Regimuri totalitare

Ce sunt regimurile totalitare?

● Regimurile totalitare sunt acelea care controloează toată societatea în plan public
și privat.
● Sunt întemeiate pe o ideologie constrângătoare și fizic și psihic care sacrifică
drepturile individuale și statul de drept în favoarea realizării unui om nou.
Definiția poate fi aplicată pentru trei regimuri politice: modelul bolșevic, devenit
stalinist din Rusia, modelul fascist italian, si nazismul german.

✔ Diferența specifica ține de ideologie:

● Comunismul: are la bază ideologia marxist-leninista, dezvoltată din curentul

filosofic fondat de Marx si Engels: materialismul dialectic. Aceasta a fost axată pe
o anume idee de viitor, viitor care însemna o societate utopică lipsită de clase.
Comunismul este deopotrivă o teorie economică și una politică. Fondatorul său,
Karl Marx, anticipează la mijlocul secolului al XIX-lea prăbușirea capitalismului
și a democrației. Din punct de vedere economic, comunismul reprezintă sistemul
care avea să fie instaurat în locul capitalismului și liberalismului economic.
Acestea două erau văzute drept sisteme care determină inegalitatea
socio-economică dintre oameni. Comunismul economic presupune ca statul să
dețină monopolul absolut asupra mijloacelor de producție, să aboloească
proprietatea privată și să introducă planificarea economiei de către stat (dirijism
economic). Din punct de vedere politic, comunismul se bazează pe dictatura
proletariatului, clasa muncitoare, în numele luptei de clasă, fiind majoritară,
avea să controleze tot mecanismul decizional. Partidul Comunist, avangardă a
acestui proletariat conduce in numele acestei lupte, eliminand dușmanii de clasă:
proprietarii, burghezia, nobilimea, opozanții politic, intelectualii, preoții, țăranii
înstăriți. Este o ideologie atee, Marx considera religia „opiul popoarelor”, omul
nou comunist nu trebuia să creadă în Dumnezeu.

● Ideologia fascistă: statul este superior oricărui lucru, individ, ultra nationalism.
Este o îmbinare între naționalismul italian mazzinian (Giusepe Mazzini militant
italian pentru unire în secolul al XIX-lea) și elemente de socialiasm care vizează
integrarea socio-economică a tuturor categoriilor sociale. Respinge ideea luptei de
clase, promovand solidaritatea dintre categoriile sociale. Din punct de vedere
economic are la bază corporatismul. Mussolini și Partidul Fascist au promis
italienilor un nou sistem economic numit „corporatism”. Acesta ar fi trebuit să fie
 o fuziune a capitalismului și socialismului într-un nou sistem economic, care ar fi
păstrat ierarhia socială și de clasă, dar ar fi permis muncitorilor să fie capabili să
negocieze pe baze egale cu proprietarii afacerilor în problemele salariilor,
programului și condițiilor de muncă și altele. În 1935, a fost publicată sub
semnătura lui Mussolini „Doctrina fascismului”. Se pare că autorul a fost cel mai
probabil Giovanni Gentile. Doctrina descria rolul statului în economie în noile
condiții corporatiste. Până în acel moment, fascismul fusese mai favorabil
păstrării libertății forțelor pieții decât intervenției statului în economie.

● Ideologia nazista: Național Socialismul are la bază ura de rasă. Doctrina nazistă
este teoretizată de Hitler prin lucrarea Mein Kampf, publicată în 1925. O serie de
filosofii anterioare îl vor inspira pe autor. Printre principalele idei se numără cele
ale filosofului german F. Nietzsche: teoria Supraomului și doctrina vointei de
putere. Nazismul este o doctrină naționalistă: militează pentru afirmarea
Reich-ului milenar (Imperiul German etern), se bazează pe ura de rasă, popoarele
nordice, germanice fiind considerate superioare (ariene – pure). Restul sunt fie
tolerați, fie trebuie exploatați sau exterminari (popoarele impure: evreii, negrii,
romii). Antisemitismul este obsesia centrală a nazismului, accentuându-se in
contextul finalului Primului Război Mondial. Evreii devin țapii ispașitori ai
înfrângerii suferite de Germania. Antisemitismul german este cu precădere
economic și rasial. Nazismul practică eugenia în numele purității rasei. Este în
același timp un curent antidemocratic, antiliberal, anticomunist.

