UNIVERSITATEA SPIRU HARET"

_7.111111111111111111111Fr-

VICTOR AXENCIUC

t IN

ISTORIA ECONOMICA
A
ROMANIEI
EPOCA MODERNA SI CONTEMPORANA

Paitea I

EDITURA FUNDATIEI ROMANIA DE MAINE"

www.dacoromanica.ro
 VICTOR AXENCIUC

INTRODUCERE IN
ISTORIA ECONOMICX A ROMANIEI
EPOCA MODERNA SI CONTEMPORANA
Partea I
EPOCA MODERNA

www.dacoromanica.ro
oEditura Fundatiei ,Romiinia de Mine", 1999
ISBN 973-582-175-3

Tehnoredactare: CARMEN MANASESCU

Coperta: STAN BARON

Bun de tipar: 10.11.1999; Coli de tipar: 27,25

Format: 16 / 70 x 100

Editura si Tipografia Fundatiei Romania de Maine"

Splaiul Independentei, nr. 313, sector 6, O.P. 78
Tel.: 410.43.80; Fax: 411.33.84

www.dacoromanica.ro
 UNIVERSITATEA SPIRU HARET"

VICTOR AXENCIUC

INTRODUCERE IN
ISTORIA ECONOMIC&
A
ROMANIEI
EPOCA MODERNA SI CONTEMPORANA
Partea I
EPOCA MODERNA

Editura Fundatiei ,Rominia de Maine"

- Bucure0i 1999-

www.dacoromanica.ro
 CUVANT CATRE CITITOR

Volumul de fata prezinta, prin analize si sinteze, evolutia economica a

Romaniei intre 1859-1938, intr-o viziune de structura si tratare inedite in
comparatie cu alte studii din domeniu. Cititorul va putea constata si aprecia
critic un alt mod de periodizare, cu o alta structurare a problematicii examinate
si cu o abordare a starilor, proceselor si fenomenelor economico-sodale ale
tkii, speram, mai productive pentru intelegere si asimilare.
Rezultat al preocuparilor autorului de peste patru decenii, modalitatile de
cercetare utilizate si solutiile adoptate au fost verfficate si in activitatea didactica
universitark la diverse manifestari stiintifice, fiind expuse in studiisi lucrar- i editate.
Intervalul imbratisat de lucrare - 1859-1938 - constituie, cum este cunoscut
In istorie, o epoca crudala pentru destinele si progresele Romaniei moderne;
este, in general, epoca iesirii tarii din starile stagnante si retardate feudale si a
inscrierii ei pe calea modernizarii si europenizaxii, epoca emandparii nationale
- a constituirii statului national - 1859, a dobartdirii independentei - 1877 si a
formarii statului unitar -1918, concomitent cu edificarea institutiilor moderne,
cu prefacerea fundamentala a sodetatii romanesti; este epoca de inlaturare a
structurilor feudale si de alcatuire si maturizare a organismului economico-
social modern, de tip occidental.
Periodi7area noastra plaseaza momentul initierii marilor transforman
sodale si economice, incepute insa mai devreme, de la feudalism spre sodetatea
modernä, in anii fond:aril statului nationaL Statul s-a impus in istoria noastra cu
autoritate, institutionalitate si functii hotaratoare in elaborarea structurilor
moderne, ca o conditie vital-necesara; In Romania, ca si in toate tarile retardate
la momentul demarajului spre modernizare, institutia statala, in lipsa unor forte
motrice interne puternice, economice $i politice, se impune ca unicul factor
decisiv si capabil de initiative si de mobilizare a resurselor interne si externe si
de utilizare a lor in scopul progresului general.
Statul roman, creat la inceputul deceniului al 7-lea al secolului 19, cu
instruinentele sale legislative, executive, institutionale si financiare, prin mijlocirea

5
www.dacoromanica.ro
politicii guvernelor i partidelor aflate la guvernare, a tutelat, sprijinit i orientat
toate procesele i actiunile capitale de schimbare slinzestrare a tar% respectiv, de
1nfaptuire a tranzipei de la vechiul regim feudal la sodetatea modernä.
Momentul final al intervalului studiat - anu11938 - reprezinta incheierea
tmei evolutii de opt decenii de prefaceri si de statornicire a Romaniei moderne
si a organismului sau economico-social, intemeiat pe proprietatea particulara
piata concurentiala. Totodata, anu11938 marcheaza irtaugurarea in plan poli-
tic a unei epod de dictaturi - cea regard', cea militará, cu o vaditä incorsetare
limitare a miscar' economiei private, iar dupa razboiul mondial - 1939-1945 -
dupa un scurt interludiu, instaurarea unui nou regim politico-social de dictatura,
comunist, si a unui nou sistem economic, sodalist centralizat de stat.
Astfel, epoca 1859-1938 se plaseazk in linii generale, cu unele rezerve
temporale, 1ntre doua sisteme social-economice total diferite, dar ambele
opuse, necompatibile cu statul de drept, cu democratia economick cu
economia privata de pig& concurentionala.
Conceptia de cercetare i expunere din lucrare a folosit o formula de
structurare a problematic% potrivit careia fiecare mare domeniu al vietii
economice se define te ca un sector calitativ diferit prin elementele sale materiale,
tehnice specifice, prin natura si scopul productiei, prin compozitia sa social-
umana, prin locul i rolul pe care U. are in organismul economiei nationale.
Miscarea economico-sodala a fiecarui sector de productie materiala
de servicii are loc dupa prindpii i prin forte motrice economice, tehnologice
sodale, respectiv, dupa un sistem generat de natura si necesitatile sectorului
dat, dupa legislatia si politica economica promovate; fiecarui sector
corespunde astfel un sistem de functionare.
În Romania celei de-a doua jumatati a secolului 19, in procesul tranzitiei
de la organismul economico-social feudal la cel modern, s-au format astfel,
treptat, noile sectoare componente, cu baza in proprietatea privata i piata
liberk i, corespunzator, sistemele lor specifice de ftmctionare. Acestea insa,
In tot intervalul studiat - 1859-1938 -, din cauza nivelului economic si al
compozitiei predomirtant-agrare a economiei nationale, vor ramane la stadiul
primar, dasic, al profilului specific structurii economiilor europene din perioada
revolutiei industriale si a trecerii la industrializare.
Ca urmare, sectoarele analizate sub aspectul transformarii i dezvoltarii
vor fi, In principal: agricultura, industria, transporturile i comunicaliile, piata
internä - comertul intern, moneda i circulatia monetara, creditul i bäncile,
relatiile economice externe, finantele publice, urbanizarea etc.
Examinarea, pe orizontala, a sectoarelor organismului economiei
nationale se face in doua intervale ale epoca studiate: primul, 1859-1921 si al
doilea, 1919-1938; aceasta divizare are - In primul rand - o motivape nu
cronologica, d social-economick procesuall
6
www.dacoromanica.ro
 Prima perioada a intervalului studiat, anii 1859-1921, intrerupta de razboi
In anii 1916-1918, este examinad unitar, fad fracionri, in viziunea procesului
fundamental unitar al restructurarii, xespectiv, al transformarii organismului
economico-social al Romaniei de natura' feudala In organism de tip privat modem.
Prefacerea domeniuluieconomico-social consfituia o componenta a actiuniiistorice
de renovare a comunidffi naponale romanesii, de transformare a ei in sodetate de
tip occidental, singurul model istoric de progres accesibilsiinevitabil atundpentru
Romania, de infaptuire a telului natiunii rornane pe traseul cite emancipare si
dvilizalie, de bunastare.
Aceasta perioada se incheie la inceputul deceniului al 3-lea al secolului
20, respectiv, dupa sase decenii de la declansarea programului marilor
transformari sodale si economice; consideram ca. anii 1918-1921 semnifica
terminarea, in linii generale, a constituirii fundamentelor si mecanismelor de
functionare a economiei marfare capitaliste.
Evenimentul decisiv in marcarea hicheierii tranzitiei 1-a constituit
reforma agrara din anul 1921, prin aceasta, realizandu-se una dintre marile
obiective ale natiunii romane. Reforma agrara a produs mutatii profunde in
agricultura si In viata economica a Romaniei intregite; prin parcelarea marilor
latifundii i distribuirea a peste jumatate din pamantul agricol al tarii
plugarilor, agricultura romaneasca a devenit dominata de mica exploatatie
taraneasca.
Totodata, perioada este marcata de evenimente nationale, politice si
economice de insemnatate istorica, precum: constituirea statului national
unitar la 1918 si formarea organismului sau economico-social intregit,
complinit cu aportul patrimoniului economic, al bogatiilor provinciilor
romanesti unite cu Romania; instituirea dreptului de vot universal; statuarea
democratiei cetatenesti in noua lege fundamentala a tarii, Constitutia din
anul 1923.
Procesul global de transforman, de tranzitie, a inlaturat i schimbat
treptat structurile, formele i instituffile feudale, intre care: dacasia si iobagia,
munca obligatorie, dependenta personala, frustrarea de drepturi dvile,
proprietatea conditionata, constrangerea extraeconomica pentru majoritatea
natiunii, privilegiile boieresti i nobffiare, breslele si organizarle vechi restric-
tive din activitatea economica - monopoluri feudale etc., impreuna cu
ansamblul legislaçieisi instituthlor politice si juridice specifice vechiului regim.
Concomitent, a fost elaborat i aplicat noul cadru legislativ si institutional
al statului de drept, s-au asezat fundamentele noilor structuri economico-sodale
- proprietatea particulara asupra pamantului (in celelalte domenii ea exista
inainte), munca i forta de munca libere, intreprinderea, productia i circula tia
marfurilor neingradite, autonornia localidtilor rurale si urbane, instapanirea
proprietate a acelora dintre ele care mai inainte erau dependente de domeniul
boieresc, libertatea organiz,aXii profesionale etc etc.
7

www.dacoromanica.ro
 Descátusarea vietii sociale de corsetul feudal principal a infAptuit-o, in
RomAnia, legea rurala din anu11864 si a consacrat-o Constitutia din 1866, care a
pus temeliile institutional-juridice ale organismului modem al natiunii române.
Functionarea economiei in curs de prefacere a devenit reglementatà de
Codul Civil, Codul de Comen si de o amplä legislatie detaliatà, cu profil si
scop economic, elaboratá timp de cdteva decenii, precum si de un sistem nou
de institutii publice si particulare cu aceeasi motivatie.
Daed epoca si procesele tranzitiei, ale restructurkilor vietii economice in
directia modernizkii s-ar fi marginit numai la formarea de cátre stat a premiselor
sociale si juridice, lasandu-se domeniile economiei materiale in seama
posibilitätilor agentilor particulari, mersul spre tel ar fi fost mult intArziat.
Statul a luat initiativa si a intreprins masuri de anvergued si in acest
domeniu; s-a construit o noug infrastructura, cu elemente hotarâtoare,
mecanizate in transporturi, comunicatii, porturi, navigatie etc. - edi ferate,
telegraf, telefon, vase cu aburi, o retea de drumuri, ara' toate acestea ffind
imposibil once progres material $i spiritual al tkii.
Sectorul productiei materiale de baza - agricultura - s-a restructurat pe
marea $i mica exploatatie agricolk dar cu cea mai lenta asimilare a mijloacelor
de muneä mecanizate.
Sectorul industrial, in schimb, initial sprijinit pe baza tehnicl manuard si
organizare mestesugareased, se inscrie pe directia remodelkii pe tehnici
mecanizate si intreprinderi capitaliste, formându-si matricea structurii de
ramurà specifice cerintelor revolutiei industriale.
Piata interna', alimentatà prioritar in vechiul regim feudal de producida
simplà de ma'rfuri si de produse importate, restransä si minora intr-un edmp
coplesitor de economie naturala si seminaturalk devine, dupà cdteva decenii
de expansiune a economiei bänesti in toate sectoarele, cuprinzatoare si
proponderentà in organismul economico-social, conferindu-i acestuia
caracterul general marfar-banesc, cu putentice coloarte de sustinere capitaliste
In sectoarele neagricole.
Economia veche, de credit, edmdfdreaseä, specified epocilor trecute,
se renoveazä din temelii, prin crearea institutiilor bancare, constituindu-se
un sistem de credit modern, capitalist; un nou sistem al leului ja locul celui
vechi si anarhic, asigurand leului - pentru aproape jumatate de seco! - cea
mai trainica si prestigioasä pozitie din intreaga sa odstentä.
Relatiile economice extente, reconstituite pe principiile moderne si eliberate
de constrângerile otomane, dupd 1877, au functionat supravegheate si orientate
de stat spre o dezvoltare independentà, in interesul economiei nationale.
Fiscalitatea de natura' feudala se restructureazd intr-un sistem de firtante
publice centrale si locale dupà modelul statelor dezvoltate.

www.dacoromanica.ro
 In acelasi sens se produc deschideri si mutatii esentiale in compartimentele
invätämântului si culturii, formarii cadrelor nationale, renovarii administratiei
centrale si locale, asezärii armatei si institutiilor de ordine socialä potrivit noilor
necesitäti nationale, urbanizirii etc., iar pe plan social general, compozitia daselor
si grupurilor sociale se reprofileazd in concordantd cu schimbarile ansamblului
comunitätii romanesti.
Cele de mai sus creioneazd directiile de prefacere a unora dintre
principalele sectoare ale organismului economiei nationale, in scopul de a
infatisa imaginea $i importanta fundamentalelor deveniri ale vietii economice,
sociale, legislative etc. si, totodata, de a argumenta necesitatea trafärii acestei
evolutii prin viziunea tranzitiei.
Studierea operei de trecere a României de la sistemul feudal la cel mo-
dem, capitalist prezintd un interes istoric, dar si o deosebità actualitate pentru
cititor, in general, si pentru student, in special, printr-o serie de conduzii ce
se pot desprinde in scopul intelegerii mai temeinice a actualei tranzini a societätii
românesti si a economiei nationale, in spetä de la sistemul economic socialist
statal centralizat la economia privatà, particularA, de piafa. MentionAm, intre
altele, spulberarea idealizärii tranzitiei si a promisiunilor de justine si bunästare
imediatd - afisate si promovate de catre unii reprezentanti ai noii puteri politice,
ai noii ideologii oficiale post-decembriste; intelegerea profunzimii si duratei
lungi a tranzitiei, de zeci de ani, a complexitdni ei, a costurilor exorbitante,
suportate de masele cu venituri fixe ale populatiei; perceperea de catre cei
interesan a impedimentelor si riscurilor concomitente cu faza initiald, de
degradare a economiei inainte de inceperea redresdrii, a inevitabilitatii unor
grave fenomene sociale ale tranzitiei: polarizare economicä, mizerie si sárkie
pentru partea majoritara a populatiei si bogAtie si lux pentru minoritate,
acumularea pe cdi obscure si in proportie de masa a bunurilor publice, a
resurselor naturale in favoarea unor categorii restrfinse, dar inarmate cu putere
economica si politica, devenite diriguitoare ale natiunii etc.
Astfel, beneficiarii tranzitiei, ai economiei de piafa, atunci, in perioada
1859-1921, ca si acum, reprezintd doar 8-10% din populatia t'a* pentru restul
de 90%, roadele pozitive vor fi resimtite doar la generatia a doua sau a treia,
sau - pentru unii - nidodata.
Un asemenea mod de abordare $i tratare a celei mai indelungate perioade
a devenirii economico-sociale a României moderne - 1859-1921 - se dovedeste
instructiv si folositor, prin cunoasterea experientei trecutului, in procesul de
intelegere mai bund si mai darà a vremurilor de astazi, dar si de formare a
culturii economice a celor interesan.
Este relevant sä se constate ca doud epod de tranzitie spre acelasi tip de
economie - insä situate la interval de un secol si cu nivele economice si cu baze
tehnice si culturale total diferite - contin numeroase elemente comune, obiedive

www.dacoromanica.ro
si subiective; ca trecerea de la un sistem social la altul, in once epoca, are, prin
numeroase procese - legislativ-institutionale, sociale, economice etc., o serie de
prindpii si rezultate comune ce se impun a fi cunoscute, studiate si aplicate in
vederea incheierii si depasirii starilor tranzitive si realizarii progresului in
beneficiul natiunii.
A doua perioadi a intervalului studiat, anii 1919-1938, marcheaza noile
directii ale evolutiei economiei nationale in stadiul sau de maturizare si
consolidare interbelica (urmand aceeasi structura sectoriala). Mentionam ca
tematica perioadei 1919-1938, ca si a celei precedente, este abordata, in mod
unitar, intreaga, nesegmentata temporal. Studierea problematica pe un singur
interval de doua decenii prezinta avantajul de a nu diviza scurta perioada
interbelica in 2-4 subperioade si a evita astfel repetarile si amplificarea
volumului expunerii, urmarindu-se mai usor continuitatea proceselor si
fenomenelor; tratarea lor pe intreaga perioada permite infatisarea mai clara si
completa' a evolutiei interbelice prin trasaturi si caracteristici unitare, de durata
ale fiecarui sector si, integral, ale organismului economiei natdonale.
Desigur, variatia evolutiei si a misca4 ii conjuncturale interbelice este pusa
In evidenta prin explicarea modului propriu de manifestare a etapelor cidului
de activitate interbelica, insistandu-se in mod distinct, la fiecare sector, asupra
aspectelor particulare, printre altele, a manifestar' ilor si consecintelor marii crize
economice mondiale, transferate in economia romaneasca dupa 1928.
Investigarea evolutiei economico-sociale pe intervale relativ intinse si
compacte permite demersului stiintific sa selectioneze si sa puna in lumina
liniile directoare, de forta ale dezvoltarii, tendintele pe termen lung ale miscarii
economiei, sa evidentieze fortele motrice de durata ale progresului, precum
si consecintele si rezultatele ion perene.
In viziunea metodologica adoptata, pe langa abordarea evolutiei
sectoarelor principale ale organismului economiei nationale si a sistemelor
acestora de functionare, in ambele perioade - 1859-1921 si 1919-1938 - lucrarea
expune si problematica unor aspecte importante, cu functie de complinire a
studiului vietii economico-sociale, precum: venit national si avutie nationala,
evolutie si structura demografica, comportamente si mentalitati economice,
habitat urban si rural, urbanizare moderna, cidicitate pe termen scurt si pe
termen lung in economia romaneasca etc.
Fiecare dintre cele doua sectiuni ale vohunului - consacrate celor doua
perioade - se incheie cu un capitol de sinteza a rezultatelor dobandite si a
necesitatilor neinfaptuite; capitolele au functia de bilant al evolupei economiei
romanesti in perioadele respective si incearca sa defineasca-, prin date si analize,
caracterul, nivelul si structura sa la sfarsitul fiecarei perioade; totodata, la
fiecare dintre cele cloud capitole se schiteaza - printr-o serie de indicatori -
locul, pozitia Romaniei in economia europeana, apreciindu-se gradul de
10
www.dacoromanica.ro
recuperare a intarzierii sale in urma progreselor inregistrate, dar si decalajul
ramas Ltd' de nivelul economiei statelor dezvoltate ale contimentului.
Argumentele cifrice statistice sunt utilizate numai pentru
pentru comensurarea fenomenelor, urmarindu-se ca expunerea sa
necesitaminime,

fie cat mai putin incarcata cu tabele si date.

De asemenea, la fiecare capitol, se specifica studiile cu autoritate
stiintifica si mai accesibile pentru documentare, acestea desemnand q't
bibliografia principala a lucrarii.
Analiza variatelor probleme aspecte ale tematicii volurnului de fata
ptme accentul pe darificarea i intelegerea starilor i proceselor cardinale
ale prefacerilor, a conditiilor generatoare de dezvoltare, pe factorii
responsabili ai progresului, precum si pe cei ai intarzierii acestuia. Ca regula,
judecarea i expunerea problemelor majore se incheie cu unele conduzii de
sinteza, in stil didactic.

in tratarea fondului tematic al economiei romanesti, lucrarea incearci

depOsirea unor modalitäti, devenite obisnuinte incetätenite, de abordare atat sub
aspect conceptual, eat si sub aspect metodologic, expunOndu-se cu argumente si
anumite puncte de vedere proprii; prin aceasta se manifestfi interesul de a participa,
impreunfi cu istoricii i economistii domeniului, la efortul de inscriere a cercetärii
istoriei economice a României pe cursul viu al preocupärilor contemporane. in acest
efort, dupi 1989, au fost editate cursuri universitare: V.Bozga, I.Puia, R.Vasile,
Ed.Ribczuc, "Istoria economiei Romanier, A.S.E. Bucuresti, 1991; I. Puia, "Istoria
Economiei", A.S.E. Bucuresti, 1973; Maria Muresan, "Istoria economiei nationale",
A.S.E. Bucuresti, 1994; prof.dr.Vasile Bozga, prof.univ.dr.Radu Vasije, prof.dr.I. Puia,
lector univ.Eduard Ribczuc, "Istoria economiei nationale", A.S.E. Bucuresti, 1996;
Filip Patac, "Istoria economiei nationale", Timisoara etc. etc., precum i lucrarea
"L'histoire de l'economie roumain. De l'origine jusqu'à la deuxiime guerre
mondiale" sous la _coordination de N.N.Constantinescu, membre de l'Académie
Rotunaine, Bucuresti, 1996.

Lucrarea noastra, structurata pe tematica Programei analitice a cursului

de Istorie economici a Romaniei, expus de autorul ei la Facultatea de Mana-
gement Financiar-Contabil a Universitatii Spiru Haret" din cadrul Fundatiei
Romania de Maine", nu cuprinde, desigur, intregul continut al subiectului;
unele aspecte lipsesc, altele sunt examinate sumar, iar la unele dintre ele,
argumentarea este restran.sä la minimum necesar. Proiectata i elaborata in
ultimele decenii, cartea de fata nu satisface pe deplin edgentele i dorintele
autorului - ca produs de cercetare i cu destinatie stiligifica; in forma sa actuala,
ea apare, mai ales, din imperative didactice, pe care insa avem convingerea ci
le satisface In stadiul actual al cerintelor programei analitice. Speram, intr-o
editie viitoare, sa putem infatisa mai amplu cuprinsul temei, cel putin pe mäsura
materialului disponibil, deja elaborat.

11

www.dacoromanica.ro
 Consider necesar, pentru o apredere corecta a contributiei lucrarii
prezente, de catre cei competen ti si abilitalt sa precizez ca, dei o parte din
metodologia, conceptele, analizele, ideile, cat si structura tematica expuse in
aceasta carte sunt rezultatul propriei cerceari, cea mai mare parte din fondul
documentar - statistic si faptic -, din argumentele si caracterizarile calitative,
generale si particulare ale fenomenelor si proceselor examinate aid apartin
patrimoniului stiintific istorico - economic romanesc, creapei generatiilor de
economisti si istorid, din trecut si prezent, evidentiati, in parte, la diversele
capitole ale volumului. Tuturor le port adanca recunostinta pentru osteneala
si opera lor, care au inlesnit investigarea si aproftmdarea cunoasterii si
inteleprii trecutului vietii noaste economic° - sodale.
In incheiere, aduc multumiri tuturor colaboratorilor mei pentru sugestii
In elaborarea studiilor de istorie economica, doctoranzilor, din ale caror
dezbateri stiintifice s-au nascut multe interogatii si solutii fertile; datorez,
totodata, mult zecilor de serii de studenti auditori ai cursului de Istorie
economici a Rominiet in seminarele carora discutiile si intrebarile, unele
surprinzator de proaspete si inteligente, prectun si testele scrise au constituit
fermentul cel mai activ si roditor al preocuparilor si meditapilor mele asupra
metodologiei si problemelor tratate, pentru o cat mai buna si sistematica
percepere si asimilare a istoriei economice, pentru o cat mai efidenta si utila
Incorporare a ei in patrimoniul cunostintelor economice ale studentilor; aceasta,
In scopul intelegerii si pastrarii mostenirii de dvilizatie materialA si spirituala,
lasata noua prin truda si sacrfficiile generatiilor trecute, al afirmarii ideii
patriotice potrivit careia progresul generatiilor prezente si viitoare se dadeste
trainic numai pe respectarea, pretuirea $i imbogatirea valorilor perene, istorice
ale edifidului nostru national.
Aceasta carte a putut vedea lumina tiparului datorita sprijinului
generos al conducerii Fundatiei Romania de Maine", careia ii exprimam
gratitudinea noastra.

Bucuresti, octombrie 1997

12

www.dacoromanica.ro
 PARTEA I
TRANZITIA LA STRUCTURILE
ECONOMICE SI SOCIALE MODERNE

13

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL 1
STAREA ECONOMICO-SOCIALA
LA MIJLOCUL SECOLULUI 19

Examinarea evolupei economiei romanesti in epoca statal moderna' - dupa'

anu11859 - se deschide cu un tablou succint asupra fizionomiei economico-sociale
a tbirii din perioada unirii Prindpatelor Romane Dunarene - Moldova si Muntenia.
Acest tablou urmareste un triplu scop:
cunoasterea nivelului si structurii economico-sociale a tärii la
inceputul epocii de modernizare, ca punct de plecare si stare de comparatie a
prefacerilor ulterioare;
aprederea decalajului de nivel economic si stadiu de dezvoltare
dintre Romania si statele avansate ale continentului;
precizarea cauzelor intarzierii progresului modem in Wile romane,
a obstacolelor in procesul transformarilor moderne.
Constituirea statului modem national a reprezentat un eveniment cru-
cial in istoria romanilor; el a deschis, in urna dezideratelor si actiunii cercurilor
patriotice nationale dupa revolutia de la 1848, calea prefacerilor sodale, a
dobandirii independentei de stat, a desavarsirii unitalii statale, a promovarii
unui progres economic, social si cultural al tarii fari precedent.

Noul stat national - Romania - ocupa un

Dimensiunea teritoriu de 123,7 mii km2 (in comparatie cu 295
geografia i
11 demografia mii km2 intinderea istorica a spatiului romanesc,
realizata prin Marea Unire din 1918) si avea o
populatie de 3,9 milioane.' Tanarul stat roman cuprindea provinciile Moldova
(cu trei judete din sudul Basarabiei), Muntenia si Oltenia. Statul roman de la

1. Anuarul statistic al Ronfiniei, 1939 si 1940, pag. 41.

15

www.dacoromanica.ro
1862 reprezenta doar o parte din natiunea romana; Inca' sase decenii, pana la
1918, provinciile romanesti - Transilvania, Banatul, Bucovina - se vor afla sub
stapanirea habsburgica, i austro-ungara, iar Basarabia, sub cea ruseasca.
Romania la 1862 - cand s-a statuat oficial denumirea noului stat roman
- se marginea cu trei la nord si vest cu imperiul Habsburgic, la est cu
imperiul Rus si la sud cu Imperiul Otoman; atund Romania se afla sub
suzeranitate otomana' - de cateva secole - si sub garantia celor sapte puteri
europene, instituita in anul 1856.
Dupa primul recensamant al noului stat, din anii 1859-1860, efectuat sub
conducerea marelui statistidan D.P.Martian, populatia tarn numara 3,9 mil.
locuitori; majoritatea lor - cca. 90% - traia in localitati cu caracter rural; la orase,
fara targusoarele de tip satesc, locuia cca. 10% din populatie. Dupa profesitmi,
71% din capii de familie erau agricultori, cca. 10% mestesugari i lucratori in
ateliere, 6,5% negdstori, camätari i liberi profesionisti, 5% functionari i derid,
restul slujbasi i alte categorii2). Compozina demografica, ca si localizarea
populatiei, relevau o structurä agrarä täräneasa traditional-medievalä,
categoriile din meserii i negot, cat i aparatul functionaresc fiind relativ reduse.

Ca sprijin In documentarea i aprofundarea problemelor pimului capitol mentioram,

din bogata bibliografie de specialitate: Romania's Economic History from the beginnings
to World War B. Edited by N.N.Constantinescu member of the Roumanian Academy,
Bucuresti, 1994; D.Berindei, Epoca Unirii, Bucuresti, 1979; Documente privitoare la istoria
economic.i a Romin' Statistica, vol. I, Bucuresti, 1960; G.Zarie, Studii, Bucuresti, 1980,
C.C.Artgelescu, L.Boicu, N.Corivan, ENegrufi-Munteanu, C.Turcu, Dezvoltalea economiei
Moldovei Intre anii 1848 si 1864. Coniributii, Bucuresii, 1963; Lucretiu Palräscanu, Un
veac de frAman' tAri sociale, 1821-1907, Bucuresti, 1969; Georgeta Penelea, Les foires de la
Valachie pendant la période 1774-1848, Bucuresti, 1973; Institutul de Istorie "N.Iorga",
Studii i materiale de istorie modemä, vol.IV, Bucuresti, 1973; Istoria Romaniei,
IV, Bucuresti, 1964; Gh.Platon, Istoria moderna a Romaniei, Bucuresti, 1985, Costin
Murgescu, Mersul ideilor la romásni. Epoca modernA, volt voLII, Bucuresfi, 1987, 1990;
Gh.Platon, V.Russu, Gh.Iacob, V.Cristian, I.Agrigoroae, Cum s-a infiphtit Romfinia
modermi. O perspectivä asupra sirategiei dezvolarii, Lasi, 1993.

12 Caracterul
sociale
Regimul politic si social era de naturifeudaLt
puterea politica' apartinea domnitorului
puterii politice boierimii; din randul acestora se forma Adunarea
obsteasca i Guvemul; marea majoritate a po-
pulatiei era exclusa de la drepturi politice;regimul social la sate avea la baza
raporturi feudale, in care boierii erau stapanii parnantului, iar taranii dacasi,
obligati si dependen ti &fa' de acestia, fusesera declarati "chiriasf, pe mosiile
feudale, de catre Regulamentele Organice.

2. Analele statistice, nr.13, 14, 15, 16 din 1863, p.33

16

www.dacoromanica.ro
 Primele elemente de organizare modernä au fost introduse, in deceniile
patru-sase ale secolului 19, de catre Regulamentele Organice - 1831-1856 - si
de catre Conventia marilor puteri europene de la Paris - 1858: domnie
constitutionala, Adunare obsteasca cu ftmctii legislative, separarea puterilor
In stat, uniformizarea administratiei celor cloud prindpate romane - Moldova
si Muntenia, administratie financiara, precum si unele prevederi asupra
libertatii comertului, meseriilor, industriei. La sate, unde se realiza partea cea
mai mare a productiei materiale a tarn - cca. 85%-90% -, domina regimul
agrar feudal; dei in proces de erodare si slabire, el isi pastreaza, pana la 1864,
caracterele sale esentiale.

Pe plan social, in agricultura, se regasesc

Structuri douä clase fundamentale: boierimea - de ranguri
13 sociale
feudale
diferite - staparta pe majoritatea solului tarn, care
personifica clasa feudala dominanta; boierimea
- de la cea mare, latifundiara, posesoare a unor mosii de 30-50 mii ha, pana la
cea mica - furniza, ca regula, slujbasii statului, de la guvern pana la cei de
tinut. TA ränirnea cläcasä se constituia in clasa sodala, care murtcea aservitä 0
obligati pe mosiile feudale.
In zonele de coline si munte &Mau täranii liberi - numiti räzäsi (in
Moldova) si mosneni (in Muntenia), - nesupusi regimului feudal si reprezentand
20-25% din numarul total al familiilor tarartesti; erau organizati in comunitati
tradinonale - obsti sag testi - exploatandu-si pamantul in comun, in devalmasie.
In secolele 14-15, aproape toad taranimea era libel% si organizata in obsti; de-a
lungul veacutilor urmatoare, boierii si domnitorii au aservit majoritatea
taranimii, rapindu-i libertatea si pamanturile cele mai manoase.

Evolutia acestui proces istoric este analizatà in opera lui Henri H.Stahl
Contributii la studiul satelor devälmase rominesti, vol.I-III Bucuresti, 1959-1965;
In lucrarea P.P.Panaitescu, Obstea tärineasci in Tara romineasci si Moldova,
Bucuresti, 1964, precum si in alte carti si studii.

Pämäntul cultivabil al tarii, in suprafata de peste 10 mil.ha, se afla in

proportie hotaratoare in posesie feudala: boierimea -63% si manastirile -21%,
In total 84%; restul de cca. 16%, in principal pasuni, fanete si paduri, revenea
taranilor liberi-razasi si mosneni.
In anu11863, statul roman secularizeazi - respectiv etatizeaza - averile
mänästiresti inchinate (daruite) de boieri si domnitori romani, in cursul
secolelor, forurilor eclesiastice grecesti de la Athos; statul intra, astfel, in
posesia urtei mari suprafete de pamant (arabil, pasuni, paduri), care va servi,
partial, la improprietarirea clacasilor la reforma agrara din 1864.

17

www.dacoromanica.ro
 Stapa'nii feudali - boierii si manastirile -
Privilegii detineau proprietatea conditionatä asupra
14. feudale pamantului agricol, padurilor si apelor, adica
erau posesori, dar obligati sa asigure taranilor
dacasi, pe mosii, pamant de afama, pasuni, fanete si lemne din padure; boierii
aveau dreptulla ciad, la dijma si alte sarcini impuse dacasilor, in natura sau
In bani; de asemenea, stapanii detineau dreptul de monopol feudal pe mosiile
lar, la Va' nzarea bauttuilor alcoolice, la carduma, bacanie, moara, brutarie,
macelarie etc.; de obicei, acestea se arendau negustorilor si altori arendasi,
procurand stapanilor de mosii venituri banesti antidpate si stabile.
Numai boierii de rang puteau ocupa slujbele domniei; ei erau, totodata,
si stapanii satelor si targurilor asezate pe mosiile lor; satele nu erau constituite
In comune de tip modem si nu aveau independenta administrativa. Boierii,
derul, manastirile si slujbasii erau privilegian si benefidau de scutire de
impozite, dari etc.

9ic4ia O Taranii clicasi, considerati, prin legiuirile

agrare din anal 1851, "chiriasi" pe mosie, se
lobAgia -
15. dependenti
i impilare
aflau in dependenta de boieri si obligan Uta
de ei, prin lege, sa efectueze gratuit daca de
18-20 zile, care se prelungea pana la 30-40 zile
de muna pe an, pe mosia si la curtea stapanului, in con ditii botarate de acesta;
s'a dea duma din produsele gospodariei - 10%-15%, sau, in unele cazuri,
echivalentul ei in bani; dijma, darea in produse de la dacasi - cereale, carne, fan,
vin, miere, branza, lana, fructe etc. - era folosita partial pentru necesitatile curtii
boieresti, dar majoritatea se vindea pe plata interna si pe cea externa; taranii da casi
nu posedau pamant, clec& lotul casei; dar, ei aveau dreptulsa ceara, si stapanul
mosiei era obligat s'A le dea, terenuri pentru aratura, pasune, cat si lemne din
padure, in limita prevederilor legilor; starea de daca era transmisibilá; copffi la
majorat, intemeiindu-si gospocar" ii, deveneau dacasi, cu obligatii fata de stapan,
ca si parintii lor; dacasii nu erau liberi sa se mute pe alta mosie decat in anumite
conditii, cu asentimentul stapanului, dar acesta putea sa-i izgoneasca de pe
domeniu; ei nu puteau si nu aveau practic mijloace banesti sa-si cumpere pamant,
nid sil se elibereze de servitutile feudale. Satenii clacasi datorau statului capitana
- impozit personal - precttm si alte forme de contributii.
Taranimea dependenta, ca si cea libera, se prezenta intr-un grad relativ
de diferentiere socialä: fruntasa-bogata - o minoritate; mijlocasa - majoritatea
locuitorilor; si saraca - restul, o parte importanta. Pe aceasta structura se va
infaptui reforma agrara din anal 1864.
in provinciile romanesti de sub dominatia imperiilor vecine, sistemul
feudal imbraca forme diferite de cele din Prindpatele Romane Dunarene.
18

www.dacoromanica.ro
 Pana la 1848, cand s-a desfiintat iobagia in Transilvania, pamantul, aflat
In folosinta taranimii iobage - pamantul urbarial - era despartit de cel aflat in
posesia nobilimii -0mant alodial. in medie, loturile in folosinta ale iobagilor,
initial de peste 11 ha, au ajuns, prin reducere, la 8-9 jugare, respectiv de 4-5
ha. Cea mai mare parte a taranimii dependente folosea loturi mai mid- pana
la 3 ha. Pasunile si padurile - spre deosebire de situatia din Prindpate - erau
in folosinta comuna a taranilor si nobililor. .

Taranimea dependenta se constituise istoriceste in mai multe categorii;

cea mai larga era a iobagilor, posesori de casa si curte si avand in folosinta un
lot de panrant arabil - numit sesie; prin mostenire, sesilie s-au faramitat si
diminuat; a doua categorie o reprezentau taranii fara lot in folosintä - numiti
jeleil, care fie ca. luau pamant de la nobffi - pentru lucru cu contract, fie cà
lucrau in gospodarilie nobililor, la mund sezoniere, sau in ale iobagilor instariti.
Robo fa, obligatia feudala in munca, era stabilita la 2-4 zile pe saptamarta,
In functie de situatia de iobag sau jeler si de marimea lotului avut in folosintä;
robota aparea astfel mai grea decal daca in Prindpate. Dijma se dadea din
cereale si din vin atat nobilului, cat si bisericii.
in provinciile Banat, Crisana si Maramures, sarcinile taranimii
dependente erau mai reduse; se puteau transforma si plati in bani sau chiar
se puteau rasctunpara in antunite cazuri.
in Bucovina, cedata, in urma Pacii de la Kuduk-Kainargi, Austriei(1774)
si cu statut de provinde de sine statatoare in cadrul Imperiului Habsburgic
(1879), taranimea dependenta era alcatuita din trei categorii, dupa marimea
lotului in folosinta; gospodari sau podani, cgs* 0 chiriasi. Primii aveau casa
si gradina si un lot in folosinta; casasii numai casa si gradina, iar cei fara case
si pamant munceau in gospodariile nobillior sau ale taranilor iobagi instariti.
Obligatiile de munca erau mari: podanii efectuau, anual, gratuit, dupa stare,
intre 125 si 133 zile de robota, iar casasii - 25 zile, pe lartga dijme din toate
produsele gospodariei, obligatorii pentru toti.
in Basarabia, trecuta in 1812 sub stapanirea ruseasca, functionau
asezamintele din Moldova din anii 1817 si 1846, clacasii avandln folosinta
loturi de pamant dupa numarul de vite, (intre 7 si 20 ha), aid pämant fiind
mult si populatie putina. Claca anuala, fixata la 12 zile cu norma, se ridica
parta la dublu, iar dijma era asemanatoare cu cea din Moldova.
Peste obligatiile extraeconomice legale catre nobili si boieri in toate
provincilie romanesti, se adaugau abuzurile in variate forme si alte angarale
impuse taranilor, ceea ce ducea la infautatirea situatiei majoritätii taranimii,
la proteste si, uneori, rascoale impotriva regimului agrar feudal.
Evolutia si starea relatilior agrare si a taranimii, in regimul feudal, au
facut obiectul a ntuneroase studii din epoca sau aparute ulterior, din care
mentionam doar o mica parte:

19

www.dacoromanica.ro
 N.Bälcescu, Chestiunea economici in Principatele Române in lucrarea: Texte
din literatura economicä in România, sec.XIX, Bucuresti, 1960; Filiti C.Ion
Proprietatea solului in Principatele Române Ora la 1864, Bucuresti, 1935;Radu
Rosetti, Pämântul, sätenii si stäpinii in Moldova, Bucuresti, 1907; D.Prodan, Iobägia
In Transilvania in sec. al XVI-lea, vol.I i II; Problema iobägiei in Transilvania 1700-
1848, Bucuresti, 1989; Hie Corfus, Agricultura in Tärile Romine, 1848-1864, Bucuresti,
1979; G.Platon, Domeniul feudal din Moldova in preajma revolutiei de la 1848,
Iasi, 1973; I.Kovacz, Desfiintarea relatiilor feudale in Transilvania, Cluj, 1973;
Ecaterina Negruti, Satul moldovenesc in prima jumätate a sec.XDC, Iasi, 1984; Apostol
Stan, Agricultura romineascä in faza finalä a cläcäsiei 1831-1864- Bucuresti, 1994.
Aceastà ultimä lucrare prezinta sub forma ineditä, componentele de bazd ale
agriculturii feudale in toate provinciile românesti.

Intelectuali Cu opinii progresiste, patrio ti inspirati din realizärile

democratice ale Ocddentului, ca: Stefan Golescu, N.Balcescu, C.A.Rosetti,
Ion Chica, I.C.Bratianu, G.Baritiu, Ion Ionescu de la Brad, Mihail Kogalniceanu
s.a. au militat i actionat pentru transformarea i modernizarea sodetapi
romanesti. inlaturarea starilor feudale se va realiza in Romania sub domnia
lui in anul 1864.

Criza Sistemul de relatii feudale agrare, vechi

16 regimului de cateva secole, intemeiat pe constrangerea

extraeconomica si pe lipsa de drepturi a
feudal agrar majoritatii populatiei, devenise, acum, o frana
puternica a productiei agricole, a dezvoltarii economiei nationale si a
modernizarii sodetatii romanesti. Producatorul principal, taranul iobag sau
daca, dependent si saracitin mare parte, fail perspectiva schimbarii pozitiei
sale sodale, Isi pierduse, in general, interesul pentru sporirea productiei
inflorirea gospodariei; el lucra cu mijloace de munca rudimentare, folosite
In urma cu 2-3 secole, dar ducand o viata mai grea deck inainte.
Transformarea regirnului feudal, care domina viata sodala i inchista
dezvoltarea, devenise o cerina imperioasa pentru progresul Romaniei si se
inscria in procesul general de schimbari ale secolului 19, din centrul i estul
continentului, mult intarziat fata de Ocddent.

in conditiile sociale cand feudalii,

Agricultura impunand sarcini de daca i dijma mai grele,
traditionali obtineau venituri fárá sä faca investitii iar taranii
nu aveau mijloace pentru acestea, agricultura se
desfasura, in linii generale, aproape la fel ca In secolele precedente; atund
insa era la mare inflorire cresterea vitelor, fiecare gospodarie avand 2-8 perechi
de boi i vad.

20

www.dacoromanica.ro
 intreaga suprafata In cultura' se lucra cu unelte primitive i cu vitele
täränimii: pluguri, grape, care si carute, toate construite, in principal, din lemn;
activitatea agricold avea, in intregime, cara cter manual si traditional; nu se
foloseau aproape deloc masini agricole, nid seminte seledionate sau culturi
intensive; se practicau sisteme mostenite de cultura', aceleasi plante de baza:
grau, porumb, orz, oväz, mei, secará, fasole, hrisca, canepà, in, vitä de vie,
pomi fructiferi, cateva zarzavaturi. Rezultatele erau mediocre: 6-8 chintale
cereale, in medie, la ha, iar productia agricolä sporea numai prin extinderea
suprafetelor insAmantate. Animalele, de asemenea neseledionate, dadeau
randamente sc5zute.
De la inceputul secolului 19, s-a accelerat destelenirea pamanturilor
inierbate, pentru a fi transformate in tarini de semanatura; era manifestarea
interesului sporit al boierilor de a produce tot mai multe cereale pentru ex-
port. Numai intre anii 1840 si 1869, in ambele provincii (Moldova si Muntenia),
intinderea arabila creste considerabil, de la cca. 1 mil, ha la 2,4 mil. ha.
Caracterul general al agriculturiievolua de la structura pastoral-agricolä,
In care predominau pasunile si cresterea vitelor, la cea extensiv cerealierä, in
care vor domina culturile de cereale.
In perioada 1862 - 1866, in suprafata cultivabila a tariii) precumpaneau
hied päsunile i fanetele cu cca. 37%, padurile cu 33%, iar pamantul arabil,
doar cu 30%.
Gospadariile tardnesti, dup.& ce dadeau dijma boierilor, foloseau
produsele pentru consumul familiei; nu duceau la pig& decat putine.
Economia hineasen marfark la sate, era slab dezvoltatä. Furnizorii prindpali
de produse agricole si de animale mara, la piata externa' indeosebi,
reprezentau domeniul feudal, boierii, arendasii si manastirile, iar, in Moldova,
partial, si taranii.

Transporturi Mijloacele, cäile de transport si

18 §i comunicatii comunicatie
. arhaice
au constituit totdeauna o conclitie
general& determinant& pentru dezvoltare;
nivelului lor tehnic a reflectat i reprezentat,
mai mult ca once alt element, starea economica a WE
In Romania, la mijlocul secolului 19, mijloacele i Cale de transport se
aflau intr-o stare mai Inapoiatä decat cele din Evul Mediu al tärilor
ocddentale.2)0 imagine bogata a mijloacelor de transport si comunicape, din

Datele referitoare la agricultura provin din lucrarea, Victor Axenciuc, Evolutia

economici a României. Cercetiri statistico-istorice 1859-1947, vol.II, Agricultura.
Bucuresti, 1996.
Pierre Chaunu, Civilizatia Europei clasice, vol.I si II, Bucuresti, 1989.
21

www.dacoromanica.ro
acea perioadä, ne da L.Boicu: Transporturile in Moldova futre 1848-1864 in
Dezvoltarea economiei Moldovei 1848-1864, Bucuresti, 1963.
Baza transportului pe uscat era carul cu bol, cu viteza de 2-3 km pe ora
sau 10-20 km pe zi; deplasarile curente maxime ajungeau pana la 2-3 poste (20
km) si purtau incarcaturi de 6-800 kg, frase de cateva perechi de boj; drumurile,
cu unele exceptii, erau de pimint fara piatra, practicabile doar vara, pe timp
uscat si lama, pe inghet; pe timpul ploilor, carele se infundau in noroaiele adanci.
Trecerea apelor se facea pe poduri de lemn, care deseori erau distruse si luate
de apele mari de primavara si toamnä. Pentru transportul efectelor postale se
foloseau cärutele de postä, cu vileza de deplasare de 20-30 km pe zi.
Cel mai rapid mipc de transport il reprezentapostalionu4 o caleasca inchisa,
trasa de 4-5 perechi de cai pe drumuri si peste cimpii, desfinat transportului de
caVitori si corespondentei postale; viteza medie ajungea la 40-60 km pe zi.
Pe Dunare si pe Marea Neagra, majoritatea navelor erau coräbii cu
panze, de capadtate mica si viteza reclusa; vasele cu aburi, raspandite in Oc-
ddent, aid erau putine.
Neexistand cái ferate, nid macar sosele pietruite, in dura de cateva frasee
sub 1000 km (din 24.000 km in toata intinderea tárii) ca drumul Iasi-Galati
etc., transportul märfurilor revenea foarte sctunp, dura mult si comporta
riscuri de deteriorare si furt.
Cazanul cu abur al primei mori mecanice din Capitalk a fratilor Assan, a fost
transportat, in anu11856, de la Giurgiu la Bucuresti, cu 12 perechi de boj si a necesitat
construirea a peste 20 poduri si podete la vadurile de apä; operatiunea a durat patru
sfiptämani, mai mult decat deplasarea lui, de la Viena la Giurgiu, cu vaporul.

In asemenea conditii de transport, once activitate economica se desfasura

greoi, cu riscuri si costuri mari, iar economia moderna era in imposibilitate si
functioneze, sa se aprovizioneze rapid si regulat cu materii prime si masini
din alte tari si s'a-si desfaca marfurile pe piete mai indepartate.
in apusul Europei, transportul m'a'rfurilor se efectua pe apa - pe mare,
rauri interioare canalizate, canale artifidale, lucrate de secole (Anglia) - sau
pe cái terestre - drtunuri pietruite, unele inca din antichitate, cu poduri de
piatra; iar din anii '40, pe cái ferate, in rapida extindere, in toate talle. La
1869, cand in Romania se aseza prima linie ferata, in Europa functionau peste
100 mii km de drum de fier cu aparatul lor de transport.

Productia industriala a tárii - acfivitatea

Activitatea de prelucrare a bunurilor - se baza pe munca
industrialà in
19 manualä; acest tip de industrie, stravechi, se
forme traditional desfas' ,ura sub trei forme prindpale: casnici,
-medievale mestesugäreasci si manufacturierä.
22

www.dacoromanica.ro
 Aceasta cuprindea aria cea mai Intinsä, practicându-
Industria se in toate gospodArfile rurale i in multe din cele ur-
1.91. casnici bane; ea producea volumul cel mai mare de produse
prelucrate, din materiile prime ale gospodäriei, sau cumparate - bumbacul
- cu unelte traditionale, rudimentare i munca manualä a familiei; produsele
obtirtute se consumau in gospoddrie; terenul sdu milenar era economia
naturalä, de autoconsum. Fiind o anexa' a agriculturii, industria casnied nid
nu receptiona din dad' progresele tehnicii de produce, nid nu putea pro-
duce ea insäsi innoiri revolutionare; avea un puternic cara cter conseivator.

in industria casnica se efectuau: torsul fibrelor de canepa, in, bumbac, al firelor

de lana, matase; tesutul panzei i postavului pentru imbracaminte, lenjerie, invelitori,
covoare; confectionarea hainelor si incaltamintei usoare, a costumelor nationale;
prelucrarea lerructului i construdii din lemn; tabacirea pieilor pentru opind; argasirea
blanurilor pentru cojoace, caduli etc., producerea branzeturilor, vinului, alcoolului,
sapunului, a cosmilor din nuiele, conservarea carnurilor etc., etc.

Industria casnicä satisacea majoiitatea cerintelor de produse prelucrate

ale gospodariet doar cele de metal (unelte agricole si casnice), vase de
ceramick incaltkrtinte i imbracaminte mai bogatA si átele se procurau de la
mestesugarii locali sau de la targuri.
Prin natura ei, industria casnica nu producea martini, respectiv bunuri
pentru a fi Vandute, productia era destinatä consumuluiln gospodárie si doar
ca exceptie, sau atund cand o parte a ei se va transforma in mestesug, unele
din produse se vor vinde la thrguri si oboare.

Industria casnica a vremii este examinata in cea mai tuna lucrare in domeniu
de G.Zane, Industria din Romania in a doua jumatate a sec. al XDC.lea, capitolul:
Industria casnica táraneasca, Bucuresti, 1970, p.9-38.

Me§tqugutile _ MESTESUGURILE sau meserfilei)

produceau märfuri i servicii pentru
gospodäriile rurale, dar, mai ales, pentru
192Ppro. dcuiPdaltouir de constunul orae1ori tärguriloi; de aceea
mirfuri industriale =n'ami lor la orase era mai mare decAt
al celor de la sate, unde industria casnica acoperea majoritatea necesitátilor.
La acea vreme, in Romania, se cunosteau peste 120 de feluri de mestesugari
care produceau cateva sute de sortimente de märfuri: abagii, cismari, croitori, lemnari,

1. G.Zane, Industria in Romania in a doua jumatate a secolului al XIX-lea,

Bucuresti, 1970, capitolul: Meseriile i productia de märfuri simpa, p.39-112.
23

www.dacoromanica.ro
dulgheri, dogari, fierari, pietrari, rotar, tfimplari, olari, cosari, cärdmidari etc.; multi
meseriasi purtau O denumiri turcesti: salvaragii, islicari, lifticari, mindirigii, boiangii,
giuvaergii etc., etc.

Mestesugul, ca si industria casnica, se baza pe unelte simple, irisa' mai

specializate, tot pe munca manualä, dar produsele, spre deosebire de indus-
tria casnica, toate erau destinate vänzärii, pietei; mestesugurile reprezentau,
la acea epoca, principala sursa de productie industriala de märfuri a fárii.
Expansiunea lor conducea la expansiurtea economiei mallare si a schimbului,
a comertului, a pietii.'

Breasla in prima jumatate a secolului 19, o

- organizare parte a mestesugarilor de la orase era
organizata in bresle; breasla constituia o
1.921 mestesugfireasci
neimplinitä
asociatie obligatorie a mestesugarilor de
aceeasi meserie sau de meserii apropiate; ea
a aparut in Ocddent in feucialismul secolelor 9-10 cuprinzán' d treptat, obligatoriu,
mestesugarii, in scopul apärärii intereselorlor economice si sociale, a eliminärii
concurentei; breasla se mai numea corporatie si funciona pe baza unui statut
respectat cu strictete si cu sanctiuni severe. Breasla detinea monopo/u/producerii
si desfacerii, pe o antunitä piafa, a bunurilor prelucrate, reglementa cantitatea,
calitatea, modelul, pretul produselor breslasilor; tot breasla stabilea numärul
calfelor si ucenicilor folosip de membrii sal, organiza, urteori, aprovizionarea cu
materii prime, stabilea locul de desfacere a produselor, pedepsea reclama $i
concurenta. Fiecare breasla avea un sfant ca patron si, uneori, o biserica.
Orgartul ei suprem era adurtarea breslei, investita cu drepturi legisla-
tive si judecatoresti. Mijloacele de sanctiune: amenda, interzicerea lucrului,
bataia, tunderea vinovatului, surghiunul etc.
In t'Afile romane de la Durare, breslele feudale mai slabe, se organizeaza
prin secolele 17-18, uneori sub legislatie domneasca, cu atribute mai restränse,
In interesul evidentei si strangerii darilor.2) Aid ele nu s-au organizat in toate
meseriile si 'lid nu au fost atat de severe si puternice ca in Occident; s-au numit
si tovarasii, isnafuri, rufeturi, corporatii. Conducatorul breslei era starostele Cu
puteri mari asupra membrilor; el strangea contributia la cutia breslei, aproba
ucenicii, incasa amenzi etc. Tot el impunea disciplina si buna purtare.

In regulamentul breslelor de la Roman, din anul 1781, se mentionau - spre

sanctiuni, in vederea sustinerii prestigiului starostelui: "nime sä nu alba voie a intoarce

Pe aceastä tema lucrarea: D.Z.Furnicä, Industria si dezvoltarea ei in Orne

rominesti, Bucuresti, 1926.
Despre mestesuguri, bresle in: N.Iorga, Istoria industriilor la romin' i, Buctuesti, 1927
24

www.dacoromanica.ro
cuvantul starostelui sau a-I sudui" "cel ce nu va veghea voia starostelui va
primi o sutä de toiege".

Meteuguri1e orasenesti sibreslele apar mai dezvoltate i mai putemice

In Transilvania $i Banat. Pand la mijlocul secolului 19, românii nu aveau acces
la mestesuguri i bresle urbane; politica de discriminare, dusa de puterea
stapanitoare habsburgica, asigura drept de mestesug la orase, favorizand
comunitatile maghiare, sasesti i secuiesti.
Pe la inceputul secolului 19, prin venirea masiva a meseriasilor straini in
*lie romane, prin intemeierea atelierelormn afarabreslelor, acestea Incep sA decadl.
Ca organizatii de productie cu caracter de monopol, cu preturi fixe,
breslele au devenit o fränä: limitau productia, blocau inovatia i progresul
tehnic, eliminau concurenta, ceea ce conducea la inchistarea dezvoltarii
industriale. Desträmarea lor, intreprinsa in deceniul patru, aparea ca o cerintä
acuta a modernizarii economiei industriale.

A treia forma de industrie, tot

Manufactura - o manualk producätoare de ma rfuri ca si
193 forma Intirziati mestesugul, a reprezentat-o atelierul de
0 nematurizati manufacturd sau manufacture; era mai
mare ca cel mestesugaresc, avand intre 30-200 lucratori. Deosebirea era
calitativä: mestesugul nu practica diviziunea interna a muncii, in timp ce
manufactura o presupunea; fiecare grup de lucratori specializati efectua o
parte din operatiunile asupra produsului, in succesiune.

De pildfi, la fabricarea postavului, diferiti lucratori efectuau munca pe fazele

productiei: spälarea lânii, pieptänarea, selectarea, torsul, vopsitul, tesutul lfinii,
apretatul postavului, ambalatul i expedierea produsului. Aceasta sporea mult
productia, productivitatea muncii, spedaliza lucrätorii i uneltele i ieftinea produsele;
manufactura era astfel superioara mestesugului.

Manufactura in Europa dateaza Inca din antichitate, cand sclavii erau

folositi ca luaitori; in feudalismul timpuriu, manufacturile de pe marile
domenii utilizau iobagi; mai tdrziu, ele trec treptat la munca angajata, salariata,
devenitid, pand la inceputul secolului 19, cea mai puternica i importanta
forma de mare productie industriald care a generat masinismul.
In Wile romane, manufactura apare cu mare Intärziere, prin secolu117,
evolueaza slab si ramâne, pana la 1860, putin dezvoltatk avand ca obiect
productia de postav, macaroane, lumanär. stidär' ie, ceramicA, alcool, prepararea
carnii etc., nedepasind, insa, 200-250 intreprinderi, locali7ate prioritar la sate.

1. Natura, caracterele i limitele manufacturii in România, in G.Zane, op.dt, p.153-202.

25
www.dacoromanica.ro
 Mult timp, manufacturile din tàrile romane s-au infiintat cu aprobarea
domnitorului care acorda monopol de productie pe 5-10 ani unei singure
intreprinderi, ceea ce impiedica crearea altora, excludea concurenta i frana
expansiunea industriei.
afara de caracterul manual al muncii, de unde si nivelul limitat al productiei,
cele trei forme ale industriei, din Roman' ia acestei perioade, foloseau tehnologii
moduri de organizare slabe si au jucat in productia social' un ml redus.
Daca primul tip de industrie - cu cele trei forme - era manual, al doilea tip
de industrie se intemeia pe masinism, aflat in stare indpienta, atund, in Romania.

Revolutia INDUSTRIA MECANIZATA in Romania,

1.
9t4. finindustrialà
germen
la 1860, se afla in embrion; in Ocddent ea a fost
rezultatul revolutiei industriale. Aceasta a
reprezentat trecerea productiei industriale de la
munca manuala la cea mecanizata care a inlocuit uneltele simple cu unelte
complexe - maini, iar forta motrice natured - a omului, a animalelor, apei
sau vantului - cu energia mecanicfi a motoarelor; astfel a luat nastere fabrica,
uzina - ca produs al revolutiei industriale.
Revolutia industrialdi) a avut loc prima oarà in Anglia, la sfarsitul
secolului 18, prin inventarea masinilor de filat itesut si a masinii cu abur,
raspandindu-se ulterior in Franta, Germania, SUA etc.; ea a deschis calea
mecaniziriiproductiei, transportului, comunicatiilor, agriculturii, serviciilor.
Inlocuind munca manuala cu masinile, sodetatea a facut un salt uriasIn
cresterea de zed si sute de ori a productiei, adancirea diviziunii muncii, sporirea
productivitatii muncii, largirea varietätii i sorumentelor produselor; ea a redus
considerabil pretul marfurilor; revolutia industriala a modificat radical modul
de viata, perspectivele, ritmul i directiile de evolutie ale omenirii.
Pe la 1863, in Romania, din 13 mii unitäti, ntunite stabilimente industriale,
doar vreo 55 aveau instalatii mecanice - din care 34 erau mori cu pietre, actionate
de motoare cu abur - locomobile. intreprinderea mecanizata Inca nu forma un
sector al industriei, dei constituia tipul cel mai avansat al progresului ce se va
extinde, In urmatorul seco!, in intreaga economie nationala.
In concluzie, la inceputul deceniului sapte, in Romania, productia
materialk agricolä i industriala, ca i transportul, se intemeiau pe milloace de
produclie manuale, rudimentare; modurile de organizare, relatiile de produce,
de asemenea, aveau continut i caracter vechi, impiedicand promovarea
mijloacelor moderne, superioare $i productive, in productia sodala.

1. Pentru diferite tad europene, mai detaliat: Revolutia indusiTiaki - studii, Bucuresti,
1963, cu un capitol, elaborat de N.N.Constantinescu, consacrat revolutiei industriale
In Romania.
26
www.dacoromanica.ro
1 10 2coten= _lhi COMERTUL, schimbul de marfuri
reflecta nivelul si caracterele productiei
materiale; comertul era dominat de forme
de tip arhaice; se desfasura, mai ales, periodic,' in
targuri si iarmaroace saptarranale, lunare, la balduri; la orase, el se practica si
permanent, in pravalii ale negustorilor,si ale mestesugarilor.
Comertul i camata deschideau calea productiei i schimbului de
märfuri simple si apoi capitaliste. In aceasta perioada, schimburile de marfuri
pe piata interna' si externa urmau o linie ascendentä, generand elementele
formei primare a capitalismului - ce! comercial.
Comertul era lngrädit de monopolurile feudale de pe mosii, de vämi si
taxele domeniilor, de breslele negustoresti. Intr-o economie prioritar naturala,
schimbul produselor, economia baneascä, apäreau limitate, ingradite.
Sistemul de mäsuri, ufilizat, se mentinea cel mostenit din strabtmi: ocaua,
banita, vadra, cotul, funja etc., ceea ce producea greutati schimbului intern si
extern de märfuri. Sistemul zecimal se va introduce abia peste douä decenii.

CREDITUL se practica de catre cämatari,

Creditul bancheri, negustori, boieri etc.; in tara inca nu
111 cAmAtAresc existau band de tip modem, iar dobanda
particularä ridicata, de 20-100% anual, orienta
putinele capitaluri bänesti interne spre zonele comertului i amatariei si le
sustragea productiei. Insuficienta i scumpetea capitalului constituiau o
trasaturä de baza a pietei financiare in formare.

Economie Economia romaneasca nu avea o

112 monetarà
dezorganizati
moneda ftmctionala; leul, ca moneda mala,
nu exista, d figura numai ca etalon saiptic,
de masura; ca urmare, in tara circulau munai
monede sträine, pana la 80 feluri, din aur, argint, arana etc.; schimbul i cursul
acestora Il faceau zarafii. Cursul oficial Il stabilea carmuirea. Lipsa monedei
nationale evidentia starea retardad in acest domeniu - interdictia de emitere
era impusa de Imperiul Otoman - dar si dificultätile considera bile pe care le
provoca comertului, schimbului i economiei in general.
Fizionomia activitätilor de comert, credit, viata urbana a se vedea in Constantin
C.Giurescu, Contributii la studiul originilor i dezvoltirii buigheziei romine pani
la 1848, Bucuresti, 1972; pentru problemele monetare si ale creditului, G.Zane,
Economia de schimb a Principatelor Romine, Bucuresti, 1930.

1. Angelescu N.C, Flárts ciu A., Veddul comert rominesc, Enddopedia Romániei, voLIV.
27

www.dacoromanica.ro
 COMERTUL EXTERIOR' in cea mai
113.Comertul mare parte se efectua cu Tarda, apoi cu Aus-
exterior tria, Franta, Rusia; schimburile externe
sufereau din cauzele mentionate - mijloace de
transport rudimentare 0 scumpe, etaloane variate de masura, monede diferite,
lipsa magaziilor etc.; cea mai mare parte din marfurile exportate 0 importate
se transporta pe apa, (pe Dundre si pe Marea Neagra), cu vase sträine.
România exporta materii brute: cereale, seminte, vite 0 produse animaliere
si importa produse fabricate, in spedal de lux, pentru dasele avute, dar 0 unelte,
metale, textile pentru meserii, cast 0 unele bunuri de consum popular. Dupa anul
1829, cand inceteaza monopolul turcesc asupra comertului exterior al Prindpatelor
Romane Dunarene, comertul exterior inregistreazä o crestere puternia.

Asupra comertului intern si extern al tärilor române de pânä la mijlocul

secolului 19, a se consulta si lucrarea: Andrei Otetea, Pitrunderea comertului
rominesc in circuitul international, Bucuresti, 1977.

0 insemnata parte a schimburilor de marfuri se desfasura intre

provinciile romanesti Moldova - Transilvania - Muntenia - Basarabia -
Bucovina, consolidand legaturile economice dintre ele si prefigurand retelele
de schimburi ale viitoarei piete nationale.

Schita macroeconomica a starilor sodale

Viata din Romania de la 1859 se impune complinita
ruralà prin cateva elemente ale conditiilor de viata.

Habitatul Populatia rurala clacasa locuia in sate si

rural catune apartinatoare, in majoritate, mosiilor.
1141. patriarhal Organizare moderná locala comunala nu exista.
CA& de acces, drumurile si ulitele, mai ales la ses si
coline, erau numai de pamant, nepietruite, fara santuri pe margine, puteau fi
facute pe oriunde; casele erau asezate la voia sateanului, iar satele nu
benefidau de sistematizare.
Pana la inceputul secolului 19, in spedal in zonele de ses, asezarile
dacasilor erau formate, mai ales, din locuinte dispersate, fara imprejmuiri si
sadiri - gradini, vii, livezi. Dupa 1830, prin diferite actiuni, se urmareste
centralizarea asezarilor in sate compacte, ca o prima masura de sistematizare
a localitatilor rurale, ceea ce s-a realizat, in parte, concomitent cu diminuarea
multhriii de bordee predominante in unele zone de campie.

1. N.Iorga, Istoria comertului rominesc, vol.!, Epoca veche, vol.11, Epoca mai noui,
Bucuresti, 1937.
28
www.dacoromanica.ro
 Casele de locuit, dupd recensamantul din anul 1859 pentru Muntenia si
Oltenia, aveau, in medie, 1,5 camere; majoritatea erau constr-uite din lemn (71%) si
pairián' t (27%),' iar, din acestea, la campie, o parte o formau bordeiele; pardoseala
era fácutd din pämânt lipit, iar acoperisul din paie, stuf sau scanduri. O famffie (2-
8 persoane) locuia, de regulk intr-o singura camerk care ¡ama constituia sibucAtAria.
In Banat, Transilvania si Bucovina, multe case erau construite din
cardnrtida, piatrd i acoperite cu iglà isindrilk in timp ce in Basarabia continuO
sd fie acute din paiantd i acoperite cu stuf i coceni, in cea mai mare parte.
Casa se ilumina cu opaite, mai rar cu lumanäri. La o parte a caselor,
ferestrele fixe nu aveau geam, d vezica uscatd de porc sau vitk prin care pdtrundea
o lumina' slabd i difuza; geamul de stidd era putin rd.spandit la tar&
Mobilierul casnic se rezuma lao platforma intinsa din pämar' sau scanduri,
cu functia de pat, pe care dormea toaà familia, apoi o masd i cateva scaune
joase i o ladd in care se pästrau hainele de särbdtoare i alte lucruri mai bune. A
doua camera, cand exista la gospodarii mai inzestrate, numità "casa mare", "de
oaspeti", era imbracatd cu scoaile, stergare, Livicere, cusdturi; aid se pästrau
lucrurile de zestre pentru fetele de mdritat, cat i hainele de sarbdtoare ale familiei.
Se gatea si se manca unul sau doud feluri, de doud sau trei ori pe zi; vasele
erau de lut ars, iar lingurile de lemn. Hrana o formau, mai ales, ainoasele, marnaliga,
apoi fasolea, cartofii, verdeturile, muraturile; peste 3/4 din gospodkii aveau
vad i oi si mai consumau astfel lapte, branz,A; iar carnea provenea, indeosebi, de la
porcul de CrOdun si de la pisarile din curte; apoi fructe proaspete i uscate etc.
Posturile, cu hrana vegetal, se tineau cu sfintenie i ajungeau la 140-1852 zile pe
an. Obezitatea era necunoscuta printre Omni; in schimb, subnutritra - frecventa.

Gospoddria tdräneasca de rand

Caracterul cumpdra putine märfuri, dar si vindea
dominant natural putin, intrucat däcasul nu dispunea de
1142 tirine0 al gospodäriei multe surplusuri; se cumpära: sare,
lumanari,bumbac, land de tors si tesut,
unelte de fier i lemn (cand nu le acea gospodarul), tutun, produse de bacanie (la
särbdtori i praznice), akool i vin, in cazul cand nu-I produceau In casd; mai tarziu,
dupà deceniile opt-nouà ale secolului trecut, chibriturile vor inlocui amnarul, iar
petrolullampant, opaitul i lumanärile. Produse industriale se cumpdrau mai putin
acestea de la mestesugari, de la targuri i iarmaroace, mai rar de la orase.
In casd se tesea si confectiona imbracaminte de tark de lucru si de
särbatoare, din panzà, dimie - invelitori, covoare, lenjerie sumark mirttene,
cojoace etc., adesea erau cumparate de la mestesugari. La sate irked nu
pdtrunsese portul "nemtesc" sau "domnesc"; se purtau opind iarna, iar vara

Analele statistice, 1860, nr.1-4, p.130-133

G.Bratescu, Din trecutul medidnii muncii in România, Bucuresti, 1971, p.117.
29

www.dacoromanica.ro
aproape toti oamenii umblau desculti; doar in zile de sarbatoare, la biserica
sau la targ, cei maturi apa'reau imbracati si incaltaft mai bine.

Ca institutii publice principale

Instructiune functionau: biserica i in putine sate mai mari
114 a si culturi
deficitare
scoala, cu 1-2 s'Ah de clasa; de obicei, in
aceeasi salà, invatatorul lucra cu cele patru
clase concomitent, pe grupuri separate de scolari. Frecven tarea Scolii s-a
considerat de catre sateni, mult timp, inutill Peste 90% din táranime era
analfabeta; invatatorul, preotul i al ti cava stiau carte; de multe ori i prirnarii
erau analfabep; patri' decenii mai tarziu, pe la 1900, inca cca 30% din primarii
satesti nu stiau carte.
Activitati de cultura, divertisment se realizau la biserica, scoala,
carciuma, la hore, sezatori, la balciuri i iarmaroace, la praznice, botezuri,
nun i inrnormantari. Cu aceste prilejtut se desfasurau diferite si variate
obiceiuri, jocuri, cantece religioase i laice, specifice civilizatiei noastre
traditionale taranesti.
Cartea, presa, cu putine exceptii, nu ajungeau la sate; biserica,
carciuma, targul i iarmaroacele constituiau surse principale de vehiculare
a informatiilor sociale.

in satul romanesc, natalitatea aparea

Natalitate, foarte ridicata dar si mortalitatea de acelasi
morbiditate
114 4. ridicate rail& in unii ani, mortalitatea, insa, depasea
§ i mortalitate numarul nasterilor; In primul an de viata,
decedau 30-35% dintre noii näs' iar pana-
la 5 ani, inca 15-20%; se inregistra o pierdere, in primii cinci ani, de cca 40-50%
dintr-o generatie. Cauzele principale ale niortalitatii generale: conditiiprecare
de igienä, lipsa de asistenta medicalk subnutritia i bolile infantile. In 1860,
In toata tara, existau 271 medid, din care nici unul la sate, unde nu existau,
deci, nici dispensare, nici spitale.
O situatie mai bund, din toate punctele de vedere, o aveau satele din
zona colinara si montana, täranii liberi din obsti, precum i putine elemente
mai Instante din localitatile de campie itáránimea urbana - de la periferia
targurilor i oraselor. Aceasta, insa nu modifica tabloul sumbru al vietii satesti
din ultimii ani ai regimului feudal. Din deceniile opt-noua ale secolului 19,
incepe treptat si diferentiat, schimbarea satului In plan social si cultural.

In asezarile orase - propriu-zise -

locuia cca 10% din populatia tarii:
urbanistic "fizionomia generati a oraselor, mentiona
15Profdul
. comercial-agrar un cercetator, chiar si a celor mari - era aceea
30
www.dacoromanica.ro
a unor sate intinse".' Ele aveau cara cter mestesugamsc - agrar, Cu perfferii de
agricultori; una sau mai multe ulite concentrau mestesugarii Cu atelierele lor
pe meserii, precinct i negustorii pe bresle. in capitalele de judet, o parte din
oras era ocupatä de curti boieresti cu grädini intinse, cu dädiri trainice
frtunoase, unele adevärate palate.
Cu cAteva exceptii - Bucuresti, Iai, Craiova etc. - orasele i tärgurile
aveau pugne sträzi pietruite, in afarä de cea principalä; adesea ulitele erau
färä trotuare, pe ele circuländ amestecate care, cärute, càläreti, animale
oameni in senstuile dorite.
Casele, dupà statistica timpului2, erau construite din zid (40%), lemn (35%)
pä'mänt (25%); in multe judete, mai ales de munte, in constructiile urbane
predomina lemnul: Gorj 92%, Vfficea 75%, Muscel 88%, Arge i Dämbovita
66%, din care cauza incendiile erau frecvente i devastau cartiere intregi; dar,
repede se refaceau, construcliile fiind simple i, in general, cu un nivel; 6,8%
din total aveau si al doilea nivel, dar 6,4% erau beciuri i bordeie. in orase,
furtctionau 375 biserici si 82 Foil primare i câte un spital In centrele mai mari.
In localitätile urbane, in afarä de cAteva mai importante (Bucuresti, Iasi,
Craiova), nu se iluminau sträzile; nu aveau canalizare; sträzile pietruite, acolo
uncle erau, aveau indinatia in V spre mijloc, pe unde se scurgeau apele si murdäria;
nu exista instalatie de apa prin conducte, nid servicii de salubritate, cleat in
citeva centre mai mart doar cateva servicii: sanitar cu 1-2 medid, de pompieri,
fanaragii, hingheri etc.; gunoaiele, adesea, se aruncau pe maidane sau in räuri.
De regulä, apa de uz casnic se aducea din fântâni sau se cära de la räu; in unele
localitäli mai maxi ea se vindea pe sträzi, din sacale. in afara de cateva, orasele
vechi nu erau sistematizate, ulitele serpuiau fntortochiate printre case si curti,
asezate dupà placul fiecärui proprietar.
Capitala *EL devenise, din anu11862, orasul Bucuresti; cuprindea 142
locuitori, iar centrul sAu se intindea de-a lungul räului Dambovita (2 km si pe o
latime de 0,5 km). in jurul orasului, gravitau o multime de localitäti rurale (la 2-
10 km), ca satele: Izvor, Dudesti, Vkaresti, Ghencea, Serban Volt Colentina,
Dämäroaia, Militari, ca si satele Tei, Pipera, Balta Alba, Pantelimon, Cätelu etc.,
care, In decurs de un secol si trei decenii, au fost integrate in munidpiul Bucuresti
si au devenit cartiere ale Capitalei, unele afaz' acum in pozitie centralä.
Iatd o sumará infätisare a stärilor economico-sodale, a nivelului de
dezvoltare intärziat scAzut al Rominiei la momentul demarajului istoric pe
calea modernizärii. Tot atät de slabe erau i resursele materiale, umane,
financiare pentru eforturile ce urmau sä fie intreprinse; este motivul general

George N.Cioriceano, La Roumanie économique et ses rapports avec l'étranger

de 1860 à 1915, Paris, 1928, p.54.
Analele statistice, idem.
31

www.dacoromanica.ro
pentru care, cu toate prefacerile radicale si substantiale infaptuite, marea
intarziere in dezvoltare avea sa fie, parta la 1938, recuperata numai partial.

1 Concluzii Astfel, pe la 1860, Roman' ia constituia

una din tarile Inuit Intirziate lii dezvoltare,
ale Europei, alaturi de Bulgaria, Serbia etc.
1(5 seculare Sub aspectul patrimoniului material
acumulat, al nivelului tehnic si calitatii
producliei si schimbului, Roman' ia se afla la un decalaj istoric de 200-300 ani fata de
statele dezvoltate ale Europei a caror modernizare incepuse inca in Evul Mediu.
Decalajul istoric dintre tar-lie romane dunarene, indeosebi, si Ocddent
a inceput sa creasca mai repede in urma cu 4-5 secole, datorita unor imprejurari
internationale, din care mentionam:
dominatia straina indelungata, agravata si de modul specific de
producpe social feudal, inchistat al puterilor dominatoare, in spedal a celui
otoman; aceasta dominatie nu a putut promova si difuza, in tarile romane,
forme superioare de tehnologie, de productie si schimb si nid deprinderi si
comportamente marfar-bärtesti avansate;
numeroasele räzboaie purtate pe teritoriul tarilor romár' te au distrus
frecvent o parte din avutia materiala, au aruncat cu multi ani inapoiviata economica;
Virile romane nu au beneficiat de despagubiri de razboi etc., pentru refacere;
prelevarea de catre puterile stapanitoare si dominatoare, in mod
sistematic si timp de secole, fara compensare, a unei parti insernnate din
produsul social prin tributuri, peschesuri, intreprterea trupelor straine $i multe
alte mijloace si forme; astfel, se diminua, si, pentru lurtgi perioade, era exclusa
posibilitatea de acumulare in constructii, forte de productie, inovatii.
Secole la rand infalisarea economid a tart cat si potentialul sau au ramas, in
esenta, aceleas, lar, uneori, s-au degradat, producand un lung hiatus in dezvoltare;
semiizolarea tar' ilor romane dunärene de marile fluxuri economice dintre
vestul si estul, dintre nordul si sudul Europei, cu urinarile cele mai grave si
indelungate asupra fortelor productive autohtone; in consecinta, a fost intrerupta
sau mult franata comunicatia normala cu vestul Europei in plina renastere, precum
si asimilarea de catre tar& romane de noi tehnologii de productie industaiale si
agricole, de experiente, mesteri si cunostinte economice, de forme de organizare
superioare care se elaborau si aplicau in perioada manufacturilor si comertului
extraeuropean; initiativele, inovatiile tehnice romanesti nu s-au putut realiza din
cauza dimatului instituit de stapanirile straine si inapoierea economica;
interdictiile otomane au impiedicat sau franat accesul economiei roman' esti
la comertul continental, la dezvoltarea pietei europene si mondiale, la consecintele
pozitive ce decurgeau din aceasta. Marea Neagra, in mod natural o poarta a tarilor
romane, deschisa pe calea apei spre toate pietele si resursele Sudului european si
Orientului apropiat, a devenit, pentru cateva secole, un lac turcesc semi inchis;
32
www.dacoromanica.ro
 altà cauza de intfirziere a dezvolfärii *nor române in cadenta cu
Ocddentul a fost dainuirea unui regim politic feudal de tip excesiv agrar,
sprijinit prioritar pe sate, nu si pe orase si pe mestesuguri, bresle, comert,
manufacturi, care au constituit motorul progresului medieval occidental; un
regim politic aservit o vreme si dominatiei sträine, pätruns de coruptie si
parazitism (fanariotii), neproductiv, interesat prioritar de impozabilitatea
locuitorilor si, doar marginal, de sprijinirea productiei si comertului.
Acest tip de regim politic feudal autohton, puternic influentat cfiteva
secole de cel otoman si domirtatia sträind, a constituit, aldturi de cvasiizolarea
tarn, obstacole fundamentale si cauze determinante de intarzierea secularä
In evolutia economica pozitivi a romanilor;
complexul psiho-social comportamental de balcanism a penetrat si s-a
instalat in viata sociati in tärile române ind din secolele 17-18. De aceea, un ultim
element mai put:in cuanfificabil, dar de importana covârsitoare pe termen lung,
apArea, constituit in aceste condign, comportamentul specific al producatorului
principal, al täranului raportat la producfie, la acumulare si la economia de schimb.
In fata aator forte straine si autohtone impilatoare, aranul devenit iobag,
cacas, care a fost deposedat, mai 'Mtn de pämint, apoi de libertate, de produsul
muncii si, uneori, de infreaga agonisealk si-a diminuat si, in parte, si-a pierdut
interesul pentru a produce mai mult dedit strictul necesar, dus pAnd la limita
biologick peo cale sau alta, era mereu dijmuit .,si condamnat el qi familia, la aceeasi
situatie din generatie in generatie; el a fost constrâns sä se märgineasc.A la productia
necesarà propriului constun; a cultivat cat mai putin grAu - pe care-1 luau turcii - si
prefera, in schimb, meiul de care putea dispune; meiul apoi,l-a inlocuit cu porumb,
la fel ignorat de turci. Aceleasi imprejurär' i i-au anihilat dorinta de acumulare si
inavutire, intr.-un dimat secular de economie natural a gospoCiáriei täränesti.
Pe de aka' parte, mestesugurile autohtone lucrau pe scard redusä, la
nevoile comunitätilor locale, produsele având un pronuntat caracter specific
si traditional; manufacturile erau putine si multe aveau caracter unic in
ramura, pentru piata interna. Prelucrarea metalelor, importantà pentru
dezvoltarea economick era slabi si limitatä.
Nid un produs de meserie sau manufacturä nu-si acuse piaa regulaa peste
granipt in afarä doar de cervi,sul* zahanalelor si alcoolul din cereale; nu se exportau,
d se importau produse mestesugäresti sau, mai tarziu, fabricate industaiale, aceasta
atestind insufidenta productiei autohtone chiar pentru nevoile interne.
stare generala de subdezvoltare a producatorilor, cu exceptia
categoriilor privilegiate, nu putea genera acumuläri insemnate; veacuri la rând
plusprodusul social - d'art dijme si alte obligatri - erau strAn.se de administratie,
de dregatori si trimise ard compensare, la Constantinopol si in alte parti, precum

* came de vita, oaie si seu, fierte impreung, furnizatà turcilor.

33

www.dacoromanica.ro
si cheltuite neproductiv de boieri si administratie; sute de ani nu s-a Investit
nimic hl domeniul agriculturii ce constituia izvorul aproape unic de venit.
In perioada mai noua, din secolele 18 si 19,0 data Cu reorientarea sodetaiii
noastre dinspre Orient spre Ocddent, cu inalte institufii de invatamant, de cultura
dar si motivatii de distractii si lux, o parte tot mai mare a protipendadei, a boierilor
indeosebi, este atrasa la invatatura si instruire forrnandu-se astfel canale si circuite
de transfer a civilizatiei occidentale catre talle romane si mlaclitele stiintei si
culturii moderne nationale. Alta parte a dasei dominante, stabffita definitiv sau
temporar in strainatate, se antreneazá in cheltuieli exorbitantesilaoviata- mondena-
in marile orase occidentale; se creeaza, de altfel, in toate t'afile rasaritului european
un flux, cu sens lilliC, de scurgere a averilor spre talle apusene.
Fenomenul, la dimensiunile lui extraordinare si urmarile lui grave pentru
economiile autohtone, este necesar de luat in judecata istoriei economice.
Renta feudala de pe sute de mii si milioane de ha, dijmele a milioane de
iobagi, serbi sau dacasi si, in final, banii din vanzarea a sute si mii de mosii
au fost cheltuiti, in majoritate, neproductiv, jucati la ruleta' si la carti etc., in
orasele occidentale de catre latifundiarii orientului european. Acest masiv si
indelungat exod de averi, cu scopuri neeconomice, a lasat, in talle de origine,
un gol imens de mijloace financiare; capitalul s-a scumpit extraordinar; s-a
declansat, in perioada trecerii la modernizare, o indelungata (=iza' de resurse
financiare pentru dezvoltarea acestor tari, perpetuata aproape doua secole.
Desigur, acest gol, treptat, dar in m'Asura totdeauna insufidenta, s-a
acoperit, in secolu119 si la inceputul secolului 20, de catre finanta ocddentala
prin exportul de capital.
Astfel ca, datorita imprejurárilor sl cauzelor mentionate, secolele 16-18
pana la mijlocul lui 19 au fost dominate, in t'Afile romarte, de perioade mai
lungi de stagnare sau degradare a vietii economice clec& de cele de dezvoltare.
In acest sens, realitaple istorice apar idealizate prin afirmatiile generale,
intalnite in anumite studii, dupa care viata economica in tárile romane a
cunoscut in aceste perioade "o continua' dezvoltare". Daca a existat un proces
contirtuu, atund acela a fost de crestere a decalajului economic social dintre
tArile romane si Ocddent, ramanerea lor mult in urma progreselor acestuia.

Comparand nivelul social si economic al statelor ocddentale, la mijlocul

secolului 19, cu situatia din t'Afile romane, N.Bakescu constata: "Or, nimic din toate
acestea nu exista la noi; nici investitie de capitaluri, nici exploatatii prin masinism,
nid ingrasaminte, nid irigatii; marea cultura' agricola.., este o chestie de viitor, daca
ne luam dupa importanta lucrarilor si nu dupa intinderea terenurilor ... Pesi
cunoscuta din vechime, agricultura a ramas in starea ei primitiva; plugul si grapa de
lemn, singurele unelte cunoscute, par mai curand venite din Latium; oamenii se
multumesc s'A sgárae suprafata solului ... Taranul lucrand silit, lucreaza prost ..."
(Question économique de prindpautés danubiénnes, Paris, 1850)
34

www.dacoromanica.ro
 in celelalte provincii romanesti - Transilvania, Banatul, Bucovina,
Basarabia, - aflate in cadrul imperiilor vecine - nivelul de dezvoltare i starea
economico-socialä nu se deosebeau mult de cele din Principatele dunarene.
Ca träsiturJ comuna, toate provinciile romanesti au fost, secole de-a
randul, supuse unor variate procese de extorcare de catre marile imperii, ceea
ce a mentinut sau adancit starea de privatiuni cvasi-generala a poporului
roman, lipsa acumulárilormn mijloace tehnice si economice modeme, de unde
stagnarea Indelungata sau obtinerea de progrese nesemnificative.
Mai mult inca, asuprirea nationalk lipsirea de drepturi a majoritatii
populatiei romanesti in aceste provincii au agravat situatia ei sociala,
materialk culturala, au ridicat-o la lupta pentru apararea nationalitapi
eliberarea de sub tutela si exploatarea straina.

Decalajul Statul national roman abia constituit in

117 de. era 1859, la scara stadiilor i nivelurilor de
dezvoltare ale continentului european, se situa
la penultima tzraptl; avea statutul de autonomie
economic In comparatie cu alte tari aflate sub stapanire
strainä; dar regimul social - economic feudal si starea retardara a economiei plasau
Romania anului 18601a o epoca istorica distanta de Ocddentul Europa
In Romania, abia se deschidea tranzitia structurilor sociale spre o noua
sodetate prin formarea statului modem national, prin inlaturarea regimului
feudal in anii urmatori, prin institutionalizarea si legiferarea formelor
economico-sodale modeme etc.
In Ocddentul dezvoltat, tranzitia se finaliza, sustinuta si grabita de
marile prefaceri ale revolutiilor burghezo-democratice si ale revolutiei
industriale; se desfasurau procesele consolidarii, ale acumularii imenselor
capitaluri si ale expansiunii economice pe alte continente.
La mare distang se afla si nivelul economiei romanesti ¡uta de avansul
tehnico-economic occidental Criteriul progresului, in ultimele secole, a fost comertul
0 industria, iar ponderea populatiei ocupate in aceste sectoare, una din expresiile
acestuia. intre 1860-1863, dupa o lucrare de comparatii intemationalei, populatia
ocupad in industria - de toate formele marfare - reprezenta, in Anglia - 49%, Franta
r 30%, Prusia - 29%, Austria - 13%, Rusia - 6,3%, Turcia - 5%, Romania - 6%.
In privinta industriei mecanizate, t'afile vestice ale continentului erau si
mai avansate; economia Angliei utiliza o fortä motzice de 2580 mii/c.p.; Franta
- 383 mii/c.p.; Austria -58 mii/ c.p. iar Romania cca 400 c.p. in medie, pe conti-
nent, forta motrice de 1 c.p. revenea la 49 locuitori; dar in Anglia, la 11,2 locuitori,
in Franta, la 95, in Prusia, la 131, in Austria, la 618, in Spania, la 632 locuitori iar
In Romania, 1 c.p. forta motrice mecanizata revenea la cca 10.000 locuitori.
Productia industriala pe locuitor, in Anglia, se ridica la 570 fr., in Franta,
la 517 fr., in Prusia, la 166 fr., in Austria, 86 fr., in Polonia, la 69 fr., in Rusia, la
38 fr., in România si alte tari agrare din sud-estul Europei, intre 25-35 fr.
35

www.dacoromanica.ro
 in agricultura, ramura de baza a productiei materiale, in Romania se
obtineau randamentela ha de 2-3 ori mai mid in comparape cu productia medie
la ha a statelor ocddentale. in schimb, tara noastra avea o densitate insemnata
de vite mari la unitatea de suprafata; pe 1 mire, Anglia poseda 2527 vite, Franta,
1398, Romania, 1318 vite, inaintea Italiei, cu 1285 vite pe mita patrata, a Austriei,
cu 1218 vite, Serbiei, cu 750 vite, Gredei, cu 230 vite etc.
Din cauza mijloacelor de transport vechi, dificile i costisitoare, pretul
cerealelor in Romania era mult mai scazut clec& in statele dezvoltate, de unde
veniturile agricultarilor, in tara noastra, mai reduse; la media anilor 1856-
1862, in Romania 1 hl cereale se vindea cu 7,2 fr., in Austria, cu 10,33 fr., in
Franta, cu 12,25 fr., iar in Anglia, cu 15,30 fr. De aid, si pretul páMí1 ntului
aparea mult mai mic. N.Sutu evalueaza in Romania, in medie, 1 ha de pámant
arabil la 206 fr., in vreme ce in Anglia costa 2500 fr., lar in Franta, 1 000 fr.,
ceea ce sublirulaza, indirect, si gradul redus de valorificare a pamantului.
Pe langa aceasta, in urma indelungatei dezvoltari comerciale si
manufacturiere, a acumularilor de capitaluri, tahle vestice se prezentau mult
mai bogate, cu potentiale mari tehnico-economice.
Prin urmare, Romania, in anii formarii statului national, se afla la
distanta de 2-3 secole de Ocddentul dezvoltat la irtdicatorii ce tirteau de nivelid
si structura economiei. Procesul transformarilor si modernizarii sodetatii
romanesti, ce va urma dupa 1859, va recupera, calitativ i cantitativ, o tuna
parte din acest decalaj.

iOs tboireiccteivdee
inscrisa pe calea prefacerilor
fundamentale de trecere de la societatea
0. feudala la cea moderna, burgheza, inca de la
11..140 perspectivi mijlocul secolului 19, societatea romaneasca
realizase, la 1859, prima sa infaptuire epocala - constituirea statului national
modem, autonom.
in continuare, ea se afla in fata unor transformari revolutionare ale
procesului de tranzitie istorica, ale carui obiective se conturau astfel:
In plan national: dobandirea independentei si suveranitatii statale,
ce a fost realizata in anu11877; constituirea statului unitar roman, infaptuita
la 1918, prin eliberarea de sub stapanirea stráina i unirea cu patria mama a
provinciilor surori: Transilvania, Banatul, Bucovina si Basarabia;
In domeniul social: inlaturarea. sistemului feudal din agricultura si
din intreg organismul economico-social al tarii, ce se va implini prin legea rurala
din anul 1864; in provinciile romanesti stapanite de Imperiul Habsburgic -
Transilvania, Banat, Bucovina - sistemul feudal agrar a fost desfiintat mai

2. Otto Hausner, Vergleichende Statistiken'ffir Europa, Lemberg, 1865.

36
www.dacoromanica.ro
devreme, in timpul revolutiei din 1848 si in anii 1853 si 1854. Acest obiectiv
avea scopul istoric de a hilatura piedica centrará - regimul feudal - si a deschide
cale libera prefacerilor ce se vor produce in toate sferele sodetatii;
: in plan juridic-legislativ se impunea constituirea, in locul vechilor
legiuiri si institutii feudale anacronice, a unui nou cadru legislativ si
institutional de tip modem, occidental, in general si pentru viata economica,
In spedal, ca o premisa esentiala de stimulare a progresului in domeniu;
in sectorul infrastruchuii, devenise stringent necesara construirea
sistemului modem, mecanizat de cái si mijloace de transport, comunicatie si
telecomunicatie, de depozite etc., ca o premisa tehnico-materiala a accelerarii
si ieftinirii productiei si circulatiei märfurilor, a legarii si conodunii Romdniei
la circuitele mondiale de valori materiale si spirituale;
de asemenea, in domeniul instructiunii si culturii, ca o conditie
hotarátoare si urgenta a progresului general al natiunii, era imperativa'
alfabetizarea populatiei, crearea invatamântului elementar obligatoriu, a celui
liceal si superior, a celui profesional in particular, infiintarea institutiilor de
promovare si difuzare a stiintei si culturii moderne in masa populatiei;
pe aceste premise, sau concomitent cu formarea lor, urmau sa se
desfasoare, pe termen lung, prefaceri determinante in domeniul economic:
constituirea noilor sectoare cu sistemele de funcionare a economiei moderne
nationale;
+ totodata, modernizarea vietii sodale reclama desfasurarea procesului
de reconstruire a localitatilor urbane si rurale de tip arhaic si, in primul rdnd,
urbanizarea si sistema tizarea oraselor si targurilor, ca centre moderne
economico-culturale, inzestrarea lor cu strazi pietruite si pavate, canalizare,
apa prin conducte, iluminat public, telefonie, salubritate publica, parcuri si
spapi de agrement, institutii de cultura' si divertisment, toate ca expresie a
trecerii la dvilizatia contemporana.
Fiecare din sistemele noi, modeme, ale economiei nationale, care le
inlocuiau pe cele vechi, necesita o concepfrie de proiectare si infaptuire, o legislatie
specifica de functionare si stimulare, o politica de stat adecvata, de promovare
efidenta si repica resurse mari de finantare si o baza tehnica materiaa
Crearea si dezvoltarea noilor sectoare si sisteme ale economiei nationale
presupunea astfel si mijloace materiale si financiare, cadre de executie si ca-
padtate de organizare; in termeni practid, aceasta se rezuma, in primul rand,
la resurse bugetare din partea statului si capitaluri de investitii particulare.
Spre deosebire de sodetalile ocddentale avansate, in edificarea sodetätii
moderne românesti, in construirea noilor sisteme economico-sociale,
initiativele cele mai importante le-a avut statul romdn, dupa cum si eforturile
financiare cele mai mari le-a asigurat tot statul, din impozite interne si din
imprumuturi externe pe termen lung.

37

www.dacoromanica.ro
 Hour,

Sorurr

Jur Rodu

Nara,
Orai
?no. Of, u A:,
o CnisinOf
P Ionia 4

L_ V A
P, A N S e. Gruno--s-N\-.ac31.,

Balsa

Sf. Gnofona
frofrii.
o Braze',
Precool

Ca Sinai. 1.5., ao,

sea** Bnina isadcfra

Tuicfna
Vlica Cirun riff, Buznu
Ocao. Marr o

ornd
Sevfln
M
Sian n.a

const..t.
o Ft. cl fr,rda Smut,.
Cartal 0 irdodcala
utra.0.1.
Caial Ai..f.af Giorgio
Coiffure Turn, 14

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL 2
TRANZITIA DE LA ECONOMIA
FEUDALA LA ECONOMIA MODERNA
- NECESITATE ISTORIC

Starea i treapta de evolutie a sodetatii românesti in perioada formarii

statului national era, dupa cum s-a aratat, mult ramasa in urma fata de nivelul
stadiul dezvoltarii Ocddentului european.
Obiectivele istorice ale natiunii romane, de la mijlocul secolului 19, unnareau:
trecerea la o sodetate moderna; obtinerea independentei i inaptuirea mificarii
national-statale a román' flor; renovarea, modernizarea tarii; promovarea mai
lapida i recuperarea intkzierii prefacerilor in raport cu rile avansate.

Tranzitia, Transformarea sodetatii feudale rominesti

necesitate intr-o sodetate moderna' necesita, insa, o perioada
2. 1. continut Indelungatä si se producea In toate domenifie -
social, politic, legislativ-institutional, economic,
cultural, instructiv etc. - o schimbare treptata, dar, totala, a ansamblului viepi
sodale si statale.
Procesele de Inlocuirea sodetalii feudale cu sodetatea moderna' se desasurau
In tot centrul si estul continentului, indeosebi dupä. revolutia de la 1848; astfel ca
provinciile romín' esti aflate sub stapánire strainä - Transilvania, Banatul, Bucovina
si Basarabia - inregistrau, ca i statul rorrán, dei in modalitati diferite, aceksi sens
dizectie de prefaceri, dar cu grade si piedid specifice in inaintarea lor.
Precizam ca transformarle sodetatii rominesti se infaptuiau nu numai
ca procese de natura politicä burgheza, de tip capitalist, d In sens istoric mult
mai larg, de modernizare fundamentará, ca directie si etapa' de progres istoric
in acest inteles, urm'a'rim evolutia economico-sodala a tarii in epoca moderna
a Romaniei; si de aceea, notiunea de modernizare va inscrie cursul, pe termen
39

www.dacoromanica.ro
lung, al dezvoltarii si va fi utilizata in lucrare ca sensul cel mai general al
schimbarilor progresiste.
intemeierea sodetatii moderne, cu institutiile i legislatia sa, cu baza sa
tehnica, materialä sociala, a fost un proces istoric ce a depasit cadrele specifice
sistemului social politicburghez; toate formele generale de modernizare - sistem ele
structurilenoi - materiale i spirituale, prin anvergura si sensul evolutiei istorice,
reprezentand un stadiu nou de dvilizatie a sodetátii tunane, vor ramane perene
In istoria viitoare a lumii, adaptándu-se, desigur, conditiilor noi ce vor aparea.
Subliniem, de asemenea, cá modernizarea economiei este o componend
de baza- a modernizarii sodetatii românesti in ansamblu; prima se raporteaza
la secunda, ea parte la intreg, aflandu-se intr-o indisolubila interdependentä
interactiune; de aid, evolutia economica se cere inteleasa, in meandrele
cauzalitatile sale, ntunai prin evolutia generará a sodetatii rorninesti. Astfel,
tranzitia economico-sociala se desfasoara in cadrul tranzitiei generale a
sodetatii romártesti la stadiul sau nou, modem.
Continutul si formele tranzitiei se prezinta printr-un ansamblu de
schimbäri fundamentale In toate compartimentele sodetatii, prin care structurile
vechi, specifice feudAismului si retardarii, sunt inláturate sauprefacute treptat,
din a doua jumatate a secolului 19, in structuri specifice noii societj#.
Notiunea de tranzitie are In vedere, ded, atat o epocá istoricá cát
procesele cardinale desfasurate in timpul sau, pana la constituirea generara a
structurilor moderne, capitaliste.
Astfel cá, in epoca tranzitiei, vom constata elemente si forme economice,
sociale, politice, institutional-juridice etc., vechi, In disparitie sau prefacere,
ce coexistau cu elemente si forme mode.rne, menite s'a le inlocuiasca pe cele
vechi, toate implefite in procesul general al evolutiei; vor aparea i relatii
forme specifice tranzitiei, cu mecanisme i functii necesare istoriceste, care
vor disparea o data cu incheierea tranzitiei i maturizarea organismului
economico-soda! modern-capitalist.
Dintre toate domenfile sodetatii románesti - national, economic, soda!,
politic, spiritual etc. - supuse prefacerii spre sodetatea moderna, cel mai dificil
si costisitor s-a dovedit a fi domeniul economico-sodal.
Transformarea vechiului organism social de productie in organism
moderan, presupune schirnbarea radical& a formelor de proprietate a
raporturilor de productie, a claselor sodale, a proceselor de productie, a
mijloacelor de munca si a fortei de munca, a formelor de organizare, a
formelor legislative si institutionale, a structurilor, mecanismelor si
prindpiilor de functionare a economiei etc., etc.; in consecinta, inlocuirea
vechiului sistem economic, cu unul nou, de tip radical deosebit, avand alt
scop social, alte mijloace si cái de dezvoltare i alte rezultate economico-
sodale decat ce! feudal. El structura sodetatea in noi clase si categorii sodale,
determina alte comportamente economice, genera alte tendinte i contradictii
si imprima sodetatii o cadentá «tapia superioara de evolutie.
40

www.dacoromanica.ro
 Epoca de tranzitie pe pamantul roman' esc se situeaza, in linii generale,
intre revolutiile agrare din perioada 1848-1868, infaptuite in toate provinciile
romanesti, care au inlaturat prin masuri extraeconomice, in esenta lor, regimul
sistemul feudal agrar qi rural, si perioada 1918-1921, ca etapa terminala,
marcata de: institutionalizarea noului regim social-politic, de desavarsirea
statala i intregirea patrimoniului economic national din 1918, de aplicarea
efectele reformei agrare din anu11921 i atestate de Constitutia noul de la 1923.

Cu privire la problematica generala a tranzitiei de la feudalism la sodetatea

modernä in Rominia a se consulta lucrarea: Radu Florian, Damian Hurezeanu,
Alexandru Florian, Tranzitii in modernitate - Rominia in secolele XIX - XX, Bucuresti,
1997, Capitolele lui Damian Hurezeanu: Civilizatia Romani moderni i problema
tranziliei si Romania dintre cele doui rizboaie mondiale.

De mentionat ci o serie de procese si

Constituirea fenomene

22 economico -
economico-sodale, cat i unele
organismului acte legislative, dinaintea declansarii
prefacerilor tranzitiei spre societatea
* social modern moderna s-au infaptuit, in diferite provincii
ale tarn drept conditii premerga toare inca de la sfarsitul secolului 18 si, mai
ales, in prima jumatate a secolului 19.
Pentru o tara ca a noastra, cu struchui intarziate, analizate mai inainte,
prefacerile spre structuri moderne cuprindeau intreaga viata social-economica;
ele necesitau formarea unui nou organism social-economic, constituit si
configurat pe noik sectoare i sisteme ale economiei, dupa matricea tipului de
progres social existent atund in lumea dezvoltata, a capitalismului occidental.
Formarea organismului economico-social modern se desfasura in
ansamblul national, intr-un camp larg de domenii i in planuri variate,
exprimand procese si tendinte de transformari cardinale ale epocii de tranzitie:
(11" de la regimul statal feudal la regimul democratic constitutional mo-
dem al statului de drept;
w- de la regixnul juridic vechi, intemeiat pe privilegii ereditare i ranguri,
pe constrangeri extraeconomice, la regimul institutional si legislativ modem,
bazat pe democratia economica, piata libera si pe constrangerea economica a
intereselor personale, pe privilegiile puterii economice si ale celei politice;
cI de la economia preponderent natural' la economia marfara, banease& in

general, de pia,f& libera, ipefundalulacesteia, trecerea la economia marfar capitalistä;

totodata, trecerea de la fonnele comerciale, primare ale capitalismului la formele
secundare ale acestuia, prin revolutionarea capitalista a producliei materiale;
cir de la procesele de productie manuale, traditionale, arhaice spre
procesele i tehnologiile mecanizate;
ca, de la productia sodala, cu structura eminamente agrara, spre cea
industrial;
41
www.dacoromanica.ro
 cr de la alcatuiri sodale aristocratic-nobiliare si subordonat iobagiste,
cu stari de ranguri ereditare, spre structuri sodale, de clase mobile, cu clase
proprietare, de averi si capitaluri si clase neproprietare, salariate;
cr de la localizarea predominant rurala a populatiei catre cea predomi-
nant urbana;
cr de la scopul productiei sodale, prioritar de autosatisfacere cu produse
ale gospodariei si perpetuarea ei in aceleasi dimensiuni, la productia si
reproductia largita, in scopul obtinerii de profit cat mai mare si acumulare de
capital nelimitata;
cr in plan comportamental social, trecerea de la atitudini conservatoare,
statice ale economiei naturale, la conduita noua a economiei de schimb, a
intereselor banesti, a veniturilor si profiturilor cat mai ridicate;
clr in sfirsit trecerea, in general, de la un mod de producere, schimb si
distributie a bunurilor extrem de lent, de crestere preponderent cantitativa,
la unul activ, cu ritmuri de crestere si schimbari cantitative si calitative rapide;
de la o sodetate saraca spre o sodetate bogata, prospera.
In toate domeniile mentionate, s-au produs procese de Inlocuire a
vechilor star si sisteme, intr-o cadena mult mai rapidä ca in istoria
Occidentului; au actionat factori obiectivi si subiectivi, interni si externi, forte
conservatoare $i progresiste, intr-o lupta indelungata; a trebuit sa fie depäsite
numeroase piedici 0 greutäti 0 suportate mari cheltuieli si privatiuni de cä'tre
majoritatea populatiei; inaintarea generala s-a desfasurat in diferite sectoare,
In mod inegal, asincron, iar realiz'arile au fost, in multe domenii, incomplete,
din cauze variate, ctun se va evidentia mai jos.
Astfel ca, la capatul perioadei de tranzitie, organismul economico-social
;man' esc aparea, totodata, si cu mari decalaje 0 neimpliniri dar, in linii generale,
afirmax' td caracteirlesociale de baza, predominatoare ale sistemului economic capi-
talist, insa cu un sector majoritar agrarlaranesc si rural necapitalist; pana la siadiul
dezvoltat al sistemului, preponderent industdalizat si urbanizat, era un drum mult
mai lung de parcurs si extern de costisitor, pe care tipul capitalist din economia
romaneasca nu-1 va putea realiza pana la sfarsitul deceniului patru, anii 1938-1939.
Daca in intervalul 1859-1921 s-a elaborat si format noul organism
economico-social al tarii, in perioada celor cloud decenii interbelice - 1919-1939
acesta s-a consolidat 0 maturizat cu precadere, in sectoarele neagricole si in
mediul urban; economia agricola taraneasca si mediul rural au ramas, insa,
precurnpänitoare, cu 3/4 din populape si aproape 1/2 din productia materiala.
Organismul economiei nationale ingloba, in compozitia si functio-
nalitatea sa, toate domeniile economice, precum si pe cele cu caracter eco-
nomic: sectoarele productiei materiale; ale schimbului si circulatiei; ale
creditului; al finantelor, dar si resursele materiale naturale si umarte;
cele de cercetare si invatarnant economic; institutiile de administrare,
conducere s'it politica economica, legislatia economica etc.
42
www.dacoromanica.ro
 Organismul economico-social, din epoca moderna a statelor nationale,
prin constituirea economiei in structurA de organizare si in cadru national-
statal, dobandeste caracterul de organism al economiei nationale sau organ-
ism economic national.
?Ana' la crearea statului roman national- in 1859- provindile rominesti aveau
organisme economico-sociale, structurate difuz, Inca, la nivelul teritoriului fiecarei
provincii, dar cu variate canale si legaturi materiale si spirituale de interdependenta
intre ele, ceea ce exprima unitatea lor istorica, indiferent de statutul administrativ
alOr' ilor rorrtanesti despartite, stäpanite sau dominate de imperiile vecine.
()data cu formarea statului national roman, prin tmirea in prima etapa
a Moldovei si Munteniei (in 1859), se creeaza noul cadru national statal al
poporului roman, pe o parte a pamanturilor romanesti. Organismele
economico-sodale ale celor doua provincii unite s-au transformat treptat, prin
integrare 0 dezvoltare, in organismul economiei nationale.
La 1918, prin infaptuirea unirii tuturor provinciilor romanesti si
desavarsirea statului national unitar, organismul economiei nationale se
complineste cu economiile noilor provincii, avand loc un proces de integrare
si sudare, din dare a rezultat organismul economiei nationale unitare.
Din punct de vedere metodologic, pentru o intelegere didactica maibuna,
concepem organismul economiei nationale structurat pe sectoare si sistemele
lor de funcionare; sectoarele sunt formate din ramuri si subramuri etc.;
functionalitatea sectoarelor, ramurilor, ca si a organismului economiei nationale
In ansamblu, se exprima prin sisteme 0 subsisteme, ele deosebindu-se dupa
obiectul de activitate si specificul aparipei, miscarii si evolutiei fiecareia.
Fiecare sistem poate cuprinde ded, prin atributele de functionalitate
un sector sau o ramura economicA specifica, dar include si forme de productie,
organizare, legislatie, institutii specifice etc.
Trecerea de la economia feudala la economia moderna necesita o serie
de condipi prealabile, pregätitoare, in vederea demarajului transformarilor,
In fondul organismului economico-sodal al tarii.
Principalele conditii, pe langa cele statale sei politice generale -
institutionalizarea statala moderna de drept, independenta si unitatea
nationala, democratia politica etc. - ar fi: premise sociale, premise juridic-
institutionale, premise infrastructurale, premise economice etc.
Premisele sociale implicau eliminarea starilor feudale si deschiderea
calor spre modernizarea noilor structuri ale organismului economic national;
inlaturarea regimului feudal in agricultura, a dependentei si constrangerii
extraeconomice a taranimii, a privilegiilor si rangurilor, instituirea proprietatii
private, particulare absolute, a libertatii juridice a persoanei si a muncii etc.
vor fi tratate detaliat la capitolul reformelor agrare.
Premisele legislativ-institutionalepresupuneau inlocuirea vechiului cadru
juridico-economic cu unul nou, adecvat functionarii economiei marfare libere.
43

www.dacoromanica.ro
 171- §1§1 1;:r
ROMANIA DUPA CUCERIREA INDEPENDENTEI q ,, , a
SS
Z II -1 S, (b
LEGENDA ; r'd g. ri- . 's il
I.entrz.lbduriairer Cu peste 5 inftretprirr
Cerner/o

Centre industrial° sub 5 intreprinderi 1f ,,, fa. ,b

rcr49I 8'6-1.
g o*
Badal
Saceäve E R I 91
Sale Mat.
Ocho -u) tyc go co CA
E Pi a E Ro I . 1'
Pastan)
Oradea
R. :-'1,i 1-.01' 1.i 5
Salonta R USO
Tighina
R -.g 8 .4 5
A
-11. P.1. 2- & a' rd. (Ir° ro'-'
Tg. ure
Bao.
12. a( 5 rD
g N. 8
Sigh i6oere
-m ,-, re,.-R-.la,
fl) o 5 ...)
1.0 ,7.pi
Adju .- Z FI.
cro PO
p w.1rPO(I..g%Ci,
fa, Er :ti
ecuci
Ii, a .....= , fp g R it
Lugor

Caransebe ,R.A 14 1, 4
1.2.41...21
(8)
g. P -` g. 2
Tm su Vacea Tutcee
°resits,.

www.dacoromanica.ro
t
E
Barbaseis 55
_ 5_,
[ 5:1P E. 2:11
.0 0 re,5, o w
Slatina amasada o a' Z, 701 m
Cre(83 Constante
A) . oto "0.
rt) a.
.-. .
ro" g 5. E. ro o
ts. n E. N: et,
Glurgiu ' e , ' Pr- ,.9 ró P. 1
(Z 72. lax _ p.. 5 (b
(DO
a)
0 25 50 75
--. ...F. rD rb o ...,
:aun - O cr
km Ct
1 119. Va N Ir s'-'n*
r.1
Ft r 12. g. g g(
`2"
gl.0(
5lax (0 c .1oP tOE . o14
 CAPITOLUL 3
CONDITIILE PREALABILE ALE
CONSTITUIRII ECONOMIEI MODERNE

In prim-planul cerintelor de
cadrului transformare social-economica a
legislativ Romaniei se situa crearea regimului
3Formarea
pentru economia
1institutional legislativ si institutional necesar
moderni de piati aparitiei s'i expansiunii economiei
marfare modeme. Este cunoscut ea, orice comunitate umana constituita
autonom, ca sa functioneze, pe langä conditiile materiale $i umane, are nevoie
si de organizare, de reguligenerale de acune si de institutii corespunzatoare,
care sa le aplice si sa impunä agentilor economici respectarea lor In toate
domeniile de activitate. Cu cat marile comunitati umane - faille, statele etc. -
sunt mai avansate pe treapta istoriei, cu atat sistemul de administrare si
organizare, institutiile si legislatia de funcionare, In diferite domenii, sunt
mai bogate si mai complexe.
In Ocddent, sistemul institutional si legislativ modem - al economiei
de piata - s-a format In decurs de cateva secole; la mijlocul secolului 19, acesta
era deplin constituitsi maturizat. El s-a infaptuit treptat, o data cu expansiunea
economiei moderne de marfuri, care a necesitat si impus institutii si
reglementari legislative noi, adecvate, mult mai dezvoltate si calitativ deosebite
fata de vechiul sistem institutional si legislativ feudal.
Este de notat ca., in Romania, institutiile si legislatia economico-sodala
noua s-au elaborat ca o parte componentä a procesului general de
institutionalizare moderna, de creare a statului de drept, la temelia camia se
afla legea de bazà- - Constitutia din anu11866 - si intregul ansamblu de institutii
si legislape moderna civila.

45

www.dacoromanica.ro
 In epoca, pe aceasta tema s-a purtat o indelungata discutie filosofica si
politicä, aceea a "formelor Para fond"; fortele conservatoare negau necesitatea
institutiilor noi, sustinand ca ele sunt premature si nu corespund conditiilor,
fondului intern al societatii rormanesti, baz,elor ei sociale, numindu-le astfel "forme
ara fond"; fortele liberale, progresiste argumentau, dimpotriva, ca, chiar daca
formele legislafiv institutionale sunt mai avansate si nu corespund intrutotul
starilor noastre inapoiate, ele au rolul de a actiona asupra acestor stäi' .i, de a le
gräbi transformarea, aceasta fiind singura cale posibila de evolutie pozitiva si
mai rapidä a Romaniei. Istoria ulterioarä a tärAi a confirmat justetea acestei pozitii.
In Occidentul european, unde sfructurile economico-sociale moderne au
inceput sa se formeze cu secole inainte, legiferarea si institutionalizarea lor s-au
realizat atunci cand economia a ajuns la un inalt grad de dezvoltare si cand se
impunea necesitatea lor, a cadruluijuridic care sä le n'amasa s'A le reglementeze.
Astfel, bursele de marfuri s-au infiintat de catre marii comercianti si bancheri inca
din secolele 16-17 in Anglia si Italia, iar Camerele de Comen, in secolele 17-18.
In t'Afile care au trecut mai tarziu pe calea evolutiei marfare dezvoltate, a
capitalismului, cum era si Romania, institutiile si legile moderne au fost inspirate
sau adoptate din experienta tärilor avansate, prin initiativa si actiunea statalä
constituindu-se, astfel, aici un regim institutional si juridic pentru economie,
chiar inainte de dezvoltarea si maturizarea structurilor economice moderne.
Aceasta avea o hipa' motivatie:
pentru CA institutiile si legislatia nouä avea rolul si fimctia de a elimina
o serie de piedici, provenite de la vechiul regim ce formau inca puternice
frane in calea promovarii economiei de märfuri;
pentru ea' institutiile si legislatia nu mai aveau nevoie de decenii si
secole ca sa fie elaborate, experimentate; acestea au fost create si verfficate in
statele cu economie dezvoltata cu mult inainte;
pentru cä intitutiile $i legislatia cu caracter economic reprezentau
instrumentarul de aplicare a politicilor economice ale statului.
De aici decurge si necesitatea de studiere si cunoastere a modului in
care s-a desfasurat procesul de staturare si legiferare a economiei modeme, a
sferelor de institutionalizare, a rolului regimului juridic in promovarea politicii
economice in scopul accelerärii progresului economic.
Institutionalizarea 1, in acest domeniu, reprezinta consacrarea oficiara,
juridica a raporturilor economice de baza ale societätii, in vederea
1. in sensul mentionat, a institutionaliza reprezinta actiunea legislativa de consacrare,
prin lege, a unor fenomene, procese sau raporturi economice. Institutiile astfel
consacrate reprezintà raporturile economice sub diferite forme de organizare, oficiale
si neoficiale; In urtele cazuri, insfitutfile sunt constituite ca organe, prin intermediul
car. ora sunt apärate, conservate si promovate interese sociale si personale ale agentilor
economici; ele posedd aparat de organizare, stabilesc norme si reguli de conduitä si
actiune si dispun de mijloace de exercitare a acestora.
46
www.dacoromanica.ro
reglementarii functionarii acestora, a asigurarii conditiilor generale de
conduita a agentilor economid, a drepturilor, obligatiunilor si sanctiunilor
In cazul nerespectarii legilor, in scopul aparkii si protejarii de catre puterea
ofidala 4., statul 4- a intereselor, proprietatii si creantelor, in conformitate cu
prindpiile economiei de pila.
Procesul de ,institutionalizare se realizeaza prin diferite forme de
legislatie generara si spedala, derivata de la puterile legislativa $i executivä.
Tranzipa in Romania a debutat, cu formarea de institutii noi $i adoptarea
noii legislatii economice si sodale.
intre relatiile esentiale din economia de marfuri dezvoltata mentionam, in
termeni juridici, institupi ca: proprietatea privata, particulara libera; schim-
bul; piata; bursa; contractele; creditul; ipoteca; falimentul etc.
Principiul fundamental, din care deriva caracterul general al raporturilor
economice de baza, consta in: libertatea si egalitatea agentilor economid in
desfasurarea activitatii lor, democratia economick reglarea miscarii valorilor
prin mecanisme economice; acest prirtdpiu este legiferat si inscris in toata
legislatia de baza a taña Constitupe, Codul civil, Codul comercial etc. si preväzut
cu masuri juridice de aparare si promovare a lor in viata economica.

Domenii i ai de supus1.prefacerilor
Cel mai important domeniu,
moderne, il
32 legiferare O
institutionalizare constituia
moderni
proprietatea; obiectivul prin-
cipal era transformarea proprietätii de
tip feudal, conditionat, in proprietate de
tip privat, particulara, libera, ca baz ä a tranzitiei la societatea moderna.
Proprietatea trebuia, astfel, pusa pe temeiuri economice, descarcata de once
servituti sau obligatii extraeconomice.
Prin legile agrare de la mijlocul secolului 19,0 data cu eliberarea taranilor
de obligatiile feudale, cu desfiintarea monopolurilor $i privilegiilor feudale,
proprietatea asupra pamantului - cea mai intinsa categorie de proprietate de
atund si forma dominanta a avutiei sodale - dobandeste atribute moderne:
de formare libera, de circulatie: vanzare-cumparare nestingherita, instrainare,
arendare, ipotecare etc.
Articolul 1 din Legea rurala, din anu11864, declara: "Satenii dacasi sunt si
l'aman deplin proprietari (s.n.) pe locurile supuse posesiunii lor"; iar Statutul lui
A.Lguza si, apoi Çonstitutia din 1866 (art.19) prodamau "proprietatea sacra si
inviolabile. Aceeasi acceptiune este prevazuta in Codul Civil' (1865) si Codul

1. Codul Civil, adoptat in decembrie 1864, reglementa raporturile dintre persoane

fizice si juridice; 61 de importantä apare proprietatea in raporturile civile din societate
se relevä prin faptul cä, din cele 1914 articole ale Codului, 1482 articole se refera la
proprietate si iniscarea ei, ded aveau direct si indirect caracter economic. insesi pärtile
47
www.dacoromanica.ro
Comercial (1875); sunt statuate caracterul si dreptul de proprietate modem sub
orice forma - imobiliara: pamant, case, construclii industriale etc., si mobiliara:
produse, bani, alte valori; ele pot infra in circulatie libere, ca marfuri, pot
forma obiectul oricarui fel de tranzactii care sunt aparate de legile respective.
Al doilea domeniu mare, legiferat in spiritul economiei marfare, de
piafa', a fost cel al muncii, al fortei de munca. Prin suprimarea obligatiflor
feudale ale iobagilor si clacasilor s-au inlaturat si constrângerile
extraeconomice, juridice ale persoanei; s-a desfiintat dependen ja de mosie a
taranilor, munca silita si s-a dedarat liberta tea persoanei si a muncii.
Legea rurala din1864, in articolu110, mentiona: "Se desfiinteaza o data
pentru totdeauna, in toata intinderea Romaniei: daca, dijma, podvezile, zilele
de meremet, carele de lemne si alte asemenea sarcini datorate stapanilor de
mosii, in natura sau in bani". Taránimea, inainte legata de mosie, devenea
libera, putea mund pamantul primit la improprietárire, lar atund cand nu
avea pamant sau dispunea de timp, se putea angaja sa lucreze oriunde Ola
oricine, fara ingradiri, dupa vointa proprie, cu conditia, insa, s'a' gaseasca
locuri de munca.
Se crea, astfel, posibilitatea de vanzare libera a fortei de munca, in toata
tara, pentru once intreprinderi; apareau condipile legale pentru formarea pietei
fortei de munca salariate.
Un deceniu mai tarziu, la 1873, se desfiinteaza oficial breslele de tip
vechi - aflate in avansat stadiu de desträmare - care ingradeau activitatea
mestesugarilor, eliberandu-se, si in acest domeniu,forta de munca de anumite
piedid, asigurandu-se libertatea ei economica.
Se statueaza, de asemenea, si deplina libertate a productiei si
schimbului de märfuri. "Orice monopol al proprietarului (boierului, n.n.) se
desfiinteaza", glasuieste Legea rurala din 1864, iar Constitutia din anu11866
(art.11) specifica: "Toate privilegiile, scutirile si monopolurile de clasa sunt
desfiintate pentru totdeauna in statul roman". Consiitutia prevedea astfel nu
numai libertatea persoanei si a muncii, inviolabilitatea proprietatii, dar si
inlaturarea piedicilor din calea productiei si a schimbului märfurilor.

prindpale ale Codului se intituleazA: Cartea a II-a - "Despre bunuri si deosebitele

modificatiuni ale proprietätir si Cartea a III-a - "Despre diferite moduri prin care se
dobandeste proprietatea ..." Mentionam, in acest sens, si o serie de capitole: Despre
distinctiunea bunurilor; Despre proprietate; Despre uzufruct, uz si abilitatiune; Despre
servituti (generate de proprietate); Despre succesiuni; Donatiuni Intre vii si testamente;
Despre contracte; Despre vAnzari; Despre schimb; Despre contractul de locatiune;
Contractul de sodetate; Despre mandat; Despre imprumut; Despre amanet; Despre
tranzactii; Privilegii si ipoted etc.
48

www.dacoromanica.ro
 in acelasi timp, In codurile de legislatie de baza' a tarii, Codul Civil si
Codul Comercial', prin sute de articole, se prevad detaliat regulile privitoare
la productie, circulatie si schimb a marfurilor, liberta tea de Intreprindere a
cetatenilor, prectu-n si sanctiuni dvile sau chiar penale pentru oricine ar
Impiedica aplicarea si respectarea drepturilor de mai sus. Organe judecatoresti,
tribunale dvile si comerdale, sunt create pentru rezolvarea diferitelor pricini
economice aparute filtre cetateni.
4. in vederea modernizarii vietii economice, statul a intreprins masuri
de introducere a unor sisteme noi de mäsurare a valorilor si bunurilor.
Sistemul vechi monetar era dominat de zed de monede straine; leul -
moneda nationala - In practica - nu exista; era doar un semn de calcul al valorilor,
iranzactiile facandu-se cu monede straine de aur, argint, arama. Anarhia din
domeniul monetar filna puternic schimbul, afacerile care necesitau la orice
tranzactie transformarea In lei sau din lei a monedelor In circulatie.
Prin legea din anu11867 se creeaza sistemul monetar national, avand la
baza leul nou, real cu 100 subdiviziuni - bani. A fost pusa in circulatie, la
inceput, moneda divizionara si, din anul 1880, de la Infiintarea Bancii
Nationale a Romaniei, s-a emis moneda nouk metalica si bancriote.
In vederea orientarii dtitorului asupra marimii datelor valorice, ce vor
fi exprimate in lei aur, In toata partea kit& a lucrarii antidpam unele referiri
asupra monedei nationale create in anu11867.
Astfel, leul nou, bazat pe sistemul metalic bimetalist - aur si argint -
avea ca etalon: 1 leu = 0,3226 gr aur sau 5 gr argint; 1 gr aur=3,1 lei; 1 kg aur
fin=3100 lei. Prin valoarea intrinseca - in metale pretioase - 1 leu= 1 fr.francez,
1 fr. elvetian, 1 fr.belgian etc. 1$=5,18 lei; 1 marca germana'. 1,24 lei; 1£ =
25,2$ lei. Prin turnare, capadtatea de cumparare a noului leu era foarte mare.
Noul sistem a creat moneda nationala si a introdus ordine in schimbul
si drculatia banilor, a inlesnit si asigurat tranzactiile economice. Tema va fi
tratará pe larg la un capitol urmator.
M4surarea bunurilorin suprafete, volume, greutati etc., pana in deceniul
opt, se facea cu unitati diferite, vechi - stanjenul, ocaua, vadra etc., - si com-

1. Aria activitatii reglementate cuprindea toate formele si aspectele de schimb si

circulatie, drepturile, obligatiunile subiectilor economid, exprimate in patru sectiuni:
Cartea I: Despre comert, in genere - 489 articole: despre faptele de comert, despre
comercia* despre registrele comerdale, despre obligatiile comerdale in genere,
despre vfinzare, despre report, despre sodetati si acpuni comerdale, despre cambie
5i. cec, despre cont curent, despre mandat comercial si despre comision, despre con-
tract de transport, despre contract de asigurare, despre gaj. Cartea a II-a: Despre
comertul maritim si navigatiune - 204 articole. Cartea a fil-a: Despre faliment - 203
articole. Cartea a IV-a: Despre exercitiul actiunilor comerdale si durata lor -82 articole.
49

www.dacoromanica.ro
plicate, cu subdiviziuni nezecimale, care ingreunau mult cuantificarea,
vanzarea si curnpararea bunurilor si nu aveau un corespondent, decat prin
transformare, cu unitatile de masura si greutate din alte state.
Printr-o lege speciala se introduce in tara noastra sistemul zecimal met-
ric, pentru lungime - metrul, pentru greutate - kilogramul, pentru volum -
litrul, cu multiplii si submultiplii lor, astfel cum ii avem si astazi in utilizare
Romania adera, in 1881, la Convenga internationala a metrului. Adoptarea
sistemului zecimal de comensurare a durat in practica sociala mai multi ani;
noul sistem a usurat mult calculul marimii si yak:6i bunurilor, mai ales ca
cele mai multe tali au adoptat si ele sistemul metric zecimal; Romania s-a
aliniat, astfel, la sistemul international de etaloane modeme de masura.
Un alt domeniu legiferat a fost acela al dreptului de proprietate
industrialk el va avea ca obiect: brevetele de inventie, modelele de utilitate,
desenele si modelele industriale, marcile de fabrica' si comert, numele comercial
etc. Se urmarea reglementarea drepturilor inventatorilor si ocrotirea proprietatii
industriale. in acest sens, se adopta Legea asupra mardlor de fabrici si comeit,
In anul 1879, iar in 1906, intr-o formula' mai completa, Legea brevetelor de
inventiune, asigurandu-se inovatorilor reglementarea si garantarea drepturilor
de proprietate. Legislapa data avea importanta deosebita in viata economica a
tarii. Pe plan mondial, se creeaza, la 1883, Conventitmea uniunii internationale
pentru protectia proprietatii industriale, la care a aderat si Romania.
Se instituie, de asemenea prin lege, sistemul de evidenta contabila in
activitatea intreprinderilor publice si private, la inceput a contabilitatii simple,
ulterior si a celei in partida' dubla.
Prin legea din anu11884, devine obligatorie inscrierea firmelor la tri-
bunal si tinerea registrelor contabile de catre toate intreprinderile economice.
intregul ansamblu de legislatie, institutii, organisme publice si private
cu caracter si scop economic, creat in vederea introducerii ordinii in viata
economico-sociala, a moderniz arii functionalitatii organismului economic
national, constituia, totodata, instrumentarul prin care statul, guvernele,
promovau politicile economice in domeniile respective.
Institutionalizarea vietii economice a necesitat infiintarea
concomitenta a unor institutii oficiale - ministere, organe centrale si locale -
menite sa indrume, sa controleze si sä vegheze la aplicarea prevederilor legilor.
0 serie de organisme, cu functie de ministere, au fiintat si mai inainte
In tarile romarte, insä ele corespundeau cerintelor regimului feudal, fiind
reprezentate, de pilda, de marele vornic, de logoat, vistiernic etc., institutii
cu scop de administrare sumara a tarii si procurare de venituri pentru domnie.
Sistemul modern de administratie publica se introduce dupä Unirea
Principatelor. Pentru domeniul economico-social se creeaza, treptat, o serie
de ministere: al lucrarilor publice, al finantelor, al agriculturii, al industriei si
50

www.dacoromanica.ro
comertului etc., cu functii de indrumare, sprijinire a activitatilor din domeniu,
sau al construirii tmor lucrari de interes national.
Totodata, iau fiinta institutii reprezentative profesionale ale agentilor
economici, mandatate de stat, precum au fost: Camerele de Comert si
Industrie, Bursele de marfuri si valori, iar, mai tarziu, o data cu dezvoltarea
activitatilor economice - agricole, industriale, comerdale - se organizeaza
asodatii profesionale ale agentilor economid, pe domenii si ramuri.
Para a fi enumerat toate principalele elemente de legiferare si
institutionalizare a economiei romanesti, subliniem di, doar in cateva decenii
dupa formarea statului roman, s-a adoptat si a intrat in actiune un intreg sistem
modem de institutii si de legislatie cu caracter economic, asemanator celui din
Wile ocddentale avansate. Economia rornaneasca a fost astfel inzestrata cu un
cadru juridic si institutional nou, corespunzator necesitatii functionkii pietei
moderne de rnarhui, garantäriiprin lege, a libertatii de intreprindere, de productie
si schimb, a agentilor economici, de acumulare si dezvoltare in economia national%
Noul cadru juridic: a curatat, in mare parte, viata economica de
institutiile vechi, frenatoare ale dezvoltarii, a ridicat la mare importanta rolul
si functiile statului in administrarea tarn, in stimularea noilor forte de productie,
a noilor categorii sociale - comercianti, industriasi, bancheri etc. - care vor deveni,
In viitor, dasele conducatoare ale tarii; a grabit dezvoltarea ramurilor noi ale
economiei si formarea organismului economic modem in Romania.
Activitatea economica a evoluat, insa, mai greu In primele decenii,
intampinand inca obstacole importante, materiale si sociale, care vor fi
analizate in capitolele urmatoare.
In provinciile romanestd, stapanite, parta la 1918, de imperiile vecine,
procesul de legiferare si institutionalizare a economiei moderne s-a desfasurat
In aceleasi directii prindpale ca in Romania, dar in forme si cu specificul
imprimat de puterile imperiale.
Institutiile juridico-economice moderne ale acestora au urmarit,
totodata, sa subordoneze economia provinciilor romanesti puterii centrale
dominatoare, sa dea prioritate direct minoritatilor dominante, sa aserveasca
bogatiile si capacitatea economica locala autoritatilor centrale.
Dupa Marea Unire din 1918, formele institutionale si legislative din
provinciile romanesti, foste sub dominatia imperiilor vecine, au fost inlocuite
cu institutiile nationale, in scopul integrarii vietii economice in organismul
economic unitar national.

0 alta premisa de baza a asigurarii

Construirea demarajului transformarilor in economia
a3 infrastucturii romarteasca, in epoca de trecere la sodetatea
. moderne moderna, a reprezentat-o construirea calor
si mijloacelor mecanizate de transport si comunicatie.
51

www.dacoromanica.ro
 Once progres in dvilizatia materiala si
Importanta spirituala a omenirii este conditionat si de
3.3. 1 hifrastructurii nivelul tehnic si de capadtatea mijloacelor de
transport si comunicatie ale sodetatii; bunurile
materiale, oamenii si informatia au circulat, s-au deplasat dintr-un loc in altul,
cu atat mai repede cu cat au edstat mijloace mai bune in acest scop; ele au
stimulat si grä bit, la randul lor, expansiunea productiei indushiale si agricole,
comertul, schimbul de idei si experienta, au conexat la procesal dezvoltarii
noi resurse naturale, noi localitati si centre economice, noi popoare si
continente, au contribuit la formarea pietelor nationale si a piehi mondiale.
Transporturile si comunicatiile perfectionate au scurtat timpul de
deplasare, au ieftinit costul miscarii produselor si oamenilor, au marit
siguranta deplasarii lor. Once progres al conditiilor de transport si comunicatie
este un factor hotarator, nu numai in productia sodala, d si in conflictele
armate, in razboaie.
Nivelul tehnic si capadtatea mijloacelor de transport, la fandul lor, sunt
determinate de gradul de dezvoltare al fortelor productive ale sodetatii; istoria
economica evidentiaza o interdependenta si stimulare reciproca intre aceste
doua sectoare ale activitatii economice.
Astfel, in evolutia progresului uman, mijloacele de transport si de
comunicahe au deprtut si vor dehne un rol de importanta covarsitoare. Para' in
secolu119, parka la revolutia industriala in domeniul trartsporturilor, omenirea,
znii de ani, a folosit aceleasi tipuri de mijloace naturale: forta animala si umana
- cai, camile, boj la poveri - la care si drute, puterea oamenilor pentru deplasarea
pe uscat, precum si bard, corabii cu vasle si panze, si puterea apei si vantului.

Revolutia Revolutia industriala din Ocddentul

industriali in european a produs, la sfarsitul secolului 18
3.3.2. infrastructura si inceputul celui urmätor, o transformare
occidentalà capital in domeniul acesta; motorul stabil
cu abur, inventat mai devreme, a fost transformat in locomotiva si asezata pe
sine de metal; a dat nastere, astfel, mijloacelor de transport ale drumului de
fier; acelasi motor, montat pe vasele cu panze, a creat nava cu aburi. Prima
cale ferate din lume a intrat in functiune, la 1830, in Anglia, intre Liverpool si
Manchester, avand o locomotiva' si cateva vagoane.
In 1831, omul de cultura' roman Petrache Poenaru calatoreste pe aceasta
cale, descriind-o intr-un raport trimis la Bucueresti.
Mai inainte, la 1807, tot in Ang,lia, se construieste primul vas cu abur,
de unde denumirea de vapor.
Introducerea masinismului si a fortei aburului in transporturile terestre
si pe apa a produs efecte economice inimaginabile in trecut: pe Cale ferate,

52
www.dacoromanica.ro
viteze de 5-10 ori mai mari, adica 40-60 km pe ora; volum de transport de
zed si sute de ori mai mare decat cu carele; siguranta sporitä a transportului
pana la destinatie; costul acestuia redus la 1/4 - 1/5, in comparatie cu cel
manual. Corabiile cu panze traversau Atlanticul in 3-4 luni, in timp ce, ulte-
rior, vapoarele, in 15-20 zile si cu incarcaturi de marfuri si pasageri, de zed
si sute de ori mai mari.
Aceste enorme avantaje determina construirea si raspandirea rapida a
noilor mijloace de transport in toata lumea; lungimea callor ferate creste de la
2 400 km in 1835, la 38 000 km in 1850 si la 700 000 km in 1900. Spre deosebire
de cele vechi, acute din lemn, noile mijloace de transport se construiesc din
metal: vapoare, locomotive, vagoane, sine etc.; acestea determina o cerere
uriasa de metal .0 cärbune, crearea ramurilor noi de industrii siderurgice,
metalurgice si constructii de masini. in secolul 19, principalele puteri
industriale devin furnizorii de cai ferate si de vapoare pentru intreaga lume.

Prin aceasta, revolutionarea transporturilor 0 comunicatiilor abia incepea;

urmeazi, pana la inceputul secolului 20, inventarea 0 producerea, in proportii
nebänuite, a altor mijloace care vor uimi lumea: telegraful cu fir, prin semne (1837),
telegraful cu litere (1855), telefonul (1876), producerea, transmiterea 0 utilizarea
electridtatii (1891), tramvaiul electric (1883), automobilul (1886-1890), telegrafia färä
fir (1895), radioul (1896), submarinul (1899), avionul (1905-1907) etc.

intr-un timp istoric extrem de scurt, de numai opt decenii (1830-1910),

vechile mijloace milenare manuale de transport au fost, Inlocuite pe
magistralele lumii, cu sistemul mecanizat de transport si telecomunicatii,
devenit dominant pe planeta'.
Perfectionat si imbogatit continuu cu noi mijloace si electronizat, el
functioneaza in toata lumea si la sfarsitul secolului 20, dobandeste un nivel tehnic,
o importanta &fa- precedent in strategia si competitia progresului dvil si a razboiului.

Construirea intorcandu-ne, 'rasa, la Romania din

de secolu119, dupa Unirea din 1859, constatam
transport si ca, in atmosfera revolutiei industriale
a33mijloacelor
comunicatie in europene, personalitatile politice si
România stiintifice romanesti ale vremii realizeaza
importanta si necesitatea acestor innoiri pentru tara nostra. Programul eco-
nomic al domnitorului Al I.Cuza, expus in Mesajul domnesc din decembrie
1859, mentiona expres, ca prioritate, imperativul construirii de poduri, canale,
cal ferate, magazii si alte cai si mijloace de comunicatii si de depozitare.
In termeni actuali si cuprinzatori, tot ansamblul de cai, mijloace si
conditii de transport, comunicatie si telecomunicatii, de ramagazinare si
depozitare, conservare etc., se desemneaza prin notiunea de infrastructura.
53

www.dacoromanica.ro
 in perioada constituirii statului roma'n, infrastructura se afla intr-o stare
primitiva 0 inapoiata - expusa in capitolul precedent - constituind unul din
obstacolele cardinale ale productiei si schimbului.
Trecerea Romaniei la civilizatia moderna' era conditionata de construirea
unei infrastructuri noil, mecanizate, in scopul impulsionarii si accelerarii
proceselor economice, sociale, culturale. Construirea mijloacelor de transport
si comunicatie modeme in Romania avea in vedere: zeci de mii de kilometri
de drtunuri si sosele pietruite; mii de poduri si podete peste ape; sute de
cantoane si personal numeros pentru intretinerea drumurilor; mii de
kilometri de cal ferate cu ansamblu de linii, locomotive, vagoane, ateliere de
intretinere si reparapi, cu sute de statii si oficii de telegraf; zeci de mii de km
de fire si stalpi pentru conductorii de telecomunicatie; porturi moderne la
Dunare si Marea Neagra; flota fluviala si maritima, motorizata; magazii si
depozite de marfuri la statiile de cale ferata; silozuri si magazii pentru
marfurile importate si exportate in porturile fluviale si maritime. Toata aceasta
infrastructura noua necesita investitii uriase.
Capitalurile mari particulare erau foarte putine atunci pentru investitii
In infrastructura in Romania; astfel ca sarcina de asezare a temeliei
infrastructurii moderne a fost preluata de statul roman; el a realizat-o, treptat,
In circa cinci decenii, in diferite forme si cu mijloace deosebite, dupa
imprejurari, cum se va vedea mai jos. posibilitai
Transporturile si telecomunicatiile modeme, formate pana la 1916, erau
constituite din: aparatul de transport pe calea ferata; instalatfile de
comunicape de telegrafie, posta si telefon; construcpile portuare si mijloacele
de transport fluviale si maritime; sistemul de silozuri, depozite, magazii;
drumuri si sosele modernizate.

Construirea aide ferate, prin natura lor tehnica

3. 3. 3. 1 c iilor ferate
si ftmctia economica, au reprezentat pentru
economia nationala principalul obiectiv de
construit din sistemul de transporturi romanesc; ele vor asigura, in final, 80-
85% din volumul transportului terestru intern de marfuri si calatori.

Importanta covarsitoare a cailor ferate pentru Romania si-a gasit expresia in

numeroase studii ale vremii, semnate de mari personalitati ca: N.Sutu, D.P.Martian,
I.Ghica, C.I.Bratianu, G.Baritiu, M.Kogalniceanu si altii; Inca din anul 1847 apar
numeroase proiecte, iar, mai tarziu, oferte de construire a unor tronsoane de cale

1. Date detaliate si serii statistice privitoare la infrastructura moderna, indicatori de

dinamick structura etc. - in lucrarea: Victor Axenciuc, Evolutia economici a Ronan' iei.
Cercetari statistico-istorice 1859-1947, vol.!, Industria, sectiunea Transporturi si
Comunicatii; Bucuresti, 1992.
54
www.dacoromanica.ro
feratà de Catre intreprinzdtori sträini i români, societäti internationale; se discutd
se aproba multe contracte de costructie de cStre Adunarea Nationald i domnitori,
dar din lipsä de capital, timp de douà decenii, pana la 1866, totul ramâne numai in
domeniul proiectelor.

Statul roman nu dispunea de fondurile necesare si s-a adoptat la inceput,

solutia concesionkii constructiei liniilor ferate companillor stra Me; in acest
sens, pe baza unui contract cu statul roman, societátile de cal ferate construiau
cu mijloacele lor financiare si puneau in functiune linia, pe distanta stabilità;
statul se obliga s'a pläteasca timp de 30-90 ani, in cote anuale, costul
instalatiilor; in acest timp, compania strainä participa la coadministrarea
exploatarea intreprinderii.

Constructia i dezvoltarea cdilor ferate romane expusa in lucrarea de sinteza:

Constantin Botez, Dem.Urmä, Ion Saizu, Epopeea feroviari româneasci, Bucuresti,
1977, care confine informatia principalä necesarä asupra istoricului acestui domeniu;
de asemenea a se vedea Enciclopedia Romaniei, vol.IV, capitolul Transporturi si
comunicatii.

Prima line feratá din Romania, data' in exploatare in 1869, a fost cea pe
traseul Giurgiu - Bucuresti, In lungime de 70 km - cu legaturá la traficul fluvial
maritim. Au urmat apoi, tot in sistemul concesiunilor, liniile din Muntenia si
Oltenia: Bucuresti - Vardorova; din Moldova: Iasi - Suceava, cu legatura spre
Cerniuti - Lemberg - Berlin; alte tronsoane au completat treptat reteaua feroviará
a statului roman. Marile companii straine: Barkley - englezä, Strousberg,
Offenhein - germane si altele nu au respectat condipile contractelor, au executat
lucrad deficitare iar consoniul Strousberg a dedansat un scandal european.
Sistemul de concesiuni devenise, insá, o povarä financiará grea pentru
statul roman; pretul liniilor revenea la cca 250-300 mii lei aur pe km de cale,
aproape de douà ori mai scump decat pretul constructiei In regie.
Ca minare, in anul 1880, statul roman, dupá prelungite tratative cu
sodetätile strdine concesionare, rá- scumpärä de la acestea aparatul calor ferate
cu mari impnunuturi fácute la báncile germane.
Construirea in continuare a retelei feroviare s-a efectuat In regie de catre
statul roman, de catre ingineri romani, dar cu material feroviar importat i cu
mijloace financiare obtinute prin imprumuturi in strainátate, care au incärcat
datoria externa a Romaniei.
Ca rezultat, in perioada 1869-1915, s-au construit 3554 km cale feratá
simplá, cu 404 staiii si 39 halte, avand 932 de locomotive, 1 497 vagoane de
calátori si 25 736 vagoane de mara'.

1. Anuarul statistic al României, 1915-1916. Bucuresti, 1919, p.120

55

www.dacoromanica.ro
 Traficul cailor ferate romane a sporit spectaculos, astfel:

SPORIREA TRANSPORTULUI DE CALATORI SI MARFURI PE

CFR iN PERIOADA 1873-1914

Ana lAii calatori Mii tone marfa

1873 648 -
1883 1383 1335
1893 5757 4135
1903 5734 4957
1914 11569 8009

. Mli tone marfa I

leMll calatorl

in anul 1914 s-au trartsportat cca 12 mil. calatori si cca 8 mil. tone de
marfuri. intreprinderea cailor ferate devenise cea mai mare din tara, avand
investite capitaluri de peste 1 200 millei aur si folosind un personal de cca
37 000 persoane; ea dispunea de mari ateliere de reparatii si intretinere, de
ntuneroase depouri si peste 4 000 km de retea de telegrafie.
in 1913 incepe construirea unui nou mijloc de transport, a conductelor
pentru produse petroliere Ploiesti - Constanta.
Aparatul CFR era organizat in Directia Generala a CFR si a funcfionat
pe langa Ministerul Lucrarilor Publice si independent, ca regie autonom5,
avand buget propriu de venituri si cheltuieli. Pana la 1915, bugetul CFR a
fost excedentar, aducand venituri insemnate in bugetul statului.
Acfivitatea cailor ferate era considerata de interes national, iar personalul
sau avea, ca si la PTT si la toate intreprindaile statului, un statut special, cu
case proprii de asistenta' medicala si de pensil. Personalului ii era interzis sa
se organizeze in sindicate, sa faca greve sau sa intrerupa activitatea unitatilor
din motive de revendicari.
Si in provinciile romartesti de sub stapanire straina, guvernele imperiale
si companiile straine au intemeiat retele de cale ferata. Primul drum de fier
pe teritoriul romanesc a fost dat in exploatare in Banat, in anul 1856, intre
portul dunarean Bazias si Oravita, in scopul transportarii la Dunare a
carbunelui extras la Anina. Ulterior, s-au construit si alte cal ferate locale,
realizandu-se aid cea mai mare densitate din tara.
In Transilvania, dupa numeroase proiecte nerealizate, s-a demarat
construirea liniilor de fier, incepand din 1867, prin concesionarea diferitelor
tronsoane companiilor particulare, care urmau sä le exploateze singure timp de
90 ani. Pana in 1918, unele sectoare de linie au fost etatizate. Configuratia feroviara,
din cauza multor concesionari la parficulari, care trasau liniile dupa criteriul

56

www.dacoromanica.ro
profitului, a ajuns foarte neomogena si inegal distribuita pe teritoriu. intreaga
lungime a liniilor ferate Fan:llene si transilvdnene ajungea la peste 5 000 km.
Constanta era legata de Cernavoda, in 1860, printr-o linie ferata de 65 km.
In Bucovina, prima linie pornea din Cernauti la Lemberg, fiind
inaugurad in anul 1866 si continuata, ulterior, cu alte frasee, orientate, la
nord, spre Galia iar la sud spre Suceava. Pana la 1916, s-au asezat 832 km
de cale ferata cu tot aparatul sau de functionare.
In Basarabia, drumul de fier s-a inaugurat in 1866 si pana la 1916 s-au
dat in exploatare 1 200 km de cale, de ecartament larg, care, dupa Unirea din
1918, a fost adus la largimea normala (1,435m).
Astfel ea', pe intreg teritoriul romanesc s-au asezat, intre mijlocul
secolului 19 si 1916, peste 11 000km de cale feratä.
De subliniat cd, intre sistemul drumului de fier din Romania si din
celelalte provincii romanesti, s-au creat puncte de contact si trecere -
Varciorova, Predeal, Ungheni, Ilcani etc., constituind artere moderne de
circulatie si legaturi economice ale viitoarei piele nalionale romanesti.
C.rearea pe teritoriul romanesc a unei bogate retele de transport feroviar a
avut consecinle economice de importanti istoric.A: a legat intre ele toate centrele
economice s'il culturale ale tarii precum si toate regiunile agrogeografice,
conexandu-le, prin porturile de la Dunäre si Marea Neagra, la dile fluviale si
maritime; a prefigurat, prin reteaua de cale ferata, legaturile trainice ale pietei
nalionale, asigurand intensificarea circulaliei interprovincii a rornanilor din
teritoriul nalional; a racordat economia nationala si centrele sale de produqie
si consum la releaua europeana de cscii ferate, si prin aceasta, la toate ale de
transport ale lumii; a ieftinit transportul intern de mar' furi si calitori la cca 1/4
din pretul mijloacelor traditionale, stimuland produclia; si a märAt de zed de
ori,viteza si volumul de transport al marfurilor pe piala interna, ca si la export si
import; ca turnare, produsele romanesti s-au putut vinde la preturi mai ridicate
la export si cele de import, la preturi mai scazute pe piala interna; mijloacele
mecanizate de transport au stimulat si facilitat integrarea economiei roznan' esti
in piala mondiald; statul roman si-a marit, cu aproape 2 000 mil. lei aur datoria
externa pentru o perioada de 30-50 ani; pe langa ieftinirea si mar' irea vitezei
transportului, s-a realizat si siguranta*carausiei märfurilor si calatorilor, conditie
esenliala a expansiunii economiei marfare moderne.

