Romania in timpul regimului

comunist

Scoala: Colegiul National Andrei Muresanu

Autor: Tontian David Mihai
Clasa :a-XI-a C
Profesor: Angelo Manea
 Începând cu anul 1948, România, ca și alte state
din estul Europei, a trecut la un nou model de
organizare a economiei. Sub influența URSS s-a trecut
la un plan rapid de măsuri legislative și politice pentru
Economia in sovietizarea economiei țării. În iunie 1948 a fost
adoptată Legea pentru naționalizarea întreprinderilor
perioada private (bancare, industriale, de asigurări etc.).Scopul
era distrugerea proprietății private și orientarea
comunista economiei spre o centralizare absolută și
industrializare forțată. Toate aceste decizii au fost
coordonate de către Comitetul de Stat al Planificării,
care a implementat modelul sovietic de plan cincinal,
primul fiind între 1951-1955
Industria S-a trecut la mecanizarea, automatizarea și
electrificarea industriei românești. În domeniu s-au investit
sume considerabile, construindu-se baza infrastructurii
prin electrificarea țării și alte proiecte similare.
Industrializarea s-a realizat cu costuri uriașe, extensiv și nu
a atins parametrii propuși. - Totuși, realizările au fost
considerabile și putem afirma că România a încetat să fie o
țară agrară, devenind una industrial-agrar ă. S-au dezvoltat
siderurgia, industria alimentară și au apărut noi ramuri
industriale creându-se numeroase locuri de muncă. Un
accent deosebit a apărut pentru industria petrochimică. Per
total, producția industrială a crescut de 44 de ori între anii
1950 și 1989
Agricultura

• Intenția regimului comunist a fost desființarea propiet ății private și intrarea p ăm ântului sub
controlul statului prin diferite mijloace legislative, economice sau chiar represive. În domeniul
agriculturii, s-au înființat GAC (Gospodării Agricole Colective) la care participau țăranii cu
pământul propriu în întovorășire. Pământul statului a fost folosit pentru crearea GAS-urilor
(Gospodării Agricole de Stat), cu angajați salariați. - Colectivizarea a început în 1949 și a înt âmpinat
rezistența țăranilor, mulți fiind arestați sau chiar deporta ți. Procesul s-a încheiat în 1962 c ând
aproximativ 68% din pămândul arabil era colectivizat. Satul tradi țional a fost modificat radical, at ât
material prin apariția mașinilor agricole, a autobuzelor, drumurilor, electific ării etc., dar și la nivelul
mentalității. - Munca la CAP era slab plătită și de aceea majoritatea tinerilor au migrat c ătre ora șe,
unde salariul în fabrici era mult mai mare. Interesul muncitorilor la CAP era restr âns și de aceea
productivitatea era limitată. De regulă CAP-urile strângeau datorii imense c ătre stat, care era obligat
să le șteargă regulat.
 Nicolae Ceausescu

