Istoria petrolului

René Sédillot (2 Noiembrie 1906, Orléans – 21 Octombrie 1999, Paris), a fost avocat,
jurnalist și istoric economist francez. Acesta a publicat cărți despre istoria financiară, istoria
industrială și istoria generală. Printre creatiile sale se numara si Histoire du pétrole (Istoria
petrolului). Aceasta carte a fost tradusa in limba romana de catre Sergiu Stanciu, tiparita la
Bucuresti, in anul 1979 de catre Edutura politica, iar prefata in limba romana a fost scrisa de
catre Bujor Almășan. Bujor Almășan (23 iunie 1924, Deva - 29 mai 1998, București) a fost
inginer minier, om de știință, profesor universitar, doctor docent în științe,
si demnitar comunist român. Ba mai mult, si foarte important, acesta a fost si membru al
Partidului Comunist Român (1945). Acesta, in prefata sa, insista „asupra unor probleme
privind istoria, prezentul si viitorul petrolului romanesc ”, si face si referire/trimitere la
regimul dominant si acaparator din acele vremuri (comunismul) intr-un mod subtil.

Pentru a trece de cenzura, Almășan recurge in prefata sa la diferite tactici, simboluri,

numesi si evenimente semnificative din istoria nostra, simboluri si chiar la anumite valori
promovate de comunism precum onestitatea, egalitatea si dreptatea. Se poate observa aparitia
unui personaj semnificativ perioadei comuniste, si anume Nicolae Ceaușescu: „Aceasta linie
politica a capatat noi dimensiuni in decursul cincinalelor 1966-1970 si 1971-1975, precum
si in cocumentele congresului al XI-lea al partidului, prin contributia directa si personala a
tovarasului Nicolae Ceaușescu, secretar general al partidului si presedintele republicii. Din
inalta sa grija pentruu viitorul patriei noastre, s-a incheiat o politica de larga perspectiva
pentru resursele energetice, materializeaza in mai multe documente de partid si stat.....”.

De asemenea, sunt mentionate de nenumarate ori doua evenimente semnificative pentru

poporul roman, si anume nationalizarea si planurile cincinale. „Nationalizarea a creat
conditiile pentru conducerea printr-un singur organ central al intregii industrii de petrol,
faramitata mai inainte in 55 de societati, pentru gruparea in teritoriu a unitatilor dupa
criteriul specularizarii (foraj-extractie-prelucrare), ceea ce a facut posibila concentrarea
dotatii tehnice si folosirea mult mai buna a acesteia, ca a specialistilor. Mai mult, s-au putut
dirija dupa o conceptie unitara fondurile pentru lucrari geologice si de investitii, eforturile
materiale si umane in domeniul cercetarilor tehnologice si pentru crearea unei industrii
proprii de utilaj petrolier, s-a putut aplica o politica petroliera in functie exclusiv de
interesele nationale ale poporului roman.”. Practic, prin acest proces, circa 90% din
economia tarii era transferata in proprietatea statului. Cu toate ca legea prevedea anumite
conditii pentru despagubiri, acestea erau la completa discretie a statului. Prin urmare, aceasta
era mai mult o lege de „confiscare”, care nu aducea beneficii poporului roman, ci din contra.
Planurile cincinale au fost, de asemenea, vizate de catre prefațier. Planurile cincinale (sau
Cincinalele) au fost concepute pentru a duce la dezvoltarea rapida a economiei Uniunii
Sovietice. Planurile au fost create pe bazele liniilor directoare generale stabilite de partidul
comunist pentru dezvoltarea economica. Indeplinirea planului cincinal devenise cuvântul de
ordine a birocratiei sovietice. Aceeasi metoda de planificare a fost adoptata de cele mai multe
dintre statele comuniste. In plus, cateva state capitaliste au copiat conceptul de planificare
centralizata, in contextul economiei de piata, prin stabilirea unor obiective economice
integrate pentru o perioada bine determinată de timp. Aceste planuri au avut loc in perioadele
1951-1955 (a fost un esec), 1966-1970, 1971-1975, 1976-1980. Almășan le mentioneaza
si/sau prezinta in prefata sa pe ultimele 3: „Aceasta linie politica a capatat noi dimensiuni in
decursul cincinalelor 1966-1970 si 1971-1975…” , „Pentru cincinalul 1976-1980 trasatura
caracteristica a politicii petroliere consta in concentrarea tuturor eforturilor pentru sporirea
rezervelor de titei. Intrucat zonele de perspectiva au un grad avansat de exploatare pana la
adancimi de 3500 m, au fost: elaborate, aprobate si se afla in curs de realizare programe
prin care se urmareste extinderea ariei de cercetare.”.

Un alt mod prin care Almășan doreste sa treaca de cenzura este acela de a pune
numeroase aspecte intr-o lumina pozitiva, si sa sublinieze prosperitatea si ascensiune
poporului nostru (ceea ce era specific comunismului). „Patria” este prezentata ca fiind una
foarte prospera, stabila, si bogata (din numeroase puncte de vedere) si „o mandrie a
economiei romanesti”. Cele mai intalnite sintagme care sa evidentieze dezvoltarea,
ascensiunea, stabiliatea, grija statului fata de poporul roman, etc. in text sunt urmatoarele:
„…s-a putut aplica o politica petroliera in functie exclusiv de interesele nationale ale
poporului roman”, „intensificarea activitatii de prospectiune si exploatare, precum si
extinderea ei in mod practic la tot cuprinsul tarii, a avut efecte remarcabile…”, „E sigur ca
in noua atmosfera, patrunsa de incredere, optimism si creativitate…”, „Concomitent a avut
loc si o importanta schimbare calitativa”, „Mai mult,a aparut petrochimia romaneasca…..si
care in perioada construirii socialismului in patria noastra devine o mandrie a economiei
romanesti”, „toate cele de mai sus au fost puternic sprijinite”, „puternic dezvoltata in anii
constructiei socialiste”, „ampla retea”, „Romania si a format…..un fond de cadre de
specialitate care-I poate concura cu succes pe specialistii altor tari cu industrie petroliera
dezvoltata”, „pozitie extrem de favorabila”, „s-au consolidat surse importante de
tehnologii”etc. Prin toate acestea Almășan vrea sa scoata in evidenta efectul pozitiv pe care
regimul comunist l-a avut asupra poporului roman, si cat de mult a contribuit acesta si cel
care il promovau la dezvoltarea tarii si a economiei tarii (evident, acestea cu scopul de a trece
de cenzura si pentru ca opera sa poata fi publicata).

In concluzie, Prof. Bujor Almășan, prin prefata atasata cartii Istoria petrolului a
impletit anumite evenimente si situatii cu care s-a confruntat tara noastra in acele timpuri cu
economia petrolului, a facut referire indirect la valorile care erau promovate de comunism
(dreptate, onestitate, egalitate etc), la educarea oamenilor muncii in spiritul socialismului
stiintific, la nationalizarea mijloacelor de productie, prosperitatea patriei care se datora
regimului comunist etc. Toate acestea au fost au fost prezentate subtil si cat se poate de clar
(nu ambiguu), fara cuvinte care puteau sa sfideze sau sa jigneasca in vreun fel regimul sau
persoanele care il promovau, doar pentru ca opera lui Sédillot sa poata fi publicata (sa treaca
de cenzura).