Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica

Istorie Literatura Matematica Psihologie

Istorie
Index » educatie » Istorie
» DEZVOLTAREA ECONOMICA A ROMANIEI IN PERIOADA INTERBELICA

DEZVOLTAREA ECONOMICA A
ROMANIEI IN PERIOADA INTERBELICA
DEZVOLTAREA ECONOMICA A ROMANIEI IN PERIOADA INTERBELICA
1. Caracteristicile generale ale vietii economice
2. Viata economica in perioada 1919 - 1928
3. Viata economica in perioada 1929 - 1933
4. Viata economica in perioada 1934 - 1940

1. Caracteristicile generale ale vietii economice

Viata economica in perioada interbelica cunoaste evolutii in functie de noul cadru teritorial, economic,
social, politic si cultural creat de realizarea Marii Uniri. Faurirea statului national unitar roman a deschis o
nou etapa in istoria Romaniei:

s-au creat posibilitati pentru valorificarea capacitatilor materiale si umane existente la nivelul intregii tari;
viata politica s-a concentrat spre consolidarea Marii Uniri;
a crescut rolul intelectualitatii in societatea romaneasca;
s-a modificat raportul de forte intre marii proprietari de pamant si burghezie;
creste rolul burgheziei mici si mijlocii in economia romaneasca;
creste ponderea taranimii mijlocase ca urmare a reformei agrare din 1921;
apar noi concepte privind evolutia economica a Romaniei prin crearea unor noi grupari politice;
dezvoltarea industriei determina o crestere numerica a muncitorimii;
Imediat dupa razboi, problema principala a societatii romanesti a fost refacerea economica. Refacerea
economica a determinat o confruntare de idei privind caile de urmat. In acest sens s-au confruntat doua
concepte:
conceptul Prin noi insine care punea accentul pe capitalul autohton, resursele si forta de munca
nationala;
conceptul Portile deschise bazat pe atragerea capitalului strain.
Aceste confruntari ideologice s-au accentuat indeosebi dupa 1918, un rol hotarator in clarificarea lor l-a
avut revista Democratia.

2. Viata economica in perioada 1919-1928

In perioada 1919-1928 viata economica in Romania cunoaste doua etape distincte:
1919-1921 perioada in care la guvernarea tarii s-au aflat guverne de uniune nationala sau ale Partidului
Poporului
 01

perioada 1922-1928 numita si decada bratianista in care la conducerea statului s-a aflat Partidul National
Liberal;
In aceasta perioada s-au confruntat doua ideologii importante in ceea ce priveste evolutia economica:
neoliberalismul;
taranismul.
Confruntarile de idei au dus la clarificari in acest domeniu, au creat conditiile manifestarii nu numai in
plan teoretic, dar si practic a neoliberalismului.
Prima perioada (1919-1921) a fost o perioada de cautari atat in ceea ce priveste evolutia economica
cat si in ceea ce priveste evolutia monetara. Principalele caracteristici ale acestei perioade au fost:
economia romaneasca era distrusa de razboi in cea mai mare parte;
in 1919 se realiza doar 20 - 25% din productia anului 1913
agricultura continua sa ramana ramura principala a economiei;
Romania era nevoita sa importe cereale in 1919 pentru hrana populatiei;
intreprinderile erau in cea mai mare parte distruse de razboi;
la nivel national nu exista o unifcare monetara;
productivitatea era scazuta datorita lipsei investitiilor si a fortei de munca caliifcate;
populatia era concentrata indeosebi in zonele rurale lipsita de vite de munca si de pamantul necesar
intretinerii familiilor (un milion de familii taranesti detineau 46,7% din terenul cultivabil, iar 1171 de mari
proprietari detineau 42,3%).
In acesi ani cele mai importante reforme au fost reforma electorala si reforma agrara. Reforma agrara a
fost promisa in 1917 de regele Ferdinand. Dreptul de expropriere a fost inscris in Constitutie, dar a
determinat mari confruntari politice si ideologice. Propusa de liberali in 1913, reforma agrara incepe sa fie
aplicata din 1920 in Basarbia. Legiferata in 1921 se aplica in vechiul Regat, Transilvania si Bucovina. A
fost cea mai mare reforma agrara din istoria Romaniei si una din cele mai importante din Europa.
Reforma prevedea:
exproprierea suprafetelor cultivabile mai mari de 100 de ha;
erau exceptate de la expropriere viile, padurile, plantatiile de pomi fructiferi;
suprafata expropriata era diferita in functie de regiune, de numarul populatiei si de suprafata arabila
existenta;
au fost expropriate circa 4 milioane de ha pamant arabil si circa 2 milioane de ha nearabil;

