1

Academia de Studii Economice Bucuresti

Facultatea De Economie Agroalimentara si a Mediului



Reforma Agrara din
1864

Dragulin Mihaela Rodica
Anul II , grupa 1313





-Bucuresti 2014
2

CUPRINS

1. INTRODUCERE .................................................................................................... 3
2. SITUATIA ECONOMICA GENERALA A ROMANIEI ................................................ 4
3. SITUATIA POLITICA GENERALA A ROMANIEI ...................................................... 5
4. PROIECTUL DE LEGE RURALA AL COMISIEI CENTRALE (1860-1862) .................... 6
5. REFORMA AGRARA DIN 1864 ............................................................................. 8
6. CONCLUZII ........................................................................................................ 11
7. BIBLIOGRAFIE ................................................................................................... 12















3

1. INTRODUCERE

Politica de dezvoltare agricola si industriala a unei tari nu poate fi cercetata si inteleasa
daca este desprinsa de evenimentele cele mai semnificative perioadei studiate si mai ales de
factorii politici, economici si sociali. Din acest motiv este esential sa analizam unele aspecte de
ordin politic, indeosebi cele care au mijlocit formarea statului roman de sine statator si au dus la
independenta sa nationala. De asemenea trebuie sa analizam o serie de factori social-politici,
cum ar fi caracterul specific al relatiilor de munca din perioada studiata, nivelul de organizare al
productiei, a muncii, conditiile de lucru si de viata , pentru a ne asigura de claritatea si
corectitudinea informatiilor prezentate.
In continuare am incercat sa va prezint putin din realitatea vremii pentru a fi mai usor de inteles
importanta pe care a avut-o Legea Agrara in dezvoltarea agriculturii romanesti dar si a economiei
nationale.














4

2. SITUATIA ECONOMICA GENERALA A ROMANIEI

In a doua jumatate a secolului XIX-lea , sub impulsul revolutiilor de la 1821 si 1848,
ideea unirii tuturor romanilor sub granitele unui singur stat national, purtata ca ideal viu de-a
lungul intregii istorii, a capatat cea dintai consfintire prin Unirea Principatelor de la 1859.
Odata creat, statul national devine principalul instrument al puterii politice. Cu ajutorul
acesteia se infaptuiesc o serie de reforme, menite sa aseze Romania in randul tarilor devoltate ale
Europei. Daca in apusul Europei Anglia desavarsise revolutia industriala, iar in Franta, Belgia,
Germania, industria masinista facuse progrese substantiale, Romania se afla abia in stadiul
incipient de dezvoltare pe calea industrializarii, dispunand de un numar foarte restrans de fabrici
si ateliere.
Masurile economice luiate in perioada anilor 1853-1854 si mai cu seama reforma agrara
din 1864, au avut un insemnat rol in procesul formarii muncitorilor salariati, al cresterii pietei
intene si a acumularii de capital pentru dezvoltarea industriala a tarii.
In domeniul agriculturii ramura de baza a economiei nationale- situatia se caracteriza
printr-o productie foarte scazuta pe unitate de suprafata si pe cap de locuitor, din acest punct de
vedere, Romania fiind una din tarile inapoiate ale Europei. Cu toate ca agricultura ocupa
majoritatea fortei de munca, in Romania se mentinea o mare proprietate mosiereasca, exploatata
in principal prin arendasie si cu inventarul rudimentar de care dispuneau taranii la acea vreme.
Slaba inzestrare tehnica , modelele de exploatare foarte inapoiate folosite , lipsa de
interese a proprietarilor mosieri, care preferau arendarea propriei gospodarii, ca si persistenta
unor puternice reminiscente feudale, faceau ca agricultura romaneasca sa forteze punerea in
cultura a unor suprafete de pasune sau paduri, urmata de cresterea exploatarii fortei de munca,
pentru a se putea obtine sporirea cantitativa a productiei agricole, cea mai importanta sursa a
economiei nationale.
In general , se poate afirmaca in a doua jumatate a secolului XIX, Romania era o tara cu o
economie predominant agrara. Agricultura producea aproape trei sferturi din cenitul national,
80% din populatie locuia la sate , cerealele reprezentau 85% din totalul exporturilor.
Economia agricola romaneasca era de tip familial pana la inceputul secolului al XIX-lea .
Taranul producea aproape numai pentru nevoia proprie si pentru boier, suficient incat sa isi poata
plati dija. Anul 1829 este considerat ca inceputul dezvoltarii agricolelor, atunci cand prin Pacea
de la Adrianopol se desfiinteaza monopolul si dreptul de preferinta la cumpararea produselor
agricole pe care il impusesera turcii. Dunarea si Marea Neagra devin libere pentru comert si
navele tarilor din Occident ajung in porturile romanesti .Emiterea Regulamentelor Organice cat
si intreprinderea unor masuri de legiuire agrare, au coincis cu o mare cerere de produse agricole
5

