Reforma agrar din 1864 a fost o msur luat de guvernul Mihail Koglniceanu n timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, prin care ranii clcai erau eliberai de obligaiile fa de boieri i erau mproprietrii cu pmnt. A fost primul pas ctre nceperea procesului de modernizare a statului roman i, cu toate c a avut numeroase lipsuri, a rupt legturile cu economia i societatea de tip feudale. ranii au fost eliberai de sarcinile feudale precum claca, dijma sau podvezile. Loturile au fost distribuite n funcie de numrul de vite deinute. ranii urmau totui s rscumpere terenurile i s achite anual o anumit sum, timp de 15 ani. Pe de alt parte, legea stabilea plata unor despgubiri ctre proprietari, la preul pmntului de atunci. Terenurile expropriate nu depi 2/3 din moie i nu puteau fi vndute timp de 30 de ani dect ctre comun sau ctre vreun alt stean. Reforma agrar constituia o necesitate economic i era impus de necesitatea de a evita puternice framntri sociale. Radu Rosetti a evideniat c prin legea rural, Cuza a ferit ara de catastrofa unei cumplite rscoale rneti Chiar daca a reprezentat un moment important in procesul dezvoltrii capitalismului in agricultura Romniei, aceasta nu a reuit sa rezolve problema agrar, ci doar sa transforme opoziia dintre boier i clacas, in aceea dintre moier i aran. aranimea era cea care lupta energic pentru eliberarea ei de sarcinile feudale i pentru improprietrire. Astfel, prin legea rural din 14/26 august 1864 s-a proclamat desfiinarea obligatiilor feudale pe care aranii le datora moierilor.Claca este desfiinata de-a pururea i de astazi voi sunteti proprietari liberi pe locurile supuse stapanirii voastre 1
Capitolul 2:Scurt istoric
In toamna anului 1863, conflictul dintre Alexandru Ioan Cuza i Adunare a luat o noua intorsatura, cand domnitorul a incercat printr-o noua formula politica sa ajunga la o impacare cu opoziia. Guvernul Kretulescu i-a dat demisia i la 11/23 octombrie noul cabinet ministerial a fost format de liberal-democratul Mihail Kogalniceanu. Acesta tratase cu domnitorul in mai multe randuri, in cursul anului 1863, formarea noului guvern i in acelai timp fusese unul dintre puinii reprezentani ai stngii parlamentare care nu sprijinise actiunea ostila a guvernului initiate de monstruoasa coalitie. Poziia noului guvern a fost declarata prin mesajul domnesc de deschidere a Adunarii din 3/15 noiembrie 1863.
1 Istoria Romanilor, Academia Romana, pag 527 4
Mesajul aprecia ca Adunarii ii revenea sarcina de a rezolva problemele bugetare, dar ca abia apoi incepea adevarata ei misiune, aceea de a savari opera de reorganizare a tarii. Mesajul nu se limita numai la aceste prevederi, ci preconiza inca o serie de legi in diferitele sectoare de stat (invatamant, justitie, biserica etc. De asemenea se dadea intreaga atentie problemelor de natura economica (concesiilor de cai ferate, imprumuturilor, institutiilor de credit). Prin mesajul domnesc infatisat Adunarii, Kogalniceanu a intentionat sa arate inca o data in mod limpede inteniile sale privind reorganizarea tarii i grabnica votare a legilor fundamentale. In primele luni ale anului 1864 Adunarea a lucrat int-un ritm neobisnuit fata de ceilalti ani. La 8/20 ianuarie au fost votatea legea pensiilor i legea de organizare a Curtii de conturi, la 21ianuarie/2februarie a fost adoptata legea pentru organizarea Consiliul de Stat, la 21 februarie/4martie a fost votata legea pentru inmormantari i la o zi dupa legea contabilitatii. Importanta a fost luarea in discutie la 24februarie/7martie a legii comunale, dar "Buciumul" a protestat aducerea in dezbatere a acestei legi inaintea celei rurale. In ziua de 2/14 mai s-a deschis Adunarea inregistrandu-se 53 de deputati absenti. Deputatilor li s-a prezentat un mesaj domnesc, caruia ii era alaturat proiectul de lege electorala i o cerere de credit pentru guvern pana la 15/27 august. Insui creditul