturi despre Prea Curata Fecioara Maria, p 478)
Sangele in Sfanta taina a Euharistiei este prefacut din vin, iar vinul din minune
provine din apa pusa in vasele pentru curatire. Apa de la nunta din Cana Galileii, simbol al
curatiei desavarsite, este material din care Mantuitorul pregateste jertfa euharistica. Astfel ne
putem duce cu gandul la curatia desavarsita a Maicii Domnului, la neprihanirea ei, la faptul ca
Dumnezeu a facut din ea un vas ales pentru intruparea Fiului Sau.
Cand se va vorbi despre Sfanta Liturghie profesorul va explica faptul ca citirile,
cantarile si ceremonialul de la Sfanta Liturghie se fac cu un anumit scop, dar, totodata
simbolizeaza anumite momente din viata Mantuitorului.
Sa luam de pilda, intrarea cu Sfanta Evanghelie in altar sau intrarea cu cinstitele
daruri. Fiecare din acestea se savarseste cu un scop practic: cae dintai, sa se citeasca
evanghelia, cea dea doua, ca sa se savarseasca jertfa. Dar si una si cealalta inchipuie iesirea
sau aratarea in lume a lui Hristos: una inchipuie aratarea, inca nedeplina si nedeslusita, de la
inceput, iar cealaltape cea desavarsita si deplina. (Sf. Nicolae Cabasila, Talcuirea
dumnezeiestii Liturghii, p. 53)
Atunci cand urmeaza a se explica simbolistica unei icoane, profesorul poate explica
simbolistica culorilor:

105

Albul este simbolul netemporalitatii, al curatiei, al stiintei dumnezeiesti.

Simbolizeaza lumina care are capacitatea de a se raspandi si brazda spatiul, de a
exprima bucuria si fericirea;
Albastrul este culoarea cereasca, simbolul credintei si al smereniei. Albastrul si
albul formeaza culorile ceresti care contrasteaza cu cele pamantesti, rosu si verde.
Albastrul intunecat este semna al tainei vietii dumnezeiesti;
Rosul este simbolul iubirii, al jertfei si al altruismului. Rosul poate sa insemne si
focul iadului;
Verdele este simbolul regenerarii spirituale. Este folosit in mod frecvent la pictarea
vesmintelor profetilor si ale evanghelistului Ioan;
Galbenul tulbure sau pal simbolizeaza adulterul, tradarea;
Auriul simboluzeaza pe Hristos insusi, soarele, lumina, rasaritul;
Negrul simbolizeaza neantul, haosul, nelinistea, moartea. Este o culoare cu care
sunt pictati ingerii rai si cei care merg in iad;
Cafeniul simbolizeaza smerenia, saracia. (M. Quenot, Icoana fereastra spre
absolut, p. 76-85)

Profesorul poate explica simbolistica data de culorile vesmintelor lui Iisus Pantocrator
astfel: vesmantul rosu simbolizeaza firea omeneasca, iar vesmantul albastru simbolizeaza
firea dumnezeiasca.

5.3 Analiza documentelor

Prin analiza documentelor legate de Istoria biblica si de Istoria bisericeasca, se atesta
vechimea crestinismului pe un anumit teritoriu si se demonstreaza faptul ca invatatura
Bisericii Ortodoxe este in conformitate cu adevarul revelat.
Documentele sunt materiale de orice fel care pot servi la cunoasterea faptelor istorice.
Ele se clasifica in: documente obiectuale (pietre funerare, podoabe cu insemne crestine,
obiecte de cult, piese numismatice, piese heraldice); urme de constructii (bazilici
paleocrestine, catacombe, manastiri, asezari omenesti); documente scrise (vechi inscriptii
crestine, manuscrise, carti vechi.
Tinand cont de faptul ca analiza propriuzisa a documentelor necesita cunostinte de
geografie istorica, demografie istorica, cronologie, arheologie, epigrafie, paleografie,
diplomatica, heraldica, bibliologie, filologie si lingvistica, etnografie si folclor, profesorul
poate valorifica in lectie efectele analizei facute de specialisti sau poate invita un specialist
care sa ii initieze pe elevi in descifrarea documentelor.
Documentele alese vor fi reprezentative si ilustrative si pot fi selectate din elemente de
istorie locala (acolo unde exista) pentru ca interesul elevilor sa fie mai mare. In cazul
documentelor greu accesibile profesorul poate folosi atunci cand nu are la indemana
originalele, reproduceri ale acestora.
Analiza documentelor este recomandata la clasele mari in cadrul lectiilor sau in cadrul
cercurilor de religie si impune ca nivelul de cunostinte si nivelul intelectual al elevilor
permite utilizarea acestei metode, deoarece necesita din partea acestora cunostinte religioase,
istorice, filologice si lingvistice.
Analiza documentelor trebuie sa parcurga mai multe etape:
- Precizarea obiectivelor urmarite;
- Prezentarea documentului (denumire, datare, anul si locul descoperiri, locul unde
se afla in prezent);
- Observarea elementelor semnificative;
- Descrierea documentului explicarea semnificatiei elementelor si eventual
prezentarea legaturii dintre elemente;
- Desprinderea concluziilor.
106

