Laserul

Laserul sau lumina inteligentă a fost una dintre cele mai revoluţionare descoperiri ale
sec. XX. Noţiunea LASER provine de la acronimul englezesc “Light Amplification by
Stimulated Emission of Radiation”, ceea ce în română înseamnă “amplificarea luminii prin
stimularea emisiei de radiaţii
Principiile de funcţionare ale laserului au fost enunţate încă în 1916 de către celebrul
Albert Einstein, printr-o evaluare a consecinţelor legii radiaţiei a lui Max Planck şi introducerea
conceptelor de emisie spontană şi emisie stimulată. Aceste idei au fost, însă, uitate până după cel
de-al doilea război mondial.
În 1953 fizicianul Charles Townes din SUA şi, independent, Nikolai Basov şi
Aleksandr Prohorov din URSS au reuşit să producă primul maser, un dispozitiv asemănător cu
laserul, dar care emitea microunde în loc de radiaţie laser, rezultat pentru care cei trei au fost
răsplătiţi cu Premiul Nobel pentru Fizică în
1964.
Laserul reprezintă un dispozitiv
optic care generează un fascicul coerent de
lumină. Fasciculele laser au mai multe
proprietăţi care le diferenţiază de lumina
incoerentă produsă de Soare sau de becul cu
incandescenţă: 1) monocromaticitate – un
spectru în general foarte îngust de lungimi de
undă; 2) direcţionalitate – proprietatea de a se
propaga pe distanţe mari cu o divergenţă foarte
mică şi, ca urmare, capacitatea de a fi focalizate
pe o arie foarte mică; 3) intensitate – unii laseri
sunt suficient de puternici pentru a fi folosiţi la
tăierea metalelor.
Graţie efectelor sale biologice (analgezic, antiinflamator, cicatrizant, miorelaxant,
antiflogistic, antiedematos, bactericid, antiviral, biostimulator etc.) laserele, în special cele
terapeutice, cu semiconductori, au găsit o largă întrebuinţare şi în numeroase afecţiuni
dermatologice: acnee, rozacee, herpes simplex, lichen plan, ulcer varicos, alopecii, hemangioame
etc.
În ultimii ani, au apărut numeroase tehnologii înrudite cu laserul – lumina intens
pulsată (IPL), de pildă. Spre deosebire de laser, care foloseşte o singură lungime de undă (o
singură culoare), tehnica IPL foloseste o serie de filtre speciale care selectează diferite lungimi
de undă ale spectrului luminos. Ţintele care captează lumina poartă denumirea de cromofori.
Absorbţia luminii de către aceştia generează căldura, ceea ce favorizează distrugerea structurilor
ce conţin pigmenţi, procesul purtând denumirea de fototermoliză selectivă. Tehnica IPL are
multiple aplicaţii: epilare, tratarea leziunilor pigmentare sau vasculare, reîntinerirea pielii
(Photorejuvenation) etc.
Laserul de la Măgurele
In 21 octombrie 2014, cel mai puternic laser din Europa a fost inaugurat la Măgurele.
În 2016 au fost aduse primele componente şi va deveni complet operaţional în 2019, astfel
cercetătorii vor putea face experimente în diverse domenii, printre care şi cel medical.
Denumit pe scurt „Laserul de la Măgurele”, ELI-NP este format din două componente:
prima este formată din două lasere de mare putere (două braţe a câte 10 petawaţi fiecare, 10
petawaţi însemnând 10% din puterea Soarelui), şi un generator de radiaţii gamma cu
caracteristici performante.
Ideea de ELI-NP ( Extreme Light Infrastructure - Nuclear Physics) s-a născut în 2005, la
iniţiativa comunităţii europene a cercetătorilor laserişti şi în principal a cercetătorului
francez Gérard Mourou, care în 2018 a primit premiul Nobel pentru Fizică, alături de Arthur
Ashkin şi Donna Strickland. Cercetătorii Gérard Mourou şi Donna Strickland au primit premiul
Nobel pentru metoda lor de a genera pulsuri optice ultrascurte şi de înaltă intensitate.
In laboratoarele de la Măgurele se produce acum cel mai puternic fascicul de lumină din
lume, care va fi folosit, printre altele, la tratarea cancerului, eliminarea deşeurilor radioactive şi,
de ce nu, la inventarea unor noi tipuri de energie.
Avem a zecea parte din întreaga putere a Soarelui pe Pământ concentrată într-o rază de
lumină la Măgurele.
Practic, în acest moment, România are cel mai puternic laser din lume echipamentele
furnizând la testare un fasciul cu o putere de peste 10 Petawaţi (PW), adică 10 milioane de
miliarde de waţi. Directorul proiectului spune că deşi obiectivul
echipei sale era să atingă puterea de 10 Petawaţi abia în luna iunie
a acestui an, s-a ajuns la această performanţă cu trei luni mai
devreme.    „S-a atins mai repede obiectivul. Sistemul este gata
încă de anul trecut şi testele au fost, rând pe rând, foarte bine
programate şi cu rezultate bune.
La fiecare testare, sistemul a reacţionat bine astfel că
echipa a avut curajul zilele trecute să urce puterea la 10 Petawaţi
încă de pe acum şi nu în luna iunie, cum ar fi trebuit”.
Posibilă soluţie pentru tumorile de pe creier   În spatele
premierei mondiale de la Măgurele sunt peste şase ani de muncă.
Practic, o dată cu atingerea puterii de 10 Petawaţi, Institutul de la Măgurele a devenit cea mai
avansată infrastructură din lume în domeniul fizicii fotonucleare.    „Ne înscriem în linia întâi a
cercetării mondiale în acest domeniu. A fost o cursă în care sunt înscrise toate ţările dezvoltate.
