Examen Istoria contemporană a românilor

1. Instaurarea regimului totalitar stalinist in Romania

Stalinismul era o metoda de guvernare a lui Iosif Stalin, Lev Trotki a descris acest
sistem ca fiind totalitar și această caracterizare a ajuns să fie folosită în mod curent de
criticii stalinismului. Acest sistem totalitar era un adversar declarat al democratiei,
libertatii de exprimare si a persoanei . Stalinismul este asociat cu un regim de teroare și
guvernare totalitară iar persoanele care se opuneau acestei noi dogme erau acuzate de
tradare a partidului.

România a devenit o ţară comunistă la sfârşitul anilor 40, aproape imediat după
cel de-Al Doilea Război Mondial. Pentru mulţi a fost o adevărată surpriză ascensiunea la
putere a unui partid insignifiant în România. În culisele puterii însă, jocurile au fost
făcute iar destinul ţării decis la masa tratativelor.

Regimul comunist a fost instaurat in Romania sub presiunea directa a fortelor

sovietice de ocupatie, impotriva vointei poporului roman, in conjunctura geopolitica
aparuta dupa terminarea celui de al doilea razboi mondial. Acest proces a parcurs, intre
anii 1945-1947, o perioada de tranzitie tulbure, care s-a incheiat prin actul de abdicare
fortata a regelui Mihai, la 30 decembrie 1947, si prin adoptarea noii Constitutii din aprilie
1948, care a anulat pluralismul politic, a consacrat acapararea completa a puterii de catre
fortele comuniste si instaurarea regimului de “democratie populara”.

Stalinizarea Romaniei a fost un proces rapid urmarind modelul sovietic si folosind

normele si practicile staliniste. Nationalizarea intreprinderilor industriale, bancare a
minelor si intreprinderilor de transport a dus la o tranzitie mai usoara catre comunism dar
cu acest prilej Stalin a reusit sa puna in posturi cheie oamenii.

Sub influența lui Stalin s-a trecut la un plan rapid de măsuri legislative și politice
pentru stalinizarea economiei țării. În iunie 1948 a fost adoptată Legea pentru
naționalizarea întreprinderilor private (bancare, industriale, de asigurări etc.), cu excepția
desigur a celor comune sovieto-românești care se vor înființa ulterior. Scopul acestora era
de a distrugerea proprietății private și orientarea economiei spre o centralizare absolută și
industrializare forțată. Toate aceste decizii au fost coordonate de către Comitetul de Stat
al Planificării, care a implementat modelul sovietic de plan cincinal.

In ceea ce priveste industria, s-a trecut la mecanizarea, automatizarea și

electrificarea industriei românești. În domeniu s-au investit sume considerabile,
construindu-se baza infrastructurii prin electrificarea țării și alte proiecte similare.
Industrializarea s-a realizat cu costuri uriașe, totusi, realizările au fost considerabile și
putem afirma că România a încetat să fie o țară agrară, devenind una industrial-agrară. S-
au dezvoltat siderurgia, industria alimentară și au apărut noi ramuri industriale creându-se
numeroase locuri de muncă. Un accent deosebit a apărut pentru industria petrochimică.
Per total, producția industrială a avut o crestere masiva in aceasta perioada

In ceea ce priveste agricultura. Intenția regimului comunist a fost desființarea

propietății private și intrarea pământului sub controlul statului prin diferite mijloace
legislative, economice sau chiar represive. În domeniul agriculturii, s-au înființat GAC la
care participau țăranii cu pământul propriu în întovorășire. Pământul statului a fost folosit
pentru crearea GAS-urilor cu angajați salariați.

Colectivizarea a început în 1949 și a întâmpinat rezistența țăranilor, mulți fiind

arestați sau chiar deportați. Procesul s-a încheiat în 1962 când aproximativ 68% din
pămândul arabil era colectivizat. Satul tradițional a fost modificat radical, atât material
prin apariția mașinilor agricole, a autobuzelor, drumurilor, electificării dar și la nivelul
mentalității, intrucat, munca la CAP era slab plătită și de aceea majoritatea tinerilor au
migrat către orașe, unde salariul în fabrici era mult mai mare.

Industrializarea și colectivizarea au fost pietrele de temelie ale politicii

comuniste. Ele au dus la transfomarea radicală a țării. România a început să producă
bunuri noi precum mașini, utilaje industriale și petroliere, tractoare și aparate electrice.

Elementul fundamental care trebuie înțeles în ceea ce privește România postbelică

era dominația sovietică, implicit cea stalinisita. Ea a impus modele de organizare
economică și socială, dar și politică în toate țările aflate în sfera de influență a URSS.
Structura politică în România era reprezentată de PMR, care a luat naștere ărin fuziunea
PCR cu PSD în 1948. Secretar general a fost ales Gheorghe Gheorghiu-Dej. Prima
constituție a Republicii Populare Române a fost promulgată în 1948. Se afirma că puterea
emană de la popor și aparține popor, aici înțelegându-se clasa socială a proletariatului
condus de partid. Organul suprem al țării devenea Marea Adunare Națională, care avea
atribuții legislative. Ea era condusă de un Prezidiu, condus inițial de C.I. Parhon.
Guvernul se numea Consiliul de Miniștri, condus de Petru Groza. Este evident că toate
aceste instituții erau formate din membrii PMR, care devenea astfel singura forță politică.

A urmat o nouă constituție în 1952, tot după model stalinisti. Țara era împărțită în
regiuni și raioane, după model sovietic.

In 1953 dupa moartea lui Stalin a inceput o erodarea a regimurilor comuniste,

destalinizarea propriuzisa a fost procesul de reformă politică unde majoritatea acțiunilor
lui Iosif Stalin din timpul conducerii sale au fost condamnate și guvernul reformat.
Februarie 1956 a fost începutul distrugerii imaginii, conducerii și legalității sale socialiste
de catre Nikita Hrușciov la cel de-al 20-lea Congres al Partidului.