Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Epoca Gheorghiu-Dej.
Persecuțiile.
Regimul Ceauşescu.
Stemă
Stemă
Capitală : Bucureşti
România între 1947 și 1989
Imn naţional
Te slăvim, Românie ! (1953-1968)
Trei culori (1968-1989)
Republica Socialistă România, Împărţirea
administrativ-teritorială, 1966.
Regimul Ceauşescu
Gheorghiu-Dej a murit în 1965, în fruntea partidului a venit un
activist de rangul doi, Nicolae Ceaușescu.
În 1965, numele țării a fost schimbat în Republica Socialista
Romania, iar cel al partidului în Partidul Comunist Român.
În primii săi ani petrecuți în fruntea partidului, Ceaușescu era
popular atât în țară cât și în străinătate. Aprovizionarea cu alimente
era bună, bunurile de larg consum au reînceput să apară, cenzura a
fost slăbită și s-a înregistrat o deschidere culturală spre occident.
Ceaușescu a continuat politica de industrializare inițiată de
Gheorghiu-Dej, dar produsele rezultate nu se ridicau în cea mai
mare parte la nivelul calitativ necesar pentru a fi vândute pe piața
mondială.
România comunistă a avut sisteme sanitare și de învățământ relativ
bune, la nivelul celor din alte țări ale lumii în curs de dezvoltare.
Nivelul lor a căzut însă spre sfârșitul anilor 1980, când era lipsă de
medicamente, aparate medicale etc
Consecințele politicii economice falimentare
Industria
Industriei i se imprima un ritm absurd. Se insista pe
industria metalurgică, în special cea siderurgică într-o țară în
care resursele de minereu de fier și cărbune nu sunt deosebite.
Siderurgia
În 1975 România importa 10 878 700 tone minereu de fier.
Pentru că producția planificată trebuia să ajungă la 1000 kg s-a
construit, pe lângă giganticul combinat de la Galați, încă unul, de
dimensiuni asemănătoare, la Călărași.
Petrochimia
Deși producția internă de petrol a scăzut continuu după anul de
vârf 1976 (14.700 000 tone) și în ciuda crizei petrolului de după
1973, partidul a mărit totuși capacitatea de rafinare, ajungandu-se
ca 35% din aceasta sa nu fie folosita.
Construcțiile megalomanice
În Capitală încep adevărate lucrări faraonice, prin care se
risipesc enorme fonduri financiare. Aceste construcții, numite
ulterior megalomanice, culminează cu Casa Poporului, devenită
acum Palatul Parlamentului. Casa Poporului a ajuns să fie a doua
din lume ca mărime, între clădirile administrative, fiind întrecută
doar de Pentagon.
Lipsa principalelor bunuri de consum:
În perioada 1981-1989 în magazine nu se găseau în mod curent
carne, ouă, lapte. „Lipsurile de tot felul, mai ales cele alimentare
au devenit acute și cronice din toamna lui 1981”. Atunci sunt
reintroduse cartelele desființate în 1954, fiind raționalizate
pâinea, laptele, uleiul, zahărul și carnea. Ca produse din carne
puteai găsi curent doar pește înghețat sau proaspăt, conserve de
pește (rusești), tacâmuri de pui, salam cu soia, scoici albaneze,
creveți în ulei. Din când în când se mai găseau cu coadă unele
conserve de carne de vită.
Televiziunea
Începând din 1985 programul de televiziune al
unicului post de televiziune a fost redus la două ore
și el conținea ,,în mare parte emisiuni de proslăvire a
dictatorilor Nicolae și Elena Ceaușescu." În aceste
condiții majoritatea românilor își instalau antena
pentru Bulgaria sau Iugoslavia.
Cinematografia
La cinema, la filmele bune, biletele se vindeau de
către speculanți la suprapreț. Aveau succes filmele
indiene, seriile „Jandarmii” și „Piedone”.
Programul
televiziunii
pentru 25
decembrie 1989,
publicat înainte
de căderea lui
Ceaușescu.
Simbolul C indică
emisiunile
transmise color;
restul emisiunilor
erau alb-negru
Un uriaș lagăr de concentrare:
Oamenii sunt mânați în turmă la demonstrațiile de susținere a regimului și
a dictatorului. Elevii, studenții și militarii adună recoltele prin „muncă
voluntar-patriotică” sau „practică agricolă”, eufemisme folosite pentru
munca obligatorie. Întreaga țară capătă aspectul unui uriaș lagăr de
concentrare.