Sunteți pe pagina 1din 20

1.Istoria religiilor ca disciplina teologica si laica.

Istoria religiilor este o


parte a istoriei universale, a istoriei culturii si ci vilizatiei, caci homo fa
ber, cum sublinia Mircea Eliade, a fost totodata homo lu dens, sapiens si religi
osus; s-a constatat faptul ca sacrul a fost si este un el ement structural al co
nstiintei omului. In sistemul stiintelor, Istoria religiilor in dimensiunea sa l
aica, nepartinitoa re, infatiseaza fenomenele si procesele care s-au petrecut si
care s-au succedat din punct de vedere religios in istoria lumii.Din perspectiv
a teologica, istori a religiilor cerceteaza si descrie credintele oamenilor, man
ifestarile lor relig ioase, modurile de receptare si simtire a sfinteniei si de
exprimare a ei, insti tutiile sacre si sperantele de realizare mai directa a leg
aturii cu divinul. Religia este legatura care permite omului sa intre in contact
cu Realitatea Ulti ma si Transcendenta de care omul crede ca depinde existentia
l prin raporturi cul turale, teoretice, stabilite de omul insusi ca raspuns dat
acestei realitati. Religia reprezinta un mod de a percepe natura inconjuratoare,
viata sociala, iar radacina sentimentului religios este Dumnezeu, prezent in su
fletul omului. Reli gia, ca fenomen, este unica, dar imbraca diferite forme isto
rice si culturale su b impactil stadiului dezvoltarii civilizatiei umane la dife
rite tari si popoare. Referindu-se la nasterea sentimentului religios, Mircea El
iade preciza in jurna lul din 1959: Religia este intr-adevar rezultatul caderii,
al uitarii, al pierder ii starii de perfectiune primordiala. In Paradis, Adam n
u cunostea nici experien ta religioasa, nici teologia, adica doctrina asupra lui
Dumnezeu. Inainte de pac at nu exista religie. Religia este, cum sugestiv se ex
prima unul din cercetatorii domeniului rea sacrului. administra
Tendinta de a sacraliza unele fenomene din existenta sa, este proprie omului si
exprima nevoia acestuia de valorizare si idealizare, care compenseaza neputinta
si imperfectiunea sa . Astfel, credintele si practicile religioase sunt un mod s
pecific uman de a fi in lume. Sacralizarea este legata si de permanenta aspirat
i e de implinire si autodepasire umana, orientata spre o proiectie ideala, absol
ut a, transcendenta, supranaturala, intruchipata initial in mituri si ritualuri
sac re, inchegate apoi in sisteme mai complexe, cum sunt religiile. Sacrul si pr
ofanul sunt doua modalitati de a fi in lume, doua situatii existenti ale, asumat
e de om, care sunt diametral opuse, dar importante pentru intelegerea specificul
ui religiilor, dar si a tuturor actelor omului. Religia, in intelesul sau obisnu
it exprima un ansamblu de credinte, sentimente, reguli morale si rituri provenit
e din constiinta indivizilor sau a colectivitati lor ce considera ca se afla in
legatura cu o fiinta suprema sau cu mai multe de care depind. Elementele princip
ale ale religiei care fac obiectul religiilor sunt: - credinta intr-o forma supr
ema (monoteism), sau in mai multe fiinte superioare (politeism), sau intr-o form
a superioara adorata intre alte divinitati ca si can d ar fi unica (henoteism);
- un numar de invataturi cu privire la fiinta suprema sau la fiintele superioare
si la indatoririle religioase si morale ale credinciosilor; - forma oarecare de
cult intern (teama, iubire, nadejde, etc.) si extern (sacrif

icii,rugaciuni, cantece, dansuri, etc.) Istoria religiilor este acea ramura a is


toriei generale care se ocupa cu descrie rea si caracterizarea tuturor religiilo
r, sub toate formele pe care aceasta le-a luat in decursul vremurilor. In genera
l, se intelege prin Istoria religiilor st udiul vast al relatiilor religioase, p
recum si al structurii specifice a vietii religioase. 2 Repere axiologice in apa
ritia si constituirea istoriei religiilor. Un prim reper valoric in aparitia si
constituirea Istoriei religiilor ca stiinta este marcat de aportul lui Herodot-c
onsiderat parintele istoriei- care a adunat date importante privind religia egip
tenilor, babilonienilor, persilor, geto-dac ilor,etc. Patrunderea ostilor lui Al
exandru cel mare in Orient, a deschis drumul pentru cunoasterea religiilor din a
ceasta zona geografica. Geograful Strabon, apoi Diodor si Plutarh au consemnat a
manunte despre propria l or religie si a altor popoare. Contributii importante i
n constituirea istorirei religiilor au adus numerosi apo logeti si scriitori cre
stini care au consemnat date importante din perioada lor: Sf. Iustin Martirul si
Filozoful, Aristide, Epifanie de Cipru, Sf. Vasile, etc. In al doilea mileniu a
l erei crestine , lucrarile teologice interesand Istoria religiilor au aparut ma
i tarziu: Gerhard Johan Vossius, Dimitrie Cantemir.etc. Repere valorice in const
ituirea Istoriei religiilor au fost marcate prin descope rirea celor doua Americ
i si colonizarea fostelor teritorii ale aztecilor, ale ve chilor mexicani si per
uvieni sporind sursele de informare prin cunoaterea religi ilor acestor popoare.
O contributie deosebita la fundamentarea Istoriei religiilor ii apartine lui Ma
x Muller care a initiat o uriasa munca de traducere a textelor sacre ale religii
l or orientale. Totodata au aparut cercetatori ai clasicismului european si orie
nt al, s-au editat mitologii, s-au scris carti , studii si comentarii asupra mar
ilo r religii. S-au scos reviste de specialitate si s-au infiintat catedre de Is
tori a religiilor in marile universitati ale lumii. In Romania, contributii rema
rcabile la promovarea Istoriei religiilor au adus pe rsonalitati ale domeniului:
Mircea Eliade, Emilian Vasilescu,etc. care au editat Manuale sau Tratate de Ist
oria religiilor, au publicat lucrari de valoare natio nala si mondiala. O revist
a de Istoria religiilor a fost editata in tara noastra inainte de 1947, de Mirce
a Eliade si se numea Zamolxis. In ceea ce priveste perioada evului mediu preocup
arile de studiul Istoriei relig iilor au fost multe cu exceptia prezentei unor l
ucrari despre iudaism si mahomed anism din care rezulta unele informatii asupra
acestor religii. Epoca renasterii, cultivand intoarcerea spre antichitate, a des
chis gustul pentr u cunoasterea mitologiei greco-romane, revigorand preocuparile
pentru cunoastere a Istoriei religiilor. Sfarsitul sec.XVIII-lea au adus progre
se privind evolutia cunostintelor despre r eligiile lumii pe baza descifrariiscr
ierii hieroglifice egiptene in timpul exped itiei lui Napoleon in Egipt. Pe acee
asi coordonata se inscriu traducerile din ca rtile sacreale persilor, indienilor
, ale chinezilor si japonezilor imbogatind su rsele de informare. 3 Sistemul con
ceptual si metodele de cercetare.

In evaluarile sale, omul se raporteaza nu numai la sine insusi, ca ins, ci si la


semenii sai cei mai apropiati, la comunitatile din care face parte. Toate acest
e raportari sunt insotite de credinta intr-o putere. Toma dAquino a ea unui conc
ept ceva real care cendenta in cel considerat ca dovedirea existentei lui Dumnez
eu presupune formar de Dumnezeu, si apoi, culegerea de fapte care dovedesc ca ex
ista corespunde conceptului.Experienta religioasa poate include trans putin doua
sensuri:
- transcendenta se poate referi la procesul de depasire al limitelor omului (tra
nscendenta de sine); - transcendenta se poate referi la obiectul experientei re
ligioase, sdica la tra nscendent. Ganditorii crestini au sustinut ca certitudine
a existentei lui Dumnezeu o obtine m nu prin concept, ci prin starile noastre ir
ationale. B.Pascal a gandit ca exis tenta lui Dumnezeu poate fi probata prin rel
evarea avantajelor care decurg din a dmiterea existentei sau inexistentei sale.
Religiosul este superior eticului, asa cum individualul este superior universalu
lui, cum concretul este mai presus de abstract. Deci, moralitatea este raspunsu
l omului in aceasta lume , iar religia este raspunsul omului fata de revelatia d
e dincolo de aceasta lume. Prima cheama la datorie, a doua la inchinare. O exper
ienta religioasa se deosebeste de una etica in mai multe privinte: - angajarea e
i are un orizont mai larg; - angajarea ei este de un alt fel; - obiectul ei este
de un ordin superior avand puterea de a birui si de a unifica . Valorile religi
oase , ca toate valorile spirituale sunt valori-scop, dar care se mnifica scopur
i absolute, spre deosebire de cele pe care le presupun valorile mo rale si cele
estetice, care sunt si ele valori-scop, dar relative, date de subie ctivitatea u
mana. Religia urmareste cultivarea abssolutului si contracararea mul tiprezentei
relativului in existenta noastra. Functia esentiala a religiei este de a consac
ra valorile autentice si de a le fa ce perene, asa incat, entitatile sacrului tr
ebuie permanent ferite de contaminar ea cu cele triviale si trecatoare ale profa
nului. Conceptele si valorile religioase se bazeaza pe credinta si revelatie, se
ntiment si traire,mai curand decat pe ratiune si verificarea lor prin confruntar
ea cu f apte obiective, cum se petrec lucrurile in cazul valorilor cognitive. Re
ligia ca nonizeaza ceea ce enunta si face din corpul sau de prescriptii unul de
dogme, ca re exclude orice indoiala asupra lor, punerea in discutie a acestora.
De aceea d ogmatica reprezinta o componenta fundamentala a oricarei teologii rel
igioase. Prin sacru si divinitate, ca valori religioase fundamentale, omul se ar
e in vede re in cele din urma pe sine, cum observa filozoful roman Nae Ionescu.
Dincolo de divinitate este insusi omul. Si, desi tinteste absolutul, actul relig
ios are si un caracter pur imanent, uman.In aceasta privinta, chiar si Fr. Nitz
s che, care a abordat fenomenul religios de pe pozitii critice, nota: A-i iubi p
e o ameni de dragul lui Dumnezeu iata cel mai ales si cel mai rafinat dintre sent
im

