UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” din IAȘI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

„DUMITRU STĂNILOAE”

SIMION MEHEDINȚI
PEDAGOG CREȘTIN

STUDENT,
CHIFAN SEBASTIAN-CONSTANTIN
ANUL 1, MASTER TPFR

Iași,
2023
 CUPRINS

CAPITOLUL I.....................................................................................................3

DATE BIOGRAFICE.........................................................................................3

CAPITOLUL II...................................................................................................6

PEDAGOGUL CREȘTIN...................................................................................6

CAPITOLUL III..................................................................................................8

PEDAGOGIE ȘI SPIRITUALITATE...............................................................8

BIBLIOGRAFIE................................................................................................10

2
 CAPITOLUL I

DATE BIOGRAFICE

Simion Mehedinți s-a născut la 18 octombrie 1868 în localitatea Soveja, o zonă

pitorească de la poalele Munților Vrancei.
Provine dintr-o familie simplă de țărani agricultori cu 11 copii. Tatăl său se numea
Neculai și era dascăl la biserică, iar bunicul din partea tatălui, precum și unchiul au fost preoți.
Mama sa, Voica, era totuși analfabetă dar acest lucru nu a împiedicat pe copii a fi
încurajați spre învățătură. Simion era legat de viața bisericească având rude apropiate în cler,
chiar dacă părinții nu aveau o educație deosebită, dorul lui Simion Mehedinți a fost încă din
copilărie studiul, pe care îl va continua întreaga sa viață.
A făcut primii trei ani de școală în localitatea natală, apoi în satul Vidra din județul
Vrancea. A urmat apoi cursurile Seminarului Teologic de la Roman timp de trei ani și apoi
pentru un an și pe cele ale Seminarului Central de la București.
Aceste studii teologice elementare au marcat întreaga personalitate a lui Simion
Mehedinți, lor datorându-li-se dedicarea sa totală pentru credința neamului românesc.
Deoarece pe atunci Seminariile Teologice erau mai întâi școli medii gimnaziale și din cauza
dificultăților materiale Simion Mehedinți s-a întors pentru ciclul superior în Focșani la Liceul
Unirea între anii 1884-1885 dar va merge apoi la cel mai renumit liceu din țară - Colegiul Sf.
Sava din București între 1885-1888. Aici îl va avea ca profesor de filosofie pe ziaristul și
criticul literar Dimitrie August Laurian, care l-a impresionat cu faptul că explica noțiunile de
psihologie, logică și morală pe înțelesul lor. A absolvit Colegiul cu rezultate foarte bune
luându-și diploma de bacalaureat. Va încerca mai întâi să studieze matematica la facultatea
din București, dar va abandona la scurt timp din aceleași cauze materiale.
Obține prin concurs o bursă la Școala Normală Superioară din București asigurându-și
întreținerea pe toată perioada studiilor (1888-1892).
Aici întâlneşte două mari personalităţi, doi profesori – model, care îl vor marca pentru
întrega viaţă : Titu Maiorescu şi Alexandru Odobescu. Maiorescu i-a însuflat dragostea pentru
educaţie şi pentru profesorat, precum şi logica şi arta discursivă. De la Odobescu a luat
dragostea pentru frumos şi aplecarea spre geografie. A obținut licența cu lucrarea Ideile lui
Jean-Jacques Rousseau asupra educației , în această lucrare Simion Mehedinţi a analizat
opera pedagogică a lui Rousseau, demonstrând o vocaţie pedagogică deosebită.