Modernizarea Dupa Unirea Principatelor

a3. a2.comunicatii instalatiilor de Romane se unifica administralia tarii si,
si o data' cu aceasta, si serviciile de posta
telecomunicatii si telegraf ca proprietate de stat, intr-o
singurd Direclie a postelor. inceputul telegrafiei in Romania dateaza din anul
1854, iat servidul de posta', de la infiinlarea statelor romane.
57
www.dacoromanica.ro
 In anul 1865, se adopta prima lege de organizare telegrafo-postal4 se
reorganizeaza serviciul urban si rural de posta, se stabilesc taxe unice de
expediere a scrisorilor si coletelor etc. in anii 1867 si 1869, serviciile postale
straine de pe teritoriul tarii sunt desfiintate $i posta romanä devine unica
autoritate pentru trafic intern si international.
Serviciul de posta i telegraf se completeazk in 1892, cu introducerea
oficiului de telefon, la inceput, in cateva localitati urbane; servidul P-IT era
monopol de stat, ca si emiterea si, vânzarea timbrelor i efectelor postale.
Panä la crearea càilor ferate, obiectele de posta - scrisori, colete, xnandate - se
transportau cu carutele de posta; acestea si-au redus treptat aria de funcionare
apoi au disparut, pcpeditia potala fiind preluata de calea ferata cu vagoane speciale.
Astfel, in perioada 1859-1914, sistemul de telecontunicatii se
modernizeaza, se mecanizeaza prin telecomunicatie i cuprinde in reteaua sa
toate comunele urbane si majoritatea celor rurale.
In ace* perioadk telegraful i telefonul se raspandesc treptat i in
provinciile romanesti din imperffie vecine.
Activitatea de posta, telegraf telefon a sporit, intre 186i si 1916, in
mod exploziv, atestand dezvoltarea generala, economica i culturala a tarii.
Astfel, lungimea firelor telegrafice creste de la cca 1 600 km la 25 000 km;
telegramele expediate de la 60 mli, la 2,7 mffioarte, iar corespondenta potala
interna, de la 660 mii la 154 milioane anual. La randul sau, serviciul telefonic
mareste intre 1894 - 1914, numarul de posturi de la 1771a 18 000 lar convorbirile
telefonice, de la 55 mii la 26 milioane pe an'.
In anul 1916, personalul postal - telmic, factori i agenti - depasea cifra
de 10 000 persoane.
In conduzie, mijloacele moderne de telecomunicatie au avut urmäri
economico sodale extraordinare: s-a accelerat, de zed si sute de oxi, circulatia
informaçiei prin scrigori, telegrame i convorbid telefonice; a crestut, de mii de
ori, masa de infon-natie, expediata i primita; s-a ieftinit, pana la 1 //0, pretul de
comunicare a informaffilor pe cal postale si telefonice; ca unnare, comunicatia,
la inceput apanajul unor categorii restranse de populatie, a devenit un bun de cel
mai larg acces, de mask participarea oricärei persoane la posta i telecomunicatii
a ridicat gradul de civilizatie altar' it viteza, ieftinirea si secretul corespondentei
au contribuit substantial la stimularea dezvoltärii economiei i culturii nationale;
prin mijloace moderne de comunicatie s-au intesificat legaturile materiale
spirituale ale romanilor din toate provinciile natiunii; pe aceste c.Ai i cu aceste
mijloace s-au amplificat i diversificat legaturile multiple si variate, particulare
oficiale, ale Romaniei cu tärile Europei i hie lumii.
România de la 1874 devine membru fondator al Uniunii Postale
Universale, care functioneaza i astazi

1. Victor Axenciuc, Evolutia economici a României. Cercetiri statistico-istorice

1859-1947, vol.I Industria, Bucuresti, 1992, p.366 si in continuare.
58
www.dacoromanica.ro
 Crearea Dezvoltarea mijloacelor de
transportului transport pe apa nu a fost atat de
3333 aa mecanizat, spectaculoasa, ca si cea a cailor ferate
fluvial si maritim si a telecomunicapilor. Transformarea
calitativä, desigur, se produce si aid, transportul mecanizat, inlocuindu-1 pe
cel Cu panze.
Romania poseda, prin Dunare, o lungime fluviala navigabila de mare
capadtate, de peste 1000 km; raurile interne: Muresul, Oltul, Siretul, Prutul
au avut oarecum importanta locala in transporturile marfurilor pana la
raspandirea cailor ferate.
Pe de alta parte, iesirea, prin gurile Dunarii la Marea Neagrä si porturile
acesteia asigurau comunicatia maritimä a Romaniei cu marile si oceanele lumii.
In decursul timpului, pe tarmurile romanesti ale Dunarii, s-au construit
si folosit peste 50 de schele si peste 30 de porturi mari si mid, din care cele
mai insemnate sunt: Braila, Galati, Giurgiu si altele.
Transportul pe apa, indeosebi pentru exportul si importul marfurilor,
a fost si ramane calea cea mai eficientä si cea mai importanti, Cu traficul cel
mai mare -60-80% din totalul tonajului,
Aceasta a justificat si masurile intreprinse, indata dupä formarea statului
national roman, de reconstruiresi modernizare a porturilor si flotei romartesti.
La vremea aceea, in porturile romanesti intrau si ieseau mii si mii de nave cu
panze si doar cateva vase cu abur. Chiar dupa cloud decenii, in anu11880, din
totalul navelor iesite din porturile romanesti, peste 20 000 erau cu panze si
ntunai 4 600 cu aburi. Dar, la 1910, navele cu panze incarcate in porturi
numarau 6300, iar cele cu abur, cu tonaje de zed de ori mai mari, depaseau
6 400 unitati. Era corabiilor cu panze apusese Inca de la sfarsitul secolului 19;
transporturile motorizate dominau marile si oceanele lumii.
Dupa legea din 1863, care punea bazele organizarii porturilor romartesti,
In 1887 acestea sunt trecute sub administratia centrala a Ministerului Lucrarilor
Publice, iar din 1890, sunt incadrate in Servidul Navigatia Fluviala Romana -
N.F.R. - ce va funciona pana la mijlocul secolului 20, ca o companie de stat.
Servidul N.F.R. a fost inzestrat, treptat, cu vase de marfuri, slepuri, remorchere
si vase de pasageri, toate actionate cu motoare.
Se dezvolta santierul naval Turnu-Severin pentru reparatii si constructii
de nave fluviale; aid s-au construit chiar si vase de lux, ca nava Prindpele
Carol" si iahtul sarbesc Regina Draga".
In domeniul navigatiei maritime, statul infiinteaza Compania Servidului
Maritim Roman - S.MR. - pe care-1 inzestreaza cu vase de marfuri si pasageri
pentru rutele maritime Constanta-Constantinopol, Braila- Constantinopol si,
pe linia Ocddent, Constanta - porturile mediteraneene. S.M.R. achizitioneaza
si ptme in exploatare mari vase de linie: Dobrogea, Bucuresti, Iasi, Romania,
Dada, imparatul Traian si allele.
59

www.dacoromanica.ro
 Vasele moderne motorizate ale flotei romanesti si straine, de mare ca-
padtate - zed de mii de tone fiecare si de mare viteza aveau nevoie de porturi
si instalatii tehnice adecvate. Statul roman intreprinde, cu investitii insemnate,
constituirea noilor porturi : Constanta, Braila, Gala, Sulina, Giurgiu si toate
celelalte de pe Dunare; se ridica digan' de zed de km, magazii si depozite de
marfuri, se fac triaje si linii ferate, instalatii de incarcare-descarcare, statii de
depozitare si pompare a petrolului,'silozuri si uscatorii pentru cereale, cale
de reparatii si intretinere a vaselor, uzine electrice, platforme, docuri si hangare
pe sute de ha pentru depozitarea marfurilor, dadiri si instalkii spedale etc.,
Constanta devine al patrulea port al Europei.
In mai putin de patru decenii, din vechile schele de lemn si porturi de
mica capadtate, nu a mai ramas nid urma; in locul lor s-au inaltat instalatii si
cladiri portuare la nivelul si cerintele traficului modem.
La aceste obiective de importanta nationala si-au adus contributia, in
proiectare si constructii, la inceput, ingineri straini, dar in scurt timp, intreaga
actiune a fost preluata de specialisti romani de renume european:
I.B.Cantacuzino, Gh.Duca, Anghel Saligni, ultimul fiind constructorul celui
mai lung pod de pe continent - la vremea aceea - podul peste Dunare de la
Cernavoda (1894).
in conduzie, o alta cale de transport si comunicatii - cea pe apa a fost
modernizata cu fondarile statului, adusa la nivel tehnic contemporan; s-au
oferit astfel, economiei nationale, avantaje substanpale ca si prin asezarea
calor ferate; cu toate acestea, importul si exportul de marfuri ale Romaniei se
realizau cu vapoare nationale abia in proportie de 10-12%; investitiile de nave
necesitau capitaluri mari, de care economia romaneasca nu dispunea.

Drumlinle - cal de drculatie terestra-

a a 34
Modernizarea
au fost si au ramas pana la mijlocul
ciilor rutiere secolului 20, cea mai nispAndid cale pentru
deplasarea bunurilor si oamenilor la nivel local, intre diferite asezki.
La inceputul perioadei studiate, anul 1860, drumurile erau trasate di-
red pe parnant si, in cea mai mare parte, erau neintretinute.
Dei in deceniul sase al secolului 19 s-au manifestat preocupad ale
domnitorilor Munteniei si Moldovei, in acest sens nu s-au construit deck
cateva sute de km de drumuri pietruite; soseaua pietruita era atund expresia
modernizkii calor terestre.
Lipsa drumurilor soseluite - cu terasamentul ridicat si santuri de
scurgere a apei pe margini - si pietruite, constituia un impediment major al
transporturilor de marfuri si persoane; drumurile de pamant, naturale puteau
fi practicate doar cateva luni pe an - pe timp uscat si inghetat - si cu eforturi
mari de tractiune - cateva perechi de boi sau de cai la un atelaj.

60

www.dacoromanica.ro
 Activitatea de transport revenea foarte scumpä, avea caracter periodic si deplasa
cantitäti reduse de bunuri; ca urmare, asemenea drumuri limita u transporturile la
distante scurte.
Numai transportul de persoane cu olac-cArutä trasä de douä perechi de cai -
sau cu postalionul - diligentä, putea parcurge distante mai mari, in interiorul
exteriorul
Recordul de viteza pe acele drumuri l-a obtinut postalionul cu care a cälätorit
printul Carol, in 1866, de la Focsani la Bucuresti; distanta de 200 km a fost parcursä in
12 ore, cu o vileza medie de 17 km pe ora', nedepasità nici de postele din Occident.
Cursele postale de cOlatori se efectuau regulat de doua-patru ori pe saptdmanä,
pe traseele principale ale tdrii: Bucuresti - Ploiesti - Brasov; Bucuresti - Varciorova;
Iasi - Bucuresti; Iasi - Cernauti; Iasi - Galati etc. Cursele cu postalioane au functionat
pand la construirea intregii retele de cale feratd, trenul substituindu-le complet.

Drtunurile moderne, pietruite si având copad pe margini s-au construit

cu mijloacele populatiei rurale si ale statului; ca regula, cele de interes local
intrau in sarcina constructiei si intretinerii serviciilor tehnice judetene si a
comunelor, lar drumurile prindpale, de interes national, erau finantate de
bugetul de stat.
Legea drumurilor din anu11868 reglementeazd construirea, organizarea
si intretinerea tuturor categoriilor de drumuri.
In prindpiu, drumurile locale se amenajau cu mijloacebanesti de la comune
si munca de prestatie; täranimea era obligata sa efectueze 6 zile pe an lucru la
drumuri; s-au prestat, astfel, zed de mffioane zile de lucru Cu carele i cu bratele.
in scopul intretinerii soselelor prindpale, nationale i judetene, s-a
organizat servidul de cantoane; la distante de 2-6 km s-au dädit cantoane
locuite de cantonen, cu ahibutia de a intretine distanta afectatä de drum in
'Duna' stare. Ministerul Lucrärilor Publice se ocupa de constructia i intrehnerea
drumurilor dispunând de sume importante prevázute in bugetul säu.
Drumurile tärii treceau pe sute de poduri, mai mari sau mai mid;
putinele poduri de la inceputul perioadei aproape toate din lemn, frecvent
erau distruse de apele mari. Un obiectiv major in modernizarea cailor terestre
1-a constituit, ded, constructia podurilor peste apele mari; prima acune
importantA se intreprinde in anul 1865; statul angajeazd un contract, cu firma
englezd Barkley si Stanfforth, de construche a 19 poduri metalice mari pe
distanta Bucuresti - Iasi, plätite cu un hnprumut extern.
Ulterior, cu mijloacele financiare ale statului i judetelor, o data cu
amenajarea drumurilor pietruite, se fac din beton, caraznida, metal mii de
poduri si podete trainice.
Rezultatul eforturilor de modernizare a cdilor terestre s-a concretizat,
In sporirea densitälii drumurilor, a lungirnii celor pietruite i intretinerea lor
permanentà. Lungimea drurnurilor soseluite a crescut de la 775 km in 18631a
7800 km, in 1887, si la 29 800 km in 1916.
61

www.dacoromanica.ro
 Astfel, dupa jumatate de secol, tara dispunea de o ref-ea de drumuri de
46 mii de km, din care peste 5 000 km osea nationala, cca 5 000 km judeteana
si restul de 36 000 km, drumuri intercomunale, majoritatea soseluite, care
legau intre ele localitaple mari si mici ale tärii. Spedalistii romani si straini
apreciau ca buna baza tehnica - de cirtunuri si poduri - a acestui tip de trans-
port, realizata pana la 1916,
De notat ca automobilul, aparut in Wile industriale la sfarsitul secolului
19, este semnalat in cateva sute de exemplare, pe la 1910 in Bucuresti, ca mijloc
de transport de mare lux.
Nici avionul, abia inventat, nu a intrat in categoria utilizata a
transporturilor modeme, dei pilotii $i constructorii romani s-au inscris printre
primii pionieri ai aviatiei mondiale.
In concluzie, transportul rutier pe drtunurile modernizate, efectuat in
continuare cu animale, devine permanent in once conditii climatice, mai rapid
0 mai ieftin 0 mai favorabil transportului marfurilor.
Actiuni de modernizare a drumurilor se desfasoara si in provincilie
romanesti aflate sub stapanire straina.
Dispunand de resurse mai bogate, de materiale de constructie si
initiative mai ferme, drumurile si podurile din Transilvania si Bucovina erau
mai bine construite in comparatie cu cele din Basarabia. Ele s-au realizat atat
prin munca populatiei, cat $i cu fondurile de la bugetul de stat.
La incheierea acestui paragraf, formulam cateva constaari principale:
Y construirea infrastructurii modeme in Romania - call ferate, telegraf
si telefon, instalapi portuare, vase fluviale si maritime, sosele pietruite etc. - a
modificat radical temelia transporturilor de bunuri si calatori, trecand-o in
sectoarele prindpale pe baze masiniste; o zona larga, rasa, a transporturilor,
cea locala si agricola, a ramas, in continuare, cu mijloace traditionale;
Y aläturi de urbanizare si industrie, construirea infrastructurii a
reprezentat cea mai vasta si mai importanta intreprindere pentru schimbarea
conditiilor productiei si circulatiei marfurilor, pentru inlesnirea extinderii
economiei de piata in Romania;
\> aceasta actiune a solicitat investipile cele mai mari din toate domeniile
economico-sociale ale tarii, suportate, in principal, de statul romAn din
imprumuturile externe si veniturile sale;
Nr sistemul modem de transport si telecomunicatii a infaptuit un nou
tip de legaturi intre zonele de productie si consum ale tarii, ieftin, rapid si
sigur, reducand substantial costul productiei si circulatiei bunurilor; de
asemenea, a racordat economia romaneasca, prin numeroase canale, la
economia europeana si mondiala, scotand-o din semiizolarea traditionala si
introducand-o in marile circuite de marfuri, financiare si sphituale ale lumii
contemporarte;

62

www.dacoromanica.ro
 Y infrastructura moderna' a facilitat atragerea in productia si circulatia
moderna a unei mase considerabile de resurse naturale si um'ane, inainte slab
folosite, in vederea valorific'a'rii lor mult mai eficiente; a contribuit esential,
direct si indirect, la sporirea venitului national al tarii.

Constituirea rol si intre premisele de natura economica, cu

34 economice
lurilor banesti productive;
importanta covamitoare, in demarajul
premiselor progresului sodetatii romanesti se inscriau
resursele naturale ale tarii; constituirea capita-
lormarea fortei de munca adecvata, calificat, a
cadrelor de conducere, gestiune si executie; formarea pietei interne etc. Vom
examina aspectele prindpale ale premiselor economice mentionate.

La inceputul perioadei de construire a

Resursele economiei moderne, resursele naturale nu erau
3 z I-. 1 . naturale cunoscute dec.& partial si sumar si nid nu erau
apreciate importanta si rolul lor in dezvoltarea productiei moderne; revolutia
industriala si stiintifica din a doua jumatate a secolului 19 si de la inceputul
secolului 20 a dat valoare unor resume naturale ignorate de toate timpurile
anterioare. Resursele naturale ale Romaniei din aceasta perioada priveau, in
principal, pe cele ale solului si ale subsolului.
Intre resursele solului, bogatia cea mai importanta si valoroasa o
constituia pknântul cultivaba in suprafata de cca 10 mil, ha, reprezentat de
terenurile arabile, de pasuni si fanete si de fondul forestier. Suprafetele arabile
In extensiune, cultivate cu variate plante ale zonei temperate, dar preponderent
cu cereale, vor fiuniza partea covamitoare a productiei materiale a tarii.
intinderea cultivabila a Romaniei potential va fi capabila, chiar la
randamentele traditionale date, sa asigure populatiei si animalelor tarii o
cantitate de hrana de 2-3 ori mai mare decat necesarul, sa furnizeze la export
peste jumatate din recoltele de cereale, leguminoase etc.
In jumatate de secol, intre perioadele 1862 - 66 si 1911 - 15, suprafata
cultivata numai cu cereale s-a largit de la 2,2 mil. ha la 5,2 mil. ha, productia
a sporit de la 1,7 mil.fla 6,2 mil.t, iar exportul, in acelasi interval, crescut de la
568 mii t la 2 438 mii t.
Planta pile de vii si pomi fructiferi, avand conditii excelente de cultura',
asigurau intregul consum de bauturi si fructe, furnizand si pentru export
valori importante. Posibilitati mari existau pentru cultura plantelor
oleaginoase, textile, a leguminoaselor, a sfedei de zahar, a furajelor etc., ce
putea depasi consumul intern si furniza tot atata pe piata externa.
O alta bogätie insemnata o forma septelul, baza tractiunii in agriculturà
si sursa de carne, gedsimi, piei si blänuri etc., in cantitati ce acopereau deplin

63
www.dacoromanica.ro
necesitatile de consum si de materii prime pentru industrie, dar asigurau si
cantitati insemnate la export.
O mare bogatie naturala, pusa in valoare si importanta mai tarziu,
provenea din fondul forestier al tarii; cele 3,1 mil. ha de padure, produceau,
prin crestere, la o medie anuala de 2,5 m3/ ha, cca 7,5 mil, m3material lemnos
de foc si constructii, mai mult de jumatate fiind disponibil si pentru export.
Resursele naturale ale subsolului, descoperite si valorificate treptat in
aceasta jumatate de secol, plasau Romania, la unele produse, pe primele locuri
ale Europei. ZAamintele de petrol, ara mare valoare comerdala si importa*.
la 1860, vor deveni in urmatorul secol, dupa inventarea si raspandirea
motorului cu ardere interna', principala bogatie mineral a a Romaniei; numai
cantitatile exploatate intr-un secol si jumatate, pana in anul 2000, vor atinge
600-700 mil. tone, tara noastra situandu-se pe al doilea loc, dupa rezerve si
productie pe continent, dupa Rusia.
Zjamintele de cfirbuni, in majoritate localizate in subsolul Transilvaniei
si Munteniei, vor fi estimate in perioada interbelica ca o rezerva de cca 2 800 mil.
tone, iar in a doua jumatate a secolului 20 se vor descoperi depozite si mai mari.
Gazul metan, 'in afara de cel de sonda, cu prindpale zacaminte in
Transilvania, era evaluat, in 1936,1a rezerve de aproape 600 mild. m3, impunán' d
Romania ca una din cele mai bogate tári europene, rezervele sporind, ulterior,
prin noi descoperiri.
in consecinta, cu surse energetice - lemn, petrol, carbune si gaz metan -
ce depaseau considerabil necesitatile interne de atund, tara noastra avea
asigurata independenta energeticä si ieftinatatea resurselor, inclusiv mari
disponibilitati pentru export.
Subsolul Romaniei poseda, de asemenea, considerabile zäciminte de
sare, dintre cele mai mari de pe continent, apredate a putea fi exploatate cateva
mili de ani in viitor; din deceniul sase al secolului 20 sarea va deveni o
importanta materie prima a industriei chimice in dezvoltare.t
Importante sume de minereuri neferoase, de metale pretioase si comune
- aflate in subsolul Transilvaniei si Bucovinei - vor inscrie Romania ea a treia
tara pe continent, dupa cantitatea de aun - cca 5 000 kg - si de argint - cca 25 000
kg - obtinute la sfarsitul perioadei interbelice. Subsolul tarii mai dispune, in
cantitap diferite, de minereuri de variate metale si metaloide: plumb, zinc,
mercur, aluminiu, cositor, cupru, nichel, molibden, mangan, sulf, bismut etc.,
exploatate si rafinate pe scara industriala in a doua jumatate a secolului 20.
In epoca contemporana s-au pus in valoare noi sume de mare valoare
energetica - minereuri de uraniu - cum putine tári din Europa poseda.
Romania era, irisa, deficitará in unele din cele mai importante minereuri
ale industrializa'rli, precum cele de fier, exploatate la nivel de doar cateva
sute de mii de tone, in Banat si Transilvania. Aceasta va constitui, initial, un

64
www.dacoromanica.ro
handicap pentru dezvoltarea unei puternice industrii siderurgice si
metalurgice, pana in deceniul sapte al secolului 20 cand aceasta ramura se va
dezvolta considerabil, pe baza de minereuri importate.
Subsolul tarii dispune, de asemenea, de mari cantitati de ape minerale,
captate i utilizate, însä, in m'asura foarte reclusa si cu folos minor pentru
economia nationala.
Cu valori insemnate se inscriu produsele variate ale numeroaselor cariere
de nisip, pietris, pietre dure si moi, marmure, pamanturi colorate etc., ce vor
asig-ura materialele integrale ale constructiilor din tara. Renumitele nisipuri pure
pentru cristal si stida, ca i materiile pamantoase pentru faiantele i cerarnicele
cele mai fine, vor constitui baza unor importante industii in domeniu.
Cursurile marilor rauri interioare, ca i Dunarea, formeaza o sursä
majora de energie hidraulicä, valorificata pe scara larga abia dupa deceniul
sase al secolului 20.
Alte bogàii naturale, insemnate pentru economia nationala, erau sursele
de vanat, de pescuit, cu sute de mii de ha de suprafete de ape curgatoare,
bälp si litoral marin, care acopereau in mare parte necesarul de blanuri, de
peste al consumului intern. La acestea, se adauga, de asemenea, variate plante
medicinale din flora spontana, fructe i duperd de padure etc.
Astfel, Romania se putea considera, dupa necesitatile dezvoltarii de
atund, o tara bogatä in res urse naturale vegetale, animaliere, minerale si de
minereuri, ca teren de exploa tare industrialä i materii prime variate de
prelucrare pentru cele mai multe ramuri. Era asiguratä baza energetica si, in
mare parte, cea de materii prime a procesului de industrializare, cat
insemnate surplusuri de export pentru acoperirea importului.
Transformarea posibilitatilor in realitate, valorificarea completa a
disponibilitatilor de materii prime, depindeau, insa, de alte conditii ce vor fi
examinate mai jos: capital de investilii, forta de munca sufidenta, calificata,
de conducere tehnica si de execupe, precum si de piata interna si externa de
desfacere a marfurilor.

in economia moderna, capitalul poate fi

3. 4
Capitalul
autohton, din surse interne, sau / si extem,
de investitie importat de peste granita, din tarile dezvoltate.
Capitalul autohton, atat la 1860, cal si in toata jumatatea de secol pana la
1914, s-a aflat In cantitäti reduseîn raport cu necesitatile sporite ale modernizarii
economiei romanesti. Acumularea primitiva, initiala a capitalului, respectiv
dobandirea lui pe cai extraeconomice si economice - deposedarea micilor
producatori, camataria, negustoria speculativfi, arendasia, exploatarea
insusirea bumuilor publice etc. - a inceput târziu In tarile romane, intr-o
economie retardata, saraca i saradta de forte externe de dominatie i stapanire,
de razboaie ale puterilor straine, tribut, alte plati catre acestea etc.
65
www.dacoromanica.ro
 Lucrarea de baza asupra acestui subiect, Acumularea primitivä a capitalului
in România, este datoratä academidanului prof. dr. N.N.Constantinescu qi a fost
publicatä in 1991 de cAtre Editura Academiei Române.

Astfel ca acumularea, pe diverse cai, de averi banesti a fost in primul rand

de dimensiuni mici; in al doilea rand, sumele dobandite, in proportie covarsitoare
au fost cheltuite si instrainate peste granita, foarte putine transformandu-se in
capital de exploatare. Cele mai mari venituri banesti In sodetatea romaneasca
din secolul 19, le-au realizat, desigur proprietarii latifundiari si marii arendasi,
din productia si vanzarea cerealelor. Numai valoarea exportului in peste jumatate
de seco! 1860-1914 s-a ridicat la considerabila suma de cca 14 mild, lei aur. Din
aceasta surnä nid o zecime nu s-a investit productiv in economia nationala; o
parte insemnata a acestei averi a fost cheltuita in sträinAtate pentru consum, lux,
distraclii ale beneficiarilor ei, alta pentru importuri de marfuri de consum.
Averile bänesti autohtone acurnulate de premergatorii capitalismului
modern - negustorii mari si mid, camatari, bancheri, arendasi, etc. si orientarea
spre investitii industriale, au fost reduse; acestia au preferat utilizarea lor in
domeniile circulatiei si schimbului unde profitul mai mare se obtine si mai
repede. Ca armare, capitalul autohton s-a plasat cu prioritate in comertul
intern, in creditul cimataresc iar ulterior in cel bancar, in industria mica si
mijlode, si in unele ramuri ale industriei usoare mecanizate.
In consecinta, formarea capitalului autohton in Romania in cursul sec.
19, prin acumulare primitiva si capitalista, s-a dovedit a fi deosebit de slaba
si insu ficientä fata de marile cerinte ale investitiilor in transformarea si
modernizarea rapida a economiei romanesti. Sumele uriase adunate din
exploatarea agriculturii si a taranimii, din cauza climatului consumatorist,
antiproductiv si a comportamentului antkconomic al majoritalii posesorilor
fundari de averibanesti nu s-au putut transforma (leek in micä parte In capi-
tal productiv, spre fructificare $i multiplicare.
Necesitatile tot mai mari de fonduri financiare, impuse de edificarea
sodetatii si economiei moderne, au fost suplinite de capitalurile externe.
Capitalul extern, din centrul si vestul Europei, interesat de profiturile
mari din Romania si-a inceput penetratia aid pe douä canale, de stat si par-
ticular. In economia privatä, capitalul extern si-a indreptat investitiile spre
unele ramuri industriale, spre afaceri bancare si de asiguräri. A fondat fabrid
si uzine, cu prioritate in exploatarea petrolului si a lernnului, ale cäror produse
erau destinate prioritar exportului.
in 1915, din totalul capitalului sodetatilor industriale din Romania, 80%
apartinea investitorilor externi; din acestea, 82% se aflau plasate in ramurile
petroliera si forestiera, de exploatare a bogatiilor naturale ale tarii.
In domeniul public - prin Imprumuturi de stat mai ales -, capitalul
extern debuteaza in Romania in deceniul sapte, chiar dupa formarea
66

www.dacoromanica.ro
statului national al carui buget devenea garantul creditorilor de peste
granita; amplificandu-se prin dobanzi s'i comisioane, in patru decenii,
datoria externa a tarii ajunge, in 1915, sa reprezinte cca cloud cincimi din
venitul national al acestui an.
Comparativ cu cele autohtone capitalurile straine aveau avantaje
radicale: investeau in Romania fonduriproductivein industrie, band, comert
etc.; introduceau in economia romaneasca experientä avansaa ocddentala
de organizare si gestiune a intreprinderilor, care, pe terenul antreprenorial
autohton, era defidtara; importau, de asemenea, la inceput, si cadre teluiice
si financiare, chiar si forta de munca spedalizata, necesara function'a'rii
fabridlor; aduceau cu ele si un sistem de lega turi economice - relatii,
cunostinte, informatii - cu firmele si pietele continentale, necesare
aprovizionarii cu tehnica a intreprinderilor, obtinerii creditelor externe si,
eventual, plasarii marfurilor. Prin acestea, intreprinderile capitalului extern
apareau ca factori de difuzare a progresului tehnic si economic in organismul
economiei romanesti.
Dezavantajele activitatii pe baza capitalului extern, in plan economic
romanesc, nu erau insa mai putine: acesta stabilea, uneori, un semimonopol
In ramurile in care era dominant; profiturile obtinute, mult mai mari decat in
Ocddent, preponderent, nu se investeau in Romania, d se transferau spre
tarile de origine, perpetuand, pe piata romaneasca, insuficienta si scumpetea
capitalului; orientau formarea unilateralä a industriei romanesti spre un profil
specific tarilor slab dezvoltate, prioritar spre ramurile cele mai rentabile -
extractive in principal - si mult mai slab si mai tarziu, spre cele necesare
obiectiv, constituirii sectorului industrial echilibrat si cerute de interesele
nationale; marile capitaluri externe nu erau interesate in dobandirea
independentei industriale a tarii; nu erau interesate in folosirea cadrelor
supaioare de spedalisti autohtoni; personalul romanesc era utffizat, mai intai,
la mund necalificate sau slab calificate, cu salarizare de cateva ori mai mica
decat personalul adus de peste granita.
Capitalul extern plasat in economia Romaniei se bucura, fara nid un fel
de conclitii, de aceeas libertate si aceleasi privilegi ca si cel autohton; el va fi
benefidarul principal al tuturor masurilor de incurajare si protectie a industriei
nationale; de aceea, unii economisti ai vremii se intrebau in ce m'Asura' indus-
tria din Romania, dominata de sodetatile straine, functionand dupa interesul
lor, mai avea caracter national..
Cu toate acestea, fondarea industriei romanesti moderne, inzestrarea ei
cu tehnologie moderna si fonduri nu se puteau realiza fara partidparea
capitalurilor externe; ele au avut o mare contributie pozitivä in demararea
procesului de industrializare; costul economic si national a fost, insa
considerabil de ridicat; dar o alta cale nu se intrevedea.
67

www.dacoromanica.ro
 Formarea 0 alta conditie importanta a
economiei moderne capitaliste o constituia
a 4. a fortei de
munci salariate existenta fortei de munca disponibile,
adica lipsita de proprietate, de once alt
alt mijloc de existenta si constrânsa, astfel, economic, sa se angajeze la lucru
in schimbul salariului.
in economiile occidentale, dezvoltate mult mai devreme, procesal de
formare a armatei salaria te, cu toate atributele necesare functionarii, a parcurs
un drtun lung, anevoios $i chinuitor si mai multe faze; in indelungatul proces
al acumulkii primitive, de 2-3 secole, milioane de mici producatori, prin
mijloace violente si pasnice, au fost expropian de mijloacele lor de productie,
s-au proletarizat, au ajuns la dispozitia manufacturilor si a fabricilor, a
constructiilor etc.
Contigentele de dezradacinati, din agricultura in special, generatie dupa
generatie, au suportat un proces dureros de adaptare la disciplina si
exploatarea grea a muncii industriale, de 12-14 ore pe zi, concomitent cu cel
de calificare si specializare dupa necesitatile industriale.
Astfel, industria mecanizata occidentala din secolul 19, dupa cateva
generatii, dispunea de lucratori industtiali, instruiti si disciplina, de per-
sonal de conducere, cu experienta manageriala.
In Romania, aceste conditii istorice preliminare aproape au lipsit: munca
salariata, la 1860, la o populane de cca 4 mil. locuitori, se ridica la cateva zeci
de mii, din care marea majoritate erau Inca tkani sau mestesugari care nu
vazusera pana atunci macar o fabrica; aceasta va apkea ca fenomen comun
abia peste 2-3 decenii.
Surs ele fortei de munc5 salariate le reprezentau, in principal, taranimea
fara parrant si cea cu pamant irtsufident intretinerii, mestesugarii, targovetii
etc. Reformele agrare de la mijlocul secolului 19 au trartsformat pe daca i
iobag in om liber juridic, dar pe cei mai multi i-a impropietarit cu pamant,
astfel ca oferta de forta de munca, fara edstenta asigurata, apkea reclusa.
Totodata, ea, covksitor analfabeta', nu era adapta ta disciplinei si muncii
salariate, nici nu avea calificarea necesani si nici conditii - scoli, practica etc. -
de calificare; ea se prezenta la fel ca forta de mulled cu 2-3 secole in urma in
Wile occidentale.
Pe de alta parte, nici cererea de brate de munca salariate in diferite
sectoare ale economiei nu era mare. in anal 1900, chiar dupa patru decenii de
la 1860, dupa Ancheta industriala, in industria mare erau angajati cca 40 miil
salariati si, impreuna cu cei din industria mijlocie, transporturi si alte servicii,
ajungeau pana la 150 mii, la o populatie a tarii de cca 6 milioane.

1. Ancheta industrial 1901-1902, vol. I, Industria mare, Bucuresti, 1904, pg. 74-75.
68

www.dacoromanica.ro
 Specificul pietei fortei de munca salariate in Romania, in toata perioada
1860-1914, se manifesta intr-o cerere redusä de brate de muna salariate, in
toate domeniile economiei, urmare a slabei dezvoltari a sectoarelor neagricole,
industriale in special; cererea aparea mult mai reclusa- decat oferta, cu puseuri
sezoniere; cei saradti, lipsiti de surse de existenta, mai ales din agricultura,
nu puteau gasi locuri de munca; aceasta explica i singura solutie adoptata
de guveme, pe tot parcursul secolului modem, de a "rezolva" periodic situatia
prin inzestrarea sutelor de mii de proletarizati rurali cu loturi de pamant,
prin legislatii si reforme agrare intre 1879 si 1945.
Fenomenal supraofertei fortei de muna, fata de o cerere limitata, va
dupa deceniul noua al secolului 19, evolutia ulterioara a economiei
modeme a Romaniei; rezultatul va fi edstenta i sporirea unei suprapopulatii
latente rurale, serrtiocupate, de milioane de persoane, cu cele mai grave
consecinte In planul productivitätii muncii, productiei nanonale i nivelului
de trai, atat al celor ocupan, cat si al celor neocupati in activitate.
Al doilea specific aparea ca un paradox al primului: o cerere de forta de
munca, mai ales pana la 1914, mai mare clec* oferta; respectiv o cerere
satisfacuta numai partial de oferta autohtona; explicatia consta in faptul ca,
pentru o serie de ramuri 1.1 domenii neagricole, aparea o cerere de forta de
muncä calificatä, spertalizata; ori, oferta de forra' de munca, in coplesitoarea
ei majoritate, erau brate de munca rurale, färä calificare industriala sau
comerdala. Aceasta argumenteaza de ce, in primele decenii ale demarajului
economic, capitalul extern isi aducea din sträinatate o mare parte din
personalul tehnic, administraiiv i chiar luaratori califican; la 1901, dupa patru
decenii de modernizare a economiei, in industria mare, 35% din personalul
tehnic i administrativ si 21% dintre lucratori erau provenin de peste granita.
Procesul de adaptare a fortei de manca rurale, ramasa ara mijloace de
existenta, la economia, industria moderna a fost complicat i dureros pentru
taranul romart; supunerea la o disciplina riguroasa de activitate zilnica,
saptamanala i lunara continua, ara intreruperi sezoniere ca in agricultura,
la parametrii exigenti ai cerintelor productiei, la condipile de subordonare
ferma, impuse de organizarea productiei industriale, la condinile grele
mizere de lucru, fara protectie a muncii, in mine, pe santiere de extractie, de
constructie, In fabrid etc., la conditii de alimentatie i odihnä mizere in baracile
fabricilor etc., constituiau un greu handicap pentru lucrätorul pamantului.
Acestea erau In izbitor contrast cu modal de murick cu ritmul muncilor
agricole, cu viata ruralä, cu total diferitä in gospodaria taranului de acasa.
Forta de munca miura, canalizata spre sectoarele neagricole, se adapta in
etape, lucrand, la inceput, necalificata, la construcni de cái ferate, cládiri i edificii
urbane, apoi in industrii sezoniere si de extractie - exploatar' i forestiere, materiale
de constructi, zahk, petrol, carbune, cariere; cei iámasi definitiv in aceste activitati
treceau treptat la lucru in ateliere, ralificandu-se in procesal de muna apoi
69
www.dacoromanica.ro
mutandu-se, uneori, la orase. Dar majoiitatealor continua sa fie legad de gospodär ia
ruralt de viata säteasck unde, adesea, participau si la lucrarile agricole.
Astfel, munca industrialä in Rornan' ia pana la 1914, in majoritate, era, din
punct de vedere economic, dependend si legatä de sat sau locuia la sate, avand
cara cter täränesc; situatia crea avantaje pentru intreprinzatorii care impuneau
acesteia condipile de lucru, fárA impotrivire colectivk o plateau cu salarii derizorii
la nivelul pretului muncilor agricole, mai ales ca supraoferta de brate rurale facea
concurenta severa celor ocupati. Majoritatea acestei categorii de lucratori nu era
organizatä profesional, nu putea opune rezistenta conditiilor grele ale
patronatului; exploatarea lor imbraca, adesea, cara cter colonial, discretionar.
Inconvenientul major, afectár' id perspectiva industrial' si interesele nationale,
consta in reducerea interesului fabricantilor, din cauza ieftinitâl ii fortei de munca,
salariul fiind de 3-8 ori mai mic in Romania decat in Occident de a promova
tehnologii perfectionate, ei oblinand profituri ridicate fara eforturi noi de capital.
Important si interesant de observat este ca acest fenomen al ecuatiei
avantajos intreprinderii, cu salariul scazut, calificare slaba, consum ridicat de
energie i materii prime si risipa pe unitate de produs, cu productivitate a
muncii reclusa, finalizata social cu profituri ridicate pentru intreprinzator
nivel de trai minimal pentru lucrator dar dezavantajoasä evoluflei istorice pe
termen lung a economiei nationale, a insolit, cu diferite particularitati, perioada
de dezvoltare industriala moderna a Romaniei, indiferent de sistemul de
productie i regimul social; este, probabil, ecuatia slabei eficiente a productiei
sociale a perioadelor de tranzilie a *flor ramase in urma, care se grabesc s'A
recupereze, lea a fi realizate toate conditiile, etapele pierdute ale dezvoltar'
Revenind la piata muncii, mentionäin o categorie de forta de munca - aceea
a mestesugarilor - adecvata mai usor, mai mobila i avantajoasa procesului de
produclie, fiirtd calificata i adimatizata mecanismului i disciplinei activitatii
industriale; dar treceiva de la tipul de munca manual la cel de munca industrial
punea i aici probleme lucratorului, iar oferta de muncitori din mestesugari era
reclusa', meserfile avand inca un larg teren de supravietuire i dezvoltare, iar, pe
deasupra, folla de munca a meseriasilor fiind mai scumpa clec& cea täraneasca.
In 1901, unui numar de 40 mii salariati din industria mare Ii corespundeau
peste 110 mii mesteri si calle din industria si serviciile manuale mestesugaresti,
ceea ce evidentiaza un raport specific al pietii muncii industriale.

O alta con ditie prealabild, deosebit de

Piata importanta pentru expansiunea industriei moderne,
interni o constituie ',Lata de desfacere a produselor indus-
triale. S-au purtat numeroase discutii asupra marimii pietei interne romanesti,
a capacitatii sale de stimulare sau fiinare a industriei mecanizate. inainte de
toate, este necesar sA constatam ca piata internä a produselor industriale,
Romania, apäruse anteriorfondkii industriei autohtone, ca urmare a penetrárii
70

www.dacoromanica.ro
produselor straine manufacturiere sau de fabrica; aceasta l-a determinat pe
consumatorul roman, in primul rand pe cel urban instarit , sa' renunte treptat la
vestimentaia si ambianta casnica traditionald si orientald si sg se adapteze in
mare masura consumului noilor produse si modei occidental-ettropene.
Treptat, moda si consumul de tip occidental s-au largit, coborand in
structurile mijlocii ale slujbasilor, negustorilor, mestesugarilor si altor
categorii orasene.
Consumatorul rural a ramas, insa, pana la sfarsitul perioadei, mai conser-
vator In consum $i imbfacäminte si datorita lipsei mijloacelor banesti si folosirii
produselor sale de industrie casnica si a celor mestesugar' esti procurate la targuri
sibalduri. El constituia o piatg restränsä si nesiguräpentru produsele de fabrica'.
Astfel cd, tandra industrie mecanizata autohtond, infiripata dupd
deceniul opt al secolului 19, a gasit piata intemg pregatitä, in anumita masura,
pentru constunul marfinilor autohtone; problema consta, insa, in concurenta
marfurilor straine, dificultatea plasarii celor autohtone.
Dar, pin introducerea mästuilor protectioniste si de incurajare a industriei,
din deceniul noua, concurenta extend este relativ franatg, avantajandu-se desfacerea
produselor industriei nationale in proces de formare; atunci, insa, aceasta plasa, pe
piata interna- roman' easca, produse de consum ce reprezentau abia 8-10% din
capadtatea ei de achizitie si numai la unele mar' furi; chiar peste 3 decenii, in 1914,
industria mecanizati, mult mai dezvoltata si mai diversificad, va dispune de piata
intend a produselor industriale numai in proporlie de 20-25% si acestea pentru
bunuri de consum; restul pieti interne revenind, in mica parte, produselor
mestesugfiresti autohtone si in mdsurd mult mai mare marfurilor straine, bunuri
de consum; dar, peste jumatate din total, erau mijloace de productie, utilaje si masini
importate, necesare inzestrar' ii mecanizate a economiei naionale.
Astfel ca., ocupand cu produsele sale doar 20-25% din piata interna,
industria autohtona avea Inca' la dispozitie o intinsd zond de desfacere internd
a marfurilor. in dui de aceasta, pentru unele produse de bazg, cu capadtate
de concurentd datorita gratuiatilor bogdpilor naturii - petrol, lemn etc. ea
avea deschisa pentru intreaga productie, piata europeang.
In consecintä, °data inaugurat si mentinut protectionismul, industria
naionald nu avea probleme de desfacere de piatd. Aceasta a reprezentat ded nu
un impediment in expansiunea indusiriei autohtone, din contra, un stimulent

1A Mentalititi i Un factor de importanta

gb-4" .J comportamente covarsitoare in procesul de inaintare pe

economice calea modernizarii tdrilor intarziate,
respectiv si al modernizdrii Romaniei, l-a
reprezentat persisten fa indelungatä, la agentii economid, cat si la unele
colectivifai sociale, a mentalitatilor si conduitei economico-sociale traditionale,
specifice sodetatilor agrare, semi-marfare.
71

www.dacoromanica.ro
 Mentalitatile traditionale de productie si consum, de economie naturalä,
exprimate printr-un ansamblu de obiceiuri, traditii, idei si convingeri, si
mentinute mult timp in mediul economico-social in prefacere, in tranzitie la
noul mod de viata materiala, intemeiat pe relatii sodale banesti, marfare se
constituia intr-una din cele mai puternice, complexe, frâne ale progresului
fortelor productive noi.
Cu toata importanta considerabila in istoria sodala moderna' a factorului
comportamental al agentilor economid, studierea acestuia a intrat tarziu in
stiinta economica; cu atat mai putin a fost luat in considerare de istoria sodala
romfineasca, in care mentalitätile si comportamentele retardate, neadecvate, ar
putea explica, pe langa alte cauzalitali, franarea evolutiei spre progres a tarii.
Istoria ultimelor doua secole, cand lumea s-a divizat si decalat, mai
ales in urma revolutiei industriale, in zone dezvoltate si zone agrare, slab
dezvoltate, confirma' in intregime, pentru multe comunitati umarte din ul-
tima categorie, functiile negative ale conduitei si mentalitatilor mostenite
din sodetatile trecute, dificila lor transformare si adecvare la cerintele noilor
activitap modeme; ele apar istoriceste ca impedimente majore, de masä, in
efortul acestor popoare de recuperare a intarzierii dezvoltarii pe calea
dvilizatiei materiale contemporane.
De retinut ca fenomenal de adaptare a mentalitätilorla noile transforman
economico-sodale apare, ca regula, la pile rarnase in urma, determinate sa
scurteze, sa comprime etapele istorice ale dezvoltärii pe care le-a urmat
Ocddentul avansat, sa forteze introducerea progresului tehnico-economic
modem, in vederea gräbirii evolutiei; astfel, se creeaza, in campul economic,
un mare decalajintre noile procese de productie si schimb, inzestrate cu tehnici,
tehrtologii si forme moderne de organizare si, in ma.sura covarsitoare, importate
din tarile dezvoltate, si mentalitätile si modul de comportare Ltd de acestea al
majoritatii agenplor economid - producatmi, conducatori, consumatori etc. -
greoi si insufident adaptat sau, uneori, Inca neadaptat modului de functionare
a comportamentelor noi ale productiei sodale.
In Wile cu traditie indelungata, de secole, a dezvoltarii economiei
marfare, bärtesti, in mod concret in Ocddentul european, noile forte produc-
tive materiale si culturale s-au format si dezvoltat treptat, mai mult sau mai
putin concomitent cu transformarea vechilor mentalitati in mentalitali si
comporari adecvate vielii economice, bartesti, cuprinzand o parte insemnatä
a populatiei, in spedal mediul urban. Astfel ca, din aceasta cauza, pentru
aceste tari, adaptarea mentalitatilor si conduitei la progresul modern nu s-a
pus cu atata importanta ca pentru tarile slab dezvoltate. Aceastä problema
apare deci, prin excelenta, la faille retardate, care urmaresc recuperarea rapida
a intarzierii lor economico-sodale.
In sodetatea romaneasca de la mijlocul secolului 19, comportamentul
social al populatiei, atat al claselor dominante - boieri, aristocrape etc., cat si
72

www.dacoromanica.ro
al maselor producdtoare - tdranime dacasa i liberd etc., cu toata penetrarea
economiei bänesti in unele straturi subpri ale boierimii mid si mijlocii, era
departe de a intruni, in proportie largd, calitatile moderne de agenti economid.
Conditiile istorice date - dominatia otomand seculara a unui imperiu
intemeiat nu pe promovarea productiei i comertului d pe extorcarea, pe cale
extraeconomick a popoarelor dominate, apoi inchiderea de peste cloud secole
a cailor de cornett cu centrele efervescente ale economiei ocddentale etc., aceste
imprejurari istorice, cAt i altele, mentionate in capitolul I, au conservat
cultivat prioritar in rândul populapei un dimat cu puternice mentalitä ti
specifice economiei seminaturale sau naturale, agrare, in care rolul determi-
nant Il aveau valorile de intrebuintare, nu cele de schimb, mdrfurile,
dei ocarmuirea aduna plusprodusul sub forma' baneasca.
Nu s-au putut schimba, In termen scurt, nid conditiile sodale, nid
mentalitatile economice traditionale, constituite si infädAcinate in constiinta
sodald de secolele precedente.
Existenta materialk dominata de economia naturalä, dei se semnala
inviorarea schimbului, mentinea activitatea mestesugäreascd redusä
rarefiati iar cea manufacturiera foarte slabä, de tuide o mare parte din
necesitätile de mArfuri industriale, nu numai ale claselor conducatoare, dar
si ale maselor populare de consumatori, erau satisfäcute din import; ca atare,
nid de export de produse industriale prelucrate nu se putea vorbi.
In Occidentul european, incd cu multe secole in urmä, nu numai
comertul intern si extern, dar si mestesugurile, breslele i manufacturile
apareau foarte dezvoltate in comparatie cu cele din Oriental continentului;
ele au format fermentul i terenul pregAtitor i declansator al uriasei revolutii
industriale de la sarsitul secolului 18 si inceputul secolului 19.
Slaba stare a meseriilor, manufacturilor i comertului din 'raffle Române
Dunärene din secolele 17-19 se constituie intr-o carentä esentialä, adeseori
subapredatä in literatura noastrà de spedalitate, din punctul de vedere al
creä rii mediului economic modem, a conditiilor pregatitoare, obiective
subiective, a marilor prefaceri ce aveau sä se dedanseze in a doua jumatate a
secolului 19, si mai ales, al formärii noilor mentalifäti i conduite adecvate
necesare promovArii modernizarii economico-sodale a sodetatii romanesti.
Clasele dominante din tara noastrk posesoare de averi fundare latifundii
bdnesti, apdreau, la mijlocul secolului 19, conservatoare in majoritatea lor,
consuma toare, neproductive; veniturile dobandite din exploatarea si renta
pämântului, din dijma si clacà feudalk se cheltuiau aproape integral pentru
consum erau risipite neproductiv Intard si, mai ales, in strain:Rate.
Spiritul burghez de economie bäneascä, de acumulare a veniturilor in
scopul investirii lor pentru a produce mai multi bani, era strain majoritatii
daselor posesoare, desi dorinta i nevoia de bani aparea stringenta la ele; o
73
www.dacoromanica.ro
vreme, aceasta va reprezenta un grav handicap pentru procesele tranzitiei,
ale transformarilor de la economia preponderent naturala a tarii la cea marfara
bfineasca moderna, intrucat, din totalul veniturilor obtinute de boieri si
arendasi, de miliarde de lei, doar o parte infimä se va putea acumula in
activitäli de productie industriala, de comert si bancare. Aceasta explica' si
nevoia acuta si rolul important al capitalului extern in modernizarea
economica a Romaniei.
Pe de alta parte, si masa populatiei, participanta la productia si schimbul
de marfuri, in comparatie cu intreaga populatie a tarii, aparea cu totul reclusa,
iar efectul de antrenare in economia baneasca, in formarea mentalitaplor si
cunostintelor specifice si necesare functionarii acesteia, era deosebit de slab.
De importanta capitala pentru soarta progresului unei tari intarziate
devine atitudinea si comportamentul fortei de munca a lucratorului si
salariatului, cu funclii precise in activitatea econoxnica.
Economia moderna in ateliere, manufacturi si fabrid, in transport si
comunicalii, in magazine, pe santierele de constructii a necesitat $i format, &fa
de productia medievara, un nou mod de comportare si acune pentru salariat:
de raspundere pentru activitatea desfasurata, de respect fata de colaboratori,
clienti, de corectitudine exemplara fata de bunurile incredintate si, in general,
un intreg ansamblu de conduite si mentalitati in concordanta cu cerintele noilor
procese economice. Pa rghia determinantä a formarii si respectarii noului
comportment, a devenit interesul economic, constrangerea economica.
Toate sodetatile anterioare s-au bazat, in principal, pe consträngerea
extraeconomica, pe impunerea cu forta, de catre detinatorii puterii, a
regulilor productiei asupra majoritatii producatorilor, ceea ce nu stimula
interesul personal.
In epoca moderna, domina constrangerea economica, de la necesitatea
de a asigura odstenta individului si familiei sale, pentru a nu muri de foame,
pana la interesul de a obtine o pozitie sodala cat mai buna, de acumulare de
tot mai mari capitaluri peste nevoile personale de existenta.
Formarea mentalitatilor modeme in Ocddent nu s-a realizat in mod
ideal si nid in primul rand prin educalie, d prin procese dure, adesea violente,
ale acumularii primitive, ale constrangerii foamei; constiinta de astazi a muncii
si disdplirtei din tarile dezvoltate s-a format sub imperativul obligatiilor si
raspunderilor severe pe parcursul multor generatii.
Romania, la mijlocul secolului 19, era intarziata, Cu 200-300 de ani, fata
de nivelurile si structurile economiilor ocddentale; o data cu dedansarea
modernizarii grAbite, de recuperare, are loc - asa cum am mai mentionat -
importul de tehnid, tehrtologii, mijloace de munca, metode de organizare, de
capitaluri si chiar capitalisti, organizatori si lucratori specialisti pentru
sectoarele neagricole - transporturi, industrie, comert, credite etc.
74

www.dacoromanica.ro
 Forta de munca autohtona provenea, in mica parte, din mediul urban,
sursa prindpala constituind-o, lasa, in toata perioada ultimului secol sijumdtate,
mediul rural, taranul agricultor, lucrator al pamantului, cu mentalitatea
comportamentul specific si adecvat activitatilor gospodäresti - rurale.
In tot acest interval istoric, producatorul agricol va fi atras treptat, pe
masura industrializadi economiei, in sectoarele neagricole i modeme, cu alte
exigente cantitative i calitative, total diferite, ale productiei sociale decat cele
agricole. Adaptarea acestei forte de muncä la noul tip de productie i schimb
va fi dificilá, atat din cauza schimbarii calificarii, cat qi a nevoii de modificare a
conduitei, a mentalitani pe care chiar cloud, trei genera ni nu vor reuqi s-o faca
deplin. Daca la aceasta se adauga i faptul Ca peste 90% din populatia agrara va
infra in activitatile modeme prin calificare la "locul de munce, fara sa parcurga
scoli spedale profesionale sau de spedalizare, carentele, care se vor rasfrange
asupra activitatilor sodale prin productivitate scazuta, pierden i in productie
rabat la calitate, vor fi de dimensiuni i cu consecinte istorice.
Desig-ur cA, intreprinzatorul capitalist va compensa aceste neajunsuri ale
fortei de munca, printr-un pret al ei mai redus, pe de o parte, si prin protectia
vamala instituita de stat, care-I va apära de concurenta strainii, pe de alta parte.
Astfel, intreprinzätorul va desfasura in aceste conditii activitäti
profitabik, in schimb economia nationalä va inregistra, in perspectiva istorica,
pierderi masive din cauza nivelului seazut al productivitatii muncii nationale,
multa vreme nu va putea concura efident cu produsele sale prelucrate
marfurile straine de pe piata mondiala.
De mentionat ca intre exigentele muncii, tipul de comportament, de
mentalitate, de viata economica moderna industrializata, pe de o parte, qi
munca agricola i mentalitatile sale corespunzatoare, pe de alta parte, exista
nu numai diferente esentiale, dar si constitutive, chiar incompatibile.
Activitatile economice moderne au cara cter perinanent, spre deosebire de
agricultura traditionala sezoniera; productia sociala modernä, inch' din secolele
18 si 19, impunea ziva de lucru de 10-14 ore si saptamana de munc.ii de 6 iar
uneori chiar de 7 zile; procesal de productie in industrie, fie manufacturiera, fie
de fabrica', era strict ordonat, pe faze si operatiuni, cu norme de muncä obligatorii
In timp detenninat; activitatea economica era col-lulus:a i supra vegheatä sever de
personal calificat i intransigent, cu sarcina de a urmar' i i realiza indeplinirea de
cAtre salariati a programelor la parametrii cantitativi i calitativi prevazuti;
disciplina muncii se impunea cu cea mai mare severitate; once abaten se
sanctionau cu amenzi, concedieri i chiar cu pedepse corporale - bataia.
Regulainentele interne de fabrica se impuneau respectate sub aspre sanctiuni.
Activitatea economico-sociala, in societatile dezvoltate mult mai
devreme, functioneaza dupa prindpii de programare strictä, cu disciplina
e>dgenta - prezenta la lucru, supunere neconditionata ordinelor superioare,
executarea riguroasä a operatiurullor conform prevederilor tehnice etc.
75

www.dacoromanica.ro
 in general, incadrarea in procresul de activitate moderna a fortei de
munca, a agentilor economid se acorda cu ritmurile si functionalitatile
mijloacelor de munch' sodale - din productie si servicii - respectandu-se
rigoarea, precizia mecanismelor, in scopul obtinerii efidentei integrale a
masinilor sau proceselor si a folosirii cat mai complete a timpului de munc'ä.
Abaterile de la disciplina, concesiile de la principiile si regulile de
funcionare, diferite manifestari de anarhie conduc la diminuarea eficientei,
la pierden in calitate s'i cantitate, la reducerea rentabilitapi intreprinderilor si
a economiei nationale in general.
0 latura importanta a mentalitatilor si comportamentului modem in
activitatea sodala, constituita in decursul lungii perioade de "educatie"
civica este aceea a respectäril proprieatii atat individuale, cat si publice. in
sodetatile inalt dezvoltate furturile, sustragerile de bunuri, in general au
devenit in viata zilnica nu numai aspru sanctionate si aproape excluse eco-
nomic, dar si drastic repudiate din punct de vedere moral. Aid nu avem in
vedere coruptia si excrocheriile de anvergura practicate pe scara mai larga
sau mai restransa in tarile dezvoltate.
Astfel, dupa secole de dezvoltare si multe generatii de formare a
mentalitatilor modeme, in Ocddent s-a ajuns si prin complexe procese de
educatie ca majoritatea sodetatii, a agentilor economid sa-si constituie atitudini
economico-sodale in concordantä cu necesitatile s'i miscarea proceselor sodale,
comportamentul uman devenind un factor stimulator al activitatilor.
Totodatä, interesele economice, cat si legislatia adecvata severa pun in
rniscare si un ansamblu de mijloace de constrângere care mentin si controleaza
permanent, sub grave sanctiuni pentru abaten, comportamen tul modern
necesar functionarii mecanismului economico-social.
In tárile agrare cu economie naturala sau semimarfara, care au trecut
pe calea modernizarii in secolele 19 si 20, adaptarea producj torului agricol la
procesele modeme de productie - industrie, constructii, transporturi, alte
servicii etc. - spre care este fortata sa migreze, spre a-si asigura existenta, se
realizeaza dificil, cu eforturi si constrangeri si Cu rezultate economice sub
nivelul parametrilor stabiliti. Aceasta pentru ca activitatea agricola in
gospodäria taraneasca, cu modul de gandire si actiune in proiectarea si
infaptuirea activitatilor se afla la distanta de secole de mentalitatea, de
comportarea produc_atorului din intreprinderile economice modeme, incepand
de la intelegerea diferita a disdplinei, odgentei, rig-urozitatii operatiunilor, a
unitatfilor de masura ale bunurilor, proceselor si timpului etc.; producatorul
agricol al secolului 19 in Romania mäsura timpului dupa lumina zile si a
soarelui iar dimensiunile, greutatea etc. erau stabilite cu o mare aproximatie;
el nu avea nevoie sa stie si sa inteleaga valoarea secundei si a minutului, a
milimetrului sau micronului necesare in activitatea fabricilor.
76

www.dacoromanica.ro
 Astfel ca trecerea de la un mediu social, al agriculturii, cu moduri
specifice de comportare, de cunoastere si intelegere a proceselor de productie
In alt mediu, total diferit, necesita schimbarea radicará a cunostiintelor,
intelegerea noilor activitati, dar mai imponant decfit acestea, pe termen lung
era prefacerea mentalitätii si comportamentului, constituirea unora noi,
adecvate vietii moderne, ceea ce cerea timp si efort; timpul se m'asura cu
generatilie iar efortul se realiza sub constrangere. Producatorul agricol din
mediul sau natural, agricultura, unde activitatea si-o desfasura cu satisface
si convingere, cu bucuria implinita a roadelor ce si le dobandea pentru sine,
trecand intr-un nou mediu, strain si ostil, in fabrici, pe santiere etc., isi
desfasura activitatea Mea' convingere si ara satisfactie, sub presiunea
constrangerii de a-si dobandi doar e>dstenta; si aceasta cu speranta ea', dupa o
perioada, dupa ce va acumula o Runa' ce-i trebuia, se va intoarce din nou in
mediul sau natural. Aceastailimpiedica s'a' se adapteze sA-si adecveze modul
de gAndire economic si comportamentul social.
Procesul de adaptare si de insusire a noilor comportamente specifice
economiei moderne era usurat si grabit cand oamenii parcurgeau anumite
forme de invatare, cand acceptau constienti s'a' päraseasca vechiul mediu si
invatau regulile, prindpiile mediului nou modern, incepand cu ucenida din
mestesug si terminand cu scolile superioare. Dar acestia erau foarte putini,
doar cateva procente dintr-o suta din cei nevoiti s'a se transfere din economia
rurala in cea moderna.
La toate aceste dificulta, de adaptare a constfintei si atitudinii la viata
sodala edgenta moderna', se impune de adaugat o componend specified ce nu
mai tine de originea fortei de mund, de mediul rural; este componenta negativa
de gandire si comportament, pe care sodologii ar putea s-o defineasca drept
balcanismu; un complex de mentalitati si moravuri caracterizate prin
compromisuri, atitudini neprincipiale, derogare de la regulile, edgentele,
functrile sodale ale fiecáruia, in care isi fac loc tolerarea greselilor, mita, coruptia,
nepotismul, minduna, realizarea intereselor personale pe seama celor sociale,
fonnalismul si alte moravuri repudiate de viata sociala moderna si care afecteazá
segmente importante ale sodetätii, de la paturile cele mai dejos pana la varfurile
politice cele mai inalte. Dovada amploarei, persistentei si gravitatii fenomenului
se gaseste exprimata in dosarele arhivelor tribunalelor si judecatorfilor, in presa
cotidiana' cfit si in dezbaterile parlamentare din perioada de referinta - 1862 -
1938, publicate in Monitorul Oficial.
Expresia frecvent uzitata, aplicata se poate si asa" sau merge si asa",
respectiv cu derogare de la reguli si exigente, reflecta' esenta acestui tip
defectuos, dar predominant de comportament social.
Pe termen lung, acest complex de mentalitati si moravuri se constituie
In impedimente majore pentru progresul sodetatilor inthrziate.
77

www.dacoromanica.ro
 in conduzie, mentalitMile si comportamentele economico-sodale ale
agentilor economid au reprezentat o premis4 deosebit de importanfa a
transformarilor de la vechile sari feudale la cele moderne. in Romania, aceastä
premisa, cu efecte pozitive, datorità conclitillor istorice, a fost foarte slabk
constituindu-se intr-un factor de fra' nä, intrucat modificarea modului de
gandire si acune a agentilor productivi s-a realizat cu mare IntArziere fata
de introducerea mijloacelor de productie, a tehnicii si tehnologiilor moderne
In domeniile neagricole.
Cu atat mai mult, cu eat dasele condueätoare ale vremii, economice si
politice, au ignorat fenomenul; procesul de instrucpune scolark care ar fi
remediat partial slaba adecvare a mentalitatilor la viata sodala modernä, a
famas condamnabil de retardat; dupa jumfitate de secol - 1864 - 1914 - mai
mult de 70% din populatia tlrii era analfabetà; nemaivorbind de forme mai
ridicate de scolarizare - gimnazialk profesionalk aflate la niveluri seäzute.
Astfel eä, in complexul dat de imprejurdri, mentalifatile si
comportamentele necesare noii sodefati in constituire, moderne, erau inch'
slab adecvate, ele reprezentand si pentru intreg secolul urmiltor - al 20 lea-
una din frânele majore ale progresului general al societatii romanesti, in
procesul secular de recuperare istorieä a intarzierii dvilizatiei materiale faya
de Ocddentul avansat.

78

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL 4
PREFACEREA SOCIALA SI
ECONOMICA A SECTORULUI
AGRICULTURII. REFORMELE AGRARE
in perioada 1859-1914, in agricultura, se produc transformari radicale,
dar inegale si contradictorii, .ce vor determina, in mare masura, evolutia,
nivelul si structura economico-sodala a tarii.
Agricultura a ramas, in continuare, terenul de bazä al activitatii si
existentei materiale a peste 4/5 din populatie. Se justifica astfel, atund, la
inceputul perioadei, aprederea caracterului Romaniei, de tara agricola sau
eminamente agricola.
Pe elementele naturale si traditionale ale agriculturii era constituit si
funciona mecanismul de productie i reproductie simpla al t'dril, al
gospodariei si familiei rurale; productia agricola vegetará si animaliera, cat si
cea forestiera, asigurau majoritatea resurselor de consum O de productie,
precum si cele de schimb intern si extern.
Viata economica se afla racordatil la ritmul si periodidtatea activitatilor
agricole influentate determinant de factorii naturali: de anotimpuri, clima $i sol.
Recoltele bune insemnau abundentä de produse vegetale, sporirea
productiei animaliere, marirea exportului si importului de produse, balanta
comerciala excedentara; insemnau ieftinirea bunurilor pe piafa', dar si venituri
mai mari ale producatorilor agricoli, cerere de produse industriale, avantul
mestesugurilor, al comertului, precum si marirea veniturilor bugetului de
stat; din contra, o serie de recolte slabe, din cauza secetei sau ploilor prea
multe, provocau reducerea si a activitatilor neagricole, defidte, austeritate.
Astfel, miscarea vietii economice depindea de marimea recoltelor, iar acestea
de variatiile regimului de ploi; cara cterul sezonier al agriculturii se imprima
comertului, creditului, mestesugurilor, transporturilor, finantelor publice etc.
79

www.dacoromanica.ro
 Gospod aria tä 1-6 masca' rurala se intemeia prioritar pe economia
naturalä, pe autoconsum; era un tip de economie de subzistentä, in care
majoritatea productiei obtinute se consuma in cadrul ei; la inceput, ea oferea
produse agricole spre vanzare numai din surplusuri, incerte, reduse si
fluctuante, in raport de variatia recoltelor; productia de märfuri in
gospodkia taraneasca era restransä.
Marea exploatatie agricolä, mosiile, furnizau aproape intreaga productie
de vanzare; erau exploatatii comerciale, de productie de marfuri; ele asigurau
intre 2/3-4/5 din cantitatea exportata de cereale a Romaniei.

Transformkile radicale in agricultura

O domenii romaneasca, produse in peste jumatate de
de prefacere a
41Directa
. agriculturii
secol, de la 1859 pana la 1914', le mentionam,
pentru a fi, apoi, unnarite si examinate:
irdaturarea regimului agrar feudal prin reformele agrare de la mijlocul
secolului 19;
trecerea de la sistemul agrar feudal - boieresc - la sistemul agrar de
tranzitie, predominant mosieresclaranesc;
institutionalizarea invoielilor agricole, dintre mosieri si tkani, ca
baza legislativa a noului regim agrar;
debutul schimbarii mijloacelor de munca agricola traditionale,
invechite, cu mijloace moderne;
modificarea structurii agrar-pastorale in structura extensiv cerealiera
a agriculturii, sporirea insemnata a productiei de cereale a tkii;
evolutia agriculturii de la caracterul preponderent natural - de
autoconsum - la caracterul preponderent comercial, pentru piará, reprezentat,
In principal de marea exploatatie agricola;
trecerea de la tipul feudal de organizare comuna a productiei spre
sistemul agriculturii de tranzitie, cu cele doua sectoare: marea exploatatie
mosiereasca si mica exploatatie taraneasca.
Directiile si procesele mentionate se inscriau in tendinta seadarä - atestata
de istoria Occidentului continentului - de transformare a agriculturii
traditionale, manuale, in sector mecanizat, modem al economiei nationale, care,
insa in Romania pana la mijlocul secolului 20, nu va reusi s'a' se infaptuiasca.

I. Date detaliate si serii statistice asupra principalelor aspecte sociale si economice

ale agriculturii, din perioada 1859-1914, se aflä in lucrarea: Victor Axenciuc, Evolutia
economicà a Rominiei, Cercetiri statistico-istorice 1859-1947, vol. II, Agricultura,
Editura Academiei Române, Bucureqti, 1996.
80

www.dacoromanica.ro
 Prefacerea sistemului Sistemul social al agriculturii,

42 agrar feudal. pang la reformele agrare, era in fond

Reformele agrare din si in forma, de tip feudal si se
exprima in caracteristicile expuse in
' perioada 1848-1868 capitolul 1. Criza vechiului sistem
agrar, precum si prefacerile sociale, revolutiile burgheze de la mijlocul
secolului 19 din centrul si estul Europei, au impus inraturarea feudalismului
si amenajarea moderna a societatii.
In prim-planul necesitatilor sociale majore se situa:
transformarea raporturilor agrare feudale, de proprietate si munca;
eliberarea taranimii clacase, iobage, de sarcinile feudale si de
dependenta personara;
improprietarirea ei cu pamant.
Aceasta prefacere istorica, petrecuta in toate tarile din zon5, s-a efectuat
prin legislatli statale si a primit termenul generic de reforme agrare.
in statul rom'an si in provinciile românesti din imperiile vecine, reformele
agrare s-au infaptuit in intervalul anilor 1848-1868, in momente diferite, in
forme si condi,tii diferite, dar cu acelasi scop: inraturarea vechiului regim agrar,
devenit frOnO in calea progresului economic si social.
In provincifie românesti stäpOnite de Imperiul Habsurgic - Transilvania,
Banat si Bucovina - reformele agrare au inceput prin lichidarea iobägiei,
prevazuta in legislatia din anul 1848; ulterior, in anii 1853 si 1854, parà in
deceniul opt, s-a completat legislatia reformelor.

intre lucfar- ile cu surse de date si analize asupra reformelor agrare si relatiilor
agrare din provinciile românesti de peste Carpan mentionam: P.Cosma, Date referitoare
la regularea de posesiune in Transilvania si pirtile anexe, Sibiu, 1880; George Maior,
Politica agrari h români, Bucuresti, 1906; G.Barinu, Scrieri social-politice, Bucuresti,
1962; Iosif Kovacs, Desfiintarea relatiilor feudale in Transilvania, Cluj, 1973 etc.

in Transilvania, taranii dependen ti - iobagi si jeleri' - au fost eliberati

de robote2 si de obligatifie dijmei si contractelor si statuati proprietari ai
loturilor de pamânt - foarte diferite ca mdrime - folosite sub vechiul regim.
Nobilii, nemesii - marii proprietari feudali - au primit despägubiri de la staL
Reformele agrare au urmat, in Transilvania, Banat si Bucovina, un proces
treptat de desfiintare a variatelor servituti feudale si de statornicire a proprietätii
fundare rurale intr-o perioadä de cateva decenii de la desfiintarea iobagiei.

1 Tarani fära pämant in folosinta, care lucrau pe mosiile nobililor pe baza de

intelegeri, contracte incheiate cu acestia;
2 Obligatia de a presta gratuit munca, in medie 2-4 zile pe saptamânä, in folosul
feudalului.
81

www.dacoromanica.ro
 Separarea pämäntului marilor proprietari de al taranilor s-a inaptuit
printr-un sir de legi care au intaturat, treptat, regimul feudal complicat din
imperial Habsburgic. in total, s-au instapanit cca 380 mii familii de fosti iobagi
jeleri, pe o suprafata de cca 2 mil. ha arabil, pasuni i fanete, reprezentand
cca 32% din parnantul cultivabil al provindilorl.
Pe baza acelorasi legi, taranii eliberati din Bucovina au primit mai putin
pamant, lar padurile, ce formau cca 45% din suprafata provindei, au ramas
In proprietatea deplina a vechilor stapani.
In Basarabia reforma agrara s-a realizat prin legile imperiului rus din
anii 1861, aplicate in aceasta provinde in 1868 pentru taranii dependen ti de
diferite categorii - ai nobililor, ai statului sau ai colonistilor etc.

Asupra reformelor i relatiilor agrare din Basarabia si Bucovina a se consulta

lucrkile importante: Z.Arbure, Basarabia in secolul XIX, Bucuresti, 1898; Stefan
Ciobanu, Basarabia-monografie, Chisinau, 1925; I.Nistor, Istoria Basarabiei, Chisinau,
1991; A.Boldur, Istoria Basarabiei, Bucuresti, 1992; I.Nestor, Istoria Bucovinei,
Bucuresti, 1992; Mihai Iacobescu, Din istoria Bucovinei, 1993 etc.

Reforma agrari In continuare, vom examina, mai

421. dm 1864
In România
detaliat, reforma agrara din statul roman,
intrucat consecin tele sociale, in linii
generale, s-au manifestat, ca i in celelalte
provincii romanesti; acolo, insa, ele au purtat si un caracter de discriminare si
asuprire nationala pentru romani.
Eliberarea täranilor cläcasi a fost ceruta de revolutia democratica din
anal 18482. in 1863, guvemul a secularizat, trecand in proprietatea nationala
a statului l'ornan, peste 2,5 mil. ha, de la manastirile autohtone, inchinate
forurilor edeziastice grecesti, care deveniserä stapane, in decursul secolelor,
pe aproape un sfert din suprafata tàrii3. Aceasta a facilitat reforma agrara,
peste 1/3 din tarani primind loturi din pamanturile statului.
intre 1862-1864, dupa indelungate dezbateri a mai multor proiecte in
parlament si in presa, Legea rural:1 de reforma agrara s-a adoptat in august
1864, printr-un act de folla politica al domnitorului ALLCuza, sustinut de primal
ministra - Mihail Kogalniceanu, impotriva opozitiei boierilor conservatori.
Prin Legea rurala, s-au desfiintattoate obligatiile feudale ale dacasilor
fata de boieri: (daca, dijma, rusfeturile etc.), taranimea clOcasa fiind eliberata

Iosif Kovacs, Desfiintarea relatiilor feudale in Transilvania, Cluj, 1973, p. 20.

G.Zane, Texte din literatura economici in România, Secolul XIX, vol.!, pg. XIV-
XVII, Bucuresti, 1960.
C.C.GiurAscu, Suprafata mosiilor secularizate la 1863 in Studii, 1959, nr. 2.
82

www.dacoromanica.ro
de constningerile extraeconomice, statuandu-se libertatea sa juridic& Articolul
10 din Lege glasuia: Se desfiinteaza °data pentru totdeauna, in toata
intinderea Romaniei: daca (boerescul), dijma, podvezile, zilele de meremet,
carele de lemrte i alte asemenea sarcini datorate stapanilor de mosii i stabilite
prin legi, hrisoave sau invoieli din vechime". Pentru aceasta, fostii clacasi
trebuiau sa plateasca, timp de 15 ani, anual, in raport cu starea lor sodalä - de
fruntas, mijlocas sau palmas - sume diferite, intre 133 lei si 52 lei, care se
constituiau ca fond de despAgubire pentru boieri; aceste sume se depurteau
In contul Comitetului de Lichidare a Obligatiunilor Rurale, insarcinat
administreze fondurile care se adunau de la fostii dacasi. in contul acestora,
statul, in anal 1865, a emis Obligatiuni, in suma nominala de 107 mil. lei aur,
plus dobanda de 10% anual, cu care a platit despagubirile cuvenite boierilor,
urmand ca suma sa fie recuperata, in 15 ani, de la taranii debitori.
Conform conceptiilor acceptate, sustinute indeosebi de Mihail
Koggniceanu, taranimea clacasa nisaunpara sarcinile feudale si nu pancantul
pe care se improprietarea; a invins, in dezbaterile asupra legii rurale, teza
dupa care pamantul, dintotodeauna, a apartinut taranimii i, deci, ea nu putea
sa cumpere; ceea ce platea ea reprezenta despAgubirea acordata boierilor
pentru pierderik pe care le sufereau in urna anularii obligatiilor dacasilor
de a le mai face daca si a le da dijma.
Se desfiintau, totodata, prin legea rurala, toate monopolurile de tip feu-
dal, taxele de trecere pe mosie etc. Articolul 21 din Lege prevedea: Orice
monopol al proprietarului, precum: macelarie, brutarie, de bauturi i altele
In cuprirtsul vetrei satului, se desfiinteaza";
Toti dacasii au fost improplietariticu suprafete diferite de pamant arabil,
atat din mosiile particulare - cca 2/3 - cat si din cele ale statului - 1/3, provenite
din secularizarea bunurilor martastiresti. Loturile de improprietarire variau
ca marime, in ftmctie de zona agro-geografica, provinde i disponibilitatile
suprafetei de 2/3 din mosia expropriata. Täranii fruntasi, cu patri boj, au
primit, in medie, intre 5-8 ha; taranii mijlocasi, cu doi boj, au fost
improprietariti, in medie, cu 3-6 ha, iar pälmaii, fad vite de munca, cu 2-3
ha Cei care nu erau dacasi, vaduvele, orfanii, tirterii din armata au primit
pana la un pogon loc de casa i gradina in vatra satului. Suprafata de pamant
s-a atribuit, astfel, dupg capacita tea de lucru a gospodariei.
Pentru a impiedica pierderea de catre improprietariti a pamantului,
Legea specifica interdictia, pe timp de 30 de ani, de instrainare a lotului primit
la reforma; el putea, frisk sa fie vandut satenilor din localitate sau comunei.
Legea a prevazut i Improprietarirea ulterioarä, din pamantul statului,
a tinerilor nedacasi - insuratei precum si a altor categorii rurale;
s-a atribuit taranilor, in principal, pamânt arabil, dar nu si suprafetele
necesare de pAsurti, izlaz i fanete; taranilor li se permitea, IncA timp de 15 ani,
sa foloseasca lenme - uscaturi - din padurile ramase In proprietatea mosierilor;
83
www.dacoromanica.ro
 din intinderea mosiilor se afectau, ara despag-ubire, suprafete pentru
teritoriul comunei, pentru drumuri, locuri de biserica, de cimitir, de scoala
etc., precum si pentru administratia comunda. Legea hotarnicea va tra satului
si prevedea, alaturi de Legea comunelor din 1864, entitatea si autonomia legará
administrativa' a comunei;
pentru nevoi suplimentare de pamant, päsuni etc., Legea rurala
prevedea posibilitatea incheierii de Invoielicu marele proprietar, in care durata
contractelor nu putea trece de 5 am.
In acelasi an - 1864 - au fost adoptate si alte legi de importantä vitalä
pentru täranime, cat si pentru organizarea tarii: Legea pentru comunele ur-
bane si rurale, Legea consiliilor judetene, Legea instructiunii publice, care
instituia obligativitatea si gratuitatea invätämantului primar - primele 4 clase
elementare, Legea de organizare a arma tei, cu prevederi referitoare la garda
nationala pentru orase si o forma de organizare militara la sate etc., toate
menite, direct si indirect, sä modernizeze viata satului.
Astfel, prin masurile revolutionare intreprinse de guvemul domnitorului
Al.I.Cuza, s-a urrnarit nu numai eliberarea taranilor de depende*" si de
obligapile feudale si Improprietarirea lor pe veci cu pämänt, dar s-a asigurat
autonomia lor in asezarile pe care le locuiau, prin organizarea moderna a
comunelor, precum si dreptul si obliga tia invatamantului primar, conditie
dementara de acces la cultura scrisa si la viata publica democratica a celei mai
largi categorii a poporului roman.
Prin Legea rurala de la 1864, s-a rezolvat, in esenta, problema agrarä, a
irdaturarii raporturilor feudale din organismul social al Romaniei.

Legislarla agraed de la 1864 a constituit subiect de cercetare, ulterior, scriindu-

se numeroase cärti si articole.
Mai recentä si documentatä este lucrarea: N.Adäniloaie si Dan Berindei
Reforma agrarà din 1864, Bucuresti, 1967. Cea mai detaliatà statistia a
impropriefaritilor de la 1864 se datoreaza lui Leonida Colescu, publicata in La loi
rurale de 1864 et la statistique des paysans devenus propriétaires, Bucuresti, 1900.

Legea rurala nu a prevazut si nu s-au atribuit täranilor suprafete

deosebite de päsuni, de falaz si fänete, necesare hranei vitelor, ceea ce va avea
urmari grave pentru tararui si hotaratoare pentru noul regim agrar.
Pana la 1879, pe baza Legii rurale, 512 mii sateni au primit pamant in
suprafata de aproape 2 mil. ha; peste 112 mii sateni au cumparat, ulterior, de
la stat inca 547 mii ha in total, taranii au devenit stapani pe cca 2,5 mil. ha, iar
impreuna cu pamantul mosnenilor si razesilor, propietatea mica taraneasca
reprezenta cca 40%, iar proprietatea mare, de toate formele, 60% din total.
O data cu crearea proprietätii particulare absolute si despartirea
proprietatii mid taranesti de cea mare, latifundiara, agricultura a dobandit un
84

www.dacoromanica.ro
cara cter bipolar mica exploatatie tärfineascd si marea exploatatie mosiereascä,
care vor evolua multe decenii in paralel, dar cu particularitati proprii.

Noarn ea' inaptuirea concretä, pe teren, a reformelor agrare a constituit un

proces complicat si dificil; au lucrat sute de comisii, topometrii au deliniitat si mäsurat,
am de zile, milioane de hectare si de parcele ale improprietäritilor, comunelor sau ale
mosierilor; s-a impus judecarea nedreptätilor, zed de mii de jalbe, de procese care s-
au judecat pe cheltuiala si in pierderea täränimii; ca rezultat al multor nedreptäti si
abuzuri: loturi ciuntite, p5mant prost, excluderea de la h-nproprietärire etc., s-au
produs numeroase miscäri täränesti, semnalate in documentele timpului, in
dezbaterile publice si lucrdrile de specialitate.

Bucuria si entuziasmul eliberarii si impropriearirii, din timpul

reformelor, au fost inlocuite, mai tArziu, de amarkiunea si necazurile produse
de nedreptatile si abuzurile savArsite impotriva talpei tarii"; opozitia si
contradictiile dintre marea proprietate si tdranime nu au fost stinse prin
reformele agrare; ele au continuat, in alte forme si moduri, de-a lungul intregii
perioade examinate, sta tul intervenind periodic in ameliorarea lor.

Conseeintele Reformele agrare de la mijlocul sec. 19,

42.2 reformelor de pe pamânturile românesti, au produs

agrare
adinci transforrnäri in viata täränimii s't a
intregii societäli. Ele nu pot fi reduse doar la
rezolvarea problemei agrare ale vechiului regim - eliberarea iobagilor, a
däcasilor si inzestrarea lor cu pämânt.
z in primul rând, legiuirile agfare au constituit momentul crucial al
Inlä turärii regimului feudal, obstacol principal in procesul de democratizare
si modernizare a sodetAtii; ele reprezintA hotarul dintre vechiul sistem social
agrar si cel nou, in devenire;
# ele au avut un cara cter de revolutie agrarä, schimbAnd un regim social-
agrar - (ce! feudal) - cu altul - (cel mosieresc-täränesc), care, prin reforma agrarà
urmAtoare, de la anu11921, se va transforma in regim agrar tat' inesc preponderent.
# legislatia agrarä, inlAturAnd regimul feudal agrar, a asezat raporturile
sociale din agricultud pe baza proprietä tii private, particulare si a muncii
eliberate; tAfänimea clAcasä, 2/3 din populatia ruralä a tarii, a devenit liberà
din purtct de vedere social-juridic, un pas hotarator in democratizarea tdrii, a
egalitatii cetatenilor.
Ne indoim de valabilitatea tezei, cu largd circulape in literatura istoricd
si economicä din ultimele decenii, dupà care, prin reformele agrare,
proprietatea funciard ar fi devenit proprietate de tip capitalist. Proprietatea
mare, ca si cea mica' taraneased, privata, liberä se intAlnesc, pe scard restrânsà,
In diferite societäti antice si medievale, fard sä imbrace continutul relatiilor
85
www.dacoromanica.ro
specifice dominante; ea nu poate fi confundata sau identificata cu proprietatea
de tip capitalist, care presupurte cel putin trei conditii: activitate de productie
cu investi,tii de capital, lucrä tori agricoli salaria fi si functia de marfä a
productiei rezultate; nici una din aceste conditii nu le indeplinea mica
exploatatie tärarteasca; numai o singura conclitie - productia marfa - indeplinea
marea exploatatie mosiereasca. Cu atat mai mult, nu impartasim afirmatia
din unele lucrari, ca, dupa reformele agrare, capitalismul a devenit dominant
In agricultura romarteasca;
I) prin reformele mentionate s-a inceput procesul secular de transformare,
pe cale extraeconomica, respectiv prin masuri legislative, de stat, a marii
proprietäti fundare in mica proprietate täräneascä, proces continuat si
desavarsit prin exproprierile si hnproprietaririle din anii 1921 si 1945;
# proprietatea funciara si exploatatia agricola mica' si mare, dupa
reformele din secolul trecut, vor evolua pe tendirtte specifice:
- mica proprietate si exploatatie taraneasca in tendinta de diferentiere
si polarizare;
- marea proprietate si exploatatie mosiereasca in tendinta de
descentralizare (prin impartiri la mostenitori si vanzari).
Ambele forme vor genera, incet si greoi, in proportii diferite, elemente
ale capitalismului agrar täränesc, mosieresc, si mult mai slab, fenniet;
41 in urma reformelor agrare, s-a produs o larga deschidere spre
dezvoltarea productiei si schimbului de marfuri; trartsformarea in bunuri
disponibile de vänzare, aproape a intregpamintului* ii, a unei mari proporpi
a productiei agricole si, potential, a fortei de muncä a milioane de tarani, au
constituit conditiile celui mai spectaculos salt in amplificarea productiei de
mk furi; in decenile urznatoare reformelor, au sporit, de cateva ori, tranzactiile
de vanzare a parcelelor de parnant, a mari cantitati de produse agricole, cat si
angajarea de brate de munch' taranesti in agricultura si in alte domenii.
Economia marfarä, de piata, fundalul economic al tranzitiei de la feu-
dalism la capitalism, a dobandit o extensiune färä precedent; pe aceasta baza
vor aparea treptat si tot mai frecvent, elementele constitutive ale
capitalismului: acumularea capitalului, munca angajata, piata libera' adecvata,
intreprinderea moderna de productie etc.;
41 legea rurala din 1864 din Romania a pus bazele organizarii autonome
a populatiei rurale, care a avut o importanta nationala: constituirea comunelor
moderne ca entitap administrative locale (vezi Legea comunelor din 1864),
cuprinzind peste 80% din locuitorii tarii.
Reformele agrare au reprezentat, astfel, factorul social-legislativ
prealabil, decisiv, al conditiilor de modernizare a tar% in toate sferele vietii
materiale si spirituale .
intre deficientele principale ale reformelor agrare, pe larg dezbatute de
criticii lor, este de semnalat Incalcarea drepturilor la pamant, excluderea de
86
www.dacoromanica.ro
la improprietärire a zed de mii de tarani, plata ridicatä a despägubirilor
suportate de tarani etc.; dar cele mai grave au fost: insuficienta pimântului,
pentru o parte a taranimii, lipsirea taranimii improprietarite din Romania, de
pasuni si fanete, necesare hranei vitelor.

Proprietatea Pentru tafanime, pämántul a

funciari - polarizare constituit principalul mijloc de
43 . O diferentiere productie, sursa sa de existenta.
Aceasta explica' si lupta seculara a
tafänimii dependente din feudalism de a-si redobândi pamantul care,
odinioara ii apartinuse.
Pentru latifundiari, mosiile stapanite, prindpala avere a tárii atund,
constituiau baza puterii lor economice, cat si a puterii politice in stat, in
guverne; mosiile aduceau cele mai mari venituri din toate veniturile tárii,
formand bogatia particularà cea mai importanta. Ca minare, regimul politic
al tärii, pana la noua reforma' agrara din anal 1921, a fost predominat de
interesele proprietarilor mari fundari, mai mult sau mai putin liberali, si ale
burgheziei in proces de consolidare.
Mentionam ca, in terminologia istorick stapanii de pamant pana la
reforma agrafa, de regula, se denumesc boieri, iar dupa 1864 marii proprietari
se desemneaza cu termenul de mosieri.
Dei, prin reformele agrare, o mare parte a solului tarii s-a distribuit
taranimii, majoritatea suprafetelor - arabile, de pasuni, fftnete si de paduri au
ramas in posesia deplitfa a marii proprietäti. injumätate de secol, dupä reformele
agrare, proprietatea fundara rurall a evoluat in cateva directii de baza'
O proprietatea mare, latifundiara, care ajungea la mosii Vana la 20-30 000
ha, si-a mentinut prioritatea in cadrul agriculturii; o parte a ei, insà, a fost
transferata de la vechii stapani in mana noilor proprietari - arendasi, carna-tari
etc. - asa-zisii ciocoi noi", mai rapace decat vechii boieri pamanteni, si
neihduratori in exploatarea táranimii;
O proprietatea mica, táraneaseä, a suferit prefaceri insemnate rezultate
din procesal general de diferentiere:
- fáramitarea loturilor primite la improprietarire, din cauza cresterii de
peste doua ori a populatiei satesti, ded prin mostenire, cát si datorita säracirii
unei parti a tafänimii;
- pierderea pamantului, din diferite cauze, de catre unele categorii de
plugari, proletarizarea lor;
- dizolvarea marii parti a obstilor de mosneni si fazesi;
- inceputul acumulirii de pamant, a imbogatirii unei categorii Instirite
la sate; aparitia tmeiproprietati nujlocii, cu suprafete de 50-100 ha, acumulate,
In principal, de la mosieri noile categorii de proprietari mijlocii erau
87

www.dacoromanica.ro
reprezentate, de regula', de cardumari, comercian, camatari, arendasi; in
literatura timpului erau numite lipitorile satelor"; aceasta categorie, ca si
cea mai mica, posedand de la 10-15 ha la 50 ha, va forma elementele primare
ale capitalismului rural romanesc, care se vor dezvolta, lusa, lent.
Datelei structurii proprietatii fundare a tárii de la inceputul secolului
20, publicate in 1907 de rentunitul statistidan G.D.Creartga, seful Institutului
de Statistica a Statului, confirma evolutiile mentionate.
Suprafata cultivabila - arabila, de ariete, livezi si vii - a Romaniei, la
inceputul secolului 20, se estima la cca 8 mil. ha si se distribuia, pe categorii
de proprietati, astfel:

PROPRIETATEA FUNCIARÀ CULTIVABILÄ, PE CATEGORII

DE M ARIME, DUPÄ NUMAR DE PROPRIETATI SI
SUPRAFATÄ, N ANUL 1905

1600
1445,7 ha

1400

1200

1000

pana la 10 ha 10-50 ha 50-100 ha 100-500 ha peste 500 ha

IIII Ponderea proprietarilor O Ponderea suprafetelor EJ Suprafata medie

1. G.D.Creanga, Proprietatea rurall in Rominia, Bucuresti, 1907. Este cea mai bogata
lucrare de date statistice asupra structurii proprietatii pamantului in Romania; datele
ce urmeaza sunt reproduse dupa aceasta scriere.
88

www.dacoromanica.ro
 Daca' la pAmântul cultivabil se adauga i pddurile, de cca 2 mil. ha,
rAmase marii proprietäti, reiese cá majoritatea solului productiv al tárii -63%
- se afla in posesia a cca 5 000 proprietari latifundiari, In vreme ce taränimea,
de aproape un milion de gospoddrii, dispunea de mai putin de douä cincimi.
Disproportia evidentá, ca i insuiicienta pämântului pentru o mare parte
din tárani i agravarea invoielilor agricole vor genera aspre contradictii,
fäscoale si, in final, o nouà improprietkire a sätenilor, In anal 1921.
Structura proprietatii taranesti, la rândul ei, marcheaza o diferentiere
stratificare economica interna' mai adâncd deat cu jumdtate de secol in urma.

PROPRIETATEA FUNCIARÄ CULTIVABILA, MICA,

TÄRANEASCA PE CATEGORII DE CONTRIBUABILL
IN ANUL 1896

3-3 ha 3 ha cio.
Categorii de marime
159 Nunter gopodrU Supra.. - Ha

În timp de patru decenii, s-a ajuns ca gospodariile ara' pamânt (cca 25%)
si cu suprafete insuficiente (cca 24%) pentru procurarea hranei, sä reprezinte
aproape jumatate din totalul gospodäriilor Aräneti specialitii apredau
intinderea minimá de existentä a unei gospodkii medii era de 4-5 ha, ceea ce
corespundea la mai putin de 40% din totalul gospodariilor (cele filtre 3-10 ha).

Asa se explicä - scria G.D.Creanga - dependenta absoluta a taranilor fata de

proprietari i arendasi; taranii trebuie sa-si amaneteze bratele din timpul
89
www.dacoromanica.ro
pentru anotimpurile de lucru viitoare, spre a putea acopen lipsa de hrana; ei sunt
nevoiti sa se supunä conditiilor, oricare ar fi ele, pentru a putea lua pamant in
arena', a-si completa nutrimentul si a-si satisface alte trebuinte neaparate...".
Situatia, spune autorul, nu se va schimba cat tirnp va sta fata in fata, sub imperiul
asa-zisei libere concurente, cel puternic in fata celui slab, proprietarul ... si täranul,
care nu are nid un mijloc de scapare, nu-si poate gasi nid o alta ocupatie si isi vede
existenta periclitata"...; el este silit sa primeasca orice conditii i s-ar cere de
proprietari si arendasi..."1.

Diferentierea proprietatii rurale a fost, insa, tmilaterala; a predominat

latura siracirii in masa a taranima nu s-a produs dezvoltarea, in aceeasi
masura, a gospodariilor instärite, capabile de acumulare, de investitii si
modernizare a activitatii agrieole, de oferta de marfuri agroalimentare pietei.
Aceasta categorie poseda abia 11% din suprafata cultivata.
Aceeasi stare de polarizare, intre marea si mica proprietate fundara,
avea loc si in provinciile romanesti aflate in cadrul imperiilor vecine2. in
Transilvania, gospodariile cu parnant paria la 5,7 ha formau 71% din total,
dar posedau numai 18% din suprafata, in vreme ce marea proprietate, peste
115 ha, detinea 37% din pamantul cultivabil. Specific se manifesta aid ca taranii
romani, populatie majoritara, posedau loturile medii cele mai mici in
comparatie cu taranii celorlalte nationalitap; in schimb, marea proprietate,
de peste 500 ha, apartinea, in proportie de 86%, nobililor maghiari.
in Bucovina3 si Basarabia marea proprietate particulara si publica
detineau majoritatea suprafetelor agricole si forestiere.
In concluzie, procesul de polarizare a pamantului pe tot intinsul
teritoriului national se afla intr-un stadiu avansat; de o parte, milioane de tarani
cu pamant putin si fara pamant, de cealalta, cateva mii de latifundiari detinatori
ai majoritatii solului cultivaba aceasta genera acute contradictii sociale.
La inceputul secolului 20, problema agrari devenise din nou, ca la
mijlocul secolului 19, de mare gravitate 0 s-a manifestat in Romania in
cunoscutele fascoale ale taranilor din anul 1907.
Problema agrara a acestei jumatap de secol in Romania nu se reducea -
cum apare, uneori, in lucrarile istorice - numai la lipsa sau insuficienta
pamantului in proprietate; ea imbratisa intregul ansamblu al raporturilor sociale
rurale: si cele de proprietate, 0 de nedreapta repartitie a produselor muncii, de
estorcare 0 abuzuri, lipsa de drepturi, comportamen tul discretionar al
mosierilor, arendasilor si autoritatilor fata de taranime, inapoierea materiala si
culturala a acesteia etc. toate, fie generate, fie amplificate de regimul agrar.

G.D.Creanga, op. cit., pg. 54.

r'etru P. Sudu, Proprietatea agrarä in Ardeal, scurt istoric al dezvoltarii ei, f.l. 1939.
I.Nistor, op. cit., pg. 50-52.
90

www.dacoromanica.ro
 Opinii si analize sodo-economice asupra acestui subiect in: Damian Hurezeanu,
Problema agrari si lupta tarinimii din Romania, 1904-1906, Bucuresti, 1961;
V.Liveanu, M.Rusenescu, T.Lungu, M.Iosa, I.Kovacs, V.Bogza, Relata agrare i misciri
täränesti in Romania, 1908-1921, Bucuresti, 1967; C.Garoflid, Chestiunea agrari in
Rominia, Bucuresti, 1920; M.5erban, Problemele noastre social-agrare, Bucuresti,
1914; Constantin Corbu, Täranimea din Romania filtre 1864 si 1888, Bucuresti, 1970;
Lucretiu Patrascanu, Un veac de frimintäri sociale. 1821-1907, Bucuresti, 1945;
deasemenea tezele de doctorat: Ion Ciurea, Problema agrar taraneasci in gandirea
social-politici din Romkda la inceputul secolului XX, 1900-1911. Doctrine, idei, flguri.
Cluj, 1972; Constantin Dropu, Problema agrari in Romania, 1907-1921, Iasi, 1972;

Regimul agrar intrase intr-o acuta criza sodalk prima cauza, lipsa
insufidenta pamantului taranesc, am examinat-o mai sus. Alte cauze: invoielile
agricole i exploatarea grea a majoritatii taranimii, starea ei de sarade
mizerie, nedreptaple practicate mai ales de arendasi i autoritati, vor fi
examinate mai jos.

Regimul agrar. Regimul agrar din Rornania, de dupa

anul 1864, se refera la legislatia si normele
4 4. exploadrii
taranimil
Amplificarea de organizare, la practicile promovate in
raporturile de munca i repartitie din
agricultura dintre marii proprietari, aren-
dasii lor, de o parte, si tkani, de alta. Baza sociala i juridica o formau fnvoielile
agricrile, contractele de munca indleiate intre cele doua
Regimul agrar a fost produsul inevitabil al conditiilor economico-sodale
din agricultura de dinainte si de dupa reforma agrara. Ca dimensitme
cuprindere i ca tip de raporftui sodale i consecinte, acest regim agrar a fost
mai rar intalnit in Europa in secolul 19.
In agricultura perioadelor de tranzipe de la feudalism la capitalism,
totdeauna exista' cel putin doua clase de baza': dasa marilor proprietari ftmdari
- stápanii panfantului - si a táranimii, cu pimant sau ara pamant.
En tara Europei occidentale, desfiintarea iobägiei i acumularea
primitiva a capitalului ati condus, In 1-2 secole la formarea unei structuri
dasice cu trei componente a raporturilor agrare, pe marea exploatatie agricolá:
marii proprietari funciari - detinatorii pamantului; arendasii - capitalisti
agrarieni sau fermieri - care arendeaza pamantul de la proprietarii ftmdari,
investesc capital in mijloace de munca i salarii i organizeaza procesul de
productie, de exploatare agricola, pentru a vinde productia la piafa.; lucra toril
agricoli salaria# care, neavand alte mijloace de edstenta, se angajeaza pentru
salariu sA munceasca la arendasi.
La randul sau, mica gospodkie táraneasca s-a transformat treptat: o
parte reclusa, in ferme agricole moderne, producatoare de marfuri pentru
piata; alta, pierzand pamantul, s-a dizolvat, oferind o masa' mare de lucratori
91

www.dacoromanica.ro
salariati agricoli, pentru fermele mai mari sau plantanile si exploatatiile
capitaliste. Acestea sunt, expuse simplificat, condinile si structurile agriculturii
moderne capitaliste infaptuite in cateva secole.
in Romania, dupa 1864, nu puteau exista asemenea conditii pentru ca
agricultura s'A evolueze direct pe cale capitalista: nu existau midi capitaluri
pentru investitii agricole pe mosii, nid lucrätori salaria ti sufidenti - taranii
primiserA pamant si aveau propria gospodärie.
Productia agricola, Mainte de reforma agrarä, a functionat pe baza
mecanismului feudal; boierii, stapAnii pamantului, de obicei, dispuneau de
inventar redus de lucru si nu foloseau decat rar lucratori agricoli salariati; in
schimb, ei ii obligau pe tar' anii clacasi, care posedau vite, unelte agricole si brate
de munca, sa presteze munch' pe pamAntulboieresc; totodata, in virtutea condinilor
feudale, d'Acasii primeau, spre folosinta de la stApAni o suprafata de pamant -
arabil, pasune, fanete - din produsele careia dadeau &OA - zeduiala stapanului.
TAranii cu mai multe brate de munca in gospodarie si mai multe vite
puteau cere stapanilor suprafete suplimentare de pamAnt de lucru, numite
prisoase pentru care incheiau cu boierii Invoieli, an&ajandu-se sa le faca, in
schimb, zile de munca pe mosie si s'A le dea dijme. Invoielile agricole intre
boieri, arendasii lor s'i tarani s-au practicat, ded, Thainte de reforma agrara,
dar pe scara mai reclusa. Ele erau reglementate de legiuirile agrare anterioare.
Mecanismul relatiilor feudale agricole avea astfel la baza legaturi de
interdependentä $i de complementaritate", impuse de puterea feudala, intre
obiectul muncii - pämantul apartinand boierilor - si mijloacele de munca:
vite, unelte, care etc., si bratele de muncA apartinand clAcasilor. Numai
imbinarea acestora, intr-o anumita relatie obligatorie, prin consträngere
extraeconomicä, punea in functiune procesul de produce.
Reforma agrarä de la 1864, prin separarea proprietatii asupra pamantului
- a mosierilor si a täranilor -, prin statuarea proprietAtii libere, private, si
eliberarea taranilor de obligatiile feudale, a rupt sistemul de legAturi
functionale feudale intre cele cloud clase, care asigura articularea factorilor
de productie si desfasurarea productiei sodale.
Aceasta rupturA ameninta cu dezorganizarea marii productii agricole,
cu paralizarea ei. Mari proprietari au ramas cu 2/3 din pämäntul Wit dar
nu dispuneau de capitaluri banesti, nid de suficiente vite, unelte agricole si
nid de bratele de muncA necesare, ca sa cultive mosiile; o mare parte din
taranii eliberati si improprietAriti cu pAmant, posedand vite de munca, unelte
sibrate de lucru, puteau sa-si clued' autonom gospodaria; alta parte, mai reclusa
insA, poseda pAmant insufident sau nu avea deloc; iar toatA taranimea, fosta
clacasa, nu avea in proprietate pasuni si fanete pentru hrana vitelor.
Solutia imediata era una singura: sA se revina la sistemul complementar"
anterior, cunoscut si practicat, de cooperare" dintre tarani si mosieri, dar In
alte forme si dictat de noile conditii juridice.
92

www.dacoromanica.ro
 Aceasta solutie s-a aplicat din initiativa marilor proprietari, vital
interesap sa nu le ramana mosiile nelucrate. Ea a fost ridicata la rangul de
problema' de interes national si promovata printr-o legislatie speciald,
deasupra legilor de baza ale tarii.
In 1866, la doi ani dupa reforma agrara, ani consecutivi de seceta, ce au
inglodat taränimea in datorii si nevoi, se adopt& Legea tocmelilor agricole, ca
baza juridica a viitorului regim agrar. Pana la 1907, s-au promulgat si alte
legi asemanatoare, li s-au facut modificari, dar esenta lor a ramas aceeasi.
In ce consta necesita tea 0 mecanismul invoielilor agricole?
Pentru nevoile lor de pamant arabil, de izlaz si fanete, de produse
agricole in anii de foamete, de bani, credite etc., tdranii apelau la mosieri si
arendasi; acestia le satisfaceau cererile, insa le impuneau,in schimb, sa presteze
munch' pe mosii in conditii dictate de ei; tranzactiile se conveneau in contracte
de invoieli; pamantul arendat de tarani era lucrat in dijma, era platit in munca,
produse sau bani; datoriile pentru izlaz, credite etc. ei le plateau tot in zile
mulled, necesare cultivarii mosiilor, sau in bani.
Contractele de invoiala se incheiau verbal sau in scris, intre marii
proprietari sau arendasii mosiilor si grupuri de tarani invoiti sau sate Intregi,
pe termene pana la 5 ani, Cu prelungiri.
Povara si gravitatea contractelor consta in prevederi adesea Inrobitoare
impuse taranilor invoiti si acceptate de acestia, pentru ca nu aveau alta iesire;
pretul zilelor de munca era socotit de mosieri la nivel scazut, mult sub cel
curent din sezon; datoriile 0 dobanzile la ele cresteau si invoitii ramaneau
mereu datori mosierilor, de pe un an pe altul, si obliga fi sa faca noi zile de
munca; contractele de invoieli, de regula inainte de expirare, se reinnoiau pe
o noua perioada, continuandu-se, astfel, angajarea invoitilor, pe zed de ani,
la mosie si in conditii tot mai grele.
In acest fel, fiecare mare proprietar si arendas isi putea asigura, dinainte,
pe cativa ani, munca tanineascd, cu mijloacele de lucru pentru cultivarea
mosiei; contractele prevedeau ca invoipi sa execute IntAi lucrarile pe mosie;
numai in timpul ramas puteau mund ogorul propriu, intarziere ce clauna
productiei agricole taranesti.
Legea invoielilor agricole aparea ca o lege exceptionald, calificata de
multi autori anticonstitutionala, intrucat toate neintelegerile rezultate din
invoieli nu urmau calea juridica, normala, la instante de judecata, conform
dreptului comun, d erau rezolvate" de organele administrative locale 0
jandarmerie; consiliul comunal, primarul erau prima si ultima instanta care
decidea, iar acestea se aflau, practic, la dispozitia proprietarului sau
arendasului; astfel ca invoitii nu-si puteau afla dreptatea cauzei.
Legea prevedea scoaterea cu forta a taranilor invoili la lucru, pe mosie,
pentru executarea sarcinilor din contracte, iar la nevoie interveneau jandarmii
si armata sa-i determine.
93

www.dacoromanica.ro
 Drepturile politice trunchiate ale täranimii - votul cenzitar, in care un
alegAtor Wan dispunea doar de 1/50 parte din votul unui alegAtor obisnuit -
, analfabetismul de masa, 70-80% dintre tarani, necunoasterea legilor, coruptia
organelor locale, pe de o parte, siputerea discretionara a mosierilor $i a marilor
arendasi asupra satelor, pe de alta, au generat abuzuri neingradite. Acestea
au frulutatit de doug-trei ori mai mult conditiile de munca si exploatarea
tär-animii invoite, in raport cu prevederile Legii invoielilor agricole: zile mai
multe de lucru decfit in contracte, mAsurfitori false la pämântul arendat,
inarcarea datoriilor din contracte etc., la care se adaugau numeroase pedepse:
confiscarea bunurilor, animalelor, bataia pentru taranii nesupusi etc.

Asupra invoielilor agricole, regim care a guvernat jumatate de secol starea

taranimii, s-au scris sute de carp si studii; dintre acestea, mentionam: Radu Rosetti,
Pentru ce s-au easculat tiranii,Bucuresti, 1907; Spiru Haret, in chestitmea tarineasca,
Bucuresti, 1907; Nicolae Paplica, Studiu istmic despre invoielile agricole, Bucuresti,
1916; I.G.Bibicescu, Cat sufar taranii. Tocmelile agricole, Bucuresti, 1882;
C.Dobrogeanu Gherea, Neoiobabia, Bucuresti, 1910; Gh. Cristea, Contributii la istoria
problemei agrare in Romania. Invoielile agricole (1866-1882), Bucuresti, 1977; Ion
Ilincioiu, Täranii, pamintul si mosierii in Romania, 1864-1888, Bucuresti, 1982 etc.;
de asemenea, artchetele: Contractele de invoieli agricole in vigoare pe anul 1906,
Bucuresti, 1907; Cresterea arenzii pamantului in bani si dijmä, a pasunatului si a
pretului muncilor agricole de la 1870-1906, Bucuresti, 1908 etc.

De-a lungul celor 5 decenii de domnie a regimului invoielilor agricole,

contractele au modificat conditiile In defavoarea taranimii: munca prestatä
de tärani era socotità la preturi mici, insa arenda pamantului, dijma luatA de
proprietari si arendasi se afla In crestere.

CRESTEREA ARENDEI IIN BANL A PRETULUI P 'ASUNATULUI

SI A PRETULUI ZILEI DE MUNCA. CU BRATELE PE MAREA
EXPLOATATIE FUNCIARÀ N MOLDOVA SI MUNTENIA

94

www.dacoromanica.ro
 INDICII ARENDEI ÎN BANL AI PRETULUI PASUNATULUI
SI AI PRETULUI ZILEI DE MUNCA CU BRATELE PE MAREA
EXPLOATATIE FUNCIARÀ iN MOLDOVA SI
MUNTENIA iN PERIOADA 1870 - 1907
1870 = 100
300

250

V7
e' 300 e
150
-
---- - -----
190 -----------
1881 1690 1900 1906
Prenda V Pasurtak1 EN M0003 cu bra,. I

Din anchetele intreprinse in anul 1907 reiese cà, intr-o perioadd de 37

de ani 1870-1906 -, pretul zilei de munca socotit tdranilor a crescut doar de
la 0,98 lei la 1,33 lei, in vreme ce arenda parrantului, platità de tärani mosierilor
In munca, produse sau bani, a fost sporitä, in medie, de la 18-20 lei/ha la 40-
60 lei ha: dijma data de tärani, la 1864 se socotea, in medie 10%, iar in 1907,
ajungea la 50-60%, ded a devenit de 5-6 ori mai mare. Extorcarea tAränimii
itwoite a condus la sargcirea uneimari pärti a acesteia, la pierderea pämäntului
01a ihräutätirea conditiilor de viatä, la unele categorii chiar mai mult decAt
In vechiul regim feudal.
Dupd aprederile lucrärilor de spedalitate, In jumatate de secol, treptat,
au intrat in sistemul global al Invoielilor agricole 50-60% din totalul
gospodäriilor tardnesti. Restul gospodariilor, majoritatea de la coline si de la
munte, i unele mai instärite de la cAmpie, si-au desasurat activitatea in afara
legaturilor directe si a consecintelor regimului agrar mosieresc; situatia lor a
fost relativ mai burta si ele au realizat un antunit progres.
Un factor agravant al raporturilor agrare 1-a constituit marea arendäsie
speculativä. Latifundiile, In proportie de 50-70% erau luate In arendä de mari
arendasi, astfel cA,täränimea, de fapt, era supusä, in principal, exploatärii
directe a acestora; in majoritate, ei nu faceau investiii, ci practicau acelasi
sistem de invoieli pentru lucrarea pämântului cu munca i inventarul tärAnesc,
dar condipile impuse deveneau mult mai grele; contractele de invoiala de la
inceputul secolului 20 arata ca arendasii inchiriau mosiile de la marii
proprietari cu 20-30 lei ha anual si le subarendau la tdrani cu 50-60 lei ha,
dubland sau triplind venitul lor i exploatarea tdränimii.
S-au format chiar asociatii de arendasi, numite de presa vremii, pentru
caracterul lor monopolizant, trusturi arendAsesti", care au ajuns sa ia
arendA, de la marii proprietari, zed de mosii, In suprafatä de 150 000-270 000

95

www.dacoromanica.ro
ha, pe teritoriul catorva judete, cum a fost cazul in Moldova. in aceasta situatie,
taranimea in nevoie se putea invoi numai cu arendasii, in conditii mult mai
grele decat cu mosierii.
Din randurile lor, multi arendasi irnboga titi au devenit apoi mari
propiietari, cumparand mosii, iar altii s-au transformat in capitalisti agrarieni
care utilizau capitaluri si lucratmi salariati pe mosiile lor sau in industrii
agricole.
Dupa rascoalele din anal 1907, in urma unei legislatii promovate pentru
a relaxa implicarea taranimii invoite si a controla raporturile dintre marea
proprietate si salmi, regimul agrar devine mai suportabil; intre 1907 si 1916,
situatia economica' a majoritälii taranimii a cunoscut o evidentd imbundatirel.

Consideratii Regimul agrar, de dupa reforma

din 1864, a fost supus, frecvent, la critid

45 asupra regimului si dezbateri; s-au scris numeroase articole

agrar de tranzitie. si lucran, poate cea mai bogata literatura'
Specificul sin sodala din perioada.
Regimul agrar a primit variate denumiri ca: semifeudal", semiiobag",
sau direct iobag", ramasita feudala" etc. in literatura sodala, el a intrat, rasa,
ca neoiobagie", notiune consacrata de liderul sodalist CDobrogeanu Gherea
In lucrarea sa de analiza' sodologica, de mare rasunet in timpul respectiv2. Ul-
terior, o serie de istorid, sodologi, economisti au subscris la aceasta formula.
Dupa cercetarea si convingerea noastra insa, termenul utilizat punea
accentul nu pe transformarle radicale, arg-umentate mai sus, intervenite in
proprietatea si relatdile agrare, d pe reziduurile vechiului regim si practicile
ilegale utilizate in noul regim agrar.
Consideram ca, in plan istoric, pe termen lung, mai importante pentru
intelegerea si evolutda ulterioara a agriculturii au fost Innoirile prod use in
continutul sistemului social agrar, dei mai persistau forme, ramasite, ale vechilor
relatii agrare. Ca urrnare, acest regim poate fi caracterizat mai adecvat ca
mosieresç bazat pe relatii de dijina," marcate de cadrul juridic al invoielilor agricole.
Notam ca prin mosierime se desemneaza nu numai marele proprietar
fundar, d si orice categorie specified economico-sodalä, personificata prin
tipul de mare exploatatie agricolä, efectuata fat% capital propriu, fara' mijloace

Ansamblul de masuri legislative intreprinse dupa rascoalele din 1907, in sprijinul

taranimii, sunt analizate in lucrarea G.Ionescu - Sisesti, Politica agrari cu privire
specialä la Romania, Bucuresti, 1914.
Constantin Dobrogeanu Gherea, Neoiobigia, Bucuresti, 1910. Referitor la
personalitatea si opera acestuia a se vedea ampla si competenta monografie: Damian
Hurezeanu, C.Dobrogeanu Gherea, Bucuresti, 1973.
96

www.dacoromanica.ro
proprii de manca si ara lucratori salarian sau cu aceste elemente cu total
insuficiente, care-si asigura procesul de productie, in principal, prin arendarea
In dijma a pamantului catre taranime, care il lucreaza in intregime.
Chiar daca nu cuprindea, in raporturile sale de dependenta economica
si exploatare decat 50-60% din taranime, acest regim realiza, pe marea
exploatatie, majoritatea productiei agricole mara'. Caracterele regimului agrar
post-reforma pot fi definite prin luarea in considerare a urmatoarelor elemente:
proprietatea funciark mare si znick libera', particulara;
taranimea, eliberata de obligatii feudale si libera juridic, in majoritate
hnpropietarita cu pamant;
o mare parte a solului arabil, cat si pasunile si fanetele, aflate in
posesia marii proprietati;
lipsa predominanta a conditilior fundamentale ale exploatanei
moderne:
a capitalurilor banesti si mijloacelor de munck aflate in posesia
marilor proprietari sau arendasi, precum si a lucratorilor agricoli salarian -
pentru cultivarea independenta a mosiilor;
insuficienta experienta si personal specializat pentru exploatarea
moderna' a mosiilor;
insufidenta parrtantului arabil la o parte a tärdnimii, lipsa de pasuni,
fanete la majoritatea taranimii si imposibilitatea desfasurarii independente a
activitatii gospodariei täeánesti;
existenta, in patrimonial täranimii, a mijloacelor de munca - unelte
si instrumente agricole, vite de tractiune - si a bratelor de munca mult peste
necesarul gospodariilor proprii, ded a fortelor de munca rurale capabile sa
lucreze intreaga suprafata agricolá a tarii;
necesitatea imperativa a cooperare intre taranimea in nevoi si marii
proprietari si arendasi, pentru desfasurarea productiei agricole pe marea
exploatatie, sub conditiile impuse de acestia din urmk
constrangerea economia ca drept motivatie esentiala a cooperare,
atat din partea taránimii, impinsa de necesitatile existentei sale materiale, ea
si din partea mosierimii, determinata de interesele sale economice, constituia
baza relatiilor reciproce dintre cele doua parti angajate in invoielile agricole,
ca, de altfel, a oricaror contracte si raporturi generate de ele, dintre agenni
economid in economia libera, de 'Mata;
invoielile agricole, daca nu ar mai fi fost practicate parta atund, ar fi
trebuit inventate pentru a asigura, in conditiile obiective date, functionarea
productiei agricole pe marea exploatatie; alt mecanism de punere in miscare
a fortelor de productie din domeniu nu putea fi utilizat in conditilie de attmd.
Legisla tia Invoielilor agricole - jurisdictie spedala de reglementare a
raporturilor contractuale dintre mosieri si tarani - a fost axul central al
97
www.dacoromanica.ro
regimului agrar mosieresc; instrumentul economic si expresia concentrata a
regimului agrar il reprezenta dijma, in formele sale: la tara, In produse, in
bani sau combinate; ea reprezenta si un element de baza al mecanismului
raporturilor regimului agrar.
Stadiul incipient al demócrapei romanesti din acea perioada permitea
abuzurile neingrädite i nesanctionate ale majoritätii moierilori arendasilor,
spnjinite de puterea administrativa locala si centred asupra taranimii invoite
care dadeau adancime si gravitate regimului agrar.
in plan comportamental, al mentalitatii sociale, taranimea, in majoritate
analfabetä, practic lipsitä de puterea de a-si obtine drepturile, era tratata de
paturile dominante, de autoritati, in mod discretionar si dispretuitor; dintre
toate clasele i categoriile sociale - mosieri, arendasi, comercianti,
intreprinzatori, slujbasi, mestesugari, lucratori etc. taranimea reprezenta cea
mai umilitä i nedreptätitä parte a societatii romanesti; era aceasta o
componenta determinanta a regimului agrar i un act de acuzare impotriva
institutiilor politice care l-au promovat. Intelectuali, oameni de stiinta, istorid,
economisti etc. unii oameni politici, au dezvaluit public si condamnat regimul
agrar, au stat de partea taranimiii.

Deseori in judecarea marilor fenomene si procese sodale, trecute, i prezente,

subiectivismul autorilor, simpatiile i antipatiile, poziiile i interesele politice si de altä
natura altereaza imaginea obiectiva, stiintifica pe care este chemata istoria sa o infatiseze
pentru posteritate. Credem ca in nici o altä mare problema' sociala, ca cea a taranimii, in
acea perioada, in cercetarea diferitelor ei aspecte, nu s-a manifestat mai mult
subiectivism, mai multe star emotionale si morale, desi pe deplin justificate ce a ce a
ingreurtat mult descifrarea continutului real al relatiilor agrare. Ulterior, pleiade intregi
de istorid au luat constatarile partinitoare ale contemporanilor drept adevaruri istorice,
perpetuand prezentari i analize incArcate de subiectivism asupra acestei teme. Istoria
a fost asa cum s-a desfasurat ea; infatisarea ei de catre contemporani am mostenit-o in
lucran, presa, documente; datoria cercetatorului actual este sa reevalueze, degajat de
subiectivismul i sentimentalismul predecesorilor, situatia acestor fenomene, cat mai
aproape de realitatea istorick in maniera stiintifica, fa' fa partinire, farä patima. Numai
asa, stiinta istorica slujeste adevarul i cu aceasta progresul.

Sistemul agrar de tranzitie, de la feudalism spre economia moderna,

capitalista, functiona in doua zone sau sectoare, cu tipuri diferite de raporturi
agrare: a) zona economiei agrare täränesti, dominata de tipul de mica
exploatape agricola, intemeiata pe proprietatea particulara, asupra pamantului
si a celorlalte mijloace de productie, pe raporturi agrare de colaborare In cadrul
comunitatii satesti, cu caracter donrtinant de economie naturalä si partial, de

1. Vezi Documente privind marea rascoali a taratillor din 1907, vol. I, Bucuresti,
1977; G.D.Scraba, Starea sodala a siteanului, Bucuresti, 1907.
98

www.dacoromanica.ro
produclie de marfuri; aceasta zona, relativ delimitará i geografic la aria saiului
si domeniului sau, ramartea In afara raporturilor economice specifice, de
invoieli agricole; ea se extindea la aproapejumata te din gospodariile tara nestt
b) zona relatiilor agrare de conlucrare" a marii proprietali si marifarendasii
cu mica exploatalie laraneasca; aceasta din urma era constransa de nevoi sa
desfasoare procesal de produclie ágricola, atat pe pamantul sau, chi si pe cel
al marilor latifundii, in condiliile de invoiala, dictate de mosieri i arendasi;
si in aceasta zona, proprietatea, atat cea latifundiara, cat i cea mica, erau de
natura privata; relatiile dintre cele doua categorii de agenli participanli -
mosierii si arendasii, pe de o parte, si täranimea invoita, pe de alta parte - se
bazau pe nevoi si interese economice reciproce, ele aveau caracter de
constrangere economica, de extorcare a ultimei categorii de catre prima; aceste
raporturi economice aveau de asemenea caracter predominant natural:
folosinla pamantului mosierului contra muncii i produselor (dijmA) laranilor
invoili si, in m'Asura mai reclusa', a arenzii in bani.
Majoritatea producliei agricole, indeosebi cea oblinuta de mosieri
arendasi, devenea marfä, fiirtd vánduta pe piala interna si pe cea externa.
In cele doua zone de raporturi agrare deosebite, apareau, si, in
perspectiva se vor dezvolta, forme de exploatare capitalista agricola cu capi-
tal si munca salariata, producatoare de marfuri pentru piatä - gospodariile
laranestiinsarite, exploataliile mari agricole ale tmor mosieri si mari arendasi,
practicand si culturi intensive de plante industriale, vil, livezi, produce
animaliera etc.; ponderea acestora era, insa, reclusa; probabil 10-15% din
produclia agricola totala.
Aceastá structura de raporturi agrare, aparuta dupa desfiinlarea
regimului feudal si ca necesitate i forma a tranzitieispre sistemul agriculturii
moderne, va disparea practic la termirtarea tranziliei, o data cu reforma agrara
din anal 1921, cu desfiinlarea latifundiilor si a invoielilor agricole.
Forja de impunere i functionare a regimului agrar a constituit-o
constrangerea economica a laranimii (din cauza lipsurilor de care suferea -
pamant, pasuni, bani etc.) de catre marii proprietari si arendasi; regimul, insa
prin Legea invoielilor - ca lege exceplionala, cát si din practicarea abuzttrilor,
din lipsa democraliei la sate si subordonarea faptica a autoritalilor comunale
marelui proprietar si arendas, a asimilat din relapile de produclie agrare vechi
elemente de constrângere extraeconomica - juridica - si forme ale vechiului
regim - dijma etc., care s-au integrat hibrid In relapile agrare ale noului regim.
Formele si mijloacele de constrangere neeconomica, excrescenle de la
vechiul regim ara fiinlante legará, dar si practid ale noului regim agrar,
manifestate timp de peste cinci decenii, dupa interesul stäpanilor si
exploatatorilor de mosii, printr-un noian de abuzuri, care incalcau drepturile
libertalile laranimii, prodamate de Legea rurala din 1864 si Constitulia din

99

www.dacoromanica.ro
1866, decurgeau nu din esenta tipului nou de proprietate si de rela,tii 0 din
legalitatea raporturilor agrare ,d din stadiul retardat al sodetatii romanesti
insesi, in general, si al satului indeosebi.
Regimul agrar din perioada 1864-1921, in continut si forme, era expresia
tranzitiei de la sistemul agrar feudal al marii exploatatii spre sistemul agrar
taränesc, a prefacerilor de natura juridicd sodalä i economica din cadrul
agriculturii; acestea se desfäsurau greoi, franate din cauza insufidentei
condiffilor financiare si a intereselor marilor proprietari i arendasi,
benefidari ai avantajelor economice extraordinare ale regimului, pe seama si
In detrimentul taränimii eliberate.
Prin mecanismul sau, regimul agrar de tranzitie, al invoielilor agricole,
asigura beneficii In crestere - rentä i profituri - marilor proprietari i arendasi,
de cAteva ori mai mari la aceleasi fonduri utilizate decal nivelul acestora in
agricultura ocddentala; dar färä investitii mari de capital - inventarul agricol
si munca fiind, in majoritate, avansate de tärani - si färä riscurile
intreprinderilor agricole ale economiei capitaliste.
Sub acest regim, agricultura României a fost orientatd i impinsà spre
extensivitate, spre cerealizare excesiva, spre secätuirea solului i exploatarea
intensa a taranimii.
Progresul real s-a exprimat in Lirgirea insemnata a suprafetelor arate,
cresterea de cca trei ori a productiei de cereale i transformarea tdrii intr-un
exportator insemnat pentru Europa.
Tipul de mare exploatatie mosiereascA i arendaseasd, dei producea de
2-3 ori mai multe venituri la ha pentru sta-pani dedit pentru täranii care-1 munceau,
nu a acumulat aceste venituri in investitii agricole; veniturile mari, de zed si sute
de milioane lei erau cheltuite, in mare parte, neproductiv, parazitar; o mica parte
din venituri au fost plasate In alte ramuri - comert, camata, industrie
Astfel, se releva cel mai gray paradox pentru economia national:1 a
României; domeniul cel mai important - agricultura - utilizand munca a 80%
din populatie i producând 70:80% din productia nationalk nu putea folosi,
pentru propriul progres i pentru finbunätätirea stäril producatorului rural
decAt o parte foarte mica a venitului sau.
În proviciile românesti din Imperiul Austro-Ungar, regimul agrar a
urmat calea dezvoldrii bipolare: a marii proprietdp fundare si a micii
proprietäli, rezultate din legiuirile agrare de la 1848-1854. Pe marile proprietäli,
apartinand in proporfie de peste 80% nobffilor maghiari, s-au desfäsurat
exploatapi agricole, prioritar cu muncä salariad $i, in masurd mai reclusd, in
dijmk o parte din pamântul latifundiilor era arendat In bani täränimii cu
pamânt insufident; munca salariatd agricola aparea mainwneroasäIn pArtile
vestice ale provindei, In Crisana, Banat, unde se dezvoltau i relatii agrare
capitaliste, proprietarii investind capital in mijloace de munca i salarii.
100
www.dacoromanica.ro
 Cum reglementarea separarii pamanturilor urbariale de cele alodiale,
In baza reformelor agrare din 1848-1854, s-a prelungit cateva decenii, pentru
unele categorii de tärani dependen, cat i rascumpararea sarcinilor jelerilor
alodiali, prevazute in Legea din 1896, in agricultura Transilvaniei s-au practicat
inch' diverse forme de dependent& de munca gratuita, robota etc. pentru
mosieri pana la inceputul secolului 20.
Raporturile agrare au fost dominate de activita tea judecatoriilor
urbariale, intemeiate pe legile din 1857 si 1858, in vederea clarificarii
caracterului pamantului urbarial sau alodial - adica a celui care trecea in
proprietatea täranimii eliberate, la 1848, de iobagie si a celui care ramanea
proprietatea mosierilor. Tendinta marilor proprietari era sa revendice pentru
ei suprafete noi ca pamant alodial.
Mica exploatatie dispunea, initial, de panctant arabil, dar si de pasuni si
fanete, intrucat reforma agrara de la 1848, infaptuita In timpul revolutiei, a fost
mai radical& Procesul de faramitare a proprietatii parnantului prin mosteniri
si vanzari a condus la o thferenfiereipo1arizaresoda1ämaiadâncä, taranimea
cu pamant insuficient i fara pamant fiind mai numeroasa ca In Romania,
oferindu-si forta de munch' pe bani marilor eXploatatii; suprafata arabilä, medie
pe gospodarie, in Transilvania, era mult mai mica decal in Roma'nia.
O caracteristica a suprafetei cultivate, mari si mici, o constituia
dispersarea proprietatii fundare inc./ din vremea feudala. 0 mare varietate
de dependente i subordonari feudale a generat impartiri i rehnpartiri
repetate ale pamantului. Pe la 1880, in Transilvania, cele 9,8 mil. jugare (0,57
ha) erau fararnitate in 10,6 mil. parcele. Acelasi caracter dispersat Il avea
pamantul arabil in Bucovina.
In scopul strangerii pe locuri mai pufine a parcelelor proprietarilor, in
virtutea prevederilor legilor de reforma agrara, s-a inceput i desfOs' ,urat procesul
de comas,4re fundará; aceasta a provocat multe nemultumiri i impotriviri,
intrucat taranilor li se atribuia, uneori, pamant mai prost in locul celui bun;
marii proprietari, in intelegere cu autoritatile, au profitat in primul rand.
Sentintele nedrepte i comasarile partinitoare au produs mari
rascoale tafanesti locale in toata perioada pana la 1916, pe fondul saracirii
majoritatii taranimii.
In Basarabia, in cele trei judete din sud care au apartinut Romaniei pana
la 1878, reforma agrara s-a infaptuit dupa Legea rurala din 1864. in celelalte
judete, din centrul i nordul provinciei, s-a aplicat Legea imperial - rusk din
1868, pentru gubernia Basarabia. Aceasta prevedea eliberarea iobagilor de
sarcinile feudale, dar pamantul era dat In folosinta obstilor taranesti, nu in
proprietate privata; ulterior, a urmat, conform Legii, un proces de cumparare
de catre tarani a pal-0i cuvenite din obste i intrarea in propietate personala,
proces ce a durat pana la inceputul secolului 20; intre timp, au mai persistat
resturi de forme de dependenta, obligatii ale taranilor fata de fostii stäpani.
101

www.dacoromanica.ro
 Dei loturile atribuite in Basarabia au fost cele mai mari, de 4-12 ha, din
toate provinciile romanesti, unele categorii de tarani, prin vanzari, mosteniri,
au ramas ara pamant sau cu suprafete insuficiente, Mea pasuni, devenind
dijmasi, arendasi ai mosierilor si mundtori agricoli.
Catre sfarsitul perioadei, taranimea se stratificase pronuntat; pe marea
proprietate reprezentând peste 1 /3 din suprafata, exploatatia agricola isi
intensificase caracterul comercial, ca si pe proprietatea mijlode -20- 100 ha -
; apar numeroase elemente de capital rural din randurile negustorilor,
mosierilor, burgheziei urbane proprietare de pamânt.
Cu toate acestea, in agricultura Basarabiei, pana la sfársitul perioadei,
domina exploatatia täräneasca individual4 si de obste, a tovarasfilor taranesti
cu caracter semicomerdal, producatoare de marfuri agricole destinate pietei
interne si exportului.

inainte de reforma agrara, agricultura

Revolutia romaneasca
46 agricolà folosea mijloace tehnice si tehnologii
rutinare, mai retardate decat in feudalismul
. occidentaral european occidental in a douajumatate a secolu-
lui 19, in timp ce instrumentarul si modul de cultura din Romania evoluau, in
principal, tot pe baza manuala si traditionala, in apusul continentului se
desfasurau prefaceri adand, o adevarata revolutie agricola.
Uneltele agricole - plugul, grapa, rarita, carele si carutele etc. se
perfectioneazt renuntandu-se la lemn, se construiesc din fier si otel; se
inventeazi si se folosesc, pe scara larga,
masini agricole: semanatori, seceratori, vanturatori, batoze purtate de animale
si de locomobile cu forta aburului; se inventeaza plugurile cu abur, apoi
tractoarele pentru arat si transport.
in industria metalurgica se creeaza ramuri noi, spedale, de tmelte si
masini agricole; masinismul patrunde pe scarg larga In ag-riculturil, marind
viteza, scurtand timpul lucrarilor agricole si imbunatatind substantial calitatea
lor; inainte, treieratul manual al cerealelor se efectua din toamna pana in
primavara, cu mari cantitáli de munca si pierden i de produs; acum, batoza
actionata de locomobila cu abur termina operatiunile de treierat intr-o luna-
doua dupa seceratul paioaselor.
in industria chimica se inventeaza si se produc ingrasamintele artificiale
azotate, fosfatice. Agricultura este supusa cercetárii, se creeaza laboratoare,
institute de studii, scoli si facultati absolvite anual de zed de mii de spedalisti.

1. K.Kautsky, La Question agraire; étude sur les tendances de l'agriculhire

moderne, Paris, 1900; John Bernal, tiinta in istoria societitii, Bucureqti, 1964.
102
www.dacoromanica.ro
 O directie importanta a revolutiei agricole a constituit-o obtinerea soiurilor
noi de plante si a raselor de animale mult mai productive ca cele vechi, ceea ce
a dublat sau triplat randamentele; in Franta, la grau, de la 10-12 hl/ha in anii
1820-1830 la 16-18 hl/ha in anii 1900-1910, o crestere ca 60-70% in 80 ani, in
timp ce in cei 2 000 de ani precedenli, productia medie abia s-a dublat.
Cresterea vitelor in sistem pastoral s-a transformat in zootehnie, ca furajare
In stabulatie; pasunile s-au arat si cultivat ca plante noi, furajere, de mare
randament; in locul celor 2-3 tone de iarba la ha se obtineau 15-20 tone de trffoi,
lucerna, sfeda si alte radacinoase; s-a raspandit in proportie larga cartoful furajer.
Animalele de noi rase, furaj ate, isi maresc greutatea medie; bovinele de
la 200-250 kg. la 500-600 kg., iar productia de lapte pe animal creste de la 500-
600 1 pe an la 2 000-2 500 1 pe an.
Se introduc in agricultura, pe tanga plantele furajere mentionate, cartoful
comestibil, oleaginoasele - rapita, floarea soarelui -, sfeda de zahar, plantele
aromatice, tutunul, hameiul, multe leguminoase noi, fructe etc.
Revolutia in agricultura din Ocddent, inceputa in secolu119 si prelungita
In secolul 20, va produce transformari, privind:
- trecerea de la munca agricola la cea mecanizata;
- trecerea de la agricultura empirica la cea stiintifica;
trecerea de la culturi extensive la culturi intensive;
trecerea de la metode traditionale la tehnologii avansate, ca soiuri si
rase de mare randament si calitati superioare agroalimentare;
- agricultura, bazata pe marea exploatatie devenea teren de investffie
pentru mari capitaluri;
ca rezultat, productia agricola sporeste fará precedent, pretmile de cost
se reduc si se ascute concurenta produselor agroalimentare pe pietele mondiale.
Revolutia agrara din Europa se va rasfrange In dublu sens asupra
agriculturii romartesti: va fi o sursä de Innoire a mijloacelor de munca si a
culturilor; dar partea grava va fi sporirea concurentei asupra produselor
romanesti pe pietele straine; ca urmare, pana in 1914, animalele si produsele
animaliere aproape vor disparea din exportul tarii, iar concurenta asupra
cerealelor romanesti va fi suportata, in mare parte, de taranul roman.
Dezvoltarea insemnata a fortelor productive in agricultura europeana, in a
doua jumatate a secolului 19, a fost stimulata, indeosebi, de concurenta produselor
agricole si aniirtaliere ale Mor de peste Atlantic - SLJA, Canada, Argentina, Brazilia.
Revolulia produsa in transporturile maritime - inlocuirea vaselor ca panze ca
vapoare propulsate de motoare ca abur, inventarea si utilizarea vaselor frigorifice
- a determinat deplasari considerabile de rriár" f' uri ca tarife scazute, in condipi rapide
si sigure; produsele agricole foarte ieftine de peste rnäri ajungeau usor in Europa.
Avalansa acestor produse pe continent a determinat aparitia prelungitei
crize agrare europ ene din ultimul sfert al secolului 19, manifestata in reducerea
preturilor agricole pana la 30-40%, scaderea rentabilitatii gospodariilor,
103

www.dacoromanica.ro
ruinarea masiva a micilor producalori agricoli din Wile europene. Pentru a
rezista concurentei de peste ocean si a revitaliza agricultura, marile exploatatii
si fermierii din Ocddent, introduc in procesul agricol de produce masini si
utilaje agricole - locomobila si masina de treierat, plugul cu abur etc.,
declasand, astfel, mecanizarea agriculturii si trecerea ei de la extensivitatea la
intensivitatea productiei.
In Romania, criza s-a manifestat prin scaderea preturilor produselor
agricole exportate, scadere transferata, insa, pe seama taränimii, inrautatind,
dupa cum s-a väzut in paragraful precedent, conditiile invoielilor, marind
dijma, reducand plata bratelor de munca; din cauza faptului ca efectele nodve
ale crizei au putut fi trecute pe seama taranimii invoite, nu s-au produs
modificar de amploare a celor din Ocddent in tehnicile si tehnologiile
proceselor agricole, ele ramanand, in continuare, prioritar extensive,
tradilionale pe exploatapile taranesti; dar, cu o serie de achizitii masiniste pe
marea exploatatie, aun se va constata mai jos.

Conditiile cunoscute ale nivelului

Inventarul agricol scazut al economiei romanesti, modul
47 i tehnologia
culturilor
de produce si de mica' exploatatie
taraneasca au Ind rziat mult asimilarea
elementelor revolutiei agricole.

A,7 1 iEnvzoelsut triiar

Principalele mijloace de lucru in
agricultura, la 1860, erau uneltele, instrumentele
(1- i I. si vitele de tractiune; pana in 1916, numärul
agriculturii uneltelor sporeste mai repede decat numarul de
gospodarii (de cca 2,2 ori) si decat populatia agricola (de 2,4 ori); mai impor-
tant este faptul 6 se inlocuiesc pana la 2/3 instrumentele de lemn - plugul,
grapa, carul si caruta etc. cu instrumente de fier sau legate In fier.
Pe de alta parte, isi fac aparitia pe exploatatiile mosieresti masinile
agricole; la inceput foarte scumpe, ele se folosesc experimental, ca apoi sa se
raspandeasca cu frecventa mai mare la inceputul secolului 20.
Prindpalele unelte si masini agricole au evoluat, astfel, In cifre rotunjite,
In interval de patru decenii,. 1865-19051;

1. Pentru date, Victor Axenduc, op.dt, vol. II, Agricultura, Bucureqti, 1996, pg. 361, 365.
104

www.dacoromanica.ro
 Principala masina cu aburi, cel mai larg utilizatä, masina de tieierat
paioase, s-a introdus din necesitatea obtinerii productieiboabe (grau, orz, oväz),
cat mai repede, pentru a fi vandutä; ca si celelalte masini, ele apartineau, in
majoritate, proprietarilor de mosii si arendasilorcare dispuneau de bani pentru
a le procura; si cateva zed de asodatii taranesti posedau asemenea masini. in
1865, din cateva sute de masini, cele de treierat constituiau debutul mecanizarii
In agricultura; la inceputul secolului 20, masinile asigurau intre 20% si 30% din
lucrarile de semanat si recoltat paioase, peste 90% din lucrarile de treierat paioase
pe exploatatiile mari; celelalte lucrari prindpale se faceau manual.
In schimb, pe pamantul taranesc, reprezentand cca 1/2 din totalul
suprafetei cultivate a tárii, lucrarile, de la arat la cules, se efectuau cu unelte si
instrumente manuale si Cu vitele; o parte din paioase se treierau cu masina.
Romania se afla departe, fata de Ocddent, in introducerea masinilor
agricole. Pentru comparape, mentionam ca, la sfarsitul secolului 19, tara noastra
folosea 2,2 mii masini de treierat mecanice, Franta 30 mii, Germania 260 mii,
iar masini de secerat, Romania folosea 1,5 mii, Franta 23 mii, Germania 35 mii1).
In scopul promovarii elementelor de modernizare in agricultura, statul
roman organizeaza cateva ferme experimentale si model, producatoare de soitui
de plante si rase de animale selectionate; aria acestora a ramas, insa, restransa.
S-au manifestat, de asemenea, preocupari pentru dezvoltarea
invatamantului agricol; prima scoala de agricultura dateaza din anul 1858,
scoala de la Pantelimon; iar a doua, din 1869, de la Herastrau. in 1912,
functionau 2 scoli superioare, 6 inferioare, 14 elementare si 3 de spedalitate:
viticultura', horticultura', pomicultura, toate avand cca 60 cadre didactice si
800 de elevi. in aceeasi perioada, existau aproape 200 ingineri si spedalisti
agricoli, ceea ce la cca 6,5 mil. de ha de culturi, aparea doar simbolic.
Agricultura romineasca continua si dupa o jura:átate de secol de sprijinire
a acesteia de catre stat - prin scoli, institutii etc. - s'A se desfasoare inca
empiric,dupa metodele traditionale de slaba efidenta.

Stagnarea La inceputul secolului 19, cresterea

47. 2 ere0erii animalelor forma ocupatia principala a

locuitorilor tar' flor roman' e; economia rurala avea,
animalelor astfel, caracter pastoral-agricol; gospodaria
taraneasca däcaseasca dispunea de suprafete nelimitate de pa.'suni si fanete in
folosinta de la boieri si poseda intre 4-16 vite mari
Cererea sporita de cereale pe plata Europei occidentak, favorizatä ulterior
de folosirea noilor mijloace mecanizate de transport ieftine - caile ferate, vapoarele

1. Statistique Internationale de Eagriculture. Nancy, 1878; Statistique agricole de

la France 1892, Nancy, 1895; Karl Kautsky, op. cit.; Statistica masinilor si
instrumentelor agricole folosite in 1905, Bucuresti, 1907.
105
www.dacoromanica.ro
cu abur - a determinat extinderea araturilor in România prin destelenirea pasunflor,
a fánetelor i ingustarea lor continua. in consecinta, pana- la 1915, sinsele principale
traditionale de hranilpentru animale - pasurtile si fanetele - diminueazi la aproape
1/3 din intinderea initial dar suprafata de lucru pentru animale sporeste de
aproape 3 ori; apare, astfel, o importanta discrepanpi a agriculturii román' esti: intre
necesarul de lucru, mult sporit pentru animale, i sursa reclusa' de furaje naturale.
in aceste conditii, cresterea animalelor devine tot mai dificil' pentru tarani
vitele de muna' erau baza gospodariet cu ele lucrau Omán' tul propriu, dar si al
mosiilor; ara vite de munca, cu care se efectuau prindpalele lucrad agricole, de la
arat, la cules pana la transport, gospod;aria taraneasca era sortita dezagregarii. De
aceea, i pasunile aflate in mâinile arendasilor i mosierilor au devenit prindpalul
rnijloc de constrângere a taranilor pentru a infra in invoielile inrobitoare.
La o largire a intinderii arabile a tarii, de aproape trei ori, si o crestere
de peste 2 ori a numarului gospodariilor, septelul a ramas mult in mina, aun
se constata din datele de mai jos, in mii de capete:

O amplificare de 2,2 ori se remarca la cabaline, folosite, indeosebi, la

tractiurte, apoi la ovine, cu aproape 20%, si la porcine, cu 27%; la animalele de
baza - bovine - stocul s-a micsorat.
Numarul de animale, in etalon vita mare, intre anii 1860 si 1911 (date
de recensämânt), la 100 ha arabile, s-a redus de la 122 unitäti la 67 unitati, o
scadere absoluta aproape la jumatate; la furaje, din contra', la 100 ha de pasuni
fártete, numarul vitelor a crescut de la 84 la 220; pentru animalele de munca
chiar s-a dublat suprafata de lucru, dar s-a redus de peste 2,5 ori cea de hrana.
Diminuarea relativa' a septelului a avut loc concomitent cu deteriorarea
majoritatii animalelor si a produselor lor, cu urmari grave la export,
unde Románia, la inceputul secolului 20, nu mai putea sustine concurenta
europeana. Doar la statiunile zootehnice ale statului i in unele ferme ale marilor
exploatatii se experimenteaza si se cresc rase selectionate de cal, oi, pord.
La incheierea examinarii evolutiei mijloacelor de munca - unelte,
instrumente, masini agricole si animale - prezentant caleva conduzii:
inventarul de baza agricol, utilizat de taranime pentru lucrarea
suprafetei cultivate, a ramas, in genere, cel manual, traditional; procesul de
productie agricol, in general, a continuat sa se bazeze pe munca manuala;
* la unele operatiuni, indeosebi de stráns si treierat paioase, se introduc
masini agricole care grabesc recoltarea;
* masinile agricole - semanatori, seceratori, cositori, tractate de animale,
batozele mecanice de cereale etc., se folosesc prioritar pe marile exploatatii;
106

www.dacoromanica.ro
 cresterea vitelor ajunge, din cauza reducerii pasunilor i fanetelor,
intr-o criza acuta, agravand situatia taranimii, diminuand contributia
septelului la productia nationala;
taranimea, care procura si intretinea 80-90% din mijloacele de munca
agricole - unelte i vite in situatia materiala in care se gasea nu avea
posibilitatea sa modernizeze inventarul agricol. Astfel CA nu se intrevedea,
pe termen scurt, un progres evident in agricultura Romaniei.

4 8 Sporirea
productiei
agricole
Dupa ce am examinat regimul agrar
proprietatea fundara pentru a pune in evidenta
conditiile sodale in care se desfasura activitatea
agricola, dupa ce am infatisat inventarul agricol,
cerealiere mort i viu, i elementele sale de modernizare,
acum vom expune, succint, rezultatele culturilor agricole, si ale cresterii
animalelor, respectiv evolutia productiei agricole.
Se modifica structura suprafetei tarii dupa modul de folosinta. Luand
media pe 5 ani, pentru a atenua variatiile anuale, suprafata terenurilor se
prezenta, intre perioada de inceput i cea de sfarsit, astfel:

SUPRAFATA TOTALA DUPÄ MODUL DE FOLOSINTA

ÎN PERIOADA 1862-1915

- media anilor -

3000

At b P,n, hrret. Vi si IMezi P.d0rj Ant ...nu"

ME. ALE ANILOR

(= 1862-1866 co 1911-1915

107

www.dacoromanica.ro
 Suprafata araba, in intervalu11862-1914, a cunoscut cea mai mare expansiune
din toati istoria agriculturii romanesti; s-a continuat actiunea marilor desteleniri,
teremaile arabile sporind de la 2,8 mil. ha la 6,2 mil. ha Culturile de cereale, in cele
5 decenii, se extind de la 2,2 mil. ha la 5,3 mil. ha, cele de plante pentru industrializare
si leguminoase de la 80 mii ha la 220 mii ha etc. OcupAnd peste 90% din intinderea
arabilä cu cereale, agricultura romaneasca dobandea un caracterextensiv cerealier;
pufine t'Ad in Europa prezentau asemenea structurá predominant cerealierá
Se introduc, insa, in culturä si plante noi, necultivate in secolele trecute:
rapita, cartoful, floarea-soarelui, sfecla de zandr; si se extind culturile de tutun,
in, cfinepa, toate materii prime pentru noile industrii. Meiul, cerealä mult
cultivatä, ca si hrisca, iqi reduc suprafetele, pe prim-plan trecând douà cereale
de bazá, graul 9i porumbul, pentru alimentatie 9i export. Se extind suprafetele
plantate cu vii cca 110.000 ha - si livezi de pomi fructiferi.
Productia agricolä prindpald a famas, insá, cea de cereale; ea a sporit
mai mult decat suprafata cultivatá, datoritä märimii randamentului la ha. La
cele douä cereale de bazá, productia medie la ha, in chintale, creste sensibil
intre inceputul 9i sfArqitul perioadei:

Asemenea sporuri medii la ha s-au oblinut Ola orz, ováz 9i secará; explica/tia
consta' in atragerea in culturä a pämanturilor mai fertile, mai ales ale Bäraganului
si ale altor dimpii mánoase, dar si a utilizárAiunor mijloace de mundi mai eficiente,
efectuarea, indeosebi pe marile exploatatii, a luaárilor agrare in condifii maibune.
De subliniat cá randamentele la ha pe marile exploatatii erau
superioare celor din exploatatfile táránesti. lata unele randamente medii, in
anal 1912, in hl/ h&.

