ISTORICUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI BUZOIAN

In perioada medievală și timpuriu-modernă, buzoienii care s-au remarcat în cultura

românească au provenit din cercurile bisericești, un exemplu fiind episcopul Mitrofan, care a adus
prima tiparniță la episcopia Buzăului și a tipărit biblia de la Buzău în 1691, în timpul lui Constantin
Brâncoveanu. Mitrofan, el însuși meșter tipograf, a avut o activitate prolifică în domeniul
publicațiilor bisericești. Pe lângă episcopia Buzăului a funcționat o școală de pictori de icoane și de
muraliști pentru biserici, la care a studiat pictorul Gheorghe Tattarescu în ucenicia sa petrecută pe
lângă unchiul său, Nicolae Teodorescu.[
Inceputurile invatamantului public pe meleagurile buzoiene sunt strans legate de idea ca
”buna crestere este cea dintai trebuinta a unui neam”. Idea o regasim intr-un articol din
Regulamentul Organic, aceasta fiind preluata, apoi, in Regulamentele scolare adoptate in Tara
Romaneasca si in Moldova in 1833, respectiv 1835. Este momentul in care in resedintele de judet s-
a inceput organizarea scolilor primare numite si “scoli nationale”, cu sensul de scoala publica,
organizata de stat, in care urma sa se predea doar in limba romaneasca. Se punea astfel in practica o
idee mai veche a unor dascali luminati, dintre care cel mai cunoscut este Gheorghe Lazar, aceea de
a se renunta la predarea in limba greaca, la moda in casele aristocratilor, in favoarea limbii
nationale.

La Buzau, aceasta scoala si-a deschis cursurile la 18 aprilie 1832, fiind desemnat ca profesor
de catre Eforia scolilor, ierodiaconul Dionisie Romano. Scoala nationala era conceputa ca o scoala
elementara cu trei clase. Programa prevedea: scrisul, cititul, scrierea dictando, cititul “slobod” pe
carti, cele patru operatii aritmetice, gramatica, catehismul, elemente de geografie, aritmetica
practica etc. Lectiile se tineau dimineata si dupa – amiaza, cinci ore pe zi, cinci zile pe saptamana.
Elevii proveneau din toate starile sociale, iar numarul acestora a variat in perioada 1833 – 1846
intre 50 si 140. Intre anii 1832 – 1836, singurul professor al scolii nationale din Buzau a fost
Dionisie Romano, din 1836 fiind numit un al doilea profesor, Ion Costinescu, din randul
ingrijitorilor. Metoda de invatamant lancasteriana, adoptata de scoala nationala (dupa numele
1
invatatorului englez John Lancaster), a aparut din necesitatea de a se asigura o instructive minimala
pentru un numar mare de copii sarci care nu-si permiteau plata scolarizarii. In loc de manual se
foloseau asa numitele table lancasteriene (planse) pentru fiecrea materie. In loc de caiete, pentru
invatarea literelor se folosea ladita de nisi psi apoi tablita de ardezie. Cei mai avansati treceau la
scrierea pe hartie, dupa modele decaligrafie. Un invatator trebuia sa predea unui numar mare de
elevi, de diferite varste, aflati in diferite stadia de pregatire, grupati in aceeasi incapere. Aceasta
pentru ca elevii erau impartiti pe grupe de studio, iar invatatorul era ajutat de monitori (elevi din
clasele mai mari care invatau si vericau elevii incepatori).

Pentru a urmari mai bine pregatirea elevilor,

Dionisie Romano, adept al unei fructuoase
colaborari parinti – scoala, a instituit un sistem de
corespondenta si intalniri periodice cu parinti, fiind
initiatorul primului carnet de note al elevului.
Examenul final avea loc in prezenta unor invitati:
autoritati, membrii comitetului de inspectie si
parinti, iar notarea se facea cu note de la 1 la 4:
“elevii silitori erau notati cu 1 simplu sau 1
eminent, cei de mijloc cu 2 si 3, iar cei slabi, cu 4”.
Primele cursuri ale scolii nationale din Buzau s-au
tinut intr-o casa inchiriata din “mahalaua grecilor”,
urmand ca, in cursul anului 1833, cu ajutorul
Episcopului Chesarie si al unor proprietary din
judet, sa se construiasca o cladire speciala pentru scoala in “ulita targului” langa biserica Sf. Ingeri.
Si pentru ca aceasta a devenit neincapatoare, se reuseste contructia unui nou local al scolii, pe un
teren al manastirii Banu, care a fost gata in anul 1842, situate pe strada numita astazi strada
Bistritei. Datorita numarului de elevi in crestere, scoala a functionat dificultate in acest local, format
din doua camera mici, pana in anul 1865, cand se va da in folosinta al treilea local al scolii pe locul
unde astazi se afla Scoala nr. 5. Incepand cu anul 1865, scoala nationala din Buzau s-a numit
primara, iar in conditiile infiintarii si a altor scoli primare in oras, a fost denumita Scoala nr. 1 de
baieti. Din 1838, pe langa scoala nationala, s-au organizat cursuri pentru pregatirea invatatorilor de
la sate. Treptat, scoala nationala va fi numita scoala normala sau preparandie, profesorii predand
atat elevilor incepatori, cat si “candidatilor de invatatori.”