✔ Asemănări: au funcționat politic ca dictaturi

Partid unic (unipartidism), liderul carismatic atotputernic, ideea omului nou,

înregimentarea populației în regimente paramilitare.

Cultul liderului carismatic.

⮚ Italia – Mussolini este Il duce

 „Cultul lui Mussolini sau Il duce, cum avea să fie tot mai bine cunoscut, începuse în
1926. Se intenționa să se construiască sprijinul popular pentru dictator și pentru a-i
copleși pe potențialii săi oponenți, scoțând în evidență presupusele sale talente, aproape
supraomenești. El trebuia să fie înfățișat, nu ca un politician oarecare, ci ca mântuitorul
Italiei, un bărbat ales de destin. El era noul Cezar – un om genial, un om de acțiune, un
om de cultură, un om de stat cu renume mondial, devotat renașterii Italiei. Regimul
folosea toate mijloacele de propagandă pe care le avea la dispoziție, pentru a-și transmite
mesajul. Ziarele aflate sub controlul statului îi lăudau mărinimia și mai ales, de mândreau
citând părerile unor admiratori străini, mai ales dacă erau oameni de stat importanți. Il
duce era foarte dornic să fie înfățișat ca un om curajos, puternic și atletic – un model
pentru toți barbații italieni.” (M. Robson, Italia: liberalism și fascism)

1. Formulați un punct de vedere privitor la importanța cultului personalității și

susțineti-l cu două informații din text.
2. Corelați informații din text cu imaginea dată.

⮚ Stalin era numit „preaiubitul”, „genialul”, „înțeleptul”, „tatăl poporului”.

„Marea Teroare” în vremea lui Stalin (1933-1939): „Lumea a conștientizat că în Uniunea

sovietică se petrecea ceva îngrozitor abia atunci când, la 11 iunie 1937, s-a anunțat că o parte din
cei mai importanți comandanți ai Armatei Roșii fuseseră arestați pe baza suspiciunii de înaltă
trădare și când, în ziua următoare a urmat comunicatul despre judecarea și executarea acestora.
(...) Însă teroarea nu a luat nici pe de parte sfârșit. De multă vreme nu mai era vorba doar despre
eliminarea cadrelor de conducere. Și în structurile inferioare ale partidului domnea, în întreaga
țară o adevărată isterie a acuzațiilor reciproce și autoînvinuirilor, în care un mare rol avea
originea, ca stigmat indestructibil. Numeroși membrii de partid au fost verificați și demascați ca
fiind fii și fiice de culaci și negustori. (...) În acestă morișcă a morții, n-a mai fost nimic
neobișnuit când Ejov i-a telegrafiat sefului NKVD dintr-un oraș mare următoarea sarcină: Aveți
ordin să eliminați 10.000 de dușmani ai poporului. Raportați executarea prin radio-telegramă.
(...) Estimările totale vorbesc despre circa un milion de persoane executate prin împușcaare în
ceafă și cel puțin două milioane care au murit în lagăr. (...) Pentru acuzare era suficientă eticheta
de soție a unui dușman al poporului. Deseori copiii erau obligați să aprobe public executarea
părinților.” (Ernst Nolte, Războiul Civil European)

1. Selectați din text caracteristicile „marii terori”.

2. Formulați un punct de vedere privitor la legătura dintre marea teroare și cultul lui Stalin.

⮚ Germania – Hitler este Der Fuhrer

„Umanitatea liberală, dezrădăcinată religios și ca perspectivă asupra lumii, se găsește la

sfârșitul erei sale... Evreul internațional, ca inspirator intelectual, conduce în aproape toate statele
lumii această luptă a subraselor primitive și mai puțin capabile, împotriva capacității...creaatoare
de cultură... a unei umanități superioare, a cărei forță de rezistență a slăbit în liberalism... Într-un
stat care are, între granițele lui, 6 milioane de comuniști, 7 milioane și jumătate de
social-democrați și alte 6 milioane de elemente mai mult sau mai puțin contaminate cu spiritul
pacifist, ar fi mai bine să nu se mai vorbească despre egalitate în drepturi și nici despre
„înarmare” ... Acestei primejdii teribile nu i se poate opune decât o apărare la fel de puternică. ”
Volkischer Beobachter, 2. Ianuarie 1933

1.Care sunt, potrivit discursului lui Hitler, amenințările la adresa Germaniei?

