Monografie a vieţii religioase

şi a lăcaşurilor de cult ortodoxe

din parohia "Sfântul Dumitru" ~ Vidra

Biserica Ortodoxă Română este o instituţie cu adânci rădăcini în istoria

poporului nostru, constituind unul dintre pilonii de bază ai existenţei
neamului românesc.
Satul Vidra (care în prezent face parte integrantă a comunei Vidra din
judeţul Ilfov) este o localitate întemeiată în perioada medievală târzie a
istoriei, pe vatra unei localităţi străvechi geto-dace (atestată de
descoperirile arheologice făcute pe raza satului Vidra). Argumentul
principal care confirmă rădăcinile medievale ale localităţii Vidra îl reprezintă
însemnările întâlnite în clădirile bisericilor care au existat în localitate.
În fapt, aşa cum istoria neamului românesc se armonizează cu istoria
Bisericii Ortodoxe Române, putem spune că şi existenţa satului Vidra se
împleteşte cu cea trăirii religioase ortodoxe din această aşezare.
I. Astfel, din declaraţiile săteanului Tuţă Vlad (făcute în anul 1960,
când avea vârsta de 92 de ani) aflăm cum bunicul său îi povestea că cea
mai veche biserică din satul Vidra (sau Străini Dobreni, cum se numea la
acea vreme) a fost una de lemn, înaintea acesteia serviciile religioase fiind
oficiate de către preoţii din satul vecin, Dobreni.
Această biserică de lemn a rezistat până în anul 1977, când a fost
mistuită de un incendiu care a lăsat o mare durere în sufletele vidrenilor.
Se pare că ea a fost construită în perioada 1700–1735, fapt pentru care
fusese declarată monument istoric şi preluată în evidenţa UNESCO.
Cea mai veche atestare istorică a bisericii de lemn se găsea pe o
bârnă a acesteia, făcută de „meşterul Stoian”, (cel care reparase biserica).
Aici se spunea că anul construcţiei lăcaşului de cult ar fi fost 1733.
Din revista „Glasul Bisericii” (nr. 1–2/ 1964, pp. 78–82), aflăm o altă
dată, anume „văleatul 7303” (1794–1795), care ar corespunde cu anul
înscris pe spatele icoanei „Adormirea Maicii Domnului”, „icoana hramului
bisericii, pe care o găsim în naosul acesteia”.
Tot de aici aflăm că, din punctul de vedere al artei constructive,
biserica aceasta de lemn era remarcabilă, dimensiunile sale întrecând pe
multe dintre bisericile construite din cărămidă. Lungimea era de 19 metri,
iar lăţimea de 6,5 metri. Lungimea bârnelor pereţilor principali atingea 12
metri, iar grosimea acestora era de 30–35 de centimetri. În arta
constructivă s-a respectat metoda tradiţională, mijloacele de construcţie