Infiintarea scolii publice la Buzau gasea autoritatile vremii nepregatite, atat in ceea ce
priveste asigurarea unui local adecvat cat si in privinta manualelor necesara elevilor pentru studiu.
Lipsa acestora aeste suplinita de “pasiunea si devotiunea” lui Dionisie Romano care editeaza
manuale la Tipografia Episcopiei, scrise de el sau traduceri si adaptari. Dintre acestea, amintim
“Abecedarul romanesc” in editiile din: 1834, 1835, 1837, 1839 si “Biblioteca Tinerilor incepatori
sau intaiele cunostinte”, intre 1837 – 1938, care cuprindea elemente de aritmetica si informatii
despre vreme, pamant, univers, monede, masuri si greutati. In privinta mobilierului, in 1832 existau
6 banci, in 1835 erau 10 banci, in 1843 – 8 banci si 6 semicercuri.

Cat timp a functionat la Scoala Incepatoare, Dionisie Romano solicita Eforiei Scoalelor
Nationale sa trimita manuale. Astfel, in 1836 cere 10 catihise si 10 gramatici, la 30 ianuarie 1842
2
dorea, pentru “scolarii incepatori” “50 manuale de catihism si 20 caligrafii mici” iar in 1843: 20 de
catihise, 20 de aritmetici, 20 de caligrafii mari si 20 mici, 20 abecedare si 20 deprinderi asupra
cititului, precum si un regulament al scoalelor, care sa lamureasca modul cum trebuia sa se
desfasoare activitatea didactica.

Ilustrul carturar a organizat si prima biblioteca din oras, aici la Scoala Nationala, cu lucrarile
tiparite de el si de alti carturari buzoieni, cu cele trimise de Eforie, ajungand la 85 de volume, in
1843, an in care Dionisie Romano isi incheie stralucita activitate didactica la Buzau.

Dupa Scoala primara nr. 1 de baieti, au fost infiintate in Buzau, in ordine cronologica,
urmatoarele unitati de invatamant:
- 1861 - Scoala primara nr. 1 de fete, infiintata de catre principele Brancoveanu, sub numele
de Scoala Domneasca, care s-a multat, in 1890, in localul propriu din strada numita astazi
strada Bistritei, in aceeasi cladire cu Scoala primara nr. 1 de baieti;

- 1882 - Scoala primara nr. 2 de baieti, infiintata sub numele de scoala nr. 3, care a functionat
initial intr-un imobil inchiriat din strada Panduri nr. 14, apoi in localul propriu din
bulevardul I.C. Bratianu, dat in folosinta in 1896;

- 1867 - Scoala primara nr. 3 “D. A. Sturdza” situata pe strada Al. Marghiloman, a fost
infiintata ca divizionara, pe langa Scoala primara nr. 1 de baieti;

- 1889 - Scoala primara nr. 4 de baieti “ N. I. Constantinescu” ;

- 1919 - Scoala primara nr. 5 de baieti, care a luat fiinta concomitent cu Scoala primaara nr. 5
de fete;

- 1914 - Scoala primara nr. 6 din cartierul “Posta”;

- 1925 – Scoala primara mixta nr. 7 (azi Scoala Generala nr. 2) din cartierul “Regele
Ferdinand”;

- 1927 – Scoala primara nr. 8 (actual Scoala Generala nr. 10 din Str. Stupariei nr. 1) a luat
fiinta pentru copii din cartierul mihai Viteazul;

3
 - 1942 – Scoala primara CFR (actuala Scoala Generala nr. 3 de pe Bulevardul Republicii nr.
3);