In cazul in care acesta metoda se utilizeaza la cercul de religie, rezultatele analizei vor
fi prezentate ulterior.
Un exemplu ar fi analiza limbajului liturgic din cartile de cult.
Pot fi analizate srierile religioase cunoscute sub numele de Dumnezeietile
Liturghii ale Sfinilor Notri Prini Ioan Gur de Aur, Vasile cel Mare i Liturghia
Darurilor Mai nainte Sfinite. Acestea trei sunt cuprinse n Liturghier i constituie textele
dup care se oficiaz Sfnta Liturghie n cursul anului n Biserica Ortodox a Rsritului.
n consecin, din punct de vedere al coninutului, textele cercetate pot fi clasificate
astfel: textele liturghiilor propriu-zise; textele
rnduielilor (Rnduiala pregtirii
sfiniilor slujitori nainte de nceperea proscomidiei; Rnduiala Dumnezeietii
Proscomidii; Rnduiala pregtirii sfiniilor slujitori pentru nceputul Dumnezeietii
liturghii; Rnduiala Sfintei mprtiri); textele nvturilor despre otpusturi, ecfonise,
stihuri, tropare i condace acestea fac parte din serviciul liturghiei ca piese variabile, pentru
adaptarea slujbei la calendar sau la diferite momente ale anului liturgic; tipicul slujbei Sfintei
Liturghii cu arhiereu.
In cauza au fost identificate nou variante sau sublimbaje ale limbajului religios:
limbajul biblic, limbajul teologic, limbajul liturgic, limbajul organizatoric bisericesc,
limbajul monahal sau duhovnicesc, limbajul omiletic, limbajul catehetic, limbajul istoric
bisericesc i limbajul muzical bisericesc.
Astfel se pot observa caracteristicile rugciunii liturgice: un tip autonom de
obiectivitate, dubla intersubiectivitate, certitudinea existenei lui Dumnezeu i rudenia
ontologic a rugtorului (credinciosului) cu Divinitatea. n varianta oral a rugciunii
liturgice cea mai important caracteristic devine prezena. Prin urmare sunt dou aspecte
ale prezenei: a Divinitii n ipostaz treimic, a Maicii Domnului, a sfin ilor i a
cetelor ngereti, prezena nevzut a cretinilor dreptcredincioi care au trecut la cele
venice, i prezena Bisericii vzute, a credincioilor aflai n lcaul de cult.
Textele cercetate conin uniti lexicale, forme i construcii specifice sau cu funcii,
frecvene i destinaii distincte de cele existente n textele laice. Arhaicitatea, trstur
dominant a limbajului liturgic att la nivel lexical, ct i semantic, exprimarea perifrastic,
acceptarea unor construcii tautologice devin expresie a independenei variantei religioase
fa de cea laic. Dei preponderent sincronic, studiul textelor liturgice actuale presupune i
unele analize de tip diacronic, utile pentru motivarea unor trsturi specifice. Materialul
cercetat confirm ipoteza existenei unei variante literare religioase, paralel cu cea laic.
Considernd liturghia o ntreptrundere a mai multor coduri (gestual, proxemic,
iconic, vestimentar), afirmm c ea este i limbaj, deci poate fi investigat i din aceast
perspectiv. Modalitile de exprimare de care se servete limbajul liturgic sunt selectate i
ierarhizate (sub raportul frecvenei) astfel nct s permit exercitarea ct mai eficient a
rolurilor lui.
Limbajul rugciunii cultice comport funcii i operaii identice cu orice alt
limbaj, distingndu-se ns prin dominarea de ctre funcia liturgic.
Rugciunile ncep cu invocarea numelui divinitii. De cele mai multe ori apar
adevrate niruiri de titluri divine care confer textului solemnitate, impunnd prezena
Dumnezeului celui viu i venic. Alturrile de nume creeaz un efect poetic i de incantaie,
sporind muzicalitatea textului.
Dac rugciunea particular reliefeaz prezena protectoare a divinitii n viaa
credinciosului, limbajul rugciunii cultice nu se poate constitui n afara prezenei omului
pentru Dumnezeu n lcaurile consacrate acestuia. Prezena numeroaselor teonime
liturgice n textele excerptate confirm existena acestei funcii liturgice. Poporul evreu, de-a
lungul existenei sale, a numit divinitatea folosind numele revelate sau nume care concentrau
atributele prin care Dumnezeul Vechiului Testament s-a manifestat n creaie. Comunitatea
107

cretin a preluat n mare msur teonimele vechi testamentare, adugnd altele, obinute
ca urmare a revelaiei unui Dumnezeu unic n trei Persoane. Rugciunile liturgice devin o
mrturie a teonimelor metaforice de mare frumusee datorate imnografilor cretini.
Textul tehnic de conine trsturi care individualizeaz o variant funcional a vechii
noastre limbi de cultur (distinct de cea beletristic, a rugciunii liturgice).Textele tehnice
din Liturghier se adreseaz episcopilor, preoilor, diaconilor. Ele formeaz un ghid n
oficierea slujbelor religioase, dintre care cea mai important este liturghia.
Liturghia a slujit la formarea terminologiei religioase romneti prin apariia a
numeroi termeni tehnici care sunt prezeni i astzi n textul tehnic de cult. Lexemele
liturgice au creat cmpuri semantico-onomasiologice ca: ierarhia ecleziastic, cultul
cretin, vestimentaia ritual, mobilierul religios, ceremonii .a. Aceste mprumuturi
constituie o expresie a ortodoxismului romnesc.

5.4 Studiul de caz

Studiul de caz este metoda de cunoastere a realitatii religioase care consta in analiza
unui caz real, fiind suport al cunoasterii inductive si baza pentru cunoasterea deductiva.
Aceasta metoda este complexa, motiv pentru care se foloseste cu predilectie la clasele
mari pentru anumite teme sau siituatii care vizeaza formarea unor atitudini, deprinderi cau
somportamente practice.
In alegerea cazului se au in vedre mai multe aspecte:
- Corelarea acestuia cu obiectivele propuse;
- Raportarea la cunostintele, ideile principale, normele cunoscute de elevi;
- Corelarea gradului de dificultate a analizei cazului cu nivelul de pregatire al
elevilor;
- Posibilitatea sintetizarii unor concluzii in urma analizei cazului.
In studierea cazului se parcurg mai multe etape:
- Prezentarea cazului la propunerea profesorului sau a elevilor;
- Organizarea unui plan de analiza ce are in vedere identificcarea cauzelor acre au
determinat declansarea evenimentului analizat si evolutia acestuia;
- Derijarea de catre profesor a dezbaterilor ce au loc prin selectarea celor mai
potrivite metode de analiza, prin examinarea cazuluui din mai multe perspective,
fara ca acesta sa propuna ipoteze, opinii si solutii la care ar putea ajunge elevii;
- Stabilirea unor concluzii.
Avantajele utilizarii acestei metode consta in faptul ca ii solicita pe elevi in adunarea
informatiilor, analiza, elaborarea si argumentarea unei decizii, evaluarea alternativelor si
desprinderea unor concluzii. In plus avand un caracter activ si pastrand semnificatia unei
metode euristice, dezbaterea influenteaza relatiile elev elev si profesor elev..
Un exemplu poate fi stuidierea unei comunitati de credinciosi si intocmirea unui
sondaj care sa scoata in evidenta calitatile religioase ale acestora.

108

Exemplu :
Sondajul IRES 2015 - ROMNIA CREDINCIOAS: Percepii i comportament
religios

109

110

5.5 Exemplul
Domnul Iisus Hristos este modelul prin excelenta.: Invatati-va de la Mine, ca bland si
smerit cu inima sunt si veti gasi odihna sufletelor voastre ( Matei 11,29). Prin lucrarea Sa
mantuitoare, El s-a facut pe Sine pilda vie, caci Iisus Hristos, ieri si azi si in veci este
acelasi. (Evrei 13,8)
Sfantul apostol Pavel ne lamureste cateva aspecte definitorii pentru modelul crestin:
Aduceti-va aminte de mai marii vostri care au grait voua Cuvantul lui Dumnezeu; priviti cu
luare aminte cum si-au incheiat viata si urmatile credinta. (Evrei 13,7) Sfanta Scriptura ne
indeamna asadar sa luam ca exemplu pentru o viata crestina autentica pe cei care inaintea
noastra au invatat cuvantul lui Dumnezeu si au avut o credinta puternica pana la sfarsitul
vietii.
Femeia vaduva a fost data de Mantuitorul drept exemplu de milostenie : Si, privind, a
vazut pe cei bogati aruncand darurile lor in vistieria templului. Si a vazut si pe vaduva saraca
aruncand acolo doi bani. Si a zis: Adevarat va spun ca aceasta vaduva saraca a aruncat mai
mult decat toti, caci toti acestia din prisosul lor au aruncat la daruri, aceasta insa din saracia ei
a aruncat tot ce avea pentru viata. (Luca 21,1-4)
Comportamentul exemplelor are efect sugestiv asupra elevilor, care incearca sa le
urmeze si ii indeamna pe acestia la fapte sau actiuni morale. Tendinta spre imitare este mai
dezvoltata la prescolar, dar exista si la elevii mai mari. Ei cauta sa isi gaseasca si in anturajul
lor anumite modele dupa care sa isi conduca viata morala (parintii, profesorii, colegii,
prietenii). Exemplul actioneaza in mod permanent asupra comportamentului moral al elevilor.
Apare deci necesitatea ca profesorul de religie sa aiba o conduita care sa il recomande in fata
elevilor ca exemplu demn de urmat.