entele pe care le-au dobandit pana acum oamenii. Angajarea religioasa este mai l
arga decat cea morala pentru ca este o angajare t otala a omului intreg fata de
universul intreg. Experienta morala cuprinde doar intelegerea a ceea ce omul tre
buie sa faca, in vreme ce experienta religioasa me rge mai departe, fiind caract
erizata prin ceea ce omul vrea sa faca. Morala este o problema de datorie, relig
ia este o problema de dorinta. Morala inseamna angajareaomului fata de oameni, p
e cand religia este angajarea f ata de ceva ce se afla dincolo de oameni. Analis
tii fenomenului religios acorda o importanta deosebita corelatiei dintre r eligi
e si arta. In acest sens A.N.Whitehead argumenteaza ca religia si jocul au aceea
si origine in ritual. Aceasta pentru ca ritualul este un stimul pentru senti men
t si ca un ritual de obiceiuri sa se dezvolte fie ca o religie, fie ca un joc ,
dupa calitatea sentimentului produs. S. Kirkegaard considera ca dimensiunea este
tica, cea morala si cea religioasa su nt trei nivele ascendente ale vietii. Nive
lul estetic este cel al simtirii, cel etic,al deciziei, cel religios, al existen
tei. Miturile reprezinta modalitati de cunoastere si valori sincretice primordia
le, c are imbina intr-o istorie sacra si valori religioase incipiente ,dar si va
lori m orale, filozofice si artistice,uneori si politice si explicative. Religii
le codi fica si sintetizeaza diverse mituri in jurul unor credinte si valori cen
trale, i nclusiv morale. Mitul este o naratiune traditionala a comunitatii umane
in efortul de explicare a fenomenelor si evenimentelor enigmatice cu caracter f
ie spatial, fie temporal, ce s-au petrecut in existenta psihofizica a omului. Mi
turile fenomenologice se refera la fenomenele de nivel cosmic, alcatuind narat i
uni explicative in jurul marilor intrebari omenesti asupra existentei omului. A
ceste mituri pot fi clasificate in functie de momente fundamentale la care fac r
eferire: - actul cosmogonic(facerea lumii) - antropogonia (crearea omului) - es
catologia (vazand ideea de moarte a individului si a universului sau) - repetiti
a manifestarilor naturii (succesiunea zilelor si noptilor, anotimpuril or) - reg
nurile fabuloase - cadrul astral - elementele (apa, focul, pamantul, aerul, eter
ul) Valorile religioase sunt strans impletite cu toate celelalte valori spiritua
le, morale, estetice, filozofice.Rolul religiei, indeosebi al celei crestine in
dezv oltarea artei, mai cu seama al artelor plastice era destul de cunoscut si a
preci at. Intre metodele de cercetare a Istoriei religiilor un loc important ocu
pa: Metoda filologica, ceea ce a permis studiul comparativ al miturilor la difer
ite popoare indo-europene si identificarea genealogiei si denumirii zeilor.Repre
zent

ativ pentru promovarea si sustinerea acestei metode este considerat a fi fost Ma


x Muller ; Metoda antropologica-etnologica, a avut ca cercetator si expert pe E
.B.Taylor pr eocupat de studiul populatiilor inapoiate sub aspecte multiple, pri
vind conditii le de viata, credintele, practicile religioase, traditii, obiceiur
i. Metoda comparativa, folosita din vechime, chiar inainte de Herodot, care comp
ara in opera sa religia grecilor cu cea a egiptenilor.In evul mediu lucrarile pr
ivi toare la mahomedanism si iudaism aveau de asemenea un caracter comparativ. M
etoda istorica, a permis analizarea ampla a izvoarelor credintei producand stud
ii de sinteza, comparative si chiar studii filozofice a religiei. Metodele psiho
logica si sociologica, prezinta un rol deosebit in studiul Istorie i religiilor,
cu conditia de a evita tendintele psihologizantesau sociologizante . 4. Princip
alele sisteme explicative a fiintei si originii religiei. Un prim sistem de expl
icare a existentei, originii si constituirii religiei il r eprezinta Fetisismul
a carui etimologie porneste de la cuvantul portughez feitic o, care inseamna obi
ect vrajit, amuleta, talisman. Pentru promotorii fetisismului (A.Comte, J.Lubbok
), originea religiei ar fi o fo rma inferioara de religiositate proprie inceputu
rilor omenirii cand erau adorate asa numitele obiecte vrajite pentru ca ulterior
sa se fi trecut la politeism si la monoteism. Cercetarile in acest domeniu arat
a ca la nici o popolatie primitiva n-a existat o religie compusa numai din fetis
uri. Naturismul , mai ales prin Max Muller, apreciaza ca la baza religieiar sta
percep erea infinitului de catre oamenii inapoiati sub forma boltii ceresti. Ori
ginea religiei ar consta in incercarea omului de a da un inteles acestui nema rg
init. Perceperea sensibila, aplicata diferitelor obiecte naturale ar fi dus pe o
m la divinizarea acestor obiecte, cele apropiate devenind fetis, iar cele inde p
artate:cerul, soarele, devenind zei. Animismul, un alt sistem de explicare a fii
ntei si originii religiei este consid eratca o forma inferioara de religiozitate
constand in animarea , insufletirea l umii inconjuratoare cu ajutorul spiritelo
r. Magismul porneste de la constatarea neputintei populatiilor primitive de a in
tel ege si explica stiintific fortele naturii fapt pentru care au considerat ca
exis ta in natura o forta misterioasa, careia i-au dat diferite nume: orenda, wa
kan,m ana si pe care au cautat sa o stapaneasca prin formule sacre, gesturi, tal
ismane . Toteismul apreciaza ca originea religiei rezida in legatura de rudenie
pe care u nele populatii primitive cred ca exista intre un grup si o specie de a
nimale, pa sari sau vegetale, considerate totemi. Monoteismul primitiv considera
ca la populatiile cele mai inapoiate exista credi nta in existenta unei fiinte
supreme, conceputa ca fiind creator al lumii si leg islator al ordinii morale.

5 Impactul social al studierii Istoriei religiilor. Civilizatiile omenirii nu po


t fi intelese daca nu este inteleasa religia lor. St udiul religiilor necrestine
a devenit in zilele noastre o reala necesitate dator ita miscarii ecumenice de
diferite confesiuni in contextul mai larg al actiunilo r dedicate pacii si bunei
intelegeri intre toate popoarele. In Romania s-a manifestat interes pentru stud
iul religiilor, publicandu-se numer oase lucrari din acest domeniu de catre arhe
ologi, istorici, filologi si teologi . Studiul Istoriei religiilor, analiza comp
arata a religiilor contribuie la imboga tirea cunostintelor generale, concomiten
t cu aprofundarea cunoasterii diferitelo r etape de dezvoltare ale culturii si c
ivilizatiei popoarelor.
Religiile lumii Taoismul Diversi filozofi chinezi din sec. 5-4 .C. au expus o sum
a de idei si un mod de viata care au ajuns sa fie cunoscute sub numele de taoism
, calea cooperarii dintre om si tendinta, sau cursul lumii naturale. Principiile
acestei tendinte p or fi descoperite n ritmurile regulate ale apei, gazelor si f
ocului, ritmuri ca re sunt ulterior ntiparite sau reproduse n cele din piatra si l
emn si, mai tr ziu, n multe dintre formele artei. Dupa cum vedem, taoismul este un
mod de viata - nimic ocult pna acum - insp irat din ritmurile fenomenelor natura
le. Dar cum se poate inspira un mod de viat a omenesc din natura ? Exemplul cel
mai bun ni-l ofera artele martiale, care au mprumutat la origina elemente esentia
le - atac, aparare, eschiva etc - din misc arile corespunzatoate ale animalelor
salbatice. Avem astfel scoli de arte martia le care poarta nume pitoresti ca sco
ala tigrului, scoala maimutei etc. La fel si n viata domestica de fiecare zi exis
ta posibilitatea de a te inspira din eveni mentele lumii naturale. Sursele princ
ipale ale acestui mod de viata numit taoism sunt lucrarile clas ice ale corifeil
or taoismului ca de pilda: Tao Te Ching, Chuang Tzu, Lao-tze. Te mele care abund
a n aceste carti se pot grupa n jurul ctorva idei de baza: tao , vidul, nonactiunea
(wu-wei), adaptarea la conditiile exterioare. n Scriptura Vidului perfect, autor
ul, Lao-tze, descrie relatavitatea punctelor noastre de ve dere, a regulilor de
viata, a prejudecatilor care se doresc absolute. Nu exista n aceasta lume un prin
cipiu care sa fie valabil n toate mprejur arile. Activitatea noastra trebuie sa ti
na cont mereu de conditiile temporale. N u exista nimic impus dinainte, nimic pr
estabilit, peren, si de aici nevoia de su plete. Cuvntul tao are mai multe ntelesu
ri n China antica. Pentru Confucius s i confucianisti el indica arta de a crmui a
vechilor suverani. Aceasta iscusint a era laudata de Confucius si evocata pentru
a redeveni un izvor de inspiratie p entru contemporanii sai. Tao semnifica idee
a de iscusinta, talent pentru ceva an ume, de ndemnare, nu numai n relatie cu antic
ii suverani. Si omul de rnd poa te dovedi ceva iesit din comun. n zilele noastre a
ceasta nclinatie deosebita n u este absenta: sunt oameni foarte priceputi la afac
eri, la arta, muzica, sporti vi de performanta pe care lumea i aclama, politicien
i iscusiti etc. Toti acesti a au un tao al lor, adica o aptitudine iesita din co
mun.

