Dupa Primul Război Mondial, în România reîntregită, condiția socială a individului se

schimbă, la fel şi punctul de vedere cu privire la locul şi rolul femeii în acest context. Părinții
manifestă preocupări mai intense în legatură cu pregătirea tinerelor fete, care să le asigure o
integrare corespunzătoare cerințelor ce se prefigurau în viața socială. La numeroasele cereri
ale părinților tinerelor fete şi ale unui grup de intelectuali, Prefectura județului Argeş
intervine încă din 1919 pe lângă Ministerul Instrucțiunii Publice pentru obținerea aprobării
unei şcoli secundare de fete.
La 31 mai 1921, Sevastiţa Vasilescu încheia un act testamentar prin care lăsa o parte din
avere Ministerului Instrucțiunii Publice, Casa Şcolilor, cu rugamintea de a se ridica un local
propriu pentru şcoala de fete.
ACT TESTAMENTAR NR. 1330/ 31 MAI 1921
<<Până ce subscrisa sunt în întregimea facultăţilor mele mintale şi sănătoasă, din libera şi
ultima mea voinţă, am hotărât să se urmeze cu avutul meu, după încetarea mea din viaţă, în
modul următor:
Las Ministerului Instrucţiunii Publice, Casa Şcolilor din Bucureşti:
a- Casele mele din Piteşti din str. Egalităţii nr. 88 cu locul şi grădinile şi tot ce e sădit şi
clădit pe el, cum şi mobilierul aflat în case, afară de cel mai jos arătat. Acest loc şi grădina
merg până în grădina după deal, gardul cel viu.
b- Mosia mea Vlăşcuţa- Burdea, din comuna Hârseşti, jud. Argeş, cu conacul ce am în
sat, pe locul împrejmuit, cu toate clădirile şi sădirile de pe el, aşa precum se vede în planul şi
hotărnicia moşii, făcută de inginerul Spiroiu, confirmată de Tribunalul Argeş, atât cât a mai
rămas după expropiere, prin împropietărirea ţăranilor şi izlazul comunal.
c- Suma de lei 69 000 din cei 96 000 consemnaţi cu recipisa casei de depuneri nr.
60772/919 şi 26515/920, schimbând pe cea cu nr. 34736/912.
d- Suma de aproximativ 114661 lei, ce vor rezulta din preţul exproprierii celor 104 ha,
pentru improprietărire şi izlaz comunal al locuitorilor, conform legii de expropriere, făcută în
moşia mea Văşcuţa- Burdea, pentru care am obţinut deciziunea comisiunii regionale de
expropriere, contra căreia, fiind nemulţumită am făcut apel la Curtea de Apel Bucureşti.
Toate acestea le las Ministerului Instrucţiunii Publice, Casa Şcolilor, din Bucureşti, cu
rugămintea şi îndatorirea ca pe locul caselor mele sus arătate la litera a, din acest testament,
să facă un local de şcoală propriu pentru şcoala de fete, care să servească la instrucţiunea şi
educaţiunea femeii, şi care şcoală să poarte numele de Şcoala Mihail şi Sevastiţa Vasilescu.
Această şcoală o va administra şi îi va da destinaţiunea ce Ministerul Instrucţiunii, Casa
Şcolilor din Bucureşti va crede de cuviinţă şi ce se va socoti mai bine şi mai folositor în
atingerea scopului sus arătat, fără amestecul nici unuia din urmaşii mei.>>
Prin numeroase eforturi, la 6 iulie 1921 se aducea la cunostinţă aprobarea înființării ŞCOLII
SECUNDARE DE FETE cu clasele I, II, V. Inaugurarea școlii are loc la data de 11
septembrie 1921, într-o atmosferă de entuziasm general, iar începerea propriu-zisă.
Şcoala a început prin a funcționa cu 3 clase – I, II, V - , dar anul scolar 1924-1925
marchează un deosebit eveniment în viața acestei instituții, determinat de faptul că şcoala va
funcționa cu ciclu complet de clase I-VIII.
Conducerea școlii era stabilită și își exercita atribuțiile în conformitate cu legea
comitetelor din 1919. Prin specificul și profilul școlii, ca școală secundară de gradul II-fete,
conducerea școlii a fost încredințată unei profesoare încă de la început. Prima directoare a
școlii a fost Smaranda Bekis Popovici- o distinsă profesoară de limba franceză.
