Universitatea Bucureşti

Facultatea de Geografie
Specializarea: Geografia Turismului
Grupa 210

București 2017 Daniel Țurcan

1
 Cuprins:

 Definire

 Structura organizatorică

 Acțiuni interne si internaționale

 Legislație

2
 “Definire”

Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România

(AGVPS) este persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, care
reprezintă, în plan intern, interesele a peste 150 de asociaţii afiliate, în care
sunt înscrişi peste 90% din vânătorii români şi peste 80% din pescarii cu
domiciliul sau rezidenţa în România, iar în plan extern, interesele tuturor
vânătorilor şi pescarilor sportivi din ţara noastră.

Obiectivele majore ale AGVPS : conservarea biodiversităţii şi protecţiei

faunei de interes cinegetic şi piscicol şi a mediului acesteia de viaţă,
armonizarea intereselor asociaţiilor afiliate şi acordarea de sprijin în
specialitate, organizarea de campionate naţionale de tir vânătoresc,
chinologie vânătorească şi pescuit sportiv precum şi participarea la astfel de
competiţii internaţionale, editarea de reviste, cărţi şi alte lucrări instructive
în profil, organizarea de reuniuni, conferinţe, simpozioane şi expoziţii în
domeniile de activitate menţionate etc.

AGVPS constituie principalul partener de dialog competent la nivel naţional,

în probleme de vânătoare şi de pescuit recreativ/sportiv, şi singura
organizaţie neguvernamentală în profil cinegetic şi halieutic recunoscută
internaţional de Consiliul Internaţional al Vânătorii şi al Protecţiei
Vânatului (CIC), din anul 1930, de Confederaţia Internaţională de Pescuit
Sportiv (CIPS), din anul 1957, şi de Federaţia Asociaţiilor de Vânătoare şi
Conservare a Faunei Sălbatice din Comunitatea Europeană (FACE), din
anul 2000. În această dublă calitate, AGVPS din România constituie veriga
de legătură şi susţinere a intereselor asociaţiilor locale şi a membrilor
acestora în relaţiile cu autoritatea statului şi cu organismele internaţionale,
în profil.

3
 “Structura organizatorică”

În ceea ce priveşte organele de conducere ale A.G.V.P.S. din România –

Congresul, cu atribuţii de adunare general; Consiliul, cu atribuţii de consiliu
director si Comisia de cenzori– este de reţinut faptul că acestea sunt
compuse exclusiv din membri delegaţi la Congres ai organizaţiilor afiliate,
care îndeplinesc anumite condiţii statutare. Preşedintele, vicepreşedinţii şi
ceilalţi membri ai acestor organe de conducere sunt eligibili pentru perioade
de câte 5 ani.

- Congresul are următoarele atribuţii: dezbate şi stabileşte strategia

A.G.V.P.S. pe perioadă de câte 5 ani; hotărăşte cu privire la afilierea
A.G.V.P.S. la organizaţii şi organisme internaţionale de profil; ratifică sau
anulează, după caz, hotărârile Consiliului luate în situaţii deosebite, care
sunt în competenţa sa; îndeplineşte orice alte atribuţii potrivit legii; cordă
Ordinul Sfântul Eustaţiu, Diploma de Membru de onoare al A.G.V.P.S. şi
Diploma de merit a A.G.V.P.S., precum şi brevetul şi, respectiv, medaliile
corespunzătoar etc.
- Consiliul are următoarele atribuţii: duce la îndeplinire hotărârile
Congresului; stabileşte atribuţiile şi responsabilităţile vicepreşedinţilor
A.G.V.P.S. şi ale membrilor săi; hotărăşte nivelul salarizării şi premierea ori
sancţionarea preşedintelui executiv, după caz; aprobă, dacă este cazul,
componenţa corpului de arbitri, pe domenii de activitate competiţională;
acordă recompense şi premii, diplome şi medalii de merit etc.
- Pe lângă Consiliu pot funcţiona comisii cu caracter consultativ şi de
sprijin, printre care: Comisia de tir vânătoresc; Comisia de chinologie
vânătorească; Comisia de pescuit sportiv; Comisia juridică; Comisia
economică; Comisia de promovare a imaginii A.G.V.P.S

De la nivelul conducerii A.G.V.P.S. din România a fost şi este coordonată, în

mod unitar, întreaga activitate de reprezentare a intereselor organizaţiilor
afiliate şi, implicit, ale tuturor membrilor acestor organizaţii.