Dacă în urmă cu 10 ani nu exista nici un laser de un Petawat, acum sunt 10 laboratoare din lume
care au deja un Petawat.
Noi am fost primii care am ajuns la această performanţă. Laserul de la Măgurele e o
sursă în cercetarea tehnică şi ştiinţifică şi deocamdată este singurul sistem de o asemenea
putere”, a completat directorul proiectului.    După încă o serie de testări, începând de anul
următor, vor fi făcute şi experimente în mai multe domenii, între care şi în cel al tratării
cancerului.    „Una dintre aplicaţiile cele mai răsunătoare sau de impact asupra societăţii ar fi
producerea de particule accelerate cu ajutorul laserului. Asta ar putea să înlocuiască
acceleratoarele existente, inclusiv producerea de acceleratoare pentru terapia cancerului prin
protonoterapie, care are capacitatea să distrugă tumora canceroasă fără să afecteze ţesutul din jur,
un lucru care ar fi extraordinar mai ales pentru tratarea tumorilor care nu sunt operabile, cum
sunt cele de la creier sau de la ochi.   
Deşeurile radioactive ar putea fi transformate în izotopi   „În ceea ce priveşte tehnicile
nucleare, probabil că asta va avea şi cel mai mare impact, ne dorim să producem un accelerator
care are capacitatea să transforme deşeurile radioactive pentru care nu există soluţii la ora actuală
în izotopi care trăiesc doar câteva zile. Atunci, se va rezolva problema sutelor de mii de
containere cu deşeuri radioactive care există în lume”.   Toate experimentele vor fi făcute în
echipe multidisciplinare, a arătat specialistul. „După ce vom termina testele din toate punctele de
vedere, mai avem încă fascicule care au o putere mai mică pe care trebuie să le testăm, anul
viitor vom trece la experimentele pe care ni le-am propus”, a conchis specialistul.   
Concret, aparatul va ajuta printre altele la descoperirea unor izotopi radioactivi care pot
trata cancerul, la identificarea conţinutului butoaielor cu deşeuri radioactive, fără a fi desfăcute,
dar şi la testarea materialelor care se folosesc în misiunile spaţiale.   Trei componente de bază  
Denumit pe scurt „Laserul de la Măgurele”, ELI-NP este format din două componente:
prima este formată din două lasere de mare putere (două braţe a câte 10 petawaţi fiecare, 10
petawaţi însemnând 10% din puterea primită de la Soare de către Pământ, care este de
aproximativ 94 de petawaţi, ceea ce reprezintă circa 2 miliardimi din puterea de circa 4 x 10 la
puterea 25 waţi a astrului ceresc), şi un generator de radiaţii gamma cu caracteristici
performante.   Ideea de ELI-NP (Extreme Light Infrastructure - Nuclear Physics) s-a născut în
2005, la iniţiativa comunităţii europene a cercetătorilor laserişti şi în principal a cercetătorului
francez Gérard Mourou. În perioada 2009-2010 au fost analizate propunerile de proiecte la
nivelul Comisiei Europene, fiind vorba de 40 de laboratoare din 13 ţări. Câştigătorii au fost
România, Republica Cehă şi Ungaria.   Componenta românească a Proiectului ELI este axată pe
domeniul fizicii nucleare (ELI-NP) şi s-a format în cadrul Institutului pentru Fizică şi Inginerie
Nucleară – Horia Hulubei (IFIN-HH).
Condiţii maxime de securitate, până la 12 niveluri subterane .  Clădirea în care
funcţionează ELI-NP oferă condiţii stricte de securitate, este construită pe amortizoare seismice
şi are două două corpuri principale, unul pentru lasere şi celălalt pentru fasciculul gamma, cu o
suprafaţă totală de 11.010 metri pătraţi. Aici a fost integrat şi un corp de laboratoare, cu o
suprafaţă de peste 2.000 de metri pătraţi.    Corpul dedicat laserelor are opt niveluri subterane, în
timp ce zona fasciculului gamma are un subsol cu 12  etaje.
Complexul dedicat acestui proiect are şi o clădire de birouri, pe o suprafaţă de aproape
970 metri pătraţi, dar şi un hotel de 30 de camere cu circuit închis. Proiectul a costat 293 de
milioane de euro fără TVA (356 milioane cu TVA), o parte din bani fiind alocaţi de Comisia
Europeană şi restul din bugetul guvernului român. Toate echipamente au fost furnizate de unul
dintre marii producători mondiali de armament Thales Group. Compania livrează de obicei
rachete de diverse tipuri , drone, sisteme complexe de armament, vehicule blindate şi radare.
Thales mai este prezent şi pe piaţa de echipamente  aerospatiale.   Petawatul în cifre şi în natură  
Ca să vă faceţi o idee, un petawat (10 la puterea 15 waţi) înseamnă o putere de 1,3
milioane de milioane de cai sau un milion de miliarde de waţi. De exemplu, tot fluxul de aer
încălzit transportat de atmosfera Pământului de la Ecuator către Poli are 4 petawaţi,  dintre care
1,4 petawaţi are numai curentul Gulf Stream.

Bibliografie:
1. Amza, Gh., Tratat de tehnologia materialelor, Editura Academiei Române, Bucureşti,
2002;
2. Drăgănescu, V., Prelucrări termice cu laser, Editura Academiei Române, Bucureşti,
1986;
3. Gavrilaș, I., Marinescu, N.I., Prelucrări neconvenţionale în construcţia de maşini,
Editura tehnică, Bucuresti 1991.
Cojocaru Andrei,
Clasa a X-a