Sunteți pe pagina 1din 3

GANDIREA ECONOMICA ROMANEASCA IN PERIOADA INTERBELICA

Robert Piuan
Gandirea economica romaneasca in perioada interbelica cuprinde curentele,scolile si ganditorii economici a caror activitate s-a desfasurat, in
totalitate sau in cea mai mare parte, intre anii 1919-1947. Ea a cunoscut, in raport cu cea din perioada anterioara,o largire a ariei problematice si o
aprofundare a acesteia sub aspect teoretic,metodologic si al recomandarilor de politica economica,precum si o mai buna conectare a circuitului international
de reflectii economice. Printre economistii importanti ai perioadei analizate se numara Mihail Manoilescu,Virgil Madgearu,Gheorghe Tac,Gromoslav
Mladenatz, Lucretiu Ptrcanu si multi altii.
Robert Paiusan in Gandirea economica romaneasca in perioada interbelica isi propune sa expuna si sa analizeze aceasta perioada din istoria
economica a Romaniei pentru a oferi o mai buna cunoastere a gandirii economice romanesti,fiind utila, in egala masura, cititorilor specializati in
domeniu,dar si celor nespecializati dar interesati de acest subiect.
Gandirea economica romaneasca in perioada interbelica este structurata in 7 capitole: Trasaturi generale, Reflectii economice de orientare
neoclasica, Curentul nationalismului economic, Curentul economic taranist, Reflectii economice de orientare cooperatista, Reflectii economice de
orientare corporatista, Gandirea economica marxist
CAPITOLUL 1. TRASATURI GENERALE
Capitolul 1 aduce o prezentare generala a ceea ce va fi explicat in urmatoarele pagini ale cartii. Analiza economica exprimata in aceasta carte
porneste de la anul 1918, an in care s-a incheiat procesul de unificare a tinuturilor locuite de poporul roman,ceea ce a reprezentat o premisa initiala pentru
accelerarea procesului economic,social-politic si cultural al tarii.
La inceputul anilor 1920,in majoritatea tarilor europene erau preponderente reflectiile de factura neoclasica iar corporatismul se impunea ca
ideologie oficiala. Efectele social-economice negative ale crizei 1929-1930 au creat un teren propice extinderii influentei marxismului,corporatismului si,
dupa 1936, a keynesismului. Exponentii acestor curente propuneau remediile acestei crize care vizau la interventia economica permanenta a autoritatilor
publice,controlul centralizat al economiei si etatizarea unitatilor economice.
In aceasta perioada, gandirea economica a Romaniei prezenta urmatoarele trasaturi:
- mai buna racordare,in comparatie cu perioada anterioara, la circuitele economice internationale;
- in 1920 nu exista o scoala neoclasica propriu-zisa ci doar cativa ganditori economici de orientare;
- curentele care preconizau interventia statului in viata economica erau prezente deja din 1920 dau au devenit generale in 1929;
- curentul economic marxist a detinut un rol important in dezbaterile de idei,totusi mai redus in comparatie cu celelalte state europene. Idei marxiste au fost
adoptate de Virgil Madgearu,Manoilescu,Stefan Zeletin si altii;
- economistii romani interbelici acceptau critica reflectiilor si a recomandarilor economice de factura liberala
- politica economica preconizata de economistii romani era conforma cu concluziile teoretice ale operei lor.
Familiarizarea cu gandirea economica occidentala a economistilor romani a fost facilitata prin formarea lor intelectuala la universitatile din
Germania (V.Madgearu,Stefan Zaletin,V. Slavescu,L. Patrascanu) si din Franta (N. Basilescu,G.Tasca).
Preocuparile economistilor romani in aceasta perioada se indreptau catre intelegerea si explicarea evolutiei economice a tarii,geneza economiei de
piata in Romania, trasaturi si perspective in dezvoltare, locul Romaniei, problematica reformei agrare si industriale in perioada 1919-1929, cresterea
nivelului somajului si politica comerciala interna si externa in perioada 1929-1933 si completarea terminologiei de specialitate.