4
 “Acțiuni interne si internaționale”
Toate reglementările legale, care au urmat cu privire la vânătoare, la
pescuitul sportiv şi la portul armelor au nominalizat consecvent şi au
instituţionalizat astfel A.G.V.P.S. din România, fiind mai apoi definită
cu claritate, prin prevederile Legii nr. 26/1976, ca „organizaţie
obştească, cu personalitate juridică şi cu statut propriu”.

După evenimentele din decembrie 1989, mai multe filiale şi chiar

grupe ale unor asociaţii judeţene de vânătoare şi pescuit sportiv s-au
desprins din asociaţiile mamă şi s-au constituit, cu acordul adunărilor
generale şi în baza prevederilor Legii nr. 21/1924, ca persoane juridice
distincte, cu patrimoniu propriu, privat şi indivizibil. Au urmat şi alte
constituiri de asociaţii ale vânătorilor, ale pescarilor sportivi şi ale
vânătorilor şi pescarilor sportivi, pe principiul liberei asocieri şi în
baza prevederilor Legii nr. 21/1924 sau ale Ordonanţei nr. 26/2000,
dintre care foarte multe s-au afiliat la A.G.V.P.S. din România. Urmare
a acestei situaţii, A.G.V.P.S. din România cuprinde în prezent peste
140 de asociaţii ale vânătorilor şi/sau pescarilor sportivi cu sediile în
Bucureşti, în reşedinţele de judeţe şi în multe alte municipii şi
localităţi. Majoritatea acestor asociaţii legal constituite, care cuprind
peste 95% din numărul vânătorilor din ţară şi peste 80% din numărul
pescarilor sportivi, şi-au reconfirmat afilierea la A.G.V.P.S. din
România.

A.G.V.P.S. din România a fost aşadar recunoscută şi instituţionalizată,

în timp, prin lege. Ultima oară, prin prevederile Legii fondului
cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996, ocazie cu care i s-au
enumerat şi atribuţiile pe care le-a avut şi le are în ceea ce priveşte
reprezentarea organizaţiilor vânătoreşti la nivel naţional. De
asemenea, A.G.V.P.S. din România a primit, prin prevederile aceleiaşi
legi, dreptul de a-şi adapta propriul Statut la prevederile acesteia, fără
vreo cenzurare din partea statului, ceea ce a însemnat, fără îndoială, o
recunoaştere deschisă a meritelor sale de până atunci. În plus,
A.G.V.P.S. din România a fost recunoscută din nou, prin H.G. nr.
259/22.02.2001, ca fiind de utilitate publică.

