Practicile politice comuniste

Adoptarea unei constituții după model sovietic (1948) ;

Desființarea sectorului privat în economie prin naționalizare și colectivizare ;
Organizarea învățământului după model sovietic ;
Înființarea Securității ca poliție politică (1948) ;
Existența unui partid unic conducător (Partidul Muncitoresc Român) ;
Proprietatea devine a „întregului popor” ;
Cultul personalitații lui Stalin ;
Eliminarea adversarilor politici cu ajutorul Securității (intelectualii, foștii membri ai partidelor
democratice, elita burgheză etc.) ;
Propaganda comunistă.

Aceasta avea la bază ideologia marxist-leninistă, fiind inspirată de modelul constituției

sovietice din anul 1936. Odată cu încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, a ocupării
țării de către sovietici, a cuceririi politice de către comuniști și a înlăturării monarhiei, în
România s-a instaurat regimul comunist.
Pentru prima dată în istoria României, forma de guvernământ este republica. Statul se numea
Republica Populară Română, stat unitar, suveran, independent (însă, România era sub control
sovietic). Partidul Muncitoresc Român era partid unic, conducător. Parlamentul devenea
unicameral : Marea Adunare Națională. Prin Constituția din 1948 s-a inițiat procesul de
naționalizare a principalelor mijloace de producție aflate până atunci în proprietatea privată,
colectivizarea locală, alterarea structurilor puterii judecătorești.

Cel mai mare efect pe care îl implică adoptarea acestei constituții este încălcarea drepturilor și
libertăților cetățenești

Naționalizarea a început în anul 1948 și a însemnat trecerea mijloacelor din industrie,

transporturi, comerț, bănci în proprietatea statului. Prin propagadă se dorea convingerea
cetățenilor de faptul că naționalizarea este o mare realizare și că prin intermediul acesteia se
ridică nivelul politic, economie și cultural al țării.
Conform unor documente de arhivă, există mărturii care atestă că o mulțime de oameni au
fost lăsați fără afaceri, fără niciun ban din munca de o viață, fiindu-le confiscate locuințele și
alte bunuri personale.
Efectul pe care l-a produs procesul de naționalizare este lichidarea burgheziei capitaliste. De
asemenea, Legea 119 din 11 iunie 1948 a deschis calea colectivizării agriculturii.

Colectivizarea a început în anul 1949 și a durat până în 1962. Acest proces a presupus
trecerea bunurilor/proprietăților din agricultură în proprietatea colectivă. S-au format
gospodării agricole colective (G.A.C.), numite mai târziu cooperative agricole de producție
(C.A.P.). Au avut loc numeroase revolte tărănești împotriva colectivizării, aceștia renuntând
la proprietatea individuală doar prin amenințări, intimidări. Peste 97% din suprafețe au intrat
în proprietatea colectivă sau de stat, rămănând în proprietatea individuală doar terenurile
agricole greu accesibile.Colectivizarea a generat numeroase efecte, cum ar fi : scăderea
interesului pentru muncă, migrația dinspre sat spre oraș (depopularea satelor), introducerea
muncii mecanizate, care a făcut ca-n primii ani producțiile să crească.

Organizarea învățământului după model sovietic

18 IANUARIE 2016 ~ SIPOSRAMONA

Articolul este preluat de pe site-ul Revistei Memoria. Informațiile regăsite în acest articol sunt
citate din diferite surse bibliografice, cum ar fi : Lucian Boia – Mitologia stiintifica a
comunismului, Editura Humanitas, 1999, Bucuresti; Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo
Mitchievici, Ioan Stanomir – Explorari în comunismul românesc, vol. I – II, Editura Polirom,
Iasi, 2004 – 2005.

Tema articolului este descrierea sistemului educațional în perioada comunismului în România.

Articolul transmite informații despre organizarea învățământului și precizează succint

caracteristicile preluate de la sovietici.

Știrea nu este una de actualitate, deoarece prezintă acțiuni din timpul regimului comunist din
România secolului XX.

Articolul se adresează cititorilor pasionați de istorie și de domeniul cultural.

Contextul cultural al știrii este începutul procesului de sovietizare în învățământ și preluarea

numeroaselor caracteristici ale culturii bazate pe principiile marxism-leninismului.

Cauzele care au determinat organizarea învățământului după model sovietic sunt instaurarea
regimului comunist în România, timp în care țara se afla sub dominație sovietică.
În plan cultural, sistemul educațional era organizat după model sovietic : în școli se studia
marxism-leninismul, istoria a fost falsificată în interesul Partidului Comunist Român și
U.R.S.S., s-au eliminat unele materii (religia, psihologia, sociologia), s-au înființat organizații
de copii și tineret coordonate de partidul comunist ( „Șoimii patriei”, Uniunea Tineretului
Muncitoresc), s-au introdus lecții de învățământ politic și studierea limbii ruse, s-au eliminat
din programa anumiți autori (Mihai Eminescu).
Cultura a fost ideologizată și cenzurată. În timpul comunismului s-a impus ateismul,
proletcultismul și realismul socialist (cultura promova realizările partidului comunist).
Cel mai important și „dăunător” efect pe care l-a produs procesul de sovietizare în învățământ
este eliminarea creației culturale autentice.

Contextul politic al știrii este legat de înființarea Securității (1948) ca poliție politică.
Împotriva opozanților s-a organizat Represiunea comunistă (1948-1953). Instrumentele
represiunii erau : delațiunea (turnătorii la Securitate), închisorile comuniste (Sighet, Aiud,
Gherla), lagărele de muncă forțată (construcția Canalului Dunăre – Marea Neagră). Această
represiune a atins apogeul prin brutalitate și sadism.
Între anii 1958-1963, represiunea a fost îndreptată împotriva intelectualilor și țărănimii, s-a
reintrodus pedeapsa cu moartea.

Ca urmare a acestor acțiuni brutale, Securitatea a reușit să inducă o frică colectivă în rândul
populației, ceea ce a redus numărul revoltelor celor nemulțumiți. Cel mai dezastruos efect pe
care l-a avut Represiunea comunistă este faptul că, din 1917 până în 1991, comunismul a
făcut aproximativ 100.000.000 de victime.