Regimul de

opresiune
comunista in
Romania

Eleve:Avram Emilia
Danescu
Luciana
Profesor:Manea
Cristian
 Definitie
• Comunismul-sistem social, politic și economic,constituit
pe principiul abolirii proprietății private și al instaurării
proprietății colective asupra mijloacelor de producție și de
schimb.
• Când tinerii încep să vorbească despre
comunism, nu se gândesc atât de mult la
restricţiile pe care acest regim le
presupunea, ci la imaginea celui care era
dictator. Tânăra generaţie face o asociere
simplă a comunismului cu Ceauşescu.
Tinerii nu judecă recesiunea, cenzura care
îşi exercita puterea în aproape toate
domeniile – mai ales în presă ori crearea
“lagărelor” pentru copiii fără părinţi sau
copiii cu handicap.
•  Comunism-regim  totalitar  născut  prin  violenţă  şi  încheiat  tot  prin  violenţă. A
fost un regim de opresiune, care a expropriat poporul român de cinci decenii de istorie
modernă, care a călcat în picioare legea şi a obligat cetăţenii să trăiască în minciună şi
frică.

• Sistemul comunist totalitar din România a fost impus prin dictat străin. Într-adevăr, a
fost vorba de un regim ilegitim, întemeiat pe o ideologie fanatică, o ideologie a
cultivării sistematice a urii, pentru care „lupta de clasă” şi „dictatura proletariatului”
simbolizau esenţa progresului istoric. Importată din URSS, ideologia comunistă a
justificat atacul împotriva societăţii civile, a pluralismului politic şi economic,
nimicirea partidelor democratice, distrugerea pieţei libere, exterminarea prin asasinat,
deportări, muncă forţată, întemniţare a sute de mii de oameni. În spatele măştii
„umanismului socialist“ s-a ascuns cel mai profund dispreţ pentru om ca individ.
 Viata sociala
• Deşi pe hârtie progresul economic parea evident fa ţă de perioada
interbelică, în realitate venitul unui muncitor în anul 1963 era de 2 ori
mai mic decât în anul 1938. O lung ă perioadă de timp, în anii 50,
produsele alimentare s-au ob ţinut pe bază de cartelă în cantităţi
minime. Situaţia, din acest punct de vedere, s-a ameliorat în anii 60 şi
în prima parte a anilor 70.
•  Desi numărul ştiutorilor de carte a crescut permanent( au fost
construite creşe, grădiniţe, şcoli, spitale), aspectele negative erau mai
ample , astfel drepturile şi libert ăţile fundamentale ale cet ăţenilor au
fost încălcate :
o libertatea de exprimare (regimul comunist aplicând o cenzur ă extrem
de dură asupra tuturor mediilor de exprimare), libertatea confesional ă
(simplul mers la biserică devenise un gest de mare curaj), libertatea
de circulaţie (ieşirile în afara ţării era imposibile pentru cet ăţenii de
rând) etc.
• Eşecul economiei socialiste a avut grave
consecinţe asupra nivelului de trai al populaţiei în
ultima parte a regimului Ceauşescu :
o preţurile la alimente, servicii şi la bunuri de uz
casnic şi cotidian au început să crească
o lipsurile alimentare au devenit cronice
o s-au reintrodus cartelele ce „funcţionaseră” cu
aproape treizeci de ani în urmă. 
• Legea „pentru constituirea, repartizarea şi folosirea pe
judeţe a resurselor pentru aprovizionarea popula ţiei cu
carne, lapte, legume şi fructe” din 19 decembrie 1980
a provocat urmatoarele:
o Consumul de alimente era ra ţionalizat în fiecare judeţ,
circulaţia liberă a produselor fiind practic împiedicat ă.
o Fiecare judeţ trebuia să livreze fondului centralizat al
statului, la preţuri fixe, tot surplusul de alimente.
o Cartelele la zahăr şi ulei erau diferenţiate pe categorii
de populaţie: raţii mai mari pentru orăşeni şi mult mai
mici pentru locuitorii din mediul rural. 
o Pâinea se vindea în cantităţi limitate.
 IMPORTANT!
• Criza alimentară era doar un aspect al celei economice în care se g ăsea ţara.
Deşi regimul se lăuda cu marile sale rafinării, benzina a fost raţionalizată (30
de litri /lună).
• circulaţia automobilelor a fost restricţionată 
• copiii erau obligaţi să înveţe la lumina lămpilor cu gaz pentru că lumina era
întreruptă
• În 1988, un decret aberant, ca atâtea altele, stabilea că în spa ţiile publice –
cu excepţia şcolilor şi grădiniţelor – temperatura să nu fie mai mare de 16°
Celsius pe timp de iarnă!
• Scoaterea la muncile agricole a militarilor, elevilor şi studenţilor. Spre
exemplu, în anul 1981, 2,5 milioane de elevi şi studenţi au fost scoşi de la
cursuri şi trimişi să lucreze în agricultură.
• România stătea foarte prost şi la capitolul tehnologie şi infrastructur ă.
Reţeaua telefonică era una din cele mai slab dezvoltate din Europa
• Sistemul de drumuri şi autostrăzi era şi el într-o stare jalnică, existând o
singură autostradă – Bucureşti – Piteşti, cu câteva zeci de kilometri. 
 Perioada 1948-1989
  Dupa 1948, Romania a intrat in reteaua de tari satelit din sfera sovietica.
Preluarii puterii de catre comunisti i-a urmat nationalizarea intreprinderilor si
colectivizarea pamanturilor dupa modelul sovietic. intreprinderile industriale, minele,
bancile si sistemul de transporturi erau administrate conform economiei planificate. In
1951, au fost introduse planuri de cinci ani pentru dezvoltarea industriei si a
agriculturii. Dar in anii '60, sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej si a succesorlui
sau, Nicolae Ceausescu, partidul comunist roman a inceput sa promoveze o politica
externa independenta de modelul sovietic. Proprietatea socialista de stat si planificarea
economica au grabit dezvoltarea industriei grele si au transformat Romania dintr-un
stat agrar in unul industrial. in perioada anilor 70, Ceausescu a incercat sa forteze
ritmul cresterii economice investind in industrie sume uriase, imprumutate de la
institutiile de credit ocidentale. Din cauza acestui proiect grandios de dezvoltare,
poporul roman a fost supus in anii 1980 unui program sever de austeritate, deoarece
Ceausescu intentiona sa achite datoriile acumulate intr-un timp foarte scurt. Nivelul de
trai al populatiei a scazut considerabil, pentru ca Romania exporta mari cantitati de
petrol si hrana. Populatia era controlata de catre politia secreta (securitate), iar
guvernul, dominat de membrii clanului Ceausescu, a risipit o mare parte din avutia
nationala, ridicand constructii megalomane si organizand grandioase manifestari cu
caracter festiv.
• Timp de aproape 25 de ani, regimul Ceausescu a tarat poporul
roman intr-un marasm economic, social si moral. Toti acesti ani
au fost dominati de minciuna, coruptie, teroare, violarea
drepturilor omului si izolare fata de lumea occidentala. Cand
regimurile comuniste din estul Europei au inceput sa se
prabuseasca, in 1989, Ceausescu s-a impotrivit mersului
istoriei reafirmandu-si politica sa de forta, antipopulara. Toate
aceste lucruri si multe altele au starnit nemultumirea poporului
si au condus la inlaturarea fortata a regimului de dictatura in
decembrie 1989. Spre mijlocul lunii decembrie a acelui an au
izbucnit demonstratii populare antiguvernamentale in
principalele orasele ale tarii; cand armata romana s-a alaturat
demonstrantilor, Ceausescu s-a vazut nevoit sa fuga din
Bucuresti. A fost arestat din ordinul noului guvern provizoriu,
judecat si executat (25 decembrie 1989).