acordat indica limpede deputatilor intentia puterii executive de a dizolva Adunarea. In ziua dizolvarii Adunarii, domnitorul a adresat o proclamatie catre poporul roman, in care a explicat necesitatea in care se gasise de a da impreuna cu guvernul lovitura de stat. Printr-un decret domnesc consiliul de stat a fost invitat ca "in inataiele sale sedinte" sa elaboreze proiectul de lege rural.Kogalniceanu a fost cel care a adresat o circulara tuturor prefectilor la care a anexat proclamatia domnitorului i textul noii legi rurale.Dei indelunga asteptare a aranimii se vedea in sfarit implinita i legea rural atat de mult fagaduita devenise acum o realitate, solutionarea ce fusese data era o solutionare burgheza a problemei agrare, prin care totodata se tinuse seama de interesele moieresti. Moierimea ii vedea aparata cea mai mare intindere a moiilor, iar prin articolul introdus la propunerea lui I. Istrat la proiectul de lege rural ii era chiar deschisa calea de a recupera in parte pamanturile ce le pierdea prin improprietrirea aranilor. Dei nu a desfiinat proprietatea moiereasca, i prin prevederile ei restrictive i mai ales prin aplicarea ei aceasta reforma "pe cale prusaca" a avut un character marginit, care reflecta insai limitele de clasa ale alcatuitorilor ei, legea rural din 1864 a deschis drum larg relatiilor capitaliste i a constituit o veriga importanta in procesul de consolidare a noii oranduiri. Servitutile feudale au fost abolite, productia de marfuri s-a extins largindu-se piata interna, deposedarea multor fosti clacai a creat 5
conditii favorabile procedeului formarii clasei muncitorilor salariati- proletari i in temeiul numarului mai mare de brate liberale, al sporirii acumularii banesti prin "despagubiri" i al largirii pietei, industria capitalista a obtinut conditii de dezvoltare prielnice.
Capitolul 3: Continutul proiectului de lege
Cel dintai capitol purta numele "Improprietrirea aranilor clacai" , propunandu-se desfiinarea "o data pentru totdeauna in toata intinderea Romaniei", a clacii, dijmei, podvezilor, zilelor de mermet, carelor de lemn i altor insarcinari similare raspunse de arani "fie in natura, fie prin indatoriri banesti, ce tineau locul clacii, unele sau altele stabilite prin legi, hrisoave, contracte sau invoieli perpetue ori timporale". Acelai articol hotara ca proprietariii de moii sa primeasca " o potrivita despagubire raspunsa i garantata de stat". Cel de-al doilea articol al primului capitol cuprindea principiul improprietririi, i arata faptul ca aranii clacai de pe moiile statului urmau sa ramana "liberi i pe deplini proprietari" pe vatra satelor- prin urmare pe casele i ingraditurile lor. Cel de-al treilea articol stabilea constituirea teritoriului comunal cuprinzand pietele, strazile, locurile de biserici, cimitirele., scolile, patulele de rezerva etc., trecute in proprietatea comunelor "fara despagubire". Articolul urmator mentinea dreptul proprietarilor asupra unor cladiri diin cuprinsul satelor, asupra iazurilor i morilor, dar interzicea totodata acestora oprirea vitelor satenilor de a se adapa din iazuri, satenii fiind insa obligate sa ajute la intretinerea iazurilor. Cel de-al cincilea articol hotara desfiinarea monopolurilor "de bauturi, macelarii, brutarii i alte asemenea", in vetrele satelor i pe locurile trecute in proprietatea aranilor. Articolele 6 i 7 precizau ca stapanii de moii nu erau obligati sa dea satenilor " decat numai locurile acordate de legi pentru un aran cu patru boi i o vaca" i stabileau ca la moiile stramte ei nu erau obligati "a le da mai mult de 2/3 din intinderea locurilor cultivabile" Satenii care nu erau clacai deveneau potrivit articolului 9, proprietari numai pe locul de casa i ingraditura din preajma ei, platind o despagubire de 2galbeni pentru cei 400 de stanjeni patrati ce li se dadeau. Articolul 11 acorda aranilor dreptul de a inchiria, ipoteca i vinde locurile ce li se atribuisera prin lege, ca i acela de a le lasa mostenire, insa nu in primii 20 de ani dupa promulgarea legii. Cel de-al doilea capitol al proiectului de lege prevedea plata unor despagubiri pentru desfiinarea sarcinilor de natura feudala in functie de numarul vitelor stapanite de fiecare satean. 6