 2.Selectați din text principiile ideologiei naziste.

„Începând cu mijlocul anilor 1920, ideologia corectă a fost sinonimă cu devotamentul

față de Hitler: Pentru noi Ideea este Fuhrerul, iar fiecare membru al partidului nu trebuie decât
să se supună Fuhrerului”, i-a spus Hitler unui membru în 1930. (...) Poziția ocupată de el în
cadrul mișcării în calitate de conducător, ca sursă a ideologiei corecte, chintesența nazismului
însuși, era indiscutabilă. Opoziția față de Hitler în ceea ce privește principiile fundamentale s-a
autoexclus, chiar și din cercurile cele mai înalte ți cele mai puternice ale partidului. Invocarea
numelui Fuhrerului era calea care asigura succesul și promovarea.” Ian Kershaw, Hitler,
germanii și soluția finală

1.Numiți o deosebire între relația dintre conducătorul suprem și ideologie în sistemul

nazist și cel comunist.

2.De ce considerați că împotriva lui Hitler nu a existat o opoziție puternică?

3.Corelați fiecare text cu o imagine. Argumentati-vă alegerea.

Autarhia în plan economic – adica o economie națională închisă, care nu se racordează

la sistemul economic mondial.

Teroarea ca mijloc de impunere a dominației totale. Viața privată dispare, personalitatea

indivizilor este modelată în acord cu principiile ideologiei. Mijloace de impunere a
terorii: lagarele de exterminare sau muncă forțată, politia politică.

Rusia sovietică – poliția politică este fondată de Lenin, ca instrument al „Terorii Rosii”,
numită C.E.K.A. (devine apoi N.K.V.D, G.R.U, K.G.B)

Teroarea Roșie în vremea lui Lenin: „În articolul Cum să organizăm întrecerea (7 și 10
ianuarie 1918), V.I Lenin proclama țelul comun și unic al „curățării pământului rusesc de toate
insectele dăunătoare”. Și prin insecte dăunătoare înțelegea nu numai pe cei străini prin
apartenență de clasă, dar și pe „muncitorii care se eschivează de la muncă”. Ne este greu să ne
imaginăm că acei muncitori, abia deveniți dictatori să se eschiveze de la o muncă pe care o
făceau pentru ei înșiși. (...) Formele de curățare a insectelor prevăzute de Lenin erau diferite: să
fie băgați la închisoare, să fie puși să curețe latrinele, să fie împușcat parazitul. (...) Insecte erau
firește proprietarii de pământ. Insecte erau cooperatorii. Toți proprietarii de case. Multe insecte
se aflau printre profesorii de liceu. Consiliile parohiale ale bisericilor erau pline de insecte,
insectele cântau în corurile bisericești. Insecte erau toți preoții. (...) Mai erau tot felul de
intelectuali blestemați, studenți fără astâmpăr, tot felul de excentrici, căutători de adevăr și
nebuni. (...) S-a adoptat o formă nouă de: represiunea fără judecată, mulți au fost striviți, înainte
de a ajunge în închisori.” Alexandr Soljenițîn, Arhipelagul Gulag

„Noi nu ne războim cu persoanele separate. Noi nimicim burghezia ca clasă. La anchetă

să nu căutați probe materiale și dovezi că acuzatul a acționat prin faptă și cuvânt împotriva
sovietelor. Prima întrebare care se pune : cărei clase îi aparține, ce origini are, ce educație, ce
studii or profesie. Tocmai aceste întrebări trebuie să hotărască soarta acuzatului. În acesta rezidă
fondul terorii roșii.” (ziarul Teroarea Rosie , 1 noiembrie 1918)

1.Care sunt potrivit textului categoriile vizate de teroarea roșie?