au fost imprprietarite aproximativ 2 milioane de familii taranesti.

Masurile pentru refacerea economiei distruse au vizat:
infiintarea Case de Credit a Meseriilor cu un capital de 2.000.000.000 lei;
reorganizarea Ministerului Industriei si Comertului prin infiintarea Directiilor Comertului, Aprovizionarii,
Cooperatiei si Refacerii Economice, Tarifelor Vamale si de Trensport, Serviciului de control al Bursei
Bancilor si Societatilor de Asigurare;
dispozitii si ordonante pentru extinderea la nivel national a Legii Incurajarii Industriei Nationale;
infiintarea in 1920 a Subsecretariatului de Stat al refacerii si Aprovizionarii pentru procurarea de materii
prime necesare industriei.
Perioada 1922-1928 este cunoscuta sub numele de perioada bratianista deoarce la conducerea statului
roman s-a aflat Partidul National Liberal. Guvernarea acestui partid a impus doctrina neoliberala in
evolutia vietii economice:
promovarea politicii Prin noi insine care punea accentul pe fortele nationale;
crearea unei industrii performante care sa fie competitiva pe plan european prin refacerea intreprinderilor
distruse de razboi, crearea de intreprinderi noi utilate cu masini moderne prin diversificarea productiei
industriale de locomotive, vagoane de marfa si calatori, echipament militar, motoare de avioane, produse
chimice; 02
marirea volumului capitalului investit in industrie de la 19 miliarde lei in 1924 la 46 miliarde lei in 1928;
dezvoltarea domeniului bancar s-a realizat cu aportul capitalului strain. Cele mai importante banci au fost
Banca Nationala a Romaniei, Banca Romaneasca, Banca de Credit Roman, Banca Comerciala Romana.
Pentru dezvoltarea domeniului economic si de afaceri au fost promulgate o serie de legi cum sunt:
legea energiei in 1924;
legea minelor in 1924;
legea privind comercializarea si controlul intreprinderilor economice ale statului in 1924.
Industria a fost sprijinita de stat prin cresterea rolului Directiei Reformei din cadrul Ministerului
Industriei si Comertului creata in 1919 si infiintarea in 1923 a Societatii de Credit Industrial. Rezultatele
acestei politici industriale au fost infiintarea intreprinderilor metalurgice: Fabrica de sarma Campia Turzii
in 1922, Uzinele Titan-Nadrag-Calan in 1924, Copsa Mica-Cugir in 1925 si constructoare de masini:
Malaxa si I.A.R. Brasov in 1926. Ritmul de crestere al industriei era de 5,4% / an considerat unul dintre
cele mai ridicate din lume. Romania se afla printre statele avansate din lume in ceea ce priveste Industria
Petrolului, productia de locomotive, vagoane si avioane.
Agricultura a ramas ramura cea mai importanta ramura a economiei nationale. Au continuat actiunile de
improprietarire, crearea fermelor model ale statului, stimularea productiei agricole prin infiintarea
Creditului Rural. Eforturile pentru sprijinirea gospodariei taranesti au fost modeste. Infiintarea Camerelor
Agricole, a Institutului de Cercetari Agricole si a Consiliului Superior al Agriculturii precum si inceperea
producerii de masini agricole au favorizat cresterea productiei agricole. Cu toate acestea productia a
ramas sub media europeana.
Comertul exterior. Curentul neo-liberal, pus in aplicare in activitatea guvernamentala dupa 1922 mult
mai intens decat in perioada 1918 - 1919, a abordat problemele relatiilor economice externe pornind de
la ideea potrivit careia acestea trebuie sa contribuie la dezvoltarea economiei romanesti. Rolul statului
crestea in reglementarea si initierea relatiilor cu exteriorul. In 1924 volumul comertului romanesc valora
110% din volumul anului 1913, iar cel european reprezenta 150% din volumul anului 1913. Valoarea
tonei la export si import era net in favoarea tonei importate, ceea ce demonstra un decalaj substantial.
Valoarea tonei importate reprezenta 556%, de circa 5 ori mai mare decat valoarea tonei exportate.
Romania a ratificat protocolul de la Geneva din septembrie 1923 referitor la clauzele de arbitraj in
materie comerciala. Evolutia relatiilor internationale a impus reorganizarea relatiilor economice ale
Romaniei. Pana in 1924 s-au incheiat acorduri cu Suedia (1922), Olanda (1922), Spania (1923), Norvegia
(1924), Grecia (1925). Pentru facilitarea schimburilor comerciale semnarea protocolului de la Geneva din
1923 privind regimul international al cailor ferate ocupa un rol important deoarece, reglementa
transportul pe Dunare si pe caile ferate. Dezvoltarea comertului exteriaor a dus la echilibrarea balantei
comerciale a Romaniei. Tara noastra a parcurs ritmuri rapide in comertul exterior. Indicii volumului de
marfuri exportate a fost superior unor tari ca Germania, Belgia dar inferior unor state cum sunt Franta si
Anglia.