 Centre de detentie
• Peste 230 de centre de detenţie şi muncă forţată au însemnat încă de la
începutul anilor de comunism în România, distrugerea elitei intelectuale şi
politice a ţării, dar şi o metodă de terorizare a tururor cetăţenilor care se
împotriveau liniei de partid.
• Potrivit istoricilor, fenomenul închisorilor politice a durat din ’54 până în
’63-’64, atunci când supravieţuitorii reeducării prin tortură au fost eliberaţi.
Unele estimări arată că în această perioadă au fost încarcerate peste 500.000 de
persoane, dintre ele pierind sub teroare 100.000.
• „Modelul închisorilor politice din România a copiat modelul închisorilor
politice din Uniunea Sovietică. Principalele caracteristici ale detenţiei politice
erau: o formă de izolare eficientă, folosirea deţinuţilor la muncă forţată, un
regim carceral agresiv şi violent, hrană puţină, frig, teroare”, explică Andrei
Muraru, directorul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi
Memoria Exilului Românesc.
 Tipuri de închisori 
 Penitenciarele reeducării erau caracterizate prin aplicarea
metodelor de tortură în vederea convertirii la ideologia comunistă.
 Acestea au fost la Suceava, Piteşti, Gherla, Târgu Ocna, Târg şor,
Braşov, Ocnele Mari, Peninsula.
 Închisorile de exterminare a elitei politice şi intelectuale : Sighet,
Râmnicu Sărat, Galaţi, Aiud, Craiova, Braşov, Oradea, Piteşti.
 Lagăre de muncă: Canalul Dunăre-Marea Neagră (Peninsula,
Poarta Alba. Salcia, Periprava, Constanţa, Midia, Capul Midia,
Cernavodă, etc.), coloniile de muncă din Balta Brăilei.
 Închisori de triaj şi tranzit : Jilava, Văcăreşti.
 Închisori de anchetă : Rahova, Malmaison, Uranus.
 Închisori pentru femei : Mărgineni, Mislea, Miercurea Ciuc,
Dumbrăveni.
 Penitenciare pentru minori : Târgşor, Mărgineni, Cluj.
 Penitenciarele Spital : Târgu Ocna şi Văcăreşti.
 Experimentul Pitesti
• Închisoarea Pitești este numele sub care este cunoscut
fostul penitenciar din Pitești, România, renumit pentru așa-
zisele încercări de „reeducare”, efectuate sub autoriza ția
autorităților comuniste în perioada anilor 1949-
1952 (cunoscute și sub denumirea Experimentul
Pitești sau Fenomenul Pitești).

• Scopul experimentului, conform principiilor leniniste în

interpretarea PCR, a fost lepădarea convingerilor și ideilor
politice și religioase a deținuților, și în cele din urmă alterarea
personalității până la punctul obedienței absolute. Estimările
totale referitor la numărul celor care au suferit acest
experiment sunt cuprinse între aproximativ 1000 și 5000.
Este considerat a fi cel mai mare și cel mai intensiv program
de spălare a creierului prin tortură din blocul de Est.
 STADIILE “reeducarii”
• 1.Deținuții, pe lângă bătăile severe administrate
regulat, au fost siliți să se tortureze reciproc, cu
scopul de a descuraja loialitățile dinaintea
încarcerării. 
• Toate victimele experimentului au fost ini țial
trecute printr-un interogatoriu, în timpul c ăruia
tortura fizică a fost aplicată ca mijloc de a oferi
detalii intime din viața personală a fiecăruia (acest
proces fiind denumit "demascarea extern ă") 
• 2.A doua etapă, "demascarea internă", avea ca
obiectiv dezvăluirea numelor celor care se purtau
mai puțin brutal sau oarecum indulgent fa ță de ei
în detenție. 
• Deținuții credincioși erau îmbrăcați ca Iisus Hristos, iar
ceilalți erau siliți să-i insulte; erau forțați să blasfemeze
simboluri religioase și texte sfinte.
• Ei au fost obligați să scrie autobiografii false, care
cuprindeau diferite instanțe de comportament pervers.