Nicolae Ceauşescu s-a nascut la data de 26 ianuarie 1918 in Scornicesti si a fost executat la data de 25 decembrie 1989 la Targoviste.Acesta a fost
om politic, secretar general al Partidului Comunist Rom ân, pre şedinte al Consiliului de Stat, pre şedinte al Republicii Socialiste Rom ânia.
Ceauşescu a jucat un rol vizibil pe scena internaţională, iar România a primit masive împrumuturi externe care s ă finan ţeze politica socialist ă a
regimului. Efectul vizibil în rândul populaţiei a fost o cre ştere relativ ă a nivelului de trai.
Politica economică a lui Ceauşescu de industrializare şi urbanizare for ţat ă s-a dovedit falimentar ă, în anii '80 Rom ânia trec ând printr-o accentuat ă
criză morală, socială şi economică, timp în care majoritatea populaţiei trăia la limita subzistenţei.
Nicolae Ceauşescu a refuzat orice tentativă de schimbare şi nu s-a ar ătat dispus s ă accepte reformarea sistemului. Pe fondul e şecului înregistrat de
regimurile politice ale blocului răsăritean, o revolt ă populară pornit ă la Timi şoara a fost sc ânteia care a alimentat dorin ţa popula ţiei de schimbare,
iar Nicolae Ceauşescu a fost îndepărtat de la putere după ample lupte de strad ă.
A fost condamnat la moarte pentru genocid, subminarea puterii de stat şi a economiei na ţionale.
 Lenuta Petrescu a fost o eleva submediocra la scoala din satul ei
natal. A ajuns la Bucuresti unde a lucrat ca muncitoare textilista.
A devenit membru al Partidului Comunist în 1939, cunoscându-l
Elena Ceausescu astfel şi pe viitorul său soţ. Cei doi se vor căsători în 1945, dup ă
punerea în libertate a acestuia din urmă din deten ţia de la T ârgu
Jiu. Nicolae si Elena au avut trei copii: Valentin, Zoia si Nicu
Odată cu ascensiunea soţului, Elena Ceauşescu a început s ă de ţin ă
funcţii semnificative în aparatul de partid şi de stat şi s ă-şi
definitiveze în mod corespunzător studiile. Astfel, prin absolvirea
unui curs fără frecvenţă, organizat la Facultatea de Chimie
Industrială de pe lângă Institutul Politehnic din Bucureşti, a
devenit „inginer chimist” (1957)
A devenit rapid membra in Comitetul de partid, apoi secretara de
partid pe institut. A avansat in ierarhia adminsitrativa, iar dupa
moartea directorului, ilegalistul Gabriel Muresan, a devenit ea
insasi directoare. A inceput sa se inchipuie om de stiinta.
Criza economica
• În luna mai 1980, într-o şedinţă a Comitetului Central al P.C.R.,
Nicolae Ceauşescu a amintit despre „numeroasele neajunsuri şi
rămâneri în urmă” din economia românească. Cu acel prilej,
liderul suprem al partidului a recunoscut faptul că 69% din datoriile
în valută ale României erau către creditorii comerciali
(împrumuturi pe termen scurt, cu dobândă mai mare decât în cazul
celor guvernamentale) şi circa 43% din datoriile comerciale ale
României deveneau scadente în mai puţin de un an. Cauza
principală a acelei situaţii era creşterea continuă a deficitului
comercial, generată de micşorarea unor exporturi româneşti
agricole şi de produse finite către Occident, atât ca valoare, cât şi
din punct de vedere cantitativ, pe fondul scăderii calităţii
produselor româneşti fabricate. În acelaşi timp, valoarea şi
cantitatea materiilor prime importate a înregistrat o creştere
semnificativă. În acel moment era evident faptul că România se
îndrepta către o criză economică asemănătoare cu cea din Polonia.
Pentru a face faţă situaţiei de criză, Nicolae Ceauşescu a încercat s ă ob ţin ă sprijinul statelor
membre ale C.A.E.R., dorind să intensifice schimburile comerciale cu acele ţări pentru a primi
combustibil şi materii prime la preţuri mai scăzute. Totodată, pentru a acoperi o parte din
deficitul comercial, autorităţile de la Bucureşti au apelat în iunie 1980 la un nou împrumut
extern provenit din surse guvernamentale, fapt ce a generat o serie de întreb ări din partea
creditorilor principali ai României.
Nicolae Ceauşescu a anunţat modificarea bugetului de stat pe anul 1980, mic şor ând cu 2
miliarde de lei suma destinată apărării naţionale şi cu 4 miliarde de lei cheltuielile
administrative ale statului, cu scopul de a creşte fondurile destinate îmbun ătăţirii nivelului de
trai al populaţiei.
•Perioada acumulărilor mai ales în industrie a atins nivelul cel mai înalt la începutul
anilor 70. România a cunoscut o rată de crestere economic ă fulminant ă de 10% pe
an. Ca toate statele comuniste însă, nu a putut men ține ritmul și a intrat încep ând cu
1980 într-o depresiune economică.
•Dezvoltarea extensivă a industriei a necesitat creditare important ă din afar ă, iar
începând cu această perioada Ceauşescu a decis plata integrală a datoriilor c ătre
Banca Mondială și FMI. Exporturile au scăzut constant, iar necesitatea de a ob ține
valută a făcut ca piața de consum internă să fie limitată de sus în jos.
•S-au impus o serie de măsuri restrictive pentru popula ție, care a fost desigur foarte
numultumită - economiserea energiei electrice, ratie lunar ă de benzin ă,
raționalizarea alimentelor pe cartelă (pâine, ouă, brânz ă, unt, lapte etc), întreruprea
regulată a energiei pentru prioritizarea industriei
•Scopul declarat - plata integrală a datoriei până în 1990 s-a dovedit extrem de
dificil de atins pe măsură ce investițiile în industrie s-au diminuat. In cele din urm ă
datoria a fost achitată, dar regimul nu s-a mai putut men ține fiind falimentar
economic.
• 
Palatul parlamentului
Construcţia Palatului Parlamentului, cum i se mai spune cl ădirii-mamut din centrul Bucure ştiului, a început
în 1980, asta după ce Nicolae Ceauşescu a ordonat, după cutremurul din `77, „reconstruirea“ Bucure ştiului ca un
oraş de sine stătător.Clădirea  a fost construită cu materiale aproape în întregime rom âne şti, printre care :
1.000.000 mc de marmură, 550.000 tone de ciment, 700.000 de tone de o ţel, 2.000.000 de tone de nisip, 1.000 tone de
bazalt, 900.000 mc esenţe de lemn, 3.500 tone de cristal, 200.000 de mc de sticl ă, 2.800 de candelabre, 220.000 mp
de covoare, 3.500 mp de piele.  Întreaga construcţie este rezultatul efortului a peste 100.000 de oameni, cu  aproape
20.000 de muncitori ce lucrau în trei ture 24 de ore pe zi, în perioadele de apogeu. De asemenea, între anii 1984–
1990, 12.000 de soldaţi au participat la construcţie.Au fost distruse 20 de biserici, 8 au fost translatate, 10.000 de
locuinţe au fost demolate, iar peste 57.000 de familii au fost evacuate. Au fost demolate: M ăn ăstirea V ăc ăre şti,
Dealul sacru pentru istoria Bucureştiului de la Mihai Vod ă, Spitalul Br âncovenesc, primul institut medico-legal
din lume, Hala Unirii, Opereta din Piaţa Senatului, Arsenalul Armatei şi Muzeul Militar Central. Este vorba de
zona Uranus, care a fost demolată, la ordinul lui Ceau şescu, pentru a face loc cl ădirii care poart ă amprenta
fostului dictator al ţării. Atunci, buldozerele au pus la p ăm ânt zeci de vile şi case mai mici, acesta fiind şi sfar şitul
acestui cartier boem, care a rămas ca o ran ă deschis ă pentru cei care locuiau acolo. În prezent, o parte din strada
Uranus poate fi găsită sub Casa Poporului.
Deoarece soţii Ceauşescu nu pricepeau planurile de arhitectur ă, erau construite din polistiren machete la
scara de 1/1000 a întregului Bucureşti, cu străzi, pie ţe, blocuri, case şi monumente, redate în relief şi cu anumite
detalii. Peste această machetă, era un pod rulant, pe care so ţii Ceau şescu se plimbau şi d ădeau indica ţii. Macheta
era modificată după fiecare vizită a celor doi (aproape s ăpt ăm ânal). În momentul Revoluţiei din 1989, clădirea
era terminată în proporţie de 60%. Lucrările au continuat între 1992 – 1996, dar într-un ritm mai lent.
 