3. Viata economica in perioada 1929

Economia romaneasca a fost afectata in perioada 1929-1933 de criza economica de supraproductie,
manifestata la nivel european si mondial. Criza economica in Romania s-a manifestat prin:
instabilitate politica;
inchiderea a numeroase intreprinderi;
inrautatirea nivelului de trai;
cresterea numarului somerilor;
falimente bancare;
scaderea preturilor la produsele agricole;
aplicarea curbelor de sacrificiu la indicatiile expertilor straini;
miscari sociale: Lupeni-1929, Grivita-1933;
predominarea agriculturii;

contractarea de imprumuturi straine;

scaderea preturilor la materiile prime 03

presiunea capitalului strain.

Criza a avut punctul culminant in anul 1932 cand productia a scazut cu 50%.
In aceasta perioada a fost promovata politica Portile deschise unde accentul se punea pe cresterea rolului
capitalului strain in economia romaneasca.
Industria. Pana in 1929 industria cunoaste un ascendent, contributia la venitul national a acesteia a fost
de 22,9%, cu crestere a ponderii industriei mari in productia industriala a tarii. La recensamantul din
1933 s-a constatat ca din cele 273.227 intreprinderi economice numai 12.911 aveau instalatii de forta
motrice. Aceasta demonstreaza ca industria era la un nivel scazut de dezvoltare, determinat de penuria
de capital fapt ce a determinat guvernarile national-taraniste sa acorde importanta capitalului strain.
Criza economica din 1929 - 1933 a lovit industria romaneasca, reducand productia. Pe ansamblul
industriei productia a scazut valoric cu 53% in 1932 fata de 1929 cu variatii de la o ramura industriala la
alta. Industria petrolului aflata in exploatarea capitalului strain in proportie de 3 / 4, productia a crescut
continuu in conditiile reducerii preturilor. Valoarea produselor petroliere in 1932 era cu 60% mai mica
fata de 1929. Productia a crescut in 1932 cu circa 65%. Criza a dus la o noua concentrare si centralizare
a productiei si capitalurilor ceea ce a determinat schimbari in structura proprietati. Numarul falimentelor
dupa anuarul statistic al Romaniei au ajuns la 10.000 in 1933, cu consecinte asupra nivelului de trai.
Agricultura. In anii crizei economice structura proprietatii agricole se prezenta astfel: 2.460.000
proprietati taranesti cu 1 - 5 ha., 25.000 de proprietati de la 50 ha in sus. 700.000 de tarani nu posedau
pamant. Stocurile de produse agricole au crescut, iar preturile au scazut. Datoriile agricole au afectat
proprietarii de pamanturi, prin scumpirea creditului agricol, unde dobanzile au crescut de la 24% la peste
100%. Urmarile acestei cresteri au dus la executii silite, cu implicatii asupra proprietatii si productiei
agricole. Legile de asanare a datoriei agricole din 1932 si 1933 au rezolvat numai in parte problema
datoriei agricole. Comparativ cu alte tari productia medie la hectar a scazut. Astfel, productia medie de
grau la hectar se afla in anii1930 - 1934 in urma Spaniei, Grecie si Portugaliei fata de care intre 1925 -
1929 Romania se afla inainte.