Cel de-al treilea capitol stabilea in detaliu modalitatile practice de despagubire a stapanilor de moii. Articolul 34 al capitolului al III-lea stabilea veniturile "afectate la despagubirea proprietarilor de moii".Contributia funciara trebuia sa fie scazuta din in 5 ani printr-o lege speciala votata de Adunare, " in proportiune cu lichidarea treptata a obligatiunilor rurale" Capitolul al patrulea fixa in detaliu modalitatile de vanzare a pamanturilor catre aranii asezati pe moiile statului sau pe cele ale particularilor. Proiectul stabilea ca vanzarea sa fie efectuata indeosebi catre spornici i ca ea sa fie efectuata catre acei arani care "nu ar avea pamant dupa legea de fata" Articolul 39 hotara ca unei singure familii sa nu i se poata vinde mai mult de 12 pogoane. Proiectul era insotit de Dispoziii generale i de Dispoziiuni tranzitorii. De asemenea prin aceleai dispoziii se mai prevedea ca obligatiunile rurale ale asezamaintelor publice sa fie trase la sorti numai dupa lichidarea celor ale propriatarilor particulari. In sfarit, in incheierea proiectului se fixa ca termen de aplicare a legiuirii data de 1/13 aprilie 1866. Proiectul de lege rural cauta sa resolve problema agrar din Principate de pe poziiile liberal-democratului Mihail Kogalniceanu
Capitolul 4:Explicatii ale continutului proiectului de lege
Modul in care a fost conceputa Legea agrar din 1864 a dus la excluderea de la improprietrire a o serie de categorii de arani. Conform art 4 din lege, vaduvele fara copii, nevolnicii, satenii care nu au meseria de agricultori i nu au facut claca, i prin urmare , nu au avut pamant de hrana, marginiti numai in locul caselor i al ingradirilor, toti acestia devin proprietari numai pe locurile legiuite, cuvenite pentru casa i gradina. 2
aranii care nu detineau suprafata de pamant specificata, la care erau indrituiti, cu exceptia celor mentionati anterior urmau sa primeasca un lot suplimentar. Tot in aceasta lege se prevedea ca suprafetele de pamant ce urmau sa se acorde aranilor sa nu depaseasca 2/3 din moia boiereasca. Padurile raman, de asemenea, in proprietatea moierilor, ele neintrand in calcule. aranilor li se permitea sa se foloseasca de acestea timp de 15 ani, dupa care moierul ii putea redobandi dreptul de proprietate asupra lor. In urma aplicarii acestei mai puin de 30% din pamant era detinut de aranime, iar restul, in proportie de aproximativ 70% era detinut de moieri i stat(60% moierii i 10% statul). De
2 N. Marcu, Istorie economica. 7
asemenea, aranii au fost cei care au primit pamantul cel mai prost, departe de drumuri i de locuinta i au fost inselati prin tot felul de abuzuri, cum ar fi masuratorile false. Multi boieri au alungat de pe moiile lor, inainte de reforma o multime de clacai, cu scopul ca aceasta lege sa nu-i gaseasca in aceasta categorie sau le-au vandut suprafete foarte mici de pamant pentru ca legea sa-i gaseasca proprietari pe acele terenuri i, ca urmare sa nu se poata incadra in prevederile Legii agrare din 1864. Prevederile legii nu i-a avut in vedere pe razesti, mosneni i tinerii aflati sub arme(chiar daca ei fusesera inainte clacai), deoarece ei nu erau clacai. Acesti aveau voie, daca doreau sa se mute pe pamantul aflat la marginea satului i care era detinut de catre stat. In aceste conditii, marile proprietati agrare au continuat sa se mentina i dupa reforma. Ca urmare a faptului ca pamantul acordat a fost insuficient, multi arani au ajuns sa lucreze, in anii urmatori reformei, din nou pamanturile moierilor i arendailor in conditii grele, dar deosebite de cele anterioare reformei. Caracterul incomplet al reformi a fost dovedit prin puternicile rascoale ce au avut loc in anii urmatori. I. Ionescu de Brad, P. S. Aurelian, V. M. Kogalniceanu, C. Garofil, R. Rosetti, C. Dobrogeanu- Gherea au subliniat intr-un fel sau altul necesitatea restructurarii proprietatii funciare i a intreprinderii unor masuri pentru ca gospodariile aranesti sa devina viabile, capabile sa se afirme in conditiile exigentelor economice de piata. 3