In peisajul actual al invatamantului buzoian se disting cu demnitate cateva institutii de

invatamant, care au scris istorie si care merita atentia noastra in acest context.
COLEGIUL NATIONAL BOGDAN PETRICEICU HASDEU a fost infiintat initial, in 3
septembrie 1867, ca "gimnaziu comunal" sau "gimnaziul urbei Buzau", avandu-l ca director si
profesor de limba romana si latina pe directorul seminarului, Luca Pavlovici Calaceanu;
inaugurarea a avut loc in ziua de 12 septembrie 1867, iar cursurile au inceput in localul scolii
primare comunale, cu o singura clasa gimnaziala formata din 11 elevi. Ulterior, la 15 iulie 1870,
primarul orasului, Nae Stanescu, comunica Ministerului Instructiunii Publice (despre) hotararea
Consiliului Comunal de a numi fosta scoala reala "gimnaziul Tudor Vladimirescu". Iincepand cu
anul scolar 1875-1876, gimnaziul "Tudor Vladimirescu" se transforma treptat intr-un "gimnaziu
real", iar din anul scolar 1876-1877, gimnaziul evolueaza pe linia gimnaziului clasic, asa cum apare
in anuarele Ministerului Instructiunii. In anul scolar 1890-1891, gimnaziul este instalat intr-un nou
local si se fac eforturi pentru dotarea cu mobilier. La 30 august 1891 s-a serbat noul patron,
"Al.Hasdeu", si s-a inaugurat noul an scolar, in noul local. In iunie 1897 au terminat cursurile primii
absolventi de liceu. Incepand cu clasa a V-a din anul scolar 1901-1902, liceul din Buzau a avut
totdeauna la cursul superior numai real si clasico-modern. De la 1 septembrie 1901, cursul superior
al liceului se desparte in sectia reala si sectia moderna, functionand astfel pana la inceputul anului
scolar 1928-1929 cand, prin noua lege a invatamantului secundar, se revine la liceul cu ciclul unitar
de cunostinte cu sapte clase. Anul scolar 1911-1912 este important prin hotararea Ministerul
Instructiunii de construire in Buzau a Scolii Normale si a internatului Liceului "Al. Hasdeu", care a
functionat in strada Bucegi (Liceul de Arta). In timpul primului razboi mondial (1916-1918), scolile
nu si-au redeschis cursurile, localurile fiind puse la dispozitia armatei pentru spitale militare. In
localul liceului s-a instalat un spital temporar, urmand ca la 26 noiembrie 1916, spitalul sa fie
evacuat. Pana la instalarea nemtilor in liceu (1-2 decembrie 1916) pe aici au trecut diverse trupe
romanesti si rusesti; este perioada cand dispar parte din obiectele de valoare (toata colectia Casotti)
si aproape 20% din volumele bibliotecii. La 11 februarie 1918, liceul isi redeschide cursurile intr-un
local amenajat de Primarie la un loc cu Scoala Normala si Seminarul, unde functioneaza pana la 1
septembrie 1918. In timpul ocupatiei din 1916-1918, localul scolii si dependintele au fost
deteriorate si aduse aproape in stare de ruina. Distrugerile au fost evaluate de autoritatile orasului la