In perioada celui de-al doilea razboi mondial, dupa modificarile teritoriale si politice succesive, economistii au fost confruntati cu o multitudine de
probleme precum deprecierea monetara galopanta, instrainarea unei parti a avutiei nationale,cresterea rolului economic al statului,relansarea industriala si
altele, in urma carora,au fost in masura sa formuleze reflectii valoroase.
Dintre curentele de gandire existente inaintea primului razboi mondial,si-au continuat activitatea in perioada interbelica curentul industialist si
marxist. Alaturi de ele,aveau sa constituie curente importante ale acestei perioade cel taranist si reflectiile de orientare cooperatista si corporatista.
CAPITOLUL 2. REFLECTII ECONOMICE DE ORIENTARE NEOCLASICA
Capitolul 2 prezinta orientarea neoclasica si reflectiile economice ale exponentilor sai.
In perioada interbelica,neexistand scoli cu gandire economica neoclasica,influenta neoclasicismului a fost restransa. Ca urmare principiile acestui
curent erau prezente in reflectiile de orientare din scrierile lui Constantin Garoflid, Nicolae Basilescu, Gheorghe Tasca care se concentrau pe dezvoltarea prin
forte proprii a economiei de piata si sustinerea rolului agricolturii in economie.
Constantin Garoflid (1872-1942) conta ca specialist in probleme agrare,pronuntandu-se pentru restructurarea deplina a proprietatii agrare in
Romania,prin transformarea latifundiilor in exploatari capitaliste utilizand masini si munca salariata. Dupa Garoflid, criza economica de la 1929-1933 era
pusa pe seama supraproductiei agricole pe plan mondial insotita de prabusirea preturilor agricole si cheltuielile legate de rambursarea datoriei externe.
Nicolae Basilescu (1860-1943) se pronunta pentru industrializarea tarii prin valorificarea resurselor minerale si agricole interne, evidentiind
ineficacitatea masurilor protectioniste pentru consolidarea industriei nationale.
Gheorghe Tac (1875-1951) a fost principalul exponent al gandirii economice neoclasice din Romania in primele decenii din secolul al XX-lea.
Acesta se pronunta pentru imbinarea metodei deductive cu cea istorica,precum si pentru utilizarea cu discernamant a metodei psihologica si matematica.
Tasca clasifica doctrinele economice moderne in 2 categorii: doctrine de orientare liberala si doctrine de orientare socialista. Tasca s-a referit pe larg la rolul
proprietatii private si al initiativei economice indivituale in functionarea mecanismelor concurentiale ale economiei de piata,aceasta fiind pilon al
liberalismului economic alaturi de statul de drept. Prin urmare, cerea extinderea proprietatii si propunea generalizarea exploatatiilor agricole mari cu caracter
masiv organizate sub forma unor cooperative agricole pentru a pastra caracterul privat asupra terenurilor, in locul celor mici sau mijlocii care ,dupa parerea
sa, determinau o scadere a eficientei economice.
CAPITOLUL 3. CURENTUL NATIONALISMULUI ECONOMIC
Capitolul 3 prezinta curentul nationalismului economic,dezvoltarea sa,exponentii,trasaturile, doctrina si urmarile sale.
Paiusan, expune in mod clar si concis caractersticile acestui curent plecand de la dezvoltarea acestuia intre deceniile doi-cinci ale secolului al XXlea, avand izvorul din curentul industrialist.
Primii exponenti ai curentului si fruntasi ai Partidului National-Liberal, V. Brtianu, E.Costinescu si altii au elaborat doctrina nationalismului
economic sintetizata in deviza prin noi insine. Aceasta doctrina isi propunea sa apere interesele statului roman si ale agentilor economici in confruntarea
lor cu agentii externi.
Curentul nationalismului economic sustinea:
- dezvoltatea economiei de piata si inlaturarea formelor de organizare economica pre- sau necapitaliste;
- proprietatea intereselor economice nationale privite in ansamblu cu cele straine;
- consolidarea proprietatii private;
- studierea conditiilor social-istorice pentru intelegerea trasaturilor si a perspectivelor de dezvoltare ale Romaniei.
Exponentii au adus noi argumente si in favoarea industrializarii tarii prin valorificarea resurselor naturale si a capacitatilor de productie aflate in
provinciile istorice reunite dupa 1918.