111

Profesorul de religie va oferi elevilor criterii dupa care sa isi poata alege cele mai bune
exemple de conduita morala. Pentru exemplificare el poate folosi Sfanta Scriptura, Vietile
Sfintilor, filme si articole cu continut religios moral.
In utilizarea exemplului ca metoda de cunoastere a realitatii religioase, profesorul va
avea in vederea:
- Sa asigure in clasa un climat care sa faca posibila receptarea de catre elevi a
mesajelor pozitive care pornesc de la modelul prezentat;
- Sa foloseasca modele opuse (pozitve si negative), doar daca are certitudinea ca
aceste antinomii ii vor ajuta si determina pe elevi sa le adopte pe cele pozitive.

5.6 Rugaciunea
Rugaciunea este convorbirea omului cu Dumnezeu. Aceasta este cea mai simpla si
mai cuprinztoare dintre definitiile ce se dau rugaciunii.
Domnul Iisus Hristos s-a rugat de nenumarate ori, atat pentru Sine cat si pentru noi. El
insusi ne-a invatat si pe noi rugaciunea pe care sa o rostim, cum sa ne rugam, ne-a dat
exemple de rugaciuni staruitoare, de rugaciuni de pocainta, dar si de rugaciuni care s-au
transformat in pacate.
Urmand poruncii Mantuitorului de a nu spune multe atunci cand ne rugam, cuviosul
Siloan Athonitul ne indeamna: Roagate simplu ca un copil si Domnul va asculta rugaciunea
ta. Domnul nostru este un parinte a carui mila intrece tot ceea ce ne-am putea inchipui sau
gandi si singur duhul sfant ne descopera iubirea lui nemarginitia.
Rugaciunea particulara trebuie completata cu rugaciunea liturgica (Cultul divin public)
care ii invata pe elevi sa se roage dincolo de propriile interese, pentru toata lumea, intrucat
mantuirea este posibila numai in comunitate. Profesorul de religie are misiunea de a-i invata
pe elevi sa se roage si sa isi formeze aceasta deprindere.
Folosirea rugaciunii ca metoda de educatie religioasa presupune urmatoarele aspecte:
-

Elevii sa invaete cat mai multe rugaciuni si sa inteleaga textul acestora;

Profesorul sa se roage impreuna cu elevii la inceputul orei de religie atat
rugaciunea la intrarea in clasa cat si rugaciuni pentru diferite imprejurari (coleg,
profesor, parintii unui elev, la vreme de seceta, la vreme de necontenire a ploilor,
in zilele de sarbatoare a sfintior etc.)
Elevii sa rosteasca impreuna rugaciunea si la sfarsitul orelor;
Elevii sa rosteasca rugaciunile de dimineata si de seara, inainte si dupa mancare,
cand pleaca in calatorie si cand se intorc, cand incep si sfarsesc lucrul, cand intra
in biserica;
Elevii trebuie sa se roage pentru ei, pentru parinti si frati, pentru toti oamenii,
pentru cei care le fac bine sau rau;
Nu trebuie sa cerem in rugaciune ceea ce putem face noi;
Profesorul sa ii invete pe elevi diferitele tipuri de rugaciuni: de preamarire a lui
Dumnezeu, de multumire si de cerere, explicandu-le faptul ca rugaciunile scurte,
112

spuse in diferite imprejurari ale vietii, dar rostite din inima sunt ascultate de
Dumnezeu.

5.7 Meditatia religioasa

Meditatia religioasa este o lucrare sufleteasca prin care crestinul reflecteaza profund
asupra unei probleme religioase, speranta de a intari propria viata religioasa, de a dobandi
liniste si pace launtrica. In momentele de reculegere atentia omului poate fi indreptata asupra
problemelor fundamentale ale vietii crestine: scopul vietii crestine, bunatatea lui Dumnezeu
aratata oamenilor de nenemarate ori, modul in care traim, poruncile lui Dumnezeu.
Confruntarea cu propria constiinta prin meditatia religioasa, poate conduce la
clarificarea nelinistilor interioare, la spiritualizarea vietii religioase si la cunoasterea lui
Dumnezeu.
Pentru a-si atinge scopul, utilizarea meditatiei religioase ca metoda de cunoastere a
realitatii religioase, trebuie sa respecte anumite conditii:
-

Sa fie pregatita minutios de catre profesor;

Sa se faca in conformitate cu nivelul de cunostinte religioase ale elevilor;
Sa fie raportata la persoana Mantuitorului Iisus Hristos si la persoanele sfintilor;
Sa se faca plecand de la anumite texte din Sfanta Scriptura si din scrierile sfintilor
parinti;
Sa formeze la elevi deprinderea de a medita asupra problemelor religioase, pe tot
parcursul vieti lor.

Proorocul David mediteaza asupra destinului omului pe pamant: Cand privesc

ceurile, lucrul mainilor Tale, Luna si stelele pe care Tu le-ai intemeiat imi zic: Ce este omul ca
iti amintesti de el? Sau Fiul omului, ca il cercetezi pe El? Micsoratu-l-ai pe dansul peste lucrul
mainilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui. Oile si boii, toate; inca si dobitoacele
campului, pasarile cerului si pestii marii, cele ce strabat cararile marilor. Doamne, Dumnezeul
nostru, cat de minunat este numele Tau in tot pamantul! (Psalmi 8, 3-9).
Meditatia religioasa poate fi utilizata mai ales in perioada Postului Mare, cand elevii
sunt chemati sa mediteze asupra patimilor Domnului. Fericitul Augustin a meditat indelung la
pretul rascumpararii noastre: Cat de mult ne-ai iubit, bunule parinte, tu care nu ai crutat pe
insuti Fiul Tau, ci pentru noi pacatosii L-ai dat mortii. Iata Doamne, eu arunc la Tine grija
mea, ca sa traiesc. Tu cunosti nepriceperea si slabiciunea mea. Invata-ma si vindeca-ma. Sa nu
ma ocarasca cei mandri pentru ca meditez la pretul rascumpararii mele.
Meditatia religioasa trebuie sa devina o necesitate si o preocupare a crestinului in
momentele de bucurie, dar si de intristare sufleteasca.
Profesorul ii va indemna pe elevi sa-si formeze deprinderea de a medita asupra
faptelor savarsite in ziua care a trecut, in fiecare seara, dupa rostirea rugaciunii.