2. Formulați un punct de vedere privitor la rolul terorii in instaurarea unui regim totalitar.

3. Identificați caracteristicile marxism-leninismului.

Teroarea în Italia- instrument politia politică, O.V.R.A (Organizatie de vigilență și

represiune a antifascistilor)

Teroarea în Germania nazistă - poliția politică: Gestapo. Batalioane de asalt: S.S și S.A

Controlul maselor prin organizații controlate de partid.

Rusia sovietică : Comsomolul a fost organizația de tineret a Partidului Comunist al Uniunii

Sovietice, cei mai tineri membri având 14 ani, limita superioară de vârstă fiind 28 de ani, cu
excepția funcționarilor organizației care puteau fi mai în vârstă. Copii de până la 14 ani erau
înscriși în organizațiile de pionieri. Comsomolul avea o influență neglijabilă în politica partidului
comunist sau a organelor puterii sovietice, dar juca un rol important ca un mecanism pentru
îndoctrinarea tinerilor, dar și pentru introducerea acestora în domeniul politic. Alături de aceste
scopuri, Comsomolul era și teren de muncă și activitate politică, fiind principalul rezervor de
cadre pentru partidul comunist. Membrii activi primeau privilegii notabile și puteau fi promovați
în organele de conducere comuniste.
Italia fascista : Unul dintre succesele politicii sociale a fasciștilor a fost crearea în 1925 a Opera
Nazionale Dopolavoro (OND – Programul Național pentru Timpul Liber). OND a fost cea mai
mare organizație sponsorizată de stat pentru petrecerea timpului liber de către italienii
adulți.[61]OND a devenit atât de popular, încât, în deceniul al patrule, fiecare oraș avea un
club Dopolavoro, ai cărui membri erau responsabili cu înființarea și întreținerea a peste 11.000
de terenuri de sport, peste 6.400 de biblioteci, 800 de cinematografe, 1.200 de teatre și cam 2.000
de orchestre.[61] Participarea la activitățile Dopolavoro era voluntară, iar prezența masivă era
cauzată de caracterul său apolitic. Marele succes al experimentului fascist Dopolavoro a fost
factorul principal care a determinat autoritățile naziste să inițieze versiunea lui germană, Kraft
durch Freude (KdF – Putere prin Plăcere).

Germania nazistă: Hitlerjugend este o expresie germană care se traduce „Tineretul

hitlerist”. HJ a fost organizația nazistă de tineret a Partidului Muncitoresc German
Național-Socialist, NSDAP (partidul nazist). HJ a existat între 1922 și 1945. HJ a avut o factură
paramilitară și, ca atare, a fost a doua organizație nazistă ca vechime, fondată la un an după
înființarea organizației paramilitare naziste pentru adulți, Sturmabteilung („SA”).
Fapte istorice

Rusia sovietică:

Imediat după revolutia din octombrie, Lenin a suprimat partidele politice

distrugand opozitia. În septembrie 1918 este decretată „teroarea roșie” – este instituit
sistemul de lagare de munca cu scop de exterminare, începe fenomenul luării de ostateci.
S-a organizat armata rosie care a iesit biruitoare în razboiul civil. Încep, naționalizările,
toate proprietățile private, industria, agricultura, trec în posesiunea statului .
Sistemul impus nefiind viabil, se declansează foametea, iar ca urmare a revoltei
marinarilor de pe vasul Kronstad, Lenin va decreta in martie 1921 NEP, noua politică
economică – recunostea mica proprietate privată și comercializarea plus produsului.
În 1922 va fi proclamată Republica Sovietică.
În 1924 Lenin moare, începe lupta pentru putere în cadrul Partidului comunist.
Stalin va fi cel care va reuși să-și asume conducerea acestui partid. S-a înconjurat de
apropiati, georgieni, pe care i-a pus în posturi cheie, controlând intregul aparat de stat,
asigurandu-și fidelitatea birocratiei.
Stalin a schimbat politica partidului – a renuntat la internationalismul bolsevic, la
ideea mondializării revolutiei, si a impus „construirea socialismului într-o singura țara”,
Republica Sovietică. A renuntat la noua politica economica, trecând la industrializarea
fortată.
1924-1928 - A trecut la epurarea partidului comunist de bolșevici, oamenii lui Lenin,
acuzandu-i ca dorescct scindarea partidului. În fapt se temea că oamenii lui Lenin îi vor
contesta puterea.
1929 – a început cultul dictatorului infailibil – responsabili pentru erori și dificultati erau
executantii sau sabotorii care erau arestati de politia politica (NKVD, GRU, KGB).
1936 – este construita URSS – Uniunea republicilor sovietice socialiste , „cea mai
democratica din lume”, care garanta votul secret si universal, doar ca singurele
recunoscute erau cele ale partidului comunist , singurul existent.

