Eminescu alcatuieste un scurt portret al iubitei , care are "fruntea alba" si

parul "galben" , iar jocul dragostei sugereaza posibila fericire printr-un  epitet
specific poetului "dulce" ,alaturat sarutului: "lasand prada gurii mele \ale tale
buze dulci ...'' . iubita este tandra,sagalnica ,ispititoare ,iar cei doi indragostiti
se contopesc  si se integreaza total ritmurilor naturii..
epitetele din strofa a IV -a compun imaginea iubitei , care are "frunte alba" ,
"parul galben", si "buze dulci" , ilustrand  concis dar sugestiv un portret
fascinat , plin de gingasie si delicatete al fetei.

Poemul “Dorinta” apartine curentului literar Romantic.Romantismul a aparut la finele sec XVIII
in Europa de V,ca o reactie impotriva clasicismului si a execesului de rationament prezent in
gandirea iluminista. Estetica romantismului se bazeaza pe mai multe norme printre care pot fi
mentionate: inlocuirea ratiunii cu ardoarea sentimentelor, valorificarea miturilor, istoriei, visului,
fantasticului si predilectia pentru confesiune.
Unul dintre cei mai deseama reprezentanti romani ai romantismului este
M.Eminescu,in opera sa descoperim 9 teme fundamentale precum : Tema
cosmogonica(“Scrisoarea I”) ;Tema geniului (“Geniu pustiu”) ;Tema dacica(“Dochia,Raiul
Daciei”) ;Tema istorica (Scrisoarea III) ;Tema visului si a reveriei (“Visul unei nopti de iarna” si
“In cautarea Seherazadei”) ;Tema folclorului (Ce te legeni) ;Tema naturii (“Sara pe Deal”);Tema
erotica (“Luceafarul”).
Poezia aparut in anul 1876 in revista Convorbiri Literare, cu titlulul “Dorinta”,
titlul concentreza intreaga semnificatie simbolica a poeziei si sugereaza dorinta de implinire a
iubirii idilice.Prin urmare, tema poeziei este aspiratie spre o iubire implinita care sa devina eterna
asemenea vesniciei naturii.
Autorul a structura poezia in 6 catrene,impartite in 5 tablouri.Primul vers reprezinta
prin verbul imperativ “vino” primul tablou,si anume Chemarea in codru.Restul primei strofe
descrie mediul in care iubita este chemata, natura fiind umanizată participa emoţional la trăirea
sentimentului de iubire, prin personificarea izvorului care "tremură pe prund".Posibilul cuplu de
îndrăgostiţi este izolat de restul lumii de către elemente ale naturii ocrotitoare, sugerând un loc
tainic al iubirii, redat prin metaforele: " prispa cea de brazde/ Crengi plecate o ascund\,toate
acestea formeaza Imaginea asteptarii.In a-2-a strofa primele 2 versuri reprezinta Imaginea
intalnirii prin verbele la conjunctiv “sa alergi”;”sa cazi”.Restul strofei a doua si pana la sfarsitul
strofei a4a reprezinta Jocul gesturilor de tandrete compun un adevărat ritual erotic şi sunt
încărcate de tandreţe mângâietoare “Să-ţi desprind din creştet vălul,/ Să-1 ridic de pe obraz.// Pe
genunchii mei şede-vei Sinele poetic alcătuieşte un scurt portret al iubitei, prin epitete cromatice,
\"fruntea albă\" şi \"părul galben\".Iubita este tandră, ispititoare, iar cei doi îndrăgostiţi se
contopesc şi se integrează total ritmurilor naturii.Ultimul tablou,Somnul si visul, este prezentat in
ultimele 2 strofe, acestea cuprind desprinderea de realitate, când eul poetic traieste sentimentul
împlinirii iubirii,amplificat de imaginea olfactiva create de florile de tei ,care cad “Randuri-
randuri”.Sugerand vesnicia naturii si dorinta omului de a gasi o cale de acces în eternitate, prin
contemplatie, prin trairea sentimentului de iubire, în strânsa legatura cu sentimentul naturii.

Mihai Eminescu sintetizeaza in poezia "Dorinta" conceptia sa despre iubire, care

poate fi o poveste de dragoste ideala posibila, manifestata numai in mijlocul naturii participative
si ocrotitoare. Poezia "Dorinta" este un mic poem pastoral, o poveste de iubire posibila doar prin
intermediul visului de fericire deplina, de aceea poezia este o idila.