Adeptii acestui curent au actionat pentru infaptuirea reformei agrare,consecintele acesteia corespunzand cu accelerarea dezvoltarii economiei de piata.
Politica economica recomandata de exponentii curentului nationalismului economic prezenta idei precum:
- Trecerea in proprietatea burgheziei romanesti a unei parti importante a activelor economice din provinciile reunite
- exploatarea resurselor naturale
- limitarea patrunderii capitalului strain
- adoptarea unor masuri de austeritate bugetara, de echilibrare a balantei de plati interne si de pregatire pentru reforma monetara.
Din generatia de economisti afirmati in deceniile al doilea si al treilea ai secolului al XX-lea, s-au afirmat Ion N. Angelescu, Mitita
Constantinescu, Constantin Baicoianu si Victor Slavescu iar apropiati ai acestui curent au fost Stefan Zeletin si Victor Badulescu.
Ion N. Angelescu (1884-1930) considera ca obiectul de studiu al stiintei economice consta in cunoasterea,explicarea si conducerea formelor
succesive de organizare economica. Angelescu considera procesul de industrializare a tarii nu doar deziderabil,ci si absolut necesar deoarece acesta ar fi avut
consecinte precum: producerea in tara a unei parti importante din marfurile industriale cerute de piata interna,inzestrarea economiei cu capacitati de
productie moderne, ameliorarea pozitiei Romaniei in fluxurile economice internationale. Acesta, evidentiaza autorul, sustinea ca Romania nu era menita sa
devina un stat industrial,deoarece nu putea atinge intr-un interval scurt de timp nivelul tarilor dezvoltate din occident, dar nici nu putea ramane stat agricol,
subliniind ca Romania are nevoie de o structura economica industrial-agrara.
Mitita Constantinescu (1890-1946) a definit conceputl de subla industrializare prin care intelegea dezvoltarea industriei nationale pentru piata
interna pana la saturarea nevoilor acesteia si pentru export in scopul acoperirii partiale a costului importurilor de produse industriale. Planul economic al
acestuia avea doua sectiuni: planul politicii comercial, care viza impunerea controlului statului asupra comertului exterior,ameliorarea structurii importului si
exportului, si planul de reorganizare a productiei nationale, care avea in vedere crearea de bunuri competitive pe pietele externe.
Victor Slavescu (1892-1977) este autorul celei mai intinse opere din intreaga cultura romaneasca,insumand peste 55.000 pagini. Acesta se
pronunta pentru asigurarea independentei economice a tarii. In viziunea lui capitalul strain investit in institutiile de credit era nesigur si adesea periculor din
punct de vedere al independentei economice. Era adeptul interventionismului statal in economie, in scopul evitarii dezechilibrelor macroeconomice. In
domeniul fiscal, Slavescu recomanda semplificarea procedurilor fiscale si ameliorarea incasarii impozitelor.
Stefan Zeletin (1882-1934) sustinea procesul dezvoltarii economiei de piata. In economia romaneasca,dupa economistm se manifestau doua
contradictii: intre caracterul capitalist al dezvoltarii economice si mentalitatea anticapitalista si intre interesele capitalului propriu si cel strain. Pentru
rezolvarea acestor contradictii,el preconiza interventia statului in sensul consolidarii economiei de piata si al sustinerii intereselor capitalului propriu.
Victor Badulescu se situa la intersectia dintre nationalismul economic, neoclasicism si solidarism. Principalele sale contributii sunt in sfera
politicii economice si relatiilor monetare internationale.
CAPITOLUL 4. CURENTUL ECONOMIC TARANIST
Curentul economic taranist de gandire economica s-a dezvoltat intre deceniile trei-cinci ale secolului al XX-lea. Aparitia acestui curent a fost
impulsionata la inceput de catre preocuparile privinf problematica social-economica a taranimii, iar apoi atat de infaptuirea reformelor economice si socialpolitice de dupa primul razboi mondial cat si de constituirea si activitatea Partidului -taranesc si dupa a Partidului National Taranesc.
Reprezentantii curentului sunt Virgil Madgearu, Ion Raducanu, Ernest Ene, Gheorghe Zane, Victor Jinga si altii.