5.8 Deprinderile morale

113

Deprinderile morale sunt faptele si virtutile duhovnicesti ale crestinului. Practicarea

lor, in conlucrare cu harul divin, conduce pe om la cunoasterea lui Dumnezeu.
Formarea deprinderilor morale la elevi incepe in copilarie, in familie, este dezvoltata
in biserica si in scoala prin cateheze si lectii de religie, si continua pe tot parcursul vietii prin
ascultarea cuvantului lui Dumnezeu la slujbele Bisericii, prin citirea Sfintei Scripturi si a
cartilor duhovnicesti.
Educatia religioasa trebuie sa urmareasca formarea deprinderilor morale prin intarirea
vointei ca sa le iubeasca si sa le practice, dupa harul lui Dumnezeu ascuns in ele. Astfel
crestinul primeste in inima sa bucuria negraita, prin cugetele si cuvintele duhovnicesti care se
afla in fiecare dintre ele.
Intrucat vointa morala a copilului are nevoie de o energie si de o motivatie puternica
pentru a trece la practicarea deprinderilor morale, profesorul de religie va folosi orice prilej
pentru a-i ajuta pe elevi sa le cunoasca si sa le practice.
Deprinderile morale sunt: faptele bune, postul, participarea la slujbele Bisericii, citirea
Sfintei Scripturi si respectarea traditiilor religioase.
In epistola sa Sfantul Iacov indeamna la savarsirea faptelor morale fara de care
credinta este moarta: ce folos frati mei, daca cineva zice ca are credinta, iar fapte nu are? ...
Caci precum trupul fara suflet este mort asa si credinta fara fapte, moarta este
(Iacov2,14;26).
Formele prin care profesorul contribuie la formarea deprinderilor morale la elev sunt
aprobarea si dezaprobarea.
Aprobarea sau aprecierea favorabila este modalitatea prin care se realizeaza o intarire
pozitiva a manifestarilor morale ale elevilor de catre o autoritate externa (profesor, duhovnic,
colectivitate).
Formele pe care le poate lua aprobarea sunt variate: acordul pentru faptele sau
atitudinile morale ale elevilor (printr-un zambet, un gest aprobativ, un cuvant de incurajare),
lauda (in particular sau in fata colectivului), exprimarea recunostintei (verbala), recompensa
(morala si materiala scrisori de felicitare, respectiv premii in carti, excursii, etc.)
Profesorul de religie are datoria sa utilizeze aceste forme ale aprobarii pentru a-i
incuraja pe elevi la savarsirea faptelor morale, urmand pilda Mantuitorului care a acceptat sii
a confirmat prin autoritatea sa suprema, faptele celor care s-au straduit sa-si imbunatateasca
viata morala.
Sfantul Ignatie Teoforul ii apreciaza pe smirneni pentru ospitalitatea lor fata de
insotitorii lui, spre deosebire de unii filadelfieni care i-au necinstit: Ati facut bine ca ati
primit, ca diaconi ai lui Hristos Dumnezeu pe Filon, si pe Reu Agatopod care de dragul lui
Dumnezeu m-au insotit; si ei multumesc Domnului pentru voi, ca i-ati ajutat in tot chipul.
Utilizarea aprobarii ca metoda de intarire a manifestarilor morale, necesita un efort din
partea dascalului, pentru ca el sa isi cunoasca elevii, sa stie momentul si modul in care se
folosesc aprecierile, sa nuanteze si sa diversifice aceste forme pentru a nu crea invidie si
suspiciune intre ei.
Dezaprobarea este modalitatea prin care profesorul consemneaza ca faptele, conduita
si atitudinea morala a elevilor nu sunt corespunzatoare in raport cu morala crestina.
Formele pe care le poate lua dezaprobarea sunt dezacordul, observatia, avertismentul
si sanctiunea.
Profeasorul va tine seama de influentele pozitive si negative ce se exercita asupra
elevilor din partea familiei, a prietenilor, a clasei, urmarind sa valorifice influentele pozitive si
sa le reduca pe cat posibil pe cele negative.

114

5.9 Cultul divin

Cultul divin ortodox este compus din cele sapte laude bisericesti, randuielile celor
sapte sfinte taine si ale ierurgiilor, avand in centru Sfanta Liturghie.
In cadrul cultului divin ortodox, lectura biblica si cantarea religioasa au un rol
deosebit de important.

5.9.1 Cele sapte laude bisericesti

Slujbele celor sapte laude reproduc in mod tainic, zi de zi, momentele vietii pamantesti
a Mantuitorului, continuand rugaciunea si invatatura Sa. In slujbele bisericesti sunt expuse cu
claritate si profunzime toate adevarurile dogmatice. Cultul ortodox, folosind bogata comoara
de invataturi oferita de Sfanta Traditie, antreneaza puterile sufletesti ale credinciosului tanar
spre Dumnezeu, Invatatorul nostru suprem.
Sfintele slujbe, prin sombolistica si puterea lor de sugestie, prin bogatia invataturilor
de credinta, si prin metodele pe care le infatiseaza, reprezinta o metoda de cunoastere a
realitatii religioase pentru elevii de toate varstele. O participare regulata si activa la slujbe,
aduce cu sine o intelegere duhovniceasca deosebita a invataturilor si sensurilor pe care le
putem desprinde din cultul divin ortodox.
Cunostintele dobandite lumineaza mintea elevilor, iar puterea exemplului le
mobilizeaza vointa. In cartile de cult folosite la Sfintele Slujbe, se prezinta dogma Sfintei
Treimi, relatia Fiului lui Dumnezeu cu celelalte persoane ale Sfintei Treimi, se expune
invatatura de credinta despre cele doua firi ale Mantuitorului, Intruparea si Rascumpararea,
temeiurile cinstirii Maicii Domnului, a sfintilor, a sfintei Cruci.
Elevii sunt chemati sa urmeze credinta si virtutile, ale Sfintilor Parinti, ale martirilor si
ale sfintilor cuviosi si marturisitori.

5.9.2 Sfanta Liturghie

Sfanta Liturghie este dea mai inalta forma de viata religioasa si de cunoastere a
realitatii religioase. Ea este o scoala a educatiei si desavarsirii crestine, in care elevii isi pot
forma un mod de viata crestin pentru a ajunge la asemanarea cu Dumnezeu.
Sfanta Liturghie dezvolta elevului sentimentul iubirii fata de Dumnezeu si fata de
aproapele si mijloceste multe cunostinte religioase, fiind o carte cu imagini vii despre cele mai
inalte adevaruri crestine; elevul afla dogmatica ortodoxa expusa in imnuri, cantari si
rugaciuni.
Valoarea educativa deosebita a Sfintei Liturghii este subliniata si de prezenta reala a
Domnului Iisus Hristos in Sfanta Euharistie. Elevii isi desavarsesc imaginea pe care o au
despre Mantuitorul prin faptul ca la Sfanta Liturghie li se descopera faptele, suferintele Sale
si, mai ales, biruinta Sa asupra mortii, prin care a impacat intreaga lume cu Dumnezeu.
Sfanta Liturghie il pregateste pe elev pentru viata in comunitate, in colectivitate
trezindu-i simtul solidaritatii umane, prin faptul ca toti credinciosii se roaga unii pentru altii,
pentru cei prezenti, pentru cei din calatorie, pentru cei bolnavi, dar si pentru cei adormiti.
Incepand cu binecuvantarea mare, care semnifica credinta in Dumnezeu, preamarit in Sfanta
Treime, si pana la rugaciunea Amvonului credinciosul are posibilitatea sa parcurga toate
adevarurile fundamentale ale credintei noastre ortodoxe.
Prin Sfanta Liturghie se transmit elevilor cunostinte religioase, li se cul;tiva si li se
dezvolta memoria, atentia, inteligenta, vointa si viata afectiva. Se dezvolta insa si sentimente
115

superioare care sustin suzeranitatea religios-morala a vointei si a gandirii, dintre care cel mai
inalt este iubirea.
Atmosfera si lucrarea tainica a sfintei Liturghii pot influenta in mod deosebit
predispozitia religioasa a elevilor si sa o dezvolte in asemenea masura incat ei sa fie capabili
de profunde trairi religioase.
Cantarea in comun ii ajuta pe elevi sa isi insuseasca graiul liturgic, sa isi dezvolte
simtirea pe care o naste rugaciunea in comun. Imnurile bisericesti constituie un p[rilej de
meditatie mai profunda la invataturile si porincile Mantuitorului.
Cantarea in comun la Sfanta Liturghie este importanta si in ceea ce priveste cultivarea
si pastrarea limbii nationale.