din partea tarilor occidentale. Agricultura romaneasca incepe sa produca tot mai mult pentru
schimb, sa se integreze astfel tot mai mult in economia europeana.
Agricultura din principate se gasea in preajma reformei din 1864 intr-un stadiu de
dezvoltare care impune o schimbare a regimului agrar existent. Desi franate de mentinera
relatiilor feudale, elementele capitaliste patrunse in sistemul agrar feudal, il subminau si
impuneau inlaturarea lui. Mentinerea regimului clacii nu mai era compatibila cu necesitatiile
dezvoltarii agriculturii in noile conditii create pentru formarea statului national, cu nivelul
general de dezvoltare economica a acestui stat.

3. SITUATIA POLITICA GENERALA A ROMANIEI

Este bine cunoscut faptul ca secolul al XIX-lea a fost sub semnul schimbarilor ,
progresului din toate domeniile, dar mai ales politic. Ideologia ce a caracterizat aceasta perioada
s-a conturat in jurul dorintei formarii unui stat unitar modern, care sa prospere independent de
puterile mondiale ale vremii. In acest sens, a avut loc revolutia de la 1848, ce a fost considerata
de catre istorici un produs al intelectualilor liberali , care recunosteau in Apus un model politic si
cultural demn de urmat si de Tarile Romane.
In perioada 1848-1849 au fost promovate cateva programe revolutionare cum ar fi :
Petitiunea proclamatie, Proclamatia de la islaz, etc, care aduceau prin ideile prezentate
modernizarea statului , drepturi si libertati cetatenesti noi . Din pacate insa, revolutia a fost
inabusita in anul 1849, demonstrandu-se astfel ca pentru reforma societatii nu era de ajuns
unitatea de actiune a romanilor sau constiinta nationala.
Conjunctura internationala dar si eforturile sustinute, au facut astfel incat la 24 ianuarie
1859 sa se realizeze Unirea Principatelor Romane ,sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza . Cu
toate astea , Imperiul Otoman nu a incetat sa exercite presiuni economice asupra Romaniei, si in
paralel asupra altor state in relatiile lor cu tara noastra. O atitudine asemanatoare de
desconsiderare a drepturilor si a suveranitatii Romaniei adoptase si Imperiul Austro-Ungar.
Situatia actuala ridica o multitudine de probleme, care au constituit obiect de meditatii
politice, formulari de solutii pentru reprezentantii diferitelor curente si paturi sociale, care se
ridica in treptat la nivelul unei constiinte nationale, stimuland in mod deosebit dezvoltarea
gandirii social-economice.