5
 În plan internaţional, A.G.V.P.S. din România a rămas cu continuitate,
membră în Consiliul Internaţional al Vânătorii şi al Protecţiei Vânatului
(C.I.C.). Istoria iniţierii, în 1928. şi a fondării, în 1930, a Consiliului
Internaţional de Vânătoare şi de Protecţie a Vânatului – C.I.C. – se
cunoaşte, în general. Sunt cunoscuţi şi cei doi reprezentanţi de seamă ai
activităţii vânătoreşti din România – ing. Nicolae Săulescu şi George
Plagino – care, alături de reprezentaţi similari ai vânătorilor din Franţa,
Polonia şi Cehoslovacia, au luat hotărârea a ceea ce avea să coaguleze doi
ani mai târziu, în jurul nucleului astfel format reprezentanţii a încă 18 ţări.
Din anul 1954, membră în Confederaţia Internaţională de Pescuit Sportiv
(C.I.P.S.). Activităţile acesteia – sportive, tehnice, ştiinţifice, educative sau
culturale, sunt deschise tuturor celor interesaţi, fără discriminarea acestora
pe motive rasiale, sociale, politice sau religioase, urmând principiile
idealurilor olimpice. În luna mai 1957, ca urmare a iniţiativei Asociaţiei
Undiţarilor din R.D. Germană, a avut loc la Berlin o conferinţă
internaţională la care, alături de delegaţiile pescarilor sportivi din
R.P.Bulgaria, R.Cehoslovacă, R.P.Polonă şi R.P.Ungară, a participat şi
delegaţia A.G.V.P.S. din R.P.R., principala temă fiind adoptarea unei
atitudini comune faţă de aderarea acestora la C.I.P.S. Cu această ocazie s-a
confirmat dorinţa de a se contribui la lărgirea relaţiilor internaţionale
sportive şi s-au depus adeziuni de afiliere la C.I.P.S. Cu ocazia Congresului
C.I.P.S. din luna septembrie 1957, desfăşurat la Belgrad, cele cinci naţiuni
au fost admise ca noi membre. Astfel A.G.V.P.S. din R.P.R. este cooptată ca
membru cu drepturi depline al C.I.P.S., devenind singura organizaţie
naţională a pescarilor sportivi din România recunoscută şi validată pe plan
mondial, de la aderare şi până în prezent.
Din anul 2000, A.G.V.P.S. din România a devenit membră, cu drepturi
depline, şi în Federaţia Asociaţiilor de Vânători din Comunitatea Europeană
(F.A.C.E. - asociaţie internaţională, neguvernamentală, fără scop lucrativ
care reprezintă cele 36 de asociaţiile naţionale de vânători - din state
membre ale Uniunii Europene şi state membre afiliate. Cu sediul la Bruxelles
(Belgia), FACE reprezintă la ora actuală interesele a circa 7 milioane de
vânători europeni ), fiind printre primele, dacă nu chiar prima organizaţie
neguvernamentală din România acceptată într-o structură a U.E.
Data de 5 iunie 1919 reprezintă momentul constituirii „Uniunii Generale a
Vânătorilor”, iar cea de 26 mai 1922, data de naştere a „Uniunii Generale a
Vânătorilor din România”.
6
 “Legislație”
- Legislație în domeniul vânătorii : Legea 407/2006 legea vânătorii și a
protecției fondului cinegetic, privind : Administrarea şi gestionarea faunei
cinegetice a României; Protecţia faunei de interes cinegetic; Exercitarea
vânătorii

- Legislație în domeniul pescuitului și acvaculturii Legislație în domeniul

pescuitului și acvaculturii: OUG nr. 23/ 05.03.2008 privind pescuitul și
acvacultura
Legea nr. 317/ 13.10.2009 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a
Guvernului nr. 23/ 2008 privind pescuitul și acvacultura

- Legislație privind armele și munițiile : Legea nr. 295/ 2004 privind regimul
armelor și al munițiilor(versiune actualizată); Prezenta lege stabileşte
categoriile de arme şi muniţii, precum şi condiţiile în care deţinerea, portul,
folosirea şi operaţiunile cu aceste arme şi muniţii sunt permise pe teritoriul
României.

- Legislație complementară : Legea 82/1993 legea biosferei Deltei Dunări, cu

modificări și completări;
Legea 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, cu
modificări și completări;
Legea 554/2004 Legea contenciosului administrativ,cu modificări și
completări;
Legea 24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea
actelor normative,cu modificări și completări;
Legea 115/1999 privind responsabilitatea ministerială,cu modificări și
completări;
Ordonanța de urgență 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice,actualizată prin
Legea 49/2011;
Legea 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia
persoanelor
,versiune actualizată la data de 16.06.2012;
O.G nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii,versiune actualizata la data
de 29/07/2012;
Legea 213/1998 privind bunurile proprietate publică,versiune actualizata la
data de 01/10/2011;