Datoria externa a Romaniei. In februarie 1929 national-taranistii au trecut la infaptuirea stabilizarii

monetare, care insemna devalorizarea leului si consolidarea lui la nivelul atins in acel moment, in ceea ce
priveste puterea de cumparare. Noul curs era de 32 de ori mai mic decat cel de dinainte de primul razboi
mondial. Erau convertite biletele mai mari de 100.000 lei, ce avantaja pe cei care aveau astfel de
venituri. Aceasta politica a fost sortita esecului deoarece se sprijinea pe "resurse externe", pe pretinsul
ajutor al capitalului strain, interesat in primul rand in plasamente rentabile. Pentru stabilizarea baneasca,
Romania a contractat un imprumut zis de "stabilizare" in valoare de 100.740.758 dolari circa 17 mld. de
lei cu o dobanda ce se ridica la 8,9%, imprumut subscris de la o serie de banci din New York, Londra,
Paris, Roma, Amsterdam, Praga, Viena, Berlin.
In anul 1930 statul a contractat inca un imprumut de 8 mil. de dolari, cu o dobanda de 8% de la
International Telephone and Telegraph Corporation din New York, conditionat de restituirea lui in caz de
un nou imprumut. In 1931 este contractat un imprumut de dezvoltarea de 8,7 mld. lei. In schimbul
imprumutului, trustul american a primit concesionarea instalatiilor si serviciului de telefonie care a durat
pana in anul 1941. Era aceeasi politica pe care o practicase in 1929 trustul suedez Svenska care obtinuse
monopolul chibriturilor pe timp de 30 de ani. Guvernul Alexandru Vaida-Voievod cere in anul 1932 un nou
imprumut. Acesta este conditionat de acceptarea prevederilor din raportul expertilor straini si de
incheierea cu Societatea Natiunilor a conventiei tehnice care insemna de fapt exercitarea controlului
finantei internationale asupra politicii internationale romanesti.
In Romania au sosit un grup de thnicieni financiari in frunte cu Charles Rist care au alcatuit un raport
asupra situatiei pe care au gasit-o in domeniul finantelor. Raportul cuprindea doua parti distincte:
in prima parte raportul se ocupa de finantele statului de la stabilizarea leului si constata cresterea
arieratelor, angajari neordonantate din lipsa de fonduri, plati de portofoliu neordonat facute, dificite
bugetare, impozite intarziate, etc., situata grea a bugetului prin reducerea veniturilor. Pentru redresarea
situatiei, raportul cerea: reducerea cheltuielilor la cel mul 32 miliarde, desfiintarea caselor autonome
afara de C.F.R., C.A.M. si P.T. si inlaturarea oricarui imprumut intern sau extern. Raportul mai preciza ca
interventia statului in aplicarea legii conversiunii datoriei agricole a agravat criza;
partea a doua a raportului Riest, facea propuneri pentru organizarea aparatului financiar si pentru
revizuirea asezarii contributiei directe, indirecte ale timbrului si succesiunilor. Raportul concluziona faptul
ca Romania a avut de suferit din cauza crizei mondiale.
Intre septembrie 1932 si aprilie 1933 se perfecteaza acordul de colaborare tehnica cu Societatea
Natiunilor pentru redresarea economica si financiara care echivala cu asistenta financiara. Acordul a dus
la semnarea planului de asanare de la Geneva, care prevedea avizul reprezentantilor Societatii Natiunilor
in materie de executare a bugetului sau legiferare bancara si monetara.
Bugetul general al statului pe anul 1932 se impartea in buget ordinar si extraordinar. Bugetul ordinar se
referea la cheltuielile pentru intretinerea aparatului de stat, salariile functionarilor, lucrari publice,
intretinerea scolilor. Bugetul extraorbinar reprezenta un cont de lichidare a pasivului statului. In aceasta
perioada, aceste bugete se incheie cu deficit, iar prin reducerea sumelor scordate bugetului ordinar se
aplica curbe de salarii tuturor functionarilor, cunoscute in epoca sub numele de "curbe de sacrificiu" cu
consecinte asupra puterii de cumparare.