6

4. PROIECTUL DE LEGE RURALA AL COMISIEI CENTRALE (1860-1862)

Prin indoita alegere a lui Alexandru Ioan Cuza poporul roman a realizat Unirea de fapt,
dar aportul taranimii la lupta unionista nu s-a vazut rasplatita prin reforma agrara mult asteptata.
Aceasta a continuat sa ramana in deziderat inca o jumatate de deceniu. Problema agrara a
strabatut intr-adevar ca un fir rosu istoria Principatelor in acesti ani, si ea a fost, cum se exprima
un consul strain "fondul tuturor preocuparilor"
Primele doua guverne formate in Moldova si in Tara Romaneasca dupa alegerea lui
Alexandru Ioan Cuza au fost rasturnate de masierimea conservatorea, deoarece s-a temut ca vor
incerca o rezolvare a problemei agrarae in defavoarea ei, dar de fapt nici aceste guverne, nici cele
urmatoare, nu au adus in discutie pana in toamna anului 1859 problema in litigiu. Abia la 16/28
septembrie a fost citit in comisia centrala mesajul domnesc prin care se recomanda acestui corp
legisltaiv rezolvarile problemei relatiilor dintre proprietari si sateni. Mesajul domnesc pe care
Lexandru Ioan Cuza l-a lansat apoi, in decembrie 1854, a cuprins un amplu capitol consacrat
chestiunii proprietatii, Cuza vrand sa sublinieze prin aceasta inca o data necesitatea de a se da o
rezolvare acestei probleme.
In primavara anului 1860 conducera in Moldova a fost preluata de un guvenr format din
Mihail Kogalniceanu, care s-a mentinut la putere pana in primele luni ale anului urmator. In tot
cursul guvernarii sale, Kogalniceanu a fost necontenit preocupat de problema agrara si nu a
pierdut niciun pentru a reliefa pozitia sa de sustinere a improprietaririi taranilor. In discursul de
apararea a guvernarii sale Kogalniceanu a aratat ca "oamenii care au ajuns la putere la 30 aprilie
din inceput nu au putut avea in Adunare multi amici politici, din cauza mai ales a opiniilor lor
cunoscute in chestia imbunatatirii soartei taranilor". In timpul guvernarii sale din 1860-1861
Kogalniceanu nu a putut da o rezolvare in sensul vederilor sala problemei agrare. Actiunile de
imbanatire el le-a realizat prin masuri administrative si prin circulare.
In timp ce guvernul Kogalniceanu se gasea inca la putere in Moldova, Comisia Centrala
de la Focsani a trecut la discutarea proiectului de reforma rurala. Mult asteptatul proiect a inceput
sa fie dezbatut in planul Comisiei Centrale la 23iulie/4august 1860. Lupta apriga ce s-a
desfasurat in sanul Comisiei Centrale a fost aparent castigata de reprezentantii mosierimii
conservatoire, dar in realitate a fost o izbanda fara rezultate practice pentru invingatori. In ziua
de 23iulie/4august 1860, I. Docan in calitate de raportor, a dat citire celor trei proiecte de lege
referitoare la chestiunea rurala.
Care era continutul proiectului de lege rurala votata de Comisia Centrala? Primul capitol,
intitulat " Despre satenii cultivatori ", prevedera abrogarea legiuirilor agrare anterioare, libertatea
de stramutare pentru locuitori si intemeierea viitoarelor relatii intre proprietari si tarani pe
tocmeli, nega taranilor orice drept de stapanire asupra pamantului, nercunoscandu-le decat un
drept embatic asupra locuintelor sadirilor si pometurilor.In capitalul al doilea proiectul de lege
cauta a "compensa" pe taran, autorizandu-se guvernului vanzarea de pamant sau darea
pamantului in embatic de pe mosiile statului si asezamintelor bisericesti si publice - nu si ale
mosierilor - dar nu peste 190 de prajini in Moldova si nu peste 6 pogoane in Tara Romaneasca.
Cel de-al treilea capitol stabilea conditiile de formare a comunelo rurale, locuitorii urmand sa
plateasca o chirie pentru locul communal. Acelasi capitol mai stabilea dreptul proprietarilor de a
7

