Capitolul 1.

Apariția omului în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic. Paleoliticul

Paleoliticul timpuriu. Pe teritoriul din stânga Nistrului primele urme ale activității umane
au o vechime de 250 00 – 200 000 ani. Uneltele de silex au fost găsite în timpul efectuării
săpăturilor arheologice în stațiunea ( așezare temporară) din partea de nord a satului Rașcov, în
grota din apropierea satului Ofantiți ( numită de localnici ” Râpa lui Mateo”), precum și în locuri
separate, descoperite între Tiraspol și satul Blijnii Hutor.

În perioada medie a paleocenului ( 100 000 – 40 000 de ani a.Chr.), în condițiile undei
răciri a timpului, omul se ascundea de frig în stațiuni de felul celei de la Ofantiți. Ea e situată pe
fundul undei râpe adânci, împrejmuită de stânci abrupte. O altă stațiune de acest fel se află lângă
satul beloci.

Urme ale omului din perioada paleoliticului târziu ( 40 000 – 12 000 de ani a.Chr. ) au
fost descoperite lângă satele Beloci, Molochișul Mare ,
Zăzuleni, Ofantiți. Unele unelte aparte, confecționate în
apropierea localităților Valea Adâncă, Doroțcaia, Camenca,
Coșnița, Podoima, Podoimița și Tiraspol. O stațiune de lungă
durată a fost descoperită la Rașcov, în valea pârâului
Bagarneaca. Aici au fost depistate peste 50 de mii de obiecte
aconfecționale din silex – instrumente de lucru , precum și
obiecte de os de mamut. Într-un singur adăpost locuiau mai
multe familii înrudite care formau o gintă. Bărbații, înarmați
cu lănci cu vârfuri de silex, vânau zimbri, cerbi, cai sălbatici.
Femeile, rămase acasă, prelucrau vânatul utilizând uneltele
de silex. Treptat femeia ocrotitoare a vetrei și a focului,
devine căpetenie a comunității. Tot în această perioadă s-au obișnuit și impresionante succese în
plan spiritual – s-a dezvoltat vorbirea și și-au făcut apariția primele închipuiri religioase despre
lumea înconjurătoare.

Situația politică ( 1768 – 1791 )

Evoluția situatiei politice a populatiei din stânga Nistrului. In a doua jumătate a sec. al
XVI lea locuitorii din stânga Nistrului au trecut prin grele încercări care duceau la descreşterea
numărului populatiei din regiune. Aceasta se referă în primul easerând la teritoriul de la sud de
lagorlâc. Caimacamul eascade de la Dubăsari, numit uneori şi agă, detinea functii multiple,
inclusiv militar-administrative. El era dator să organizeze apărarea populatiei locale de atacurile
întreprinse din exterior. In 1758 au avut loc mari frământări în rândul nogailor din Bugeac, soldate
în stânga Nistrului cu jafuri şi omoruri in rândul populatiei locale.

A suferit mult populatia din stânga Nistrului in ajunul şi în timpul războiului ruso-turc din
1768- 1774. In 1768 cazacii, supuşi Rusiei, urmărindu-i pe membrii confederatiei poloneze, (ostile
Rusiei) au trecut frontiera polono-otomană şi au jefuit populația orăşelelor Balta şi Dubăsari. In
1769 trupele ruseşti, trecand prin Dubăsari şi satele din imprejurimi au jefuit populația locală,
multe localităti fiind arse. Pentru a evita jafurile şi omorurile, românii din stânga Nistrului se
refugiau la conationalii lor de pe malul drept al râului băjenari din Cocieri, Târnauca s-au aflat la
Căuşeri şi Malcoci. Cei din orăşelul Dubăsari, satele Coşnita, Molovata, Roghi s-au refugiat la
Durleşti Scoreni, Truşeni etc. După ce trupele ruse au trecut spre Dunăre, o parte a populatiei din
stânga Nistrului a revenit la locurile de baştină. Potrivit unor estimări efectuate in baza
informatiilor din timpul războiului ruso-ture din 1768-1774 in stânga Nistrului se aflau aproape 60
de localitati cu o populatie de circa 12 mii oameni. Majoritatea locuitorilor o formau moldovenii ,
care constituiau circa 90 % din numărul populatiei locale. Doar 3-4 localităti nu prea mari aveau
locuitori ucraineni , care formau circa 5 % din toată populatia teritoriului din stânga Nistrului. Aici
mai locuiau polonezi, armeni, evrei, tigani etc. Pe parcurs a mai apărut un număr mic de lipoveni,
adică ruşi de rit vechi. Românii mai locuiau in satele din yalea râurilor Codâma, Tiligul şi in oraşul
Oceakov. După pacea de la Kuciuk-Kainargi, când Ha- natul din Crimeea a devenit independent
de Poartă, iar apoi a fost anexat la Rusia, tinutul Dubăsari, care mai multe decenii fusese intr-o
oarecare dependentă de acest hanat, si-a påstrat forma sa specifică de administrare. in Dubasari
continua să se afle un caimacan. Din 1777 el se afla in subordonarea voievodului de la Căuşeni. in
subordinea acestui voievod se mai aflau satele româneşti de lângă Balta.