4.Viata economica in perioada 1934-1938

Aceasta perioada s-a caracterizat prin inviorarea economiei care va determina atingerea celui mai inalt
nivel al productiei in 1938. Progresul economic s-a bazat pe comenzile de stat si necesitatilor de aparare
ale tarii.
Directii de actiune:
modernizarea prin dezvoltarea industriei proprii;
politica protectionista;
cresterea rolului statului in economie;

colaborarea avantajoasa cu capitalul strai;

cresterea capitalului romanesc;
cresterea ponderii industriei in cadrul economiei;
redresarea productiei agricole.
Masuri adoptate de catre guvernarea liberala:
reorganizarea economiei (fondarea Ministerului Economiei Nationale);
investitii de capital;
comenzi de stat;
apar ramuri si subramuri noi;

participarea statului la finantarea unor ramuri.

Consecinte:
1938 - punctul maxim de dezvoltare al economiei romanesti;
venitul national/locuitor - 110 dolari;
Industria reprezenta aproximativ 31% din venitul National Romania se situa pe pozitii funtase in Industria
Extractiva:
locul 6 in lume - petrol;
locul 1 in Europa - petrol;
locul 2 in Europa - gaze naturale, aur.
In perioada interbelica economia Romaniei are caracter agrar - industrial si s-a caracterizat prin :
dinamism;
ritm mediu de dezvoltare 5,5%;
contrast - mari intreprinderi industriale: I.A.R., Brasov, Malaxa, Resita si intreprinderi fara forta motrice;
predomina micile intreprinderi;
repartitia teritoriala a industriei era neuniforma - zone neindustrializate;
ritmul de inzestrare tehnica neuniforma.
Industria capata pondere in cadrul economiei punandu-se accent pe concentrarea si centralizarea
productiei si a capitalului. S-au dezvoltat transporturile si telecomunicatiile cu efecte in industria
constructoare de masini, comert si sistemul bancar, dar si in plan social.
Activitatea comerciala a fost intensa crescand posibilitatile de export care au atins nivelul cel mai inalt in
1936.

TERMENI
caracter agrar industrial - economia unei tari in care agricultura este ramura principala iar industria
este in curs de dezvoltare;
criza economica - faza a ciclului economic in care supraproductia atinge punctul important si se
formeaza un surplus relativ de marfuri, in raport cu capacitate de cumparare limitata a populatiei care
implica dezorganizarea profunda a vietii economice, ducand la scaderea productiei, somaj, reducerea
salariilor;
hinterland - termen folosit pentru a desemna starea de aservire a unei tari slab dezvoltate economic,
fata de tarile mai dezvoltate;
legea de conversiune a datoriilor agricole - operatiune financiara de reducere a datoriilor taranilor
fata de stat;
neoliberalism - curent economic contemporan, nascut ca urmare a adaptarii principiilor liberalismului
prin prisma unor noi realitati; sustine interventia statului in economie;
politica "portilor deschise" - politica economica apartinand P. N. T. prin care se incuraja patrunderea
capitalului strain;
trust - forma superioara de monopol in care intreprinderile participante isi pierd independenta de
productie, iar proprietarii devin un fel de actionari ai acestuia;