pastra "pe seama sa" cladirile si ingradirile pe care le avea in cuprinsul "teritoriul communal".
Proiectul Comisiei Centrale era pe de parte de a satisface nu numai masele populare direct
interesate dar si burghezia.
Spre sfarsitul anului 1861, atunci cand Unirea pe plan politic si administrativ aparea ca
iminenta si chestiunea era considerate rezolvata, problema agrara a reintrat in dezbaterea publica
intr-un mod mai accentuat. La inceputul anului 1862, o data cu formarea guvernului conservator
Barbu Catargiu si cu reprimarea brutala a miscarii taranesti conduse de Mircea Malaeru,
perspectivele pentru rezolvarea problemei agrare intr-un sens conrespunzator progresului s-au
redus simtitor. Un timp conservatorii nu au adus in dezbaterea Adunarii spinoasa problema. Ei
urmareau, pe de o parte, sa isi consolideze puterea, iar pe de alta cautau sa elaboreze o serie de
masuri menite a usura impunera proiectului de lege rurala intocmit de Comisia Centrala. La
sfarsitul primaverii 1862, guvenrul Barbu Catargiu s-a hotarat sa aduca in dezbaterea Adunarii,
unde beneficia de majoritate, proiectul de lege rurala. Cand la 25mai/6iunie 1862 Adunarea a
inceput discutarea legii rurale i s-a prezentat proiectul Comisiei Centrale, proiectul amendat de
sectiile I si a III ale Adunarii elective a Moldovei si mai multe amendamente prezentate de
deputati ai aceleasi adunari. In proiectul Adunarii elective de la Iasi acceptat si de sectia a-III a
Adunarii de la Bucuresti se remarca urmatoarele modificari fata de proiectul Comisiei Centrale:
art.1 privind apbrogarea legislatiei agrare anterioare este trecut la sfarsitul proiectului, capitolul
II privind vanzarea sau inchiriera embalicara a pamantului mosiilor clerului sau a mosiilor
asezamintelor publice este eliminate din proiect; in capitolul consacrat constituirii comunelor se
observa cateva neinsemnate schimbari 1[10], iar capitolul si articolul ultim din proiectul
Comisiei Centrale referitor la instituirea creditului funciar este inlaturat.
Pornind de la proiectele se amendamentele prezentate mai sus. Deputatii Adunarii
Principatelor Unite au pornit la sfarsitul primaverii anului 1862 la discutarea problemei agrare in
vederea adoptarii unei legi rurale menite sa asigure o noua reglementare a relatiilor dintre tarani
si stapanii de mosii. In jurul legii rurale s-a dat o apriga lupta parlamentara intre tabra lui Barbu
Catargiu si Kogalniceanu. Acesta din urma a arata in discursul sau ca rezolvarea problemei
rurale era in concptul sau insasi baza de dezvoltare ulterioara a statului modern. Aratand ca era
vorba neindoielnic de o "reforma grea si spinoasa", Kogalniceanu a subliniat inca o data
semnificatia momentului istoric pe care il traia, moment de lupta intre "trecut si viitor".
La 11/23 iunie 1862, sfidand intregul popor, tocmai in ziua aniversari revolutiei de la
1848, reactiunea conservatoare a trecut prin Adunare proiectul final, asupra caruia membrii ei
cazusera deacord si impotriva caruia au votat deputati situati pe pozitii inainte. In linii mari
proiectul votat de majoritatea Adunarii reflecta continutul proiectelor conservatoire anterioare,
carora li se adaugasera unele amendamente si indeoseni amplul amendament al lui Grigore
Sturza care se substituise in buna masura proiectului conservator al Comisiei Centrale. Prin
aceasta lege se acordau pentru pamantul comunal intre 1 si 3pogoane de fiecare familie, in
functie de situarea geografica a mosiei.