Acest curent imbina reflectii de factura liberala,poporanista,cooperatista si de alte orientari dar contrazicea in mare parte curentele dezvoltate pana
in perioada aceea. Din factura liberala se numarau aprecierea proprietatii private si initiativei economice individuale,adoptarea unei atitudini
nediscriminatorii fata de toate categoriile de investitori,sustinerea participarii la fluxurile economice internationale. Din doctrina poporanista au fost preluate
doua reflectii:prima ca economia romaneasca prezenta trasaturi necapitaliste si a doua reprezentata de taranimea, considerata ca o clasa sociala cu interese
economice specifice diferite de celelalte minoritati. Din gandirea cooperatista a fost retinuta ideea asigurarii unui echilibru social-economic intre interesele
producatorului si cele consumatorului.
Taranistii se impuneau pentru transformarea statului toman intr-un stat taranesc,respingeau aprecierile marxiste privind contradictiile dintre
interesele proletariatului si cele ale taranimii,acceptau faptul ca exista o stratificare social-economica a taranimii si erau sceptici in privinta sanselor reale de
reusita a dezvoltarii intustriale a tarii deoarece in opinia lor era recomandabila dezvoltarea ramurilor industriale legate de valorificarea produselor agricole.
In concluzie, politica recomandata de exponentii curentului economic taranist viza:
- dezvoltarea relatiilor de piata in agricultura pentru consolidarea economica a gospodarilor satelor;
- dezvoltarea cooperatiei agricole;
- limitarea a interventiei statului in viata economica;
- stimularea patrundeii capitalului strain in economie;
Cel mai insemnat exponent al curentului taranist a fost Virgil Madgearu si unul dintre cei mai reprezentativi ganditori economici interbelici. Ca
fiecare economist roman,s-a format sub influenta scolii germane dar adaugand liberalismul neoclasic in gandirea sa.
Acesta arata ca economia romaneasca avea un caracter semicapitalist, deoarece pe de-o parte dezvoltarea capitalismului a fost accelerata de
patrunderea marfurilor si a capitalului strain si pe de alta parte acest proces a fost franat de factori precum slabiciunea burgheziei comerciale,insuficienta
pietei interne etc care au evidentiat un puternic sector economic necapitalist compus in principal din sectorul de stat si din micii producatori agricoli.
In opinia lui proprietatea taraneasca mica si mijlocie, bazata pe munca agricultorului si a familiei sale, reprezenta o forma de organizare socialeconomica necapitalista si necolectivista, taranul reprezentand figura centrala a vietii sociale romanesti.
Ca si alti economisti, nu concorda cu planul dezvoltarii economiei romanesti prin industrializare, deoarece sustinea ca asigurarea independentei
economice prin acest proces este doar iluzorie ducand in acelasi timp si la declinul agriculturii si al situatiei economice in general.
CAPITOLUL 5. REFLECTII ECONOMICE DE ORIENTARE COOPERATISTA
In capitolul 5,autorul, prezinta alt curent care a influentat gandirea economica in perioada interbelica: orientarea cooperatista si realizarea
cooperatiilor agricole in Romania.
Aceasta a aparut in secolul al XIX-lea in Marea Britanie,dar s-a raspandit in Romania de abia in secolul al XX-lea sub influenta nationalliberalilor,in special datorita activitatii lui Spiru Haret,insa ne devenint un curent propriu-zis de idei separat de alte curente si scoli ci ideile au gravitat in
jurul unor curente deja existente,in principal, a celui taranist.
Exponentii acestei gandiri au fost Gromoslav Mlandenatz,Ion Raducanu,Gheorghe Dragos, Mircea Pienescu si altii, cei mai multi dintre ei fiind
exponenti ai curentului taranist.
Cooperativa era o unitate economica colectiva, care se adresa categoriilor socio-profesionale cu un potential economic redus:mici producatori
agricoli,meseriasi,salariati, scopul acestei cooperative fiind acela de a satisface trebuintele membrilor asociati si obtinerea unor beneficii din aceasta
activitate. In opiniia lor, sistemul cooperatist nu desfiinta proprietatea si libertatea ci le punea la dispozitia maselor populare,in calitate de producatori si
consumatori,largind baza sociala a unei societati democratice.
