COLAPSUL URSS Dupa o perioada scurta de timp in care la conducerea URSS se succed 2 conducatori, in anul 1985 conducerea este

preluata de Mihail Gorbaciov. Este un conducator tanar cu o educatie de nivel inalt si fara experienta revolutionara. El va incerca sa reformeze URSS prin 2 reforme importante: Perestroika (reforma economica) si Glasnost (transparenta). Dorinta lui Gorbaciov de a reforma statul rus va duce in prima faza la criza. Glasnost va avea un efect pervers asupra URSS in sensul in care va renaste constiinta nationala a tarilor foste membre ale Imperiului Tarist. Acest lucru la duce la dizolvarea URSS. Una din modificarile aduse regimului este schimbarea doctrinei Brejnev cu doctrina Sinatra, una mai liberala. URSS nu mai intervine in statele comuniste. In anii `80, noul lider de la Casa Alba, Ronald Reagon relanseaza cursa armamentelor, o alt segement al decaderii URSS. In anul 1989 revolutiile duc la democratizarea statelor foste comuniste din Europa centrala si de est, state care ies de sub tutela rusilor. De acum Mihail Gorbaciov se afla in incapacitatea de a mai salva URSS-ul si apare un competitor pentru putere, Boris Eltin. Pe masura ce scade coeziunea URSS, va creste rolul Rusiei. Incepe procesul de reconstructie nationala al statelor membre URSS. In 1989 au loc miscari nationaliste in tarile baltice si Republica Moldova care isi expimau dezacordul fata de pactul Ribentrop-Molotov si doreau ca limba moldoveana sa fie recunoscuta ca fiind aceeasi cu limba romana. Se decide astfel scoaterea art. 6 din Constitutia sovietica, care garanta monopolul conducatorului URSS. In 1011 martie 1990 Lituania isi alege presedintele (Vytautas Landslands Bertis) si isi declara indepenenta. Este primul impuls spre destramarea URSS. Mai are loc o dezbatere cu privire la evenimentele cunoscute sub numele Masacrul de la Katyn. Toti ofiterii polonezi au fost asasinati in padurea Katyn, iar Gorbaciov recunoaste in aprilie 1990 ca acesst lucru a fost infaptuit din ordinul lui Stalin. Este principala piedica pentru normalizarea relatiilor dintre URSS si Polonia, si ulterior din Federatia Rusa si Polonia. Un aspect foarte important este faptul ca prabusirea imperiului extern nu are influenta asupra imperiului intern. Rusii au si ei constiinta nationala care reinvie. In 1991 (ian-feb) au loc atacuri violente in Lituania: KGB intervine pentru ca statul sa accepte constiinta sovietica. 8 lideri ai Partidului Comunist doresc sa-l inlature pe Gorbaciov in august 1991 si sa mentina Uniunea. Boris Eltin devine in 1991 presedintele Federatiei Ruse, aratandu-se ca un conducator puternic care a instaurat o noua ordine constitutionala. Intre 21 si 22 august 1991 majoritatea republicilor isi declara independenta din URSS. La 1 decembrie Ucraina este ultima tara care se rupe de Uniunea Sovietica, iar Gorbaciov isi da desmisia din functia de secretar general al Partidului Comunist. Este sfarsitul dizolvarii URSS-ului. Ultimul act al disolutiei este semnat la 8 decembrie 1991, fiind tratatul care consfinteste aparitia Confederatiei Statelor Independente (CSI).