8


5. REFORMA AGRARA DIN 1864
In toamna anului 1863, conflictul dintre Alexandru Ioan Cuza si Adunare a luat o noua
intorsatura, cand domnitorul a incercat printr-o noua formula politica sa ajunga la o impacare cu
opozitia. Guvernul Kretulescu si-a dat demisia si la 11/23 octombrie noul cabinet ministerial a
fost format de liberal-democratul Mihail Kogalniceanu. Acesta tratase cu domnitorul in mai
multe randuri, in cursul anului 1863, formarea noului guvern si in acelasi timp fusese unul dintre
putinii reprezentanti ai stangii parlamentare care nu sprijinise actiunea ostila a guvernului initiate
de monstruoasa coalitie. Pozitia noului govern a fost declarata prin mesajul domnesc de
deschidere a Adunarii din 3/15 noiembrie 1863. Mesajul aprecia ca a Adunarii ii revenea sarcina
de a rezolva problemele bugetare, dar ca abia apoi incepea adevarata ei misiune, aceea de a
savarsii opera de reorganizare a tarii. Mesajul nu se limita numai la aceste legiuri, ci preconiza
inca o serie de legi in diferitele sectoare de stat (invatamant, justitie, biserica etc), de asemenea
se dadea intreaga atentie problemelor de natura economica (concesiilor de cai ferate,
imprumuturilor, institutiilor de credit). Prin mesajul domnesc infatisat Adunarii, Kogalniceanu a
intentionat sa arate inca o data in mod limpede inteniile sale privind reorganizarea tarii si
grabnica votare a legilor fundamentale.
In primele luni ale anului 1864 Adunarea a lucrat int-un ritm neobisnuit fata de ceilalti
ani. La 8/20 ianuarie au fost votatea legea pensiilor si legea de organizare a Curtii de conturi, la
21ianuarie/2februarie a fost adoptata legea pentru organizarea Consiliul de Stat, la 21
februarie/4martie a fost votata legea pentru inmormantari si la o zi dupa legea contabilitatii.
Importanta a fost luarea in discutie la 24februarie/7martie a legii comunale, dar "Buciumul" a
protest aducerea in dezbatere a acestei legi inaintea celei rurale.
Activitatea pozitiva a Adunarii a luat sfarsit spre mijlocul lunii martie (stil vechi) si acest
lucru s-a legat in mod evident de legea rurala. Un raport consular semnala ingrozitoarea panica
pe care o starnise la iesi proiectul de lege rurala adoptat de Kogalniceanu. Semnificativa pentru a
marca lipsa lor de patriotism a fost incercarea fostilor boieri de a obtine sprijinul lui Tillos,
consulul general al Frantei, impotriva proiectului pe care il apreciau ca amenintandu-le
interesele.
Dar care era cuprinsul proiectului de lege rurala supus de Kogalniceanu Adunarii si tarii
intregi? Cel dintai capitol purta numele "Improprietarirea taranilor clacasi" , propunandu-se
desfiintarea "o data pentru totdeauna in toata intinderea Romaniei", a clacii, dijmei, podvezilor,
zilelor de mermet, carelor de lemni si altor insarcinari similare raspunse de tarani "fie in natura,
fie prin indatoriri banesti, ce tineau locul clacii, unele sau altele stabilite prin legi, hrisoave,
contracte sau invoieli perpetue ori timporale". Acelasi articol hotara ca proprietariii de mosii sa
primeasca " o potrivita despagubire raspunsa si garantata de stat". Cel de-al doilea articol al
primului capitol cuprindea principiul improprietaririi, se arata ca taranii clacasi de pe mosiile
statului urmau sa ramana "liberi si pe deplini proprietari" pe vatra satelor- prin urmare pe casele
si ingraditurile lor. Cel de-al treilea articol stabilea constituirea teritoriului comunal cuprinzand
pietele, strazile, locurile de biserici, cimitirele., scolile, patulele de rezerva etc., trecute in
9