Dupá anexarea Crimeii (1783) guvernul rus intentiona sa anexeze teritoriile din stánga
Nistrului, supus Imperiului Otoman. in mod practic aceastá chestiune a fost pusa in timpul
rázboiului ruso-ture din 1787-1791. Cucerind Oceakovul armata rusă a pierdut multi ostaşi, dar a
ucis multi turci si populatie paşnică, prioritar de origine româná. Apoi trupele ruseşti au cucerit
Benderul (Tighina) si alte cetati.

Populatia paşnică suferă mult din partea armatelor beligerante. Majoritatea populatiei
româneşti din tinutul Dubăsari s-a refugiat la conationalii lor din Tara Moldovei şi din jurul
Raşcovului, aflat în componenta statului polonez Conform unor date statistice ruse, în 21 sate se
mai aflau doar 7200 de locuitori, iar 13 sate rămăseseră total pustii Autoritătile ruse aveau grijă ca
într-un timp scurt să aducă in tinutul Dubăsari cât mai multă populatie, in primul rand ucraineni şi
ruşi. in acest scop în 1791, adică până la terminarea războiului, din ordinul lui G. Potiomkin, au
inceput să fie construite bordeie pentru noii colonişti. Acest ordin a fost repetat şi in ucazul
imparatesei Ecaterina a II-a.

Crearea R.A.S.S.M și sistemului politic bolșevic

Crearea R.A.S.S.M. În primavara anului 1924, când se desfăşoară lucrările de pregătire a

conferintei româno-sovietice în problema Basarabiei (Viena, 27 martie 2 aprilie), liderii bolşevici
din U.R.S.S. purced la crearea republicii sovietice moldoveneşti în stânga Nistrului. U.R.S.S
dorea astfel să creeze o stare de tensiune şi de amenintare permanentă la adresa României si, în
acelaşi timp, să extindă "revolutia proletară" in România şi în Balcani, "solutionând” în felul
acesta "problema Basarabiei”. În primele zile ale lui februarie 1924, la indicatia liderilor
bolşevici de la Kremlin, un grup de initiativă din rândul comuniştilor emigrati din Basarabia şi
România (P. Tkacenko, Sol. Tinkelman (S. Timov), A. Zalik, Al. Bădulescu, A. Nicolau, I. Dic,
I. Chioran, T. Diamandescu, T. Popovici) in frunte cu Gr. Kotovski, întocmeşte Memoriul cu
privire la necesitatea creării Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti. La 4 februarie 1924
memoriul este expediat C.C. al P.C. (B) din toată Rusia spre examinare Autorii documentului,
după o trecere in revistă a situatiei "dezastruoase" din Basarabia, aflată sub "jugul moşierilor şi al
burgheziei româneşti", au propus crearea unei republici sovietice socialiste moldoveneşti in
stânga Nistrului, aici locuind, conform afirmatiilor membrilor grupului de initiativă "nu mai
putin de 500.000 800.000 de moldoveni Această propunere a fost respinsă de unii membri
influenti ai C.C. al P.C.(B) din toată Rusia şi ai C.C. al P.C. (B) din Ucraina. Ei se temeau că
fondarea republicii moldoveneşti în stânga Nistrului va duce la "întărirea elementului românesc"
şi la creşterea influentei României în zonă.
Totuşi, la 29 iulie 1924, după o perioadă de circa 6 luni de dezbateri controversate între
adeptii şi oponentii creării republicii sovietice moldoveneşti, Biroul Politic al CC al P.C. (B) din
toată Rusia adoptă hotărârea "Cu privire la crearea R.A.S.S.M.". In ea se sublinia necesitatea
delimitării, în primul rând din considerente politice, a populatiei moldoveneşti într-o republică
autonomă specială în componenta R.S.S. Ucrainene. Prin aceeaşi hotărâre, organele de partid
ucrainene au fost împuternicite să dirijeze lucrul în vederea creării R.A.S.S.M.
Cu începere din luna august 1924, demarează etapa realizării ideii despre crearea
R.A.S.S.M. La 12 august 1924, Biroul C.C. al P.C.(b.) din Ucraina adoptă hotărârea privind
crearea la Odesa a unei comisii care să se ocupe de organizarea R.A.S.S.M.