RANDAMENTELE MEDII LA HECTAR N HL OBTINUTE PE CELE

DOUA TIPURI DE EXPLOATATIE AGRICOLA iN ANUL 1912

1 l'allá la inceputul secolului 20, mäsurarea cerealelor se fäcea cu unitäti de mäsura de

voltun, hl; greutatea hectolitrica a graului si porumbului varia intre 65-78 kg la hl.
108

www.dacoromanica.ro
 25

20

10

Grau Porumb OVaZ Floarea-soarelia

(13 Marea exploatatte Mil Mica exploataaa I

Agricultura extensivg a Romaniei se gasea mult in urma randamentelor

intensive ale tarilor europene. in vreme ce la productia de grau, in anii 1911-
1915, tara noastra obtinea in medie 1 150 kg pe ha, Belgia recolta 2 530 kg,
Danemarca 3160 kg, Ang,lia 2 130 kg, Germania 2 170 kg. Revolutia agricola
isi arata, in aceste tari dezvoltate, rezultatele. Dar unii dintre marii producatori
ai hunii, pe cale extensiva, obtin, ca medie la ha a anilor 1909-1913: SUA 850
kg, Argentina 660 kg, Australia 810 kg, Canada 1330 kg.
Productia totala de cereale a Romaniei a crescut, de la perioada cincinala
1862/66 la 1 911/15, de la 1,7 mil. t. la 6,2 mil. t, din care productia de grau de
la 0,5 mil. t la 2,2 mil. t si cea de portunb de la 0,8 mil. t la 2,8 mil. t, ambele
culturi constituind cca 80% din totalul cerealelor. De relevat si evolutia
productiei de cereale pe locuitor; in cele doua intervale mentionate, aceasta a
sporit de la 409 kg la 824 kg; dar cea mai ridicata produce a fost obtinuta in
anu11910, de 1027 kg si cea mai reclusa, in 1865, de nurnai 203 kg pe locuitorl.
In provinciile romgnesii de sub ocupatie strging, directiile si tendintele
evolutiei agriculturii au fost, in general, asemanatoare: sporirea suprafetelor,
a randamentelor la ha si a productiei totale; pe primul plan, si in Transilvania
si in Banat, si in Bucovina si Basarabia, s-a situat producpa de cereale. Astfel,
In Transilvania, intre 1869/71 si 19/1//5, cantitatea de cereale recoltatä a sporit
de la 1,3 mil. t la 3 mil. t. in Basarabia, suprafata insamantata se extinde, intre
1870-1914, de la 0,7 mil. ha la 2,4 mil. ha, iar, in 19/0-/912, s-au recoltat in
medie 2,6 mil. t cereale.
in agricultura teritoriilor romanesti din imperiile vecine s-au asimilat
si cultivat, de asemenea, plante textile, oleaginoase, furajere etc.; dar, cu
precadere, in Transilvania, Banat si Bucovina, unde cresterea vitelor era mai
dezvoltata, au sporit suprafetele de plante furajere, cartofi, sfeda, trffoi si

1. A se vedea I.Adam, N.Marcu, Studii despre dezvoltarea capitalismului in

agricultura României, vol. I-II, Bucuresti, 1956, 1959.
109

www.dacoromanica.ro
lucernä, vita de vie etc.; in Basarabia se remarca o extindere mare a
semanaturilor de florea soarelui, o data' cu inmultirea fabricilor de uleiuri
vegetale, a culturii tutunului si vitei de vie.
Pe toate pamanturile romartesti s-a extins mult cultura vitei de vie, mai
ales in scopuri comerdale; din deceniul noua secolului 19, insa, aceasta este
atacata de filoxera i marcheaza o perioada de cateva decenii de degradare si
de inlocuire cu vite altoite si hibride.
in provinciile romanesti din Imperial Austro-Ungar, insufidenta i lipsa
mai mare a pamantului arabil pentru taranimea romana a transformat o mare
parte a ei in mundtmi agricoli pe marile exploatatii latifundiare; economia
marfara i capitalista agricola s-a dezvoltat mai repede. in Basarabia, mide
suprafata de pamant hnpropriearita a fost mai mare, populatia fiind mai rara,
gospodaria taraneasca s-a mentinut la dimensiuni care sa-i asigure existenta.
In toate provinciile romanesti din afara statului roman, raporturile agrare
dintre marea proprietate precumpanitoare si mica gospodärie taraneasca' au
avut caracter banesc mai accentuat; regimul agrar nu a imbracat sistemul
invoielilor agricole, d alte forme de dependenta i exploatare economica pentru
o parte a pranimii, forme care purtau i pecetea asupririi nationale.

Pe masura extinderii suprafetelor

Consecintele crizei insamantate cu cereale si a cresterii
49 agrare mondiale productiei tot mai mult peste necesitatile
asupra economiei consumului intern, o parte tot mai
româneti importanta este destinad exportului; in
anu 1910-1914, peste jumatate din recolta de cereale se exporta; o parte din
productia romaneasca se realiza, astfel, pe pietele europene i la preturile
acestor piete, preturi care, dupa prindpfile economice, determinau nivelul
mediu de preturi al intregii productii de cereale a tarii.
Astfel, pe calea exportului, Romania s-a racordat la preturile mondiale
agricole si la oscilatiile conjuncturale internationale.
Fenomenal, care s-a repercutat de pe piata europeana cu puterea cea
mai mare si consecintele cele mai grave asupra agriculturii i economiei
romanesti, a fost criza agrad mondiala din a doua jumatate a secolului 19.
Aceasta a fost provocata de exporturile masive de cereale i alte produse
agricole din Wile de peste Ocean - America de Nord, Brazilia, Argentina etc.
pe piata Europei. Destelenirea vastelor prerli, preturile de.productie reduse,
articulate cu scaderea considerabila a costului transportului transoceanic dupa
raspandirea vaselor cu abur si a celor frigorifice, au oferit Europei atat cereale,
cat i produse animaliere conservate i congelate, in cantitati imense i la
preturi mult mai mid deck cele continentale. Supraoferta de peste Ocean a
produs reducerea preturilor märfurilor agricultorilor din tarile europene, cu
consecinte economice si sodale multiple si nefaste.
110

www.dacoromanica.ro
 Romania, tara exportatoare de cereale, receptioneaza in mod negativ
reducerea preturilor, prin scaderea valorii exportului si a veniturilor agricole.
Caderea preturilor cerealelor pe piata romaneasca nu a fost, tusk atat de mare ca
In Ocddent', intrucat in decenfile opt si nouk in Romania abia se instalau &Ale
ferate, care ieftineau mult transportul cerealelor pentru export, compensand astfel
indirect si partial, scaderea preturilor de vanzare. Pe de alta parte, pe marile
exploatatii cerealiere mosieresfi si arenas' esti - fiind lucrate in regimul invoielilor,
reducerea preturilor la export a fost trecuta asupra taranimii, prin sporirea dijmei,
amenzilor si altor forme, ceea ce a inrautatit situatia materiala a taranimii invoite,
producand valurile de rascoale de la 1888 si cele care au urmat.
La randul sau, marea proprietate, obisnuita cu venituri mari, cand
acestea s-au redus, a apelat la imprtunuturi, inglodandu-se in datorii fundare
farä precedent.
Insa o parte din mosierii si marii arendasi, care exploatau in regie mosiile
In scopul reducerii costurilor sub nivelul preturilor de vanzare si al sporirii
rentabilitatii, acitizitioneazg masini agricole din import, trec la culturi mai
eficiente - plante pentru industrializare - sfeda de zahar, in, rapitk floarea
soarelui etc., dar micsoreaza i cheltuielile cu salarfile.
Criza agrark manifestata in Romania, in a doua jumatate a secolului 19 -
din deceniul opt pana In deceniul zece -, nu a fost produsul agriculturii romgnesti
d a reprezentat reflectarea i propagarea consecintelor crizei agrare mondiale.
Ea a provocat pierden i mari economiei nationale, greutati bugetului de stat si,
mai ales, a produs inrautatirea situatiei majoritatii plugarimii romár' te.

Caracterul Dupa examinarea schimbarilor in

proprietatea ruralk a regimului agrar $i a

410 economic° tendintelor de transformare a gospodariei

- social al naturale in gospodarie marfara este
agriculturii necesara o caracterizare generala a stadiului
de evolutie economico-sodala a agriculturii pana la 1915. Acest subiect a fost
larg dezbatut de sodologi, istorid i economisti.
Doug opinü externe s-au formulat: a) agricultura, prin comerrializarea
productiei sale si sub influenta mediului capitalist din tara, s-a transformat
In agricultura capitalista; b) agricultura a ramas, dupa vechiul regim, "iobaga"
sau "neoiobaga", schimbarile privind doar forma, nu si fondul structurii sale.
Din cele expuse in capitolul prezent se poate constata ca nid agricultura
mare - mosiereasca - arendaseasca si nid cea mica - taraneasca, nu evoluaserä

1. Astfel, pe piata Angliei, intre 1871-75 si 1891-95, pretul grAului s-a redus la 51%;
In aceeasi perioadä, in Franta, s-a redus la 57%, iar in Germania la 74%; astfel, pe
principalele piete europene scäderea a fost intre 26%-49%.
111

www.dacoromanica.ro
alai- de radical, ' incat s'A ajunga in stadiul capitalist, ale carui caractere de
baza sunt: investitiile de capital, utilizarea muncii salariate si productia
destinata pietei.
Caracterele agriculturii, la sfarsitul perioadei - 1914 -, evidentiau
prefacerile tranzitiei: expansiunea productiei de marfuri mosiereasca si a
productiei simple täranesti; comerdalizarea partii prioritare a productiei
agricole, indeosebi cea a marilor exploatatii; acurnularea primitiva de capi-
tal - comercial, arendasesc si camataresc; elementele capitaliste aveau o
arie reclusa - in marile exploatatii si in exploatatfile mijlocii; ele formau un
sector minor din activitatea agricola.
in conduzie, economia agricola romaneasca ajunsese s'A fie preponderent
comerdala, dar era departe de a deveni predominant capitalista; in plus, im-
portant este si faptul ca disolutia economiei naturale si a industriei casnice
inainta greu in mediul rural, ele continuand s'A reprezinte, inca, baza economica
a reproductiei gospodariei táranesti.

Organizarea Cooperatia, ca forma

economico - socialà moderna de organizare a

411 a tirfinimii -
cooperatia
consuma torului si producatorului
mic, in scopul satisfacerii nevoilor
sale de existentä materiala in fata
concurentei capitalului (si a exploatarii micii gospodarii sau intreprinderi), a
luat nastere cu 150 ani in urma in Anglia, prin organizarea primului magazin
de constun din Rochdale.
De atunci, in diferite tari, mai ales in cele nordice - Danemarca, Finlanda,
Suedia, cat si in alte tari ca Elvetia, Olanda, Belgia, Franta etc., miscarea
cooperatista a luat o mare expansi une, de masa, ara precedent, fata de alte
organizatii populare Cu scop economic.
Importanta sa in hune a crescut atat de mult, incat a fost organizata si
legiferata pe plan national, prin institutii spedalizate, si de aid a trecut pe
plan international, constituindu-se o Alianta Universala Cooperatista, la care
au aderat toate Centralele nationale. Afianta fine congrese periodice, editeaza
publicatii si are un regim de sprijin si sustinere din partea organismelor
reprezentative ale natiunilor, cum au fost Liga Nafiunilor in perioada
interbelica s't ONU dupa 1945.
Dupa conceptele cooperatiste, consumatorii si mundtorimea au creeat
asemenea organisme "menite nu s'A' fructifice cal mai mult capitalul adus de

1. in Ocddentul european tranzitia de la structurile feudale, in agricultura', la cele

capitaliste a durat 1-3 secole.
112
www.dacoromanica.ro
membrii componen, d sa satisfaca in comun si cfit mai avantajos nevoile lor
economice". Forta cooperativelor sta "nu in capital, ci In munca, in activitatea
asociatilor, In participarea lor la mersul intreprinderii". in consecinta,
benefidul cooperativelor se imparte membrilor nu proportional cu capitalul
adus d dupa alte criterii, dintre care cel mai de seama este contribuida fiecaruia
In munca sau in partidparea la viata sodetatir 1.
Activitatea cooperativelor se bazeaza pe proprietatea privatä,
individuala a asodatilor, si pe folosirea In comun a mijloacelor si capitalului,
respectandu-se libera vointa a membrilor si democratia economica.
In Romania, ideea cooperatista a fost propagata si sustinuta de Ion Eliade
Radulescu, de Theodor Diamant, acesta organizand chiar un falangster - la
Scaeni - Prahova - tip de asodape de productie si constun - dupa modelul
preconizat de sodalistul utopic Charles Fourier; de asemenea, au sprijinit
conceptiile cooperatiste $i aplicarea lor in Romania oamenii de stiinta Ion
Ionescu de la Brad, P.S.Aurelian, I.G.Duca, Spiru Haret, lar in perioada
interbelica militantii de frunte ai Partidului National Taranesc - Ion Mihalache,
Virgil Madgearu, M.V.Pienescu, precum si Victor Jinga, Ion Raducanu,
Gr.Mladenatz - ultimul fiind si un renumit teoretidan al cooperatiei, impus
In doctrina mondiala cooperatista etc. 0 confributie insemnata la teoria si
miscarea cooperatista au adus-o si G.Tascä, Victor Slavescu, I.N.Angelescu,
C.I.Baicoianu, Mitita Constantinescu etc., personalitati marcante, sustinatoare
a doctrinei Partidului National Liberal.

Din bogata literatura asupra cooperatiei romane, pana la 1914, a se vedea:

I.N.Angelescu, Le mouvement cooperatif en Roumanie, 1914; C.Filipescu, Toväräsiile
la sate. Obstile de arendare,Bucuresti 1909; A.G.Galan, De la feudalism la cooperatie.
Nasterea si dezvoltarea cooperatiei moderne, Bucuresti, 1926; idem, Cooperatia
romaneasca in lumina celor cind decenii de activitate 1893-1943, Bucuresti 1943;
I.G.Duca, Les sociétes cooperatifes en Roumanie, Paris, 1902; V.N.Madgearu,
Structura si tendintele bancilor populare, Bucuresti, 1913; Ion Raducanu, Prezentul
si viitorul cooperatiei satesti in Romania, Bucuresti, 1914; Mircea V.Pienescu, Itleea
cooperativa in fata realitätilor prezente, Bucuresti, 1928; idem, Cooperation agricol
en Roumanie, Roma, 1940.

Miscarea cooperatista in Romania apare consetnnata oficial prin crearea

primelor band populare la sate, dupa anul 1891, pana la 1900, creandu-se 33
cooperative de credit. De la 1900, cu sprijinul invatatorilor si preotilor, la
indemnul lui Spiru Haret, asezarea cooperatiei la sate se dezvolta spectaculos,
atat ca numar, cat si ca varietate, dupa obiectivul de activitate. Ntunarul
unitatilor cooperatiste pe categorii a sporit, pana la 1912, astfel:

1. Enciclopedia Romaniei, vol.IV, p.621.

113

www.dacoromanica.ro
 Cele mai numeroase, in anu11912, erau handle populare, reprezentand
75% din totalul cooperativelor, urmate de cele de consum si aprovizionare,
cu 7,7%, obstile de arendare, cu 10,6%, forestiere, cu 3,8%, diverse, cu 2,9% in
ponderea totala.
Dar importanta acestei institutii consta in larga participare a populatiei
- prioritar rurale; numärul de membri ai bancilor populare a sporit de la 20,6
mii in 1901, la 563 mii in 1912; intre 1907 si 1912, numarul asociatilor
cooperativelor de consum si aprovizionare s-a ridicat de la 3,9 mii la 13,1 mii,
ai cooperativelor forestiere, de la 330 la 8200, ai obstilor, de la 6,4 mii la 57,1
mii asodati. In total, membrii partidpanti la cooperatia de toate categorfile
au sporit la cca 23 mii in 1901 la 647 mii in 1912.
Partidparea taranimii la institutiile cooperative aparea ca o incercare a
acesteia de a-Ø h nbunitäti situatia economicä.
Plugarii au partidpat in mash' la bancile populare, dar si in obstile de
arendare a pamantului de la marii proprietari,in cele de cumparare a
pamantului etc.
De notat ca. numärul cooperativelor de arendare a crescut de la 16, in
1904 cu 2,3 mii de sateni, la 803 in 1916, in care erau asodati 125,8 mii de
t Aral* in acest an obstile de arendare au luat de la marii proprietari in arenda
o suprafata de 650 mii ha,1 ceea ce reprezenta aproape 40% din suprafata
lucrata de taranime pe marile latifunclii; aceasta insemna, in aceeasi proportie,
scoaterea tarinimii de sub imperiul inrobitor al invoielilor si trecerea ei in
raporturi de arendare, libere, de piata.
Bancile populare, ca si obstile, s-au dovedit a fi un spnjin important
pentru taranime, avand functia de a-si crea propriul instrument de credit si a
ocoli camataria. Datorita importantei lor in viata satului, in 1903 se adopta o
lege spedala Legea bäncilor populare sitesti si a Casei centrale se prevedeau
conditiile infiintarii si functionarii bancilor, urmand sa inlesneasca taranimii
credite ieftine pentru a-si cumpara pamant.
Bancile populare percepeau la creditele acordate o dobandi ieftinj, de
cca 10%, cu doar 4% peste scontul B.N.R., dar la jumatate cat incasau bancile

1. Cunterul Cooperatiei Romine, nr.1-12, 1946, p.192.

114

www.dacoromanica.ro
din micile orasele la care aveau acces satenii. in 1913, bancile populare
dispuneau de fonduri proprii de peste 126 millei si au acordat imprumuturi
In suma de 149 millei.
Este relevant scopul contracta: rii acestor Imprumuturi, care, in procente,
se prezinta astfel:

Hrana si nutre t - 14,7%

Cumparare de vite si unelte - 29,9%
Arendare de pamant - 14,7%
Cumparare de pamant - 23,3%
Alte scopuri - 17,4%

Ponderea cea mai mare a imprtunuturilor revenea pentru cumpararea

de pamant, vite, unelte - peste jumatate, respectiv 53,3% - ceea ce atesta funclia
utila a bancilor populare, de sprijinire a gospodariilor taranesti.
Statistica cooperapei arata si profesiunea membrilor bäncikr populare;
majoritatea coplesitoare o reprezentau taranii - 90,9% din care cei ara pamant
- 39,1% si cei cu pamant - 51,8%; urmau apoi meseriasii - rurali in cea mai
mare parte - 2,5%, negustorii - 1,8%, slujbasii - 2,4%, invatatorii si preotii -
1,5% etc. Mentionam ca' numarul covarsitor al bancilor populare era cantonat
la sate, o serie dintre ele, insa, functionand si la orase.
Pe ranga cooperativele de credit, forestiere, obsti, de consum si desfacere,
se organizasera si cooperative de produce,' de servicii, ceea ce arata aderenta
larga la aceasta forma de conlucrare, cu caracter economic, a populaldei.
In conduzie, se constata' ca, intr-o perioada relativ scurta, intre 1900 -
1913, miscarea cooperativista in Romania a luat un avant deosebit, partea
precumpanitoare fiirtd la sate; talanimea, in proportie de cca 45%, era asociad
In cooperative de credit - band populare, - obsti de cumparare a pamantului,
obsti de arendare si alte forme.
intrucat asoderea era deplin libera', ea a fost dictata de interesele acute
ale täranirnii, care a sesizat avantajele incontestabile ale formelor cooperatiste,
mai ales acela de a obtine credite ieftine pentru nevoile gospodariilor, de a
valorifica mai avantajos recoltele, de a se aproviziona, in calitate de constunatori,
cu bunuri mai ieftirte din magazinele de consum si desfacere etc.
Formele economice de cooperare au avut o functie economia, dar si
sociala, de educare a populatiei, pentru a conlucra in scopul obtinerii de avantaje
pentru propria gospodarie. Acestea au devenit un instrument de credit impor-
tant pentru a scoate falanimea din plasa camatariei, ceea ce partial s-a reusit.

1. in 1912 mai functionau: cooperative de brutarie, raptarle, mori, de masini agricole,

de dogarie, de cherestea, de tija, caramidarie si var, de croitorie, de valorificare a
cerealelor, oualelor, viticole, cariere, gradinarii etc.
115

www.dacoromanica.ro
 Dar asodatiile intemeiate pe mijloacele financiare restranse ale taranimii
- cotizatii de capital si depuneri - erau departe de a putea acopen i nevoile de
credite ieftine ale micii productii taranesti.
Solutia acumularii de fonduri banesti din resursele proprii, slabe, ale
taranimii, din care, peste 50% era saraca, pentru a-si revitaliza gospodariile,
era de foarte lungä durad, mai mult un paliativ, ce opera pe cateva decenii si
cu rezultate incerte. Se cerea interventia statului, cu mijloace financiare
substantiale, dar el nu le avea in faza data de dezvoltare a economiei romanesti.
Aceasta solutie, ded, statul nu putea s-o aplice, in schimb, va incerca o
rezolvare a problemei agrare in anu11921, prin improprietárirea tara'nimii pe
seama pamantului marii proprietali fundare.
Pe de alta parte, s-a manifestat si tendinta de acaparare a báncilor
populare de catre elementele puternice din conducere si de a le folosi, mai
ales, in interesul lor, dezavantajand majoritatea asodatilor. Fiind o organizatie
larga a taranhnii, ea va tenta diferite curente politice, ce urmáreau s5 o
foloseasca In scopuri electorale.
Cu toate neimplinirile inceputului si tendinta de politizare a miscarii
cooperatiste, ea a aparut in sodetatea romaneasca, la inceputul secolului 20,
ca o nadejde si un mijloc general de a imbunatati soarta táranimii si a altor
categorii mai putin avute ale populatiei si de a evita, intr-o anumita m'asura,
camataria, specula, exploatarea si ruinarea paturilor dezavantajate.

Atragerea Perioada de jumatate de secol, ce

a urmat dupa reformele agrare, s-a
412 satului in
procesul de caracterizat nu numai prin prefaceri
agrare - pozitive si negative -, dar si prin
modernizare schimbari sociale ale mediului rural in
directia modernizärii, dupa mersul general al tärii.
Transformarile rurale au fost, insä lente, anevoioase si foarte inegale,
ramanand categoric In arma celor ce aveau loc in orase.
Nidodata in istoria moderna' a tarii prapastia si contradictia dintre
mersul spre progres economic si urban al orasului si Inapoierea social5 si
culturala, uneori vecina cu mizeria, a satului nu s-au adâncit atat de mult ca
In a doua jumatate a secolului 19. Rascoalele taranesti frecvente, dintre anii
1888 si 1907, au fost produsul nu numai al exploatarii si mizeriei ajunse la
pragul insuportabilului unei mari parti a taranimii, dar si al starilor de
analfabetism si incultura rurala ignorate de regimul politic.
Prefacerile satului se cer consemnate si subliniate pregnant intrucat
privesc viata social-culturala a 4/5 din populatia tärii si reprezinta in fapt,
starea majorid tii poporului si un bilant sumar din ce a dat si ce a primit
taranimea in cadrul noului sistem social-politic.
116
www.dacoromanica.ro
 Un aspect fundamental 1-a constituit asezarea pietrei de temelie a
localitatilor rurale independente, in 1864; centrul acestora devenea comuna
ruralä, cu cateva sate apartinatoare de ea.
Legislatia de baza - Legea rurala i Legea comunelor din anu11864 - ulterior, s-
a modificat i imbogatit. Ea a institutionalizat comuna ca entitate juridica, cu
administratie, patrimoniu i buget propriu, orgarte de conducere - Consiliul comunal,
primarul i notarul comunei - capacitate si autoritate legala de a emite reglementari
In spiritul legilor statului, acte oficiale de proprietate, de stare dvila etc., de a percepe
impozite i taxe si a efectua cheltuieli in interesul obiectivelor locale.
Astfel, satele au incetat de a mai constitui juridic comunitati dependente de
proprietatea i dispozipa boierului. insa cu toata independenta de drept a comunelor,
satele au ramas Inca multe decenii, de fapt, sub tutela marilor proprietari i arendasi.
Vointa acestora era prima lege a satului.

Comunele dobandesc treptat unele institufu necesare: primarie, biserica,

scoala, post de jandarmi etc. in medie, o scoala rurala sateasca avea un
invatator la 2-5 clase, revenindu-i intre 35-85 de scolad de instr-uit.
Functre de posibffitatr, dar, mai ales, de initiativa i priceperea conducerii
comunelor, unele au ctmoscut o Inflorire realä in deceniile care au urmat,
allele au ramas in starea initialä. S-au intreprins masuri de care organele
judetene i comunale de trasare a ulitelor, de numerotare a caselor, un inceput
de sistematizare, iar satele nou infiintate, prin legile de improprietarire, s-au
asezat dupa proiecte sistematice sumare.
Prin construirea drumurilor pietruite, a podurilor, a statiilor i haltelor
de cale ferata in unele comune, prin legaturile telegrafice si de postä, iar de la
inceputul secolului 20, a celor telefonice, viata ruralä, inainte izolata, a fost
racordatä la circuitele sociale si culturale ale t aril.
Pe de alta parte, satul este atras in circula tia i schimbul de märfuri ca
vanzator de produse agricole si cumparator de produse industriale; el este
integrat in mecanismul financiar centralizat prin impozite, taxe etc. Satele
sunt populate tot mai des cu cardumi, bacanii, magazine, camatari, uneori
industrii, iar, In urma, se infiinteaza band populare care atrag putinele resurse
banesti ale taranimii in drcuitul economic.
Se infiripa, in sate, nuclee stiutoare de carte, in frunte cu invatatorii si
preotii; inainteaza treptat procesul de alfabetizare - la 1912 peste 34% din
populatia matura a satelor stia carte, dei analfabetii erau preponderenti.
Tinerii barbati fac armata, cunosc lumea in afara satului, loarte putini
merg insa, la scoli in orase - la seminarii teologice sau scoli de invatatori, de
meserii; patura subpre a satenilor instariti fined nu aspira la invatatura mai

1. Dr.Sabin Manuila i D.C.Georgescu, Populatia Romaniei, Bucuresti, 1938,

diagrama p.34.
117
www.dacoromanica.ro
multa pentru copiii lor; iar restul taranimii nid la scoa/a elementarä absolvitä
nu ajungea; scoala era frecventata, de regula, de 40-50% dintre baieti si 20-
25% dintre fetele de varsta s colara'.
in aceasta jumätate de seco!, cu toate schimbarile din tara, la
invatamantul liceal si universitar fiii de prani, cu putine exceptii, nu pot
ajunge; intelectualitatea romaneasca isi formeaza cadrele inca din paturile
avute si mijlocii urbane. Cand 3/5 din locuitorii t'Adi nu stiau carte si nu
puteau aspira la alte trepte de invataturfi, democratia era doar o himerä pentru
ei si apanajul doar a 5-10% din populalie.
invätä toril, "apostolii" satelor, sunt cei care, inaintea oricaror guverne
si masuri, au dus, prin activitatea lor, lumina culturii in satele noastre
inapoiate; stiinta nu i-a asezat inca la locul pe care-lmerita in istoria nationala.
Tot invatatorii, sub initiativa marelui Spiru Haret, participa si contribuie la
formarea intinsei retele de band cooperative populare la sate, in scopul
scoaterii taranimii din jugul camatariei; ei propaga, in sate, buna gospodarire,
igiena, cunostintele agricole etc.
Starea sanatalii la sate nu se imbunätä teste sensibil, intrucat conditiile
de existenta ale taranimii nu se schimbä: igiena sanitara, alimentatia, locuinta
si starea de cultura; conditia lor proasta a fost infatisata in sute de lucran,
mai ales ale medicilor romani.

Vezi in acest sens: G.Crainiceanu, Igiena tiranului romin, Bucuresti, 1895;

N.Manolescu, Igiena tiranului, Bucuresti, 1895; V.Babes, Boalele tiranului
román. ,Bucuresti, 1901; St.StAncä, Mediul social ca factor patologic, Bucuresti, 1891 etc.

Au fost eradicate, insa, marile epidemii; ultima, de duma', s-a stins dupa
1830; dar holera inca a decimat in 1865-66, peste 24 mii persoane, apoi reapare
In anii 1872, 1893 si 1913.

Preocupärile medicale ale statului au in atentie orasul, iar ulterior, vizeaza si

satul, dar cu totul insuficient. Savantul Victor Babes, la Congresul intemational de
medicina de la Roma din 1894, referitor la starea sänätatii tärdnirnii, preciza:"Conditiile
sAnAtälii claselor dejos stau, mai intai, in o lipsä neindreptatità a cerintelor celor mai
primitive ale vietii si sanatätii, si numai in a doua linie in grija defectuoasä a statului
pentru institutele igienice si grija insuficienta pentru san5tatea individului ..."1.

Prin Legea din 1874 se pun bazele organizarii sanitare a tärit in anal
1881 se ja m'asura infiintárii unor spitale rurale; se creeaza posturi de medid
de plasa - grupare de mai multe comune -, iar pe la 1908, se prevede crearea
Caselor de sanatate rurala.

1. G.Brätescu, Din trecutul medicinei romanesti, Bucuresti, 1971.

118
www.dacoromanica.ro
 Pionierii mediciniiromâne0:i si organizatorii serviciilor sanitare - Carol
Davila, Iacob Felix si prof.Ion Cantacuzino s.a. - s-au preocupat cu pasiune si
devotament de starea sanitara de la sate.
Cadrul legislativ pozitiv nu a putut suplini, lusa, lipsa de personal
sanitar si de fonduri; astfel ea, baza asistenteibolnavilor ramâneau babele cu
descintece si buruieni de leac; 94% din bolnavii care mureau la sate nu
ajungeau sa fie vazuti de medid.
S-a facut un pas inainte, chiar daca mai mult formal, in acordarea
drepturilor politice pentru tärani; prin Constitutia din 1866, satenii, dar
numai bärbatii peste 23 ani, dobandesc drept de vot la colegiul IV, adica
indirect -50 de tarani votAnd printr-un delegat - fati de restul categoriilor
de votan ti directi; vocea taranului román, partidparea sa la viata politica a
t'añil erau socotite atund ca reprezentand a 50-a parte Lata de a celorlalti
cetateni, clasati dupä avere s't functii.
In jumatatea de veac - 1864-1914 - se remarca oarecare modificar' i si in
stama materialä a satelor si a populapiei. Locuintele se deosebesc prin materialele
de constructie de starea celor din 1860.Iata date comparative in procente: i

La 1860, o locuinta dispunea, in medie, de 1,4 incaperi, iar la 1912, de

2,2 incaperi. La 1912, casele aveau ferestre cu geamuri de Aida; se foloseau
iluminatul cu lampa cu petrol In locul opaitului, chibriturile in locul
amnarului, cuiele de fier In locul celor de lemn. Faptul ca, 28% din case erau
acum acoperite cu tabla si 31% cu sindrila, iar 34% cu stuf si paie, releva' un
anumit nivel de prosperitate pentru o parte a gospodariilor; dar 270 mii
locuinte cuprindeau ntunai o incapere, locuita de 2-8 persoane, in total aproape
un milion locuitori; la sate mai fiintau inca peste 42 000 bordeie.
Fenomenul cel mai cuprinzator se releva prin diferentierea economicä,
materiala mai ales, a satelor si a locuitorilor In cadrul satelor, In raport de
resursele materiale - parnánt, pasuni, vite - de posibilitatile de lucru - la cámp
si la lucrarile publice sau la orase dar, in m'Asura insemnata, $i de spiritul de
initiativa, de harnicie economie si de gospodarire al locuitorilor.

1. Statistica clidirilor 9i a locuintelor intocmiti pe baza recensimântului general

al populatiei din 19 decembrie 1912/1 ianuarie 1913, Bucureqd, 1920, p.7
119

www.dacoromanica.ro
 Oglinda diferentierii dupd stare a diferitelor sate ne-o furnizeaza sutele
de monografii comunale si jude,tene, elaborate de invdtatori, preoti si alpi, in
ultimele douä decenii ale secolului 19. Ele cuprind o bogata si variata
informatie asupra situatiei materiale, culturale, sanitare, a obiceiurilor si
indinatiflor, ocupatilior si comportamentelor locuitorilor acestor sate.

Subliniem cA, in regimul feudal, starea materialä a täränimii se alinia si se

plafona la mijloacele de lucru si numärul bratelor de mund folosite. Deosebirea apärea
pregnant intre satele cläcdsesti de pe mosiile particulare si cele mfinästiresti - ultimele
mai Instante - dar, mai ales, intre satele cläcäsesti si cele libere, de mosneni si razesi,
acestea cu stare mai bunk chiar infloritoare.
in interiorul satelor, insä, diferentierea de stare era limitatä de lipsa dreptului
de proprietate, de averea redusä a täranului; bogatia si sdrada nu formau extreme
socante. Abia dupä reformele agrare, dupä deschiderea catre economia de märfuri,
catre acumulare bäneascd, sgracia si bogätia devin, mai evident, polii gravitationali
ai satelor, majoritatea täranilor situAndu-se spre polul särädei.

Cele mai multe sate, indeosebi cele lipsite de pasuni, cu pämânt putin,
cu ilwoieli grele la marii proprietari si arendasi, au ramas inapoiate si sgrace
ca la 1860, iar unele si mai flu; erau colectivitäti rurale uncle si spiritul de
gospod &ire Si economie se manifesta slab; comune cu cAte 8-10 cardumi,
care aspirau o mare parte a veniturilor locuitorilor si räspAndeau alcoolismul,
creau obligatii grele de zile de muna datoriibänesti din bduturd, concomitent
cu o stare deplorabila a sdnatatii generale; aici si analfabetismul era in floare.
In asemenea sate, gospoddria se reduce, adesea, la o simpld casa de
locuit din paiantä, färä garduri sau ingrädiri, doar cu putine vite si unelte
agricole; aceste sate erau clientii permanenti ai Invoielilor agricole, ai datoriilor
la arendasi si cArdumari. Locuitorii träiau la limita existen tei biologice,
hfänindu-se prost, cu milmaliga si zarzavaturi, rareori produse lactate si carne,
fiind mdcinati de boli si mizerie.
0 cauza a veniturilor scdzute ale tarinimii o constituia preturile derizorii
cu care isi vindeau produsele in targuri si oboare sau recoltele viitoare, inch'
din timpul iernii. in general, fatä de preturile produselor industriale, cele
agricole erau mult reduse. N.Xenopol mentiona munca ieftinä a
producatorului märfurilor agricole, dar si luxul claselor conducatoare,
exprimate in raporturile de preturi: Un vagan de grau de 10 000kg serveste
pentru plata unui ceasornic care cantäreste 100 gr; päläria unei doamne
elegante, cu marca unei case de modä (din Paris, n.n.), reprezintä munca unei
familii de tdrani pe un an intreg; un automobil de lux echivaleaza cu venitul
anual al unei mosii de 300 ha".

1. N.Xenopol, La Richesse de la Roumanie, Bucuresti, 1916, p.21.

120

www.dacoromanica.ro
 Un canal de scurgere a venitului täränescil formau numeroasele procese
civile, care, pe tara, se ridicau la sute de mii - privind, mai ales, departajári si
diferende referitoare la pamant, mosteniri, contraventii etc.
Mediul rural era suma demografia de baz1 a tärii - aid se nastea intre
85-87% din populatie, dar si mortalitatea se afla la acelasi nivel; foarte ridicatil
era mortalitatea infantil:1; intre anii 1912-1914, proportia medie a deceselor
pana la 1 an, la sate, ajungea la 36,5%, lar intre 1-5 axil, la 18%, ceea ce, cumu-
late, reprezentau 54,5% fata de totalul nasterilori. La orase, decesele sub un
an atingeau 25% din =n'ami nascutilor.
Cauzele mortaliatii infantile ridicate - cea mai mare din Europa -
ramaneau aceleasi, ca si la 1860: bolile contagioase, alimentatia precara si
insuficienta, lipsa totala in majoritatea satelor de asistenta medicala.
Principalele cauze ale mortalitatii, dupa informatiile medicilor, erau:
debilitatea congenitala infantila - 23%, tuberculoza - 9%; pneumonii, bronsite
- 16%; boli ale primei copiliarii - 21% etc.
Boala regimului agrar o reprezenta pelagra, rezultata din consumul de
porumb stricat; ea cuprindea zed de mii de tarani anual, manifestandu-se
prin tulburari grave ale pielii, tubului digestiv si sistemului nervos, ducand
la alienatie mintala si la moarte. intre 1888 si 1911, numarul pelagrosilor a
sporit de la 10,6 mii la 80 mii2.

Locul $i rolul incheiem capitolul privitor la

agriculturii In rolului sau incu
agricultura expunerea pozitiei si

413 economia
nationalà
economia nationala. Cum
s-a mai arätat, acest domeniu reprezenta
sursa de baza a productiei si a economiei
materiale a tarii, a venitului national; ea asigura hrana intregii populatil si o
cantitate, aproape egala, de marfuri pentru export; agricultura producea cea
mai mare parte din materiile prime necesare industriei in dezvoltare:
alimentare, materiale de constructii, textile, pielarie etc. - dar, mai ales,
industriei casnice si mestesugaresti: carne, lactate, piei si blanuri, grasimi,
lana, fibre vegetale - in, canepa -, oleaginoase - rapita, floarea-soarelui -, sfeda
de zahar, tutun etc.
In aceasta jumatate de secol, agricultura a furnizat la export bunttri in
valoare de cca 14 mild.lei3echivalente attmd cu peste 4 mii t aur4. Prin aceasta,
s-a a acoperit cca 90% din totalul valorii importurilor t'dril de produse

Calculat dupä Anuarul statistic al Rominiei, 1915-1916, Bucuresti, 1919, p.23.

Dr.C.Bartu, Sin5tatea poporului roman, Bucuresti, 1935, p.219.
Pfind la 1916, 1 leu aur = 0,3226 gr aur, 1 kg de aur = 3100 lei
Calculat dupi Comertul Exterior al Rominiei 1871-1914.
121
www.dacoromanica.ro
industriale de consum, masini, utilaje, instalatii etc. A asigurat, de asemenea,
excedente pentru acoperirea anuitatilor datoriei externe.
Agricultura a constituit rezerva de brate de munca a lark; pe Linga cele
400 pana la 900 mil. de zile de munch' pe an la culturi, taranimea a fost aceea
care a efectuat toate transporturile locale si regionale de marfuri, a construit
toate drtunurile si soselele, a muncit la terasamente si la constructia cäilor
ferate, la constructia podurilor, porturilor, la lucran de urbanizare etc.
Agricultura a reprezentat sursa generala de venituri si acumulari de
averi ale prindpalelor dase avute ale societatii parta la inceputul secolului
20: mari proprietari, arendasi, comerdanti, exportatori si importatori, camatari
si bandieri - afara de mestesugari si industriasi.
Cu produsele agricole, Roman' ia, in a doua jumatate a secolului 19, a
intrat In circuitul economic europeag productia si exportul romanesc de cereale
au fost garantia imprumuturilor externe ale tarii si a capacitalii sale de plata.
Exploatarea pamantului si a muncii taranesti au reprezentat sursa
principala de acumulare primitiva, barteasca, de capital, de avert pe baza
veniturilor obtinute din agricultura, s-a alimentat dezvoltarea economiei de
schimb, a sporit circulatia monetara a OHL s-au mark venitwile Si cheltuielile
bugetului, s-a finantat, in ultima instanta, procesul general de modernizare a
tarii. Edificiul modern al Romaniei - spunea un autor - s-a dadit pe holdele
de grau ale tarinei si pe raurile de sudoare ale taranimii.
Extorcarea taranimii de majoritatea venitului sau s-a repercutat asupra
capacitapi sale de cumparare; dei piata intern& taraneasca pentru produse
industriale se largeste de cateva ori in jumatate de secol, ea ramarte foarte
restransa si variabilä in comparatie cu cea urbank 18% din populatia tarii,
cea de la orase, cumpara marfuri industriale de fabrica cu valoare de cateva
ori mai mare decat 82% din locuitorii tarani; aceasta va fi o pieclici importanta
pentru dezvoltarea industriei nationale.
Sub regimul agrar al invoielilor, s-au acumulat, lush', si multe nedreptati,
säracie qi suferinte; cei care au fost implicati in productia si circulatia
produselor agricole , in afara de producatorul t Aran - s-au inavutit, au
acumulat capitaluri; numai plugarul a beneficiat cel din urma si cel mai putin
si a fost cel mai marginalizat si umffit dintre partidpanti. Si, ca un paradox
social, toate ramurile neagricole au progresat si inflorit mai repede si mai
mult decal agricultura. Una dintre acestea este industria, de are ne vom ocupa
In capitolul urmator.

122
www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL 5
TRANSFORMAREA SISTEMULUI
INDUSTRIAL.
DEMARAJUL INDUSTRIEI MASINISTE

Revolutiile petrecute in Europa, in

Baza de plecare secolele 18 si 19, in domeniul prelucrdrii
a noului sistem
5. 1 . industrial
bunurilor materiale - al industriei - sunt
cele mai impresionante din toatä istoria
mijloacelor de produce; inventarea masinilor-unelte si folosirea fortei
motrice mecanice au declansat revolutia industrialk aceasta, intr-o perioadä
comprimatd, va modifica din temelii viata economico-sodalà a planetei,
fortele de productie si cele antrenate in rizboi, edstenta si perspectivele
diferitelor popoare.
Procesul s-a desfäsurat, insa inegal, unele tari si continente dobandind
un avans secular, pe care il mentin si astazi fatà de restul lumii, altele
rämfinfind in urmä.
in t'afile din apusul continentului incepuse de un secol revoluponarea
masinistà a productiei si transporturilor; atelierele se prefaceau in fabrici, bratele
de muna erau inlocuite din ce in ce mai mult cu unelte masini, iar fortele
motrice naturale - apa, vântul, animalele - cu masina cu vapori; se asezau zeci
de mii de km de cale feratd si se construiau mii de vapoare cu abur, variate
invergii erau puse in aplicare in toate domeniile economiei si stiintei; in acest
timp, in t'afile române dunärene, ca in tot sud-estul Europei, incorsetate de o
stApanire stea-ing ce le bloca progresul, domina linistea mediocrit4ii patriarhale.
Câmpul industrial românesc sau vechiul sistem industrial era format,
asa cum s-a menponat in capitolul 1, din trei forme de produce de acelasi
tip: casnicg, mestesugäreascä si atelierele manufacturiere; o a patra forma',
123

www.dacoromanica.ro
existenta abia in embrion - reprezentata de cateva zed de unitdp - apailinea
noului tip de productie, cea mecanizatd.
Cea mai rdspanditä era indistria casnied, specified satului si economiei
naturale; mastesugurile de la sate si orase aveau cara cter predominant rural,
cele de la orase deservind, in mdsurd insemnatä, cerintele tdränesti;
manufacturile, relativ putine, asezate, in majoritate, tot la sate, pentru
prelucrarea materiei prime si folosirea fortei de munch' locale ieftine,
produceau pentru nevoile oraselor si satelor.

Caracterul i Ca urmare, sistemul industrial

românese, mostenit de la feudalism, purta
atributele
5.2. un caracter general rural-taranesc, spre
vechiului sistem deosebire de industria occidentala a
industrial feudalismului - breslele si manufacturile
puternic dezvoltate - cu un accentuat cara cter urban,' indeosebi prin destinatia
productiei, impreunä, desigur, si cu o industrie casnica rispAnditd.
Acest caracter rural-tärdnese al vechiului sistem industrial ined nu se
desprinsese total, nu se autonomizase de agricultura, de sursele ei, de piata
ei; era generat si alimenta totodatd gusturile $i traditiile seculare ale producliei
si consumului satese si, in masurd redusd, pe ale celui urban; el purta un
specific local si zonal si era limitat la capadtatea redusä de consum a tdränimii;
numai piata oraselor apare mai expansibild, mai elastica in gusturi si deschisd
spre o cerere sporità.
Nu numai sursele de materii prime, dar si bratele de muned, in cea mai
mare parte, proveneau de la sate, mai ales cd breslele ordsenesti nu aveau nid
traditia, nid forta si nid autoritatea celor din Ocddent.
Dimensiunile atelierelor si ale productiei lor rdmâneau restranse,
majoritatea fiind de factura familiald, cu calfe si ucenici, in medie, mai putini

1. Noua scoala franceza de istorie economick din perioada postbelica, dar cu radacini
In renumita revista Annales d'histoire économique et sodale, pune intr-o lumina
nouä, atat metodologic, cat si prin continutul abordarii, diferitele epod istorice si,
indeosebi, pe aceea a Evului Mediu. Acesta, din secolul 9 pana in secolele 17-18, este
cercetat de Mark Bloc si Luden Fevre, in deceniile patru - chid, continuat in deceniile
sase - noua ale secolului nostru cu Fernand Braudel, fondatorul conceptiei istorice
sociale globale si pe lunga durata, urmat apoi de noua generatie: Jacques le Goff,
Emannuel Le Roy-Ladurie, George Duby, Pierre Chaurtu etc. Evul Mediu occidental
ni se infatiseaza altfel decat sumbru si inchistat, d incarcat de transforman, de revolutii
ale fortelor productive si mentalitätilor care au condus lumea la progresul
contemporan. Asupra noii scoli de istorie sociala a se vedea studiile din publicatia
Societate si Cultura a Institutului de Teorie Sodala al Academiei Romane.
124

www.dacoromanica.ro
decal mesteri. Marfa acestora se adresa pietei locale si zonale, din cauza
cantitatii reduse a productiei si a marilor greutati de transport.
Deosebit de important este si faptul ca, in afara de unele velnite de
alcool si zahanale - manufacturi-abatoare si de conservare a carnii - produsele
sistemului vechi industrial romanesc nu treceau pe piata externa; acesta nid
nu era profilat pentru export, la cerintele traditiilor si gusturilor destinatarilor,
nid nu avea capadtatea necesara cantitatii, calitatii si concurentei de pe pietele
straine; de aid, si inchistarea sa tehnologica pronuntata.
Mamie handicap it constituia insa, foarte slaba dezvoltare si diversificare
a metal urgiei fierului $i apoi a otelului, sursa de unelte $i instrumente moderne
pentru productie; acestea se importau in cea mai mare parte. Pe teritoriul de
atund al statului roman nu se cunosteau resurse siderurgice - minereuri de
fier - dei lemnul pentru carbuni era din abundenta.
Marea industrie manufacturiera europeana s-a dezvoltat inca din
secolele 12-13 si datorita exportului, prelucrarii metalelor pentru unelte si
arme si cailor de transport pe apa.
Sistemul industrial romanesc, de tip manual, dimensionat la necesitatile
reduse si la calitatea si varietatea traditionala pentru piata rurala - consumul
daselor avute si al oraselor se asigura, prioritar, cu marfuri din import - nu
putea fi generator activ si purtator de suficiente elemente moderne ale tehnicii
de productie.
Platforma industriala de tip taranesc din Romania de la 1860 apartinea
unei epod indepartate, cu cateva secole anterioara revolupei industriale. De
mentionat ca acelasi profil si nivel tehnic il avea si industria Basarabiei; in
schimb, in Transilvania si Banat, cu bogatii miniere - fier, aur, carbune etc.
manufacturile si industria mecanizata apareau mai dezvoltate, insd tot pe
fondul general predominant de industrie casnica si mestesugareasca.
Retinem, de asemenea, ca. vechiul sistem industrial din Romania, in
trasaturile lui de baza, se regasea la nivele apropiate de dezvoltare, cu
particularitäti proprii, insa, si in Bulgaria, Serbia, Greda, Turda; dar mai
avansata era industria in Cehia, Polonia, Austria.
In stadiul sau incipient, intarziat si in.complet, industria romaneasca
putea fi renovata, revolutionata, numai prin import de forte de productie;
mai mult chiar, insuficiente erau si preinisele unei asemenea solutii - defidtul
cailor si mijloacelor de transport, al pietei interne, acumularii capitalurilor, al
fortei de munca spedalizate; acestea vor fi prindpalele cauze ale trenarii
transformarii vechiului sistem manual in sistemul industrial mecanizat.
Instituponalizarea economiei libere de piata, crearea infrastructurii si a
celorlalte premise au facilitat procesul de transformare a industriei, dar cu
greutatile si implinirile pe cale le vom afla mai jos.

125

www.dacoromanica.ro
 in consecinta, este necesara examinarea: 1) a cursului si prefacerilor
celor patru forme de industrie in perioada jumatatii de secol - 1862-1914; 2) a
tranzitiei de la vechiul la noul sistem industrial si 3) a configuratiei acestuia
la sfarsitul intervalului.
Procesul s-a desfäsurat, insa, sub impactul hotärator al revolutiei
industriale s't al industrializar-1i tarilor din apusul i centrul continentului.
Problema se pune in ce m'Asura si cu ce disponibilitati a recepponat
economia româneasca rezultatele prefacerilor i proceselor tehnico-economice
externe; in ce m'asura' s-au creat premisele sodale si politice ale asimilarii
progresului industrial european.

In scopul punerii in lumina a acestor

Rep ere ale probleme i pentru a da raspuns la ele este
5 3. industriale
revolutiei necesar, pentru comparabilitate, s'A schitam
succint elementele istorice si rezultatele revolutiei
industriale, desfasurata in t'Afile avansate.
Pana in secolul 18, activitatea productiva a omenirii i transportul s-
au intemeiat pe manca omeneasca manuala si pe actiunea fortelor naturii -
a animalelor, apei, vantului; productia era limitad de numarul bratelor de
muna, productiviattea muncii crestea lent, evolutia fortelor de productde
avea loc pe cale extensiva, iar dezvoltarea tehnica era aproape insesizabila
pentru o generatie.
De-a lungul rnileniilor, indiferent de organizarea sociala, ocupatiile si
domeniile de transformare a bunurilor materiale se desfasurau pe forme
traditionale de industrii: casnica, mestesugareasca i manufacturiera etc., sub
modalitati variate de la epoca la epoca, de la popor la popor.
Productia manufacturiera, in secolele Evului Mediu,' a lärgit diviziunea
muncii, a specializat diferitele operatiuni i tmelte; perfectionarea uneltelor
simple si combinarea lor a dus la crearea unor mecanisme mai complexe, a
masinilor: roata de tors, moara de cereale, razboiul de tesut etc. Folosirea
acestora era limitata, irisa, de sursele de energie.
In secolul 18, spre sfarsit, se inventeaza masina cu abur, motorul care
producea energie; el a fost perfectionat i adaptat la numeroase utilizad
Revolutia industriala s-a exprimat in:
inlocuirea tmeltelor simple cu un sistem de unelte, cu masina;
descoperirea unei forte motrice noi, a aburului, i utilizarea ei prin
masinile cu abur;
organizarea fabrica in locul atelierului.

1. Pentru realizärile industriale ale secolelor 17-18, a se vedea: Pierre Chaunu,

Civilizatia Europei clasice, vol.% Bucuresti, 1989.
126

www.dacoromanica.ro
 A vantajele noi, neinchipuite pana atund, ale revolutiei industriale erau:
productia practic devine nelimitan, prin ptmerea in functiune a oricarui
numar de masini care puteau fi fabricate;
sursa de energie mecanica autonoma, de asemenea nelimitata (de
fortele naturale);
activitate industriala continua.;
ceea ce aparea extraordinar si fari precedent: un lucrator putea sa-si
inzeceasca sau insuteasca productia in aceeasi tmitate de timp; productivitatea
muncii deschidea cresteri neimaginate pana atunci; de aid, va urma si sca derea
spectaculoasa a pretului de costal produselor de fabrica si cresterea veniturilor.
Patria de nastere a revolutiei in industrie a fost Anglia; aid s-a inventat
masina mecanica de filat - in anu11765 - (dintotdeauna firele se torceau manual);
apoi, la 1804, razboiul de tesut mecanic, actionat de forta hidraulica; masina de
produs energie cu ajutorul aburilor - 1784 - se perfectioneaza si se adapteaza
pentru a pune in miscare diferite masini si unelte la diferite procese de productie.
De la industria textila, masinismul se raspandeste rapid in alte ramuri,
tmde se inventeaza noi masini-unelte pentru procesele specifice de produce
- a postavului, celulozei si hartiei, industria moraritului, metalurgica,
constructiei de masini etc.

Masinismul inlocuiege uneltele de lemn cu cele de metal; creste cererea de

fonta si fier, dar si de carbuni pentru producerea lor; masinile, la inceput se produc
manual, apoi se fabrica masini pentru producerea masinilor: prese, strunguri, freze,
raboteze etc.; apare o cerere extraordinara de metal pentru alimentarea noilor ramuri
care construiesc masini; totodatä, se inventeaza caile ferate care solicita, la randul lor,
imense cantitati de metal; o noua ramura, siderurgia, trece pe prim-planul industrial.
Metalul- fierul - se producea inca din antichitate prin reducerea minereului cu carbune
de lemn; acesta, insa, devine scump si insuficient; este inlocuit cu calbunele de pamant
din care, apoi, se fabrica' cocsul care serveste la obtinerea fierului si apoi a otelului.
Se inventeaza tehnologii noi- Bessemer, apoi Martin - prin care se obtine otelul
ieftin; dupa 1856, omenirea intra in epoca otelului, a marilor constructii metalice.

Revolutia industriala continua in prima sa faza; din Anglia trece in

Franta, apoi in Germania, in SUA si in alte tari din Europa ocddentala si
centrala, in Japonia. Inventiile si descoperirile in tehnica se succed cu o
rapiditate fara precedent.

De la sfarsitul secolului 18 si in tot secolul 19: dupa masina de filat - 1765 -;

masina cu abur -1784 -; presa hidraulica - 1795 -; arcul electric - 1802 -; locomotiva cu
abur -1814; prima cale ferata in Anglia - 1830; freza mecanica - 1818; masina de cusut
1830; moara cu pietre, mecanica - 1830; motorul electric - 1834; telegraful electric -
1837; nitroglicerina - 1847; vaporul cu abur - 1851; anilina - baza colorantilor sintetid
1856; strungul mecanic - 1857; masina de secerat si legat - 1857; batoza de treierat

127

www.dacoromanica.ro
cereale - 1860; telefonul - 1861; addul sulfuric - baza chimiei moderne - 1861; sudura
electrica - 1876; cimentul armat - 1878; ingrasamintele chimice agricole - 1861-1870;
moara cu valturi - 1879; masina de scris -1880; fotografia -1881; uzina electrica - 1882;
celuloza - fibra artificiala - 1884; automobilul - 1886; productia aluminiului - 1886;
motorul electric asincron - 1892; motorul Diesel - 1893; cinematograful - 1894; radioul
si telegrafia fara fir - 1895; matasea artifidala - 1895; turbina cu vapori - 1900; otelurile
speciale 1900-1905; avionul 1903-1907; azotul si amoniacul sintetic - 1903-1912;
tractorul - 1907 etc. Baza de pornire a potentialului de astäzi al omenirii se datoreaza
inventiilor si descoperiritor marelui secol al revolutiei industriale.
O revolutie profunda' are loc si in productia materialelor si armelor de lupta;
se inventeaza si se ufilizeaza nitroglicerina, tunul de otel, dinamita, pulberea fara
fum, mitraliera, submarinul, cuirasatul etc., ceca ce solicita' iarasi considerabile cantitati
de metal si subramuri speciale ale metalurgiei, chhniei etc. si modifica fundamental
desfäsurarea razboaielor.

in consecinta, creste cu rapiditate uimitoare, fata de trecut, productia

si consumul de combustibil si metal, consumul de bumbac al marilor puteri
industriale:

in aceleasi proportii se amplific5 consurnul altor materii prime: lana, lemn

etc., care nu mai puteau fi asigurate in metropole si se aduceau din colon* sporeste
rolul sistemului colonial in aprovizionarea marilor puteri industrializate. In 1914,
coloniile reprezentau 55% din suprafata planetei si cuprindeau 540 mil. locuitori
sau 30% din populapa himii; din acestea, Anglia - cel mai mare imperiu colonial
- definea peste 1/2 din suprafata si populapa coloniala.
Dobandesc o dezvoltare considerabila industrille extractive, cele
prelucratoare si producatoare de energie, toate intemeiate pe masinism.

Configuratia O Noul sistem industrial, conturat in

54 Occident la inceputul secolului 19 si

caracterele noului constituit pana la sfarsitul lui, in linii
sistem industrial generale, se compunea din:
Industrii extractive: a. de mineretui metalifere si nemetalifere; b. de
combustibili solizi-carbuni, lichizi - petrol, gazosi-gaze naturale;
Industrii de prelucrare, cu ramurile: a. industria usoara: textila,
pielarie-incaltaminte, alimentara, lemnului si mobilei; celuloza si hartie, a
128

www.dacoromanica.ro
tiparului, de sticlä, ceramica etc. b. industria grea: siderurgick metalurgica-
constructii de masini industriale i agricole, utilaje, de mijloace de transport;
materiale de construcpe-ciment, caramizi etc. - chimica, electrotehnica etc.
3. Industria eleciaidtatii.
Sistemul industrial masinist modem, produs al revolupei industriale
si al industrializarii, aparea, astfel, deosebit fundamental de vechiul sistem,
prin structura, amploare, nivel tehnic i tehnologic, utilizarea stiintei, potential
rapid de progres, si mai ales, printr-o uriasa productie de masa, care se difuza
inegal in toate continentele lumii.
Noul sistem industrial asigura utilarea tuturor sectoarelor vietii
economice, stiintifice, sodale, culturale si militare ale existentei i luptei
popoarelor; el a asezat pe baze tehnice complet noi toate ramurile economiei
nationale, nu numai productia i transporturile, dar si circulatia de marfuri
schimburile; a comprimat extrem de mult timpul spatiul; a realizat viteze
extra ordinare in productie, deplasare i comunicape, a alimentat i stimulat
stiintele tehnice si friva tämäntul.
In plus, noul sistem industrial, spre deosebire de cel vechi, prizonier al
tradiffilor i inchisdrii, devine tot mai des chis inovatiei i dezvoltärii perpetue,
generator continuu de noi tehnid i tehnologii de productie, transport, servicii,
de revolutii In toate sferele existentei.
Revolutia industrian', urmata de procesul de industrializare, avand drept
consecinta constituirea noului sistem industrial, s-a desfasurat i infaptuit in
acele t'AH in care erau pregatite conditiile prealabile: existenta industriei
manufacturiere i mestesugaresti dezvoltate; a unor intreprinzatori-capitaliti;
a fortei de munca spedalizate, calificate; a unor capitaluri suficiente,
dobandite prin acumulare primitiva si capitalista; a pietei interne i externe
largi; a unor surse de materii prime si combustibffi etc.
Acolo unde conditiile de baza lipseau, in total sau in parte, revolutia
industrian' a intarziat; ea a prins viata pe m'Asura formarii sau suplinirii
acestor conditii.

Un secol de revolutie industriará, continuatá apoi Cu procesul de industrializare

a marilor puteri ale lufnii, a produs schimbárifundamentaleîn viata economicä, sociala
si culturalä a acestora, in consumul bunurilor materiale si culturale; a deschis calea si a
trecut populatia acestor tari de la dvilizatia materiatá agricol-artizanald la cea industrialä
si de servicii; a modificat etalonul de progres si, pe distanta secularä, a schimbat ritmul
dezvoltarii, din cel determinat de cresterea populatiei, in ritmul progresiei aritmetice,
cu perspectiva transformärii urtor ramuri cu tendintä de progresie geometricä.
In alt plan, industrializarea a produs o crestere Lira precedent a bogätiilor din
domeniile neagricole, exprimate in marimi extraordinare de capitaluri industriale
bancare care dominau economic lumea.
In stadiul evolutiei industrializärii din ajunul primului fazboi mondial - 1910-
1914 - apar In evidentä i marile discrepante si decalaje planetare: la un pol al lumii,
129

www.dacoromanica.ro
cuprinzAnd 22% din populatie, o puternica dezvoltare industrial-bancara si comercialä
si un progres rapid al civilizatiei; la celalalt poi, cu 78% din populatie, o economie
agrara traditionala cu toate consecintele ce decurg din aceasta; cea mai mare parte
erau colonii, furnizoare de materii prime pentru metropolele industriale, piete de
desfacere a marfurilor tärilor dezvoltate, de plasament al capitalurilor, unde domnea
Inapoierea, incultura si mizeria majoritatii populatiei.
Pana' la mijlocul secolului 20, decalajele s-au adâncit, iar problema eradicirii
inapoierii celei mai mari parti a omenirii inca nu se punea.

Dezvoltarea industriará a Romaniei, in perioada 1860-1914, are loc In

contextul inaintarii victorioase a revolutiei industriale 9i al industrializarii
Occidentului european, ale caror procese si urmari vor determina modalitatile,
calle 5i. mijloacele de transformare industriará si in aceasta parte a lumii.
Amploarea, adáncimea si ritmul prefacerilor industriei va depinde, Irisa, de
conditiile interne.
Totodata, o perioada de peste patru decenii ara' razboaie distructive,
de relativa pace in Europa, a contat ca un factor pozitiv extern pentru evolutia
economiei românesti.
Conditiile politice interne noi s-au dovedit considerabil mai favorabile
decat pana la 1859; crearea statului national modem' a acestui cadru
institutional de reprezentare si actiune, in interior si in exterior, a intereselor
natiunii române, a fost primul element de importanà capitala in procesal de
dezvoltare a tarii; a urmat apoi, dobandirea independentei nationale la 1877,
cu efecte, de asemenea, hotarâtoare pentru progresul României, precum si
modernizarea si consolidarea politico-statala interna.
S'a urmarim direcpile si tendintele de evolutie a celor patru tipuri de
industrii, in perioada 1860-1914, prefacerea, sub impactul revolutiei industriale
exteme si interne si formarea, in Román' ia, a noului sistem industrial.

Tendintele de S-a väzut ca industria casnica,

pana in deceniul sase al secolului 19,
541 transformare a domina intreaga productie de
industriei casnice prelucrare a tárii; ea asigura peste 9/10
din necesarul gospodariilor rurale de bunuri de consum si de mijloace de
productie; era o componena de importanta si utilitate determinanta pentru
economia taraneascä; ara ea nu putea exista gospodaria ruralä.
Industria casnica prezenta avantaje economice validate de milenii:
*valorifica materiile prime vegetale, animaliere, forestiere si pamántoase
existente in zona;
* valorifica munca membrilor familiei din perioadele nelucratoare la
camp - cca 6 luni pe an -;
* asigura familia si gospodaria cu produse prelucrate, de la constructia
casei pana la imbracaminte;
130

www.dacoromanica.ro
 * in perioada mai noua aducea si venituri banesti prin comerdalizarea,
acddentala sau regulata, a unei parti din bunuri;
* asigura tradifiile de produce si consum, portul popular si valoarea
lor artistica nationala;
Tendintele industriei casnice in jumatate de secol, pana' la 1914, sub
influenta prefacerilor din tara si din Europa, s-au manifestat pe cateva directii:
restrangerea relativa' a volumului productiei din cauza patrunderii
insistente la tara a marfurilor industriale mestesugaresti qi (mai putin) de
fabrica: tesaturi, vase, imbracaminte, unelte metalice etc.;
orientarea, in unele zone, spre piafa', spre transformarea industriei
casnice in produce de marfuri; sate, centre textile numeroase, ca de pila: in
Muscel, Prahova, Dambovita, Neamt etc.; sate de rotar, tamplari, de
producatori de plica etc.;
transformarea unor tarani in mestesugari; a indushiei casnice in
mWequg, cu activitate regulata de productie pentru piafa.;
in functie de marfurile industriale, care patrund in economia
taraneasca, se modifica' lent liprofilul industriei casnice; de pila, ea renunta
treptat la fibrele de in si canepa, produse in gospodarie, si toarce qi tese
bumbacul importat; apoi, renunta la bumbacul puf qi tese bumbacul in fire
cumparat la piafa'.
Activitatea si productia de industrie casnica se restränge relativ - in
raport cu masa de produse utilizata de *anime -, dar nu dispare; ea continua
sa d'ainuiasca in unele zone - de munte si deal - mai mult, in altele se
diminueaza - in apropierea centrelor comerdale, urbane.
Ea nu poate disparea, intrucat nu dispar conditiile ei de existentä: traditia
de consum a taranimii; materia prima a mediului rural; timpul liber in sezonul
nelucrator la camp. Actioneaza si factori de stimulare a industriei casnice:
lipsa sau insufidenta capadtatii de amparare a unei par a taranhnii saradte;
nevoia de bani a unor gospodarii si procurarea lor prin vanzarea de produse
ale industriei casnice: scoarte, covoare, panzeturi, impletituri de lana, lucrari
din lemn, cojocarie, opind etc.

Prelucrarea fibrelor de bumbac si lana era o ramura de baza a economiei casnice.

Se cunoaste, fiind procurata din import, cantitatea de bumbac intrata in consum
taranesc, care a sporit considerabil:

131

www.dacoromanica.ro
 Consumul de bumbac puf se reduce substantial, in schimb creste consumul de
fire; de retinut ca, de la inceputul secolului, bumbacul incepe s'a fie consumat - 10-
20% - si de primele fabrid de tesatorie. Creste mult consumul de tesaturi importate,
la care contribuie, insä, in m'asura importanta, i mediul urban

Evolutia i soarta industriei casnice, in secolu119, a fost tratata de multi

autori; dar lucrarea cea mai analitica ramanand, pana acum: G.Zane Indus-
tria din România in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Despre stadiile
premergitoare industriei mecanizate, Bucuresti, 1970.
In economia industrian a tarii, in proces de transformare, industria
casnica sufera prefacerile amintite, se adapteaza greu noilor imprejurari, dar
supravietuieste si se constituie ulterior, in componenta manuala subordonata
si secundara, si cu rol mult mai redus in noul sistem industrial, predominant
mecanizat, in secolul 20.

Restructurarea si Mestesugurile sau meseriile,

5 42 mestesugiresti
ca activitati de transformare a
adaptarea industriei bunur-ilor ce sunt destinate vanzärii
ca marfuri, vin din indepartata anti-
chitate, de acum 5-6 mii de mi. Sunt prima forma' istorica de productie xegulata
de marfuri.
Ca si industria casnica, meseriile se intemeiaza pe munca manualä i uneltele
simple; mestesugul este, insa, rezultatul diviziunii sociale a muncii de-a lungul istoriei;
aceasta a produs sute de meserii i mii de feluri de marfuri industriale; mestesugul a
reprezentat, mii de ani, aläturi de comer, fala i prosperitatea lumii antice i medievale,
a marilor centre de dvilizatie materiala si spirituala a lumii.
Mestesugurile sau meseriile au fost generate si regenerate din mestesuguri
vechi, dar si din industria casnick s-au dezvoltat, cu prioritate, In mediul urban,
unde aveau 'Mata larga si constanta, intrucat, spre deosebire de industria casnica -
discontinua, - mestesugurile, de regula, au activitate continua.
Dainuirea lor se datoreaza tradipilor in consum pe care le alimenteaza si le mentin,
dar si capacitatii lor de a se adapta treptat cerintelor pietet ele folosesc materii prime
locale sau aduse din alte zone, iar marfurile le desfac pe pietele locale sau mai indepartate.
Meseriile, de-a lungul istoriei, au imbracat forme de organizare spedfice
epocilor prin care au trecut si au supravietuit i supravietuiesc pentru ca sodetatea
nu se poate dispensa de productia lor; dar regina de milenii a industriilor, care a dat
lumii cele mai stralucite opere in piatra, metal, lemn si din fire, in care mestesugul
s-a confundat cu arta, iar mesterul ca artistul, isi pleaca, in epoca masinismului, capul
In fata productiei ieftine de fabrica, de serie. in societatea moderna si contemporana
activitatea mestesugareasca ja treptat, in parte, forma serviciilor.

in perioada examinata, industria mestesugareasca a continuat sa fie pana

la sfarsitul secolului19, principala forma' a productiei de märfuri industriale,
dupa care trece pe locul doi, in urma industriei mecanizate. La 1860, era
132
www.dacoromanica.ro
cantonata, prioritar, la orase; din 66 mii meseriasi, 48 mii lucrau in orase si
targuri si 18 mii la sate; majoritatea atelierelor aveau numai o persoana -
mesterul; o parte reclusa lucrau cu calle si ucenid.
In epoca, mestesugul se considera industrie mica, in limita a 1-20
persoarte, care executau produsele manual, cu unelte spedalizate.
Majoritatea mestesugurilor de la orase se aflau organizate in bresle cu
una sau mai multe meserii,care in 1872, sunt desfiintate oficial; pregatirea
calfelor se facea nu prin scoala, d prin ucenide in ateliere, timp de 4-6 am.
In Transilvania, Banat si Bucovina, mestesugurile erau mai dezvoltate,
breslele mai vechi si mai puternice; in Basarabia, o parte mai mare din
meseriasi lucrau la sate; breslele orasenesti erau mai putine.
Tendintele, in evolutia mestesugurilor, in intervalul studiat, se inscriu
pe cateva directii prindpale:
reducerea ponderii lor in producida de marfuri industriale, datorita
dezvoltarii rapide, din deceniul noua al secolului al 19-lea, a productiei
industriei mecanizate; dar numártil meseriasilor sporeste de la 66 mii la cca
130 mii, ilusa productia lor nu poate tine ritmul cu productia de fabrica;
mestesugurile sunt atacate, prin concurenta si superioritate tehnica,
de produce si pret, din doua flancuri: de marfurile industriale straine,
importate masiv, si de marfurile industriei mecanizate autohtone, in
ascensiune; in consecinta, mestesugurile se reprofileaza pe produse ramase
traditionale, pe zone unde patrunde mai greu marfa de fabrica si, in spedal
pe cererea taraneasca, dei ele t'aman cu atelierele la orase;
mestesugurile fac eforturi de adaptare, desi cu dificultan, la noile
cerinte si mode introduse in consum de marfurile straine; este perioada istorica
de schimbare definitiva a tipului de consum urban, in general, si al daseor
conducatoare in spedal, de la stilul si deprinderile, de la moravurile, obiceiurile
orientale si sud orientale-turcesti, rusesti - la cele ocddentale; de asemenea,
pentru dasele mijlocii - negustori, meseriasi, slujbasi - de la portul si consumid
traditional, la cel nemtesc", la moda ocddentala. Procesul are loc rapid;
ca urmare, o parte din meserii, cele vechi, se reduc sau dispar si, o
data cu ele, si numarul meseriasilor respectivi: abagii, caftangii, conduragii,
dorapari, salvaragii, papugii etc.; unii dintre acestia se reprofileaza pe alte
meserii, mai noi; cele mai multe mestesuguri se mentin, membrii lor
adaptandu-se modei: croitori, cismari, blanari, brutari, olari, fierari etc.;
innoirea si reprofilarea meseriilor se realizeaza prin aparina tmor
categorii de mestesugari, specifice modernizarii tärii: tipografi, litografi,
fotografi, mecanid, instalatori sanitari, electrideni, modiste, coafeze etc; acestia
se vor irunulti si aria exerdtarii meseriei lor se va largi pe m'asura dezvoltárii
economiei nationale. Alt element nou este sporirea si largirea meseriilor de
servicii - instalatori si reparatori in diferite branse, personal de intretinere etc;
133

www.dacoromanica.ro
 adoptarea de catre unele ateliere mai mari, spre sarsitul perioadei,
a motoarelor de forta motrice si transformarea acestor ateliere in fabrid; era
inceputul mecanizarii industriei mid si mijlocii.
Prefacerile, ce au avut loc in sectorul mestesug-urilor, au antrenat o serie
de repercusiuni economice si sociale. Consecintele economice vizau:
contributia, in continuare, la asigurarea pietei interne cu märfuri industriale
pentru consumul traditional, dar si modem; sursa principalk internä, de fortà
de munca calificatä si terenul principal de calificare a fortei de munca pentru
viitoarea industrie mecanizata; mennnerea majoritatii lucatorilor industrian
- care erau cantonan in mestesuguri - la o productivitate manuark reclusa;
consecinte sociale: concurenta produselor de fabrica qi restructurarea
meseriilor au ruinat insemnate contingente de meseriasi; s-au extins
nemultumirile si protestele sociale; s-au produs miscari de mask in orasele
prindpale, la sarsitul secolului 19; problema meseriasilor apare ca una din
principalele chestiuni ale dezbaterilor din presa si parlament.
Astfel, industria mestesugareasca, atat sub aspect economic dar, mai
ales, social, intra sub incidenta prefacerilor din interiorulsau si din economie,
In general, intr-o crizi de tranzitie, de adaptare. in fata miscarilor de la orase,
ale meseriasilor, cele mai mari dupa cele taranesti, statul, guvernele, intervin
incercand sä legifereze, sa imbunatateasca starea mestesugurilor prin
proiectele de legi din anii 1888, 1900, 1903, 1912.
Legea din anul 1912 a fost cea mai apropiata de interesele sociale ale
industriei si meseriasilor; ea a infaptuit organizarea meseriasilor si lucratorilor In
cmporatii nu monopoliste, d libere; cu cara cter social, nu economic: asigurari
sociale - de boala, accidente, bitranete si pensil. Cotizatiile le plateau paritar
meseriasii si patronatul; s-au creat instituni de asistenta si ocrotire socialä si
pedicak-; era prima data, in tara noastra, chit' id se introducea asistenta medicala
gratuitk concedii de odihna, pensii etc, pentru membrii corporatiilor mundtoresti
in conduzie: industria mestesugareasca sufera un proces de restructurare
si adaptare, dureros pentru majoritatea meseriasilor; ea continua sa aibä o
contributie insemnata in productia industriará marfa a tarn; la 1914, oferea 25-
30% din total, situandu-se dupa industria mare mecanizatä; ea cantoneaza o
zona intinsa de mica industrie, atacata continuu de concurenta eficace a fabricilor
si supusa unui dublu proces: de ruinare a celor mai multi si de parvenire k
situatia de intreprinzätori mai mari a celor mai putini; dar mica industrie, in
general, rezista cu mari sacrificii, innoindu-si continuu randurile cu noi
contingente dintre mundtorii de fabrica sau de atelier; ea constituie refugiul
si devine terenul de activitate al unor elemente harnice, destoinice siperseverente
care, cu pretul privanunii si riscurilor, vor sa-si pastreze aparenta independenta
economica - atelier propriu - intr-o hune care are ca tendinta generará de a-i
imparn pe toti, de o parte in salariati, de alta in capitalisti; industria
134
www.dacoromanica.ro
mestesugareasca, modernizandu-se, devine o componenta prindpala
indispensabiLl, dar manuala i inca de slaba eficienta, a noului sistem indus-
trial prioritar mecanizat, in constituire.

Epuizarea Industria manufacturiera - a atelierelor

54 resurselor cu diviziunea interna- a muncii - a aparut

tarziu in peisajul industrial medieval
manufacturii romartesc si nu si-a putut infaptui misiunea
sa istorica - pregafirea terenului pentru masinism - intrucat acesta a venit rapid
din unna - prin import - si a ashnilat-o si desfiintat-o.
Manufactura era superioara mestesugului prin diviziunea muncii
atelier si, de aici, printr-o productivitate sporita, o productie mai mare si ca-
pacitate sporita de concurentä; dar, avänd la bazä munca manualä,
perspecti vele sale erau limitate si ea se afla In inferioritate fata de nou apäruta
industrie de fabrica'.
La recensamantul din 1860 industria manufacturiera se reprezenta prin
ateliere mai mari de lumanari, sapun, stidarie, tabacarii, zahanale, fipografii
etc., vreo cateva sute de unitati ce furnizau pana' la o zecime din productia
industriala. Ea cunoaste o perioadä de prosperitate pänä prin deceniul noua
al secolului 19, cand ia demarajul industria mecanizata.
O parte din atelierele manufacturiere, prin inzestrarea cu masini si forta
mohice mecanica - masina cu vapori, se transformä In fabrict multe fabrid cu
capital autohton s-au nascut din vechile ateliere manufacturiere; o alta parte,
cu procese tehnologice specifice manuale - ca, de pilca, zahanalele etc., - dispare.
Industria manufacturiera, in Romania, a apus Inainte de a fi ajuns la
gloria si mandria, de cateva secole medievale, ale celei din Ocddent, si a fi
generatoarea industriei mecanizate, ca In Ocddentul continentului.
in vechiul sistem industrial, ea joaca mai mult un rol cantitativ decat
calitativ si, spre deosebire de celelalte doua forme de organizare a muncii
manuale - industria casnica si mestesugareasca - manufactura se transforma,
se epuizeazä nemaicontinuandu-si existenta in noul sistem industrial.
Conditiile istorice i-au harazit, in Romania, un rol perfferic i efemer.

intemeierea Mecanizarea proceselor de productie,

544industriei
transport etc. va produce cele mai adä nci
prefaceri In societatea româneascä din a
mecanizate doua jumatate a secolului 19 si In cursul seco-
lului 20. Am examinat, mai sus, mersul i consecintele economice si sociale
extraordinare ale revolutiei industriale si ale industrializar% in vestal si central
continentului nostru.
Cu o intarziere de 50-100 de ani, revolutia masinista ajunge i in
Romania, incercand sä recupereze timpul pierdut i s'a' reduca retardarea
135

www.dacoromanica.ro
economica. Industria mecanizata, aparuta episodic in deceniile cind si sase
ale secolului 19, in cadrul vechiului sistem, sub impulsul si din alimentarea
revolutiei industriale ocddentale, a infaptuit cel mai mare salt din evolutia
economica a Romaniei de pana atund.
Daca' la 1860, cele cateva zed de mori cu abuii si ateliere mecanice nu
contau pe campul industriei decat ca o speranta pentru putinii cunoscatori si
ca o dudatenie pentru cei mai multi, la 1915, dupa cind decenii si jumatate
de dezvoltare, masinismul industrial se instalase temeinic In viata economicg
si devenise axul cardinal si reprezentarea determinanta a noului sistem in-
dustrial al tarii.

Spre deosebire de toate forme

Premise speciale ale manuale de industrie, care puteau
4.5. fmonecdatariizatclustriei aparea pe fondul unor conditii
obisnuite, traditionale, fara eforturi
mari - tehnice si de capital, intreprinderea mecanizata, pentru fondare si
funcionare, avea nevoie de premise, de condilii noi, speciale; in Occident ele
s-au elaborat istoriceste timp de cateva secole: piafa' larga, tehnica
mecanizata suficienta, capitaluri considerabile, intreprinzatori cu
experienta, lucratori spedalizati si, in general, un climat industrial adecvat,
pregatit de mestesugul dezvoltat si manufactura infloritoare.
in Romania, cele mai multe din aceste premise lipseau sau erau
insuficiente; astfel, ele s-au creat nu antidpat masinismului, d concomitent
cu introducerea lui, rezultand, pe de o parte, o recuperare importantg a
intarzierii revolutiei industriale, iar pe de alta, serioase deficiente 0 dificulta ti,
ce vor marca intreaga perioada de dezvoltare industriará a tarii in secolul 20.
intre conditiile principale de promovare a industriei masiniste,
amenajate dupa 1860, sunt de mentionat: institutionalizarea si legiferarea
economiei de piafa, crearea infrastructurii moderne, acumularea primitiva'
de capital, prin constituirea unor capitaluri banesti si a unor contingente de
lucratori liberi pentru angajare, importuri masive de masini si utilaje, de
capitaluri banesti, precum si aducerea de specialisti industriali si
intreprinzatori straini, de forme si tehnici de organizare si conducere a
fabricilor, resurse naturale etc.
intreprinderea mecanizata, fabrica, a luat nastere pe doua cai: a. din vechile
industrii - ateliere mestesugaresti si manufacturi pe baze manuale - prin
introducerea masinilor si motoarelor; b. prin crearea directa de fabrid: ca cele
de zahär, de hartie, ciment, rafinarii de petrol, uzine electrice, chimice etc.
Initiativa fondärii industriei mecanizate au avut-o la inceput, capitalistii
autohtoni - negustorii, camatarii, mosierii, meseriasii mai bogati etc. - pentru
ea apoi, sa fie urmata, in proportie de masa, de capitalurile sträine, devenite
136

www.dacoromanica.ro
predominante pana la 1916, in ramurile importante. Sodetatile straine, pe
lartga mijloacele financiare, au adus si utilajele si masinile necesare, unii
spedalisti, tehnideni si martageri, prectun si o parte din mundtorii calificati.
Dezvoltarea industriei mecanizate se desfasoara in doua perioade
diferite ca amploare, ritm si profunzime, dar si ca rezultate:
A. perioada 1860-1886; B. perioada 1886-1915.
Prima perioadä, de 25 de ani (1860-1886), oferea conditii vitrege de
raspandire a masinismului, crearea de fabrid era dificila; abia se legifera
economia libera de piafa', se construiau primele cai ferate si primele sosele
pietruite; pana la 1878, statul roman se afla sub dependenta fata de Imperiul
Otoman si legat de politica economica externa' a acestuia, a liberului schimb;
din anul 1876, Romania, din ratiuni politice, incheie primele sale conventii
comerdale pe termen lung - pe 10 ani - cu prindpalele puteri europene: Austro-
Ungaria, Germania, Franta, Rusia etc. Conventiile liber-schimbiste asigurau
intrarea libera, cu taxe reduse, a marfurilor straine pe 'Dilata romaneasca;
consecinta prindpala: o puternica concurentä a fabricatelor sträine, mai ieftine,
asupra produselor mestesugaresti romanesti, franarea puternica a procesului
de intemeiere a industriei mecanizate. in perioada 1860-1885, in medie, se
infiinteaza 7-8 unitati pe an si putine din ele supravietuiesc.
Prima perioada, aflata sub semnul liberului schimb, nu se releva prin
creatia industrian, ci prin amenajarea premiselor dezvoltärii ulterioare a
acesteia: institutionalizarea moderna a economiei de piafa', edificarea
infrastructurii, dobandirea suveranitätii nationale, irtstituirea sistemului
monetar national - anu11867, asezarea bazei creditului modem - 1880, crearea
Bandi Nationale a Romaniei etc.
In esenta, este etapa de pregätire a demarajului mecanizärii, in care
sistemul vechi industrial nu s-a modificat calitativ.
Perioada a doua, 1886-1915, pune capat politidi comerdale a liberului-
schimb extern si se desfasoara sub auspiciile protectiei si ale Incurajärii
industrial e; demarajul industrial rapid la locul evolutiei lente, irenante.

Se inaugureaza epoca
Instituirea protectionismului industriar si a
55 protectionismului i incurajárii industriei, care va dura
a politicii incuraprii neintrerupt, in Romania, peste un
industriei nationale secol; - rolul statului devine hotarás-
torin promovarea revolutiei industriale, a procesului de industrializare si de
transformare a Romaniei dintr-o tara agrara intr-un stat agrar-industrial.

1. A se vedea C.I.Balcoianu, Istoria politicii noastre vamale si comerciale de la

Regulamentul Organic si pira in prezent, vol.!, Bucuresti, 1904.
137

www.dacoromanica.ro
 Politica protectionistä intervine ca o reactie la subminarea, de cate
concurenta straina, a industriei autohtone, inlesnita de conventiile comerdale,
incheiate cu Austro-Ungaria si alte state, pe baza liberului schimb; opinia
nationalä se manifesta hotarat pentru apararea intereselor industriei.
Guvernul liberal, la putere, initiaza si adopta tariful vamal protectionist
din anul 1886, deschizand prin aceasta, lunga perioadä de protejare a
industriei, pe care o va sustine cu consecventa impotriva presiunilor externe
si ale fortelor conservatoare interne.
Tariful vamal protectionist din 1886, stabileste, in locul taxei generale
unice de 7% la importul diferitelor produse industriale, taxe variate de 8-
20%; era, pentru inceput, o protectie moderatä, dar stimulatoare pentru
industriile autohtone. Ulterior, tarifele vamale au suferit diferite modificari,
dar au functionat sub acest regim douä decenii.
trite timp, in Europa, creste puternic ofensiva tarilor industriale pentru
cucerirea pietelor straine, concurenta se adânceste; Romania trebuie sa-si
adapteze si sä sporeasof mäsurile de protejare a industriei sale in dezvoltare.
Se intocmeste, in acest sens, In anul 1904, un nou tarif vamal de care Emil
Costinescu - ministrul liberal al industriei din acea perioada; noul tarff, o
lucrare remarcabilä de studiu 0 elaborare, se aplica din anul 1906; el
diferentiaza si urca protectia, in medie la 10-30%, accentufind apararea
industriei autohtone; cu unele modifican, va actiona pana la 1924.
Paralel cu protect-la vamala, se aplica $i misurile de Incurajare a industriei
de cätre stat i. Legea din anu11887, Masuri generale pentru incurajarea industriei
nationale, elaborata tot de guvernul liberal, din initiativa marelui economist
P.S.Aurelian, acorda tuturor intreprinderilor industriale, care indeplineau
conditiile preväzute, urmatoarele avantaje principale, pe timp de 15 ani:
- scutire de once taxe si impozite directe;
- teren pana la 5 ha pentru constructie, in proprietate capitalului autohton
si numai in folosinta capitalului strain;
- reducerea, pana la 40%, a tarffelor de transport al marfurilor pe caile
ferate romane;
- scutirea de taxe la importul de masini si utilaje necesare fabricii si la
importul de materii prime care nu se gaseau in tara;
- prioritate, fata de ofertele sträine, la comenzile de furnituri pentru stat.
Condit-Me pentru obtinerea avantajelor de incurajare pentru o
intreprindere erau:
- capital fix minim de 50 000 lei sau folosirea a cel putin 25 lucratori
salariati in timp de cel putin patru luni pe an;

1. N.Arcadian, Industrializarea României, Bucuresti, 1936.

138
www.dacoromanica.ro
 - utilizarea de masini perfectionate;
- asigurarea, in termen de 5 ani, a unei proportii de 2/3 din lucratori cu
personal romanesc.
Nu beneficiau de Incurajare, morile, fabricile de bere qi cele de spirt,
considerandu-se CA abundenta de materie prima din tara le asigura
prosperitatea.
Criteriile legii incurajarii, din anul 1887, urmareau avantajarea numai a
unitatilor mari; de pilda, capitalul prevazut de 50 000 lei, era echivalent Cu
valoarea a 500 tone de grau sau a 16,6 kg aur.
Din anul 1912, se aplica o noua lege a Incurajärii industriei, de data
aceasta elaborata de catre un guvem al partidului conservator; acesta urrnarea
incurajarea si a industriilor consumatoare de materii prime agricole pe care
le produceau marii proprietari si arendasi. Criteriile de acordare a avantajelor
se modifica': nu se mai cerea o anumita marime a capitalului, d folosirea a
minimum 20 lucra tori sau a unor motoare de fortä motrice de peste 5 c.p.
Legea extindea sfera Intreprinderilor beneficiare, induzand mmile,
fabridle de bere si. spirt, precum si cooperativele de meseriasi sau atelierele
cu peste 4 lucratori, in anumite conditii.
Avantajele erau, aproximativ, aceleasi, dar acordate diversificat 9i
pentru intervale variabile, de 21-30 de am.
Legea punea conditia ca 75% din lucratori qi minimum 25% din
tehnideni sa fie romani, promovand, prin aceasta, angajarea qi formarea
personalului autohton in industrie. Legile de incurajare de para. acum priveau
numai ramurile prelucrätoare.
Se adopta insa, qi o legislatie referitoare la industria extractiva. Legea
minelor, din anul 1895, stabileste regimul milder In Romania; ea separa
proprietatea asupra solului de aceea asupra subsolului, care, cu toate resursele
sale, apartine de acum statului, cu exceptia petrolului etc., ce revine
proprietarului solului.
Legea lasa, astfel, libera exploa tarea petrolului, cand in lume sporeste
interesul marilor monopoluri pentru extractia si distilarea titeiului, ca urmare
a cererii mari de produse petroliere, generata de descoperirea qi raspandirea
motorului cu ardere interna, a automobilului.
Industria petrolului din Romania va cunoaste o mare dezvoltare
datorita masivelor investitii straine ce vor domina, pana la mijlocul secolului
20, aceasta ramura.
Beneficiind de condipile generale ale modernizarii tarii, de politica
protectionista qi de cea de incurajare din partea statului, masinismul
penetreaza rapid ramurile economiei: transporturi si comunicapi, agricultura,
dar mult mai puternic in industrie.
Revolutia industriala - in sensul inlocuirii lucrului manual cu activitatea
masinilor - inceputa timid in prima perioada - a politicii liberului-schimb - se
139

www.dacoromanica.ro
extinde, in a doua perioadä - a protectionismului - In ramurile 0 subramurile
industriei, insd cu intensitati si pe arii irtegale.
Baza constituirii sistemului industrial mecanizat, in România, a revenit
acpunii de industrializare, care a fon.dat structura modernä a industriei masiniste.1
Exprimarea in elemente comensurabile a revolutiei industriale si a inceputului
industrializarii se afla in datele statistice furnizate de cateva lucrari importante din
perioada, ca Ancheta industriali din anii 1901-1902 din Romania, 2 volume, opera
de baza, care priveste industria mare, mijlode si irdca-mestesugareasca; lucrarea lui
N.Paianu, elaboratä cu prilejul aniversarii a 40 de ani de domnie a regelui Carol I si
alte recenzari statistice din care cea din 1915, publicata in Anuarul statistic al Romaniei
1915-1916, referitoare la industria mare-incurajata. Mai recent, ca sinteza si studiu
asupra perioadei 1860-1915; Olga Constantinescu, N.N.Constantinescu, Cu privire
la revolutia industriali in Romania, Bucuresti, 1957; Gheorghe Popescu, Dezvoltarea
economica in profil teritorial a Romaniei, 1900-1985, Cluj-Napoca, 1994.

si nivelul Din numeroase date statistice

dezvoltirii industriei existente, preientam expresia
5Bilantul
. . mecanizate
sintetica a dezvoltdrii industriale in
cele trei decenii:

Datele se referä la industria prelucratoare mare, Incurajatk criteriile

märimii intreprinderii, in diferite perioade, au fost diferite: cum s-a vazut,
'frisk majoritatea unitAtilor erau mecanizate.
Cifrele aratä ch. in 30 de ani - 1886-1915, numarul intreprinderilor a sporit
de 10 ori, capitalul a crescut de 9,5 ori, iar valoarea productiei, de aproape 15
ori, ceea ce atesta o perioada de real avânt, un demaraj rapid al industriei.
in aceasta perioadä, inregistreaza o dezvoltare insemnatä si industria
extractiva, indeosebi a petrolului, Romania devenind a 4-a tari producAtoare
din lume.2

Pentru serii statistice si comentarii asupra industriei din pexioada 1859-1914, a se

vedea: Victor Axenduc, Evolutia economica a Romaniei. Cercetari statistico-istorice
1859-1947, vol.I, Industria, Bucuresti, 1992.
In anu11913 produceau, in mil.i: SUA - 34; Rusia - 9,2; Medc - 3,8; Romania - 1,8;
Indonezia - 1,5 etc. Productia mondiala -54 mat.
140

www.dacoromanica.ro
 Pe lartgO petrol, o crestere insernnata manifesta extractia de carbune
de sare.

Acestea ar fi rezultatele generale cantitative ale cresterii industriei

mecanizate.
Dezvoltarea calitativa s-a exprimat in ceea ce era esential: constituirea
structuriiindustriei moderne, formarea matricei sistemului industrial mecaniza4
cu ramurile i subramurile sale de baza: alimentará, textila, a pieläriei, lemnului
$i mobilei, hartiei i tiparului, stiddriei i ceramicii, prelucrarii metalelor,
materialelor de constructii, industriei electrice, industriei extractive.
La nivelul dezvoltarii industriei mecanizate, din anii 1913-1915, aceasta
se caracteriza prin urmgtoarele atribute:
o structura moderna', in proces de formare, a ramurilor si
subramurilor;
nid o ramtul nu era completà sub aspectul compozitiei tehnico-
economice, nu se produceau, nid cantitativ, nici sortirnental toate bunurile
necesare pietei interne; In medie, industria mecanizata acoperea 25-30% din
cerintele de bunuri de consum; o proportre mai mare, para. la 70-80%, asigurau
industria alimentará, petroliera; cea mai mica proportie revenea ramurilor:
textild, electrotehnica, chimica etc;
nu exista o industrie a metalului - siderurgica - i nici o ramura a
constructiei de masini i utilaje; aproape toate masinile i utilajele - 99% - se
importau. Revolutia industriala si industrializarea, para. la 1914, s-au realizat,
pe baza masinilor, utilajelor i telmologiilor importate, economia romaneascd
fiind integral dependenta de furnizorii extend;
ramurile irtdustriale - petroliera i forestiera - furnizau pietei externe
nu fabricate d materii prime, : iiei, produse petroliere, busteni, cherestea;
industria mecanizata era, astfel, structurataprioritar pe tmele ramuri
de industrie usoara i extractivd, lipsind coloana vertebralà a oricärei industrii
dezvoltate: constructia de masini, instalatri i utilaje. in situatia economiei
romanesti de atund, aceasta ramura nid nu se putea crea si dezvolta.
Astfel, procesul de industrializare, in Romania, se situa in faza lui de
Inceput si se caracteriza prin unnaloarele:
acoperea doar o parte reclusa a nevoilor de buntui de consum
industriale;
folosea, cu precadere, cca 4/5 din necesar - materii prime interne,
agricole si extractive;
141

www.dacoromanica.ro
 prindpalele ramuri si subramuri produceau, mai ales, bunuri de
tehnidtate i complexitate reclusa: zahar, paste fainoase, bere, alcool, uleiuri
vegetale, bomboane, conserve, caramida, ciment, cuie, s'arma, ambalaje,
franghii i sfoara, hunanari i sapun, hartie si papetarie, piei tabadte, cherestea,
fainuri de cereale, tiparituri, tamplarie, panzeturi, stofe etc.
antrena in productia industriará cca 110 mli persoane dintr-o populatie
activa de cca 3,5 mil., respectiv doar 3% din forta de munca a Romaniei;
participa, irisa', la productia material' a tarii cu cca 25-30% din total;
se intemeia pe tehnica si tehnologie importata.
Capitalul investit in intreprinderile mari - sodetati anonime - era in
proportie de 81% stráin si 19% autohton; edstau i ramuri cu peste 90% capi-
tal strain: industria petroliera, a energiei electrice, cimentului, zahárului etc.
De asemenea, 42% din personalul ingineresc si tehnic si peste 30% din cel
administrativ provenea de peste granita, adus, la intreprinderile lor, de catre
sodetatile straine. Atat capitalul, cat si personalul tehnic strain apareau, in
acea perioada, ca o necesitate stringentä, deoarece economia romaneascá era
inca defidtara in aceste domenii.
Astfel, daca beneficiarul general al industriei mecanizate era economia
nationala - intemeierea industriei, valorfficarea unor materii prime, a fortei
de munca etc. -, beneficiarul financiar, in principal, era capitalul strain,
detinatorul a peste 4/5 din investiidile industriale, si respectiv, in aceeasi
proportie, a masei de profit anual, in medie 40 - 50 mil.lei aur.
În provinciile roma nesti, aflate sub dominatie stráin4 , revolutia
industrial' se desfasoara diferentiat, cu particularitati, fiind mai franata sau
mai accelerata, in raport de resursele de materii prime, de capital si piafa% Dar
punctul de plecareilconstitue tot cele trei forme de industrie manual': casnica,
mestesugáreasca si manufacturiera.
In Transilvania si Banat, mestesugurile sunt mai puternic organizate
In bresle; manufacturile au aparut mai devreme, iar masinismul se introduce
din deceniile 4-5 ale secolului 19, in principal, la calle ferate, in industria
extractiva a carbunilor si minereurilor feroase si neferoase, datorita i bogatiilor
naturale ale subsolului.
Imperiul habsburgic fondeaza, pentru exploatarea resurselor de carbuni
si fier, mine si uzine, in scopul dezvoltárii industriei siderurgice producatoare
de metal pentru cai ferate, masini si armament, la Resita, Hunedoara, dar si
pentru exploatarea aurului, argintului din tinutul Abrudului si Ball Mari.
Se promoveaza legi de Incurajare a industriei,in anii 1881-1890, pe prin-
dpii asemanatoare cu cele din Romania.
Se dezvolta si ramuri ale industriei usoare - postavului, hartiei, stidariei,
moraritului, lemnului, pielariei etc.
Capitalul mare investit apartine In totalitate firmelor austriece, germane
si, in m'asura mai reclusa, celor maghiare.
142

www.dacoromanica.ro
 Personalul de conducere, de administratie era recrutat din randurile
nationalitatilor dominante; romanii, pana la mijlocul secolului 19, aveau cu
greu acces la practica meserillor la orase, iar majoritatea lucratorilor industrian
se formau dintre minoritaple nationale.
Ramurile cu cresterea cea mai Insemnatä au fost cele ce foloseau resursele
naturale de matexii prime.
Rezultatele dezvolfärii industriale au fost utilizate, predominant, In interesul
puterilor statale ale imperiului dualist, marea parte a veniturilor, bogatiilor, aurul
si argintul luau calea capitalei imperiului. Transilvania a ramas una din provinciile
cele mai putin dezvoltate industrial din complexul imperial austro-ungar. Dupa
Unirea din 1918, industriei transilvanene si banatene li se deschid largi perspec-
tive de dezvoltare in cadrul statului national unitar romárt.
Bucovina cunoaste, de asemenea, prefaceri industriale, mai ales in
exploatarea unor minererui si a marilor rezerve lemnoase, dar rezumate, mai
ales, la productia de materie prima.
Basarabia este dominata, insa, de industria casnia si mestesugá Y eascá;
industria mecanizata apare, cu prioritate in ramurile alimentare: moraritului,
alcoolului, uleiului vegetal -ultima de mare produclie si importan ta; de asemenea,
se dezvolta industriile tabacariei si branariei, materialelor de constructii; dar, in
lipsa resurselor miniere si minerale, ramura extractiva raman' e farä viitor.
in toate provinciile romanesti din imperiile vecine, pana' la Unirea si
intregirea nationala din 1918, procesul de transformare a vechiului sistem
industrial manual in sistemul modem mecanizat, se afla In diferite faze de
tranzitie, dar departe de a se fi asezat integral pe baze masiniste. Dupa unirea
tuturor pamanturilor romanesti in statul national unitar din 1918, procesul
de industrializare va cunoaste o noul faza de progres.
Noul sistem industrial, concomitent cu prefacerile tehnico - economice
- mecanizarea, cresterea considerabila a dimensiunilor intreprinderilor, a
capitalului acestora, a dobandit, in mod necesar, si forme noi de organizare si
gestionare.; astfel, se trece de la tipul de intreprinderi individuale, spedfice
formelor vechi ale capitalului, la tipul intreprinderilor colective - asodatii,
sodetati - capabile sa mobilizeze si sa utilizeze capitaluri de zed de ori mai
mari ca cele individuale.
Forma cea mai rilspanditg, dupa 1900, au constituit-o sociedtile pe
actiuni, de altfel generalizate in economia ocddentala; teoretic, ele, prin
emiterea si vanzarea de actiuni, puteau centraliza capitaluri oricat de mari.
In 1913, cele mai mari intreprinderi industriale apareau organizate in
sodetati pe acpuni'; fata de totalul intreprinderilor incurajate, in ntunar de
837, sodetatile industriale ajungeau doar la 168. Acestea posedau un activ de

1. Datele dupd Statistica societtililor pe actiuni din Rominia, Bucuresti, 1913.

143

www.dacoromanica.ro
909 mil. lei, din care capitalul social reprezenta 483 mil. lei, intre 10 mii lei si
100 mil. lei de sodetate.
Semnificativá este concentrarea capitalului In societä tile cele mai mari:
astfel, in timp ce 45 de sodetati, reprezentand 27% din numärul total, avand
peste 2 mil. lei fiecare, detineau 350 mil. lei sau 80% din capitalul total, restul
de 73%, mult mai mid, posedau doar 20% din totalul capitalului.
in unele ramuri cu societati putine s-au constituit si carteluri de
productie si desfacere, cu caracter monopolist: in industria zahärului, hartiei,
cimentului, vanzarii petrolului lampant etc.; cartelurile stabileau preturi mai
ridicate de vanzare, cote de productie si desfacere ale marfurilor, ceca ce film
dezvoltarea in aceste ramuri si ingusta piata interna.
Pe de alfa parte, industriasii si-au organizat propriile lor asociatii
profesionale; cei mai importanti s-au constituit in 1907 in Uniunea Generara
a Industriasilor din Romania, iar altii activau in cadrul celor 11 Camere de
Comert si Industrie, formate la nivel regional, pe circumscripni de 2-5 judete;
In 1915 ele aveau 325 de membri si un buget de 1 378 mii leil,
Pe ranga' acestea, la arie judeteana sau interjudeteana, fiintau numeroase
asociiani profesionale mai mid, de industriasi $i mestesugari, create in scopul
suspnerii diferitelor revendicari in fata forurilor statale legislative si executive.
Uniunile profesionale, Camerele de Comert si Industrie tineau regulat
reuniuni, congrese, dezbateau situatia din domeniu, formulau deziderate catre
guvern si diferite ministere, coraucrand cu acestea la elaborarea legislatiei si
politicii industriale a tärii.
O datá cu dezvoltarea industriei mecanizate, a crescut numärul
lucratorilor de fabrica si concentrarea lor intr-o serie de intreprinderi mari si
centre economice.
A aparut si s-a dezvoltat, astfel, o nouä clasá, a salariatilor industriali
de fabrica, ca expresie sodala a expansiunii fortelor de productie moderne in
economia nationala.
Structura social a dril, in tendinta de modificare - mosieresc - täräneasca
si comercial - mestesugareasca doba ndea o noua componentä, cea mai
dinamica in perspectiva, industrial-capitalista, cu cele doua clase: burghezia
industrian si mundtorii industriali.
In 1913-1914, in industrie si transporturi erau ocupan peste 263 mii
salarian, din care cca 110 mii in domenii mecanizate.

Evolutia si dezvoltarea muncii salariate si a situatiei sale economico-sociale in

economia României, in secolu119 si inceputul secolului 20, pfinä la 1914, este analizatd
In lucrarea acad. N.N.Constantinescu (redactia) Din istoricul formärii si dezvoltirii
clasei muncitoare din Rominia - pani la primul rizboi mondial, Bucuresti, 1959.

1. Anuarul Statistic al Romaniei, 1915-1916, Bucuresti, 1919.

144
www.dacoromanica.ro
 Daca, la cei 263 mii lucratori se adauga inch' peste 120 mii meseriasi cu
atelier si fara, se ajunge la aproape 400 mii de lucrätori in domeniu, ceea ce
reprezenta circa 10% din populatia activa a tarii.
In procesul acumularii primitive si acumularii moderne a capitalului,
condiiiile de munca si viatä ale muncitorilor industriali erau grele, mult mai
proaste decat ale proletariatului de la inceputul secolului 20 din tarile dezvoltate.
Este incontestabil, insa, ea', in comparatie cu situatia materiala $i sociala
a primelor formatii de muncitori de la mijlocul secolului 19, la inceputul
secolului 20, conditille de viatä si muncä ale salariatilor apäreau modificate;
clasa muncitoare, organizata, partial, in sindicate, in Partidul Muncitoresc, a
obtinut prin actiunile, manifestatiile si lupta sa grevista si in parlament, o
serie de rezultate; pe de alta parte, guvemele vremii au trebuit sd tina seama
de dezideratele lucratorilor, satisfacandu-le partial.
Cu toate acestea, conditiile de munca si de trai se situau calitativ la
periferia socialä, dupa cele mai grele, ale taranimii invoite si exploatate.
Timpul de lucru nu era limitat de nici o lege; intreprinzatorii il stabileau
dupa interesele lor; publicatii oficiale si anchete sociale demonstreaza ca. in
primul deceniu al secolului 20, in Romania ziva de lucru, in medie, era de 10-
12 ore, in unele ramuri prelungindu-se pana la 14-16 ore; acolo tmde se foloseau
2 schimburi, se lucra cate 12 ore, de la 6 dimineata la 6 seara si de la 6 seara la 6
dimineata. Saptamana de lucru, de regula, era de 6 zile plus 6 ore in zilele de
sarbatoare. Prevederile legale, din 1894 $i apoi din 1906, limitau numai pentru
femei si minori munca zilnica, in fabrici, la 8 sau 10-11 ore, dupa caz.
Pana la 1912, nido lege nu prevedea concedii de odilma platite, nici de
boala, nid de maternitate, lucratorii muncind, in continuare, tot anul. in 1910,
se adopta legea repausului duminical care rasa libera ziva de duminica.
De asemenea, nu existau prevederi legale referitoare la securitatea muncii
si la conditille de lucru in fabrici, pe santiere; o lege asupra lucrului in locuri
insalubre nu a fost respectata; este sugestiv, In acest sens, numarul de accidente
In industria extractiva, intre anii 1908-1913: lao medie de circa 10 000 muncitori
reveneau anual circa 230 accidente temporare, 36 de invaliditate permanenta si
32 de morti; nu se prevedeau despägubid nici pentru invaliditate Did pentru
moarte prin accidente; din bunavointa patronului se acordau, uneori, ajutoare
de inmormantare.
In 1912 se adopta " Legea pentru organizarea meseriilor, a creditului si
asigurärilor muncitoresti" , destul de avansatä pentru vremea aceea in Europa,
urmata de o serie de rezultate pozitive; ea prevedea organizarea muncitorilor
In bresle si coiporatii profesionale in vederea realizarii obiectivelor de protectie
social:I. Se instituiau trei feluri de asigurari pentru board, accidente si de pensie
de batranete. Salariatii erau obligati sa depuna cotizatii la Casa Centrala a
Asigurarilor Sociale, din care se formau fondurile necesare; cel de ingrijire
145

www.dacoromanica.ro
medicaid si de ajutor acordat boinavilor, apoi fondul pentru accidente; acesta
se constituia, partial, din cotizatiile patronilor si salariatilor, iar cel pentru
pensii de batranete, cu aportul egal al salariatilor, patronilor si statului; vfirsta
minima de pensionare era de 65 ani si ce! putin 1 200 saptamdni cotizate.
Progresul facut in legiferarea unor aspecte ale muncii se reflecta, insa
slab in practica. Chiar in revista Casei Centrale a Asigurarilor Sodale -
Monitorui asigurdrilor mundtoresti -, un autor constata pesimist: "Ocrotirea
mundtmilor se poate spune ea nid nu se cunoaste... Legi s-au facut, insa nu
s-au aplicat. Legea sanitara, regulamentul industriilor insalubre, vechea lege
a meseriilor, legea asupra muncii minorilor si femeilor, noua lege a meseriflor
- toate acestea s-au preocupat de ocrotirea mundtorilor, insa nu s-au aplicat".
Retribuirea muncii in toate ramurile aparea scazutd, uneari la limita
existentei biologice; forta de munca era ieftinä, intrucfit in cea mai mare parte
provenea de la sate. 0 statistica din 1911 asupra salariului zilnic al lucratorilor
din toate ramurile industriei arata CA peste 70% incasau intre 1 leu si 3 lei pe
zi, restul de 30% mergand la categorii mai mari de para. la 8 lei pe zi. Femeile
primeau totdeauna cu 20-40 % mai pill:in.
Daca se considera pentru cei 70% din salariati, in medie, 2 lei pe zi
lucratoare, nivelul de trai poate fi apreciat cu preturile medii ale unor produse:
1 kg carne porc - 1,30 lei; 1 litru lapte -40 bani; 1 kg brdnza - 1,80 lei; 1 kg unt
-4 lei; 1 kg unturd -2 lei; 1 kg zahar - 1,20 lei; 1 pereche de pantofi -14 lei etc.,
china pentru o camera cu antreu, cu paradnt pe jos, fdrd lumina electrica si
fard apd curenta, se platea, la perfferiile Bucurestiului, cu 20-25 lei lunar; aid
locuia familia unui lucrator compusa din 3-5 persoane. Cheltuielile de hrand,
locuinta si imbracaminte ca greu puteau fi acoperite dintr-un salariu media
lunar de 50-60 lei; sarada si lipsurile certificau nu numai veniturile mici si
consumul scazut, dar si diversele boli, lipsa de ingrijire si asistenta medicaid,
inaccesul la cultura etc.
Dupa cum majoritatea taranimii era oprimatd de invoielile agricole, tot
astfel, marea parte a lucratorilor industriali era sortitä privatiunilor #
suferintelor din cauza condipilor de lucru si salarizarii.
Interventia statului, dei mai accentuata de la inceputul secolului 20, incd
nu daduse rezultate importante. Ne apar, astfel, de inteles numeroasele miscari
sodale mundtoresti din perioada, pentru revendicari economice si politice.

Dupd ce am urmdrit
Stadiul de constituire prefacerile
57 modern
petrecute timp de
a sistemului industrial jumatate de secol in cele patru
forme de industrie: casnica, meste-
sugareascd, manufacturiera si mecanizata si rezultatele lor economice si
sodale, prezentam prindpaiele conduzii generale:
146

www.dacoromanica.ro
 pe la 1860, o data cu deschiderea procesului de modernizare a tarii,
incepe i transformarea vechiului sistem industrial, sub aspect economic, tehnic
si social; tranzitia de la vechiul sistem industrial spre sistemul industrial mod-
em s-a desfasurat In mod specific, in fiecare din cele patru forme de industrie;
axul central, determinant al transformarilor 1-a constituit industria
masinistä, produs al revolutiei industriale si al inceputului industrializar*
industria mecanizata, sprijinitä iprotejatä de stat, devine sectorul director si
motor al intregului sistem industrial; el trece pe prim-plan ca importanta,
funclia tehnica i economica si se impune, in perspectiva secolului 20, ca
domeniul purtätor al celui mai efident progres material al sodetatii romanesti
remediul capital al eradicarii inapoierii economice a Romaniei;
cele trei forme manuale ale vechiului sistem industrial sufera, la
randul lor, prefaceri diferite: de reducere ten dinte de marfarizare, in indus-
tria casnica; de restructurare, adaptare la noile cerinte ale pietei i tendinta de
mica mecanizare in industria mestesugareasck de transformare in fabrici a
unei parti si de reducere substanpala $i disparitie a celeilalte parti, in indus-
tria manufacturiera;
industria mecanizata, prin superioritatea sa tehnica i economica,
va iradia influenta sa In formele industriale manuale mostenite de la vechiul
sistem, stimulandu-le transformarea sau grabindu-le disparitia;
industria romaneasca, la sfarsitul perioadei, prezenta un sistem in-
dustrial, in care tranzitia la cel complet mecanizat era departe de a fi incheiatä;
era format din industria mecanizata, mestesugareasca i casnica; partidparea,
In primul deceniu al secolului 20, la productia industriará a tarii se poate
estima, in expresia cea mai generará, In proportie medie de 50% industria
mare mecanizata, 20% cea mijlode i mestesugareasca si 30% industria casnica.
Componentele manuale furnizau inca aproximativ jumätate din productia
industriala a tärii; dar forla de munca permanenta lucratoare, in toata indus-
tria, reprezenta pana la 10% din populafia activa a tarii.
incheiem capitolul consacrat transformarlior dezvoltarii industriale
din perioada 1860-1914, mentionand contributia invä tämäntului si stiintei
românesti la procesul de industrializare; in acest sens, s-au creat zed de scoli
de meserii, elementare i medii; s-a fondat Scoala Politehnica si diferite facultati
de fizica, chimie, geologie etc., unde s-au pregatit mii de cadre de lucratori,
tehnideni si ingineri romani.
Academia Romana, dupa 1867, stimuleazä crea tia stiintificä prin burse,
cercetari; se infiinteaza institute de studii, sodetati stiintifice.
In acea perioada, s-au impus in stiinta romaneasca mari personalitäti
cu prestigiu intemational ca Gr. Stefanescu, Gr. Cobalcescu, L. Mrazec, Gh.
Murgod In domeniul geologiei si carora le datoram intoanirea hàrtii geologice
a Romaniei; profesorii P.Poni si C. Istrate se impun in domeniul chimiei; D.
147
www.dacoromanica.ro
Hurrnuzescu $i C.Midescu in fizica; N.Coculescu in astronoz-nie; Emil Racovita
si Gh. Antipa in biologie, ultimul fiind fondatorul muzeului de istorie naturaLl
din Bucuresti, care-i poarta numele.
Se afirma, in aceasta perioada, remarcabili ingineri si constructori,
precum A. Saligni caruia i se datoreaza proiectarea si construirea, la sfarsitul
secolului 19, a podului metalic peste Dunare, cel mai mare din Europa la acea
vreme; inginerii Gh.Duca, Elie Radu etc., constructori de chi ferate, poduri si
viaducte; si multi tineri, oameni de stiinta si ingineri, ce se vor impune in
perioada interbelica si vor afirma, in lume, contributiile cercetarilor lor
stiintifice. De asemenea, despre economia industriei si pentru industrializare
au scris si au pledat: D.P.Martian, P.S.Aurelian - fost presedinte al Academiei
Romane - marele istoric A.D.Xenopol, apoi C.Dobrogeanu Gherea, N.Paianu,
L.Colescu si multi alp oameni politid si economisti.
De industria mecanizata, de industrializare, de promovarea
invatamantului si stiintelor va depinde viitorul natiunii romane in secolul
20, care incepe la sfarsitul perioadei studiate 1860-1915.

148

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL 6

CONSTITUIREA SI DEZVOLTAREA
NOILOR SECTOARE DE SERVICII:
MONETAR, DE CREDIT, DE COMERT
SI DE FINANTE PUBLICE
in procesele tranzitiei la economia moderna in Romania, ale transformarAi
sistemelor economico-sodale feudale, demarajul mai rapid 1-au inregistrat
sectoarele de servicii, unele din ele, dobandind, ca si in econoxniile tuturor tarilor
intarziate in dezvoltare, functia de premise, de conditii prealabile progresului
sectoarelor productiei materiale.
In evolutia lor indelungata, de 4-5 secole, pe calea modernizarii,
economiile ocddentale si-au elaborat si format diferite ramuri din domeniul
serviciilor, cu mult 1naintea prefacerii celor ale productiei materiale; edificator
este progresul in domeniul comertului de marfuri si valori mobiliare, al
creditului si bancilor, al finantelor publice etc.; acestea au ajutat si stimulat
cresterea productiei materiale.
Economia romaneasca, in acpunea de devenire moderna, inceputa la
mijlocul secolului 19, in scopul grabirii transformarilor, a adoptat si asimilat,
si in sfera serviciilor, forme noi de organizare si administrare, tehnici si
telmologii, sisteme de evidenti 0 calcul etc.; mai mult chiar, in lipsa fortei de
munca calificata autohtona sau in cazul insufidentei acesteia, s-a recurs, in
primele decenii, la unele cadre de spedalisti straini.
Astfel ca., diferitele ramuri de servicii in Romania ca: finantele publice,
bindle si creditul etc., s-au format concomitent sau chiar dupa inceperea
prefacerilor in domeniile productiei materiale. Era expresia caracterului gen-
eral al tuturor transformarilor din epoca tranzitiei-comprimarea 0 scurtarea
procesului implement:411i formelor modeme In societa tea româneasca.
149
www.dacoromanica.ro
 Este cunoscut faptul ca., in economia moderna, legaturile dintre agentii
economici, dintre diferitele domenii si ramuri, conedunile 0 articulatiile
economice, in vederea infaptuirii productiei sociale 0 a reproductiei vietii
economice, se realizeaza prin intermediul schimbului si circulapei bunurilor,
al irtstrtunentelor si actelor de transfer al valorilor de la un agent la altul, de
la o comunitate organizata la alta.
In capitolele precedente am studiat prefacerile din ramura transporturilor
si comunicatiilor, din sectoarele productiei materiale, ale agriculturii si
industriei; legaturile necesare cu sfera consumului, pentru finalizarea productiei
sodale, se realizeaza, insa, prin intermediul cäilor si mecanismelor de schirnb.
Mai mult ca oricand in istorie, in reproductia sociala moderna, domeniile
schimbului si circulatiei au dobandit o importanta fara precedent.
Tema prezenta analizeaza schimbarile si dezvoltarile din aceste domenii
si constituirea sistemelor modeme specifice loz; urmarite astfel:
crearea sistemului monetar national;
constituirea sistemului bancar si de credit;
formarea sistemului comertului intern, a pietei nationale moderne;
alcatuirea sistemului de comert exterior;
infiintarea sistemului nou de finante publice.

Crearea Circulatia tot mai dezvoltata a märfurilor,

a banilor si altor valori in economia romaneasca,
sistemului
6 monetar
national
orientata ferm catre modernizare, intalnea in
cale obstacolul vechiului sistem monetar de tip
feudal.
in lipsa unui sistem monetar modern, in domeniul circula tiei si
schimbului continuau sa domine anarhia, insta bilitatea, speculatiile.
Vechiul sistem monetar. Sistemul monetar anterior, folosit de peste
un secol in economia Principatelor, avea o serie de caracteristici, dintre care
mentionam:
1:1 lipsa unei monede nationale reale in circulatie; leul vechi devenise
un "semn de socoteala"; prin disparitia de pe piata a monedei pe care o
reprezentase - o specie de taler olandez cu figura unui leu pe ea, batuta in
Tar& de jos, de 27,5 gr. argint - leul romartesc a ramas o imitate monetara
fictivä, fara baza metalica si conventional:4 ca valoare. Ca etalon de calcul,
avea subdiviziunile imprumutate de la sistemul monetar otoman: 1 leu =40
parale; 1 para = 3 bani.
CI intreaga circulatie monetara se reprezenta prin zeci de semne
monetare sträine de aur, argint, arama etc., vechi si noi, bune si rele, care
circulau fara ingradire prin Europa. Ca principiu, valoarea monedelor se
determina dupa valoarea metalului pretios, dupa cea nominala, inscrisa pe
piesele de diferite marimi si dupa cotatia libera a pietei.
150
www.dacoromanica.ro
 Ca ban de calcul, leul servea la m'cisurarea valorii rnarfurilor, la tinerea
evidentei in contabffitatea de stat si a particularilor, la alcatuirea bugetelor de
stat, la stabilirea impozitelor etc. La piata, calculul pretului se efectua in lei, dar
se platea in diferitele monede existente, la cursul stabffit de plata; de pilda, dac.a-
o pereche de boj se vindea cu 240 lei, plata se putea face cu 5 galbeni a 36 lei = 180
lei, plus 8 iuzlud a 5 lei =40 lei, plus 800 parale =20 lei, in total 240 lei.
CI Circulatia monetara se desfasura ca obisnuita circula tie de marfuri,
monedele fiind importate, exportate, dupa interesele celor care le speculau.
Administratia nu avea nici un control asupra mazimii .si formei circulatiei
monetare; ea fixa doar cursul de schimb al diferitelor monede de pe plata fata de
leul fictiv, curs impus numai in operatiunile cu finantele publice; in tranzactfile
particulare, schimbul se efectua prin intermediul zarafiloi; acestia, in raport de
conjunctura comerdala, stabileau valoarea de schimb a monedelor utffizate.
CISistemul monetar existent era, deci, anarhic, afiat permanent in sfera
speculatiilor interne si externe, fluctuant, dupa variatfile pretului monedelor
pe piata internä. si pe pietele straine; el constituia cel mai intins camp de
speculatii, care determina o mare instabilitate monetara. Monedele migrau
libere, in valuri, peste granita, fie spre pinta romaneasca atund cand era avantajos
traficantilor, fie invers, ieseau din tad, producand urcarea pretului marfurilor.
in acest sistenn, fara ordine si control, monedele bun.e erau supuse
deprecierii, falsificarii, degradarii; ca regula, monedele bune erau pastrate,
tezaurizate, iar cele degradate si falsificate erau aruncate mereu in circulape,
nimeni nedorind sa pastreze moneda proasta. Din aceasta cauza, speculatorii
aduceau de peste granita, mai ales din Turda, moneda depredata, proasta, si
o scoteau din tara pe cea bunk practica era foarte raspandita, ceea ce cauza
prejudicii economiei, pagube in averea ei.
Sistemul monetar existent devenise, astfel, un instrument de evacuare
din tarä, prin speculatii interne si exteme, a monedelor bune de aur si argint
si al invadarii pietei interne cu moneda slaba, marunta, fara valoare intrinseca;
Prin acest sistem monetar, economia tarii aparea dependentä de
speculatiile si conjuncturile exte.rne. Simptomatic este faptul ca., in perioada
acestui sistem monetar, balanta comerdala avea mare excedent; respectiv, se
exporta cu 25-50% mai mult decal se importa, surplusul de moneda provenit
din export servind la circulatia monetara, la exportul de monede speculate(
la plata tributului si a altor cheltuiefi efectuate peste granita.
Vechiul sistem monetar nu era produsul economiei romanesti feudale
ci rezultanta dominantei otomane, interesata ca provinciile de sub
suzeranitatea sa sa constituie pinta pentru sistemul monetar turcesc. De aceea,
puterea otomana interzicea emisiunea de moneda autohtona.
In conduzie, sistemul monetar utilizat in Romania, prin defecpunile sale
si prin consecintele functionarii sale, devenise daunator si pagubitor pentru
151

www.dacoromanica.ro
viata economico-sociala a t'd rii si, cu atat mai mult, nu putea s'A constituie un
instrumentar monetar si o con ditie a demarajului economiei modeme.
Se impunea astfel inlaturarea lui, adoptarea si folosirea unui sistem
monetar modem, capabil:
sa raspunda cerintelor dezvoltarii economice, de perspectiva', al tarii;
- s'A instituie o moneda nationala a carei circulatie s'A fie reglementata si
controlata;
s'A garanteze siguranta si stabilitate monedei;
s'A insanatoseasca drculatia marfurilor si a banilor;
- sa exprime, in domeniu, independenta tarii.
Aceasta devenise o necesitate imperativa si, indata dupa anul 1859, in timpul
domniei lui Al. I. Cuza s-au facut diferite incerdri de Infiintare a unui nou sistem
monetar, propunái'idu-se si o noua denumire a monedei- romanat; impedimentele
erau, insa, mari: interdidia otomana, lipsa mijloacelor financiare, lipsa urtei
conceptii de elaborare etc., ceea ce a prelungit pregatirile in acest scop; s-au
desfasurat numeroase dezbateri in Adunarea Nationalk in presa; s-au conturat
liniile generale ale sistemului national monetar. S-a propus ca acesta si fie realizat
dup'd modelul francez, un sistem monetar modern, cu influentä importanta pe
piata europeana, sperandu-se si intr-un imprumut din partea Frantei.

Noul sistem Ca unnare, in 1867, se adopta, de catre corpurile

6.11 monetar legiuitoare, "Legea pentru Infiintarea noului sistem

monetar si pentru fabricarea monedelor national? ,
care pune bazele legale ale sistemului monetar modem românese

Mentionam di', cea mai completa lucrare din literatura de specialitate asupra istoriei
monedei romdnesti este cea elaborata de acad. Costin C.Kiritescu, in trei volume: Sistemul
banesc al leului si precursorii lui, publicatä intre anii 1964-1971. A se vedea, de asemenea:
C.I.Balcoianu, Istoria politicii noastre monetare si a Wandi Nationale, vol. I, partea 1,
Bucuresti, 1932; Constantin Moisil, Renasterea monedei rominesti, Bucuresti, 1940;
Encidopedia Rominiei, vol. IV, capitolul Moneda, pg. 509-518.

Legea din anu11867 a statuat unita tea bäneasci leal nou, divizat in 100
bani; ea se intemeia pe bimetalism, respectiv pe metal pretios, aur si argint,
etalonul metalic fiind 5 grame argint cu titlul de 835/1000, sau 0,3226 gr. aur,
cu titlul de 900/1 000. Legea prevedea emiterea de moneda de aur de 5,10 si
20 de lei, de argint de 50 de bani, 1 leu si 2 lei si de moneda marunta,
divizionara din arana de 1,2,5,10 bani. Leul nou se schimba pe 2,7 lei vechi,
iar 1 leu vechi se echivala cu 0,37 bani noil.

1. Pe aceste baze economistii vremii si cei de mai ta'rziu au calculat in lei noi toate
datele valorilor exprimate in lei vechi pana la 1867.
152

www.dacoromanica.ro
 Sistemul monetar national din 1867 se asemäna cu sistemul monetar
francez: dupd tip - bimetalist, - titlul metalului pretios, diviziunile monedei,
piesele monetare, greutatea si märimea pieselor'.
Mentiondrn ca, in 1865 se constituise Uniunea latinä, monetarä formata
din Franta, Italia, Elvetia si Belgia, ale caror monede erau identice.
Adoptarea acestui sistem de catre Romania conducea la alinierea tärii
noastre la unul din sistem ele monetare cele mai modeme la vremea aceea si
cu prestigiu pe piata monetarä internationalä.
intrucAt România le afla Inca' sub suzeranitate otomanä, Poarta cu greu
a acceptat introducerea sistemului monetar national, punând conditia baterii
pe monedele prindpale de aur si de argint a efigiei semilunii. Guvernul tarn,
pentru a eluda aceastà cerere, dar si din cauzd cà nu avea disponibilitäti
financiare pentru curnpdrarea metalului pretios necesar baterii monedelor, a
prevsázut in lege, pâni la emisiunea de monedà proprie, libera circulatie pe
piata româneasca a monedelor Uniunii latine, care erau de acelasi etalon si
valoarea cu leul românesc. Ministerul de finante a emis, insd, numai monedd
divizionara de 2,5 si 10 bani de aramä si 50 de bani, 1 leu si 2 lei de argint,
care nu intrau sub inddenta restrict:1110r Ponii.
Legea din 1867 prevedea de asemenea Incetarea circulatiei libere a
monedelor straine pe teritoriul tarn, cu exceptia celor din Uniunea latinä, si
introducerea lor sub regimul valutar, putând fi schimbate in lei numai in
institutii bancare sau financiare desemnate.
Instituirea sistemului monetar nou a produs efecte substantiale
favorabile In economia româneascI, prin care se releva si importanta acestei
ample actiuni de interes national:
s-a creat, astfel, prima monedä national:4 realä, cu valoare intrinseci
In metale pretioase;
sistemul monetar a devenit sistem bänesc de stat, sub autoritatea,
reglementarea si controlul Bandi Nationale a Romaniei, dupà crearea acesteia
In anul 1880;
a inlocuit pe pinta internd banii strait uniformizAnd si usurând
circulatia semnelor monetare, ceea ce a favorizat substantial tranzactiile
economice;
s-a inläturat din drculatia monetard haosul, dezordinea si specula,
marile manipulatii si speculatii financiare in detrimentul, paguba, economiei
nationale; s-a eliminat din sfera sodall categoria speculativa a zarafilor;
ca urmare, s-a introdus treptat ordine, stabilitate si sigurantà in domeniu,
s-a asigurat fluenta si rapiditatea in schimburile de valori interne si externe;

1. A se vedea lucrarea: Crearea sistemului monetar national la 1867, Bucuresti,

1967, elaboratd cu prilejul sarbätoririi centenarului monedei nationale.
153

www.dacoromanica.ro
 adoptarea sistemului monetar din anul 1867 a desprins economia
romaneasca de dependenta dei gravitatia spre sistemul monetar otoman,
incadrand-o si orientand-o definitiv spre piata monetara occidental.; de aici, insa
se vor receptiona ntuneroase avantaje, dar si bulversärile spedfice economiei;
noul sistem monetar va purta caracteristici nationale, realizand
interesele statului roman si devenind un instnunent efident de sprijinire a
proceselor de modernizare a economiei nationale;
prin sistemul monetar din 1867, Romania infra pe piala internationala
cu o organizare monetara stabila si efidenta, leal fiind cotat filtre cele mai
bune valute europene.
Pe plan mondial, raportul dintre valoarea aurului si argintului de 1/15,5,
mentinut in prima jumatate a secolului 19, se deterioreazä in a doua jtunätate a
lui, aparand diferente tot mai mari filtre pretul celor douä metale prepoase.
in scopul eliminarii dezechilibrelor si instaurarii stabilità ii monetare,
t'Afile occidentale renunta, in deceniul noua, la bimetalism si trec la
monometalism aur; argintul este scos din functia monetara.
Dupa obtinerea independentei tárii, se creeaza, in 1880, Banca Nationala
a Romaniei, cu privilegiu de institut de emisiune monetarä; astfel, atributiile
de a bate moneda si a reglementa circulatia ei trec de la Ministerul de Finante la
banca centralia a t'al Din anal 1890 BNR introduce monomentalismul exduzand
argintul din drculatia monetark ea isi constituie un depozit legal de metal
pretios i valute pentru asigurarea monedei in circulatie, garantand
con vertibilitatea, In schimbul bacnotelor, la cerere, eliberandu-se cantitatea de
aur corespunzatoare valorii lor; dar, atata timp cat bancnotele nationale erau
convertibile, si devizele, la randul lor, erau garantate cu aur, nu exista nici un
interes in a face plati in piese de metal si nu in bancnote. Din aceeasi motivatie,
cursul monedelortimp de decenii s-a menfinut relativ constant, cu varia li mid,
doar conjuncturale: 1 leu = 1 fr. francez, 1 fr. belgian, 1 lira italiana' etc.; iar 1
marca germana' = 1,24 lei, 1 dolar SUA = 5,18 lei si o lira' sterlina = 25,24 lei;
echivalenta se intemeia pe cantitatea de aur din etaloartele monetare.
Aceasta a creat si o stabilitate a sistemelor monetare nationale, ea si a
circulatiei monetare internationale; inflatia nu se manifesta, dar urcari sau
scaderi de preturi se inregistrau datorita nu atat factorilor monetari cat celor
de politica comerdalä.

Circulatia Dupa adoptarea Legii din 1867, pe piata

6.1 2. romarteasca au drculat liber monedele
monetarà latine, mai ales francii francezi. B.N.R., din anul
1880, introduce, insa, moneda nationala de baza' i circulapa monetara apare
formara ntunai din aceasta; ea sporeste, determinata de amplificarea productiei
si schimbului, de export si import, de la 59 mil . lei in 18811a 480 mil. lei in 1914.

154

www.dacoromanica.ro
 Pana la 1914, la declansarea primului razboi mondial, circulatia
monetara se compunea din monede metalice de aur de 20 de lei, 25, 50, 100
de lei, de argint de 0,50, 1, 2, 5 lei, bacnote de 20, 25, 100 si 1 000 de lei.
Circulatia monetara in aceasta perioada a avut toate atributele de
siguranta, stabilitate si eficientä; intervalu11867-1916 constituie cea mai lungä
perioadä de stabilitate din istoria báneasca a tárii, alimentata si reprezentata
de o moneda' cu valoare intrinseca sau liber convertibila.
Puterea de cumpärare a monedei romanesti, pana la 1916 era ridicatä; ea
se exprima, de pila in faptul ca 1 kg de aur valora 3.100 lei; 1 ha de pämant se
cumpara cu 350-800 lei, o zi de munca industriará' se platea in medie cu 1-3 lei;
un salariu mediu de funcionar public era filtre 80-200 lei lunar.

Constituirea Tranzitia economiei romanesti de la

62 sistemului
bancar i de
credit modern
structuri preponderent naturale, feudale,
la structuri marfar-bänesti si spre
organizarea capitalista aducea capitalul
la un loc si un rol de prima importantä in
mecanismul viepi economico-sociale a t'a& Extinderea productiei de marfuri,
a pietei necesita cantitäti tot mai mari de bani ce urmau s'A se transforme in
capitaluri necesare comertului, creditului, industriei etc.
intarzierea dezvoltarii economiei banesti in aceasta parte a continentului,
deci si in tarile romane, dimensiunile mari ale investitiilor moderrie, evacuarea
peste granita, ara' echivalent, a unei parld insemnate din valorile materiale
ale tarii etc., a determinat ca economia nationala, in epoca marilor prefaceri,
sa sufere permanent de insuficientä de capital.
De altfel, aceasta va constitui o carentä fundamentalä si permanentä a
economiei manare si capitaliste din Romania.
T'afile cu dezvoltare comercialä, manufacturiera si bancara mai timpurie
s'i mai avansatä din vestul si centrul Europei, care beneficiasera inca cu 3-4
secole mai inainte si beneficiau si in secolul 19, in continuare, de afluxuri
considera bile de valori si bani din afarä - provenite din companii comerciale
extracontinentale, jefuirea Americilor, exploatarea coloniilor etc. - dispuneau,
In pragul declansarii revolupei industriale, de capitaluri mari, care au sporit
spectaculos in perioada industrializarii, pana la inceputul secolului 20.
Aceastä zona bogad a lumii a suferit nu de lipsa de capitaluri, ci, mai
degraba, de surplusuri de capital ce cäutau plasament pe pietele straine.
Abundenta de capitaluri comerciale pe piata occidentala a generat
organizarea, inca din secolele 16-17, a bancilor comerciale, apoi a bäncilor de
emisi une, deci a Inceputului formärii, cu doua secole mai devreme decat in
t'afile romane, a sistemului bancar si de credit modera Acesta a jucat un rol
extrem de benefic in stimularea dezvoltarii economice si, in special, a
155

www.dacoromanica.ro
industriei, asigurand masive credite intreprinzatorilor, la un pret mediu
scazut; dobanda ofidala, in secolul 19, s-a situat aid intre 2,5-5%.
In Romania, dupa formarea statului national in 1859, Inca douä decenii
a continuat sa domine sistemul vechi de credit, de tip camataresc, ceea ce a
reprezentat una din cauzele principale ale franarii demarajului economiei.
Cara cteristicile vechiului sistem de credit se reduc, in esenta, la cele
ale camatariei:
carnataria actiona, in principal, pe cloud arii distincte ca naturä sodala:
cea a creditului mare si cea a creditului mic;
creditul mare, practicat de bancheri, zarafi, case de banca, mari
negustori etc., se adresa unei clientele bogate, cu precadere boierimii, nobffimii
- mari proprietari fundari -, negustorimii de vaza si statului, aflat mai
totdeaurta, in insufidenta de bani;
datoriile deveneau perpetue iar debitorii permanent indatorati,
reprezentand o trasatura comuna tuturor marilor proprietari fundad;
10 creditul mare era, ing, asigurat cu garantii solide -bunuri imobffiare
- mosii, case - precum si recolte etc., si constituia partea predominanta a
creditului pe piata;
imprtunuturile vizau, de obicei, acoperirea cheltuielilor neproductive
de lux si risipa, calatorii si sejururi in strainatate ale latifundiarilor, precum si
achitarea vechilor credite;
creditul mic, extrem de speculativ, era solidtat de tiiranime, mestesugari
si negustori tnici, slujbasi etc., cu garantii reduse; era pracficat de mosieri, arendasi,
carciumari, camatari de profesie etc, cu dobanzi ce depaseau de 2-3 oii pe cele ale
creditului mare, ajungand pana la 200% ducand la ruinarea unei pärli a debitorilor;
creditul carnataresc, mare si mic, aparea, astfel, antiproductiv, fiind
folosit, ca regula, pentru consum; el depasea rata profitului si nu putea fi
utilizat pentru investitii si In activita tea productiva.
Marea camatarie, in Romania ca si in celelalte tali rasaritene, a subminat
0 ruinat proprietatea latifundiarg, manifestandu-se cu rol antieconomic. 0
insemnatä parte a mosiilor din Wile romane, in decursul secolului 19, din
cauza datoriilor si dobanzilor camataresti, cat si a cheltuielilor risipitoare, au
trecut in mana unor noi proprietari - arendasi, negustori, camatari.
Notarn ca, marii camatari si bancheri din vechiul regim isi procurau o
parte insemnata din fonduri de la bancherii straini, oferta interna de bani ffind
limited si insufidenta; se manifesta ca o forma primara de import de capital.
Carna aria, prin consecintele sale sociale si economice, de ruinare a
proprietarilor mari si mid si centralizare de capitaluri, a realizat o important a
functie de acumulare primitiva a capitalului in Romania.
In consecinta, camätaria, prin caracteristicile sale negative si specula-
tive insemna o hang puternica In calea economiei manare, de piata g a
modernizarii tärii.
156

www.dacoromanica.ro
 Economia romaneasca avea stringenta nevoie sA-0 creeze un sistem
modern de credit, dupa experienta si structurile celui din Ocddent, care era
stimulator pentru intreprinzatori, raspunzAnd urmätoarelor cerinte:
sa fie abundent Ltd de cerere;
A sa fie ieftin, cu dobanda mica, de regula sub nivelul profitului mediu;
A sa aiba caracter permanent si pe termene adecvate: scurte (pana la 1
art); mediu (1-5 am) si pe termen lung (peste 5 ani);
sa fie spedalizat pe domeniile prindpale ale economiei: comer,
agricultura, industrie etc.;
sa alba caracter preponderent economic, productiv, nu de consurn;
sa se intemeieze pe garantii rezonabile;
sa mobilizeze economiile populatiei, ale agentilor economid in band,
In scopul transformarii lor In capitaluri necesare economiei nationale.
Creditul ieftin si institutfile sale - bancile moderne - erau solidtate in
presa, In parlament, de cele mai diverse categorii sodale interesate, aparand
ca cel mai acut deziderat si mistificat, uneori, ca un panaceu universal al
rezolvarii tuturor problemelor.
in anii de dupa Unirea Prindpatelor s-au facut mai multe incercari de
inffintare a unor band de catre sodetati straine, dar majoritatea au dat faliment
din cauza starilor cunoscute din aceastä perioada: legislatia tried defidtara,
comportament antieconomic al debitorilor - refuzul de a-si achita la scadenta
creditele, lipsa surselor de aprovizionare cu capitaluri etc.
In deceniul opt, s-a reusit constituirea primelor douä societAti de credit
funciar - 1873, 1874 - pe baza de inscrisuri fundare - un tip special de
obligatiuni -; ele au asig-urat imprumuturi pentru marii proprietari de bunuri
imobile - mosii si case.
Momentul cardinal in schimbarea situatiei si al punerii bazelor
sistemului bancar si de credit modern l-a reprezentat fondarea Báncii
Nationale a României in artu11880.

Istoria si activitatea Bancii Nationale ca cea mai iinportantä institutie bancard a

tarii a format subiectul a numeroase lucräri si monografii. Intre cele mai bune se inscriu:
Victor Sldvescu, Istoricul Wanda Nationale a Rominiei -1880-1925, Bucuresti, 1925;
C.I.Baicoianu, Istoria politicii noastre monetare si a Bincii Nationale, in 3 voL de
studiu si 2 vol. de documente, publicata Intre 1932-1939; Lazär Ionescu, Relatiunile
intre Banca Nalionalà a Rominiei si stat, 1880-1935, Bucuresti 1935; Oscar Kiriacescu,
Problema monetari si Banca Nationalä a României, Bucuresti, 1924 etc.

Prin natura scopului $i operatiunilor sale, BNR era o banca speciará 0

unicä in tara; a fost creata printr-o lege a parlamentului, care i-a acordat
privilegiul de emisi une monetara si de band' centrará de credit, fam'anand
pana astazi singura institutie bancara cu acest drept din Romania.
157

www.dacoromanica.ro
 Statutele bancii erau aprobate de guvern si operatiunile financiare
controlate de acesta; statul detinea, initial, 1/3 din capital. Principalele
operatiuni ale BNR erau:
emisiunea monetard - metalied si in bancnote;
stabilirea dobdnzii ofidale;
reglementarea drculapei bänesti;
acordarea de credite pe termen scurt - pând la un an - pe bazd de
reescont de efecte de comer t (- polite -) si lombard (- efecte publice -) altor
bdnd; ca reguld, nu acorda credite personale;
stabilirea cursului oficial al valutelor sträine;
4, comertul cu metale pretioase - aur, argint - si valute;
constituirea depozitului de metal pretios si devize, in vederea
asigurdrii convertibilitdpi monetare;
depozite de valori si avansuri pe aur si valute etc.
Prin functiile sale specifice, prin imputernicirile de band unid de interes
national si prin operatiunile executate, B.N.R. devenea centrul oficial al
sistemului bancar national si cea mai puternicd institutie de credit a României.
in unele perioade, ea va primi si mandatul de dirijare, control al sistemului
bancar romanesc.
B.N.R. a fost creatd, initial, cu un capital social de 12 mil, lei; dupä capital,
era o band mixtä, particulard cu partidparea statului; prindpalele pachete de
actiuni de control au fost detinute, pfind in 1946, la etatizare, de cadre ale Partidului
National Liberal, care isi exerdtau, prin B.N.R. o puternid influentd in sustinerea
capitalului autohton si orientau economia nationalä spre industrializare.
Banca si-a inffintat treptat o retea de sucursale si agentii in toate orasele
prindpale ale tdrii, prin care racordau fltvcurile de cre dite la institupa centralä.
Emisiunea monetard a BNR era garantaa cu metale pretioase, in prin-
cipal aur, si devize convertibile; rezerva monetard a variat intre 35-60% din
totalul emisiunii, si sporea mereu, pe mäsura cresterii elnisiunii; in 1914
depozitul de aur se ridica la cca 71 mii de kg.
Moneda emisä de B.N.R. era deplin con vertibilä, once persoand putdnd
solicita schimbarea bancnotelor contra aur sau valute. Converlibilitatea asigura
stabilitatea bäneasca pe piatä, circulapia monetarä regulatä; surplusul de monea
se tezauriza automat; aceasta excludea inilatia si mentinea pe termen lung
stabilitatea preturilor, doar cu variapile conjuncturale $i influentele externe.
Cresterea volumului emisiunii monetare si al creditelor acordate de
BNR, in monedd constant colivertibild - 0,3226 gr./leu, - era oglinda evolutiei
ascendente a economiei romanesti si a contdbutiei substantiale a institutului
de emisiune la acest proces. intre 1881 si 1914, moneda in drculatie a sporit
de opt ori, de la 59 mil, lei la 480 mil. lei, iar creditele acordate pietei, prin
reescont, au crescut de la 27 mil, lei la 346 mil. lei.

158

www.dacoromanica.ro
 Consecintele monetare O economice ale fondarii si dezvoltarii institutului
national de emisiune - B.N.R. - s-au dovedit de importa*. nationala:
1J a introdus ordine in drculatia baneasca, alimentand-o integral cu
moneda nationala;
13 a asigurat piata cu cel mai mare volum de credite autohtone;
Ci a ieftinit creditul si a stabilizat pretul lui; dobanda ofidala, scontul,
In medie, a oscilat intre 4-6%; bancile mari si inijlocii percepeau 8-12%, iar
cele mid 12-16% si mai mult;
C1 a stimulat si contribuit, cu indrumari si specialisti, la crearea retelei
bancare, a sistemului bancar modem al tarii;
CI a stabffit canale de credit si operatiuni bancare cu bancile nationale
ale statelor europene si extraeuropene;
11 a contribuit substantial la formarea capitalului de imprumut si a
stimulat, pe aceasta cale, dezvoltarea economica a tárii;
CI acordand preferinta la credite debitorilor autohtoni, B.N.R a fost
principalul sprijinitor al capitalului national, stimulandu-i, prin variate
mijloace, dezvoltarea;
C1 a pus o stavila prindpala marii camatarii; aceasta s-a retras din zona
marilor afaceri si operatiuni bancare, cantonandu-se la perfferie, in economia
mijlode si mica - micul agricultor, mestesugarul, micul negustor, creditul
mic personal etc. - pe care a continuat s-o exploateze si s-o ruineze;
C1 B.N.R. prin reglementarea creditului si dezvoltarea operatiunilor
bancare legale, a instituit un dimat de incredere pe piata banilor, premisa'
esentiala a proliferarii creditului particular.
Bancile particulare se infiinteaza, treptat, in toate orasele si centrele
economice; la 1880, functionau doar 2 band particulare, la 1900 numarul lor
ajunge la 27; pana la 1914, reteaua bancara sporeste exploziv pana la 192
unitati, cu capital de peste 190 mil. lei.
La sfarsitul perioadei in 1914, sistemul bancar O de credit modem
romänesc era constituit, in linffie sale generale, dupa posibilitatile si necesitatile
economiei nationale. Componental acestuia se infatisa astfel:
B.N.R. -banca' de emisiune si institutie centrara de credite; activitatea
si functionarea ei au fost expuse mai sus.
Creditul agricol:
a. pentm marii proprietari huician2:

Schema detaliatà a sistemului bancar, para' la 1914, In Gh.M.Dobrovid, Istoricul

dezvoltär. ii economice si financiare a Romaniei si imprumuturile contractate 1823-
1933, Bucuresti, 1934.
A se vedea pentru documentare: Victor Slavescu, Creditele fundare in Romania,
Bucuresti, 1924.
159

www.dacoromanica.ro
 - creditul fundar rural, reprezentat de Prima Societate de Credit Fundar
Rural, fondata in anul 1873 de catre marii proprietari de mosii; in 1914
hnpnunuturile acordate se ridicau la 468 mil. lei;
- creditele fundare urbane - prin Societatile de credit fundar urban, din
Bucuresti (1874) si din Iasi (1881), create de marii proprietari de imobile; -
imprumuturi de 190 mil. lei;
- Casele de Credit Agricol - banci judetene (1881-1892) pentru marii
agricultori;
pentru viticultori: Creditul Viticol, creat in 1906;
pen IT U micii agricultori: Bancile populare - cooperative de credit
taranesti; capitalul si fondurile se formau din depuneri ale membrilor; era cea
mai intinsa retea a creditului mic, agricol; primele banci s-au infiintat inca la
sfarsitul secolului 19, dar, la 1903 se adopta Legea de reglementare a cooperatiei
de credit in 1914, funclionau 2 935 banci populare, cu 124,3 mil. lei capital;
- Casa Rurala, creata in 1908, dupa rascoalele taranesti, in scopul
acordarii de credite taranilor in vederea cumpararii de parnant;
Creditul pentru urbanizare - iluminat, canalizare, strazi etc.,
reprezentat de Creditul Judetean si Comunal, creat in anul 1906.
Creditul general - comerciaL
Bancile comerciale - respectiv cele ce primeau depuneri de la populatie si
acordau credite pentru diferite necesita: (comert, industrie, agricultura, credite
personale etc.) s-au infiintat in toate orasele tarii, in numar total de 192 pana la
1914. Reteaua bancara comerciala era dominata de 9 banci mari - cele mai
importante, dupa B.N.R. si reteaua lor de sucursale; - din care 5 cu capital strain:
Banca Marmorosch-Blanlc, Banca de Credit Roman, Banca Comerciala Romana
si Banca Generala Romana; 4 banci cu capital autohton: Banca Romaneasca,
Banca Agricola, Banca de Scont si Banca Craiovei; cele cu capital strain erau
mai puternice, detinand cca 60% din fondurile bancare ce totalizau 760 mil. lei.
Institutiile de asigurare. De la sfarsitul secolului 19 s-au infiintat 7
mari societati de asigurare, majoritatea cu capital strain sau racordate la
societatile internationale de asigurare, avand ca scop principal asigurarile
agricole (ale recoltelor), contra incendiilor, asigurari de viata etc.
Institutii bancare de stat. in anal 1864 ia fiinta Casa de Depuneri si
Consemnapuni, iar in 1880 Casa de Economii si Cecuri postale - C.E.C.' -
avand functia prima de a colecta depunerile de la diferite institutii ale statului
si a doua, de a mobiliza economiile de la populatie.
0 caracteristia definitorie a sistemului bancar si de credit modern al
Romaniei a constituit-o sprijinul financiar si organizatoric pe care l-a acordat

1. A se vedea istoricul C.E.C.-ului in lucrarea: Centenarud Casei de Economii si

Consemnatiuni - 1864-1964, Bucuresti, 1964.
160

www.dacoromanica.ro
statul in condipile resurselor reduse de capital autohton. in afara de bancile
comerciale si societaple de asigurari, toate celelalte institutii de credit - Banca
nationala, Creditele fiunciare, Bandle populare, Casele de depuneri si
economii, cooperativele de consum etc., aveau fie o participare de capital a
statului, fie operatiunile lor erau garantate de stat, ca la creditele fundare,
viticole, fie erau controlate si supravegheate, in scopul indrumarii si bunei
functionari, tot de catre stat. Astfel ca, si in domeniul creditului, ca si in cel al
industriei, sta tul a Incurajat si stimulat activitatea economica specific& Aceasta
interventie a statului s-a impus ca necesarä si utilä in conditfile grele ale
inceputului modernizarii economiei romanesti.
Ca tara agricola, Romania avea un subsistem de credit agricol impor-
tant dar numai pentru marea agricultura; exploatatia mica taraneasca nu ben-
eficia de un credit eficient, bancile populare fiind slabe; in schimb, gospodaria
taraneasca forma terenul cel mai larg si renta bil al camatariet dobanda reala,
dupa anchetele intreprinse, fiind, in medie, de 140-160%; ea absorbea o mare
parte din veniturile gospodariilor Wanes&
Dei industria mare mecanizata s-a impus in viata economica a tarii,
creditul industrial specializat Inca nu se fondas e; societatile industriale - cu
capital strain in proportie de peste 80% se aprovizionau cu credite de la
centralele lor si de la bancile de peste granita, iar industriasii români de la
bancile comerciale.
Si In pro vincule românesti aflate sub stapanire strain& - Transilvania,
Banat, Bucovina - s-a produs transformarea vechiului sistem de credit
camataresc, in sistemul bancar modem, insa sub actiunea si tutela capitalului
bancar din centrele imperiului - Viena si Budapesta.
Reteaua bancara din Transilvania, Banat si Bucovina se afla sub puterea
bancilor centaale a provinciilor austriece si ungare, cu sucursale si filiale in
principalele orase romanesti. Aceasta retea bancara racorda economia
comercialä si industrialä a provinciilor la interesele centrale ale imperiului.
Totodata, aici functionau si retele bancare locale ale nationalitätilor
a. handle românesti, in frunte cu banca Albina2, grupate in asociatia bancara
"Solidaritatea"; b. bancile locak unguresti, conexate, prin credite, la bancile
centrale budapestane; c. banci locale de economii si pa strare ale sasilor si
svabilor, legate, la randul lor, de bancile austriece provindale si din Viena.
Bäncile mari din Transilvania, Banat si Bucovina - austriece si unguresti
- erau profilate pe operatiuni bancare generale, dar si pe cele specifice:
comerciale, inaustriale, agricole - fundare, ultimele cu dezvoltare deosebita.