Gromoslav Mladenatz (1981-1958) prezenta cooperativa ca o asociatie libera a unui numar de mici producatori ori consumatori care infiintau o
intreprindere comuna prin care organizau schimb de servicii intre asociati,cooperatia agricola fiind,pentru Mladenatz, unica organizare social-economica prin
care taranul imbina proprietatea individuala asupra pamantului cu proprietatea colectiva asupra inventarului agricol modern.

Principiile organizarii cooperatiste erau: ajutorul propriu,solidaritatea,predominarea intereselor muncii,repartizarea profitului catre cei direct
implicati,autonomia in raport cu statul. Aceste principii faceau posibila aplicarea metodei de repartizare a produsului social,stabilirea unei proportionalitati
intre veniturile obtinute si contributia personala la realizarea acestora.
In viziunea lui V. Jinga, cooperativa era a treia cale de evolutie social-economica, intre capitalism si comunism,deoarece el cerea infaptuirea unui
cooperatism integral, care presupunea un stat taranesc.
CAPITOLUL 6. REFLECTII ECONOMICE DE ORIENTARE CORPORATISTA
Capitolul 6 prezinta alt curent economic al perioadei interbelice:orientarea corporatista.
Aceasta gandire are originea din ideile corporatiste italiene, si se dezvolta in deceniul al cincilea al secolului al XX-lea. La inceputul anului 1930
s-a format in Bucuresti un cerc de idei corporatiste in jurul revistei Lumea Noua, animat de Mihail Manoilescu, important teoretician in gandirea socialeconomica romaneasca.
Mihail Manoilescu (1891-1950) prezenta stiinta economica ca o stiinta intereselor materiale, a mijloacelor si a oportunitatilor, avand datoria sa-si
puna constatarile, concluziile,recomandarile in slujba scopurilor supreme ale vietii sociale si nationale. Obiectul de studiu al stiintei economice,dupa el, il
reprezenta economia nationala, privita ca o suma a fortelor de productie,in principal munca, si ca un conglomerat de agenti economici individuali.
Manoilescu considera ca datoria oamenilor de stiinta era ca ,pornind de la datele realitatii, sa formuleze reflectii teoretice si recomandari practice privind
accelerarea dezvoltarii economice a tarii. Elaboreaza o teorie generala a protectionismului, deoarece considera ca politicile economice protectionista nu
beneficiau de un suport fizic satisfacator.
Principalele concepte introduse de Manoilescu sunt: beneficiul national,productia neta si productivitatea muncii, aceasta teorie avand
caracteristici precum: abordarea problematicii din perspectiva strict economica,comertul intern separat de cel international,preturile monsiale considerate
drept marimi fixe. Acesta introduce conceptul de productie neta,definita ca diferenta intre valoarea productiei globale si cheltuielile materiale preexistente,
conpunandu-se din capitalul variabil (salarii) si plusvaloare (beneficii,dobanzi,impozite).
In concluzie Manoilescu recomanda adoptarea unei politici economice protectioniste caracterizata prin:
- ramurile de productie protejate erau acelea in care nivelul productivitatii muncii era superior mediei nationale;
- nivelul si durata protectiei erau determinate strict de diferenta dintre productivitatea muncii aferenta marfii importate si cea aferenta marfii proprii;
- limita naturala a aplicarii sistemului protectionist era economia nationala.
Dupa o analiza minutioasa a teoriilor comertului,dupa analiza tarilor industriale in raport cu cele agricole, dupa constatarea instabilitatii economiei
mondiale accentuata in anii 1929-1933, Manoilescu considera necesara adoptarea unei noi ordini economice interne si internationale care presupunea in
esenta:
- reforma statului in sensul adoptarii principiilor corporatismului
- instaurarea economiei nationale organizate prin interventia permanenta a statului in viata economica;
- cresterea capacitatii de cumparare a tarilor in curs de industrializare,descentralizarea industriala a lumii si atenuarea decalajelor economice intre state.
