ISTORIC

Chiar dacă la 19 noiembrie 1967, Școala Gimnazială Lelești-Gorj a sărbătorit, cu

fastul cuvenit, 100 de ani de rodnică activitate, în baza actului de numire a invățătorului
Vasile Voiculescu la această școală cu data de 26 mai 1867, cercetările ulterioare au
descoperit și alte documente care atestă că școala a luat ființă mult mai devreme, în anul 1842
și că și-a continuat activitatea în decursul anilor: în lista de ,,Școală și candidați” intocmită
de profesorul școlii normale din Tg-Jiu, pentru anul 1842, apare la Lelești candidatul Dumitru
Giurgi. În aceeași listă Rasovița figurează împreună cu Dobrița, candidatul fiind N. Popescu.

Pentru că învățătorii ,,mai de obste” luaseră parte la ,,evenimentele trecute” Eforia

Școalelor cere căimăcămiei să închidă școlile pentru că ,,e de neapărată trebuință ca școlile de
prin sate să se închidă cu totul iar subrevizorii și învățătorii să se ocupe cu rânduiala veche“.

Astfel, după 6 ani de activitate frumoasă și grea de început, odată cu școlile din Gorj și din
restul țării, școala din Lelești rămâne închisă aproape 10 ani, până în 1857, când se aprobă
redeschiderea școlilor sătești tot cu țârcovnici bisericești, uneori cu preoți sau fii ai acestora,
absolvenții școlii normale din Tg-Jiu.

În anul 1867 este numit invățător la școala din Lelesti Vasile Voiculescu, acesta își
desfășoară activitatea într-o casă pusă la dispozitie de Vasile Hotoboc (peste stradă de actuala
grădiniță).

,, Era o casă țărănească obișnuită pe vremea aceea, din lemn, cu nimic deosebită de
locuințele sătenilor pentru că era casă a unui țăran ceva mai înstărit. Avea o cameră de 4/4
m și un cerdac cu târnat. În cerdac se păstrau lemnele de foc, vadra cu apă și se puneau la
arest școlarii indisciplinați. Lumina pătrundea în casă pe două ferestre mici de 50/50 cm.
Avea o sobă care semăna mai mult a cuptor și era inconjurată iarna de dascăl și elevi. În
clasă erau câteva mese și scaune lungi cu picioare groase, cum rar se mai văd astăzi, acesta
fiind tot mobilierul. La început, elevii nu aveau cărți, scriau pe nisip asezat în cutii de lemn
sau pe tăblite din lemn cu coadă numite panachide (un fel de mici tocătoare de bucătărie de
azi) pe care se freca o culoare de budiană și se scria cu condei de pană de gâscă. După ce se
scria, se rădea tăblita și apoi se acoperea din nou cu budiană. "

În anul 1887 este numit Ion N. Săftoiu, fiul lui Nicolae Săftoiu, mic proprietar din Lelești
care fusese și el invățător la școala Lelești în 1881. A funcționat la școala noastră până în
1908, când este mutat disciplinar la Văideeni-Vâlcea.

În acelasi an este dat în folosință noul local de scoală din centrul satului cu o sală de clasă
mare de 9/6 m, o sală mică 5/6m, cancelarie și intrare, construită cu contribuția benevolă a
cetățenilor.

1
 Tot în anul 1908, satele Frățesti și Suseni, ai căror copii veneau de la distanțe mari la
Lelești și-au construit scoală aparte și se atasază la circumscripția școlară Lelești și satul
Ursățăi care apartinea administrativ de comuna Bârsești.

În toamna anului 1910 se înființează postul al II-lea de învățător, în postul I este numit
inv. Grigore Stăncioi iar în postul al II-lea suplinitoarea Vasilichea Georgescu (prima femeie
invățătoare de la școala noastră).

În 1915 vine prin transfer de la Vălari învățătorul Petre Popeangă, născut și crescut în
Lelești.

În toamna anului 1923 se crează postul al IV-lea, în care este numit invățătorul Constantin
Făgas, fiu al satului și absolvent al școlii normale Tg-Jiu.

În postul al II-lea, vine N. Mihuțoiu-Râsnită, absolvent al școlii normale, iar in postul al

III-lea vine Dumitru Roșca, absolvent al școlii normale din Râmnicu Vâlcea.

Toti cei 4 învățători erau din comună și se calificaseră în școli normale astfel, se pune
capăt peregrinărilor de invățători la școala din Lelești, formația se menține până în 1943 când
este pensionat Petre Popeangă, cu excepția timpului când acesta a fost revizor și inspector
școlar sau când a fost în cooperații și a fost suplinit de alți învățători.

În 1924-1925, se adaugă la școala construită in 1908 incã 2 săli de clasă, o cancelarie, un

antreu și o intrare.

În perioada imediat următoare celui de-al doilea război mondial au loc numeroase lucrări
de întreținere și reparare a școlii: a fost reparat acoperișul, tavanul, se construiesc sobe de
cărămidă sistem teracotă în toate clasele și în cele două cancelarii, se dubleazã ferestrele, se
repară băncile și s-au făcut table fixe în toată școala, se cumpără două dulapuri mari pentru
materialul didactic, se cumpără mese și scaune în fiecare clasă, toate acestea schimbând
radical aspectul interior al școlii. Totul s-a fãcut numai cu posibilități locale, fără fonduri de
la comună sau buget.

În anul ______ s-a inființat gazdă comună, iar între anii ______ și anii ______ a
funcționat la școala Lelești un internat în casa fostului învățător Ion Săftoiu, în prezent
muzeul satului.

Şcoala din Leleşti a primit botezul, la 12 aprilie 2010. Începând din acea zi devine –
Şcoala Generală „Ion Grigoroiu” – Leleşti. Şcoala a fost denumită după cel care a fost
profesor, director şi inspector general – Ion Grigoroiu, cel care a lăsat leleştenilor în acelaşi
timp un muzeu şi un teatru de vară.