Inchisorile comuniste
• Perioada anilor 1945-1989 va ramane, pentru totdeauna, o pagina
neagra in istoria neamului romanesc. Imediat ce a ajuns la
conducere, Partidul Comunist a implementat si in Romania
sistemul inuman de organizare al penitenciarelor din Rusia
Sovietica. Pe scurt, acest sistem poate fi caracterizat astfel: o
teroare sistematica, de factura fizica si psihica, indreptata
impotriva opozantilor politici.
• In inchisorile comuniste, conditiile de trai au fost de neimaginat,
totul fiind gandit diabolic, astfel incat omul nici sa nu moara, dar
nici sa poata trai normal. Numai o minte diabolica putea pune la
cale atatea metode de a-l face pe om sa supravietuiasca cu greu,
fiind tot timpul la limita dintre viata si moarte.
• Detinutii politici erau supusi celor mai inumane conditii de
detentie: erau infometati, nu aveau voie sa stea jos, erau obligati
sa mearga incontinuu, dormeau pe jos, pe rogojine sau pe
scanduri, in celule reci si, uneori, lipsite de lumina. Detinutii erau
aproape lipsiti de asistenta medicala, bolile si suferintele lor
trupesti fiind cercetate adesea numai de Bunul Dumnezeu.
Munca la Canalul Dunare-Marea Neagra
Istoricul mai arată că cea mai importantă astfel unitate de muncă a fost cea de la Canalul
Dunăre – Marea Neagră, lucrare începută în 1949 şi sistată în 1955. “Cea mai cunoscută
concentrare de oameni din cadrul unei UM a fost la Canal. Ei lucrau la această lucrare
faraonică. Canalul pe care-l avem în vedere a fost început în timpul stalinismului şi a fost o
mare risipă de resurse şi de vieţi omeneşti. Exista o minimă posibilitate de miscare, dar cei de
acolo nu puteau părăsi colonia de muncă, în caz contrar primeau o pedeapsă mai
grea. Oamenii au stat acolo câte 1 an sau 2, fără să ştie vreodată pentru ce au fost
condamnaţi”, ne-a mai declarat fostul şef al Arhivelor Naţionale.
Fostul deţinut politic Octav Bjoza, condamnat la 15 ani închisoare din care a făcut patru,
povesteşte ororile pe care le-a îndurat în timpul detenţiei staliniste. „Concret, la stuf, eram
575 de oameni în pântecele unui bac metalic. Trei luni nu ne-am spălat, deşi stăteam pe un
canal al Dunării. Trei luni nu ne-am spălat deloc. Asta este, s-a întâmplat în România”.