• Pe lângă violența fizică, deținuții supuși "reeducării" erau
obligați să facă diferite munci umilitoare pe timp
îndelungat (de exemplu, să curețe podeaua cu o cârpă
ținută între dinți). Prost hrăniți și ținuți în condiții
degradante și nesanitare, deținuții nu aveau
permisiunea să aibă contact cu lumea din afara
penitenciarului, și erau forțați să-și acopere ochii în
rarele situații când ieșeau din celule.
• Închisoarea asigura și o selecție preliminară
pentru lagărele de muncă de la Canalul Dunăre-
Marea Neagră, Ocnele Mari, Aiud, Gherla, Târgu
Ocna, Râmnicu Sărat, Târgșor și altele, unde echipe
de foști deținuți urmau să continue experimentul.
• În penitenciarul Pitești, au murit în urma torturilor la
care au fost supuși, între 100 și 200 deținuți, fără a
se cunoaște deocamdată numărul total al acestora.
În orice caz, cauza morții era falsificată în certificatul
de deces, pentru a nu rămâne dovezi posterității.
•  
 Detinuti in timpul experimentului:

• Dumitru Bordeianu
• Ioan Ianolide
• Eugen Măgirescu
• Gheorghe Calciu-Dumitreasa
• Constantin Oprișan
• Mihai Iosub
• Ioan Pintilie
• Pr. Roman Braga
• Nicolae Purcărea
• Dumitru (Dan) Lucinescu
• Ștefan Ioan Davidescu
• Constantin Merișca
• Nicolae Călinescu
• Constantin (Tache) Rodas
• Descriere - Închisoare de mari dimensiuni, Aiudul
a concentrat între zidurile sale deţinuţi politici cu
pedepse mari, proveniţi din toate categoriile
politice şi sociale.
• Condiţii de detenţie - Insalubritatea, frigul,
foamea sau lipsa asistenţei medicale au condus la
Penitenciarul 
numeroase decese sau îmbolnăviri grave. În plus,
„Zarca” Aiudului „oferea” condiţii şi mai grele
Aiud
celor care refuzau, la începutul anilor ’60, să se
încadreze în procesul cunoscut sub denumirea de
„reeducare târzie”, persoane considerate
periculoase de către administraţie.
• În proximitatea închisorii, locul numit Râpa
Robilor adăposteşte osemintele celor decedaţi la
Aiud şi aruncaţi în gropi comune, mărturie a
regimului criminal din această închisoare.
 Penitenciarul Sighet
• Descriere - Sighetul a fost transformat, imediat după instaurarea regimului
comunist, într-un loc de exterminare pentru elita politică, economică, militară şi
culturală, fiind considerat chiar de către regim un loc cu specific aparte, destinat
„deţinuţilor cu pedepse grele”.
• Condiţiile de detenţie - Regimul de izolare, foamea, lipsa asistenţei medicale şi
brutalitatea administraţiei au provocat moartea a numeroşi oameni politici sau
ierarhi ai bisericii greco-catolice, nu mai puţin de 53 de decese fiind înregistrate
în intervalul 1950-1955. Mormintele lor nu sunt cunoscute nici în prezent.
 Penitenciarul Jilava
• Descriere - Deşi nu este recunoscut ca un penitenciar cu veleităţi de
exterminare şi nici ca unul de executare a pedepselor (cu excepţia sentinţelor
capitale), prin specificul său, Jilava s-a aflat printre cele mai dure centre de
detenţie din perioada comunistă, caracterizat de o umiditatea excesivă,
indiferent de anotimp, de temperaturi foarte scăzute iarna şi extrem de
ridicate vara.Regimul drastic, alimentaţia proastă, suprapopularea, lipsa
aproape completă a asistenţei medicale, relele tratamente, dar şi faptul că
majoritatea deţinuţilor politici a trecut pe aici, fac din Jilava un punct de
reper pe harta Gulagului românesc.