5.9.3 Sfintele Taine

Pentru realizarea idealului crestin, Mantuitorul a lasat Bisericii Sale Sfintele Taine prin
care se impartaseste harul sfintitor si mantuitor al lui Dumnezeu, pentru ca toti oamenii care
se straduiesc sa duca o viata cu adevarat crestina, sa aiba aceasta posibilitate.
Prin Sfintele Taine se reface comuniunea omului cu Dumnezeu si se revarsa peste el
energiile necreate care il unesc cu Hristos Dumnezeu. Acolo unde este prezent Dumnezeu prin
Duhul Sau, raul nu mai are nici o putere.
Sfintele Taine sunt foarte importante pentru dezvoltarea vietii religioase prin functia
lor educativa si prin darurile curatitoare si mantuitoare pe care le revarsa asupra
credinciosilor.
Biserica ortodoxa recunoste un numar de sapte Sfinte Taine. Datorita importantei lor
deosebite pentru viata religioasa Spovedania si Euharistia pot deveni pentru elevi metode de
cunoastere a lui Dumnezeu.
Spovedania ofera posibilitatea descatusarii resorturilor sufletesti in vederea limpezirii
vietii sufletesti, pentru a putea intra prin poarta cea stramta (Matei 7,13). Pentru ac
Spovedania sa fie o metoda de cunoastere a realitatii religioase, profesorul de religie ii va
determina pe elevi sa constientizeze importanta acesteia.
Sfanta Scriptura ne ofera nenumarate exemple de cainta pentru pacatele savarsite:
pocainta lui David, rugaciunea de pocainta a lui Manase, rugaciunea vamesului, intoarcerea si
pocainta fiului risipitor.
Pentru ca Taina Pocaintei sa contribuie la educatia religioasa, profesorul va arata
elevilor care sunt etapele ce se parcurg in savarsirea acestei taine, explicand rolul fiecareia
dintre ele:
- Constiinta starii de pacat si hotararea de a pune inceput nou. La orele de religie
profesorul va scoate in evidenta aspectele pozitive sau negative, virtutile sau
pacatele personajelor biblice, va conduce discutiia astfel incat elevii sa se
regaseasca in anumete situatii pentru a constientiza daca au facut binele sau raul.
Profesorul ii poate ajuta pe elevi sa isi formeze deprinderea ca in fiecare seara
dupa rostirea rugaciunilor, sa isi faca un examen de constiinta. Acest examen ii va
ajuta pentru o marturisire completa cel putin in cele patru posturi de peste an;
- Marturisirea propriu-zisa a pacatelor. Aici intervine rolul duhovnicului care il va
ajuta pe elev sa se marturiseasca complet si cu parere de rau, in funcie de
circumstantele si imprejurarile in care a savarsit pacatele. Este momentul in care
116

crestinul isi pune sufletul in mana lui Dumnezeu si asteapta eliberarea de veninul
si povara pacatelor;
Canonul sau epitimia. Are un rol deosebit in educatia religioasa. Pentru dstrugerea
raului este nevoie de atitudini si fapte care sa fie contrare slabiciunilor pe care le
are penitentul si de care s-a cait si s-a hotarat sa se debaraseze. Duhovnicul
argumenteaza sfaturile pe care le da sub forma canonului, pentru a convinge de
necesitatea indeplinirii lui;
Dezlegarea. Prin rugaciunea de dezlegare crestinul primeste de la Dumnezeu prin
preot, iertarea pacatelor si este reintegrat in comunitatea eclesiala.

Sfanta Euharistie ocupa un loc central in viata bisericii intrucat este taina prin care
credinciosii se impartasesc cu Sfantul Trup si Sange al Mantuitorului Hristos, sup chipul
painii si al vinului.
Prin impartasire crestinul primeste pe insusi Hristos ca adevarata mancare si bautura si
toate darurile Sale.Elevilor li se vor face cunoscute importanta si foloasele Sfintei Euharistii,
modul in care trebuie sa ne pregatim pentru primirea ei, cat de des sau rar trebuie sa ne
impartasim. Este important ca elevii sa stie ca::
- Domnul Iisus Hristos a poruncit savarsirea Sfintei Euharistii : sa faceti aceasta
spre pomenirea mea (Luca 22,19);
- Prin primirea Sfintei Impartasanii se intareste viata religioasa, ca sa le fie celor se
vor impartasii, spre trezirea sufletului, spre iertarea pacatelor, spre impartasirea cu
Sfantul Tau Duh, spre plinirea imparatiei cerurilor, spre indraznirea cea catre Tine
(Sfanta Liturghie)
- Prin impartasirea tuturor credinciosilor din acelasi potir, se intareste comuniunea
cu cei vii si cu cei adormiti;
- Intrucat efectele primirii sfintei Impartasanii privesc atat sufletul cat si trupul,
inseamna ca si pregatirea pentru impartasire trebuie sa aiba in vedre sufletul si
trupul.
- Nici Sfanta Scriptura si cici Sfintii Parinti deasa sau rara impartasanie, ci
impartasania facuta cu pregatirea necesara.

5.9.4 Cantarea religiosa

Cantarile religioase sunt insasi credinta cantata si prezinta o teologie practica. Scopul
cantarii este sa dea textului o eficacitate mai mare, pentru ca, prin ea, credinciosii sa fie mai
usor indemnati spre pietate si mai bine dispusi a primi roadele harului prin Sfintele Taine.
Criteriile in selectionarea cantarilor religioase care vor fi invatate de catre elevi sunt:
- Varsta copiilor. Cantarile religioase trebuie alese in functie de stadiul dezvoltarii
intelectuale si afective a elevilor;
- Intinderea vocilor. Cantarile religioase cu sunete mai inalte sau mai joase decat
intinderea vocilor copiilor nu pot fi interpretate corect;
- Tematica programei scolare. Programa scolara de religie prevede sugestii pentru
repertoriul de cantece si pentru auditiile muzicale, in conformitate cu programa
scolara de muzica pentru fiecare clasa in parte.
Dupa alegerea cantarii religioase urmeaza invatarea acesteia dupa auz, iar in clasele
mari, cu ajutorul notelor muzicale.
Invatarea dupa auz este un permanent dialog intre profesor si elevi.
117

