Şcoala lui

Iacob Mureşianu
între trecut şi prezent

Istoria Şcolii Generale Nr.6 “Iacob Mureşianu”

Braşov
 Prezentul este un timp de o
importanţă relativă. Doar atunci
când îl legăm de trecut el capătă
sens : noi suntem azi pentru că alţii,
mult înaintea noastră au fost, au
sperat, au încercat şi de multe ori,
au reuşit.
Aceasta este povestea
noastră, a celor care ne desfăşurăm
propriul prezent în şcoala creată de
Iacob Mureşianu de mult, în trecut.
Zi de zi, prin speranţele, încercările
şi reuşitele noastre, noi continuăm o
tradiţie începută acum 175 de ani
de un om care a venit în oraşul
nostru doar cu speranţa de a aduce
lumină în viaţa poporului său:
lumina minţii.
 În prima jumătate a
secolului al XIX-lea Braşovul era
unul din oraşele provinciei
austriece Transilvania, caracterizat
printr-o extraordinară diversitate
etnică, lingvistică, religioasă. Atât
saşii, maghiarii cât şi românii
resimteau acut nevoia ştiinţei de
carte în condiţiile în care la 1830
în Braşov existau 3 şcoli
elementare şi un singur gimnaziu
(Johannes Honterus), exclusiv însă
pentru populaţia săsească. Pentru a
putea deprinde meserii bănoase sau
să ocupe funcţii în administraţie
sau justiţie tinerii trebuiau să
urmeze gimnazii cu predare în
limbile latină şi germană .
 Acesta a fost motivul pentru care în
septembrie 1837 preotul romano-catolic de la
biserica de pe strada Vămii, Antal Kovacs,
propune comunităţii sale aducerea unui
profesor care să predea limba latină la şcoala
de pe lângă această biserică. Persoana
recomandată de episcopul unit Ioan Lemeny a
fost tanarul de doar 25 de ani, Iacob
Mureşianu, proaspăt absolvent cu rezultate
notabile al Facultăţii de Teologie de la Blaj.
 De la înfiinţare, gimnaziul declara public
că nu face discriminare privind naţionalitatea
şi religia, ceea ce a determinat sprijinul
financiar consistent din partea românilor.
Pentru ei, prezenţa unui profesor român dădea
garanţia unei educaţii în spiritul principiilor
naţionale.
„Principiul întemeietorului este a primi ori
pe cine, fără deosebirea religii ş-a naţii, care e
rar în patria noastră ;” – Gazeta de
Transilvania, nr.37 – 10 sept 1839.
Începutul a fost modest, în primul an au fost doar 6 elevi, astfel
încât cursurile se desfăşurau în locuinţa abatelui Kovacs; în al doilea an
numărul a crescut la 35, iar în 1848, gimnaziul avea 147 elevi în 5 clase.
Tabele de prezenţă întocmite de Iacob Muresianu atestă o prezenţă a
românilor de 38%, alături de elevi germani, maghiari şi armeni.
 Abatele Kovacs povesteşte despre dedicarea lui Iacob Mureşianu către
meseria de pedagog:

„În 15 ani, această şcoală a crescut sub mâinile sale într-un gimnaziu cu 11
profesori; cu toate că meritele lui trebuie puse cu atât mai sus cu cât el în anii
dintâi, când nu-i era asigurată nici remuneraţiune fixă, nici bani de cvartir
(locuinţă) şi nici un viitor, printr-un ajutor căpătat de la mine şi de la părinţii săi,
şi într-un cvartir modest în şcoală, se supuse cu cel mai mare zel acestor
prestaţiuni încordante”.
 Gazeta de Transilvania, nr.16 din 1838,
aprecia festivitatea examenelor, competenţele
dobândite de elevi, care au susţinut examene
în 4 limbi (latină, germană, maghiară, română),
dar şi activitatea noului profesor: „Dar cine să se
poată conteni de a nu pomeni aici numele numele
d-lui teolog şi profesor al acestui clas,Iacob
Maroşan, al cărui strădanie mai fără pildă şi
ostenele nespuse, pretutindeni se vedea înfiinţate
şi prefăcute în duhul tinerilor sie-şi încredinţaţi;
ei reproducea aceea ce primise, în minuturile acele
era ei tot atâtea oglinzi în care vedeai pe
învăţătoriul. Nici nu se putea altfel; căci metodul acel dulce şi
plin de iubire a D-lui Maroşan, care’l ţine cu învăţăceii săi nu
putea să aducă alte roduri decât numai bune, neaşteptate de
bune. Ţine Doamne pe toţi cei carii sunt gata a-şi jertfi sănătatea
şi viaţa pentru omenire.”
• Puţini ştiu că la început, elevii
români din zonele învecinate Braşovului
(Hărman, Prejmer, Feldioara) au fost
sprijiniţi de profesorul Iacob Mureşianu,
care i-a găzduit în propria sa casă,
actualul Muzeu al Mureşenilor de azi,
pentru ca acestia sa poata urma cursurile
scolii.
• În 1840 Iacob Mureşianu l-a chemat
la Braşov pe vărul său, Andrei Mureşanu,
pentru a preda în şcoala sa. Tot în acest
an situaţia sa financiară se va îmbunătăţi
în urma căsătoriei cu fiica unui negustor
român, Sevastia Nicolau.
• In 1847 – datorită strădaniilor celor
doi se începe construcţia unei clădiri
destinată şcolii, susţinută de acum şi prin
decret împărătesc cu 1831 florini şi 36
creiţari.
• 1847 la moartea abatelui
Kovacs, Iacob Muresianu a devenit
directorul şcolii şi a reuşit în 1866 să
obţină prin decret imperial statutul
de gimnaziu superior
• 1868 – in urma publicarii
textului Pronunciamentului de la
Blaj, prin care romanii protestau
impotriva instaurarii dualismului
austro-ungar, Iacob Muresianu a fost
destituit din functia de director al
gimnaziului latino-german
• el a continuat insa activitatea de
profesor si de director al Gazetei de
Transilvania prin care a sustinut
emanciparea culturala a romanilor
• In 1875 s-a pensionat după
39 ani de profesorat şi 20 de
directorat lăsând un gimanziu
complet cu 8 clase şi dreptul de a
elibera diplome de bacalaureat,
dovedindu-se în egală măsură
profesor, director, administrator
şcolar, mecenat şi mare cărturar.
• Activitatea sa a fost
sugestiv apreciata de abatele
Kovacs: „Iacob Mureşianu a
purtat pe umerii săi timp de un
deceniu cauza gimnaziului în
curs de înfiinţare tocmai cum
purta legendarul Atlas Ceriul...”
 Istoria scolii noastre a continuat
in conditiile tot mai presante ale dualismului
austro-ungar, in care prioritara era
deznationalizarea romanilor prin
obligativitatea limbii maghiare.
Scoala lui Iacob Muresianu continua
ca si Liceu latino-german, specializat pe
educatia in limba maghiara, primind in anul
1901 o noua cladire, pe strada Dupa ziduri.
In 1948 planurile comuniste de reorganizare a invatamantului au
dus la inlocuirea institutiei cu Liceul mixt nr.4 care avea doua sectii:
cea maghiara si cea romana numita Scoala Generala Nr.6.
Fara intentia de a reinnoda cursul istorie ci din cu totul alte
motive, regimul comunist a redat acestei scoli una din caracteristicile
initiale, imprimata inca de la inceput prin truda intemeietorului sau si
anume, predarea in limba romana.
 In 2004 sectia maghiara a fost reorganizata sub numele de Colegiul
National Aprily Lajos.
In acelasi an, prin stradaniile directorului de atunci si de acum,
doamna Letitia Neamtu, sectia romana, reorganizata sub numele de Scoala
Generala Nr.6 Iacob Muresianu s-a mutat intr-o locatie, frumoasa si
moderna, in care astazi incercam sa pastram aprinse luminile mintii si sa
ducem mai departe indemnul intemeietorului scolii noastre:

Lupta pentru prestigiu,

pentru a se sti ca existi si poti!
 Azi, 28 noiembrie 2012, profesorii si elevii
acestei scoli din Brasov sarbatoresc 200 de ani de la
nasterea mentorului lor Iacob Muresianu si 175 de
ani de la infiintarea scolii.
Fie ca sarbatoarea noastra de azi sa marcheze
inceputul frumos al unei traditii aniversare care sa
se ridice in timp la stralucirea inaintasilor nostri.

La multi ani,
Scoala Iacob Muresianu
Brasov!