Chinezii admirau arcasii, caligrafii, filozofii, n general pe toti cei care se re


marcau printr-o aptitudine anume. Acestia erau chemati la curtea suveranul ui, p
usi la ncercare, si omeniti cum se cuvine atunci cnd si aratau dibacia. Un alt sens
al cuvntului tao este de metoda, n sensul de tehnica de nvatare, de aplicare a cev
a etc. Un tao care poate fi trasat nu poate fi eternul tao (adi ca: nu exista o
metoda absoluta de a proceda n toate mprejurarile, un cod de p urtare universal va
labil etc). ntr-o perspectiva si mai larga, tao este legea C erului, adica modul
lui de manifestare. Tao-ul este o miscare de du-te-vino, n care alterneaza tendin
tele yang si yin. A te adapta la aceasta miscare, nseamna a deveni una cu tao, ad
aptarea la miscarea cerului, poate fi considerata un tao n sine (talent, intuitie
etc). Notiunea de vid desemneaza n literatura taoista mai multe lucruri: 1. Cela
lalt pol al Plinului, reprezintnd una din nsusirile Cerului care altern eaza const
ant secventele de Plin si Gol, de progres si declin. Vidul este tendin ta lucrur
ilor de a reveni la obrsia lor, de a se descompune n elementele const ituente. n vi
ata sociala, vidul desemneaza perioadele de haos sau entropie soci ala, n care nsa
si notiunea de ordine a suferit malformatii. 2. Capacitatea receptiva a totalita
tii noastre psihice care permite manifestaril or psihosomatice, adeseori conflic
tuale, sa coexiste si sa se exprime fara nici o rezistenta n actele noastre. 3. S
tarea fara dorinte de care pomeneste ntreaga literatura taoista. Yin si yan g sun
t termeni esentiali n filozofia taoista clasica. n Cartea Schimbarilor (I -Ching),
ei nu apar, si sunt nlocuiti cu luminosul si obscurul, cu tarele si mo alele, ex
presii care evoca o polaritate la nivel fenomenal. Am putea folosi pent ru acest
e adjective multe altele ca, de pilda, activ si pasiv, masculin si femin in, cal
d si rece. La nivelul ntelegerii populare, yin si yang confirma opiniile noastre
legate de complementaritate, de extreme opuse, de polaritate, existente n snul uni
tatii. De aici rezulta ca Yin si Yang nu pot coexista, asa cum lumi na zilei nu
coexista cu ntunericul notii, ci alterneaza. Exista un moment nsa cnd lumina si ntun
ericul se intersecteaza: clarobscurul. Un moment care nu dur eaza, ci reprezinta
doar un punct de trecere. Confucianismul Confucianismul este o religie, cu apro
ximativ 6.000.000 de adepti (majoritat ea n China, Coreea, Vietnam, Japonia), fon
data de filozoful chinez Confucius (5 51-479 .C), care se preocupa de principiile
bunei conduite, intelepciunea pract ica si relatiile sociale. Confucius nu avea
intentia sa intemeieze o religie nou a, ci sa interpreteze si sa renasca religi
a dinastiei Zhou, cu ritualurile sale, pe care el le-a interpretat nu ca niste s
acrificii facute de oameni, pentru a p rimi iertarea de la zei, ci ca niste cere
monii ale oamenilor, ntrupnd modele d e comportament civilizat, adunate de-a lungu
l mai multor generatii. Acestea insemnau pentru Confucius smburele societatii chi
neze. Confucius, a l carui nume chinezesc era Kung Fu Tzu, s-a nascut in statul
Lu, in anul 551 .C . intr-o familie aristocrata, care-si pierduse averea si pozit
ia. Despre tatal l ui, care a murit cnd Confucius avea 3 ani, se spune ca fusese
un razboinic pute rnic. Confucius a fost cel mai mic dintre cei 11 copii, traind
in saracie, dar pri mind o educatie sanatoasa. In tinerete a fost profesor, dar
a aspirat la o pozit ie guvernamentala, intruct avea o deplina incredere in capa
citatea lui de a reo

rganiza societatea. Si-a petrecut mult din viata calatorind prin China, dnd sfa t
uri conducatorilor. Era unul din acei filozofi, care aspirau la salvarea unei ta
ri, prin sfaturi le pe care le dadea. Spre deosebire de ceilalti, care si-au gas
it calea in cunoa stere, Confucius s-a inspirat din trecut, pe care incerca sa-l
transforme in rea litate. Se declara un traditionalist, nu un creator de nou, c
i un iubitor al vec hiului. Ultimii ani din viata i-a petrecut in orasul natal,
unde s-a dedicat in totalitate propovaduirii invataturilor sale. Analectele repr
ezinta o colectie de invataturi ale lui Confucius, pastrate d e discipolii lui,
considerate singurele care i se pot atribui lui Confucius cu s iguranta. Confuci
anismul este una din cele mai influente traditii filozofice din lume, cu introsp
ectii profunde in natura umana. Desi confucianismul a devenit i deologia oficial
a a statului chinez, n-a existat niciodata ca religie instaurata , cu biserici s
i preoti. Savantii chinezi l-au onorat pe Confucius ca pe un mare intelept, fara
insa a-l venera ca pe un zeu. La rndul lui, Confucius nu a pretins niciodata a f
i o divinitate. In confuc ianism, omul este centrul universului, el nu poate tra
i in izolare, ci in comuni tate. Scopul vietii este atingerea fericirii individu
ale, care se poate obtine p rin pace. Confucius a descoperit ca intre oameni se
stabilesc 5 feluri de relati i fundamentale, bazate pe dragoste si datorie, care
ar putea fi imbunatatite, da ca fiecare din cei implicati si-ar aduce contribut
ia: conducator-supus, parintefiu, sot-sotie, frate-frate, prieten-prieten. Confu
cianismul este pur umanism, o filozofie care se preocupa de fiintele um ane, de
interesele si realizarile lor, mai degraba dect de abstractiuni sau pro bleme de
teologie. El nu este att o religie, ct un cod moral, care a influenta t foarte mul
t gndirea si modul de viata al chinezilor. Principiile fundamentale ale acestei gn
diri sunt: supunere si respect fata de superiori si parinti, dat orie fata de fa
milie, loialitate fate de prieteni, umilinta, sinceritate si poli tete. Astazi,
confuciansmul este adeseori confundat cu taoismul. Este foarte gre u de distins
intre ce e element taoist si ce apartine confucianismului, intruct amndoua au idei
asemanatoare despre om, societate, conducatori, cer si univers . Confucianismul
se ocupa de aspectul practic si pamntesc, pe cand taoismul s e ingrijeste de cel
esoteric si ceresc. Amndoua credintele au radacina in gndi rea a doi filozofi chi
nezi. Confucius si Lao Tze, fondatorul Taoismului, au fost contemporani, si este
stiut in ambele traditii, ca ei au avut cteva dialoguri. Buddismul Cu o traditie
veche de peste doua milenii, cu forme diverse, potrivit tarilo r in care s-a de
zvoltat si deseori greu accesibil pentru occidentali, buddismul nu poate fi sepa
rat de mediul in care a aparut: India secolelor 6 si 5 .C. Budd ismul are peste 3
70 milioane de adepti si a fost fondat de Siddharta Gautama, cu noscut si sub nu
mele de Sakyamuni (numele de clan) sau Buddha, care nu este un n ume, ci un titl
u, insemnnd Cel iluminat. Buddha nu a pretins niciodata ca ar fi Dumnezeu, si nic
i n-a fost privit ca atare de buddisti. El a fost o fiinta omeneasca care a atin
s un nivel ridicat de cunoastere, intelegnd viata ct mai adanc posibil. In pofida
zelului unor nara tori ulteriori, care a transformat biografia lui Buddha intr-o
adevarata legenda , mai este inca posibila reconstituirea marilor etape ale vie
tii celui care, dup a 547 de existenta anterioare, animale si umane, in care s-a
dedicat practicarii virtutilor si acumularii unor fapte meritorii, hotaraste sa
se manifeste pentru ultima data, mnat de compasiune fata de fapturile aflate in
suferinta pe tarm