 Penitenciarul Miercurea Ciuc
• Descriere - Aproape că nu există mărturie a fostelor deţinute politic care să
nu indice Miercurea Ciuc drept cea mai dură închisoare pentru femei.
• Condiţii de detenţie - Gerul, foamea şi tratamentul dur al administraţiei a
produs consecinţe mai grave decât în oricare altă închisoare de gen. Rata
deceselor a fost, de asemenea, crescută.
 PERSONALITATI CU STATUT DE
DETINUTI POLITICI:
• Constantin I.C. Brătianu, președinte al Partidului
Național-Liberal. A murit în 1952 în închisoarea din
Sighet.
• Gheorghe I. Brătianu , istoric, profesor universitar. Nu
a putut suporta torturile suferite, s-a sinucis prin
strangulare în închisoarea din Sighet.
• Ion Caraion- poet
• Iuliu Maniu -unul din cei mai importan ți oameni de
stat din istoria României, Președinte al Partidului
Național-Țărănesc din România, fost prim-ministru,
mort în închisoarea de la Sighet.
• Constantin Noica -filosof și eseist
 METODE DE TORTURA IN
INCHISORI:
• Cele mai utilizate metode de tortură au fost:
o lovituri aplicate în părţile sensibile ale corpului;
o strivirea unghiilor; smulgerea părului din cap;
o bătaia cu lopata; tratarea rănilor cu sare; crucificarea;
o bătaia sistematică la tălpi cu cravaşa, obiecte din lemn sau
cauciuc;
o arderea tălpilor la flacară;
o bătăi cu saci de nisip.
o munca forţată- condiţiile de muncă din lagărele şi coloniile
comuniste au fost dintre cele mai dure. Detinu ţii erau puşi să
muncească până la epuizare. Neîndeplinirea normei zilnice
atrăgea pedepsirea ,,leneşului“ prin bătaie la şezutul gol,
atârnarea lui cu capul în jos sau aruncarea lui la carcer ă.
• EXEMPLE
 În lagărul de la Valea Neagră Peninsula, de
exemplu, era aplicată ,,broasca“ prin care
deţinuţii după ce se întorceau de la lucru, erau
obligaţi să ţopăie în pozitia ,,pe vine“, cu
mâinile pe şolduri, fiecare ţinând în spate un
alt deţinut.
 În lagărul de la Valea Neagră condamnaţii erau
obligaţi să stea înghesuiţi câte doi, o noapte
întreagă într-o cutie fără acoperiş, etc.
 PROFILUL TORTIONARULUI
• Torţionarul obişnuit avea următorul profil: individ fără prea multă educaţie,
în general din mediul rural, membru al Partidului Comunist sau membru
UTC, recomandat de autorităţile comuniste, extrem de zelos. „Erau
persoane care dădeau dovadă de exces de zel. Reuşeau să îndeplinească la
normă toate solicitările conducerii penitenciarelor. Nu existau dispoziţii
clare prin care comandaţilor de penitenciare li se cerea să aplice torturi
deţinuţilor politici. Cu toate acestea, ei aplicau un regim de teroare din
propria iniţiativă. Făceau asta fără să fi primit o solicitare expresă printr-un
document. Avem de a face cu personaje care nu îşi puneau problema dacă
deţinuţii pe care îi aveau în custodie beneficiază de un minim tratament”,
susţine Andrei Muraru, directorul IICCMER.
 TORTIONARI
• Considerat de detinuţii care l-au cunoscut drept o ,,bestie ordinar ă",
Ioaniţescu crede astazi că în tinereţe şi-a făcut doar treaba pentru care
lua chenzina.
• Devotamentul său s-a văzut, spre exemplu, la Aiud, unde, în timpul unei
greve a foamei, a dat ordin ca de ţinuţii să fie hrăniţi cu forţa: printr-un
tub varat pe gat, le-a fost turnată toata porţia de mancare şi de apă.  