4
suma de 1,8 milioane lei. Directorul Alexandru Stancu cumpara, de la mostenitorii lui Petre
Inotescu, terenul de cca. 12000 m 2 din strada Libertatii pentru constructia internatului. Acest spatiu
va deveni "cu adevarat baza de dezvoltare viitoare a liceului". Pana la ridicarea noii cladiri, liceul a
folosit, ca internat, cladirea existenta pe terenul cumparat. Reforma Invatamantului din mai 1928
prevedea un liceu unitar de sapte ani, cu doua cicluri, iar absolventii cu 7 clase aveau sa urmeze la
facultate "un an preparator". Cu ocazia zilei patronatului din 9 noiembrie 1932, directorul Sava
Anghel obtine schimbarea patronatului liceului din "Al.Hasdeu" in "Bogdan Petriceicu Hasdeu".
Prin Legea Invatamantului din 1934 s-a revenit la Liceul de 8 clase, "cate doua cicluri de 4 ani", cu
examen de admitere in ciclul superior. Incepand cu 1953 noua denumire a liceului va fi: "Scoala
medie numarul 1 de 10 ani". Ca urmare a hotararii C.C. al P.C.R. si a Consiliului de Ministri al
R.P.R., din iulie 1956, se trece la scoala medie de 11 ani cu ultimele 2 clase (a X-a si a XI-a)
despartite pe sectii: clase umaniste si clase reale. Noua structura intra in vigoare odata cu clasa a
VIII-a din anul scolar 1956-1957. Din anul scolar 1957-1958 liceul si-a recapatat traditionalul
patron, intitulandu-se Scoala medie nr. 1 "B. P. Hasdeu". In acelasi timp, scoala devine mixta.
Incepand din septembrie 1965, prin H.C.M. nr. 903, si in conformitate cu "Regulamentul scolilor de
cultura generala" elaborat de Ministerul Invatamantului din R.P.R. in 1964, se instituie invatamantul
de cultura generala de 12 ani si s-a institutionalizat invatamantul general de 8 ani. Scoala primeste
din nou, din septembrie 1965, denumirea de liceu. Tot din acest an, clasele I-VIII merg in lichidare,
liceul ramanand numai cu clasele IX-XII. Dupa 1965 s-a reusit, totusi, ca liceul sa se bucure de
conditii optime de functionare, si datorita pregatirii Centenarului in anul 1967. Mai intai, in anii
1965-1966, s-au realizat: incalzirea centrala a intregului imobil, reparatii de interior, dotarea unor
sali de clasa cu mobilier, inzestrarea laboratoarelor de fizica si de chimie si amenajarea unei noi sali
de gimnastica, la care se adauga si amenajarea parcului din curtea liceului, realizat in anul 1958. In
anul 1989-1990 liceul a capatat denumirea de "Liceu de matematica-fizica", profilele cu caracter
industrial, introduce in urma "Legii Invatamantului" din 26 decembrie 1978, fiind in lichidare. In
anul 1990-1991 denumirea scolii devine aceea de "Liceul teoretic B.P.Hasdeu". Analiza datelor
statistice referitoare la cadrele didactice si elevii ce au frecventat cursurile acestui liceu constatam
ca, in perioada 1965-1997, numarul acestora sporeste constant, ceea ce demonstreaza interesul
sporit fata de acest lacas de invatamant. Rezultatele obtinute la concursurile scolare, inclusiv
premiile obtinute la olimpiadele internationale, demonstreaza ca personalul didactic si elevii din
ultimii 30 de ani au continuat traditia frumoasa a liceului si au mentinut activitatea didactica la cote
inalte.

LICEUL PEDAGOGIC SPIRU HARET se află situat în municipiul Buzău, str. Spiru Haret
nr. 6. Plasat în zona rezidenţială cea mai frumoasă a oraşului, liceul este una din instituţiile
reprezentative pentru învăţământul şi educaţia din judeţul Buzău, atât prin vechimea de 170 de ani,
cât şi prin statutul de “formator de formatori”. Începuturile Şcolii Normale sunt legate de activitatea
lui Dionisie Romano ca profesor al Şcolii Naţionale, prima instituţie de învăţământ modern din
Buzău. Modernizarea societăţii româneşti nu se putea face fără dezvoltarea învăţământului, iar
pentru aceasta era nevoie nu numai de întemeierea de şcoli, ci mai ales de învăţători. Răspunzând
acestei nevoi, la 29 aprilie 1838, Eforia Şcoalelor înfiinţează pe lângă Şcoala Naţională din Buzău şi
o Şcoală Normală în care îşi încep pregătirea candidaţii de învăţători ce urmau a deveni învăţătorii
şcolilor săteşti. Timp de 20 de ani, de la 1899 până la 1921, Şcoala Normală din Buzău şi-a
5
desfăşurat activitatea principală în localul Seminarului de pe lângă Episcopie, construit în 1838.
Această situaţie a determinat organele locale la eforturi şi căutări care îşi vor găsi rezolvarea în
1912, când directorul şcolii, Constantin Tomulescu, a izbutit să obţină un teren cu o suprafaţă de 13
ha. Era situat la marginea oraşului, corespunzător unei hotărâri a ministerului din 1866, care stabilea
ca toate şcolile normale sa fie construite la câmp, în afara oraşului, spre a fi putea dotate cu pământ
necesar practicii agricole a normaliştilor. Piatra fundamentală s-a pus în anul 1913. Din cauza lipsei
de solicitudine a guvernanţilor şi apoi din cauza evenimentelor politice şi militare, lucrările au mers
greu, cu întreruperi dese, până în 1925, fără a mai pune la socoteală amfiteatrul, terminat abia in
1965. Ca un omagiu adus cărturarului şi omului şcolii Spiru Haret, începând cu anul 1914, la numai
doi ani de la moartea sa, şcoala din Buzău îi poartă numele, iar în 1925 s-a luat iniţiativa ridicării
unui bust în faţa şcolii, care a fost dezvelit la 25 iunie 1939, în parcul din fata şcolii.
O tradiţie mai scurtă a avut, la Buzău, Şcoala Normala de fete. Întemeiată în 1899, apoi desfiinţată,
în 1901, prin decizia nr.33.872/25 iunie 1901 a Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii, a fost
reînfiinţată în anul 1919 (director Alexandrina Mărăcineanu) şi a funcţionat în localul Şcolii primare
nr. 2 de băieţi. Între anii 1920-1925, şi-a desfăşurat activitatea la Liceul “Al. Haşdeu”, iar între anii
1925-1937 în internatul “Ion Marghiloman” de pe strada Mihai Bravu. De la 1 septembrie 1937,
Şcoala Normala de fete s-a mutat în localul propriu de pe bulevardul I. C.