A se vedea, pentru documentare, Victor Slävescu, Organizatia de credit a

Rominiei, Bucuresti, 1922.
M.Drecin, Albina institutie de credit a Românilor din Transilvania 1871-1918,
Bucuresti, 1972.
161

www.dacoromanica.ro
 Casele de pOstrare ci economii - specifice domeniului bancar central
european - Cu vechime mai mare in Transilvania apartineau organizatiei de credit
a sasilor, creata de la inceputul secolului 19; erau si cele mai bine organizate;
numarul lor ajunsese la 42 in 1912. La randul lor, svabii din Banat dispuneau de
peste 20 de case de past:rare si band. Institutele de band mari si mid unguresti,
peste 60, erau mai numeroase i dispuneau de resursele financiare cele mai mari.
Bäncile românesti, de data mai recenta - 1872 -, au avut un ritm de
infiintare mai rapid - in 1914 erau 152 unitati -, dar dispuneau de mrjloace
financiare mai reduse, din cauza condipilor grele ale populatiei romanesti,
fiind situate cu prioritate la sate.
In Basarabia, pana la Unirea din 1918, furtctionau trei categorii de bänci:
filialele i sucursalele bancilor rusesti imperiale centrale, bandle marilor
proprietari furtdari din Basarabia i bancile locale, mid, din targuri si orase.
Prindpalele operatiuni se reduceau la primirea depunerilor i finantarea
activitaplor comerciale i agricole, precum si a creditelor personale pentru
marii proprietari fundari.
La incheierea capitolului asupra formarii sistemului bancar si de credit
modern se impun cateva conduzii generale:
* intr-un interval de cca patru decenii - 1878-1915 - in Romania s-a
creat o retea variatO de band si institutii financiare; sistemul bancar si de
credit modern se fondase i furtctiona pentru deservirea economiei nationale;
* sistemul bancar nou format a mobilizat resurse banesti importante
de la intreprinzatori, populatie si de peste granitä, orietându-le, cu proprietate,
spre scopuri economice: comertul intern si extern, agricultura, industria mare
in masura mai reclusa, catre industria mica i mijlode i creditul personal;
* sistemul bancar asigura, astfel, o mare parte din necesarul de capital
circulant al economiei românesti; el nu putea satisface, Visa, necesitatile de
investitii - care cereau credite pe termen hmg -; in principal, plasamentele
mari proveneau de peste granitä prin investipi industriale, credite bancare
imprumuturi de stat;
* creditul modern $i bancile au sporit oferta de capital, au ieftinit pretul
imprtunuturilor si au stimulat in masura considerabila dezvoltarea economiei
modernizarea comportamentului financiar al agentilor economid;
* noul sistem modern bancar $i de credit, prin numeroase canale, s-a
irttegrat in piata mondiala de capital, cu prioritate pentru import, credite,
devenind o componenta a acesteia.
* reteaua bancara si dezvoltarea creditului intern, de toate categoriile,
a spnjinit capitalul autohton, a largit, ca i comertul, paturile noi ale burgheziei,
consolidand poziiile capitalului romanesc in acest domeniu;
* statul roman a avut un rol hotOrator in gräbirea fannärii sistemului
bancar modem, in diversificarea i dezvoltarea creditului, prin privilegiile
162

www.dacoromanica.ro
acordate B.N.R., partidparea capitalului public la diferitele institutii bancare
si garantarea operapunilor acestora.

Formarea sistemului Comertul intern, ca si celelalte

63 comertului intern,
consolidarea pietei
nationale
sectoare ale economiei nationale,
manifesta un proces de dezvoltare,
dar si de prefacere moderna'. El
cuprindea intreaga miscare marfara
din tara, vehicula cele mai mari sume de bani si capital un intre cei doi poli ai
economiei, productie si consum. Mata timp cat industria si bancile inca nu
dominau taramul economic, comertul avea sfera l'Amasa cea mai larga.
Expansiunea circulatiei marfurilor in perioada 1859-1914 obtinuse o
asemenea amploare, datorita:
* sporirii productiei de marfuri agricole si industriale, de 4-6 ori;
* multiplicarii verigilor drculatiei marfurilor - comertul mic, mijlodu
si en gros;
* cresterii exportului si importului de märfuri, de 6-8 ori;
* largirii, dupa' reformele agrare, a sferei marfurilor cu pamantul
micilor producatori, forta de manca angajata etc.
Comertul intern dobandeste un nou cadru institutional si legislativ in
acord cu eforturile de modernizare a economiei care introduce ordine si
reglementeaza acest sector; in 1863, se generalizeaza aplicarea, in toata tara, a
Codului comercial (francez), iar din anul 1887 se aplica noul Cod comercial
romanesc; se reglementeaza regimul marcilor de fabrica si de comert (1879),
al comertului ambulant (1884); din 1881, se aplica normele de depozitare si
circulatie a documentelor marfurilor din magazii si docuri. De asemenea, se
introduc masuri speciale pentru controlul sanitar al marfurilor, se adopta
sistemul zecimal in masurarea marfurilor, iar, mai tarziu, se instituie
verificarea periodica a masurilor si greutatilor utilizate in comen, se intro-
duce obligativitatea tinerii registrelor comerciale etc. Astfel, comertul inte-
rior apare reglementat dupä legislatia si experienta modernä a vremii.
Comeilul, piata interna', isi modific5 treptat compozitia; de la structura
agricol-mestesugäreasca a marfurilor se trece la cea agricol-industrialà
(produsele de fabrica, importate si autohtone, au o pondere sporita); de la
predominarea bunurilor de consum la cresterea ponderii mijloacelor de
productie industriale, masini $i utilaje, in totalul schimbului de m'arfuri.
Activitatea de comert se modernizeazä; inainte, majoritatea produselor
se vindea si se cumpara la iarmaroace, balciuri, oboare; comertul vechi purta
un cara cter periodic; comertul nou, in expansiune, imbraca forme stabile si
permanente; cu precadere in orase s'i targuri, in magazine universale si
specializate pe grupe de marfuri: alimentare-bacanie, textile-imbricaminte,
fierarie, stidarie-ceramica, restaurante etc.
163

www.dacoromanica.ro
 Se contureaza o diviziune sociala nouä intre cliferite forme de comen:
cu ridicata, cu amanuntul, comertul special cu cereale, animale si produse
animaliere, cu lemnarie etc.
Angrosistii si fabricantii creeaza retele de desfacere prin comertul local
In orasele mari ale tarn.
Majoritatea intreprinderilor comerciale raman cu firma individuala, cu
magazine proprii; dar apar tot mai multe firme sociale - societati comerciale -
cu capitaluri mari autohtone, precum si filiale ale firmelor straine.
Comertul stabil modern, din cauza concurentei, a abundentei ofertei, fsi piende
treptat cara cterul speculativ, veniturile osciláns d la nivelad profiturilor medii.
Deosebit de importanta pentru perioada de modernizare a comertului
este accelerarea chrulatiei marfurilordatorita mijloacelor mecanizate de trans-
port si comunica tie - cal ferate, telegraf, telefon etc.- si bancilor moderne; se
stabilesc fluxuri mai intense de marfuri In tre sate Si orase.
Ca o expresie a modernizarii comertului, apare si reclama marfinilor
importate si autohtone, reclama facuta in presa, in vitrine, pe strazi etc.; ziarele
vremii cuprind pagini intregi de reclame.
Se extind si se practica forme noi de schimb: comertul de bursa, prin
comisionar!, pe bazä de mostre etc.
Bursele de marfuri .si valori, in Occident au devenit institutii de mare
importanta si utilitate pentru comen; ele au fost create prin veacurile 16-17 si
au ajuns, in secolul 19, la o mare dezvoltare.
In Romania, activitatile de bursa' apar dupa crearea statului modem -
1859. La Hanul cu Tei, pe la 1860, se intalneau bancheri si negustori care
cumparau si vindeau monede de aur $i argint, polite pe baza cererii si ofertei.
In anul 1881, se elaboreaza si se aplica prima Lege asupra burselor,
mijlocitorilor de schimb si mijlocitorilor de märfuri. in septembrie 1882, se
inagureaza la Iasi prima bursa de comert, iar in decembrie, acelasi an, ia fiinta
bursa de la Bucuresti. Se creeaza, ulterior, burse de marfuri la Galati, Braila si
Constanta. Pana la 1916, activitatea de bursa a fost insa relativ redusa, masa
preponderentä de märfuri si hartii de valoare - actiuni, efecte publice etc. -
fiind tranzactionata direct Intre agentii economici.
Un rol important in organizarea comenului si reprezentarea lui in fata
organelor de stat 1-au avut Camerele de Comert si Industrie, infiintate, prin
lege, in 1864, in principalele centre economice ale tarii.
intre alte atributii, ele o aveau si pe aceea de a se ocupa de activitatea
burselor; o importanta functie a camerelor de comert consta in propunerea

1. Asupra istoriei subiectului, a se vedea lucrarea, Simon D.Gartenberg, Bursa si

valorile mobiliare, Bucuresti, 1935.
164

www.dacoromanica.ro
de proiecte sau sugerarea modificarii legilor referitoare la comer, la tarife
vamale etc., precum si apArarea intereselor negustorilor.
Practica moderna' a comertului utiliza expozitiile de marfuri ca mijloc
de reclama 0 propaganda. in perioada studiatä, expozitiile aveau cara cter
agricol, industrial sau universal; astfel, s-au intreprins expozitii judetene, dar
si la nivel national ca cele din anii 1865, 1880, 1887, 1894; cea mai grandioasa
fiind organizatà, in Capitalk cu prilejul a 40 de ani de domnie a regelui Carol
I, in anul 1906, pe Cámpia Filaretului, cand s-a amenajat parcul Carol I. La
expozitia generará au participat peste 40 000 de expozargi români si straini,
din care 10 600 au fost premiati.
Agentii economici si statul román au participat cu produse si la
expozigile internationale: la Paris, in anii 1867, 1889 si 1900, la Viena, in 1873,
la Milano, in 1906, la Roma, in 1909 etc.
In consecintä, prefacerile in domeniul circulatiei marfurilor au generat
un sistem de comerf bazat pe o legislatie noua, pe institutii noi, pe o organizare
moderna a magazinelor, tranzactiilor etc.
Numai ea' zona modernizata a comertului cuprindea piata urbana', in
spedal, a oraselor mari; piata rurala, cu 80% din populape, ramânea, pre-
dominant, la forme vechi, ale právaliei si drdtunii salesti speculative, ale
iarmaroacelor si báldurilor periodice, ale comertului ambulant practicat de
negustori, mestesugari, dar si de tärani care isi desfáceau produsele
cutreierând satele si tdrgurile; era mediul in care comertul vechi isi manifesta
din plin functia de acumulare primitiva a capitalului.

Piata internA: Prin modernizarea principalelor

64 caracteristici i comertulaleintern,
particularitati
domenii schimbului si circulatiei -
creditul si bancile,
circulatia monetarà etc. - piata interna'
dobandeste o nouä inatisare si un nou continut
Piata interna, ca totalitate a institutiilor, actelor si relatiilor de schimb si
circulape, in cele cinci decenii de dezvoltare, inregistreaza transformari
radicale; ea se amplifica cantitativ de cateva ori, dar marcheazd prefaceri
calitative de modernizare a componentelor sale.

Referitor la comertul interior si piata interna, a se vedea: Enddopedia Romin' ei,

vol. IV, cap. Comertul interior; mai detaliat studiul, Formarea qi dezvoltarea pietei in-
terne in România 044 la primul rizboi mondial, de Victor Axenduc, In lucrarea Economia
Romin' iei - secolul XX - coordonator, academician Tudorel Postolache, Bucuresti, 1991.

Piata interna - ca piafa' nationald - a dobfindit, prin procesele economice

ce au urmat dupà anul 1859 si legislatia adoptata, o institutionalizare 0
reglementare la nivelul economfilor dezvoltate.
165

www.dacoromanica.ro
 Piata nationalá, panA la 1918, cuprindea numai o parte a teritoriului
national, intrucat cealaltá parte - Transilvania, Banatul, Bucovina si Basarabia
- se afla sub stápánire sträinä.
La dimensiunile date, piata nationala ap ama integrata, cu deplind
libertate de circulatie a marfurilor si valorilor pe intreg teritoriul statului
román; la hotarele tárii era márginità de un sistem de puncte vamale care
taxau si controlau trecerea márfurilor, dupä legislapa nationalä in vigoare.
Dezvoltarea productiei si a schimbului de márfuri, a transporturilor si
comunicatiilor a condus la contopirea pietelor locale, semiizolate-rurale si
urbane - 'in piafa nationala cu functii si cara cteristici proprii.
La prezentarea generara a aspectelor referitoare la piata interna se pot
face o serie de constatari cu cara cter de principiu:
in aceastá jtunätate de secol, de tranzitie de la economia naturalá la
cea marfará, s-a produs o crestere considerabila a pietei interne, ceea ce se
demonstreazá prin amplificarea, de câteva ori, a productiei interne, a
exportului si a importului de márfuri, a imprtunuturilor straine;
unei dezvoldri date a productiei materiale i-a corespuns o crestere
mai impida a productiei de marfuri, lar in raport Cu aceasta, dupá deceniul al
nouáka, a sporit, intr-un ritm si mai mare, productia de maifuri industriale;
din acest punct de vedere, fenomenul productiei de märfuri este privit 'in
perspectiva transformk. ilor sale, cád in ceea ce priveste dimensiunile acestor
procese, situatia este, desigur, alta;
cum s-a mentionat, la inceputul perioadei - deceniile sase-sapte -, in
productia material:4 a tärii predomina economia naturalk ea a si constituit
initial, principal& teren economic supus transformarii b a nesti, in care o parte
tot mai importantá din produse, concomitent cu cresterea productiei, intri in
circuitul, pietei;
treptat, insa, s-a la rgit, atat pe seama economiei naturale, cát si prin
propria dezvoltare, economia de marfuri simpla si productia mosiereasca de
cereale mara', care, dupá opinia noastrá, pana' in deceniul al doilea al secolului
20, devin predominante 'in productia si circulatia produsului social al tärii.
Pe acest fundal se dezvolta sus,tinut, in urtele ramuri - in industria mecanizatä,
transporturi si comunicatii, comer! si credit etc. - productia capitalista', ara,
insá, a dobandi, din cauza marii ponderi a agriculturii necapitaliste, prioritate
In economia nationall

Aserliunea are importantA prindpialA, intrucAt intr-o serie de lucrAri se sustine,

fArA a se face, insä, demonstratia necesark cA la inceputul secolului 20, deceniul unu-
doi, in organismul economic national predominau raporturile burgheze si, in
consecintA, sistemul de productie capitalist devenise cuprinzdtor, dominant. AceastA
tezA, ca si multe altele, importante, legate nemijlodt de definirea fazei de dezvoltare
economico-socialA a tärii, care au brAzdat marile dezbateri asupra evolutiei societAlii
166
www.dacoromanica.ro
românesti, se intemeia, sub imperiul unei ideologii dogmatice, pe afirmatii O pe unele
argumente logice, fdrä, insa, a se recurge la comensurarea statistick cantitativä qi
structurala a fenomenelor.
Evident cä productia si schimbul de märfuri au amenajat terenul economico-
social al dezvoltärii economiei, in general, si al celei capitaliste in special;

piata interna - cum s-a vazut - in explozivä extindere, ca urmare a

necesitatii obiective a proliferarii raporturilor marfare - s-a alimentatnu numai
din posibilita tile si resursele interne, ci si din numeroasele avansuri -
imprumuturi - contractate in strainatate.

Acestea vor marca, timp de cateva decenii, potentialul pietei interne; in perioada
de pAnä la 1914 se relevau, prioritar, efectele pozitive ale intrdrilor de capital si märfuri,
scadentele mari fiind deplasate pentru deceniile trei-cinci ale secolului 20, ceea ce se
va repercuta invers si negativ asupra economiei nationale; plätile, ara echivalent
prezent, in contul datoriei externe, vor actiona in sensul restrângerii pietei interne 5i
grevarii reproducliei sociale;

piata interna, pe de allá- parte, datorita imprejurarilor istorice si marilor

decalaje formate in Europa intre tarile industriale sau in curs de industrializare
si t'Afile agrare, s-a constituit, in raport cu piata externa, Intr-un mod specific
Chiar de la inceputul transformarilor modernizatoare ? marcata de
crearea statului roman modem - 1859 - piata romaneasca, atrasa' in drcuitul
international al *flor industrial-bancare dezvoltate, devine dominad de
schimburile celor douä fluxuri de baza - ale marftuilor pentru export $i ale
marfurilor importate; ele predomina' si vor predomina, bici multe decenii, In
schimbul intern, ca volum si valoare; in consecinta, schimbul produselor
autohtone, pentru realizarea reproductiei sociale, ramâne, in mod hotarator,
sub influenta determinantä a pietei externe, corectata, in amunita mäsura, de
politica economica.
Analiza dezvoltarii pietei interne ne-a furnizat imaginea dimensiunilor,
In continua' expansiune, a schimbului, a pietei de marfuri romAnesti, a cresterii
diviziunii muncii in productia si in drculatia sodalä a marfurilor, intr-o epoca
de tranzitie in care s-a produs, in jumatate de secol, hansformarea terenului
productiei materiale a t'dril, din economia preponderent naturala in economia
dominant marfara, cu o insemnata zona capitalista.
Preponderenta in activitatea baneasca, in primele decenii ale procesului
de modernizare - 1860-1900 - a capitalului comercial, cel mai intins in sfera
pieti interne, subliniaza si faza de evolutie a economiei românesti, definita de
analistii problemei ca fiind acea a capitalismului comercial. Dar, prefacerile
urmate pana la 1914, caracterizau si aceastä fazä ca una de tranzitie de la
capitalismul comercial spre cel industrial bancar.

167

www.dacoromanica.ro
 Ca latura calitativá a pietei interne, in evolutia sa spre maturizare, se
poate considera si diviziunea muncii In ihsusi cadrul schimbului. Daca' la
inceput piata valorilor de intrebuintare si a valorilor de schimb era
nediferentiatä, o datä cu dezvoltarea, diversificarea si modernizarea
comertului, operatiunile comerdale se departajeaza, ca obiect si ca subiect;
apare, pe lângä comertul cu ridicata, si cel cu amanuntul, specializat; se
contureazd piafa de marfuri specifice - a produselor de consum intern, a
mfirfurilor de export, a mArfurilor importate etc.; piafa hârtiilor de valoare -
actiuni, obligatiuni, polite, cecuri etc.; piafa capitalurilor - credite,
imprumuturi, vAnzari si cumpa'räri de active, de drepturi si obligatii;
patrimoniale etc. - piafa fortei de muna, necalificatä, calificata, spedalizatd,
fizica si intelectuald, de conducere si administrare etc.
Piafa de marfuri, la rândul säu, se diferentiazä li autonomizeazi pe
grupe de produse, in piata produselor de export - cereale, leguminoase, lemne,
petroliere, animale vii, lânarie etc. - si piata produselor de import-mdrfuri
textile, metalurgice, coloniale, bijuterii, bäuturi si alimente straine etc.
Organizarea pietei interne roma nesti cunoaste, pArta la 1918 dezvoltarea
formelor si tehnicilor comerciale moderne; dar, alaturi de marele comert de
export si import, de schimbul cu ridicata din centrele mari si mijlocii, de
comertul Cu amänuntul al magazinelor generale si spedalizate, din orase si
tArg-uri, mai fiinta si funcliona o larga piatä localä - raionald, cu centre in jui-ul
cArora gravitau câteva comune, tArguri sau orasele.
in iarmaroace si bálduri periodice, de 2-15 zile, se desfaceau partide
mari de m'arfuri industriale pentru consumul tardnesc si se achizitionau
animale si produse agricole pentru consum urban si export; iarmaroacele
formau inca o veriga intermediara si poarta principala de intrare si iesire a
märfurilor in Si din mediul rural; ele cultivau si intretineau o categorie larga
de negustori si infermediari, de mii si zed de mii de persoane, inregistrate si
neinregistrate in evidenta fiscului, dar care manipulau o mare parte a
mä'rfurilor preluate de la si destinele tdranimii.
Prin cresterea productiei si circulatiei märfurilor, a celei simple si
dezvoltate, ia amploare acumularea de capital, plasarea lui in toate ramurile
neagricole si, de la sfarsitul secolului 19, cresterea lui accelerata.
Piata de capital se maturizeaza repede si, de la sffirsitul secolului 19, ja
forme moderne, dasice: societatile pe actiuni, bursa de valori etc. Tot mai
multe firme individuale, care precumpaneau in deceniul noua, se transformä
in sodetäti pe actiuni, cu raspundere limitatä, ajungând, pe la 1913, sa domine,
prin fonduri si patrimoniu, capitalul social al t'al
Progresia de creare a sodeatilor anonime apare evidentd in mArirea
capitalului soda!: in douä decenii - 1882-1902 -, de la 32,2 mil. lei, la 179,5 mil. lei,
iar in ultimul deceniu, pânä la 1913, considerabil mai mult, pana' la 729,6 mil. lei.

168

www.dacoromanica.ro
 Capitalul real total plasat In circulatie este, insa, de cateva ori mai
mare, dar Inca dificil de calculat; am incercat provizoriu o insumare a lui
pentru anul 1913, alaturi de alti indicatori, pentru a orienta cititorul in
dimensiunile fenomenului.
Datele referitoare la cresterea mijloacelor financiare utilizate
demonstreaza, in primul rand, dezvoltarea capitalismului In economia
româneasca si, in al doilea rand, prefigureaza, intr-o perioada de cca 2 decenii
dimensiunile intinse ale economiei banesti, ale pietei valmilor mobffiare; in
1913 functionau in tara peste 4000 de unitati economice cu resurse financiare
ce depaseau 4 mii de milioane; mffloacele proprii - capital social si fonduri -
intruneau cca 1 600 mil. lei la care se adaugau mult peste 2 500 mil, lei mijloace
imprumutate, aici figurand partial si duble inregistrari.
Abundenta" de capital, dei acesta, in mare parte, era strain, demonstra
"fertilitatea" economiei romanesti, terenul intins al activitatii si acumulärii
economice, expresia baneasca a dimensiunilor pietei interne, si, fapt de
importanta majork /ocui dominant ocupat de raporturile de schimb moderne
In sfera pietei interne.
Un domeniu de deosebita insemnatate pentru dezvoltarea industriala
a tarii o constituia piata fortei de muncä.
In prima perioada a formarii pietei moderne - decenffie sase-noua din
secolul 19- cand in industrie domina mica productie si manufactura - tipuri
tradilionale si lente de dezvoltare -, formarea fortei de munca adecvate se
asigurau in cadrul unitatilor de produce respective, prin corporatii; aceasta
se completa, uneori, prin transfer de mana de lucru interprovincii romanesti,
din Transilvania, Bucovina, tre.cand in Romania mesteri si calle pentru marile
ateliere sau fabrici ce incepusera a se infiinta.
In a doua perioadä - deceniul zece secolul 19 panä in deceniul doi
secolul 20- accelerarea dezvoltarii industriei mecanizate, a transporturilor
si comunicatiilor moderne, solicitä forta de munca mai numeroasa, de
calificare mai ridicata si diversificata.
Principalele resurse de fortä de munca pentru industria mecanizata, in
perioada data', le formau: populatia mestesugareasca, taranimea cu mijloace
insuficiente de produce si trai, persoanele imigrate din Transilvania si
Bucovina, muncitorii straini de peste hotare.
Afluxul mai mare de personal strain apare de la sfarsitul secolului 19,
prin extinderea investitiilor lucrative de capital strain, care, la fondarea
fabricilor, aducea si o parte din personalul de baza, cel tehnico-administrativ;
aceasta, atat din cauza insuficientei cadrelor autohtone, dt si din interesul
societatilor straine pentru a pastra secretele productiei si contabilitatii lor.
Desig-ur si industriile capitalistilor autohtoni, initial, au recurs la specialisti,
indeosebi tehnicieni straini, pentru organizarea si conducerea proceselor de
169

www.dacoromanica.ro
produclie; in medie, in tara existau intre 7 000 - 10 000 de cetateni straini care
activau in industria mare.
in general, personalul strain, eat din cauza calificarii mai ridicate, a
cererii de spedalisti mai mare decat oferta, a cheltuielilor ridicate de deplasare
etc., era mai bine renumerat, cu salarii de 2-3 ori mai marl deck posturile
similare ale autohtonilor, de uncle si unele probleme, contradictii sodale.
Autoritkile romane au dus o politica de promovare a utilizärii fortei
de munca autohtone; prin diferite legi de incurajare, s-a conditionat acordarea
avantajelor economice de atingerea unei anumite proportii de lucratoriromani
In fabricile intemeiate.
Pe de aka' parte, in acelasi scop, statul a incurajat Invatamantul tehnic si
profesional, infiintand scoli si gimnazii si asigurandu-le cheltuielile de
functionare; totodata, si unele mari institutii ale statului si-au creat scoli pentru
propriile cadre: caile ferate, PTT, Regia monopolurilor tutunului; din industria
particulara, numai sodetatile petroliere au creat cursuri de sondori si maistri.
Personalul tehnic superior se pregatea la scolile politehnice din
strainatate, iar. de la sfarsitul secolului si in tara, la Scoala de poduri si sosele,
devenita, ulterior, Scoala politehnica .
in ceea ce priveste bratele de munca necalificate sau semicalificate, aid
raportul dintre cerere si oferta era invers deck in privinta personalului tehnico-
administrativ, oferta fiind permanent mai mare; ea provenea de la sate in
primul rand, din marele rezervor al taranimii fari mijloace de productie sau
cu mijloace insuficiente. Orasul, industria, in toata perioada moderna', au
constituit, pentru aceste categorii, atractii permanente, intrucat, in comparatie
cu activitatea agricola, la orase veniturile eran mai mari si mai regulate, iar
mediul mai atragator.
Desigur, raporturile agrare de la sate, nu cele de mica productie, ci
relatiile de h' woieli agricole cu marii proprietari si arendasi, franau eliberarea
bratelor de munca pentru industrie; dar ele nu o impiedicau. Sporul natural
al populatiei rurale aparea mult mai mare deck contingentele de mundtori
angajate in industrie, iar oferta mai mare ca cererea, astfel ca cea mai mare
parte din noile generapi ramaneau in sate nu pentru ca dispuneau de mijloace
de productie suficiente, ci pentru ca. nu puteau gasi locuri de muncä necesare
In afara agriculturii.
in orice caz, de pe la inceputul secolului 20, oferta de brate de munca din
agricultura va fi tot mai mare, mai intinsa fata de cererea, relativ limitata, a
industriei, pana in deceniul sase al secolului 20; suprapopulaida relativä agrarä
va presa cu intensitate asupra pietei fortei de muncä ocupate, cu toate consecintele
legate de salarizarea, conditiile de munch', asistenta sodala a celor angajati.
Astfel ca, in Romania, ca si in alte tari slab dezvoltate, agrare, trecute la
industrializare, mai tarziu, industria nu absorbea excedentul natural, ce
170

www.dacoromanica.ro
ingrosa suprapopulatia rurala, dupa cum nid slaba dezvoltare a agriculturii
nu diminua presiuneatar' animii ara mijloace de productie. Cat timp s-au
mentinut aceste imprejurari obiective negative, piata fortei de muna a
manifestat constant o mare oferta de brate necalificate, in contradictie cu o
cerere mare de brate calificate necesare activitatilor neagricole.
In consecinta, daca' oferta fortei de muna', in partea ei predominanta,
venea din agricultura', atund si forta de munca in actiune, in industrie qi alte
ramuri neagricole, purta asemenea caracter.
Un aspect al pietei, pe care-1 abordam in acest capitol, datorita
importantei lui in perspectiva si functia dezvoltarii industriei, priveste piafa
de stat. Ea devine o componend specifica a pietei nationale si cu mare rol in
stimularea unor ramuri industriale, iar, mai tarziu, in politica economica a
guvernelor. Pana la inceputul secolului 20, consumul de stat impartea
comenzile intre piata interna' si piata externa.

De pe plata externa, statul roman, institupile publice procurau mijloace de

productie destinate calor ferate, constructiei de poduri metalice, construcliei porturilor
si docurilor, masini, instalatii, unele materii prime necesare sectorului industrial al
statului si comunelor - exploatArii särii, fabricilor de tutun, timbre, chibrituri, uzinelor
electrice, precum si mijloace de lupta pentru armata.
Mult mai larg era consumul pe piata interna; din cheltuielile statului se
achizitionau hrana si echipamentul armatei, constructiile si mobilierul institutillor
publice: hartie, rechizite pentru evidenta si contabilitate, materiale de constructie
pentru variatele cladiri publice - edificii de administratie, militare de justitie si ordine
publica, de invatamant, cultura si sanatate etc. Dar capitolul cel mai important al
consumului, indirect,1ntretinut de buget era format din fondul de salarii, indemnizatii,
al slujbasilor statului, judetului si comunelor.

In general, 'rasa, se constata' ca bugetul a sporit mult Inaintea venitului

national, prin visteria statului trecand o parte tot mai mare din produsul so-
cial al natiunii. S-ar putea estima a', la sfarsitul perioadei, intre 1910-14, prin
bugetul general al statului trecea peste 25% din venitul national.
Capitolul cel mai important, al salariilor functionarilor si lucratorilor
In institutiile si intreprinderile statului, este ilustrat de datele statisticii
salariilor statului.
Pentru cei peste 100 mii functionari si mundtori ai sal, statul platea
suma de 107,7 mil. lei care, in 1902-1903, raportata la cheltuielile totale ale
statului, de 242,9 mil. lei, arata o pondere de 44,3%.
Astfel, piata interna absorbea, in medie, pe o perioada mai lunga, intre
40-50% din cheltuielile bugetelor publice, platicare se materializau la salariati,
In principal, in bunuri de consum, ceea ce influenta sensibil cererea si oferta,
In spedal in mediul urban.

171

www.dacoromanica.ro
 Examinarea perspectivelor si tendintelor expansiunii pietei pentru
produsele industriale romArtesti se impune a fi facutA din punctul de vedere
al destinatarului, dupd cele doufi piete principale, distincte: urbana si ruralä.
Decalajele dintre ele, in privinta capadtatii, naturii, elastidapi si perspectivelor
cererii de produse industriale eráu foarte mari.
Piata urbana modernizatA, dispunea de o capacitate de aunpärare cu
tendintä cle crestere atAt la mijloace de productie, cAt si la bunuri de consum; ea
intrunea investitiile si cheltuielile de productie ale majoritAtii intreprinderilor
industriald, localizate, tot mai frecvent, in mediul urban, investirii si cheltuieli
de urbanizare ale municipiilor si comunelor, investipile si cheltuielile de
productie ale intreprinderilor productive ale statului, ale institutiilor de stat.
Mediul urban concentra, desi nu detinea mai mult de 16-18% din
populatia tArii, masa de venituri cea mai mare si capacitatea cea mai mare de
achizitie de mijloace de productie si bunuri de consum de pe pieta nationalä;
tot atAt de important era si faptul ca, aid, schimburile si consumul aveau un
cara cter permanent, spre deosebire de piata ruralA, cu caracter preponderent
sezonier, instabil. in consecintA, in mediul urban se con centreazä si masa cea
mai mare de capital comercial si de comerdanti.
Astfel, piata urbanA a dobAndit caracterele si timeline sale modeme,
adaptate funclionArii economiei comercial irtdustriale si once dezvoltare a sa
determina stimularea consumului si productiei märfurilor industriale, ea
rAmAnáns d, pArtA la sfarsitul epoch moderne, in Roman' ia, zona celor mai intense
raportini economice si ale celor mai putine piedid in reproductda sociali ddicd.
Bata ruralä era aceea care purta si repercuta asupra economiei nationale
carentele si efectele slabei dezvoltäri, a caracterului ,si naturii agrare, retar-
date a productiei materiale, cu toate consecintele care decurgeau din acestea.
Piata ruralA era reprezentatä de gospodäria tardneascA, gospoddria
mijlode agricoLl si exploatatia mare mosiereascA; dirttre toate, cea mai sensibilA
si mai intens partidpantà la procesul schimbului apArea gospodäria tardneasca
Instäritä, care, in raport cu volumul productiei sale, cumpAra si vindea cel
mai.mult; dar ponderea ei in economia ruralA era scizutà, nedepAsind 8-15%
din actele de schimb.
Gospodäria mare mosiereascä, arendAseascA, in marea ei majoritate,
participa unilateral la procesul schimbului; ea vindea cea mai mare parte din
productia agricold a tärii - detinAnd cca 50% din suprafata cultivatA si 80%
din pAduri -, dar achizitiona, pentru reproductia agricolA, mijloace de muncl,
bunuri de consum, in cantitäti si valori nesemnificative; la inceputul secolului,
exploatatiile mosieresti-arendAsesti vindeau cereale - produsele prindpale
ale exploatArii pAmántului - de 200-300 mil. lei, destinate, prioritar, exportului,
sume care nu se mai intorceau in gestiunea agricolA nid ca mijloace de muncA,
nid ca bunuri de consum.
172

www.dacoromanica.ro
 Exploatatia mosiereasca-arendäseasa 'in proporlie de 70-80%, nu avea capital
fix si circulant important; nu facea investitii in mijloace de munca, nu achizitiona
materii prime, nu platea salarii insemnate etc., pentru ca modul de exploatare
practicat - specific mosieresc - se desfasura, in majoritate, cu mijloacele de munca
aleOran' imii, pebaza raporturilor de dijrnä si clack partea covarsitoare a volumului
schimbului de activitati- cu un procent mic de exceptii - dintre taränimea invoita si
mosierii-arendasi, se efectua pe baz a de troc, de schimb In natur4 taranimea platea
cu munca sa arenda, lar produsele ii reveneau in baza invoielilor agricole.
In acest mecanism, procesul schimbului, care ar fi avut o amploare
considerabila, daca' forta de manca si produsele ar fi trecut prin actul banesc de
vanzare-cumparare, in conditiile date, era restrans, &band dezvoltarea pietei
rurale. Sumele de sute de milioane lei aur, incasate anual de marii proprietari
si arendasi din vanzarea produselor agricole, forestiere erau sustrase pietei
rurale, cheltuite pe piata urbana interna' si, in anumita masura, pe cea externä.,
In tarile ocddentale, unde o parte din mosieri locuiau permanent sau temporar.
Gospod aria färaneasca, mica si mijlode, avea, de asemenea, o participare
redusa la piata interna, in cea mai mare parte, indeosebi, pentru produse
alimentare, furaje, imbracaminte, constructii etc.; economia plugarului avea
un caracter seminatural, de autoconsum; peste 70-80% din totalul necesitatilor
reproductiei era acoperit cu produsele si munca gospodariei sau prin
cooperare si intrajutorare. Pe de alta parte, raporturile cu mosierii, 0 arendasii
pentru arenda pamantului de cultura si de furaje, dupa cum s-a aratat, se
bazau preponderent, pe schimbul in naturä.
Veniturile, in general, ale taranimii si, in spedal cele banesti, erau foarte
reduse, de unde si capacitatea ei de cumparare aparea mica pentru produsele
industriale; din veniturile banesti, o fractiune insemnata revenea statului, prin
impozite, camatarilor si negustorilor de la sate, prin dobanzi si castiguri.
In conditiile relatiilor agrare date, ale slabei dezvolari a economiei
marfare, taranii nu aveau unde sa se angajeze pe bani si ten dinta lor era sä se
margineasca la economia cvasi-naturala si schimbul In natura cu proprietarul
si arendasul, sa-si dea munca pentru produse, sa practice ocupatii ocazionale
In sat sau in afara lui, fara a obtine venituri banesti insemnate; in consecinta,
aceste procese nu largeau piata interna In proportia proletarizarii sau saracirii
producatorilor agricoli.
Astfel, o analiza a consumului taränesc, efectuata pe baza bugetelor de
consum,' evidentiaza capadtatea siprofilul pieteirurale, a celor 80% din productia

1. Bugetele de famffie, din monograffile comurtelor, intoanite la sffirsitul secolului 19

si inceputul secolului 20, pot constitui un material documentar de prima valoare in
detenninarea consumului gospod5riei tärdnesti, in general, a consumului de produse
industriale, in special si a ponderii economiei bänesti in activitatea economica ruralä.
173

www.dacoromanica.ro
tarii; se remarca, in primul rand, cum s-a mai subliniat, capacitatea mica de
cumparare pe locuitor a populatiei satelor, de zed de ori mai redusa decat a celei
din orase; in al doilea rand, vadetatea de produse industriale era mistral' ma si limitata
la strictul necesar; in al treilea rand, numeroase produse industriale cumparate de
sateni proveneau, nu atat de la indusixiile de fabrica, cat de la atelierele
mestesugairsti sau constituiau semifabricate destinate finalizärii, fie de cate in-
dustria casnica - fire de btunbac si lank piele pentru opinci, culori etc. - fie de catre
industria mestesugareasca - stämburi, fierarie, lemnärie de construclie etc.
Capa citatea de achizitie a taranimii era nu numaisezoniera, dar si deosebit
de instabilä, trasaturi caracteristice transmise intregii piete rurale. In afara de
cateva produse cumparate constant - tutun, sare, petrol lampant, bauturi etc.,
care detirteau 20-30% din totalul cheltuielilor banesti, celelalte marfuri se
achizitionau, de regal, periodic. Peste toate aceste particularitäti ale pietei rurale
se impuneau, tusk condipile recoltei; in anii cu randamente scazute, cumpärarile
taranesti de produse industriale se reduceau la 1/3-1/4 pentru a creste consis-
tent in anii bogati, din care cauza piata rurala de achizitie se comprima sau se
dilata In raport cu starea recoltelor. Faptul este cel mai bine ilustrat de valoarea
importului bunurilor de consum in anii cu recolte bune si in cei cu recolte slabe.
in aceasta structura si cu aceasta capacitate, piata rurala nu era
promitatoare pentru dezvoltarea industriei nationale si nid nu a fost, 'Ana' la
sfarsitul perioadei moderne, in Romania, cat timp sistemul de produce
agricol evolua atat de franat, dt timp agricultura ramanea inapoiata in privinta
fortelor de productie, a proceselor de munch'.
Elementul dinamizator al procesului de industrializare 1-a constituit
piata urbana, dar aceasta avea limite inerente, pe cand piata rurala disptmea
de rezerve considerabile, pe care economia moderna, politica economicä a
statului, nu au reusit sa le puna in valoare in scopul depäsirii caracterului
slab dezvoltat al organismului economic national.
Institutionalizarea libertapi productiei si comertului, cresterea productiei
de marfuri si amplificarea schimbului au extins actiunea legilor valorii si a
concurentei, ceca ce a avut ca rezultat tendinta de formare a valorii s i pretwilor
medii pe tara, de functionare a cererii si ofertei la nivelul statului national, dar
si preluarea si introducerea in economia national' a manifestarilor conjuncturale
ale pietei externe, cu efecte Mat pozitive cat si negative.

Legiturile 0 functie de importanta istorica,

economice dintre infaptuita in decursul timpului de
6.5' române0 provinciile raporturile de schimb dintre toate
provinciile romanesti, aflate sub
dominatie sau stapanire strand a fost
aceea de pastrare si alimentare a caracterului national pe cuprinsul acestor
provincii.
174

www.dacoromanica.ro
 Circulatia marftuilor, a negustorilor, a mestesugarilor sau, in termeni
moderni, a agentilor economid, s-a desfasurat pe intreg teritoriul etnic al
tarii, din timpurile vechi ale Dadei.
Dei vitregiile istoriei au despartit tara in provincii diferite, ulterior
supuse stapanirii si domingiei imperiilor vecine, legaturile economice dintre
ele nu numai ca nu s-au redus, din contra, o datä Cu cresterea productiei
materiale si a schimbului, aceste legaturi au dobändit intensitate si varietate
mai mare. Ele au indeplinit pe tot parcursul istoriei, o hmctie de liant, de
coagulant al flintei poporului romän, alaturi de unitatea etnica, de limba, de
teritoriu, de constiinta si spiritualitate nationala.

!rare studiile asupra subiectului, mentionaln: Victor Jinga, Probleme fundamentale

ale Transilvaniei, Bucuresti, f.a.; Victor Axenciuc, loan Tiberian, Premise economice ale
formar" ii statului national unitar roman, Bucuresti, 1979; Premise ale formirii pietei
economice unitaze românesti, Documente 1862-1914, editie intoanità de Iosif I.Adam,
Bucuresti, 1983; Toader Ionescu, Ideea unititii nationale reflectati in gindirea economici
din Trafisilvania (1848-1918), Bucuresti, 1983;. Stefan Metes, Emigriri românesti din
Transilvania in secolele XIII-XX, Bucuresti, 1971; C. Constantinescu-Mircesti, Pistoritul
transhumant si implicatiile lui in Transilvania si Tara Romineasci in secolele XVIII-
XIX Bucuresti, 1976.

in perioada modernä, de dupa formarea statului national roman in 1859,

legO turile economice ale Romaniei cu Transilvania, Banatul, Bucovina si
Basarabia s-au amplificat, sporind schimbul de marfuri cu aceste provincii
romanesti. Lucrarile de spedalitate mentioneaza o crestere de 3-6 ori a
schimbului de marfuri; peste granitele impuse vremelnic de imperii s-a mark
chrulatia persoanelor, a negustorilor, meseriasilor, care tranzitau cantitäti relativ
Insemnate de maifuri. Asuprirea nationala din provinciile aflate sub stapanire
straina a determinat transferuri de populatie romä neasca in Romania.
Un fenomen de mare rezonantä in adancirea legaturilor nationale dintre
provinciile romanesti a fost pa storitul transhumant; zed de mii de pastori cu
turme de milioane de oi pendulau de la munte la ses spre iarna si de la ses la
munte spre vara, pe intreg teritoriul phi; izvoarele istorice atesta, inca din
secolu116, prezenta pastorilor romani din Transilvania in Muntenia, Dobrogea
sau in Moldova pana in Transnistria. Pe vremea aceea, araturile erau putine,
predominand pasunile si fanetele - sursa prindpala de hrana a animalelor.
Dei, uneori imperiile stdpanitoare au pus piedid drculatiei marfurilor
si oamenilor, conditiile obiective, interesele si aparten enta nationala a celor
interesati au In vins si depä sit obstacolele. De mentionat, numai cu titlu de
exemplu, ca in a doua jumatate a secolului 19, Transilvania efectua cu Romania
un schimb de marfuri de 5 ori mai mare decal cu Ungaria, in care fusese
inclusa din anul 1867.

175

www.dacoromanica.ro
 Din Transilvania, in perioada de toamna, treceau in Dobrogea i la baila
turme de peste 1,5 mil. de oi si peste 20 000 de pastori, iar populatia care
trecea cu interese economice din Transilvania in ROmania si Basarabia si de
acolo inapoi, se ridica la peste 80 000 de oameni, in conditiile in care nu erau
inca' realizate legaturile de cale ferata.
Astfel, reteaua lega turilor economice dintre t'afile romane, din perioada
mai veche i moderna, pulsa tia economica permanentä dintre ele, au prefigurat
piata nationalä unitarg a României Intregite; ele au constituit nu numai
argumentul economic al complementaritgtii i gravitarii tuturor provinciilor
romanesti, la patria mamá d si o premizg de baza a desavarsirii statului national
unitar roman; era functia nationala a unui proces econornic istoric indelungat.

Modernizarea Relatiile economice externe ale

relatiilor Romaniei cuprindeau, in principal, doug

6.6. economice
externe
sectoare: al comertului exterior si al
creditului extern, intre care functionau
relatii financiare de interdependentä.
S'a examinam, mai intai, comertul exterior. impreuna cu artsamblul
economiei nationale, acesta este antrenat in procesul de modernizare, de
schimbare a vechiului sistem si de constituire a noului sistem.

Pana la 1859, nu exista tm regim vamal de

Comertul stat: singurul element la trecerea marfurilor peste
6.6.1 exterior granita era taxa vamalg, egala cu aceea a Imperiului
Otoman. Vgmile erau arendate particularilor, ded sistemul de vaina se afia in
organizaka privata, care platea administratiei o mima anuala &ata, dinainte.
indata dupa unire, se pun bazele sistemului modem al comertului ex-
terior; acesta este considerat a fi de interes national si, in consecinta, statul
preia vamile de la particulari, organizeazg administra tia vamalg, introduce
un regim vamal printr-o lege a vamilor si un regulament de functionare a lor;
taxele vamale de import si export se modifica', dar nu depasesc plafonul
tarifului otoman de 7,5%, Romania fiind inca dependenta de Turda.
La 1874, se voteaza si se aplica o nouä lege a vgmilor, mai buna, si, in
1875 se elaboreaza primul tarif vamal autonom de import, cu tendinta de
protectie a produselor nalionale. Tariful nu infra in vigoare, deoarece, din
1876, s-au aplicat conventii vamale pe 10 ani cu Austro-Ungaria i alte state,
care ofidalizau politica comerdala liber-schimbista a tárii. in 1878, se obtine,
In urma razboiului de independenta, deplina suveranitate a tarii; InsA, aceasta
nu putea fi folosita in politica comerdala externa pentru protejarea pietei in-
terne din cauza conventiilor cu Austro-Ungaria, Germania, Franta etc., pe
baze liber schimbiste. Abia la expirarea termenului conventiei vamale cu
176

www.dacoromanica.ro
Austro-Ungaria, In anu11886, se modifica radical regimul vamal, parasindu-se
politica liber schimbista si introducandu-se la import un regim de protectie,
exportul ramanand liben
Astfel ca, in perioada studiata, dupa constituirea noului sistem al
comertului exterior, guvernat de stat, relatiile comerdale externe se desfasoara
sub dou'a regimtui, in cele doua perioade: 1859-1886 - al liberului schimb
extem; 1886-1916 - al protectionismului.

Mai importante de consultat, lucrarile: NJorga, Istoria comeitului romanesc.

Epoca mai noui, Bucuresti, 1929; P.S.Aurelian, Politica noasträ vamala, Bucuresti,
1890; G.I.Faicoianu, Istoria politicii noastre vamale si comerciale, vol. I, Bucuresti,
1904; Enciclopedia Romaniei, vol. IV, 1943, capitolul, Comert exterior; Victor Jinga,
Principii si orientad ale commtului exterior al Romaniei, Cluj-Napoca, 1975; Nicolae
Sufa, Gabriela Dragan, Maria Muresan, Sultana Suta-Sälägean, Istoria comertului
exterior romanesc, Bucuresti, 1996.

Regimul Acesta a fost impus, initial, Prindpatelor

Romarte si apoi Romaniei de cadrul conventiilor
liberului comerciale externe otomane, sprijinite de tar' ile
schimb industriale, interesate sa alba piafa deschisä, libera
pentru fabricatele lor in Romania si s'a' achizitioneze, cu cheltuieli reduse, materiile
prime ce le erau necesare. Aceasta politica a fost spnjinitä din interior de marii
comercianti importatori si exportatori si de marii agricultori-mosieri si arendasi,
interesan sa-si van& usor produsele agricole pe pietele externe si sa cumpere
mai ieftin, ara taxe protectioniste, marfuri industriale importate.
Aceleasi interese economice au stat si la baza legiferärii liberului schimb
prin conventia cu Austro-Ungaria. Argumentul politic al guvernului conser-
vator, semnatarul conventiei, a fost ea' acest act international, incheiat cu una
din marile puteri ale Europei, pe plan de egalitate, era o manifestare de
independenta fata de Imperiul Otoman. O parte din opima publica politica' a
protestat vehement impotriva incheierii conventiei, cotidianul partidului li-
beral aparand chiar in pagina cu chenar de doliu.
Sub regimul liberului schimb, mai ales dupa aplicarea conventiei,
schimburile economice externe cresc consideraba inseosebi importul
depaseste exportul rezultand o balanta comerdala defidtara, in toata perioada.
In tara s-au revarsat mari cantitati de marfuri de consum.
Taxele vamale, ca regula, atat la export, cat si la import, se mentin
reduse, avand cara cter fiscal, pentru a aduce venituri statului, nu pentru a
fi un instrument de politica comerdala. Prindpalul efect al importului masiv
al produselor industriale straine, ieftine a fost frânarea dezvoltärii unor
industrii mecanizate, handicapate de conditiile precare ale intreprinderii si
functionarii lor.
177

www.dacoromanica.ro
 Regimul Este pus in aplicare prin tariful vamal
6.6. 12. protectionist din 1886 si actioneazd cu unele modificAri
tarifare pAnA la 1904, cAnd se adoptA un nou
tarif vamal, mai adecvat perspectivelor de protejare a industriei nationale
aflate in progres rapid.
Protectia vamalA se exercita prin taxele vamale mai ridicate ce se
percepeau la mArfurile importate si care, in medie, s-au urcat de la 7% pAnä la
30%, diferentiat pe diferite produse.
Exceppe de la taxele vamale ridicate fAceau importurile statului, cele
publice in general, pentru constructii, pentru armatA si cele prevAzute in legile
de incurajare a industriei nationale pentru intreprinzdtorii particulari. De
asemenea, se acordau scutiri de taxe pe bazA de aprobAri speciale, ceea ce l'Asa
loc la afaceri necinstitite si manifestäri ale coruppei.
Produsele agricole, forestiere, petroliere aveau taxe moderate la export,
scopul urmArit fiind stimularea cresterii exportului.
Indiferent de caracterul politicii comerciale, comertul exterior a
manifestat o expansiune cantitativa si valorica Insemnaa, insA cu oscilatii
conjuncturale, determinate de variatia mare a productiei agricole, care
constituia baza exportului romAnesc.
Ca urmare, hare anii extremi ai perioadei 1860 si 1913, exportul creste
de la 116 mil. lei la 670 mil. lei, ded de aproape 6 ori; importul se mAreste de
la 63 mii lei la 590 mil. lei, respectiv de 9,4 ori.
in jumätate de secol - 1860-1913 -, in urma schimbArilor importante
produse in economia rormineasca, s-a modificat si compozitia comertului
exterior. Pentru aceiasi ani, structura exportuluirelevd semnificative deplasli
la 1860, cca 95% din export se constituia din produse agricole si animaliere; la
1913 produsele principale de export erau: agricole, formAnd cca 75%,
produsele forestiere -7% si produsele petroliere 14%; ap jrusera, deci, dou'.4
noi categorii de produse, cele ale industriei nationale de petrol si de lemn;
dar, in esentA, exportul se reprezenta prin materii alimentare, materii prime
si combustibil; nu se exportau fabricate industriale.
Structura importului, cu noi modificad mai radicale, reflecta indirect
progresul tehnico-economic al productiei materiale romAnesti.
La 1860, peste 88% din mArfurile importate erau bunuri de consum si
doar 12% mijloace de produce - unelte, instalapi, unele materii prime pentru
mestesugari etc.
La 1913, importul de märfuri de consum forma numai 51% din total,
iar cel al mijloacelor de productie 49%, ceca ce pune in evidentA actiunea de
aprovizionare masivä a economiei cu nujloace de investitii, cu semifabricate,
necesare unei industrii mecanizate statornidte in economia romAneascd,
prectun si procesele de modernizare, de urbanizare a vietii sociale. Industria
178
www.dacoromanica.ro
nationala producea acum o parte insenmad - cca 25-30% (din necesarul pietei
de bunuri de consum, care, inainte, se importau.
S-a schimbat i orlen tarea geografica a schimburilor externe ale
Romaniei, de la zona oriental - Turcia, Rusia etc. spre zona occidentalä a
Europei, exprimind gravitarea comertului exterior romanesc spre pietele de
desfacere i aprovizionare mai dezvoltate ale continentului.
Exportul românesc, in 1862, era indreptat, in majoritate, spre: Turda -
45,5%; Austria si Ungaria - 25%; Anglia - 10%; Franta - 14%. Dupa 50 de ani,
In 1912 in Turda se exporta numai 5,5%, in Austro-Ungaria - 14,3%, in Anglia
- 6,7%, in Franta i Belgia - 37% etc.
Aprovizionarea României se reorienteaz:4 In functie de tärile furnizoare
de produse industriale, dar Si de Imprumuturi; in 1862 ponderile mai insemnate
In importul romanesc le deiineau: Austria si Ungaria cu 46%, Anglia cu 16,2%,
Franta cu 12% si Turda cu 13%; in 1913 pozipile erau, irisa, altele: Germania
40%, Austro-Ungaria - 23,0%, Anglia - 9,5%, Franta - 5,8%, iar - Turcia 2,6%.
O caracterisiici a schimburilor comerriale externe ale Romaniei, in toad
perioada de la 1876 Rind la 1916, ca, de altfel, ale intregului comer t european, a fost
aceea ca s-au desasurat pe baza convenjiilori traiatelor comercialeincheiate intre
state, pe termen lung, (5-10), ani, practica ce nu va mai fi posloill in secolul 20.
Cresterea substantiala a comertului exterior si modificarile structurii
sale in sensurile aratate, reflectau marile procese iransformatoare din economia
romaneascii, produse in jumatate de seco!, i anume:
dezvoltarea capacitalii de productie si a productiei nationale, agricole
industriale, capabile sá sporeasca surplusul pentru export: cereale, animale,
lemn, petrol etc.
aparitia i dezvoltarea industriei nationale, posibilitatea sa acopere,
cu fabricate de consum, o parte din piata interna' si cu materii prime 20-25%
din export - lemn i produse petroliere;
s/ expansiunea puternica a pietei interne, care absorbea majoritatea
productiei interne de marfuri si un import considerabil de bunuri de consum;
o crestere a standardului de consum i modificarea structurii acestuia la
categorii largi de consumatori;
procesul de modernizare, de investipi, cu utilaje, instalapi, constructii
urbane cu marfuri provenite din import; pe aceasta cale, a penetrat masinismul,
revolutia industriala in economia nationalk
s/ aparipa i sporirea datoriei externe a Romaniei, peste 2 000 mil. lei,
In contul careia s-au importat mari cantit'ap de marfuri;
intensificarea schimburilor comerciale cu statele dezvoltate europene,
deplasarea comertului exterior al Romaniei dinspre pietele Orientului - Turcia,
Rusia etc. spre Ocddent;
cresterea cantitativa si calitativa, de dteva ori, a bogatiei matetiale atar' ii.

179
www.dacoromanica.ro
 imprumuturile Al doilea sector important al
66externe; datoria relatiilor economice externe a fost creditul
.2 statului
extern. Romania a fost permanent, in
toata perioada moderna, un stat debitor,
o piafa de plasament a capital urilor exteme ale tarilor dezvoltate.
Pana la 1859, Principatele romarie, ca regula, nu contractau imprumuturi
externe, ci numai interne; dar ele se aflau debitoare prin obliga filie de
dependenta fatä de Imperiul Otoman.
Dupa formarea statului national, marile procese de institutionalizare,
de modernizare si construire a infrastructurii au solicitat cheltuieli mereu
sporite; ele se acopereau, in propone insemnata, prin imprumuturi externe.
S-au angajat pentru nevoi bugetare i impnunuturi interne, dar acestea erau
mult mai reduse.
Primul imprumut extern s-a contractat, in 1864, la Casa de banca
londoneza Stern, in valoare de 916 000 lire sterlirte sau 4,6 mil. fr., pe termen
de 22 de ani, cu dobanda reald de 16%.
Cu acesta, Romania a intrat in randul *flor debitoare ale lumii si a
ramas in aceasta postura 125 de ani, pana in 1989, cand, episodic, prin achitarea
tuturor datorfilor exteme, pierde calitatea de debitor. in anal urmator, se
deschide din nou contul datoriei externe, tara redevenind debitoare pentru
un termen imprevizibil.
imprumutul Stern, din care s-au primit in final 679 000, lire sterline restul
fiind diferente de curs, cheltuieli, comisioane etc., s-a returnat in anuitati, in 24 de
ani, In suma de 1 864 mii lire sterline respectiv o stund de 2,8 mi mai mare fata de
suma incasata. Acestui imprumut i-au urmat, ulterior, altele tot mai mari, servirtd
constructiei cailor ferate, porturilor, dar si pentru plata datoriei restante.

futre lucrar& de baza' in domeniu, de mentionat: G.M.Dobrovici, Istoricul

datoriei publice a României, Bucuresti, 1913; G.M.Dobrovici, Istoricul dezvoltirii
economice si financiare a Rominiei si imprumuturile contractate 1823-1933,
Bucuresti, 1934.

Tehnica obinerii impnunuturilor in perioada respectiva' era specifica

conditiilor de atund. Creditul extern nu se acorda din fondurile bancilor
creditoare; acestea jucau doar rolul de mijlocitor, plasator i garant al
inscrisurilor statului roman vandute pe pietele financiare.

Cand statul romfin intenliona s'A realizeze un imprumut extern, contacta pe

reprezentantii marilor grupuri financiare-germane, de regula' - pentru a stabili
conditiile de plasare a imprumutului, in raport de situatia pietei financiare, a bursei;
se decidea asupra márimii imprumutului, a cursului i dobanzii, termenului, garantiei
etc. si se incheia o conventie. Statul t'ornan tipdrea obligaliuni de stat, de 500-5 000 lei
bucata, in suma egalà cu a imprumutului, de pildd, de 100 mil. lei.
180

www.dacoromanica.ro
 Dobanda era fixa si atasata sub forma de cupoane la fiecare obligatiune. Nivelul
dobanzii obligatiunii era totdeauna mai ridicat decat dobanda la depunerile la band,
pentru a-i interesa pe rentieri. Astfel c.a., cei care doreau sa-si plaseze capitalul, rentierii,
preferau sa cumpere aceste obligatiuni, a caror dobanda era, de pilda, de 6% fatä de
3-4% cat puteau primi la depunerea la band.
Statul roman, conform conventiei cu grupul de band, transmitea bancilor
pachetul de obligatiuni emise. Bancile le faceau propaganda in presa, asigurandu-le
garantia si, apoi, le vindeau la ghiseele lor; cu cat diferenta intre dobanda la depuneri
si cea a obligatiunilor era mai mare, cu cat cursul de emisiune era mai redus - 100 lei
obligatia se putea vinde numai cu 80-90 lei - cu atat mai repede se plasau obligapunile.
Toate incasarile se contabilizau la banca, in contul statului roman, care devenea
proprietarul capitalului si il utiliza cum avea nevoie.
Plata acestor obligatiuni se facea prin tragere la sorti, efectuata de banca, astfel
ca suma totala sa fie distribuita pe termenul stabilit - 20-30 am. Statul roman era
obligat sa puna la dispozitip bäncii, semestrial, inainte de tragerea la sorti, suma de
bani pentru achitarea valorii obligatiunilor iesite la soni. Aceasta purta si denumirea
de amortizare a imprumutului.
Anual sau trimestrial, statul roman trimitea bancii si suma necesara platii
dobanzilor tuturor obligatiunilor ramase in circulatie; rentierii se prezentau la banca,
lao data anuntata, cu pachetul de obligatiuni romanesti si incasau dobanda cuvenita,
de pe o obligatiune decupandu-se cuponul de dobanda al anului respectiv.
Plata anuala a obligatiunilor iesite la sorti, a amortizarii, cat si a dobanzilor
cuvenite se numeste, in mod curent, anuitate.
Pentru aceste operatiuni de garantie, plasare, de achitare a capitalului si
dobanzii, de contabilitate, transfer de fonduri etc., bancile incasau de la statul roman
sume importante sub forma de comisioane, cheltuieli etc.

Contractarea primelor imprunluturi a fost oneroasä - de tip colonial -

cu diferente de cun de 20-30% si dobanzi mari - 10-11%, precum si
concesionarea unor surse de venit ale tarii - venitul vamilor, al tutunului etc.
Dupa consolidarea phi, conditdile ob,tinerii creditelor exteme au devenit mai
moderate, cu dobanda de 4-5% si curs normal.
Cea mai mare parte a imprinnuturilor, dupa instaurarea monarhiei la
1866 a provenit de pe piata Berlinului, Germania devenind principalul creditor
al Roma niei. De fapt, imprumuturile Romaniei, pana la 1914, se aflau
monopolizate de marile grupuri financiare germane: Disconto Gesellschaft,
S.Bleichröder si M.A. Rothschild. Aceasta a plasat Romania In sfera de interes
ale imperiului german pana la primul razboi mondial in mrejele tesutului
financiar cu atata maiestrie injghebate si conduse de finanta germana' - scria
G.M.Dobrovici - economiceste si politiceste Romania, in timp de 30 de ani, se
va orienta dupa' Puterile Centrale, axa intregii politid a Romaniei fiind Berlinur.
Finanta germanä, datorita puterii economice pe care o dobandise
Germania in Europa, a Inlä turat de pe piata capitalurilor din Romania pe
primul ei creditor - Ang,lia 0 apoi Franta, capitalul german ramanand singura
dominanta a creditului extern romanesc.
181

www.dacoromanica.ro
 imprumuturile externe au constituit, nu numai un instrument al marilor
grupuri financiare internationale de presiune economica asupra Romaniei,
dar si un nujloc de influentare politicä.
Statul roman, din imprumuturi, primea si sume lichide, dar cea mai
mare parte se transformau in comenzi de märfuri, materiale, instalatii civile,
militare, necesare Inzestrarii rani, dar si impuse de grupurile bancare, largind,
astfel, piata lor de desfacere in Romania.
De mentionat 6 la contractarea imprumuturilor externe concurau mul-
tiple interese financiare, curtosute si necurtoscute publicului, care antrenatt
diferiti oameni politici, in spatele carora se aflau reprezentantii puterii
economice; acestia hotärau conditiile de contra ctare, modalità tile de utilizare,
alegerea grupurilor financiare exteme preferate, fixarea comisioanelor etc.
Acordarea imprumuturilor de catre m4rile banci straine era
conditionatä, de obicei, de diferite dauze sau cereri economice ale creditorilor:
achitarea unor Imprwnuturi anterioare, comenzi metal urgice sau de arma-
ment la anumite firme, exduderea altor band de la tratative etc.
0 caracteristicä principalä a imprumuturilor de stat exterrte, din aceasta
perioada, era tennenul lor foarte lung. La sfarsitul secolului 19, se efectuasera
imprumuturi ce urmau sa fie returnate pana prin anii 1950-1960.
Rand un bilant al datoriei exteme, din perioada 1864-1914, reiese ea' a
fost contractata la bancile sträine o suma nominala de 2 161 mil. lei, din care
s-a primit net 1860 mil. lei. Dobanzile si amortiz,ar. ile de returnat pentru aceste
credite au insumat 2 635 mil. lei, iar datoria ramasa de plata, impreuni cu
dobanzile, se ridica la 2 690 mil. lei.
in consecinta, pentru suma realä incasatä de statul roman, de 1 860 mil.
lei s-a plat% in 50 ani, si urna s'.4 se pläteascä, in urmatorii 40 de am arnoridzAr- i
0 dobAnzi in valoare totali de 5 600 mil. lei, respectiv 3 730 mil. lei peste
suma primita initial, ceea ce aducea grupttrilor creditoare profituri de 300%,
iar Romaniei un defidt egal cu bugetul tarii pe 15-20 ani.
Batik acestor Impnunuturi au sporit o data' cu marimea datoriei: in
perioada 1864-1873 - 47 mil. lei, iar in perioada 1904-1915 - 1 022 mil. lei;
aceasta a incarcat tot mai mult bugetul statului; la 1864- plata datoriei externe
reprezenta 14%, iar la 1904-37% din cheltuielile statului.
Dar cel mai semnificativ indicator este cresterea anuitätii pe locuitor in
artu11864 - 2,10 lei; in 1884- 9,45 lei si in 1914- 15 lei pe locuitor, crestere mult
mai rapidä deck cresterea venitului national. in 1912, anuitatea externa prelua
5% din venitul national, iar datoria externa totala pe locuitor - 272 lei - era
egAlä, aproximativ, cu productia de venit national - 271 lei.
Partea predominanti a creditelor sträine a fost utilizatä productiv:
pentru construirea infrastructurii, dadirilor etc. - 68%; pentru investitii si
inzestrari militare - 23%, si pentru defidte bugetare - 9%.

182
www.dacoromanica.ro
 Costul acestora, daca se adauga si dobanzile, comisioanele platite, mai
mari ca volumul imprumuturilor, revine la peste 200%, ded foarte ridicat
pentru tara noastra.
Cu toate acestea, Imprumuturile sträine, dei au constituit o sarcina
grea pentru generatiile anilor 1864-1914 si s-au transferat pentru cele de para.
la 1940, au fost singura solutie de modernizare a tärii, de inzestrare a ei cu
mijloace mecanizate de transport si comunicatie, de aparare etc. Este soarta
tuturor tarilor slab dezvoltate, care, din saracia lor, trebuie sa plateasca
edificarea propriei dvffizatii materiale mull mai scump decat cele bogate.

Formarea Modernizarea societatii

67 sistemului modern conferit noi functii sociale sia

romanesti si a statului national
de finante publice economice puterii publice; la randul
sau, aceasta a necesitat un nou sistem de asigurare a statului cu resurse
financiare, precum si destinatii noi ale cheltuielilor.
Vechiul sistem feudal de finante publice avea functii si obiective mai
restranse si cu alte caracteristid:
Y pana la separarea, in secolu119, a gestiunii vistieriei si a domnitorului,
acestea se confundau, veniturile colectate intrand in socotelile curt*
Y se intemeia pe privilegii si scutiri de impozite pentru dasa dominanta:
feudali, nobffi, domnitor, dregatori;
masa impozabila o reprezenta taranimea dependenta, mestesugarii,
negustorii etc.;
impozabffitatea o formau nu bunurile, veniturile, d persoanele; era,
ded, impozabilitatea personala: capitatia-impozitul pe locuitor, - panenta -
impozitul pe profesie - mestesugar, negustor etc.; impozitele directe
constituiau metoda cea mai des folosita;
mobilitatea impoZitelor, in functie de nevoile vistieriei, crea o
instabilitate continua: se schimba marimea, cota impozitelor, felul lor;
veniturile se utilizau in interesul reprezentat de domnitor, boieri,
dregatori pentru administratie, razboaie; un capitol important in vistieria
tarilor romane erau tributurile, peschesurile si alte cheltuieli pentru puteiile
dominante;
adesemi, puterea statara arenda colectarea impozitelor unor camatari
si bancheri, care ingreunau povara fiscali asupra contribuabililor cu benefidul
ce si-1 insuseau;
atat sursele, cat si cheltuielile vistieriei se efectuau sub un control
slab, generand o coruptie de proporfii.
Statul roman, dupa constituirea sa - 1859-1862 - pentru noile functii si
scopuri publice trebuia sa faca mari cheltuieli sporite brusc; astfel ca primele
183

www.dacoromanica.ro
mdsuri intreprinse au incercat sa pung ordine in finan fe, sa treacd la
democratizarea lor si la sporirea veniturilor.
in procesul de formare a noului sistem de finante publice s-au realizat
treptat, principiile si functille moderrie ale acestuia:
V s-a introdus universalitatea impozabilitatii, eliminfindu-se privilegiile
si scutirile; to cetatenii constituiau masa impozabilä a tarn;
s-a adoptat prindpiul proporpionalitä tii impozabilitälii; impozitele
se asezau proportional cu veniturile sau valoarea bunurilor exploatate; cei cu
venituri mari erau impusi mai mult, cei cu venituri mid mai putin, iar de la
un anumit plafon erau chiar scutiti;
II accentul impozitului cadea, ded, nu pe persoanä, d pe bunuri si
venituri: pamânt, cliidiri, profesii, salarii, capital etc.;
V se introduce administra tia financiarä - institutie spedalä de stat
pentru conceperea, calcularea, asezarea si colectarea impozitelor, ca sursa de
baza a veniturilor statului;
11 de asemenea, se organizeaza evidenta bugetarä - prin Ministerul de
Finante - in scopul calculdrii veniturilor si cheltuielilor statului si
administratiilor locale;
aprobarea si controlul bugetului de cAtre organele de reprezentare
ale natiunii - parlament etc.;
alt prindpiu al finantelor moderne este centralizarea bugetarä, toate
veniturile si cheltuielile trebuirtd sa se regäs' eased intr-unbuget general al statului;
Il räspunderea bugetarä; institutfile financiare sunt obligate sä faci dAri
de seamä asupra executArii bugetului, iar Ministerul de Finante sä rdspundä
In fata Parlamentului de la care primeste descarcarea de gesfiune;
se creeazi o institutie a con trolului curent financiar asupra
prindpalilor factori de cheltuieli - ministere, departamente etc. - Curtea de
Conturi, precum si controlul modului de evidentä a bunurilor si valorilor -
Legea contabilitätii publice.
Elemente de modernizare a finantelor publice au aparut in Prindpatele
romarte in prima jumAtate a secolului 19, ffind introduse de Regulamentele
Organice dupä 1832. Dar sistemul modern de finante s-a constituit dupä anul
1859, prin legislatie si institutii speciale; la 1863, s-au unificat bugetul de stat (al
Moldovei si Munteniei); in acelasi an, s-a infiintat Curtea de Conturi, iar in 1881,
s-a adoptat legea contabilitatii publice; dupfi formarea comunelor - 1864, s-au
intocmit bugete comunale aläturi de cele judetene; s-a organizat administratia
finandarà si s-au aplicat, treptat, prindpiile moderne de impozabilitate.

intre lucrärile instructive, de consultat, mentionam: Aslan C., Finantele

Rominiei de la Regulamentul organic pini azi, Bucuresti, 1925, G.M. Dobrovid,
op. cit., Bucuresti, 1934; lulian Vficarel, Finante I, Bucuresti, 1970.

184

www.dacoromanica.ro
 Formarea sistemului modem de finante publice s-a desfäsurat in câteva decenii,
tranzitia de la vechiul la noul sistem avand loc In conditii grele; lipsea personalul
financiar instruit de evidentä, de control; se incalcau permanent prevederile bugetare
de catre gestionari-ministri-, sume importante din bugetele ministerelor erau
deturnate; coruptia functionarilor, a agentilor fiscali, era generara.; controlul asupra
veniturilor i cheltuielilor nu se putea face, evidenta fiscalä se tinea formal; ministrii
efectuau plati nebugetare färä aprobare, angajau functionari dupä interese personale
si politice, fixau salarii pentru protejatfi lor in afara schemei bugetului etc. intr-un
cuvânt, spiritul de indisciplina financiara, de coruptie si voluntarism in manuirea
banului public, specific vechiului sistem, s-a mentinut inca mult timp In cadrul
organizat al noului sistem fiscal.

La sfarsitul secolului 19, finantele publice au inceput sa functioneze

mai efident.
Modernizarea vietii economice, sociale, administrative, crearea
infrastructurii cu numeroasele sale constructii, au solidtat cheltuieli de stat
mereu sporite; in afara de aceasta, s-a dezvoltat aparatul public, de
administratie, de ordine publica - politia, jandarmeria, armata, invdtamantul,
institutiile de asistenta medicald - spitale - institutiile de culte si cultura.; pe
de alta parte, s-au extins intreprinderile de stat de productie i servicii - de
sare, de tutun, chibrituri, monetaria, arsenalele armatei etc.; patrimoniul
statului a ajuns la o valoare de peste 1 500 mil. lei.
In consecinta, bugetul de stat a crescut, intre 1860-1914, de peste 15 ori,
cheltuielile marindu-se de la 38 miL lei la 540 mil. lei; pana la 1886, din 26
bugete anuale, 20 s-au soldat cu defidte, acoperite din imprtunuturi interne
sau externe. Dupa deceniul noua, situatia s-a imbunatatit, bugetele, ca regula,
devenind excedentare.
Veniturile bugetare s-au procurat din impozite, vanzarea unor bunuri
imobile ale statului si din imprumuturi interne si externe. Sursa prindpala -
80-90% din venituri au constituit-o, tusa, impozitele directe i indirecte.
Impozitele directe, impuse pe venituri din bunuri i servicii - impozite
fundare - pe parnant, cladiri - de 4-6%, impozite comerdale i industriale -
5%, impozite pe salar% introduse din 1877, tot de 5% - au o tendinta pronuntatá
de reducere, de la 70% din totalul impozitelor la inceputul perioadei la 16%
la sfarsitul ei.
Impozitele indirecte, baza impozabilita tii moderne, manifesta, din contra
o tendinta de crestere relativa. si absoluta; ponderea lor se mareste in total,
futre 1860-1914, de la 30% la 84%, formand sursa principala de venituri a
statului. Avantajul fiscalitdtii indirecte este ca, impozitele fiind asezate, mai
ales, pe bunuri de consum si servicii aduc venituri mari, o data cu cresterea
acestora, se suporta de catre 1ntreaga masa a consumatorilor si nu creeaza
nemultumiri evidente, fiind cuprinse In pretul produselor vandute,
185

www.dacoromanica.ro
necurioscandu-se de ctunparator cota de impozit; erau impuse astfel: tutunul,
tigarile, chibriturile, zaharul, bauturile alcoolice, sarea, petrolul etc.; taxele
vamale au aceeasi functie de impozit indirect. Un exemplu edificator: 1 kg de
zahar era vandut de cartelul zaharului in 1914, cu 1,20 lei; pretul de cost - 0,42
lei, taxele statului - 0,38 lei, iar profitul fabricilor - 0,40 lei la kg.
Impozitele indirecte au insa un pronuntat caracter de inechitate,
distribuindu-se prin produsele de baza', aproximativ egal asupra
consumatorilor, indiferent de venitul lor; celor cu venituri mari le revine mai
putin, celor cu venituri mid le revine un impozit proportional mult mai mare.
Un spedalist a calculat impozitele ce reveneau, in 1898, la douä familii:
una cu venit de 800 lei anual, alta cu venit de 50 000 lei anual. Prima, platea
impozite indirecte 116,60 lei si impozite directe de 55,60 lei, respectiv 172,20
lei, sau 21% din venitul brut.
Cea de a doua familie platea 475,35 lei impozite indirecte si 29,60 lei
impozite directe, in total 504,95 lei, adica cca 1% din venitul sau brut. La aceste
calcule autorul conchidea: Aceste date ne arata, mai intai, 6 omul sarac plAteste
aproape 1/4 din venitul lui impozite, pe card celbogat numai 1/100 din venitul
ce-1 are; apoi di impozitele noastre sunt excesiv de grele pentru cel sarac si
aproape nesimptoare penfru cel bogat" (Constantin G.Petreanu - doctor in drept
- Paris, Studiul impozitelor in Romania, Bucuresti, 1900, pag. 173-174).
Finantele moderne au ca trasgturA esentiala sporirea contributiei Escale
sau a poverii impozitelor; in perioada studiata, volumul impozitelor a crescut
de peste 15 ori, in timp ce productia materiala a tarii si veniturile populatiei,
numai de 3-3,5 ori. Statul a prelevat de la populatie o cod märid din venitmile
ei: pe locuitor, impozabffitatea revenea, in anul 1860, la 9,60 lei, iar, in 1910, la
64 lei, o crestere de peste sase ori. Totodata, s-a m kit partea prelevati de stat
din venitul national; in 1910-1914, veniturile statului reprezentau 20-25% din
venitul national, atestar' id ad:Inca implicare a statului in viata economico-sodala.
Cheltuielile bugetare se efectuau de catre ministere, carora li se
distribuiau de catre Ministerul de Finante, sumele aprobate de Parlament.
Grupate dupä" destinatie, acestea se repartizau, la inceputul secolului
20, in medie, in urmatoarea proportie: administratie, ordine publica si armata:
29%; economie - cai ferate, intreprinderi etc.; 31%; plata datoriilor statului, in
spedal, externe: 22%; invatamant, sanatate, cultura etc.: 18%.
Proportia sumelor cheltuite reflecta prioritatile pe care le acordau statul,
g-uvernele, diferitelor probleme de interes national; in once caz, ponderea cea
mai redusa a ultimului capitol se regaseste in realitatea romaneasca: in 2/3
din populatia analfabeta, in asistenta medicala aproape inexistenta la sate, in
slaba penetrare a culturii si educapei in masa populatiei.
Bugetele locale, create dupa 1864,1a comune sijudete, isi trageau veniturile
din taxele si impozitele locale, iar cheltuielile se efectuau pentru amenajarea

186
www.dacoromanica.ro
localitatilor, pentru actiuni de urbanizare, dar ponderea prindpala era pent=
plata functionarilor publici, a unor scoli, spxijinirea unor spitale, salubritate etc.
Bugetele locale reprezentau, in medie, 18-23% fata de bugetul statului;
s-au cara cterizat, in toata perioada, prin mare dezordine, numeroase sustrageli
si folosirea fondurilor comunale In interese personale; era terenul cel mai
deschis coruptiei; finantele locale au contribuit, cu toate acestea, la amenajarea
localitä tilor, a unor constructii sodale, introducerea ihuninatului electric In
multe orase, a canalizärii etc., in principal, prin folosirea imprumuturilor
externe pe care munidpfile le contractau la bancile straine.
In provinciile românesti din imperiile vecine, pana la 1918, finantele
publice au inregistrat un proces general de modernizare, cu particularitali pentru
fiecare provinde; s-au folosit metode comune de fiscalitate, dar veniturile de
stat In Transilvania, Banat si Bucovina se concentrau la bugetul central, la Viena
si Budapesta. Cheltuielile efectuate erau mai reduse decal- venittuile värsate in
bugetul central, astfel ca statul preleva o parte din venitul creat in aceste
provincii, in interesul puterii centrale. Bugetele locale au servit, ca pretutirtdeni,
la amenajarea localitatilor, veniturile fiind dieltuite in intregime pe plan local.
Unele orase mari au primit subventii din bugetul central.
In Basarabia, administratia financiara furniza bugetului imperial de la
Moscova veniturile anuale prevazute si primea, pentru asigurarea ftmclionarii
aparatului administratiei dvile si militare, sumele repartizate de Ministerul
de Finante. De retinut ea', la sfarsitul secolului 19, peste 50% din cheltuiefi se
afectau armatei si aparatului fortelor interne, 7% pentru posta si telefon, 7%
pentru justitie, 6% pentru administratie etc.
La sfarsitul capitolului se impun câteva concluzii:
4. sistemul modern de finante pubfice in Romania a fost deplin
constituit la inceputul secolului 20;
sistemul finantelor publice a devenit, astfel, o componentä
importanta a mecanismului economiei nationale, pentru asigurarea
functionarii statului modern si redistribuirea unei parti din venitul tarii in
interesul general - aparare, ordine publicä, invatamant, sanatate, cultura;
+ utilizand aparatul financiar, statul modern si-a asigurat realizarea
functiilor sale nationale, in scopul progresului si dvilizatiei poporului roman;
: carentele sistemului de finarte publice, decalajul intre prindpiile
moderne si prevederile legale, pe de o parte, si practica financiara, pe de alta
parte, au generat diverse fenomene negative de coruptie, imbogatire pe seama
fondurilor publice, birocratizare, inechitate, vehement relevate si criticate de
opima publica.
Finantele statului, mai ales ale organismelor centrale, deveniserä nu
numai birocratizate dar si sinecure ale politicienilor. Emil Costinescu,
ministrul de firtante, in Expunerea de motive la bugetul statului pe anu11916-

187

www.dacoromanica.ro
1917, sublinia..." numarul ftmctionadlor statului este prea mare. Fiind prea
numerosi, ei nu au destul de lucru nid pentru cele 4-5 ore de cancelarie ce li
se cer pe zi; foarte desele pretexte de sarbatori sunt si ele o dovada de lipsa de
ocupatiune". Politidanismul si functionaismul au sapat mereu mai adanc
raul; celui dintii ii trebuiau tot mai multe locuri (posturi, n.n.) spre a-si pune
In ftmcpune pe fiii si protejaiii alegatorilor si agenplor lor electorali; celui din
urma ii conveneau tot mai numerosi functionari spre a-si impulina lucrarea
zilnica sau a compensa nelucrarea celor ce nu faceau nimic... Din aceasta
stare de lucruri a izvorat un alt rau: tinerii romani nu se mai dedau decal la
functiuni publice, si chiar in cazul ea ar castiga indoit si intreit in industria
privata si in comer, nu vor sa se supuna la zece, la 12 ore de lucru pe zi...".
Ministrul de finante incheia aceste constatar generale privind politidanismul
si birocratia, deplangand faptul ca. impotriva acestora nu actioneaza cei care
ar putea sa inlature raid. Trebuie - dedara el cu amaradune - ca cineva sa
renunte la viata publica, pentru ca sa indrazneasca a infrunta (rebele, n.n.) pe
aceste baze pe care s-a asezat viata noastra parlamentara".

188

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL 7

MODERNIZAREA CONDITIILOR
HABITATULUI. PROGRESE
DEMOGRAFICE

Concomitent cu prefacerile novatoare, ce au avut loc in condipile politice,

institutionale, economice s.a. si in interdependenta cu acestea, s-au produs, treptat,
mutatii importante In domeniul habitatului: mai reduse, in mediul rural si mai
radicale, 'in mediul urban. Aici, tmde veniturile erau mai mari, receptivitatea si
interesul mai ridicate fata de viata cotidiana ocddentala, aici, la orase s i autoritatea
publid - statati si comunalä - a finantat procesul de urbanizare.

Modernizarea Habitatul urban s-a modificat mai rapid

7 con ditiilor
habitatului de
si mai profund fiind mult stimulat si de factorii
cultura, de invatarnant, cat si de cei politid.
El a transformat nu numai vestimentatia, ali-
mentatia, manierele, dar si locuinta, modul ei de constructie, ambianta interioara,
mobffierul si aranjamentele pieselor etc.
La nivelul claselor conducatoare si al intelectualitatii - formata, aproape
in intregime, ca parara distincta si separata' de categorffie populare - mutatiile,
In acest domeniu, in peste jumatate de seco!- 1860-1914, s-au dovedit rapide
0 comprima te. Desigur, receptivitatea la nou, cand exista deja un model,
totdeauna este mai mare in structurile sodale intarziate, dar bogate.
Abordam aceasta latura in studiul istoriei economico-sodale, intrucat
schimbarile survenite In habitat cuprind si un continut material-economic -
Mil de care nu s-ar fi produs. AceastO abordare infra, ca si alte lattui ale existentei
sodale, in conceptia lucrarii, de tratare mai cuprinzatoare a obiectului sOu, pentru
a fi inteleasa, in ansamblul ei, evolutia, istoria economico-sodala a Romaniei.
189

www.dacoromanica.ro
 in capitolul prim al lucrarii s-a schitat sumar starea materiala a satelor
si oraselor la inceputul deceniului.sase al secolului 19, tipullor feudal, nivelul
foarte scazut al construcpilor edilitare si al localitatilor.
Nu vom mai insista asupra modificarilor si stagnarilor habitatului din
mediul rural, schitate la capitolul Prefacerea sistemului social al agriculturii.
Ne vom referí, in consecintä, la transformärile principale intervenite In viata
oräseneasci qi, aicida procesal de urbanizare modemä, care a schimbat profilul
localitätilor mai mari ale 'aril, modernizandu-le.
in epoca moderna orasul se constituie ca sediu al ramurilor noi ale
economiei, al claselor avute si conducatoare, al bogätiei 0 initiativei In toate
domeniile; el devine motorul si centrul dezvoltärii economico-sociale si
spirituale a natiunilor. Ca atare, interesul pentru amenajarea lui, la nivel cat
mai ridicat, raspunde necesitatii si intruneste acordul tuturor locuitorilor sal,
orasul asigurandu-si, totodata, si mijloacele financiare cerute, pe m'Asura
cresterii sale materiale si culturale.
In provinciile romanesti inceputurile procesului de urbanizare se
situeaza, in prima parte a secolului 19, cand iau amploare productia de
marfuri, activitaple administrative si comerciale $i cand se Inceara a se pune
ordine In viata comunitätilor urbane. Regulamentele Organice se ocupa in
cateva articole, in mod special, de infrumusetarea oraselor", delimitarea
perimetrului lor, intocmirea planurilor oraselor, precizand $i recomandari
de sistematizare. Primele orase, cu proiecte $i realizari in acest sens, au fost:
Braila (1832), Giurgiu (1847), Oltenita (1852), Focsani (1855) etc.
Pana la 1859, infaptuirile In domeniu sunt palide: oräselele 0 tärgurile,
ultimele ca aglomerari demografice cu cele mai multe asemanari cu localitatile
rurale, nu dohändesc atribute de urbanizare la nivelul edgentelor moderne;
ele Liman localitäti cu profil specific negustoresc-mestesugärescin centru, dar
cu intinse zone agricole; de aceea, ele au $i acest caracter negustoresc-agricol.
Renovarea mediului ambiant urban insemna, deci, amenajarea
conditiilor materiale, a instalatiilor existente in sistemul edilitar modern
european, modificat radical in urma revolutiei industriale, prin introducerea
iluminatului electric, a apei pompate sub presiune pe conducte pana in case,
a canalizarii etc
Orasele românesti, cu caracter feudal-agrar, aveau nevoie de prefaceri
fundamentale pentru a dobändi cara teristici urbane moderne. Directiile
principale ale actiunii de urbanizare $i modernizare implicau ample
transformar cat $i investitii, atat ale puterii publice, cat $i ale locuitorilor. Astfel,
In prima linie de necesitati edilitare se impunea sistematizarea general& trasarea
sträzilor, afectarea de spaldi de utilitate publicä si, Indeosebi, pavarea sträzilor,
In scopul evitarii noroaielor $i a mizeriei acumulate pe ulite. A doua urgenta
consta In asanarea garlelor, gropilor, eradicarea surselor de infectii $i boli.

190
www.dacoromanica.ro
 Urmau apoi, cu aceeasi necesitate, organizarea serviciilor de salubritate,
de curätire periodici a oraselor, organizarea sau dezvoltarea activitiltii sanitare
de depistare si izolare a bolnavilor contagiosi, a controlului sanitar, iluminatul
strazilor, introducerea apei filtrate, prin conducte, atat pe sträzi, cát si in
locuinte, construirea retelelor de canalizare, pentru evacuarea reziduurilor
In afara orasului etc.
Actiunile de urbanizare s-au desfasurat in forme organizate dupá deceniul
sapte al secolului 19. Pánä la 1914, aproximativ, s-au efectuat, in prindpalele
orase - putine la numári , - un ansamblu intreg de constructii, in spedal in
partea centrará si in cartierele locuitorilor instáriti, moderne, dotate cu accesoriile
de bazá ale urbanismului contemporan inceputului secolului 20.
Lucrári de urbanizare s-au desfásurat in fiecare oras, mai ales in
capitalele de judete, din initiativa si cu mijloacele financiare ale comitetelor
locale ale caror functii si rol au crescut hotárátor in aceastá perioadä.
Autonomia localä le-a permis s'A contracteze, pentru constructiile de
modernizare urbana*, imprumuturi la banci interne si externe; in tará, la
inceputul secolului 20, ja fiintä o institutie bancará, spedal organizata, pentru
acordarea de credite de urbanizare: Creditele judetene.
Dupá unele date incomplete, dar centralizate, pana in 1914 nturtai lucrärile
prindpale de urbanizare cumulau o valoare de peste 520 mil. lei aur; ca márime,
aproape de capitalul investit in industria mare prelucrätoare a tärii.
In 1912, in România, din 72 de localitäli dedarate urbane - orase, orásele,
targ-uri, doar 52 intrtmeau caracter mai urban, celelalte erau targusoare cu
profil agrar-comercial; planuri teritoriale aveau 40 de orase si numai 10 dintre
ele dispuneau de planuri de sistematizare pe baza cárora se dezvoltau.
Pana la aceastá data, instalatii, uzine de apä trimisa prin conducte sub
presiune functionau in 35 de orase. Primele amenajári pentru captarea, filtrarea
si pomparea apei se construiesc in deceniul noua, proiectul din 1881 fiind al
Bucurestiului -; cele mai importante lucrári s-au efectuat la inceputul secolului
20: Rm. Valcea - 1902, Botosani - 1903, Constanta - 1904, Iasi - 1906; apoi, in
anii urmátori, la: Craiova, Calafat, Pitesti, Roman, Piatra Neamt, Cálárasi,
Targoviste, Turnu Severin, Campu - Lung, Focsani etc.
Reteaua de distribuire a apei ajungea pana' la aproape 900 km de
conducte. In multe orase, introducerea apei curente s-a desfásurat paralel cu
constructia retelei de canalizare; aceasta s-a realizat in 38 din cele 52 de orase,
dar in nid o localitate reteaua de canalizare nu era completa; lungimea retelei
se aprecia in 1914, a fi de drca 750 km.

1. in 1915 existau 77 de orase distribuite, dupd numäul de locuitori, astfel: peste 100 000
- 1 oras - Bucuresti; 10 000 - 100 000- 7 orase; 5 000 - 10 000 - 45 orase; sub 5 000 - 24 orase.
191

www.dacoromanica.ro
 Un alt domeniu important de edilitate 1-a constituit cel al ilumina tului
public. Initial, Bucurestiul adopta iluminatul cu lampi cu petrol lampant, apoi
trece la cel cu gaz aerian, produs de uzinele Filaret, si, din deceniul 10 al
secolului 19, incepe introducerea electrificarii. Majoritatea oraselor - 35 din
total - au trecut direct la iluminatul public prin uzine electrice, dupa 1908;
s-a raspandit si utilizarea electricitäpi «in consumul casnic. Reteaua de
conductori electrid ajungea, in 1914, la peste 150 km in echivalent capadtate
de 25 kw. in acelasi an, Capitala, din cei 556 km de strazi, dispunea de instalatii
de ihuninat pe 381 km, restul de 175 km de strazi nefiind iluminate.
Deziderat permanent, construirea si pavarea sträzilor s-a desfasurat in
toate orasele, pe distante mai mari sau mai mid. Din totalul de 2 800 km de
strazi ale oraselor, 43% erau pavate, iar 57% nepavate, de pamant. Din cele
pavate, un sfert erau acoperite cu piatra cubica' si abia 2% cu asfalt.
Sistema tizarea oraselor a presupus si trasarea unor bulevarde largi, a unor
sträzi principale, amenajarea unor piete publice $i spatii de recreere, spatii
pentru comert - piete de produse agricole si animaliere, hale de carne si le-
gume, fructe etc.; pentru aceasta s-au d'aramat numeroase cartiere vechi, Cu
despägubiri pentru proprietari, facandu-se loc sistemului de strazi drepte si
spatiilor pentru nevoi publice.
Asigurarea curateniei, salubrizarea oraselor s-a impus o datä cu pavarea
sträzilm; s-au creat servicii de curatenie, de adunare a gunoaielor si resturilor
menaj ere si de depozitare a lor in gropile din afara localitaplor.
Urbanizarea, partiala desigur, a oraselor tarii pana la 1914 a urmarit si
realizat, de asemenea, asanarea gärlelor, bältilor, räurilor, construirea de bai
publice, abatoare comunale, hale, amenajarea cimitirelor publice si interzicerea
inmormantarii in curtea bisericilor, instituirea politiei urbane si a gardienilor
publid pentru securitatea bunurilor $i persoanelor, dezvoltarea serviciilor
sanitare, a celor de aprovizionare Cu produsele strict necesare consumului -
carne, paine, lemne.
In legatura cu asanarea baltilor de la marginea Capitalei, amintim ca
parcul Cismigiu de astazi forma, in secolu119, pana la amenaj are, prelungirea
baltii de la poalele Cotrocenilor. Dupa adancirea si drenarea albiei Dambovitei,
apele s-au retras si, in. prima jumatate a secolului 20, s-a construit, pe terenul
fostelor bälti, frumosul cartier Cotroceni.
Urbanizarea moderna a insemnat pentru Romania si ridicarea, in marile
orase, a unor Insemnate edificii publice: localuri pentru prefecturi, primarii
si alte institutii administrative, tribunale, inchisori, camere de comert si
industrie, scoli elementare, licee si gimnazii, teatre, case de cultura' etc.,
monumente ale unor mari personalitati ale artei, literaturii, stiintei, ale
domeniului politic si social etc.
in abra' de acestea, se fondeaza si se dezvolta, mai ales dupa 1859,
intreprinderi, fabrid, uzine, mori industriale, depozite, retele de magazine
192

www.dacoromanica.ro
comerdale moderne pe strazile centrale, hoteluri, tipografii i redactii de ziare
etc. in Bucuresti si Iasi se introduce transportul cu tramvaie.
Locuintele, In spedal cele din centrul orasului si din cartierele centrale,
au luat o infatisare moderna; s-a renuntat la lemn, ca material de baza, i s-a
trecut la constructii din at-amid:4, iar la perfferie, la constructii din paianta;
se generalizeaza, in locul scandmilor, tabla si sigla la acoperisuri, ferestrele
devin mai mari, camerele mai luminoase.
in locuintele celor avuld se introduce electricitatea pentru iluminat i alte
utilizAn casnice, apa prin conducte; in cateva orase se introduc i calorifere cu
apä; se instaleaza, la inceputul secolului, aparate de telefon in institutii, dar si
In locuinte, ind putine la numar, dar semnificative pentru progresul urbanizarii.
Radioul, dei inventat, produs i utilizat in Ocddent, in Romania Inca
nu intrase in habitatul urban. In schimb, in primul deceniu al secolului 20, pe
soselele ;aril circula cateva zed si, apoi, sute de automobile; in 1906, se intro-
duce legea de drculatie a acestora.
Ambianta urbana se completeaza cu noi gradini publice, parcuri
iluminate, cu bulevarde i sträzi flancate de copad omamentali. Devine o
institutie comuna i utila, In aproape toate orasele, gara de cale ferata pentru
transportul marfurilor i calatorilor, peste 400 localitati fiind legate, astfel,
intre ele prin reteaua feroviara. La fel, telegraful si posta, cu sedii in toate
orasele mari, joaca un rol important in intensificarea comunicatiilor interne
si internationale.
in concluzie, In patru decenii, concomitent cu procesul de modernizare
a economiei, de transformari In toate domeniile, se desfasoara, si in viata
comunita tilor urbane si rurale, prefaceri spre progres si civilizatie moderna.
Mediul urban mobilizeaza resurse materiale si umane insemnate, In vederea
schimbarii vechilor conditii de viata.
La aceasta, a contribuit Scoala constructorilor i urbanistilor romani,
formata in a doua jurnatate a secolului 19, intre care se remarca dintr-o serie
de personalitap proeminente Anghel Saligni, Dimitrie Leonida, Elle Radu,
¡Ch. Duca, D. Germani, Petre Antonescu, D. Marcu, Emil Prager etc. Sute de
ingineri, tehnideni i conductori de lucrar tehnice au partidpat la proiectarea
construirea obiectivelor edilitare din marile noastre orase.
Procesul de urbanizare s-a desfasurat vreme de doar trei decenii si a
Infaptuit prefacerea habitatului urban In 60- 70% din orasele propriu-zise,
dar din spatiul ion a modernizat, mai ales, partea centrala, In proportie de 20
- 40%, restul ramanand de realizat
Procesul de urbanizare demarase cu mijloace moderne - iluminat,
distribuirea apei, canalizare, telecomunicatii, constructii de edificii i locuinte,
strazi etc., solicitase investilii considerabile, dar se realizase pang la 1914 numai
la va rful piramidei sociale, partial, inegal i privilegiat; marea mash' a
193
www.dacoromanica.ro
populatiei urbane era departe de a avea strazi pavate, locuinte moderne,
incalzire centrara, lumina electrica, apa curenta, calda si rece, telefon, institutii
de cultura' i agrement, de invatarnant etc., utilitati care nu-i vor fi asigurate
complet nid pana la sfarsitul secolului 20.
Urbanizarea modernä se afia abia In stadiul de Inceput, dar dobandise
justificarea i semnificatia profunda' a mersului spre progres al tärii, in toate
planurile.
La sate, mutatiile sunt slabe i farä efecte adand in viata populatiei satesti;
satenii au ramas si in continuare vor ramane, si in anii interbelid, sa se
aprovizioneze cu apa de la fandni i rauri, sa-si ilumineze locuinta cu lampi cu
petrol lampant, intr-o propoilie de peste 70% nestiutori de carte, cu o asistenta
medicala mediocra, cu drumuri proaste i noroaie, sate neiluminate noaptea etc.
Aparea, si in acest domeniu, un decalaj tot mai mare Intre orasul In
prefacere Ø modernizare Ø satul aflat In obscuritate ci Inapoi ere.
Masurile de modernizare a orasului au creat conclitii mai bune de
sänä tate, apa curentä i canalizarea au sporit valoarea actiunilor de igienä
prevenire a bolilor, rezultand reducerea morbiditatii i mortalitatii; iluminatul
electric a stimulat dorinta si nevoia de culturä In Andul citadinilor; viata
urbana, habitatul general se ameliorase, ded, pentru o parte a acestora.

Populatia este componenta

72 Progrese
demografice
fundamentala a sodetatii; ea se prezinta
functioneaza ca un sistem social general, care
se afla in legaturi indisolubile i redproce cu
celelalte sisteme. Are importanta prioritara studierea sistemului demografic
In conexiune cu sistemul educational, cu cel economic si cu sistemul
habitatului sau al asezarilor umane. Metoda de abordare a subiectului este
inspirata din lucrarea academicianului Vladimir Trebici, Demografie,
Bucuresti, 1979.
Astfel, populatia se determina dupa trei criterii: dupa nivelul de
instruire, dupa partidparea la productia sodala - populatie activa i pasiva -
si dupa spatiul de locuire: populatie urbana i rurala.
Nivelul de scolarizare a populatiei apare ca träsätura calitativä cea mai
importanti, determinând direct nivelul i calitatea economiei, cind aceasta
este inzestrata cu mijloacele tehnice i tehnologice necesare.
Repartizarea populatiei pe cele douä medii de locuire - urban si rural -
indicä si ea nivelul general de dezvoltare a tärii respective - adica al productiei
sociale, al calitatii
In ceea ce priveste distribuirea populatiei dupä gradul de implicare In
activitate, populatia este activa, cea partidpanta in procesul social, si pasiva,
cea nepartidpanta, fiind doar constunatoare a bunurilor materiale si spirituale.
194

www.dacoromanica.ro
Desigur ca, pentru activitatea societatii, mai importanta este populatia activa'.
Aceasta, impreuna Cu mijloacele de productie, constituie factorii de baza ai
productiei sociale, ai tuturor activitaplor economico-sociale.
Populatia activä formeaza oferta demograficä pentru necesitatile
societätii, iar populatia pasiva reprezinta cererea demografica pentru
asig-urarea lor; oferta demografica, populatia activa' indeplineste o serie de
conditii: de varsta, sanatate, nivel de instruire, de calificare.
Factorul demografic, privit in conexiune cu instructia scolara si cu
factorul tehnologic reprezintä, pe termen lung, unul din cei mai importanti
motori ai cresterii economice. in economia predominant extensiva a Romaniei,
el a fost determinant in amplificarea productiei sociale, evolutia produsului
intern brut si a venitului national desfasurandu-se in paralel Cu cresterea
populatiei si avand un ritm usor mai mare ca al cresterii acesteia.
In intervalu11860-1915, s-au inregistrat dezvoltari cantitative si calitative
In evolutia si structura populatiei.
iii primul rand, se afirma o sporire demograficä fnsemnatf, mult mai
mare in comparape cu perioada anterioara.

Prin urmare, intre anii 1860-1915, deci in decursul a 55 de ani, populatia

tärii (modificarile teritoriale influentand puftn numarul locuitorilor) aproape
s-a dublat, respectiv, in anul 1915, inregistrand o crestere de 198% Uta de
anul de baza'. in proportii apropiate a crescut populatia si in provinciile
romanesti din imperiile vecine, Banat, Transilvania, Bucovina si Basarabia.
Date comparabile, nici dupa recensarnanturi, nici dupa statistica miscarii
populatiei nu sunt pentru aceste provincii.
Du,pa calculele Institutului de Statistica2, in 1910, populapa Romaniei,
din granitele de dupa 1918, se prezenta astfel, in mii de locuitori:

RomAnia, cu cele 7,7 milioane de locuitori in 1915, se situa inaintea altor täri din
Europa - care, la recensdmintele dintre 1910-1915, aveau: Grecia - 4,8 mil. loc.; Belgia
-, 7,5 mil.loc.; Bulgaria - 4,6 mililoc.; Suedia - 5,7 milloc.; Serbia - 3,3 milloc. etc. Alte
state numärau o populatie mai numeroasä : Italia - 34,7 mil.loc.; Franta - 39,1 milloc.;
Germania - 64,9 mil.loc.; Polonia - 27,5 mil.loc.; Ungaria - 20,9 mil.loc.; Austria - 28,6
mil.loc.; Spania - 19,9 mil.loc.; Anglia -36 miLloc. etc.
Encidopedia României, vol.I, p.160
195
www.dacoromanica.ro
 Romania, total 15 729
Romania, statul independent (cu judetele Durostor i Caliacra) 7 241
Transilvania 2 978
Basarabia 2 410
Cri,sana Maramures 1 326
Banat 969
Bucovina 805

Aceasta era populatia teritoriilor românesti in 1910. Se poate accepta

ca, pana in 1915, ea creste cu 13,4% (cresterea apartine statului roman). Astfel,
pana la intrarea tarii in razboiul mondial (1916), populapa Romaniei putea
ajunse la 17,8 mil. locuitori.
Cresterea populatiei s-a datorat tendintelor de sporire a natalitätii si de
mentinere a nivelului mortalitjtii. Natalitatea medie a crescut, cu unele
de la 32,8%0, intre 1862-1864, la 42,2700, intre 1912-19141. Mortalitatea, in schimb,
a urmat o curba de sporire de la 24,7%0, in anii 1862-1864 pana la 32,4700, in anii
1892-94, pentru a cobori apoi pana la 24,2700 - media anilor 1912-1914. Dupa
relapa dintre rata natalitatii si rata mortalitaIii, ridicate ambele, Romania se
afla in faza a doua de tranzitie (conform dasfficar. ii ONU), in care rata mortalitapi
incepe sa scada usor, iar rata natalitatii ramane ridicata sau chiar creste.
in consecinta, sporul natural s-a marit crescand numarul populatiei de la o
perioada la alta; sporul mai mare 11 dadea, insä, mediul nual, avand, intre 1900 si
1914,0 pondere de 85-86%, mediului urban revenindu-i intre 14-15% din totalul
populatiei. in cifre absolute, de pilda, In anu11900, s-au nascut 234 843 persoane
si au murit 146 201 persoane, rezultand un spor de 88 642 persoane.
De mentionat cá, in perioada respectiva', s-au adus ameliorari, slabe
desigur, de natur'l medicala- Ø alimentará; au fost eradicate epidemii ca holera,
duma etc., dar a sporit mortalitatea datorata tuberculozei (12-13% din totalul
decedatilor),bolilor de iniinä (4-5%), debilitatii congenitale (7-7,5%), enteritelor
(10-11%) etc., cele mai multe datorandu-se lipsei de igiena, de asistenta sanitara
$i nutripei proaste.
Cea mai grava boala" a poporului roman, in acea vreme, era
mortalita tea infantilá. Chiar la inceputul secolului 20 - dupd aproape
jumatate de veac de modernizare a tarii, in perioada 1901-1903, copiii
decedati pana la un an reprezentau 31,1% din totalul mortilor; in comunele

1. NotAm cà natalitatea in alte tari europene, in 1860-62, avea urmätoarele niveluri:

39,8700 - Austria; 36,970o - Germania; 42,4%0 - Ungaria, 38,5700 - Italia; 51,3%0 - Rusia;
26,8700 - Franta; 31,6700 - Belgia etc. in anii 1912-1914 natalitatea medie era de 30,570o
In Austria, 22,3%0 in Belgia; 37,5700 in Bulgaria, 18,7700 in Franta, 27,5%0 in Germania.
(B.R. Mitdiell, European Historical Statistics 1850-1970, London, 1976).
196
www.dacoromanica.ro
rurale numarul acestora fiind mai mare (32,3%), iar in cele urbane mai redus
(26,3%). Ridicatä se afla mortalitatea i piina la 5 ami, (18%). La celelalte
categorii de varsta, peste 5 anii, procentul de decese oscila intre 5-8%. Cu
toate acestea, ca rezultanta a tuturor factorilor demografid, economid,
sanitari etc., speranta de viatä la nastere, la 1899 - 1901, era de 36,4 ani, iar
In 1909-1912, de 39,6 ami; cu siguranta ca, la inceputul perioadei 1862-1864,
aceasta nu depäsea mult 30 de ani2.
Cresterea numarului populatiei a märit densita tea locuitorilor pe
teritoriu, indicator important al conditiilor demografico-sodale; in 1860, erau
In Romania 31,34 locuitori pe km2, iar in 1914, se ajunge la 55,6 locuitori pe
km2, o crestere cu 77,4%.
Ca un rezultat general al cresterii densitatii pe suprafata, in peste
jumatate de secol, zone intinse de campie, slab locuite inainte i necultivate,
In primul rand Campia Dunarii, a Dobrogei, s-au populat cu sute de noi sate,
s-au transformat in araturi cultivate cu cereale; intinderea arabila, in aceeasi
perioada, s-a extins de la 2,2 milla la 6,1 rnil.ha.
Distribuitä dupä sexe, populatia Romaniei si-a pastrat, relativ, paritatea
intre masculin i feminin, dar ponderea populatiei masculine se reduce usor
(de la 51,64%, in 1860 la 50,53%, in 1912), in favoarea populatiei feminine.
Mult mai importanta este structura locuitorilor dupä mediul pe care-I
locuiau - rural, si urban. Datele statisticilor vremii arata o mentinere a
raportului initial de la 1860: 17,08% din populatie traiau In mediul urban si
82,92% la sate; la recensamantul din 1912, proportia era de 18,39% si, respectiv,
81,61%. 0 serie de economisti i demografi, insa, contesta caracterul urban al
multor localitati la 1860, referindu-se la unele targusoare cu 1 000 - 1 500
locuitori, ark' nid un atribut urban, in afara de aglomerarea agricol-comerdala.
Astfel se rectifica proportia urbana la 10,8%. Pe deasupra, este necesar sa
luam in considerare ca o parte din populatia targurilor i oraselor de provinde
si de la periferiile oraselor mai mad aveau, de asemenea, caracter rural si
agricol chiar in 1914.
Daca se accepta proportia corectata de 10,8% pentru urban, pang in
1914, ea creste la peste 18%, ceea ce se dovedeste corect, intrucat procesul de
urbanizare, cum s-a vizut, a revolutionat viata oraselor mari i mijlocii, le-a
modificat profilul, din agricole-negustoresti-mestesugäresti in centre
comercial-administrative si unele chiar industriale, iar pe cele mai mid, le-a
schimbat din negustoresti-agricole in comerdal-mestesugaresti; populatia
urbana a sporit mai repede cleat cea ruralit mai ales pe calea imigratiei de la

Date dupd Anuarul Statistic al Romaniei, 1915-1916.

A se vedea speranta de viatä la nastere, calculata pentru inceputul secolului 20 in
România, din lucrarea Vasile Ghetdu, Perspective demografice, Bucuresti, 1979, p.189.
197
www.dacoromanica.ro
sate. Ea a crescut de la circa 450 mii locuitori, in 18601a 1 400 mii, in 1914, din
care 340 mii in Bucuresti.
Calitatea populatiei creste pe masura instruirii sale de la scoala
elementara la cea superioara. La 1860, populatia peste 7 ani, stiutoare de
carte, reprezenta, in medie, sub 10%, dar avea o proportie mai ridicata la
orase si una mai scazuta la sate. Diferenta mare exista si va persista, inca
un secol, intre gradul de instruire al barbatilor, mai ridicat, si al femeilor,
mult mai redus.
La 1899, dupa datele recensarnantului general al populatiei, stiutorii de
carte reprezentau 22%, iar analfabetismul caracteriza 78% din populatia de
varsta scolaram; pana in 1912, ponderea acestuia se reduce la 60,7%, aproape
40% fiind stiutori de carte. Analfabetismul era mai extins la femei - 76,8% din
totalul lor - si mai redus, 45,2% la barbati.
Populatia mai instruita devenise, astfel, un potential ponderat al
vietii economico-sociale, un factor de multiplicare a valorilor create de
capitalul demografic romanesc, cu influente directe in cresterea pe termen
lung a ecnomiei.
in ceea ce priveste piramida varstelor, populatia Romaniei, datorita
sperantei reduse de viata, aparea mai tanda ca in alte täri. Astfel, copiii pana
la 15 ani reprezentau 40,6% din total, persoanele de la 16-40 ani aveau o
pondere de 38,5%, iar impreunä, ded populatia de pana la 40 ani, formau
78,5% din total.
Este important de mentionat a structura etnia consemna prevalenta
absoluta' a etniei romanesti, la 1860,83,2%, iar la 1912,84,3%; diferenta o forma
populatia de etnie greaca, armeana, evreiasca, bulgara, lipoveana, rusa',
tigkieasca, turca si Catara, dangae, austriaca si germana etc., detinand procente
reduse in cele 15-16%, cat le revenea in total.
Cel mai important aspect al compozitiei demografice, legat de
transformarile produse In modernizarea economico-sodala a Romaniei, este
cel profesional; acesta a suferit, fata de altele, mutatii semnificativek
Populatia activa se repartiza, dupa recensamanturile din 1860 si 1912,
pe compozitia marilor domenii, astfel:

Din acest punct de vedere, România se situa printre t'Afile europene cu pondere
ridicatA. La 100 locuitori, cei analfabeti reveneau: in Italia - 37,6%; in Franta - 23%; in
Austria, - 16,5%, dar in Portugalia 69,7%; in Bulgaria - 65,6%; iar in - Rusia 73%.
Statistica stiutorilor de carte din Rominia din 1912, Bucuresti, 1915, p.11;
Structura populatiei active in 1860 este data' de lucrarea Comel Sârbu, Populatia
ocupad in România, Institutul de Economie Nationalk manuscris, Bucuresti, 1979,
lar cea pentru 1913, este calculatA pe baza datelor din Statistica profesitmilor din
România, din 19XII.1912 (stil vechi) sau 1 ianuarie 1913 stil nou, Bucuresti, 1916.
198
www.dacoromanica.ro
 Cresteri mai mari, fata de totalul populatiei active, releva domeMile
serviciilor transporturi, comen 9i credit, invatamânt, cultura', asistenta
medicará, administratie, precum 9i industrii.
In privinta structurii, ponderea populatiei active din agriculturä se re-
duce cu 7,3%, in schimb in toate celelalte domenii ea sporeste, cel mai mult in
industrie. Populatia activa' neagricola, in 1912, delinea 20,5% din total, iar cea
activa din agricultura' 79,5%, certificánd predominarea copleqitoare, a acesteia
din urma, in compozifia profesionala a tarii.
Cu toate acestea, populatia activa neagricolä specializatä (s-a exdus
categoria Alte) a sporit in urma proceselor de modernizare a vietii sodale si
economice, de la 195 mii la 713 mii persoane, exprimánd cresterea populatiei
calificate, a gradului de instruire in totalul populatiei.
Prin cele expuse, considerara ca s-a imbogatit imaginea realizarilor socio-
economice, dobándite in intervalul 1860-1915, al perioadei de tranzitie la
economia moderna.

199
www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL 8
NIVELUL SI GRADUL DEZVOLTARII
ECONOMICO-SOCIALE A ROMANIEI.
LOCUL SAU !NI ECONOMIA
EUROPEANA IN AJUNUL PRIMULUI
RAZBOI MONDIAL

Bilantul Dupa ce am examinat prefacerile de natura

general al trans- legislativa', sociali si economica, ce au avut

81 6 6
loc pe durata a peste jtunatate de secol -
formArilor din 1859-1914, prectun si procesele de creare si
anii 1859 - 1914 dezvoltare a prindpalelor sectoare modeme
In economia Romaniei, este necesar sa facem bilantul general al acestor
transforman, sä evaluam stadiul la care a ajuns economia romaneasca si nivelul
dezvoltarii sale in comparatie cu alte gri din Europa.
Anul 1914 reprezinta ultimul an de pace in Europa si primul an din
räzboiul mondial ce avea si unneze; razboiul, inceput in luna august 1914,
va intrerupe procesele dezvoltarii, va ravasi si distruge, in mare parte, viata
economico-sodala, va modifica structurile politice-statale ale continentului,
iar urmarile acestora si ale aplicarii tratatelor de pace vor crea alte conditii de
evolupe perntru intreaga Europa. Din aceste motive, cat si datorita noilor
conjuncturi internationale, mersul vietii economice a Rominiei si a altor tali,
In deceniile trei si patru, va fi cu totul diferit deck inaintea razboiului mondial.
Pentru Romania, anul 1914 reprezinta sfaz*tul unei epoci de exceptionala
importang in evolufla sa, Intreruperea unei perioade de dezvoltare generati a tärii.
In jumatate de secol de la constituirea statului roman modem si,
indeosebi, dupa cucerirea independentei naponale, Romania a parcurs un
201

www.dacoromanica.ro
ansamblu de procese de tranzitie de la vechea socktate feudala spre cea
moderni, burgheza, marcat de profunde mutatii si creatii noi, in domeniile
fundamentale: social, politic, economic si cultural-spiritual astfel:
a fost suprimat regimul social-politic feudal, bazat pe privilegii,
discriminari si constrangeri extraeconomice si s-a elaborat un nou regim so-
cial-politic, de tip modern, intemeiat, cel putin jtuidic-formal, in mare parte,
pe prindpii de drept democratice;
in locul sistemului statal vechi s-a constituit sistemul statal modern
Cu noul sail cadru legislativ 0 institutional, din care o componenta majora o
formau legislatia si institupile moderne ale economiei de pieta;
statul roman, dependent inch' la formarea sa - in 1859 - de Imperiul
Otoman, a dobandit, la 1877, independenta nationala si a devenit un stat
suveran 0 egal Intre statele europene;
Cl$ sistemul economic feudal a fost desfiintat treptat $i s-au pus bazele
sistemului economiei moderne de marfuri; organismul economic national, la
inceput (1860), avand un caracter preponderent de economie naturala, s-a
prefa cut Intr-unul de economie predominant marfara, de piatj, aceasta
constituind o premisa esentiala a generarii economiei capitaliste;
in plan socio-cultural, s-a legiferat 0 deschis accesul catre
invatamantul general- obligativitatea instruirii elementare, s-au pus temeliile
civilizatiei romane moderne in domeniile limbii, literaturii si artei, a stiintei
si invatamantului si educatiei de toate gradele, a formärii cadrelor proprii in
sferele vietii sodale: acestea au contribuit, in mod substantial, la demarajul
economiei romanesti;
,s-a construit o infrastructura moderna, mecanizaa de transport,
depozitare si telecomunicatii akatuita din: chi ferate, telegraf, telefon, porturi,
docuri, magazii, sosele pietruite etc., corespunzatoare necesitatilor economiei
marfare in expansiune;
s-au pus bazele fi s-au dezvoltat structtuile sectoarelor moderne ale
economiei napionale- a industriei mecanizate, a bancilor si creditului, a comertului
intern, a celui extern, al finantelor publice ca si ale altor ramuri ale serviciilor;
pe fundalul acestor sectoare s-au constituit mecanismele economiei
marfare capitaliste, care au devenit motorul progresului istoric romanesc la
inceputul secolului 20;
in alt plan - secundar - se desfasura tranzitia de la form ele primare 0
initiale de capitalism, cele din domeniik circulatiei 0 schimbului de marffiri
fi de valori ale capitalismului comercial Si cämataresc, aparute inch' la sfarsitul
secolului 18, spre formele capitalismului industrial, din domeniul productiei
materiale si serviciilor;
s-a pornit procesul de urbanizare 0 sistematizare a localitatilor - s-au
realizat constructii moderne de locuinte si edificii publice, pavarea strazilor,
202

www.dacoromanica.ro
iluminatul public electric, canalizarea, apa prin conducte etc. Orasele mari isi
schimba profilul din comercial-mestesugaresc feudal, in comercial
administrativ-industrial, modem;
0 s-a inceput, mai ales la orase, formarea unui climat social liber si
stimulator al intereselor si actiunilor economice, a unui comportament
competitonal al agentilor economici, pe baza prindpiilor concurentei, cererii
si ofertei si aspiratiei la profit si acumulare;
0 a debutat tranzitia Si remodelarea compozitiei sociale, de la cea
caracteristica sodetatii feudale, cu polarita tea de stäri sociale Inchise, cu
ierarhii, ranguri 0 privilegii mostenite-boieri, nobili, de o parte, tarani dacasi,
iobagi, de alta, negustori si mestesugari breslasi etc. - la cea de tipul societatii
burgheze, cu clase si categorii sodale diversificate, mobile si convertibile, a
caror pozitie si ierarhie in sodetate se intemeia pe avere, pe putere economica,
pe capacitate si actiune de creatie etc.; privilegiile de acum se dobandesc si
sunt generate de puterea economica, politica' etc.
Structura sociala a tarii, rezultata din aceste prefaceri si in acest stadiu,
cuprindea: dasa marilor proprietari si exploatatori fundari - mosierii si marii
arendasi; taranimea mica (proprietara si neproprietara); intreprinzatorii
comerciali, industriali, bancari, reprezentand clasa capitalista-burgheza;
mundtorii si mestesugarii industriali; mica burghezie urbanä - negustori,
meseriasi etc., functionari, slujbasi publici si particulari; intelectualii -
personalul din invatamant, cultura', culte, diplomape, liber-profesionisti -
medid, avocali, arhitecti, artisti; cadrele militare etc., ale ordinii publice etc.
Astfel, In locul polaritaiii legiuite, Inchistate, in sodetatea romaneasca se
profila o structurare dupä avere, vent nivel de cultura etc. In perioada de tranzipe,
aceasta a cunoscut o acrentuare ce a provocat uneori, grave disproporpii si decalaje
intre o masa larga de milioane de locuitori rural si urbani, MIA' podDffitati de
acumulare, situati la limita existentei materiale si o categorie restransa, de cateva
zed de mii - mari proprietari funciari, intreprinzatori etc. - benefician i ai tmei
importante pani din venitul national; intre acesti poli extremi se situa o patura
Inca sublire - de cateva sute de mii de locuitori din mediul rural si urban - cu
venituri si m*oace de existenta acceptabile.
Timpul a fost prea scurt si nujloacele de Infäptuire a transformärii
bazelor tehnico-mateniale insuficiente, iar rezistenta fortelor sodale si politice,
beneficiare ale privilegiilor trecutului, cat si inapoierea economica si a
mentalitaplor prea inradacinate, pentru a se realiza mai mult In aceasta
jumätate de secol. Totodata, interesul, capadtatea si vointa daselor dominante
si conducatoare ale tarn - reprezentate de partidele politice si guvernele
diriguitoare ale politicii economice - pentru mentinerea in ritm alert a
prefacerilor, au fost sub posibilitatile resurselor naturale si umane ale
Romaniei; si pe deasupra, toate acestea au fost vidate de luptele politice pentru

203

www.dacoromanica.ro
putere, pentru interese personale, de grup si de clask impotmolite de o
birocratizare si parazitare a factorului cel mai activ si reprezentativ al natiunii
- statul si aparatul sau administrativ.
CAI n-ar parea de paradoxal, dar, in aceastä etapà a dezvoltärii României
moderne, contributia hotaratoare au adus-o fa ränimea - prin munca si produclia
agricol si capitalul extern - prin resurse financiare si de tehnica masinista.
In concluzie, la cele expuse mai sus, se poate constata c'd Romania, pana
In 1914, indeosebi, in mediul urban, issi schimbase fundamental fizionomia
economico-sociala si politica, In comparatie cu anul 1859.
Mecanismul dezvoltarii era acum asezat, mai ales la orase, pe temeiurile
proprieta tii 0 muncii libere, ale interesului bänesc; libertatea exploatdrii
bunurilor si a muncii era garantatä.
in jumatate de secol, in cursul a douä generatii, Romania a Infaptuit, In
mod rapid 0 comprimat, prin actiunea sustinutä a statului, procese de
transformare statalä - sociala si economica, care, In tär ile avansate ale continentului,
s-au desfasurat pe parcursul a doua-trei secole; dar aceastà condensare temporal
a modernizirii tärii a läsat numeroase lacune Si neimpliniri, in domenilie agricol,
social si cultural-instructiv, ale adaptarii comportamentului economic al populatiei
la noul mod de viatà, de producere si de consum, cu importante urmari negative
asupra organizar ii Si eficientei muncii sociale.
in fapt, sodetatea româneasck sub supravegherea si indrumarea fortelor
politice nationale progresiste, a declansat, dup'd anu11859, o vastä 0 multipla
actiune de recuperare a Intarzierii istorice, datorate unor intregi epod de
stagnare si retardare economico-sodalà.
Astfel, prin progresele realizate, Romania depäsise oranduirea feudalg,
infäptuise statul national modern, dobandise independenta statal, crease formele
legislative si institutionale moderne in toate domeniile si orientase restructurarea
economiei nationale pe baza unor forte productive contemporane, in: transporturi
si comunicatii, industrie, credit sibänci, comert, urbanism etc.; ea se Inscria acum,
alaturi de !Arlie europene, pe aceeasi cale de evolutie - capitalista.
Tara noastrà recuperase, deci, o mare parte din Intarzierea sa istorica. Fatä,
insk de economiile industrializate, Romania se afla Inca' Intr-un stadiu retardat
de dezvoltare: economia sa era preponderent agrara 0 manuala, cu 4/5 din
populatie rurati; industrializarea ficuse abia primii pasi. Din punct de vedere
national, peste jumatate din parrantul românesc se afla sub stapânire sträina.
In tranzitia de la feudalism spre capitalism, societa tea roma neasca,
supusa mecanismelor acumuldrii primitive capitaliste, dei inlAturase, in
prindpiu, carentele si nedreptatile sistemului feudal pentni majoritatea
populatiei, nu dobandise, insa, pen fru aceasta, decat In masura redusa,
foloasele noului sistem economic; deocamdatà, si pentru tried' o lung'd perioadd,
ele vor reveni, prioritar, unei päturi restrânse a sodetätii românesti.

204

www.dacoromanica.ro
 Problernele social-economice majore, conffiduale nerezolvate ale sodetatii
romanesti, la sfarsitul epocii de tranzitie, ra maneau cronice: decalajul dintre
condiffile de munca, de trai si cultura' rudimentare, proaste, ale majoritatii
populatiei rurale si cele maibune, uneori luxoase, ale minoritatii urbane; dintre
inapoierea vietii satesti si nivelul relativ ridicat al celei orasenesti; dintre
drepturile democratice prodamate, inscrise in legile de baza ale tarii si realitatea
nerespectarii, a incakarii lor, in detrimentul majoritatii populatiei tarii.
Pentru a se apropia de nivelul dezvolarii tärilor europene ocddentale,
România mai avea de Infaptuit obiective istorice pe termen lung: desavarsirea
unitatii national-statale; asezarea productiei materiale si a serviciilor pe baze
mecanizate, transformarea tarii din agrara in industrialk eradicarea inapoierii
instructive si culturale si ridicarea gradului de dvilizatie; modernizarea
habitatului, urbanizarea tarii; ridicarea calitatii vietii intregii populatii.
Realizarea acestor obiective, dependente, ata de imprejurari externe,
cat si interne, ciliar pana la sfarsitul secolului 20, va fi doar partialä.
Opera de prefacere moderna a sodetatii romanesti din secolul 19 s-a
desfasurat pe fondul confruntkilor si luptelor politice dintre gruparile partidelor
consezvatoare si cele liberale, promotoare ale progresului istoric. In aceasta opera,
un rol important a revenit, in prima etapa, mijloacelor financiare si tehnice, actiunii
si experientei factorilor externi, a capitalurilor din tarile dezvoltate.
Penetratia masiva a intereselor economice straine, dei a afectat costurile
prefacerilor, a contribuit, prioritar, la inzestrarea tarii cu un aparat modem
de transport, de pro duce industriará si de schimb si a jucat un rol pozitiv in
modernizarea economiei nationale.

Economia romaneasca a parcurs, in acest

Nivelul interval, un proces de crestere cantitativä 0
8.2. romine0 economiei calitativa. Valoarea prezumata a productiei si
circulatiei bunurilor materiale - agricole, foresti-
ere, industriale - a sporit de la cca 1 000 mil. lei, in 1860, la peste 3 000 mil. lei, in
1913, respectiv, de peste 3 ori, in vreme ce populatia a crescut de aproape 2 ori;
productia materialä pe locuitor s-a amplificat, aproximativ, de la 250 lei la 410 leil.
Sectoarele cele mai active s-au dovedit a fi cele ale economiei industriale,
comezriale 0 bancare. Totalul mijloacelor financiare utilizate de catre cele peste
4 000 de sodetap si instituffi economice se ridica, in anal 1913,1a peste 4 000 mil. lei,
din care 1 590 miL lei - mijloace proprii si peste 2 500 mil. lei - fonduri imprumutate;
o parte insemnata a mijloacelor financiare apartineau, insa, capitalului strain; cu
toate acestea, procesul de capitalizan. 'in economie apare Insemnat.
Bogatia materiala naturalä a tärii a crescut, sensibil, prin punerea in
exploatare a resurselor solului si subsolului; suprafata arata s-a márit de la

1. Lei aur 1913

205

www.dacoromanica.ro
2,2 la 6,1 mil. ha; s-a trecut la exploatarea masiva, comerdala a padurilor, la
extraclia si rafinarea petrolului, la extractia carbunilor etc.
Bogälia creatà a hiregistrat, de asemenea, dimensiuni insemnate:
constructiile de cal ferate, sosele, poduri si magazii, mine si fabrid, constructii
urbane de locuinte si edificii publice etc.
A vutia nationalä, in anu11915, era apreciata, cu aproximatie, de N. XenopoP
la 21,5 miliarde lei aur, repartizata astfel: parnantul de cultura - 13,5 mild, lei;
constructiile urbane -2 mild, lei; invesiitiile industriale si comerdale - 1,8 mild.
lei; capitalul mobiliar -2 mild, lei; proprietatile statului - 2,3 mild. lei etc.
Bogätia nationalä apärea, Insi, impovaratä cu peste 2 000 mil.lei
imprumutri sträine de stat si 700 mil. lei capitaluri externe plasate in tara.
Productia materiala a Romaniei, cum s-a vazut, era reprezentata,
prioritar, de agricultura.
Masinismul ocupa Ina un loc minor In ansamblul productiei sociale,
In care - prin agricultura, industrie casnica' si mestesuguri -predomina munca
manualä cu mijloace de productie tradiponale si cu productivitate slaba. in
producerea bunurilor si valorilor, hotäratoare era masa bratelor de imulca
(nu mijloacele tehnice), respectiv, calea de crestere extensiva'.
Predominarea agriculturii traditionale in economia national determina
caracterul general dominant al vietii economico-sociale; România era o tara agrarä,
slab dezvoltatä; potentialul sau economic se sprijinea, in principal, pe resursele,
pe bog-4E1e naturale ale solului: suprafete fertile de cultura, pasuni si fai' lete,
paduri, ape sibalp; ca si ale subsolului: - zadminte petroliere, de carbuni si gaze,
de sue, de materiale de construclie; se sprijinea, de asemenea, pe forta de munch',
desigur, slab calificata in agricultura'. Spre deosebire de tarile dezvoltate, aparatul
de productie mecanizat constituia o parte restransa a conditiilor de dezvoltare.
In etapa data, România isi Intemeia dezvoltarea pe res ursele sale natu-
rale, pe masa de fortä de munc6 rezultatä din cresterea demografica si pe
mijloacele financiare si telmice, In majoritate exte.rne; ea era departe de
procesele de dezvoltare intensiva, bazate pe tehnici industriale, pe
productivitate si efidenta ridicate, caracteristice economiilor avansate.

Desi
Locul economiei modernizare transformarile de
economico-sodala a tarii

83 României In
economia
europeanA
au fost insemnate, pozitia României in
economia europearia La-mane periferica
la eel mai importanti indicatori.
Dupa structura populatiei active in cele cloud' ramuri de baza, agricultura
si industria, comparativ, se prezenta astfel:

1. N. Xenopol, La Richesse de la Roumanie, Bucarest, 1916.

206
www.dacoromanica.ro
 Tärile dezvoltate detineau o pondere mare a populatiei active in ramurile
neagricole, in vreme ce Romania, ca 0 Bulgaria, Serbia, Ungaria, Rusia etc.,
avea in jurul a 4/5 din populatie ocupata in agricultura, sectorul cel mai putin
dezvoltat al economiei.
La o distantä mare de statele industriale se afla România 0 in privinta
productiei de veldt national. Exprimat in dolari SUA, la valoarea anilor 1910-
1914, dupa unele surse, venitul national pe locuitor, in diferite tari, era
urmatorul:

Romania 59 dolari Franta 189 dolaii

Rusia 57 dolari Germania 172 dolari
Italia 110 dolari Anglia 250 dolari
SUA 372 dolari

in Romania, se producea de 3-6 ori mai putin venit national pe locuitor

decal in Wile ocddentale dezvoltate, dar apropiat de cel produs in statele
agrare vecine.
1Vivelul mecanizár- ii, exprimat in forta motTice instalata - cai putere - arata
ca la 100 locuitori, in anu11910, in Roman' ia, reveneau 1,6 cp.; in Germania - 12,3
cp.; in Anglia - 24 cp.; in Italia - 4,7 cp.; 0 in Bulgaria - 0,4 cp.; gradul de mecanizare
a economiei - indicatorul cel mai important al dezvoltar' ii productive - apirea de
8-15 ori mai redus In România,In comparatie cu Germania 0 Anglia.
Gradul de dezvoltare a economiei, prectun si nivelul consumului de
produse industriale, ca factori ai condiliilor de cre9tere 0 de trai, se pot exprima
In productia si In consumul unor produse de bazä.
Astfel, consuinul de otel pe locuitor, in preajma anului 1914, in Anglia,
ajungea la 168 kg, In Germania - 180 kg, in Franta - 130 kg, iar in Romania -24
kg; o economie mecanizata, moderna utilizeaza cantitati mari de metal; cu
20-25 kg otel consumat pe locuitor, Romania se situa la periferia Europei, mai
ales ca ea nu producea otel, d importa produse de otel.
207
www.dacoromanica.ro
 Productia 0 consumul de carbune exprimä, de asemenea, gradul de
industrializare a economiei nationale; in Anglia se extrageau, pe locuitor, 6 900
kg carbune, in Germania -2300 kg, iar In Franta -1 000 kg, fata de Romania,
uncle se extrageau 39 kg de carbune pe locuitor.
Tara noastra extragea, insk pe scara mai larga, un alt combustibil produs
din abundenta - petrolul - productie estimatä la cca 200 kg pe locvitor.
Cimen tul - material de baza al construcpilor moderne - se consuma in
tarile dezvoltate in cantitati de 40-90 kg pe locuitor, in vreme ce Romania
folosea numai 18 kg; acid sulfuric Germania si Franta utilizau 25 si, respectiv,
22 kg, iar Romania, doar 1 kg pe locuitor; zahär, in tara noastra se consuma,
In medie, 4,5 kg, iar in Wile dezvoltate - 20-35 kg; hârtie, in Romania se
foloseau 1,4 kg pe locuitor, iar in statele central si vest-europene - reveneau
14-25 kg; in sarsit, produsele de bumbac consumate in Romania ajungeau la
2 kg pe locuitor, comparativ cu Europa apuseank unde se consumau 4-8 kg.
Prin urmare, la principalele produse industriale apärea un decalaj
considerabil intre Romania - ca 0 Wile agrare vecine - 0 media Europei
industriale; era o discrepantä ce marca, dupa aceste criterii, o intärziere de
nivel industrial a tärii noastre de 50-100 de ani.
Locul României, in economia europeana, se exprima nu ntunai prin
nivelul productiei, al venitului national, al constunului produselor industriale,
dar si prin marimea si structura schimburilor economice externe.
Perioada de dupä 1859 s-a remarcat prin includerea tot mai adinca a
economiei românesti In schimburile pietei europene, in primul rand datorita
intereselor vitale de dezvoltare ale Romaniet astfel, pe pietele externe
europene se desaceau pana la 50% din productia agricolk para. la 2/3 din
productia petroliera si 1/4 din cea a lemnului - toate reprezentand materii
prime si combustibil; de altfel, Romania se situa pe locul doi in exportul de
petrol in Europa, dupa Rusia, pe locul intai, in exportul de porumb si pe locul
2-3, in exportul de grau si orz.
In schimbul produselor sale primare, tara noastra importa marfuri fab-
ricate, bunuri de consum si mijloace de productie, acestea din urma
reprezentand instalatii, masini si utilaje.
Prin comertul säu exterior, Romania aparea ca furnizoare de materii
prime, piad de desfacere a fabrica telor tärilor dezvoltate, cat 0 piad de
plasamente pentru capitalurile externe; se constituise, astfel, un sistem de
complementaritate, de tipul täri agrare-täri industriale, in care Romania, ca
tara agrark isi asigura dezvoltarea in dependenta de piata statelor irtdustriale;
conditiile de vanzare, preturile produselor romanesti, cat si cele de achizitie
a marfurilor straine, de contractare a imprumuturilor externe erau stabilite
nu de România, ci de pietele sträine, uneori cu mari dezavantaje pentru
economia romarteasca.

208

www.dacoromanica.ro
 Fiind o tara' agrara, slab dezvoltata, cu productivitate si efidenta scazute
si fara capadtate insemnata de concurenta, Romania era nevoiti sä accepte,
atät la export, cat si la import, conditiile partenerilor strä ini, Industrializarea
- care putea sä ridice productivitatea muncii nationale si sa märeasca gradul
de competitivitate a produselor romanesti - era abia la inceputul desfasufarii
sale si isi manifesta, in m'Asura inca slaba, efectele pozitive.
Cu acestiparamentri de nivel de dezvoltare, economia româneasca nu putea
asigura populatiei un standard de existentä materialä si culturalä satisfackor;
acesta se plasa, ca si productia, pe una din treptele cele mai joase din Europa.
Consumid mediu pe locuitor al produselor fabricate - alimentare si
irtdustriale , zahár, hartie, tesaturi, obiecte casnice etc.) era de 3-5 ori mai
redus ea in economiile industriale.
Media consumului era reclusa din cauza venitului mic, a capadtatii de
cumparare scazute a populatiei, care, si aceasta, se distribuia stratificat, pe o
scara larga si puternic polarizata.
Dupa datele publicate de economistul N. Xenopol, in mediul rural, in anul
1909, cei peste 1 240 mii proprietari se repartizau, pe grupe de venit, astfel:

1 240 mii, sau 98,3%, aveau, In medie, 95 lei pe an

15,2 mii, sau 1,2% aveau, In medie, 110 lei pe an
3,1 mii, sau 0,3% aveau, In medie, 7 260 lei pe an
2,2 mii, sau 0,2% aveau, In medie, 45 400 lei pe an

Astfel, piramida venitwilor rurale avea la baza 1 240 mii gospodarii

taranesti cu venit mediu de 95 de lei pe an, iar, in varf, se aflau 2 248 mari
proprietari cu benefidi de peste 45 000 de lei fiecare.
Aceasta repartitie - saja N. Xenopol- pune in evidenta structura economica
a societätii noastre, in care bogatia se gas' este in mán' a unei dase foarte putin
numeroase, in care dasa mijlode este excesiv de reclusa si in care inca nu exista o
tranzitie naturala intre marea masa de saraci si privilegiatii so4ir.1
Mecliul urban nu era mult diferit in scara veniturilor: din cei 126 mii
proprietari, 82% obtirteau, in medie, anual 178 lei, in vreme ce 0,5% din cei
mai avuli dobandeau, in medie, 25 300 lei anual, apoi, se adaugau peste 250
mii de famffii fara proprietati, cu venituri foarte scazute.
Ceea ce aparee insa, global, in compozifta sodetatii romanesti, este ca
la orase si, in primul rand, in Capitala, se con centrau averile si venitwile cele
mai importante, de unde si discrepanta mare intre conditiile de existentä mai
bune In mediul urban si cele precare, adesea mizere, din satele Mili. Procesul

1. N. Xenopol, La Richesse de la Roumanie, Bucarest, 1916, p.106.

209
www.dacoromanica.ro
de ridicare a standardului de viata a satului va fi mai indelurtgat si va solidta
eforturi considerabile.
O consecintä economicA, ce rezulta pentru viitoarea dezvoltare a tarii din
situatiile arátate, consta in capacitatea de cumpärare a populatiei rurale, deosebit
de reclusa; ea va ptme probleme majore expansiunii industriei mecanizate,
industrializarii economiei nationale. Cu toate acestea, dezvoltarea, in toate
planurile vietii economice, de dupa 1859, a marcat apogeul in anii 1910-1914.
Astfel, societatea roma neascä, dupa cind decenii de prefaceri sociale,
politice si economice, se apropia de incheierea procesului de tranzitie care se
va realiza, in linii generale, la inceputul deceniului trei, dupa infaptuirea
unitatii statale a natiunii - 1918 - dupa reforma agrara din anul 1921 si
consacrarea prindpiilor fundamentale ale democratiei politice, sodale
economice prin Constitutia din 1923.

in literatura social-economica

84 Profilul sodologica din ultimul secol s-a discutat mult

economiei controversat
nationale romanesc, asupraasupra
tarii in diferite etape ale evolutiei sale.
genezei capitalismului
profilului economico-sodal al

in acest sens, din literatura vremii, a se vedea: St. Zeletin, Burghezia romini,
originea i rolul ei istoric, Buc.1925; V.N. Madgearu, Agrarianism, C_apitalism, Im-
perialism, Buc.1936; C. Stere, Social democrape sau poporardsm, Viata romaneascr,
nr.1, 1908; C.D. Gherea, NeoiobAgia, Buc. 1910, idem, Asupra socialismului in t'Afile
inapoiate, postfata la lucrarea lui K Kautsky, Bazele social-democrapei, Buc.1911;
L. Pdträscanu, Un veac de frimandri sociale 1821-1907, Buc. 1945; E. Lovinescu,
Istoria civilizatiei romine moderne, Bus. 1972; Serban Voinea, Mandsm oligarhic,
Buc. 1926; L. Irciaceanu, Oligarhia rominä, Buc. 1926.

Este de observat cà subiectul a fost abordat sau examinat nu atat pe

taram economid, prin metode specifice analizei stiintei economice, chi pe taram
politic, istoric si, mai ales, sociologic, iar autorii, utilizand criterii i informatia
economica existenta, si de multe ori prelucrata i interpretata de al ti autori,
au emis argumente, ipoteze, caracterizari diferite asupra aceluiasi mare
fenomen - organismul economico-soda! al Romaniei.
Putine sunt lucrarile in care sa se fi facut un efort propriu de completare,
de recalculare si verificare a informatiei - dealtfel, tocmai pentru cà aceasta
era defidtara in statistica vremii - pentru a o aduce mai aproape de realitati.
Dar carenta principala, acolo unde s-a manifestat, a aprecierilor
calitative, unor autori, asupra caracterului, naturii i corginutului, a stadiului
istoric in care se afla organismul economico-sodal romartesc din acea vreme,
consta in faptul ca abordarea se fama, prioritar, de pe pozitii politice,
210

www.dacoromanica.ro
ideologice, care impietau caracterul stiintific al analizei si imprimau pecetea
subiectiva cercearilor si concluziilor; de asemenea, utilizarea notiunilor si
categoriilor economice si sodale, cu multa labilitate, pe de o parte, iar pe de
alta parte, practicand, dupa exerdtiul discursurilor si scrierilor politice, o
anumita exagerare, prin subaprederea sau supraaprederea starilor economice,
dupa practica intereselor politice ce le dictau adoptarea solutiflor, facea ca
acestea sa apara mai putin sau mai mult vidate, necorespunzatoare realitatii.
Ca urmare, dei urmareau si tindeau catre o interpretare reala, aceste
analize se aflau la o anumita distanta de caracterul stiintific, care poate izvori
numai dintr-o comensurare cat mai exacta, cantitativa si valorici a
fenomenului social si economic, cu eforturi metodologice si calcule determi-
nate. Din pacate, o mare parte din literatura noastra in domeniu, din ultimul
secol, are la baza o documentatie incompleta si poarta, prea ades amprenta
politica si ideologica a intereselor partidelor si a momentului.
in bilantul pe care-I intreprindem asupra unei jumatati de secol de
mutatii fundamentale in viata economico-sociala a 'aril incercam sa apreciem
natura si continutul economiei Romaniei la inceputul secolului 20.
Opiniile formulate de contemporani erau diferite si chiar opuse.
Astfel, adeptii grupurilor conservatoare ale marilor proprietari fundad,
afirmand si argumentand prioritatea agriculturii de tip mosieresc-taranesc,
In fiinta atund, considerau ca Romania era o tara agrara, chiar eminamente
agrara, si in aceasta directie ea trebuia sa se dezvolte, avand in vedere traditille
seculare ale productiei agricole, predominarea taranimii in populatia tarii
etc. Aceasta conceptie, ce avea ca motivatie mentinerea marii proprietati
latifundiare in agricultura si a dominapei dasei marilor proprietari ftmciari
In viata economica si politica a tarii, subapreda rolul si importanta fortelor
economice modeme, a noilor sectoare si structuri, in spedal a industriei,
bancilor etc., cu pondere in crestere si cu perspectiva indubitabila de extindere,
cale parcursa, de secole, in Occidentul dezvoltat si afirmata, incontestabil, ca
solutie de progres si dvilizatie.
Din conceppa agrarianista decurgea si conduzia asupra sistemului eco-
nomic general al tarii, formulata de un alt curent de gandire, cel poporanist,
al carui teoretician a fost Constantin Stere. Dupa acesta, Romania putea sa
evolueze numai pe cale agrara, baza ei sodala fiind taranimea, iar cea
economica agricultura; teoria poporanista contesta posibilitatea si necesitatea
dezvolarii unei industrii mari in tara noastra; si ctun aceasta reprezenta
produsul capitalismului, se nega evolutia Romaniei pe calea capitalista, in
duda evidentei dezvoltarii sale de pana la primul razboi mondial.. Perspectiva
consta - dupa poporanisti - in dezvoltarea agrar-taraneasca, iar tipul de
sodetate preconizat ill reprezenta oranduirea democratismului taranesc", ca
specific al evolutiei istorice a sodetatii romarresti.

211
www.dacoromanica.ro
 O alta viziune, larg raspandita, era cea social-democratal, sustinuta, in
principal, de teoretidanul miscarii - Constantin Dobrogeanu-Gherea. Ea se
baza pe doctrina marxista si afirma ca Romania, dei era mult rarrtasa in urmk
evolua, ca toate tarile europene, pe calea capitalista, la capätul careia, dupa
maturizarea acestei oranduiri si numai dupa prefacerile sodaliste in Wile
dezvoltate si dupa modelul lor, se va putea trece la constituirea, si in tara
noastrk a sodetatii socialiste.
C.D. Gherea demonstra, in anul 1911, ca Romania era o tara capitalista,
cu tot ansamblul de structuri si sisteme ale acestei oranduiri, dar o tara capitalista
inapoiata. Asadar, dupa intreaga noastra viata sodalk in toata imensa ei
compleadtate, dupa viata economick dupa viata de stat organizat, viata politica,
juridick moralk culturalk suntem o societate moderna, burghezo-capitalista
cu unele modificar care reies din inapoierea noastra, suntem supusi acelorasi
legi care guverneaza si sodetatile inaintate capitaliste"2 Punctul logic al
argumentatiei sale este ca., in Romania, s-a generalizat productia de marfuri:
Suntem - afirma el - o tara producatoare de marfuri ca tarile ocddentale. Tot
ce se produce in tara aceasta, aproape exdusiv, ja forma de marfuri, tot ce se
consuma' in tara aceasta se consuma' ca marfuri ..."3 (sublinierea noastra).
Exagerarea este evid,enta; nu se tine seama de faptul ca intinse zone de
productie si consum, mai ales la sate, erau MCA de econom* naturala sau
seminaturalk ca, asa cum s-a analizat in capitolele precedente, taranimea -
drca 4/5 din populatia firii - isi asigura constunul de produse, in proporlie
de 70-80%, din propria gospodarie, fara ca aceste produse sa fie marfa, ca si
In targusoare $i orasele, majoritatea populatiei avea si o gospodarie ce
fimctiona pe baza de economie seminaturala.
Dar ceea ce I-a ajutat" pe autor sa afirme caracterul integral capitalist al
Romaniei este identificarea producidei simple de märfuri - in general - pceea a
tat' mului, mestesugaruui etc. - existenta de-a lungul multor milenii - cu produclia
de marf' uri capitalista, specifica epociimoderne si contemporane. Produclia simplä
de märfwi se desfisoara pe scarä redusg, avAnd ca scop producerea de bunuri
spre a E schimbate pe altele necesare, in timp ce productia capitalisiä de märfuri
are scopul fabricarii si vânzärii märfurilor pentru a ob,tine profit si a acumula
capital. Dfferenta dintre cele cloud' tipuri de productie de marfiui este istorica si
esentialA; identificand cele doua tipuri, once productie simpla de marfuri devine
In mod automat, dar eronat, productie capitalista".