ul Indiei. Nascut print, intr-un mic regat nepalez, Terai, in snul unei familii b
ogate , copilul, care se pare ca manifestate calitati iesite din comun, primeste
numel e personal de Siddharta. Tineretea lui a fost cea obisnuita pentru un tnar
nobi l din epoca sa: viata indestulata, studii, casatorie. In jurul vrstei de 30
de ani, cnd, se spune, urma sa devina tata, descoper a prin intermediul a patru
intlniri, mai inti suferintele care-i apasa pe oame ni: batrnetea, boala, moartea,
apoi o cale spre speranta unei eliberari, prin i maginea senina a unui calugar c
are traieste in sihastrie. Dezgustat de existenta sa de placeri desarte, el aleg
e sihastria si dupa multi ani de cautari felurite , opteaza pentru Calea de mijl
oc, care il va face sa inteleaga lucrurile asa cum sunt: iluzorii, trecatoare si
sa descopere o metoda ce poate elibera definitiv fiinta de patimi, de iluzii ad
ucatoare de suferinta. Aceasta este Desteptarea si din acest moment merita pe de
plin titulatura de Buddha (Cel iluminat), din rada cina sanscrita Budh (a se des
tepta, a se ilumina). Rezistnd ispitei de a accede imediat la o eliberare persona
la egoista, Budd ha se hotaraste sa raspndeasca invatatura sa. Timp de 40 ani, va
calatori prin Valea Gangelui, explicndu-si doctrina, apelnd din cnd in cnd la amint
irile d in vietile sale anterioare, adunnd in jurul lui calugari si adepti laici,
accep tnd chiar, spre sfrsitul vietii, la insistentele discipolului sau Ananda, i
ntr area in comunitate si a calugaritelor. Ajuns la o vrsta avansata si considernd
u-si misiunea implinita, el dispare pentru totdeauna, inaltndu-se in Parinirvan
a. Imediat dupa moarte, relicvele sale vor fi vehement disputate, apoi impartite
intre mai multe regate. Buddismul s-a stins in India acum 1000 de ani (desi, a
renascut recent). S-a extins la sud, in Sri Lanka si sud-estul Asiei, unde o for
ma a buddismului continua sa infloreasca, si la nord, in Tibet, China, Mongolia
si Japan. Forme ale buddismului mai sunt practicate in aceste tari, desi in ult
i mul secol au suferit mari modificari, efecte ale comunismului. De asemenea, in
ultimul secol, buddismul a ajuns si in Vest, unde sute de mi i de oameni au dev
enit adepti. Spiritul liber de a cerceta, de a intreba este o trasatura importan
ta a buddismului. Buddha insusi a incurajat oamenii sa cercete ze ei insisi adev
arul invataturilor sale, inainte de a le accepta. Buddha nu a v rut niciodata ca
oamenii sa practice invataturile sale din credinta oarba sau di n superstitie.
Oamenii ar trebui sa puna in aplicare numai ceea ce cred ei ca le este benefic f
izic si psihic. Deoarece buddismul respecta dreptul omului de a cerceta si de a
alege singur , este o religie toleranta fata de celelalte religii, invatnd oameni
i sa traisc a in armonie unii cu altii, indiferent de rasa sau religie. Buddismu
l recunoaste toate fiintele ca fiind egale, predica iubirea universala, bunatate
a si compasi unea nu numai fata de semeni, ci si fata de toate creaturile, care
impreuna cu o amnii impart acelasi mediu. Daca oamenii doresc sa traiasca ferici
ti in lumea ac easta, ei trebuie sa aiba grija si sa contribuie la bunastarea ce
lorlalte fiinte . Buddismul vede viata ca un proces de schimbare continua, iar s
copul celor ce p ractica aceasta religie este sa profite de acest fapt. Asta ins
eamna ca, in opinia lor, omul se poate schimba in bine, factorul dec isiv in ace
asta schimbare il detine mintea omeneasca, iar buddismul a dezvoltat multe metod
e de antrenare a mintii. Foarte importanta este meditatia, care este o cale de i
nducere a unor stari pozitive, caracterizate de calm, concentrare, co nstienta s
i emotii, cum ar fi prietenia. Buddismul ne invata ca prin meditatie s i printrun comportament moral, se poate atinge Nirvana, o stare de iluminare, d e destep
tare, desi inainte de a ajunge aici, omul este subiectul mai multor viet i, unel
e dintre ele bune, altele rele, depinznd de karma fiecaruia. Karma este definita
ca actiunea intentionata, altfel spus, fiecare gest, vorba sau fapta fa cute con
stient si intentionat. Karma inseamna intentie buna sau rea. Conform pri

cipiului cauza-efect, karma dintr-o viata anterioara determina natura vietii pre
zente. La baza invataturii lui Buddha stau cele patru adevaruri sfinte: 1. Viat
a este suferinta; 2. Setea de placere este originea suferintei; 3. Durerea poate
fi vindecata prin domolirea acestei sete, prin anihilarea total a a dorintei; 4
. Pentru a indeparta dorinta, trebuie urmat drumul cu opt ramuri, denumit Nobil
a Carare Octupla, care inseamna: intelegere dreapta, gndire dreapta, cuvnt dre pt,
fapta dreapta, mijloace de existenta drepte, efort drept, concentrare dreapt a.
Cele cinci percepte sunt: 1. 2. 3. 4. 5. Sa Sa Sa Sa Sa nu nu nu nu nu omori. f
uri. minti. fi imoral. consumi droguri sau bauturi alcoolice.
Buddha este un mntuitor, in sensul ca arata o cale, dar fiecare ramne libe r s-o u
rmeze sau nu. Linia de conduita este propusa, nu impusa, si drumul este l ung si
solitar. Cele patru adevaruri constituie mostenirea inestimabila lasata d e Bud
dha, si niciodata, de-a lungul istoriei sale, indiferent de imbogatirile si tran
sformarile sale, buddismul nu va lepada nici cea mai mica parte din aceasta inva
tatura initiala. Buddismul a venit ca o religie noua, ceruta de sufletul po pula
r, care nu putea concepe religia austera si rece, fara temple si zei, de pur a c
ontemplare filozofica, care era brahmanismul. ntemeietorul acestei religii, care
numara peste 150 de milioane de credinciosi, este nteleptul Buddha (nume d e nast
ere: Siddharta), din familia princiara Sakya. Ducnd o viata plina de placeri n cad
rul familiei, a ajuns prin meditatie u n ntelept (Buddha), dupa ce, parasind fami
lia, deveni calugar muni, de aici si denumirea de Sakyamuni, sub care mai e cuno
scut. ntelepciunea descoperita de el era ca, pentru a domina viata, trebuie sa st
ii sa te eliberezi de ea, tinznd c atre nirvana. Deci, n fond, acelasi principiu c
a si brahmanismul. Deosebirea, c are a si asigurat succesul buddismului, e ca, d
esi nici el nu nvata masele desp re zei, adeptii lui Buddha l-au facut pe el semi
zeu si i-au instituit un cult. Acesta i-a asigurat succesul, fata de rigiditatea
abstracta a brahmanismului , desi Buddha nsusi propaga aceleasi invataminte: agn
osticismul religios, elibe rarea de viata, metempsihoza dupa moarte si trecerea n
nirvana. Prin organizare a pe care si-a dat-o, dar mai ales prin admirabilele o
rdine calugaresti pe care le-a organizat, buddismul a izbutit sa se raspndeasca f
oarte rapid, mai ales n afara granitelor Indiei: China, Tibet, Japonia, nlocuind p
este tot aproape com plet brahmanismul anterior. n India, buddismul, desi a prins
, s-a amestecat n curnd cu alte religii populare, dnd nastere unei noi religii, den
umite hinduis m sau neobrahmanism, n care s-a contopit si brahmanismul, si care e
ste astazi r eligia cea mai raspndita n India, numarnd peste 200 milioane de adepti
. Caracteristic e faptul ca neobrahmanismul (hinduismul) a mprumutat foarte m ult
e elemente crestinismului si o directie a lui, vishnuismul, a adoptat att id eea
de treime, ct si pe cea de ntrupare si rascumparare. Cu toate acestea, dat orita c
urentelor si riturilor populare, care au fost adoptate de hinduism, ca si

de vishnuism, practicile si ceremoniile lor sunt asa de bizare se merge chiar p n