Între 1929-1935 începe colectivizarea și planificarea întregii economii:

Consecinte: s-a trecut la eliminarea întregii proprietăți individuale a țaranilor,
organizându-se sovhozuri – ferme agricole de stat cu muncitori plătiti și colhozurile –
gospodarie colectivă unde țaranii carora le fuseseră luate pamanturile si introduse in acest
sistem in proprietatea statului, munceau și primeau o cota parte din produse. Planurle
cincinale

S-a trecut la eliminarea kulacilor , țaranii bogați. Țăranii s-au opus colectivizării ,
astfel ca mai mult de 1.800.000 au fost deportati. S-a declanșat foametea. 6.000 de morti.

În procesul de industrializare fortată statul a alternat represiunea cu stimulente

materiale: cartela de munca, plata la bucată, glorificarea muncitorului care îți depășește
norma.

Teroarea , a constituit principalul instrument al regimului. Ea era justificată de

Stalin prin ascuțirea luptei de clasă și consolidarea „dictaturii proletariatului”.
Instrumente: politia politica, tribunale publice.

Etape: 1928-1933 - țărănimea, clerul, elementele străine și specialiștii burghezi

1935- 36 – taranii și muncitorii acuzati de sabotaj economic
36-38 – membrii ai partidului – procesele de la Moscova- 53 dintre vechii
bolsevici condamnati si omorati. Vechile cadre ale armatei, generalii.
Gulagul – administratia generala a lagarelor – a fost plasata sub gestiunea politiei
politice, scopul fiind acela de pedepsire si exterminare a detinutilor politic si de munca
fortată.
Cultural – realismul socialist, proletcultismul

Italia fascistă

Contextul international in care a apărut fascismul – umilinta natională provocată

de tratatele de pace, teama de bolșevism instaurat în Rusia și ruinarea claselor mijlocii
care reprezentau suportul democrației.
În cazul Italiei se aplică problema umilintei nationale provocată de tratatele de pace.
Italienii au fost nemultumiti că aliații lor nu și-au ținut promisiunile din 1915 și i-au tratat
cu dispreț. Dezvoltarea inegală a Italiei – un Nord industrial și un Sud agrar, lipsa de
speranță economică și dorința de transformare a Italiei în jurul anilor 20 a provocat o
serie de greve, soldații au ocupat uzinele.

Valul pro comunist deveniste puternic: s-au organizat soviete, iar in sud lucratorii
au ocupat pamanturile si au inceput sa lucreze la comun. A incoltit în societatea italiană
teama ca statul avea sa devina bolsevic. Temerile si nemultumirile au fost speculate de
Benito Mussolini, initiatorul si conducătorul mișcarii fasciste. El se va inspira din
doctrina stângii, din care făcuse parte o bună perioadă a vieții sale.
Mussolini intra în cursa pentru putere având sprijinul partidului fascist.

Partidul National Fascist: afirmă supremația valorilor naționale , se pronunță pentru

limitarea regimului parlamentar și în favoarea unui regim autoritar. În 1922 este anunțat
marsul aspura Romei. Mussolini fiind numit prim-ministru, regele a cedat. În perioada
1922-1925 regimul fascist a pastrat o aparenta democratica . alegerile din 1924 s-au
desfasurat intr-o atmosfera de teroare. , fascistii obtinand astfel majoritatea parlamentară.
Deputatul opozant Gicomo Mattini a fost asasinat, Mussonini asumandu-și asasinatul.

