Economia rurală-economia

urbană în România
România a fost una dintre țările puternic afectate de
criza economică.
Expunerea mare pe care a avut-o la speculațiile
imobiliare, precum și dependența de capitalul băncilor
străine au condus la o cădere economică abruptă. La
acestea s-a adăugat și contracția piețelor – scăderea
consumului intern și reducerea drastică a exporturilor. Ca
și cum contextul internațional profund defavorabil nu ar
fi fost suficient, măsurile luate începând cu anul 2009 au
dat dovadă de lipsă de inspirație. Debutul crizei a găsit
România în stadiul de negare, instituțiile abilitate au
lansat teza potrivit căreia criza nu ne va afecta, iar
atunci când a devenit evident că acest lucru nu se va
întâmpla nu exista o viziune unitară, un plan de acțiuni
pregătit pentru
combaterea crizei.
Economia rurală

În perioada interbelică 80% din populaţia României era rurală, astfel că şi

agricultura era principala ramură a economiei româneşti. În 1921 s-a
realizat o amplă reformă agrară, prin care au fost expropriate o parte
importantă a moşiilor boiereşti pentru a se da pământ ţăranilor. Astfel,
proprietarii puteau păstra dintr-o moşie de la 100 până la 500 de hectare, în
funcţie de dimensiunile acesteia.
Reforma agrară din 1921 a dat o lovitură mortală marilor latifundiari, ţăranii devenind stăpâni pe
pământurile lor şi eliberându-se de toate poverile impuse de moşieri. Legiferarea a avut urmări
benefice pentru ţărănime, contribuind la dezvoltarea generală a ţării, dar a şi îndatorat-o peste
măsură.
Aceasta a fost cea mai amplă reformă agrară din Europa interbelică. În urma ei, România devine o
ţară în care predomina mica proprietate agricolă.

O altă cauză care a agravat criza economică pentru România a fost faptul că în România producţia agricolă era
centrată pe cultivarea cerealelor, mai ales grâu şi porumb, care au avut cea mai severă cădere a preţurilor. Astfel,
în perioada 1921-1925 se înregistrau următoarele date statistice la producţia agricolă: 90% din totalul producţiei
era reprezentată de cereale, 3,4% plante alimentare, 2,3% plante industriale, 4,3% fâneţe. În 1926-1930 cifrele
erau următoarele: 88,2% cereale, 3,4% plante alimentare, 3,2 % plante industriale, 5,2% fâneţe. În 1938 se
înregistra următoarea producţie: 86,9% cereale, 3,8% plante alimentare, 3,7% plante industriale, 5,6% fâneţe.
• După 1918, economia românească afectată de război, s-a refăcut
treptat, reusind să se restabilească până în 1924. România a păsit în
secolul XX ca o țară agrară.

În perioada interbelică, România dispune de o bază de bogății

naturale si forță de muncă, pentru o dezvoltare economică
accelerată.

• În agricultură, datorită reformei agrare din 1921, s-a consolidat

pretutindeni proprietatea mică si mijlocie. Dezbaterea de idei în
problema dezvoltării economice.
Perioada lui Ceaușescu

 Nicolae Ceaușescu a fost ales noul secretar General al PCR în 1965 si șef al
statului în 1967. Denunțarea invaziei sovietice în Cehoslovacia din 1968 și
scurta relaxare a represiunii interne, l-a ajutat pe noul lider comunist de la
București să-și creeze o imagine pozitivă în țară și în occident

 Rapida creștere economică, susținută prin mari credite obținute din vest, nu a
putut fi menținută și a scăzut gradual în intensitate până s-a ajuns la
austreritate și la represiune internă, care au avut ca rezultat Revoluția din
decembrie 1989 și prăbușirea regimului comunist și în România.
Elev în comunism
 În calitate de elev, pe vremea aceea, trebuia să fii îmbrăcat corespunzător, la
intrarea în școală fiind un filtru format din profesorul de serviciu și elevii din
clasele mai mari care trebuiau să analizeze fiecare elev în parte pentru a fi sigur
că aceștia au sarafanul (până la genunchi), cordeluța, în cazul fetelor, bluza bleu
cu numărul matricol si carnetul de elev în mână. O altă diferență este si ora de
practică, care în orașe era de croitorie, compactorie si multe alte activități.
Soarta elevilor din mediul rural a fost una mai dură, acestia trebuiau să participe
la activități agricole. Si profesorii simt diferența dintre perioada comunistă si cea
de acum: Nu era atâta democrație ca si acum, elevii erau foarte disciplinați,
statutul de profesor era diferit față de acum, atunci, profesorii având o mare
prioritate.
 ’’ Carnetul de elev este oglinda activității școlare și a conduitei elevului.
Calitatea de elev trebuie să se reflecte în atitudinea perseverentă și entuziastă
față de învățătură și muncă, în comportarea corectă și demnă în școală și
societate.’’ Cu aceste cuvinte se deschide Carnetul de elev (model 1976), un
dreptunghi cartonat si îmbrăcat în pânză, de culoare dubioasă (gri sau visiniu) si
format imposibil, pe coperta căruia trona stema Republicii Socialiste România.
Carnet de elev comunism
INDATORIRILE PIONIERULUI DIN CLASELE V - VIII:

 Să-și exprime prin fapte dragostea nemarginita si obtine o calitate cat

mai inalta a muncii sale.
 Să-și cultive aptitudinile și talentele, manifestand intotdeauna initiativa,
spiritul creator si novator.
 Fii disciplinat si ordonat, atat la scoala, cat si in afara ei, ingrijeste-te.