De altfel, aceasta conceplie romarteasca, desi are o serie de vicii, aducea, &fa' de
alte teorii din perioadä, cea mai serioasa argumentare in determinarea nivelului si
structurii, naturii si stadiului capitalismului in Romania. Este si motivatia pentru
care ii acordam o mai mare atentie critica.
C. Dobrogeanu-Gherea, Scrieri social politice, Bucuresti, 1968, pag.264.
Ibidem, pag.262.
212

www.dacoromanica.ro
 De altfel, scopul ideologic si politic, atat in cazul lui C.D. Gherea, cat si
In alte cazuri, impunea ca analiza intreprinsa sa demonstreze ca sodetatea
romaneasca realizase deja formatiunea capitalista', ceea ce trebuia sa justifice
amploarea actiunilor sodale si politice ale miscarii social democrate.
Care era, in fapt, caracterul si natura organismului economico-social
românesc la inceputul secolului 20?
Pentru a faspunde, vom sintetiza conduziile capitolelor precedente.
In primul rand, se poate constata, din datele existente si utilizate in lucrare,
cà procesal cel mai general si mai cuprinzator, in jumätate de secol, pairurs de
la formarea statului national roman, l-a constituit transfonnarea economiei
preponderent naturale a tkii In economie predominant marfarä; cA productia,
schimbul circula tia marfurilor au luat o amploare considerabila, partea
prioritara a productiei materiale si a serviciilor constituindu-se din mkfuri
vandute la piafa. Dar, ramaneau Inca In afara circuitului manar partea
precumpanitoare din economia gospodariei rurale täränesti, precum i, partial,
economia gospodanilor urbane din orase $i targuri.
In al doilea rand, aceasta economie generala de marfurit o fracti une
Insemnata din productie mare si mijlocie, in ramura transporturilor
comunicapilor, se transformase, prin intermediul capitalului, In economie
manan ä capitalistä; erau sectoarele mode.rne specifice noului tip capitalist de
organizare si exploatare in industria mare, in domeniulbancar $i al creditului,
al comertului de export si import, al comertului intern, al finantelor publice
si al altor servid i etc.; la acestea se adauga o serie limitata de eicploatatii cu
investiiii de capital si munca salariata In agricultura'.
Se poate considera ca economia capitalista a sectoarelor mentionate se
apropia, prin volumul productiei i circulatki märfurilor i banilor, de
aproximativ jumatate din produsul social.') Dar, populatia activa antrenata
direct In relatii salariale i patronak capitaliste nu depäsea o cincime2.

in anal 1914, activul sodefatilor pe actiuni de toate categoriile ajungea la 1600

mil. lei; comeitul de import 0 export de natura capitalista cumula peste 1 200 mil. lei.
Nu s-au adunat comertul mare interior, transporturile particulare etc. Fata de acestea,
productia agriculturii - cea vegetala, animala si industria casnica, ca i productia
mestesugareasca de natura necapitalista ajungeau la cca 2 000 mil. lei; peste jumatate
din productia agricola care se exporta, era produsa in conditiile relatiilor regimului
invoielilor agricole - necapitaliste; productia agricola obtinuta ca capital si munca
salariata era, insa, restransa. in general, munca salariata era reprezentata in 1913,
atat in sectorul particular, cat 0 in cel de stat, de cei 700-800 mii de salariati2), care
constituiau sUb 1/5 din totalul populatiei active a tart'', celelalte cca 4/5 lucrau in
propria gospodärie In dijma, in atelierul mestesugaresc, negot etc.
Din istoricul formärii sit dezvoltàrii clasei muncitoare din Romania, Bucuresti,
1958, pag.362. Acad. N.N. Constantinescu estimeazi numai numarul de muncitori
salariati la 660 de mil
213
www.dacoromanica.ro
 Restul economiei marfare - cea a meseriasilor, de productie si servid, a
micilor comerdanti, a diferitelor categorii de liber-profesionisti, de activitati
de constructie, carausie si transport, urbane si rurale, industria casnica in
transformare marfara, productia agricoll A gospodariei mid taranesti, oferita
pielii etc. - constituia sfera larga a producliei si circulatiei simple de marfuri,
necapitalistä, dar, evident, supusa legilor economiei de piata. La aceasta
trebuie sa adaugam si sfera economiei seminaturale, tot de esenta necapitalista,
cu o pondere Inca importanta in produsul sodal.
Prin urmare, structura economiei nationale, dupi natura productiei 0
a relatiilor de productie, cuprindea, in linii generale, trei mari zone suprapuse
In forma piramidalä, interdependente,mai usor sau mai dificil de determinat:
- zona economiei marfare capitaliste;
- zona economiei marfare simple;
- zona economiei naturale si seminaturale.
Cea mai dinamici zonä, promotoare a progresului telmic 0 cu actiune
hotärätoare asupra directiei, tendintelor 0 sensului prefacerilor organismului
economico-social, chiar dach. nu era predominantä cantitativ, se dovedea a fi
economia marfard capitalistä.
A doua zonä intinsä, existenta in toate sectoarele economiei nationale,
In proportii diferite, o forma economia simplä de ma rfuri; era instabila,
provenea, de regula, din dezagregarea economiei naturale, dar dainuia de
multa vreme si urma sa fiinteze, de asemenea, mult timp in economia de
piata, producand $i forme ale economiei capitaliste.
Ultima zonä, cea a economiei naturale si seminaturale, cea mai veche in
istoria sociala, dei aparea intinsa in intreg mediul rural, dispunea de o forta
economica reclusa, izolata si intemeiata pe mijloace rudimentare de productie;
nu avea perspective; sub influenta actiunii economiei de piata se eroda,
transformandu-se in economie marfara si urmand sa dispara.
in concluzie, organismul economico-soda! al Romaniei, luat in gen-
eral, prin continutul sau partial, prin tendintele si perspectivele dezvoltarii,
In mediul extern capitalist european, se afirma a fi de tip capitalist, ireversibil
In evolutia sa, cu tot ansamblul de factori si mecanisme de fun.ctionare ale
economiei de piata, cu structurile sociale specifice, cu avantajele si
dezavantajele sale, cu problemele si contradictiile sale.
Mi carca inainte a ansamblului economiei nationale se determina prin
legile economice, prindpiile tipului de economie marfara si capitalista. Acesta
actiona distructiv asupra economiei naturale si simple de marfuri, impunklclu-
le, cu sacrificii, adaptarea la sensul capitalist de dezvoltare. Acesta constituia
imaginea a ceca ce urma sa devina integul organism economico-sodal al tarii,
sodetatea romaneasca in ansamblul sau, in perspectiva istorica.

214

www.dacoromanica.ro
 Baza material, foilele productive ale Wirt se intemeiau, in majoritate,
insa, pe agricultura, mestesug si industria mica', pe servicii locale, prestate cu
tehnica i munca manualei
Activitatea mecanizata a economiei, cum s-a aratat, se prezenta foarte
restransa " cuprinzand numai 5-6% din populapa activa.
Alta caracteristica a economiei romanesti se exprima in starea ei
retardata, in cea mai mare parte, manuall i traditionala, de unde
productivitatea sodala a muncii reclusa, mediocra. Din aceasta decurge
nivelul venitului creat, in general si pe locuitor, minim si standardul de viata
materiala i culturala, pentru majoritatea populatiei cantonat la limita
condipilor sodale. De aid, decalajul adânc, dupa indicatorii macroeconomid,
inregistrat de economia romaneasca &fa de statele dezvoltate.
Toate acestea determinau treapta de evolutie a sodetatii romanesti in
context european: o tara Inscrisa pe directia de evolutie capitalista, Intarziata
cu 100-150 ani in procesul de modernizare 0 transformare; cu un nivel tehnico-
economic scazut, aflatä In faza predominant agrara a evolutiei structurilor
nivelului de dezvoltare, dar avand sectoare moderne, mecanizate, in curs de
extindere. Acesta era stadiul secundar al capitalismului, al tranzitiei de la
form ele productiei manuale care cele ale productiei mecanizate, dar in care
predominau Inca cele manuale, al tranzitiei de la raporturi capitaliste
predominante in domeniul circulatiei i schimbului catre raporturi capitaliste
predominante in domeniul productlei materiale, predominanta ce se va
realiza, numai in mare parte, in perioada interbelica.
In celelalte provincii romanesti- Banat, Transilvania, Bucovina, Basarabia
- aflate sub stApanire strainA pana in 1918, stadiul de dezvoltare a economiei
era apropiat de cel din statul roman. Dar, in Banat si Transilvania, datoritä
penetratiei capitalismului mai devreme in viata economico-socialä, pe de o parte,
iar pe de alta parte, datoritl unorbogatii naturale specifice economiei mecanizate
- resume de minereuri feroase si neferoase, carbuni de calitate superioara, gaz
metan ( unele puse in valoare Inca de Imperiul Habsburgic pentru constructia
mijloacelor de cale ferata i pentru producerea de armament), s-a dezvoltat o
industrie mai importanta, extractiva, siderurgica i metalurgica, alattui de
ramurile noi ale industriei mecanizate ware. in plus, capitalurile de export
din Europa Central,' mai ales cele germane, dar si din unele tari ocddentale,
au fost plasate mai devreme in economia Banatului si a Transilvaniei. Ca urmare,
aid capitalul industrial si cel bancar apar mai dezvoltate, dar, in propoilie mai
mare deck in Romania independenta.
Capitalul autohton romanesc era ingradit i concurat de cel strain si
alogen (acesta fiind sprijinit de statul habsburgic), apoi dupl. 1867 - de cel
austro-migar; capitalul national romanesc avea proportii reduse, ca
dimensiune i ca fortä; era plasat, mai ales, in intreprinderi de credit si in
215

www.dacoromanica.ro
industria usoara, Poziiii mai importante erau detinttte de intreprinzatorii
autohtoni germani - sasi, svabi si maghiari.
Soarta capitalului romanesc in cele trei provincii r,Banat, Transilvania
$i Bucovina, in privinta conditiilor de dezvoltare si a perspectivelor, se
aseamana cu cele dinteritorfile coloniale. Analiza structurii economiei marfare
ne dezvaluie aceeasi etaj are ca in toate t'afile in tranzitie: In frunte, economia
mallara capitalista, apoi economia marfara simpla, si pe ultimul plan,
economia naturala sau seminaturala.
Numai ca dominatia straina a determinat ca zona economiei capitaliste
apartina aproape in intregime, cu mid exceptii, capitalului strain si alogen; in
zona economiei de märfuri simple, productia romaneasca sa ala o pondere mai
mare, in vreme ce zona de economie naturala - agricola, casnica etc. - sä apartina
In cea mai mare m'a' ura romanilor, ca populatie majoritará a acestor provincii.
Cu aceasta structura si pozitie in econoznie, populatia romaneasca era
dezavantaj ata, poseda capitalurile cele mai reduse si tráia in conditii materiale
culturale, uneori, mai precare fata de celelalte nationalitati, beneficiare
prirtdpale ale roadelor progresului modera Contradictiile sodale i nationale,
pe ranga axul central al subordonarii imperiale, cunosteau forme de agravare
si datorita accesului dificil, limitat, al romanilor la efectele modernizarii
dezvoltárii economico-sociale ale provinciilon
Basarabia - sub stapanirea Imperiului Rus din anul 1812 - zona
economiei capitaliste era ,mai putin dezvoltata decat in oricare dintrq
provinciile romanesti; in schimb, productia de m'arfurisimpla avea o sferá
larga, alaturi de economia naturala, mult mai intinsa. Industria mecanizata
restransa, ca si creditul i bancile, apartineau putinelor capitaluri rusesti, dar
si unora autohtone romanesti. Metropola, Rusia - nu dispunea de surplusuri
de capital pentru a le plasa in provinciile de la perfferie.
In general si in medie, fot teritoriul romanesc se afla, cti anumite
diferente, pe aceeast treapta istorica economico-sociala 0.1a un nivel
aproximativ egal de dezvoltare.

Caracterul Pana acum am examinat bilantul

perspectivele prefacerilor
structurile
radicale ale tranzitiel de la
feudale spre cele moderne,
8. economiei
rominqti marfar-banesti, ce s-au desfasurat injumatate
de secol, cu restantele i neimplinirile lor, cat
nivelul i structura economiei dobandite pana la 1914; acum putem s'a
sintetizan' caractertzl general al economiei româneti, respectiv, sA prezentarn
ansamblul de insusiri fundamentale, de trasaturi distinctive, ce compun
specificul structurilor economico-sodale ale Remaniei la inceputul secolului
20, analizate pe larg in paginile precedente.
216

www.dacoromanica.ro
 La nivelul de dezvoltare atins, in 1914, Romania se prezenta - cum s-a
aratat - cu o economie precurnpanitor agricold, in sfera cea mai intinsa de
cuprindere - populatie, productie materiala, venit national etc. - intemeiata
pe procese de munca manuale si dominata de produce seminaturala si de
marfuri simple; alaturi, evoluau mai rapid domeniile neagricole - industrie si
transporturi mecanizate, bancar si de credit, comercial, avand centru de
greutate si de difuzare la orase. De aid, modul de productie, schimb si
circulatie modem - cel capitalist - devenit sectorul avansat al dezvoltarii,
constituia forta motrice hotardtoare a evolupei generale; el proiecta tendintele
si structurile viitoarei economii moderne a tarii si determina sensul si direcpile
prefacerilor in toate compartimentele organismului social romanesc.
0 trasatura si problema' globala a economiei romanesti, in stadiul dat
al evolutiei, o infatisa discrepanta adanca de nivel de dezvoltare si de nivel
de trai intre satul inapoiat si stagnant si orasul mai avansat, activ, care cumula
si concentra puterile de progres ale napunii.
Economia dominant agrara romaneasca, cu slaba industrie, era profilatà
In raporturile externe, pe tipul de complementaritate : tari agrare - tari
industriale si cuplata la un sistem de diviziune internationala a muncii, ce-i
stimula productia si exportul de materii prime si combustibil, si ii asigura
nevoile de capital, tehnica' si tehnologie de investitie, precum si cea mai mare
parte a fabricatelor de consum. Specificul relatiilor externe completa, astfel,
trasaturile generale ale caracterului economiei romanesti.
Acestea relevau, insk si perspectivele sale: drumul lung,, secular,
anevoios si incert, ce urma s'a fie parcurs, de la departarea la care se afla,
pentru a ajunge la o economie avansata, industriala independenta si de
bundstare pentru majoritatea populaldei. Atund, acest tel semana cu un proiect
utopic, pe care nid un economist roman serios, de la inceputul secolului 20,
nu se incumeta sa-1 schiteze.
Sectorul capitalist era Inca departe de a fi cuprins intreaga sfera a
economiei si populatiei si a fi devenit dominant in relatiile sodale; capitalismul
romfinesc, ca si intreaga viata sodala, se afla in procesul tranzitiei catre formele
sale superioare, de la cele comerdale predominante catre capitalismul indus-
trial-bancar, inca restrans, dar in plin progres.
Prin forta sa transformatoare, el actiona asupra campului Inca'
preponderent al economiei necapitaliste - seminaturale si de marfuri simple -
In directia fundamentara de prefacere a acestuia in forme capitaliste. intreaga
viata economico-sodara romaneasca evolua mai repede sau mai lent, in ritmuri
diferite, dar sub impulsul si in sensul dezvoltarii burgheze.
Baza materiala si tehnica slaba, intarziata si tipul specific de raporturi
cu capitalismul industrial bancar european conferea capitalismului romanesc
un caracter periferic - dar nu colonial - complementar celui apusean 0 depen-
dent financiar si telmologic de el.
217
www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL 9
URMARILE RiiZBOIULUI MONDIAL
ASUPRA ECONOMIEI ROMANIEI

Cursul ascendent al prefacerilor si dezvoltdrii societdtii românesti este

intrerupt de declansarea - in august 1914 - a razboiului dintre marile puteri
europene. Continentul devine, pentru patru ani, campul de luptä a douä
tabere: Puterile centrale: - Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria, Turcia - si
Puterile aliate - Franta, Anglia, Italia, Rusia - ostilitätile cuprinzAnd si alte
state, in total 36 täri, se generalizeaza pe alte continente si fäzboiul apare ca
cea mai Intins4 si distrugä toare conflagrape a omenirii de pând atunci.
Ea a antrenat in lupte peste 70 milioane de militari din care 10 milioane
vor muri si alte 20 milioane vor fi räniti, la care se vor adauga peste 13 milioane
de victime civile, in urma bombardamentelor, epidemiilor, foametei etc.
Mai int.& economia europeana si apoi, prin antrenare a altor continente,
trec de la productia de pace la producpia de räzboi: uriase cantitap de bunuri
materiale si culturale vor fi distruse, atAt din patrimoniile si rezervele nationale,
cat si din productia curentd. Talile neutre de pe toate continentele vor
aproviziona cu armament, echipamente militare, hrana, mijloace de trans-
port tätile beligerante in procesul mondial al distrugerii reciproce.
Timp de doi ani - 1914-1916 - Romania 1,si pästreazä neutralitatea intre
cele douà tabere, dar isi pregateste si instruieste armata, face unele stocuri si
rezerve, organizeaza economia pentru starea de rizboi; neavand o industrie
puternicA, tara nu a putut asigura armatei armamentul si echipamentul necesar.
Productia nationalä pierde din avant din cauza intreruperii circuitelor
de marfuri de pe continent, dar România este solicitatä de ambele tabere sa le
aprovizioneze cu cereale, vite, petrol la preturi avantajoase; fiecare din
beligeranp ii acordä avantaje, imprumuturi pentru a o atrage de partea sa
219

www.dacoromanica.ro
intrucat prin bogatiile sale strategice si situatia sa geopolitica, statul roman
devenise de o importanta deosebita in acest razboi.
De rezultatele finale ale confruntarilor armate depindea si soarta nationala a
romanilor; in consecinta, in august 1916, Romania infra In räzboi In tabära Antantei,
care-i promitea sprijin pentru intregirea national& Armata romana intreprinde
indata prima initiafiva pentru ellerarea Transilvaniej, trec_and Carp* si sustinars Id
batalii cu fortele austro-ungare; in scurt timp armatele puterilor centrale, mai
numeroase si mai bine inzestrate, resping ofensiva trupelor romane si ocupa, pana
In noiembrie 1916, partea de sud a tar' ii - Muntenia si Dobrogea.
Guvernul, armata, institutiile publice si alte organizatii, o parte din
populatia dvila se retrag precipitat in Moldova, frontul fiind aparat apoi cu
mari sacrificii pe linia Galati-Focsani pana la sfarsitul anului 1917.
in timpul retragerii din Muntenia, la cererea aliatilor, pentru a nu cadea
In mama inamicului, au fost distruse instalatiile petroliere, alte industrii, cal
ferate, poduri; au fost incendiate depozitele de combustibil, de alimente care
nu auyutut fi evacuate.
In decembrie 1917, coplesit de fortele inamice, färä sprijin necesar de la
aliati, guvernul roman incheie un armistitiu temporar cu puterile centrale,
iar in vara lui 1918 semneaza cu acestea pacea separata de la Bucuresti.
In aceste imprejurari, in perioada razboiului 1916-1918 teritoriul tarn s-a
aflat sub doui regimuri: partea ocupad si administrata de fortele militare ale
puterilor centrale-germane in principal - Muntenia si Dobrogea - si partea libera
a tarii - Moldova - sediul autoritatilor statului roman. Din punctul de vedere al
starii economico-sodale situatia era diferita in cele cloud parti de tara.
In teritoriul cotropit armata inamica dupa ce introduce regimul de
ocupatie, printr-un organism special - Marele Stat Major Economic al
comandamentului german - desfasoara o organizare sistematica si minutioasa
a exploatarii resurselor materiale si umane locale, in vederea realizarii
obiectivelor: aprovizionarea trupelor germane - si a frontului - cu resurse
necesare de pe teritoriul romár' tesc; preluarea unor mari cantitati din rezervele
si produsele din terotoriul ocupat ca prada de razboi spre a fi expediate in
statele puterilor centrale; introducerea muncii fortate a populatiei locale,
indeosebi in agricultura; militarizarea vietii economice in cadrul acpunii de
organizare militara si de control a tuturor formelor de administrape.
in scopurile de mai sus intreaga economie a fost supusa inventarierii
organismelor mentionate si preluarii, cu plata si fara plata, a unor importante
cantitati de bunuri. Ordonanta comandamentului german de ocupatie stabilea
ca "Cea mai importanta datorie a administratiei militare in Romania consta
In exploatarea economica a tarii cat mai complet posibil in folosul patriei".

Extorcatia practicatA de trupele de ocupatie, cantitätile si valorile preluate, surd

detaliat expuse in lucrarea: liie I. Georgianu, Rominia sub ocupatia dusmani,
220

www.dacoromanica.ro
Exploatarea econontici a tärii, Bucuresti, 1920. De vdzut, de asemenea, Gr.
Antipa, I:occupation de la Roumanie et ses conséquences économiques et sociales,
Bucuresti, 1929.

Tot ce s-a preluat de pe teritoriul romanesc ocupat a fost impartit in

anumite proporni intre Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria si Turda din
coalitia puterilor centrale.
Astfel, dupa evidentele arhivelor germane, au fost demontate
expediate din tarä fabrici si instalatii, in total 57 mii de tone de masini
metale; s-au scos din tara de asemenea 1.140 mii tone produse petroliere, 200
mii tone lemn (de constructie), 25 mii tone piei i produse textile, prectun
insemnate cantitati de alcool, tutun, chimicale etc.; s-au expediat de asemeriea,
peste granitä 2.162 mii tone cereale, plante oleaginoase, furajere etc., precum
si 86 mii vite mari, 106 mii pord, 100 mii oi i capre etc.
In afara de acestea, armata i autoritatile germane, cca. 500 mii oameni,
au consumat in cele 23 luni de ocupatie peste 800 mii vite cornute, 3 milioane
oi si 200 mii pord, sute de mii tone cereale, legume, zarzavaturi etc.
Pentru industria militara s-au adunat insemnate cantitati de metale,
spedal neferoase, inclusiv clopotele de la unele biserid pentru folosirea
bronzului in scopuri militare; s-au confiscat de la populatie i unele obiecte
casnice, vesela, tacamuri, lenjerie etc.; s-a interzis taierea fara aprobare a
animalelor i pasarilor, pentru a fi predate comandamentului militar.
Una din bancile cu capital german in Bucuresti, Banca Generala a Tarii
Românesti a fost mandatata de Statul Major German sä emitä lei de ocupatie,
färä acoperire In devize, cu care se plateau achizitiile de bunuri, fabrid,
intreprinderi comerdale etc. in total s-au emis peste 2.000 miLlei de ocupatie, pe
care, dupa razboi, B.N.R. i-a retras din drculatie contra lei hartie, marind inflapa.
Totodata, ocupantii au pus in functiune o serie de industrii necesare
amplificärii productiei in scopul sustinerii frontului - petroliera, forestiera,
carbonifera etc.- au rechizitionat animale de tractiune pentru armata, dar au
obligat pe tarani sa cultive tot pamantul arabil, recolta, intr-o anumita
proporne, urmand sa fie preluata de Statul Major Economic.
Astfel, pana la sarsitul razboiului, in teritoriul ocupat, s-a distrus si
transferat peste granita o mare parte a patrimoniului economic format in
ultimele decenii.
In teritoriul liber in Moldova, unde se deplasasera, peste populatia
locala, sute de mii de militari, de functionari i populatie refugiata din
Muntenia, situatia devenea criticä; lipseau materiile prime si combustibilul
pentru industrii, se epuizasera rezervele alimentare, iar productia agricola
din anii 1917-1918 era proasta; au inceput sa bantuie, din lipsa de igiena
din cauza mizeriei, multe boli, tifosul exantematic, si mai ales foametea
numeroase
221

www.dacoromanica.ro
 Productia materialä se reducea, specula inflorea; lipsa gravA de produse
si inflatia au cuprins Intreaga viatä economicä.
Situatia materialä a populatiei rurale si urbane s-a inräutatit catastrofal,
In contrast cu un mänunchi de mari speculanti, care au adunat averi uriase.
Dupà stabilirea pacii s-au intreprins mäsuri pentru impozitarea suplimentarä
a categoriei de imbogatip de fázboi.
Ca urmare, la terminarea conflagratiei, Romania se afla In mare parte
ruinatä, dezorganizatä si epuizatä de resurse materiale si umane; industria
distrusa si descompletata pand la 60%; agricultura lipsità de cele mai bune
brate de munca - au murit peste 350 000 de ostasi tärani -, cu o parte din
inventarul tehnic ruinat si cu septelul redus la jumatate; clile ferate
dezorganizate si distruse In proportie de 30%; inilatia mare, cu o depredere a
monedei nationale de 6 ori; mizeria, lipsurile, bolile au cuprins cele mai largi
päturi ale populatiei. Pentru asigurarea hranei in 1919 s-a recurs la import de
cereale; resursele economice fiind diminuate, tara nu mai avea ce exporta.
Tratatele de pace au recunoscut Romaniei pierderi materiale, din cauza
räzboiului, de 31 miliarde de lei aur. Cu aceasta mostenire foarte grea economia
româneasca a pdsit din anu11919 la refacere si redresare care va dura 5-6 am.

www.dacoromanica.ro
 PARTEA A II-A
CONSOLIDAREA ECONOMICO-
SOCIALA A ROMANIEI
IN PERIOADA INTERBELICA

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL 10
INTEGRAREA ANSAMBLULUI
ECONOMIC NATIONAL (DINA MAREA
UNIRE - 1918) SI iNCHEIEREA
TRANZITIEI LA ORGANISMUL
SOCIAL MODERN

Evolutia economica din perioada

Puncte de reper interbelica - 1919-1938 - urmeaza alt
ale consolidfirii curs silmbraca forme si aspecte diferite,
101 interbelice cu consecinte de asemenea diferite fata
de perioada antebelica.
in viata economico-sodala romaneasca se produc procese qi modifican,
de importanta istorica, al caror final rezultat va fi consolidarea organismului
economic capitalist si un nivel mai ridicat de dezvoltare.
In primul rand, In urna Mari Uniri, potentialul, bogatia naturala
creata a natiunii romane, se amplific5 de peste douä ori, sporind capadtatile
posibilitatile creqterii economice.
Prin reforma agrara din anu11921 se produc transform Ori cardinale In
structurile propriedtii fundare si ale exploatatiei agricole; exproprierea
desfiintarea latifundiilor i improprietarirea taranilor au prefacut agricultura
romaneasca intr-un camp predominant de exploatatii mid täraneqti cu
eficienta i rentabilitate slabe; in plan social-politic a disparut puterea
economica i politica a marii mosierimi, iar prin acordarea votului universal
taranimea a devenit cea mai importanta rezerva electorala a partidelor politice.
In linii generale, la inceputul deceniului al treilea, se Incheie tranzitia la
economia modemä, fiind constituite bazele acesteia.
225
www.dacoromanica.ro
 Starea de instabilitate economica, monetara, financiara a Europei, cat $i
crizele economice, s-au repercutat cu forta hotaratoare i consecinte grave in
economia romaneasca; la fel si evenimentele politice.
Viata economica intemä, pe lângá influentele exteme negative, inregistreaza
efectele instabilitapi monetare, ale inflatiei, care a caracterizat aceste decenii;

In legatura cu inflatia interbelica este necesar sa avertizam cititorul inca

de la inceputul expunerii acestei parti a lucrarii, ca. din cauza deprederii leului,
indicatorii valorici nu pot fi comparati in dinamica, intrucat nu se poate
o imagine reala a evolutiei proceselor economice; ca urmare se vor folosi in
acest scop mai mult indicatorii cantitativi comparabili.
Pentru a avea o imagine asupra evolutiei i gradului de inflatie
monetara, aratam cat reprezinta leul in moneda curenta, numit i leu hartie,fatä
de leul aur dinainte de razboi.

1913 1918 1920 1925 1929 1936 1938

1 leu 1 1 1 1 1 1
aur 3,6 10,6 40,2 32,3 44 49

In 1918 leul intrat in inflatie reprezenta sub o treime, in 1920 sub 10%
,in 1925 abia 2,5% din nivelul anului 1913. Dupa stabilizarea din anul 1929
pana in 1936 leul se depreciazkintrand intr-un nou val de inflatie.

Economia national, sub influenta factorilor externi i ai politicii

economice a guvernelor, promoveaza un curs sus,tinut de industrializare,
indeosebi in deceniul patru.
Dei politicile economice si legislatia economica au un caracter variabil
si frecvent schimbator, ele consolideazä cadrul instituponal de piafa, capital-
ist al miscarii economiei nationale.
Structurile capitaliste se extind In viata economica,devenind
predominante chiar daca fortele de productie moderne nu cunosc o
expansiune in aceeasi masura.
Procesele de productie mecanizate Ii lärgesc frontierele in industrie,
transporturi, alte servicii si partial in agricultura, ingustand zonele muncii
manuale si uneltelor traditionale.
Modificari semnificative se produc in structurile sociale corespunzator
celor din domeniul economiei; se consolideazä puterea economicä ipoliticä
a burgheziei, devenind deplina prin eliminarea influentei partidului marii
proprietati fundare, dar cu acces foarte redus al midi burghezii itaranimii.
Capitalurile moderne bancare, industriale, dobandesc suprernatia In
structtuile de putere, aparand i dezvoltandu-se forme contemporane de
monopoluri industriale, de capital financiar etc.
226
www.dacoromanica.ro
 Procesele de polarizare socialä in toate domeniile economice inainteaza
cu evidenta, generand contradictii, conflicte specifice societatilor burgheze
curs de dezvoltare, intre bogatie i sarade, progres i inapoiere, oras si sat etc.
Consolidarea generará economico-sodala i aceea a sistemului capital-
ist, ce atinge in 1938 cea mai mare dezvoltare de pana atund, este insa partiali
Si 11' fragilg; dezvoltarea interbelica a valorificat incompletpotentialul uman
si economic al Romaniei; in aceasta privinta factorii externi au constituit mai
mult impedimente clec& avantaje.
Evolutia economiei nationale parcurge patru etape, dupa fazele ddului
de produce mondial: prima etapa, 1919-1924, de refacere a economiei,
distrusa in mare m'Asura de razboiul marilor puteri europene; a doua etapa,
1924-1928, inscrie economia romaneasca, ca si pe cea mondiala, intr-o faza de
avant al tuturor domeniilor; in a treia etapa, 1929-1932/36, asupra economiei
romanesti se rasfrange dezastruoasa criza economica mondiala, cu efecte grele
pierden i materiale considerabile in toate ramurile - industrie (1929-1932),
agricultura (1928-1936), credit si band (1929-1934) etc.; ultima fazä (1933-1939)
de redresare i avant tine pana la noul razboi mondial.
Astfel, din doua decenii interbelice, Romania a avut parte de o dezvoltare
efectiva' de numai un deceniu, al carui bilant este in general pozitiv prin
maturizarea i extinderea economiei de schimb si prin consolidarea bazelor
sistemului capitalist.
Sodetatea roman' easca, dupa intregirea statal-nationala din 1918, a evoluat
pe linia consolidärii iîmbogátith civilizatieimateriale i spirituale, obtinandu-
se in cele doua decenii, un adaos impoitantla patrimonial progresului romanesc.

Literatura economicA din ultimele sase decenii, prin numeroase studii si lucrAri
ale autorilor romAni si strAini, a analizat si infAtisat sub diverse aspecte si puncte de
vedere, evolulia economiei romAnesti interbelice. Dintre cele mai bine documentate
si de sintezA mentiondrn:
Enciclopedia Romaniei, in patru volume, elaboratA sub indrumarea lui D. Gusti
publicatá filtre 1939-1943, contine cele mai cuprinzatoare analize, pe ramuri, sectoare
si domenii ale evoluliei si infAptuirilor tärii in perioada interbelicAll. De asemenea se
recomandA: Mititä Constantinescu, Politica economicA aplicatk Bucuresti,
1943; Aspecte ale economiei romAnesti, Bucuresti, 1939; Contributii la problema
materiilor prime, vol.I-IV, Bucuresti, 1939-1941; Virgil Madgearu, Evolutia economiei

1. Volumul I, consacrat statului romAn, se referA la geografia i istoria tArii, populatia,

institutiile si legislatia de baza, cultele, invätämAntul, organizarea socialk armatä,
viata politick volum u1 Hprezintá monografiile judetelor tdrii; volumul ifi studiazA
economia nationalA in ceca ce priveste conditiile generale ale activitatii economice -
productia materia& industria, agricultura, mestesugurile etc.; vo/umul Ware ca obiect
de asemenea economia nationalA: circulatie, distributie; consum i sinteza economicA
- avutia nationalA si venitul national.
227
www.dacoromanica.ro
romkiesti dupi rizboiul mondial, Bucuresti, 1940; Radu Vasile , Economia mondiali.
Drumuri si etape ale modernizirii, Bucuresti, 1987 etc. lar mai recent, academidan
Tudorel Postolache (coordonator), Economia României, Secolul XX, Bucuresti, 1991;
Dezvoltare si modernizare in România interbelid 1919-1939, Bucuresti, 1983; loan
Saizu, Modernizarea Romaniei contemporane (perioada interbelica), Bucuresti, 1991;
Ch. Iacob, Luminita Iacob, Modernizare-europenizare, România de la Cuza-Vodi la
Carol al II-lea, vol.!, II, Iasi, 1995.

Complirdrea i märirea potentialului economic, precum i infäptuirea

transformArilor social agrare si democratice postbelice au creat conditii pentru
o dezvoltare mai sustinuta si pe un câmp mai larg al vietii economice sodale.

Amplificarea Suportând imense sacrificii

materiale si umane produse de räzboi,
10.2 potentialului natiunea româra, in cursul anului 1918,
material 11 uman infäptuieste idealul de mire a tuturor
pämanturilor romanesti in statul sal' national unitar. Provinciile românesti de
sub dominatia strdinZi - Basarabia, Transilvania, Banatul si Bucovina s-au unit
cu Patria-mama constituindu-se Rorran' ia Mare, intregia.
in consecinta, teritoriul larii a sporit de la 137 mii km2 la 295 mii km2,
iar populatia de la 7,7 mil. la 15,6 mil. locuitori. România unità devenea o tara
de marime medie in Europa si cea mai mare din sud-estul continentului.

A. CONTRIBUTIA PROIANCIILOR ROMANESTI LA

TOTALUL DEMOGRAFIC AL ROMANIEI iNTREGITE
(DUPÀ DATELE DIN ANUL 1910)
Teritoriul Mil. loc. -%
Romania mare 15,70 100,00
Romania (Vechiul Regat) 7,20 45,86
Transilvania Romania (45.9%)
4,30 27.39 (Vech. Rept)
Banatul 1,00 6.37
Basarabia 2,40 15,29
Bucovina 0,80 5.10

A sporit, de asemenea, patrimoniul economic nationaL suprafata arabiLl de

la cca. 6 miLha. la 11 nuiLha., cea a padurilor de la 2,7 mil. ha la 7,4 mil. ha; lungimea
cäilor ferate de la 3,5 mii km la 11 mii km; aparatul industrial s-a amplificat de
peste douä ori; s-au complinit resursele minerale si de mineretui ale tárii Cu
zacill'nintele importante de car' buni, de gaze naturale, de minereuri feroase si
neferoase etc. din Transilvania, Banat si Bucovina care, aldturi de petrolul, cArbunii,
sarea din restul Román' iei, fonnau o t'una premisa' pentru dezvoltazra industriei
extractive, a celei siderurgice i metalurgice a Román' iei intregite.

228
www.dacoromanica.ro
 in ceea ce priveste industria prelucrätoare, dupd Unirea din 1918,
participarea provinciilor componente, in procente, dupä indicatorii principalP
era in 1919, urmatoarea:

B. CONTRIBUTIA PROVINCIILOR ISTORICE ROMÄNESTI LA

VALOAREA PRODUCTIEI SI LA FORTA MOTRICE lNDUSTRIALÄ A
ROMÄNIEI iNTREGITE DUPÄ MAREA UNIRE, iN 1919

60 in ordine creschndä,
50 dupà ponderea
indicatorilor mentionati,
40
aportul la patrimoniul in-
30 dustrial intregit al tärii, 1-
au adus Basarabia, cu 3-
20
9%, Bucovina, cu 4-8%,
10 Banatul, cu 5-19%,
Transilvania, cu 27-40%
cel mai mare Vechi Regat
IE Valoarea prodi.tiet Fot la n loti ice al României cu 39-53%.

Potentialul economic, in general, a sporit de 2,2-2,5 ori in diferite

domenii; nu numai cantitativ, dar si calitativ, diversificându-se i im-
bogatindu-se gama de resurse naturale ale solului i subsolului, conditie
esentiall a extinderii industrializarii economiei nationale.
intregirea teritoriului national a dus la sporirea resurselor naturale
de muncä, completarea sistemului ramurilor i subraraurilor industriale, a
creat conditiile obiective de crestere mai accentuatä a economiei, de extindere
a pietei interne, de dezvoltare a capitalului i acumularii pentru noi investitii
si de valorificare mai t'una a bogätiilor

1. N.Arcadian, Industrializarea României, Bucuresti, 1936, p. 156

229
www.dacoromanica.ro
 Totodata, statul roman a preluat, prin Unirea provinciilor romanesti
din fostele imperii vecine, 0 cota-parte a datoriilor externe ale acestora, ceea
ce a sporit obligatiile financiare ale Romaniei cu cca. 40 mffiarde lei.

Integrarea Provincffie reunite la Patria-mama in

1918, facand pana atund parte din imperiile
ansamblului vecine, aveau forme de administratie, de
103 economic organizare juridica, institutii 0 legislatie
national diferite de ale statului roman; ele erau pentru
populatia romaneasca de acolo organisme de dominatie si asuprire, teritoriile
romanesti avand statutul de provincii constitutive 0 dominate in componenta
imperiului; economfile provinciilor romanesti, ca 0 viata lor sociala, in gen-
eral, erau racordate la sistemul intereselor puterii centrale si administrate,
gestionate in scopurile imperiului.
Dup.& Unire si incadrarea acestor provincii in statul roman, statutul
lor 0 al populatiei s-a schimbat radical; ele devin componente constitutive
ale organismului statal românesc, in toate drepturile 0 condipile de egalitate
ale intregii täri.
In consecinta, primele mäsuri intreprinse de statul roman au avut In
vedere unificarea institutiilor, a legislatiei 0 administratiei din provinciile
romanesti, in cadrul statului national roman. Aceasta s-a efectuat prin
extinderea asupra noilor teritorii a administratiei romanesti, a institutfilor
juridice, economice, militare, de invat&mant 0 cultura', sodale etc.
S-a desfasurat astfel, in cava ani, un amplu proces de integrare, in
toate planurile, a provinciilor romartesti unite in statul roman unitar; un rol
important in acest proces 1-a avut unificarea institutional-legislativi a vietii
economice, in scopul incorporarii economiilor noilor provindi in ansamblul
legislativ unitar al economiei nationale intregite.
Procesul de integrare economica viza asamblarea factorilor 0 conditifior
de productie 0 schimb din toate provinciile Romaniei, ale ramurilor 0
intreprinderilor agricole, industriale, de transport 0 comunicatie, a bandlor
0 creditului, a comertului etc., In sistemul noii diviziimi sociale a muncii, la
nivelul Intregii täri, al pietei naponale.
in acest sens ministerele, institutffie economice 0-au extins atributele
asupra noilor teritorii; Banca Nationala a Romaniei a schimbat monedele sträine,
provenite din imperiile la care apartinusera aceste provincii, inlocuindu-le cu
moneda najionala - leul, ea creandu-0 finale in toate judetele noi ale tärii.
Administratiile financiare ale statului de asemenea 0-au extins activitatea in
noile provincii, introducand 0 aid sistemul de finante publice comun pe tara.
In domeniul transporturilor 0 telecomunicaliilor reteaua de cale ferata, de
postil Otelegraf a fost unificatä Siracordatila sistemulcentralnationat administratia
vamala s-a stabffit la noile puncte de frontiera ale teritoriului national
230
www.dacoromanica.ro
 CorespunzAtor unificArii institutionale s-a intreprins si unificarea
legislativa, sistemul romanesc de legislatie dvilA si penalk comercialA,
industrialA etc. fiind extins 0 aplicat ireptat 0 in noile pro vincii.
Legislatia economicA romaneascA generalizatA asupra teritoriului
national a avut ca efect crearea cadrului juridic, de drept al pietei unitair
nationale. Ca rezultat, sub imperativele intereselor economice, intreprinderile,
subramurile economice s-au conexat la piata interna, la sursele noi de
aprovizionare si la zonele si localitatile de desfacere, iar noile provindi au
inirat in noua diviziune sociall nationalA a muncii.
Dei integrarea economicA generará s-a desfAsurat in conditiile sodal-
politice instabile si frAmantate ale primilor ani postbelici, procesul s-a inaptuit
Lira crize 0 dezechilibre, fara obstacole importante; aceasta s-a datorat
premiselor economice, specifice Unirii romá'nilor din anul 1918, respectiv si
lega turilor economice multiple statornicite de secole si dezvoltate 'hare
provinciile romanesti, peste frontierele care le despArteau; s-a datorat
caracterului complementar al economiilor provinciilor romanesti format in
decursul veacurilor, circuitelor pietei nationale tesute pe spatiul romanesc,
multA vreme inainte de intregirea statului roman de la 1918.
Unificarea si integrarea patrimoniului economic national cu noi resurse
materiale si umane, cu noi capacita ti tehnice productive ale teritoriilor
romanesti unite au mark 0 diversificat potentialul productiv al României
mart aceasta a asigurat posibilitati sporite de satisfacere a necesitatilor de
produce si consum cu resurse energetice si de materii prime autohtone, a
creat o piatA nationalA mai largA productiei nationale si in ultimA instantA a
produs conditii mai bune dezvoltArii economico-sociale a tárii, cresterii
gradului sAu de independentA economicA.

in anii imediat postbelici

10 incheierea tranzitiei au fost inlaturate 0 transformate

.L1.. la organismul social- ultimele resturi principale -
economic modern agrare, sociale, politice - care
aparlineau trecutului feudal.
Prin reforma agrará din anul 1921, proprietatea fundará latifundiará a
fost transformatA prioritar in proprietate micA täräneasck agricultura a devenit
dominatá de proprietatea 0 exploatatia parcelara tar aneasca. Au dispArut astfel
bazele regimului agrar mosieresc, al invoielilor agricole, al formelor specifice
ale relatfilor agrare ale tranzitiei In domeniu. Prin exproprierea majoritAlii
pámantului latifundiar a fost desfiintatá si forta economicA precumpAnitoare,
de secole, a marilor proprietari in viata sodalA si politicA a WI
TotodatA, se restrange mult sfera marilor propriefali fundare si a marilor
arendasi agrari. Se lArgeste calea pentru dezvoltarea mai liberá a economiei
banesti in agricultura.
231

www.dacoromanica.ro
 Instituirea votului universal (dar Ara drept de vot femeilor, militarilor,
magistratilor etc.), in locul celui discriminator pe colegii, in 1917 - a extins
considerabil, prin partidparea täranimii, masa electoratului. Populatia ruralä este
airasa la viata politick ca o consecintk se fonneaza qi un mare partid- ca reprezentant
al largilor categorii rurale - Partidul Taränesc, devenit ulterior, prin fuziunea cu
Partidul National din Transilvania, in 1926 Partidul National Taränesc; cu prin-
dpii larg democratice 0 deziderate populare, acesta si Partidul National Liberal
vor domina, intre multe alte partide, viata politic_A a Roman' iei interbelice.
Constitutia din anu11923 cu prevederile sale, mai democratice dec.& in cea
anterioara I, 1866 - consacra In plan juridic prindpiile fundamentale si bazele
economico-sodale ale sodetatii romanesti, moderne, burgheze - proprietatea
particulark privatä, inviolabila qi garantata de stat, proprietatea publica, de stat,
judet si comunk libertateajuridica a muncii, libertatea asoderii, dispunerea libera
de bunuri etc.; ea consacra infaptuirile agrare si politice in desavarsirea statului
de drept modern, dedarat monarhie constitutionala. Toate acestea apar ca
elemente de final ale tranzipeieconomico-sociale, pe fundalul indieierii procesului
secular de formare a statului unitar national, realizata in 1918.
In consecinta, mutatiile radicale in plan social si politic se inanifesta si
In domeniul puterii economice; ea trece definitiv sub influenta burgheziei
bancar-industiiale cu exponentul sau traditional - Partidul National Liberal;
acesta va domina, cu unele intreruperi, guvernarea tärii in perioada interbelica.
Se poate considera ca prin reformele agrare si social-politice, si in domtniul
economic, esential marcat de prefacer& agrare, tranzitia de la structuri feudak,
prin forme specffice, mai ales in agricultura, /a structuri moderne de tip
precumpaitor burghez, mai ales in mediul urban, in linii generale a fost Incheiata.
Tranzitia a realizat conditiile limita 0- minime ale organismului social
economic modern, un organism amenajat cu un cadru legislativ si institutional
dupa model occidental, çu proprietatea de natura privata, particulara, cu
ansamblul de raporturi economico-sociale, bazate pe principiile qi legile
economiei de piata, cu structuri sodale, de dasa adecvate, care asigurau
functionarea libera a mecanismului economiei nationale.
Organismul economico-social, intregit la nivelul natiunii romane prin
Marea Unire din 1918, purta insa caracterele unei structuri tehnico-sociale
predominant manuale in agricultura si in general a unui nivel slab al fortelor
productive, dublat de un grad mare de dispersare a fortelor de productie in
agricultura', in campul micii productii taranesti.
in epoca urmatoare, se va desf4ura un proces complicat si dificil -
indeosebi din insufidenta de capital productiv - de dezvoltare qi consolidare,
de maturizare a organismului economico-soda! romanesc.
Perioada interbelica, cu marile sale obstacole, realizeaza doar o pal-tiara
qi incompleta maturizare a economiei moderrie de tip capitalist, care nu va
putea fi finalizata din alte cauze istorice internationale qi interne.
232
www.dacoromanica.ro
 PO LON \has' 't U

ts-A-
J ,
-

JUO. HOTI
'
S °ORONO!
\
" Je SO

r S'''''''11";:!Ft`eit HARktURE.5
iy.6Toao."
l c flflE'aq'
\.
-.400roha

' o
J!. 13
1 "k'

p'k' , H
'.....- RBOTOS'Ak
0
',
i

7f J UD "..,-r.. JD D. LU
P,Lung' °Ai ni -
BAI .444
riAsikuo;
...

JUD.
5 LAJ 6 1,4E
a
Bstrita
ie,
HT

L-Itr, ti
'
0- - -r a' FI e --a- Piatr °' (IS
ti
JUD.BIHOR iUO.
I C LUJ - HURq:
r
I,
Clup Tg J D.Q1q,CCI. au \.;
/e(C.'t Ji.
`.... ,....... ?Obi
q LI ()DORAN cutui
BACA
":;\ Getgea ALI:S.0;73 h
s..........1 A
J U D. A
ighi pare
Je CA..;,)
.1 rl 14:1 LAI La
Arad A MA te tic., .11.
oCahul
J2.TARN TR
,,..
I
¡ovum
,;.JUD Sibiu
h. heocghf
° Timisoara I I
De a rdg ra* %
B R /,5 0 - J A"..15 MAIL
BI .a./À..6..ARA;
'
,, 4011
; A
TALL 9.1 ij2HU .DO
1.1

9.0U ZAU s, :tar

-U D.
Tulce a
VERI ?I' cM OVA
tBu u ,JeBitLA
G RJ \-\ s-
PI.ti J9 T U LC EA
Orgviti) ,,, '
a v
(5 '...---\-er '. I DA BO
/,:hmEHED
f '-',10:-: .,,
\ r , I .-..
- 5ever LT i! BUCUREVN,..19I
ALOMITA
SSIAKTA
7 '
../ J 0Vv Constar4. Z.
':., ,
( Eialoy
JS,VL A ..--.'
_...--.' <
-

" I
-4 , \ J2. D 0 l ca
....
,75 apt-180570R(
Je. '-TELEOft
':, -- porixstAT are
O. CALI AGRA
° Bazargic
'
A
it 25

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL 11

CONTEXTUL EUROPEAN, TENDINTE

ALE EVOLUTIEI. REPERCUSIUNI
ASUPRA ECONOMIEI ROMANIEI

Romania, in urma intregirii, a cresterii teritoriale, demografice

economice a dobandit o Insemnätate mai mare in sistemul statelor eur6pene
si a jucat un rol mai importantin politica continentului. Economia romaneasca
dispunea, in deceniile trei-patru, de resume materiale i umane, de factori
motori de progres mult mai putemici decat pänä la räzboi, indreptatind
sperantele prin definitie, optimiste asupra viitorului sau. Evolutia economica
a Romaniei, ca tara relativ mica, agrara, slab dezvoltata, ramanea insa, in
continuare, In mare masura, sub influenta proceselor economice si a factorilor
politicii internalionale.
Cele douä decenii interbelice, pentru viata economica i politica' a
continentului, spre deosebire de lunga perioada de pace antebelica, 1870-
1914, punctata doar de crize economice si politice conjuncturale, au fost,
cum se va arata mai departe, cu totul deosebite, caracterizate prin dezvoltarea
slabä, prin instabilitate, prin cea mai adanca i prelungita criza economica
(din anii 1929-1932), prin pregatiri de razboi i revansism etc. Toate acestea
au marcat puternic Ø negativ cursul economiei românesti. Daca In perioada
antebelica conjunctura internationala i piata europeana au indus in
economia romaneasca puternici factori stimulatori ai progresului, in
deceniile interbelice, din contra', reflexele externe au produs mari influente,
determinä ri chiar, cu semnul minus, complicand i franand evolutia
ascendenta a Romaniei, mergand pana la a pune in pericol fiinta nationala
prin rapturile din anul 1940.
235

www.dacoromanica.ro
 Tendinte In In scopul aprecierii cailor de
influenta asupra economiei romanesti de
evolutia econo- catre procesele europene i mondiale, in
11. 1.miei europene perioada interbelica, s-a consacrat o scurta
expunere principalelor aspecte generale ale evolutiei economice a
continentului nostru.
Razboiul mondial 0 urmarile sale au schimbat radical configura tia
Europei, constructia statala a multor tdri mai ales in Estul i Centrul sau.
In urna revolutiilor nationale s-au destramat sau au trecut pe planul
doi cateva mari imperil: Austro-Ungar, Rus si German; au aparut unele state
nalionale noi, iar altele s-au intregit: Austria, Cehoslovada, Polonia, Ungaria,
Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania, Romania, Iugoslavia; aproape jumatate
de continent si-a modificat granitele i redistribuit potentialul demografic
economic. ,Noile state aveau deschisa calea catre o dezvoltare libera mai
insemnata i catre prefaceri democratice.
Daca Imperial Austro-Ungar s-a dezmembrat, cel german $i-a pierdut
toate coloniile, disparand ca imperiu. in locul imperiului tarist se constituie
un nou imperiu, al URSS., pe o mare parte a Europei i Asiei; cu un regim
politico-ideologic comunist, de dictatura si o economie centralizat-planificata,
el avea sa devina o a doua mare putere a lumii krintr-un proces intens de
industrializare 0 de dezvoltare militara.
Echffibrul dintre marile puteri, tare a functionat jtunatate de secol - 1870-
1914 - 0 a asigurat o perioadA de pace relativa i progres rapid economic intregului
continent, a fost distrus de razboiul monclial; deceniile interbelice nu au putut
restabiliza echilibrul statelor europene; din contA, puterile invinse au nazuit spre
revansa cale nu va intarzia sa convulsioneze dimatul international.
Consecintele cele mai grele le-a adus razboiul in domeniul economic; s-
au produs imense distrugeri i pagube, s-a redus potentialul economic si
financiar al tuturor statelor beligerante, o cadere fara precedent in lume, la
asemenea scara continentala; industria a diminuat cu 40%, productia agricola
cu 30%, calle de transport si comunicatie distruse in proporlie de 30-40%.
Totalul pagubelor a fost estimat la 332 miliarde de dolari, reprezentand venitul
national al Europei pe 5-6 am.
Tarile europene au contractat, pentru purtarea razboiului, mari datorii
externe; ca urmare a reducerii aparatului de productie, in primii ani postbelici,
In toate tarile s-a manifestat o criza acutä de alimente, de produse industriale;
s-a apelat la importuri din alte continente si prioritar din America de Nord.
Balan tele comerciale si de plapi chiar si ale tarilor bogate - Anglia, Franta,
Germania etc., au devenit deficitare; datoriile lor au sporit de cateva ori.
De asemenea, criza postbelica a afectat sistem ele monetare; majoritatea
monedelor nationale s-au depredat, iar piata aparea dominata de inflatie;
236
www.dacoromanica.ro
nivelul de trai a coborât vertiginos; mizeria materialá s-a extins asupra
päturilor largi ale populatiei si intreaga Europa' a fost cuprinsá de mari miscari
si lupte sodale, greve, revolupi, care se potolesc abia dupä trecerea prin 1923-
1924, la avantul economiei.
Puterile Invinse sunt supuse unor prevederi severe ale tratatelor de pace;
despagubirile de rázboi si reparatfile datorate de ele se ridicá la sute de
miliarde de frand aur; numai Germania era obligatá la 132 miliarde márd
aur, povará greu de suportat pentru populatie, când economia era distrusä.
Statele cele mai avantajate au fost cele neutre, care nu au partidpat di-
red la räzboi, dar au furnizat beligerantilor armament, echipamente militare,
alimente etc., iar dupá rázboi, utilaje, masini si produse pentru refacere: SUA,
japonia, Canada, Elvetia, Olanda, Suedia etc.
Statele Unite ale Americii, prin potentialul economic si financiar
amplificat in timpul räzboiului, se impun ca cea mai mare putere a lumii.
Economia europeana, cu gravele mosteniri ale rázboiului, in intervalul
1919-1939, Inscrisa pe faza descendenti a ciclului secular, urmeaza un curs de
alternare intre perioade de avânt si de criza, astfel: 1919-1920 - criza economick
In urtelet'cii. i de subproductie in allele de supraproducfie; 1921-1924- refacere
si redresare; 1924-1929 - avánt economic si stabilizare financiará; 1929-1932 -
criza economicá mondialá: - comerdald, industrialá, financiará, bancarä si
agricola prelungitd; 1933-1937 - inviorare si avânt; 1937 ultimul trixnestru - 1938
primul trimestru, crizä economicd, scurtd, intreruptá de inarmári si amplele
pregatiri de rázboi; 1939, septembrie, inceputul räzboiului al doilea mondial.
Cresterea economica a prirtdpalelor tári ale continentului intre 1919-
1938 este foarte inegalg, si pentru unele mai redusi, in comparatie cu perioada
1870-1913; indicele industriei de prelucrare, (1913=100), se prezinta astfell.

1. Société de nations. Industrialisation et Conunérce Exterieur, Genève, 1945

237

www.dacoromanica.ro
 Dupa anul 1913 substantiale reducen i de produclie industriala survin
In urma rázboiului - nivelul anului 1920 este reprezentativ - si a crizei din
1929-1932 - cu indicele cel mai scazut in 1932.
In anul 1938 toate tarile mari au depasit nivelul anului 1913, dar unele
cu sporuri nesemnificative - Anglia - 18%; Franta -15% - pentru doua decenii.
Din comparatia celor doua perioade 1870-1913 si 1913-1938 reiese CA
unele tari industrializate au obtinut sporuri mult mai ridicate pana in 1913
deck in anii interbelid. Aceasta pentru ca aproape jumatate din perioada
interbelica a reprezentat anii de refacere si de crize si doar restul spor de
productie peste nivelul atins antebelic $i antecriza.
Pe acest fundal de evolutie cantitativa viata economico-sociala
europeana releva o serie de tendinte si träsa turi specifice perioadei interbelice
din care mentionam:
Economia europeana manifesta tendinte de instabilitate: alterneaza
fazele de dezvoltare cu cele de criza economica; centrul instabilia tii il
constituie marea criza mondiala din anii 1929-1932, cea mai puternica din
istoria economiei moderne; productia industriala diminueaza cu 30-35% in
patru ani, insotita de caderea preturilor, de sute de mii de falimente
industriale, bancare, comerdale si o sporire spectaculoasa a somajului; peste
22 milioane someri inregistrati reprezentind 20-30% din numarul salariatilor
diferitelor tari si cea mai mare cifra de pana aturtd, din istoria capitalismului;
criza industriala si bancara se articuleaza cu criza agrara mondiala de durata
- 1929-1936 - careia ii cad victime zeci de milioane de fermieri si de mid
gospodarii care se ruineaza.
Treptat, dupa 1933 situatia economica se invioreaza si se transforma
In avântul anilor 1934-1938, intrerupt insa in a doua jumatate a anului 1937
de o noua, dar scurta criza industrial-bancara ce cuprinde si prima parte a
anului 1938.
Fenomenele de depreciere a monedelor, de inflatie incepute Inca in
timpul razboiului si continuate in anii intrerbelici, produc o stare de
instabilitate si crizA a sistemelor monetare nationale.
Lumea economica si firtandara cunoaste in perioada postbelica cea mai
puternica inflatie monetara; cel mai inalt nivel de depredere 11 inregistreaza
Germania pana in 1923 unde preturile au ajuns "astronomice", de pilda,
milioane de mard pentru o pkne.
Din anul 1923 parka in 1929, in difexite tari europene, au loc stabilizi r' i
monetare; dar dedansarea crizei mondiale produce un fenomen invers inflatiei;
reducerea puternica, parka la 30-40% a preturilor irtdustriale si agricole.
In aceasta situatie, in scopul incurajarii exportului si a stimularii
productiei interne, pentru prima data in istoria lor monedele putemice se
devalorizeazi: dolarul cu 41%, lira sterlina cu 40%, francul elvetian cu aproape

238

www.dacoromanica.ro
30% etc.; se suspenda convertibffitatea monedelor forte, iar tarile cu monede
slabe adopta airsul fortat. intreaga lume monetara se imparte in tali cu valute
puternice si tali cu valute slabe, exportul fiind orientat spre piete cu valute
libere sau forte; sistemul monetar mondial continua criza sa de duratä .
Dupa 1935 apar din nou fenomenele inflationiste in unele state europene,
care vor atinge apogeul in anii noului räzboi mondial si in perioada urmatoare.
Alaturi de instabilitatea monetara se manifestä si destabilizarea
circuitelor capitalurilor internationale. Räzboiul mondial, precum si criza
economica, pe langa bunurile materiale, au distrus si o mare parte a capitalului
international. Douà mari puteri. - Franta si Germania - bancherii lumii -
detinatoare ale celor mai mari capitahui de export din lume pana la 1914 - au
dipärut in calitatea lor de mail bancheri ai pietei mondiale.
Sfera capitalului exportat in perioada interbelicä se restrange
considerabil, lar centrul marelui export de capital se muta peste Atlantic, in
SUA. Europa se transforma, din exportator, in importator de capital: din
marele carnatar al lumii ea devine debitoare.
in economia europeana, bulversata de fenomenele de instabffitate si
crize, guvernele recurg din ce in ce mai intens la folosirea pärgiiiilor statale
pentru ordonarea si ameliorarea marilor procese economice; prile agrare, slab
dezvoltate, intre care si Romania, intreprind mäsuri de stat pentru incurajarea
industriilor autohtone, pentru protejarea pietei interne, cu tarife ridicate, fata
de concurenta märfurilor industriale straine ieftine; tärile industriale, pe de
alta parte, sprijina cu legislape si subventii fncurajarea agriculturii lor.
Dar intervenpa statala isi face intrarea in forta in toate tArile in perioada
marii crize economice - 1929-1932 - in scopul franarii scaderii economiei, al
sustinerii monedelor nationale, al stimularii exportului si diminuarii
importului, al protejaiii pietei interne pentru productia autohtona; de
asemenea, se iau masuri sociale de ajutare a somerilor, a altor paturi sociale
victime ale crizei economice.
Necesita tea interventiei statului in viata economica incepe sa fie
analizata si propagata tot mai des ca o sol utie de echilibrare a economillor
nationale. Cel mai mare economist al perioadei, J.M. Keynes, In 1936
publica renumita lucrare: Teoria generalä a folosirii ma inii de lucru, a
dobänzii si a banilm" , in care ridica la rangul de principiu teoretic s i practic
necesitatea interventiei statului in corectarea si indrumarea economiei
particulare pentru a ameliora fenomenele de anarhie si crize economice.
Prin aceasta lucrare autorul a creat un nou curent mondial de gandire
economica, opus liberalismului.
Criza economicä mondiala din anii 1929-1932 si politicile economice
generate de ea au produs in Europa un fenomen nou, necunoscut pana
atund; tendintele de autarhizare a economiilor nationale; ceca ce inseamna
ca unele tari, din motive comerdale si valutare, si-au redus comertul cu
239

www.dacoromanica.ro
exteriorul, incercand sa produca singure cea mai mare parte a produselor
de care aveau nevoie.
Tendintele de autarhie au avut ca motivatie complexul de consecinte
ale crizei economice: reducerea drastica a preturilor pe piata mondiala a
diminuat valoarea exportului care s-a repercutat in balanta comerciarä
defidtara; la randul sau, defidtul balantei comerdale s-a transmis balantei
de plait marind defidtul acesteia si sporind sarcina anuala a datoriei externe
a tarii respective.
Mai gravä apare situatia tarilor agrare europene, exportatoare de materii
prime: Romania, Iugoslavia, Ungaria, Bulgaria, Polonia s.a. Explicatia sumara
este urmatoarea: pentru a iesi din criza economica si a stimula productia lor,
tärile industriale europene forteaza exportul ma rfurilor lor pe pietele tärilor
agrare; acestea importa marfurile industriale, dar posibilitaple de plata se
reduc datorita scaderii incasarilor din cauza reducerilor pana la 60% ale
preturilor materfilor prime, ale produselor agricole exportate de ele, reducere
mult mai mare decal a pretului marfurilor industriale pe care le importa;
datoriile externe ale tärilor agrare cresc rapid; balantele lor comerdale fie
devin defidtare, fie nu acopera plata anuitatilor si le maresc datoria externa;
dar statele slab dezvoltate nu pot sa plateasca aceste datorii din aceeasi cauza,
a reducerii incasarilor din exportul lor.
Situatia devine alarmanta, unele state agrare Inceteazä plätile externe
si intreprind mäsuri severe in domeniul comertului exterior si valutar introduc
restrictii la importul marfurilor industriale, reduc valoarea importului,
controleaza si reglementeaza strict, prin organisme spedale, platile valutare.
Rezultatul a fost ca, la adapostul taxelor de import ridicate si al
restrictfilor de import, pretwile märfurilor industriale pe pietele interne ale
acestor täri cresc sensibil; acestea stimuleazä industria autohtona, investitfile
In noile intreprinderi si dezvoltarea unor noi ramuri.
Are loc astfel intensificarea industrializärii In tärile agrare ce urmaresc
aprovizionarea pietelor interne cu productia autohtona.
La randul lor, miele täri industriale, in acelasi scop al redresarii balantei
comerciale introduc protectionismul agricol, pentru a reduce importul
produselor agricole din raffle agrare si a-i stimula pe propri agricultori; aceasta
politica, in perioada, a purtat denumirea de agrarizarea tärilor industfiale;
diminuarea importului din tarile agrare a agravat balanta comerciara a acestora
care, la randul lor, ingradesc si mai mult importul marfurilor din statele
industriare si trec la subventionarea produselor agricole pentru a forta
exportul, ceea ce le mentirte pretul scazut pe piata europearta.
Astfel, ambele categorii de tari - agrare si industriale - prin
protectionismul industrial si cel agrar urmä reau sa-si satisfaca, cu prioritate,
nevoile economiilor nationale cu propria produce, ceea ce a condus la
240

www.dacoromanica.ro
restrangerea comertului dintre ele, la tendinta de autarhizare a economiilor;
comertul exterior al Europei s-a redus in perioada 1932-1938 pia la 60% din
nivelul anului 1929.
raffle agrare, in anii 1930-1935, organizeaza dfferite conferinte
economice si financiare internationale solidtand deschiderea pietelor tarilor
industriale pentru marfurile lor agrare, dar fax% nid un rezultat important;
Romania a fost unul din initiatorii acestor conferinte, iar economistul Virgil
Madgearu ,- ca ministru si reprezentant al tarii - a susiinut argumentat si
convingator cauza tarilor agrarel.
0 alta tendinta in economia europeana, indeosebi dupä criza
economica, a fost cea de militarizare si Inarmare. Aparitia si extiaderea
fascismului in Europa, venirea la putere in Germania, in 1933, a regimului
hitlerist au intensificat manifestarile de revansism, de pregatire a unui
nou razboi.
inarmarea Germaniei si Italiei a produs, ca o reactie din partea celorlalte
state europene, pregatiri militare de aparare; astfel ca politica de inarmare se
generalizeaza, o parte insemnata din bugete fiind destinata cheltuielilor
militare. Comenzile militare au avut ca efect si stimularea dezvoltarii
economice, mai ales in Germania si Italia.
Aceste fenomene si procese de instabilitate, de modificare a cresterii
economice normale s-au manifestat, in tendinte de insta bilitate politica; apar
tot mai vizibil in Europa opinii, cereri de revizuire a tratatelor de pace, a
granitelor dintre state; se constituie un grup de tali afectate si nemultumite
de tratatele postbelice, ce sustine politica revizionista - Germania, Austria,
Ungaria, Bulgaria etc. si ameninta securitatea si pacea continentului; pe de
alta parte, politica de inarmare, parvenirea la putere a regimurilor totalitariste
In Italia si in Germania, datina echilibrul politic fragil al Europei, adancesc
contradictiile interstatale, finalizate cu dedan,sarea in 1939 a razboiului al
doilea razboi mondial..
Romania, incadrata prin variate si stran.se legaturi economice, financiare,
politice de dependenta in sodetatea europeana a receptionat cu atat mai mare
intensitate seismele economice - crizele, instabilitatea si dezechilibrele
continentului -, cu cat industria si puterea sa economica erau mai slabe decat
In cele mai multe tari ale Europei.
Repeirusiunile influentelor externe asupra Romaniei, incepand cu cele
ale primului razboi mondial, ale despagubirilor impuse de tratatele de pace,
ale crizei economice mondiale si sporind cu cele din ajunul razboiului al doilea
mondial, vor fi predominant negative din punct de vedere economic si

1. Virgil Madgearu (direction), Mémoire sur le contrôle des changes en Roumanie,

Paris, 1939
241

www.dacoromanica.ro
financiar, vor frdna dezvoltarei economiei românesti, valorificarea resurselor
sale materiale qi umane in propriul interes.
in pragul noului razboi mondial politicile marilor puteri europene s-au
manifestat in mod tragic asupra României; in urma intelegerilor dintre puterile
imperialiste in 1940, prin dictatul de la Viena qi prin pactul Molotov-
Ribbrentrop, tarii noastre i-a fost rdpitä cca. 1/3 din teritoriul, populatia qi
patrimoniul national, cu acordul expres sau tadt al marilor state europene;
RomAnia a fost sacrificatd din interesul sau dezinteresul acestora.

242

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL 12
EVOLUTIA ECONOMIEI AGRARE.
REGRESUL AGRICULTURII TARANESTI

Domeniul agricol a continuat sa ramal* pentru Romania, si in perioada

interbelica, sectorul cu problematica cea mai importantä qi mai complicata,
economica qi sodala, irisa sub aspecte modificate si noi in comparatie cu
situatia antebelica.

Importanta agriculturii se vede din

Importanta §i faptul a ea constituia ocupapa a cca 75%

121 caracteristicile din populatia t'ah si furniza intreaga

agriculturii gama de produse de baza' pentru
alimentatia populatiei - de 15-20 mil.:
cereale - si materii prime pentru majoritatea industriei de prelucrare-casnica,
mestesugareasca si mecanizata-; bunurile agricole - vegetale 9i animale -
asigurau partea predominanta a exportului tarii si compensau majoritatea
importului de fabricate.
Satul a fost si a ramas mai mult de un secol izvorul de fortä de muna
pentru dezvoltarea celorlalte ramuri ale economiei nationale, cat 9i principala
rezerva de ostasi pentru armata tárii.
In general, agricultura si taranimea, prin plusprodusul säu, transferat, cu
si ara echivalent, in alte sectoare, cele neagricole, statului etc. au constituit sursa
principalä de alimentare cu fonduri a construc/iei Roma'. iiei moderne, a sustinerii
aparatului de stat, a invatamantului, culturii, stiintei si apárarii nationale.
Problemele agriculturii apareau in alte complicatii ca pana la 1918. in
urma reformei agrare din anul 1921 - pe care o vom examina mai jos - marea
proprietate a fost expropriata de latifundii, improprietárindu-se cu parcele
aproape jumatate din totalul taranimii; in consecinta, agricultura romaneasca
243

www.dacoromanica.ro
s-a constituit ca teren al exploatatiilor mid täranesti - pana la 10 ha - in
proportie de 92% si lucrand 60% din suprafata arabila a rani.
Dintr-o tara a marilor latifundiari, Romania s-a transformat intr-un stat
agrar dominat de mica exploatatie täräneascä.
Pe de alta parte, din gospodariile Instante taranesti si exploatatiile mari
mosieresti ramase dupa reforma agrara, s-a dezvoltat un sector al agriculturii
mai avansate; inzestrat cu inventar superior si capital, acesta desfasura culturi
mai intensive si mai eficiente si era prin excelenta producitor de märfuri
agricole pentru piata interriä si pentru cea extemä. Ponderea acestui sector,
preponderent capitalist, aparea insa redusg in economia agrara dominata de
mica gospodarie parcelara.
Astfel ca., in agricultura romaneasca interbelica, se profileaza doug iipuri
de evolutie: cel al exploatatiilor mid taranesti si cel al exploatatiilor marfare
si capitaliste.
In culturile vegetale ale tarii au precumpä nit cerealele cu 85% din
suprafata insamantata; aceasta a mentinut cara cterul extensiv si cu tehnici
traditionale ale exploatatiilor taranesti; efectele s-au manifestat cu gravi-
tate randamente mai scäzute decal cele antebelice, iar activitatea sezoniera
a gospodariei, dictata de culturile cerealiere, utiliza numai jumatate din
fondul de timp de munca al taranimii generand o masivg suprapopulatie
relativg agricolg, insotita de un nivel de hui, cel mai redus fata de celelalte
categorii sodale din tara.
Situatia agriculturii si a taranimii era gray afectad, de asemenea, de
pulverizarea proprietätilor si exploatatiilor tärgnesti. Micile gospodarii
individuale, cu parnant putin si fararnitat in numeroase parcele aveau venituri
reduse, mare parte din afara gospodariei; erau sarace, fara fonduri de investitie
si multe datoare, ded incapabile sa utilizeze mijloace tehnice moderne, culturi
intensive si productive.
La acestea se adauga regresul septelului, cu efecte negative asupra
mijloacelor de tractiune agricole si asupra productiei animaliere. Desi
Inzestrarea tehnicg a agriculturii, in general, face progrese, gospodaria
taraneasca ramane defidtara.
Agricultura româneasca din perioada interbelica a suportat nu numai
consecintele propriei sale subdezvoltari, ale exploatarii sale de catre celelalte
sectoare interne, dar ea a fost supusg din exterior, din economia mondiala, la
actiuni economice ruinätoare din care cea mai distrugatoare a fost criza agrara
mondiala din perioada 1928-1936, cand toate carentele agriculturii romanesti
au aparut si s-au manifestat cu mare gravitate in viata sodala a tarii.
Tot ansamblul de fenomene preponderent negative, relevate in agricultura
interbelica si indeosebi in cea taraneasca, au detenninat aprederea, de catre
spedalisti, a evolutiei sale ca un dedin economic si social, cu repercusiuni asupra

www.dacoromanica.ro
intregii economii nationale. Aceastä situatie a fost receptatä si de catre guvernele
perioadei, care manifesta preocupar mai intense pentru redresarea si
modernizarea economiei taranesti; interventia statului, pe diferite cal si in
diferite moduri, mult mai intensä ca in perioada anterioarg, apare astfel, ca o
trgsgturg a functionärii economiei agrare in anii interbelici.

Modul de evolutie a qgriculturii si

Reforma fenomenele specifice agrare interbelice au fost
agrari hotarator influentate de restructurarea
12.2. din 1921 fundará si socialg a proprietätii prin reforma
agrara clin anul 1921.
Initiata In 1913 de Partidul National Liberal si promisa in timpul
razboiului (in 1917) soldatilor al:14i pe front de regele Ferdinand, reforma
agrara s-a exprimat juridic in legile provizorii din anii 1918-1920 si in legile
definitive din anu11921, distincte pentru Vechiul Regat si pentru Transilvania,
Bucovina si Basarabia.
Reforma agrara din 1921 a datptilej siuneibogateliteraturicuvariate aprecieti
si puncte de vedere, de la aplaudarea ei si a urmarilor sale, pana la blamarea sa.

intre lucfdrile de baza mentioram: Gionescu-Sisesti si N.Cortfaleanu, La

réforme agraire en Roumanie et ses conséquences, Bucuresti, 1937; Mircea
Georgescu, Reforme agrare. Principii si metode in legiuirile romine si strAine,
Bucuresti, 1943; Mitità Constantinescu, Ifévolution de la proprieté rurale et la réforme
agraire en Roumanie, Buc, 1925; Mitrany D, The Land and the Peasant in Romanie.
The war and agrarian reform (1917-1921) London, 1930; D.Sandru, Reforma agrarà
din 1921 in Romania, Bucuresti, 1975; Vasile C. Osvadä, Reforma agrarà pentru
Transilvania, Banat, Crisana, Maramures. Bucuresti, 1921 etc.

Reforma agrara postbelica s-a impus ca o necesita te nationalä, ca o

varianta in rezolvarea celei mai importante probleme sociale - a tiränimii:
ea urmarea in mod direct satisfacerea, cu mijlocul de productie de
baza - pamantul - a nevoilor majoritali taranimii de a-si duce relativ indepen-
dent gospodaria agricola si a diminua starea de pauperism si saracie,
acumulata dupa 1864, in satul romanesc;
ea viza, prin improprietarirea sutelor de mii de ostasi luptatori
pentru apararea tärii si infaptuirea Unirii din 1918, sa consolideze unitatea
statului national;
avea scopul, totodata, sa mareasca interesul producatorului agricol
In refacerea economiei si sporirea productiei agricole;
In mod indirect, gruparea industrial-bancara a burgheziei,
reprezentata de Partidul National Liberal, cauta, prin exproprierea
latifundiilor, sa reduca puterea economica a mosierimii conservatoare,
redutabila In competitia pentru puterea politica' a tarii;
245
www.dacoromanica.ro
 de asemeni, in condipile marilor lupte sodale si revolutii din Europa
postbelick reforma agrara avea scopul de a ameliora si linisti starea politica
tensionata a maselor taranesti. Toate aceste teluri au fost, doar in parte, realizate
In acest scop au fost expropriate cu plata, 6,4 mil. ha. arabil, pasuni
fanete ale marii proprietätii contand ca 2/3 din suprafata mosiilor particulare,
si in intregime domeniile Coroanei si ale statului; legile prevedeau o cota
neexpropriabila proprietarilor intre 100-500 ha, de marimea maxima
beneficiind mo. siile cu gospodarii, investitii, plantatii, crescatorii de vite etc.
S-au impropriearit definitivl aproape 1,6 miL gospodärii Wanesti ara'
pamant sau avand pana la 5 ha, dandu-se prioritate ostasilor partidpanti la razboi,
vaduvelor de razboi, orfanilor, fáranilor fara pamaint; suprafata totalä acordad
de 3,5 miL ha era forman' nu numai din pamânt arabiL ca la reforma agrara din
1864, dar si din Mur-1i Si fânete, ceea ce a completat mai bine necesitatile
gospodariilor satesti. Prin aceleasi legi de reforma agrará s-au constituit izlazuri
comunale in suprafata de cca 1,1 mil, ha si päduri comunale de cca 800 mii ha.
Restul pamantului, pana la intinderea expropriata, a format rezerve si
ferme agricole de stat, ale unor institutii publice etc.
Unul din cei mai insemnap cercetatori ai economiei agrare romanesti,
loan C.Vasiliu, constata in 1938, ca daca reforma agrara a dat o fireascä
rationala repartitie a proprietatii agricole, a creiat in schimb un numar
impresionant de unitáti economice precare la a caror pulverizare asistam zilnic
si care, in scurta vreme, va purte statului probleme dintre cele mai serioase2.

Este important de retinut ca, in conceptia reformatorilor agrari, pentru a

preintampina procesele negative de pierdere a pamantului i säracirii celor
improprietariti, s-a intentionat ca acestia, dupa improprietarire, sa formeze coopera-
tive de lucru; in prima faza, in 1920-1921, pamantul expropriat era exploatat de tarani
In 2 300 obsti de improprietärire; s-a creat si o forma organizatoricä in acest scop: Casa
Centrala a Cooperaliei si a impropietaririi Satenilor; la 1919- constata prof. I.Fintescu
de la Facultatea de drept, - a prezidat ideia de a lega cooperatia de improprietarirea
infaptuita, pentru ca prin unirea micilor proprietari agricoli, in mainile carora trecuse
marea proprietate, sa se poata obtine cat mai multe avantaje pentru economia nationala,
ce se resimtea de pe urma pulverizarii proprietatii agrare"3.

Rezultatele definitive ale reformei la 1 ianuarie 1934, in Enciclopedia Rominiei,

vol. III, p. 305.
Idem, p. 304.
Enciclopedia României, vol. IV, p. 623. Daca improprietarirea ramanea in obste,
pentru cultura in comun - afirma in 1940, prof. I. Tatos, unul din autorii Enciclopediei
Romaniei - consecintele economice si sociale ar fi fost foarte mari. Este aproape o
certitudine ca nu am fi trecut prin criza de productie, prin scäderea randamentelor
cantitative i calitative. Scaderea aceasta, datorita culturii parcelare, a detenninat o
diminuare a venitului national... in ultimii 20 de ani cu 325 mild, lei" p. 661.
246
www.dacoromanica.ro
 Lupta electorala ulterioark in scopul c4tigarii de cat mai multe voturi, a
sacrificat ideea organizarii cooperatiste a improprietäritilor in numele parcelei
individuale, izolate qi cu aceasta interesele economice In favoarea celor politice.

improprietarirea tarazillors-a facutprin räscumparare, plata pamantului

reprezentand de 20 de ori arenda, dupa preturile din 1913, a regiunilor re-
spective; suma ratelor de plata ale improprietaritilor s-a ridicat la 6,2 mild.
lei, din care, pana in 1939 s-au achitat doar 3,2 mild. lei.
La randul lor, marii proprietari au primit ca despagubire titluri de renta
- obligatitmi de stat - in valoare de 9 mild. lei. Notam ca, in urma inflatiei
postbelice, valoarea reala a obligatiunilor primite de expropriati, cat si a ratelor
de plata ale taranilor s-a redus de 4-5 ad. Aceasta a usurat considerabil sazrinile
de plata ale improprietaritilor, pe de o parte si a diminuat, pe de alta,
posibilitá-tile de investitie ale marilor propzietari despagubiti.
Un rezultat major si imediat al improprietaririi taranimii a fost
restrangerea categorillor sale sa race 0 proletarizate si la rgirea celor mijlocase;
din aceasta privinta reforma agrara, ca toate reformele de acest tip, nu a
contribuit la diferentierea gospodariilor taranesti, la dezvoltarea lor pe calea
capitalismului, cum se sustine adesea, ci, din contra', a franat aceste procese,
a largit categoria gospodariilor cu relativa' independenta economica si a
diminuat intensita tea proletarizarli economiei taranesti. Reformele agrare,
pe de alta parte, indirect au avantajat si gospodariile instarite si procesul de
generare a capitalismului, intrucat au marit oferta de parnant tainesc necesar
formaril exploatatiilor agricole mari.
De improprietarirea din 1921 au benefidat deopotriva, atat taranimea
romana, cat si cea de naponalitate maghiara, germana, rasa, ucraineana, a
celorlalte etnii din diferite parti ale tarii; mai mult chiar, in Transilvania
pamantul primit de taranii maghiari a fost in suprafata relativ mai mare decant
proportia lor in cadrul populatiei tarii.

infaptuirea refonnei agrare cu toate operatiunile juridice si tehnice, de masurare

si punere in proprietate, s-a prelungit 6-7 ani; procesul indelungat s-a desf4urat in
condipile unor acliuni ale marilor proprietari de a diminua suprafata cuvenita taranilor
si ali mentine intinderi cat mai mari; s-au raspandit practicile de coruptie, de fraude
si inseladurte la masurarea loturilor, la inscrierea in tabelele de improprietarire; sute
de mii de procese s-au judecat la tribunale, iar numerosi politicieni s-au implicat in
neregulele exproprierii si improprietaririi, imbogatindu-se.

In concluzie, prin reforma agrara din 1921 s-a restrans considerabil rolul
0 importan ja marii proprietäti mosieresil, dar qi a marii exploatatil in
agricultura tar* totodata, inzestrarea cu pämant a majoritatii taranilor a redus
tensiunea agrara sociaMqi a transformat agricultura intr-o zonä de exploatare
predominant mica taraneasca.
247
www.dacoromanica.ro
 Aceasta modifica si structura social si cea politica a tarii; desfiintarea
marilor latiftmdii a subminat baza de putere economica a unuia din marile
partide de guvernamant de pana atund - Partidul Conservator - care s-a
desfiintat (1924).
Pe de alta parte, aplicarea votului universal si improprietarirea
majoritatii taranimii au adus pe scena tärii, la viata politick cea mai numeroasa
clasa din România si corespondentul sau politic, Partidul Taranesc. Lupta
electorala dintre particle se va da de acum pentru influentarea si cucerirea
masei taranesti care constituia 75-80% din electorat.
Disparitia marilor latifundii - mosiile de peste 5 000 ha si a marii
arendasii a restrans si sfera de dependentä economica a taränimii de marea
proprietate, iar practicile invoielilor agricole s-au diminuat considerabil,
nemaiconstituind o problema' sodala majora.
Reforma agrara din 1921 a realizat prioritar functii sociale si politice,
scopul economic rämänând In subsidiar; agricultura romaneasca, dupa
reforma $i datorita modului cum s-a facut reforma, sf-a diminuat capacitatea
productiva, contributia sa la economia nationala, intrucat mica exploatatie
taraneasca - predominanta in economia agricola - a fost supusa unui proces
puternic de deteriorare din partea unor factori externi si interni.
Agicultura romaneasca in urma acestor restructurari fundamentale va
evolua, in perioada interbelica, In tref planuri si urmand trei tendinte
prindpale:
exploatatia mica taraneasca (pana la 10-15 ha dupa regiune agro-
geografica) intemeiata pe munca proprie;
exploatatia agricola mijlode taraneasca (peste 10-15 ha);
exploatatia agricola predominant capitalista (peste 30-50 ha).

Structura Redistribuirea proprietatii fundare

proprietAtii O rurale si procesul de diferentiere si
123 exploatatiei impärpre
agricolel
prin mostenire au condus la
modificarea compozitiei suprafetelor pe
grupe sociale. Piramida grupelor de pro-
prietate, dupa un deceniu de la reforma agrara, mata un grad ridicat de polarizare
a pamântului, cu efecte economice si sociale profunde asupra vietii satului.
La recensainantul agricol din anul 1930 au fost inregistrate 3,3 mil.
exploatatii agricole posedand 12,9 mil. ha suprafata insamantata, intinderea
agricola totala fiind de 19,8 mil. ha. Exploatatiile se distribuiau astfel pe
categorii si dupa suprafata agricola, in procente:

1. Datele din aceastà parte a capitolului provin din lucrarea, Victor Axenduc, op.dt.,
vol. II, Agricultura.
248

www.dacoromanica.ro
 DISTRIBUIREA EXPLOATATIILOR, PE CATEGORII DE MÄRLME,
DUPÀ PONDERE SI SUPRAFATÄ IN ANUL 1930

Categorii de Ponder ea Ponderea Suprafata

marime numarului suprafetei medie pe
exploatatiilor exploatatiilor exploatatie ha
Total 100,0 100,0
Pana la 10 ha 92,0 48,0 3,1
10-50 ha 7,2 19,8 16,6
Peste 50 ha 0,8 32,2 254,6

r 300
254,6 ha
250

200

150

100
19,8 %
50
7,2 6,6ha

10-50 ha Peste 50 ha

EPonderea numarului Ponderea suprafetei

Suprafata medie pe sxploatatie

Mica gospodarie taraneasca in numar de cca 3 mil. si reprezentand 92%

din totalul exploatatiilor agricole ale tarii fsolosea 48% din suprafata totala;
exploatatiile mijlocii, taranesti in mare m'asura', in suma de 235 mii, sau 7,2%
din total, utilizau 19,8% din intinderea agricola; exploatatiile mari, in numar
de numai 25 mii unitati, posedau peste 6,4 mil. ha pamant agricol si paduri,
din care arabil 2,4 mil. ha.
Diferenta de suprafatä medie exploatata de fiecare din cele trei categorii
de exploatatii este semnificativa: cele mid táranesti - 3,1 ha, cele mijlocii
taranesti - 16,6 ha si cele mari predominant capitaliste - 254,6 ha.
Exploatatiile mijlocii si mari manifesta o tendintä evidentä de
consolidare, de concentrare, in timp ce gospodariile mid taranesti sunt supuse
procesului de diferentiere; - putine se consolideaza, mai ales cele mai instárite,
dar majoritatea, cele mid si foarte mid sufera un proces de ruinare pierzand
pamantul i mijloacele de muncä. Polarizarea gospodariilor táranesti in cele
doua directii este evidenta dupa datele recensamantului din 1930.
Astfel, 610 mii gospodarii aveau in medie numai cate 0,5 ha; 1 100 mii
posedau in medie 2 ha; 750 mii dispuneau in medie de 4 ha, iar 560 mii, mai

249

www.dacoromanica.ro
bine situate, aveau in medie 7 ha; din cele 3,3 mil. gospodarii, peste jumatate,
1,7 mil., dispuneau in medie de 1,5 ha, ceea ce punea famiile respective in
imposibilitate de a trai din produsul agricol; la acestea se adauga, in aceeasi
situatie, inca cca 600 mii gospodarii fara pamant.
Prin urmare, 2,3 mil. de familii taranesti sarace, reprezentand majoritatea
taranimii, nu aveau o bazi proprie, intreaga de mijloace de munca necesare
pentru asigurarea edstentei; ele vindeau forta de munca pe bani sau pe
produse gospodarfilor agricole mai mari, se artgajau la consh-uctii, in industrii
extractive si sezoniere sau la diferite activitati in orase.
In concluzie, structura proprietatii fundare si a exploatatiei agricole,
modificata radical prin reforma agrara, au fost supusa proceselor inerente
economiei de marfuri, legilor concurentei si valorii, urmand procesul general
de diferentiere a gospodarfilor mici taranesti, de polarizare, de proletarizare
de o parte si acumulare de catre cele mai puternice de alta.
Evolutia si structura agriculturii interbelice se afla sub semnul
bipolaritatii; de o parte, majoritatea de mffioane, a gospodariilor taranesti cu
resurse slabe, cu rezultate mediocre si proaste, ara' perspectiva tmei dezvoltari
superioare; de alta, vreo 260 irtii de exploatatii agricole, sub o zecime din
totalul exploatatiilor agricole ale tarii, capabile de dezvoltare si acumulare,
dar cu totul insuficiente pentru modificarea tendintei generale regresive a
agriculturii romanesti.

intre lucrar& referitoare la evolutia agriculturii in perioada interbelica,

nationala: Ionescu Siqesti, Ch. Agricultura Rominiei, in Enciclopedia Romaniei, vol.
111, Bucuresti, 1939; Tudor Popescu-Buzau, Problema agricoli in România in trecut,
prezent si viitor, Bucuresti, 1936; Marcu Nicolae, Studii privind evolutia agriculturii
si silviculturii Romine in perioada interbelici (1919-1931), Teza de Doctorat, A.S.E.
Bucuresti, 1969; Contantin Th. Botez, Istoricul exploatarilor forestiere din Romania
In perioada interbelici, 10, 1979.

in anii interbelid, cu toate conditiile

Baza dificile pentru agricultura', are loc un proces

124 tehnici a de Inzestrare cu masini si unelte agricole

mai sustinut decat in perioada antebelica.
agriculturii Beneficiarele acestui proces sunt insa, in
principal, exploatafiile nujlocii si mari cu resurse financiare pentru investitii.
Cele doua inregistrári ale masinilor si uneltelor agricole din anii 1927 si
1937, arata m'Asura imbogätirii agriculturii cu acest fel de inventar: numarul
tractoarelor creste de la 3 257 la 5732 al semanatorilor tase de animale, de la
42,4 mii la 72,5 mii, al seceratorilor tase de animale, de la 55,4 mii la 86,3 mii,
iar al masinilor de treierat paioase, de la 12,8 mii la 19,2 mii; se realizeaza ded
un spor general, intre 50-70%, al parcului de masini agricole intr-un deceniu.
250

www.dacoromanica.ro
Acesta insa nu acoperea, la operatiunile respective, decat cca 10% la arat, dar
40-50% la semanatul si seceratul cerealelor si peste 90% la treieratul paioaselor.
Agricultura dispunea, de asemenea, de numeroase unelte si instrumente de
munca - pluguri, grape, coase, seceri, teascuri de struguri, pompe etc., care si
carute pentru transport, insa toate utilizand munca manuala.
Operatdunile agricole care solidtau insa cel mai mare volum de muna
- aratul, intretinerea culturilor, transportul Liman In continuare manuale.
Gospodäria täräneasca pana la 10 ha, cu 60% din suprafata arabila,
utiliza, ca si inainte, mijloace traditionale - plugul, grapa, caruta, sapa, coasa,
secera etc. - si munca sa manuala; ca urmare, procesul de mecanizare din
agricultura romaneasca era Inc'ä in laza de Inceput, campul agricol fiind
dominat de mijloace de muna' si tehnologii de cultura traditionale, retar-
date, care produceau cu randamente scazute la ha.
Potentialul economic al tarii din acea vreme nu putea asigura marile
investitii In mecanizarea agriculturii, dupa cum nici mica exploatatie
taraneasca, parcelara, farimitata nu putea sa utilizeze nid masini si nid
tehnologii agricole moderne.
Agricultura intrase intr-un cerc vicios: mica gospodarie nu dispunea
de resurse pentru inzestrare din cauza randamentelor si veniturilor sale reduse;
dar cresterea veniturilor agricole nu se putea realiza ara reorganizarea
exploatatiilor si inzestrarea lor cu inventar modern.
La vremea respectiva, numerosi economisti si agronomi romani, de
prestigiu, oameni politid interesati de soarta agriculturii au studiat si propus
variate solutii pentru scoaterea din impas a agriculturii täränesti din care
aceea de constituire a taranimii in cooperative de productie si desfacere,
sprijinite de stat, a intrunit majoritatea optiunilor si argumentelor.

Cresterea animalelor forma a doua

125 Starea ramura de bogatie in agricultura, dupa

§eptelului cultura cerealelor, si baza de tractiune in
exploatatia agricola.
In anii interbelid se continua ten dinta de soldar a numärului animalelor,
mai accentuata la cele de productie si mai reclusa la cele de tractiune, ceea ce, in
general, diminua contributia zootehniei la productia agricolä.
Comparand efectivul de animale intre anii 1924 si 1938, reiese ca
numarul cabalinelor sporeste de la 1,8 mil. la 2,2 mil., in timp ce al bovinelor
se reduce de la 5,4 mil. la 4,2 mil.; ovinele manifesta tendinta usoara de scadere
de la 13,6 mil. capete la 12,8 mil., iar porcinele, cu unele oscilatii mari, isi
mentir' numarul la cca 3,2 mil. capete.
Daca' se are in vedere cresterea suprafetei cultivate si a populatiei tárii
cu cca 20%, atund numárul general, in etalon vite mari, apare In reducere
evidentá; la 100 locuitori in 1924 reveneau 48 vite, iar in 1939 numai 39 capete.
251

www.dacoromanica.ro
 Mai grava apare situalia vacilor de lapte, sursa de hrana primara a
familiei satesti; in 1938, dupä Ancheta echipelor regale, o vaca revenea la 1,8
gospodarii, ceea ce echivala cu lipsa vacilor in aproape jumatate din
gospodariile taranesti.
Cauzele regresului septelului rezidd in diminuarea resurselor de pasuni
si fanete, in scaderea calitatii produselor animale ce ingreuna exportul acestora,
dar mai ales ruinarea unei mase mari de gospodarii mici; cand exploatarea
taraneasca avea pana la 2-3 ha pentau care folosea animalele 20-30 zile de lucru
pe an, nu avea sens sa le intretina 365 zilei. Astfel, cu cat gospodariile mid erau
mai numeroase, cu eat gospodariile ce posedau animale apareau mai putine.
Ca si in cazul inventarului de masini si utilaje agricole, septelul s-a redus la
micile gospodärii, la cele fara resurse de furajare si a crescut la gospodariile
mijlocii, 0 mari; acestea, printr-o zootehnie mai moderna, obtineau productii
mai ridicate si ofereau productia lor si la export.

In legatura cu mijloacele de munch', Virgil Madgearu constata in 1940 ca

inventarul viu cat si inventarul mort al agriculturii taranesti corespund unui stadiu
inferior de evolutie, care arata limpede ca in cele doua decenii de la schimbarea
raporturilor de proprietate a solului... evolutia normala spre o cultura intensiva a
fost linuta in loc de numite cauze"1.

Pentru stimularea exportului animalier s-au constituit organizatii de

export ale crescatorilor de animale pe care statul le incuraja; acesta intreprinde
o serie de actiuni de stimulare a imbunatatirii raselor, de sprijinire a zootehniei
prin ferme model, institute de cercetari, de protectie si asistenta medicala etc.
Masurile importante aplicate in domeniul zootehniei s-au repercutat cu
rezultate poziiive in primul rand asupra marilor exploatatii ale crescatorilor
de animale, dar au ramas &fa capacitate insemnata de diseminare In masa
gospodariilor taranesti,bazate pe metode traditionale, nerentabile si rezultate
defidtare, ceea ce a franat cresterea vitelor pe ansamblul tarii.
De subliniat ca. in perioada interbelica se dezvoltä o importanta scoalä
stiintifici de zootelmie româneascä, renumita prin cercetari si rezultate; ea

in acest sens apare nereala, mecanica judecata unor economisti si agronomi care
evidentiau si deplangeau faptul cä o parte din gospodarii nu aveau pluguri si grape,
nu posedau animale de munca etc. Taranii, in asemenea situatie, erau mai buni
economisti, socotind ca. la 0,5-2 ha de parnant, care se ara in 1-4 zile, era inefident sa
investeasca pentru a-si cumpara plug maibinellimprumuta; tot astf el pentru putinele
zile de lucru cu animalele tragatoare era cu totul nerentabil sa hraneasea un an intreg,
cu mari cheltuieli o pereche de boi sau cal.
Virgil Madgearu, Evolutia economiei romfinesti dupä rizboiul mondial,
Bucureqti, 1940, p. 76.
252

www.dacoromanica.ro
insa nu a putut da impulsul necesar schimbarilor calitative in cresterea
animalelor, la dimensiunea intregii agriculturi; zootehnia ramartea a doua
mare problema a economiei nationale farda o rezol vare pozitivi.

Dupa termirtarea razboiului - 1918 - in

Productia agricultura se trece la refacerea inventarului
1 2 6. agricoli de unelte si dadiri, a septelului, la sporirea
productiet prin 1923-1924, in linii generale,
economia agricola terminase refacerea.
In perioada urmatoare agricultura evolueaza sub imperativele urmarilor
reformei agrare - de parcelare a marilor exploatatii expropriate, a cresterii
numarului de gospodarii táranesti, apoi, din anul 1928, sub loviturile marii
crize agrare mondiale pana in 1936.

A. Productia in deceniile interbelice, ca si pana

atund, productia agricola a oscilat de la un
agricoli
12.6.1. vegetali
an la altul sub determinarea conditiilor
climatice; un an secetos reducea recolta la
1/3 sub media normala, iar un an cu ploi la timp sporea productia pana la 2
ori peste medie.
Suprafetele Insämantate au crescut de la 11,4 mil. ha in 1924 la 13,1 mil.
ha in 1938, contribuind la marirea usoara a productiei.
Caracteristica secularä a agriculturii se mentirte si in aceasta perioada:
predominarea culturilor cerealiere extensive in proporpe medie de 87% din
totalul insamantarilor si slaba dezvoltare a culturilor intensive - numai 13%
din terenul arabil; totusi, in deceniul patru, se releva' o tendinta de sporire, cu
cateva procente, a culturilor intensive - alimentare, de plante industriale,
furajere etc. semanate mai ales de exploatatiile comerciale.
Productia de cereale creste de la 8,5 mil. t., media perioadei de refacere,
1919-1924, la 11,4 mil tone, media anilor 1934-1939, faz§ lisa sa ajunga la
nivelul cantitätii antebelice de cca 14 mil. tone.
Cerealele principale si dominante erau graul si portu-nbul, ultimul fiind
mult mai intins cultivat decat inainte de razboi, pentru ca era preferat de
mica exploatatie taraneasca.
Stagnarea dezvoltarii productiei agricole in anii interbelid s-a datorat
micsorarii randamentului, a productiei medii la ha. Aceasta apare semnificativ
In tabelul urmator:

253

www.dacoromanica.ro
 In toata perioada randamentele medii au fost cu 10-30% mai red use, la
diferite cereale, deat in anli antebelid. Ele s-au situat si sub nivelul celor mai
multe t'ad din Europa; media anilor 1935 - 1939 la productia de grAu era in
Romania de 1040 kg, in Bulgaria de 1370 kg, in Jugoslavia de 1220 kg, in
Franta de 1530 kg. Asemenea diferente se remarcau si la celelalte culturi
cerealiere, alimentare si pentru industrializare.
Expresia cea mai semnificativä a capadtälii agriculturii o ofereaproductia
de cereale pe locuitor, care in Romania se reduce considerabil de la cca 890 kg
In aniiantebelid 1910-1913 la 550 kg in 1934/1938. in conditiile cand consumul
intern pe locuitor s-a mentinut aproape la acelasi nivel - 460-470 kg-, scäderea
productie s-a repeirutat asupra exportului; in anii antebelid se exporta, in medie,
420 kg cereale pe locuitor, iar intre 1934-1938 numai 76 kg. România dupà rázboi
a iesit din randul exportatorilor mari de cereale ai Europei, cum figura Inaintea
luisi mai acoperea acum doar intre 7-12% din importul continentului.

PRODUCTIA DE CEREALE, RANDAMENTELE LA HECTAR

PRODUCTIA PE LOCUTOR IN PERIOADA 1919 - 1939, COMPARATIV
CU PERIOADA 1910 - 1915 ( LA TERITORIUL INTERBELIC)

1NDICII PRODUCTIEI DE CEREALE SI AI RANDAMENTULUI

IN PERIOADA 1919 - 1939, COMPARATIV CU PERIOADA 1910 - 1915
( LA TERITORIUL INTERBELIC)

100

DO

70

10011915 1925,1929"

Presluda - Proaw0a pe locell I

www.dacoromanica.ro
 Interventilie in factorii de productie - masini si unelte agricole, samanta
selectionata, organizarea muncii, ingrasaminte etc. - au fost nesemrtificative,
ceea ce nu a putut influenta pozitiv productia globala agricola.
Cauza principalä a diminuärii randamentelor a fost faramitarea
exploatayilor agricole, saracirea unei mar pary a lor, incapadtatea gospodariei
mid taranesti s'a' faca investitii, s'A treaca la culturi intensive etc. Aceasta
reprezinta problema fundamentará' a agriculturli românesti careia nu i s-au
gäsit remedii aplicabile de indreptare.
in ceea ce priveste cultwile necerealiere - leguminoase, textile, plante
de industrializare etc. - acestea raman, cu tmele exceptii, s'a acopere consumul
intern; se cultiva' fasole si cartofi, zarzavaturi si alte leguminoase, sfeda de
zahar, tutun; in ultimul deceniu se,lärgesc culturile de soia, rapita, mistar,
bumbac, in, canepa; cea mai solidtata devine cultura floarei-soarelui, cu
suprafetele cele mai intinse In Basarabia si cu o contribuye insemnata de ulei
la export; Romania producea peste 40% din productia europeana de ulei de
floarea soarelui.
Sporeste, de asemenea, productia viticolä si pomicolä, unele cantitati
importante de vin si fructe fiind destinate la export; productia de vin, din
care aproape jumatate de hibrizi, creste de la 6,4 mil hl la 9,2 mil. hl, Romania
contand ca unul din producätorii Insemnati ai Europa

B. Productia vegetaraA doua ca importanta, dupa cea

1262 agricolà
productia animaliera evolueaza
In raport de marimea septelului si de
animalieri randamentul animalelor, determinate de
conditilie de crestere si hrana; tendinta de reducere a septelului a fost
contracarata prin imbunatatirea, in unele categorii de gospodarii, a conditiflor
de furajare - formarea izlazurilor comunale prin reforma agrara -, ca si
raspandirea raselor selectionate de vad, pord, oi, pasar etc. cu randamente
mai mari. Astfel ca productia animaliera s-a mentinut la un nivel mediu anual
relativ constant si exprimate aproximativ: cca 450 mii t carne, 15 mil. hl lapte,
65 mii. t branza, 2 000 mil oua, 18 mii t lana etc.
In conditilie insa cand populatia tarii a sporit de la 15,5 mil. la aproape
20 mil. productia animaliera pe locuitor se reduce cu 20-25%.
Rezultatele generale mediocre ale dezvoltärii agriculturii in perioada
interbe_lica s-au datorat, dupa cum s-a mentionat: slabei sale inzestrari cu mijloace
de muna metodelor inapoiate traditionale de cultura; veniturilor reduse si
de aici; incapadtatii micilor gospodarii de a practica o agricultura' moderna.
Expresia acestei stari in Románs ia, in comparatie cu a altor tar' i, o cla mi rimea
fondwilor utilizate si a veniturilor obtinute, calculate de Institutul International
de Agricultura, pentru anul agrico11936/1937, in frand aur pe ha.

255

www.dacoromanica.ro
 Fatà de România, celelalte tári, facAnd investitii mai mari pe ha, incasau
si venituri flete mai mari, pAnä la aproape trei ori, ca Danemarca.
Pentru ca nivelul tehnic al agriculturii românesti sà ajunga la cel al
Danemarcei ar fi fost necesare investitii suplimentare de circa 13,7 mild. frand
aur sau 458 mild. lei, suma' urieä ce ec_hivala cu valoarea pe 20 ani a bugetului
din 1936 al statului român, actiune imposibil de realizat nid In jumatate de secol

Consecintele crizei Fenomenul economic de cea

agrare mondiale mai mare gravitate pentru tdrile
12.63. agricole a fost eriza agrani mondialä
asupra agriculturii din anii 1928-1936. in lupta de
românesti concurentà, marii producatori de
produse agricole mara ai lumii: Statele Unite ale Americii, Canada, Argentina,
Australia etc. care furnizau 80-90% din exportul de cereale si alte produse agricole,
dupà räzboi, la o cerere sporitä a pietei mondiale, isi maresc productia care
depaseqte, prin anii 1927-1928, cererea mondialk apare o supraproducpe (care
continua si masca' pânä prin 1933-1934)0 se dedanseazd din anul 1928 marea
criza agrara repercutatä asupra tuturor *flor agrare, indusiv asupra României.

Stocurile de cereale pe piata mondiala sporesc alarmant (media 1925-29=100)

de la 76% in anul 1925 la 124% in 1929, la 183% in 1931 O 186% in 1933, dupa care
urmeaza reducerea lor treptata.
Consecinta directa', ca a oriarei supraoferte de marfuri, s-a manifestat in scäderea
brutala a preturilor. Dupa ce preturile agricole urca in anii postbelici pana in anii 1927-
1928, cu 30-40% fata de anul 1913, declansarea crizei agrare le coboara puternic, la
diferite marfuri, intre 40-60% fata de nivelul antecriza.
Consecintele au fost catastrofale; milioane de ferme au dat faliment, zeci de
milioane de exploatatii mici si mijlocii s-au ruinat, intrucat preturile de vanzare au
coborat mult sub pretul de cost, provocand considerabile pagube; toate statele
producatoare de produse agricole au luat masuri de stimulare a exportului si salvare
a productiei interne, dar ara rezultate seinnificative pana la resorbirea crizei.
Criza mondiala agricola si consecintele ei asupra agriculturii si econotniei
romartesti sunt pe larg si documentat analizate in lucrarea Vasile Bozga, Criza agrad
In România dintre cele doui rizboaie mondiale, Bucuresti, 1979. De asemenea a se
consulta: Aspecte ale crizei române9ti in cadrul crizei mondiale, Bucuresti, 1937.
256

www.dacoromanica.ro
 Agricultura Romaniei in anii postbelici redus substantial exportul
de prod use agricole; cel de cereale de la 3 mil. t. in medie, inainte de razboi, la
1,5 mil. tone in medie dupa razboi; astfel cá tara noastra nu a contribuit la
sporirea nid a productiei, nid a exportului mondial, d din contra. Agricultura
Romaniei nu genera cauze de supraproductie agricolä.
Gra vele manifestäri ale crizei in Romania, ca i in alte ramuri le-au
constituit efectele c:rizei mondiale transmise prin mecanismul preturilor pe
pietele internationale.
in Romania, tara legata de piata mondiala prin exportul de cereale,
animale i produse animaliere, lemne, petrol etc., preturile interne ale acestora
erau determinate, nu de costul lor de productie, d de pretwile mondiale.
Astfel ca acestea, scazand puternic In timpul crizei agrare mondiale, au produs
concomitent si o of dere a preturilor de vänzare pe piata romaneasca chiar
mai mare decfit pe cea mondialä.
intre nivelul preturilor din anul 1928 si cel mai scazut din anii crizei
agrare, la diferitele produse, preturile au coborat astfel: in anul 1931 la grau
cu 70%, in anu11933 la porumb cu 76%, la orz cu 75% si la ovaz cu 74%; altfel
spus, din cauza lipsei de cerere la export si a caderii preturilor pe piata
mondiall, pretul cerealelor in comertul intern s-a situat intre 1/3 si 1/4 din
nivelul pretului din 1928. Au scazut la 30-40% preturile la unele plante
industriale, la vinuri, la produse animaliere etc.
Rezultatele au fost catastrofale: uriase pierden i pentru producatorii
agricolt. disparitia veniturilor la majoritatea gospodariilor; cresterea datoriei
acestora la band i camatari; - incetarea inzestrarii exploatatiilor cu inventar,
iar la multe din ele - pierderea inventarului, a vitelor si saradrea, in cei 6-7
ani, a unei mari par a gospodariilor mid.
Pe de alta parte, consecintele economice ale crizei agrare mondiale
s-au rasfrant i transmis In intreaga economie nationalä; s-a redus drastic
capadtatea de cumparare a taranimii i ded in masura insemnata i piata
interna pentru produsele industriale, influentand criza industriei; agricultorii
nu au mai putut plätii toate impozitele la stat ceea ce a redus veniturile
bugetare i acesta a restrans cheltuielile, indeosebi salariile slujbasilor etc.;
incapacitatea de plata a datoriilor de catre agricultori la band a
agravat criza bancarä, a sporit falimentele bancilor mid si mijlocii.
Datoriile contractate de tarani in perioada dinaintea crizei au sporit
ajungand in 1932 la 37 mild. lei; mai mult de jumätate din gospodariile
taranesti datoare trebuiau scoase la vanzare pentru plata datoriilor. in fata
acestei situaii, fara precedent in agricultura tarii, a marilor nemultumiri
framantaii ale taranilor, statul, printr-o lege spedala, vine in sprijinirea
acestora: declara moratoriu general pe tara, adica incetarea temporara a platii
datoriilor, pana la reglementarea lor printr-o lege spedala; aceasta - legea de
conversiune a datoriilor rurale - s-a aplicat din anal 1934.
257

www.dacoromanica.ro
 Prin aceasta lege statul prelua jumätate din märimea datoriilor, iar restul
datoriei debitorii trebuiau sO-1 plAteasca in urmatorii 17 ani, cu dobAnda de
numai 3%. Avand in vedere amploarea si importanta acestei actiuni, un autor
o asemana cu a doua improprietärire a täranilor, care, altfel, rAmOnOnd datori,
ar fi pierdut, in favoarea creditorilor, aproape jumatate din pämantul
improprietarit la 1921.
Consecinte grele au produs economiei nationale scäderea pretwilor
agricole la export din anu11928 preturile au diminuat continuu pAnd in 1933-
1934, ajungand sa reprezinte, la nivelul cel mai scazut, numai 24% la cereale,
42% la animale, 40% la legume etc., ceea ce a micsorat pânä la cca 1/3 incasärile
din export, agravOnd deficitul balantei comerciale si al celei de pläti a tärii.
Daca preturile produselor agricole au scazut atat de puternic pe piata
internA si la export, preturile produselor industriale, dei criza economicA se
manifesta si in industrie in anii 1929-1932, au scäzut mult mai putin din cauza
protectiei vamale si a unor monopoluri care le mentionau la nivel ridicat.
Problema principala era aceea a raportului dintre preturile produselor
agricole si cele industriale; dupà 1929 se manifesta asa-numita, foarfecä a
pre,turilof , ceea ce desemna decalajul dintre cele cloud categorii de preturi:
ale produselor agricole vOndute de agricultori (A) si ale produselor industriale
cumpärate de acestia (B). intre anii 1929-1938 foarfeca preturilor" a evoluat,
In indid, astfel:

Raportul A /B arata scäderea capadtätii de cumpOrare a tdränimii:

Agricultorii vOnzand mai ieftin produsele lor si cumparand mai scump
pe cele industriale, capacita tea lor de cumpärare s-a redus continuu 5 ani,
pOrta in 1934; incepand redresarea, ea nu a revenit la nivelul anului 1929 nid
In 1938; in acest an puterea de cumpärare a taranimii era ded de numai 67%
fatä de 1929, cu 1 / 3 mai mica decAt in 1929 si insemnand micsorarea in aceeasi
proportie a veniturilor sale.
Ca urmare, criza agrarä mondialä s-a prAvAlit peste agricultura si
economia romaneasca cu un noian de consecinte economice si sociale,
producand pierden i färä precedent In timp de pace agriculturii, täränimii si
patrimoniului economic al WE.
Enddopedia Romaniei aratä cao data' cu dedansarea crizei mondiale,
economia româneascA incepe sa piarda anual intre 12 si 25 miliarde lei
258

www.dacoromanica.ro
stabilizap. Pierderea totala in perioada 1930-1938 insumeaza nu mai putin de
159 mffiarde lei stabilizati". Pentru comparatie notarn cA bugetul de stat in
anul fiscal 1935-1936 se ridica la 21 miliarde lei.
Criza agrarä a slabit puternic agricultura, iar preturile scazute ale
produselor sale nu i-au mai permis, pana la 1938, restabilirea in parametrii
antecriza; exportul agricol, pentru a intra pe piata europeana, este pentru
prima oara, din 1929 pana in 1938, subventionat de stat.

Virgil Madgearu incepe analiza

127 Suprapopulatia evolutiei economice a Romaniei

relativA agricoli interbelice2cu suprapoptzlatia relativä
agricolk ca semnificape a importantei
covarsitoare a acestei probleme pentru rezolvarea perspectivelor economice si
sodale ale tarii
O dovada a suprapopulatiei agricole era densitatea mare de locuitori
agricoli pe km2- 116 - ceea ce creea un dezechilibru Intre cresterea populatiei
insuficienta nujloacelor ei de existentä
Asupra merginerii i sporirii suprapopulatiei relative agricole au actionat
o serie de factori: caracterul extensiv cerealier al culturilor; stagnarea cresterii
randamentelor din lipsa inventarului modern; faramitarea, prin diferentiere
mostenire, a exploatatiilor agricole; deschiderea foarfecei preturilor in defavoarea
celor agricole; utilizarea incompleta a fondului de timp de munca agricoL
Toti factorii de mai sus, in afara de ultimul, au fost analiza in prima
parte a capitolului. Aid ne vom referi i la factorul ultim. Studiind modul de
folosire a timpului de munch' al täränimii, spedalistii agronomi au aratat ca
In 19393 acesta reprezenta 1 041 mil. zile de munca, in etalon barbati, din care
se foloseau doar 522 mil. zile munca sau 51%, restul de 49% rämanand
neutralizate sau slab utilizate.
Aceasta insemna, pe de o parte, o pierdere considerabilä pentru
economia nationala, In timpul respectiv neproducandu-se bunuri materiale,
iar, pe de alta parte, ca gospodaria taraneasca care trebuia sa consume, per-
manent, 365 zile pe an, nu producea decal in 114 zile pe an, de undeproductia
redusk cheltuieli sporite si nivel de trai scäzut.
Ca efecte ale suprapopulatiei relative agricole nu erau numai veniturile
reduse i slaba capacitate de investitii agricole a gospodariilor, dar si conditiile
precare de trai, o ingustare relativa' a pietei rurale, puternica' filna in

Enciclopedia Ronaniei, vol. IV, 1943, p. 488.

in lucrarea so: Evolulia economiei romanesti dupi iSzboitil mondial. Bucuresti, 1940.
A.FrunzAnescu si G.Dumitrascu, Munca omeneasci folositi in agricultura noastri,
Bucuresti, 1940.
259

www.dacoromanica.ro
dezvoltarea industriala, precum si un proces de deplasare, in masa, a
elementelor rurale la orase, in cautare de lucru, $i ded cresterea concurentei
lor asupra mainii de lucru urbane.
intre remediile esentiale ale acestui fenomen social era vazuta
industrializarea, capabila s'a absoarba surplusul de munca din agricultura.;
dar dezvoltarea industriei la asemenea dimensiuni era imposibila atund din
lipsa de capitaluri. A doua solutie preconizata si larg studiata si propagata
era vázuta in cooperatie.

Cooperatia - intre cale proiectate de multi

economisti 9i agronomi, de
solutie posibilà deschidere a progresului in
12.8 a problemelor agricultura' era si aceea a organizarli
agrare täranilor In variate forme de coope-
rare: de consum, aprovizionare, desfacere, productie etc. Problema necesita tii
si avantajelor cooperatiei a fost mereu dezbatuta in presa de spedalitate in
perioada interbelica, continuare de fapt a discutiilor dinainte de 1914. Au
partidpat proezninente personalitap ale vietii economice, politice, ttniversitare
mentionate si mai inainte.

Dintre lucrärile lor specificam: Mitita Constantinescu, Politica economici

aplicad, vol. II, Bucuresti, 1943; G.A.Galan, Rolul si situatia cooperatiei in Rom'ania,
Bucuresti, 1937; idem, Patruzed de ani de experiente cooperative in Rominia, 1893-
1934, Bucuresti, 1943; Nicolae Ghiulea, Cooperalia. Fapte. Idei. Doctrina. Cluj, 1927;
G.Ionescu Sisesti, Obstine de arendare si obstiile de impropriedrire,Bucuresti, 1919;
C.Moldoveanu, Organizarea agriculturii in cooperatie, Bucuresti, 1935; idem, Statul
si Cooperalia, Bucuresti, 1936; Victor Jirtga, Dinamica economiei cooperatiste, Brasov,
1941; Virgil Madgearu, Orientarea agriculturii romanesti, Bucuresti, 1931; Mihail
Manoilescu, Actualitatea cooperatismului, Bucuresti, 1942; Ion Mihalache, Problema
cooperatiei, Bucuresti, 1940; Gr. Mladenatz, Conducerea intreprinderilor coopera-
tive de consum, Chisinau, 1927; idem, Cooperapa in economia agricoli, Bucuresti,
1935; idem, Tratat general de cooperatie, Bucuresti, 1939; Mircea V.Pienescu,
Cooperatia, Bucuresti, 1946; Ion Raducanu, Cooperatia romana in cadrul cooperatiei
moderne, Bucuresti, 1935; idem, Noua orientare a cooperapei roma'. le, Bucuresti,1933;
Victor Stanescu, Cred in cooperatie. Din problemele cooperatiei romanesti,
Bucuresti, 1936; G.Tasca, Capitalismul roman si cooperalia, Bucuresti, 1926. Mai
recent, teza de doctorat, Ponta Mafia, Cooperapa in Rominia in perioada interbelicä.
Teorie si realitate, Iasi, 1976.

in Romania, cooperatia avea nu numai traditia discutiilor, ci si a

aplicärilor practice cu rezultate deosebit de fructuoase pana la 1914. Daca
pana atund cooperatia sateasca isi punea ca obiectiv principal s'a inlesneasca
arendarea sau cumpararea de pamant de catre *anime, o data cu infaptuirea
reformei agrare din anul 1921, obiecti vele ei s-au schimbat; cooperatia era
260
www.dacoromanica.ro
chemata: s'a' aprovizioneze satele cu mijloace de produce, masini agricole,
cu bunuri de consum ieftine; sa procure, in continuare, credite avantajoase
taranimii; sa realizeze, prin inlaturarea intermediarilor speculativi,
valorificarea produselor agricole etc., iar dupa unii economisti: sa modifice
chiar sistemul economico - social al agriculturii.
in perioada interbelica a crescut preocuparea statului, a guvernelor
pentru extinderea si dezvoltarea cooperatiei rurale si urbane. Legislativul a
elaborai- o serie de aci-e normative de ftmctionare, control 5i sprijin a cooperatiei
din partea statului.
Pana la 1917 täränimea, in marea ei majoritate, nu conta prea mult pentru
partidele politice in alegerile electorale, ea avand dreptul de vot cenzitar,
respectiv doar 1/50 parte din voturile directe. Ca urmare, luptele electorale
puneau in joc mai ales populatia urbana. Dupa acordarea dreptului de vot
egal 9i general a crescut foarte mult interesul partidelor politice pentru
electora tul tara nesc, acesta reprezentand partea hotaratoare din numarul de
voturi. Astfel ca, orice m'asura legislativa care privea viata economica, sociala,
politica, culturala a satelor infra in miza de lupta pentru cucerirea voturilor
tkanimii. Aceasta, pe de o parte, a creat o emulatie intre partidele si guvernele
diferitelor culori politice sa se preocupe mai intens de problematica ruralä;
dar interesul aparea cu precadere in campaniile electorale sau in postura de
opozitie. O data venite la guvernare, diferite partide scadeau tensiunea
preocuparilor agrare, cu exceptia situatiilor in care se mai formau unele
organisme, institutii noi.
Cooperalia a fost cea mai cuprinzä toare forma de activitate organizata
In mediul rural, cu organe centrale, judetene si in teritoriu, de insemnatate
deosebita pentru lupta politica'. Si oricate straduinte s-au depus 9i oricata
pledoarie s-a facut de catre liderii politici pentru scoaterea cooperatiei de sub
infiuente politice, valoarea ei pentru dobandirea voturilor era atat de mare,
incat toate dedaratiile politice, electorale despre independenta acestei miscári
au rimas gil finalizare.
Aqa se face ca legislatia cooperatista din perioada interbelica a fost bogatá
si substantiala si datorita faptului ca un guvem venit proaspät la putere anula
legislatia elaborara' si aplicará de precedentul guvern si introducea una nou a,
In concordanta cu viziunea sa social - politica 9i cu interesele sale, sau numai
pentru a arata ca vechea lege era proasta si cea noua e mai 'Duna.
Imediat dupa infaptuirea Mari Uniri se organizeaza conducerea
cooperatiei prin crearea unui nou organism: Casa Centrara' a Cooperatiei si a
Improprietaririi satenilor, accentul cazand pe imperativele momentului si ale
problemei taraneqti. Pentru cooperatia urbana' se infiinteaza o Directie generala
a cooperatiei orasenesti, in 1920, pe ranga Ministerul Muncii si Ocrotirilor
Sociale. Apoi pana in 1923 se adopta cateva legi privitoare la extinderea
261
www.dacoromanica.ro
legislatiei românesti a cooperatiei asupra tuturor societätilor cooperative din
provinciile tmite la Romania.
Cea mai importanta legiferare o constituie insa adoptarea Codului
Cooperatiei, in iulie 1928, fiind prima elaborare integrala a legislapei coope-
rative in Romania si subliniind importanta major& acordata de parlament
acestei probleme; asemenea coduri mai fiintau in domenii de importanta vitala:
Codul civil, Codul comercial, Codul penal, Codul forestier etc.
Dupa schimbarea g-uvernului liberal cu guvernul national - taranist, in
1929 este suspendat codul cooperatiei, adoptat cu un an in urma si se aplica o
nouä lege pentru organizarea cooperatiei" in viziunea Partidului National
Taränesc. Dupa venirea la putere in 1934, guvernul Partidului National Lib-
eral anuleaza legea cooperatiei din 1929 si aplica o noua legislape, cea din
1935; in 1938, dupa instituirea puterii politice dictatoriale regale in stat se dä
o nouà organizare cooperatiei, in centru cu Institutul National al Cooperatiei.
Ceea ce s-a modificat prin schimbarea repetatä a legislatiei nu au fost
Visa' normele de organizare si functionare ale cooperativelor, care au ramas
practic nemodificate, d form ele de organizare si conducere, centrale si federale,
conducatorii acestora, dupä culoarea de partid si modalitätile de control,
indrumare, precum si raporturile lor cu statul. Spedalistii romani in domeniul
cooperatiei calificau aceste schimbari legislative - in parte daunatoare
sistemului - ca instabilitatea legislativä a cooperatiei.

Asupra rolului, functiilor si modului de organizare si conducere a cooperatiei

In România s-a scris foarte mult. Vom reda mai jos, in sintezä, cateva din conceptele
generale ale celui mai reprezentativ specialist si teoretician al cooperatiei române,
prof. Gromoslav Mladenatz, cu mare prestigiu international.
Cooperatia respecta si porne.ste de la proprieta tea individuala cu toate
avantajele de ordin economic, cultural si social care decurg de aid". Ea insä okra
asodatului marunt avantagiile exploatärii intreprinderii mari"; actiunea cooperativa
se sprijinä pe ideea de baza a solidaritatii asociatilor. Aderarea la organizatia
cooperatista se face voluntar si interesat in avantajele pe care le okra, iar cooperatia
trebuie sä aiba autonomie fata de partidele politice si fata de stat; amestecul lor in
viata cooperatistä este considerat dä una tor. Statul poate insä sä foloseascä organismul
cooperativ pentru anumite actiuni de interventie in favoarea unor categorii economice,
In spedal ale täranimii".
In ultima legislatie a cooperatiei din 1938, se prevedea direct ca toate avantajele
care statul le acordä in vederea Imbunätätirii agriculturii ca: distribuirea de seminte
selectionate, inlesnirea pentru procurarea de reproducatori de rasa, usuräri pentru
procurarea de masini se vor acorda de preferintä cooperativelor de exploatare agricorel.
In viziunea lui G.Mladenatz Cooperatia reprezintä un adevarat sistem de
economic. sociala" . Celula luieste intreprinderea cooperativä" care adoptand in mare

1. Citat dui:A Enciclopedia Rominiei, vol. IV, p. 629.

262
www.dacoromanica.ro
masura regulele de organizare si funcionare ale intreprinderii capitaliste ...prezinta
totusi caracteristica fundamentala de a fi o intreprindere colectiva, in sensul cA este
legata in chip organic de economiile particulare ale asociatilor care formeaza
intreprinderea".
in ansamblul sau sistemul economic al cooperardei este federalist si tine seama
de conditiile de viata speciale ale diverselor categorii si ale diverselor regiuni
economice"; el permite prin articularea graduala a acestor organizatii pe regiuni ori
pe categorii sa se elaboreze i sa se execute un plan economic", asezat pe baze rationale
si unitare si nu cade intr-un centralism colectivist uniformizar.
Principiul fundamental al economiei sociale cooperative trebuie cautat in
metoda specified' de repartitie a producatorului social. Aceasta metoda cooperativa
de reparatie - fiecaruia potrivit participarii sale la realizarea produsului - este de
natura sa provoace modifican din ce in ce mai profunde in repartitia veniturilor, prin
eliminarea graduala a oricarui venit obtinut fara munca. Rezulta cA sistemul cooperativ
satisface, in linii largi spiritul i aspiratiile generatiei actuale. Este un sistem eco-
nomic voluntarist, rational, avand la baza ideia de organizare, dar in acelasi timp
ideia de justitie in distributia productului social".
Este cert, conclude autorul, cA ideia si actiunea cooperativä' au interesat masele
largi ale populajiei muncitoare de la sate si din orase. in special in hunea satelor cooperatia
a fost singura forma de manifestare colectiva a taranimii noastre pe teren economic".

In perioada interbelica evolutia cooperatiei a urmat curbele ascendente

;si descendente ale vietii economice românesti in general. indatà dupà Marea
Unire In patrimoniul cooperatist al tdril a intrat cooperatia din provinciile
istorice romineqti integrate in statul national unitar. Cele din Transilvania qi
Banat erau organizate, prin traditia din Imperiul Habsburgic, pe nationalitäti:
ramura romaneascA, cea maghiarä i cea saseascA isväbeasca; toate s-au
integrat treptat in sistemul national de cooperatie.
Cooperatia postbelicA cunoaste evolutia ascendend a anilor 1921-1929,
determinatd de nevoia de credite a taranimii dupd reforma agrark de nevoia
de aprovizionare mai avantajoasa a gospodäriei rurale qi urbane, a populatiei
muncitoare, de necesitatea de valorfficare a produselor taranilor etc. in
consecinta sporeste numArul de cooperative, numirul asociatilor si fondurile
financiare utiliza te.
Ca intreaga economie, i cooperatia inträ, dupà 1929, in criza economic*
crizele comerdalä, bancara i agrarà s-au repercutat asupra cooperatiei de
consum, a celei de credit si a obstfilor, cu o forth' distructivä mult mai mare
decAt asupra intreprinderilor economice mari particulare - sodefäti pe actitmi
- din cauza capadtätii financiare reduse a sistemului cooperatist i nemijlodt
a asodatiilor de cooperatori. Criza cooperatiei se prelungeste pana prin
1935-1936. Asupra efectelor negative ale crizei: In reducerea numarului de

1. Enciclopedia Rominiei, vol. IV., p. 630-632.

263

www.dacoromanica.ro
cooperative, a numarului de asocian si a capitalului cooperatiei a actionat si
conversiunea datorfilor agricole din 1934, ad'a'ncindu-le.
Numärul asociatilorpoate fi luat ca un indicator expresiv al acestor evolutii,
pe prindpalele categorii de cooperative, tram 1921 si 1938, redat In mii.

Pana In 1938, diferitele categorii de cooperative abia reusesc sa revina

sau sa se apropie de nivelul lui 1930 cu exceptia celor diverse', in radicara
ascensiune. Pana la 1930 intreaga cooperatie facuse progrese sensibile.
Tabelul de mai sus ne da posibilitatea sa determinam si structura
coopera fiel; in 1938,76,7% din membri erau cuprinsi in cooperativele de credit,
In Bancile Populare; 14,7% In cele de consum si aprovizionare, 1,8% in obsti
de arendare si cumparare a pamantului, iar 4,8% In cele diverse -
mestesugaresti. Nu putem folosi pentru dinamica cooperatiei ca si pentru
oricare alte ramuri economice, indicatori valorid, intrucat marea variatie a
valmii monedei sub actiunea infianei denatureaza rezultatele.
0 cara cteristicä a cooperatiei interbeliceromänesti consta in dezvoltarea
ei mult mai Brava cleat la Inceputul secolului, atat ca ritm de crestere a
unitatilor si numarului membrilor, cat si in privinta surselor financiare.
Dar spre deosebire de perioada anterioara lui 1914, se remarca douä
tendinte: dezvoltarea slabi si stagnarea cooperatiei rurale, pe de o parte, si
ascendenta cooperapei urbane, pe de alta parte.
Astfel, intre 1931 si 1937 numarul membiilor cooperativelor rurale se
reduce la 85,7% din total, in timp ce acela ai cooperativelor urbane sporeste
de la 9,2% la 12,4%; cresc si mai mult mijloacele financiare ale cooperativelor
urbane ajungand pana la 32% din totalul fondurilor utilizate. Centrul de
greutate al cooperatiei tinde sä se mute la orase, crescand importanta
cooperativelor de consum, de aprovizionare si mestesugaresti.
0 apreciere generalä, dar nu si de capadtate economica, este aceea ca, prin
numarul sau, de chr_a 1,5 milioane de membri2, la sfarsitul perioadei, miscarea

Aid erau cuprinse cele mestesugaresti, viticole, pisdcole, laptärii, brutärii etc.
De tinut seama ca unii membri, putini desigur, participau la cloud sau mai multe
cooperative, ceea ce supraestimeaza cifra reala'.
264

www.dacoromanica.ro
de asociatie reprezenta circa 13,8% din totalul populatiei active a tarii, atestá' Id si
astfel Insemnatatea cooperatiei in Romania. Cu toate acestea, in comparatie cu
alte taxi, indeosebi occidentale, miscarea cooperatistá era iba slaba, neconsolidata.
in Romania la o unitate cooperativa' reveneau peste 2 600 locuitoxi, in vreme ce
In Elvetia reveneau - 482 locuitori, in Danemarca - 523, in Cehoslovada -1318,
dar in t'afile vecine, Polonia -1 860, Ungaria -2 952, Iugoslavia -2111 si Bulgaria
-3936 locuitori la o cooperativa'. Densitatea partidparii la cooperatie in Romania
era ded de cateva ori mai mica ca in tärile cu miscare dezvoltata.
In concluzie, se poate constata ca in anii intexbelid cooperatia nu a mai
frurgistrat progrese spectaculoasecainainte de razboiul mondial, desi transfonnarea
marii proprietati fundare in mica proprietate ar fi presupus sa impulsioneze pe
tárani in folosirea cooperatiei pentru dezvoltarea gospodariilor lor.
O cauza importantä a participarii slabe a populatiei la formele cooperatiste
era considerata de spedalisti a fi neincrederea celor interesa fi in capadtatea
cooperatiei de a-i sprijini in rezolvarea problemelor lor materiale si financiare.
Aceasta neincredere era generad dupa cum o relateaza o intreaga literatura, de
abuzurile numeroase si coruptia politica practicate in cooperatdve. Nicolae
Ghiulea, un specialist in cooperape, considera ca prin incapadtatea aproape
obisnuita a condueatorilor, neincrederea in conducAtori si totusi fipsa de
discernamant in alegerea conducatorilor, a formarii de partide care unnaresc
vadit scopuri personale, certuri nesfarsite intre membri care duc cele mai bune
cooperative la ruina s-au lichidare", determina populatia sa priveasca cu
suspidune participarea la aceste organisme. Era ded vorba, in esenta, de nivelul
de cultura si comportament si de slaba pregatire a cooperatorilor.
Alte cauze ale eficientei scazute a cooperatlei erau: dispersarea miscarii
cooperatiste prin unitati mid, ara putere economica; slaba forta economica
a membrilor s'E; sprijinul precar al statului; folosirea cooperapei si a
membrilor s'al in luptele politice etc.
Mititia Constantinescu, un bun analist si promotor al cooperatiei, arata
ca, situatia grea a acesteia reflecta pauperismul $i penuria de numerar ce
intarzia procesal de formatiune a capitalurilor si disponibilitaplor in mediul
rural; ea mai releva si mentalitatea sateanului, neevoluata in general, si amasa
sub limita intelegerii spiritului de asodere si cooperatiune".
Speranta solutionarii problemelor rurale autorul o vedea insa tot in
cooperatie: infranta, intarziata, alteratä (cooperapa n.n.)chiar in dezvoltarea
si fiinta ei de conditiile retrograde 1.1 primitive ale mediului rural si ale
economiei agricole satesti dar, pe de alta parte, tot aceiasi cooperape se releva',
ca singura °satura ce impanzea tara si putea servi ca punct de sprijin pentru
o actiune de dezvoltare si propasire a aceluiasi mediu rural si economiei
plugaresti inapoiate".

1. Milita Constantinescu, Politici economici aplicati, vol. 2, Bucuresti, 1943, p. 42.

265

www.dacoromanica.ro
 Invitämântul baza Indeperioada interbelica se dezvolta
invitAmint si cercetarea
agricol.
12 9' agricoli Cercetarea agricolk se creeaza doua Academii de
Studii Agronomice, la Bucuresti si Cluj,
si o Facultate de Agronomie la Chisinau,
toate cu 600-800 de studenti anual; functioneaza, de asemenea, peste 100 de
scoli agricole medii si inferioare, la care urmeaza cursurile 4-5 000 de elevi,
pregatind lucratori si telmideni agricoli.
Studierea problemelor tehnice-economice ale agriculturii se concentreaza
In jurul Institutului de Cercedri Agronomice al României - .I.C.A.R. - creat in
1927, tmde se elaboreaza cele mai temeinice lucrari, sub indrumarea renumitilor
profesori: Gh.Ionescu-Sisesti, N. Cornateanu, Mihail Serban etc.
Sub administratia statului se dezvolta multe ferme-model de stat de
finbunatatire a raselor de vite si a soiurilor de plante care se difuzeazà"
agricultorilor, precum animale de reproductie, seminte selectionate etc.
Un numar Insemnot de ingineri si tehnideni agrononnindruma agricultura;
el creste intre 1926-1938 de la 444 la 1 330 ingineri si de la 38 la 356 conductori
agricoli, lar administratori agricoli, in acelasi interval, de la 3181a 2 019 persoane.
Sprijinul statului devine mai evident pentru agricultura prin pregatirea
cadrelor, finantarea cercetarii, sustinerea, dupa 1930, a exportului agricol cu
prime importante, prin incurajarea productiei si importului de masini si unelte
agricole, prin conversiunea datoriilor agricole din 1934, si mai ales prin
acpiune de mare amploare, inceputa in 1938-1939, de construire In toate zon ele
cerealiere ale tarn a peste 60 silozuri moderne de mare capadtate.
Din initiativa guvernamentala, pentru raspandirea metodelor agricole
avansate a masinilor, semintelor selectionate si indrumarea agrcultorilor se
creeaza in fiecare judet Camere de agricultura' si Uniunea acestora in Capitala.
Ministerul agriculturii primeste sarcini mai variate de indrumare agricola.
Producatorii marl se organizeaza in asociatii profesionale, sin dicate, ca cele
ale crescatorilor de Vile, ale exportatmilor de animale, ale viticultorilor etc.
Cu tot sprijinul acordat de stat, mica gospodarie drineasci, cum s-a
vazut, a beneficiat foarte putin de masurile de modernizare Si stimulare a
agriculturii; sub imperativele propriilor carente: lipsa de rentabilitate,
extensivitatea culturilor, inventar si meto de primitive si rutinare de lucru,
faramitarea exploatatiilor agricole si, in final, ruinarea unei mari parti a
taranimii - gospodaria mica taraneasca in ansamblul sau, regresa treptat.

Structura socio- In secolele 19 si 20 agricul-

tura romaneasca a suferit cele mai
12.10 economici
a agriculturii spectaculoase prefaceri din istoria
sa milenark reformele agrare de la
mijlocul secolul 19 au transformat marea exploatatie feudala latifundiara in
exploatatie mare si mica, intemeiate pe proprietatea particulara si tehnica
266

www.dacoromanica.ro
manualk reformele agrare urmatoare, din anii 1921 si 1945, au prefacut marea
proprietate si exploatatie funciara in mica exploatatie taraneasca, de productie
cerealiera extensiva; in a doua jumatate a secolului 20, mica proprietate
taraneasca, prin lamurirea qi constrangere politick in sistemul comunist a fost
transformata in mare exploatatie centralizatk sub comanda statala qi asezata
pe baze mecanizate, 9i cultura intensivk dupa rasturnarea regimului marea
exploatatie agricola colectivista', cu o mare parte din baza sa materialk a fost
lichidata prin lege si s-a restaurat mica proprietate si mica exploatatie agricola
a taranilor (60%) si orasenilor (40%) mostenitori, reimproprietarip.
In cele opt decenii si jumatate - 1864-1949 - cat timp a evoluat pe baza
proprietatii particulare, agricultura Roman' iei s-a adaptat partial, Incet si in a rziat,
cu marl pierden, la structurile capitaliste, predominante in sectoarele neagricole
ale economiei nationale. Reformele agrare si distribuirea de pamant taranimii au
consolidat vremelnic si au prelungit supra vietuirea sistemului micii proprietäti
tärk lesit ele au franat procesele specifice economiei marfare, de diferentiere si
polarizare a mijloacelor de productie si de extindere a raporturilor capitaliste,
conservänd un mod de productie si un nivel de trai mediocre, chiar mizere.
Economia de piatk cu productia sa marfara 9i exploatatia capitalista',
penetreazä totusi In domeniul agficulturii; gradul de pätrundem si raspandire a
relatiilor agrare moderne de productie au fost apreciate in literatura economica si
socialk in diferite perioade, Intre doua extreme - agricultura' curat necapitalista si
agricultura' capitalista" -, de cele mai multe ori analiza de darificare gasindu-se sub
inddenta ideologiilor politice, ded subiectiva si distantata de realitatea obieciiva.
Este adevarat ca o perioada lunga infonnapa a fost insufidentá pentru o determinare
corectA a caracterului agriculturii, risand loc interpretarilor variate.
Informatia statistic:4 necesarä s-a constituit insa In deceniul patru, prin
investigatiile valoroase de teren ale Institutului de Cercetari Agronomice al
Romanieii, prin cercetarile sodologice ale echipelor regale studentesti din
19382 si indeosebi prin recesamantul agricoP din aprilie 1941, ale caror date
pot fi deplin valabile si pentru anii anteriori.

Folosindu-se metoda contabilitätii si a bugetelor gospodäriei agricole, s-au cercetat

cateva sute de exploatatii rurale in perioada 1930-1940; rezultatele s-au publicat intr-o
serie de lucari: Ciulei,Gh.St., Gospodäriile prine9ti in Tara Birsei, Bucuresti, 1937;
N.C.Cornateanu, Cercetäri asupra rentabilitatii agriculturii tirinesti, Bucuresti, 1935;
Studii privitoare la preturi si rentabilitate in agricultura Rominiei, Bucuresti, 1936;
Horia Groza, Economia de schimb in gospodiria tarineasa, Bucuresti, 1946; loan
C.Vasiliu, Comptmerea si calcularea pretului de cost in agriculturi, Bucuresti, 1945;
idem, Conizibulii la studiul organizirii si rentabiligtii gospodäriilor tirinesti din
C_Ampia Dunk% Bucuresti, 1944 etc.
60 de sate românesti, vol. I-V, Bucuresti, 1941.
Roman Cresin, Recensàmântul agricol al Rominiei din 1941, Bucuresti, 1945.
267

www.dacoromanica.ro
 Datele culese i prelucrate, prima oarà in România, asupra acestei teme,
infatiseaza exploatatiik agricole dupA suprafata utilizatä i In proprietate
dup4 natura muncii folosite, proprie i sträink salariatà; ele prezintä
fenomenul agrar la sfârsitul perioadei interbelice in România, din care se pot
determina linlile generak ale structuril socio-economice a agricultura
SintetizAnd datele receshmântului agricol i exprimându-le In procente,
s-a alcatuit urmatorul tablou, cu cifrele rotunjite:

STRUCTURA EXPLOATATIILOR AGRICOLE PE CATEGORII,

DUPÀ SURSELE DE MUNCA - PROPRIE SAU PLATITÄ -
ALE GOSPODÄRIEI ÎN APRILIE 1941

STRUCTURA EXPLOATATIILOR AGRICOLE PE CATEGORII,

DUPÄ SURSELE DE MUNCA

941

1 I
o
,anaLi tf, U.021. evemni z WrI*0 LuItYSSO
Atrtli. 1.1,4v. .3.ssrugst.i jtSV, ne.crte4 *Ab

Pnz4ento aaprafteiri.P..31x
.14.rnttm nonlictactisattewit.Valp

268

www.dacoromanica.ro
 inainte de a explica tabelul si graficul, mentionam ca in 1941 România
se infatisa Cu o parte - cca 1/3 - din teritoriu dezmenbrat in urma pactelor
imperialiste din anu11940. Structura relativa a exploatatiilor agricole insa nu
s-a modificat sensibiL in acel an s-au recenzat 2 251 mii exploatatii agricole in
suprafata de 10,2 mil. ha.
Datele tabelului contureaza reprezentarea statistica a segmentelor
agriculturii, a zonelor de economie agrara dupa natura qi caracterul exploatatiilor:
Cea mai Intinsa zonä, predominanta asupra celorlalte, era a
gospodariilor dranesti Intemeiate majoritar pe pa mântul propriu s i pe munca
proprie; ea cuprindea 44,7% din totalul exploatatiilor si 45,8% din suprafata
lor; se intemeia preponderent pe economia naturala, 2/3 din consum hind
asigurat din produsele gospoddriet ea furniza o parte mica si variabilä din
productie, ca marfa, pentru piata;
a doua zona economico-sodala agrara se reprezenta de gospodäriile
cu nufloace de productie insuficiente sau at% mijloace, majoritatea skace, care
furnizau for,ta de munca altor categorii de exploatatii; ele formau 40% din totalul
gospodariilor tdranesti, dar lucrau o suprafatd doar de 18,1% din total; ele
ofereau qi mai putine produse agricole pietii; in schimb, vindeau forta de munca;
a treia zona o constituiau oploatatiile mai mari, Instal-. ite, care pe Linga
munca familiei, foloseau curent mundtori agricoli angajati; ca proportie, era
reclusa in totalul gospodärAilor - 14,2% - dar utiliza - 24,4% - aproape un sfert din
suprafata lucratä; cea mai mare parte din productia agricola era vandutä la piad;
ultima zonä, cea mai restransa ca numar - 1,1% - din total - dar nu si ca
suprafatd - cca 11,7% - revenea exploatatiilor lucrate cu munc:4 exclusiv sträina,
retribuita prioritar in bani, dar si in produse, dijma; prin excelenta aici erau
canton ate marile exploatatii, intre cca 25-300 ha, - in medie cu 46,7 ha - capitaliste
- mai bine inzestrate cu inventar, capital si specialisti, cu organizare mai
modernA; aici functionau si mari ferme specializatepe culturi de plante tehnice,
legume si fructe, viticulturd, zootehnie ca model de dezvoltare a agriculturii
intensive si competitive; intreaga productie agricolä era destinatä pietei.
Recensamdntul din 1941 specified totodata existenta a peste 1 mil. de
muncitori agricoli, zullen i si permanenti, proveniti in spedal din zona a doua.
intre zonele agrare mentionate actionau raporturi economice variate
de cedare si luare in arenda a parndntului, lucrarea pdmântului altora cu
mijloacele de munca ale gospodariilor mid, vanzarea si cumpararea fortei de
muneä, de produse etc.
Aceasta relevd un stadiu mai lnaintat al dezvoltkii productiei de märfuri
agricole care evolua treptat spre productia mare, capitalista.
In once caz: centrul economiei agrare, la sarsitul perioadei interbelice,
ramânea Inca gospodkia täraneasca baza ti pe mijloace si inurica proprii,
detindnd aproape jumatate din numarul si din suprafata agricola a tarii,
269

www.dacoromanica.ro
supusa desigur si ea legilor concurentei si diferentierii sodale; zona a doua
si a treia erau antrenantemai mult sau mai putin In raporturi capitaliste, atat
prin folosirea fortei de munca a gospodariilor ara pamant sau cu pamant
putin, cat si vanzand folla de munca exploatatiilor capitaliste, celor taránesti
instarite si industriilor oraselor; astfel, alaturi de zona cea mai intinsa, de
mica productie taraneasca, autonoma, in tendinta de restrangere, functiona,
In diferite forme si combinatii, zona exploatärii capitaliste, cu tendintä neta
de extindere.

Problemele Din analiza de pana acum se pot

formula cateva consta täri generale.
agricoli,
1211 agrarà. Z Rezultatul social dominant al
acestor tendinte si al unei supraoferte
Perspective de brate de munca din suprapopulatia
relativa agrara era Ingro.,sarea categoriilor täränimii särace ce ajungea pana la
40% din total, avand conditii proaste, iar unele paturi chiar mizere de existenta,
si ara nid o perspectiva' de imbunatatire, intrucat economia nationala nu
putea s'A le asigure locuri de munca permanente.
Z Agricultura si indeosebi taránimea mica, ca si inainte, purta greu
povara impozitelor, a dohánzilor ca ma tä re,sti, a exploatärii prin preturi
monopoliste la produse industriale etc..
* Desigur, viga sodala a satului, in anumita m'asura a evoluat in bine;
a diminuat arbitrarul marilor arendasi s i proprietari, al autoritatilor comunale
si de stat; s-a extins reteaua de scolarizare, in mica dimensitme si asistenta
medicala; au patnms mai larg, treptat, dar incet, in viata satului si forme de
cultura' scrisa - presa, lucräri de popularizare agricola, a bunei gospodari etc.;
s-a intensificat circulatia sat-oras, iar categoriile instarite s-aulargit; invatatorii,
preotii, cooperatia de credit-bancile populare, alte forme de conlucrare largeau
orizontul cultural al táranimii.
Z insa procesele de iluminare a satului si antrenare in vial' moderna',
ca si pana la 1921, s-au desfäsurat foarte lent O cu un sprijin condanrmabil de
slab din partea celor care benefidau de prindpalele roade ale agriculturii, de
majoritatea venitului national creeat la sate - dasele conducátoare, guvemele,
si indeosebi institutia statala.
* Cauza principalä insa a situatiei grele a taranimii a constat In
veniturile foarte sazute a celei mai mari párti a ei, indeosebi in regitmile
agro-geografice precare.
Z Caracteristica social-economicä globalä a satului românesc, in
deceniul patru, rairánea adânca polarizare Intre diferite categorii ale täränimii:
la un pol putine gospodarii bogate, cu mijloace de productie si de consum
necesare, indestulate; la celalalt pol cele mai numeroase gospodarii, mid,
270

www.dacoromanica.ro
sarace cu situatie materiala grea si conditii de odstenta proaste, insuficiente,
bantuite de boli si necazuri.
Z Problema capitalä a agriculturii române,sti viza inapoierea sa, a
mijloacelor de munca si cultura rutinare si de slab randament, a caracterului
sä u parcelar care bloca organizarea marii exploatatii agricole moderne,
neputinta sa de a se autodezvolta, datorita pe de o parte sustragerii majoritalii
plus produsului sau, prin mecanismele economice si statale, in favoarea
sectoarelor neagricole si pe de alta parte din cauza concurentei pietei mondiale.
Solutiile de inlaturare a inapoierii agriculturii si a modernizärii sale au fost
numeroase si variate, dar nici una capabila de a fi aplicata cu rezultate pozitive.
Problema agrara taraneasca, intr-o economie care evolua pe calea
capitalista nu consta In Impiedicarea diferentierii economice a agricultorilor,
a proletarizarii majoritatii si imbogatirii unei minoritati, cum s-a facut prin
reformele agrare sau diferite legi restrictive; diferentierea economick
polarizarea sociaL4 formau procese normale si inerente tipului dat de structura
sociala, intrau inevitabil in mecanizmul evolutiei si dezvoltarii economiei in
general si celei agrare in special.
Problema agrara taraneasca consta In eliminarea Imprejurärilor si
factorilor de frâni In evolutia socialä spre form ele si stadiile superioare; rnarele
decalaj tehnic dintre agricultura' si industrie; suprapopulatia relativa fara o
perspectiva' imediata a utilizarii in industrie, din cauza slabei sale dezvoltari si
a insuficientei de capital; exploatarea taranimii de catre monopolurile
industriale si fiscalitatea de stat; starea de retardare culturala - analfabetismul
dominant in randul taranimii - si de cultivare si gospodarire a pamantului;
rutina si traditia tehnicilor si metodelor agricole; conceptia de autosatisfacere,
de economie naturalä la nivel minimal de efort si consum etc.
Z Din toate aceste imprejurari factorul cheie, confirmat de istorie, consta
In crearea pentru milioanele de proletari agricoli, tarani saraci ruinati, a milioane
de locuri de munci In sectoarele neagricole; in industrie, constructii, transporturi
si alte servicii prin intensificarea si generalizarea procesului de industrializare
a economiei nalionale, de mecanizare a tuturor sectoarelor de baz.1 ale productiei
materiale si a serviciilor. Para la 1938, industrializarea era Inca in faza primara',
la distanta de un secol de industrializarea tarilor avansate.
Gravitatea problemei agrare consta in faptul cà ea nu putea fi
rezolvatä färä ridicarea agriculturii, Ara transformarea ei intr-un domeniu
de activitate intensiva' si rentabilk dar pentru aceasta era nevoie de mijloace
materiale si financiare si de pregatire profesionalk agricultura, majoritatea
mica taraneasca, rutinara obtinea venituri reduse si nu dispunea de sursele
financiare necesare de investitii pentru transformarea sa moderna.; la rartdul
sau industria, care in Wile dezvoltate a sustinut modernizarea agriculturii,
In Romania era slabk nu avea ramuri producatoare nici de masini agricole si
nid de ingrasaminte chimice.
271

www.dacoromanica.ro
 Z Calea de dezvoltare a agriculturii românesti, in structura sodala si
cu posibilitatile date interne, o con stituia evolutia specifici a celor doug tipuri
de gospodärii: a) extinderea si creqterea sectorului capitalist si al exploatatiilor
taranesti instarite, ce urmau sa se transforme in ferme agricole, capabile de
acumulare si rentabilizare; b) prefacerea sectorului micilor gospodarii
taraneqti, prin diferentiere si polarizare, de o parte in exploatatii mai mari
instarite, in ferme qi de alta in gospodarii mid, proletarizate, furnizoare de
brate de munca pentru cele mari. Ambele evolutii, in timp, conduceau intr-o
singura directie: transformarea micii agriculturi tärgnesti In exploatatie
fermierg, capitalistä. Pentru marea mash' a taranimii, - 60-70% din total -
procesul se dovedea insa anevoios, dureros pentru cg' presupunea ruinarea
gospodäriilor slabe, pauperizarea lor qi prefacerea micilor proprietari in
mundtori agricoli si neagricoli.
Z Alt g cale, mult dezbatuta, cum am mentionat, in literatura de
spedalitate si in viata politica, si dublata de masuri de sprijinire de catre stat,
aceea a organizgrii cooperative a micilor exploatatii tgrgnesti - practicata in
multe tali europene, abia se infiripa in practica, cu organizare slaba qi pe arie
rest:rang, dei avantajele si rezultatele apareau incontestabile. Promovarea
si extinderea miscarii cooperative era legata qi de un anumit grad de cultura'
si deprindere a taranimii.