Din 1925 in Italia se instaurează un regim dictatorial. Au fost adoptate legile

fascismului „prin care erau desființate toate contra puterile.” A început cultul liderului
carismatic. Mussolini a devenit în mod oficial liderul statului Italian – Il Duce. Din 25 se
trece la organizarea statului totalitar – individul , cetățeanul nu mai reprezinta nimic,
principala valoare este statul : „totul în stat și nimic în afara lui, nimic împotriva lui”.
Statul reprezintă singura valoare politică și realitate. Statul era corporativ – consilia doar
interesele grupurilor. Ideologia fascistă respingea socialismul si democratia.

1926 – se înfiintează politia politică – OVRA (organizatie de vigilență și

represiune a antifascistilor). Prin această structură s-a realizat eliminarea adversarilor
politici care fie au fost arestati si anihilati, fie deportati, fie obligati să plece.
1929 – este promulgată legislatia in domeniul muncii prin care se creau corporațiile, prin
care partidul fascist se implica in desfasurarea economiei.
Ideologia era raspandită în societate printr-un important aparat de propaganda controlat
direct de catre partid: presa, afise, piese de teatru, cinematograf și radio.

Partidul fascist controla intregul stat iar Mussolini partidul fascist. Italienilor li se cerea sa
creadă în deviza : „Crede supune-te, luptă.” Economic se promova autarhia, să producă in
interior tot ceea ce este necesar.
Italienii erau inregimentati de la 8 ani, iar de la 14 ani ajungeau în Balila , tinerii cresteau
in cultul ducelui. Femeile faceau parte din organizatia mamelor italiene, salariatii din
sectorul public erau si ei inregistrati în organizatia Dopolavoro. Care le asigura asigurari
de santate, excursii de masă. Sporturi de masa. În 1929 Mussolini va semna insa
 concordatul cu Biserca catolica, ea reusind sa-si tina organizatiile independente de cele
ale regimului. Mussolini a sprijinit industria Italiana, uzina Fiat, constructia de nave.

Germania nazistă

Evenimente cheie:
● 1919-1933 Republica de la Weimar, spre sfârșitul căreia au avut loc evenimentele
care au dus la numirea lui Hitler în postul de cancelar (prim-ministru) al
Germaniei (30 ianuarie 1933).

● 1933 Gleichschaltung (română: nivelare; sunt măsuri legale luate de naziști pentru a
transforma instituțiile publice democratice în cele ale statului totalitar).
● 1935 Legile rasiale de la Nürnberg împotriva evreilor.
● 1939-1945 declanșarea și desfășurarea Celui De-Al Doilea Război Mondial, însoțit de
mari crime de război și genocid, război care a provocat moartea a circa 55 milioane de
oameni.
● 8 mai 1945 capitularea necondiționată a Germaniei naziste.

Criza economic din 1929-1933 va contribui la creșterea popularității Partidului Nazist.