• Într-un interviu acordat ziarului ,,România liber ă" spunea: ,,Eram foarte
sever, dar eram corect. Nu dur, sever. Aveam subalterni, dom'le... Ce
însemna să umblu eu cu bata printre ei? După legile de atunci, erau
vinovaţi. Nu primeam neapărat ordine în scris să-i maltrat ăm pe
deţinuţi, dar îţi cereau să aplici regimul la maximum. S ă nu treci nimic
cu vederea. Eu am lucrat dup ă un principiu propriu. I-am separat:
ţărani, muncitori, intelectuali şi militari. Pentru că intelectualii, ăştia mai
deştepţi, îi cam exploatau pe ceilal ţi. M-am purtat în aşa fel încat n-am
ce să-mi reproşez“ relata mulţumit de el torţionarul.
• Alexandru Visinescu este unul dintre cei 35 de tortionari identificati de
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului. Impotriva sa a fost
depusa o sesizare penala pentru omor deosebit de grav, el fiind
descris de fostii detinuti politici drept“un individ extrem de crud”. 
• “Procurori ai Sectiei de urmarire penala si criminalistica din cadrul Parchetului
de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie au dispus inceperea urmaririi
penale fata de Alexandru Visinescu sub aspectul savarsirii infractiunii de
genocid, constand in aceea ca in perioada 1956-1963, in calitate de comandant
al Penitenciarului Ramnicu Sarat, a supus colectivitatea reprezentata de
detinutii politici incarcerati in Penitenciarul Ramnicu Sarat la conditii
de existenta sau tratament de natura sa duca la distrugerea fizica a
acestora, prin actiuni ce depasesc cadrul legal (lipsa medicamentelor si a
ingrijirii medicale, refuzul de a acorda asistenta adecvata, netratarea
bolnavilor, refuzul de transfer catre spitalele penitenciar, degradarea starii de
sanatate a condamnatilor prin lipsa hranei, lipsa incalzirii, pedepsele aplicate
discretionar si abuziv detinutilor, conditii de detentie inumane, rele tratamente,
bataia si alte violente, ignorarea adreselor si sesizarilor formulate de catre
detinuti)”
• Ion Mihalache a fost conform informaţiilor
memorialistice una dintre victimele preferate ale
lui Vişinescu, peste care obişnuia să intre în camera
de celulă, să-l răstoarne din pat şi să-l târască pe
scări. Mihalache se lovea astfel cu capul de fiecare
treaptă în timp ce era târât spre curtea interioară a
penitenciarului. Motivul lui Vişinescu erau unul
extrem de simplu în acest caz, respectarea dreptului
la plimbare de care beneficiau deţinuţii. Iar el ca un
bun executant al ordinelor şi cunoscător al
regulamentelor se conforma întocmai. Plimbarea
deţinuţilor a fost singurul drept prevăzut de
regulamente ce a fost acordat deţinuţilor politici de
la Râmnicu Sărat. Cele 15 minute de care
beneficiau deţinuţii erau atent monitorizate de către
gardienii penitenciarului. Orice încercare a lor de a
comunica între ei erau asupra pedepsită, dacă era
observată de către supraveghetori.
• Ion Ficior-fostul comandant al lagărului 
comunist  de  la  Periprava.Periprava este
locul în care deţinuţilor morţi de foame li
se aruncau "organele pe jos" şi erau
îngropaţi în gropi comune. Ficior este
acum un "simpatic" şef al asociaţiei de
locatari, dar şi al doilea torţionar comunist
denunţat pentru genocid.
