Ministerul Educaiei al Republicii Moldova

Academia de Studii Economice din Moldova

Catedra: Gndire Econimic, Demografie i Geoeconomie

Referat
Disciplina:Istoria gndirii economice

Tema: Alfred Marshall sinteza

neoclasic

Elaborat de: Diana Goria

Grupa: MRU-151
Verificat de: Prodan Mariana, Dr.
conf. univ.

Chiinu 2015

CUPRINS
1. Viata si
activitatea...................
.....1-2
2. Sinteza realizarilor stiintei
economice..2-3
3. Teoria valorii si a
preturilor3-5
4. Elasticitatea
cererii5
5. Productivitatea muncii si marimea
salariului.5-6

Viata si activitatea
Alfred Marshall s-a nascut la 26 iulie 1842 (d. 13 iulie 1942), in
localitatea Bermondsey, linga Londra, intr-o familie de functionary.
Alfred Marshall era, de mic, pasionat de matematica, si in pofida
vointei tatalui sau de al face preot, absolve pina la urma Universitatea
din Cambridge la specialitatea dorita. Tinarul incepu sa studieze si
economia abia la virsta de 25 de ani. El a fost un enciclopedist,
posedind cunostinte vaste in mai multe domenii: matematica,
economie, filosofie, sociologie.
A dus o viata linistita, activind la mai multe universitati. Intre
anii 1868-1908, Alfred Marshall a indeplinit functia de profesor si de
sef al Catedrei de economie politica de la Universitatea din
Cambridge, intemeind cea mai celebra scoala din istoria stiintei
economice. Alfred Marshall a fost fondatorul Scolii de la
Cambridge. In anul 1890, publica principala sa opera, intitulata
Principiile economiei, care avea sa domine, direct sau indirect,
invatamintul economic din aproape intreaga Europa pina la mijlocul
secolului XX-lea. John Keynes mentiona ca prin aceasta lucrare
Marshall a pus inceputul erei moderne a stiintei economice
britanice. In anul 1908 s-a pensionat, dedicindu-si restul vietii
studiului problemelor sociale si cercetarilor asupra realitatilor
economice. Preocuparea sa principala a fost aceea de a traduce in
ecuatii matematiceoperele economice, asa cum singur afirma. Cei
care l-au cunoscut pe economistul englez apreciau ca era un om
foarte riguros, dar total lipsit de simtul umorului.
Alfred Marshall este cel care a aplicat analiza marginala in modul
cel mail impede, este intemeietorul traditiei marginale care domina
stiinta microeconomiei de astazi. Odata ce si-a ales economia dept
chemare, Marshall i s-a dedicate cu toata fiinta sa, a luptat ca

economia sa fie tratata ca un domeniu separat de istorie si stiintele

morale. In acest sens, Marshall este cel care a formulat concepte
precum: utilitatea marginala, legea cererii, legea ofertei, cost
marginal, elasticitate. Marshall le-a aratat economistilor ca trebuie sa
imbine teoria cu practica, caci un model teoretic bine elaborat poate fi
convingator pe hirtie, dar este inutil in momentul in care este aplicat
in practica.

Sinteza realizarilor stiintei

economice
Alfred Marshall, asemenea lui Adam Smith, a studiat in
profunzime toate realizarile anterioare ale stiintei economice
mondiale, le-a sintetizat si a elaborat un sistem nou de cunostinte.
Savantul englez a inventat si un sir de teorii si concepte absolut noi.
Geniu al compromisului, Marshall a reusit sa-i impace, in plan stiintific,
pe partizanii celor mai diferite teorii, dindu-i fiecaruia dreptate intr-o
privinta sau alta. Sistemul de cunostinte elaborat de Marshall se
bazeaza pe toate realizarile de seama ale stiintei economice de pina
la dinsul.
Cunoscutul theoretician al gindirii economice, Gheorghe
Popescu, toate elementele cu care Alfred Marshall si-a construit
sistemul de gindire le-a luat de la predecesori. Astfel de la Smith a
preluat dualitatea in tratarea problemelor valorii si preturilor; de la
Smith si Say idea intreprinzatorului; de la Cournot elasticitatea
cererii; de la Dupuit surplusul consumatorului; de la Jevons
termenul de economics, ca si idea foarfecelor preturilor; de la Menger
teoria bunurilor si teoria schimbului; de la Walras teoria echilibrului
economic; de la marginalisti comportamentul psihologic; de la clasici
metoda deductiei; de la istoricii germani metoda inductiei.