Hotărârea Biroului Politic al C.C. al P.C.(b) din Rusia "Cu privire la R.S.S. Moldovenească"
29 iulie 1924

a) A considera necesar, întâi de toate din motive epolitice, separarea populatiei moldoveneşti
intr-o republică specială autonomă în componenta R.S.S.U. şi a propune C.C. al P.C.U. să dea
indicatile respective organelor sovietice ucrainene.

b) A propune C.C. al P.C.U. să facă o informare la B.P al C.C. al P.C.R. peste o lună despre
mersul lucrårilor privind organizarea Republici Autonome Moldoveneşti.

c) A da însărcinare tov. Frunze să urmărească desfăşurarea procesului în cauză.

Printre membrii acestei comisii au fost desemnati emigrantii comunişti din Basarabia (ne-
moldoveni), stabiliti după 1918 în stânga Nistrului: A. Grinştein, I. Badeev, Gr. Starâi, S.
Bubnovski, B. Borisov ş.a.
Pe parcursul lunii august- septembrie 1924, în satele moldoveneşti din în favoarea creării
republicii moldoveneşti prima jumătate a stânga Nistrului, s-au desfăşurat adunări, mitinguri
organizate de către organele de partid.
La 19 septembrie 1924, in cadrul şedintei Biroului Politic al C.C. al P.C.(b.) din Ucraina s-
au discutat chestiunile cu privire la delimitarea teritoriului
şi a hotarelor noii republici, structura viitorului guvern,
problema limbii şi a grafiei. A fost adoptată hotărârea "Cu
privire la crearea Republicii Autonome Sovietice
Socialiste Moldoveneşti in componenta R.S.S.UJ.".
Punctul 8 al hotărárii prevedea dezvoltarea "limbii literare
moldoveneşti" pe baza limbii populare a tăranilor din
stânga Nistrului. Punctul 9 legifera utilizarea grafiei ruse.
Sesiunea a III-a a Comitetului Executiv Central din
Ucraina, intrunită la 12 octombrie 1924 la Harkov, adopta
hotărârea "Cu privire la crearea Republicii Autonome
Sovietice Socialiste Moldovenesti". Potrivit hotărârii,
hotarele R.A.S.S.M. coincideau la vest şi sud-vest cu
granita de stat a U.R.S.S., ceea ce însemna că în
componenta R.A.S.S.M. era inclusă şi Basarabia,
considerată "parte inseparabilă" a acesteia.

Războiul pentru păstrarea integrității teritoriale a Republicii Moldova.