a la sacrificiii umane oferite zeitei Kali nct neobrahmanismul (hinduismul) pare a
reprezenta un posibil regres spiritual, chiar fata de brahmanismul clasic anter
ior. Brahmanismul Este vechea religie care stapneste si astazi n India. Este in am
estec ntr e politeismul naturalist al Vedelor, cum se numesc cartile sacre ale br
ahmanismu lui, si monismul panteist, iesit din meditatiile religioase ale preoti
lor brahma ni. Religia Vedelor, anterioara brahmanismului, era prea naturalista
si prea sen zualista. Pazitorii si cititorii Vedelor preotii brahmani au cautat
sa spiritual izeze acest naturalism si au creat un zeu unic, Brahma, care nu est
e altceva dec t rugaciunea zeificata. n fond, t Brahma nu este dect o abstractie, u
n neant. Din acest neant, brahmanismul face sa se nasca totul, n el, iar prin pur
ifi care si spiritualizare, sa se rentoarca tot la el. De aici principiul metemps
ih ozei sustinut de brahmanism, pentru ca, prin reincarnarea sufletelor dupa moa
rte n alte trupuri, sa se poata face purificarea si reintoarcerea lor n Brahma, a
dica n neant. n forma aceasta abstracta, brahmanismul nu a fost accesibil mase lor
populare. n schimb, brahmanii-preoti au facut din religie mai mult un motiv de m
editatie filozofica. Sensul si rostul vietii fiind neantul-nimicul, suprema feri
cire este sa parasesti aceasta viata. De aici caracterul de austeritate si aspri
me ascetica al brahmanismului. Hinduismul (Neobrahmanismul) Hinduismul zilelor n
oastre nu este acelasi cu Hinduismul de acum 5000 de ani . Religia hindusa a evo
luat in acesti ani. Acum ea cauta sa fie o sinteza a dive rselor idei si influen
te ce strabat intreg subcontinentul indian si care reprezi nta sute de grupuri s
ociale, culturale si tribale. De fapt, insasi termenul hind u nu este originar d
in India. El este denumirea persana a fluviului Indu. Yoghi Ramacharaka face ace
asta o bservatie: "Diferitele secte hinduse, desi practic par sa fie religii dif
erite, in realitate se considera a nu fi decat diferite secte si diviziuni ale U
nei Sin gure Religii Eterne a Indiei, bineinteles, fiecare considerndu-se pe sine
ca fi ind cea mai buna si mai favorizata exprimare si interpretare a ei." Scrie
ri sacre Scripturile hinduse au fost culese de-a lungul a sute de ani, incepnd cu
sc rierea traditiilor orale existente in ultima jumatate de mileniu inainte de
Cris tos. Aceste scripturi sunt cunoscute sub numele de Veda (care inseamna, int
elepc iune/cunoastere). Portiunea de incheiere a scrierilor Veda este numita Upa
nishad s, care reprezinta o sinteza a invataturilor vedantice. Principalele inva
taturi ale scrierilor Upanishads includ crezul in panteism, in ispasirea karmica
si in reincarnare. Poate cea mai bine-cunoscuta parte a Vede-lor este legenda h
indusa a lui Bhagavad-Gita, care este povestea unui print razboinic, pe numele d
e Arjun a si a conducatorului sau de car Krishna, o incarnare deghizata a zeului
hindus Vishnu. Bhagavad-Gita a fost scrisa si ulterior modificata intre anii 20
0 .C. si 20 0 d.C. O ilustratie a pluralismului si a naturii Hinduismului se gase
ste in comp ararea Dumnezeului legendei Bhagavad-Gita cu Dumnezeul literaturii v
edice timpur ii. Dumnezeul descris de catre Gita este personal si adeseori pare
monoteist (ad ica, e vorba de un singur Dumnezeu, care este personal si nu parte
a creatiei sa

le). Cu toate acestea atunci cnd cineva citeste scriptura vedica timpurie, va d e
scoperi ca Dumnezeu este prezentat ca fiind panteist (adica, toata creatia este
una, fie ca este divina sau nu). Hinduismul contemporan Exista trei clasificari
de baza, in care sutele de secte hinduse se impart n: 1. Monistii abstracti, care
subliniaza unitatea filozofica a universului, in loc ul ideii religioase sau te
iste. 2. Adeptii lui Vishnu, care sunt devotati inchinarii (in multe forme diver
se) ze ului Vishnu (manifestat in forme diverse), si considerat forma suprema de
divini tate. 3. Adeptii Shivei, care se devoteaza inchinarii zeului Shiva, cea
mai superioara manifestare a divinitatii. Meditatia Transcedentala, cu accentul
ei filozofic, se incadreaza in clasa m onista, in timp ce Societatea Internation
ala pentru Constiinta Krishna, sustine ca Krishna, Dumnezeul suprem, este totuna
cu Vishnu, astfel ei fiind identificat i cu adeptii Vishnuismului. Expertul in
religiile lumii Ninan Smart remarca prob lemele diverselor sisteme contemporane
de crezuri hinduse: In concluzie ar trebu i sa se puna intrebarea, care este ese
nta Hinduismului ? Este o intrebare grea. Exista hindusi ortodocsi, care neaga e
xistenta lui Dumnezeu. Altii, desi nu-l ne aga pe Dumnezeu, ii acorda un loc sec
undar, considerndu-l o faza iluzorie a Abs olutului. Intr-o asemenea varietate de
opinii teologice, ce ramne necesar crezului hi ndus ? Cu certitudine, doctrinele
reincarnarii si a eternitatii sufletului. Imag inea lumii ca un loc in care spi
ritul nemuritor al omului este la nesfrsit impl icat in ciclul reincarnarii domin
a imaginatia indiana de aproape trei milenii. C a adaugire, un complex sistem so
cial a dat forma religiei actuale a subcontinetu lui intr-o indelungata perioada
de timp. De aceea, Hinduismul nu este doar una d intre cele mai vechi religii a
le lumii, ci si una dintre cele mai complexe. Acea sta complexitate manifestata
prin unghiurile diferite din care se determina real itatea finala este cea care
atrage si ii fascineaza pe multi intelectuali. Desi foarte variat, dupa Josh McD
owell, apologet crestin, in Hinduism se mai gasesc urmatoarele concepte c omune:
- Brahman, eternul Trimutri, sau Dumnezeu trei-in-unul (trinitar): Brahma (ca s
i Creator), Vishnu (ca si Pastrator) si Shiva (ca Nimicitor). - Supunerea Soarte
i, devreme ce omul nu este in afara, ci parte a lui Brahma. - Sistemul Castelor,
determinate de legile lui Manu. - Nirvana, starea finala atinsa la emanciparea
sufletului din lantul de nasteri si renasteri. - Yoga, disciplina care-l face in
stare pe individ sa-si controleze trupul si em otiile. - Dharma, Legea Ordinii
Morale, pe care fiecare individ trebuie sa o gaseasca si sa o urmeze pentru a at
inge Nirvana. Prin urmare, Hinduismul este foarte tolerant fata de celelalte rel
igii, fiindca gaseste o asemanare la fiecare si cauta sa le asimileze. Crezuri h
induse

Dumnezeu: Nu exista despre Dumnezeu o idee unica. Conceptele hinduse despre divi
nitate includ oricare dintre urmatoarele: monismul (toata creatia/existenta este
una); panteismul (toata creatia/tot ce exista este divin); panenteismul (Du mne
zeu se afla in creatie ca si sufletul in corp); animismul (Dumnezeu, sau mai mul
ti Dumnezei, traiesc/salasluiesc in creatiile sale, cum ar fi copacii, pietre le
, animalele etc); politeismul (exista multi Dumnezei); henoteismul (exista mai m
ulti Dumnezei dar ne inchinam unuia singur); monoteism (exista doar un singur Du
mnezeu). Karma si Samsara: Fundamentala pentru gandirea hindusa este idea ca toa
te su fletele sunt eterne si raspunzatoare pentru faptele lor din timp. Karma se
refer a la datoria creata de faptele rele ale unui om pentru care trebuie sa se
ispase asca (prin diferitele sisteme hinduse), pentru ca el sa scape din ciclul
de Sams ara, de reincarnari (in care sufletul locuieste in trupuri omenesti suc
cesive), sau de transmigrare (in care sufletul locuieste in trupuri succesive omenesti, animale, sau chiar de plante si alte obiecte fara viata). Legea karmei
se aplic a att oamenilor ct si animalelor. De aceea, renasterea poate lua o forma
super ioara sau inferioara, urcnd prin ea in sus pe scara sociala, (renastere ca
memb ru al unei caste superioare) sau cobornd pe scara sociala, (renastere intro ca sta mai inferioara sau ca animal). Mntuire: Cele trei cai principale hinduse
de mntuire includ karma marga (a dica metoda), care este calea actiunii dezinter
esate; bhakti marga (calea devota rii) si jnana marga (calea cunoasterii si a de
scoperirii mistice). Jnana marga o btine realizarea de sine prin constienta intu
itiva si revelatie mistica. Bhakti marga obtine realizarea de sine prin jertfe r
ituale si disciplina. Moksha: Concept cunoscut si sub numele de mukti, este term
enul hindus folosi t pentru scaparea, eliberarea sufletului din ciclul karmei. D
e aceea, pentru un hindus, telul suprem al existentei sale este sa fie eliberat
din samsara (ciclul obligatoriu al vietii) si din legea karmei cu sirul ei lung
de nasteri, morti s i renasteri. Cnd cineva obtine aceasta eliberare, respectivul
se crede ca intra intr-o stare de desavrsire, de perfectiune. Sistemul de caste:
Este o trasatura unica a religiei hinduse. Relatarea orig inilor castelor este
interesanta. Se spune ca Brahma l-a creat pe Manu, primul o m. Din Manu s-au nas
cut patru feluri de oameni, dupa cum a hotart creatorul Bra hma. Din capul lui Ma
nu au iesit Brahmanii, cei mai buni si mai sfinti oameni. D in minile lui Manu au
iesit Kshatriyas, conducatorii si razboinicii. Meseriasii au iesit din coapsele
lui si au fost numiti Vaisyas. Restul oamenilor au iesit din picioarele lui Man
u si sunt cunoscuti sub numele de Sudras. Odata cu trecere a timpului, sistemul
castelor din India a devenit tot mai complicat, ajungnd as tazi sa existe mii de
subcaste. Acesta constituie inca parte integrala a ordinii sociale a Indiei, chi
ar daca a fost scoasa in afara legii de catre guvernul ind ian. Din vremurile ce
le mai timpurii, hindusii au venerat vaca si au considerato posesoarea unei mari
puteri. In privinta notiunii de Dumnezeu, fiinta suprema a Hinduismului este in
definita, este impersonalul Brahma, Absolutul filozofic. C restinismul afirma ca
exista o singura fiinta suprema care este infinitul Creato r personal. Pe deasu
pra, Dumnezeul crestin este iubitor si deosebit de interesat si implicat in treb
urile umanitatii, in puternic contrast cu distanta divinitat e a Hinduismului. H
indusul il priveste pe om ca fiind o manifestare a impersonalului Brahma, l ipsi
t de valoare individuala sau personala. Crestinismul insa, invata ca omul a