7
 Legea 195/2001 privind Legea voluntariatului,;

- Reglementări subsidiare legii vânătorii : Hotărârea nr.1679/2008 privind

modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii şi a
protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, rămasă fără temei legal;
Ordin 1221/2010 privind aprobarea Regulamentului privind atribuirea
dreptului de gestionare a faunei cinegetice, modificat și completat prin Ord.
2265/2010 (versiune actualizată);
Ordin353/2008 privind aprobarea Regulamentului privind autorizarea,
organizarea şi practicarea vânătorii;
Ord.219/2008 privind aprobarea modelului-cadru al contractului de
gestionare a faunei cinegetice de pe suprafaţa fondurilor de
vânătoare,modificat și completat prin Ord.1431/2011(versiune actualizată);
Ordin 539/2009 actualizată privind aprobarea regimului permiselor de
vânătoare;
Ord.193/2002 privind reactualizarea delimitării fondului cinegetic al
României în fonduri de vânătoare,modificat și completat cu
Ord.1255/2012(versiune actualizată);
Regulament de organizare și funcționare a Consiliului Naţional
de Vânătoare;
Ord.216/2008 privind aprobarea Criteriilor de acordare a licenţei pentru
gestionarii fondurilor de vânătoare,modificat și completat cu Ord.294/2010;
Ord.282/2003 privind aprobarea Criteriilor tehnico-profesionale ce trebuie
îndeplinite de persoanele care urmează să fie angajate de gestionarii
fondurilor de vânătoare pentru asigurarea pazei fondurilor de vânătoare;
Ord.540/2009 privind aprobarea modelului de proces-verbal de constatare a
contravenţiilor şi aplicare a sancţiunilor în domeniul cinegetic, prevăzut de
Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/200

- Reglementări subsidiare legii pescuitului: Ordin nr. 15/2011,versiune

actualizată privind condiţiile de practicare a pescuitului recreativ/sportiv,
regulamentul de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, precum şi
modelele permiselor de pescuit recreativ/sportiv,versiune consolidata la data
de 31/08/2012;
Decizia 116/2011 privind aprobarea și emiterea permisului de pescuit
recreativ/sportive

- Directive europene : Directiva Consiliului 92/43/CEE din 21 mai 1992

privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră
sălbatică

8
 Directiva Consiliului 97/62/CE din 27 octombrie 1997 de adaptare la
progresul tehnic și științific a Directivei 92/43/CEE privind conservarea
habitatelor naturale și a faunei și florei sălbatice
Directiva Consiliului 79/409/CEE din 2 aprilie 1979 privind conservarea
păsărilor sălbatice
Directiva Comisiei 97/49/CE din 29 iulie 1997 de modificare a Directivei
Consiliului 79/409/CEE privind conservarea speciilor de păsări sălbatice
Directiva Consiliului 94/24/CE din 8 iunie 1994 de modificare a anexei II la
Directiva 79/409/CEE privind conservarea speciilor de păsări sălbatice
Directiva Comisiei 91/244/CEE din 6 martie 1991 de modificare a Directivei
Consiliului 79/409/CEE privind conservarea speciilor de păsări sălbatice

- Convenții internaționale : Convenție asupra zonelor umede, de importanță

internațională, în special ca habitat al păsărilor acvatice, încheiată la
Ramsar, la 2 februarie 1971, sub egida UNESCO și amendată prin
Protocolul de la Paris, din 3 decembrie 1982
Legea nr. 58/ 13.07.1994 pentru ratificarea Convenției privind diversitatea
biologică, semnată la Rio de Janeiro, la 5 iunie 1992
Legea nr.69/ 15.07.1994 pentru aderarea României la Convenția privind
comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de
dispariție, adoptată la Washington, la 3 martie 1973

“Bibliografie”

www.agvps.ro