Teoria economica protectionista a lui Manoilescu era menita sa reprezinta o componenta esentiala a doctrinei economice corporatiste si suportul
teoretic al politicii economice a statelor corporatiste, insa aceasta teorie nu a fost aplicata de nici unul dintre statele corporatiste europene.
CAPITOLUL 7. GANDIREA ECONOMICA MARXISTA
Capitolul al 7-lea prezinta ultimul curent aparut in perioada interbelica in Romania: curentul marxist. Acest capitol evidentiaza caracteristicile
respectivei gandiri economice, exponentii sai si consecintele adoptarii acestui curent.
Curentul economic marxist a fost reprezentat de teoreticieni sociali-democrati: Serban Voinea, Lotar Rdceanu,si comunisti: Lucretiu Ptrcanu,
S. Timov, Ilie Cristea, Stefan Voicu.
In viziunea economistilor de orientare socialist-democrata, tara noastra se afla pe o treapta inferioara a dezvoltarii economiei de piata, economia
Romaniei reprezentand un profil preponderent agricol,slab dezvoltat industrial. Ca o solutionare a acestei situatii,acestia propuneau asigurarea drepturilor
economice ale muncitorilor industriali si agricoli, instituirea monopolului de stat asupra comertului cu materii prime, organizarea taranilor in cooperative si
scaderea datoriilor agricole.
Potrivit economistilor de orientare comunista era necesara inlaturarea tipului economiei de piata , a etatizarii mijloacelor de productie si a
pregatirii tranzitiei la tipul economiei centralizte deoarece caracteristicile principale ale economiei capitaliste erau: preponderanta monopolurilor,constituirea
capitalului financiar prin fuziunea dintre cel bancar si cel industrial si unirea fortei economice a statului cu cea a monopurilor si altele.
Serban Voinea (1892-1972) a fost principalul teoretician economic social-democrat din perioada interbelica. Acesta aprecia ca obiectivele principale ale
Romaniei erau dezvoltarea economica si democratizarea societatii, sustinand ca in tara noastra nu erau intrunirea conditiile obiective care sa permita
trecerea la infaptuirea economiei si a societatii socialiste.
Lotar Rdceanu (1899-1955) manifesta o atitudine nuantata fata de reforma agrara de dupa primul razboi mondial, in viziunea sa, patrunderea
capitalismului la sate ducea la deteriorarea pozitiei economice a taranimii si la acumularea unor mari datorii fata de stat si camatari.
Autorii marxisti se pronuntau pentru industrializarea, dar in alte conditii si cu alte mijloace decat cele preconizate de curentul nationalismului
economi. In viziunea marxista, micul producator putea, cel mult, supravietui prin supramunca si subconsum, sau prin munca salariata la alti producatori.
Proprietatea de munca era vulnerabila si lipsita de perspective in conditiile generalizarii la sate a relatiilor capitaliste.
Economia romaneasca din deceniul al patrulea al secolului al XX-lea avea un caracter capitalist, data fiind ponderea ridicata a relatiilor salariale, si
un profil agrar-industrial, dat fiind raportul dintre ponderea relativa a celor doua ramuri economice. Ea prezenta urmatoarele trasaturi:
- un nivel scazut de dezvoltare,datorat unor cauze interne, cat si pozitiei subordonate in capitalismul mondial;
- consolidarea treptata a pozitiilor capitalului financiar;
- vulnerabilitatea capitalului financiar propriu in confruntarile cu marea finanta internationala;
- lipsa de eficienta a activitatii in agricultura,datorata, in esenta, faramitarii funciare si insuficientei dotarii tehnice;
- constituirea de monopoluri in principalele ramuri economice.
Romania intrase,pe de-o parte, in faza imperialista a dezvoltarii capitalismului, iar pe de alta parte, forma obiectul dominatiei economice a marilor
puteri imperialiste.
In concluzie, Gandirea economica romaneasca in perioada interbelica de Robert Paiusan constituie cea mai potrivita sursa de informatii pentru o
mai buna intelegere a aspectelor,trasaturilor economice din perioada interbelica 1918-1947, pentru studierea curentelor anilor respectivi care au influentat si
inca influenteaza gandirea economica a zilei de astazi.