fost facut in imaginea lui Dumnezeu avnd personalitate si capacitatea de a prim i


si de a oferi dragoste. Desi imaginea lui Dumnezeu din om a fost corupta la ca
derea acestuia in pacat, omul ar fi inca nespus de pretuit de catre Dumnezeu. In
Hinduism nu exista ideea de pacat impotriva unui Dumnezeu sfnt. Faptele nelegi u
ite nu sunt savrsite impotriva vreunui Dumnezeu, ci sunt in principal rezultat ul
ignorantei. Aceste rele pot fi biruite urmnd principiile si doctrina mntuir ii ca
stei din care face parte. Crestinismul, vede pacatul ca fiind un act real d e re
beliune impotriva unui Dumnezeu perfect si sfnt. Toate pacatele sunt acte d e raz
vratire impotriva legii lui Dumnezeu. In Hinduism mntuirea se poate dobnd i in tre
i feluri: prin cunoastere, fiindca a cunoaste reprezinta parte a fundame ntalulu
i Brahma si nu o entitate separata; prin devotament, care inseamna dragos te si
ascultare fata de o anume zeitate, sau prin fapte savrsite conform ritual urilor.
Aceasta mntuire este necesara din lungul ciclu de nasteri, morti si ren asteri.
Mntuirea in Crestinism este scapare de la potentiala separare eterna de Dum nezeu
si ea nu se poate obtine prin fapte bune, ci este oferita fara plata de Du mnez
eu tuturor celor ce vor sa o primeasca. Hinduismul considera lumea materiala ca
fiind trecatoare si de importanta secundara fata de descoperirea Brahmanului , i
n timp ce Crestinismul considera lumea ca avnd o realitate obiectiva ce isi are s
ursa in vointa creatoare a lui Dumnezeu. Hindusii privesc lumea ca fiind doar o
extensie, o prelungirea a lui Brahma, o parte a Absolutului, in timp ce crestini
i o privesc ca fiind o entitate cu to tul diferita in natura ei de Dumnezeu si c
are nu este parte a unui sistem univer sal sau monist. Aceste contradictii repre
zinta diferentele majore intre cele dou a religii. Conform Hinduismului problema
fundamentala a omului nu este morala, c i metafizica. Omul nu este vinovat ca a
incalcat legea morala a lui Dumnezeu ci pentru ca si-a uitat adevarata lui natu
ra, iar acum se recunoaste ca fiind altce va. Omul nu este un pacatos. Pur si si
mplu el este ingnorant fata de sine, de ad evaratul lui Eu. Problema se afla in
constiinta lui. Mntuirea lui consta in ati ngerea acelei stari originale de const
iinta pe care a pierdut-o. Adevarata natur a a omului sau constiinta lui origina
la este definita in moduri diferite de guru monisti sau panteisti. Gurul monist,
care crede ca Dumnezeu, omul si universul sunt de fapt un tot unitar, afirma ca
Omul este Constiinta Infinita sau Dumnezeu , dar care s-a implicat intr-o const
iinta finita, rationala si personala. Atta vreme ct ramne in aceasta stare, se va n
aste de nenumarate ori in ac easta lume de suferinta. De aceea, mntuirea consta i
n depasirea, transcenderea acestei constiinte personale si finite si prin contop
irea cu Constiinta Infinita si Impersonala (sau cunoasterea ei), in felul acesta
scapnd din ciclul de nast eri si morti. Mntuirea este o chestiune de perceptie sa
u de realizare. Deja est i una cu Dumnezeu, nu-ti ramne dect sa percepi sau sa rea
lizezi acest fapt. A percepe, in acest context, nu este o activitate a mintii. N
u se pune problema de a cunoaste din punct de vedere intelectual sau de a deduce
logic ca noi suntem Dumnezeu, ci mai degraba de a transcende, de a depasi, acea
sta cunoastere ration ala si constienta si de a experimenta o stare superioara d
e constiinta sporita, care este Dumnezeu si adevaratul sine. Gurul panteist nu s
ustine ca omul este, sau devine vreodata, Dumnezeu. Dumne zeu ar fi o fiinta per
sonala pe numele de Krishna. Starea originala a omului est e constiinta Krishna,
iar adevarata lui natura este de a fi un slujitor iubitor al lui Krishna. Dar o
mul a uitat acest lucru si a devenit captivul acestei lumi materiale. Acum trebu
ie sa-si restabileasca legatura cu Krishna si sa dobndeasc a Constiinta Krishna.
Doar atunci omul va iesi din ciclul de nasteri si morti si va trai pentru totdea
una impreuna cu Krishna in Goloka, adica cer. In Hinduism mntuirea consta deci in
descoperirea, perceperea sau experimentarea naturii noa stre adevarate. Aceasta
realizare are loc atunci cnd putem sa ne modificam cons tiinta noastra si sa aju
ngem la o stare superioara de constiinta.

Cum putem sa ne modificam constiinta ? Prin manipularea sistemului nostru ne rvo


s, deoarece constiinta este dependenta de el. In mileniul care s-a scurs, s-a u
pus la punct numeroase tehnici care sa manipuleze sistemul nervos al omului pe n
tru a putea obtine modificarea constiintei lui. Aceste tehnici sunt in general c
unoscute sub numele de tehnici yoga. Una dintre aceste tehnici este hatha yoga (
mntuirea prin exercitiul fizic). Hatha Yoga, care consta din exercitii fizice si
de respiratie, este o metoda foarte veche. Crezul ca omul poate dobndi mntu irea p
rin exercitii fizice se bazeaza pe faptul ca mntuirea se presupune a fi o chestiu
ne de perceptie, ce depinde de starea sistemului nervos al omului, care la rndul
lui depinde de conditia lui fizica. Prin manipularea psihologica a tru pului ome
nesc, sistemul nervos poate fi imbunatatit iar constiinta modificata/sc himbata.
Problema pe care o creaza Hatha Yoga este faptul ca ea necesita un proc es inde
lungat si anevoios, care cere multa disciplina si un profesor competent. Intreba
rea frecvent pusa este daca un crestin poate sa practice Hatha Yoga. Odata ce o
persoana cunoaste modificarea de constiinta si are o viziune a posibi litatilor,
aceasta persoana se deschide filozofiei hinduse. O alta metoda de tra nsformare
a constiintei este japa yoga (metoda mecanica de mntuire). Japa Yoga inseamna re
petarea sau invocarea unei mantre (de regula, este o formula care con tine numel
e unui Dumnezeu sau al un spirit rau). Gurul de orientare monista pref era sa fo
losesca un nume simbolic al lui Dumnezeu cum ar fi Om, sau o mantra al carei int
eles initiatul discipol nu-l cunoaste, pentru ca astfel numele, sau man tra resp
ectiva, sa nu creeze, prin asociere, in mintea lui gnduri sau imagini. Repetarea
constanta a unui sunet elimina toti ceilalti stimuli, concentrnd astf el mintea a
supra lui si in cele din urma sunetul devine un non-stimul. Faptul acesta induce
o stare in care mintea este constienta sau treaza, dar nu este constienta sau t
reaza fata de ceva anume sau de vreo idee. Se spune ca a ceasta este constienta
constiintei. Ca omul este constient de constiinta. Ea est e numita Constiinta Pu
ra sau Constiinta Transcedentala. Fiindca initierea in Med itatia Transcedentala
este o chestiune privata, multi crestini o considera miste rioasa. De fapt, ea
este simpla. Celui ce este interesat in initiere i cere sa a duca flori, dulciur
i, o batista alba, camfor etc. In timpul ceremoniei instructo rul se inchina une
i fotografii a guru-lui lui si apoi ii cere initiatului sa se plece inaintea poz
ei acestuia. Invatatorul sau instructorul cere binecuvantarea diversilor zei si
diferitelor zeite apoi ii transmite initatului o mantra. De ob icei, mantra este
un cuvnt scurt, nume al unei divinitati cum ar fi Ram, Om, Hr im, Sring, Aing. D
iscipolului ii este cerut sa seada intr-o pozitie confortabila, sa-si inchi da o
chii si sa repete mantra cu voce joasa, de exemplu, Ram...Ram...Ram..., prim ele
20 de minute. I se spune ca mai inti va uita de restul lumii si ca va deven i co
nstient doar de mantra. Apoi, va uita si de mantra si va transcende toate g nduri
le si simtamintele, devenind constient de constiinta. Aceasta este starea t rans
cedentala de constiinta. Dupa ctva timp, cel ce mediteaza atinge o stare su perio
ara de constiinta, numita Constiinta Cosmica, stare in care el este constie nt a
tt de lume ct si de Constiinta Pura. Dupa ce au trecut mai multi ani de me ditatie
, respectivul poate atinge Constiinta Divina, in care el ajunge sa percea pa niv
elurile mai subtile ale lumii obiective. Se spune ca in aceasta stare omul poate
chiar comunica cu pasarile, cu animalele, cu plantele, cu pietrele. Dupa aceast
a se ajunge la starea finala de Unitate a Constiintei, in care omul se per cepe
in unitate/contopire cu universul. Aceasta este considerata eliberarea. Mah esh
Yoghi numeste aceasta metoda, metoda mecanica de realizare a Dumnezeirii. El spu
ne ca este posibil sa-l descoperi pe Dumnezeu pe aceasta cale, fiindca Reali zar
ea Dumnezeirii este o chestiune de perceptie iar procesul de perceptie este a tt
mecanic, ct si automatic. Pentru a percepe obiectele externe nu trebuie dec t sa n
e deschidem ochii, iar vederea obiectului vine automat fara folosirea int electu
lui sau a emotiilor. In acelasi fel, pentru a percepe constiinta interioara, nu
trebuie dect ca