272

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL 13
DEZVOLTAREA INDUSTRIEI.
ACCELERAREA INDUSTRIALIZAR!!

Factorii de Industria, spre deosebire de

agricultura' si alte sectoare economice,
influenti
1 3. 1 . interni i externi urmeaza, in perioada interbelicd, o
evolutie ascendentä marcantä.
Pe fondul general de industrializare a tärilor agrare din Europa, România
se inscrie cu un avans remarcabil, beneficiind nu numai de determinAri
exterioare, prin politicile statelor industriale, asupra factorilor interni, dar si
de noi disponibffitAti rezultate din intregirea patrimoniului economic prin
Marea Unire din anul 1918.
Examinarea evolutiei economiei industriale a täri4i a rezultatelor sale
In perioada interbelicA are in vedere ca structura sa generalä s-a modificat
substantial fatà de situatia antebelica.
Sectorul industrial, rezultat din dezvoltarea ce a avut loc in perioada
1860-1914, se prezinta format din cele trei forme prindpale: industria casnica,
industria meqtesugäreasca 9i industria mecanizatd, ultima devenind
dominanta si cea mai importanta pentru dezvoltarea tdrii.
in intervalul interbelic continuä sil sporeasca ponderea, insemnä tatea
Si funclia industriei mecanizate in economia nationalit celelalte douà - casnica
si meqtequgä'reasca - diminuand ca proponie si importanta.
in consecintà, industria mecanizatä devine si centrul interesului si al
preocupärilor publice ale statului, iar problematica industrializarii, ca regula,
are in vedere acest sector.

Ca luceäri de referinfä asupra evolutiei industriale a României, in perioada

interbelicä, citara: Mitip Constantinescu, Politici economici aplicati, vol.3 -
273

www.dacoromanica.ro
Complexul industrial, Bucuresti, 1943; Virgil Madgearu, Evolutia economiei
romanesti dupi räzboiul mondial, Bucuresti, 1940; Aspecte ale economiei romanesti,
Bucuresti, 1939; N.Arcadian, Industrializarea Romaniei, Bucuresti, 1936; Marcela
Iovaneli, Industria Româneasci, 1934-1938, Bucuresti, 1975; Enciclopedia Romaniei,
vol.III; Industria Romaneasci, 1930-1940, Bucuresti, 1940; Victor Axenciuc, Evolutia
economici a Romaniei. Cercetiri statistico-istorice, 1859-1947, vol.! - Industria,
Bucuresti, 1992; de asemenea, mentionam unele teze de doctorat: Macarie Georgeta,
Conceptia si practica marii burghezii cu privire la dezvoltarea industriali a Romaniei,
Bucuresti, 1971; Ianovici Naumi, Resursele concentrarii capitalului in industria
prelucratoare in anii 1928-1938, Bucuresti, 1970; Gheorghe Buzatu, Romania si
trusturile petroliere internationale pana la 1929, Iasi, 1971; loan Saizu, Problemele
economiei nationale in programele partidelor politice din Romania (1922-1928).
Orientari si inaptuiri, Iasi, 1972; Aurel Negucioiu, Structura i legaturile economice
ale industriei grele in Romania, in perioada dintre 1934-1941.

Conditiile externe europene, politice si

13. 1. 1. Ae tFe ra:rdrei repercutat asupra industriei, ca
economice, ale deceniilor trei i patru, s-au
i asupra
frâná intregii economii nationale, prin factori si de-
teiminäri prioritar negative in comparatie cu perioada antebelica.
intre procesele i fenomenele externe cu efecte inajore asupra industriei,
mentionam, in ordine cronologica:
consecintele distructive ale razboiului mondial: crizele politice si
economice, pierderile i distrugerile puterilor beligerante, inflatia monetara,
dezorganizarea pietei continentului si-au imprimat negativ efectele in
economia romaneasca;
diminuarea potentialului financiar al puterilor europene, prin
distrugerea, ca urmare a razboiului, a unei mase uriase de capital disponibil
de export: economia, si in spedal industria Romaniei, ca si a altor tari slab
dezvoltate, in defidt de capitaluri, nu a mai putut beneficia, ca inainte de
razboi, de investitii, de Imprumuturi si credite externe ieftine, la discretie;
nevoia de capitahui externe era cu atat mai mare, Cu cat refacerea economiei
romanesti i restructurarea industriei dupa Marea Unire solidtau investitii
insemnate ce nu puteau fi procurate, decal partial, din interior;
criza economicä mondiala din anii 1929-1932, generata de economiile
statelor industriale, a antrenat i economiile tarilor slab dezvoltate, in seama
carora s-au transferat o parte din efectele distructive ale supraproductiei;
economia romaneasca, in special industria, a fost lovita de criza mondiala
printr-o reducere puternici a preturilor sale de export la produse agricole,
petroliere, forestiere etc.; totodata, In anii crizei, o parte a capitalului sträin
investit in economia romaneasca a fostretrasäîntarile ocddentale, unde cauta
mai multa siguranta; dupa aprederile spedalistilor, s-au evacuat din tara 12-
14 miliarde lei, echivalent cu un sfert din märimea capitalului investit al
274

www.dacoromanica.ro
industriei prelucratoare; aceasta a produs deregläri economiei nationale, lar
suplinirea nevoilor de capital de calm B.N.R., prin emisittnea de moneda
acoperire, a mkit inflatia dupa 1935;
foarfeca preturilor produselor de export ale tar' ilor industriak si ale
produselor de export ale tarilor agrare s-a modificarin defavoarea tärilor agrare;
produsele industriale - fabricate - sustinute de diferite monopoluri, au devenit
mai scumpe pe piata externa, in vreme ce produse1e tärAlor agrare - materii prime
- au devenit mai ieftine. Astfel, fädle slab dezvoltate, exportan' d mai ieftin
importand mai scump, au suportat pierderi insemnate; economia româneasca,
mentinand in comertul exterior aproxirnativ aceeasi structura, import de fabri-
cate si export de materii prime, a ajuns in anli interbelid sa exporte 6-10 tone de
produse proprii pentru 1 tona importata, lar in perioada crizei, panä la 14 tone
pentru 1 tonä - in comparatie cu perioada 1910-1914, and raportul era de 3-4
tone exportate pentru 1 toma importan; defavorizarea produselor román' esti pe
piata externa i pierderile rezultate deveneau considerabile.

in schimb, conditiile interne si politica

1312 B. Factori economicä a statului romfin au contracarat
interni partial urmarile factorilor externi si au
stimulatori stimulat cresterea industriala, procesul de in-
dustrializare. Resursele principale ale dezvoltarii au fost prioritar interne.
in primul rand, s-a realizat completarea patrimoniului economic al
;Aril cu importante resume miniere de ckbuni, minereuri feroase i neferoase,
sare, gaze naturale, apoi paduri etc., prectun i cu apara tul corespunzator al
industriei extractive si prelucratoare, reprezentat de ramuri i subramuri noi,
care au complinit structura industriala a tarfi, i-au dublat potentialul de
productie, facffitand conditiile industrializkii.
De asemenea, o data cu sporirea patrimoniului industrial, s-a extins
geografic i piafa interng, cgt i sursele de forta de muncg. Industria
preluceatoare si-a làrgit i resursele de materii prime vegetale $i animaliere,
cat i capacitkile industriei usoare.
Important este ca resursele interne de materii prime erau mai ieftine
deck cele de pe piata externa, lar forta de munca autohtona la preturi de
câteva ori mai mid deck in tar& dezvoltate, factori de avantaj incontestabil
pentru procesul de industrializare.
Politica protectionistg i cea de incurajare a industriei, prin sprijinul
sustinut al statului, au reprezentat, de asemenea, factori de stimulare
substantialg pentru industriile autohtone, cum se va vedea mai jos.
Studii de specialitate afirma caracterul exagerat al protedionismului
aceasta perioada i pozitia de cvasimonopol a industriei autohtone pe piata
interna, ceea ce-i permitea sA obtini mari beneficii fara eforturi tehnice
economice i ii confereau, dupa tmii autori, caracter "parazitar".
275

www.dacoromanica.ro
 in ceca ce priveste mAsurile economice,
Politica
132. economici
primul deceniu postbelic - 1919-1928 - se afla
sub imperati vele conceptiei si practicii aprin
noi Insine", promovatA de Partidul National
Liberal. De altfel, in Europa postbelick in cele mai multe dintre statele nou
formate sau intregite, apararea intereselor nationale, naponalismul economic,
farA' a fi xenofobie, apare ca politica de stat
PrecizatA ca un principiu doctrinar inaintea rAzboiului, conceptia "prin
noi insine" a devenit politica' economicA de stat prin guvernArile P.N.L. Pentru
documentare - a se vedea lucrarea Nationalismul economic si doctrina
partidelor politice in RomAnia", Bucuresti, 1930.
In programul Partidului National Liberal continutul formulei "prin noi
insine" se descifra astfel: refacerea si dezvoltarea tárii, In primul rand, prin
munca, initiativa si capitalurile romAnesti; participarea capitalurilor externe,
In once mAsurk insA in cadrul unei colaborAri in care rolul principal - ca pondere
si conducere - sA aparlinä capitalului autohtorti; profiturile, beneficiile
dobAndite de firmele strAine in RomAnia sA fie proportionale cu fondurile
investite si rezultatele obtinute ca $i la societAtile rominesti; respectarea
intereselor romArtesti interne si externe, consolidarea independentei economice
si politice a statului roman.

Victor Slavescu, economist de marcd al PNL, definea - in 1922 - pozipia fatä de

capitalul strain: "colaborarea capitalurilor romanesti cu capitalurile straine poate fi
acceptata sub anume conditii. In primul rand... ca majoritatea sa fie detinuta de
capitalurile românesti, pentru ca intreprinderea sa poata pretinde a-si mentine
caracterul intern-romanesc...; acest principiu insemneaza: capitalul strain sä lucreze
In casa romaneasca, nu capitalul romdnesc sa lucreze in casa straina, mai ales cand
intreprinderea lucreaza pe pamantul tarii noastre".

Un al doilea principiu era ca "aportul capitalului strain s'A fie pozitiv,

adicA sub forma de mijloace de productie care sA adaoge un plus oarecare la
organizapa noastrA economick .."
"Un capital de colaborare este oricAnd bine venit sub conditia de a se
infAtisa sub formA realA; un capital de exploatare colonialk mAnat de gAndul
unor cAstiguri repezi si cu caracter speculativ nu poate gäsi o piimire simpaticA."2

Notarn ca politica "prin noi insine" urmarea nationalizarea societaplor cu capital

majoritar extern, respectiv, obtinerea prioritatii capitalului autohton, indiferent de
etnie, spre deosebire de politica de romanizare promoved de la sfarsitul deceniului
patru pand la inceputul deceniului cind - 1936-1944 -, care insemna prioritatea
capitalului etnic romanesc in economie si reducerea si eliminarea capitalului de alta
etnie, neromanesc; in vreme ce nationalizarea capitalului avea caracter economic,
romanizarea purta caracter etnic discriminator in rdndul cetatenilor romani.
Victor Slävescu, Organizatia de credit a Romaniei, Bucuresti, 1922, p.28-29.
276

www.dacoromanica.ro
 Guvemele P.N.L. aveau nu numai majmitatea electoralk dar aderentii
lor dispuneau de o baza industriala si bancara puternica, membrii marcanti ai
partidului detinând parghii importante In economie, si - indeosebi - la Banca
Nationala a Romaniei si la una dintre cele mai mari band particulare din tara -
Banca Romaneasca; astfel di ei promovau cu autoritate si siguranta politica lor
economic& Gruparea financiara din jurul P.N.L. avea interesul ca - prin oblinerea
prioritatii capitalului national in sodetatile cu capital strain - sa benefideze de
o parte din avantajele obtinute de acestea din exploatarea bogatiilor nationak.
Prima actiune Intreprinsa, imediat dupa infaptuirea Marii Uniri, s-a
referit la nationalizarea, in virtutea si a prevederilor tratatelor de pace, a
societa tilor cu capital strain, in spedal german, austro-ungar etc. a puterilor
Invinse; aceasta insemna - in conceplia vremii - trecerea in maini autohtone a
partii prindpale a capitalului extern prin achizitionarea pachetelor de actiuni
corespunzatoare. "Avem tot interesul, explica Victor Slavescu, ca sa facem
toate sfort'a'rile necesare, atat capitaliste cat si de ordin organizatoric, ca
bogatiile pamantului nostru sa fie exploatate prin interventia fortelor locale
si, prin urmare, in avantajul acestora. Nu mai avem nid un interes ca economia
nationala sa alimenteze anual centrele din apus cu insemnate venituri obtinute
din exploatarea bogapilor noastre. Ded, o sanatoasa politica' economica indica
necesitatea nationalizarii industriilor straine..." (op.dt.p.151).
Actdunea a ramas restra nsa, intrucat majoritatea capitalurilor straine in
cauza s-a sustras, s-a camuflat, prin diferite metode, cu sprijinul firmelor
ocddentale, impartind cu ele actiunile; o alta motivatie, cea mai importanta,
a nereusitei a fost lipsa de capital a cercurilor financiare autohtone pentru
achiziponarea actiunilor sodetaplor foste inamice..

Politica economica a g-uvemelor s-a

Legislatia de materializat, in principal, cu mijloace le-
1 33 stimulare
. industrian gislative; cele referitoare la industria din
perioada interbelica au fost mult mai vari-
ate, mai bogate, dar si mai frecvent modificate decat pana la razboi.
In primul deceniu postbeliclegislatia industriala reflecta spiritul politicii
"prin noi Insine"; se adopta astfel, pentru prima °ark ma suri legislative care
prevedeau prioritate capitalului autohton in exploatarea unor domenii ale
economiei nationale; de importanta majora au fost: legea minelor, legea
energiei, legea comercializarii Si controlului Intreprinderilor economice ale
statului etc., aplicate din 1924, in scopul valorificarii bogatiilor tarii prioritar
cu capitaluri nationale.
Cu un an inainte, in 1923, noua Constitutie a tarii instituia proprietatea
statului asupra zacamintelor subsolului, care faceau obiectul tmora din legile
de mai sus.
277

www.dacoromanica.ro
 Cea mai importanta i rentabila resursa miniera a Romaniei - petrolul
In extractia i prelucrarea caruia erau plasate, pana la 1915, - 92% - capitaluri
straine, oblinea anual, dupa razboi, profituri de mffiarde de lei.
incercarea politicii liberale de a limita expansiunea monopolurilor
petroliere mondiale In industria româneasca, si a crea conditii - prin legea
minelor - ca o parte din profituri sa revina capitalului autohton, nu a avut
Insa succes; conditiile de prioritate - 55% din capital si majoritatea conducerii
societatilor petroliere, nou-constituite, sa apanina capitalurilor autohtone,
cerute de legea minelor - au dedansat un val de proteste si amenintari externe
si interne la adresa guvernului; apoi, dupa un an, in 1925, sub presiunea
trusturilor Ø guvemelor straine, statul roman cedeaza; prevederile in cauza,
din legea minelor, au fost eliminate, satisfacandu-se astfel dorintele finnelor
straine de a nu avea piedid in activitatea lor in Romania.
Politica economica din aceastä perioada a mobilizat mai multe resurse
interne, a condus la refacerea, intr-un timp insa prelungit, a economiei
nationale, a consolidat pozitiile capitalului autohton, modificandu-i, in
anumita masura, situatia minoritara fata de capitalul extern Cm anul 1915
acesta detinea 81% din capitalul social al industriei) i, in contextul avantului
economic mondial., a dat un impuls inserrinat dezvoltarii industriale a Ora
Promovarea politicii economice "prin noi insine", dei a stimulat
cresterea industriala i acumularea capitalului national, totodata a franat
afluxul de fonduri exteme, cercurile financiare externe acuzand guvemul
de xenofobie i inegalitate de tratament pentru capitalurile straine. Retinerea
finantei occidentale de a face plasamente in Romania s-a repeirutat cu zezultate
negative asupra economiei nationale, contribuind la mentinerea insuficientei
de capital si a dobanzilor ridicate.
in ceea ce priveste Incurajarea industriala, inaugurata in secolul trecut,
In toata perioada interbelica ramane in vigoare, cu unele modifican, legea
Incuraja di din anul 1912.
Protectia industriala sufera insa schimbari mai frecvente prin adoptarea
diferitelor tarife vamale, in principal cele din anii 1924, 1927, 1934, importante
pentru marirea taxelor vamale i sporirea gradului de aparare a pietei interne.
O noua orientare In politica economica a Romaniei este adoptata dupa
1928 (pana in 1933), cand guvernarea tarii apartine, cu unele intermitente,
Partidului National Täränesc.
Guvernul, al carui principal specialist in probleme economice si ministru
la diferite departamente economice a fost Virgil Madgearu, - unul dintre cei
mai importanti economi,sti ai tarii revizuieste i modifica legislatia economica
elaborata de liberali.
Dupa conceptia economica a P.N.T., se adopta principiul 'poi-1110r
deschise capitalului extern, considerandu-se ea' - In conditille insuficientei
278
www.dacoromanica.ro
de capital autohton - aujloacele financiare sträine, mult mai ieftine decat cele
de pe piata interna, erau necesare si avantajoase pentru punerea in valoare a
bogatiilor naturale si completarea utilajului national" 1.
Dezvoltarea economica mai puternick sustinuta de capitalul extern, se
considera a va conduce implidt, in viitor, la asigttrarea independentei
economice si, in consecinta, a celei politice.
Noua orientare In politica economica pornea de la "prima tul
agriculturii" 9i dezvoltarea industriilor cu resurse din tara; agricultura era
chemata sa aseze dezvoltarea economiei roman6sti in cadrul ei firesc si pe
temelii solide".
In acest sens s-a aplicat un nou tarif vamal, in august 1929, avand ca
prindpii: priorita tea acordatä agriculturii prin taxe urcate de aparare a
produselor agricole, protejarea industriilor ce valorificau produsele agricole,
reducerea taxelor de import la mijloacele de productie agricole, la articolele
de mare consum si la instrumentele de productie, reducandu-se, in general,
protectia industriei.
Pe de alta parte, legisla tia adoptad de P.N.L. in 1924 - legea minelor, a
energiei, a comerdalizárii si controlului intreprindailor economice ale statului
etc., - a fost schimbata, aplicindu-se noi legi similare cu cele din 1924, dar
care exdudeau prioritatea capitalului autohton si puneau pe baze de egalitate
capitalul extem cu cel national, ca beneficiar al tuturor avantajelor acordate.
Se sconta astfel, pe un aflux de capitaluri straine in economie, in scopul
revitalizarii sale. Dar dedansarea crizei economice mondiale in 1929 a produs
efecte contrare; o masa' mare de capital strain a parasit tara.
De asemenea, coborarea drastica a preturilor la produsele importate a
modificat in sens invers efectele tarifului vamal din 1929, sporirtd, in gen-
eral, gradul de protectie al industriei nationale.

Mecanismul functionärii acestui raport, intre valoarea marfurilor O taxele

vamale era simplu; taxele vamale la märfurile importate se stabileau la greutatea, nu
la valoarea lor: lei per 100 kg. De pild'ä, taxa s'amará la 100kg härtie velinä, in 1929,
s-a fixat la 1 800 lei; pretul hartiei era de 5 400 lei, protectia vamarä revenind la 30%.
in timpul crizei, pretul hártiei veline din bnport s-a redus, de pildä, la 3 200 lei 100
kg. Raportatä taxa vamalä de 1 800 lei la 100kg la 3 200 lei, protectia vamalä a revenit
mult mai ridicatä decAt in 1929, - la 56,30%. Rezultatul este invers: cand pretul
produselor de import creste, proteclia industriará scade.

Criza economic§ mondiala, cu efectele sale distructive asupra economiei

romanesti, a determinat din partea guvemelor - indiferent de culoarea politick
mäsuri de protejare Si aparare a productlei si monedei nationale.

1. Enciclopedia Rominiei, voLIV, p.440.

279

www.dacoromanica.ro
 Reducerea puternica a valorii exportului romanesc in timpul crizei,
datorita scaderii preturilor pe piata mondiala, micsora sau lichida excedentele
balantei comerdale, din care statul platea datoria externa a WE in scopul
usurarii balantei comerdale si crearii excedentului necesari sta tul intervine
cu un sistem de mäsuri administrative pentru reducerea importului de
prod use industriale, care diminueaza Rana in anii 1932-1933 la jumatate din
valoarea anului 1928.
Astfel, piata internä fiind degajata de o mare parte a ofertei externe de
marfuri, se märeste cererea pentru produsele industriale autohtone; ca urmare,
dei puterea de cumparare a populatiei, din cauza crizei economice, s-a redus
sensibil, cu peste 1/3, piata intemä pentru produsele industriei nationale,
prin micsorarea importului, a apärut mult mai extinsä.
Acesta a fost un factor determinant pentru scaderea mai mica a
productiei unor ramuri industriale i pentru cresterea productiei in allele,
chiar in conditiile crizei de supraproductie.
Prin urmare, politica financiara a statului, de asigurare a platii datoriei
externe s-a repercutat indirect in stimularea industrieisi accelerarea procesului
de industrializare.
In anii urmätori, in acelasi sens al diminuarii platilor pentru import, se
intreprind i alte masuri de stimulare a industriei nationale pentru ca aceasta
sA produca cea mai mare parte din marfurile necesare pietei interne si sa se
reduca importul.
In acest scop se inaugureaza o nouä metodä, de incurajare pentru in-
dustria romaneasca; printr-un decret din anul 1936 se prevedea ca
intreprinderile care se infiintau pentru a produce marfuri industriale ce nu se
fabricau Inca' in tara, aveau exclusivitatea productiei timp intre 1 1/2 an -3
ani, in sensul ca. statul irtterzicea, pentru aceasta perioada, importul de masini
utilaje necesare construirii unor intreprinderi similare.
Efectele acestei legi au fost considerabile; s-au creat noi uzine i subramuri,
care nu au odstat pana atund in industria romaneasca: industrii pentru
producerea de tevi de foraj, de cabluri electrice, aparate de optica i precizie,
aparate de bord pentru nave, fire de celofibra, aniline, uzine de asamblat auto-
mobile, anvelope pentru automobile, rafinarii de zinc, munitie militara etc.
0 serie de altt mäsuri comerdale, vamale, valutare au mil* protectia
industriei i beneficiile Incurajärii, astfel ca in cleceniul patru avantaj ele sale
deveniserà cele mai mari din toga' perioada de dupa 1886; prin acestea marea
industrie dobandea aproape un monopol pe piata interriä, efectele concurentei
marfurilor straine reducandu-se apreciabil.
Totodata, intreprinderile de stat, armata, care inainte se aprovizionau
in mare parte de pe piata externa', sunt orientate, prin diferite legi, asigure
necesitä tile de masini, echipamente, bunuri de consum etc., de la industrifie
280

www.dacoromanica.ro
autohtone, ceea ce a constituit, de asemenea, un stimulent important al
dezvoltärii lor.
O carentä esentialä a economiei romanesti interbelice a decurs din
insuficienta de capital; in domeniul industriei insd, aceasta a fost amelioratä
datorità acumularilor considerabile de profittui ale sodetAnlor pe acpuni,
plasarii unor capitaluri strdine retrase din alte domenii, dar indeosebi
creditelor acordate de Banca Nationala a Romaniei. in acest caz, finantarea
B.N.R. pentru industrie sporeste de la 32% din totalul creditelor sale in 1928
la 56% in 1938, Instititutul de emisiune devenind astfel cea mai importanti
sursä de finantare a industriei nationale.
Datorità tuturor factorilor interni si externi implican in evolutia sa, in-
dustria romaneasca realizeaza o dezvoltare insemnata in sensul complearii
structurii sale, al cresterii capitalului s'i productiei, si largirii &OH de
industrializare a tárii.

Urmärirea evolutiei industriale1) se

34 Cresterea
ccaanlititattaitviivia si
va face, in principal, prin indicatori
cantdtativi, intrucat perioada interbelid este
1 industriei
traversatà de douà valuri inflationiste care
deformeazä dinamica indicatorilor valorici.

Dinamica productiei industriale pe sectoare, 1929 .' 100

Volumul industriei creste filtre 1925-1938, de peste douä ozi, respectiv

o dublare a productiei industriale, dar cu o reducere in timpul crizei; in acelasi
timp, industria electrica manifesta cea mai mare crestere, de peste trei ori,
irisa' cea prelucratoare mai putin de clouà ori.
Aceastä dezvoltare s-a datorat investitiilor mai marf de capital s'i
expansiunii vfinzOrilor pe pata interna' potentate de factorii examinan mai sus.

1. Datele provin din lucrarea: Victor Axenciuc, Evolulia economici a României.

Cerceari statistico-istorice 1859-1947, vol.!, Industria, Bucuresti, 1992
281
www.dacoromanica.ro
 O imagine mai concretä qi mai diversificata a dimensitmilor evolupei
industriale este oferita de cantitatea unor produse de bazä si cu pondere
prioritara in acest sector.

La cele mai multe bunuri cresterea a fost de 2-4 ori; dar la unele s-au
inregistrat scaderi ca la carbuni, cherestea etc.
Diversele ramuri industriale au avut deci o dinamicä diferitä, ceea ce
s-a reflectat in modificarea usoarä a structurii industriei; astfel, ponderea
industriei prelucrätoare cmte de la 84% la 89%, iar cea extractiva' scade de la
16% la 11%, in totalul productiei.
Profilul industriei nu se modifica' sensibil, cu tot efortul de
industrializare inregistrat; proportia cea mai mare continua s-o detina in 1938
ramurile de industrie usoara si alimentare, cu 52% din valoarea productiei,
urmate de ramtuile de industrie grea cu 37% si cele extractive cu 11%.
Cresterea cea mai importanta a realizat-o industria petrolierä care a
sporit extractia de litei de la 1,8 mil.t in 19241a 8,6 mat, in 1936, dupa care a
urmat un declin; petrolul extras se distila in ramura chimica sporind productia
acesteia. Astfel, ramura petrolierä - prin creqterea sa exceptionalA - a influentat
dezvoltarea economiei industriale; aceasta ramura a impus Romania ca pe
unul dintre producatorii insemnati ai lumii: al doilea in Europa dupa Rusia
qi al saselea in lume.
Ramura textilä - in perioada interbelica - inregistreaza de asemeni
progrese mari, completanduli sectorul de tesatorie cu un sector nou, de
filatura, amplificand productia fizica de 4-5 ori 0 diversificand-o la toate
cermile consumului intern.
282
www.dacoromanica.ro
 Industria siderurgicA si de prelucrare a metalelor se impune printr-o
crestere mai mare decat media industriei; se creeaza uzine, fabrid, care incep
sa produca instalatii, ma0ni de tehnidtate medie, unele chiar de o tehnidtate
avansata: locomotive 0 vagoane de cale ferata, motoare cu abur, electrice 0
cu explozie interna, batoze de cereale, unele masini agricole, variate instalatii
industriale 0 de transport, armament usor etc.
In general, productia industrialä creste nu numai cantitaiiv, dar fi
calitativ, desfasurandu-se pe o paleta larga de produse ce acopereau - intr-o
masura tot mai mare - cerintele pietei interne.

Criza Economia industriala a urmat, in

perioada interbelica, o evolutie ddica; de
economici
135 In industrie
1929 -1932
la nivelul scazut, la sfar0tul razboiului -
1919 -, la creqterea perioadei de refacere -
1919-1924 - 0 apoi a avantului - 1925-1929;
iar din anul 1929 pana in 1932 are loc criza de supraproductie; redresarea 0
avantul din anu11933 pá'na in 1938, cu o scurta criza, in ultimul trimestru din
anul 1937 0 in primul trimestru din anul 1938.
Consecinte mai grele provoaca insa industriei romanesti criza mondialä
din perioada 1929-1932.
Analiza condipilor industriei nationale din acea perioada releva ca. ele
nu puteau genera criza de supraproductie; industria romaneasca acoperea
necesarul pietei interne doar in proportie de 50-60%, restul provenind din
import; criza economici s-a produs In marile state industriale si s-a propagat
pe calea preturilor, creditelor etc., 0 asupra tarilor slab dezvoltate, cu economie
agrara; acestora li s-au transferat astfel in sarcina mari pierden, provocate de
criza de supraproductie mondiala, ceca ce le-a inrautalit situatia economica;
prile slab dezvoltate au suportat, &fa' a fi in culpa, pagubele generate de
defectuozitatea mecanismului economiei capitaliste industriale.

MANIFESTARI ALE CRIZEI iN INDUSTRIA PRELUCRATOARE

iN ANII 1929-1932

283

www.dacoromanica.ro
 INDICI CU BAZA IN 1928

MANIFESTAR! ALE CRIZEI

iNT INDUSTRIA PRELUCRATOARE

90

70

60

50 1-

1929 1931 1932 1933

Numarul intreprinderifor C3 Personalul
Valoarea prod uctie i Valoarea salariilor

Datele industriei prelucrátoare din Romania pun in evidenta

rnanifestärile pregnante ale crizei industriale, a card minima este atinsa in
1932. Astfel, intre 1928 0 1933, numarul de intreprinderi scade de la 3 966 la
3487, disparand aproape 500 unitati; numarul personalului industrial se re-
duce de la 207 mii in anu11928 la 152 mii in artu11932, provocand concedierea
a peste 25% din numarul de salariati; ca rezultat al cumularii scaderii
produsului fizic 0 al preturilor, diminueaza cel mai mult valoarea productiei
industriale, de la 60,9 mild.lei la 32,5 mild.lei, o micsorare la 54%.

In anii crizei, märfurile se vând tot mai greu, se acumuleazä mari stocuri, oferta
apare mare qi cererea redusk preturile scad cu 20-30%; aceasta provoacA mari pierdeni
intreprinderilor, din care - multe - dau faliment si se Inchid, concediind personalul;
284
www.dacoromanica.ro
numarul qomerilor sporeqte rapid; cei inscriqi la oficiile de somaj depasesc 120 mii. Pe
de alta parte, in scopul diminuarii pretului de cost, la nivelul scazut al celui de vanzare,
intreprinzatorii reduc drastic salariile, prelungesc ziva de lucru, intensifica munca.
Criza provoaca distrugerea unor Insemnate capitaluri, dar si Inrautätirea conditiilor
de trai ale majoritätii lucrJtorilor industriali: somerii au o situatie i mai grava, ajutorul
de qornaj fiind restrans; se organizeaza cantine cu o masa pe zi pentru cei fára lucru.
Criza din industrie s-a interconditionat cu criza agrark criza bancara i criza
comerdala. Scaderea rentabilitätii i pierderile au pus in imposibilitate multe societali
industriale sa-si plateasca datorfile la band, care - ramarbars td farä fonduri - nu au putut
returna sumele depunatorilor i, astfel, multe dintre ele, cateva sute, au dat faliment.
Reducerea veniturilor salariatilor particulari, ale industriei, bancilor
comertului, ca qi ale agricultorilor, din cauza crizei agrare, are ca rezultat neplata
impozitelor i micsorarea puternicä a veniturilor statului care, la randul säu, reduce
cheltuielile, concediaza o parte din functionari i muncitori, iar celorlalti le amanä
le scade salariile. Reducerea veniturilor populatiei face ca marfurile industriale sa se
dumpere ot mai putine, blocand productia industriará.

Productia fizica a industriei a cunoscut insa o scädere mai redusä,

datorita unor imprejurari specifice:
A in primul rand, productia petroliera, in loc sA scada, a sporit
considerabil intre 1929-1933, cu 53% la extractie si 52% la prelucrare,
am.eliorand scaderea indicilor indushiali.

Creqterea productiei petroliere romanesti a fost un caz unic in economia

mondiala a petrolului care, in ami crizei, a scazut puternic de la 192 mil.t la 159 mil.t;
marirea productiei in Romania se explica prin faptul ca monopolurile internationale,
care aveau controlul asupra petrolului romanesc, 1-au folosit in lupta lor mondiala
de concurenta din timpul crizei, aruncand pe piata internationala petrolul nostru cu
preturile cele mai scazute; in perioada 1928-1934 s-au exportat 31,5 mitt produse
petroliere; In ultimul an pretul mediu per tona a reprezentat abia 25% din valoarea
anului 1928. Productia petrolierä a tarii a fost sacrfficata pentru lupta de concurenta
a trusturilor petroliere internationale.

in al doilea rand, mastuile de Ingrädire i comprimare a importului

au creat un gol pe piata interna, permitand o productie mai mare a diferitelor
ramuri ale industriei nationale.
In cei 4 ani - 1929-1932 -, criza a cuprins infreaga viata economici a tarii,
provocand reducerea activitatii i mari pagube economiei nationale; micsorarea
a venitului national de la 275 mild, lei la 171 mild. deprecierea valorii
potenhalului i resurselor economice; nefolosirea unei pall din aparatul de
productie; diminuarea capitalurilor bancare i industriale; distrugerea unor

1. M.Georgescu, Venitul national in Rominia, Enciclopedia Rominiei, vol.IV, p.964.

285

www.dacoromanica.ro
capitaluri mid si mijlocii; precum si scaderea puternica a veniturilor populatiei
si reducerea standardului de viata. a 95% din populatia tárii.

Pentru cunoasterea Variatelor manifestad si consecinte ale crizei economice

din anii 1929-1932, a se consulta lucrarea: Institutului Economic Roman: Aspecte ale
crizei romanesti in cadrul crizei mondiale, Bucuresti, 1937; tezele de doctorat: Marin
Ene, Criza de supraproduclie din perioada 1929-1932 din Romania, conceptie si
politici economici, Iasi, 1968; Armand Oprea, Criza din 1929-1933 in industria
României, Bucuresti, 1970.

Catre sfarsitul anului 1932, stocurile de marfuri s-au redus, preturile

si-au oprit scaderea si a inceput invioraraea economica, transformata din 1933
In avant industrial, continuat pana la sfarsitul perioadei.

Concentrarea Protejate de concurenta externa si

capitalului. incurajate cu diferite avantaje de stat,
mal* intreprinderi industriale realizeaza
Dezvoltarea
13.6. organizatiilor
monopoliste fiecare
profituri ridicate si sporesc capitalul; in
ramura se impun 5-10 mari fabrid
s'i uzine care domina productia si piata.
Concentrarea industriará apare mai intensa In deceniul patrt; marile intreprinderi
ajung pentru prima data in istotia industriei romanesti, sa domine ufilizarea fortei
de munca: in 1928 unitatile mari cu 200-500 mundtori si peste 500 concentrau 48,5%
din totalul lucratorilor, iar in 1938 acestea ajung s'A foloseasca 64% din totaLl
Astfel, in industria romá'neasca, In consens cu tendintele pe plan
mondial, incepe sa se impuna marea unitate, capabila de concurenta,
disponibila la promovarea tehnicii avansate si la asigurarea unor conditii
superioare de productie si efidentk marea intreprindere devine etalon de
organizare a muncii, oferind totodatá conditii de lucru mai bune pentru
angajati decat restul fabricilor;

Erau cunoscute ca intreprinderi moderne: uzinele N.Malaxa, Bucuresti;

Intreprinderea de °plica Romana -LO.R; Industria Sarmei - ampia Turzii; intreprinderea
Aeronautica Romana -I.A.R. -Brasov; Uzinele Resita; Electrostar - Fieni; Iris- Cluj; Fabrica
de ami' ie - Letea; Fabrica de Postav Sdrerg - Brasov; Dermata - Cluj etc.

Tocmai aceste mari unitati realizeazi si rentabilita tea cea mai ridicata;
dupa calculele lui Virgil Madgearu, in perioada 1933-1938, cele mai mari 6-12
intreprinderi din diferite ramuri si-au sporit profitul astfel: in industria

1. Economia Romaniei, secolul XX, coordonator academidan Tudorel Postolache,

1992, p.109.
286

www.dacoromanica.ro
petroliera: 3,8 - 13,3%; metalurgica: 9,7 - 18,8%; textila: 4 - 9,3%; hartie: 10,8 -
18,4%; cimentului: 10,5 - 19,3% etc.
Conditionate de concentrarea capitalului, dar si de sprijinul statului, se
dezvolta si se extind in domeniul industrial o serie de organizad monopoliste;
In 1937 ele sunt recunoscute prin lege, iar Ministerul Industriei si Comertului
stabileste evidenta si controlul lor. in acelasi an s-au inregistrat 98 de intelegeri,
carteluri si sindicate, pentru reglementarea productiei, impärtirea pietei sau
stabilirea preturilor urcate de vanzare: ele cuprindeau peste 600 dintre marile
fabrid si uzine; valoarea productiei supuse cartelarii a reprezentat aproape
un sfert - 23% - din cea a intregii industrii.
fntelegerile de monopol, pe fondul general al tmei industrii insufident
dezvoltate, au franat concurenta libera, au impiedicat expansiunea in urtele
ramuri, au marit preturile si scumpit produsele, limitand piata interna;
monopolurile industriale, in economia slab dezvoltata romaneasca, au
constituit un fenomen prioritar negativ, alimentat de cvasimonopolul creat
de stat, prin protectie ridicata si incurajarea industriei autohtone.

Problema 0 problema mult dezbatuta in

perioada interbelica a fost aceea a
13.7 capitalului ex-
tern in industrie ponderii, locului si rolului capitalului
strain in economia nationala.
In Wile slab dezvoltate si ded si in Romania, progresul tehnko - eco-
nomic a depins si depinde, in masura decisiva', de sursele externe de investitii
Ø Emanare. Capitalul exterri a fost si a ramas pentru economia de piata a
Romaniei o problema importanta a modernizarii si dezvoltarii, chiar daca
costul lui a fost uneori mai mare decal avantajele produse economiei.
Parisi la 1914, dei partidpatia externa era primordiala, (80% In industrie,
cca 40% in band, 95% in asigurari etc.) nid burghezia romana, nid oamenii
politid nu au ridicat-o la rangul de discutie nationala. Era evident ca, fara
finantare externa', care ajunsese la sfarsitul perioadei sa fie ieftina si
avantajoasa, nu se puteau infaptui mai repede obiectivele mari din economia
nationala; capitalul autohton, de mid proportii, nu avea nid capadtatea, nid
resursele tehnice si organizatorice si nid legaturile financiare exteme pentru
realizarea marilor invetitii.
Dupa Intregirea nationala si formarea Romaniei Mari, cu potential si
presfigiu sporit, si in noua atmosfera a nationalismului economic, a tendintelor
de emancipare economica a statelor noi si a celor intregite din Europa, devenea
fireasca necesitatea preponderentei capitalului national
In acest sens si conceptia "prin noi insine" de care ne-am ocupat mai
inainte iese din sfera dezideratelor pioase si se instaleaza in lupta practica de
infaptuire; parka la urma nu si-a atins telurile, avand de infruntat forte exteme
incontestabil mai puternice, dar si interne.
287

www.dacoromanica.ro
 Cu toate acestea, burghezia industrial-bancara reuseste säli sporeascä
influenta, fara a zdrtmcina pozitiile ferme ale marilor firme internationale in
cateva din cele mai rentabile ramuri: petroliera, forestiera, electrica,
metalurgica, a zaharului, a cimentului, chimica etc,

hare ele figurau grupuri financiare si industriale internationale de renume, ca:

Royal-Dutch-Shell, Standard Oil, in industria petrolului; International Telegraf and
Telefon, in telecomunicatii; Skoda, Westminster Bank, Vickers Ltd., in industria
metalurgick Imperial Chemical Industries Ltd., Dynamit-Noebel, I.G.Farbenindustrie,
In ramura chimick Electrobel si A.E.G., in industriile electrice; Foresta Italiana, 0.F.A.,
In ramura forestierk Dresdner Bank, Deutsche Banlc, Anglo-International Bank Ltd,
Banca Comerdala Italiana etc., in domeniul bancar; in comer t functionau ntuneroase
reprezentante ale marilor companii internationale: "Lanz", "Mercedes, Buromachiner
Werke", "Philips", "Goodrich", "Fiat", "Dunlop", "Shell Company", "Wacum Oil
Co.", "The Singer Manufacturing Co." etc.

Oprima constatare importantä este aceea ea oferta de capital a pietei

mondiale, in spedal europene, s-a redus substantial; Europa, din cel mai
mare exportator de capitaluri inainte de 1916, devine importator; astfel,
pentru tarile slab dezvoltate, in anii interbelici, procurarea de capital este
mai grea si mai scumpa.
in Romania aceasta s-a suprapus peste politica de ingradire si
conditionare a investitiilor straine - 1919-1928 - ceea ce a condus la reducerea
radicalä a alluxului de mijloace financiare sträine.
Investitiile externe in industria mare diminueaza. Ceea ce se impune
caracteristic si deosebit in anii interbelid este di noi capital un de peste granitä
In Romania au venit putine. Sodetatile cu capital extern si-au consolidat si
dezvoltat activul aproape exdusiv prin investirea majoritätii beneficiilor
obtinute in Romania.
Paradoxal devine faptul ea, in balanta de pläti, fonduri mult mai mari au
iesit din tara &cat au intrat, Romania aparand ca "exportatoare" de capital.
Astfel, rolul prioritar pozitiv, stimulator si propagator de crestere
economicA al capitalului extern de pana la 1914, s-a redus sensibil, in anii
interbelid, relevandu-se preponderent cel de exploatare a economiei.
Fenomenul principal in domeniul investitiilor exerne in Romania l-a
constituit modificarea originii capitalurilor; parka la 1916, pe primul loc se situau
capitalurile germane si austriece, Romania aflandu-se in sfera de influentä
economica si politica a imperiilor german si austro-ungar; capitalurile lor in
industria Romaniei reprezentau aproape 35% din cele straine, urmate de
capitalurile olandeze - 20%, engleze - 19%, franco-belgiene - 19% etc.
Dupa razboi, tratatele de pace prevazand lichidarea capitalurilor Puterilor
Centrale investite peste granita, partidpatille irtdustriale germane si austriece
din Romania au intrat, partial, in maini elvetiene, franceze, italiene, eng,leze
288
www.dacoromanica.ro
etc.; tara noastra trece sub influenta economia occidentala anglo-francez,a.
Dupa 1929 insa, o data cu cresterea puterii celui de al III-lea Reich si a tendintei
sale de recuperare a expansiunii In Balcani, se vadeste din nou penetra tia
economica germana' In Romania; aceasta se va finaliza prin induderea tarii
noastre in spatiul economic german si In alianta cu Reichul German in 1940.
Studiile de spedalitate apredaza' ea, in ajunul noului razboi mondial,
1938, ponderea investilfilor externe era mai scazuta dedil in 1915, reprezentand
30-40% din capitalul social in industrie.
Consecintele negative si influenta capitalurilor externe, in primul rand
transferul peste granita al unei parti din valoarea produsa, au fost ameliorate
de interventia statului roman, prin ingradiri la transfer de capital, prin con-
trol asupra beneficiilor etc. in once caz, desi si-a pastrat o influenta importanta
asupra vietii economice si politice a Romaniei, rolul capitalurilor externe in
industrie a diminuat.

Locul Este notoriu, din cele expuse, ca in-

dustria mecanizata s-a dezvoltat mai
industriei in repede decat oricare alt sector al
13.8. economia
nationalA
productiei materiale, sporindu-si
importanta si largindu-si pozitiile in
economia nationalä.
Celelalte doua zone manufacturiere ale industriei: casnica si
mestesugareasca, au continuat procesul de restrangere, productia de fabrica'
concurandu-le si perfferizandu-le pozilia.
Industria casnica se mentine mai ales in mediul rural, la prelucrarea
fibrelor vegetale, a lartei pentru nevoi casnice, a lemrtului; constructiile de
locuinte, de dadiri gospodaresti, mai mari si mai pretentioase devin apanajul
mesterilor de la sate.
Industria casnica s-a restrans pana la limita materiflor prime proprii,
dar nu mai departe; continua' sa se toarca si s'A se teasä, sa se faca sapun de
casa', s'a se pregateasca si sa se conserve carnea porcului de Cradun, s'A se faca
branza de oi, de vad, vin si si tuica, sa se confectioneze opind; la munte se
lucreaza lemnul pentru obiecte casnice, se face sindrila si pentru vanzare; la
balta se fac impletituri din papura, salde etc.
Industria casnica, altädata infloritoare, este subminata de produsele de
fabrica.; ea insäsi se transforma treptat, in unele gospodarii, in productie casnica
de märfuri, la targuri, iarmaroace, pe de o parte, iar pe de alta, In mestesug rural
Mata timp cát o mare parte a taranimii duce lipsä de bani, si agricultura
continua' sa fie sezoniera - cerealiera - si familiile rurale dispun de timp liber,
industria casnica se mentine, completând nevoia de produse si bani a
gospodariilor; dar importanta sa in economia nationala se diminueaza sensibil
fata de perioada antebelica.
289

www.dacoromanica.ro
 Industria rnestesugareasca se deplaseaza spre piata sa naturala - satele,
targurile si oraselele cu populape traclitionala; alta parte a ei se preface :in
servicii - croitorii, blánarii etc., cu materialul dientului, dar i se alatura noi
profesii, in spedal de servicii: de intretinere mecanica, electrica, sanitara,
construdii etc. Unele mesen, putine, infloresc, ca dsmaria, populatia, in
majoritate, apeland la incaltámintea de comanda', nu la cea de fabrica'.
Meseriasii, mai mult ca inainte, penduleaza intre atelier si fabrica,
constituind o rezerva de forta de munca calificata pentru marea industrie.
Dupa unele aprecien', mestesugurile, in 1936, produceau-marfuri in
valoare de cca 12 mffiarde lei, cand industria mecanizata prelucratoare furniza
o produce de 54 miliarde lei. in acelasi an se aprecia un numar de 300-350
mii meseriasi urbani si rurali in activitate.
Industria rnare, mecanizará - extractiva, prelucratoare si electrica - ocupa
locul central in viata economica a tarii prin productia de marfuri desfacuta
pe piata interna, prin capitalurile si mijloacele financiare considerabile puse
In miscare, prin raporturile banesti cu piata externa, cu celelalte sectoare ale
economiei nationale.
La sfarsitul perioadei, industria mecanizata contribuia cu 48% la
productia materiala a tarii, dar utiliza cca 10-12% din populatia activa.
Activitatea industriala se dovedea de sapte-zece ori mai productiva' clec&
cea agricola, si la 100 persoane active folosea 3 180 lcwh, in vreme ce agricultura
numai 24 kwh.
intreaga productie industriala conta in venitul national cu 31%,
antrenand in activitate aproape 1 milion brate de muncá.
Productia industriala acoperea peste 80% din necesitatile pietei interne
de bunuri de tconsum si cca 25% de rrufloace de productie; ea irisa participa la
export prin combustibil - petrol si lemn cu 30-40%, asigurand contra-valoarea,
In aceeasi proportie, a bunurilor de import.
Importan fa industriei mecanizate consta in aceea ca, dei nu devenise
../
predominanta in economia romaneasca, s-a racordat si a penetrat in toate
sectoarele sodetatii romartesti; ea aparea constunatoare de materii prime
agricole si furnizoare de bunuri industriale si unele unelte ale agriculturii;
era achizitoare de marfuri, dar si furnizoare de márfuri comertului de gros
si detaliu; constituia un mare utilizator de creclite al sistemului bancar;
reprezenta sustinatorul principal al comertului exterior prin produse
petroliere, forestiere etc. la export, si marfuri - utilaje si semifabricate - la
import; ea utiliza in masura determinanta transporturile feroviare si mari-
time; industria era substantial legata de finantele publice, contribuind, prin

1. N.Arcadian, Industtializarea Romaniei, Bucuresti 1936. Autorul include in aceasta

estimare foarte aproximativa si valoarea industriei casnice.
290
www.dacoromanica.ro
impozite directe si indirecte, la veniturile statului; in sfarsit, capitalistii
industriasi ocupau pozitia centrara, araturi de bancheri, in structura daselor
dominante si conducatoare ale tárii.
Astfel, acest sector, prin numeroase canale, mijloace si instrumente
materiale si valorice, 10 propaga actiunea s i interesele, clirect si indirect in
celelalte sectoare materiale si de servicii, din structura si suprastructura.
Influenta industriala, dimatul specific vietii si intereselor industriale se difuza
In zone variate si isi punea amprenta pe toate domeniile economice
neindustriale.
Prin ansamblul acestoideterminäri si pozitii, industria a schimbat relaiiv
si cara cterul economiei românesti; impreuna cu sectoarele de servicii materiale
si nemateriale, industria a modificat raportul dintre sectorul agricol si cele
neagricole, in favoarea sectoarelor neagricole.
Industria, dei in minoritate dupa forta de munca, dupa valoarea
productie1 in economia nationala, nu era subordonatä acesteia; din contra,
avand privilegiul tehnicii si calificarii superioare, detinand majoritatea
capitalului si a fortei energetice a tarii, ea se situa in avangarda reproductiei,
juca rolul sectorului decisiv in procesul dezvoltarii, ca menirea istoricä de a
mecaniza si revolutiona si celelalte domenii economice. intr-un cuvant, ea
avea misiunea de a infaptui - in viitor, candva - procesul complex si
transformator al industrializarii.

Transporturile Sectorul de transporturi si

telecomunicatii a evoluat in anii
13.9 §i
telecomunicatiile interbelid in raport de productia
materiala; dupa masivele distrugeri
ale razboiului a urmat refacerea, apoi dezvoltarea pana la 1928, anii de crizä -
1929 - 1932 si avantul economic pana- la 1938.
in centrul sectorului s-au aflat, ca si pana la 1916, dile ferate organizate
In Regia Autonoma C.F.R. - a statului. Reteaua de cale ferata de cca 11 000 km
nu s-a extins clec& ca 400 km; parcul de locomotive - cca 2 000 unitati, si cel
de vagoane mar& -46000 unitati au ramas aproximativ la acelasi nivel.
S-au efectuat investitii masive, dupa 1929, din imprumuturile exteme;
modernizarea CER.-ului si aprovizionarea cu materialul rulant, de zed de
mffiarde lei, a fost trecutä de la firm ele exteme la cele românesti, in principal
la uzinele Resita si Malaxa. R.A.C.F.R., cea mai mare intreprindere din tara, a
devenit principalul client si sustinator, cu preturi avantajoase, al industriei
metalurgice si al altor ramuri.
Transportul de marfuri a sporit sensibil, de la 2 900 mil.t. km in 19251a
6 000 mili. km in 1938, cel de calatori a crescut pana la 1929, dar scade ulte-
rior, cu 30% din cauza tarifelor de calatorie sctimpite.
291
www.dacoromanica.ro
 Capacitatea de transport insufidenta a C.F.R. a constituit permanent o
problema pentru economia nationala, apredata ca o criza a sectorului feroviar.
in perioada interbelica aparatul calor ferate s-a situat in urma celui
european in privinta inzestrarii tehnice; tractiunea famine cu locomotive cu
aburi, in timp ce in Ocddent se introduc masinile Diesel, se electrifica' reteaua
si se dubleaza liniile magistrale.
Drummile si soselele, pentru transportul rutier nu pot fi refacute la
timp si nid dezvoltate si modernizate; cu toate acestea, ta amploare un nou
mijloc de transport - auto - de calatori si märfuri; in anul 1938 circulau in
Romania peste 40 mii de autovehicule de toate felurile, pe sosele - in majoritate
- proaste; in acelasi an erau folositi doar 180 km de sosele asfaltate, construite
de societati straine. Statul, prin C.F.R., detinea principalul parc de
autocamioane.
La 1 opo locuitori, in 1934, in Romania revenea 1,2 automobile, in S.U.A.
- 220, in Franta - 52, in Cehoslovada -7, dar in Polonia numai 0,8 tmitati.
Sectorul de transport se completeaza cu un alt nou mijloci modem -
aviatia civila -, debutand in Romania in anul 1920, dupa doar un an de la
deschiderea primei linii aeriene de transport in Europa; L.A.R.E.S. - Liniile
Aeriene Romane Exploatate de Stat , intrepzindere de stat, in 1938 exploata
15 linii interne si internationale avand 29 de avioane, care au parcurs 1 170
mii km si au transportat 12 mii pasageri si diferite mesagerii.
Tara noastra s-a inscris nu numai printre pionierii aviatiei mondiale,
prin Traian Viña si Aurel Vlaicu, dar Si 'Mire primele state cu transport aviatic
pe continent.
Dispunand de o cale intinsa fluviala, maritima si de instalatii portuare,
Romania avea posibffitati largi pentru dezvoltarea transportului pe calea apei.
frisk in lipsa de capitaluri in domeniu $i din alte cauze, flota pe Dunare sub
pavilion romanesc - in anu11939 - reprezenta o cincime, restul de 80% revenind
sodetatilor germane, austriece si iugoslave.
De asemenea, si flota maritima româneasca era reclusa, transportand
doar 14-16% din volumul marfurilor importate si exportate pe cale maritima.
Exportul romanesc de volum mare - cereale, petrol, lemnarie - solicita, pentru
transport la destinatie, sume apredabile, platite armatorilor straini, ce ajungeau
la 12-16% din valoarea produselor, diminuand astfel, in aceeasi masura,
intrarile de valuta' in tara.
Telecomunicatiile cunosc, in unele sectoare, un proces de extindere si
modernizare; circuitele de tekgrafin perioada interbelica se mentin, in medie,
la 20 znii km, dar numarul telegramelor expediate se reduce de la cca 8 300
mii - cat a ajuns in 1926 - la 3 800 mii in anu11938, din cauza sporirii tarifelor.
Tekfonia, in schimb, introdusa in 1892, inregistreaza un progres rapid,
indeosebi in marile orase; de-la 27 mii posturi in anu11920, ajunge la 102 mii

292
www.dacoromanica.ro
In 1939. Din 1930 sectorul telefonic urban infra', pana in 1941, cand se
rasctunpara de catre B.N.R., in concesiunea marelui trust american I.T.T.;
acesta face importante investitii si modernizeaza, la nivel tehnic contemporan,
telefonia romaneasca. Posta isi completeaza reteaua de oficii, dublandu-se
trafidul de corespondenta intre 1920-1938.
Comunicatiile radio - ca mijlocul cel mai avansat al vremii - se introduc
In Romania in 1926, pana in 1938 construindu-se patru posturi de emisiune si
avand 275 mii abonati radio.
Sectorul transporturilor si telecomunicatiilor in anii interbelid si-a
completat aparatul, contribuind la deservirea economiei nationale.

invitimântul din Necesitatile de munca calificata

industria mecanizata si
profesional
13.10 Oindustriale
cadrele
comunicatii in perioada interbelica,
sunt acoperite de institutiile de
invätimânt din tara'.
InvfitäMântul profesional, de toate categoriile, cunoaste - in perioada
interbelica o expansiune mai mare decat pana in 1916, Astfel, intre anil 1920
0 1938, scolile de meserii - elementare, inferioare si superioare - sporesc de la
591a 165, iar numárul de elevi se máreste de la 2 1001a cca 30 000 de elevi; din
acestia insa, absolveau qcoala in ultimii ani ai perioadei doar 2 500 0 3 000,
cei mai multi renuntand pe parcurs, din diferite cauze, intre care si
imposibilitatea parintilor de a le piad intretinerea in camine 0 taxele scolare.
invitänlintui tehnic superior se creeaza in Romania In deceniul opt al
secolului 19 0 cunoaste o evolutie ascendenta; de la cca 20 absolventi ingineri, in
media anilor 1911-1914, la 405 - cel mai xidicat nivel interbelic in 1927; in anul
1938 terminau cu diploma 244 ingineri in toate facultatile politehnice din tará-.
Cadrele de ingineri si tehnicieni devin mai numeroase in perioada
interbelica prin pregatirea in tara, asigurand functionarea industriei nationale.
Totusi, numarul redus de ingineri si tehnideni industriali, ca si cel al cadrelor
pregatite in facultatile tehnice, reflecta, sub alt unghi de vedere, necesitatile recluse
ale industdei, dar 0 utilizarea restransa a cadrelor superioare in acest domeniu.
Fiind in numar redus 0 o parte dintre ei conducál' id propriile fabrid,
inginerii si tehnicienii aveau putine organizatii profesionale, cea mai
importanta fiind Asodatia Generará a Inginerilor din Romania - A.G.I.R.
La sfarsitul perioadei, in tara lucrau peste 6 000 de ingineri industriali
si Meya mii de tehnicieni. Academia de inalte Studii Comerdale si Industriale
din Bucuresti, cread in 1913, formeaza sute de economisti in anil interbelici.
Stiinta româneascd, in perioada interbelicá, se ridica la un nivel supe-
rior de cercetare si creatie in domeniile tehnicii si tehnologiilor industriale; in
Academia Romana sunt primiti ingineri, arhitecti, profesori universitari:
293
www.dacoromanica.ro
Eugen Badärau, Carafoli Ilie, Nicolau Gheorghe, Vasilescu Carpen etc. in
laboratoarele facultatilor de fizica si chimie ale scolilor politehnice se studiaza
si se fac invenpi si descoperiri teoretice, dar si practice, care insa isi gasesc
mai dificil aplicabilitatea in tara.
in stadiul in care se afla industria, ea apela mai direct la solutii importate.
Dovada capadtatii de creatie nationala si a contributiei stiintei romanesti o
face varietatea de brevete de inventii si perfectionari Inregistrate oficial In
Romania. intre 1922 si 1938 numarul general al acestora, straine si romanesti,
a crescut de la 570 la 1 460, din care - cele romanesti de la 105 la 470
remarcandu-se ponderea sporita a celor din urma.
Problematica industriei nalionale, atat din punct de vedere economic,
cat si tehnic, este discutata in congrese si conferinte ale intreprinzatorilor,
inginerilor si economistilor, face obiectul a mii de carti, de studii de spedalitate,
a zed de reviste periodice In limba romana si limbi straine, avand scopul
cercetarii diferitelor ramuri si aspecte, formulärii solutiilor necesare
progresului industrial.
in concluzie, in perioada interbelica, frontul industriilor, tehnidi si
tehnologiilor noi, al invatamantului si cadrelor de spedalisti, al stiintei si
publicisticii industriale, s-a extins, lärgind clirnatul si preocupárile industriale
In societatea româneasci si convingerea opiniei publice de avantaj ele si
superioritatea industrializar' ii pentru rezolvarea problemelor fundamentale
ale economiei nationale.

in jumatate de secol de
tadiul
S. promovare a industriei mecanizate
13.11. industrializirii - 1886-1938 - in productia
romaneasca s-a propagat mvolutia
industriall si s-a deschis calea industrializárii, a extinderii masinismului In
economia nationalä.
Pana la 1916, la intrarea tärii In razboiul mondial, s-au pus bazele
masinismului in transporturile feroviare, fluviale si maritime, In
tetecomunicatii, s-a creat un sector mecanizat In industrie - extractiva,
prelucratoare si electrick masinile, In spedal pentru treieratul paioaselor, au
pitruns si in agricultura', cu tendinta de a se extinde si la alte operapuni.
Dupi 1918 pani la 1938, beneficiind prin Marea Unire de un aport in-
dustrial si de resurse specifice necesare industriei - carbuni, gaz metan,
anumite cantitati de minereuri feroase si neferoase etc., precum si de o actiune
sustinuta de stimulare a propaglrii industriei, a masinismului In celelalte
sectoare, câmpul mecanizk ii In economia nationalä se largeste.
La sfarsitul perioadei - anul 1938 - domeniul extractiei si prelucrarii
bunurilor materiale era precumpanitor mecanizat calle ferate efectuau peste
294
www.dacoromanica.ro
60% din transporturile terestre, carora li se adauga noile mijloace automo-
bile; se introduce si in amploare transportul aerian; comunicatiilor telegrafice
si telefonice, devenite traditionale, mult extinse in deceniile interbelice, li se
alatura o forma noua, radio-difitziunea. In agricultura sporeste parcul
masinilor, se introduc mai multe tractoare, semanatori si secerätori tractate
de acestea, alte masini care depasesc stadiul initial si experimental al
mecanizarii agricole; 15-30% din lucrarile culturilor specifice devin mecanizate.
in procesul de urbanizare se exinde, de asemenea, mecanizarea:
transportul urban cu tramvaie si auto, iluminatul electric, pomparea apei prin
conducte etc., deservind 8-10% din populatia tà'rii.
Procesul de industrializare a economiei a fäcut p,?si importan ji in
asezarra vietdi economice pe temeiud tehnice modeme de mare productivitate,
In directia transformarii Romaniei dintr-o tara agrara in una industriala.
Evolutia spre aceasta tinta se dovedea insä dificilä, costisitoare si
indelungata pentru o tara slab dezvoltata, defidtara in capitaluri si cu resurse
naturale, miniere, limitate. Pana la 1938 sectorul industrial a parcurs doar o
parte a traseului si nu cea mai importanta; s-au constituit si dezvoltat ramurile
extractive, precum si de industrie usoara si alimentara, care aveau ponderea
dominanta in ansamblul industriei; nivelul de acoperire a pietei interne - cu
productia lor - atingea proporpa de cca 80%; notam insa CA, pe locuitor,
capadtatea pietei interne la bunurile industriale in Romania, era de 3-5 ori
mai redusa decat in statele industriale, mai ales datorita consumului extrem
de scazut al taranimii, ceea ce atesta o distantä de peste un secol fatä de
Occidentul industrial, in nivelul mediu de venituri si calitatii traiului.
Nivelul tehnic, productivitatea muncii si calitatea scazuta a irtdustriei
usoare si alimentare excludeau, cu unele exceptii, posibilitatea exportului,
concurenta cu piata europeana; produsele lor se puteau vinde, cu preturi
ridicate, numai pe pinta interna' protejata si aparata; iar monopolurile din
diferite ramuri, limitand productia la nivelul cererii interne, lasau fara prea
mari perspective dezvoltarea lor mai departe.
Industria extractivä, beneficiara a resurselor naturale - petrol, gaze,
carbuni, minereuri, paduri etc. - in tmele ramuri - petrol, lemne - a depäsit
productia pentru cererea interna, devenind furnizoare importantä de materie
primä ieftirta a pietei europene.
in anii interbelid si indeosebi in deceniul patru, au fost stimulate si au
progresat Si unele ramud Si subramuri de mijloace de munca, precum cele
prelucratoare metalurgicei producatoare de instalaiii si masini, electrotehnice,
chimice, electrica etc. Chiar la capadtatea resiransi de mecanizare a economiei,
productia acestor ramuri nu acoperea decat 20-25% din necesar, si aceasta de
tehnidtate joasa si medie. Partea covärsitoair a utilajuluisi masinilor industriale,
agricole, electrice, necesare tärii, se importa din statele dezvoltate. Aceasta
295

www.dacoromanica.ro
inseamna cá industrializarea realizase si incheiase o prima etapa, aceea a
industrillor usoare si extractive, bazata pe materii prime agricole, animaliere si
miniere, si trecuse la dezvoltarea unor ramuri producatoare de instalatli si masini.
Fondarea si dezvoltarea, insa, a ramurilor de temelie a industriei si
economiei nationale , producatoare de energie electrica, electrotehnice,
prelucrátoare de metale si constructoare de masini, a celei chimice etc., necesare
asigurárii aparatului modern al economiei, constituia etapa viitoare, cea mai
grea, cu investitiile cele mai mari.
Pana' atunci inzestrarea economiei cu utilaje si masini urma sa se
realizeze, in principal, cu produse importate.
in afara de industrie, de aparatul de transport al cailor ferate si
telecomunicatiilor, in celelalte ramuri , agricultura', constructii, servicii -
mecanizarea era abia la inceput si sporadic'ä, predominand tehnica si munca
manual', ceea ce releva ca industrializarea nu-si exercitase inca actiunea 6
de transformare pe terenul cel mai intins al productiei materiale a tárii.

in perioada interbelica se
Aspecte sociale consolideaza organizarea Intreprin-
1312.industriei In domeniul derilor in societati pe actiuni,
ntunite si sociefäti anonime. Toate
unitätile industriale importante se constituie si functioneaza sub aceasta forma
juridici. Numarul societapor pe actiuni sporeste de la 447 in 1920 pana la
1 171 in 1925, dupa care ramane relativ constant, in 1938 fiind de 1 160. in
schimb, capitalul investit se mareste intre 1925-1938 de la cca 40 mild. lei la
162 mild, lei, atestand expansiurzea puterii capitalului industrial.
In scopul reprezentarii si al sustinerii intereselor colective, industriasii se
organizeaza in asocialii profesionale care se dezvolta in anii interbelici. Cea mai
importanta, la care puteau participa numai intreprinzatorii posesori ai unor fabrid
cu instalatii de minimum 50 cai putere, era Uniunea General a Industriasilor
din Romiania - U.G.I.R. -, organizatia mair_lui capital din tara. Mai functionau
alte zed de asociatii profesionale pe sectoare, ramuri, zone industriale, judete etc.
Astfel, activau: Uniunea Industriilor Miniere si Metalurgice, Asociatia
Industriasilor din Industria Petroliera etc. in unele ramuri si subramtui, asociatia
profesional' se reprezenta de catre cartelurile si sindicatele monopoliste, ca, de
pila, in industria cimentului, zafar' ului, uleitilui vegetal, lártiei etc. etc.
De asemenea, s-au organizat in asociatii industriasii mijlock cat si cei mici,
atat la nivelul unor judete sau provincii, cat si in Uniuni la nivelul intregii tar' i.
Asociapile profesionale ale capitalistilor aveau fwictii importante, mai
ales in relatiile cu statul, cu institutiile publice; ele inaintau guvernului,
diferitelor ministere, memorii cu propuneri si deziderate referitoare la taxe
vamale, impozite, dobanzi si credite, diferite avantaje solicitate; ele erau
296

www.dacoromanica.ro
consultate de catre guverne in privinta mfisurilor legislative intreprinse,
tinandu-se seama de cererile, obiectiunile si protestele formulate. Aceste
asodatii actionau direct, cat si prin Camerele de Cornell si Industrie. in acest
sens ele jucau un rol pozitiv In elaborarea politicii economice. Marea industrie
avea de drept si doi-trei parlamentari in senatul tarii.
Influenta si puterea asociatiilor marelui capital asupra guvernelor,
statului si a regelui, a crescut considera bil si se manifesta, pe variate cal si cu
variate mijloace, ca cea mai mare forta economica de presiune.
La varful piramidei vietii economice romanesti se constituise o adevarata
oligarhie a celor mai mari industriasi si bancheri si a multor oameni politid,
In frtmte cu regele Carol al II-lea; aceasta devenise - catre sfarsitul perioadei,
parka la 1940, factorul caracteristic al politicii economice a Romaniei,
0 serie de legi, mai ales decrete regale din timpul domniei regelui Carol
al II-lea (1930-1940), au fost emise si aplicate in interesul , sub presiune si cu
"recompensele" unor grupuri de mari capitalisti, in scopul obtinerii de
substantiale avantaje din partea statului si pe seama bugetului de stat.
Coruptia, care s-a infiltrat Inca de la sfarsitul secolului 19 intre aparatul
de stat si marii capitalisti si politideni, dar, neincurajata si franata de marii
oameni politid ai vremii si de regele Carol I, in anii interbelid, si indeosebi in
deceniul patru, aceasta ja o amploare färä precedent, penetrand organismul
economic si politic al WI

La nivelul superior devenisera de notorietate publica practicile regelui Carol

al II-lea in acest sens. Dupa abdicarea sa, in septembrie 1940, generalul Ion Antonescu
decreteazi controlul averilor demnitarilor si ale unor intreprinzatorisi organizeaza
In acest sens comisii speciale cu sprijinul expertilor B.N.R. Sute de oameni politid
si capitalisti au fost implicati in afaceri pe seaxna statului. Arhiva Presedintiei
Consiliului de Ministri si Arhiva B.N.R. mai päStreaza o parte din aceste dosate.

Pe temeiul referatelor comisiilor de control, in ianuarie 1941 Ion

Antonescu, printr-un,decret, confisca $i trece in proprietatea statului aproape
jumatate din patrimoniul sodetatilor marelui industrias Nicolae Malaxa,
apreciindu-se CA aceasta provenea din contractele de furnituri, oneroase, cu
institutilie statului frustrat de imense fonduri financiare.
Actiunea de control a cuprins si Casa Regard., in patrimoniul careia s-au
aflat - in proprietatea regelui Carol al II-lea - zed de padiete de actiuni 1a
importante sodetati si band, primite de suveran ca "recompensa." pentru
serviciile acute sau pentru protejarea intereselor acestora. Toate au fost frecute
In proprietatea statului.
Actiunea impotriva coruptiei din perioada 1940-1944, destasurata sub
clictatura politicA qi militara, a diminuat consistent acest fenomen negativ al
economiei romartesti.
297

www.dacoromanica.ro
 Un alt aspect social important al viend industriale 1-a reprezentat
FORTA DE MUNCA, SITUATIA SALARIATILOR DIN DOMENIU. in
anii interbelid numarul acestora in industria mare sporeste pana in 1924 la
306 mii, dar reducandu-se la cca 200 mii in anii crizei, pentru a creste la 360
mii pang in anul 1938.
In toata industria mare, mip.ode si mica si in alte ramuri unde se utiliza
personal industrial, ca in transporturi, la sfarsitul perioadei, in 1938, totalul
salariatilor se estima la peste 700 mii persoane, din care majoritatea erau lucratori.
La recensamantul din 1930 s-au inregistrat 615 rnii de salariati in intreaga
industrie si in transporturi. Din acestia, ucenicii reprezentau 12,5%, lucratorii
56,2%, iar personalul de conducere - patronii i functionarii intreprinderilor
31,3%; din totalul de 347 mii al lucratorilor, 61,8% erau necalificati i numai
38,2% erau calificati, ceea ce vizeaza atat nivelul tehnic i tehnologic al acestor
ramuri, cat si posibilitanle de crestere a productivitatii
Dupä pregätirea scolar, din intreg personalul din industrie si trans-
port 66,5% aveau scoala elementara, 16% erau analfabeti, 9,2% aveau pregatire
liceala, 5,5% erau cu scoli profesionale si mai putin de 1% erau absolventi ai
invatamantului superior. Ca regula, personalul cu pregatire liceala
superioara apartinea categoriei de tehnicieni, ingineri i functionari. Nivelul
de instructie al majoritani lucratorilor din productia industriala se reducea la
Scoala elementarä, iar o parte insemnata dintre ei nu avea stiinta de carte.
Calificarea in proportie de masá se obtine prin Invitarea meseriei in atelier
fabrica.; doar 5,5% din totalul personalului era format in scoli spedale. De
aid Ì nivelul mediocru al pregatirii profesionale cu repercusiuni asupra
randamentelor i ca1itáii productiei.
LEGISLATIA MUNCH. In anii interbelici, datorita sporirii masei de
salariati si cresterii revendicarilor lor economice, legisla tia muncii se
Imbogateste i incepe sa se aplice cu mai mare fermitate. Romania aderä, dupa
1920, la convennile i documentele Organizatiei Internationale a Muncii de
pe langa Societatea Natiunilor de la Geneva, promoveazä in legislatie
recomandärile sale si purie in practica obligaiile astimate, referitoare la
legiferarea muncii, prin tratatele de pace semnate dup.& razboiul mondial.
In felul acesta, domeniul muncii salariate inträ tot mai mult sub
jurisdictia unei legislafli adecvate, practicile arbitrarului patronilor fata de
salarian si condinile de munch' fiind in masura mai mare ingradite. Sta tul
manifestä un interes sporit pentru elaborarea i aplicarea legislatiei
dar actioneazi slab in aplicarea ei.
Cea mai fructuoasa perioada legislativa in acest sens este a primului
deceniu postbelic, determinata de importantele miscari salariale din anii 1919-
1923, dar si de necesitatea de a unifica aceasta legislatie la nivelul intregii tari
dupa intrarea tn statul national roman a provinciilor unite.
298

www.dacoromanica.ro
 De mentionat, in primul rand, crearea In 1920 a Ministerului Muncii Si
Ocrotirilor Sociale, cu obiective *i sarcini importante in domeniu; se adopta
apoi, tot in 1920, legea reglementärii conflictelor de munca, in care se prevedea
intre altele interdictia grevelor in intreprinderile statului, qi in cele de interes
public; un an mai tarziu, parlamentul discutä' 0 aproba legea sindicatelor
profesionale ce consacra dreptul prevazut in Constitutie de asociere legala in
scopul apararii intereselor profesionale. in 1923, se adopta noua Constitulie
cu prevederi mai larg-democratice asupra muncii: dreptul si libertatea muncii,
dreptul de asociere, infiintarea Camerelor de Muna etc.
in 1925 se adopta legea pentru reglementarea repausului duminical qi a
särbatorilor legale, prin care acestea deveneau obligatorii in toad tara.
Ziva de muna de 8 ore - acceptata Inca din 1920- este legifeerata in 1928
prin legea asupra ocrotirii muncii minorilor si femeilor si asupra duratei muncii.
In scopul controlarii aplicarii legislatiei muncii si sanctionarii abaterilor,
In 1927 se instituie, pe langa Ministerul Muncii, un corp de inspectori
insarcinati sa fad vizite periodice la intreprinderi. Se organizeaza in Ora 13
inspectorate ale muncii, cuprinzand toate judetele.
Importante au fost, de asemenea, si masurile de creare a Oficiilor de
plasare, de organizare a muncii in porturi, de creare a caminelor de ucenici,
de promovare a cursurilor profesionale etc.
La sfarqitul deceniului trei - in 1929 - se adopta Legea contractelor
de muncä.
In 1932 se infiinteaza Camerele de Munca, iar in 1933 - Judecatoriile
de Munca.
De mentionat ca, in 1925, se propune si se dezbate in parlament un
proiect de Cod al muncii ramas insa netransformat in lege.
in 1933, printr-o lege spedala, se unified asigurbrile sociale din toate
provinciile tarii; in acest scop iau fiinta 34 Case de Asigurari qi 70 Oficii de
Asigurari Sociale. Legea pentru pregatirea profesionala si exercitarea
meserfilor, de mare importand pentru reglementarea formarii profesionale,
este adoptata in anul 1936.
Toata legislalia muncii, aplicad in perioada interbelica, a suferit numeroase
modificari, in scopul perfeclionarii qi adaptar' ii la noile conditii create.
Cadrul legal al armatei salariate a drii a cuprins toate laturile principale
ale activitalii salariale, confirm:and modemizarea statutului muncii in Romania
la nivelul tarilor avansate. Deosebirea insa fad de acestea consta in Inalcarea 0
nerespectarea frecventä a legislatieimuncii in Roman* ia, in detrimentul salariatilor.
Cadrul legislativ qi instituliile create in domeniu au privit, in primul rand,
personalul industrial care delinea qi ponderea cea mai ridicata in totalul salariatilor.
CONDITIILE DE MUNCA SI SALARIZARE s-au imbunatatit in
perioadele de prosperitate fata de anii antebelici, dar s-au deteriorat in fazele

299

www.dacoromanica.ro
de crizi si depresiune a eeonomiei romanesti. in consecinta, actitmile, grevele
luptele salariatilor se orientau acum nu atat asupra noilor revendicarip
cat pentru transpunerea in practica' i respectarea de catre patroni a legilor
In vigoare.
Durata muncii, reglementati la 8 ore pe zi si 48 ore pe saptämana, era
respectatä numai in intreprinderile foatte mari, i unde erau incheiate contracte
sau convenni colective de munca intre salariati patroni. Pe un camp intins
al muncii in ateliere i fabrid se lucra 9-10 si chiar 12 ore pe zi, precum si ore
suplimentare, urtele chiar platite.
Legislatia prevedea reglementarea raporturilor dintre salariati i patroni
prin conven,tii sau contracte de munca. Patronii, In marea lor majoritate,
refuzau incheierea contractelor, ceea ce-i scutea de obligatii fata de personalul
angajat. Statistica muncii aratá ea din 1920 parta in 1926 numárul contractelor
incheiate si al salariatilor euprinsi creste, dupa care se reduce drastic; astfel,
In 1920 s-au incheiat 71 contracte colective privind 28 mii salariati, lar in 1926
se ajungea la 269 contracte cu 97 mii salariati; in 1933 nu mai fiintau deck 80
contracte cu 24 mii salariati, lar spre 1938 erau in vigoare 157 contracte cu 32
mii salariati. Fatä de peste 3 500 intreprinderi irtdustriale si peste 700 mii
salariati, cei cuprinsi in contracte colective de munea reprezentau sub 5%.
Aceasta reflecta si un anumit stadiu precar al organizarii sodale.
Economia de capital, intensificarea muncii i insufidenta mäsurilor de
securitate a muncii faceau numeroase victime din accidente, producand
invaliditate i decese. Dupa' datele Buletinului Muncii i Asigurarilor Sodale,
invaliditatea i decesele din cauza acddentelor de muncä, numai din randul
asiguratilor, au crescut, cum se poate constata mai jos:

Majoritatea acestora revenea salariatilor din industria marea

Un capitol important al situatiei salariatilor 11 forma Somajut dacä in
perioadele de prosperitate numárul somerilor inscrisi la oficiile de plasare
era relativ redus - 20-30 in cele de criza el trecea de 100-150 mii,
aläturi de cei neinregistran, depasea 200-250 mii, panä la o treime din totalul
salariatilor. inscrierea la oficii nu-i tenta pe salariati, intrucat in acea perioada
angajárile, in marea lor majoritate, se fäceau direct la fabrid i instituni. Nu
se acorda ajutor de soma/ stabil si general. Protectia sociala era superficiala
putin someri beneficiau de ea, ajutoarele provenind mai ales de la unele
asodatii de binefacere.
300

www.dacoromanica.ro
 Caracteristica pietei muncii In Romania interbelica era marea presi une
a celor fal lucru, a murtdtorilor venip de la sate la orase, asupra celor artgajati,
ceea ce determina reducerea sau mentinerea salariilor la nivele reduse.
Salariile nominale au fost supuse la doul valuri inflationiste - 1916-1926
si 1935-1938 ceea ce exdude posibilitatea compararii stabilirii tendintelor.
in Romania salariul real, la aceleasi profesii industriale, era de câteva ori
mai mic decâtîn prile dezvoltate, atat din cauza productivitapi sodale a muncii
mai reduse, a valorii create mai mici, cas t si din cauza presiunii mai mari a
patronatului asupra salariatilor si a slabei organizan i sindicale a acestora.
La nivelul anului 1938, unul dintre anii cei mai btmi ai economiei romanesti
In perioada interbelica, salariile nominale lunare medii brute, in diferite ramuri,
se prezentau astfel: alimentara - 1 715 lei; todita -2 023 ki; stidar' ie - 2 032 lei;
lemnului -1 654 lei etc., ramuri cu plafonul cel mai redus din industrie.
Statistica asigurarilor sodale, care clasifica asiguratii pe categorii de
salarii, confrima nivelul scazut al venitului salariatilor. in intreprinderile de
industrie mare si mica dasele de salarizare se prezentau astfel, In anul 1938:

Din cei peste 1 milion de asigurati din industrie si comert, 12,8% aveau
un venit pana la 600 lei lunar, 52,6% intre 601 - 1 975 lei, lar restul de 33,8% de
la 1 976 lei In sus. Cea mai mare parte din asigurati - 65,4% dispuneau de
venituri pana la 1 975 lei pe luna sau, in medie, 65,80 lei pe zi pentru o familie.
Pentru a aprecia capadtatea de cumparare a acestor venituri reproducem
preturile medii, per kg, pe tara, ale catorva produse i servicii in anul 19381:
paine 8,70 lei; carne de porc, 30 lei; salam, 55 lei; branza, 39,50 lei; ulei, 34,40
lei; untura' de porc, 41 lei; mere, 11,50 lei, 1m stofa, 534 lei; 1 pereche pantofi,
605 lei; 1 pereche dorapi, 39 lei; 1kg sapun rufe, 29 lei; chiria lunara apartament
3 camere, 1 600 lei.

1. Anuarul Statistic al Rominiei, 1939-1940, p.632.

301

www.dacoromanica.ro
 Daca s-ar calcula consumul de produse, la familia medie de 4,3 persoane,
s'i costul lor, ar reiesi ca majoritatea asiguratilor träiau la limita existentei
fizice, fära sa mai aiba surse pentru cultura, odihna etc. Datele mai evidentiaza
faptul ca peste o treime din asigurati, pana la venituri de 1 125 lei lunar de
famine, träiau in sarade si mizerie, veniturile neajungandu-le nid pentru o
hrana normala zilnica.
Majoritatea lucratorilor industrian locuiau la periferiile oraselor, in case
de paianta, cu 1-2 camere, pe strazi desfundate, fara apa prin conducte, fara
canalizare, locuintele fiind incalzite cu lemne si iluminate cu lampi cu petrol.
Asistenta si ingrijirea medicala erau precare.
Pentru imbunatatirea conditiilor de munca si de viata, salariani - in
parte organizati in Confederatia Generala a Muncii si alte sindicate - au
desfasurat actiuni de revendicari, de protest, au organizat greve etc., in scopul
satisfacerii dezideratelor. Conflictele de munca s-au amplificat in ami de criza
economica si au dirninuat in anii de avant al industriei. in anul 1920 s-au
dedarat 911 conflicte de munca cu 125 mii partidpanti si 1,7 mil. zile munca
pierdute; in 1939 s-au manifestat 340 conflicte cu 70 mii partidpanti.
In consecinta, dezvoltarea industriei nationale in perioada interbelick
cea mai dinamica direloate ramurile si promotoare a progresului tehnico-
economic, s-a realizat prin sporirea acumulgrilor interne pe seama masei
consumatorilor si a salariatilor industriali. Patrimoniul industrial s-a dublat
si, o data cu el, si masa beneficiflor, in timp ce condina sodala a salariatului
industrial nu a cunoscut ameliorari senmificative; din contra, pentru masa
cea mai larga, cu veniturile cele mai mid, sarada, lipsurile, bolile, au ramas
mediul ei de existenta.
Ca peste tot pe continentul nostru, progresul industrial 0 in Romania
In primele faze istorice, a fost insont de sacrifidul majoritkii populatiei,
generatie dupa generatie, muncind si traind permanent in privatiuni materiale
si spirituale, in speranta unor vremuri mai bune.

302

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL 14
INSTABILITATEA MONETARA.
CIRCULATIA BANEASCA.
RAPORTURI VALUTARE

Inflatia Dupa o lunga perioada, de jumatate de

141 . monetari circulatia secol, - 1867-1916 -, de stabilitate

monetara,insopta de convertibilitatea leului,
razboiul mondial si urmarile sale economice
au bulversat circulapa monetara nu numai in Romania, ci i in majoritatea
statelor europene; ca rezultat al enormelor cheltuieli i distrugeri s-au produs
In lume cele mai puternice deprecien i ale banilor; inflatia a atirts cote fara
precedent in istorie.
In deceniul trei, diferite tan efectueaza reforme monetare de restabilire
sau stabilizare a irtonedelor nationale.
Ulterior, criza economica din anii 1929-1932, coborand puternic - in
medie Cu 30-50% - preturile produselor i serviciilor pe pietele nationale
mondiale i rupand ecbilibrul dintre valoarea metalica a principalelor monede
pretul produselor prin care se exprimau, statele cu valutele de baza ale
pietei monetare mondiale - Anglia, S.U.A. i Elvetia - au devalorizat, pe rand,
moneda, primele doua àri cu circa 40% si Elvetia cu 30%.
in anii urmatori, dupa sfarsitul crizei economice pana la al doilea razboi
mondial, inflatia se manifest-4 din nou intr-o serie larga de state; apar astfel
pe piata valutara douä categorii de monede: a) monede forte, libere, garantate
cu aur i valute si convertibile, i b) monede slabe, uneori cu un curs fonat;
ca regula, statele urmareau sa-si orienteze exportul spre tarile cu monede
libere, ca sa incaseze valuta forte.
303

www.dacoromanica.ro
 Din literatura de specialitate referitoare la subiect, a se vedea Costin C.Kiritescu,
Sistemul bänesc al leului si precursorii lui, vol.!!, lucrare de baza, apoi
C.N.Angelescu, Politica monetari a Rominiei, Bucuresti, 1929; Aspecte ale economiei
rominesti, Bucuresti, 1939; Iosif Jean, La stabilisation du change roumain, Paris,
1939; Enciclopedia României, voLIV, capitolul Politica monetark Radu Stoenescu,
Stabilizarea monetari si efectele ei in RomInia, Bucuresti, 1933.

in Romania, dupa suspendarea convertibilitatii in 1917, procesul

inflationist fnainteazg rapid datoritä fmprumuturilor mari _acute de stat la
B.N.R., care emite mffiarde de lei fara acoperire, provocand deprederea leului
pana in 1920 de peste 10 ori. intregirea tarii in 1918, prin Unirea la statul
roman a Transilvaniei, Banatului, Basarabiei si Bucovinei, a adus in noul or-
ganism statal tmitar mari cantitati de moneda ale fostelor state stapanitoare -
coroane, ruble etc., la care s-au adaugat lei de ocupatie, pusi in circulape pe o
parte a teritoriului tarii, in timpul razboiului, de catre autoritátile germane.
Banca Nationala efectueaza, in anu11920, in ntu-nele si in contul statului,
unificarea monetarä, prin preschimbarea tuturor monedelor fostelor puteri
stapanitoare in lei'. Cu acest prilej B.N.R. a emis, tot fara acoperire in aur,
aproape 8 miliarde lei in contul statului, in scopul retragerii din circulatie a
banilor straini; aceasta a produs un nou val de inflatie in perioada 1921-1924,
cand moneda nationala se depredaza inca de circa patru ori, ajtmgand in
1926 la recordul de 42 ori depredere fata de valoarea din 1913.
in deceniu11916-1926, leal s-a depredat, inflatia a crescut, manifestata
In sporirea in proportie apropiata a preturilor de gros si de detaliu. Pentru a
reveni la o stare monetara normala, spedalistii bandi nationale incearcA, din
anal 1925, masuri pentru revalorizarea monedei, respectiv aducerea leului la
valoarea lui antebelica, prin restrangerea drculatiei monetare.
in acest scop, printr-o conventie incheiata intre B.N.R, si stat, acesta se
obliga, pe de o parte sa nit mai faca imprumuturi de la B.N.R.2, iar pe de alta
sa plateasca anual B.N.R. o cota care sa serveasca la retragerea din circulatie

I,. Cursul de schimb a fost stabilit pentru coroane austriece si ungare la 0,50 lei, când
la piata liberà nu era mai mare de 20 - 25 bani. Curs ridicat s-a stabilit si pentru ruble
in Basarabia. Cu prilejul preschimb5rii s-au fäcut numeroase afaceri de sute de
milioane lei; s-au adus cu sacii bancnote - coroane, ruble - de peste granit5, si s-au
schimbat uriase sume in avantajul speculantilor si in imensa Pagubä adusä statului".
(Victor Slävescu, Istoricul Bincii Nationale a Rominiei (1880-1924), Bucuresti, 1925).
2. imprumuturile statului, din cauza insuflcientei resurselor pro prii si a deficitelor
bugetare, au constituit principala cauza a inflatiei. Astfel, statul a luat credite de la
B.N.R. care le-a asigurat prin emisiune monetard fa-ra acoperire. lard care a fost proportia
imprumuturilor statului in emisiunea monetara, exprimatä in milioane lei si procente:
304

www.dacoromanica.ro
a sumelor emise de banca pentru imprumuturile statului. Teoretic, aceasta
insemna revalorizarea monedei si revenirea la puterea leului din 1913,
crescand astfel valoarea lui. Operatiunea nu s-a putut realiza, intrucat
stagnarea emisiunii la un potential economic de doua ori mai mare al Romániei
intregite, reducea relativ resursele de moneda; s-a produs astfel o mare criza
de numerar", o crestere a dobanzilor particulare s'i deci si a preturilor,
generandu-se pe alta cale inflatie.

Stabilizarea monetari in 1926 se renunt6 la

revalorizarea leului si se trece la

142 pdiann ri2n9i glautia

circulatiei bine0
solutia stabilizJrii, adica la
fixarea valorii leului la nivelul de
depredere atlas in acea perioada.
Dupa anul 1926, in urma imbunatatirii situatiei economice a tärii si a
sustinerii cursului leului pe piata interna de catre B.N.R., prin cumparare de
lei platip cu valuta, in anii 1927 si 1928 cursi]] leului se Imbuniltäteste, nivelul
de decreciere coborand la 32 (de 32 ori mai mic) fata de cel din 1913.
In 1929, se efectueaza stabilizarea oficiala a leului la nivelul cursului
din luna februarie. Atund leul aparea depreciat de drca 32 ori fata de 1913;
aceasta insemna ca el nu mai reprezenta 0,3226g aur - chi fusese fixat in 1890,
d aproximativ numai 0,010 & el pierduse, prin infla pie, 97% din valoare,
constituind doar 3% din marimea lui antebelica; aceasta era si puterea lui de
cumparare si cursul fata de valutele straine.
Stabilizarea monetara se putea efectua numai prin redresarea financiará
a statului si a institutului de emisiune; aceasta insa necesita fonduri
importante, ce puteau fi procurate numai pe piata financiara externa. in
prealabilul stabilizarii trebuiau deci contracta te imprumuturi externe.
Guvernul Partidului National Liberal a tratat aceste imprumuturi cu
un grup de mari banci internationale ce-si mentineau irisa reticentele fapá de

continuare de la p. 302 subsol:

Iii Circulatie monetarä Datoria statului Pondere %

1917 1 685 736 43,7

1918 2 247 1 311 58,3
1920 4 803 4 093 85,2
1921 11 073 9 969 90,0
1922 14 143 12 339 87,2

(Victor Slävescu, op.dt. p.242,297). in 1921 statul prelua de la B.N.R. - sub forma de
limprumuturi - 90% din circulatia monetarä, nevoilor pietei fiindu-i destinate direct
doar 10%.
305

www.dacoromanica.ro
politica nationalä prin noi Snsine" a partidului liberal. Dupa alegerile din
octombrie 1928, care - cu o majoritate zdrobitoare - aduc la putere un guverrt
al Partidului National Taranist bandle internationale, manifestand incredere
In politica externa' a acestui partid mai favorabil capitalului strain, acorda - in
februarie - imprumuturile solicitate.
S-au contractat astfel, la cateva grupuri bancare internationale,
imprurnuturi de peste 100 mil. dolari SUA, destinate, in proportii aproape
egale: pentru constituirea fondului de rulment al statului (35%), investipi
de modernizare a transportului feroviar (35%), restul pentru unele investitii
in spedal, pentru rascumpararea de catre stat de la B.N.R. a unui portofoliu
de efecte dubioase (30%), eliberand-o de blocajul fondurilor.
Reforma monetara propriu-zisa s-a infaptuit pe baza un.ei legi monetare
speciale, ce determina noua valoare a leulili pe piara interna si externa; totodata,
se modifica' i statutele B.N.R., prin care capitalul sau sporeste de la 100 la 600
mil. lei si se reduce partidparea statului la acesta de la 33% la 10% etc.
Astfel, s-au realizat cele trei componente de baza ale stabilizarii din
1929: - contractarea imprumuturilor de stabilizare, - stabilirea noii baze
monetare a tarii si - noile statute ale B.N.R.
imprumutul de stabilizare din 1929, de peste 100 mil. dolari, s-a contractat
cu dobanda reala de peste 8%, la ea adaugandu-se comisioane si cheltuieli; s-a
incasat efecfiv 87% sau 14,6 mild, lei, cursul dolarului fiind de 167 lei.
Legea monetara din februarie 1929 fixa valoarea leului la 0,010g aurcu
titlu de 0,900, lkg aur fin reprezentand 111 111,11 lei, in comparatie cu 3 100
lei in 1913, ded o diminuare a puterii leului de 32,3 ori, respectiv cu 97%.
in acelasi timp s-a fixat prin lege si cursul oficial la principalele valute
straine, curs pe care-I prezentam in comparatie cu cel din anu11912:

1912 1929

1 dolar SUA 5,18 lei 167,19 lei

1 lira sterlina 25,25 lei 813,59 lei
1 franc elvetian 1,00 lei 32,26 lei
1 franc francez 1,00 lei 6,55 lei
1 marca germana' 1,24 lei 39,82 lei

De asemenea, s-a reintrodus convertibilitatea leului in aur i devize,

dar peste suma de 100 000 mii lei; ea va ramane in vigoare pana' la 1941, cand
- din nou - va fi suspendata din cauza razboiului.
Stabilizarea monetara din anal 1929 a coinds cu dedansarea crizei
mondiale si pana in 1932, sfarsitul crizei, moneda romaneasca si-a mentinut
valoarea stabilita. Dar in anii urmatori se manifesta din nou infla tia, iar in
1936 B.N.R. devalorizeaza leul cu 38%, 1kg aun fiind reevaluat la 153 333,33
306
www.dacoromanica.ro
lei; inflatia a continuat i in anii urmatori, in rate tot mai ridicate, determinand
banca nationalä sA efectueze o noua devalorizare a leului in 1940 - cu 50%,
ceca ce a redus din nou valoarea leului, 1g aur costand 229,99 lei.
Emisiunea monetara se reprezenta la sfarsitul perioadei analizate - 1938
, din monede metalice si din bancnote - moneda de hartie; monedele metalice
erau de: 0,25 lei, 0,50 lei, 1, 2, 5 lei de dimensiuni crescatoare si din aliaj de
cupru, staniu i zinc; cele de 10 lei, 20 lei din cupru i nichel, iar cele de 50 lei
din nichel; xnonedele de 100 lei si cele de 250 lei - din 75% argint si 25% cupru.
Bancnotele in circulatie aveau valori de 5 lei, 20 lei, 100 lei, 500 lei, 1 000 lei.
Circula tia bäneascä, tocmai datorita inflatiei si mai putin valorilor pietei
financiare, a evoluat astfel:

Cantitatea i valoarea bancnotelor pe piafa a sporit in urma inflatiei si a

necesitatilor economice de 5,7 ori in 1918, fata de anul de baza. in 1922 valoarea
biletelor In circulatie era de 34,7 ori mai mare ca in 1913, iar la stabilizarea
monetara din anul 1929 ajunsese la plafonul de 48,4 ori.

DEPRECIEREA (OFICIALÀ) A LEULUI ÎN PERIOADA 1913-1938

FATA DE VALOAREA LUI DIN ANUL 1913
De cate on Fata de valoarea aur din 1913
Ani1 s-a depreciat leul re rezenta in bani
Curs oficia-1 Curs liber
1913 1,0 100,0 100,0
1918 2,3 27,8 , 27,8
1920 11,8 9,4 9,4
1925 42,9 2,5 2,5
1929 32,3 3,1 3,1
1936 52,4 2,3 1,9
1938 73,0 2.3 1,37

DEPRECIEREA OFICIALA A LEULUI VALOAREA LEULUI LA CURSUL OFICIAL

100
SI LA CURSUL LIBER
80
f73
3,5
3.1
60
3
40 4- 1
j;z143, 62,5- 2:3- 3-3.
---i. o
o 2 v.
20
eo 1,5
o
1913 1918 1920 1925 1929 1938 1938 i'- 1929 1936 1938
Deprecierea 4. Curs oficial - bani 1913!
le Curs oficial Curs bber

307
www.dacoromanica.ro
 Moneda si circulatia monetafa au imbracat astfel, in perioada interbelica,
cara cter de instabilitate, manifestând - in cea mai mare parte a intervalului -
inilatie, cu sporirea preturilor si a salariilor, in urma lor, si alte consecinte
negative asupra economiei nationale. Ea a avantajat marile intreprinderi, cat
si pe cele speculative si a defavorizat pe cele mici, populatia cu venituri fixe -
salarii, pensil accentuand polarizarea economico-sociala. Variatiile mari de
preturi fata de valoarea reala a productiei i serviciilor au condus la
incomparabilita tea valorilor In preturi curente. in consecinta, comparatia
dintre indicatorii economid din diferiti ani nu asigura exprimarea mor
raporturi valorice reale.

Pe piata monetafa interna si

futre externa, moneda nationala s-a aflat
leu i unele In directa i determinanta legatura
143Raportul valute strAine cm monedele - valutele - altor tari;
pana la 1916, cat timp se pastreaza
convertibilitatea libera' si circulatia unor monede de aur si argint; echivalenta
cu valutele sträine pomea de la paritatea metalica, a continutului In greutate
de metal pretios al valutelor. Dupa dedansarea razboiului mondial (1914)
raportul dintre leu si valutele straine se mai mentine In jurul paridtii oficiale
pfinä la 1916, cand Romania intra in razboi.
Dupa suspendarea convertibilitatii in 1917 si dedansarea inflatiei, cursul
leului scade vertiginos. Raportul de depreciere interna a leului in perioada
1916 pana la stabilizarea monetara din 1929 In comparatie cu francul elvetian,
care si-a pastrat integral valoarea si era egal in 1915 cu 1 leu, a fost urmatorul:

1215 1211 1920, 1925. 191Z 1929

Leul 1 1/3,60 1/10,60 1/40,20 1/32,26 1/32,25

Francul 1 leu 2,34 lei 11,80 lei 42,87 lei 32,56 lei 32,26 lei
elvetian

A scazut cursul liber al leului i fata de alte valute puternice:

1915 1920* 1925* 1929*

1£ 25,25 lei 225,20 lei 1002 lei 816 lei

1$ 5,18 lei 65,10 lei 221 lei 168 lei

* media lunarä la mijlocul anului - jume.

308
www.dacoromanica.ro
 In preajma stabilizarii din anu11929 leul reprezenta cea mai mica valoare
monetara fatä de celelalte monede europene: o marca Germania = 39,82 lei; 1
fr.Franta =6,55 lei; 1 shiling Austria p- 23,52 lei; 1 leva Bulgaria = 1,20 lei; 1
drahma Grecia = 2,17 lei; 1 lira Italia =8,80 lei; 1 lira Turda = 734,96 lei.'
Mentionam ea', pana la 1914, monedele cele mai cautate pentru schimb
erau francul francez (= 1 leu), marca germana (= 1,24 lei) si lira sterlinä
(= 25,25 lei). Dolarul nu era utilizat frecvent in schimbul european de valori,
Acesta dobandeste valoare de etalon dupa cel de-al doilea razboi mondial.
In perioada interbelica valutele cele mai utilizate pe piata m'ärfurilor si
devizelor europene sunt francul elveldan, lira sterlina, care si-au pastrat pana
la criza economica - 1929-1932 - valoarea intacta', precum si francul francez,
acesta intrat insa intr-un proces de depredere.
Cursul leului, fixat la stabilizarea monetara din anul 1929, se mentine
relativ stabil patru ani, pana in 1932, favorizat de scaderea masiva a preturilor
din perioada crizei eocnomice, dupa care, o data cu sporirea emisiunii B.N.R.,
incepe din nou sa scada; apare - paralel cv cel oficial - s i un curs liber, ca
regula mai sc'äzut decat cel oficial, si in decalaj tot mai mare fata de acesta,
cum se poate constata din datele de mai jos, in comparatie cu francul elvetian
si dolarul SUA.

12292 19362 19392

Curs oficial
lei pe $ 167,00 102,603 143,88
lei pe ftelvelian 32,54 32,74 32,504

1929 1215 1939

Curs la targul liber

lei pe $ 166,24 102,39 356,74
lei pe ftelvetian 32,14 52,36 81,17

Astfel, instabilitatea monetara era insotita- si de instabilitatea cursului

leului, ceea ce a generat mari speculatii pe pia fa valutani, dar si pierdeni

Bulletin d'information et documentation, B.N.R., 1929, nr.4.

Media lunii ianuarie
Dolarul se devalorizeaza oficial In 31.01.1934 cu 40,94%
Francul elvetian se devalorizeaza la 27.09.1936 cu 29,9%
309
www.dacoromanica.ro
insemnate pentru economia nationalA. Ieftinirea leului In comparatie cu
celelalte valute europene a stimulat, desigur, exportul României, dar a sctunpit
importul, in spedal de fabricate si masini, in defavoarea economiei nationale.
Sistemul monetar interbelic nu a mai avut rolul de factor pozitiv si
stabilizator in economia romAneascA, ca in perioada de pArtA la 1916; din con-
tra, a indus efecte negative In mecanismul economiei nationale, accentuAnd
repercusiunile pietei mondiale de mArfuri 0 valori asupra lui.
DacA tara, din situatia 0 evolutia monedei, a suportat pagube, pentru
unele categoxii de agenti economid - cele ce puteau manipula la piata de
mArfuri 0 valute - instabffitatea monetarA s-a dovedit profitabilA. Se confirma,
0 in acest domeniu, faptul cA, in conditiile de piatA instabilA, economia
national:A poate pierde concomitent cu actunularea si dezvoltarea unor grupuri
de putere economicA.

310
www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL 15
EXPANSIUNEA SI CONTRACTAREA
SISTEMULUI BANCAR SI DE CREDIT

in perioada interbelila economia bancara tirmeaza o evolutie sinuoasä,

bulversata de fenomene noi, neincercate pana atunci: cele doua valuri
inflationiste, criza bancara din anii 1929-1934, iar din deceniul patru este
supusä putemicei interventli a statului si mastuilor de control 9i dirijare
financiara si organizatorica ale Bancii Nationale.

Directii de Dupa 1918, bancile si creditul

dobandesc o importanta mai mare decat
evolutie a inainte
15 ' bancar
de Unire, datorita expansiunii
sisteniului economiei marfare, celei capitaliste si
necesitatii considerabil sporite de fonduri de
circulatie in toate sectoarele econorniei naponale.
Masa baneasca in circulatie creqte de cateva ori si se transforma' parpal,
prin intermediul bancilor colectoare, a depunerilor populatieir In capitaluri
functionale puse de acestea la dispozitia pietei, a comertului, industriei etc.
Bancile mobilizeaza in acelaqi scop si o parte a beneficiilor intreprinderilor,
concentrand in pasivul lor masive fonduri straine ce reprezentau de 3-4 ori
capitalul propriu; aceasta le va pune, pe multe dintre ele, in dificultate in
timpul crizei bancare.
in conditiile in care investitiile de peste granita, fata de anii antebelid,
s-au redus sensibil, sistemul bancar a incercat sa substituie aceasta insuficienta,
pe de o parte prin mobilizarea depunerilor interne de la populatie, plátind
dobanzi ridicate, iar pe de alta parte solicitA nd credite curente, de rulment,
de la bOncile de peste granitä.

311

www.dacoromanica.ro
 intre lucrarile importante care trateazä problemele sistemului bancar si de credit
interbelic a se consulta: Victor Slavescu, Istoricul Banda Nationale a Romaniei -
(1880-1924), Buc., 1925; Contributii la problema reorganizirii creditului in Romania,
vol.! 0 II, Buc., 1938, lucrare de sinteza asupra sistemului bancar romanesc, editatä
de B.N.R.; loan Loghin, Marile binci comerciale romaneqti, 1920-1929, Buc., 1930;
Pant.Sitescu, Der rumanische Wirtschaftsraum, Buc., 1939; idem Viabilitatea 0
vitalitatea bancilor in Romania, Buc., 1938; capitolele referitoare la legislatia, politica
0 activitatea bancara in Romania din Enciclopedia României, vol.IV; D.Sandru,
Creditul agricol in Romania, 1918-1944, Buc., 1985.

Prin finantare si prin achizitie de pachete de actiuni, bancile mari si

mijlocii participa' in proportie mult mai larga, la sute de intreprinderi
industriak si comerciak, asig-urandu-si, adesea, controlul asupra acestora si
realizand o integrare de capital bancar cu capital industrial, forma moderna
a capitalului financiar, manifestata si in Romania interbelica.
Marindu-si volumul fondurilor utilizate, penetrand in toate domenilie
economiei nationale, sistemul bancar, in anii interbelici, s-a situat - ca putere
financiara si importanta - dupa industria nationala.
in aceasta perioada, evolutia sistemului bancar evidentiaza cateva
tendinte si directii specifice:
sub acliunea inflatiei, a speculatiilor bancare, bursiere, economice
etc., din anii 1919-1926, creste mult numarul bancilor, al fondurilor utilizate,
sistemul bancar cunoscand - mai ales prin bancile mici si mijlocii - un proces
de hipertrofiere, urmat in perioada crizei si ulterior, de unid invers, de
deteriorare si restrangere;
in raport cu noile necesita postbelice ale structurilor economiei
nationale se produce completarea si diversificarea creditului, aparitia unor
ramuri noi specializate: creditul industrial, creditul mestesugaresc, creditul
pentru functionari etc.;
creditele bancare ale bancilor mari si mijlocii se orienteaza catre
domeniul comertului, indeosebi exterior, si catre industrie; al bancilor mici
catre comertul intern si catre agricultura mica si mijlocie;
cea mai mare parte a creditului, orientata si de catre B.N.R., s-a
indreptat catre comert si industrie, ramuri rentabile si mai sigure pentru
plasamente; agricultura, dei reprezenta sectorul cu productia sociala cea mai
mare a tarii $i cu nevoile cele mai acute de credit, a fost vitregita, primind
credite tot mai putine cu toata interventia statului. De aici si conduzia unor
spedalisti ca organizatia de credit a Romaniei nu era adecvata structurii
economiei nationale si nu raspundea integral cerintelor si intereselor
dezvoltarii ramurilor de baza ale economiei tarn;
institutiile mari bancare, care - imediat dupa Marea Unire - se implica
In procesal de nationalizare a intreprindailor cu capital strain din noile

312

www.dacoromanica.ro
provincii unite la Romania, 10 intensificä participarea la indUstrie pana, la
criza econoxnica din perioada 19294932, dupa care selectioneaza sever
propriile partidpatii industriale;
capitalul bancar extern detine poziil mai importante in randul
bancilor mari; dupa razboiul mondial diminueaza radical partidparea externä
germana' i sporeste cea francezi, italiana, engleza, elvetiana etc.; dupa 1930
ofensiva capitalului german tinde sa-si restabileasca poziii1e pierdute. B.N.R.
sustine expansiunea capitalului bancar autohton;
se remarca' procesal de concentrare si centralizare, care propulseazi
in fruntea piramidei bancare cateva dintre cele mai mart band, in centru cu
B.N.R., dominand intregul sistem;
din deceniul patru, asupra institutiilor bancare si a operatiunilor lor
se impune acliunea de reglementare si control a statului si a B.N.R..
Activitatea bancara se desfasura, pana la criza economica, pe baza
legislatiei comune, a Codului de Cornell, a unor dispozitii speciale ale
Ministerului de Finante etc.
Criza bancara, producand prabusirea multor institutii de credit si
dezorganizand activitatea bancara, a impus interven tia severa a statului 0 a
B.IV.R.. La baza evolupei ulterioare a sistemului de credit si de redresare a sa
au stat: Legea pentru organizarea comertului de bancä, din mai 1934, Legea
pentru înlesnfrea si refacerea creditului, din aprilie 1935, ambele modificate
de unele dispozitii ulterioare; Legea conversiunii datoriilor agricole- la randul
sau a influentat sensibil activitatea bancara.

Puterea fmandara i sfera de acpune a

Componen,
152 bancar
sistemului bancar se lärgeste prin integrarea
sistemului bäncilor din provinciile romanesti unite in
1918, cat si pe calea noilor creatii bancare, a
noilor ramuri de credit. Provinciile unite la Romania si-au adus contributia prin
retelele locale de band românesti si ale minoritatilor nationale - maghiare, ger-
mane etc., cat i prin fili alele bancilor straine de pe teritoriul lor. Sistemul bancar
integrat i dezvoltat infalisa urmatoarea componenta:
.1. Banca Nationala a Romaniei, band unica de emisiune monetara
band centralA de credite de reescont;
bandle comerdale private;
institutiile de credit sperializate in domeniul industriei mari si mid,
al agriculturii, precum i institutii de credit pentru salariati;
creditul cooperatist;
institutii de credit public.
Mentionam aid si institutele de asigurari.

313
www.dacoromanica.ro
 Banca Institutul de emisiune al României,
2 i Nationalà a dupd 1918, preia fffialele bincilor de stat, ale
15. .României
fostelor imperii stipinitoare, din
Transilvania, Banat, Bucovina si Basarabia,
extinzindu-si autoritatea si activitatea prin reteaua de sucursale si agentii pe
intregul teritoriu al t'&11.
B.N.R., ca si inainte de anul 1918, asiguri emisiunea si circulapa
monetarä nationali s'i fsi sporeste considerabil, in conditiile reducerii
exportului de capital strain in Rominia, finantarea economiei nationale;
creditele acordate pietei sporesc de la 8,8 mild, lei in 1924 la 11,6 mdr. lei in
anu11929; ele se reduc sensibil in anii crizei, pentru ca, ulterior, pina' in 1939,
si sporeasca la 27,8 mild, lei, dovadi a contributiei masive a B.N.R. la
necesitätile de fonduri ale economiei.
Circulatia monetarä, ca sursi a creditelor acordate, se amplifici in urma
inflatiei; aspectele sale principale au fost expuse mai inainte.
Institutul de emisiune inaugureaza, in anii crizei economice, o nouä
ftmctie, incredintati de stat: de &rifare si control al economiei, impreunä Cu
statul. Acesta s-a manifestat pe cal si in directii variate:
reglementarea dobinzilor - a scontului B.N.R. si apoi ale dobinzilor
bancare particulare;
reglementarea si controlul comertului cu devize, orientarea strictä a
inträrilor si iesirilor de devize, conform cu interesele asiguririi excedentului
balantei de pliti si al apiririi naponale, ingridind interesele particulare;
4. reglementarea, impreuni cu Ministerul de Finante, a comertului ex-
terior, prin restrictii - contingentäri etc., - si selectioniri la import; stimularea
cu prime s'i alte avantaje a exportului;
controlul si reglementarea intregului sistem bancar prin infiintarea,
In 1934, a Consffiului Superior Bancar, a dirui conducere o numea B.N.R.; acesta
decidea asupra creerii si desfiintArii bäncilor, miscirii capitalului lor etc.;
4. alaturi de stati B.N.R. participa, dupi anul 1929, cu capitaluri
importante, la fondarea unor mari institutii bancare, stabilind si controlul
asupra lor.
Instituirea reglementirilor de citre B.N.R. si stat in domeniile schimbului
si comertului era motivad de criza bancarä, de haosul si dezorganizarea
produse de crizi si de necesita tea redresä rii creditului.
in consecintä, B.N.R., prin Consiliul Superior Bancar, urmärea: si
degajeze reteaua bancari de bincile slabe, desfiintindu-le sau comasindu-le,
si puna ordine in operatiunile bancare, introducand o serie de restrictii, si
elimine afacerile speculative si, in final, si insinitoseasci si sä consolideze
sistemul bancar. Dei, la 1938, aceste actiuni nu se incheiaseri, redresarea
sistemului bancar era pe cale t'una.
314
www.dacoromanica.ro
 Asupra rolului B.N.R. i al statului in economia româneasca se vor consulta:
Mitità Constantinescu, Politica economici aplicati, vol.ffl, Creditul, Buc., 1943;
Gh.M.Dobrovid, Evolutia economici i financian i a României 1934-1943, Buc., 1944;
Virgil N.Madgearu, Le controle des changes en Roumanie. Etude colectiv par un
comité d'experts, Buc., 1939.

In perioada interbelick Banca Nationala, denumita si citadela financiara

a liberalilor, aflata sub conducerea i influenta capitalului mare autohton,
reprezentat politic pi-in Partidul National Liberal, a spnjinit marea finantä
româneasca In vederea consolidärii pozitiiior sale, in raport cu capitalul strain;
in acest scop ea creeaza - impreuni cu statul - o serie de institute mari de credit,
ieftineste dobanda oficiará de la 6% in perioada 1922-1928, la 4,5% $i apoi la
3,5% in perioada 1934-1938, asigurând o finantare ieftinä Intreprinderilor
agreate, cu capital romanesc; ea sustine direct procesul de industrializare,
oferind, ca niciodata pana acum, ramurilor industriale, cea mai mare parte a
creditelor sale, prin mandatara sa - Societatea NationaLl de Credit Industrial.
Proportia creditelor acordate de catre B.N.R. pe ramuri a evoluat astfel:

Adi Industrie Comert Agricultura Meseriasi

1929 22,00 28,00 33,80 1,20 15,00

1938 56,00 36,00 5,00 0,20 2,80

Finantarea industriei sporeste de la 22% la 56% din totalul fondurilor

de credite al B.N.R.; creste i creditul comercial, dar se reduce puternic cel
destinat agriculturii i micii industrii. Aceasta i pentru ea' B.N.R. va creea,
dupa 1936, In.stitutul National de Credit Agricol i Institutul de Credit al
Meseriasilqr, cu scopul aprovizionarii cu credite a acestor doua sectoare.

Bancile comerciale, dupa B.N.R.,

reprezentau categoria cea mai numeroasä
15BAncile
, comerciale importantä de bänci particulare, concentAnd
majoritatea operatiunilor bancare din tara.
Ele se prezentau dupä marimea activului, intr-o forma piramidalk in varf cu
8-10 dintre cele mai mari band.
intre bincile cele mai puternice mentionäm: Banca Romineascä, Banca Agricoll
5i Banca Comextului - Craiova, cu capital românesc; Banca de Credit Romin, Banca
Comerdalä Romanä, Banca Comerdalii Italiana i RomAra, Banca Marmorosh Blank
(falimentali in anu11930), Societatea Bancari Romani etc., cu capital stráin romAnesc.

Acestea erau urmate de alte Meya band mari in Capital:1' si in centrele

economice ale tarii; venea apoi esalonul bancilor mijlocii, vreo 50-60, stabffite
315
www.dacoromanica.ro
In centre economice, capitale de judete; in urna, 600-800 band mid, faspandite
In toate orasele
Îri aceasta ierarhie se formase un mecanism de dependente in
aprovizionarea cu credite; cele mid de cele mijlocii, cele mijlocii de cele mari,
iar acestea de grupul celor mai mari, care aveau privilegiul la sursa directa' de
credite a B.N.R..
Expresia acestei ierarhii o constituia si dobanda perceputa la creditele
acordate: bancile mid si mijlocii - 18-30%, bancile mari - 12-16%, cele mai
mari - 10-12% fata de dobanda B.N.R. de 6% panä la ,5%.
Bancile comerciale efectuau o gamä larga de operatiunibancare: primeau
depuneri de Sume spre fructificare, de valori in depozite i gaj, acordau credite
pe termen scurt - parta la 1 an - i mediu - 'peste 1 an, efectuau operatiuni
financiare la bursele de valori si de marfuri, faceau trartsferuri de sume ale
dientilor, reescontau polite la bancile mai mari si la B.N.R., finantau operapuni
comerciale de ctunp'a'rare de marfuri interne si exteme etc. etc.
Evolutia bancilor si a activitatii lor este infatisatA de Statistica Sodetalilor
Anonime; ea cuprinde toate categoriile de institutii de credit din Romania,
din care majoritatea o formau bancile comerdale.
Numarul, activull i capitalul institutiilor de credit au evoluat, in
perioada anilor 1921-1938, cum se vede in continuare:

Anii Numar Activ mild. lei Mijloace proprii mild. lei

1921 556 21,0 3,3

1924 844 48,7 6,9
1929 1 097 122,8 15,1
1934 873 82,1 13,3
1938 753 120,6 14,5

Datorita inflatiei, dar si amplificarii operatiunilor, activul bancilor

romartesti creste rapid de la 21 mdr. lei in 1921 la 123 mdr. lei in 1929 pentru
a scadea mult In anii crizei, pana la 82 mild, lei si a se redresa pana la 121
mild. lei in 1938.
Specificul general al bäncilor si al bancilor comerdale In spedal este ea
ele lucreazä in cea mai mare parte cu fonduri sträine; dovada o face faptul ca
mijloacele proprii - capitalul sirezervele - In comparatie cu activul, apar foarte
reduse: 3,3 mild. lei in 1921, 15,6 mild, lei in 1929, 13,2 mild. lei in 1934 si 14,5
mild. lei in 1938, evolutia urmand aceeasi tendinta ca i activul.

1) Activul bancar reprezintà totalitatea mijloacelor de lucru propril i Imprumutate

ale lAncilor; capitalul constituie expresia bfineaseä a mijloacelor proprii de lucru.
316
www.dacoromanica.ro
 in anii interbelid qi indeosebi in deceniul patru, se intensifica procesul
de concentrare si centralizare bancarä sub influenta puternica a B.N.R. si a
statului. Dupa volumul conturilor creditoare, cele 369 band - considerate
mid - detineau abia 8,4%, cele 96 band - considerate mijlocii - detineau
8,8% din fondurile creditoare, pe cand 19 band mari absorbeau 82,8% din
totalul creditelor. De ande conduzia ca avem de-a face cu un proces avansat
de concentrare bancara si o pozitie de cvasimonopol a marilor band, care
contrasteaza cu pozitia mult mai slabä a organizarii de credite dupa criza
bancara".
in sistemul bancar, in stadiul säu
Institutele maturizat, are loc o diviziune a muncii, o
de credit specializair a aredituluipe diferite domenii. in
15.2. 3. specializat faza intai a dezvoltarii economice a Via prima
directie de specialitate a fost creditul agricol, separat pentru marea si pentru mica
proprietate, alaturi de creditul comerciaL creditul viticol.
In perioada interbelica se mai constituie si alte ramuri de credit spedal;
la sfarOtul deceniului patru acesta se prezinta astfeP:
Creditul agricol pentru marea proprietate Si marea exploatatie,
reprezentat de: a. trei vechi institutii de credit fundar ale marilor proprietari
fundari, create intre 1873-1881, dar aflate in decLin dupa reforma agrara din
1921; b. douà mari institute, fondate: in 1929 - Creditul Agricol Ipotecar al
Romaniei si in 1937- Institutul National de Credit Agricol - ambele cu capital
mixt, de stat si particular - de 1,3 mild, lei, avand scopul de sprijinire qi
modernizare a agriculturii. Rezultatele au fost insa minore.
Creditul agricol pentru täränime era reprezentat de Casele Judetene
de imprumut pe gaj ale agricultorilor, care functionau in fiecare judet acordand
credite garantate proprietalii mijlocii cu peste 10 ha; de asemenea se acordau
unele credite de catre Casa Rurala. La sate, pentru mica exploatatie, functiona
o retea de credit cooperatist - bancile populare.
Creditul industrial pentru marea industrie a luat fiinta in 1924, prin
crearea Societätii Nationak de Credit Industrial, la care statul participa cu
20% qi B.N.R. cu 30% din capitalul social; era alimentata cu fonduri, in
proponie de 80-90%, de B.N.R., care-i dirija si controla activitatea. in 1937 se
infiinteaza Banca pentru intreprinderile Aurifere si Miniere, cu capital
majoritar de stat si al B.N.R., in suma de 300 mil. lei.

Virgil N.Madgearu, Evolutia economiei romanesti dupi fázboiul mondial, Buc.,

1940, p.333,
Badrosi Caius, Institutiile de credit spedalizat, Enciclopedia Rominiei, vol.IV.
317
www.dacoromanica.ro
 D. Creditul pentru mica industrie era reprezentat prin Institutul de Credit
al Meseriasilor, creat tot in 1937, de stat i B.N.R., cu capital de 300 milla
Mentionam ca, pe lang-a creditul spedalizat pentru agricultura si industrie,
aceste domenii se aprovizionau cu fonduri Insemnate si de la bancile comercia&
Tot la creditul spedalizat pot fi incluse si o serie de institujii de credit mic
si mijlodu, asa-numite Case de Credit ale ftmclionarilor publici, ale mffitarilor,
ale corpului didactic, ale magistrajilor, ale derului etc.; acestea colectau depunerile
membrilor lor i le acordau imprtunuturi curente, pentru constructii etc.

inainte de razboi, cooperapa de credit,

Creditul sub forma bancilor populare, luase o mare
15.2.4. cooperatist dezvoltare; dupa reforma agrara (1921)
nevoile de credit ale taranimii sporesc si nu
pot fi, de departe, satisfacute de bancile populare ale caror fonduri se
constituiau din contributfile i depunerile membrilor. Cooperalia de credit
s-a dezvoltat prioritar la sate, in fiecare comuna aproape e)dstand o banca
populara; numarul lor sporeste de la 5 500 in 19211a 7 800 in 1938 cu o scadere
In anii crizei. Resursele proprii reduse nu au putut asigura o finantare de
investitie a gospodariei taranesti, d prioritar credite de consum.

Au functionat, in anii interbelici, doua

1525 Institute
de bcredit institutii principale de credit public, create
In secolul trecut: Casa de Depuneri si
Consemrtatiuni si Casa de Economii i Cecuri
Postale; ele colectau depunerile institutfilor de stat ministere, prefecturi,
judecatorii etc. si ale populatiei; sumele depuse se acorglau cu imprumut
institutiilor de stat. Cele doua Case se bucurau de siguranta depunerilor, avand
garantia statului, ceea ce - dupa criza bancara - le-a sporit importanta.

Dei o mare parte a creditului, in

Cämätäria secolul 20, a fost preluatá de firme si
15.2.6. neorganizati societati bancare, inregistrate oficial,
totusi, amatgriei i-a limas un larg camp
de actiune si specula, plasat la periferia economiei, mai ales la sate. Cu cat se
largea gospodaria mica cu greutati, cu atat inflorea si prolifera camatäria;
aceasta gospodarie, ca toate categoriile modeste ale populatiei, nu avea ce
depune in garantie' pentru a apela la banci, i atunci recurgea la persoane
particulare, specializate in camata; creditul lor era foarte scump, de 10-20 ori
dobanda legara, incluzand, fireste, i riscul debitorului.

1. Legea apara' casa, curtea i bunurile de strica necesitate ale täranilor de la vfinzare,
faliment in favoarea creditmilor si fiscului.
318
www.dacoromanica.ro
 Camatar' ia, peisonificata, de la mosier si arEndas, din vremea invoielilor agricole,
pana' la cardumari rurali si negustorii de cereale In anii interbelici, ce cumparau
anficipat, din iarna, recoltele täranilor, a constituit una d1esáncifiipopu1aflei
rumie, precum si un factor de acumulare primitivä In timpurile moderne
Sumele considerabile, vehiculate de camatarie, i profiturile imense de
la micul debitor, nu pot fi cunoscute, nefiind Mregistrate in vreo statistica.
Dimensiunea larga a cámätäriei, practicata inca la periferia sistemului
modern de credit din Romania, este, Irisa, infatisata, la un anumit moment, de
datele anchetei Ministerului de Justipe din anul 1932, efectuata In vederea
conversiunii datorfilor agricole. Din totalul de 52 000 miL lei datorii, inregistrate
de ancheta', 22,4 mild. lei') sau 43% au fost facute de debitori la particulari, la
camatari, restul de 57% fiind operate la band i diferite inslitiiii bancare.
Astfel, camataria convietuia, alaturi de cele mai modeme forme de credit,
pe acea parte a corpului sodetatii romanesti - taranimea saraca, In spedal -
care avea nevoie cel mai mult de credit ieftin.

Criza Marea depresiune economica

153 bancal-A din mondiaLl s-a reflectat in domeniul creditului

1929-1934 romanesc in puternica criza bancara din anii
1929-1934; s-a retras din banci majoritatea
depunerilor, acestea scazand de la 32 la 10 mild, lei, concomitent cu reducerea
drastica a creditelor acordate economiei, de la 30 mild, lei la 14 mild, lei; au
crescut dobanzile, cauza fiind tendinta de tezaurizare a banilor.
Suprimarea a jumatate din volumul creditelor bancare a diminuat
resursele financiare ale Activitatii din industrie, comert etc., adancind, in aceste
sectoare, criza economica; s-au produs, de asemenea, sute de falimente,
disparand drca 1/4 din numarul bäncilor, iar bandle ramase reducandu-si
apredabil - cu o treime - capadtatea de lucru.

MANIFEST 'ÄRI ALE CRIZEI IN DOMENIUL BANCAR

DE CREDIT, 1924-1934

Anii Banci Activ Debitori Creditori

Numar Indici - m'Id lei - Indici - mild. lei - Indici mild. lei - India
1928 1122 100,0 116,6 100,0 65,0 100,0 64,3 100,0
1929 1097 97,8 122,8 105,3 69,1 106,3 69,3 107,8
1932 953 84,9 79,9 68,5 46,0 70,8 43,9 68,3
1934 873 77,8 82,0 70,3 26,0 40,0 53,3 82,9

1. Contributii la problema reorganizirii creditului in Rominia, Bucuresti, 1938,

p.32, vol.!.
319
www.dacoromanica.ro
 Numarul bancilor Activul
110

120
116,6
110

ttoo
90

900 80
79,9
TO
1929 1999 1932 1934 1920 1929 1932 1934

Debitorii Creditorii
70 70

05.9 65
60
64,3
60
s.
3 I 55
40
I 50 .
30
e 45
24,0
20 40
1929 19.2' 9 1932 1928 1929 1032 0034

Criza bancarà din perioada 1929-1934 a constituit cea mai grea lovitura
din istoria creditului romanesc, slabind intregul sistem bancar; statul i B.N.R.
au facut eforturi de zed de miliarde pentru salvarea sistemului de credit,
ceea ce a contribuit la restabilirea lui partialä pand in anu11938.

Conversiunea Dupfi reforma agrarl, in vederea

datoriilor intemeierii noilor gospodarii, dar
15 4 agricole pentlu dezvoltarea celorlalte, ca i pentru
nevoile de consum, populatia ruralä a
contractat credite la band, la cAmatari, credite care - din cauza dobanzilor
mari - au sporit de cateva ori datoriile satenilor.
Criza agrara dedansatä in 1928 a redus brutal, in anii urmatori, pretul
produselor agricole, a scgzut veniturile taranimii si a pus-o in imposibilitatea
de plati datoriile; s-au produs largi miscari tAräne$i impotriva bancilor
creditorilor; guvemul introduce, in 1932, mia-sura de sistare a plAfli datoriilor
agricole, in vederea rezolvArii situatiei.
in 1934, Se aplicA Legea pentru lichidarea datoriior agricole qi urbane,
care prevedea reducerea datoriilor cu 50-60%, restul esalonandu-se la platä
pe timp de 34 semestre, cu dobAnda minima de 3% pe an.
Totalul datoriilor agricole rurale qi urbane se ridica la 52 mild. lei, egale
aproape cu de trei ori veniturile bugetare ale tärii in 1934; din acestea, 37
mild, lei reveneau la 2 475 mii gospodarii mid tdränesti, adici la 60% din
totalul gospodariilor, ceea ce releva gravitatea indatorärii taranimii.
Statul a preluat o parte a datoriilor pentru a salva tmele band de la
faliment qi a ameliora situatia altora. Conversiunea datoriilor agricole a usurat,
320
www.dacoromanica.ro
partial, situatia täränimii, contribuind la iesirea agriculturii din grava criza
agrara si la inviorarea pietei interne pentru industrie.
Sistemulbancar romanesc din perioada interbelica a incercat, fara mare
succes, sa se adapteze nevoilor economiei, amplificandu-si activitatea si
reteaua; el a avut pierderi importante, atat mostenite in urma razboiului, cat
si provocate de criza economica mondiala, ceea ce i-a redus potentialul si
functia in revigorarea economiei nationale.

0 ramura financiara de importanta

155 Institute majora in viata economica si sociala

de asiguriri moderna o formeaza asig-urarile.
In Romania, primele sodetati de asi-
gurare private au fost filiale ale unor mari trusturi sträine; dupa anul 1870
iau fiinta mai multe companii si cu capital romanesc - Dada", Romania",
Nationala", Generala", Agricola", Steaua Romana", Asigurarea
Romaneasca" etc., care au functionat si in perioada interbelica.
In Romania cele mai frecvente asigurari se faceau pentru urmatoarele
riscuri: viata, incendii, grindina, accidente, furt, transport; forma care mobiliza
cele mai mari prime o constituia asigurarea de viata.
Legea din 1930, referitoare la functionarea Intreprinderilor de asigurare,
avea scopul reglementarii contractului de asigurare si protejarea asiguratului.
In 1935 functionau 24 de sodetaii romanesti si straine, care incasau anual
prime de peste 1 500 mil. lei si plateau daune de 950 mil. lei. ' Fondurile de
garantie, rezervele tehnice, se ridicau la zed de miliarde de lei, constituind o
anumitä fortä financiará si de mare rentabilitate; in 1938 plasamentele lor
economice in imobile, partidpatii industriale etc., depaseau 3 000 mil. lei.
Cu toate acestea, in comparatie cu dezvoltarea extraordinara a
institutelor de asigurari plivate din statele industriale, un.de ele domin'd piata
financiara nationala si mondiala, inaintea capitalurilor bancare si industriale,
In Romania puterea societätilor de asigurare avea un grad relativ scazut,
corespunzator atat nivelului, cat si structurii economiei nationale.

1. Octavian Onicescu, Asigurkile private, Enciclopedia Romirdei, IV, p.676.

321
www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL 16

CONFIGURATIA PIETEI INTERNE.

FORME ALE SALE.
EVOLUTII ALE PRETURILOR

Mata interna, prin toate elementele sale,

Plata materiale si valorice, prin miscarea märfurilor si
161. interni banilor, oglindeste, ca un sensibil barometru,
starea si evolutia vietii economice.
Plata interna' se exprima' prin ansamblul actelor de vanzare $i cumparare,
de miscare a márfurilor si valorilor de la produator la consumator si priveste
totalitatea agentilor economid antrenati in domeniu, a produselor drculate,
precum si baza materiala si instrumentele de mijlocire a miscirii acestora.
Ea constituie un sistem cu ftmctionarea cea mai complicatä dintre toate
sistemele econonruiei naponale, concentrând, mediind si difuzand efectele
proceselor si fluxurile in intregul organism economic national si in afara lui;
plata interna' are importantä capitalä in finalizarea reproductiei sodale, in
realizarea produselor, transformarea in bani a marfurilor si procurarea
elementelor necesare reluärii productiei; ea cuprinde mecanismul de actiune
a legilor s i principiilor productiei si schirnbului de märfwi
in conditiile moderne, in general, si ale economiei romanesti in particu-
lar, din perioada interbelicd, mecanismul natural al pietei interne era ordonat
si tmeori ingradit si directionat, conform politicii comerdale a statului roman,
de un cadru legislativ si institutional adecvat, creat inca in a doua jumätate a
secolului al 19 si amendat mereu cu noi mäsuri de legislape comerciará'.

Piata interna a fost abordatä sub diferite laturi In: Comertul intern de Victor
Scarlätescu, Politica preturilor de Florin Em.Manoliu In lucrarea Aspecte ale economiei
rominesti, Bucuresti, 1939; Capitolele din Enciclopedia Rominiei vol.IV: Legislapa
323
www.dacoromanica.ro
comercian de D.D.Gerota si I.L.Georgescu; Politica comeilului interior de I.Veverca
si M.D.Israil; Comertul interior de Mitu Georgescu si Paul Sterian; Expozipe de
I.A.Roceric si Horia Oprescu; Publicitatea de I.A.Roceric. De asemenea, Formarea Ili
dezvoltarea pietei interne in România... de Victor Axenduc in volumul Economia
Rominiei - secolul )0(. Coordonator academidan Tudorel Postolache, Bucureti, 1991.

Perioada interbelica desävärseste con ditiile si principiile libertatii

productiei si schimbului, dupa cerintele contemporane, concomitent cu o
interventie crescanda, pe cale economica si administrativa, a politicii statale
asupra pietei interne. La baza legislatiei functionarii pietei, a comertului in-
tern, se afla inca din secolul trecut Codul de comert, cu cele peste 1 800 de
articole ce reglementau toate situatiile si actele din acest domeniu.
In 1938 se promulga' un nou Cod de comer, adaptat conditiilor si
necesitatilor noi ale pietei interne. Totodata, legisla tia comercialä se Imbogäteste
cu noi masuri de reglementare a unor aspecte ale comertului ce purtau amprenta
intervenpei statului: Legea registrului comertului privind obligativitatea
inscrierii si evidentei tuturor firmelor economice, cu datele principale ale
activitätii; Legea comertului cu devize; Legea referitoare la pietele publice,
arguri si oboare; Legea controlului sanitar; Legile comertului de banca;
a contractului de consignatie; a cambiei, biletului la ordin 9i a cecului etc.
In deceniul patru, interventia statului in economie devine mai severa,
cuprinzand si'acpuni de control si dirijare a preturilor, a activitatii cartelurilor
etc., intensificandu-se reglemenarile in domeniul productiei si schimbului.
Asupra pietei interne interbelice si-au pus amprenta noile conditii interne si
exteme ale economiei romanesti; dintre cele interne, mentionam:
extinderea sferei geografice de cuprindere a pietei, prin intregirea
patrimoniului economic al natiunii romarte, in arma Madi Unid din 1918;
amplificarea productiei de marfurt de peste 2ori a celei industriale
si 1,3 ori a celei agricole, intre anii 1924-1938;
multiplicarea verigilor si canalelor circulapei marfurilor si valorilor
intre producator si constunator;
acpurtea procesului inflationist in cele doua reprize: anii 1916-1926
si 1934-1939 si instabilitatea preturilor;
sporirea influentei monopolurflor industriale asupra pietei interne prin
impartirea pietelor de desfacere, restrictionarea productiei unor produse si urcarea
preturilor; monopolurile industriale - carteluri, sindicate - controlau si dictau
condiiiile de vanzare, in diferite ramuri si subramuri, futre 25% si 100%; preturile
produselor controlate erau mai ridicate decat cele libere, in medie futre 10% si 30%;
amplificarea masurilor de protectie a industriei si a restrictiilor la im-
port cu efecte directe de reducere drastica, pana la 50%, a márfurilor irtdustriale
importate, si marirea, din aceasta cauza, a preturilor pe piata interna;
cumularea efectelor de monopolizare a unor segmente ale pietei
bttnurilor industriale cu cele de madre a taxelor vamale la import si de
324
www.dacoromanica.ro
restrangere drastica a acestuia, a condus la o limitare a concurentei din afara
si o situatie privilegiata a industriei autohtone, cu pozitie de semi-monopol
pe piata interna', cu toate consecintele ce decurg de aid.
Conditiile exterrie s-au manifestat, in principal, prin:
Y transpunerea efectelor instabilitatii pietei moncfiale asupra celei românesti;
Y determinarea nivelului preturilor interne ale marfurilor exportate
de catre preturile mondiale, indiferent de costurile interne de productie, cu
minan negative asupra economiei românesti;
`1> repercutarea, pe piata interna, a masurilor de politica comerdala,
intreprinse de marii producatori industriali si agricoli ai pietei mondiale,
indeosebi ale celor din tarile cu economii autarhice, din deceniul patru;
Y transferarea manifestarilor crizelor economice mondiale din anii
1920-1921, dar mai ales a marilor crize irtdustriale, bancare si agrare din
intervalul 1928-1936, in viata economica a României.
`s> transferul pe piata romaneasca, in mecanismele sale, al unor factori
neconcordanti, de catre organizatiile industriale intemationale - trusturi,
concerne - cu investitii si influenta determinanta in unele ramuri ale economiei
romOnesti - petroliera, forestiera etc.;
Y exodul de valoare romaneasca, ca rezultat al mecanismelor de
functionare a 'pietei mondiale, mai mult sau mai putin ara echivalent, si
reducerea prin aceasta a parametrilor valorid ai pietei interne;
Y condithle externe au actionat in directia desdilderii "foarfecii preturiloe
dintre preturile produselor de import, devenite de douä-trei ori mai scumpe dec_at
a celor romanesti de export, in detrimentul economiei si pietei interne.
In general, piata romaneasca era a unei economii slab-dezvoltate,
racordata prin variate parghii - comert exterior, preturi, raporturi monetare,
investitii de capital extern etc., la economiile dezvoltate industrial 9i. se
men,tinea dependentä de acestea; Romania nu avea posibilitatea deplina de
ordonare si control a pietei sale interne, conform intereselor nationale;
complementarita tea economiei romOnesti cu economiile industriale facilita
transferul, uneori de mare gravitate, al starilor si proceselor negative din
economia mondiala in interiorul si in mecanismul pietei nationale.
Circulatia si schimbulmälfurilor, o data cu modernizarea vietii economice
In general, a inregistrat tendinte pozitdve de specializwr, diviziunea muncii sociale
generand diferite forme de piatä mai mult sau mai putin circumscrise. Astfel, se
contureaza- piata de marfuri, apoi piata de servicii, piata capitalurilor si a
hArthlor de valoare, piata muncii etc. Intr-o economie slab dezvoltata predomina
piafa de märfuri, ce exprima preponderenta productiei simple de m'Arfan;
dezvoltarea acesteia si transfonnarea ei treptata in economie capitalista, determina'
formarea pietei elementelor specifice acesteia - a capitalului, a muncii etc.
Perioada interbelica, cand economia capitalista cunoaste o expansiune
nEsnazrabilk PIATA CAPITALUR1LOR, se instituie cu o importantä decisiva' in
325
www.dacoromanica.ro
cadrul pietei interne. Ea se exprima in mar' irea capitalurilor individuale sau sociale -
colective, in circulatia lor dintr-o I-amura in alta, in import si export de capitaluri etc.
PIATA HARD:11,0R DE VALOARE- actiuni, obligatiuni etc., se interiereaza
cu piata capitalurilor, in masura in care acestea iau infatisarea de adiuni etc.
Piata capitalurilor si hartiilor de valoare obtine, de la sfarsitul secolului 19, o
forma organizata, in btusele de valort ele au functionat pana la 19141a Bucuresti
si Iasi, dar cu intermitenta i cu activitate reclusa; majoritatea zdrobitoare, 90-
95%, din operatiunile de circulare a capitalurilor se efectua in afara buzsei.
In anii interbelici tranzactiile prin bursele de marfuri i valori se amplifica;
In anul 1929 se adopta o noua lege a burselor, imbunatapta fata de cea din anul
1904; se despartbursele de märfuri de cele de actiuni i efecte, ce vor hmdiona
independent. Valoarea tranzactfilor la bursa de valori a oscilat In functie de
conjunctura: in anul 1925 - 2,8 mild.lei, In anul 1928 - 5,5 mild.lei, dupa care
aceasta se reduce puternic in anii crizei economice, iar din anul 1933 incepe
redresarea, de la 1,8 mild.lei la 6,3 mild.lei in 1938. Dar majoritatea capitaluzilor
si hartfilor de valoare circulau In afara bursei, prin band si societati industriale.
intre 1920 si 1938 numarul sodetatilor economice pe adduni s-a marit de la 1 155
la 2 857 unitati; dinire acestea, In anu11935 aveau inscrise actiunile la bursa doar
56 sodetati i numai acestea tranzactionau pachete de actiuni prin bursa; restul
de mii de sodetali vindeau i cumparau actitutile pe cale particulara, ceea ce
confirma' stadiul Incayrimar al evolutiei activitatii bursiere In Romania.
PIATA DE MARFURI apare insa ca cea mai cuprinzatoare dintre toate
formele circulatiei bunurilor i dobandeste dezvoltari cantitative i calitative.
In anii interbelid pieta nationala vehicula peste jumatate din productia agricola
si animaliera, partea prioritara a productiei industriei mari si mid, precum
majoritatea produselor importate care treceau la consumator prin intermediul
pietei. Ramanea In afata pietei toad productia agricola din gospodärfile taranesti,
necesara autoconsumului, cat si o parte din produsele importate direct de catre
intreprinderile industriale, ca masini i maten ii prime pentru productie
marfurile utilizate de intreprinderile ce le comandau direct in strainatate.
Piata de marfuri in Romania interbefica Imbraca aspecte specifice
cara cterului ci structurii sale economice, dintre care - mai importante - mentionam:
piata maffurilor industriale, piata marfurilor agricole, piata urbani i piata
pietele diferitelor categorii prindpale de produse - cerealelor, animalelor
produselor animafiere, produselor petroliere, produselor forestiere. Din alt unghi
de vedere avem piata produselor importate, piata marfurilor de export etc
Bata cea mai dinamica, aparldnand celor mai dezvoltate forme sodale,
celor capitaliste, o constituia piata marfurilor industriale, atat ale produdiei
interne, eat si a produselor importate. Ea manifesta extinderea cea mai mare
In raport cu alte produse, respectiv cele agricole.
Se curtosc doua faze de expansiune; prima, 1920-1929, cand piata interna
a produselor irtdustriale se dilata datorita refacerii economice si avantului
326
www.dacoromanica.ro
industrial si cand sporeste atat volumul marfurilor interne cat si al importului,
atat al marfurilor de consum cal si al celor de productie.
In faza a doua, 1929-1938, dupá o reducere din anii crizei 1929-1932,
productia interna' industriará sporeste, depasind cu peste 30% nivelul lui 1929,
dar nu prin lárgirea generará a pietei, datorata cresterii capacitatii de
cumparare a constunatorilor, d - cum s-a aratat - prin reducerea drastick
pana la jumatate, a importului, respectiv pe seama diminuárii produselor
stráine; este o caracteristicá prindpalä a pietei indushiale in deceniul patru.
De asemenea, se manifestá unele tendinte specifice perioadei, cum ar fi:
monopolizarea paliará a productiei si vanzarii;
ingustarea relativa' a pietei bunurilor de consum si lärgirea pietei
bunurilor de productie;
amplificarea pietei de stat, care - in deceniul patru - trece prioritar
comenzile sale de la furnizorii externi la fabricile interne;
reducerea concurentei externe asupra pietei interne industriale, prin
trasurile protectioniste si restrictive impuse importului;
in consecintä, se impune o tendintä de autarhizare a productiei;
in sfarsit, din toate acestea, piata produselor industriale apare
semimonopolizata, sporind preturile interne peste cele mondiale si peste
profituri, dar franand expansiunea industriei nationale.
Pinta produselor industriale era cantonad - cu priaritate - la orase, in
mediul urban: orasul, ce reprezenta aproape un sfert din totalul populatiei
tárii, absorbea majoritatea bunurilor industriale de consum si de productie.
Cu toate acestea, pe piala urbana Capadtatea de cumparare se polariza
mai adanc clec& la sate; majoritatea populatiei urbane - muncitori, mestesugari,
mid negustori si slujbasi - 90% din locuitorii oraselor - dispuneau de venituri
mid si instabile, dar, in medie, pentru timpul de lucru al anului intreg, erau de
cateva ori mai mari ca ale táranimii. Capadtatea de consum cea mai rnare o
avea procentul de 10-12% din populatia urbana', formata din dasele bogate.
Piafa urbanä in continua' Tárgire consfituia cumpäratorul si consumatorul cel
mai important al produselor industriale autohtone si importate.
Piara produselor agricole, a produchei vegetale si animaliere, se esalona
la diferite nivele: local, zonal si central, cu destinatie la export. Aceasta piafa
apArea färâmitata, cu slabá comunicare, dar si cu diferente mari de cerere si
&erra, de preturi, de la regiune la regiune, de la o localitate la alta.
Destinatarii si consumatorii produselor aglicole, erau: populatia urbana;
populatia rurala de la munte, pentru cereale; populatia rara pämant de la
sate, nevoità s'A cumpere produse agricole; industriile alimentare, cea a pielariei
etc. precum si exportul.
Debuseul cel mai important de märfuri agricole l-a constituit insa piafa
exterrii. Pana la 1914 el prelua 40-50% din volumul produchei agricole; in
327

www.dacoromanica.ro
perioada interbelica, datorita diminuarii randamentelor la hectar si altor cauze,
exportul mai conta munai cu 15-20% din produce.
Piata interna privita pe cele doua medii sodal-teritoriale - urban si
rural - pune in evidentä aspecte i cara cteristici specifice pietei romanesti.
P1ATA URBANA, cu cea mai mare capadtate de consum si de cumparare,
prectun si cu varietatea cea mai larga de cerinte, reprezenta componenta majora
a pietei interne; ea dispunea de o organizare moderna de desfacere a marfurilor;
cumula atat consumul productiv de produse agricole, materii prime necesare
industriilor - cereale, seminte uleioase, animale i produse animaliere - carne,
Yana' etc., cat si consumul individual - lactate, fructe, zarzavaturi, legume, vin,
alcool etc.; piata urbana constituia i consumatorul principal al marfurilor
autohtone si din import, al produselor de calitate superioara si de lux; aid se
producea si se desfasura majatitatea serviciilor materiale sinemateriale ale tarii.
Intre trasattuile distincte ale pietei urbane se remarca':
economia integral marfara si majoritar capitalistä; sediul
capitalismului evoluat - industrial bancar pe afla in mediul urban;
capadtatea de cumparare, superioara mediei pe tara i constun pe
locuitor, de cateva ori mai mare ca in mediul rural;
caracterul constant si in crestere al pietei;
organizarea superioara a desfacerii marfurilor;
sursele largi dé credit ieftin la clispozipe pentru productie i consum;
mobilitatea i adaptabffitatea usoara a modei i gusturilor la noile
produse i servicii.
Toate aceste elemente i caractere exercitau o actiune stimulatoare
asupra productiei sociale.
PIATA RURALA, cuprinzatoare a majoritapi locuitmilor tarii, forma
un debuseu de marfuri industriale; consumul acestora se infatisa intr-o gama
restrinsa, de cateva zed de produse de baza* industriale, de calitate medie si
inferioara, preponderent bunuri de consum.