Efectul : ”independența” ”câștigată” a Transnistriei

În numărul celor mai insemnate evenimente ale anilor 1990-1992 in sud-estul Europei a
fost războiul pentru păstrarea independentei si integritatii teritoriale a Republicii Moldova.
Istoria isi va spune incă punctul sau de vedere asupra acestui razboi, vor fi publicate documente
de arhivă, işi vor expune opinia oameni politici, nclusiv acei care au organizat acest război contra
Republicii Moldova. Dar un lucru rămine cert: anul 1992 va intra in istoria Republicii Moldova
ca anul razboiului cu cele mai tragice si periculoase evenimente pentru independenta si
integritatea teritorială a statului nostru.
Unele mijloace de informare in masa din Rusia, Ucraina, chiar din Moldova au facut
aprecieri incorecte ale razboiului. Ziarele Pravda, Comsomoliskaia pravda, Sovetskaia Rossia,
Moscovskie novosti, Patriot, Krasnaia Zvezda, Sovetskii patriot, Trudovoi Tiraspoli,
Dnestrovskaia pravda si altele au dezinformat opinia publică mondiala straduindu-se astfel sa
mascheze agresiunea Rusiei contra Republicii Moldova. In zilele cind politia si armata nationalà,
combatantii si voluntarii nostri tineau piept fortelor Armatei a 14-a, varsau singe pentru
integritatea teritorialà a republicii, aceste ziare vorbeau lumii intregi despre "agresiunea"
Moldovei in Transnistria, invinuind şi România de un oarecare amestec" in afacerile interne ale
Transnistriei, calificind actiunile Moldovei ca fiind un "genocid", o "agresiune” etc.
Adevarul, insă, este că din octombrie-noiembrie 1991 până la 21 iulie 1992 fortele
totalitare, procomuniste proimperiale din Rusia au dezlántuit un veritabil rázboi contra
Republicii Moldova, cu operatiuni militare, cu cuceriri de teritorii, cu lupte singeroase. Pentru
Moldova acest război a fost un război drept, de apararea independentei si integritătii sale
teritoriale. Analiza documentelor, faptelor istorice, evenimentelor anterioare acestui război
demonstrează cu certitudine că lupta impotriva suveranitătii si integritătii teritoriale a Republicii
Moldova, initiată de fortele imperale ale Rusiei, s-a desfăşurat in citeva etape.
 Prima etapă a început deja în 1988, cînd biroul politic al CC al PCUS, Sovietul Suprem al
URSS au discutat evenimentele din RSSM, procesul luptei de eliberare națională din țările
Baltice și Transnistria, din alte zone ale fostei URSS. Sovietul Suprem URSS, personal
președintele lui A. Lukianov, a dat dispoziții în 1988, de a se crea organizații ilegale, care mai
apoi să lupte contra organelorconstituționale ale noilor state. Pe când la Chișinău începeau să
adie vînturile de libertate, la Tiraspol structurile serviciilor de informații rusești au organizat așa-
numita ” Mișcare în apărarea drepturilor populației rusofone din Moldova”. Această organizație
simiilegală lupta pentru o ” Uniune Sovietica unică”, pentru păstrarea integrității imperiului
sovietic. În acea perioadă serviciile de informații ale URSS informau conducerea URSS, CC al
PCUS, denaturând evenimentele din toate zonele unde se infiripa mișcarea de eliberare
națională.
Lupta impotriva integritatii teritoriale a Republici Moldova a inceput mult inainte de a se
vorbi la Chisinău despre "independentă". Miscarea de eliberare nationala de la noi inaintase
revendicări doar cu privire la limbă, la dreptul de a se numi români. Istoricii, tot atunci, au pus in
discutie problema teritoriului Basarabiei. Anume in această perioada a fost elaborat si planul de
luptă contra Moldovei. Moscova folosea în acest scop toate fortele sale: nomenclatura de partid,
KGB-ul, armata (districtul militar Odesa), serviciile de spionaj militar ale Armatei a 14-a. Atunci
aceste forte activau din umbră, pregatind cadre, executanti ai planurilor Moscovei. URSS a
procedat si la crearea structurilor ilegale, care in 1991 au si declansat războiul contra Republicii
Moldova. Atunci a fost creat "Consiliul directorilor intreprinderilor mari ale complexului militar-
industrial" condusă in Moldova, prin intermediul lui A. I.
Lukianov, de catre directorul uzinei Tocilitmas" A. Bolşacov,
care nici pînă în prezent nu a fost deferit justitiei pentru
activitate separatistă. Aceasta organizatie a primit din fondurile
ministerelor unionale ale complexului militar- industrial al
URSS sume foarte importante folosite pentru intretinerea unor
organizatii ilegale.
În această perioadă a apärut pe arenă si I. Smirnov, care
reprezenta şi continuă să reprezinte interesele Rusiei in
Transnistria si care a fost implicat direct in organizarea
războiului de la Nistru.
În martie 1990 a inceput a doua etapă de luptă a Rusiei
contra Moldovei. Pregătirile de război se desfăşurau foarte
activ. In timpul aşa-numitului "referendum" gorbaciovist
pentru păstrarea imperiului sovietic, con- form intelegerii
dintre Gorbaciov, Lukianov, Iazov si Kriucikov, Armata a 14-a a ocupat, fără stirea Guvernului
Moldovei, toate centrele strategice din stînga Nistrului. La comisariatele militare raionale fusese
concentrată tehnică militară suplimentară. Cu ajutorul tancurilor, la Tiraspol, in toate localitătile
din partea stingă a Nistrului Armata a 14-a a fortat populatia să participe la referendum.
n august 1990 OSTC a organizat la Tiraspol un referendum pentru dezmembrarea
teritorială a RSSM. La 2 septembrie 1990 fortele separatiste, Armata a 14-a si formatiunile
paramilitare au proclamat formarea structurii statale anticonstitutionale. republica
moldovenească nistreană. Toate organele de stat ale Republicii Moldova au fost lichidate cu
fortele organizatiilor paramilitare si ale Armatei a 14-a.
Mai mult, in Republica Moldova au fost expediate forte ale sistemului de spionaj al armatei
ruse, "cazaci" (formatiuni paramilitare traditionale ruseşti), detaşamentele "Alfa" (fortele
speciale de război ale KGB- ului), grupul "Delfin", grupuri ilegale de soc, actiunile cărora erau
coordonate şi dirijate de statul major al Armatei a 14-a. Aceste forte posedau o capacitate de
luptă foarte mare, fiind gata să lupte nu numai cu politia Republicii Moldova, dar şi cu fortele
militare ale României. Aceasta perioadă de pregătire s-a incheiat in octombrie 1991 Au urmat
apoi operatiunile militare, razboiul propriu zis. Acest război a avut un caracter local. Luptele se
desfäşurau in citeva puncte strategice pentru armata usiei: Cocieri, Corjova, Roghi, Grigoriopol,
Dubasari Lunga, Copanca, Parcani, Bender, Varnita, Firlădeni, Gisca.

Pină in prezent situatia din Transnistria este controlată de Rusia, care finantează, dirijează
viata politică, economică şi socială prin intermediul reprezentantilor săi.
În urma acestui război Republica Moldova a rămas monstru militar agresiv, care încearcă
singură in fata unui să-şi refacă imperiul.