noi sa ne indreptam atentia inspre interior si, in mod automat, vom ajunge sa o
percepem. Perceptia exterioara este rezultatul cresterii progresive a activitati
i sistemului nervos. Perceptia launtrica este rezultatul diminuarii activitatii
, pna ce intreg sistemul nervos inceteaza sa mai functioneze si atinge o stare d
e liniste, o stare de atentie odihnitoare. In felul acesta se ajunge la realizar
ea lui Stai nemiscat si afla ca Eu sunt Dumnezeu. Islamul(Mahomedanismul) Islam
ul, este numele dat religiei aparute in urma revelatiilor si invataturi lor lui
Mahomed si este considerata una din marile religii ale lumii, beneficiin d de pe
ste un miliard de adepti. Islamul, mesajul lui Dumnezeu revelat profetulu i Maho
med prin mijlocirea arhanghelului Gavril, s-a nascut la Mecca in Arabia, l a inc
eputul sec. 7 d.C, fiind ultima dintre religiile monoteiste. Islam este un cuvnt
arab, care - printre altele - inseamna: pace, salut, ascultare, loialitat e, cre
dinta, supunere la voia Creatorului Universului. Istoria de inceput a Isla mului
a gravitat in jurul unui singur personaj central: Mohamed (Cel preaslavit, Cel
laudat), care s-a nascut in jurul anului 570 d.C. in orasul Mecca din Arabi a si
murit in anul 632. Ramas orfan la o vrsta frageda, Mahomed a fost crescut de unc
hiul sau Abu Talib si de sotia acestuia Fatima, care s-au ocupat si de edu catia
lui. Datorita onestitatii si corectitudinii sale exemplare, locuitorii din Mecc
a l-au poreclit al-Amin (Cel onest, Cel integru). Calitatile sale morale er au a
tt de mult elogiate, inct o negustoreasa vaduva, bogata din Meca, Khadija, i-a pro
pus sa-l ia sub protectia sa. Dupa un timp, aceasta l-a cerut in casator ie pe a
cesta, care a acceptat. La 30 de ani, Mahomed a inceput sa mediteze, punndu-si di
verse intrebari de spre autenticitatea lui Dumnezeu, a cultului practicat de ara
bi, al carui centru era la Mecca. La vrsta de 40 de ani, Mohamed are o revelatie:
ngerul Gavril ( respectiv o entitate din lumea spirituala) i se arata, spunndu-i
ca el este Mes agerul Domnului. Dupa ctva timp, revelatiile in stare de transa se
succed in mo d regulat si profetul primeste comunicari din cealalta lume (in nu
mele Creatorul ui Suprem Allah) de a anunta mesaje lumii. Koran (Quran) este ter
menul arab pent ru recitare si se refera la revelatiile facute de Allah lui Maho
med, pastrate si considerate de musulmani ca fiind Scripturile Islamice. Koran-u
l, cuvntul lui Allah (Dumnezeu) este considerat cea mai valoroasa lucrare literar
a in arabica c lasica, iar orice traducere a ei ar fi o blasfemie, o falsificare
de neiertat a mesajelor Fiintei Supreme. Totusi, in acest secol, Koran-ul a fos
t tradus in lim ba turca si in limba vorbita de oamenii din Iran (farsi) si este
recitat in timp ul serviciilor religioase din Turcia si Iran, fapt greu de acce
ptat de catre com unitatea musulmana externa. Koran-ul este un singur text, intr
-o singura limba. Este memorat de milioane de musulmani din diferite parti ale l
umii (musulman est e numele dat celui ce adereaza la religia islamica; este un c
uvnt arab nrudit cu termenul de Islam si inseamna cel ce se supune vointei lui All
ah). Koran-ul e ste compus din 114 sure (capitole), care trebuie citite si recit
ate conform unor reguli. Musulmanul care il atinge sau citeste din Koran trebuie
sa fie intr-o s tare de curatenie si puritate. Scopul vietii, asa cum apare in
Koran, este sa tr aiesti pentru ce te-a creat Allah, sa te inchini lui si sa te
supui poruncilor l ui, care sunt date in interesul oamenilor. Conform invataturi
lor din Koran, cel mai mare cstig este sa ajungi in rai, iar cea mai grea pierder
e este sa ajungi in iad. Cei care sunt atrasi numai de s tarea materiala, de bog
atie si placeri, fara a-si cultiva calitati morale, sunt considerati de Allah, a
nimale, sau mai rau ca ele. Cei care nu-l slujesc pe Alla h si nu respecta porun
cile lui sunt numiti morti, surzi, muti sau orbi. Nevoia d e a invata, studia si
urma Koran-ul trebuie sa fie mai importanta decat aceea de a respira, a mnca si
a bea pentru a supravietui, deoarece viata traita fara in drumarea Koran-ului es
te o viata mizerabila, care atrage pedeapsa vesnica. In Is lam, pacatul si mntuir
ea sunt asociate cu doua conceptii: fapte si soarta (kism

et). Fiecare musulman, care spera sa scape de judecata lui Allah, trebuie sa ind
e plineasca obligatiile celor Cinci Stlpi ai Credintei: 1. Recitarea Shahada-dei
("Nu este alt dumnezeu in afara de Allah, iar Mahomed e ste profetul lui Allah."
) 2. Cinci rugaciuni zilnice prescrise (obligatorii) (Salat sau Namaz). Acestea
in clud ingenunchieri si prosternare in directia orasului sfnt, Mecca. 3. Miloste
nia (Zakat), care este deosebita de zeciuiala, devreme ce musulmanilor le este c
erut sa ofere numai o patrime din venitul lor ca si contributie carita bila. 4.
Postirea (Saum sau Ruzeh) anii trebuie sa posteasca de ul soarelui pna la apus, c
a dent (cu toate acestea, dupa altii se trezesc inainte de arele sa rasara si po
stul sa in timpul intregii luni a Ramadan-ului, cand musulm la orice mncare si ba
utura, incepnd de la rasarit ispasire pentru propriile lor pacate din anul prece
apusul soarelui, multi musulmani tin petreceri, iar rasarit pentru a mnca ceva ma
i mult, inainte ca so inceapa din nou!).
5. Pelerinajul (Hadj) la Mecca, cetatea sfnta, cel putin odata in viata pentru fi
ecare musulman. Razboiul sfnt (Djihadul) era considerat o conditie, sau obligatie
, a credin tei iar musulmanii de la inceputul existentei Islamului au crezut ca
era de dato ria lor sacra de a ucide pe cei care nu adoptau singura credinta "ad
evarata". Is lamismul contemporan este mult mai moderat, desi multi doresc resta
urarea Djihad -ului ca fiind unul din elementele fundamentale ale credintei isla
mice. Situatia politica a Orientului Indepartat, Apropiat si Mijlociu demonstrez
a ca Djihad-ul nu este, din pacate, doar fictiune religioasa. Intreaga lume resi
mte profund ra bufnirile acestui fel de razboi "sfnt", care a socat atat de mult
lumea noastra prin violenta si irationalul manifestarilor lui. Fondatorul sau, M
ahomed, arab de origine, s-a nascut la Meca la anul 570 d.C . Se ocupa la nceput
cu comertul, ajutat de bogata vaduva Khadija, cu care mai trziu se si casatoreste
. Prin natura comertului intra n contact cu crestini si iudei, facnd cunostinta cu
ambele religii, catre care se simte atras. Convorbi rile avute cu un calugar cr
estin in pustiul Arabiei par sa fi avut o deosebita i nfluenta asupra firii disp
use spre meditatii a lui Mahomed. De aceea, n religia fondata de el, influenta cr
estinismului este destul de mare.Ajungnd la ideea u nei reforme religioase pentru
conationalii sai, beduini migratori ai desertului arab, Mahomed se consacra med
itatiilor si revelatiilor transcedentale religioase vreme ndelungata, dupa care si
ncepe activitatea publica n Mecca, locul sau de origine, vestind pe Allah, singur
ul Dumnezeu, si pe el, Mahomed, profetul sa u. n Mecca nu este luat initial n seri
os. Fuge la Medina, unde predica sa e n coronata de succes. Aceasta fuga, intitul
ata hijira (begira), este socotita drep t nceputul erei musulmane: anul 622. De a
ici profetul decreteaza razboiul sfnt pentru raspndirea credintei n Allah si n profe
tul sau. Arabii, entuziasmati de spiritul bnelicos al noii religii, o raspndesc c
u sabia n Siria, Persia, Eg ipt, nordul Africii, Spania si chiar in sudul Frantei
, de n-ar fi fost victoria lui Carol cel Mare, care sa nfrnga avntul acestor navali
tori. n rasarit, aju tat si de prielnice mprejurari politice, islamul se extinde n
Asia (numai n I