Posedind rarul talent de a impaca partile opuse si de a gasi

compromisul chiar acolo unde este acest lucru pare a fi imposibil,
Marshall reuseste sa efectueze o sinteza a tuturor realizarilor stiintei
economice din secolele al XVII-lea si al XIX-lea, fara a neglija chiar
meritele socialistilor si ale fiziocratilor. Si totusi meritul sau principal
consta in concilierea neoclasicilor cu clasicii.
Desi matematician de profesie, Marshall considera ca utilizarea
excesiva a metodelor matematice la studiera fenomenelor economice
contine in sine pericolul de a reorienta atentia noastra asupra unor
probleme imaginare. Ferm convins ca legile economice constituie un
sibsistem al legilor sociale, in acelasi timp, recunostea drept corecta
ideea potrivit careia fenomenele economice, inclusive nevoile, pot fi
masurate si exprimate in bani.
Potrivit lui Adam Smith, obiectul de studiu al economiei politice
este avutia natiunilor, iar potrivit neoclasicilor comportamentul
uman. Incercind sa-i impace si pe unii si pe altii, Marshall
demonstreaza ca economia politica este o stiinta care studiaza, in
acelasi timp, atit bogatia natiunilor, cit si comportamentul uman.
Constient de faptul ca doctrina neoclasica, desi era corecta, sufera de
un exces de abstractizare si de folosire a metodelor matematice,
savantul englez canalizeaza lent cercetarile teoretice in directia
studierii fenomenelor reale. Astfel daca Walras elaborase modelul
undei concurente pure si perfecte, inexistente in viata de toate zilele,
Marshall studiaza comportamentul preturilor in conditiile concurentei
imperfect, situatie care corespunde intocmai realitatii.
Marshall era sigur ca sarcina principal a stiintei economice este
de a aduna fapte concrete si a le analiza, el propune, ca termenul de
economie politica sa fie inlocuit prin cel de economics, tinzind sa
transforme stiinta despre economie intr-o disciplina exacta.
Alfred Marshall demonstreaza ca in procesul de studiere a
fenomenelor economice, nu poate fi neglijata folosirea matematicii,

dar nici a psihologiei. Fiind un mare aparator al virtutilor liberalismului

economic, savantul englez considera ca stiinta economica are
misiunea de a contribuila rezolvarea problemelor sociale, la
imbunatatirea nivelului de trai al intregii populatii, inclusiv si al
muncitorilor.

Teoria valorii si a preturilor

Meritul principal al lui Alfred Marshall, ultimul neoclasic, consta
in efortul reusit de a sintetiza teoria valoare-munca cu teoria valoareutilitate. Mai mult, pe baza celor doua teorii, savantul englez a
elaborate o proprie teorie a valorii si preturilor, care ramine a fi
valabila pina in present. Punctul de plecare, in cazul dat, a fost
punerea semnului egalitatii intre notiunele valoare, valoare de schimb
si pret. Autorii clasici si marxistii sustineau idea potrivit careia
marimea valorii este determinata de cheltuielile de munca, adica de
costul produsului respectiv. Neoclasicii insa erau de parerea ca
valoarea este determinata de utilitatea (si raritatea) bunului dat. Cine
avea dreptate ? Marshall sustinea ca ambele teorii sunt corecte, atita
doar ca ele absolutizeaza doar o latura a procesului de formare a
valorii. Daca la formarea valorii participa si costul si utilitatea,
contributia carui factor este mai mare ? Iata cum raspunde Marshall la
aceasta intrebare: Valoarea este fundamentala pe utilitatea finala si
pe cheltuielile de productie. Ea se mentine in echilibru intre aceste
doua forte opuse ca cheia de bolta a unui turn. Nesfirsite au fost
controversele asupra raspunsului la intrebarea daca utilitatea sau
costul de productie guverneaza valoarea. Discutia se aseamana cu
cea care s-a dus pentru a afla care dintre lamele unui foarfece, cea de
jos sau cea de sus, taie coala de hirtie. Totusi, daca una dintre aceste