118

119

CONCLUZII
In viata interna a Bisericii Ortodoxe Romane se situeaza pe primul plan cativa factori
care contribiue intr-o larga masura la promovarea progresului moral si spiritual si la zidirea
sufleteasca a credinciosilor. In randul acestora trebuie sa amintim in primul rand cultul divin,
prin care se intelege totalitatea formelor de exteriorizare a sentimentelor religioase ale
crediniciosilor.
Prin mijlocirea cultului divin, credinciosii isi exprima in cuvinte, in rugaciuni, in
cantari, in simboluri si acte de cult sentimentele lor de adorare a lui Dumnezeu si de venerare
a sfintilor. Cu ajutorul cultului, se realizeaza atat legatura spirituala a crestinilor cu
Dumnezeu, cat si revarsarea harului sfintitor al lui Dumnezeu asupra credinciosilor. In acelasi
timp, cultul divin ortodox contribuie intr-o larga masura la introducerea si edificarea
credinciosilor in invatatura crestina si la promovarea vietii religioase-morale si a virtutilor
crestine. Formele de cult sunt astfel nu numai mijloace de manifestare a religiozitatii
credinciosilor si de captare a harului divin, ci si metode de educatie crestina si de aprofundare
a adevarurilor de credinta.
Pentru credinciosii Bisericii Ortodoxe Romane, viata religioasa se manifesta si se
traduce, in primul rand, prin practicarea formelor de cult. Prin frumusetea si varietatea lui,
cultul ortodox este, de altfel, ceva unic in intreaga crestinatate. El are darul de a influenta
puternic asupra sufletului omenesc, de a intari si inalta duhovniceste si de a conduce pe
credinciosi la mantuire. S-a spus, pe buna dreptate, ca Ortodoxia nu poate fi conceputa sau
definita fara formele sale de cult. Nu exista nimic altceva mai esential si mai specific pentru a
pune in evidenta valoarea si bogatia Ortodoxiei decat slujbele si randuielile ei cultice. Asa se
face ca de-a lungul veacurilor ortodocsii romani au intuit, au trait si au pastrat Ortodoxia prin
cultul ei, prin participarea plina de evlavie la sfintele slujbe care le-au imbogatit sufletul si leau infrumusetat necontenit viata spirituala.
Din aceste considerente am dedicat prima parte a lucrarii aprofundarii componentelor
cultului divin publi, si anume Sfintei Liturghii, Sfintelor Taine si Sfintelor Ierurgii. Am
prezentat comemorarea istorica a Sfanta Liturghii, semnificatia rutualurilor din cadrul acesteia
si am evidentiat importanta Sfintei Liturghii ca si parte centrala a Cultului Divin Public. La
finalul primului capitol am aratat puncul culminant si ratiunea de a fi a Sfintei Liturghii, si
anume Dumnezeiasca Euharistie.

120

In capitolele doi si trei am tratat despre Sfintele Taine si Sfintele Ierurgii, necesitatea
acestora si rolul si valoarea lor morala in viata familiei crestine in spatiul romanesc traditional
si modern.
Si astazi, ca si in trecut, Biserica Ortodoxa Romana realizeaza o rodnica opera de
educatie religioasa si morala a credinciosilor ei, mai ales prin mijlocirea formelor de cult.
Cultul ortodox este, in aceasta privinta, o dogmatica vie, la indemana tuturor. In randuiala
sfintelor slujbe sunt incadrate numeroase pasaje din Sfanta Scriptura: pericope din Sfintele
Evanghelii si Epistole ale Sfintilor Apostoli, sau din Psalmi si versete din diferite carti ale
Vechiului Testament. In Simbolul Credintei (Crezul), pe care credinciosii il rostesc cu multa
cucernicie adeseori in grup, la unison la Sfanta Liturghie, sau cu prilejul altor slujbe, se
afla sintetizata intreaga invatatura de credinta a Bisericii. Asfel in capitolul 4 am evidentiat
caracterul hristologic si comunitar al cultulii divin ortodox.
Avand in vedere importanta Metodelor de cunoastere a realitatii religioase in partea a
doua am prezentat aceste metode cu exemplificare si aprofundare pe aplicarea lor cu ajutorul
elementelor componente ale cultului divin public, acesta insusi fiind o metoda de cunoastere a
realitatii religioase.
In concluzie consideram demersul oportun si necesar in ideea responsabilizarii
permanente a profesorilor de religie cu privire la aspectul practic actional al educatiel
religioase, la constientizarea importantei cultului divin public si mai ales la valorificarea
practica a acestuia din punct de vedere religios si pedagogic.
Participarea la cultul divin public este esentiala , existentiala putem spune in procesul
induhovnicirii si indumnezeirii omului, deoarece prin cele trei functii ale cultului public
((latreutic, harismatic i nvtoreasc).acesta raspunde dorintei credinciosului de adorare a
Creatorului implinindu-si sentimentul religios zidit in suflet inca de la zamislire, il umple cu
puterea mangaietoare a Duhului fara de care orice tentativa de a deveni credincios este sortita
esecului deoarece dupa cum afirma Pavel, apostolul neamurilor, nimeni nu poate ajunge la
cunostinta adevarului hristic decat prin Duhul Sfant, apoi ii raspunde ratiunii credinciosului ,
ratiune care pe langa suflet i-a fost daruita pentru a-l diferentia de vietatile create alaturi de el
la intemeierea lumii, impartasindu-l din Cuvantul care s-a facut trup si s-a salajluit in lume ca
prin lumina paradisiaca izvorata din Propria-i Fiinta, sa-si ridice creatia la statusul primordial
de cununa a intregii zidiri divine.

121

Bibliografie
1. Pr.prof.dr. Alexe tefan, Imnul Te-Deum i cretinismul romnesc, n
ndrumtor Bisericesc, Episcopia Buzului, II, 1983
2. Pr. Drd. Andreicu Ion, Pietismul sectant ndeprtare de la credina cretin
ortodox, n rev. O,XL, nr. 1, 1989
3. Andrutsos Hr., Simbolica, traducere din limba greac de Iustin Moisescu, Ed.
Centrului Mitropolitan al Olteniei, Craiova, 1955
4. Diac. Prof. Univ. Dr. Balca N., Importana catehetic a Sfintei Liturghii, n Biserica
Ortodox Romn , nr. 1-2/1958
5. Arhim. Bbu Grigore, Regulile monahale ale Sfntului Vasile cel Mare privitoare
la cult i rugciune, n Glasul Bisericii, XVII (1958)
6. Protos Blnescu Silvestru, ntrebuinarea Sfintei Scripturi la serviciul divin n
Biserica cretin, n Biserica Ortodox Romn, III (1877), nr. 9
7. Pr. Prof. Univ. Dr. Bobrinskoy Boris, mprtirea Sfntului Duh, trad. de Mriuca
i Adrian Alexandrescu, EIBMBOR, Bucureti, 1999
8. Bornert Rene, Parole et Sacrement en perspective lutherienne et catholique, n
Irenikon , nr. 1/1972
9. Pr.prof.dr. Branite Ene, Liturgica special, Editura Institutului Biblic i Misiune al
Bisericii Ortodoxe Romne, Bucureti, 1980
10. Pr.Prof.Dr. Branite Ene, Liturgica general, ediia a II-a, Bucureti, 1993
11. Preot Prof.Dr. Branite Ene, Liturgica general. Noiuni de art bisericeasc,
arhitectur i pictur cretin, 1, ediia a III-a, Editura Episcopiei Dunrii de Jos, Galai,
2002
12. Pr. Prof. Univ. Dr. Breck John, Puterea cuvntului n Biserica dreptmritoare,
Editura IBMBOR, Bucureti, 1999
13. Pr. Buga Ion, Relaia slujitor-primitor n ierurgiile bisericeti, n rev. O,
XXXVII (1985), nr. 3
14. Pr. Prof. Univ. Dr. Buzescu Nicolae Constantin, Liturghia-centrul cultului ortodox,
n Ortodoxia , nr. 1/1981
15. Sfntul Cabasila Nicolae, Tlcuirea dumnezeietii Liturghii i Despre viaa n
Hristos, trad. n rom. de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, Bucureti, 1992