CRONOLOGIE
- 1928 - etapa din evolutia economica a Romaniei caracterizata prin eforturi de refacere economica dupa
distrugerile de razboi pe principiile neoliberalismului;
- 1933 - etapa crizei economice;
- 1940 - etapa unui sustinut progres economic pe seama comenzilor de stat si a necesitatilor de aparare
ale tarii;
- productia economica a Romaniei reprezinta 20-25% din cea inregistrata in 1913;

 Legea pentru retragerea din circulatie a coroanelor si rublelor;

- legea privind comercializarea si controlul intreprinderilor economice ale statului; Legea minelor
- Legea privind stabilizarea
- apogeul crizei economice din Romania;
- momentul de varf al dezvoltarii economice al Romaniei in perioada interbelica;
23 martie 1939 - Tratatul economic romano-german

 Legea pentru retragerea din circulatie a coroanelor si rublelor;

- legea privind comercializarea si controlul intreprinderilor economice ale statului; Legea minelor
- Legea privind stabilizarea
- apogeul crizei economice din Romania;
- momentul de varf al dezvoltarii economice al Romaniei in perioada interbelica;
23 martie 1939 - Tratatul economic romano-german

Cele mai mari orașe erau București, Cernăuți, Iași.

72,3% dintre locuitorii țării munceau în agricultură.  
După primul război mondial situația economică a țării era destul de grea:
inflația atingea proporții maxime, scăzuse nivelul producției industriale,
drumurile și căile ferate erau distruse, scăzuse și suprafața terenurilor
cultivate, România importa produse agricole.
Pentru a redresa situația, clasa politică românească (liberalii care promovau
politica prin noi înșine, adică dezvoltarea economică prin forțe proprii, și
țărăniștii cu politica porților deschise – deschidere largă spre investițiile din
exterior) au reușit să implementeze mai multe reforme de succes.
În 1921, reforma agrară a limitat marea proprietatea funciară la 100 de
hectare.

Agricultura  rămăsese cea mai importantă ramură a economiei, aceasta

trecând prin cea mai mare reformă agrară din lume (la vremea respectivă).

S-au expropriat aproximativ 6 milioane de hectare (65% din total), astfel 1.5
milioane de familii au primit 3.5 milioane de hectare de teren arabil și 2.5
milioane hectare de pașuni.

Urmarea a fost îmbunătățirea situației locuitorilor de la sate, creşterea

prosperităţii economice a României Mari și reducerea numărul marilor moșieri
funciari.
Se cultiva pe larg porumbul, România ocupând în 1929 – locul I la producția
de porumb și locul IV – la producția de grâu.

În Transilvania, reforma agrară i-a afectat mai mult pe unguri, pentru că ei

erau marii proprietari funciari.
Pădurile, apele și bogățiile subsolului au fost naționalizate.

În Basarabia reforma agrară a avut un caracter mai radical, pentru că au fost

expropriate și redistribuite pământurile moșierești ocupate de țărani în urma
revoluției bolșevice din 1917.

Pentru aplicarea legii agrare din 1921, în Basarabia a fost creată instituția
specială de Stat – Casa Noastră.  

Țăranii din Basarabia au primit loturi mai mari (6-8 ha) decât în alte regiuni
ale țării. Clasa politică era convinsă, că Basarabia avea în primul rând un
potențial agrar.
Drept urmare, în această provincie au fost încurajate pe lângă culturile
tradiţionale de cereale, cultivarea inului și cânepei, dar şi industriile
prelucrătoare legate de agricultură cum ar fi industria spirtului, morăritului,
zahărului, uleiului vegetal, postavului și a uneltelor agricole.