proprietatea comunelor "fara despagubire". Articolul urmator mentinea dreptul proprietarilor
asupra unor cladiri diin cuprinsul satelor, asupra iazurilor si morilor, dar interzicea totodata
acestora oprirea vitelor satenilor de a se adapa din iazuri, satenii fiind insa obligate sa ajute la
intretinerea iazurilor. Cel de-al cincilea articol hotara desfiintarea monopolurilor "de bauturi,
macelarii, brutarii si alte asemenea", in vetrele satelor si pe locurile trecute in proprietatea
taranilor. Articolele 6 si 7 precizau ca stapanii de mosii nu erau obligate sa dea satenilor " decat
numai locurile acordate de legi pentru un taran cu patru boi si o vaca" si stabileau ca la mosiile
stramte ei nu erau obligate "a le da mai mult de 2/3 din intinderea locurilor cultivabile" Satenii
care nu erau clacasi deveneau potrivit articolului 9, proprietari numai pe locul de casa si
ingraditura din preajma ei, platind o despagubire de 2galbeni pentru cei 400 de stanjeni patrati ce
li se dadeau. Articolul 11 acorda taranilor dreptul de a inchiria, ipoteca si vinde locurile ce li se
atribuisera prin lege, ca si acela de a le lasa mostenire, insa nu in primii 20 de ani dupa
promulgarea legii.
Cel de-al doilea capitol al proiectului de lege prevedea plata unor despagubiri pentru
desfiintarea sarcinilor de natura feudala in functie de numarul vitelor stapanite de fiecare satean.
Cel de-al treilea capitol stabilea in detaliu modalitatile practice de despagubire a
stapanilor de mosii. Articolul 34 al capitolului al III-lea stabilea veniturile "afectate la
despagubirea proprietarilor de mosii".Contributia funciara trebuia sa fie scazuta din in 5 ani
printr-o lege speciala votata de Adunare, " in proportiune cu lichidarea treptata a obligatiunilor
rurale"
Capitolul al patrulea fixa in detaliu modalitatile de vanzare a pamanturilor catre taranii
asezati pe mosiile statului sau pe cele ale particularilor. Proiectul stabilea ca vanzarea sa fie
efectuata indeosebi catre insuratei (spornici) si ca ea sa fie efectuata catre acei tarani care "nu ar
avea pamant dupa legea de fata" Articolul 39 hotara ca unei singure familii sa nu i se poata vinde
mai mult de 12 pogoane.
Proiectul era insotit de Dispozitii generale si de Dispoziiuni tranzitorii. De asemenea
prin aceleasi dispozitii se mai prevedea ca obligatiunile rurale ale asezamaintelor publice sa fie
trase la sorti numai dupa lichidarea celor ale propriatarilor particulari. In sfarsit, in incheierea
proiectului se fixa ca termen de aplicare a legiuirii data de 1/13 aprilie 1866.
Proiectul de lege rurala cauta sa resolve problema agrara din Principate de pe pozitiile
liberal-democratului Mihail Kogalniceanu.
In ziua de 2/14mai s-a deschis Adunarea inregistrandu-se 53 de deputati absenti.
Deputatilor li s-a prezentat un mesaj domnesc, caruia ii era alaturat proiectul de lege electorala si
o cerere de credit pentru govern pana la 15/27 august. Insusi creditul acordat indica limpede
deputatilor intentia puterii executive de a dizolva Adunarea. In ziua dizolvarii Adunarii,
domnitorul a adresat o proclamatie catre poporul roman, in care a explicat necesitatea in care se
gasise de a da impreuna cu guvernul lovitura de stat.
Printr-un decret domnesc consiliul de stat a fost invitat ca "in inataiele sale sedinte" sa
elaboreze proiectul de lege rurala.Kogalniceanu a fpst cel care a adresat o circulara tuturor
10

prefectilor la care a anexat proclamatia domnitorului si textul noii legi rurale.Desi indelunga
asteptare a taranimii se vedea in sfarsit implinita si legea rurala atat de mult fagaduita devenise
acum o realitate, solutionarea ce fusese data era o solutionare burgheza a problemei agrare, prin
care totodata se tinuse seama de interesele mosieresti. Mosierimea isi vedea aparata cea mai
mare intindere a mosiilor, iar prin articolul introdus la propunerea lui I. Istrat la proiectul de lege
rurala - propunere care reflecat pozitia conservatorilor - ii era chiar deschisa calea de a recupera
in parte pamanturile ce le pierdea prin improprietarirea taranilor.
Desi nu a desfiintat proprietatea mosiereasca, si prin prevederile ei restrictive si mai ales
prin aplicarea ei aceasta reforma "pe cale prusaca" a avut un character marginit, care reflecta
insasi limitele de clasa ale alcatuitorilor ei, legea rurala din 1864 a deschis drum larg relatiilor
capitaliste si a constituit o veriga importanta in procesul de consolidare a noii oranduiri.
Servitutile feudale au fost abolite, productia de marfuri s-a extins largindu-se piata interna,
deposedea multor fosti clacasi a creat conditii favorabile proceul formarii clasei muncitorilor
salariati-proletari si in temeiul numarului mai mare de brate liberale, al sporirii acumularii
banesti prin "despagubiri" si al largirii pietei, industria capitalista a obtinut conditii de dezvoltare
prielnice.
Mentinerea mosierimii ca o clasa a facut ca dezvoltarea capitalismului in agricultura sa se
defasoare greoi si dureros pentru tarani, nu pe cale revolutionara ci pe cea prusaca, de impletire a
formelor capitaliste de dezvoltare cu ramasitele puternice ale formelor feudale. Dar, totodata,
este sigur ca se asista, incepand din 1864, la o evidenta dominare in agricultura a formelor de
productie capitaliste.