* La sate se vindeau tesäturi de bumbac, fire de bumbac pentru industria casnick mai
putine stofe i confectii i incilltäminte, mare parte din aceste nevoi fiind acoperite de in-
dustria casnici i mestesugäreasck produse de metal, unelte, instrumente de lucru
construclie, petrol lampant pentru iluminat, sare, alcool, tutun, chibrituri; produse alimentare
- carne, conserve, dulduri foarte putine; extrem de redus era consumul de ziare,
cerneark hârtie, la o populatie peste jumatate analfabetà i restul cu panä la patru clase
elementare; la sate se consumau mai rar produse de lux - fructe exotice, rratäsuri, stofe
confectii fine; nid mobilä de fabridi sau covoare; nu se utilizau aparate electrice, nefiind
instalatEt retea electric* vesela i oalele, de regulk erau din lut ars stra-chini, cani etc., iar
tackimuri - lingurile din lemn. Ca unelte, se cumparau: seceri, sape, coase, furd, topoare etcm
care se foloseau anide zile; mai rar pluguri de metal, care erau Lis' ate mostenire din generatie
in generatie; gospodariile instär' ite achizitionau utilaje mai multe - trioare, masini de tocat
produse pentru hrana animalelor etc., hamuri pentru cai
328
www.dacoromanica.ro
 Perioada interbelica indeosebi dupd reforma agrara din anul 1921, a
generat o sporire a numarului de gospodarii rurale si a extins formele
traditionale de comert. Datele centralizate pe tara remarc'ä o crestere insemnata
a acestora intre anii 1923 si 1936:
1923 1936

Targuri saptamanale 569 1 174

din care:
- de cereale 44 258
- de animale 239 427
- mixte, vite si marfuri 286 489
Targuri periodice (de 2-4 ori pe an) 552 1 033
TOTAL 1 121 2 206

Numärul targurilor s-a dublat in 14 ani, iar cele de cereale au sporit de

peste 6 ori, probabil sporind in m'asura importanta si produsele vandute si
cumparate. Era expresia lungului proces de comezrializare a agriculturil täränesti.
In consecintä, piafa ruralä, spre deosebire de piata urbana', contura o
serie de träsäturi specifice:
aparea ca limitata, atat cantitativ, cat si cafitativ; ingustimea pietei
rurale se datora nivelului redus al veniturilor taranimii si dainuirii
preponderente a autoconsumului;
ramânea in mare parte traditionala si imbinata cu economia naturala
si industria casnick
nu putea fi stimulata $i spritinita din cauza insufidentei si scumpetei
creditului; satul romartesc se afla inca sub dominatia camatariei;
se manifestau, totodata, cu mare irtstabilitate si din cauza variatiei
recoltelor, imbracand caracteristid periodice, fluctuante, vechile forme de
comert practicate pe scara larga;
in consecinta, si preturile inregistrau variatii mari de la o zona la alta,
totdeauna cele ale produselor industriale fiind mai ridicate deck la orase si cele
agricole mult mai scazute decit pe pietele urbane sau de expot foarfeca preturflor"
produselor industriale si agricole avea aid deschiderea cea mai mare in dettimentul
produselor agricole, ceea ce afecta substantial veniturile gospodariilor rurale;
procesul de modernizare a schimbului si drculatiei, a räspandirii fonnelor
si instrumentelor modeme de comert patrundea greu si cu efecte recluse la sate,
conservänd traditii si forme arhaice de la consum pana si unitatile de masura.

Schimbul dintre Schimbul marfurilor dintre cele

cloul zone si piete - urbana' si rurala -
sat O orq.
16.1.1 . Caracteristici atat de diferite ca volum, nivel si mod
de consum, a reflectat aceste specifidtati
329

www.dacoromanica.ro
si s-a materializat in rezultate diferitepentru fiecare. Satul si ora,sul, cei doi poli
ai sodetatii romanesti, produsul paioadei de tranzilie si modernizare, s-au
aflat in permanent decalaj. Sahli a ramas mereu in urzna din toate punctele de
vedere - economic, social, cultural si politic fata de oras, care a asimilat si
reprezentat progresul modem. S-a creat astfel, o diferenta atat de mare, incat
ea semana cu aceea dintre doub" epoci istorice, una medievala, cealalta moderna;
aceasta constituia, istoriceste, cea mai gravä problemi a societatii românesti.
in schimbul dintre sat si oras, primul achizitiona produse industriale
specifice nevoilor sale, iar al doilea se aproviziona de la sat cu materii prime,
produse alimentare. Acest schimb purta semnul neechivalentei, intrucat
märfurlie industriale, rezultat al protectionismului ridicat si al preturilor de
monopol, se vindeau scump, in vreme ceprodusele agricole achizitionate, de
regula prin diferiti intermediari, se vindeau ieftin.
Problema economico-sociala esentiall a schimbului dintre sat si oras
era ded aceea a discrepantei preturilor; s-a scris mult pe aceasta tema,
relevandu-se pagubele produse täränimii si agriculturii. Decalajul dintre
preturile produselor industriale achizitionate de taranime $i cel al produselor
agricole vandute de ea a crescut In dezavantajul satului. Ca rezultat,
capadtatea ei de cumparare s-a redus si, prin aceasta, s-a restrans piata rurala
pentru produse industriale. 'lute anii 1927 si 1937 evolutia indicilor acestor
preturi s-a prezentat astfel:

Preturile produselor agricole au scazut, ded, pana in 1934, cu 56%, dar

cele industriale numai cu 17%. in consecinta, puterea de cumparare a taranimii
se reduce intre anul 1927 si 1934 - anul cel mai greu al crizei agrare - cu 57
puncte, revenind pana in 1938 doar la 68% din nivelul anului 1929. Aceasta
insemna ca. taranimea in anal 1934 cu aceeasi cantitate de produse vandute
nu putea sa cumpere cleat jumatate din marfurile industriale pe care le
achizitiona in 1929, iar in 1938 numai cloud treimi din acestea.
Problema schimbului dintre sat si oras reflecta astfel, in plan social,
grava problem5 agrara, säräcirea unei mari par a taranimii, imposibilitatea
acumulirilor pentru inzestrarea si modernizarea gospodariilor, slaba
productivitate a muncii, iar ca rezultanta si tribut al acestora, nivelul scazut
de ronstun si de trai al producatorului agricol.
330
www.dacoromanica.ro
 Prin sistemul "foarfecii preturilor", al impozitelor, al creditelor si
dobanzilor, veniturile din agricultura au fost transformate in sursa importanta
de venituri, de acumuläri pentru sectoarele neagricole - industrie, comert,
band - si stat; acestea au transferat o parte insemnata a venitului national
agricol in celelalte sectoare, favorizand dezvoltarea lor si condamnand la
stagnare domeniul cel mai populat al Romaniei.
Prin aceasta, intinsa piata rurala - cu peste 15 mffioane de locuitori in
1939-, devenea o frana a dezvolarii industriale a tarii; industrializarea aparea,
astfel, lipsita de impulsul celei mai cuprinzatoare zone economice a tarn.
Formele comertului intern in anii interbelid se modernizeaza si se
diversifica; continua' spedalizarea comertului de gros si de detaliu pe branse
de produse; apar in orase cartiere comerciale noi, cu utilare tehnick ca reclame
luminoase etc. Apar - in orasele mari - magazine universale, cu raioane
standardizate si preturi fixe. Cu toate acestea, majoritatea vanzaiilor sunt
realizate de masa negustorilor mijlocii ,,si mici, in cartiere traditionale ale
targurilor si oraselelor. Se perfectioneaza depozitarea si transportul märfurilor;
se construiesc depozite frigorifice, hale moderne in orasele mari.

0 forma de propaganda a comertului romartesc a constituit-o organizarea de

expozitii- in tara si in strainatate; in perioada 1920-1939 s-au prezentat in tara peste 100
de expozitii pe profile variate, agrare, industriale, tehnice, judetene si regionale, lar in
capitala - renumitele anuale Luna Bucurestilor.
Romania a organizat mari expozitii si a participat la numeroase targuri
internationale: in 1924 la Grand, in 1926 la Philadelphia, in 1928 la Fiume, in 1929 la
Marea Expozitie Internationala de la Barcelona; aici, participantilor romani li s-au
decernat 49 medalii de aur, 62 grands prix, 51 diplome etc. in anii 1931 si 1933 Romania
ia parte la expozitiile din Japonia. 0 mare participare romaneasca s-a irnpus la
expozitia universala din 1935 de la Bruxelles-care a inclus contributia a 36 de pri. in
1937, la Paris, o noua expozitie universala atrage 40 tari participante, 1ntre care si
Romania; apoi ultima universala Inaintea razboiului mondial, in 1939 la New-York
De remarcat di la expoziliile universale se prezentau nu ntunai produse romanesti,
dar in incaperi speciale se expunea arta populara, tablouri si sculpturi ale marilor artisti
roman' i; orchestre populare si simfonice dirijate de artisti renumili, ca George Enescu,
Grigoras Dinicu, faceau cunoscuta in lume creatia spirituala a poporului roman.
Tot In perioada interbelica, agentii economid romani au partidpat la numeroase
targuri comerdale de marfuri si mostre, pentru a-si crea debusee pe piata europeana.

Preturile constituie un indicator de

Preturile i mare importanta pentru aprecierea
162. evolutia lor mersului economiei, al urmaririi
conjuncturii si al ddurilor economice.
Starea si dinamica preturilor - stabila sau inflaponistä - reflecta' situatia si
puterea econorniei nationale si pozitia sa favorabila sau nefavorabila - fata de
piata si economia mondiala. Marimea si nivelul preturilor se afla in directa'
legatura cu valoarea si gradul de stabilitate al monedei, care - la randul sau -
331

www.dacoromanica.ro
reflecta situatia preturilor. Factorii ce provoacä variatia preturilor determina
si miscarea valorii monedei nationale.
Pana la fazboiul mondial - 1914-1918 - In Romania, datorita circulatiei
monetare asigurate de moneda convertibila, bazata pe etalon aur, preturile pe
piata internä au evoluat cu variatii conjuncturale, sezoniere i detenrtinate de
cidurile agrare i industriale ale economiei europene. Pe termen lung, de 2-3
decenii, preturile pietei interne, cu toate influentele decisive exteme i, in mare
parte, datorita lor, au avut un caracter de stabilitate ca si moneda nationala.
0 data cu antrenarea economiei continentului in razboiul mondial si
dedansarea in far& beligerante a inflatiei, preturile In Romania, stimulate si de
suspendarea de care B.N.R a convertibilitatiileului, inträ intr-o cursä inflationistä
de crestere, timp de peste un deceniu, 1916-1926. Din anu11927 moneda roman' easca
cunoaste un proces de stabffitate relativa, confirmata in 1929 prin stabilizarea oficiala,
pana prin 1932-1933, dupa care infra intr-o noua faza de inflatie, determinán* d
cresterea preturilor stimulate si de avantul economic Din anu11929 pana in 1933-
1934, sub loviturile crizei mondiale - comerdala, bancara, industriala, agrara -
pal-urge coboarä producár' id res rringerea activitatilor economice si dezorganizarea
productiei sociale. Dupa 1934, la iesirea din marasmul crizelor, preturile, cunosc o
noua repriza de cresterel Ord la sfarsitul perioadei - 1938.
Miscarea preturilor In perioada interbelica, dupa categorii de produse,
si in anii de schimbare a sensului, este aratata' In tabelul i graficele ce urmeazi.2

EVOLUTIA PRETURILOR ÎN PERIOADA INTERBELICA" ,

EXPRIMATE IN COEFICIENTI CU BAZA iN 1913-1914 = 1

Anil oeficientii returilor

general industriale a ncole
1913-1914 1,0 1,0 1,0
1920 11,8 12,7 10,7
1929 41,3 41,6 38,4
1933 24,1 28,2 192
1938 32,1 37,0 25,4

1. Instructivä in evolutia pe termen lung, datoratil variatilor factori si in primul rAnd

este rniscarea pretului de detaliu a unor produse pe piata Capitalei, in lei pe unitate:

2 Dupà indicii de gros din Economia României - Secolul XX, Bucuresti, 1991, p.308.
332
www.dacoromanica.ro
 Indicele general Produse industriale
1913 - 1914 = 1 1913 - 1914 = 1
45 45
41.3 on 41,6 on
40 40
£37,0
35 35
32,1
30 30
A28,2 CO
25 on 25
20 20
15 15
118011 12.7 on
10 10
1920 1929 1923 1928 1920 1929 1933 1938

Produse agricole
1913 - 1914 = 1
40
38,4on
35

30

25 25,4

20 9,2 on
15

10
1920 1929 1933 198

Coefidentul general al preturilor a crescut datorita inflatiei fata de anii

1913-1914 de 11,8 ori pana in anul 1920 si de 41,3 ori pang in 1929; in anii
crizei - 1929-1933 - coboara la 24,1 ori; redresarea pana in 1938 le aduce la un
nivel mai redus decal inaintea crizei.
Coefidentul preturilor industriale se situeaza in 1920 la nivel superior -
12,7 - fata de preturile agricole - 10,7 -, si urea' pana la 1 929, mai mult, la 41,6
fata de preturile agricole - 38,4 -; caderea in anii crizei este mai reclusa la
preturile industriale - cca o treime - si mai adanca - la jumatate - la cele agricole;
redresarea pana la 1938 este mai activa la preturile industriale, acestea
recuperand 89% din nivelul anului 1929, in vreme ce preturile agricole nu au
atins decat 66% din nivelul antecriza; in limp ce preturile industriale au pierdut
numai 11% in deceniul patru din cauza crizei, cele agricole au pierdut 34%,
de trei ori mai mult.
Astfel, in intervalul interbelic preturile agricole au urcat mai putin
au coborat mai mult, In vreme ce preturile industriale au urcat mai mult si au
coborat mai putin, ambele tendinte fiind in paguba agriculturii si a taranimii,
dar In folosul industriet nu si al consumatorilor. Economia industriala, cu
sprijinul statului, a dispus de parghii de franare a a derii preturilorin criza
de urcare mai rapida a lor in perioadele de avant. Agricultura, in schimb,
producatorii agricoli, fara nid un fel de organizare si nid o putere economica
de rezistenta, au ramas la discretia jocului liber al conjuncturii, al preturilor
333

www.dacoromanica.ro
pietei externe i interne; chiar daca' statul rom'an a intervenit cu prime la ex-
port, lidtand o anumità crestere a preturilor agricole, inferioritatea lor nu a
putut fi remontaa de prime beneficiind marii exportatori de cereale, iar nu
producalorul agricol.
In privinta preturilor produselor industriale interne si al produselor importate,
raportul dintre ele se inscrie in discrepantk in avantajul celor din import.

EVOLUTIA COEFICIENTILOR PRETURILOR PRODUSELOR

lNDUSTRIALE IMPORTATE IN PERIOADA INTERBELICA,
EXPRIMATI IN COEFICIENTI CU BAZA IN 1913-1914 = 1

Anii Coeficientui preturilor

interne de import
191 3-1 914 1,0 1,0
1920 12,7 18,3
1929 41,6 54,8
1933 28,2 33,9
1938 37,0 58,0

60 58,0
54,8 ori
50

40
1137,0
/33,9 ort
30 2-8,2 ori

20 ori
12,7 00
10

o 116 ,

1913-1914 1920 1929 1933 1938

I Preturi procluse interne A Preturi produse impertate

Preturile produselor de import inregistreaz6 cele mal mari cresteri fata
de indicele general al produselor industriale, in care sunt cuprinse i preturile
de import; in 1929 cele de import erau cu 32% mai ridicate clec& indicele
general, in anii crizei mai ridicate cu 20%, iar in 1938 cu 57% peste nivelul
preturilor generale industriale.
Desigur, diferenta - in plus - a preturilor de import, partial se datora
nivelului ridicat al acestora pe piata externa', dar, partial, taxelor vamale,
asezate asupra produselor importate.
334
www.dacoromanica.ro
 Formarea preturilor pe piata interna se afla in stransa dependenta de
nivelul si miqcarea preturilor pietei europene prin canalele exportului qi
importului, de pretul creditului cat qi de politidca economica a prindpalilor
furnizori ai pietei europene.
PRETURILE PRODUSELOR ROMANESTI DE EXPORT, in principal
cereale, produse animaliere, petroliere qi lemnarie - cherestea indeosebi - erau,
cand nu interveneau taxe protectioniste sau restrictii, in dependenta directa'
de nivelul preturilor europene si conjunctura lor; la produsele romanesti de
export nivelul preturilor pe piata interna' nu era legat de costurile de produce;
ele se vindeau la nivelul preturilor pietei europene sau sub acest nivel, la
randul sau determinat de oferta marilor producatori, furnizori ai majontatii
produselor pe piata europearta. Romania, la nid una dintre categoriile sale
de produse exportate, nu putea impune pretul sau intern pe piata Europei;
din contra, pretul extern se impunea pe piafa sa interriä.
Pentru cele trei categorii de produse exportate, parcursul de la
producatorul intern la export era diferit:
- produsele petroliere se expediau clirect din rafinarii catre marii
distribuitori pe piata Europei, fax% intermedian interni - comerciantii exportatori;
- produsele forestiere, in majontate, urmau aceeasi cale de export, di-
red din fabrid catre benefidarul extern;
- cerealele si alte produse vegetale, cat qi produsele animaliere - vite,
carne, lank piei, ouà etc. - urmau alta cale; ele se colectau din sate, oboare,
iarmaroace de catre intermedian, care - in particle mai mari - le plasau
companiilor exportatoare; acestea le incar" cau in vapoare sau vagoane qi le
expediau pe pietele europene unde erau vandute, la preturile bursei,
comerdantilor engros4ti qi industriaqilor (morarit, alimentara etc.).
Pentru a se putea vinde la export, la pretul de gros al pietei europenb,
producä torul romän, taranul, frebuia sa cedeze In favoarea intregului lant de
intermedian, de la obor si pana la port, intre 50-60% din valoarea produselor;
daca la aceasta se adauga-si specularea lipsei de informape a taranului si nevoia
lui urgenta de bani, marfurile agricole pentru export erau vandute de täränime
abia la un sfert sau la o treime din pretul lor de desfaceir pe piata extern& To
age* verigilor intermediare ci istigau pe seama pierderii qi saracirii täranului.
PRETURILE PRODUSELOR DE IMPORT in perioada interbelica se
refereau la trei categorii de märfull: produse fabricate bunuri de consum,
produse fabricate mijloace de munca - tmelte, masini, instalatii - si produse
semifabricate qi materii prime. Politica protectionistä 0 restrictivä. la marfurile
importate, realizata prin taxe vamale ridicate, s-a aplicat, In principal, la
märfurile fabricate - bunuri de conswn, ceea ce a stimulat dezvoltarea
industriei autohtone, de productie uqoara si alimentara; in schimb, marfurile
semifabricate, materifle prime, care nu se produceau in tara, ca regula, nu
335
www.dacoromanica.ro
suportau taxe vamale ridicate. in consecinta, nivelul preturilor produselor
importate - bunuri de consum - determinat de preturile pietei europene se
impunea pe piata interna' romaneasca cu adaosul taxelor vamale, mai mari
sau mai mid, al costului transportului, al benefidului importatorului, apoi al
comerdantului engrosist si al celui detailist.

Cat de dezavantajat era producatorul agricol reiese din datele privind etapele
formarii preturilor pe piata interna, in lei per tona:

Astfel, producatorul incasa la grau 28-40% din pretul de detaliu, la porumb

1ntre 43-45%, iar la orz numaiintre 29 si 31%.
La export, producatorul primea loco magazie, 1 007 lei pe tona, care se vindea
f.o.b. port romanesc cu 2 127 lei tona; el primea Irma numai 37% din pretul c.i.f., restul
de 63%, reprezentand cheltuieli sibeneficiile intermediarilor. (Tudor Popescu-Buzau,
Problema agricoli in Romania) Bucuresti, 1936, p.137

La mijloace de munch' - masini si instalatii -, semifabricate si materii

prime importate direct de catre intreprinderi nu se adaugau ultimele categorii
de beneficii de la importator la comerdantul detailist.
In aceste conditii, la adiapostul protectiei vamale, preturile produselor
industriale autohtone urcau pana la nivelul de concurenta al produselor importate,
aliniindu-se astfel marimii preturilor pietei europene si depasindu-le.
Indicele preturilor industriale interne s-a situat peste nivelul celui extern

Indicele intern era in 1934 cu 39% iar in 1938 cu 19% mai ridicat decal
ce! extern.'
De aid cateva constatari:
> produsele industriale importate ajungeau pe piata interna', la
consumatorul roman, inckcate Cu .preturi mai mari la buntline de consum,

1. Conjunctura economiei romane0i, nr.4, 1938, p.50.

336
www.dacoromanica.ro
cu 20-100% comparativ cu cele de pe piata europearta (taxe vamale, cheltuieli
de transport, benefidul importatorului, al comerdantilor i cheltuielile de
desfacere); acestea, la randul lor, determinau prin concurenta i nivelul
preturilor produselor autohtone.
produsele autohtone, destinate exportului (exceptandu-le pe cele
exportate direct - petrol, cherestea) se pläteau producatorului roman cu 60-
70% mai putin clec& pretul ce se obtinea pe piata externa. Aceasta insemna ca.
pe pietele locale romanesti produsele legate de export erau relativ mai reduse
sau mai ridicatel, nu atat in raport de conditfile lor de productie, cat In raport
de nivelul preturilor exteme; cand acestea erau mai sCaz. ute, daca nu interveneau
prime de export sau cand erau urcate si se impuneau taxe ridicate de export,
consumatorul roman beneficia, cumparand produsele alimentare mai ieftin;
aceasta influenta asupra märimii salariului, care putea fi mentinut la nivel scazut;
folla de munca se putea astfel cumpara mai ieftin de catre intreprinzatori.
>. din diferentele de preturi pe care le impunea piata externa pietei
interne, economia nationala, consumatorul cat si producatorul agricol, erau
In pierdere, platind mai sctunp produsele importate i similare autohtone,
primind mai putin pentru cele exportate. In acest mecanism obiectiv de
formare a preturilor, agentii economici ai pietei interne - statul, importatorii,
exportatorii, comerdantii, indiferent de conditii, erau, de regula, In astig;
schimb, consumatorii, i in prirnul rand, producatorii agricoli erau In pierdere;
cand producatorul cumula si calitatea de t onsumator, el devenea cel mai
pagubit dintre ton, impreuna cu tot domeniul sau de activitate; agricultura
romgneascg apgrea astfel extorcatg In favoarea pietei exteme, precum i in a
celei interne; se intelege atund de ce nu-i mai ramanea nid o vlaga de
prosperare, clec& in unele zone inguste, nedefinitorii pentru contributia sa la
progresul social al t'AM. Iar decäderea agriculturii taranesti in perioada
interbelica a confirmat in Intregime rezultatele mecanismului preturilor.
Daca marfurile agricole i industriale pe piata interna, datorita
mecanismului formarii preturilor, depindeau direct sau indirect si erau de-
terminate, mai mult sau mai putin, de nivelul preturilor pietei exteme, pretul
unei singure marfi importante nu suferea aceste determinäri. Aceasta era forta
de muncg; pretul sau, salariul, pe piata interna in toate domenfile, in afara
retribupei personalului strain din intreprinderile cu capital extem, se forma
exdusiv dupa conditiile lega valor% ale cererii i ofertei; de aceea, asupra lui
nu influenta - pentru CA nu se exporta si nu se importa - nivelul pretului fortei

1. Pe piata interna' insä, preturile produselor agricole variau mult in raport de starea
recoltelor; o recoltä buna, datoritä ploilor la timp, ieftinea produsele; o recoltä slaba,
cauzatd de secetà, le scumpea pana la dublu; dar aceste oscilatii rämâneau in cadrul
variatiilor anuale ale preturilor produselor agricole pe piata europeanä.
337
www.dacoromanica.ro
de muna de pe piata europeana a tarilor dezvoltate. Salariul mediu
Romania, in industrie, agricultura, servicii era de cateva ori mai scazut clec&
In t'Orne dezvoltate. Dupa cursul dolarului constant, intre 1927 si 1938 salariul
mediu lunar brut al personalului din industria prelucratoare afiar' ii a evoluat
astfel: 16,8 $ in 1927; 13,4 $ in 1933; 10,2 $ pe luna in anul 1938.
Aparea astfel, pe piafa interni, datorita structurii preponderent-agrare
nivelului tehnico-economic scäzut al economiei romaneqti, cat i mecanismului de
formare a preturilor, un fenomen specific, cu tendintil permanentä, secularä :nivelul
pretuzilorindustriale interne se mentinea mairidicat deciit cel de pe piafa europearki,
iar veniturile producitorilor agricoli i veniturile din salarii, ale majoritatii
salariatilor, se situau la un nivel de di teva ori mai scitz. ut decat in grile occidentale
in concluzie, mecanismul formarii preturilor la nivelul pietei europene
a determinat un mod de formare a preturilor pe piata romaneasca In
detrirnentul economiei nationale, al producatorului mic agricol i al
consumatorului salariat. Preturile de import si export au constituit, ca
pretutindeni i oricand in t'Afile slab dezvoltate, rtujloace i canale de transfer
din economia nationala, printr-un flux in unisens catre piata europeana, a
unei cote-pani din venitul national, contribuind la diminuarea resurselor de
dezvoltare interna qi la nevoie permanenta de capitaluri exteme.
Politicile economice practicate de diferitele guveme ale Romaniei nu au
putut modifica tendintele dure, ale raporturilor externe, obiective, dintre pietele
dezvoltate, i piata slab-dezvoltata a tárii, tendinte seculare, produse de fortele
miase ale mecanismului economiei mondiale; miele ameliorari de scurta durata,
prin politica economica naldonala, au putut doar corecta raporturile defavorabile
de adandre a discrepantelor i dezavantajelor pentru tara noastra.

Criza mondiala de la sfarsitul

Criza economia deceniului trei i pana la mijlocul

163 In domeniul
comertului
1928-1933
deceniului patru s-a transferat
economia romaneasca, manifestan-
du-se cu gravitate mai mare decat in
t'Afile dezvoltate. DO, generic, criza mondiala este cunoscuta in Román' ia ca
actionand In perioada 1929-1932, ea s-a particularizat Ø chrumscris pe marile
sectoare In intervale fiexibile.
Astfel, In industrie, datorita interventiei mai prompte a statului, scaderea
productiei si a preturilor a avut loc intre anii 1929 si 1932; apoi apar semnele
redresarii, ale urcarii productiei, ce va trece din 1933 in avant industrial.
In domeniul bancar criza apare din anu11929 9i continua, adancindu-se
pana in anu11934, redresarea slaba urmand pana in 1938, faja o faza de avant.
in agriculturä primele semnale, cu greutapIn vanzarea productiei
agricole, vin la sfarsitul anului 1928, criza agrara adancindu-se i prelungindu-
se pana inspre anul 1936.
338
www.dacoromanica.ro
 Domeniul comerpilui este cel mai sensibil la m4carile conjuncturale, el
depinzand direct qi imediat de puterea de cumpal rare a pieteL VAnzarile se
reduc, cresc stocurile de marfuri care blocheaza fondurile intreprinderilor
comerciale; in aceasta situatie ele recurg la credite suplimentare la band;
acestea acorda creditele, dar pe termen scurt si tot mai greu. Adancirea crizei
comerciale se manifesta prin sporirea stocurilor, a sumelor nefncasate de la
dienti-debitori, dar qi prin cresterea sumelor imprumutate pentru a face fatä
reducerii incasarilor; preturile de vanzare diminueazi sever.
Aceste procese se citesc in cifrele bilantului societatilor comerciale (in
mild, lei)

intre anii 1928 si 1929 sporesc marfurile in stoc dupa care se reduc,
nemaifacandu-se aprovizionari mari; dar o parte din debitorii care au luat
märfurile pe datorie isi sporesc contul, neputandu-se achita pana la sfarsitul
crizei; se mareste si contul "creditori" pentru marfurile luate pe credit de la
industrie. Totodata, incepand din 1928, ca efect principal al crizei comerdale,
incepe scaderea preturilor de vanzare; aqa cum s-a mentionat mai inainte, cel
mai mult coboara preturile produselor agricole qi apoi cele ale produselor
industriale; mai mult coboara preturile de gros qi mai putin cele de detaliu.
Profitul se diminueaza, ca o consecinta a sporirii pagubelor multor
intreprinderi, sute qi mii de comercian ti dau faliment si inchid magazinele.
Dupà 1934 activitatea se Invioreazä si sectorul comercial, stimulat si de
inflatia care a inceput, iese din criza, inscriindu-se din nou pe linia avantului,
pana la sfarqitul perioadei.

Concluzii generale
intre prindpalele conduzii la evolutia interbelica a pietei interne se
pot mentiona:
X piata internO, prin diviziunea muncii, se diversifica' qi se sperializeaza
In forme variate, care poarta amprenta modernizarii si pe cea a interventiei
339
www.dacoromanica.ro
statului; ea ramarte in continuare sub influentele piepi mondiale, receptand
efectele acesteia;
X epoca stabilitatii circulatiei marfurilor si valorilor, ca si a mecanismului
liber al miscdrii preturilor s-a incheiat la inceputul primului razboi mondial;
X marile variatii monetare, datorate inflapei, crizele economice din anii
interbelid, precum si factorii externi, au determinat, in domeniul pietei interne,
feomene de instabffitate, manifestate in variatia mare a preturilor si vanzarilor;
X statul, prin pkghii economice si administrative, intervine direct si
indirect asupra pietei interne, in mecanismul preturilor - taxe vamale, prime
de export, impozite, contingentki etc. - a incercat sa puna ordine, indeosebi
In deceniul patru, in comertul intern si extern; cdtre sfarsitul perioadei
interventia directa vizeaza chiar ma>dmizarea urtor preturi de consum;
X preturile interne industriale cad tot mai mult sub ingradirea
organizatiilor monopoliste private, ffind inckcate cu supra-profit; se formeaza
o piata specified a produselor monopolizate, araturi de piata celor libere,
supuse concurentei neingrddite;
X preturile dobandesc, astfel, furtctii noi, prin interventia statului si a
monopolurilor; ele servesc statului la masurile de dirijare econornica, servesc
la sporirea acumulkilor, atat de catre stat - prin taxe si impozite, cat si de
catre marii intreprinzatori - prin suprapreturi - la adapostul taxelor
protectioniste ridicate, pe seama privatiunilor si scäderii venitului
producatmilor mid agricoli, mestesugarilor, micilor irtdustriasi si comercianti,
al salariatilor si consumatorilor; reprezenta costul national al accelerarii
procesului de industrializare si de concentrare a marelui capital;
X piata internd, in cele doua decenii, sub determinarea factorilor intend
si externi, a inregistrat cel mai relevant fenomen negativ: ea nu s-a extins datorita
dezvoltkii economice, evoluand, mai ales, prin cresterea populapei. Dovada o
face consumul pe locuitor, ramas, dupd calculele lui Virgil Madgearu, intre
1925 si 1937 la acelasi nivel si la unele produse chiar sub limita anului 1913;
aceasta constituie expresia cea mai generala a blockii cresterii constunului
pentru marea majoritate a populatiei WI Trei factori principali au intretinut
cresterea economicä in perioada interbelica: consumul productiv al irtdustriei,
restrangerea la jumkate a importului si marirea cantitativa a exportului. S-a
realizat astfel o crestere economicA, nu atat prin rargirea pietei interne, a puterii
de cumpkare a populatiei, eat prin utilizarea pietei externe, metodd ce a restrans
si mai mult capacitatea celei interne datorita cresterii generale a preturilor, cu
repercusiuni de bumerang asupra dezvoltdrii industriale.

340
www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL 17
RELATIILE ECONOMICE EXTERNE.
COMERTUL EXTERIOR. PARTICIPATIA
DE CAPITAL SI DATORIA EXTERNA

Relatiile economice externe ale Romaniei Mari erau vitale pentru

functionarea si dezvoltarea economico-sodalä a tarii. Acestea cuprindeau cloud
domenii prindpale: 1) schimbul de marfuri cu alte tad, 2) importul de capital.
Atat schimbul de marfuri, cat qi importul de capitaluri, dupa asezarea
pe baze moderne a tarii, au format intre Romania si piata externa, si Wile
dezvoltate un sistem de complementaritate care s-a mentinut peste un seco!.
Mai mult ca alte sectoare ale economiei romanesti, relapile comerdale exteme
au facut obiectul unor cercetari temeinice, intre care cea mai vasta este reprezentata
de cele 11 volume ale lucrarii Comertul exterior al României 1928-1937, editata
intre 1939-1941, de Banca Nationall a Romaniei, din initiativa si cu sprijinul
guvematorului sat' de atund, Mitita Constantinescu. De asemenea, pe aceeasi tema
mentionam studiile substantiale privitoare la Politica comertului exterior si
Comertul exterior al Rominiei, din perioada 1860-1940, In Enciclopedia Romaniei,
vol.IV; V.Madgearu, La politique économique exterieure de la Roumanie, 1927-
1938, Bucuresti, 1939; I. Vintila, Le commerce extérieur de la Roumanie, Bucuresti,
1943; Die Puia, Relatiile economice externe ale Romaniei in perioada interbelick
Bucuresti, 1982; Mihail Manoilescu, Fortele nationale productive si comertul exte-
rior. Teoria protectionismului si a schimbului international, Bucuresti, 1986;
precum si tezele de doctorat: R, Marinescu, Comertul exterior al Romaniei in
perioada interlbelica, Bucuresti, 1970; F.Botea, Comertul exterior al Romaniei in
perioada 1929-1938, Bucuresti, 1974; I. Ciurea, Romania si colaborarea economica
in cadrul intelegerii balcanice (1934-1940), Bucuresti, 1980; Nicolae Sun', Gabriela
Dragan, Maria Muresan, Sultana Suta-Salajan, Istoria comertului exterior
romanesc, Bucuresti, 1996, etc.

341
www.dacoromanica.ro
 Romania, tara in curs de dezvoltare,
Comertul preponderent agrara, exporta materii prime -
171. exterior cereale, animale, lernne etc. si combustibil -
petrol - care pietele statelor industriale precum
si semifabricate catre Wile slab dezvoltate din bazinul mediteranean; ea
importa prioritar produse fabricate - bunuri industriale de consum, masini si
utilaje, instalatii, materiale pentru utilarea economiei si modemizarea tarii,
semifabricate q't mateiii prime pentru unele ramuri, precum si capitaluri
pentru investitii din raffle dezvoltate.
La randul lor, statele industriale patenere erau interesa te In acest tip
de schimburi in scopul plasarii surplusurilor de marfuri industriale si de
capitaluri pe pietele tarilor agrare si achizitionarea de materii prime necesare
pentru industria lor dezvoltata.
Acest iip de complementaritate nu era avantajos pentru Romania, intrucat
mentinea productia national la o productivitate redusa si preturi mici, deci si
venit redus pe locuitor, precum si dependenta de importurile de fabricate si de
capital din economia avansata, alimentand fragilitatea independentei economice.
Politica comertului exterior in perioada interbelica a fost fluctuantä in
comparatie cu cea stabila pana la 1914. In deceniile trei si patru ale secolului
20, conceptiile si legislatia comertului exterior romanesc au evoluat si s-au
modificat frecvent, In raport de schimbarea radicalä a tendintelor mondiale
si de politica economicä a diferitelor guverne.
In primul deceniu postbelic schimburile externe se aflA sub imperativele
refacerii economice, ale inflatiei monetare s't ale protectiei vamale a industriei.
In acest sens, in anu11924 se adoptä un nou tarif vamal care la import stabilea,
In ftmctie de deprederea monetara, noile taxe vamale, protectioniste. La ex-
port, in spedal la cereale, in local unor tarife fiscale de 4-5% cat au fost zeci de
ani pana la 1914, se introduc, in premiera, taxe ridicate care, la grau, ajung la
nivelul valorii produselori, in scopul proterarii consumatorului urban si al
procurarii de venituri la buget. in anii 1919-1924 preturile produselor agricole
pe piata mondiala au sporit, pana la 160-180% fata de 1913, din cauza deficitelor
de cereale ce au urmat razboiului. Daca exportul romanesc ar fi fost las. at cu
taxe mid, majoritatea recoltelor ar fi luat calea pietii mondiale, scumpind in
aceeasi masura cerealele si pe piata interna.; aceasta ar fi adus venituri
substantiale unor categorii de gospodarii cu productii mari si comerciantilor
de cereale, dar ar fi pus in mare dificultate populatia oraselor si a unei parti a
satelor sarace si de la munte si deal, complicand problematica sodala a tarii si
a guvemelor; taxarea exportului de cereale exprima atund si o masura de
protectie sociala a constunatorilor interni. Pe masura ce preturile mondiale la

1. Astfel in 1920 o tond de gran costa 4.000 lei iar taxa de export era tot de 4.000 lei
342
www.dacoromanica.ro
cereale au scazut, taxele vamale de export românesti s-au redus, ajungán. d
1928 la nivelul celor traditionale.
Criza economica mondialä din anii 1929-1932, peste care s-a suprapus
cea agrara prelungita parta in 1936, a produs o scadere drastica a preturilor
produselor agricole pe piata externa, ca rezultat al marilor acumulan de
märfuri agricole nevandute.
Exportul de cereale i anirnale din Romania risca sa fie blocat; pentru
stimularea exporturilor s-au aplicat, pentru prima (lath' in istoria politicii
comertului exterior romartesc, prime de export; statul, prin diferite sisteme,
platea exportatorilor diferenta dintre pretul mai ridicat al produselor pe plata
internä i pretul mai redus pe plata mondiala. rani in 1939 din bugetul statului
s-au cheltuit, ca prime de export (la toate produsele) aproape 1 000 mil. lei.
Importul, la randul sau, este supus diferitelor xnäsuri adaptate conditfilor
pietei externe i interesului de acoperire a balantei de pläti. Dupa 1924 pana
1929, cu unele modificari ale tarifului vamal, tendinta politicii comerciale se
mentirte aceeasi; o data cu venirea la putere, la sfarsitul anului 1928, a unui
guvern PNT, In politica economia, indusiv de tarifare a comertului exterior,
se da pzioritate intereselor agriculturii; se mar' este protectia produselor agricole
autohtone si se reduce aceea a produselor industriale.
Dedansarea crizei economice mondiale reduce preturile produselor
industriale, ceea ce conduce indirect la cresterea protectiei industriale.
Un alt fenomen In domeniul preturilor din anii crizei economice a fost
sporirea decalajului dintre preturile produselor exportate si cele importate,
prin reducerea mai mica a preturilor marfurilor importate i mult mai mare
la produseie exportate, generand pentru economia romaneasca considerabile
pierden. Astfel, creste raportul dintre valoarea unei tone de marfuri exportate
si a unei tone de marfuri importate. Pentru o tona importata, in diferiti ani, se
exportau mai multe tone de produse romanesti:

CRESTEREA DECALAJULUI DINTRE VALOAREA TONEI DE

MARFURI EXPORTATE I VALOAREA TONEI DE MARFURI
IMPORTATE IN PERIOADA INTFRBELICA
Anii 1 tona roduse 15
14
13
importate ex ortate 12
11
1913 1,0 3,6. 10
9
1925 1,0 5,3 g

1929 1,0 6,6 5

4
1934 1,0 13,5 3
2

1938 1,0 8,0 O

1913 1925 1929 1934 1938
"'Tone import ED Tona export I

343
www.dacoromanica.ro
 Fata de anii 1925 si chiar 1929, in anul cel mai defavorabil - 1934 -
Romania exporta de 2-2,5 ori mai multe produse pentru o tona importata; in
1938 inca se exportau 8 tone pentru una importata, mai mult deck in 1929.
Criza economica mondiala reducand sever preturile de export, a
diminuat soldul balantei comerciale; dar Romania, dupa imprumunuile
externe contractate in anii 1929 0 1931, trebuia sa plateasca o anuitate externa
dubla- deck cea din perioada anterioara. Pentru obtinerea unui excedent al
balantei comerciale, in scopul platii datoriei anuale externe, s-au intreprins
m5suri de stimulare a exportului - prime de export -, dar si de ingral dire a
importului. intre acestea, pe langa taxele vamale mai ridicate, se aplica
contingentki la peste 80% din valoarea importului; contingentarea insen-una
stabilirea de catre Ministerul Industriei si Comertului 0 Ministerul de Finante,
a unor cantitki fixe - contingente - la produsele ce se puteau importa si care
erau mult mai reduse decat cele importate liber in perioada anterioara.
Totodata, se introduce monopolul comertului cu devize - valute, prin care
numai B.N.R. avea dreptul sa cumpere 0 sa vanda valuta, iar exportatorii
erau obligati sa depuna la B.N.R. o cota anumita din valuta rezultata din
exportul produselor. Din sumele astfel incasate B.N.R. afecta o anumita
proporne pentru plata importurilor si a datoriei externe.
intre 1932-1938 au functionat o multitudine de sisteme comerciale,
valutare, administrative de reglementare a comertului exterior de marfuri si
valute. Dupa 1934-1935 restrictiile la import se relaxeaza, primele de export
se reduc, comertul exterior avand tendinta sa intre in mecanismele sale
normale, dei intervenga statului si prin B.N.R. continua sa fie puternica.
De mentionat ca, in comparatie cu perioada dinainte de 1914, cand
comertul exterior cu principalele tari partenere se desfasura pe baza de
conventii si tratate comerciale pe termen lung -10 ani -,In anii interbelici, din
cauza instabilitatii economice mondiale, conventiile intre state se incheie pe
termen scurt, de regulä pentru un an.
Comertul exterior romanesc a evoluat in linii generale, astfel:

344
www.dacoromanica.ro
 Datele pun in evidentä o serie de tendinte generale ale comertului exterior:
exportul a sporit cantitativ la mai mult clec& dublu in 1936 fata de 1925;
importul, din contra', a cunoscut cantitativ o curba de reducere;
A valoric, exportul se reduce substantial sub 50% in 1934 fata de 1929
si ramane pana in 1938 mult sub nivelul anului antecriza;
importul se reduce valoric si mai mult decat exportul, situandu-se
In anu11938 abia la 64% in comparatie cu nivelul anului 1929;
inainte de criza balanta comerdalä a manifestat mai multe defidte
decat excedente; in deceniul patru insa actiunile de fortare a exportului si de
reducere a importului au condus la excedente ale balantei comerciale folosite
pentru plata datoriei exteme;
valoarea unei tone de produse romanesti exportate fata de 1925 se
reduce de 4 ori in 1934 si ramane de peste 2 ori mai mica in 1938; in schimb
valoarea unei tone de produse straine importate scade hi aceiasi ani doar cu
37% si cu 31% , creand un decalaj considerabil intre pretul produselor exportate
si cele importate in defavoarea economiei romanesti.
Structura exportului nu a suferit modificad spectaculoase. Totusi, unele
tendinte se impun observate din evolutia ponderilor categoriilor prindpale,
exprimate in ponderi:

STRUCTURA VALORII EXPORTULUI ROMANIEI

iN 1913 SI IN 1938

Grupa de produse 1913 1938

Cereale si derivate 69,2 29,5
Animale si produse animaliere 3,1 10,7
Petrol si derivate 19,7 43,3
Lemn si derivate 3,6 11,4
Alte 4,5 5,1
Total 100,0 100,0

1913 1938

Datele ofera constatad importante nu numai asupra comertului exte-

rior, dar si asupra economiei nalionale, reflectand indirect nivelul, capadtatea
si structura economiei romanesti.
345
www.dacoromanica.ro
 Exportul este reprezentat, in mare parte, de produse fara prelucrare
industrial - cereale, lemnarie - busteni, animale vii etc., ceea ce a testa
capacitatea redusä a industriei, dar mai ales eficienta slabä a proceselor de
prelucrare; de unde, era mai avantajos sa se exporte materia primara,
beneficiarul strain avand conditii mai eficiente de prelucrare.
in perioada interbelicä pe primul loc in exportul Romaniei se situeaza
produsele petroliere, a caror pondere depaseste in 1934 peste 52% din total,
dar in 1938 pastreaza prioritatea cu 43,3%; urmeaza apoi cerealele a caror
pondere nu mai atinge nid o treime din export; produsele forestiere brute si
semifabricate, dupa ce coboara de la 16% la 11% pana in 1934, se menfin cu
10-11% din total. Caracterul general preponderent al produselor exportate
rämane cel de materii prime semifabricate combustibil petrolier.

STRUCTURA VALORII IMPORTULUI ROMANIEI

iN PERIOADA 19/3-/938; ANI DIFERITI
%-
- -
nu ro use prunare r use in ernie tare r use n e
1913 6,9 18,2 74,9
1925 3,5 25,1 71,4
1929 7,4 29,0 63,6
1933 8,0 36,5 55,5
1938 12,4 24,0 63,6

1913
1938
Nodose prImare (6.9%).

Produse Intermediare (18.2%)

Produs. n6. (63.6%)-

"'

La import tendintele sunt mai pregnante; ele reflectä modificarle in

econoinia tarii i inaintarea procesului de industrializare; ele evidentiaza
capacitatea sporitä a industriei de a prelucra unele materii prime importate -
bumbac i lama bruta, piei crude etc. i, in masura mai largä, de a desävärsi
procesul de prelucrare a produselor intermediare irnportate: fire de bumbac
si de lana pentru tesatorii, fier i otel pentru metalurgia prelucratoare etc.
Toate acestea finalizate in bunuri de consum au determinat scaderea in
propcalie vizibila a importului de fabricate.
Prin comertul sau exterior, Romania participa la piata mondiala, la
diviziunea internationala a muncii. Pentru economia romaneasca, schiznburile

346
www.dacoromanica.ro
exte.rne erau vitale, necesare productiei produsului social, ele fiind istoriceste
profilate in dependenta de piata mondiala, de preturile mondiale; dar aceasta
diviziune a muncii era deficitara si generatoare de pierden i insemnate din
venitul national, iar uneori din substanta economiei, indeosebi prin
exploatarea si diminuarea bogatiilor naturale.
Prin structura sa, comertul exterior reflecta: capa citatea economia a
nivelul tehnic; efidenta mundi sodale; stadiul procesului de industrializare.
Locul României in schimburile internaponale se poate exprima prin
diversi indicatori. Astfel, in comertul european ponderea importului tärii
noastre in 1937 era de 1,37% fata de numai 0,76% in 1925 si 0,91 in 1929; In
exportul Europeiponderea exportului romanesc aparea mai ridicata, de 2,78%
In 1937 in comparatie cu 0,93% in 1925 si 1,11% in 1929.
Raportat pe locuitor si exprimat In dolaii SUA, comertul exterior al
Romaniei reprezenta 19,8 dolari in 1929 si numai 8,7 dolari in 1938; in acelasi
an - 1938 - Bulgariei ii reveneau 12 dolari, Iugoslaviei 10,1 dolari, Frantei 38
dolari si Germaniei 36,6 dolari pe locuitor. Fatá de tarile dezvoltate,
schimburile marfare exteme ale Romaniei erau de circa patru ori mai reduse,
ceea ce atesta si din acest punct de vedere nivelul capadtapi economiei
romanesti si al partidparii sale la piata mondiala.

Obligatiile* externe de capital ale

Datoria Romaniei in perioada interbelid au urmat doua
172. externi tendinte: In prima parte a perioadei - 1919-1931
- ele au sporit, iar in a doua parte - 1932-1939 -
au diminuat. Cauzele si sursele cresterii angajamentelar externe pot fi
rezumate in urmatoarele:
investitiile si creditele exteme particulare si datoria publica externa
a Romaniei mostenite dinainte de razboi;
investitiile si creditele straine din provinciile ce s-au unit la Romania
In anul 1918;
datoria externa de succesiune care a revenit Romaniei, prin tratatele
de pace, respectiv cota-parte pentru Transilvania si Bucovina, din datoria
externa a fostului Imperiu Austro-Ungar;
datoria externa' a tárii contractata in timpul razboiului mondial si
ulterior pana la 1931;

* Sub aceasta denumire generica, de obligatii sau de angajamente, se desemneaza

toate conturile de datorii publice de stat, de judete si comune fata de strainatate,
contractate prin imprumuturi sau alte forme, cat 9i datoriile agenlilor economid
particulari, precum si investitiile externe in tara. Toate greveaza patrimoniul economiei
nalionale Cu dobanzi, profituri etc., precum si cu capitalul care se returneaza.
347
www.dacoromanica.ro
 importul de capital extern privat-investitii si credite, in perioada
1919-1931;
sporul de capital prin adaugarea dobanzilor, profiturilor la punctele a-e.
Cauzele principale ale tendintelor de diminuare a angajamentelor externe
$i categoriile de obligatii vizate in intevalul 1932-1939 ar fi urmatoarele:
necontractarea de noi imprumuturi externe importante;
suspendarea, din anu11932, conform deciziilor forurilor internationale,
a datoriilor externe interaliate ale Romaniei, de peste 40 mild. lei;
adiitarea unei parti insemnate din datoria externa;
retrageri masive de capital extern in timpul crizei economice;
trecerea in m'ainile capitalului autohton a unor societati industriale
controlate anterior de firmele externe.
Daca acestea au definit senswile generale ale miscarii angajamentelor
externe ale Romaniei, este necesar sa se aiba in vedere si faptul ca in ambele
intervale amintite s-au produs si actiuni de contra carare a tendintelor; astfel,
In prima parte a perioadei, pe tanga debitele contractate ce au sporit obligatiile
externe ale patrimoniului economic al t'AM, capitalul particular, cat si statul,
au achitat o serie de datorii catre creditorii externi, cu efecte de diminuare
relativa' a datoriilor exteme; cu toate acestea, indatorarea a fost mult mai
puternica, ceea ce a hotarat tendinta de crestere a creditelor tárii in strainatate.
Pe de alta parte, si in perioada 1932-1939 s-a manifestat un aflux de
capital extern in tara - prin credite bancare, unele imprumuturi publice si,
mai ales, printr-o serie de investitii straine stimulate in anii crizei de guvernele
perioadei 1929-1933.
Toate acestea au fost mult mai reduse fata de exodul de capital, beneficii
si dobanzi, proces ce a inscris obligatiile externe intr-o tendinta de reducere.
Politica economia fará de capitalul extern in primul deceniu, cum s-a
mai mentionat, a fost dominata de conceptia Partidului National Liberal, "prin
noi insine" care un-narea intarirea pozitiilor capitalului autohton, respectiv
ale celui care gravita in jurul partidului liberal.
Dupa 1918 societatile cu capital extern si-au extins activitatea in toate
domeniile rentabile: industria mare, band, asigurari, sporind atat numarul
de sodetati, cat si capitalul investit.
Domeniul irisa in care au crescut masiv obligatiile exteme ale Romaniei,
In aceasta prima perioada, a fost acela al datoriei de stat.

A se consulta pe aceastd temä lucrdrile: G.M.Dobrovici, Istoricul dezvolarii

economice si financiare a Rominiei si imprumuturile contractate, 1823-1933,
Bucuresti, 1934; idem, Evolutia economici si finandari a Rominiei in perioada
1934-1943, Bucuresti, 1944; Contributii la istoria capitalului sträin in Rominia,
Bucuresti, 1960; M. Maevschi, Contributii la istmia finantelor publice ale Rominiei
intre cele doul rizboaie mondiale, Bucuresti, 1957; Enciclopedia Rominiei, vol.
348
www.dacoromanica.ro
IV, capitolul: Datoria publici, Bucuresti, 1941; Tudor Savin, Capitalul strain in
Romania, BucurWi, 1951; Constanta Bogdan, Adrian Platon, Capitalul strain in
societatile anonime din Romania in perioada interbelici, Bucureqti, 1981.

Datoria de stat s-a marit substantial prin imprumuturile contractate in

anii neutralitatii si ai razboiului (1914-1918), necesare platii armamentelor si
echipamentelor militare, cat si In anii postbelici, cand situatia economica
interna era dezastruoasä, pentru aprovizionarea tarii cu bunuri de consum -
cereale, alimente, masini etc. Pentru o mare parte a acestor imprumuturi
externe statul roman a emis bonuri de tezaur ce urmau sa fie achitate ulterior.
Totalul acestora se ridica, dupa calculele finale, In anul 1928, la 39 mild. lei.
Alt capitol al datoriei publice priveste datoriile statului catre sodetatile
petroliere; ele proveneau din distrugerea instalatiilor petroliere, din ordinul
Angliei, la retragerea autoritatilor romanesti din Muntenia, pentru a nu Lisa
ocupantului sursele de combustibil. Anglia isi luase angajamentul sa suporte
aceste pagube, dar, dupa incheierea pacii, despagubirile au fost trecute asupra
statului roman; ele se ridicau la cca. 10 mild.£ sau 8,2 mild. lei In 1928.
Capitolul cel mai important insa provenea din datoria ce revenea
Romaniei ca succesoare a platii datoriilor fostului imperiu Austro-Ungar, cota
parte pentru Transilvania si Bucovina. Aceasta s-a evaluat la 650 mil.fr.aur
(lei aur). Romania a conditionat Insä plata acesteia de recuperarea daunelor,
provocate de räzboi, de la puterile Centrale. Pagubele tarii, calculate de statul
roman, erau estimate la 31 mild. lei aur, la care se adaugä datoria contractata
legata de razboi, bonurile de tezaur etc., In total de 72,6 mild. lei aur.
Romania spera ca sa acopere partial aceste imense pierderi prin sum ele
de reparatii ce urma sä le primeascä, conform tratatelor de pace, din obligapile
impuse Germaniei. Acestea insa s-au diminuat treptat; In 1920 Germania era
impusa de Puterile Aliate la suma de 269 mild.marci despag-ubire platibila In
42 ani; din aceasta Franta primea 52%, Anglia 22%, Italia 10%, Belgia 8,0%,
Serbia 5% etc.; Romaniei i s-a alocat doar 1,1%. Ulterior, datoria Germaniei
este redusa prin Planurile Dawes (1924) la 132 mild. mard si Young (1929) la
numai 38 mild.mard.
Tara noastra apare fusa defavorizatä si frustratä, reparatiile inscrise
nepermitandu-i sa achite nid datoriile catre Puterile Aliate.
In acest timp, In anii 1927 si 1928, g-uvernul roman, incerca sa contracteze
unele imprumuturi straine pentru efectuarea stabilizarii monetare. Marea
finanta internationala a conditionat Insa acordarea Imprumuturilor si de
reglementarea tuturor litigiilor financiare externe ale phi.

intre aceste conditionari figura qi stingerea diferendelor dintre Romania si

Germania. Aceasta datora Romaniei: 329 mil.marci pentru cereale exportate in
Germania in perioada neutralitatii (1914-1916); 78,4 mil.mard pentru depozitul de
349
www.dacoromanica.ro
aur al tarii noastre la Banca Reichului; 1.692 mil.märci, contravaloarea biletelor de
bancA emise de Germania, fdra acoperire, in teritoriul ocupat al României; 329
mil.marci ale RomAniei sechestrate de guvernul german la Berlin, in momentul intrdrii
prii noastre in rAzboi (1916); in total deci peste 2,4 mild.marci aur (1 marcä=1,24 lei
aur), ceea ce insemna de 4,4 ori bugetul României din 1913.

Fata de suma de 2,4 mild.mard, datorate de Germania, la care se adauga

31 mild.lei daune de razboi, prin convorbirile de la Berlin din 1928, Romania
a fost fortatä, de cercurile financiare internationale, sä accepte o sumä derizorie
de numai 75,7 miLmärci, reprezentand doar 3,2% din suma de 2.400 mil.de
mard datorata de Germania si sä renunte la orice pretentil de repara fu.
Totalul datoriei de stat externe a Romaniei s-a ridicat la 1 ianuarie 1929
la 160 miliarde lei' sau cca. 5 mild.lei aur, fara sa fi facut, in perioada de dupa
razboi, imprumuturi importante si sa fi primit Mime pentru acoperirea
necesitatilor economiei nationale. La aceasta s-au adaugat apoi marile
imprumuturi externe de stabilizare din anu11929 si de dezvoltare din 1931.
Contractate de Romania la centrele financiare occidentale, noile
impnimuturi se cifrau la peste 150 miLdolari sau peste 25 mild.lei stabilizati;
din acestea s-au primit efectiv cca. 20 mffiarde lei, restulreprezentand diferente
de curs, comisioane etc. Achitarea imprumuturilor timp de 30 ani marea, cu
dobanzile aferente, de cca. 3 ori sumele initiale.
imprumuturile au fost garantate Cu o serie de concesiuni acordate
creditorilor straini: a productiei si v'anz'a'rii tutunului, tigarilor, chibriturilor,
a exploatarii telefoniei nationale, precum si contracte de construire a soselei
Bucuresti-Oradea.
Dupa calculele lui G.MDobrovici, datoria externä . a tärii, platibili in valuta,
a fost utilizatä in scopuri productive abia 27%, restul de 73% a avut caracter
neproductiv. Aceasta datorie - constata autorul - care n-a mers in investiffi pentru
marirea utilajului national producator de venituri, va apasa pentru multi vreme
avutia nationalä si se va resimti in intreaga economie publica si privata atai' ji"2.
indatorarea tarii pana la 1932 a depasit puterile de plata' ale statului roman,
mai ales ca efectele crizei economice adancisera criza finantelor publice. Anuitatea
datoriei publice sporeste tocmai intr-o perioada de mari dificultati economice si
financiare, de la 5,8 mild.lei in 1928 la 6,3 mild.lei in 1930 si 8,1 mild.in 1932.
Statul, dupa ce mai face o serie de imprumuturi straine, mai mid, pentru
platile externe, ajunge in 1933 in impas. Suspenda' plata anuitatilor, parka in
1934, dupa care reja plata datoriei externe.

Lei deprecian din cauza inflatiei, 1 leu aur = 32,2 lei hfirtie sau lei stabilizati
G.M.Dobrovici, Istoricul dezvoltärii economice 9i financiare a Rominiei 9i
imprumuturile contractate - 1823-1933, Bucuresti, 1934, p.972
350
www.dacoromanica.ro
 Mentionarn ea' in 1931, la conferinta de la Londra, s-a suspendat pentru
un an plata datoriilor interaliate; pentru Romania aceasta a reprezentat 390
mild.lei. Ulterior, din cauza crizei care se adancea, nu s-a mai reluat plata
acestora, astfel ca datoria externa totala a Romaniei diminueaza efectiv cu
aproape o treime. in 1934 ea se ridica la 121 mildlei. in urma platilor efectuate
de statul roman in anii urmatori, aceasta se reduce treptat, ajungand la 1
aprffie 1940 la 63 mildleil.
Un fenomen major, produs din cauza crizei economice, l-a constituit
evacuarea, in masä, a unor capitaluri sträine din economia romaneasca;
imprumuturile externe contractate in anii 1929 si 1931, din care s-au platit
importante datorii particulare de peste granita si din tara, au facilitat exodul
de capital; erau capitahui circulante, credite pe termen scurt in band, societati
industriale etc. Specialistii vremii, Victor Slavescu, Virgil Madgearu,
G.M.Dobrovid etc. au apredat aceastä emigrare de capital Intre 12-17 mild.lei.
Notam ca intregul imprumut de stabilizare din 1929 de 100 mil.dolari
reprezenta aproape 17 mild.lei.
Eyodul de capital a fost posibil datorita B.N.R, care preschimba liber si
fara limita' leii in valute si a permis transferul liber de capital din Romania. in
timp ce in alte tari, indata dupa declansarea crizei economice - anal 1929 -
s-au introdus restrictii la convertibilitate ;si la transferid extern de fonduri,
B.N.R. a intarziat aceste masuri pana in 1932, timp in care economia nationala
a inregistrat intense pagube, atat prin reducerea si lichidarea stocului valutar
al tarn, dobandit cu sacrificii prin hnprumuturile externe si exporturile de
marfuri, cat si prin iesirea peste granita a unor masive capitaluri; acestea au
lipsit Romania de fonduri tocmai in perioada cand era cea mai mare nevoie
de ele pentru ameliorarea situatiei economice.
Ca armare, s-a redus si volumul de fonduri exteme functionale in
economia romaneasea, aceste capitaluri nemai revenind in Romania pana la
sfarsitul perioadei.
in concluzie, imprumuturile externe, in cele doua decenii 1919-1939,
nu au depasit 700-800 mil. lei aur, in vreme ce intre anii 1900-1916, Romania,
cu potential economic jumatate cat in perioada interbelica, a contractat peste
1.700 millei aur.
In 1938 datoria externa a Romaniei se aprecia la 420 mil.dolari SUA2)
fata de 385 mil.dolari SUA in 1916, revenind in 1938 pe locuitor 22 $, mai
mica' decat in 1916 , de 50 $.

Enddopedia Rominiei, voLIV, p.817

Cleona Lewis, Debtor and creditor Countries, 1938, 1944. Washington, 1945
351
www.dacoromanica.ro
 in ceea ce priveste
Evolutia investitiilor investitiile
173 externe in economia al& si bancare
româneasci
particulare industri-
in economia
romaneasca, acestea au sporit
pana in 1929 nu atat prin import efectiv de capital, cat prin capitalizarea
beneficiilor mari obtinute de sodetatile cu capital extern.
Introducerea din anul 1929, prin noua legislatie, a unui tratament de
avantaj are a capitalului extern, chiar in perioada crizei economice a tentat o
serie de companii de peste granitä sa' faca investitii, dar nu construind noi
intreprinderi industriale, d preluand pachete de actiuni si controlul asupra
unor societäti românesti particulare, de stat si comunale, in spedal la o serie
de uzine electrice.
Un domeniu de interes devine cel al comertului de import, numeroase
firme cu capitaluri externe, de mid dimensiuni, se constituie in Romania in
scopul plasarii marfurilor straine in cautare de piete, din cauza marii
supraproductii industriale ocddentale.
Dupa anul 1932, cand B.N.R. introduce restrictii la exportul de valuta,
o parte din capitalurile sträine, de rulment, neputand sa mai emigreze, se
plaseaz1 In unele ramuri devenite rentabile prin ieftinirea materiei prime,
prin restrictii severe la importul produselor finite; astfel au fost ramura
electrica, textila unde se fac insemnate plasamente straine.
In general insa in domeniul industrial noile investilli externe, pana la
1939, suntnesemnificative. Din contra, cu sprijinul substantial al creditelor BNR,
capitalul autohton isi largeste sfera de investitie, creeaza noi fabrid si uzine si
intreprinde, sustinut de stat si B.N.R., nationalizarea unei serii de companii
industrialè cu capital extern, achizitionandu-le prindpalele pachete de aqiuni.
Ten dinta a fost stimulatä si de atmosfera internationalä, de pregatiri de
razboi si incertitudine pentru unele firme sträine ocddentale din Romania;
ele au preferat - in perspectiva unui nou razboi, cu distrugeri si pierden i in
aceasta zona de conflict - sa se puna la adapost retragandu-si capitalul,
vanzand cea mai mare parte din patrimoniu sodetaplor roma'nesti sau firmelor
germane in puna expansiune economica spre rasarit.
Ca urmare, are loc si sporirea ponderii capitalului autohton in unele
ramuri qi in general in industrie.
Dupa victoria Puterilor Aliate in razboiul mondial - 1918 -, politica
economica externä. si gravitarea economica si politieä a Romaniei se orienteaza
si se inscrie in sfera Occidentului, a Frantei si Angliei In principal.

1. Aspectele concrete ale partidpdrii capitalului extern in industrie sunt tratate

detaliat in capitolu113.
352
www.dacoromanica.ro
 Germania, Austria pierd pozitiile economice in tara noastra; in schimb,
capitakuile occidentale- engleze, frartceze, italiene, elvetiene, belgiene etc. - isi
consolideaza pozitiile; imprumuturile si creditele exteme se contracteaza de
asemenea in aceasta zona'. In 1939, din totalul datoriei externe de stat, Angliei ii
revenea 26,3%, Frantei 18,9%, Statelor Unite ale Americii 18,3%; altor detinatori,
In frartd aur, 9,7% etc., Europa ocddentala si SUA constituind principalii
creditori ai României. La fel si investitiile exteme directe in majoritate isi aveau
sursele la companiile - trusturile si bancile - Europei occidentale.
Totusi, dupa 1929, o data cu cresterea puterii economice si politice a
Germaniei in Europa, Romania este vizata din nou de interesele companiilor
germane; acestea isi intensifica penetra tia, in principal utilizand calle
comertului, agentiflor si reprezentantelor economice si ale creditelor bancare;
ca atare, sute de firme germane se creeaza, pana in 1939, in Romania; investitiile
industriale !aman insa pana la noul rizboi mondial, de dimensiuni reduse.

Cu toate cercetarile intreprinse pana acum - s-au scris numeroase articole si studii
pe aceasta tema - o situalie mai precisa a plasamentelor externe in economia romaneasca
nu s-a elaborat Unele lucrar au incercat sa determine sumele transferate peste granitä
In contul capitalului sträin. Dei nid acestea nu au deplina certitudine le folosim ca
indicator de marime cu rezervele ce se impun. Astfel, o lucrare' mentionata mai inainte
arata, pentru perioada 1922-1928, un transfer de beneficii, dobanzi si comisioane de la
societaple industriale si bancare cu capital strain de cca. 40 miliarde lei. O alta sursa2
sustine ca in perioada 1922-1941 s-au transferat profituri si dobanzi in favoarea
capitalului extern de 207 mild.lei si s-au retras capitaluri de 51 mild.lei, respectiv au
iesit din tara* aproape 258 mild.lei; dupa autorii respectivi, aceasta ar echivala cu 1,79
ori venitul national al Romaniei in anul 1938; cu alte cuvinte in medie s-a extras din
economia nationala 9-10% din venitul national anual. Este indoielnic insä ca aportul
resurselor externe ar fi marit mai mult venitul anual al tarii.

In concluzie se poate constata:

* fondurile exteme aveau o importanta capitala pentru economia
romaneasca, atat ca necesitate de capital, cat si prin consecintele complexe
asupra sa;
Z in perioada interbelica, pana la 1931, au sporit considerabil obligatiile
externe ale Romaniei, grevand asupra venitului sau national si reducand
posibilitatile de acumulare si investitii;
spre deosebire de perioada antebelica, contributia financiará $i tehnica
externa s-a dovedit a fi mult mai reclusa la progresul economico-social;

Costin Murgescu, N.N. Constantirtescu (red.responsabili), Contributii la istoria

capitalului sträin in Romania, Bucuresti, 1960, p.552
Constanta Bogdan, Adrian Platon, Capitalul strain in societätile anonime din
Romania in perioada interbelica, Bucuresti, 1981, p. 229
353
www.dacoromanica.ro
 Z caracterul preponderent neproductiv al datoriei publice exteme in
anii interbelid s-a reflectat negativ asupra economiei romaneqti;
Z pretul plasamentelor exteme a fost mult mai ridicat, iar rezultatele
produse asupra economiei tarii mult mai reduse decal in perioada antebelica;
* in consecinta, efidenta plasamentelor straine in multe domenii s-a
afirmat negativa qi antieconomica.
Contribuind In mäsurä redusä la productia nationala, plasamentele
sträine, prin transferuri substantiale de valori, au mentinut Romania ca piatä
de export a capitalurilor occidentale, ca stat perpetuu debitor, situatie, care
cumulata, cu starea de slaba dezvoltare a tarii, facea ca perspectiva de iesire
din acest cerc vicios sa se intrevada greu si foarte indepartat.

354

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL 18
FINANTELE PUBLICE. CRESTEREA
INTERVENTIEI STATULUI
IN ECONOMIE

in perioada interbelicd finantele

Refacerea publice,
finantelor articulatiedesi stat si locale, urmeaza in
1 8.1 . publice
interdependenta cu evolutia
economica a tarii, fazele cidului; prima, de
crizA si dezorganizare, 1919-1922; a doua, de refacere si consolidare - 1923-
1929; din anal 1930 finantele publice inträ in marea criza, generatä de
depresiunea mondia criza in domeniul finantelor de stat - 1930-1934 - apare
acutá si mai profund6 decat "in alte sectoare; dar dupà 1935 situatia
inregistreazä un proces de redresare si dezvoltare, o data' cu sporirea
substantialä a interventiei statului in economie.

Intre sursele principale pentru documentare la acest capitol mentionam:

Expunere de motive la bugetul general al statului, din anii 1922 pand in 1940;
G.M.Dobrovici, Istoricul dezvoltirii economice si financiare a României si
imprumuturile contractate, 1823-1934, Bucuresti, 1938; idem, Evolutia economici si
financiará' a Rominiei in perioada 1934-1943, Bucuresti, 1944; Ion I.C.BrAtianu,
Activitatea coipurilor legiuitoare si a guvernului de la ianuarie 1922-27 marble 1926,
Bucuresti, 1926; V.I.Fieraru, Politica finandari a Rominiei (1914-1938), Bucuresti,
1939. Enddopedia Romaniei, volurnul IV, capitolul Finantele statultd; M. Maievsdii,
Contributii la istoria finantelor publice ale Romáru' iei intre cele doui rizboaie
mondiale, Bucuresti, 1957; Iulian Vacarel, Finante, Bucuresti, 1970.

Dupà intregirea Romaniei si sffirsitul razboiului mondial finantele tdrii

se aflau intr-o gravi crizi de mijloace de plata; aceasta, tocmai atunci cand
statul era chemat, prin bugetul sau s'A' participe la refacerea economiei
355

www.dacoromanica.ro
nationale, in mare parte distrusa de razboi i sa sustina irttegrarea noilor
provincii In organismul economico-social unitar al natiunii.
Cerintele principale fatä de finantele statului au crescut brusc dupa
anul 1918 motivate de:
LI plata datoriilor statului - indeosebi externe-contractate pentru
sustinerea razboiului cat si a anuitatilor antebelice care veneau la scadenta;
cheltuieli masive pentru refacerea mijloacelor de transport cal ferate,
drumuri - si de comunicatie - telegraf, posta - gray avariate de razboi;
plati externe pentru marfurile cumparate de particulari peste granitä in
anii räzboiului si mai ales dupa 1919-1921, garantate de stat cu bontui de tezaur;
LI plata cotei-parti, stabffita prin tratatele de pace, din datoria externa
a Austro-Ungariei, ce revenea Romaniei ca stat succesor al provinciilor care
s-au unit la patrie;
contributia impusä statelor succesoare ale Monarhiei Austro-Ungare
si, prin urmare, i Romaniei, ca cheltuieli de liberare a teritoriilor despartite
din irnperiu;
pensiile de razboi ce reveneau sutelor de mii de invalizt, orfani i vaduve;
cheltuielile de unificare monetara -1921 - generate de preschimbarea
monedelor straine provenite din teritoriile care s-au unit cu tara, $i a
emisiunilor de lei de ocupatie efectuate de administratia germana, in timpul
razboiului, In teritoriul romartesc ocupat;
emisiunea de renta cuvenita marilor proprietari, expropriati prin
legile de reforma' agrara din anul 1921 etc.;
pierderea depozitelor de sute de milioane de lei aur din Germania si
sechestrarea de catre puterea sovietica a tezaurului Bancii Nationale a
Romaniei si a altor importante valori nationale.
Astfel cá necesitätile financiare ale statului se ridicau la cifre uriase,
dupa unele aprecien, la cca. 150-200 mild.lei, moneda curenta (depreciata
pana in 1921 de cca. 10 ori fata de leul aur -1913).
La aceasta se adauga i faptul cá statul nu numai ca nu putea mobiliza
aceste resurse bänesti dintr-o economie diminuata la sub 50% din capacitatea
de productie, dar nu avea posibilitatea sä contracteze, din cauza indatorarilor
foarte mari, nici credite mari in strainatate.
problema' importanta a statului roman, in anii imediat postbelici, a
fost aceea a reparatiilor de razboil, instituite prin tratatele internationale.
Tratatul de pace de la Versailles, din 1919, care reglementa principalele
probleme postbelice, dintre statele celor doua coalitii participante la razboiul
mondial, a adoptat principiul compensärii obliga toril a tuturor pag-ubelor

1. Mai detaliat asupra reparatiilor de razboi, a drepturilor i obligatiilor Romaniei

in capitolu117 al lucrarii, partea referitoare la datoria externa
356
www.dacoromanica.ro
suferite de statele invingatoare - Anglia, Franta, Italia etc., cat si ale aliaplor lor,
intre care si Romania -, prin sume de plata impuse statelor invinse - Germania,
Austria, Ungaria, Bulgaria, Turda - sub demunirea de reparatii de razboi in
urma tratatelor de pace Romania a devenit titulara unor importante drepturi
financiare, ca despagubiri de razboi asupra fostilor ei inamid - Germania etc.
Dupa raportul Ministerului de Finante pierderile directe, materiale si
financiare, in afara de cele 800 mii vieti omenesti, provocate Romaniei de
Puterile Centrale se ridicau la 31 mild.lei aur, aceasta si constituind suma pe
care o redama statul roman ca reparatii de razboi, Germaniei si aliaplor sal.
Plata datoriilor Romaniei date creditorii straini nu ar fi constituit o problema
mare daca tara noastra arfi primit, cum s-a promis, reparatiile de räz' boimentionate.
Dar reparatiile datorate de Puterile Centrale s-au redus treptat, panä la
suspendare - in 1931 -, iar la obliga ¡111e externe de räzboi ale Roma niei,
mentionate mai sus, nu s-a admis nid o concesie; s-au totalizat In contul
Romániei toate datoriile panä la centima", cu dobanzi si dobanzi la dobanzi.
Guvernele, din primul deceniu postbelic, s-au strädtilt si satisfaca, cu severa
constiindozitate, pretentiile creditorilor strait* tocmai pentru a-si respecta
angajamentele luate si mai ales a mentine, pe piata financiará europeana, tradipa
tarii noastre de bun platnic in vederea contractarii unor noi imprtunuturi.
Din aceste cauze spnjinul statului, in primul deceniu postbelic, acordat
refacerii si dezvoltärii unor sectoare ale economiei a fost redus, ceea ce si
explica prelungirea procesului de redresare pana prin anii 1924-1925.
Primele mäsuri legislative si institutionale In domeniul finantelor
statului, dupa 1918, s-au exprimat in:
unificarea bugetara, prin organizarea si induderea in mecanismul si
aparatul finantelor de stat, a intregului teritoriu al tarii, complini in 1918;
elaborarea si aplicarea primului buget al Romaniei Mari, in anul fiscal
1921-1922;
reformarea sistemului de impozite si introducerea, sub ministeriatul
de finante al lui Nicolae Titulescu, a unor impozite progresive pe venituri $i
averi si indeosebi asupra imbogatitilor de razboi'.
consolidarea datoriilor externe ale statului -1922-1928 - prin numeroase
conventii cu creditorii externi, respectiv tansformarea creditelor flotante, pe
termen scurt, in imprumuturi esalonate pe perioade lungi, de 30-50 ani,
usurandu-se temporar presiunea datoriilor externe asupra bugetului de stat;
in acelasi sens s-a actionat pentru amanarea platii unora dintre
obligatiile financiare externe ale tarii;
sporirea impozitelor indirecte si a taxelor in scopul maririi
veniturilor bugetare.

1. Dupd schimbarea lui N.Titulescu de la Ministerul de Finante, aceste mAsuri de

impozitare au fost suspendate 0 anulate.
357
www.dacoromanica.ro
 Politica, legislatia si actiunea financiara promovata de stat, prin
numeroase legi fiscale, vamale etc., au condus la resta bilirea firzantelor publice,
la revenirea lor la normal, la bugete echilibrate qi uneori excedentare,
concomitent Cu sporirea rolului statului in economia nationala.
intre actele intervenpiei statuluiin viata economico-sodalk mai importante
de mentionat: legiferarea si aplicarea reformei agrare cu urmari socio-
economice considerabile; imprumuturile masive la B.N.R. pentru acoperirea
cheltuielilor de razboi si altor scopuri; comerdalizarea unei parti a bunurilor
statului; intreprinderea, impreuna cu B.N.R., a stabilizarii monetare din anul
1929; continuarea politicii de protectie si incurajare a industriei nationale etc.
imprumuturile contractate de stat la B.N.R. in intervalul 1914-1922 au avut
o importanp capitalff pentru viata economica a tArii; ele au determinat cea mai
mare infiatie cunoscutà- pana atund in tara noastra. in scopul acopedrii cheltuielilor
sale, generate de condidile extraordinare prin care trecea Romania in aceasta
perioadA - razboi, unificarea monetara, plata datoriilor externe noi etc. - statul a
imprtunutat imense sume de la B.N.R; aceasta, nernaiavand rezerve in aur si devize,
a emis moneda ara acoperire din care majoritatea a preluat-o statul ca imprumuturi.
Din circulada monetara a tarii in 1914 de 578 millei statul imprumutase
18,8%, iar 52,8% revenea pietei; in 1922, din moneda in circulatie pe plata
romaneasca, statul preluase 81,1%, pietei revenindu-i doar 16,6% din total.
Prin urrnare, infla tia care a redus valoarea leului de peste 20 de ori se datora
aproape exclusiv ernisiunilor de moneda-hartie in contul statului.

de Alta latura a politicii economice a

exploatare a statului, in perioada interbelick inedia fatá

8.2. proprietitii
' ' de stat
de etapa antebelick a fost modul de punere
in valoare abogálülor sibunurilor apartirán' d
statului, prin metode comerciale.
Statul romAn devenise un mare proprietar de terenuri agricole, paduri
etc., prin reforma agrara din anul 1921, apoi proprietar al tuturor boga tiilor
miniere ale subsolului prin Constitutia din anu11923 si legea minelor si legea
energiei din anu11924; statul mai detinea in proprietate inserrmate exploatatii
si ferme agrozootehnice, mari intreprinderi industriale - miniere, de
prelucrare, principalele rrujloace de transport ale tárii - calle ferate, porturile
si silozurile, o flota maritima si fluviala, precturt si mrjloace de comunicatie:
posta, telegraf, telefon; era proprietarul unui fond insemrtat de edificii publice
urbane si rurale, drumuri, poduri etc. intregul patimoniu al statului depasea,
In urtele perioade, venitul national al activitatilor private ale tarii.

Referitor la proprietatea de stat, dimensiunile sale qi rolul sau a se vedea

L.Turdeanu, Avutia publica in Romania, BucurWi, 1941, precum si teza de doctorat,
Maria Avram, Proprietatea de stat in Romania in perioada 1929-1940, Bucureqti, 1972.
358
www.dacoromanica.ro
 Pana in 1918, patrimoniul economic era valorificat dupä principiile
gestillIlii serviciilor administrative, de cele mai multe ori M'ea' efidenti, fdrä
rentabilitate sau ciliar cu pierden i pentru stat.
Guvernul Partidului National Liberal, care a avut conducerea tärii in
perioada 1922-1926, considerând ca vechiul sistem de gestionare a patrimoniului
economic al statului era neefident, initiazA un complex de mAsuri pentru mai
buna valorificare a unora dintre bogatiile statului. in acest sens adoptä, in anul
1924, Legea comercializärii si controlului Intreprinderilor economice ale
statului, nefiindu-i sträinä intergia de a folosi avantajele exploatarii acestor
bunuri,in consolidarea pozitiilor economice ale capitalului autohton - cu
sprijinul statului - in competitie cu capitalul extern in economia româneascA.
Legea din 1924 clasifica intreprinderile economice ale statului in douà
categorii: prima, intreprinderi de interes general national, care rdmaneau in
proprietatea statului, dar isi modificau forma de organizare si administrare,
pe baze comerciale, cu consilii de administratie, comitete de directie etc. in
care irttrau un mare numär de oameni politid si adepti de vazd ai partidului.
Retributiile, tantiemele, primele lor se ridicau la sume mari, suportate de
bugetele acestor unitali; intre marile intreprinderi astfel organizate au fost
CFR, PTT, RMS - Regia Monopolurilor Statului, uzinele armatei etc.
A doua categorie de intreprinderi ale statului, cuprindea toate celelalte
bunuri economice, care se organizau pe baza regiei mixte, adicá prin asoderea
capitalului privat in conducerea, gestiunea si rezultatele activitatii; forma de
organizare era a tipului de societate anonimä pe actitud. De mentionat, ea'
partidpapile particulare, angajate in regiile mixte aveau o situatie privilegiad
de la Inceput, indiferent de mArimea cotei lor la capitalul intreprinderii;
capitalul particular in regiile mixte dispunea de 2/3 din consiliul de
administratie, delegatul statului având dreptul numai la 1/3 din voturi;
proportia aportului statului si a capitalului particular nu era fixatä; se puteau
astfel forma regii mixte cu o participare neinsemnatä de capital privat care
irtsä de,tinea conducerea si lua deriziile. Statul participa la beneficii numai
daca regia depäsea un profit de 5%.
Pe aceste prindpii s-au organizat regii mixtepentru exploatarea gazului
metan din Transilvania, pentru crearea uzinelor de armament Copa Mica-
Cugir, la marea exploatare de cArbuni din Valea Jiului-Lonea , apoi IAR
(Brasov), Sodetatea de radiodifuziurte etc.

Un exemplu concret, tipic al regiei mixte 'fi reprezinta Sodetatea Lonea.

Capitalul social a fost fixat la 200 mil.lei, din care aportul statului considerat 150
mil.lei, iar cel particular 50 mil.lei; ultimul insä a värsat efectiv doar 30 mil..ler.
Valoarea de inventar a patrimoniului statului la Lonea se ridica insä la peste 1 000
millei; capitalul de 30 mil.lei participar parvenea astfel s'A gestioneze cu drepturi
depline averea de peste 1 mild.lei.
359

www.dacoromanica.ro
 Formula regiei mixte irisa nu admitea partidparea capitalului extern
mai mult de 40-45% din totalul capitalului privat, aceasta exprimAnd politica
"prin noi insine" a PNL.
in octombrie 1928, alegerile aduc la guvernare Partidul National
Tarariesc; noul guvem, printr-o nouà legislatie, conforma' cu prindpiile sale
de politica' economica, aseaza viata economico-sodala pe alte baze. in acest
sens, din 1929 se aplica' o noua Lege a comercializarii bunurilor statului.
(Expunerea de motive la lege constata, fapt foarte importara, cä nu exista un
inventar al proprietatilor statului, al valorii lor si astfel nu se putea cunoaste
si calcula rentabilitatea lor sau intreprinde masuri in acest sens; s-au luat
decizii de estimare a patrimoniului statului). Legea prevedea mai multe forme
de exploa tare a avutiei statului: arendarea, concesiunea, regia publica'
comerdalà, regia mixta', regia cooperativa' etc. Din toate acestea au fost aplicate
regia publica comerciara pentru intreprinderi ale statului .si concesiunea pentru
exploatarea in gospodaria comunala.

Regia publica comerciala folosea prindpiul sodetatilor anonime pe actiuni in

sistemul regiei directe si nu implica partidparea obligatorie a capitalului particular;
avea personalitate juridick gestiune autonoma si bilant propriu; era conclusa de un
consiliu de administratie cu comitet de directie. Fiecare regle comerdala intocmea un
buget ce se constituia ca buget-anexa la bugetul statului. Influenta intereselor
particulare se introducea prin faptul a o treime din membrii consiliului de
administratie erau numiti dintre specialistii recunoscuti in domeniu.

in baza legii comerdalizarii din anul 1929 s-au creat initial 26 regii
publice comerdale din sectoarele industriale, de transport si comunicatie,
forestier, pisdcol, agricol, statiuni balneo-climaterice, al monopolurilor statului
etc.; ulterior, prin comasare, au ramas sa functioneze doar 13 regii comerdale.
Spedalistii si cercetatorii activitatii acestor regii au aratat ea* ele nu au dat
rezulta tele a,steptate - respectiv cresterea valorfficarii bunurilor statului; cu
exceptia CAM - Casei Autonome a Monopolurilor Statului - tutun, timbre,
alcool etc. - intregul sector de stat a prezentat in anii urmatori defidte, fireste
si din cauza crizei care a cuprins economia.
In schimb, sistemul regiilor publice comerciale, dupd cum releva presa
de spedalitate si criticii acestei forme, a generat o mare risipa si cheltuieli
neproductive, cresterea aparatuluibirocratic; sume enorme s-au cheltuit pentru
plata tantiemelor consiliilor de administrape, partidparii la beneficii etc.

Expunerea de motive la legea regiilor autonome din 1934, a guvernului lib-

eral, sublinia: "Relaxarea controlului administrativa avut drept rezultat anarhizarea
financiará a unora dintre regii, la care falsificarea bilanturilor, fictivitatea veniturilor,
realizarea primejdioasa a cheltuielilor exagerate, frizeaza frauda calificata alaturi de
risipa culpabila".
360

www.dacoromanica.ro
 Sistemul regiei publice comerdale, cu unele modificari, a ramas in
vigoare in economia de stat pana la sfarsitul perioadei irtterbelice.

Din anul 1929economia

3 Criza
finantelor
romaneasca este atrasa in marea criza

18' publice din

' anii 1930-1934
economica mondiala si, o data cu aceasta,
finantele publice ale Romaniei infra intr-
o grava depresiune din anii 1930-1934.
Reducerea drastica a preturilor, precum si a veniturilor populatiei,
scaderea productiei industriale si a rentabilitatii generale s-au repercutat in
scaderea puternica a veniturilor bugetare 0 In incapacitatea statului de a putea
acoperi cheltuielile publice.
Criza 0 manifestgrile sale in finantele statului erau generate de:
6/ dublarea datoriei externe anuale a statului, ce ajunsese la 1/4 din
buget, ca urmare a marilor imprumuturi exteme contractate pentru stabilizarea
monetara si dezvoltare, in anii 1929-1931; aceasta a fortat Ministerul de Finante
sa sporeasca fiscalitatea, chiar in primii ani de criza in vederea procurarii de
venituri pentru plata anuitatilor datoriei;
cresterea fiscalitatii directe si indirecte a diminuat veniturile
populatiei, si asa in scadere din cauza crizei economice, ceea ce a agravat-o;
reducerea veniturilor bugetare si mentinerea la nivel mai ridicat a
cheltuielilor au determinat sporirea defidtelor bugetare in toti anii crizei;
6/ micsorarea veniturilor bugetare a fortat statul sa restranga si cheltuielile;
In primul rand pe seama reducerii salariilor functionarilor publid - trei curbe
de sacrifidu" cu 10-20% fiecare - ceea ce a provocat mari nemultumiri sociale,
annulate cu cele ale altor categorii de populatie - taranime, mid intreprinzatori,
comercianti, mundtori loviti de consecintele crizei economice;
agravarea situatieibugetare a dus statul la impas si la imposibilitatea
de a mai putea onora plata datoriilor exteme.
Astfel, in anul 1933, Romania suspenda - in protestele si amenintarile
creditorilor straini - plata anuitg tilor exterrie si incepe negoderi cu acestia in
vederea amângrii unei pgrti a sumelor datorate si a reducerii cotei de plata
anuale; marile band exteme creditoare nu au putut decat sa accepte aceasta
solupe a unui stat care nu mai putea face fata obligatiilor.
S-a cenit de catre creditorii straini, si s-a acceptat de catre statul roman,
punerea, sub controlul Sodetätii Natiunilor si a reprezentantilor creditorilor
sträini, a economiei romanesti si finantelor sale in scopul asig-urarii pallor
datoriei. Dar starea economica imbunatatindu-se, dupa 1934, acest control a
ramas neaplicat.
Datele sumare asupra situatiei financiare a statului confirma aprederile
formulate mai sus.
361

www.dacoromanica.ro
 in concluzie, deficitele bugetare au fost permanente in anii crizei, ele
ridicandu-se la cifra de peste 23 mild.lei; in scopul lichidarii lor Ministerul de
Finante introduce, pe lartga bugetele ordinare si bugete extra ordinare.
Aceasta a contribuit la inrautatirea situatiei micilor producatori agricoli
si industriali, a categorfilor mundtoare, dar si a unor categorii de intreprinzatori
mijlocii, care s-au ruirtat in aceasta perioada.

,
184 Redresarea iesindDupa
fplunbalinteeelor
1933-1934, economia mondiala
din criza economica, preturile au
inceput s'a' creasca antrenand, o data' cu ele,
intreaga acfivitate din economia román' easca;
urmeaza pana in anii 1938-1939 o faza de redresare si avant manifestata si in
dezvoltarea finantelor publice.
Necesitatile financiare ale statului sporesc sensibil, solidtate, in aceasta
perioada, de:
cresterea capadtatii de aparare a tarii, in contextul european al
pregatirilor de razboi a puterilor revansarde;
sporirea angajamentelor statului pentru sustinerea redresarii
economice; preluarea pierderilor de peste 4,3 mild.lei din conversiunea
datoriilor agricole; preluarea portofoliului putred" al B.N.R. de cca. 7 mild.lei
de catre Ministerul de Firtante, pentru usurarea refacerii sistemului bancar;
sustinerea exportului cu diferite prime la cereale, anirnale etc., cu aproape
1.000 millei; partidparea cu capital, alaturi de B.N.R., in vederea creerii unor
mari institute de credit agricol, minier etc.
In consecinta, asistám la sporirea interventiei statului In viata economia
a tArii la cel mai Madi- nivel de parta atund, in condipi de pace.
Bugetul general al statului apare structurat pe mai multe
compartimente: bugetul ordinar, bugete spedale extraordinare: pentru Fondul

1. Conform Legii contabilitilii publice din 1929, defidtul bugetar este diferenta
intre incasari si angajamente.
362

www.dacoromanica.ro
Apararii Nationale, Fondul Spedal pentru Marina' si Aviatie, bugete cu
afectiune spedala si tot separat se mentin bugetele institutiilor, ale regiilor
autonome create prin legea comerdalizarii din 1929.
Bugetul general cuprinzator isi sporeste cheltuielile de la 47 mild.lei in
1934 la 72,7 mild.lei in 1938,0 crestere deosebit de insemnata in 5 ani. Bugetul
ordinar isi reduce ponderea in cel general, in 1938 fiind doar de 38%. Structura
bugetara multipla a permis statului manevrarea fondurilor in interese
generale, dar si pentru numeroase deturn '441.i de fonduri, efect al marii coruptii
ce a caracterizat aceasta perioada.
Acoperirea cheltuielilor bugetare s-a facut in cea mai mare parte, din
resurse interne, prin cresterea fiscalitatii directe si a celei indirecte, ultima
avand ponderea predominanta, intre 66-70% din total. in acest sens au sporit
considerabil taxele pe articole de consum: ulei, zahar, tesaturi de lana si
binnbac, fainä, combustibil etc., reducand capacitatea de cumparare a
veniturilor fixe, din salarii si pensil.
0 altä sursa major:4 de alimentare a bugetului general au constituit-o
imprumuturile curente, pe termen scurt, ale statului la diferite institutii
financiare - B.N.R., CEC, furnizorii de comenzi pentru stat etc. - acoperite cu
bonuri de tezaur. Operatiile de trezorerie, respectiv imprumuturile curente,
au ajuns sa reprezinte la sfarsitul perioadei 1938-1939 aproape o ireime din
finantarea bugetara. Astfel se explica si faptul ca toate bugetele din acest in-
terval - 1934-1939 - si chiar cele din timpul razboiului - 1940-1945 - au aparut
ca bugete excedentare; in realitate, venitwile erau departe de a putea acopeni
cheltuielile, excedentele fiind doar simple operatiuni contabile, in spatele
canora statea marea datorie interna - prin bonuri de tezaur - a statului.
0 problema' importanta a bugetului de stat o constituie destina tia
cheltuielilor pe prindpalele domenii ale vietii economico-sociale a tarii.
Distribuite proportional ele se prezinta astfel:

Mention-din ca nu s-au indus bugetele intreprinderilor statului, care

cuprindeau cheltuielile de produce ale acestora.
Din tabel reiese c.a., in masura sporita, bugetul general de stat s-a
dezvoltat pe seama cheltuielilor de administratie, ordine publica si aparare
363

www.dacoromanica.ro
nationalk urmau apoi cheltuielile destinate invAtämântului. culturii si
sanätälii, cu tendinta la inceput de crestere, apoi de reducere; anuitatile datoriei
publice sporite pana in timpul crizei economice, diminueazd ca urmare a
plätilor efectuate de stat. Cheltuielile directe acordate economiei apareau
reduse, aici neincadrandu-se beneficiile legilor de incurajare, de protectie
vamalà, comenzile de stat etc.
Raportate pe locuitor, cheltuielile statului au cunoscut o curbd variabila,
cu tendintä de crestere sensibild; de la 898 lei in 19241a 1878 lei in 1928 la 2167
lei in 1931, urmate de o reducere in anii crizei la 1472 lei in 1934 si din nou o
crestere la 2455 lei pe locuitor pâni in anul 1939.
In Incheiere se poate condude ea' in perioada interbelica finantele publice
de stat au manifestat unna toarele tendinte:
ele au urmat linia sinuoasa a evolutiei economiei nationale, alternand
perioade de crizä cu cele de dezvoltare;
dependenta dintre economia nationald si finantele publice s-a dovedit
deosebit de strânsä si direct proportional:1;
bugetul de stat a asigurat functionarea aparatului de stat, a intereselor
naponale, dar a constituit totodatä si un instrumentar de redistribuire a unei
psárti din venitul national in avantajul puterilor politice si economice pe seama
contribuabililor;
in activitatea finantelor publice, mai ales in deceniul patru, au luat
amploare afaceri ilegale, tranzactii oculte, coruppa la cele mai inalte nivele,
prin comenzi de stat, subventii, credite si prime etc., bogat popularizate si
incriminate de presa vremii, de procese cu räsunet national, dar cele mai multe
nesanctionate;
statul s-a implicat direct si indirect in viata economicA, pe de o parte
sprijinind iesirea economiei românesti din crize, stimulând unele forte pro-
ductive ale tarii si promovand politicile economice ale partidelor de
guvernamânt, dar deschizAnd prin toate acestea si canale diverse de frustrare
a bunului public, de coruptie; puterile legale ale tdrii nu au avut sufidentä
capacitate sa le impiedice proliferarea;
indeplinirea funcliilor si a rolului statului in societatea democratica
a fost adesea impietatä de amploarea politicianismului interesat si a
birocratizarii aparatului de stat, accentuate in deceniul patru.

364

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL 19

CRESTEREA POTENTIALULUI
DEMOGRAFIC.
HABITATUL SI CALITATEA VIETII

in perioada interbelica, o data cu

Potentialul progresul stiintelor economice, s-a Irurgistrat
191. demografic si o deschidere mai largä in stiinta demografiet
au aparut studii si lucrari referitoare la legatura
stransa din tre demografie si economie, demografie si sociologie etc. . .
Enddopedia Romaniei, volumul DT, privind economia national, consacra un
capitol substantial populatiei: Populatia In viata economicä a României, din
care vom utiliza si noi o serie de informatii si conduzii. De asemenea, in
decembrie 1930, sub conducerea renumitului statistidan roman dr. Sabin
Manuila, directorulInstitutului Central de StatisticA, se efectueaza cel mai amplu
recensämänt general al populatiei de pana atund in Romania, in care o parte
substantial' se referea la economia nationalal.
Pentru Romania primei jtunatali a secolului 20 numärul si calita tea
populapiei erau factori hot-Ara tori ai dezvoltarii economice; caracterul extensiv
al activitapi economice, preponderent manual in agricultura', in mestesuguri
si, partial, in servicii, facea ca productia socialä sä depindä In masurl
determinantä de cantita tea de forta de munca utilizata. in aceasta situatie se
constituia o relatie clirect proportionalä intre cresterea populatiei si cresterea
economica, in conditiile in care se asigura un nivel optim de ocupatie.

1. Din cele 10 volume destinate sa publice rezultatele recensamfintului, 4 priveau

structura ei profesionalä si unul intreprinderile economice.
365

www.dacoromanica.ro
 in perioada 1920-1939 populalia Romaniei a crescut astfe1:1

In decurs de douä decenii populatia s-a márit de la 15,5 milioane la 19,9

milioane, cu un spor mediu anual de 215,6 mii locuitori; cresterea totala a
fost de 28,3%, una din cele mai imite din Europa. inaintea rapturilor teritoriale
din 1939, România ajungea la o populatie de aproape 20 mffioane locuitori.
Cu toate acestea, in comparatie cu perioada antebelica, apare un fenomen
nou, o tendintä de reducere a excedentului natural. Dupà datele Institutului
Central de Statistica excedentul natural la 1.000 locuitori, pe medii, de patru
ani, a evoluat astfel:

Apare ded o reducere sensibili a excedentului natural de 26% la sfársitul

perioadei fata de inceputul ei2. ScAderea excedentului se datoreaza micsorkii
natalitätii - indeosebi la populatia urbana' - cu 6,5%0 in condipile diminuärii
mortalitätii cu 2,9700.
Tendintele de scadere a mortalitdtii generale si a mortalitátii infantile au
márit speranta de viata de la nastere pentru populatia román' eascd. in anii 1899-
1901 speranta de viatä atingea 36,4 ani; in a doua etapa' de cercetare, 1909-1912,
aceasta s-ar situa la 39,6 ani, un spor important de pesteirei ani. Pentru perioada
interbelicA, anii 1930-1932, rezultatele calculelor arata o sperantá de viata de 42
ani, iar pana in 1938, aceasta se presupune ch- a mentinut tendinta ascendentA3.
:in consecinta, in primele trei decenii ale secolului 20 cresterea sperantei de
viatá in România a fost de la 36,4 ani la 42 ani. Aceasta reprezenta jumAtate din
cresterea sperantei de vi*" a populatiei tal' ilor dezvoltate europene; asile! decalajul
Román' iei a sporit fatä de aceste lar' i de la 10-15 ani in 1900 la 15-20 ani in 19324.

Anuarul statistic al României, 1939 si 1940, p. 41

Mai sugestiva este diferenta amara: in 1921 excedentul era de 15,3%0 iar in 1939
de numai 9,7Y00.
Vasile Ghetau, Perspective demografice, Bucuresti, 1979, P. 189
Dupä calculele efectuate de Department of Economic and Social Affairs, speranta de
viatä in Ang,lia, Franta, Suedia, Danemarca, la 1840, era de 42,2 ani, lar la 1930 de 61,7 ani.
366

www.dacoromanica.ro
 Abia in a doua jumatate a secolului 20 tendinta de crestere a decalajului
va Inceta si va lua curs cea de reducere, nivelul sperantei de viata la nastere,
de pilda, in 1975, fiind de 69 ani, iar decalajul de numai 4-5 ani sub nivelul
tarilor dezvoltatel.
Un alt fenomen care va influenta tendinta demografica va fi cresterea
ratei divortwilor, inceputa inch' din deceniul doi al secolului. La 100 casatorii
In perioada 1922-1925 s-au inregistrat 5 divorturi, iar la media anilor 1936-
1939 era de 6,8 divorturi, cea mai ridicata cifra din toed perioada studiata.
La top acesti indicatori diferente sensibile se observa 'Mire mediul urban
si mecliul rural Natalitatea in mediul rural Intre 1921-1925 era de 41,8%0, iar
In mediul urban de numai 21,7%0, respectiv aproape la jturtatate.
Cel mai important proces 11 constituia contributia substantiala a
mediului rural la cresterea demografia in intervalul studiat, de doua decenii,
,mediul rural a adus o contributie la populatia tarii, prin excedent, de 4.225
mii persoane, in timp ce mediul urban numai de 168 mii persoane, respectiv
numai 3,8%, mult mai reclusa decat ponderea sa de 21% - in totalul populatiei.
Rezervorul cresterii demografice In România il constituia ded mediul rural.

Asupra acestor raporturi a influentat rata deceselor, exprimata la 1.000 locuitori,

ca medie a anilor, mai jos:

Daca la inceputul perioadei exista un decalaj mare intre mortalitata din mediul
rural - 24,4%0 si cel tuban - 16,870o, la sfarsitul perioadei decalajul aproape dispare el
dispare ca urmare a tendintelor contrare de evolutie a mortalitatii celor cloud medii: de
reducere in cel rural si de crestere in cel urban. Explicatia priveste, intre altele, diminuarea
la sate a mortalitapi infantile, cat si masurile medico-sanitare, amintite in alt capitol,
intreprinse mai energic. Pe de alta parte, cresterea mortalitätii urbane a fost favorizata
de nivelul de trai si asistenta sanitara precara pentru o mare parte a populatiei
mundtoare, mai ales emigrate de la sate in cautare de lucru la orase, cat si de extinderea
unor boli moderne: tuberculoza, boli ale aparatului circulator, cancer etc.

S-au inregistrat anumite deplasari in proportia din tre sexe: la

recensamantul din anul 1912 ponderea barbatilor era de 50%, iar la cel din
1930 de 49,1%, numarul femeilor devenind preponderent2, ca de altfel in

Vasile Ghetau, op.dt., p. 194

Dr. Sabin Manuila si D.C.Georgescu, Populatia Rominiei, Bucure$i, 1938, p.23.
367

www.dacoromanica.ro
majoritatea tarilor europene. in mediul urban insa, in toata perioada
interbelica, predomina populatia masculina'.
Cresterea insemnata a populatiei Romaniei a condus la sporirea
densifktii de la 52,5 locuitori pe km2 la 67,6 locuitori pe km2, Romania fiind
una din Wile dens pop ulate ale Europei care, in medie, in anal 1930, detinea
o densitate de 44,3 locuitori pe km2.
O laturJ calitativa a structurii populatlei se refera la piramida vântelor.
Peste patru cincimi din populape, atat urbana, cat si rurala, erau de varsta
tanara pana la 44 ani, cu varstä medie mai mica la sate si mai mare la orase;
de subliniat ca aproape jumatate din populatia mediului rural - 48,2%, avea
varsta copilariei i adolescentei, pana la 19 ani. Din acest punct de vedere
România se situa Intretarile cu populatia cea mai tinärä de pe continent, dar
si media de varsta era reclusa, dupa unele calcule, de 34 am. Peste 44 ani isi
mai prelungeau viata doar o cincime din populatie. in consecinta, daca dupa
varsta de 13 ani populatia se considera activa, cea mai mare parte a ei, dupa
cum s-a aratat, potential, devenea participanta la activitate.

STRUCTURA POPULATIEI PE TREI

GRUPE DE VARSTA IN 1930

peste 45 ani (18.5%),

0-19 ani (46.4%;

20-44 ant (35.1%)'',

Gradul de instructiune a populatiei este apreciat ca un element calitativ

demografic. in 1930 din populatia Romaniei, de la 7 ani in sus, de 14.525
locuitori, 57,3% erau stiutori de carte iar 42,7% erau analfabep. Distribuirea
intregii populatii de varsta scolara pe categorii de scoli absolvite i dupa sex
se prezenta astfel:

1. Aid au fost incluse si cifre referitoare la cei Cu pregatire extrascolara i in alte forme
368
www.dacoromanica.ro
 GRADUL DE INSTRUIRE A POPULATIEI iN VARSTA
DE PESTE 7 ANI IN ANUL 1930

Alta (0..$9.6

Analfabeb (42.7%) --
Pregabre alernentara (49 2%)
4 clase

Pregabre universitara (0 9%)-

Pregabre profesionala (1 8%) !
Pregatne liceala (4 9%)-

intre stiutorii de carte, barbalii erau mai numerosi - 69,2%, iar femeile
mai putine - 45,5% din total, majoritatea - 54,5% nestiind carte. Cunostintele
de carte se rezumau la marea majoritate a populatiei 85% - la Scoala elementar&
Prpgatire liceala i profesionala avea abia 6,7% din populatia ¡aril; cea
universitara era si mai redusa - 0,9%. in toate categoriile de pregatire, barbatii
aveau pregatire mai larga, in timp ce femeile detineau procentele mai mici.
Acelasi tip de decalaje se manifestau i intre oras si sat, studiate la alte capitole.
Deosebit de importanta, din punct de vedere national, se prezinta
compozitia etnicä a populatiei Romaniei dupa intregirea natiunii i formarea
statului roman unitar. Unirea din 1918 a incorporat In statul roman intregit
toate provinciile romanesti, care au fost vreme indelungata sub stapaniri
straine; acestea au plantat tmele etnii alogene in provinciile romanesti, in
decursul timpurilor; cu toate acestea, Romania se prezenta in 1930 ca unul
din statele cele mai omogene, cu majoritatea populatiei romartesti.
Locuitorii de etnie romana reprezentau marea majoritate, cu aproape 72%
din total, fiind urmati cu 7,9% de maghiari, cu 4,1% de germani, cu 4% de evrei
si cu procente mid de alte etnii, cantonate, ca $i maghiarii i germanii, mai ales
In provinciile foste sub ocupatia imperiilor vecine pana la 1918.0 pondere mai
insemnata o aveau etniile neromartesti in mediul urban; 11,2% maghiari, 13,6%
evrei, 5,3% germani, 3,4% rusi etc., multi dintre acestia avand ocupapi indus-
trial - mestesugaresti, comerdale etc. in orasele si targurile romanesti.
In ceea ce priveste repartizarea populatiei pe medii de locuire - rural si
urban - modificari insemnate In proportia dintre ele nu s-au produs; orasele
au sporit in principal prin imigrare din mediul rural, iar satele prin natalitate.
Evolutia populatiei celor cloud medii se prezinta, in mil., astfel:'

1. Datele oficiale au inclus pAnä la 1930 in mediul urban qi populatia a o serie de comune
suburbane. Din 1930 aceastä populatie a fost socotitil la mediul ruraL Pentru a avea o serie
comparabild, am stabffit pentru anul 1930 ponderea populatiei din comunele suburbane
atasatä la cele urbane, coefident cu care am redus populatia urbanä in anu11920.
369

www.dacoromanica.ro
 Cu toata dezvoltarea economico-sodala a tarii s'i a proceselor de
urbanizare, datele din tabel ne arata ca la o amplificare generala a populatiei
cu 28,3%, cea ruralä s-a märit mai repede, reprezentand in 1939 o crestere de
33%, in vreme ce populatia urbana a crescut doar cu 10%; ca atare, se manifesta
si o modificare, in aceste sensuri, a ponderilor celor doua medii: cel rural
sporind de la 78,9% la 81,8%, iar cel urban scazand de la 21,1% la 18,2%,
tendinte de conirasens cu evolutia structurii altor tä ri, mai ales dezvoltate.
Explicatia consta in faptul, subliniat mai sus, al cresterii populatiei mult mai
mari in mediul rural, decal in mediul urban, si raminerea ei la sate.
Partidparea populatiei la activitatea socio-economica constituie un in-
dicator important pentru economia nationala. in 1930, populatia activä
reprezenta pe tara 58,4%, insa in mediul rural 60,5% si ce! urban 50,2%.
Procentul atat de ridicat al populatiei active din Romania fata de alte OW se
datoreste timpului mai lung de activitate stabilit, intre 13-65 am.
Dupa pozitia in activitate, populatia activa se distribuia, in mod inegal,
intre mediul urban si cel rural, in procente:

1. Ponderea populatiei active in Romania era de 58,4%, in vreme ce in Franta de

52,4%, in Germania de 49,4%,, Ungaria 46%, Cehoslovada 40,2%. (Enciclopedia
Romaniei, vol.!, p. 154)
370
www.dacoromanica.ro
 Diferentele sunt insemnate in privinta structurii populatiei active dupA
mediile de locuire; In mediul urban predomina populatia cu venituri din salarii
- sa1ariaii, ucenicii, servitorii - cu 45,6% din total; tinnau apoi patronii din
toate formele de activitate - industrie, comer, agricultura etc., - cu 17,9%; cu
tot Mata importanta se impun membrii de familie auxiliad - in meserii, comert
etc. - cu 17,4%.
Mediul rural era dominat in propodie de 34,3% de midi proprietari, tarani
cu gospodarii proprii traind din venitul lor, cal.' ora li se adaugau membrii de
familie auxiliad, mai multi decat primii - sotie si copii; la acestia se cumuleazá
categoria formata in majoritate din proletariatul rural, mundtori zilieri
agricoli i forestieri; ponderea lor insemnata ajungea la 6,9%. Salariatii in mediul
rural fonnau doar 5%, compusi din mundtori din industrie, transporturi ce
locuiau in asezari apropiate de orase. Celelalte categorii sunt nesemnificative.
in consecinta, daca mediul rural era dominat de activii din gospodk iile
t5rinesti, proprietarii si familiiie lor, in mediul urban predominau salariatii
si micii meseriasi Si comeirianti. Dfferenta intre cele doua medii era astfel
calitativa, cu caractere proprii, analizate in celelalte capitole ale lucráni.
Este deosebit de semnificativä, pentru definirea profilului si caracterului
economiei romanesti urmarirea evolutiei compozitiei populapei active pe
principalele ramuri de activitate. Comparada cu datele recensamintelor
anterioare trebuie sa tina seama de faptul ca in 1918 s-a schimbat dimensiunea
teritoriului si in oarecare m'Asura a fost influentata, prin aportul noilor
provindi, i structura pe ramuri.

Calculat dupà Recensimintul general al populatiei Rominiei 1930, vol. IX, Buc,
1940, p. 800.
Dupä recalculArile fácute de Virgil Madgearu, ponderea populatiei din industrie
data de sursele ofidale, 7,2%, se ridica, de fapt, la 10,2%, un numär de lucratori
functionari industrian fiind trecuti la transporturi, institupi publice, diver§i, ceca ce a
modificat usor i ponderile acestora.
371

www.dacoromanica.ro
 Structura populatiei active dupa ramuri arata ea' schirnbArile datorate
atat dezvoltarii sodale intre anii 1912 si 1930, cat si maririi teritoriale, nu au
fost sensibile; o usoara reducere a populatiei agricole, o crestere mai insemnata
a ponderii populatiei din industrie, precum si o sporire cu un procent a celei
din servicii, de la 12,3% la 13,3%.
in consecinta, cresterea demografica din perioada interbelica cu
implicatii directe in progresul vietii economice s-ar putea defini prin cateva
linii generale: cea mai evidenta, o sporire cantitativa in doua decenii, de
28%, a populatiei; inceperea reducen ii marelui excedent natural al Romaniet
ca si in domeniul economic, $i in cel demografic se observa' sensibile
discordante de ritm de crestere, de sensuri si structuri intre mediul urban si
mediul rural, ultimul agigurand contributia substantiala in sporul populatiei;
precumpanirea populatiei taranesti - rurale - in stnictura sodala a rail si-a
pus amprenta pe toate procesele demografice si economice ale tarii; in totalul
populatiei active predominau persoanele lucrand pe cont propriu - agricultori,
mestesugari, negustori etc. si membrii auxilian i ai familiilor lor, constituind
75,6% din total; structura populatiei pe ramurile economico-sodale releva'
mentinereaprofiluluipreponderent agrar al tarii cu modificari nesemnificative
Uta de perioada antebelica (1912); dupa evolutie si dupa structurile
cantitative si calitative ale populapei, Romania aparea in Europa ca una din
tarile cu populatia cea mai tingrj, cu populatia cea mai omogena din ptmct
de vedere etnic, cu populapa agricola si rurala cu ponderea cea mai mare de
populatie activa, cu grade ridicate de natalitate si mortalitate, dar $i cu un
spor natural al populatiei pe primele locuri pe continent etc.
in perioada interbelica populatia Romaniei a constituit un factor deter-
minant de progres material si spiritual al natiunii.

Habitatul O aceastaConditfile de viata ale populatiei in

perioada se manifesta, sub multe
19.2 calitatea
vietii
aspecte si tendinte, diferite de cele
antébelice- pana la 1914- in general irisa',
mai ameliorate; ele apar mai diferentiate teritorial, pe provincii istorice
deosebindu-se in anumita m'asura din punct de vedere economico-social prin
tipurile de activitate, prin spiritul de economie si gospodarie, prin
comportament in consum si acumulare, prin obiceiuri in alimentatie si
vestimentatie, in locuire etc. Conditiile de viata se manifesta de asemeni cu
variatii, functie de zonele agro-geografice - de campie, deal si munte - ande
factorii naturali de edstenta si activitate sunt diferiti.

Intre sursele mai importante de documentare, mentionám: Recensimintul

general al populatiei Rominiei, 1930, vol. III si IX; Recensämintul locuintelor rurale
din anu11929 In Buletinul Oficial al Ministerului Sandtdpi si Ocrotirilor Sociale, 1929;
372
www.dacoromanica.ro
Comuniciri statistice, nr. 19, 1948; Enciclopedia Rominiei, vol.!, capitolele:
Administratia localä in Romania; Organizarea invätimantului in Romania, vol.IV,
capitolele: Administrapa publici in Romania; Asistenta sociall in Romania; Dr.
Ch. Banu, Sinitatea poporului roman, Bucuresti, 1935; Anuarul statistic al Romaniei,
1939 si 1940; 60 sate romanesti vol. I-IV, Bucuresti, 1941-1943.

Dar cele mai radicale deosebiri s-au constituit in plan social-teritorial, thtre
mediul urban si mediul rural, in interiorul fleciruia asemanarile i elementele
comune dobandind caracter de generalitate in modalitätile de munch' i trai. Peste
toate celelalte deosebiri $i diferente, de traditii, geografice etc. se relevau
discrepante nete de activitate, ocupatii, calificare, productie, randamente, venittui,
consum, locuire, cultura etc., rezultate ale celor doua directii de prefaceri, urbana
ruralk ce au unnat procesului de modernizare inceput din secolu119.
Orasul, treptat, a fost revolutionat In ce priveste productia, consumul,
organizarea, cultura, in vreme ce satul s-a conservat in starile trecute,
miscandu-se lent, ramanand cu o epoca intreaga in urma orasului, cu toate
consecintele negative asupra vieii locuitorilor sai. Aceasta se va constata din
prezentarea de mai jos.
Prefacerile intervenite in anli interbelid In ansamblul economico-social
al tarii au inscris dezvoltari ale mediului de existenta al populapei pe aceleasi
tendinte seculare conturate in a doua jumatate a secolului 19.
Factorii economid modificatori interni, influentati si determinati de cei
externi - analizati In capitolele precedente - In aceasta scurta perioada de data
odecenii, au fost mult mai puternid i bulversanti: lipsurile i mizeria, pentru
noua zecimi din populatie, produse de razboiul din 1916-1918 si continuate inch-
4-5 ani in perioada refacerii; apoi ameliorarea ce a urmat, de 5 ani, pana la inceputul
crizei economice, - anu11929 - in care este aruncata din nou majoritatea locuitorilor
tarii, din care taranimea mica este partial supusa ruinarii; revenirea la o stare
normal, mai buna dupa anul 1933, este scurf& pana la 1939, car' td tara infra din
nou in situatia grea, de privatiuni i distrugeri ale noului razboi mondial, 1940-
1945. Cidicitatea evolufiei economice interbelice s-a reflectat si materializat
conditiile de viata ale populatiei, cu particularizäri puternice in cele douä medii.
Din toate aceste molivatii analiza habitatului se va efectua separat pentru
cele doua

Mediul urban, in deceniile trei-patni, se

Habitatul extinde, atat datorita sporirii propriei
19.2.1. urban populatii i imigrarii de la sate, cat i usoarelor
schimbari ale structurii demografice in urma
Mari Uniri din 1918. in comparatie cu datele recensamintelor din anii 1910 si
1912, car. id ponderea populatiei urbane era de 17,8% in total, in anul 1930, aceasta
ajunge la 20,1%, respectiv la o cincime din locuitorii României.
373
www.dacoromanica.ro
 In acest interval populatia oriseneasca, la marimea teritoriului din 1930,
a sporit de la 2.887 mii locuitori din anii antebelid la 3.651 mii In 1930, un
adaos de 26%.

La nivelul anilor treized ai secolului 20 orasul mare si mediu din Ocddentul

Europei intrunea o serie de atribute devenite comune si generale intre care:
predominanta populatiei industriale si comerciale; elementele de baza ale urbanizärii
se generalizeaza; cladiri preponderent din caramidä sau beton cu unul si mai multe
nivele; electridtatea ca sursa comuna de iluminare si partial de incalzire; canalizare si
apa fin:rata prin conducte pe sträzi si in apartamente; WC cu apa in apartamente sau
culi; incalzire partial centrad, partial in sobe cu carbuni, lemne etc.; strazi pavate si
Rarlial asfaltate, iluminate noaptea electric sau cu gaz; telefonul si radioul se introduc
In locuinte. Orasele devin inzestrate cu institutii de invatdmant, cultura' si sdndtate
necesare; analfabetismul redus la 15-25% din populatie; transportul, in orasele mai
intinse, cu tramvaie, autobuze, taxiuri, devenise un fapt obisnuit. Acesta era in linii
generale si sumar, standardul mediu al urbanizarii Ocddentului european.

Mediul urban romanesc se afla inca departe de nivelul habitatului O

editiioraului occidental, cu o istorie de constructie si dezvoltare indelungata,
de secole. Orasul romanesc, prin grad de urbanizare, structura economico-
sodalä si arie de extindere se sihia in perimetrul rasaritului continentului in
tranzitia seculara, in transformare de la tipul orasului-targ spre tipul orasului-
modem, generat de progresele modernizarii si industrializärii economiei si ale
adaptärii dvilizatiei materiale si culturale contemporane.
Tranzitia ora.selor din România de la vechiul iip feudal de oras-targ la
noul tip urbanizat aparea mult mai indelungata clec& tranzipa sodo-economica
de la feudalism la economia marfark capitalista; aceasta, in linii generale, in
anii interbelid se incheie, in timp ce mediul urban va continua inca multa' vreme,
greoi si costisitor, prefacerea, catre etalonul modem de urbanizare.
Mediul urban romanesc, incinta principala a progresului contemporan
al sodetatii romOnesti, suferea o modificare lenta, dar sigura, etajata pe nivele
de structuri socio-economice si culturale - cele bogate inaintand mai rapid -
asezat in forma piramidala.
La recensamantul populatiei din anu11930, in Romania piramida urbana
arata astfe11, ca pondere in populatia urbana a t'dril:

1 oras cu 17,5% - Capitala

5 orase cu 14,6%
30 orase cu 34,3%
146 orase cu 33,6%

1. Datele ce urmeaza au fost calculate dupa Recensämantul general al populatiei

Romaniei, 1930, vol. IX, Bucuresti, 1940.
374
www.dacoromanica.ro
 Media demografica a orasului din 193o era de cca. 20 mii locuitori, in
extreme: Capitala cu 639 mii, i cloud ultime asezari urbane - Govora si Carmen
Silva sub 1.000 locuitori.
In 1930 figurau oficial 172 orase; prin nivelul economic, cultural si gradul de
urg-anizare ele se aflau In stadii foarte diferite de evolutie In tranzitia spre orasul
modern-etaloncontemporan; ca regula, cu cat reprezenta o aglomerare demografica
mai mare cu atat orasul exprima i un grad mai ridicat pe scara urbanizär.
La data recensamantului odstau in Romania localitati urbane de la
profilul de targuri agrar negustoresti päna la orasele mari industrial comerciale
moderne. Olteriile de determinare a localitatilor urbane au cuprins elemente
mai putine, chiar minine, decal cele mentionate mai sus, in primul rand
ocupatia locuitorilor fi numärul lor; separandu-se ca localitati rurale, cele cu
majoritatea populatiei agricole, localitatile, chiar mai mid decal cele rurale,
dar in care ocupapa prioritara era negustoria, meseriile, mineritul etc. apareau
ca asezari neagricole, prin urmare urbane.
Localitätile urbane din Romania anului 1930, dupa criterii mai largi, se
pot grupa in cateva categorii, atestand grade diferite de urbanizare si stadii
diferite de evolutie urbanistica:
Exemplu:
orasele centre economice-cultwale-administrative, cele mai mari ale
tarn: Capitala, capitale de provincil i altele: Bucuresti, Cluj, Timisoara, Iasi,
Chisinau, Cernauti, Craiova, Gala, Braila, Brasov, Arad, Oradea, Ploiesti,
Constanta, Satu-Mare avand, In afara de Capitala (cu 639 mii), intre 52-115 mii
locuitori. Acest grup de orase polariza principala viata economick socialä,
publicä i culturatá a tärii; ele detineau potentialul de baza industrial al
Romaniei, economia bancara i financiara a tarii, comertul interior si exterior,
concentrau viata universitara, tiinificá i culturala de prim rang a tali; ele
indeplineau insä, in masura diferita, etaloanele de urbanizare moderna. Cele
15, cele mai mari orase ale Romaniei, prin dimensiune, structura econcn-uca
grad de urbanizare se situau, probabil, aproape de orasele medii eu.ropene.
orasele centre econamice-administrailve, de nivel judetean, erau
inzestrate cu numai o parte din elementele de baza ale urbanizarii i pentru o
parte mai reclusa a locuitorilor; ele cuprindeau intre 20-50 mii locuitori ocupati
In proporpi diferite in comer, industrie, mestesug i diferite serviciir dar având
Intinse periferii agricole. Din populatia activa a acestor 21 orase de 293 mii,
20-25% se ocupa cu agricultura.
orasele comercial-mestesugkesti, cele mai numeroase - 104w unele si
capitale de judete, cu industrie mica, usoarä sau exploatax. miniere, cu populatie
intre 5-20 mii locuitori, din care cea agricala detinea intre 25-30%; gradul de
urbanizare era mult mai scazut; numai unele cu canalizare, apa curenta prin
conducte dar aproape toate cu uzine electrice pentru iluminat public;

375

www.dacoromanica.ro
 d. ultima categorie o formau localitaple urbane cu caracter negustoresc-
mestesugäresc-agricol, in numar de 30, cu populatie intre 1-5 mii locuitori;
ele erau, ca io parte din categoria precedenta, oräsele-tärguri, fara industrie,
In majoritate provenite din iarmaroace, targuri periodice., Aid populatia
agricolä reprezenta 35-40% uneori chiar depasind 50%; aceste localitati nu
aveau decat 1-2 elemente de urbanizare, unele beneficiind de iluminat elec-
tric propriu.
Profilul general al mediului urban Il desemneaza structura populatiei
sale active dupa domenii de activitate:

STRUCTURA PE RAMURI DE OCUPATIE A POPULATIEI

ACTIVE URBANE iN 1930

1930
Diverse (17.0%)-.....;: Agricultura (20.5%)

'411:1

Inslilulii publice (18.5%)

-Industrie (24.0%)

Transport (6.5%)
Corned (1.5%)-1

La nivelul Romaniei deci populatia activä urbanä era grupata in

proportii apropiate, in patru domenii: industrie si constructii- 24%; agricultura
- 20,5%; servicii - comert, transport - 20%; functii publice 18,5%.
Caracterul partial sau semiagrar al mediului urban romanesc se
evidentiaza si pe provincii istorice astfel: Oltenia cu 40,3% populatie agricola
activa in mediul urban; Basarabia cu 31,9%, Moldova 27,7%; Dobrogea cu
22%; proportii mai reduse de populatie agricola activa detinea urbanul in
Crisana-Maramures 16%, Transilvania 14,3%, Muntenia - 12,2%; cea mai
redusa Banatul cu 9,9%.

376

www.dacoromanica.ro
 Aceasta inseamna ca stadiul urbanizarii in Romania, cu grade inch'
ridicate de populane agricola, de functionari publici, de ocupatii diverse, in
total 57% din oraseni, se situa pe treapta secundara a evolutiei urbane cand
industria si serviciile, domeniile-forte si preponderente ale oraselor
occidentale, erau inca minoritare in totalul ocupanilor, amintind de compozitia
urbanizarii apusene din secolele 18-19.
Structura populatiei urbane romanesti exprima totodata gradul slab de
dezvoltare industriala a Romaniei.

Mediul urban romanesc, al

Orasul - terenul unei societäti intarziate, dar grabite
celei mai radicale pe calea modernizarii, releva, insa,
19.2.2. economice polariziri socio- discrepante mult mai adanci decal
In tank occidentale avansate intre
cei doi poli sociali - avuti si neavuti, bogati si saraci. Marea periferie a
mediocritani sociale si culturale era precumpänitoare In structura urbana,
cum s-a aratat intr-un capitol precedent, fara a se intrevedea o echilibrare
posibila intr-un viitor apropiat.
Organismul economico-social roman' esc era Inca In faza dezvoltäril exten-
sive, cand foarfeca" stärilor economice continua sa se deschidä in favoarea celor
bogan si putini si in defavoarea celor multi si pauperi, in care disproportia dinire
avutie 0 saracie continua sä se amplifice. Nivelul scaZut al econorniei nationale,
tehnic si tehnologic, productivitatea mica a muncii sociale nu vor permite fria
multi vreme stoparea deschiderii foarfecelui starilor economice, al inaintarii
polarizarii si trecerii la un anumit echililDru dintre cei doi poli ai societani.
Raportul intre bogatie si saracie al mediului urban constituia axul cen-
tral al structurilor sociale, al dezideratelor economice 0 sociale, al
contradictiilor generate continuu de cele cloud procese, in sensuri inverse, de
acumulare si pauperizare.
Dintre factorii politid, sociali si econcanici, ingrijorati de aceastä
polarizare si consecintele sale, statul este acela care intreprinde, alaturi de
masurile de sprijinire a capitalului autohton in competitie cu cel strain, si
variate solutii legislative 0 institutionale de ingradire a liberului arbitru in
raporturile dintre capital si munca, de ameliorare a condinilor de viata ale
celor dezavantajati.
Perioada interbelica este mai fertila In aceste directii 0 priveste cu
precädere populatia mediului urban (vezi capitolul dezvoltarii industriale).
Ca in toate tarile intarziate in dezvoltarea moderna, si in Romania mediul
urban, orasul a devenit sediul fortelor motrice ale modernizarii societa tit
aici se concentrau si se multiplicau capitalurile industriale si bancare, aid se
promovau tehnicile si tehnologiile avansate in fabrid si uzine, aid se pregateau

377

www.dacoromanica.ro
cadre medii 0 superioare pentru toate domeniile societatii, aici se elaborau si
aplicau conceptii 0 politid de dezvoltare, aid era centralizata capacitatea
moderna de invätämant, forta principala de creatie materiala, stiintifica 0
spirituala a natitmii.
Catre orase curgeau, in sens aproape unic, pe tot felul de canale -
comerdale, bancare, industriale, camataresti, fiscale, speculative etc. - valori
cu 0 Kira echivalent, create in agricultura, in gospodaria taraneasca; aceasta,
printr-un mecanism obiectiv, generat de raporturile dintre cei doi poli ai
societatii romanesti - dezvoltare si subdezvoltare, sat si oras - era continuu
solicitata, determinata sa alimenteze cu plusprodusul sau cresterea si
inflorirea vietii urbane.
Astfel ca. orasu4 pe langa atributele de superioritate si eficienta proprii,
care-i mareau potentialul, aditiona continuu, datorita tocmai acestor forte, si
o mare parte din valorile rurale materiale 0 spirituale - pe care le integra
urbanului, sporindu-i ritmul cresterii 0 patrimoniul. Satul nu se putea opune,
nu avea fortele necesare, organizarea necesarä impotriva acestei continue
deposedAri de valori in favoarea urbanului, mai mult saracind decat
progresand, sub toate aspectele.
In aproape opt decenii de modernizare orasul a reusit sa-si constituie
un patrimoniu economic 0 cultural de cateva ori mai ridicat cantitativ si
calitativ fata de starea inipala (1860), distantandu-se prin calitatea vietii de
citeva ori de sat, ramas la mare departare in urma, cu cele 4/5 din populatia
tarii. Ora,sul, cu cei 20% din populatie, a fost principalul si aproape wiicul
beneficiar al modernizärii econoxrdco-culturale.
Pentru a avea reprezentarea habitatului urban, la nivelul superior al
conditiilor care s-au realizat in decurs de opt decenii de modernizare a tärii,
vom apela la unele date provenite de la recensamantul populatiei din anul
19411 privitoare la Capitala Romaniei, ca etalon de urbanizare,.
S-au recenzat 105 mii corpuri de casa cu 266 mii apartamente; din totalul
corpurilor de cask 75,8% erau din cararnida, iar 24,2% din paianta. Din totalul
apartamentelor, 78,9% dispuneau de apa curenta, iar 21,1% foloseau apa de
fântana; 53,4% din apartamente foloseau WC comune in curte, fara apa.
Eledricitatea se folosea pentru iluminat in 54% de locuinte, restul de 46% se
iluminau cu lampi de petrol.
incalzitul locuintelor,in cea mai mare parte, se efectua cu lemne, care
constituiau si combustibilul la bucatarii. Din cele 266 mii apartamente doar
11% aveau instalatii de incalzire cu calorffer, restul de 89% foloseau lemnele
In sobe; in Bucuresti gazele se introduc abia in deceniul cinci. in 1941, din

1. Comuniciri statistice, nr. 19, 1947

378
www.dacoromanica.ro
totalul locuintelor 28% aveau aparate de radioreceptie. De asemeni, telefonul
nu devenise un mijloc de comunicatie comun, fiind folosit doar de institutii,
sodetati comerdale si un numär restrans al populatiei foarte bogate.

Astfel, progresele intregii societati

Progresele romanesti se exprima, in principal, prin
19.23 urbanizirii inflorirea oraselor.
In primul rand, se extinde aria urbanului si conditiile generale de
urbanizare in mediul orasenesc; numarul de orase sporeste de la 139 in 1921
la 174 in 1938, iar populatia urbana' propriu-zisa, exdusiv cea suburbana', in
acelasi interval creste de la 3.294 mii la 3.616 mii.

Datele asupra dogrilor edilitare urbane in Romania, in perioada interbelia,

provin din studiile: Sfintescu Cincinat, Edilitatea urbana' cu cifre, in publicatia
Gospodäria comunalä si judeteana, nr.4-6, 1922; Papp loan, Organizarea
intreprinderilor commale, Bucuresti, 1941; Istoria energeticii si electrotehnicii in
Romania, vol.I, Bucuresti, 1981; Anuarul statistic al Romaniei, 1939 si 1940, Bucuresti,
1940; Decret lege nr. 1768 relatii la organizarea exploatarilor Comunale din 6 mai
1938. Anexa.

Expansiunea cea mai spectaculoas5 o evidentiaza dotarile cu surse de

energie electrica si lungimea retelei de distribuire.

Astfel, numarul oraselor care benefidau de iluminat electric sporeste de la

861a 153, numarul de orase ara electridtate redudndu-se de la 531a 21. Puterea
instalatia care servea si la activitati economice, nu numai domestice, creste de 4,7
ori, iar reteaua de cabluri electrice de peste 8 ori, ceca ce subliniaza nu numai
Lar' girea sferei de furnizare a curentului electric dar si cuplinderea In retea a unui
pmcent mai mur de populatie urbani abonad, consumatoare. La inceputul
perioadei doar o parte reclusa din populatia urbana' era consumatoare de
electridtate, cunoscut fiind ca infinse cartiere, fie ca erau iluminate electric numai
pe strazi, nu si in locuinte, fie ca multe straz' i nid nu aveau instalatii de distribuire.
in 1921 reveneau la 1.000 locuitori urbani 16,6 Kw instalan, iar in 1938
se ajungea la 72 Kw, faptul reprezentit' Id intensificarea distribuirii electaicidtfi
in mediul urban.
379

www.dacoromanica.ro
 ilumina tul electric a constituit, in perioada interbelica, elementul cel
mai activ s i putemic de urbanizare, antrenand si alte demente edilitare; putea
fi si mai usor de realizat, conditia prindpala era capitalul de investitie,
combustibilul in tara' fiind ieftin.
Cu toate acestea, in anu11938, in mediul urban, erau abonan la reteaua
de electricitate 395 mii gospodarii din cele cca. 800 mii gospodarii existente,
ceea ce insemna aproape 45%, restul de 55% folosind in continuare lampa
cu petroll.
De mentionat, pentru formarea unei imagini corecte asupra utilizarii in
economia casnica a electricitani, ca aceasta era intrebuintata aproape exclusiv
la iluminai; in mod curent nu se foloseau radiatoare electrice, masini de spalat,
aparate de radio sau televizor, frigidere, aspiratopre si alta aparatura moderna'
devenitä asfazi principalul consumator de energie electrica. Locuintele urbane
la 1938 ca regula, nu erau dotate cu asemenea bunuri de folosinta indelungata.
O conditie eclilitarä generalä de mare importa* in viata oraselor o
constituia asigurarea aductiunii si distribuirii apei filtrate prin conducte, pe
sträzi si in locuinte. Aceasta insa se realiza si in raport de reteaua de canalizare,
de evacuare din locuinte, de pe strazi si din orase a apelor reziduale.
in perioada interbelicA se extind lucra rife de canalizare: numärul oraselor
cu retea de canalizare sporeste de la 251a 48,0 dublare practic a utilizatorilor,
iar lungimea ei depasea zero km.
Aductiunea de apä, care presupune statii de captare, de filtrare si
pompare, precum si un sistem de conducte de transport si distribuire, s-a
extins de asemenea filtre 1920-1938, cuprinzand in 1938, 75 orase si sporind
lungimea retelei la peste 3500 km. de conducte.
Progrese s-au inregistrat si in construirea de sträzi; s-au prelungit strazile
pietruite, s-a trecu. t la pavarea cu piatra cubica' si la asfaltarea unor strazi.
Dupa =ele calcule traseul total al strazilor in mediul urban a sporit pana in
1938 la peste 4500 km. Acestea insä se infatisau de calitate diferita; din cele
pavate 50-60% erau acoperite cu bolovani de rau si pietris, 20-30% cu piatra
cubica' si numai 10-15% cu asfalt.
Predomina astfel, mai ales in majoritatea oraselor mijlocii si mici,
pcoperirea sträzilor cu pietris; in orasele mari crestea ponderea suprafetelor
cu pavaj de piatra cubica si dale; incepuse, tot in orasele mari, asfaltarea
traseelor principale; cu toate acestea, la periferia tuturor oraselor, strazile erau
de pietris si bolovani de Tau. Este necesar sa se retina ca o parte insemnata a

1. 0 cauzä importantä a consumului redus de electricitate era pretul de zinzare

foarte ridicat stabilit de societätile furnizoare; in 1938 1 Kwh, in diferite orase, se
situa intre 18-10 lei, in vreme ce 1 kg.carne de vaca' era in medie 22,50 lei; 11.1apte 5.40
lei; 1 kg.pfiine albd 8,50 lei; 1 1.benzinä 10,60 lei.
380

www.dacoromanica.ro
strazilor, in raport invers Cu marimea orasului, se prezentau inca neacoperite,
din pamant; in 1914 aceasta categorie ajungea la 43% din lungimea totalA
urbana, iar in 1938 mai figurau cu cca. 20%.
Transportul comun urban aparea apanajul a doar 9 orase din cele 175;
bineinteles numai orasele cu distante mari intre locuinte si locul de activitate.
Mijlocul mecanizat de transport, mai raspandit, era tramvaiul electriç avand
In toata tara o lungime de linii de aproape 360 km. si cca. 900 de vagoane;
autobuzele si troleibuzele aveau trasee mai reduse.
S-au mai construit in perioada interbelica bait comunale, hotele etc. Marea
majoritate a locuintelor urbane (peste 90%) nu aveau insa incaperi amenajate si
instalatii de baie cu apa calda, dupa cturt nu aveau nid WC Cu apa in apartament
De notat ea, din 175 orase in 1938', doar 68 erau dotate cu bai comunale,
cu un total de aproape 4.000 de locuri; o grava carentä de igiena urbana care
contribuia substantial la inalta mortalitate si morbiditate a populatiei.
Conditiile de locuit au influentat hotarator asupra odstentei si sanatatii
populatiei. in anii interbelid nu s-au produs modificar sensibile in domeniu;
si aid are loc un proces de polarizare; se creeaza, se extind zone centrale si
rezidentiale cu cladiri de tipul villa si block - hausuri, costisitoare si elegante;
In partea central-comerdala se ridica institutii publice cu mai multe nivele; in
Capitala se construiesc blocuri pana la 6-7 etaje; in unele orase mari se extind
construcOile de locuinte de tipul celor zise "ieftine", pentru functionari, in
rate, avand comoditati contemporane - apa curenta rece si calda, canalizare,
electridtate etc., unele cigar cu inazire centrala.
Pe de alta parte, marea presiune a suprapopulapei rurale aduce la orase,
In cautarea existentei, mase mari de oameni, stabilite temporar, apoi perma-
nent, ce se aseaza la perfferie si in comunele suburbane; se largesc astfel in
perioada interbelica constructii improvizate de locuinte, cartiere intregi de case
cu 1-2 camere din paianta, acoperite cu carton asfaltat, ordonate pe strazi
imaginare fara piatra, fara trotuare, fara canalizare si iluminat; o populatie de
zed si sute de mii de dezradacinati ai soartei, veniti la orase pentru a-si cauta
surse de supravietuire. Aceste cartiere si perfferii, autentice bidonviluri, se
intindeau la marginile marilor orase ca o plaga, fara elementare conditii de
igiena si trai, devenind focare de infectii si boli. Civilizapa urbana inainta si in
Romania sub ambele aspecte.
In medie pe tara, structura dadirilor dupa materialul de constructie nu
arata schimbari insemnate fata de trecut; cca. 50% erau din caramida $i piartra,
20% din lemn, indeosebi in orasele de munte s't deal si 30% din paianta, nuiele
si pamant. Acest profil, al compozitiei dupa material al locuintelor, remarca'
stadiul de urbanizare Inca retardat in mediul urban romartesc.

1. Din totalul bailor de 1049, numai 370 apartineau institutiilor publice, restul erau
particulare. (Probleme si realiziri. Bucuresti, 1939).
381

www.dacoromanica.ro
 Statisticile pun in evidenta extinderea in mediul urban a institutiilor si
procesului de invatámfint; inainteaza' actiunea de alfabetizare; fata de anul
1912 cu 65,9%, la recensamintul din anul 1930 stiutorii de carte reprezinta
75,4%, o populatie urbana' de cca. un sfert fiind Inca' analfabeta'.
Gradul de instruire la orase se prezinta astfel: 22,5% analfabeti, 54,5%
din populatie cu scoarä elementara, 15% cu scoala liceark 5,8% cu scoarä
profesionala si 2,2% cu facultatel.
Daca invatämantul de stat primar se largeste prin sporirea numarului
scolilor, intre 1930-1938, de la 1.083 la 1.272 si a promovatilor de la 178 mii la
209 mii, invatäntântul liceal este in suferinta; numarul scolilor secundare, in
majoritate cantonate la orase, in acelasi interval se reduce de la 8051a 726, iar
al absolventilor de la 28 mii la 17,6 mii2.
Mediul urban se imbogateste, in cAteva din marile °rase, cu noi facultati,
institutii de Invätämant superior, care vor asigura cadrele necesare in toate
domeniile sodetätii românesti. Se creeaza si se dezvolta noi centre si institute
de cercetare stiintifica.
Orasele au concentrat, de asemenea, desi aveau numai o cincime din
populatia tarii, majoritatea institutlilor si activitatii de asistentä' medicarä si de
igiena. Din cei cca. 10 mii medici, 9 mii functionau la orase, parte in reteaua
asistentei medicale publice - de stat si altor organisme - parte in aceia particulara.
Organizarea medicala face progrese; in mediul urban se instituie 234 circumscriplii
de asistenta sanitara, un medic in medie revenind la 12.500 locuitori.
Ministerul Muncii si San:lath, creat in 1920, pe LingA organizarea si
administrarea retelei medicale, face investitii in noi spitale, clinid, in marea
lor majoritate in mediul urban. Prin legea de organizare din 1930 se concepe
o vasta actiune de asistenta', ocrotire si prevenire medicalk care insa' nu a dat
rezultate. "Cea mai mare parte din prevederile acestei legi - remarca renumitul
doctor G.Banu - erau sortite sterilitaIii de traducere efectiva' in practica' ..."
"astazi ne gäsim in fata unei legi teoretice, neaplicata nici de medid, nid de
organele administrative, din care cauza ordinea sanitara ranane haotica"3.
Dei asistenta medicala in anii interbelid si-a sporit contributia, totusi
morbiditatea si mortalitatea urbani s-au extins la cele mai multe din cauze
datorità conditiilor de igienk prevenire si de trai precare ale unui segment
larg al populatiei.
Un loc de frunte ocupau bolile infec-tioase manifestate in epidemii de
scarlatina', tifos, difterie, febra tifoida, dezinterie, tusa convulsiva, variola,
oreion, gripa, poliomielita, meningita etc. in cazurile in care s-a practicat si

Recensimantul general al populatiei Rominiei, vol.111, p.XVIII.

Anuarul statistic al României, 1939 si 1940, p.262-269
G.Banu, Sinitatea poporului roman, Bucuresti, 1935, p.56
382

www.dacoromanica.ro
extins vaccinarea, ca in variola, morbiditatea s-a redus sensibil; celelalte boli
au oscilat cu mari variatii de la un an la altul.
Cu mai multa stabffitate si continuitate se manifestau bolile "sodale" -
tuberculoza, sifilisul, malaria, pelagra, conjunctivita granuloasa etc.
Tuberculoza inregistreaza o tendinta de crestere in mediul urban de la 6,2%
la 7,2% si afectand un procent dublu decal la sate; pe intreaga tara numarul
bolrtavilor de tuberculoza' situandu-se anual, in cele dou'a decenii, intre 80-
loo mii cazuri, iar mortalitatea anuala de 8-12%.
Cu seznnificatie deosebita asupra nivelului de asistenta sanitark dar si
asupra conditiilor de viata, apare cauzalitatea deceselor. Astfel, la 100 mii de
locuitori, in mediul urban, intre 1931-1938, decesele din boli infectioase au scaz' ut
de la 4151a 370, dar cele de cancer au crescut de la 941a 112; de asemenea, cele
cardiovasculare de la 188 la 278 si cele ale aparatului urinar de la 85 la 107.
in perioada interbelica s-a desfasurat si actiunea de amenajare a spatiilor
urbane de distractie si agrement cu fonduri publice si particulare; s-au iluminat
parcuri, gradini publice, s-au creat cinematografe in aproape fiecare oras, cal' -nine
culturale; apar mai multe teatre, orchestre simfonice, ansambluri artistice; o
bogata activitate editoriala publica nu numai literatura', dar si multe cotidiene,
periodice artistice, stiintifice ce imbogatesc viata culturala a dtadinilor.
Informatia &curd si se raspandeste mai repede prin gazete, telefon, cat
si prin cele patru posturi de radio instalate in Romania dupa anul 1927.
Bugetele locale sporesc consistent si asigura oraselor surse de cheltuieli
pentru necesita edilitare; in majoritatea oraselor intreprinderile comtmale
sunt organizarte in Regii Comunale care cuprind uzirte electrice, de apa,
salubrizarea si curatenia urbana.
Aprovizionarea oraselor cu alimente 0 combustibil, in situatii normale,
nu a ridicat probleme pentru populatie; faptul ea' 20% din populatia urbana
era aprovizionata de 80% din populatia agricola a tarii exdudea greutati in
asigurarea oraselor chiar si in conditii de seceta. Problema, pentru majoritatea
locuitorilor, era aceea a capadtatii de cumparare reclusa si a consturtului scazut
din aceasta cauza.
Dei sumar prezentate, conditiile generale ale habitatului urban permit
sa formulam tmele concluzit
in perioada interbelica gradul de urbanizare a sporit, calitatea vietii
orasenilor a crescut dei extinderea sferei de urbanizare a populatiei a fost
mai inceata;
progresele in elementele de modernizare oraseneasca au mai apropiat
mediul urban romartesc de cel occidental, dar distanta, pentru majoritatea
populatiei, a ramas, inca, considerabil de mare;
mediul urban suporta in continuare polarizarea divergenta in
conditiile de viata, sfera privilegiatilor fiind mult mai reclusa ca in tarile
383

www.dacoromanica.ro
dezvoltate q't in discrepanta mai adOncO cu nivelul de trai al majoriatii
citadinilor; nu sunt inca premise pentru inchiderea foarfecei situatiei materiale
si culturale si ridicarea standardului de viatO a celor multi;
prin realizarile incontestabile ale urbanului si conditiile mai bune
de viata s-a mara decalajul fatä de mediul rural, 'Amas in urma formelor si
beneficiilor progresului general al t'dril;
orasul, sediul dezvoltarii bogapei materiale si spirituale, devine fädia
nadejdii, adesea dezamägite, a milioane de oameni care-si leagä sperantele de
soarta lui; intr-un viitor mai indepärtat insA cei mai multi dintre ei si le vor implini.