 Stimeaza-ti invatatorii si profesorii, respecta pe cei mai in varsta si ai

grija de cei mici.
 Sa dovedeasca prin fapte atasamentul fata de organizatie, manifestand
initiativa si raspundere in indeplinirea sarcinilor pionieresti.
 Noi suntem vestorii primaverii,

Prezenti intotdeauna la apel

Azi patria isi cheama pionierii:

Incolonarea grabnic sub drapel!

Deschidem ochii mari asupra vietii,

Azi invatam, muncim si ne jucam

Dar maine, in puterea tineretii

Noi patria vom sti s-o inaltam!

Frumoasa e la noi copilaria,

Traim un vis de aur in Carpati

Partidul, Ceausescu, Romania

Ne sunt parintii buni si minunati!

Refren:

Patriei sa-i dam onorul

Si-un salut pionieresc

Purpura si tricolorul

In cravate se-mpletesc.

Iata marsul bucuriei

Si al recunostintei vii

Pionierii Romaniei

Sunt cei mai fericiti copii!

 Agricultura în perioada comunistă si
postcomunistă.

 După preluarea puterii, comunistii au actionat pentru transformarea socialistă a agriculturii. Mai
întâi, au fost exporpiați cei care rămăseseră, după 1921, cu proprietăți mai mari, pământurile lor
au format gospodăriile de stat. Înlăturarea țăranilor înstariți, gospodari de frunte si exemple în
staele lor,ca si cotele obligatorii, interdictia de a folosi munca au dat o grea lovitură economiei
rurale.
 După un deceniu de colectivizare fortata, care a facut mii de victime prin arestările si mutările
forțate operate de societate, s-a schimbat fundamental statutul proprietății în agricultură, astfel
ca în 1962 (anul încheierii colectivizării), 60% din suprafața agricolă era în proprietatea colectivă,
30% în proprietate de stat si doar 10% în proprietate individuală.
Economia urbană
În perioada interbelică se creează pentru prima dată o adevărată industrie
românească. Industria extractivă este una dintre ramurile economice
importante. România este între primele state producătoare de petrol, gaze
naturale şi aur din Europa (locul 1 în Europa şi 6 în lume la producţia de
petrol, locul 2 în Europa la extracţia de aur şi gaze naturale). Industria
petrolieră a înregistrat o creştere spectaculoasă a producţiei, datorită
investiţiilor de capital străin, de la 968000 de tone, în 1918, la 5 800 000
tone, în 1930.
 În 1948 comuniştii au naţionalizat băncile şi industria (le-au trecut în proprietatea statului). Ei au
început un program de industrializare forţată, pentru a transforma România din ţară agrară în
ţară industrială, ceea ce s-a reuşit. Accentul a fost pus pe dezvoltarea industriei grele.
 Dezvoltarea industriei a fost frânată în anii de început ai comunismului de controlul U.R.S.S.
asupra economiei româneşti. În perioada 1945-1956 au funcţionat nişte societăţi mixte româno-
sovietice numite sovromuri care aveau ca scop transferul de materii prime şi produse industriale
din România în U.R.S.S. Acestea au secătuit economia românească întrucât s-au sustras astfel din
România de la cereale, petrol, minereuri şi lemn până la fabrici întregi care au fost demontate şi
duse în U.R.S.S.
 Perioada în care la conducerea Partidului Comunist s-a aflat Gheorghe Gheorghiu Dej (1948-1965)
s-a caracterizat prin creşterea investiţiilor în industrie şi transformarea României într-o ţară
industrială. În 1950 industria reprezenta 46,6% din producţie iar în 1967, depăşise agricultura,
fiind egală cu un procent de 57,3%. Dej a introdus în 1951 planurile cincinale. Industrializarea
comunistă a fost catalogată drept industrializare forţată deoarece ea nu ţinea cont de nevoile
pieţei şi producea de multe ori pentru a atinge standardele fixate de funcţionarii de partid care
doreau să stabilească recorduri de producţie pe anumite domenii. Din cauză că populaţia rurală a
rămas fără pământ, o parte importantă a migrat spre oraş şi s-a angajat în noile fabrici.
 Deşi economia producea foarte mult, costurile de producţie erau mai mari decât
veniturile. La începutul anilor '80 România a fost declara stat insolvabil, adică incapabil
să plătească datoria externă. În 1977 datoria externă a ţării fusese de 3,6 miliarde de
dolari iar în 1983 ajunsese la 11 miliarde. Pentru a plăti datoria, singura măsură luată
de Ceauşescu a fost creşterea exporturilor şi reducerea importurilor. Principalele
produse de export au fost alimentele. Drept urmare, începând cu 1982, s-a introdus
raţionalizarea pâinii, făinii, uleiului, zahărului şi laptelui dar şi raţionalizare. În timp au
urmat şi alte produse. În 1981 se introdusese raţia la benzină (30 de litri pe lună); au
urmat restricţiile la electricitate (energia electrică era întreruptă după o anumită oră,
seara, pentru populaţie), limitarea alimentării cu apă caldă şi căldură (temperatura în
birouri iarna era de maxim 14 grade). În 1989 întreaga datorie externă a fost plătită,
dar restricţiile au continuat în acelaşi fel. Raţiile lunare ajunseseră în 1989 foarte mici
(o jumătate de pâine pe zi de persoană, un kilogram de zahăr, unul de făină şi unul de
ulei pe lună) dar şi aşa mici, nu se puteau cumpăra din lipsă de produse în magazine.
Aceasta a fost principala cauza a revoltei populare din 1989.