Şcoala Normală de băieţi a rămas până în 1948 o şcoală închisă, nefiind asimilată ciclului
liceal, însă absolvenţii săi au făcut întotdeauna cinste învăţământului românesc. In perioada
1914-1948 au absolvit 33 de serii cu un total de 1329 de învăţători, acestora li se pot adăuga 750 de
învăţători calificaţi prin cursurile de vară şi 100 de seminarişti care au obţinut atestatul de
învăţători.In 1954 cele două şcoli normale vor fuziona, devenind Şcoală Pedagogica de patru ani.
Între 1957-1967 durata studiilor este fluctuantă (cinci-şase ani), pentru ca din 1967 să se transforme
în Liceu Pedagogic cu durata de cinci, apoi patru ani. Din 1966, alături de specializarea învăţător s-
a adăugat specializarea educatoare. Până în 1989 au fost pregătite 3532 de cadre didactice pentru
şcolile şi grădiniţele din judeţul Buzău şi cele limitrofe.

Începând cu anul şcolar 1999/2000 unitatea se numeşte din nou Liceul Pedagogic „Spiru
Haret”, dar în acelaşi an se desfiinţează specializarea învăţător-educatoare şi se introduc noi
specializări: instructor – animator, bibliotecar – documentarist, pedagog şcolar cu durată de
şcolarizare de 4 ani. Din anul şcolar 2003/2004, specializarea învăţător – educatoare a fost scoasă
6
definitiv din planul de şcolarizare, urmând ca pregătirea viitorilor dascăli de ciclu primar să se facă
prin studii superioare.

Între anii 2007-2012 conducerea liceului a depus eforturi serioase pentru menţinerea profilului
pedagogic, în condiţiile în care specializările instructor-animator, pedagog şcolar şi bibliotecar-
documentarist, ce au fost formate în acest timp ca personal didactic auxiliar, erau foarte puţin
căutate pe piaţa muncii. Prin mobilizarea tuturor colegiilor şi liceelor pedagogice din ţară,
constituite în anul 2011 în Asociaţia Naţională a Colegiilor şi Liceelor Pedagogice, s-a urmărit
revenirea la specializarea consacrată a profilului, cea de învăţător-educatoare, ce a confirmat prin
calitatea pregătirii faima şi prestigiul învăţământului pedagogic românesc.

COLEGIUL NAȚIONAL MIHAI EMINESCU a fost in fiintat in urma Decretului – lege nr.
3864 din 8 septembrie 1919, prin care se hotărăște: ”Să se înființeze cu începere de la 1 septembrie
1919 câte o școală secundară de fete în orașele T.Severin, Pitești, Buzău, Brăila, Focșani și
Constanța”. La data de 10 decembrie 1925 are loc solemnitatea depunerii actului de fundație la
temelia construcției din strada Independenței nr. 22, actualul local, în prezența ministrului școalelor
de atunci, dr. C. Angelescu. In 1931 școala se instalează în localul propriu, la 15 noiembrie
finalizandu-se lucrările începute cu șase ani în urmă, dar clasele și cancelaria se instaleaza intr-o
singură aripă, (la fațadă, pe aliniamentul străzii). Este de subliniat decorarea holului de la parter și
amfiteatrul cu 520 de locuri. In perioada 1934-1948, Liceul funcționează cu 8 clase pe secții (umană
și reală), iar intre 1948-1967 functioneaza ca ȘCOALA MEDIE. Din septembrie 2000, Ministerul
Educației Naționale, atribuie denumirea de Colegiul Național « Mihai Eminescu ».