Comunismul

A. Ideologie
O societate comunistă implică absența proprietății private, a claselor sociale și, în cele din
urmă, a banilor și a statului (sau a statului național). Comuniștii urmăresc adesea o stare
voluntară de autoguvernare, dar nu sunt de acord cu privire la mijloacele pentru atingerea acestui
scop. Într-un sistem comunist, oamenii nu dețin terenuri, fabrici sau utilaje. În schimb, aceste
lucruri sunt deținute de guvern sau de întreaga comunitate. Se presupune că toată lumea trebuie
să împartă bogăția pe care o creează. Comunismul modern a fost conceput de către Karl Marx,
un filosof și economist german, care a propus această nouă ideologie în Manifestul comunist, pe
care l-a scris împreună cu Friedrich Engels în 1848. Manifestul sublinia importanța luptei de
clasă în fiecare societate istorică și instabilitatea periculoasă pe care o crea capitalismul.

B. Lideri ai comunismului în România

1. Gheorghe Ghiorghiu Dej - Regimul Dej a fost o epurare politică în cadrul Partidului
Comunist din România (PCUS), care s-a desfășurat în trei etape:
Prima etapă a început în 1946, cu asasinarea secretarului general Ștefan Foriş, și s-a
încheiat în 1948, cu execuția lui Lucrețiu Pătrășcanu. Decizia de înlăturare a lui Foriș a fost
atribuită lui Dej în perioada comunistă, dar există suspiciuni că a fost luată la Moscova.
A doua etapă i-a vizat pe Ana Pauker, Vasile Luca și Teohari Georgescu, care au fost
arestați în 1952 și condamnați la moarte în 1954. Teohari Georgescu a fost înlăturat din
conducerea partidului și a statului, dar ulterior a fost reabilitat și reinstalat în Comitetul Central.
A treia etapă a început în 1957, cu anihilarea lui Iosif Chișinevschi și Miron
Constantinescu la Plenara din iunie. Acuzațiile împotriva "deviaționiștilor" au fost concepute de
Miron Constantinescu, Iosif Chișinevschi și Alexandru Moghioroș, sub supravegherea
consilierilor sovietici.

2. Nicolae Ceauşescu - Nicolae Ceaușescu, noul secretar general al Partidului Comunist din
România, a fost ales în 1965 și a devenit președinte al Republicii Socialiste România în 1974. În
timpul regimului său, România a devenit al patrulea cel mai mare exportator de armament din
Europa și a fost nominalizat Premiul Nobel pentru Pace. Acesta a organizat un referendum pentru
a reduce cheltuielile și personalul din armata română, dar a cerut în continuare pregătire militară
pentru elevii de liceu și de facultate. A patronat un sistem politic de tip comunist, cu un singur
partid și alegeri fictive, care a dus la proclamarea unei "democrații socialiste". În decembrie
1989, după o vizită în Iran, acesta s a întors în ţară pentru a înăbuși revolta de la Timișoara, care
a continuat să ia amploare. După întoarcerea sa, el a descris evenimentele de la Timișoara ca
fiind o încercare a străinilor de a interveni în afacerile interne ale României și de a submina
suveranitatea României. Un "miting popular" de susținere a regimului a avut loc la 21 decembrie
în ceea ce este cunoscut acum sub numele de Piața Revoluției. Demonstrația se transformă într-o
mișcare de răsturnare a regimului, dezvăluind incapacitatea familiei Ceaușescu de a controla
masele. Forțele represive, bine reprezentate și înarmate, eliberează Piața Revoluției, ucigând zeci
de persoane și arestând sute.

C. Mijloace de aplicare
După naționalizarea din iunie 1948, guvernul comunist din România a implementat o
economie planificată de comandă și control, cu planuri întinse pe o perioadă de cinci ani,
asemănătoare cu cea a altor state est-europene ocupate de Uniunea Sovietică. Scopul era de a
elimina potențialul capitalist din mediul rural și de a colectiviza agricultura, ridicând nivelul de
trai și cultura maselor. Eșecul implementării planului de producție a fost pus pe seama unor
persoane indezirabile, ceea ce a dus la procese în 1949 și 1950.
Industrializarea forțată a dus la o creștere semnificativă în anumite industrii, dar la neglijarea
producției de bunuri de consum. Această creștere economică preferențială, susținută de
împrumuturi mari din partea Occidentului, a decăzut până când s-a ajuns la austeritate. Greutățile
economice și represiunea internă au dus la prăbușirea regimului comunist din România în
Revoluția din decembrie 1989.