Dupà 1918, la sate, pdraduite si

Conservarea extorcate in anii räzboiului mondial, mizeria

19 24 habitatului si lipsurile intreceau mult pe cele de la orase.

rural Reforma agrard din anu11921 improprietd-
rind majoritatea taranilor neavuti si constituind islazuri si paduri comunale,
a ameliorat situatia economico-socialà a plugarilor; impärtirea latifundiilor a
determinat desfiintarea marii arendasii impilatoare; s-au restrOns invoielile
agricole, grele si neingrädite in exploatarea táranimii. Preturile produselor
agricole au crescut 'Ana prin 1928, aducand venituri mai importante pentru
o parte din gospodäriile agricole.
Optimismul conditiilor noi, postreformä, incurajeazd pe tárani s'O'
contracteze credite la bánci si cAmatari, povard ce se va resimti greu dupä
intrarea in n'iza' economica, dupä 1928.
Criza agrara - 1928-1936 - provoacO scaderea brutalä a preturilor agricole,
deschiderea foarfecii preturilor agricole - industriale in dauna veniturilor
taränimii, care impreurta cu plata masivelor datorii contractate anterior aduc
In milioanele de familii tOränesti sAracie, lipsuri, pierderea de inventar si o
drastica restrangere a consumului de burturi, inräutatirea traiului zilnic.
GospodAriile mijlocase si Instärite, dei mai rezistente la consecintele crizei
agrare, sunt de asemeni afectate; ele vand produsele agricole sub pretul de
cost, multe pierd din substanta patTimoniului, se restrâng in consum. Abia
dupä 1934-1935, dupd conversiunea datoriilor rurale si inceperea ascensitmii
preturilor agricole, situatia materialä a täränimii Incepe sä se amelioreze.
Pe traseul celor douà decenii interbelice, cu toate meandrele evolutiei,
In viata sodalä a satului romOrtesc se Infäptuiesc unele conditii generale mai
bune de existenta; ele apar insäputernic diferentiate la cele trei categorii socio-
economice, dupd datele recensarnântului din 1930; mai prosperä se dovedea
a fi starea gospodäriilor Instärite - (cu peste 10 ha pana' la 50 ha), dar putine la
numar, circa 250 mii sau 7% din totalul gospodäriilor, si cele mai mari,
capitaliste, cu peste 50 ha parnânt, in numár de cca. 12 mii.
Cele mijlocii (conventional, cu parnOnt de 5-10 ha) duceau o odstenta
nesigura fiind amenintate de anii secetosi, de greutatea taxelor si impozitelor,
384

www.dacoromanica.ro
cu venituri la limita conservdrii patrimoniului, a cheltuielilor prudente si a
consumului foarte modest.
In schimb, exploatatiile 1ntre 1-5 ha. si cele fara pamânt, formând trei
sferturi din täranime, aveau grele probleme de existen ta si supravietuire; cele
2,5 mil.de gospodarii nu dispuneau de suficiente mijloace agricole proprii de
existentd; ele se situau la limita unui trai biologic, majoritatea in lipsuri
permanente, indatorate din iarra pAnä in toamna urmatoare, tributare cu
procentul cel mai mare de bolnavi si mold etc.
Tot In aceastä zona, cea mai intinsa a privatiunilor, se manifestau, pe
Linga insuficienta condffiilor economice de productie si consum - pämânt, vite,
tmelte etc. - si analfabetismul cel mai räspAndit, frecventarea cea mai reclusd a
scolii din lipsd de mijloace, slabul spirit de gospoddrire si initiafivä de munca
si de acumulare, consumul cel mai mare de alcool, starea cea mai precarà a
sank:1th famffiei, emigrarea cea mai mare din sate spre orase si munci neagricole,
toate conjugandu-se si cu situatia periferick inapoiati si gravä a condipilor de
existen ta si, ceea ce este cel mai important, fara 'lid o perspectiva de reed
schimbare clecat nädejdea si credinta in "ce-o da Dumnezeu".
Aici era si sediul principal al celei mai mari suprapopulatii agrare rela-
tive, materializate in folosirea abia a jumätate din timpul de munca anual si
beneficiind doar de jumätate din venituri cu care sa traiascd intregul an.
Ameliora rile rurale mai semnificative din anii interbelici au vizat
prioritar rolul gospodariilor instarite si mijlocii si mult mai reduse sau deloc
pe cele särace si proletare.
Ca expresie a tendintei de imbunatatire a conditiilor medii pe tara, casa
färdneasca in medie se prezintä mai Luna decfit inainte, la care si-au adus
insi o contributie si provinciile vestice ale tärii prin Unirea din 1918.
Materialul de constructie a locuintelor, la recensdmântul din 1930 fatä
de cel din 1912, este superior in structurk casele se distribuiau astfel:

Deplasarea spre case dfit caramidi si piatra si reducerea celor de lemn

si pämant semnifici un progres usor; dar faptul di aproape jumatate din fondul
de locuinte era construit din pamant, chirpici, nuiele, aratä starea materiall
slabd a acestor gospodarii, valoarea reclusa a constructiilor, folosirea
mijloacelor locale mai ieftine. La acoperis o parte mai mare din locuinte
385

www.dacoromanica.ro
foloseau tabla si tigla; in anul 1912 circa 30%, iar in 1930 peste 43%; cele
acoperite cu stuf, paie si coceni se reduc de la 33% la 27%, fiintand totusi
peste un sfert cu acoperisuri din materiale traditionale.
Recensamantul din 1929, efectuat la sate de corpul medicilor din
Ministerul Sanatapi, arata ea' doar 29% din casele de locuit aveau podea de
lemn, restul de 71% fiind ara podea, cu pamant. De asemenea, cca. 20% din
locuintele rurale aveau ferestre fixe $i nu se puteau aerisi clec& prin usa',
Monografiile rurale, anchetele din anii 1937 si 1938 asupra condipilor de
existenta a populapei satelor arata si modul de locuire a familiei. Desi numärul
de ineciperi a sporit pe o locuinta, in medie de la 1,6 incaperi la 2,3 incapeii, ca
regula generalá, familia taraneasca a continuat s'a locuiasca, chiar si cea instarita,
intr-o singura camera unde dormeau vara si iarna Intre 5-12 persoane pe unul
sau doua paturi; parinti, copii si uneori $i bunici. "Atat vara si mai ales iarna -
se mentioneaza in studiul unei monografii din 1938 - intreaga familie se
ingramadeste pe un pat intr-o singura camera', neaerisita si intunecoasa"'.
inzestrarea gospodariei este de asemeni diferentiata dupa márimea
exploatatiei, a veniturilor si a pozitiei sociale in sat.

Din relatarile anchetelor echipelor studentesti regale, din anul 1938, ce au

efectuat studii sociologice intr-o serie de sate din toate regiunile si zonele formelor de
relief ale tarii, reproducem una cu caracter general: "Locuintele oglindesc starea lor
(a taranilor n.n.) economica. Casele ... sunt din garduri de nuiele umplute cu lut, mai
putine din carAmida. in vremurile trecute au existat desigur locuinte facute din barne
de lemn, care au disparut dupa ce locurile au fost despadurite.
Locuintele celor bogati au de obicei cate 3-4 incaperi, uneori cu cate o bucatarie
de vara....; oclaile au podeaua de scanduri ori sunt lipite cu lut. k interior se vede o
accentuata tendinta oraseneasca. Ferestrele destul de mari au perdele impodobite.
Dar multe odai t'aman nelocuite, intrebuintandu-se o incapere sau cloua, celelalte
sunt pastrate, cu o adevarata sfintenie, pentru oaspeti sau pentru nunti, botezuri etc.
Casele celor s'Arad sunt mult mai mici si mai simple. Au douä incaperi, ciliar
una, in genere acoperite cu stuf, lipite cu lut, cladite din garduri de nuiele umplute cu
pamant. Interiorul este saracacios - oglinda a mizeriei economice - cu ferestre mici fara
podoabe. Hambarele, chiar grajdurile lipsesc"2.

Chile de circulatie, drumurile intercomunale, in majoritate, au fost

pietruite cu munca de presta* a taranilor; dar cele din sate, multe au ramas
de pamant, in afara de soseaua nationala sau judeteana, pietruita, ce trecea
prin mijlocul comunei.

1.60 sate romineqti, voLIV, Contributii la tipologia satelor romane0i. Sate agricole,
sate pastorale, Bucureqti, 1943
2. Op.dt., p.28-29
386

www.dacoromanica.ro
 Unele progrese s-au realizat in dotarea comunelor cu institutii necesare:
primarii in localuri proprii, post de jandarmi, scoala, iar din deceniul patru
dispensare de drcumscriptii rurale, unul la 8-10 sate si chiar cateva zed de
spitale rurale in toata tara; apoi s-au organizat amine culturale, band populare
- cooperative de credit rural - aproape In fiecare comuna', cooperative de
consum cu magazine, cardumi etc.
Unele camine au devenit focare de culturia sub Indrumarea preotilor
fnvätätorilor, aid se expuneau conferinte, mai ales de orientare culturala
agricola, pentru mai buna gospodarire, de lucrare a pamaritului, de crestere a
vitelor, igiena etc.; la camine s-au creat biblioted, dar cu putin dtitori.

in istoria invatamantului nostru rural, intre mijlocul secolului 19 si mijlocul

secolului 20, dascalul rural, si nu guvemele sau clasele conducatoare, a trudit cu
devotament pentru iluminarea taranimii; el i-a adus stiinta de carte; l-a invatat metode
de gospodarie i cultura' a pamantului. Acesti apostoli, o armatä a datoriei i constiintei
de ridicare a satului romanesc, erau alaturi de sateni, lor le-a pasat cu adevärat de
soarta consatenilor lor; ei si-au consumat intreaga viata, unii din tata in fiu, cu toata
daruirea, fara preget i cu ambitia i mandria de a-si ridica si lumina satul, comuna in
care traiau; in ei clasa taraneasca avea incredere; si de aceea, adesea, lupta politicienilor
la sate se concentra pe atragerea, in diferite partide, a invatatorilor, prin intermediul
carora urmareau obtinerea voturilor multimii de tärani.

Desi alfabetismul rural s-a diminuat, el mai afecta pe tara Inca 35% din
barbati si 61% dintre femei; prioritate aveau cu 48% si 75% Basarabia i cu
3o% si 69% Oltenia.
Ziarele, revistele i alte publicatii patrundeau greu in sate, 3-6
abonamente anual ale invatatorului, preotului etc. Fiecare comuna dispunea
doar de cava (4-8) oameni cu stiinta mai multa de carte.
Dupa recensamantul populatiei din anu11930, din toata populapa ruralä
de varsta scolara, 48,4% nu stia carte, 48,7% avea pregatire elementara - 4
dase -, 0,7% scoli profesionale, 2% pregatire liceala si 0,2% invatarnant supe-
rior - scoli normale si teologice. Mediul rural, cu mid exceptii, se impartea
astfel in mod egal intre analfabeti (48,4%) si allabeti cu 4 dase (48,7%).
Satul dispunea de putine cadre medii si de pregatire profesionala. La
cele 15.201 sate reveneau cate 1,2 locuitori cu asemenea studli, in vreme ce in
172 localitap urbane functionau cate 634 de absolventi de invatamant superior.
Dar un fapt nu mai putin gray pentru soarta populatiei rurale, mai ales
a celei tinere, consta in inaccesibilitatea la forme medii si superioare de
instruire; doar 0,2% din fili satului mergeau la scoli profesionale si tot atatia
la cele de agricultura, 0,5% la scoli comerdale si 0,6% la scoli de meserii.
Cheltuielile de cazare si scolare la orase, mari, ca i necesitatea prezentei
tanarului la muncile gospodariei, determinau ca peste 99% din parinti sa nu-
poata trimite coplii la scoli medii, i cu atat mai put:in la cele superioare.
387

www.dacoromanica.ro
 De aceea, contributia pranimii la intelectualita tea natiunii a fost
substantial mai redusa decal marele sau potential real si drepturile sale natu-
rale, legitime, generate de situatia sa, de cea mai larga clash' a natiunii,
producatoare prioritara a fondului demografic si a bogatiei materiale a tarii.
Mediul rural românesc aparea cu un caracter eminamente agricol",
dupa ocupatie, populapa distribuindu-se procentual, astfel:

STRUCTURA PE RAMURI DE OCUPATIE A

POPULATIEI ACTIVE RURALE ÎN 1930

1930
Institutii publice (1.9%)1
Transport (2.5%)]
Comert (1.3%)-1
Industrie (3.7%):

Agricultura (90.6%)

Cantonarea locuitorilor in ramurile agriculturii, in proportie de nouä

zecimi evidenpaza intreaga fizionomie calitativa a activitatilor economice, a
posibilitatilor de trai si a perspectivelor social-culturale ale satului.
Populatia neagricolä, de o zecime, nu era de calitatea celei urbane, d
doar mestesugari, mundtori necalificati in industrii extractive si construclii,
negustori i carciumari rurali i slujbasi comerdali etc., a caror contributie la
ridicarea i prefacerea satului se dovedea slaba.
Ceea ce se releva ca o trasatura distincta a satului interbelic romanesc
este deschiderea sa mai largä cgtre lume, spre deosebire de satul antebelic
dinainte de 1914, care era inchis i drcumscris la mosia marelui proprietar
a targului din apropiere; se intensifica' migratia sezoniera sat-ora i invers,
circulalia populatiei rurale spre targuri si orase, spre noile industrii, santiere
de constructii; se largeste pendularea bratelor de munch' de la munte i coline
la câmpie, a mestesugarilor de la munte, cu produsele lor, pentru schimb cu
cereale, la ses; se intensifica, cum s-a vazut in alt capitol, drculatia produselor
la targuri, balduri, iarmaroace etc.
388
www.dacoromanica.ro
 Aceastd multiplicare de deplaski cu interese economice, indiferent de
stärile sodale, si precaritatea situatiei majoritatii täränimii si tocmai mange
de aceasta, creeaza milioane de punti Intre viata ruralä si cea urbanä, inscrie
o tendintä de modificare treptatä a comportamentului social si cultural al
tdranimii si mai ales constiinta, nevoia de innoire si schimbare, un pas
hotArâtor in miscarea satului spre progres.
Ca urmare a contactului mai frecvent al satului cu viata urbana se inscriu
noi directii fn habitatul rural; se trece, la antunite categorii, de la portul national
traditional, la imbradminte cumpäratä, se adopta unele obiceitui si constunuri
specifice orasului: marfuri, muzica si dansul modern etc., chiar si vocabularul
se imbogateste prin cuvinte, notiuni de circulatie urbanä." . Dar pentru
prefacerea de conlinut a vietii rurale se cerea transformat modul de producere,
se cereau investitii de capital in mijloace de productie, transport etc.
Rál- nâneau si fie procurate mijloacele materiale si financiare in acest scop,
care insä, din cauzele discutate pe tot parcursul lualrii, nu aveau de uncle veni.
0 laturd proastd a habitatului rural privea starea edilitarä; in opt decenii
de mari transformar ale tdrii, in aceastä privintä, la sate, mai ales in pärtile
de est, sud ale tarii, nu s-a schimbat aproape nimic; majoritatea ulitelor färd
rigole si trotuare, nepietruite; pe timpul ploilor toatd suflarea inota in noroaie.
Iluminatul locuintelor a ajuns si a rämas la lampa cu petrol, generalizatà in
toate satele; daci iluminatul cu electridtate la orase asigura jumatate din
locuinte si mare parte a sträzilor, satele nu benefidau de aceasta. inceputul
patrtmderii electridatii s-a facut lush"; in anul 1938 din cele 15.201 sate, lu-
mina electricä era introdusä in 66 localitäti apropiate de orase; dar numai
1,25% din gospoddriile rurale utilizau lumina electrica. De canalizare, apd
curentA nid nu putea fi vorba, sursele bugetelor comunale rurale fiind reduse.

Dei in perioada interbelica povara impozitelor si taxelor a sporit in mod absolut

pe fiecare locuitor rural, sumele la dispozitia nevoilor rurale apareau simbolice. in
anul bugetar 1937/1938, totalul veniturilor bugetelor rurale se ridica la 2.170 mil.lei,
iar al cheltuielilor la 1.984 millet acestea reveneau pe locuitor rural la 122 lei; daca se
deduc salariile slujbasilor comunali, de 30-35%, restul de cloud treimi, de circa 80 lei
pe un an intreg, pretul a doi metri de panza, era prea putin pentru a se intreprinde
investitii de ameliorare a conditiilor comunale.

Problema cea mai alarmantä a satului românesc, pe laugh' venituri reduse

si nivel de trai precar, starea culturalà extrem de slabi si analfabetismul care
priveau o mare parte din populatie, se manifestA in starea deplorabilä a igienei
si asistentei medicale. La peste 15 mii de sate reveneau mai putin de 1.000 de
medici, un medic la 15 sate sau, cum se exprima Enciclopedia României: "pentru
15,5 mil.locuitoxi 974 medid". Distanta panä la drcumscriptiile medicale rurale,
create dupà 1936, de 10-20 km., fäcea pe bolnav sä renunte la medic.
389

www.dacoromanica.ro
 Dupa statistica Ministerului Sandtatii, in anul 1936, din totalul
persoanelor decedate, 68,3% nu au fost väzute vreodata de medic sau per-
sonal sanitar. Pentru copii datele arata o situatie si mai grava: din cei decedati
pana la 1 an, 78,8% au murit "ara' cea mai elementard asistenta medicare.
Asistenta medicald revenea foarte scump pentru taran; o
consultatie,cand era posibil, a unui medic adus de la oras costa intre 300-500
lei, echivalent cu pretul unei oi sau a 15-25 kg. carne de vita; cauza pentru
care majoritatea bolnavilor renuntau la asistenta medicald.

Baza tratamentelor "medicale" o reprezentau sfaturile si leacurile "bäbesti",

descantecele si, in cel mai bun caz, asistenta moaselor satesti. "Resturi puternice din
medicina babeasca stáruie azi pretutindeni - seria dr.G.Banu -; practid bizare si de
multe ori vätamatoare intra in lucru, tocmai ca o compensatie fata de lipsa de educatie
igienica a populatiei". Fiind amenintati de "cele mai variate boli si simptome,
descantecele gasesc astäzi o utilizare pe scara intinsa..."1.

in consednta, mortalitatea ca si morbiditatea au ramas si in perioada

interbelica cele mai ridicate din Europa2.
Mortalitatea infantild pana' la 1 an era de 183 copii la 1.000 nou nascup,
cifra nedepasita de nid o alta tara de pe continent. Populatia tarii noastre,
constata Sabin Manoila, directorul Institutului de Statistica, are un spor
considerabil, insa efortul sau vital se risipeste in mare parte prin mortalitatea
foarte ridicata, mai cu seama aceea a primei copildrii; aceasta, mentiona
autorul, se datoreste exdusiv mijloacelor sanitare de combatere a mortalitatii,
cat si conditiiior de viata sodall si economica, ale populapei.
Urmarea directa' sau indirecta' era larga proliferare a bolilor transmisibile:
intre anii 1930-1938 creste numarulbolnavilor de tuberculoza, al celor de pelagra'
etc. In schimb, la alte categorii de boli s-a remarcat o tendinta de reducere.
Con ditiile de igiena in mediul rural, mult mai precare ca in cel urban,
se rezumau la cunostintele si odgentele traditionale; prea putine cunostinte
de igiena insusite din carti si recomandari medicale; apa de baut provenea
din fantárui si rauri; protejarea foarte slaba de infectii si contagiuni din lipsa
de indrurnare a cadrelor medicale si defidtul de substante necesare; lipsa
institutiilor de igiend si asistenta sanitara la sate, a bailor publice etc. in anul
1929, la recensamantul locuintelor rurale, s-a constatat ea' din cele 3,1
millocuinte, 22% aveau numai o camera', iar 1,67 mil.locuinte sau 53,5% nu
aveau dosete, incaperi de toaleta amenajate in acest scop.

G.Banu, Sänatatea poporului roman, Bucuresti, 1935, P. 127

in 1937-1938 la 1.000 locuitori au murit in Romania, 19,2; in Austria 14; in Belgia
12,5; in Fanta 15,4; in Italia 14,1; in Iugoslavia 15,6.
390
www.dacoromanica.ro
 intre cauzele mortalitatii si morbiditatii ridicate ale populatiei rurale,
In afara de instructiunea scolara reclusa, de asistenta medical aproape
inexistenta, se inscrie alimenta tia insuficientä, dezechilibrad a majoritatii
satenilor deterininata de sursele de trai restranse.
In concluzie, habitatul rural in perioada interbelica, dei inscria unele
tendinte slabe spre modernizare, ram'anea in esenta si in componentele
principale, la nivelul si conditiile deceniilor antebelice, tot mai in urma
prefacerilor si realizarilor vietii sociale urbane. in loc ca decalajul, dintre cele
doua medii sodale sa se apropie, in perioada deceniilor trei-patru,disproportia
dintre viata lor economico-socialä si cultural-sanitara s-a adancit prin
ameliorarea condipilor de la orase si ramanerea in urma a celor de la sate; tocrnai
acolo uncle natiunea romana isi avea prindpalul sau patrimoniu biologic.

391

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL 20
BILANTUL DEZVOLTARII
ECONOMICO-SOCIALE. NIVELUL
CARACTERUL ECONOMIEI ROMANESTI.
LOCUL SAU N EUROPA. PERSPECTIVE.

Dupa expunerea problematicii prindpale a economiei románesti in

perioada interbelica, la sfarsit vom intreprinde o evaluare generará, de bilant,
asupra nivelului i gradului de dezvoltare, a caracterului sau, precum si a
locului Romániei in economia europeana.
Evolutia diferitelor sectoare, in diferite perioade, s-a comparat, in
capitolele precedente, cu nivelul lor initial, apreciindu-se i caracterizandu-
se rezultatele dobandite; totodata, aceste rezultate s-au raportat, atund când
a fost necesar, i la gradul de dezvoltare al altor sectoare, cát si al economiei
nationale in ansamblu, estimándu-se ponderea i contributia fiecarui sector
In organismul economic global.
In capitolul de fata vom raporta principalii indicatori ai economiei
nationale la datele altor tari, in vederea aprederii nivelului atins de România
fata de acestea si a locului tarii noastre in ierarhia economiei europene. in
felul acesta irnaginea progresului natiunii române, precum si a distantei dintre
România i ;afile avansate, va fi mai clara. Examinarea nivelului economic al
Romaniei la momentu11938 reprezinta totodata i bilantul istoric al celor opt
decenii - 1859-1938 - de prefaceri i modernizare.
La sfársitul deceniului patru - respectiv anu11938 - s-a atins gradul cel
mai ridicat al dezvoltlii economico-sociale a României. Pe drumul parcurs
dupa 1859, a tipului de evolutie intemeiat pe proprietatea i exploatarea
privatä, pe concurenta libera, pe economia marfara §i capitalista, reprezinta
tot ce a putut produce sistemul economico-sodal respectiv in conditiile date,
393

www.dacoromanica.ro
interne si externe, cu potentialul propriu si contributiile externe, sub imperiul
unor puternice imprejurari internationale, din care multe dezavantajoase
dezvoltarii tarii noastre.
Anu11938 constituie totodata si ultima etapa a evolutiei tipice a sistemului
economiei piivate de piafa"; dupa dedansarea razboiului al doilea mondial (1939)
si angajarea Romaniei in acesta, economia isi schimba radical cursul si scopul
Devine economie mffitarizatä, de razboi, in scopul prioritar al suslinerii frontului,
In care predomina consumul militar, distructiv asupra celui producfiv. Rezultatul
razboiului dupa patri ani: masive distrugeri ale potentialului economic, diminuarea
productiei sociale la 1/2 din nivelul antebelic, cresterea brusca,' extraordinara a
pasivului statului romfin prin despägubirile de ea-zboi si reparatiile de razboi impuse
Román' iei in favoarea Aliatilor, respectiva URSS, generalizarea mizerid populapei.
De la sfarsitul razboiului al doilea mondial din mai 1945, Romania, ca
si celelalte state din rasäritul Europei, in contextul impartirii sferelor de
dominatie intre marile puteri invingatoare, intra sub determinarea politica',
economica si ideologica a URSS; in viata politica se instituie puterea
dictatorialä a statului totalitar de tip comunist, iar economia se organizeaza,
prin nationalizari si colectivizare, intr-un mod centralizat, planificat, bazat
pe proprietatea unica de stat si pe cea colectivista, prin eliminarea economiei
private de piafa.; sistemul acesta a functionat patru decenii, 1948-1989.
Din 1990, dupa inlaturarea sistemului politic totalitar comunist, se
proiecteaza tranzitia la statul de drept si la economia de piafa, reluandu-se
astfel cursul evolutiei tipului de economie concurentied, bazat in principal
pe proprietatea plivata, intrerupt dupa räzboi.

Coordonate de Intervalul celor noua

decenii - 1848-1938 - a fost cel mai
bilant general al
20.1. evolutiei
economico-sociale
bogat in realizar din toata istoria
celor doua milenii de evoluide de
pana atund a poporului roman.
La 1848 are loc revolutia de schimbare a stärilor Vechi feudale, de deschidere
a cailor de modernizare in toate provinciile locuite de romani; dupa anal
1859 se constituie, in urma unirii Moldovei cu Muntenia, primal stat modem
national roman, care a inaugurat procesul global al tranzitiei de la sistemul
social feudal la cel modern, burghez, epoca marilor transformäri si
modernizäri in sodetatea romarteasca.
in urma räzboiului de independenta, din anul 1877, statul dobandeste
suveranitatea nationala, inscriind pentru prima data Romania ca entitate
national-stated independenta, alaturi de celelalte state in Europa.
In procesal luptei politice dintre fortele conservatoare ale marilor
latffundiari, reprezentate de Paitidul Conservator, $i fortele progresiste,
394
www.dacoromanica.ro
reprezentate de Partidul Liberal, se incheaga viata politica de tip modem, se
introduc primele elemente de democratie moderna', limitate insa, exprimate
In statutul lui Al.I.Cuza si apoi sub Carol I, in Constitutia din anul 1866; se
creeaza freptat legislatia si institutiile statului de drept.
Dupa alte patru decenii, in 1918, la sfarsitul razboiului mondial, prin
unirea la Romania a provinciilor romanesti - Banatul, Transilvania, Bucovina,
Basarabia - eliberate de sub stapanirea straina, se intregeste natiunea romana'
In hotarele sale istorice si etnice.
Votul universal, reforma agrara din anul 1921 si noua Constitutie din
1923 incheie, in fapt, in linii generale, tranzitia societälii românesti de la
regimul social feudal la cel burghez.
In plan social-economic, prin reformele agrare din anul 1848 din
Transilvania, legislatia rurala din anul 1864 din Romania si cea din 1868 din
Basarabia si prin alte masuri intreprinse se inlatura sistemul social feudal in
agricultura', taranimea fiind eliberata de obligatiile si constrangerile feudale
si improprietarita cu pamant; aceasta a constituit piatra de botar filtre lumea
veche O lumea nouiä a societätii românesti.
In cateva decenii de la 1859 in Statul Roman se formeaza cadrulinstitutional
si legislativ al economiei mallare moderne, asezata pe bazele si principiile
proprietffli private, a libertätii de Intreprindere, productie si piafa, garantate si
aparate. Prin acestea s-au deschis si asig-urat, pe baza de lege, desfasurarea
proceselor social-economice ale tranzitiei de la economia seminaturalk stagnanta,
la economia de marfuri dezvoltata, la cea capitalista', activa'. Procese de
modernizare cardinale, dar in cadrul specific al impeifilor vecine, opresoare ale
populatiei romanesti, au loc in Transilvania, Banat, Bucovina, Basarabia.
Din initiativa $i cu mijloacele financiare ale statului, cát si ale capitalului
extern, se edifica pana la 1914 o infrastructurä modernä, in parte mecanizata,
indispensabilä dezvoltarii productiei si circulatiei marfurilor; se construieste
astfel o larga retea de cái ferate, de telegraf si apoi de telefon, de poduri si
sosele, de porturi si silozuri la Dunáre si Marea Neagra, se constituie o flota
fluviala si maritima, iar in anii interbelici se adopta si se dezvolta transportul
auto si aerian, precum si comunicatiile radio.
In toate provinciile romanesti, din secolul trecut, incepe, sau si se
dezvolta procesul de urbanizare a oraselor mari, in care se amenajeaza sträzi
pavate si ulterior asfaltate, se introduce apa filtrata prin conducte pe strazi si
in case, se construiesc sistemele de canalizare, se trece de la iluminatul cu
lumanari si fadii la cel cu gaz si petrol, apoi la iluminatul electric de care
benefidaza o parte din locuitorii oraselor; se instaleaza telefonia urbana', se
desfasoara o larga actiune de sistematizare a oraselor taindu-se si amenajandu-
se, peste vechile cartiere, bulevarde si sosele largi, piete s'i parcuri; se
construiesc, mai ales in anii interbelici, in zonele centrale, edificii publice si
dadiri de locuinte din cáramida si beton cu 2-7 etaje, cu incalzire centrará.
395

www.dacoromanica.ro
 Orasele mai mari isi amplifica' suprafata i populatia; in unele se
organizeaza transportul comun cu tramvaie cu tTacliune animala, apoi electricA
rnijloace auto. Capitala tarii, in centrul sau restrans, dar modernizat i bogat,
era adesea numita si micul Paris".
in domeniul educational si cultural modernizarea debuteaza in Romania
cu introducerea, in 1864, a invataxnantului elementar obligator (4 dase), ceea ce
extinde sfera de alfabetizare a populatiei, in cele opt decenii, de la 15% la 60%
din totalul populatiei. De asemenea, iau fiinta gimnazii, licee, scoli profesionale,
se formeaza si se dezvolta invatamantul universitar care ajunge la capadtatea
de a pregati in tara cadrele medii i superioare necesare in domeniile tehnico-
ingineresti, medicale, administrative, economice, sodo-umane etc.
Se intemeiaza si se dezvolta un sistem modem de institute de cercetäri
stiintifice, in frunte cu Academia Romana, in domeniile de baza, cat i pentru
raspandirea stiintei i culturii nationale in tara si strainatate. Mari personalitati
din toate provinciile tarii si opere stiintifice i culturale ale acestora se impun
In patrimoniul national si universal, asezandu-se astfel temeliile dvffizatiel
modeme romartesti.
Din a doua jumatate a secolului 19 se produce un salt In formarea
dezvoltarea culturii nationale - literatura, arta plastica, arhitectura, muzica,
teatrul etc. - in toate provinciile tarii, ca expresie a progresului general al societapi
romanesti, largindu-se categoriile sodale beneficiare ale realizar' ilor culturale.
Productia materiala - indeosebi agricola i industrialä - repurteaza
cresteri cantitative i calitative considerabil mai mari decat pana la mijlocul
secolului 19, producand o masa mai mare de avutie i ridicand astfel
bunastarea pentru urtele categorii, restranse inch', ale populatiei.
in viata economica a tärii, procesul fundamental de care depindea
progresul material si de modernizare a fost adaptarea masinismului, inegal,
dar in toate domeniile siramurile productiei i circulapei, ale serviciilor sociale;
masinismul, mecanizarea muncii incepe sa substituie treptat activitatea
manuala - atotcuprinzatoare in ocupatiile tunane pana la 1848 - promovand
revolutia industriará In economia nationalt la inceputul secolului 20
fenomenul ia amploarea procesului de industrializare cu efecte spectaculoase
- marind de zed de ori productivitatea muncii - i extinzandu-se mai evident,
pe sfere tot mai largi, in perioada interbelica.
Viata economica a tarii, care, cu opt decenii in urma, nu cunostea fabrica,
calea ferata, electridtatea i alte forme ale revolutiei industriale, la sfarsitul
deceniului patru - 1938- nu putea fi conceputä fära variatele sisteme de masini
si forte motrice mecanice, dei inegal distribuite, in toate domeniile existentei
materiale a sodetasii romanesti.
Cu aparatul social de productie, in proces de transformare indelungata
din manufacturier - manual - in mecanizat, a crescut productia marfa, a sporit

396

www.dacoromanica.ro
potentialul economic al Mili; la 1938 acesta, in comparatie cu perioada de
inceput - anal 1859 - se exprima prin suprafete si productii agricole (sporite si
prin intregirea t'dril la 1918) de 4-5 ori mai mari la diferite culturi; industria
mecanizad, inexistentd la inceputul anilor cincized din secolul 19, devine a
doua ramura de productie materialä a tárii dupd agricultura, relevandu-se ca
cea mai activa si avansata in cresterea economica.
Iauliinta si se dezvolta totodata sectoarele noi, bancare si de credit, de
comer t intern si comert exterior, de finante publice si alte ramuri de servicii
publice si private care marcheazd o expansiune substantiala de activitate
economicd si de personal utilizat.
Corespunzdtor procesului general de transformäri radicale in econoznie,
din a doua jumatate a secolului 19, se desfasoara profunde prefaceri si In
structurile sociale, de dasa ale Romaniei; vechile stari medievale, centr-ate pe
nobffime $i boierime privilegiará de o parte si pe taranime iobaga, clacasá,
dependenta si asuprita, de alta parte, au dispdrut; compozipa sodetara s-a
metamorfozat in opt decenii, ajungand la 1938 s'a infatiseze o fizionomie total
diferita; dasa marilor proprietari latifundiari, dominanta in viata economica
si politica pana la 1921, parte dispare, parte se modifica' in directie burgheza;
cea mai puternica ascensiurte repurteaza in economie si in viata politica si de
stat burghezia autohtonit slaba si cu profil comercial-agrar la inceputul
perioadei, apoi comerdal-bancar-industrialä pana la 1918, la finele deceniului
patru ea apare mult mai solida si variat compozita, intr-o piramida cu nudeul
de putere industrial-bancar (in simbioza cu monarhul - Carol al II-lea), urmata
mai jos de o categorie comerdala-bancara-industriala si sfarsind la baza in
straturile mai largi de burghezie comardal-bancar-agrard; un teren mai intins
apartine micilor meseriasi, comerdanti, liber profesionisti, functionari etc, ce
formau mica burghezie.
Transformarle tarii spre progres au fost conditionate si s-au accelerat
o dará cu cresterea puterii economice si a influentei politice in stat a
burgheziei romane.
Dar cea mai numeroasa clasa a tarii, supusa schimbarilor, a fost
taranimea, devenita libera si proprietara dupd legile rurale din deceniile 5-7
ale secolului 19; existenta si evolutia ei au suferit insa cele mai slabe modifican,
atat ca modalifai de productie, cat si ca mod de viata si standard de trai, in
comparatie cu toate celelalte clase si categorii ale tarii. Ea a mentinut forme
traditionale, conservatoare de murica si viata, capabile sa-i asig-ure, pentru
majoritatea ei, in condipile social-economice dificile de dobandire a traiului,
solutii de supravietuire.
Slabele schimbAri ale vielli rurale constituiau pentru societatea
romarteasca carenta fundamentalA ce determina caracterele de retardare, de
slaba dezvoltare ale Romaniei, cu toate ca sectoarele neagrare realizeaza
modernizári si dezvoltari la continut mediu continental.
397

www.dacoromanica.ro
 in structura sodall se genereazd si se extind si categoriile mestesugarestd
si cele noi proletare ale muncitorimii de fabrica', cu problematica tensionatà a
dezideratelor, fragmentar acceptate de putere, de protectie socialä
reprezentare politica' si legislativa'.
Ca un corolar al modernizarii si dezvoltärii materiale si spirituale a
tárii ja amploare categoria intelectualitatii - oamenilor de stiintä, cultura' si
arta', a cadrelor didactice, tehnice i ingineresti, de arhitecti si constructori, de
medid si cercetatori etc.-, cu rol decisiv in promovarea civi1izaei romanesti.
O prima' concluzie generala este ca, intr-un interval istoric de numai
trei genera% s-a inaptuit, dei cu numeroase greutAti suportate de majoritatea
transformarea sistemului social economic feudal, intr-un sistem mod-
em burghez de economie privata.
Contributia diferitelor sectoare economice la venitul national este
semnificativä pentru aprederea schimbArilor petrecute'.

STRUCTURA VENITULUI NATIONAL PE SECTOARE SI

DIMENSIUNI iN ANII 1862 SI 1938

1862 1938

COME RT, CREDIT, ALTE 120..4

AGRICULTURA (38.09b)

1802 = 1

INDUSTRIE. CONSTR., TRANSE. (42.0%),

1938 = 4,5 ori

Agricultura isi diminueaza substantial ponderea sa in produsul nou

creat de la cca 70% in 1862 la 38% in 1938; in schimb, industria, transporturile
constructiile si-o sporesc de la 10% la 42% si, impreuna' cu celelalte activitlti
neagricole, ajunge sä domine in crearea venitului national cu 62%. Aceste
modificar se constituie ca un argument definitor in schimbarea importanta a
caracterului initial erninamente agrar al economiei romanesti.
Dar nivelul economic al fárii era determinat, in primul rand, de raportul
dintre activitatile nemecanizate, manuale si cele mecanizate ale productiei

1. Victor Axenduc, colaboratori, Produsul intern brut si venitul national in RomAnia.

EstimSri, 1862-1947, Institutul de Economie Nationalk manuscris, Bucuresti, 1996.
398

www.dacoromanica.ro
sociale; din acest punct de vedere, procesul de tranzitie de la tehnicile manuale
la cele mecanice se contura a fi de durata; la 1938; dupa natura mijloacelor de
muna, economia nationala avea o structura mixta. Partea predominanta a
fortei de muna - indeosebi in agricultura, constructii si transportul local etc.
- de cca 88% din total, folosea unelte si instrumente manuale, cu randamente
de 8-15 ori mai reduse decat in productia mecanizata si doar cca 12% din
populatia productiva lucra cu tehnica masinistai.
Agravanta apärea si situatia ca, pe lartga randamentele red use ale fortei
de muna a Ir* in domenfile principale ale ocupatiilor manuale fondul de
timp de lucru anual - in agricultura, construcfii, etc.- era utilizat la 50-60%,
din cauza caracterului sezonier al activitatilor si al suprapopulatiei agricole
relative in proporpe de 40-50%; ca efect nemijlocit aparea o valorificare scazuta
a capacitatilor de productie nationale si un nivel extrem de redus al veniturilor
majoritatii populatiei rurale.
Aceste decalaje considerabile in distribuirea si utilizarea muncii, dupä
nivelul tehnicii in cele doua domenii - mecanizat si nemecanizat - se oglindesc
si in marirea productiei medii si a venitului national pe locuitor, mult mai
mici clec& in majoritatea tarilor europene, cum se va arata mai jos.
La fandul sau sectorul mecanizat si mai intai industria nationala se afla
la un nivel tehnic si tehnologic mediu, uneori la o distanta de 10-15 ani de cel
european; sectorul industrial era inca incomplet, fiind profilat preponderent
pe ramurile alimentare, usoare si extractive.
Dei importanta si rolul industriei mecanizate au sporit In economia
nationalä, sfera ei restansa, cantonará in (lleva orase si zone industriale - Capitala
si Valea Prahovei, Brasov si Petrosani, Timisoara si Hunedoara, Bacau, Piatra-
Neamt, Baia-Mare si Turda etc, utiliza alba 10% din populaida activa aIr' ii.

Distribuirea geografica a industriei, la sffirsitul deceniului patru, este analizatA in

documentata lucrare: Nina Georgescu, Localizarea indusiriei rozná4 iesti, Bucuresti, 1940.

Procesele de modernizare si industrializare in perioada studiata - 1859-

1938 - s-au desfasurat cu precadere in mediul urban; aceasta a inlesnit si actiunea
de urbanizare, dar care a ramas restransa doar la 10-12% din populatie; peste
trei patrimi din locuitorii tarii traiau la sate in conditii mediocre sau inapoiate,
nebeneficiind de efectele de urbanizare sau industrializare.
Structura si continutul economiei romariesti cumulau astfel inca' mari
dezechilibre economice, sociale, profesionale situate intre cei doi poli ai
socieettii rominesti: orasul si satul, industria si agricultura, dezvoltarea si
inapoierea, performantele si mediocritatea; randamentele muncii, veniturile

1. Calculat dupä Recensamântul general al populatiei Ronfaniei, 1930, vol. DC.

399

www.dacoromanica.ro
si consumul de produse industriale, instructiunea si cultura, nivelul de
civilizatie se aflau in discrepante considerabile de 4-10 ori pe locuitor, intre
cele cloud zone ale comunitatii noastre nationale.
Astfel ca., in retrospectiva si perspectiva istoricd, Romdnia se afla la 1938
la primele borne ale lungului traseu de la societatea agrard traditionald si
intdrziatd spre cea economiceste dezvoltatd, industrializatd si urbanizatä, a
cdrei edificare necesita eforturi de investitii si produce de zeci si sute de ori
mai mari decat s-au acut panä atunci.
In planul raporturilor economice externe progresul României s-a
desfäsurat concomitent cu angrenarea sa in piata europeand si mondiald. in
epoca masinismului, pe continent, se profileazd, ca si in toatd lumea, cloud
zone de state dupd nivelul si potentialul economic, - industriale si agrare -,
intre care o indelungatd vreme s-a constituit un tip specific de raporturi
economico-financiare de complementaritate; fiecare zond furnizeazd celeilalte
produsele de care aceasta avea nevoie pentru reproductia socialk statele agrare
- produse agroalimentare si de extractie, materii prime, iar statele industriale
- produse fabricate de consum, masini si capitaluri.
România, de la mijlocul secolului 19, se cupleazd la acest tip de evolutie
complementar, determinându-si, pentru multe decenii, un mod de cre,stere
dependent:4' si perffericd, asemenea celorlalte pri agrare, cu posibffitäli reduse
si indepdrtate de schimbare.

Nivelul in capitolele precedente s-au pus

In evidentd rezultatele dezvoltdrii
20.2 economic al
Rominiei in economiei,
1938
pe ramuri si sectoare in
perioada interbelica. A reiesit ca., in dud
de agriculturd, cu toate imprejurdrile ex-
terne adverse, mult mai potrivnice decAt pânä la 1914, celelalte domenii
economice au inscris progrese, industria situAndu-se pe primul plan.
Con tinutul si caracterul general al evolutiei economiei in perioada
interbelicä a constat in maturizarea si consolidarea sistemului socio-economic.
Se impune subliniat faptul incontestabil cd factorul esential de rezistentd
al economiei romanesti, care a asigurat cresterea economicd, surmontând
dezastrul primului rdzboi mondial, marea criza economicd din 1929-33 si alte
cauze nocive externe, a fost complinirea si potentarea organismului economic
al natitudi române dupd Marea Unire din 1918.
Reunirea si integrarea patrimoniului economic al tuturor provinciilor
romdnesti intr-un ansamblu angrenat organic, de ramuri si sectoare, care se
articulau si se completau reciproc si se asigurau cu materii prime variate si
combustibil, cu produse finite, cu forth' de munch' etc., a fost de naturd sd
sporeasca nu numai potentialul national, dar si rezistenta economiei la
imprejurdrile externe daunatoare manifestate in perioada interbelicd.
400

www.dacoromanica.ro
 Provinciile unite la Patria mama in 1918 - Banatul, Transilvania.
Bucovina si Basarabia - au dobandit, in cadrul national unitar, o dezvoltare
mai mare decat in perioada antebelica in spatiul imperiilor stapanitoare pana
la 1918. in comparatie cu nivelul anului 1913 cresterea industriala a fost mai
ridicata in Romania decal in statele fostei puteri imperiale 1 .

Romania Austria Ungaria

1913 100 100 100
1929 137 118 114
1932 112 72 91
1938 178 127 143

Perioada interbelica - ctun s-a mentionat mai inainte - nu a fost totusi

prea generoasa in dezvoltare si nid nu poate fi considerata ca ideala; din cele
doua decenii, cca 10 ani au reprezentat irttervalul de refacere economica
postbelica si criza economica, rezultand o crestere reala, peste limita anterioara,
de numai cca 10 am.
In acest capitol, nivelul economic al Romaniei va fi analizat prin indicatori
interni si comparativ cu ai altor tari, indeosebi ai urtor state dezvoltate.

Datele din acest paragraf isi au ca sursd principalä luceárile mentionate mai
jos: Statistical Yearbook 1949-1950, New-York, 1950; Economic Survey of Europe in
1948, Genève, 1949; Economic Survey of Europe in 1949, Genève, 1950; Ingvar
Swennilson, Growth and stagnation in the European Economy, Genève, 1954.

Un prim aspect general al gradului de dezvoltare 11 reprezenta

distribuirea populatiei active intre sectoarele de baza ale economiei in Romania
si in alte tali, in deceniul patru, ponderi:

1. Industrialization et commerce extérieur, Genève, 1945, p.163.

401

www.dacoromanica.ro
 Romania ca rail preponderent agrani avealocalizatd 77,2% din populatia
activa in ramura cea mai pul:in productiva, in agricultura in timp ce in statele
dezvoltate majoritatea populatiei era ocupata in industrie si in ramurile de
servicii cu o productivitate ridicata. Dar si in agricultura populatia activa' in
aceste t'ah desfasura o activitate intensiva', cu randamente de 2-3 ori mai mari
ca in agricultura traditionala extensiva romaneasca.
In consecinta si productia materiala pe locuitor, productivitatea muncii
aparea cu diferente mari intre Romania si statele industriale. Astfel
productivitatea, in dolari 1938, exprimata in productia anuala pe o persoana
se prezenta 1, dupa cum urmeaza:

Productivitatea muncii in Romania, atat de scazuta, se datora si marii

suprapopulatii agricole, explicata pe larg mai inainte. in comparatie cu t'afile
industriale nivelul productivitapi in Romania era mai redus de 2-3 ori in
industrie si de 3,5 - 7 ori in agricultura.
Aceasta discrepanta se reflecta si in indicatorul cel mai sintetic si im-
portant al exprimarii nivelului de dezvoltare economica a unei tari, in venitul
national pe locuitor 2. Dupa aceiasi sursa, in 1938, in Anglia, venitul national
pe locuitor era de 378 dolari, in Germania de 337 dolari, in Franta 236 dolari,
In Austria de 176 dolari in vreme ce in Polonia acesta se situa la nivelul de 104
dolari, in Grecia la 80 dolari, in Bulgaria la 68 dolari; Romania producea,
dupa unii autori, venit national pe locuitor de cca 75 dolari. De subliniat CA'
t'Afile din sudul si sud estul Europei aveau in medie 89 dolari.
Consumul unor produse de baza pe anul 1938 pune in evidenta de
asemenea gradul de dezvoltare al Romaniei in comparape cu alte tari (datele
In cifre rotunjite).

Economic Survey of Europe in 1948, Geneva, 1949, p. 225.

Idem, p. 235
402

www.dacoromanica.ro
 Mentiondm ea, in intervalul 1938-1990, dolarul, datoritä inflatiei, cresterii
preturilor redus de cca 4,0 ori puterea de cumparare, astfel ca moneda dolar din
1938, fatä de cea din 1990, era de 4,0 ori mai puternick iar pentru comparatie cei 75
dolari VN pe locuitor ai României din 1938 ar putea echivala cu peste 300 dolari la
preturile din 1990.
Dupä datele lui S.Kuznetzl produsul national brut pe locuitor in Anglia
perioadei 1765-1785 era, in dolari SUA - 1965, de 227 dolari; in Franta perioadei 1831-
1840, de 242 dolari; in Germania anilor 1850-1859, de 302 dolari; in Belgia la 1865, de
483 dolari, iar in Italia in intervalul mediu 1861-1869, de 261 dolari.
Pata' de 1938, dolarul SUA s-a depreciat pá'nä in 1965 aproximativ de 1,8 ori,
astfel ca venitul national pe locuitor al României din 1938, de 76 dolari, in valutä 1965
echivala cu 137 dolari.
in consecintd, venitul national, pe locuitor, al Romaniei in 1938 reprezenta circa
60% din venitul national al Angliei cu 150 de am in urma sau 57% din ce! al Frantei,
cu peste un secol in urmä sau 52% din venitul national al Italiei cu sapte - opt decenii
In urmä, ceea ce sugereaza o distantä de 100-150 ani fatd de puterea de productie a
unor tdri occidentale.

Constunul pe locuitor al catorva produse, Cu baza in agricultura, in

Romania se situa pe ultimele locuri intre t'Afile europene 2 .

privinta mijloacelor de productie, semnificativ apare consumul de

otel i ciment pe locuitor; in media perioadei 1930-1938 Anglia consuma pe
locuitor, 162 kg otel si 112 kg ciment; Franta 122 kg otel si 110 kg ciment,
Italia 48 kg otel si 86 kg ciment, Polonia 22 kg otel si 25 kg ciment, Bulgaria 14
kg otel si 23 kg. ciment iar Romania, 21 kg otel si 18 kg. ciment.
Nivelul produdiei unor bunuri industriale determinante ale progresului
- otel, ciment - etc. in Romania era de 6-8 ori mai redus pe locuitor in comparatie
cu nivelul acestora In tárile industriale; de asemenea, consumul urtor bunuri in
tara noastra se afla in 1938 in decalaj apredabil Lata de talle ocddentale.

S. Kuznetz, Economic Growth of Nations, Cambrige, 1971, p.24

Economic Survey of Europe in 1949, Geneva 1950, p. 30.
403

www.dacoromanica.ro
 Expresie a decalajului industrial este si valoarea diferita a productiei
industriei mecanizate pe locuitor 1, in dolari SUA.

Romania 12 dolari Franta 76 dolari

Polonia 21 dolari Germania 132 dolari
Cehoslovada 57 dolari Anglia 140 dolari

Potential economic al diferitelor state din Europa se exprima indirect

prin valoarea productiei de btmuri materiale, exdusiv serviciile, aratata in
mil dolari SUA pentru 19382: Germania - 12.958 mil $; Anglia - 8.688 mil $;
Franta - 5.680 mil $; Italia - 3.085 mil $; dar Romania - 758 mil $; Austria - 638
mil $; Bulgaria - 266 mil $.

Structura acestei productii materiale se repartiza dupa nivelul de

dezvoltare, astfel, in principal intre agricultura si industrie :

raffle industriale obtineau intre jumatate si trei sferturi din productia

materiala din industrie in timp ce Wile agrare sau predominant agrare ca
Roman' ia, dobandeau cam aceiasi proportie a productiei materiale din agricultura.
Romania detinand cca 5% din suprafata si din populatia Europei - fara
URSS - conta numai cu 3,6% din productia ei agricola, cu 0,85% din productia
ei industriala si cu cca 7% din venitul national al continentului.
Romania, dupa bogatiile sale naturale - pamant fertil cultivabil 66%
din total, paduri 22% din suprafata, productie mare de petrol (a 5-a in lume),
de gaz metan (a doua in Europa), de carbuni, de minereuri feroase si neferoase,
de aur si argint (a doua in Europa) etc. - aparea relativ bine inzestratä cu

Ingvar Swennilson, Growth and Stagnation in the European Economy, Genève,

1954, p. 306.
Economic Survey of Europe in 1948, Genève, 1949, P. 21.
404
www.dacoromanica.ro
resurse naturale, ca putine täri de pe continent, pentru o dezvoltare industriala
si agricola ridicata.
Datele de mai sus asupra nivelului productiei pun in evidenta o träsatura
fundamentala a economiei românesti de la sfärsitul deceniului patru: un grad
redus, dintre cele mai mici in Europa, de valorificare a potentialului uman si
a resurselor materiale din cauza nivelului tehnic scazut al aparatului de
productie national.
Prin tot ansamblul de factori si indicatori de productie si randament,
Romänia se situa In ultimul e,salon economical Europei, intre alte tari cu profil
predominant agrar: Iugoslavia, Bulgaria, Grecia, Portugalia, Albania etc.
inainte de a localiza pozitia economica a României in Europa si
caracterul raportur-ilor economice ale tarii in spatiul european, este necesar
sa facem o incursiune succintä in cauzele slabei dezvoltäri, ale intärzierii
progresului social al tärii noastre, al perfferizarii sale economice.
La inceput sunt necesare cateva observatii:
Y starea de slaba dezvoltare la 1938 nu era specified in Europa numai
României, ci unei grupe de täri ce reprezenta cca un sfert din populatia
continentului, fara URSS; in plan mondial insà aceasta stare caracteriza peste
75% din populatia planetei;
Y starea de slaba dezvoltare a tärilor din Europa aparea determinanta in
raport de dezvoltarea superioara a tärilor industriale, centrale si vest continentale,
de media nivelului european; astfel, era o subdezvoltare europeanä, intruedt
chiar aceste fdri aveau un grad relativ ridicat de progres economic in raport cu
subdezvoltarea mondiala $i in special cu nivelul colonial, inapoiat, de atunci, al
majoritatii populatiei planetei. Chiar in 1949 venitul national pe locuitor era estimat
In India la 57 dolari, Pakistan 51 dolari; Fffipine 44 dolari; Thailanda 36 dolari;
Indonezia 25 dolari; Ecuador 40 dolari, Etiopia 38 dolari, etc.';
'if la nivelul si structura de atunci a economiilor lumii, dezvoltarea in-
dustrial-comerciala nu constituia Inca un scop acut al evolutiei umane, iar
tarile avansate erau departe de a forma majoritatea teritoriului s'i populatiei;
din contra, in 1938, peste 73% din suprafata si 76% din populatia continentelor
erau subdezvoltate, din care majoritatea aveau statutul oficial de colonii domi-
nate de Anglia, Franta, Olanda, Belgia etc.
`if statele industriale dezvoltate reprezentau doar 18% din populatia
globului. Subdezvoltarea in Asia, Africa lua infatisarea unor star socio-
economice inapoiate tribale, feudale, uneori la distanta de peste 1000 de am
de esalonul industrializat si avansat al lumii;

1. Economia prilor capitaliste dupi al doilea räzboi mondial, Culegere de date

statistice, Moscova, 1950, P. 864 (1.rusä).
405
www.dacoromanica.ro
 V statele industrial avansate, cu unele except% au avut premise
favorabile si acumulare de factori de progres - comer, manufacturi, capitaluri,
spirit intreprinzator, deschidere pe pietele lumii etc. - tried' din evul mediu, cu
3-5 secole inaintea perioadei noastre; toate si-au intemeiat acumularea de capi-
tal atlt pe resurse interne, majoritatea dispunând de bogatii naturale minerale
- carbuni, minereuri etc. - si cli de comunicatie ieftine pe apa, dar prioritar
din surse externe, din comért continental si intercontinental, cat si din
acumuldrile pe searha coloniilor.
Astfel ca, judecand situatia de retardare feudal' a Romdniei la 1859, ca
si aceea de dezvoltare slabd de la 1938, este necesar sa se alba in vedere si
faptul ca. tara noastra, ca si toate cele ramase in urma progresului industrial,
a fost lipsitä de sansele excepponale, de factorii specifici ai demarajului in-
dustrial accelerat de care au beneficiat tärile dezvoltate; mai mult chiar, si
aceasta s-a constituit intr-o cauza principal a intarzierii, a incetinirii cresterii,
Romania si toate talile subdezvoltate au fost extorcate de diferite puteri straine
stapanitoare, coloniale de o parte din plus produsul national, diminuandu-
se posibilitatile interne de acumulare si de promovare a modernizdrii tarii.
Dupa aceste observapi preliminare ne oprim succint la problema cea
mai importanta, aceea a cauzelor slabei dezvoltäri, a intarzierii progresului
contemporan in viata economico-sodala a României.
Il Prima cauza ar fi stadiul retardat al tarii, in perioada trecerii la
modernizare - 1859 cu o intreaga epoch' istorica in comparatie cu economia
ocddentala; pe larg, starea sodala atar' ii este expusa in primul capitol al lucrarii.
Or, in cele opt decenii de prefacere si dezvoltare, 1859-1938, in conditii
interne si exteme nu deosebit de favorabile, economia romaneasca nu a putut
recupera Intreaga Intärziere de secole fata de nivelul tarilor industrializate
europene. insa reducerea decalajului a fost substantialä si evidentä; ea s-a
facut in domeniile mai putin rezistente innoirilor si al celor a ciror solutionare
putea fi intreprinsd de stat si cu eforturile publice ale comtmitatii. Recuperarea
cea mai dificild si complexa se situa in domeniul economico-social, care a
ramas, cum s-a vazut, ilia mult in urma nivelului statelor de comparatie.
De altfel, pentru aceasta epoch', a superioritatii tehnico-economice si
dominatiei pe piata mondiald a catorva puteri industriale, istoria nu cunoaste
nid un caz in care o tara slab dezvoltata, prin resurse proprii, in competitie
cu economiile avansate, sl fi depasit starea de subdezvoltare si sa fi trecut la
o treapta ridicata de evolutie.
II Din prima motivatie a starii retardate decurge si a doua cauza a
Intarzierii dezvoltarii: lipsa mijloacelor de investitie si precaritatea condipilor
demarajului: capitaltui banesti, tehnicä mecanizatd, cadre formate; totodata
erau defidtare si frena toare climatul si comportamentul, specific productiei
modeme, spiritul de acumulare etc.

406
www.dacoromanica.ro
 Acumularea internä de capital, indeosebi in perioada 1859-1916, a fost
slabä nu atat pentru ea' nu ar fi existat resurse, ci indeosebi pentru ea venihwile
ob,tinute, in marea lor majoritate, se cheltuiau neproductiv.
Principalii posesori de venituri in Romania erau marii proprietari
funciari si arendasii lor, exploatatori a 60% din suprafata cultivabila; lucrarile
de specialitate arata ca. intre 50-70% din valoarea productiei unui ha cultivat
pe marea proprietate constituia venitul net. La inceputul secolului 20
latifundiarii, de cca 5.000 familii, posedau circa 4 mil. ha, lor revenindu-le ce!
putin 400-500 mil lei venituri anuale, din care cea mai mare parte se cheltuia
In strainatate si in tara pe o viata risipitoare si de lux.
N. Xenopol, eminent economist $i fost ministru al economiei, a calculat
Ca in media perioadei 1910-1914, din tara s-au efectuat plati anuale particulare
si publice in strainatate, dupa estimatiunile cele mai modeste, de 200 mil lei',
In afara celor pentru importul de marfuri; ele cuprindeau anuitati ale datoriei
statului, profituri la capitalurile straine, cheltuieli pentru cei 5-6.000 de
rezidenti in strainatate si sejurtui permanente, la Paris, Nisa, Monte-Carlo,
pierdetile la jocurile de noroc, salariile strainilor ce lucrau in Romania etc.
Suma de 200 mil lei reprezenta intre 1/2 - 1/3 din valoarea exportului
WI Nu avem nici un motiv sa nu extindem proportia minima - 1/3 - la toata
perioada 1859-1915 - de unde ar reiesi ca din valoarea totala a exportului pe
56 ani, de cca 14000 mil lei (80% fiind produse agricole si forestiere in princi-
pal ale marilor proprietari si arendasi) peste 4.000 mil lei au fost exportate,
sub forma de cheltuieli externe diferite.
Pentru a aprecia marimea acestei valori, mentionam ca cheltuielile
bugetului anual al statului se ridicau, in medie, la 200-300 mil. lei.
Apare astfel ciar ca. - sumele exportate au fost mult mai mari decat cele
importate; - cä un regim de acumulare, de investitie interna chiar si numai a
unei parti din masivele sume exportate ar fi alimentat economia nationala cu
fondurile necesare unei dezvoltari mai substantiale si rapide a industiei si ar
fi redus apelul la capitalurile externe si costurile ce decurgeau din aceasta
pentru economia nationala.
11 A treia cauza rezida in saunpetea capitalului de investitie; creditul
oficial al B.N.R era mai ridicat, de 1-2 ori, iar cel neoficial de 3-4 ori, decal pe
piata occidentala, ceea ce sporea in masura insemnata pretul de cost al
produselor autohtone si limita piata interna.

intreprinzatorii insä, dupd instituirea protectionismului industrial (1886) si a

mäsurilor de incurajare a industriei (1887) aparati de concurenta strainä cu tarife
vamale tot mai ridicate, panä la 40-100% In anii 1932-1938, compensau costurile
ridicate prin sporirea preturilor, organizarea cartelurilor monopoliste.

1. Nicolas Xenopol, La Richesse de la Roumanie Bucarest, 1916, p.71.

407

www.dacoromanica.ro
 Dar preturile ridicate la produsele industriale limitau piata interna; astfel ca
nu puteau functiona clec& capacita determinate de productie la nivelul cererii in-
terne; din cauza preturilor de produce ridicate, astfel formate, industria romaneasca
nu putea exporta produse prelucrate - clec& cele de extractie, foarte ieffine-petrofiere,
forestiere -; era o industrie constransa sa functioneze prioritar pentru piata interna'.
Beneficiile acumulate nu puteau fi investite in vechile ramuri din cauza ingustärii
pietei interne, de aceea o parte, apartinand sodetatilor sträine, se exportau; alta parte,
apartinand capitalului autohton, se plasa in ramurile de completare a industriei, in
bunuri imobifiare - pamant, cladiri - sau, mai putin, in strainatate.

Astfel, piata nationala restransa prin scumpetea capitalului, prin

veniturile reduse agricole a 80% din populatie si protectia ridicata a industriei
formau un cerc vicios care limita expansiunea industriala; la randul sau,
proliferarea masinismului in agricultura era franata de suprapopulatia agricola
relativa' si lipsa de capitaluri agricole.
Aparea astfel o puternica frana in dezvoltarea aparatului national de
productie, in ridicarea productivitatii muncii, condamnand economia la
intarziere si decalaj fata de statele industriale.
Progresele inregistrate de industria autohtona, mai insemnate in deceniu
patru, s-au datorat, dupa cum s-a explicat mai inainte, factorilor
extraeconomid, pe de o parte reducerii drastice de catre stat a importului,
care a facut loc pe piata interna produselor autohtone, iar pe de alta fortarii
exportului de produse petroliere si forestiere pe piata externa.
Mecanismele economice, care limitau piata interna', apareau ca o motivafie
esenfialg a frgngrii dezvoltgrii si menfinerii subdezvoltgiii economiei românesti.
In concluzie, inapoierea initiala a tarii genera o dezvoltare slaba a
economiei si acumular reduse, iar slaba dezvoltare men,tinea economia
nafionalg la periferia statelor dezvoltate, care o foloseau in avantajul lor, fgrä
perspectiva previzibilg de schimbare, de iesire din aceasta postura.
Se pare ca tipul clasic de progres industrial, prin care au parvenit la
marea dezvoltare o serie de state in secolele 18 si 19 si in prima jumatate a
secolului 20, nu numai ca nu era accesibil fgrilor slab dezvoltate, care nidodata
nu au avut capadtatea sa concureze industrial si efident economfile cu veche
traditie, dar acest tip se dovedeste, in conditiile unei revolutii stiintifice tehnice
continue, depgsit pentru dezvoltarea oricaror structuri nationale.

Pozitia Analiza nivelului economic al tarii

României in In compara fie cu sta tele avansate
20.3. europeani economia
europene, a pus in evidenta local sau
periferic in economia continentului. Prin
pozitia sa insa, Romania se angrena in
diviziunea europeana a muncii cu o functie puternic complementara', relevata
de continutul si caracterul relatiilor sale economice externe.
408

www.dacoromanica.ro
 Astfel, cum s-a explicat la capitolul referitor la comertul exterior,
România constituia un exportator Insemnat de materii prime, semifabricate-
combusiibil, cu preturi mid si eficienfá reclusl pentru economia nationalà; in
deceniul patru tara noasträ exporta insä produse agroalimentare - cereale,
animale si produse animaliere -, precum si produse forestiere si petroliere de
prima prelucrare industriará.
Este locul aid sal clarificAM o dogma Incetätenitä s i propagatä In trecut, dar
mai ales astazi, de are unii necunoscatori ai problemei, aceea dupd care Román' ia
era considerad gninarul Europe ' . Aprederea este necorespunzátoare realidtii
si-1 induce in eroare pe cititor. Tara noastra nid pe departe, prin exportul sau
interbelic, nu putea, acopen i o parte insemnatà din necesitätile de consum ale
continentului. Chiar in perioada 1935-1939, când s-au obtinut cele maibune recolte
interbelice, tara noastrá dddea doar 8,7% din productia de grá'u a Europei - fárd
URSS -, 29,2% din cea de porumb, 6,7% din cea de orz si 2,3% din productia de
ovaz ' De mentionat cá- din productia sa de cereale, in media perioadei, de 11,4
mil tone, patru cincimi se consumau in interior si doar o cincime se exporta.
In importul european de cereale de cca 35-40 mil tone, adicd in ceea ce
avea nevoie Europa, pe Linga propria sa productie de 125-130 mil tone, pentru
a-$i asigura consumul, media exportului românesc de 1,8 mil tone reprezenta
doar 7% din importul continentului; restul era furnizat de alte tad, in Europa
prima fiind URSS, iar peste 50% din importul european de cereale provenea
de peste Ocean, din SUA, Canada, Brazilia, Australia etc. Cu adt mai putin,
cu cele 1,8 mil tone exportate, Romania conta In nevoile de consum ale
continentului cu abia 1,2% si nu putea sá fie apredatà ca grAnar al Europei".
0 pozitie importanta revenea produselor petroliere, România fiind a
doua producatoare $i exportatoare in Europa 2 dupà Rusia; ea conta, totodata,
ca un exportator insemnat de lemne, produse forestiere si in unii ani cu un
export de animale.
Aceste produse se exportau In forma naturalä sau cu prelucrare primark
pentru ca nu-si gaseau o prelucrare si valorificare superioarà prin
industrializare in interior.
Importul Romalniei era Irma dominat de fabricate - maOni si instalatii,
partial bunuri de consum si semifabricate.
Acest mod de schimb-export de materii prime si combustibil si import
de fabricate - era dezavantajos economiei nationale, intrucál se ofereau 7-10

Calculat dupa' Annuaire International de Statistique Agricole, 1934-1942, Roma.

in 1935, unul din anii cu productia cea mai ridicata de petrol, in Romania se
produceau 8,4 mil t. fata de 134,6 mil t. SUA, 26,8 mil t. URSS, 22 mil t. Venezuela, 6
mil t. petrol Mock. Romania se situa pe locul 4 in lume si locul 2 in Europa, dar cu o
pondere de 3,7% in productia mondiala.
409

www.dacoromanica.ro
tone de produse romanesti pentru o tona de produse straine, punand in
evidentä pretul de atatea ori mai mic al marfurilor din Romania si tot de
atatea ori efidenta mica a muncii sociale nationale.
Pentru determinarea pozitiei Romaniei in economia europeana este, de
asemenea, important de subliniat di in toata existenta sa modern& tara noastrj
a acut parte din categoria statelor permanent debitoare, datoare atat prin
imprumuturi de stat, cat si prin credite particulare.
De aid decurgea forma cunoscuta de dependenta financiara a Roman' iei de
marile centre bancare ale continentului, condiiiile ce se impuneau si scurgerea peste
granita a dobanzilor,beneficiilor, comisioanelor la capitalurile 1mprumutate; sumele
retumate pe termen lung reprezentau de 2-3 ori märimea capitalului imprumutat.
Apärea, astfel, un mare paradox Roman' ia, skaca in capitaluri, aprovizionata din
exterior cu sume insemnate, ded importatoare de capital strain, pe termen lung
devenea exportatoare de capitaluri, - sub forma dobanzilor etc, - de o parte din
venitul sau national, mare parte fara echivalent, ceca ce perpetua atat insufidenta
In Ora a capitalului pentm dezvoltare, cat si subdezvoltarea sa economic&
in concluzie, in sistemul de complementaritate din relatiile economice
exteme, Romania, din cauza slabei sale dezvoltki, ocupa pozitia de sursa de
materii prime, piata de desfacere a fabricatelor industriale si plasament al
capitalurilor exteme, sursa de beneficii, considerabil mai mari pentru tkile
industriale, decat pentru economia romaneasca; mecanismul de
complementaritateconstituit istoriceste intre statele industriale $i cele agrare,
si gestionat de primele, se dovedea a fi In avantajul si pentru prosperitatea
economiilor dezvoltate si In dezavantajul celor slab dezvoltate.
Istoria economica a secolului 20 confirma', in consecinta, cresterea
continua a decalajului dintre zonele industriale si cele slab dezvoltate.

Aspecte ale Eforturile natiunii romane,

20.4 venitului
national $i
cu intreg potentialul sau economic,
s-au materializat in perioada
interbelica intr-o anumita crestere
avutiei nationale a venitului national.
Indicatorii macroeconomici ca venit national, avutie nationala pentru Romania
din perioada interbelica, au fost estimati dupa metode diferite, pe perioade mai scurte
sau mai lungi, de economistii romani: Victor Slavescu, Virgil Madgearu, Mihail
Manoilescu pentru perioada 1929-1933 in Memoranduri asupra capacitatii de plata
externä a Romaniei, D. Iordan, Venitul national in Romania (1926-1928), Bucuresti,
1930; mai cuprinzator este studiul lui M. Georgescu, Venitul national 1926-1938,
publicat in Enciclopedia Rominiei, vol. IV; N. Georgescu Roegen recalculeaza in
1946 venitul national pe baza datelor din 1938 ale lui M. Georgescu. in 1956 Dan
Grindea in lucrarea Venitul national in Romania consacra un capitol situatiei acestui
indicator, modificand datele studiului lui M. Georgescu din Encidopedia Romaniei,
410

www.dacoromanica.ro
vol. IV. 0 alta incercare de calculare a venitului national in Romania apanine lui
M.Lupu si a fost publicata in Studii economice 1967.
Avutia nationala este sumar estimata pentru anul 1925 de I.N. Angelescu si pentru
1916, de N. Xenopol. N. Georgescu Roegen elaboreaza studiul Avulia nationala (1939)
publicat in Enddopedia Romaniei, vol. IV. in 1993, Lucian Turdeanu publica lucrarea
Avulia nationaki pe plan mondial si national, cu un capitol despre Romania anului 1938.

In preturi comparabile - lei 1938- venitul national, dupa estimarile noastre

preliminarei a evoluat, la medii de 4-5 ani si anual, astfel in miliarde lei

medii ale anilor anul

1920 - 1924 104,6 mild. lei 1924 120,5 mild. lei
1925 - 1929 133,9 mild. lei 1929 135,2 mild. lei
1930 - 1934 131,2 mild. lei 1932 124,9 mild. lei
1935 - 1939 146,9 mild, lei 1938 150,6 mild. lei

Dad se considera' cresterea economica intre 1920-1939, märirea de venit

national dupa mediile anilor este de 40,4% in intregul interval. Dar perioada
1920-1924 a fost de refacere, de aducere a economiei naponale la nivelul
antebelic si ntunai dupa 1924 se inregistreaza sporul real. Astfel, intre 1924 si
1938, sporul venitului national a fost de 25%, dupa o reducere in anii crizei
economice. Aceasta reprezenta un ritm mediu anual de 1,79% pe an.
Motivatiile acestei cresteri a venitului national reies din explicatia evolutiei
economice tratate in capitolele anterioare.
In ceea ce priveste contributia diferitelor sectoare la productia venitului
national, aceasta se exprima' in ponderile de mai jos:

Victor Axenduc si colab., Produsul intern brut si Venitul national in Romania.

Estiman i asupra perioadei 1862-1947, Bucuresti, 1996, Institutul de Economie
Nationala. Datele nu surd definitive, urmeaza sa mai fie verificate si definitivate; in
stadiul actual ele pot fi luate doar ca ordine de marime.
Se cuprinde activitatea tuturor formelor de industrie-mecanizata si manuala,
respectiv industria mare, mijlode si mica - mestesugar. easca, precum si industria casnica.
Se cuprind toate felurile de constructii: &rile, industriale, urbane si rurale.
Se au in vedere ramurile de transporturi si comunicatii - terestre, navale si aeriene,
comertul interior si exterior.
411

www.dacoromanica.ro
 In linii generale, dupa structura, venitul national ' in 1924-1939 provenea
In proportie de 2/5 din agricultura si silvicultura, peste 2/5 din industrie si
constructii si 17% din servicii de transport si comert. Comparatia cu structura
de la inceputul perioadei de modernizare - 1862 este edificatoare:

Perioada Agricultura Industrie Constructii Servicii materiale

silvicultura
1862-1866 48,4 26,4 2,3 23,0
1935-1939 39,4 34,5 9,1 16,9

In opt decenii, ponderea agriculturii se reduce cu 9%, in schimb proportia

industriei si a constructiilor sporeste substantial cu 17,6%; aceasta crestere s-
a realizat pe seama agriculturii si serviciilor materiale, ambele atund cu
caracter exdusiv manual.
Distribuirea 0 redistribuirea intre categoriile sodale producatoare si
neproduFatoare de venit national se infaptuia prin mecanisme atat ale
economiei naturale - in agricultura, de pilda -, cat si ale celei marfare simple
si capitaliste, amendate de particularitap ale proceselor acumularii primare
si moderne de capital, ale prindpiilor incomplete ale unor stari sodale si
comportamentale retardate ale stadiului sodetatii romanesti.
Placinta" sociala in Romania, care se impartea intre diferitele categorii
sodale, pe langa faptul ca. era dijmuite de detinatorii puterii economice si
politice in competitie din interior, dar si de profitul, dobanzile etc. la investiple
externe, aparea mica, chiar foarte mica in comparatie cu venitul national al
tarilor dezvoltate, dupa cum s-a demonstzat mai inainte, ceea ce se rasfrangea
asupra standardului general de trai al natiunii.
Din aceasta cauza si acumularile interne destinate dezvolarii erau
insuficiente, oricare ar fi fost rata plusvalorii sau profitului capitalului.
Activitatea productiva a natiunii romane in perioada de modernizare
1859-1938 a marcat un proces de dezvoltare materiala si spirituala ce s-a
materializat in cregerea consumului personal 0 al actunularilor In capitaluri,
investitii de infrastructura, de productie etc. Rezultatul investiplor in cele

1. Dupä statistica CNS, ponderea diferitelor sectoare in Venitul National in anul

1938 era urmatoarea: agricultura si silvicultura - 38,5%; industrie - 30,8%; constructii
4,4%; servicii materiale - 26,3%. Diferentele intre calculele noastre si cele ale CNS (din
anul 1965) provin pe de o parte din diferentele de teritoriu; noi am inclus intregul
teritoriu national al României dintre 1919-1939, in vreme ce indicatorii CNS surd
calculati pentru anul 1938 la teritoriul actual, fara Basarabia, Bucovina de Nord si
Cadrilaterul Dobrogei; apoi aria de cuprindere a estimärilor noastre a fost mai larga,
iar metodologia in unele cazuri diferitä usor.
412

www.dacoromanica.ro
opt decenii, cat si al punerii in valoare a bogatiilor naturale a condus la
cresterea patrimoniului national.
In 1939 partea materiala principala a acestui patrimoniu, ca avutie
nationala 1, se estima, pe categorii, astfel:

Solul tarii 294 mild. lei reprezentand 22,1%

Proprietatea dadita 463 mild. lei reprezentand 34,8%
Inventarul agricol viu si mort 64 mild. lei reprezentand 4,8%
Activul industrial comercial, bancar etc. 326 mild. lei reprezentand 24,5%
Patrimoniul statului: agricol, forestier,
transporturi, financiar 144 mild. lei reprezentand 10,8%
Diverse 41 mild, lei reprezentand 3,0%
TOTAL 1.332 mild. lei 100%

Calculele efectuate de N. Georgescu-Roegen arata cà avutia creata in

Romania pana la 1938: proprietatea cladita, activul industrial, comercial,
bancar, inventarul agricol, mijloacele de transport si comunicatii moderne
etc., - covarseau ca marime si pondere bogalia naturalk ultima depasea in
1938 cu putin mai mult de o cincime din total. Astfel, prin eforturile napunii
intregi s-au creat bunuri materiale in patrimoniul national, care constituiau
structura de rezistenta a productiei tarii, de peste 1.000 miliarde lei, valoare
echivalenta cu de cca 20 ori venitul national din 1860 sau de 6,6 ori marimea
venitului national din 1938. Era dovada incontestabilului progres Mfdptuit
de Romania in epoca modernizirii sale.

Economia Evolutia economica a tuturor

romineasa in tarilor s-a desasurat in lungul istoriei,

20 5 .
miwarea ciclici nu
de scurtà 0
lungà durati
liniar, ci prin variate directii si
sensuri de crestere si descrestere; pe
fundalul acestora cercetarea poate
releva insa anumite ondulatii cidice,
simetrice si asimetrice, in fazele cidurilor aflandu-si cauzalitap fie in fenomene
naturale, cosmice-anotimpuri cu excese de seceta sau ploi etc. - fie demografice,
economice si de alta natura.
Cu cat productia sociala este conditionata de fenomene naturale repetabile,
cu atat cididtatea va evolua dupa o periodicitate cauzata de natura.; cu cat
productia sociala va depinde mai putin de conditiile naturale, cu at& fazele
cidului isi vor afla mobilul in caracterul si mecanismul productdei si schimbului.

1. N. Georgescu - Roegen, Avutia nationari, in Enciclopedia Rominiei, vol. IV, 1941.

413

www.dacoromanica.ro
 Pe de ala parte organismele economico-sodale - in spea economfile nationale
- mai slabe sau mai mid din economia mondia15, prin multiple sivariate canale ale
diviziunii intemationale a muncii si dependentei economice, vor receptiona varialiile
ddice ale organismelor nationale maxi si puternice, indiferent de natura lor.
in economia României, din intervalul situat intre mijlocul secolului 19
qi mijlocul secolului 20, pe baza studierii evolutiei productiei materiale si a
schimbului, se pot sesiza unele forme de cidicitate atat ca produse ale
propriilor conditiii , chi si ale actiunii economiei mondiale.

Pentru perioada studiaa - 1862-1947- ddul

20. 5. 1. Cicluri agricol poate fi estimat, in general, la 3,5-4 ani2; el

agricole priveste produdia agricoll de baza - cerealele -
cu pondere de 80-90% in totalul semanAturilor.
intr-un asemenea ddu mediu, 1-2 ani se remarcau prin recolte bune, 2
ani prin productii mediocre si un an era slab; insä recolte foarte bune si foarte
rele se produceau o data' la 1 1/2 - 3 dduri.
Iatä cum se distribuie randamentul la ha, la cele dota culturi de baza,
grAu si portunb, reprezentând 70-80% din totalul cerealelor, pe grupe, dupä
nurnarul anilor:

panä la peste Total ani

6q 6-8q 8-10 q 10-13 q 13q
grAu (ani) 11 13 22 22 8 76
porumb (ani) 7 5 19 34 10 76

Cercetari asupra evolutiei ddice a economiei romanesti sunt putine in literatura

de specialitate. Dintre cele mai competente, elaborate prin metode statistico-
matematice, mentionam, in prinnul rand, lucrarile lui Dem. Jordan: Ciclurile
economice in Romania inainte de razboi, Bucuresti, 1930 0 Cichnile 0 barometrele
economice, Bucure0i, 1931. inainte de primul razboi mondial, de cercetarea
conjuncturii economiei nationale s-a ocupat prof. I.N. Angelescu in lucrarea sa
Cunoa0erea 01conducerea pietei economice, Bucureti, 1915. In deceniile cind-noui
din secolul nostru, investigatiile in domeniu s-au conturat mai des asupra ddurilor
industriale scurte - Juglar - din economia Romaniei in perioada pana in 1938.
Dem. Jordan calculeaza, prin metode statistico-matematice, la productia cerealiera
a Romaniei din perioada 1865-1914, un dclu agricol mediu de 3 ani 0 4 luni, luand in
considerare randamentul la ha pentru toata perioada 0 productia totala agricola numai
la perioada 1893-1914. Metodele folosite II conduc la conduzia concordantei perfecte
a dclului paioaselor cu cel al porumbului care uneori manifesta un decalaj de un an
fatà de pdioase. Notam 6 examenul nostru prive0e o perioada mai lungä - 1862-
1947 - 0 se intemeiaza numai pe variatia randamentelor anuale la ha, pe care o
consideram sufidenta in relevarea variatiilor dclice. Randamentele la ha arata o
constanta discordanti intre paioase 0 prasitoare - porumb.
414

www.dacoromanica.ro
 Asadar, aceste randamente revin, in medie, la un interval de: 1

grau (ani) 7 5,6 3,2 3,2 9,5

porumb (ani) 11 15 4 2,2 7

Ceea ce intereseaza in considerapile de fatà nu este atAt prerizia duratei

ciclului, cAt fenomenul cicliciatii - in realitatea istorick neregulat - ca
manifestare esentiala a variabilitatii si nesigurantei productiei agricole, grevate
de dependenta recoltei de conditiile climatice si reflectarea stärii fortelor de
productie in acest sector; intereseazà, de asemenea, consecintele sale profunde
asupra vietii economico-sodale a tarii.
0 anumitä modificare a ciclurilor agricole aduce noua structurä agricolä
a teritoriului tdrii dupà Unirea din 1918; compozitia de relief era diferità in
Transilvania si Bucovina de cea din vechiul Regat si Basarabia.
Cidul agricol a constituit determinanta variatiei productiei agricole,
Cal qi a vietii economice a tärii in tot intervalul luat in studiu, dar in mod
absolut pAnd la sffirsitul deceniului al doilea al secolului 20.

Un an secetos, rau, agricol, reducea produclia cerealelor si a celorlalte plante

agricole la jumatate sau uneori chiar la o treime, o data si cu scaderea productiei
animaliere. La aceste nivele o mare parte a täränimii nu-si putea asigura necesarul
pentru baza alimentatiei; atund se recurgea la imprumuturi in bani sau produse la
marii proprietari si arendasi, täränimea inglobandu-se in datorii; totodatä, se reducea
capacitatea ei de cumparare pentru produsele industriale, cu consecinte asupra
industriei si comertului. La rfindul lor, marii proprietari si arendasi isi vedeau
considerabil diminuate veniturile; arendasii nu puteau sä-si achite arenzile, iar mosierii
ratele imprumuturilor la band, care intrau in dificultäti financiare; se inmulteau
procesele de sechestrare a bunurilor, de scoatere la licitatie fortatä a mosiilor. Se
reduceau, de asemenea, cumpararile de bunuri de pe piata internà a acestor categorii,
dirninuAndu-se cererea. 0 loviturä puternic5 primea comertul de cereale in care erau
antrenati zeci de mii de agenti de colectare, de transport si expeditie, de export al
surplusului de recolte; se reduceau creditele si afacerile bäncilor comerciale.
Comertul exterior bazat pe exportul de cereale in proporlie de 75-85%, In cazul
unor recolte proaste, se reducea drastic; exportul diminuAndu-se, se reducea si
importul din lipsa mijloacelor de plata ce proveneau din export.
Pentru economia nationalä, reducerea exportului de cereale afecta, de asemenea,
substantial balanta comerdalä si pe cea de pläti; nu se puteau achita, la scadentd,
impnunuturile statului, dar nici cele ale institutiilor de credit particulare. Repercusitmi
grave erau inregistrate asupra bugetului de stat prin diminuarea surselor de venit
din impozitele funciare, din taxele de export si import etc. Comertul intern - cel mai
sensibil la conjuncturi - suferea, prin reducerea valorii mArfurilor vandute, provenite
din productia internä si din import.

1. Calculat dupä Victor Axenciuc, Evolutia economici a Rominiei. Cercetäri

statistico-istorice - 1859-1947 - vol. II. Agricultura, Bucuresti, 1996, p. 522-525
415

www.dacoromanica.ro
 Acestea erau consecintele principale, in lant, ale diminuarii, in urma unor ani
agricoli prosti, a productiei agricole care provoca o adevarata criza in toate sectoarele
organismului economic.
and insa se obtineau recolte bune, sau foarte bune, sporea capacitatea de
cumparare a taranimii si arendasilor, comertul intern inflorea, exportul crestea si
balanta comerciala aparea excedentara si de regula si bugetul statului isi sporea
veniturile, aloca sume mai mari pentru constructii sociale etc., industria si
mestesugurile isi sporeau productia.

Efectul variatiei recoltelor, a ciclului agricol se transmitea direct

economiei nationale; intreaga economie, in cresterea sau scaderea ei, depindea
astfel, ca si situatia majoritatii populatiei, de abundenta sau sarada recoltelor.
Cu toate elementele endogene s'i exogene, care se vor suprapune peste
ddicitatea agricola, in mare, in toata perioada, fluctuatia recoltelor va influenta
puternic situalia economiei, a statului si a cetatenilor sai.
Cidul agricol cu efectele sale severe mai este semnalat in economia
nationala pana prin deceniul sase al secolului nostru; pe masura mecanizarii
agriculturii si ameliorarii conditiflor agrotehnice, a introducerii irigatiilor pe
de o parte si a industrializarii intensive pe de alta, efectele dimatice de
ddidtate agricola dfininueaza sensibil.

A doua manifestare ddica in evolutia

Cicluri economiei romanesti se datoreaza ciclului
20.5.2 economice comercial-industrial european scurt, for-
scurte mat in economiile dezvoltate ocddentale.
in stiinta economica ddul scurt a mai primit denumirea de ddul Juglar. Acesta
apare mai evident o data cu trecerea productiei industriale de pe baza
manufacturiera pe cea mecanizata si se prezinta, prin faze de avant si
depresiune, la intervale relativ regulate de 6-10 ant din a doua jumatate a
secolului 19 aceste cicluri antreneaza, prin comer t si credit, majoritatea
economiilor statelor lumii, devenind mondiale.
Aparitia de la sfarsitul secolului 19, si extinderea industriei mecanizate
In Romania nu au condus pana in deceniul cinci al secolului 20 la
predominarea econorniei industriale in productia materiala; in consecinta nu
s-au constituit bazele 0 mecanismele reproductiei pentru posibilitatea aparitiei
ciclicitä tii industriale interne.
Cu toate acestea, Romania a lnregistrat efectele ciclurilor economice
din economia mondialä prin manifestari comune, indeosebi ale miscaril
preturilor, dar si ale productiei industriale si respectiv ale celorlalte segmente
ale economiei ngionale - comer, credit, finante etc.
inca din deceniul sapte al secolului 19, cronicile din ziare si reviste din
Romania semnaleazä efectele crizelor economice din Ocddent si repercutarea
416

www.dacoromanica.ro
lor asupra pietei românesti prin reducerea preturilor produselor exportate,
restrangerea i scumpirea creditului - care venea atund in mare masura de
peste granita unele falimente datorate conjuncturii proaste, greutati in
obtinerea de catre stat a imprtunuturilor straine etc.
Dupa aparitia ramurilor de industrie mecanizata in Romania, crizele
industriale europene afectau substantial activitatea interna, prin reducerea
preturilor marfurilor importate i ded cresterea concurentei asupra celor
autohtone, reducerea activitatilor industriale i comerdale etc.
In istoria Romaniei sunt cunoscute efectele depresive asupra economiei
prin influenta crizelor de supraproductie mondiale din anii 1876, 1885, 1890,
1893, 1899-1900, 1907, 1913, 1920, 1929-1933, sfarsitul anului 1937 si inceputul
lui 1938 etc. Evident ca, pe masura industrializarii economiei, a dezvoltarii
comertului, bancilor i creditului modern apareau si in Romania discordante
disproportii ale reproductiei sodale care erau amplificate si articulate cu
manifestarile depresiunilor exteme.
Astfel cà economia romaneasca inregistra i aceste osdilajii produse de fazele
ddurilor mondiale industrial-comerciale. Ceea ce este important consta in modul
de suprapunete a efectelorcidurilorexterne asupra cidului intern, propriu, agricoL
Atat din punct de vedere logic, cat i istoric, confirmat cu date statistice,
aceasta suprapunere i conexiune de efecte se exprima in trei situatii de baza:
cand faza de criza economica externä cadea pe recolta proasta interna,
situatia economiei romanesti devenea mult mai grava decat in conditii
normale"; ea se manifesta catastrofal daca urma din nou un an agricol prost
(crizele din 1894, 1899-1900 etc.);
cand o recolta proasta interna se producea pe o faza de avant a
economiei mondiale, aceasta, prin preturile sustinute pe piata externa' a
produselor de export romanesti nu se facea simpta decat slab in economia
nationala, intrucat benefidarii - exportatorii - erau putini i beneficiul nu putea
atenua consecintele generale ale recoltei proaste;
O cand recoltele bune; uneori exceptionale, care apareau la intervale
mai mari, se plasau pe faza de avant a ddului economic mondial, economia
nationala cunoastea o inflorire general:a; o asemenea perioadä a fost aceea
din 1902-1914, calificata de N. Xenopol ca o perioada exceptionala"; criza
economica mondiala din 1907 a fost slaba iar ddurile agricole, cu exceptia
marii secete din 1904, au avut preponderent ani foarte buni i buni. in plus, in
intervalu11900-1914, preturile produselor agricole acuza o tendinta fermi de
crestere, iar cele industriale una de reducere, ceea ce era in avantajul economiei
romanesti care exporta produse agricole si importa produse industriale.
Cidul industrial-comercial gasit reflectarea i actiunea in economia
romaneascapfina In deceniul patru al secolului 20; in timpul razboiului al doilea
mondial si in primli ani dupa, din cauze usor de inteles, acest tip de ddu nu s-
417

www.dacoromanica.ro
a mai manifestat. Din deceniul sase se constituie economia statal centralizata,
planificad care nu mai ctmoaste tipul de ddu economic scurt in forma lui clasica.

in literatura economica din deceniul trei

Cicluri
20e2
.5. J. lungi
si parà astäzi s-a dezvoltat teoria ddurilor
lungi, denumite i Kondratieff, dupa numele
celui care le-a enuntat prima dad'.
Asa cum economia romaneasca, din perioada moderna, a receptionat,
prin manifestarile conjuncturale, ddicitatea tarilor dezvoltate, a economiei
mondiale, rezultata din mecanismele productiei industriale si ale comertului,
tot astfel ea s-a inscris, ca once organism economic national, slab si depen-
dent, in marile oscilatii ale ciclului secular.
Economia romaneasca, in petioada moderna, 1860-1945, urmeaza, dupa cum
vom observa, cursul ddului lung. Pe plan mondial, in intervalul mentionat, acesta
se inscrie, dupa cercetatorii lui, in urmatoarea succesiune aproximativa: mijlocul
secolului 19 pana la criza din 1874-76, faza ascendenta; de la aceasta criza pana la
sfarsitul secolului 19 (anul 1896) faza descendend; de aid (1897) pana la primul
razboi mondial - 1914, faza ascendend; perioada intelbelica - fazi descendenta;
primul sfert de secol dupa al doilea razboi mondial - faza ascendend etc.
Nu infra in obiectul studiului nostru cercetarea cauzelor si motivatia ddidtatii.
Faza ascendentä este caracterizata prin ritmuri mai alerte de crestere,
noi forte de productie, iar fazele de criza ale ddurilor industriale mai scurte
si mai slabe si cele de avant mai puternice.
Faza descendentä, din contra, are ritmuri slabe de crestere i fazele de
criza ale dclurilor industriale sunt mai adand i prelungite.
Cum se incadreaza economia Romaniei in fazele ascendente si
descendente ale ddului lung ?
Fiind o tara agrara, productia agricola este un indicator hotarator al
evolutiei pe termen lung.
Astfel, din deceniul cind - 1848 - pana in deceniul opt - 1876 - al secolului
19, productia agricola este in crestere insemnad datorid expansiunii suprafetelor
arabile de la cca 1.500 mii ha la 3.400 mii ha, solidtate de cererea mare de cereale,
animale pe piata europeana in expansiun.e; in faza urinatoare - 1876-1896
suprafetele cultivate cu cereale cresc in medie de la 3.400 mii ha la 4.600 mii ha; in
sfarsit, in perioada 1900-1914, suprafata cultivad sporeste pana la 5.300 ha 2.

in literatura economicä româneascä cercetdri asupra ciclurilor lungi au fost

efectuate de acad. Emilian Dobrescu si acad. Tudorel Postolache.
Productia de cereale a evoluat intre 1862-1876 de la 1.668 mii t (1862-1866) la
2.373 mii t (1872-1875); de la 1.886 la 1.900 recoltele de cereale se mentin in medie
cincinala relativ constantä (4.181 mii t in 1886-1890, 4.417 mii t in 1891-1896 si 4.162
mii t in 1896-1900). in intervalu11911-1915 s-au recoltat 6.154 mii t cereale, un spor de
2 mil.t fatä de 1896-1900.
418

www.dacoromanica.ro
 Astfel ca, pana' la primul razboi mondial, in linii generale, economia
Romániei in perioadele mentionate urmeaziä variatiile mondiale pe tennen
lun& fapt ce poate inscrie, din acest punct de vedere, evolutia tärii noastre, in
anumite limite, in cidul mondial secular.
In perioada interbelicä, desi se obtine o dezvoltare industrialk media
anualk de cca 5%, datoritä prelungirii refacerii pâni in anii 1924-25, efectelor
crizelor economice externe din anii 1920, 1929-32, 1937-38, si a crizei agrare
1928-1936, economia româneasca poate fi plasata in faza descendentä a ciclului
lung. De altfel, crizele agrare mondiale - cea din ultimul sfert al secolului 19
si cea interbelia - s-au situat in fazele descendente ale ciclului secular.
Cidicitatea economiei românesti in perioada cuprinsd intre 1860-1947
era produsul atat al conditiilor interne ale agriculturii manufacturiere - cidul
agricol -, cht si al manifestärii, prin diferite canale, a ddurilor industrial-
comerciale scurte si a ciclurilor economice lungi mondiale.
Märimea, evolutia si rata de crestere a produsului intern brut este insä
un indicator fundamental al dezvoltárii si conjuncturii pe termen lung. Dupi
calculele intreprinse de noi i de estimare a PIB in Rominia, pentru perioada
1862-1938, reiese urmatoarea evolutie a indicatorului sintetic, exprimat in mild.
lei, in preturi ale anului 1938. Datele s-au calculat la medii de 4-5 ani pentru
ameliorarea marilor variatii anuale ale cidului agricol.

Datele nu sunt definitive, ele urmAnd s'a' mai fie verificate si definitivate.

Anii PIB mild. lei % Crestere

1862 -1866 25,1 100,0 in 15 ani o crestere de 25,9

1867 - 1871 28,0 111,6 purtcte, revenind 1,73 ptmcte
1872 - 1876 31,6 125,9 anual

1877 - 1880 38,1 100,0 in 23 ani o crestere de 40,7

1881 - 1884 39,9 104,7 puncte, revenind 1,77 puncte
1885 - 1889 48,1 126,2 anual.
1890 - 1894 52,7 138,3
1895 - 1899 53,6 140,7

1900 - 1904 59,5 100,0 in 16 ani o crestere de 47,2

1905 - 1909 71,5 120,2 puncte, revenind 2,95 puncte
1910 - 1915 87,6 147,2 anual.

1. Victor Axenduc si colab., Produsul intern brut si Venitul national in Romania.

Estimad asupra perioadei 1862-1947, Buc., 1996. Institutul de Economie Nationala.
419

www.dacoromanica.ro
 1920 - 1924 128,1 in 15 ani, in afara de perioada
1925 - 1929 168,5 100,0 de refacere, o crestere de 19,6
1930 - 1934 177,8 105,5 puncte, revenind 1,31 puncte
1935 - 1939 201,6 119,6 anual.

inainte de a comenta evolutia cidica pe termen lung a indicatorului PIB

al Romaniei in perioada 1862-1918, sunt necesare cateva lamuriri: 1. datele sunt
calculate la teritoriul istoric al statului roman, intr-o marime relativ constanta
In perioada 1862-1915 si in suprafata mai mult decal dublata intre 1920-1938,
ca urmare a intregirii statal nationale din 1918; astfel cà cifrele referitoare la PIB
sunt si ele diferite; 2. s-au exdus perioadele de razboi, ele neconstituind intervale
de evolutie normald economico-sociala, d de distrugere parfiala a produsului
intern brut; 3. pentru perioada 1848-1876, in cadrul cidului lung, ca faza
ascendenta, nu dispunem decat de date incomplete -1862-1876; daca s-ar putea
calcula cresterea de la 18481a 1876 evident dezvoltarea ar aparea mai insemnatk
4. perioada 1920-1924 este etapa de refacere a economiei romanesti dupà razboiul
mondial si aducere a ei la nivelul antebelic - 1913-1914 -; abia in anii urmatori
se realizeaza un spor real de productie sodalà.
Evolutia produsului intern brut, ca indicatorul cel mai cuprinzator al
dezvoltarii economico-sodale a Romaniei, arata CA in perioada 1877-1899,
situata In faza descendena a ciclului lung, cresterea anuala a fost de 1,77
puncte; perioada 1900-1915, care se plaseaza In faza ascendenta a ciclului secu-
lar, inregistreaza o rata de dezvoltare mull mai mare, de 2,95 puncte anual; in
schimb intervalul interbefic, 1925-1938, inscris In faza descendenta mondialä
a ciclului lung, arata o crestere de doar 1,31 puncte anual.

Progresele dobandite in
Probleme privind consolidarea regimului social-
20. 6. nonuei rominesti
perspectivele eco- economic, in perioada celor cloud
decenii interbelice, nu au putut sil
rezolve toa te problem ele funda-
mentale ale pirii; nu au fost nid toate conditiile favorabile pentru aceasta si nid
timpul suficient, dei eforturile producatorilor si ale guvemelor au fost insemnate.

Sub diferite aspecte, perspectivele economiei românesti au fost analizate in realitatea

nationalä si in operele unor economisti: Mititä Constantinescu, Politici- economici
aplicatä, vol. I-III, Bucuresti, 1943, in tezele de doctorat; Florea Virgil, Problemele
economiei rominesti in opera lui Virgil Madgearu, Bucuresti, 1968; Dumitru Muresan,
Conceptia economici a lui Stefan Zeletin, Bucuresti, 1970; Vasile Nichita, Doctrina
economici si corporatistà a lui Mihail Martoilescu, Bucuresti, 1972; Maria Muresan,
Conceptia economicä a lui Ion Räducanu. Contributii la cunoasterea et Bucuresti, 1981
etc. Lucrdrile de doctorat au fost publicate in diferite editud, dupä sustinerea tezelor.

420

www.dacoromanica.ro
 Unii dintre cei mai competenti economisti mink* analizand factorii si
conditiile evolutiei interbelice romásnesti, au ajuns, catre sfarsitul deceniului patru,
la conduzia di organizarea social-economica data a tärii nu mai putea produce,
cu forte proprii, o dezvoltare impoitand pentru rezolvarea problemelor cardinale
ale vietii economice si nid sa asigure, intr-un interval previzkil, iesirea Romaniei
din esalonul perfferic al Europei. Cauzele relevate erau multiple.
Pornim de la cele analizate de economistul de prestigiu, Virgil Madgearu.
In prim plan acesta punea situatia agriculturii si taranimii, care global a facut
progrese insignifiante, iar in unele domenii ajunsese intr-o stare mai proasta
dec.& inainte de 1914. Vorbind despre carentele acestui sector, care determina
nivelul si caracterul intregii economii nationale, Virgil Madgearu, in capitolul
Perspectivele economiei romanesti din lucrarea frecvent dtata ' constata di,
in ceea ce priveste conditiile structurale (ale economiei nationale, V.A.), acestea
se refera la defectele fundamentale (sub.n.) ale organizarii social-agrare
romanesti: suprapopulare, faramitarea si imprastierea loturilor, tehnica
agricola rudimentara, lipsa cadastrului si dnu-nurilor locale, analfabetism
etc.2. Iar acestea produceau nivelul de viata cel mai redus pentru patru cincimi
din populatia tarii, intre toate celelalte dase si categorii sodale.
A doua mare problema nerezolvata consta in limitele dezvoltdirii
industriale, generate de o piafa internä Ingusta din cauza capadtapi de
cumparare scazute a majoritatii populatiei - taranimii -, din cauza preturilor
irtdustriale ridicate de monopol, a protectionismului vamal, creditului scump,
fiscalitatii exagerate si, in final, a extrem de slabei actunulari interne de capital.
Daca factorii determinan p ai procesului de industrializare sunt conditiile
de piata si actunularea de capital, la ambii factori situatia economiei romanesti
era blocata; dimensiunea si ingustimea pietii a fost argumentata mai sus.
Concluzia lui V. Madgearu la aceasta conditie fundamentala a
dezvoltarii era: Cercetarea evolupei raporturilor dintre industria romaneasca
si piata intenta in perioada de dupa razboiul mondial (1914-1918 n.n.) a
invederat o sporire a desfacerii unui numar restrans de articole de consum
Ltd de scaderea pronuntata a consumului celor mai importante btmuri de
consum, oglindind puterea de cumparare reclusa a maselor consumatoare"3.
In ceea ce priveste acumularea de capital, in perioada interbelica, sursa
prindpala, din cauza penuriei de pe piata mondiala, si a politicii unor guverne,
a ramas cea interna. Nivelul foarte ridicat al dobanzilor particulare, de 12-36%
In Romania fata de 2,5 - 4,5% in Ocddentul european, confirma marea lipsa de

Virgil Madgearu, Evolutia economiei românesti dupä rizboiul mondial,

Bucuresti, 1940.
Ibidem p. 370
Ibidem p. 382
421

www.dacoromanica.ro
capital. Sectorul cel mai intins al productiei sodale romAnesti, agricultura, nu
putea asigura, pentru organismul,economiei nationale, acumutAr. ile necesare;
prin decalajul dintre preturile agricole si industriale, dobAnzile mari, si un sistem
neechilibrat de impozite pe consumatie si circulatie, venitul agricol era extrem
de redus; ca urmare posibilitatile de investitie indispensabile pentru
intensificarea productiei agricole se reduc, peste once masurä, prin transferarea
fortatà de la sectorul agricol la ce! industrial "'. Ca urmare, doar industria mare
a fost capabila de o anumitä autofinantare. De aceea V. Madgearu conchidea:
Examinarea perspectivelor formatiunii de capital romanesc - primul factor
determinant al procesului de industrializare - duce la incheierea ca pentru o
perioada- imediata mice optimism este deplasat" 2
Perspectiva dezvoltdrii de ansamblu a economiei nationale depindea,
In consecinta, de aport extern de capital, care in perioada interbelica a fost
defidtar fatä de nevoile României; in viitor, perspectivele importului de capital
erau incerte 0 contributia sa era legata de conditiile internationale intrate
deja in marele razboi mondial.
Solutda pe care o preconizau Ion Mihalache si Virgil Madgearu, pentru
a debloca problema fundamentala a agriculturii si taranimii, era aceea
elaborata mai inainte de Partidul National Tdränesc, din conducerea cdruia
faceau parte: coopera tia rurala. De activitatea acesteia ne-am ocupat intr-un
paragraf spedal al lucrarii si nu mai insistam aid. MentionSm doar ch. acest
curent teoretic Si de politica economica era sustinut de categorii largi de
economisti si oameni politid care vedeau in schimbarea regimului agrar prin
cooperatie asezarea economiei nationale pe baze ce puteau promova progresul
economic social si cultural al täranimii in spedal si al natiunii in general.
Sistemul social al cooperatiei rurale si urbane a producatorilor, in
viziunea P.N.T., se incadra in conceptul teoretic al Statului tardnesc", sustinut
In deceniul trei si justificat prin faptul ea' tärAnimea reprezenta patru cinchni
din populatia tarii si, prin urmare, organizarea sodalä a României trebuia sä
se intemeieze pe obiectivele si necesitdtile marii majoritäti a populatiei.
Regimul liberal burghez, dupà opima autorilor, nu a putut rezolva problemele
esentiale ale majoritatii natiunii române si se impunea o transformare radicala
a structurilor sodo-economice si statale in sensul mentionat.
0 alta conceptie, care critica aspru stärile sociale economice din Rom.k. lia,
din deceniul pairu, negand un progres real al regimului social si politic in
perioada interbelid, a fost aceea a corporatismului, elaborata ipromovatä de
Mihail Manoilescu, unul din cei mai de seama economisti români in lucrarea
Rominia stat national - corporatist, in care fundamenta bazele teoretice si

Ibidem, p. 369.
Op.cit p.381
422
www.dacoromanica.ro
politice ale unei organizari totalitare a vietii sociale, M. Manoilescu afirma:
Statul actual apare intarziat si invechit in misiunile pe care si le da, in mijloacele
pe care si le atribuie, in modalitatile prin care realizeaza reprezentarea fortelor
nationale" . El arata, mai departe, ca. trebuie sa recunoastem ca regirnul nostru
politic de la razboi incoace a avut specialitatea de a dezorganiza tot, si de a nu
organiza nimic". Regimul politic romanesc n-a reusit sa dea taranimii decal
doua reforme: improprietarirea si conversiunea datoriilor.Dar amandoua
aceste reforme au in ele ceva negativ: ele reprezinta solutii de reparape, nu
solutii de constructie" 2.
Statul corporatist, statul de maine, dupa conceptia autorului, trebuia sa
constituie un nou organism social; el este statul gospodanei naponale, condusa
programatic si constient, prin organizarea producatorilor si a raporturilor dintre
producatori; el trebuie sa permita integrarea exacta a categoriilor sociale
economice si sa asigure continuitatea in politica social-economica".
Pe baza acestei doctrine, M. Manoilescu a creat o organizare politica
Liga National Corporatista", cu anumita influenta in viata politica.
In deceniul patru, dupa ce criza economica din anii 1929-1933 pusese
gray in evidenta carentele sistemului economiei de piata, ale capitalismului
liberei concurente si ale celui monopolist, pe plan european se dezvolta rapid
curente si forte politice ale nationalismului si etatismului, ale dirijismului. Astfel
ea' si in Romania ideologiile nationalist-etatiste capata camp larg de rdspandire,
unele cu motivatia de eradicare a tarelor si contradictiilor sistemului economiei
burgheze. Ele sustin tot mai puternic interven tia statului In economie pana la
ingradirea si substituirea in mare masura a initiativei private.
In Enciclopedia Romaniei, Ion Veverca, economist cu vederi de extrema
dreapta, afirma cä liberalismul economic, cu toate consecintele sale, este,
pentru indnunarea si organizarea economiei romanesti in interesul natiunii,
o primejdie evidenta si el nu poate duce decat - cum se vede ca a dus - la o
aservire economicä inAuntru si in garb'. Viata economica, sustinea autorul,
este chemata a fi un mijloc de ridicare, de propäsire si consolidare nationala
si nu unul de macinare, saracie si aservire, incatusand in mrejele ei once
sfortare si nadejde de viitor. Conceptia nationalismului economic este
impotriva ordinii economice capitaliste si a spiritului burghez materialist,
expresii decadente ale unei civilizatii coplesitoare, ca viata economica a
natiunii trebuie sa serveasca, sa ajute, in once iinprejurari, ridicarea si
consolidarea nationala si nu s-o covarseasca si sa constituie astfel singurul
scop si singura ratiune a oricaror sfortari de viitor."3 intelegand acest

Mihail Manoilescu, Romania stat national-corporatist, Bucuresti, 1934, p.9.

Idem, p. 10-11.
Enciclopedia Romaniei, vol. III, p. 276.
423

www.dacoromanica.ro
imperativ, natiunea organizad - constientd de menirea ei - n-are dreptul sa
lase la voia intdmplärii dezvoltarea economiei nationale, d trebuie sd caute,
In interesul general si impotriva intereselor private, mijloacele si drumurile
cele mai potrivite ale unei politici economice nationale de interventie,
indrumare si organizare unitard a spatiului siu economic"'.
In anul 1940, in contextul politic al ofensivei economice a Germaniei
asupra României, chiar si Virgil Madgearu sustinea teza economiei nationale
con trolate de stat Conditia sine qua non, ca economia româneasca sa
prospere in cadrul unei asemenea ordini economice, este sd adopte, cu toate
consecintele, forma unei econoirtii organizate controlatd de stat. Numai
printr-o asemenea organizare se va putea inlatura antinomia dintre sectorul
agricol individualist si liberal si sectorul industrial sindicalist si monopo-
list precum si dirttre comertul românesc individualist si anarhic si comertul
colectivizat si disdplinat al celor mai de seamd tdri. Economia controlatd de
stat va fi o chezdsie pentru sporirea ratei acumuldrii de capital" 2.
Un mare economist român, Mititä Constantinescu, care, intre 1938-1942, a
condus Ministerul Economiei Nationale, apoi Ministerul de Finante si concomitent
Banca National:1 a Romdniei in calitate de guvernator, a imbinat teoria cu politica
economicd si cu practica realitdtilor românesti din perioada interbelick
sintefizdn' du-si conceptiile, experienta si solutiile in lucrarea, in trei volume Politica
economici aplicatä, publicatd in anal 1943. in expunerea sa face o radiografie a
economiei romdnesti din deceniul patru, subliniind pozitia anormald si
ingrijordtoare in care se afla economia noastrd nationald din pricina multiplelor
si gravelor ruperi de echilibru, ce se constatau pe diferite sectoare si diverse grupe
de forte econoznice", precum si puternicele dificultAti si convulsii Liuntrice, in
care se zbdtea masa noastrd economicA, dei nu un atare tablou clinic, ingrijordtor,
trebuia sd fie expresia si imaginea unei tali, atAt de bogatd ca a noastrd..." 3.
La diagnosticarea stdrii si cauzelor retarddrii economiei romdnesti,
Mititä Constantinescu a organizat participarea a numerosi economisti,
spedalisti, consultan ti care au elaborat analize de determinare a potentialului
economiei nationale, a cauzelor si factorilor de frdnd si a solutiilor si
posibilitätilor de dezvoltare 4 .

Ibidem.
Virgil N. Madgearu, op. cit., p. 399.
Mititä Constantinescu, Politici economicä aplicati, Buc., 1943, vol. 3, p. 352.
in aceastä calitate a mobilizat peste 140 de economisti, cercetatori, si sub conducerea
sa si cheltuiala BNR s-au elaborat câteva lucrdri de capetenie pentru stiinta economicA'
si istoria economici româneasca: Problema materiilor prime in România, in cinci volu-
me; Consideratiuni cu privire la reorganizarea creditului in Rominia, in cloud volu-
me, Comertul exterior al Rominiei 1928-1937, in 11 volume etc. - un imens material
de studiu si documentar pentru diagnosticarea si reorganizarea economiei românesti.
424

www.dacoromanica.ro
 Rezultatul intregii activitati desfasurate, cum marturiseste Mitita
Constantinescu, a fost ca: s-a identificat un mare organism economic care avea
tot ceea ce 'Ii trebuia ca sa' fie sanätos, puternic, activ, creator si bogat - in schimb
ins& in duda tuturor darurilor cu care fusese inzestrat de Providenta, acest or-
ganism se gasea intr-o grava si ingrijoratoare stare, anormal& si de suferinta '
Fata de aceast& situatie, adusa de imprejurarile externe si interne, M.
Constanfinescu concepe, pebaza unor profunde cercetari, un plan de reorganizare
a economiei nationale, redamat de necesitatile specificului nosiru, anormal si
daunator, de imperativele relatiilor noastre economice", plan de politica'
economic& proiectat pentru reconstruirea agriculturii pe baze cooperatiste, a
industdei prin crearea complexului industrial national, a domeniilor bancar,
comercial, financiar etc. in scopul asezarii lor pe baze fwictionale # eficiente.
Temeiul esential consta in interventia, dirijarea si controlul statului 'in sectoarele
de baza ale economiei conform programului de reorganizare.
' Necesitatea de organizare de ansamblu a economiei nationale, pe baza

unui program, in care obiectivele prindpale sä constituie interesele prioritare

ale tarii, s-a manifestat si in crearea, in anu11938, a Consffiului Superior Eco-
nomic, sub presedentia lui C. Argentoianu. Consiliul a intreprins o largä
activitate de cercetare a diferitelor ramuri si sectoare ale economiei nationale,
iar studiile realizate au fost editate intr-o lucrare spedala 2 ; pe baza datelor si
analizelor s-a elaborat apoi un conspect al perspectivei de dezvoltare, intitulat:
Orientar generale pentru akaluirea unui plan economic pe un termen lung.
Pe arena politica' si ideologic& romaneasca s-au afirmat, incä din secolul
trecut, doctrina si miscarea sociala socialista. Para la 1916 ea devenise una
din fortele politice importante, cu deputati in parlament si aderenta in
categoriile mundtoresti si intelectuale. Dupa 1921 mi.$area socialista, sub
influenta si presiunile politice externe se scindeaza, in principal intre Partidul
Comunist din Romania si Partidul Social Democrat; P.C.R. este interzis in
1924, dar functioneaza ilegal pana in 1944, ca filiala a Internationalei
Comuniste, de la Moscova si promotor al obiectivelor acesteia.
Partidul Social Democrat din Romania, bazat pe ideologia marxista,
avea in programul sau ca obiectiv fundamental insta urarea socialismului in
Romania, respectiv a unui regim intemeiat pe democratie, pe puterea politic&
a majoritätii natiunii si pe trecerea in proprietatea statului a prindpalelor
mijloace de produce. Instaurarea puterii politice se prevedea a se realiza
prin votul universal, iar trecerea la noua societate sa aiba loc dupa ce
prindpalele tari dezvoltate vor fi realizat aceasta experientä; pana atund,

Mitità Constantinescu, op.dt. p. 353.

Aspecte ale economiei românesti. Material documentar pentru cunoasterea unor
probleme in cadrul planului economic. Buc., 1939.

www.dacoromanica.ro
Partidul Social Democrat din Romania cultiva cresterea fortelor politice
aderente si sustinea sistemul capitalist in functiune pana la crearea premiselor
istorice de trecere la sodalism.
In actiunea si propaganda sa, P.S.D.R. dezvaluia neajunsurile si
contradictiile economico-sodale ale capitalismului din Romania si promitea
perspectiva unei sodetati mai drepte si mai bine.
Partidul Comunist Roman in gandirea sa integrand ideologia marxista
si pe cea leninista', sovietica, promova conceptia dupa care sodetatea nu putea
astepta pana cand proletariatul, dasa mundtoare din Romania va deveni
majoritatea populatiei; el prevedea luarea prin forta a puterii politice, contra
burgheziei, nationalizarea principalelor mijloace de productie ale tarii,
introducerea economiei planificate, industrializarea tarii, cooperativizarea
taranimii in unitati mari de exploatatie agricola, ca baze ale construirii
sodalismului dupa prindpiile si modelul economiei sovietice, iar in domeniul
ideologic si politic-statal, lupta de dasa, instalarea dictaturii proletariatului
si conducerea sodetatii de catre partidul unic comunist.
De pe aceste pozitii, in presa legala si ilegala, PCR critica cu un puternic
accent unilateral, de exagregare negativa, deformarile sodetatii romanesti din
acea vreme, antagonismele economice, sodale, polarizarea avutiei sodale
intre bogati si sarad, decalaj ele economice, culturale intre oras si sat etc.,
singura solutie prevazuta fiind schimbarea, pe calea rasturnarii regimului
politic. Teoretidanul comunismului in Romania pana in 1946 a fost prof.
Lucretiu Patrascanui.
Am amintit aid doar cateva din conceptiile unor economisti, oameni
politid si particle politice, care dezvaluiau carente, neimpliniri si obiective de
dezvoltare nerealizate de societatea româneasa in scurtul proces de opt
decenii de prefaceri fundamentale si modernizare a economiei nationale. Unele
din ele acreditau ideea ea' regimul social-politic al deceniului patru isi epuizase
fortele si nu mai avea capadtatea sa infaptuiasci calea luriga si difidlä de
rezolvare a marilor probleme ce stateau in obiectivul progresului, sa scoata
Romania din inapoierea social-economica in care se afla; ele sustineau teza
necesititii gäsirii altor cai, altor mijloace, mai radicale sau mai putin radicale,
In vederea infaptuirii obiectivului amintit.
Este indubitabil a diferite forte politice ale vremii, cu guverne de
lunga administrare, prin politica economica uneori discontinua si
contradictorie si adesea neefidenta, prin datorii si promisiuni electorale
neimplinite niciodata si-au pierdut credibilitatea in randul poporului;
guvernarile s-au succedat, iar problemele vitale ale tarii - mentionate in

1. L. Patfa'scanu, Problemele de bazi ale României, Bucuresti, 1944; idem, Sub trei
dictaturi, Bucuresti, 1945.
426

www.dacoromanica.ro
diferite forme mai sus - au famas, altele s-au amplificat si peste acestea
chiar s-au suprapus probleme noi. La aceasta s-a adaugat exacerbarea
birocratismului i parazitismului bugetar, coruptia la toate nivelele, care
au creat premise si netezit calea spre dictaturile ce au urmat dupa 1938 -
regala 1938-1940, antonesdana - 1940-1944, comunista - dupa 1945.
Istoria de dupa 1945 a evoluat, in urma consecintelor politice ale
razboiului si a evenimentelor ce au urmat, pe o cale neprevazuta pana la
sfirsitul deceniului patru si radical diferita de cea promovata pana in 1938, a
economiei private capitaliste; a fost calea economiei centralizat-statale
planificate de tip sovietic, sub auspiciile politicii totalitare a conceptiei
ideologiei comuniste, a construirii societälii socialiste.1
Din 1990, economia romaneasca revine la sistemul economiei de piata,
dar confru.ntandu-se cu greutäti i crize social-economice grave ale perioadei
de tranzitie.
In once caz, din cele expuse, sumar, este drept, se desprind, pentru
situatia din preajma lui 1938, asupra nivelului i stadiului economiei romanesti
o serie de conduzii cu rezonanta i pentru economia tranzitiei de astazi. Una,
este insa clara i fara echivoc: economia româneasca de la 1938, structura sa
sociala, cu adincile decalaje i importantele sale neimpliniri, cu polarizarea
economica i discrepanta dintre sat si oras, cu nivelul sau material, cultural si
sanitar, pe ultimele locuri in Europa, nu poate constitui un modela] viitorului
nostru organism economico-social la care trebuie sa ajungem la capatul
tranzitiei spre economia functionala de piata. Din contra, cunoscars id conditiile,
obiectivele, calle i mijloacele de politica economica care au condus la starea
economiei din 1938 si de la 1938 pana la 1990, se impune sa fie evitate
neeficiente si utilizate formele, parghiile care au produs in decursul istoriei
efecte de crestere i dezvoltare social-umana.

1. Pentru documentare a se vedea: Economia Rominiei - secolul XX - noua tranzitie

la economia de piatä: premize istorice s'iL perspective - Coordonator acad. Tudorel
Postolache; Bucuresti, 1991; Constantin Ionete, Criza de sistem a economiei de
comandi si etapa sodalà explozivä, Bucuresti, 1993; Nivelul dezvoltirii economico-
sodale a Romaniei in context european -1989 - Coordonator, Constantin Grigorescu,
Bucuresti, 1993 etc.
427

www.dacoromanica.ro
 CUPRINS

Cuvânt care cititor 5

PARTEA I
Tranzitia la structurile economice si sociale
moderne 13

CAPITOLUL 1
Starea economico-socialà la mijlocul secolului 19 15
1.1. Dimensiunea geografici si demografici 15
1.2. Caracterul puterii politice si sociale 16
1.3. Structuri sodale feudale 17
1.4. Privilegii feudale 18
1.5. Clicisia si iobigia - dependenti si impilare 18
1.6. eriza regimului feudal agrar 20
1.7. Agricultura traditionali 20
1.8. Transporturi si comunicatii arhaice 21
1.9. Activitatea industriará' in forme traditional-medievale 22
1.9.1. Industria casnicä 23
1.92 Mestesugunle-prinapalulprodualtordemk fuzi indusiriale 23
1.9.2.1. Breasla - organizare mestesugäreasca neimplinitä 24
1.9.3. Manufactura - o forma Intiárziatil si nematuriza tä 25
1.9.4. Revolulia industrialä In germen 26
1.10. Comertul interior - de tip vechi 27
1.11. Creditul cimitiresc 27
1.12. Economie monetari dezorganizati 27
1.13. Comeitul exterior 28
1.14. Viata rurali 28
1.14.1. Habitatul rural patriarhal 28
429

www.dacoromanica.ro
 1.142 Caracterul dominant natural al gospodär iei tar änesti .29
1.14.3. Insiructiune si cultura deficitare 30
1.14.4. Natalitate, morbiditate si ifiortalitate ridicate 30
1.15. Profilul urbanistic comercial-agrar 30
1.16. Conduzii generale: cauze ale finapoierii seculare 32
1.17. Decalajul de epoci si nivel economic 35
1.18. Obiective istorice de perspectiva 36

CAPITOLUL 2
Tranzitia de la economia feudalà la economia
moderni - necesitate istorici 39
2.1. Tranzitia, necesitate si continut 39
2.2. Consfituirea organismului economico-social modern 41

CAPITOLUL 3
Conditiile prealabile ale constituirii economiei
moderne , 45
3.1. Formarea cadrului institutional legislativ pentru economia
moderna de piati s , 45
3.2. Domenii si GU de legiferare si institutionalizare moderni 47
3.3. Construirea infrastructurii moderne 51
3.3.1. Importa fa infrastructurii 52
3.3.2. Revolutia industriala In infrastructura occidentala 52
3.3.3. Construirea nujloacelor de transport si comunicatie in
Romania 53
3.3.3.1. Construirea cäilor ferate 54
3.3.3.2. Modernizarea instalatiilor de comtmicatii si
telecomunicatii 57
3.3.3.3. Crearea transportului mecanizat, fluvial si maritim 59
3.3.3.4. Modernizarea'calor rutiere 60
3.4. Constituirea premiselor economice 63
3.4.1. Resursele naturale 63
3.4.2. Capitalul de investitie 65
3.4.3. Formarea fortei de munca salariate 68
3.4.4. Piafa internä 70
3.4.5. Mentalitati si comportamente economice 71

430

www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL 4
Prefacerea sociali si economici a sectorului
agriculturii. Reformele agrare 79
4.1. Directii si domenii de prefacere a agriculturii 80
4.2. Prefacerea sistemului agrar feudal. Reformele agrare
din perioada 1848-1868 i 81
4.2.1. Reforma agrarä din 1864 In Romania 82
4.2.2. Consecintele reformelor agrare 85
4.3. Proprietatea fundari - polarizare si diferentiere 87
4.4. Regimul agrar. Amplificarea exploatir. ii tirinimii 91
4.5. Consideratii asupra regimului agrar de tranzitie.
Specificul siu 96
4.6. Revolutia agricolà ocddentali 102
4.7. inventarul agricol si tehnologia culturilor 104
4.7.1. Evolutia inzestrarii agriculturii 104
4.7.2. Stagnarea cresterii animalelor 105
4.8. Sporirea productiei agricole cerealiere 107
4.9. Consecintele crizei agrare mondiale asupra economiei
romkiesti 110
4.10. Caracterul economico-social al agriculturii 111
4.11. Organizarea economico-socialá a tifänimii - cooperatia 112
4.12. Atragerea satului in procesul de modernizare 116
4.13. Local si rolul agriculturii in economia nationali 121

CAPITOLUL 5
Transformarea sistemului industrial. Demarajul
industriei masiniste 123
5.1. Baza de plecare a noului sistem industrial 123
5.2. Caracterul si atributele vechiului sistem industrial 124
5.3. Repere ale revolutiei industriale 126
5.4. Configuratia si caracterele noului sistem industrial 128
5.4.1. Tendintele de transformare a industriei casnice 130
. 5.42 Restructurarea si adaptarea industriei mestesugaresti 132
5.4.3. Epuizarea resurselor manufacturii 135
5.4.4. intemeierea industriei mecanizate 135
5.4.5. Premise speciale ale fondärii industriei mecanizate 136

431

www.dacoromanica.ro
 5.5. Instituirea protectionismului 0 a politicii incurajarii
industriei nalionale 137
5.6. Bilantul 0 nivelul dezvoltarAi industriei mecanizate 140
5.7. Stadiul de constituire a sistemului industrial modem 146

CAPITOLUL 6
Constituirea si dezvoltarea noilor sectoare de servicii:
moneta4 de credit, de comert si de finante publice 149
6.1. Crearea sistemului monetar national 150
6.1.1. Noul sistem monetar 152
6.1.2. Circulatia monetarg 154
6.2. Constituirea sistemului bancar si de credit modern 155
6.3. Formarea sistemului comertului intern, consolidarea
pietei nationale 163
6.4. Piata interna: caracteristici 0 particularititi 165
6.5. Legiturile economice dintre provinciile romár' testi 174
6.6. Modernizarea relatiilor economice exteme 176
6.6.1. Comertul exterior 176
6.6.1.1. Regimul liberului schimb 177
6.6.1.2. Regimul protectionist 178
6.62. imprumuturile externe; datada statului 180
6.7. Formarea sistemului modern de finante publice 183

CAPITOLUL 7
Modernizarea conditiilor habitatului. Progrese
demografice 189
7.1. Modemizarea conditiilor habitatului 189
7.2. Progrese demografice 194

CAPITOLUL 8
Nivelul si gradul dezvolaiii economico-sociale
aRomâniei. Locul slu in economia europeani in
ajunul primului rizboi mondial 201
8.1. Bilantul general al transformarilor din anii 1859-1914 201
8.2. Nivelul economiei romanesti 205
8.3. Locul economiei Romaniei in economia europeani 206

432
www.dacoromanica.ro
 8.4. Profilul economiei nationale 210
8.5; Caracterul 0 perspectivele economiei romanesti , .216

CAPITOLUL 9
Urmirile rizboiului mondial asupra economiei
Romin' iei .219

PARTEA a II-a
Consolidarea economico-sociall a României
In perioada interbelica 223

CAPITOLUL 10
Integrarea ansamblului economic national (Dupà
Marea Unire - 1918) si incheierea tranzitiei la
organismul social modem .225
10.1. Puncte de reper ale consolidarii interbelice 225
10.2. Amplificarea potentialului material 0 uman 228
1.0.3. Integrarea ansamblului economic national 230
10.4. incheierea tranzipei la organismul social-economic modern 231

CAPITOLUL 11
Contextul european, tendinte ale evolutiei.
Repercusiuni asupra economiei României
11.1. Tendinte in evolutia economiei europene . , , .236

CAPITOLUL 12
Evolutia economiei agrare. Regresul agriculturii
tarinesti 243
12.1 Importanta 0 caracteristidle agriculturii 243
12.2. Reforma agrari din 1921 245
12.3. Siructura proprietatii si exploatatiei agricole 248
12.4. Baza tehnici a agriculturii 250
12.5. Starea septelului 251
12.6. Productia agricola . i 253

433

www.dacoromanica.ro
 12.6.1. Productia agricoil vegetaLl 253
12.6.2.Productia apical animaliera .255
12.6.1. Consecintele crizei agrare mondiale asupra
agriculturil românesti 256
12.7. Suprapopulatia relativi agricoli 259
12.8. Cooperatia - solutie posibill a problemelor agrare 260
12.9. invAt,imin' tul agricol. Cercetarea agricoli 266
12.10. Structura socio-economici a agriculturii 266
12.11. Problemele agricola, agrari. Perspective 270

CAPITOLUL 13
Dezvoltarea industriei. Accelerarea industrializirii 273
13.1. Factorii de influenti interni i externi 273
13.1.1. Factori externi de franä 274
Factori interni stimulatori 275
13.2. Politica economici .276
13.3. Legislatia de stimulare industriati ,...277
13.4. Cresterea cantitativi i calitativi a industriei 281
13.5. Criza economici in industrie 1929-1932 283
13.6. Concentrarea capitalului. Dezvoltarea organizatiilor
monopoliste 286
13.7. Problema capitalului extern imindustrie ..287
13.8. Locul industriei in economia nationali 289
13.9. Transporturile i telecomunicatiile 291
13.10. invitimântul profesional si cadrele industriale 293
13.11. Stadiul industrializäril 294
13.12. Aspecte sodale in domeniul industliei , . .296

CAPITOLUL 14
Instabilitatea monetara. Circulatia bineascl
Raporturi valutare fl... 4* .303
14.1. Inflatia si drculatia monetari 303
14.2. Stabilizarea monetari din 1929; evolutia pfini in 1938
a drculatiei binesti 41, 305
14.3. Raportul intre leu si unele valute striine 308

434
www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL 15
Expansiunea i contractarea sistemului bancar
si de credit 311
15.1. Directii de evolupe a sistemului bancar 311
15.2. Componenta sistemului bancar 313
15.2.1. Banca Nationalä a României 314
15.22 BAncile comerciale o 315
15.2.3. Institutele de credit specializat 6 .317
15.2.4. Creditul cooperatist 318
15.2.5. Institute de credit public 318
1526. C.än faldria neorganizad 318
15.3. Criza bancari din 1929-1934 319
15.4. Conversiunea datorillor agricole 320
15.5. Institute de asiguriri 321

CAPITOLUL 16
Configurapa pietei interne. Forme ale sale.
Evolupi ale preturilor 323
16.1. Piala interni P P s .323
16.1.1. Schimbul dintre sat si oras. Caracteristici 329
16.2. Preturile i evolupa lor , 331
16.3. Criza economici in domeniul comertului 1928-1933 ....,...338

CAPITOLUL 17
Relatiile economice externe. Comertul exterior.
Participatia de capital si datoria externi 341
17.1. Comatul exterior 342
17.2. Datoria externi 347
17.3. Evolulia investitiilor externe in economia romineasci 352

CAPITOLUL 18
Finantele publice. Cresterea interventiei statului
In economie 355
18.1. Refacerea fmantelor publice 355
18.2. Modalitifi de exploatare a proprietitii de stat 358

435

www.dacoromanica.ro
 18.3. Criza finantelor publice din anii 1930-1934 . .361
18.4. Redresarea finantelor publice I f, e. e 362

CAPITOLUL 19
Cresterea potentialului demografic. Habitatul si
calitatea vietii 365
19.1. Potentialul demografic .. 365
19.2. Habitatul i calitatea vieiii 372
19.2.1. Habitatul urban 373
19.2.2. Orasul - terenul celei mai radicak polariziri
socio -economice 1 377
19.2.3. Progresele urbanizirii 379
19.2.4. Conservarea habitatului rural 384

CAPITOLUL 20
Bilantul dezvoltirii economico-sociale. Nivelul
si caracterul economiei rominesti. Locul siu
in Europa. Perspective a 393
20.1. Coordonate de bilant general al evolutiei economico
sociale a 394
20.2. Nivelul economic al Romin' iei in 1938
20.3. Pozitia Román. iei in economia europeanii 408
20.4. Aspecte ale venitului national i avutiei nationale 410
20.5. Economia romineasci in miscarea Odia de scurti
lungi durati 1 413
20.5.1. Ciduri agricole 414
20.5.2. Ciduri economice scurte 416
20.5.3. aduri lungi 418
20.6. Probleme privind perspectivele economiei romkieqti 420

436

www.dacoromanica.ro
 Cominutul cdrtii se completeazd cu urmdtoarele tabele:
La pagina 88

Categoria Proprietnti Su pea fat a Supra fa t a

denla" rime Nu m ii- % He da re ',;) medie-ha
Total 965 047 100,000 7 826 796 100,000 8,11
_pana la 10 ha 920 939 93,43 3 133 645 40,29 3,42
10-50 ha 36 318 3,76 695 953 8,89 19,16
50-100 ha 2 405 0,25 166 847 2,13 69,38
100-500 ha 3 314 0,34 816 385 10,43 246,34
peste 500 ha 2 071 0,21 2 993 966 38,25 1 445,66
La pagina 89

Categoria de ProprieMti Suprahta Supratata

marime Nurnar % Hectare % medie

F5ra pa'nOnt 300 000 25 O O 0.0

0,1 - 2 ha 291 771 24 336 212 11 1,2

2 - 3 ha 131 630 11 337 000 11 2,6

3 -5 ha 321 163 26 1 342 997 43 4,2
5 - 10 ha 176 375 14 1 137 436 36 6,4

Total 1 220 939 100 3 153645 100 2,6

La pagina 94
Pretul mediu pe tara" al
Arenda in bani 1.)ita na t
zilei de munca' cu bra tele
Anii
Valori Indici Valori ludid Valori Indici
- lei/ha - -`,',,, - - lei/ ha - -To - - lei/ha - -% -
1 870 19,80 100,0 14,92 100,0 0,98 100,0
1 880 23,30 117,7 18,60 124,7 1,02 104,1

1 890 35,00 176,8 27,11 181,7 1,18 120,4

1 900 38,80 196,0 33,10 221,8 1,22 124,5
1 906 53,37 269,5 40,90 274,1 1,33 135,7

437
www.dacoromanica.ro
La pagina 1(14

Pluguri Care si Masita de Locomobile Masini de Masini de

Anii
(inii) (JR] (mil) treierat (batoze) cu abur semanat secerat
1865 150 340 156 156 15 102

1905 517 615 4 500 4 500 12 500 IS 500

LL pagina 1 00

A nii Caba li ne Bovine Ovine Porcine

1860 506 2 700 4 800 1 100
1914 1 200 2 500 5 700 1 400

La pagina 107

Perinada
Total Pe locuitor Pdrniultul agricol Pdmantul neagneol
-mil ha - - ha - - mii hectare - - mii ha -
Arabil Prisurii si Panel e Vi, si livezi ['kiwi Ake terenuri
18 6 2- IS 66 12 531) .3.07 30 65 36 50 1 01 33 99 23 15

1 91 1-19 15 13 700 1 79 6 110 15 71 1 63 28 92 265')

In procente
1862-18 66 100.0 24.5 29.1 0.8 27.1 18.5

1911-1915 100.0 44.6 11.5 1.2 21.1 19.4

La pagina 108

Perioada Grai Ponimb

1 862/66 7,5 q 8q
1 911/15 11,5 q '13,6 q

Cultura Marea explotatie Mica exploatatie

Grau 16.1 11.3

Porumb 21.3 17.1

00z er1,9 17.4

Floarca-soarelui 17.9 .14.0

La pagina 114

COI1SLI Ill si
Anil Total Credit ' Forestiere Obsti Diverse
desfacere
1907 2 401 2 233 91 9 65 13

1910 3 384 2 656 276 86 285 84

1412 3 813 2 862 294 143 404 110

438
www.dacoromanica.ro
La pagi 119

Mat erialul de 191)

1860
constructie
CanTimidd §i pialffi 1,80, 9,5%
Lenin 71,0% 36,0%
Pdm ant, nuie le . 27.2",, 54.'%
La pagina 128

Càrbuni Fontà Bumbac

Anul
mat. mil. t. mii t.
1850 67 3 cca 590
1900 660 35 2100
19/31/00 74 3171

La pagina 131

1 umbac
,.. bumbac tesn'turi de
Anti
puf, tone tire, tone bumbac, tone
1865 1 467 158 1 503
1885 323 5 044 2 460
1905 646 7 560 7 890
La pagina 140
Anul Anul Sporul mediu
1886 1915 anual
Nr.intreprinderi 83 837 -y-
_,:.,

Capital fix, miLlei cca 38 361 11

Valoarea productiei cca 40 584 18

i nd u stri ale, mil.lei
La pagina 141

1886 1913
Tit ei, mii t 33 1848
Sare, mii t 83 126

C=irbuni, mii t cca 24 230

439
www.dacoromanica.ro
La pagina 105

Anii mii locuitori :,,, Anii mil locuitori %

1860 3 918 100 i 900 6 045 154

1880 4 546 116 1 915 7 771 198

La pat!ina 199
Domen iul Mii persoane Ponder'
1860 1912 1860 1912
Total 2 172,2 4 016,7 100 100

Agricultura 1 871,8 3 193,4 86,2 79,5

Industrie 114,9 327,6 -9, 3 8,2

"Fransporturi 2,0 75,3 0,1 1,9

Comert, credit 44,9 125,4 1._, 1 3,1

invdtdrndrit, culte, cultun5 8,3 33,6 0,4 0,8
Ocrotirea si.1n[itJtii 0,6 11,2 x 0,3
Administratie, armata 24,4 139,1 1,1 3,5
Alte 105,4 111,1 4,8 2,7
La paina 207
in agricultur5 in industrie alte
Romania 80% 8% r%
Anglia 9% 52% 39%
Franta 40% 36% 24%

Germania 37% 41% 22%

Italia 56% 28% 16%

Bulgaria 82% 6% 12%

La pagina 229
Mama'. Capital Fortá V al uare a
Provincille Romaniei Personal
intreprinderi investit motrice productiet
Romania ci ina in Le
II 50 39 41 53
de 1918
I ransilvania 37 29 40 33 27
Banat 5 8 13 0) 11

Bucovina 8 7 3 i ,,,

13,,,,L, 9 o 3 4

TOTAL Romania More 100 100 100 100 100

440 www.dacoromanica.ro
La pagina 237
Anti Germania Anglia Fr ant a 1 1 al ia IZI.e,ia

(87(1 16,3 44 31,7 17 13

413 10 0 MO WO 10 0 10 0

192 0 59 92,6 70,4 95,2 12,8

1929 117,3 100,3 142,7 181 181,4

1932 70,2 82,5 105,4 123,3 363,1

1938 149,3 117,6 114,6 195,2 857,3

Sporuri de producCe industrialä in (/ 19 13 = 10 0

1870/1913= (43 ani) + 514 I + 12? -213 + 488 + 669

193871913=(25 ani) + .19 t 18 +15 + 95 + 75?

La pagina 253
Media anilor Grau Porumb Orz O.-Az

1911 - 1915 11,5 13,6 10,4 9,5

1919- 1024 8.9 11,0 8,0 7,?

1935 - 1930 10,1 10,8 7,1 8,0

La pagina 254
1910-1915 1919-1924 1925-1929 1030-1934 1935-1939

Prod. de cereale, 8,5 60,7 10,4 74,3 76,4 11,4 81,4

14 10(1,0 10,7
mil. tone
Randamentul, 1206 100,0 934 77,4 972 80,6 967 80,2 1040 86,2
kg ha
Prod. de cereale pe 823 100,0 535 65,0 605 73,5 582 7(1,7 585 71,1
locuitor, kg
La pagina 256
Foncluri
Venitul/ ha
in vesti te ' ha

Romania 501 fr. 77 fr.

Polonia 613 Ir. 10(1 tr.

Alas! ria 1 306 fr. 132 fr.

Danernarca 1 458 tr. j 224 fr.

La pagina 258
I 0,4 -1932 1934 1930 1 93 8

A - procluse zigric.ole 100 48 44 54 67

13 - produse industriale 10(1 81 83 95 99

1Raport A '11 100 39 53 56 67

441
www.dacoromanica.ro
La pagina 264

Total Credit Forest ere Obiti Diverse

ap Cons,um'
A.n ii
TO vi 7.1 orla re

1921 856 705 136 35 - 9

1930 1 433 1 127 228 34 27 16

1935 1 381 1 097 208 24 21 39
1938 1 453 1 115 214 29 26 69
1938 loo 76,7% 14,7% -q 1,8% 4,8%
La pagina 2

Categoria de exploatatie Numfirul de Suprafata Suprafata medie,

exploa tal ii exploatatà % ha, pe exploatatie
I OT AL 100,0 lacto
Lucrate numai de familie 44,7 45,8 4,5 ha
Lucrate numai de o parte 400
a fam ilie 18,1 2,0 ha

Lucrate de familie si cu
muncitori platiti
14,2 24,4 9,2 ha

1..ticnite numai cu
muncitori 1,1560
1,1 11,7 46,7 ha

La pagi la 281
Indice Industria industria Industria
general extra ct iv A pre ki cr'atoa re electricä
1924 70,4 54,6 74,6 57,2
1929 100 100 100 100
1932 96,9 127,3 91,8 95,4
1938 141,2 131,5 136,3 201,4
La pagina 282
--1-

Produsul Unitatea Crestere %

1925 1938
1938/1925
Titei mil.t 2,3 6,6 287
CA rbuni mil.t 2,9 2,4 83
Electricitate miL kw h 350 1148 328
TesAtutt burnba,i unii t 3,7 21,1 570
'resiitLlil IAllà IIIIl t 3,3 5,4 164

Ulet .egetal trili t 11,2 44 393

Zah5.1" mii t 110 143 130

1-1Arlie mil t 30 60 200

Ciment mii t 224 511 228

Otel mil t 100 264 263

Cherestea rnii rn3 3160 2200 70

442
www.dacoromanica.ro
La pagina 283
Num5rul Personalul Val.productiei - Val.salariilor
Anii
,intreprinclerilor - mii - miliarde lei - miliarde lei -

1928 3 966 207 61,0 7,7

1929 3 736 201 56,1 7,7
1931 3 624 152 33,2 5,4
1932 3 557 152 32.5 4,4

1933 3 487 185 34,9 5,0

La pagina 284
Numarul Personalul Val.procluctiei Val.salariflor
Ami
int-reprinderilor - ran - - miliarde lei - - rniliarde lei -
1928 100,0 100,0 100,0 100,0

1929 94,2 97,1 92,0 100,0

1931 91,4 73,4 54,4 70,1

1932 89,7 73,4 53,3 57,1

1933 87,9 89,4 57,9 64,9

La pagina 300
1924 1929 1934 .1937

Decese 215 307 336 431

Invaliditate 5 836 8 963 9 205 12 008

1.a pagina 301
Grupele de salariii
lunar, lei Venit KiInic, lei Nurnar de asigurati

Total asigurati - 1 068 mii 100,0

pana la 600 20,0 137 mii 12,8
int-re 601 - 1 125 20,0 - 37,50 '246 mil 23,0
intre 1 126 - 1 975 37,50 - 65,80 316 mii 29,6
mire 1 976 - 2 475 65,80 - 82,50 113 Ind 10,6
peste 2 476 82,50 248 rnii 23,2

La pagina 307
Mete in circulaUe De cate or; iB lete in circulatie De cate on
Anii Ann
mil. lei . fará de 1913 mil lei ' ará de 1913
1913 437 1,0 1932 21 594 49,4

1918 2 489 5,7 1934 22 307 51,0

1922 15 162 34,7 1936 25 662 58,7

1929 21 144 48,4 1938 34 902 79,9

443
www.dacoromanica.ro
La pagina 330

India. preturi indice preturi Pu turca de cumpard re

agric,de industriale a produselor agricole
1927 106,7 97,1 110

1929 100 10)) 100

1934 44,1 82,6 53

1938 67 »3,2 68
La pagin i 332
1913 1920 1926 1929 1934 1938 1044

Nine (kg) 028 1,05 10,10 10,00 5,80 7,30 45,50

Cine ro, (kg) 1,31 13,20 53,00 61,30 20,20 34,211 260,00
.7,h5 r I kg 1,20 30,40 29,00 35,00 24,00 31,80 255,00
v in (1) 090 11.50 24,141 26,50 14 90 20900 160,00

La pailina 336
Fro de gro, Pre de &taint
13 prod., to 1929
[roc ures!) Bur urech 1931 1934 1938
Gr, 2 MO 3 2211 3 OW - 7 ofq,
Pot, le 1 1300 2 500 7, 3On- 3 300
Indice intern 100 7' 63.4 91

Ort 1 Wu 2 1.111 3 200 - 1 2.00 Indice extern 100 63,3 45,6 ' 76,6

La pagina 339
Ma.rturi in
Anil Debitori Creditori Profit Pierdere
depozit
1928 1,90 3,60 5,30 0,19 0,32
1929 2,30 4,00 6,20 0,16 0,25
1930 2,00 4,30 6,20 0,110 0,37
1934 1,80 5,50 6,30 0,07 0,60

La paginL 344

Anii Export Import Valoarea une tone - mii lei -

mil.t mild.lei mil.t mi Id lei export import

1925 4,7 29,1 0,9 29,9 6,2 33,2
1929 7,1 28,9 1,1 29,6 4,1 26,9
1934 $, 6 13,7 0,6 12,6 1,5 20,8
1036 10,5 21,7 0,6 12,6 2,1 20,0

1938 7,4 21,5 0,8 18,8 2,9 22,9

www.dacoromanica.ro
La pagina 362
incasi'iri A ngaia mente I mpozi te Venit 11,-1 ion al , ,.
Anil
.

Del ici le' r isca Mate

bugeta rt. bugeta re pe locuitor pe locuttor
nkild.lei mild.lei mild.lei lei lei %

1928 32,8 37,6 4,8 2285 11105 20,6

1930 31,2 35,0 3,8 2288 8101) 28,3

1932 23,0 28,7 5,7 1422 5610 25,4

1034 18,4 212,0 3,0 1561 5230 27,2

a pagina 363

.. Aministratic, Ordine invifitzlinint, Da toile

Ann . rconorni,
publica. Armat5 CtiltulASAniitatc publica
1924 41,6 27,5 27,9 8,0

1929 40,9 35,2 19,0 4,9

1932 45,2 30,7 22,° 1,2

1939 58,0 31,7 8,2 2,2

La pagim 366

11)20 1925 1930 1935 1931)

mi Imane locuitori 15.5 16,7 18,1 19,1 19.9

1 922-19 25 1 929-19 32 1 936-19 39

Natalitate 36,4 34,5 30.1

Mortalitate 22.1 20,8 19,2

Excedent 14,3 13.7 10.9

La pagina 367

,.
1922-1925 1936-103')

Rural 24,4 19,2

Urban 16,8 19,4

La pagina 368

Stiutori de ElementarA Licealci si

azi,) 5
.

Prof esion-115
_ Universitare
., A nal fa beti
,,,i ,

GI rte' 4 clase s um la n_,

- fotal 57,3% 49,2% 4,9% 1,8% 0,7% 42,9%

N'la scu Una 69,4% 60,8% 5,2% 2,4% 1,0% 30,6%

Fem ni 11 a 45,5% 39,3% 4,6%, 1,3% 0,3% 54,5%,

445
www.dacoromanica.ro
La pagina 370
1920 1939
1939/1920
mil. % mil. %

Total 15,54 100 19,93 100 128,2%

Rural 12,26 78,9 16,31 81,8 133,0%
Urban 3,28 21,1 3,62 18,2 110,4%

Total Urban Rural

Proprietari, rentieri 1,9 7,0 0,8
Persoane lucrand pe cont proprio (patroni) 31,5 17,9 34,3
fiber profesionisti 0,4 1,4 0,2
Salariati 9,7 32,3 5,0
Ucen iC i 0,9 3,8 0,3
Alti i 8,7 17,4 6,9
Membrii farnihei auxilian i 44,1 10,7 51,1
Servitori 2,8 9,5 1,4

La pagina 371
1912 1930'
Total 100 100
Agricultura 79,5 78,6
Industria extractiva si prelucratoare 8,2 10,22

TransportiM si comuriicatii 1,9 1,5

Cornert si credit 3,1 3,4
Sanatate, sport etc. 0,3 1,0

invatarrylint, adminstratie, arrnata etc. 4,3 4,1

Alte, nedeclarate 2,7 3,2

La pagina 376

Total A,rric
Industrie si Comer t Transport si Institutii
0 ulturd Diverse
constructii si Enid cornunicatii public'e
100 20,5 24 13,5 6,5 18,5 17

La pagina 379

Anil Orase numar Puterea centralelor Lungirnea retelei

i electrice publice mii Kw intra urbane km.25 Kw
1921 86 54,7 229
1930 110 184,8 1368
1938 153 258,8 1987

446 www.dacoromanica.ro
La pagina 385
19 12 1930 j
TOTAL 1 00 100 1

Din cdrdmidä piaträ 9,5 16,4

Din lemn 36,0 34,8
Din pämänt, unele din chirpici 54,5 48,8
La pagina 388

Agriculturä
1ndustrie, meserii Cornett Transport Instit tit ii
si cons tructii bänci si diverse publice
90,6 3,7 1,3 2,5 1,9
La pagina 401
Agricultura Industrie extractivA, Transportan i Comert, Alte servicii
Tara forestier etc prelucratoair si coustructii si comunicatii finante etc.
Romania
77,2 9,0 1,6 3,4 8,8
(1930)
Polonia
67,3 17,5 2,4 5,6 7,2
(1931)
Austria
39,0 32,4 5,2 7,5 15,9
(1939)
Franta
35,6 30,5 5,1 10,5 18,3
(1936)

Germania
26,0 42,2 5,5 9,9 16,4
(1939)

La pagina 402
Ind ustri e 1938 Agricultura
(mare si mica) 1934 - 1938
Anglia 910 560
Franta 580 280

Germania 790 290

Polonia 400 130

Ungaria 340 150

Bulgaria 300 110

Romania 290 80

447
www.dacoromanica.ro
La pagma 103
Cereale Carrie Lapte i bränz3 Za llä r
kg. kg. kg. kg.

A ngl ia n1 60 110 49
It ranta 121 52 89 24

l'olonia 131 26 128 9

Bulgaria 222 -
,, 78 "3

RornThia 202 18 103 ,;

La pagina 404

Agriculturä fridu strie Al te

Anglia 8,1 77,1 11,5

Germania 20,0 70,0 10,0

Franla 34,4 55,3 1(1,1

Italia 35,7 58,3 6,0

Austria 29,7 58,6 11,7
Bulgaria 71,8 24,4 3,8

Romania 56,8 30,9 12,3

La pagina 411
Total Agriculturä; Indus He' Construclii ' Servicii -1 materiale
1920-1924 100 38,9 30,7 7,7 22,7
1925-1929 100 38,3 32,5 8,7 20,5
1930-1934 100 41,9 31,5 8,1 18,5
1935-1939 100 39,4 34,5 9,1 16,9

448 www.dacoromanica.ro
 Cartea de fatà tratateaza principalele procese ale dezvoltlii economice
a României in istoria sa modernk din perioada 1859-1938, situandu-le
In contextul evolutiei europene.
Problematica este expusA intr-o structurA sisternatick cu o sferà econo-
mico-social:1' mai cuprinzAtoare, implicand si aspecte demografice, de
habitat rural si urban, de mentalitki i comportamente, de ciclicitate econo-
mica pe tennen senil si pe termen lung etc.
Analizele fenomenelor se desfAsoarO in cadrul a dou'd intervale istorice:
etapa 1859-1921, avOnd semnificatia tranzitiei, a transformkilor institu-
tional-legislative i econornico-sociale de la stkile feudale la structurile
moderne de tipul celor occidental-europene, generatoare de progres;
etapa 1919-1938, de consolidare a organisinului economico-social natio-
nal intregit al României, de dezvoltare a acestuia pOn4 la nivelul säu cel mai ridicat,
atins in 1938.
Lucrarea, structurata pe tematica Programei analitice a cursului de Istorie
eco/Imita a Rominiei - expus de autorul ei la Facultatea de Management
Financiar-Contabil a UniversitAlii Spirn Haret"-, se adreseaza studcntilor
de la facultátile de economie, istorie, sociologie, precum i cadrelor didac-
tice universitare i cercetAtorilor din domeniu, dorindu-se a fi. in acelasi timp,
invitatie la dialog si la dezbatere stiintifick

ISBN 973-582-175-3
-

EDITURAFUNDATIEI ROMANIA DE MAINE"

www.dacoromanica.ro