REVOLUTIILE DIN 1989 -revolutia clasica: violenta; caracterul de clasa (burghezia-clasa progresista); idei utopice (se bazeaza pe un set de idei utopice); o noua ordine politica. -In 5 din cele 6 tari (Polonia, Ungaria, RDG, Cehoslovacia, Bulgaria Romania) revolutia a fost non-violenta: in Polonia si Ungaria a fost o revolutie negociata pe principiul mesei rotunde, in Bulgaria a fost sub forma unei lovituri de palat. Revolutiile din 1989 au fost efecte in lant declansate dupa prima revolutie. In cazul acestor evenimente poate fi contestat caracterul de clasa. Proiectul utopic al revolutiilor din `89 nu au existat: protestantii au vrut sa traiasca ca in Vest. Revolutiile din `89 nu pot fi comparate cu cele clasice (precum cea franceza sau cea bolsevica), totusi au fost revolutii. Pe baza acestor acestor evenimente au existat foarte multe dispute fie legate de acest moment al schimbarii (1989), fie de faptul ca schimbarile de regim nu au fost simultane, fie chiar de natura acestor schimbari: revolutiile au fost negociate (Polonia si Ungaria), nenegociate dar nonviolente (RDG si Cehoslovacia), sub forma unei lovituri de palat (Bulgaria) sau revolutii violente (Romania). Momentul 1989 a venit dupa multe momente importante care au dus usor spre prabusirea comunismului. In anul 1985 la conducerea URSS vine Mihail Gorbaciov care introduce o serie de reforme ce aveau sa schimbe Europa sovietizata. Se renunta la doctrina Brejnev (ce fusese aplicata in 1968 prin Primavara de la Praga). Se aplica Perestroika (reforma economica) si Glasnost (transparenta). In aplicarea acestor noi politici nu erau afectate statele care deja isi declarasera independenta fata de Moscova. Tarile din Europa centrala si de est urmau sa fie lasate sa si aleaga singure calea de guvernare. Moscova nu mai intervine. In 1988 in Polonia au loc greve. Solidaritatea mobilizeaza masele. Au fost organizate alegeri in iunie 1989, iar sindicatul a castigat alegerile pt Senat (99%). In Ungaria opozitia decide sa organizeze masa rotunda (o trilaterala) la care sunt chemate si sindicatele (din de partea democratilor). Schimbarea liderilor duce la o relaxare a regimului. Pe 7 oct. 1989 Partidul Comunist maghiar de dizolva iar pe 23 oct incepe procesul de tranzitie. Maghiarii au deschis granita cu Austria si au influentat evenimentele din RDG. Au loc demonstratii timp de 2 saptamani ca regimurile din RDG sa cedeze. Populatia din Germania de Est fuge in RFG. A doua zi dupa caderea zidului Berlinului bulgarii trec la o lovitura de palat, iar in noiembrie cade monopolul comunist. In Romania este ultima tara in care regimul comunist se prabuseste printr-o serie de evenimente sangeroase in mai multe orase ale tarii. Nu au existat negocieri. Comunismul cade pe 22 decembrie 1989. A fost singura tara in care a fost ucis dictatorul.

DEZMEMBRAREA IUGOSLAVIEI Evenimentele petrecute in Europa centrala si de est in 1989 si intrarea in disolutie a URSS au avut efecte si in Iugoslavia. Dupa aproape 3 decenii de ani de suprematie ai lui Tito, Iugoslavia intra la sfarsitul deceniului al IX-lea intrun colaps economic si o incapacitate de a rezolva problemele interetnice. Aceste probeleme au aparut inca de prin `70 si de atunci Iugoslvia se confrunta cu ele. Era de fapt problema nationalitatilor care erau la fel de multe ca republicile din Iugoslavia. In perioada 1980-1989 republicile incep sa si doreasca autonomii centrifuge. In ianuarie 1990 are loc congresul nr. 14 al Ligii Comunistilor in cadrul caruia se incearca o mentinere in forma a regimului si o reorganizare. Croatia si Slovenia refuza propunerile si parasesc congresul. La masa negocierilor Serbia era reprezentata de presedintele Slobodan Milosevici. In aprilie1990 in Croatia si Slovenia se organizeaza alegeri. Se renunta la rolul conducator al partidului comunist si se merge catre ideea nationalista cu partine nationale la conducere. In unele republici alegerile sunt castigate tot de socialisti. In dec. 1990 au loc alegeri si in Serbia, alegeri castigate de comunisti, care aveau de partea lor armata iugoslava. Se produce astfel prima ruptura. Armata nu paraseste nu paraseste pascnic teritoriul si se isca un conflict armat. Singura republica ramasa alaturi de Serbia este Muntenegru. Liderii croati si sloveni au propus transformarea Iugoslaviei intr-o uniunea de republici. Pe 25 iunie 1990 Croatia si Slovenia isi declara independenta. Are loc dupa aceasta razboiul de 10 zile din Slovenia care nu avea nu probleme etnice. Conflictul se incheie cu retragerea trupelor iugoslave. In Croatia nu s-a intamplat la fel deoarece retragerea armatei din teritoriu a generat unul din cele doua razboaie sangeroase, in toamna lui 1991. Au intervenit si Natiunile Unite care au initiat o campanie de mentinere a pacii in Croatia. In sept. 1991 Macedonia isi declara si ea independenta, iar doua luni mai tarziu incepe conflictul din Bosnia si Hertegovina. Ostilitatile dureaza 4 ani, pana in 1995. Dupa acest an harta se schimba in zona: Bosnia se afla sub control international, avem state independente (Slovenia, Croatia si Macedonia), iar Iugoslavia se reduce la o entitate compusa din Serbia si Muntenegru. Incepe conflictul din Kossovo care se va prelungi pana in 2008 cand provincia isi declara unilateral independenta