Deși producția de cereale la hectar era mult sub media europeană, România,
datorită suprafeței sale arabile mari, se situa pe primul loc în Europa și pe
locul 5 în lume la producția de porumb și pe locul patru, respectiv zece, la
producția de grâu.

De asememea, România era pe primul loc în lume la producția de floarea

soarelui, de menţionat fiind şi faptul că, în ceea ce privește producția de
floarea soarelui și ulei din floarea soarelului, România a fost multe decenii în
top 10 mondial.

Principalii parteneri comerciali externi erau Anglia, Franța, Germania.

Se practica și comerțul de tranzit. Basarabia era cea mai mare exportatoare

de fructe și struguri din țară.
În România interbelică s-a mărit și numărul de km de șosele și căi ferate.  

În Basarabia au fost construite șosele naționale și regionale, iar noile drumuri

trebuiau să lege Basarabia de restul regiunilor țării, de care fusese izolată în
timpul stăpânirii ruseşti.

S-au modernizat porturile Constanța, Brăila, Galați şi s-a dezvoltat transportul

fluvial pe Dunăre, Prut și Nistru.

 Ritmuri înalte de dezvoltare, au fost obținute în domeniul industriei textile,

siderurgice și petroliere.

Marea criză economică mondială din 1929-1933, a atins și România, primele

simptome au fost simțite deja la finele lui 1929. Mai multe întreprinderi s-au
închis, iar restul lucrau la capacitate redusă.

Singura ramură care și-a sporit producția era cea petrolieră, dar pentru că
prețurile pentru petrol scăzuseră mult, economia țării a avut de suferit grav.

În Basarabia, spre exemplu, au fost închise peste 160 de întreprinderi.

În perioada 1921-1938 datoria externă a  României ajunsese de la 3 miliarde

de lei, la 80 de miliarde.
Dacă în anul 1933 datoria externă afecta circa 35% din bugetul ţării, aceasta
a ajuns  în anul 1938 la aproximativ 6-7%, ceea ce reprezenta un nivel
suportabil pentru populație.

Pentru a ieși din criză, guvernul României a promovat o politică cu un

pronunțat caracter protecționist, încurajând producătorii locali.

În scurt timp în România vor fi confecționate produse noi ca: tuburi de oțel,
becuri, transformatoare, aparate radio.

România  producea  vagoane pentru mărfuri şi pasageri, cisterne și

locomotive.
După 1936 România va ocupa locul VI în lume la producția de țiței și locul II
la gaze naturale.

O mare realizare a industriei românești au fost avioanele IAR 80 și IAR 81

care, la acea vreme, ocupau locul 3 în Europa, respectiv locul 4 în lume
d.p.d.v. al vitezei și altitudinii.

În perioada interbelică România s-a transformat mult.

Dintr-o țară agrară în care  locul principal la export îl aveau cerealele, primele
locuri la export l-au luat în deceniul al IV-lea al secolului trecut  petrolul şi
produsele  industriale.

Situația se va schimba brusc în 1939 când a început cel de-al II-lea Război
Mondial.

Primul efect pe care Al Doilea Război Mondial l-a avut asupra economiei
românești, a fost scăderea exporturilor și imposibilitatea firmelor românești
de a se aproviziona cu materii prime și echipamente din import, astfel multe
firme după ce au terminat stocurile de materii prime au încetat producția.

Investițiile în economia României au început să scadă din cauza nesiguranței

generate de război și efortul economic s-a îndreptat spre asigurarea
necesarului de armament pentru protejarea granițelor și asupra producției de
alimente pentru a asigura necesarul intern.

Agricultura a continuat să fie cea mai importantă ramură a economiei, dar din
cauza recrutărilor agricultura ducea lipsă de forță de muncă și astfel
agricultura a început să scaă încă din 1939.

Începerea războiului a facut ca petrolul și cerealele româneşti să fie foarte

căutate de statele beligerante,  România fiind printre cele mai mari țări
producătoare de cereale și de petrol la nivel mondial.