Încă de la înființare, școala a întâmpinat multiple greutăți materiale. Cea mai acută
problemă a constituit-o localul. A început prin a functiona într-o clădire improprie, închiriată
în fosta stradă Bratianu, aparținând familiei Buzoianu. Aceste greutăți se datorau faptului că
școala a funcționat ca instituție extrabugetară și era obligată să asigure plata personalului
didactic și asministrativ, a nevoilor gospodărești și a materialului didactic Se mai confrunta și
cu imposibilitatea încadrării a altor profesori decât cei titulari, deoarece numărul elevelor era
în creștere. Bugetarea școlii se va face treptat începând cu anul 1923, ajungând ca în 1925
toate clasele să fie trecute în bugetul statului. Această măsură va asigura o mai mare
stabilitate a cadrelor didactice care vor fi legate de școală și vor ridica nivelul procesului
instructiv-educativ. Numărul absolventelor Școlii de Secundare de Fete a ajuns la sfârșitul
anului școlar 1927-1928 la 84.
Noua lege prin care este organizat învățământul va transforma Școala Secundară de
Fete gradul II în liceu de fete de tipul C, cu 7 clase, astfel că anul școlar 1928-1929 aducea în
viața acestei instituții două împliniri: un local nou, în strada Egalității, și denumirea LICEUL
de FETE “MIHAIL si SEVASTITA VASILESCU”, statut pe care-l va avea până în anul
1934, când liceul va avea un ciclu complet de opt clase până în anul 1948.
Planul de învățământ din anul școlar 1939-1940 cuprindea următoarele discipline:
Religie, Română, Franceză, Germană, Latină, Istorie, Filosofie, Istoria Culturii, Drept,
Geografie, Naturale, Matematică, Fizico-Chimice, Muzică, Desen, Gimnastică, Lucru,
Dirigenție și Stenodactilografie. Școala funcționa cu două secții : una Literară, aprobată de
ministrul învățământului și una de Științe Naturale, doar în cazul în care existau opțiuni, iar
plata orelor respective era dispusă de Comitetul Școlar în funcție de posibilitățile financiare.
Instaurarea regimului comunist va aduce schimbări și în organizarea învățământului
românesc după modelul sovitic, iar școala noastră va trece prin noi etape, din anul 1948 își va
menține denumirea de Liceul de Fete până în anul 1953 funcționând pe două cicluri,
elementar și mediu. Ciclul elementar cuprinde învățământul obligatoriu de patru ani și ciclul
doi cu clasele V-VII, care era facultativ. Cursul mediu are o durată de patru ani și cuprinde
clasele VIII-XI.
În anul școlar 1951-1952 notarea se face de la1la 10, începând cu anul școlar 1952-1953,
notarea se face de la 1 la 5, până în 1956.
Între 1953 – 1957 se trece la învățământul de zece ani, iar liceul își schimbă numele în
Școala Medie de zece ani, menținând în continuare ciclul I și II. Ciclul mediu este redus la
trei ani. Din 1957 până în 1965 se revine la ciclul mediu de patru ani iar școala va avea
numele de în Școala Medie de 11 ani nr. doi Pitești, iar începând cu anul școlar 1958-1959 ia
denumirea de Școala Medie Mixtă nr. 2 Pitești, deoarece în baza dispoziției Secției de
învățământ se generalizează învățământul mixt întrerupând tradiția școlii ca liceu de fete.
Revenirea la denumirea de liceu are loc în 1965, în urma unei hotărâri a Consiliului de
Miniștri: tipul școlii este liceu de 12 ani iar titulatura este de Liceul nr. 2 Pitești și este
demixtat revenind la tradiția de liceu de fete, reluându-și numele de Liceul nr. 2 de Fete
Pitești. Clasele I-VIII se vor despărți de liceu constituindu-se în unitate școlară separată, sub
numele de Școala Generală nr. 4 Pitești.
Sărbătorirea, în 1971, a Semicentenarului va aduce liceului un nume de rezonanță
patriotică si culturală, ZINCA GOLESCU: prin decretul Consiliului de Stat al R.S.R. nr. 25
din 29 ianuarie 1971. Personalitatea aleasă și-a identificat viața cu lupta pentru emanciparea
socială, libertatea și unitate nașională, animatoare a unor acte de cultură și luminare a satului,
ideile sale depățind limita vremurilor contemporane ei. Zinca Golescu urma să fie elevelor o
pildă vie și călăuză în viitor!
În 1998, prin Ordinele Ministrului Educației Naționale Nr. 3690 si Nr. 3691 s-a aprobat
schimbarea denumirii unității școlare din Liceul Teoretic “Zinca Golescu” în COLEGIUL
LICEAL “ZINCA GOLESCU”.
În 2001, Colegiul Liceal “Zinca Golescu” devine COLEGIUL NAȚIONAL LICEAL
“ZINCA GOLESCU”, iar în 2012, primeşte numele de Colegiul Naţional „Zinca Golescu.