ndia sunt peste 60.000.000 de mahomedani) si n Europa orientala, distrugnd imp eri
ul bizantin. Doctrina ilsamului este cuprinsa n Koran, cartea sacra. Din mozaicis
m, a lu at ideea monoteista a unui singur Dumnezeu, concretizat n Allah. Acestuia
i ad auga pe profetii Vechiului Testament: Avraam, Moise, Ioan Botezatorul si Is
us, c aruia i acord un loc de frunte. nsa cel mai mare dintre profeti este el nsusi
, Mahomed, care este trimisul special si ultim al lui Allah: Paracletul (Cel pr
e zis de Evanghelie). nvataturile morale, curate si frumoase, sunt nsotite de un nt
reg ceremonial de rugaciuni, genoflexiuni, spalari rituale, posturi, care su nt
zilnice, afara de postul cel mare al Ramadanului etc. Aceste prescriptii mora le
sunt nsa incompatibile cu latura senzuala, n care e conceputa n islamism a tt viata
de aici, ct si cea viitoare din preajma lui Allah in cer. De asemenea , ele sunt
afectate ca valoare de principiul fatalismului, predicat de Mahomed. Acest fata
lism a fost cel care a dat avntul razboinic si puterea de expansiune pe care a av
ut-o mahomedanismul. Iudaismul (Mozaicismul) Tragndu-si radacina din descendentii
Iudeii, Iudaismul a fost infiintat in anul 2000 .C. de Avraam, Isaac si Iacob si
are peste 18 milioane de adepti. Iud aismul adopta credinta intr-un singur Dumn
ezeu, care este creatorul universului si care conduce poporul ales, evreii, prin
profetii cu care el vorbeste. Cuvntu l lui este descoperit in Biblia evreiasca (
sau Vechiul Testament), scrisa integr al in ebraica - cu exceptia ctorva capitole
sau versete, care sunt in aramaica, limba semitica asemanatoare cu ebraica - si
care este cartea cu cele mai multe traduceri si cei mai multi cititori din lume
. Biblia este impartita in: Torah (c ele cinci carti ale lui Moise), Neviim (Pro
rocii) si Ketuvim (Scrierile, Psalmii ). In literatura rabinica se intlneste des
termenul Torah pentru a desemna intr eaga Biblie. Torah-ul contine si un numar d
e 613 de porunci, incluznd pe cele 1 0, care sunt explicate in Talmud. Iudeii cre
d ca, conditia omului poate fi imbun atatita, cuvntul Torah-ului trebuie ascultat
si urmat, si ca Mesia va aduce, in tr-un final, omenirea intr-o stare paradisia
ca. Iudaismul promoveaza ideea de co munitate printre toti oamenii de credinta e
vreiasca, apartenenta la o sinagoga s au templu, si importanta vietii de familie
. Ceremoniile religioase au loc att a casa, ct si la sinagoga. Iudaismul se impart
e in trei mari grupari, care se deosebesc intre ele prin modul in care interpret
eaza acele parti din Torah, care trateaza activitatile pe rsonale, ale comunitat
ii, internationale si religioase: 1.Comunitatea Ortodoxa, care considera Torah-u
l provenit direct de la Dumnezeu, si de aceea obligatoriu; 2.Miscarea Reformata,
o forma simplificata si rationalizata a iudaismului, care adopta in primul rand
continutul etic al Torah-ului; 3.Iudeii Conservatori, care respecta multe din r
itualurile din Torah, dar care a dmit si schimbari, datorate vietii moderne. Al
patrulea grup, Iudeii Reconstructiei, resping conceptul de popor ales al lui Dum
nezeu, dar mentin ritualurile ca parte a mostenirii culturale iudaice. Si nagoge
le (inseamna in ebraica case de intrunire) sunt de 20 de secole locuri in care e
vreii se intrunesc pentru a se ruga si a studia. Orice loc poate sluji ace stui
scop cu conditia sa fie orientat spre Ierusalim, sa nu fie acoperit de alta cons
tructie si sa contina un anumit numar de obiecte de cult. Chivotul sfnt es te par
tea esentiala, care contine sulurile Torei, suluri de pergament pe care To rah a
fost scrisa de mna. In fata Chivotului sfnt arde o lumina vesnica, care simbolize
aza faptul ca Sfnta Scriptura continuta in Torah este lumina. In zilel

e de luni, joi, de Shabbat si in diminetile zilelor de sarbatoare, este scos unu


l din aceste suluri pentru a se citi textul recomandat. Rabinul inseamna Intele
p t, si este astazi indrumatorul spiritual al comunitatii sale, propovaduind, pr
ez idnd diverse ceremonii sinagogale sau familiale. Rabinul poate si trebuie sa s
e casatoreasca. Shabbat-ul este in religia iuda ica ziua binecuvantata si sfinti
ta de Dumnezeu, care i-a incredintat-o poporului Israel, ca semn al legamntului i
ncheiat cu el. Copiii lui Israel au primit por unca solemna de a intrerupe orice
munca in ziua de Shabbat, acesta fiind mai sf nt chiar si dect Casa Domnului. Por
nind de la aceasta conceptie, rabinii au alc atuit o lista cu 39 de munci de baz
a interzise de Shabbat, scopul lor nefiind ac ela de a crea o constrngere, ci dim
potriva, de a permite omului sa se elibereze cat mai mult de muncile ce ar putea
degenera in robie, de a se elibera de goana dupa bogatie si de a reinvata sa tr
aiasca. Ragazul creat de odihna de Shabbat trebuie sa fie ocupat cu rugaciuni, s
tudi u, o atmosfera sarbatoreasca, att la sinagoga, ct si acasa. Circumcizia este
c onsiderata, dupa Avraam, semnul esential al legamntului dintre Dumnezeu si popo
rul sau. In a opta zi de viata, baietelul este introdus prin acest rit in Legam
nt. Operatia este efectuata in general de catre un circumcizor, care rosteste o
binecuvantare potrivita, ca si de tatal copilului. Circumcizia este ritul oficia
t cu cea mai mare fidelitate de evrei, indiferent de tendinta careia ii apartin
. Regulile alimentare - masa este locul privilegiat al binecuvntarilor casnice, c
um ar fi cele savrsite inainte si dupa masa. Dintre mamifere, sunt permise rumega
toarele cu copita nedespicata, dintre an imalele acvatice cele care au solzi si
aripioare. In ce priveste zburatoarele, n u sunt autorizate dect pasarile de ogra
da (porcul, calul, iepurele sunt interzi se, ca si scoicile, stridiile). Torah i
nterzice de asemenea consumarea sngelui, de unde si interdictia de a consuma oric
e animal ucis prin vnatoare si stabile ste reguli speciale pentru taierea animale
lor si necesitatea de a sara carnea in ainte de taiere. Alimentele din carne nu
au voie sa fie amestecate cu cele din l apte. Despre iudaismul actual este putin
de zis. Religia iudaica, prin fiinta si scopul ei, ar fi fost menita sa fie num
ai o pregatire, o calauza spre Cristos c um spune apostolul Pavel. De aceea, cu
venirea crestinismului, valabilitatea sa ar fi ncetat. Tema mozaismului era ideea
mesianica, venirea unui mesia, care urma sa ntro neze universalitatea religiei a
devarate, n locul iudaismului particularist si e xclusivist. De vreme ce mparatia
mesianica s-ar fi realizat prin venirea lui Is us si instituirea crestinismului,
mozaismul si-ar fi ncheiat menirea istorica. Perpetuarea lui ar fi o eroare. Ast
eptarea unui alt mesia, cerut numai de intere sele nationale exclusive ale popor
ului evreu, face din mozaismul de astazi mai m ult o doctrina nationala dect una
religioasa. Aceasta rezulta si din faptul ca iudaismul mai supravietuieste si az
i, redus insa aproape exclusiv numai la popor ul iudeu, fara sa fi fost mbratisat
de alte popoare.