Ideologia nazistă, antidemocratică, antiliberală și profund antisemită, căștigă capital moral în
contextul în care democrațiile nu făceau față crizelor interbelice. Democrația parea un sistem
aflat în faliment, iar liberalismul economic nu părea a mai fi viabil. Mai mult, Hitler promitea
germanilor posibilitatea de a răzbuna umilințele suferite în 1919, în urma păcii de la Versailles.
Vinovații desemnațti de nazisti pentru înfrângeri și umilințe, erau democrația și evreii.
Mitul cuțitului înfipt în spate este o noțiune, interpretată mai ales în cercurile
de dreapta din Germania după anul 1918, precum că armata germană nu ar fi pierdut primul
Război Mondial, dacă nu era trădată de către civilii de pe "frontul de acasă", mai ales de
republicanii care au răsturnat monarhia. Deasemenea, liderii guvernului german care au
semnat armistițiul de la 11 noiembrie 1918, erau recunoscuți ca fiind Criminalii din Noiembrie.
Când naziștii au venit la putere în 1933 au facut din mit o parte integrantă a istoriei lor oficiale
a anilor 1920, portretizând Republica de la Weimar cu activitatea "criminalilor din noiembrie",
care au folosit lovitura de cuțit în spate pentru a acapara puterea, trădând națiunea. Propaganda
nazistă a descris Republica de la Weimar ca "o mlaștină de corupție, degenerare, umilire
națională, persecuția nemiloasă a "onestei opoziții naționale" = paisprezece ani de conducere a
evreilor, marxiștilor și bolșevicilor, care au fost în cele din urmă măturați de Mișcarea
Socialistă Națională sub Adolf Hitler și "Revoluția națională din 1933".
La moartea președintelui Hindenburg. la 2 august 1934, parlamentul dominat de naziști a unit
funcțiile oficiale de Reichspräsident (președintele Reich-ului) și Reichskanzler (cancelar,
prim-ministru) într-una singură, și l-a învestit pe Hitler cu noul titlu de Führer und
Reichskanzler (conducător și cancelar al Reich-ului).
Doar armata a rămas independentă de controlul nazist. Membrii organizației
paramilitare Sturmabteilung, prescurtat SA ("Cămășile brune"), au așteptat să obțină poziții
dominante în noua configurație a puterii.
Dorind să păstreze relațiile bune cu armata, Hitler a inițiat, în noaptea de 30 iunie 1934,
așa-zisa Noapte a cuțitelor lungi, o acțiune de epurare a liderilor SA ca și a altor inamici politici,
acțiune dusă la îndeplinire de o altă structură de elită a naziștilor, SS-ul. La scurt timp după
aceasta, comandanții forțelor armate regulate au jurat credință noului stăpân al Germaniei.
Înființarea unei forțe polițienești acționând în afara autorității civile, Gestapo (prescurtare
de la Geheime Staatspolizei, poliția secretă de stat), a pus în lumină tactica naziștilor de a folosi
mijloace de forță pentru a controla direct societatea germană. Luând exemplul
epurărilor staliniste, această structură a „descoperit” peste 100.000 de "spioni" și de "trădători",
toți fiind din rândul criticilor regimului și al disidenților. Cei mai mulți germani de rând,
mulțumiți de creșterea economică și de standardul de viață îmbunătățit, au rămas tăcuți și supuși.
Dar mulți oponenți politici, îndeosebi comuniști și socialiști, au fost pârâți de turnătorii
omniprezenți, apoi încarcerați în închisori și lagăre, unde au fost maltratați, mulți dintre ei fiind
chiar torturați și uciși. Numărul victimelor politice ucise sau dispărute în primii ani ai regimului
nazist este estimat la mai multe zeci de mii.
Regimul nazist a fost caracterizat prin controlul politic al fiecărui aspect al societății cu
scopul atingerii "purității rasiale", sociale și culturale a „arianului”, a „nordicului”.

Prin legile de la Nürnberg din 1935, evreilor germani li s-a anulat cetățenia germană și li s-a
interzis să mai ocupe funcții în instituțiile statului. Cei mai mulți evrei germani angajați și-au
pierdut slujbele, locurile lor de muncă fiind luate de șomerii considerați corespunzători din punct
de vedere etnic-rasial („arieni”). La 9 noiembrie 1938 naziștii s-au dedat la un pogrom împotriva
evreilor, acțiunea organizată pe plan național fiind denumită Kristallnacht (noaptea de cristal).
S-a folosit acest nume deoarece numeroasele geamuri și vitrine sparte făceau ca străzile să pară
acoperite cu cristal. Actualmente, pentru acest act nazist samavolnic se folosește
denumirea Pogromnacht - noaptea pogromului. Drept consecință a situației create, peste 200.000
de evrei au fost nevoiți să părăsească Germania până în septembrie 1939, proprietățile fiindu-le
confiscate de statul nazist.
Naziștii au inițiat și alte programe de exterminare a membrilor „slabi” sau „nepotriviți”
din populația germană. Este vorba de programul de eutanasie T-4, în timpul desfășurării căruia
au fost uciși zeci de mii de germani handicapați și bolnavi incurabili. Această măsură criminală a
fost luată în cadrul eforturilor de „menținere a purității rasei superioare germane”, după cum
spuneau propagandiștii naziști. Tehnicile de asasinare în masă experimentate în timpul acestei
perioade au fost aplicate, mai târziu, și în lagărele de exterminare, culminând în ferocitate și
brutalitate la holocaust și alte crime împotriva umanității. Tot ca urmare a legilor din 1933, peste
400.000 de persoane considerate ca având defecte genetice, o gamă care acoperea bolile
începând de la cele mintale și până la alcoolism, au fost supuse sterilizării obligatorii.