122

16. Pr. Cabasila Nicolae, Tlcuirea dumnezeietii Liturghii, trad. rom. de Pr. Prof. Dr.
Ene Branite, Explicarea Sfintei Liturghii dup Nicolae Cabasila, Ed. I.B.M. al B.O.R.,
Bucureti, 1997
17. Carrez Maurice, Francois Morel, Dicionar grec-romn al Noului Testament, trad.
de Gheorghe Badea, Societatea Biblic Interconfesional din Romnia, Bucureti, 1999
18. Sfntul Chiril al Ierusalimului, Omilie la slbnogul de la scldtoarea Vitezda, n
vol. Cateheze, trad. rom. de Pr. D. Fecioru, colecia Izvoarele Ortodoxiei, Ed. IBMBOR,
Bucureti, 1945
19. Sfntul Chiril al Ierusalimului, Cateheza V mistagogic, 4, n Cateheze, trad. de Pr.
Dumitru Fecioru, EIBMBOR, Bucureti, 2003
20. Ciobotea Daniel, In Him and for Him. The Centrality of Christ in Christian
Liturgy and Art, n vol. Confessing the Truth in Love. Orthodox Perceptions of Life, Mission
and Unity, Editura Trinitas, Iai, 2001
21. P.S.Episcop Dr. Coman Vasile, nsemntatea Scripturii i a Tradiiei n cultul
Bisericii Ortodoxe, n Ortodoxia, XXXII (1980), nr. 4
22. Dionisie Areopagitul, Despre Ierarhia Bisericeasc, III,I, n Opere Complete,
trad., introducere i note de Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Stniloae, Editura Paidea, Bucureti
1996
23. Pr. Asist. Dura Nicolae Sibiu, Lucrarea Bisericii pentru sfinirea firii
nconjurtoare, n rev. ST, XXXIX (1987), nr. 2
24. Pr. Lect. Univ. Dr. Dura Nicolae, Propovduirea cuvntului i Sfintele Taine.
Valoarea lor n lucrarea de mntuire, EIBMBOR, Bucureti, 1998
25. Evdokimov Paul, Rugciunea n Biserica de Rsrit, trad. de Carmen Bolocan, ed.
Polirom, Iai, 1996
26. Evdokimov Paul, Ortodoxia, trad. de Dr. Irineu Ioan Popa, Bucureti, 1996
27. Drd. Farahat Kamal, Har i libertate n nvtura Sfntului Maxim Mrturisitorul,
n rev. ST, XXXIX (1987),nr. 6
28. Pr. dr. Felea Ilarion, Sfintele Taine, Tiparul tipografiei arhidiecezane, Sibiu, 1947
29. Felmy Karl Christian, De la Cina cea de Tain la Dumnezeiasca Liturghie a
Bisericii Ortodoxe. Un comentariu istoric, trad. de Pr.prof. Ioan I.Ic, Editura Deisis, Sibiu,
2004
30. Pr. Prof. Univ. Dr. Galeriu Constantin, Preoia ca slujire a cuvntului, n
Ortodoxia , nr. 2/1979

123

31. Pr. Grigora Aurel D., Dogm i cult privite interconfesional i problema
intercomuniunii, tez de doctorat, n rev. O, XXIX, 1977
32. Guu G., Dicionar Latin-romn, Ed. tiinific i Enciclopedic, Bucureti, 1983
33. Hamman A., Du symbole de la foi l'anaphore eucharistique, n Kyriakon.
Festschrift Johannes Quasten, vol. II, Munster, 1970
34. Pr. Prof. Univ. Dr. Ic Ioan, Modurile prezenei personale a lui Iisus Hristos i ale
comuniunii cu El n Sfnta Liturghie i Spiritualitatea ortodox, n Persoan i comuniune.
Prinos de cinstire Printelui Profesor Academician Dumitru Stniloae la mplinirea vrstei
de 90 de ani, Sibiu, 1993
35. Sfntul Ioan Gur de Aur apud Prof. N. Chiescu, Pr. Prof. Isidor Todoran, Pr. Prof.
I. Petreu, Teologia Dogmatic i Simbolic, volumul II, Ed. Renaterea, Cluj-Napoca, 2004
36. Episcop Joant Serafim, Sfnta Liturghie, n Credina Ortodox i viaa cretin,
Sibiu, 1992
37. Jungman J., Missarum Sollemnia, vol. 2, Paris, 1952
38. Diac.Drd. Karaisaridis Constantin, Lecturile biblice n Liturghiile diferitelor rituri
liturgice studii istorico-liturgice, n Studii Teologice, XXXII (1980), nr. 1-2
39. Lossky Vladimir, Teologia mistic a Bisericii de Rsrit, trad. rom.de Pr. Vasile
Rduc, Editura Anastasia
40. Sfntul Macarie Egipteanul, Omilii duhovniceti, 47, trad. rom. de C. Iordchescu
n Colecia PSB vol. 34, Edit. IBM al BOR, Bucureti, 1992
41. Mazilescu Grigore, nvtura despre familie n epistolele pauline, n Mitropolia
Olteniei, nr. 3-4/1974
42. Sfntul Mrturisitorul Maxim, Rspunsuri ctre Talasie, n Filocalia vol. III, trad.
rom. de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Ed. Harisma, Bucureti, 1994
43. Meyendorff John, Teologia bizantin, trad. n limba romn de Pr. Conf. Dr.
Alexandru I. Stan, Bucureti, 199
44. Pr. Mircea Ioan, Ierurgiile, n ndrumri misionare, Ed. IBMBOR, Bucureti,
1986
45. Arhim. prof. dr. Mladin Nicolae, Valoarea moral a Sfintelor Taine, n Mitropolia
Moldovei i Sucevei, nr. 1-2, 1965
46. Pr. prof. Moldovan Ilie, Adevrul i frumuseea cstoriei. Teologia iubirii II
47. Pr. Prof. Dr. Necula Nicolae D., Biserica i cult pe nelesul tuturor, Ed.
Europartner, Bucuresti 1996