Legiuitorii reformei nu acordau cu adevarat pamant aranilor, ci inlocuiau controlul feudal asupra pamantului cu proprietatea privata. Despagubirile pe care le ofereau moierilor reprezentau valoarea capitalizata a darilor i serviciilor datorate acestora de catre clacai i nu o compensatie pentru pamant. Daca in momentul aplicarii Legii rurale 92% din vitele de tractiune, 92% din pluguri, 92% din praitoare i 96% din carute apartineau clacailor, dupa aplicarea acestei legi 8,4% din totalul gospodariilor erau lipsite de pamant. 39,8% posedau loturi intre 2-5 ha i 18,6% detineau loturi cuprinse intre 5-10 ha. La aceste categorii se mai adaugau 240.000 familii de mosneni i razesti. 463.554 de familii aranesti au primit o suprafata totala de 1.810.311 ha, cam 4 ha pe familie. Aproximativ 60.000 familii au primit doar teren de casa i gradina, iar 48.342 de familii de tineri casatoriti au intrat in posesia unei suprafete totale de 228.329. 'Din totalul de 6.300.000-6.400.000 ha cultivabil, cat reprezenta la dat respectiva fondul marii proprietati particulare i de stat, le ramanea acestora din urma dupa improprietrire 4.500.000-4.600.000 ha cultivabile plus majoritatea covaritoare a masivului forestier. 4
3 Maria Muresan, Dumitru Muresean, Istoria economica, pag 141 4 N. N. Constantinescu, Istoria economica, pag 275. 8
aranii improprietriti in baza legii rurale din 1864, dupa categorii de suprafata
Sursa: Mihai Irimiea, Istoria economiei nationale, Ploiesti, pag42.
Capitolul 5:Consecintele negative ale reformei agrare:
Reforma agrar de la 1864 a avut numeroase neajunsuri, care au culminat cu rscoalele rneti de mai trziu. Pmnturile acordate au fost insuficiente necesitilor reale ale familiilor rurale. Mai mult, ranii mproprietrii nu au fost susinui pentru a deveni fermieri moderni, motiv pentru care agricultura a rmas pentru mult timp la un nivel napoiat. Datorit despgubirilor pe care trebuiau s le plteasc, ranii au trebuit s fac fa unei poveri fiscale excesive (nivelul drile era oricum ridicat, iar mpreun cu despgubirile se ridicau la circa 32% din veniturile anuale). Muli rani au fost nevoii s fug la sud de Dunre din cauza poverii fiscale excesive. n fine, aplicarea legii s-a fcut cu numeroase abuzuri, care au creat numeroase frmntri sociale. Cu toate acestea numele lui Cuza 9
armas n mentalul colectiv al rnimii legat de eliberarea i mproprietrirea ranilor.
Capitolul 6:Concluzii
Cu toate scderile i limitele ei, reforma agrar din 1864 reprezint unul din evenimentele cele mai importante ala istoriei moderne a Romniei. Aceast reform agrar a avut ca urmri principale sporirea produciei agricole, o accentuare a evoluiei capitaliste la sate i o cretere a contiinei rnimii. Comentand mai tarziu starea aranimii dupa reforma, Ion Ghica scria ca era vrednica de jale i ca totalul darilor unui fost clacasse suie la ceva mai mult de 32% din venitul anual'. Dei a fost considerata 'o reforma limitata, in conditiile istorice respective, ea a reprezentat un mare progres fata de toate asezamintele i legiuirile feudale de pana atunci', desfiinand claca i celelalte obligatii feudale i facand astfel un pas important in dezvoltarea capitalista a tarii.
10
Bibliografie:
. 1. Istoria Romanilor, Academia Romana 2. Maria Muresan, Dumitru Muresean, Istoria economica 3. Mihai Irimiea, Istoria economiei nationale 4. N. N. Constantinescu, Istoria economica 5. N. Marcu, Istorie economica