lame este fixa, atunci cea mobila taie. Ori tocmai jocul cererii
consumatorului indeplineste rolul de lama mobile.
In continuare, autorul englez propune propria sa teorie,
denumita teoria preturilor fara valoare, potrivit careia pretul se
stabileste prin concursul a trei factori: a) cheltuielile de productie b)
utilitatea marginala c)cererea si oferta. Pentru a-si continua analiza,
Marshall descopera fenomenul de perioaa scurta si perioada lunga,
inovatia ce i-a permis sa determine factorul principal care determina
pretul. Pe termen scurt, utilitatea (adica cererea), este factorul decisiv
care determina marimea valorii si a pretului. Pe termen lung insa,
marimea pretului va oscila in jurul costului de productie, adica al
ofertei. Cu cit perioada de timp va fi mai scurta, cu atit mai
importanta va fi cererea pentru formarea pretului, si invers, cu cit
aceasta perioada va fi mai lunga, cu atit va fi mai mare rolul ofertei.
Marshall sustine ca pretul pe care cumparatorul este dispus sa-l
plateasca pentru un bun oarecare este determinat de utilitatea
marginala acestuia. Vinzatorul, la rindul sau, are ca punct de reper la
fixarea preturilot marimea cheltuielilor de productie. In fine, pretul de
piata, tinind cont de acesti doi factori, se stabileste in functie de
factorul timp. Astfel, dinamica cererii este explicate prin utilitatea
marginala a marfii, pe cin dinamica ofertei, prin marimea cheltuielilor
de productie. In cazul dat pretul se stabileste in punctul in care
cererea se intilneste cu oferta, marimea lui depinzind atit de
aprecierile subiective ale consumatorilor. Cit si de costurile de
productie.

Elasticitatea cererii
Unul dintre meritele stiintifice ale lui Alfred Marshall este punerea
in circuitul stiintific a notiunii de elasticitate a cererii si a ofertei. Cum

se stie, daca cererea la un produs creste, se mareste si pretul

acestuia. Dar pretul si cererea se afla in relatie de interdependenta,
asa incit si cererea, la rindul ei, depinde de pret. Marshall introduce
notiunea de elasticitate a cererii. O cerere va deveni elastica in cazul
in care se va schimba intr-o masura mai mare decit pretul marfii date.
Cererea se considera neelastica atunci cind dependent dintre cerere
si pret este mai mica, atunci cind cererea se schimba intr-o masura
mai mica decit cum se modific pretul.
Cea mai neelastica cerere se observa la obiectele de prima
necesitate, cum ar fi piinea, sarea, cartofii, zaharul. In cazul acestor
produse schimbarea preturilor intr-o directie sau alta va influenta prea
mult marimea cererii.

Productivitatea cererii si marimea

salariului
La inceputul secolului al XIX-lea, cind salariile erau joase, iar
conditiile de viata ale muncitorilor- mizerabile, autorii clasici au
formulat teoria potrivit careia marimea salariului se fixeaza la nivelul
minimului mijloacelor de existent. In decursul unui secol, situatia in
acest domeniu a suferit schimbari inseminate. In Franta, dar si in alte
tari occidentale, intre anii 1810 si 1910, salariul real a crescut mai
bine de doua ori. Aceasta schimbare a si servit drept temelie pentru
ca Marshall sa lanseze o noua teorie a salariului, in conformitate cu
care salariul depaseste nivelul minimului mijloacelor de existent,
ridicindu-se, la inaltimea unui anumit confort inaltimedeterminata
de dezvoltarea productiei materiale. In acest context, savantul englez
descopera legatura direct proportional ce exista intre productivitatea
muncii si marimea salariului. Salariul nu poate nicidecum creste daca

nu se mareste productivitatea muncii, intrucit salariul este o parte a

produsului creat de muncitor.
Folosind si in cazul analizei salariului notiunile de termen scurt si
termen lung, savatul englez sustine ca pe termen scurt, salariile sint
determinate de productivitatea marginala a fiecarei categorii de
muncitori, pe cind in cazul termenului lung marimea salariului
depinde de costul de productie al fortei de munca.

Bibliografie
Dumitru Moldovanu Doctrine i Economiti
Celebri
Popescu Gheorghe Istoria gndirii economice
https://ro.wikipedia.org/wiki/Alfred_Marshall