124

48. Nellas Panayotis, Omul animal ndumnezeit. Perspective pentru o antropologie

ortodox, Studiu introductiv i trad. rom. diac. Ioan I. Ic jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1999
49. Pr. Drd. Onior Remus, Unitatea i integritatea creaiei n scrierile Sfntului
Apostol Pavel, n rev. ST, XLI, 1989
50. Printele Arhimandrit Prian Teofil , Lumini de gnd, Editura Antim, Cluj, 1997
51. Pr. Drd. Popescu Ion, Persoana i lucrarea Sfntului Duh, n scrierea De Spiritu
Sancto a Sfntului Vasile cel Mare, n rev. ST, XLII, nr.4, 1990
52. Cf. Pr. Prof. Dr. Radu Dumitru Gh., Caracterul ecleziologic al Sfintelor Taine i
problema intercomuniunii, Ed. Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne,
Bucureti, 1978
53. Pr. Drd. Rdulescu Nicolae, Pcatul i eliberarea dup Noul Testament, n rev.
ST, XXVIII, nr. 7-10, 1976
54. Pr. Conf. Dr. Remete George, Dogmatica Ortodox, Ed. Rentregirea, Alba-Iulia,
2000, Ediia III
55. Schillebeeck E. H., Hristos- Taina intlnirii noastre cu Dumnezeu, n
"Ortodoxia", XVIII, 1966
56. Schmemann Alexander, Liturgy and Life: Christian Development through
Liturgical Experience, New York, 1983
57. Schmemann Alexander, Euharistia. Taina mpriei, trad. de Pr. Boris Rduleanu,
Editura Anastasia, Bucureti, 1993
58. Pr. Prof. Univ. Dr. Schmemann Alexander, Pentru viaa lumii. Sacramentele i
Ortodoxia, trad. de Pr. Prof. Univ. Dr. Aurel Jivi, Editura IBMBOR, Bucureti, 2001
59. Sfntul Simeon Noul Teolog, ntia cuvntare moral, n Filocalia vol. VI, trad.
rom. de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Ed. IBMBOR, Bucureti, 1977
60. Arhimandritul Sofronie, Despre temeiurile nevoinei ortodoxe, trad. de Ierom.
Rafail, Alba Iulia, 1994
61. Arhimandritul Sofronie, Despre rugciune, trad. de Pr. Prof. Teoctist Caia,
Mnstirea Lainici, 1998
62. Pr. Conf. Dr. Stan Alexandru I., Dumnezeu Duhul Sfnt nnoitorul a toat
fptura din perspectiva actual a ortodoxiei, n rev. O , XLI (1990) nr. 2
63. Pr. Prof. Univ. Dr. Stniloae Dumitru, Fiina Tainelor n cele trei confesiuni , n
Ortodoxia , nr. 1/1956
64. Cf. Pr. Prof. Stniloae D., Din aspectul sacramental al Bisericii, n rev. Studii
Teologice, seria a II-a, anul XVIII, nr. 9-10, 1966
125

65. Preot Staniloaie D., Teologia dogmatica ortodoxa, vol. III Ed. Institutului Biblic si
de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucureti, 1978
66. Pr. Prof. Univ. Dr. Stniloae Dumitru, Doctrina luteran despre justificare i
cteva reflecii ortodoxe, n Ortodoxia , nr. 4/1983
67. Pr. Prof. Univ. Dr. Stniloaie Dumitru, Spiritualitate i comuniune n Liturghia
ortodox, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1986
68. Pr. Prof. Acad. Dr. Stniloae Dumitru, Teologie Dogmatic Ortodox, Ed. I.B.M.
al B.O.R., Bucureti, 1997, vol. III
69. Drd. Stoina Liviu, Sfinenie i slujire n viaa cretin, n rev. ST, XL, 1988
70. Pr. Stoleru Nicolae, Spiritualitatea ortodox i slujirea cretin, Tez de doctorat,
partea I, n rev. O,1990, nr.2
71. Szczepansky J., Noiuni elementare de sociologie, Bucureti, 1972
72. P.S. Suciu Ioan, Mama, Edit. Viaa cretin, Cluj-Napoca, 2002
73. Pr. Drd. Tudor Alexandru, Viaa sacramental a Bisericii n Faptele Apostolilor,
n rev. ST, XXXII, nr. 1-2, 1980
74. Arhim. Vasilios, Intrarea n mprie. Elemente de trire liturgic a tainei
unitii n Biserica Ortodox, trad. de Pr. Prof. Dr. Ioan Ic, Editura Deisis, Sibiu, 1996
75. Pr.prof. Vintilescu Petre, Liturghierul explicat, Editura Institutului Biblic i
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucureti, 1998
76. Pr.Prof. Vintilescu Petre, Istoria Liturghiei n primele trei veacuri, Editura Nemira,
Bucureti, 2001
77. Uspensky Nikolai, Slujba de sear n Biserica Ortodox, traducere Cezar Login,
Editura Patmos, Cluj-Napoca, 2008
78. Arhid. Prof. Zgrean Ioan , Ierurgiile i importana lor n viaa moral a
cretinilor, n rev. MA, XXXI, 1986
79. Zizioulas Ioannis, Fiina eclesial, trad. de Aurel Nae, Editura Bizantin,
Bucureti, 1996
80. Dr. Zotu G., Despre originea i caracterul slujbelor bisericeti, n Biserica
Ortodox Romn, I (1874), nr. 99-115
81. ***, Dicionar Biblic, Societatea Misionar Romn, Ed. Cartea Cretin, Oradea,
1995

126

CUPRINS
Introducere
Cap. 1. Sfnta Liturghie parte a cultului divin
1.1. Sfnta Liturghie - comemorare istoric
1.2. Sfnta Liturghie semnificaia ritualurilor
1.3. Importana Sfintei Liturghii
1.4 Dumnezeiasca Euharistie - punctul culminant i
raiunea de a fi a Sfintei Liturghii

3
12
12

Cap. 2. Sfintele Taine- parte a cultului divn

2.1. Despre Sfintele Taine n general
2.2. Noiunea de Sfnt Tain
2.3. Necesitatea Tainelor
2.4. Numrul i mprirea Sfintelor Taine
2.5. Sfintlr Tin n vi fmilii rtin din spiul
rmns trdiinl i mdrn
2.6. Vlr mrl fintlr Tin n vi d fmili

15
20
32
38
38
40
44
45
47
53

Cap. 3. Importana Sfintelor Ierurgii n cultul divin

3.1. Aspecte introductive
3.2. Scopul, necesitatea i efectele ierurgiilor

68
68
74

Cap. 4 Caracterul hristologic si comunitar al cultului

divin ortodox

89

Cap. 5 Metode de cunoastere a realitatii religioase

5.1 Observarea directa a realitatii religioase
5.2 Studiul si interpretarea simbolurilor
5.2.1 Simboluri din Sfanta Liturghie, Sfintele Taine si
Sfintele Ierurgii
5.2.2 Exemple de folosire a metodei studiului si interpretarii
simbolurilor
5.3 Analiza documentelor
5.4 Studiul de caz
5.5 Exemplul
5.6 Rugaciunea
5.7 Meditatia religioasa
5.8 Deprinderile morale
5.9 Cultul Divin
5.9.1 Cele sapte laude bisericesti
5.9.2 Sfanta Liturghie
5.9.3 Sfintele Taine
5.9.4 Cantarea religioasa
127

104
104
104
105
106
107
109
112
112
113
114
115
115
116
116
118

Concluzii

120

Bibliografie

122

128