11

6. CONCLUZII

Istoria poporului nostru atest cu puterea de convingere a faptelor ca agricultura a
reprezentat pe parcursul a lungi perioade istorice ocupaia de baz a locuitorilor meleagurilor
noastre i de asemenea c ranul romn a avut un rol important n dezvoltarea economico-
social i politic a rii; rnimea a avut din cele mai vechi timpuri i pe parcursul unor ntregi
i ntinse epoci istorice, o misiune grea i complex, a fost mereu categoria social cea mai
defavorizat, cea mai supus la sarificii i jertfe. n a doua jumtate a secolului al XIX-lea,
nceputul secolului XX, alturi de problema desvririi unitii naionale, se pune n discuie i
existena unei probleme agrare n teritoriul romnesc.
Reforma agrar din 1864 i are rdcinile n actele programatice ale revoluei de la 1848,
care cuprindeau vaste programe de transformare a societii romneti, prevznd obiective i
reforme n toate domeniile principale ale vieii de stat. Obiectivele economice deineau un loc
important n toate cele trei programe romneti, iar pe primul loc ntre acestea era lichidarea
relaiilor agrare feudale i instituirea unei mici proprieti rneti de tip modern.

Reforma agrar din 1864 a fost o msur luat de guvernul Mihail Koglniceanu sub
domnia lui Alexandru Ioan Cuza, prin care ranii clcai erau eliberai de obligaiile fa de
boieri i erau mproprietrii cu pmnt. A fost primul pas ctre nceperea procesului de
modernizare a statului romn i, cu toate c a avut numeroase lipsuri, a rupt legturile cu
economia i societatea de tip feudal.
Legea rural a fost sancionat i promulgat la 14/25 august 1864. Atunci Domnitorul
proclama rnimii: Claca este desfiinat pentru de-a pururea i de astzi voi suntei proprietari
liberi pe locurile stpnirii voastre. Legea a intrat n vigoare la 23 aprilie/5 mai1865.
Ea elibera pe rani de sarcinile feudale precum claca, dijma sau podvezile, desfiina
monopolurile feudale din interiorul satelor.Loturile erau distribuite n funcie de numrul de vite
deinute. ranii urmau totui s rscumpere terenurile i s achite anual o anumit sum, timp
de 15 ani. Pe de alt parte, legea stabilea plata unor despgubiri ctre proprietari, la preul
pmntului de atunci. Terenurile expropriate nu depi 2/3 din moie i nu puteau fi vndute
timp de 30 de ani dect ctre comun sau ctre vreun alt stean.
n total au fost mproprietrii 406.429 rani cu 1.654.964 hectare. O bun parte din
loturile necesare proveneau din moiile obinute prin secularizarea averilor mnstireti. Dup
reform ranii au ajuns s dein 30% din teritoriul rii, restul de 70% fiind deinut de
moierime sau de stat.

Aceast msur a fost prima dintre msurile care vor ncepe procesul de modernizare n
Principatele Romne.
Motivaia principal, dar i principala consecin, pentru care a fost adoptat a fost aceea
c prin statutul de proprietari, ranii deveneau totodat contribuabili la bugetul de stat. Aadar,
veniturile la bugetul statului creteau considerabil. Treptat, ranii au descoperit inconfortul de a
fi contribuabili la bugetul statului. Dac pn la reform, ranii negociau cu boierii drile pe
care trebuiau s le plteasc lor, perceptorii statului erau intransigibili, iar metoda negocierii nu a
mai putut fi aplicat.
12

7. BIBLIOGRAFIE

1.Axenciuc, Victor Evoluia economic a Romniei. Cercetri statistico istorice 1859-1947,
vol. II, Agricultura, Ed. Academiei Romne, Bucureti 1992
2.Axenciuc, Victor Introducere n istoria economic a Romniei. Epoca modern, Ed.
FundaieiRomnia de mine, Bucureti, 1997
3.Fagarasan, George - Romania o suta de ani de dezvoltare 1848-1948, Ed. Democratia 2002
4.Fulea, Maria Probelema agrar taraneasca si legislatiile agrare romanesti in perspectiva
sociologica, Editura Academiei Romane (Istitutul de Sociologie), Bucuresti 1995
5.Grigorescu,C. Dezvoltarea agriculturii n corelaie cu industria, Ed. Politic, Bucureti, 1994
6.Murean, Maria, Murean, Dumitru Istoria economiei, Ed. Enciclopedic, Bucureti, 1998
7.Olaru, Corneliu-Istoria Economiei, Ediie revzut, Ed. NEWA T.E.D., Bucureti, 2001.