Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
COLECTIVIZAREA AGRICULTURII ÎN
ROMÂNIA (1949-1962)
STUDENT:
CLAUDIU GABRIEL MOCANU
APRILIE 2022
CONTEXT
România a reprezentat cel mai reușit exemplu de „stalinism după Stalin” 2 prin
folosirea a două mecanisme de bază: poliția secretă română cunoscută sub numele de
Securitate precum și consilierii sovietici cu ajutorul cărora s-a introdus industrializarea rapidă
precum și colectivizarea agriculturii. O serie de etape din formarea Partidului Comunist
Român între care amintim: controlul asupra guvernului în martie 1946, fraudarea alegerilor
din noiembrie 1946, interzicerea Partidului Național Țărănesc din iulie 1947, silirea abdicării
regelui în decembrie 1947, contopirea cu Partidul Social Democrat precum și adoptarea unei
constituții după modelul sovietic au condus spre o multitudine de transformări importante:
restructurarea justiției și a armatei, remodelarea relațiilor dintre religie și guvern,
subordonarea puterii judecătorești celei executive cu ajutorul Armatei Roșii și a consilierilor
sovietici. Neavând suficienți membri, Partidul Comunist Român este dependent în totalitate
de cel al Uniunii Sovietice, fapt ce reiese din toate întrunirile publice sau secrete precum și
din discursurile ținute de diverse personalități ale partidului dintre care amintim declarațiile
Anei Pauker din 1952: „ noi știm ce înseamnă un sfat de la tovarășii sovietici; nu mai
vorbesc de sfatul tovarășului Stalin; noi știm că oamenii aceștia se bazează pe știință și pe
experiența Partidului Bolșevic al URSS și primim așa cum trebuie sfaturile.”3
Influența sovietică era prezentă peste tot în țară, controlând toate domeniile inclusiv armata și
poliția, fapt ce a condus la considerarea României ca fiind „a șaptesprezecea republică
sovietică”4, influențând într-un mod decisiv conducătorii; ei au fost cei care pus în aplicare
colectivizarea agriculturii și au impus eliminarea țăranilor bogați din fermele colective. Tot
sovieticii au impus formarea aparatului represiv prin crearea Securității în 1948 după modelul
1
Gail Klingman, Katherine Verdery, Țăranii sub asediu. Colectivizarea agriculturii în România (1949-1962),
Iași 2015, Ed. Polirom, p.66
2
Ibidem, p.67
3
Ibidem, p.69
4
Ibidem, p.71
KGB în locul Serviciului Special de Informații al fostei burghezii, ocupând toate funcțiile de
decizie, fapt ce subliniază încă o dată impunerea tiparului sovietic.
Mulți țărani s-au împotrivit colectivizării fapt ce conduce la adoptarea unor măsuri
represive violente, arestări, confiscări ale averilor din partea autorităților comuniste ale
vremii. În România colectivizarea s-a făcut după modelul stalinist vizându-se eliminarea
inegalităților la nivel rural, modernizarea agriculturii și nu în ultimul rând civilizarea unei
populații considerate a fi barbară conform principiilor formulate de Marx, Engels și Lenin.
Pericolul era aşadar acela ca parcursul României să fie abătut de pe calea luminoasă
ce ducea direct către „viitorul de aur al omenirii”, comunismul. 8 După model sovietic, s-a
decis lichidarea chiaburilor şi deposedarea de pământ a ţăranilor mijlocaşi, în fapt a
majorităţii sătenilor şi cuprinderea lor în Gospodării Agricole Colective.
5
Vladimir Tismăneanu, Raport Final,Ed. Humanitas, București 2007, p.425
6
Ibidem, p.425
7
Ibidem, p.427
8
http://www.romania-actualitati.ro/colectivizarea_agriculturii_1949_1962-28102
Se introduce sistemul cotelor de către regimul comunist cu scopul de a obliga țăranii
înstăriți să renunțe la pământul lor dar și pentru a compensa lipsa de alimente din orașe
precum și pentru necesitatea plății despăgubirilor de război către Uniunea Sovietică. Conform
acestui sistem, țăranii erau obligați să dea statului o bună parte din producția gospodăriilor
lor, care, de cele mai multe ori, era mai mare decât producția însăși. Nu de puține ori țăranii
erau lăsați doar cu grâul de sămânță pentru anul care urma. Prin implementarea acestui sistem
al cotelor, comuniștii au ruinat gospodăriile agricole mari, fapt ce a condus la sărăcirea
satelor românești.
Perioada de stagnare
9
Dan Cătănuș, Octavian Roske:”Colectivizarea agriculturii in Romania.Dimensiunea politica.1949-
1953”,București, Institutul Național Pentru Studiul Totalitarismului, 2004, p. 11
10
Ziarul Scînteia 1949 nr. 1477
11
Sanda Borșa, Mihai Croitor Colectivizarea agriculturii în România: mecanismele legislative ale subordonării
lumii rurale (1949-1962), Cluj Napoca, Ed. Mega 2012, p.39
Între 1953-1956 colectivizarea a cunoscut o perioadă de stagnare. Prin decesul lui
Stalin din 1953, presiunea URSS asupra statelor europene a scăzut. În România colectivizarea
a stagnat, comuniștii focusându-se doar pe consolidarea Gospodăriilor Agricole Colective
deja existente.
În această etapă, represiunea a atins cote maxime, numeroși țărani care s-au opus au
fost deportați de cele mai multe ori în Bărăgan. Putem aminti comuna Horea, unde cinci
familii au fost clasificate ca fiind chiaburi, doar pentru a intimida sătenii mai ales pe cei ce nu
doreau să renunțe la propriile parcele de pădure în favoarea statului și deportate în Câmpia
Bărăganului în localitatea Stăncuța Mare împreună cu alte familii din toate colțurile țării,
fiind obligațisă îsi sape bordeie în pământ pentru a nu îngheța sub cerul liber.
Peste 40 000 de persoane au fost deportate din Dobrogea și Banat în Bărăgan în 1949
și din nou în 1951, localitățile în care au fost deportați fiind numite de către Securitate
comune speciale dintre care amintim: Dropia, Pelicani, Ezerul, Olaru în raionul Călărași,
Măzăreni și Zagna în raionul Brăila, Rubla, Schei, Bumbăcari din raionul Călmățui, Brateș
din raionul Galați, Salcâmi, Valea Viilor, Răchitoasa, Moila Gâldăului, Lătești din raionul
Fetești, Fundata și Viișoara din raionul Slobozia, Dâlga Nouă din raionul Lehliu.
Colectivizarea a avut ca rezultat anularea unei clase sociale românești prin folosirea
terorii fizice și psihice impuse de Securitate și Miliție cu efecte pe termen lung, resimțite
chiar și în perioada postcomunistă. S-au folosit metode agreate de politicienii locali, după
moartea lui Stalin, dintre care amintim: Gheorghe Gheorghiu Dej, Ana Pauker, Teohari
Georgescu, Alexandru Moghioroș, Nicolae Ceaușescu, Janos Fazekas, ion Cozma, Vintilă
Marin.
Concluzie
Astfel, colectivizarea agriculturii de către comuniști a însemnat o încălcare gravă a
drepturilor de proprietate privată și chiar a distrus concurența slabă dintre micii producători
agricoli. În acest caz, deși este a doua după URSS ca număr în țările comuniste, România are
cel mai mic randament la hectar, iar mecanizările efectuate după 1965 au afectat grav solul și
mediul.
Bibliografie selectivă
Lucrări generale:
Surse primare:
Surse secundare: