Sunteți pe pagina 1din 16

Vladimir Rosulescu - Istorie

smbt, 15 decembrie 2012


COLECTIVIZAREA AGRICULTURII

In Romnia, Partidul Comunist Romn a desfurat, n perioada 19491962, procesul de colectivizare, ce a constat n confiscarea aproape n totalitate a proprietilor agricole private din ar i comasarea lor n ferme agricole administrate de stat. In Romnia, colectivizarea a fost similar cu cea efectuat n URSS, prin aceea c a nglobat terenurile agr icole ce puteau fi adunate ntr-o ferm colectiv. Inceput nti greoi i haotic, procesul de colectivizare a stagnat ntre 1953 i 1956, fiind apoi reluat cu agresivitate i dus la final n 1962. Numeroi rani, att sraci, ct i mai nstrii, s-au opus acestei aciuni, iar guvernul comunist a recurs uneori i la represiuni violente, deportri, ncarcerri i confiscri ale ntregii averi a celor implicai. Sistemul de agricultur socialist astfel constituit a intrat treptat ntr -o criz ale crei efecte s-au simit i dup ce regimul a fost nlturat.

Dei nc napoiat tehnologic, agricultura reprezenta principala ocupaie economic n Romnia n perioada imediat urmtoare celui de al Doilea Rzboi Mondial. Reforma agrar din 1921 fusese cea mai radical din Europa i condusese, prin distribuirea n medie a 4 hectare de pmnt pe familie, la formarea unei pturi sociale semnificative de rani mici proprietari de pmnt. Dup venirea la putere, la presiunile Moscovei, a guvernului Petru Groza, s-a trecut, n 23 martie 1945, la o nou reform agrar, menit mai ales s dezintegreze marile proprieti funciare i s adune voturi pentru comuniti la alegerile ce urmau s fie organizate. Prin aceast reform, 1.057.674 ha de pmnt au fost date n proprietatea a 796.129 de familii. In 1948, rnimea reprezenta aproximativ 75% din populaia rii.

Pe baza fenomenului de permanent frmiare a micilor proprieti de teren agricol i a crizei agriculturii din perioada rzboiului, liderii comuniti erau convini c micile proprieti agricole sunt inerent nerentabile, c sunt condamnate la napoiere tehnologic i c nu se pot moderniza, gndiri ce erau cu totul adevrate. De asemenea, ei considerau c soluia acestei probleme o va putea constitui numai exploatarea agricol pe suprafee mari i c singura entitate capabil s adune aceste proprieti mari i s le administreze eficient este statul, rezolvare aproape n totalitate greit i abuziv.

In perioada 1945-1949, Partidul Comunist, la nivel declarativ, susinea mica proprietate agricol, fapt demonstrat de brourile electorale din anul 1945, dei rezoluia PMR din februarie 1948 recomandase deja cooperaia ca mijloc de ameliorare a situaiei economice. In r ealitate, comunitii erau adepii dogmei marxist-leniniste conform creia mica proprietate genereaz capitalism zi de zi, ceas de ceas, spontan i n proporii de mas, lucru foarte adevrat In 1951, Ana Pauker concluziona c e i azi un mic capitalist, n felul lui, ranul individual mic burghez. Strategia iniial a comunitilor a fost cea de a cuceri adeziunea politic i susinerea ranilor sraci pentru a sparge solidaritatea social din mediul rural, ndreptndu-i mpotriva celor mai nstrii. In acest sens, pentru a compensa lipsa de alimente din orae i necesitatea plii de despgubiri de rzboi Uniunii Sovietice, dar i pentru a ruina gospodriile rneti nstrite, a fost introdus sistemul cotelor. Prin acest sistem, ranii erau obligai s predea statului o parte semnificativ din producia gospodriilor lor. Dimensiunile acestui impozit n natur au variat. De multe ori, ranii erau lsai doar cu grul de smn pentru anul urmtor, iar uneori nici cu acesta. Prin sistemul cotelor, mulimea gospodriilor agricole mari din zona rural au fost duse la ruin, ceea ce a condus la srcirea satelor romneti n ansamblul lor (inclusiv a ranilor sraci, pe care comunitii i sprijineau declarativ).

Procesul de colectivizare a nceput violent n martie 1949, cu decretul 84/2 martie 1949, prin care se expropriau proprietile mai mari de 50 ha. Decretul a intrat efectiv n vigoare chiar din noaptea urmtoare, fiind aplicat pe loc. Proprietarii au fost luai noaptea din casele lor i li sa fixat, ilegal, domiciliu forat n diverse localiti. Proprietile au fost confiscate n ntregime, cu tot cu animale, maini agricole i cldiri. Multe dintre cele cteva mii de foste locuine ale proprietarilor au fost transformate n sedii de GAS-uri, GAC-uri, posturi de poliie, etc. Propaganda vremii a prezentat pe cei expropriai ca fiind moieri, dar n realitate n multe cazuri era vorba de ferme mecanizate i modernizate.

In zilele imediat urmtoare, plenara CC al PMR a hotrt transformarea socialist a agriculturii. Agricultorii a fost mprii n cinci categorii: ranii fr pmnt, ranii sraci, ranii mijlocai, ranii nstrii (etichetai drept chiaburi) i moieri. Cum prima interaciune a funcionarilor partidului cu rnimea, cu ocazia colectrii cotelor, nu i-a pus pe primii ntr-o lumin favorabil n ochii celor din urm, n multe locuri inclusiv ranii sraci s -au solidarizat cu aa-numiii chiaburi, sprijinindu-i pe acetia. Astfel, nceputul colectivizrii s-a caracterizat prin numeroase ezitri, uneori ranii nstrii fiind lsai cu o mic proprietate, dar n unele cazuri chiar i ranii mijlocai fiind deposedai de ntregul avut. In unele momente, represiunea a fost deosebit de dur, dar alteori autoritile au dat napoi.Disensiuni au aprut n aceast perioad chiar n snul PMR. Grupul Anei Pauker a fost ndeprtat de la conducerea partidului i a seciei agrare a CC, acetia fiind etichetai ca deviaioniti de dreapta i fiind fcui responsabili de ntrzierile i de abuzurile din procesul de colectivizare. Satele alese pentru prima parte a colectivizrii au fost nti satele cele mai afectate de rzboi i de seceta ce a urmat, unde rnimea srac era uor de convins de autoriti s accepte soluiile guvernului. Alte sate colectivizate n prima faz au fost cele din zone n care apruser micri de rezisten anticomunist, cum ar fi Maramure i Dobrogea, puterea comunist folosind aici colectivizarea ca mijloc de represiune.

A existat o etap de stagnare ntre anii 1953-1956, In 1953, Stalin a murit i presiunile Uniunii Sovietice asupra statelor europene ocupate privind colectivizarea au sczut. Astfel, colectivizarea n Romnia a stagnat ntre 1953 i 1955, regimul comunist lucrnd doar la consolidarea Gospodriilor Agricole Colective deja existente. In 1956 guvernul comunist a reluat discursul politic i planurile pentru continuarea colectivizrii. Anul 1956 a fost marcat de evenimentele din Ungaria i aceste planuri au rmas n acel an neconcretizate de teama unor noi proteste. A urmat imediat etapa de finalizare n for (1957-1962). In 1957, odat cu stabilizarea contextului european, colectivizarea a fost reluat printr-un program-pilot n regiunea Galai. Dup ce acest program a fost evaluat i considerat un succes, colectivizarea a renceput cu violen n regiunea Constana, unde au fost mobilizai 30.000 de activiti de partid sub conducerea secretarului regional Vasile Vlcu, cu scopul de a termina colectivizarea n acelai an. Astfel, n noiembrie 1957, regiunea Constana a fost declarat prima regiune romneasc colectivizat n ntregime. Maina propagandistic a partidului a exploatat aceast reuit, promovnd-o ca o transformare a unei provincii foarte napoiate n una cu un standard de via foarte ridicat n mediul rural pentru a alimenta ambiiile locale ale conducerii comuniste din celelalte regiuni. Urmtoarele regiuni spre care i-a ndreptat atenia regimul comunist au fost Banatul, care, ca i Dobrogea, era o provincie de grani foarte divers din punct de vedere etnic.

In aceast etap final, represiunea a atins maximul de violen. Numeroi rani care se opuneau au fost arestai, condamnai sau deportai, mai ales n Brgan. De aceste deportri nu au fost scutii nici moii din Apuseni. Un astfel de exemplu este cel din comuna Horea, actualmente n judeul Alba, de unde au fost alese cinci familii (etichetate drept chiaburi; n realitate, acestea erau familii modeste, ns scopul urmrit de partid era acela de a intimida stenii, mai ales pe cei hotri s nu renune la propriile parcele de pdure n favoarea statului) i deportate in Cmpia Brgan, ntr-un loc denumit Stncua Mare, practic un loc viran unde oameni adui din toate colurile rii au fost nevoii s-i sape bordeie pentru a nu nghea sub cerul liber.

In sedina Camerei Deputailor din 7 martie 2000, deputatul PNCD de Slaj , Vasile Vetianu rememora povestea unui ran din judeul su, etichetat drept chiabur i persecutat de autoriti: De fapt, se ncerca intimidarea celorlali, prin fric. In satul sljean, Mldia, gospodarul frunta Ioan F. Mocanu, numit "chiabur" i "chiabr", a fost arestat n trei rnduri de securitii Fgranu i I. Pdureanu, pentru vina de a fi muncit o via pmntul i de a fi fost gospodar frunta, ales, pentru aceasta, primar al satului timp de 26 de ani, dup 1918. Spaima a cuprins tot satul i redus la supunere. Dup schingiuiri, a fost adus acas din arest cu crua, cu coastele zdrobite i obligat s tac asupra torturilor la care a fost supus, dup care a fost aruncat n nchisoarea din imleu, n urma a 50 de tururi cu maina n jurul oraului de mai sus, spunndu-i-se c este n Cluj, nu n imleu. Dar n-a tcut. Mi-a mrturisit cum a fost legat sus de mini, dezbrcat n pielea goal, ars cu igara i btut cu ciomagul de cauciuc, pentru a spune ce a pus la cale n sat i unde ar avea arma ascuns. Dup chinuri groaznice, clii aruncau pe el glei de ap, apoi o luau de la nceput. In acelai sat n care s-a putut suferi atta pentru pmnt, cnd a venit colectivizarea,un ran, Ioan Mudure a fairului, a fost btut de moarte, mutilat, ducndu-se repede n mormnt, ca muli alii.

In zilele de 23-25 aprilie 1962, Gheorghe Gheorghiu-Dej a organizat o plenar special a CC al PMR, la care au fost adui 11.000 de rani (aluzie la numrul, exagerat de istoriogr afia comunist, al victimelor. Rscoalei din 1907 pentru a srbtori reuita colectivizrii. Dej a raportat c formele socialiste de proprietate deineau 96% din terenul arabil i 93,4% din suprafaa agricol. ranii au depus rezisten n toat ara la represiunile comuniste, dar mai puin n mod organizat, exiatnd scindri chiar ntre ei. Procesul de colectivizare a fost ntmpinat cu rezisten de majoritatea ranilor, care s-au rsculat n numeroase rnduri, nc din 1949, n nordul Moldovei i n Transilvania. Trupele de Securitate, Miliie i Grniceri au rspuns trgnd n ranii rsculai. Pe lng cei care au murit atunci, alii au fost arestai i unii chiar executai sumar. Sute de persoane au fost anchetate penal i condamnate la pedepse grele, iar familiile lor deportate n Dobrogea. Anul urmtor a adus asemenea rscoale i n sudul rii, mai ales n judeul Vlaca, unde n unele cazuri chiar liderii comunitilor locale, membri ai PMR s-au alturat protestelor. Represiunea a continuat i spre sfritul anilor 1950, cele mai mari rscoale avnd loc n actualul jude Vrancea. Mii de rani au fost condamnai la nchisoare i averile lor au fost confiscate.

Peste 40.000 de persoane, mai ales rani nstrii, au fost deportate din Banat i din Dobrogea n Brgan, n dou rnduri: o dat n 1949 i apoi din nou n 1951. Deportaii au fost aezai ntr-o zon geografic dificil, fiind n continuare persecutai politic. Localitile n care au fost acetia mutai au fost denumite de Securitate comune speciale, i erau n numr de 18. Cei deportai au fost lsai s se ntoarc n localitile lor n 1955 i 1956, gsindu -i casele confiscate. Colectivizarea n context est-european a avut de urmat diverse alte ci. Partidul Comunist Romn a implementat n Romnia o colectivizare cvasitotal, dup model stalinist, ea putnd fi evitat doar n zonele de munte unde colectivizarea nu era posibil. ranii care nu puteau pstra dect casa n care locuiau au fost astfel forai fie s plece la orae pentru a lucra n fabricile deschise prin procesul de industrializare forat, fie s rmn n sate muncind la CAP pentru venituri mult mai mici. O asemenea colectivizare nu a mai fost fcut n rile comuniste est-europene dect n Albania. Modelul urmat a fost cel al URSS, unde a avut loc, dup 1929, i unde represiunea a fost extrem de dur, culminnd cu nfometarea deliberat a ranilor ucraineni, din 1932-1933. Primul stat care a renunat la ideea colectivizrii a fost Iugoslavia lui Tito, n 1953. De asemenea, Polonia a ncetat procesul n 1956, n cele dou ri proprietatea de stat i cea privat n domeniul agricol coexistnd pe durata ntregului regim comunist. Ungaria, dup un experiment cu colectivizarea stalinist, a permis proprietatea privat asupra unor terenuri mici, lsnd creterea animalelor n seama sectorului agricol privat i concentrnd atenia sectorului de stat asupra cultivrii cerealelor pe arii extinse. Alte ri, cum ar fi RDG, Bulgaria i Cehoslovacia, au implementat i ele colectivizarea masiv, dar ranii muncitori la fermele agricole au fost retribuii similar celor din industrie, i li s-a permis i s cultive loturi individuale, ceea ce a ajutat la evitarea dezastrului total al economiei socialiste. Ca urmare a colectivizrii, relaiile economice existente anterior n agricultura romneasc au fost distruse. Mult ludata agricultur socialist a artat semne evidente de slbiciune, intrnd adesea n criz. In anii 1980, efectivele de animale crescute n micile gospodrii rneti, pe 15% din suprafaa agricol total rmas n afara CAP-urilor, reprezenta aproximativ 50% din efectivele totale. Criza economic din acea perioad a dus sistemul la colaps, ranii colectivizai ajungnd s sufere de foame. Dup cderea regimului comunist n 1989, toate forele politice au fost de acord c acest sistem trebuie s fie schimbat i CAP-urile au fost desfiinate. Reconstituirea dreptului la proprietate pe terenurile agricole a fost un proces ndelungat i greoi, dar a crui derulare a reprezentat singura soluie de revenire la relaiile economice capitaliste n agricultur. Retrocedarea pmntului i a altor terenuri agricole i silvice s-a fcut, ns, cu totul pgubitor pentru economia agrar i naional, fr gndirea unui plan de perspectiv pentru o agricultur modern. Astfel, n 1991, guvernul condus de Petre Roman i dominat de FSN a promovat o prim lege de retrocedare parial a unor mici proprieti funciare. Legea a fost insuficient i a fost criticat att de rani ct i de reprezentanii PNCD, care, prin deputatul Vasile Lupu, au

depus un nou proiect axat pe principiul restitutio in integrum, principiu pe care candidatul prezidenial al partidului, Emil Constantinescu l-a enunat n campania electoral ce a urmat. Proiectul a fost adoptat dup ce n 1996 Constantinescu a devenit preedinte i n Parlament sa format o majoritate compus din CDR, UDMR i PD, n pofida opoziiei PDSR (partid nesat de comunitii din ealonul al doilea al fostului PCR i de foti securiti) i a senatorului PD, Tri Fni, fost mare colaborator al regimului ceauist. Promulgarea legii a fost fcut de preedintele Emil Constantinescu ntr-o ceremonie public, la care (ca replic la plenara special a CC al PMR din aprilie 1962) au fost prezeni un grup de rani, n frunte cu deputatul Lupu, mbrcat n costum popular. Aplicarea i acestei legi a stagnat, fiind restrns i limitat n timpul guvernrii PSD din 20002004. Ea a fost reimpulsionat prin aa-numitele legi ale proprietii din 2005, care au eliminat limitrile de suprafa retrocedat i au consacrat principiul retrocedrii terenurilor pe vechiul amplasament. Datorita rezistentei darze a taranimii la colectivizarea agriculturii, pe de o parte, precum si a ezitarilor politice de la centru, pe de alta parte, procesul de colectivizare a avut o istorie lunga si foarte sinuoasa, marcata de ofensive violente dar si de retrageri tactice sau fortate ale autoritatilor. Revenind la subiectul tragediei produse de colectivizarea forat i abuziv, de tip stalinist, se pot face i alte abordri, folosind unele informaii suplimentare. Procesul de colectivizare s-a desfasurat in doua valuri principale, 1949-1953 si 19531962, impartite la randul lor in numeroase etape sau stadii. Primul val al "transformarii socialiste a agriculturii" (1949-1953), coincide in buna masura cu perioada in care, in intregul lagar comunist, exceptand Iugoslavia lui Tito, Moscova a incercat sa impuna colectivizarea rapida, in vreme ce liderii locali cautau sa implementeze acest proces in mod gradual. Robert Levy identifica cinci stadii distincte ale colectivizarii din Romania: martie 1949 februarie 1950; februarie -15 iunie 1950; 15 iunie - septembrie 1950; octombrie 1950 ianuarie1952; ianuarie 1952 - aprilie 1953; marcate de directive politice contradictorii venite de la Bucuresti, de lupte intestine pentru putere intre factiuni politice rivale in snul partidului si de ezitarile de a urma in totalitate modelul sovietic de colectivizare. De-a lungul acestui prim val, ezitarile autoritatilor au cauzat progrese fortate, dar si retrageri dramatice. Manevrele menite sa tempereze colectivizarea reprezentau o incercare zadarnica in fata presiunii sovietice. Ele explicau nsa, alaturi de rezistenta notabila a taranimii romane, curentele schimbatoare si masurile contradictorii din primul val al colectivizarii in Romania. Cel mai semnificativ eveniment politic al primului val a fost eliminarea grupului condus de Ana Pauker din conducerea partidului si a sectiei agrare a Comitetului Central, considerat responsabil pentru abuzurile dar si pentru intarzierea in campania de colectivizare. In 3 iulie 1952, odata cu eliminarea "deviationistilor de dreapta", Gheorghe GheorghiuDej anunta reinceperea luptei deschise impotriva chiaburilor dezlanuind in toata tara o noua campanie de arestari si procese. Satele colectivizate in primul val erau situate, in general, in regiuni in care agricultura suferise profund de pe urma razboiului si a secetei din anii 19451946, si in care taranii saraci constituiau o masa de manevra foarte vulnerabila la presiunile administrative ale partidului-stat, mai ales in conditiile dereglarii mecanismelor sociale locale prin eliminarea si deportarea mosierimii. Este insa interesant de semnalat faptul ca multe localitati in care se infiintasera gospodarii agricole de productie inca din 1949 au incheiat procesul de colectivizare numai in anii 1961-1962. Desi in aceste localitati campania de colectivizare inregistrase progrese insemnate, odata cu inregimentarea taranilor saraci potentialul de colectivizare isi atinsese in fapt limitele, colectivizarea totala fiind posibila numai prin folosirea fortei. O categorie aparte de sate colectivizate in primul val erau cele situate in zone considerate nesigure de catre partid, sau in care miscarile de rezistenta anticomunista erau mai

puternice, precum in Dobrogea sau Maramures. In aceste zone, colectivizarea timpurie era o forma de represiune sau chiar de "pedepsire" si disciplinare a populatiei locale, existand o corelatie directa intre intensitatea rezistentei anticomuniste si violenta procesului de colectivizare. Cel de-al doilea val al asaltului final in campania de colectivizare a agriculturii demonstreaza supunerea politica totala a elitelor politice din Romania fata de Uniunea Sovietica. Primul stadiu s-a situat intre vara anului 1953 - decembrie 1955, perioada denumita. "anii stagnarii", deoarece dupa moartea lui Stalin colectivizarea a fost temperata, punandu-se accentul pe consolidarea gospodariilor deja existente. A doua faza corespunde anului 1956 si se regaseste doar la nivelul discursului si proiectului politic de reluare a colectivizarii. Din considerente legate de situatia externa -evenimentele din Ungaria in 1956, dar si posibilitatea declansarii unor miscari contestatare de amploare in tara - punerea in practica a proiectului s-a amanat. Cel de-al treilea stadiu este cuprins intre anii 1957-1962.In 1957 s-a pregatit reluarea colectivizarii cu un experiment local in regiunea Galati, ale carui rezultate au fost considerate incurajatoare de catre conducerea partidului. Procesul a reinceput in forta in regiunea Constanta, unde au fost mobilizati peste 30 000 agitatori de partid (pentru un total de circa 661 000 de locuitori; excluzandu - se populatia urbana, taranii deja colectivizati, batranii si copiii, rezulta o proportie de un activist pentru circa trei tarani necolectivizati!), sub conducerea secretarului regional de partid, Vasile Valcu. La capatul unei campanii de o violenta fara precedent, Constanta avea sa fie declarata prima regiune colectivizata din Romania pe data 7 noiembrie 1957, pentru a coincide cu cea dea 40-a aniversare a Marii Revolutii Socialiste din 1917, careia ii era dedicata. Realizata la instigarea consilierilor sovietici, colectivizarea in timp record a Dobrogei facea parte dintr-un plan general de socializare completa a regiunii Constanta, provincia fiind privita drept un experiment-pilot in modernizarea socialista. "Succesul" sau, intens cosmetizat de propaganda oficiala, a fost popularizat in numeroase brosuri propagandistice ce exagerau metamorfoza sa miraculoasa din "cea mai inapoiat provincie din tara" in regiunea cu cel mai ridicat standard de viata al populatiei rurale din Romania. Exemplul Dobrogei a declansat o acerba competitie mimetica intre organizatiile regionale de partid pentru infaptuirea colectivizarii. Succesiunea colectivizarii regiunilor tarii a urmat insa o logica politica, prioritate avand zonele multietnice de granita, precum Dobrogea si Banatul, cele considerate nesigure din punct de vedere politic, precum Maramuresul, dar si campia Baraganului, considerata vitala pentru aprovizionarea capitalei. Alte regiuni mai omogene din punct de vedere etnic si de o importanta economica sau geopolitica mai redusa, precum Suceava, au fost printre ultimele colectivizate. Procesul s-a incheiat oficial in Romania in martie 1962 - cu trei ani inainte de termenul oficial stabilit de partid, dupa 13 ani de actiuni sistematice mpotriva rnimii. Pe 27-28 aprilie 1962 avea loc la Bucuresti o sesiune extraordinara a Marii Adunari Nationale, unde Gheorghiu-Dej proclama incheierea "transformarii socialiste a agriculturii". Formele socialiste de proprietate detineau 96% din suprafata arabila a tarii. Chiar daca procesul de colectivizare s-a ncheiat oficial in aprilie 1962, anii urmatori nu au fost lipsiti de tensiuni in mediul taranesc. Bunaoara, intr-un Buletin Informativ Special cu privire la unele manifestari si actiuni negative in cadrul gospodariilor agricole colective, intocmit de Ministerul Afacerilor Interne la 4 noiembrie 1964, erau trecute in revista numeroase nemultumiri ale taranilor din agricultura socialista. Circulase intens zvonul privind producerea unor "schimbari" in sectorul socialist, multi tarani colectivisti exprimandu-si speranta ca GACurile se vor destrama, iar ei isi vor redobandi pamantul, animalele si atelajele cu care intrasera in colhoz, in vreme ce altii au crezut ca vor primi loturi mai mari de pamant in folosinta. Toate acestea au dus la aparitia intr-o serie de localitati a unor actiuni deschise pentru destramarea GAC-urilor si a intovarasirilor. Taranii erau nemultumiti nu doar pentru ca le fusesera confiscate

bunurile prin colectivizare, ci si pentru ca ei practic munceau aproape pe gratis in formele socialiste de agricultura. O forma deosebit de raspandita de protest a taranilor fata de mizeria spre care erau impinsi a fost refuzul de a iesi la lucru, de-a lungul si de-a latul tarii inregistrandu-se veritabile greve agricole, intr-o epoca in care notiunea era utilizata in Romania doar pentru a desemna realitatile trecutului sau existente in "tarile capitaliste". In acelasi timp a aparut si s-a generalizat un fenomen care avea sa devina obisnuinta in deceniile urmatoare: "furtul" din Gospodariile Agricole Colective, considerat de tarani ca o forma legitima de remunerare si redistribuire a veniturilor acestora, dar considerat, pe drept, de regim, drept o forma de sabotare a agriculturii socialiste. Documentele care se public n continuare provin din arhiva CC al PCR, fond Cancelarie, fiind emise n anul 1952, si reprezinta plngeri ale taranilor din regiunea Craiova, comunele Podari, Floresti si Catane Nou, adresate lui Gheorghiu-Dej, secretarul general al PMR, n care reclamau abuzurile activistilor de partid n crearea ntovarasirilor de tip TOZ si a Gospodariilor Agricole Colective. De mentionat ca astfel de nemulumiri s-au exprimat n toate satele Romniei si pe toata durata colectivizarii agriculturii. Ele demonstreaza ca "transformarea socialista a agriculturii", colectivizarea, cum i se spunea n epoca, s-a realizat prin forta, prin numeroase abuzuri si fara respectarea "liberului consimtamnt" prevazut n documentele de partid. Linia partidului n politica agricola, care era inspirata dupa "marea experienta a partidului bolsevic si nvatatura lui Lenin si Stalin", arata ca atragerea taranilor n GAC-uri trebuia sa se faca dupa o intensa munca de lamurire asupra avantajelor si superioritatii agriculturii socialiste fata de micile gospodarii individuale, deci o intrare benevola, liber consimtita. In realitate, colectivizarea a fost pusa n practica prin constrngere, metode de teroare, prin "lupta" cu taranii, prin icanarea lor de catre organele locale de partid si de stat, pentru a ceda pamntul statului. In Raportul tinut n fata Plenarei CC al PMR din 3-5 martie 1949 care a hotart nceperea colectivizarii agriculturii n Romnia, Gheorghiu-Dej, secretarul general al partidului, a afirmat ca: "Partidul va duce o munca sistematica n snul taranilor saraci si mijlocasi spre a-i convinge de necesitatea de a se uni treptat n gospodarii colective, deoarece colectivizarea agriculturii e posibila numai n baza liberei consimtiri a taranilor." Astazi, avnd posibilitatea sa comparam documentele de partid cu cele inedite din arhive si cu marturiile celor care au fost colectivizati, constatam ca exista o mare discrepanta ntre textele de lege, documentele de partid, discursul public al liderilor comunisti si ceea ce s-a realizat n practica. Dupa cum o dovedesc si documentele publicate mai jos, colectivizarea, care a nsemnat confiscarea proprietatii individuale a taranilor la scara ntregii natiuni, a produs numeroase certuri n familie, despartiri si tragedii. S-a ajuns pna acolo nct oamenii au fost trimisi n judecata si condamnati pentru a li se lua pamntul si a forma GAC. Astfel, la cererea Comitetului de initiativa pentru organizarea GAC din comuna erbanesti, judetul Suceava, s-a procedat la arestarea taranului mijlocas Maciuc Leon, care, desi daduse adeziune de nscriere n GAC, era socotit "element recalcitrant". Pentru a se motiva arestarea, s-au introdus n casa acestuia o arma retezata si trei cartuse. aranul a fost nchis la Penitenciarul Suceava. Desi, potrivit documentelor de partid, "chiaburii" (de fapt, cei mai buni gospodari ai satelor) nu trebuiau sa patrunda n GAC-uri, n practica s-a procedat la confiscarea averii acestora pentru a mari hotarele GAC-urilor existente, pe motiv ca nu nsamntau, nu-si predau cotele sau nu-si plateau impozitele la timp. La Curcani, judetul Ilfov, un "chiabur" de 80 de ani a fost condamnat la o luna de zile nchisoare si confiscarea averii pe motiv ca nu a dezmiristit la timp. In multe parti s-a procedat abuziv, prin colaborarea presedintelui Tribunalului, care a procedat nelegal pentru ca "asa-i cerea organizatia judeteana de partid". In majoritatea cazurilor, aceste masuri au fost initiate de organizatiile judetene de partid, iar Comitetele Provizorii (din

1950, Sfaturile Populare), organele MAI si ale Ministerului de Justitie au procedat la traducerea n fapt a acestora. O metoda des utilizata de "convingere" a taranilor de a-si ceda pamntul era chemarea la Securitate si inerea lor acolo cteva zile, dupa care erau eliberati daca si luau angajamentul ca se vor nscrie n GAC. Multi au semnat pentru ca "nu vroiau sa putrezeasca n nchisoare". S-a folosit mult si bataia. aranii erau chemati la Sfatul Popular comunal si batuti pentru a se nscrie n GAC. Organele de partid locale si comitetele executive ale Sfaturilor Populare au organizat "echipe" care exercitau presiuni asupra taranilor pentru a se nscrie n GAC-uri. In afara de activistii de partid, "echipele" cuprindeau si salariati de la diferite institutii si ntreprinderi. Acestea mergeau ziua, dar si noaptea trziu, la tarani acasa, pentru a duce "munca de lamurire". In mod mrav, unii stropeau cu gaz alimentele din camarile taranilor, luau tot ce le pica n mna de prin curtile lor sau de pe cmp (animale, atelaje, pasari etc.), le duceau la GAC sau la Sfatul Popular si-i chemau apoi pe tarani sa le recupereze, dar cu conditia "sa aduc zapisca de la colhoz ca este nscris". Cotele si impozitele foarte mari impuse taranilor au fost o alta metoda folosita de autoritati de a-i determina sa intre n GAC-uri. Celor care nu predau cotele li se ntocmea proces-verbal de sabotaj economic, urmnd inevitabil arestarea. Chiar si atunci cnd taranii erau la zi cu darile catre stat, li se spunea ca mai au un rest de plata la impozit sau de dat produse la colectari. n 1952, n regiunea Bucuresti, raioanele Calarasi si Branesti, au fost sate ntregi unde gospodariilor taranesti li s-a luat ultimul bob de gru din batoza. Pentru a intimida taranimea si a o determina sa mearga pe calea socializarii agriculturii, s-a practicat si exmatricularea din scoli a copiilor taranilor care refuzau sa se nscrie n GAC-uri. Salariatii care posedau pamnt erau scosi din serviciu pentru faptul ca ei sau parintii lor nu se nscriau n GAC, dar au fost si multi care l-au cedat de frica sa nu-si piarda salariile. La Cancelaria CC al PMR se primeau zilnic zeci si zeci de scrisori de plngere din partea taranilor saraci si mijlocasi care reclamau abuzuri n formarea Gospodariilor Agricole Colective si a ntovarasirilor TOZ. De asemenea, multi se prezentau la Biroul de Informatii al CC al PMR solicitnd audiente la conducerea partidului, ncrezatori, probabil, n propaganda oficiala a partidului privind liberul consimtamnt n crearea GAC-urilor. Documentele din arhiva CC al PMR infirma propaganda oficiala a partidului n politica agricola. Colectivizarea agriculturii n Romnia s-a realizat prin metode administrative, prin constrngere si este sigur ca nu se putea nfaptui altfel. Chiar membri din conducerea partidului recunosteau ca fara presiuni "vom avea GAC-urile la pastele cailor". aranii romni erau straini de ideologia comunista si individualisti. Pentru ei, adevarata valoare o reprezenta pamntul pe care cei mai multi l dobndisera prin munca si economisire. Fara desfiintarea proprietatii particulare asupra pamntului, regimul "democrat-popular" nu ar fi reusit sa-si impuna controlul asupra taranilor, care reprezentau marea majoritate a populatiei tarii, facndu-i dependenti de partid si de stat. Rapoartele Directiilor Regionale ale Securitatii Poporului, ale Inspectoratelor si legiunilor de jandarmi si ale Inspectoratelor Generale Administrative Regionale, care erau organele de inspectie si informatii ale MAI asupra activitatilor din tara, cu toata exprimarea voit retinuta, dovedesc ca taranimea romna era anticomunista si antisovietica. aranii cu proprietati mari si mici au opus rezistenta fata de colectivizare, nefiind convinsi de beneficiile ei, iar autoritatile au trecut la represiune atunci cnd se rasculau. O nota-raport a Serviciului "C" din MAI (nr. 00104106/28.11.1959) arata ca n anii 1951-1952 au fost arestati 34 738 tarani si au fost organizate 438 de procese publice (judecate la Sfaturile Populare din comune si nu la sediile tribunalelor), cu scopul de a-i intimida pe tarani si de a-i forta sa intre n GAC-uri. Documentele publicate mai jos demonstreaza si ca ntovarasirile agricole care trebuiau sa-i nvete pe tarani a munci n comun pamntul s-au facut tot sub presiune. Copiate dupa model sovietic, acestea reprezentau pentru partid centre de atractie a taranimii pe "calea

transformarii socialiste a agriculturii". Nu se tie care au fost rezolutiile pe aceste cereri, daca s-au luat masuri de sanctionare a celor vinovati de cele reclamate de tarani. Se consider, nsa, cunoscnd ce s-a ntmplat n agricultura Romniei, ca ele au fost negative. "De moarte si de colhoz nu puteti scapa", spunea Gaston Marin n memoriile sale, ca ar fi raspuns Gheorghiu-Dej unui grup de tarani moldoveni veniti sa se plnga la partid de abuzurile colectivizarii din satele lor. In opinia conducerii partidului, fara colectivizarea agriculturii nu se putea consolida regimul si nu se putea asigura trecerea de la capitalism la socialism. Dovada ca dupa moartea lui Stalin nu s-a renuntat la ea, ci a continuat n forme staliniste. Aceasta, spre deosebire de alte tari intrate n sfera de influenta sovietica (Polonia, Iugoslavia), care au renuntat la cooperativizare. Documentele de partid stau marturie n acest sens. Plenara CC al PMR din 19-20 august 1953 a hotart consolidarea si dezvoltarea GAC-urilor si ntovarasirilor agricole pe calea transformarii socialiste a agriculturii. Doi ani mai trziu, Congresul al II-lea al PMR, din decembrie 1955, a trasat sarcina ca la sfrsitul anului 1960 sectorul socialist n agricultura sa fie preponderent ca suprafata si ca productie marfa. Plenara CC al PMR din iulie 1956 a cerut tuturor comitetelor regionale de partid, tinnd seama de particularitatile locale si posibilitatile existente n fiecare comuna, raion sau regiune, sa intensifice "munca politica si organizatorica pentru transformarea socialista a agriculturii". De fapt, acestora li s-au fixat planuri cu suprafetele ce trebuiau cooperativizate. Dupa 1956 se accelereaza ritmul colectivizarii, iar sase ani mai trziu (1962), cu exceptia unor suprafete din zonele de deal si de munte, ea era ncheiata (cu trei ani mai devreme dect prevedeau directivele Congresului al III-lea al PMR din iunie 1960). Se finaliza astfel, dupa 13 ani, "razboiul" economic si social cu taranimea romna care a dus la disparitia taranului ca entitate economica, ntruct a fost transformat din proprietar, producator si beneficiar al muncii sale, n simplu proletar agricol.

Anexe 1/4 1 TOVARE PREEDINTE, Va aduc la cunostinta urmatoarele: n comuna Podari, satul Balta Verde, s'a facut o ntovarasire fortata. Tovarasul secretar al organizatiei mpreuna cu tovarasul presedinte al Sfatului Popular si un militian au umblat din casa n casa, att ziua, ct si noaptea, si au fortat si amenintat ca i ia cu masina ca i duce la Canal daca nu semneaza si i-au nchis n camera si i tineau arestati. Cred ca partidul nu stie despre aceste fapte pe care le fac tovarasii nostri pe la sate, care au cautat spre a se mbogati de cnd au intrat n cte un servici. Secretarul de baza este si colector la CSC si toti au cte un serviciu. De aceia va rog, tovarase presedinte, de a lua masuri de ce fac acestia pe la sate ca au pus oamenii n zapaciala de nu stie ce sa mai faca. Att va aduc la cunostinta si daca trimiteti spre cercetare are sa iasa mai multe pe care tovarasii le fac pe aci, ceea ce partidul nu are cunostinta de asa ceva. Nastasie Ciuica

2
TOVARE GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ, Subsemnatii locuitori din comuna Floresti, raionul Baia de Arama, regiunea Craiova, Of. P. Brosteni, cu respect va rugam sa ne primiti si noua plngerea care am facut-o noi la dumneavoastra si va rugam ca sa luati n considerare aceasta plngere a noastra. In comuna Floresti a luat nastere GAC pe ziua de 26 Octombrie 1952, fiind fortati de catre tovarasul Balanescu dela raionul de Partid Baia de Arama. Venind n sat, sau mai bine zis n comuna Floresti, amenintnd pe locuitori cu fel de fel de vorbe murdare, pna la urma amenintndu-o si cu Baraganul, acela care nu se nscrie n GAC l ia mama dracului sau Baraganul. Tov. Popescu, secretarul doi al PMR dela raionul Baia de Arama, dnd ocazie ca el este acela Mare (adica el taie si spnzura) ori face ce zice el ori daca nu sa dispara din Floresti. Tov. Domnica Dragola, colectoare la raionul Baia de Arama, ameninta pe muncitori cu diferite vorbe, spunnd ca i s-a ndeplinit scopul si ca trebue sa faca cum zice ea. Furajele care le au oamenii, ea spune ca trebue ca sa le dea toate, totul ce sa gaseste la om acasa. Care n cartea cu "10 ntrebari si 10 raspunsuri" despre GAC nu prevede asa. Ei au facut invers, din contra cnd cetateanul este pe deplin convins, plus de aceasta trebuia ca sa mai lase la om furaje si cereale. Tovarasul Mogoi, presedintele Fr. Plugarilor, si cu tov. Jianu, tot dela raionul Baia de Arama, la ridicarea atelajelor dela oameni, sau manifestat cu fel de fel de cuvinte nejuste pna la urma amenintndu-i si cu Militia caci acela om, care nu vrea sa dea nimica la GAC merge la Baragan. Oamenii nu au bine voit ca sa faca GAC pe motivul ca ei nu au fost lamuriti ce este cu GAC si ce rost are acest GAC. Oamenii plng pe toate drumurile si spun si comunelor vecine care merg, spun ca le-au luat totul si acuma au ramas cu ochi n Maracini. Daca Dvs. nu rezolvati nimic cu aceasta GAC, noi mai mult distrugem dect construim pentru ca la ridicarea atelajelor au facut alarma n sat parca era la razboiul din 1916, asa plngeau oamenii. Va rugam sa luati masuri cu acest GAC care a facut n halul acesta. Gnditi-va Dv. acesti treizeci de colectivisti care mai au si cte trei sau 5-7 copii, gnditiva si dv. aceste plngeri unde ar ajunge. Va rugam ca sa ne scuzati scrisul pentru ca noi nu avem liceul, am facut si noi cum am stiut. Am scris aceasta cu lacrimi n ochi. Iorgu Dagota Gorica Draghici 3 TOVARE SECRETAR GENERAL, Subsemnatul Marin Leoveanu din comuna Catane Nou, raionul Bailesti, regiunea Craiova, va aduc la cunostinta urmatoarele: Bozaru Maria Studor Tudor Toma

In luna septembrie a.c. a venit n curtea mea tovarasul Buzatu dela comisia CSC Bailesti, unde m'a njurat, mi-a spus ca ma leaga si ma trimite la Canal, daca nu ma trec la colectiv cu tot pamntul. Ducndu-ma la Sfat sa spun cele ntmplate m'am ntlnit n strada cu tovarasul Burnea Marin si cu tovarasul vicepresedinte stefan I. Catiga unde le-a spus si Domnilor, tot ca tov. Buzatu. Daca nu ma trec la colectiv ma ncadreaza n rndul chiaburilor si voi fi ridicat ca si ceilalti chiaburi si dus pe Baragan sau la Canal. Eu atunci i-am spus ca nu e pacat de mine, om batrn, sa-mi faca el acest lucru. El mi-a raspuns ca sa fie al dracului n sufletul lui care s'a gndit la mine. Ca cum a venit tatal meu cu tot ce a avut n casa, asa sa vii si tu. Atunci de frica m'am dus si am luat una cerere, am complectat-o cu terenul de pamnt de 4,50 ha, unde am bagat si pamntul sotiei de 3 ha, fara ca ea sa fi fost ntrebata de cineva. Cnd ea a auzit ca iam trecut si pamntul ei a nceput scandalul. Cnd gospodaria a luat fiinta, sotia mea a fugit de acasa spunnd ca ea nu merge si nusi da pamntul la gospodarie. Vaznd tovarasii ca ea nu vrea sa vie si sa-si dea pamntul au venit s'o lamureasca, zicndu-i ca daca nu vrea sa mearga n gospodarie tov. Burnea Marin i-a zis ca-i da otrava, iar tov. presedinte al Sfatului mi-a zis s'o las ca sunt femei destule si pe ea o trimite la Tito. Cred ca aceste vorbe nu trebuiau spuse de un presedinte al Sfatului, pe care partidul l-a trimis sa lamureasca lumea si nu a ameninta cu fel de fel de vorbe nspaimntatoare. Tovarase secretar general, ntruct sotia mea nu a consimtit si s'a dus si si-a nsamntat locurile, adica dreptul ei de pamnt 3 ha, iar eu am fost chemat noaptea la gospodarie unde am fost njurat de presedinte Nicolaie Baltaretu, Nicolaie Gorgan, Constantin Durla, deasemeni si tov. Ion Rasteanu m-au njurat pe strada, auzind tov. Ion Garlosu si alte persoane, spunnd ca sunt reactionar. In ziua de 29 Octombrie a.c. au venit n curtea casei mele tov. vice presedinte al Sfatului, stefan I. Cotiga, Nicolaie Baltaretu, Florea Paduraru, Anghel Mirea, Gheorghe M. Gheorghe, Savu Petrisor, Dinu Ilie Pintilie, Gh. Ciobanu, care cu abuz de putere punnd mna cu forta miau rapit un car, una caruta, una vaca, una grapa, si rotile plugului, dndu-le la gospodarie. Spunndu-le sa-mi lase carul sa duc sfecla si caruta sa-mi duc bumbacul, dece mi rapesc inventarul, tov. stefan I. Cotiga s'a pronuntat ca aceasta nu este nimic o sa vezi si mai multe, care nu le stiu ce ma asteapta, fiindca acum e timpul lui, ca are sa ma faca el pe mine sa-l pomenesc. Pe ziua de 1 Decembrie m'am dus la gospodarie ca sa-mi iau carul sa-mi duc sfecla la gara. Aici am fost njurat si mbrncit si dat afara tot de tov. vice presedinte al Sfatului, stefan I. Cotiga, spunndu-mi sa ies afara banditule. Pe ziua de 9 Decembrie m'am dus sa-mi iau caruta unde mi-a fagaduit-o ca mi-o dau sa-mi duc bumbacul la statie, dar am fost mbrncit de tov. Burnea Constantin si dat afara, spunndu-mi ca asta merit. Tovarase secretar general, va aduc la cunostinta ca de cnd gospodaria s'a inaugurat si pna astazi eu trai bun cu sotia nu mai am. Nu mai sunt spalat, mncat si ngrijit, la vrsta de 58 de ani sa fii despartit de sotie. Traiasca lupta pentru pace! Marin Loveanu Traiasca Republica Populara Romna!

Cum au actionat "echipele de lamurire", adic secturile aservite comunismului

Rezolutia Plenarei CC al PCR din 3-5 martie 1949 a fost doar actul public care consacra oficial

inceputul "operei" de colectivizare a agriculturii - altfel spus, de distrugere a taranimii, atat de legata de traditii si de dragostea de pamant. Intentia de a distruge satul romanesc au avut-o agentii Moscovei inca de la venirea in tara pe tancurile sovietice, dupa evenimentele de la 23 august 1944. De trecut imediat la organizarea de "gospodarii colective" dupa modelul stalinist va putea fi, insa, vorba intrucat soldatii romani, in majoritate tarani, vazusera, in campania din Est ce insemna colhozul! A fost dusa intai o "politica duplicitara" de inselare a taranimii, apoi au fost aplicate instructiunile ultrasecrete ale Moscovei urmarindu-se intai distrugerea micilor gospodarii taranesti, devenite complet nerentabile (cf. Aristide Ionescu - "Colectivizarea tragedia taranimii romane", in Aldine, 1 oct. 2004). S-au aplicat masuri de tip stalinist, precum stramutarile fortate: "Prin Decretul 83, in noaptea de 2/3 martie 1949, la orele 3 (in ajunul plenarei de partid care a decis colectivizarea agriculturii) 2972 de familii de mari proprietari (7804 persoane) au fost evacuate, cu brutalitate, in cateva minute, din locuintele de la tara si deportate in alte localitati (...) O alta deportare, mult mai ampla, a avut loc la 18 iunie 1951, in noaptea de Rusalii, cand 44 de mii de locuitori ai zonei de frontiera cu Iugoslavia, pe o latime de 25 de km, au fost dusi in Baragan" (cf. Romulus Rusan - "Cronologia si geografia represiunii comuniste in Romania. Recensamantul populatiei concentrationare", Ed. Fundatiei Academia Civica, Buc., 2007, pag. 29-30). Liber consimtamant cu bata ! Comunistii au stiut, din capul locului, ca "liberul consimtamant" este doar o minciuna. Nici un taran nu si-ar fi dat de buna voie pamantul si vitele renuntand la proprietatea asupra bunurilor. Deposedarea s-a facut prin constrangere, fizica sau psihica, nu de putine ori sub amenintarea armelor. Au fost ucisi oameni iar membrii familiilor celor asasinati au fost stramutati, asa cum sa intamplat la Calafindesti-Suceava, deportarile facandu-se la Mircea Voda-Constanta. Istoria recenta retine drama taranilor din comunele vrancene Suraia si Rastoaca, unde s-a declansat o revolta spontana, inabusita dupa ce trupe de securitate si ofiteri de la raionul Focsani au dat navala ca si cand ar fi fost in razboi; de fapt, razboi se declansase impotriva taranimii. (Este foarte important de aratat ca securistii s-au inversunat in aceeasi masura contra celor considerati a fi declansat razmerita si contra veteranilor de razboi care povestisera ce vazusera in Rusia, descriind colhozurile si "viata fericita" a taranimii sovietice). In stadiul actual al cercetarilor nu se poate sti cati tarani au fost inchisi (cu sau fara proces). Un punct de reper il aflam in lucrarea domnului Rusan, deja citata. Din totalul celor 93 mii de fise existente la CISAC Sighet, 28,78 la suta reprezinta, la rubrica "ocupatie", "agricultor". Nu este cam mult pentru o tara democratica, "stat al muncitorilor si taranilor"? O amintire personala a unuia dintre semnatari: la inceputul primaverii lui 1960, cei cca 1200 de detinuti de la Salcia au fost organizati in brigazi de "muncitori si tarani" si brigazi de "intelectuali", compuse din tot ce nu insemna ocupatie fizica directa. Populatia lagarului a fost, astfel, divizata in doua parti aproximativ egale. Cum numarul muncitorilor industriali era redus, concluzia este ca in cel mai mare lagar din Insula Brailei, taranii erau majoritari. (Cf. Al. Mihalcea - "Uranus-Gherla, via Salcia", Ed. Ex Ponto, Constanta, 2005). Raportarea mrviilor In razboiul avand drept tel colectivizarea, PCR a mobilizat toate armele de care dispunea, de la "echipele de lamurire" pana la justitie. In linia intai a fost "trimisa" Procuratura, institutie furnizoare, la scara nationala, a zeci de mii de victime completelor de judecata dintre care foarte multe - volante. Este vorba de Raportul Curtii Constanta (f.n.) din 11.01.1952, ambele expediate Parchetului General al R.P.R. Citam din primul: "Pe teren au fost judecati de completul specialvolant/chiaburii la care s-au constatat cantitati mari de cereale dosite sau pe acei chiaburi care isi manifestase dusmania fata de regimul de democratie populara (...) Intrucat in fiecare comuna s-a format o comisie pentru colectarea produselor agricole vegetale, ce ajutau organele militiei la aplicarea sechestrului cu ridicata, s-a constatat ca membrii acestei comisiuni au ridicat vin,

lana, branza etc. Pentru a evita astfel de excese am luat legatura cu Militia Raionala (...) Parchetul avand sarcina de a supraveghea aplicarea legilor in RPR este interesat ca toti acei cari se sustrag in orice mod de la predarea cotelor catre Stat sa fie nu numai sanctionati, dar si ca cerealele sustrase sa intre in posesia statului. Calea prin care se readuc in posesia statului cerealele ce i se cuvin nu poate fi alta decat cea fixata de lege. Ori legea in RPR reprezinta vointa clasei muncitoare si este aplicabila tuturor cetatenilor, indiferent de starea lor materilaa sau sociala, dozarea pedepselor urmand a se face in raport cu pericolul pe care-l reprezinta fapta sau inculpatul fata de societate in spiritul luptei de clasa" (semnatura procurorului-sef este indescifrabila). Din celalalt document (semnat de procurorul-sef, D. Popovici) aflam ca, din cauza lipsurilor din instruirea "tov. procurori, judecatori si asesori din cele 5 complete volante", "au ramas o serie de probleme nediscutate, ca de exemplu: quantumul pedepselor si intinderea confiscarilor. Consecintele directe ale acestei lipse au fost pronuntarea in prima zi de activitate in raioanele Medgidia si Constanta a unor pedepse minore, intre 3 si 7 luni, precum si confiscarea altor bunuri decat cereale - vin, nuci, sapun, bulion etc." In urma deplasarii primuluiprocuror "pe teren" a fost lamurita problema numarului de chiaburi ce trebuiau judecati "pe loc", hotararea judecarii la fata locului fiind "bine primita de masse", astfel incat la Cobadin, Negru Voda, Valu lui Traian, Negresti, Baneasa si multe altele "salile de judecata au devenit neincapatoare" iar "din massa s-au ridicat taranii saraci si mijlocasi care au demascat pe chiaburi, aratand cine sunt cei judecati". Acest "punct pozitiv" - arata procurorul-sef - dovedeste ca "actiunea intreprinsa de partid si guvern a mobilizat, daca nu in total, dar in mare parte, taranimea saraca impotriva chiaburimii". Dupa cum, cu mandrie mentioneaza procurorul, "in aceasta perioada au crescut cererile de inscriere in gospodariile colective". Din statistica trimisa la Parchetul General rezulta ca, intre 3.12.1951-1.01.1952, completele volante au condamnat 132 chiaburi in cele 5 raioane ale Dobrogei, astfel: Constanta - 32 (intre 3 luni si 6 ani), Baneasa - 22 (intre 3 si 11 ani), Harsova - 14 (intre 2 si 10 ani), Istria - 41 (intre 6 luni - o singura condamnare - si 12 ani), Medgidia - 23 (intre 5 luni si 7 ani, tuturor condamnatilor aplicandu-li-se si amenzi cumplite). Nu credem ca mai este nevoie de comentarii. In aceste conditii, cum sa nu fie Dobrogea prima regiune colectivizata din Romania?! Lupta lui Stan I. Gheorghe, zis Particularu, cu colhozul In ciuda cruntelor presiuni psihologice si fizice, in pofida fiscalitatii excesive si a cotelor folosite ca instrument de convingere, au exisatat totusi cativa gospodari dobrogeni care au refuzat cu orice risc sa se inscrie in colectiva. Greu de crezut, dar au fost. Printre acestia, Stan I. Gheorghe din satul Osmancea, comuna Mereni ( in fostul raion Negru Voda la vremea colectivizarii). Darzenia acelui om ne-a fost evocata de unul dintre fiii lui, Vasile Jipa, acum in varsta de 62 de ani.

Om cu 11 copii, Gheorghe Stan care fusese pe front si in Rusia si in Apus, avea 10 hectare de pamant si 60 de oi. Foarte putin pentru Dobrogea! La inceput, a fost insccris in asa numita "intovarasire de tip TOZ", in cadrul careia proprietatea asupra pamantului si a inventarului agricol sa pastra inca. De fapt, era vorba de o etapa premergatoare colhozului, o forma perversa de obisnuire a taranului cu "colectiva". Cand i s-a cerut insa sa se inscrie in geace ( de la GAC, initialele de la Gospodaria Agricola Colecitva, CAP de mai tarziu ), Gheorghe Stan a refuzat net. Activistul de la raion trimitea sa-l aduca noaptea la Sfatul popular, Il luau la smotocit. De buna voie si nesilit de nimeni te inscrii? Pai daca e de buna voie... de buna voie nu ma inscriu... Era unul Meca de la raionul de partid Negru Voda, ala l-a tot chemat vreo trei ani de zile. Mama avusese o colega la primara, una Manurie, turcoiaca, ajunsa secretara pe la

partid. Cand a venit Valcu la Constanta, tata s-a dus la el. Tot asa, cu liberul consimtamant... Sa plans ca i-au luat vaca, avea copii mici, n-aveau ce le da de mancare. Tata nu s-a lasat, a ajuns pana la Maurer care l-a trimis acasa insotit de un securist. Asta i-a spus primarului, unul de loc din Constanta, sa-l lase in pace. "Cat nu face instigatia contra colectivei, lasati-l in pace!" Peste vara intr-adevar nu s-a intamplat nimic. Dar in toamna lui 1962 l-au condamnat la un an de puscarie pentru"furt de produse agricole" Tata "furase" din avutul lui! L-au dus la penitenciarul Constanta. Dupa trei luni i-au dat drumul, dupa ce l-au rupt in bataie! Nu numai ca i-au perchezitionat repetat gospodaria, dar i-au confiscat 10 oi si doua vaci, duse in custodie la colectiva, pentru recuperarea prejudiciului. Gheorghe Stan s-a luptat ca un leu ca sa si le recapete. Nu i s-au restituit. Hartuirea familiei Stan a durat si pe timpul lui Ceausescu. Prin 1975 sau 1976 s-a petrecut un episod de un haz amar. Stan avea patru hectare de porumb in hotarul Cobadinului si recolta se anunta extraordinara. A venit Ceausesxcu cu elicopterul si a zis, ce porumb frumos! Era porumb american, cu patru stiuleti. Securistii l-au amenintat pe tata: sa nu cumva sa spui ca e porumbul tau ca te omoram! Il informasera pe Ceausescu ca e porumbul colectivei. Bineinteles ca tata n-a scos o vorba, de felicitat l-au felicitat pe unul Sabri Emurla, presedintele CAP, facut erou al muncii socialiste. Istoria se scrie si asa...

Publicat de Vladimir Rosulescu la 16:53 Trimitei prin e-mail Postai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe Facebook Niciun comentariu: Trimitei un comentariu Postare mai nou Postare mai veche Pagina de pornire Abonai-v la: Postare comentarii (Atom)