3
 Va fi pentru scurt timp numit profesor suplinitor de istorie la Focșani, până când
Alexandru Odobescu îl îndeamnă să meargă să studieze geografia „mai înaltă” în Franţa. 1
Se reîntoarce în țară în martie 1899, iar la propunerea Societății Române de Geografie
și la recomandarea lui Titu Maiorescu este numit primul profesor la prima catedră de
geografie creată la Universitatea din București în cadrul Facultății de Litere și Filosofie 2. La
această catedră funcționează ca profesor timp de 38 ani până când demisionează.
Simion Mehedinți se remarcă prin adâncirea conceptelor geografice de bază,
conturate anterior asupra geografiei fizice și economice, prin fundamentarea teoretică a
direcțiilor principale în geografie, merit pentru care este considerat întemeietorul geografiei
moderne românești. Ceea ce era necesar de făcut pentru început și lucru de care Simion
Mehedinți s-a achitat, au fost determinarea geografiei ca știință cu obiect și metodă proprie
precum și locul ei între celelte științe.
Activitatea sa de profesor s-a împletit cu activitatea ştiinţifică: scrieri literare,
geografice, istorice, pedagogice, filosofice şi etnografice.
În anul 1902, Simion se căsătoreşte cu Maria, originară din Transilvania. Au doi
copii : Maria-Simona şi Emil. Maria s-a căsătorit cu Constantin C. Giurescu – istoric şi
academician, iar Emil a devenit avocat. În casa lui Simion Mehedinţi s-au ţinut şedinţele
Junimii. În perioada 1907-1923, a fost director al revistei Convorbiri literare, iar între anii
1914-1933, director al Duminicii poporului.
În revista Convorbiri literare a publicat mai multe articole, studii, schiţe şi nuvele,
critici literare. Schiţele şi nuvelele mărturisesc talentul literar al lui Mehedinţi. 3
Pentru meritele sale deosebite, Simion Mehedinți este ales în anul 1915, membru al
Academiei Române. La ședința oficială de acordare a titlului de academician ținută mai târziu
la 6 mai 1920 din cauza războiului mondial , a susținut teza Caracterizarea etnografică a unui
popor prin munca și uneltele sale, care constituie principala sa lucrare de etnografie.
În lunga sa activitate de elaborare a lucrărilor de sinteză geografică, Simion Mehedinți
se remarcă prin opera sa capitală Terra, apărută în 1930. Terra nu este nici un tratat, nici un
curs, ci o lucrare documentată consacrată definirii obiectului și metodei geografiei, care are ca
scop perfecționarea geografiei. Este o înaltă sinteză științifică, care la vremea publicării ei, a
fost considerată ca o foarte cuprinzătoare sinteză a cunoștințelor și gândirii geografice
contemporane prezentată într-o formă critică și personală.

1
Costică NEAGU, în Simion Mehedinţi-Soveja, Creştinismul românesc, ediţia a IV-a, Ed. Terra. Focşani, 2006,
pp. 9-11;
2
Luminița DRĂGHICESCU, Simion Mehedinţi – teoretician al educaţiei, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2009, p. 7;
3
Luminiţa DRĂGHICESCU, Simion Mehedinţi – teoretician al educaţiei, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2009, p. 33
4
 În „Terra”, Simion Mehedinți arată că planeta noastră este un complex format din
învelișuri concentrice "de o complexitate crescândă - ca formă, compoziții și mișcare - de la
atmosferă până la biosferă."4 Opera a fost recunoscută ca fiind de importanță științifică
mondială și a fost aclamată de specialiștii mondiali în domeniu.
Între anii 1914-1933 editează singur și pe cheltuiala sa revista Duminica Poporului,
conducând concomitent până în 1923 și revista Convorbiri literare. Cu prima a reușit să
capete o popularitate deosebită, având spirit practic și educațional, iar în cea de-a doua
publicat mai multe articole, studii, schiţe şi nuvele, critici literare. Schiţele şi nuvelele
mărturisesc talentul literar al lui Mehedinţi.5
În calitate de ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice Simion Mehedinți a elaborat
Legea pentru organizarea eforiilor şcolare, lege care avea în vedere descentralizarea
învăţământului în mediul rural.
De asemenea, alte legi prin care s-a reorganizat învățământul sătesc au fost Legea
pentru şcolile pregătitoare şi seminariile normale precum și înfiinţarea unui Seminar Normal
Superior în mediul rural, pentru a-i pregăti pe viitorii învățători de la sate.
În toate întreprinderile sale asupra învățământului, Simion Mehedinți a insistat asupra
unui lucru de care ne lovim încă și astăzi: acumularea de informații fără a ține cont de crearea
de competențe. Chiar și Simion Mehedinți a insistt asupra rolului definitoriu al educației din
totdeauna: formarea de caractere. Profesorul trebuie să le insufle elevilor săi un ideal în viață
și astfel să elimine barierele dintre teorie și practică.
Imediat după venirea la putere a regimului comunist, Simion Mehedinți a făcut parte
din grupul intelectualilor marginalizați. Totuși, datorită valorii operelor sale geografice,
Simion Mehedinți nu a putut fi ascuns complet și nu a rămas nevăzut. Retras de la catedra
Universității, a surprins și printr-o serie de discursuri/conferinţe la Radio, pe diferite teme
legate de geografie, istorie, literatură, filosofie sau pedagogie, dovedindu-se a fi un om
angajat în problemele cetăţii, cu un talent oratoric deosebit. În plin regim comunist, a avut
curajul să mărturisească în public că „Iisus Hristos este nu numai Mântuitorul lumii, ci și cel
mai mare educator al omenirii”.
A murit la data de 14 decembrie 1962, după ce împlinise 94 de ani. Ar fi dorit să fie
înmormântat în localitatea natală. Mormântul se găsește în cimitirul Bellu din București.

4
Simion MEHEDINȚI , Terra, introducere în geografie ca știință , vol.1 , ed. Enciclopedică, București, 1994,
p.45;
5
Luminiţa DRĂGHICESCU, Simion Mehedinţi – teoretician al educaţiei, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2009, p. 33;

5
 CAPITOLUL II

PEDAGOGUL CREȘTIN

Opera academicianului Simion Mehedinți are o dimensiunea creștină revelată uneori

discret, din perspectiva laică, dar de cele mai multe ori, el își exprimă credința ca un dar sfânt
Maniera în care geograful, etnologul și pedagogul de vocație s-a raportat la cultura și
pedagogia vremii sale îl caracterizează drept omul de știință care nu face confuzie între
divinitate și lume, între Creator și creație; drept savantul care mărturisește, dincolo de orice
știință, că lumea a fost zidită de Dumnezeu, așa cum reiese întocmai din pasajul biblic
referitor la creație.
Faptul că el recunoaște în Iisus Hristos cel mai mare educator al tuturor timpurilor,
dovedește că Mehedinți acceptă pedagogia creștină ca pe un dat revelat. 6 Pedagogia creștină
pregătește omul pentru asemănarea sa cu Dumnezeu, în permanentă relație cu Acesta.
Importanța relaționării dintre om și Dumnezeu, dintre făptura creată și Ființa transcedentă
creatoare constă în faptul că omul se cunoaște mai întâi pe sine în limitele sale, recunoaște
frumusețea și ordinea creației și pe Cel ce stă deasupra tuturor și le guvernează. La această
viețuire împreună a lui Dumnezeu cu lumea, fiecare om este dator să se raporteze corect, ca
fiind creatura cea mai înzestrată – cunună a creației după cum spune Sfântul Vasile cel Mare
și înțelegând că nu poate rămâne în bine decât prin ascultarea de Tatăl ceresc, rânduitorul a
toate.
În același timp, pedagogia creștină este pur socială, deoarece ea nu încurajează numai
relaționarea ascendentă a omului cu Dumnezeu, ci și pe cea orizontală, a oamenilor între ei.
Întotdeauna în pedagogia sa, educatorul și creștinul Mehedinți învață că Biserica și școala se
ocupă de mântuirea credincioșilor.
În opinia sa, politica reprezintă factorul de discordie între creștini și elementul de
dezbinare a unității spirituale și morale a unui popor. Spre deosebire de politică, Biserica nu
urmărește nici organizarea pe criterii intelectuale sau economice a societății precum în
democrații-liberale, dar nici nu urmărește egalizarea tuturor cetățenilor din toate aspectele
vieții, așa cum a avut loc în statele socialiste, inclusiv România, unde această politică a avut
rezultate dezastruoase din punct de vedere social.

6
Nicoleta Șt. RĂDUȚĂ drd. - Contribuția lui Simion Mehedinți la dezvoltarea pedagogiei creștine românești ,
coord. Pr. Prof. univ. dr. Vasile Gordon , Universitatea din București 2009, p.48
6
 Lucrările de referință ale savantului Mehedinți pentru pedagogia creștină, Parabole și
învățături din Evanghelie, Explicarea Evangheliilor potrivit cu programa școlară, Apropiere
de Iisus prin Biserica noastră prin alegerea educatorilor, Creștinismul românesc, dar și
lucrări cu caracter filosofic precum Trilogii. Știința, școala, viața cu aplicări la poporul
român dovedesc faptul că savantul stăpânește foarte bine orice învățătură de credință a
Bisericii, chiar și învățătura despre Sfânta Treime, deși evită latura dogmatică, implicându-se
doar în cea practică.7
Pedagogia creștină este o pedagogie a iubirii, o pedagogie revelată. În spațiul
românesc, prin activitatea savantului Mehedinți și a predecesorilor săi este realitatea care dă
omului valoare necunoscută până la Învățătorul Hristos. Contribuția lui Simion Mehedinți la
dezvoltarea pedagogiei creștine constă în aceea că egoismul este transformat în iubire. El a
luptat permanent pentru dreptate socială, conștient că numai prin raportare la Dumnezeu omul
poate deveni o făptură socială care să împlinească binele său cât și al celorlalți.
În lucrarea Creștinismul românesc, Simion Mehedinți explică virtuțile românilor, chiar
nominalizându-le ca titluri de capitole: lipsa războaielor confesionale , neutralitatea față de
certurile dogmatice, primatul sufletului, arhaismul creștinismului românesc, simbioza între
biserică și stat, lipsa ereziilor și a ereticilor, prezența lui lisus în folclorul național, absența
pornirii spre răzbunare, acceptarea suferinței ca mijloc de purificare morală, încrederea în
biruința binelui asupra răului, puritatea frumuseții morale asupra justiției formale. 8
Evidențiind virtuțile cu tact pedagogic și mare optimism, Simion Mehedinți considera că
exemplele pozitive pot avea un rol întăritor și pot fi sursa de nădejde și inspirație pentru noi
creștinii, explicație de bun simț și prețuire pe care savantul a avut-o față de poporul pentru
slujirea căruia a consacrat cu generozitate toată energia vieții sale îndelungate. 9
Desele sale „socoteli cu veșnicia”, fac din laicul Mehedinți apostol al Bisericii
neamului în vremea sa. Pedagog de vocație și totodată creștin autentic , el înțelege că datoria
pentru neam și lege nu este motivată de vreo răsplată omenească; mai mult, această datorie nu
este doar pentru slujitorii altarelor sfinte, ci pentru orice laic și credincios. Ortodoxia
românească , în toată noblețea ei, în pedagogia creștină a acestui savant rămâne scut și pavăză
pentru neamul românesc.10