1
fiind cele strict manuale – fapt ce a stârnit admiraţia multor specialişti,
pentru meşteşugul dulgherilor locali din acea epocă. Nu s-a folosit nici un
fel de cui, iar bârnele au fost făcute din stejarii din Codrul Vlăsiei, de pe
malul drept al râului Sabar (care trece prin Vidra).
II. Dar, se pare că, înainte de această biserică de lemn, a mai
existat o alta, chiar pe acelaşi loc. Asta pentru că la baza bisericii se afla
şi încă se mai află o bază de cărămidă subţire şi densă. Mai mult, în
„Cartagrafia Plăsii Sabarului” (întocmită de diaconul M. Popescu în anul
1810), la paginile 13–14, a fost consemnată hirotonia celui de-al patrulea
preot (Stan Sin Vasile), în satul Bragadiru de Jos (numele de atunci al
satului Vidra), în anul 1785. Întrucât un sat aşa de mic nu putea avea patru
preoţi, concluzionăm că ceilalţi trei slujiseră aici în anii anteriori, cel puţin
de la sfârşitul secolului al XVII-lea.
III. În apropierea bisericii de lemn sus-menţionate a mai fost construit
un lăcaş de cult de cărămidă. Aşa cum reiese din „Monografia Sanitară
1920–1933”, alcătuită de Doctorul Niţu Cleante Petre, biserica aceasta a
fost construită în anul 1872, având drept ctitori pe Dimitrie Ghica şi pe
colonelul Solomon.
Acest lucru era confirmat de Pisania consemnată cu litere mari pe
exteriorul peretelui aflat în latura intrării în biserică. Tot din Pisanie mai
aflăm că hramul bisericii de cărămidă era „Sfântul Dumitru”, iar cel al
bisericii de lemn era, cum am amintit, „Adormirea Maicii Domnului”.
Nici această biserică nu a avut o istorie tocmai fericită. Din cauza lipsei
fondurilor băneşti şi a ajutorului din partea oamenilor (datorate persecuţiei
din perioada comunistă), clădirea nu a putut fi întreţinută prin reparaţiile
obişnuite periodice, ceea ce a avut ca rezultat degradarea constantă a
pereţilor şi a structurii de rezistenţă – nemaiconstituind, asfel, un spaţiu în
care să se oficieze în siguranţă serviciile religioase.
IV. Acest fapt, coroborat cu necesitatea unui interior al bisericii ceva
mai spaţios (corespunzător numărului în continuă creştere al locuitorilor
satului), dar şi dorinţa ca lăcaşul de cult să fie reprezentativ pentru o
localitate aflată acum în plină dezvoltare, au avut drept urmare decizia
preotului Tuţă M. Nica de a demola biserica şi a porni, pe acelaşi loc,
construirea unui nou lăcaş de cult, în anul 1991. Construcţia a continuat cu
mari sacrificii şi după trecerea la cele veşnice a preotului Tuţă M. Nica (în
anul 1996), în timpul preoţilor Gheorghe Ion, Lăcustoiu Mihail (fiul unui alt
fost preot al satului, Lăustoiu Ioan) şi Dimitri Cătălin, care a şi reuşit să o
ducă la bun sfârşit, biserica fiind târnosită în data de 2 noiembrie 2003 de
către P.S. Varsanufie Prahoveanul. Această biserică nouă, continuând
tradiţia, poartă hramul Sfântului Dumitru, dar şi hramul Adormirii Maicii
Domnului – în amintirea bisericii de lemn.

2
 V. Mai trebuie menţionat că, în curtea Spitalului din Vidra (în care sunt
găzduiţi şi trataţi copii orfani purtători ai virusului HIV), a fost construită, tot
în această perioadă, o bisericuţă de lemn, în care sunt săvârşite slujbe
religioase în special pentru aceşti copii, nefiind propriu-zis un alt lăcaş de
cult al Parohiei Sfântul Dumitru – Vidra.

***

A existat o succesiune neîntreruptă a conducerii Parohiei, din fosta

aşezare Sabarul, apoi Streini Dobreni, Bragadiru de Jos şi, în ziua de
astăzi, Vidra. Astfel, conform diferitelor registre, putem alcătui următoarea
listă a preoţilor care au slujit în Parohia noastră (exceptând pe cei
suplinitori pentru diferite perioade de timp):
1. Până în 1810, au slujit trei preoţi, ale căror nume nu ne sunt
cunoscute.
2. După 1810, a urmat preotul Stan Sin Vasile.
3. În jurul anului 1830, a fost „parohialnic” preotul Sin Popa Joanu
(aproximativ până în anul 1890).
4. Până la primul război mondial şi poate şi puţin după aceea, a fost
preot Sachelarie Popescu.
5. În epoca contemporană, îl regăsim pe preotul Arsenie Popescu.
6. Tot acum a slujit şi preotul Stan Arsenie, care era chiar din Vidra.
7. Apoi, a urmat preotul Lăcustoiu Ioan.
8. Mai departe, a fost numit preotul Somneanu Vadim (refugiat din
Basarabia în anul 1940).
9. Succesor i-a fost preotul Victor Popescu-Argeş.
10. Împreună cu acesta a slujit preotul Mureşan C.
11. A urmat preotul Tuţă M. Nica.
12. Alături de el a fost preotul Gheorghe Ion.
13. După adormirea întru Domnul a preotului Tuţă M. Nica, a slujit, din
1996, preotul Lăcustoiu Mihail (fiul preotului Lăcustoiu Ioan).
14. Tot din 1996, a fost numit şi preotul Dimitri Cătălin.
15. După adormirea întru Domnul a preotului Lăcustoiu Mihail, a slujit,
împreună cu parohul Dimitri Cătălin şi preotul Cheţe Siluan.
16. Din 2007, slujeşte preotul Pantilimonescu Ioan.
17. Din anul 2010, în Parohia „Sfântul Dumitru” – Vidra slujeşte, alături
de preotul Pantilimonescu Ioan, preotul Mişu Radu.