 Marturii ale fostilor detinuti politici
• Fostul deţinut Iosif Corpaş, condamnat în 1956 la 4 ani şi 6 luni închisoare pentru
trecerea frauduloasă a frontierei, îşi aminteşte bătăile încasate de deţinuţii care din
cauza foametei de la Periprava mâncau din porumbul ce trebuia recoltat: „A intervenit
căpitanul Fecioru. Pe cei prinşi (că mâncau câţiva ştiuleţi de porumb-n.n.) i-a luat
chiar el în primire, cu câţiva gardieni speciali, anonimi, aplicând un stil de bătaie
după o metodă de-a lui. Iată cum: în colonie, în faţa unei barăci, i-a înşirat pe cei care
urmau să fie pedepsiţi. Deţinuţilor li se acopereau ochii cu nişte ochelari orbi, având
drept lentile două cercuri de tablă neagră, cum se proceda la Securitate, ca să nu se
vadă aceia care judecă şi bat. Aşa orb, deţinutul era introdus în baracă, în faţa unui
tribunal improvizat. În interiorul barăcii, era o instanţă în toată regula, a cărei şefie
principală o deţinea căpitanul Fecioru, pentru că el era mereu în fruntea unor astfel de
acţiuni. Toţi ceilalţi membri nu erau decât nişte subalterni, cu ranguri de subofiţeri
(...) Au fost bătuţi aşa vreo 30-40 de deţinuţi. După ce s-a terminat această bravură
îndeplinită de căpitanul Fecioru, l-am văzut şi eu pe căpitan cum a ieşit de obosit,
transpirat, din baraca în care a înfiinţat instanţa”.
• Chetman  Ștefan, fost deținut politic a declarat că: "Cea mai cruntă bataie a
avut loc în luna august a anului 1959 când de faţă a fost şi comandantul
coloniei de muncă, ceilalţi deţinuţi spunând că este chiar Ficior Ioan, care ne-a
spus la sfârşitul zilei de muncă că ar şti că mâncăm porumbul crud din
viitoarea recoltă, deţinuţii i-au răspuns ca "mâncăm de foame”, comandantul
ne-a spus că nu vom păţi nimic însă fiecare să recunoască câţi porumbi am
mâncat. Fiecare a declarat cât a mâncat, eu datorită problemelor medicale cu
stomacul nu am putut mânca, iar toţi care au recunocut că au mâncat porumb
au primit bătaie la tălpi cu ranga pentru fiecare porumb o lovitură. Îmi
amintesc că cea mai cruntă bătaie a primit-o un deţinut politic pe nume Cosor
care a recunoscut că a mâncat 14 porumbi însă după 11 lovituri a leşinat.
Comandantul era de faţă în timp ce gardienii aplicau sancţiunile cu bătaia,
cuantumul sancţiunilor fiind stabilit de comandant. A doua zi aceştia nu au
putut fi scoşi la muncă deoarece aveau picioarele umflate din cauza loviturilor
aplicate".
• Ioan Hotico a fost inchis pe cand avea 17 ani. A trecut pe la Sighet, dar si
prin inchisoarea de la Gherla. Si-a amintit cum, la un moment dat, gardienii
i-au pus pe detinuti sa se palmuiasca, iar cand a vazut ca acestia loveau cu
mila, au inceput sa ii bata ei. “Am crezut ca imi tot cade capul”, a spus
batranul, amintindu-si cum s-a simtit dupa prima lovitura incasata de la un
gardian. Altadata, a rememorat Ioan Hotico, detinutii au fost pusi sa stea in 
maini, cu capul in jos si cu picioarele rezemate de perete. Cand unii n-
au mai rezistat si s-au prabusit pe beton, s-au trezit sub un potop de
lovituri.
 Bibliografie
• http://tortionari.gandul.info/#t03_1
• http://www.monitorfg.ro/index.php?
option=com_content&view=article&id=3045:harta-inchisorilor-i-lagrelor-
comuniste&catid=52:reportaje&Itemid=73
• www.wikipedia.ro
• www.scribd.ro
• https://saccsiv.wordpress.com/2009/12/04/video-experimentul-pitesti-
interviuri-cu-parintele-gherghe-calciu-dumitreasa-roman-braga-dr-nicu-
ionita/
• http://tvr2.tvr.ro/inchisorile-romaniei-comuniste_6160.html
• https://www.youtube.com/watch?v=iYvbj_y_FSY
• http://webtv.realitatea.net/actual/marturii-cutremuratoare-ale-fostilor-
detinuti-politici-care-au-trecut-prin-inchisoarea-pitesti_908674.html?p=1