7
Nicoleta Șt. RĂDUȚĂ drd. - Contribuția lui Simion Mehedinți la dezvoltarea pedagogiei creștine românești ,
coord. Pr. Prof. univ. dr. Vasile GORDON , Universitatea din București 2009, p.50;
8
Nicoleta Șt. RĂDUȚĂ drd. - Contribuția lui Simion Mehedinți la dezvoltarea pedagogiei creștine românești ,
coord. Pr. Prof. univ. dr. Vasile GORDON , Universitatea din București 2009, p.50;
9
Nicolae IORGA în prefață la Istoria Bisericii Române, apud. Nicoleta Șt. RĂDUȚĂ, op. cit. p. 57;
10
Nicoleta Șt. RĂDUȚĂ, Contribuția lui Simion Mehedinți la dezvoltarea pedagogiei creștine românești ,
coord. Pr. Prof. univ. dr. Vasile GORDON , Universitatea din București 2009, p.53-54;
7
 CAPITOLUL III

PEDAGOGIE ȘI SPIRITUALITATE

Pentru pedagogia vremii sale, la fel de mult pentru vremurile noastre, Simion
Mehedinți propune modelul educațional oferit de învățătura creștină. Predicatorul din Nazaret
este închinat unui nou ideal de viață. El vine cu o lege nouă, cu o educație nouă a cărei
pedagogie lasă să se înțeleagă faptul că raționamentul nu este suficient și că trebuie însoțit de
cât mai multă iubire. Pentru tânărul din Nazaret, spune Mehedinți, greutatea cea mai mare era
să schimbe mai întâi sufletele dascălilor. Noul Educator vine cu o metodă nouă, originală, pe
care Mehedinți o numește metoda Evangheliei. Originalitatea metodei constă în apelul la
partea emotivă, de aceea concluzia savantului va fi aceea că nu este nicio exagerare în a spune
că Iisus a fost cel dintâi mare educator al omenirii și mântuitor adevărat.11
Simion Mehedinți pleacă de la textele Evangheliei, recurge la pedagogia activă bazată
în mod prioritar pe „școala muncii”, pe contactul direct cu natura, pe deșteptarea tuturor
puterilor sufletești, până la creație proprie, cu scopul dezvoltării tuturor capacităților sufletului
în vederea desăvârșiri.12
Un dascăl, om de știință sau de orice altă formație, care transmite adevăruri de
credință necesare desăvârșirii, în viziunea lui Mehedinți, este dascălul care dovedește
cunoașterea conștientă a fundamentelor vieții creștine. În pedagogia sa, Mehedinți trece cu
ușurință și cu încredere de la știință la Sfânta Scriptură. El Îl mărturisește pe Mântuitorul
Hristos drept Cel mai mare educator, a cărui doctrină a revoluționat omenirea, ca fiind așa
cum Noul Testament Îl prezintă, „înțelepciunea de taină a lui Dumnezeu” (I Cor. 2,7) „ întru
care sunt ascunse toate vistieriile înțelepciunii și ale cunoștinței” ( Col. 2,3). Pentru Simion
Mehedinți, educatorul creștin este cel care s-a făcut următor al lui Hristos, împlinind ce era de
la început și ce a auzit despre Cuvântul vieții. (I Ioan 1,1)
Prin lucarea sa „Parabole și învățături din Evanghelie” autorul recunoaște în pedagogia
creștină transmiterea și medierea adevărurilor revelate. Un pedagog creștin, așa cum am văzut
în întreaga activitate a lui Mehedinți, va accentua, mai ales ceea ce este spiritual și divin,
îndemnându-i pe elevi să țină seama de cuvântul Evangheliei:

11
Nicoleta Șt. RĂDUȚĂ, Contribuția lui Simion Mehedinți la dezvoltarea pedagogiei creștine românești ,
coord. Pr. Prof. univ. dr. Vasile GORDON , Universitatea din București 2009, p. 68;
12
Contribuția lui Simion Mehedinți la dezvoltarea pedagogiei creștine românești , coord. Pr. Prof. univ. dr.
Vasile GORDON , Universitatea din București 2009, p. 69;
8
 „Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor
adăuga vouă” (Mt. 6,33), fiindcă numai această căutare duce la cunoașterea cea adevărată.
Aceasta este cunoașterea pe care au avut-o sfinții, este lumina care împrăștie întunericul
neștiinței și umple sufletul de claritate, este lumina lui Hristos Iisus , este Adevărul „care ne
face liberi”.13
Pedagogia lui Mehedinți este o pedagogie cultural-activă, însuflețită și umanizată.
Savant, geograf și etnograf, el cultivă o pedagogie nu a pământului pur și simplu, ci o
pedagogie universală, ca și învățătura lui Hristos; o pedagogie a pământului locuit de oameni,
bazată mai întâi de toate pe cunoaștere. Știința geografiei și toate fenomenele referitoare la
pământ se îmbină cu istoria, etnografia și antropologia.14
Considerăm în final că Simion Mehedinți reprezintă un model deosebit de pedagog
creștin ce se merită urmat de cât mai mulți tineri din ziua de astăzi care doresc să practice
educația la un nivel înalt. Trecând în revistă parcursul vieţii şi activităţii ştiinţifice foarte
bogate a lui Simion Mehedinţi (în domeniile : pedagogic, geografic, etnografic, filosofic,
istoric), putem remarca pe unul dintre cei mai reprezentativi educatori şi pedagogi ai şcolii
româneşti, dar mai mult decât atât, pe românul şi creştinul Simion Mehedinţi.
Personalități culturale precum Simion Mehedinți, care a pus bazele unui întreg
domeniu științific la nivel universitar, a avut o vocație de savant și a educat conform
învățăturii creștine și autenticității românești, cu greu mai pot răsări , fiind clar că a fost un om
providențial pentru Biserica și neamul românesc.

13
Sebastian ȘEBU, Monica OPRIȘ, Dorin Opriș - Metodica predării religiei, ed. Reîntregirea, Alba-Iulia, 2000,
p.42;
14
Nicoleta Șt. RĂDUȚĂ, Contribuția lui Simion Mehedinți la dezvoltarea pedagogiei creștine românești ,
coord. Pr. Prof. univ. dr. Vasile GORDON , Universitatea din București 2009, p.244;
9
 BIBLIOGRAFIE

IZVOARE:
 ***BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, Editura IBMBOR, București, 2002.

CĂRȚI:
 *** Scrieri despre educație și învățământ. Antologie, ediție îngrijită de Dumitru
MUSTER, ed. Academiei Române, București 1992.
 DRĂGHICESCU Luminița, Simion Mehedinţi – teoretician al educaţiei, Ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2009.
 MEHEDINȚI Simion, Altă creștere.Școala muncii, ed. Axia, Craiova, 2006;
 MEHEDINȚI Simion, Creștinismul românesc – Adaos la caracterizarea etnografică a
poporului român, ed. Anastasia, București, 1995.
 MEHEDINȚI Simion, Creştinismul românesc, ediţia a IV-a, Ed. Terra, Focşani,
2006.
 MEHEDINȚI Simion, Terra, introducere în geografie ca știință, vol.1 , ed.
Enciclopedică, București, 1994.
 RĂDUȚĂ Șt. Nicoleta – Contribuția lui Simion Mehedinți la dezvoltarea pedagogiei
creștine românești, coord. Pr. Prof. univ. dr. Vasile Gordon, Universitatea din
București, 2009.
 ȘEBU Sebastian, OPRIȘ Monica, OPRIȘ Dorin - Metodica predării religiei ed.
Reîntregirea, Alba Iulia, 2000.

10