La data de 23 martie 1939 a fost semnat un tratat economic între partea

română și cea germană, tratat prin care Germania avea o serie de avantaje
economice.

Până în 1940 Germania a preluat controlul mai multor întreprinderi din

România prin cumpărarea de acțiuni sau prin înțelegeri între marile trusturi
internaționale.

La data de 27 mai 1940 a fost semnat un tratat prin care Germania avea
întâietate la exporturile românești de petrol și produse petroliere.

În urma acestui tratat „avantajos” România primea în schimbul petrolului

tehnică militară și petrolul era cumpărat la prețurile de la începutul razboiului,
prețuri ce nu mai erau de mult timp valabile, prețul petrolului urcând
vertiginos din cauza cererii mari și a scăderii productiei din cauza
bombardamentelor asupra rafinăriilor din întreaga Europă.
În anul 1939 s-au facut simțite simptomele inflației, care a crescut mult în
anii urmatori ajungând în mai 1940 la peste 50% (comparativ cu nivelul din
1929), ca urmare a reevaluarii stocului de aur de către BNR.

Cursul leu – dolar era influențat de evoluția războiului pe frontul de est, astfel
că dacă în timpul victoriilor armatelor germane în Est cursul monedei
americane era foarte scazut (1 USD = 56,9 lei în iunie 1942, comparativ cu
102 lei în iunie 1941), în iunie 1944 raportul era de 1USD= 169,9 lei).

 
naţionale s-au stabilit legături directe, stimulate de înseşi legile producţieicapitaliste, ceea ce a
determinat o restructurare şi întregire a domeniilor industriei şi agriculturii, a sistemului
de transport şi comunicaţii, s-a măritmasa mijloacelor de producţie din fiecare ramură, s-a
completat structurainternă a unora, ca şi a întregului complex economic naţional. 
Refacerea economiei după primul război mondial (decembrie 1918 -1923)
Perspectivele de dezvoltare a ţării, deschise prin Unirea de la 1918 au fost ovreme marcate de
urmăririle dezastruoase ale războiului şi de dificultăţileintervenite în procesul de refacere a
economiei în primii ani după război.Războiul şi ocupaţia germană au provocat României imense
pagube umaneşi materiale. Ţara a pierdut circa un milion de oameni căzuţi victimeacţiunilor
militare, bolilor şi suferinţelor îndurate, aceste pierderi constituindo reducere cu peste 1/5 din
populaţia activă a ţării.Agricultura se află într-o situaţie deosebit de grea; la sfîrşitul războiului
eraepuizat întregul stoc de cereale, încît nu se mai putea asigura nici sămînţă pentru culturi şi nici
hrană pentru populaţie. Ca urmare în ţară se manifesta oacută criză alimentară. Exportul de cereale
a fost în 1919 aproape inexistent,fiind necesar să se exporte cereale şi alte produse alimentare
pentruacoperirea consumului intern. Situaţia ameninţa să rămînă gravă, deoarece în1919 peste 26%
din suprafaţa cultivată cu cereale a ţării a rămas nelucrată,în condiţiile în care şeptelul abia atingea
50% din nivelul antebelic.O situaţie grea şi complicată a cunoscut industria. În această
ramură,distrugerile de război, ridicarea de către ocupanţi a utilajelor unor întreprinderi şi uzine,
dispersarea altor întreprinderi în Moldova şi Rusia aucondus la scăderea capacităţilor de producţie
ale industriei. La începutulanului 1919 nu mai funcţionau decît circa un sfert din
întreprinderiîncurajate de stat, iar producţia industrială se redusese la mai puţin de 50%faţă de
nivelul antebelic. Industria extractivă a petrolului şi-a redus producţiacu aproape 48%, iar cea de
cărbune cu 55%.Căile ferate, parcul de locomotive şi vagoane au suferit serioase distrugeri
şideteriorări. Numărul de locomotive a scăzut cu 71%, cel de vagoane de

04

04